Sunteți pe pagina 1din 154

PROGRAMUL PHARE 2001

SUB-PROGRAMUL COEZIUNE
ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ
Proiect finanţat de
UNIUNEA EUROPEANĂ
Ministerul....
“Sprijin pentru organizarea campaniei de informare şi asistenţă
pentru pregătirea aplicaţiilor”

Bucureşti, România
Contract Nr RO 0108.03.06.01.04

MANUAL
pentru identificarea, pregătirea,
selecţia şi evaluarea proiectelor
mari de infrastructură regională

Septembrie 2004
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Autorii:
Dr. Victor PLATON (coordonator)
Dr. Oana LUCA
Dr. Petre PRISECARU
Dr. Anton ANTON
Dr. Florin GOICEA
Mr. Florian GAMAN

ii
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

NOTA

Manualul reprezintă punctul de vedere al echipei de experţi care l-au pregătit, cu sprijinul şi
îndrumarea reprezentanţilor Ministerului Integrării Europene, dintre care menţionam pe
doamna Iasmina Geana şi pe doamna Valeria Micu. Autorii mulţumesc colegilor de la MIE
pentru ajutorul dat la finalizarea şi îmbunătăţirea manualului.
Autorii doresc să precizeze că Manualul nu înlocuieşte Ghidul Solicitantului ci doar lărgeşte
perspectiva aducând unele precizări şi clarificări utile. Ghidul Solicitantului este documentul
de referinţă ce trebuie respectat la întocmirea aplicaţiilor pentru obţinerea finanţării.
Sperăm ca acest manual să fie util în procesul de întărire a capacitaţii autorităţilor locale,
judeţene şi regionale în activităţile de planificare şi elaborare a proiectelor mari de
infrastructură în conformitate cu exigenţele UE.

iii
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................................................................... 1

1 MANAGEMENTUL CICLULUI DE PROIECT ÎN CAZUL INVESTIŢIILOR MARI DE


INFRASTRUCTURĂ ........................................................................................................................... 2

2 IDENTIFICAREA PROIECTELOR MARI DE INFRASTRUCTURĂ REGIONALĂ;


CRITERII DE SELECŢIE................................................................................................................... 5

2.1 DEFINIREA OBIECTIVELOR .............................................................................................................. 6


2.2 IDENTIFICAREA PROIECTELOR ....................................................................................................... 7
2.3 CRITERII DE BAZĂ ÎN SELECTAREA PROIECTELOR ........................................................................ 8
2.3.1 PRIORITĂŢI REGIONALE............................................................................................................... 9
2.3.2 PRIORITĂŢILE NAŢIONALE ........................................................................................................ 12
2.4 VIABILITATE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A PROIECTELOR; EFECTE MULTIPLICATOARE ALE
INVESTIŢIILOR ...................................................................................................................................... 17

3 PREGĂTIREA INSTITUŢIONALĂ ŞI CRITERIILE DE ELIGIBILITATE ..................... 19

3.1 PREGĂTIREA INSTITUŢIONALĂ ŞI CONFORMITATEA CU ACQUIS-UL COMUNITAR .................... 19


3.2 ELIGIBILITATEA SOLICITANTULUI ŞI A PROIECTULUI ................................................................. 21
3.2.1 ELIGIBILITATEA SOLICITANTULUI ............................................................................................. 21
3.2.2 CONDIŢII PRIVIND ELIGIBILITATEA PROIECTULUI ..................................................................... 22
3.2.3 CRITERII TEHNICE DE SELECŢIE LA NIVEL REGIONAL ............................................................... 23
3.2.4 SECTOARELE ELIGIBILE ............................................................................................................. 24
3.3 ÎNTOCMIREA UNEI CERERI DE FINANŢARE ŞI A DOSARULUI AFERENT ....................................... 27
3.3.1 FORMULARUL DE CERERE ŞI DOCUMENTELE AJUTĂTOARE ...................................................... 27
3.3.2 DETALII PRIVIND APLICAŢIILE (CERERILE DE FINANŢARE)....................................................... 28
3.4 ANEXE LA CAPITOLUL 3 ................................................................................................................ 30

4 CONŢINUTUL - CADRU AL STUDIULUI DE FEZABILITATE........................................ 34

4.1 PĂRŢILE SCRISE ALE SF................................................................................................................. 34


4.1.1 DATELE GENERALE ................................................................................................................... 34
4.1.2 DATE TEHNICE ALE LUCRĂRII ................................................................................................... 35
4.1.3 DATE PRIVIND FORŢA DE MUNCĂ OCUPATĂ DUPĂ REALIZAREA INVESTIŢIEI ........................... 36
4.1.4 DEVIZUL GENERAL ESTIMATIV AL INVESTIŢIEI......................................................................... 36
4.1.5 PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI AI INVESTIŢIEI ................................................ 36
4.1.6 FINANŢAREA INVESTIŢIEI.......................................................................................................... 37
4.1.7 AVIZE ŞI ACORDURI ................................................................................................................... 37
4.2 PĂRŢILE DESENATE ........................................................................................................................ 38

iv
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

5 COSTURILE PROIECTULUI ŞI ANALIZA COST-BENEFICIU ....................................... 39

5.1 METODOLOGIA DE ANALIZĂ ŞI ESTIMARE A COSTURILOR PROIECTULUI.................................. 39


5.1.1 CATEGORII DE COSTURI IMPLICATE .......................................................................................... 39
5.1.2 EVALUAREA COSTURILOR INVESTIŢIEI PROPRIU-ZISE; ASPECTE METODOLOGICE .................... 40
5.1.3 STRUCTURA COSTURILOR ŞI ELIGIBILITATEA SAU NEELIGIBILITATEA LOR PENTRU ASISTENŢA
PHARE.................................................................................................................................................. 41
5.2 ANALIZA COST-BENEFICIU ............................................................................................................ 46
5.2.1 NECESITATEA ANALIZEI COST-BENEFICIU ................................................................................ 46
5.2.2 ANALIZA FINANCIARĂ............................................................................................................... 46
5.2.3 ANALIZA COSTURILOR SOCIO-ECONOMICE ............................................................................... 49
5.2.4 ANALIZA MULTICRITERIALĂ ..................................................................................................... 54
5.2.5 ANALIZA DE RISC ŞI A SENZITIVITĂŢII ...................................................................................... 55
5.2.6 ANALIZA DE PIAŢĂ .................................................................................................................... 56
5.2.7 FINANŢAREA PROIECTELOR ...................................................................................................... 59
5.3 ANEXE LA CAPITOLUL 5 ................................................................................................................ 61

6 IMPACTUL PROIECTELOR MARI DE INFRASTRUCTURĂ REGIONALĂ ASUPRA


MEDIULUI AMBIANT...................................................................................................................... 69

6.1 CADRU LEGAL ŞI INSTITUŢIONAL ................................................................................................. 69


6.2 OBIECTIVELE PROCEDURII EIM ................................................................................................... 70
6.3 ETAPELE PROCEDURII EIM........................................................................................................... 71
6.3.1 ETAPA DE ÎNCADRARE A PROIECTULUI ..................................................................................... 71
6.3.2 ETAPA DE DEFINIRE A DOMENIULUI EVALUĂRII ŞI DE REALIZARE A RAPORTULUI LA STUDIUL
DE IMPACT ASUPRA MEDIULUI ............................................................................................................... 73
6.3.3 ETAPA DE ANALIZĂ A CALITĂŢII RAPORTULUI LA STUDIUL EIM ............................................. 74
6.4 PROCEDURA EIM ÎN CAZUL PROIECTELOR CU EFECT TRANSFRONTIERĂ ................................. 74
6.5 APLICAREA PROCEDURII EIM ÎN CAZUL PROIECTELOR MARI DE INFRASTRUCTURĂ .............. 76
6.6 ANEXE LA CAPITOLUL 6 ................................................................................................................ 78

7 ORGANIZAREA ŞI DERULAREA CONSULTĂRILOR PUBLICE ................................... 86

7.1 CADRUL LEGAL ŞI INSTITUŢIONAL ............................................................................................... 86


7.1.1 CADRUL LEGAL ......................................................................................................................... 86
7.1.2 CADRUL INSTITUŢIONAL ........................................................................................................... 88
7.2 MECANISMUL CONSULTĂRII PUBLICULUI .................................................................................... 89
7.2.1 OBIECTIVELE ŞI PRINCIPII.......................................................................................................... 89
7.2.2 MIJLOACE ŞI FAZE DE ORGANIZARE .......................................................................................... 90
7.2.3 PARTICIPANŢII LA CONSULTARE ............................................................................................... 90
7.2.4 SUBIECTE PREZENTATE ÎN CADRUL ÎNTÂLNIRILOR PUBLICE; LOCALIZARE ŞI DURATĂ ............ 92
7.2.5 MODERATORI, REZULTATE ALE ÎNTÂLNIRILOR ŞI DOCUMENTE ÎNCHEIATE ............................. 93
7.3 PAŞII DE URMAT PENTRU CONSULTAREA PUBLICULUI ÎN CAZUL PROIECTELOR MARI DE
INFRASTRUCTURĂ REGIONALĂ ........................................................................................................... 94
7.3.1 PREGĂTIREA TEMATICII ŞI A MIJLOACELOR DE INFORMARE ..................................................... 94
7.3.2 ALEGEREA LOCAŢIEI, PARTICIPANŢI, NIVEL SOCIAL, COMPETENŢE ......................................... 95
7.3.3 MATERIALE INFORMATIVE PUSE LA DISPOZIŢIA PARTICIPANŢILOR ......................................... 96
7.3.4 DOCUMENTE ÎNCHEIATE ŞI DIFUZAREA LOR ............................................................................. 97
7.4 PARTICIPAREA PUBLICULUI LA PROCEDURA DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
............................................................................................................................................................... 98
7.4.1 ELEMENTELE CHEIE ALE PROCEDURII DE INFORMARE ŞI PARTICIPARE A PUBLICULUI LA
PROCEDURA EIM ................................................................................................................................... 98
7.4.2 ETAPELE PARTICIPĂRII PUBLICULUI LA PROCEDURA EIM...................................................... 100

v
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

7.5 ANEXE LA CAPITOLUL 7 .............................................................................................................. 104

8 EVALUAREA ŞI SELECŢIA PROIECTELOR MARI DE INFRASTRUCTURĂ


REGIONALĂ .................................................................................................................................... 107

8.1 EVALUAREA EFICIENŢEI ŞI EFICACITĂŢII PROIECTULUI .......................................................... 107


8.2 EVALUAREA PROIECTELOR DE INVESTIŢII ................................................................................. 108
8.2.1 EVALUAREA “EX-ANTE” ......................................................................................................... 108
8.2.2 EVALUAREA PE PARCURS ........................................................................................................ 109
8.2.3 EVALUAREA “EX-POST” A PROIECTULUI ................................................................................. 110
8.3 EVALUAREA ŞI SELECŢIA PROIECTELOR MARI DE INFRASTRUCTURĂ REGIONALĂ ÎN CADRUL
PROGRAMULUI DE COEZIUNE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ - PHARE 2004-2006................................ 111
8.3.1 MATRICEA DE CALIFICARE A SOLICITANTULUI (ELIGIBILITATEA ŞI CONFORMITATEA) ......... 111
8.3.2 MATRICEA DE EVALUARE TEHNICĂ A APLICAŢIEI, UTILIZATĂ LA ETAPA REGIONALĂ ........... 114
8.3.3 MATRICEA DE EVALUARE TEHNICĂ A APLICAŢIEI, UTILIZATĂ LA ETAPA NAŢIONALĂ (MIE) 118

9 AUTORIZAREA PROIECTELOR DE INFRASTRUCTURĂ, CONFORM LEGISLAŢIEI


NAŢIONALE..................................................................................................................................... 126

9.1 CADRUL LEGAL ŞI INSTITUŢIONAL ............................................................................................. 126


9.2 AUTORIZAŢII, AVIZE ŞI STUDII SPECIFICE NECESARE PENTRU INVESTIŢII DE INFRASTRUCTURĂ
REGIONALĂ ......................................................................................................................................... 127
9.2.1 DEFINIŢII/DOCUMENTE DE AUTORIZARE ................................................................................. 127
9.2.2 CATEGORII DE ACORDURI ŞI AVIZE DE SPECIALITATE............................................................. 128
9.2.3 CONŢINUTUL DOCUMENTELOR SUPUSE AUTORIZĂRII ............................................................ 129
9.2.4 RESPONSABILITĂŢI ÎN PROCEDURA DE EMITERE A AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUCŢIE ............. 130
9.2.5 FORMULARE FOLOSITE ÎN PROCESELE DE CONSULTARE ŞI AUTORIZARE: .............................. 131
9.3 STUDII ŞI ANALIZE SPECIFICE...................................................................................................... 131
9.4 ANEXE LA CAPITOLUL 9............................................................................................................... 133

10 GLOSAR DE TERMENI .......................................................................................................... 137

vi
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

LISTA TABELELOR

Tabelul 5-1: Structura bugetului proiectului de infrastructură, pe costuri (exemplu) ...44


Tabelul 5-2: Durata medie de utilizare pentru proiecte de infrastructură .......................46
Tabelul 5-3: Analiza multicriterială pentru două proiecte (exemplu) ..............................54
Tabelul 5-4: Structura finanţării proiectelor de infrastructură (contribuţiile PHARE şi de
la Bugetul de Stat în funcţie de contribuţia locală) (exemplu).........................................60
Tabelul 6-1: Proiecte de investiţii ce urmează procedura EIM completă ........................76
Tabelul 6-2: Proiecte de investiţii ce urmează procedura de încadrare şi ulterior
acesteia pot urma procedura EIM completă sau nu .........................................................77
Tabelul 7-1: Fazele proiectului în funcţie de nivelul implicării comunitare ....................96

LISTA FIGURILOR

Figura 1-1: Ciclul unui proiect de investiţii..........................................................................3


Figura 1-2. Abordarea integrată pentru Managementul Ciclului de Proiect .....................5
Figura 2-1: Regiunile de dezvoltare din România ...............................................................8
Figura 5-1: Evoluţia grafică a VNA în funcţie de dobândă şi valoarea RIR (Exemplu) ..49
Figura 6-1: Etapele procedurii EIM .....................................................................................75
Figura 7-1: Schema fluxului de informaţii la o întâlnire publică ......................................92
Figura 8-1. Implementarea – un proces............................................................................110

LISTA ANEXELOR

Anexa 3-1: Ajutorul de stat, zonele libere şi parcurile industriale ................................................. 30


Anexa 5-1: Structura costurilor eligibile şi neeligibile ale unui proiect mare de infrastructură
regională............................................................................................................................................... 61
Anexa 5-2: Eşalonarea pe ani a investiţiei ........................................................................................ 63
Anexa 5-3: Proiecţia costurilor pentru anii 2005-2024 (exemplu) .................................................. 64
Anexa 5-4: Proiecţia veniturilor pentru anii 2005-2024 (exemplu).................................................. 66
Anexa 5-5: Situaţia costurilor şi beneficiilor conform proiectului ................................................. 67
Anexa 5-6: Valoarea Netă Actualizată şi Rata Internă a Rentabilităţii, în funcţie de dobândă .... 67
ANEXA 6-1: Reglementările europene şi din România privind EIM, accesul liber la informaţie şi
participarea publicului ........................................................................................................................ 78
ANEXA 6-2. Lista activităţilor şi/instalaţiilor cu impact semnificativ asupra mediului care se
supun evaluării impactului asupra mediului .................................................................................... 79
Anexa 6-3: Lista activităţilor şi/sau instalaţiilor cu potenţial impact semnificativ asupra
mediului care se supun etapei de încadrare în procedura de evaluare a impactului asupra
mediului ................................................................................................................................................ 83
Anexa 7-1: Scenariu cu precizarea locului întâlnirilor publice în derularea fazelor realizării unui
proiect de infrastructură mare ......................................................................................................... 104
Anexa 7-2. Modelul anunţului public adaptat fiecărei etape a procedurii EIM............................ 106
Anexa 9-1: Acte normative care reglementează consultarea publicului şi autorizarea proiectelor
de investiţii......................................................................................................................................... 133
Anexa 9-2: Drumul critic în procesul de autorizare a unei investiţii ............................................ 135
Anexa 9-3: Tipul avizelor şi acordurilor necesare pentru proiecte mari de infrastructură
regională............................................................................................................................................. 136

vii
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Listă de acronime

AC Autorizaţia de construire
ACB Analiza cost beneficiu
ACPM Autoritatea competentă pentru protecţia mediului (poate fi, după caz, autoritate
centrală sau judeţeană)
ADR Agenţia pentru Dezvoltare Regională
AL Autoritate locală
APM Agenţia de protecţie a mediului
AT Asistenţă tehnică
Cas Costuri asamblare
CAT Comitetul de avizare tehnică
Cc Costuri construcţie
Cd Costuri diverse
Ce Costuri echipamente
Ce Costurile evaluării proiectului
Cf Costuri financiare
Cfm Costuri cu forţa de muncă
Ci Costurile implementării proiectului
CIF Cost, asigurare, transport
CJ Consiliul judeţean
CL Consiliul local
Cm Costuri materiale
Cmf Costuri alte active fixe
Cmt Costuri mijloace de transport
Cp Costurile pregătirii proiectului
CSC Casa socială a constructorilor
Ct Costuri totale
CU Certificat de urbanism
C+M Construcţii - montaj
EIM Evaluarea impactului asupra mediului
FCS Factor de conversie standard
FOB Franco la bord
HG Hotărâre de Guvern
IMM Întreprinderi mici şi mijlocii
RIR Rată internă a rentabilităţii
ISC Inspectoratul de stat în construcţii
L Lege
MAI Ministerul administraţiei şi internelor
MMGA Ministerul mediului şi gospodăririi apelor
MIE Ministerul integrării europene
MO Monitorul Oficial al României
VNA Valoarea netă actualizată
NUTS Nomenclatorul unităţilor teritoriale statistice
OECD Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică
OM Ordin de ministru
ONG Organizaţie neguvernamentală
PAC Proiect pentru autorizaţia de construcţie

viii
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

PATJ Plan de amenajarea teritoriului judeţean


PATN Plan de amenajarea teritoriului naţional
PATZ Plan de amenajarea teritoriului zonal
PND Planul naţional de dezvoltare
PDR Planul de dezvoltare regională
PT Proiect tehnic
PUG Plan urbanistic general
PUZ Plan urbanistic zonal
SF Studiu de fezabilitate
TVA Taxa pe valoare adăugată
ZL Zonă liberă

ix
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

INTRODUCERE
Manualul de faţă a fost elaborat 1 pentru a facilita identificarea şi întocmirea proiectelor mari
de infrastructură regională ce pot fi finanţate în cadrul Programului multianual Phare 2004 –
2006 Coeziune Economică şi Socială. De asemenea acest manual poate fi utilizat, împreună
cu Ghidul Solicitantului, la evaluarea şi selecţia proiectelor.
Din punctul de vedere al autorilor, manualul constituie un ghid de referinţă pe durata
activităţilor şi a sesiunilor de lucru ce au drept scop diseminarea informaţiilor necesare
identificării şi pregătirii aplicaţiilor pentru obţinerea finanţării nerambursabile pentru proiecte
mari de infrastructură regională. La baza Manualului au stat mai multe documente printre
care Ghidul Solicitantului întocmit de Ministerul Integrării Europene, documentaţia şi
legislaţia naţională în vigoare precum şi documentele UE referitoare la proiectele de
infrastructură. De asemenea, Manualul are menirea de a familiariza autorităţile locale şi alte
categorii de instituţii, ONGuri etc. cu cerinţele elaborării unor proiecte de infrastructură
finanţabile din fonduri europene.
Schema de finanţare nerambursabilă pentru proiecte mari de infrastructură regională - Phare
2004-2006 Coeziune Economică şi Socială - continuă seria proiectelor finanţate în România
prin intermediul programelor Phare în anii 2000, 2001 şi 2002. Această schemă de finanţare
este operaţională în toate cele opt regiuni de dezvoltare din România.
Programul multianual Phare 2004-2006 Coeziune Economică şi Socială acordă asistenţă
financiară şi tehnică pentru dezvoltarea infrastructurii economice şi sociale din România, în
concordanţă cu nevoile şi cerinţele unei economii în creştere şi are drept obiectiv principal:
„implementarea unei politici regionale multianuale prin investiţii în sectoare prioritare,
pentru a îmbunătăţi potenţialul economic şi social al celor opt regiuni de dezvoltare”.
Acest obiectiv poate fi atins printr-un set de măsuri integrate cu următoarele obiective
specifice:
• Reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii de turism sau a celei istorico-
culturale, prevederea de legături de transport la astfel de facilităţi precum şi măsuri
de creştere a atractivităţii zonelor cu potenţial balnear;
• Reabilitarea şi îmbunătăţirea infrastructurii regionale de transport, incluzând
drumuri de centură, drumuri judeţene şi măsuri de siguranţă a traficului;
• Reabilitarea şi îmbunătăţirea zonelor industriale incluzând refacerea mediului
degradat şi reabilitarea/modernizarea acestor arii, furnizarea de legături de transport
la astfel de facilităţi;
• Dezvoltarea infrastructurii de afaceri şi a drumurilor de acces respective pentru
a îmbunătăţi accesul la pieţe, informaţii, servicii şi tehnologii cu scopul de a creşte
competitivitatea firmelor.
Finanţarea nerambursabilă acoperă costurile eligibile ale unui proiect în felul următor:
contribuţia Phare (maximum cinci milioane €) la care se adaugă contribuţia de la
bugetul de stat (de regulă 33% din contribuţia Phare). La finanţarea nerambursabilă se
adaugă contribuţia proprie a beneficiarului de minim 10% din totalul costurilor eligibile şi
care trebuie să fie numai în numerar; contribuţia în natură nu este luată în calcul.
Valoarea totală minimă a unui proiect finanţabil este de două milioane de Euro
(componenta nerambursabilă şi contribuţia proprie).
Beneficiarii vor fi responsabili cu finanţarea costurilor ce nu sunt eligibile şi cu costurile
asociate cu pregătirea şi finalizarea aplicaţiei, a proiectului de investiţii, a studiului de
fezabilitate, autorizaţii etc. Durata de execuţie a lucrărilor nu trebuie să depăşească 20
de luni.

1
Manualul a fost elaborat în limba română. De asemenea este disponibilă şi o copie tradusă în limba engleză.

1
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Activităţile eligibile sunt următoarele:


a) Proiecte de investiţii care îmbunătăţesc calitatea turismului - în special dezvoltarea
turismului balnear -, reabilitarea ecologică a zonelor publice cu valoare turistică,
reabilitarea zonelor urbane cu valoare turistică mare (reabilitări de străzi, centre
istorice etc.), refacerea accesului la saline şi izvoare minerale etc.;
b) Proiecte care îmbunătăţesc infrastructura de transport existentă prin linii de
centură, rute ocolitoare sau de legătură care vor duce la devierea şi reducerea
traficului din centrul oraşelor; construcţia şi modernizarea drumurilor judeţene;
măsuri de creştere a siguranţei traficului;
c) Proiecte care urmăresc reabilitarea zonelor industriale în declin, inclusiv situri
industriale poluate care au degradat mediul şi sunt deţinute în proprietate de
autorităţile locale; proiectele vor urmări refacerea şi crearea condiţiilor de
dezvoltare a noi activităţi economice pentru a îmbunătăţii calitatea mediului şi
climatul socio-economic permiţând dezvoltarea zonelor de afaceri şi a parcurilor
industriale şi tehnologice;
d) Proiecte care vor răspunde nevoilor de locuri de muncă şi de stimulare a
dezvoltării economice. Selectarea proiectelor va viza dezvoltarea infrastructurii
destinate activităţilor economice din ariile afectate de restructurare industriala,
unde exista o dinamica ridicata a investiţiilor străine şi/sau a creării de IMM. Este
de aşteptat ca proiectele să conducă la o creştere a cererii de ocupare a noilor
locaţii. Obiectivele vor include dezvoltarea unui număr de zone strategice cu
potenţial de maximizare a noilor locuri de munca, furnizând oportunităţi pentru
extinderea afacerilor şi a investiţiilor străine private care intenţionează să se
stabilească în zona.

Solicitanţii trebuie să fie autorităţile publice locale. Sunt eligibile Consiliile Judeţene,
Consiliile Locale Orasenesti si, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale.
Aplicanţii pot forma asociaţii cu alte autorităţi publice eligibile (Consilii Judetene, Consilii
Locale Orasenesti sau CNADNR) si/sau cu Consiliile Locale Rurale. Totusi, Consiliile Locale
Rurare nu sunt considerate a fi aplicanti eligibili de sine statatori. .
Prin documentele de asociere trebuie identificat titularul de proiect (conducătorul asociatiei);
de obicei acesta este consiliul judeţean.

La elaborarea manualului s-a ţinut seama de legislaţia naţională în vigoare şi de cerinţele UE


reflectate în diverse documente 2 şi reglementări. Pe măsură ce legislaţia naţională se
modifică şi transpunerea legislaţiei europene avansează va fi nevoie ca Manualul să fie
actualizat pentru a reflecta noile realităţi.

1 MANAGEMENTUL CICLULUI DE PROIECT ÎN CAZUL


INVESTIŢIILOR MARI DE INFRASTRUCTURĂ
Proiectele mari de investiţii în infrastructură sunt gestionate potrivit unei scheme ciclice, cu
mai multe etape distincte, care poartă denumirea de Ciclu de Proiect.

2
Structura Manualului respectă Termenii de Referinţă ai Proiectului - “Support for organising awareness
campaign and facilitation of applications preparation” RO 0108.03.06.01.04

2
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

În anul 1992, Comisia Europeană a adoptat un set de instrumente pentru elaborarea şi


managementul unui proiect, bazate pe metoda matricei logice de analiză, numit
“Managementul Ciclului de Proiect” 3. De altfel, această metodă a fost deja folosită la scară
largă de către mulţi investitori, printre care câteva State Membre, şi încurajată de către
Comisia de Asistenţă 4 pentru Dezvoltare a OECD.

Evaluare
Identificare
II
I

Evaluare Selecţie
Finală III
VI

Implementare & Negociere


Monitorizare & Semnare
IV
V

Figura 1-1: Ciclul unui proiect de investiţii

Ciclul unui proiect de investiţii, aşa cum este prezentat în Figura 1-1 este compus din
următoarele şase etape:
• Prima etapă, identificarea proiectelor, acoperă procesul de identificare iniţială a
proiectelor şi solicitărilor de asistenţă financiară. Elementele etapei de identificare
sunt precizate în Capitolul 2 al manualului;
• În cadrul celei de-a doua etape, evaluarea proiectelor, cererile sunt examinate la
nivelul fiecărei ADR;
• Etapa a treia include selecţia şi aprobarea finală, de către MIE, a proiectelor
finanţabile pe baza informaţiilor de la ADR şi a metodologiei proprii de evaluare
(vezi Capitolul 3);
• Etapa a patra implică negocierea şi semnarea contractului 5 cu solicitanţii
selecţionaţi;
• A cincia etapă este cea de implementare (finalizare) proiectului de către cel care
l-a propus, autoritatea competentă monitorizând progresele beneficiarului în
desfăşurarea proiectului;
• Ultima etapă a ciclului de proiect este cea de evaluarea finală a proiectului.

3
In lb. Engleza “Project Cycle Management” (PCM). Pe parcursul manualului se va utiliza acronimul PCM.
4
In lb. Engleza “Development Assistance Committee”
5
Semnarea contractului de finanţare este condiţionată de aprobarea ex-ante a Delegaţiei CE

3
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Obiectivul PCM a fost, şi încă rămâne, acela de a îmbunătăţi managementul acţiunilor de


cooperare – proiecte şi programe de toate tipurile – printr-o mai bună strategie a problemelor
esenţiale şi condiţionările lucrărilor, atât în faza de proiectare cât şi în cea de implementare a
programelor.
Cerinţele de bază ale PCM pot fi enumerate după cum urmează:
1. Definirea unor obiective clare şi realiste
Ideile care trebuie urmărite se referă la stabilirea unei distincţii clare între obiective şi
mijloacele prin care se ajunge la ele, la definirea clară şi realistă a scopului proiectului în
cauză (ca principiu de bază, acesta trebuie întotdeauna să evidenţieze avantajele viabile
pentru potenţialii beneficiari). Totodată, se va insista pe risc şi presupuneri, în special asupra
factorilor majori externi care pot afecta în mod semnificativ succesul proiectului.
2. Identificarea factorilor “calitativi” care măresc beneficiile proiectului pe termen
lung
De fapt, aici este vorba mai mult de identificarea unor necesităţi pentru a integra politica
adoptată în cazul proiectului în cauză în ceea ce se numeşte politica globală. Concret,
aceste necesităţi impun adoptarea unei utilizări raţionale a resurselor de timp (în particular
pentru politicile specifice unui anumit domeniu, existente pentru ţara în care se execută
proiectul), precum şi alegerea unei tehnologii potrivite, care, de exemplu, să se axeze pe
folosirea resurselor locale.
Alţi factori care trebuie luaţi în considerare privesc problemele de natură socio-umană, ca de
exemplu respectul pentru valorile socio-culturale ale populaţiei implicate, precum şi luarea în
calcul a diferenţelor între sexe, urmărindu-se reducerea acestora. De altfel, toate acestea
sunt parte a obiectivelor politicii globale a Uniunii Europene.
Nu în ultimul rând trebuie evaluaţi factorii de natură economică, ca de pildă managementul
instituţiilor publice sau private care sunt implicate în derularea proiectului, viabilitatea
economică şi financiară a bugetului respectivului proiect şi a beneficiilor pe termen lung.
În fine, factorilor enumeraţi anterior li se vor adăuga problemele spinoase de protecţie a
mediului.
3. Consistenţa şi contribuţia la “obiectivele politicii globale” ale Comunităţii
Europene prin proiecte şi programe
Managementul ciclului de proiect este strâns legat de planul extins al acţiunilor externe de
cooperare al Comunităţii Europene, pentru care reducerea sărăciei este obiectivul central, în
timp ce pentru zonele strategice care derivă din Tratatul Maastricht obiectivele sunt definite
pe mai multe planuri.
Pe această idee se bazează promovarea unei dezvoltări echitabile în ceea ce priveşte
creşterea economică, investiţiile, crearea de locuri de muncă, mediul socio-uman şi protecţia
mediului, tocmai pentru ca aceste dezvoltări să fie viabile.
Este important de precizat că această abordare caută să ia în considerare aceste probleme
încă de la începutul ciclului de proiectare, încercând să asigure că proiectele / programele
sunt consistente şi contribuie la atingerea obiectivelor propuse.
La un nivel operaţional, PCM caută îmbunătăţiri pledând pentru studii de fezabilitate /
proiectare corespunzătoare, monitorizare şi evaluare, şi luarea deciziilor în cunoştinţă de
cauză în momentele cheie în pregătirea şi implementarea proiectelor şi programelor. Astfel
se asigură participarea activă a celor interesaţi (grupuri ţintă, beneficiari, instituţii locale şi
persoane care iau decizii) în ciclul proiectului sau programului.
În concluzie, putem afirma că Managementul Ciclului de Proiect înglobează o sumă de
concepte şi tehnici relativ simple, cum ar fi:
• Conceptul de ciclu de proiect;
• Analiza investitorilor;
• Instrumentul de planificare “Matricea Logice”;

4
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• Factori cheie ai calităţii;


• Planificarea activităţilor şi resurselor;
• Structuri coerente, standardizate pentru documentele cheie ale proiectului.
Folosirea acestor concepte, unelte şi tipuri de documente standardizate pe parcursul
proiectului este adesea numită abordare integrată pentru managementul ciclului de proiect.

Obiective Documentatie
interdependente + standardizata
Obiective de ordin naţional /
regional

Format de baza

1. Cuprins
Studii de fezabilitate 2. Context
3. Analiza pe domenii
Propuneri financiare 4. Deascriere proiect
Cadru logic 5. Presupuneri, risc si
flexibiliate
Rapoarte de progres 6. Detalii de
implementare
7. Factori de calitate
Rapoarte de evaluare Anexa : Matricea logică

Bugete si grafice de lucru bazate


pe rezultate

Figura 1-2. Abordarea integrată pentru Managementul Ciclului de Proiect

Ca în cazul tuturor conceptelor şi uneltelor, avantajul PCM depinde de calitatea informaţiilor


disponibile (în special de la beneficiarii vizaţi şi grupurile ţintă), şi cât de bine este folosită.
În Manualul de faţă vor fi abordate doar etapele I-III ale ciclului de proiect, urmând ca
celelalte trei etape să fie abordate ulterior.

2 IDENTIFICAREA PROIECTELOR MARI DE


INFRASTRUCTURĂ REGIONALĂ; CRITERII DE
SELECŢIE
Prima etapă este aceea de identificare a proiectelor de infrastructură. În această etapă este
foarte importantă definirea obiectivelor şi stabilirea criteriilor de selecţie.

5
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

2.1 Definirea obiectivelor


Definirea obiectivelor este esenţiala pentru identificarea proiectelor de infrastructură, ceea ce
reprezintă punctul de plecare şi pentru evaluare. In general vorbind, problema la care trebuie
să răspundă dosarul proiectului este următoarea:
Care sunt beneficiile socio-economice care pot fi obţinute prin intermediul
implementării proiectului?
Proiectul de infrastructură trebuie să arate clar următoarele:
1. variabilele socio-economice pe care proiectul este posibil să le influenţeze.
2. care dintre obiectivele specifice ale politicilor regionale şi de coeziune ale
României sau UE pot fi realizate de către proiect şi, în particular, modul în care
proiectul, daca va avea succes, va influenta atingerea acestor obiective.
Obiectivele luate în considerare ar trebui să fie variabile socio-economice şi nu doar
indicatori fizici. Ele ar trebui să fie conectate logic cu proiectul şi ar trebui să existe anumite
indicaţii asupra modului în care se măsoară nivelul lor de realizare.

CASETA 1: LISTA DE CONTROL PENTRU DEFINIREA OBIECTIVELOR


• Are proiectul un obiectiv clar definit sub forma de variabile socio-economice?
• Sunt aceste beneficii socio-economice realizabile prin implementarea proiectului?
• Sunt obiectivele legate logic?
• Câştigurile de bunăstare generală, care apar datorită proiectului, sunt mai mari decât costurile
de realizare?
• Au fost luate în considerare toate efectele socio-economice directe şi indirecte ale proiectului?
• Dacă nu este posibil să se măsoare toate efectele sociale directe şi indirecte, au fost
identificate toate efectele de substituţie aferente obiectivului?
• Sunt indicate mijloacele de măsurare a realizării obiectivelor?
• Este proiectul coerent cu obiectivele fondurilor de preaderare ale Uniunii Europene? (a se
vedea Fişa PHARE);

Cu privire la definirea obiectivelor socio-economice, este nevoie să se răspundă la


următoarele întrebări cheie:
1. se poate identifica un spor al bunăstării generale care va apare datorită
proiectului şi acesta este mai mare decât costul sau?
2. au fost luate în considerare toate efectele socio-economice directe şi indirecte
cele mai importante ale proiectului?
3. dacă nu este posibil să se măsoare toate efectele sociale directe şi indirecte
din lipsă de date, au fost identificate anumite valori de substituţie?

6
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Definirea clară şi completă a obiectivelor socio-economice este necesara pentru


determinarea impactului proiectului de infrastructură. În orice caz, adesea poate fi dificil să
se prognozeze toate categoriile de influenţe pe care le poate avea un anumit proiect de
infrastructură. De exemplu, datele regionale nu permit întotdeauna să se facă estimări
precise privind impactul de ansamblu asupra comerţului cu alte regiuni sau centre
comerciale; de asemenea efectele indirecte asupra ocupării sunt dificil de cuantificat;
competitivitatea poate depinde de condiţiile comerciale externe, ratele de schimb,
modificările preţurilor relative. În majoritatea cazurilor există multe variabilele pentru care
este prea costisitor să se facă analize specifice proiect cu proiect.
Oricum, abordarea prezentului Manual este aceea de a nu lua în considerare toate efectele
indirecte şi foarte îndepărtate ale proiectului. Procedura pe care o sugerează Manualul se
concentrează în principal asupra analizei cost-beneficiu şi a variabilelor microeconomice.
In timp ce evaluarea beneficiilor sociale ale fiecărui proiect depinde de obiectivele politicii
economice ale partenerilor implicaţi, necesitatea esenţială, din perspectiva Comisiei, este ca
proiectul să fie legat logic de principalele obiective ale fondurilor implicate: Fondurile
de Preaderare.
În completare la obiectivele generale ale fondurilor de preaderare, proiectul trebuie să fie
concordant cu legislaţia Uniunii Europene pentru sectorul specific asistat şi cu reglementările
în materie de concurenţă.

2.2 Identificarea proiectelor


In scopul identificării proiectelor mari de infrastructură regională, trebuie să se ţină seama de
următoarele elemente:
1. Proiectul trebuie să fie o unitate de analiză clar identificată, în concordanţă cu
principiile Analizei Cost-Beneficiu;
2. Obiectul evaluării reflectă definiţia proiectului prevăzută de reglementari;
3. Nivelurile financiare stabilite de reglementari sunt respectate (în cazul de faţă Ghidul
Solicitantului).
Proiectul trebuie să fie clar identificat ca o unitate de analiză independentă din punct de
vedere economic. În mod specific, activităţile incluse în proiect trebuie să conducă către un
ansamblu unic.
Evident, cele de mai sus se aplica în cazul în care raportul de analiză prezintă doar unele
faze iniţiale ale investiţiei, al căror succes depinde de definitivarea proiectului ca un tot unitar.
Este foarte important să se accentueze acest punct deoarece în practică, procesul
administrativ de elaborare a deciziei poate atrage după sine nevoia de a fragmenta proiectul
în etape sau subproiecte.
In anumite cazuri, poate apărea un alt risc: este prezentat un proiect cuprinzător dar se
solicită cofinanţarea doar pentru una dintre părţi şi nu este clar dacă celelalte părţi
fundamentale vor fi sau nu vor fi executate.
Ofertantul are sarcina de a furniza justificarea identificării şi alegerii subiectului analizei iar
examinatorul are sarcina de a judeca această alegere. In cazul în care obiectul analizei nu
este clar identificat, examinatorul poate cere ca ofertantul să completeze dosarul prezentării
cu unele clarificări privitoare la alegerea pe care a făcut-o.

7
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

CASETA 2: Exemple de identificare a Proiectelor de Infrastructură


• Un proiect pentru modernizarea unui drum de acces care leagă oraşul A cu zona turistică-
balneară B, care este justificat doar de presupunerea ca o nouă facilitate turistică+balneară va
fi dezvoltată în zona B şi cea mai mare parte a traficului va avea loc intre oraşul A şi zona B;
proiectul ar trebui să fie analizat în contextul sistemului drum de acces– zonă balneară ca un
întreg;
• Construirea unei uzine de tratare a apelor menajere poate fi justificată de perspectiva
dezvoltării unei destinaţii turistice, incluzând complexe hoteliere; uzina este justificata doar dacă
se dezvoltă facilitatea turistică respectiva;

2.3 Criterii de bază în selectarea proiectelor


Conceptual, dezvoltarea regională este definită în România ca fiind ansamblul politicilor
autorităţilor publice centrale şi locale, elaborate în scopul îmbunătăţirii performanţelor
economice ale unor arii geografice constituite în Regiuni de Dezvoltare (vezi Figura 2-1) şi
care beneficiază de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene şi a altor instituţii şi autorităţi
naţionale şi internaţionale interesate.

Figura 2-1: Regiunile de dezvoltare din România

8
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Conform recomandărilor stipulate în Cartea Verde a Dezvoltării Regionale în România s-au


constituit prin libera asociere, 8 regiuni de dezvoltare, respectiv regiunile: Nord-Est, Sud-Est,
Sud-Muntenia, Sud Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest, Centru, Bucureşti – Ilfov, formate din
grupuri de judeţe cu profiluri socio-economice complementare, care spre deosebire de
unităţile administrativ teritoriale existente sunt suficient de mari pentru a permite utilizarea
mai eficientă a resurselor şi pentru a conferi un mecanism eficient de implementare practică
a politicilor de preaderare ale Uniunii Europene.
Criteriile de selectare a proiectelor depind de priorităţile stabilite în documentele de
planificare, întocmite la nivel regional şi naţional.
In cadrul pregătirilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, autorităţile române au întocmit
Planul Naţional de Dezvoltare (PND) pentru perioada 2004-2006, spre a fi anexat la
Programul Naţional pentru Aderare.
Criteriile de bază folosite la selectarea proiectelor mari de infrastructură regională
sunt legate strâns de priorităţile regionale definite în Planurile de Dezvoltare
Regională şi priorităţile naţionale identificate de Planul Naţional de Dezvoltare. În
continuare sunt analizate aceste priorităţi.

2.3.1 Priorităţi regionale


În această secţiune sunt prezentate sintetic priorităţile regionale 6, aşa cum rezultă acestea
din planurile de dezvoltare regională şi din strategiile de dezvoltare elaborate în cadrul
Agenţiilor pentru Dezvoltare Regională. Trebuie precizat că, în documentele analizate, unii
autorii au folosit termenul de priorităţi iar aţi autori au utilizat termenul de axă. De asemenea,
planurile de dezvoltare regională şi strategiile de dezvoltare nu pot fi uşor comparate
deoarece structura şi dimensiunea acestora diferă foarte mult. Drept rezultat, modul de
prezentare a priorităţilor regionale diferă extrem de mult de la o regiune la alta.
REGIUNEA 1 (NE)
Potrivit PDR, Regiunea Nord-Est, prima dintre cele opt regiuni de dezvoltare, sub aspectul
mărimii şi al populaţiei, se situează pe ultimul loc în România în raport cu produsul intern brut
regional pe cap de locuitor, datorita unui nivel de productivitate scăzut.
La nivel regional au fost identificate o serie de probleme cheie cum ar fi: cea mai redusa
valoare a produsului intern brut regional pe locuitor (PIBR/loc) dintre toate regiunile, un nivel
de productivitate regional inferior celui înregistrat la nivel naţional în toate sectoarele de
activitate (cu excepţia transporturilor); slaba diversificare a activităţilor economice în mediul
rural, preponderenta fiind agricultura; un nivel al infrastructurii fizice şi de utilităţi dintre cel
mai scăzute din România din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în mediul urban, iar în
mediul rural aproape inexistent; rata şomajului pe orizonturi largi de timp este superioara
valorii înregistrate la nivel naţional, iar în unele judeţe şi în anumite perioade de timp este
cea mai ridicata din România;
In aceste condiţii, pentru orizontul de timp 2004-2006, s-a considerat drept obiectiv general
al strategiei regionale: „Creşterea gradului de competitivitate al regiunii prin îmbunătăţirea
infrastructurii economice şi întărirea coeziunii sociale”.
Au fost identificate următoarele Axe de Intervenţie (priorităţi):
1. Dezvoltarea infrastructurii
2. Dezvoltarea mediului de afaceri
3. Dezvoltare rurala
4. Dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor sociale

6
Pentru detalii trebuie consultate planurile de dezvoltare regională şi strategiile elaborate în cadrul
fiecărei ADR.

9
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

REGIUNEA 2 (SE)
Agenţia pentru Dezvoltare Regională SE, împreuna cu principalii parteneri regionali, au
elaborat un program de dezvoltare regională în concordanta cu liniile directoare ale Planului
Naţional de Dezvoltare, cuprinzând obiectivele de dezvoltare regionala pe termen lung şi
priorităţi de dezvoltare.
Priorităţile regionale, cuprinse în PDR al Regiunii 2 SE sunt următoarele:
1) Dezvoltarea sectorului productiv şi a serviciilor conexe;
2) Dezvoltarea infrastructurii;
3) Dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor sociale;
4) Dezvoltarea zonelor rurale;
5) Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
6) Sprijinirea inovării tehnologice, crearea societăţii informaţionale;
Luând în considerare analiza SWOT, ADR SE şi-a propus dezvoltarea priorităţilor printr-un
număr de măsuri adecvate.

REGIUNEA 3 (S)
În contextul PDR, parteneriatul regional a identificat, pe baza concluziilor rezultate din
analiza de potenţial a Regiunii Muntenia, următoarele patru domenii prioritare spre care vor fi
concentrate eforturile de susţinere:
1) dezvoltarea infrastructurii;
2) dezvoltarea afacerilor;
3) dezvoltarea rurală;
4) dezvoltarea resurselor umane.
Problemele legate de protecţia mediului nu fac obiectul unei priorităţi distincte, ele fiind
tratate în cadrul priorităţilor menţionate.
Fiecare prioritate conţine un pachet de măsuri concrete, elaborate astfel încât să asigure o
orientare integrată şi coerentă a fondurilor de finanţare şi a căror aplicare va conduce la
îmbunătăţirea situaţiei economice, sociale şi instituţionale în regiune.

REGIUNEA 4 (Sud - Vest)


În cadrul Parteneriatului Regional pentru Programare, sprijinit de secretariatul tehnic al
Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, s-au purtat discuţii privind analiza
regională socio-economică pentru elaborarea analizei SWOT, identificarea priorităţilor
regionale pentru programarea şi formularea strategiei regionale pe termen mediu pentru
dezvoltarea socio-economică pe perioada 2004-2006, articulată conform măsurilor de
intervenţie prevăzute.
Pe baza analizei socio-economice rezumată în analiza regională SWOT, Parteneriatul
Regional pentru Programare a identificat obiectivele generale pentru dezvoltarea regională
socio-economică pe termen mediu (2004-2006) împreună cu priorităţile strategice regionale,
ce sunt detaliate în măsuri de intervenţie specifice.
1) Sprijinul pentru formarea de capital în sectorul privat, sprijinirea cercetării, a
inovării tehnologice şi a tehnologiei informaţiei este prima prioritate a regiunii.
2) A doua prioritate regională este modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de
transport şi protecţia şi îmbunătăţire a mediului..
3) A treia prioritate regională este dezvoltarea resurselor umane
4) A patra prioritate regională este dezvoltarea zonelor rurale şi montane,
5) A cincia prioritate regională este îmbunătăţirea serviciilor sociale

10
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

REGIUNEA 5 (Vest)
Strategia de Dezvoltare Regionala a Regiunii V (Vest) este un document complex elaborat
pe baza Analizei Socio-Economice a regiunii şi analizei SWOT. Aceste două analize au
permis determinarea unor direcţii strategice prioritare de dezvoltare care vizează în mod
direct sectorul privat, dezvoltarea spaţiului rural, dezvoltarea şi promovarea turismului
regional, protecţia mediului.
În cadrul fiecărei direcţii de dezvoltare au fost identificate obiective strategice a căror
realizare este urmărita prin acţiunile ce se vor întreprinde în viitor.
Strategia s-a realizat în corelaţie cu Strategiile de Dezvoltare Judeţene elaborate de
Prefecturi, Planurile de Amenajare Teritoriala Judeţene.
Strategiile sectoriale ale ministerelor, care vizează perioada 2002-2004 au fost de asemenea
luate în considerare la elaborarea Strategiei de Dezvoltare Regională şi care reprezintă
esenţa Planului de Dezvoltare al Regiunii V Vest.
Au fost identificate şase mari direcţii prioritare de dezvoltare:
1) Direcţia strategica I - Dezvoltarea sectorului privat şi a serviciilor pentru
întreprinderi;
2) Direcţia strategica II - Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii de susţinere a
activităţilor economico-sociale;
3) Direcţia strategica III - Dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor publice;
4) Direcţia strategica IV - Dezvoltarea spaţiului rural, crearea unui cadru favorabil;
5) Direcţia strategica V – Mediu;
6) Direcţia strategica VI - Cercetare, dezvoltare tehnologica, inovare şi IT.
Strategia acordă o importanta deosebita dezvoltării sectorului privat. Acesta se doreşte a fi şi
o alternativa pentru ocuparea forţei de munca, astfel încât restructurarea industriilor grele şi
extractive să nu mai reprezinte o ameninţare din punctul de vedere al şomajului. În cadrul
acestui obiectiv strategic se acorda o atenţie deosebita dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii şi atragerii de investiţii private în regiune.

REGIUNEA 6 (Nord-Vest)
Planului de Dezvoltare Regionala 2004-2006 precum şi Strategia de dezvoltare a Regiunii 6
Nord-Vest a identificat, prin dezbateri publice, cinci obiective specifice:
1) Dezvoltarea unor produse de marca regionale şi promovarea ofertei specifice a
Regiunii;
2) Asigurarea suportului de infrastructuri pentru dezvoltare durabilă;
3) Integrarea socio-economică a grupurilor şi comunităţilor dezavantajate;
4) Dezvoltarea de reţele parteneriale şi acţiune strategica coordonată;
5) Promovarea economiei bazate pe cunoaştere şi formare continuă.

REGIUNEA 7 (Centru)
Strategia de Dezvoltare Regională a Regiunii Centru, prin priorităţile stabilite, urmăreşte
dezvoltarea în întreaga regiune a unei economii performante, prin mobilizarea tuturor
resurselor fizice şi umane în corelaţie cu conservarea mediului şi a patrimoniului care să
conducă la creşterea nivelului de viata al locuitorilor. Prin procesul de tranziţie la economia
de piaţa toate sectoarele economice din regiune au înregistrat o puternica scădere,
concomitent cu creşterea numărului de şomeri.
Prin Strategia de Dezvoltare a Regiunii “Centru” au fost identificate priorităţile strategice de
dezvoltare regională.

11
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Aceasta strategie este axata pe următoarele priorităţi:


1. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii;
2. Dezvoltarea sectorului productiv, creşterea competitivităţii în afaceri şi
promovarea sectorului privat;
3. Creşterea ocupării, dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor sociale;
4. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
5. Dezvoltarea zonelor rurale;
6. Sprijinirea cercetării, inovării tehnologice şi IT, crearea societarii informaţionale.

REGIUNEA 8 Bucureşti - Ilfov


Strategia de dezvoltare a regiunii (SDR) Bucureşti - Ilfov a fost elaborată de către Agenţia
pentru Dezvoltare Regională. SDR se bazează pe o analiză socio-economică a regiunii şi
identifică obiectivele cheie prin intermediul cărora se poate ajunge la dezvoltarea durabilă a
regiunii Bucureşti – Ilfov.
Scopul acestei Strategii este de a furniza un cadru regional larg de maximizare a beneficiilor
aduse de politicile europene de coeziune socială şi economică în sinergie cu cele naţionale.
Regiunea Bucureşti - Ilfov în comparaţie cu celelalte regiuni din România a avut o evoluţie
ascendentă mai pronunţată, dar comparativ cu regiunile din alte ţări candidate la aderare la
UE, performanţele înregistrate sunt încă modeste. Regiunea are nevoie de investiţii urgente
în resursele umane, în infrastructură şi în tot ce poate determina creşterea economică.
Axele prioritare sunt următoarele:
1. Axa i: dezvoltarea sectorului productiv şi a serviciilor conexe prin sprijinirea
creşterii competitivităţii întreprinderilor şi promovarea liberei iniţiative;
2. Axa ii: dezvoltarea infrastructurii;
3. Axa iii: dezvoltarea resurselor umane şi îmbunătăţirea serviciilor sociale;
4. Axa iv: dezvoltarea rurală şi agricolă;
5. Axa v: protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
6. Axa vi: promovarea şi sprijinirea cercetării şi dezvoltării tehnologice, a măsurilor
inovative, precum şi a societăţii informaţionale.

2.3.2 Priorităţile naţionale 7


Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006, elaborat în cadrul MIE, identifică cinci priorităţi
naţionale care vor structura măsurile şi planurile de dezvoltare ale perioadei 2004 -2006.
Aceste priorităţi sunt expuse pe scurt în continuare.
PRIORITATEA 1 – ÎMBUNĂTĂŢIREA COMPETITIVITĂŢII SECTORULUI PRODUCTIV
Primul obiectiv al Planului Naţional de Dezvoltare este acela de creştere a competitivităţii
sectorului productiv, de ameliorare a punctelor sale slabe şi de consolidare a rezultatelor
obţinute până în prezent. Principalele puncte slabe constau în ponderea prea mare a
sectoarelor cu valoare adăugată redusă şi într-o gamă limitată a bazei industriale, atât din
punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Acestea constituie o provocare majoră în contextul
economic actual, întrucât România se confruntă cu două riscuri paralele: 1) creşterea
concurenţei din partea Chinei şi Asiei de Sud-Est în sectoarele de activitate cu costuri mici şi
necesar ridicat de forţă de muncă, 2) stagnarea economică în UE-15 – principala să piaţă de
export – ceea ce împiedică dezvoltarea unui sector productiv sofisticat, lipsind cererea pe
această piaţă deja saturată. Nu în ultimul rând, aceste riscuri sunt amplificate de problema
structurală reprezentată de marile întreprinderi de stat, aflate încă în proces de privatizare
7
Pentru detalii vezi PND 2004-2006., www.mie.ro

12
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

şi/sau restructurare şi care nu sunt competitive pe pieţele internaţionale, precum şi de o bază


antreprenorială generală slabă care ar putea conduce la o şi mai mare dezindustrializare a
ţării.
Obiectivul general de creştere a competitivităţii sectorului productiv din România poate fi
sintetizat în trei obiective specifice:
• Promovarea înfiinţării unor activităţi cu valoare adăugată ridicată în industria
prelucrătoare şi sectorul serviciilor;
• Extinderea bazei antreprenoriale, atât în termeni numerici, cât şi ca sferă de activităţi;
• Sprijinirea intrării pe pieţele internaţionale.
PRIORITATEA 2 – ÎMBUNĂTĂŢIREA ŞI DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII PENTRU
TRANSPORT ŞI ENERGIE ŞI ASIGURAREA PROTECŢIEI MEDIULUI
Strategia naţională de dezvoltare a infrastructurii şi protecţia mediului se bazează pe
combinarea investiţiilor cu măsurile „soft” aferente, pentru a asigura rezultate maxime. Mai
concret, investiţiile în infrastructura de transport sunt însoţite de restructurarea Societăţii
Naţionale a Căilor Ferate din România, precum şi de o îmbunătăţire a sistemului de
management al porturilor. Reforma din sectorul energetic va continua prin accelerarea
privatizării producţiei şi distribuţiei de energie, prin înfiinţarea de parteneriate publice-private,
precum şi prin liberalizarea pieţei energetice, incluzând un mecanism pilot de bursă a
energiei electrice. De asemenea, în PND se încurajează procesul de descentralizare a
responsabilităţilor în domeniul protecţiei mediului, concomitent cu atragerea investiţiilor
private în sectorul utilităţilor publice.
Strategia avută în vedere necesită o combinare a activităţilor implementate la nivel central şi
local. Acele acţiuni care trebuie să aibă în principal un impact local vor fi abordate în cadrul
priorităţii cinci de mai jos, în timp ce acţiunile cu un impact naţional vor fi gestionate la nivel
central. Independent de nivelul de implementare, se vor respecta următoarele principii:
• Concentrarea activităţilor într-un număr limitat de domenii de intervenţie, în
vederea obţinerii unor efecte maxime;
• Asigurarea susţinerii financiare şi a eficienţei acţiunilor;
• Rapiditate în procesul de pregătire şi implementare a proiectelor;
• Acordarea priorităţii, acolo unde este posibil, tehnologiilor inovatoare.
În domeniul infrastructurii de transport se va acorda prioritate îmbunătăţirii accesibilităţii ţării,
prin investiţii în coridoarele reţelei Pan-europene. Distribuţia echilibrată a modurilor de
transport va fi asigurată prin investiţii prioritare în reabilitarea şi modernizarea sistemului
feroviar, precum şi în dezvoltarea sistemului de transport pe Dunăre. Acestea vor fi
completate de investiţii în platformele intermodale de-a lungul principalelor porturi la Dunăre.
Calitatea şi eficienţa sistemului de transport vor fi abordate în principal prin intervenţii
specifice pentru modernizarea tehnologică a aeroporturilor şi a echipamentelor feroviare. În
această perioadă de programare, obiectivul legat de asigurarea durabilităţii transportului din
punct de vedere al mediul înconjurător va fi urmărit prin realizarea la nivel local de drumuri
de centură şi de ocolire, pentru a reduce poluarea în zonele urbane.
În domeniul infrastructurii energetice, efortul se va concentra pe asigurarea cu un minim
necesar de energie a României, în condiţiile exploatării la maximum a resurselor interne
(energie nucleară, lignit). Introducerea utilizării resurselor energetice regenerabile şi durabile
se va face prin programe pilot, în perspectiva extinderii folosirii acestora pe parcursul
următoarei perioade de programare.
În domeniul infrastructurii mediului, se va pune accentul pe construcţia de sisteme mai
performante de management al resurselor naturale, în primul rând dezvoltarea unui sistem
integrat de management al apei. Aceasta implică investiţii în reţelele de alimentare cu apă,
inclusiv extinderea reţelei urbane şi reabilitarea ei în vederea reducerii pierderilor, precum şi
îmbunătăţirea sistemului de canalizare şi de tratare a apei.

13
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Referitor la deşeuri, se va promova o mai bună organizare a sistemului de colectare prin


intermediul economiilor de scară, concomitent cu o extindere a managementului deşeurilor
speciale. Aceste acţiuni vor trebui însoţite de o modernizare a tehnicilor de management al
deşeurilor, precum şi de activităţi pilot care să promoveze incinerarea şi compostarea, ca şi
reciclarea deşeurilor.
PRIORITATEA 3 – DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, CREŞTEREA GRADULUI
DE OCUPARE ŞI COMBATEREA EXCLUDERII SOCIALE
Obiectivul general al celei de-a treia priorităţi a Planului Naţional de Dezvoltare este acela de
creştere a capacităţii de ocupare a forţei de muncă, precum şi combaterea excluderii
sociale. Această prioritate este justificată de necesitatea abordării unor probleme care apar
pe piaţa muncii, printre care calitatea din ce în ce mai slabă a serviciilor de promovare a
posibilităţilor de ocupare, în special capacitatea limitată a sistemului de educaţie şi formare
profesională de a corespunde nevoilor schimbătoare de pe piaţa muncii, precum şi
problemele structurale evidente de pe piaţa muncii: o rată a şomajului în rândul tinerilor
peste media UE, şomaj de lungă durată semnificativ. Aceste probleme apar din cauza
excluderii sociale a grupurilor ţintă tradiţionale, cum ar fi persoanele cu handicap sau
populaţia rromă, un factor care nu trebuie neglijat, dar, şi mai important, marginalizarea
socială crescândă în zonele rurale.
Strategia naţională pentru dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă a
identificat următoarele obiective inter-sectoriale:
ƒ Reducerea problemelor structurale cauzate de şomaj;
ƒ Oferirea de oportunităţi de angajare pentru persoanele dezavantajate şi excluse
social;
ƒ Promovarea învăţării continue şi a capitalului uman de înaltă calificare.
PRIORITATEA 4 – DIVERSIFICAREA ECONOMIEI RURALE ŞI CREŞTEREA
PRODUCTIVITĂŢII ÎN AGRICULTURĂ
Obiectivul de ansamblu al priorităţii patru va fi acela de creştere a competitivităţii
sectorului primar şi a pieţei agro-alimentare din România, concomitent cu accelerarea
dezvoltării zonelor rurale prin diversificarea activităţilor economice şi exploatarea
oportunităţilor existente.
Sectorul agricol din România se confruntă cu probleme grave de competitivitate.
Productivitatea muncii din sectorul primar a scăzut dramatic în ultimii ani, din cauza
surplusului forţei de muncă ocupată în acest domeniu, a profesionalismului scăzut,
mecanizării limitate şi a unei structuri extrem de fragmentată a exploatărilor agricole. Acest
sector are în prezent o competitivitate redusă pe pieţele internaţionale, fapt indicat şi de
datele referitoare la comerţul exterior. Aceste probleme s-au reflectat în mod accentuat în
industria agro-alimentară, ale cărei performanţe s-au situat de asemenea sub potenţialul său.
Lipseşte o legătură între producţia agricolă şi industria agro-alimentară, datorită lipsei
infrastructurii de bază, inclusiv a pieţelor en gros, logisticii, depozitelor frigorifice. Drept
rezultat, au apărut probleme de subdezvoltare în zonele rurale, unde a crescut nivelul
sărăciei, iar populaţia nu are acces la serviciile de bază.
Valorificarea acestui potenţial presupune realizarea unor acţiuni menite să: 1) promoveze
dezvoltarea rurală şi diversificarea echilibrată şi integrată; 2) sprijine dezvoltarea unor
sectoare agricole şi alimentare viabile, orientate către piaţă; 3) îmbunătăţească calitatea şi
siguranţa lanţului alimentar; 4) îmbunătăţească sănătatea şi bunăstarea animalelor; 5)
protejeze mediul natural şi biodiversitatea, precum şi să integreze aceste obiective în toate
politicile; 6) mărească stabilitatea socială în zonele rurale prin creşterea standardelor de
siguranţă ocupaţională pentru activităţi fermiere şi de prelucrare a alimentelor; şi 7) permită
ca întreaga populaţie din mediul rural să beneficieze de oportunităţile oferite de aderarea la
UE.

14
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

PRIORITATEA 5 – PROMOVAREA UNEI PARTICIPĂRI ECHILIBRATE A TUTUROR


REGIUNILOR DIN ROMÂNIA LA PROCESUL DE DEZVOLTARE SOCIAL-
ECONOMICĂ
Cea de-a cincia prioritate a Planului Naţional de Dezvoltare are ca scop promovarea
participării echilibrate a tuturor regiunilor din România la procesul de dezvoltare
social-economică. Experienţa tranziţiei României spre o economie de piaţă evidenţiază
faptul că forţele pieţei, lăsate libere, tind să distribuie neuniform creşterea economică şi
oportunităţile de ocupare. Rezultatul a fost migraţia masivă spre Bucureşti a populaţiei
active, unde creşterea economică tinde să se concentreze.
La nivel sub-regional, impactul restructurării întreprinderilor de stat – care de asemenea tinde
să se concentreze în anumite zone, ca urmare a existenţei oraşelor monoindustriale – este o
problemă majoră care poate contribui la adâncirea sărăciei şi crearea de tensiuni sociale. La
aceşti factori se adaugă factori istorici şi geografici (Dunărea, graniţele, etc.) care contribuie
semnificativ la creşterea disparităţilor în dezvoltarea economică şi împiedică creşterea
economică spontană.
În România există condiţiile necesare pentru ca politica de dezvoltare regională să ia
amploare. În comparaţie cu economiile de piaţă cu tradiţie, inegalităţile sunt încă relativ
scăzute, existând o reţea de centre urbane în care se poate investi pentru crearea de pieţe
regionale, iar nivelul educaţional al populaţiei este destul de uniform distribuit în ţară. Mai
mult, odată cu înfiinţarea ADR-urilor s-a creat un canal instituţional pentru implicarea actorilor
locali în procesul de elaborare a politicii regionale.
Sunt necesare în continuare eforturi pentru implementarea unei politici publice regionale care
să asigure o participare echilibrată a tuturor regiunilor la procesul de dezvoltare economică a
ţării, problemele de dezvoltare regională fiind abordate în contextul obiectivului mai larg al
PND: realizarea coeziunii economice şi sociale.
PND propune trei obiective specifice privind dezvoltarea regională:
• Combaterea disparităţilor regionale şi sub-regionale prin politici publice adecvate;
• Combaterea fenomenului de declin urban şi revigorarea zonelor urbane;
• Crearea de locuri de muncă în zonele marginale/dezavantajate.
Atingerea obiectivelor de dezvoltare regională necesită o strategie integrată, bazată pe o
combinaţie de investiţii publice în infrastructură, o repartizare adecvată a sprijinului financiar,
constând în sprijin direct acordat întreprinderilor şi în stimulente pentru crearea de
oportunităţi economice în zonele marginale şi în cele dezavantajate.
Repartizarea resurselor sub prioritatea privind dezvoltarea regională se propune a se realiza
conform unor criterii care favorizează regiunile mai puţin dezvoltate
DOMENII DE INTERVENŢIE şi TIPURI DE MĂSURI
Pentru sprijinirea obiectivului specific 1, strategia defineşte următoarele măsuri:
1) Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport şi afaceri
Această măsură are ca scop sprijinirea dezvoltării afacerilor la nivel regional, prin co-
finanţarea investiţiilor publice în infrastructura de afaceri, inclusiv transportul local şi turismul.
Măsura vizează în mod deosebit autorităţile locale şi ar trebui să conducă la un mediu de
afaceri mai bun, prin îmbunătăţirea accesibilităţii, calităţii şi gamei de servicii pentru afaceri,
reabilitarea zonelor industriale şi dezvoltarea potenţialului de atracţii turistice.
2) Modernizarea reţelelor de alimentare cu apă şi de canalizare în oraşele mici şi medii
Această măsură reprezintă o continuare a programului SAMTID şi are ca obiectiv crearea de
servicii pentru apă potabilă şi apă reziduală, îmbunătăţirea performanţelor operatorilor şi
îmbunătăţirea standardelor serviciilor oferite. Acţiunile includ reabilitarea şi modernizarea
reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare din oraşele mici şi medii care, în ultimul deceniu
nu au beneficiat de investiţii publice. Această măsură vizează autorităţile locale şi are ca

15
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

scop stoparea declinului urban şi în acelaşi timp asigurarea condiţiilor de bază pentru
atragerea investitorilor.
3) Dezvoltarea Turismului
Măsura de stimulare a turismului are ca scop dezvoltarea în primul rând a turismului balnear,
pentru care România are un potenţial apreciabil în multe zone periferice ale ţării, valorificând
existenţa unei nişe în acest domeniu pe piaţa europeană. Această măsură constă într-o
combinaţie de reabilitare a facilităţilor existente, investiţii în echipamente şi pregătirea
personalului pentru acest tip de turism. Măsura vizează exclusiv autorităţile locale care au
competenţe în administrarea unor unităţi balneare, putând crea condiţii pentru creşterea
ocupării şi a veniturilor în mai multe zone din diferite regiuni ale ţării.
4) Dezvoltarea IMM-urilor din sectoarele productive şi de servicii.
Este cazul unor măsuri menite să sprijine în principal IMM-urile nou înfiinţate, prin oferirea de
sprijin nerambursabil (grant-uri) pentru investiţii în activităţile de producţie, inclusiv în acele
tipuri de activităţi care necesită forţă de muncă numeroasă. Măsura vizează în mod direct
micro întreprinderile active în zonele dezavantajate (zone îndepărtate/ zone cu o densitate
de întreprinderi non agricole mică), care se axează pe tehnici de reciclare a deşeurilor şi
exploatarea resurselor locale. Se prevede ca această măsură să stimuleze antreprenoriatul
în rândul populaţiei şi să contribuie în mod direct la creşterea economică şi la crearea de
locuri de muncă, făcând posibile investiţii care, până acum, nu s-au putut realiza, sectorul
bancar fiind reticent în a finanţa crearea de noi IMM-uri.
5) Consiliere şi formare pentru IMM-uri
Aceasta este o măsură complementară celei de mai sus, având ca obiectiv sprijinirea IMM-
urilor în procesul de îmbunătăţire a calificării personalului folosit prin cursuri de formare şi
acces subvenţionat la consultanţă, ca o modalitate de îmbunătăţire a activităţii şi a know-
how-ului tehnologic. Măsura vizează în mod direct IMM-urile active în domenii economice cu
valoare adăugată mare. Se prevede susţinerea creşterii competitivităţii IMM-urilor prin
creşterea subvenţiilor financiare, asigurarea unor cursuri de formare profesională şi
dezvoltarea serviciilor de consultanţă.
6) Îmbunătăţirea managementului deşeurilor.
Este o măsură care are ca scop îmbunătăţirea sistemelor de management al deşeurilor în
oraşele mici şi medii, precum şi compensarea lipsei de investiţii publice din ultimul deceniu în
acest sector. Măsurile sunt complementare celor finanţate în cadrul Priorităţii 2. Ele vizează
autorităţile locale şi se vor baza pe o serie de iniţiative la nivel local, inclusiv colectarea şi
transportul deşeurilor, precum şi diseminarea tehnicilor de management al pierderilor cu
impact scăzut şi la scară mică, cum sunt de exemplu platformele de compostare. Măsura va
contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de trai din zonele periferice, precum şi la stoparea
cazurilor de declin urban şi la creşterea numărului localităţilor care se conformează
reglementărilor UE.

16
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

2.4 Viabilitate economică şi socială a proiectelor; efecte multiplicatoare ale


investiţiilor
Viabilitatea economică şi socială a proiectelor de infrastructură regională rezultă din
corelarea cu obiectivele şi priorităţile urmărite de Planul Naţional de Dezvoltare şi cu cele din
Planurile Regionale de Dezvoltare. Toate aceste obiective au ca scop creşterea calităţii vieţii
şi dezvoltarea economico-socială durabilă a regiunilor în context naţional şi european.
Realizarea proiectelor de infrastructură va dinamiza cererea de forţă de muncă prin crearea
temporară sau permanentă de noi locuri de muncă iar în cazul proiectelor cu efecte de
antrenare şi/sau care necesită operaţiuni de întreţinere sau de operare este evident efectul
pozitiv asupra reducerii şomajului, creşterii veniturilor persoanelor fizice şi chiar ale
autorităţilor locale şi centrale. Este vorba de aşa-numitul multiplicator de venit al producţiei
care relevă că efectul social poate fi mai mare decât cel legat de venitul direct , obţinut în
urma finalizării proiectelor. Optimizarea sau reducerea costurilor poate conduce la sporirea
valorii sociale nete a venitului obţinut pe baza proiectului sau a ratei rentabilităţii economice.
Promovarea investiţilor în infrastructură regională va conduce la o creştere a capacităţii
economice a zonei. Noi locuri de muncă ce vor fi create pot stopa deplasarea populaţiei în
alte zone mai dezvoltate şi ar contribui la menţinerea şi dezvoltarea forţei de muncă calificate
existente, ar putea determina dezvoltarea pe orizontală şi a altor sectoare de activitate care
pot servi noua investiţie.
Un studiu recent 8 arată efecte colaterale ale investiţiilor din infrastructura locală asupra altor
sectoare economice.
Pregătirea şi realizarea lucrări de investiţii în infrastructura locală va avea o întreagă serie de
efecte pozitive asupra altor sectoare economice, precum şi a ocupării forţei de muncă. O
evaluare sumară a acestora permite evidenţierea următoarelor efecte de antrenare:
• realizarea lucrărilor de construcţii-montaj prevăzute în programele de investiţii va
favoriza crearea a 260.000 de noi locuri de muncă şi menţinerea lor pe perioada
2005 – 2017;
• producerea echipamentelor şi instalaţiilor care se vor pune în operă în cadrul
lucrărilor de modernizare şi dezvoltare a infrastructurii (s-a presupus că 40% dintre
acestea se vor produce de industria românească) va asigura locuri de muncă pentru
alţi 40 de mii salariaţi în industria orizontală;
• intrările în valută convertibilă, prin intermediul investiţiilor directe, a împrumuturilor
rambursabile şi a granturilor, se vor ridica la cca. 800 mil. Euro/an;
• sectorul serviciilor de gospodărie comunală va rămâne deschis pentru tehnologie şi
know-how de nivel internaţional;
• vor fi realizate condiţiile de bază pentru asigurarea unui nivel de trai civilizat,
respectiv pentru prezervarea stării de sănătate a populaţiei.
Noile activităţi productive pot determina sporirea contribuţiei la bugetul local. Un buget local
mai bogat înseamnă un impact economic şi social mai bun asupra contribuabililor. Dacă
bugetul local este solid comunitatea din localitate va avea numai de câştigat. Un buget local
bun va contribui la menţinerea şi dezvoltarea activităţilor de învăţământ, sănătate, cultură. În
acelaşi timp un buget local solid poate contribui la dezvoltarea economică locală prin
asigurarea unor finanţări corespunzătoare sau prin oferirea unor garanţii solide pentru
împrumuturi de la bănci interesate în dezvoltarea unor activităţi economice în zonă.
Proiectele de infrastructură pot conduce la îmbunătăţirea competitivităţii economice locale.
Activitatea generată de noua investiţie poate atrage investiţii conexe sau/şi investiţii distincte
în zonă. În zonele care înregistrează creştere economică există interes pentru investii private
8
R A P O R T referitor la „Stadiul Investiţiilor în Infrastructura Serviciilor de Gospodărie Comunala” MAI,
2003, www.mapgov.ro

17
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

cu scopul dezvoltării şi extinderii propriilor afaceri. Nivelul investiţilor (reflectat în valorile


cheltuielilor capital variază în funcţie de creşterea economica ce se înregistrează în zona
ţintă). Creşteri modeste vor atrage investiţii mici, creşteri importante vor atrage investiţii pe
măsură.
Dacă proiectele propuse îndeplinesc condiţiile de eligibilitate şi vor fi finanţate atunci vor
apărea beneficii importante pentru economia locală şi anume:
• Dezvoltarea infrastructurii de turism; ca rezultate scontate se poate menţiona:
dezvoltarea activităţii în cadrul turismului, atragerea investiţiilor în zona,
diversificarea serviciilor, modernizarea capacităţilor de cazare, crearea de noi locuri
de muncă în domeniul turismului, exploatarea zonelor cu potenţial turistic, creşterea
numărului de turişti în special a celor străini, dezvoltarea turismului balnear,
creşterea numărului de locuri în staţiuni de tratament specific (saline, zone cu
izvoare minerale etc.);
• Îmbunătăţirea infrastructurii de transport; ca rezultate scontate se pot menţiona:
dezvoltarea reţelelor de transport regional şi local, asigurarea accesului către zonele
industriale, turistice, creşterea potenţialului economic în zonele propuse în cadrul
proiectelor, scăderea nivelului de poluare a aerului, scăderea ratei accidentelor
rutiere, reducerea costurilor de funcţionare a vehiculelor, timp de transport redus,
creşterea industrială, turistică şi economică, creşterea siguranţei circulaţiei etc.;
• Reabilitarea zonelor industriale; acest tip de proiecte poate duce la îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă, retehnologizarea întreprinderilor poluante, îmbunătăţirea
calităţii mediului şi reducerea poluării (îmbunătăţirea indicatorilor de aer, sol,
poluarea apelor), scăderea numărului de accidente de mediu, atragerea investiţiilor
locale, suprafeţele de teren reabilitate vor fi ocupate de noi întreprinderi;
• Dezvoltarea infrastructurii pentru afaceri va crea locuri de muncă noi, spaţii pentru
producţie vor fi puse la dispoziţia IMM etc.

Beneficiile externe ale proiectelor de infrastructură sunt evidente în cazul drumurilor, prin
reducerea accidentelor, diminuarea uzurii mijloacelor de transport, creşterii vitezei de
deplasare şi economisirii timpului, creşterii speranţei de viaţă prin reducerea poluării.
Efectele de antrenare sunt destul de mari pentru proiectele din turism care contribuie la
dezvoltarea serviciilor locale, la creşterea numărului şi importanţei IMM-urilor, la
intensificarea traficului turistic.
Externalităţile pozitive, care nu sunt întotdeauna uşor de identificat şi de evaluat sau
cuantificat sub formă monetară sau nemonetară, trebuie evidenţiate în analiza cost/beneficiu.

18
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

3 PREGĂTIREA INSTITUŢIONALĂ ŞI CRITERIILE DE


ELIGIBILITATE
Capitolul de faţă al Manualului abordează detaliile privind pregătirea instituţională, evaluarea
compatibilităţii proiectelor mari de infrastructură regională cu acquis-ul comunitar precum şi
criteriile de eligibilitate referitoare atât la solicitanţi cât şi la proiectele propuse spre finanţare,
în cadrul programului multi-anual Phare 2004-2006 Coeziune Economică şi Socială.
3.1 Pregătirea instituţională şi conformitatea cu acquis-ul comunitar
Acquis-ul comunitar poate fi definit ca totalitatea reglementărilor şi izvoarelor de drept ale
Comunităţii Europene (tratate de bază, legislaţie derivată, acorduri etc.), a instituţiilor
chemate să le implementeze şi a procedurilor de verificare, monitorizare, audit şi evaluare
asupra aplicării lor. Principalele instrumente de implementare a politicii de dezvoltare
regională sunt Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. Aceste fonduri sunt disponibile
doar ţărilor membre. Pentru ţările candidate 9 sunt disponibile alte instrumente şi anume
Fondurile de Preaderare: PHARE, ISPA şi SAPARD.
În continuare punctăm câteva elemente privind Fondurile Structurale şi de Coeziune la care
România va avea acces după anul 2007.
România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 21 – „Politica
regională şi coordonarea instrumentelor structurale”, în vigoare la data de 31 decembrie
2000, şi s-a angajat, prin documentul de poziţie, să ia măsurile necesare pentru
implementarea efectivă a acestuia până la data aderării, nesolicitând perioade de tranziţie
sau derogări, declarând că va fi în măsură să aplice în întregime, la data aderării, acest
acquis.
Conform angajamentului luat, infrastructura instituţională necesară implementării acquis-ului
va fi completă şi funcţională la data aderării României la Uniunea Europeană. În acest cadru
se aşteaptă ca, în momentul aderării, toate regiunile sale de dezvoltare, respectiv întregul
său teritoriu să fie eligibile pentru Obiectivul 1 al Fondurilor Structurale şi îşi declară interesul
de a participa, de la data aderării la UE, în toate iniţiativele comunitare, inclusiv la politica de
coeziune economică şi socială a Comunităţii şi să beneficieze de întreg sprijinul acordat prin
Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, în condiţiile aplicabile şi celorlalte state
membre.
Conform Regulamentului Nr. 1260/99, modificat de Regulamentul Nr. 1447/2001 a
Consiliului, Fondurile Structurale urmăresc reducerea disparităţilor de dezvoltare,
promovarea coeziunii economice şi sociale în Uniunea Europeană, îmbunătăţirea eficienţei
asistenţei comunitare şi identificarea precisă a responsabilităţilor statelor membre şi
comunităţilor în fazele de programare, monitorizare, evaluare şi control a utilizării acestora.
Pentru perioada 2000-2006 obiectivele prioritare 10 ale măsurilor structurale adoptate de
Uniunea Europeana sunt:
Obiectivul 1. Promovează dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor a căror dezvoltare
este rămasă în urmă, şi anume al căror PIB/locuitor este mai mic decât 75% din media
Uniunii Europene.
Obiectivul 2. Contribuie la conversia economică şi socială a regiunilor cu dificultăţi
structurale, altele decât cele eligibile la Obiectivul 1. Acest obiectiv acoperă zonele rurale în
declin, zone monoindustriale şi zone urbane în dificultate.

9
Din mai 2004 doar Bulgaria şi România au statutul de ţări candidate.
10
Este extrem de probabil ca, după anul 2007, Politica de Coeziune Socială şi Economică a UE să sufere
schimbări semnificative.

19
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Obiectivul 3. Reuneşte măsurile pentru dezvoltarea resurselor umane din afara regiunilor
eligibile pentru Obiectivul 1.
Pe lângă fondurile structurale, pentru întărirea solidarităţii regionale a fost înfiinţat Fondul de
Coeziune (Regulamentul Nr. 1164/1994, modificat de Regulamentele Nr. 1264/1999 şi
1265/1999 ale Consiliului), care oferă sprijin financiar în domeniul protecţiei mediului şi
infrastructurii de transport de interes comun, în scopul promovării coeziunii economice şi
sociale între statele membre ale UE.

CASETA 3: LIMITELE FINANCIARE ALE FINANŢĂRII PROIECTELOR


Fonduri Structurale: Articolul 25 din Regulamentul 1260/1999: ca parte a oricărei
asistente, Fondurile pot finanţa cheltuieli pentru proiecte semnificative, de ex.: a) care
includ o serie indivizibila din punct de vedere economic de lucrări care îndeplinesc o funcţie
tehnica precisa şi care au scopuri clar identificate şi b) al căror cost total, luând în
considerare contribuţia fondurilor, depăşeşte 50 milioane Euro.
Fondul de Coeziune: Articolul 10 (3) din Regulamentului Consiliului 1164/1994: aplicaţiile
pentru asistenta pentru proiecte în conformitate cu Art. 3 (1) trebuie prezentate de Statul
Membru beneficiar. Proiectele trebuie să aibă o mărime suficienta pentru a avea un impact
semnificativ în domeniul protecţiei mediului ori în îmbunătăţirea reţelelor de infrastructura
de transport trans-european. In orice caz, costul total al proiectelor sau grupurilor de
proiecte nu trebuie să fie, în principiu, mai mic de 10 milioane Euro. Proiectul sau grupul de
proiecte care costa mai puţin decât aceasta limita, pot fi aprobate în cazuri justificate
corespunzător.

Pentru a pregăti contextul în care România va beneficia de asistenţă structurală comunitară


după aderare (prin Fondurile Structurale şi de Coeziune), dar şi pentru obţinerea susţinerii
financiare din perioada pre-aderării (prin instrumentele de preaderare ISPA, SAPARD şi
PHARE), cadrul politicii regionale trebuie să fie compatibil cu cadrul structural al asistenţei
comunitare.
Din momentul aderării, Regulamentele care guvernează coordonarea instrumentelor
structurale vor fi obligatorii şi direct aplicabile României în aceleaşi condiţii ca şi pentru
celelalte State Membre.
Legea privind dezvoltarea regională (L151/1998), modificată şi completată prin Ordonanţa de
Urgenţă nr. 268/2000, a stabilit organisme decizionale şi executive atât la nivel regional cât şi
la nivel naţional.
Au fost create, prin asociere voluntară, opt regiuni de dezvoltare, entităţi teritoriale specifice,
fără statut administrativ şi fără personalitate juridică, care corespund nivelului NUTS II (vezi
Figura 2-1). Ele reprezintă cadrul de concepere, implementare şi evaluare a politicii de
dezvoltare regională şi a programelor de coeziune economică şi socială, constituind totodată
şi cadrul de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările
europene emise de EUROSTAT pentru nivelul de clasificare teritorială NUTS II.
Prin aceeaşi lege au fost stabilite competenţele privind unităţile de implementare, efectuarea
plăţilor, management, audit şi evaluarea ex-ante şi ex-post a proiectelor.
În ceea ce priveşte domeniul nostru de interes, acela al Fondurilor de Preaderare (şi anume
Programul PHARE 2004-2006 de Coeziune Economică şi Socială), în care se încadrează
proiectele mari de infrastructură regională, trebuie pornit în primul rând de la cunoaşterea
aprofundată a cadrului legal românesc care reglementează principalele domenii şi
componente de interes şi care au fost adaptate la cerinţele acquis-ului comunitar.

20
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

3.2 Eligibilitatea solicitantului şi a proiectului


Proiectele mari de infrastructură regională pentru care se doreşte obţinerea de finanţare, în
cadrul Programului multianual PHARE 2004-2006 Coeziune Economică şi Socială, trebuie
să îndeplinească o serie de condiţii referitoare atât la eligibilitatea solicitantului, cât şi la cea
a proiectului propriu-zis.
Cele opt Agenţii vor solicita propuneri de proiecte mari de infrastructură regională de la
autorităţile publice locale. Propunerile primite vor fi supuse unui proces de evaluare şi
selectare atât la nivel regional cât şi naţional, descris în detaliu în secţiunile 2.1-2.3 din
Ghidul Solicitantului.
Pentru ca un proiect să fie selectat la nivel regional va trebui să îndeplinească criteriile
prevăzute în Matricea de Calificare şi să întrunească minim 50 de puncte la evaluarea pe
baza Matricei Tehnice (ambele matrice sunt prezentate în Anexa 3 la Ghidul Solicitantului).
Beneficiarii proiectelor selectate vor fi apoi solicitaţi să completeze documentaţia de proiect
(traducerea Studiului de Fezabilitate în limba engleză, Memoriu Tehnic, etc.).
La nivel naţional, proiectele selectate şi astfel completate vor fi prioritizate pentru finanţare în
funcţie de punctajul obţinut pe baza Matricei de evaluare la nivel naţional, care conţine o
serie de criterii suplimentare (pentru detalii vezi Secţiunea 8.3).
În capitolul de faţă vom proceda la o prezentare amănunţită a cerinţelor şi criteriilor impuse
de grilele de evaluare folosite, pentru a da posibilitatea solicitanţilor de a se conforma
întocmai acestora şi de a le lua în considerare în alcătuirea proiectelor şi a cererilor de
finanţare.
3.2.1 Eligibilitatea solicitantului
Solicitanţi eligibili pentru finanţarea proiectelor mari de infrastructură regională pot fi numai
astfel de autorităţi care îndeplinesc următoarele condiţii:
• Sunt autorităţi publice locale sau judeţene: Consilii judeţene, municipale sau
orăşeneşti, cu sediul în regiunea de dezvoltare în care se solicită implementarea
proiectului (aceasta în cazul în care proiectul se limitează la aria de responsabilitate
administrativă a unei astfel de autorităţi), precum şi Compania Naţională de
Autostrăzi şi Drumuri Naţionale.
sau
• Sunt asociaţii de autorităţi publice locale special constituite pentru a promova un
astfel de proiect. În acestea pot fi incluse şi autorităţi locale rurale 11.
Statutul asociaţiei mai trebuie să identifice autoritatea publica conducătoare al
asociaţiei, care va fi autorizat să reprezinte autorităţile locale participante, precum şi
să menţioneze participarea comună a tuturor membrilor la activităţile asociaţiei ca şi
competenţele, sarcinile şi beneficiile fiecărui participant.
În cazul în care un proiect se întinde în mai multe regiuni de dezvoltare, solicitarea va
fi adresată regiunii de dezvoltare care cuprinde cea mai mare parte din proiect.
În plus, autorităţile solicitante, aşa cum au fost definite mai sus, trebuie:
• să fie proprietarii infrastructurii existente (dacă este cazul) şi a terenului aferent
proiectului propus sau sa exproprieze in timp util intregul teren necesar pentru
constructia, operarea sau intretinerea proiectului;
• să dispună de fondurile necesare finanţării cotei parte din cheltuielile eligibile, în
speţă minim 10% din costurile eligibile, precum şi a tuturor cheltuielilor neeligibile, a
oricăror depăşiri de deviz care pot apărea, a cheltuielilor ocazionate de pregătirea
proiectului şi formularea cererii de finanţare;

11
Nu se pot asocia doar autorităţile rurale. În asociaţie trebuie să existe cel puţin o autoritate
orăşenească/municipală sau o autoritate judeţeană.

21
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• să se angajeze că vor rămâne proprietarii infrastructurii implicate în proiect şi că vor


opera şi întreţine investiţia timp de 5 ani de la darea sa în funcţiune, fiindu-le interzis
a o înstrăina 12 parţial sau total în această perioadă.
Toate aceste cerinţe fac obiectul unui angajament oficial al autorităţii solicitante, semnat de
împuternicitul legal al acesteia, şi care este prevăzut în cererea de finanţare.
Deoarece eligibilitatea solicitanţilor va fi evaluată pe baza grilei de evaluare denumită
„Matricea de Calificare” (Anexa 3 la „Ghidul Solicitantului”), este imperios necesar ca
solicitanţii să urmărească îndeplinirea scrupuloasă a criteriilor de eligibilitate, ţinând seama
de faptul că solicitarea va fi automat respinsă dacă apare un NU la oricare dintre criterii.
3.2.2 Condiţii privind eligibilitatea proiectului
Pentru a putea fi eligibil, un proiect mare de infrastructură regională candidat la finanţare
Phare trebuie să întrunească următoarele cerinţe, conform „Ghidul Solicitantului”:
a) Infrastructura trebuie să fie în proprietatea unui solicitant care este eligibil conform
cerinţelor de mai sus;
b) Proiectul trebuie să se încadreze într-unul dintre sectoarele eligibile: Turism,
Transport regional, Zone industriale, Dezvoltarea infrastructurii de afaceri, şi anume
să corespundă în totalitate uneia dintre descrierile detaliate prezentate în secţiunea
2.6 din Ghidul Solicitantului;
c) Valoarea de construcţie a proiectului (şi anume costurile eligibile) trebuie să fie de
minimum două milioane EURO,.
d) Proiectul nu trebuie să beneficieze şi nu trebuie să se suprapună cu alte programe de
finanţare: ISPA, SAPARD, sau alte scheme de finanţare PHARE etc.;
e) Contribuţia locală trebuie să fie de minimum 10% din costurile eligibile;
f) Durata de execuţie a lucrărilor nu trebuie să depăşească 20 de luni calendaristice;
g) Proiectul trebuie să fie in conformitate cu Planul de Dezvoltare Regională;
h) Proiectul nu trebuie să depindă de realizarea altui proiect sau de construirea altor
facilităţi;
i) Infrastructura rezultată din proiect trebuie să rămână în proprietate publică cel puţin 5
ani de la finalizarea construcţiei, orice înstrăinare în avans fiind supusă aprobării
Delegaţiei Comisiei Europene.
Filozofia care a stat la baza formulării acestor cerinţe este aceea că proiectele mari de
infrastructură regională sunt prin excelenţă orientate pentru satisfacerea unor necesităţi
publice, generale, deci trebuie iniţiate, realizate şi gestionate de către autorităţi publice care
sunt investite cu competenţele necesare, mobilizează şi dispun de fondurile necesare
finanţării cuantumului ce le revine din proiect. Autorităţile publice deţin toate pârghiile
patrimoniale şi legale necesare iniţierii, realizării şi exploatării proiectului în teritoriu, în
interesul întregii colectivităţi, aşa cum prevede Legea Administraţiei Publice Locale 215 din
23 aprilie 2001.
Un alt considerent important pentru restricţionarea aplicanţilor la autorităţile publice locale
sau regionale îl constituie faptul că de rezultatul acestor proiecte trebuie să beneficieze o
bună parte din colectivitatea existentă în regiunea respectivă, scop în care operarea acestor
investiţii va fi de competenţa autorităţilor publice locale care vor veghea pe toată perioada
exploatării lor la asigurarea cerinţei ca investiţia să rămână în domeniul public.
De asemenea, infrastructura astfel creată trebuie să fie accesibilă în mod nediscriminatoriu
tuturor agenţilor economici care doresc să investească în zonă şi să beneficieze de facilităţile
oferite de infrastructura pusă în operă.

12
În cazuri bine justificate se poate înstrăina obiectivul doar cu acordul prealabil al MIE si Comisiei
Europene.

22
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Privatizarea infrastructurilor care au făcut obiectul unei astfel de investiţii nu va putea avea
loc mai devreme de 5 ani de exploatare a infrastructurii respective. Orice privatizare
anterioară acestei date trebuie aprobată de către Delegaţia Uniunii Europene.
De asemenea, proiectele mari de infrastructură regională trebuie să răspundă cerinţei de a
nu se suprapune cu alte programe de finanţări externe, de a fi independente, în sensul de a
nu fi condiţionate de alte proiecte sau de construirea altor facilităţi, de a fi realizate într-un
orizont de timp limitat la 20 luni şi de a se ridica la o valoare care să justifice o astfel de
investiţie complexă. Aceasta trebuie să dea, în acelaşi timp, posibilitatea satisfacerii cât mai
multor beneficiari potenţiali din fondurile Phare puse la dispoziţia României pe această linie
de finanţare.
3.2.3 Criterii tehnice de selecţie la nivel regional
În primul rând, se aşteaptă ca proiectele să concorde cu planurile de dezvoltare regională
care, la rândul lor, sunt în acord cu strategia naţională de dezvoltare regională. În plus,
proiectele trebuie să concorde atât cu strategia regională cât şi cu cea naţională privitoare la
sectorul sau tipul de proiect.
Atât la iniţierea cât şi pe parcursul pregătirii dosarului necesar obţinerii finanţării Phare pentru
un proiect mare de infrastructură regională, trebuie urmărită în permanenţă încadrarea în
criteriile şi indicatorii care determină eligibilitatea proiectului, evaluarea gradului său de
compatibilitate financiară, economică şi tehnică, aşa cum sunt prevăzuţi în Matricea de
Evaluare Tehnică din cadrul Anexei 3 la Ghidul Solicitantului.
Criteriile de selecţie incluse în matricea de evaluare tehnică au ca scop verificarea:
• Viabilităţii financiare a proiectului şi a beneficiilor financiare ale comunităţii ca urmare
a investiţiei;
• Calitatea generală a studiului de fezabilitate cu accent special pe ipotezele de lucru şi
intrări;
• Beneficiile sociale, de mediu şi economice rezultate ca urmare a investiţiei, în
particular crearea de locuri de muncă şi impactul asupra populaţiei;
• Maturitatea proiectului şi gradul de pregătire pentru implementarea sa;
• Abilitatea solicitantului de a gestiona şi implementa proiectul.
În mod deosebit, se atrage atenţia solicitantului de a include, împreună cu cererea, un studiu
de fezabilitate complet şi detaliat, care stă la baza notărilor prevăzute în matricea de
evaluare tehnică. Acesta trebuie conceput în concordanţă cu cerinţele legii române în
materie (a se vedea Anexa D la Formularul de cerere din Ghidul Solicitantului) şi trebuie să
fie aprobat de către autorităţile competente, cu o copie a aprobării ataşată la cerere.
Studiul de Fezabilitate trebuie să fie însoţit de Certificatul de Urbanism.
De asemenea, Studiul de Fezabilitate trebuie să corespundă totodată şi cu cerinţele
“Ghidului de analiză cost-beneficiu al unui proiect major” finanţat de UE (a se vedea Anexa
E) şi, ca atare, trebuie să includă o analiză cost-beneficiu riguroasă, incluzând cifre pentru
valorile nete financiare şi economice prezente ca şi ratele de rentabilitate.
Subliniem faptul că succesul solicitării va depinde în mare măsură de calitatea, caracterul cât
mai complet şi de profunzimea studiului de fezabilitate şi atragem atenţia solicitanţilor de a
asigura un set de principii şi date de intrare solide în întocmirea studiului de fezabilitate.
De asemenea, se va acorda prioritate proiectelor care fac parte dintr-un plan integrat,
incluzând dezvoltarea economică, crearea de noi locuri de muncă, reabilitarea şi protecţia
mediului.
Dezvoltarea infrastructurii de bază (tratarea deşeurilor solide şi epurarea apelor reziduale)
pot fi eligibile numai când aceste investiţii se dovedesc a face parte dintr-un plan de
reabilitare ecologică care să faciliteze direct dezvoltarea afacerilor sau turismului.

23
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Solicitanţii trebuie să contacteze Agenţia pentru Dezvoltare Regională pe raza căreia se află
şi să obţină informaţii referitoare la aceste politici precum şi asupra priorităţilor de dezvoltare
regională.
Comitetul de evaluare va evalua fiecare cerere în funcţie de matricea de evaluare tehnică
inclusă în Anexa 3 din Ghidul Solicitantului. Proiectele care nu vor întruni cel puţin 50 de
puncte vor fi respinse, celelalte fiind ierarhizate în funcţie de punctaj.

3.2.4 Sectoarele eligibile


Proiectele care vor fi considerate eligibile sub acest program trebuie să se încadreze într-
unul din sectoarele de mai jos.
Nu vom insista aici asupra activităţilor eligibile, criteriilor specifice de eligibilitate şi asupra
criteriilor specifice de selecţie deoarece acestea sunt tratate in-extenso pentru fiecare sector
în cadrul Ghidului Solicitantului, Secţiunea 2.6 – Eligibilitatea proiectelor.

3.2.4.1 Infrastructura de turism


Scopul acestui tip de proiecte este să dezvolte şi să îmbunătăţească infrastructura destinata
activităţilor de turism sau infrastructura pentru creşterea atractivităţii zonelor turistice
existente, în acest fel creând condiţii pentru dezvoltarea viitoare şi diversificarea serviciilor
din domeniu turismului, conducând astfel la creşterea duratei vacantelor, a sumelor cheltuite
de un turist şi la o mai buna utilizare a capacitaţilor de cazare. O atenţie speciala va fi
acordata în cadrul acestui sector turismului balnear.
Un exemplu de proiect îl poate constitui îmbunătăţirea condiţiilor de acces (drumuri, poduri,
porturi, etc.) spre zone sau obiective cu un potenţial turistic recunoscut ca atare în PDR sau
PND.
Proiectul trebuie să asigure legarea zonei sau obiectivului turistic cu unul din coridoarele de
transport european sau naţional, adică să asigure conectarea acestuia la circuitul turistic
naţional. Se va avea în vedere ca prin promovarea acestui proiect să nu se aducă atingeri
peisajelor deosebite, siturilor istorice sau construcţiilor existente şi ca ele însele să constituie
un punct suplimentar de atracţie prin soluţiile arhitectonice şi constructive adoptate.
Necesitatea şi oportunitatea acestui proiect va fi argumentată în Studiul de Fezabilitate şi
ulterior in studiile ce vor fi realizate pentru selectia la nivel national (cum ar fi Studiul de
Marketing) prin ilustrarea avantajelor rezultate în urma implementării proiectului prin
indicatori ca cel al creşterii previzibile a numărului de turişti, îndeosebi străini, concomitent cu
creşterea volumului de încasări şi a încasărilor per turist, numărul de locuri de muncă nou
create, atât în cursul realizării investiţiei cât şi în exploatarea ei. De asemenea, se va evalua
efectul de multiplicare al investiţiei, prin atragerea de investiţii private în zonă şi prin
creşterea competitivităţii economiei locale.
Ca exemplu, putem lua cazul unui port riveran la Dunăre, care asigură accesul la rezervaţia
naturală a Deltei Dunării. Amenajările specifice vor include refacerea estacadelor,
amenajarea falezei, a portului tip Marina pentru ambarcaţiuni de agrement, separarea
portului destinat mărfurilor şi a căilor de acces la acesta de cele pentru pasageri, refacerea
sistemului de canalizare din zona turistică a oraşului pentru preîntâmpinarea refulării apelor
uzate cu ocazia creşterii nivelului Dunării, îmbunătăţirea sistemului informatic pentru oferirea
de informaţii precise şi oportune privind traseele turistice, rutele disponibile precum şi pentru
îmbunătăţirea sistemului de rezervare şi emitere a legitimaţiilor de călătorie, asigurarea de
condiţii corespunzătoare deplasării persoanelor cu handicap.
Un alt exemplu de proiect eligibil în domeniul turismului îl poate constitui reabilitarea unor
artere pietonale şi străzi cu caracter istoric, a centrului istoric dintr-un oraş de renume,
recunoscut pe plan internaţional, cu o veche tradiţie, care va putea astfel să fie reconectat la
circuitul turistic internaţional şi care a suferit până în prezent din cauza lipsei fondurilor, ceea
ce a condus la neglijarea să şi implicit la îndepărtarea unui număr important de turişti
tradiţionali.

24
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Efectele economice şi sociale ale acestui proiect se cuantifică printr-un sistem de indicatori
similar cu cel al exemplului precedent.
Pot fi luate în considerare proiecte complexe, integrate, de genul realizării infrastructurii unui
circuit al lacurilor dintr-o zonă, al unui parc/rezervaţie naţională sau al unui circuit al
mânăstirilor, obiective care pot fi promovate cu succes pe plan regional, naţional şi
internaţional.
De asemenea, este important de subliniat posibilitatea promovării proiectelor care dezvoltă
turismul balnear. Astfel de proiecte pot fi identificate în numeroase zone din România unde
se găsesc saline, izvoare cu ape minerale, lacuri termale sau cu nămoluri saprofeice, cure
marine etc. O bună parte din vechea structură balneară s-a degradat şi nu mai este capabilă
să atragă turişti români sau străini. Vor fi incluse în astfel de proiecte, după caz, componente
privind reamenajarea reţelei de captare a izvoarelor minerale, a băilor şi lacurilor cu
proprietăţi terapeutice, a solariilor, salinelor, a drumurilor, căilor şi mijloacelor de acces la
acestea în ideea asigurării protecţiei pacienţilor din punctul de vedere al confortului termic
(evitarea schimbărilor bruşte de temperatură după tratament), al confortului general, evitării
aglomeraţiei la obiectivele de interes, crearea unor fluxuri optime, crearea de locuri publice
de odihnă şi recreare (parcuri, grădini, puncte de colectare a izvoarelor minerale pentru
turişti etc.). Se va acorda o atenţie deosebită amenajării unor puncte de atracţie pentru
punerea în valoare a peisajelor, panoramelor, locurilor de interes din apropierea obiectivelor
în cauză la care se pot organiza excursii şi circuite turistice, de natură a spori gradul de
atractivitate a acestora şi de a contribui la o mai bună cunoaştere a valorilor turistice şi
istorice ale zonei, a tradiţiilor şi obiceiurilor specifice.

3.2.4.2 Infrastructura de transport regional


Potrivit Ghidului Solicitantului, activităţile eligibile pentru proiectele de infrastructură de
transport vor urmări îmbunătăţirea sau construirea de noi drumuri de centura şi şosele
ocolitoare care asigura legătura intre drumurile naţionale. De asemenea, trebuie să
urmărească creşterea calităţii drumurilor judeţene şi a masurilor de siguranţa a traficului în
vederea creşterii ratei de folosire a acestora.
Pentru a fi selectate, proiectele de infrastructură de transport vor trebui să îndeplinească,
după caz, criteriile specifice de eligibilitate şi cerinţele privind completarea Studiului de
fezabilitate cuprinse în Secţiunea 2.6.2.2 din Ghidul Solicitantului. Vor avea prioritate
proiectele care au ca efect reducerea poluării oraşelor, dezvoltarea economică a regiunii
respective şi/sau îmbunătăţirea şi eficientizarea activităţii de transport.
Vom exemplifica această categorie de proiecte eligibile cu cele privind şoselele de centură,
îndeosebi ale marilor oraşe.
România moşteneşte o situaţie precară din acest punct de vedere. În timp ce marile oraşe
europene dispun de până la 3 rânduri de şosele de centură, concepute de obicei ca
autostrăzi, care asigură un acces deosebit de lesnicios în oraş, municipiile şi oraşele
româneşti nu dispun în cele mai multe cazuri de astfel de facilităţi sau, dacă dispun, acestea
sunt la un nivel calitativ din cele mai scăzute.
Un astfel de proiect ar putea fi justificat prin multiplele avantaje pe care le-ar aduce:
• Deturnarea traficului de tranzit din centrul oraşelor şi micşorarea gradului de poluare
a aerului şi solului, precum şi a numărului de accidente.
• Diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor cu întreţinerea şi repararea drumurilor
intravilane.
• Economii de carburanţi prin evitarea aglomeraţiei şi staţionărilor din oraşe şi
micşorarea uzurii autovehiculelor.
• Economie de timp de transport considerabilă.

25
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• Stimularea investiţiilor de-a lungul şoselelor de centură prin facilităţile de


infrastructură oferite investitorilor privaţi, mai ales dacă proiectul este unul mixt,
integrat, care să prevadă şi reabilitarea parcurilor industriale şi tehnologice,
construirea sau modernizarea de zone industriale şi comerciale.
Proiectele care vizeaza infrastructura de transport vor trebui sa cuprinda un audit de trafic
(studiu CESTRIM).
Aceste efecte benefice se vor putea cuantifica în primul rând prin creşterea gradului de
ocupare a forţei de muncă, atât pe perioada construcţiei drumului cât şi ulterior, prin crearea
de noi locuri de muncă permanente în zonă.
În al doilea rând, zona va suferi modificări importante, atrăgând un număr mare de investitori
privaţi, şi nu în ultimul rând va contribui la realizarea unor mai bune legături cu drumurile
naţionale.
În iniţierea unor astfel de proiecte se va urmări ca acestea să fie incluse în PDR şi PND şi să
nu fie localizate pe coridoarele de transport europene, care fac obiectul altor scheme de
finanţare, in special pe coridorul Brasov-Cluj-Bors.

3.2.4.3 Reabilitarea zonelor industriale


Acest tip de proiecte se va adresa zonelor industriale părăsite/abandonate sau insuficient
folosite, care pot prezenta o degradare de mediu şi se va concentra pe îmbunătăţirea/
reabilitarea şi posibila schimbare a destinaţiei acestora în vederea îmbunătăţirii climatului
socio-economic şi de mediu, permiţând astfel dezvoltarea locaţiilor de afaceri pentru parcuri
tehnologice şi industriale.
Un exemplu în acest domeniu l-ar putea constitui o centrală termoelectrică pe cărbune,
dezafectată, aflată în proprietatea autorităţilor locale, care prezintă un grad ridicat de risc de
poluare prin haldele de zgură acumulate pe perioada funcţionării.
Proiectul ar trebui să prevadă, în primul rând, curăţirea tuturor reziduurilor, dezafectarea şi
îndepărtarea tuturor utilajelor energetice, depoluarea bazinelor staţiei de epurare,
dezafectarea coşurilor de fum şi a turnurilor de răcire.
Halele astfel eliberate, sediul administrativ al fostei centrale şi terenul depoluat vor putea
servi ca elemente de reconversie într-un parc industrial, ţinând seama de avantajele pe care
le prezintă pentru noua infrastructură dotările cu utilităţi (apă, canalizare, gaz metan,
electricitate), staţii de transformare, conducte de abur şi apă caldă, drumuri uzinale, cale
ferată uzinală. Se vor putea instala în incintele şi pe terenurile reabilitate noi industrii de mai
mică anvergură (prelucrare de mase plastice, ambalaje, ateliere mecanice etc.), complexe
comerciale en-gros şi en-detail, spaţii de depozitare, magazii ş.a.
Beneficiile sunt evidente: pe lângă înlăturarea pericolului de poluare a aerului, solului şi
pânzei freatice, se vor putea folosi în continuare utilităţile şi facilităţile de infrastructură
oferite, se va crea un număr important de locuri de muncă, inclusiv prin reconversia
profesională a foştilor angajaţi şi se vor pune bazele unor noi investiţii în producţie, comerţ şi
servicii. În plus, materialele recuperate prin dezafectarea fostei centrale vor putea fi
valorificate, reducând astfel costurile.
Un alt exemplu ar fi cazul unei platforme sau mari întreprinderi industriale dintr-un oraş, care
a fost restructurată prin închiderea unui număr mare de capacităţi de producţie şi prin
trimiterea în şomaj a majorităţii personalului cu o bună calificare, care a primit un număr de
salarii compensatorii, bani pe care îi pot utiliza pentru deschiderea unei afaceri proprii.
Proiectul prezintă pentru comunitatea locală şi avantajul de a aduce beneficii noi dintr-un
obiectiv care altfel ar fi constituit o problemă prin necesitatea de a-l conserva pentru a evita
degradarea sa.

3.2.4.4 Infrastructura de afaceri


Acest tip de proiecte va răspunde nevoilor regionale de creare de locuri de munca şi
dezvoltare economica. Proiectele selectate vor viza dezvoltarea infrastructurii destinate

26
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

activităţilor economice din ariile afectate de restructurare industriala, unde exista o dinamica
ridicata a investiţiilor străine şi/sau a creării de IMM. Este de aşteptat ca proiectele să
conducă la o creştere a cererii de ocupare a noilor locaţii. Obiectivele vor include dezvoltarea
unui număr de zone strategice cu potenţial de maximizare a noilor locuri de munca, furnizând
oportunităţi pentru extinderea afacerilor şi a investiţiilor străine private care intenţionează să
se stabilească în zona.
În iniţierea şi elaborarea unor proiecte vizând dezvoltarea infrastructurii de afaceri se poate
pleca de la două premise importante: proiectul să fie plasat într-o zonă cu o rată anuală
susţinută de apariţie a noi IMM-uri şi cu un grad ridicat de şomaj ca urmare a
disponibilizărilor de personal din cauza restructurărilor în industrie.
Datorită facilităţilor oferite investitorilor privaţi străini şi autohtoni, aceştia sunt atraşi de
posibilităţile de a folosi spaţiile eliberate şi reamenajate prin proiectul de infrastructură, care
prezintă avantaje semnificative, cum ar fi apropierea de piaţa de desfacere, concentrarea de
IMM-uri cu profil diverse pe un spaţiu relativ restrâns, care creează, la rândul ei, o nouă
piaţă, chiriile relativ avantajoase, existenţa unor centre de informare în afaceri, de marketing
şi a unor spaţii expoziţionale, a unor reţele dezvoltate de telecomunicaţii, acces la utilităţi,
conexiuni lesnicioase cu rutele comerciale.
Un astfel de proiect, pe lângă investiţiile directe pe care le aduce, creează noi locuri de
muncă, cu un impact pozitiv asupra populaţiei, susţinându-se singur din veniturile directe
realizate.
3.3 Întocmirea unei cereri de finanţare şi a dosarului aferent
3.3.1 Formularul de cerere şi documentele ajutătoare
Cererile de finanţare trebuie întocmite utilizând formularul de cerere din Anexa 1 la Ghidul 13
Solicitantului.
Cererile trebuie să respecte scrupulos formatul dat şi ordinea paginilor. Cererile vor fi
întocmite în limba engleză, dar documentele ajutătoare vor putea fi redactate în limba
română.
Formularul de cerere trebuie completat cu grijă şi clar pentru a facilita evaluarea. Solicitanţii
trebuie să furnizeze suficiente detalii pentru a asigura claritatea, în special privind modul în
care vor fi realizate obiectivele proiectului, beneficiile rezultate şi felul în care proiectul este
relevant pentru obiectivele programului.
Nu se acceptă cererile scrise de mână.
Formularul de cerere trebuie însoţit de anexele şi documente suport menţionate în Ghidul
Solicitantului.
Anexa A Bugetul – in limbile engleza si romana;

Anexa B Matricea Cadru Logic a proiectului – in limbile engleza si romana;

Anexa C Rezumatul (Sumarul Executiv) – in limbile engleza si romana;

Anexa D O copie a Studiului de Fezabilitate (vezi Anexa D), incluzand Devizul


General estimativ al investitiei in Euro, impreuna cu valoarea ratei de
schimb ROL/EURO folosita in calcularea Devizului de lucrari. Studiul
de Fezabilitate nu trebuie sa fi fost elaborat sau revizuit cu mai mult de
un an inainte de martie 2004. Studiul trebuie sa fie conform cerintelor
legislatiei romanesti, iar Aplicatia trebuie sa includa o copie a aprobarii
Studiul de Fezabilitate emisa de catre autoritatile abilitate, precum si o
copie a Certificatului de Urbanism – in limba romana, iar daca este
disponibil si in limba engleza;

13
Acesta poate fi preluat şi de la adresa internet: http://www.mie.ro.

27
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Anexa E Raportul asupra Studiului de Fezabilitate, intocmit in conformitate cu


formatul recomandat, incluzand analiza financiara, analiza socio-
economica si analiza de risc si senzitivitate – in limbile engleza si
romana;

Anexa F Curriculum Vitae ale echipei de proiect (cu numele si pozitia in echipa,
conform formatului atasat) si organigrama structurii de management
propuse pentru proiect – in limbile engleza si romana;

Documente suport
1. Copia statutului organizatiei solicitante, si unde este cazul, a fiecarui partener
– in limba romana;

2. Originalul Acordului de Asociere dintre organizatia solicitanta si toti partenerii


(daca este cazul) – in limba romana;

3. Declaratie de Angajament notarizata, semnata de catre solicitant si, unde este


cazul, de fiecare partener (conform modelului atasat Formularului de Cerere de
finantare in Apendix A) prin care acesta confirma ca / se obliga sa:
ƒ Este proprietarul de drept al facilitatilor existente si al terenului aferent
proiectului propus, sau ca va expropria in timp util intregul teren necesar
pentru constructia proiectului;
ƒ Va furniza , in numerar, contributia locala ce ii revine din „costurile
eligibile”;
ƒ Sa finanteze toate costurile neeligibile, toate depasirile valorii
contractului de constructie si toate costurile asociate cu pregatirea proiectului
si elaborarea Aplicatiei;
ƒ Va retine proprietatea facilitatilor construite pe o perioada de cel putin
5 ani dupa terminare.

Acesta Declaratie trebuie depusa in limba romana.

4. Solicitantul poate atasa orice informatie (documentatie) suplimentara pe care


o considera necesara pentru stabilirea maturitatii avansate a proiectului – in limba
romana.
Proiectele din domeniul infrastructurii de transport vor trebui sa fie insotite de un
studiu de „audit de trafic”.
Se va urmări întocmai formularele solicitate şi numerotarea acestora. Se atrage atenţia ca
Studiul de Fezabilitate să fie întocmit după luna martie 2003 şi aprobat de autorităţile
abilitate. De asemenea SF trebuie să fie însoţit de Certificatul de Urbanism.

3.3.2 Detalii privind aplicaţiile (cererile de finanţare)


Cererile de finanţare trebuie trimise într-un plic sigilat cu poştă recomandată, curier rapid sau
depuse direct (cu menţionarea datei de primire pe un certificat semnat de către destinatar) la
una dintre adresele furnizate în Ghidul Solicitantului.
Cererile de finanţare trimise prin alt mijloc (ex. prin fax sau e-mail) sau transmise la altă
adresă vor fi respinse.
Cererile (Formularul de cerere şi toate anexele) trebuie trimise într-un exemplar original şi
trei copii, legate, respectând recomandările din Ghidul Solicitantului.
Solicitanţii trebuie să verifice cererea la expediere: aceasta trebuie să fie completă pe baza
listei de verificare din Formularul de cerere.

28
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Când cererea este făcută pentru un proiect care acoperă mai mult decât o Agenţie pentru
Dezvoltare Regională, cererea trebuie trimisă acelei agenţii care va cuprinde cea mai mare
parte a proiectului.
Data limită
Data limită de primire a cererii este cea precizată în Ghidul Solicitantului. Orice cerere primită
după data limită de depunere va fi în mod automat respinsă, chiar dacă ştampila poştei
indică o dată anterioară acesteia.
Se pot trimite întrebări pe adresa ADR competent, cu o copie la MIE (prin e-mail:
infrastr@dr.mie.ro sau fax 021-410.70.54) cu până la 21 de zile înainte de data limită de
depunere precizată în Ghidul Solicitantului.
Întrebările care ar putea fi relevante şi pentru alţi solicitanţi, împreună cu răspunsurile lor, vor
fi publicate pe internet, pe site-ul www.mie.ro, cu 11 zile înainte de termenul limită de
depunere, menţionat în Ghidul Solicitantului.
Confirmarea de primire
Ulterior sesiunii de deschidere a propunerilor, ADR va trimite o înştiinţare tuturor
solicitanţilor, confirmând primirea şi menţionând dacă cererea a fost primită înainte de data
limită şi notificându-i asupra numărului de referinţă a cererii.
O atenţie deosebită trebuie acordată respectării cerinţelor de natură procedurală expuse
anterior, mai ales că cererea va fi automat respinsă dacă :
• A fost primită după expirarea termenului limită;
• Nu este semnată de o persoană cu împuternicire corespunzătoare;
• Formularul de cerere lipseşte, este incomplet/ilizibil sau nu este completat în limba
engleză;
• Desfăşurătorul de buget lipseşte, este incomplet sau ilizibil.
• Studiul de fezabilitate lipseşte sau nu este în format corect.
In unele cazuri, evaluatorii pot solicita completarea documentaţiei cu elementele care lipsesc
sau furnizarea de informaţii suplimentare.
Informaţii privind deciziile luate
Solicitanţii vor fi informaţi în scris de către ADR asupra deciziei Comitetului de evaluare în
legătură cu cererea lor, după aprobarea raportului de pre-selectie de către MIE si CE.
Decizia de respingere a cererii se va baza pe următoarele motive:
• Cererea a fost primită după data de închidere;
• Cererea este incompletă sau nu răspunde condiţiilor administrative enunţate;
• Solicitantul este neeligibil;
• Proiectul este neeligibil (ex.: activitatea propusă nu este acoperită de program,
proiectul depăşeşte perioada maximă admisă, contribuţia solicitată este mai mare
decât cea admisă etc.);
• Relevanţa şi calitatea tehnică a proiectului este considerată sub cele ale altor
propuneri selecţionate;
• Calitatea din punct de vedere financiar a proiectului este considerată insuficientă.
După selecţia naţională, ADR vor fi informate asupra deciziei privind ordinea finanţării
proiectelor, care va fi apoi comunicată beneficiarilor.

29
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

3.4 Anexe la Capitolul 3

Anexa 3-1: Ajutorul de stat, zonele libere şi parcurile industriale


A. Ajutorul de Stat
Proiectul mare de infrastructură regională propus spre finanţare va porni de la premisa că
Acquis-ul comunitar impune o interdicţie generală asupra ajutorului de stat ce distorsionează
comerţul.
Astfel, art. 87(1) din Tratat prevede că: “Orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele
statului sub orice formă, care distorsionează sau ameninţă cu distorsionarea concurenţei prin
favorizarea anumitor activităţi sau producerea anumitor bunuri va fi, în măsura în care afectează
comerţul, incompatibil cu piaţa comună.”
În interpretarea Comisiei şi a instanţelor comunitare există patru situaţii în care o măsură sau o
tranzacţie economică în care este implicat statul poate fi considerată ca ajutor de stat:
• utilizarea directă a resurselor statului (ale guvernului central sau autorităţilor de stat regionale
sau locale), privite fie ca subvenţii de la buget cât şi transferuri indirecte de resurse ale statului
(care atrag pierderi de venit pentru stat);
• avantajarea firmelor beneficiare prin măsuri fiscale care scutesc firmele de poveri suportate în
mod normal din resursele proprii, permiţându-le astfel să utilizeze sume de bani care nu s-ar
afla altfel la dispoziţia lor, cum sunt măsurile care reduc baza fiscală (deduceri speciale,
amortizare specială sau accelerată, includerea rezervelor în cheltuieli deductibile), măsurile
care implică o reducere parţială sau totală a sumei datorate ca impozit, sau amânarea,
anularea ori reeşalonarea datoriilor faţă de buget;
• selectivitatea, adică acele măsuri care favorizează anumite activităţi sau producerea anumitor
bunuri, cum ar fi măsurile care generează avantaje doar pentru anumite firme sau sectoare.
Se consideră că o măsură fiscală nu este selectivă atunci când:
a) toate firmele au acces la avantajele conferite, de pe poziţii egale, şi
b) avantajele generale ale măsurii nu pot fi limitate prin măsuri discreţionare ale statului faţă
de anumiţi beneficiari;
• distorsionarea competiţiei.
Conform reglementărilor comunitare, măsurile fiscale care implică ajutor de stat (conform celor patru
criterii menţionate mai sus) pot fi aprobate ca excepţii într-una din situaţiile prevăzute de Comisie prin
art. 87(2) şi (3) CE, care privesc politica regională în principal. Astfel, art. 87 (3)(a) prevede ca
excepţie “ajutoarele destinate să promoveze dezvoltarea economică a zonelor în care standardul de
viaţă este extrem de scăzut sau unde există şomaj semnificativ” iar art. 87 (3)(c) prevede “ajutoarele
destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau zone economice în care asemenea ajutoare
nu afectează condiţiile comerciale de o manieră contrară intereselor comune”.
România beneficiază de o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte folosirea instrumentelor implicând
ajutorul de stat în contextul politicii regionale şi al procesului de restructurare industrială.
Ţinând cont de considerentele prezentate mai sus, trebuie pornit de la premisa că finanţarea unui
proiect mare de infrastructură regională, în care atât statul cât şi autorităţile locale iniţiatoare ale
proiectului participă cu fonduri din bugetul de stat, respectiv din bugetul local, deci cu bani publici,
echivalează practic cu un ajutor de stat acordat într-o formă indirectă. Această situaţie pune probleme
deosebite privind utilizarea acestor fonduri astfel încât să nu producă o distorsionare a concurenţei, să
nu favorizeze anumite companii în dezavantajul altora, să nu contravină reglementărilor privind
concurenţa statuate atât în Tratatul EC (art. 87(1)), cât şi reglementărilor româneşti.
Se impune în acest sens acordarea unei atenţii deosebite asigurării unei depline transparenţe în toate
fazele proiectului, pentru a fi în măsură să se demonstreze atât ex-ante cât şi ex-post că s-a respectat
întru totul spiritul acquis-ul şi toate companiile interesate să beneficieze nediscriminatoriu de
infrastructura creată prin astfel de proiecte.
Proiectele mari de infrastructură regională urmăresc să potenţeze participarea firmelor private la
dezvoltarea regională prin oferirea, pe bani publici şi comunitari, a unor condiţii menite să mărească
gradul de atractivitate pentru investiţiile private în regiunea sau zona vizată.

30
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Mai mult, ele se articulează în mod firesc cu celelalte stimulente şi pârghii financiare care constituie,
de asemenea, forme de ajutor de stat, acordate investitorilor privaţi din zonele defavorizate, zonele
libere, parcurile industriale şi tehnologice, zone cărora le sunt destinate cu predilecţie astfel de
proiecte de infrastructură regională. Practic, avem de-a face în ultimă instanţă cu un efect de
multiplicare obţinut prin conjugarea ajutorului de stat indirect sub formă de investiţii în proiecte de
infrastructură destinate atragerii investitorilor privaţi şi a facilităţilor fiscale acordate acestora drept
stimulent pentru a investi în zonele menţionate mai sus, care constituie tot o formă de ajutor de stat
indirect.
De aceea trebuie să se acorde atenţia cuvenită administrării corecte şi nediscriminatorii a acestor
fonduri destinate proiectelor de infrastructură mare pentru a evita orice abatere de la principiile şi
reglementările promovate de acquis-ul comunitar în această privinţă.
Vom trece în continuare în revistă prevederile privind facilităţile acordate zonelor libere şi parcurilor
industriale compatibile cu acquis-ul comunitar.
B. Zonele Libere (ZL)
Se oferă o serie de facilităţi vamale şi fiscale companiilor care se stabilesc şi operează în cadrul
zonelor libere (care, de regulă, sunt localizate de-a lungul graniţelor ţării).
Facilităţi oferite:
• Concesionarea terenului şi a clădirilor pentru o perioadă de timp stabilită prin contract (max.
50 ani).
• Exceptarea de la plata taxelor vamale şi a TVA asupra bunurilor importate, inclusiv a celor
care tranzitează teritoriul României.
• Exceptarea de la plata taxelor vamale asupra bunurilor de origine românească folosite pentru
realizarea şi menţinerea investiţiilor din interiorul zonelor libere.
De aceste facilităţi beneficiază companiile autorizate de Administraţia Zonelor Libere cu activităţi
productive, comerciale sau de servicii în interiorul ZL, pe o perioadă nedeterminată.
Legea 84/1992 a fost adoptată înaintea Legii 134/1999 privind ajutorul de stat, ceea ce a determinat
ca ajutoarele de stat întreprinse înainte de adoptarea legislaţiei privind ajutoarele de stat să fie
considerate ajutoare existente. Distincţia între ajutoarele „existente”, „ilegale” şi cele „noi” este extrem
de importantă în sistemul de control practicat de UE, deoarece implică un tratament diferit în ceea ce
priveşte măsurile de susţinere. Schema a fost considerată ca fiind compatibilă cu acquis-ul comunitar
datorită faptului că România beneficia de statutul de regiune asistată, conform Art. 87(3) al Tratatului
UE.
Noua lege privind impozitul pe profit (Legea 414/2002, art. 36 (c)) abrogă facilităţile privind impozitul
pe profit prevăzute iniţial de art. 14 din Legea 84/92. Totuşi firmele care aveau deja investiţii de peste
un milion de dolari în active corporale amortizabile, utilizate în industrii prelucrătoare pe teritoriul zonei
libere la data intrării în vigoare a noii legi privind impozitul pe profit, vor fi exceptate pe o perioadă de 5
ani de la plata impozitului pe profit.
C. Parcurile Industriale
Parcul industrial reprezintă o zonă delimitată în care se desfăşoară activităţi economice, de cercetare
ştiinţifică şi/sau de dezvoltare tehnologică în vederea valorificării potenţialului uman şi material al
zonei.
Parcul industrial este administrat de o societate comercială care deţine titlul de parc industrial.
Constituirea şi funcţionarea parcului industrial se bazează pe colaborarea dintre autorităţile
administraţiei publice, centrale şi locale, agenţi economici, unităţi de învăţământ superior, institute de
cercetare-dezvoltare şi/sau alţi parteneri.
Terenul aferent parcului industrial trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) are acces la drum naţional sau european;
b) are, de regulă, o suprafaţă de cel puţin 10 hectare (condiţia nu este obligatorie în cazul
parcurilor în care se desfăşoară numai activităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică
şi/sau tehnologia informaţiilor);
c) se află în proprietatea sau în folosinţa, pe cel puţin 30 de ani, a societăţii comerciale care
solicită titlul de parc industrial;
d) este liber de orice sarcini;
e) nu face obiectul unor litigii, în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti, cu privire la
situaţia să juridică.

31
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Titlul de parc industrial se acordă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor (ca urmare a
trecerii parcurilor industriale în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, conform
prevederilor OUG 63/28.06.2003), în urma analizei şi evaluării documentelor prevăzute.
În vederea obţinerii titlului de parc industrial societatea - administrator depune la MAI 14 o cerere
însoţită de următoarele:
a) dovada îndeplinirii prevederilor legale de către terenul aferent;
b) studiul de fezabilitate pentru realizarea parcului industrial, inclusiv descrierea infrastructurii în
interiorul parcului şi a sistemelor de conectare la utilităţile din exteriorul parcului;
c) acordul autorităţii administraţiei publice locale privind realizarea infrastructurii aferente parcului
industrial şi a conexiunii utilităţilor.
Facilităţile oferite constau în:
• scutirea de la plata taxelor pentru modificarea destinaţiei sau scoaterea din circuitul agricol a
terenurilor aferente parcului industrial;
• amânarea, pe perioada realizării investiţiei, până la punerea în funcţiune a parcului industrial,
a plăţii TVA pentru materialele şi echipamentele necesare realizării sistemului de utilităţi din
interiorul acestuia.
Acestea nu ridică probleme speciale privind compatibilitatea cu reglementările UE privind ajutorul de
stat. De asemenea, transparenţa este asigurată de prevederile Ordinului MDP nr. 52/22.02.2002
privind obligaţia de a notifica Consiliul Concurenţei cu orice propunere de autorizare a unui nou parc
industrial.
De asemenea, autoritatea responsabilă cu monitorizarea modului de funcţionare a parcului va trebui
să se asigure că parcul nu oferă anumite servicii preferenţiale anumitor companii în dezavantajul
concurenţilor acestora.

Bibliografie la Capitolul 3
1. Ordonanţă nr. 65 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale (M.
Of.nr.536/01.09.2001);
2. Legea 226 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 268/2000 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România
(M.Of.nr.229/04.05.2001).
3. Legea 215 privind administraţia publică locală (M. Of. nr. 204/23.04.2001);
4. Legea 326 – serviciilor publice de gospodărie comunală (M. Of. nr. 359/04.07.2001);
5. Lege 350 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (M. Of. nr. 373/10.07.2001);
6. Ordin nr. 270 al ministrului dezvoltării şi prognozei pentru aprobarea Procedurilor de
implementare a Programului „Parcuri industriale” (M. Of. nr. 762 / 18.10.2002)
7. Ordonanţa de urgenţă nr. 9 pentru modificarea Legii serviciilor publice de gospodărie
comunală nr. 326/2001(M. Of. nr. 120/14.02.2002)
8. Hotărârea Guvernului nr. 399 din 19 aprilie 2001 privind concentrarea fondurilor PHARE
2001 - componenta coeziune economică şi socială - şi a fondurilor de cofinanţare
corespunzătoare de la bugetul de stat, în zone de restructurare industrială cu potenţial de
creştere economică (M.Of. nr. 230/05.07.2001)
9. Hotărârea Guvernului nr. 770 privind aprobarea unor măsuri organizatorice pentru
implementarea Planului strategic de acţiuni pentru îmbunătăţirea sistemelor administrative şi
de management al gestionării fondurilor nerambursabile alocate României de Uniunea
Europeană (M. Of. nr. 554/29.07.2002);
10. Ordonanţa nr. 21 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale (M. Of. nr. 86/01.02.2002)
– aprobată prin Legea nr. 515/2002 (M. Of. nr. 578/05.08.2002);
11. Hotărâre nr. 1030 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.1.075/2001
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Integrării Europene (M.Of. nr. 716);
12. Ordonanţă nr. 27 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea
regională în România ( M. Of. nr. 62/ 1 feb. 2003)
13. Hotărâre nr. 1.555/2002 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu
coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin
instrumentele structurale (M. Of. nr. 70/ 3 feb. 2003)

14
La Direcţia pentru Zone Defavorizate şi Parcuri Industriale din Teritoriu

32
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

14. - Wish You Were Here? Tourism and the Structural Funds – Ruth Downes şi Mary Louise
Rooney European Policies Research Centre Martie 1999 www.eprc.strath.ac.uk
15. Bugetele şi finanţele publice locale (Legea 189/1998 privind finanţele publice locale,
Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv şi
OG 36/2002 privind taxele şi veniturile locale).
16. Ajutorul de stat şi competiţia (Legea 143/1999 privind ajutorul de stat şi Hotărârea de Guvern
nr. 599/2000 pentru aprobarea procedurilor de raportare, monitorizare şi informare în
aplicarea Legii nr. 143/1999 privind ajutoarele de stat şi Legea concurenţei 21/1996).
17. Zonele defavorizate, zonele de dezvoltare economică şi parcurile industriale (Legea 621/2001
privind zonele asistate, OG 65/2001 privind parcurile industriale, Legea 84/1992 privind zonele
economice libere, OUG 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei
şi Internelor).
18. Ordonanţa de Urgenţă nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile
alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare
aferente acestora, aprobată prin Legea nr. 22/2000
19. Impozitul pe profit (Legea 414/2002)
20. Achiziţiile publice (OG 60/2001 şi reglementările aferente).
21. Auditul intern şi controlul financiar (Legea 30/1991 privind controlul financiar de stat şi OG
119/1999 privind auditul intern).

33
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

4 CONŢINUTUL - CADRU AL STUDIULUI DE


FEZABILITATE
Studiul de Fezabilitate (SF) este documentaţia ce stă la baza hotărârii privind finanţarea unei
investiţii. Utilizat ca un instrument de decizie acesta este un document cheie ce se anexează
Cererii de Finanţare şi trebuie să dovedească faptul ca investiţia propusă este în
concordantă cu cerinţele beneficiarului şi condiţiile de eligibilitate stabilite de către finanţator
(în cazul de fata UE prin programul PHARE).
Natura proiectelor de investiţii poate varia depinzând de mărime, tehnologie şi sectorul
economic iar unele proiecte necesită atenţie specială în problemele specifice sectorului din
care provin. In funcţie de obiectivele generale dar mai ales de cele specifice proiectele sunt
diferite şi este dificil de descris un format ce poate fi aplicat uniform în toate cazurile.
In ciuda diferenţelor de abordare sunt câteva capitole ce trebuie să se regăsească în cadrul
fiecărui SF. Pentru proiectele mari de infrastructură regională finanţate în cadrul Programului
multi-anual Phare de Coeziune Economica şi Sociala 2004-2006, conţinutul cadru al SF este
în concordanţă cu legislaţia română în vigoare (Ordinul 1013/873/2001 al ministrului
finanţelor publice şi al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei) aşa cum se
poate constata în cadrul Anexei D la Cererea de Finanţare iar la aceasta se anexează
informaţii suplimentare după formatul prezentat în Anexa E la Cererea de Finanţare (Raport
asupra Studiului de Fezabilitate).
Studiul de fezabilitate reprezintă documentaţia care cuprinde caracteristicile principale şi
indicatorii tehnico-economici ai investiţiei, prin care se asigură utilizarea raţională şi eficientă
a cheltuielilor de capital şi a cheltuielilor materiale, pentru satisfacerea cerinţelor economice
şi sociale în domeniul respectiv. Deoarece SF potrivit legislaţiei naţionale este binecunoscut
şi utilizat de autorităţile locale, accentul se va pune pe Raportul la SF (acesta este detaliat
în capitolul următor).
Studiul de Fezabilitate conţine două părţi: partea scrisă şi partea desenată (planşe, schiţe
etc.).
4.1 Părţile scrise ale SF
Părţile scrise descriu proiectul şi modul de realizare a lui. Primul capitol al SF se referă la
datele generale de identificare a proiectului.
4.1.1 Datele generale
Capitolul cu date generale cuprinde mai multe secţiuni.
Denumirea investiţiei
Se precizează denumirea PROIECTULUI de investiţii aşa cum este inclusă în planul de
investiţii aprobat la nivelul consiliului local şi/sau judeţean şi care trebuie să fie în
concordanţă cu unul din obiectivele specifice ale Programului.
Elaboratorul SF
Denumirea firmei care a întocmit studiul de fezabilitate.
Ordonatorul principal de credite
Ministerul Integrării Europene

34
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Autoritatea contractantă a SF (beneficiarul proiectului)


Numele Consiliului Local al localităţii, Consiliului Judeţean sau Solicitantului ca reprezentant
al Asociaţiei de consilii locale sau judeţene ce aplică pentru finanţare.
Amplasamentul (judeţul, localitatea, strada, numărul)
Adresa exactă a Consiliului local sau al Solicitantului ca reprezentant al Asociaţiei de
Consilii Locale sau Consilii Judeţene ce aplică pentru finanţare.
Tema de proiectare, cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii avute în vedere la
aprobarea studiului de pre-fezabilitate.
Autorul SF precizează tema şi descrie obiectivele generale avute în vedere la
fundamentarea investiţiei şi care trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele beneficiarului. Se
explică necesităţile şi oportunităţile avute în vedere la propunerea proiectului iar proiectul
trebuie să fie în concordantă cu unul sau mai multe obiective specifice precizate în Ghidului
Solicitantului şi care trebuie să se regăsească şi în Planul de Dezvoltare Regională al
Regiunii din care provine solicitantul.
Descrierea funcţională şi tehnologică, inclusiv memorii tehnice, pe specialităţi
În acest capitol se prezintă o scurtă descriere funcţională a proiectului şi de asemenea
variantele tehnologice avute în vedere pentru realizarea diferitelor obiective din cadrul
proiectului. Se prezintă punctele tari şi punctele slabe ale fiecărei variante tehnologice.
4.1.2 Date tehnice ale lucrării
În această secţiune trebuie incluse toate datele tehnice ale lucrării.
Suprafaţa şi situaţia juridică a terenului care urmează să fie ocupat (definitiv şi/sau
temporar) de lucrare.
În cadrul acestui capitol se face referire la suprafaţa de teren ce va fi afectată total sau parţial
de realizarea proiectului dar şi de exploatarea să în viitor. Se precizează care este situaţia
juridică a terenului în prezent şi dacă există litigii asupra acestuia. Solicitantul va face dovada
proprietăţii asupra terenului pe care se propune a fi amplasată investiţia la care se adaugă şi
alte documente (certificatul de urbanism, acte de proprietate, hotărâri guvernamentale de
punere în proprietate pentru CL sau CJ, PUG sau PATJ).
Titlul de proprietate trebuie să evidenţieze clar vecinii. Proprietarul nu trebuie să aibă
probleme în litigiu cu vecinii sau cu alţi proprietari asupra terenului în cauză. Se va face
analiza vecinătăţilor şi impactul acestora asupra investiţiei propuse după realizarea
investiţiei. Pentru proprietăţi preluate de către solicitant se vor prezenta documente legale de
intrare în posesie.
Trebuie avut în vedere că, în cazul aprobării proiectului, în faza de PAC se va solicita acordul
vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru
construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi
numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora, pentru lucrări de
construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul
amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.
În cazul aprobării proiectului se va în considerare cerinţa ca, în conformitate cu condiţiile de
eligibilitate din Ghidul Solicitantului, proiectul să rămână în proprietate publică cel puţin cinci
ani de la finalizare. Orice privatizare anterioară acestei date trebuie aprobată de către
Delegaţia Uniunii Europene.
Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismică de calcul şi
perioada de vârf; natura terenului de fundare şi presiunea convenţională, nivelul
maxim al apelor freatice)
În funcţie de obiectivul specific al proiectului se vor preciza caracteristicile geofizice ale
terenului pe care va fi amplasată investiţia ce se propune a fi realizată.

35
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Caracteristicile principale ale construcţiilor


Pentru clădiri: deschideri, traveea, aria construită, aria desfăşurată, numărul de
niveluri şi înălţimea acestora, volumul construit.
Pentru reţele: lungimi, lăţimi, diametre, materiale, condiţii de pozare etc.
Structura constructivă
Pentru clădiri şi reţele se va face o descriere a soluţiilor tehnice avute în vedere, cu
recomandări privind tehnologia de realizare şi condiţiile de exploatare ale fiecărui obiect.
Principalele utilaje de dotare a construcţiilor (cazane de abur sau apă fierbinte,
hidrofoare, ascensoare etc.)
Instalaţii aferente construcţiilor
Se vor descrie soluţiile adoptate pentru instalaţiile de iluminat, forţă, curenţi slabi, apă,
canalizare etc. şi se vor prezenta parametrii principali şi schemele funcţionale ale instalaţiilor.
Utilităţile
Se vor descrie modul de asigurare a acestora şi soluţiile tehnice adoptate pentru
branşamente.
4.1.3 Date privind forţa de muncă ocupată după realizarea investiţiei
Studiul de fezabilitatea trebuie să furnizeze o prezentare detaliată a resurselor umane
implicate în derularea şi implementarea proiectului, atât în timpul propriu-zis de desfăşurare
al proiectului cât şi după încheierea proiectului propus pentru finanţare (urmărindu-se, în
acest caz, durabilitatea în timp a investiţiei efectuate)
Următorii indicatori de analiză trebuie prezentaţi:
1. Număr total de personal, din care:
• locuri de muncă temporare pe durata implementării proiectului;
• personal operaţional, după implementarea proiectului.
2. Număr de locuri de muncă nou create, din care:
• locuri de muncă temporare pe durata implementării proiectului;
• personal operaţional.
3. Număr total de personal instruit, din care:
• locuri de muncă temporare pe durata implementării proiectului;
• personal operaţional.
4.1.4 Devizul general estimativ al investiţiei
Devizul general este documentaţia economică prin care se stabileşte valoarea totală
estimativă a cheltuielilor necesare realizării obiectivelor de investiţii sau a cheltuielilor
asimilate investiţiilor, necesare realizării lucrărilor de intervenţie la construcţii şi instalaţii, în
fazele de proiectare, studiu de fezabilitate şi proiect tehnic.
În cadrul Studiului de Fezabilitate se va prezenta valoarea totală a investiţiei, cu detalierea
pe structura devizului general, conform HG 1179/2002 publicată în M.Of. nr. 804 din data:
11/05/2002.
4.1.5 Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei
Legislaţia naţională prevede ca următorii indicatori tehnico - economici să fie prezentaţi.
Aceştia sunt:
• Valoarea totală (în preţuri - luna, anul), din care construcţii-montaj;
• Eşalonarea (INV/C + M) în Anul I şi în Anul II dar nu mai mult de 20 de luni
calendaristice pentru lucrările de execuţie, în conformitate cu condiţiile de eligibilitate
din Ghidul Solicitantului.

36
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• Durata de realizare (luni);


• Capacităţi (în unităţi fizice).
Principalii indicatori se vor completa, după caz, cu date privind:
- condiţiile financiare de realizare a obiectivului (analiza fluxului de numerar, inclusiv cu
rata de actualizare, rata internă de rentabilitate, analiza raportului cost-profit, rata
impozitului pe profit, perioada de scutire de impozit pe profit, influenţa variaţiei în timp a
preţurilor, rata dobânzii la credite bancare, rata de schimb valutar etc.);
- maşini şi utilaje necesare în procesul tehnologic (lista cuprinzând principalele utilaje,
echipamente şi dotări, cu indicarea capacităţii tehnice a acestora);
- producţia şi desfacerea (lista cuprinzând produsele, capacitatea teoretică anuală, pe
produse, durata proiectată pentru funcţionarea capacităţii, pentru fiecare produs, preţul
unitar pe fiecare produs, preţul de vânzare al produselor similare fabricate în ţară sau
procurate din import);
- materiile prime, materialele, combustibilii şi energia consumate pentru fiecare produs şi
preţurile de procurare a acestora;
- manopera (cu detalierea pe structura de personal);
- cheltuieli generale ale unităţii (taxe, comisioane, impozite, instruire personal, chirii
şi/sau amortismente, cheltuieli de administraţie şi marketing etc.).
4.1.6 Finanţarea investiţiei
În acest capitol este expus modul de finanţare a investiţiei, cu evidenţierea principalelor
surse.
Valoarea totală a investiţiei, din care:
- din surse proprii,
- credite bancare;
- de la fondurile bugetului de stat sau ale bugetului local;
- de la fondurile speciale constituite prin lege în afara acestor bugete;
- credite externe garantate sau contractate direct de stat etc.
- fonduri ale UE.
4.1.7 Avize şi acorduri
Trebuie avut în vedere ca la PAC vor trebui anexate avizele specifice cerute prin certificatul
de urbanism, ca urmare a condiţiilor speciale de amplasament sau a funcţionalităţii
investiţiei, ce vor fi obţinute în prealabil de solicitant - avizul Ministerului Transporturilor,
Locuinţei şi Turismului, Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, al altor organisme
ale administraţiei centrale sau ale serviciilor descentralizate ale acestora, după caz, conform
reglementărilor legale în vigoare (avizele şi acordurile necesare sunt detaliate în Capitolul 9
al Manualului).
În general avizele şi acordurile 15 emise de organele în drept, potrivit legislaţiei în vigoare,
sunt:
• certificatul de urbanism, cu încadrarea amplasamentului în planul urbanistic, avizat şi
aprobat potrivit legii;
• avizele privind asigurarea utilităţilor (energie termică şi electrică, gaz metan, apă,
canal, telecomunicaţii etc.);
• avizele pentru consumul de combustibil;
15
Subiectul avizelor şi acordurilor va fi analizat în Capitolul 9 al Manualului.

37
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• acordurile şi avizele pentru protecţia mediului şi a apelor;


• alte avize de specialitate, stabilite potrivit dispoziţiilor legale.
În cazul în care se propune un proiect ce vizează reabilitarea infrastructurii rutiere intr-o
zona atunci se va solicita şi un Studiu de Circulaţie care va avea structura prezentată în
Anexa la SF şi care va fundamenta inclusiv soluţia tehnică propusă în cadrul SF.
4.2 Părţile desenate
Părţile desenate trebuie să cuprindă o serie de planuri şi schiţe. Acestea sunt următoarele:
1. Plan de amplasare în zonă (1:25.000 - 1:5.000) constând din planşă pe suport topografic
vizată de Oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie, întocmită la scările: 1:25000,
1:10.000 sau 1:5.000, după caz.
2. Plan general (1:5.000 - 1:500) privind amplasarea obiectivelor investiţiei - planşă pe
suport topografic vizată de Oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie, întocmită la
scările: 1:5000, 1:2.000, 1:1.000 sau 1:500, după caz, prin care se precizează:
• parcela cadastrală pentru care a fost emis certificatul de urbanism, descrisă prin
totalitatea elementelor topografice determinante pentru suprafaţa, lungimea laturilor,
unghiuri, inclusiv poziţia şi înălţimea la coamă a calcanelor limitrofe, precum şi poziţia
reperelor fixe şi mobile de trasare;
• amplasarea tuturor construcţiilor care se vor menţine, se vor desfiinţa sau se vor
construi;
• cotele construcţiilor proiectate şi menţinute, pe cele trei dimensiuni (cotele §0,00; cote
de nivel; distanţe de amplasare, axe; cotele trotuarelor, aleilor, platformelor etc.);
• denumirile şi destinaţiile fiecărui corp de construcţie;
• sistematizarea pe verticală a terenului şi modul de scurgere a apelor pluviale;
• accesele pietonale şi carosabile din incintă şi clădiri, plantaţiile prevăzute.
3. Planuri de arhitectură - planurile nivelurilor, faţade, vederi, secţiuni pentru principalele
obiecte de construcţii
Piesele desenate de arhitectură vor cuprinde planşele principale privind arhitectura fiecărui
obiect, redactate la scara 1:50 sau 1:100, după cum urmează:
• planurile cotate ale tuturor nivelurilor subterane şi supraterane, cu indicarea
funcţiunilor, dimensiunilor şi a suprafeţelor;
• planurile acoperişurilor - terasă sau şarpantă -, cu indicarea pantelor de scurgere a
apelor meteorice şi a modului de colectare a acestora, inclusiv indicarea materialelor
din care se execută învelitorile;
• secţiuni caracteristice - în special pe linia de cea mai mare pantă, acolo unde este
cazul -, care să cuprindă cota §0,00, cotele tuturor nivelurilor, înălţimile determinante
ale acoperişului - cotele la coamă şi la cornişe -, fundaţiile clădirilor învecinate la care
se alătură construcţiile proiectate;
• toate faţadele, cu indicarea materialelor şi finisajelor, inclusiv culorile, cotate şi cu
indicarea racordării la nivelul terenului amenajat;
• în situaţia integrării construcţiilor într-un front existent, se va prezenta şi desfăşurarea
stradală prin care se va arăta modul de integrare a acestora în ţesutul urban existent.

38
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

5 COSTURILE PROIECTULUI ŞI ANALIZA COST -


BENEFICIU
Acest capitol ilustrează modul în care trebuie realizată analiza economică-financiară şi în
special Analiza Cost – Beneficiu (ACB). Varianta românească a SF nu detaliază suficient
ACB dar aceasta este cerută în mod expres de instituţiile europene.
5.1 Metodologia de analiză şi estimare a costurilor proiectului
5.1.1 Categorii de costuri implicate
Stabilirea costurilor de investiţie implică luarea în considerare a tuturor componentelor sau
parametrilor implicaţi: a) costurile cu energia, materiile prime, materialele şi
echipamente; b) costurile financiare; c) costurile cu forţa de muncă. De regulă costurile
financiare acoperă costurile materiale (Cm), costurile cu forţa de muncă (Cfm) şi alte costuri
adică:
Cf = Cm + Cfm + Cd (Cd fiind alte costuri sau diverse costuri).
Plecând de la valoarea proiectului asigurată prin finanţarea PHARE, cea a bugetului de
stat şi cea a autorităţilor locale cuantumul costurilor financiare trebuie de la început
să se încadreze într-un anumit nivel, costul financiar al proiectului neputând depăşi în
cazul cheltuielilor eligibile un anumit plafon: valoarea minimă a proiectului de două
milioane €, contribuţia maximă PHARE de cinci milioane €, contribuţia proprie de
minim 10% din costurile eligibile. În funcţie de contribuţia proprie (numai cu numerar),
valoarea proiectului nu este limitată superior.
De asemenea există costuri specifice legate de fazele proiectului: a) costurile pregătirii
proiectului - Cp; b) costurile evaluării sale - Ce; c) costurile implementării sale - Ci, adică:
Cs = Cp+ Ce+ Ci (Cs fiind costurile specifice).
Costurile pregătirii proiectului sunt costuri legate de studierea amplasamentelor, de
evaluarea resurselor necesare şi a posibilităţilor de aplicare a proiectului, ele putând implica
şi costurile unui studiu de prefezabilitate, care să determine oportunitatea proiectului,
îndeosebi pe baza criteriilor de eligibilitate ale proiectului. Tot în faza de pregătire a
proiectului intră şi evaluarea aspectelor tehnice, economice, financiare, manageriale, care se
face prin studiul de fezabilitate.
Costurile evaluării economice generale a proiectului incumbă evidenţierea valorilor legate
de alocarea judicioasă sau optimă a resurselor necesare în raport cu alte oportunităţi
investiţionale, evaluarea gradului de profitabilitate sau de utilitate publică a proiectului,
precum şi a impactului proiectului pe mai multe planuri .
Costurile implementării proiectului sunt cele mai importante şi cu o pondere covârşitoare
în totalul costurilor şi sunt alcătuite din costuri de construcţie (materiale şi forţă de muncă),
costuri de asamblare, costurile echipamentului tehnic şi tehnologic folosit, costurile
mijloacelor de transport utilizate şi costurile altor mijloace sau active fixe folosite, adică:
Ci=Cc+(Cas)+Ce+Cmt+Cmf,
Costurile eligibile şi cele considerate neeligibile reprezintă o clasificare corelată cu
asistenţa nerambursabilă a UE, cum este programul PHARE şi ele formează o grupare a
costurilor proiectului care pot fi sau nu acoperite prin asistenţa respectivă. Beneficiarul
proiectului, în speţă autoritatea locală implicată, este cea care trebuie să acopere sau să
finanţeze costurile neeligibile.
Costurile preinvestiţionale, investiţionale şi postinvestiţionale vor fi analizate în
continuare.

39
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Deşi, din punct de vedere tehnic, economic şi financiar, evaluarea tuturor costurilor nu ridică
dificultăţi serioase pentru proiectele de infrastructură de dimensiuni mari, apar însă unele
chestiuni de natură juridică legate de proprietatea terenurilor sau amplasamentelor, care ar
trebui să aparţină autorităţilor publice locale sau să implice un anumit transfer legal din
partea proprietarilor privaţi (care trebuie negociat şi rezolvat pe cale amiabilă). Rezolvarea
chestiunilor de natură juridică, inclusiv prin implicarea unor experţi în domeniu, poate atrage
unele costuri suplimentare.
5.1.2 Evaluarea costurilor investiţiei propriu-zise; aspecte metodologice
La proiectele mari de infrastructură evaluarea costurilor totale ale investiţiei se poate face
prin însumarea elementelor de cost expuse anterior, dar pentru o abordare metodologică mai
cuprinzătoare trebuie luate în calcul toate costurile preinvestiţionale, costurile
investiţionale şi costurile postinvestiţionale (numai cele care pot fi acoperite în cadrul
valorii proiectului). La aceste categorii de costuri trebuie identificate sursele de finanţare,
care în cazul autorităţilor locale sunt destul de limitate, şi caracterul lor eligibil sau neeligibil
pentru finanţarea PHARE. Dat fiind natura sau specificul proiectelor de infrastructură cu
caracter eligibil – străzi, şosele sau drumuri, poduri, infrastructură turistică, staţii de epurare,
etc. – costurile preinvestiţionale, legate de asigurarea terenurilor şi amplasamentelor,
reprezintă o parte importantă a costurilor resurselor totale implicate în proiect.
Costurile preinvestiţionale alcătuiesc împreună cu costurile investiţionale aşa-
numitele costuri capitale, care trebuie relevate de bugetul proiectului şi devizul
general de lucrări.
Preţurile resurselor pot fi stabilite sau calculate în mod diferit, indiferent dacă avem de
a face cu costuri preinvestiţionale sau costuri investiţionale. Ele pot reflecta valori
contabile, valori de piaţă şi valori negociabile. Valorile contabile pot fi folosite pentru
fondurile fixe neamortizate total şi care nu trebuie achiziţionate, existând în
proprietatea beneficiarului proiectului. Valorile de piaţă sunt pentru acele resurse care
nu pot fi achiziţionate la preţuri negociate, cum sunt unele materiale de construcţie
achiziţionate de la angrosişti. Valorile negociate se referă la toate resursele sau
produsele care pot fi achiziţionate direct de la producător, iar preţul lor poate fi
negociat sau a celor achiziţionate prin intermediul licitaţiilor.
De asemenea, modul în care resursele (terenuri, materiile prime, tehnice şi tehnologice,
umane) sunt alocate sau utilizate nu se poate evidenţia elocvent prin intermediul beneficiilor
obţinute, cuantificate financiar prin indicatori clasici, cum sunt în cazul investiţiilor industriale
rata profitabilităţii sau a profitului, valoarea producţiei obţinute, valoarea adăugată, etc.
întrucât beneficiile obţinute sunt mai mult indirecte sau se traduc prin efecte de antrenare în
alte sectoare, mai ales ale serviciilor publice şi comerciale, sau sunt de ordin social (foarte
greu de cuantificat).
• Se pot avea în vedere costurile marginale şi costurile de oportunitate, însă ele
sunt mai puţin relevante în privinţa proiectelor de infrastructură. Dacă costurile
marginale (costurile unitare de producţie în funcţie de volumul producţiei) nu
prezintă o semnificaţie comparabilă cu cea din cazul proiectelor industriale din cauza
valorii sensibil inferioare şi limitate a proiectelor de infrastructură şi a dificultăţilor de
măsurare sau cuantificare a producţiei, în schimb costurile de oportunitate, care se
referă la valoarea unei intrări sau resurse folosite în cea mai bună alternativă a
proiectului respectiv ar putea fi avute în vedere în evaluarea costurilor investiţionale.
Costurile investiţionale sau costurile implementării proiectului, care sunt alcătuite în principal
din costurile de construcţie şi costurile echipamentelor utilizate, sunt evaluate de regulă pe
baza preţurilor de piaţă sau a celor negociate pentru resursele utilizate şi a metodologiei
folosite pentru amortizarea fondurilor fixe.
• Profitabilitatea proiectului în faza realizării sale efective sau a implementării
sale nu se pune în termenii capitalului investit sau a recuperării sale prin
profitul realizat ci se poate doar analiza prin prisma costurilor procurării
resurselor şi a alocării sau utilizării optime a acestora, a perioadei de realizare

40
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

a proiectului, a costurilor financiare pentru autorităţile locale, a raportului dintre


capitalul fix şi cel circulant, a nivelului costurilor postinvestiţionale, adică a
costurilor de operare şi întreţinere, care relevă şi calitatea realizării proiectului.
• Dacă după finalizarea investiţiei sau a implementării proiectului costurile
postinvestiţionale – de operare sau întreţinere – care trebuie avute în vedere, dar
care nu sunt incluse decât parţial în totalul costurilor eligibile şi neeligibile, sunt foarte
ridicate atunci înseamnă că investiţia n-a fost realizată la parametrii tehnico-calitativi
optimi şi că resursele alocate n-au fost folosite în mod eficient. Nivelul costurilor
postinvestiţionale reprezintă un indicator important pentru evidenţierea eficienţei şi
calităţii investiţiei. Executantul investiţiei propriu-zise trebuie să acorde o garanţie de
durată privind calitatea lucrărilor, inclusiv prin depunerea de garanţii financiare sau
bancare, pentru ca beneficiarul să poată fi asigurat împotriva viciilor ascunse sau a
calităţii necorespunzătoare a lucrărilor.
Costurile de ordin investiţional pot fi diferite dacă preţurile resurselor utilizate sunt
evaluate diferit. Resursele materiale se evaluează de regulă la preţurile actuale ale pieţei,
preţuri curente şi viitor previzibile pe piaţa internă şi pe pieţele internaţionale reprezentative.
Alocarea lucrărilor de construcţie sau de montaj, sau achiziţia unor echipamente sau
instalaţii, prin intermediul licitaţiilor înseamnă nu numai capacitate de negociere, ci şi
informaţii complete despre preţurile pieţei şi selecţia corectă a ofertelor. Preţurile
prevalând pe piaţă la un moment dat s-ar putea să nu reprezinte costurile sociale reale fiind
afectate de politicile financiare, economice, sociale şi administrative ale guvernului sau de
climatul concurenţial distorsionat de practici anticoncurenţiale, cum sunt cartelurile şi abuzul
de poziţie dominantă sau politicile de preţ ale monopolurilor şi oligopolurilor. Preţurile actuale
existente sau previzibile, precum şi distorsiunile de preţ identificate trebuie luate în
considerare la analiza de preţ a resurselor necesare. Unele resurse pot avea preţuri
subevaluate iar altele preţuri supraevaluate, iar în acest fel analiza costurilor poate fi
distorsionată. Astfel valoarea terenului utilizat este dificil de stabilit din cauza preţurilor
interne subevaluate, în timp ce preţul forţei de muncă este mai facil de stabilit pe baza
salariilor şi a altor costuri salariale. La evaluarea costurilor resurselor utilizate se pot folosi şi
preţuri constante, dacă se consideră că rata inflaţiei are un efect distorsionant asupra
nivelului preţurilor.
Costurile forţei de muncă includ nu numai costurile lucrătorilor implicaţi direct dar şi
costurile salariale ale managerilor de proiect, funcţionarilor, tehnicienilor, personalului
administrativ direct implicat în realizarea proiectului, precum şi costurile cu personalul
însărcinat cu îndeplinirea unor servicii contractate, costurile cu recrutarea şi instruirea
personalului implicat.
Structura costurilor totale poate fi influenţată de taxele, impozitele şi subvenţiile acordate.
Impozitele directe, pe salarii (venituri) şi pe profituri, sunt luate în considerare, la fel şi plăţile
în contul asigurărilor sociale, precum şi impozitele indirecte (TVA, accize) care pot încărca
costurile resurselor utilizate cu menţiunea că la costurile eligibile pentru asistenţa Phare nu
se poate include TVA. Unele taxe şi subvenţii sunt menite a corecta efectul externalităţilor
negative, cum ar fi cele legate de poluarea mediului.
5.1.3 Structura costurilor şi eligibilitatea sau neeligibilitatea lor pentru
asistenţa PHARE
A. În categoria costurilor preinvestiţionale se pot include următoarele categorii de
costuri:
1. Costuri pentru achiziţia terenurilor şi pregătirea amplasamentelor:
a) achiziţia terenului: suma plătită pentru asigurarea terenului necesar
construcţiei, care include toate taxele plătite pentru procedurile legale de
achiziţie a terenurilor şi permisele de utilizare a terenului pentru construcţie,
conform legii române. Dacă terenurile aparţin autorităţilor locale atunci se

41
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

poate lua în considerare valoarea contabilă a acestora. Aceste costuri sau


cheltuieli sunt neeligibile.
b) pregătirea amplasamentelor: lucrări de degajare şi săpare, demolare,
înlăturarea molozului. Aceste costuri sau cheltuieli sunt eligibile.
c) lucrări de mediu: lucrări de conservare a mediului, în special a peisajelor şi
finisări ale amplasamentelor după execuţie. Aceste costuri sau cheltuieli
sunt eligibile.
2. Costuri pentru conexiuni la utilităţi (apă, gaz, energie, canalizare etc.):
a) cheltuieli pentru conectarea sistemului la principalele reţele de utilităţi
publice: toate cheltuielile legate de conectarea noilor servicii la reţelele
principale de utilităţi publice, cu excepţia costului echipamentului montat
de firma de servicii publice, care nu va fi proprietatea beneficiarului.
Aceste costuri sau cheltuieli sunt eligibile.
b) taxe legate de conectare: toate taxele plătite legal către firma de utilităţi
publice pentru conexiuni. Aceste costuri sau cheltuieli sunt neeligibile
pentru aplicant.
3. Costuri pentru proiectare şi asistenţă tehnică:
a) investigarea terenului: toate cheltuielile pentru investigaţiile necesare
realizării unor soluţii tehnice adecvate, proiectării şi pregătirii unui calcul
exact al mărimilor, unele fiind acoperite de MIE prin contractul de asistenţă
tehnică. Aceste costuri sau cheltuieli sunt neeligibile pentru aplicant.
b) aprobările legale pentru implementarea proiectului: taxele legale plătite
pentru obţinerea certificatului de urbanism, toate aprobările necesare
pentru acest certificat, acordul de mediu şi autorizaţia de construcţie.
Aceste costuri sau cheltuieli sunt neeligibile.
c) proiectare şi engineering: costul studiului de fezabilitate şi rezumatului
proiectului, conform unor linii directoare specifice, expertiza tehnică pentru
structurile existente, conform reglementărilor române, dacă proiectul are
ca scop reabilitarea lor. Costul schiţelor devizului/construcţiei este acoperit
de MIE prin contractul de asistenţă tehnică. Aceste costuri sau cheltuieli
sunt neeligibile pentru aplicant.
d) achiziţie: costul documentelor ofertei şi procedurilor ofertei conform
procedurilor PHARE şi este acoperit de MIE prin contractul de asistenţă
tehnică. Aceste costuri sau cheltuieli sunt neeligibile pentru aplicant.
e) asistenţă tehnică: include costurile studiilor şi asistentei tehnice ale Unităţii
de Implementare a Proiectului (neeligibile pentru aplicanţi).
f) Supraveghere (control): include următoarele costuri (neeligibile pentru
aplicanţi):
i. Costul asistentei tehnice asigurata de proiectant în timpul perioadei
de construcţie, inclusiv obligaţia acestuia de a participa la
inspecţiile comune ale lucrărilor împreuna cu executantul şi cu
Inginerul (Supervizorul).
ii. Include costurile serviciilor de supervizare a lucrărilor conform
FIDIC şi acoperite de MIE prin contractul de asistenta tehnica de
supervizare.
iii. Costurile serviciilor consultantului şi inspectorului ISC conform
legislaţiei romane.

42
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

B. În categoria costurilor investiţionale (costuri directe de construcţie) sunt incluse


următoarele categorii de costuri în funcţie de specificul proiectului (toate fiind costuri
eligibile):
1. Clădiri, construcţii, instalaţii: costuri referitoare la executarea unor clădiri,
instalaţii, construcţii speciale legate de infrastructura respectivă;
2. Asamblare tehnologică: costuri privind asamblarea echipamentului în lucrările
finale;
3. Echipamentul tehnologic inclus în lucrările finale;
4. Echipament independent şi mijloace de transport: costul acestor bunuri
folosite în procesul tehnologic;
5. Active fixe folosite: în această categorie va intra costul activelor fixe folosite,
cum ar fi;
• mijloace de protecţie a muncii sau de protecţie împotriva incendiilor;
• În cazul lucrărilor de infrastructură de dimensiuni mari costurile directe de
construcţie includ pentru străzi şi şosele costurile materialelor de
construcţie, ale echipamentului folosit (inclusiv mijloace de transport) şi ale
forţei de muncă utilizate, în timp ce pentru investiţii de tipul staţiilor de
epurare sau de tip turistic pot interveni şi costuri legate de asamblare
tehnologică, echipament tehnologic inclus în lucrările finale şi active fixe
folosite.
• În afara lucrărilor directe de construcţie mai intervin şi alte costuri sau
cheltuieli cu caracter eligibil sau neeligibil care trebuie avute în vedere de
executantul proiectului dar şi de beneficiar, costuri asociate acestor lucrări
şi care pot fi incluse în totalul costurilor investiţionale.
C. Costurile asociate şi cheltuielile de pregătire-predare includ:
1. Costuri specifice de şantier care-l privesc pe executantul lucrării şi care sunt
eligibile;
2. Cheltuieli şi taxe legale care acoperă perioada de construcţie şi dacă nu sunt în
responsabilitatea executantului. Ele sunt evaluate în mod automat pe baza unor
procentaje legale şi sunt neeligibile; ele se referă la taxele pentru Casa Socială a
Constructorilor şi cele pentru Inspecţia de Stat în Construcţii;
3. Cheltuieli generale neprevăzute de construcţie sunt stabilite de MIE şi UE ca
procentaj din totalul costurilor eligibile, deci au caracter elgibil;
4. Cheltuieli pentru marketingul şi promovarea proiectului; neeligibile
5. Cheltuieli pentru managementul proiectului, neeligibile
6. Cheltuieli cu pregătirea profesională a personalului de operare sunt necesare
pentru instruirea personalului care în perioada postinvestiţională va asigura
întreţinerea sau funcţionarea obiectivului investiţional. Aceste costuri din categoria
celor postinvestiţionale privesc obiectivele de tipul staţiilor de epurare şi cele din
turism care necesită un astfel de personal şi sunt eligibile. Costurile de întreţinere
şi operare ale obiectivului investiţional, care deţin o pondere majoritară în totalul
costurilor postinvestiţionale pot fi avute în vedere dar nu sunt incluse în totalul
costurilor eligibile şi neeligibile ale proiectului.
7. Cheltuieli pentru teste tehnologice şi expertize de predare. Includ toate
costurile necesitate de aceste operaţiuni din faza finală de construcţie a lucrărilor
şi au un caracter eligibil.
Alte cheltuieli sau costuri cum sunt cele legate de plata TVA pot fi suportate doar din
contribuţia financiară a autorităţilor locale. TVA se aplică doar la costurile neeligibile. Costul
total al proiectului este alcătuit din totalul costurilor eligibile şi neeligibile.

43
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Costurile postinvestiţionale – operaţionale şi de întreţinere - sunt numai parţial incluse


sau evidenţiate în costul total al proiectului, majoritatea acestora revenind beneficiarului, care
va trebui să asigure fondurile necesare acoperirii acestora, fie din exploatarea obiectivelor
turistice, din taxe de mediu (la staţiile de epurare) sau taxe pe drumuri sau pe mijloacele de
transport ale persoanelor fizice şi juridice.
Tabelul 5-1 exemplifică structura unui buget pe categorii de costuri.
Costurile eligibile, costurile neeligibile ce vor fi suportate de beneficiar precum şi costurile ce
vor fi acoperite de Asistenţa Tehnică şi MIE sunt prezentate în Anexa 5-1.

Tabelul 5-1: Structura bugetului proiectului de infrastructură, pe costuri (exemplu)


-€-
COSTURI NEELIGIBILE
COSTURI ALTE CONTRIBUŢIE
NR. CATEGORIA COSTURILOR
ELIGIBILE
COSTURI LOCALĂ
(AT + MIE)
CAPITOLUL 1. CHELTUIELI PENTRU ACHIZIŢIA TERENULUI ŞI PREGĂTIREA AMPLASAMENTULUI
1.1. ACHIZIŢIA TERENULUI 50.000
1.2. PREGĂTIREA AMPLASAMENTULUI 50.000
1.3. LUCRĂRI DE MEDIU 67.000
SUBTOTAL CAPITOLUL 1 117.000 50.000 0
CAPITOLUL 2. CHELTUIELI PENTRU CONEXIUNI LA UTILIT ĂŢI
2.1.1. CONEXIUNE LA SURSA DE APĂ 20.000
2.1.2. CONEXIUNE LA CANALIZARE 30.000
2.1.3. CONEXIUNE LA REŢEAUA DE GAZ 20.000
2.1.4. CONEXIUNE LA REŢEAUA ELECTRICĂ 20.000
2.1.5. CONEXIUNE LA REŢEAUA DE
10.000
TELECOMUNICAŢII
2.2. TAXE PLĂTITE FURNIZORILOR DE SERVICII
20.000
PENTRU CONEXIUNI
SUBTOTAL CAPITOLUL 2 100.000 20.000 0
CAPITOLUL 3. CHELTUIELI PENTRU PROIECTARE ŞI ASISTENŢĂ TEHNIC Ă
3.1. INVESTIGAŢII TEREN 3.000 2.000 (AT)
3.2. APROBĂRI LEGALE PENTRU
1.000
IMPLEMENTAREA PROIECTULUI
3.3. PROIECTARE ŞI ENGINEERING
3.3.1. EXPERIZ Ă TEHNICĂ 3.000 (AT)
3.3.1. STUDIU DE FEZABILITATE 20.000
3.3.3. PROIECT PENTRU AC 10.000
3.3.4. SCHIŢE OFERTĂ/PROIECT CONSTRUCŢIE 10.000 (AT)
3.3.5 VERIFICARE PROIECT LICITAŢIE 5.713,3
3.3.6. INSPECTOR ISC 10.000
3.4. ACHIZIŢIE DOCUMENTE LICITAŢIE 2.000
(MIE+AT)
3.5. ASISTENŢĂ TEHNIC Ă 40.000
(AT)
3.6. SUPRAVEGHERE
3.6.1. SERVICII DE SUPRAVEGHERE ÎN TIMPUL
20.000 (MIE)
CONSTRUCŢIEI
SUBTOTAL CAPITOL 3 0 49.713,3 77.000
CAPITOLUL 4. COSTURI DIRECTE DE CONSTRUCŢIE

4.1. CLĂDIRI, CONSTRUCŢII, INSTALAŢII 1.650.000


4.2. ASAMBLARE TEHNOLOGICĂ 50.000

44
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

COSTURI NEELIGIBILE
COSTURI CONTRIBUŢIE ALTE
NR. CATEGORIA COSTURILOR
ELIGIBILE LOCALĂ COSTURI
(AT + MIE)
4.3. ECHIPAMENT INDEPENDENT INCLUS ÎN 224.700
LUCRĂRILE FINALE

4.4. ECHIPAMENT INDEPENDENT ŞI MIJLOACE 350.000


DE TRANSPORT

4.5. ECHIPAMENT INDEPENDENT CU DURATĂ 710.090


LUNGĂ DE VIAŢĂ

4.5.1. SEMNALIZARE, TELECOMUNICAŢII 20.000

4.5.2. HARDWARE ŞI SOFTWARE PENTRU 20.000


SUPRAVEGHEREA PROCESELOR

SUBTOTAL CAPITOL 4 3.024.790 0 0


CAPITOLUL 5. ALTE CHELTUIELI
5.1. ACTIVIZARE AMPLASAMENT 35.000
5.2. CHELTUIELI LEGALE, TAXE, COSTURI
FINANCIARE
5.2.1. CHELTUIELI LEGALE ŞI TAXE 15.267

5.2.1.1. TAXĂ PENTRU CASA SOCIAL Ă A 10.125


CONSTRUCTORILOR (0,5% DIN 4)

5.2.1.2. TAXĂ PENTRU ISC (0,1%+0,7%) 5140

5.2.2. COSTUL FINANCIAR AL CONTRIBUŢIEI 1.000


LOCALE (0,5%)

5.3. CHELTUIELI GENERALE NEPREVĂZUTE DE 302.479


CONSTRUCŢIE

5.4. MARKETING PROIECT, PROMOVARE ŞI 9733


VIZIBILITATE
5.5. MANAGEMENT PROIECT 14735
SUBTOTAL CAPITOL 5 337.479 56.000 0
CAPITOLUL 6. CHELTUIELI DE PREDARE
6.1. PREGĂTIREA PERSONALULUI DE OPERARE 21.000
6.2. TESTE TEHNOLOGICE, TRANSFER DE 17.000
EXPERTIZĂ
SUBTOTAL CAPITOLUL 6 38.000
TOTAL (1+2+3+4+5+6) FĂRĂ TVA 3.617.269 175.713,3 77.000
TVA PENTRU COSTURILE NEELIGIBILE 33.385,7
VALOAREA TOTALĂ A
PROIECTULUI 3.903.368 3.617.269 209.099 77.000

45
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

5.2 Analiza cost-beneficiu


5.2.1 Necesitatea analizei cost-beneficiu
Conform articolului 5 din Regulamentul 2083/93 al UE, solicitările pentru asistenţa de
dezvoltare regională trebuie să asigure în cazul proiectelor de infrastructură informaţii despre
analiza costurilor şi beneficiilor socio-economice ale proiectului finanţat, incluzând o estimare
a ratei de utilizare, impactul prevăzut asupra dezvoltării sau conversiei regiunii respective,
indicarea consecinţelor pe care le va avea participarea UE la realizarea proiectului.
Metodele de evaluare care sunt folosite includ o analiză cost/beneficiu integrată cu alte
metode de evaluare, cum sunt cele de tip cantitativ, (analiza multicriterială).
Analiză financiară este necesară şi în cazul proiectelor de infrastructură de dimensiuni mari
pentru a se releva în ce măsură în decursul anilor capitalul investit va fi cel puţin parţial
recuperat. Recuperarea capitalului investit în proiectele de infrastructură nu este facilă dar
este posibilă prin intermediul vânzărilor de servicii, taxe sau alte mecanisme care pot genera
fluxuri financiare.
Analiza cost/beneficiu include câteva etape preliminare, cum sunt identificarea proiectului,
definirea obiectivelor, analiza de fezabilitate şi de opţiune, urmate de analiza financiară,
analiza costurilor socio-economice, analiza beneficiilor socio-economice, analiza ratei
rentabilităţii, alte criterii de evaluare, analiza senzitivităţii şi riscului.

5.2.2 Analiza financiară


Dat fiind durata de utilizare a investiţiei făcută în infrastructură, care în multe cazuri
depăşeşte 20 de ani, precum şi necesitatea aprecierii impactului social, analiza financiară a
proiectului este utilă pentru a evidenţia costurile şi beneficiile şi pentru a susţine analiza
cost/beneficiu. Durata de viaţă a proiectelor de infrastructură este apreciată în general la 20-
30 de ani, ceea ce ar reprezenta o estimare relativă a perioadei lor de utilizare economică.
Unele active fizice pot fi folosite chiar mai mult, spre exemplu un pod poate avea o durată de
exploatare de până la 100 de ani (cu reparaţii şi lucrări de întreţinere corespunzătoare).
În tabelul următor sunt prezentate estimările OECD şi Comisiei Europene privind orizontul
mediu de timp al unor mari proiecte de infrastructură demarate în perioada 2000-2006.

Tabelul 5-2: Durata medie de utilizare pentru proiecte de infrastructură


- Ani -
Sectorul/Domeniul Durata medie
• Energie 25
• Apă şi mediu 30
• Căi ferate 30
• Infrastructură rutieră 25
• Porturi şi aeroporturi 25
• Alte servicii 15
Sursa: OECD şi Comisia Europeană (DG Regional Development)

46
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Pentru efectuarea unei analize financiare temeinice trebuie îndeplinite câteva condiţii:
i) în primul rând durata de utilizare trebuie să fie economic viabilă şi să fie destul de
întinsă pentru a se putea evalua impactul său pe termen mediu şi lung.
ii) în al doilea rând proiectul trebuie să conţină informaţii despre materii prime sau
resurse, cum sunt personalul, energia şi alte articole fizice, bunuri de investiţii, dar şi
despre rezultatele obţinute, cum sunt unităţile de servicii furnizate.
iii) în al treilea rând unitatea de cont utilizată ar trebui să fie Euro întrucât finanţarea UE
se face în această monedă.
iv) în al patrulea rând preţurile trebuie evaluate pentru fiecare materie primă sau resursă
folosită şi ele sunt de regulă preţuri curente cu diverse tendinţe. Se pot folosi preţuri
constante, dar ele trebuie ajustate în funcţie de schimbările prevăzute în preţurile
relative.
v) în al cincilea rând planificarea financiară trebuie să arate că proiectul nu prezintă
riscuri legate de insuficienţa finanţării, sincronizarea intrărilor şi ieşirilor de capital
fiind esenţială pentru implementarea proiectului, în sensul că nu se pot efectua
cheltuieli sau investiţii în graficul prevăzut fără existenţa unor disponibilităţi financiare
adecvate. Cel care propune proiectul trebuie să indice sursele de finanţare şi modul
în care ele vor acoperi plăţile scadente.
În evaluarea duratei de viaţă a proiectului se ţine cont de tipul de infrastructură implicat şi ea
este mai lungă pentru drumuri (25-30 ani) şi pentru alimentări cu apă şi canalizări (25-35 ani)
şi ceva mai scurtă pentru staţii de epurare (15-20 ani) şi alte infrastructuri, de tip hotelier,
muzee, parcuri (15-20 ani). Trebuie estimată evoluţia costurilor şi veniturilor tipului respectiv
de infrastructură pentru durata economică de viaţă a proiectului în varianta implementării
proiectului cât şi în varianta neimplementării sale.
Costurile proiectului pot fi determinate pe baza împărţirii lor în două categorii:
a) costuri capitale care sunt menţionate în buget şi în devizul general de lucrări,
care sunt incluse în categoria costurilor eligibile şi neeligibile şi deci trebuie să
existe o planificare a plăţilor pentru acoperirea costurilor în primul şi în al doilea
an;
b) costuri de operare şi întreţinere şi costuri de înlocuire. Aceste costuri de
operare sunt costuri postinvestiţionale şi nu intră în costul investiţiei, dar fiind
necesare pentru analiza cost/beneficiu trebuie calculate pentru întreaga durată de
viaţă a investiţiei pe fiecare element de cost, inclusiv costurile de întreţinere şi de
înlocuire. Calculele trebuie făcute în cele două ipoteze sau variante: o variantă cu
implementarea proiectului şi o variantă fără proiect; la fiecare element de cost
trebuie avută în vedere contribuţia proiectului.
Veniturile proiectului pot fi calculate atât în varianta fără proiect cât şi în varianta cu
proiect. Dacă proiectul nu prevede taxe sau tarife care vor fi percepute de autorităţile locale
pentru utilizarea infrastructurii respective nu vor exista venituri directe ci doar beneficii
indirecte sau efecte de antrenare, greu de cuantificat. Dacă se prevede obţinerea unor
venituri trebuie stabilit tariful sau taxa respectivă şi volumul vânzărilor sau încasărilor. Vor
trebui luate în considerare câteva variante de tarife sau taxe pentru stabilirea nivelului optim
al acestora, nivel care trebuie să asigure acoperirea costurilor de operare şi întreţinere şi
concomitent să fie acceptabile şi suportabile pentru populaţie. Trebuie trecute şi veniturile
suplimentare aduse de proiect prin scăderea veniturilor fără proiect din veniturile cu proiect.
Indicatori financiari de genul ratei rentabilităţii (financiare) interne şi a valorii (financiare)
nete actualizate a proiectului sunt consideraţi a fi destul de relevanţi pentru analiza eficienţei
investiţiilor de dimensiuni mari în infrastructură. Aceste proiecte pot fi evaluate mai bine din
punct de vedere al rezultatelor pozitive pe planul efectelor socio-economice. Finanţarea
asigurată de UE împreună cu cofinanţarea română trebuie să fie suficientă pentru a acoperi
costurile totale ale proiectului. În cazul multor proiecte de infrastructură de mari dimensiuni

47
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

rata rentabilităţii financiare interne este ori foarte redusă ori negativă şi este normal
deoarece nu sunt investiţii profitabile de genul celor industriale.
Pentru analiza rentabilităţii proiectului este necesară previziunea fluxului de venituri nete
(cash-flow) pe durata construcţiei şi pe durata de viaţă a proiectului, iar acesta se obţine
prin scăderea din fluxul de venituri a fluxului de cheltuieli, operaţiune care se face pentru
fiecare an în parte. Acest flux de venituri nete poate fi actualizat cu o rată de actualizare,
spre exemplu de 8%. Se pot utiliza cel puţin 3 scenarii cu 3 variante de tarif. După
efectuarea analizei, cu varianta cea mai favorabilă cu un tarif suportabil pentru populaţie ca
şi pentru varianta cea mai puţin favorabilă, se refac calculele plecând de la ipoteza că 75%
din costurile eligibile sunt grant acordat prin programul Phare, restul de 25% fiind suportat de
bugetul de stat, autorităţilor locale revenindu-le minimum 10% din totalul costurilor eligibile.
Pe baza datelor din anexe şi a fluxului de venituri nete se poate calcula valoarea netă
actualizată pentru fiecare scenariu :
n
S0 S1 St Sn
VNA (S) = ∑
t =o
atSt =
(1 + i ) 0
+
(1 + i ) 1
+ ....
(1 + i ) t
.... +
(1 + i ) n

unde S n este balanţa fluxurilor de venituri nete (cash flow) la timpul n şi a t este factorul de
actualizare financiară şi i este dobânda.
Rata internă a rentabilităţii (RIR) este definită ca rata dobânzii pentru care valoarea
netă actualizată a investiţiei este zero.

n
VNA (S) = ∑
t =o
(S t / (1+RIR)t) = 0

Valoarea celor doi indicatori financiari se poate calcula uşor pe baza softurilor specializate pe
managementul financiar prin aplicarea unor funcţii financiare adecvate.
Dacă valoarea netă actualizată (VNA) nu este pozitivă se va explica de ce investiţia nu
generează venituri (drumuri fără taxe sau servicii fără tarife adecvate, care nu generează
venituri şi prin urmare fluxul de venituri nete este negativ). Rata internă de rentabilitate se
poate compara cu nivelul ratei de actualizare şi dacă este mai mică se poate compara cu
costul mediu ponderat al capitalului pentru contribuţia maximă a grantului. Dacă proiectul nu
obţine pentru rata internă de rentabilitate o valoare mai mare decât costul de oportunitate al
capitalului atunci rezultatele analizei financiare nu sunt pozitive şi proiectul nu este rentabil.
Din studiul de fezabilitate se va prelua perioada de timp necesară recuperării costurilor
proiectului şi se va determina venitul net anual pentru perioada de operare şi se va împărţi
valoarea investiţiei la valoarea venitului net anual. Numărul de ani obţinut trebuie să fie mai
mic decât durata economică de viaţă a investiţiei pentru ca rezultatul să poată fi considerat
drept unul pozitiv.
Dacă pentru investiţii productive de tip industrial rata internă a rentabilităţii poate depăşi
frecvent nivelul de 10%, pentru investiţiile de infrastructură ea poate fi inferioară şi chiar
negativă, din cauza specificităţii şi structurii tarifelor din acest sector. Rata financiară a
investiţiei este folosită nu numai pentru aprecierea performanţelor investiţiei ci şi pentru
deciderea ratei sau procentajului de cofinanţare. Nivelul ei foarte redus sau chiar negativ nu
înseamnă că proiectul nu poate fi acceptabil prin prisma altor considerente de ordin
economic şi social.
Într-un exemplu ipotetic în care rata internă a rentabilităţii variază între 0% şi 8%, valoarea
netă actualizată poate varia între un nivel maxim şi o valoare negativă, vezi Figura 5-1. Rata
internă a rentabilităţii este acea valoare pentru care VNA se anulează. Folosind datele din
Anexa 5-6 se obţine valoarea RIR de 3,57%.

48
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Dacă avem un cost de oportunitate al capitalului mai mic de 3,57% atunci proiectul este
rentabil. Dacă vom avea un cost de oportunitate mai mare de 3,57% atunci proiectul este
considerat nerentabil.
Se recomandă a se folosi valoarea de 5% pentru costul de oportunitate al capitalului
(rata dobânzii în EURO).

Figura 5-1: Evoluţia grafică a VNA în funcţie de dobândă şi valoarea RIR (Exemplu)

Valoarea Neta Actualizata


RIR = 3,57%
2.000 Mii Euro

1.500

1.000

500
Dobânda
0
0% 1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9%
-500

-1.000

-1.500 VNA

Sursa: Prelucrări date din Anexa 5-6

5.2.3 Analiza costurilor socio-economice

Analiza socio-economică este necesară pentru evaluarea corectă a proiectului deoarece nu


întotdeauna analiza financiară poate releva în mod corect şi complet utilitatea şi beneficiile
reale ale proiectului, aportul său la bunăstarea unei regiuni sau comunităţi locale, precum şi
efectele sale de antrenare. Ea se face de regulă pentru a identifica beneficiile ce se răsfrâng
asupra unei comunităţi mai mici (regionale sau locale) dar oricum mult mai numeroasă decât
beneficiarul direct al proiectului ( autoritatea regională sau locală). Aceste beneficii nu pot fi
cuantificate uşor dar au o mare importanţă. Oportunitatea şi eficienţa unui proiect de
infrastructură nu poate fi judecată doar în termenii analizei financiare ci şi prin prisma altor
aspecte de ordin social, ecologic, economic.
Această analiză completează Analiza Cost Beneficiu şi decizia finală trebuie să ţină seama
de rezultatele acesteia.

49
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

5.2.3.1 Aspecte metodologice ale analizei costurilor şi beneficiilor socio-economice


În analiza costurilor proiectului se au în vedere distorsiunile pe care preţurile curente ale
materiilor prime sau resurselor folosite le pot resimţi din cauza imperfecţiunilor pieţelor sau
din cauza politicii de preţ a sectorului public (la utilităţi). De aceea preţurile curente s-ar putea
să nu reflecte în mod corespunzător costul de oportunitate al materiilor prime, ceea ce afecta
gradul de acurateţe al aprecierii proiectului. Spre exemplu terenul pus la dispoziţie în mod
gratuit de autoritatea locală ar putea fi închiriat şi ar aduce venituri substanţiale. În unele
cazuri preţurile sunt reglementate de stat pentru a compensa eşecurile mecanismelor de
piaţă şi pentru a concorda cu obiectivele politicii statului (spre exemplu folosirea impozitării
indirecte pentru corectarea externalităţilor). În alte cazuri preţurile actuale sunt distorsionate
de practici monopoliste, tradiţii istorice, informaţii incomplete şi alte imperfecţiuni ale pieţei.
Dacă distorsiunile preţurilor sunt semnificative atunci trebuie făcute unele corecţii în
calcularea costurilor intrărilor prin utilizarea costurilor marginale, precum şi a preţurilor de
export (FOB) sau de import (CIF).
Costul forţei de muncă cu o pondere importantă în proiectele de infrastructură poate constitui
un indicator social distorsionant al costului de oportunitate al forţei de muncă din cauza
imperfecţiunii pieţei forţei de muncă. În sectorul public costul forţei de muncă poate fi mai
redus sau mai ridicat decât în sectorul privat, iar stabilirea unui anumit nivel al salariului
minim poate afecta costul total al forţei de muncă utilizată.
Preţurile includ impozite, taxe, subvenţii, plăţi de transfer şi uneori este dificil de curăţat
preţurile de aceste adaosuri şi de stabilit preţurile nete. În analiza cost/beneficiu preţurile
materiilor prime nu includ TVA şi alte impozite indirecte; alte taxe indirecte şi subvenţii
menite a descuraja externalităţile negative (impactul ecologic) pot influenţa nivelul preţurilor,
la fel impozitele directe care afectează costurile salariale şi asigurările sociale dacă sunt
incluse în preţuri.
Costurile externe sunt alte tipuri de costuri care trebuie avute în vedere, mai ales costurile
sociale care sunt asociate proiectului, cum sunt cele de conectare a unor obiective la reţelele
de utilităţi. Ele trebuie identificate, cuantificate şi exprimate valutar.
Proiectele trebuie să aibă la bază o analiză a impactului de mediu conform prevederilor
Anexei II a Directivei 337/85. Un rezumat netehnic al analizei de impact de mediu trebuie
ataşat proiectului, precum şi rezultatul consultării cu autoritătile de mediu sub forma
declaraţiilor sau certificatelor emise de acestea.
Proiectul de infrastructură de mari dimensiuni antrenează active fixe – teren, clădiri,
echipament, resurse naturale – care aparţin autorităţilor publice şi care ar trebui evaluate pe
baza costurilor de oportunitate şi nu pe baza valorii contabile sau a preţurilor pieţei ce pot fi
subevaluate sau supraevaluate. Valoarea de opţiune a activelor fixe înseamnă valoarea
prezentă indiferent dacă există opţiuni alternative pentru utilizarea lor.
Nu toate costurile şi beneficiile externe pot fi evaluate în mod corect chiar dacă sunt
identificate, mai ales cele cu impact pe termen lung (cum sunt cele ecologice).
Analiza beneficiilor socio-economice obţinute din investiţiile în infrastructură relevă că
acestea sunt greu de identificat şi de cuantificat, chiar dacă produsul final este reprezentat
de anumite servicii, care au tarife plătite de beneficiari. Spre deosebire de investiţiile
industriale beneficiile financiare sunt mai puţin vizibile în schimb cele socio-economice sunt
mai evidente. Problema ar fi a găsirii unui anumit echilibru între beneficiile financiare şi cele
socio-economice, mai ales că există costurile postinvestiţionale care trebuie acoperite din
anumite resurse financiare. Spre exemplu în cazul transportului local, public sau privat, care
se poate îmbunătăţi prin modernizarea unor străzi sau şosele nu apar neapărat beneficii
financiare prin tarife sau taxe locale mai mari ci efectele sunt mai mult de ordin social şi/sau
de ordin economic în sensul deplasării mai facile a persoanelor şi mărfurilor.

50
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

5.2.3.2 Conţinutul analizei socio-economice


Analiza socio-economică ar trebui să releve contribuţia proiectului la bunăstarea economică
şi socială a localităţii, regiunii sau chiar a ţării. Ea ar trebui să aibă o dimensiune mai
cuprinzătoare decât analiza financiară a beneficiarului proiectului de infrastructură. Spre
deosebire de analiza financiară care relevă performanţele investiţiei indiferent de sursa de
finanţare analiza economică încearcă prin intermediul unor factori de conversie pentru
fiecare intrare (inflow) şi ieşire (outflow) să evidenţieze costurile şi beneficiile sociale
neacoperite de analiza financiară. Metodologia care permite transferul de la analiza
financiară la cea economică constă din transformarea preţurilor de piaţă utilizate în
prima în preţuri sau valori contabile, care corectează distorsiunile preţurilor provocate
de imperfecţiunile mecanismelor de piaţă, precum şi din luarea în considerare a
externalităţilor care conduc la costuri şi beneficii sociale, care nu au fost avute în
vedere în analiza financiară pentru că nu generează cheltuieli sau venituri băneşti.
Practica internaţională ia în considerare factori standardizaţi pentru unele clase de intrări şi
ieşiri, dar se poate încerca definirea factorilor specifici de la caz la caz.
Analiza socio - economică are trei faze:
a) faza 1 – corecturile legate de impozite, subvenţii, alte transferuri;
b) faza 2 – corecturile legate de externalităţi;
c) faza 3 – conversia preţurilor de piaţă în preţuri contabile pentru a include costurile
şi beneficiile sociale (determinarea factorilor de conversie).
Faza 1 – Corecţiile fiscale. Această fază constă în determinarea a două elemente pentru
analiza economică: valoarea corecţiei fiscale şi valoarea factorului de conversie pentru
preţurile de piaţă afectate de politica fiscală. Întrucât preţurile de piaţă includ impozite,
subvenţii, unele plăţi de transfer este dificil de a estima preţurile nete şi se pot stabili nişte
reguli generale pentru a corecta aceste distorsiuni:
a) preţurile intrărilor şi ieşirilor pentru analiza cost/beneficiu vor trebui curăţate de TVA şi
de alte impozite indirecte;
b) preţurile materiilor prime trebuie să includă impozitele directe;
c) plăţile de transfer către persoanele fizice, cum sunt plăţile asigurărilor sociale, trebuie
omise din calcul;
d) în unele cazuri impozitele indirecte/subvenţiile sunt menite a corecta externalităţile,
cum ar fi impozitele pe energie legate de mediu, iar într-un astfel de caz includerea
lor în costurile proiectului poate fi justificată, cu condiţia evitării unei contabilităţi
duble.
Faza 2. Corecţiile externalităţilor. Obiectivul acestei faze îl constituie determinarea
costurilor şi beneficiilor neluate în considerare la analiza financiară (vezi anexa 6). Exemple
ar fi costurile şi beneficiile provenite din impactul asupra mediului, economia de timp în
sectorul de transport, vieţile salvate de proiectele din sectorul medical sau de cele din
infrastructura de transport rutier. Deşi pot fi uşor de identificat astfel de costuri şi beneficii
sunt dificil de evaluat, mai ales că unele costuri cum sunt cele ecologice se produc pe
termen lung şi de aici dificultatea cuantificării şi evaluării lor. Poate exista o listă cu
externalităţile necuantificabile, pentru a uşura sarcina factorului de decizie. La calculul ratei
economice a rentabilităţii aspectele cuantificabile pot fi luate în considerare, în timp ce
aspectele necuantificabile nu.
Ca o regulă generală orice cost sau beneficiu social care are efecte de antrenare fără
compensaţii financiare ar trebui avut în vedere la analiza cost/beneficiu. Astfel de costuri ar
trebui identificate, cuantificate şi exprimate băneşte, dar dacă aprecierea monetară nu este
posibilă atunci se poate recurge doar la cuantifcarea în termeni fizici pentru o apreciere de
ordin calitativ.
Multe proiecte mari de infrastructură pot aduce beneficii pentru persoane din afara celor care
beneficiază direct de veniturile generate de proiect. Terţii care beneficiază de pe urma

51
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

proiectului trebuie luaţi în considerare pentru o evaluare corespunzătoare a proiectului.


Exemple de astfel de externalităţi pozitive sau de efecte de antrenare (indirecte) sunt
reducerea congestiilor rutiere prin construcţia unui drum de centură sau creşterea nivelului
turismului într-o zonă balneară etc.
În caz că nu pot fi evaluate monetar externalităţile pot fi cuantificate prin indicatori
nemonetari.
Impactul de mediu trebuie descris şi apreciat în mod corespunzător, cu folosirea metodelor
calitative/cantitative şi a analizei multicriteriale. Dacă este posibil costurile de mediu ar putea
avea o reprezentare contabilă convenţională, chiar sub forma unor estimări brute.
Valoarea contabilă a activelor sectorului public, care include pământul, clădirile,
echipamentul şi resursele naturale, trebuie avută în vedere la calculul costurilor de
oportunitate şi nu valorile contabile tradiţionale sau oficiale. Aceasta se poate face doar când
există alternative de utilizare a activelor, în caz contrar nu avem de a face cu costuri sociale.
Faza 3. De la preţuri de piaţă la preţuri contabile. Obiectivul acestei faze este
determinarea factorilor de conversie pentru transformarea preţurilor de piaţă în preţuri
contabile. În afara influenţelor de ordin fiscal şi a externalităţilor, preţurile reale ale materiilor
prime şi producţiei finale pot fi distorsionate de imperfecţiunile mecanismelor de piaţă şi de
nivelul salariilor, nelegat de productivitatea muncii. În afara regimurilor monopoliste sau
oligopoliste, politicilor comerciale, alţi factori distorsionanţi sunt reglementările
guvernamentale (de genul impozitelor indirecte pentru corectarea externalităţilor), diverse
constrângeri legale, tradiţii istorice, informaţiile incomplete, tarifele utilităţilor.
Când unele intrări sunt afectate de distorsiuni puternice de preţ ele trebuie luate în
considerare la aprecierea proiectelor, iar utilizarea preţurilor contabile ar putea reflecta mai
bine costurile sociale de oportunitate ale resurselor utilizate. Costurile sociale trebuie
evaluate atent şi trebuie avut în vedere cum sunt afectate prin abaterea de la costurile
marginale (pentru mărfuri necomercializabile ca serviciile locale de transport) şi de la
preţurile FOB (export) şi CIF (import) pentru mărfuri din comerţul internaţional, ca produsele
manufacturate şi cele agricole.
Un exemplu de factor de conversie standard (FCS) pentru articole necomercializabile este
următorul:
FCS = (I+E) / (I+Ti) + (E+Tx),
unde
I = total import 16= 3000; E = total export=2250; Ti = taxe import =1 350; Te = taxe export=37,5;
FCS=0,8.
Acest factor de conversie standard poate fi folosit şi la evaluarea preţului terenului asigurat
de autorităţile publice, care spre exemplu este la jumătate din preţul pieţei, când nu există un
factor de conversie specific.
Factorul de conversie este, în acest caz, următorul: FC= 2 * 0,8 = 1,6.
La o clădire costul total este alcătuit în proporţie de 30% din forţa de muncă necalificată
(FC=0,48), de 40% din materiale importate (FC=0,75), de 20% din materiale interne folosite
(FC=0,8%), de 10% din profituri (FC=0). Factorul de conversie rezultat este următorul:
FC=(0,3*0,48)+(0,4*0,75)+(0,2*0,8)+(0,1*0)=0,60.
Pentru echipamentul utilizat, importat fără taxe, pentru materiile prime, importate fără taxe
şi la care preţul de piaţă este egal cu preţul FOB, pentru bunuri intermediare fără taxe de
import factorul de conversie este 1.
In cazul electricităţii dacă tariful acoperă doar 60% din costul marginal al livrărilor, atunci
factorul de conversie se calculează astfel: FC=1/(0,6*0,8) = 1,33.

16
Este vorba de valoarea exportului şi importului naţional, într-un an.

52
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Factorul de conversie se calculează pentru produsele fabricate, spre exemplu când se


realizează două produse, produsul A care se importă şi produsul B, un produs intermediar
necomercializabil. Dacă la produsul importabil taxa vamală este de 10%, atunci factorul de
conversie este următorul:FC=100/110=0,9, dacă nu există taxă vamală atunci FC=1. La
produsul B se foloseşte factorul de conversie standard de 0,8.
Distorsiunile salariului trebuie luate în considerare la costurile investiţiei, mai ales ale celor
din infrastructură. Salariile curente pot fi un indicator social distorsionant pentru costurile de
oportunitate ale forţei de muncă datorită imperfecţiunilor pieţei muncii. Se poate recurge la o
corecţie a salariilor nominale şi la utilizarea valorilor contabile.
Un beneficiu relevant este venitul suplimentar generat de crearea de noi locuri de muncă şi
aceasta se poate evidenţia prin evaluarea producţiei nete directe şi indirecte rezultată din
implementarea proiectului.
Există două modalităţi de a estima beneficiile sociale ale creării de noi locuri de muncă. Se
poate folosi o valoare contabilă a salariului inferioară salariului curent plătit în cadrul
proiectului. În condiţiile şomajului ridicat salariile curente sunt mai mari decât costurile de
oportunitate ale forţei de muncă. Prin reducerea costurilor cu forţa de muncă procedura
contabilă sporeşte valoarea socială netă actualizată a venitului proiectului comparativ cu
valoarea să privată. Altă metodă constă în estimarea multiplicatorului de venit al producţiei şi
din nou beneficiul social al proiectului va fi superior venitului privat din cauza impactului
extern pozitiv. Ambele metode dau rezultate apropiate. Metoda multiplicatorului de venit este
aplicată mai mult la nivel macroeconomic sau pentru programe importante de investiţii. Este
recomandabilă utilizarea valorilor contabile în care salariile efective sunt reduse proporţional
cu rata şomajului. Cele două metodologii nu pot fi utilizate simultan, iar dacă un proiect
investiţional are deja o rată internă satisfăcătoare a rentabilităţii înaintea corecţiilor legate de
salarii nu mai este necesară efectuarea acestor calcule.
În unele cazuri evaluarea impactului forţei de muncă asupra proiectului necesită verificarea
pierderilor de locuri de muncă în alte sectoare datorită proiectului sau menţinerea unor locuri
de muncă care ar fi putut fi pierdute, cum este cazul renovării şi modernizării instalaţiilor
existente, unde ar fi necesară o analiză a structurii costurilor şi a competitivităţii cu şi fără
implementarea proiectului. Uneori sunt vizate obiective de reducere a şomajului în diverse
zone sau la diverse segmente de populaţie (grupuri ţintă) şi atunci trebuie evaluat impactului
proiectului pe aceste grupuri ţintă.
Actualizarea este o operaţiune legata de faptul că beneficiile şi costurile se produc la
intervale diferite de timp şi este necesar un proces de actualizare, după determinarea
tabelului pentru analiza economică. Rata de actualizare (scontare) în analiza economică a
proiectelor investiţionale – rata socială de actualizare sau rata socială a scontului – este
menită a releva şi compara beneficiile şi costurile viitoare cu cele prezente şi ea este diferită
de rata financiară a scontului datorită imperfecţiunilor pieţei de capital. Literatura de
specialitate şi practica internaţională relevă o gamă variată de abordări în interpretarea şi
stabilirea valorii ratei sociale a scontului. O rată socială a scontului de 5% pentru UE are
diverse justificări şi poate reprezenta un etalon standard pentru proiectele cofinanţate din
fonduri PHARE.
Calcularea ratei economice a rentabilităţii se poate face după corectarea distorsiunilor de
preţ. După alegerea unei rate sociale de actualizare este posibilă calcularea valorii
economice nete actualizate (VENA) şi raportului beneficii/costuri. Diferenţa între rata
economică şi cea financiară este că prima utilizează costurile de oportunitate ale mărfurilor şi
serviciilor în loc de preţurile de pe pieţele imperfecte şi include în măsura posibilităţilor
externalităţile sociale şi de mediu. Din cauza externalităţilor pozitive şi a valorilor contabile
luate în considerare multe proiecte care au o rată financiară a rentabilităţii redusă sau
negativă pot avea o rată economică a rentabilităţii pozitivă. Orice proiect cu o rată economică
de sub 5% şi cu o valoare economică netă negativă, poate, după actualizare şi după
aplicarea unei rate sociale a scontului de 5%, să nu fie considerat acceptabil. La fel se poate

53
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

întâmpla şi când raportul beneficii/costuri este subunitar. Totuşi în unele cazuri excepţionale
poate fi acceptată o valoare economică netă negativă dacă există importante beneficii
nebăneşti, dar ele trebuie prezentate detaliat deoarece se consideră că aportul unui astfel de
proiect la politica de dezvoltare regională este destul de redus. Evaluarea efectelor sociale
pozitive trebuie să convingă prin date adecvate că beneficiile sociale depăşesc
costurile sociale.
5.2.4 Analiza multicriterială
Analiza multicriterială ia în considerare o varietate de obiective care în unele cazuri nu pot fi
incluse în analiza financiară şi în cea economică, cum ar fi echitatea socială, protecţia
mediului, oportunităţile egale. În privinţa echităţii sociale trebuie făcută o proiecţie a efectelor
distributive datorate implementării proiectului şi dezirabilitatea unor astfel de efecte în
contextul politicii de dezvoltare regională. Spre exemplu dacă proiectul intenţionează să
modifice tarifele unor servicii publice el va avea unele efecte în termenii echităţii sociale şi
trebuie analizate şi cuantificate aceste efecte, care sunt categoriile afectate negativ, care
sunt câştigătorii şi perdanţii în cazul acestui proiect. În privinţa poluării, principiul
fundamental aplicat la proiectele cofinanţate de UE este cel ”poluatorul plăteşte”
conform prevederilor articolului 29 din Regulamentul 1260/1999, articolului 7 din
Regulamentul 1264/1999 şi articolului 6 din Regulamentul 1267/1999.
Este necesar să fie identificate efectele investiţiilor asupra obiectivelor sociale, alocându-se o
pondere pentru fiecare obiectiv şi calculându-se impactul final. Dacă se iau în considerare
trei obiective, cum ar fi stimularea consumului, echitatea socială şi autoaprovizionarea cu
energie şi se constată o variaţie de 3% la primul, de 1% la indicele echităţii şi de 3% la
indicele autoaprovizionării cu energie. În acest caz trebuie definite trei ponderi pentru
evaluarea importanţei relative a fiecărui obiectiv. Consumul cu o pondere de 0,70,
redistribuţia cu o pondere de 0,20 şi autoaprovizionarea cu energie cu o pondere de 0,10
conduc la măsurarea impactului pe o scară de la 0 (nul) la 4 (foarte ridicat). În tabelul
următor se dă un astfel de exemplu.

Tabelul 5-3: Analiza multicriterială pentru două proiecte (exemplu)


Proiectul A Scoruri Ponderi Impact
• echitate 2 0,6 1,2
• oportunităţi 1 0,2 0,2
egale
• protecţia 4 0,2 0,8
mediului
Total 2,2 - impact moderat
Proiectul B
• echitate 4 0,6 2,4
• oportunităţi 1 0,2 0,2
egale
• protecţia 2 0,2 0,4
mediului
Total 3 - impact relevant
Sursa: Guide to Cost-Benefit Analysis of Investment Projects, Evaluation Unit DG Regional Policy,
European Commission.

54
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Analiza multicriterială trebuie organizată după cum urmează:


1. Obiectivele trebuie exprimate în variabile măsurabile;
2. Agregarea informaţiilor şi ponderarea obiectivelor trebuie făcută după importanţa
lor relativă;
3. Definirea criteriilor de apreciere, care se pot referi la priorităţile avute în vedere de
cei implicaţi sau alte aspecte particulare;
4. Analiza de impact: efectele produse de fiecare criteriu ales în termeni cantitativi
sau calitativi;
5. Estimarea efectelor intervenţiei în termenii criteriilor selectate;
6. Identificarea tipologiei subiecţilor implicaţi în intervenţia şi colectarea funcţiilor de
preferinţă respective (ponderea) acordate diferitelor criterii;
7. Agregarea scorurilor diferitelor criterii pe baza preferinţelor relevate.
Trebuie verificat dacă previziunile pentru aspectele nebăneşti au fost cuantificate într-un mod
realist în evaluarea ex-ante, dacă există o analiză cost/beneficiu corectă, dacă criteriile
suplimentare au o pondere rezonabilă pentru a se putea determina schimbările semnificative
în rezultatele economice şi financiare.
O astfel de metodologie este eficientă când monetizarea costurilor şi beneficiilor este dificilă
sau imposibilă. Chiar dacă valoarea economică netă actualizată este negativă, în pofida unei
rate de actualizare (a scontului) de 5%, totuşi proiectul poate fi finanţat pentru că are un
impact ecologic deosebit de favorabil. O estimare a beneficiilor ecologice în termeni fizici ar fi
de dorit, cu condiţia să fie demnă de încredere şi să fie în concordanţă cu beneficiile altor
proiecte similare. Dacă beneficiile unui proiect nu sunt măsurabile nici monetar nici fizic nu
se poate aprecia valoarea sau utilitatea proiectului. Pentru efecte necuantificabile sau dificil
de cuantificat se poate face o analiză calitativă pe baza setului de criterii relevante pentru
aprecierea proiectului. Criteriile sunt introduse într-o matrice împreună cu impacturile
măsurate în scoruri sau procentaje ale proiectului pe criteriile relevante. O altă matrice ar
trebui să includă importanţa relativă dată criteriilor luate în considerare. Din tabelul de mai
sus se observă care proiect are impact social mai ridicat pe baza preferinţelor acordate
criteriilor sociale.
5.2.5 Analiza de risc şi a senzitivităţii
Această analiză are menirea de a identifica riscurile majore pentru proiectul respectiv,
precum şi probabilitatea de producere a lor. Riscurile sunt legate de subevaluarea costurilor,
supraevaluarea veniturilor (a cererii potenţiale, a tarifului suportabil şi a gradului de
colectare), de modificarea preţurilor şi/sau tarifelor la elementele costurilor de operare şi
întreţinere. Analiza ar trebui să releve dacă riscurile au fost luate în calcul la estimarea
costurilor, care sunt măsurile avute în vedere pentru a atenua impactul negativ al riscurilor
majore şi măsurile considerate pentru minimizarea riscurilor. Analiza de senzitivitate trebuie
făcută pentru evaluarea principalelor riscuri, pentru a determina gradul de incertitudine a
principalelor componente, ale căror modificări afectează indicatorii financiari ai proiectului,
VNA şi RIR. Această analiză indică modificarea procentuală a celor doi indicatori în funcţie
de modificarea procentuală a variabilei selectate.
Analiza de risc constă în studierea probabilităţii ca un proiect să dobândească o performanţă
satisfăcătoare în termenii ratei interne a rentabilităţii sau a valorii nete actualizate, precum şi
studierea variabilităţii rezultatelor comparativ cu cea mai bună estimare anterioară.
Procedura recomandată pentru evaluarea riscurilor este întâi efectuarea unei analize a
senzitivităţii, adică a impactului pe care schimbările prevăzute în variabilele ce determină
costurile şi beneficiile îl pot avea asupra indicatorilor financiari şi economici calculaţi, iar în al
doilea rând studiul distribuţiilor probabile ale variabilelor selectate şi calcularea valorii
prevăzute a indicatorilor de performanţă a proiectului.

55
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Analiza de risc se face după identificarea variabilelor critice prin asocierea unei distribuţii
probabile la fiecare din ele, definite într-o gamă precisă de valori în jurul celei mai bune
estimări. Odată stabilită distribuţia probabilă a variabilelor critice este posibilă calcularea
distribuţiei probabile a ratei interne şi a valorii nete, prin utilizarea metodelor analitice de
calcul al probabilităţilor. Dacă sunt numai patru variabile şi la fiecare trei valori sunt luate în
considerare, există 81 de combinaţii posibile pentru analiză. Cu un soft adecvat se poate
folosi metoda Montecarlo prin extragerea întâmplătoare repetată a unui set de valori pentru
variabilele critice, luate în cadrul unor intervale respective definite şi în calcularea indicilor de
performanţă ai proiectului (rata internă sau valoarea netă) rezultaţi din fiecare grup de valori
extrase. Frecvenţa valorilor variabilelor trebuie să fie conformă distribuţiei probabile
predeterminate. Prin repetarea procedurii pentru un număr larg de extrageri (nu mai mult de
câteva sute) se poate obţine o convergenţă a calculului cu distribuţia probabilă a ratei interne
a rentabilităţii sau a valorii nete actualizate.
Modul cel mai adecvat de prezentare a rezultatului este exprimarea în termenii distribuţiei
probabile sau probabilităţii cumulate a ratei interne a rentabilitătii şi a valorii nete actualizate
în intervalul rezultat de valori. Curba probabilităţii cumulate sau tabelul de valori permite
stabilirea unui grad de risc al proiectului, spre exemplu dacă probabilitatea cumulată este
mai mare sau mai mică decât valoarea de referinţă atunci riscul este ridicat. Se poate evalua
care sunt probabilităţile ca rata internă a rentabilităţii şi valoarea netă actualizată să fie mai
reduse decât o anumită valoare stabilită ca limită. Există proiecte cu riscuri înalte dar cu
beneficii sociale ridicate, dar şi proiecte cu riscuri mici însă cu beneficii sociale reduse.
În cazul unor proiecte inovative care au o probabilitate de 50% de a obţine rezultatele
scontate valoarea socială netă trebuie redusă la jumătate. Dar proiectele inovative nu trebuie
privite sau apreciate doar prin prisma riscului mai mult sau mai puţin ridicat ci şi prin aportul
pe care îl aduc pe plan economic şi social.
Analiza de senzitivitate are ca scop selectarea parametrilor şi variabilelor critice ale
modelului, ale căror variaţii, pozitive sau negative, comparativ cu valorile utilizate de cea mai
bună estimare de bază, au efectul cel mai mare asupra ratei interne a rentabilităţii sau
asupra valorii nete actualizate. Trebuie identificate toate variabilele utilizate la calcularea
intrărilor şi ieşirilor folosite în analiza financiară şi cea economică. De asemenea, trebuie
identificate variabilele independente care conduc la distorsiuni ale rezultatelor şi la duble
înregistrări contabile. Spre exemplu productivitatea generală include şi productivitatea
muncii. Este recomandabilă o analiză calitativă a impactului variabilelor pentru a selecta pe
acelea care au elasticitate redusă sau marginală, analiza cantitativă putând fi limitată la cele
mai semnificative. Alegerea variabilelor semnificative se face pentru evaluarea elasticităţii lor
pe baza unui program de calculator, pentru a evalua modul în care variaţiile lor influenţează
rata internă a rentabilităţii sau valoarea netă actualizată. Trebuie identificate variabilele
critice, care sunt tarifele, cererea şi productivitatea.
Combinarea unor anumite valori optimiste şi pesimiste ale unui grup de variabile poate fi utilă
pentru crearea unor diverse scenarii, cu anumite ipoteze. Este necesară alegerea pentru
fiecare variabilă critică a unor valori extreme definite prin distribuţia probabilităţii. Indicatorii
de performanţă ai proiectului sunt calculaţi pentru fiecare ipoteză.
5.2.6 Analiza de piaţă
Analiza de piaţă se va realiza în special pentru a sublinia mediul socio-economic al
proiectului şi al zonei în care este localizat şi va indica dacă investiţia ce se propune a fi
realizată este în concordanţă cu direcţiile strategice şi cu măsurile cuprinse în planurile de
dezvoltare regionale şi/sau sectoriale. Prin analiza de piaţă se va urmări răspunsul la o serie
de întrebări fundamentale privind proiectul: Este nevoie de acest proiect? Va avea
utilizatori? Utilizatorii vor plăti pentru serviciile proiectului?
Analiza caracteristicilor implică atât identificarea indicatorilor specifici fiecărei caracteristici,
cu relevanţă în cadrul proiectul şi care vor fi folosiţi şi în matricea logică pentru o mai bună
monitorizare a proiectului, cât şi relaţionarea acestor caracteristici, acolo unde este cazul.

56
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Studiul de piaţă trebuie să fie relevant pentru obiectivele generale şi cele specifice ale
programului, atât în ceea ce priveşte analiza indicatorilor economici şi sociali, cât şi în ceea
ce priveşte zona localizată de acţiune a implementării proiectului propus.
Pentru o mai bună evaluare şi monitorizare a proiectului se vor corela datele şi indicatorii
obţinuţi din analize cu datele şi indicatorii din planurile de dezvoltare regională.
În cadrul analizei de piaţă se va analiza cu prioritate ce servicii sau produse va furniza sau
va facilita investiţia.
Studiul de piaţă trebuie să identifice serviciile şi/sau produsele cu caracter economic
introduse pe piaţă prin intermediul investiţiei propuse în cadrul proiectului.
Identificarea serviciilor şi produselor trebuie efectuată cu precizie; este recomandabil să se
urmărească, în caracterizarea acestora, următoarele:
- descrierea elementului economic (răspunde la întrebarea CE?);
- identificarea cantitativă a elementului economic (răspunde la întrebarea CÂT?);
- identificarea calitativă a elementului economic (răspunde la întrebarea CUM?).
De asemenea trebuie arătat dacă proiectul răspunde unei absenţe/insuficienţe
identificabile în piaţa existentă şi în ce măsură.
Un alt element important este identificarea grupurilor ţintă sau a grupurilor
demografice vizate şi care au resursele necesare să achiziţioneze serviciile / bunurile
rezultate în urma investiţiei?
Identificarea elementelor economice introduse pe piaţă prin intermediul investiţiei propuse în
cadrul proiectului trebuie să răspundă unor nevoi reale existente pe piaţă; în consecinţă, este
necesară o identificare cu precizie a segmentului sau segmentelor de piaţă influenţate de
investiţia propusă.
La caracterizarea segmentului de piaţă sau a segmentelor de piaţă influenţate este
recomandabil să se urmărească următoarele aspecte:
• descrierea segmentului de piaţă (răspunde la întrebarea CINE?);
• descrierea circuitului de utilizare a elementului/elementelor economice vizate
(răspunde la întrebarea CUM?);
În cadrul Planului de marketing se va urmări în special să se răspundă la următoarele
întrebări:
• Cum vor fi promovate serviciile şi/sau produsele?
• Ce oferă nou proiectul fată de ceea ce există deja pe piaţă?
• Ce stimulente/motivaţii specifice vor fi oferite?
Planul de marketing trebuie să urmărească justificarea modului de integrare în circuitul
economic a serviciilor şi / sau produselor introduse prin investiţia propusă.

57
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

EXEMPLU de Analiză Cost-Beneficiu


Pornind de la datele ipotetice privind bugetul unui proiect (din Tabelul 5-1) au fost construite
următoarele anexe, care constituie paşii de urmat în realizarea ACB.

Pasul 1. EŞALONAREA PE ANI A INVESTIŢIEI - s-au evidenţiat costurile Anexa 5-2


eligibile exprimate în mii € şi milioane lei, iar apoi au fost
eşalonate pe o perioadă de doi ani
Pasul 2. PROIECŢIA COSTURILOR PROIECTULUI PENTRU ANII 2005- Anexa 5-3
2024, exprimate în mii €. Costurile au fost calculate cu o rată
medie a inflaţiei de 3% pe an, atât în varianta cu proiect cât şi
în varianta fără proiect cu evidenţierea contribuţiei proiectului
la creşterea sau reducerea unor costuri.
Pasul 3. PROIECŢIA VENITURILOR PROIECTULUI PENTRU ANII 2005- Anexa 5-4
2024; veniturile sunt exprimate în mii € şi calculate la o rată
medie a inflaţiei de 3% pe an, atât în varianta fără proiect cât
şi în varianta cu proiect. S-a considerat că se va încasa un tarif
iniţial de 0,3 €/um care apoi va fi majorat, din anul 2008, la
0,5 €/um. De asemenea se consideră şi creşterea de 10 ori a
cantităţii facturate. Anexa 5-4 evidenţiază contribuţia
proiectului la creşterea cantităţii furnizate şi a tarifului la
veniturile obţinute.
Pasul 4. SITUAŢIA COSTURILOR ŞI VENITURILOR SUPLIMENTARE Anexa 5-5
OBŢINUTE ca urmare a realizării PROIECTULUI; valorile sunt
exprimate în valori curente (mii €) (varianta investiţiei
finanţată integral din fonduri UE şi fonduri interne).
Pasul 5. Pe baza datelor din Anexa 5-4 se calculează VNA şi rata Anexa 5-6
internă a rentabilităţii (RIR), pentru diferite rate ale dobânzii
(de la 0% la 8%). În punctul în care VNA se anulează obţinem
RIR de 3,57% (vezi şi Figura 5-1)

58
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

5.2.7 Finanţarea proiectelor


Sprijinul Phare va fi pus la dispoziţia Guvernului României şi va fi corelat cu bugetul de stat.
Aceste sume nu vor putea finanţa decât costurile “eligibile” care sunt în principal costuri de
construcţie (vezi şi Anexa 5-1). Costurile eligibile se completează cu contribuţia proprie în
numerar de minimum 10% din totalul acestora.
Se atrage atenţia solicitanţilor că sursa Phare limitează contribuţia să la cel mult 5.000.000
Euro pentru un proiect, ceea ce conduce şi la limitarea finanţării din partea bugetului de stat
care de regulă este de 1/3 din contribuţia Phare. Aşa cum am menţionat deja, beneficiarul
trebuie să suporte o “contribuţie locală” în valoare de cel puţin 10% din totalul costurilor
eligibile. Pentru a obţine finanţarea maximă, beneficiarul proiectului trebuie să contribuie în
numerar cu cel puţin 740 700 €.
Contribuţia proprie trebuie să fie numai în numerar. Facem precizarea că această
contribuţie nu este limitată superior, deci, în practică, valoarea totală a unui proiect de
infrastructură mare vă putea să depăşească considerabil aceste cifre. Aceasta se
poate realiza şi prin atragerea altor fonduri de către beneficiarul grantului (provenite
din credite bancare, emisiuni de obligaţiuni municipale etc.).
Valoarea minimă a unui proiect va fi de 2.000.000 Euro.
Valoarea proiectului nu este limitată superior.
Separat de contribuţia locală, beneficiarul va fi răspunzător pentru toate cheltuielile
neeligibile. Cheltuielile neeligibile sunt detaliate în Anexa 2 la „Ghidul Solicitantului”.
De asemenea, toate cheltuielile care vor depăşi bugetul iniţial (cheltuieli suplimentare de
construcţie, întârzieri sau prelungiri de termene etc.) vor cădea în sarcina beneficiarului.
Totodată, beneficiarii vor fi răspunzători de toate cheltuielile asociate cu pregătirea şi
transmiterea solicitării de finanţare.
În Tabelul 5-4 este ilustrată structura finanţării proiectelor în funcţie de contribuţia locală
Calculele au fost făcute ţinând seama de valorile minime şi maxime ale cheltuielilor eligibile
totale şi pe componente de finanţare.
Deoarece valoarea minimă a unui proiect este de două milioane €, contribuţia proprie minimă
trebuie să fie de 200 000 €.
La o contribuţie proprie de 740,7 mii €, contribuţia maximă PHARE poate fi de 5 milioane €,
la care se adaugă contribuţia maximă de la Bugetul de Stat de 1,667 milioane €. În acest caz
se poate finanţa un proiect de infrastructură cu o valoare de 7,4 milioane €.
În cazul în care contribuţia proprie creşte peste valoarea de 740,7 mii € atunci grantul
PHARE şi contribuţia de la Bugetul de Stat rămân constante.
Potrivit Memorandumului de Finanţare, Taxa pe Valoare Adăugată nu se aplică la
costurile eligibile.

59
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Tabelul 5-4: Structura finanţării proiectelor de infrastructură (contribuţiile PHARE şi de la


Bugetul de Stat în funcţie de contribuţia locală) (exemplu)
- Mii € -
Contribuţie
locală (min. 10% Contribuţia de la
Total costuri
Nr. din valoarea Grant Phare bugetul de stat
eligibile
costurilor (valoare minimă)
eligibile)
A B = 6,75*A C = 2,25*A D = A+B+C
1 200 1350 450 2000
2 250 1687,5 562,5 2500
3 300 2025 675 3000
4 350 2362,5 787,5 3500
5 400 2700 900 4000
6 450 3037,5 1012,5 4500
7 500 3375 1125 5000
8 550 3712,5 1237,5 5500
9 600 4050 1350 6000
10 650 4387,5 1462,5 6500
11 700 4725 1575 7000
12 740,7 5000 1667 7407
13 800 5000 1667 7467
14 900 5000 1667 7567
15 1000 5000 1667 7667
16 1100 5000 1667 7767

60
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

5.3 Anexe la Capitolul 5


Anexa 5-1: Structura costurilor eligibile şi neeligibile ale unui proiect mare de
infrastructură regională
NR. CATEGORIA DESCRIEREA ELIGIBILE NEELIGIBILE
1. CHELTUIELI PENTRU ACHIZIŢIA TERENULUI ŞI PREG ĂTIREA AMPLASAMENTULUI
1.1. ACHIZIŢIA TERENULUI suma plătit ă pentru a asigura terenul
necesar construcţiei, care include
toate taxele pentru procedurile legale
de achiziţie şi permisele de utilizare a √
terenului pentru construcţie conform
legii române
1.2. PREG ĂTIREA lucrări de curăţire, degajare şi
AMPLASAMENTELOR săpare, demolare, înlăturarea √
molozului etc.
1.3. LUCR ĂRI DE MEDIU lucrări de conservare a mediului, în
special a peisajelor şi finisări ale √
amplasamentelor după execuţie
2. CHELTUIELI PENTRU CONEXIUNI LA UTILITĂŢI
2.1. CHELTUIELI PENTRU toate cheltuielile pentru conectarea
CONECTAREA noilor servicii la reţelele principale de
SISTEMULUI LA utilităţi, dar fără costul √
PRINCIPALELE echipamentului care nu este
UTILITĂŢI PUBLICE proprietatea beneficiarului proiectului.
2.2. TAXE LEGATE DE includ toate taxele plătite legal
CONECTARE furnizorilor de utilităţi pentru √
conectare
3. CHELTUIELI PENTRU PROIECT ŞI ASISTENŢĂ TEHNICĂ
3.1. INVESTIGAREA toate cheltuielile pentru investigaţiile
TERENULUI necesare realizării unor soluţii
tehnice adecvate, proiectării şi
pregătirii unui calcul exact al √
cantităţilor (devizul), unele fiind
acoperite de MIE prin contractul de
asistenţă tehnică.
3.2. APROB ĂRI LEGALE taxele legale plătite pentru obţinerea
PENTRU certificatului de urbanism, toate
IMPLEMENTAREA aprobările necesare pentru acest √
PROIECTULUI certificat, acordul de mediu şi
autorizaţia de construcţie.
3.3. PROIECTARE ŞI include costul studiului de fezabilitate
ENGINEERING şi Schiţei de Proiect, conform unor
linii directoare specifice, expertiza
tehnică pentru structurile existente,
conform reglementărilor române,
dacă proiectul are ca scop √
reabilitarea lor. Costul schiţelor,
elaborării devizului construcţiei este
acoperit de MIE prin contractul de
asistenţă tehnică.
3.4. ACHIZIŢII DOCUMENTE Include costul documentelor de
licitaţie şi procedurilor de licitaţie
conform reglementărilor Phare şi √
este acoperit de MIE prin contractul
de AT

61
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

NR. CATEGORIA DESCRIEREA ELIGIBILE NEELIGIBILE


3.5. ASISTENŢĂ TEHNICĂ include costurile studiilor şi asistenţei
tehnice pentru unitatea de √
implementare a proiectului
• costul asistenţei tehnice
asigurată de proiectant în
timpul construcţiei, inclusiv
obligaţia lui de a participa la

inspecţiile comune cu
contractorul şi inginerul
3.6. SUPRAVEGHERE • costul serviciilor de
supraveghere conform FIDIC
şi este acoperit de MIE prin √
contractul serviciilor de
supraveghere
• consultant şi inspector ISC
conform legislaţiei române √
4. COSTURI DIRECTE DE CONSTRUCŢIE
4.1. CLĂDIRI, costuri referitoare la executarea unor
CONSTRUCŢII, clădiri, instalaţii, construcţii speciale
INSTALAŢII legate de infrastructura respectivă şi √
de serviciile de utilităţi.
4.2. ASAMBLARE costuri referitoare la asamblarea
TEHNOLOGIC Ă echipamentului în lucrările finale, √
incluzând reţelele înrudite.
4.3. ECHIPAMENT costurile privind echipamentul inclus
TEHNOLOGIC INCLUS în lucrările finale şi lucrările de √
ÎN LUCR ĂRILE FINALE instalare
4.4. ECHIPAMENT costurile echipamentului pentru
INDEPENDENT ŞI procesul tehnologic
MIJLOACE DE √
TRANSPORT
4.5. ECHIPAMENT costurile activelor fixe sau obiectelor
INDEPENDENT CU de inventar (mobilier, protecţia
DURAT Ă MARE DE muncii, protecţie contra incendiilor), √
VIAŢĂ echipament cu durată mare de
utilizare
5. ALTE CHELTUIELI
5.1. AMENAJAREA costurile privind aranjamentele de
AMPLASAMENTULUI/ amplasament ale contractorului
MOBILIZAREA DE (mobilizarea de şantier) √
ŞANTIER
5.2. a) costuri privind cheltuieli, taxe,
impozite care acoperă perioada
de construcţie şi dacă nu sunt în
CHELTUIELI ŞI
responsabilitatea executantului. √
Acestea sunt evaluate în mod
IMPOZITE LEGALE automat pe baza unor procentaje
legale.
b) costurile împrumutului
(dobândă,speze bancare) √
5.3. CHELTUIELI stabilite de MIE şi CE la un procentaj
GENERALE de 8-15% din totalul costurilor
NEPREVĂZUTE DE eligibile √
CONSTRUCŢIE

62
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

NR. CATEGORIA DESCRIEREA ELIGIBILE NEELIGIBILE


6. CHELTUIELI DE PREDARE
6.1. PREGATIREA costurile pregătirii personalului care
PERSONALULUI DE foloseşte noul echipament, unele
OPERARE fiind acoperite de contractele de √
achiziţii sau de lucrări
6.2. TESTE TEHNOLOGICE, costuri acoperind testări, mostre,
EXPERTIZE DE expertize tehnice îndeplinite pentru √
PREDARE predarea construcţiei
7. TOTALURI
TVA se va aplica numai costurilor
neeligibile (fără costurile acoperite de
MIE), nu se va aplica contribuţiei √
Phare, bugetului de stat şi
contribuţiei locale la costurile eligibile
COSTUL TOTAL AL valoarea total ă a tuturor costurilor
PROIECTULUI eligibile şi neeligibile
COSTUL TOTAL DE valoarea total ă a costurilor eligibile
CONSTRUCŢIE
TOTAL CONTRIBUŢIE toate costurile neeligibile, inclusiv
LOCALĂ TVA, minus costurile suportate de
MIE+AT, o contribuţie de minimum
10% din totalul costurilor eligibile şi
costurile depăşirilor contractului de
construcţie
FINANŢAREA PRIN un procentaj de 75% din costurile
GRANTUL eligibile, după scăderea contribuţiei
COMPONENTEI PHARE locale
FINANŢAREA DE LA un procentaj de minim 25% din
BUGET (FONDUL costurile eligibile, după scăderea
NAŢIONAL) contribuţiei locale
Sursa : GHIDUL SOLICITANTULUI, Anexa 2 – Descrierea costurilor eligibile şi ineligibile

Anexa 5-2: Eşalonarea pe ani a investiţiei


Mii euro Milioane lei
Anii Total, din care: TOTAL, din care:
costuri costuri
eligibile eligibile
Anul I 1.603 1.517,30 64120 60.692,00
Anul II 2.300,40 2.100,00 92016 84.000,00
Total 3.903,40 3.617,30 156136 144.692,00

Sursa: studiul de fezabilitate şi datele din Tabelul 5-1.

CURSUL DE SCHIMB: 1 EURO = 40.000 LEI

63
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Anexa 5-3: Proiecţia costurilor pentru anii 2005-2024 (exemplu)


- MII € - VALORI CURENTE -
VARIANTĂ FĂRĂ 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024
PROIECT
MATERII 4 4,12 4,24 4,37 4,5 4,64 4,78 4,92 5,07 5,22 5,37 5,53 5,7 5,87 6,05 6,23 6,42 6,61 6,81 7,01
PRIME+MATERIALE
ENERGIE, COMB,, 6 6,18 6,37 6,56 6,76 6,96 7,17 7,39 7,61 7,84 8,04 8,28 8,52 8,78 9,04 9,31 9,59 9,88 1,02 1,05
GAZ
PRESTAŢII TERŢI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

CHELTUIELI 7 7,21 7,43 7,65 7,88 8,12 8,36 8,61 8,87 9,14 9,41 9,69 9,98 10,3 10,6 10,9 11,0 11,6 11,9 12,3
PERSONAL
REPARAŢII ŞI 2 2,06 2,12 2,18 2,25 2,32 2,39 2,46 2,53 2,61 2,69 2,77 2,85 2,94 3,03 3,12 3,21 3,3 3,4 3,5
ÎNTREŢINERE
ALTE COSTURI 3 3,09 3,18 3,28 3,38 3,48 3,58 3,69 3,8 3,91 4,03 4,15 4,27 4,4 4,53 4,67 4,81 4,95 5,1 5,25

SUBTOTAL 22,0 22,7 23,3 24,0 24,8 25,5 26,3 27,1 27,9 28,7 29,5 30,4 31,3 32,3 33,3 34,2 35,0 36,3 28,2 29,1

SERVICIUL - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
DATORIEI
ÎMPRUMUTULUI
DOBÂNDA - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
TOTAL COSTURI 22,0 22,7 23,3 24,0 24,8 25,5 26,3 27,1 27,9 28,7 29,5 30,4 31,3 32,3 33,3 34,2 35,0 36,3 28,2 29,1

SURSA: ESTIMĂRILE BENEFICIARULUI PROIECTULUI


RATA INFLAŢIEI DE 3% (MEDIE ANUALĂ) ;1 EURO = 40.000 LEI
VARIANTA 1 – INVESTIŢIE SUPORTATĂ INTEGRAL DIN SURSE PROPRII ŞI ATRASE (GRANTURI)

64
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

VARIANTĂ CU 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024
PROIECT
MATERII 4 4,12 52,5 54 55,7 57,4 59,1 60,8 62,7 64,6 66,5 68,5 70,5 72,7 74,8 77,1 79,4 81,8 84,2 86,7
PRIME+MATERIALE
ENERGIE, COMB,, GAZ 6 6,18 8,2 8,45 8,7 8,96 9,23 9,51 9,8 10,1 10,4 10,7 11 11,3 11,7 12 12,4 12,8 13,1 13,5
PRESTAŢII TERŢI 0 0 100 103 106 109 112 115 118 122 126 130 134 138 142 146 150,0 154 159 164
CHELTUIELI 7 7,2 7,4 14 14,4 14,8 15,3 15,8 16,2 16,7 17,2 17,7 18,1 18,6 19,2 19,7 20,3 20,9 21,56 22,2
PERSONAL
REPARAŢII ŞI 2 2,06 2,12 1,5 1,54 1,59 1,64 1,69 1,74 1,79 1,84 1,89 1,95 2,01 2,07 2,13 2,2 2,26 2,33 2,4
ÎNTREŢINERE
ALTE COSTURI 3 3,09 3,18 1,8 1,85 1,91 1,97 2,03 2,09 2,15 2,21 2,28 2,35 2,42 2,49 2,56 2,6 2,72 2,8 2,88
SUBTOTAL 22,0 22,7 173,4 182,8 188,2 193,7 199,2 204,8 210,5 217,3 224,2 231,1 237,9 245,0 252,3 259,5 266,9 274,5 283,0 291,7
ÎMPRUMUT - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
DOBÂNDA - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
TOTAL COSTURI 22,0 22,7 173,4 182,8 188,2 193,7 199,2 204,8 210,5 217,3 224,2 231,1 237,9 245,0 252,3 259,5 266,9 274,5 283,0 291,7

CONTRIBUŢIA 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024
PROIECTULUI
MATERII 0 0 48,26 49,63 51,2 52,76 54,32 55,88 57,63 59,38 61,13 62,97 64,8 66,83 68,75 70,87 72,98 75,19 77,39 79,69
PRIME+MATERIALE
ENERGIE, COMB,, 0 0 1,83 1,89 1,94 2 2,06 2,12 2,19 2,26 2,36 2,42 2,48 2,52 2,66 2,69 2,81 2,92 12,08 12,45
GAZ
PRESTAŢII TERŢI 0 0 100 103 106 109 112 115 118 122 126 130 134 138 142 146 150 154 159 164
CHELTUIELI 0 -0,01 -0,03 6,35 6,52 6,68 6,94 7,19 7,33 7,56 7,79 8,01 8,12 8,3 8,6 8,8 9,29 9,3 9,66 9,9
PERSONAL
REPARAŢII ŞI 0 0 0 -0,68 -0,71 -0,73 -0,75 -0,77 -0,79 -0,82 -0,85 -0,88 -0,9 -0,93 -0,96 -0,99 -1,02 -1,04 -1,07 -1,1
ÎNTREŢINERE
ALTE COSTURI 0 0 0 -1,48 -1,53 -1,57 -1,61 -1,66 -1,71 -1,76 -1,82 -1,87 -1,92 -1,98 -2,04 -2,11 -2,17 -2,23 -2,3 -2,37
SUBTOTAL 0,0 0,0 150,1 158,7 163,4 168,1 173,0 177,8 182,7 188,6 194,6 200,7 206,6 212,7 219,0 225,3 231,9 238,1 254,8 262,6
SERVICIUL 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
DATORIEI
ÎMPRUMUT 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
DOBÂNDA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
TOTAL COSTURI 0,0 0,0 150,1 158,7 163,4 168,1 173,0 177,8 182,7 188,6 194,6 200,7 206,6 212,7 219,0 225,3 231,9 238,1 254,8 262,6
SUPLIMENTARE
INVESTITII 1.603 2.300,4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

65
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Anexa 5-4: Proiecţia veniturilor pentru anii 2005-2024 (exemplu)


- MII € - VALORI CURENTE -
VARIANTĂ 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024
FĂRĂ PROIECT
CANTITATE 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100
FACTURATĂ
TARIF (CENŢI) 0,3 0,31 0,31 0,32 0,32 0,33 0,33 0,34 0,34 0,35 0,35 0,36 0,36 0,37 0,37 0,38 0,38 0,39 0,39 0,4

TOTAL VENITURI 30 31 31 32 32 33 33 34 34 35 35 36 36 37 37 38 38 39 39 40
(MII EURO)

VARIANTĂ CU 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024
PROIECT
CANTITATE 100 100 100 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000 1000
FACTURATĂ
TARIF 0,3 0,31 0,31 0,5 0,51 0,52 0,53 0,54 0,55 0,56 0,57 0,58 0,59 0,6 0,61 0,62 0,63 0,64 0,65 0,66

TOTAL VENITURI 30 31 31 500 510 520 530 540 550 560 570 580 590 600 610 620 630 640 650 660
(MII EURO)

CONTRIBUŢIA 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024
PROIECTULUI
CANTITATE (MII 0 0 0 900 900 900 900 900 900 900 900 900 900 900 900 900 900 900 900 900
MC)
TARIF 0 0 0 0,18 0,19 0,19 0,2 0,2 0,21 0,21 0,22 0,22 0,23 0,23 0,24 0,24 0,25 0,25 0,26 0,26
TOTAL VENITURI 0 0 0 468 478 487 497 506 516 525 535 544 554 563 573 582 592 601 611 620
(MII EURO)
SURSA: ESTIMĂRILE BENEFICIARULUI PROIECTULUI

TARIF 0,30 €/ UM= 12.000 LEI /UM 1 EURO = 40.000 LEI

66
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Anexa 5-5: Situaţia costurilor şi beneficiilor conform proiectului


- MII € - VALORI CURENTE -
ANII 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024

TOTAL COSTURI
SUPLIMENTARE ŞI 1603 2300,4 150,1 158,7 163,4 168,1 173,0 177,8 182,7 188,6 194,6 200,7 206,6 212,7 219,0 225,3 231,9 238,1 254,8 262,6
INVESTITII

TOTAL VENITURI
0 0 0 468 478 487 497 506 516 525 535 544 554 563 573 582 592 601 611 620
SUPLIMENTARE

VENITURI - COSTURI -1603 -2300,4 -150,0 309,2 314,5 318,8 324,0 328,2 333,3 336,3 340,3 343,3 347,4 350,2 353,9 356,7 360,1 362,8 356,2 357,4

SURSA: CALCULAT PE BAZA METODOLOGIEI DIN ”GUIDE TO COST-BENEFIT ANALYSIS OF INVESTMENT PROJECTS, EUROPEAN
COMMISSION-DG REGIONAL POLICY, 2002” şi a datelor din Anexa 5-3, Anexa 5-4

Anexa 5-6: Valoarea Netă Actualizată şi Rata Internă a Rentabilităţii, în funcţie de dobândă

DOBANDA = 8% 7% 6% 5% 4% 3,57% 3% 2% 1% 0%

VNA = -1.152,1 -956,8 -728,5 -461,8 -149,7 0 215,7 644,3 1.147,6 1.739,8
(MII € - VALORI ACTUALIZATE ÎN ANUL 2005 CU
DIVERSE RATE ALE DOBĂNZII)
RIR = 3,57%

SURSA: CALCULAT PE BAZA METODOLOGIEI DIN ”GUIDE TO COST-BENEFIT ANALYSIS OF INVESTMENT PROJECTS, EUROPEAN
COMMISSION-DG REGIONAL POLICY, 2002” şi a datelor din Anexa 5-3, Anexa 5-4 şi Anexa 5-5

67
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

BIBLIOGRAFIE la Capitolul 5

I. MANUAL FOR EVALUATION OF INDUSTRIAL PROJECTS, PREPARED JOINTLY


BY UNIDO AND INDUSTRIAL DEVELOPMENT CENTRE FOR ARAB COUNTRIES,
UNIDO, VIENNA, 1986;
II. REGIONAL LARGE SCALE INFRASTRUCTURE PROJECTS, GUIDELINES FOR
APPLICANTS TO CALL FOR PROPOSALS, DELEGATION OF EU, MEI, REGIONAL
DEVELOPMENT AGENCIES, PHARE 2004-2006 ECONOMIC AND SOCIAL
COHESION PROGRAMME, BUCHAREST, 2003;
III. GUIDE TO COST-BENEFIT ANALYSIS OF INVESTMENT PROJECTS
(STRUCTURAL FUND-ERDF, COHESION FUND AND ISPA), EVALUATION UNIT,
DG REGIONAL POLICY, EUROPEAN COMMISSION, 2002;
IV. MANUAL DE REFERINŢĂ PENTRU REALIZAREA PROIECTELOR ŞI A CERERILOR
DE FINANŢARE, PHARE 2001 - COEZIUNE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ,
MINISTERUL DEZVOLTĂRII ŞI PROGNOZEI, BUCUREŞTI, 2001.
V. GUIDE TO COST-BENEFIT ANALYSIS OF MAJOR PROJECTS, EUROPEAN
COMMISSION, DG REGIONAL POLICY, 1997 EDITION.

68
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

6 IMPACTUL PROIECTELOR MARI DE


INFRASTRUCTURĂ REGIONALĂ ASUPRA MEDIULUI
AMBIANT
Acest capitol are menirea de a ilustra o altă etapă în procesul elaborării şi evaluării
proiectelor mari de infrastructură şi anume estimarea impactului asupra mediului (EIM).
După cum se cunoaşte, în ultimii ani România a depus eforturi sporite pentru dezvoltarea
legislaţiei de mediu şi a reglementărilor care o susţin, în contextul aproximării legislaţiei
europene de protecţia mediului şi a lungului proces de integrare în structurile europene.
Dintre directivele de mediu ale EU care au influenţă asupra proiectelor de infrastructură se
numără următoarele: Directiva 97/11/EC privind evaluarea impactului asupra mediului şi
Directiva 90/313/EEC privind accesul liber la informaţia de mediu. La acestea se adaugă
două convenţii internaţionale: Convenţia de la Aarhus privind accesul liber la informaţie,
participarea publică la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu şi Convenţia
de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră.
Toate aceste directive au fost transpuse în legislaţia românească şi se aplică în practică fără
perioadă de tranziţie. În cazul Directivei 97/11/EC privind evaluarea impactului asupra
mediului, pentru a definitiva procesul de transpunere, pentru a concepe şi implementa, la
nivel central, regional şi local, procedurile interne pentru gestionarea şi controlul legislaţiei
transpuse şi pentru a întări capacitatea autorităţilor de mediu de a implementa noua
legislaţie, Comisia Europeană a finanţat proiectul 17 Phare 2000 “Asistenţă Tehnică pentru
Asigurarea Conformării cu Directivele privind Evaluarea Impactului asupra Mediului
(EIM)”.
După cum se cunoaşte, Programul multi-anual Phare 2004-2006 Coeziune Economică şi
Socială, componenta Proiecte Mari de Infrastructură Regională va finanţa patru categorii mari
de proiecte: infrastructură legata de turism, infrastructură legată de transportul regional,
reabilitarea siturilor industriale şi infrastructură de afaceri. Din aceste patru tipuri de proiecte,
unele vor trebui obligatoriu să parcurgă procedura EIM, iar altele nu.
6.1 Cadru legal şi instituţional
În România, principalele acte normative care reglementează EIM sunt următoarele:
• Legea 137/1995 privind protecţia mediului completată şi modificată de Ordonanţa de
Urgenţă 91/2002 (MO 512/22.10.1999 republicată);
• Legea 645/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă 34/2002 privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării (MO 901/12.12.2002);
• HG 918/2002 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra
mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei
proceduri (MO 686/17.09.2002);
• OM 860/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului pentru aprobarea procedurii
de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu (MO
52/30.01.2003);
• OM 863/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului privind aprobarea ghidurilor
metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului asupra
mediului (MO 52/30.01.2003);

17
Beneficiarul acestui proiect a fost Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului (MAPM). Pentru detalii vezi
broşurile editate sub coordonarea Pătraşcu Marilena şi Relicovschi Adina.

69
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• OM 864/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului pentru aprobarea procedurii


de evaluare a impactului şi de participare a publicului la luarea deciziilor în cazul
proiectelor cu impact transfrontier;
• OM 1388/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului privind constituirea şi
funcţionarea Colectivului de Analiză Tehnică la nivel central (MO 207/31.03.2003);
Instituţiile implicate în procedura EIA sunt următoarele:
• La nivel central: MMGA şi CATul de nivel naţional;
• La nivel judeţean: APMurile şi CATul de nivel judeţean.
Competenţele de emitere a acordurilor de mediu şi acordurilor integrate de mediu revin
autorităţilor publice pentru protecţia mediului centrale şi teritoriale (regionale şi locale),
în condiţiile precizate de OM 860/2002 cu Anexele nr. I.1 şi I.2.
În anumite cazuri, pentru proiectele de investiţii aflate în competenţa să de reglementare,
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, poate solicita sau delega autoritatea
publică teritorială pe raza căreia se află amplasamentul proiectului, după caz, să participe
sau să preia rezolvarea anumitor etape din procedura de emitere a acordului de mediu sau a
acordului integrat de mediu.
6.2 Obiectivele procedurii EIM
EIM este o procedura prin care se evaluează impactul asupra mediului a unui proiect de
investiţii şi prin care potenţialele efecte negative asupra mediului sunt diminuate sau
eliminate încă din faza de proiectare. Procedura EIM porneşte de la culegerea informaţiilor
utile pentru a identifica şi înţelege efectele asupra mediului înconjurător (aer, apă, sol, faună,
vegetaţie etc.), cât şi asupra populaţiei potenţial afectate, pentru a putea propune măsuri utile
de reducere a impactului.
Prin realizarea EIM se identifică, descrie şi evaluează, în mod corect şi real pentru fiecare
caz, efectele directe şi indirecte ale unui proiect public sau privat asupra următorilor factori:
• fiinţe umane, efectivele de animale, faună şi floră;
• sol, apă, aer, climă şi peisaj;
• bunuri materiale şi patrimoniu cultural;
• interacţiunea dintre factorii menţionaţi anterior.
De asemenea, procedura EIM facilitează măsurile necesare pentru prevenirea, reducerea şi
eliminarea, dacă este posibil, a impactului negativ al proiectului respectiv asupra factorilor
amintiţi.
Un alt obiectiv important al EIM constă în implicarea publicului la stabilirea impactului asupra
mediului prin informarea, consultarea şi participarea activă a acestuia.
Procedura EIM se aplică în vederea emiterii acordului de mediu sau acordului integrat de
mediu, pentru proiecte de investiţii care pot avea efecte semnificative asupra mediului
prin natura lor, dimensiune sau localizare.
EIM se efectuează în faza de pregătire a documentaţiei care fundamentează fezabilitatea
proiectului.
În consecinţă, conform legislaţiei naţionale, acordul/acordul integrat de mediu se emite în
faza de studiu de fezabilitate, în paralel cu celelalte avize şi acorduri (pentru detalii
vezi capitolul următor).
Legislaţia internaţională de mediu prevede ca evaluarea impactului asupra mediului,
necesară pentru eliberarea acordului/acordului integrat de mediu, trebuie realizată cât mai
devreme posibil, astfel încât, pe de o parte să existe toate premizele că nu se vor irosi
resurse materiale şi de timp pentru proiectarea unei activităţi care ulterior să nu întrunească
condiţiile de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului, iar pe de altă parte,
informaţiile despre proiect pe care titularul acestuia le poate furniza autorităţilor competente
să fie suficiente pentru realizarea evaluării impactului asupra mediului.

70
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Trebuie menţionat că numai proiectele cu impact semnificativ asupra mediului se


supun EIM.
Excepţii de la procedura EIM
Există anumite proiecte sau părţi ale unor proiecte care nu se supun procedurii de evaluare a
impactului asupra mediului. Aceste proiecte, exceptate de la procedura EIM, se stabilesc de
către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pe baza unei argumentări foarte
solide a autorităţii publice care iniţiază proiectul, iar decizia luată este comunicată titularului
de proiect.
Conform HG 918/2002 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra
mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri,
proiectele exceptate de la procedura EIM au următoarele caracteristici:
• sunt destinate apărării naţionale;
• detaliile de execuţie sunt adoptate printr-un act normativ specific.

Finalitatea procedurii EIM este concretizată printr-o decizie pozitivă sau negativă de
emitere a acordului/acordului integrat de mediu.
6.3 Etapele procedurii EIM
Derularea procedurii EIM începe atunci când titularul de proiect solicită emiterea acordului
de mediu.
Aceste solicitări, exprimate prin cerere tip, trebuie să ajungă la autoritatea publică pentru
protecţia mediului pe raza căreia se află amplasamentul ales al proiectului.
Realizarea evaluării impactului asupra mediului presupune 3 etape distincte, şi anume:
I) etapa de încadrare a proiectului de investiţii în procedura de evaluare a
impactului asupra mediului;
II) etapa de definire a domeniului proiectului de investiţii în procedura de evaluare
a impactului asupra mediului;
III) etapa de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului
asupra mediului.
Acestor etape le sunt comune următoarele caracteristici:
• sunt conduse de autoritatea competentă pentru protecţia mediului (ACPM);
• se încadrează în limite de timp stricte.
6.3.1 Etapa de încadrare a proiectului
Etapa de încadrare a proiectului cuprinde două faze:
1. Evaluarea iniţială a solicitării şi
2. Încadrarea propriu-zisă.
Scopul etapei este să stabilească dacă EIM este obligatoriu pentru proiectul supus
autorizării.
Evaluarea iniţială a solicitării reprezintă o primă evaluare pe baza datelor din Fişa Tehnică
privitoare la amplasament şi la caracteristicile tehnice, în scopul stabilirii impactului potenţial
asupra mediului al proiectului supus autorizării şi includerii acestuia în una din următoarele
trei categorii:
1. Proiecte cu impact nesemnificativ (NU se supun procedurii de emitere a acordului
de mediu);
2. Proiecte cu impact redus (se supun unei proceduri simplificate care NU necesită
EIM, deci nici acord de mediu) – nu fac obiectul procedurii decât pentru Etapa de
încadrare;

71
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

3. Proiecte cu impact semnificativ (se supun procedurii de emitere a acordului de


mediu, care necesită EIM, deci presupun obţinerea acordului/ acordului integrat
de mediu) – doar acestea fac obiectul procedurii EIM.
În cadrul evaluării iniţiale trebuie consultate cele două liste de proiecte anexate la OM
860/2002 (Anexele I.1 şi I.2) pentru a verifica pe care dintre acestea se regăseşte proiectul
pentru care s-a depus solicitarea. Listele sunt următoarele:
• lista de proiecte din Anexa I.1 – cuprinde proiectele cu impact semnificativ care se
supun obligatoriu EIM (vezi ANEXA 6-2); De asemenea, în această categorie se
includ toate proiectele pentru investiţii ce urmează a se realiza pe amplasamente
situate în zonele din reţeaua ecologică Natura 2000;
Dacă proiectul se regăseşte în Anexa I.1 la OM 860/2002 sau este situat în una
din ariile reţelei ecologice NATURA 2000, EIM este obligatoriu şi, prin urmare,
se trece la următoarea etapă a procedurii, etapa de definire a domeniului
proiectului;
• lista de proiecte din Anexa I.2 – cuprinde proiectele cu potenţial impact
semnificativ care se supun fazei propriu-zise de încadrare, în urma căreia se decide
asupra necesităţii efectuării sau nu a EIM (vezi Anexa 6-3).
Dacă proiectul se regăseşte în Anexa I.2 la OM 860/2002 se trece la faza de
încadrare propriu-zisă.
Încadrarea propriu-zisă
În faza de încadrare propriu-zise, ACPM şi CAT decid asupra necesităţii efectuării studiului
de impact asupra mediului.
Încadrarea propriu-zisă presupune examinarea caz cu caz a proiectelor cuprinse în lista din
Anexa I.2 la OM 860/2002. Analiza acestora se face utilizând anumite valori de prag sau
criteriile de selecţie prevăzute în HG 918/2002.
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului (ACPM), împreună cu Colectivul de
Analiza Tehnică (CAT), analizează proiectele pe baza memoriului tehnic de prezentare al
acestora, care este depus de către titularul proiectului în momentul solicitării emiterii
acordului / acordului integrat de mediu.
Memoriul tehnic de prezentare a proiectului
Memoriul tehnic de prezentare a proiectului de investiţii trebuie să conţină descrierea
acestuia şi informaţii din care să rezulte date privind impactul asupra mediului. Memoriul
include informaţii referitoare la:
• descrierea şi caracteristicile amplasamentului ales pentru proiect;
• descrierea şi caracteristicile proiectului şi ale activităţii la punerea în funcţiune a
proiectului, cum ar fi:
- mărimea proiectului;
- tehnologii necesare în desfăşurarea proiectului;
- materiale folosite;
- resurse naturale care vor fi utilizate;
- substanţe chimice periculoase utilizate sau care pot fi generate;
- deşeuri sau alte substanţe chimice care pot fi utilizate, generate sau prelucrate;
- emisii poluante care pot afecta aerul, apa, solul, fauna, vegetaţia;
- interacţiunea posibilă cu alte activităţi existente;
- probabilitatea producerii accidentelor de mediu şi prevenirea acestora.
• scurtă descriere a impactului potenţial, cu luarea în considerare a următorilor
factori:
- impactul asupra populaţiei, sănătăţii umane;

72
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

- impactul asupra faunei şi florei, solului, folosinţelor, bunurilor materiale, calităţii şi


regimului cantitativ al apei, calităţii aerului, climei, zgomotelor şi vibraţiilor,
peisajului şi mediului vizual, patrimoniului istoric şi cultural, şi asupra
interacţiunilor dintre aceste elemente;
• descrierea dotărilor şi măsurilor prevăzute pentru monitorizarea mediului.
6.3.2 Etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului
la studiul de impact asupra mediului
După etapa de încadrare a proiectului, în care s-a stabilit necesitatea EIM pentru un proiect,
urmează etapa de definire a domeniului evaluării impactului asupra mediului a proiectului
respectiv.
Prin domeniul evaluării se înţelege totalitatea problemelor care vor fi supuse evaluării
impactului asupra mediului şi gradul de extindere al acestora.
Proiecte de investiţii ce trebuie să parcurgă această etapă
Fac subiectul acestei etape toate proiectele care:
• se regăsesc în lista din Anexa I.1 la OM 860/2002 (vezi ANEXA 6-2) sau,
• sunt situate într-una din ariile reţelei ecologice NATURA 2000 sau,
• în urma parcurgerii etapei de încadrare (prin analiza listei din Anexa I.2 la OM
860/2002), s-a decis necesitatea EIM.
Între etapa de definire a domeniului evaluării şi cea de analiză a calităţii raportului la studiul
de evaluare a impactului asupra mediului (studiul EIM) se situează etapa de realizare a
studiului EIM. În această etapă, rolul principal revine celui care realizează studiul EIM,
ACPM neavând un rol activ. Deoarece realizarea studiului EIM se face pe baza rezultatelor
etapei de definire a domeniului evaluării, aceste etape au fost comasate primind denumirea
de „etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului la studiul EIM”.
Stabilirea domeniul de definire
Definirea domeniului evaluării este de asemenea o procedură complicată care se realizează
în mai mulţi paşi şi care trebuie să răspundă la trei întrebări majore:
1. care sunt efectele potenţiale ale proiectului asupra mediului;
2. care dintre aceste efecte sunt cele mai importante şi de aceea necesită o analiză mai
profundă în studiul EIM;
3. care sunt variantele de realizare a proiectului care ar trebui luate în considerare.
Ca urmare a definirii domeniului evaluării, ACPM transmite titularului de proiect un
îndrumar 18 pe care acesta este obligat să îl respecte în elaborarea studiului de impact
asupra mediului şi la întocmirea raportului la studiul EIM.
Informaţii minime ce trebuie conţinute de raportul EIM
Un raport la studiul de impact care trebuie să conţină un set de informaţiile minime pe
care trebuie să le furnizeze în mod obligatoriu titularul de proiect. Aceste informaţii se referă
la:
• descrierea proiectului, care trebuie să conţină date despre: amplasament, soluţii
tehnice adoptate, mărimea proiectului.
• descrierea măsurilor pentru evitarea, reducerea şi remedierea efectelor negative
asupra mediului, dacă este posibil;

18
Îndrumarul este elaborat de către ACPM, după consultarea titularului de proiect şi a membrilor CAT,
prin care se menţionează totalitatea problemelor care trebuie tratate în studiul EIM şi gradul de extindere
a acestora. Pe baza îndrumarului primit, titularul de proiect realizează studiul EIM, printr-o persoană
juridică sau fizică independentă de titularul proiectului şi atestată potrivit legii. Acest studiu este finalizat
cu un raport care se înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului (ACPM).

73
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• date necesare pentru identificarea şi evaluarea principalelor efecte pe care proiectul


le poate avea asupra mediului;
• prezentarea alternativelor studiate de titularul de proiect şi argumentarea alegerii.
6.3.3 Etapa de analiză a calităţii raportului la studiul EIM
După etapa de definire a domeniului evaluării impactului asupra mediului urmează etapa de
analiză a raportului la studiul EIM. Aceasta presupune realizarea următorilor paşi:
1. Prezentarea de către titular a raportului în cadrul unei dezbateri publice;
2. Evaluarea de către titular a observaţiilor motivate ale publicului şi înaintarea
acesteia, împreună cu soluţiile de rezolvare propuse, autorităţii competente de
protecţia mediului (ACPM);
3. Analizarea, de către ACPM şi CAT, a raportului şi a evaluării observaţiilor
publicului;
În urma analizei se poate decide una din următoarele soluţii:
- acceptarea raportului implică decizia de emitere a acordului/acordului integrat
de mediu; aceasta înseamnă că măsurile de protecţia mediului sunt
satisfăcătoare;
- refacerea raportului ca urmare a observaţiilor publicului, este anunţat titularul
despre aceasta şi se refac paşi precedenţi, începând cu dezbaterea publică; dacă
se solicită refacerea raportului ca urmare a recomandării ACPM şi CAT, este
anunţat titularul despre aceasta şi se refac aceiaşi paşi începând cu analiza
raportului de câtre ACPM şi CAT;
- respingerea motivată a raportului, este anunţat titularul despre motivele
acesteia şi se ia decizia de a nu emite acordul/acordul integrat de mediu.
Schema cadru de desfăşurare a procedurii EIM este ilustrată în Figura 6-1.
6.4 Procedura EIM în cazul proiectelor cu efect transfrontieră
În cazul proiectelor de infrastructură care pot avea impact transfrontalier, procedura EIM se
aplică în următoarele situaţii:
• dacă un proiect poate avea un efect semnificativ asupra mediului altui stat;
• dacă un alt stat posibil să fie afectat semnificativ solicită informaţii asupra proiectului.
Demersurile autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului sunt sprijinite de alte
autorităţi publice pentru aplicarea aceloraşi prevederi şi în cazul proiectelor iniţiate de alte
state care pot avea efecte negative asupra mediului în România.
În aceste cazuri se aplică legislaţia specifică şi anume Convenţia de la Espoo privind
evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră şi OM 864/2002 al Ministrului
Apelor şi Protecţiei Mediului pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului şi de
participare a publicului la luarea deciziilor în cazul proiectelor cu impact transfrontieră.
În cazul proiectelor cu impact semnificativ transfrontieră asupra mediului, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului transmite autorităţii centrale din statul potenţial afectat
informaţii referitoare la proiectele, respective:
• descrierea proiectului şi orice informaţii disponibile asupra impactului transfrontieră a
acelui proiect;
• informaţii privind natura deciziei care urmează a fi luată, acordându-se timp suficient
statului respectiv pentru a decide dacă doreşte să participe la procedura EIM şi,
eventual, să indice modalitatea de implicare şi participare la EIM.

74
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

PROIECT de INVESTIŢII

ETAPA DE ÎNCADRARE A PARTICIPAREA


PROIECTULUI PUBLICULUI

Se supune EIM
Nu se supune EIM

ETAPA DE DEFINIRE A
DOMENIULUI EVALUĂRII

Studiul EIM (Îndrumar)

Raportul la studiul EIM

ETAPA DE ANALIZĂ A
CALITĂŢII RAPORTULUI PARTICIPAREA
PUBLICULUI

Factori de decizie

Se respinge raportul Se reface raportul Se aprobă raportul

Nu se emite acord Se reexaminează Se emite acord de


de mediu mediu

Figura 6-1: Etapele procedurii EIM

75
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Informarea publicului larg din zona transfrontieră se face pe toată durata derulării EIM şi
trebuie ca autorităţile de protecţie a mediului să ia în considerare observaţiile şi sugestiile
publicului la informaţiile furnizate.
Pe toată durata derulării procedurii EIM, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
trebuie să ia măsuri pentru:
• informarea autorităţilor implicate în procedura EIM şi, prin intermediul acestora, a
publicului interesat din statul posibil să fie semnificativ afectat, cu privire la proiectul
de investiţii ce va fi realizat;
• a permite autorităţilor din acel stat şi, prin intermediul acestora, publicului interesat,
să înainteze observaţiile cu privire la informaţiile furnizate, într-un interval rezonabil
de timp, înaintea emiterii acordului de mediu.
Autoritatea publică centrală va iniţia consultări cu autoritatea competentă a statului potenţial
afectat, pe o durată limitată, în vederea reducerii sau eliminării efectelor negative asupra
mediului şi publicul va fi informat cu privire la decizia luată.
6.5 Aplicarea procedurii EIM în cazul proiectelor mari de infrastructură
Aşa cum s-a precizat anterior, programul multi-anual PHARE 2004-2006 Coeziune Socială şi
Economică va finanţa patru categorii de proiecte de investiţii: infrastructură pentru turism,
infrastructură de transport regional, reabilitarea siturilor industriale şi infrastructura de afaceri.
Proiectele mari de infrastructură se pot găsi în unul din următoarele cazuri:
1. este considerat de impact redus asupra mediului şi nu este nevoie de Acord de Mediu
şi nici de studiu de impact;
2. se regăseşte în ANEXA I.1. a HG 918/2002 şi automat parcurge întreaga procedură
EIA;
3. se regăseşte în ANEXA I.2. a HG 918/2002 şi parcurge etapa de încadrare.

Potrivit cu ANEXA I.1. a HG 918/2002 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a


impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse
acestei proceduri, următoarele tipuri de proiecte de investiţii vor parcurge automat procedura
EIA, deci va trebui efectuat studiul de impact şi urmată procedura completă.
Tabelul 6-1: Proiecte de investiţii ce urmează procedura EIM completă
8. Proiecte de infrastructura
8.1. Construcţia de linii pentru traficul feroviar de lunga distanta*
8.2. Construirea aeroporturilor2 dotate cu o pista principala lunga de cel puţin 2.100 m*
2
Aeroport – aeroporturile care se conformează definiţiei din Convenţia de la Chicago (1944) privind
înfiinţarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (anexa nr. 14).
8.3. Construirea de autostrăzi şi de drumuri expres3*
3
Drumul expres – drumuri care se conformează definiţiei din Acordul european privind arterele
principale de trafic internaţional, din 15 noiembrie 1975.
8.4. Construirea drumurilor noi cu cel puţin 4 benzi sau realinierea şi/sau lărgirea unui drum
existent de doua sau mai puţine benzi pana la 4 sau mai multe benzi, în cazul în care aceste
drumuri noi sau secţiunea lărgită a acestora este de cel puţin 10 km lungime continua
8.5. Cai navigabile interioare şi porturi pentru traficul fluvial interior care permit trecerea
vaselor mai mari de 1.350 t*
8.6. Porturi comerciale, cheiuri pentru încărcare şi descărcare legate de uscat şi porturi
exterioare (exclusiv cheiuri pentru feribot), care permit intrarea vaselor de cel puţin 1.350 t*.

76
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

De asemenea, potrivit cu ANEXA I.2. a HG 918/2002, următoarele tipuri de proiecte de


investiţii vor urma procedura de încadrare EIM. În urma procedurii de încadrare, numai o
parte din proiectele de infrastructură vor urma procedura EIM completă iar altele nu.
Tabelul 6-2: Proiecte de investiţii ce urmează procedura de încadrare şi ulterior
acesteia pot urma procedura EIM completă sau nu
10. Proiecte de infrastructură
a) Proiecte de dezvoltare a unităţilor industriale
b) Proiecte de dezvoltare urbana, inclusiv construcţia centrelor comerciale şi a parcărilor
auto
c) Construcţia cailor ferate, altele decât cele incluse în Anexa I.1, a instalaţiilor de
transbordare intermodală şi a terminalelor intermod
d) Construcţia aerodromurilor, altele decât cele incluse în Anexa I.1
e) Construcţia drumurilor, porturilor şi instalaţiilor portuare, inclusiv a porturilor de pescuit,
altele decât cele incluse în Anexa I.1
f) Construcţia cailor navigabile interioare, altele decât cele incluse în Anexa I.1, lucrări de
canalizare şi lucrări împotriva inundaţiilor
g) Baraje şi alte instalaţii proiectate pentru reţinerea sau stocarea apei pe termen lung,
altele decât cele incluse în Anexa I.1
h) Linii de tramvai, cai ferate subterane şi de suprafaţa, linii suspendate sau linii similare
specifice, utilizate exclusiv sau în principal pentru transportul de persoane
i) Instalaţii de conducte pentru gaze şi petrol, altele decât cele incluse în Anexa I.1
j) Instalaţii de apeducte de lungime mare
k) Lucrări pentru combaterea eroziunii costiere şi lucrări maritime ce pot modifica profilul
costier prin construcţia, de exemplu, de diguri, chei, pontoane, debarcadere sau alte lucrări
de apărare marina, exclusiv întreţinerea şi reconstrucţia unor astfel de lucrări
l) Instalaţii de extracţie a apei subterane şi de reîncărcare artificiala a rezervelor de apă
subterana, altele decât cele incluse în Anexa I.1
m) Lucrări pentru transferul resurselor de apă intre bazine hidrografice, altele decât cele
incluse în Anexa I.1
11. Alte proiecte
a) Piste permanente de curse şi testare a vehiculelor cu motor
b) Instalaţii pentru eliminarea deşeurilor, altele decât cele incluse în Anexa I.1
c) Staţii pentru epurarea apelor uzate, altele decât cele incluse în Anexa I.1 la hotărâre
d) Amplasamente pentru depozitarea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare
e) Depozite de fier vechi, de vehicule uzate, inclusiv deşeuri de vehicule
f) Bancuri de proba pentru motoare, turbine sau reactoare
g) Instalaţii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale
h) Instalaţii pentru recuperarea sau distrugerea substanţelor explozive
i) Centre de ecarisaj.
12. Turism şi recreare
a) Pârtii de schi, instalaţii schilift, telecabine şi amenajările aferente
b) Amenajări marine de agrement
c) Sate de vacanta şi complexuri hoteliere în afara zonelor urbane şi amenajările aferente
d) Campinguri permanente şi amplasamente pentru caravane
e) Parcuri tematice.

77
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

6.6 Anexe la Capitolul 6


ANEXA 6-1: Reglementările europene şi din România privind EIM, accesul liber
la informaţie şi participarea publicului
Contextul legislativ european privind EIM şi participarea publica are la baza câteva directive
şi convenţii care au fost deja transpunse în legislaţia românească şi în prezent sunt în curs
de implementare în România. Acestea sunt:
• Directiva 97/11/EC privind evaluarea impactului asupra mediului
• Directiva 90/313/EEC privind accesul liber la informaţia de mediu
• Convenţia de la Aarhus privind accesul liber la informaţie, participarea publică la luarea
deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu
• Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră
Contextul legislativ actual al României privind EIM şi participarea publică:
• L 137/1995 Legea protecţiei mediului completată şi modificată de Ordonanţa de Urgenţă
91/2002 (MO 512/22.10.1999 republicată)
• L 645/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă 34/2002 privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării ( MO 901/12.12.2002)
• HG 918/2002 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi
pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri (MO
686/17.09.2002)
• OM 860/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului pentru aprobarea procedurii de
evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu (MO 52/30.01.2003)
• OM 863/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului privind aprobarea ghidurilor
metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului
(MO 52/30.01.2003)
• OM 864/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului pentru aprobarea procedurii de
evaluare a impactului şi de participare a publicului la luarea deciziilor în cazul proiectelor cu
impact transfrontieră
• OM 1388/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului privind constituirea şi funcţionarea
Colectivului de Analiză Tehnică la nivel central (MO 207/31.03.2003)
• L 22/2001 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în
context transfrontieră adoptată la Espoo la 25 februarie 1991 (MO 105/01.03.2001)
• L 86/2000 privind accesul liber la informaţie, participarea publică la luarea deciziei şi accesul
la justiţie care ratifică Convenţia de la Aarhus (MO 224/22.05.2000)
• HG 1115/2002 privind accesul liber la informaţia de mediu (MO 781/28.10.2002)
• L 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (MO 663/23.10.2001)
• HG 123/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 544/2001 privind
liberul acces la informaţiile de interes public (MO 167/08.03.2002)
• OM 1182/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului privind aprobarea normelor
metodologice pentru colectarea, prelucrarea şi disponibilizarea informaţiei privind mediul

78
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

ANEXA 6-2. Lista activităţilor şi/instalaţiilor cu impact semnificativ asupra


mediului care se supun evaluării impactului asupra mediului

Activitate şi/sau instalaţie


1.Agricultura
1.1.Instalatii pentru creşterea intensiva a porcilor, cu o capacitate cel puţin egala cu:
a) 750 locuri pentru scroafe;
b) 2000 locuri pentru creşterea porcilor mai mari de 30 kg;
1.2.Instalatii pentru creşterea intensiva a pasărilor, cu o capacitate cel puţin egala cu:
a) 40000 locuri pentru creşterea pasărilor de carne;
b) 40000 locuri pentru pasări ouătoare
1.3. Defrişarea suprafeţelor mai mari de 10 ha*
2. Industria extractiva a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui şi turbei
2.1.Extractia petrolului:
a) când cantitatea extrasa depăşeşte 500t/zi;
b) extracţia petrolului din platforma continentala*
2.2.Extractia gazelor naturale, când cantitatea extrasa depăşeşte 500.000 m3/zi
2.3.Extractia cărbunelui în exploatări miniere de suprafaţa, când suprafaţa amplasamentului
depăşeşte 25 ha*
2.4.Extractia turbei, când suprafaţa amplasamentului depăşeşte 150 ha.
3. Industria energetica
3.1.Termocentrale şi alte instalaţii de ardere, inclusiv instalaţii industriale pentru producerea
electricităţii, căldurii, aburului sau apei calde, cu o putere de cel puţin 50 MW*
3.2.Rafinarii de ţiţei şi prelucrare a gazelor*
3.3. Cuptoare de cocs
3.4. Instalaţii de gazeificare şi lichefiere a cărbunilor*
3.5. Instalaţii de gazeificare şi lichefiere a şisturilor bituminoase, cu o capacitate de cel puţin 500 t/zi*
3.6.Centrale nucleare şi alte reactoare nucleare, inclusiv dezafectarea sau dezasamblarea acestora,
sau reactoare1 (cu excepţia instalaţiilor de cercetare pentru producerea şi conversia materialelor
fisionabile şi a celor radioactive, a căror putere maxima nu depăşeşte 1kW putere termica continua)*
1
Centralele nucleare şi alte reactoare nucleare încetează de a mai fi considerate ca atare atunci când
tot combustibilul nuclear şi alte elemente contaminate radioactive au fost îndepărtate definitiv de pe
amplasamentul instalaţiei.
3.7.Instalatii pentru reprocesarea combustibilului nuclear iradiat*
3.8.Instalatii pentru*:
a) producerea sau îmbogăţirea combustibilului nuclear;
b) procesarea combustibilului nuclear iradiat sau pentru procesarea deşeurilor cu nivel ridicat de
radioactivitate;
c) depozitarea finala a combustibilului nuclear iradiat;
d) depozitarea finala a deşeurilor radioactive, exclusiv;
e) stocarea, planificata pentru o perioada mai mare de 10 ani, a combustibilului iradiat sau a
deşeurilor radioactive, pe un amplasament diferit de cel de producţie, exclusiv;
3.9. Construirea liniilor aeriene de tensiune electrica, cu o tensiune de cel puţin 220 kV şi o lungime
de cel puţin 15 km.
4. Producerea şi prelucrarea metalelor
4.1. Instalaţii de prăjire sau sinterizare a minereului metalic (inclusiv a zăcămintelor de sulfuri)*
4.2. Instalaţii integrate pentru producerea fontei sau a otelului (topire primara ori secundara), inclusiv
instalaţii pentru turnarea continua, cu o capacitate ce depăşeşte 2,5t/h*
4.3. Instalaţii pentru prelucrarea metalelor feroase:
a) laminoare la cald cu o capacitate mai mare de 20 t otel brut/h;
b) forje cu ciocane, a căror energie de lovire depăşeşte 50 kJ/ciocan, iar puterea calorica utilizata
este mai mare de 20 MW;
c) aplicarea de straturi protectoare din metal topit, cu o capacitate de tratare mai mare de 2 t otel
brut/ora;
4.4. Turnatorii pentru metale feroase, cu o capacitate mai mare de 20 t/zi;

79
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Activitate şi/sau instalaţie


4.5. Instalaţii pentru:
a) producerea de metale neferoase brute din minereuri concentrate sau materii prime secundare, prin
procese metalurgice, chimice ori electrolitice*;
b) topirea, inclusiv alierea metalelor neferoase şi a produselor recuperate (rafinare, turnatorie, etc.), cu
o capacitate de topire mai mare de 4 t/zi pentru plumb şi cadmiu sau de 20 t/zi pentru toate celelalte
metale;
4.6. Instalaţii pentru tratarea suprafeţelor metalelor şi materialelor plastice prin folosirea procedeelor
electrolitice sau chimice, la care volumul cuvelor de tratare depăşeşte 30 m3
5. Industria materialelor minerale de construcţii
5.1. Instalaţii pentru extracţia azbestului şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului şi a
produselor care conţin azbest*:
a) instalaţii pentru produsele de azbociment;
b) instalaţii pentru materiale de fricţiune;
c) instalaţii pentru alte utilizări ale
azbestului;
5.2. Instalaţii pentru producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de
producţie mai mare de 500 t/zi sau a varului în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie care
depăşeşte 50 t/zi ori în alte tipuri de cuptoare cu o capacitate de producţie mai mare de 50t/zi
5.3. Instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticla, cu o capacitate de topire mai mare
de 20 t/zi
5.4. Instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv pentru producerea fibrelor minerale, cu o
capacitate de topire mai mare de 20 t/zi
5.5. Instalaţii pentru fabricarea produselor de ceramica prin ardere, în special a ţiglelor, cărămizilor,
cărămizilor refractare, dalelor, produselor din ceramica sau porţelan, cu o capacitate de producţie mai
mare de 75 t/zi şi/sau cu o capacitate a cuptoarelor mai mare de 4 m3 şi cu o densitate de încărcare
pentru fiecare cuptor mai mare de 300 kg/m3
5.6. Alte exploatări miniere*:
a) Activităţi miniere cu o capacitate de producţie peste 5 mil. t/an şi suprafaţa perimetrului de
exploatare peste 1000 ha
b) Cariere şi exploatări miniere de suprafaţa, când suprafaţa amplasamentului este mai mare de 25 ha
dar mai mica de 1000 ha
6. Industria chimică şi petrochimică
6.1. Instalaţii chimice integrate*, cum sunt instalaţiile pentru producerea substanţelor pe scara
industriala folosind procese de conversie chimica, în care mai multe unităţi tehnologice alăturate sunt
legate funcţional una de cealaltă şi sunt utilizate pentru:
6.1.1. Producerea substanţelor chimice organice de baza:
a) hidrocarburi (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);
b) hidrocarburi ce conţin oxigen, precum: alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici, esteri, acetati,
peroxizi, răşini epoxidice;
c) hidrocarburi sulfuroase;
d) hidrocarburi ce conţin azot, precum: amine, amide, compuşi azotoşi, compuşi nitro sau azotaţi,
nitrili, cianaţi, sau izocianati;
e) hidrocarburi conţinând fosfor;
f) hidrocarburi halogenate;
g) compuşi organometalici;
h) materiale plastice de baza (fibre polimerice sintetice şi fibre pe baza de celuloza);
i) cauciucuri sintetice;
j) vopsele şi pigmenţi;
k) agenţi de suprafaţa şi agenţi tensioactivi;
6.1.2. Producerea substanţelor chimice anorganice de baza:
a) gaze, ca de exemplu: amoniac, clor sau acid clorhidric gazos, fluor sau acid fluorhidric, oxizi de
carbon, compuşi ai sulfului, oxizi de azot, hidrogen, dioxid de sulf, oxiclorura de carbon;
b) acizi, ca de exemplu: acid cromic, acid fluorhidric, acid fosforic, acid azotic, acid clorhidric, acid
sulfuric, oleum, acizi sulfuroşi;
c) baze, ca de exemplu: hidroxid de amoniu, hidroxid de potasiu, hidroxid de sodiu;

80
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Activitate şi/sau instalaţie


d) săruri, ca de exemplu: clorura de amoniu, clorat de potasiu, carbonat de potasiu, carbonat de sodiu,
perborat, azotat de argint;
e) metaloizi, oxizi metalici şi alţi compuşi anorganici, ca de exemplu: carbura de calciu, siliciu, carbura
de siliciu;
6.1.3. Producerea îngrăşămintelor pe baza de fosfor, azot sau potasiu (îngrăşăminte chimice simple
sau complexe)
6.1.4. Obţinerea produselor de uz fitosanitar şi a biocidelor
6.1.5. Obţinerea produselor farmaceutice de baza folosind procese chimice sau biologice
6.2. Producerea explozibililor
6.3. Instalaţii pentru depozitarea petrolului, a produselor petrochimice sau chimice, cu o capacitate de
cel puţin 200.000 t*
6.4. Construirea conductelor pentru transportul gazelor, petrolului sau al substanţelor chimice, având
un diametru mai mare de 800 mm şi o lungime de cel puţin 40 km.*
7. Industria lemnului şi a hârtiei
7.1. Instalaţii industriale pentru producerea celulozei din cherestea sau materiale fibroase similare
7.2. Instalaţii industriale pentru producerea hârtiei şi a cartonului, cu o
capacitate de producţie mai mare de 20 t/zi*
8. Proiecte de infrastructura
8.1. Construcţia de linii pentru traficul feroviar de lunga distanta*
8.2. Construirea aeroporturilor2 dotate cu o pista principala lunga de cel puţin 2.100 m*
2
Aeroport – aeroporturile care se conformează definiţiei din Convenţia de la Chicago (1944) privind
înfiinţarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (anexa nr. 14).
8.3. Construirea de autostrăzi şi de drumuri expres3*
3
Drumul expres – drumuri care se conformează definiţiei din Acordul european privind arterele
principale de trafic internaţional, din 15 noiembrie 1975.
8.4. Construirea drumurilor noi cu cel puţin 4 benzi sau realinierea şi/sau lărgirea unui drum existent
de doua sau mai puţine benzi pana la 4 sau mai multe benzi, în cazul în care aceste drumuri noi sau
secţiunea lărgita a acestora este de cel puţin 10 km lungime continua
8.5. Căi navigabile interioare şi porturi pentru traficul fluvial interior care permit trecerea vaselor mai
mari de 1.350 t*
8.6. Porturi comerciale, cheiuri pentru încărcare şi descărcare legate de uscat şi porturi exterioare
(exclusiv cheiuri pentru feribot), care permit intrarea vaselor de cel puţin 1.350 t*.
9. Gestiunea deşeurilor
9.1. Instalaţii pentru eliminarea sau recuperarea deşeurilor periculoase*
9.2. Instalaţii pentru incinerarea deşeurilor municipale, cu o capacitate mai mare de 3 t/h*
9.3. Instalaţii pentru eliminarea, inclusiv prin tratare chimica, a deşeurilor nepericuloase, cu o
capacitate mai mare de 50 t/zi
9.4. Depozite controlate de deşeuri, care primesc mai mult de 10 t/zi sau cu o capacitate totala mai
mare de 25.000 t, cu excepţia depozitelor controlate de deşeuri inerte.
10. Alte tipuri de proiecte
10.1. Sisteme de captare a apelor subterane, acolo unde volumul anual de apa captata este de cel
puţin 10 milioane m3*
10.2. Sisteme artificiale de reîncărcare a acviferului, acolo unde volumul anual de apa reîncărcata este
de cel puţin 10 milioane m3
10.3. Lucrări de transfer al resurselor de apa intre bazinele hidrografice, executate în scopul prevenirii
deficitului de apa, pentru un volum anual de apa transferata de cel puţin 100 milioane m3; se
exceptează transferul prin conducte al apei potabile.
10.4. Lucrări de transfer al resurselor de apa intre bazinele hidrografice, pentru un debit mediu
multianual al bazinului de captare de cel puţin 2.000 milioane m3/an şi pentru o cantitate de apa
transferata de cel puţin 5% din acest debit; se exceptează transferul prin conducte al apei potabile.
10.5. Baraje şi lacuri de acumulare cu o cantitate de apa reţinută sau stocata de cel puţin 10 milioane
m3*
10.6. Staţii pentru epurarea apelor uzate pentru aglomerări umane de cel puţin 150.000 echivalent
locuitori4
4
Echivalent locuitori exprima încărcarea cu poluanţi a apelor uzate, conform definiţiei din Hotărârea
Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul

81
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Activitate şi/sau instalaţie


acvatic a apelor uzate.
10.7. Instalaţii pentru pretratare (operaţiuni precum: spălare, albire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor
ori textilelor, cu o capacitate de tratare mai mare de 10 t/zi
10.8. Instalaţii pentru tăbăcirea blănurilor şi a pieilor, cu o capacitate de tratare mai mare de 12 t/
produse finite/zi;
10.9. Industrie alimentara:
a) abatoare cu o capacitate de producere a carcaselor de animale mai mare de 50 t/zi;
b) tratare şi prelucrare în scopul fabricării produselor alimentare din:
- materii de origine animala (altele decât laptele), cu o capacitate de producţie a produselor
finite mai mare de 75 t/zi;
- materii prime vegetale, cu o capacitate de producţie a produselor finite mai mare de 300 t/zi
(valoarea medie trimestriala);
c) tratarea şi prelucrarea laptelui, cu mai mult de 200 t/zi cantitate de lapte (valoarea medie anuala)
intrata în proces;
10.10. Instalaţii pentru eliminarea sau reciclarea carcaselor de animale şi a deşeurilor animale, cu o
capacitate de tratare mai mare de 10 t/zi;
10.11. Instalaţii pentru tratarea suprafeţei materialelor, obiectelor sau produselor, utilizând solvenţi
organici, în particular pentru finisare, placare, acoperire, degresare, impermeabilizare, dimensionare,
vopsire, curăţare sau impregnare, cu o capacitate de consum mai mare de 150 kg/h sau mai mult de
200 t/an.
10.12. Instalaţii pentru producţia de carbon (cărbune sărac în gaze) sau de electrografit prin incinerare
sau grafitizare.
Sursa: ANEXA I.1. a HG 918/2002 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra
mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri (MO
686/17.09.2002)

*Activităţi/instalaţii menţionate în Anexa nr.1 a Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului
în context transfrontieră, adoptata la Espoo la 25 februarie 1991, ratificata prin Legea nr. 22 din 22
februarie 2001.

82
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Anexa 6-3: Lista activităţilor şi/sau instalaţiilor cu potenţial impact semnificativ


asupra mediului care se supun etapei de încadrare în procedura de evaluare a
impactului asupra mediului

Activitate şi/sau instalaţie


1. Agricultura, silvicultura şi piscicultura
a) Proiecte pentru restructurarea exploataţiilor agricole
b) Proiecte pentru utilizarea terenului necultivat sau a suprafeţelor parţial antropizate în scop agricol
intensiv
c) Proiecte de gospodărire a apelor pentru agricultură, inclusiv proiecte de irigaţii şi desecări
d) Împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestiera
e) Defrişare în scopul schimbării categoriei de folosinţa a terenului a suprafeţelor sub 10 ha
f) Instalaţii pentru creşterea intensiva a animalelor din şeptel, altele decât cele incluse în Anexa I.1
g) Crescătorii pentru piscicultura intensiva
h) Recuperarea terenurilor neagricole, inclusiv a celor din mare.
2. Industria extractiva
a) Cariere, exploatări miniere de suprafaţa şi de extracţie a turbei, altele decât cele incluse în Anexa
I.1
b) Exploatări miniere subterane, altele decât cele incluse în Anexa I.1
c) Extracţia mineralelor prin dragare fluviala sau marina
d) Foraje de adâncime, în special:
(i) foraje geotermale;
(ii) foraje pentru depozitarea deşeurilor nucleare;
(iii) foraje pentru alimentarea cu apa, cu excepţia forajelor pentru investigarea stabilităţii solului
e) Instalaţii industriale de suprafaţa pentru extracţia cărbunelui, petrolului, gazelor naturale şi
minereurilor, precum şi a şisturilor bituminoase, altele decât cele incluse în Anexa I.1
3. Industria energetica
a) Instalaţii industriale pentru producerea energiei electrice şi termice, altele decât cele incluse în
Anexa I.1
b) Instalaţii industriale pentru transportul gazelor, aburului şi apei calde; transportul energiei electrice
prin cabluri aeriene, altele decât cele incluse în Anexa I.1
c) Stocarea la suprafaţa a gazelor naturale
d) Stocarea subterana a gazelor combustibile
e) Stocarea la suprafaţa a combustibililor fosili
f) Brichetarea industriala a cărbunelui şi lignitului
g) Instalaţii pentru prelucrarea şi stocarea deşeurilor radioactive, altele decât cele incluse în Anexa I.1
h) Instalaţii pentru producerea energiei hidroelectrice
i) Instalaţii cu care sunt echipate centralele eoliene în scopul producerii energiei.
4. Producerea şi prelucrarea metalelor
a) Instalaţii pentru producerea fontei sau a otelului prin topire primara ori secundara, inclusiv instalaţii
pentru turnarea continua, cu o capacitate de pana la 2,5t/h
b) Instalaţii pentru topirea metalelor feroase:
(i) laminoare la cald cu o capacitate de pana la 20 t otel brut/h
(ii) forjerii cu ciocane, a căror energie de lovire nu depăşeşte 50 kJ/ciocan, iar puterea calorica
utilizata este de pana la 20 MW
(iii) acoperiri metalice de protecţie prin topire, cu o capacitate de tratare de pana la 2 t otel brut/ora
c) Turnatorii de metale feroase, cu o capacitate de pana la 20 t/zi
d) Instalaţii pentru topirea, inclusiv alierea metalelor neferoase, cu excepţia metalelor preţioase, sau
pentru revalorificarea produselor (finisare, turnare în forme etc.), cu o capacitate de topire de pana la 4
t/zi pentru plumb şi cadmiu sau de pana la 20 t/zi pentru toate celelalte metale
e) Instalaţii pentru tratarea suprafeţelor metalice şi a materialelor plastice prin procese chimice sau
electrolitice, la care volumul cuvelor de tratare nu depăşeşte 30 m3
f) Fabricarea şi asamblarea de autovehicule şi fabricarea motoarelor pentru autovehicule
g) Şantiere navale
h) Instalaţii pentru construcţia şi repararea aeronavelor

83
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Activitate şi/sau instalaţie


i) Fabricarea echipamentelor feroviare
j) Forjare la cald prin explozie
k) Instalaţii pentru coacerea şi sinterizarea minereurilor metalice.
5. Industria mineralelor
a) Instalaţii pentru fabricarea cimentului, în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de pana la
500 t/zi sau a varului în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de pana la 50 t/zi ori în alte tipuri
de cuptoare cu o capacitate de producţie de pana la 50 t/zi
b) Instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticla, cu o capacitate de topire de pana la 20
t/zi
c) Instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv producţia fibrelor minerale, cu o capacitate de
topire de pana la 20 t/zi
d) Fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special a ţiglelor, cărămizilor, cărămizilor refractare,
plăcilor, gresiilor ceramice sau porţelanului, cu o capacitate de producţie mai mica de 75 t/zi şi/sau cu o
capacitate a cuptoarelor mai mica de 4 m3 şi cu o densitate de încărcare pentru fiecare cuptor de pana
la 300 kg/m3
6. Industria chimică
a) Tratarea produselor intermediare şi producerea substanţelor chimice, altele decât cele incluse în
Anexa 1A
b) Producerea produselor de uz fitosanitar, produselor farmaceutice, vopselelor şi lacurilor,
elastomerilor şi peroxizilor, altele decât cele incluse în Anexa 1A
c) Instalaţii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice şi chimice, cu o capacitate de pana la
200.000 t.
7. Industria alimentara
a) Fabricarea uleiurilor şi a grăsimilor vegetale, cu o capacitate de producţie a produselor finite de
pana la 300 t/zi (valoarea medie trimestriala) şi animale, cu o capacitate de producţie a
produselor finite de pana la 75 t/zi
b) Ambalarea şi conservarea produselor animale şi vegetale
c) Fabricarea produselor lactate, cu mai puţin de 200 t/zi cantitate de lapte (valoarea medie anuala)
d) Fabricarea malţului şi a berii
e) Fabricarea produselor de cofetărie şi a siropului
f) Abatoare, altele decât cele cuprinse în anexa I.1
g) Instalaţii industriale pentru fabricarea amidonului
h) Fabrici de faina şi ulei de peste
i) Fabrici de zahar.
8. Industria textila, a pielăriei, a lemnului şi hârtiei
a) Instalaţii industriale pentru producerea hârtiei şi a cartonului, cu o capacitate de producţie de pana la
20 t/zi
b) Instalaţii pentru pretratarea (operaţii ca spălarea, albirea, mercerizarea) sau vopsirea fibrelor ori
textilelor, cu o capacitate de tratare de pana la 10 t/zi
c) Instalaţii pentru tăbăcirea/argăsirea pieilor şi blănurilor, cu o capacitate de tratare de pana la 12 t/
produse finite/zi.
9. Industria cauciucului
Fabricarea şi tratarea produselor pe baza de elastomeri.
10. Proiecte de infrastructura
a) Proiecte de dezvoltare a unităţilor industriale
b) Proiecte de dezvoltare urbana, inclusiv construcţia centrelor comerciale şi a parcărilor auto
c) Construcţia cailor ferate, altele decât cele incluse în Anexa I.1, a instalaţiilor de transbordare
intermodala şi a terminalelor intermod
d) Construcţia aerodromurilor, altele decât cele incluse în Anexa I.1
e) Construcţia drumurilor, porturilor şi instalaţiilor portuare, inclusiv a porturilor de pescuit, altele
decât cele incluse în Anexa I.1
f) Construcţia cailor navigabile interioare, altele decât cele incluse în Anexa I.1, lucrări de
canalizare şi lucrări împotriva inundaţiilor
g) Baraje şi alte instalaţii proiectate pentru reţinerea sau stocarea apei pe termen lung, altele decât
cele incluse în Anexa I.1
h) Linii de tramvai, cai ferate subterane şi de suprafaţa, linii suspendate sau linii similare specifice,

84
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Activitate şi/sau instalaţie


utilizate exclusiv sau în principal pentru transportul de persoane
i) Instalaţii de conducte pentru gaze şi petrol, altele decât cele incluse în Anexa I.1
j) Instalaţii de apeducte de lungime mare
k) Lucrări pentru combaterea eroziunii costiere şi lucrări maritime ce pot modifica profilul costier
prin construcţia, de exemplu, de diguri, chei, pontoane, debarcadere sau alte lucrări de apărare
marina, exclusiv întreţinerea şi reconstrucţia unor astfel de lucrări
l) Instalaţii de extracţie a apei subterane şi de reîncărcare artificiala a rezervelor de apa subterana,
altele decât cele incluse în Anexa I.1
m) Lucrări pentru transferul resurselor de apa intre bazine hidrografice, altele decât cele incluse în
Anexa I.1
11. Alte proiecte
a) Piste permanente de curse şi testare a vehiculelor cu motor
b) Instalaţii pentru eliminarea deşeurilor, altele decât cele incluse în Anexa I.1
c) Staţii pentru epurarea apelor uzate, altele decât cele incluse în Anexa I.1 la hotărâre
d) Amplasamente pentru depozitarea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare
e) Depozite de fier vechi, de vehicule uzate, inclusiv deşeuri de vehicule
f) Bancuri de proba pentru motoare, turbine sau reactoare
g) Instalaţii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale
h) Instalaţii pentru recuperarea sau distrugerea substanţelor explozive
i) Centre de ecarisaj.
12. Turism şi recreare
a) Pârtii de schi, instalaţii schilift, telecabine şi amenajările aferente
b) Amenajări marine de agrement
c) Sate de vacanta şi complexuri hoteliere în afara zonelor urbane şi amenajările aferente
d) Campinguri permanente şi amplasamente pentru caravane
e) Parcuri tematice.
13. Modificări sau extinderi de proiecte; proiecte efectuate pentru testări
a) Orice modificare sau extindere de proiecte prevăzute în Anexa I.1 sau în prezenta Anexa, deja
autorizate, executate sau în curs de a fi executate, care poate avea efecte semnificative asupra
mediului
b) Proiectele stabilite în Anexa I.1, efectuate exclusiv sau în principal pentru elaborarea şi testarea
de metode sau produse noi şi care să nu fie utilizate pe o perioada mai mare de 2 ani.
Sursa: ANEXA I.2. a HG 918/2002 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra
mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri (MO
686/17.09.2002)

85
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

7 ORGANIZAREA ŞI DERULAREA CONSULTĂRILOR


PUBLICE
În România nu există încă o legislaţie specifică pentru reglementarea consultării publicului în
cazul proiectelor mari de infrastructură. Consultarea publicului poate fi invocată prin
intermediul altor legi şi reglementări generale, precum şi cadrul instituţional aferent, care
reglementează acest procedeu. Legislaţia existentă poate fi invocată şi în cazul implementării
proiectelor mari de infrastructură.
Pentru a fi mai aproape de înţelesul noţiunii de întâlnire/consultare publică şi obiectivele
acesteia sunt necesare următoarele clarificări privind definiţii ale termenilor utilizaţi:
a) Public – locuitori / plătitori de taxe şi impozite ai comunităţilor, ONG-uri, instituţii,
asociaţii profesionale, agenţi economici, industrie, grupuri de interes (cu scop
comun), în general publicul definit ca sumă de indivizi din comunitate.
b) Consultare publică – procesul de căutare a părerilor publicului şi de schimb de
informaţii în cazul în care acesta poate influenţa procesul de luare a deciziilor,
asociat cu proiecte de dezvoltare regională, politici de dezvoltare, programe şi
servicii care afectează direct sau indirect publicul.
c) Participarea cetăţenilor reprezintă angajarea publicului într-o serie de activităţi şi
de relaţii incluzând comunicarea în două sensuri, educaţie, consultare, parteneriat,
voluntari, reacţii ale acestora, forumuri, implicare în programe, dialog continuu al
căror efect este adăugarea de valoare proiectelor propuse din categoria
infrastructură pentru transportul regional, turism, reabilitarea zonelor industriale şi
infrastructură de afaceri. Întâlnirile pot fi astfel organizate pentru informare publică
sau consultare publică.

7.1 Cadrul legal şi instituţional


Cadrul legal privind consultarea publicului este constituit, în principal, de legislaţia privind
urbanismul şi de cea privind evaluarea impactului asupra mediului.
7.1.1 Cadrul legal
Potrivit prevederilor constituţionale, dreptul cetăţenilor de a avea acces la informaţia de
interes public coroborat cu dreptul libertăţii de exprimare se manifestă şi prin întâlnirile
publice în cadrul comunităţilor. Conform articolului 39 al Constituţiei României - Libertatea
întrunirilor: “Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot
organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme”.
Principalele legi care reglementează consultările publice sunt următoarele:
1) Legea Nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul prevede la art. 5. că –
“Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism trebuie să se desfăşoare cu
respectarea autonomiei locale, pe baza principiului parteneriatului, transparenţei,
descentralizării serviciilor publice, participării populaţiei în procesul de luare a deciziilor,
precum şi al dezvoltării durabile, conform cărora deciziile generaţiei prezente trebuie să
asigure dezvoltarea, fără a compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare
proprie”. În secţiunea „Participarea populaţiei la activităţile de amenajare a teritoriului şi
de urbanism”, articolele conţinute prevăd:
• “Art. 57. - (1) Participarea populaţiei la activitatea de amenajare a teritoriului şi de
urbanism se realizează prin: a) informarea populaţiei; b) consultarea populaţiei; c)
alte forme de participare prevăzute de lege.

86
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• (2) Cetăţenii pot participa la activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism,


individual sau prin asociere, în condiţiile legii.
• Art. 59. - Informarea populaţiei este activitatea prin care se fac publice: a)
obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi
dezvoltarea urbanistică a localităţilor; b) intenţiile autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale privind elaborarea unor documentaţii de amenajare a teritoriului şi
de urbanism, precum şi scopul pentru care acestea sunt elaborate; c) conţinutul
documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism care urmează să fie
supuse aprobării, conform legii.
• Art. 60. - Consultarea populaţiei este procesul prin care aceasta îşi exprimă
opţiunile şi opiniile privind prevederile programelor de amenajare a teritoriului şi de
dezvoltare urbanistică a localităţilor, precum şi cele cuprinse în documentaţiile de
amenajare a teritoriului şi de urbanism, în cadrul procesului de elaborare şi aprobare
a acestora, şi se realizează prin publicarea procedurii de desfăşurare a consultării şi
desfăşurarea anchetei publice.
• Art. 61. - Informarea şi consultarea populaţiei se desfăşoară diferenţiat, în funcţie de
amploarea şi de importanţa documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de
urbanism, potrivit procedurilor stabilite de Ministerul Lucrărilor Publice,
Transporturilor şi Locuinţei. “
2) Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prevede în art. 43, paragraful 2 că
“Problemele privind bugetul local, administrarea domeniului public şi privat al comunei sau al
oraşului, participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de
cooperare transfrontaliera, organizarea şi dezvoltarea urbanistica a localităţilor şi amenajarea
teritoriului, precum şi cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice,
organizaţii neguvernamentale, persoane juridice române sau străine se vor discuta
întotdeauna în şedinţă publică. În legătură cu aceste probleme primarul poate propune
consultarea cetăţenilor prin referendum, în condiţiile legii.”
Legea cuprinde de asemenea modul de utilizare a terenurilor aferente edificării construcţiilor
din proiectele propuse, terenuri care nu pot fi decât cele din domeniul public sau privat al
autorităţilor locale şi care pot fi concesionate (art. 10). Legea nr. 33/1994 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică se utilizează în cazuri speciale, când proiectul nu poate fi
promovat întrucât încalcă proprietatea privată. Potrivit acestei legi se pot transfera terenurile
din domeniul privat în domeniul public. Acest lucru se poate face de asemenea prin acte de
drept civil.
3) Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică asigură
deschiderea administraţiei publice către cetăţeni prin intermediul a două mecanisme
importante:
- participarea publicului la procesul de elaborare a reglementărilor;
- participarea publicului la procesul de luare a deciziilor.

4) Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului prevede la art. 11, paragraful g că pentru
obiectivele a căror realizare influenţează mediul natural (depozite de materiale toxice,
depozitări necontrolate de deşeuri menajere, producerea de substanţe care afectează
sănătatea publică etc.) ”Autoritatea pentru protecţia mediului organizează şi decide aplicarea
fazelor procedurii [...] prin aducerea la cunoştinţă şi dezbaterea publică a raportului privind
studiul de impact asupra mediului; consemnarea observaţiilor şi a concluziilor rezultate”.
Articolul 12 al aceleiaşi legi menţionează: ”Procedura de autorizare este publică.
Mediatizarea proiectelor şi activităţilor pentru care se cere acord sau autorizaţie şi a studiilor
de impact, precum şi dezbaterea publică se asigură de către autoritatea pentru protecţia
mediului”. Legislaţia care reglementează participarea publicului la luarea deciziilor privind
mediu înconjurător este detaliată în subcapitolul 7.4 al acestui manual.
Proiectele mari de infrastructură regională, depuse în cadrul programului PHARE trebuie să
îndeplinească condiţiile legilor expuse mai sus.

87
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

7.1.2 Cadrul instituţional


Participarea populaţiei se face în cadrul unor întâlniri ai căror organizatori sunt reprezentanţii
administraţiei locale (Consiliul Judeţean, Consiliul Local) aşa cum este exprimat în Legea
amenajării teritoriului şi urbanismului nr. 350/2001, art. 58. ”Autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale asigură organizarea şi desfăşurarea procesului de participare a populaţiei
în cadrul activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. ”
În legea administraţiei publice nr. 215/2001 art. 68, paragraful 1 punctele c) şi k) se
menţionează că Primarul ”poate propune Consiliului Local consultarea populaţiei prin
referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza Hotărârii Consiliului
Local el ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condiţiile legii;” şi ” ia măsurile
prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor publice;” art. 85 paragraful 1, punctul i
prevede că ”Secretarul primăriei îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii
principale: [...] asigură aducerea la cunoştinţa publică a hotărârilor şi dispoziţiilor cu caracter
normativ”.
“Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică prevede în
articolul 7 anunţul publică de către autoritatea în cauză, cu minim 3 zile înainte de
desfăşurarea unei şedinţe publice. Anunţul va conţine data şi ora întâlnirii, precum şi ordinea
de zi, prin afişare la sediul şi pe site-ul propriu şi prin transmitere către mass-media.
Persoana desemnată pentru relaţia cu societatea civilă va fi responsabilă atât de difuzarea
anunţului cât şi de invitarea specială a anumitor persoane.”
În cazul în care proiectele supuse finanţării au impact asupra mediului natural organizatorul
dezbaterii publice este Agenţia de Protecţie a Mediului - APM conform Legii protecţiei
mediului nr. 137/1995. Modul concret de dezbatere publică de către APM este explicat
ulterior.
Activitatea de organizare nu este numai dreptul exclusiv al instituţiilor menţionate mai sus, ea
putând fi făcută şi la iniţiativele unor lideri ai comunităţilor locale sau ONG-uri, agenţi
economici în virtutea dreptului de exprimare asupra unor probleme de interes public (art. 36
din Constituţie privind dreptul de întrunire).
Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România prevede existenţa unor
programe de dezvoltare regională. Obiectivul acestora conform art. 2, punctele a şi c este:
„a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate, prin
recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate”; „c) corelarea
politicilor şi activităţilor sectoriale guvernamentale prin stimularea iniţiativelor şi prin
valorificarea resurselor locale şi regionale”.
Proiectele mari de infrastructură regională vor îmbunătăţi infrastructura de turism, de
transport regional, vor reabilita zonele industriale în declin şi vor dezvolta infrastructura de
afaceri. Proiectele respective sunt consemnate în documentele de planificare a dezvoltării
teritoriului:
• planurile urbanistice generale (PUG), (eventual în planul urbanistic zonal - PUZ),
• planul de amenajare a teritoriului judeţean - PATJ,
• planul de amenajare a teritoriului zonal - PATZ şi
• planul de amenajare a teritoriului naţional - PATN
Conform art. 42, paragraful 1 din Legea amenajării teritoriului şi urbanismului nr. 350/2001,
art. 42. - (1) „Planul de amenajare a teritoriului judeţean are caracter director şi reprezintă
expresia spaţială a programului de dezvoltare socio-economică a judeţului. Planul de
amenajare a teritoriului judeţean se corelează cu Planul de amenajare a teritoriului naţional,
cu Planul de amenajare a teritoriului zonal, cu programele guvernamentale sectoriale,
precum şi cu alte programe de dezvoltare.“

88
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Derularea ulterioară a propunerii de proiect, pentru ca acesta să devină viabil, conţine faza
de dezbatere/informare în întâlnirile publice. În cadrul acestora se regăsesc şi operaţiile pe
care trebuie să le efectueze organele administraţiei locale cum ar fi “stabilirea bugetelor
locale” conform art. 43 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în care se includ
valori pentru contribuţia locală (SF, obţinere CU, avize şi AC).

7.2 Mecanismul consultării publicului


7.2.1 Obiectivele şi principii
Întâlnirile publice pentru proiectele mari de infrastructură regională au diferite obiective astfel
că strategiile utilizate în acest scop variază de la simplu la complex incluzând selecţia
participanţilor şi dezvoltarea agendei de lucru. Ele au drept obiect:
- rezolvarea problemelor privind tipul şi categoria proiectului;
- luarea deciziilor privind amplasamentele, sursele de finanţare şi modul de participare
a beneficiarilor de proiect;
- raportarea şi prezentarea informaţiilor privind diversele aspecte în cadrul derulării
proiectului;
- planificarea, etapizarea şi responsabilităţile participanţilor la proiect;
- reacţii şi evaluare;
- orice altă combinaţie a celor de mai sus.
Obiectivul întâlnirilor publice în cadrul derulării programelor finanţate din diverse surse este
acela de a creşte coeziunea comunităţilor beneficiare ale proiectului în a se organiza la nivel
local pentru preluarea de informaţii benefice acesteia, prelucrarea lor şi stabilirea unui punct
de vedere/hotărâre ce cuprinde efortul local privind subiectele sau tematica întâlnirii.
În cadrul consultărilor publice se utilizează următoarele principii:
a) diseminarea informaţiei: furnizarea informaţiei permite oamenilor să se gândească
la probleme, la implicaţii şi să-şi formuleze punctele de vedere. Un public informat
va fi capabil să contribuie în mod decisiv la realizarea proiectului şi va avea
încredere mai mare în cel care propune proiectul.
b) solicitarea informaţiilor: dovedeşte experienţa trecută a publicului cu autorităţile şi
poate iniţia un dialog constructiv.
c) coordonarea: abilitatea de a conduce consultări publice eficiente depinde de cum
apreciază membrii echipei beneficiile consultării, cum îşi înţeleg rolurile şi cum
cooperează unul cu altul. O echipă bine integrată cu roluri şi responsabilităţi bine
definite poate facilita dialogul.
d) angajarea publicului în dialog: Consultarea publică implică angajarea oamenilor în
dialog - un flux de informaţii şi idei în două sensuri între cel care propune proiectul
şi participanţi pentru a-şi exprima părerile. Participarea la dialog în stadiul incipient
al procesului permite detectarea oricărui potenţial conflict serios şi ar ajuta la
rezolvarea problemelor înainte de a se ajunge la conflict, reducând pierderile
financiare datorate întârzierilor.

89
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

7.2.2 Mijloace şi faze de organizare


Pentru realizarea întâlnirilor se folosesc mijloace de informare în anumite faze. Acestea se
pot etapiza astfel:
I. înainte de întâlnire:
o clarificarea tematicii /obiectivelor, determinarea scopului întâlnirii şi tipul ei;
o obiectivele şi evoluţia în timp a tematicii limitând totul la o activitate ce poate fi
făcută într-o oră sau mai puţin pentru obţinerea unei păreri fundamentale a
publicului;
o stabilirea/identificarea participanţilor la întâlnire;
o asigurarea cu mijloace de informare care pot contribui la dezbateri şi
instrucţiuni specifice ale întâlnirii, cum ar fi descrieri ale propunerilor de
proiect;
o asigurarea mijloacelor de informare (logistică) incluzând locaţia şi necesarul
de echipamente.
II. în timpul întâlnirii
o precizarea restricţiilor pentru menţinerea unui climat de lucru în timpul întâlnirii
(eliminarea elementelor perturbatoare – telefoane etc.);
o respectarea agendei de lucru în ordinea propusă a subiectelor;
o monitorizarea permanentă a timpului propus pentru desfăşurarea întâlnirii;
o acceptarea, în cadrul desfăşurării întâlnirii, a unor probleme conexe tematicii
şi încurajarea tuturor participanţilor la comunicare;
o stabilirea unor concluzii parţiale pe elementele tematicii/subiectelor şi a unei
agende viitoare de lucru (cu precizarea datei).
III. după întâlnire
o implementarea deciziilor întâlnirii (calendar viitor de lucru, sarcini pentru
participanţi, informarea populaţiei etc.).
O întâlnire fructuoasă, conform celor precizate mai sus, se obţine prin mijloace de informare.
Printre acestea sunt:
- scrisori şi/sau mesaje telefonice către indivizi potenţial afectaţi de proiect inclusiv
proprietarii de terenuri;
- scrisori către persoanele sau grupurile de interes;
- publicitate în ziarele locale;
- conferinţe şi comunicate de presă;
- telefon linie verde referitoare la proiect privind opiniile populaţiei;
- ecrane permanente şi centre de informare;
- zile de discuţii ale comunităţii în locuri publice;
- pagina de web.
7.2.3 Participanţii la consultare
a. Structuri organizate – administraţia publică
La adunările publice pentru promovarea/derularea proiectelor mari de infrastructură regională
participă consilieri locali /reprezentanţi ai comunităţilor fără consilieri locali, furnizorii utilităţilor
publice (apă, energie, gaz, poştă, telecomunicaţii, căi ferate etc.), furnizori ai serviciilor locale
(transport public, manageri ai centrelor comerciale, reprezentanţi ai organizaţiilor
neguvernamentale - ONG), proprietari ai terenurilor din zonă, reprezentanţi ai plătitorilor de
taxe şi impozite implicaţi în crearea unei comunităţi eficiente. Legislaţia română confirmă în
legile specifice acest fapt după cum urmează: Legea administraţiei publice nr. 215/2001 la
articolul 145 precizează că la nivelul fiecărui judeţ şi în municipiul Bucureşti se organizează o
comisie consultativă „formată din: prefect şi preşedintele consiliului judeţean; subprefect şi
vicepreşedinţii consiliului judeţean; secretarul general al prefecturii şi secretarul general al
judeţului; primarul municipiului reşedinţă de judeţ, respectiv primarul general, viceprimarii şi
secretarul general al municipiului Bucureşti; primarii oraşelor şi comunelor din judeţ, respectiv

90
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

primarii sectoarelor municipiului Bucureşti; şefii serviciilor publice descentralizate ale


ministerelor şi ale celorlalte organe centrale organizate la nivelul judeţului sau al municipiului
Bucureşti; şefii compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al Consiliului Judeţean,
respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti; conducătorii regiilor autonome de
interes judeţean, ai sucursalelor regiilor autonome de interes naţional şi ai societăţilor
naţionale din judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti, precum şi conducătorii altor
structuri organizate în judeţ sau în municipiul Bucureşti.
La lucrările comisiei consultative pot fi invitate şi alte persoane a căror prezenţă este
considerată necesară.” Membrii comunităţii pot participa independent sau prin asociere la
întâlnirile publice”. Legislaţia româneasca permite acest mod de lucru prin precizările din
articolele 57 al Legii amenajării teritoriului şi urbanismului nr. 350/2001 sau ale art. 55 din
Legea administraţiei publice nr. 215/2001 care precizează că “locuitorii comunităţilor care nu
au reprezentant în consiliile locale vor fi reprezentaţi la şedinţele de consiliu de un delegat”.
Art. 3 din aceeaşi lege precizează la paragraful 3 că dreptul de a acţiona al administraţiei
publice locale nu aduce “atingere posibilităţii de a recurge la consultarea locuitorilor prin
referendum sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor la treburile publice în
condiţiile legii” iar la acelaşi articol paragraful 4 precizează că “prin colectivitatea locala se
înţelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ teritorială”. Comisia astfel constituită
dezbate şi îşi însuşeşte programul orientativ de dezvoltare economico-socială a judeţelor pe
baza propunerilor Consiliului Local (CL) din localităţile componente comunicându-l serviciilor
publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale, filialelor din judeţ ale
regiilor autonome şi ale societăţilor naţionale, regiilor autonome de interes local, societăţilor
comerciale şi serviciilor publice de interes local şi autorităţilor publice locale şi judeţene. Art.
148 din aceeaşi lege consemnează faptul că în fiecare judeţ “se constituie un comitet
operativ consultativ format din prefect şi preşedintele CJ, subprefect şi vicepreşedinţii CJ,
secretarul general al prefecturii, secretarul general al judeţului şi primarul municipiului
reşedinţă de judeţ”.
b. Grupuri ţintă
Factorii de decizie consemnaţi mai sus trebuie să ţină seama, în cadrul activităţii proprii, de
interesul comun al grupurilor comunitare pentru rezolvarea problemei sau atingerea
obiectivului proiectului. Aceşti factori interesaţi pot fi:
- grupuri de interes – sunt cele afectate pozitiv sau negativ de soluţia sau etapele
derulării proiectului şi au interes în soluţionarea proiectului (membrii comunităţii).
- grupuri de competenţă - sunt grupurile constituite din specialişti care au cunoştinţe,
deţin informaţii şi pot expertiza operaţiile proiectului în derularea să (persoane în
cadrul comunităţii care au cunoştinţe de specialitate din domeniul proiectului).
- grupuri de sprijin - sunt constituite din componenţi ai comunităţii sau reprezentanţi ai
acestora care, chiar dacă nu au un interes în soluţionarea favorabilă a proiectului,
devin susţinători ai acestuia (reprezentanţi ai autorităţilor locale care, deşi nu au
interes direct, susţin realizarea proiectelor în baza atribuţiilor de serviciu), ONGuri.
- grupuri de decizie - sunt formate din specialişti sau persoane de care depinde luarea
unor decizii în ceea ce priveşte îndeplinirea operaţiilor/fazelor proiectului (se regăsesc
la nivelul comisiilor administrative şi reprezentanţi ai MIE).
- grupuri de transfer de informaţii şi comunicare - sunt grupurile în afara comunităţilor
care deţin informaţii relevante pentru soluţionarea problemelor şi pot ajuta în procesul
de transmitere de informaţii (specialiştii pe domenii: facilitatori, proiectanţi,
supervizor).

91
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

7.2.4 Subiecte prezentate în cadrul întâlnirilor publice; localizare şi


durată
Obiectul întâlnirii publice este acela de informare a populaţiei sau de consultare a acesteia.
Subiectele prezentate în cadrul adunărilor publice pentru proiecte mari de infrastructură
regională vor fi dezvoltate pe baza obiectivelor propuse în planul de dezvoltare regională
aprobat pentru fiecare regiune. Selecţia proiectelor propuse spre dezbatere va fi făcută de
aşa natură încât să ţină seama de criteriile de eligibilitate cuprinse în Ghidul Solicitantului –
infrastructură mare regională şi anume:
- aplicantul este Consiliu Judeţean, Consiliu Local, Compania Naţională de Autostrăzi
şi Drumuri Naţionale din România – S.A. sau asociere de Consilii Locale/Judeţene şi
proprietar al terenului şi infrastructurii aferente”stabilirea contribuţiei locale;
- certificarea faptului că obiectivul final va rămâne de domeniu public cel puţin 5 ani
după încheierea lucrărilor;
- existenţa studiului de fezabilitate - SF întocmit conform legislaţiei româneşti şi nu mai
vechi de un an;
- existenţa unei asociaţii să se consemneze în documente semnate de persoane
autorizate;
- declaraţie asupra proprietăţii obiectivului care este propus pentru finanţare;
- declaraţie pe propria răspundere privind nefinanţarea proiectului propus de către alţi
potenţiali finanţatori;
- probleme legate de impactul asupra mediului;
- tipurile de proiecte eligibile.

A spune

A fi informat în
permanenţă A întreba

A asculta

Figura 7-1: Schema fluxului de informaţii la o întâlnire publică

92
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Proiectele eligibile de infrastructură regională, finanţate prin programul PHARE sunt supuse
discuţiei publice de către Consiliul Local, ca beneficiar direct al lucrărilor propuse. Misiunea
acestuia este de a le aduce la cunoştinţa locuitorilor comunităţii, conform art. 40, aliniat 6 din
Legea administraţiei publice nr. 215/2001 intenţia de a se realiza un astfel de proiect.
Conform celor prezentate mai sus, la întâlnirile publice unde se discută proiecte eligibile,
locul de întâlnire este la reprezentanţii administraţiei locale. Şedinţa CL poate fi considerată
ca fiind de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor membrilor
comunităţii, de aceea convocarea membrilor CL se face deîndată iar la invitaţia de şedinţă
conform art. 40, aliniat 5 se va preciza data, ora, locul desfăşurării şi ordinea de zi a acesteia.
Obiectivul întâlnirii este eficienţa consultării (durata scurtă, concluzii pertinente). În acest
scop trebuie ca participanţilor să li se furnizeze informaţii despre proiect (locaţie, valoare,
eficienţă, mod de participare al comunităţii, efect social), reacţiile participanţilor să fie
selectate (cele care sunt în concordanţă cu obiectivul propus) şi explicarea să fie detaliată
conform întrebării participanţilor. Informaţiile care nu pot fi comunicate trebuie preluate şi
stabilită o viitoare întâlnire pentru explicaţii suplimentare.
7.2.5 Moderatori, rezultate ale întâlnirilor şi documente încheiate
Printre condiţiile necesare obţinerii unor rezultate favorabile promovării propunerilor de
proiecte mari de infrastructură regională sunt cele cu privire la modul de procedură, calităţile
de lider ale participanţilor la întâlnirile publice precum şi calităţile de moderator ale persoanei
care conduce adunarea. Acesta (moderatorul) este obligat să cunoască în detaliu
propunerea de proiect supusă dezbaterii, performanţele pe care trebuie să le atingă acesta
precum şi eficienţa aplicării proiectului în cadrul comunităţii. Nu este lipsit de interes ca
moderatorul să posede calităţi de lider şi de comunicare cu grupuri eterogene de persoane.
Moderatorul trebuie să posede arta de a se exprima cât mai eficient, respectiv nu va vorbi
decât atunci când expune probleme bine fondate adoptând o atitudine pozitivă cu deplină
siguranţă, având în spatele acestora, în subsidiar, împuterniciri oficiale şi anumite calităţi
care oferă autoritate autentică. În acest fel el inspiră respectul participanţilor, antrenează
participanţii fără vreo coerciţie impunând disciplină în derularea întâlnirii. El trebuie să aibă
bunăvoinţă şi înţelegere faţă de participanţi având o atitudine calmă indiferent de ceea ce se
întâmplă, fiind concentrat asupra dialogului, evitând atitudinea rigidă, menţinând în
permanenţă contactul cu participanţii/partenerii de dialog, vorbind convingător, fără
exagerări. Nominalizarea acestuia în cadrul întâlnirilor publice trebuie efectuată de către
reprezentanţii administraţiei interesate în realizarea proiectului. Dialogul pe care îl va purta cu
interlocutorii va trebui să urmeze de regulă următorii paşi:
- precizarea problemei asupra căreia se va discuta. Se va avea mereu în vedere
scopul care trebuie atins;
- interlocutorul va fi lăsat să se exprime liber, încurajat să spună ceea ce îl preocupă.
Discuţia va fi condusă şi controlată, canalizând-o către scopul propus prin observaţii
concrete şi întrebări suplimentare;
- se vor evita contrazicerile directe şi în special cearta, solicitând interlocutorului
argumente în plus faţă de ceea ce spune;
- întrebărilor puse din public li se vor da răspunsuri clare şi precise pentru eliminarea
oricăror neînţelegeri;
- la sfârşitul întâlnirii se vor prezenta, pe scurt, punctele comune la care s-a ajuns; se
va urmări să se obţină acordul participanţilor;
- despărţirea amiabilă de participanţi şi stabilirea unei eventuale noi întâlniri pentru
discutarea problemelor asupra cărora nu s-a ajuns la consens;

93
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Rezultatele întâlnirilor publice se consemnează de regulă în procese verbale conţinând


data întâlnirii, obiectul întâlnirii, organizator, numărul de participanţi şi moderatorul, discuţii pe
marginea materialului informativ, confirmarea prin semnătură a participanţilor/liderilor locali.
Dacă întâlnirea publică este pentru informare, procesul verbal se anexează de către secretar
Hotărârii de CL pentru a cărui informare s-a organizat întâlnirea. Dacă întâlnirea are caracter
consultativ atunci procesul verbal conţine în plus şi concluziile întâlnirii, etapele ulterioare
datei întrunirii şi propuneri semnificative care pot influenţa decizia asupra materialului
consultat, responsabilităţi privind luarea deciziei (CJ, CL, regii naţionale etc.). Acest proces
verbal este transmis de către primar organismelor cu putere de decizie. Persoana a cărei
obligaţie este întocmirea procesului verbal este secretarul CL, conform obligaţiilor de
serviciu stabilite prin Legea privind administraţia publică locală nr. 215/2001, art. 49.

7.3 Paşii de urmat pentru consultarea publicului în cazul proiectelor mari


de infrastructură regională
7.3.1 Pregătirea tematicii şi a mijloacelor de informare
Investiţiile mari de infrastructură regională pot fi clasificate din punct de vedere al pregătirii
tematice în următoarele categorii:
a) Proiecte care implică executarea de construcţii în beneficiul comunităţii şi care
parcurg paşi clasici ai investiţiilor de construcţii conform procedurilor existente
(vezi Anexa 7-1 - scenariu proiecte locale).
b) Proiecte care implică modificări ale construcţiilor existente, pentru realizarea
unor activităţi diferite de cele pentru care au fost construite iniţial. Aceste
proiecte impun şi existenţa unor anchete sociale în prealabil declanşării acţiunii
de întocmire a proiectelor, anchete al căror subiect este acceptarea sau
neacceptarea de către comunitate a noilor activităţi. Anchetele sociale se vor
realiza de către ONG-uri, organisme abilitate şi/sau echipe constituite din
membrii comisiei consultative la nivel judeţean (Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001). După realizarea anchetelor sociale se va consulta publicul
pentru tipul de proiect care poate fi propus pentru finanţare.
c) Proiecte de creare şi dezvoltare a activităţilor unor întreprinderi mici şi mijlocii
care să valorifice resursele materiale şi umane aflate în zonă.
Organizatorul întâlnirilor publice este, conform legii, primarul (art. 68 paragraf k, legea
administraţiei publice nr. 215/2001). În acest scop acesta împreună cu personalul din
subordine (secretar şi ceilalţi funcţionari ai primăriei) conform art. 85, aliniatele h,i pregăteşte
materialele care vor fi obiect al informării/ consultării, după ce, în prealabil au fost efectuate
anchetele sociale menţionate mai sus. În această categorie intră problemele privind bugetul
local, administrarea domeniului public şi privat al localităţii, participarea la programele de
dezvoltare judeţeană, regională, sau cooperare transfrontaliera, organizarea şi dezvoltarea
urbanistica a localităţii şi teritoriului (art. 43, paragraf 2 din Legea nr. 215/2001). Aceste
materiale sunt incluse pe o ordine de zi similar şedinţelor Consiliilor locale şi sunt aduse la
cunoştinţa publicului folosind mijloace de informare mass - media.
Conform Legii administraţiei publice nr. 215/2001, la convocarea preşedintelui CJ acesta se
întruneşte în şedinţe ordinare sau extraordinare (art. 106). De aceea dacă solicitantul este
Consiliu Judeţean, organizatorul întâlnirilor publice este preşedintele CJ care, împreună cu
personalul din subordine pregăteşte materialele care vor fi obiect al informării/ consultării,
după ce, în prealabil au fost efectuate anchetele sociale menţionate mai sus.
Întâlnirile publice de informare se referă la existenţa unor fonduri care pot fi atrase şi a
condiţiilor de finanţare sau la mediatizarea unor proiecte finanţate cu succes din astfel de
fonduri. Publicul poate fi informat de existenţa unor ONG, grupuri de locale interesate în
realizarea proiectelor, precum şi de sarcinile şi obligaţiile administraţiei locale fără a se omite

94
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

lansarea cererii de sprijin din partea membrilor comunităţilor în realizarea proiectelor. Se


obţine astfel un transfer de informaţii, cunoştinţe, abilităţi şi atitudini ale liderilor locali sau
membrilor comunităţii pentru îndeplinirea obiectivului propus. Întâlniri publice din aceasta
categorie se fac şi cu prilejul lansării proiectului sau/şi încheierea unor faze intermediare ale
proiectului, prezentându-se graficul de derulare, modul de monitorizare atât din partea CL cât
şi din partea CJ prin persoane numite prin Hotărâri ale acestora.
În cazul întâlnirilor publice de consultare, în pregătirea tematicii se va ţine seama de
următoarele etape:
1. Stabilirea motivelor consultării.
2. Stabilirea subiectelor consultării.
3. Stabilirea publicului participant la întâlnire (grupurile de interes).
4. Modul de răspuns al participanţilor.
5. Data organizării întâlnirii publice.
6. Stabilirea moderatorului.
7. Modul de folosire a concluziilor întâlnirii (raport pentru obţinerea de fonduri ş.a.m.d.).
8. Metode de implicare a publicului în stabilirea unei concluzii obiective sau structura
organizatorică de sprijin din partea comunităţii.
9. Evaluarea costurilor proiectului (eligibile şi neeligibile) şi a surselor financiare fezabile
(bani, natură, donaţii, sponsorizări, participare voluntară cu muncă).
7.3.2 Alegerea locaţiei, participanţi, nivel social, competenţe
Locaţia se stabileşte de către organizatorii întâlnirii în funcţie de numărul de persoane posibil
a participa. Numărul acestora şi categoria grupurilor de interese depind de tematica şi de
rezultatele probabile ale întâlnirii. În selectarea participanţilor, organizatorul trebuie să ţină
seama de profesionalismul acestora, de nivelul de cunoştinţe legate de tematică, puterea de
decizie şi măsura în care sunt interesaţi de soluţionarea pozitivă a propunerilor din tematică.
Şedinţele vor fi ţinute în cea mai încăpătoare sală de consiliu din incinta instituţiei sau, în
cazul în care interesul manifestat pentru şedinţă este mare, în alte săli din localitate, care să
permită accesul unui număr cât mai mare de persoane. Şedinţele care prezintă mai mare
interes pot fi transmise în direct prin intermediul posturilor radio-TV locale.
În cadrul pregătirii întâlnirilor publice organizatorul stabileşte şi rolurile, respectiv moderator,
secretar etc. Dintre participanţi nu trebuie omişi reprezentanţii regionali, reprezentanţi din
comisia judeţeană consultativă şi eventualii parteneri implicaţi în dezbaterea tematicii, de a
căror părere depinde luarea unei decizii, respectând influenţa acestora în parcurgerea şi
realizarea fazelor proiectului.
Minuta încheiată dupa fiecare şedinţă publică include votul fiecărui membru asupra
chestiunilor dezbătute, cu excepţia cazului în care votul a fost declarat secret. Minuta astfel
întocmită va fi publicată la sediul autorităţii publice şi pe site-ul propriu.
Detalierea fazelor se face conform tipului de întâlnire, a tematicii stabilite şi obiectului
acesteia conform precizărilor anterioare.

95
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Tabelul 7-1: Fazele proiectului în funcţie de nivelul implicării comunitare


Fazele Proiectului de investiţii

Funcţionarea
Matricea Participării IniţiereÎ Planificare Î Implementare Î
şi Întreţinere

AUTO AJUTORARE Comunitatea Comunitatea Comunitatea Comunitatea


Controlul comunităţii iniţiază planifică implementează întreţine
singură singură singură proiectul singură
acţiunea proiectul proiectul
PARTENERIAT Autorităţile & Autorităţile & Autorităţile & Autorităţile &
Activităţi şi luarea de comunităţile comunităţile comunităţile comunităţile
Nivel al implicării comunitare

decizii în comun iniţiază planifică şi implementează întreţin


împreună elaborează împreună proiectul împreună
acţiunea împreună proiectul
proiectul
CONSULTARE Autorităţile Autorităţile Autorităţile Autorităţile
Autorităţile solicită iniţiază planifică implementează întreţin
opiniile comunităţii acţiunea proiectul după proiectul cu proiectul cu
după consultarea consultarea consultarea
consultarea comunităţii comunităţii comunităţii
comunităţii
INFORMARE
O singură direcţie a Autorităţile Autorităţile Autorităţile Autorităţile
circulaţiei iniţiază planifică şi implementează întreţin
informaţiilor în acţiunea elaborează singure proiectul singure
relaţiile publice singure proiectul
proiectul
Sursă: Manualul de planificare comunitară; N. Waites

7.3.3 Materiale informative puse la dispoziţia participanţilor


În scopul informării participanţilor cu privire la tematica întâlnirii publice, organizatorul întâlnirii
asigură distribuirea prealabilă a materialelor fiecărui participant constituit în reprezentant al
unui grup de interese a cărui influenţă în luarea deciziei este mai mare. În sala de
desfăşurare a întâlnirii publice sunt expuse planşe informative conţinând detalii cu privire la
tematica întâlnirii, diagrame, a căror formă şi conţinut pot ajuta la luarea deciziei, machete
etc. Pot fi distribuite chestionare pentru preluarea părerilor participanţilor care vor fi colectate
şi prelucrate după terminarea întâlnirii.
Pentru lucrări de infrastructură legate de turism, materialele puse la dispoziţia
publicului vor avea accent referitor la:
- informaţii privind amplasamentul obiectivelor;
- impactul implementării proiectului asupra mediului;
- capacitatea de servicii a agenţilor economici din zonă şi posibilităţi de creştere a
activităţii acestora;
- tipurile de proiecte care pot fi finanţate (lucrări de reabilitare, îmbunătăţire a
infrastructurii de acces (drumuri – incluzând poduri/căi ferate/infrastructură pentru
transportul fluvial), reabilitarea ecologică a zonelor publice cu valoare turistică
(reabilitări de lacuri, parcuri publice etc.), reabilitarea zonelor urbane de valoare
turistică ridicată (incluzând reabilitarea străzilor în zone balneoclimaterice de interes
turistic, reabilitarea centrelor istorice şi zonelor pietonale în oraşe cu valoare istorică
şi culturală), accese către resursele minerale şi saline, spaţii de recreare şi odihnă

96
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

pentru utilizarea izvoarelor, reabilitarea reţelelor pentru alimentarea şi colectarea


izvoarelor minerale (publice), reabilitarea şi crearea parcurilor balneare, îmbunătăţirea
infrastructurii salinelor şi îmbunătăţiri ale infrastructurii însoţitoare şi achiziţia
echipamentelor esenţiale aflate în proprietatea autorităţilor locale perspective privind
ocuparea forţei de muncă din zonă în timpul şi după terminarea proiectului;
- gradul probabil de utilizare a elementelor de infrastructură executate.
Pentru lucrări de transport regional:
- informaţii privind amplasamentul;
- lucrări necesare;
- tipul de lucrări care pot fi finanţate (reabilitarea (incluzând măsuri de siguranţă) sau
construcţia de noi linii de centură, rute ocolitoare sau de legătură care duc la devierea
traficului din centrele oraşelor, construcţia şi modernizarea drumurilor judeţene
existente, măsuri de siguranţă a drumurilor ca parte a unui proiect de drumuri)”
- perspective privind ocuparea forţei de muncă din zonă în timpul şi după terminarea
proiectului;
- gradul probabil de utilizare al elementelor de infrastructură executate;
- obligaţii ale comunităţii locale privind întreţinerea obiectivelor finanţate.
Pentru lucrări de reabilitare a zonelor industriale;
- elementele modificatoare ale construcţiilor din zona supusă reabilitării;
- perspective privind ocuparea forţei de muncă din zonă în timpul şi după terminarea
proiectului;
Pentru lucrări de infrastructură de afaceri:
- enumerarea activităţilor productive care pot fi dezvoltate;
- spaţii/utilităţi puse la dispoziţie;
- perspective privind ocuparea forţei de muncă din zonă în timpul şi după terminarea
proiectului;
7.3.4 Documente încheiate şi difuzarea lor
Discuţiile şi rezultatul întâlnirii publice sunt consemnate într-un proces verbal conform celor
prezentate mai sus. Din categoria concluziilor prezentate în procesele verbale pot fi regăsite,
în urma dezbaterilor, elemente cu privire la:
- evaluări ale costurilor;
- resurse financiare şi sponsori;
- responsabilităţi de patrimoniu;
- responsabilităţi privind iniţierea şi /sau derularea proiectului
- stadii intermediare în derularea proiectului;
- finalizare, preluare patrimoniala;
- întreţinere şi exploatare;
- sugestii şi propuneri referitoare la proiectele puse în discuţie.
Documentele încheiate consemnează printre altele:
- obligaţiile CJ/CL de a stabili un responsabil din cadrul comisiei consultative sau
comitetului operativ consultativ - art. 145 - 148 din Legea administraţiei publice nr.
215/2001;
- obligaţiile CJ/CL de a acorda asistenţă tehnică sau consultanţă la nivelul Consiliilor
Locale beneficiare ale programelor;
- desemnarea unor lideri ai comunităţii care să preia responsabilităţi în cadrul
propunerii şi derulării proiectului.
Materialele rezultate în urma întâlnirii se difuzează factorilor de decizie la nivel superior
precum şi grupurilor de interese care au sau pot avea responsabilităţi în derularea
proiectului. Un set de documente rezultate se transmit către CJ pentru consultare în vederea
derulării ulterioare a proiectului.

97
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

7.4 Participarea publicului la procedura de evaluare a impactului asupra


mediului
Aşa cum s-a arătat, cetăţenii au un rol important în procesul de luare a deciziilor cu privire
la aprobarea, din punct de vedere al calităţii mediului, a realizării unor proiecte/investiţii, fie
ele publice sau private.
Mai concret, aceasta înseamnă că cetăţenii care au un cuvânt de spus atunci când se
proiectează, de exemplu, un drum nou sau se construieşte o groapă de deşeuri, trebuie să
fie luaţi în considerare de către autorităţile publice de protecţia mediului.
Atât ACPM cât şi titularul de proiect au obligaţia de a informa publicul despre orice solicitare
de acord de mediu pentru proiectele supuse EIM şi, în continuare, asupra întregii proceduri.
Publicul trebuie să fie informat într-un interval de timp care să-i permită acestuia să intervină
şi să-şi exprime opiniile înaintea deciziei finale de emitere a acordului de mediu. Atât ACPM
cât şi titularul de proiect au obligaţia să analizeze propunerile/observaţiile publicului şi să le
ia în considerare pe toate acelea care sunt justificate.
Publicul nu reprezintă o entitate de sine stătătoare, el reprezintă mai degrabă mai multe
grupuri de interese, incluzând:
• cetăţeni ai comunităţilor locale;
• oficialii autorităţilor locale şi regionale;
• organizaţii nonguvernamentale, comunităţi, grupuri, asociaţii profesionale de afaceri;
• instituţii educaţionale şi de cercetare;
• mass-media
• alte grupuri.
7.4.1 Elementele cheie ale procedurii de informare şi participare a
publicului la procedura EIM
Procedura de informare şi participare a publicului este coordonată de ACPM, dar acţiunea
propriu-zisă de informare şi oferirea oportunităţilor de participare face parte, în general, din
responsabilitatea titularului de proiect. Aceasta include:
• obligativitatea informării publicului cu privire la orice solicitare de acord de mediu
pentru proiectele supuse EIM;
• identificarea publicului interesat;
• specificarea locului unde pot fi consultate informaţiile disponibile;
• specificarea mijloacelor de informare a publicului;
• determinarea modalităţii de consultare a publicului;
• obligativitatea analizării comentariilor şi recomandărilor publicului la fiecare etapă a
procedurii care implică participarea acestuia;
• posibilitatea luării în considerare a observaţiilor pertinente şi justificate ale publicului
la luarea deciziei finale cu privire la realizarea unui proiect;
• fixarea unui interval limită corespunzător pentru diferite etape de procedură.
Mijloacele de INFORMARE a publicului
Publicul are dreptul de a solicita informaţii iar Autorităţile publice competente au obligaţia de
a furniza informaţiile solicitate.
Mijloacele de informare a publicului sunt determinate de importanta şi complexitatea
proiectului. Astfel, publicul poate fi informat printr-unul sau mai multe din mijloacele
următoare:
• afişe în zona teritorială unde se va desfăşura proiectul (de ex. la sediul IPM, la sediul
Consiliului Judeţean şi/sau al Consiliului Local, în diverse alte locuri publice vizibile);

98
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• articole/anunţuri în presa locală şi/sau naţională;


• interviuri sau emisiuni la radio sau TV;
• Internet – paginile web ale IPM şi/sau MAPM;
• organizarea unor evenimente şi/sau expoziţii cu hărţi, planuri, schiţe, tabele, grafice,
modele referitoare la proiectul respectiv şi orice alte materiale ;
• dezbateri publice organizate de titularul proiectului.
Modalităţile de CONSULTARE a publicului
Modalităţile de consultare sunt stabilite de către titularul de proiect în funcţie de
complexitatea proiectului propus. În prezent, în România cele mai utilizate tehnici de
consultare a publicului în domeniul protecţiei mediului sunt:
• informări scrise;
• dezbateri publice;
• referendum, în situaţiile excepţionale în care se impune această modalitate.
ACPM încurajează dialogul direct între titularul de proiect şi publicul larg pe tot parcursul
procedurii şi chiar înainte de iniţierea acesteia.
Indiferent de mecanismele de participare publică aplicate în ceea ce priveşte luarea unor
decizii în cadrul procesului EIM, se va proceda în primul rând la o bună informare a
locuitorilor şi a publicului larg cu privire la toate aspectele legate de proiectele ce urmează a
fi analizate. În acest mod se asigură transparenţa procesului administrativ, dând posibilitatea
locuitorilor şi publicului larg de a-şi forma o părere cu privire la cauzele şi rezolvările
problemelor ivite.
În funcţie de importanţa şi complexitatea proiectului se poate organiza un referendum pe
baza căruia autorităţile pentru protecţia mediului vor lua decizia finală în vederea emiterii sau
nu a acordului/acordului integrat de mediu.
Diseminarea de informaţii legate de proiectele supuse procedurii EIM
A. Se difuzează din oficiu, la fiecare etapă corespunzătoare procedurii EIM şi printr-unul
sau mai multe din mijloacele de informare enumerate anterior, informaţiile privind:
- Depunerea solicitării de obţinere a acordului/acordului integrat de mediu pentru un
proiect;
- Decizia etapei de încadrare a proiectului;
- Dezbaterea publică a raportului la studiul EIM;
- Decizia etapei de analiză a calităţii raportului la studiul EIM.
Toate aceste informaţii vor fi însoţite de precizări privind locul şi orele în care pot fi solicitate
detalii referitoare la etapa în curs a procedurii EIM, locul şi termenul limită de transmitere a
comentariilor publicului.
Legislaţia prevede un formular standard (prezentat în Anexa 7-2) în care se regăsesc
informaţiile de mai sus. Suplimentar acestui anunţ standardizat, titularul proiectului poate
decide/are dreptul să furnizeze şi alte informaţii referitoare la proiect.
B. Se pot obţine la cerere, în oricare dintre etapele procedurii EIM, informaţii suplimentare
faţă de cele furnizate din oficiu. Informaţiile care se pot solicita includ şi relaţii despre alte
proiecte/investiţii care au făcut obiectul EIM, despre starea mediului în zona proiectului şi
poluatorii din zona proiectului, despre organizaţiile nonguvernamentale de mediu care pot
aduce detalii suplimentare privind avantajele şi/sau dezavantajele realizării
proiectului/investiţiei etc.
Toate documente se pot solicita la sediul ACPM sub jurisdicţia căreia se află proiectul supus
EIM. Este recomandat ca solicitările să fie făcute în scris, urmând procedura şi formularele
tip prevăzute în L 544/2001 şi HG 123/2002.

99
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Cazul proiectelor cu impact transfrontieră


În cazul proiectelor cu efect transfrontieră, autoritatea centrală pentru protecţia mediului
este punctul de legătură cu instituţiile similare din ţările potenţial afectate de acele
proiecte
În cazul proiectelor cu efect transfrontieră semnificativ asupra mediului, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului transmite autorităţii centrale din statul potenţial afectat
informaţii referitoare la proiect, respectiv:
• descrierea proiectului şi orice informaţii disponibile asupra impactului transfrontieră a
acelui proiect;
• informaţii privind natura deciziei care urmează a fi luată, acordându-se timp suficient
statului respectiv pentru a decide dacă doreşte să participe la procedura EIM şi,
eventual, să indice modalitatea de implicare şi participare la EIM.

7.4.2 Etapele participării publicului la procedura EIM


Potrivit legii, există mai multe faze ale procesului de consultare a publicului. Iniţierea
consultării o face titularul proiectului.
TITULARUL informează publicul asupra următoarelor etape ale procedurii EIM:
1. Depunerea solicitării de obţinere a acordului/acordului integrat de mediu pentru un
proiect cu potenţial impact semnificativ asupra mediului
Conţinutul anunţului este următorul (conform modelului din Anexa 7-2):
• numele titularului;
• prezentarea succintă a proiectului şi a amplasamentului;
• locul şi programul de consultare a informaţiilor referitoare la proiect;
Locul anunţului: Obligatoriu: în locurile de adunare publice (de ex. consiliul municipal,
primărie, consiliu judeţean) şi în presa naţională sau locală. Opţional, în funcţie de anvergura
proiectului: radio, TV, alte materiale informative, afişe în locuri uşor vizibile etc.
Data anunţului: Înainte de începerea procedurii EIM propriu-zise.
Etapa de încadrare a proiectului
2. Decizia etapei de încadrare a proiectului
Conţinutul anunţului (conform modelului din Anexa 7-2):
• numele titularului;
• prezentarea succintă a proiectului şi a amplasamentului;
• locul şi programul de consultare a informaţiilor referitoare la proiect;
• adresa ACPM la care se transmit comentariile justificate ale publicului;
• termenul limită de transmitere a comentariilor / contestaţiilor publicului.
Locul anunţului: Obligatoriu: în locurile de adunare publice (de ex. consiliul municipal,
primărie, consiliu judeţean) şi în presa naţională sau locală. Opţional, în funcţie de anvergura
proiectului: radio, TV, alte materiale informative, afişe în locuri uşor vizibile etc.
Data anunţului: În termen de 10 zile de la primirea deciziei de încadrare a proiectului.
Participarea şi rolul publicului:
• Publicul poate contesta etapa de încadrare în termen de 10 zile de la
anunţarea ei;
• În termen de 5 zile de la primirea contestaţiilor/comentariilor publicului, ACPM
şi CAT pregătesc decizia finală:

100
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Dacă decizia diferă de cea iniţială, titularul notifică publicul acest fapt;
Dacă decizia nu diferă de cea iniţială, ACPM emite un răspuns scris prin care motivează
decizia finală şi pe care îl transmite contestatarilor.
Etapa de analiză a calităţii raportului la studiul EIM
3. Dezbaterea publică a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului
Conţinutul anunţului este conform modelului din Anexa 7-2. În acesta se precizează
următoarele:
• locul şi data dezbaterii publice;
• locul şi data la care este disponibil, spre consultare, raportul la studiul de
evaluare;
• adresa autorităţii publice pentru protecţia mediului la care se transmit
propunerile justificate ale publicului;
• termenul limită de transmitere a comentariilor / contestaţiilor publicului.
Dezbaterea publică 19 are loc pe teritoriul unde urmează a se implementa proiectul, în
prezenţa reprezentanţilor ACPM.
Locul anunţului: Obligatoriu: în locurile de adunare publice (de ex. consiliul municipal,
primărie, consiliu judeţean) şi în presa naţională sau locală. Opţional, în funcţie de anvergura
proiectului: radio, TV, alte materiale informative, afişe în locuri uşor vizibile etc.
Este recomandabil să se urmărească a se trimite direcţionat informarea către acei
reprezentanţi ai publicului care au făcut contestaţie cu privire la încadrarea proiectului –
probabil că aceştia vor fi interesaţi să participe la dezbaterea publică.
Data anunţului: Cu cel puţin 10 zile înainte de data prevăzută pentru dezbaterea publică.
Participarea şi rolul publicului:
• Înainte de dezbatere
- Publicul poate înainta comentarii/propuneri justificate către ACPM privind EIM
până la data la care are loc dezbaterea publică. Membrii publicului sunt obligaţi
să-şi declare numele, prenumele, adresa şi data transmiterii comentariilor;
- ACPM le consemnează într-un tabel centralizator şi, în acelaşi timp, îi transmite
titularului imediat ce primeşte un comentariu/propunere.
• Desfăşurarea propriu-zisă a dezbaterii publice
- La şedinţa de dezbatere publică trebuie să participe atât ACPM cât şi titularul;
- Titularul şi ACPM desemnează un preşedinte şi un secretar care înregistrează
participanţii şi consemnează comentariile acestora într-un proces verbal al
dezbaterii;
- Titularul descrie proiectul şi studiul EIM şi poartă dialogul cu participanţii
(răspunde atât la întrebările puse înaintea şedinţei, cât şi la cele ridicate pe loc);
- Titularul consemnează comentariile/propunerile bine justificate ale publicului;
- Opiniile participanţilor se centralizează într-un proces verbal al dezbaterii publice,
semnat de preşedintele şi secretarul desemnaţi anterior şi, la cererea publicului,
de către unul sau mai mulţi reprezentanţi ai acestuia.

19
Şedinţele de dezbatere publică au loc în afara orelor de program

101
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Luarea în considerare a comentariilor prezentate de public


• Atât ACPM cât şi titularul proiectului au obligaţia să consemneze, analizeze şi
evalueze comentariile şi recomandările publicului la fiecare etapă a procedurii care
implica participarea publicului.
• Observaţiile pertinente şi justificate ale publicului vor fi luate în considerare la
luarea deciziei finale cu privire la realizarea unui proiect/investiţii.
• Luarea sau nu în considerare a observaţiilor publicului la decizia finală este
obligatoriu să fie justificată şi motivaţia să fie transmisă celor care au făcut
observaţiile.
După dezbaterea publică trebuie luate următoarele măsuri:
- Titularul analizează comentariile/propunerile participanţilor la dezbatere;
- Titularul face o evaluare a propunerilor justificate ale participanţilor, ce include
soluţii de rezolvare a problemelor semnalate, şi o transmite ACPM;
- ACPM reanalizează raportul, ţinând cont de evaluarea propunerilor participanţilor
la dezbatere trimisă de titular;
- ACPM convoacă şi prezintă în CAT raportul şi se ia decizia de acceptare /
refacere / respingere motivata a raportului. In continuare, se disting următorii paşi:
- dacă se acceptă raportul, se ia decizia de emitere a acordului/acordului
integrat de mediu;
- dacă se reface raportul ca urmare a observaţiilor publicului, este anunţat
titularul despre aceasta şi se urmează aceiaşi paşi începând cu organizarea
dezbaterii publice;
dacă se reface raportul ca urmare a recomandării ACPM şi CAT, este anunţat
titularul despre aceasta şi se urmează aceiaşi paşi începând cu analiza
raportului de către ACPM şi CAT;
- dacă se respinge raportul, este anunţat titularul despre motivele acesteia şi
se ia decizia de a nu emite acordul/acordul integrat de mediu.
4. Decizia etapei de analiză a calităţii raportului la studiul EIM care reprezintă decizia
finală de emitere sau nu a acordului/ acordului integrat de mediu
Conţinutul anunţului (conform modelului din Anexa 7-2):
• numele titularului;
• prezentarea succintă a proiectului şi a amplasamentului;
• locul şi data la care este disponibil, spre consultare, raportul la studiul de evaluare;
• adresa ACPM la care se transmit comentariile justificate ale publicului;
• termenul limită de transmitere a comentariilor / contestaţiilor publicului.
Locul anunţului:Obligatoriu: în locurile de adunare publice (de ex. Consiliul Municipal) şi în
presa naţională sau locală. Opţional, în funcţie de anvergura proiectului: radio, TV, alte
materiale informative, afişe în locuri uşor vizibile etc.
Data anunţului: În termen de 2 zile de la primirea deciziei finale de emitere sau nu a
acordului/acordului integrat de mediu.
Participarea şi rolul publicului:
Participanţii la întâlnirile publice pot transmite propuneri/contestaţii în termen de 10 zile de la
anunţul public al deciziei;
După primirea şi analizarea propunerilor/contestaţiilor publicului, ACPM şi CAT pregătesc
decizia finală:
- Dacă decizia diferă de cea iniţială, titularul anunţă publicul reluând toţi paşii
începând de la „Conţinut anunţ”;

102
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

- Dacă decizia nu diferă de cea iniţiala, ACPM emite un răspuns scris prin care
motivează decizia finală şi pe care îl transmite contestatarilor.
ACPM informează publicul asupra următoarei etape a procedurii EIM.
5. Decizia etapei de analiză a calităţii raportului la studiul EIM, care reprezintă decizia
finală de emitere sau nu a acordului /acordului integrat de mediu
ACPM va anunţa decizia luată prin publicarea:
i. conţinutului deciziei luate şi toate condiţiile ataşate acesteia (fac excepţie informaţiile cu
caracter confidenţial, aşa cum sunt ele definite în L544/2001 şi HG 1115/2002);
ii. motivelor care au stat la baza luării deciziei;
iii. informaţiile privind măsurile principale de evitare, reducere şi, dacă este posibil, de
îndepărtare a impactului negativ asupra mediului;
iv. data până la care se primesc observaţiile publicului.
Locul anunţului: Pagina proprie de Internet şi/sau afişaj la sediul propriu.
Data anunţului: În termen de 3 zile de la luarea deciziei finale de a emite sau nu
acordul/acordul integrat de mediu.
Participarea şi rolul publicului:
• Publicul poate transmite comentarii/contestaţii în termen de 10 zile de la
anunţul public al deciziei;
• După primirea şi analizarea comentariilor/contestaţiilor publicului, ACPM şi
CAT pregătesc decizia finală:
- Dacă decizia diferă de cea iniţială, ACPM anunţă publicul reluând toţi paşii
începând de la „Conţinut anunţ”;
- Dacă decizia nu diferă de cea iniţială, ACPM emite un răspuns scris prin care
motivează decizia finală şi pe care îl transmite contestatarilor.
Elemente de reţinut privind participarea publicului la procesul EIM
• Autorităţile publice de protecţia mediului şi/sau titularul de proiect, după caz, trebuie
să notifice din timp că o decizie urmează a fi luată pentru ca publicul să poată să se
pregătească/informeze pentru a participa în procesul EIM;
• Participanţii din public trebuie să aibă ocazia de a depune comentarii, informaţii şi
analize;
• Deciziile trebuie făcute în scris şi trebuie să specifice motivul pentru care au fost
luate;
• Comentariile justificate ale publicului trebuie analizate şi, după caz, luate în
considerare în decizia finală.

103
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

7.5 Anexe la Capitolul 7


Anexa 7-1: Scenariu cu precizarea locului întâlnirilor publice în derularea fazelor
realizării unui proiect de infrastructură mare

A. Proiecte locale (cu implicarea unui singur CL)


1. Solicitate de populaţie administraţiei locale;
2. Colectarea informaţiilor tehnice care condiţionează realizarea proiectului:
i. Prin serviciile publice (consultarea între specialişti);
ii. Se propune proiectul (înscris în PUG) şi se aprobă prin Hotărâre a CL.
Dacă proiectul nu este înscris în PUG se începe procedura de
modificare a PUG-ului;
iii. Dacă proiectul se întinde şi în extravilan se înaintează propunerea la
CJ;
iv. Dacă propunerea e înscrisă în PATJ se continuă procesul de obţinere
a fondurilor PHARE. În caz contrar propunerea trebuie înscrisă în
PATJ.
3. Primăria continuă procesul:
i. Informarea grupurilor ţintă asupra posibilităţii şi condiţiilor de obţinere
a fondurilor prin: adunări publice, afişe, consilieri locali/evenimente
publice – detalii în presă etc.;
ii. colectarea observaţiilor de la adunările publice conform legislaţiei;
iii. consultarea specialiştilor tehnici;
1. întocmire SF (CL finanţează procesul);
2. avizare SF (la nivel CL/CJ) şi obţinere CU şi avize aferente;
iv. consultarea populaţiei şi a agenţilor economici/sponsori cu privire la
participare/contribuţie;
v. întocmirea documentelor pentru ADR (cererea aplicantului, SF şi CU);
vi. confirmarea/infirmarea introducerii pe lista de proiecte propuse către
Ministerul Integrării Europene – MIE;
vii. realizarea memoriului tehnic, a studiului de impact şi a altor
documentaţii necesare.
4. Evaluarea proiectului la MIE şi confirmarea/infirmarea aprobării de MIE a
proiectului
5. CL stabileşte prin specialiştii săi fazele şi responsabilităţile pentru derularea
proiectului şi emite hotărâri ale CL în acest scop, respectiv:
i. Organizează întâlniri publice de informare cu privire la etapele
proiectului, responsabilităţi, valoarea contribuţiei beneficiarilor
proiectului şi a îndeplinirii planului de exploatare şi întreţinere a
obiectivului de infrastructură regională mare.

104
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

ii. Întocmeşte şi autentifică documente oficiale care confirmă asocierea,


contribuţia individuală a membrilor comunităţii (liste conţinând numele
donatorilor în bani, materiale oferite, ore de funcţionare ale unor
mijloace de transport sau utilaje tehnologice pentru asigurarea
cheltuielilor neeligibile).
iii. Întocmire PT (MIE finanţează procesul).
iv. Obţinerea AC de la CL (CJ).
v. Proceduri de achiziţii a proiectantului, executantului, consultanţilor
(inspector de şantier, verificator proiect etc.) – MIE asigură finanţarea.
6. Monitorizarea execuţiei proiectului şi a contribuţiei comunităţii – MIE si CL./CJ
7. Organizarea întâlnirilor publice de informare privind fazele proiectului.
8. Organizarea recepţiei obiectivului şi preluarea în proprietate a obiectivului de
infrastructură.
9. Programul de exploatare/întreţinere conţinând responsabilităţi şi termene.

B1. Proiecte judeţene (cu implicarea unei asociaţii de CL în cadrul aceluiaşi judeţ)
În cadrul proiectelor mari judeţene ai căror beneficiari sunt comunităţi de pe teritoriul a
două CL se încheie acorduri de participare conform patrimoniului supus modificărilor prin
proiectul propus. Fiecare CL îşi asumă responsabilităţile conform celor descrise la
punctul A iar CL (municipal sau orăşenesc) sau CJ care are ponderea valorică mai
ridicată a cererii de finanţare va deveni coordonator de proiect preluând celelalte operaţii
conform punctului A.
B2. Proiecte interjudeţene (cu implicarea unei asociaţii de CL în judeţe diferite).
Propunerile fiecărui CL sunt transmise către Consiliile Judeţene care au responsabilitatea
să acţioneze în conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice nr. 215/2001 art.
104 paragraful 1r care hotărăşte,” în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte
autorităţi ale administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea
la asociaţii naţionale şi internaţionale a autorităţilor administraţiei publice locale, în
vederea promovării unor interese comune”. Fiecare CJ joacă rolul CL de la Punctul B1.
Fiecare CJ îşi asumă responsabilităţile conform celor descrise la punctul A iar CJ care
are ponderea valorică mai ridicată a cererii de finanţare va deveni coordonator de proiect
preluând celelalte operaţii conform punctului A.

105
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Anexa 7-2. Modelul anunţului public adaptat fiecărei etape a procedurii EIM

(Denumirea comerciantului)________________________________
titular al proiectului _______________________________________
anunţă publicul interesat asupra (1/2/3/4, după caz)
_______________________________________________________
pentru obţinerea acordului de mediu.
Informaţiile privind potenţialul impact asupra mediului al proiectului propus pot fi
consultate la sediul IPM_________________________
(adresa)________________________________________________
în zilele de ____________________ între orele _________________
Observaţiile publicului se primesc zilnic, la sediul IPM____________
până la ___________(ziua limită de primire a observaţiilor).

1. Depunerea solicitării de obţinere a acordului de mediu pentru un proiect

2. Decizia etapei de încadrare a proiectului

3. Audierea publică a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului


(cu precizarea datei, orei, locului desfăşurării - adresa completă)

4. Decizia etapei de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului


asupra mediului.

Bibliografie la Capitolul 7
1. Penman, B., How effective is our community consultation? A Report from the front
line, 27th National Congress (Australia), September 1999
2. Ioanid, V. – Urbanism şi informatică, Editura Tehnica, 1982
3. Waites „Manualul de planificare comunitară”, sursa internet
4. xxx Constituţia României
5. xxx Carta Municipiilor şi Oraşelor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg)
6. xxx Community Participation Handbook, sursa internet
7. xxx The Regional Municipality of Halton, Guiding principles for public
consultation, sursa internet
8. xxx Stakeholder Consultation Workbook, sursa internet
9. xxx Effective meetings, A quick reference, sursa internet

106
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

8 EVALUAREA ŞI SELECŢIA PROIECTELOR MARI DE


INFRASTRUCTURĂ REGIONALĂ
În acest capitol sunt ilustrate modalităţile de evaluare şi selecţie a proiectelor mari de
infrastructură regională, cu exemplificarea completării matricelor din Ghidul Solicitantului la
Programul multi-anual PHARE 2004-2006 Coeziune Economică şi Socială.
Prin definiţie evaluarea este o “apreciere, pe cât se poate de sistematică şi de obiectivă, a
unui proiect finalizat sau în curs de desfăşurare, a unui program sau a unei politici, a
proiectelor acestora, a implementărilor şi a rezultatelor. Scopul este determinarea relevanţei
şi îndeplinirii obiectivelor, eficienţei dezvoltării, eficacităţii, impactului şi susţinerii. O evaluare
trebuie să furnizeze informaţii care sunt credibile şi folositoare, astfel dând posibilitatea
incorporării experienţei în procesul de luare a deciziilor atât pentru beneficiar cât şi pentru
investitor”.
Evaluarea poate fi făcuta înaintea implementării, pe parcursul acesteia (“evaluare pe
parcurs”), la finalizare (“evaluare finală”) sau după o perioadă de câţiva ani (“ex post”), fie
pentru a ajuta la ghidarea proiectului, fie pentru a stabili nişte îndrumătoare pentru proiecte şi
programe viitoare. O evaluare trebuie să ducă la o decizie de a continua, de a rectifica sau
de a stopa un proiect, iar concluziile şi recomandările de asemenea trebuie luate în
considerare atunci când se implementează alte proiecte similare pe viitor.
8.1 Evaluarea eficienţei şi eficacităţii proiectului
În ceea ce priveşte eficienţa, aceasta se referă la relaţia dintre activităţile şi rezultatele
programului în terminologia matricei logice. În general, prin eficienţa unui proiect sau
program se înţelege eficienţa economică, a vitezei cu care resursele disponibile şi activităţile
respectivului proiect sau program au fost convertite în rezultate, precum şi calitatea
rezultatelor obţinute.
Adesea, aceasta presupune compararea cu alte abordări alternative pentru atingerea
aceloraşi obiective, pentru a se vedea dacă s-a adoptat cea mai bună soluţie. Cu alte
cuvinte, trebuie să se pună întrebări de genul: obiectivele proiectului au fost transformate
eficient prin activităţile întreprinse în diferitele rezultate ale proiectului? Ar fi fost posibil ca
aceleaşi rezultate, sau rezultate similare, să fie obţinute cu costuri mai mici? Activităţile au
fost îndeplinite la timp, şi dacă da, durata a fost cea mai bună? Toate acestea presupun o
apreciere a următorilor factori care influenţează eficienţa proiectului:
• Obiective şi Costuri. Această secţiune trebuie să conţină, oricând este posibil,
analize corespunzătoare cost-beneficiu sau cost-eficacitate (cost unitar, cost minim),
incluzând comparaţii cu indicatorii de cost ai proiectelor cu obiective similare, dar
luând în considerare diferenţele de context. În acelaşi timp trebuie ca bugetul
proiectului să fie estimat adecvat.
• Organizare şi Management. Această secţiune enumerează şi analizează
stabilirea organigramei generale (structuri, responsabilităţi) legată de proiect şi a
organigramei cadru specifice respectivului proiect. Se urmăreşte realizarea unei
aprecieri a organigramei şi a acţiunilor întreprinse de către diverşii antreprenori pe
timpul implementării faţă de rezultatele planificate (fie că acestea au fost atinse sau
nu), dar şi capacitatea managementului de a se adapta la schimbările de
circumstanţă. Problemele care trebuie analizate vor include, dar nu se vor limita la
planul de operaţii şi graficul de lucrări, sistemele managementului financiar, fazele
activităţilor, fluxul de informaţii interne, costurile şi rezultatele asistenţei tehnice,
coordonare cu ceilalţi investitori, riscurile asumate, capacitatea instituţională,
schimbări pe parcurs necesare ca urmare a măsurilor luate de autorităţi.

107
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

• Metode de Intervenţie. Metodele utilizate pentru implementare sunt apreciate în


cele ce urmează. Existau oare şi alte modalităţi prin care s-ar fi obţinut aceleaşi
obiective? Printre alte lucruri, această secţiune trebuie să ia în considerare gradul de
participare al beneficiarilor în activităţile iniţiate în cadrul proiectului. Activităţile
proiectului au fost discriminatorii, au desemnat roluri diferite femeilor şi bărbaţilor?
• Monitorizare şi Evaluare. Monitorizarea exterioară dusă la bun sfârşit la nivelul
proiectului atât de către Guvern cât şi de către Comisia Europeană trebuie revăzută.
Cât de corecţi şi verificabili au fost indicatorii? S-a realizat un studiu de bază? Cât de
bine? Datele de bază şi cele provenite din monitorizare au fost diferenţiate pe sexe?
Monitorizarea trebuie de asemenea examinată în contextul mai larg al condiţionalităţii
şi riscului. Comentariile trebuie făcute în faza de pregătire a monitorizării şi/sau
rapoartelor de evaluare.
• În final, întrebarea care trebuie pusă este “Oare lucrurile s-au făcut cum trebuie?”
Spre deosebire de eficienţă, eficacitatea se referă la relaţiile dintre rezultatele proiectului şi
obiectivele acestuia indicate în matricea logică. În general prin eficacitate se înţelege o
apreciere a contribuţiei rezultatelor pentru atingerea obiectivelor proiectului, şi a modului în
care premisele iniţiale au afectat îndeplinirea proiectului. O atenţie specială trebuie acordată
evaluării rezultatului final pentru beneficiari (intenţionat sau neintenţionat), diferenţiat pentru
bărbaţi şi femei, pentru pătura săracă şi grupurile vulnerabile ale societăţii.
Alte întrebări care necesită un răspuns, referitor pe cât posibil la indicatorii care pot fi
verificaţi în mod obiectiv ai matricei logice, vor fi:
• au fost realizate premisele necesare pentru a translata rezultatele proiectului în
obiective? Dacă nu, de ce şi în ce mod acest lucru a afectat proiectul şi cât de flexibilă
a fost adaptarea? Oare ideile iniţiale au şansa de realizare pe viitor sau trebuie
schimbate?
• care dintre măsurile de intervenţie au fost sau ar fi trebuit realizate de către parteneri /
autorităţi locale / Guvern? Cu ce consecinţe în ceea ce priveşte proiectul?
• de data aceasta întrebarea finală este “Au fost făcute lucrurile care trebuiau făcute?”.
8.2 Evaluarea proiectelor de investiţii
Acest tip de evaluare, aplicabil numai în cazul proiectelor finalizate sau în cazul celor care se
derulează de câţiva ani, apreciază contribuţia proiectului într-un context mai larg (legăturile
dintre obiectivul proiectului şi obiectivele generale). Aprecierile atât calitative şi, când este
posibil, cantitative, trebuie realizate, iar în acest caz foarte relevante sunt analizele de tip “Cu
/ Fără”.
Începând de la obiectivul proiectului şi gradul de eficacitate atins, această secţiune
analizează efectele globale (macro-economice, sociale etc. – în funcţie de natura proiectului)
şi pe termen lung, fie pozitive sau negative, prevăzute sau neprevăzute.
În managementul ciclului de proiect se întâlnesc trei tipuri de evaluări: ex-ante, pe parcurs,
ex-post.
8.2.1 Evaluarea “ex-ante”
Evaluările de tip “ex-ante” efectuate la începutul ciclului unui proiect (studii de fezabilitate,
expertize) se concentrează mai mult pe examinarea nevoilor şi a problemelor, identificând
indicatorii de performanţă, structurând soluţiile şi apreciind şansele de succes ale proiectului.
Ideal ar fi ca acest tip de evaluare să se realizeze folosind metodele matricei logice.
Evaluarea “ex-ante” este de fapt un proces care ajută la pregătirea propunerilor pentru
acţiuni noi sau reînnoite de proiecte de investiţii. Scopul principal este acela de a aduna
informaţii şi a realiza analize care să faciliteze definirea obiectivelor, pentru a se asigura că
aceste obiective pot fi îndeplinite, că instrumentele folosite sunt eficiente din punct de vedere
al costului şi că vor fi posibile evaluări ulterioare pertinente.

108
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Iniţierea unei astfel de evaluări trebuie făcută cât mai devreme în cadrul ciclului de proiect,
cât timp opţiunile pentru formulările proiectului de investiţii sunt încă deschise. În multe
cazuri, evaluarea ex ante poate fi realizată în paralel cu pregătirea proiectului de investiţii sau
ca parte integrantă a acestuia din urmă. De asemenea, trebuie să se ia în considerare şi
faptul că în diferite etape ale pregătirii investiţiei este nevoie de diferite nivele de detalii. Este
foarte posibil ca anumite elemente ale propunerii iniţiale să se schimbe pe parcursul
dezvoltării acesteia, şi în consecinţă este necesar să se revizuiască anumite părţi ale
analizei. De exemplu, ar fi indicat ca specificaţiile detaliate ale indicatorilor rezultatelor să fie
lăsate pentru o etapă în care conţinutul proiectului de investiţii să fie bine fixat.
De obicei, evaluarea ex-ante este considerată ca o evaluare internă a iniţiatorilor proiectului.
Acest mod de lucru este recomandat de faptul că adesea anumite rezultate nu pot fi
comunicate unor evaluatori externi din motive de confidenţialitate, iar în acelaşi timp reacţia
directă a constatărilor din pregătirea programului este importantă. Totuşi, chiar şi în aceste
condiţii, anumite părţi ale procesului de evaluare pot fi încredinţate unui evaluator extern. În
ambele cazuri, trebuie reţinut că rezultatul este necesar pentru pregătirea bilanţului financiar-
legislativ, ceea ce presupune o strânsă colaborare între diferitele departamente ale instituţiei
evaluatoare.
Cu toate că nu există nici o obligaţie pentru a prezenta un raport specific pentru acest tip de
evaluare, această acţiune este indicată pentru a face cunoscute constatările din urma
procesului de evaluare “ex-ante”. Oricum, rezultatele trebuie prezentate într-o formă
prescurtată în cadrul memoriului justificativ şi în bilanţul financiar-legislativ care însoţeşte
propunerea.
8.2.2 Evaluarea pe parcurs
Asemenea tipuri de evaluări au ca scop verificarea progresului proiectului de investiţii şi
propunerea unor eventuale schimbări în derularea acestuia, până la finalizarea perioadei de
implementare. De foarte multe se face confuzie între Evaluare, Monitorizare şi Audit. Tocmai
din acest motiv, în figura de mai jos este prezentat un tabel comparativ între aceste trei
concepte.
Evaluare Monitorizare Audit
Verificări standard dacă
operaţiile financiare şi
În principal analize ale declaraţiile sunt în conformitate
În principal analize asupra eficienţei şi eficacităţii (de ex. : cu obligaţiile legale şi
eficienţei, eficacităţii, impactului, măsurarea rezultatelor actuale contractuale. Recent s-a
Ce? relevanţei şi viabilităţii politicilor faţă de cele planificate); este o introdus Auditul de
de întrajutorare şi acţiunilor activitate sistematică de Performanţă, care se
management concentrează pe probleme de
eficienţă şi de bun
management.
Analize rapide şi continue,
folositoare imediat în
îmbunătăţirea acţiunilor Verificarea rapoartelor
Cum? Analize în profunzime
următoare; importanţă cheie financiare (audit financiar)
pentru îmbunătăţirea
performanţelor
Evaluatori externi specializaţi în
Cine? subiectele de evaluat
Personal extern şi intern Auditori externi profesionişti

O dată sau de două ori, esenţiale


fiind evaluările finale sau “ex-
post” pentru a învăţa lecţii din
trecut şi pentru a orienta politicile La intervale regulate, de câteva Pe parcursul sau la sfârşitul
Când? şi acţiunile viitoare, dar şi pe ori pe an implementării
parcursul implementării:
evaluarea pe parcurs pentru a
(re)orienta implementarea.

109
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Luarea de măsuri corective


Ca urmare a diferitelor tipuri de evaluări care se efectuează pe parcursul derulării proiectelor,
este posibil să apară necesitatea unor măsuri corective. Aceste măsuri se iau în faza de
implementare a proiectului.
În etapa de implementare se aplica trei principii majore:
• Planificare şi replanificare;
• Monitorizare. Managementul proiectului are sarcina de a stabili suficiente controale
asupra proiectului pentru a se asigura că rămâne pe drumul cel bun. Acest lucru se
realizează prin monitorizare , care este o colecţie, analiză şi folosire a informaţiei continuă
şi sistematică. Astfel, implementarea capătă un caracter corectiv, datorită feed-backului;
• Raportare. Managementul proiectului/agenţia de implementare trebuie să furnizeze
rapoarte detaliate asupra stadiului în care se află proiectul, asupra şanselor ca obiectivele
proiectului să fie atinse, asupra bugetului.

Replanificare Monitorizare
Luarea
deciziilor

Implementare Implementare

Figura 8-1: Implementarea – un proces

8.2.3 Evaluarea “ex-post” a proiectului


După cum s-a amintit anterior, evaluarea ex-post asupra unui proiect sau unui program se
realizează după o perioadă care se întinde pe câţiva ani de la finalizarea respectivului proiect
sau program, concentrându-se mai mult asupra impactului. Rezultatele unei asemenea
evaluări sunt relevante pentru crearea unor îndrumătoare şi ghiduri de proiectare pentru
implementarea unor programe similare în viitor.
Scopurile generale al evaluării ex-post sunt următoarele:
• oferirea celei mai bune posibilităţi pentru a învăţa lecţii folositoare pentru
beneficiarul proiectului supus evaluării pentru situaţii similare în viitor;
• maximizarea diversităţii de probleme şi domenii acoperite de procesul de
evaluare.
Metodologia utilizată se bazează pe patru surse de informaţii importante: rapoarte de
monitorizare, rapoarte de evaluări interimare, părerile colectate de la autorităţile responsabile
cu implementarea şi anchete în profunzime (studii de caz).
Ca orice altă metodă de evaluare, şi aceasta are puncte forte şi slabe. Ca recomandări în
ducerea la bun sfârşit a acestui tip de acţiune se va pune accent pe participare pe cât se
poate în mod egal atât a managerilor de proiect cât şi a utilizatorilor finali la procesul de
evaluare, compararea costurilor soluţiei adoptate cu cele ale altor alternative etc.

110
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

8.3 Selecţia proiectelor mari de infrastructură regională în cadrul


Programului de Coeziune Economică şi Socială - Phare 2004-2006
Principiile metodologiei de evaluare se bazează pe Matricea Cadrului Logic. Această matrice
reprezintă o metodă structurată tabelar de rezumare a ceea ce intenţionează proiectul să
obţină, de ce, în ce fel şi când, într-o succesiune logică. Un astfel de instrument este valoros
atât pentru evaluator cât şi pentru managerul de proiect.
În conformitate cu recomandările Comisiei Europene în ceea ce priveşte managementul
ciclului de proiect, matricea logică trebuie concepută şi utilizată pentru a descrie programul
aşa cum a fost proiectat iniţial. Descrierea se va face urmărind cele 4 nivele standard care
privesc obiectivele generale, scopul, rezultatele şi acţiunile întreprinse, fiecare dintre acestea
cu indicatorii corespunzători. Pentru nivelul de activităţi mai trebuie precizate tipurile de
resurse utilizate şi costurile. În final, matricele logice trebuie anexate rapoartelor de evaluare.
Oricare ar fi tipul sau amploarea proiectului în cauză, există două componente cheie
comune: suportul investiţiilor şi al instituţiilor. În oricare din cazuri, cheia aprecierii succesului
unui proiect este cât din scopul principal sau din obiectivele specifice au fost atinse, în
termeni de beneficii derivate din rezultate. Din această cauză, eficacitatea proiectului trebuie
judecată mai mult din perspectiva beneficiarilor cu privire la beneficiile primite decât din cea a
Comisiei Europene cu privire la rezultatele obţinute. Cât de mult cele două păreri vor
converge, depinde în mare măsură de înţelegerile anterioare dintre cele două părţi asupra
programului, alegerii indicatorilor, procedurilor de monitorizare, precum şi asupra
presupunerilor, riscului şi condiţiilor impuse în coloana din partea dreaptă a matricei logice (în
special la nivelul rezultatelor).
În ambele tipuri de proiecte tehnicile de analiză economică şi financiară sunt de mare ajutor;
în multe proiecte de lungă durată, o atenţie specială trebuie acordată abilităţii de adaptare
flexibilă şi rapidă la schimbările presupunerilor iniţiale, riscului şi factorilor externi.
Propunerile de proiectele de infrastructura mare, sunt selectate pe baza principiilor enunţate
după o grilă de evaluare reprodusă în cele ce urmează. Grila este suficient de clară şi se
bazează exclusiv pe informaţii din formularul de aplicaţie.

8.3.1 Matricea de calificare a solicitantului (eligibilitatea şi


conformitatea)
In continuare sunt detaliate elementele componente ale matricei de calificare, matrice pe
baza căreia comisia de pre-selecţie va judeca proiectul din punct de vedere al eligibilităţii. La
aceasta judecata exista doua componente şi anume, eligibilitatea (secţiunea A) precum şi
conformitatea administrativa (secţiunea B). După cum este subliniat în cele ce urmează în
cadrul celor doua componente exista criterii obligatorii (1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11, 12, 14.2 şi
14.3), apariţia unui calificativ NU la unul dintre aceste criterii etichetând aplicaţia drept
neeligibila. Există de asemenea criterii la care se pot cere clarificări (altele decât cele de mai
sus) şi la care trebuie răspuns în 48 de ore. Lipsa unor răspunsuri sau răspunsuri incomplete
la aceste puncte atrag după sine, de asemenea, descalificarea.

111
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

La nivel regional - Comitetul de pre-selectie al ADR

MATRICEA DE CALIFICARE

Nr. SUBIECT D/ N/ C
ELIGIBILITATEA
Solicitantul (şi partenerii, daca exista) este eligibil, de ex. organizaţie/autoritate
1
publica şi proprietarul facilitaţii de infrastructura publice?
Se încadrează activitatea proiectului în sectoarele eligibile, de ex. se încadrează
întocmai în descrierile detaliate de la Secţiunea 2 a ghidului solicitantului, şi anume:
2
infrastructura de turism, transport regional, reabilitarea zonelor industriale,
infrastructura de afaceri?
Se încadrează proiectul în limitele prescrise în ceea ce priveşte finanţarea (totalul
3
costurilor eligibile > 2 milioane euro şi contribuţia Phare ≤ 5 milioane euro)?
4 Proiectul este neeligibil pentru alte finanţări de la UE (Sapard, Ispa etc.)?
Contribuţia beneficiarului este suficienta şi în numerar (de ex. minim 10% din totalul
5
costurilor eligibile ale proiectului)?
Durata proiectului este acceptabila (cu o perioada maxima de construcţie de 20 luni
6
calendaristice)?
7 Proiectul este în conformitate cu Planul de Dezvoltare Regional?
Proiectul este de sine stătător fără să depindă de construcţia altui proiect sau a altor
8
facilitaţi (de ex. exista o condiţionalitate externa)?
9 Va rămâne proiectul în proprietate publica pentru cel puţin 5 ani?
CONFORMITATE ADMINISTRATIVA
10 Aplicaţia a fost primit înainte de termenul limita?
11 Aplicaţia a fost semnata de către o persoana cu autoritate corespunzătoare?
12 Formularul de Cerere de Finanţare a fost inclus şi completat în limba engleza?
13 Aplicaţia a fost depusa în original plus un număr de 3 copii?
Aplicaţia este completă:
1. Formularul de Cerere de Finanţare este complet?
2. Formularul de Budget este inclus şi complet?
3. Studiul de fezabilitate (în conformitate cu legea româneasca şi incluzând
cerinţe internaţionale aşa cum prevede Ghidul) este inclus şi nu a fost
elaborat/actualizat înainte de Martie 2003?
4. Include Declaraţie de Angajament notarială, semnata de către solicitant şi,
unde este cazul, de fiecare partener prin care acesta confirma ca / se obliga
să:
14
ƒ Este/devine proprietarul de drept al facilitaţilor existente şi al terenului
aferent proiectului propus, sau ca va expropria în timp util întregul teren
necesar pentru construcţia proiectului;
ƒ Va furniza , în numerar, contribuţia locala ce ii revine din „costurile
eligibile”;
ƒ Sa finanţeze toate costurile neeligibile, toate depăşirile valorii contractului
de construcţie şi toate costurile asociate cu pregătirea proiectului şi
elaborarea Aplicaţiei;
ƒ Va menţine proprietatea facilitaţilor construite pe o perioada de cel puţin 5
ani după terminare.

112
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Explicaţii

• In fiecare căsuţă destinata acestui scop evaluatorul va înscrie Da sau Nu la punctele 1, 2, 3,


4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14.2 şi 14.3. Criteriile de eligibilitate fiind obligatorii, la evaluare
orice Nu în dreptul criteriilor menţionate elimină proiectul din competiţie.
• In celelalte căsuţe evaluatorul are permisiunea să treacă Da, Nu sau Clarificări C. Clarificările
înseamnă cererea unor informaţii suplimentare în termen de 48 de ore. Deoarece clarificările
sunt cerute de fapt în legătura cu inexistenta la dosar a unor declaraţii (cu excepţia punctului
14.8), declaraţii care din grabă sau neglijenţă nu au fost incluse, ele trebuie să fi existat înainte
de depunere şi în consecinţă trebuie să fie datate înainte de data de depunere a aplicaţiei.

In continuare pentru punctele la care a fost necesar s-au elaborat explicaţii suplimentare.
1. De exemplu, poate fi vorba o autoritate publică locală şi un proprietar al unei amenajări de
infrastructura publică sau regională. Nota: Comunele, zonele rurale şi ministerele nu sunt
eligibile.
2. De exemplu, dacă se regăseşte complet în prescrierile detaliate în Secţiunea 2 din Ghidul de
Evaluare, şi anume: Infrastructura legata de turism (atenţie, NU se finanţează activităţi directe
productive turistice cum ar fi facilităţi de preparare a hranei şi facilităţi de cazare), transport
regional, reabilitarea zonelor industriale părăsite sau slab utilizate, dezvoltare a infrastructurii
pentru afaceri.
3. Adică, valoarea proiectului este mai mare de 2 mil. EURO iar contribuţia proprie mai mare de
10% din costurile eligibile.
4. Nu se admite nici o finanţare complementară din alta schema de finanţare şi nici ca proiectul
să se suprapună parţial cu un alt proiect care a beneficiat de o schemă de finanţare a
Comunităţii Europene.
5. Costurile eligibile sunt cele din anexa 2 din Ghidul de Evaluare.
6. Nu este cazul unor explicaţii suplimentare.
7. Se verifică dacă proiectul se regăseşte în priorităţile regionale.
8. Proiectul va fi funcţional la terminarea lui fără ca să mai necesite şi alte investiţii suplimentare.
De exemplu reabilitarea unui sit industrial părăsit şi transformarea lui în centru de afaceri dar
la care nu este prevăzută rezolvarea alimentarii cu apa potabilă nu est un proiect eligibil în
sensul acestui punct.
9. In conformitate cu criteriile de eligibilitate, proiectele finanţate sunt proiecte ce se adresează
administraţiei publice locale şi judeţene (vezi criteriul 1 de eligibilitate) şi trebuie să rămână în
proprietatea acestora cel puţin 5 ani. In cazuri speciale, în care privatizarea implica şi proiecte
din categoria celor finanţate din prezenta schema de finanţare, înainte de termenul de 5 ani,
se cere în mod expres aprobarea Delegaţiei Comisiei Europene.
10. Se respinge orice proiect depus după termenul limita. Data şi ora PRIMIRII contează, şi nu
data poştei. De asemenea proiecte trimise prin fax, e-mail sau trimise la alta adresa nu se iau
în considerare şi sunt respinse.
11. Aplicaţia trebuie semnata de o persoana autorizata oficial în acest scop de către aplicant.
12. Este important de reţinut ca documentele suport ale aplicaţiei pot fi şi în limba română. Prin
documente suport în sensul aplicaţiei prezente se înţeleg toate documentele necesare listate la
subcapitolul 2.3.1.
13. Trebuie depuse un original şi trei copii marcate corespunzător.
14.
14.1 Aplicaţia se respinge dacă formularul lipseşte, nu este completat în totalitate sau
este ilizibil;
14.2 Proiectul se respinge dacă formularul de buget lipseşte, nu este completat în
totalitate sau este ilizibil;
14.3 Se respinge proiectul dacă studiul de fezabilitate nu exista, sau nu este prezentat
în formatul corect.

113
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

8.3.2 Matricea de evaluare tehnică a aplicaţiei, utilizată la etapa


regională

Evaluarea tehnică se realizează la doua nivele şi anume local, la nivel de Agenţie de


Dezvoltare Regională şi mai apoi la nivel central. In cele ce urmează este comentată
matricea de evaluare la nivelul ADR. De această dată se acordă puncte ce constituie criteriul
de ierarhizare a proiectelor eligibile. Pre-selectia este divizată în trei secţiuni şi anume:
evaluarea financiară, evaluarea economică precum şi evaluarea tehnică şi maturitatea
proiectului.

MATRICEA DE EVALUARE TEHNICA (Comitetele de pre-selectie ale ADR)

Nr. Subiect Puncte


FINANCIAR 40
1 Rata financiara de rentabilitate (selectaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Valoare negativa 0
• 0 – 2.9% 2.5
• 3 – 5.9% 5
• 6 – 8.9% 7.5
• Mai mare de 9% 10
2 Valoarea neta actualizată (selectaţi o singura categorie din cele de mai jos) 5
• Valoare negativa 1
• Valoare sub investita iniţiala, dar pozitiva 3
• Valoare mai mare decât investita iniţiala 5
3 Mărimea contribuţiei locale (selectaţi o singura categorie din cele de mai jos) 5
• 10 – 15 % (necesar minim de 10% din totalul costurilor eligibile) 3
• Mai mare de 15 % 5
4 Calitatea Studiului de Fezabilitate pe ansamblu (punctaţi toate categoriile de mai jos) 15
• Ambele documente: Studiul de Fezabilitate romanesc (Anexa D) şi Raportul
asupra Studiului de Fezabilitate (Anexa E) sunt complete şi au un nivel 7
acceptabil de detalii.
• Studiu de fezabilitate este elaborat pe baza unor date solide şi justificabile 5
• Rezultate satisfăcătoare la analiza de risc şi senzitivitate 3
5 Efecte de multiplicare ale proiectului (punctaţi toate categoriile de mai jos) 5
• Este de aşteptat un nivel mare de investiţii ulterioare (Formularul de Cerere de 3
finanţare 1.2.3)
• Se îmbunătăţeşte competitivitatea economiei locale 2
ECONOMIC 30
Impactul asupra creării de locuri de munca pe plan local, atât în faza de construcţie cat
6 10
şi în faza de funcţionare (punctaţi toate categoriile de mai jos)
• Crearea unui număr semnificativ de noi locuri de munca permanente în urma 6
proiectului

114
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Nr. Subiect Puncte


• Crearea unui număr de noi locuri de munca temporare drept consecinţa a 3
operării proiectului
• Crearea unui număr de noi locuri de munca temporare pe durata construcţiei 1
Beneficiile generale ale Proiectului (punctaţi una dintre categoriile de mai jos plus
7 15
categoria 7.5)
7.1 Infrastructura de Turism (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Proiectul dezvolta atracţii turistice balneare 10
• Proiectul va determina creşterea semnificativa (cu 20% sau mai mult) a 6
numărului de turişti şi va îmbunătăţi mediul în zona atracţiei turistice
• Proiectul va determina creşterea semnificativa (cu 20% sau mai mult) a 4
numărului de turişti sau va îmbunătăţi mediul în zona atracţiei turistice
7.2 Transport Regional (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Proiectul drum de centura / sosea ocolitoare / drum judeţean include masuri de 10
siguranţa traficului şi un „audit de siguranţa” a fost efectuat
• Proiectul va reduce traficul de maşini şi nivelul poluării aerului în centrele
oraşelor / localităţilor – în cazul drumurilor de centura / şoselelor ocolitoare 5

• Proiectul va creste nivelul de trafic – în cazul reabilitării/modernizării 5


drumurilor judeţene
7.3 Reabilitarea zonelor industriale (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Proiectul va reabilita o zona industriala contaminata şi o va face operaţionala 10
• Proiectul va redezvolta o zona industriala existenta şi abandonata 7
• Proiectul va asigura / îmbunătăţi utilităţile pentru o zona industriala existenta sau 3
(semi)operaţionala
7.4 Infrastructura de Afaceri (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Proiectul va crea o combinaţie de facilitaţi pentru dezvoltarea IMM-urilor 10
(Incubator de afaceri, Centru de Marketing şi Expoziţional)
• Proiectul va crea un Incubator de Afaceri 5
• Proiectul va crea un Centru de Marketing / Expoziţional 5
7.5 Alte beneficii socio-economice (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 5
• Indicatorii Socio-economici (valoarea neta actualizata - NPV şi rata economica a 3
rentabilitătii - ERR) dau rezultate care ating pragul de rentabilitate
• Rezultate pozitive ale indicatorilor socio-economici (NPV şi ERR) 5
Proiectul răspunde necesitaţilor regionale şi este în linie cu PND/PDR şi obiectivele
8 5
naţionale de dezvoltare (punctaţi toate categoriile de mai jos)
• Proiectul este relevant pentru obiectivele naţionale şi regionale 2
• Posibilitatea ca proiectul să aibă un impact socio-economic/de mediu 2
semnificativ în regiune
• Proiectul se adresează unor zone defavorizate sau sub-dezvoltate 1
NIVEL TEHNIC SI MATURITATE 30
Aspecte tehnice şi detalii de inginerie ale proiectului şi coerenta proiectării (punctaţi
9 10
toate categoriile de mai jos)
• Calitate şi completitudinea detaliilor de inginerie în Studiul de Fezabilitate 6
• Maturitatea avansata a proiectului este demonstrata cu documentaţie 3
suplimentara
• Certificatul de Urbanism este furnizat 1

115
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Nr. Subiect Puncte


Claritatea, detaliile şi relevanta Bugetului (punctaţi o singura categorie din cele de mai
10 10
jos)
• Devizul general este structurat pe obiecte care reprezintă evaluări realiste ale 10
previzionării costurilor (din Devizul pe obiecte) – informaţii detaliate
• Bugetul structurat şi finalizat (Deviz general) legat de Formularul de Cerere de 6
Finanţare – Anexa A
• Bugetul numai estimat global 3
Capacitatea aplicantului de a administra şi a promova proiectul (punctaţi toate
11 10
categoriile de mai jos)
• Aplicantul poseda capacitatea şi experienţa (conform organigramei propuse şi a
CV-urilor depuse) în managementul de proiecte la o scara şi complexitate 3
similara (Formularul de Cerere de Finanţare 2.4)
• Aplicantul furnizează detalii pentru planul de acţiune ce va fi folosit pe perioada 4
implementării şi funcţionarii/întreţinerii proiectului

• Proiectul este promovat de un parteneriat şi fiecare partener are un rol bine 3


definit

TOTAL (maxim) 100


Scor minim de calificare în etapa de pre-selectie regionala pentru evaluarea la nivel naţional 50

Explicaţii

A. Evaluarea financiară

Punctul 1: Comitetul de Pre-selectie trebuie să consulte Raportul asupra Studiului de


Fezabilitate (Anexa E) şi să aprecieze dacă toate calculele sunt bazate pe
date de intrare solide şi justificabile.

Punctul 2 Comitetul de Pre-selectie trebuie să consulte Raportul asupra Studiului de


Fezabilitate (Anexa E) şi să aprecieze dacă toate calculele sunt bazate pe
date de intrare solide şi justificabile.

Punctul 3 Paragraful se refera numai la contribuţia locala la costurile eligibile (minim


10% din totalul costurilor eligibile şi numai în numerar). Contribuţii mai mari
sunt răsplătite pentru a încuraja promovarea unor proiecte cu valoare mai
mare.

Punctul 4 Comitetul de Pre-selectie trebuie să examineze Studiul de Fezabilitate (Anexa


D) şi Raportul asupra Studiului de Fezabilitate (Anexa E) şi să aprecieze
calitatea, coerenta şi completitudinea acestora. O calitate mai mare a datelor
tehnice cuprinse în Studiul de Fezabilitate va obţine un punctaj mai mare.

Cerinţele internaţionale (indicate în Anexa E la Formularul de Cerere de


Finanţare) trebuie să fie în conformitate cu „Ghidul pentru analiza cost-
beneficiu pentru proiecte mari” utilizat în contextul politicii regionale al CE. In
acest sens trebuie să conţină valori ale indicatorilor financiari şi economici
„Rata rentabilitătii” şi „Valoarea neta actualizată”.
De asemenea, Studiul de Fezabilitate” trebuie să satisfacă cerinţele legislaţiei
româneşti (indicate în Anexa D a Formularului de Cerere de Finanţare) şi
trebuie să includă aprobările autorităţii abilitate.

116
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Punctul 5 Comitetul de Pre-selectie trebuie să aprecieze dacă proiectul va atrage alte


investiţii precum şi nivelul acestora comparativ cu cel al altor proiecte. Sunt de
preferat proiectele care atrag investiţii mai mari.

B. Evaluarea economică

Punctul 6 Trebuie evaluat numărul de locuri de munca temporare şi permanente


generate de proiect.
In acest sens, exista doua forme de angajare temporara: în timpul construcţiei
şi respectiv pe perioada operării facilitaţii.
Prioritate, în ordinea celor mai mari scoruri, trebuie acordata după cum
urmează:
1. angajare permanenta
2. angajare temporara în perioada operării proiectului
3. angajare temporara pe perioada construcţiei

Punctul 7 Comitetul de Pre-selectie trebuie să aprecieze beneficiile specifice ale fiecărui


proiect în cadrul propriei categorii, şi în plus alte beneficii socio-economice
care deriva în urma dezvoltării proiectului.

În general se consideră că aprecierile cerute în fiecare categorie sunt uşor de


evaluat. Totuşi, pentru re-dezvoltarea zonelor industriale se recomanda să fie
sprijinite proiectele care dezvoltă, în totalitate sau numai parţial, o zonă
industrială existentă sau abandonată, deoarece aceasta îmbunătăţeşte
impactul vizual în cadrul oraşelor/municipiilor şi împiedica dezvoltarea
aleatoare a unor situri alternative. Adesea, activităţile industriale anterioare au
cauzat contaminarea mediului în zonele respective ceea ce a condus la
abandonarea lor în loc ca ele să fie repuse în funcţiune şi reutilizate. Exemple
de atfel de contaminari sunt:
Zone contaminate cu depozite de deseuri de materiale / cladiri partial
demolate
Zone a caror suprafata a fost contaminata prin scurgeri de uleiuri, acizi,
chimicale, etc.
Zone folosite pentru extractia de materiale si care nu au fost reabilitate
in mod corespunzator.
Ultima categorie se refera la inzestrarea cu utilitati noi sau suplimentare pentru
o mai buna folosire a zonei, sau pentru a extinde capacitatile de productie
existente.

Punctul 7.5 al grile permite Comitetului de Pre-selectie să aprecieze şi să


puncteze daca proiectul asigura beneficii socio-economice mai mari. Acolo
unde beneficiile suplimentare exista şi sunt cuantificate în termeni financiari, în
cadrul Studiului de Fezabilitate, Comitetul de Pre-selectie trebuie să acorde
puncte în funcţie de beneficiile rezultate.

Punctul 8 Trebuie apreciat cat de bine răspunde proiectul nevoilor regionale şi daca este
în linie cu Planurile de Dezvoltare Regionala şi Naţională, precum şi efectele
benefice asupra mediului şi populaţiei din regiune, aşa cum au fost identificate
în proiect şi sunt descrise în Formularul de Cerere de Finanţare.

Punctul 9 Comitetul de Pre-selectie trebuie să ia în considerare maturitatea tehnică a


proiectului din Studiul de Fezabilitate. De asemenea, trebuie să puncteze
existenta Certificatului de Urbanism şi să aprecieze daca maturitatea este
susţinuta de documentaţie suplimentara depusa împreuna cu Aplicaţia.

117
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Punctul 10 Comitetul de Pre-selectie trebuie să examineze bugetul şi toata documentaţia


ajutătoare prezentate pentru a stabili cu siguranţa daca estimarea costurilor
este bazata pe măsurători şi aproximări globale sau pe cantităţi detaliate. Cu
cat bugetul este mai bine structurat şi detaliat, cu atât punctajul acordat va fi
mai mare.

Punctul 11 In cazul în care solicitantul demonstrează ca are experienţa anterioara în


managementul unor proiecte similare, sau că deţine resurse corespunzătoare
şi un plan coerent pentru implementarea proiectului de la faza iniţiala şi până
la finalizare, atunci comitetul poate acorda până la 10 puncte.
Comitetul de Pre-selectie trebuie să puncteze daca proiectul este promovat de
un parteneriat, iar fiecare partener are un rol bine definit în cadrul acestuia.

8.3.3 Matricea de evaluare tehnică a aplicaţiei, utilizată la etapa


naţională (MIE)
Toate proiectele pre-selectate de Agenţiile pentru Dezvoltare Regionale (care au întrunit un
scor mai mare de 50 de puncte) vor face obiectul unei evaluări pe plan naţional organizată de
către MIE prin intermediul unei firme specializate de asistenţă tehnică.
Este important de menţionat că între momentul evaluării regionale şi a celei naţionale va
exista un interval de trei luni pentru ca proiectele calificate să poată fi completate, ajustate,
traduse. De aceea, in special la nivel national, consultantul de AT va trebui va trebui sa ia in
considerare maturitatea proiectului si sa examineze urmatoarele documente, care in acest
stadiu trebuie sa fie integral in limba engleza:

− Aplicatia initiala
− Studiu de Fezabilitate incluzand orice revizuire a bugetului
− Studiul de Marketing / Planul de Afaceri
− Design Brief / Schita de Proiect,
− Avizul de Impact de Mediu si orice impact asupra mediului, daca apare;
− Aranjamentele privind sustenabilitatea si durabilitatea proiectului
− Dovada legala a proprietatii facilitatilor existente si a terenului (sau dovada ca
exproprierea terenului a fost initiata)
− Hotarare legala a solicitantului si/sau a partenerilor privind asigurarea contributiei
locale, in numerar, la „costurile eligibile”, acoperirea costurilor neeligibile si a tuturor
eventualelor costuri suplimentare de constructie.
În urma acestui proces s-ar putea să se modifice ierarhizarea proiectelor în funcţie de
punctajul obţinut. De asemenea, evaluarea proiectelor la nivel naţional astfel realizată s-ar
putea să redistribuie fondurile în funcţie şi de calitatea proiectelor prezentate de diferite
regiuni. Se impune o redistribuire a fondurilor şi când o anumită regiune nu reuşeşte să
prezinte un număr suficient de proiecte de calitatea cerută.
MIE va avea, de asemenea, responsabilitatea pentru contractarea asistenţei tehnice (TA) ce
va cuprinde specialişti consultanţi externi care, după selecţia regională şi la nivel naţional, vor
efectua o evaluare riguroasă asupra fezabilităţii şi aspectelor de mediu ale proiectelor
selectate şi vor continua prin a dezvolta proiectarea detaliată şi pregătirea documentelor
pentru licitaţii. Consultanţii externi vor fi solicitaţi să evalueze calitatea proiectelor şi să le

118
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

ierarhizeze în funcţie de aceasta şi de maturitatea proiectelor. Acest proces va putea


conduce la de-selectarea unora şi schimbarea priorităţilor proiectelor.
In cele ce urmează este comentată matricea de evaluare naţională. Evaluarea este
structurată tot în trei secţiuni şi anume: evaluarea financiară, evaluarea economică precum şi
evaluarea tehnică şi maturitatea proiectului.

119
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Evaluarea Naţională de către Consultantul de AT

1) MATRICEA DE CALIFICARE

Nr. Subiect DA/ NU

CONFORMITATE ADMINISTRATIVA

1. Certificat de Urbanism
2. Design Brief / Schiţa de Proiect
3. Studiul de Fezabilitate în engleza
4. Avizul/Acordul de Mediu (Studiu de impact) - Dacă este cazul
Dovada legală a proprietăţii facilitaţilor existente şi a terenului (sau
5.
dovada ca exproprierea terenului a fost iniţiată)
Hotărâre legala a solicitantului şi/sau a partenerilor privind asigurarea
contribuţiei locale, în numerar, la „costurile eligibile”, acoperirea
6.
costurilor neeligibile şi a tuturor eventualelor costuri suplimentare de
construcţie

2) MATRICEA DE EVALUARE TEHNICA

Nr. Subiect Puncte

FINANCIAR 50

1 Rata financiara de rentabilitate (selectaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Valoare negativa 0
• 0 – 2.9% 2.5
• 3 – 5.9% 5
• 6 – 8.9% 7.5
• Mai mare de 9% 10
2 Valoarea neta actulalizată (selectaţi o singura categorie din cele de mai jos) 5
• Valoare negativa 1
• Valoare sub investita iniţiala, dar pozitiva 3
• Valoare mai mare decât investita iniţiala 5
3 Mărimea contribuţiei locale (selectaţi o singura categorie din cele de mai jos) 5
• 10 – 15 % (necesar minim de 10% din totalul costurilor eligibile) 3
• Mai mare de 15 % 5
Calitatea Studiului de Marketing / Planul de afaceri (punctaţi toate categoriile de mai
4 10
jos)
• Proiectul completează nevoile pieţei identificate 4
• Sunt identificate clar grupurile ţinta şi descrise (Formularul de Cerere de 4
Finanţare 1.2.1)
• Calitatea generala a studiului de piaţa 2

120
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Nr. Subiect Puncte


5 Calitatea Studiului de Fezabilitate pe ansamblu (punctaţi toate categoriile de mai jos) 15
• Ambele documente: Studiul de Fezabilitate romanesc (Anexa D) şi Raportul
asupra Studiului de Fezabilitate (Anexa E) sunt complete şi au un nivel 7
acceptabil de detalii.
• Studiu de fezabilitate este elaborat pe baza unor date solide şi justificabile 5
• Rezultate satisfăcătoare la analiza de risc şi senzitivitate 3
6 Efecte de multiplicare ale proiectului (punctaţi toate categoriile de mai jos) 5
• Este de aşteptat un nivel mare de investiţii ulterioare (Formularul de Cerere de 3
finanţare 1.2.3)
• Se îmbunatăţeste competitivitatea economiei locale 2

ECONOMIC 50

Impactul asupra creării de locuri de munca pe plan local, atât în faza de construcţie cat
7 10
şi în faza de funcţionare (punctaţi toate categoriile de mai jos)
• - Crearea unui număr semnificativ de noi locuri de munca permanente în 6
urma proiectului
• - Crearea unui număr de noi locuri de munca temporare drept consecinţa a 3
operării proiectului
• - Crearea unui număr de noi locuri de munca temporare pe durata 1
construcţiei
Populaţia beneficiara de pe urma proiectului (punctaţi o singura categorie din cele de
8 5
mai jos)
• Impact tangibil (în special pe termen lung) asupra unei populaţii de peste 25 000 5
persoane
• Impact tangibil (în special pe termen lung) asupra unei populaţii cuprinse intre 3
10 000 – 25 000 persoane
• Impact tangibil (în special pe termen lung) asupra unei populaţii mai mici de 10 1
000 persoane
9 Beneficiile generale ale Proiectului (punctaţi una dintre categoriile de mai jos plus 15
categoria 9.5)
9.1 Infrastructura de Turism (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Proiectul dezvolta atracţii turistice balneare 10
• Proiectul va determina creşterea semnificativa (cu 20% sau mai mult) a 6
numărului de turişti şi va îmbunătăţi mediul în zona atracţiei turistice
• Proiectul va determina creşterea semnificativa (cu 20% sau mai mult) a 4
numărului de turişti sau va îmbunătăţi mediul în zona atracţiei turistice
9.2 Transport Regional (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Proiectul drum de centura / sosea ocolitoare / drum judeţean include masuri de 10
siguranţa traficului şi un „audit de siguranţa” a fost efectuat
• Studiul CESTRIM de numărare a vehiculelor demonstrează ca proiectul va
reduce traficul de maşini şi nivelul poluării aerului în centrele oraşelor / 5
localităţilor – în cazul drumurilor de centura / şoselelor ocolitoare
• Studiul CESTRIM de numărare a vehiculelor demonstrează ca proiectul va 5
creste nivelul de trafic – în cazul reabilitării/modernizării drumurilor judeţene
9.3 Reabilitarea zonelor industriale (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Proiectul va reabilita o zona industriala contaminata şi o va face operaţionala 10
• Proiectul va redezvolta o zona industriala existenta şi abandonata 7
• Proiectul va asigura / îmbunătăţi utilităţile pentru o zona industriala existenta sau 3

121
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Nr. Subiect Puncte


(semi)operaţionala
9.4 Infrastructura de Afaceri (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 10
• Proiectul va crea o combinaţie de facilitaţi pentru dezvoltarea IMM-urilor 10
(Incubator de afaceri, Centru de Marketing şi Expoziţional)
• Proiectul va crea un Incubator de Afaceri 5
• Proiectul va crea un Centru de Marketing / Expoziţional 5
9.5 Alte beneficii socio-economice (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 5
• Indicatorii Socio-economici (valoarea neta actualizata - NPV şi rata economica a 3
rentabilitătii - ERR) dau rezultate care ating pragul de rentabilitate
• Rezultate pozitive ale indicatorilor socio-economici (NPV şi ERR) 5
10 Efecte asupra mediului (punctaţi o singura categorie din cele de mai jos) 5
• Nu exista efecte semnificative negative asupra mediului 5
• Daca apar efecte semnificative adverse asupra mediului dar sunt luate masuri 2
adecvate în cadrul proiectului
• Daca apar efecte semnificative adverse asupra mediului dar nu sunt luate masuri 0
adecvate în cadrul proiectului
Dezvoltare durabila şi aranjamente de întreţinere (punctaţi toate categoriile de mai
11 10
jos)
• Proiectul se autosusţine financiar şi după încetarea finanţării CE la terminarea 5
construcţiei (Formularul de Cerere de finanţare 1.2.4)
• Viabil din punct de vedere al protecţiei mediului cu nivele acceptabile de impact 3
asupra mediului pe termen lung
• Exista angajamentul instituţional de menţinere, întreţinere şi dezvoltare a 2
infrastructurii proiectului.
Proiectul răspunde la necesităţile regionale şi este în linie cu PND/PDR şi obiectivele
12 5
naţionale de dezvoltare (punctaţi toate categoriile de mai jos)
• Proiectul este relevant pentru obiectivele naţionale şi regionale 2
• Posibilitatea ca proiectul să aibă un impact socio-economic/de mediu 2
semnificativ în regiune
• Proiectul se adresează unor zone defavorizate sau sub-dezvoltate 1

NIVEL TEHNIC SI MATURITATE 30

Aspecte tehnice şi detalii de inginerie ale proiectului şi coerenta proiectării (punctaţi


13 10
toate categoriile de mai jos)
• Maturitatea avansata a proiectului este bazata pe Design Brief / Scita de 6
Proiect
• Calitate şi completitudinea detaliilor de inginerie în Studiul de Fezabilitate 3
• Sunt disponibile numai Avize şi acorduri, fără alte detalii de inginerie 1
Claritatea, detaliile şi relevanta Bugetului (punctaţi o singura categorie din cele de mai
14 10
jos)
• Devizul general este structurat pe obiecte care reprezintă evaluări realiste 10
ale previzionării costurilor (din Devizul pe obiecte) – informaţii detaliate
• Bugetul (Deviz general) este actualizat – clar, complet şi corelat cu Design 6
Brief / Scita de Proiect
• Bugetul numai estimat global 1
Capacitatea aplicantului de a administra şi a promova proiectul (punctaţi toate
15 10
categoriile de mai jos)

122
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Nr. Subiect Puncte


• Aplicantul poseda capacitatea şi experienţa (conform organigramei
propuse şi a CV-urilor depuse) în managementul de proiecte la o scara şi 3
complexitate similara (Formularul de Cerere de Finanţare 2.4)
• Aplicantul furnizează detalii pentru planul de acţiune ce va fi folosit pe 4
perioada implementării şi funcţionarii/întreţinerii proiectului

• Proiectul este promovat de un parteneriat şi fiecare partener are un rol bine 3


definit

TOTAL (maxim) 130


Scorul minim pentru a fi selectat în cadrul portofoliului 65

Explicaţii

Consultantul de AT trebuie să-şi pregătească propria evaluare şi să facă un rezumat al


concluziilor care va fi prezentat Comitetului National de Coordonare. Pe baza analizei
acestor documente, Comitetul National de Coordonare va stabili portofoliul final de proiecte
ce vor fi finanţate în cadrul programului Phare 2004-2006, care va fi apoi aprobat de către
Comitetul National de Dezvoltare Regionala.

Punctul 1 Consultantul de AT va analiza Studiul de Fezabilitate (Anexa D) şi Raportul


asupra Studiului de Fezabilitate (Anexa E) şi va aprecia daca calculele sunt
bazate pe date de intrare solide şi justificabile.

Punctul 2 Consultantul de AT trebuie să consulte Studiul de Fezabilitate (Anexa D) şi să


aprecieze daca toate calculele sunt bazate pe date de intrare solide şi
justificabile.

Punctul 3 Punctul se refera numai la contribuţia locala la costurile eligibile (minim 10%
din totalul costurilor eligibile şi numai în numerar). Contribuţii mai mari sunt
răsplătite pentru a încuraja promovarea unor proiecte cu valoare mai mare.

Punctul 4 Consultantul de AT trebuie să analizeze Studiul de marketing şi/sau Planul de


afaceri şi să aprecieze calitatea şi completitudinea acestora. Proiectele cu o
buna gândire şi propuneri detaliate vor fi răsplătite cu pana la maxim 10
puncte.
Punctul 5 Consultantul de AT trebuie să examineze Studiul de Fezabilitate (Anexa D) şi
Raportul asupra Studiului de Fezabilitate (Anexa E) şi să aprecieze calitatea,
coerenta şi completitudinea acestora. Studiul de Fezabilitate trebuie să se
bazeze pe date de intrare solide şi justificabile identificate obţinute în urma
efectuării unor cercetări. O calitate mai mare a datelor tehnice cuprinse în
Studiul de Fezabilitate va obţine un punctaj mai mare.
Cerinţele internaţionale (indicate în Anexa E la Formularul de Cerere de
Finanţare) trebuie să fie în conformitate cu „Ghidul pentru analiza cost-
beneficiu pentru proiecte mari” utilizat în contextul politicii regionale al CE. In
acest sens trebuie să conţină valori ale indicatorilor financiari şi economici
„Rata rentabilitătii” şi „Valoarea neta actualizată”.

123
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

De asemenea, Studiul de Fezabilitate” trebuie să satisfacă cerinţele legislaţiei


romaneşti (indicate în Anexa D a Formularului de Cerere de Finanţare) şi
trebuie să includă aprobările autorităţii abilitate.
Punctul 6 Consultantul de AT trebuie să aprecieze daca proiectul va atrage alte investiţii
precum şi nivelul acestora comparativ cu cel al altor proiecte. Sunt de preferat
proiectele care atrag investiţii mai mari.

Punctul 7 Trebuie evaluat numărul de locuri de munca temporare şi permanente


generate de proiect. In acest sens, exista doua forme de angajare temporara:
în timpul construcţiei şi respectiv pe perioada operării facilitaţii.

Punctul 8 Consultantul de AT trebuie să ia în considerare numărul populaţiei potenţiale


care va beneficia în mod direct de pe urma proiectului. In acest sens trebuie
avuta în vedere şi populaţia oraşelor şi comunelor adiacente proiectului.

Punctul 9 Consultantul de AT trebuie să analizeze beneficiile specifice fiecărui proiect în


cadrul propriei categorii, şi în plus alte beneficii socio-economice care deriva în
urma dezvoltării proiectului.

In cadrul categoriei „Reabilitarea zonelor industriale” se va acorda prioritate


proiectelor destinate repunerii în funcţiune a zonelor industriale, şi în special a
celor care urmăresc diminuarea contaminării cu:
• Depozite de deşeuri de materiale / clădiri parţial demolate;
• Suprafeţe contaminate prin scurgeri de uleiuri, acizi, chimicale, etc.;
• Zone folosite pentru extracţia de materiale şi care nu au fost reabilitate
în mod corespunzător;
• Etc.,

Acolo unde beneficiile suplimentare exista şi sunt cuantificate în termeni


financiari, în cadrul Studiului de Fezabilitate, consultantul de AT trebuie să
acorde puncte în funcţie de beneficiile rezultate.

Punctul 10 Daca proiectul nu are un impact negativ asupra mediului, iar acest lucru este
clar demonstrat prin studii şi avize, atunci consultantul de AT va acorda maxim
5 puncte. Daca exista un impact negativ semnificativ asupra mediului, atunci
consultantul de AT trebuie să aprecieze daca masuri adecvate de diminuare a
acestuia au fost incluse în proiect, iar dacă nu sunt prevăzute astfel de masuri
atunci punctajul acordat va fi zero.

Punctul 11 Consultantul de AT trebuie să determine daca proiectul vizează o dezvoltare


durabila pe termen lung (din punct de vedere financiar, de mediu şi
instituţional) şi dacă solicitantul a prevăzut şi inclus în aplicaţie detalii privind
aranjamente de întreţinere şi operare.

Punctul 12 Trebuie apreciat cat de bine răspunde proiectul nevoilor regionale şi daca este
în linie cu Planurile de Dezvoltare Regionala şi Naţionala, precum şi efectele
benefice asupra mediului şi populaţiei din regiune, aşa cum au fost identificate
în proiect şi sunt descrise în Formularul de Cerere de Finanţare.

Punctul 13 Consultantul de AT trebuie să ia în considerare maturitatea tehnica a


proiectului pe baza Design Brief / Schiţa de Proiect şi să reanalizeze
evaluarea/aprecierea făcuta la pre-selecţia regională.

124
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Punctul 14 Consultant de AT trebuie să analizeze în special bugetul actualizat şi toata


documentaţia ajutătoare prezentate pentru a stabili cu siguranţa dacă
estimarea costurilor este bazata pe măsurători şi aproximări globale sau pe
cantităţi detaliate. Cu cat bugetul este mai bine structurat şi detaliat, cu atât
punctajul acordat va fi mai mare.

Punctul 15 In cazul în care solicitantul demonstrează ca are experienţa anterioara în


managementul unor proiecte similare, sau ca deţine resurse corespunzătoare
şi un plan coerent pentru implementarea proiectului de la faza iniţială şi până
la finalizare, atunci consultantul de AT poate acorda până la 10 puncte.
Consultantul de AT trebuie să puncteze daca proiectul este promovat de un
parteneriat, iar fiecare partener are un rol bine definit în cadrul acestuia.

Bibliografie la Capitolul 8

1. Întărirea capacităţii de pregătire a Proiectelor de Mediu: România. Mott MacDonald,


Demeter House Station Road, Cambridge CB1 2RS UK
2. Project Cycle Management Training Handbook, March 2002, EC
3. Ex ante Evaluation. Dec 2001, EC
4. Evaluation în the European Comision, March 2001, EC
5. Ghidul Solicitantului - PHARE 2004-2006 Coeziune Economică şi Socială – Programe
mari de infrastructură regională, www.mie.ro, 2004

125
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

9 AUTORIZAREA PROIECTELOR DE INFRASTRUCTURĂ,


CONFORM LEGISLAŢIEI NAŢIONALE
O etapă extrem de importantă în procesul elaborării proiectelor de infrastructură este cea de
autorizare. În acest capitol final sunt prezentate principalele etape ale procesului de
autorizare.
9.1 Cadrul legal şi instituţional
Principalele legi care reglementează autorizarea în construcţii sunt cele din Anexa 9-1. Lista
acestora este deschisă şi se actualizează la începerea operaţiilor de concepţie a proiectului
prin consultarea emitenţilor legilor, HGR-urilor sau normativelor menţionate mai sus.
Principalele instituţii care au drept atribuţii autorizarea în construcţii sunt: consiliile locale,
consiliile judeţene, societăţile comerciale furnizoare de utilităţi (apă, gaze, energie electrică),
societăţile comerciale al căror patrimoniu este în apropierea obiectivului de investiţie,
agenţiile şi instituţiile specializate (mediu, turism etc.), ministerele, Inspectoratul de Stat în
Construcţii.
Conform Normelor metodologice din 2001 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, Consiliul Local şi Consiliul Judeţean, prin structurile de
specialitate constituite în cadrul compartimentelor de specialitate din aparatul propriu,
gestionează procesul emiterii CU şi AC (articolul 8, paragraful 1a). Comisia de Acorduri
Unice, constituită în cadrul structurilor de specialitate este emitentul acordului unic cu valoare
de aviz conform, care însumează prevederile avizelor şi acordurilor privind utilităţile urbane,
precum şi cele privind prevenirea şi stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecţia mediului şi
sănătatea oamenilor, obţinute pe plan local prin grija autorităţilor locale.
În aceleaşi norme metodologice, articolul 22 prevede că Ministerul Culturii şi Cultelor “emite
avizul comun, împreună cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, în cazul
autorizării executării lucrărilor de orice natură la clădirile reprezentând monumente istorice şi
la cele din zonele lor de protecţie, în ansamblurile de arhitectură, în rezervaţiile de
arhitectură şi de urbanism, în cazul siturilor arheologice, al parcurilor şi grădinilor monument
istoric, cuprinse în listele aprobate potrivit legii”. De asemenea, Ministerul Culturii şi Cultelor
emite avizul comisiei de specialitate pentru autorizarea lăcaşelor de cult şi a anexelor
acestora. Conform Hotărârii nr. 28/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Culturii şi Cultelor (art. 4, aliniatul 1, paragraful n), acesta asigură, prin Consiliul tehnico-
economic, avizarea documentaţiilor tehnico-economice din competenţa să de aprobare.
Ministerul Mediului şi Gospodăririi, Apelor are atribuţii în cazul autorizării lucrărilor în arii
naturale protejate, stabilite potrivit legii, în zonele de siguranţă şi protecţie ale amenajărilor
hidrotehnice de interes public, precum şi în alte arii protejate. Autorităţile locale de protecţia
mediului (Agenţiile judeţene) emit acordul de mediu pentru investiţiile cu impact sau cu
impact major asupra mediului. Pentru investiţii cu impact nesemnificativ nu se emite acord de
mediu.
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite avize/acorduri în cazul autorizării
lucrărilor în zonele de siguranţă şi de protecţie ale infrastructurilor de transport public şi în
zonele aferente construirii căilor de comunicaţie. Conform Hotărârii Guvernului nr. 740/2003
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
printre atribuţiile sale se numără „emiterea avizelor şi aprobărilor de specialitate prevăzute de
lege în domeniile sale de activitate” (art. 64) şi „avizarea documentaţiilor de urbanism privind
zonele şi staţiunile turistice, precum şi a documentaţiilor privind construcţiile în domeniul
turismului, conform legii” (art. 76).

126
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General, Ministerul Administraţiei şi Internelor,


Serviciul Român de Informaţii emit avize şi acorduri în cazul autorizării lucrărilor situate în
zona de protecţie a obiectivelor cu caracter special.
Conform Hotărârii de Guvern nr. 1072/2003 privind avizarea de către Inspectoratul de Stat în
Construcţii a documentaţiilor tehnico - economice pentru obiectivele de investiţii finanţate din
fonduri publice „documentaţiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investiţii noi, care
se finanţează potrivit legii din fonduri publice sau din credite externe, contractate sau
garantate de stat, având valori mai mari sau egale cu 10 miliarde lei, se supun spre avizare,
cu titlu gratuit, Inspectoratului de Stat în Construcţii.” Avizul este prealabil şi obligatoriu şi se
va solicita şi în cazul modificării soluţiei tehnice sau a valorii investiţiei aprobate în condiţiile
legii. Aceste prevederi se aplică şi pentru lucrările de reparaţii, reabilitări, consolidări,
restaurări ale construcţiilor existente, finanţate din fonduri publice, indiferent de valoare.
Printre competenţele Inspectoratului de Stat în Construcţii se numără şi verificarea legalităţii
emiterii autorizaţiilor de construire.
Administraţia Naţională "Apele Române" - S.A., Autoritatea Aeronautică Civilă Română ori
alte organisme ale administraţiei publice centrale sau ale serviciilor descentralizate ale
acestora emit avize, după caz, conform prevederilor legale în vigoare, în funcţie de relaţia
posibilă cu investiţia.
De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice,
Transportului şi Locuinţei 1943/2001 “pentru executarea lucrărilor de construcţii, consiliile
judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale au obligaţia de a constitui în structura
aparatului propriu al autorităţii administraţiei publice locale „Comisia de Acorduri Unice“ care
trebuie să funcţioneze prin membrii săi, în cadrul compartimentelor de specialitate, iar
emiterea acordului unic se face în plen."
Acordul unic este actul cu valoare de aviz conform emis de Comisia de Acorduri Unice
(C.A.U.) din subordinea arhitectului-sef, însumând avizele şi acordurile favorabile –
exprimate prin fişele tehnice corespunzătoare – pentru utilităţile urbane, precum şi cele
privind prevenirea şi stingerea incendiilor, apărarea civila, protecţia mediului şi sănătatea
oamenilor (emise de autorităţile pe plan local).
In baza acordului unic se poate emite autorizarea de construire.
9.2 Autorizaţii, avize şi studii specifice necesare pentru investiţii de
infrastructură regională
Pentru proiectele mari de infrastructură regională, indiferent de forma de finanţare sunt
necesare o serie de documente: certificatul de urbanism, acorduri şi avize de specialitate şi
autorizaţia de construire.
9.2.1 Definiţii/documente de autorizare
Certificatul de urbanism - CU este definit în Legea autorizării lucrărilor de construcţii
50/1991 şi modificările ulterioare, Legea amenajării teritoriului şi urbanismului 350/2001 şi
Normele metodologice din 2001 de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii republicată cu modificările şi completările ulterioare ca fiind un act de
informare cu caracter obligatoriu prin care autorităţile emitente, în conformitate cu prevederile
planurilor urbanistice şi ale regulamentelor acestora, după caz ale planurilor de amenajare a
teritoriului avizate şi aprobate conform legii fac cunoscute solicitantului elementele privind
regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi
stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul
amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare în
vederea autorizării. Caracterul public al CU este asigurat prin afişarea lunară la sediul
emitentului astfel încât să conţină elemente de identificare (adrese, nume şi prenume
solicitanţi, scop).

127
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Pentru simplificarea procesului de autorizare a fost introdus acordul unic, document cu


valoare de aviz care însumează avizele şi acordurile favorabile pentru utilităţile urbane,
precum şi cele privind prevenirea şi stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecţia mediului şi
sănătatea oamenilor (obţinute de autorităţile de pe plan local).
Potrivit acestora se defineşte Acordul unic ca fiind „documentul cu valoare de aviz conform,
necesar pentru elaborarea şi emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare, întocmit în baza
concluziilor şi propunerilor rezultate ca urmare a examinării şi a aprobării documentaţiilor
tehnice depuse în vederea autorizării, însumând condiţiile şi recomandările formulate prin:
• avizele şi acordurile pentru amplasamentul obiectivului, utilităţi urbane privind
proximitatea cu obiectivul proiectat, racordarea obiectivului şi a organizării execuţiei
lucrărilor la reţelele de utilităţi urbane (apă/canal, electricitate, gaze, termoficare,
telecomunicaţii, salubritate, transport urban, mediu);
• avizele şi acordurile specifice obţinute de la Brigada de pompieri, Comandamentul
apărării civile, acordul de mediu, precum şi pentru sănătatea populaţiei”
Avizele de amplasament se obţin pe baza unor documentaţii tehnice elaborate de
proiectantul care întocmeşte SF-ul, constituit ca anexă la cererea de finanţare a proiectului.
Autorizaţia de construire - AC este actul de autoritate al administraţiei publice locale -
judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale pe baza căruia se pot realiza lucrări de
construcţii cu asigurarea aplicării măsurilor legale cu privire la amplasarea, proiectarea,
executarea şi funcţionarea obiectivelor de investiţii şi cu respectarea documentaţiilor de
urbanism şi amenajare a teritoriului.
Ca şi la CU, asigurarea caracterului public al AC se face prin afişare lunară, la sediul
emitentului, cu precizarea elementelor de identificare.
9.2.2 Categorii de acorduri şi avize de specialitate
Avizele şi acordurile necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se
stabilesc, conform legilor amintite mai sus, prin certificatul de urbanism.
Acestea se clasifica în:
- avize informative - avize pentru respectarea unor reguli generale (obţinute pe plan
local, care se includ în acordul unic) pentru utilităţi urbane în vederea avizării
racordării investiţiei (alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu energie electrică,
alimentare cu energie termică, alimentare cu gaze naturale, telefonie, salubritate,
transport urban ori alte utilităţi urbane);
- restrictive/de condiţionare/de proximitate - avizele necesare pentru situaţii deosebite,
ca urmare a condiţiilor speciale de amplasament sau a funcţionalităţii investiţiei.
Acestea sunt emise de: Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii, Pădurii,
Apelor şi Mediului, Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General, Ministerul
Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Compania Naţională "Apele
Române" - S.A., Autoritatea Aeronautică Civilă Română ori de alte organisme ale
administraţiei publice centrale sau ale serviciilor descentralizate ale acestora, după
caz, conform prevederilor legale în vigoare, în funcţie de relaţia posibilă cu investiţia;
în zonele unde s-a instituit alt tip de restricţie solicitantul va obţine avizul organismelor
competente;
- decizie/aprobare:
o prevenirea şi stingerea incendiilor, apărare civilă, protecţia mediului şi
sănătate publică;

128
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

o avizul expertului tehnic pentru cerinţa de calitate (rezistenţa şi stabilitatea


terenurilor de fundare a construcţiilor şi a masivelor de pământ), altul decât
verificatorul de proiect pentru cerinţa de calitate, pentru partea din proiect
referitoare la lucrările de susţinere a excavaţiilor şi a infrastructurii la
construcţiile care necesită executarea de excavaţii cu adâncime de 6,0 metri
sau mai mare;
o acordul Inspectoratului de Stat în Construcţii în cazuri specifice (lucrări de
intervenţii la construcţiile existente).
Toate avizele definitive se obţin de către proiectant, angajat de CL, în cadrul cheltuielilor
neeligibile stabilite drept contribuţie la derularea proiectelor (cheltuieli pentru proiectare
pentru anii viitori în cadrul bugetului de cheltuieli al CL). Spre exemplificare se prezintă în
Anexa 9-2 un grafic ipotetic de obţinere a avizelor iar în Anexa 9-3 tipurile de avize şi
acorduri specifice categoriilor de proiecte mari de infrastructură regională, fără ca acestea să
aibă un caracter definitiv.
În cazul proiectelor privind reabilitarea zonelor industriale este necesară elaborarea unui
plan urbanistic zonal - PUZ, conform art. 47 paragraful 3 b din Legea amenajării teritoriului
şi urbanismului nr. 350/2001, care va fi anexat la SF. După aprobarea PUZ-ului, prevederile
acestuia se vor prelua în cadrul PUG sau/ şi PATJ.
Orice proiect de infrastructură mare trebuie să se încadreze, după caz, într-una din
secţiunile PATN (turism, căi de comunicaţie, zone naturale), PATJ sau PUG. În cazul
inexistenţei în acestea se vor face propuneri de modificare 20 a PATN, PATJ sau PUG
de către organismele abilitate (ministere, agenţii, CJ, CL) iar acordul de modificare va
însoţi propunerea de proiect.
9.2.3 Conţinutul documentelor supuse autorizării
Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se elaborează de proiectanţi
autorizaţi, persoane fizice sau juridice şi este extras din proiectul tehnic întocmit conform
prevederilor legale în vigoare, în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu
conţinutul avizelor şi al acordurilor cerute prin acesta.
Conţinutul-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii cuprinde
opisul pieselor scrise şi desenate, necesar a fi prezentate spre autorizare. În situaţii cu totul
excepţionale, în funcţie de complexitatea investiţiei supuse autorizării, cu avizul comisiei
tehnice de amenajare a teritoriului şi de urbanism, vor putea fi cerute prin certificatul de
urbanism şi alte elemente tehnice cu rol de precizare suplimentară, care să fie cuprinse în
cadrul Proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii - P.A.C.
I. Piese scrise
1. Lista şi semnăturile proiectanţilor
Se completează cu numele în clar şi calitatea proiectanţilor, precum şi cu partea din proiect
pentru care răspund.
2. Memoriu
2.1. Date generale care să conţină descrierea lucrărilor care fac obiectul proiectului. Pentru
autorizarea lucrărilor de construcţii, se fac referiri la: amplasamentul, topografia acestuia,
trasarea lucrărilor; clima şi fenomenele naturale specifice; geologia şi seismicitatea; categoria
de importanţă a obiectivului.

20
Trebuie menţionat că modificarea PUG, PATJ sau PATN este extrem de dificilă şi durează mult (2-3 ani)
ceea ce practic exclude proiectele neincluse în documentele de planificare menţionate, de la finanţare
PHARE Coeziune Economică şi Socială 2004-2006.

129
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

2.2. Memorii pe specialităţi cu descrierea lucrărilor de arhitectură; structură; instalaţii; dotări şi


instalaţii tehnologice, după caz; amenajări exterioare şi sistematizare verticală.
2.3. Date şi indici care caracterizează investiţia proiectată, cuprinşi în anexa la cererea
pentru autorizare: suprafeţele - construită desfăşurată, construită la sol şi utilă; înălţimile
clădirilor şi numărul de niveluri; volumul construcţiilor; procentul de ocupare a terenului -
P.O.T.; coeficientul de utilizare a terenului - C.U.T.
2.4. Devizul general al lucrărilor, întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
2.5. Anexe la memoriu: studiul geotehnic, referatele de verificare a proiectului, fişe tehnice
cuprinzând elementele de aviz necesare în vederea emiterii acordului unic, documentaţiile
specifice necesare pentru obţinerea avizelor Brigăzii de pompieri, Comandamentului apărării
civile şi acordului de mediu, avize specifice cerute prin certificatul de urbanism, ca urmare a
condiţiilor speciale de amplasament sau a funcţionalităţii investiţiei, acordul vecinilor pentru
construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi
numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -, pentru lucrări
de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în
cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.
II. Piese desenate
1. Planuri generale: plan de încadrare în teritoriu, plan de situaţie privind amplasarea
obiectivelor investiţiei, planul privind construcţiile subterane
2. Planşe pe specialităţi: arhitectură, structura, instalaţii, dotări şi instalaţii tehnologice
9.2.4 Responsabilităţi în procedura de emitere a autorizaţiei de
construcţie
Conform normelor metodologice din 2001 de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, autorizaţiile de construire sau de desfiinţare pentru executarea lucrărilor de
construcţii, în funcţie de categoriile de construcţii şi lucrări, precum şi cu respectarea
prevederilor documentaţiilor de urbanism şi a planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate
potrivit legii, se emit de către:
i. preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor unităţilor administrativ-teritoriale
în a căror rază se amplasează investiţiile, pentru: investiţiile care se aprobă de Guvern;
investiţiile care se realizează în extravilanul comunei, inclusiv anexele gospodăreşti ale
exploataţiilor agricole; investiţiile care se amplasează pe terenuri care depăşesc limita
unei unităţi administrativ-teritoriale; alte categorii de lucrări prevăzute de legislaţia în
vigoare;
ii. primarii municipiilor sau ai oraşelor, pentru construcţiile şi lucrările de orice fel din
intravilanul şi din extravilanul acestora, cu excepţia celor din competenţa de emitere a
preşedinţilor consiliilor judeţene;
iii. primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul primarilor de sectoare, pentru:
• investiţiile care se amplasează pe terenuri care depăşesc limita
administrativ-teritorială a unui sector şi cele care se realizează în extravilan;
• lucrări la construcţii reprezentând monumente istorice, cu avizul prealabil al
Ministerului Culturii şi Cultelor;
iv. primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru toate categoriile de construcţii şi
amenajări urbanistice din cadrul sectoarelor, cu excepţia celor prevăzute în lege.

130
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

În înţelesul prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Lege sunt cuprinse lucrările al căror
amplasament traversează limita a două sau mai multor unităţi administrativ-teritoriale (de
exemplu: reţele electrice, alimentări cu apă, gaze, căi ferate, drumuri, autostrăzi etc.).
În situaţia amplasării investiţiei atât în extravilanul, cât şi în intravilanul comunei, autorizaţia
de construire se emite de preşedintele consiliului judeţean, cu avizul primarului comunei
interesate.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea 50/1991, autorităţile care emit autorizaţiile de
construire/desfiinţare sunt abilitate să emită şi certificatele de urbanism.
9.2.5 Formulare folosite în procesele de consultare şi autorizare:
1. Procesul verbal al adunării publice trebuie să conţină:
o data şi locul întâlnirii;
o o frază din care să rezulte obiectivul întâlnirii;
o discuţiile întâlnirii pe scurt;
o hotărârile adoptate (de exemplu: obiectivul propus, contribuţia etc.);
o să fie însoţit de un tabel cu numele şi semnăturile persoanelor prezente.
2. Cereri pentru eliberarea CU, avizelor şi AC - conform formularelor legale.
3. Planul de întreţinere al autorităţii locale, în parteneriat cu diverse grupuri de
interese sau comunitatea, trebuie să conţină următoarele elemente:
o caracteristici tehnice ale obiectivului care necesită întreţinere;
o lucrări (operaţii) necesare pentru întreţinere;
o volum de lucru (zile - om);
o materiale necesare, sursa de aprovizionare, cantitate;
o mijloace de transport/ utilaje tehnologice (ore funcţionare) – proprietar;
o graficul de întreţinere (interval între operaţii);
o cost anual;
o responsabilităţi privind întreţinerea.

9.3 Studii şi analize specifice


După caz, la autorizare mai trebuie ataşate o serie de documente sau studii specifice. Dintre
acestea amintim studiul hidrogeologic, studiul de circulaţie, proiecte de demolare etc.
Studiul hidrogeologic
Studiul se întocmeşte pe baza materialului documentar existent, completat cu cercetări
geologice, geomorfologice şi hidrogeologice sumare în zona respectivă şi are drept scop
identificarea posibilităţilor de rezolvare a necesarului de alimentare cu apă, în condiţiile
oferite de zona studiată. Studiul va cuprinde o examinare informativă generală a surselor de
apă din jurul obiectivului din punct de vedere climatologic, geomorfologic, geologic şi
hidrogeologic, stabilind sursele subterane care trebuie luate în considerare şi ordinea în care
acestea vor fi studiate şi analizate.
Studiul hidrogeologic preliminar va cuprinde:
• memoriul tehnic,
• piese desenate,
• buletine de analiză.
Studiul definitiv cuprinde aprofundarea materialului pe baza căruia s-au stabilit datele
enumerate la studiul preliminar, completate cu datele şi concluziile rezultate din lucrările
experimentale, concretizate în răspunsuri la problemele ridicate de studiul hidrogeologic
preliminar.
În cazul studierii straturilor acvifere freatice în legătură cu un curs de apă, studiul
hidrogeologic va fi completat cu un studiu hidrologic.

131
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Studiul hidrogeologic definitiv va fi alcătuit din : a) memoriu tehnic; b) piese desenate şi


tabele centralizatoare ; c) buletine de analiză
Studiul de circulaţie
Studiul de circulaţie face parte din categoria studiilor necesare fundamentării propunerilor de
dezvoltare şi amenajare urbanistică a localităţilor. El stă la baza optimizării soluţiilor tehnico-
economice pentru proiectele de investiţii a lucrărilor de infrastructură rutieră şi de transport în
comun.
Studiul de circulaţie se elaborează în conformitate cu prevederile „Normativului pentru
elaborarea studiilor de circulaţie din localităţi şi teritoriul de influenţă – indicativ C 242-93”
conform căruia studiile de circulaţie sunt documentaţii tehnico-economice care stabilesc
caracteristicile traficului actual şi viitor, structura reţelei de străzi, amenajările infrastructurilor
rutiere, dotările specifice transporturilor, precum şi echiparea şi organizarea sistemului de
circulaţie.
Studiile de circulaţie cuprind de regulă trei părţi componente care tratează:
- Diagnoza Circulaţiei - analiza critică a circulaţiei existente, respectiv a reţelei de străzi,
intersecţii, dotări, a caracteristicilor traficului şi transportului în comun, precum şi a
modului de organizare a desfăşurării traficului;
- Prognoza Circulaţiei – prospectarea şi calculul dezvoltării traficului viitor cuprinzând
generarea deplasărilor, distribuţia de reţea, repartiţia pe mijloace de deplasare şi
formarea fluxurilor de circulaţie (vehicule, călători, marfă);
- Terapia Circulaţiei – dimensionarea şi organizarea sistemului de circulaţie, structura
reţelei, amenajarea arterelor, a intersecţiilor şi a dotărilor, echiparea tehnică şi
organizarea desfăşurării traficului.

132
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

9.4 Anexe la capitolul 9

Anexa 9-1: Acte normative care reglementează consultarea publicului şi autorizarea


proiectelor de investiţii
1. Constituţia României;
2. Legea 50/1991 privind autorizarea construcţiilor cu modificările şi completările ulterioare;
3. Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 33/1994;
4. Legea protecţiei mediului nr. 137/1995;
5. Legea nr. 10/1995 cu modificările şi completările ulterioare privind calitatea în construcţii;
6. Legea apelor nr. 107/1996;
7. Legea nr. 71/1996 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional –
Secţiunea I Căi de comunicaţie;
8. Legea privind circulaţia juridică a terenurilor nr. 54/1998;
9. Legea dezvoltării regionale nr. 151/1998;
10. Legea nr. 5/2000 privind aprobarea PATN –„ Secţiunea a III-a – Zone protejate”;
11. Legea administraţiei publice nr. 215/2001;
12. Normele metodologice din 2001 de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii republicată cu modificările şi completările ulterioare;
13. Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul;
14. Legea 412/2002 pentru aprobarea Ordonanţei nr. 42/1997 privind navigaţia civilă;
15. Legea 227/2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernamentale nr. 26/2003 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor;
16. Legea energiei electrice nr. 318/2003;
17. „Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică”;
18. Hotărârea Guvernului nr. 376/1994 privind metodologia de realizare a devizului general
privind obiectivele de investiţii;
19. Hotărârea Guvernului nr. 925/1995 privind asigurarea cerinţelor de calitate a proiectului;
20. Hotărârea Guvernului nr.62/1996 privind aprobarea Listei obiectivelor de investiţii şi de
dezvoltare, precum şi a criteriilor de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu
avizul Statului Major General;
21. Hotărârea Guvernului nr. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a
documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice
privind construcţii din domeniul turismului;
22. Hotărârea Guvernului nr. 571/1998 pentru aprobarea categoriilor de construcţii, instalaţii
tehnologice şi alte amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind prevenirea şi
stingerea incendiilor;
23. Hotărârea Guvernului nr. 28/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii
şi Cultelor, cu modificările ulterioare;
24. Hotărârea Guvernului nr. 1072/2003 privind avizarea de către Inspectoratul de Stat în
Construcţii a documentaţiilor tehnico - economice pentru obiectivele de investiţii finanţate
din fonduri publice
25. Ordinul pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activităţilor economice şi sociale
cu impact asupra mediului înconjurător 125/1996;
26. Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, al ministrului apărării
naţionale, al ministrului de interne şi al directorului Serviciului Român de Informaţii nr.
34/N/M.30/3.422/4.221/1995 pentru aprobarea Precizărilor privind avizarea
documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi a documentaţiilor tehnice
pentru autorizarea executării construcţiilor
27. Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M46/1997;

133
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

28. Ordinul ministrului sănătăţii nr. 331/1998 pentru aprobarea Normelor de avizare sanitară a
proiectelor obiectivelor şi de autorizare sanitară a obiectivelor cu impact asupra sănătăţii
publice;
29. Ordinul ministrului de interne nr. 791/1998 privind aprobarea Normelor metodologice de
avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor;
30. Decizia primului-ministru al României nr. 177/1999 pentru aprobarea Normelor tehnice
privind proiectarea şi executarea adăposturilor de protecţie civilă în subsolul construcţiilor
noi;
31. Ordonanţa privind transporturile rutiere nr. 44/1997;
32. Ordonanţa privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier
naţional nr. 96/1998;
33. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.60/2001 privind achiziţiile publice.

134
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Anexa 9-2: Drumul critic în procesul de autorizare a unei investiţii

1.Documente 3. CU
confirmare
domeniu public
Ciclu aprobare

2.Documentatia
avizată de elaborator 6. Avize regii 7. Avize regii
locale regionale
4.Documente
proximitate 10. AC Beneficiar
proiect
8. Avize agenţi
economici
5. Documente mediu

9.
PUD/
PUZ

135
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Anexa 9-3: Tipul avizelor şi acordurilor necesare pentru proiecte mari de infrastructură regională

Nr. Tipul avizelor şi acordurilor Infrastructură Transport Reabilitarea Infrastructură


crt. legata de regional siturilor de afaceri
turism industriale

1. Amplasament (societăţi comerciale furnizoare de utilităţi sau X X X X


deţinătoare de terenuri sau instalaţii în proximitate – CF,
drumuri, apa, linii electrice, Regia Pădurilor, situri istorice, după caz după caz după caz după caz
Ministerul Administraţiei şi Internelor, deţinătorii patrimoniului
afectat de proiect etc.)

3. Avize furnizoare utilităţi (apă, gaze, energie electrică etc.) X X X X

4. CU X X X X

5. Studii de specialitate: circulaţie, istoric, amenajare X X X X


peisagistică
după caz după caz după caz după caz

6. Acord de mediu - Studiu de impact X X X X


după caz după caz după caz după caz

7. Avize ale autorităţilor centrale şi locale interesate conform X X X X


legii

8. Aprobare a investiţiei – Hotărârea CL, Hotărârea CJ X X X X

136
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

10 GLOSAR DE TERMENI

TERMENI GENERALI

Ajutor nerambursabil global: înseamnă acea parte din asistenţă privind implementarea şi
managementul care ar putea fi încredinţată unuia sau mai multor intermediari aprobaţi,
incluzând autorităţile locale, organismele de dezvoltare regională sau organizaţiile ne-
guvernamentale, folosite, de preferinţă, pentru a asista iniţiativele de dezvoltare locală.
Decizia de a utiliza un ajutor nerambursabil global ar trebui luată de comun acord cu Comisia
şi Statele Membre, sau numai cu Statele Membre, prin autoritatea de management. În cazul
programelor de iniţiative Comunitare şi măsuri inovatoare, Comisia poate decide să
folosească un ajutor nerambursabil global pentru toată asistenţa sau doar pentru o parte. În
acest caz al iniţiativelor Comunitare, această decizie poate fi luată doar cu acordul preliminar
al Statelor Membre implicate.
Asistenţa: înseamnă formele de asistenţă puse la dispoziţie de Fondurile Structurale, cum
ar fi:
i) Programe de iniţiativă Comunitară;
ii) Programe operaţionale sau documente de programare singulare;
iii) Suport pentru asistenţă tehnică şi măsuri inovatoare.
Autoritate de management: înseamnă orice autoritate publică sau privată, sau organism la
nivel naţional, regional sau local desemnată de Statul Membru, sau când Statul Membru
însuşi realizează această funcţie, să coordoneze asistenţa pentru scopurile acestei
reglementări. Dacă Statul Membru desemnează o altă autoritate de management decât el
însuşi, trebuie determinate toate modalităţile relaţiilor sale cu autoritatea de management şi a
viitoarelor relaţii cu Comisia. Dacă Statul Membru decide astfel, autoritatea de management
ar putea fi acelaşi organism ca autoritatea plătitoare pentru asistenţa respectivă.
Autoritate de plată: înseamnă una sau mai multe autorităţi naţionale, regionale şi locale sau
organisme desemnate de către autoritatea guvernamentală pentru a elabora propunerile de
stabilire şi de depunere a cererilor de plată, precum şi primirea plăţilor din partea Comisiei.
Autorităţile guvernamentale trebuie să determine toate modalităţile acestei relaţii cu
autoritatea plătitoare şi a viitoarelor relaţii cu Comisia.
Beneficiarii finali: înseamnă organismele şi firmele de stat sau private responsabile cu
administrarea operaţiunilor. În cazul schemelor de ajutorare conform Articolului 87 din
Tratatul UE, precum şi în cazul ajutorului nerambursabil al organismelor desemnate de către
Statele Membre, beneficiarii finali sunt organismele care beneficiază de acest ajutor.
Cadrul de Sprijin al Comunităţii: înseamnă documentul aprobat de către Comisie, în
acord cu Statele Membre implicate, ca urmare a evaluării planului depus de către Statele
Membre şi care conţine strategia şi priorităţile de acţiune pentru Fondurile Structurale şi
Statele Membre, obiectivele lor specifice, contribuţia la Fondurile Structurale şi la alte
resurse financiare. Acest document ar trebui împărţit în priorităţi şi implementat prin
mijloacele unuia sau a mai multe programe operaţionale.
Document de programare singulară: înseamnă un singur document aprobat de către
Comisie şi care conţine aceeaşi informaţie care poate fi găsită în cadrul de suport Comunitar
şi în programul operaţional.

137
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Măsură: înseamnă instrumentul prin care o prioritate este implementată de-a lungul a
câtorva ani ce permite finanţarea activităţilor. Oricare ar fi schema de ajutorare în
conformitate cu Articolul 87 din cadrul Tratatului UE sau oricare alt ajutor nerambursabil din
partea autorităţilor desemnate de către Statele Membre sau oricare alt grup din schemele de
ajutorare sau ajutoare nerambursabile de acest fel sau orice combinaţie a acestora de mai
sus care au acelaşi scop sunt definite ca fiind o măsură.
Obiectivul 3 (cadru politic de referinţă): înseamnă un document care stabileşte contextul
pentru asistenţă în ceea ce priveşte angajarea şi dezvoltarea resurselor umane pe teritoriul
fiecărui Stat Membru şi care defineşte relaţia cu priorităţile specificate în Planul Naţional de
Acţiune pentru Angajare.
Operaţie: înseamnă orice proiect sau acţiune realizată de beneficiarii finali ai asistenţei.
Planul de dezvoltare: înseamnă un document de situaţie, pregătit de către Statele Membre,
în lumina obiectivelor menţionate în Articolul 1, precum şi necesităţile prioritare de atingere a
acelor obiective, împreună cu strategia, priorităţile de acţiune stabilite, scopurile lor specifice
şi resursele financiare orientative corespunzătoare.
Prioritate: înseamnă una dintre priorităţile strategiei adoptate în cadrul de suport Comunitar
sau de asistenţă; acestuia i se adaugă o contribuţie din cadrul Fondurilor şi a altor
instrumente financiare, precum şi resursele financiare relevante ale Statelor Membre şi un
set de obiective specifice.
Program complementar: înseamnă documentul de implementare a strategiei de asistenţă
şi a priorităţilor şi conţine elementele detaliate la nivelul măsurii stabilit de către de către
Statele Membre sau de către autoritatea de management; este revizuit dacă este necesar în
conformitate cu reglementările existente. Este trimis Comisiei pentru informare.
Program operaţionale: înseamnă documentul aprobat de către Comisie, pentru a
implementa cadrul de suport Comunitar şi care cuprinde un set consistent de priorităţi privind
măsurile multianuale şi care pot fi implementate prin recurgerea la unul sau mai multor
Fonduri Structurale, la unul sau mai multor sisteme financiare existente şi la BEI. Un
program operaţional integrat este un program operaţional finanţat prin mai mult decât un
Fond.
Programare: înseamnă procesul de organizare, luare de decizii şi finanţare realizat printr-o
serie de etape pentru a implementa o acţiune comună a Comunităţii şi ale Statelor Membre,
pe o bază multianuală, pentru a atinge Obiectivele 1,2 şi 3.

TERMENI SPECIFICI

A. Termeni Economici
Actualizare (scontare): procesul de ajustare a valorii viitoare a costului sau a beneficiului
prin actualizare cu o rata de actualizare, de exemplu, prin multiplicarea valorii viitoare cu un
coeficient care descreşte în timp.
Analiza SWOT: descrie în mod sumar atât caracteristicile intrinseci ale iniţiativei, cât şi
contextul în care este realizată, permiţând analizarea scenariilor alternative de dezvoltare.
Analizează contextul în care cineva doreşte să intervină şi arată factorii interni pe care să se
concentreze (puncte tari) sau care trebuie să fie anulaţi (puncte slabe), precum şi factori
externi favorabili (oportunităţi) sau nefavorabili (ameninţări).
Analiză a proiectului: cadrul analitic care compară costurile cu beneficiile pentru a
determina dacă, fie alternativele date, un proiect propus de o entitate a progresat suficient
faţă de obiectivele sale; analiza este efectuată pentru a justifica adoptarea proiectului din
punct de vedere al celui care a propus proiectul.

138
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Analiză a riscului: un studiu al şanselor proiectului de a atinge o rată de rentabilitate


satisfăcător al rezultatului şi cel mai probabil grad de variabilitate al ratei de rentabilitate
maxime. De asemenea, analiza de risc pune la dispoziţie o bază mai bună decât analiza
senzitivităţii pentru a judeca nivelul riscului unui proiect individual sau riscurile relative ale
unor proiecte alternative, nediminuând cu nimic riscurile respective.
Analiză a senzitivităţii: tehnica analitică pentru a testa sistematic ce se întâmplă cu
veniturile probabile ale unui proiect, dacă evenimentele diferă de la estimările făcute în
planificare. Este mai degrabă un mod incipient de a aborda incertitudinea în ceea ce priveşte
evenimentele şi valorile viitoare. Este realizată prin variaţia unui element sau o combinaţie de
elemente şi determinarea efectului schimbărilor luate în considerare asupra rezultatului.
Analiză a sustenabilităţii financiare: analiză realizată pentru a verifica dacă resursele
financiare sunt suficiente pentru a acoperi toate fluxurile financiare, an după an, pentru
întreaga perioadă de timp a proiectului. Susţinerea financiară este verificată dacă fluxul
cumulat de numerar nu este niciodată negativ, de-a lungul tuturor anilor luaţi în considerare.
Analiză cost-beneficiu: cadrul conceptual aplicat oricărei aprecieri sistematice şi cantitative
a unui proiect public sau privat, pentru a determina dacă şi până la ce nivel proiectul este
valoros din perspectiva publică sau socială. Analiza cost-beneficiu diferă de o apreciere
financiară directă prin faptul că ia în considerare toate câştigurile (beneficiile) şi pierderile
(costurile) în raport cu cine le-a realizat. Analiza cost-beneficiu implică utilizarea preţurilor
contabile. Rezultatele pot fi exprimate în multe feluri, inclusiv rata internă de rentabilitate,
valoarea prezentă netă şi raportul cost-beneficiu.
Analiză cost-eficacitate: o tehnică de apreciere şi monitorizare utilizată când beneficiile nu
pot fi măsurate rezonabil în termeni valorici. În general este realizată prin calcularea costului
pe unitate de beneficiu şi necesită mijloace pentru cuantificarea fizică a beneficiilor, dar nu în
mod necesar exprimarea beneficii prin preţ sau a unei valori economice.
Analiză de impact: o evaluare a schimbării sau efectul pe termen lung asupra societăţii care
poate fi atribuit acţiunii intervenţiei, în legătură cu atingerea obiectivelor generale. Trebuie să
fie exprimată în unitatea de măsurare adoptată pentru a indica problemele ce se urmăresc a
fi rezolvate.
Analiză economică: analiza care este realizată folosind valori economice, reflectând valorile
pe care societatea ar fi dispusă să le plătească pentru un bun sau serviciu. În general,
analiza economică evaluează toate articolele la valoarea lor în uz sau costul lor de
oportunitate pentru societate (deseori un preţ de graniţă pentru comercializarea articolelor).
Are acelaşi înţeles cu analiza cost-beneficiu.
Analiză financiară: metoda care înregistrează veniturile în declaraţiile contabile pentru
perioada în care veniturile sunt câştigate sau realizate, şi cheltuielile implicate, ţinând cont
dacă tranzacţiile în numerar corespunzătoare s-au făcut înainte sau ulterior. Această analiză
urmăreşte previzionarea precisă o resurselor ce vor acoperi cheltuielile viitoare şi permite să
se realizeze: 1) verificarea şi garantarea echilibrului de numerar (verifică susţinerea
financiară), 2) calcularea indicilor rezultatului financiar al proiectului investiţional pe baza
fluxurilor de numerar actualizate la un moment clar. Analiza financiară este legată exclusiv
de unitatea economică care activează proiectul (firma, agenţia de management).
Analiză multicriterială: o metodologie de evaluare care consideră multe obiective prin
atribuirea unui punctaj fiecărui obiectiv măsurabil.
Apreciere: se referă la evaluarea ex-ante a proiectelor de investiţie propuse pentru a
determina valoarea să şi acceptabilitatea potrivit criteriilor de luare a deciziilor stabilite.
Beneficiu net: ceea ce rămâne după ce toate cheltuielile au fost deduse din venituri.
Scontarea beneficiului net, înainte finanţare, oferă o măsură a valorii proiectului în ceea ce
priveşte resursele angrenate; scontarea beneficiului net după finanţare oferă o măsură a
valorii proiectului în ceea ce priveşte resursele proprii sau capitalul entităţii.

139
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Bunuri comercializabile: bunuri care pot fi comercializate internaţional în absenţa unor


politici de comerţ restrictive.
Bunuri necomercializabile (internaţional): bunuri ce nu pot fi exportate sau importate, de
exemplu, servicii locale, muncă necalificată şi pământ. În analiza economică, bunurile
necomercializabile sunt evaluate la valoarea lor marginală produsă dacă sunt bunuri sau
servicii intermediare sau potrivit criteriului disponibilităţii de a plăti dacă sunt bunuri sau
servicii finale.
Ciclu de proiect: o succesiune de serii de activităţi necesare şi predefinite realizate pentru
fiecare proiect în parte. În mod concret, se separă în următoarele faze: programare,
identificare, formulare, finanţare, implementare şi evaluare.
Contabilitatea fluxului de numerar: înseamnă metoda de a înregistra tranzacţiile contabile
numai când apar chitanţe de numerar sau cheltuieli. Trebuie să se facă distincţie faţă de
contabilitatea de exerciţiu.
Contabilitatea de exerciţiu: metodă care înregistrează veniturile în documente financiare
pentru perioada în care veniturile sunt realizate sau încasate şi cheltuielile aferente,
indiferent dacă transferul de numerar a avut loc înainte sau după înregistrare.
Cost de oportunitate: valoarea unei resurse folosită în cea mai bună alternativă a să.
Pentru analiza financiară, costul oportunităţii unei cumpărături este întotdeauna preţul său de
piaţă. În analiza economică, costul oportunităţii unei bun este valoarea să marginală prin
utilizarea celei mai bune alternative non-proiect, în cazul bunurilor şi serviciilor intermediare,
sau valoarea să în uz (măsurată prin disponibilitatea de a plăti) dacă este un bun sau
serviciu final.
Costuri şi beneficii socio-economice: costurile de oportunitate sau beneficiile pentru
economie ca întreg. Pot diferi de costurile private, aşa cum costurile actuale diferă de cele
contabile (cost social = cost privat + cost extern).
Cronogramă: o tehnică utilizată pentru a face o estimare realistă şi verificabilă a perioadelor
de timp necesare, arătând punctele cheie pentru implementarea iniţiativei. Defineşte
legăturile logice în timp, între deferitele activităţi ale iniţiativei şi estimează timpul pentru
implementare.
Cu sau fără scenariu de proiect: în analiza proiectului, comparaţia relevantă este
comparaţia între beneficiul net aplicând proiectul şi beneficiul net neaplicând proiectul, pentru
a măsura beneficiile adiţionale ce pot fi atribuite proiectului.
Disponibilitatea de a plăti: suma pe care consumatorii sunt pregătiţi să o plătească pentru
un bun sau serviciu final. Dacă disponibilitatea de a plăti a consumatorului pentru un bun
depăşeşte preţul său, consumatorul beneficiază de un venit (surplus al consumatorului).
Distorsiune: un stadiu în care preţul de piaţă al unui articol diferă de preţul pe care l-ar avea
în cazul unei pieţe distorsionate sau în care se aplică subvenţii. Aceasta generează o
discrepanţă între costul oportunităţii unui bun şi preţul său actual, de exemplu, preţuri de
monopol care includ externalităţi, taxe indirecte, impozite, tarife prestabilite etc.
Evaluarea proiectului: este ultima fază a ciclului proiectului. Se realizează pentru a
identifica factorii de succes şi zonele critice pentru a înţelege şi a folosi în viitor lecţiile
învăţate.
Evaluare ex-ante: o evaluare realizată pentru a lua decizia de finanţare. Serveşte la
îndrumarea proiectului în modul cel mai coerent şi relevant posibil. Pune la dispoziţie baza
pentru monitorizarea şi evaluările ce vor urma, asigurându-se că, de câte ori este posibil,
obiectivele sunt cuantificabile.
Evaluare ex-post: o evaluare realizată la o anumită perioadă de timp după încheierea
iniţiativei. Constă în verificarea impactului efectiv atins de către iniţiativă, în comparaţie cu
obiectivele generale şi cu scopul proiectului.

140
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Evaluare finală: o evaluare realizată imediat după terminarea implementării iniţiativei şi al


cărei obiectiv este orientat spre rezultate. Serveşte la a stabili dacă şi în ce proporţie
rezultatele aşteptate au fost atinse, şi care au fost factorii succesului său, sau ai eşecului.
Evaluare pe parcurs: o evaluare realizată în paralel cu implementarea, la o dată stabilită, şi
care poate implica reorientarea activităţii. Consideră critice primele rezultate, ce vor permite
o judecare iniţială în ceea ce priveşte calitatea implementării.
Externalităţi: în analiza proiectului, o externalitate este un efect al unui proiect resimţit în
afara proiectului şi, ca urmare, neinclus în evaluare. În general, se spune că există o
externalitate când producţia sau consumul unui bun sau serviciu de către o unitate
economică are un efect direct în bunăstarea producătorilor sau consumatorilor acelei unităţi.
Externalităţile pot fi pozitive sau negative.
Factor de conversie: un număr ce poate fi multiplicat prin preţul de piaţă internă sau
valoarea în uz a unui bun necomercializat pentru a-l transforma în preţ contabil. Cu alte
cuvinte, preţurile actuale sunt transformate în preţuri umbră, aproximativ prin utilizarea ACB.
Identificare: constă în selectarea ideilor posibile de intervenţie pentru un posibil proiect, care
ulterior va face obiectul unui studiu de fezabilitate specific.
Implementare: intervenţia este realizată şi activităţile prevăzute de producţie sau servicii
devin în totalitate funcţionale. În această fază va fi necesară începerea monitorizării activităţii
şi, când va fi necesar, evaluarea pe parcurs a ei.
Monitorizarea: înseamnă examinarea sistematică a stadiului în care se află o activitate faţă
de un calendar deja stabilit, pe baza unor indicatori specifici şi reprezentativi.
Perioadă contabilă: intervalul dintre două intrări succesive într-un cont. În analiza
proiectului, perioada contabilă este în general de un an, dar poate să fie orice altă perioadă
de timp convenabilă.
Preţ la graniţă: preţul unitar al bunurilor comercializate la graniţa statului. Pentru exporturi
este preţul FoB. (free on board), iar pentru importuri este preţul C.I.F. (cost, insurance,
freight).
Preţ de piaţă: preţul la care bunurile sau serviciile sunt în mod real schimbate pentru alte
bunuri sau servicii sau pentru bani, în care caz este preţul relevant pentru analiza financiară.
Preţuri contabile: costul de oportunitate al bunurilor, în general diferit de preţurile actuale de
piaţă şi de tarifele prestabilite. Trebuie să fie folosite în aprecierea proiectului pentru a
reflecta costurile reale ale efectului asupra societăţii şi a beneficiilor reale ale rezultatelor.
Deseori folosite ca sinonim pentru preţuri umbră.
Preţuri constante: preţurile unui an luat ca bază, pentru a exclude inflaţia din datele
economice. Se pot referi fie la preţul de piaţă, fie la preţurile din umbră. Trebuie să se facă
distincţia faţă de preţurile curente.
Preţuri curente: (preţuri nominale) preţuri care se observă la un moment dat. Se referă la
preţurile care includ efectele inflaţiei generale a preţurilor şi care trebuie să fie în contrast cu
cele constante.
Preţuri relative: valoarea de schimb pentru două bunuri, constituită prin raportul dintre
cantitatea schimbată şi preţurile lor nominale absolute.
Preţuri umbră: vedeţi preţuri contabile.
Proiecte independente: proiecte care în principiu pot fi întreprinse toate în acelaşi timp.
Trebuie să se facă distincţia de proiectele exclusiv mutuale.
Proiecte exclusiv mutuale: proiecte care, prin natura lor, dacă unul dintre ele este ales,
celălalt nu mai poate fi luat în considerare.

141
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Program: o serie coordonată de diverse proiecte în care politica cadru indică scopului
proiectului iar bugetul şi termenele limită sunt clar definite.
Proiect: se referă la o activitate de investiţie prin care resursele sunt utilizate pentru a crea
active capitale, care vor produce beneficii pe o perioadă extinsă de timp, şi care în mod logic
permite planificarea, finanţarea şi implementarea ca o unitate. Un proiect este deci o
activitate specifică, cu un punct de plecare specific şi un altul de sfârşit care urmăreşte
îndeplinirea unui obiectiv specific. De asemenea poate fi gândit ca cel mai mic element
operaţional, pregătit şi implementat ca o entitate separată într-un plan sau program naţional.
Un proiect poate produce beneficii ce pot fi evaluate în termeni monetari sau poate produce
beneficii care sunt intangibile.
Raport cost-beneficiu: valoarea actualizată a fluxului beneficiilor împărţită la valoarea
actualizată a fluxului costurilor. Când raportul cost-beneficiu este utilizat, criteriul de selecţie
este de a accepta toate proiectele independente cu un raport cost-beneficiu mai mare sau
egal cu 1, când este actualizat cu o rată a dobânzii corespunzătoare, cel mai adesea
oportunitatea costului capitalului (dobânda de referinţă la un moment dat). Raportul cost-
beneficiu poate indica o clasificare incorectă a proiectelor independente şi nu poate fi folosit
pentru a alege dintre alternativele exclusiv mutuale.
Rata de excludere: rata sub care un proiect este considerat neacceptabil. Este deseori
considerat a fi oportunitatea costului capitalului (dobânda de referinţă la un moment dat).
Rata de excludere poate fi rata internă de rentabilitate, minimă acceptabil, al unui proiect sau
rata de scont folosită pentru a calcula valoarea netă prezentă, raportul beneficiului net al
investiţiei, sau raportul cost-beneficiu.
Rata economică de rentabilitate (RER): este un indicator de profitabilitate socio-economică
a proiectului. Poate fi diferit de raportul financiar al rezultatului (RFR), ca urmare a
distorsiunii preţului. RER implică utilizarea preţurilor contabile şi calcularea ratei de
actualizare care face beneficiile proiectului egale cu costurile actuale, de exemplu, face
valoarea economică netă actuală (VENA) egală cu zero.
Rata internă de rentabilitate: rata de scont (de actualizare) la care fluxul costurilor şi
beneficiilor au valoarea netă actuală zero.
Rata financiară de rentabilitate: este Rata internă de rentabilitate calculată utilizând valori
financiare şi exprimând profitabilitatea financiară a proiectului; valorile sunt estimate în
preţuri curente. Rata financiară de rentabilitate şi rata economică de rentabilitate pot
diferi, în acelaşi mod în care preţurile de piaţă pot diferi faţă de preţurile contabile.
Rata socială de scont: este în contrast cu rata de scont financiară. Se aşteaptă să reflecte
punctul de vedere social despre cum ar trebui evaluat viitorul faţă de prezent.
Rata de scont: rata cu care valorile viitoare sunt reduse pentru actualizare.
Rate reale: ratele reduse pentru a exclude schimbarea nivelului preţurilor generale sau de
consum (de exemplu, ratele reale ale dobânzii sunt ratele nominale mai puţin rata inflaţiei).
Studiu de fezabilitate: un studiu al un unui proiect propus, pentru a indica dacă propunerea
este destul de atractivă să justifice pregătirea mai detaliată.
Termen lung: înseamnă perioada de timp destinată procesului de producţie în timpul căreia
pot varia toţi factorii de producţie, dar care nu este suficientă pentru schimbarea întregului
proces tehnologic de bază folosit.
Termen scurt: perioada de timp din procesul de producţie pe parcursul căreia factorii ficşi
de producţie nu pot fi schimbaţi, dar nivelul de utilizare a factorilor variabili poate fi modificat.
Unitate contabilă: înseamnă unitatea de măsură care face posibilă adunarea şi scăderea
elementelor care nu sunt de acelaşi fel. Euro poate fi unitatea de cont pentru evaluarea
proiectelor finanţate de UE.

142
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Valoare netă actualizată (VNA): suma care rezultă când valoarea actualizată a costurilor
estimate pentru o investiţie sunt deduse din actualizată a beneficiilor aşteptate. Valoare
economică netă actualizată (VENA). Valoare financiară netă actualizată (VFNA).
Valoarea reziduală: valoarea netă prezentă a activelor în anul final al perioadei selectate
pentru analiza evaluării.
B. Termeni privitori la mediul ambiant
Acord de mediu: decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul
titularului de proiect să realizeze un proiect de investiţii. Acordul de mediu este un act
tehnico-juridic eliberat în scris, prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului, din
punct de vedere al protecţiei mediului;
Acord integrat de mediu: act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru
protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care acordă dreptul de a stabili
condiţiile de realizare a unei activităţi încă din etapa de proiectare, care să asigure că
instalaţia corespunde cerinţelor legale. Acordul poate fi eliberat pentru una sau mai multe
instalaţii ori părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament.
Aproximare: o obligaţie unică privind integrarea în Uniunea Europeană (UE). Aceasta
înseamnă că ţările aspirante la integrarea în UE trebuie să alinieze legislaţia naţională,
regulamentele şi procedurile pentru a putea fi aplicată totalitatea legislaţiei UE conţinută în
acquis-ul comunitar;
Acquis-ul comunitar: include directivele, regulamentele şi deciziile adoptate pe baza
diferitelor Tratate, care, împreună alcătuiesc cadrul legal al UE şi comunităţilor. Este
termenul utilizat pentru a descrie principiile, politicile, legile şi obiectivele adoptate de UE;
Autoritate competentă pentru protecţia mediului (ACPM): autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului (în prezent, Ministerul Agriculturii, Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului) sau, după caz, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului (în
prezent, Inspectoratele locale/regionale de Protecţia Mediului şi Administraţia Rezervaţiei
Biosferei “Delta Dunării”).
Activităţi cu impact nesemnificativ asupra mediului: sunt avute în vedere acele activităţi
rezidenţiale, din gospodarii individuale sau dependinţe ale acestora destinate exclusiv
satisfacerii necesităţilor locuinţei şi/sau gospodăriei proprii şi care nu sunt amplasate în zone
cu regim special de protecţie, precum şi acele activităţi pentru care, conform prevederilor
legale în vigoare, nu se emit autorizaţii de mediu.
Activităţi cu impact redus asupra mediului: sunt activităţile pentru care, în urma
parcurgerii etapei de încadrare s-a stabilit ca nu se supun procedurii de evaluare a
impactului asupra mediului, precum şi alte activităţi incluse în aceasta categorie de alte
prevederi legale în vigoare
Activităţi cu impact semnificativ asupra mediului: activităţile care se supun procedurii de
evaluare a impactului asupra mediului, aşa cum sunt ele definite de legislaţia în vigoare
Analiză de impact asupra mediului: analiza identifică efectele asupra mediului ale oricărui
proiect. Aceasta va include previzionarea potenţialelor emisii poluante, pierderea ambientului
vizual ş.a.m.d.
Colectiv de Analiza Tehnică (CAT): structura constituita la nivel central/local prin Ordin al
APCPM/Ordin semnat de Prefect şi compusă din reprezentanţi ai autoritarilor publice
centrale sau locale cu atribuţii şi răspunderi specifice în domeniul protecţiei mediului, care
are rol consultativ în procedura de emitere a acordului de mediu
Deteriorarea mediului: alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a
ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului natural cu efecte asupra calităţii
vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea
resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea
necorespunzătoare a teritoriului;

143
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Dezvoltare durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a


compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;
Evaluarea impactului asupra mediului (EIM): face parte din procedura de autorizare fiind
un proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz în parte şi
în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative,
principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului;
Impact asupra mediului: efecte asupra mediului, ca urmare a desfăşurării unei activităţi
antropice;
Impact semnificativ asupra mediului: efecte asupra mediului determinate ca fiind
importante prin aplicarea criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile
proiectului, sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe avându-se în
vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu;
Mediu: ansamblul de condiţii şi elemente naturale: aerul, apa, solul şi subsolul, toate
straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele
naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale
şi spirituale;
Modificări semnificative: schimbări în funcţionarea unei instalaţii sau în modul de
desfăşurare a unei activităţi care, după opinia autorităţii competente pentru protecţia
mediului, poate avea un impact negativ semnificativ asupra oamenilor şi mediului;
Monitorizarea mediului: supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea
evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul
cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor
sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun;
Poluare: introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activităţi desfăşurate de om,
de substanţe, de vibraţii, de căldură şi/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot aduce
prejudicii sănătăţii umane sau calităţii mediului, care pot dăuna bunurilor materiale ori pot
cauza o deteriorare sau o limitare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri
legitime;
Poluant: orice substanţă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie
(radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care, introdusă în mediu,
modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor
materiale;
Prejudiciu: efect cuantificabil valoric al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau
mediului provocat de poluanţi, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase;
Procedura de Autorizare: etapele procedurale având drept scop obţinerea avizului,
acordului şi/sau autorizaţiei de mediu;
Proiect: execuţia lucrărilor de construcţii, sau alte instalaţii sau amenajări, alte intervenţii
asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor
minerale;Termenul de proiect definit în OG 91/2002 se referă atât la proiectele de investiţii
noi cât şi la cele pentru modificarea semnificativă a proiectelor existente/realizate, inclusiv
proiectele de dezafectare;
Public: una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu
practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora;
Studiu de evaluare a impactului asupra mediului (studiu EIM): lucrare elaborată de
persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care cuantifică cauzele şi efectele
negative asupra mediului ale unor proiecte cu impact semnificativ în cadrul procesului de
evaluare a impactului asupra mediului;
Titularul proiectului: solicitantul autorizării pentru un anumit proiect sau autoritatea publică
ce iniţiază un proiect; titularul de proiect poate fi atât persoană fizică cât şi juridică;
Transpunere: preluarea în legislaţia naţionala pachetului de reglementari corespondente
ale Uniunii Europene

144
Manual privind identificarea, pregătirea, evaluarea şi selecţia proiectelor mari de infrastructură regională

Bibliografie:

1. Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1260/1999 din 21 iunie 1999, care stabileşte
măsurile generale în ceea ce priveşte Fondurile Structurale, Monitorul Oficial al
Comunităţilor Europene / 26.6.1999 / L 161 / 1
2. Ghid pentru analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiţii (Fondul Structural –
ERDF, Fondul de Coeziune şi ISPA). Pregătit pentru: Unitatea de Evaluare DG a
Politicilor Regionale, Comisia Europeană 2002.
3. Alte definiţii extrase din legislaţia naţională

145