Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ca urmare, rezistenţa conductoarelor în curent alternativ este mai mare decât în curent
continuu. În cazul conductoarelor imprimate din cupru, grosimea fiind de ordinul 30 ...
1OOm, creşterea rezistenţei în curent alternativ devine importantă peste 100MHz; la
conductoare stanate, din cauza rezistivităţii mai mari a staniului, efectele apar peste 5OMHz.
Curentul prin conductoare este limitat fie de încălzire, fie de căderea de tensiune admisibilă.
Aspectele termice vor fi tratate pe larg într-un curs separat; aici se menţionează numai că, în
condiţii de rãcire prin convecţie liberã densitãţile de curent recomandate sunt:
Tabelul 1
Curent Lăţime minimă conductor imprimat (mm)
continuu Grosime 17 m 35 m
sau Cu
valoare T admis 10° C 20°C 40°C 10° C 20°C 40°C
eficace
0.1A 0.030 M M M M M
0.5A 0.250 0.3 0.1 0.15 0.1 0.06
1A 0.625 0.5 0.3 0.4 0.25 0.15
2A 1.6 1.0 0.75 0.8 0.5 0.3
5A 7.0 4.0 2.5 2.325 1.75 1.0
10A - 10.0 5.6 8.0 4.7 3.0
M – lăţimea poate fi cât de mică permite tehnologia de realizare
2
Caracteristicile dielectrice ale suporturilor variază cu frecvenţa destul de mult cum se
arată în exemplul din fig. 3; de acest fapt trebuie să se ţină seama când se lucrează 1a
frecvenţe mari.
3
1.5. Rigiditatea dielectrică. Distanţa dintre conductoare imprimate
4
condensatoarele electrolitice să fie decuplate pentru frecvenţele înalte de condensatoare
de valoare mică, neinductive, cu dielectric solid;
să se lucreze în limitele de temperatură indicate de fabricant pentru fiecare tip de
condensator.
2.3. Rezistoare
toate rezistoarele să lucreze sub 75% din puterea disipată maximă pentru a mări
fiabilitatea aparatului;
în circuitele de înaltă frecvenţă şi în circuitele de comutaţie să se utilizeze rezistoare
neinductive;
să fie considerate pentru fiecare circuit în parte necesităţile pentru precizia, stabilitate,
liniaritatea şi zgomotul rezistoarelor.
2.6. Interconexiunile
să se utilizeze legături tipizate şi cu sistem de pini numerotaţi;
legăturile de putere să fie bine identificate şi separate de legăturile puternic zgomotoase;
conductoarele de legătură să fie astfel poziţionate încât să nu afecteze (de exemplu prin
mişcarea lor) performanţele montajului; să se facă protecţia cablurilor la culegerea
zgomotului;
să se facă adaptarea între sarcini şi surse;
dacă este necesară o anumită succesiune pentru aplicarea sau deconectarea surselor de
alimentare, să se realizeze aceasta prin construcţie.
2.7. Testarea
5
punctele de test să fie prevăzute astfel încât să fie accesibile şi în ansamblul final;
punctele de test să poată fi scurtcircuitate la masă fără distrugerea circuitului;
punctele de test să fie numerotate şsi plasate convenabil pentru orice măsurare şi
ajustare corespunzătoare;
să se pregătească o specificaţie de test şi o procedură de testare (succesiunea testării);
2.9. Temperatura
să fie curent de aer suficient pentru răcire; răcirea să se poată realiza când sertarele sunt
traes în afară; curentul de aer de răcire să nu poată fi împiedicat prin neglijenţa
operatorului;
personalul de deservire a aparatului să fie protejat de contactul cu punctele calde termic;
componentele sensibile la temperatură (condensatoare, tranzistoare) să fie protejate;
2.10. Asamblarea
cablajele imprimate (conectorii) să fie prevăzute cu cheie pentru prevenirea asamblării
inverse;
conexiunile de alimentare şi de masă să fie indicate pe cablaj; de asemenea sensul
diodelor, polarităţile condensatoarelor, terminalele tranzistoarelor etc.;
să fie etichetate componentele ajustabile;
componentele cu capsulă metalică să fie astfel asamblate încât să nu provoace
scurtcircuitări accidentale
fiecare subansamblu funcţional să aibă număr de cod şi denumirea în zonă vizibilă
când aparatul lucrează în mediu coroziv să se facă asamblarea ermetică.
Bibliografie:
Vlad Cehan, Tecla Goraş, Introducere în tehnologia subansamblelor electronice, editura
Matrix Rom Bucureşti 1996