UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

Controlul administratiei publice

Student:

Mihăilă Elena Alexandra

Piteşti

2018

1
 Controlul administratiei publice

1. Consideratii generale privind controlul asupra administratiei publice

Orice activitate cu caracter organizat presupune si controlarea sau verificarea modului ei

de realizare. In acest sens, activitatile autoritatilor publice, implicit si activitatea executiva
desfasurata de organele administratiei publice, trebuie controlate. Verificarea urmareste, in
principal, stabilirea conformitatii sau neconformitatii dintre activitatea efectiv realizata cu
normele juridice care o reglementeaza, in care sens controlul desfasurat este unul de legalitate.
Verificarea poate insa urmari si controlarea modului in care masurile dispuse sau executate de
catre administratie au corespuns cel mai bine conditiilor concrete date, in care sens controlul este
de oportunitate sau de actualitate, ori daca indeplinirea respectivelor sarcini s-a facut in timp
optim si cu cheltuieli minime, in care sens controlul este de eficienta.

Activitatea de control are deci ca scop principal cunoasterea efectiva a stadiului si a

modului de indeplinire a atributiilor, prevenirea savarsirii unor abateri, descoperirea si inlaturarea
celor produse inclusiv a cauzelor care le-au generat sau a conditiilor favorizatoare, stabilirea
raspunderii celor vinovati si asigurarea perfectionarii continue a activitatilor si structurilor
verificate, dupa caz. Rezulta ca verificarea nu se reduce doar la descoperirea incalcarilor si la
aplicarea sanctiunilor celor vinovati, aceste aspecte fiind doar un rezultat derivat al unei activitati
de control mult mai complexe intreprinse in cele mai diferite scopuri.

Necesitatea controlarii activitatii executive rezida si din caracterul decizional juridic al

unei bune parti al acesteia, adica posibilitatea de a emite sau de a executa masuri susceptibile de
indeplinire, la nevoie, prin forta de constrangere a statului si care ar putea duce la, eventuale,
incalcari ale legii sau ale unor drepturi subiective. Or, in acest sens verificarea urmareste sa
asigure, printre altele, o si mai puternica aparare a legalitatii, a ordinii de drept, a drepturilor
subiective si a intereselor legitime apartinand celor mai diferite subiecte de drept, persoane fizice
si juridice.

Controlul exercitat asupra activitatii executive si asupra autoritatilor administrative

publice se poate clasifica dupa mai multe criterii:

1) Dupa natura organului de control distingem controlul legislativ, executiv si judiciar,

exercitat asupra administratiei de catre respectivele categorii de autoritati publice sau puteri ale
statului prin forme speciale avand obiective si metode proprii;

2) Dupa locul pe care-l ocupa organul de control fata de pozitia autoritatii verificate,
controlul poate fi intern si extern. Cel intern se exercita de catre factorii de conducere sau de
specialitate din cadrul autoritatii administrative asupra propriilor structuri si a propriilor lucratori.

2
Controlul extern se exercita de catre un organ din afara autoritatii verificate sau chiar din afara
intregului sistem executiv.

3) Sub aspectul regimului juridic al activitatii de verificare, distingem controlul

jurisdictional si controlul nejurisdictional. Primul se infaptuieste cu ocazia si in cadrul unui
litigiu sau contencios in care se pune problema ilegalitatii unor aspecte din activitatea executiva
si pentru a caror clarificare este necesara o activitate de judecata infaptuita de autoritati
administrative cu atributii jurisdictionale, fie de catre instantele judecatoresti sau de alte organe
jurisdictionale. Cel de al doilea, controlul nejurisdictional, este infaptuit in afara oricarui litigiu
ca o atributie curenta de verificare - din oficiu sau in urma unei sesizari introduse, de pilda, in
cadrul cailor administrative de atac - fiind realizat de autoritati administrative dar si de puterea
legislativa.

4) Dupa specificul si obiectul activitatii de verificare, deosebim controlul de legalitate

(care urmareste asigurarea respectarii legii), controlul de oportunitate (care urmareste
verificarea actualitatii masurilor intreprinse) si controlul de eficienta (ce urmareste
economicitatea masurilor executive verificate).

2. Controlul administrativ - se poate defini ca acea forma a verificarii de stat infaptuita

de autoritatile publice executive in conformitate cu prevederile legale, atat asupra activitatilor
specifice propriului sistem de organe cat si in afara acestuia.

Administratia publica reprezinta cel mai diversificat si mai amplu sistem de organe ale
statului cu multiple implicatii in privinta organizarii, indrumarii, coordonarii si controlului asupra
diverselor sectoare din domeniul public si privat. Principala sarcina a controlului administrativ
consta in verificarea modului de folosire de catre autoritatile executive a tuturor mijloacelor de
care dispun, inclusiv a celor juridice, in indeplinirea sarcinilor ce le revin. Orientarea si
obiectivele activitatii executive sunt determinate de programul politic al guvernului. Dreptul de
control administrativ este un atribut al conducerii executive alaturi de dreptul de indrumare si
de cel de coordonare, desi poate exista si independent de aceste atribute atunci cand legea il
confera in beneficiul autoritatilor de inspectie si de control.

Controlul administrativ are urmatoarele trasaturi:

- este o activitate derivata din activitatea principala pe care o verifica si cu care formeaza
impreuna asa numita administratie activa a statului distincta de jurisdictiile speciale din
administratie care alcatuiesc o categorie separata;

- controlul este o activitate secundara, comparativ cu activitatea supusa verificarii,

indiferent in ce moment intervine fata de realizarea activitatii verificate, motiv pentru care
desfasurarea lui nu trebuie sa stanjeneasca infaptuirea acelei activitati atunci cand aceasta se
realizeaza in conformitate cu legea;

- controlul este un atribut al conducerii administrative indiferent ca exercitarea lui se face

de catre aceasta conducere in mod direct ori mijlocit, prin forme specializate sau organizate
distinct.

3
 Controlul cuprinde urmatoarele elemente componente: obiectul controlat, baza de
referinta si operatiunile de conformitate.

a. Obiectul controlat sau elementele asupra carora poarta controlul reprezinta acele
aspecte ale activitatii executive care sunt supuse verificarii, si anume, mijloacele materiale si
financiare, personalul incadrat, inscrisurile constatatoare ale actelor juridice si ale operatiunilor
tehnico-materiale care le insotesc.

b. Baza de referinta a controlului reprezinta ansamblul de cerinte cuprinse in norme la

care este raportata activitatea verificata.

c. Operatiunile de conformitate desemneaza ansamblul mijloacelor si procedeelor

utilizate in scopul stabilirii raportului existent intre obiectul controlat si baza sa de referinta,
raport care poate fi de conformitate sau de neconformitate.

Mijloacele folosite in activitatea de control sunt mijloace umane si materiale determinate

si de specificul obiectului verificat.

Organizarea si conditiile controlului administrativ

In administratia publica constituirea formelor de verificare, a diferitelor categorii de

organe si de activitati de control, este strans legata de problema raporturilor dintre organele de
verificare si cele controlate. Astfel:

- nici o forma de conducere nu poate fi lipsita de dreptul de control intrucat daca

conducerea unui organ poate lua masuri obligatorii si poate organiza activitatea subordonata cu
atat mai mult va putea verifica respectiva activitate.

- cu cat controlul este desfasurat mai aproape de activitatea verificata cu atat este mai
eficient.

- un control se poate desfasura in mod corespunzator, avand un caracter obiectiv, atunci

cand, fiind infaptuit de un personal specializat acesta nu se afla in subordinea celor verificati sau
raspunzatori de starea de lucruri constatata.

- in unele situatii activitatea de control se desfasoara prin utilizarea mai multor forme de
verificare simultana sau succesiva in scopul unei cunoasteri complete a unui domeniu de
activitate.

Dintre conditiile de eficienta ale controlului enumeram:

1) controlul trebuie sa fie de specialitate, adica efectuat de persoane anume pregatite care
urmaresc aspectele profesionale si tehnice;

2) trebuie sa existe o proportie optima intre volumul activitatii de control si cel al

activitatii verificate

4
 3) metodologia controlului adaptata obiectivelor urmarite sporeste considerabil eficienta
acestuia, de exemplu, controlul inopinat este recomandabil in materie de gestiune si financiara,
iar controlul anuntat se preteaza in materia verificata legalitatii actelor;

4) controlul trebuie exercitat in mod sistematic, adica sa se desfasoare dupa un plan cu

obiective precise si cu o metodologie adecvata;

5) controlul trebuie sa fie concret adica sa vizeze cunoasterea nemijlocita a situatiei de

fapt, a cauzelor diferitelor stari de lucruri, astfel ca si indicatiile date sa aiba valoare practica;

6) controlul trebuie sa se desfasoare diferentiat, in sensul ca exercitarea lui este

influentata de specificul activitatii verificate, trebuind adaptat diferitelor conditii in care se
realizeaza;

7) valorificarea rezultatelor controlului in mod eficient de catre factorii controlati astfel

incat actiunea sa nu ramana la stadiul contemplativ.

Controlul administrativ intern

Controlul intern se caracterizeaza prin aceea ca se exercita de catre structuri sau

functionari din interiorul autoritatii a carei activitate este verificata. Controlul intern are
avantajul ca ofera posibilitatea cunoasterii activitatii verificate din interiorul autoritatii controlate
si de catre persoane pe deplin cunoscatoare a domeniului respectiv de specialitate. Controlul
intern, la randul sau, poate fi un control general si un control special.

Controlul administrativ extern

Controlul administrativ extern este exercitat de catre persoane si organe din afara
autoritatii verificate avand avantajul de a asigura o si mai mare independenta si obiectivitate in
verificare. Dupa raporturile dintre organele de verificare si cele verificate, distingem controlul
ierarhic si controlul extern specializat.

Controlul exercitat de catre prefect

Bazele constitutionale ale acestui control sunt consacrate de art. 123 alin. 5 din legea
fundamentala care dispune ca prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ,
un act al consiliului judetean, al consiliului local sau al primarului, in cazul in care considera
actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept. Controlul prefectului se exercita numai asupra
actelor administrative nu si asupra faptelor juridice administrative sau asupra operatiunilor
administrative pregatitoare.

3. Controlul Parlamentului asupra administratiei publice

Controlul puterii legislative asupra celei executive reprezinta o forma a verificarii de stat
exercitate asupra acestui sistem de autoritati publice alaturata controlului judiciar si controlului
administrativ, acesta din urma realizat asupra propriului sistem de organe executive. Constitutia,

5
in capitolul (IV) privind raporturile Parlamentului cu Guvernul, consacra expres controlul
legislativ asupra acestuia din urma cat si asupra celorlalte autoritati ale administratiei publice.

Caile de infaptuire a controlului parlamentar - Verificarea parlamentara se poate infaptui

fie de plenul camerelor legislative, fie prin intermediul comisiilor parlamentare, fie chiar prin
intermediul parlamentarilor luati in mod individual.

4. Avocatul poporului (Ombusdmenul) - O forma speciala de verificare a respectarii

legii in stransa legatura cu drepturile si libertatile cetatenesti se realizeaza prin Avocatul
poporului. Acesta este numit de Parlament pe o durata de 5 ani iar organizarea si functionarea lui
ca institutie se stabileste prin lege organica. Avocatul poporului isi exercita atributiile din oficiu
sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si in libertatile lor in limitele stabilite de lege.
Autoritatile publice sunt obligate sa-i asigure sprijinul necesar in exercitarea atributiilor sale.
Avocatul poporului prezinta celor doua camere anual rapoarte sau ori de cate ori este solicitat
de catre acestea. Rapoartele pot contine recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura
pentru ocrotirea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

5. Controlul exercitat de catre instantele de contencios administrativ

Contenciosul administrativ este format din totalitatea litigiilor dintre autoritatile publice,
majoritatea fiind autoritati ale administratiei publice si administrati prin aplicarea unor reguli
speciale apartinand dreptului public, litigii care se solutioneaza de instantele judecatoresti. Legea
nr. 554/2004, defineste termenul de contencios ca fiind activitatea de solutionare, de catre
instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una
din parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea dupa
caz a unui act administrativ, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat
de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.

6
Bibliografie:

1.Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Editura All Beck, Bucuresti,2012

2.Antonie Iorgovan.Tratat de drept administrativ,editia a IV a,Editura All Beck, Bucuresti,2005

3.Emil Balan,Drept administrativ si procedura administrativa,Editura Universitara,

Bucuresti,2011

4.Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului,

publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I-a, nr. 48, din 25 martie 1997, modificata

5.Legea nr. 181/2002 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 268 din 22
aprilie 2002; Hotararea Senatului nr. 5/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare si
functionare a Avocatului Poporului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr.
326 din 16 mai 2002