Sunteți pe pagina 1din 13

Strategia Europa 2020

Pe scurt
Europa se află într-un moment de transformare. Criza a şters ani de progrese economice şi sociale şi a expus deficienţe
structurale în economia europeană. Lumea se mişcă rapid, iar provocările pe termen lung – precum globalizarea, presiunea asupra
resurselor, îmbătrânirea populaţiei – se intensifică. Uniunea Europeană trebuie să fie responsabilă de viitorul său.
Europa poate reuşi numai dacă acţionează în mod colectiv, ca o Uniune. Avem nevoie de o strategie care să ne ajute să ieşim
din criză şi să transformăm UE într-o economie inteligentă, durabilă şi care să includă niveluri înalte de angajare a forţei de muncă,
productivitate şi coeziune socială. Europa 2020 stabileşte o viziune asupra economiei sociale de piaţă a secolului 21.
Europa 2020 invocă trei priorităţi care se completează reciproc:
− creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;

− creştere durabilă: promovarea unei economii de resurse mai eficiente, mai ecologice şi mai competitive;

− creştere incluzivă: promovarea unei economii a angajării ce oferă coeziune socială şi teritorială.
UE trebuie să definească unde vrea să fie în 2020. Până atunci îşi propune următoarele obiective:
− 75% din populaţia cu vârste între 20 şi 60 de ani să fie angajată;
− 3% din PIB-ul UE să fie investit în cercetare-dezvoltare;
− obiectivele 20/20/20 legate de climă şi energie trebuie să fie atinse inclusiv o reducere cu 30% a emisiilor
poluante);

− cota de abandon şcolar să fie sub 10%, iar cel puţin 40% din generaţia tânără să aibă diplomă universitară;

− 20 de milioane de oameni ar trebui să fie mai puţin expuşi riscului sărăciei.


Aceste obiective sunt interdependente şi critice pentru succesul nostru în ansamblu. Pentru a se asigura că fiecare stat
membru va adapta strategie Europa 2020 la situaţia lor particulară, Comisia a propus ca obiectivele să fie traduse în obiective şi
traiectorii naţionale.
Obiectivele sunt reprezentări ale celor trei principale ţinte de creştere inteligentă, durabilă şi incluzivă, dar acestea nu sunt
abordate pe larg: o gamă largă de acţiuni la nivel naţional, comunitar şi internaţional vor fi necesare pentru a le susţine. Comisia
înaintează şapte iniţiative emblematice pentru a cataliza progresele înregistrate de fiecare temă prioritară:
− „Uniunea inovaţiei” – pentru a îmbunătăţi condiţiile-cadru şi accesarea fondurilor pentru cercetare şi inovare,
astfel încât să se asigure de faptul că ideile inovative pot fi transformate în produse şi servicii ce duc la creştere şi
locuri de muncă;
− „Tineret în mişcare” – pentru a îmbunătăţi performanţele sistemelor de educaţie şi a facilita intrarea tinerilor pe
piaţa muncii;
− „O agendă digitală pentru Europa” – pentru a accelera conectarea la internet de mare viteză şi a beneficia de
avantajele unei pieţe digitale unice pentru gospodării şi companii;
− „O Europă a resurselor eficiente” – pentru a ajuta decuplarea creşterii economice de utilizarea resurselor,
sprijinirea tranziţiei către o economie a emiilor scăzute de carbon, creşterea folosirii resurselor alternative de
energie, modernizarea sectorului de transporturi şi promovarea eficienţei energetice;

− „O politică industrială pentru epoca globalizării” – pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, în special IMM-urile,
şi pentru dezvoltarea unei baze industriale puternice şi durabile, capabile să concureze la nivel global;
− „O agendă pentru noi competenţe şi locuri de muncă” – pentru a moderniza pieţele forţei de muncă şi a da puteri
oamenilor prin dezvoltarea competenţelor lor pe parcursul ciclului de viaţă cu scopul de a creşte participarea forţei
de muncă şi de a îmbina mai bine cererea şi oferta de muncă, inclusiv prin mobilitatea oamenilor;

− „Platforma europeană împotriva sărăciei” – pentru a asigura coeziunea socială şi teritorială astfel încât beneficiile
legate de creşterea economică şi a locurilor de muncă este împărtăşită pe scară largă, iar oamenii care se confruntă
cu sărăcia şi excluderea socială să trăiască demn şi să fie parte activă a societăţii.

1
Aceste şapte iniţiative responsabilizează atât UE, cât şi statele membre. Instrumentele specifice UE, precum piaţa unică,
pârghiile financiare şi instrumentele de politică externă vor fi mobilizate pe deplin în scopul combaterii blocajelor şi atingerea
obiectivelor Europa 2020. Ca o prioritate imediată, Comisia trebuie să vadă ce e de făcut pentru definirea unei strategii credibile, să
continue reforma sistemului financiar, să asigure consolidarea bugetară pe termen lung şi să întărească coordonarea în cadrul Uniunii
Economice şi Monetare.
Pentru obţinerea rezultatelor este nevoie de o guvernare economică mai puternică. Europa 2020 se va baza pe doi piloni:
abordarea tematică a celor descrise mai sus prin combinarea priorităţilor şi a obiectivelor globale şi raportarea ţărilor, care să ajute
statele membre să îşi dezvolte propriile strategii pentru a reveni la o creştere durabilă şi la finanţele publice. Linii directoare vor fi
adoptate la nivelul UE pentru a acoperi domeniul de aplicare a priorităţilor şi obiectivelor. Vor fi adresate recomandări specifice pentru
fiecare ţară membră în parte. Poate fi pusă în aplicare o politică a avertismentelor în cazul apariţiei unor răspunsuri neadecvate.
Raportarea pentru Europa 2020 şi evaluarea Pactului de Creştere şi Stabilitate Economică vor fi făcute simultan, păstrând instumente
separate şi menţinerea integrităţii Pactului.
Consiliul European va fi principalul proprietar şi punctul focal al noii strategii. Comisia va monitoriza stadiul realizării
obiectivelor, facilitarea schimbului de politici şi va face propunerile necesare pentru a dirija acţiunea şi a avansa iniţiativele
emblematice. Parlamentul European va fi o forţă motrice pentru mobilizarea cetăţenilor şi va acţiona în calitate de co-legislator privind
iniţiativele cheie. Acest parteneriat ar trebui să se extindă şi celorlalte comisii UE, parlamente naţionale, autorităţi naţionale, regionale
şi locale, patenerilor sociali şi părţilor interesate, acţionarilor şi societăţii civile, astfel încât toată lumea să fie implicată în realizarea
viziunii.
Comisia a propus ca Consiliul European să susţină – în martie – abordarea generală a strategiei şi obiectivelor principale ale
UE şi să aprobe – în iunie – parametrii detaliaţi ai strategiei, care să includă liniile directoare şi obiectivele naţionale pentru fiecare stat
membru. Comisia aşteaptă cu nerăbdare punctele de vedere şi sprijinul Parlamentului European pentru ca strategia Europa 2020 să fie
un succes.

1. Un moment al transformării
Criza a şters progresele recente
Recenta criză economică este fără precedent în generaţia noastră. Câştigurile realizate în ultimul deceniu prin creştere
economică şi crearea locurilor de muncă s-au şters – PIB-ul a scăzut cu 4% în 2009, producţia industrială a ajuns la nivelul din anii
1990 şi 23 de milioane de oameni (aproape 10% din populaţie) sunt şomeri. Criza a reprezentat un şoc imens pentru milioane de
cetăţeni şi a expus slăbiciuni fundamentale ale economiei noastre.
Criza a făcut ca sarcina de a asigura creşterea economică să fie mult mai dificilă. Situaţia încă fragilă a sistemului nostru
financiar încetineşte revenirea economică, deoarece firmele încă au dificultăţi în a împrumuta, cheltui sau investi. Finanţele publice au
fost sever afectate, cu deficite de până la 7% din PIB şi datorii de până la 80% din PIB – doi ani de criză au şters douăzeci de ani de
consolidare fiscală. Potenţialul de creştere a fost redus la jumătate datorită crizei. Multe planuri de investiţii, talente şi idei riscă să
ajungă la gunoi datorită nesiguranţelor, cererii infime şi lipsei de finanţare.

Slăbiciunile structurale ale Europei au fost expuse


Ieşirea din criză este o provocare imediată, dar cea mai mare provocare este prevenirea unei situaţii de criză. Chiar înainte de
declanşarea crizei, au existat multe domenii în care Europa nu progresa îndeajuns de repede în raport cu restul lumii:
− Rata medie de creştere economică a fost mai mică din punct de vedere structural decât a partenerilor noştri, în
mare măsură din cauza unui decalaj de producţie, care s-a accentuat în ultimul deceniu. O mare parte se datorează
diferenţelor în structura de afaceri, combinată cu niveluri scăzute ale investiţiilor în cercetare şi dezvoltare,
folosirea insuficientă a informaţiilor şi tehnologiilor de comunicaţie, retincenţe în anumite părţi ale societăţii de a
îmbrăţişa inovarea, bariere la accesul pe piaţă şi un mediu de afaceri mai puţin dinamic.

− În ciuda progresului, rata ocupării forţei de muncă europene – ajunsese la 69% din populaţia cu vârste între 24 şi
60 de ani – este semnificativ mai scăzută decât în alte părţi ale lumii. Numai 63% dintre femei sunt angajate în
comparaţie cu 76% dintre bărbaţi. Numai 46% din muncitorii maturi (55-64 de ani) sunt angajaţi în comparaţie cu

2
peste 62% în Statele Unite şi Japonia. Mai mult decât atât, europenii muncesc cu 10% mai puţine ore decât
omologii lor americani sau japonezi.
− Îmbătrânirea demografică se accelerează. Cum numărul de nou-născuţi este din ce în ce mai mic, populaţia
europeană va începe să scadă semnificativ începând cu 2013/2014. Numărul celor peste 60 de ani a crescut de
două ori mai mult în comparaţie cu nivelul dinainte de anul 2007. Combinaţia dintre o populaţie muncitoare mică
şi un număr din ce în ce mai mare al pensionarilor va însemna probleme în plus pentru bunăstarea sistemelor
noastre.

Provocările globale se intensifică


În timp ce Europa trebuie să se adreseze propriilor slăbiciuni structurale, lumea se mişcă repede şi vor apărea schimbări
importante până la sfârşitul deceniului următor:

− Economiile noastre sunt tot mai interdependente. Europa va continua să beneficieze ca fiind una dintre cele mai
deschise economii ale lumii, dar competiţia dintre ţările dezvoltate şi cele în dezvoltare se intensifică. Ţări precum
China şi India investesc masiv în cercetare-dezvoltare cu scopul de a muta lanţul valorii lor industriale şi a face un
salt în economia globală. Acest lucru pune anumite presiuni în câteva sectoare economice pentru a rămâne
competitive, dar fiecare ameninţare poate reprezenta şi o oportunitate. O dată cu dezvoltarea acestor ţări, se vor
deschide noi pieţe pentru companiile europene.
− Finanţele globale încă nu sunt refăcute pe deplin. Disponibilitatea creditelor şi asumarea riscurilor excesive pe
pieţele financiare din întreaga lume au alimentat comportamentele speculative, dând naştere unor dezechilibre
importante. Europa este implicată în găsirea unor soluţii pentru dezvoltarea unui sistem financiar eficient şi
durabil.
− Provocările climatice şi ale resurselor necesită acţiuni imediate. Dependenţa puternică de combustibili fosili şi
folosirea neadecvată a materiilor prime expune consumatorii şi companiile unor şocuri nocive ale preţurilor, care
ameninţă securitatea economică şi contribuie la schimbările climatice. Expansiunea populaţiei de la 6 la 9 miliarde
va intensifica concurenţa globală pentru resurse naturale şi va pune presiuni asupra mediului înconjurător. UE
trebuie să găsească soluţii la problemele climatice globale în acelaşi timp cu implementarea acordului propriu şi
strategiei adoptate.

Europa trebuie să acţioneze pentru a evita declinul


Sunt câteva lecţii pe care le putem învăţa în urma acestei crize:

− Cele 27 de economii din UE sunt interdependente: criza a subliniat legăturile strânse dintre ele, în special cele din
zona euro. Reformele sau lipsa acestora într-o ţară afectează performanţele tuturor celorlalte, aşa cum au
demonstrat evenimentele recente. În plus, criza şi cheltuielile publice au îngreunat procesul de furnizare a
fondurilor pentru infrastructura de bază necesară în zone precum transporturile şi energia, nu numai pentru a
dezvolta propriile economii, dar şi pentru a le ajuta să participe pe deplin la piaţa unică.
− Coordonarea în lucrările UE: criza a demonstrat că, dacă vom acţiona împreună, suntem mult mai eficienţi. Am
dovedit acest lucru prin luarea de măsuri comune pentru a stabiliza sistemul bancar prin adoptarea unui Plan
European de Refacere Economică. Într-o lume globală, nicio ţară nu poate să se adreseze eficient provocărilor dacă
acţionează singură.
− UE aduce un plus de valoare pe scena internaţională. UE va influenţa deciziile politice globale numai dacă
acţionează ca şi o comunitate. O reprezentare externă puternică trebuie să meargă mână în mână cu o coordonare
internă puternică,
Criza nu a fost doar o perioadă delicată, permiţându-ne să ne întoarcem la vechile activităţi. Provocările cu care se confruntă
UE sunt mai mari decât înainte de recesiune, dar cu o zonă de manevră mai limitată. În plus, restul lumii nu este refăcut. Rolul
consolidat al G20 a demonstrat puterea economică şi politică în creştere a ţărilor în dezvoltare.

3
Europa se confruntă cu provocări clare. Trebuie să facem faţă în mod colectiv provocărilor imediate legate de recuperare şi
pentru provocările pe termen lung – globalizare, presiuni asupra resurselor, etc. – în aşa fel încât să compensăm pierderile recente, să
recâştigăm competitivitatea, să creştem productivitatea şi să punem UE pe drumul prosperităţii („recuperare sustenabilă”).
În sens contrar, vom continua cu un ritm lent şi necoordonat al aplicării reformelor şi riscăm ca totul să se încheie cu o
pierdere permanentă a bunăstării, o rată infimă a creşterii economice, care poate duce la niveluri ridicate de şomaj şi primejdii sociale,
precum şi declinul pe scena globală.

Europa poate reuşi


Europa are multe puncte forte: putem conta pe talentul şi creativitatea poporului nostru, pe o bază industrială puternică, un
sector vibrant al serviciilor, un sector înfloritor al agriculturii, puternice tradiţii maritime, piaţă unică şi monedă comună, poziţia
noastră în lume ca cel mai puternic bloc comercial şi destinaţie pentru investiţiile străine directe. Dar ne putem baza şi pe valorile
noastre puternice, instituţiile democratice, consideraţia pentru coeziunea socială, economică şi teritorială, respectul pentru mediu,
diversitate culturală, respect pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi acestea sunt doar câteva dintre ele. Multe din statele
membre sunt printre cele mai inovative şi dezvoltate economii ale lumii. Dar cea mai bună şansă a Europei de a reuşi este acţionarea în
mod colectiv – ca o Uniune.
O dată cu confruntările majore din trecut, UE şi statele membre au început să se confrunte cu din ce în ce mai multe
provocări. În anii 1990, Europa a lansat cea mai mare piaţă unică din lume, susţinută de o monedă comună. Doar cu câţiva ani în urmă,
împărţirea Europei s-a încheiat o dată cu intrarea în UE a noilor state membre şi deschiderea drumului pentru celelalte state pentru
relaţii mai strânse de cooperare cu UE. În ultimii doi ani au fost luate acţiuni comune în faţa crizei prin Planul European de Refacere
Economică, ce a ajutat la prevenirea dezastrului economic, în timp ce sistemele noastre de bunăstare au protejat oamenii pentru a nu
avea greutăţi şi mai mari.
Europa este în măsură să acţioneze în situaţii de criză şi să îşi adapteze economiile şi societatea. Iar europenii de azi se
confruntă cu un moment de transformare pentru a face faţă impactului crizei, slăbiciunilor structurale are Europei si intensificarea
provocărilor globale.
În acest sens, ieşirea noastră din criză trebuie să fie punctul de intrare într-o nouă economie. Pentru ca noi şi generaţiile
viitoare să ne bucurăm de o înaltă calitate a vieţii sănătoase, susţinute de modelele sociale europene, trebuie să acţionăm acum. Ceea ce
este necesar este o strategie de a transforma UE într-o economie inteligentă, sustenabilă şi incluzivă cu nivele înalte de angajare a
forţei de muncă, productivitate şi coeziune socială. Aceasta este strategia Europa 2020. Este o agendă pentru toate statele membre,
luând în considerare nevoi diferite, puncte de plecare diferite, specificităţi naţionale pentru a promova creştere pentru toată lumea.

2. Creşterea inteligentă, durabilă şi incluzivă


Unde vrem să fie Europa în 2020?
Trei priorităţi ar trebui să reprezinte centrul Europa 2020:
− creştere inteligentă – dezvoltarea unei economii bazate pe cunoştinţe şi inovaţie;
− creştere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente bazate pe resurse, mai competitivă şi durabilă;
− creştere incluzivă: angajarea forţei de muncă, coeziune socială şi teritorială.
Pentru a ghida eforturile noastre şi a ne coordona progresul, există un consens asupra faptului că UE trebuie să convină pe un
număr limitat de obiective globale pentru 2020. Aceste obiective ar trebui să fie reprezentative pentru temele de creştere inteligentă,
durabilă şi incluzivă. Trebuie să fie măsurabile, capabile să reflecte diversitatea situaţiilor statelor membre şi bazate pe date suficient
de credibile pentru scopurile comparative. Următoarele obiective au fost selectate pe această bază – atingerea lor va fi esenţial pentru
succesul nostru până în 2020:
− Rata angajării populaţiei cu vârste între 20 şi 64 de ani să crească de la nivelul actual de 69% la cel puţin 75%, mai
ales printr-o implicare mai mare a femeilor, a angajaţilor în vârstă şi printr-o mai bună integrare a emigranţilor.
− UE are în prezent o ţintă de a investi 3% din PIB în cercetare-dezvoltare. Obiectivul a reuşit să concentreze atenţia
asupra nevoii de a investi atât pentru sectorul public, cât şî pentru cel privat, dar se axează mai mult pe intrări şi nu
pe impactul acestora. Este o nevoie clară de îmbunătăţire a condiţiilor pentru cercetare-dezvoltare privată în UE.

4
Este clar că luând împreună cercetarea-dezvoltarea şi inovaţia vom ajunge la cheltuieli relevante pentru
operaţiunile de afaceri şi productivitate. Comisia propune să se păstreze nivelul de 3% ca fiind un indicator ce
reflectă intensitatea cercetării-dezvoltării şi inovării.

− Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20% în comparaţie cu nivelurile din anii 1990; creşterea
ponderii surselor de energie regenerabile în consumul final cu peste 20% şi o creştere a eficienţei energetice cu
20%.

− Obiectivul legat de problema educaţiei, care abordează problema abandonului şcolar timpuriu cu o reducere a
acestuia la mai puţin de 10% faţă de nivelul actual de 15%, în timp ce populaţia cu vârste între 30-34 de ani să fi
terminat învăţământul universitar de la 31% la cel puţin 40% în 2020.
− Numărul europenilor care trăiesc sub limita subzistenţei să se reducă cu 25%, aproape 20 de milioane de oameni
ieşind din sărăcie.
Aceste obiective sunt interdependente. De exemplu, un nivel mai bun al educaţiei ajută procesul de angajare şi progresul în
rata ocupării locurilor de muncă, care ajută la reducerea sărăciei. O creştere a cercetării-dezvoltării şi inovaţiei în toate sectoarele
economice, împreună cu eficienţa crescută a resurselor, va duce la îmbunătăţirea competitivităţii şi la crearea de noi locuri de muncă.
Investiţia în tehnologii mai curate şi mai puţin poluante va ajuta mediul în lupta împotriva schimbărilor climatice şi crearea de noi
afaceri şi noi oportunităţi de angajare. Îndeplinirea acestor obiective trebuie să mobilizeze întreaga atenţie colectivă. Va fi nevoie de o
conducere puternică, angajament şi un mecanism eficient de schimbare a atitudinilor şi practicilor din UE pentru a ajunge la rezultatele
rezumate în aceste obiective.
Aceste obiective nu sunt reprezentate exhaustiv. Ele reprezintă o vedere de ansamblu acolo unde Comisia va dori să vadă
cum se dezvoltă UE până în 2020. Ele nu reprezintă o abordare care se potriveşte tuturor. Fiecare stat membru este diferit şi UE a celor
27 este mai diversă decât era cu un deceniu în urmă. În ciuda diferenţelor în nivelul de dezvoltare şi a standardelor de viaţă, Comisia
consideră că obiectivele propuse sunt relevante pentru toate statele membre, fie ele fondatoare sau nou intrate. Investiţia în cercetare-
dezvoltare şi inovare, în educaţie şi în înalta calificare, în tehnologii eficiente de folosire a resurselor este şi în beneficiul sectoarelor
tradiţionale, zonelor rurale şi economiilor de servicii. Acest lucru va duce la coeziunea economică, socială şi teritorială. Pentru a fi
sigură că fiecare din statele membre va adapta strategia Europa 2020 la situaţia sa particulară, Comisia propune ca obiectivele UE să
fie traduse în obiective naţionale şi traiectorii care să reflecte situaţia curentă a statelor membre şi nivelul de ambiţie al fiecăruia de a fi
parte a efortului UE de atingere a acestor obiective. În plus faţă de eforturile depuse de fiecare stat, Comisia va propune o gamă de
acţiuni ambiţioase la nivelul UE, concepute pentru a duce comunitatea pe un drum nou şi durabil. Mixul dintre eforturile statelor
naţionale şi ale UE ar trebui să se întărească în mod reciproc.

Creştere inteligentă – o economie bazată pe cunoaştere şi inovare


Aceasta înseamnă întărirea cunoştinţelor şi a inovării ca promotori ai creşterii viitoare. Este nevoie de îmbunătăţirea calităţii
educaţiei noastre, întărirea performanţelor de cercetare, promovarea inovaţiei şi transferul de cunoştinţe în cadrul UE, folosind la
maxim tehnologiile de informare şi comunicare şi asigurându-ne de faptul că ideile inovative se transformă în produse şi servicii ce
creează creştere economică, locuri de muncă de calitate şi răspunsuri pentru provocările globale. Dar, pentru a reuşi, acestea trebuie
combinate cu antreprenoriate, finanţe şi axarea pe nevoile consumatorilor şi oportunităţilor pieţei.
Europa trebuie să ia măsuri în:

− Inovaţie: cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea în Europa sunt sub 2% în comparaţie cu 2,6% în Statele Unite şi
3,4% în Japonia ca rezultat al nivelurilor scăzute de investiţii private. Şi nu este numai cantitatea de bani cheltuită
care contează; Europa are nevoie să se axeze pe impactul şi compoziţia cheltuielilor, precum şi de îmbunătăţirea
condiţiilor pentru sectorul privat în cercetare-dezvoltare. Numărul mic de firme ce folosesc înalta tehnologie
explică diferenţele dintre noi şi Statele Unite.

− Educaţie, perfecţionare şi învăţare pe termen lung: un sfert din elevi au competenţe reduse în ceea ce priveşte
cititul, unul din şapte tineri părăsesc şcoala prea devreme. Aproape 50% ajung la nivelul mediu de calificare, iar
aceştia nu îndeplinesc întotdeauna nevoile pieţei forţei de muncă. Mai puţin de o persoană de trei cu vârsta între
25-34 de ani are o diplomă de licenţă în comparaţie cu 40% în Statele Unite şi peste 50% în Japonia. Conform

5
indicelul Shanghai, numai două universităţi europene sunt în topul celor mai bune douăzeci de universităţi din
lume.
− Societate digitală: cererea globală de tehnologii de informare şi comunicare reprezintă o piaţă ce valorează peste
2000 de miliarde de euro, dar numai un sfert din aceasta provine de la firmele europene. Europa este în urmă şi cu
internetul de mare viteză, care afectează abilitatea de inovaţie, mai ales în zonele rurale, precum şi diseminarea
online a informaţiilor şi a distribuţiei de bunuri şi servicii.

Creştere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente de resurse, ecologică şi competitivă
Aceasta înseamnă construirea unei economii mai eficiente bazate pe resurse, durabilă şi competitivă, exploatarea conducerii
Europei în cursa pentru dezvoltarea de noi procese şi tehnologii, inclusiv cele ecologice, accelerarea rolului tehnologiei informaţiilor,
exploatarea reţelelor la scara UE şi consolidarea avantajelor competitive ale afacerilor noastre. O astfel de abordare va ajuta UE să
prospere într-o lume cu resurse limitate, în timp ce previne degradarea ambientală, pierderea biodiversităţii şi utilizarea nesustenabilă a
resuselor. Acest lucru va sprijini, de asemenea, la întărirea coeziunii economice, sociale şi teritoriale.
Europa trebuie să acţioneze în:

− Competitivitate: UE a prosperat prin comerţ, exporturi în jurul lumii şi importuri de materii prime şi produse finite.
În confruntarea cu presiuni intense pe pieţele de export şi cu o gamă tot mai mare de materii prime, trebuie să ne
îmbunătăţim competitivitatea faţă de partenerii noştri comerciali prin creşterea productivităţii. UE a fost prima care
a adoptat soluţii ecologice, dar avantajul a fost contestat de concurenţii cheie, precum China şi America de Nord.
UE ar trebui să rămână lider pe piaţa tehnologiilor ecologice ca mijloc de asigurare a eficienţei utilizării resurselor,
în acelaşi timp cu îndepărtarea blocajelor din reţelele cheie ale infrastructurii, crescând astfel competitivitatea
industrială.
− Combaterea schimbărilor climatice: aceasta înseamnă reducerea emisiilor mai rapid decât am făcut-o în ultimii
zece ani şi exploatând la maxim potenţialul noilor tehnologii, cum ar fi captarea carbonului. Îmbunătăţirea
eficienţei bazate pe resurse va reduce semnificativ emisiile, va economisi bani şi va stimula creşterea economică.
Toate sectoarele economice sunt în cauză, nu doar cele intensiv poluante. Noi trebuie să ne consolidăm capacitatea
de adaptare a economiilor noastre la schimbările climatice, precum şi cea de prevenire a dezastrelor.
− Energie eficientă şi curată: atingerea acestor obiective ar însemna o economie de 60 de miliarde de euro din
cheltuielile cu importurile de petrol şi gaze naturale. Şi nu discutăm numai de problemele financiare, dar şi de
securitatea energetică. Atingerea obiectivului ca cel puţin 20% din energie să fie regenerabilă atinge singur
potenţialul de a crea mai mult de 600 000 de locuri de muncă în UE. Adăugarea obiectivului de 20% din eficienţa
energetică va duce la peste 1 milion de noi locuri de muncă create.
Acţiunea în cadrul acestor priorităţi va necesita punerea în aplicare a angajamentelor noastre de reducere a emisiilor într-un
mod care maximizează beneficiile şi reduce costurile, inclusiv răspândirea soluţiilor tehnologice inovative. În plus, ţinta noastră ar
trebui să fie decuplarea creşterii economice de consumul de energie şi să nu dea Europei doar un avantaj competitiv, dar şi să reducă
dependenţa de sursele străine de materii prime şi produse de bază.

Creştere incluzivă – o economie a angajării forţei de muncă, bazată pe coeziune economică, socială si teritorială
Aceasta înseamnă responsabilizarea cetăţenilor prin niveluri ridicate ale ocupării forţei de muncă, investiţii în competenţe,
lupta împotriva sărăciei şi modernizarea pieţelor muncii, formare profesională şi sisteme de protecţie socială pentru a ajuta oamenii să
anticipeze şi să gestioneze schimbările şi să construiască o societate bazată pe coeziune. De asemenea, este esenţial ca beneficiile
creşterii economice să fie răspândite în toate părţile UE, mai ales la periferie, ceea ce duce la coeziunea teritorială. Europenii trebuie să
se folosească de potenţialul lor de muncă pentru a face faţă provocărilor legate de îmbătrânirea populaţiei şi creşterea concurenţei
globale. Este nevoie şi de aplicarea politicilor de promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi pentru a spori participarea forţei de
muncă, acest lucru însemnând creştere economică şi coeziune socială.
Europa trebuie să acţioneze în:
− Angajare: datorită schimbărilor demografice, forţa de muncă este pe cale să se micşoreze. Doar două treimi din
populaţia aptă de muncă este angajată, în comparaţie cu peste 70% în Statele Unite şi Japonia. Rata angajării

6
femeilor şi persoanelor în vârstă sunt deosebit de scăzute. Tinerii au fost grav afectaţi de criză, cu o rată a
şomajului de peste 21%.
− Abilităţi: aproape 80 de milioane de oameni au abilităţi reduse sau doar de bază, iar de beneficiile învăţării pe
termen lung beneficiază numai cei mai educaţi. Până în 2020, 16 milioane de locuri de muncă vor avea nevoie de
calificare înaltă, în timp ce cererea de persoane necalificate va scădea cu 12 milioane de locuri de muncă.

− Combaterea sărăciei – 80 de milioane de oameni au fost expuşi riscului sărăciei înainte de criză. 19 milioane sunt
copii. 8% din oameni nu câştigă destul pentru a trece peste pragul sărăciei. Şomerii sunt printre cei mai expuşi.
Acţiuni în cadrul acestor priorităţi vor necesita modernizarea şi consolidarea sistemelor educaţionale, politicile de calificare
şi sisteme de protecţie socială prin creşterea participării forţei de muncă şi reducerea şomajului structural, precum şi creşterea
responsabilităţii sociale în rândul comunităţii de afaceri. Accesul la facilităţile de îngrijire a copiilor şi altora în nevoie este foarte
important. Implementarea principiilor care va permite oamenilor să dobândească noi abilităţi pentru a se adapta noilor condiţii şi
schimbările potenţiale ale locurilor de muncă reprezintă cheia dezvoltării. Va fi necesar un efort susţinut pentru combaterea sărăciei şi
excluderii sociale, precum şi a inegalităţilor în domeniul sănătăţii.

3. Blocaje şi goluri
Toate politicile UE, instrumentele şi actele juridice, precum şi pârghiile financiare ar trebui mobilizate pentru atingerea
obiectivelor strategiei. Comisia intenţionează să îndrepte politicile cheie, precum piaţa unică, bugetul şi agenda economică externă a
UE pentru atingerea obiectivelor Europa 2020.

O piaţă unică pentru secolul 21


O piaţă unică mai puternică, mai profundă şi extinsă este vitală pentru creşterea economică şi crearea locurilor de muncă. Cu
toate acestea, tendinţele actuale arată semne de oboseală şi dezamăgire în ceea ce priveşte integrarea pieţei unice. Criza a adăugat
tentaţii legate de naţionalismul economic. Vigilenţa Comisiei şi simţul comun al responsabilităţii statelor membre au prevenit
dezintegrarea. Este nevoie, însă, de un nou impuls - un angajament politic autentic – pentru a relansa piaţa unică printr-o adoptare a
obiectivelor menţionate.
În fiecare zi, cetăţenii şi companiile se confruntă cu realitatea blocajelor activităţii transfrontaliere, care apar în ciuda
existenţei legale a pieţei unice. Ei şi-au dat seama că reţelele nu sunt suficient de interconectate şi că punerea în aplicare a normelor
pieţei unice este inegală. Adesea, companiile şi cetăţenii au de-a face cu 27 de sisteme legale diferite pentru o singură tranzacţie. În
timp ce companiile noastre încă se confruntă cu realitatea de zi cu zi a regulilor divergente şi fragmentare, competitorii lor din China,
Statele Unite sau Japonia au putere deplină pe pieţele lor interne de mari dimensiuni.
Piaţa unică a fost concepută înainte de apariţia internetului, înainte ca tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor să fie
principalul promotor al creşterii economice şi înainte ca aceste servicii să devină parte dominantă a economiei europene. Apariţia unor
noi sectoare de servicii arată un potenţial deosebit, dar Europa va exploata acest potenţial numai în momentul când va depăşi
fragmenarea ce blochează fluxurile online de informaţii şi accesul consumatorilor şi companiilor.
Pentru a adapta piaţa unică la atingerea obiectivelor Europa 2020, trebuie ca aceasta să aibă pieţe conectate şi funcţionabile,
unde concurenţa şi accesul consumatorilor stimulează creşterea şi inovaţia. O piaţă unică a serviciilor trebuie creată pe baza Directivei
privind Serviciile, în acelaşi timp cu asigurarea calităţii serviciilor furnizate consumatorilor. Punerea integrală în aplicare a Directivei
ar putea duce la o creştere a comerţului cu servicii comerciale cu 45% şi investiţiile străine directe cu 25%, aducând o creştere între
0,5% şi 1,5% în PIB.
Trebuie îmbunătăţit şi accesul IMM-urilor la piaţa unică. Spiritul antreprenorial trebuie îmbunătăţit prin iniţiative politice
concrete, inclusiv o simplificare a dreptului societăţilor comerciale (proceduri de faliment, statutul societăţii private, etc.) şi iniţiative
care să permită afaceriştilor care au eşuat să dezvolte noi oportunităţi de afaceri. Cetăţenii trebuie să joace un rol deplin pe piaţa unică.
Acest lucru înseamnă consolidarea capacităţii lor şi a încrederii pentru a cumpăra bunuri şi servicii folosind internetul.
Prin punerea în aplicare a politicii concurenţei, Comisia se asigură că piaţa unică va rămâne una deschisă, păstrând şanse
egale pentru firme şi combaterea protecţionismului la nivel naţional. Politica în domeniul concurenţei are un rol deosebit de important
în atingerea obiectivelor Europa 2020 prin furnizarea mediului potrivit pentru inovare, prevenirea abuzului pe pieţe şi acordurile

7
anticoncurenţiale între firme. Politica ajutoarelor de stat contribuie activ şi pozitiv la obiectivele strategiei prin sprijinirea acţiunilor
inovatoare, a tehnologiilor eficiente şi ecologice, sprijin public în accesul la investiţii, capital pentru cercetare-dezvoltare, etc.
Comisia va propune acţiuni pentru evitarea blocajelor pe piaţa unică prin:
− Consolidarea structurilor de punere în aplicare a măsurilor pieţei unice în mod corect şi la timp, inclusiv în
reglementarea reţelelor, a Directivei privind Serviciile şi pachetului legislativ pentru pieţele financiare, iar atunci
când apar probleme, acestea să fie rezolvate la timp.
− Accelerarea agendei Reglementări Inteligente, având în vedere utilizarea pe scară largă a regulamentelor mai
degrabă decât a directivelor, lansarea evaluării ex-post a legislaţiei existente, monitorizarea pieţei, reducerea
sarcinilor administrative, eliminarea obstacolelor fiscale, îmbunătăţirea mediului de afaceri şi susţinerea
antreprenoriatului.

− Adaptarea UE şi a legislaţiilor naţionale la era digitală, astfel încât să promoveze circulaţia conţinutului cu nivel
ridicat de încredere pentru consumatori şi companii. Acest lucru necesită actualizarea normelor privind
răspunderile, garanţiile, livrarea şi soluţionarea litigiilor.
− Companiile şi consumatorii să încheie mai uşor contracte cu partenerii din ţările care nu sunt în UE, mai ales prin
oferirea de soluţii armonizate pentru contractele de consum, clauzele modelului de contract al UE şi prin realizarea
de progrese în direcţia unei Legi Europene a Contractului.
− Companiile şi consumatorii să execute mai uşor şi mai puţin costisitor contractele şi să recunoască hotărârile
judecătoreşti şi documente din celelalte ţări ale UE.

Investiţii în dezvoltare: politica de coeziune, mobilizarea bugetului UE şi finanţele private


Coeziunea economică, socială şi teritorială va rămâne în centrul strategiei Europa 2020 pentru a se asigura că toate energiile
şi capacităţile sunt mobilizate şi axate pe realizarea priorităţilor strategiei. Politica de coeziune şi fondurile structurale sunt
mecanismele cheie de livrare a priorităţilor de creştere inteligentă, durabilă şi incluzivă în statele membre şi regiuni.
Criza financiară a avut un impact major asupra capacităţii întreprinderilor europene şi a guvernelor de a finanţa investiţiile şi
proiectele de inovare. Pentru realizarea obiectivelor Europa 2020 este nevoie de un mediu de reglementare a pieţelor financiare. Banca
Europeană de Investiţii şi Fondul European de Investiţii pot contribui la susţinerea unui cerc vicios în care inovarea şi antreprenoriatul
pot fi profitabil finanţate de la stadiul incipient al investiţiilor până la listarea la bursă în parteneriat cu iniţiativele publice şi sistemele
care funcţionează deja la nivel naţional.
Cadrul financiar multianual al UE trebuie să reflecte priorităţile de creştere pe termen lung. Comisia intenţionează să includă
aceste priorităţi în propunerile sale pentru viitorul cadru financiar, care va fi pus în aplicare de anul viitor. Discuţia nu ar trebui purtată
numai la nivelul cantităţii de bani folosite în finanţare, dar şi despre modul în care diversele instrumente de finanţare (precum fondurile
structurale, fondurile agricole şi de dezvoltare rurală, cadrul de finanţare pentru cercetare-dezvoltare şi inovare) trebuie să fie
concepute pentru a urmări obiectivele Europa 2020, astfel încât să se maximizeze impactul, să se asigure eficienţa şi valoarea adăugată
europeană. Va deveni important să se găsească modalităţi de creştere a impactului asupra bugetului UE.
Comisia va propune acţiuni pentru dezvoltarea soluţiilor inovative de finanţare pentru a sprijini obiectivele Europa 2020:
− Exploatarea la maxim a posibilităţilor de îmbunătăţire a eficienţei şi eficacităţii bugetului UE prin prioritizarea şi
armonizarea cheltuielilor la obiectivele strategiei. Posibiliatatea de revizuire a Regulamentului Financiar trebuie să
fie, de asemenea, exploatat la maxim pentru a dezvolta potenţialul de instrumente financiare inovatoare în acelaşi
timp cu asigurarea bunei gestiuni financiare.
− Crearea de noi instrumente de finanţare, în special prin cooperarea cu Banca Europeană de Investiţii şi Fondul
European de Investiţii şi sectorul privat, care să răspundă nevoilor neîmpliniteale companiilor. Ca parte a planului
viitor de cercetare-dezvoltare şi inovare, Comisia va coordona o iniţiativă cu cele două instituţii pentru a mobiliza
capitalul suplimentar pentru finanţarea afacerilor inovatoare.
− Realizarea unei pieţe de capital europene eficiente, facilitând accesul afaceriştilor direct la pieţele de capital şi
explorarea stimulentelor pentru fondurile din sectorul privat, care fac posibile finanţările pentru companiile
incipiente şi inovative.

8
Implementarea instrumentelor de politică externă
Creşterea economică globală va deschide noi oportunităţi pentru exportatorii europeni şi accesul competitiv la importurile
vitale. Toate instrumentele de politică economică externă trebuie să fie implementate pentru a stimula dezvoltarea UE prin participarea
la pieţele deschise şi echitabile din întreaga lume. Acest lucru se aplică la aspectele externe ale diverselor politici interne (energie,
transport, agricultură, cercetare-dezvoltare), în special comerţului şi coordonării politicii mocaroeconomice. O Europă deschisă, care
funcţionează într-un cadru internaţional bazat pe reguli, este cea mai bună cale de a exploata avantajele globalizării în scopul creşterii
economice şi ocupării forţei de muncă. În acelaşi timp, UE trebuie să se afirme mai eficient pe scena mondială prin asumarea rolului
important de modelare a economiei globale prin G20 şi urmărirea interesului european prin desfăşurarea activă a tuturor instrumentelor
de care dispunem.
O parte a dezvoltării pe care Europa trebuie să o genereze în următorul deceniu va trebui să vină din partea economiilor
emergente o dată cu dezvoltarea claselor de mijloc şi importarea bunurilor şi serviciilor în care UE are un avantaj comparativ. Ca cel
mai mare bloc comercial din lume, UE prosperă prin faptul că este o economie deschisă şi acordă atenţie la ceea ce alte economii
dezvoltate şi emergente anticipează sau adaptează la tendinţele viitoare.
Acţionând în cadrul OMC şi la nivel bilateral cu scopul de a asigura un acces mai bun pe piaţă pentru întreprinderile din UE,
inclusiv IMM-uri şi un nivel de egalitate faţă de competitorii externi devine un obiectiv cheie. În plus, trebuie să ne concentrăm şi să
raţionăm în dialogurile noastre de reglementare, în special în domenii noi precum creşterea durabilă şi schimbările climatice, acolo
unde este posibilă extinderea globală prin recunoaşterea echivalenţelor şi convergenţa asupra unor aspecte esenţiale precum adoptarea
normelor şi standardelor.
Europa 2020 nu este relevantă numai în cadrul UE, ci oferă un potenţial considerabil pentru ţările candidate şi cele aflate în
vecinătate în scopul ancorării propriilor eforturi de reformă. Extinderea zonei de aplicabilitate a regulilor UE creează oportunităţi atât
pentru statele membre, cât şi pentru partenerii lor comerciali.
În plus, unul din obiectivele critice în următorii câţiva ani va fi construirea relaţiilor strategice cu economiile emergente
pentru a discuta probleme de interes comun, promovarea regulilor şi rezolvarea temelor bilaterale. Structurile care stau la baza acestor
relaţii trebuie să fie flexibile şi mai degrabă la nivel politic decât tehnic.
Comisia va include în 2010 o strategie de comerţ pentru Europa 2020, care va include:
− Accent pe încheierea negocierilor comerciale la nivel bilateral şi multilateral, în special a celor cu cel mai puternic
potenţial economic, precum şi o mai bună aplicabilitate a acordurilor existente, concentrându-se aspra barierelor
netarifare din calea comerţului reciproc.

− Iniţiative comerciale de deschidere în viitor a anumitor sectoare, precum produsele şi tehnologiile verzi, produse şi
servicii de înaltă tehnologie şi standardizarea internaţională mai ales în zonele de dezvoltare.
− Propuneri pentru dialoguri strategice la nivel înalt cu parteneri importanţi legate de accesul la pieţe, cadru de
reglementare, dezechilibre globale, energie şi schimbări climatice, acces la materii prime, sărăcia globală, educaţia
şi dezvoltare. Acestea vor face parte din consolidarea Consiliului Economic Transatlantic cu Statele Unite,
Dialogul Economic cu China şi adâncirea relaţiilor cu Rusia şi Japonia.
− Începând cu anul 2011 şi apoi anual înainte de fiecare întâlnire a Consiliului European de primăvară, se va realiza
un raport privind comerţul şi investiţiile, care să identifice modalităţi de îmbunătăţire a accesului pe piaţă şi a
reglementării mediului de afaceri pentru companiile din UE.
UE este un actor global care îşi ia în serios responsabilităţile internaţionale. A dezvoltat un parteneriat viabil cu ţările în
dezvoltare pentru eradicarea sărăciei, promovara dezvoltării şi atingerea Obiectivelor Mileniului. Avem o relaţie deosebit de strânsă cu
Africa şi va fi nevoie să dezvoltăm un parteneriat şi mai strâns. Acest lucru va fi posibil prin sporirea ajutorului pentru dezvoltare,
îmbunătăţirea eficienţei acestuia în special prin intermediul programelor de eficientizare a forţei de muncă şi prin includerea
obiectivelor de dezvoltare şi în celelalte politici ale UE.

4. Ieşirea din criză: primii paşi spre 2020


Instrumentele politice au fost utilizate masiv şi decisiv pentru a combate criza. Politica fiscală a avut un rol expansionist;
ratele dobânzilor au coborât la niveluri istorice, în timp ce lichiditatea a fost asigurată de sectorul financiar într-un mod fără precedent.

9
Guvernele au sprijinit masiv băncile fie prin garanţii, refacerea capitalului social fie prin echilibrarea balanţelor depreciate; alte
sectoare ale economiei au fost sprijinite temporar prin ajutoarele de stat. Toate aceste acţiuni au fost şi sunt justificate. Dar acestea nu
pot fi permanentizate. Nivelul ridicat al datoriei publice nu poate fi susţinut pe termen nelimitat. Exercitarea obiectivelor Europa 2020
trebuie să se bazeze pe o strategie credibilă de ieşire din criză în ceea ce priveşte politica bugetară şi monetară şi sprijinul acordat de
guverne pentru sectoarele economice, mai ales în sectorul financiar. Ordinea priorităţilor este importantă. O coordonare consolidată a
politicilor economice, mai ales în zona euro, trebuie să asigure o ieşire cu succes din criză la nivel mondial.

Definirea unei strategii credibile de ieşire din criză


Având în vedere nesiguranţa despre mediul economic şi fragilitatea sectorului financiar, măsurile de sprijin trebuie să fie
luate numai în momentul în care recuperarea economică trebuie să se autosusţină şi stabilitatea financiară să fie asigurată. Retragerea
măsurilor temporare ar trebui să fie coordonată şi să ţină cont de posibile efecte negative care pot apărea fie în statele membre, fie în
interacţiunile dintre aceste instrumente politice diferite. Disciplina ajutorului de stat trebuie restaurată, începând cu încheierea cadrului
de măsuri temporare. O astfel de abordare coordonată ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:
− Retragerea stimulentelor fiscale ar trebui să înceapă o dată ce recuperarea este făcută pe o bază fermă. Momentul
ar putea diferi de la o ţară la alta, de unde şi nevoia de coordonare la nivel european.
− Ajutorul de şomaj pe termen scurt ar trebui să fie eliminat o dată cu creşterea fermă a PIB, ceea ce va duce la
angajarea forţei de muncă.
− Schemele sectoriale de sprijin ar trebui să fie eliminate deoarece suportă o mare parte a cheltuielilor bugetare şi
sunt considerate a-şi fi atins obiectivele, dar au avut şi efecte distorsionante asupra pieţei unice.
− Sprijinirea accesului la finanţare ar trebui să continue până în momentul când vor apărea semne clare că condiţiile
de finanţare pentru companii au revenit la normal.
− Retragerea sprijinului financiar acordat, începând cu sistemele de garantare ale guvernelor, va depinde de starea
economiei globale şi a stabilităţii sistemului financiar.

Reforma sistemului financiar


O prioritate crucială pe termen scurt va fi reprezentată de restabilirea unui sistem financiar solid, stabil şi sănătos, capabil de
a finanţa economia reală. Va fi nevoie de implementarea completă şi la timp a angajamentelor luate de G20. Trebuie să fie atinse cinci
obiective în particular:
− implementarea reformelor agreate de supervizare a sectorului financiar;
− completarea golurilor de reglementare, promovarea transparenţei, a stabilităţii si responsabilităţii, în special în ceea
ce priveşte instrumentele derivate şi infrastructura de piaţă;
− piese în completarea întăririi regulilor prudenţiale, contabile şi protecţiei consumatorilor într-o singură formă
europeană, care să cuprindă toţi actorii financiari şi pieţele într-un mod adecvat;

− consolidarea guvernanţei instituţiilor financiare în scopul abordării punctelor slabe identificate în timpul crizei
financiare de zona managementului riscului;
− punerea în mişcare a unei politici ambiţioase care ne va permite în viitor o mai bună gestiune şi prevenire a
posibilelor crize financiare.

Consolidarea bugetară pentru dezvoltarea pe termen lung


Finanţe publice solide sunt critice pentru restabilirea condiţiilor de creştere durabilă. Acest lucru va implica retragerea
progresivă a sprijinului împotriva crizei pe termen scurt şi introducerea reformelor pe termen lung, care să promoveze sustenabilitatea
finanţelor publice şi sporirea potenţialului lor de creştere.
Pactul de Stabilitate şi Creştere oferă cadrul corect de implementare a strategiilor fiscale de ieşire din criză, iar statele
membre trebuie să dezvolte aceste strategii pentru stabilitatea lor şi programele de convergenţă. Pentru majoritatea statelor, debutul
consolidării fiscale ar trebui să îl reprezinte anul 2011. Procesul de scădere a deficitelor sub 3% din PIB ar trebui să se încheie în 2013.

10
Cu toate acestea, faza consolidării ar putea începe în unele ţări mai devreme de 2011, ceea ce presupune ca retragerea sprijinului
temporar de criză şi consolidarea fiscală trebuie să aibă loc simultan.
Pentru a sprijini potenţialul de creştere economică a UE şi viabilitatea modelelor noastre sociale, consolidarea finanţelor
publice în contextul Pactului de Stabilitate şi Creştere presupune stabilirea priorităţilor şi luarea deciziilor: coordonarea la nivelul UE
poate ajuta statele membre în aceste probleme şi le poate ajuta să depăşească efectele crizei. În plus, compoziţia şi calitatea
cheltuielilor guvernamentale contează: programele de consolidare bugetară ar trebui să acorde prioritate elementelor ce favorizează
creşterea, cum ar fi educaţia şi abilităţile, cercetarea-dezvoltarea, inovarea, investiţii în internet de mare viteză, infrastructuri de
transport şi energie, exact temele principale ale strategiei Europa 2020.
Partea de venituri a bugetului reprezintă, de asemenea, o chestiune de maximă importanţă, deoarece trebuie urmărită şi
calitatea acestora şi a sistemului fiscal. În cazul în care impozitele trebuie să crească, acest lucru ar trebui să fie în legătură cu
transformarea sistemelor de impozitare în unele mai flexibile. De exemplu, creşterea impozitelor pentru forţa de muncă ar trebui să fie
evitată. Statele membre ar trebui mai degrabă să transfere sarcina fiscală de la forţa de muncă la taxe de energie şi mediu ca parte a
ecologizării sistemelor de taxare.
Consolidarea fiscală şi sustenabilitatea financiară pe termen lung vor trebui să meargă mână în mână cu reformele structurale
importante, în special în zona pensiilor, a sănătăţii, protecţiei sociale şi sistemelor educaţionale. Administraţia publică ar trebui să se
folosească de această situaţie ca fiind o oportunitate de a spori eficienţa şi calitatea serviciilor. Politica prinvind achiziţiile publice
trebuie să se asigure de cea mai eficientă utilizare a fondurilor publice, iar pieţele de achiziţii să rămână deschise la nivelul UE.

Coordonare în cadrul Uniunii Economice şi Monetare


Moneda unică a acţionat ca un scut valoros în faţa turbulenţelor cursurilor de schimb pentru statele membre care au adoptat-
o. Dar criza a descoperit şi gradul de interdependenţă între economiile din zona euro, mai ales în sistemul finaciar, apariţia efectelor
colaterale fiind previzibilă. Modelele divergente de creştere au dus în unele cazuri la acumularea de datorii guvernamentale, care au
început să pună presiuni asupra euro. Criza a amplificat provocările cu care se confruntă zona euro, de exemplu sustenabilitatea
finanţelor publice şi potenţialul de creştere, dar şi dezechilibre în balanţa de plăţi şi divergenţe concurenţiale.
Depăşirea acestor provocări din zona euro este de o importanţă capitală şi urgentă pentru a asigura stabilitatea şi crearea
durabilă a locurilor de muncă. Abordarea acestor provocări necesită o coordonare mai strânsă a politicilor şi mai ales:
− un cadru mai profund şi mai larg de supraveghere a ţărilor din zona euro: întărirea disciplinei fiscale, dezechilibre
macroeconomice şi evoluţii ale competitivităţii;
− un cadru pentru abordarea ameninţărilor iminente pentru stabilitatea zonei euro ca un întreg;
− reprezentare externă adecvată a zonei euro în vederea abordării provocărilor economice şi financiare globale.
Comisia va face propuneri pentru a înainta aceste idei.

5. Oferirea de rezultate: guvernare mai puternică


Pentru realizarea acestor schimbări, Europa 2020 trebuie să se concentreze mai mult pe obiective clare şi transparente în
evaluarea progreselor. Acest lucru are nevoie de un cadru administrativ puternic, care să exploateze instrumentele de care dispune
pentru punerea în aplicare în timp util şi în modul cel mai eficient.

Arhitectura propusă de Europa 2020


Această strategie ar trebui să fie organizată în jurul unei abordări tematice şi o supraveghere mai atentă a statelor membre.
Aceasta se bazează pe puterea instrumentelor de coordonare existente. Mai precis:

− O abordare tematică s-ar axa pe temele identificate, mai ales pe cele cinci obiective ţintă. Principalul instrument
ar fi programul Europa 2020 şi iniţiativele sale emblematice, care necesită acţiuni atât din partea UE, cât şi din
partea statelor membre. Abordarea tematică reflectă dimensiunea UE, arată interdependenţa clară dintre statele
membre şi permite o mai mare selectivitate a iniţiativelor concrete, care duc mai departe strategia şi contribuie la
realizarea obiectivelor UE.

11
− Raportarea statelor ar contribui la realizarea obiectivelor Europa 2020 prin sprijinirea statelor membre în
definirea şi implementarea strategiilor de ieşire din criză, restaurarea echilibrului macroeconomic, identificarea
blocajelor naţionale şi revenirea economiilor lor la creştere durabilă şi finanţe publice. Aceasta nu ar cuprinde
numai o politică fiscală, dar şi probleme macroeconomice esenţiale pentru creşterea economică şi competitivitate.
Trebuie să se asigure o abordare integrată în elaborarea şi punerea în aplicare a unei politici, crucială în sprijinirea
luării deciziilor de către statele membre în condiţiile constrângerilor legate de finanţele publice. O atenţie deosebită
trebuie plasată pe modul de funcţionare a zonei euro, dar şi a interdependenţei dintre statele membre.
Pentru realizarea acestor lucruri, evaluarea şi raportarea pentru Europa 2020 şi Pactul de Stabilitate şi Creştere trebuie făcute
simultan pentru a aduce împreună atât scopurile, cât şi mijloacele, dar prin păstrarea separată a instrumentelor şi procedurilor şi
menţinerea integrităţii Pactului. Înseamnă propunerea în acelaşi timp a programelor de convergenţă şi a programelor de reformă pe
care fiecare stat membru trebuie să le întocmească şi să realizeze rapoarte privind progresele înregistrate, precum şi a principalelor
reforme structurale menite să înlăture blocajele creşterii economice. Ambele programe trebuie să conţină referinţe, care sunt transmise
Comisiei şi celorlalte state membre în ultimult trimestru al fiecărui an. Platforma europeană pentru riscuri sistemice (ESRB) trebuie să
realizeze periodic rapoarte cu privire la riscurile macrofinanciare: aceste rapoarte reprezintă o contribuţie importantă în evaluarea
generală. Comisia va evalua aceste programe şi raportul privind progresele realizate în punerea obiectivelor în aplicare. O atenţie
deosebită se va acorda provocărilor cu care se confruntă Uniunea Economică şi Monetară.
Acest lucru conferă Consiliului European toate informaţiile necesare în luarea deciziilor. Într-adevăr, va avea o analiză a
situaţiei economice şi a locurilor de muncă, imaginea de ansamblu a bugetelor, condiţiile macrofinanciare şi progresul pe ordinea de zi
a statelor membre şi va putea revizui starea generală a economiei UE.

Linii directoare integrate


Europa 2020 va fi stabilită la nivel instituţional într-un set de linii directoare (ocuparea forţei de muncă şi orientările politice
generale), care va înlocui cele 24 de seturi existente. Aceste linii directoare vor reflecta deciziile Consiliului European şi va integra
obiectivele convenite. În urma avizului Parlamentului European cu privire la ocuparea forţei de muncă aşa cum a fost prevăzută în
Tratat, orientările trebuie să fie aprobate la nivel politic de Consiliul European din iunie înainte de a fi adoptate. O dată adoptate,
acestea trebuie să rămână stabilite până în 2014 pentru a asigura concentrarea pe aplicarea acestora.

Recomandări politice
Acestea vor fi adresate statelor membre atât din contextul ţării raportoare, cât şi din abordarea tematică a Europa 2020.
Supravegherea ţărilor va lua forma unor avize privind stabilitatea şi programele de convergenţă în conformitate cu Regulamentul CE
nr. 1466/97, însoţite de recomandările formulate în cadrul Orientărilor Generale de Politică Economică (OGPE, articolul 121.2). Partea
tematică va include recomandări privind Ocuparea Forţei de Muncă (articolul 148) şi recomandări pentru fiecare ţară în parte asupra
problemelor tematice selectate (de exemplu asupra mediului de afaceri, inovării, funcţionarea pieţei unice, energie, schimbări
climatice, etc.) şi care ar putea avea implicaţii macroeconomice prin recomandările OGPE incicate mai sus. Aceste recomandări vor
asigura şi coerenţa cadrul macro/fiscal cu agendele tematice.
Recomandările formulate în scopul supravegherii statelor vor aborda probleme legate de implicaţiile macroeconomice şi
finanţele publice, iar cele formulate în scopul abordării tematice ar oferi sfaturi detaliate pentru provocările microeconomice şi cele
legate de ocuparea forţei de muncă. Acestea ar trebui să fie precise şi să furnizeze un interval de timp în care statul membru în cauză să
ia poziţie. Apoi statul ar trebui să ia măsuri pentru a pune în aplicare recomandările făcute. Dacă după ce termenul a expirat şi statul nu
a răspuns în mod adecvat recomandărilor Consiliului sau nu a dezvoltat o politică în direcţia avizului, Comisa va emite un avertisment
politic (articolul 121.4).

Cine ce face?
Lucrul împreună este esenţial pentru atingerea obiectivelor. În economiile noastre interconectate, creşterea economică şi
ocuparea forţei de muncă vor avea loc numai dacă statele membre adoptă o poziţie comună în ciuda specificităţilor lor. Este nevoie de
implicare. Consiliul European trebuie să ofere orientări generale pentru strategie construită pe baza propunerilor Comisiei: o valoare

12
adăugată europeană. În acest sens, rolul Parlamentului European este deosebit de important. Contribuţia părţilor interesate la nivel
naţional şi regional şi a partenerilor sociali trebuie să se intensifice.

Deplina conducere de către Consiliul European


Spre deosebire de situaţia actuală, în care Consiliul European este ultimul element în procesul de luare a deciziilor în cazul
strategiei, Consiliul ar trebui să orienteze strategia ca şi organism care asigură integrarea politicilor şi gestionează interdependenţa
dintre statele membre şi UE.
În acelaşi timp cu menţinerea unui orizont de timp pentru implementarea Europa 2020, Consiliul European ar putea să se
concentreze pe teme specifice (cercetare-inovare, abilităţi) în cadrul reuniunilor sale viitoare, oferind îndrumare şi impulsuri specifice.

Consiliul de Miniştri
Formaţiunile competente ale Consiliului ar trebui să lucreze la punerea în aplicare a programului Europa 2020 pentru a
atinge obiectivele în domeniile pentru care sunt responsabile. Ca parte a iniţiativelor emblematice, statele membre vor fi invitate să îşi
intensifice schimburile de informaţii politice de bune practici în diversele formaţiuni ale Consiliului.

Comisia Europeană
Va monitoriza situaţia anual pe baza unui set de indicatori care arată progresul global către economia inteligentă, durabilă şi
incluzivă, furnizând niveluri ridicate ale ocupării forţei de muncă, a productivităţii şi coeziunii sociale.
Aceasta va emite un raport anual privind implementarea strategiei Europa 2020, care se va concentra asupra progreselor în
vederea atingerii obiectivelor şi va evalua rapoartele de ţară şi programele de stabilitate şi convergenţă. Ca parte a acestui proces,
Comisia va prezenta recomandări sau avertismente, va face propuneri politice pentru atingerea obiectivelor şi va prezenta evaluări
specifice a progreselor realizate în zona euro.

Parlamentul European

13