Participanţii la procesul civil

STUDENT: PRĂȘTEAN MIHAI

ANUL IV

1
 Instanţa de judecată

Rolul judecătorului în procesul civil. Principalele aspecte sub care se

manifestă rolul activ al judecătorului în sistemul procesual civil român se
desprind din dispoziţiile art. 129 din Codul de Procedură Civilă. Din acest
articol se desprind următoarele aspecte:
- constă în dreptul şi obligaţia instanţei de judecată de a ordona dovezile pe
care le socoteşte utile pentru aflarea adevărului în afara probelor propuse
de părţi şi uneori chiar împotriva susţinerii comune ale părţilor;
- constă în punerea în vedere a părţilor, a drepturilor şi obligaţiilor ce le
revin în calitatea lor din proces;
- atenuarea unor dispoziţii legale restrictive prin aplicarea altor dispoziţii
legale – înlăturarea sancţiunii decăderii prin repunerea în termen atunci
când instanţa apreciază că este cazul sau administrarea probei prin
declaraţiile martorilor împotriva regulilor stabilite de art. 1191;
- constă în posibilitatea judecătorului de a cere părţilor explicaţii cu privire
la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în
susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor. De asemenea, judecătorul poate
pune în discuţia părţilor orice împrejurare chiar dacă nu sunt cuprinse de
cererea de chemare în judecată sau întâmpinare.

Compunerea instanţei
Prin compunere se inţelege alcătuirea sau formarea instanţei cu numărul
de judecători prevăzuţi de lege. O problemă de organizare judecătorească se
referă la faptul dacă judecata trebuie făcută de un singur judecător sau de mai
mulţi judecători.
Legiuitorul român a adoptat un sistem în care se face deosebire după cum
judecata are loc în primă instanţă sau într-o cale de atac prin care se realizează
controlul judiciar.

2
 Astfel, cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriei,
tribunalului şi curţii de apel se judecă într-un complet format dintr-un singur
judecător cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurările
sociale, caz în care completul este alcătuit din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.
Judecarea apelurilor şi recursurilor se aplică sistemului colegialităţilor. Astfel,
apelurile se judecă în complet din 2 judecători, iar recursurile în complet din 3
judecători. Completul de judecată este prezidat prin rotaţie de unul dintre
membrii acestuia.

Constituirea instanţei
Prin constituirea instanţei se înţelege alcătuirea ei complexă cu toate
organele şi persoanele cerute de lege. Se are în vedere participarea alături de
judecătorul unic sau după caz de completul de judecată a grefierului, a
magistratului asistent la ÎCCJ, precum şi a procurorului.
Incidente procedurale privind compunerea.
Incompatibilitatea. Prin ea se înţelege situaţia în care un judecător este oprit
să ia parte la soluţionarea unei pricini în cazurile expres prevăzute de lege.
Există 2 cazuri de incompatibilitate:
-judecătorul care a pronunţat o hotărâre intr-o pricină nu poate lua parte la
judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după
casare;
- nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în
aceeaşi pricină.
Nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la incompatibilitate atrage
nulitatea absolută a hotărârii, fiind vorba de norme juridice de ordine publică.
Dacă judecata e în curs de desfăşurare, mijlocul procesual de desfăşurare a
incompatibilităţii este excepţia de incompatibilitate. Ea poate fi invocată de către
partea interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii
chiar direct în apel sau recurs.

3
 Dacă excepţia de incompatibilitate este respinsă se va pronunţa o încheiere
care nu va putea fi atacată cu apel sau recurs decât odată cu fondul. Admiterea
excepţiei de incompatibilitate are drept consecinţă înlocuirea în cauză a
judecătorului aflat în situaţia incompatibilităţii cu un alt judecător din aceeaşi
instanţă.
Abţinerea şi recuzarea sunt reglementate pentru a proteja partea în acele
cazuri indicate de lege în care se poate presupune că judecătorul nu ar fi
obiectiv.
Abţinerea reprezintă acea situaţie în care un judecător ştiind că se află într-
unul din cazurile prevăzute de lege solicită retragerea sa de la judecata unei
anumite pricini. Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare este dator să
înştiinţeze pe şeful său şi să se abţină de la judecarea pricinii.
Recuzarea reprezintă situaţia în care una dintre părţi în cazurile strict
determinate de lege solicită îndepărtarea unuia sau mai multor judecători de la
soluţionarea unei anumite pricini.
Cazurile de abţinere şi de recuzare sunt identice. Procedura de soluţionare a
celor 2 incidente este comună. Cazurile pot fi grupate în 4 categorii, şi anume:
1. calitatea de soţ, rudă sau afin a judecătorului cu una dintre părţi ori cu
avocatul sau mandatarul uneia dintre părţi;
2. interesul direct sau indirect al judecătorului cu soluţionarea pricinii;
3. ura sau vrăjmăşia care ar putea exista între judecător, soţ, rude sau afinii
acesteia şi ura dintre părţi;
4. ambiţia sau orgoliul propriu care l-ar putea influenţa pe judecător în
soluţionarea cauzei datorită faptului că şi-a exprimat părerea asupra pricinii
înainte de pronunţarea hotărârii.
Procedura de abţinere sau recuzare este stabilită de lege astfel:
1. abţinerea se propune de judecător îndată ce cunoaşte existenţa motivului de
recuzare prin înştiinţarea preşedintelui instanţei. Propunerea de abţinere trebuie

4
făcută mai înainte ca partea interesată să formuleze o cerere de recuzare dar dacă
cererea de recuzare a fost făcută mai întâi, judecătorul poate declara că se abţine.
2. recuzarea se propune de partea interesată sau în scris pentru fiecare judecător
în parte. Propunerea de recuzare trebuie făcută înainte de începerea oricărei
dezbateri.
Judecarea cererii de recuzare sau abţinere se face de către instanţa sesizată cu
pricina în care au fost ridicate aceste incidente în alcătuirea căreia nu poate intra
judecătorul care s-a abţinut ori a fost recuzat. Judecarea cererii de recuzare sau
de abţinere se face în Camera de Consiliu fără prezenţa părţilor şi cu ascultarea
judecătorului recuzat sau care s-a abţinut. Instanţa competentă va pronunţa o
încheiere care se citeşte în şedinţă publică. În cazul în care cererea este respinsă
soluţionarea procesului va fi reluată cu participarea judecătorului care a fost
recuzat sau care s-a abţinut. În caz contrar judecătorul nu mai poate face parte
din completul de judecată.
Instanţa este greşit alcătuită şi atunci când sunt încălcate orice alte prevederi
legale în legătură cu compunerea sau instituirea instanţei, dacă:
1. la judecată participă un nr mai mic sau mai mare de judecători decât cel
prevăzut de lege pentru cauza respectivă.
2. un judecător stagiar care a promovat examenul de capacitate soluţionează o
altă pricină decât cele prevăzute de Codul de Procedură Civilă.
3. completul de judecată este alcătuit cu un judecător eliberat din funcţie sau
suspendat.

Părţile
Drepturile şi îndatoririle părţilor.
Drepturile: - de a adresa cereri instanţei;
- de a participa la judecată fiind necesară în acest scop
cunoaşterea termenului şi a locului ( dr de a fi citate );
- la apărare;
5
 - de a îndeplini actele de procedură şi de a participa la raporturile
procesuale personal sau prin mandatar;
- de a recuza pe judecători, procurori, grefieri sau magistraţi
asistenţi, experţi, interpreţi şi traducători;
- de a solicita strămutarea pricinii la o altă instanţă în cazurile şi
condiţiile prevăzute de lege;
- de a dispune de soarta procesului prin renunţarea la judecată;
- la dreptul subiectiv pretins prin recunoaşterea pretenţiilor
reclamantului prin achiesare la hotărârea pronunţată ori prin încheierea unei
tranzacţii;
- de a exercita căile de atac;
- de a cere executarea silită.
Îndatoririle: - îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi
termenele stabilite de lege;
- de a exercita drepturile procedurale cu bună credinţă, potrivit
scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege;
- de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului;
- de a-şi dovedi pretenţiile şi apărările.