CERINŢE MAJORE DE INTERVENŢIE

PRESEISM LA NIVEL URBAN ÎN

MUNICIPIUL IAŞI PENTRU DIMINUAREA
EFECTELOR CE SE POT PRODUCE LA UN
VIITOR CUTREMUR DE PĂMÂNT
Dr.inginer Vasile Dascălu
Municipiul Iaşi este amplasat în partea de nord-est a României, în
podişul Moldovenesc, la o distanţă de cca. 200 Km de principalul focar al
seismelor majore situat în zona de curbură a munţilor Carpaţi, în regiunea
Vrancei.
Numai în ultimele două secole, construcţiile oraşului au fost
afectate de numeroase seisme (1802, 1838, 1908, 1940, 1977, 1986,
1990).Pentru această asezare urbană, deşi cutremurele de pământ reprezintă
principala sursă de hazard natural, vulnerabilitatea este sporită de asocierea
seismelor cu fenomene de alunecări de teren şi de terenuri slabe de fundare
care amplifică avarierea clădirilor şi infrastructurii oraşului.
Amplasarea construcţiilor este fie pe lunca râului Bahlui, fie pe
versanţii înconjurători. În zona de şes predomină ca teren de fundare argila
contractilă iar pe versanţi loessul sensibil la umezire.
Ca urmare a progreselor stiinţifice şi învătămintelor trase din
cutremurele recente, au fost introduse reglementări perfecţionate în practica
proiectării şi execuţiei construcţiilor antiseismice astfel încât construcţiile
mai noi şi în special cele realizate după seismul puternic din 4.03.1977,
prezintă un nivel de asigurare apropiat de normativul P100 – 1992. Sursa de
risc la aceste construcţii poate fi asocierea cu fenomene de alunecări de
teren sau umezirea zonei de fundare ca urmare a avarierii unor conducte
purtătoare de apă în timpul seismului.
În schimb, clădirile mai vechi, construite înaintea existentei unor
reglementări sau norme de proiectare antiseismică, prezintă o sursă de mare
risc, datorită materialelor din care sunt construite (cărămidă şi mortar de
slabă rezistenţă), alcătuirii constructive (fără măsuri antiseismice specifice)
şi avariilor anterioare produse de cutremure (fără a se interveni cu lucrări
de reparaţii sau consolidări).
La aceasta se asociază modificarea în timp a condiţiilor de fundare
prin ridicarea pânzei freatice precum şi afectarea structurală ca urmare a
vibraţiilor produse de mijloacele de transport.
1
 În fondul construit existent, Iaşul are un valoros patrimoniu de
construcţii monumente istorice şi de arhitectură şi muzee care adăpostesc
inestimabile valori culturale ale României.
Între acestea Palatul Culturii, Biserica Trei Ierarhi, Muzeul Unirii,
Teatrul National, Catedrala Mitropolitana, Casa Balş, Casa Matei Millo,
Casa Pogor, s.a. care necesită importante lucrări de consolidare pentru a se
reduce riscul de avariere în cazul producerii unui cutremur.
Abordarea globală şi completă a punerii în siguranţă a întregului
fond construit existent comportă o complexitate extrem de mare, luând în
considerare factorul timp (cca 10 ani în care riscul seismic trebuia redus)
raspândirea şi diversitatea fondului construit existent, volumul imens de
lucrări de intervenţie – consolidare, concomitent cu un impact economic
extrem de dificil de rezolvat.
În consecinţă, se propune o abordare după criterii de obţinere a
unor pierderi minime şi posibilităţi de intervenţie cu efecte negative reduse.
Astfel, sunt urgente acţiunile de consolidare a clădirilor spitaliceşti
de importanţă vitală care trebuie să ramână în functiune şi post seism, a
clădirilor şcolare, a construcţiilor din patrimoniul cultural, a unor clădiri de
locuit cu structură din zidărie care au un nivel de asigurare extrem de redus
(cca 40 blocuri cu P + 4E realizate în anii 60 au 10-15% gradul de asigurare
faţă de o construcţie similară ce se realizează în prezent).
Acestea ar fi abordări punctuale pe fiecare clădire din categoria
celor de mai sus.
Există, însă, un risc seismic global specific oraşului Iaşi (asa
cum există pentru fiecare altă localitate) care derivă din structură sa urbană,
circulaţia majoră, configuraţia geografică a terenului, ampriza căilor de
transport, infrastructura urbană, etapele dezvoltării, accesul în zonele dens
construite, existenţa unor microzone cu clădiri vechi având un grad ridicat
de risc seismic aşa cum este strada Cuza Vodă cu vecinătăţile ei, amplasată
în centrul oraşului şi traversată de mijloace de transport în comun care
leagă mari părţi ale oraşului, fiind pentru unele şi singura legătură. Această
zonă prezintă un ridicat grad de risc global, dacă clădirile amplasate pe
această stradă ar bloca prin prăbuşire circulaţia şi nu s-ar pregăti din timp
soluţii de protecţie a populaţiei la aceste efecte indirecte dar care creează
panică şi dezorganizarea acţiunilor pe timpul şi imediat postseism.
Din punct de vedere psihologic, seismul este un duşman natural al
omului care atacă prin surprindere şi numai „paza bună trece primejdia rea“
cum ne învaţă înţelepciunea populară.

2
 Abordarea unei serii de scenarii practic posibile la condiţiile reale
şi proiectarea unor strategii de intervenţii minuţios analizate şi pregătite din
timp pot contribui eficace la diminuarea efectelor dezastrului.
Cutremurul din oraşul Kobe – Japonia – 1995, şi recent din Turcia
(1999), este un avertisment pentru oraşele din zonele unde se pot declanşa
alunecări de teren sau prăbuşiri ale terenului de fundare şi că pierderile de
vieţi omeneşti sunt cauzate de prăbuşirea construcţiilor şi efectelor indirecte
cauzate de prăbuşiri (incendii, lipsa accesului în zonă a echipelor de
intervenţie, lipsa comunicaţiilor, panica, şocul şi spaima extremă, frigul şi
lipsa hranei sau apei de băut). Toate acestea conduc la un comportament
anormal, sub semnul fatalităţii.
Această vulnerabilitate trebuie redusă prin ridicarea, posibilă tehnic
şi economic, a nivelului de protecţie al construcţiilor la un viitor seism
asociat cu pregătirea populaţiei.
În acest scop, pe baza investigaţiilor făcute asupra fondului
construit din municipiul Iaşi, rezultă necesitatea rezolvării unor probleme
majore la nivel urban şi local (punctual – în zone critice) pentru diminuarea
efectelor ce se pot produce în cazul unui cutremur de pământ datorită
avarierii unor construcţii care au un grad redus de asigurare la un nou
seism.
Dintre aceste probleme majore considerăm de primă urgenţă, pe
lângă cele deja enumerate şi urmatoarele:
− microzonarea seismică şi evaluarea clădirilor cu grad redus de
protectie antiseismică;
− acordarea de priorităţi în consolidarea clădirilor din clasa de
importanţă vitală pentru societate, a celor de importanţă deosebită
cum sunt monumentele istorice;
− planul de urbanism general (PUG) să fie proiectat cu luarea în
considerare a gradului de risc pe care il prezintă construcţiile din
fondul existent la un viitor cutremur de pământ si, implicit, posibilă
amplificare a efectului dezastrului prin fenomene de alunecări de
teren;
− restructurarea concepţiei de proiectare urbană şi zonală, în detaliu,
a tuturor categoriilor de construcţii subterane şi supraterane
inclusiv reabilitarea urbană şi a clădirilor în sensul abordării după
strategii şi principii paraseismice cu considerarea hazardului
seismic şi a vulnerabilităţii amplasamentului pe care este construit
oraşul Iasi;

3
 − prevederea de „culuoare“ de intervenţie în zonele cu densităţi de
clădiri vechi cu grad ridicat de avariere în caz de cutremur cum este
microzonarea străzii Cuza Vodă, traversată de mijloacele de
transport în comun a căror scoatere din funcţiune ar conduce la
ruperea legăturilor între zone importante ale oraşului;
− concentrarea măsurilor de prevenire şi punere în sigurantă
(expertizări, consolidări sau reconstruiri) în aceste microzone unde
sunt concentrate un volum important de clădiri cu vulnerabilitate
ridicată;
− microzonarea terenurilor situate pe versanţii cu risc potential de
alunecare în cazul unor seisme majore şi precizarea restricţiilor
pentru diminuarea pagubelor posibile (ex. limitarea vitezei de
circulaţie şi a mijloacelor grele în apropierea monumentelor
istorice);
− luarea în considerare la adoptarea deciziei de intervenţie asupra
clădirilor afectate de seisme şi a fenomenelor asociate: alunecări de
teren şi terenuri slabe de fundare sau zone cu pânza freatică ridicată
şi agresivitate sulfatică (vezi cazul seismului dezastruos Kobe
1995);
− restructurarea infrastructurii urbane (alimentarea cu apă, canalizare,
încălzire, alimentarea cu gaze şi electricitate, reţeaua de străzi care
asigură transportul în comun, s.a. – din care unele au o stare
avansată de uzură) în sensul ridicării gradului de siguranţă în
exploatare şi reducerii vulnerabilitatii acesteia la prăbusirea unor
clădiri;
− ridicarea gradului de sigurantă în funcţionare a căilor de
comunicaţii în timpul şi după seism (poduri, pasaje subterane sau
supraterane, căi ferate);
− adaptarea variantelor de intervenţie în condiţiile în care se cunoaste
că efectele unui cutremur major au repercusiuni de ansamblu şi nu
se limitează doar la zona mai puternic afectată, cu prevederi pentru
reducerea efectelor în zona calamitată şi accesul sprijinului din
regiunile învecinate;
− pregatirea specifică a populaţiei asupra comportării în timpul
producerii unui cutremur de pământ în special la aglomerari (ex.:
într-un lăcaş de cult);
− aplicarea unor măsuri speciale de urmărire a comportării în timp şi
de intervenţie preventivă;

4
 − organizarea echipelor de ingineri atestaţi în evaluarea gradului de
avariere a clădirilor şi măsurilor de intervenţie în regim de urgenţă
imediat după seism.
În final, se consideră necesară acceptarea realităţii şi anume că
existenţa riscului de avariere a construcţiilor la cutremur este o realitate
obiectivă şi inevitabilă, fiind, la nivelul cunostinţelor actuale, imposibil să
se elimine complet riscul, dar este certă posibilitatea reducerii gradului de
risc seismic urban şi al clădirilor prin măsuri adecvate care să reducă
efectul acestui dezastru natural asupra vieţii oamenilor, valorilor materiale
şi culturale ale acestui „oraş construit din idei unde fiecare din cărămizile
sale e o noţiune“, leagăn şi tezaur al culturii poporului român.

BIBLIOGRAFIE :

*** Raport preliminar privind efectele cutremurului de la 4

martie 1977 pe categorii de structuri din oraşul Iaşi
(martie 1977)
Dascălu, Vasile Probleme actuale privind punerea în sigurantă a
fondului construit existent. (A XVI – a Conferinţa
pentru beton 28-30 iunie 1994, Brasov)