Gradinita cu program normal si prelungit

“NICHOLAS KINDERGARTEN”
Drumul Valea Cricovului nr. 41 - 47
Bucuresti, Sector 6
Tel/Fax:021.778.69.15
Mobil: 0728.603.603
Mobil: 0737.504.977
www.nicholas.ro
Data: 6.11.2018
Educatoare: Dumitru Sfetcu Violeta Ioana

Jocul didactic- modalitate de optimizare

a procesului instructiv-educativ in grădiniță

Educația este un proces complex, multinivelar, al cărei succes depinde de o

multitudine de factori(materiali, spirituali, organizaţionali, elaboraţi riguros ori conjuncturali,
expliciţi ori impliciţi, bine conştientizaţi ori slab conştientizaţi). Este extrem de importantă
cunoaşterea acţiunii acestor factori şi înţelegerea stabilirii interdependentelor dintre aceştia.
Relevarea lor va servi celor ce lucrează în mediul preşcolar pentru a-şi forma o viziune de
ansamblu asupra acţiunilor pe care urmează să le întreprindă şi pentru a conştientiza mai bine
consecinţele intervenţiilor.
Altfel spus, o acţiune educativă încununată de succes se întemeiază pe o concepţie
coerenta şi pe o strategie acţională care nu pierde din vedere mulţimea faptelor, aspectelor şi
interdependentelor care se cer corelate şi controlate în acelaşi timp. Educaţia preşcolară nu
face excepţie în faţa unui asemenea principiu, Este de-a dreptul legic de a considera că, deşi
lumea este unitară, totul stă sub semnul efectelor ce se produc din legăturile care se creează
între unele şi altele.
Într-o astfel de viziune, educaţia preşcolară reprezintă un segment din cadrul unui
proces mai larg, a cărui finalitate nu mai poate fi stabilită cu precizie decât pe secvenţe scurte
de desfăşurare. Totul se schimbă cu rapiditate şi trebuie regândit în permaneneta.
Orice acţiune educativă trebuie să ia în considerare atât premisele cât şi perspectivele .
Analizată global, educaţia preşcolară întruneşte câteva caracteristici esenţiale:
-se realizează pe mai multe paliere(instructiv – cu accent pe transmiterea unui
ansamblu de cunoştinţe legate de mediul imediat al existenţei copilului-şi educativ – cu accent
pe procesul formării şi dezvoltării personalităţii copilului şi a capacităţii lui de adaptare la
mediu);
-este multidimensională, vizând toate compartimentele definitorii pentru personalitatea
umană: procesele psihice şi capacităţile de învăţare (educaţia intelectuală), comportamentul în
societate şi în relaţie cu ceilalţi (educaţia moral-civica), valorizarea frumosului din natură,
societate şi artă (educaţie estetică), abilitatea de a acţiona asupra obiectelor şi de a le folosi
(educaţie tehnologică), valorizarea stării de sănătate a organismului(educaţie fizică şi
sanitară);
-este adaptabilă schimbărilor ce se produc în evoluţia copilului prin trecerea de la o
etapă de vârsta la alta, ceea ce înseamnă că ea este dinamica, flexibilă, reconsiderandu-şi
mijloacele, resursele în funcţie de trebuinţele copilului la un moment dat.
Acţiunea educativă concretă câştiga în conţinut şi în eficienţa prin luarea în
considerare a acestor caracteristici pe baza cărora se poate elebora o metodologie de lucru
clară, coerentă, unitară, capabilă să concerteze resursele umane şi pe cele materiale
pentru a le aservi împlinirii unor scopuri explicite.
Măsura în care frecventarea grădiniţei contribuie la procesul general al dezvoltării
fizice, psihice şi sociale a copilului este relativ uşor de pus în evidenţă. Acest prim mediu
organizaţional cu care se confruntă copilul exercita o influenţă profundă, cu rol facilitator
pentru experienţele sociale ulterioare.

1
 Copilul care frecventează grădiniţa este cooptat într-un proces de construire a unui
comportament care să-i permită afirmarea eului prin descoperirea competentelor sale ori prin
constatarea dificultăţilor pe care le are de învins. Mai mult decât atât , programul grădiniţei
oferă prilejul unei educaţii asistate, supervizat, în cadrul unui mediu educativ destul de diferit
de cel familial şi, de asemenea, destul de neasemănător cu cel şcolar. Mediul familial este
centrat pe relaţiile de tip informal, mediul grădiniţei este, dimpotrivă, uşor formalizat. El
creează o tranziţie necesară către cel de tip şcolar, mult mai riguros, mai exigent, mai
normativ.
Ca funcţii, mediul educativ instituit în grădiniţe diversifica modalităţile de abordare a
copilului, de integrare a lui în comunităţi de joacă şi, mai apoi, în comunităţi de instruire.
Grădiniţa contribuie, astfel, într-un mod propriu la procesul construirii personalităţii copilului
într-una din etapele de vârsta cele mai maleabile şi vulnerabile.
În afară climatului favorabil pe care îl poate oferi dezvoltării, ea mai adăugă siguranţă,
securitatea manifestărilor libere a copilului care se poate juca şi poate lucra sub supravegherea
unui adult competent în probleme educative. Pe de altă parte, programele de instruire pe care
le propune sunt lejere, structurate pe natura dinamică a copilului preşcolar căruia i se prezintă
cunoştinţe accesibile despre mediu, despre lume, despre sine şi despre ceilalţi.
Caracterul neacademic şl acestor conostinte şi absenţa unor examinări riguroase permit
integrarea treptată a copilului în sarcinile de instruire specifice şcolii.
Considerat global, grădiniţă reprezintă unul dintre mediile educative cu impact esenţial
asupra procesului socializării copilului.
Metodologia didactică în grădiniţă
Metodele utilizate în educarea copilului preşcolar sunt, desigur, adaptate
manifestărilor specifice dezvoltării acestuia în diferitele subetape care marchează evoluţia lui
în această perioadă de vârstă. Ele nu sunt exclusiv metodele de lucru ale psihologiei şi nici
exclusiv metodele de lucru ale pedagogiei, ci o îmbinare măiestrita a acestora în baza unei
logici elementare în conformitate cu care intervenţia educaţionala vizează un produs
subiectiv: personalitatea copilului şi se realizează printr-o interacţiune intersubiectiva:
educator-copil. Aşadar, jocul este metoda instructiv-educativa utilizată în grădiniţă.
Activităţile integrate reprezintă activităţi de integrare care fac să interrelationeze
diverse elemente pentru a construi un tot armonios, de nivel superior, pentru a aduce părţi
separate într-un întreg unitar, funcţional, armonios. La nivel curricular integrarea presupune
eliminarea barierelor dintre obiectivele de studiu prin punerea în relaţie a acestora (cu scopul
de a evita izolarea lor tradiţională) şi stabilirea de relaţii de convergenţă între cunoştinţele,
capacităţile, competentele, atitudinile, valorile ce aparţin unei discipline şcolare distincte.
Pornind de la experienţa de viaţă şi de la cunoştinţele anterioare însuşite din diferite domenii
ale cunoaşterii copiii/elevii au posibilitatea, prin rezolvarea de „probleme” cu care se
confruntă, să interpreteze , să refelecteze asupra conţinuturilor învăţării.
Integrarea se poate realiza la nivel mulţi/pluridiscipinar (o temă care aparţine unui
domeniu este supusă analizei din perspectivă mai multor discipline, acestea rămânând
independente însă unele în raport cu altele, fiecare obiecte de studiu contribuind, în funcţie de
specificul propriu, la clarificarea temei investigate), la nivel interdisciplinar (presupune
ignorrea limitelor stricte ale obiectelor de studiu axându-se pe teme comune diferitelor
discipline şi prin centrarea pe obiective de învăţare care vizează formarea şi dezvoltarea şi
competentelor cheie – învăţarea pe tot parcursul vieţii , gândirea critică, comunicativitate,
lucrul în echipă, cetăţenie responsabilă, ocupabilitate) şi la nivel transdisciplinar (presupune
dezvoltarea personală, integrală a copiilor, centrarea pe viaţa reală, pe problemele
semnificative, aşa cum apar ele în context cotidian , renunţarea completă la limitele
disciplinelor de studiu, pornind de la nevoile, interesele şi caracteristicile individuale ale

2
copiilor/elevilor, furnizând metode şi tehnici de muncă intelectuală şi ajutându-l „să-şi
organizeze fiecare dintre demersurile sale în situaţii diverse” ).
Proiect de activtate integrată
„Păţania iedului”
Nivelul: I(grupa mijlocie)
Tema anuală de studiu: CÂND, CUM ŞI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?
Tema proiectului: „Ce mă înconjoară”
Tema săptămânii: „În sălbăticie”
Tema zilei:”Păţania iedului”
Tipul activităţii: predare-învățare
Forma de realizare: activitate integrată

Activităţi de învăţare:
1.Activităţi de Dezvoltare Personală
 Întâlnirea de dimineata- „Curiozităţi despre animale”
 Tranziţie – „Bat din palme”
2.Activităţi Liber Alese – Centre de interes
 Biblioteca – Exerciţii grafice –„Decoram rochiţa caprei”
 Ştiinţa – Completăm fisa matematica „Numeraţia”
 Joc de masă – Puzzle cu animale – „Reîntregeşte imaginea”.
3. Activităţi pe domenii experienţiale
Activitate integrată – DLC +DEC
 D.L.C.- Povestirea educatoarei „iedul cu trei capre”
 D.E.C. – Pictura „Scene din povestea Iedul cu trei capre”
4. Activităţi liber alese
 Joc de mişcare – „Jocul scăunelelor”

Scenariul zilei
Întâlnirea de dimineaţă debutează cu salutul, copiii aşezaţi în semicerc se salută
reciproc.Se va completa Calendarul naturii, astfel se va stabili: ziua din săptămână, lună şi
dată. Se va discuta despre vreme şi hainele adecvate condiţiilor meteorologice. Se va indica
anotimpul şi se va purta o discuţie despre caracteristicile iernii.
Se va purta o scurtă discuţie despre tema abordată din respectiva săptămână.
Se va prezenta noutatea zilei: „Astăzi vom afla cum a învăţat un ied să-şi asculte
familia”.
Întâlnirea de dimineaţă se va încheia cu cântecul „Bat din palme”, făcându-se tranziţia
spre centrele de interes.
La Biblioteca se va decora cu exerciţii grafice rochiţa caprei, la Ştiinţa se va completa
o fisă matematica numită „Numeraţia”, la Jocul de masă copiii vor îmbina bucăţelele din
puzzle-ul cu animale, iar pentru Tranziţie va fi folosit cântecul „Vulpe, tu mi-ai furat gasca”.
După intonarea cântecului, copiii sunt îndrumaţi spre activitatea integrată D.L.C. +
D.E.C. constituită din povestirea educatoarei şi pictura.
Momentul organizatoric constă în crearea condiţiilor pentru bună desfăşurare a
activităţii. Astfel, sala de grupă se aeriseşte, mobilierul se aranjează corespunzător, se
pregăteşte materialul didactic, iar preşcolarii sunt poftiţi să intre ordonat în sala de grupă.
Metodele şi procedeele folosite sunt reprezentate de conversaţie, iar forma de
organizare este colectiv dirijată.
Captarea atenţiei este realizată prin apariţia sub formă de surpriză a unei
„capre”.Conversaţia fiind de asemenea folosită şi la acest eveniment didactic.

3
 Anunţarea temelor şi a obiectivelor se face prin metoda conversaţiei. Copiii sunt
anunţaţi că vor rezolva fise cu semne grafice, exerciţii matematice, vor construi un puzzle,
apoi vor asculta povestea „Iedul cu trei capre”. După audiere vor picta scene din poveste şi
apoi vor juca „Jocul scăunelelor”
Reactualizarea cunoştinţelor se realizează prin A.L.A. I astfel: la Biblioteca se vor
lucra exerciţii grafice şi se va decora rochiţa caprei, la Ştiinţa se va completa fisa matematica
„Numeraţia”, iar la jocul de masă se va lucra un puzzle cu animale cu indicaţia „Reîntregeşte
imaginea”. Se va discuta apoii cu copiii despre semnele grafice folosite la decorarea rochiţei,
despre cifrele pe care le-au învăţat până în prezent şi despre imaginea puzzle-ului pe care
trebuie să-l rezolve. Se va da semnalul de încetare a lucrului şi apoi se vor expune lucrările
copiilor la panou. După cele enumerate mai sus urmează momentul de Tranziţie cu cântecul
„Vulpe, tu mi-ai furat gasca”.
Dirijarea învăţării este constituită din activităţi pe domenii experienţiale şi anume Povestirea
educatoarei. Cadrul didactic va preciza numele povestirii, „Iedul cu trei capre” de Octav
Pancu-Iasi respectând respectând succesiunea momentelor principale. Se va expune textul
prelucrat al povestirii, scoţându-se în evidenţă următoarele momente: prezentarea iedului, care
are o mama-capra, o matusa-capra şi o bunic-capra; capriciile iedului de a fi îmbrăcat de
mama-capra, hrănit de matusa-capra şi adormit de bunica-capra; plecarea caprelor de acasă şi
rămânerea iedului singur, plânsul iedului că nu va mai avea cine să-l îmbrace, să-l hrănească
şi să-l adoarmă; sosirea vulpii la casa iedului, furându-i hainele; sosirea ursului la casa iedului
,mâncându-i mâncarea; sosirea lupului la casa iedului; spaimă şi fuga iedului din calea
lupului; întoarcerea iedului acasă gol, flămând şi obosit; cuminţirea iedului. Fixarea poveştii
va fi făcută prin prezentarea ilustraţiilor cu momente principale ale poveştii. Pe o măsuţă vor
fi aşezate aleator imagini cu scene din poveste, urmând apoi că fiecare copil să să aşeze pe
tabla magnetică în ordinea succesivă a întâmplărilor petrecute în poveste, descriindu-le în
acelaşi timp. Se va urmări formularea de propoziţii simple şi dezvoltate, corecte gramatical.
La final se vor pune întrebările:”Cum s-a numit povestea?”, „De cine v-a plăcut în poveste?”,
„De cine nu v-a plăcut în poveste?”, „Cum era iedul?”, „Cum se purta iedul cu familia?”, „Ce
simţeau caprele faţă de ied?”, „Ce poţi spune despre animalele care l-au vizitat pe ied?”, „Voi
cu cine vreţi să vă asemănaţi?”. Ca moment de tranziţie va fi interpretat cântecul „În pădurea
cu alune”, după care activitatea va consta în realizarea unor lucrări de pictură care să
reprezinte scene din poveste. Se va explica şi se va demonstra în faţa copiilor fiecare etapă de
lucru ”după fiecare culoare se spala pensula, se şterge cu un şerveţel şi se introduce în altă
culoare”. Se vor face câteva exerciţii pentru dezvoltarea şi încălzirea muşchilor mici ai
mâinilor : „Plouă”, „Bate vântul”, „Închidem şi deschidem pumnii”, „Cântăm la pian” etc. Se
va da apoi semnalul de început al lucrului. Se vor aminti apoi câteva reguli şi criterii de lucru:
se respectă etapele prezentate, se lucrează curat şi cu atenţie, nu se foloseşte foarte multă apă,
se va întinde bine culoarea, se spală şi se şterge pensula când se termină de lucrat cu o
culoare. Pe parcurs se vor da şi indicaţii individuale dacă este cazul. Cu câteva minute înainte
de final, copiii vor fi atenţionaţi să încheie lucrarea, întrucât timpul de lucru se sfârşeşte. Va fi
apoi realizată o expoziţie cu lucrările copiilor.
Pentru momentul de tranziţie se va cânta cântecelul :” Unu-doi, unu-doi /La baie
mergem noi/Pe mânuţe ne spălăm/Apoi un joc ne jucăm”.
Ziua se încheie cu jocul de mişcare „Jocul scăunelelor”. Copiii sunt aşezaţi în cerc pe
scaunele. Pe fond muzical ,aceştia dansează, timp în care se ia câte un scăunel din cerc. Când
muzica se opreşte, copiii trebuie să se aşeze fiecare pe câte un scăunel, iar copilul rămas fără
scaun iese din grup. Jocul continua până când se epuizează numărul de scaunele şi rămâne un
singur copil, câştigătorul.
Se fac apoi aprecieri generale şi individuale asupra modului de desfăşurare a
activităţilor pe întreaga zi şi se vor oferi copiilor recompense.