COLEGIUL UNIVERSITĂȚII ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN

TG-JIU

DOMENIUL:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR :

DR. MĂLĂIUȘI VASILE ABSOLVENT :

CORNOIU GEORGIANA

NICOLETA

TÂRGU LIU

2018
1
COLEGIUL UNIVERSITĂȚII ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN
TG-JIU

DOMENIUL:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

STRATEGII NURSING LA PACIENȚII CU HEPATITĂ

CRONICĂ

COORDONATOR :

DR. MĂLĂIUȘI VASILE ABSOLVENT :

CORNOIU GEORGIANA

NICOLETA

TÂRGU LIU

2018

2
MOTTO

,,Sănătatea ne este numai o problemă individuală ,ci priveşte întreaga societate.

Sănătatea nu este totul,dar fără sănătate totul este nimic ."

Schopenhauer

MOTIVAŢIE

Am ales această temă ca subiect pentru lucrarea de diplomă, deoarece pe parcursul celor trei ani
de stagiu efectuat în spital, am observat frecvenţa crescută a cazurilor de hepatită la toate grupele
de vârstă.

Aceasta se datorează fie condiţiilor grele de viaţă şi de muncă ale oamenilor, mai ales a celor din
mediul rural ,unde se înregistrează cel mai mare număr de îmbolnăviri,fie şi în cazul copiilor.

Cei trei ani de studiu,precum şi stagiile practice efectuate,mi-au permis să captez deprinderi şi
cunoştinţe practice cât şi teoretice despre hepatita cronică.

Îngrijirea bolnavilor cu hepatită cronică mi-a permis o informare mai largă cu privire la
profilaxia în special şi aici mă refer la condiţiile şi regimul de viaţă ce trebuie respectate ,m-a
orientat către un studiu mai aprofundat cu privire la educaţia sanitară a persoanelor bolnave şi
sănătoase.

3
CUPRINS

CAPITOLUL INOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

A APARATULUI DIGESTIV...............................................................................pag.6

1.1.Anatomia aparatului digestiv…………………………………............................pag.6

1.2.Fiziologia aparatului digestiv………………………………….…………..…..….…pag.18

CAPITOLUL II HEPATITA CRONICĂ……………………………..........…...............pag.22

2.1.Definiție………………………………………………………………...........................pag.22

2.2.Etiopatogenie……………………………………………............…………...........……pag.22

2.3.Simptomatologie…………………………………………............………...........……..pag.23

2.4.Clasificare………………………………………………………..…......................…..pag.27

2.5.Anatomie patologică…………………………………………..….............….............….pag.28

2.6.Diagnosticul……………………………………………………............…............…….pag.29

2.7.Forme clinice……………………………………………………............…...........…...pag.30

2.8.Tratament……………………………………………………….............……..........….pag.31

2.9.Prognostic…………………………………………………..............……….........…..pag.34

CAPITOLUL III NOŢIUNI GENERALE DESPRE NURSING…….......................…….pag.35

3.1.Definiţia nursingului după O.M.S…………………………………….......................…pag.35

3.2.Definiţia după I.C.N…………………………………………………............................pag.35

3.3.Rolul nursei………………………………………………………......................……pag.36

3.4.Funcţiile asistentei medicale…………………………………..…..............…...........…..pag.36

3.5.Codul pentru asistentele medicale………………………………….......................….pag.38

4
3.6.Noţiuni generale despre nevoile fundamentale ale omului………......................…….pag.38

3.7.Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Abraham Maslow……......................…pag.41

3.8.Procesul de îngrijire………………………………………………..................…….pag.43

CAPITOLUL IV ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTULUI CU HEPATITĂ

CRONICĂ…………………………………………………………...................……….pag.46

Cazul nr.1………………………………………………………….…....................……pag.46

Cazul nr.2…………………………………………………………….....................……pag.56

Cazul nr.3………………………………………………………….......................……….pag.66

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ………………………………………….....................…………..pag.72

BIBLIOGRAFIE………………………………………………....................…………….pag.75

5
 CAPITOLUL Ι

NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI DIGESTIV

1.1 Anatomia aparatului digestiv

Aparatul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor care îndeplinesc funcţia de digestie şi
absorbţie a alimentelor.

Aparatul digestiv se compune din:

A. Tubul digestiv,care la rândul său este alcătuit din cavitatea

bucală,faringe,esofag,stomac,intestinul subţire,intestinul gros.

B. Glandele anexe:

 glandele salivare;
 submaxilare;
 sublinguale;
 ficatul şi pancreasul.

Tubul digestiv ,sau tractul digestiv este un conduct lung de 10-12 cmcare comunică cu mediul
exterior prin cele două extremităţi ale sale.El începe de la faţă prin cavitatea bucală ,străbate
gâtul ,toracele,abdomenul,bazinul şi se termină prin anus.

Pornind de la cavitatea bucală vom întânli :

- faringele;
- esofagul;
- stomacul;
- intestinul subţire;
- intestinul gros;
-anusul.

6
Figura 1. Aparatul digestiv.

7
 Anexele tubului digestiv cuprind o serie de glande dispuse în lungul acestui conduct ,acestea
secretă sucurile digestive necesare transformării alimentelor.

Tubul digestiv poate fi divizat in trei porţiuni :

1. Porţiunea ingestivă ,deasupra stomacului servind la transportul alimentelor;

2. Porţiunea digestivă format din stomac şi intestinul subţire ,unde alimentele sunt
pregătite spre a fi absorbite;
3. Porţiunea ejectivă format din intestinul gros pe unde resturile digestiei sunt eliminate.

A.CAVITATEA BUCALĂ

Aici alimentele sunt mărunţite cu ajutorul dinţilor şi limbii şi sunt amestecate cu saliva.

Cavitatea bucală este delimitată de cinci pereţi:

 unul anterior -buzele;

 doi laterali- obrajii;
 unul inferior-planseul bucal;
 unul superior-bolta sau vălul palatin.

FARINGELE

Este un conduct musculo-membranos,o răspântie unde se încrucişează calea respiratorie cu cea

alimentară.Aerul inspirat pătrunde prin fosele nazale ,trece prin faringe în laringe ,trahee,bronhii
spre plămâni,Bolul alimentar trece în timpul deglutiţiei prin cavitatea bucală ,faringe apoi în
esofag spre stomac.Trecere alimentelor şi a aerului se fac succesiv ,nu simultan .Faringele este
situat înaintea coloanei vertebrale şi înapoia foselor nazale prin cavităţile bucale.În sus se întinde
la baza craniului ,iar în jos se continuă cu laringele şi esofagul.

8
ESOFAGUL

Este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din faringe în stomac.El străbate
regiunea gâtului ,a toracelui ,diafragma şi ajungând în abdomen se termină în stomac.

Topografic i se descriu patru porţiuni:

1. Cervicală;
2. Toracică sau mediastinală;
3. Diafragmatică;
4. Abdomonală.

El este situat pe linia mediană , coboară aproape vertical pe faţa anterioară a coloanei
vertebrale.Are în medie 25cm ,în mod schematic această lungime este astfel repartizată:

- 5 cm pentru porţiunea cervicală;

- 16cm pentru cea toracică;
- 4cm pentru cea diafragmatică abdominală.

STOMACUL

Este porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv,el are o mare importanţă fiziologică ,iar prin
numeroasele afecţiuni pe care le poate prezenta dobândeşte şi o mare importanţă clinic.După
administrarea unei substanţe baritate ,vizualizat,stomacul are forma literei "J " cu o porţiune mai
lungă vertical şi o porţiune mai scurtă orizontală.Chiar când se umple ,oricât ar fi de destins
,stomacul se măreşte ,dar nu-şi schimbă forma sa caracteristică.Linia de separare între esofag şi
stomac este dată de orificiul cardia.Separaţia între stomac şi intestinul subţire este marcată de
orificiul pyloric,la exterior de sanţul duodeno-piloric.

Stomacul este situat împreună cu ficatul şi splina în etajul supra mezocolic al cavităţii peritoneale
,adică deasupra mezocolului transvers.El este ascuns în mare parte sub baza toracelui .Somacul
este menţinut în locul său ,în primul rând sub presa abdominală.

9
INTESTINUL SUBŢIRE

Este porţiunea canalului alimentar ,cuprinsă între stomac şi intestinul gros.Are un rol funcţional
.Aici se face digestia intestinală ,în decursul căreia conţinutul intestinal suferă acţiunea sucului
intestinal ,pancreatic şi al bilei.

Lungimea este în jur de 5-6 cm .Calibrul său este de 3-4cm la origine şi 2-3cm la
terminare.Intestinul subţire este împărţit în trei segmente ;duoden,jejun,ileon.

Duodenul este porţiunea fixă,jejunul şi ileonul constituie împreună porţiunea mobilă .Duodenul
este prima porţiune a intestinului subţire şi se deosebeşte de jejun şi ileon prin faptul că este fixat
pe peretele abdominal posterior.Forma duodenului se aseamănă cu cea a unui segment de cerc
sau de potcoavă.

Lungimea duodenului se consideră că este de 25cm.Jejunul şi ileonul se deosebeşte de duoden

prin lungimea ,prin numărul mare de curburi.Secretă sucul intestinal ;are forma uşor turtită cu
două margini,una liberă ,alta aderentă la mezenter.

INTESTINUL GROS

Este a doua porţiune a intestinului subţire şi se deschide la exterior prin orificiul anal.Intestinul
gros are în medie o lungime de 1,50cm ,diametrul lui este de 7cm la origine şi descreşte spre
terminală la 3,5cm.

Rolul principal al intestinului gros este de a reabsorbi apa şi sărurile minerale care ajung în
lumenul său.

Este subâmpărţit astfel:colonul cu o porţiune ascendentă ,una transversă şi alta descendentă.

B. GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV

1.Glandele salivare

Secretă saliva ,care are rol în digestia bucală.Există două categorii de glande salivare:

1.1. Glande salivare mici ,fără canal excretor cum sunt :

10
  glandele palatine –pe mucoasa palatului;
 glandele labiale –pe mucoasa buzelor;
 glandele bucale –pe mucoasa obrajilor;
 glandele linguale –pe mucoasa limbii.

1.2. Glande salivare mari ,în afara cavităţii bucale,sunt perechi şi îşi varsă produsul lor de
secreţie în cavitatea bucală prin intermediul unor canale excretoare.

2.Glanda parotidă

Este cea mai voluminoasă glandă salivară ,se găseşte sub conductul auditiv extern şi înapoia
ramurii mandibulei ;cântăreşte 20-30 g ,este situată în loja parotidă.

Glanda este străbătută de ramurile nervului facial ,de artera carotidă externă şi vena jugulară
externă.Glanda parotidă este o glandă tubulo-acinoasă de tip seros.

În constituţia sa intră acini secretori şi un sistem de canale excretoare.Acinii secretă un lichid clar
care nu conţine mucus .

Arterele provin din carotida externă.Sângele venos este colectat de vena jugulară externă .Glanda
are o dublă inervaţie : simpatică şi para simpatică .

Inervaţia secretorie este parasimpatică,reprezentată de fibre parasimpatice preganglionare

plecate din nucleul salivator inferior,prin nervul glosofaringian.

Aceste fibre fac sinapsa în ganglionul otic cu fibrele postganglionare ,care ajung la glanda
parotidă ,determinându-i secreţia.

3.Glanda submandibulară

Este intermediară ca mărime între glanda parotidă şi glanda sublinguală;cântăreşte 7-8 g ,se
găseşte sub planşeul bucal,pe faţa internă a corpului mandibulei ocupând loja submandibulară.

Secreţia ei este seromucoasă ,intermediară între cea a parotidei şi sublingualei.Este vascularizată

de artera facială care trece pe la podul superior al glandei.Sângele venos este colectat de vena
facială.Glanda are o dublă inervaţie simpatică şi parasimpatică .Inervaţia secretorie este

11
parasimpatică ,reprezentată de fibrele parasimpatice preganglionare care provin din nucleul
salivator inferior.

Aceste fibre pătrund în nervul facial şi fac sinapsă în ganglionul submandibular cu fibrele
postganglionare care ajung la glandă.

4.Glanda sublinguală

Este cea mai mică (3-5g)dintre glandele salivare mari şi se află deasupra diafragmei bucale.În
structura sa distingem o porţiune principală şi 10 -20 lobuli accesori.Loja glandei sublinguale
este delimitată superior de mucoasa regiunii sublinguale ,inferior de muschiul
milohioindian,lateral de corpul mandibulei ,iar medial de muschii limbii.

Glanda are un canal excretor principal-canalul Bartholin şi mai multe canale accesorii ( Canalele
Rivinius).

Canalul Bartholin se deschide în caruncula sublinguală.Canalele Rivinius se deschid fie în

canalul Bartholin,fie direct în caruncula sublinguală .

Glanda sublinguală este vascularizată de ramuri din artera linguală.Sângele venos ajunge în vena
linguală.

Inervaţia glandei sublinguale este asemănătoare inervaţiei glandei submandibulare.

ORGANELE ANEXE

Acestea sunt :

 Ficatul;
 Vezica biliară ;
 Pancreasul.
Ficatul-produce bila ,neutralizează toxinele din organism ,prelucrează şi
depozitează numeroase vitamine şi o serie de micro elemente esenţiale;
Vezica biliară(colecistul) -rezervor temporar al bilei ,este unită cu ficatul de unde
primeşte bila şi cu duodenul unde eliberează bilă necesară digestiei grăsimilor.
Pancreasul-organ care îndeplineşte două funcţii majore:

12
  Exocrină –produce sucul pancreatic ,care conţine enzime digestive ;
 Endocrină- produce mulţi hormoni importanţi incluzând şi insulina .

FICATUL

Este cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv.Este situat în etajul supramezocolic ,în partea
dreaptă ,sub diafragmă ,deasupra colonului transvers şi a mezocolonului ,la dreapta stomacului.

Are o consistenţă şi o culoare brună.La cadavru cântăreşte 1500 g,iar la individul viu ,se adaugă
incă 800-1000 g cât cântăreşte sângele depozitat în ficat .Are forma unui ovoid tăiat oblic ,având
28 cm în sens transversal şi 16cm în sens antero-posterior.

Ficatul are o faţă superioară ,una inferioară ,o margine inferioară şi o margine posterioară mai
lată.

Faţa superioară diafragmatică este divizată în doi lobi (stâng şi drept),prin ligamentul
falciform,intins de la faţa superioară a ficatului la diafragmă.Lobul stâng este mai mic decât cel
drept.

Prin intermediul diafragmei ,faţa superioară vine în raport cu inima învelită de pericard şi bazele
celor doi plămâni ,tapetate de pleură.

Faţa inferioară(viscerală) este parcursă de trei sanţuri ,dintre care două sunt sagitale
(longitudinale),iar al treilea ,transvers.Șanţul transvers reprezintă hilul ficatului locul de intrare şi
ieşire al elementelor pediculului hepatic(intră artera hepatică ,vena portă ,nervii hepatici ,ies
limfaticele şi căile biliare ).Șanţul sagital conţine în segmentul anterior ,ligamentul rotund
provenit prin obliterarea venei ombilicale ,iar în segmentul posterior ,cordonul fibros
Arantius,provenit din obliterarea ductului venos Arantius(care la făt face legătura între vena
ombilicală şi vena cavă inferioară).

Șanţul sagital drept ,prezintă în segmentul anterior ,fosa cistică ce adăposteşte vezica biliară ,iar
în segmentul posterior ,vena cavă inferioară .

13
Figura 2. Ficatul

14
Cele trei şanţuri împart faţa viscerală în patru lobi:

 Lobul stâng ,prezintă impresiunea gastrică ,iar înapoia acesteia ,impresiunea esofagiană;
 Lobul drept ,vine în raport cu o serie de organe care lasă mai multe impresiuni şi
anume:impresiunea colică lăsată de unghiul drept al colului ,impresiunea duodenală
,lăsată de flexura superioară a duodenului ,impresiunea supra renală şi impresiunea
renală.
 Lobul pătrat ,situat anterior de hil ,prezintă impresiunea pilorică;
 Lobul caudat ,situat posterior de hil ,prezintă două procese :unul spre stânga numit
procesul papilar şi altul spre dreapta ,procesul caudat.

Marginea inferioară este ascuţită .Prezintă două incizuri,una la stânga incizura ligamentului
rotund ,cea dea doua la dreapta ,incizura cistică,ocupată de fundul vezicii biliare .

Marginea posterioară aparţine feţei superioare a ficatului .Pe ea se află aria nudă a ficatului care
este lipsită de peritoneu şi aderă intim la diafragmă prin tracturi conjunctive.

Ea corespunde vertebrelor T₁₀ -T₁₁.

Structura ficatului

La exterior ,ficatul este acoperit de peritoneul visceral .De pe faţa superioară a ficatului
peritoneul se răsfrânge pe diafragmă ,formându-se astfel ligamentul falciform.De pe faţa
inferioară se răsfrânge pe stomac ,formându-se micul epiplon.

Peritoneul de pe faţa superioară şi inferioară a ficatului se răsfrânge pe peretele posterior al

cavităţii abdominale ,formându-se astfel ligamentul coronar .La cele două extremităţi (stângă şi
dreaptă),cele două foiţe ale ligamentului coronar stâng şi drept ,care ajung la diafragmă.

Sub peritoneul visceral se află capsula fibroasă a ficatului (capsula Glissn).De pe faţa ei profundă
pleacă septuri conjunctivo-vasculare ,care pătrund în parenchimul hepatic. Între aceste septuri se
delimitează lobulii hepatici care sunt unităţi anatomice şi funcţionale ale ficatului.

Lobulii sunt vizibili cu ochiul liber şi se prezintă ca nişte granulaţii de mărimea unui bob de mei.

15
La întâlnirea a trei lobuli există spaţiul portal ,care conţine o arteră perilobulară,o venă
perilobulară ,un canalicul biliar perilobular ,vase limfatice ,toate învelite într-o stromă
conjunctivă dependentă de capsula fibroasă a ficatului.

Lobulul hepatic este format din celule hepatice ,din capilare sinusoide care provin din
capilarizarea venei perilobulare ,din vena centrolobulară spre care converg sinusoidele şi din
canaliculele biliare intralobulare. Celulele hepatice sunt dispuse în spaţiu sub forma unor plăci
sau lame ,formate dintr-un singur rând de celule.

Canaliculele biliare intralobulare nu au pereţi proprii ,pereţii lor fiind reprezentaţi însăşi celulele
hepatice .Vena perilobulară de la nivelul spaţiului portal pătrunde în lobulul hepatic şi formează
sinusoidul hepatic.

Vascularizaţia ficatului

Ficatul are o dublă vascularizaţie : nutritivă şi funcţională .

Vascularizaţia nutritivă,este reprezentată de artera hepatică ,ramura din trunchiul celiac ,care
aduce la ficat sânge încărcat cu O₂.

Vascularizaţia funcţională a ficatului este realizată de vena portă care începe prin capilare la
nivelul tubului digestiv şi sfârşeşte prin capilare la nivelul ficatului.

Inervaţia ficatului este asigurată de plexul hepatic format din fibre simpatice şi parasimpatice .

Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac .

Limfaticele ficatului ajung în ganglionii din hilul ficatului şi de aici în ganglionii celiaci.

16
Căile biliare

Sunt conducte prin care bila secretă continuu de către celulele hepatice ,ajunge în duoden numai
atunci când în duoden ajung produşii digestiei gastrice.Căile biliare prezintă două părţi:

- una intrahepatică
- alta extrahepatică.

Căile biliare intrahepatice sunt canaliculele biliare intralobulare ,colangiolele,canaliculele biliare

perilobulare şi interlobulare. Acestea din urmă formează două canale hepatice : stâng şi drept.

Căile biliare extrahepatice cuprind un canal principal (canalul hepatocoledoc) şi un aparat

diverticular ,format din vezica biliară şi canalul cistic.

PANCREASUL

Este o glandă voluminoasă ,anexată tubului digestiv ,având atât o funcţie exocrină cât şi una
endocrină. Anterior este acoperit de peritoneu ,fiind situat pe peretele profund al cavităţii
abdominale.

Forma pancreasului este de ciocan de ,,J" culcat sau de cârlig. Pancreasul traversează vertebrele
T₁₂ ,L₁,L₂ ,prezentând la acest nivel o concavitate care priveşte spre coloana vertebrală.

Are greutate de 800-1000 g,lungime de 15-20 cm şi grosime de 2 cm.

Pancreasul este un organ friabil ,rupându-se uşor. Raportul capului pancreasului cu canalul
coledoc explică apariţia icterului mecanic în tumori ale capului pancreasului. Corpul
pancreasului are pe secţiune ,aspect triunghiular ,prezentând trei feţe:

- faţa anterioară vine în raport cu faţa posterioară astomacului;

- faţa posterioară cu aorta ,rinichiul stâng ,artera şi vena splenică;
- faţa inferioară ,cu colonul transvers şi cu ansele intestinale.

17
 1.2 Fiziologia aparatului digestiv

Alimentele reprezintă un amestec heterogen de substanţe chimice ,organice şi anorganice ,cu

stare de agregare solidă sau lichidă ,care ajunse în organism asigură creşterea ,reînoirea şi
repararea ţesuturilor.

Majoritatea substanţelor întâlnite în alimente au o structură chimică complexă diferită de

constituienţii organismului şi nu pot fi preluate ca atare din natură.Ele suferă în prealabil o serie
de transformări mecanice ,fizice şi chimice ;totalitatea acestora reprezintă digestia
alimentelor.Digestia alimentelor este un proces unitar care începe în cavitatea bucală şi sfârşeşte
în intestin.

1.Digestia bucală

La nivelul cavităţii bucale ,cât şi la nivelul altor organe digestive întâlnim o activitate secretorie
şi o activitate motorie care sunt cauza transformărilor suferite de alimente .Procesul de secreţie al
acestor glande este saliva ,în lichid transparent ,filant secretat în cantitate de 1,5 l /24 ore .În
compoziţia salivei intră 99,5% apă şi 0,5 % reziduu uscat,în reziduu se întâlnesc 0,3 g %
substanţe organice şi 0,2% substanţe minerale.Saliva mai conţine substanţe bactericide
(lizozimul) şi unii produşi de eliminare (uree,acid uric).

Rolul salivei:

1.Rol în digestia alimentelor prin acţiunea de solubilizare şi înmuiere produsă de apă,acţiunile de

legare şi lubrifiere a bolului alimentar realizate de mucină;

2.Rol antiseptic datorat prezenţei lizozimului ;

3.Rol excretor de substanţe toxice endogene (uree,acid uric),sau endigene(Pb,Hg);

4.Favorizează vorbirea articulată prin menţinerea umedă a mucoasei bucale ;

5.Favorizează elaborarea senzaţiei gustative prin dizolvarea substanţelor cu gust specific;

18
6.Rol în menţinerea echilibrului hidric al organismului prin uscarea gurii şi apriţia senzaţiei de
sete în stări de deshidratare;

7.Rol de agent infectant la persoanele ce elimină agenţi patogeni prin salivă.

2.Digestia gastrică

În stomac alimentele suferă consecinţa activităţilor secretorii şi motorii ale stomacului care
produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă numită chim gastric.Activitatea
secretorie se datorează glandelor gastrice şi celulelor secretorii izolate .

Glandele secretorii –sunt glande exocrine ,tulbure ramificate ,grupate după criteriul topografic în
glande cardiale ,glandele corpului stomacului şi glandele pilorice.Glandele cardiale şi cele
pilorice secretă mucus ,iar glandele fundice secretă cele trei componente majore ale sucului
gastric (HCl,fermenţi ,mucus).

Sucul gastric –este produsul de secreţie al glandelor gastrice ,cea mai importantă proprietate a sa
este aciditatea. pH-ul sucului gastric este foarte scăzut ,în jurul valorii de 1,5 ;cantitatea de suc
gastric secretat în 24 ore este de 1,5 litri ,este un lichid limpede ,incolor sau opalescent.Sucul
gastric conţine 99% apă şi 1% reziduu uscat ,din acesta 0,4 % sunt substanţe organice şi 0,6 %
anorganice (HCl,NaCl ,ClK,fosfaţi de Ca şi Mg ).

Pepsina –este secretată într-o formă inactivă numită pepsinogen de către celulele principale
,activitatea pepsinogenului are loc sub acţiunea HCl la nivelul tubului exterior al
glandei.Acţiunea pepsinei este potenţiată de HCl care atacă proteinele ingerate transformându-le
în acid-albumine.

Labfermentul –este secretat numai la copilul mic în perioada de alăptare ;rolul său este de a
coagula laptele pregătindu-l digestiei ulterioare .Sub acţiunea lui şi în prezenţa Caᶧᶧ ,cazeinogenul
solubil se transformă în paracazeinat de Ca insolubil.Lipaza gastrică este un ferment lipolitic cu
activitate slabă ,ea hidrolizează numai lipidele ingerate sub formă de emulsie (lapte ,friscă)pe
care le separă în acizi graşi şi glicerină.Mucina este o glicoproteidă secretată de celulele mucoase
;joacă rol de protecţie a mucoasei gastrice atât mecanic cât şi chimic.

19
3.Digestia intestinală

Reprezintă etapa finală în procesul unitar al digestiei alimentelor ;ea duce la definitivarea
fragmentării principiilor alimentare până la formele lor absorbabile. Funcţia secretorie de la
nivelul intestinului subţire este îndeplinită de trei organe glandulare:

-pancreasul exocrin ,care secretă sucul pancreatic;

-ficatul care secretă bila ;

-glandele intestinale LieberKuhn şi Brunner,care secretă sucul enteric.

Sucul pancreatic este secretat de acini pancreatici în cantitate de 2,5 litri în 24ore; este o secreţie
cu un pH puternic alcalin (8,5)datorită bicarbonatului de Na ,el se varsă în porţiunea a doua a
dodenului prin două canale (Wirsung şi Santorini).Sub acţiunea sucului pancreatic ,chimul
gastric acid este neutralizat şi alcalinizat,este un lichid incolor şi inodor.În compoziţia sucului
pancreatic intră apa în proporţie de 99% şi reziduu uscat 1%.Reziduul uscat este compus din
substanţe organice şi anorganice.

Cea mai importantă componentă organică a sucului pancreatic o reprezintă fermenţii,iar

componenta minerală bicarbonatul de Na.Fermenţii sucului pancreatic pot fi clasificaţi în funcţie
de natura alimentului digerat în:

 fermenţi proteolitici ;
 fermenţi lipolitici;
 fermenţi glicolitici.

Sucul intestinal (sucul enteric)

Este produsul de secreţie al glandelor intestinului subţire.În mucoasa duodenală se află glandele
Brunner ce pătrund în submucoasă ;aceasta secretă mucus şi puţini fermenţi proteolitici.Mucoasa
jejun-ileonului are o structură adaptată atât la funcţia secretorie ,cât şi de absorbţie.Suprafaţa
mucoasei intestinului subţire nu este netedă,ea prezintă numeroase proeminenţe filiforme lungi
de 1-2 mm numite vilozităţi intestinale.Compoziţia sucului intestinal este similară cu a altor
secreţii digestive cu deosebirea că aici întâlnim în plus celule descuamate,ceea ce dă aspectul
tulbure al lichidului intestinal.

20
Intestinul gros

La nivelul acestui segment întâlnim o activitate secretorie ,o activitate motorie şi un proces de

absorbţie.Sub influienţa acestora chilul intestinal lichid este transformat într-o materie solidă de
consistenţă moale numită fecale sau scaun.În plus la nivelul colonului se desfăşoară două procese
chimice datorate activităţii florei microbiene locale ;procese de fermentaţie şi de putrefacţie.

Procesul de fermentaţie

La nivelul cecului ,a colonului ascendent şi primei porţiuni a colonului transvers se află o floră
microbiană nepatogenă ,formată din bacilul coli şi bacilii lactici care acţionează asupra
substanţelor nedigerate sau neabsorbite la nivelul intestinului subţire.

Procesul de putrefacţie

Are loc în adoua porţiune a intestinului gros şi se datorează prezenţei la acest nivel a unei flore
microbiene anaerobe.Aceşti microbi atacă proteinele nedigerate şi aminoacizii neabsorbiţi
,determinând reacţii de decarboxilare şi dezaminare a acestora.În urma dezaminării rezultă NH3
,substanţă toxică ce se absoarbe în sânge şi ajunge la ficat unde este neutralizat sub formă de
uree.Prin decarboxilări rezultă CO2 şi o serie de amine ca putrescina şi cadaverina.

21
 CAPITOLUL II

HEPATITA CRONICĂ

2.1.Definiţie

Prin hepatita cronică ,se înţelege o leziune sistematizată a ficatului ,caracterizată printr-o
infiltrare predominant portală ,cu celule mononucleare limfocite şi plasmocite şi prin dezvoltarea
anormală a ţesutului conjunctiv.

75% din cazuri ,prezintă în antecedente hepatită virală ,hepatită cronică manifestându-se după cel
puţin 6 luni de la debutul acesteia.

10% din hepatitele virale evoluează către cronicizare şi aproape 20 % din ciroze succedă unei
hepatite cronice.

2.2. Etiopatogenie

Etiopatogenia virală este singură la 75% din cazuri(descoperirea antigenului Australia a

fundamentat această proporţie ).25% din hepatita cronică recunosc o etiologie toxică (laxative pe
bază de oxifenistatină ,α-Metildopa),dismetabolică (obezitate sau diabet),toxiinfecţii alimentare
,cauze
nutriţionale,microbiene(leptospiroze,salmoneloze,colibaciloze,bruceloze,parasitose,paludism),m
edicamentoase(citolitice,colostatice,mixte),alte infecţii virale(febra galbenă ,variola
mononucleoza ,viroza hepatică),rickettsiozele şi consumul exagerat de etanol.

S-a sugerat şi ipoteza că hepatita cronică constituie un răspuns la agenţi diferiţi ,pe un termen cu
o predispoziţie genetică implicând şi dezordini imunologice,droguri ,alcool.

Cronicizarea pare legată mai mult de răspunsul imunologic,decât de abundenţa antigenului

infecţios.Tritrurile cele mai joase de Antigen Australia au fost notate la purtătorii de virus
asimptomatici.

22
Persistenţa virusului A sau B în organism este astăzi certă ,fiind dovedită de prezenţa
antigenului Australia .Persistenţa este un factor de cronicizare ,dar şi un element de contaminare
(donatorii de sânge).

Factorii de cronicizare:

a).deficitul de imunitate celulară ,pericolul fiind dublu la cei trataţi cu imuno-depresoare;

b).tratamentul precoce ,masiv şi prelungit ,cu corticosteroizi în timpul fazei acute de hepatită
virală A sau B (corticoizii ar acţiona tot prin imuno-depresie);

c. .se pare că hepatita serică (B) ar predispune mai frecvent la hepatita cronică;

d).hepatitele virale prelungite sau contractate după vârsta de 30 de ani şi persistenţa virusului în
organism sunt alţi factori de cronicizare.

Deci ,agresiunea virală ,persistenţa virusului şi mecanismul autoimun sunt principalii factori de
cronicizare.

Patogenia este explicată de numeroase teorii: infecţioasă,toxică,dismetabolică şi

nutriţională,excesul de fibrinogeneză,dar cea mai acreditată este teoria imunologică.

Potrivit acesteia ,factorii agresivi variaţi ,produc alerări hepatocitare ,modificând antigenele
hepatice.Antigenul hepatic modificat (autoantigen)devine "non self"(străin de organism) şi nu
mai este recunoscut de sistemul imun.

Apar auto-anticorpi şi boala se auto-întreţine,chiar după dispariţia agentului agresor.

2.3. Simptomatologie

Circumstanţele de diagnostic sunt următoarele:

În 75% din cazuri ,hepatita cronică urmează unei hepatite virale ,clinic evidenţiată.

23
Deci aici ,obligaţia de a urmări clinic şi biologic (transaminaze ,anomalii proteice) orice hepatită
acută virală timp de 6 luni dau 1 an de la debut.În 25% din cazuri nu există episod inaugurabil
icteric sau anicteric.

Evoluţia este insidioasă,cu astenie crescândă ,tulburări diestive şi inconstant subicter.

Examenele biologice (V.S.H.,timol,tulburări de hemostază etc.)şi histologice tranşează

diagnosticul.Examenul clinic decelează hepato-megalia.În cazuri excepţionale hepatita cronică se
instalează fără semne clinice.

În cursul unui examen de rutină (donare de sânge,purtător de antigen Australia),se descoperă

perturbaţii biologice (transaminaze,hiper-gamaglobuline şi leziuni histologice evidente).De aici
rezultă că nu întotdeauna există concordanţă între datele clinice ,biologice şi anatomice.Alte
forme de debut sunt:icter recidivant ,semne de ciroză constituită etc.

În perioada de stare sunt prezente ,în diferite grade (neobligatoriu

toate),sinardrozele,excretobiliar,de hepatocitoliză ,hepatopriv,de activare mezenchimală şi uneori
chiar de hipertensiune portală .

Cele mai importante simptome sunt:

 Icterul –simptom esenţial,deşi există şi forme antiicterice;rar este intens ,evoluează în

puseuri şi poate lua o alură colestatică(majoritatea cazurilor evoluează fără icter);
 Hepatomegalia,uneori dureroasă la efort ,este obişnuită (80%),fermitatea sa fiind
condiţionată de accentuarea fibrozei;
 Splenomegalia,este mai puţin frecventă;
 Anginoamele stelare,adesea precoce,apar în puseuri care coincid cu exacerbarea
icterului;
 Febra,inconstantă şi moderată;
 Astenia,care contrastează cu starea generală ,de obicei bine păstrată;
 Anorexia,pierderea în greutate dau invers;
 Tulburări dispeptice biliare,pancreatice,duodenale;

24
  Amenoree,apare de regulă la femeia tânără ,ameliorarea sa urmând evoluţia leziunilor
hepatice;alte ori apar semne de ciroză constituită;asociată,encefalopatie,hemoragii
digestive;

În alte cazuri există manifestări sistemice extrahepatice:atingeri articulare (artralgii sau aspect de
poliartrită reumatoidă ),leucopenie,colită ulceroasă întâlnită mai ales tot la anglo-saxoni.Semnele
prezentate nu sunt obligatorii,multe putând lipsi.Puncția biopsie este obligatorie după 6 luni de
evoluție.

Toate probele funcționale hepatice de rutina pot fi alterate,după gradul de evoluție şi importanța
leziunilor: în perioada icterică există hiper-bilirubinemie,transaminazele sunt crescute
constant,persistența unor valori crescute impune un prognostic mai rezervat,fosfatazele alcaline
sunt moderat crescute,coborârea indicelui de protrombină este obișnuită ,VSH exceptional
normal.

Tulburările imunologice dobândesc astăzi tot mai multă importanță:hipo-serinemia sub 3 g % şi

hiper-gama-globulinemia peste 2 g % indică un prognostic rezervat.Pot fi însă şi
normale;modificările electroferatice se caracterizează în general,printr-un model £2- globuline
scăzute, β 1 si mai ales g- globuline crescute,modelul imunoelectroforetic constă în scaderea
progresivă a tuturor £2 globulinelor,cu excepția macroglobulinelor.Imuno-electroforeza arată
creșterea imunoglobulinelor.

Hepatita cronică persistentă

Este o afecțiune benignă,în cele mai multe cazuri este urmarea unei hepatite virale acute
(A,B,C,D,E) ,la drogați ,alcoolici.

Laboratorul arată moderate semne:modificări ale transaminazelor,modificări minore de test de

inflamație,VSH,fibrinogen,I.C.G.,proteina C reactivă.

Trebuie prudență la efectuarea puncției.Totuși sunt şi cazuri cu evoluție zgomotoasă,moderată

hepato - negative .

Nu există un tratament anume.Eventual repaus şi dietă.Și totuși unele cazuri evoluează uneori
spre ciroză.

25
Antigenul Australia este prezentat în 80 % din cazuri.Se admite în aceste cazuri că boala este
rezultatul persistenței virusului.Tabloul biochimicpoate fi normal ,permanent sau
periodic.Deseori transaminazele sunt moderat crescute ,timolul şi globulinele pot fi puțin
crescute ,iar reacția poate fi pozitivă.

Bilirubinemia nu depășește de obicei valorile normale.Anticorpii circulanți sunt excepțional

prezenți.Boala nu evoluează către ciroză.Cu sau fără corticoterapie ,

boala este spontan curabilă ,tabloul histologic fiind cel prezentat.Afectează ambele sexe .Mulți
autori se întreabă dacă este o boală sau un mod de evoluție mai lent către restitutio ad integram
,dar alții sunt mai prudenți ,afirmând că nu poate fi exclusă evoluția cirogenă.

Hepatita cronică agresivă (activă,evolutivă).

Urmează obișnuit unei hepatite virale acute,dar terenul joacă un rol foarte important.Tabloul
clinic este în funcție de activitatea procesului patologic.Uneorievoluția este asimptomatică timp
îndelungat.

Starea de nutriție este mult timp bună.În general ,bolnavii se plâng de astenie,oboseală,lipsă de
energie ,apetit diminuat,scaune neregulate.

Hepatomegalia dureroasă ,netedă și fermă,este obișnuită ,splenomegalia mai rară ,iar icterul nu
apare decât cu ocazia puseurilor de agravare.

Durerile în hipocondrul drept sunt inconstante ,dar la unii bolnavi sunt puternice ,sugerând o
colică biliară sau un ulcer.

Angioamele stelare reprezintă un semn de agravare.Variatele manifestări sistemice

(articulare,cutanate,cardiovasculare,febră,leucopenie,proteinurie moderată),atunci când sunt
prezente ,reprezintă argumente în sprijinul reacțiilor imunologice care iau naștere.

Când apare la tinere femei ,hepatita cronică agresivă se însoțește de tulburări endocrine
,amenoree,acnee,hirsutism,vergeturi,facies lunar.

Tabloul biologic este bogat:

- transaminazele depășesc 100 u ;

26
 - timolul este crescut peste 20 u ,M.L.;
- iar celelalte teste de floculare sunt pozitive;
- VSH moderat crescută ;
- tulburările de coagulare sunt prezente ;
- electroforeza arată hiposerinemie cu hiper-gama-globulinemie.

Prezența anticorpilor este martorul dezordinilor imunologice.

O formă clinică specifică izolată de Mackay în 1956,este hepatita lupoidă.

Boala apare la femei tinere la care icterul ,subfebrilitatea și puseurile evolutive sunt
prezente.Amenoreea şi manifestările sistemice se asociază cu alte boli autoimune frecvente.

2.4.Clasificare

Se descriu trei forme de hepatită cronică:

 Hepatită cronică A ;
 Hepatită cronică B;
 Hepatită cronică C.

Există hepatită cronică cu prognostic mai sumbru decât unele ciroze.Deși diagnosticul de ciroză
poate fi uneori infirmat de biopsie ,în majoritatea cazurilor biopsia releva ciroze la cazuri
considerate hepatitei cronice.

Debutează insidios ,adeseori atipic cu fenomene extrahepatice;unele forme sunt mai grave cu
componente imunologice și mers spre cronicizare (tipul B ,cu letalitate de 3 ori mai mare decât
tipul A).O infecţie cu un virus ,nu conferă imunitate pentru celelalte.

Se descriu forme asimptomatice,după cum există şi forme zgomotoase de hepatită cronică

,astfel încât este foarte elocventă formularea conform căreia Hepatita cronică rămâne ascunsă
celor care nu o caută.În 1968 dr.Groote și colab.Thaler și alții au propus la Congresul de la
Praga clasificarea morfologică(histologică),care a fost reținută de Asociația europeană a bolilor
de ficat,clasificare astăzi aproape unanim admisă:

 Hepatită cronică persistentă ,în care vindecarea este regulă ,iar fibroza puţin marcată;

27
  Hepatita cronică agresivă ,care evoluează ,mai ales netratată ,în 80 % din cazuri spre
ciroză activă formă clinică cu prognostic sumbru ,cu fibroză importantă cu infiltrat portal
limfo-plasmocitar mare,cu prezența necrozei.

Până la un punct ,această clasificare se suprapune celei clinice care deosebește:

 Hepatita cronică persistentă (stabilizată,prelungită sau spontan curabilă);

 Hepatita cronică activă sau evolutivă.

În Hepatita cronică agresivă ,spre deosebire de Hepatita cronică persistentă ,joacă un rol si
sexul ,vârsta și ereditatea.

Femeile,în special tinere sau la menopauză ,sunt de 3 ori mai afectate decât
bărbații.Nordicii (aglo saxonii și scandinavii),cu tendință la reacții hiperergice şi răspunsuri
imunologice excesive,fac mai frecvent hepatită cronică.De aici se impune rolul predispoziției
ereditare la reacții autoimune și deci și la hepatita cronică.Hepatita cronică persistentă este o
boală benignă,care se vindecă întotdeauna fără sechele,în absența oricărui tratament.

2.5. Anatomie patologică

Macroscopic (laparascopic) ficatul este clar,necolestatic,uneori pătat,alteori congestiv,poate avea

o consistență mai crescută datorită fibrozei.

Histologic,hepatita cronică se manifestă prin reacții inflamatorii ale mezenchimului.

Hepatita cronică persistentă (sau portală) prezintă un infiltrat portal

mononuclear,limfoplasmocitar.Nu există fibroză,nici proliferare ductalară.

Arhitectura lobulară este respectată și necrozele hepatocitare minime.Nu existăcolestază.

Hepatita cronică agresivă (periportală) prezintă infiltrate limfoplasmocitare și histiocitare,cu

predominanță limfocitară,portal și periportal,în parenchimul adiacent.Se însoțește de necroza
hepatocitară la periferia lobulilor sau alte alterări hepatocitare.Se constată și proliferare
ductulară,precum și fibroză protală.

28
2.6.Diagnosticul

Diagnosticul diferențial:

În stadiul inițial trebuie eliminatsindromul post-hepatitic și litiaza

coledociană(hepatomegalie,probe biologice,histolologice,colecistografie etc.). Ciroza hepatică
se elimină după prezența edemelor,ascitei,encefalopatiei,

aspectului biologic și histologic.Unii autori afirmă că splenomegalia este specificăcirozei și că

asocierea acesteia cu o hepatită cronică semnează instalarea cirozei.

În stadiul de ciroză,nu este rațional să se pună diagnosticul de ciroză portală,pe baza absenței
antecedentelor de hepatită acută virală și a consumului de alcool,ciroza post-necrotică poate
apărea și după forme anicterice.

Ciroza biliară primitivă apare în general la femei de vârstă mijlocie,cu agravare lentă,prurit
intens încă din faza preicterică,xantoame,pigmentații,fenomene de malabsorbție.Domină
sindromul histologic colostatic cu fosfatazăalcalină crescută,hiperlipemie,anticorpi
anti-mitocondrie.

Hepatita reactivă nespecifică (Popper) este un proces secundar unei afecțiuni extrahepatice.A
fost descrisă în tuberculoza tratată cu chimioterapice timp îndelungat,în colita
ulceroasă,poliartrită reumatoidă,ulcer cronic cu tulburări de nutriție,enterocolitele
regionale,hemopatii maligne,anemia pernicioasă ca reacție adversă medicamentoasă.Suferința
este latentă,clinic staționară și uneoriretrocedează.

Hepatomegalia este datorită fie infiltrației grase(tuberculoză,malabsorbție,colită ulceroasă),fie

edemului prezent în infecțiile acute.

Tratamentul este etiologic.Când domină infiltrația mezenchimală,se recomandă coticoterapia.

Hepatita toxică medicamentoasă sau puseurile de hepatită acută viralăau tabloul clinic bine
delimitat.Importanța anamnezei este deosebită.

Diagnosticul pozitiv:

Se afirmă pe baza a patru grupe de argumente:

29
 1. Existența unei hepatite acute în antecedente (sau a unui icter )și prezența unui martor
umoral (Antigenul Australia).
2. Persistența în timp a sindroamelor dismetabolic,icteric,hemoragic,astenic și dispeptic.
3. Clinic prezența hepato și splenomegaliei,cu consistență dureroasă și
modificăriperiferice(steluțe,vasculare,eritem palmar,scădere ponderală,anemie
discretă,uneori icter,epistaxis și purpură).
4. Puncția biopsie care este decisivă.

2.7. Forme clinice

În timpul ultimilor ani,au fost descrise două forme clinice de hepatită cronică agresivă:

a) Hepatită cronică agresivă cu antigen Australia negativ,care apare în principal la

femeia tânară ,are tabloul clinic foarte bogat,iar cel biologic
foartealterat:transaminaza,anticorpi.

Evoluția este spontană,totdeauna spre exitus,care se produce prin insuficiență hepatică și mai
rar,când ciroza s-a constituit,prin hemoragii digestive.

b) Hepatită cronică agresivă cu antigen Australia pozitiv,mai frecventă la bărbați,cu

semne clinice mai discrete.Testele de explorare hepatică sunt mai puțin perturbate.

Unii autoridescriu și o hepatită cronică cirogenă,neadmisă în unanimitate.Hepatita cronică

agresivă,în absența tratamentului,duce la exitus în 80% din cazuri prin evoluție spre ciroza
severă (ciroză postnecrotică),prin insuficiență hepatică sau hemoragii.Moartea apare în primii ani
de evoluție a hepatitei cronice agresive severe,chiar în absența cirozei prin insuficiență hepatică.

Evoluția se face în puseuri succesive,cu icter şi febră,secundară de obicei unor stresuri fizice
sau infecții intercurente.Apar stări comatoase sau precomatoase,adeseori
reversibile.Alteori,evoluția este continuă către ciroză.Ascita precedă rarciroza.Stabilizarea poate
apărea după 1­2 ani de evoluție,fie cu normalizarea diferitelor examene biologice,fie cu
persistența hiper-gama-globulinemiei și ahepatomegaliei.Evoluția cirogenă (2­3luni­2 ani)s­ar

30
constant la 1\3 din hepatita cronică.Alteori evoluția este mai severă ,conducând în 3­4 luni spre
atrofiehepatică brutală.

2.8.Tratament

După opinia majorității autorilor, hepatita cronică persistentă nu justifică nici o terapeutică,boala
fiind spontan curabilă și durata bolii nefiid scurtată prin corticoterapie (există însă și autori care o
indică,în doze reduse,pe intervale scurte)precum și supraveghere 2 ani,în puncție bioptică.

Majoritatea autorilor recomandă reguli preventive:

 Contraindicarea corticoizilor în hepatita virală acută,deoarece împiedică apariția

proceselor imunitare favorabile vindecării și care duc la apatiția unor sechele,inclusiv a
cronicizării;
 Combaterea abuzului de droguri hepatotoxice (mai ales neurosedativ )și
estro­progestative,datorită perturbării metabolismului hepatic în cazul administrăriiunor
medicamente care determină insuficiență hepato-celulară (barbiturice,Clorpromazină
etc.).

Tratamentul hepatitei cronice agresive (active):

Stabilirea diagnosticului este primul gest terapeutic;aceasta se face pe baza semnelor clinice
evolutive,biochimice(transaminaze și g­globuline crescute dublu față de normal )și
histologice.Se recomandă măsuri igieno­dietetice,terapeuţi clasice și terapeutice active.

Măsurile igieno­dietetice privesc atât hepatitele cronice agresive ,cât și formele persistente.Rolul
repausului timp îndelungat­dogmă în tratamentulhepato­patiilor,este astăzi controversat.

Majoritatea autorilor afimă că procesul morbid,nu este practic influnțat de repausul la pat și de
regim și că modificările radicale ale modului de viață al bolnavilor pot antrena tulburări psihice
care sunt mai mari,punând diferiteprobleme terapeutice.Se vor evita interdicțiile
rigide,ținându­se seama de gravitatea bolii și personalitatea bolnavului.Se va interzice efortul
fizic important ,recomandându­se în funcție de caz,repaus la pat de mai multe ori pe ziabordarea
unei activități care necesită un efort fizic moderat,chiar renunțarea peo perioadă mai mică la
activitate,eventual pensionarea,după caz.

31
Grăsimile sunt bine digerate și absorbite.Nici un regim,nu ar fi justificat,când nu există
ascită.Suprimarea alcoolului este totuși indicată,deși nu s­a demonstrat căetanolul ar fi mai toxic
la acești bolnavi decât la cei cu ficatul normal.Aportul de sodiu,trebuie redus în timpul
corticoterapiei.Dieta trebuie să urmarească echilibrarea comportamentelor active,caracterul
moderat hipercaloric și adaptareala condițiile de viață ale bolnavului.

Tratamente curente de protecție hepatică:

 Comprese umede și calde pe regiunea hepatică(activează circulația și favorizează

vindecarea),tubaje duodenale;
 Vitamine din grupul B (B1,B2,B6,B12),complexe de vitamine și
aminoacizi(Mecopar,litrison),fosfolipide esențiale(Essențiale),aspartați,acid
orotic(Purinor),fiole buvabile conținând maleat de betaină,glutamat de L-arginină sau de
Lornitină,citrulină,sorbitol-toate cu valoare tera-peutică discutabilă.

Hidrolizatele hepatice nu mai sunt recomandate.

Tratamentul cu baze nucleotidice (purine +acid orotic),completat cu acid orotic

peroral-Purinor,are unele efecte asupra stării generale și diurezei,favorizeazăsinteza proteinică și
metabolismul bilirubinei.Se mai utilizează steroizi anabolizanți (de preferat
Metandrosterolonul,Madiol,Naposim sau Dianabol),camedicația antidistrofică și antiinflamatorie
când există contraindicația pentru cortizon(boli endocrine,ulcer,hipertensiune arterială);alteori în
asociere cu Prednisonul.

Tratamentul complicațiilor depășește economia capitolului.

De principiu,pentru combaterea retenției hidrosaline se administrează Furosemidulcu dietă

hiposodată.Evacuarea lichidului de ascită se recomandă numai parțial șiîn extremis.În cazul
accidentelor hemoragice,se recomandă perfuzie cu retrohipofiză(Oxiton)și sânge sau tamponarea
cu sonda(Blakmore-Seng-stoken)sauintervenția chirurgicală în cazul varicelor esofagiene.

Tratamentul comei,mai ales în cazul encefalopatiei portale,evidențiază efectelefavorabile ale

perfuziilor repetate cu Glutarom.Aspatofort,vitamina B(B1,B2,B6,B12),Neomicină,iar în coma
post-hemoragică-sânge.

32
 Terapeutica activă a hepatitei cronice agresive dispune astăzi de
corticosteroizi,imunosupresoare și D-penicilamina.Corticoterapia reprezintă armacea mai eficace
și mai puțin periculoasă;este și cea mai cunoscută(15 ani de utilizare).Acționează în principal
antiinflamator și mai puțin prin imunodepresie.

Se indică imediat după confirmarea diagnosticului pe baza criteriilor clinice,biologice și

histologice cunoscute.Deoarece corticoterapia este o medicațiede cursă lungă,dozele mari riscă
să producă complicații:diabet,aspect cushingoid,croză aseptică a capului femural și tasări
vertebrale prin osteoporoză,ulcere,diminuarea mecanismelor de apărare contra
infecțiilor,cortizono-dependență.

De aceea,prescrierea moderată,adaptată cazului și fazei evolutive,este cea mai bună cale.Se

începe cu 30 mg\zi Prednison,se diminuă 5 mg la 15 zile și se atingeastfel doza minimală de 5
mg.

Corticoterapia ameliorează notabil și rapid semnele clinice,corectează parțialsau total indicii

biologici,iar mortalitatea la debut este influențată(scade până la 20%).Se pare că 5 mg \zi,4-5 ani
sau mai puțin,este o doză suficientă și necesarădeoarece adeseori întreruperea tratamentului se
însoțește de reușita semnelor clinice și biologice.Ori de câte ori este posibil,să se încerce
suprimarea cortico-terapiei sub controlul clinic și biochimic.Este clasică asocierea cu un
antiacid,cu CIK și administrarea periodică cu Ca.

Pentru evitarea deprimării funcției suprarenale se va recurge fie la administrarea întregii

doze zilnice de Prednison-dimineața,între 8 și 10,fie la doze pe două zile administrate într-o
singură zi,dimineața urmând apoi o pauză și așa mai departe.Nu toți autorii sunt de acord cu
corticoterapia.

Imunosupresoarele cele mai utilizate sunt:

 Azatioprină (Imuran,Imurel) în doze de 1,5-3 mg\zi și kilogram corp(comprimate de 50

mg) ;
 Mercaptopurină (Puri-Nethol)-100-200 mg\zi (2-4 comprimate\zi);
 Mai rar,Ciclofosfamida (Endoxanul)sau Cloraminofenul (comprimate de 2 mg\zi,6-8
mg\zi pentru adult);

33
  Curent se folosește Imuranul.

Tratamentul de atac începe cu 1,5-3mg\zi și kilo. corp și progresiv se reduce doza la

1-1,5mg\zi,odată cu ameliorarea rezultatelor de laborator (transaminazeleși g­globulinele în
general după 1­3 luni).

Tratamentul de cursă lungă este grevat de numeroase complicații.

Rezultatele tratamentelor cu Imuran sunt încă contradictorii.Majoritatea autorilor consideră

rezultatele inferioare celor obținute prin corticoterapie simplăsau cortico-imuno-
terapie.Asocierea cortico­imuno­supresoare este astăzi curent recomandată de unii autori.În
general,se apreciază că nu trebuie să se depășeascădoza zilnică de 50 mg Imuran și 5 mg
Prednison.

Pare judicios să se înceapă tratamentul cu 20 mg Prednison și după stabilizarea clino­biochimică

să se adauge 50 mg Imuran reducându­se dozele de Prednison progresiv până la5 mg\zi;
tratamentul se continuă,în funcție de evoluția clinică și histologică.

Există și cazuri rezistente la terapie.De fapt nici un tratament nu este constant eficace,deoarece
dacă o hepatită cronică rezistentă la orice tratament nu se va stabiliza spontan după sistarea
acestuia.În cazurile cu mare componențăimunoagresivă,se preferă Azatioprina singură.

În ultimii ani,D-penicilamina a completat arsenalul terapeutic al hepatite cronice

agresive.Unele forme active,refractare la corticoizi,au reacționat favorabilla doze mari de
Sinacten (o fiolă,de 1­2 ori pe cale i.v.).

Interferonii din leucocite sunt apreciați.

2.9.Prognosticul

Este totdeauna rezervat,deoarece 20­33% din cazuri evoluează către ciroză

metaicterică.Supravegherea VSH.lui este indicată, deoare valorile sale indică celmai bine
evoluția bolii.Apariția unui cancer la ficat este posibilă,de aceea depistarea sistematică a
£-feto1-proteinei se impune.

34
 CAPITOLUL Ш

NOŢIUNI GENERALE DESPRE NURSING

3.1. Definiţia nursingului

Definiția prezentată de O.M.S și I.C.N stabilește ca „Nursingul este o parte integrantă a

sistemului de îngrijire a sănătăţii care cuprinde :

 Promovarea sănătăţii;
 Prevenirea îmbolnăvirilor
 Îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapați) de toate vârstele, în
toate unitățile sanitare, așezările comunitare și în toate formele de asistență socială.
Virginia Henderson defineşte nursingul astfel:

“ Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau
recuperare, să ajuți individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea
necesară pentru a o face şi să acţioneze în așa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur, cât
mai curând posibil.”

3.2Nursa este definită de I.C.N. (Consiliul International al nurselor), ca o persoană care:

 a parcurs un program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistenţilor

Medicali;
 a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali;
 Îndeplinește standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali;
 este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de Consiliul Asistenţilor
Medicali, în concordanță cu pregătirea și experiența sa;
 este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri şi funcţii care sunt impuse de îngrijirea
sănătăţii în orice situaţii s-ar afla, dar să nu facă o procedură pentru care nu este
calificată.
Asistentele medicale răspund de propria lor activitate, de practica lor ; supraveghează
îngrijirileauxiliare şi pregătirea elevilor. Deci- asistenta răspunde nu numai pentru ce face dar şi
pentru categoriile auxiliare.

35
Nursa este pregatită printr-un program de studiu incluzând :

 promovarea sănătaţii ;
 prevenirea îmbolnăvirilor ;
 îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a celor cu deficienţe, indiferent
de vârsta şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate.
Nursa este pregatită şi autorizată să :
 să desfaşoare educaţie pentru sănătate;
 să participe plenar ca membru al echipei din sistemul de sănătate;
 să supravegheze şi să formeze asistente medicale şi cadre auxiliare ;
 să fie implicată în cercetare .
Nursa generalistă presupune :
 pregătire pluridisciplinară –socială, tehnică, practică ;
 însuşirea competenţelor de bază şi nu numai cunoştinţele ;
 să aibă cunoștinţe de psihologie (să ştie să încurajeze ) ;
 să aibă atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa ;
 să aibă preocuparea de a înţelege ceea ce simt ceilalți (capacitate de empatie);
Asistenta este ca o mamă ce acţionează conform nevoilor copilului şi trebuie deseori să
îndeplinească sarcini cât mai diverse. De aceea asistenta medicală a fost denumită “mamă
profesionistă “.

3.3 Rolul nursei

După Virginia Henderson „Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana
bolnavă sau sănătoasă,să-și mențină sau recâștige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe)
prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forța, voința sau
cunoștințele necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel încât
pacientul să-și recâștige independența cât mai repede posibil”.

3.4. Funcţiile asistentei medicalesunt de natură:

- independentă

- dependentă

36
 - interdependentă

3.4.1. Funcţiile de natură independentă:

Asistenta- asistă pacientul din proprie inițiativă, temporar sau definitiv în:

- acordarea îngrijirilor de confort, atunci când bolnavul nu-şi poate îndeplini independent
anumite funcţii;

- stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi aparţinătorii;

- le transmite informaţii, învăţăminte, ascultă pacientul şi îl susţine;

- este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de
viaţă şi sănătate.

3.4.2 Funcţiile de natură dependentă:

La indicaţia medicului aplică metodele de observaţie, de tratament sau de readaptare, observă la

pacient modificările provocate de boală sau de tratament şi le transmite medicului.

3.4.3. Funcţiile de natură interdependentă:

Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ,

administrativ și participă la activităţi interdisciplinare.

Alte funcțiiale asistentei medicale:

a).funcţia profesională: este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se
ocupa de pacient în scopul menținerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuși
nu poate.
b).funcţia educativă: -această funcţie presupune, alături de calitaţi psihologice şiaptitudini
pedagogice, arta de a ști să comunici, de a şti sa fii convingător. Rolul educativ reiese din
relaţiile pacient/ asistent precum şi din relaţiile de muncă cu personalul însubordine,
practicanţi,studenţi.
c).funcţia economică: gestionarea serviciului,organizarea timpului, precizarea priorităţilor de
aprovizionare etc. Funcția economică se realizează prin corelarea ei cu comportamentul etic.

37
 d). funcţia de cercetare: această funcţie impune dezvoltarea unor calităţi specifice, dar și
aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale, superioare. Asistenta, ca participantă
în echipa de cercetare alături de medic, devine o componentă importantă. Prin activitatea pe
care o desfăşoară, asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi, mai ales,
cercetare de nursing.
În cadrul funcției de natură interdependentă, asistenta (lucrează) colaborează cu personal din
alte compartimente (administrativ, economic, serviciul plan –profesional), cu alți profesioniști
(educatori, psihologi, logopezi, profesori), fapt care-i permite să desfășoare și activități de
cercetare.

3.5. “Codul pentru asistentele medicale” descrie patru responsabilități, care definesc direcțiile
importante, și anume:

1. promovarea sănătății

2. prevenirea îmbolnăvirilor

3. restabilirea sănătații

4. înlăturarea suferinței

3.6. Noțiuni generale despre nevoile fundamentale ale omului

Există anumite nevoi fundamentale comune tuturor ființelor umane, care trebuie
satisfăcute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare.

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson pornește de la existența unor necesități fiziologice și

aspirații ale ființei umane-numite nevoi fundamentale.

Acest cadru conceptual se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele

bio-psiho-sociale, culturale și spirituale ale individului.

Atingerea de către pacient a independenței în satisfacerea acestor nevoi este țelul

profesiei de asistent medical.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

38
3.6.1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

A respira reprezintă nevoia ființei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurator, necesar
proceselor de oxidare din organism și de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile
celulare.

Circulația este funcția prin care se realizează mișcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine,
care are drept scop transportul substanțelor nutritive și a oxigenului la țesuturi, dar și transportul
produșilor de catabolism de la țesuturi la organele excretoare.

3.6.2. Nevoia de a bea și a mânca reprezintă necesitatea oricărui organism de a ingera și a

absorbi alimente de bună calitate și în cantitate suficientă pentru a asigura dezvoltarea,
întreținerea țesuturilor și pentru a-și menține energia indispensabilă unei bune funcționări.

3.6.3. Nevoia de a elimina cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie, cutanată.

Reprezintă capacitatea organismului de a se debarasa de substanțele nefolositoare, vătămatoare
rezultate din metabolism.

3.6.4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

Necesitatea ființei vii de a fi în mișcare, de a-și mobiliza toate părțile corpului prin mișcări
coordonate, de a păstra diferitele părți ale corpului într-o poziție care să permită eficacitatea
funcțiilor organismului.

3.6.5. Nevoia de adormi și a se odihni

Somnul și odihna variază în funcție cu vârsta și cu starea de sănătate. Necesitatea ființei umane
de a dormi și a se odihni în bune condiții, timp suficient astfel încat să-i permită organismului să
obțină randamentul maxim.

O persoană privată de somn manifestă tulburări fizice și psihice. Somnul și repausul sunt afectate
de emoții, obligații sociale.

3.6.6. Nevoia de a se îmbraca și dezbrăca

39
Necesitatea proprie individului de a purta îmbracăminte adecvată după circumstanțe, temperatura
zilei, activitate, pentru a-și proteja corpul de rigorile climei (frig, caldura), permițându-i o
libertate a mișcărilor.

3.6.7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

Necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant pentru a-

și menține o stare de bine.

3.6.8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele

Independența în materie de igienă personală este în funcție de capacitatea fizică de a face gesturi
și mișcări necesare, vârstă, sex.

Starea psihică și emotivă se reflectă în starea epidermei, iar când nevoile individuale de curățenie
sunt satisfăcute, sentimentul de bine este crescut.

3.6.9. Nevoia de a evita pericolele

Necesitatea ființei umane de a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe, pentru
menținerea integrității sale fizice și psihice.

3.6.10. Nevoia de a comunica

Necesitatea ființei umane de a schimba informații cu semenii săi.

3.6.11. Nevoia de a acționa după credințele și valorile sale

Necesitatea individului de a face/exprima gesturi, acte, conforme formației sale, de bine și de

rău, de dreptate, de urmare a unei ideologii.

3.6.12. Nevoia de a se realiza

De-a lungul etapelor vieții, ființa umană are nevoie să se realizeze, să studieze, să muncească. O
problemă de sănătate poate să diminueze temporar sau permanent mijloacele.

3.6.13. Nevoia de a se recrea

40
Necesitatea ființei umane de a se destinde, de a se distra, recurgând pentru aceasta la activități
agreabile, în scopul obținerii unei relaxări psihice și fizice. Acesta nevoie nu este eliminată la o
persoană bolnavă, din contra, perioadele de destindere trebuie planificate după situația fiecăruia.

3.6.14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

Necesitatea ființei umane de a acumula cunoștințe, atitudini și deprinderi pentru modificarea

comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente în scopul menținerii sau
redobândirii sănătății.

3.7. Clasificarea nevoilor umane dupa teoria lui Abraham Maslow

Abraham Maslow,psiholog și umanist american,afirmă că există cinci categorii de nevoi

umane, ierarhizate, în ordinea priorităţilor, astfel:

1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de siguranţă
3. Nevoi de apartenenţă
4. Nevoia de recunoaştere socială
5. Nevoia de realizare (depăşire)

41
După această teorie, trebuie satisfacute întâi nevoile de bază (toate sau cea mai mare

Figura 3. Ierarhizarea nevoilor dupa Abraham Maslow

NEVOIA DE
REALIZARE
-realizarea
personalitatii
-autodepasire
5. -creativitate
NEVOIA
DE RECUNOASTERE
- de iubire - de recunostinta
- de stima - de recunoastere a
4. statutului, competentei
- nevoia de respect
NEVOIA DE APARTENENTA
-nevoia de a stapani situatiile
-de a apartine unui grup
-de a fi recunoscut si acceptat de catre grup
-de a avea cui impartasi
3. -nevoia de putere
NEVOIA DE SIGURANTA
-nevoia de siguranta se manifesta in cazul
agresiunilor externe (pierderea locului de munca,
schimbarea mediului, orasului)-catastrofe, razboi etc.
2. -evenimente sociale etc.
NEVOI FIZIOLOGICE
-(nevoi fizice si corporale elementare)
-a manca, a bea, a te odihni, a comunica, a se distra, a
elimina, absenta durerii, anularea suferintei
1. -nevoia de aer, apa...

Evoluția spre o nevoie superioară nu se poate realiza pe deplin decât atunci

când nevoia inferioară este satisfăcută.

42
 parte)-fiziologice şi de securitate- pentru ca persoana să poată tindespre satisfacerea nevoilor
de ordin superior-apartenenţa, stima, realizarea (depăşirea).

3.8. Procesul de îngrijire

Este o metodă organizată și sistematică, care permite acordarea de îngrijiri individualizate.

Demersul de îngrijire este centrat pe reacțiile particulare alefiecărui individ (sau grup de
indivizi) la o modificare reală sau potențială de sănătate.

Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire ușurează

identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social, cultural și spiritual și găsirea surselor
de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. De asemenea, permite stabilirea intervențiilor
capabile să reducă influența acestor surse de dificultate, în scopul de a ajuta persoana să-și
recapete autonomia (pe cat posibil).

Procesul de îngrijire cuprinde 5 etape :

3.8.1. Culegerea de date

Culegerea de date ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul în

globalitatea sa. Culegerea datelor se face prin discuții libere cu bolnavul sau cu aparținătorii
acestuia. Se urmărește identificarea și stabilirea antecedentelor personale și a antecedentelor
heredo-colaterale, motivele internării și istoricul bolii.

3.8.2. Analiza și interpretarea datelor

Ne permit să punem în lumina problemele specific de dependența și sursa de dificultate care le-a
generat, adică elaborarea “diagnosticului de îngrijire”.

3.8.3. Planificarea îngrijirilor

Reprezintă stabilirea unui plan de intervenție care permite cadrului medical să precizeze
problemele de dependență acordând prioritate celor mai urgente.

Această planificare ne permite :

43
 a).determinarea scopurilor (obiectivelor) care trebuie urmărite – mai precis determinarea
obiectivelor de atins(rezultatul așteptat);

b).stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor(pentru atingerea rezultatelor) .

3.8.4. Executarea și aplicarea intervențiilor

Această etapă are ca scop să ajute pacientul să-și mențină sau să-și recapete nivelul de
independență.

3.8.5. Evaluarea îngrijirilor

Constă în analiza rezultatului obținut (dacă intervențiile au fost adecvate, dacă s-a obținut
rezultatul dorit sau nu) și dacă au apărut noi date în evoluția stării pacientului (care trebuie
notate) și, eventual, dacă este necesară reajustarea intervențiilor și obiectivelor (proces ciclic).

44
 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

Culegerea datelor

Analiza datelor

Diagnostic existent

Formularea obiectului de Stabilirea priorităților

îngrijireîgvvfîîîîîiiinggsyhyiiingriii
ngrijire Stabilirea unui timp pentru
a atinge un obiectiv

Selectionarea informatiilor
pentrua aduce persoana ingrijita
spre obiectiv

Nu este pe calea dorită Execuția îngrijirilor

Evaluarea eficacității îngrijirii

Analiza cauzelor
Comparație între dependența
potențială și dependența actuală
și timp folosit pentru a le atinge

Persoana nu mai necesită îngrijiri Externare

Figura 4. Procesul de îngrijire

45
 CAPITOLUL IV

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTULUI CU HEPATITĂ CRONICĂ

Cazul nr.1

Interviu

Pacientul I.V. în vârstă de 42 de ani,s­a prezentat pe data de 14.06.2016 la Spitalul

Județean Târgu Jiu,pe secția Medicală,prezentând următoarele simptome:transpirații abundente și
reci,anorexie,grețuri și vărsături,durere în hipocondrul drept.

Diagnostic la internare: Hepatită cronică.

Diagnostic secundar: În 1995 polinevrită cronică.

Examen obiectiv:stare generală de nutriție și de conștiență bună,facies normal colorat,tegumente

și mucoase normal colorate,țesut conjunctiv­adipos,sistem muscular integru.

Aparat digestiv:abdomen tare la palpare,mobil,cu mișcări respiratorii greoaie,dureros la palpare

în hipocondrul drept,tranzit intestinal normal.

Aparat cardio-vascular:
R=20 r./min.
P=80p./min.
TA=150/90mmHg
T=37,8ᴼC
Data internării :14.06.2016.
Semne particulare:Î=1,70cm;G=60Kg;Gr.sang.AII Rh pozitiv.
Pacientul este dependent de următoarele nevoi fundamentale:
1).Anxietate din cauza necunoașterii prognosticului bolii,manifestată prin
agitație,neliniște,teamă.

46
2).Alterarea somnului cauzat de durerile abdominale și în hipocondrul drept,manifestat prin
insomnie,treziri nocturne frecvente,agitație.
3).Deshidratare din cauza vărsăturilor manifestate prin tegumente uscate,palide,scădere în
greutate,anorexie.
4).Dezechilibru nutrițional cauzat de grețuri și vărsături manifestat prin inapetență,anorexie.
5).Tranzit intestinal modificat datorită alimentației neadecvate manifestată prin constipație.
6).Potențial de complicații datorită nerespectării regimului de viață impus deboală.

47
 PLAN DE ÎNGRIJIRE LA PACIENTUL CU HEPATITĂ CRONICĂ

Data Diagnostic de Nursing Obiective Intervenții autonome și delegate Evaluare

14.06.2016 Anxietate din cauza Combaterea -se asigură condiții optime de spitalizare Se menține starea
necunoașterii anxietății prin
(un salon curat,aerisit, de anxietate,
prognosticului bolii, asigurarea cu o temperatură de 18-20ᴼC). pacientul este
manifestată prin agitație , confortului psihic -liniștesc pacientul,făcând psihoterapie. neliniștit,agitat.
neliniște , teamă. și fizic și
-asigur repaus psihic și fizic pacientului.
informarea -am măsurat funcțiile vitale și vegetative și TA=160\ 80 mmHg
pacientului le-am notat în foaia de temperatură.
cu P=65 b.\ min.
date despre-pentru măsurarea TA pregătesc: R=20 r.\ min.
evoluția bolii. tensiometrul cu manometrul, T=37ᴼC.
stetoscopul,tampoane de vată,alcool sanitar
Măsurarea pentru dezinfectarea olivelor și a
funcțiilor vitale membranei stetoscopului ,foaie de
și vegetative. temperatură,pix cu pastă albastră.
-pregătesc pacientul psihic și
fizic,asigurându-i un repaus fizic de 15
minute.
-ma spăl pe mâini cu apă curentă şi săpun.
-aplic manșeta pneumatică în treimea
inferioară a brațului,palpez
pulsul arterei humerale și plic
membrana stetoscopului ,închid
ventilul ,introduc aer în manșetă
cu para de cauciuc,apoi decomprim ușor
până aud primul zgomot, urmăresc și acul
cadranului ,care ne arată TA maximă sau
sistolică,o memorez și decomprim în
continuare până dispare ultimul zgomot
pulsatil,
care corespunde cu TA minimă sau
48
 diastolică,pe care o memorez de
asemenea.
-desfac manșeta și acord pacientului o
poziție comodă și reorganizez locul de
muncă.
-notez în foaia de temperatură cu pixul
albastru,valorile obținute.
-la indicația medicului administrez
perfuzie cu soluție de glucoză 5%-
250 ml,aspatofort 1f,LIV 52-2 cp\zi,
silimarină 2cp\zi.
Alterarea somnului cauzat Pacientul să -aerisesc camera și asigur o temperatură În urma
de durerile beneficieze de corespunzătoare intervențiilor
abdominale și în un somn (18-20ᴼC). durerea s-a
hipocondrul drept , odihnitor atât -înlătur stimulii interni auditivi și vizuali diminuat ,însă
manifestat prin cantitativ cât și ,ce ar putea perturba somnul pacientului. pacientul prezintă
insomnie,treziri nocturne calitativ. -învăt pacientul tehnici de relaxare, insomnie.
frecvente, exerciții respiratorii (gimnastică
agitație. respiratorie ) înainte de culcare.
Combaterea -la indicația medicului,am Obiectiv
durerilor. administratperfuzie cu soluție de G 5 %- nerealizat.
250 ml.
-tot la indicația medicului administrez
tranchilizante și somnifere (diazepam1
tb\zi,distonocalm 1 tb\zi).

15.06.2016 Deshidratare din cauza Pacientul să -supraveghez și măsor funțiile vitale P=76b.\min.
vărsăturilor manifestate fie echilibrat și vegetative,semnele deshidratării, R=19 r.\min.
prin hidro-electrolitic greutatea corpului și le notez în foaia de TA=130\75mmHg
tegumente și temperatură. T=37ᴼC
uscate,palide,scădere acido-bazic. -efectuez bilanțul hidric,urmărind ingesta și G=70 Kg
în greutate,anorexie. excreta pe 24 ore. Ingesta=500 ml

49
 ­pregătesc materiale necesare:trusa Excreta=350 ml
Monitorizarea pentru perfuzat (perfuzor)sterilă,
funcțiilor vitale soluția de perfuzat (la temperatura
și vegetative. corpului),garou,tăviță renală,mănuși
sterile,tampoane de vată,pernuța,
mușama și aleza,stativ.
-pregătesc pacientul psihic informându-l
asupra tehnicii îl trimit
la baie să-și golească vezica urinară,având
în vedere că va sta o
perioadă mai îndelungată la pat.
-fizic:îi dau o poziție de decubit dorsal ,cu
brațul în extensie și supinație .
-mă spăl pe mâini cu apă curentă și
săpun, îmbrac mănușile.
-se așează soluția de perfuzat pe stativ,se
îndepărtează tăblița metalică,se
dezinfectează dopul de
cauciuc al flaconului cu un tampon îmbibat
în alcool sanitar.
-se introduce trocarul filtru îndepărtându-se
teaca;se deschide
prestubul și se elimină aerul de pe
tubulatură,apoi se închide prestubul
și se trece la puncția venoasă.
-după care se deschide prestubul
pentru a permite scurgerea lichidului
în venă și se reglează numărul de
picături pe minut -60 pic.min.(la
indicația medicului).
-supraveghez în permanență pacientul și
viteza de scurgere a
soluției.

50
 -după terminarea perfuziei,dau o
poziție comodă pacientului și reorganizez
locul de muncă.
-la indicația medicului administrez
perfuzie cu glucoză 5 % -250 ml,
aspatofort 1 f\zi,LIV 52 -2 cp\zi,
silimarină 2 cp\zi.
Dezechilibru nutrițional Pacientul să -încurajez și susțin psihic si fizic pacientul Pacientul prezintă
cauzat de aibă o stare de în timpul vărsăturilor. tegumente
grețuri și varsături bine psihică și -îl așez în poziție șezând sau semișezând palide,scădere
manifestate prin fizică. (dacă este cazul îi în greutate.
inapetență,anorexie. Combaterea îndepărtez proteza dentară). G=67Kg
grețurilor și -cu mâna stângă,îi spijin fruntea, Obiectiv nerealizat.
vărsăturilor. iar cu mâna dreaptă îi susțin
tăvița renală sub bărbie.
-în cazul în care vărsătura se repetă,
îl servesc cu o altă tăviță renală curată,după
care o îndepărtez și îi
ofer un pahar cu apă pentru a-și
clăti gura,îi șterg gura cu un prosop,
apoi îi dau o poziție comodă și îl
supraveghez în continuare.
-vărsătura o notez in foaia de observație.
-la indicația medicului administrez
perfuzie cu soluție de NaCl 0,9%-
250ml ,1f metoclopramid 2 ml i.v.
16.06.2016 Tranzit intestinal Pacientul să fie -îi administrez mai multe lichide în Tranzit intestinal
modificat datorită capabil alimentație. ameliorat cu1-2
alimentației neadecvate să-și regleze -elimin din alimentație,alimentele care duc scaune pe zi.
manifestată prin tranzit intestinal. la constipație.
constipație. -urmăresc scaunul și notez în foaia
de observație.
-la indicația medicului,administrez

51
supozitoare cu glicerină și laxative.
-tot la indicația medicului efectuez
clismă evacuatoare.
-pentru clisma evacuatoare simple
pregătesc:mănuși sterile,trusa cu canule
rectale,substanță lubrifiantă
(vaselină),casoleta cu comprese
sterile,stativ pentru irigator,irigator şi tubul
de cauciuc,care are o lungime de la 1,5până
la 2 m apă caldă între 35-37ᴼC
(aproximativ 500-1000 ml pentru
adulți),săpun aproximativ o linguriță rasă
la 1 l apă,
medicamente sau soluții medicamentoase
în cantități și
concentrație la indicația medicului,
tăviță renală,bazinet,mușama și
aleză,paravan.
-pregătesc pacientul psihic și îi explic
necesitatea tehnicii,fizic,se izolează patul
cu paravan și se protejează cumușama și
aleză,se așează pacientulîn funcție de starea
generală,fie îndecubit dorsal cu membrele
inferioare ușor flectate,fie în decubitlateral
stâng cu membrul inferiorstâng întins și
dreptul flectat.
-se introduce bazinetul sub
regiunea sacrală și se acoperă
pacientul.
-mă spăl pe mâini cu apă curentă și
săpun,îmbrac mănușile.
-se fixează canula la tubul irigatoruluiși se
închide robinetul.

52
-se verifică temperatura apei sau a
soluțiilor medicamentoase,se umple
irigatorul,se evacuează aerul și prima
coloană de apă,se lubrifiază canula cu o
compresă sterilă,se fixează
irigatorul pe stativ.
-cu ajutorul a două comprese sterile
se îndepărtează fesele pacientului
cu mâna stângă,iar cu mâna dreaptă,
se introduce canula prin anus în rect
înainte în direcția vezicii urinare,prin
mișcări de rotație,până ce se învinge
rezistența sfincterului rectal
(canula se introduce 10-12 cm).
-se deschide robinetul și se reglează
viteza de scurgere a apei din irigator,
prin ridicarea irigatorului la apoximativ 50
cm deasupra patului
pacientului.
-în cazul în care apar dureri sau crampe
intestinale,se oprește
curentul de apă pentru câteva minute până
ce se linișteștemusculatura colonului și
apoi se reia.
-pacientul este rugat să respire adânc,să-și
relexeze musculatura
abdominală și să rețină soluția timp
de 10-15 minute.
-se închide robinetul,înainte ca nivelul
apei,să se apropie de nivelul
tubului de scurgere.
-se îndepărtează canula și se așează în
tăvița renală.

53
 -pacientul este adus în poziție de
decubit dorsal pentru a ușura
pătruderea apei,la o adâncime mai mare.
-se captează scaunul la pat sau toaletă în
funcție de starea de sănătate a pacientului.
-se efectuează toaleta regiunii anale,
se dă o poziție comodă pacientului, se
deschid ferestrele pentru aerisire
și reorganizez locul de muncă.
Potențial de complicații Prevenirea -am inf. pac.despre complicațiile care pot Pacientul se
datorită complicațiilor apărea,dacănu respectă regimul alimentar. externează cu
nerespectării regimului de prin respectarea -am educat pac.să respecte noul mod de o stare generală
viață regimului viață,impus de boală,să renunțe la ameliorată.
impus de boală. alimentar. alcool,tutun și cafea.
­să respecte cu strictețe trat.med.și să se
prezinte la control periodic.

54
Epicriza

Pacientul I.V. în vârstă de 42 de ani,se prezintă la S.J.Târgu Jiu, în data de

14.06.2016,acuzând:stări de agitație,anorexie,transpirații abundente și reci,durere în hipocondrul
drept,cefalee.
Este internat pentru investigații și tratament pe secția Medicală.
În urma tratamentului medicamentos și a îngrijirilor acordate se externează în stare
ameliorată îndata de 17.06.2016 cu următoarele recomandări:
-regim alimentar precizat verbal;
­va evita tutunul și alcoolul;
-evitarea eforturilor fizice;
-respectarea tratamentului prescris de medic;
­va urma dieta recomandată;
­să revină la control după trei luni sau de urgență în caz de complicații.

55
Cazul nr.2

Interviu

Pacientul C.E.în vârstă de 50 de ani,s­a prezentat pe data de 18.06.2017 la Spitalul Județean

Târgu Jiu,pe secțiaMedicală,prezentând următoarele simptome:grețuri și vărsături,anorexie,stări
de agitație,cefalee,transpirațiiabundente și reci,durere în hipocondrul drept.
Diagnostic la internare:Hepatită cronică.
Diagnostic secundar:În 1995 polinevrită cronică și în 1990 se constată o hepatomegalie.
Examen obiectiv:stare generală de nutriție și de conștiență bună,facies normal colorat,tegumente
și mucoasenormal colorate,țesut conjunctiv­adipos,sistem muscular integru.
Aparat digestiv:abdomen tare la palpare,mobil,cu mișcări respiratorii greoaie,dureros la palpare
înhipocondrul drept,tranzit intestinal normal.
Aparat cardio-vascular:
R=20r./min.
P=80p./min.
TA=150/90mmHg
T=37,8ᴼC.

Data internării:18.06.2017
Semne particulare:Î=1,75cm;G=60 Kg;Gr.sang.AB IV Rh pozitiv.
Pacientul este dependent de următoarele nevoi fundamentale:
1).Riscul alterării tegumentelor din cauza lipsei de autonomie manifestate prin posibile
modificări locale ale tegumentelor,apariția escarelor.
2).Alterarea nevoii de a dormi și a se odihni,din cauza durerii sau anxietății,manifestate prin ore
insuficientede somn,ațipiri,treziri frecvente.
3).Alterarea nevoii de a­și menține temperatura corpului în limitele normale datorită procesului
inflamator manifestat prin frisoane,febră,tegumente umede.
4).Alimentație inadecvată prin deficit din cauza aportului insuficient manifestat
prin:slăbiciune,oboseală,vărsături,anorexie,greață.

56
5).Alterarea nevoii de a respira și a avea o bună circulație,din cauza durerii manifestate prin
dispnee,hipertensiune,extremități reci.
6).Alterarea stării generale datorită cefaleei,durerii în hipocondrul drept,manifestate prin
modificareaconstantelor biologice.
7).Potențial de complicații datorită nerespectării regimului de viață impus de boală.

57
PLAN DE ÎNGRIJIRE LA PACIENTUL CU HEPATITĂ CRONICĂ

Data Diagnostic de Nursing Obiective Intervenții autonome și delegate Evaluare

18.06.2017 Riscul alterării tegumentelor din Pacientul să ­asigur pacientului condiții optime Pacientul prezintă
cauza lipsei de autonomie prezinte de spitalizare(un salon curat ,aerisit tegumente
manifestate prin tegumente cu o temperatură de integre,curate.
posibile modificări locale ale curate,integre. 18-20ᴼC,lenjeria de pat și de corp
tegumentelor,apariția escarelor. curate,bine întinse,pentru a prevenii
apariția escarelor).
Prevenirea ­îndepărtez resturile alimentare din
escarelor. pat (obiecte,nasturi).
­urmăresc regiunile predispuse la
escare și le fricționez cu alcool
mentolat sau pudră de talc
pentrureactivarea circulației
sangvine sau cu diferite ungvente
(dermazin).
­în cazul apariției escarelor,la
nivelul coatelor sau a
călcâielor,folosesc colaci de vată,iar
la nivelul regiunii sacrale,folosesc
colaci de cauciuc înveliți într­o
bucată de pânză.
-mobilizez pacientul precoce
conform prescripției medicului.
­la început execut mișcări pasive
ale membrelor superioare și
inferioare.
Alterarea nevoii de a dormi și a se Pacientul să ­aerisesc camera și asigur o În urma
odihni beneficieze de temperatură corespunzătoare intervențiilor,
din cauza durerii sau un somn odihnitor (18-20ᴼC). durerea s-a
anxietății manifestate prin ore atât cantitativ cât ­înlătur stimulii interni auditivi și diminuat,însă
insuficiente de somn,ațipiri,treziri și calitativ. vizuali,ce ar putea perturba somnul pacientul

58
 frecvente. pacientului; prezintă insomnie.
­învăț pacientul tehnici de
Combaterea relaxare,exerciții respiratorii Obiectiv
durerilor. (gimnastică respiratorie)înainte de Nerealizat.
culcare.
­la indicația medicului,
aministrezperfuzie cu soluție de G
5%-250 ml;somnifere (Diazepam 1
tb./zi) și
tranchilizante (Distonocalm 1 tb./zi).
19.06.2017 Alterarea nevoii de a­și Pacientul să fie ­evit formarea curenților de aer din În urma
menține temperatura capabil să­și salon. intervențiilor,
corpului în limitele normale datorită mențină ­urmăresc și notez funcțiile vitale,în pacientul reușește
procesului inflamator manifestat temperatura special Tᴼ;P;R;TA. să­și mențină
prin frisoane, corpului în ­pregătesc materiale necesare temperatura
febră,tegumente umede. limite normale pentrumăsurarea temperaturii în corpului în
(36-37ᴼC). axila pacientului. limite normale.
­pregătesc psihic și fizic pacientul.
­se scoate termometrul din soluția
dezinfectantă,se șterge,se T=37ᴼC.
verificădacă mercurul este coborât P=80 p./min.
în rezervor,în cazul în care R=18 r./min.
mercurulnu este coborât,se scutură. TA=130/75 mmHg.
­se șterge bine axila pacientului
cuprosopul individual,după care se
introduce vârful
termometruluiîngroapa
axilară,rugăm pacientul să
mențină brațul lipit de torace și
antebrațul flectat pe torace.
­termometrul se menține timp de10
minute,după care se scoate,se citește
și se reține valoarea.

59
 ­acordăm îngrijiri ulterioare
pacientului și reorganizăm locul
de muncă.
­notăm valoarea obținută în foaia
detemperatură cu pix de culoare
albastru.
­termometrul se spală cu apă și
săpun.
­administrez la indicația medicului
perf. cu G 5%-250 ml;aspatofort
1f/zi;LIV 52-2 cp/zi;silimarină 2
cp./zi.
Alimentație inadecvată prin Pacientul să fie -ajut pacientul,în timpul Pacientul prezintă o
deficitdin cauza aportuluiinsuficient echilibrat vărsăturilor,protejez lenjeria de ușoară stare
manifestatprin:slăbiciune,oboseală, hidroelectrolitic patcu mușama și aleză,îi ofer tăvița de bine și nu
vărsături,anorexie,greață. și nutrițional. renală. mai prezintă
­se face bilanțul hidric între ingestă vărsături.
și excretă pe 24 ore.
Combaterea ­institui un regim fără grăsimi și Ingesta=500 ml
grețurilor și alimente greu digerabile,un Excreta=300 ml
vărsăturilor. regimhiposodat.
­îi interzis consumul de alcool și
tutun.
­la indicația medicului
administrezperfuzie cu soluție NaCl
0,9 %­250ml și 1 f ­2 ml
metoclopramid iv.
20.06.2017 Alterarea nevoii de a respira și a Pacientul să ­măsor funcțiile vitale și vegetative. R=17 r./min.
avea o bună prezinte căi ­asigur repaus psihic și fizic T=37ᴼC.
circulație din cauza durerii respiratorii pacientului (capul mai jos decât TA=150/90
manifestată prin permeabile și o restul corpului pentru mmHg.
dispnee,hipertensiune, circulație normală. favorizarearespirației și menținerea P=80 p./min.
extremități reci. uneicirculații cerebrale adecvate).

60
 ­pregătesc sursa de Oxigen, Pacientul respiră
dezobstruez căile respiratorii, normal
măsor lungimea sondei de la nas fără ajutorul
latragus,până în faringe,pe cavitatea sursei de Oxigen.
nazală și o fixez cu leucoplast.
­la indicația medicului administrez
Oxigen,5­6l /min.,cu intermitență
șiumidificat pentru a nu usca și
iritamucoasa căilor respiratorii.
­încălzesc pacientul la extremitățicu
o pernă electrică,termofoare,
sticle cu apă caldă.
­administrez la indicația
mediculuiperfuzie cu G 5 %-250
m;aspatofort1 f/zi;LIV 52-2
cp./zi;silimarină2 cp./zi.
Alterarea stării generale Prevenirea -asigur pacientului repaus psihic RBC=3,67mil./mmᶟ
datorită cefaleei,durerii alterării și fizic. WBC=9000/mmᶟ
în hipocondrul drept, stării generale. ­am pregătit materiale necesare,am HGB=11,1 g/dL
manifestate prin modificarea recoltat sânge pentru următoarele HCT=33,4%
constantelor biologice. probe:HLG, PLT=330/mmᶟ
HCT,Glicemie,VSH,TGO,TGP, Limf.=25,3%
Fibrinogen,timpul Quick,urină Mono=8,3%
pentru examenul sumar de urină. Neutr.=65,4%
Recoltarea ­sîngele îl recoltez prin puncție Eo=0,8%
probelor de venoasă,îmi pregătesc materialele Baso=0,2%
sânge și urină necesare:mănuși TGO=26U/L
pentru examene sterile,holder,tampoane de vată, TGP=29U/L
de laborator. garou,alcool sanitar,tăviță Glucoza=95 mg/dL
renală,vacum tainere cu dop Uree=18 mg/dL
mov pentru examene hematologice Bilirubină=0,58/dL
HLG și HCT,cu dop negru pentru Creat.=0,9 mg
VSH,dop roșu Fibrinogen=300 u

61
 pentru examene biochimice,iar VSH=7mm/1 oră
cu dop albastru pentru timpul
Quick și dozarea Fibrinogenului. Sumar urină:
­anunț pacientul și îi explic pigmenți biliari=
necesitatea tehnicii. absenți.
-asigur o poziție comodă cu brațul glucoză=absent.
sprijinit,pe o pernuță albumină=absentă.
de spătarul scaunului.
­mă spăl pe mâini cu apă curentă și
săpun,îmbrac mănușile.
-aplic garoul la 7-8 cm deasupra
locului de puncționat,rog pacientul
să strângă pumnul pentru ca venele
să devină
turgescente.
­cu tamponul de vată în mâna
stângă,aseptizez locul de puncționat
pe o suprafață cât mai mare,fixez
vena la 4-5 cm
sub locul de puncționat,
exercitând o ușoară compresiune și
tracțiuneîn jos,deoarece vena este
rotundă și ˶fugeˮ,iar cu holderulîn
mâna dreaptă cu bizoul acului
îndreptat în sus,perforez ușor oblic
tegumentul până întâlnesc
o rezistență elastică a peretelui
venos,înving acea rezistență
elastică și pătrund cu acul 1­2 cm în
lumenul venei.Introduc
vacuetele în holder,începând
cu cea cu dop roșu,apoi cu dop
mov,imediat ce am introdus vacueta

62
 cu dop negru,desfac
garoul,deoarece se distrug
hematiile.
­după ce am recoltat sânge
retrag acul,printr­o mișcare
rapidă și cu un tampon de vată
îmbibat în alcool sanitar,
efectuez hemostaza 1-3 min.
sfătuind pacientul să nu flecteze
antebrațul pe braț.
­asigur o poziție comodă
pacientului.
-probele recoltate,le
etichetez,completez buletinul
de analize și le trimit la
laborator,și reorganizez locul
de muncă.
­administrez la indicația medicului
perfuzie cu G 5 %-250 ml;
­tot la indicația medicului
administrăm aspatofort 1f/zi;
LIV 52­2 cp./zi;silimarină 2 cp./zi.
Potențial de complicații Prevenirea -am informat pacientul despre
datorită nerespectării complicațiilor complicațiile care pot apărea, Pacientul se
regimului de viață impus prin respectarea dacă nu respectă regimul externează cu
de boală. regimului alimentar. o stare generală
alimentar. ­am educat pacientul,să respecte ameliorată.
noul mod de viață
impus de boală,să renunțe la
alcool,tutun,cafea.
Evitarea factorilor ­să respecte cu strictețe
care tratamentul medicamentos și
pot agrava boala. să se prezinte la controalele

63
 periodice.

64
Epicriza

Pacientul C.E. în vârstă de 50 de ani,se prezintă la S.J.Târgu Jiu,în data de

18.06.2017,acuzând:grețuriși vărsături,anorexie,stări de agitație,cefalee,transpirații abundente și
reci,durere în hipocondrul drept.
Este internat pentru investigații și tratament pe secția Medicală.
În urma tratamentului medicamentos și a îngrijirilor acordate se externează în stare ameliorată în
data de 21.06.2017 cu următoarele recomandări:
- regim alimentar precizat verbal;
- va evita tutunul și alcoolul,
-evitarea eforturilor fizice;
-respectarea tratamentului prescris de medic;
- va urma dieta recomandată;
- să revină la control după trei luni sau de urgență în caz de complicații.

65
Cazul nr.3

Interviu

Pacientul E.M. în vârstă de 55 de ani,s­a prezentat pe data de 23.06.2018 la Spitalul Județean

Târgu Jiu, pe secția Medicală, prezentând următoarele simptome:stări de
agitație,anorexie,cefalee,transpirații abundente și reci,grețuri,vărsături,dispepsie,durere în
hipocondrul drept,febră.
Diagnostic la internare: Hepatită cronică.
Diagnostic secundar: În 1995 se constată o hepatomegalie,și în 2000 se constată un icter.
Aparat digestiv:abdomen tare la palpare,mobil,cu mișcări respiratorii greoaie,dureros la palpareîn
hipocondrul drept,tranzit intestinal normal.
Aparat cardio-vascular:
R=19 r./min.
P=76 p./min.
TA=150/80 mmHg
T=37,9ᴼC.
Data internării:23.06.2018
Semne particulare:Î=1,80 cm;G=80 Kg;Gr.sang.AII Rh pozitiv.

Pacientul este dependent de urmăoarele nevoi fundamentale:

1).Anxietate din cauza necunoașterii prognosticului bolii,manifestată prin
teamă,neliniște,agitație.
2).Alterarea nevoii de a dormi și a se odihni din cauza insuficienței hepatice,manifestată prin
insomnie,treziri nocturne frecvente,prurit cutanat.
3).Alimentație inadecvată prin deficit din cauza sindromului icteric,manifestat prin
greață,vărsături,anorexie,dispepsie.
4).Deficit de îngrijire e tegumentelor și mucoaselor din cauza lipsei de autonomie în
îngrijire,manifestată prin carență de igienă.
5).Scăderea imunității organismului din cauza hepatitei cronice,manifestată prin risc crescut la
infecții și alte complicații.
6).Potențial de complicații datorită nerespectării regimului de viață impus de boală.

66
PLAN DE ÎNGRIJIRE LA PACIENTUL CU HEPATITĂ CRONICĂ

Data Diagnostic de Nursing Obietive Intervenții autonome și delegate Evaluare

23.06.2018 Anxietate din cauza Combaterea ­se asigură condiții optime de spitalizare Se menține
necunoașterii anxietății prin (un salon curat,aerisit,cu o temperatură de starea de
prognosticului bolii, asigurarea 18-20ᴼC). anxietate,
manifestată prin confortului ­asigur pacientului repaus psihic și fizic. pacientul
teamă,agitație, psihic și fizic,și
­liniștesc pacientul,făcând psihoterapie. este agitat,
neliniște. informarea ­am măsurat funcțiile vitale și le­am notatîn foaia neliniștit.
pacientului de temperatură.
cu date despre ­pentru măsurarea respirației pregătesc:
evoluția bolii. ceas cu secundar,foaie de temperatură,
pix cu pastă albastră sau verde. TA=150/90
­pregătesc pacientul fizic,vom așeza mmHg
pacientul în decubit dorsal. P=68p./min.
­mă spăl pe mâini cu apă curentă și săpun,apoi se R=19 r./min.
aplică fața palmară pe torace și senumără timp de T=37,9ᴼC.
un minut,ori de câte orise ridică cutia toracică.
­acord pacientului o poziție comodă și
reorganizez locul de muncă.
­notez în foaia de temperatură cu pixul albastru sau
verde,valorile obținute.
­la indicația medicului administrez perfuzie cu
soluție de G 5 %­250 ml;
aspatofort 1 f/zi;LIV 52­2 cp./zi;silimarină2 cp./zi.
Alterarea nevoii de a Pacientul să ­aerisesc camera și asigur o temperatură Pacientul
dormi și a se odihnii beneficieze de corespunzătoare (18­20ᴼC). prezintă
din cauza insuficienței un somn odihnitor ­înlătur stimulii interni auditivi și vizuali,ce ar încă insomnie.
hepatice manifestată atât putea perturba somnul pacientului.
prin insomnie,treziri cantitativ cât și ­învăț pacientul tehnici de relaxare,
nocturne frecvente, calitativ. exerciții respiratorii înainte de culcare. Obiectiv
prurit cutanat. ­la indicația medicului,administrez perfuzie cu nerealizat.
soluție de G 5 %­250 ml;

67

24.06.2018 Alimentație inadecvată
prin deficit
din cauza sindromului
icteric, manifestat prin
greață,vărsături,
anorexie,dispepsie.
Deficit de îngrijire a
tegumentelor și
mucoaselor din
cauza lipsei de
autonomie,în îngrijire,
manifestată prin carență de
igienă.
tranchilizante și somnifere (Diazepam
1 tb./zi;Distonocalm 1 tb./zi).
Pacientul să fie ­încurajez și susțin psihic și fizic pacientulîn timpul Pacientul
echilibrat vărsăturilor. prezintă o
hidroelectrolitic ­îl așez în poziție șezând sau semișezând ușoară stare
și nutrițional. (dacă este cazul îi îndepărtez proteza de bine și nu
dentară). mai prezintă
Combaterea ­cu mâna stângă,îi sprijin fruntea,iar cu vărsături.
grețurilor și mâna dreaptă îi susțin tăvița renală sub
vărsăturilor. bărbie.
­în cazul în care vărsătura se repetă,îl Ingesta=500ml
servesc cu o altă tăviță renală curată, Excreta=350ml
după care o îndepărtez și îi ofer un pahar
cu apă pentru a­și clăti gura,îi șterg gura
cu un prosop,apoi îi dau o poziție comodă și îl
supraveghez în continuare.
­vărsătura o notez în F.O.
­se face bilanțul hidric între ingestă și
excretă pe 24 de ore.
­institui un regim fără grăsimi și alimente
greu digerabile,un regim hiposodat.
­la indicația medicului administrez
perfuzie cu soluție de NaCl 0,9%­250 ml;1 f­2 ml
iv.
Pacientul să ­ajut pacientul să î­și efectueze toaleta Pacientul
prezinte pe regiuni. prezintă
tegumente și ­schimb lenjeria de pat și de corp. tegumente și
mucoase curate, ­asigur o lenjerie curată și bine întinsă mucoase
integre. pentru a preveni apariția escarelor. curate,integre.
­îndepărtez resturile alimentare din pat
(obiecte,nasturi).
Prevenirea ­urmăresc regiunile predispuse la
escarelor. escare și le fricționez cu alcool mentolat
68
 sau pudră de talc pentru reactivarea
circulației sangvine.
­în cazul apariției escarelor la nivelul
coatelor sau a călcâielor,folosesc
colaci de vată,iar la nivelul regiunii
sacrale,folosesc colaci de cauciuc înveliți
într­o bucată de pânză.
-mobilizez pacientul precoce conform
prescripției medicului.
­la început execut mișcări pasive ale
membrelor superioare și inferioare.

25.06.2018 Scăderea imunității Prevenirea ­asigur pacientului condiții optime de Pacientul să

organismului din cauza complicațiilor. spitalizare (un salon curat,aerisit cu o respecte
hepatitei temperatură de 18-20ᴼC,lenjeria de pat tratamentul
cronice,manifestată și de corp curate,bine întinse,pentru a igieno-dietetic
prin risc crescut la preveni apariția escarelor). și
infecții și alte ­institui un regim alimentar fără grăsimi medicamentos.
complicații. și alimente greu digerabile;
-un regim hiposodat;
-respectarea igienei; Ingesta=500ml
­respectarea odihnei care ajută organismul pentru Excreta=300ml
cruțarea ficatului.
­evitarea inflamațiilor virale sau
microbiene. R=20 r./min.
­se face bilanțul hidric între ingestă și P=80 p./min.
excretă pe 24 de ore. TA=140/80
­am măsurat funcțiile vitale și mmHg.
vegetative și le­am notat în foaia de T=37ᴼC.
temperatură. Pacientul
­la indicația medicului administrez nu mai
perfuzie cu NaCl 0,9%-250 ml; prezintă
aspatofort 1 f/zi;LIV 52-2 cp./zi; complicații.

69
 silimarină 2 cp./zi.
Potențial de Prevenirea -am informat pacientul despre Pacientul se
complicații datorită complicațiilor complicațiile care pot apărea,dacă nu externează cu
nerespectării prin respectarea respectă regimul alimentar. o stare generală
regimului de viață regimului ­am educat pacientul,să respecte noul ameliorată.
impus de boală. alimentar. mod de viață impus de boală.
­să renunțe la alcool,tutun,cafea.
­să respecte cu strictețe tratamentul
medicamentos și să se prezinte la
controalele periodice.

70
Epicriza

Pacientul E.M. în vârstă de 55 de ani,se prezintă la S.J. Târgu Jiu, în data de

23.06.2018,acuzănd:stări de agitație,anorexie,cefalee,transpirații abundente și reci,grețuri și
vărsături,dispepsie,febră,durere în hipocondrul drept.
Este internat pentru investigații și tratament pe secția Medicală.
În urma tratamentului medicamentos și a îngrijirilor acordate se externează în stare
amelioratăîn data de 26.06.2018 cu următoarele recomandări:
- regim alimentar precizat verbal;
- va evita tutunul și alcoolul;
- evitarea eforturilor fizice;
-respectarea tratamentului prescris de medic;
-va urma dieta recomandată;
- să revină la control după trei luni sau de urgență în caz de complicații.

71
 FIŞĂ TEHNOLOGICĂ

TEHNICA EFECTUĂRII PERFUZIEI

Definiţie: Este o metodă de introducere a soluţiilor medicamentoase pe cale intravenoasă,

picătură cu picătură ,pentru echilibrarea hidroionică şi volemică a organismului.

Scop: -: -hidratarea şi mineralizarea organismului;

-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit;

-depurativ ,diluând şi favorizând execuţia din organism a produşilor toxici;

-completarea proteinelor sau a altor componente sanguine;

-alimentaţie pe cale parenterală.

Perfuzia se practică fie cu ajutorul acului de puncţie ,fie prin intermediul branulei ,canula fiind
fixată pe loc câteva zile.

ETAPE DE EXECUŢIE TIMPI DE EXECUŢIE

1.Pregătirea materialelor necesare 1.1 Pe o măsuţă acoperită de un câmp steril am

pregătit următoarele materiale necesare:
- mănuşi sterile
-trusa pentru perfuzat (perfuzor)
-tampoane de vată
-alcool sanitar(substanţă dezinfectantă)
- tăviţă renală,
-garou
-pernuţă
- muşama şi aleză
-leucoplast,
-soluţia de perfuzat(la temperatura corpului)
-stativ

1.2.Se transportă măsuţa lângă patul pacientului.

2.Pregătirea pacientului 2.1.Pregătirea psihică
-se anunţă bolnavul ,explicându-i importanţa şi
necesitatea tehnicii

72

3.Efectuarea tehnicii propriu-zise
4.Acordarea îngrijirilor ulterioare
5.Reorganizarea locului de muncă
73
-pacientul va fi trimis la baie să-şi golească vezica
urinară ,iar în cazul celor imobilizaţi la pat li se vor
institui sondajul vezical,deoarece va sta la pat o
perioadă mai îndelungată.
2.2Pregătirea fizică
-se aşează pacientul în pat în decubit dorsal ,sau
semişezând dacă pacientul prezintă astm bronşic.
-sub braţ se aşează pernuţa ,iar patul va fi protejat
cu muşama şi aleză.
3.1.Respectarea măsurilor de asepsie(spălarea pe
mâini cu apă curentă şi săpun şi îmbrăcarea
mănuşilor).
3.2. Se îndepartează tabliţa metalică de pe flacon.
3.3.Se dezinfectează dopul de cauciuc cu un
tampon de vată îmbibat în alcool sanitar,se fixează
pe stativ soluţia de perfuzat.
3.4.Se introduce trocarul filtru,îndepărtându-se
teaca.
3.5.Se deschide prestubul şi se elimină aerul de pe
tubulatură.
3.6.Se închide prestubul şi se trece la efectuarea
puncţiei venoase.
3.7.Se deschide prestubul ,pentru a permite
scurgerea lichidului în venă şi se regleazăviteza de
scurgere la 60 de picături pe minut,sau în funcţie
de necesităţi,la indicaţia medicului.
3.8.Se fixează cu leucoplast amboul acului şi
porţiunea tubului în vecinătatea acestuia de pielea
bolnavului.
3.9.Se supraveghează în permanent starea
bolnavului,modul de funcţionare al aparatului,
precum şi locul unde s-a introdus acul de puncţie.
3.10.Se pregăteşte (dacă este necesar)cel de al
doilea flacon cu substanţă medicamentoasă
,încălzindu-lla temperatura corpului.
4.1.Se aşează bolnavul confortabil în pat.
4.2.Se administreazăbolnavului lichide călduţe
(dacă este permis).
5.1.Se aruncă materialele folosite din tăviţa
renală(la cutia galbenă de plastic, înţepătoarele,iar
celelalte materiale la cutia galbenă de carton).
Accidentele şi incidentele perfuziei:

 Hiperhidratare prin perfuzie în exces,care la cardiaci poate determina edem

pulmonar acut,ce se poate manifesta prin cianoză,tuse
,expectoraţie,tahipnee,polipnee,creşterea TA,dispnee.
 Embolie gazoasă,prin pătrunderea aerului în curentul circulator ;se poate preveni
prin eliminarea aerului de pe tubulatură.
 Flebita şi necroza
 Instalarea perfuziei se face în condiţii de asepsie perfectă ,înlocuirea flaconului
sau întreruperea perfuziei se va face înainte ca aceasta să se golească complet
,pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi pentru a reţine câţiva
mililitri de soluţie pentru control în cazul în care se produc accidente (intoleranţă).

74
 BIBLIOGRAFIE

1.Borundel Corneliu, Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura All,
București, 2006.
2.Bruckner acad. Prof.dr.I., V. Rucan, Medicina interna- volumul II, ed. Medicala,
Bucuresti 1980.
3.Chiru Florian, Ingrijirea omului sanatos si a omului bolnav, Ed. CISON; Bucuresti
2001.
4. Ifrim dr. Mircea si prof. Dr. Gh. Niculescu, Compendiu de anatomie, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 1988.
5.Maximilian prof. Dr. Doc. V.V., Actualitati in medicina interna, Ed.Medicala,
Bucuresti 1988.
6. Mincu prof. Dr. I, Manulalul de dietetica pentru cadrele medii sanitare, Bucuresti
1973.
7.Mogos conf. Dr. Gh., Hepatita cronica, Ed. Sport, Turism, Bucuresti 1984
8.Niculescu Dr.Cezar TH, Anatomia și fiziologia omului, ˶Editura didactică și
Pedagogicăˮ ,București 1983.
9.Titircă Lucreţia, Ghid de nursing Editura Viaţa Medicală Românească,Bucureşti 2007 .

75