Importanța conduitei etice în contextul științelor politice

Din totdeauna, oamenii au simțit nevoia organică de a descoperi și de a da un sens acțiunilor lor.
Faptul că o decizie are consecințe atât asupra unui individ, cât și asupra unei comunități, omul a fost
nevoit să „învețe” cărei acțiuni să-i dea curs. Un reper în acest sens este alternanța dintre „bine” și „rău”,
dintre „util” și „inutil”. Etica poate reprezenta, în acest context, o veritabilă „busolă”, după care omul să
se ghideze și să facă astfel cele mai bune alegeri pentru sine, dar și pentru comunitatea din care face parte.
Din punct de vedere etimologic, termenul de „etică” provine din limba greacă, unde „ethos”
înseamnă: primordial, obiceiuri, caracter. Din „ethos” a derivat cuvântul „ethicos” cu sensul „din sau
pentru morală”. În accepțiune modernă, etica este definită ca „știința care se ocupă cu studiul principiilor
morale, cu legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de clașă și cu rolul în viața socială;
totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau societăți”. (Dictionar
explicativ al limbii romane, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1984, p. 308.)

Fostul profesor de la prestigioasa universitate Sorbona și un cunoscut cercetător al raportului

dintre etic și politic, Raymond Polin, atribuie eticii statutul de „mediator” care definește și apreciază, în
termeni de bine și de rău, intențiile, actele și operele unui individ, atât în raport cu el însuși, cât și în
raport cu ceilalți indivizi. („Etică și politică”, editura Serey, Paris, 1968, p. 101)
Așadar, etica definește și apreciază în termeni de „bine” și „rău” intențiile și acțiunile unui
individ. Binele și răul sunt concepte care ierarhizează acțiunile individuale sau colective. Important de
precizat este că nu doar sentimentele și acțiunile oamenilor pot fi judecate din punct de vedere etic, ci și
alte activități, precum politica, pot și trebuie să fie observate și evaluate prin lentila eticii.
Cu toate acestea, există anumite persoane care pun la îndoială utilitatea eticii în politică, deoarece
ei pornesc de la premisa conform căreia majoritatea indivizilor cunosc care sunt principiile „bune” după
care trebuie să se ghideze în activitatea lor. Prin urmare, această temă nu ridică o dificultate teoretică, ci
mai degrabă una practică.
Într-o societate sănătoasă, sfera politică trebuie să conțină și dimensiunea responsabilității sociale,
întruct aceasta lucrează în folosul societății, având o obligație morală față de aceasta.
Profesorul universitar de științe politice, Vasile Boari, definește politica în „Etica Politică”, ca
fiind „gestionarea vieții colective”. Dacă politica supraveghează și „gestionează” viața societății, atunci
etica trebuie să fie o componentă nelipsită a acesteia, deoarece în lipsa acestui compas al moralității,
interesul societății ar putea să fie eludat de către decidenții politici.
Celebra enciclopedie Blackwell a gândirii politice, definește politica astfel: „Politica poate fi
definită pe scurt ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii și interese inițial diverente ajung
la decizii colective socotite îndeobște ca fiind obligatorii pentru respectivul grup și impuse ca o linie de
conduită comună. (editura Humanitas, p. 575)
Astfel, prin sintagma „etica politica” desemnăm acea parte a eticii care se referă la domeniul
politic, la viața politică. Este sensul pe care l-ar putea sugera expresia precum „etica vieții politice” sau
„etica domeniului politic” . (Vasile Boari)
Partea practică a eticii politice nu își propune sub nicio formă să chestioneze preocupările de
ordin teoretic sau filozofic. O țintă foarte importantă este tocmai identificarea și prezentarea paradigmelor
etico-politice, care sunt înțelese sub forma unor construcții de tip intelectual ce definesc o atitudine
fundamentală în problematica relației dintre morală și politică. Dar, pentru că politica este un domeniu
eminamente practic, sfera de interes a eticii politice este orientată mai degrabă către deontologie politică,
încercând să direcționeze acțiunea politică și comportamentul oamenilor politici. Studiul valorilor
politice, dar și a impactului pe care judecata (aprecierea) îl are în domeniul politicii reprezintă o parte
importantă al cercetărilor care vizează domeniul eticii politice. (Vasile Boari)
Pe scurt însă, etica, prin natura ei, vizează întreg domeniul politicului: domeniul vieții sociale
care este complex structurat, un segment prin care se manifestă umanul, dar și o ipostază a
comportamentului și acțiunilor umane. (Vasile Boari)
Același profesor, este de părere că lucrurile în domeniul eticii politice se pot clarifica doar în
urma unei abordări analitice, după identificarea și apoi analizarea pașilor concreți pe care cercetătorul
angajat în studiul eticii politice îi poate face efectiv pentru circumscirerea domeniului său de cercetare.
Acesta identifică patru pași:
1. Primul pas în demersul cercetătorului este stabilirea preocupărilor eticii politice. Preocupările
respective sunt împărțite fie în cadrul unor sisteme de gândire filozofică, fie în unele lucrări
de etică sau în politologie. Prin analogie, munca cercetptorului este asemănătoare cu munca
pe care o întreprinde o albină. După cum micuța insectă zboară din floare în floare pentru a
culege materia prima (polenul), așa și cercetătorul în cauză trebuie să identifice și să
decanteze preocupările asupra politicului ce au fost realizate din perspectiva eticii din surse și
zone diferite.
2. Pasul numărul doi este trierea materialului colectat și analizarea fiecărei contribuții care a fost
identificată după parcurgerea primului pas.
3. Al 3-lea pas presupune stabilirea unor metode de analiză și a unor paradigme etico-politice.
Prin extensie, paradigmele etico-politice ar putea fi definite drept construcții intelectuale ce
au exercitat o mare influență asupra eticii politice.
4. Al 3-lea pas presupune stabilirea unor metode de analiză și a unor paradigme etico-politice.
Prin extensie, paradigmele etico-politice ar putea fi definite drept construcții intelectuale ce
au exercitat o mare influență asupra eticii politice. De exemplu dezbaterile secolului XX
privind relația dintre politică și etică (gândirea secolului XX era mai puțin preocupată de
cpnstrucții ideatice, fiind mai degrabă aplecată către aspecte concrete, particulare, cum ar fi
problema corupției)
De-a lungul timpului, au existat însă și numeroase voci care s-au împotrivit existenței eticii în
politica. De exemplu Acheson (1965) și Korab-Karpowicz (2010), (la distanță de câteva decenii, semn că
această mentalitate este încă de actualitate) au sugerat că etica nu își are locul în sfera politică, deoarece
mediul politic este un mediu „dur” și „neprietenos”, unde indivizii și națiunile acestora caută să își
maximizeze puterea în interes propriu. Dacă ne dorim ca politicienii să fie eficienți în această lume (mai
ales în relațiile internaționale), ei nu pot fi limitați de reguli privind conduita etică. Extinderea eticii în
politică încorsetează puterea și dăunează intereselor națiunilor.
Cu toate acestea, onsecințele pe care lipsa eticii le produce în denaturarea statului au fost
identificate de către Daniela Tatiana Corodeanu în „Etica în administrația publică”: economicismul,
tentația puterii absolute și pierderea ordinii publice.
A. Economicismul
Acest factor înfățișează un tip de corupție care se dezvoltă atunci când virtutea care primează este cea
materială, atunci când se ține cont doar de factorii care pot fi calculați . Tendința răspândită de
„economicism” este una care ignoră valorile literale, culturale și artistice, care se văd situate pe locul
secund, în detrimentul celor economice. Pornind de la acest factor, Max Weber a identificat două tipuri de
politicieni:
- Politicienii care trăiesc pentru politică;
- Politicienii care trăiesc din politică.

B. Tentația puterii absolute

În situația în care puterea este concentrată în mâinile unui individ sau al unui partid, tentația
merge spre crearea unor condiții din care să derive viciul sau tentația puterii. Din această tendință a
izvorât proverbul „Puterea corupe; puterea absolută corupe în mod absolut”. Oamenii, atunci când se află
la putere, tind să profite de ea, inclusiv prin mijloace ilegale și încearcă, prin toate tertipurile, să rămânî la
putere. Corupția este un factor foarte important care contribuie la degradarea și sărăcirea unei țări. „Dacă
politica produce corupție, atunci ea duce și la sărăcie”.
C. Pierderea ordinii publice
Ordinea publică este un ansamblu de norme juridice care contribuie la funcționarea statului de
drept. Dispozițiile care au caracter de ordine publică și care vizează în mod special ordinea politică,
economică și socială, au un caracter imperativ și este exclus ca acestea să fiea anulate prin decizii
particulare. Ordinea politică se stabilește atunci când mai multe interese sociale devin reguli.
Lucrarea „Etica în administrația publică” enunță așadar câteva pericole iminente asupra societății.
Pericole care însă pot fi temperate sau chiar anulate printr-o conștiință civică bine conturată și, de
asemenea, printr-o conștientizare a importanței conduitei etice.
Problema decizională
În prezent, viața pe care o trăim se desfășoară după anumite standarde, de cele mai multe ori de
ordin mercantil. Prin urmare, în fuga după obținerea profitului și îndeplinirea obiectivelor proprii,
decidenții politici pierd din vedere respectarea conduitei etice care poate să fie, uneori, un impediment.
Cu toate acestea, o societate sănătoasă și prosperă are un set de norme etice bine stabilite pe care le
respectă cât mai mult posibil. Chiar și așa, în lumea contemporanp apar inevitabil astfel de derapaje, fie
din rea intenție, fie din nepăsare, care afectează cetățenii, a căror percepție despre clasa politică se poate
schimba.
Scopul cercetării
Scopul acestei cercetări cantitative este acela de a identifica atitudinea oamenilor față de abaterile
etice ale clasei politice.
Obiectivele cercetării
a) Identificarea opiniei respondenților cu privire la acțiunile neetice ale politicienilor;
b) Determinarea atitudinii respondenților față de intenția de vot a unor politicieni care au avut
abateri de la normele eticii;
c) Stabilirea nivelului de interes al respondenților față de etică în politică
Definirea colectivității cercetate
 Colectivitatea care a fost analizată este reprezentată de unitatea de la care s-au obținut anumite
informații și care se află într-o puternică legătură cu obiectivele vizate. În cazul prezentei cercetări,
colectivitatea analizată este alcătuită din persoane care utilizează rețelele de socializare și care sunt
interesate de politică și de aspecte etice. Au fost vizate atât persoane de sex masculin, cât și feminin, cu
vârsta peste 18 ani.
Mărimea eșantionului a fost determinată utilizând următoarea formulă:

𝒕𝟐 ∗ 𝒑 ∗ 𝒒
𝒏=
𝒆𝟐

Unde:

n – reprezintă dimensiunea eșantionului;

t2 – reprezintă coeficientul teoertic asociat cu probabilitatea de garantare a rezultatelor cercetării;

p – reprezintă proporția din populație caracterizată de un atribut specific;

e2 – reprezintă eroarea maximă admisă.

Din pricina faptului că nu cunoaștem valoarea parametrului „p”, din cauza greutății identificării unui
atribut care să poată trece drept „esențial”, am decis considerarea valorii lui „p” să fie 0, 5. Datorită faptului
că valoarea produsului „p*q” este una maximă ne asigurăm că am inclus cifra maximală de componente ale
colectivității în eșantion. Eroarea maximă admisă 5%, adică e = 0,05.

Înlocuid în formula menționată mai sus, obținem:

𝟏, 𝟗𝟔𝟐 ∗ 𝟎, 𝟓 ∗ 𝟎, 𝟓
𝒏= = 𝟑𝟖𝟒, 𝟏𝟔 = 𝟑𝟖𝟓
𝟎, 𝟎𝟓𝟐

Așadar, mărimea eșantionului ar trebui să fie de 385 de respondenți pentru ca eșantionul să fie
reprezentativ.

Am recurs la o metodă neprobabilistică de eșantionare, și anume metoda bulgărelui de zăpadă.

Pentru început am ales în mod aleator 10 persoane din mediul online care au primit link-ul aferent
chestionarului. După ce aceștia au completat chestionarul, le-am solicitat să direcționeze link-ul către alte
persoane care să îl completeze. Din nou, după ce și noii respondenți au completat chestionarul, au fost rugați
să îl direcționeze la rândul lor. Am repetat acest procedeu până în momentul în care am atins numărul de
respondenți vizat.
 Stabilirea modalității de culegere și sistematizare a informațiilor
În vederea realizaării prezentei cercetări, respondenților le-au fost prezentate unele situații în care
unii politicieni sunt suspectați de abatere de la normele de conduită etică și câteva afirmații față de care
aceștia și-au putut manifesta a) dezacordul total, b) dezacordul, c) indiferența, d) acordul, e) acordul total.
Aceștia sunt persoane identificate în principal în mediul online, pe rețelele de socializare. Am utilizat un
chestionar, în elaborarea căruia am apelat la scala Likert.
Probleme în efectuarea cercetării

BIBLIOGRAFIE:

1. “Etica Politica”, Vasile Boari , Editura Almateia, 1997, Cluj Napoca

2. Daniela Tatiana Corodeanu, Etica in administratia publica, Iasi, Editura
Tehnopress, 2007, p.6
3. Acheson, Dean 1965. “Ethics in International Relations Today,” Vital Speeches of the Day,
vol. 31. Pelham NY: City News Publishing, pp. 226-228.
4. Korab-Karpowicz, W. Julian 2010. “Political Realism in International Relations,” Stanford
Encyclopedia of Philosophy (Fall Edition), Edward N. Zalta (ed.), URL =
http://plato.stanford.edu/archives/fall2010/entries/realism-intlrelations/.
5. Dictionar explicativ al limbii romane, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1984, p. 308.)
6. Raymond Poli, „Etică și politică”, editura Serey, Paris, 1968, p. 101