Sunteți pe pagina 1din 560

Pr. Prof. Dr. Ene BRANIŞTE Prof.

Ecaterina BRANIŞTE
BIBLIOTECA
MITKOPOT.IEI IAŞI
f'ond ___
COTA //d l.i $£<(!■

DICŢIONAR
ENCICLOPEDIC
DE
CUNOŞTINŢE
RELIGIOASE

r’rr —
—— ■■» . ;»■«a.. c.>-~■.t»u.

DIECEZANA CARANSEBEŞ
Pr. Prof, Dr Ene BRANIŞTE Prof. Ecaterina BRANIŞTE

DICŢIONAR
ENCICLOPEDIC
DE
CUNOŞTINŢE
RELIGIOASE
Tipărită cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului

f1 L A U R E N Tt I U
Episcopul Caransebeşului

E D IT U R A D IE C E Z A N Ă C A R A N SE B E Ş
2001
Kdiţie îngrijită de
Sectorul Cultural al Episcopiei Caransebeşului
Corectori:
P r loan Peiraş,
Pr.Ovidiu Sava,
Prof. Maria Aron,
Daniel Aron Alic,
îng. Cristian Frenţiu,
Ciprian Streza (textul grecesc)
Tehnoredactare:
Pescaru Alexandru

ISBN 973-97569-7-2
PRINOS DE RECUNOŞTINŢĂ

U n cu v â n t d e înţelepciune n e atrag e aten ţia că "nu există mormânt atât de adtinc


până la care să nu ajungă recunoştinţa noastră. "
Parcurgând paginile accstui inedit Dicţionar sau avându-I la îndem ână ca util şi necesar
instrum ent de luciu, în calitatc de cititori suntem determ inaţi să cultivăm faţă de autori un curat
sentim ent de recunoştinţă şi să consim ţim a i pietate» aidom a lui T. A rghezi: "Cartefrumoasă,
cinste cui te-a scris
Despre inerenţa unui astfel de Dicţionar în peisajul editorial romanesc, despre caracterul
lui in strum ental, a scris cu rafin am en t în Cuvântul său înainte . distinsul cărturar, D om nul
academ ician Virgil Cândea. D e altfel, procesul de instruire, de form are a personalităţii um ane,
în contextul unui vast câm p inform aţional, din zilele noastre, presupune c a o condiţie sine qua
non existenţa şi accesibilitatea la dicţionare cu dcschidere enciclopedică. Ş i aceasta cu atât
m ai m ult cu cât, din nefericire, încă se resim te lipsa d in bibliografia rom ânească a unor astfel
de lucrări.
D espre iniţiatorul şi realizatorul, în parte, a acestei preţioase lucrări, valorosul liturgist
o rto dox co n te m p o ran şi eru d it p ro fe so r d e teologie, p ărin te le E n e B ran işte, a p re fa ţa t cu
căldură cea care 1-a însoţit de-a lungu 1 vieţii, ca soţie şi nem ijlocită colaboratoare, profesoara
Ecaterina Branişte.
L a rân d u rile d in Prefaţă aş d o ri sâ adaug, ca un ucen ic al m agistrului B ran işte, că
d â n su l av e a şi p ractica, atât la cated ră, câ t şi la S f A lta r sau la m a sa d e scris, un c u lt al
meticulozităţii şi minuţiozităţii. în tre m e to d a de c ercetare şi tră ire a litu rg ică in te rio a ra,
între prelegerea academ ică şi conversaţia cotidiană cu aproapele, sim ţeai că ex istă legături
tainice, iar întâlnirile cu el iţi confereau u n co n fo rt lăuntric deosebit.
C ultul m inuţiozităţii se sim ţea în vastul lui travaliu d e cercetare şi întreaga sa operă
liturgică îl reco m an d ă ca pe un teo lo g erudit, cu o largă recep tare eu ropeană. S tu d iile sale
teologice, traducerile* recenziile, predicile, vasta m uncă de diortositor al cărţilor d e cu lt din
Biserica noastră vin în sprijinul acestei afirmaţii.
Preocuparea pentru m eticulozitate com pletează cele afirm ate mai sus. A ceasta explică
întregul m ecan ism în virtutea căruia a iniţiat şi realizat până la p rem atu ra sa treccre la cele
veşnice (+ 1984) D icţionarul de faţă.
A şa c u m rem arca şi d istin sa iui soţie, p ărin tele B ran işte nu trecea in d ife re n t, prin
itincrariile de lectură sau de cercetare, pe lângă term eni, noţiuni, concepte sau elem ente, care

3
în lum ina u n o r explicaţii docte, pu teau , într-o perspectivă aparte, să d ev in ă co m p o n en tele
unui Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase . E ste d o ar u n a d in g en ezele lucrării
de faţă. Ia r d acă p rec iza m c ă fişarea D icţio n aru lu i s -a realizat în m are m ă su ră în anii
ateism ului trium falist, valoarea acestui dem ers este cu atât m ai m are.
Preocuparea pentru elaborarea unei asem enea lucrări a fost legată şi de lipsa şi nevoia
u n o r in stru m en te de form aţie şi in fo rm aţie cu ltu rală de reso rt în p ed ag o g ia ro m ân ească a
acclor ani.
Incontestabil că atăt m eticulozitatea cât şi m inuţiozitatea părintelui B ranişte aveau la
tem elia lo r un g erm en e esenţial: iubirea defrum os , de acel frum os care su b lim ează fiinţa
o m en ească. P ărintele a fost, în egală m ăsu ră, un filocalic şi un calofil. A vea c o n ştiin ţa că
oferind cititorului un astfel de D icţionar îl ajută pe acesta să sporească în frum useţe interioară.
Şantierul Dicţionarului nu a fost însă abandonat prin plecarea părintelui, ci, dimpotrivă»
a fo st co n tin u a t şi arg u m e n tat de n o b ila sa soţie. A ceastă şa n să a cărţii, a rg u m e n ta tă de
a c riv ia prof. E c a te rin a B ran işte, a făcu t ca term enii lucrării să fie ad u şi la zi şi să-i d ea
vitalitate. M unca investită în acest D icţionar de către distinsa profesoară a absorbit-o într-atât
în cât ceasul din urm ă a aflat-o Ia m asa dc lucru, trecând în lum ea veşniciei cu o d em n itate
specifică doar celo r care şi-au făcut d in studiu şi dragoste de carte un ad ev ărat cult.
»
In concluzia acestor succinte consideraţii de suflet susţinem ideea că lucrarea de faţă
este rodul unei comuniuni intelectuale, de conştiinţa şi de datorie fa ţă de spiritualitatea
românească.
D ar nu putem încheia fară să subliniem ceea ce spuneam la început: a avea p e m asa
de lucru sau în raftul de bibliotecă un astfel de D icţionar p resu p u n e să trăieşti un sentim ent
de recunoştinţă faţă de autori.
A cest sentim ent îl cultivăm cu evlavie faţă de m agistrul nostru, părintele Enc Branişte
şi d istinsa lui soţie, P rof.E caterina B ranişte p recu m şi faţă de fam ilia d om nului G h eo rg h e
B ranişte, care ne-au încredinţat spre editare acest Dicţionar.
C u c o n v in g e rea ca toţi cei care folosesc această lu crare v o r re a liza atât câştig
duhovnicesc cât şi cultura), binecuvântăm pe cei care au ostenit la apariţia ei.

C aran seb eş, 29 august 2000


la Praznicul Tăierii capului S f loan Botezătorul

E piscopul C aransebeşului

4
C U V Â N T ÎN A IN T E

Religia ocupă un loc neînsemnat în cultura generală a omului de azi, iar cuvintele care
denumesc concepte şi realităţi spirituale suni puţin cunoscute sau greşit înţelese. Este rezultatul
secularizării societăţii moderne, iar în unele ţâri europene, ai politicii antireligioase desfăşurate
sistematic, timp de multe decenii, de guverne totalitare care îşi făcuseră din ateism trista reputaţie
a unei filosofii progresiste. Înlăturarea religiei din învăţământul public a avut ca scop o educaţie
exclusiv laică, îndreptată spre valorile materiale, credinţa fiind înfăţişată ca un impediment în
dobândirea lor, sursă de obscurantism şi factor retrograd în aspiraţiile spre civilizaţie şi cultură.
Dar pe lângă dezechilibru! interior provocat în formarea tinerilor cărora li se împiedică dezvoltarea
dimensiunii spirituale, educaţia astfel orientată îl lipseşte pe omul modem dc o parte majoră din
zestrea intelectuală indispensabilă lui. Pentru că, indiferent de atitudinea spirituală a omului
cultivat, He el credincios» liber cugetător sau ateu militant, este limpede că de informaţia religioasă
nici un om cu educaţic com pletă nu se poate lipsi. Fără apelul la acel uriaş tezaur de cunoştinţe,
nu pot fi bine înţelese marile civili/aţii ale lumii, toate întemeiate pe doctrine spirituale, nu pot fi
descifrate capodoperele dc arhitectură şi artă create în ultimele milenii, nici asim ilate scrierile
majore ale literaturii universale. Fără informaţia religioasa esenţială, privind nu numai creştinismul,
dar şi credinţele altor epoci ale omenirii, oricât de pregătit jjî filosofic, ştiinţe, litere şi arte, omul
rămâne semidoct, adică, în sens literal „pe jum ătate ştiutor*’, iar după Dicţionarul explicativ al
limbii române, [om] „care are cunoştinţe puţine şi superficiale'4 (dar se crede cult).
Dacă acestea sunt consecinţele ignoranţei religioase pentru oameni în general, cu cât mai
dăunătoare este accasta pentru crcştinul care vrea să-şi trăiască drept şi deplin crcdinţa. Aceasta
presupune cunoaşterea învăţăturii Mântuitorului şi a tâlcuiriior ei de către Sfinţii Părinţi» participarea
la Sfintele Taine ale Bisericii, o cugetare creştină şi păzirea normelor de vieţuire creştină, care
formează împreună acel corp de concepte şi termeni stăpânit imperfect - - cum spuneam mai
sus — de omul contemporan. Ele erau o parte obligatorie a educaţiei creştinilor de altădată;
acum, multe cuvinte şi expresii care denumesc adevăruri de credinţă, sărbători, momente liturgice,
realităţi ecleziastice diverse nu mai sunt înţelese dc credincioşi. Câţi dintre ei pot defini repede şi
bine nume de praznice ca Epifania> întâmpinarea Domnului sau Cincizecimea, deosebirea
dintre arhiereu şi arhimandrit, cuvinte ca lit ie, pwscomidie, utrenie, vecernie sau denie?
Câţi au cunoştinţe suficiente despre dogme, istoria Bisericii şi marile ei personalităţi — sfinţii?
F.le se dobândesc prin studii sistematice şi, în lipsa lor. prin participarea la sfintele slujbe care au
şi o importantă latură didactică(predicile), audierea dc conferinţe şi emisiuni cu tematică ortodoxă,
prin accesul la o literatură creştină mereu mai larg răspândită la noi azi. Fireşte, biblioteca dc
referinţă, cu cărţi de uz curent, indispensabile în viaţa omului cultivat dc azi cuprinde, pentru
informarea corectă şi rapidă, dicţionare (de limbă, de cunoştinţe generale, de istorie, geografie,
literatură, artă etc.). Dintre ele au lipsit însă, mult timp. cele de cultură religioasă.
lată de cc trebuie să ne bucure apariţia accstui Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe
religioase. Conceput iniţial ca un vocabular de terminologie liturgică de marele specialist al
acestui domeniu, regretatul Pr. Prof. Univ. Rne Branişte de la Facultatea de Teologie din Bucureşti,
5
manuscrisul nu a fost definitivat dc cărturarul prem atur trecut la cele veşnice. Cum, şi după ce
criterii a fost amplificat şi dus la bun starşit dicţionarul» aflăm din introducerea doamnei profesoare
Ecatcrina Branişte, trecută la cclc veşnice în 2000. Soţia şi colaboratoarea părintelui, care
participase la redactarea lucrării încă din prima fază, îi cunoştea concepţia, metoda, izvoarele şi
a dat forma ultimă manuscrisului.
Orice instrument dc informare asupra unui întreg univers dc cunoştinţe — în cazul de faţă
cel religios, şi în primul rând al creştinismului ortodox— înfăţişează realităţile domeniului respcctiv
în măsuri obiectiv şi subiectiv determinate de conccpţia autorilor, dc cititorii cărora lucrarea le
este adresată dar, şi Îndeosebi în vremurile dc faţă, în caro factorul econom ic este atât dc
important, din considerente practice, prin includerea a cât mai multă informaţie într-o cane dc
volum mic, dar acccsibilă unui număr cât mai mare de iubitori ai valorilor spirituale, Despre
dicţionare este greu de emis judecăţi obiective în ce priveşte gradul de cuprindere a domeniului
tematic, lacunele lui sau, dimpotrivă, informaţiile redundante, criteriile de întocmire a listei de
concepte şi termeni. Toate acestea le înfăţişează autorii, ţin de viziunea, opţiunile, erudiţia şi
rigoarea lor metodologică. în acest domeniu mai înţeleaptă este aprecierea unui mare cărturar
creştin din secolul nostru, Gilbert Keith Chesterton care spunea că, probabil, toate dicţionarele
sunt impcrfccte — în sensul că nu-i pot satisface pe toţi cititorii — , dar că totdeauna este
preferabil să ai la îndemână un dicţionar, cât de impcrfcct, decât nici unul.
în schimb, putem sublinia, după lectura manuscrisului, avantajele acestui dicţionar şi foloasele
lui pentru cititori. Identitatea spirituală creştină ortodoxă şi calitatea intelectuală a autorilor îl
recomandă în primul rând. Autoritatea Părintelui Prof. Enc Branişte în Liturgică şi Pastorală,
este bine cunoscută. Doamna P ro f Ecaterina Branişte a adăugat pregătirii universitare în Teologie
şi Litere anii dc colaborare cu învăţatul său soţ şi neprecupeţitele eforturi nu numai din pietate
pentru memoria lui, dar şi din crcz ştiinţific, pentru publicarea lucrărilor sale postume, între care
impunătorul curs de Liturgică generată (Bucureşti, 1993).
Cartea dc faţă a fost întocmită cu rigoare, şi mai ales cu intenţia folosului ei duhovnicesc,
cu gândul permanent şi bine intenţionat la cititorii care o vor folosi în scopuri educative şi culturale,
şi în primul rând pentru împlinirea lor spirituală. Dicţionare dc informaţie religioasă s-au mai
publicat şi, probabil se vor mai publica la noi, din diverse perspective şi cu felurite scopuri. Cel dc
faţă are privilegiul unei tradiţii doctrinare şi al unei binecuvântări unice.
Suntem convinşi dc buna primire cu care acest Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe
religioase va ft întâmpinat de cititori. El vede lumina tiparului cu binecuvântarea si generosul
sprijin al Prea Sfinţiei Sale Dr. Laurenţiu Streza, Episcopul Caransebeşului. înaltul ierarh exprimă
în această luminoasă iniţiativă recunoştinţa cărturarului faţă de profesorul său, care cu trei
decenii în urmă îi încuraja râvna pentru ştiinţele liturgice şi pastorale.

Virgil Cândea
M em b ru al A cadem ici R om âne

6
PREFAŢĂ
întocmirea unui dicţionar de cultură religioasă, cum sc doreşte a fi această lucrare, fusese
plănuită încă înainte de anul 1980, împreună cu soţul meu, F.nc Branişte. profesor la Institutul de
Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Ca profesor de Liturgică, ei era preocupat, mai ales de vechea
terminologie din cărţile de cult ale Bisericii noastre, cărţi la a căror diortosire (îndreptare şi
adaptare la limba română contemporană) a lucrat mult, notându-şi în acelaşi timp ce i se părea rar
şi deosebit în limba noastră veche bisericească. Mulţi dintre aceşti termeni sunt incluşi aici. Eu
eram prcocupată mai mult dc termenii religioşi dc strict interes pentru a înţelege sensul şi conţinutul
atâtor noţiuni religioase întâlnite în lecturi şi folosite în cult, noţiuni pe earc le considcram necesar
a fi cunoscute de oricare cititor interesat de viaţa şi cultura religioasă.
Dispariţia regretatului meu soţ (1984) a lăsat neîmplinit accst proiect, la acea vreme. Fiind
pregătită în specialitate (licenţă în Teologic şi Litere), am hotărât, după câţiva ani, să reiau
singură lucrul început împreună. Am folosit materialul (termeni vechi) din fişele întocmite de
prof. Ene Branişte şi termenii liturgici culeşi de mine din lucrările Iui tipărite, continuând culegerea
de material şi din variate domenii ale Teologiei. Deoarece lucrarea depăşeşte conţinutul şi
caraetcrul strici de dicţionar, am intitulat-o: Dicţionar enciclopedie tle cunoştinţe religioase.
După cum e definit în toate dicţionarele (rom âne şi străine), cuvântul „dicţionar** (lat.
dictionarium. gr. lexicon) înseamnă: „listă alfabetică de termeni, cu explicaţiile necesare, aparţinând
unei limbi sau unei anumite ştiinţe, arte etc „enciclopedie44 (gr. cyK\)KA.O7l0tt5fux, f| —
egkiclopaideia, format din £yio6K \io£ — egkiclias = circular, rotund, cuprinzător, şi 7l0tiSeia,
— paideia = instrucţie, cunoştinţe, educaţie), cuvânt tradus în dicţionarul francez „Robert*4
cu: „ansamblul tuturor cunoştinţelor, fie din întreaga cultură, fie numai dintr-o ramură a culturii44
(ex. în cazul acestei lucrări: cultura religioasă — desigur f$ră a avea pretenţia de a fi epuizat
materialul inclus în aria ei). Spre deosebire dc dicţionarele cu conţinut religios, apărute la noi
înainte şi dupâ 1990 (menţionate în parte în bibliografic), şi care cuprind fie numai noţiuni din Sf.
Scriptură, (cu deosebire din Noul Testament), fie dintr-o anumită ramură a Teologici, accst
„Dicţionar enciclopcdic41, după cum arată şi titlul, este un „ansamblu'* de cunoştinţe din toate
domeniile culturii religioase (doctrină, cult, istorie, artă bisericească etc.), privind atât Biserica
creştină, cât şi marile religii ale lumii, de lu începuturi până azi. Cele mai multe noţiuni sc referă
la credinţa creştină ortodoxă (dogmă. cult).
Problemele dezbătute au caracter instructiv-in formativ şi, îm brăcate adesea în haina
catehezei, ele urmăresc şi un scopcducativ-formativ, în spiritul doctrinei şi moralei creştine (prin
ilustrarea cu texte din rugăciunile cultiee şi din scrierile Sfinţilor Părinţi). Credinciosul dornic să
cunoască şi să înţeleagă îndatoririle sale. prevăzute de învăţăturile şi ritualurile Bisericii (Ortodoxe,
în special) va afla aici îndrumările şi lămuririle necesare legate dc: Sfintele Taine (Botez,
7
*
împărtăşanie, S f Min Spovedania, miracolul Sfanţului Maslu etc.), rânduielile pentru sfârşitul
v ieţii omului, cu ritualul tradiţional: rugăciuni (stâlpii); parastase şi pomeniri, vămile văzduhului,
Judecata de apoi. raiul şi iadul (în concepţia creştină şi a altor religii), slujbe şi ierurgii care intră
în practica vieţii creştine (sfeştanii, acatiste, sărindare, soroace ş.a.); învăţături despre: post,
sărbători, icoanc, calendar, importanţa slujbelor bisericeşti (cxplicarea Sfintei Liturghii), în scop
informativ, unii termeni se referă la: organizarea bisericească, treptele clerului creştin (cu specificul
fiecărei confesiuni) şi clerul altor religii; probleme de istoric universală (privind: sinoade, apariţia
confesiunilor creştine şi a sectelor— cu doctrinele lor); istoria religiilor, cu doctrinclc şi specificul
lor; arta religioasă (stiluri arhitectonice bisericeşti, iconografie, muzică ps ihică, veşminte
sacerdotale); cclc mai importante mănăstiri din România, vestite biserici din Bucureşti etc.,
mitologic şi folclor religios, precum şi variate noţiuni legate de viaţa religioasă şi formele ei de
manifestare.
*
In lipsa informaţiilor (din ultima jum ătate de veac, în România) de poputari.uire a culturii
religioase, sperăm ca acest dicţionar enciclopedic religios să umple un gol, contribuind la
îmbogăţirea cunoştinţelor fiecărui cititor, de orice credinţă şi pregătire religioasă şi dc orice nivel
A

cultural. In acelaşi timp sperăm să trci'casca dorinţa de cercetare şi mai aprofundată □ culturii
religioase, în toate aspectele ei, instructive şi ziditoare dc suflet. Bibliografia (din interiorul textului,
ca şi aceea din lista abrevierilor şi suplimentară) va putea ajuta ca punct dc plecare în acest
scop. Menţionăm câteva din cărţile citate în bibliografic care ar trebui să nu lipsească din biblioteca
şi lectura unui creştin ortodox: Sf. Scriptură, Mărturisirea de credinţă ortodoxă, Ceaslovul, Filocalia,
Patericul românesc (adică vieţile sfinţilor români), Pe treptele slujirii creştine (alese cuvântări
instructiv-educative). Explicarea Sfintelor Taine de iniţiere (Botezul, Euharistia, Sf. Mir), tratatele
de: 1.iturgica Specială (cu cxplicarea doctrinală şi simbolică a Sfintei Liturghii, a slujbelor religioase
>i a Sfintelor Taine), Liturgică Generală — ce cuprinde problemele privitoare la cunoaşterea şi
înţelegerea cultului ortodox şi practica vieţii creştine; calendar, sărbători, post, pomenirea morţilor,
simbolismul elementelor cultice, muzica bisericească, arta şi iconografia creştină ş. a.).
Din aceeaşi dorinţă de a trezi şi a forma o „conştiinţă religioasă*4 luminată, s-a insistat în
explicarea, uneori foarte amănunţită, a acelor termeni care pot contribui la clarificarea învăţăturii
creştine şi cunoaşterea ei confesională. Din acelaşi considerent nu s-au dat cuvintelor explicate
şi sensurile lor profane, ci s-a subliniat, aproape în toate cazurile, numai fondul religios (ex.
cuvântul ,.stâlp“ a fost discutat ca denumire pentru slujba care se săvârşeşte de preot la căpătâiul
mortului, acasă, înainte de a-l duce la biserică, unde se face slujba înmormântării). Sensul profan
al noţiunii de „stâlp" este discutat la cuvântul *,adosaf\ „stâlp adosat" denumind restul din fostul
perete despărţitor dintre naos şi pronaos, rest rămas ca un fel de coloană lipită (în interior) de
^idul de nord şi de cel dc sud al bisericii. Sunt incluşi, de asemenea, termeni religioşi arhaici (din
vechile cărţi bisericeşti), precum şi termeni mai puţin cunoscuţi, dar importanţi, atât pentru
îmbogăţirea cunoştinţelor religioase, cât şi a culturii, în general.
8
Având în vedere obicctul ei, considerăm că această lucrare va fi deosebit de utilă diferitelor
categorii de cititori, de toate vârstele, dar în primul rând celor dc specialitate: elevi de seminarii
teologice, studenţi teologi şi clerici, care vor putea afla aici repere pentru preocupările lor de
specialitate.
Lucrarea a fost stimulată şi de interesul crescând, pe care mulţi cititori, credincioşi sau mai
puţin credincioşi, îl manifestă faţă de scricrile religioase, fiind dornici să cunoască şi să înţeleagă
conţinutul şi sensul noţiunilor bisericeşti,, a ritualurilor şi a actelor cultice, la care participarea
este tot mai numeroasă. în mare măsură, lucrarca caută sâ vină în întâm pinarea accstui interes
atât dc actual. Credem în utilitatea ei, dorind mai ales ca ea să devină un mesager al cuvântului
divin, care să revigoreze în sufletele cititorilor atât credinţa în Dumnezeu, cât şi dragostea şi
interesul pentru această ramură a culturii care este Religia.

Prof. Ecaterina Branişte


ABREVIERI
Acad. — academie, acadcmician
AR — Academia Română
BAR— Biblioteca Academiei Române
cf. conform
d.Hr. — după Hristos
diac. — diacon
d.p.v. — din punct de vedere
Dfc.dr.— doctor
ebr, — ebraic, 1b, ebraică
ed. ediţie, editură
ep. — episcop
F.v. — Evanghelie, evanghelist
ex. — exemplu
f. — fila
germ.— german, lb. germană
gr. — grecesc, lb. greacă
Î.Hr.— înainte de Hristos
ind. — indian, lb. indiană
Inst. — Institut
lat. — lai in, lb. latină
lb. — limba
mitrop. mitropolit
m. al Acad. R. • membru al Academiei Române
mss. — manuscris
nr. — număr
p, — pagină
PF — Prea Fericitul
pr. preot
prof — profesor
Ps. psalm
pt. — pentru
reg. — regional
rev. — revistă
ş.a. — şi altele
ş.a.m.d, — şi aşa mai departe
sec. —**secol
s f , Sf. — sfani
II
siv. — slav, slavon, Ib. slavonă
ş.u. şi urmare, şi următoarele
turc. — turcesc, 1b. turcă
univ. — universitar
vers. — verset
v. — vezi
voi. — volum

A B R E V IE R I B IB L IO G R A F IC E IN T E X T

A.] .CP Antim Ivireanul, Capete de poruncă, ed. II, Bucureşti, 1775.
A.S.DLR — August Scriban, Dicţionarul Limbii Române, laşi, 1939.
BB Biblia de la Bucureşti 1688, ed. Bucureşti. 1988.
C.A,DEl“CR“ — I.A. Candrea. Gh. Adamescu, Dicţionar Enciclopedic Ilustrat, „Cartea Românească",
Bucureşti. 1926-1931.
Const. Apost. — Constituţiile Apostolice (Aşezămintele Sfinţilor Apostoli), v. E.B.LG., ed. 1993, p. 22; v.
SPA', 1928, vol. II, p. 258.
CM — revisia „Cultul Mozaic1*
DBCR— Dacia de la Burebista fa cucerirea romană, în rev. Dacia, Cluj, 1976
DID, II — Radu Vulpe şi 1. Bamea. Din istoria Dohrogei, Romanii la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1968.
Dl VR — Dicţionar de istorie veche a României. Bucureşti, 1976.
DR -V.E.C.DR
K.B. ETI Fne Bran işte. prprof.univ. dr.f Explicarea Sfintelor Taine de iniţiere. Bucureşti, 1990.
E.B.1EV — Idem, Istoria şi explicarea Vecerniei, în rev. nr.5~6. 1966.
E.B.LG — Idem, Liturgica Generală, Bucureşti, ed. a Il-a, 1993.
E.B.LS— Idem, Liturgica Specia/â, Bucureşti, ed. all-a, 1985.
E.B.MSD — Idem, Martiri şi sfinţi pe pământul Dobrogei de azi. în voi. De la Dunăre la marc. Galaţi,
1977.
L.B. PI — Idem, Programul iconografic al bisericilor ortodoxe, în rev. „BOR41, nr.5-6, 1974.
E.B.TI — Idem, Teologia Icoanelor, în rev. ST, nr.3-4,1952.
E.C.DR— El iade. Culianu, Dicţionar al religiilor. Bucureşti, 1993.
E.CI — ElieCristea. Iconografia, Sibiu, 1905.
E.V.IR— Emilian Vasilescu, diac.prof.unîv. dr.. Istoria Religiilor>Bucureşti, 1982.
F Filocalia, 12 volume, 1946-1990. traducere de Dumitru Slăniolac, dr.pr.prof.univ.
G.R.DA — Guy Rachet. Dictionnaire de LArcheologie, Paris, 1983.
I.A.DB Ion Agârbiceanti, Duhul băilor, Bucureşti, 1976.
IAP — Istoria Artelor Plastice, vol. II, Bucureşti. 1957
IAR— V. Horea, Istoria Artei Ruse, Bucureşti, 1979.
I.B.PR — Ioanichie Bălan. Patericul Românesc, Bucureşti, 1980.
IBU — Istoria Bisericească Universală (colectiv de autori), vol.I, II. Bucureşti, 1956.
12
l.C.C.UM, BŞC I.C. Chiţimia. Un monument de valoare literară perenă. Biblia lui Şerban Cantacuzino
- 1688, p.978-983, postfaţă la Biblia de la Bucureşti, 1688-1988, -Editura Institutului biblic şi de
misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Bucureşti, 1988.
ICO — învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Bucureşti, 1952.
I .C. PC — loan G, Coman, pr.prof.univ. dr.. Prometeu, civilizatorul omenirii după tragicul Aeschyl. studiu
în vo). Miracolul clasic, Academia Română, Studii şi cercetări, XLVIII. Bucuroşii, 1940, p. 34-70— BAR.
I.D.C1 — loan Damaschin, Cultul Sfintelor Icoane, traducere D. Fecioru, Bucureşti, 1937,
l.D.S.AV — I. D Ştcfanescu. Arta veche a Maramureşului, 1968.
I.M.EG— I. Mihălcescu, Epopeea lui Chilgameş, Bucureşti, 1920.
IR— v E.V.1R
I.V.D. — I V. Daşchevici, Nunta laSaică în Banat. în Publicaţia Facultăţii de Teologie din Suceava. la
cinci ani de existenţă, edit, de Dirccţia Institutului de Istorie a Facultăţii (fârăan).
I- T- Liturghier, Bucureşti, ediţii: 1956.1967.
LG— v.E.B-LG
US —v. E.B.LS
L.S. IAS — Liviu Sian, Instituţii de asistenţă socială în Biserica veche, în rcv. Ort., nr. I, 1957, pp. 94-118.
L.S.TBLBA -L. Sărman icas, Taina Botezului şi Liturghia Bisericii armene de Răsărit, Iaşi, 1895.
M— Moliţfelnic, ed. 1937,1963,1971.
MDNT — C. Dinccscu, pr, Mic dicţionar ai Noului Testament, Bucureşti, 1929.
M.E.1CIR - Mircea Fliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase (3 volume), Chişinău. 1992.
M.LBO — Mitrofanovici V., dr.. Liturgica Bisericii Ortodoxe, Cernăuţi, 1929.
N.C.CP — Nicolae Caitojan, Cărţile populare in literatura românească, vol. 1. Bucureşti, 1929, voi. 11.
1940.
N.C.ILRV— Idem, Istoria literaturii române vechi, vol. I, Bucureşti, 1940.
NT — Noul Testament.
N-V. — Nestor Vomicescu, voi. „Pace pe păm ântStudii şi articole, Bucureşti, 1986.
Pan. — Panihida, Bucureşti, 1967.
PG — Patrologia Greacă.
P — Prăvilioara
R.I.SMT — Rămureanu I. prof. univ. dr., Sfinţi şi martiri la TomisjConstanţa. în rev. „BOR', nr.7-8,1974.
RL — România Libera
S.FI.M.SR — Simion Florea Marian. Sărbătorile la români, vol.III. Bucureşti, 1901.
SPA1— Scrierile Părinţilor Apostolici dimpreună cu Aşezămintele şi Canoanele Apostolice, traduse
din original de Pr. I. Mihălcescu, Ec. M. Pâslaruşi Ec. G.N. Niţu (două vol.), 1927- 1928.
SPA1— Scrierile Părinţilor Apostolici, irad., note şi indici de Pr. D. Fecioru, Bucureşti, 1979 (Colecţia
Părinţi şi scriitori bisericeşti, 1).
SVT — Studiul Vechiului Testament pentru Institutele Teologice (colectiv: pr. prof. V. Prelipceanu, pr.
prof. N. Neaga, pr. prof. Gh. Bamaşi pr. prof. M. Chialda), Bucureşti, 1985.
TA — Tractatul Avot, în volumul In lumina Torei, de dr. rabin Moses Rosen, Bucureşti, 1971.
TOS — Teolog/a Dogmatică fi Simbolică pentru Institutele Teologice (colectiv: prof. N. Chiţescu, pr.
prof. IsidorTodoran şi pr. prof. I. Petreuţă), 2 volume. Bucureşti, 1958.
13
V.M.— v. M.LBO
VT — Vechiul Testament

REVISTF, T E O L O G IC E

BOR— „BisericaOrtodoxă Română", Revista Sllntului Sinodal Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti. 1878
ş.u.
GB — „Glasul Bisericii**, Revista oficială a Sfintei Mitropolii a Lingrovlahiei, Bucureşti. 1941. ş.u.
MA Mitropolia Ardealului”, Sibiu, î 956 ş.u.
M B - „MitropoliaBanalului44,Timişoara, 1951 ş.u.
MMS — „Mitropolia Moldovei şi Sucevei1', Iaşi, 1949 ş.u.
MC) „Mitropolia Olteniei**» Craiova, 1949 ş.u.
Ort.— „Ortodoxia**, Revista Patriarhiei Române, Bucureşti, 1948 ş.u.
ST— „Studii Teologice". Revista Institutelor 'teologice din Patriarhia Română, Bucureşti, 1949 ş.u.

B IB L IO G R A F IE S U PL IM E N T A R Ă
adaos la bibliografia menţionată în text

Pr. V. Aga , Simbolica biblică şi creştină Dicţionar enciclopedic, Timişoara, 1935.


Pr. M. Apostol, Stâlpiifunebri, în rev. Tomis. Constanţa, nr.-t—6,1948.
Idem. Despre stâlpii care se citesc la morţi, în rev. GB, Bucureşti, 1957.
I. Bamea şi St. Ştefonescu. Din istoria Dobrogei, Bizantini români şi bulgari Ia Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971.
Biblia sau Sf. Scriptură, F.dit. Instît. Biblical BOR, 1982.
*** biserica şi Sectele, Bucureşti, 1992.
Pr. Prof. E. Branişte, Cultul Bisericii Ortodoxefaţă de cultul celorlalte confesiuni creştine şi al sectelor
din ţara noastră, în rev. ST. nr. I -2. 1951.
Idem, Vechi locaşuri creştine de cult dispărute: Martiriile (Martyria), în rev MB, nr. 11 12, 1962.
Idem, Explicarea Sfintei Liturghii după Micolae Cabasila, Bucureşti» 1943, ed. a 2-a, 1997.
N. Cabasila, Tdlcuirea dumnezeieştii Liturghii, traducere, studiu introductiv şi note de pr.prof. F.ne
Branişte, ed. 1946,1989.
Acciaşi, Despre viaţa in Hristas, traducere, studiu introductiv şi note de pr. prof. Teodor Bodogae, Bucureşti, 1989.
Spiridon Cândea, Botezul din necesitate. Sibiu, 1940.
Acad. Virgil Cândea, Un Vicleim puţin tv nasc ut, în „RL" 23 decembrie 1995,
B. Cireşeanu, Tezaurul Liturgic, voi. 1(1910). vol. I!. Ill ( 1912).
Clement Alexandrinul. Pedagogul, trad. N.I. Ştefânescu, în colecţia Izvoarele Ortodoxiei, Bucureşti, 1939.
Pr.prof. I.G. (’oman, Patrologie, Bucureşti, 1956.
loan Damaschin, Tratatul Iii Al. Despre Sfintele Icoane, traducere D. Fecioru, Bucureşti, 1937.
Idem. Do%maticuytraduccre D. Feciorii, Bucureşti, 1943.
J. Danielou. l.es manuscrits de la Mer Morte et Ies origines du christianisme. Paris, 1956.
Egeria (Etheria), Peregrinatio ad locasancta, Ed. l-telene Pdtrtţ, Eth&ie. Journaie de voyage. Paris, 1971,
Collectiones Sources Chretiennes. 21.
14
Mircca liliade, Sacrul fi Profanul, Bucureşti, Ed. „Humaniias", 1992.
V. Găină, Budismulcreştinismul* Bucureşti, 1906.
Pr. I. Jone$cu-Amza: Rostui parastaselor, ed a UUa, Bucureşti. 1937.
*** îndreptarea Legii, Fd. Academiei. Bucureşti, 1962.
Larousse, Nouveau petit. Dictionnaire Encyclopedique, Paris. 1971,
*** Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti. 1948 1953.
*** Liturghier, Bucureşti. 1974,
N. Lungu, I. Croitoru, Gr. Cosiea. Gramatica muzicii psaltice. Studiu comparativ cu muzica liniară, ed.
a II-a, Bucureşti, 1969.
V. Kembach, Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, 1989.
FI. Marcu şi C. Manea. Dicţionar de neologisme, ed. a lll-a, Bucureşti, 1978.
•** Mărturisirea Ortodoxă, Bucureşti, 1956,
*** Mic dicţionar enciclopedic. Bucureşti, Ed. Enciclopedică română, 1986,
Pr. I. Mihălcescu, Apologetica sau demente defdozofia religiei creştine, ediţia a II l-a, Bucureşti, 1932.
Idem, Catehismul creştinului ortodox, Bucureşti, 1990,
Dr. Nicodim Mi laş. Canoanele Bisericii Ortodoxe, însoţite de corocnlarii. Trad, de U. Kovincid şi N.
Popovici, 2 vol., Arad. 1936,
Pr. dr. 1. Mireea, Dicţionar al Noului Testament, Bucureşti, 1984.
Mitrop. N. Mladin, Teologia morală ortodoxă, Bucureşti, 1980,
Pr. Prof. dr. Mire ea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române. 3 vol.. Bucuroşii, 1980-1981.
V, Pârvan, Memoriale, Ed. „Cultura Naţională**, Bucureşti, 1926.
Prof. dr. I. Rămureanu, Istoria bisericească universală. Bucureşti, 1992.
Robert, Petit RoberL Dictionnaire alphabetique et anahgique de la langue franţaise, par Paul Robert,
Paris, 1976.
Prof. Liviu Stan, Sfinţii români, Sibiu, 1945.
*** Sfinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti. Bucureşti, Edit. Institutului Biblic, 1992.
Pr. Prof. D. St&niloae. Teologia Dogmatică Ortodoxă, 3 vol., 1978.
RF. Teoctist. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Pe treptele slujirii creştine* voi.VI, Edit. Institut.
Bihlic.. Bucureşti, 1992.
Tipic bisericesc, Edit. Instit. Biblic., Bucureşti, 1976.
Diac. Prof, dr. Fmilian Vasilescu, Locaşuri de cult în creştinism şi în celelalte religii, în rev. GB, nr. 10-11,
1955.
Pr. Prof. P. Vintilescu, Despre poezia inmograftcă in cărţile de ritual şi cântarea bisericească. Bucureşti, 1937.
Idem, Liturghierul explicat. Bucureşti, 1972.

15
A
ABATE (lat. abhas,-atis, fr. i'abkt) — se ABSIDA (ocyiţ, fţ — apsis sau K<fyxt|, H
numeşte superiorul unei mănăstiri catolice — cogchi - scoică), încăpere semicirculară,
(similarcu stareţul sau egumenul unei mănăstiri formând partea term inală a unei săli dreptun­
ortodoxe); e numit şi prior. ghiulare; aceasta era, în vechime, forma de
A B A Ţ IE , A B A Ţ 1I (ita l. abazzia) — construcţie a unei săli de întruniri publice şi,
mănăstirea condusă de un abate sau o abatesă; mai târziu, şi prima formă de construcţie a bazili­
stareţ ie. cilor creştine. în spaţiul semicircular era înălţată
ABBA v. A w a . o tribună, unde stăteau oratorii sau judecătorii, *
A B EL — în Biblie (Facere, cap. 4), fratele lui când sala servea activităţii magistraţilor. In
Cain, fii ai primilor oameni, Adam şi Eva, au bisericile creştine» în acest spaţiu a fost aşezai
avut un destin dramatic: Abel este ucis de Cain, altarul. Astăzi, bisericile ortodoxe construite în
Tratele său, d eo arece, aducând je rtfă lui stil bizantin au trei abside, una este absida
Dumnezeu din produsele muncii lor, lui Cain i altarului, iar celelalte două formează cele două
s-a părut că Dumnezeu a primit mai cu plăcere sânuri laterale ale bisericii dinspre nord şi sud,
jertfa lui Abeh Pentru păcatul fratricid, Cain cu care se termină naosul la răsărit, formând
este blestemat să fie fugar pe pământ şi să nu- cu absida altarului o treflă ( ). Absida
şi mai g ă se a sc ă lin işte a , fn ico n o g rafia altarului s-a despărţit, cu tim pul, dc restul
ortodoxă, acest episod este ilustrat în pictura bisericii printr-un mic grilaj de lemn. piatră,
pronaosului bisericii (ex. la Bucov, Voroneţ,
metal care înăiţându-se, mai târziu, a devenit
Humor) sau în pictura exterioară (pc pereţii
catapeteasma de azi; v. Stilul b asilicaI
din afară ai zidurilor bisericii).
A B SID IO L E — se numesc absidele laterale
A B JU R (a ab ju ra, lat. abjura,-are) — a
mai mici (părţi lărgite ale altarului, spre nord şi
renega, a renunţa în mod public, uneori sub
sud), care formează proscomidiaruL la nord
jurământ, la o credinţă; abjurare, renegare a
(unde se păstrează şi se pregătesc pentru
unor convingeri.
sfinţire darurile de pâine şi vin, aduse de
A B LIJŢIU N E (lat. ablutio,-onis = spălare)
credincioşi) şi diaconiconul sau schevofila-
— purificare religioasă (ex. spălarea mâinilor
— act religios, ritual, pe care clerul ortodox îl să­
chions la sud (unde se află un dulap în care se
vârşeşte înainte de a începe Sf. Liturghie). păstrează vasele sfinte, veşmintele preoţeşti şi
cărţile dc slujbă); aceste absidiole se mai
A B N E G A Ţ IE (lat. ahnegatio.-onis) —
renunţarea de bunăvoie la plăceri, la orice numesc şi posto f or ii (TlCXOXCXpOptOV, TO —
deşertăciune şi egoism: „Dacă vrea cineva sa pasloforion = încăpere mică).
vină după Mine, să se lepede de sin e ...“ (Ml. A B ST IN E N T (lat. abstinent,-tis) — cum*
16,24). pătat, lipsit de lăcomie, cel care se abţine
A B S -A C A

înfrângându-şi o plăcere, VI). fiind însă atribuită şi altora (lui Scrghie al


A BSTIN EN ŢĂ (lat. ahstinentia) — puterea Constantinopolului şi unui diacon de (a Sfanta
de a renunţa la plăcerile, poftele, îndemnurile Sofia. Grigoriedin Pisidia). în iconografia ortodo­
instinctuale. xa, acest Acatist constituie o temă principală,
ACATIST,-E (OCKdBlOTOţ. o akalhistos atât în pictura pronaosului cât. mai ales, în cea
—care nu e aşezat, care stă în picioare, de aici e x te rio a ră (în M o ld o v a ). A n sam b lu l se
vţivo ţ, o oucafhaxo^ - - imn os akathistos constituie din 24 de scene (tablouri) aşezate
~ imne care se cântă stând Tn picioare)— imne, pe registre orizontale, despărţite prin linii de
ru g ăciu n i dc laude şi p re a m ă rire ad u se culori, fiecare registru cuprinzând scene care,
Mântuitorului, Maicii Domnului şi altor sfinţi* pe lângă evenim ente legate strâns de viaţa
prin care se ccrc ocrotire şi ajutor pentru cei Sfmlei Fecioare şi dc istoria mântuirii, redau şi
ce se roagă (se cunosc în Moldova mai multe m o tiv e la ic e , ca de e x e m p lu : a se d iu l
variante pentru cuvântul A catist: acatist», Constantinopolului de către avari şi perşi (prima
acafist, aclatist). Un Acatist dintre cele mai jumătate a sec. VII) şi turci (a doua jumătate a
vechi şi mai cunoscute este Imnul Acatist al sec. VII), ceea cc se deduce din costum aţia
Maicii Domnului sau al Butteivestiri, imitat personajelor pictate, La M oldoviţa tabloul
în vremurile mai noi de o mulţime de variante asediului e zugrăvit în partea de jos a panoului.
cum sunt: Paraclisele Maicii Domnului şi Scenele religioase (Bunavestire, îngerul GavriiL
Prohodul Maicii Domnului, im itat după întâlnirea Măriei cu Elisabeta, mama Sfanţului
Prohodul Mântuitorului. Este compus din 24 loan Botezătorul, lo sif şi M aria, N aşterea
dc condace şi icoase (condacele se termină D o m n u lu i, Fuga în E g ip t, în tâ m p in a re a
cu ..Aliluia'*, icoasele cu .,Bucură~te Mireasă, Domnului) urmează strict textuf biblic, dar
pururea Fecioară'*), care preamăresc diferite scena Naşterii, cu elemente de detaliu (cerul
episoade ale vieţii Sfintei Fecioare. începând luminos, îngerii, magii ş.a.) e inspirată şi din
cu B u n a v e s tire ; c o n d a c u l „ A p ă ră to a re cântările bisericeşti (din Condacul Naşterii:
Doamnă" se crede că a tost compus pentru ..Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fire
preaslăvirea m inunilor săvârşite de icoana naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat
Maicii Domnului (Odighitria — Călăuzitoarea, aduce. îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii
Apărătoarea) aflată în Biserica Vlaherne din cu steaua călătoresc'*). S cenele 13-14 şi
Constantinopok căreia i se atribuie salvarea scenele finale arată locul Sfintei Fecioare în
minunată a cetăţii, de mai multe ori. din mâna evlavia credincioşilor (e înconjurată dc per­
duşm anilor icoana, numită şi Vlahemitissa. era soane de diferite vârste, cu aureole în jurul
socotită ca una dintre cele mai vcchi. ea fiind capului); scena 23 (ilustrare a Icosului 12, care
pictată dc Sfântul F.vanghelist Luca, pentru preamăreşte pe Maica Domnului) arată grupuri
S fân ta F e c io a ră (v. E. B. LG , p. 2 4 3 ). mari de personaje şi preoţi în veşm inte de
C om punerea A catistului M aicii Dom nului slujbă închinându-se icoanei care apare pictată
aparţine imnografului Roman Me Iodul (sec. pe un steag (un prapur) înălţat peste zidurile

18
A C A -A C O
unei cetăţi; sccna 24 (Condacul „Prea lăudaţi ACOLUT1A (dcK0 \ 0 u e i a , rţ — akolouiia)
M aică F e c io a ră .-.*') reprezintă pc Sfânta — este slujba religioasă în totalitatea formelor
Fecioară ca mijlocitoare. Biserica vie, ce sc din care e alcătuită şi care se succed într-o
roagă pentru noi, c re d in cio şii. A catistu l ordine stabilită.
B u n eiv estiri se cânlâ la slu jb a U treniei, A C O L U T U L v. Ipod iaco n u l
sâm bătă (slujba care se face de fapt vineri A C O P E R Ă M 1N T E L E (K c tX i^a 'za , x&
seara la denie), în săptămâna a V-a a Postului - kalimmaia = acoperitoare) sau pocroveiele
Marc. După modelul acestui Acatist s-au făcut sunt obiecte sfinte (de cult), ca nişte văluri
şi „Acatiste pentru sfinţi1* cu date din viaţa mici, pătrate, tăcute din acelaşi material din
accstora: ele se citesc în ajunul prăznuirii care se confecţionează veşmintele liturgice; ele
sfanţului respectiv, lo t Acatiste sc numesc şi servesc la acoperirea vaselor sfinte şi sunt în
listele cu num ele cre d in cio şilo r care cer număr de 3; un văl pentru disc, altul pentru potir
preotului s&sc roage pentru ei în anumite slujbe; şi al treilea, mai marc, num it Aer, pentru
v. C o n d a c, R o m an M clodul - A catistul acoperirea ambelor vase sfinte (discul şi potirul)
Maicii Domnului sau al Buneivestiri, care se folosesc în săvârşirea liturghiei în cultul
A C A T IS T IE R - - cartc liturgică de mare ortodox. Simbol izeaza piatra pusă pc mormântul
u tilitate, atât pentru preoţi, cât şi pentru Domnului, N um ele de aer îl purta şi bucala dc
credincioşi. C uprinde rugăciuni şi cântări pânză cu care se învelea Sf. Evanghelie (sec.
numite Acatiste şi Paraclise (după modelul X- X1U), când sc ieşea la Vohodul de la sfârşitul
Acatistului Maicii Domnului, v. Acatist). Prima slujbei din Vinerea Patimilor. 1jocul acestui aer
ediţie sinodală a unui Acatistier, tipării ca o l-a luat mai târziu Epitaful. Originea acope-
carte de slujbă a Bisericii Ortodoxe Române, rămintelor e legată de şerveţelele simple pe
a apărut în 1971 şi cuprinde 29 de Acatiste, care le foloseau creştinii în primele veacuri la
dintre care unele sc găseau în ediţiile mai vechi acoperirea Darurilor (pâinea şi vinul pentru Sf.
ale Ceaslovului M are(din 1895 şi 1970» tipărite Euharistie), spre a le feri de profanare prin
la Bucureşti), in ediţia din 1971 se atlă Acatiste atingerea lor de către laici sau prin căderea
care n-au mai fost tipărite: Acatistul Sfântului insectelor. Acopcrămintele au luat forma lor
losifcel Nou de la Partoş şi al Sfanţului Calinic de azi numai după ce pâinea culiaristică avea
de la Cernica; la sfârşitul acestui Acatistier s& se întrebuinţeze sub forma actuală dc Agncţ
suni ad ăugate douâ P araclise ale M aicii (se c . V III). Pe fie c a re a c o p e ră m â n t se
Domnului, cele trei Canoane de rugăciune (unul brodează un motiv sfânt sau cel puţin semnul
către îngerul păzitor, altul către Domnul nostru Sfintei Cruci (v. E. B. LG, p. 507).
lisus 1Iristos şi altul către Sfinţii îngeri şi către A C O P E R Ă M Â N T U L M A IC II D O M ­
toţi S finţii), precum şi Rănduiala Sfintei NULUI sau Pocrovui — 7.i de sărbătoare în
Intpârtalaniiy luată din Ceaslovul din 1970. calendarul ortodox la 1 octombrie, care amin­
A C O LA D A — în arhitectura bisericească, teşte minunea arătării M aicii Dom nului în
este arcul turtit; v. Stil, stilu ri B iserica V laherne din C onstantinopoK în

19
A C R -A D A
A

vremea împăratului bizantin Leon cel Înţelept ca însemn „acvila cu crucea in cioc“ pe ste­
(886-912). La Vlaherne se păstrau o parte din mele statelor române şi pe stema României
lucrurile pe carc Ic purtase M aica Domnului întregite; după 1947 stem a Rom âniei (cu
(veşm ântul, omoforul şi o parte din brâu). „acvila cruciată") a fost înlocuită cu însemnele
B iserica Sf. M aria din V lah ern e fu sese statului comunist După Revoluţia din 1989, statul
construită de împărăteasa Pulchcria, soţia lui comunist fiind înlăturat, s-a revenit la stema
MarCian, în anul 457, în această suburbie tradiţională a României: „vulturul cu crucea în
(Vlaherne) din Constantinopol, pentru ocrotirea cioc“, simbol al originii noastre latine şi al
creştinilor. Această sărbătoare (care apare în vechimii creştinismului poporului român.
calendarul Bisericii Ortodoxe Române la 1 A D A M — num ele prim ului om creat de
octombrie) este ţinută cu mare sfinţenie de Dumnezeu; în 1. ebraică a Vechiului Testament,
călugării de la Athos. în Biserica greacă se Adam înseam nă om, cuvânt derivat de la
ţine, începând din 1952, la 28 octombrie, ca o adamah - pământ — legat de cele spuse în
sărbătoare naţională, în care se aniversează Sf. Scriptură în legătură cu crearea omului: „Şi
respingerea atacului italian, din 1940. asupra a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi
Greciei. Sărbătoarea Pocrovului a fost introdusă după asemănarea noastră" (Facere 1, 26). Şi
în Biserica rusă prin sec. Xîl, iar de la aceştia a tăcut pe om din pământ (tină) şi a suflat
a trecut şi la români, ţinându-se mai mult în asupra lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul
mănăstiri; v. Pocrov. suflet viu. După alungarea din Eden, pământul
A C R IB IE sau aer m e ( c r a p i i — acrivis va însemna, pentru om, spaţiul său de viaţă şi
= exact) — corectitudine în redactarea unor perpetuare, dar şi de suferinţă; ,Jn sudoarea
scrieri; privitor la viaţa bisericească, acribie feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până le vei
înseamnă aplicarea cu stricteţe a legiuirilor întoarce în pământul din care eşti luat4*(Facere
bisericeşti, a canoanelor pentru respectarea 3, 19), pedeapsă dată de Dumnezeu omului,
dogmei şi tradiţiei Bisericii. pentru neascultare.
A CRO ŞA LI A v. M artiriile. A D A M C L ISI {Adam-Klisi = biserica omului,
A C R O ST IH (d ic p o c m x a ;. o — acrostihis> din 1b. turca)— numele actual al vechii cetăţi
de la OÎKpO£— acros —vârf, extremitate, mar­ rom ane Tropaeum Traiani, din sud-vestul
ginal, şi OTtXCx;, 0 — stihos - stih, vers) — Dobrogei; în anul 109, împăratul roman Traian
procedeu de creaţie poetică, în care prima literă a ridicat aici un monument ( Tropaeum) pentru
a versurilor formează vertical un nume sau un a com em ora victoria sa îm potriva dacilor.
cu v ânt prin care se e x p lic ă o in ten ţie a Săpăturile arheologice au scos la iveală metope
autorului. Procedeul e folosit nu numai în poezia ce rep rezin tă scene din răzb o aiele daco­
laică, ci şi în imne religioase, dând numele rom âne, care de război dacice şi rom ane,
autorului; v. C ondac bărbaţi şi femei captivi, legionari romani;
A C TU L — gestul, în cult; v. C u ltu l extern. monumentul era legat cu un drum pavat de
A CV ILA (lat. aquiîa ~ vultur) — figurează oraşul cu acelaşi nume, zidit în apropiere pe o

20
A D I-A D O
suprafaţă de aproximativ 10 ha. Săpăturile mai Agorei mu (învăţătorul nostru), flabeinu (Ra­
noi, făcute în mod ştiinţific după 1968 de către binul nostru); denumirea dată conducătorului
Institutul de Arheologie din Bucureşti şi dc spiritual al unei com unităţi hasidicc. După
M uzeul de A rheologie din C onstanţa, au deccsul unui admor, hasidimii numeau altul.
demonstrat aici existenţa unei vieţi geto-dace Astfel apar dinastii le admorimilor, v. Rusii! im
anterioare construcţiei lui Traian. La sfârşitul ADONAI, în 1. ebraică — „Stăpânul, Domnul
sec. 11, oraşul a fost distrus de năvălitorii goţi nostru44, un alt nume dat lui lahve (Dumnezeu,
şi carpi; a fost reconstruit de Constantin ccl la evrei).
Mare (306-337), dar la sfârşitul sec. VI a fost A D O N IS — simbol al frumuseţii masculine
distrus din nou, definitiv. Principalele clădiri ia vechii greci; zeul Adonis, intrat în mitologia
publice descoperite în urma săpăturilor sunt greacă venind de la fenicieni, era sărbătorit
biserici creştine (basilici simple. în stil bizantin), primăvara, simbolizând reînvierea naturii.
zidite din marmură şi având atrium (1. Bănica, A D O RA RE — expresie religioasă de cinstire
Tropaeum Truiani /.. C etatea , B ucureşti. şi slăvire a lui Dumnezeu sub forma ritualului
1979). Ruinele acestui monument se mai văd cultic, cea mai înaltă cinstire care se poate da
şi astăzi. unei fiinţe. Adorarea sau larria (lat. adora,
AD1AFORA — concepţie a teologiei apusene -are = a se ruga la, a se închina unei divinităţi,
(catolice şi protestante) care consideră cultul şi grec. A.a'Cpeta, f| — latreia = adorare) este
icoanelor ca o chestiune indiferentă pentru în Biserica creştină cultul adus lui Dumnezeu,
credinţă, accentuând doar rolul lor pedagogie cultul cel mai înalt, adică slujire, supunerea
şi anagogic (dcvaycoyiKoq — anagoghikos necondiţionată şi fără rezervă faţă de Stăpânul
= înălţător, metafizic), în contrast cu concepţia absolut; cinstirea lui Dumnezeu cât şi a sfinţilor
Bisericii răsăritene (ortodoxe), care acordă se exprim ă în general prin aceleaşi forme
icoanelor un rol sau o eficacitate aproape externe, dar din punct de vedere dogmatic este
sacramentală (de' taină sfântă). în concepţia o deosebire esenţială între cuitul pe care îl dăm
ortodoxă, icoana este cu totul altceva decât un lui Dumnezeu şi cultul pe care îl dăm îngerilor,
simplu „tablou religios'1, cum o văd apusenii. sfinţilor, moaştelor şi icoanelor. în limbajul
Ea este un sim bol religios, un lucru sacru teologie sc folosesc termeni deosebiţi pentru a
(sfanţ), venerabil, purtător al unei energii sau d ife re n ţia c u ltu l: c u ltu l iui D um n ezeu
forţe spirituale miraculoase, ca Sfânta Cruce, ( 8 e o a â P e ( a , fl — Teoseveia) e num it, de
Sfânta Evanghelie, sfintele vase şi alte lucruri obicei, cult de iatrie sau de adorare, iar cel
impregnate dc sfinţenie şi care fac parte din adus sfin(ilor, cult de dulie (8ouA.£UX, TI =
cuitul ortodox. Sfinţenia icoanelor decurge, pe duleia), de venerare (TtpOOKtVrjCl^, f) —
de o pane, din legătura dintre prototip şi icoană proskinius ~ închinăciune) sau de cinstire;
şi pe de ăltă parte, din faptul că ele sunt sfinţite. Sfintei Fecioare M aria i se aduce o cinstire
A D M OR (ebr.) — cuvânt format din iniţialele deosebită numită hiperdulie (‘U7l£pSo‘uA.£(a,
c u v in te lo r: ^ o n e i n u (D o m n u l n o stru ). f| =* hiperduleia ) adică supr ave nerare sau

21
A D O -A D O
preacinstire , Sf. Fecioară fiind mai presus Sfânta Maria Mare (15 august) — comemo­
decât toţi sfinţii în vrednicie. Latria sau rează obştescul sfârşit al M aicii Domnului
adorarea este dcci cultul suprem sau propriu - (moartea sa); cuvântul „Adormire“, în Biserica
zis. căci pe Dumnezeu îl cinstim pentru FI însuşi, Ortodoxă Română, nu derivă de la „Dormitio“
pentru măreţia şi perfecţiunea Lui, pentru că (termen folosit în Biserica Romano-Catolică),
Bl este Creatorul şi Provindenţiatorul, Stăpânul ci „Adormire'* derivă direct din rădăcina latină
şi Părintele nostru. Dulia sau venerarea este {dorm io, dor mire ) şi e form at pc teritoriul
un c u lt d e p e n d e n t de cel su p re m , d eci Daciei rom anizate, al unui popor iatin, iar
subordonat şi relativ. Pe sfinţi îi venerăm nu sărbătoarea respectivă a M aicii Dom nului
pentru ei înşişi (căci şi ei sunt fiinţe create), ci datează Ia români, cel puţin din sec. XVI.
venerăm într-înşii darurile supranaturale pccare Adormirea Maicii Domnului ( H KOljir|ai£
le-au primii de la Dumnezeu pentru vrednicia x f jţ QeOTOKOt) — / Koimisis Tis Teotoku ),
vieţii lor: „C instea ce li se dă sfinţilor se numită în popor (în M oldova) şi cu termenul
îndreaptă şi trece la mărirea lui Dumnezeu. slavon Uspenia , se leagă şi dc tradiţia pioasă
Căruia sfinţii l-au plăcut prin crcdinţa şi viaţa vcchc, cunoscută mai întâi în Apus şi venită apoi
îm b u n ă tă ţită ce au avut*‘ (M ă rtu risirea în Răsărit, după care, la 3 zile după Adormirea
Ortodoxă, Bucureşti, 1889, p. 1 7 7 -178). Cultul ci, Sf. Fccioară ar fi fost ridicată cu trupul la
s fin ţilo r se re fe ră d ire c t sau in d irect la c e r, ca şi Fiul ei; de aceea, în Apus. în vremurile
Dumnezeu însuşi: „Cinstim pe sfinţii Tăi, care mai no i. a c e a stă să rb ă to a re e num ită şi
sunt chipul şi asemănarea Ta: iar pe ei cinstindu- A ssu m p tio B ea ta e M a ria e Vergin is —
i. pc Tine Te cinstim şi Te mărim, ca pe chipul Ridicarea la cer a Sfintei Fecioare Maria. Ştiri
cel d in tâ i...4* ( MolUfelnic. 1965. p. 480). documentare despre existenţa acestei sărbători
Dumnezeu rămâne obiectul şi ţelul adevărat şi (a Adormirii Sfintei Fecioare — Sf. Maria
ultim al cultului nostru, orice forma ar imbrăca Mare) datează din secolul V. când se sărbătorea
acest c u lt în aparenţă, căci: „Cel care cinsteşte în Siria. Locul de origine al acestei sărbători
pe mucenic, cinsteştc pc Dumnezeu, pentru este Ierusalimul, unde în ziua de 15 august se
Care mucenicul a suferit mucenicia. Cel care an iv ersa sfin ţire a unei b iserici a M aicii
se închină apostolului lui Mristos se închină D o m n u lu i, z id ită în sec. V. în sec. VI.
Celui care l-a trimis pe apostol. Cel care se sărbătoarea este menţionată şi în Apus. unde
prosternă în faţa Maicii Iui Dumnezeu este se serbează însă la 18 ianuarie. Sărbătoarea
evident că aduce cinstea Fiului ei, căci nu este s-a generalizat şi în Răsărit în acelaşi secol,
a!t Dumnezeu decât Unul singur, Cel cunoscut când împăratul bizantin Mauriciu (582-602) a
şi adorat în Treime** (cit. la Sf. loan Damaschin. rezidit biserica Maicii Domnului din Ghctsimani
din I ^ontie, episc. de Milan, în ^Tratat despre (Ierusalim) şi a fixat definitiv şi data dc 15 au­
Sfmtele i c o a n e trad. D. Fccioru, Bucurcşti, gust, pentru sărb ăto rirea ei. în A pus s-a
1937. p. 55-56). generalizat această dată în sec. VIL Papa
A D O R M IR E A M A IC II D O M N U LU I sau Teodor 1 (643-649), care era de origine din

22
A D O -A F R
Ierusalim, a impus şi data de 18 august în loc A FIE R O SIR E (gr. CMpiCpCOVCO — afierona =
de 18 ianuarie, când se serba, în sec. V(, dată a se sfinţi, a se consacra; lat. obiatio - oferire,
la carc se mai serbează şi azi de Biserica coptă a d u c e re ) — a d u c e re , p u n e re în a in te a
din Egipt (E. B. LG, ed. 1985, p. 233). Darurilor, a pâinii şi vinului pentru Ruharistie
ADOSATE — coloane adosate; v. B izantin. (f] npooaycoyf^ tcov Scopcov — pravagoghi
Stil bizantin. ton doron)y c o n s f in ţir e , p ro s c o m id ire
A D V E N T ( la t. adventus ) — Jejunius (7tp608Olţ, f] — protests). Afierosire este şi
Adventus Domini (Postul venirii Domnului)— închinarea, consacrarea lui Dumnezeu a unei
astfel e numit, în Biserica Romano-Calolică, persoane (CKpiepooaiţ, f|, -EOx; — afierosis,-
Postul Crăciunului; el are o durată de numai eos - consacrare, în ch in are), cum este şi
trei săptămâni, mult mai scurt decât în Biserica sfinţirea unui preot prin Sf. Taină a I lirotoniei,
Ortodoxă (unde ţine şase săptămâni); v. Postul. prin care acesta se consacră, se dăruieşte
A D V EN TISM v. A dventişti. s lu jir ii lui D u m n e z e u , se a fie ro s e ş te ,
A D V EN TIŞTI (lai. adventus - venire, sosi­ încredinţându-se Lui; în Vechiul Testament, toţi
re; advento, -are = a se apropia, a sosi) — pruncii întâi născuţi, de parte bărbătească, erau
sectă n eo p ro testan tă, care se bazează pe aduşi la templu şi afierosiţi, închinaţi Domnului.
credinţa în a doua venire a lui lisus Hr is tos, Fecioara Maria şi bătrânul losif, la 40 de zile
întemeiată în prima jum ătate a secolului XIX, după naşterea lui lisus, au adus Pruncul la templu
în America, de baptistul William Miller. Din spre a-L încredinţa lui Dumnezeu, după Lege.
organizaţia religioasă întem eiată de el s-au Aici, lisus este întâmpinat de dreptul Simeon,
scindat mai multe tracţiuni: Adventiştii de ziua bătrânul preot al templului, căruia i s-a profeţit
a şaptea sau Sâmbălarii, Adventiştii reformişti, că nu va muri până nu va vedea pe Mesia.
apoi A d v e n tiştii de D u m in ic ă e tc . D in A c e st o b ic e i s-a p ă s tra t şi în B ise ric a
A m erica s-au răspândit în Europa, având Ortodoxă; la noi, după ce este botezat şi uns
centrul la Hamburg. Pe la sfârşitul sec. XIX cu Sfântul Mir, copilul este înfăşat şi apoi
au pătruns şi în România unde, în 1920, s-au „încred inţat“ în braţele preotului — care
organizat sub denumirea „Uniunea comuni- simbolizează braţele Bisericii — după care
laţilor Evanghelice ale Adventiştilor de ziua a preotul dă copilului Sfanta împărtăşanie.
şaptea“ . Adventiştii îşi bazează învăţătura mai AFROD1TA — zeiţa frumuseţii şi iubirii în
mult pe Vechiul Testam ent cred în apropiata religia Greciei antice, asem enea cu Istar, la
venire a M ân tuitorului, care va întem eia babilonieni sau cu Astarte, ia fenicieni. Homer
îm părăţia de o mie de ani (M ileniul); ţin o prezintă în Iliada ca fiind fiica lui Zeus şi a
sâmbăta, nu cred în nemurirea sufletului şi nici Dianei, iar Hesiod, bazat pe o veche legendă,
în viaţa de dincolo. spune că era născută din spuma mării şi îşi
ADVON — înseam nă, în vechile cărţi de avea reşedinţa în insula Cipru. Ideea e legată
slujbă, pronaos sau tindă (pridvor); v. Amvon. şi de numele ei: cţfros = „spumă‘\ Era socotită
A ER v. A c o p c răm in tele, P ruscom idie. la început o zeiţă protectoare a navigatorilor.

23
A F U -A G H
A fost identificată cu o zeitate uraniană (steaua mese frăţeşti practicate în primele comunităţi
de dimineaţă, sau steaua care însoţeşte soarele creştine, aveau loc fie în tinda bisericilor, fie în
la asfinţit). Sub influenţa religiilor orientale, case p a rtic u lare . D eg en erân d cu tim p u l,
Afrodita a devenit o zeiţă a fecundităţii» cu un agapele au fost combătute de unii scriitori şi
cult asemănător cu al zeiţei Astarte. Centrul p ărin ţi b isericeşti (G rig o rie de N azianz,
cultului Afroditei se află la Corint, dar este Augustin, Terţul ian, sinodul din I^odiceea şa .)
răspândit şi în Cipru şi Atena. Pe teritoriul ţării până când au fosl desfiinţate (Sinod al VI-lea
noastre, cultul Afroditei a existat, după cum ecumenic, 680-681). Azi, agapă se numeşte
atestă săpăturile arheologice. în vechile cetiţi o masă de prieteni. O reminiscenţă a agapelor
helenistice Mistria şi Callatis; la Histria era se p ăstrează în a n a fu ra care se îm p arte
cinstită ca divinitate a mării (A. Pontia), iar la credincioşilor în biserică, ia sfârşitul Sfintei
Callatis, după cum atestă o inscripţie, era zeiţa Liturghii.
ocrotitoare a magistraţilor şi a vieţii civice (A. A
A G A PIA — mănăstire de maici (în apropiere
A gorata) (Diet, de 1st. veche . p. 20). In de Tg. Neamţ), datând din sec. XVII, zidită de
mitologia romană corespunde zeiţei Venus care hatmanul Gavriil, fralcle Domnitorului Vasile
a dat şi numele planetei Vcnus sau I *uceafărul, Lupu şi de soţia sa Liliana (1644-1647). I s-au
steaua dimineţii şi steaua care însoţeşte soarele ftc u t adăugiri în sec. XIX; a fost restaurată la
la asfinţit. încep. sec. XX (1904), în urma unui incendiu.
A FtJR ISA N IE v. A natem a. în interiorul b ise ric ii se p ăstrează şi azi
A FU N D A R E v. B otez minunatele chipuri ale sfinţilor pictaţi de N icolae
A G A PE (CXYCX7KXC0 — agapao = a iubi) — Grigorescu (pe când era foartejktânăr), în factură
adică mese de dragoste şi de înfrăţire; în dc influenţă renascentistă. înaintea bisericii
Biserica primară (mai ales în veacul 1). după mănăstirii, zid iţi în sec. XVII, a fost o biserică
slujba religioasă a Sfintei Euharistii, toţi creştinii mai mică. ,Agapia din deal4*, zidită dc domnitorul
care luau parte la slujbă se reuneau la o masă Petru Şchiopul (sec. XVI), care este şi azi.
comună, fie săraci, fîe bogaţi, la care mâncarea Slarcţul ci N icanor a ajuns episcop la Roman
era adusă, de obicei, dc cei mai înstăriţi. Aceste (1572-1574), şi apoi locţiitor de mitropolit
mese frăţeşti se numeau agape şi erau servite (1581-1582); s-a retras la Agapia unde a şi
la început chiar de Sfinţii Apostoli, dar cu murit (1607).
timpul, numărul participanţi lor crescând, ele au AGAREAN, -N CÂ — descendent din Agar,
fost servite de ucenicii Apostolilor, acestora sclava lui Avraam; v. Ism aiL ism ailiţi
rămânându-le doar sarcina dc a predica şi a A G H iA Z M Ă sau s fin ţire a apei (gr. TO
săvârşi serviciul divin. Au fost aleşi atunci a y i a o i i a — to aghiasm a = s fin ţir e ; O
primii şapte diaconi ai Bisericii creştine a căror â y ia o p io ^ xcn3 iiSocxoţ — o aghiasmos tou
sarcină era organizarea şi buna desfăşurare a idatos = sfinţirea ap e i)— ierurgia cea mai de
agapelor atât pe plan material, cât şi spiritual seamă privitoare la lucruri, dar şi cea mai des
(Faptele Apostolilor ycap. 6). Agapele, aceste săvârşită în activitatea liturgică a preotului.

24
A G H -A G H
Termenul e folosit în limba română cu ambele (popular »aiazmff\ din !b. turcă ^ia zm i"= fan^
înţelesuri, el însem nând şi apa sfinţită şi tână m iraculoasă4*) sau sfeştania (din siv.
s fin ţire a a p ei, a d ic ă slu jb a de s fin ţir e . .^sfeştanie" sau sfeştanie*' = lum inare sau
Aghiazma care se săvârşeşte odată pe an, la „slujba lumi nări i“ cum se mai num eşte şi
Bobotează (6 ianuarie) se num eşte Mare. Aghiazma mare), ce se săvârşeşte şi în biserică
pentru că aminteşte dc ziua când Mântuitorul dar şi în alte locuri: în casele credincioşilor, la
a primii botezul în apa Iordanului, de la Sfântul fântâni, la râuri şi izvoare, în grădini, pe ogor,
la cererea credincioşilor şi după trebuinţele lor.
loan Botezătorul; rânduiala slujbei se află în
în biserică sc săvârşeşte Aghiazma mică, de
cartea numită Molitfelmc şi se săvârşeşte în
regulă la fiecare zi întâi a lunii sau numai la 1
cadrul Sfintei Liturghii (înlre Rugăciunea
August (începutul Postului ,.Sântă-Măriei4t), la
Amvonului şi o tpust). in textul rugăciunii de
1 septembrie (începutul anului bisericesc) şi în
sfinţire se arată efectele Aghiasm ci M ari: Vinerea din Săptăm âna l.um inată (Izvorul
„izvor de nestricâciune. dar de sfinţenie, dez­ Tămăduirii), zile când preoţii obişnuiesc să
legare de păcate. vindecare de boli, diavolilor meargă cu botezul în casele credincioşilor.
picire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, Sfeştania ( Aghiazma mică) în case, la cere­
plină de putere îngerească.., toţi cei ce se vor rea credincioşilor, pentru sfinţirea casei, se face
stropi şi vor gusta d intr-însa, să o aibă spre mai ales în zilele de post: miercuri şi vineri
c u ră ţire a su fle te lo r şi a tru p u rilo r, sp re dimineaţa (înainte de a mânca) şi, de preferinţă,
vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi în cursul posturilor mai lungi (de ex. în prima şi
spre tot folosul de treb u in ţă...“ (Afo/iţfe/nic, ultima săptămână din Postul mare), precum şi
Buc. 1937, p. 170). Aghiazma mare c folosită la datele dc mai sus, când se face şi în biserică,
de arhiereu la sfinţirea bisericii, a anlimiselor. dar şi în alte ocazii, după anumite momente
a Sfanţului şi Marelui M ir ş.a. Aghiazma mare (mutatul în casă nouăş sfinţirea unei fântâni, a
se păstrează nestricată vreme îndelungată. în cimitirului etc.). Slujba Aghiazmei mici este mai
Biserică se ţine într-un vas anume* numii restrânsă decât a Aghiazmei mari. iarefecielc
ei sunt enumerate în începutul acestei slujbe,
Aghiazmatar. şi c folosită de preot la nume­
care se află în M olitfelnic şi Aghiazmatar ;
roase slujbe (ierurgii): la sfinţirea Crucii şi a
„sfinţirea apei acesteia, pe care Duhul Sfanţ,
troiţelor a clopotului, a vaselor şi a veşmintelor
prin rugăciunile preoţilor o sfinţeşte, multe feluri
bisericeşti, la sfinţirea prapurilor, la sfinţirea prin
de lucrări are... că prin stropirea ei, duhurile
stropire a case tor, lucrurilor şi persoanelor, la cele vicicnc din tot locul se gonesc şi se iartă
„mersul cu botezul**, în ajunul Bobotezei şi în păcatele cele mici de preste toate zilele, adică
alte zile, când preoţii vizitează parohia (la nălucirile diavoleşti, gândurile cele rele: iar
înălţarea Sfintei Cruci. în Vinerea Izvorului m intea se curăţeşte de toate lucrurile cele
Tămăduirii şi pe alocuri, la I August, când spurcate şi îndreptată spre rugăciune se face..,
începe Postul S fintei M ării). în afară de bolile goneşte şi dă sănătate sufletească şi
Aghiazma Mare. care se face la Bobotează şi trupească ( ...) toţi cei ce o primesc cu credinţă
numai la biserică, mai este şi Aghiazma mică iau sfinţenie şi binecuvântare...“ (Xfolitf, p.

25
AG 11-AH U

139). în casele credincioşilor, aghiazm a se dim inutivul „aghiuţă44, form ă glum eaţă în
păstrează în loc de cinste în sticle curate, în vorbirea poporului nostru care a format şi alţi
care se pune de obicei un fir de busuioc. în termeni alintători: bunicuţă, măicuţă, drăguţă.
caz dc boală; bolnavii gustă din această apă Aghiuţă s-ar traduce „sfantuleţul44, fiind derivat
sfinţită sau se stropesc cu ea; dacă se înve­ din grecescul a y ioc;, 6 — aghios = sfanţ (A.
cheşte nu trebuie aruncată şi se toarnă la S. DLR).
rădăcina florilor sau copacilor. A G N EŢ v. M irid e
A G H IA Z M A T A R (gr. â y id o p .< X T a —
AGNI — zeu vedic; v. Vedele.
aghiazmaia) — termen folosit pentru: a) Carte
A G N O S T IC II — sectă creştină (sec. IV -
dc slujbă bisericească în caro se cuprind
V). care susţine că Dumnezeu şi lumea obiec­
slujbele Sfintelor Taine şi icrurgii; la început
tivă nu e posibil să fie cunoscute cu raţiunea.
era parte a M olilfelnicului, dar din 1950 s-a
tipărit separat; b) Vasul în care se păstrează în A G N O S T IC IS M U L — doctrină filozofică
biserică A ghiazm a m arc; c) C onstrucţiile din antichitatea greacă, după care raţiunea nu
anexă, de pe lângă bazilicile paleocreştine în e capabilă a cunoaşte şi a înfăţişă pe Dumnezeu.
care se săvârşea şi se păstra aghiazm a; d) A H A SV ER U S-A H A SV ER — cunoscut sub
C ăldăruşa de aram ă, în uncie părţi (ex. în denum irea dc „Jidovul rătăcitor*4, personaj
Banat), în care se poartă Aghiazma mare cu mitic, cu puteri de vrăjitor.
care preotul stropeşte casele credincioşilor A H IM S A — neviolenţă; ideea de nonviolenţă.
când merge cu botezul (în zilele amintite mai în concepţia indiană din jainism şi budism, s-a
sus); după unii. vasul acesta simbolbează apele manifestat printr-o atitudine de pasivitate, de
Iordanului, sfinţite prin Botezul Mântuitorului. supunere resemnată în faţa nedreptăţii şi a răului
A G H E Z M U 1, a agh ezm u i — a stropi cu sub orice formă. Sub influenţa acestei idei s-a
aghiazmă; peiorativ — a se îmbăta (s-a aghez- renunţat, în religia brahmană, la sacrificiile
muit - s-a îmbătat). sângeroase.
A G H IO G R A F (gr. a y io y p d u p o s , O - A H U RA -M A ZD A H („Stăpânul înţelept*') —
aghiografos = scriitor despre sfinţi, pictor de divinitate importantă în religia iranienilor antici,
icoanc) — sc numeşte cartca în care sunt dinainte de Zoroastru (sec. VI Î.Hr.), văzut ca
cuprinse vieţile sfinţilor, dar şi cel care scrie principiu al binelui. Era /cu i cerului luminat,
literatură aghiografică. aghiografie. creatorul lumii şi protectorul regilor. Deşi
A G H IO G R A F IE , hag h io g rafîc — scriere conceput monoteist, el are în subordine zeităţi
despre vieţile sfinţilor. vasale, care-l ajută în lupta împotriva demonilor.
A G H IO S, -oa.se (gr. iry io c„ o — aghios - Pe lângă aceste spirite (A m esha-Spentes =
sfanţ) — cântări sfinte» aghios — imnul „Sfinte „spirite ale sfinţeniei şi nemuririi44), mai sunt şi
Dumnezeule, Sfinte tare...“ (la Liturghie). spiritele Yasalos („vrednici de veneraţie44), din
A G H IU Ţ Ă — sinonim popular pentru cu­ care se remarcă Mithra („contract'4), impor­
vântul „diavol44, „drac" ca şi „tichiuţă*4(dc la tant zeu al soarelui, protector al ordinei sociale
tic h ie ). Sufixul d im in u tiv al „-u ţă “ a dat şi al războiului. Vasalul lui M ithra este Atar,

26
A l A -A L I

zeu al focului care purifică totul. Cultul acestui deşi sunt scrise in Apostol, nici nu se mai pun
zeu a fost preluat şi dc romani, ca protector al după citirea Apostolului şi in locul lor se cântă
armatelor. Tendinţa dualistă a vechilor religii doar aleluia (de 3 ori).
persane se reflectă şi în cultul zeului Mithra, A L E L U 1A T IC ,-I — psalm i aleiuiatici; v.
considerat în acelaşi tim p zeu al soarelui, dar A leiuiarion.
şi al cerului întunecat (E. V. IR); opus lui ALEXANDRIA — oraş construit pe un braţ
Ahuramazda este Ahriman, răul, ceea ce dă al deltei Nilului de împăratul Alexandru cel
un caracter dualist religiei iraniene. M arc (M acedon), în anii 332-331 Î.H r, a
A IA ZM A v. Aghia/.m a. devenit centru al ştiinţei şi a( artei în lumea
A JU N , A JU N A R L (lat. adjunare ~ a ajuna, a n tic ă . D u p ă m o a rte a lu i, im p e riu l s-a
a ţine post negru) — Ajun se numeşte ziua d e z m e m b ra t. E g ip tu l re v e n in d d in a stie i
dinaintea unui eveniment, a unei sărbători (în l*tolemeilor. Plolcmcu I integrează ludeea în
ajunul nunţii, în ajunul Bobotezei ctc.). Ajunate. statul său. Elenismul, puternic în Alexandria,
a ajuna înseamnă a posti post negru, fără a va exercita o mare influenţă asupra culturii
mânca nimic toată ziua (ex. vinerea şi în ajunul a c e s te ia . P lo lem eu al II-lc a în to c m e şte
Bobotezei), iar seara, numai legume fierte, lără preţioase culegeri de manuscrise şi datorită tui
grăsime). M oş Ajun este ajunul Crăciunului, s-a făcut traducerea în 1b. grcacă a Biblici (V.
când se posteşte şi încep colindele. Ajunarca, Testament), numită Septuaginta.
ca orice post, va fi însoţită de rugăciuni şi fapte ALFA şi O M E G A (A — 12) — prima şi ul­
bune; v. Postul. tima literă din alfabetul grec; intrate în icono­
A L EL U IA v. A leiuiarion. grafia ortodoxă, au devenit simbolul „înce­
A L E L U IA R IO N (gr. dA A r^om dplO V , TO putului1* şi „Sfârşitului*1, adică simbolul Iui
— allilouiarion) — se numesc stihurile din Dumnezeu {Apocalipsa, cap. 1); aceste litere
psalmi care sunt prevăzute a se cânta după sunt adesea înscrise pe crucea lui Hristos.
citirea pericopclor din Apostol. Odinioară, A L IT U R G IC — fără liturghie; aliturgice
psalmii se cântau în întregime şi erau însoţiţi sunt zilele când, după tradiţia veche a Bisericii,
de refrenul „Aleluia" care înseamnă: „Lăudaţi nu se săvârşeşte Sf. Liturghie, nici chiar în
pe D om nul!“ , refren cântat de popor după mănăstiri. Aceste zile sunt: Vinerea Patimilor,
fiecare stih sau verset al psalmului. în cântările când lisus a fost rătignit şi îngropat (in popor
sinagogice. Din aceşti psalmi s-au păstrat azi se mai numeşte şi Vinerea Seacă); luni şi marţi
doar un stih sau două. Când aceste stihuri din prim a săptăm ână a P ostului P aştilor;
preced pcricopa din Apostol, poartă numele de miercuri şi vineri din Săptămâna Brânzei (ul­
prochimen (adică aşezat înainte); aceste stihuri tim a săptăm ână până la lăsatul secului de
rămase din psalmii ale lui at ici (psalmi care se Paşti); vinerea dinain tea C răciunului şi a
cântau în întregime şi erau urmaţi de Aleluia Bobotezei, când aceste praznice cad duminica
şi rân duite a se cânta după A postol), se sau lunea şi atunci se fac num ai slujbele
A

numesc aleiuiarion . De fapt aceste stihuri, Ceasurilor şi Vecernia, in zilele aliturgice se

27
A L L -A L T
A
posteşte chiar cu ajunare deplină. In Bisericile al biscricii şi peretele dc icoane (catapeteasma)
ortodoxe se săvârşeşte o singură liturghie inlr- care-l desparte de naos. Zidul de răsărit al
o zi, spre deosebire de catolici, care pot săvârşi altarului este, în general, sem icircular în inte­
mai multe liturghii în aceeaşi zi şi în aceeaşi rior, şi rotund sau hexagonal în exterior. Spaţiul
biserică (de aceea, la ci bisericilc au mai multe sem icircular din interior constituie absida
altare). Ca o derogare de la tradiţia ortodoxă, principală a bisericii; ea se lărgeşte lateral prin
care nu admite decât o singură liturghie pe zi două abside mai mici. numite absidiole , care
întT-o biserică, fiindcă numai una a fost Sfânta formează la nord proscomidiarul şi la sud,
Jertfa a lui Hristos, Biserica Ortodoxă din Jiaconiconuly num ite odinioară past o f or ii.
G recia a îngăduit, în 1957 (prin Hotărârile Partea superioară (tavanul) a absidei principale
Sinodului Bisericii Greciei), săvârşirea a două
9
este o semicalotă. Biserica din primele veacuri
sau chiar a trei liturghii în aceeaşi zi, în aceeaşi avea un singur altar, construcţic carc, conform
biserică (M. O. 1962,2-3, p. 255). tradiţiei, s-a păstrat până azi în bisericile
A LLA H — numele care se dă lui Dumnezeu ortodoxe. Sunt şi câteva excepţii de biserici
în religia mahomedană sau islamică (religie o rto d o x e cu două sau trei altare (ex. Sf.
monoteistă); v. Islam ism ul. A tan asie de la A th o s, B is. Sf. V asile şi
A L O C U Ţ IU N E (la t. aiocutio,-onis) — U spenskaia din M oscova, Bis. greacă din
scurtă cuvântare. Brăila, Sf. N icolae Domnesc din laşi ş.a.) dar
ALTAR ( lat. altarium - altar, de la alta —loc în care nu se slujeşte decât o singură liturghie
înalt)— se numea la păgâni locul înălţat (zidii pc zi, altarele mai mici fiind folosite pentru
mai înalt) pe care se ardeau anim alele de slujbe în sărbători mai mici; bisericile apusene
sa c rificiu . A vraam îi du ce pe Isaac să-l (catolice), în mare parte, au mai multe altare
jertfească lui Dumnezeu sus pe muntele Mo- (biserica Sf. Petru din Roma arc 25 de altare),
ria — pe care seva zidi Ierusalimul— şi acolo aşezate în firide, de-a lungul pereţilor, în afară
în a lţă rugul de je rtfă . A ltaru l (n u m it şi dc altarul principal aşezat la ră să rit în nava
presbiterivtn — locul preoţilor, locul cel mai centrală. Asemenea biserici au apărut în Evul
sfanţ: gr. pr^ia. to . tcpaxeiov, to — vima, Mediu, împreună cu obiceiul de a se săvârşi
ierateion) este în arhitectura bisericii creştine mai multe liturghii într-ozi, în aceeaşi biserică
unul dintre cele trei spaţii, în care aceasta sc în câte unul din altare sau chiar pe acelaşi al­
împarte. Primul spaţiu, dinspre răsărit şi mai tar (sub influenţa unei credinţc greşite în
înălţat (pe solee) decât restul interiorului, este legătură cu puterea propiţiatorie a Sfintei
partea cea mai tainică şi sfântă, fiind destinată Liturghii, adică, cu cât mai multe liturghii A
preoţi lor (clericilor) slujitori şi săvârşirii sfintelor săvârşite, cu atât mai multe păcate iertate), in
taine ale cultului divin (Sf. Liturghie, taina mijlocul altarului se află Sfânta M asă, pe care
hirotoniei, slujba sfinţirii Sfântului Mir, a sfinţirii se săvârşeşte Sfânta Jertfa a Legii Noi (v. Sf.
bisericii şi antimiselor). Altarul cuprinde spaţiul M asă). Altarul este locul sfânt în care se
dintre suprafaţa interioară a zidului de răsărit săvârşeşte Sfânta Liturghie, este locul de jertfă

28
A L V -A M V

şi simbolizează Golgota, pe care o singură dată la rugăciunile de laudă şi mulţumire, încă din
S-a adus lisus ca je r tfi sângeroasă. în altar sc rânduiaia primelor liturghii creştine (1 Cor. 16,
intră cu sfinţenie; sflnlele canoane (norme, legi 24).
ale Bisericii) nu permiteau intrarea în altar A M ON-RA — zeu egiptean devenit cel mai
decât persoanelor sfinţite (Canon 19, Sinodul puternic pe la jum ătatea mileniului II î.H r,
din Laodiceea), iar femeilor le este interzisă epoca de apogeu politic, cultural şi religios a
intrarea în Sfântul Altar. E giptului. In cin stea lui A m on-R a a fost
ALVARS (ind, „sfinţi1*) — eântăreţi religioşi construit templul de la Kamak.
ambulanţi, filozofi şi teologi, membri ai şcolii A M U LETĂ (lat, amuletum, de la semiticul
de dascăli din Sriraujo, oraş din sudul Indiei: hamalet — ceea ce se poartă) — obiect care
aceşti cântăreţi slăveau în versuri pline de iubire în religiile primitive era considerai ca având
pe V işn u -K rişn a , Ei au im p u s în India putere magică şi îl apăra pe cel ce îl purta de
VişnuismuL o sectă a Hinduismului (mari religii influenţele malefice ale duhurilor rele. Ea era
ale Indiei). co n sid erată de vechii eg ip ten i nu num ai
A M -H A SETER (ebr. „Popor al Cărţii*4) - apărătoare împotriva bolilor şi a oricărui rău,
denumire pe care şi-o dau evreii datorită fap­ ci şi călăuză pe drumul spre împărăţia morţii.
tului că izvorul culturii lor e Tora. învăţătura Aşa sc explică şi mulţimea amuletelor aflate,
Torei s-a transmis în „L,oşn-Koideş*\ „limba în urma săpăturilor arheologice, în mormintele
sfântă‘\ cum e numită limba ebraică, prin care egiptene (cele mai multe sunt figuri zoomorfe:
s-a păstrat unitatea evreilor. capete de animale, de scarabeu, precum şi figuri
A M B R O Z IE (lat. ambrozia) — hrana zeilor, geometrice). Am uletele erau purtate la gât,
dătătoare de „tinereţe tară bătrâneţe şi viaţă atârnate de coliere, la urechi, pc ccrcci şi la
&ră moarte4*; un fel de băutură dulce, miracu­ mâini, îm podobind brăţările. Alte am ulete
loasă, despre care vorbesc mitologiile greacă reprezentau zeităţi solare, ca cele descoperite
şi latină. în Ruropa, din epoca bronzului şi a fierului (G.
A M B R O Z IE , S F Â N T U L - e p isc o p u l R. DA).
Mediolanului (Milano) în a doua jumătate a sec. A M V O N (anpG O V , O — am von , d.
IV; cu n o scu t părin te bisericesc* a u to r a â v a p a iv c o — anavaino — a se urca, a sc
numeroase cărţi cu caracter dogmatic, exegetic sui) — este astăzi un mic balcon pc peretele
şi de cân tări relig io ase ; lui i sc atrib u ie de m iazănoapte al bisericii, în interiorul
convertirea la creştinism a Fericitului Augustin naosului, mai aproape sau mai departe de al­
(pomenit în calendar la 7 decembrie). tar, aşezat la oarecare înălţim e, servind pentru
AMENT1 — raiul, conceput în vechea religie slujitorii bisericii, care urcă în amvon să citească
egipteană: v. C âm piile lui Iaru . Evanghelia şi să rostească predica. De formă
AMIN (e b r „aşa să fie44; gr. şi slav. aminu) ro tu n d ă sau h e x a g o n a lă , am v o n u l este
— formulă de încheiere a unei rugăciuni (şi în împodobit cu sculpturi în lemn sau bronz, care
ritualul creştin), folosită ca expresie de asociere au un c a ra c te r s im b o lic : p o ru m b e lu l

29
am v -ana

simbolizează pe Sfântul Duh, crucea e simbol A N A — num e o n o m astic fo lo s it p en tru


al credinţei, ancora c simbol al speranţei, inima personaje diferite, în Noul Testament; este
e simbolul dragostei,
_
iar trâmbiţa
A
simbolizează numele mamei Sfintei Fecioare Maria; era fiica
propovăduirca Evanghelici. In trecut, amvonul lui Natan şi căsătorită cu loachim, din seminţia
îşi avea locul în mij locul bisericii şi era în formă lui luda şi neamul lui David. La 9 septembrie,
de estradă sau de catedră, servind acelaşi scop a doua zi după Sfânta Maria Mică (Naşterea
ca şi azi. în plus, aici se citea, de către preot Sliniei Fecioare) se sărbătoresc Sfinţii loachim
sau arhiereu şi rugăciunea finală de conccdicrc şi Ana. Ana se numea şi o bătrână proorocită
a credincioşilor şi de binecuvântare, de la de la templul din Ierusalim, în vremea preotului
sfârşitul Liturghiei, de unde şi numele ei de Simeon (care L-a întâmpinat pe lisus, la 40 de
„ R u g ă ciu n ea a m v o n u lu i", sub c a re o zile la tem plu— 2 februarie, în calendar); Ana
cunoaştem azi. Tot de pc acest am von se a p ro o ro c it a tu n c i d e s p re n a ş te re a şi
făceau com unicările diverse despre: viaţa personalitatea lui Hristos. Anna, mai marele
bisericii, sărbători, dispoziţii canonice şi alic proble­ preot al iudeilor, care împreună cu Caiafa au
me de interes general pentru credincioşi. Astăzi, judecat şi condamnat pc Mântuitorul.
în marea majoritate a bisericilor, mai ales cele A N A B A PTISM (& vapa7m <3|xa, XO, ana-
de la ţară, amvonul de odinioară a dispărut, haf)tisma, to , d. OCVa^aTCxC^CO — anahapiizo
rămânând însemnai numai locul, printr-ocruce — a reboleza, a boteza din nou) — sectă neo-
sau un cerc sub policandrul cel mare: diaconii proleslantă din Germ ania (see. XVI), după
citesc pe acest loc ecteniile sau cântăreţul care botezul catolic, primit de copii la naştere,
citeştc de aici Apostolul. Funcţia vechiului nu mai era valabil şi de aceea ei trebuiau să fie
amvon fixe îndeplinită azi de un amvon portativ, rebotezaţi ia maturitate.
n u m it A n a lo g h io n (la t. a n a lo g iu m , gr. A N A B A P T IŞ T I — m em b ri ai s e c tc i
d v a ^ o y io v , xo — analoghion ), în formă de anabaptiste; v. A n ab ap tism .
pupitru pliant, acoperit cu o pânză brodată; A N A F O R A (<xva<popd. r] — ana/ora =
acesta se aşează în mijlocul bisericii ori în faţa cerere) sau A N A FO R A U A — este, în cultul
uşilor împărăteşti, după caz. şi p eel stă Biblia creştin ortodox Marea Rugăciune a Sfintei
când se citeşte şi când se predică. Amvon mai Jertfe din rânduiala Sf. Liturghii, în cursul
este numit şi mijlocul sole ii lărgite; în vechile căreia are Ioc sfinţirea Darurilor. Ea începe cu
cărţi de slujbă, amvon însemna pronaos sau adresarea cătrc Dumnezeu-Tatăl, ca Ziditor al
tindă, pridvor (v. Mine iul pe M artie , Buda. lumii, continuă, recapitulând pe scurt opera
1805. f. 94, r. col. 12: „Ieşim în amvon şi se m ân tu ito are re a lizată de D um nezeu-F iul
face L itie ...''); „D oam na Bălaşa, soţia lui (anamneza) şi sfârşeşte prin invocarea Pogorârii
Constantin Şerban, a fost înm orm ântată în Sf. Duh, pentru sfinţirea Darurilor noastre de
amvonul bisericii de la Curte (la Târgovişte)4* pâine şi vin şi prefacerea lor în Sfanţul Trup şi
— Călătoria patriarhului Macarie in Ţările Sânge al Domnului. în timpul accstci rugăciuni
Române , Bucureşti, 1900, p. 152. este trasă dvera şi sunt închise uşile împărăteşti

30
ANA-ANA
iar preotul sc roagă în genunchi înaintea Sfintei aminteşte împlinirea poruncii M ântuitorului).
Mese; la strană, cântăreţii sau corul cântă ,,Pre Sunt enumerate momentele drumului jertfei şi
Tine Te lăudăm ", Anaforaua este centrul m ântuirii: „A ducându-ne am inte aşadar de
L iturghiei creştine. Ea a însem nai iniţia! toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce,
înălţare. ridicare (avCKp£p(fl — anafero - a de groapă, de învierea cea de a treia zi, de
înălţa, a ridica), ca apoi să ia înţelesul de jertja, suirea ia ceruri... şi cea de a doua slăvită iarăşi
ofrandă (oblatio sau illatio), pentru că oferirea venire". Anamneza (m em orial) este explicată
jertfei se* face prin ridicarea, înălţarea şi astfel de scriitorul bisericesc episcopul Teodor
legănarea darului de je rtfă . în rân d u iala de Mopsucstia: ,,Şi facem pomenirea morţii
Liturghiei ortodoxe, Anaforaua numeşte lot Domnului în această taină înfricoşată şi primim
şirul dc rituri şi rugăciuni citite dc preot (cele hrana nemuritoare şi duhovnicească a Trupului
mai multe în taină) cuprinse în Liturghia Sf. şi a Sângelui Domnului nostru, pentru c&rc
loan de la: „Cu vrednicie şi cu dreptate..." Domnul nostru, când mergea spre patimă, a
până la: „Şi ne dă nouă cu o gură şi o inimă a încredinţat ucenicilor Săi rânduiala. ca să
mări şi a cânta1*(adică de la rostirea Crezului primim acestca prin ci şi să Ic săvârşim şi noi
şi pân ă Ia ru g ă c iu n c a „T atăl n o s tru 14). toţi care credem în Hristos şi de aceea facem
Rugăciunile care compun A naforaua sunt: pomenirea morţii lui Hristos-Domnul şi primim
Rugăciunea de laudă şi de mulţumire de la aici hrana negrăită; de aici ni se dă destulă
început, adică Marea Rugăciune euhartitică< credinţa care ne duce la îm părtăşirea ceior
în care se face o rememorare a istorici mântuirii v iito are. D espre acestea şi d esp re altele
omului de la creaţie până la mântuirea lui prin asemenea vorbeşte preotul în această sfântă
jertfa de pe Cruce şi învierea Domnului. Se slujbă şi în pomenirea celor ce s-au făcut1*(ETl,
consemnează momentele jertfei şi întemeierea p. 92-93). A treia parte a A naforalei este
S f Euharistii: „Şi toată rânduiala cea pentru Epicleza (eJU K \T|ai£, f) — epiklisis = invo­
noi plinind, in noaptea în care a fost vândut şi care, chemare), rugăciunea cea mai impor­
mai vârtos însuşi pe Sine S-a dat pentru viaţa tantă, pentru ca în tim pul ei se săvârşeşte
lumii, luând pâinea, cu sfintele şi prea curatele sfinţirea şi prefacerea Darurilor. Preotul sc
şi fără prihană m âinile Sale. m ulţumind şi roagă în taină: „încă aducem Ţie accastă slujbă
binecuvântând, sfinţind şi frângând, a dat duhovnicească şi fără de sânge şi Te chemăm,
sfinţilor Săi ucenici şi Apostoli, zicând: Luaţi, Te rugăm ... trimite Duhul Tău cel Sfânt peste
mâncaţi, accsta este Trupul Meu, care pentru noi şi peste aceste D aruri... prefacându-le cu
voi sc frânge spre iertarea păcatelor. Beţi dintru Duhul I au cel Sfant‘\ Vorbind despre Epicleză,
acesta toţi, acesta este Sângele Meu. al Legii despre rostul şi nccesitatca ci în cadrul Marii
cclei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se R u g ă c iu n i a S fin te i J e r tf e , T e o d o r de
varsă, spre iertarea p ăca telo r11. U rm ează M opsuestia accentuează mai ales rolul princi­
rugăciunea aducerii-am inte sau Ananmeza: pal al D uhului d u m n ezeiesc în sfin ţire a
„Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea'* (se Darurilor: „Trebuie acum ca Domnul nostru

31
A N A -A N A
lisus Hristos să învieze din morţi, prin puterea încheie Anaforaua cu o ectenie şi rugăciune
celor ce se săvârşesc, şi să reverse harul Său de taină, după care urmează rugăciunea Total
peste noi toţi, ceea ce nu sc poale realiza altfel nostru. cântată de strană şi credincioşi; v.
decât venind harul Duhului Sfanţ, prin care şi L itu rg h ie ru l.
El a înviat odinioară, precum arată fericitul ANAFORN1ŢA — vas cullic, în formă de
Pavel într-un loc, zicând: «Şi era arătat Fiu al tavă sau farfurie înaltă, cu picior, pe care se
iui Dumnezeu, în putere şi în Duhul Sfânt prin aşează an afu ra (p âin ea b in ecu v ân tată de
învierea din morţi a lui lisus Hristos, Domnul preot), care se împarte credincioşilor după ce
nostru» (R om ani 1, 4); precum a spus şi aceştia se miruiesc, la sfârşitul Sfintei Liturghii.
Domnul nostru însuşi: «Duhul este Cel ce dă A N A F U R A , N A F U R Ă , A N A F O R Ă (gr.
viaţă, trupul nu este de nici un folos» (loan 6, a y i o ţ , O a p T O ţ — aghios artos = pâine
63). Era deci necesar ca preotul, urm ând sfinţită, lat. nafora) — este pâinea sfinţită,
rânduiala preoţiei să aducă lui Dumnezeu tăiată în formă de cubuleţe, ce se îm parte
rugăciune şi im plorare ca să se realizeze credincioşilor, la sfârşitul Sf. Liturghii, după ce
venirea Sfanţului Duh şi prin aceasta harul să s-au miruit. Este pusă pe anaforniţă (tavă sau
vină peste pâinea şi vinul aduse ca Dar, pentru un vas cu picior) aşezată pe o m ăsuţă, în
ca a c e ste a să fie c u n o sc u te că su n t cu dreapta preotului care m iruieşte, şi flecarc
adevărat Trupul şi Sângele Domnului nosiru. credincios, trecând de la miruit, ia o bucăţică
pentru că este memorialul nemuritor" (ET1, p. dc anafura, pe care o mănâncă, cu condiţia să
93). Anaforaua se încheie, conform ritualului nu fi mâncat nimic şi nici apă să nu fi înghiţit în
bizantin, cu rugăciunile de mijlocire generală ziua respectivă. Ea se mai numeşte şi antidor
pentru întreaga Biserică, numite diptice: „încă (CCVXl&OpOV, %6— antidoron—în loc de dar).
aducem Ţie această slujbă duhovnicească, D esp re a c e a s ta sp u n e Sf. S im eo n al
pentru cei adormiţi în c r e d i n ţ ă . „ Ş i ne dă Tesalon icului: „Iară antidorul este pâine
n o u ă cu o g u ră şi o in im ă a m ă r i...“ . s f in |ită , c a re se face din a cea prosforă
Rugăciunea aceasta de mijlocire este pentru (prescură) din carc se scoate agneţul, care se
toate categoriile de credincioşi, vii şi morţi. în jertfeşte şi se face trupul Domnului. Antidorul
diptice esle şi formula de rugăciune pentru (anafura) se dă în locul darului celui mare al
F e c io a ra M aria: „M ai a le s p e n tru P rea înfricoşatei cuminccâturi (împărtăşanii), căci nu
S f â n t a .. / 4 La stra n ă în c ep e să se cân te toţi credincioşii sunt vredn ici a se împărtăşi... ci
Axionul, iar preotul continuă a pomeni pcvii şi el. numindu-se după cuviinţă antidor, adică în loc
pc morţi. înainte de a se sfârşi Axionul, preotul de dar, căci darul lui Dumnezeu d ă ...“ (V. M.
ia vasul cu an afu ra şi-l b in ecu v ân tează, LBO, p. 601). Despre pregătirea anaforei
atingându-l de Sfanţul Disc şi de Sfanţul Potir. Liturghierul scrie: „Anafura se taie din prescura
Apoi, după cântarea Axionului, zice: „întâi din care s-a scos Sfanţul Agncţ. Dacă sunt
pom eneşte Doam ne, pe Prea Fericitul ..., credincioşi mulţi şi nu ajunge numai o prescură,
patriarhul Bisericii Ortodoxe R om âne...“ şi se poate tăia şi prescura a doua, din care s-a

32
ANA-ANA
scos părticica întru cin stea şi pom enirea cărţilornccanonicecuprinse în Vechiul Testa*
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Drept ment; aceste cărţi sunt recom andate doar
aceea aceste două prescuri se cade să fie penlru Icctură com plem entară, fiind şi ele
întregi şi inai m ari, iar nu num ai peceţi. socotite ca inspirate (ultim ele 14 cărţi care
chibuzind astfel preotul ca să ajungă pentru urmează după cartca M aleahi); v. A pocrife
a n a fu ră 4* (L, p. 143). A nafura se taie la A N AGNOST (lat. anagnoste s * cititor; gr.
proscomidiar, după ce s-au pregătii Darurile, şi dtVoryiYVCOaKCO — anaghignosco = a cu­
se aşează pc anafom iţă. Ea se sfinţeşte în n o a ş te b in e. a c iti; â v a y v o o 0 i;n < 5 —
timpul când ta strană sc cântă Axionul; preotul anagnost is = cititor, ceteţ) — citeţ sau lector
ia vasui cu anafură şi îl atinge dc Sf. Disc şi de al textelor sfinte, în timpul serviciilor divine în
Sf. Potir binecuvântând: „Binecuvântată este Biscricacreştină din primele veacuri, anagnoştii
anafura sfinţilor Tăi, Doamne, acum şi pururea făceau parte din clerul inferior şi aveau ca
şi în vecii vecilor, Ainin‘\ (L, p, 142). Deoarece sarcină a cili in biscrică A postolul (nu şi
se face sfinţirea ei în timpul Axionului (adică E vanghelia, pe care o citea diaconul sau
atunci când se face pomenirea Sfintei Fecioare preotul), pastorale, scrisori marţi rice, vieţi de
dupâ sfinţirea Darurilor), împărţirea ana furei sfinţi; pe lângă diferite alte servicii (grija cărţilor
la sfârşitul Liturghiei simbolizează rămânerea dc cu lt, aprin d erea lum ânărilor, purtarea
Maicii Domnului încă multă vreme pe pământ, sfeşnicelor !a procesiuni etc.), ci ajutau şi la
m mijlocul primei comunităţi creştine, după în v ăţăm ân tu l c a te h e tic . A n ag n o ştii sunt
în ălţarea la ceru ri a Fiului ei şi până la pomeniţi în multe documentc, începând din sec.
adormirea ci (LS, p. 331). Anafura este un 11 (v. LG, p. 128-129). într-o inscripţio (sec.
„înlocuitor** al Sfintei Împărtăşanii (care vine VI) în 1b. gr. de la Tomis, este menţionat un
ca un pogorăm âni pentru cei care nu s-au anagnost (DIVR, p. 33); v. H irotcsie.
împărtăşit) şi de aceea, ca şi Sfânta îm păr­ A N A H O R E T ( â v a x c o p r |T ^ q , 6 —
tăşanie, sc ia pe nem âncate (când se ia şi a n a h o ritis - c a re c a u tă s in g u ră ta te a ,
aghiasm ă, se ia întâi aghiasm a şi apoi se singuratic) — călugăr eremit, sihastru, Irăind
mănâncă anafura). Ea se dă credincioşilor ca retras într-un schit singuratic, izolat de viaţa
simbol al comuniunii spirituale. Vechile Pravile de obşte a mănăstirii; v. R as o for
şi Cărţi de învăţătură pentru preoţi impuneau A N A LO G , A N A L O G H IO N v. A m von.
p en tru luarea a n afu rci aceeaşi preg ătire ANAM NETIC (a v a jlv rp T iK o ; — anamnis-
trupească şi sufletească la fel ca şi pentru tikos = cel care răscoleşte, aduccrca aminte)
împărtăşanie. Tot anafură este şi pâinea numită — aniversar, comemorativ; atribut al sărbăto­
„Paşte ", binecuvântată şi stropită cu vin, care rilor creştine, care sunt prilej de aducere aminte,
se dă credincioşilor în Duminica învierii, după atât a m om entelor im portante din istoria
*
îm părtăşanie (la slujba de noapte). B isericii, cât şi a tu tu ro r acelora care au
A N A G H iN O SCO M EN A („bune de citil“)— contribuit, prin viaţa şi activitatea lor, la
denum ire pe care B iserica O rtodoxă o dă naşterea şi consolidarea ci. Icoanele au şi ele

33
ANA-ANA
A
acelaşi roi anamnetic, Sărbătorile creştine au zând „Cântările învierii Domnului“ (la Vecer­
şi un sens eshutolvgic, deoarece ele sânt nu nie şi Utrenie, pe cele opt glasuri sau ehuri).
numai amintitoare ale irccutului, ci pot avertiza ANATEM A (CCV&0£^ia, TO — anatema) —
şi asupra viitorului. Aşa este, de exemplu. excomunicare, blestem, afurisanic. act religios
Duminica înfricoşătoarei Judecăţi (când se lasă prin care Biserica înlătură din rândurile ei pe
sec de Postul Mare ai Paştelui). Ea nc duce cei care se fac vinovaţi de grave încălcări ale
cu gândul la viaţa viitoare, în care nimeni nu doctrinei şi dogmei creştine. Excluderea se face
intră fără judecată, fără a da, deci, seama de pe timp limitat (până la îndreptarea şi ispăşirea
f a p te le sa le şi p are că a tra g e a te n ţia greşelii) sau se face pentru totdeauna. Dreptul
credincioşilor asupra acestui fapt (gr. 6o%<X'ZQţ de anatem ă din sânul B isericii creştin e a
— eshâtos ~ ultim, cel din urmă; eshatologie ereticilor şi a celor ce nu respectă învăţătura
— învăţătură despre sfârşitul lumii, despre morală şi dogmatică a fost stabilit de sinoadele
Ju dccala de A poi, care este pentru toţi). ecumenice, prin formula: „Să fie anatema".
Sărbătorile sunt popasuri sufleteşti care aduc Separarea ce s-a petrecut în Biserica creştină
aminte credincioşilor şi de grija pentru sufletul între Răsărit şi Apus a începui cu actul de
lor, pentru m ântuirea lor. A stfel reiese şi excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae
importanţa soteriologicâ a rolului anamnetic I (8 5 8 -8 6 7 ), în 863, îm potriva lui Fotie,
ai sărbătorilor (cC D T ipia. f| sotirict = patriarhul de la C onstantinopol, deoarece
mântuire); v. S ă rb ă to ri. a c e sta nu re c u n o a şte F ilio q u e , in o v aţie
ANAM NEZA v. A nafora, A n afo rau a. d o g m a tic ă a p u s e a n ă , c a re c o n tra v e n e a
ANASTASIA, SFÂNTA (CcvdOTOOU;, f[ — h o tărârilo r sin o ad elo r ecum enice privind
anustasis = înviere)— martiră la Sirmîum (azi dogma purcederii Sf. Duh numai de la Tatăl,
Traviţa. localitate în Iugoslavia), în anul 304. nu şi de la Fiul (Filioque). Fotie, la rândul său,
Purtând acelaşi nume cu această fecioară* excomunică (anatematizează) pe papa Nicolae
martiră, sora împăratului Constantin cel Mare 1 într-un sinod ţinut la Constantinopol. in 867 şi
a zidit la Roma o biserică, în cinstea ei. în anul nu~l mai recunoaşte ca papă. condamnând în
4 5 8 , m o a şte le s fin te i au fost a d u se la acelaşi tim p şi B iserica Rom ei, pentru că
Constantinopol, în biserica cu hramul ei. trim isese m isionari catolici în B ulgaria şi
AN ASTA SIS (avaOTOtOU; — anas tas is = introdusese aici, în Simbolul Credinţei, formula
înviere) — învierea. Sărbătoarea Sfintelor Filioque. Fotie alungă pe catolici şi restabileşte
P a şti. Ico a n a n u m ită „A nastasis*" ca re dreapta credinţă ortodoxă. Conflictul dintre
reprezintă învierea sub forma coborârii la iad Răsărit şi Apus se intensifică, atât din cauza
a Mântuitorului (icoană inspirată din Evanghelia tendinţei de supremaţie a papei de la Roma,
apocrifă a lui Nicodim). cât şi din cauza altor inovaţii care eontravin
A N A S T A S IM A T A R ( o c v a a x d o i p . o v , învăţăturilor Bisericii răsăritene (folosirea
TpOTldplOV — anasfaximon troparion “ de azimei la împărtăşanie, în loc de pâine dospită,
înviere)— carte de slujbă bisericească, cuprin- credinţa în Purgatoriu, concepţia despre post,
A N A -A N B
ş. a.) şi va culmina prin Schisma cea marc de creştine, cult ce are ca scop ca Persoana şi
la 1054. De-a lungul sccolclor au avut loc mul­ a m in tire a M â n tu ito ru lu i să fie p rezen tă
tiple încercări dc revenire la unitate, dar continuu, în chip tainic, dar şi real, în Biserica
conflictul şi anatema reciprociau persistat până pe care Bl a întemeiat-o. Anul bisericesc e
la jumătatea secolului XX. când papa Paul al format din două cicluri concentricc: a) ciclul
Vl-lea şi patriarhul Atenagora au căutat o cale mobil care se învârteşte în ju ru l sărbătorii
dc mediere între cele două Biserici; în cadrul Paştilor (cu date variabile de ia an la an) şi are
unei conferinţc panortodoxe ţinute la Rhodos, în în c e n tru l său P e rso a n a şi a c tiv ita te a
toamna anului 1964, s-a hotărât stabilirea unui M ântuitorului, a cărui proslăvire se face în
d ia lo g cu Rom a. U rm are a fo st că prin cântările din Octoih, Triod şi Penticostar; legat
hotărârile Conciliului Vatican 11, din dec. 1965, de sărb ăto area în v ie rii, anul bisericesc e
atât papa, în catedrala Sf. Petru, cât şi patriarhul împărţit în trei perioade: perioada prepascală
A te n a g o ra , în c a te d ra la o rto d o x ă din sau a Wriodului (care cuprinde slujbele acestei
Constant) nopol, în aceiaşi timp, au ridicat etape a Postului Mare), perioada pascală sau
anatema ce plana asupra celor două Biserici a Penticostar ului (care cu p rin d e slujbele
încă din sec. al XM ea. Acest „gest de iertare*4 în v ie rii, p â n ă la R u s a lii) şi p erio a d a
reciprocă, prin ridicarea blestem ului, n-a postpascală sau a Octoihului: aceste cărţi
însemnat însă şi rezolvarea multiplelor diferende sunt folosite de cântăreţi ia strană, în fiecare
care continuă să persiste pe plan doctrinar şi din aceste perioade; având in centru Persoana
să menţină dezbinarea între cele două mari M ântuitorului, acest ciclu se mai numeşte şi
confesiuni creştine. ciclul Hrisîologic sau Pascal ; b) ciclul fix,
ANATOLIE — patriarhul Constantinopolului al doilea din ciclurile concentricc ale anului
(+458), mare ierarh şi imnograf, a contribuit la bisericesc, comemorează şirul Sfinţilor pomeniţi
imbogăţirea şi dezvoltarea cultului, precum şi în fiecare din cete 12 iuni ale anului liturgic,
la apărarea dreptei credinţe, prin imnele sale care începe la 1 septembrie şi se termină la 31
cu c o n ţin u t d o c trin a r, îm p o triv a august; se num eşte şi ciclul sanctorial sau
nestorianismului; este autorulA unor stihiri numite minealy pentru că slujba sfinţilor este cuprinsă
„anatolice“ şi al troparelor Învierii, ce se cântă în cele 12 M inee. La catolici, anul bisericesc
sâmbăta la Vecernie. Sf. loan Damaschin,care în c e p e cu p rim a d u m in ic ă d in A d v en t
a coordonat Octoihul, a introdus în accastâ (Advcntus), cea mai apropiată de 30 noiembrie
carte de slujbă şi compoziţiile lui Anatolie. (când în c e p e p o stu l C ră c iu n u lu i la ei).
AN B IS E R IC E S C sau L IT U R G IC — în­ Ortodocşii păstrează tradiţia iudaică (după care
cepe la 1 septembrie şi sc termină la 31 august I septembrie era începutul anului civil la evreiX
spre deosebire de anul civil sau calendaristic, care considera această zi (1 sept.) începutul
care începe la 1 ianuarie şi se termină la 3 1 creaţiei lumii; tot în accastâ zi, lisus Hristos şi-
decembrie; anul bisericesc înseamnă totali­ ar fi început activitatea publică, citind în
tatea manifestărilor de cult liturgical Bisericii sinagogă cuvintele proorocului lsaia(6L 1-2);

35
A N C -A N T
m ^
„Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M â n tu ito ru lu i, În tâ m p in a re a D om nului,
M-a uns să bine vestesc săracilor... ca sâ dau în ă lţa re a S fintei C ruci, N a şte re a S fintei
de ştire un an de milostivire ai Domnului** (cf. Fecioarc ş.a. Este trecut în Mine iul pe luna iulie
L uca4, 18-19); v. Tim p. şi lăudat pentru meritele sale.
A N C A D R A M EN T — chenar decorativ la A N G E L IC (lat. angelicus)— îngeresc, înge­
uşi şi la ferestre. La mănăstirea Antim din reşte.
Bucureşti, ancadramentul de piatră în baso­ A N G H E L O L O G H IA — concepţia despre
relief a fosl lucrat de mâna mitropolitului Antim, îngeri la diferitele religii.
ctitorul ei. A N G L IC A N IS M U L sau B is e r ic a
AN C A L E N D A R IST IC v. C a le n d a r anglicană — este rezultatul sciziunii care s-a
A N D R E I. Sf. A p o sto l ( d v S p e i a , f] — produs în sânul Bisericii Catolice în sec. al
cmdreia = bărbăţie) — „cel dintâi chcmal‘‘ la XVI-lea ( 1534), din Anglia. Regele Henric al
apostolat de Mântuitorul; Apostolul lui i Iristos, V ni-lea, supărat că papa nu-i aprobă (con­
cel care a propovăduit creştinismul pe pământul form formulei „Nori possumus") desfacerea
ţării noastre (în Sciţia M inor — Dobrogea de primei căsătorii, spre a-i da posibilitatea să se
azi). Istoricul antic Eusebiu de Cezareea spune căsătorească cu Ana Boleyn, iese de sub au­
că: .Apostolii s-au împrăştiat pe tot pământul,.. toritatea papală, se rupe de Roma şi instituie
Andrei în S c iţia ...p r e c u m arată şi tradiţia că Biserica,.reformată" a Angliei — angiicanismul.
Andrei a venit din Asia Mică în Sciţia Mare Credincioşii care au acceptat reformele propuse
(sudul Rusiei), apoi în Sciţia Mică (Dobrogea), în cadrul noii Biserici s-au numit „conformişli“ t
în oraşele de lângă mare şi apoi a coborât în iar ceilalţi au fost „nonconfbrmişti", cane s-au
provincia Ahaia din Grecia, la Patras, unde a dezbinat în „presbiterieni“, „puritani*4, „congrega-
fost răstignit, cu capu) în jos. pe o cruce în ţionalişti“ şi „independenţi44. Reforma anglicană
formă de X. murind astfel ca martir (+94) pentru nu este un protestantism radical, ci este o
cred in ţa sa creştin ă. S trăm oşii au num it mediere între catolicism şi protestantism.
„Undrea“ luna deccmbrie, care începe după A N IM ISM U L — religie primitivă care con­
30 noiembrie (ziua Sf. Andrei). sideră că toate elementele naturii sunt însu­
ANDREI C R IT E A N U L — episcop al Cretei fleţite.
(+740); este unul din cei mai de seamă şi mai A N TER IU (turc. anteri, de la Antar , poet
prolifici creatori de canoane şi imne, deosebite arab, sec. VI, care purta asemenea haină) (AS.
prin frumuseţea formei şi profunzimea gândirii. DLR)— haină lungă, largă, din material subţire,
LI a compus Canonul cel Metre (Canonul de pe care o poartă oamenii deşertului; în secolele
pocăinţă) din Triod, canon formal din 250 de trecute era purtai şi de boierii români, după
tropare, şi care sc citeşte în întregime în Postul modelul vechiului costum gneccsc şi otoman;
cel Mare, în zilele rânduite de Tipic. Andrei azi face parte din costumul preoţesc. Preoţii
Criteanul a mai scris stihiri (tropare) şi pentru creştini îl poartă în amintirea vechiului hiton ,
unele sărbători în afara Postului: Naşterea purtat de M ânluilorul; v. 11iton.

36
ANT A N I

A N TIC H EN O M v Sem ne nm zicalc. cântau la Liturghie la toate sărbătorile; după


A N T IC R IS T (dvxiXpiOTCx; — antihristos aceea au rămas în uz numai la Liturghia din
= contra tui Hristos, slv. Anlihristu) — personaj zilele de rând (în mănăstiri). La Liturghia din
despre care se vorbeşte în Biblie (Noul Testa­ duminici şi sărbătorile sfinţi lor ei au fost înlocuiţi
m ent — A pocalipsa) şi care se va arăta, cu psalmii numiţi tipici, adică cei luaţi din
luptând împotriva învăţăturii lui Hristos, dar pe serviciul numit Tipica (Obedniţa), Ps. 101,145
care Hristos îl va birui: sinonim cu sfârşitul lumii, şi Fericirile. Aceştia sc cântau la început îti
v. Parusia. întregime; cu timpul, numărul versurilor cântate
ANTEDOR v. A n afu ra. s-au redus treptat (rămânând, de ex. din Ps.
AN T IFO N (X6 dvxupcovov — to antifonon 102, numai versetul I :, .Binecuvintează. suflete
* răspuns la un verset psalmodie) — antifoane al meu, pe Domnul.. precedat de „Slavă... şi
se numesc, în cântarea bisericească, acele acu m ...'\ urmat dc refrenul „Bine eşti cuvân­
cântări intercalate printre cctcniile din prima tat. Doamne!*4, iar din Ps. 145, doar ultimul
parte a liturghiei catehumenilor; ele reprezintă verset „îm părăţi-va D om nul în veac...'*).
resturi ale psalm ilor 81, 82 şi 94, cântaţi Aceste resturi ale psalmilor tipici, împreună cu
odinioară. în întregime, în această parte a slujbei cântările noi din această parte a Liturghiei,
litu rg ic e; fiind cân taţi în m od a n tifo n ic poartă, im propriu, denum irea de antifoane
(alternativ) de cele două străni, aceşti psalmi (A ntifoanele L iturghiei), prin analogic cu
s-au numit psalmi antifonici. Cu timpul, la antifoanele propriu-zise, mai vechi, pe care le-
sfârşitul fiecăruia dintre aceşti psalmi au început au înlocuit. De aceea, rugăciunile citite în taină
să sc cânte, ca o încheiere, câte un imn nou, de către preot, în tim pul cântării acesto r
de in sp iraţie creştin ă, şi anum e: „Pentru antifoane, poartă în Liturghie denumirea de
ru g ă c iu n ile N ă sc ă to a re i de D u m n ezeu . Rugăciuni ale amifoanelor (înainte de Vohodul
Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi“, după Ps. mic )(Lifur%hiert 1980, p. 107-109). Antifoanele
91 (primul psalm antifonic); „Pentru rugăciunile se n u m esc şi Treptele antifoanelor
Sfinţilor l ai, mântuieşte-ne pe noi. Doamne!“ (ocvapaG^ioţ — cmavatmos = în trepte), şi
după al doilea şi imnul „Unule născut" şi sunt cântări scurte din Octoih. Se numesc
„Mântuieşte-ne pc noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce antifoane pentru că secâniă alternativ de către
eşti minunat întru sfinţi, pe noi care-Ţi cântăm cele două stran e sau co ru ri dc cân tăreţi.
Ţie: Aliluia4*. Aceste imne au început să se Aceste cântări sunt compuse pe baza Psalmilor
cânte, mai târziu, ca nişte refrene după fiecare 1 1 9 -1 3 3 (P s. 1 2 0 -1 3 4 ), care fo rm e a ză
verset ale celor trei psalmi (Ps. 91, 82, 94)» catisma a 18-a numită ş i ., Cântarea treptelor "
ceea ce a atras împuţinarea versetelor cântate, pentru că la iudei se cânta pe treptele templului
până când s-a ajuns la situaţia de azi. când au din Ierusalim, dc către două grupe de cântăreţi,
rămas în uz numai câte trei versete din ficcare care stăteau faţă în faţă şi cântau pe rând.
psalm . Prin sec. XV, psalm ii a n tifo n ic i, Fiecare antifon din cele opt glasuri e format
împreună cu refrenele imnelor celor noi. se din nouă tropare (stihiri scurte), grupate trei

37
A N T -A N T
*
câte trei. în trei antifoane pentru fiecare glas. nume. In documentul (cota 3342) păstrat la
A ceastă îm p ă rţire a a n tifo a n e lo r a re un secţia de manuscrise a Academiei Române,
caracter trinitar, referindu-se ia cele nouâ intitulat „Aşezământul" se reflectă principiile
cete ale îngerilor, în ierarhia cerească, cântând creştine pe care marele mitropolit nu numai că
Sfinici Treimi. La accastă cântarc dc laudă sc le-a proclamat la amvon, ci le-a dat ca norme
asociază şi Biserica, Compunerea antifoanelor pentru m ănăstirea ctitorită de ci: „învăţături
c atribuită Sf. loan Damaschin şi Sf. Teodor pentru aşăzămânful cinstită mănăstiri a Tuturor
Studitul. Sfinţilor, adecă C apete 32 întru carele să
A N T IF O N IE — c â n ta re a lte rn a tiv ă , coprind toată c h iv e rn ise ala m ăn ăstirii şi
executată în Biserica creştină de cântăreţi sau rânduiala milelor ce s-au hotărât să se facă
coruri, din cele două străni, cântăreţi care-şi pre art la săraci şi la lipsiţi, din venitul casei.
dau răspunsuri reciproce. Acum într-accstaş chip aşăzat în zilele prea­
A N T IL E G O M E N E v. A pocrife. luminatului şi înălţatului domn Io Constantin
A N T IM IV IR E A N U L (1 6 5 0 -1 7 1 6 ) — Brâncoveanu Basarab Voevod. de noi smeri­
m itropolit al U ngro-V lahiei (1708 -1 7 1 6 ); tul mitropolit al Ungrovlahiei Antim ivireanut
originar din Iviria (Georgia-Caucaz), el a fost ctitorul. La leat 7221(1713), aprilie 24, în care
ad u s în ţa ră dc d o m n ito ru l C o n sta n tin an s-au început zidirea bisericii**. Aşezământul
Brâncoveanu pentru a întări viaţa culturală şi mănăstirii Antim se încheie la fi ia 35 cu preci­
bisericească din Ţara Românească. Antim a zarea: „Cap osebit , carele smerenia noastră
întemeiat tipografii şi s-a remarcat printr-o l-am aşăzat, la leat 7224 (1716) martie 15 dni
bogată activitate cărturărească, tipărind peste şi vom să se păzească nestrămutat în veci, în
60 de cărţi bisericeşti (în limbile: română, g rea şi n e d e z le g a tă a f u r is a n ie “ (A n tim
greaca, armeană, georgiană), pentru folosul Ivireanul, Opere, Bucureşti, 1972, p. 325,346,
creştinilor ortodocşi de pretutindeni. A avut Hdiţie critică îngrijită de Gabriel Ştrempel).
marele merit dc a fi transpus şi tipărit în limba începută sub Brâncoveanu, biserica a fost
ro m ân ă a p ro a p e to a te c ă rţile de slu jb ă terminată în timpul lui Ştefan Vodă Cantacuzino
bisericească, introducând astfel limba română şi dăruită cu danii de urmaşul său Ion Nicolae
ca limbă oficială în biserică A (în locul celei Alexandru Mavrocordat, Antim mitropolitul
greceşti şi slavoneşti). In volum ul său de este meşterul sculpturilor în piatră ce împodo­
predici, intitulat yJ)id(jfiii*\ mitropolitul Antim besc biserica, şi tot lui şi ucenicilor săi îi este
a denunţat şi condam nat viciile societăţii atribuită sculptura uşilor dc la intrare. El n-a
timpului, îndemnând la trăirea vieţii creştine mai ajuns să vadă biserica sfinţită, căci, acuzat
adevărate de credinţă în Dumnezeu şi dragoste ca duşman al turcilor, a fost condam nat la
faţă de oameni. Parte din aceste predici au surghiun pe muntele Sinai (A sia Mică). Pe
fost probabil rostite din amvonul bisericii drumul surghiunului a fost însă ucis, iar trupul
mănăstirii Antim, ctitoria sa, ridicată în anii său a fost aruncat în râul M ariţa din Bulgaria.
1713-1715, în Bucureşti, pe strada cu acelaşi Azi el a fost trecut în rândul sfinţilor. La scurt

38
ANT-A.Y1

timp după moartea sa, mănăstirea Anlim şi-a bisericii (fără Sf. Antimis nu se poate săvârşi
p ie rd u t auto n o m ia, dev en in d p a ra clis al Sf. Liturghie, chiar acolo unde se află Prestol
M itropoliei. (Radu vel-logofăt Grecianu, Viaţa sfinţit şi cu Sfinte M oaşte). Originea cinti­
lui Constantin Vodă Brâncweanu, cu note şi miş ului d atează din prim ele v eacu ri ale
anexe de D. Grecianu, Bucureşti, G obi., 1906). B isericii, din vrem ea persecuţiilor. Fiind
Biserica Antim, model de arhitectură bizantină surprinşi de prigonitori în timpul oficierii Sf.
şi reprezentativă pentru arta brâncovcncască, Liturghii, creştinii fugeau să se ascundă, luând
a suferit de-a lungul timpului restaurări, ultima Sfintele Daruri, pe care le înfaşurau într-o
fiind în 1950, făcută de Comisia Monumentelor pânză, şi-şi continuau slujba în alt loc. întrucât
Istorice. M ănăstirea Antim a avut iniţial doar însă în timpul persecuţiilor creştinii săvârşeau
câţiva călugări, aşa cum are şi azi; v. R ugul cel mai adesea Sf. Liturghie pe mormintele
aprins. martirilor, care serveau ca masă sau altar de
A N T IM — m ă n ă stire a A n tim ; v. A ntim Jertfa, s-a luat obiceiul de a se pune în acea
Ivîreanul. M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ort. pânză care învelea S f Daruri părticele din
Române,\o\.2,p. 143-162, Bucureşti, 1981. Sfintele moaşte de martiri. Prin aceste moaşte
ANTTMIS, SF. ANTIMIS (gr. ocvu — anii pânza se sfinţea şi devenea un fel de aîiar
= în Ioc de; şi p.f|VGO£ — minsosy lat. mesa = mobil sau portativ, pe care se putea săvârşi
m asă) — unul dintre cele mai im portante Sf. Liturghie. Chiar după încetarea persecuţiilor,
obiecte liturgice; este confecţionai dintr-o altarele acestea mobile erau folosite de către
bucală de pânză de in ori de mătase; are formă împăraţi şi ostaşi pe câm purile de luptă, ca şi
pătrată, cu laturile de 50-60 de cm. Pânza este de sihaştri care se retrăgeau în locuri pustii,
pictată cu scene şi imagini reprezentative» unde nu existau biserici cu altane fixe. Folosirea
legale de patimile Domnului. Scena principală Sf. Antimis nu a încetat, dar a devenit necesar
a iconografiei antim isului este punerea în pentru situaţii diverse: de ex. în cazurile când
m orm ânt a D om nului; în ju r sunt pietate: Sf. Liturghie trebuia să se desfăşoare în afara
Crucea răstignirii, cununa de spini, ciocanul şi bisericilor construite, sub cerul liber, în corturi
cuiele, suliţa, buretele cu oţel şi fiere, cocoşul sau pe câmp în vreme de război. De asemenea,
care a cântat de trei ori; la cele patru colţuri în caz de incendii sau alte întâmplări grave,
sunt pictate totdeauna chipurile celor patru când lăcaşul bisericii nu mai poate fi folosit,
evanghelişti cu simbolurile ior, iar pe marginea preoţii slujitori au datoria de a face sau chiar
antimisului se scriu de obicei cuvintclc troparului numai de a termina liturghia, alegând un alt loc
„losif cel cu bun c h ip ...“ . într-un colţ, cusut corespunzător, respectabil, unde folosind Sf.
ca un buzunărel, se pun moaşte de sfinţi, ca şi Antimis fac sau termină slujba, ca şi pe Sf.
la Sf. M asă. De ace ea, an lim isu l M asă. în form a de azi, a n lim isu l este o
(dvT lflfjvoiov, t 6 — ani im insion ~ în loc dedublare a vechiului iiiton (eiXixo — eilio -
de masă) poate ţine locul Sfintei M ese când a înveli), adică a acelei pânze care se aştem ea
se face slujba Liturghiei undeva, în afara peste vechile altare creştine, (fixe sau mobile.

39
A N T -A P E
făcute din lemn, metal sau piatră), pânză cu poziţii, „Lumină lină“ , din slujba Vecerniei; v.
care, la nevoie, se înveleau Sf. Daruri când L u m in a lin»,
trebuia să tic transportate intr-alt loc. ilitonul A N T O L O G H IU (dvGo^O'yiOV — untho-
s-a păstrat până azi şi serveşte ca înveiitoare laghion = culegere de texte şi cântări alese).
pentru Sf. Antimis, de care se deosebeşte însă Trefotoghiul sau Tropologhiul — un Minei
prin faptul că ilitonul nu conţine Sfinte moaşte. mic . format din extrase luate din Mineiul cel
Anlimisclc sc aflau, la început, pe Sf. Masă în m are (cel pentru to ate lu n ile). C uprinde
bisericile cârc nu erau sfinţite, sau în paraclise. rânduiala sărbătorilor şi slujbele comune ale
Cu timpul însă ele s-au generalizat şi au rămas sfinţilor de peste an, ale profeţilor, apostolilor,
permanent în toate bisericile care aveau altare martirilor, care se pream ăresc împreună cu
sfinţite şi sfinte moaşte. Antimisele se sfinţesc sfanţul a cărui pom enire se serbează. De
prin ungerea cu Mir, ori în legătură eu sfinţirea ac cea se mai numeşte şi Prăznicar sau Minei
bisericii» ori independent de ea. Sfinţirea o face izbrănity adică prescurtat (în rev. B.O.R..
numai episcopul. Antimisul stă totdeauna pe .1974, nr. 5-6: „Minei izbrănitu,„S bom ic ales
Sf. Masă, îm păturit şi învelit in ifiton. iar la praznice domneşti şi la sfinţii m ari... zis şi
deasupra lui se aşează Sf. Evanghelie, in timpul Prăznicar **). R ânduiala câ n tă rilo r pentru
Liturghiei catch li meni lor. antimisul se desface sărbătorile mari (ale M ântuitorului, ale Sf.
şi se întinde pe Sf. Masă şi pe el se aşează Fecioare, ale Crucii şi ale unor sfinţi mari) este
discul şi potirul cu cinstitele Daruri, ce urmează în tre a g ă , ca şi în M in eiu l cel m a re .
a fi sfinţite. După sfinţirea darurilor şi împăr­ Artfologhiuf s-a format ca o necesitate şi e
tăşirea cu ele, S f Antimis se împătureşte la loc folosit când o biserică nu are Mineiul cel mare
pe Sf. M asă şi deasupra lui se aşează Sf. p e n tru fie c a re lu n ă şi f ie c a re zi.
Evanghelie. A ntim isul sim bolizează m or­ An/ologhioane sau Florilegii sunt numite şi
mântul Mântuitorului, precum şi giulgiul în care colecţiile (antologiile) de imne liturgice, tropare
a fost înfăşurat Trupul Domnului la punerea care-şi au originea în primele secole creştine.
l .ui în mormânt, iar ilitonul în care el stă învelit A N T R O P O M O R F IS M (dvQpcOTlO^lOfxpcx;
de obicei, reprezintă fie tot giulgiul, fie numai — aniropomorfos = care are formă umană)
mahrama sau sudariul cu care a fost înfăşurat — credinţă religioasă în zei (la grecii vechi şi
atunci capul Mântuitorului. Cele mai vechi anti- la romani) după care divinităţile iau chip ome­
mise de pânză păstrate până azi provin din nesc, acţionează şi se com portă ca oamenii,
secolul al Xll-lea(un antimis rusesc de la 1148), având însă atrib u tu l n e m u ririi. R eligiile
iar la noi din veacul al XVIl-lea (LG, p. 503 antropomorfice se deosebesc de cele naturiste,
Ş .U .) . în care d iv inităţile sunt reprezentate prin
A N T IN O G H E N M A R T IR U L , SF. — simboluri, ca: arbori, animale, păsări.
episcop de Sevasta(+303 sau 301), pomenit în A N T R O P O T O K O S v. D ulie.
Sinaxarul ortodox ia 16 iulie: a dat imnologiei ANUL NOU v. C ircum eiziune, Brum aliile
creştine una dintre cele mai frumoase com­ A PETU R IA — numele unei sărbători în cins-

40
A P E -A P O
tea lui Hefaistos, venerat ca zeu al focului do­ omului în păcat.
mestic. la grecii antici. Serbarea consta în A PO C A L IPSA (de la gr. <X7i0JcaXiV}/l<;, r\
alergări cu torţe. — apocalips is, apocalips = descoperire) —
APEX — un fel de tiară (tichie) purtată dc este scrisă de Sf. Apostol şi Evanghelist loan
Flaman Dialis, adică cel mai marc preot al lui şi cuprinde descoperirea M ântuitorului Hicutâ
Jupiter Capitolinus, la romani. lui loan, pe când acesta se afla în insula
APIS zeu al fecundităţii, în religia Egiptului Patmos (Grecia), unde fusese exilat din cauza
antic: era reprezentat sub chipul unui bou de harului său profetic şi a râvnei cu care prcdica
culoare neagră cu o pată albă pe frunte. Evanghelia lui I iristos. Apocalipsa este ultima
A PL I v. Sem ne m uzicale. carte din Noul Testament, din care cunoaştem
A PO CA TA STA ZA (o tT io K aT ctaT aai;, fi viziunea profetică a lui loan privitoare la situaţia
— apocatastasis = restabilire, revenire) — Bisericii de la întemeiere şi până la sfârşitul
teoria după care la sfârşitul lumii totul se va lumii, când va ieşi biruitoare din toate piedicilc
purifica, va reveni la starea de curăţie, de şi duşmăniile cc-i vor sta în cale de-a lungul
nemţi nare originară: acest proces se va face vremurilor. Fiind o carte profetică, A pocal ipsa
treptat, printr-un foc curăjitor. Despre apo- foloseşte mult simbolul şi alegoria. Data scrierii
catastază vorbeşte Sf. Grigorie de Nissa (sec. e ste s fâ rş itu l se c . 1 d .H r.. in v rem ea
IV, fratele mai mic al S f Vasile cel Mare), în persecuţiilor lui Domiţian. Protestanţii fac apel
unele scrieri ale sale (în lucrarea „Despre suflet la Apocalipsă, despre care au scris foarte mult,
şi înviere”). El spune că tratamentul purificării luând-o ca temei pentru doctrina milcnaristă şi
se face proporţional cu starea dc păcat în care a p ro p ie re a s fâ rş itu lu i lu m ii. C a ra c te ru l
se a flă fie c a re . T ra ta m e n tu l c o n s tă în „obscur‘\ mai greu de înţeles al accstci cărţi a
purificarea sufletului de răutate, ceea ce nu se dat naştere la numeroase interpretări şi confuzii
face fără suferinţă. T ratam entul se aplică pe c a re s e c ta rii Ic-au s p e c u la t m ult.
Interpretarea ortodoxă a A pocalipsei este
tuturor făpturilor şi diavolului. Siarea de
corectă în contextul Bibliei; sfârşitul lumii c
a p o c a ta s ta z ă c o sta re de fe ric ire , de
profeţit prin semne catastrofale. Apocalipsa
dum nezeire, străină dc orice mâhnire. Cei
aparţine unui gen literar apocaliptic (întâlnit
purificaţi de răutate vor trăi într-o stare de vir­
în Vechiul Testament, la profeţi), care apare la
tute divină, generată de firea divină, care face un moment
ca Dum nezeu sâ fie totul în toate. Teoria
A dat în istoria revelaţiei. în mediul
ebraic. In Apocalipsa, totul este transformat
apocatastazei îşi arc rădăcinile la Origen (sec. în simboluri, şi, pentru a înţelege, trebuie sâ
II—III), care vorbeşte despre „restabilirea tâlcuieşti simbolurile (ex. fiara cu şapte capete:
generală44a păcătoşilor de toate categori ile, chiar fiara e imperiul roman, capetele sunt împăraţii
şi a diavolului; la sfârşitul vcacurilor toţi trec romani, corbul e simbolul ştiinţei, părul alb c
după moarte printr-un foc care-i purifică şi veşnicia etc). Transformarea simbolurilor în idei
purificaţi vor învia cu trupurile eterice şi vor fi revelează o mare frumuseţe şi profunzime a
restabiliţi în starea de dinainte de căderea c ă rţii. A p o calip sa e o carte a sp eran ţei,

41
A P O -A P O
încurajând pe creştinii care para fi fericiţi murind zând chiar idei eretice sau lucruri ascunse,
pentru Hristos. Este o carte profetică, precum obscure. După modelul acestor apocrife din
e întreaga Scriptură. loan a scris pentru epoca literatura religioasă, au apărut şi cărţile apo­
sa, dar şi pentru toate epocile. crife populare, bazate pe legende religioase (N.
A P O C R IF (de la dftOKptiltxco — apokripto C. CP).
- a ascunde, âJlOKp'lxpoQ — apokrifos ~ A P O C R IS IA R H (dnOKploâpT*;, 6 — apo-
ascuns, nesigur, secret), apocrife — cărţi pre­ krisaris —ambasador) — reprezentant al unui
tins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaşte scaun patriarhal, pc lângă un altul. La catolici
ca inspirate şi autentice şi nu le admite în Sf. e Nunţiul papal. Sf. Grigore cel Mare, supra­
Scriptură. Cărţile apocrife ale Vechiului Tes­ numit Dialogul (+604), înainte de a ajunge papă
tament îşi au originea în scrierile compuse de al R o m ei, a s ta t la C o n s ta n tin o p o l ca
unii iudei care, după obiceiul popoarelor păgâne apocrisiarh (nunţiu papal), tim p de 6 -7 ani
(asirieni, babilonieni, greci, rom ani)dc a scrie (578-584), trimis de Papa Pelagiu al H-lea.
astfel de cărţi şi a le atribui zeilor, cuprindeau A PO FA T IC (dtJiCxpaxiKOO^ — apofatikos
învăţături ascunse, destinate celor iniţiaţi; aceşti
- negând, prin negaţie; de la âflapdGKOC) —
iudei au compus şi ei astfel de cărţi, pe care le
apofasko = a n e g a ) şi CA TA FA TIC
atribuiau unor personaje din Sf. Scriptură (regi
(KaTaqxxoK;— katafasis ~ afirm are, de la
sau profeţi) pentru a le da autoritate. Aceste
cărţi, cuprinzând învăţături secrete, pretindeau KOtTOCpOtGKCO — katafasko 31 a afirm a) —
chiar că au caracter sacru şi revelat şi caută modalitate de cunoaştere a lui Dumnezeu prin
să fundamenteze filozofic, alegorii, simboluri antinomie, adică pe calea negaţiei şi pe calea
şi numere enigmaîicc, pentru a explica misterele a f ir m a ţie i.C a f e a a p o fa lic ă în se a m n ă
d ivine şi um ane, fenom enele n atu rale şi c u n o aşterea lui D um nezeu p rin negaţie.
interpretarea scrierilor biblice, mai ales pc cele D u m n ezeu e ste n e c u p rin s , n e m ă rg in it,
privitoare la profeţiile mesianice. Printre aceste in c o g n o sc ib il pe c a le a ra ţiu n ii; pe cale
apocrife sunt: Cărţile Sibiline (cu caracter catafatică existenţa iui Dumnezeu se susţine
profetic), după modelul oracolelor greceşti; p rin a fir m a ţii : D u m n ezeu e ste bun,
Cartea Enoh , care vorbeşte despre îngeri, atotp u tern ic, Înţelept etc. D um nezeu este
despre soarta cerului şi a pământului, despre cognoscibil prin opera Sa, prin tot ce există şi
M esia ş.a.; Cartea numită „Mica Geneza a creat, dar este incognoscibil în fiinţa Sa. Prin
care tratează despre istoria poporului evreu opera Sa, El poate fi numit, 1 se poate da un
până la ieşirea din robia egipteană şi instituirea nume (creator, înţelept), dar prin fiinţa Sa nu
sărbătorii pascale; o apocrifă poetică e Psaltirea
are nume, este negrăit .
lui Solom on ", şi una cu caracter apocaliptic
A PO FA TISM — cunoaşterea tui Dumnezeu
e „Apocalipsa lui Baruh'' ş.a.; pentru Noul
pe cale apofatică şi Catafatismy cunoaşterea
Testament apar în sec. al IMea ..Evanghe­
Lui pe cale catafatică.
liile a p o c r ife " . C ă rţile a p o c rife , deşi
A P O L IS (dttoA.'UCl*;, fj — a p o lisis =
interesante prin conţinutul lor, sunt totuşi
interzise de Biserică, unele dintre ele cuprin­ eliberare; siv. otpust , opuşi) — rugăciune de

42
A P O -A P O
încheiere a slujbei divine, când credincioşii erau Astfel ea nu-1 mai poate iubi pe Apollo şi se
liberi să plcce; apoi is ui se face printr-o preface în dafin (laur). îndurerat, A pollo
formulă dc binecuvântare pe care preotul o binecuvintează dafinul să nu se ofilească şi să
rosteşte în faţa uşilor împărăteşti. La sfârşitul rămână mereu Averde şi se împodobeşte cu o
Sf. Liturghii, preotul miruieşte pe credincioşi cunună de laur. In cinstea lui s-au înălţat temple,
âupă Apolis: „Binecuvântarea Domnului peste dintre carc principalele se aflau la Delfi şi
voi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oam eni... Delos; i-au fost închinate opere de artă, ca
Slavă Ţie, D um nezeule, nădejdea noastră, statuile: Apollon Belvedere (muzeul Vatican);
slav ă Ţ ie ... Pentru ru g ă ciu n ile S fin ţilo r A pollon cu lebăda (m uzeul ,.Dei Studi‘\
Părinţilor noştri, Doamne lisuse Hristoase, Neapole), pictura lui Eug. Delacroix, ,^Apollo
Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi!" Sunt învingând şarpele Piton4*(muzeul Luvru, Paris).
chemaţi în ajutor sfinţii, ca să fie mijlocitori A P O L O G E T (lat. apologus, gr. djltfA.O’ycx;
pentru noi prin rugăciunile lor către Dumnezeu. — apologos - apolog, apologet, apărător;
Apolisuf se face la toate slujbele — Vecernie, dnoX oyw t, r\ — apologia, i = apărare, expli­
Liturghie, Botez, Cununie etc. — , după care caţie) — apologeţi creştini au fost în primele
cred incioşii pleacă. Apolis se num eşte şi veacuri acei scriitori creştini care, prin scrie­
Odovania (Otdania), adică ultima zi de slujbă rile lor (adesea sub formă de cereri de apărare
a după-serbarii care urm ează sărb ăto rilo r — apologii — , ad resate îm p ăratu lu i sau
împărăteşti şi marchează sfârşitul, dezlegarea senatului roman, poporului sau unor particulari),
sau încheierea sărbătorii (v. LC. p. 248). încercau să apere adevărurile credinţci creştine
A P O L L O , A PO L L O N — la greci şi romani, şi pe creştinii acuzaţi şi deseori ucişi pentru
zeu al poeziei, al luminii şi al frumuseţii; numele credinţa lor. Câţiva dintre cei mai cunoscuţi
său înseam nă soarele „strălucitor*', fiind apologeţi creştini care au ţinut piept atât
c o n sid e ra t zeu al so a re lu i, d is tin c t sau păgânism ului, cât şi iudaism ului ce negau
confundat cu Helios. Razele sale ajută vege­ creştinism ul, au fost în sec. II: A pollonius
taţia, animalele şi oamenii. Ochiul său strălu­ Atenagora, Iustin M artirul, Teofil de Antiohia,
citor pătrunde văzutul şi nevăzutul şi dc aceca Terţul ian, iar în sec, DI: Clement Alexandrinul,
este şi zeul strălucitor, al mantieii (al ghicitului); Origen, Sf. Ambrozie, Grigorie Taumaturgul,
fiul lui Jupiter şi al Latonei, fratele Dianei (zeiţa Sf. Ciprian, Lactariţiu ş.a.
vânătorii). Apollo era num it şi „delfm os", A P O L O G E T IC A — disciplină teologică
deoarece în cultul său erau asimilate şi culte creştină, care foloseşte argum ente raţionale şi
animaliere foarte vechi (ex. Cultul delfinului); teologice pentru apărarea doctrinei creştine
el era şi zeul proiector al navigatorilor, al împotriva celor ce caută să o atace.
păstorilor şi al păşunilor. în milurilc tui Apollo A P O L O G IE v. A pologet.
există legenda delfinului. îndrăgostit de nimfa APOSTAT, A PO ST A Ţ I (gr. dflOOTaXTiq,
Da/he, el l-a jignit pe trros care trimite în inima o — apostat is = renegat) — cel care se
nim fei săgeata m enită să ucidă dragostea. leapădă de o credinţă, cel care îşi reneagâ

43
A P O -A P O
convingerile. B iserica creştin ă i-a num it creştină; v. D am aschin,S f. lo an D aniascbin
apostaţi pe cei carc s-au lepădat de credinţa în A P O S T O L , P E R IC O P E L L A P O S T O ­
H ristos (ex. îm păratul Iulian, nepotul lui LILO R (o ccJt6cT0A.0£ — o apostolos :
Constantin cel Mare sec. IV — , deşi a fost p l p X t o v , To — to biblioti ~ c a rte ) —
botezat creştin, s-a lepădat de credinţa creştină, cuprinde Faptele A postolilor şi Epistolele
devenind cel mai aprig prigonitor al ei şi a rămas cuprinse în Noul Testament şi din care se citesc
în istorie cu numele de Iulian Apostatul). Apos­ pericope înainte de citirea Evangheliei, în timpul
taţi se numesc şi creştinii care, chiar dacă for* slujbei Sfintei Liturghii. APOSTOL — trimis,
mai nu tăgăduiesc credinţa în Hristos, fac vrăji purtător de cuvânt. Apostolii sunt cei 12 bărbaţi
şi cer ajutorul lui Satan, ceea ce în fapt aleşi de lisus, carc au fost „trimişi41 să predice
înseam nă lepădare de H ristos, căci cerând Evanghelia şi au prim it (în ziua Pogorârii
iij utorul diavolului dovedesc că nu cred în îi sus. Duhului Sfanţ) harul de a vorbi in limbi şi a
punându-l pe diavol mai presus de El. face minuni. Ca simpli oameni, Apostolii n-ar
A PO STA ZIE — acţiunea de renegare a unei fî putut împlini sarcina divină care le-a fost
credinţe religioase, în care s-a născut şi a trăit încredinţată. Despre alegerea lor scrie Sf. Ev.
(a apostazia = a se lepăda de o credinţă). Matei (cap. 10, vers. 2 -5 , 7 -8 şi 19-20) şi îi
A P O ST IH sau stivoahnâ (gr. xoc a 7io c m } (a numeşte: „întâi Simon, cel numit Petru, şi
— apos li ha, siv. stivohâna) — cântare la Andrei, fratele lui; lacob al tui Zevedeu şi loan,
sfârşitu l V eccrniei, precedată de ectenia fratele lui; Fi lip şi Vartolomeu, Toma şi Matei
cererilor (v,Să plinim rugăciunea noastră cea vameşul, lacov al lui Alfcu şi Levi ce se zice
deseară, Domnului“ )şi urmată de Rugăciunea Tadeu; Simon Cananeul şi luda lscarioteanul,
cel care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a
dreptului Simeon (,.Acum liberează pe robul
trimis lisus, poruncindu-lc lor şi z ic â n d :... Şi
Tău, S tă p â n e ../4). Această cântare constituită
mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat
dintr-o serie de patru sau cinci stihuri, strofe
îm p ă ră ţia c e ru rilo r. T ă m ă d u iţi pe cei
sau tropare, se numeşte stihoavnâ sau apoşiih
neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei
fiindcă strofa a doua, a treia (şi a patra, când e
leproşi, pe demoni scoateţi-i... nu vă îngrijiţi
cazul)sunt totdeauna precedate de câte un stih.
cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în
care poate fi un verset din psalmi sau, mai rar,
ceasul acela ce sâ vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi
din alte cărţi ale Vechiului Testament (ex. din carc vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care
Pildele lui Solomon). Ca şi stihurile dc ia grăieşte întru voi“. Trimiterea la propovăduite a
prochimen, stihurile de la Stihoavnă reprezintă Sfinţilor Apostoli va fi poruncită de Mântuitorul
resturi ale unor psalmi carc se cântau odinioară şi după înviere: „M ergeţi în toată lumea şi
în întregime * în acel moment (de sfârşit) al propovăduiţi Evanghelia fa toată fâptura“
Vecerniei. începând din sec. V, printre versetele (Marcu 16. 15). Despre activitatea şi destinul
JS
acestor psalmi s-au intercalat (ca şi în grupul Sfinţilor A postoli, după înălţarea la eer a
psalmilor dc la vohod — Ps. 140 şi ceilalţi) M ântuitorului, aflăm din cartea Noului Testa­
noile strofe ale poeziei imnografîce de inspiraţie m en t. in titu la tă Faptele A postolilor ; v.

44
A P O -A R B

P erico p e, L e c tu ri biblice. rate cu semne şi litere cu puteri misterioase


A P O S T O L A T (la t. apostolatus) — sau reprezentări ale divinităţilor protectoare şi
activitatea de propovăduire a Evangheliei; erau purtate ca amulete atârnate de un lănţişor.
m isio n a rism ; c o n v in g e re şi d ă ru ire în Aceste talismane de ceramică s-au g ă sit în
desfăşurarea unei activităţi. urma săpăturilor arheologice, şi în cetăţile
A PO ST O L E A SC Ă — însuşire a Bisericii greceşti de pe teritoriul ţării noastre (DIVR).
creştine formulată in Crez (Simbolul Credin­ Sfânta Cruce este un semn apotropaic.
ţei): Una, Sfântă, Sobornicească şi Apoa- A Q UAR1I v. H id rn p a sa sta ţi.
toieascu...“; deoarece după Pogorârea Sf. A R A M E IC — vechi popor semit, stabilit în
Duh, în ziua Cincizecimii, apostolii au întemeiat regiunea din nordul Deşertului Arabic, între
primele comunităţi creştine, cincizecimea este Canaan şi Mesopotamia. Regiunea aceasta va
cinstită ca zi a întemeierii Bisericii creştine purla num ele de Haran sau Siria. Istoria
(Faptele Apostolilor, 2); v. Biserica. aramei lor începe încă din sec. XXIII î.I Ir., când
A P O S T O L E Ş T E -- asemănător cu viaţa şi apare numele Haran într-o inscripţie a regelui
activitatea apostolilor. Legat de modul în care N arân-Sin, din Akkad. Puterea lor politică
ei au propovăduit Evanghelia* mergând din loc atinge apogeul în sec. X l-X î.I Ir., când
în loc. A răm as şi e x p re sia T,per pedes cuceresc statul babilonian. Vor cădea sub
apostolorum“, adică a merge pe jo s, ca ei, ca stăpânirea asirienilor în sec. VIII î.Hr. Arameii
apostolii. au exercitat o mare influenţă asupra Asiei
A P O S T O L IC , „scau n u l a p o sto lic 11 — se occidentale, unde limba aramaică devenise un
numeşte reşedinţa papală de la Roma, ai cărei fel de limbă diplomatică, pătrunzând şi în nordul
întemeietor este considerat Sf. Apostol Petru Arabiei şi în Palestina. Mântuitorul a vorbit
care şi-a desfăşură! activitatea misionară aici* limba aramaică. Cu unele transformări, aecastă
unde a şi fost m artirizat. Regii investiţi limbă e vorbită de sirienii de azi. Cele mai de
(încoronaţi) de Papa se numeau ..regi apos­ seamă centre politice ale asiricnilor au fost
to lic i Damascul. în Siria, Nerab, Hemat, Palmira,
A PO T R O PA IC (âîtOTpăJlO} — apotrepo între Damasc şi E u frat şi Petra, lângă Marea
- a înlătura, a îndepărta), funcţie apo tro p aică Roşie (E. V. IR).
— funcţie de apărare, care se atribuie unor A R A R A T— munte la graniţa de Est a Turciei
obiecte. Astfel este colacul de grâu, care se cu Armenia. Acolo, pe vârful Araratului. s-a
aşează pe pieptul mortului spre a-l apăra de oprit corabia lui Noe, după încetarea potopului
duhurile rele. Funcţie apotropaică se atribuie (Facere 8. 4).
şi unor plante din care se împletesc coroane şi A R B O R E — biserica-m onum ent istoric a
se aşează, ca şi coroana de spice, în dreptul fostei mănăstiri Arbore, ctitorie a lui Luca
uşii sau la icoane, spre a alunga duhurile Arbore, boier de credinţă al lui Ştefan cel Mare,
nccurate. Şi religiile antice credeau în puterea fost pârcălab de Suceava. în comuna Arbore,
apotropaică a talismaneior (âtKOxpoKaioţ.- aproape de orăşelul Solea (jud. Suceava), se
OV — apoiropaioK, -on); acestea erau deco­ mai păstrează urme ale fostei curţi boiereşti şi

45
A R B —A R E
ale mănăstirii, zidită la sfârşitul domniei lui pronaos, pe peretele de apus, sus, deasupra
Ştefan (1503) şi în stilul arh itecto n ic al uşii. Tema o găsim şi în cântările Bisericii
bisericilor zidite de el. De remarcat pictura (Catavasiile Crăciunului, peasna a IV-a), unde
extraordinară a bisericii care se mai păstrează lesei e comparat cu rădăcina sau tulpina unei
pe peretele de apus (o frescă a Judecăţii de viţe din care a o d răslit ca o mlădiţă tânără,
Apoi), precum şi pe peretele de miazăzi. Hristos-M ântuitorul prin Sf. Fecioară: „toiag
A R B O R E L E L U I IE S E I — este o repre­ din rădăcina lui lesei şi floare dintr-însul,
zentare simbolică a genealogiei lui Ii sus, atât Hristoase, din fecioară ai odrăslit*’ (Afinei pe
In iconografia apuseană cât şi în cea răsări­ decembrie). Inspirându-se din această cântare,
teană, ortodoxă. Tenia apare în sec. XI, într-o zugravii au ilustrat-o cu ajutorul motivului viţei
miniatură, pe un Evanghelier din Praga, unde de vie, motiv foarte răspândit în Asia.
e reprezentat lesei şi Isaia Proorocul, din textul A R C A L E G Ă M Â N T U L U I v. C h iv o tu l
căruia— „O mlădiţâva ieşi din tulpina lui lesei Legii.
şi un lăstar din rădăcinile lui va da" (Isaia 11,1)
A RCA L U I N O E (în ebr. teba) — despre
— se in sp iră p ic tu ra . D in sec. X II,
care vorbeşte Cartea Facerii, este corabia pe
reprezentarea acestei tem e e confirm ată de
care dreptul Noe, insuflat de Dumnezeu, a
Erm iniile athonite. La noi, în sec. XVI, e
construit-o, spre a se salva om enirea din
ilustrată în pictura exterioară, în mari panouri,
Potopul cu care a fost pedepsită, pentru grelele
la Voroneţ, I lumor. Vatra Moldoviţei, Sf. loan
păcate în care căzuse. Noe salvează câte o
cel Nou de la Suceava, pe suprafaţa zidului de
pereche din toate vieţuitoarele pământului, spre
miazăzi, în dreptul naosului. Scena înfăţişează
a asigura perpetuarea lor.
pe lesei, tatăl lui David, culcat, dormind. Din
pieptul Iui răsare tulpina unei viţe, din care se A RCATURA sau ARCADE, ARCOSAL11
desfac trei ramuri p rin cip als pornind fiecare (arcosolium — de la arcus = arc, boltă şi
în direcţii diferite, încolăcindu-se din loc în Ioc, solium = mormânt) — morminte în vechile
în rotocoale (medalioane) cu frunziş sărac sau catacombe, săpate în stâncă, în şiruri orizontale;
în corole de flo ri, în care sunt zugrăvite accstc morminte au de regulă nişa de deasupra
miniatural chipurile câtorva dintre principalii lor arcuită; nişa arcuită servea ca altar pentru
strămoşi după trup ai Mântuitorului, enumeraţi slujbele divine, la aniversări le anuale ale morţilor
în cartea genealogici Sale — până la David, respectivi. în unele s-au găsit şi instrumentele
fîul lui lesei, şi lesei, „rădăcina" (Matei 1, 1- de tortură cu care au fost ucişi, chiar şi sticluţe
17 şi Luca 3 ,2 3 -3 8 ); sunt zugrăvite şi chipuri cu mirodenii şi urne cu sângele m artirilor
de prooroci care au p rezis în tru p area şi respectivi.
Naşterea Domnului din Fecioară. Cel mai bine „ A R D E R E DE T O T “ — se num eau în
s-a păstrat pictura acestei tem e la Voroneţ, Vechiul Testament, jertfele aduse la templu, lui
unde ocupă aproape toată suprafaţa exterioară Yahweh, de către preoţii evrei.
a peretelui sudic şi e zugrăvită pc fond verde; A R E O P A G ("A p e u x ; n â y o q — Areios
în alte biserici* această pictură se află în pagos) — adunare a filozofilor atenieni, care

46
A R E -A R H

se ţinea în aer liber pe „Colina lui A res'\ I>a A R H IE R A T IC O N (âp% l£paXlK6v — arhi-
una din aceste adunări a luat parte şi Sf. eratikon ) — carte de slujbe bisericeşti ce
Apostol Pa vel, in a doua sa călătorie misio­ urmează a fi săvârşite de arhiereu (episcop) în
nară (5 0 -5 2 d .H r ) . in urm a în flăcăratei cadrul Liturghiei, şi care depăşesc atribuţiile
cuvântări creştine a Apostolului Pavel s-a p re o tu lu i: h iro to n ii, h iro te s ii. s fin ţire a
convertit Dionisie AreopagituJ, membru a) anlimiselor, sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir,
Areopagului (Fapte 1 7 ,2 2 -3 1). Pentru credinţa sfinţirea biserici!or(aceasta din urmă poate fi
în Hristos, el a murit ca martir (la 3 octombrie făcută şi de către arhimandriţi sau anumiţi preoţi
este pomenit în calendarul ortodox); v. Ares. cu ranguri administrative). A rhieraticonuJ a
A R E O P A G IT U L v. A reopag. circulat la noi în limba greacă şi slavonă, fiind
ARJES — zeul războiului în religia Greciei tradus prima dată în rom âneşte de A xinte
antice; spre deosebire de Atena, zeiţa înţelep­ Uricariul (sec, XVI!IX copist la cancelaria
ciunii, socotită şi a războiului drept şi a păcii, dom nească, iar apoi uricar la logofeţic şi
Ares iubea violenţa şi moartea fără scop. Era cronicar oficial al curţii (în vrem ea lui N.
M avrocordat). Primul Arhieraticon tipărit a
socotit şi demon al morţii. Areopagul din Atena
apărut la Blaj (1777), tradus din 1b. greacă. A
îşi ia numele de la el, ffcră a fi însă un loc de
treia ediţie apare în 1926 şi abia în 1976 apare
cuit.
u rm ăto area e d iţie , în tr-o re d a c ta re nouă
ARGEŞ — Mănăstirea Argeş; v. C u rte a de
completată cu slujbe noi ca: Rânduiala Liturghiei
A rg e ş.
arhiereşti, Sfinţirea bisericii şi obiectelor c'.e cult
A R G O N — semn muzical în muzica psaltică
Rânduiala sfinţirii Marelui Mir; v. P ich eru l şi
(bisericească); v. Sem ne m uzicale.
Tricherul.
A R G O S (d tp y o ţ — argos , apyevcD —
A R H IE R E U — denumire pentru: episcop, mi­
argeio - a interzice, a suspenda; ăpy£VjMX tropolit şi patriarh; v. E piscop, M itropolit,
T0X> l e p t o ; — argeima to iereos = interzis, P atriarh .
suspendat)— lipsit de dar(P. f. 28); interdicţie, A R H IM A N D R IT (d ^ i* iav 5 p tT T V ;, 6 —
lu area d a ru lu i de a s lu ji ai unui p reo t, arhiman<iritis\ ap%(0V, O — arhon = domn,
suspendarea din preoţie. conducător şi |id v 8 p a — mandra = staul, aşe­
A R H A N G H E L (dpxaY Y C X cx ;, o — zământ, m ănăstire)— înseamnă prima treaptă
arhaggelos ); v. în g e r în m onahism , după m onah sim p lu ; după
A R H ID IA C O N v. D iacon. arhimandrit urmează, în acelaşi ordin monahal,
A R H ÎD IE C E Z A sau A R H IE P IS C O P IA treptele de: episcop, arhiepiscop, m itropolit
— instituţia bisericească ce arc în subordine patriarh. Stareţii sau egumenii mănăstirilor sunt
(a d m in is tra tiv ) e p is c o p iile a fe re n te . de obicei arhimandriţi.
Arhiepiscopia se află în subordinea unei mi­ A R H IST R A T E G v. în g er.
tropolii; aici este reşedinţa arhiepiscopului. ARHITRAVA v. C a te p e tea sm ă .
A R H IE P IS C O P (dtpxiETllCKOJloq. o — A R H O N D A R , A R H O N D Ă R E A SÂ — se
arhiepiskopos), v. A rh id ieceză, E piscop. numeşte călugărul, călugăriţa care adminis­

47
A R H -A R U

trează un arhondaric , adică apartam entele XIX, de domnul Barbu Ştirbei, care a ridicat în
re/crvatc oaspeţilor, în mănăstire. jurul ei construcţii noi; restaurată şi consolidată
A R H O N D A R IC ( â p x o v 5 d p i ; , 6 — în sec. XX de Patriarhul Justinian Marina.
arhondaris ); v. A rh o n d ar. A R T A B IS E R IC E A S C Ă — c u p rin d e
A R H O N D Ă R IE ( d p x o v S a p t e i , x 6 — totalitatea creaţiilor artistice puse în slujba
arhondariki); v. A rhondaric. Bisericii şi a cultului, pentru a-I îmbogăţi şi a-i
A R IA N ISM doctrină eretică susţinută de da străiucirc şi pompă: în arhitectură (s-a creat
preotul Arie din Alexandria (Egipt) în sec. IV. o diversitate de stiluri în construcţia bisericilor:
Arie nega dumnezeirea Fiului, susţinând că stilul basilica], bizantin, gotic etc.), în sculptură,
Accsta nu este decât o fiinţă creată din nimic, în în pictură (iconografia), în poezie şi muzică
timp, având altă substanţă sau fire decât Tatăl. (imnografia creştină), în orfevrerie, în brode­
Această erezie a fost condamnată la Sinodul 1 rie şi ţesătură pentru veşminte bisericeşti ş.a,
Ecumenic de ia Niceea, care a stabilii dreapta A R TEM IS — numele grec al zeiţei romane
învăţătură a Bisericii: Fiul este Dumnezeu
Diana din mitologia clasică: era protectoarea
adevărat, născut iar nu făcut, de o fiin ţă animalelor sălbatice.
cu Tatăl (N ic e e a , 325). A ria n ism u l s-a
A R T O FO R IU v. C hivot, Sf. M asă.
răspândit şi pc teritoriul ţării noastre prin goţi,
ARTOS (gr. #pTO£, 6 — artos — pâine) —
al căror episcop, Ulfila, era arian (sec. IV)
pâine dospită şi îndulcită care se sfinţeşte la
(D)VR).
slujba Litiei, la vecernia din ajunul marilor
A R M IN D EN I (siv. Ijeremiinu-dni) — ziua
sărbători şi a hramului bisericii. Se sfinţesc cinci
de 1 mai când se pun crengi verzi în faţa uşii,
pâini, care simbolizează minunea săvârşită de
cu credinţa că ele feresc casa dc rău, de strigoi
şi vrăjitoare. In Mărginimea Sibiului se pun Mântuitorul, când a săturat mulţimile în pustie,
crengi de fag şi de 1 mai şi de Sf. Gheorghe cu c in c i p â in i; îm p re u n ă cu artosele,
(în alte părţi ale ţării se pun crengi verzi de c re d in c io şii ad u c b o ab e de g râu, vin şi
diferite specii — chiar şi urzici şi leuştean). untdelem r. care se sfinţesc la Litie, când
A c e ste ram u ri v e rz i su n t un sim b o l al p re o tu l ac ro a g ă lui D u m n ezeu să le
creştinismului, simbolizat prin Sf. Gheorghe. înm ulţească şi să le sporească. Ta sfârşitul
apărător dc duhuri necurate. precum şi un simbol slujbei artosele se împart credincioşilor.
al primăverii. Obicciul îşi are origini străvechi. ARUSPICTI (lat. haruspex = ghicitor, folo­
ARNOTA — mănăstire de călugări (în jud. sind în acest scop m ăru n taiele je rtfe lo r;
Vâlcea, corn. Costeşti), în apropiere de Horezu haruspica - ghicitoare)— riturile divinatorii;
şi Bistriţa. Datează din sec. XVII, ctitorie a m a n ttc a ( |ia v x iK f |, TI — mantiki 53 arta
voievodului Matei Basarab, care» după cum ghicitului)— specialitate în religia etruscă, de
scrie pe piatra dc mormânt (din pronaosul care se preocupau îndeosebi preoţii. Ei foloseau,
bisericii), „Odihneşte aici, adormit întru Domnul pentru aceasta, anum ite cărţi num ite Libri
în adâncimea anilor. în anul 1654, în cinstita tageticiiy care-i ajutau la interpretarea feno­
bătrâneţe'4. A fost restaurată la jum ătatea sec. menelor naturii şi Lihri rituale, conţinând riturile

48
______________________________ AS C -A ST

pentru în te m e ie re a unei c e tă ţi, p en tru melodiilor orientale. Totuşi aschenazii şi sefarzii,


organizarea tribului, a exerci pitar ritual istice ere. deşi constituie două diviziuni, ei sunt strâns uniţi
{IR i. prin origine, credinţă, idealuri spirituale, având
A SC ET, A SCEZA v. R as o for, M istica. aceeaşi Tora, aceleaşi sărbători, acelaşi sabat,
A S C H E N A Z şi SE FA R D — rituri (rilul aceeaşi alimentaţie rituală, prescripţii religioase,
aschenaz şi ritul sefard) în religia mozaică; dc ca fii ai aceluiaşi popor şi mesagerii aceleiaşi
la Aschenazim şi Scfardim ; v. Iu d aism u l, culturi iudaice; v. Iudaism ul.
A schenazim . ASCULTARE (l)7taKOt>00 — ipakoio ~ a
A SC H E N A Z IM — numele uneia din marile lua aminte, în Septuaginta şi Noul Testament)
diviziuni ale evreilor, ca urmare a condiţiilor — supunerea faţă de o autoritate, care în
istorice. A schenazim ii sunt descen d en ţii creştinism este Sfânta Treime sau manifestarea
evreilor germani şi francezi de după cruciade, lucrării dumnezeieşti — Biserica lui Hristos.
când, fiind expulzaţi din Germania şi Franţa, s- Scriptura ne pune faţă în faţă neascultarea lui
au stabilit în alte părţi ale lumii: Prusia, Polonia, Adam (Facerea) şi ascultarea lui Hristos faţă
diferite alte ţări din Fîuropa, precum şi în Anglia de Tatăl, „până la moarte, şi încă moarte de
şi A m erica. A ltă d iv iz iu n e o fo rm e a ză cruce*' (Filipeni 2 , 8; cf. Evrei 5.8); ascultarea
descendenţii evreilor expulzaţi din Spania şi este temeiul vieţii creştine, fie a omului din
Portugalia în sec. XV, care se numesc Sefardimi lume, fie a monahului; v. M o n ah ism .
sau sefarzi , stabiliţi, cea mai mare parte tot în A SED IU L C O N ST A N T IN O PO L U L U I v.
sud: Italia. Turcia, Amcrica de Sud şi o parte Ico n o g rafie, Scene isto rice
în Olanda. Datorită eredităţii, cele două ramuri A SER TO R IC (dc la Ut. assero sau adsero
prezintă unele deosebiri: aschenazii sunt mai - a afirma)— jurământ asertoric sau afirmativ,
mult blonzi sau roşcaţi, pronunţă ebraica, ca când se face pentru întărirea unui adevăr.
cei din nordul anticului Israel, au ca limbă A S S O M P Ţ IO N IŞ T II — călugări catolici
maternă germana, in care au primit un aflux misionari a căror congregaţie s-a întemeiat în
de cuvintc slave şi ebraice, care dezvollându* 1880, cu scopul de a câştiga cât mai mult teren
se a d e v e n it lim ba idiş. Ca tră s ă tu ri pentru catolicism în Răsăritul Ortodox (prin
antropologice, sefarzii sc deosebesc de asche- înfiinţare dc şcoli profesionale cu internate şi
nazi, fiind mai înalţi de statură, faţa ovală, părul capete); ca şi alte asem enea congregaţii
negru; ca limbă m aternă, sefarzii vorbesc catolice, assompţioniştii au adoptat diferite
spaniola cu dialectul ladino^ pronunţând practici ortodoxe (barbă, păr lung, costum
cuvintele ebraice cu accentul celor din sudul preoţesc, chiar împărtăşanie cu pâine şi vin),
israelului, de unde se trag. A schcnazii şi pentru a răzbi mai uşor în Răsărit şi a face cât
sefarzii au şi unele deosebiri privitoare la ritual. mai mulţi prozeliţi.
Aschenazii includ în cult mai multe poeme A STER ISC v. Proscom idic, Steluţa.
sinagogalc(/7iur/m)pecând sefarzii au un ritual A STRU CA , a as truca (lat. astruicare) —
mai simplu, imnurile lor păstrând influenţa formă veche pentru verbul a înmormânta, şi

49
A TA -A TH

cu înţeles de a acoperi, a ocroti. Astrucâmânt, a conceptului de divinitate, fie a zeilor, fie a lui
A coperăm ânt — sc n u m esc S fin te le Dumnezeu.
Acoperâminte, procoveţele, cu care se acoperă ATENA — zeiţă în panteonul grec. fiica năs­
Sf. Disc şi Sf. Potir (CA. DEI „CR"). cută direct din capul lui Zcus şi întrupând
ATANASIE A N G H E L — mitropolit ortodox în su şirile acestu ia. Z eiţă a în ţelep ciu n ii,
de Alba lulia, hirotonit ia Bucureşti, în 1698. in p rotejează pacea, m unca, arte le, cultura.
1701 a sem nat U nirea cu Roma. scindând Cetatea Atenei a constituit centrul de unitate,
unitatea Bisericii Ortodoxe din Transilvania, ideal pentru lumea elenică. In cinstea zeiţei,
unde, până ia moartea sa (1713). va păstori ca atenienii au construit Partenonul , celebru
ierarh a) Bisericii unite. templu pe Acropole. Templele erau lăcaşurile
ATANASIE C E L M A RK . SFÂ N T U L — de cult ale religiei anticei G recii, m ăreţe
arhiepiscopul Alexandriei Egiptului (+374), a construcţii împodobite cu coloane şi capiteluri
contribuit la înfrum useţarea şi organizarea de stil doric, ionic, atic şi corintic. Vestigiile,
cântării bisericeşti şi la întărirea autorităţii ei în mari frumuseţi, au răi nas până azi pe Acropole.
Biserică, în lupta contra ereziilor. Lui i se Statuile zeilor plasate în interiorul templelor
datorează imnul „Născătoare de Dumnezeu, ilustrau geniul sculptorilor greci. Templele
Fecioară'*. A combătut A arianismul la Sinodul I consacrate zeilor erau aşezate cu faţa spre
ecum enic (325). In calen d aru l orto d o x e răsărit, tem plele eroilor, so co tite do ar ca
pomenit la 18 ianuarie. morminte, erau aşezate cu faţa spre apus.
ATANASIA (dtSavocota, f] — athanasia, i = ATHOS (siv. Sfetagora ) — M untele Athos,
nemurire) — credinţa în nemurirea sufletului. numit şi „Sfantui M unte‘\ pentru că singurul
A TH A N A SIE M IR O N E SC U (1858-1931) mod de vieţuire care ex istă aici este cei
— profesor la Facultatea de Teologie din m onahal şi singurele aşezări sunt sfintele
Bucureşti, episcop la Râmnic — Noul Severin mănăstiri, în care călugării trăiesc şi se roagă
şi apoi mitropolit, în 1909-1911, după care se de peste o mie trei sute de ani. Teritoriul esteo
re tra g e la m ă n ă stire a C e rn ic a de lân g ă peninsulă muntoasă dominată dc vârful Athos.
Bucureşti, unde se dedică studiului şi scrisului înalt de 2030 m. Peninsula are o lungime de 40
până la sfârşitul vieţii. îm bogăţeşte ştiinţa dc km şi o suprafaţă de 332,5 km2. începând
teologică din ţara noastră prin traducerea în din 1920, Muntele Athos, dependent de Grecia,
limba română a valoroasei lucrări a profesorului a d e v e n it au to n o m şi cu reg im de
E usebiu Popovici de la C ernăuţi, Istoria autoguvernare. Datele istoriografi ce atestă că
b ise ric e a sc ă u n iv e rsa lă ş i s ta tis tic ă această peninsulă (din M cdilerana) a fost
b isericea sc ă (în lb. g e rm a n ă); sc riin d locuită până prin sec. III î.Hr.. dar din motive
num eroase studii de morală şi de istorie a necunoscute a fost părăsită. înccpând din sec.
biscricii pentru uzul studenţilor. VII, ap ar aici prim ele aşezări m onahale,
ATEISM(OC06UX, fţ — atheia, i =*necredinţă, întemeiate de Sf. Petru Athonitul împreună cu
impietate; lat. atheus ) — atitudine de tăgăduire călugării fugiţi din ţările invadate de arabi;

50
ATM -AVA

peninsula muntoasă, cu zone greu accesibile de piatră şi înconjurată de porticuri (colonade)


le oferea siguranţă. în sec. X, Sf. Athanasie sau şiruri de coloane acoperite (fie din toate
Athonitul, ajutat de un călugăr, tot cu numele părţi le sau numai din trei părţi, afară de intrare)
de Petru, organizează aici viaţa m onahală imitând Aace) peristyJium al caselor greco-
chinovitică, întem eind M ănăstirea M area romane. In mijlocul atrium-ului se afla o fântână
Lavră, iar Petru (care va fi şi el trecut fn rândul sau bazin cu apă, fn cane credincioşii îşi spălau
sfinţilor) întemeiază mănăstirea Xiropotamu. mâinile în semn de curăţire, înainte de a intra
Aşezările mănăstireşti din Sf. M unte, care în în biserică. Azi acest atrium nu mai există.
sec. XIII ajunseseră la 300, au tree ut prin ATTALOS v. Philippos.
timpuri foarte grele (fiind invadate şi prădate A U G U R (lat. augur,-ris = cel care citeşte
adesea de diferiţi duşmani: piraţi, arabi, perşi), viitorul după zborul păsărilor, tălmaci al unui
mai ales în vremea cruciaţilor care ]e-au distrus, vis); A u g u r A pollo — Apollo care descoperă
rcducând numărul lor la 25. Numit ş i .. Gradina viitorul. Augur/ se numeau preoţii romani care
Maicii Domnului", mai are azi 20 de mănăstiri prc/Jceau viitorul după m işcarea şi zborul
() 7 greceşti, una rusă, una bulgară şi una sârbă) păsărilor şi după măruntaiele anim alelor care
şi 14 schituri, dintre cârc şi schitul românesc se sacrificau la templu.
P ro d ro m u l. C ei d o u ă z e c i de s ta re ţi ai A U REO LĂ v. N im b.
mănăstirilor, reuniţi în sobor, rezolvă împreună A U TO C EFA LIE — independenţă a Bisericii
toate problemele administrative şi duhovniceşti. naţionale. Biserica O rtodoxă Română, care
R e u n iu n e a lo r se n u m e şte Chinonia s-a aflat sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice
(„armonie"), iar soborul — Chmonita. Dom­ din Constantinopol, şi-a dobândit autocefalia în
nitorii români au ajutat de-a lungul veacurilor,
1885. A tu n ci p a tria rh u l e c u m e n ic al
cu multă pietate, mănăstirile de la Athos, atât
Constantinopofolui, loach im al IV-lea a semnat
prin re sta u ră ri, câ t şi prin b ogate danii
Tomosul de autocefalie a Bisericii Ortodoxe
(veşminte, odoare, bani)- Accste ajutoare au
Române, al cărei mitropolit primat era Calinic
în cep u t c h ia r de la o rg an izare a S ta te lo r
Miclcscu.
Române (sec. XIV) continuând cu veacurile
A U T O DA F E (în Ib. spaniolă =■ act de
urm ătoare (V laicu Vodă, Ştefan cel M are,
credinţă) — act de întoarcere; v. Inchiziţia.
N eagoe B asarab, M atei Basarab şi Vasile
A U TO M ELA (a \X t6 jIc \o v , %6 — to aito-
Lupu, marele Constantin Brâncoveanu şi mulţi
melon = cu acccaşi m elodie)— este, în muzica
alţii).
ATMAN v. B rah m a psallică, un tro p ar (o stro fă sau stih ) cu
A T R IU M (CtîGpiOV. x6 — aitrion', lat. compoziţie şi melodic proprie, dar care serveşte
porticus — galerie cu stâlpi) — în Biserica ca model pentru alte tropare, mai ales în ce
primelor veacuri creştine, un fel de curte sau priveşte melodia sau modul de cântare.
g alerie e x te rio a ră , de form ă p ătrată sau AVACUM — unul dintre cei 12 profeţi mici ai
dreptunghiulară şi neacoperită, pavată cu plăci Vechiului Testam ent, care a trăit în epoca

51
AVE^AVR

marilor profeţi leremia şi lezechiel (sec. VII, epoci diferite. Aveam este numai o parte dintr-
î.H r.). în c a rte a sa, el a p re z is c ă d e re a o vastă literatură zoroastră, care se crede că
Ierusalimului şi robia babiloniană. ar fi fost distrusă în tim pul cuceririlor lui
AVE M A RIA ! (Ave ! — imperativ de la avere Alexandru cel Mare (sec, IV Î.Hr.). învăţăturile
în 1b. latină = bucură-te!). Bucură-te, Măria! din Avesta s-au transmis oral şi au fost strânse
— imn religios în cultul catolic, introdus în sec. şi consemnate în scris pc vremea Sassanizilor
XIII. com pus de Bonaventura (1221-1274) (sec. III d.Hr.). Scrierea e cunoscută şi sub
stant italian, mare teolog, cardinal şi conducător n u m e le de Zend-Avesta („ A v e sta şi
al ordinului călugărilor franciscani. Imnul Ave- Comentar**), formată din 4 părţi. Primele trei
Maria este un echivalent latin al imnului părţi, „Marea-Avesta"*, cuprind texte liturgice,
o rto d o x , în c h in a t S f F e c io a re M ăria: iar a patra, „Mica-Avesta**, cuprinde scurte
„Născătoare dc Dumnezeu, Fecioară, bucură- texte religioase, un calcndar, form ule de
te!., ,‘v; troparul „Născătoare de Dumnezeu*' rugăciuni ş.a. Redactarea Avestei s-a făcut în
este alcătuit în cea mai mare parte din salutarea limba pehlevi, persana medie, adică limba
adresată de înger şi de Sfânta Elisabeta (mama iraniană din vremea Sassanizilor.
Sf. loan Botezătorul) Sfintei Fecioare Maria, AVIV — numele lunii în care au fost dezrobiţi
la Bunavestire ( Luca 1,28-42). In cultul ortodox, iudeii din Egipt, lună în care se prăznuieşte
acest imn se cântă la slujba Litiei de la sfârşitul Paştele mozaic (Deut. 16, 1).
Vecerniei, pentru că, după tradiţie. Bunavestire A V O T (1b. ebr.) — d en u m ire com ună a
ar fi avut loc seara. Troparul „Născătoare de patriariiilor Vechiului Testament.
Durrmezcu“ este considerat ca unul dintre cele AVRAAM — patriarh al Vechiului Testament
mai vechi imne creştine, cu bază biblică. (sec. X IX î.Hr.), a fost fiul lui Terah, des-
Introducerea lui în cult este atribuită patriar­ cendentdin neamul lui Sem, unul din fiii lui Noe,
hului Ciril al Alexandriei (sec. V); imnul acesta cel care, pentru credinţa sa într-un singur
face parte din imnografîa prin care Biscrica a Dumnezeu, a fost mântuit de Dumnezeu de
căutat să dezvolte cultul Maicii Domnului, în potop şi a salvat astfel neamul omenesc şi viaţa
urina discuţiilor mariologice provocate în sec. pe pământ. Când Dumnezeu a alungat din rai,
V de erezia Iui N csto rie şi E utihie (care blestemându-i pe primii oameni pentru păcatul
susţineau că M ăria nu este „Născătoare dc n e a s c u ltă rii şi n e s o c o tirii c u v â n tu lu i
Dumnezeu**). dumnezeiesc, nu i-a părăsit cu totul, ci le-a dat
AVE1RA — abalere de la Legea iudaică. speranţa trimiterii pe pământ a unui M ântuitor
AVESTA (din apos (ah — text fundamental, care să te spele păcatul şi să m ântuiască
prescripţii) — cartca sfântă a zoroastrismului neamul omenesc. Pentru îm plinirea acestei
şi unul din principalele izvoare de cunoaştere a promisiuni, Dumnezeu l-a ales pe Avram (aşa
religiei Persiei antice. Este o culegere de scricri se numea înainte de a fi ales), care trăia cu
religioase cu conţinut variat şi aparţinând unor fam ilia sa în cetatea U r din C aldeca (în

52
AVV-AZI

M esopotamia) şi i-a poruncit să se stabilească Fecioare, îndată după săvârşirea Sfintei Jertfe,
în ţara C anaanului. Aici Avram, ca re şi-a la Liturghia ortodoxă (a Sf, loan Hrisostom).
schimbat acum num ele în Avraam în urma Originea Axionului se află în diferitele imne
legământului pc care Dumnezeu l-a făcut cu el care însoţeau încă din vechim e pom enirea
(Facere 12, 1-2), a dat naştere „poporului nominală a Sfintei Fecioare în cursul rugăciunii
ales" numit Israel, după numele unuia dintre de mijlocire (mai aies după cpoca ereziei lui
urmaşii lui Avraam, lacov-Israel, fiul lui Isaac N c s to rie ), ca o m a n ife sta re sp o n ta n ă a
şi părintele celor douăsprezece seminţii ale sentim entelor de ipenlulie (supravenerare)
p o p o ru lu i e v re u . D in a c e st p o p o r ales faţă de Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu,
(Deuteronom 1 4 ,1 -2 ), al lui Israel, care a dus Din Axionul obişnuit, astăzi s-a întrebuinţat mai
mai departe cred in (a într-un singur Dumnezeu, întâi numai de ia partea a doua („Ceea ce eşti
avea să se nască lisus Hristos, Mântuitorul, mai cin stită...“), text care se află în irmosul
care să ridice păcatul lumii (Facere 12. 1-5; Cântărit a noua din Canonul (trioda) de la
Fapte 7, 1-8); v. Ism uil, Islam ism uJ. Denia din Joia Patimilor, ce aparţine lui Cosma
A W A (ebr. abba - tată, părinte, preluat de de Maiuma (Aghiopolitul), sec. VIII, şi care a
Ib. gr. 0 — awa) -- Părinte (pentru fost cântat mai întâi în slujba Utreniei şi în alte
numele iui Dumnezeu); lisus se roagă înainte slujbe. Ulterior, şi anume după sec, X, el s-a
de patimile Sale. în grădinaGhetsimani: tvAwa amplificat cu partea de la început („Cuvine-sc
cu adevărat...) a cărei origine se crede că se
Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează
află în pietatea călugărilor de la Athos (Sf.
paharul acesta de (a Mine. Dar nu ce voi esc
Munte) (LS, 279).
Eu, ci ceea ce voieşti Tu.*4 (Marcu 14, 36);
A X IO S (&^10£ — axios — vrednic, care
cuvânt întâlnit şi în Epistolele Sf. Apostol Pavel:
merită) — „vrednic cste‘\ formula de cinstire
.,Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe
pentru cel hirotonit (care a primit taina preoţiei).
Duhul Fiului Său in inimile noastre, care strigă;
AYATOLAH — titlu pentru şeful religios al
Awa, Părinte !“ (G alateni 4, 6). Termenul islamismului şiit; v. Islam ism ul.
Awa, ca adresare către un călugăr pustnic A ZIM A — pâine nedospită folosită de evrei
(bătrân îmbunătăţit spiritual), este folosit foarte
la Pesach (sărbătorile Paştelui), rememorare
frecvent în Fi local ie şi alte scrieri cu referiri la a dezrobirii din Egipt (v. Pesach). Catolicii
viaţa monahilor. folosesc azima la împărtăşanie, în toc de pâine
AXION (a ^ io v — axion - vrednic, care me­ dospită (cum se foloseşte în Ortodoxie).
rită )— imnul care se cântă în cinstea Sfintei

53
B
BAAL — zeu de origine akkadiană-sumeria- urce ca să scapc de încc în cazul unui viitor
nă, venerat de popoarele vechiului Canaan şi potop. Pentru încercarea lor plină de trufie,
căruia adesea i se închinau şi evreii (aşa cum D um nezeu i-a p e d e p sit, am este câ n d u -le
de nenumărate ori se consemnează în cărţile grai uri le, ca să nu se mai poată înţelege şi să nu
iui Moise, Judecători şi Profeţi). Popularitatea se mai continue tum ul. „De aceea s-a numit
zeului Baal se vede şi în faptul că numele lui a cetatea aceea B abilon, pentru că acolo a
intrat în com ponenţa unor nume proprii la amestecat Domnul limbile a tot pământul şi dc
popoarele din epocă: unul dintre judecătorii acolo i-a imprăştiat Domnul (pe oameni) pe
evrei, Ghedeon, s-a numit şi Ierubaal (Jud. 7, toată fata pământului ( ...) şi au încetat de a
I); fiul regelui Saul se numea Eşubaal; marii mai zidi cetatea şi tumul*4(Facerea 11,9 şi 8).
c o n d u c ă to ri ai C a rta g in e i s-au n u m it: Tumul s-a numit Babei (amestecătură), de unde
Hazdrubal, Haniba!. Baal era zeul fertilităţii, cuvântul „babilonie** (hărmălaie, balamuc).
iar religia cananeană, fiind strâns legată de B A H A lSM U L — apărut ca o sectă islamică
calendarul muncilor agricole, a influenţat pe (v. Islamismul), în sec. XIX, pornind din Iran,
evrei, care, devenind şi ei agricultori, au început dc unde întemeietorul sectei B aha'ullah este
a venera zeităţile locale spre a-şi asigura recolte alungat şi se stabileşte în Turcia, la Adrianopol,
bune. Pentru această abatere de la monoteism apoi la Acra, unde şi moare (1892). El lasă
erau aspru mustraţi şi pedepsiţi. „După ce a fiului său Abdu’I Baha, ca testament, scrierile
murit Ghedeon, fiii lui Israel au început iarăşi a sale şi sarcina de a propovădui învăţătura
păcătui pc urina baalilor şi şi-au aşezat ca „Noua religie", Bahai. Această „nouă religie"
dumnezeu pe Baal-Berit: nu şi-au mai adus se caracterizează prin sincretism religios (v.
aminte fiii lui Israel de Domnul Dumnezeul lor, Sincretism). Marii profeţi şi întemeietori de
Care îi izbăvise din mâinile tuturor vrăjmaşilor religii sunt socotiţi de Bahai ca trim işi ai
care îi înconjurau4' (Jud. 8,33-34). „Atunci s- aceluiaşi Dum nezeu, pentru diferite epoci
a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi i- istorice. lisus, Fiul lui Dumnezeu este socotita
a dat în m âinile F ilistenilor şi în m âinile fi doar un profet între ceilalţi. „Din epocă în
Amoniţilor*‘ (Jud. 10,7). în cartea proorocului e p o c ă , c â te un m are R e v e la to r al lui
Osca $e condam nă, dc asem enea, această Dumnezeu, — un Krishna, un Zoroastru, un
idolatrie (Osea 2 ,1 5 ş.u.). Moise, un lisus, un Mahomed — apare în Ori­
B A A LZEBU B, B elzcbul v. Baal ent, ca un soare spiritual, pentru a lumina inimile
B A BILO N — numele biblic al cetăţii zidite întunecate ale oam enilor şi a le trezi sufletele
dc oameni după potop, spre a înălţa acolo un adormite“ . Bahai.<tmul se răspândeşte azi în
turn, cârc să ajungă până la cer şi în care să sc lume sub denum irea dc asociaţie religioasă
B A I-B Ă L
„Bahai‘\ care are prozeliţi din toate religiile, toarelor sacre („devadasi“ , de la tem plele
pretinzând că lasă fiecăruia libertatea de a-şi hinduiste).
păstra religia originară, cultul şi credinţele, în B A IE R E — forme de magie, bazate pe cre­
care poale să rămână şi să Ic practice, dar cu dinţa că purtând la gât sau la mână anumite
condiţia să recunoască drept şef religios pe obiecte (amulete), aţe sau bucăţi de stofă vop­
Babumba „profetul profeţilor* — Mahomed site, acestea au puterea de a feri de boli, de
— * (fapte carc denotă naşterea bahaismuiui primejdii sau pagube pe cel care le poartă.
din islamism). în ţara noastră, bahaismul are B A IRA M v R a m a d h a n , Islam ism ul.
peste cinci sute de organizaţii, risipite în toate B A LD A CH IN — este, în cadrul obiectelor
judeţele ţării (după 1990) sub falsa denumire bisericeşti, în uncie biserici, un fel de chivot,
d e ,asociaţie religioasă" Cel mai mare templu dar deosebit de chivotul obişnuit, având însă
Bahai se află în India (Dakar); are forma unui acelaşi rol; baldachinul este o mică boltă care
nufăr uriaş, simbol al unicităţii credinţci intr-un se înalţă pe patru suporţi (stâlpi), înfipţi în cele
singur Dumnezeu, toate religiile pornind de la patru colţuri ale Sfintei M ese. Baldachinul
Ei, ca petalele unui nufăr, din aceeaşi rădăcină, simbolizează cerul, de aceea sunt pictate pe
care le uneşte şi le arm onizează în spiritul in te rio r so arele, luna, stelele. în cen tru l
dragostei şi a păcii universale (doctrină pe care baldachinului este atârnat un lănţişor cu un
o propovăduieşte bahaismul). porumbel de metal preţios care simbolizează
BAIA — localitate istorică în nordul M oldo­ pe Sfântul Duh Care sfinţeşte Darurile de pe
vei, cunoscută prin lupta dintre Ştefan cel Mare Sf. Masă. In acest vas (în formă de porumbei)
şi regele Matei Corvin, care este înfrânt de se păstra Sfanta Cum inecătură (îm părtăşanie)
Domnul Moldovei (1467). în amintirea acestei pentru bolnavi. Bl ţinea locul chivotului de azi,
biruinţe, Ştefan înalţă la Baia o m&reaţă biserică, şi era numit Porumbelul euharistie (Columba,
numită „Biserica A lbă“, în care se slujeşte şi iteplOXEpd, fj — peristerâ). Baldachinul e
azi, fiind restaurată la începutul sec. XX de numit şi Cerime.
arhitectul N. Ghika-Budeşti şi înzestrată cu o BĂLAŞA — biserica Domniţa Bălaşa din Bu­
tâmplă deosebit de frumoasă. Se mai văd la cureşti (Piaţa Unirii — Calea Rahovei), de o
Baia şi ruinele unei biserici catolice, ridicată frumuseţe monumentală, a fost zidită în 1715
de Alexandru cel Bun şi de soţia sa Margareta de D om niţa B ălaşa, fiica lui C o n stan tin
(care era de confesiune catolică). Brâncoveanu, şi a fost restaurată în 1882.
BAIA DE ARAM Ă ( |u^- M ehedinţi) — se B Ă L IN E Ş T I (jud. D o ro h o i) — b iserică
află o biserică, monument istoric (/.idită de monument istoric din vremea lui Ştefan ce(
minerii din regiune), având picturi murale în stil Marc, zidită dc logofătul Ion l ăutul (1499),
brâncovenesc, realizate de zugravii Neagoe şi înm orm ântat aici îm preună cu fam ilia sa.
Partenic de 1a Tismana (început sec. XVIII). Biserica e interesantă prin arhitectura ei cu
BA IA D ERE — nume portughez dat dansa­ influenţe gotice evidente la faţada cu portal

55
B A P -B A R

gotic şi „ferestrele pronaosului cu ogive în­ ş .a .), în F ra n ţa (la R icz, P o itie rs ), la


florite, iu fluenţe asimilate însă de caractcru! C o n stan tin o p o l, baptisteriu? co n stru it de
motdovcncsc care dau monumentului un stil cu lustinian. lângă biserica Sf. Sofia (în formă
totul aparlc în evoluţia anei monumentale din patrulaicră, cu o cupolă aurită), transformat în
timpul Iui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor săi.. 1618 în mormânt turcesc (al sultanului Mustafa
Clopotniţa e alipită chiar de uşa bisericii în l). Baptisterii anexe aveau şi unele biserici
faţada dinspre miazăzi, formând un pridvor d in D o b ro g ea (la C a lla tis , A x io p o lis ,
boltit cu arcuri ogivale, în linie gotică şi cu discuri A d a m c lisi), d e sc o p e rite p rin să p ă tu rile
dc teracotă smălţuită, arheologice. începând din sec. VII—VIII, când
B A PT IS T E R II’ (lat. baptisteriu ~ cadă sau pedohaptism ul (b o te z u l c o p iilo r ) s-a
bazin dc baie; gr. fJa7tTi<rCTjpiov, t o — generalizat, baptisteriile nu se mai construiesc
bapiisiirion, fkxîl'U^GO — baptizo - boteza» a şi botezul se săvârşeşte acum In interiorul
cufunda, a afunda) — construcţie anexă lângă bisericii, folosiridu-se pentru aceasta nişte vase
vechile basilici creştine, A anum e destinată speciale mobile (un fel de cazane mari de aramă,
botezului catchum enilor In locul ei este astăzi cu toarte) numite la ortodocşi cristelniţă sau
colimvitra. Baptisteriile erau formate, în gen­ colimvitra, iar la catolici Vasul de Botez (fons,
eral, dintr-o tindă sau pridvor (în care catehu- baptismale, cuve, baptisterium) (LG, p. 4 6 1 -
menii făceau lepădările de păgânism şi de 468).
satana şi mărturisirea de crcdinţă creştină) şi BAR-M IŢVA (Ib. ebr. „dator de fapte bune“)
a doua în căp ere dc form ă c irc u la ră sau — este actul de răspundere pe care îl are
dreptunghiulară, in care se afla bazinul cu apă pentru faptele sale faţă de Dumnezeu băiatul
pentru botez (KoA-up-fKOpa — co/inivitra); evreu, începând de la vârsta de 13 ani. De la
bazinul era înconjurat de o bordură înaltă de această vârstă, el pune la ru găciunea de
marmură, întreruptă de spaţii prevăzute cu scări dimineaţă, în afară de sâmbătă şi de sărbători,
care coborau în bazin. Adâncimea bazinului „Teifilin" (filacterele), care suni două cutiuţe
era între 0,45-1,8 m; apa sc aducea prin ţevi cubice de piele, în care sc află texte biblice, şi
de plum b sau conductc, din surse dc apă anum e: „ Sema Israel “ (C rezul iudaic) şi
naturală (fântână, izvor, râu). Pereţii interiori capitolele privitoare la eliberarea din robia
ai baptisteriilor se pictau în frescă sau mozaic, egipteană. Cutiuţele se aşează pe frunte, pc
cu iconografie specific baptismală (ex. Botezul antebraţul stâng, în apropierea inimii, cu ajutorul
lui lisus sau porumbelul zburând peste apele unorcureluşe. Ele simbolizează raţiunea şi inima
potopului, având în cioc ramura de măslin, pe care „ Bar-Miţva “ Ie pune în slujba lui
simbolizând pogorârea Sfanţului Duh ş.a.). Dumnezeu.
Uneori baptisteriile erau de dimensiuni foarte BARABA v. V arava.
m ari şi cu tim pul au fost transform ate în BA RO C — stil excesiv de decorativ; v. Stil,
biserici. Unele s-au păstrat până azi; cele mai Stiluri.
multe — în Italia (Ia Verona, Florenţa, Pisa BARU — preoţii ghicitori. în m antica (arta

56
B A S -B E T

ghicitului) asiro-babiloniană: ci considerau că dar mai uşoare decât acestea, care i se păreau
aştrii Uranus, Sal urn, Jupiter, Marte, Venus, prea aspre. De altfel, în general, monahismul
erau divinităţi şi influenţau viaţa oamenilor în apusean se va deosebi de cel răsăritean prin
momentul naşterii lor. Considerând mersul rigorismul său moderat.
aştrilor cereşti în acel moment. Baru ghiceau B EN IA M IN , Veniamin — cel mai mic fiu al
viitorul persoanelor respective. ÎSurse de pre­ lui lacob şi frate cu losif, prin care evreii s-au
vestire a viitorului erau şi schimbările atmos­ stabilit în Egipt.
ferice. precum şi diferite elemente şi fenomene B E R IT H {alianţă în ebr.) — raportul dintre
ale naturii: cutremurele, eclipsele de lună şi om şi divinitate în epoca patriarhală a religiei
soare, apariţia com etelor (Jezechiel 21, 21). iudaice. 131 este precis reglem entat, având
Pentru a putea urmări şi poziţia astrelor ei şi- forma unui adevărat contract, a unei alianţe
au construit nişte turnuri foarte înalte (uneori solemne între Dumnezeu şi patriarhul Avraam.
aproape de 100 m), numite Zigurati (un fel dc Dumnezeu apără şi călăuzeşte, răsplăteşte şi
observatoare astronomice), aşezate pe lângă pedepseşte faptele oamenilor, comunicând cu
templele de cult şi consacrate zeilor. ei prin teofanii şi vise. Omul, la rândul său,
B A SIL IC A v. B iserica. datorează lui Dumnezeu ascultare şi respect
B A SIL IC O N v. P otir. (Facere, Ieşire etc.). Semnul văzut al alianţei
BÂRNOVA — mănăstire în jud. laşi, zidită în dintre Yahweh şi Israel este Chivotul Legii sau
1664 de domnitorul Miron Bamovski. Arca Alianţei. Vechiul Testament era numit
B E A T IF IC A , a b c a tific a , b e a tific a re — „b erit‘ = legământ, alianţă.
practică folosită de Biserica catolica de a răs­ BERNĂ, „steag coborât in bernă" — steag
plăti viaţa unui virtuos moral, trccându-1 după de doliu (alături dc drapel se află o fâşie dc
m oarte în rândul „fericiţilor**, categ o ric pânză neagră).
inferioară sfinţeniei. B E T E L {Casa lui Dumnezeu în 1b. ebr.) —
B E D E R N IŢ A v. V e ş m in te li t u r g i c e , aşa s-a numit locul unde lacov a avut visul cu
E pigonatul. „Scara dc la pământ la cer‘\ pe care urcau şi
B ELZEB U T — demon; diavolul e numit aşa coborau îngerii (Facere 28, 10-17); v. S cara
în Noul Testament. lui facov.
B E N A R E S — p re d ic a d in B e n a re s; v. B E T H A N IA , B e ta n ia — localitate lângă
B udism ul. Ierusalim, unde locuia Lazăr (prietenul lui lisus),
B E N E D IC T IN — ordinul m onahal bene­ împreună cu fam ilia sa şi cu surorile M arta şi
dictin, cel mai vechi ordin catolic, întemeiat de Maria, despre care ni se vorbeşte în Noul Tes­
nobilul Benedict de Nursia, la Monte Cassino tament; când l^azăr a murit, lisus l-a înviat din
(Italia), sec. VI (529). Benedict întemeiază morţi (loan 11).
mănăstirea de pe muntele Cassino, căreia îi dă B E T L E E M (Casapâinii în Ib. ebr.) — numit
nişte reguli de convieţuire proprii, după modelul în vechime Efrata, aşezat la sud de Ierusalim,
celor date de Sf. Vasile cel Mare în R ăsărit Betleemul este locul de naştere al Mântuitorului

57
I is us Hristos (Matei 2; Luca 2). planul iconomiei divine de mântuire a omului
BHAGAVAD-GITA v. Mahabharata. prin întemeierea unui popor ales să păstreze
B IB LIA (lat. scriptura = scriere, carte; gr. credinţa într-un singur Dumnezeu Creatorul,
[}t(5Alov. TO — bibiion, to —carte. şi prin care să se îm plinească prom isiunea
rţ — i Biblos = Biblia) sau Sf, S c rip tu ră — venirii unui mântuitor, care să ridice pe om din
e ste c u v â n tu l tui D um nezeu d e sc o p e rit păcat. Din neamul lui Avraarn se vor naşte cele
oamenilor. Scrisă sub inspiraţia Duhului S fanţ douăsprezece seminţii ale tui Israel, din care
Biblia este o carte sfânta, cu totul deosebită se va forma poporul evreu, numit şi Israel, cel
dc toate celelalte cărţi care s-au scris vreodată. „ales;\ din care trebuia să se nască Hristos
Ea mai este numită şi Sfânta Carte. Cuvântul M ântuitorul (M esia, cel vestit de profeţi); se
lui Dumnezeu . Sfintele Scripturi (S crieri urmăreşte destinul istoric, viaţa religios-morală
sfinte) şi este formată dintr-o colecţie dc cărţi a acestui popor căzut în robia egipteană, eliberat
împărţite în Vechiul Testament şi Noul Testa­ de Dumnezeu prin profetul său, Moisc, cel prin
ment. Cărţile V/f. (în număr de 39) vorbesc care îi va da primele legi şi forme de organizare
despre istoria, religia şi instituţiile poporului şi Legea (Decalogul), şi care îi va purta pe
evreu, iar cărţi Ic N.T. (27 la număr) arată viaţa d ru m u l d e în to a rc e re în C a n a a n , ţara
şi în v ă ţă tu ra lui H risto s, în te m e ie to ru l s tră m o ş ilo r şi a p a tria rh u lu i A vraam ,
creştinismului. Cuvântul „Testament*'înseamnă protopărintele lui Israel. Cărţile următoare
şi moştenire şi legământ (înţelegere) şi lege. Pentateuhului {Judecători, Regi, Cronici)
în înţelesul biblic, Testamentul este Legea pe arată viaţa politică, războaiele dc cucerire a
care Dumnezeu a dat-o oam enilor spre a trăi întregului Canaan şi întărirea statului Israel,
după voia Lui şi a fi fericiţi, dar înseamnă şi care va cunoaşte cea mai mare înflorire sub
Legăm ântul făcut de Dum nezeu cu primii vestiţii regi iudei David şi fiul său Solomon,
oameni, că le va trim ite un M ântuitor care să- cărora se datorează întem eierea capitalei ţării
i elibereze din robia păcatului străm oşesc. la Ierusalim şi înălţarea celui mai măreţ templu
A utorii cărţilor V echiului Testam ent sunt pc care l-a cunoscut istoria lui Israel. Un loc
oameni învăţaţi, care au cunoscut istoria şi chiar important îl ocupă în V. T. cărţile profetice.
evenim entele despre care au scris; acest Autorii lor sunt cei 16 profeţi, dintre care patru
adevăr rezultă din titlurile şi conţinutul acestor profeţi „m ari4*, p entru că dau mai m ulte
cărţi şi dm cercetările specialiştilor asupra lor. amănunte privitoare la venirea lui Mesia; lsaia,
Primul autor stabilit este Moise, considerat şi Ieremia, lezechiel şi Daniel; între cărţile V. T.
primul mare profet al V. T ., căruia i se atribuie avem şi un număr de cârţi cu conţinut poetic
scrierea Pentateuhului (F acerea, Ieşirea, şi filozofic num ite şi cărţi d id a c tic e (de
Leviticul. Numeri şi Deuteronomul); cărţile în v ă ţă tu ră), d e o a re c e c u p rin d în v ăţătu ri
Pentateuhului (v. Pentateuh) vorbcsc despre privitoare ta legătura omului cu Dumnezeu,
creaţia lum ii, căderea în păcat a prim ilor drepturile omului, dar mai ales datoriile faţă de
oameni, dezvoltarea societăţii om eneşti şi Dumnezeu. Cea mai frumoasă dintre acestea

58
este cartea Psalmilor scrisă de regele-poet Mântuitorului: Matei, Marcu, Luca şi loan.
David. Cuprinde 150de psalmi, care sunt imne Evangheliile povestesc, cu mici deosebiri,
şi cântări religioase de lauda călre Dumnezeu. evenimentele legate de viaţa pământească a
Psalmii au intrat în cultul Bisericii noastre M ântuitorului: naşterea, copilăria, învăţătura
Ortodoxe, fiind Iranscrişi în cartea de slujbă dată oamenilor,
A minunileA săvârşite, patimile,
numită Psaltirea. Alte cărţi didactice sunt: moartea, Învierea Sa şi înălţarea la cer. Despre
Cartea lui Iov>străbătută de ideea rostului Pogorârea Duhul Sfânt şi întemeierea Bisericii
suferinţei omului drept, aici pe pământ; cărţi Ic creştine, ni se vorbeşte în c artea Faptele
lui Solomon: Proverbele (Pilde), Eclesiastul Apostolilor sc risă de Ev. Luca . S crierile
şi Cântarea Cântărilor. Proverbele, colecţie didactice sunt cele 21 de Epistole, trimise de
dc cugetări, maxime şi învăţături; Eclesiastul S finţii A postoli c re ş tin ilo r din d iferitele
cu înţeles de „cuvântător" dezvoltă problema comunităţi din afara Ierusalimului. 14Epistole
filozofică a rostului omului pe pământ: toată sunt scrise de S f Ap. Pavel, iar restul dc 7
frăm ântarea lui e „deşertăciune” , singura aparţin Apostolilor Petru, lacov, Iuda şi loan.
fericire este împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Ultima carte aN .T ., scrisă dc Sf. Evanghelist
Cântarea Cântărilor, adică „cea mai frumoasă loan, are c a ra c te r profetic şi se num eşte
cântare14, este un poem cu caracter alegoric Apocalipsa. Âpocalipsa arată în mod simbolic
spiritual, în care se cântă iubirea lui Dumnezeu Biserica întem eiată de lisus Hristos, în lupta
pentru poporul ales, precum şi iubirea lui sa pentru mântuirea lumii, luptă pe care o va
Hristos pentru Biserică (pentru comunitatea duce până la sfârşitul veacurilor. Sintetizând
creştină). A doua parte a Sfintei Scripturi o caracterul şi valoarea Sfintei Scripturi, Sf.
formează Noul Testament. Spre deosebire dc Apostol Pavel scrie: „Toată Scriptura este
V.T.. în care vedem că Revelaţia divină s-a făcut in su fla tă de D um nezeu şi de fo lo s sp re
prin oameni aleşi, în N.T. revelaţia divină este învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre
d esăvârşită, căci D um nezeu se adresează întelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul
oamenilor în mod direct, prin însuşi Fiul Său Iui Dumnezeu sft fie desăvârşit, bine pregătit
întrupat. Domnul lisus Hristos* învăţătura lui pentru orice lucru bun“ (11 Timotei 3 ,1 6 -1 7 ).
lisus este Legământul cel nou al omului cu Sfânta Scriptură a fost scrisă în limba ebraică
Dumnezeu; ea a fost transmisă în chip oral, (Vechiul Testament) şi în Ib. greacă (Noul Tes­
deoarece lisus a vorbit oamenilor, fără a scrie tament, în afară de Evanghelia iui Matei, scrisă
nimic, dar ucenicii şi Apostolii au hotărât s-o în Ib. aram aică, ebraica vorbită în vremea
fixeze în scris, ca ea să nu se piardă. Astfel, Mântuitorului). Vechiul Testament a fost tradus
încă din secolul I al erei creştine, s-a format în limba greacă sub numele de Sepluaginla,
N .T , cuprinzând 27 cărţi, care, ca şi cărţile în vremea lui Ptolomeu Phi Iadei ful (n. 230
V.T., au caracter istoric, didactic şi profetic. î.lfr.), la A lexandria, în Egipt, de un grup de 72
Primele patru cărţi se numesc Evanghelii şi de învăţaţi. în see. IV d.Hr. , Biblia a fost
su n t s c rise de p a tru d in tre u c e n ic ii tradusă în întregime în Ib. latină de Sf. Ieronim

59
B IB -B 1B
şi poartă numele dc Vulgata. Sf. Ieronim a decât cele din sec. XVI, când apar şi primele
folosit termenul dc Testament, pentru cele tipărituri româneşti ale lui Coresi (Evangheliarul
două părţi ale Bibliei, traducând în Ib. latină dc la Braşov, 1561 şi Psaltirea, 1570). Valoarea
termenul cbraic berifh cu carc era numit V.Ţ. liturgică a Sfintei Scripturi şi nevoia ca ea să
şi care în Ib. greacă a fost tradus cu 5l(X0fjKr|, fie cunoscută şi înţeleasă, explică şi traducerea
f| — diatiki = legământ (Testament)
A de către în Ib. română a Noului Testament, tipărit la
traducătorii Septuagintei. In sec. IX a fost Răi grad (Alba-lulia), 1648, şi apoi traducerea
tradusă Biblia în Ib. slavonă. începând din sec. integralăy tot în sec. al XVII-lea. a Sfintei
XVI, după apariţia Protestantismului a început Scripturi( 1688),tipărită la Bucureşti prin grija
a fi tra d u s ă în to a te lim b ile n a ţio n a le . şi cu c h e ltu ia la D o m n ito ru lu i Ş erb an
A devărurile de credinţă care stau la baza Cantacuzino şi a urmaşului său. Constantin
învăţăturii creştine le găsim în Biblie şi Sf. Brâncoveanu. Biblia dc la Bucureşti a fost
Tradiţie. Creştinii iau Biblia aşa cum a fost tradusă de fraţii Radu şi Şerban Greceanu,
întocm ită. Finalitatea V.T. se află în N T . ajutaţi de cărturarul şi istoricu! Constantin
A
Textele Sfintei Scripturi care vorbesc despre Cantacuzino, Stolnicul. In Predoslovie se arată
adevărurile descoperite sunt instrumente de că traduccrea s-a făcut după textul grec al
cercetare în arheologia biblică. Septuagintei, folosindu-se şi textele româneşti
BIBLIA PR O TESTA N TĂ — cuprinde mai din V.T. tipărite până la acea vreme, în afară
puţine cărli decât Biblia folosită de Biserica de m anuscrisele m aram ureşene, şi anume:
Ortodoxă şi catolică, deoarece protestanţii au Palia de la Orâştie (1582), Psaltirea fui
luat ca bază Biblia masaretică, adică Biblia Coresi ( 1570), Psaltirea de la Govora ( 1652),
ebraică, pe când celelalte confesiuni au la bază Psaltirea in versuri a lui Dosoftei (1679) şi
Septuaginta folosită de creştini, ca şi Vulgata. în proză ( 1680); în afară de aceste texte a fost
B IB L IA DE LA B U C U R E Ş T I (1688) — folosită şi traducerea Vechiului Testament
Rânduiala slujbelor în cultul ortodox cuprinde făcută de Spătarul Nicolae Mi lese u între 1661-
un mare număr de texte din Sfânta Scriptură, 1664. Pentru N oul T estam ent s-au folosit
sub formă de pericope şi învăţături, lucru care m a n u s c rise le m a ra m u re ş e n e (C o d ic e le
a înlesnit cunoaştcrca ei de către credincioşii voroneţean şi Codicele sturzan), tipăriturile lui
participanţi la slujbele liturgicc. Aşa se explică Coresi şi Noul Testament de la Bălgrad (1648),
şi apariţia în limba română a primelor texte tradus şi tipărit dc Mitropolitul Simion Ştefan.
manuscrise din Stanţa Scriptură (sec. XVI), Biblia de la Bucureşti are meritul de a fi, pe
sub numele de: Psaltirea Scheianâ, Psaltirea iângă prima traducere integrala a Bibliei în
Hurmuzachi, Psaltirea voronefeană Ib. română, şi o traducere reînnoită lexical,
(cuprinzând textul psalmilor din V. T.), Codicele stilistic şi literar. Traducătorii ei au avut grijă
Voroneţeati (cu texte din Faptele Apostolilor să păstreze textul şi cât mai autentic, dar şi să-
şi din Epistole), manuscrise a căror traducere I îmbrace în haină de limbă nouă. Din lexicul
în limba poporului se crede a fi mult mai veche arhaic s-a renunţat la o serie dc arhaisme sau

60
B IB -B IN
slavonisme, păstrându-se din ele ce era mai B IG O T v. B igotism .
expresiv; s-a procedat la romanizarea limbii B IG O T ISM — formă de evlavie, de credinţă
prin folosirea dc termeni latini şi chiar neolo­ tare, dar neluminată, care pune mai mult preţ
gism e, prin form area de cuvinte com puse pe forme decât pe fond; falsă pietate împletită
pentru exprimarea unor noţiuni: pt. geograf— cu p ra c tic i p ă g â n e şti şi s u p e rs tiţio a s e ,
„scriitoriu de păm ânt'1; pentru hipodrom — strecurate în formele şi datinile tradiţionale ale
„alergătura cailor"; pentru colaborator — credinţei adevărate a Bisericii. De aceea, bi­
„împreună lucrătoriu" etc., prccum şi acor­ gotismul este considerat de Biserica creştină
darea de noi sensuri unor cuvinte: ex. „duh“ un păcat îm potriva dreptei credinţe şi este
penlru aer; „gându, cu sens de gândire; „zidire" condamnat.
pentru tâptură ş.a. Traducătorii au reuşit să B IN EC U V Â N T A R E , Binecuvântările sau
realizeze o operă monumentală ca valoare evlogh iile (gr. a i EuXoyuxi — ai eulogiai,
literară, respectând în aceiaşi timp exactitatea lat. benedictiones) — sunt rugăciuni sau rân­
traducerii şi structurii lingvistice, care se duieli în care, prin semnul Sf. Cruci, se invocă
constată prin examenul comparativ al textelor harul şi ajutorul lui Dumnezeu asupra unei
(!. C. C Um, BŞC, p. 978-983). Preţuirea persoane sau asupra unui lucru curaL menit
accstei remarcabile opere este marcată azi, prin pentru folosul sau mântuirea omului; aceste
retipărirea ei, la 300 de ani de la apariţie binecuvântări n u m ite şi m olifte su n t o
(1688—1988) şi la 300 de ani de la urcarea pe categ o rie de ierurgii cu un scop anum e:
tronul Ţ ării R om âneşti a lui C o n stan tin Rugăciuni (siv. molifte) de binecuvântare a
Brâncoveanu, care s-a îngrijit dc tipărirea ei, hainelor sau lucrurilor cc se îm part după
ducând până la sfârşit lucrarea începută dc m oarte; R ugăciune pentru binecuvântarea
Şerban, care moare în chiar anul tipăririi ei. m eselor şi a pomeni lor; Rugăciune pentru
Ediţia din 1988 a făcut transpunerea ei din b in ecu v ân tarea o g o arelo r, a poam elor, a
alfabetul chirilic în alfabetul latin. Transcrierea p rin o asclo r ce se aduc pârgâ la b iserică
fo n e tic ă in te rp re ta tiv ă şi re p ro d u c e re a (premiţii); binecuvântarea apei la săparea unei
fo to grafică a filelo r corespunzăto are din fântâni ş.a. M oliftele de binecuvântări pentru
tip ă ritu ra c h irilic ă a u rm ă rit s ta b ilire a diferite ierurgii se găsesc în Molitfelnic şi la
echivalenţelor dintre slovele chirilice şi cele sfârşitul Liturghierului sub titlul Rugăciunile
latine şi adaptarea grafiei tipăriturii la normele pentru diferite trebuinţe, precum Tedeum-uvWc
ortografice actuale. Tipărirea s-a făcut prin şi polihroniul , a d ic ă ru g ă c iu n c p e n tru
grija Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe invocarea sporului şi ajutorului dumnezeiesc
Române, în timpul păstoririi P, F. Patriarh asupra unei persoane sau pentru inagurarea şi
Teoctist. binecuvântarea începutului unei munci sau al
B IB L IS T IC A — ştiin ţa de c e rc e ta re a unui aşezământ, ca de ex. Tedeum la început
textelor biblice, ale cărei începuturi datează din de an şcolar, la sărbători naţionale, la aniversări
secolul al XVlI-lea. etc. U ncie d in aceste b in ecu v ân tări sunt

61
B IS-B IS
încorporate în rânduiala ailor slujbe mai mari, adunarea, loc cârc a devenit casa Bisericii (o
ca: binecuvântarea anaforei, a prinoaselor, a Tfjq âK K V qaicu; O iK oq— o tis ecclisias
c o liv e i (c a re su n t in te rc a la te în c u rsu l ikos)\ term enul ecclisia este cel mai vechi
Liturghiei), binecuvântarea untdelemnului şi a pentru noţiunea de biserică în am bele ei
apei la slujba Botezului etc. Aceste molifte sau înţelesuri (şi „loc de cult'1şi ,,adunare“) şi aşa
rugăciuni specialc de binecuvântări le săvâr­ s-a păstrat în limbile neolatine apusene (franc.
şeşte preotul. eglise, ital. chiesa, span, iglesia). Denumirea
B ISE C T — în calendarul roman, fiecare lună latină basilica, gr. paO lA lK r), ti — hasiiiki
avea trei zile cu numiri speciale: data de 1 se - lăcaş îm părătesc (dc la (kw jlX ew ;, o —
numea calende, data de 5 (în unele luni, data basileus = rege), casa Domnului (lat. Domus
de 7) none, şi data de 13 (sau 15) ide. Celelalte Dei)ys-a păstrat numai în două limbi neolatine:
zile ale lunii se precizau în raport cu numărul în 1b. ro m ân ă biserică şi re to -ro m a n ă ,
dc zile rămase până la cele mai apropiate baselgia. Iniţial, clădirea numită basilica era
calende, none sau ide. D eoarece rom anii în lumea greco-romană un edi ficiu folosit pentru
numărau zilele începând de la sfârşitul lunii, ei diferite adunări publice : politice, comerciale,
nu ziceau, de ex. 28 februarie, ci Ma doua zi loc de desfăşurare a activităţii judecătoreşti ş.a.
înainte de calendele lui Marte^ sau pentru 27 A rhitectura unei basilici era în formă de navă
fe b ru arie sp u neau „a treia zi în ain te de dreptunghiulară, împărţită longitudinal în trei
calendele lui M arte“ ş.a,m.d. în vechiul calcul spaţii prin două şiruri de coloane care susţineau
al calendarului, când s-a adăugat o zi în plus în tavanul; la un capăt al sălii se afla o absidă
luna februarie, după procedeul lor, romanii n- având postamentul mai înălţat şi care servea
au pus-o la sfârşitul lunii, ci înainte de 23-24 pentru tribună (lajudccăţi, la întruniri). Aceste
februarie, care era a 7-a, în anii obişnuiţi, sau a basil ici erau dc obicei situate în forum, de unde
şasea înainte dc calendele lui Marte. In anii şi denumirea basilica forensis . O asemenea
bisecţi (28 de zile), după a 5-a zi înainte dc construcţie, datând din sec. IV. s-a descoperit
calendele lui marte sc socoteau două zile una în Dobrogea, în cetatea Tropaeum Traiani
după alta, cu acecaşi dată: „a şasea înainte de (Adamclisi) şi în Histria, ale cărei ruine se văd
calendele lui marte'" şi încă o dată a şasea era şi azi în nordul Dobrogei, pe ţărmul Mării
„bis sextusu. De aici, anul cu denumirea „bi­ Negre. Din epoca lui Constantin ccl Mare, când
sect*1sau bisextil, care s-a dat ani lor când luna creştin ism u l a că p ă tat lib ertatea de a sc
februarie are 29 de zile. răspândi şi numărul creştinilor a crescut, n-au
B IS E R IC A (lat. ecclesia - adunare; gr. mai fost suficiente spaţiile de adunări (ecclisia)
£KK?iT|Olot — ecclisia) — era numele dat din casele particulare şi au început a se construi
primelor adunări creştine care aveau loc la lăcaşuri proprii pentru nevoile cultului. Acestea
început în anum ite casc pentru săvârşirea aveau la început forma edificiilor spaţioase şi
cultului. Dc la înţelesul de adunare termenul încăpătoare a basilici lor, cu linia lor alungită în
ecclesia s-a dat apoi şi locului unde se ţinea formă de corabie. Ea a fost asem ănată în

62
B IS-B IS
simbolistica creştină cu Biserica, salvatoare a (siv. su b o riu - a d u n a re , m u l(im e ) şi
sufletelor din furtuna păcatelor, asemenea unei „ A p o s to le a s c ă “ fiin d c ă se b a z e a z ă pe
corăbii ce înfruntă furtuna valurilor. Şi pe învăţătura propovăduită dc Sfinţii Apostoli care
terito riu l ţării noastre, în S cythia M inor au primit-o de la lisus Hristos, în mod d irect
(Dobrogea de azi) s-au dcscoperit. în urma Prima condiţie a membrilor comunităţii care
săpăturilor arheologice, 25 de basil ici creştinc, fo rm e a z ă B is e ric a iui H ris to s e ste să
datând din sec. IV. Existenţa lor, precum şi primească Botezul în numele Sfintei Treimi,
păstrarea numelui de biserică în Ib. română, precum şi celelalte Sfinte Taine, pe care, la
de la basilica , arată că poporul nostru s-a m o m en tu l c o re s p u n z ă to r, tre b u ie să le
născut şi s-a dezvoltat ca popor creştin (DID, primească creştinul, spre a se putea mântui; la
II, p. 46 6 -4 8 8 ). Stilurile arhitectonice ale acestca se adaugă credinţa p u te rn ic ă în
bisericilor creştine au evoluat în timp, marcând Dumnezeu şi Domnul lisus Hristos, faptele
deosebiri între R ăsărit {stilul bizantin — bune şi tră ire a în v ă ţă tu rilo r pe c a re Ic
construcţii în formă de cruce treflată, rotunjită) propovăduieşte Biserica. Comunitatea creştină
şi Apus (stilul romanic , alungit, stil basilical; (B is e ric a ) e fo rm a tă d in p o p o ru l
v. LG, p. 347-438). Spcciftcul bisericii crcştine dreptcredincios şi săvârşitorii cultului, adică:
îi constituie împărţirea sa interioară în altar, preoţii, clerul (din toate treptele ierarhice).
naos.pronaosy indiferent de planurile şi stilurile Unitatea Bisericii se realizează în cultul divin,
arhitectonice. Cuvântul care denumeşte locaşul al cărui centru este Sfânta Liturghie şi Sfintele
de cult, biserica , se scrie cu literă mică. Se Taine (E .B .,L G .c d . 1993).
scrie Biserică cu literă mare când c denumită B IS E R IC I — B A S IL IC ! C 1M IT E R IA L E
obştea sau comunitatea religioasă a credincio­ (martyria conciliabula) — „extra m uros“>
şilor şi se exprimă înţelesul dogmatic sintetizat construite în afara oraşelor, în cimitire, servind
în C re z u l O rto d o x : „Una* S fâ n tă , slujbelor funebre şi pomenirii martiri lor (sec.
Sobornicească şi A postolească Biserică'*, IV -V ); unele se păstrează până azi (Egipt).
comunitatea creştină fiind „trupul tainic“ al R uinele unor astfel dc biserici din epocă
cărui cap este 1Iristos, Care a întemeiat-o. De paleocreştină s-au descoperit şi la noi (în
aceea este „ Una ş i S fâ n tă " şi pentru că Dobrogea, la Tropacum Traiani (Adamclisi),
întemeierea ei istorică a fost sfinţită de Duhul la Histria, A xiopolis(lângă Cernavodă) ş.a.
Sfânt, Care s-a „pogorât14 sub forma limbilor B IS T R IŢ A — m ănăstire în jud. Vâlcea, înte­
de foc, asupra Apostolilor, în a 50-a zi de la m eiată spre sfârşitu l sec. XV, de b oierii
învierea Domnului, sfinţindu-i ca preoţi şi Craioveşti, care au clădit şi paraclisul. Res­
propovăduitori ai Evangheliei. în ziua aceea s- taurată de Constantin Brâncoveanu la începutul
a întemeiat prima comunitate creştină, prin sec. X V II], ea a fo st re z id ită prin g rija
botezarea a trei mii de oameni, în numele lui Domnitorului Bibescu, la jum ătatea sec. XIX,
Hristos. Este „Sobornicească " fiindcă trebuie în stil neo-gotie, nemaipăstrând aproape nimic
să cuprindă toată lumea, „tot soborul omenesc" din înfăţişarea ei iniţială. A fost pictată dc

63
B IS-B IZ
Tătărescu. în a doua jumătate a secolului nostru colonie greacă ce dăinuia aici de şapte secole
a fost din nou restaurată de Patriarhul iustin- înainte de Hristos, pe vatra unui sat numit
ian. devenind mănăstire de maici. Boierii Bizanţ. Acest act a fost posibil numai după ce
Craioveşti au adus aici moaştele Sf. Gtigorie Constantin (în urma înfrângerii lui Maxcnţiu în
Dccapolitul pe care. la jumătatea sec. XVII, 312t şi apoi a lui Liciniu în 323), ajunge singur
Domnitorul Constantin Şerban Basarab(1654- împărat al imperiului care fusese divizai în trei.
1658) le-a aşezat într-o preţioasă raclă de Palatul imperial de la Roma a fost cedat
argint. episcopului creştin. Noua capitală se va numi
BISTRIŢA — mănăstire de călugări în jud. Constantinopol şi va deveni un oraş cu mare
Neamţ (6 km nord de oraşul Piatra Neamţ) rol politic şi bisericesc, datorită triumfului
întemeiată la 1402 de Alexandru ce! Bun, având creştinismului, care după Edictul de la Milan
hramul „Adormirea Maicii Domnului44este şi (313), este proclamat religie de stat. „Roma
gropniţă domnească; sunt îngropaţi aici domnul cea nouă", cum avea să mai fie numit Bizanţul.
Moldovei, Alexandru cel Bun. soţia sa, Ana şi punea în umbră Roma veche şi avea să
doi copii ai lor. Tot aici se află şi mormântul provoace nemulţumirea episcopilor ei prin
cronicarului Grigorc Ureche şi mormintele a ridicarea episcopilor noii capitale la rang egal
doi copii ai lui Ştefan cel Mare. Din restaurările cu ai lor, aşa cum se va consfinţi în sinoadele
carc s-au f&cut ulterior de Ştefan cel Mare, 11 şi IV ecumenice. Pentru fixarea învăţăturii
Petru Rareş, Alexandru I^ăpuşneanu (care a Bisericii creştine s-au ţinut şapte si noade
refăcut aproape integral biserica) a rămas până ecumenice, toate fiind patronate de împăraţii
azi, în zidul de incintă al mănăstirii, un turn pe bizantini. în vcacurile care au urmat după
care s-a descopcrit, în vremea restaurării întemeierea sa. Bizanţul s-a impus nu numai
recente (făcută de patriarhul Justinian), un frag­ ca o capitală a unui puternic imperiu (ale cărui
ment de pictură chiar din vremea lui Ştefan hotare se întindeau în Asia (Palestina. Arabia),
cel M arc. Im portant centru de cultură în Africa (Egipt), dar devenise şi un centru
bisericească, la mănăstirea Bistriţa se păs­ religios, cconomic, literar şi artistic, pe lângă
trează şi o icoană făcătoare de minuni a Sfintei cel politic şi administrativ. Era numit „oraşul'*
Ana, despre care vorbeşte şi Mihail Sadoveanu, păzit de Dumnezeu şi în comparaţie cu marile
în romanul său „Baltagul". centre ale Apusului, devenise o „cetate a
BIZANTINOLOG IE — disciplină de studiu eleganţei, centrul civilizaţiei, al lumii civilizate4',
a culturii bizantine (limba, literatura, istoria şi „Parisul Evului Mediu*4. U niversitatea
arta, teologia); v. Stil, Stiluri. întemeiată la Bizanţ în sec, V (425) devine
BIZANŢ — capitala imperiului roman înce­ centrul cultural cel mai important al imperiului
pând din anul 330, când împăratul Constantin până prin sec. VIII, când are o epocă de
cel Marc mută definitiv capitala imperiului de decădere din cauza luptelor iconoclaste şi când
la Roma la Bizanţ, oraş grccesc aşezat pe împăratul Leon Isaurul închide universitatea
malurile Bosforului, născut dintr-o veche care se bucurase, în Bizanţ, de o autoritate

64
B L A -B O B
atât de marc. Vremea înflorii universităţii din în sec. IV—V, s-a zidit la Nazaret o biserică,
Bizanţ revine sub împăratul Bard as. care o pe locul unde fusese casa în care Maica
reînfiinţează. Disciplinele se predau în ib. Domnului a primit, de la Arhanghelul Gavriil,
greacă. O figură strălucită a acestei universităţi vestea că va naşte pe Mesia (v. Cultul marial).
este Fotie „cel mai erudit bărbat al veacului La catolici e numită sărbătoarea Zămislirii
său“. Disciplinele de bază; ştiinţa şi filosofia. Domnului.
gramatica şi studiul textelor istoricilor, poeţilor BLAJENil — termen rus, pentru Fericiri
şi oratorilor Greciei antice (Aristotel. Platon) (Matei 5), folosit în Triod {Blaj, 1800) şi
ajunseseră în sec. XI la o dezvoltare pe care Biserica Vasile Blajenii, monument de artă
Apusul avea s-o cunoască abia în sec. XV, al arhitecturală din sec. XVI, Moscova (Krem­
Renaşterii italiene. Până (a căderea imperiului lin) (IAR).
bizantin (sec. XV, 1453 — cădcrea Bizanţului BLASFEM1E — se numeşte acţiunea de bat­
sub presiunea ofensivei m ahom edane), jocorire a celor sfinte (a Bisericii, a lui Dum­
Universitatea şi toată viaţa ştiin|ifico-filosofică nezeu, a icoanelor, a cultului); şi înjurătura
şi religioasă a Bizanţului a fost vestită în toată este o blasfemie.
lumea, exercitând o puternică influenţă asupra BLESTEM, a blestema (lat. blasphemo, gr.
Orientului arab şi a Occidentului latin, După pXao<pr|jiăco — blasfimeo = a huli, a
organizarea Bisericii creştine în episcopate, blestema) — rugăciune negativă de atragere
mitropolii şi patriarhate, începând din sec. VI, a divinităţii pentru pedepsirea cuiva care a
Patriarhia din Constantinopol a primit titlul de săvârşii un râu împotriva unui semen al său.
Patriarhie ecumenică, aşa cum a rămas până Biserica nu admite blestemul, considerându-1
azi, de ea depinzând canonic toate patriarhiile un păcat împotriva lui Dumnezeu. Blestemai
autonome şi autocefale ortodoxe. (în ultimul în sens de om rău, se foloseşte în expresii ca:
timp. Biserica Ortodoxă Rusă agită ideea ieşirii ,.este un blestemat14, cu sens de om ce calcă
de sub canon ic itatea Patriarhiei ecumenicc din legea morală, om capabil de orice faptă
Constantinopol). mârşavă.
BLAGOCIU — administrator bisericesc de BOANERGHES (ebr. „fiii tu n etu lu i) —
plasă (comună cu mai multe sate în subordine, numele dat de lisus celor doi Apostoli: lacobşi
în vechea împărţire teritorială) în Moldova, sub loan (fiii lui Zevedeu din Betsaida) (Marcu 3,
stăpânirea rusească; v. cartea Datoria şi 17; Matei 10,2).
stăpânirea b/agociniior şi a protopopilor BOBOTEAZĂ (lat. bapiizare = a boteza)
(rus.-rom,). laşi, 1791. — este numită în popor sărbătoarea împără­
BLAGOSLOVENIE (siv.)— binecuvântare. tească a Botezului Domnului (6 ianuarie) în apa
BLAGOVF-ŞTENIE (siv. blagoveşnic) sau Iordanului (Matei 3, 13-K7; Luca 3, 21-22).
jBunavestire — numele sărbătorii închinate Sc mai numeşte şi Epifania şi Teofania ( H
Maicii Domnului, la 25 martie, când îngerul a ‘ETlKpdvetot — Epifatieia; T a EflUpaveia,
vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Hristos. xa ay ia Oecxpaveta tot3 icopiov — Ta
65
BOC-BOL
Epifaneia, Ta aghia Teo/aneia ton Kiriou = mulţumire când se primeşte un dar dat de
Epifania, Sfânta Arătare a Domnului; siv. pomană pentru sufletele celor morţi.
Bogoiavlenie Gospodnia = Arătarea Dom­ BODI1I v Budismul
nului), pentru că în această zi Iisus sc arată BO G — este numele zeului suprem al vechilor
oamenilor şi e mărturisit ca Mesia (Mântui­ slavi. Dumnezeu.
tor), atât de glasul lui loan Botezătorul, cal şi BOGDAPROSTI v. Bodaprosti.
de glasul Tatălui din ceruri: „Acesta este Fiul BOGOIAVLENIE v. B oboteaza, Antim
Meu cel iubit întru ( ’are am binevoit" (Matei Ivireanul — „Cuvânt de învăţătură la Bogo-
3 , 17). Boboteaza este printre primele sărbători ievlanie”, în predici11, Ed. Acad., 1962, p. 133.
creştine, ca şi Naşterea Domnului. Denumirea BOGOMIL1SM — sectă întemeiată de lene-
de Epifcmie a rămas şi la ortodocşi şi la catolici: mia Bogomil în Bulgaria, în sec. X: combate
în Apus, a devenit (din sec. V) în credinţa dogma Sfintei Treimi, Sfintele Taine, Biserica
populară şi Sărbătoarea celor trei magi şi Statul. Răspândiţi în peninsula balcanică. în
(Festum trium Magum). Fiindcă Botezul era Rusia, bogomilii au ramificaţii în Occident prin
numit şi luminare (gr. (pCOTlCjiOţ— foiumos), secta catari lor (în Nordu 11tal iei) şi a albigenztlor
Botezul s-a numit şi sărbătoarea luminilor (Franţa sudică).
{dies luminum), cum s-a păstrat şi în cărţile BOGORODIC, BO GORODICINE (siv.)
de slujbă ortodoxe, tn ajunul Bobotezei se — se numesc troparele (cântări scurte de
posteşte, obicei răm as din cpoca laudă şi slăvire) pentru „Născătoarea de
catchumenatului (catehum enii, cei ce se Dumnezeu**, rânduite în Ceaslov la Utrenie şi
pregăteau să primească botezul, posteau şi Vecernie şi la canoanele sărbătorilor şi pentru
chiar ajunau, adică nu mâncau nimic). fiecare zi a săptămânii, şi care se cântă pe cele
Boboteaza este una dintre cele mai populare opt glasuri peste tot anul. Bogorodicina se
sărbători în toată Ortodoxia, şi la români. Ea numeşte şi mirida Sfintei Fecioare scoasă la
*

s-a sărbătorit întotdeauna cu mult fast, în Proscomidie (în învăţătura preoţilor pe scurt
această zi făcându-se sfin ţirea apelor
A
de şapte taine.. * Buzău, 1702, f. 17); v.
(Aghiazma Mare). In ajunul Bobotezei, preotul Panaghia, Proscomidia, Cultul marial.
merge cu „botezul*', stropind casele BOGOROD1ŢA (siv.) — Maica Domnului,
credincioşilor cu apă sfinţită în acea zi,
A
v. Panaghia.
Aghiazma mare. In unele părţi ale ţării era BOGOSLOV (siv. „cel ce grăieşte despre
obicciul ca flăcăii să meargă cu „Iordanul'1(un Dumnezeu, teolog“) — Sf. loan Evanghelistul
fel de colind legat de Botezul Domnului în râul e numit şi Bogoslovuh Sf. Grigorie de Nazianz.
Iordanului). arhiep. al Constantinopolului, mare cărturar şi
BOCF.T — cântec de jale pentru cei morţi, Părinte bisericesc, sec. IV, era numit şi Sf.
jelanie, plânsei. Gri gore Teologul (Bogoslov şi Teolog, cu
BO DA PRO STI (siv. Bogu da prosti — acelaşi înţeles).
Dumnezeu să ierte păcatele) — formulă de BOLNIŢĂ — spital de mănăstire; v. Paraclis.

66
BOI,-BOT
BOL1NDEŢ sau Colindef\ v. Colind. catolicii este îngăduită, în Biserica ortodoxă,
BONZI — denumire pentru preoţii budişti numai în cazuri excepţionale, când nu se
(ch înezi şi japonezi). găseşte apă de ajuns sau cineva este bolnav şi
BORZEŞTI — localitate istorică în Moldova, nu poate suferi cufundarea în apă. Fiecare
în apropiere deTg. Ocna, pe valea Trotuşului, botezat este însoţit de un naş care mărturiseşte
unde în 1436 s-a născut şi a copilărit Ştefan credinţa în Hristos, în numele celui botezat şi
cel Mare, viitorul domn al Moldovei. Legenda se obligă că va creşte pe finul său în adevărata
spune că-ntr-o joacă de copii au fost surprinşi credinţă. Tainele care însoţesc botezul sunt
de turcii care i-au prins şi au spânzurat de Ungerea cu Sf. Mir şi împărtăşania care se
creanga unui stejar pe un bun prieten al dă după săvârşirea botezului celui care prin
copilului Ştefan. în amintirea lui. Ştefan a zidit botez s-a spălat de păcatul strămoşesc şi de
acolo o biserică (1493), biserica din Borzeşti. toate păcatele săvârşite până atunci (dacă cel
rămasă până azi, dar refăcută şi întărită ulte­ botezat este adult) şi este vrednic să se
rior cu co n trafo rţi, care i-au schim bat unească cu Hristos. Prin păcat strămoşesc
înfaţişarea iniţială. se înţelege păcatul săvârşit de primii oameni în
B O T E Z , ( baptizo.-are ~ a boteza şi rai, prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu.
affmdo,-are = a afunda, a scufunda în apă. Prin neascultare, ci s-au fâcut vinovaţi de
termen vcchi „afundare1" pentru botez sau pedeapsă, pierzând starea de fericire în care-i
Taina Sfântului Botez) — este prima taină pe aşezase Dumnezeu, la creaţie. Păcatul lor şi
care o primeşte oricine vrea să devină mem­ vina pentru păcat a trecut şi asupra urmaşilor
bru al Bisericii creştine. Botezul sc săvârşeşte şi astfel întregul neam omenesc a devenit robul
In numele Sfintei Treimi, după cuvântul Mântui­ păcatului. Din accastă robie, omul nu poate Fi
torului Care Na instituit, poruncind Sfinţilor
A
mântuit dccât prin jertfa de bună voie a cuiva
Apostoli, înainte de Înălţarea Sa la cer: care să nu aibă păcat. Acesta a fost Fiul lui
„Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându- Dumnezeu, care S-a întrupat pe pământ şi S-a
le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului jertfit murind pentru om, spre a-l scăpa de robia
Duh*4. (Matei 28, 19). ftotezui sc dă copilului păcatului. Botezându-seîn numele lui Hristos.,
care se naşte, dar şi omului în vârstă care vine omul sc spală de păcat şi poate căpăta
din altă religie (mahomedanism, mozaism, mântuirea: „De nu se va naşte cineva din apă
budism). Botezul se săvârşeşte de către şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia iui
episcop sau preot— în caz extrem şi de diacon Dumnezeti“ (loan 3, 5), căci botezul este
sau chiar de un laic; se face prin afundare de naşterea într-o viaţă nouă, fără păcat. Botezul
trei ori, în apă curată, a copilului, rostindu-sc nu distruge însă şi înclinarea spre păcat cu care
cuvintele: „Boteazâ-se robul lui Dumnezeu creştinul, adică cel ce a primit botezul, trebuie
(cutare) In numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin. să lupte necontenit spre a o înfrânge şi a putea
al Sfântului Duh. Amin4*. Botezarea prin tur­ făptui numai binele, bucurându-se de toate
narea apei sau prin stropire, aşa cum o fac binefacerile spirituale pc care i le dă Biserica

67
BOT-BOT
iui Hristos. în afară de botezul obişnuit prin să-i vindece fiica chinuită de demon, lisus,
apă, mai există un botez al sângelui, pe care impresionat de stăruinţa şi credinţa ei, îi zice:
l-au primit şi îl primesc martirii care şi-au vărsai „O, femeie, mare este credinţa la; fie ţie după
sângele pentru apărarea credinţei in Hristos, cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul
dar care n-au apucat să primcască botezul cu acela“. Binefacerile credinţei acestei mame le-
apă. Sc poate vorbi şi de un altfel de botez, a revărsat lisus asupra fiicei ei, care s-a
numii botezul dorinţei, pe care l-au primit pa­ vindecat din clipa aceea.
triarhii şi drepţii Vechiului Testament, dinainte BOTEZĂTORUL, Sf. loan Botezătorul —
dc venirea Mântuitorului, care au dorit să vadă numit astfel, căci, pentru viaţa lui neprihănită.
pe Cei făgăduit de Dumnezeu şi au murit cu Dumnezeu l-a ales să fie Botezătorul Fiului lui
credinţa în venirea lui (v. Colimvitra) (LS, p. Dumnezeu. El era fiul preotului Zaharia, de la
355-365). Sfântul Grigore de Nazianz enumera templul din Ierusalim şi al Elisabetei, soţia iui
şase feluri de botez: al lui Moise sau ccl scos Zaharia, pe care Dumnezeu i-a binecuvântat
din apă, ai lui loan Botezătorul sau al pocăinţei, şi le-a dăruit un fiu, la bătrâneţe, loan a fost
al lui Hristos sau al Duhului, botezul sângelui afierosit (închinat, promis) Domnului dc la
sau al martiriului, botezul lacrimilor (comparat naşterea sa şi a dus o viaţă de mare sfinţenie,
cu pocăinţa), botezul focului (în viaţa cealaltă). fiind socotit „cel mai neprihănit dintre oameni‘\
BOTEZUL SUBST1TUTOR — o practică După un timp de trăire în pustie, în mare post
din epoca apostolică prin care sc tăcea bote­ şi rugăciune, s-a întors, la vremea cuvenită,
zarea unor oameni vii, în locul celor morţi, printre oameni şi a început a propovădui
nebotezaţi, spre mântuirea acestora. Cei oamenilor apropiata venire a Mântuitorului,
botezaţi mărturisesc pentru morţi credinţa Fn botezându'i în râul Iordan şi îndemnându-i la
iisus Hristos şi garantează cu credinţa lor pocăinţă spre a fi vrednici să-L primească pe
pentru cei în numele cărora s-au botezat. Este Fiul lui Dumnezeu. De aceca a şi fost numit
ca şi la botezul copiilor pentru a căror credinţă „înainte Mergătorul“ Domnului. Când lisus
o garantează naşii, mărturisind credinţa pentru a împlinit 30 de ani, înainte de a-şi începe
ei. Pentru credinţa m ărturisită de naşi activitatea evanghelică, a venit la râul iordan
binefacerile sc revarsă asupra copiilor botezaţi şi a fost botezai de S f loan, care, încercând
de ei (spălarea dc păcate). Aceasta se numeşte să refuze, spunea că nu e vrednic să-i desiege
„reversibilitatea credinţei1'. Sunt numeroase nici cureaua încălţăm intei, m ărturisind
cazuri dc reversibilitate a credinţei menţionate dumnezeirea lui lisus. Pentru instransigenţacu
în Sf. Scriptură (Matei 8.15; 15,22; 17,14-18; care a înfierat păcatele oamenilor şi a familiei
Luca 7,11-15 ş.a.), în care se arată că pentru regelui Irod, în special, loan a fost ucis de Irod.
credinţa unora au primit binefacerile de la Acesta, la îndemnul soţiei sale Irod iad a, a
Dumnezeu alţii. Astfel, la Matei 15,22-28. se poruncii să i se taie capul. Ziua morţii e
arată credinţa unei femei cananeencc în însemnată în calendarul creştin la 29 august:
puterea tămăduitoare a lui lisus, pe care îl roagă „Tăierea capului Sfanţului ioan“, când se ţine

68
BOT-BRA
post aspru. Sf. loan Botezătorul este socotit Vedele cuprind imne şi formule pe care le ros­
ultimul marc profet al Vechiului Testament, tesc preoţii, dar nu arată şi care este legătura
care face legătura cu Noul Testament. dintre accstc formule şi gesturile rânduite dc
B O T E Z U L D O M N U LU I v. E p ifa n ia , ritualul sacrificiilor. Brahmanele dau aceste
Crăciunul, Bobotcaza. relatări practice ( Brahmanas) şi în plus insistă
BRADOŞ — brăduţ; nume regional dat săr­ asupra fiecărui rit şi chiar verset din Vede,
bătorii celor 40 de mucenici din Se vasta, care dându-lc interpretări alegorice şi mistice.
se ţine la 9 martie. Aceste interpretări la cele patru Vede sunt
BRAHMA (absolutul, substanţă divină, „fiinţa făcute de eremiţi, mistici recrutaţi din rândul
lumii“)— numit şi Atman şi Murele Toi, zeitate preoţilor brahmani. Cugetările mistice formează
supremă, deasupra zeilor vedici; este o creaţie capitole aparte în Brahmane. Ele sunt intitulate
a preoţilor brahmani care, practicând Aranyakas („cugetări din p ăd u re“ ; v.
rugăciunea sacri fie ială, au transformat-o din Brahmanii) şi caută să explice sensul mistic
mijloc de comunicarc cu zeii, intr-o forţă cu al sacrificiului şi ceremoniilor în general,
atribute atât de mari, încât au considerat-o ea precum şi despre creaţie, despre natura zeilor
fiind însăşi puterea creatoare a universului, etc. Aranyakas au şi capitole aparte de înalte
principiul universal, existând prin sine, speculaţii teologice, care se num esc
absolutul-Brahma, în care brahmanii caută să Upanişade („învăţătură secrelă“ ) şi cane nu
se scufunde prin meditaţie. Brahmanii au pot fi cunoscutc decât de un număr restrâns dc
ridicat o abstracţiune filosofică la rang de zeu, discipoli. Upanişadele discută marile probleme
zidindu-i şi temple. Brahma nu este însă un teologice şi filozofice despre: originea lumii,
zeu popular, el a rămas zeul intelectualilor şi fiinţa şi atributele zeilor, natura sufletului
brahmanilor, un zeu impersonal, un principiu omenesc şi raporturile lui cu materia şi spiritul
metafizic suprem. Nu are nici nume. nici formă. divin. Libertatea de gândire cu care sunt
I se spune Tad (acesta) şi Om („cel ce a fost, discutate aceste probleme se atribuie faptului
este şi va fi*). „Om“ este o silabă sfântă, că U panişadele nu sunt numai opera
întrebuinţată în invocări, la începutul şi la brahmanilor, ci în mare parte sunt opera unor
sfârşitul rugăciunii, căreia misticii indieni îi învăţaţi din casta nobililor ( K satrya ).
atribuie o influenţă extraordinară asupra celui Brahmanele, Aranyacele şi Upanişadele, ca
care ştie cum s-o rostească şi cum să mediteze şi Vedele sunt considerate cărli sfinte, revelate
asupra ei. Numai prin ca, prin rugăciune, se {smtiy adică „ceea ce a fost auzit4*, revelaţie).
poate ajunge la mântuire, la fericirea totală, B R A H M A N II — preoţi vedici, care
adică la starea de scufundare, de resorbire în săvârşeau complicatul ritual al cultului lui
Marele Tot (Tad), în Brahma (F.V. IR., p.*210). Brahma şi care şi-au luat numele de la
BRAHMANELE — sunt cărţi sfinte indiene, Brahmanas (explicaţii) (v. Brahmanele ),
care cuprind comentarii la cele patru Vede. comentări ile Vede lor ( Brahnanele) comentări i
comentarii numite Brahmanas (explicaţii). flcutc de aceşti preoţi. Brahmanii constituiţi

69
BRA-BRA
intr-o castă sunt cei mai privilegiaţi în rândul de a avea copii, mai ales un fiu, care trebuie să
celor patru caste ale Brahmanismului. Casta îngrijească mai târ/iu familia şi să asigure
Brahmanilor c formată din reprezentanţii continuitatea cultului particular (domestic). Ca
tradiţiilor religioase şi culturale indiene. Ei şef al familiei (grihastha), tânărul are de
studiază şi explică Vedele, determină puterea îndeplinit zilnic cinci mari îndatoriri: să ofere
spirituală şi morală asupra celorlalte caste iui Brahma o lectură pioasa, să cinstească pe
existente şi prevăzute în Legea lui Mânu: strămoşi aducându-le, în cadrul cultului domes­
Kşatuiya, Vaişega şi Sudra. Brahmanii au tic. apă şi alimente, iar zeitor jertfe arse în
atribuit castelor origine divină, bazându-se pe focul domestic, dând animalelor hratiâ şi
un imn din Rig-Veda (X, 90), în care se spune oamenilor ospitalitate. Această perioadă a
că la creaţia lumii, cele patru castc au luat vieţii viitorului brahman se sfârşeşte atunci când
naştere din Puruşa (omul primordial, oferit ca fiul sau a crescut şi poate prelua roiul de „pater
sacrificiu mistic). Brahmanii s-au născut din familias“, fiind capabil să îndeplinească cele
gura lui Puruşa, războinicii Kşatrya, din braţe, cinci îndatoriri. Viaţa socială se încheie astfel
agricultorii Vaişuga, din coapse şi Sudra, din iar brahmanul, care respectă în totul legea,
picioare. Datele istorice arată că la stabilirea trebuie să se gândească la m ântuirea sa
lor în Punjab (nordul Indici), arienii n-au fost personală. El împarte averea la copii şi se
împărţiţi în caste. Diferitele ocupaţii şi diferenţa retrage singur sau cu soţia, în pădure, ducând
dintre arieni şi băştinaşi au dus la această cu el şi foc sacru din vatra domestică şi pe
situaţie. întâietatea brahmanilor taţâdecclclallc care îl va pune în vatra unei colibe unde-şi va
caste s-a realizai în timp şi prin lupte cu casta duce viaţa în post, rugăciune şi meditaţie, ca
războinicilor, lupte menţionate în unele tradiţii un adevărat pustnic (vanaprostha). El va
indiene. Viaţa unui brahman cunoaşte mai părăsi însă şi această formă de viaţă căreia îi
multe etape până a ajunge la aceea de slujitor urmează totala renunţare şi desprindere de
al lui Brahma şi până la contopirea în Brahma, legăturile pământeşti renunţător,
aspiraţie care constituie etapa finală a vieţii vati, „ascet"). Când părăseşte definitiv fa­
brahmanului. Astfel, la vârsta de şapte ani este milia, nu mai aducc sacrificii şi trăieşte doar
adus în casa unui guru (învăţător) unde, după meditând asupra adevărului suprem, aşteptând
ce primeşte cu solemnitate cingătoarea sfântă, întoarcerea în Brahma prin moarte (IR).
viitorul brahman îşi începe ucenicia. El primeşte BRAHMANISMUL — religie indiană pro­
învăţătura în schimbul unor serv icii domestice. venită din vechea religie vedică, formulată în
Când term ină studiile (care constau în Vede <cele mai vechi şi sfinte cărţi ale Indiei)
cunoaşterea scrierilor sfinte şi săvârşirea şi completată cu concepţii religioase mai noi,
cultului), după o baie fierbinte, cu ceremonial, de către brahmani (preoţi vedici). Izvoarele de
aduce primul sacrificiu, săvârşind prima slujbă cunoaştere ale acestei religii sunt cărţile sfinte
sacră. Acum începe o nouă etapă a vieţii: aceca indiene: Brahmanele, Aranyakas şi
de familist. Se poate căsători şi are obligaţia Upantşadele, precum şi cărţile Sutras şi

70
BRA-BRA
Safran depozitare ale tradiţiei, un fel de M arele Tot (Tad). Aceasta înţelegere a
manuale conţinând învăţămintele tradiţionale identităţii „7îtf tvum asi tu eşti acesta — tu
cu privire la cult şi viaţă morală, în acelaşi (imp eşti Atman”, înseamnă fericirea supremă.
Hind şi izvoare de cunoaştere, ca şi Vedele, a Ajungând ia această trăire, omul nu mai simte
vieţii indienilor sub toate aspectele ei. atracţie spre nimic pământesc, lumea fiind o
Brahmanismul păstrează cultul zeilor vedici, aparenţă înşelătoare ( may a ), adevărata
dar ridică deasupra lor o divinitate nouă, o fiinţă realitate a lumii fiind Atman sau Brahma şi
supremă, a cărei natură c nedefinită, numită singura dorinţă aceea de a sc resorbi în Marele
când Prajapati (stăpânul creaturilor), când Tot. în Atman-Brahma, ceea ce în brahman ism
Puruşa („omulv\ bărbatul”), când Brahma. înseam nă m ântuire . Ea constă în
în cosmogonia brahm ană, lumea este o „ cunoaştere ", „iluminare", nu în fapte, ci în
emanaţie a tui Brahma. Brahmanismul acordă legi morale, în sacrificii, ca în practica din
o mare importanţă problemei sufletului şi perioada veche. Dar pentru a ajunge la acest
mântuirii. în Brahmane, fiinţa lumii se confundă grad de perfecţiune, de mântuire, nu e suficientă
cu Brahma. în Upanişade, literatură ceva mai o singură viaţă; de aceea omul trebuie să treacă
târzie, creată de casta nobililor (regi şi prin mai multe reîncarnări. în cartea fyLegea
războinici), ideea de Brahma e înlocuită cu lui Manu“ sunt cuprinse toate lămuririle
Alman (suflu, suflare). Această denumire, privitoare Ia etapele pe care le va străbate
Atman, se referă în primul rând la sufletul sufletul prin reîncarcare în demoni, în animale
omenesc, care e considerat un dublu al corpului, inferioare, până la om. Dar şi ca om va trebui
format dintr-o materie eterică. Atman este, în să treacă prin toate castele, de la cea mai de
om, principiul unificator care coordonează sim­ jos până la brahmani. Ajungând la cea mai înaltă
ţurile (prâna). Această forţă vitală, sufletul, treaptă de spiritualitate, sufletul trece în
se manifestă în diferite forme în fiinţe. în lucruri Brahma, putând spune: „F,u sunt Brahma".
şi în tot universul. Există şi un Atman univer­ Aceasta e treapta supremă, în care sufletul
sal, un suflet al lumii, asemănător cu sufletul şi-a găsit liniştea supremă, într-un fel de somn
omenesc, care emană ca o scânteie din acest adânc, de contopire cu infinitul. Dar aceste vieţi
Atman universal. El nu se poate defini şi nici succesive, aceste reîncarnări nu au traiectorie
cunoaşte pe cale raţională, ci numai pc cale direct ascendentă. Ele pot fi foarte inegale,
suprasensibilă, printr-o concentrare spirituală, urcând sau coborând, după calitatea vieţii, a
orânduită prin legi fixe. Aceste legi sunt un faptelor pe care le-a săvârşit omul în rcspectiva
ansamblu de practici de meditaţie numite Yoga. reîncarnare. Această totalitate şi calitate a
Ele ajulă pe practician (yoghin).să sc scufunde faptelor, numită Karman, determină numărul
în propriul său suflet şi să înţeleagă marele reîncarnărilor. Ideea de reîncarnare (samsa-
adevăr că esenţa ultimă a existenţei este de ra) a influenţat viaţa socială a Indiei, dând, pc
natură spirituală, este Atman, şi că propriul său de-o parte, naştere unei atitudini de resemnare
suflet este de aceeaşi natură cu Atman, cu în suportarea suferinţelor, considerându-le ca
71
BRA-BRA
o consecinţă inevitabilă a faptelor viejilor ortodoxe, dintre care cel mai important este
anterioare, şi, pe de altă parte, un imbold spre Vedanta, care înseamnă „sfârşitul Vedei“,
fapte bune, pentru ca omul să-şi poată pregăti adică încununarea, atingerea scopului final al
o stare mai fericită într-o nouă viaţă, spre a Vedelor. Acest sistem s-a menţinut din epoca
ajunge cât mai grabnic la eliberarea de brahmană până azi şi n-a fost înfrânt nici de
samsara (de o altă reîncarnare). Această budism. Vedanta, sistem filozofica cărui formă
învăţătură despre metempsihozei (reîncarnare) actuală a fost clarificată de marele comentator
este una din formele reînnoitoare ale religiei indian Samakara(sec. VIII-1X î. Mr.), cuprinde
vcdice. învăţătură care se află în Upanişade. o gândire panteistă de o mare abstracţiune şi
înţelegerea înaltă a acestor probleme nu era subtilitate (v. Vedanta). Paralel cu Vedanta,
accesibilă decât castei brahmanilor (preoţilor). considerat un sistem idealist, se dezvoltă în
Mulţimile continuau să cuKivc pe zei şi să Upanişade un alt sistem realist, Samkya. care,
împlinească tradiţiile vieţii religioase, morale şi deşi pluralist, considerând lumea formată din
sociale, cuprinse în Vede. Aceste tradiţii, care 25 de elem ente, este un sistem dualist ,
ajung în brahmanism la un formalism exagerat, reducând esenţa lumii la două elemente: suflet
vor fi rânduite într-o serie de prescripţii fixate şi m aterie . Scopul final este m ântuirea
într-un cod numit Legea tui Manu. Este sufletului din materie şi cufundarea lui în Nir­
evidentă aici, pe plan social, părtinirea caste­ vana, somnul veşnic (v. Vedania). Din acest
lor şi întărirea puterii lor. Primele trei caste: sistem ateist, Samkya, s-a dezvoltat sistemul
Brahmanii, Ksatrya şi Vayşia, considerate filozofic Yoga, al cărui scop este tot mântuirea
ariene, deţin superioritatea asupra celei de a sufletului, prin scufundarea lui într-un
patra castă numită Sudra, neariană, formată Dumnezeu numit Işvara, conceput ca spirit
din băştinaşii subjugaţi de arienii stabiliţi aici superior (v. Vedanta). Un alt sistem filozofic
mai târziu (sec. 11 Î.Hr.), veniţi din Podişul eterodox, generat dc Brahmanism , este
Pamir, de unde au coborât odată cu iranienii Garvuha, sistem ateist, căci nu recunoaşte
(tot arieni) stabiliţi în Iran (numit Persia, până Vedele, neagă existenţa lui Dumnezeu şi a
în 1933). Pe ultima treaptă a vieţii sociale sufletului, precum şi existenţa altei vieţi după
indiene se află Paria, cei în afară de castc moarte. Contrar celor lai tc sisteme (Vedanta,
(aceştiasunt emigranţii, creştinii, mahomedanii). Samkya, Yoga), profund pesimiste, practicând
In brahmanism, deşi filosofia a rămas strâns asceza, mortificarea şi renunţarea (a viaţă prin
legată de doctrina religioasă şi de practicile negarea ei, sistemul Carvaka predică trăirea
cultului, aşa cum se reflectă în Upanişade şi din plin a vieţii, cu toate plăcerile ei. Sub
mai ales în Brahmane, totuşi speculaţia aparenţa sa optimistă şi acest sistem este
filozofică excesivă a dus la formarea câtorva profund pesimist, căci îndeamnă la gustarea
sisteme, numite ortodoxe, pentru că sc bazează plăcerilor vieţii, ca un mijloc de a uşura durerea
pe învăţăturile din Vede, şi eterodoxe, pentru existenţei. Toate aceste sisteme, mai mult sau
că neagă autoritatea Vedelor. Sunt şase sisteme mai puţin apropiate de Vede, au influenţat religia

11
B R A -B R E
indiană din perioada brahmană. îndepărtând-o cartea lui lsaia găsim şi interpretarea simbolică
dc viaţa reală a credincioşilor şi făcând din pc care profetul o dă brâului: „Dreptatea (lui
religia practică, un sistem golii dc viaţă. Ca o Mesia) va fi ca o cingătoare pentru rărunchii
reacţie împotriva acestor sisteme, apar, în Lui, şi credincioşia, ca un brâu pentru coap­
sânul brahmatiismuliti, două secte mari , sele Lui" (lsaia 11, 5). Apare în viziunea din
cunoscute sub numele de jainism şi budism ApocalipsăaSf. Ev. loan: „Fiul Omului, îmbră­
(IR, p. 208-218). cat în veşmânt lung până la picioarc şi încins
BRAHM A-SAM AJ — „Societatea brah­ pe sub sân cu brâu de aur** (Apoc. 1,13). Ferici-
mană"'. înfiinţată la Calcutta (1828) de Râni- tul leronim numea această cingătoare
Mohan-Rai, un brahman din Bengal. Ajungând „bultheus" (F.pisl CXXVJIl adFubiolam, P.L.).
la convingerea că există un singur Dumnezeu In Biserica romano-catolieă şi diaconii poartă
adorat de toate religiile, el a creat această brâu, dar în cea ortodoxă îl poartă numai preoţii
socictate dc studiere a cărţilor sfinte indiene şi şi episcopii Ia săvârşirea Sf. Liturghii şi la
de cântare a imnelor sacre după modelul celelalte slujbe, când trebuie să îmbrace toate
cultului creştin. Aici se studiau atât Upa- veşmintele. Sf. Simeon al Tcsalonicului explică
nişadele. cât şi Evangheliile, Dintre urmaşii lui simbolismul brâului, care închipuieşte „puterea
Rai la conducerea „Societăţii brahmane" ce ş-a dat arhiereului de la Dumnezeu, peste
reţinem pe Keshab-Kandra, căruia, pentru mijlocul său“ (LG,p. 533).
zelul său de propagandist al creştinismului, i sc B R E F O T R O F II sau B R E C O F O M I -
spunea şi Jesudas („servitorul" lui lisus). erau, în organizarea socială a Bisericii primelor
Datorită activităţii lui. „Societatea" aceasta veacuri creştine, case sau aşezăminte biseri­
ajunsese să fie socotită de mulţi indieni ca un ceşti, destinate exclusiv adăposturilor şi creş­
„creştinism în altă forma Activitatea lui terii copiilor găsiţi; aceste aşezăminte (instituţii)
Keshab va fi continuată dc Ramakrishna, de asistenţa socială erau deservite de
Vivekananda şi Ayro-Bindo-Ghosc. diaconiţe, de văduve şi fecioare creştine. In
BRÂUL (gr. ţCDVTţ, T] — zoni. ţtOVOplOV, două edicte (313, 322), împăratul Constantin
TO — z on ar ion, lat. cingulunt baltheus ~ cel Marc a luat măsuri de ajutorare a părinţilor
cingâtoarecL arhaic siv. poiasul) — este o care nu aveau cu ce să-şi crească copiii, ca
piesă din veşm intele liturgice; se astfel să se evite uciderea sau părăsirea
confecţionează din stofa, are o lungime de acestor copii. în vremea împăratului Justinian
aproximativ jumătate dc metru şi lată de 6-8 (sec. V), Brefotrofiile s-au contopii cu
cm, care se leagă cu ajutorul unor bentiţe puse Orfcmotroftile (orfelinate), ca secţii ale aces­
la capctcle brâului. Preotul şi episcopul se tora, deoarccc copiii crcscuţi în Brefotrofii
încing cu brâul peste stihar, ca să nu-i treceau firesc după câţiva ani în orfelinate.
incomodeze în timpul săvârşirii Sfintelor slujbe. Legislaţiile lui Justinian se ocupă strâns dc
Şi în V.T., brâul făcea parte din costumul A
organizarea lor. acordându-le drepturi şi
preoţesc de slujbă (Ieşire 28, 8 şi 28, 39). In privilegii. Conducătorii lor se numeau Brefo-

73
BRE-BUD
trofi. F.i erau numiţi de episcopi deoarece Gospodne ), care esle al doilea praznic
Biscrica răspundea de păstrarea şi folosirea îm părătesc după firul istoric al vieţii
întregului patrimoniu bisericesc ca şi de bunurile Mântuitorului. Dcoarece această zi coincidea
Brefotrofiilor şi organizarea lor, acestea fiind cu BrumaUile, Satumaliile şi alte sărbători
subordonate Bisericii. Brefotrofii erau ajutaţi păgâne, creştinii au sărbătorit, la început. Anul
de adm inistratori sau intendenţi, numiţi Nou, cu post şi rugăciuni. O dată cu dispariţia
Hartulari (secretari, contabili) şi dc alt per­ păgânismului, care a însemnat şi uitarea acestor
sonal. după nevoie. sărbători păgâne, creştinismul a început a
B R E TA N IO (B E T K A N IO N , V ETR A - sărbători cu veselie Anul Nou, la care, începând
NION) — consemnat în 368 ca episcop la din sec. IV, a adăugat şi sărbătoarea Sf. Vasilc.
Tomis (Constanţa), în Scythia Minor (Dobrogea a cărui Liturghie sc săvârşeşte în această zi.
de azi), sec. IV (+381). A participat la sinodul Rânduiala slujbei S f Liturghii, care se să­
I ecumenic, combătând pe Arie şi arianismul. vârşeşte în Biscrica Ortodoxă, arc trei variante,
A suferit exilul in vremea împăratului Valens, după autorii care au compus-o: o variantă a
dcoarece s-a opus încercărilor acestuia de a fost scrisă de S f Vasile cel Mare, alta scrisă
impune arianismul (D.I.V.R.). Hstc trccut în de S f Grigore Dialogul şi a treia, de Sf. loan
calendarul B.O.R.. la 25 ianuarie. Gura de Aur (Hrisostom). Aceste Sfinte
BREVIAR — Orologhiu. Liturghii sunt rânduite a se sluji, fiecare, la
BRUMA LII (de la Ppoiaioţ — vromios, anumite duminici şi sărbători. Cel mai frecvent
nume dat lui Dionisos, zeul vinului, lat. Bachus) se săvârşeşte Liturghia Sf. loan Gură de Aur.
— era o sărbătoare păgână, prilejuită de înce­ BUDA v. Budismul
putul Anului Nou (1 ian.), când era sărbătorit BUDHOMA.N1A — interes exagerat faţă de
şi tanus, zeul păcii şi al războiului (de aceea religia budistă, manifestat în unele ţări creştine
era înfăţişat în statui având două feţe), precum occidentale şi la noi, mai ales la sfârşitul sec.
şi sărbătoarea Calendelor (CuJendac hmuani%
*
XIX şi începutul sec. XX, în 1859 se traduce
ziua de 1 a lunii). Inccputul anului era prilej şi la noi scrierea „Lumina Asiei“ sau „Marea
pentru sărbătoarea numită Votay în cinstea lui renunţare11a scriitorului englez Edwin Arnold,
Pan. zeul pădurilor şi al redeşteptării naturii. în prefaţa lucrării, P. Muşoiu, publicist român,
Toate aceste sărbători păgâne erau însoţite de face o adevărată pledoarie penlai budism. Pc la
petreceri zgomotoase şi jocuri indecente. Din jumătatea secolului nostru, o editură, „RAM‘\
ele a rămas în creştinism petrecerea din a lansat la noi, în librării, foarte multe cărţi
noaptea Anului Nou sau Revelion. budiste, căutând să lovească în credinţa orto-
A

Sărbătoarea aceasta coincide la creştini cu a doxă. îm potriva „budhom aniei", care a


opla zi de la Naşterea Domnului <1 ian.), când influenţat şi poezia iui Eminescu, s-a ridicat
lisus a primit botezul după ritul iudaic, adică atunci şi a combătut-o în scrierile sale, prof,
circumciziunea sau tăierea împrejur (lat. de Teologie Vasile Găină, căruia îi aparţine şi
Circumcisio Domini, siv. Obrezanie termenul de „Budhomanie‘\

74
BUD-BUD
BUDISMUL — una din marile religii care se moartea, în care, după ce toate simţurile s-au
dezvoltă in India după brahmanism. înte­ stins iar sfântul budist nu mai are comun cu
meietorul ei este Buddha (Jlum inatuT ), a viaţa decât respiraţia şi căldura vitală, a atins
*

cărui viaţă este învăluită în atâtea legende, încât Nirvana. In această stare el primeşte puteri
a făcut pe mulţi să nege chiar existenţa sa miraculoase, aude glasuri cereşti. îşi revede
istorica. Buddha s-a născut în anul 563 î.Hr.. toate vieţile trăite, simte o mare fericire şi pace,
dintr-o fam ilie princiară, în localitatea existenţa sa ajunge la stingere totală şi e
FCapilavastu din nord-estul Indiei. El a fost mântuit. Această concepţie despre mântuire,
numit Siddharta (cel ce şi-a ajuns scopul), în budism, este total deosebită de concepţia
(iauiama, Sukyamum („înţeleptul din familia creştină, deoarece exclude ideea de Dumnezeu
Sakya“) şi intră în istorie cu numele de şi ideea de suflet nemuritor. Buddha consideră
Buddha. La vârsta de 29 de ani părăseşte viaţa că omul se m ântuieşte singur, iar ideea
princiară spre a afla. în singurătate şi asceză, existenţei lui Dumnezeu este inutilă pentru
marile probleme ale existenţei. Ajungând la mântuire. Urmaşii lui Buddha au transformat
starea de iluminare, prin îndelungată meditaţie, însă budismul într-o religie cu un cult închinat
Buddha înţelege că viata este suferinţă şi că Iui Buddha însuşi. Toate obiectele rămase de
numai prin eliberarea de orice dorinţă se poate la el au devenit relicve sfinte şi locurile pe unde
ajunge )a eliberarea de suferinţă. înţelegând a trecut el au devenit locuri dc pelerinaj, iar lui
acest adevăr, el formulează şi căile prin care i s-au închinat sărbători. De aceea, azi nu se
poate fi trăit şi realizat. Concentrată în patru mai vorbeşte de ateismul budist, ci de religia
..adevăruri sfinte", şi anume: existenţa budistă. In morala budistă, socotită o morală
suferinţei, cauza suferinţei, suprimarea rece şi atee, fapta bună nu este izvorâtă din
suferinţei şi calea care duce la suprimarea iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, ca
suferinţei, doctrina budistă sc poate realiza prin in creştinism, ci numai din dorinţa personală
opt căi: I . Credinţa dreaptă în cele patru adevă­ de a se elibera de lanţul încarnărilor, spre a-şi
ruri sfinte; 2. Hotărârea dreaptă (adică a nu căpăta liniştea şi mântuirea în Nirvana, prin
face rău nici unei fiinţe vii, a iubi pe aproapele, stingerea dorinţei de viaţă. F.xistă şi un
a înfrânge orice pornire senzuală); 3. Cuvânt monahism budist , dar fără ierarhie
drept; 4. Faptă dreaptă; 5. M ijloace de administrativă, ci numai a formei de viaţă pe
existenţă drepte; 6. Sforţare dreaptă; 7. scara desăvârşirii, începând de la stadiul dc
Cugetare dreaptă; 8. Dreaptă m editaţie. neofit, până la acela de sfânt. Privitor la
Formulate astfel, învăţăturile lui Buddha au doctrină şi morală, budismul n-a adus ceva nou
fost expuse de el, prima dată în „ Predica de în monahism, faţă de brahmanism. Călugării
la Benares". Urmând aceste căi, se poate au existat în India şi înainte de budism, deoarece
atinge ultima treaptă a perfecţiunii, numită fiecare propovăduitor al unei doctrine
bodhi. Starea de bodhi este asemănătoare cu fi lozofico-reJigioasc aduna în jurul său discipoli,
catalepsia sau hipnoza, o stare vecină cu care formau comunităţi şi trăiau după anumite

75
BUD-BUŞ
norme de viaţă. în budism, intrarea în călu­ cuprinde adevăruri religioase sub formă de
gărie avea două stadii. Primul era al novicia­ parabole; Laliluvistaru (istorisirea amănunţita
tului. care dura cinci ani. Novicele trebuia să a jocului lui Buddha) care cuprinde viaţa şi
rostească mai întâi formula de adeziune: „Mă faptele lui Buddha, considerate ca ,jocul“
refugiez în Buddha, la Doctrina sa, la Ordinul {Lali/a) unei fiinţe supranaturale. Canonul
său". Apoi îşi rădea capul şi barba şi îmbrăca scrierilor budiste s-a fixat după moartea
haina galbenă de „călugăr cerşetor" (bhikşu). acestuia, în trei sinoade ce s-au ţinut pe la
După cinci ani abia facea voturile şi era adm is în jumătatea sec. III î.Hr. Budismul s-a dezvoltai
monahism, obligându-se să trăiască în castitate, in fndia, ca o ripostă la brahmanism. Din
să nu aibă avere dccât haina galbenă, tunica, India s-a răspândit în Asia centrală şi în alte
un blid (un vas) pentru hrana primită dc părţi ale lumii, dar nu mai este budismul
pomană, o cingătoare şi un ac, să nu ucidă nici tradiţional, ci un neobudism pus de acord cu
o vietate, să nu se mândrească cu darurile sale tendinţele filozofice şi sociale ale sec. XX. Idei
spirituale. Aceste voturi se puteau anula dacă ale budismului se regăsesc în curente filozofice
respectivul renunţa la viaţa călugărească în europene: kantianism ul, hegelianism ul,
care avea de îndurat multe privaţiuni: trebuia existenţialismul şi în psihologia freudiană(lR
să rătăcească pc drumuri fără adăpost stabil, şi HC).
dormind prin cimitire, în păduri, pe unde se BU N A V ESTIRE ( O E ^ ^ e A - t a ^ ;
putea şi hrănindu-se numai din ce primea de 'H |l6 p a  O TiaajiO Î — Evanghelismosy
pomană. Cu timpul au început însăşi în budism ImeraAspasmu=Ziua Salutării, %aipexia|lo^
să se construiască mănăstiri în carc călugării — Ilairetismos, Anunţi at io Beatae Mariae
puteau trăi o viaţă mai umană, studiind, copiind Virginis), popular Blagoveştenia (termen slav
texte sfinte, făcând rugăciuni şi petrecându-şi corespunzător celui de Bunavestire) — este
timpul în meditaţie religioasă. Monahismul numele sărbătorii închinate Sf. Fecioare Maria
budist cuprinde şi călugăriţe, care îşi au în amintirea zilei în care Sf. Arhanghel Mihail
mănăstirile lor, fiind însă tutelate de mănăstiri a vestit-o că va naşte pe Mesia (Luca 1, 26-
de călugări. Scrierile budiste sunt redactate înA
28); în Apus e num ită şi sărbătoarea
limba pali. limba sanscrită şi în alte limbi, in Zămislirii Domnului (Fes turn Concept ionis
Ib. pali sunt scrierile canonice numite Tripilaka Christi). Biserica o cinsteşte la 25 martie.
(„cele trei coşuri*4), împărţite în trei: Vinjie- B U R ET E — ca obiect dc cult; v.
pitaka („coşul disciplinei**) cu reguli ale vieţii Prosco midia.
călugăreşti budiste; Sutra-pitaka (.,coşul pre­ BUŞTENI — staţiune climaterică la poalele
dicilor"1) care cuprindc doctrina expusă sub munţilor Caraiman (Bucegi), pe valea Pra­
formă de predici şi dialoguri; Âbhidharma- hovei, unde se află una dintre cele mai frumoase
pitaka („coşul doctrinei superioare“) care este biserici, zidită în piatră, ctitorie a regelui Carol
o expunere a m etafizicii budiste; Saad- I, datând din 1889.
harmapundarika („lotusul religiei bune“), care
76
c
CABALA (Kabbalah = tradiţie, în lb. cbr., pune mai mult accent pe latura practică:
de la gibbet - a primi instrucţiunea învăţăturii) rugăciune, asceză, meditaţie prelungită care
— carte de mistică iudaică, în care sunt strânse duce !a extaz, folosirea de amulete, chemarea
tradiţiile ezoterice (ascunse) ale religiei iudaice, spiritelor, com binaţii de cifre şi semne
din timpuri străvechi. în Kabbala, Dumnezeu alfabetice, prin care iniţiaţii puteau căpăta puteri
este Fiinţa supremă, incognoscibilă şi infinită, magice. Membrii ccrcurilor religioase iudaice
care a creat lumea sub forma a două şiruri dc din Polonia, în care se practica misticismul
sfere paralele* reprezentând două lumi: „lumea Kabbalei, se numeau chassidim. Omul pios,
emanaţiei" şi „lumea inferioară14. Prin rugăciune numit sadiky era în hasstdism o mare forţă care
şi virtute, omul poate dobândi puteri magice, putea să facă legătura între lumea pământeană
urcând sferele spre Dumnezeu şi reuşind chiar şi cea divină. Hassidismul, care atinge culmea
să-l influenţeze şi să intervină în dirijarea înfloririi în sec. XIX, a decăzut din cauza
fenomenelor naturale. Cabaliştii susţin că toate opoziţiei cc i s-a făcut de iudaismul ortodox,
învăţăturile Kabbalei sunt cuprinse în Sf. ducând aproape la dispariţia lui, nemaifiind
Scriptură, dar ele nu pot fi înţelese decât de practicat decât în puţine familii pioase.
cei iniţiaţi, „cei pioşi‘\ pentru care cuvintele şi C a b a l i s m v. Cabala
chiar literele Sf. Scripturi au o semnificaţie CABALISTIC — ascuns, neînţeles, greu de
divină şi sunt o repetare sub forme diferite a pătruns.
numelui lui Dumnezeu. Misticismul acesta care CABASILA NICOLAE — erudit teolog,
exista la evrei şi în vremea Mântuitorului nu autorul celui mai valoros comentariu al Sfintei
era acceptat de ccrcurile oficiale ale iudaismului Liturghii; s-a născut în anul 1300 la Tesalonic,
(farisei şi rabini, care cultivau un formalism fiind nepot al lui Nil C’abasila. arhiepiscopul
religios). Mistica iudaică cunoaşte o mare Tesalonicului. Studiază la Bizanţ (retorica,
înflorire în Evul Mediu, când misticul Moise de ştiinţele şi teologia) şi scrie Elogiul Sfântului
Leon (1250-1305) publică cuprinsul Kabbalei Dumitru. patronul Tesalonicului. Puţine sunt
într-o carte, Sepher ha Zahor („Cartea Splen- datele despre biografia lui Nicolae Cabasiia;
dorii“ ) sau Zoharul, care se bucură dc nu se ştie dacă a făcut vreodată parte din cler
veneraţia cabaliştilor în acelaşi grad ca şi Toni. sau a rămas laic toată viaţa. Partizan al familiei
Ştiinţa ezoterică a Zoharului a atras şi savanţi imperiale a Cantacuzinilor, el a fost propus
creştini (în Italia, Pico dclla Mirandola, sec. candidat pentru scaunul patriarhal al Constanti-
XV), care căutau să descopcrc în conţinutul nopolului, dovadă a preţuirii de care se bucura,
lui argumente pentru creştinism. Cabalîsmul datorită erudiţieişi înţelepciunii sale, atât în ochii
care se dezvoltă în secolele următoare în Orient contemporanilor, cât şi ai împăratului loan
C A B -C A I
Cantacuzino, cu care era prieten, fiind printre odată cu toate acestea, să vedem iconomia
..intimii împăratului'4(aşa cum se menţionează Mântuitorului, care apare (qxxivoţicvrţv) în
într-un aci patriarhal din sept. 1350 — v. Fne cursul a toată slujba: să vedem adică ce
Branişte, Explicarea Sfintei Liturghii după «anume din iconomia Mântuitorului» şi cum sc
Nicolae Cabasifo. Bucureşti, 1943, p. 38 şi închipuic ea în sfânta slujbă14(Cap. 1 col, 376
ediţia din 1997, p. 168-169). Nu sc cunoaşte B-C, cil. din E. Branişte, op. cil. mai sus, pag.
anul morţii lui Nicolae Cabasila. Se crede că 54). Deei Cabasila îşi propune să interpreteze
şi-a sfârşit zilele ca monah într-una din liturghia în aspectul ei dublu: de mijloc sfinţilor
mănăstirile muntelui Alhos, unde se retrăsese şi totodată de reprezentare sau actualizare
(renunţând la tron) şi prietenul său, fostul dramatică a ieonomiei Mântuitorului. Erminia
împărat i. Cantacuzino. De la NicolaeCabasila lui Cabasila a fost caracteri/ată nu doar o simplă
a rămas o operă bogată şi variată, care explicăre a liturghiei, ci mai degrabă un „tratat
cuprinde atât lucrări teologice, cât şi laice (po­ de dogmatică a liturghiei4*, autorul fiind ,.un
litico-soc ia le, filozofice, retorice, poetice). El teolog desăvârşit, un mare scriitor şi celebru
sc va impune în literatura teologică prin cele mistic" Principalele izvoare folosite de Cabasila
două capodopere ale sale: Tâlcuirea sunt: Sf. Scriptură, I .iturghierul bizantin, Scrierile
dumnezeieştii liturghii (tradusă în 1b. română Sfinţilor Părinţi, îndeosebi Sf. loan Gură de Aur.
şi comentată de Pr. Prof. Fne Branişte) şi Sf. loan Damaschiii şi Sf. Grigore Palama.
Despre viaţa in Hristos (trad, de Pr. Prof. precum şi comentariile liturgice anterioare (o
Teodor Bodogae). Tâlcuirea dumnezeieştii expunere exaustivă, în limba română, a operei
liturghii este o expunere critică şi sistematică lui Nicolae Cabasila, face Pr. Prof. Ene
a interpretării liturgice, considerată ca „rea­ Branişte în lucrarea: Explicarea Sfintei
lizarea cea mai desăvârşită a comentariului Liturghii după Nicolae Cxibasila, Bucureşti,
liturgic original de tip teologic speculativ*. Planul 1943, ed .» , 1997).
şi scopul acestei Erminii (explicare) este CAFAS (turc. dc la arab. Kqfas şi Kafes) —
menţionat dc autor la începutul ci: „Acum — balcon închis pe jumătate, ea un pod deasupra
zice el — să cercetăm de la început sfânta pronaosului, în partea de apus din interiorul
slujbă pe cât e cu putinţă cu dc-a-mănuntul: mai bisericii şi la care se urcă pe o scară fixă, situată
întâi rugăciunile, binecuvântările, sfintele cântări în partea de nord a pronaosului; în cafas stă
şi cetirile dinainte dc sfinţire; al doilea, însăşi corul bisericii; v. Pronaos.
lucrarea cea sfântă, adică sfânta jertfa; apoi CAIN — a fost primul fiu al celui dintâi cuplu
sfinţirea, prin care se sfinţesc sufletele uman, Adam şi Eva (Facere 4, 1). Din invidie
crcdincioşilor, atât ale celor vii cât şi ale celor a ucis pe fratele său Abel. Blestemat de
morţi; şi însfârşit, cântările şi rugăciunile Dumnezeu pentru fapta sa, Cain, ucigaşul, a
poporului şi ale preotului către Dumnezeu, ajuns pribeag pe fata pământului şi, ca să nu
după sfinţire, într-atât cât au nevoie de vreo fie ucis, a fost însemnat de Dumnezeu (Facere
cercetare şi tâlcuire. Dar înainte de toate, şi 4, 14-15); v. Abcl
78
CAL-CAL
CALANTARIU — formă veche pentru Ca­ jurul pământului. Intervalul de timp in care pă­
lendar (Pidalion). mântul face o rotaţie completa în jurul soarelui,
CALE DE O SÂMBĂTĂ “ atât cât era sau răstimpul dintre două treceri consecutive
îngăduit evreilor să circule în ziua Sabatului, ale soarelui la eehinocţiul de primăvară, se
aproximativ un kilometru (cam două mii de numeşte anul tropic , adică anul solar sau
paşi), fără să calce repausul prescris sâmbăta. astronomic. Ca şi ziua solară, anul tropic este
CALENDAR (lat. calendar mm)., popular în legătură cu ocupaţiile omului. în aceeaşi
Cuhndar — la romani se numea cartea în ordine a anotimpurilor. Anul tropic este de
care se consemnau schimbările de Jună; este aproximativ 365 de zile şi un sfert de zi sau
o modalitate străvechc de măsurare a timpu­ exact 365 de zile, 5 ore, 49 minute şi 45 de
lui; rădăcinile calendarului le găsim în Sfânta secunde. Deci, fiindcă anul tropic nu este for­
Scriptură, chiar de la crearea lumii, când se mat dintr-un număr exact de zile, având în plus
stabileşte măsurarea timpului după mersul o zi ce ar fi trebuit să se împartă in două
astrelor („Şi a zis Dumnezeu: «Să tie luminători fracţiuni, câte una la doi ani consecutivi, s-a
pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să adoptat ca unitate de măsură anul civil sau
despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să Calendaristic. Acesta este un an convenţional,
deosebească anotimpurile, zilele şi anii». A obţinut din anul tropic, prin înlăturarea fracţiunii
făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: de zi. Pentru a se stabili o coincidenţă a anului
luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea civil cu ceJ astronomic, s-a căutat. în diferite
zilei şi luminătorul cel mai mic pentru moduri, să se aducă din timp în timp corectări
cârmuirea nopţii, şi stelele44 (hacerc I, 14 şi calcnadrului. Acest lucru l-a făcut. în anul 46
16). La început, calendarul s-a întemeiat pe î.Hr,, astronomul alexandrin (Egipt) Sosigene,
mişcarea astrelor şi mat ales a lunii şi a soarelui. pe vremea împăratului roman luliu Cezar. De
Legat de ocupaţiile omului, s-a ales ca unitate aceea caIcndatul revizuit de Sosigene s-a nuinit
de măsură a trecerii timpului ziua solară calendarul iulian. Sosigene a restabilit mai
medie, adică intervalul de timp dintre două faze întâi coincidenţa anului civil cu cel astronomic;
consecutive ale soarelui la meridian sau cât apoi a restabilit pentru viitor durata anului
ţine o rotaţie completă a pământului în jurul calendaristic la 365 de zile. Pentru că diferenţa
axei sale. Ca unităţi submultiple de măsură, ziua de 5 ore, 48 minute şi aproape 46 de secunde,
s-a împărţit în orc. ora în 60 de minute, minutul cu care durata anului solar (tropic) depăşeşte
în 60 dc sccunde. Intervalul de timp dintre două pe cca a anului civil sau calendaristic, durată
faze consecutive ale lunii. ex. dintre luna nouă care în patru ani face o zi, Sosigene a hotărât
şi primul pătrar sau de la primul pătrar la luna ca această zi să fie adăugată din patru în patru
plină, dc la luna plină la ultimul pătrar ş.a.m.d., ani şi astfel avem un an bisect, din patru în
interval care durează aproximativ şapte zile. a patru ani (catolic: bissextilius, adică un an de
dat sâp/âmâna. iar luna lunara este intervalul 366 de zile). în felul acesta coincidenţa
de timp în care luna face o rotaţie completă în (echivalenţaj anului civil cu anul astrono­
79
CAL-CAL
mic trebuia să se restabilească după fiecare plină de primăvară, adică prima lună plină de
patru ani. Calendarul stabilii dc Sosigcnc şi după cchinocţiu (numită şi luna pascală),
întrebuinţat în tot imperiul roman. începând din echinocţiu pc care Sosigene îl fixează la 21
anul 46 î.Hr., a fost moştenit şi de creştini. m artie . Aceasta a coincis cu Sinodul I
Aceştia au introdus sărbătorile creştine şi Ecumenic (325), fapt care i-a decis pe parti­
sistemul de împărţire a lunilor în săptămâni cipanţii ia Sinod să considere data dc 21 martie
(grupe de câte şapte zile) după sistemul ca dală a echinocţiului de primăvară. Acest
moştenit de la evrei. înlocuind astfel octada echinocţiu ipotetic (21 martie) ajunsese în sec.
romană (romanii aveau săptămâna de opt zile, XVI, la o diferenţă.de 10 zile, ceea ce făcea
octadâ); creştinii au înlocuit şi sistemul roman să se calculeze greşit şi luna pascală (prima
de numerotare inversă a bilelor lunii, în calende, lună nouă după 21 martie), deci şi data Paştelui.
ide şi none (Jd u sl\ plural „ide", adică a Această greşeală a calendarului iulian,
treisprezecea zi din lună; în afară de 15 a lunii). semnalată încă din sec. XIII şi XIV de către
„Nonae-nonarum „nonele1* cădeau în ziua a calendariştii apuseni şi răsăriteni, a fost
cincca din lună (cu nouă zile înainte dc ide, dc îndreptată în Apus prin „reformagregoriană''
aceea se şi numeau none); în lunile când idcle a calendarului. Ea a fost iniţiată de Sinodul din
cădeau în ziua a cincisprezecea, nonele cădeau Trident. în 1582, sub papa Grigore al XlU-lea,
în ziua a şaptea. Denumirile lunilor anului şi cu concursul astronomului italian, Luigi Lilio
zilelor săptămânii păstrate în limba română sunt (Aloisius Lilius). S-au suprimat cele zece zile
de origine latină; ele erau aceleaşi întrebuinţate cu care anul civil rămăsese în urma celui as­
pc vremea romanilor. în afară de sâmbăta, de tronomic (tropic) ziua de 5 octombrie, devenind
origine iudaică (sabat)* dar venită în Ib. română 15 octombrie. Astfel echinocţiul de primăvară
tot prin filieră latină (sabbatum). Calendarul din 1583 a fost readus Ia 21 martie, cum fusese
iulian întocmit de Sosigene (365 de zile şi 6 în anul Sinodului I Ecumenic. Tot acum (în
ore) neglijaomicădiferenţă(de 11minute şi 14- 1583) s-a hotărât ca dintre ani i bisecţi seculari
16 secunde pe an) cu care anul civil sau calen­ (1600,1700,1800 etc.) să rămână bisecţi numai
daristic era de fapt mai lung decât cel tropic cei care se împart exact la patru, iar ceilalţi să
sau astronomic. Această mică diferenţă a ajuns fie socotiţi comuni (adică de 365 zile); de ex.
însă la durata unei zile după 128 de ani, ceea anii 1600 şi 2000 vor fi socotiţi bisecţi, pe când
cea făcut ca anul civil al calendarului iulian să 1700, 1800 şi 1900 rămân ani comuni. Astfel,
rămână în urma celui astronom ic cu o zi la 128 prin suprimarea din când în când a ultimei zile
şi cu 3 zile la fiecare 384 ani. Această diferenţă a anului bisect (a 366-a zi) se asigură, pe o
s-a remarcat mai ales datorită datei l’aşlelui. perioadă de timp mai mare (cam la 3400 de
Data Paştelui este variabilă de la un an la altul ani), coincidenta anului civil cu cel astronomic.
fiind legată, pe de o parte, de un termen solar Acest calendar, rezultat prin reforma din 1582.
tlx şi anume echinocţiul de primăvară, iar pe s-a numit Calendarul gregorian, după numele
de altă parte, de o dată variabilă, şi anume luna papei Grigore al XII Mea, care a făcut reforma.

80
cal —c a l

Din 1582 până prin 1900, diferenţa dintre cele mănăstirile de la Muntele Athos. Credincioşii
două calendare (iulian şi gregorian) a crescut care ţin încă stilul vechi se numesc stilişti sau
de la 10 zile la 13 zile. Calendarul gregorian a calendarişti, Bisericile Ortodoxe care au
fost adoptat treptat (în sec. XVI-XVUI) de adoptat calendarul îndreptat, după Conferinţa
toate biscricile şi statele catolicc şi protestante interortodoxă de la Constantinopol (1923),
din Apus; în secolele X1X-XX a fost adoptat folosesc un calendar mixt, deoarece, din soli­
de unele state africane şi asiatice necreştine, daritate cu Biscricile Ortodoxe cu calendar
ea: Japonia (1873), China (1912), Turcia (1926), vechi, păstrează, ca şi ele. după vechiul calen­
fcgipt (1928) ş.a. Bisericile Ortodoxe de răsărit dar sărbătoarea Paştilor şi toate sărbătorile
n-au acceptat reforma gregoriană din sec. XVI legate de Pasca lie. Sărbătorile cu date fixe se
din motive de ordin confesional, şi au menţinut sărbătoresc însă pe stil nou. Calendarul
calendarul neîndreptat (iulian) care sc va numi chinezesc dc pildă, sc bazează pe mişcările
şi stil vechi sau ortodox, prin opoziţie cu cel Lunii şi ale Soarelui raportate la meridianul care
gregorian, numit şi stil nou sau catolic.
A __
trecc prin Beijing. Anul începe când Soarele
începând însă de la sfârşitul sec. XIX şi până intră în zona zodiacală a Peştilor. Se disting ani
după primul război mondial, calendarul comuni, cu 12 luni şi 354 sau 355 dc zile (lunile
gregorian (stilul nou) a fost adoptat oficial în având 29 sau 30 de zile) şi ani plini cu 13 luni şi
viaţa civilă, de toate statele popoarelor 383 sau 384 dc zile; anii sunt grupaţi în cicluri
ortodoxe: în Bulgaria şi Rusia în 1915, în Serbia de câte 60 de ani. Calendarul israelit a fost
şi România în 1919, în Grecia în 1923. Nevoia stabilit pe baza ciclului de 19 ani ai Lunii. El
de uniform izare a calendarului în toate deosebeşte trei feluri dc ani: ani comuni, care
domeniile vieţii publice, a determinat Bisericile constau din 12 luni lunare de câte 29 sau 30 de
Ortodoxe să îndrepte şi calendarul bisericcsc. zile; ani cu lipsuri, în care una din cele şase
în acest scop s-a ţinut, în 1923, un Congres luni dc câte 30 de zile primeşte tot 29 de zile,
internaţional la Constant inopol. Congresul a aceşti ani având 353, 354 sau 355 de zile; şi
făcut o nouă îndreptare a calendarului, printr- ani excepţionali, cu 13 luni lunare, numărând
un sistem de calculare a anilor bisecţi mult mai câte 383, 384 sau 385 de zile. £iua începe la
bun decât cel gregorian, suprimându-se şi ora 6 p. m. Săptămâna începe sâmbăta. Ziua
diferenţa de 13 zile. Prin noul calcul sc asigură este împărţită în 24 de ore, ora în 1980 dc „părţi*
coincidenţa anului calendaristic cu cel solar pe şi fiecare parte ia rândul ei în 70 de „momente11.
o perioadă de timp mult mai mare (c. 4400 de Calendarul musulman, stabilit tot pe baza
ani), în loc de 3400 de ani, ca în cel gregorian. ciclului Lunii, are anul compus din 354 de zile
Dar chiar şi după acest Congres, unele Biserici împărţit în 12 luni de câte 29 sau 30 zile, cu
Ortodoxe autocefale au continuat să rămână intercalarea unor ani bisextili, de 355 dc zile.
încă până azi cu stilul vcchi (adică cu calendarul Toate aceste calendare îşi au imperfecţiunile
iulian neîndreptat), ca; Biserica rusa, Biserica lor şi de aceea s-au propus diferite proiecte
sârbă, Bisericile din Patriarhia Ierusalimului şi ale unui calendar universal. Potrivit unuia din

81
CAL-CAL
aceste proiecte, prima lună a iieeărui trimestru timpul invaziei galilor; v Calendar. Calende.
trebuie să aibă 3 1 de zile, celelalte două câte
A
CALIF (arab. Khalifa - locţiitor, succesor)
30 de zile. In total, trimestrul are 9i dc zile, — conducător religios şi politie în islamism.
respectiv.. 13 săptămâni. Fiecare din ccle 12 Funcţia de calif a tost instituită după moartea
luni cuprinde 26 de zile lucrătoare, plus lui Mahomed (întemeietorul islamismului) şi a
duminicile. Anul calendaristic este alcătuit fost ocupată la început de persoane alese dintre
dintr-un număr par de zile (364), duminici (52) rude sau colaboratori credincioşi, foarte
*

şi luni (12). Pentru ca anul calendaristic să apropiaţi ai profetului. In ordine, accştia au fost
concorde cu cct solar, sc adaugă, la sfârşitul patru; primul este Abu-Bek, care continuă
anului, o zi suplimentară, in ani bisecţi, se mai opera lui Mahomed, întărind unitatea triburilor
adaugă încă o zi intre 30 iunie şi I iulie. arabe şi propagând islamismul în Siria. Murind
Ambele zile suplimentare rămân nedatate şi în anul 634, este urmat dc Omar. care continuă
nu sunt incluse în nici o zi a săptămânii. şi întăreşte puterea politică a islamismului,
CALENDARUL BISERICESC v. C alen­ luând in stăpânire M esopotamia, Persia,
dar, Săptăm âna, Timpul. Palestina. Iii moare asasinat în 644 şi în locul
CALENDARUL GREGORIAN v. Calen­ lui vine Othman care supune Egiptul, murind
dar. înjunghiat, în 655. E urmat de Aii, ginerele lui
CALENDARUL IULIAN v. Calendar. Mahomed; Aii va avea aceeaşi soartă şi cu el
CALENDARISTIC v. Calendar se încheie epoca celor patru califi „ortodocşi"
CALENDE (lat. Kalendae, de la gr, KaXeco sau „bine îndrumaţi'1, socotită de teologii
1— kaleo = a chcma, a convoca; lat. calare m ahom edani ca o epocă p atriarh ală a
sau cale o, cuiere) denumire dată primei islamismului, deoarece califii erau aleşi, nu
zile a flecarei luni, când toţi cetăţenii romani impuşi, erau ascultători supuşi ai Coranului şi
erau chemaţi în forum, în adunarea publică, principiilor democratice. După ei, cal ifli sc vor
pentru a ii se tace comunicări obşteşti. impune prin ereditate. Primul dintre aceştia este
Deoarece la greci nu erau calende (adică zile Moavia, care sc proclamase calif, cu dc la sine
de convocări obşteşti ta întâi a fiecărei luni), a putere, încă din vremea când trăia Aii, căruia
rămas zicala: „la calendele g r e c e ş t i ca o îi ia locul. Moavia îşi asigură prin creditate
avertizare că promisiunea fticută nu se va succesiunea, întemeind familia Omei azi lor (a
îm plini niciodată. în calendarul roman, familiei Omeyya). Principiile democratice vor
caicndclc erau consacrate zeiţei Junona, fi încălcate şi islamismul, devenit despotic şi
protectoarea femeilor, zeitate a vieţii şi a crud, se va impune de acum prin forţă
luminii, ca şi Jupiter, a cărui soţie a devenit, răsboinicăşi cuceriri (China. India, Malaezia.
purtând numele dc Juno-Regina. Junona îşi Pakistan, Europa, Africa şi alte regiuni ale
avea reşedinţa împreună cu Jupiter la Roma, lumii, însumând, azi, peste şase sute de milioane
în Capitoliu. Pasărea ei favorită era gâscă. de credincioşi). Dintre ei, 80% sunt năimiţii
Gâştele închinate ei au salvat Capitoliul în („ortodocşi^, adică păstrători ai principiilor

82
CAL-CAN

tradiţionale de la Mahomed) şi decât Rotc/.ul şi Euharistia, fără a recunoaşte


credincioşi ai lui Aii, ultimul dintre cci patru însă în aceste taine prezenţa reală a
califi „ortodocşi4*şi formând 10% dintre islamici, Mântuitorului; astfel, el neagă caracterul
iar restul dc 10% fiind cuprinşi în diferite secte, obiectiv sacramental a) tainei, considerând că
provenite din islamism: i$mailiţii,druzii,bahaii aceasta are efect numai la cei predestinaţi.
ş.a. în Turcia modernă, în urma reformei lui Cultul este şi mai simplificat decât la luterani,
A ttaturk (încep. see. X X ), cal i/aiul calvinismul păstrând doar predica, rugăciunea
(demnitatea de calif) a fost desfiinţat, ca şi a lie şi cântarea dc psalmi; ca obiecte de cult n-a
forme vechi de organizare, fără însă a se păstrat nimic, neadmiţând altare, icoane,
distruge prin aceasta şi religia islamică: v. lumânări, orgă, elim inând orice obiecte
islam ism ul. bisericeşti sau odăjdii, mai radical dccât în
CALO FONIC (KCXAXXPOVIKOV — kalofo- luteranism: nu admite semnul crucii, crede în
nicon = frumos cântat; kalofonos * sunete predestinaţie şi de aceea respinge liberul
frumoase, cel ce cântă frumos şi 7ia7ia5iK<$v arbitru. Calvinismul s-a răspândit din Elveţia
— papadicon) — stil de cântare psaltică cu în Franţa (unde erau numiţi hughenoţi ),
melodie bogat ornamentală, cu cadenţc largi, Olanda, Scoţia, Ungaria şi Transilvania, unde
foarte variate; caracteristic cântării polieleu- ajunge dominant între unguri. Pentru a atrage
lui, heruvicului, laudelor ş.a. pe români In calvinism s-a tradus (în 1642)
CALOTA - boltă, suprafaţă interioară în Catehismul calviuesc pe care îl va combate
semicerc. m itropolitul M oldovei. Varlaam, scriind
CALVINISMUL — mişcare religioasă pro­ Răspuns la Catehismul calvinesc (1645).
testantă care apare în prima jumătate a scc. CAM1LAFCA — se numeşte potcapul aco­
XVI, în Elveţia (Geneva), ca o reacţie împo­ perit cu un văl negru cc atârnă până la jumă­
triva Biscricii catolice din T'ranţa. întemeietorul tatea spatelui, şi pe care îl poartă ierarhii şi
calvinismului este Jean Chauvin sau Calvin, călugării ortodocşi când asistă la slujbă în zilele
învăţat catolic francez. Profund revoltat dc sărbătoare, precum şi la anumite ceremonii.
împotriva intoleranţei cu care autorităţile Această camilqfcă (^7liK(xX\)^iau %ov, z6 —
Bisericii catolice franceze urmăreau mişcări Ic epicalimmaihon), numită şi camelafcâ sau
crctice, Calvin însuşi va ajunge un intolerant calvmafcâ, se acordă monahului când e tuns
in cadrul biscricii calvine, pe care o înfiinţează în monahism şi primeşte rasa (haina dc călu­
în 1541. Doctrina ei o formulase încă din 1536, găr).
în lucrarea Jm titutio re ligiom Cristianae‘\ CAMPANII.I.A — e turnul-clopotniţâ la
considerată ca cel mai bun tratat dc teologie bisericile catolice. Caracteristică la aceste clo­
dogmatică şi morală a protestantismului. potniţe sunt terminaţiile în turnuri piramidale,
Calvinismul se bazează pe libera interpretare cu vârfuri ascuţite şi foarte înalte; v. Clo­
a Sfintei Scripturi şi nu admite $f. Tradiţie. De potniţă.
asemenea, dintre Sfintele Taine nu admite CANAAN — vechiul nume al Palestinei (de

83
CAN-CAN

ia Canaan, fiul lui Ham, unul dintre cei trei fii lumini — „candelabrul cel marc". Acest
ai lui Noe). Ţara Canaanului era locuită de candelabru simbolizează lumina divină care
canaaniţijcele dintâi populaţii semitice care s- coboară de sus şi se revarsă peste cei care
au aşezat în ţinutul dintre râul Iordan şi Marea participă la slujbă.
Mediterană, venind din sud-est, de la Golful CANDELA (K0tv5r|A,a, r| — kandila\ siv,
Persic; ei fac parte din marca familie a kemudilo = lampă veghetoare) — obiect de
populaţiilor semitice (aramei, akkadieni, cult folosit în biserică pentru a lumina în faţa
babilonieni etc.), populaţii ce locuia» încă din unei icoane, unde este suspendat sau aşezat
mileniul IV î.Hr., în vastul teritoriu cuprins între pe un suport fixat pe rama icoanei; suportul
peninsula Sinai, Deşertul Siriei. Marea are forma unui pahar din metal, marmură sau
Mediterană, cursul superior al Eufratului şi ceramică, ce poate fi încrustat sau perforat şi
Mun(ii Taunus. în Vechiul Testament, în în care se pune un pahar de sticlă, care conţine
inscripţii şi mai ales în biblioteca de tăbliţe de untdelemn. La suprafaţa untdelemnului se pune
la Ras-Sham ra (vechi oraş fenician), o feştilă care $e aprinde şi care arde până se
descoperită în 1929, se află informaţii asupra consumă lot untdelemnul din pahar. Lumina
religiei canaaniţilor. fenicienilor şi aramei lor, candelei este un omagiu, un semn de cinstire a
religie politcislă, naturistă, inferioară religiei sfântului zugrăvit pe icoană, este şi o jertfă
egiptene şi asiro-babiloniene. Această religie adusă lui Dum nezeu prin arderea
politeistă avea ca zeu suprem pe „El", adică untdelemnului. Candelele se aprind atât în
„cel puternic41şi un zeu foarte popular, numit biserică, cât şi la icoanele din casele
Baal. Lui îi aduceau jertfe sângeroase, pe credincioşilor, precum şi în cimitirc, Ia căpătâiul
înălţimi. Preoţii lui Baal se numeau Kohin şi mormintelor.
practicau magia, mani ica, aveau cultul morţilor. CANDILAR — în dialectul megleno-român
Canaanui avea să devină „Ţara Făgăduinţei11, este numit acel care stinge candelele, ţârcovnic
dată de lahve lui Avraam şi urmaşilor săi. (v. C A. Rosctti, /st. Lit. Rom., 1, p. 119).
poporul lui Israel, din care trebuia să se nască CANDBLAPT — slujitor din clerul inferior, în
Mesia; v. Evrei. Avraam. Biserica veche creştină, numit şi eclesiarh sau
CANCELL1 v. Catapeteasm a. paradiskirh\ termenul a fost înlocuit azi cu
CANDELABRU (lat. ccmdelahrus = sfeş* ccl de paracîisier, care îndeplineşte şi serviciul
nic, d. candela = lumânare; gr. KCtvSrjkepl, de a aprinde candelele, serviciu ce revenea
XO — kandileri = obiccl de iluminat) sau odinioară candilaptuiui (L. G„ p. 134),
policundru — este un sfeşnic cu mai multe CANON, canoane (Kav©v, 0 — kanon =
braţe, suspendat în tavan. în fiecare braţ se regulă, normă) — cântări caracteristice
pune o lumânare sau un bec electric, pentru serviciului Utreniei, în cultul ortodox; ele sunt
iluminat. în bisericile ortodoxe, în naos, în faţa produse ale poeziei religioase creştine, inspirate
uşilor împărăteşti, suspendat d in turla cca mare, din cântările poetice cuprinse în cărţile Vechiului
sc află un candclabru mare, cu multe braţe şi Testament şi Noului Testament. Canonul în

84
CAN-CAN
cântarea psaltică este o compoziţie din mai meu Te-a dorit în vreme de noapte...14 (Isaia
multe cântări (ode, tropare, catavasii), care 26, 9-17). 6. Rugăciunea proorocului Iona,
respectă anumite reguli privind forma şi când se afla în pântecele chitului din marc:
legătura dintre ele, astfel încât împreună să „Strigat-am către Domnul în strâmtoarea
formeze un tot. Canonul este format — alunei mea...** (Iona 2, 3-10). 7. Cântarea celor trei
când este complet — din nouă ode; când este tineri evrei, aruncaţi în cuptorul cu foc din
mai restrâns e format din două ode (diode) Babilon: „B inecuvântat eşti, Doam ne,
sau din trei (triode)\ fiecare odă este şi ca Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi
formată din trei, până la nouă tropare, care preaslăvit este numele Tău în veci..." (cf.
respectă structura primului tropar (privind Daniil 3,24-29). 8. Cântarea de mulţumire a
numărul de silabe şi locul accentelor), adică a preotului-prooroc Zaharia, tatăl Sf. loan
primei strofe din odă (numită irmos sau Botezătorul, când a putut vorbi spre a spune
cafauasie), ce va fi model pentru celelalte numele fiului său loan: „Binecuvântat este
strofe cărora le imprimă melodia şi numărul Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi
său de versuri şi silabe. Cele nouă ode care au a făcut răscum părare poporului S ă u ,..“
intrat în formarea canoanelor imnografice sunt (I.uca l, 67-79). 9, Cântarea de slăvire a Sf.
nouă imne (ode) biblice care au fost reproduse Fecioare Maria, după ce primise de la înger
textual sau în interpretarea alegorică de către vestea că va naşte pe Mesia: „Măreşte, suflete
poeţii imnografi crcştini. A c e s t e nnne sunt; 1. al meu. pe Domnul...'4(Luca 1,46-55). După
Cântarea de mulţumire a lui Moise şi a sonei modelul acestor nouă cântări s-au întocmit cele
sale Miriam, după trecerea Mării Roşii de către nouă ode ale canoanelor imnografice. Canonul
israeliţi şi eliberarea lor din robia Egiptului: „Să este forma cea mai dezvoltată a poeziei
cântăm Domnului» căci cu slavă S-a religioase creştine deoarece reuneşte într-o
preaslăvit...’1(Ieşire 15, 1-9). 2. Cântarea lui unitate nouă cântări (ode) formate, cum am
Moisc când mustră pe evrei pentru închinarea văzut, fiecare din câte trei sau mai multe strofe
la idoli şi când dă leviţilor Legea (Decalogul) sau stihiri; părţile componente ale canonului se
şi alte legi, spre a fi respectare de tot poporul: supun unor norme (reguli) atât în ce priveşte
„Ia aminte, c e r u l e , şi voi grăi! Ascultă, forma cât şi în ce priveşte fondul, ele fiind
păm ântule, cuvintele gurii m e le !..,“ legate printr-o temă unitară, ca: proslăvirea
(Deuteronom 32, 1-43). 3. Cântarea de învierii sau al oricărui eveniment din viaţa
mulţumire a Sf. Ana, mama lui Samuel, pe care Mântuitorului, ori a Sf. Fecioare, ori a unor sfinţi.
l-a născut după m ulte rugăciuni către De aceea pot fi: Canoane ale învierii, ale Crucii,
Dumne?.eu: „Bucuralu-s-a inima niea întru ale Sf. Fecioare. Canonul „Treîmic'\ „Troicinic“
D om nul../1 (I Regi 2, 1-10). 4. Cântarea sau „Triadic‘\ format din nouă cântări sau ode,
proorocului Avacum, cu conţinut mesianic: împărţite în trei grupe de câte trei cântări, care
„Doamne, auzit-am de faima Ta..." (Avacum exprimă dogma Sfintei Treimi (arată cele trei
3,2-3). 5. Cântarea proorocului Isaia: „Sufletul Persoane şi însuşirile lor). Cel mai mare număr

85
CAN-CAP
de canoanc e încadrat în slujba Utreniei, dar pc plan dogmatic, moral, liturgic, ce trebuie să
sunt canoane şi în slujba Pavecerniţei, a facă credinciosul când participă la Sf.
Miezonopticii dc duminică şi a unor Sfinte Taine Liturghie, când seîngenunchiază, când nu; când
(maslul) şi ierurgii (ca înmormântarea). Şi la se posteşte şi când nu, şi după posibilităţi de
Liturghie sunt canoane (Cântarea a treia şi a vârstă. Biserica a căutat să fie o concordanţă
şasea). Cele noua ode care formează un canon între canoanele ei şi leg islaţia civilă.
au o semnificaţie simbolică (închipuind cele Armonizarea legilor statului cu canoanele
nouă cete îngereşti care stau în preajma lui bisericeşti pentru îndreptarea morală a
Dumnezeu şi-L slăvesc). credincioşilor a format Nomocanonul, Ex.:
CANON DE POCĂINŢĂ v, L'pi ti mia Nomocanonul lui Justinian (sec. VI), Nomo-
C A N O N A R H U L ( K a v o v d p x r i;, o — canonul lui Fotic (sec. VIU). 1^ noi „Pravila
canonarhis şi Kavov&pXCD, 80) — de la Târgovişte" (1653) este un Nomocanon.
*

canonarho, -co) — cântăreţ de biserică, In Evul Mediu, Nomocanonul era regula de


dirijorul corului de copii din corul bisericii (la viaţă a statelor în Apus şi Răsărit (ca şi în
catolici), membru al clerului inferior, in vechea statele române).
Biserică creştină, al cărui rol era de a CANON1S1KE — pedepsire temporară; un
supraveghea şi a conduce cămarca canoanelor preot este canonisit atunci când i se interzice
şi a imnfior liturgice; v. Clerul inferior, săvârşirea Sf. Liturghii pe un termen limitat:
C A N O N IC — conform canoanelor pe 60 de zile, 90 de zile etc. şi este trimis să-şi
bisericeşti, normelor, legislaţiei bisericeşti, care ispăşească pedeapsa într-o mănăstire (să-şi
trebuie respectată, fiind conformă cu doctrina facă acolo canonul, adică să se pocăiascâ prin
de credinţă ortodoxa. Legislaţia canonică a post şi rugăciune).
bisericii sau Dreptul canonic cuprinde norme C A N O N IZA R E — trecerea în rândul
privitoare lăcuit, la morala creştină, la disciplina sfinţilor, dc către Sinodul bisericesc, a unor
clerului (mirean şi monahal), ia jurisdicţia personalităţi de seamă din istoria Bisericii şi
bisericcască etc. Norm ele canonice ale din istoria noastră naţională; recunoaşterea
Bisericii nu se confundă cu legislaţia Dreptului oficială a cultului sfinţilor unei Biserici prin
civil. Canonic, în sens normativ, se referă şi la înscrierea lor în canonul sau catalogul (liste­
canonicitatea cărţilor Sf. Scripturi (v. Biblia). le) sfinţilor alături de sfinţii mai vechi; v. Sfinţi.
Termenul de canonic este folosit şi pentru CANTOR (lat, cantor-cantoris^ siv. kantor)
denumirea dc preot în catolicism. — cântăreţ de biserică; v. Psalt, Cântăreţ.
CA NO NICITATE — coordonarea vieţii CAPELĂ (lat. capella)— termen folosit pro­
bisericeşti cu normele canoanelor stabilite dc babil mai întâi pentru o mică biserică (paraclis)
Sfintele Sinoade. La baza tuturor canoanelor din palatul regilor merovingieni (sec. VIII, prima
Bisericii stau cele 85 de canoanc apostolice. dinastie de regi ai Franţei), în care se păstra,
Canoanele au rolul dc a păstra disciplina în ca o relicvă sfântă, cap pa (cappella) adică
Biserică, adică de a respecta dreapta învăţătură mantaua purtată de Sf. Martin de Tours, pa­

86
CAP-CAR

tron al Franţei. Episcop de Tours în anul 3 7 1, CAPITEL — partea superioară, frumos or­
el a propovăduit creştinismul în Galia. Fusese nată în basorelief, a unei coloanc. Capitelul
soldat în armată, unde-şi împărţea mantaua cu arc formă rotundă şi depăşeşte grosimea
un sărac, fiind cunoscut pentru bunătatea şi coloanei pc care stă.
firea sa milostivă. Originea capelelor se găseşte CAPNOBAŢI — sihaştri daci (înainte de
în antichitatea greco-romană, când familii ie creştinism), cum îi numeşte Strabo (istoric an­
aveau în casele proprii mici altare pe care tic, grec); capnohaţîi erau, prin viaţa lor curată,
aduceau ofrande în memoria strămoşilor. Şi cumpătată şi spiritualizată, aproape ca nişte
creştinii din primele veacuri, înainte de creştini, duşi credeau în Zamolxe (zeu dac).
construirea bisericilor, săvârşeau cultul divin în C A P U C IN , C A P U C IN I, C A P U Ţ IN I
casele creştinc cu spaţii mai largi. Chiar şi după (cappuccuiQ, d. cappuccio - glugă) —
ce bisericile s-au înmulţit, s-a păstrat obiceiul călugări puitători de glugă (de unde le-a venit
de a sc construi câte o încăpea' spccială pen­ şi numele) suni o ramură, „ramura capuţină'\
tru rugăciune în castele, în incinta unor instituţii desprinsa din Ordinul franciscan (v. FRAN­
(şcoli, regimente. închisori), care au luat numele
a
CISCANI), care fusese refteut în 1528, de
de paraclise şi capele (v. Paraclisele). In Matteo Bassi. „Ramura capuţină“ creată de
marile biserici catolice care au mai multe altare, Maltco devine independentă în 1619; scopul
fiecare altar este o capelă. acestui ordin monahal era educarea creştină a
CAPELAN — preotul slujitor al unei capele. poporului de jo s prin predica sim plă,
CAPETE sau CĂPEŢELE — sunt pomeniri moralizatoare.
ale morţilor ca şi sărindarele; felul cum se CA RD IN A L — în clerul catolic este
săvârşesc diferă de ta o regiune la alta. în episcopul cârc Tace parte din colegiul papal
Muntenia se aduce la biserică sau indirect la (compus din 70 de membri) şi care participă la
mormânt o colivă mică, un colac sau covrig alegerile papale.
mai mare (numit capelei), puţin vin şi lumânări. CARITATE (lat. car itas-cari(afiş, d. carus
Preotul face parastasul pe scurt (trisaghionul) = iubit, scump) — iubire de Dumnezeu şi de
şi stropeşte mormântul cu vin. In Moldova, oameni, milă, pomană. Îj> 1633, marele misionar
aceste pomeniri se fac în primele 40 de zile francez Vincent do Paul (Saint Vincent de Paul.
după moarte; în alte părţi se fac în Postii 1Mare, actuala localitate franceză, fostă Pouy. a luat
timp de 40 de zile în şir, iar la sfârşitul tor se numele marelui misionar care s-a născut şi a
face o slujbă numită dezlegarea Păresiniilor, trăit aici (1561 **1660), desfăşurând o prodigioa­
fie în Sâmbăta lui Lazăr sau în Joia Mare, a să activitate pe tărâm social şi pastoral); a
Patimilor, în Sâmbăta Tornii, ori luni şi marţi înfiinlat. în 1624, ordinul monahal lazariştii,
după Duminica Tomii (la Paştele Blajinilor sau având ca misiune îngrijirea săracilor şi bolna­
al morţilor). vilor; în cadrul acestui ordin masculin, a creat,
CAPIŞTE (siv. kapiste, d. kapi -idol, chip) în acelaşi scop. o secţie specială feminină,
— templu păgân, capişte idolească. numită a suturilor de caritate (1633).

87
CAR-CAT
CARMELIT,-Â — ordin monahal întemeiat cumplite sau readuşi pe pământ într-o viaţă
în 1156 de cruciatul Bcrthold din Calabria, pe mizerabilă sau sc întrupau în animale necuratc.
Muntele Carmel (Siria), al cărui scop era lupta Cartea Morţilor, scriere religioasă egipteană
îm potriva decăderii m orale a clerului, datând din mileniul 11-1 î.Hr., cuprindea texte
practicarca operelor de caritate şi binefaccre, şi formule magice pe care trebuia să le ros­
sărăcia de bună voie. Din cauza opresiunii tească sufletele trecute în viaţa de dincolo,
mahomedane, ordinul carincl iţilor s-a mutai în pentru a îmbuna pc zei la judecată. Multe din
Europa, unde Papa le-a acordat drepturi şi aceste texte şi formule magice erau extrase
privilegii ca şi altor ordine monahale. Specificul din sarcofage şi cuprindeau tradiţii religioase
vestimentaţiei acestui ordin este scapularul. străvechi de la înccputul istoriei Egiptului
o pelerină scurtă acoperind umerii, despre care (mileniul IV î.Hr.), Cartea Morţilor era
cel care a introdus-o. egumenul general al aşezată lângă mort în mormânt spre a-l lumina
ordinului, numit Simeon Stork, spunea că şi sprijini în răspunsurile ce trebuia sădea zeului
primise scapularul chiar dc la Maica Domnului, judecător.
şi că cel ce îl va purta (ini rând în ordin) până la CARTEA VIEŢII — este, în religia mozaică,
sfârşitul vieţii va fi scos din Purgatoriu dc însăşi credinţa câ toate faptele omului, bune şi rele
Maica Domnului. sunt înregistrate şi cunoscute: .,Dacă vrei să
CARTEA M O RŢILO R — era în religia ştii ce este mai sus de line. dacă vrei să afli
Egiptului antic un fel de ghid, de călăuză a sensul legii morale, să fîi convins că în
sufletelor în lumea de dincolo, concepută ca o permanenţă există un ochi care vede, o ureche
lume îndepărtată a morţilor, în care se ajunge care aude şi că toate faptele sunt scrise în
printr-un drum greu, plin de peripeţii şi primejdii. cartea v i e ţ i i (TA). Despre Cartea vieţii se
O imagine a acestei lumi era concretizată prin vorbeşte în cultul iudaic de Anul Nou şi la
Câmpiile lui laru (loc de fericire veşnică). sărbătoarea E xpierii. F aptele bune sc
Textele din piramide completează Cartea răsplătcsc în cer, dar şi pe pământ.
Morţilor, arătând că în călătoria sa. plină dc CASSIAN (Sfanţul loan Cassian) leolog
primejdii, în lumea dc dincolo, sufletul trebuie creştin, originar din Sciţia (Dobrogea de azi), a
să treacă un râu, cu barca, dând socoteală organi/al monahismul apusean, după modelul
barcagiului, un fel de Ilaron egiptean. în celui răsăritean (sec. V): v. Sfinţi, Slant.
eshatologia egipteană apare şi idcca unei mo­ CATACOMBE (catacumbas = adâncitură)
rale superioare; sufletul, ajuns dincolo, se — sunt acele reţele de galerii subpământene,
prezintă în faţa unui tribunal care-l va judeca pline dc morminte, săpate de creştini în vremea
după faptele sale. Sufletul are dreptul să se persecuţiilor din primele veacuri, pentru a-şi
apere şi dacă va fi găsit curat, el va intra în rai îngropa morţii. Uneori catacombele au servit
(numit „Amenti**, „Câmpiile lui laru**, „Imperiul creştini lor şi ca loc dc refugiu pentru săvârşirea
lui Osiris*')- Pentru cei păcătoşi erau pedepse cultului divin. Sunt celebre catacombele săpate
diferite: erau aruncaţi într-un loc dc chinuri dc groparii creştini (furare?) în subsolul din jurul

88
4

CAT-CAT
Romei, format dintr-o rocă vulcanică granuloasa ba lui Calist. unde au fost înmormântaţi vreo 90
(tuf vulcanic), uşor de tăiat şl cioplit. Aceste dc episcopi ai Romei, din sec. al Ilf-Iea. Unele
catacombe au înfăţişarea unor lungi coridoare cripte au fost transformate în capele, în care
subterane (ambulacri) de un metru lăţime, tăiate se săvârşea Sf. Liturghie. Pereţii unora dintre
vertical în pereţii de stâncă, la diverse adâncimi galeriile catacombelor — mai ales ai criptelor
(4-8 m, sau 10-15 m sub pământ). Aceste — au fost consolidaţi cu zidărie şi împodobiţi
coridoare se suprapun uneori şi sc încrucişează cu picturi foarte preţioase pentru studiul
ca un labirint. Lungimea coridoarelor a atins iconografiei creştinc vechi (ex. catacomba
aproximativ 1000 de km, pc o suprafaţă de peste Domitillei şi ccaa Priscillei). în sec. VI-VIll,
200 ha. O scară de acces, cu trepte, coboară multe din catacombele Romei au fost jefuite şi
la aceste coridoare. Din loc în loc, deasupra deteriorate de barbarii care atacau Roma. în
lor sunt străpungeri (coşuri) strâmte, care sec, Vlll-IX, o mare parte dintre osemintele
comunică cu suprafaţa solului, pentru luminarea martirilor din catacombe au fost duse în
şi aerisirea interiorului (luminaria, bisericile din Roma sau din alte părţi ale
lucernaria). Dc-a lungul coridoarelor, pe creştinătăţii. S-au găsit catacombe şi fn alte
ambele laturi, se înşiră morminte săpate în părţi ale Italiei (Neapole, Palermo, Malta) şi în
stâncă sub formă de loculus şi arcosolium, alte ţări (Grccia, în insula Milos, Kiev-Ucraina)
suprapuse unele peste altele, în şiruri orizontale, în Africa de Nord, în Palestina (în faţa grotei
ca sertarele unui dulap (uneori până la 14 Naşterii, de la Betleem) în Crimeea, în Franţa
rânduri). în fiecare nişă (loculus) se află un (la Marsilia) şi un fel de cimitire subterane
trup. In unele firide sunt chiar 2-4 trupuri
a
(hipogee) s*au găsit şi la noi, în Dobrogea, în
(bisomus, trisomus. quadrisomm). In aceste complexul arheologic de la Basarabi, lângă
cim itire subpământene (coemeterium ad Cernavodă.
catacumbaa), cele mai multe, în sud, la ieşirea CATAFATIC v. Apofatic.
din Roma, pe Via Apia şi multe altele în jurul CATAPETEASMA (KaTcwiexaaiia. t o — A

Romei, s-au calculat aproximativ 7 milioane de katapetasma - văl, perdea) sau TAM PLA
trupuri înmormântate, dintre care jumătate ar (Te|i7t\ov, t o — temphn) numită uneori şi
fi trupuri de martiri. în unele s-au găsit şi ICONOSTAS ( e tK o v o c x d a to v , xo —
instrumentele de tortură, cu carc au fost ucişi ikonostasioii. de la eiKcbv, T) — ikon şi
şi vase cu mirodenii. Din loc în loc, unele OTdcK;. f) — stasis = susţinător de icoane)
coridoare se lărgesc, cuprinzând încăperi cu — este denum irea acelui zid sau perete
grupuri mari de martiri: aceste încăperi se acoperit de icoanc (şi făcut din lemn. piatră,
numesc cuhicula (cubiculum = dormitor, loc marmură, cărămidă sau metal), <;arc desparte
dc odihnă, cimitir). Cele mai importante şi mai cele două părţi (încăperi) principale din
mari dintre acestea se num esc cripte interiorul bisericilor ortodoxe, adică altarul şi
(Kp'OTLXCO — kripio ~ a ascunde). Cea mai naosul. Catapeteasma (denumirea greacă) este
cunoscută este „Criptapapilor“ din catacom­ de origine biblică şi aminteşte de perdeaua care

89
CAT-CAT
despărţea Sfânta Sfintelor de Sfânta (UI Regi medalion, Crucea Răstignirii şi monograma
6,21), atât la Cortul Mărturiei, cât şi la templul împăratului lustinian (sec. VI). începând din
iudaic din Ierusalim. Tâmplă este denumire see. IX, vechile cancelii încep să se transforme,
românească şi vine. după unii, de la grec. liniând spre catapeteasma de azi. împăratul
templon (loc sfinţit, templu). Prin asociaţie cu Vasile Macedoneanul realizează un grilaj
tâmplă, parte a feţii omeneşti, se spune în despărţitor, prevăzut cu uşi laterale (diaconeşti)
Transilvania şi fruntar . fruntal. de la lat. şi uşile împărăteşti, iar arhitrava o împodobeşte
frontale, deoarece, pentru privitorul din naos, cu o frumoasă icoană a Mântuitorului. Treptat,
catapeteasma bisericii este ca tâmpla sau icoanele au început să apară pe zidurile care
fruntea feţii omeneşti (E. C. 1.. p. 165; 1. D. S. mărgineau cancelii şi apoi pe spaţiile libere
AV, p. 115); iconostas e un termen mai nou, dintre coloane. Pe lângă icoanele Mântuitorului
folosit mai ales în occident, cu acest înţeles. în şi ale Maicii Domnului, sunt puse icoanele
cele mai vechi biserici bizantine, ca şi în cele Apostolilor, ale proorocilor şi ale unor sfinţi, iar
de tip basilica), altarul era despărţit de naos la mijloc, deasupra uşilor împărăteşti, icoana
printr-un grilaj scund, de lemn, metal, piatră, num ită D eisis ( S e r ja i^ , T| — de is îs =
făcut să împiedice intrarea laicilor în altar, şi rugăciunc. mijlocire), icoană care va sta la baza
care se numea cancelii (lat. ca nevila, gr, întregului conţinut tcmatic al iconostasului de
KOVK&ka. f] — kankela = grilaj). Panourile mai târziu. Din sec. XIV înainte, bisericile orto­
care îl compuneau erau despărţite prin coloane, doxe şi-au fixat catapeteasma în forma ei de
legate în partea de sus printr-o grindă orizontală azi (cu trei rânduri de icoane, lăsând sâ se vadă
(arhitravă ), din acelaşi material, care era din naos icoana de pe bolta altarului. Iconostasul
frumos sculptată. Trei spaţii libere, prevăzute are trei uşi, două laterale (diaconeşti sau
în cancelii. permiteau clericilor să intre şi sâ îngereşti) şi la mijloc o uşă centrală, formată
iasă din altar. Intrarea din mijloc era acoperită din două părţi care se deschid lateral, numite
cu o perdea, spre a împiedica privirile celor din uşile împărăteşti. Se numesc aşa, pentru că.
naos să pătrundă în altar în timpul sfintelor la Vohodul m are, când se aduc de la
slujbe. Resturi de cancelii se mai păstrează în proscomidiar Darurile şi se aşează pe Sf.
unele biserici din Apus şi s-au găsit şi în ruinele Masă. se închipuie intrarea Domnului lisus,
bisericilor paleocreştine din Dobrogea (la
*
împăratul cerului şi ai pământului (şi pentru că
Histria. Calatis, Basarabi ş.a.). In bisericile unde pe aici nu pot intra decât persoanele sfinţite prin
cancelii lipsea, era pusă o perdea: aceasta a hirotonie). Deasupra uşilor împărăteşti se află
rămas până azi în bisericile armene. Cu timpul, o perdea de stofa sau mătase (de culoarc albă,
deasupra arhitravei s-a pus o cruce, iar pe roşie, galbenă sau albastră, uneori frumos
coloane au fost aşezate m edalioane, cu brodată sau pictată), care sc numeşte dveră
reprezentări în relief ale Mântuitorului, ale (siv. dreri = uşă) sau perdeaua uşilor
Maicii Domnului, ale arhanghelilor, ale împărăteşti. Catolicii nu admit catapeteasma,
Apostoli lor şi profeţi Ion iar la mijloc, într-un mare motivând că prin jertfa Mântuitorului, perdeaua

90
CAT-CAT
templului a fost sfâşiată. Ortodocşii consider»! cunoaşterea învăţăturilor Bisericii şi împlinirea
însă că ca a tost doar sfâşiată nu şi desfiinţată, voii lui Dumnezeu. Mântuitorul este modelul
iar creştinii au înlocuit-o prin catapeteasma desăvârşit al caiehetuhti. a! învăţătorului
altarului. adevărurilor divine, atât prin exemplul vieţii Lui.
CATAVASIE (Kax&Potau;, r\ — catuvusis cât şi prin modul de a se adresa mulţimilor şi a
= coborâre, scoborâre) —- se numeşte irmosul se face înţeles. Primii catcheţi care au învăţat
care cuprinde primele strofe sau stihiri ale pe oameni cuvântul Evangheliei au fost
fiecărei ode din anumite canoane. Fiecare Apostolii, după cum mărturiseşte Sf. Apostol
praznic îşi are catavasiile tui formate din Pavel: «Crezut-am, pentru aceea am şi
irmoasele odelor din Canonul sărbătorii res­ grăit». — şi noi credem: pentru aceea şi
pective. Numele de catavasie (scoborâre) vine grăim... Căci nu nc propovăduim pc noi înşi­
dc la faptul că în vechime cântăreţii celor două ne, ci pc liristos lisus, Domnul... în toate
străni veneau în mijlocul bisericii, unde cântau înfaţişându-nc pe noi înşine ca slujitori ai lui
împreună irmosul* Irmoasele şi catavasiile din Dumnezeu...“ (11 Corinteni 4, 13 şi 5; 6, 4).
Minei, Pcnticostar şi Triod, cu privire (a După Apostoli. Sfinţii Părinţi ai Bisericii au scris
sărbătorile mari sunt cuprinse în cartea dc slujbă predici şi cuvântări num ite Cateheze
numită Irmologhion <v. Irmos). Catavasiile mhtagogice, prin carc căutau să explice
sunt slujbe legate de învierea şi pogorârea lui credincioşilor sensul Sfintelor Taine şi ai Sfintei
Hristos la iad. Liturghii, precum şi sensul şi semnificaţia
CATAVASiERUL sau O etoikul ntic\ v. actelor de cult. Scopul accstei instruiri este dc
Octoibul, a-i face să înţeleagă şi să executc actele de
CATEDRALĂ (lat. cathedralis) — biserica cult în adevăratul lor spirit, să se închine lui
principală dintr-un oraş, unde se află o reşe­ Dumnezeu „în duh şi în adevăr*4(loan 4? 23-
dinţă episcopală; v. Stilul gotic. 24), ferindu-i de superstiţii, de bigotism şi de
CATEII ET, CATEHETiC (gr. KOtSr^rfCr^, formalism gol. IJnul dintre cei mai vestiţi autori
6 - katihitis = catchet) — cel care predă de cateheze tnistagogice (Omilii, predici
învăţătura despre Dumnezeu; K0tTT)%ea> — explicative) este Sf. Chirii al Ierusalimului
katiheo = a învăţa prin viu grai (cu acest înţeles (+348). El a făcut prima explicare sistematică
este folosit în Noul Testament la: Luca 1,4; şi amănunţită a Liturghiei creştine (în Cateheza
Fapte 18,25; Romani 2,18 etc.). De aici derivă XXIII) şi a Tainelor iniţierii creştine (Botezul,
catehet— trimisul lui Dumnezeu şi al Bisericii, M irungerea şi Sf. Euharistie) în „Cinci
carc împărtăşeşte „prin viu grai“ învăţătura Cateheze mistagogîce“ (Cateh. X1X-XXIU).
creştină („învăţătura despre Dumnezeu*'). iar Cateheze inistagogice şi Omilii catehetice ne-
cel carc prim eşte această învăţătură se au rămas şi de la alţi Părinţi ai Bisericii: Omiliile
num eşte catehum en . Catehizarea este catehetiee sau „Liber ad baptizandos“ scrise
acţiunea de a învăţa, de a instrui şi educa în de Teodor dc Mopsueslia; „Opt cateheze
spirit creştin, pentru viaţă creştină, prin baptismale inedite“ ale Sf. loan Gură de Aur;

91
CAT-CAT
„Despre ierarhia bisericească44 de Dionisie Catismele sunt formate din versete de psalmi
Areopagitul (v. ETI). legate tematic (psalmii dimineţii, ai nopţii etc.).
CATEHETICA — este studiul, disciplina Catismele sunt astfel rânduite, încât să poată
care se ocupâ cu catehizarea, adică cu normele fi cuprinse în slujbele săptămânii, ca astfel să
de predare a învăţământului religios-moral. poată fi parcurse în întregime. în Postul Mare,
CATEHEZE MTSTAGOGICE v. Catehet, ele se cilesc de două ori. Se citesc în timpul
C atehetic. slujbelor celor şapte Laude, începând de la
CATEHISM — carte de învăţătură, de expu­ Vecernia de sâmbăta seara, cu catisma întâi şi
nere a unei doctrine religioase sub formă de se termină la Utrenia din sâmbăta următoare.
întrebări şi răspunsuri. Catismele se mai num esc şi şezânde
CA TEH U M EN (lai. catehum enus , gr. (K a9(0^axa, x& — katismata = şezânda)
K a x rix o v ^ te v o q — katihum enos ) — pentru că în timpul citirii lor este permis a nu
catehumcni se numeau, în primele veacuri sta în picioare, ci a şedea în strană; v. Psaltire,
creştine, acei oameni care se iniţiau şi se Lecturi biblice.
instruiau în credinţa creştină, pregătindu-se CATOLIC — membru al Bisericii Romano-
pentru a primi botezul. Cei mai avansaţi în Catolice.
învăţătura creştină şi în credinţă erau propuşi C A T O L IC ISM U L (gr. K a0oU K 6<; -
candidaţi la botez (lat. iluminândi sau catolicos —universal) — confesiune creştină
competem\gr. (|XOTlC,6p£VOl — fotizomeni). apărută în Biserica creştină în sec. XI (1054),
Pentru instruirea (catehizarea, iniţierea) când s-a făcut despărţirea Bisericii. în cea de
catchuincnilor erau săli speciale (constmcţii- Apus şi cea de Răsărit, delerminată de anu­
anexe, pe lângă bisericile paleocreştine), în mite formulări diferenţiate ale unor puncte de
legătură cu baptisteriile, Cu vremea, aceste doctrină. Şeful Bisericii catolice a devenit
catehumeniu au devenit adevărate şcoli pentru episcopul Romei, care a luat denumirea de Papa
toţi credincioşii; unele erau vestite (ex. Şcoala de la Roma. Biserica catolică promovează
calehetică din Alexandria, din Cezareea ideea unei Biserici universale — deasupra
Palestinei etc.). Astfel, se formează centre de naţiunii — o formă de imperialism religios.
viaţă culturală pe lângă biserici, aşa cum vor Ruptura Bisericii de Apus de cea de Răsărit
deveni mănăstirile în Evul Mediu (la noi. s-a numit Marea Schismă (1054), care a
Mănăstirea Neamţ). marcat şi caracteristicile deosebite dintre cele
CATERISIRE — înlăturarea definitivă din două Biserici. în timp ce Biserica de Răsărit a
cler a unui preot, prin ridicarea dreptului de a păstrat norm ele stab ilite de Sinoadele
sluji la altar; preotul caterisii nu mai are voie a ecumenice, din primele veacuri ale organizării
săvârşi nici un fel de slujbă religioasă. Bisericii creştine. Biserica romano-catolică a
CATISME — se numesc cele 20 de grupe în creat inovaţii atât în domeniul doctrinci
care sunt împărţiţi cei 150 de Psalmi ai lui (Filioque, Euharistia, Purgatoriul, Primatul
David, în cadrul cultului divin ortodox. papal), cât şi în cel cultic, ca: întrebuinţarea

92
C A T-C Ă I)
azimei (pâine nedospită) la Sfânta Euharistie, predică, se citeşte Cazania. Prima carte de
pâine numită „hostia" (v. Hux(ia); au creat predici intitulată Cazanie s-a tipărit la noi în
sărbători speciale ale „Sfintelor Specii“ sau 1642, la Govora, tradusă în Ib. română de cătrc
elementelor euharistice, cultul „Inimii lui lisus‘\ ieromonahul Silvestru şi boierul cărturar
reformarea rânduielii Sfintei Liturghii (pe care Udrişlc Năsturel, care face şi o Predoslovie
o numesc M issa " (v. M issa); celibatul (Prefaţă). Cazania cuprindea: ,. tălmăcirea
preoţilor, inovaţii în (increa postului (postul Evangheliilor ia dumittcile de peste an, la
lacto-vegetarian, spre deosebire de cel ortodox» sărbătorile împărăteşti ai ale sfinţilor". în
care este numai vegetarian, deci mai auster) 1643, Variaartt, Mitropolitul Moldovei, tipăreşte
etc. în dom eniul artei creştine introduc la laşi, în tipografia de la Trei Ierarhi, cartea
sculptura monumentală (statuară) în biserică, Cazanie, cu titlu integral: „ Carte românească
(la ortodocşi sunt numai icoane) şi muzica in­ de învăţătură la Dumenecek de peste an şi
strumentală in cult (orga) etc.; v. Primatul papul. la praznice împărăteşti şi la svânţii mari
CATOLICOS — se numeşte conducătorul Cazania lui Varlaam este o traducere
religios sau Patriarhul Bisericii Armene de la prclucrată de el după mai multe izvoare greceşti
Erevan (capitala Armeniei), unde îşi arc şi slavqnc, după cum însuşi menţionează: % ,din
reşedinţa. multe Scripturi tălmăcită".
CAUC (turc. kauk, kavuk ~ căciulă înaltă; CĂDELNIŢĂ sau C ătu ie (K ortiţtov —
gr. kiivuki) — culion, comănac sau potcap pe kaîzion ), tăm âierul sau tăm âietoarca
care îl poartă Călugării şi uneori şi preoţii dc (0'Oixiae'cflplOV, 'ZO — tim iatirion , lat,
mir (la unele ceremonii); cauc se numea şi thynmuerivntf fumigai orium , incendorium ,
acoperitoarea capului purtată de boierii din siv, kadilinica) — obiect dc cult în care se
secolul trecut, asemenea unui cauc. dar având pune jăratec şi tămâie şi are forma unui
partea de sus rotunjită ca un bulb; acesta era recipient oval, de metal, atârnat de 3 -4
purtat şi de negustori şi chiar de oamenii de lănţişoai e, unite în partea de susîntr-un mâner,
rând. prins cu două belciuge, ca să poată fi ţinut de
CAVALCADA (d. cavallo = cal) — trupă preot când cădeşte sau tămâiazâ în biserică,
calare în marş; v. Cavalcada de Ia Popăuţi, după râuduiala Tipicului, la sfintele slujbe.
A

la Pictura biserrccască. întrebuinţarea cădelniţei la serviciul liturgic


CAVOU (lat. cavrnri = peşteri, boltă) — loc este toi atât de veche ca şi folosirea tămâiei şi
de înmormântare, zidit ca o încăpere sub a cădirilor, pe c;ire cultul creştin le-a moştenit
pământ sau deasupra, având firide (cripte), din cultul Vechiului Testament. Primele
zidite în pereţi, în care se aşează morţii. cădelniţe folosite dc creştini erau simple căţui
CAZANIE — prcdicâ în care se face expli­ dc pământ (argilă, ceramică) ori din metal, cu
carea Evangheliei sărbătorii sau duminicii res­ sau fără mâner aşa cum se folosesc şi azi de
pective. Cartea care cuprinde asemenea predici unii preoţi la serviciile funebre Ja ţară sau câţuilc
se numeşte Cazanie. Când preotul nu rosteşte cu mânere scurte, folosite încă în unele
93
CĂD-CĂL
mănăstiri. Forma de azi a cădelniţelor ar data, după sfinţirea şi prefacerca lor. cât şi în cin­
după unii liturgişti, cam de prin sec. al XH-lea. stea Maicii Domnului, care se pomeneşte
Cădelniţa aminteşte altarul tămâierii din acum. Tămâierea Sfintelor Daruri înainte de
Cortul Mărturiei şi apoi din templu, pe care se ducerea lor la proscomidiar simbolizeazi harul
aducea lui Dumnezeu jertfa de tămâie (Ieşire Sf. Duh dat Sfinţilor Apostoli după înviere
30* 1-8. în V.T. şi Evrei 9, 4, în N.T.), Feţele („Luaţi Duh Sf8m...‘\ loan 20.22).
cădelniţei (căţuii) sunt uneori gravate cu figuri CĂINŢĂ v. Pocăinţă.
de animale şi de plante, simbol izând ca întreaga CĂLDĂRUŞANI — mănăstire de călugări
natură (fire) înalţă. împreună cu oamenii, situată pe o bucată de pământ avansată în lacul
rugăciuni lui Dumnezeu. Despre simbolismul Căldâruşani. la aproximativ 30 km la nord de
cădelniţei, Sf. Ambrozie spune: „Cădelniţa Bucureşti (spre oraşul Ploieşti). Ctitorie a
menită să dea bună mireasmă... tot aşa şi voi voievodului Matei Basarab(l638). în urma unei
(creştinii) sunteţi buna mireasmă a lui I !ristos“ lupte victorioase împotriva lui Vasile Lupu.
A

(Deis). In interpretarea marelui liturgist şi Dom nu! Moldovei, mănăstirea a fost un centru
ierarh Gherman al C onstantinopolului, de cultură şi carte românească, aici seri indu­
cădelniţa sim bolizează um anitatea se şi traducându-se multe cărţi. Are o biserică
Mântuitorului, focul din cădclniţa divinitatea Sa. mare şi una mai mică în cimitir
iar fumul de tămâie e mireasma Duhului Sfânt. CĂLDĂRUŞÂ pentru aghiazmă *— este o
CĂDI, a cădi — a tămâia. căldare mică de aramă ori argint, pe care o
CĂDITUL sau TĂMÂIEREA - este cel duce cântăreţul sau cel care însoţeşte pe preot
mai dc scamă dintre actele cultului extern când merge „cu zi-ntâi4‘, adică în prima zi a
Folosirea tămâiei este o tradiţie foarte veche,, lunii şi în ajunul Bobotezei, pe la casele
care se găseşte nu numai Ia creştini, ci şi în crcdincioşilor ca să le sfinţească, stropindu-le
cu aghiazmă; preotul înmoaie un mănunchi de
practica religioasă a popoarelor păgâne şi la
busuioc în apa sfinţită (aghiazma) din cătdăruşă
iudei. Cădirea se facc în timpul Liturghiei şi a
şi stropeşte interiorul caselor şi pc toţi ai casei
tuturor serviciilor divine. Ea este un simbol al
care sărută Sf. Cruce în timp ce preotul îi
rugăciunii credincioşilor, de slăvire şi cinstire a
stropeşte pe creştet cu aghiazmă (îi botează
lui Dumnezeu şi a Mântuitorului lisus Hristos,
simbolic cu apa Iordanului sfinţită prin Botezul
Fiecare moment al cădirii îşi arc simbolismul
Mântuitorului).
său. Astfel cădirea din timpul citirii Apostolu­
CĂLUGĂR v. Monahism.
lui se face în cinstea Evangheliei care urmea-
CĂLUGĂRIE, CĂLUGĂRESC — viaţă
ase citi şi simbolizează atât pe Sfinţii Apos­ monahală, călugărească; v. Monahism.
toli, cât şt învăţătura Evanghelici răspândită dc
CÂLUI — biserică de mănăstire din satul
ei. Cădirea care se face ia ecfonisul „Mai ales Călui (la 16 km nord de Craiova), zidită de
pentru Prea S fanta. Curata, Preabinecuvânta- boierii Buzeşti (sec. XVI), restaurată la
ta...ik; se face atât în cinstea Sfintelor Daruri» începutul secolului nostru constituie un exemplu
94
CĂŢ-CÂN

caracteristic al ariiiteeturii bisericeşti din secolul fanionului, carc, având pielea neagră, nu era
XVI. Păstrează mormintele viitorilor şi clopote agreată şi nu se bucura de popularitate în
vechi (1588). precum şi unportrel al lui Mihai Ierusalim. Biserica a rccunoscut pe Solomon
VitcH/ul. ca autor al cărţii, dar respinge interpretarea
CĂ4 U1K v. Cădelniţa literarăşi. printr-o interpretare mistică. îi atribuie
CÂM PIILE L I I IARU v. C artea morţilor. un infele,\ alegoric. Autorul îşi exprimă
CÂ N TA REA C Â N T Ă R IL O R — carte sentimentele religioase în forma unei cântări
canonică din Vechiul Testament, atribuită de dragosle între Mire şi Mireasă. Căci numai
regelui Solomon: repetarea cuvântului pentru aşa se putea face înţeles dc coreligionarii săi.
exprimarea unei noţiuni este. în Ib. ebraică, o Cântarea Cântărilor a intrat în ritualul
modalitate de redare a superlativului: şir haşşi- evreiesc, tiind citită în prima /i dc Paşti, ca o
rim\ lat. canticum-vunticorum înseamnă niuăciune. sub forma unei drame misiice. tiind
Si

cuntare sublima, mai presus dc oricare altă împărţită în monologuri şi dialoguri, îmbinate
cântare, aşa cum explică Ori gen titlul cărţii (ca cu cântări corale. Conţinutul vrea să exprime
şi Sfânta Sfintelor — partea cea mai sfântă transformările care au avut loc în raporturile
din locaşul de închinare la evrei; SVT). linii dintre Israel şi Iahvc, începând cu perioada de
ce rec tă tori au exclus paternitatea lui So km ion. la ieşirea din Egipt şi până la sfârşitul vieţii
considerând Cântarea Cântărilor o carte ile tîecârui iudeu, când se eliberează dc suferinţele
*

provenienţă populară, deoarece intre textele ei pământeşti şi se uneşte cu lahve. JnccpâmJ din
şi cântecele de nuntă ale ţăranilor sirieni şi ale sec. 111 d.Hr. şi creştinismul a inclus Cântarea
vechilor evrei ar exista multe asemănări, Cântărilor intre cărţile canonice, dându-i o
dovadă textele cuneiforme, descoperite în unim nouă interpretare. Cartea este o alegoric a unirii
săpăturilor arheologice din Mesopotamia, între dintre Hristosşi Biserică. Hristose logodnicul,
care au fost descifrate două poeme erotice iar logodnica c Biserica creştină; prietenii celor
cuprinzând versuri şi expresii identice eu cfcle doi logodnici sunt ruprezeniaţi alegoric sub
din poemul biblie. Scrisă Intr-un stil înflăcărat, chipul îngerilor, prooroci lor şi patriarhilor.
plin de metafore şi comparaţii ce degajă CÂNTARE, CÂNTĂRI v. Odă.
senzualitate şi erotism, descriind dragostea CÂNTARE ANTIFONICĂ v. Psalmii.
regelui pentru Sunamiia(Sulamita. pe care unii CÂNTARE RF.SPONSORICÂ v. Psalmii
cercetători o identifică eu fiica faraonului CÂNTARE, CÂNTĂRI RELIGIOASE
Hiram, devenită soţia lui Solomon, alţii eu regina sunt elemente componente ale cultului.
din Saba sau cu o păstoriţă adusă în haremul CÂNTĂREŢUL, CANTORUL SAU PSAL-
regelui). Deci, considerând forma şi fondul TUL (\pcxX'cr|^> o, yaA /tcoSoţ. o — o
literar, au apărut îndoieli privind caracterul psoitis. a psaltodox: lat. psah/ista, ccmtvr)
religios al acestei cărţi, leodor dc Mopsuestia — apare printre slujitorii bisericii mai târziu
(sec. V) consideră că Solomon a scrib acest decât anagnostul. ale cftrui atribuţii le va lua.
poem in apărarea soţiei sate egiptene, fiica Iii iul un timp chiar o dedublare a lui. In Orient.

95
C Ă N -CĂ R
prin sec. IV-V, erau folosite şi temei pentru mănăstirile mai mari; de asemenea, în unele
slujba de cântărcţ şi de lector. Până prin sec. cărţi se mai păstrează vechi apelative:
Vll-Vni, toţi credincioşii carc participau la Sf. canonarh (cei care cântau canoanele şi
Liturghie cântau în biserică (cântau imne imnele), eandilapt (aprinzătorul de candele),
liturgice şi dădeau răspunsuri laectenii). Iniţial, sarcini care sunt toate îndeplinite azi de
funcţia de cântăreţ a fost creată cu scopul cântăreţ.
instruirii credincioşilor şi al îndrumării lor în CARJA ARHIEREASCĂ sau Toiagul păs­
timpul cântării în biscrică, mai ales din sec. IV, toresc (o pdfJScx; — o ravdvs, SiKaviKiov.
când începe cântarea antifonică. Acest rol T6 — dikanifcion; lat. baculus pastoral is)
devine şi mai important prin sec. VIII, în faza ori pater iţa (gr. 7iax£pf|00a — paterissa,
psaltiehiei (cântarea pe 8 glasuri, sistemati?ată Ttot'cepi'toa — pater iţa, lat. cross a) — este
de Sf. loan Damaschinul); această cântare nu un baston înalt, făcut din lemn, uneori din metal,
putea fi exccutată corect decât de cântăreţi şi împodobit cu plăcuţe de aur, fildeş sau argint;
de profesie. Cântăreţii bisericeşti de azi au, în la capătul de sus se termină cu doi şerpi afron-
afară de cântarea la strană, multiple sarcini, taţi, care stau cap în cap), peste care se su­
pe care, în Biserica primelor veacuri, le prapune un glob şi peste acesta, o mică cruce.
îndeplineau persoane special angajate (dovadă Pe mânerul toiagului se înfăşoară, de obicei, o
sunt diferitele denumiri cc încă i se mai atribuie maramă cusută cu fir, pentru podoabă, dar şi
în vechile cărţi bisericeşti: eclesiarh, canonarh, pentru a fi mai uşor de purtat. Această cârjă o
eandilapt). în bisericile de sat, toate activităţile primesc arhiereii când intră în biserică şi
m ărunte în legătură cu nevoile cultului slujesc. Când asistă doar Ia slujbă sau când ies
(întreţinerea curăţeniei în biserică, aprinderea din biserică, ci poartă un baston mai simplu.
candelelor şi lumânărilor, aducerea celor Prototipul cârjei arhiereşti este în V. T ., toiagul
necesare pentru slujbă, tragerea clopotelor, lui Aaron, care a înfrunzit în chip minunat
toaca ş a.) sunt îndeplinite azi de cântăreţ, numit (Numeri 17,8). Cârja simbolizează puterea de
şi paracliser şi palaman crâsnic sau făt (în a păstori Biserica şi autoritatea pastorală a
Bucovina şi Ardeal); cântăreţul se mai numeşte arhiereului, după modelul lui Moise şi Aaron
şi fârcovnic (de la siv. ţercov — biserică). în care purtau toiege, ca semne văzute ale
„Povăţuiriie" de la sfârşitul Liturghierului autorităţii şi puterii lor de a conduce poporul
(Bucureşti 1980* p. 425), cântăreţul e numit şi evreu (Ieşire 7,20; 8, 16-17). Podoabele din
eclesiarh. în sensul vcchi al acestui cuvânt, capătul de sus al câijei îşi au şi ele un sens
eciesiarhul este călugărul hirotonit, slujitor în simbolic: cei doi şerpi sunt simbolul înţelepciunii
mănăstiri şi episcopii, care era ajutat de arhiereului, iar globuleţul şi crucea arată că
paraclisiark (p araclisier). Sarcina lisus a venit pe pământ şi a sfărâmat prin Cruce
eclesiarhului era să supravegheze executarea şarpele (diavolul) carea ispitit pe primii oameni.
tipicului (adică a rânduielilor bisericeşti A rhiereul păstoreşte în num ele Crucii
tradiţionale), ca şi azi la catedrale şi la (simbolizată prin cârja păstorească). în unele

96
CÂR-CEA
mănăstiri greceşti şi egumenii poartă cârje (cu Crăciunului) şi până la lăsatul secului pentru Postul
terminalul ea o ancoră); v. Pateriţa. Paştelui, până când sc mănâncă de dulee.
CĂRSTOVUL VIILOR V. Crucea CEAHLĂU — biserică ridicată recent
CĂRŢILE LITURGICE sau de ritual - (1993), sus pe muntele Ceahlău, ctitorie a
A

se numesc ace Ic cărţi spccialc care stau in Mitropoliei Moldovei, prin grija LP.S. Mitropolit
serviciul Bisericii şi in care i>unt cuprinse, după Daniel, intru pomenirea eroilor revoluţiei
un anumit tipic (rânduială), slujbele bisericeşti. anticomuniste, din decembrie 1989.
Numele acestor cărţi diferă după felul slujbelor CEASLOVUL sau O R O LO G IIIU L (siv.
sfinte pe care le conţin. Pentru săvârşirea ceaslovâ, gr. cbpoA.O'yiOV, xo — orologhion,
slujbei Sfintei Liturghii şi a slujbei celor şapte lat. horarium. corcsp. cărţii Breviarium, la
Laude, preotul are în S f Altar Evanghelia catolici) — este una din cărţile liturgice ale
(care stă pe Sf. Masă) şi Uturghierul. Slujba Bisericii Ortodoxe. Numele de Ceaslov sau
Sfintelor Taine şi icrurgii scaflă în Molit/eh ic Qrologhiu (orar) vine de la precizarea timpu­
sau Evhologhiu şi în Aghiazmatar. Pentru lui când se săvârşesc slujbele celor şapte Laude
diferite rugăciuni ocazionale şi ierurgii este cartea biscriccşii, care formează conţinutul acestei
numită Tedeum . precum şi Ceaslovul cărţi (Vecernia --- slujba de seară: Pave-
(Orologiul). Cărţile care nu pot lipsi de la strană certiiţa sau Dupâ-cinarea, rugăciunea dinainte
sunt: Oci oi hui mic sau Catavas ierul, de culcare, de după cină; Pofuşniţa sau
Octoihul mare (care cuprinde toată slujba celor Miezonoptica — rugăciunea de la Miezul
opt glasuri şi un Tipic, la sfârşit). Mine ie Ic, nopţii; Utrenia— slujba de dimineaţă şi Cea­
Apostolul, Psaltirea, Triadul, Pemicostarul. surile, în număr de patru: I, 111, VI şi IX, adică
Ceaslovul mare (sau bogat) şi Tipicul rugăciunea celor patru sferturi ale zilei: 6, 9,
bisericesc. Aceste cărţi sunt compuse, unele, 12. 15). Rugăciunile celor şapte Laude sunt o
din texte luate din S f Scriptură (Evanghelia. aplicare a cuvintelor Psalmistului: „Seara şi
Apostolul, Psaltirea), iar celelalte sunt compuse dimineaţa şi la amiază mă voi ruga şi voi striga
de Sfinţii Părinţi ai Biscricii sau membrii săi şi El va auzi glasul meu...*'şi: „Dimineaţa vei
(cuprinzând, rugăciuni, cântări şi imne liturgice). auzi glasul meu... împăratul meu şi Dumnezeul
CĂRŢILE SIBILINE — erau o colecţie de m eu ../4 (Psalm 5, 3 şi 2). in afară de slujba
oracole greceşti atribuite profeţesci Sibylla I iudelor. Ceaslovul mai cuprinde şi alte slujbe:
din Cumae. Romanii le consultau în situaţii Paraclise. Acatiste (ale Mântuitorului, ale
excepţionale (cazuri de calamităţi, expieri, Maicii Domnului), Acatistul Sfintei Cruci, ale
purificări). Cei ce explicau Cărţile sibiline Sfinţilor Arhangheli şi ale unui mare număr de
erau Quindecemvirii, preoţi însărcinaţi cu sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, Cuprinde şi
oficiul de aducere a sacrifici ilor. rânduiala împărtăşaniei. Canonul de pocăinţă,
CĂSĂTORIE v. Cununie.
A
uneori şi Sinaxarul pe cele 12 luni ş.a. Este o
CAŞLEGI - se numeşte răstimpul de când carte de rugăciuni şi cântări, în care Psalmii
încetează Postul Crăciunului (adică prima zi â ocupă cel mai mult loc. Ceaslovul e folosii

97
C E A -C E R
mai mult de strană; mulţi credincioşi îl au ca o deosebit însă în trei zile liturgice, ca: Ajunul
carte de căpătâi (aşa cum se remarcă şi în Naşterii Domnului, ajunul Bobotezei şi Vinerea
poezia lui Goga: „Aşa vă treceţi bieţi bătrâni / Mare, slujba Ceasurilor are o rancJuială spe-
Cu rugi la Preacurata / Şi plânge mama pe cială. căci în aceste zile ea se amplifică adău­
Ceaslov / Şi-n barbă plânge tata“ („Bătrâni“ ; gând în plus lectura Apostolului şi a Evan­
din voi. Poezii , 1963, p. 22). Alcătuirea gheliei. Aceste Ceasuri cu slujbă deosebită se
Ceaslovului se atribuie mai multor autori, nu mese „ Ceasurile M ari" sau „Ceasurile
începând cu sec. VI: lui Sava (+581). lui loan împărăteşti", împărţirea Ceasurilor în patru
Damaschin (+749), lui Teodor Studitul (+826) momente ale zilei îşi are originea în străvechea
ş.a. împărţirea timpului în strâjlledin timpul nopţii,
CEASURILE liturgice sau ORELE cano- practicată de popoarele vechi ale Orientului
nîcc — sunt scurtcslujbe bisericeşti, încadrate mijlociu, de unde s-a perpetuat la greco-romani
în rânduiaia Laudelor „mici" (Pavecemiţa şi şi apoi lacreştini.
Miezonoptica), fiind formate mai mult din citirile CEFTAŞ, a cefteşui — a lega cu metal un
făcute la strană, din Ceaslov, unde sunt obiect de lemn; a cefteşui o icoană.
cuprinse. Fiind slujbe de important sccundară, CENOBIT — călugăr într-o mănăstire cu
Ceasurile sc citesc azi. aproape numai la viaţa de obşte; v. Chinovie.
mănăstiri şi ia caiedralc chiriarhale (episcopii, CENOBITIC. cenovitic — chinovitic; v.
mitropolii), unde se păstrează regula de slujbă Chinovie.
din mănăstiri. Aceste slujbe se numesc ceasuri CENOTAF (KEVOTOKpiOV, TO — kenotafion,
pentru că se oficiază în anumite momente fixe KEVO£ — kenos = gol + Tticpoţ — tafos =
ale zilei din trei în trei ore; Ceasul I, aproximativ mormânt)— mormânt gol, zidit în memoria unui
la ora 6 dimineaţa (primul sfert al zilei); Ceasul mort al cărui corp e îngropat în altă parte sau
III, la ora 9 (începutul celui de at doilea sfert al nu se ştie unde se află. Asemenea morminte
zilei); Ceasul VI, la ora 12 (miezul zilei), iar s-au găsit mai ales în Egipt.
Ceasul al ÎX-lca, la ora 3 p.m. (începutul CERIME — denumire pentru Baldachin (v.
ultimului sfert al zilei). Treptat însă slujba Baldachinul), dar şi pentru steag bisericesc,
Ceasurilor s-a grupat în jurul Laudelor mari prapor (în rev. 1966,4-6, p. 304).
(Utrenia şi Vecernia), citindu-se împreună cu CERN1CA — mănăstire de călugări în apro­
acestea; Ceasurile 1. Ill, VI se citesc dimineaţa, piere (13 km) de Bucureşti, aşezată pe malul
între Utrenie şi Liturghie, iar Ceasul IX, seara, lacului şi lângă satul cu acelaşi nume. Drumul
imediat înainte de Vecernie. Slujba Ceasurilor trece pe lângă satul şi insula Pantelimon.
esle simplă, fiind formată din câtcva rugăciuni Mănăstirea a fost întemeiată de marele vom Te
începătoare, din trei psalmi (diferiţi pentru Cemica Ştirbei, Ia anul 1608. Are două biscrici.
fiecare ceas), câteva tropare şi condace. după un muzeu şi cimitir (mult solicitat de numeroşi
care se zice: „Doamne, miluieştc!*' de 40 de oameni de cultură, dintre care mulţi sunt
ori şi apoi o rugăciune de încheiere. în mod îngropaţi aici). Cernica este, alături de

98
CKS-CHF.
Căldăruşani, printre primele mănăstiri care au decât pe practicile religioase. HI a luat din
simţii influenţa ucenicilor stareţului Paisie Kabbala învăţătura despre influenţa activităţii
Velieieovski (de la m ănăstirea Neamţ); omului curat sufleteşte asupra lui Dumnezeu,
înflorirea sub aspect spiritual are-loc in perioada eăruia-i poate influenţa voinla spre a schimba
stareţilor Ghcorghe (1782- 1806) şi Calinic şi determina cursul unor fenomene naturale.
(1826-1850). în prezent, iii biserica mare a Acest om curat şi pios, numit suddik sau
mănăstirii se află moaştele Sfâniului Cai in ic ţodikim este rabinul care se consideră plin de
(1787-1868). Duhul lui Dumnezeu şi capabil sâ tacă minuni.
C E ST U R I şi C IS T U K I m iride sau El face legătura între lumea divină şi cea
părticele scoase la proscomidie pcnlru sfinţi şi pământeană. Abuzul de putere al acestor
pentru credincioşi — vii şi morţi (îttvâfdiura ţadikim a dus (începând din see. XIX) la
preoţilor pa scurt dc şapie taine. Buzău, decăderea hassidism uiui>Hassidismuf a
1702, f. 17. t.; Cisturile ce se scot pentru vii influenţai viaţa religioasă iudaică, reînviind
şi pentru morţil\ şi îndreptarea Legii, gl. 162, ideea de Mesia, pe care evreii pioşi continuă
ed. I962, p. 168: „Pentru meridele sau cesturile să-l aştepte (IR).
cealea ce scoale popa la proscomidie'1). CHEFA — numele dat lui Simon, fratele lui
CETÂŢUIA — Biserica mănăstirii zidită de Andrei, de Mântuitorul, când îl cheamă la
Duca-Vodă (see. XVII) pe înălţimea unui deal. apostolat: „Tu eşti Simon, fiul lui loua; tu tc vei
cu frumoasă perspectivă asupra oraşului Iaşi. numi Chita (ce se tâlcuieşie: Petrii)" (loan 1,
CETEŢ v. Anagnosl. 42).
CHARTOF1LAX Hartolllux CHEIA mănăstire de călugări (Jud. Praho­
CHASSIDIM -UASSIDIM {cei piaşi) — va), la 6 km de manSsiirea Suzana, mai sus, la
membrii unor cercuri religioase evreieşti din poalele muntelui Ciucaş; a fost întemeiată în
Polonia (răspândiţi şi in România), care sec. XVIII (1770), în timpul domniei lui
practicau misticismul Kabbalei (sec. XVIII), Mavrocordat.
întemeietorul hassidismuhti este socotii un CHENDIMĂ v. Scmue muzicale.
evreu din Galiţia, de la graniţa cu Bucovina, C HLNOZĂ (Kcvcoai^. ri, Kâvoo.ua, t o
Israel ben EI iezer , supranumit Bual-Seiii chenosis* chenoma - a sc goli. a se umili) —
(Sem). El obişnuia să se retragă pentru .«umilirea cea de bunăvoie pentru păcătoşi** a
meditaţie şi rugăciune în Munţii Carpaţi şi într- l;iului lui Dumnezeu, earc S-a întrupat spre
o sinagogă dc lemn din Piatra Neamţ. Legenda mântuirea lor. Această întrupare a lui Dumne­
a păstrat nume ea: „Fântâna rabinului''. „Valea zeu în om în scopul mântuirii omului a însemnat
Jidanului" etc. în regiunea nordică a Munţilor un aci dc smerenie, determinat însă de marea
Moldovei, pe unde se spunea că a ireeui Baal- dragoste a Iui Dumnezeu pentru omul căzut în
Semi. în contrast cu alt curent cabalie — păcat şi care numai prin jertfa Fiului iui
luării mul (v. Luarism uJj — , hossidismul Dumnezeu, ea om. putea il mânfuil.
punea accentul mai mult pc sentimentul religios C il ERUVIC sau ffmur termen obişnuit în

99
C H E -C H I
Bucovina pentru sfeşnicul portabil, cu lumină chinoviun —în comun, care trăieşte în comun)
aprinsă, pc care îl poartă primicherui (v. — se numeşte o mănăstire în care viaţa
Prim ikirion) la slujbele arhiereşti. călugărilor este comunitară: nu au avere
CHERUVIM v. Heruvim personală, munccsc împreună, mănâncă ia
CH1SARIS v. M itra arhierească. trapeză şi au ca locuinţă o chilie în incinta
CHILIE (lat. cella, cellula\ gr. kbAAi, 1 6 mănăstirii: ei sunt subordonaţi stareţului care
— to kelli; siv. kela) — cămăruţă, locuinţă se îngrijeşte de toate problemele comunităţii
monahală, chilioară într-o mănăstire cu viaţă monahale pe care o conduce. Asemenea
chinovitică. organizare monahală se numeşte chinovitică,
CHINDIE (d. lat. turc. ikindi) — ceas de iar călugării se numesc chinovifi sau cenobiţi.
seară, timpul Vercenici; slujba de seară, A ceasta se deosebeşte de organizarea
Veccmia, care se săvârşeşte zilnic în mănăstiri; idiorittnică, în care călugării duc o viaţă liberă,
chindie se numeşte şi un dans popular; tumul cu avere personală, cu gospodării proprii (case,
Chindiei (la Curtea Domnească din Târgovişte, grădini etc.), aşezate în preajma bisericii
restaurat) existent în trecui la curţile domneşti mănăstirii, dar în afară de incintă. Dacă din
şi boiereşti, era turn de strajă, dar din el se punct de vedere material sunt independenţi,
vestea şi ora înserării pentru toţi oamenii (C. călugării cu organizare idioritmică trăiesc totuşi
A. DF.I ,.CR“). în comunitate în timpul slujbelor la biserică; şi
C H IN O N IC ( k o i v o v i k 6 v , t 6 — în aceste mănăstiri se află un stareţ care este
kinomeon) — cântare pentru împărtăşanie, conducătorul şi care veghează la buna
verset, psalm cântat în timpul împărtăşaniei; desfăşurare a disciplinei şi împlinirii îndatoririlor
priceasnâ (siv. d. priejasfanije —pricestanie, faţă de biserică a monahilor din mănăstirea
împărtăşanie, grijanie) — cântare la Sf, respectivă. Viaţa monahală este organizată în
Liturghie, în timpul împărtăşirii preoţilor; după sec. IV de Sf. Vasite cel Mare, care a scris şi
sfinţirea Darurilor şi cuvintele preotului „Reguli pentru viaţa monahală", prin care se
„Sfintele, S fin ţilo r../4 şi după ce strana reglementează viaţa şi activitatea călugărilor
răspunde „Unul Sfânt, Unul Domn...'4, dacă din mănăstiri. Organizatori ai vieţii monahale
nu se rosteşte predică şi nu se citeşte nici în Răsărit au fost, pe lângă Sf. Vasile şi Sf.
cazania, se cântă chinonicul care este un verset Pahomie cel Mare. Sf. Teodor Studitul şi Sf.
de psalm sau un stih, pc care cântăreţul îl in­ Atanasie Atonitul, iar în Apus, monahismul e
tonează în sunete prelungite şi al cărui text e organizat de Sf. loan Cassian şi Sf. Benedict
legat de sărbătoarea zilei sau de actul îm­ deNursia. O colecţie de Reguli monahale stau
părtăşirii. Chinonicul poate fi înlocuit cu un con­ la baza cărţii Tipicul cel mare, atribuit Sfântu­
cert religios, acolo unde biserici Ic au cor. lui Sava (sec. V-Vl), marele organizator al
CHINONICAR— colecţie de chinonice (pri- monahismului palestinian şi ctitorul marii
cestne) pentru toate sărbătorile. mănăstiri „Sf. Sava“ de lângă Ierusalim (LG
C H IN O V IE (gr. K o iv o p io v , t 6 — p. 20-21); v. Rasofor.

100
CHI-CHJ
CH1NOV1TIC v. Chinovie hironumteia = gh ic irea pri n Iin iile pa lme i) —
CHU*A LEISA (d. gr. Kl)pl£ F.Xer|COV modalitate de a prezice destinul şi viitorul cuiva
Kirie eleison = Doamne miluieştc — răspuns prin citirea şi interpretarea liniilor din palmă:
liturgic) — strigare pe care o f&ceau cci cc ca orice formă de magie, şi aceasta este con*
însoţeau pe preol când mergea cu botezul în damnată de Biserica creştină şi considerată ca
ajunul Bobotezei (de obicei copii; I. Creangă, un păcat.
în Amintiri din copilărie , cap. I. vorbeşte CI IIVOT (KlpCtfTOc;. y\ i kivolos. KlfktfttOV.
despre ,,Chiraleisa“), spre a anunţa pe gospodari TO — to kivotion = cutie, casetă) sau
de venirea preotului. Sc obişnuia— în satele din artoforiu (OtpTOCpOplOV, TO — io cirtojorion
Moldova. - anafomiţă), numii şi pixidă f| i
C H IR I A C O D U O M IO N (K upicocoq- pixis —cutie) sau t a b e r n a c o l este un obiect
KuptCXKi^, H — kiriakos-kiriaki ~ duminical, liturgic, o Cutie tic metal preţios, în forma unei
duminica, predica de duminică sau Cazanie) biscricule (de obicei o copie miniaturală a bise­
— colecţie de Cazanii. Un Chiriacodromum ricii respective) şi stă totdeauna pe Sf. Masă;
apare în 1699, la Alba-lulia, cuprinzând 81 de in chivot se păstrează Sf. împărtăşanie peulru
Cazanii (predici), la baza căruia stă volumul bolnavi, precum şi Sf. Agncţ pentru Liturghia
de predici intitulat „Cazania lui Varlaam;<, Darurilor inai înainte sfinţite, de la sfinţirea
tipărită la iaşi (1643). Chiriacodromion este până la folosirea lui. Despre chivot sc
titlul grecesc cu care a fost tipărită Cazania pomeneşte încă din sec. 111, în scrieri le Sfântului
sau „Cartea de învăţătură*1 a lui Varlaam la Ciprian. în locul chivotului* se mai foloseşte,
Alba lulia; cu acelaşi titlu de Chirutcodromion cu acelaşi scop. o cutiuţa în formă de porumbel,
(,,Evanghelia învăţătoare**) va apărea cazania suspendată de bolta baldachinului dc deasupra
şi la Bucureşti în: 1732,1768,1858, precum şi Sf. Mese, cutiuţă numită chiar porumbel (v.
în alte centre: Râmnic. 1748, Buzău, 1834ctc. Baldachin). Chivotul aminteşte de vasul
..Cazanie’"este titlul slavon al cărţii lui Varlaam. (nâstrapa de aur) cu mană. care se păsira in
CHIRIARH (icopiapxrfc, 6 kiriarhis = chivotul sau Sicriul Legii, din templul Vechiului
suveran, stăpân) - - şef bisericesc, chiriarh, Testament. în muzeele publice şi mănăstireşti
ierarh, episcop. se păstrează vechi chivote care sunt adevărate
C H IR II- şi M ETOD1U — credincioşi bijuterii de artă: v. Cortul M ărturiei
creştini trecuţi în rândul sfinţilor, originari din CHIVOTUL LEGII sau Sicriul legi. — era
Grecia (regiunea Tesalonic. sec. IX); au cel mai important obiect de cult din Cortul
contribuit la creştinarea popoarelor slave prin adunării sau Cortul mărturiei (sanctuarul
traducerea Bibliei în Ib. slavonă şi crearea iudaic), ambele construite după indicaţiile lui
alfabetului chirilic (alfab. slav), care se foloseşte lahve (Dumnezeu) când i-a dat lui Moise
şi azi de popoarele slave (bulgari, cehi, sârbi, Tablele Legii (Ieşire cap. 25 -28), Chivotul
ruşi). Legii era semnul văzut al alianţei dintre lahve
CHIROMANC1A (x e tp o n a v x e la , rj — şi Israel, poporul Său. Dc aceea. Chivotul se

101
CHI-CIM
numea şi Arca alianţei sau Arca C H IR IL AL ALEXANDRIEI (+ 444) —
Legământului sau Tabernacol., aici se păs­ patriarh cărturar şi imnograf, introduce în cult
trau Tablele Legii, toiagul lui Aaron şi, după imnul „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară**,
aşezarea în Canaan, tot aici s-a pus şi năs trapa care se cântă la slujbele cu rugăciuni din afara
(vasul) cu mană (hrana din pustie), In amintirea bisericii (la procesiuni) şi ia slujba vecerniei.
exodului şi a grijii lui Dumnezeu faţă de poporul C IM ITIR (lat. coemeterium, sepulcrum -
lui Israel. Chivotul avea forma unei cutii cu mormânt; fr. c imetiere = cimitir; gr. KOtylT|-
un capac frumos împodobit cu doi heruvimi (în TTiptov, x6 — kimitirion = cim itir, d.
basorelief) auriţi (Ieşire 25,10-22), lucrată din KOlfiOOBai — kimaste = a dormi) — Sf. loan
lemn scump. Cortul Mărturiei este primul Gură de Aur (în „Om ilia despre numele
lăcaş de închinare construit de evrei; era cimitirului şi despre Sf. Cruce‘\ P G. t. XLIX,
împărţit în Sfânta Sfintelor şi Sfânta. în col. 393) spune: „De aceea se şi cheamă locul
Sfânta Sfintelor nu intrau decât preoţii; aici, acesta cimitir, ca să ştiţi că cei răposaţi şi depuşi
pe o masă, se aflau obiectele sacre: sfeşnicul aici nu sunt morţi, ci sunt culcaţi şi dorm“.
cu şapte braţe şi Chivotul Legii. Cortul sfânt Aceste cuvinte reflectă credinţa creştină în
(al mărturiei sau legământului) era un sanctuar nemurirea sufletului şi învierea morţilor, căci
portativ care împreună cu Chivotul au însoţit moartea nu e decât un somn (v. loan II, 11-
poporul evreu în toate rătăcirile prin pustiu şi 13) din care cei morţi se vor deştepta la
în Canaan, până la construirea templului din trâmbiţa arhanghelului care va vesti cea dc-a
Ierusalim. Principalul loc de cult era acolo unde doua venire a Domnului şi Judecata de apoi (l
sc aflau acestea — Templul a fost construit Tes. 4, 13-17). Cimitirele sunt locurile de
de Solomon la Ierusalim, unde David aşezase înmormântare şi de ele se leagă atât cultul
capitala regatului său. A fost cel mai frumos morţilor cât şi cultul sfinţilor şi al martirilor.
sanctuar închinat vreodată lui Iahve, fiind Mormintele creştinilor erau, la început, ca şi
construit din lemn preţios, marmură şi piatră, ale păgânilor, de două feluri: familiale şi
împodobit cu aur, fildeş, argint şi nestemate. particulare. Ele se aflau fie în afara zidurilor
Aici, în Sfânta Sfintelor, a fost aşezat şi Chivotul de incintă ale cetăţilor, de-o parte şi de alta a
Legii (sec. X Î.Hr.). Templul a avut un destin drumurilor, fie în cuprinsul proprietăţilor particu-
dramatic: a fost distrus de babilonieni, sub lare, unde erau înmormântaţi proprietarii
N abucodonosor (anul 586 Î.H r.), apoi respectivi. Specificul comunitar de viaţă al
reconstruit de evreii reveniţi din exilul primilor creştini, cât şi înmulţirea numărului
babilonian; mărit şi înfrumuseţat de Irod, în anul martirilor (din cauza persecuţiilor) au deter­
18 Î.Hr., templul a fost dărâmat de romani, în m inat dezvoltarea treptată a cimitirelor
anul 70 d.H r., o dată cu distrugerea comune care vor deveni regulă generală, în
Ierusalimului. O reminiscenţă din faimosul creştinism. Ele s-au dezvoltat în jurul mor­
templu este azi „Zidul plângerii'* din Ierusalim, mintelor martirilor şi s-au format fară deosebire
la care vin În pelerinaj evreii din toată lumea. de clasă socială. Legile romane le considerau

102
C IM -C IN
..locus sacer *' (Ioc sfânt) sau religiosus” şi care se putea înlătura prin rostogolire. Trupul
prin aceasta deveneau inviolabile. Violarea mortului, înfăşurat în giulgiu, era aşezat pc o
mormintelor era privită ca un sacrilegiu şi bancă construită anume în aceste încăperi
pedepsită aspru atât de legile civile, cât şi dc scpulcralc. Astfel trebuie să fi fost şi mormântul
canoanele b isericeşti. După modul dc Mântuitorului, săpat de losif din Arimateea în
construcţic, avem în epoca vcche creştină grădina sa, apropiată de locul răstignirii (Matei
morminte şi cimitire subterane, num ite 27, 59 -60). Asemenea morminte săpate în
,, hipogee " şi morminte şi cimitire „subdiva", stâncă s-au descoperit in preajma Ierusalimului.
adică săpate în pământ ta suprafaţa solului, CIN (siv. cinu = rang) — temă iconografică
acoperite în diverse feluri. Hipogeele erau complexă, care se zugrăveşte pe peretele ex­
săpate adesea în cavităţi subpămâjitene ca: terior al zidului dinspre Răsărit (al celor trei
grote, peşteri, depresiuni, şi care, după f o r m a abside) al altarului, la bisericile cu pictură
lor, se numeau loculus şi arcosolium. Locu- exterioară din Bucovina, Suceviţa, Moldoviţa,
lus (loculus sepulturae) este o nişă (firidă) Mu mor, Arbore, Voroneţ. Vatra-Moldo viţei.
orizontală, dc formă dreptunghiulară, săpată Tema reprezintă Biserica triumfătoare, cu
într-un perete subteran* în care cadavrul era îngerii, diferitele categorii de sfinţi aşezaţi într-
aşezat cu faţa în sus; apoi nişa se zidea sau se o ordine ierarhică, având în centru pe Hristos
acoperea cu o placă de marmură sau piatră, Mântuitorul şi pe Maica Domnului.
pe care o inscripţie funerară menţiona toate CIN O TaF v. Cenotaf.
datele despre cel mort (nuntclc, vârsta şi chiar CINA CEA DE TALNÂ v. Euharistia.
ocupaţia) şi o formulă, ca: JSit tibi terra le- C1NCIZEC1ME, Duminica Cincizccimii (lat.
vis;“ („fie-ţi ţărâna uşoară") formulă rămasa Dominica Pentecostes; gr. II 7l£VTlKOOTr]
până azi. Arcosolium — v. Catacombe — fm epa — I Pent icos ti imera\ siv. Piatidesiat-
(arcus + sollum ~ tron, sicriu) era tot un Jocu- niţa) sau a Pogorârii Sfântului Duhy numită
lus“ carc avea partea superioară tăiată in formă şi Duminica mare sau a Rusaliilor — este
de arc şi care se boltea deasupra mormântului. una din marile sărbăţori împărăteşti cu care se
Tot săpate în stâncă erau şi mormintele în formă încheie descoperirea lui Dumnezeu, Cel în
de sarcofag fix, care aveau deasupra laturii Treime, faţă de lume şi de creaţie. Sfântul Duh
superioare o nişă dreptungh iu Iară, în loc de arc. se pogoară asupra Sf. Apostoli în chip de „limbi
în acel spaţiu sc depuneau pomenile, candelele ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-
şi lumânările aprinse. La mormintele martirilor, au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să
această piatră servea ca altar (Sf. Masă), pe vorbească în alte limbi, precum le dădea tor
care se puneau darurile pentru Sf. Liturghie, Duhul a grăi** (Fapte 2, 3-4). Aceasta era a
în Palestina exista, în vechime, obicciul dc a zecea zi dc la înălţarea Mântuitorului la Cer şi
A

se îngropa morţii în peşteri situate în grădini a cincizecea zi de la Învierea Sa. Mântuitorul


sau pe proprietăţi particulare. Intrarea însuşi spune că, după înălţarea Sa la Cer, va
mormântului era închisă cu o piatră rotundă, veni la ei Duhul, pe care El îl trimite spre a le

103
CIO —C IR
fi călăuză în împlinirea misiunii pe care Hristos tâierea-împrejur este o operaţie practicată a
le-a încredinţat-o dc a vesti lumii Evanghelia 8-a zi de ia naştere, unui băiat evreu. Această
Sa: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, practică are ca semnificaţie introducerea noului
vă va călăuzi la tot adevărul... Acela Mă va născut în rândul credincioşilor mozaici. Originea
slăvi, pentru câ din al Meu va lua şi vă va vesti" ci este străveche. începe de la patriarhul
(loan 16, 13-14). Cincizeci/nea este şi ziua Avraam căruia Dum nezeu i-a cerut
întemeierii Bisericii creştine, deoarece în urma circumciziunca sa şi a tuturor membrilor de sex
propovăduirii Sf. Apostoli, întăriţi de Duhul masculin din casa şi din neamul său (Faccrc
Sfanţ, s-au bolc/at 3000 de oameni, care au 17, 12). Fiul său Isaac (Itzhak) a fost
constituit prima comunitate creştină (Fapte 2, circumscris a 8-a zi de la naştere şi de aceea
41). fcra în ziua aceea mulţime de oameni la .,hrit-miia“ trebuie să aibă loc, la toţi evreii, în
Ierusalim, căci era ziua Cincizeeimii la evrei şi această zi, când îşi primesc şi numele lor ebraic.
toţi se mirau că, deşi erau oameni ce vorbeau Felele capătă numele în prima sâmbătă ce
în limbi diferite, ci înţelegeau cuvintele urmează naşterii. Circumciziunea („£ n /-
Apostolilor, care vorbeau în limbi diferite. mila") simbolizează alianţa sau legământul
Sărbătoarea Cincizeci mi i la evrei era a primelor fecul de Dumnezeu cu Avraam şi urmaşii săi.
roade, a secerişului, şi în amintirea zilei când legământ prin sângele circumcisului (Facere
Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii, 17, 11: „Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi
în sinagogă se înălţau cântări şi rugăciuni, iar semnul legământului dintre Mine şi voi“). Şi
casele erau împodobite cu verdeaţă. Ca o musulmanii practică circumciziunea, dar la ei
reminiscenţă a acestui obicei, dar şi ea un sc face la împlinirea vârstei de 13 ani, deoarece
simbol amintind limbile de foc, creştinii ortodocşi strămoşul lor, Ismael, alt fiu al lui Avraam
aduc la biserică frunze de nuc şi de tei, care se (născut din sclava sa, Agar) a fost circumcis
sfinţesc şi apoi preotul le împarte credincioşilor,
A
la aceasiă vârstă — de la h m a el .
la sfârşitul Liturghiei. In sâmbăta dinaintea mahomedanii se mai numesc şi ismcielifi
Rusaliilor se pomenesc morţii (sâmbăta morţilor (Facere 21). Circumciziunea este, la evrei, un
sau Moşii de vară), de care se leagă la români rit cu sens profund religios. Conform Legii
numeroase datini, credinţe şi obiceiuri. vechi, şi Mântuitorul a fost circumcis a opta zi
CIOCANII — schit întemeiat în sec. XVI, de la naştere, când I s-a pus numele de Iisus
aşezat la 15 km de Câmpii lung* Argeş. sau Mântuitor (Luca 2,21). Sărbătoarea cade
CIOCLU — om a cărui slujbă este a duce totdeauna ta o săptămână dc la Naşterea
morţii la groapă. Domnului, adică în ziua de 1 ianuarie. Numită
CIOLANU — mănăstire dc călugări, aşezată şi Tâierea-împrejur a Domnului (gr. II
pe valea Buzăului (aproximativ 40 km dc oraşul TIEpiTOJif) TO$ XplCTOV — / periiomi (ou
Buzău: mănăstirea datează de la sfârşitul sec. ffristou'y lat. Circumcizio D om ini ; siv.
XVI). Obrezenie Gospodne de la a obrezui, a
CIRCUM CIZIUNEA (cbr. brit-mila) sau circumcide — în siv. Obrezenie. Obrezanie)

104
C IU -C l.l
— această zi este al doilea praznic CLEMENT ALEXANDRINUL ( l 215) —
împărătesc, după Naşterea Domnului. La mare cărturar şi teolog, este unul dintre primii
început, creştinii posteau în această /.'u pentru cpiscopi creştini care a adus o contribuţie la
a se deosebi de păgâni care. în aceeaşi zi sărbă­ îmbogăţirea imnografiei religioase prin acel
toreau pe lanus, zeul păcii şi al războiului şi „imn al copiilor" ce se află la sfârşitul
începutul anului nou (Calendae lanuarii — valoroasei sale cărţi „Pedagogul“ (cartea a 111-
sărbătoarea Calendelor), care coincidca şi cu a, cap. XII).
sfârşitul sărbătorii Saturnaliilor: în unele părţi C LER (KA-îlpO^. 0 - kfiros *= cler) -
se serbau şi Brumaliile în cinstea lui Dionisos denumire pentru slujitorii cultului: clerul sau
(Bachus) zeul vinului, precum şi sărbătoarea ierarhia bisericească, în Biserica creştină,
numită Vota (în cinstea lui Pan, zeul pădurilor). cuprinde trepte ce diferenţială pe slujitorii
Aceste sărbători, foarte populare In păgâni, Bisericii. în primul rând după felul in care au
erau însoţite de jocuri şi peireceri zgomotoase fosi investiţi adică: prin hirotonie şi prin hirate-
şi imorale. Ele au continuat şi după biruinţa sie. Cei care primesc Taina hirotoniei (harul
creşti nisinu lui, deş i au tbst dc7aprobate dc Sfinţii Preoţiei) formează cleru l,superior (diacon,
Părinţi ai Biscricii. F.coul lorsc mai res im te în preot, episcop), iar cei care primesc hirofesia
ospeţeledin noaptea Anului Nou sau revelionul. formează clerul inferior, aceştia erau instituiţi
D ispărând păgânism ul, au dispărut şi prin hirotesie(adicăsfinţiţi prin punerea mâinilor
respectivele sărbători păgâne. Atunci crcştinii deasupra capului), binecuvântare pe care o
au începui a prâznuit tăierea-m prejur a poate face şi preotul, spre deosebire de Taina
Domnului, încetând postul şi bucurându-se ca Preoţiei (hirotonia), pe care numai episcopul
şi în celelalte zile de praznicc împărăteşti. Pe are dreplul să o săvârşească. Din treptele
la sfârşitul sec. IV s-a adăugat şi o allă clerului inferior au fost socotite trei mai
sărbătoare în această zi. şi anume a Sfântului im portante (care au rămas până a /i):
Vasile, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, a ipodiaconul, p su tfu t (câitlărclul) şi
cărui Liturghie se săvârşeşte în această zi. Toi anagnosiul sau citeţul. Du pil nevoile Bisericii,
acum este şi începutul anului civil (Anul Nou), au existat şi alte trepte ale clerului inferior, care
pe care Biserica l-a admis şi îl consfinţeşte prin în timp însă au dispărut, atribuţiile lor fiind
slujba religioasă a Tedeumului care se trecute la activitatea treptelor râmase. !n afara
săvârşeşte în toate bisericile. în această zi, după celor trei trepte amintite şi rămase, din clerul
Sf. Liturghie, inferior mai laeeau parte: diaconiţele, acolulul
CIUR1NG — obiecte rituale, adesea din (acoiytul), candilaptul. exorciştii, ostiarii (portarii
piatră şi ornate cu diverse desene geomctricc sau uşierii), mansionarii sau sacristanii (se
{la religiile primitive din Australia). Aceste păstrează în Biserica rom ano-catolică),
during sunt reprezentări ale corpului mistic al lecticariL groparii; v. Preoţia.
strămoşilor; ele se păstrează ascunse în peş­ C LIPAN 1CA — pocăinţă de o clipâ\ cuvânt
teri sau îngropate în anumite locuri sacre. vechi bisericesc, întâlnit în lucrarea cu acest

105
C L I-C L O
titlu, tradusă din Ib. slavonă de Filaret Scriban, de o muzicalitate armonioasă şi diversificată,
în Epistolii sau Scrisori... (laşi, 1843, 1, p. potrivit scopului pentru care se trag clopotele;
119). folosite în biserică şi aservite cultului, clopotele
CL1RONOMIE (KA.rpovomita, fţ — kliro- au o anumită sonoritate rezultată dintr-o anume
nomia - moştenire)— în teologia ortodoxă sc mişcare a lor, atunci când se anunţă începutul
vorbeşte de „moştenirea lui Dumnezeu"; Sf. Liturghii şi când sc anunţă sfârşitul ei. Alt
această „moştenire” este omul credincios, sunet au când vestesc moartea şi slujba
creştinul, care a acceptat, a recunoscut, a înmormântării unui credincios. Atunci se trag
crezut în jertfa Mântuitorului şi s-a supus Lui clopotele la răstimpuri până la înmormântarea
de bună voie, prin credinţa în EI, ca Fiu al lui lui, ca să vestească şi celorlalţi credincioşi din
Dumnezeu. Prin această credinţă, creştinul parohie că unul dintre ei a plecat şi să-i
devine supusul, bunul, adică proprietatea Fiului îndemne să se roage pentru el (de aceea se
lui Dumnezeu, „moştenirea** lui Dumnezeu. zice: „Dumnezeu să-l ierte!“) şi să le aducă
CLISIARH sau ECLESIARH, v. Cântăreţ. aminte de moarte. Glasul clopotului simbo­
CLIS1ARNIŢA — clădire anexă la altar, lizează şi trâmbiţa cu care îngerul va vesti
pentru păstrarea obiectelor liturgice. sfârşitul lumii şi învierea morţilor, pentru
CLOPOT (siv. klapati = a lovi; gr. KCoSCDV, înfricoşătoareajudecatădeapoi (Matei 2 4 ,3 1:
6, Kaii7ldva,Tl — kodon, kampana,-i\ lat. I Corinteni 15,52). Sunetul clopotului în noaptea
signaclocca, molae campanae) — obiect de învierii are o demnitate solemnă şi triumfătoare,
metal ce poate fi clasificat ca instrument chcmând pe credincioşi la bucuria universală
muzical, fiind emiţător de sunete; are forma a înfrângerii morţii. Deşi au fost destinate iniţial
unei cupe alungite cu partea largă întoarsă în serviciului bisericii, clopotele au avut şi în cadrul
jos şi deschisă. Partea superioară e închisă, comunităţii diferite funcţii de utilitate publică,
rotunjită şi în interiorul ei, pe centru, are atârnată în evul mediu, conform unui vechi obicei,
o bară mobilă de metal, cârc în partea de jos e diferite pericole publice (incendii, atac războinic
rotunjită ca un bulb. Aceasta se numeşte ş. a.) se vesteau bătându-se clopotul în dungă.
„limba c lo p o tu lu i Mic sau mare, clopotul Ele mai aveau rolul de a rememora anumite
are aceeaşi formă: şi clopoţelul cu care se sună evenimente: astfel, în Transilvania, după 1456,
recreaţia la şcoală, şi clopotul cel marc din turla dată când turcii conduşi de Mahomed al fi­
bisericii sunt construite după acelaşi model; Ic ica, cuceritorul Constantinopolului, au fost
deosebeşte doar scopul pentru care sunt înfrânţi, în înaintarea lor spre Europa, ia
turnate (lucrarea clopotului se numeşte Belgrad, de Iancu de Hunedoara, s-a luat
turnare). Clopoţelul se agită ţinându-1 în mână obiceiul de a se bate clopotele zilnic, la ora
şi sună; dar clopotele mari de la biserici sc prânzului, în amintirea acestei victorii (Magaz.
leagă cu o frânghie de limbă, frânghia se trage ist. nr. 5/1981). M enirea clopotelor esic
şi izbeşte limba de pereţii clopotului; prin izbiri sintetizată într-un dicton latin, astfel: „vrv<?5
repetate, într-un anumit ritm, se produc sunete voco, morluos plango, fu l gura fra n g o **
106
C L O -C O D
(cheamă pe cei vii, plâng pe cci morţi şi alungă — campanaria; siv. rus kolokolnia) — sunt
fulgerele). în afara bisericii, clopotele se construcţii sau încăperi anumite pentru instala­
folosesc şi azi în instituţii publice laicc (şcoli, rea clopotelor în folosinţa cultului. Clopotniţa
internate, cazarmă, închisoare, fabrică etc.), în poate ft unui din turnurile din faţă de deasupra
scopul de a anunţa anumite ore fixe legate de bisericii sau o construcţie specială, în
activităţi specifice (începutul şi sfârşitul apropierea bisericii, zidită din piatră, cărămidă
activităţii, ora de masă, adunarea ş.a.)* în sau lemn. De obicei, clopotniţele au formă de
aceste instituţii, astăzi, în majoritate, clopotele turnuri circulare sau poligonale, inalte, cu mai
suni înlocuite cu sirene. Se crede că clopotele multe etaje, clopotele fiind aşezate cel mai sus,
au fost folosite prima oară în Campania (Italia), pentru ca sunetul lor să poată fi auzit la mari
iar cel care lc-a introdus în biserică ar tl fost depărtări: de uccca încăperea dc sus, unde sunt
episcopul Paulin de Noi la, din Campania (scc. clopotele, are formă de foişor deschis sau are
V). Din Italia, clopotele au fost aduse de zidurile străpunse de goluri, în flecare parte.
călugării scoţieni în franţa. Folosirea lor s-a Cele mai vechi clopotniţe de acest fel apar în
generalizat în tot Apusul, prin sec. VII, iar din Apus (sec. V-Vl, ex. clopotniţa bisericii paleo­
see. IX s-au introdus şi în Răsărit. Până )a creştine Sf. Marti» de Tours-Franţa; San
introducerea clopotelor, mijlocul de atenţionare Apolinarie din Ravcna-ltalia), cu turnuri
a credincioşilor pentru participarea ia cultul circulare, înalte, ulterioare construcţiei biseri­
bisericii a fost Toaca (v. Toaca). Clopotele cilor. Un monument de artă este c/opotniţa
bisericii sunt mari şi mici. Ble sunt atârnate de (campaniila) domului din Florenţa, împodobită
grinzi solide de lemn sau metal şi sunt aşezate cu sculpturi de Donatello (sec. XV). în Răsărit,
în turla bisericii sau în construcţii exterioare clopotele au fost introduse prin sec. (X şi sunt
— clopotniţe; (v. Clopotniţe). Clopotele au aşezate atât în turnul-clopotniţă de deasupra
greutate după mărimea lor. Se spune că cel pronaosului (la cele mai multe biserici), dar şi
mai greu clopot din lume sc află în inleriorul în Uimuri-clopotniţc separate de corpul bisericii
Kremlinului, numit şi „clopolul ţa r \ greu dc (ca la mănăstiri), de ex. Hurezu. Plumbuita
213,5 tone (Magaz. ist. nr. 5/1981). Clopotele (Bucureşti), Brebu (Prahova), Neamţ etc.; v.
erau cunoscute din antichitate (la babilonieni, Clopotele. Toaca.
egipteni, chinezi, care ie foloseau atât în viaţa C O D LL LUI HAMURABI — legislaţie
civilă, pentru a da semnalul unor activităţi babiloniană în loc inită de regele Hamurabi
publice, cât şi în viaţa religioasă la ceremoniile (mileniul ii î.flr.. 1728 1688). Faimosul cod era
din temple, înmormântări etc. considerat opera zeilor (aşa cum erau Tablele
CLOPOTAR — se nunteşte şi meşterul care Legii date iui M oisede Dumnezeu însuşi) şi
face clopote, şi cel cârc trage clopotele la fusese dat lui Hamurabi de zeul Samaş. Este
biserică. un Cod dc legi morale şi religioase, bazate în
CLOPOTNIŢĂ» clopotniţe sau campanii parte pe aspra lege a Talionului. Deşi foarte
(lat. campanaria, cam[Hmilla\ gr. K0Cfi7UXvdplCX sever, spiritul general al Codului lui Hamurabi

107
COD-COL
esle un spirit de dreptate, cu scopul de a face cristelniţă (însoţită de formula sacramentală
„să domnească dreptatea în ţară, a distruge pe „Botează-se robul iui Dum nezeu../4) arată că
omul rău şi pervers pentru ca cel tare să nu Sfânta Treime este temeiul credinţei ortodoxe,
vatăme pc cel slab“. Codul lui Hamurabi este închipuind, în acelaşi timp, cele trei zile cât a
important şi pentru Istoria religiilor deoarecc stai Domnul în mormânt; închipuie moartea
cuprinde relatări ţi despre divinităţile babi­ pentru viaţa în păcat şi îngroparea împreună
lonieni cu Hristos a celui ce se botează, iar prin
CO D U L L E G IL O R LUT M ÂNU - scoaterea din apă se închipuie învierea
culegeri şi sistematizări dc tradiţii religioase, împreună cu Bl, pentru viaţa cea nouă în
morale, juridice, politice etc. Fundamentează Hristos. Fiecare creştin de curând botezat
dreptul castelor în viaţa socială a Indiei; v. Să­ devine un hristofor (purtător de Hristos). în
riţi. Biserica vcchc a primelor veacuri creştine,
COLAC, colaci (siv. kolaci, d. kolo = roată, botezul se facea numai prin afundare de trei
cerc) — pâine rotundă, frumos împletită, de ori; începând însă de prin sec. IX, în Apus, a
diferite dimensiuni, care se împarte la biserică începui ca botezul să se facă prin stropire (dar
în anumite ocazii: botez, nuntă, înmormântare; numai pentru cei bolnavi, care nu se puteau
se duce şi la cim itir, la parastase sau ridica din pat); practica s-a generalizat, cu
înmormântări; pâinea cu care, după obiceiul timpul, în Biserica Rom ano-Caloi ică şi apoi la
creştinesc la români, sunt întâmpinaţi oaspeţii, protestanţi.
în anumite împrejurări, este un colac; v. Colivă, COLINDUL — este un gen de cântec popu­
C O L E G IU SA C ER D O TA L v. P re o ţia lar, dintre cele mai vechi la români. Colindele
creştină. {colendus, de la colo-colare - ceea ce trebuie
COL1MV1TRA, cristelniţă sau creştina- respectat, cinstit) au un fond religios, fiind
loarea (KoA.\)J!pfi0pOt, TI — colimvitra; siv, legate dc sărbătoarea Naşterii Domnului
kriislilinica — vas pentru botez) — este vasul (Crăciunul). Colindele de Crăciun suni (ca
(un fel de cazan portativ susţinut dc un picior şi cultul) o formă de expresie a cinstirii lui
înalt şi având două toarte) cu apă în care se Dumnezeu prin slăvirea Naşterii Fiului lui
face botezul pruncilor; colimvitra a luat locul Dumnezeu, cârc S-a întrupat pentru .,a noastră
baptisteriilorde odinioară. Fa are un dublu sens mântuire'1. Legătura colindelor cu textele Sfintei
simbolic: închipuie şi apa Iordanului în care Scripturi este evidentă în conţinutul lor; astfel
Iisus a fost botezat şi mormântul în care a fost în colindul „Veniţi astăzi, credincioşii“ se face
îngropat. Apa din cristelniţă se sfinţeşte prin referire la profeţiile mesianice ale Vechiul Tes­
binecuvântarea preotului cu semnul Sfintei tament: „precum au vestit proorocii4*; în colindul
Cruci prin rostirea unei rugăciuni speciale, prin JLerui Doamne, lerui ler...“ — termenul „Ier14
exorcizare (suflă asupra apei în semnul crucii)
A
ar proveni de la ebr. roe - păstor, din Psalmi
şi prin invocarea Duhului Sfânt. întreita (Ps. 23, I), folosit de Usus, Care S-a numit pe
afundare a pruncului în apa sfinţită din Sine „Păstor14(„Eu sunt Păstorul cel bun“); în

108
COL-COL
*

colindul Irozii se evocă drama uciderii pruncilor făceau pe morminte. In creştinism, această
de crudul „Irod, împărat...": în .,Linu-i lin şi stropire aminteşte de aromatele şi balsamul cu
iară l i n . . s e prezintă noaptea sfântă «Naşterii care a fost uns Trupul Domnului la punerea
lui Hristos— cuvântul „lin** ebraic = a înopta, Lui în mormânt; vinul acesta prcinchipuie şi
a găzdui, de unde,Jinu-i lin*' = noaptea nopţilor, învierea pentru viaţa cea veşnică. în unele
şi „iară lin'* - iară noapte; accsi fond religios regiuni vinul se amestecă cu untdelemn şi
creştin se reflectă în majoritatea colindelor simbolizează, prin stropire, curăţirea trupului de
noastre; v. Saturnaliile, Kolcnde. întinăciunea păcatelor, iar în alte regiuni se
COLIVA (KoA.X'uPa. x a — ta kolliva sau amestecă cu apă îndulcită ori cu aghcazniâ şi
K6Wofk)V, t 6 — to kollivon —colivă) - poartă numele de paos sau p a (lat. pauwm
este o ofrandă ce se aduce pentru sufletele = încetare, odihnă, moarte; dc aici repattsat
morţilor la zilele rânduite pentru pomenirea lor sau răposat, adică mort); în unele părţi prin
(în ritualul Bisericii Ortodoxe, ia români). Coli­ paos (paus) se înţelege ofrandă (vin, pâine,
va se prepară din grâu fiert îndulcit cu miere vase) ce se aduce pentru morţi la biserică. în
sau cu zahăr şi se amestecă şi cu nuci pisate şi Ardeal se aduce la înmormântări şi parastase
aromate. Coliva este o expresie materială a numai un colac, fără colivă. în locul ci se aduce
credinţei în nemurire şi înviere, fiind făcută din un „pom" (de obicei un brăduţ) împodobit cu
boabe de grâu, pc care Hristos însuşi le-a zaharicale şi lumânărele, care se poartă înaintea
înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor (I mortului când se îndreaptă spre cimitir, pomul
Corint. 3. 6 ş.a.). Dulciurile şi aromele care se înfige în mormânt (când se aduce la paras­
intra în compoziţia colivei reprezintă virtuţile tase se dă de pomană). Uneori în loc de pom
sfinţi lor sau ale răposaţilor pentru care se f;ice se ia o simplă ramură cârc se înfige în colac şi
coliva, sau dulceaţa vieţii celei veşnice pe care se ridică în timpul cântării (aşa cum se ridică
sperăm să o dobândească mortul (V. M. I... p. coliva la „Veşnica pomenire...‘'). Obicciul de
905). Coliva se face ia parastase (termene de a aduce în loc de colivă un colac şi pom se
pomenire: la 40 de zile. 3 luni, 6 şi 9 luni şi la un întâlneşte şi în Moldova, dar aici pomul se aduce
an de la deces, apoi în fiecarc an. până la 7 numai la 40 de zile de la moarte şi se
ani); la sâmbetele morţilor înscrise în calen­ binecuvântează împreună cu lucrurile care se
dar; împreună cu coliva se aduc şi colaci sau dau de pomană (v. „Rânduiala Panaghiei pentru
pâine, vin şi lumânări, care înc hi pit iese Trupul, cei răposaţi14, Panihida. ed. 1%7). La parastas
Sângele şi Lumina lui Hristos. Obiceiul de a se împart. în biserică, lumânări aprinse, mai întâi
aduce vin la înmormântare şi parastas şi de a preoţilor, ca şi la înmormântare: lumânările
stropi cu el cruciş trupul m ortului sau acestea simbolizează atât pc Hristos „Lumina
mormântul ori pardoseala bisericii (la parastas) lumii", cât şi lumina candelei credinţei şi a
reprezintă o datină veche care, după unele faptelor bune. care însoţesc sufletul celui
păreri, ar fi o prelungire a libaţiunilor (stropirilor) răposat. Aceeaşi semnificaţie o au lumânările
cu vin, pe care strămoşii noştri romani le din sfeşnice şi cele care se aprind la căpătâiul

109
COL-COM
mortului ori la morminte, ca şi candelele care Acestor divinităţi protectoare poporul le înălţa
ard la morminte (LS, partea V-a, cap. V); v. mici capele ia răscrucile drumurilor şi le
Soroace. aduceau flori (locul lor îl vor lua „troiţele14
COLONETĂ — stâlp la porticuri sau la creştine).
galerii. COMUNIUNEA SFINŢILOR (Communio
COLŢEA — biserică situată în faţa spitalului Santorum) — dogmă creştină privind legătura
Colţea; a fost zidită la 1701-1702 de spătarul spirituală, strânsă şi indestructibilă care se
Mihail Cantacuzino. M onument de artă păstrează între cei morţi şi vii; este o legătură
posedând sculpturi la catapeteasmă şi fresce de iubire reciprocă, de credinţă unică şi de
de marc frumuseţe şi valoare. rugăciune. Cei vii fac rugăciuni de mijlocire
COMANA — mănăstire (pe linia Bucureşti- pentru cei morţi, iar cei morţi— mai ales sfinţii,
Giurgiu, spre Grădiştea) întemeiată de Ţepeş cărora ne rugăm — asistă pe cei vii cu
Vodă (pe la 1462) şi refăcută de Radu-Vodă rugăciunile lor la Dumnezeu în ,,Ierusalimul cel
Şerban (1588), considerat adevăratul ei ctitor; a ceresc*4(Apocalipsa 6,9-11). De aceea, cultul
fost restaurată de Şerban Cantacuzino, dar în morţilor cunoaşte o marc dezvoltare în pietatea
epoca fanariotă călugării greci au lăsat-o în creştină. Rugăciunile de mijlocire pentru vii şi
paragină şi au dărâmat ( 1854) biserica veche, pentru morţi sunt încadrate şi în Sf. Liturghie,
rezidind altă biserică în care s-au păstrat în partea finală a marii rugăciuni a Sf. Jertfe
mormintele lui Radu-Vodă Şerban şi Nicolac- numită diptice (LS, p. 327), precum şi în toate
Vodă Pătraşcu» fiul lui Mihai Viteazul. Totul ierurgiile care se fac la slujbele funebre
fiind în ruină, pe la jumătatea see. XX. a înccput (înmormântări şi pomeniri generale şi indi­
din nou restaurarea mănăstirii ale cărei ziduri viduale ale morţilor). Comuniunea (lat. corn-
puternice, cu foişorul se mai păstrau încă din municatio = unire; gr. Koivcovia— chinonia
construcţia iniţială. - legătură, Ti G eia K oivcovia — i Teia
COMÂND v. Panihida kinonia * comuniune sfântă, euharistie), în
COMANAC (sârb. kalamanak) — potcapul sens creştin, înseamnă unitatea creştinilor prin
purtat de călugări; v. C’auc împărtăşirea aceleiaşi credinţe în numele
COM EM ORARE (lat. commemoratio — Sfintei Treimi şi prin îm p ărtăşirea sau
amintire), a comemora — ceremonie de adu­ cuminecarea cu Sfânta Taină a Euharistiei, „Că
cere aminte, pomenirea unui eveniment. o pâine, un trup suntem cei mulţi“ (ICorinteni
COM1TIVA — denumire pentru cuvântarea 10,17), prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele
funebră ţinută la înmormântarea cuiva, prin lui Iisus Hrislos: „Paharul binecuvântării, pe
Ardeal (în părţile Bistriţei). care-l binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea
COM PITALI — sărbătoarea Larilor (Larii, cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o
Manii şi Penaţii erau ia romani zeii strămoşilor frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul
şi zei ocrotitori ai grupurilor umane), restaurată lui llristos?“ (I Corintcni 10, 16), zice Sf.
la Roma sub împăratul Octavian August. Apostol Pavel. Catehismul ortodox, intitulat

110
CON-CON
,, învăţătura de credinţă creştină ortodoxă ”, sau TipOlJIlOV — pro imion (antestrofă). Dc
dă următoarea definiţie: „Această legătură prin fapt aceasta eslc strofa care se păstrează până
mijlocirea Bisericii între noi şi Sfinţi, precum şi azi sub denumirea de condac. Din şirul de
legătura noastră cu sufletele celor adormiţi, se strofe al vechilor condace s-a păstrat şi prima
numeşte Comuniunea sfinţilor“ (ed. 1952, p. strofă (ce urma antestrofei), al cărei rol era de
174). model pentru celcIalte strofe (privind forma,
CONCHA v. Absida adică numărul de silabe şi accente) şi care se
C O N C U PISC EN ŢĂ — înclinarea spre numea icos. Icosui se citeşte dupâ condac.
pâcai. Keslul strofelor din condac au ieşit cu timpul
CONDACUL — este, în cântarea psalticâ, o din uzul cultului şi n-au mai fost transcrise în
strofă poetică, aşezată după cântarea a treia căriile de ritual. Cel mai vechi autor de
sau a şasea a Canoanelor (în Minee, Octoih şi condace şi cel mai vestii imnograf biscriccsc
Triod), care se cântă la Liturghie după troparele este Sf. Roman Metodul (Dulce Cântăreţul),
de la vohodul mic, precum şi în rânduiala sec. VI. Lui i se atribuie singurul dintre
L audelor mici (C easuri, Pavecerniţă, poemele sau condace le vechi care s-au păstrat
Miezonoptică). Condac (KOVrdKiov, t o — în întregime in cărţile de ritual ( Ceaslov şi
kontakion , derivat probabil de la subst. Triod) şi care se Întrebuinţează în serviciul
KOVTCX;, o — o kontos — băţ, bastonaş, pe bisericesc sub denumirea dc Acatistul Maicii
care se înfâşurau în formă de sul manuscrisele Domnului şi care se citeşte, de obicei, în
vechi). Condacul de azi, din cărţile de ritual rânduiala Utreniei din sâmbăta a cincea a
nu e decât un rest din cele de odinioară, care Postului Mare (denia de vineri seara).
erau nişte compoziţii poetice mari, poeme Denum irea de acatist (OiK&GiqToţ —
imnografice având câte 18-24 de strofe sau akutistosy de la CXKa.01 ^0 ) - akatizo = a nu
tropare şi fiecare strofă e compusă din 20-30 şedea), este o rugăciune în timpul căreia nu se
de versuri scurte, cu o structură identică privind poate sta jos, ci trebuie cântată şi ascultată
numărul silabelor şi locul accentelor, strofe stând în picioare. Compoziţiile imnografice care
legate între ele prin aceeaşi temă, formând o s-au creat dtipâ modelul vechiului condac, numit
unitate narativă în care se celebrau momente Acatistul Maicii Domnului, nu s-au mai numii
din viaţa şi activitatea Mântuitorului, a Sfintei condace, ci acatiste, deşi au forma vechilor
Fccioare sau a diferiţilor sfinţi. Strofele erau condace. Aceste acatiste s-au creat în cinstea
legate între ele printr-un acrostih. Epoca de diferiţilor sfinţi sau a di ferii clor sărbători (ex.
glorie a condaeului in imnografia religioasă este Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul Sfinţilor
prin sec. Vl-Vll. Vechile condace aveau la Arhangheli). Textele lor se află în Ceaslovul
inceput (în faţă) o strofă, care, ca fond, nu avea Mare sau în cărţi deosebite, numite Acaiistiere,
nimic comun cu restul strofelor, decât melodia precum şi în cărticelele (extrase) care cuprind
şi refrenul. Aocstă strofa poetică, izolată, mai câte un singur acatist, numite f i Iade. Un condac
scurtă, se numea KO\)K01J/Uov — kukulion întreg, sub forma sa iniţială (de 24 dc strofe)

111
CON-CON
s-a păstrat în slujba înmormântării preoţilor şi îi închinau serbări şi-i aduceau sacrificii. Mai
diaconilor de mir, integrat între odele 6 şi 7 ale de scamă erau trei confrerii: Salienii, Lupercii
Canonului acestei slujbe; v. Acatist. Roman şi Arvalii. Prima, a Salieniior, era formată din
M etodul. 24 de membri, preoţi ai zeului Marte. Fi
CONDOLEANŢĂ (lat. condoleo şi con - însoţeau pe Pontifex Maximus (şeful religios
dolesco = a suferi mull, foarte mult) — împăr­ al statului, care era împăratul) la aducerca
tăşirea durerii cuiva prin exprimarea părerii de sacrificiilor pe Câmpul tui Marte. Lupercii erau
rău; compătimire. preoţi ai zeului Faunus (Lupercus) de la templul
CONFESIONAL (lat, confessus> part. de la din Roma, căruia îi închinau serbări zgomotoase
confiteor = a mărturisi, care mărturiseşte; {LupercaliaX în care intrau rituri ce aminteau
confesau res - faptă mărturisită) — loc dc legendara răpire a sabinelor. Arvalii {fraires
confesiune, de mărturisire sau spovedanie, se arvafes), confrerie din 12 membri, preoţi ai
numeşte ia catolici o cămăruţă de lemn (o cultului zeiţei Dea Dia, ocrotitoarea agriculturii;
cabină despărţită printr-un perete de lemn), în serbarea în cinstea ei avea loc în luna mai, când
care stă preotul confesor, într-una din părţi, arvalii, purtând pe cap coroane din spicc de
iar în cealaltă stă credinciosul care-şi grâu, aduceau zeiţei ca ofrande primele fructe
mărturiseşte păcatele, se spovedeşte; confe­ coapte şi cântau în limba veche un cântec frumos
sional şi în înţeles de apartenenţă la o con­ păstrat până azi într-o inscripţie. Obiceiul s-a
fesiune (credinţă) creştină (catolică, protes­ păstrat şi azi, Ia români, prin aducerea la
tantă, ortodoxă). biserică în sâmbăta Moşilor de vară, a
CONFESIUNE (lat. confessio.-onis — măr­ primelor fructe (mere şi cireşe) şi legume din
turisire)— cu înţeles dc spovedanie, dar şi cu noua producţie.
referire la una din cele trei ramuri ale creş­ C O N F U C IA N IS M — d o ctrin ă quasi-
tinismului. religioasă. cu caracter moral-social, bazată pe
C O N FE SO R — cel care prim eşte învăţăturile vechii religii chineze, sintetizate de
spovedania; preot duhovnic, Confucius, filozof şi pedagog chinez, autorul
CO N FIRM A ŢI A (lat. confirmat io,-n is = confucianismului (sec. VI î.Hr.), doctrină
întărire, recunoaştere, spusă)— ritual religios cuprinsă în cărţile „Tin“ şi „Su44(9 la număr,
in Biserica romano-catolică: este actul de scrise de Confucius). Contribuţia lui Confucius
confirmare {recunoaştere) pe care-1 primesc priveşte doar problemele de ordin practic moral
copiii catolici la vârsta de 14 ani, când primesc şi social. Filozofia tui se baza pe principiul că
prima împărtăşanie, care se săvârşeşte cu mare omul, fiind o părticică din întreaga natură, un
solemnitate. microcosmos faţă de marele cosmos, arc în
C O N F R E R IIL E sau C O R P O R A Ţ IIL E sine însuşirile generale ale naturii, ale lui Dao
SACERDOTALE— erau, în religia romană, (sintezi a legilor naturii) adică: ordine, dreptate,
nişte grupări religioase constituite din membrii bunătate, sinceritate. Natura omului este la
aristocraţiei; ele aveau ca patron un zeu. căruia origine bună, morală. Ea se perverteşte numai
112
CON-COP
in contactul cu invăţâtura rea şi cu exemplul începutul sec. VIII (720), episcopul francez
rău. De aceea, omul trebuie dirijat, instruit, spre Pirm inus întem eiază prima congregaţie
a se desăvârşi. Educaţia lui se va face după reformistă a călugărilor benedieiini (ordin
exemplul celor de demult, care constă în monahal înfiinţat de Benedict de Nursia, la
respectul faţă dc părinţi, respectul faţă de stat Monte Cassino— prima mănăstire benedictină
respectul pentru cei morţi: împăratul să — 529) a căror datorie era ajutorul şi suprave­
respecte pe înaintaşii săi şi să se supună Cerului gherea reciprocă. R egulile de viaţă ale
(înţeles ca fiinţă supremă, Dumnezeu). în călugărilor benedictini s-au impus în toate
morală, principii de bază sunt: respectul şi mănăstirile din Apus. fâcând din ele lăcaşuri
ascultarea. Fiecare, de la cel mai mare până generatoare ale unei vieţi noi de cultură şi înaltă
la cel mai mic, trebuie să-şi rcspectc datoriile spiritualitate, în care sc formau viitorii preoţi şi
ce revin gradului său ierarhic. învăţătura lui misionari. O putem 1că asociaţie mănăstirească
li sus „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine se formează la înccpulut sec. X (910), sub
însuţi*4este reflectată, la Confucius, în porunca: conducerea mănăstirii Clouny (Franţa) al cărei
„Să nu faci altora cc n-ai voi să ţi se facă ţie1,1. abate, Berno (fost conte de Burgundia),
Cărţile lui Confucius, „Canonul confucian ”, impusese aici regulile de viaţă bcuedictine,
cum au fost numite, au constituit un valoros transformând mănăstirea inlr-uu focar de
îndreptar pentru viaţa poporului chinez, cultură şi viaţă spirituală puternică, reuşind să
determinând asupra Chinei şi Asiei de Est reunească in jurul ci numeroase mănăstiri,
aceeaşi influenţă pe care Biblia a determinat­ formând astfel Congregaţia dc la Clouny.
ei în Occident. în domeniul religios., Confucius care a avut uu marc rol în regenerarea vieţii
n-a adus nimic nou faţă de vechea religie monahale din Apus.
chineză. In cărţile sale a căutat doar s-o CONTRAFORT, CONTRAFORT! — zi­
reactualizeze, menţinând din ca elementele duri suplimentare de sprijin, în părţile unde
fundamentale: cultul strămoşilor şi al naturii, apăsarea masei de zidărie e mai mare; v. Stil
practicile cultice având în centrul lor Cerul şi roman.
pc „Fiul Cerului44, împăratul. începând din sec. CONSACRARE sau sfinţire', v. Ierurgii.
II î.H r., confucianismul va deveni religie dc COPIA (Oi^ia — aghia: lat. lancea, gladi­
stat a Chinei. S-au înălţat, pentru cult. temple olus * suliţă, lance) — este un obiccl liturgic,
măreţe. Cel mai impunător a fost templul folosit Ia tăierea prescurilor pentru pregătirea
Cerului din Pekin, considerat cel mai marc Darurilor(Sf. Agneţşi mirîdele). Fsteun mic
templu din lume. cuţit de metal în formă de lance, cu tăişul ca
CONGREGAŢIE — denumire pentru aso­ un triunghi, iar mânerul se termină cu o cruce
ciaţiile ntănăslireşti din Apus, care apar în ( f ^ ). în epoca de formare a cultului
sec. Viii în Franţa, din nevoie de emancipare crcştin se folosea „frângerea pâinii“ la ritualul
a mănăstirilor de sub autoritatea regilor şi euharistie— după practica Mântuitorului care.
principilor, care căutau să le înfeudeze. l.a la Cina cea de laină. a luat pâinea şi a frânt-o.
C O R -C O Z
Dezvoltarea ritualului Proscomidiei în ritul afară, ornamentală, ce se află sub o streaşină.
bizantin a necesitat folosirea copiei în cult CORONAM ENT — partea superioară a
pentru scoaterea Sf. Agneţ şi apoi a mi ride lor, unei coloane, a casei.
pentru pomenirea sfinţilor şi a credincioşilor vii CORTUL SFÂNT sau C ortul m ărturiei, v.
şi morţi. Se menţionează prima dată folosirea Tabernacol.
copiei de cătrc patriarhul Gherm an al COSM A DE M AIUM A, Sf. (+ 78!) sau
Constantinopolului, în sec. VIII. Acesta şi alţi COSMA MELODUL — a trăit în aceeaşi
tâlcuitori liturghiei arată şi simbolismul copiei: mănăstire (Sf. Sava. de lângă Ierusalim) cu
„în ioc de suliţă (lancea) cu care a fost împuns Sf. loan Damaschin; ajunge episcop de
Hrislos pe cruce, este şi copia**. Copia se în­ Maiuma, în Fenicia (743) şi s-a remarcat ca
trebuinţează numai în ritul liturgic bizantin. un strălucit compozitor de imne şi cântări
CORANUL (în Ib. arabă: Qur'en, de la bisericeşti: canonul Crăciunului („Hristos Se
qara'a - a citi, a recita) — este, pentru maho­ naşte, măriţi-L“), canonul la Botezul Domnului,
medani, „Cuvântul lui Dumnezeu'*, care a fost la Duminica Floriilor, la Joia Mare. la înălţarea
transmis de îngerul Gavriil (Gabriel) profetului la cer, Schimbarea la faţă a Domnului ş.a. Lui
M uham ad, considerat, în islam ism i se atribuie compunerea părţii a doua a
(mahomedanism), ca ultimul din şirul profeţilor Axionului („„.C eea ce eşti mai cinstită decât
Vcchiului Testament (creştinismul consideră ca heruvimii**); textul apare prima dată la denia
ultim profet pe Sf. loan Botezătorul). Coranul din Joia Mare, compusă de Cosma.
este, pentru mahomedani, un fel de Nou Tes­ COSM OGONIE — cosmos; are şi înţeles
tament, cu funcţia de „Logos“, „Verb al lui de frumos (cosmetică); ramură a astronomiei
Dumnezeu". Textul Coranului s-a constituit carc studiază originea şi evoluţia corpurilor
sub primii califi şi constă în 614 capitole numite cereşti, a sistemelor astrelor.
,v9urah“, formate dintr-un număr variabil de CO TRO CEN I — biserică zidită în 1768,
versuri (ayat). Coranul e scris în proză rimată; împreună cu palatul construit de Şerban Vodă
se bazează pe două teme principale: mono­ Cantacuzino; palatul a fost restaurat dar
teismul şi puterea lui Dumne?£u (AUah), unicul biserica a fost demolată în perioada comunistă
creator al universului; oamenii sunt sclavii lui, (1945-1989).
dar ispitiţi de diavol (fblis, îngerul căzut), ei COZIA — mănăstire de călugări (pe valea
pot ignora cuvântul Iui Dum nezeu; v. Oltului, la aproximativ 5 km de Călimăneşti.
Islamismul. jud. Vâlcea) înconjurată cu ziduri sprijinite de
CORIFEU — fruntaş, căpetenie; conducă­ contraforţi; a fost întemeiată la 1388, de Mircca
torul corului în tragedia şi comedia greacă cel Bătrân, al cărui mormânt se află sub o
antică; cântăreţ, solist într-un cor; balerin care lespede în interiorul bisericii. Fiind foarte
conduce ansamblul. ruinată, pe la sfârşitul sec. XVI a fost întărită
CORNIŞĂ — partea superioară ieşită în de Mihnea-Vodă 11(1580-1590). Sub domnia
lui Constantin Vodă-Brâncoveanu ( 1688-1714),
114
C R A -CRĂ
mănăstirea a fost zidită şi, sub supravegherea Crăciunul este probabil cea dintâi sărbătoare
m itropolitului Antim lvireanul, a fost creştină, dintre sărb ăto rile închinate
înfrum useţată cu sculpturi la chenarcle Mântuitorului. Se serba în Apus, ca şi azi, la
ferestrelor, cu tumul nou şi cu tot aspectul 25 decembrie, încă din sec. 111, conform unei
arhitectonic de stil româncsc, cum este prid­ vechi tradiţii, după care, recensământul lui
vorul deschis de o aleasă frumuseţe. Din nou Cezar August a avut loc la 25 decembrie 754
restaurata tn sec. XX, după 1950. Ah Urbe condita (de la întemeierea Romei),
CRATIMA — cântare cu sens ornamental în timpul căruia s*a întâm plat Naşterea
încadrată în ornamentele melodice ale muzicii Domnului (Luca 2, l ş.u.). Fra legată de
bizantine: asemenea ornamente se mai numesc solsliţiul dc iarnă, când zilele înccp să crească
şi tertremuri, deoarece revin frecvent silabele: şi soarele răsare mai devreme. Mântuitorul
te-ro-te-ri-rem. Acest gen melodioc e folosit fusese numit de prooroci „Soarele dreptăţii“
în scrierea heruvicelor, chinonicelor, policleelon (Maieahi 3,20), „Răsăritul cel de sus‘\ lisus S-a
v. Semne muzicale. numit pe Sine „Lumină a lumii4' (loan 9. 5).
CRĂCIUN — numele dat în popor marii săr­ Naşterea Domnului (gr toc ^piCTOVyEWa
bători a Naşterii Domnului (25 dec.), sărbă­ — Ta Ilristoughenna\ lai. Nati vitas, Natalis
toare creştină, care, până în sec. IV, era serbată Damtnus Corpora/is — Naşterea cu trup a
în Răsărit împreună cu Botezul Domnului, la 6 Domnului: siv. Rojdestvo flristova) este cel
ianuarie. Despre originea cuvântului Crăciun dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea
părerile sunt împărţite. Cei mai mulţi admit firească (cronologică) a vieţii Mântuitorului
cuvântul calatio-catationem, de la calo - a (Luca 2, 1-21) şi cea dintâi sărbătoare spe­
chema, a convoca: calatio - chemarea cific creştină, a cărei prăznuire în ziua de 25
poporului, convocarca de către preoţi a decembrie (dată stabilită în anul 354, ca zi a
credincioşilor ia începutul fiecărei luni spre a Crăciunului, de către Sf. loan Gură de Aur)
se comunica festivităţile, slujbele din luna s-a generalizat în toată creştinătatea răsăriteană
respectivă (D1V). Alţii propun ca origine şi apuseană (spre slărşitul sec. IV): excepţie
cuvântul creationem — creaţie, zidire, iar unii a făcut Biscrica armeană, care până azi ser­
îl consideră provenind din slavoncscul Kraciun bează încă Naşterea Domnului la 6 ianuarie
(ca şi colindă ş,a.). Fiind o sărbătoare creştină, (odată cu Botezul Domnului), ca în vechime.
poporul român, care s-a născut creştin, a legat Poporul român a păstrat de la strămoşii romani
numele sărbătorii, desigur, şi dc S f Scriptură (v. Satumaliile şi Juvenaliilc) o mulţime de datini
unde Dumnezeu este numit şi „Cel vechi dc şi obiceiuri, bazate pe fenomenele naturii, pe
zile'1(Daniel 7,13), reprezentat în iconografie care le-a pus în legăl ură cu Naşterea Domnului,
ca a doua Persoană a Sfintei Treimi, sub chipul împrumutându-le sens şi caracter creştin, ca
unui bătrân cu barbă lungă albă, aşa cum este de ex.: colindele, sorcova, pluguşorul, la care
reprezentat şi „Moş Crăciunu— „vechi de zilc“ s-au adăugat şi altele de concepţie şi origine
— locuţiune transferată în adjectivul „bâlran“ . pur creştină, ca: Vicleimul, Irozii, Steaua etc.

115
CRÂ-CRE
Acestc datini fac din sărbătoarea Crăciunu­ vei mărturisi cu gura ta că lisus este Domnul
lui una din cele mai mari sărbători creştine, şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat
mai scumpe şi mai populare ale Ortodoxiei pe El din morţi, te vei mântui... Căci: «Oricine
româneşti. Ea a fost prăznuitâ întotdeauna cu
A
va chema numele Domnului se va mântui». Dar
mare solemnitate. In ajunul acestei zile a fost cum vor chema numele Aceluia în Care încă
instituit „post negru1' (ajunare, post total), preoţii n-au crezut?" (Romani 10, 9 şi 13-14).
umblau, ca şi azi, cu icoana Naşterii pe la casele „ Credinţa este o putere de legătură care
oam enilor (vestind N aşterea Domnului înfăptuieşte unirea desăvârşită, nemijlocită şi
Hristos). Cu timpul s-a instituit şi postul mai presus dc fire a celui ce crede, cu
Crăciunului, pentru pregătirea sufletească a Dumnezeu cel crezut... Credinţa este o
credincioşilor. în vcchimc, în postul Crăciunului cunoştinţă (cunoaştere) ce nu se poate dovedi.
erau oprite spectacolele şi jocurile din circuri Iar dacă... nu se poate dovedi (explica),
şi teatre, chiar prin legi civile; la serviciul divin, atunci credinţa este o legătură mai presus
din ziua de Crăciun până la Bobotează, era de fire, prin care, în chip neştiut şi
interzisă îngenuncherea (regulă pe care o indemonstrabil, ne unim cu Dumnezeu într-o
prevăd şi azi cărţile de slujbă ale Bisericii). unire mai presus de înţelegere ", aşa defineşte
CRÂSN1C v. E clesiarh, C â n tă re ţ bise­ credinţa unul din marii părinţi ai Bisericii, Sf.
ricesc. Maxim Mărturisitorul (v. Filocalia, vol. III,
CRĂST1ŢEL — termen pentru BOTEZĂ­ 1948, p. 118-120).
TOR („Svăntul loan Crăstiţd . . de la Mitrop. CREDINCER — „cel ce lua credinţa4*, adică
Dosoftei, în „Pomenirea avântului Apostol gusta cel dintâi vinul şi mâncarea care se
Andrei pârvozvan, adică întâi chemat" — servea la masa domnească (chiar şi anafura
în rev. „Mitropolia Moldovei şi Sucevei1*, 1980. care se dădea ia biserică).
nr.9-12, p. 784-785). CREMAŢIUNE (gr. anOT&ppCOGU;, f| —
CREDINŢĂ (lat. credo,-ere = a crede, a se apotefrosis = acţiunea de ardere, incinerare,
încredinţa) — în sens religios înseamnă con­ prefacere in cenuşă; lat. cremo,-are = a arde;
vingere absolută despre existenta lui Dum­ fr. cremation) — este procesul de ardere a
nezeu, încredere în EI; credinţa se arată prin cadavrelor; Carol cel Mare, regele care a
m ărturisirea lui Dumnezeu şi împlinirea creştinat pe francezi (742-814) a interzis
poruncilor Lui: Credinţa (fţ nC oxtţ — i practica păgână a arderii cadavrelor, eremo­
pistis), spune Sf. A postol Pavel: „este ţiunea fiind interzisă în creştinism. Totuşi, din
încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea scc. XVIII, ea a fost restabilită. Incinerarea
lucrurilor celor nevăzute... prin credinţă cadavrelor, paralel cu înhumarea era un ritual
înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin frecvcnt în vechile religii păgâne, la greci,
cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic romani, geto-daci, celţi, la vechii germani şi slavi,
cele ce se văd'1(Evr. 11, 1 şi 3). Credinţa stă mexicani şi în India vedelor ( mileniul IV î.Hr.),
la temelia Bisericii şi a mântuirii omului: ,,Că până azi, în budism şi hinduism (religia
116
CRE-CRE
majoritară, peste 400 milioane de credincioşi); a se răspândi în imperiul roman. Creştinismul
Budha (mort la 483 î.Hr.) a fost incinerat şi are o dogmă fundam entală, dogma
cenuşa i-a fost împărţită la diferite monumente hristologică, Dumnezeu l-Om, lisus Hristos.
funerare. Credinţa în divinitatea lui lisus Hristos constituie
CRESTELNIŢÂ v. Agheazmii, Colimvilra. temelia Bisericii. Sfinţii Apostoli întăresc în
CREŞTIN — denumire dată prima oară uce­ scricrile lor această dogmă: „Pentru că oricine
nicilor lui lisus Hristos, in Antiohia, pe ia anii este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi
49-51, când au predicat acolo Sfinţii Apostoli aceasta este biruinţa care a biruit lumea:
Pavel şi Vamava(Faptele Apostolilor 11.26). credinţa noastră. Cine este ccl ce biruieşte
Era un cuvânt nou cârc arăta nu numai o lumea dacă nu cel ce crede că lisus este Fiul
denumire nouă pentru o comunitate de oameni, lui Dumnezeu?" (I loan 5, 4 -5 ); „Cine
ci şi o idee nouă, accca de creştini. Până mărturiseşte că lisus este Fiul lui Dumnezeu,
atunci, în lumea iudaică ci sc numeau ucenici, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu"
credincioşi fraţi, sfinţi, dar de acum se (1 loan 4, 15). Concepţia despre Dumnezeu
numesc cu numele iui Hristos, nume specific diferă în creştinism de celelalte religii
pc eare-l vor purta toţi cei veniţi în comunitatea m onoteiste. El este Dumnezeul iubirii:
Bisericii, fie din iudaism, tie din păgânism; v. „Dumnezeu este iubire şi ccl cc rămâne în iubire
Sfinţii. Creştinism. rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne
CREŞTINĂTOAREA v. Coiimvitra. întru el“ (1 loan 4, 16). Dumnezeu a creat
CREŞTINISMUL religie universalistă, al lumea din nimic şi in afara de Sine. A creal-o
cărei izvor sc atlă în Sf. Scriptură, cartea sacră, din iubire şi prin aceasta cosmogonia creştină
inspirată de Dumnezeu. Creştinismul este se deosebeşte de celelalte cosmogonii ale altor
religia mântuirii omului. Istoria acestci religii religii. în creştinism, scopul şi centrul creaţiei
începe, în Vechiul Testament, cu Cartea este omul: Dumnezeu l-a creat după chipul şi
Facerii şi se încheie, în Noul Testament, cu asemănarea Sa. Sufletul omului este o sub­
venirea Mântuitorului, care S-a jertfit pentru stanţă distinctă de lumea materială şi care. prin
mântuirea omului din robia păcatului. Numele virtute şi harul divin, se poate ridica până la
de creştin vine de la Hristos. Vechii scriitori asemănarea cu Dumnezeu. Picatul originar a
latini Suetoniu, Pliniu cel Tânăr. Iosif Fiavius, avut ca urmare căderea omului din starea de
precum şi Evangheliile apocrife. Acta Pilaii şi har, izolarea de Dumnezeu şi căderea întregii
m ărturiile din Talmud, atestă originea creaţii in această izoiare. Creştinismul este
cretinismului, realitatea lui istorică, precum şi religia ridicării omului din această izolare şi a
a întemeietorului, lisus Hristos. Existenţa reabilitării lui; este religia mântuirii prin Hristos.
istorică a lui lisus o atestă, în primul rând, Dumnezeu devenit om. Mântuirea este
scrierile Noului Testament şi apoi nenumărate lucrarea iubirii lui Dumnezeu faţă de om dar şi
documente oficiale istorice şi literare ale vremii a omului faţă de Dumnezeu: „Noi iubim pe
când a trăit El şi după ce creştinismul a început Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi4' (1

117
CRE-CRE
loan 4, 19). Problema morţii şi a destinului făgăduit un Mântuitor, spre a-l salva din robia
ultim al omului diferă şi ea, în eshatologia păcatului şi a-i deschide drumul spre viaţa
creştină, faţă de celelalte religii. Prin jertfa lui veşnică. Morala creştină îndeamnă pe om atât
Hristos, prin moartea şi învierea Sa a devenit la dobândirea fericirii veşnice, dar şi a celei de
posibilă învierea omului, transfigurarea Lui şi pe pământ, învăţându-1 să trăiască această
a întregii lumi; Liturghia ortodoxă are caracter viaţă potrivit poruncilor lui Dumnezeu, pe care
escatologic, căci în timpul săvârşirii acestei Biserica Ie propovăduieşte oamenilor. La
slujbe religioase, fundamentală în creştinism, tem elia moralei creştine stă iubirea de
credincioşii trăiesc prefigurat viaţa veşnică şi Dumnezeu şi de aproapele: „ Toate câie voiţi
comuniunea cu Dumnezeu. Concepţia despre să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi
rai şi iady în creştinism , are o înaltă faceţi lor " (Matei 7, 12), poruncă divină,
spiritualitate. Iadul înseamnă suferinţa mare normativă, implicând în ea toate relaţiile dintre
a îndepărtării sufletului de Dumnezeu, a izolării, oameni: muncă, cinste, dreptate, bunăvoirc şi
a înstrăinării de iubirea Lui. iar raiul este mai ales milă şi dragoste faţă de toţi cei în
tocmai această apropiere de Dumnezeu, este suferinţă: „Flămând am fost şi Mi-aţi dat să
viaţa în Dumnezeu împreună cu toţi ceilalţi, mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau;
idealul eshatologiei creştine este această străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-
fericire supremă, veşnică. Ea a fost făgăduită aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat;
de Mântuitorul tuturor acelora care vor crede în temniţă am fost şi aţi venit la M ine...
în El şi-! vor urma învăţătura. Spre deosebire Adevărat zic vouâ, întrucât aţi făcut unuia dintr-
de alte religii, ca de ex. budism ul sau aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut*'
brahmanismuL la care idealul eshatologic (Matei 25,34-40). în capitolul 25 al Evangheliei
înseamnă inactivitate, contemplare pasivă, lui Matei este rezumată eshatoiogia şi morala
izolare, în creştinism, dimpotrivă, se cere creştină, formulată de Mântuitorul însuşi.
activitate, trăire a învăţăturii creştine în mijlocul Elementele cultului creştin (rugăciunea, jertfa,
oamenilor spre a-i lumina şi a-i ajuta pe toţi să purificarea) nu sunt izolate faţă de celelalte
se ridice la vrednicia mântuirii şi a dobândirii religii, dar se deosebesc de acestea.
vieţii veşnice. Fiecare om trebuie să ducă mai Rugăciunea, ca centru al cultului divin creştin,
întâi cu sine însuşi această luptă, spre a se ridica se face atât colectiv, cât şi individual. Jertfa a
pe culmile desăvârşirii şi sfinţeniei. Şi pe pian fost făcută o singură dată şi pentru totdeauna,
moral, creştinismul este superior, punând ac­ de Mântuitorul care S-a întrupat, a suferit şi a
cent deosebit pe virtuţile evanghelice: credinţa, murit vârsându-Şi sângele pe cruce, pentru
nădejdea şi dragostea, şi mai presus de toate mântuirea noastră. S-a îngropat şi a înviat,
dragostea, puterea prin care omul poate rezolva prefigurând viaţa veşnică dată omului, dar
orice problemă a vieţii. Dumnezeu a dat omului purificarea de păcate este o datorie, o obligaţie
propriul Său exemplu de iubire, căci chiar după a fiecărui creştin care crede în Iisus, Fiul lui
căderea în păcat, nu l-a lăsat pierdut, ci i-a Dumnezeu şi care vrea să facă voia Sa. Cultul
1)8
C R E -C R I
Biserici* creştine are în centrul ci jertfa pe care Sfânta Treime (Dumnezcu-Tatăl, Dumnezeu-
o săvârşeşte în Sfânta Liturghie, în cadrul Fiui şi Sfântul Duh), despre Biserică, Botez,
slujbelor din sărbători. Această jertfa mistică Judecata din urmă, cu învierea morţilor şi viaţa
este Sf. Euharistie, pe care o primesc creştini». veşnică. Biserica Ortodoxă este singura care
S ărbătorile închinate Sfintei Treim i, a păstrat nealtcrat textul Crezului, aşa cum a
Mântuitorului, Sfintei Fccioare şi tuturor ceior fost el formulat în primele două sinoade, spre
drepţi intraţi în ceata sfinţilor sunt pentru creştini deosebire de Bisericile eterodoxe (siriană,
prilejuri de purificarc, de înălţare sufletească, armeană, abisiniană, coptă din Egipt) care s-
prin participarea la săvârşirea Sfintei Jertfe, au abătut de ia dogma ortodoxă, primind
pe care o săvârşesc preoţii lui Hristos, în Sfântă monofizitismul; erezia monofizită a susţinui că
Biserica Sa. Creştinul se roagă implorând mila Mântuitorul n-a avut decât o singură fire, firea
iui Dumnezeu, dar şi mulţumindu-l pentru toate dumnezeiască (afirmând că trupul Domnului a
îndurările Lui. Rugăciunea model pe care lisus fost numai unul, dumnezeiesc, nu şi omencsc)
însuşi a dat-o ucenicilor este rugăciunca „ Tatăl modificând astfel dogma ortodoxă despre
n o stru C reştin ism u l este religia păcii, a întruparea Fiului lui Dumnezeu: .. şi într-unul
dragostei şi iertării. Răspândirea tui la toţi Domn lisus Hristos, Fiul iui Dumnezeu, Unul
oamenii, dar mai ales trăirea lui adevărată născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte
înseamnă împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. de toţi vecii... Care pentru noi oamenii şi pentru
CREŢULESCU — biserica (din Calea Vic­ a noastră mântuire... S-a întrupat de la Duhul
toriei — Bucureşti) zidită de Banul lordachc Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut
Creţulcscu a suferit mai multe restaurări; a fost orri“. Biserica romano-catolică a modificat şi
pictată de Gh. Tătărescu la 1860. Tencuită în ca textul originar al Crezului, prin adaosul
cărămidă aparentă, se înalţă în apropierea Filioque (v. Filioque), afirmând că Sf. Duh
fostului palat regat (azi Muzeul Naţional de purcede şi de la Fiul, nu numai de la Tatăl.
artă). Locul rostirii Crezului în cadrul slujbei Sfintei
CREZUL sau SIMBOLUL CREDINŢEI Liturghii este dupâ Vohodu] mare şi rugăciu*
(Mărturisirea de credinţă) — este o sinteză a nile: „Să plinim rugăciunile noastre Domnului“
doctrinei Bisericii creştine, care l-a integrat în (de la ectenie) şi rugăciunea dragostei; „Să ne
cultul ei. Adevărurile de crcdinţâ cuprinse în iubim unii pe alţii... ceea ce arată că în afară
Crez au fost formulate de Sfinţii Părinţi ai de iubire, ni se cere şi crcdinţă dreaptă
Bisericii creştine în primele două sinoade (ortodoxă), spre a putea participa cu vrednicie
ecumenice: laNiceea (325) şi Constantinopol la aducerea Sfintei Jertfe. De aceea se cuvine
(381). Conţinutul şi explicarea Crezului se află ca fiecare credincios să rostească în gând sau
în c arte a: învăţătura de credinţă creştina cu glas tare Crezul, când se spune în biserică.
ortodoxă, Bucureşti 1952, şi ediţii mai noi. CRLIM A (form ă veche slavă de la gr.
Crezul formulat în primele două sinoade XplOM-Ot, TO — hrisma = ungere sau sfinţire
ecumenice cuprindc învăţătura Bisericii despre — num ire veche a tainei Sf. M ir; gr.

119
C R I-C R U
anavofien, e m x f r t o v , t o
O cva p o /U o v, T O — culcarc, la trezire, la masă, la muncă etc.). fn
— emfotion = veşmânt luminat) — aşa se vremea persecuţii lor era folosită sub formă de
numea cămaşa cu carc sc Imbrâcau îndată simboluri: ancoră, trident (crux com is.sa) sau
după botez neofiţii (catchumenii botezaţi) în monogramul In variante precum::*? , X —
primele veacuri creştine când se botezau adulţi crux decussata , aflată pe m onum ente
proveniţi dintre păgâni. Generalizându-se funerare. După încetarea persecuţiilor crucea
pedobaptismul (botezul din rândurile copiilor),
latină se impune definitiv ( ) , în locul crucii
în locul vechii cămăşi a neofiţilor s-a folosii o
fâşie de pânză pe care naşul o ţine pe braţe şi monogramatice. Descoperirile arheologice din
primeşte copilul din mâinile preotului îndată ce Palestina au arătat că semnul Crucii a fost
copilul c scos din cristelniţă, din apa botezului. folosit chiar de prima comunitate creştină din
Pânza aceasta a păstrat (în unele părţi din Ierusalim; începând din sec. IV, cinstirea Crucii
Moldova, Bucovina, Banat, Dobrogea) vechea s-a generalizat, manifestându-se public şi
denumire slavă, de crijmâ. intrând în cultul divin oficial ai Bisericii. La
CRIPTA (gr. KptiîtTTi, TI — cripti\ lat. aceasta au contribuit şi două evenimente
crypta. ~ae ~ loc întunccos, boltă mortuară)— istorice: minunea apariţiei pe cer a semnului
locul ascuns în peretele g aleriilo r din crucii, care încurajează pe Constantin cel
catacombe. în primele veacuri creştine, unde Mare în lupta cu Maxenţiu, pe care îl biruieşte.
erau înmormântaţi creştinii, în ascuns, departe punând-o ca emblemă pe steaguri, iar apoi pe
de vigilenţa autorităţilor păgâne ale imperiului actele oficiale şi chiar pe monede şi interzicând
roman. Astăzi se numeşte criptă locul de a mai fi răstigniţi pe cruce condamnaţii la
înmormântare într-un cavou; v. M artiriile, moarte. Altă minune a fost descoperirea
Catacombe. Crucii Mântuitorului (anul 326), chiar pe locul
CRISTELNIŢA v. Colimvitra răstignirii Lui. Sfânta Elena, mama împăratului
CROM LEHI v. M onum ente megalitice Constantin cel Mare, a înălţat o mare biserică
CRUCE (lat. cm*,-câs), SfarMa Cruce — pe locul calvarului (biserica Sfântului Mormânt)
este simbol al răscumpărării omului şi constituie şi alta pe locul unde s-a aflat Crucea răstignirii
un obiectiv important al cultului crcştin. Acest (basilica Sfintei Cruci), unde a fost sfinţită în
obiect de tortură la păgâni a fost sfinţit prin ziua de 13 sept., anul 335, când a început şi
sângele Mântuitorului răstignit şi a devenit in­ venerarea Sfintei Cruci în cultul creştin.
strument de mântuire, semn distinctiv de Doctrina (învăţătura) Bisericii despre cultul Sf.
mândrie şi laudă pentru creştini. Păgânii Cruci a fost formulată dc sinodul VII ecumenic
numeau pe creştini adoratori ai crucii (Niceca 787) şi complctată de sinodul local de
(CTtaupoX axpCU — stavrolatrai ; lat. la Constantinopol (869), când s-a stabilit şi
crucicofae). Cultul crcştin al crucii era viu doctrina despre cinstirea Sfintelor icoane:
încă din primele trei veacuri; creştinii făceau cinstirea Sf. icoanc, a Sf. Evanghelii şi a Sf.
semnul crucii în toate momentele vieţii lor (la Cruci trebuie să fie egală. Cultul Sfintei Cruci
120
CRU-CKU
in Biserica Ortodoxă se manifestă prin: 1. Sluj­ face semnul Sfintei Cruci, cei rătăciţi,
bele speciale compuse în cinstea şi lauda ci, sectanţii, neagă aceste adevăruri pe care se
ca: Acatistul Sfintei Cruci (în Ceaslovul mare), fundamentează Biserica lui Hristos. Sectanţii
rugăciuni şi imne, cântări (din Octoih) pentru şi-au facul religia lor, redusă la discursuri (pe
cclc două zile de post din săptămână (miercuri care ei le numesc predici), la cântări compuse
şi vineri), zile închinate amintirii şi cinstirii de ei şi Iu ciliri dc psalmi, dând astfel cultului
Crucii şi Patimilor Domnului: 2. Sărbătorile un caracter laie şi renunţând la toate dogmele
închinate ei: Înălţarea Sfintei Cruci (gr, H Bisericii creştine. Sectanţii au dat creştinismului
\)\{/COOl£ TO\) GTaopoâ) — i ipsosis tou „un caracter raţionalist, neduhovnicesc, lipsii
stavrou sau c u a u p o c p a v e t a . fţ — dc prezenta reală a lui Hristos în oameni şi fa
stavrofuneia; siv. Vozdvijenie Kresta), la 14 lume'1. Sf. Apostol Pavel, în Epistolele trimise
septembrie numită în popor şi Cârstov (dc la călre Bisericile (comunităţi creştine) înfiinţate
siv. Krestovu denie ziua Crucii sau Cri.wovul de el în călătoriile sale misionare (Epistole
viilor, pentru că este ziua când începe culesul păstrate în Noul Testament), vorbeşte de
viilor). Ziua aceasta se posteşte, căci aminteşte această categoric de aşa-numiţi „credincioşi^,
de Patimile şi moartea Mântuitorului. A doua care răstălmăcesc adevărul Evangheliei lui
sărbătoare este Duminica Crucii (Duminica Hristos şi răspândesc învăţături greşite printre
a treia din Postul Paştelui): sărbători (fiiră primii creştini (aşa cum se întâmplă şi a/i).
ţinere) mai avem: Scoaterea cinstitului lemn al CRUCEA DF.CUSSATA - crucea în formă
Sf. Cruci — 1 august (în amintirea eliberării de „Xl\ pe care a fost răstignit Sf. Andrei,
grecilor de sub saracini, sec. XII) şi Arătarea primul dintre apostolii Domnului, cane a fost şi
semnului Sf. Cruci împăratului Constantin (7 în părţile noaslre, în Sciţia Minor(Dobrogea),
mai); 3. Dovada cultului crucii în pietatea unde a propovăduit creştinismul (sec. I); v.
poporului sunt crucile memoriale şi troiţele dc Andrei.
lemn şi piatră, presărate la răscruci, pc CRUCEA GAMMATA (lat. crux gammata)
drumurile ţării. Faccrca semnului Sfintei Cruci ~ asemănătoare cu „gamma"‘ T (litera mare.
este primul gest creştin pe care îl învaţă copilul a treia din alfabetul grec), cruce denumită
încă din primii ani ai săi, semn fără care omul zvastica (cuv. sanscrit) - încârligată
credincios nu-şi înccpc ziua de muncă, nu se (DI VR), cunoscută din cele mai vechi timpuri
aşează şi nu sc scoală de la masă şi cu care se în Orientul îndepărtai (China) şi în Europa, fiind
culcă liniştit p e n t r u somnul de noaple. socotită simbolul soareJui în mişcare şi ca semn
Mărturisirea dreptei credinţe este S f Cruce. tutelar al bogăţiei şi mântuirii. Acest semn a
prin carc crcd inc inşii recunosc unitatea divină fost folosit şi de creştini, încă din sec. 111, ca
in Sf. Treime şi cred în jertfa mântuitoare a lui formă ascunsă a crucii creştine (de teama
Hristos, Care pe cruce S-a răstignit pemru persecuţiilor). Săpăturile arheologice dc la noi
mântuirea neamului omenesc. Renunţând a au descopcrit crucea gammată pe monumente

121
CRU-CUL
şi obiecte funerare (vase) din sec. IV-VI până din sec. VI mai ales în Apus.
în epoca feudală. C R U C IL E JU R Ă M Â N T U L U I — se
CRUCEA M O N OG RAM M A TICA (lat. numesc vechile cruci semănate pe cuprinsul
monogrammvs; gr. |IOv6'ypO(flfIOţ — mono- oraşului Câmpulung-Argeş unde, până la
grammos —figură din linii) — semn ce repre­ jumătatea sec. XX (perioada comunistă, 1945),
zintă o cruce verticală asemănătoare cu litera demnitarii oraşului obişnuiau să depună jură­
„rho“ p, din alfabetul grec, care combinat cu mântul înainte dea-şi lua în primire demnitatea
literele „iota“ I şi „chi“ X . tot din alfabetul (slujba) respectivă. Aceste cruci de piatră,
grec, au format o monogramă 31? pc care aşezate în diferite puncte ale oraşului, sunt
frumos sculptate, cuprinzând inscripţii care
creştinii au prcluat-o ca modalitate de a de­
consemnează istoricul lor, din trecutul cel mai
semna numele lui Iisus Hristos. Accst semn
îndepărtat al acestui oraş, care a fost reşedinţă
se întâlneşte pe multe monumente şi inscripţii
domnească între 1330-1360.
descoperite la noi — la Tomis, Callatis
CTÂŞTII şi POLIŞTII — se numeau preoţii
(Mangalia), Histria şi Dinogeţia (în nordul
în religia geto-dacilor.
Dobrogei), Biertan (Ardeal). Accastă mono­
CTITOR (gr. K'Tt'CCOp, 6, KXl^CO — ctitor,
gramă creştină s-a numit şi constant in iană
ctizo - a construi, a întemeia) — cel care a
(v. D1VR).
zidit, a pictat sau a restaurat din temelii o
CRUCEA PECTORALĂ — este o insignă
biserică, un edificiu religios. Biserica acordă
a demnităţii arhiereşti; este un simbol al crucii ctitorului dreptul de a fi pomenit ia diferite slujbe
lui Hristos prin care a fost biruit păcatul. Când în biserica ctitorită de el (drept prevăzut în
arhiereul slujeşte îşi pune crucea şi rosteşte Novela 123 din Codul iui Iustinian) şi dreptul
cuvintele din Sf. Evanghelie: „Zis-a Domnul: de a se zugrăvi chipul lui şi ai membrilor
Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede familiei sale în interiorul bisericii, în semn de
de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“ dragoste şi recunoştinţă pentru el. Biserica
(Marcu 8,34). în Biserica Ortodoxă Română, Ortodoxă Română, prin hotărârea S f Sinod din
numai arhiereul are dreptul de a purta perma­ 28 febr. 1950 (în rev. 5.0./?., 1950, nr. 3-6)
nent crucea pectorală (pe piept). Accst drept stabileşte: „Numai portretele ctitorilor şi cel al
se poate acorda ca o distincţie şi preoţilor cu ierarhului, sub păstorirea căruia s-a sfinţit
rangul onorific cel mai înalt (iconom-stavrofor). biserica, vor putea fi zugrăvite în interiorul
CRUCIADE — expediţii armate, creştine» în bisericilor*4. Cei care au făcut numai o donaţie
Evul Mediu, care au plecat din ţările Apusului, bisericii, fie în natură, fie în bani, nu pot fi socotiţi
conduse de principi şi regi. spre a elibera ctitori, ci numai ajutători ai sfântului locaş.
Ierusalimul de sub dominaţia otomană şi de CUCULION v. Rasofor, Condac
eretici. CULT (lat. c o b ’colere-cultum = a cultiva, a
CRUCIFIX — crucea cu chipul Domnului respecta, a adora) — înseamnă, în general,
răstignit; crucifixul devine frecvent, începând orice formă sau act religios al cărui scop este

122
CUL-CUL
stabilirea unei legături între om şi divinitate. şi Minee. Rădăcinile cultului ortodox sunt
Cultulyca expresie a sentimentului religios, a vechi ca şi creştinism ul, unele forme
existat întotdeauna, în toate religiile, el fiind o fundamentale provenind chiar din cultul Legii
parte a religiei. In antichitatea păgână, cultul Vechi, altele din Noul Testament. Trăsăturile
religios însemna cinstirea zeilor (deos-colere) caracteristice ale cultului ortodox sunt: l.
manifestată prin ceremonii religioase al căror Caracterul sacrificial şi ierarhic ce rezultă
scop era de a pune omul în legătură cu divinităţile din faptul că în Biserica Ortodoxă cultul se
respective. în creştinism, cultul înseamnă orice întemeiază pe jertfa răscumpărătoare a
act religios prin care se caută stabilirea unei M ântuitorului, actu alizată sub forma
legături cu Dumnezeu şi mijlocirea sfinţirii omu­ nesângeroasâ a sacrificiului euharistie din Sf.
lui prin împărtăşirea harului dumnezeiesc. între Liturghie, săvârşită de ierarhia bisericească
simţirea religioasă care stă la baza cultului şi (cpiscopi, preoţi şi diaconi); 2. Se distinge prin
între riturile sau actele religioase prin care uniformitate şi stabilitate. El se desfăşoară
se exprimă sentimentul religios există o strânsă după reguli precise şi fixe şi se exprimă în
legătură» dcoarece, fără credinţă, riturile devin forme definitiv stabilite (aceleaşi pentru toţi
forme goale, dar şi fără exteriorizarea prin acte credincioşii ortodocşi, din orice parte a lumii),
religioase, credinţa, sentimentul religios se ceea ce duce la păstrarea unităţii de credinţă
atrofiază, se stinge. De aceea cultul, în înirc diferitele Biserici Ortodoxe naţionale şi
accepţiunea lui, nu poate fi decât integral, adică autocefale; 3. Altă caracteristică a cultului
intern şi extern, sentiment religios (evlavie, ortodox o constituie bogăţia, varietatea şi
virtuţi morale) şi exprimare în forme externe frumuseţea elementelor de artă puse in
(acte: închinare, rugăciune, post spovedanie, serviciul său, prin solemnitatea, fastul şi
împărtăşire şa.). Actele dc cult se pot manifesta strălucirea formelor sale externe, a riturilor şi
individual (acasă: rugăciuni, mătănii, candelă ceremoniilor din rânduiala sfintelor slujbe
etc.) şi colectiv (prin participare la biserică la (spccifice şi cultului catolic, în marc măsură);
slujbele săvârşite de cler, care e investit cu pute­ 4. Are caracter eclesiologic sau comunitar,
re harică* sfinţitoare)— v. Tipic. Cultul creştin deoarece promovează, rugăciunea cu caracter
diferă de la o confesiune creştină la alta (Orto­ colectiv, social, prin care com unitatea
dox, Catolic, Protestant), evoluând în timp. credincioşi lor se uneşte în duhul păcii, al iubirii
Cultul Bisericii Ortodoxe îşi încheie evoluţia frăteşti, mai presus de vârstă, de cultura, dc
în formele lui esenţiale şi fundamentale, o dată stare socială, naţionalitate, limbă sau rasă (toţi
cu perioada patristică (ultimul sinod ecumenic „Domnului să ne rugăm ...“) după cuvintele
dc la Niceea, 787). Ceea ce a mai intervenit în Mântuitorului: „Unde sunt doi sau trei, adunaţi
tim p a fost în legătură cu calendarul şi în numele Meu, acolo sunt şi Hu în mijlocul !or‘
îmbogăţirea lui cu noi sărbători de sfinţi, precum (Matei 18, 20); 5. Altă caracteristică este
şi precizarea cărţilor bisericeşti pentru folosinţa simbolismul sau caracterul său epifanic şi
cântăreţilor: Ceaslov, Octoih, Triod, Penticostar eshatologic, care rezultă din profunzimea şi

123
CUl^-CUL
frumuseţea ideilor doctrinare» formulate în între praznicele împărăteşti: Naşterea Maicii
textele liturgice şi care se desprind din formele Domnului (lat. Na tivi tas Beatae Mariae
externe: 6. Pancosmismul sau universalismul Virginiy, s!v. Rojdestvo Bogorodiţi), numită
este altă trăsătura a cultului ortodox, prin în popor Sf. Maria Micâ (la 8 septembrie);
faptul că rugăciunca ortodoxă îmbrăţişează în Intrarea în biserică a Maicii Domnului.
sfera ei întreaga lume şi întreaga natură, cerând popular Vovidenia sau Ovidenia (21 noiem­
lui Dumnezeu s-o sfinţească şi să o pună în brie), în amintirea aducerii la templu a Sf.
slujba Sa şi a omului. Esenţa Ortodoxiei se Fecioare de către părinţii ei loachim şi Ana,
trăieşte prin participare la formele tradiţionale care. fiind bătrâni şi neavând copii, s-au rugat
şi instituţiile ci de cult (botezul copiilor, taina lui Dumnezeu c i de le va da unul. l-l vor închina
căsătoriei, spovedirea, împărtăşirea, cultul Lui; când Maria a împlinit trei ani. a fost adusă
morţilor, cinstirea marilor sărbători) — v. la templu, unde era o şcoală de educaţie
Hristoccntric Cult, în înţeles laic: om învăţat. religioasă pentru copiii pe care părinţii lor îi
CULTUL ÎMPĂRATULUI — consta, în prom iseseră Domnului, chiar înainte de
imperiile Antichităţii, în onoruri divine, cu rituri zămislirea lor; aici Maria a rămas până la vârsta
speciale care erau consacrate suveranului în de 15 ani, primind o educaţie profund religioasă;
Egiptul antic, in Asia Mică şi Persia: acest cult Bunavestire popular Blagoveştenia (25
începuse la greci cu Alexandru cel Mare, iar martie), praznic ce aminteşte ziua când Sf.
la Roma s-a instaurat sub stăpânirea Arhanghel Gavriil, trimis de Dumnezeu, a vestit
împăratului Octavian August. Titlul de August pc Sf, Fecioară că va naşte pe Mesia (Luca 1,
era un epitet religios, pc care Octavian l-a 26-38); apusenii (catolicii) numeau această
acceptat în anul 27 î.Hr., epitet care implica o sărbătoare zămislirea Domnului (Festum
consacrare, o sfinţire. Cultul imperial a Conceptionis Christ i)', Adormirea Maicii
constituit unul din instrumentele de unificare a Domnului, numită în popor Uspesnia şi Sfânta
provinciilor imperiului roman. Acest cult a Maria Mare (15 august), când se
denaturat sub împăraţii Nero, Caligula, Do- comemorează sfârşitul pământesc al Sf.
miţian. care au pretins să fie adoraţi ca zei. Fecioare; după tradiţia pioasă, la trei zile de la
CULTUL M A R IA L sau C u ltu l M aicii „adormire", Sf. Fecioară ar fi fost ridicată cu
Domnului — s-a dezvoltat începând din sec. trupul la cer, ca şi Fiul ei dumnezeiesc; ia catolici:
IV. când a fost condamnată erezia lui Nestorie. Assumptio Beatae Mariae Virgin is, adică
Doctrina marială s-a formulat la sinodul al Ridicarea la cer a S f Fecioare Maria.
lll-lea ecumenic (Efes 431) şi s-a manifestat Aceste patru sărbători închinate Maicii
sub forme multiple: 1. sărbători închinate Maicii Domnului sunt zugrăvite pe catapeteasma în
Domnului: 2. cântări şî slujbe divine, compusc şir uf praznicelor împărăteşti, Sf. Fecioară
în cinstea ei; 3. zidiri de biserici cu hramul Sfintei fiind numită şi „Doamna sau împărăteasa
Fecioare; 4. icoane; 5. predici şi omilii: 6. ono­ cerului11, cultul ei fiind strâns legat de al
mastica. A. Sărbători mari (cu ţinere), socotite Mântuitorului. B. Sărbători mai mici: Soborul
124
CUL-CUL
sau Adunarea Prea Sfintei Născătoare de Ortodoxe: Bogorodicine (Beotokicc, x a —
Dumnezeu (siv. Sobor Prezviafie Teotokia), la Vecernie şi Utrenie, Axionul, la
Bogorodifte), adică adunarea de slujbă a Liturghie etc.; slujbe speciale: Acatistul
credincioşilor în cinstea Fecioarei (26 Buneivestiri (sau al M aicii Dom nului);
decembrie)* sărbătoare legată de Naşterea Paraclisul Maicii Domnului, care se oficiază
Domnului; în vechime era obiceiul ca în această după Prohodul Mântuitorului din Vinerea Mare;
zi sâ se împartă pâinişoarc făcute din făină de v. Dioprosopism.
grâu numite semidale, ca o cinstire simbolică CULTUL M ARTIRILOR — este cinstirea
a lăuziei Maicii Domnului. Alte sărbători (fară acelor mucenici şi sfinţi care şi-au dat viaţa
ţinere) avem: Acoperăm ântul M aicii pentru apărarea credinţei creştine de-a lungul
Domnului (siv. Pocrov) (1 octombrie), în istoriei, începând cu primele veacuri de
amintirea unei minuni pctrecute în biserica persecuţii împotriva creştinilor. O formă foarte
Maicii Domnului din cartierul Vlahemelor veche de exprimare a cultului martirilor este
(Constantinopol). pe timpul împăratului Leon cinstirea moaştelor (v. M oaşte). Pe locul
înţeleptul (886-911), când Sf, Fecioară s-a mormintelor martirilor s-au ridicat biserici
arătat ca ocrotitoare a creştinilor: grecii ţin (martirii), sau în locurile legate de viaţa şi
această zi ca o sărbătoare naţională la 28 activitatea lor. Martiri cunoscuţi pe pământul
octombrie, când aniversează respingerea ţării noastre: Dasius şi Fimilian Mărturisitorul
atacului italian asupra Greciei din 1940, în al de la Durostorum (sec. IV), Chirii din Axiopolis
doilea război mondial. Pocrovul se ţine şi la (Cernavodă), Ni chila Romanul şi Sava Gotul
români, mai ales în mănăstiri; în Vinerea (înecai în râul Buzău, ->-372), Teotim al
Izvorului Tămădurii (în săptămâna I, după Tomisului (Constanţa) şi cei patru mucenici
Paşti) se pomeneşte, de asemenea, una din descoperiţi laNiculiţel (Tulcea): Filipos, Atlalos,
minunile Maicii Domnului (se face sfinţirea apei Kamasis şi Zoticos ale căror moaşte se află la
sau agheazmă în biserici, la fântâni); Zamislit'ea mănăstirea Cocoş din Jud. Tulcea.
Sfintei Fecioare , la catolici: Immaculata CULTUL M ORŢILOR sau cinstirea mor­
Concepiio Beatae Mariae Virginae ţilor — există în toate religiile de la cele mai
(Zămislirea fără păcat a Sf. Fecioare Maria). primitive până la formele superioare, mani-
Alte pom eniri ale M aicii Dom nului, în festându-se diferit de la o religie la alta. O
calendarul ortodox, mai avem la: 2 iulie, asemenea formă o constituie cultul cran iilor.
,JPuncrea cinstitului veşmânt al Maicii Domnului care după opiniile paleontologilor s-a practicat
in raclă“ (sinaxar în Mineiul pe iulie); la 31 în epoca paleoliticului inferior. Concluzia a
august, „Punerea brâu Iui Maicii Domnului în rezultat din observarea unor obiceiuri,
raclă" (sinaxar Minei pc august) şi la 1 sept. constatate la civilizaţiile rudim entare şi
(sinaxar Minei pe sept.)- C Alte manifestări asem ănătoare cu cercctările asupra
ale cultului Sf. Fecioare sunt: Cântări şi paleoliticului, de a se păstra craniile strămo­
rugăciuni, încadrate în slujbele Bisericii şilor, dcoarece ar deţine calităţi magice. Aceste

125
CD L -C U R
c re d in ţe e x p lică existenţa osuarelor. La om enirii, ca de ex: spălarea şi îm brăcarea
romani era cultul familial a! strămoşilor (Larii, cadavrelor, înm orm ântarea sau incinerarea,
M anii şi P enaţii). T oate popoarele indo- procesiunile, bocetele, mesele şi ospeţcle fune­
eu rope ne au avut sărbătorile lor pentru morţi. rare, pomenirea lor la diferite termene ele.
Vechiul Testament vorbeşte despre obiceiul CU LTU L S F IN Ţ IL O R — îşi are începutul
evreilor de a plânge patru zile amintirea morţilor în cultul m artirilor şi sc dezvoltă din cultul
(Judecători 11,40). Până azi s-a păstrat obiceiul sfintelor moaşte, începând din a doua jum ătate
de a rosti rugăciuni pentru cei morţi, de patru a see. IV.
A.

ori pe an: în ziua împăcării (Ispăşirii — lom C U L T U L T O P O A R E L O R — considerat


Kipur ), la P a şti, la C in c iz e c im e şi la ca foarte vechi şi universal, se baza pe crcdinţa
Sărbătoarea Corturilor ( 15-22. luna a şaptea). că toporul, ca principal instrument de lucru în
A

In Cartea Tobit (4,17) şi în profeţia lui leremia epoca de piatră, era un simbol al puterii, o
(16, 7) se arată că vechii evrei făceau ospeţe emblemă a fulgerului şi trebuia adorat. Ar­
funerare şi pomeni de pâine şi vin, la mormintele heologii au descoperit topoare în morminte din
celor apropiaţi sau ale eroilor (II Macabei 12, epoca pietrei şi pe crani i, săpată, emblema unui
43—46). Pilda „Bogatului nemilosliv şi a săra­ semn în formă dc T, ca un topor.
cului L az ăr1. rostită de Mântuitorul, arată că C U M IN E C A R E — îm părtăşirea, primirea
evreii credeau în iad şi rai („sânul lui Avraam“ tainei Sfintei Euharistii.
— sinonim cu un loc de fericire, locul celor C U M Ă T R U (siv. Kumotru, kumotra) —
drepţi reprezentat de Avraam. protopărintele grad de rudenie care se stabileşte între cel care
poporului evreu). C reştinism ul ad ân ceştc botează un copil şi părinţii copilului botezat de
crcdinţa străveche în nemurirea sufletului, în acesta; pentru copilul botezat el devine naşul
existenţa unei judecăţi universale, căreia i se copilului, iar cu părinţii este cumătru.
vor su p u n e to ate su fle te le după m o arte. C U N U N IA sau slu jb a nu n ţii — este Sfanta
Doctrina eshatologică creştină se bazează pe Taină prin care Biserica consfinţeşte căsătoria,
învăţătura Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli adică legătura dintre bărbat şi femeie şi pune
(M atei25; ICorinteni 15,13; ITcsaloniceni4, baza familiei creştine. Săvârşi torul cununiei este
1 3 -1 7 ). C re d in ţa în v ia ţa v iito a re arhiercrul sau preotul. în zilele noastre şi
fundamentează cultul morţilor. Acest cult sc călugării pot săvârşi slujba cununiei, ceea ce
manifestă prin rituri, ceremonii, rugăciuni către era interzis în trecut.
Dumnezeu, jertfe şi fapte de milostenie sau C U N U N IIL E sau C U N U N IL E — su n t
diverse acte, toate spre a fi de folos celor morţi, obiecte de cult, din metal, în formă de diademă
spre a le uşura starea în „lumea de dincolo1', (coroană) împărătească. Preotul încununează
peniru odihna şi „pentru iertarea păcatelor*1. cu ele pe miri, la slujba cununiei.
Universalitatea credinţei în viaţa viitoare, în CU RCU BEU — concrci; este arcul dc cerc
judecata de apoi şi nemurirea sufletelor explică ce apare pe cer, vara după ploaie anunţând
asemănarea riturilor din toate religiile mari ale încetarea ploii; simbolic este semnul iertării pe

126
C U R -C U R
care D um nezeu l-a a rătat lui N oe, după edificiul nu va dura dacă în zidurile lui nu se
încetarea potopului şi ca legământ că „nu va zidea viaţa unui om; de disperare că „ce ziua
mai ti potop, ca să pustiască păm ântul... Pun zidea, noaptea se surpa“ , M anole a zidit chiar
curcubcul M eu în nori, ca să fie semn al pe soţia iui şi astfel putu înălţa „m ândră
legământului dintre Mine şi păm ânr‘ (Faeerc mănăstire pentru pomenire". Când construcţia
9,11 şi 13). bisericii fu gata, Domnul i-a întrebat pc meşteri
C U R IE — se numeşte, în Biserica romano- dacă ar mai ft putut înălţa o asemenea minune;
catofică, administraţia papală, m inisterul aceştia afirmară posibilitatea, şi atunci, din
Papii, Curia romană sau papală; la romani, orgoliu, Domnul porunci să se ridice schelele,
curia sc numea una din cele zece ginţi în care ca să piară m eşterii, care răm ăseseră pe
era împărţit poporul roman; curia se numea şi înălţimea acoperişului. Aceştia îşi făcură atunci
locul imde se aduna senatul (de obicei era aripi de şindrilă, dar, sărind de pe acopcriş pe
un templu); termenul se folosea şi pentru a pământ, acolo şi muriră. Legenda ne spune că
denumi senatul roman. în locul unde a căzut meşterul Manole a ţâşnit
C U R TEA DE A R G E Ş — mănăstirea, deve­ un izvor peste a cărui apă s-a construit o
nită biserică episcopală începând din 1793, a fântână care s-a numit „Fântâna lui M anole", A

fost clădită pc fundaţiile unei vechi biscricî de care se vede şi azi, în apropierea bisericii. In
către Ncagoe-Vodă Basarab (1512-1521), care 1517, deşi încă nezugrăvită, biserica a fost
a murit înainte de terminarea ei. Pictura bisericii sfinţită cu mare pompă. în interiorul ei se află
s-a tăcut de către urmaşul şi ginerele său, Radu- m orm intele lui N eagoe. al D oam nei sale
Vodă dc la Afumaţi (1521-1529), executată Despina şi ale celor Urci copii ai lor; Petre, loan
de zugravul Dobromir (cu ocazia restaurării şi Anghelina, care va deveni soţia lui Radu Vodă
dintre 1875-1886, frescele originale au fost de la Afumaţi (1521-1529); acesta a făcut
aduse la Muzeul de an ă din Bucureşti). După pictura cu cheltuiala lui; el este înmormântat
cum reiese din documente, însuşi Neagoe-Vodă aici. De-a lungul veacurilor, biserica a fost pră­
a r ii întocmit planul acestui impunător monu­ dată de turci şi de unguri şi deteriorată dc
ment de o proporţie desăvârşită, a armoniei şi c u tre m u re şi foc. d in c a re cau ză a fost
eleganţei liniilor arhitectonice. Neagoe ar fl stat re sta u ra tă în mai m ulte rân d u ri. U ltim a
multă vreme la Constantinopol unde cunoscuse restaurare şi cea mai temeinică s-a făcut în
bine arhitectura bizantină şi arabă. Se poate vremea regelui Carol I, când. în 1875, guver­
ca şi el să fi contribuit atât la arhitectura, dar nul român a numit o com isie, condusă de
mai ales la ornamentarea bisericii M ănăstirii Alexandru O dobescu,arheolog şi scriitor, care
Curtea de Argeş, pentru a cărei construcţie a să se ocupe de această lucrare. Este consultat
recrutat, desigur, foarte pricepuţi meşteri din atunci marele arhitect francez Viollet-le-Duc.
O rie n t, ale c ă ro r num e în să au răm as care-1 rccomandă pe arhitectul A. Lccomte du
necunoscute. Legenda îl arată ca autor pe Nouy. A cesta a lucrat 11 ani cu m eşteri
meşterul Manole; conform unei vechi tradiţii, com petenţi (între 1875-1886), restaurând

127
CUR-CUV
biserica, dar care nu şi-a mai păstrat cu fidelitate scos la iveală ruinele curţii domneşti, în urma
forma originală; biserica a fost şi acum sfinţită, săpăturilor arheologice din ultimii ani. Biserica
ca şi în vremea lui Neagoe, cu mare pompă, în a fost zidită probabil de M ircea Ciobanul (1546)
prezenţa regelui, a familiei regale şi autorităţilor şi refăcută de Ştefan Cantacuzino (1714); era
vrem ii. Regina Elisabeta a donat atunci o lăcaşul în care „se ungeau domnii*1.
Evanghelie, scrisă şi ornată dc mâna ei, un odor C U ŞER — curat; însuşire pe care trebuie SrO
nepreţuit pentru această biserică de o unică aibă m âncarea perm isă, după prescripţiile
frumuseţe. Aici au fost înmormântaţi cei doi religioase, evreilor (ex. carnea de porc era
mari regi ai R om âniei: C arol 1 cu regina interzisă în legea mozaică, deci fiind interzisă,
Elisabeta şi Ferdinand I cu regina Maria. nu era cuşer).
Localitatea Curtea de Argeş a fost întemeiată CU TLU M U Ş — mănăstire la Muntele Athos,
de Radu Negru, carc şi-a stabilit aici curtea numită şi „M area lavră4*a Ţării Româneşti. A
domnească, mutând-o de la Câmpulung (unde fost refăcută în sec. XIV de Domnitorul Vlaicu
a fost prima cetate de scaun între 1244-1264), Vodă şi ajutată în secolele următoare de domriii
a Ţării Româneşti. Capitala rămâne la Curtea munteni: Radu cel Mare (sec. XV), Neagoe
de Argeş, până la sfârşitul sec. XVI când se Basarab ş a.
mută la Târgovişte. Mormântul lui Negru-Vodă C U Ţ IT U L D E A R G IN T — biserică din
s-a aflat în Biserica Domnească din Curtea de Bucureşti, în Parcul Carol (fost Libertăţii); a
Argeş, care era în incinta palatului domnesc fost construită cu prilejui Expoziţiei Generale
(ale cărui temelii şi ruine se mai văd şi azi). din 1906, în stilul bisericii Sf. Nicolae Domnesc
Biserica Domnească, construită în stil bizan­ din laşi.
tin, este cea mai veche păstrată în întregime C U V IO S, C U V IO A SĂ — smerit, pios, for­
până azi, fiind din piatră şi cărămidă aparentă. mulă de adresare către un călugăr: „cuvioase
Ea a fost restaurată dc vestiţii arhitecţi români părinte", „prea-cuvioase“ .
Gr. C erchez şi N. G hica-Budeşti în prim a C U V IO Ş IE — sm erenie, pietate; mod de
jumătate a sec. XX. Pe o colină situată la nordul adresare către un m onah, un arhim andrit:
oraşului se vede ruina bisericii Sân-Nicoară, „cuvioşîa ta*\ „prea cuvioşia ta*4.
atribuită dc tradiţie principesei Margareta, soţia CU VÂNTUL (gr. XfrfOţ, o — o iogos\ lat.
lui Negru Vodă, care era catolică şi a zidit-o în verbum.-i = cuvânt) — cu înţeles propriu de
timp ce domnitorul seaflaîntr-o luptă cu turcii. vorbire; cu înţeles biblic de „învăţătură14: „Ascul­
Temându-sc dc mânia soţului ei, încearcă să taţi cuvântul D o m n u lu i... luaţi am inte la
fugă spre Câmpulung, dar pe drum s-a înecat învăţătura Dom nului...“ (Isaia I, J0). Cuvântul
într-un râu, care s-a numit de atunci Râul — Logosul — Dumnezeu: „La început era
Doamnei (care se varsă în râul Argeş). Cuvântul fi Cuvântul era ia Dumnezeu şi
C U R T E A V E C H E — se m ai n u m e şte Dumnezeu era C uvântul “ (lo a n 1, I).
biserica Sf. Anton (în spatele Hanului lui Manuc Cuvântul, ca început al lumii şi al timpului —
— Piaţa Unirii, Bucureşti), în jurul căreia s-au „La început.. — mai înainte de care nu era

128
___________________________ CUV-CUV
lumea, nici limpu). ci numai veşnicia: Cuvântul direct: prin predică şi lecturile religioase. Căci
lui Dumnezeu în ipostaza Fiului, Cuvântul zice Sf. Apostol Pa vel: C redinţa este din A

ipostatic ia formă vizibilă, se dezvăluie: .,Şi auzire... prin cuvântul lui H ristos... «In tot
Cuvântul S-a fiicuttrup şi S-a sălăşluit între noi pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii
şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născul cuvintele Ion)*'(Romani 10. 17-18). Prin cu*
din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (loan 1, vânt se exprimă credinţa şi evlavia, sub tom ia
14). Cuvântul-Logos are în Ib. greacă şi înţeles rugăciunii şi a cântării religioase.
de raţiune şi de „p redică14; cu acwsl sens CUVTTKLION - numele grec al bisericuţei
cuvântul devine în cadrul cultului cei mai im­ Sf. M orm ânt al D om nului H risto s de la
portant mijloc dc redare a ideilor şi sentimentelor Ierusalim (Pr, T. Ne go iţă — Cunoşti tu Ţara
religioase. Prin cuvânt, preotul face cunoscut Sfânta?, Bucureşti, 1944. p. 29).
oamenilor învăţătura divină a Bisericii, în mod
D
apostihii (care au ca tem ă Învierea şi se cânlă
la Vecernie şi Utrenie). Apostibiile se încheie
D A JB O C — „Dătător dc bogăţie*, zeu slav. cu o stihiră mai importantă, a cărei temă este
simbolizând soarele, fertilitatea, o dogmă: întruparea Domnului, cele două firi
D A L A I-L A M A — denum ire pentru con­ — dumnezeiască şi omenească, despre înviere,
ducătorul religios al budism ului, un fel de despre cruce, apostihii numite şi „dogmatice
patriarh, ii cărui reşedinţă se afla in Tibet (ia ale glasurilor‘\ A scris irmoase şi tropare, ca:
marele templu din Uiassa). £1 este purtătorul „ M ilu ie ş te -n e pe n o i. D oam ne!*4, „U şa
spiritului lui Budha. spirit ce se încarnează într- m ilo s tiv irii.e le . în Mineiul pe decembrie este
u» copil, ce va deveni Dalai-Lama; la moartea Irccut cu mari laude „loan Cuvântătorul dc
fie c ă ru i D a la i-L am a , s p iritu l său se Dumnezeu’', „alăută du lcei4, „vioară dumnezeiască"
reîncarnează în următorul şi toi aşa, trece dintr- ş.a.
o reîncarnare în alia; v. L am aism ul. DAMNAT (de la lat. damno.-are = a osândi)
D A LTIRIE — Carte (atestat) pentru duhov­ — blestemat, pedepsit, condam nat la sufe­
n i c i , dală de arhierei preoţilor eu hiîotesie de rinţele iadului.
duhovnici, fără dc care ei nu puteau spovedi D A N E FO R 1II.E — serbări în cinstea zeului
(Pravila cea Mare, Târgovişte, 1652, gl. 318 grec Apolo, care aveau loc din cinci în cinci
şi Pravila Govora, 1640, ed. Rujoreanu, p. ani: tot în cinstea iui erau „ carneele ", serbări
87). ce sc fâceau din nouă în nouă ani.
DAM ASCH1N, Sf. loan Damasehinul (+749) D A O sau TA O — este principiul divin al or­
— călugăr la mănăstirea Sf. Sava de lângă dinii universale a creai iun ii, ce stă la baza religiei
Ierusalim, mare cărturar (a scris un tratat de chineze numită Daoism sau Taoism (datând
Dogmatică* răm as în d re p ta r, până azi), din sec. VI î.Hn). Izvorul daoismuiui îl constituic
apărător ai cultului icoanelor (scrie: Cultul vechile credinţe chineze în spirite, practici
Sfintelor Icoane, trad. D. Feeioru, 1937) şi magice, astrologice şi superstiţioase. Şeful
mare cunoscucător al cântării bisericcşli, pe religios al daoismuiui, numit Ticn-Si („Cerul
c a re a îm b u n ă tă ţit-o cu c re a ţiile sale stăpân") îşi avea reşedinţa în vârful unui munte
imnografice. El a compus Canoanele învierii, din provincia Sicnsi. Preoţii daoişti duc o viaţă
din Octoih, care se cântă (pe ce Ic opl glasuri) obişnuită, asem enea celorlalţi oam eni, cu
la Ulrenie; a mai scris canoane şi la Naşterea familie, ia casele lor sau trăind în comunităţi,
Domnului, la Botezul Domnului, la înălţare. celibatari, ca şi preoţii budişti. Daoismul s*a
Schimbarea la faţă, Cincizecime. Adormirea răspândit înC hina paralel cu Confucianismul,
Maicii Domnului ş.a.; a scris stihirilc numite influenţându-sc reciproc.
DA R-D EB
D A R U R IL E , Sfintele Daruri — pâinea şi mai vechi timpuri, „datina străbună'’, ,.obicei uri
vinul, ca elemente ale jertfei Fuharistice. se din străbuni'*; d atin e sfin te — o b iceiu ri
aduc la proscom idiar unde se pregătesc de religioase (colindele).
către preot (v. Proscom idie) şi apoi se aduc DAVID rege în Israel (a domnit 40 dc ani,
pe Sfânta Masa. unde sc sfinţesc în timpul sec. IX Î.Hr.). a retăcut unitatea regatului care
slujbei liturgice. sc dezmembrase după moartea lui Saul şi a
DARVARJ -s c h itu l Darvari din Bucureşti a stabilit capitala la Ierusalim (în provincia
fost desfiinţat în 1950 şi transformat în biserică ludcea. ţinutul natal al lui David, care era fiul
de enoric. in 1996. schitul a revenii la situaţia Iui le se i, din B etleem ). D avid a în tă rit
dinainte, schit de călugări, având patru călugări autoritatea clerului şi a proiectai clădirea unui
slujitori. mare templu la Ierusalim, care avea să se con­
D A R U R IL E S F Â N T U L U I DUH — cele struiască sub fiul şi urmaşul său, Solomon.
şapte Daruri ale Sf. Duh sunt puse în legătură Cartea Psalmilor, cca mai înaltă expresie a
cu cele şapte Laude bisericeşti (v. L audele credinţei, pioşeniei şi respectului faţă de
sau H v a lite le ). A c e ste d a ru ri su n t: al Dumnezeu, operă de mare valoare poetică, este
înţelepciunii, al înţelegerii, al puterii, al bunei atribuită lui David, din neamul căruia avea să
credinţe, al temerii de Dumnezeu. se nască Mesia; v. (.'oliat. Psalm i. P saltire.
D A S C Ă L (gr. 5 i5 â c K a A .o < ;. 6 D E A I.I' — Mănăstirea Dealu. situată pe un
didascalos = învăţător) — denumire pentru deal, la aproximativ A km de Târgovişte, ctitorie
cel care învaţă pe cineva; învăţător, profesor a lui Radu Vodă cel Mare (Radu al V-lea), dc
şi dascăl de biserică, cântăreţ bisericesc; în la anul 1500 şi restaurată de Bibcscu Vodă
trecut, la noi, cântăreţul bisericii era şi dascălul ( IX44): in aceasta biserică se păstrează. într-o
şcolii, învăţătorul copiilor (aşa cum aflăm printre raclă de bronz, craniul lui Mihai Viteazul.
alte scrieri şi din Amintiri din copilărie a lui Mănăstirea este cămin pentru călugării şi preoţii
Ion Creangă, cap. I). bătrâni, aşa cum este m ănăstirea Viforâla
DAS1US — martir creştin pe pământul Do- pentru maicile şi preoteselc bătrâne şi singure.
brogei ( la A xiopolis— Cernavodă) în vremea D E A M B U L A T O R II sc num esc acele
p e rse cu ţiei lui D io cleţian (303 304). O coridoare interioare din m arile b iserici
inscripţie descoperită la Axiopolis a păstrat în catolice, construite în stil romanic, coridoare
limba greacă numele Tasios (adică Dasius), semicirculare care se prelungesc din navele
alături de alţi m artiri (C h irii, C hindeas). laterale şi înconjură altarul: din loc în loc, din
Moaştele Sf. Dasius au fost duse la Duros- aceste coridoare se deschid absidiole sau
lorum. de unde (pe la an. 600) au fost dust-* in capele razante, unde se păstrea/ă moaşte sau
Italia (la Ancona), unde se păstrează şi azi un relieve sfinte. Prin ambulatorii pot circula credin­
sarcofag cu inscripţia în 1b. greacă: ,.Dasios, cioşii care vin să vadă criptele sau sarcofagele
adus de la Dorostolon'1(DIVE). cu moaşte de sfinţi, şi să se închine.
D A T IN A (siv. dedina = m o şte n ire ) — D FR O R A — proorociţă în Israel în vremea
tradiţie, învăţătură, obiceiuri păstrate din cele judecătorului Barac. pe care îl încurajează să

131
DEC-DEI
ridica arm ata îm potriva m oabiţilor, care mijlocire, implorare sau Trimorfbn— Tp^l(5p-
înrobiseră poporul lui Israel; datorita curajului (pioţ — trimorfios - î n trei chipuri, forme) —
De bore i, care însoţeşte pe Barac şi armata sa în iconografia ortodoxă, icoana numită Deisis
pe câmpul de luptă, acesta reuşeşte să alunge îl reprezintă pe lisus Hr îs tos ca împărat
pe duşmani şi să elibereze Israelul din robia (Christ de majeste), aşezat pe tron, ţinând
Moabiţilor. După câştigarea bătăliei. Debora Evanghelia închisă şi binecuvântând. El e
compunc un imn de mulţumire lui Dumnezeu încadrat în dreapta dc Sfânta Fecioară, iar în
ce s-a păstrat. transmis în Cartea Judecători stânga dc Sf. loan Botezătorul, amândoi stând
(cap. 5); cântarea Deborei, care preamăreşte in picioare, rugându-se şi m ijlocind către
faptele de eroism şi pe accia care au contribuit M ântuitorul pentru oameni; Maica Domnului
la câştigarea victoriei împotriva duşmanului, reprezintă aici Biserica Legii noi, iar Sfântul
este considerată ca unul dintre cele mai vechi loan Botezătorul, pe cea a Vechiului Testa­
monumente ale limbii ebraice (datează din an m ent. Ico an a Deisis a rc o e v id e n tă
1050 î.Hr.). semnificaţie liturgică, fiind inspirată din ritualul
D E C A L O G v. Tabelele Legii P roscom idiei, tn care cele d in tâi m iride
D E C E N E U — conducător religios (m are (părticele de pâine) după scoaterea Sf. Agneţ,
preot) şi conducător ai statului geto-dac (sec. sunt aduse în cinstea Sf. Fecioare şi a Sf. loan
I î.H r). după moartea lui Burebista (an. 44 Botezătorul, socotiţi ca cei mai buni şi devotaţi
î.Hr.) asupra căruia, ca şi asupra poporului, a mijlocitori ai oamenilor; ei ocupă cele dintâi
exercitat o puternică influenţă şi autoritate, rânduri în ierarhia cercască, îndată după
dovadă că în vremea lui a reuşit să impună Mântuitorul şi înaintea Sfinţilor îngeri. Icoana
distrugerea viilor in Dacia spre a pune capăt De isis este aşezată pe catapeteasmă in mijlocul
beţiilor şi alcoolizării poporului, motiva el; ca şirului de icoane cârc reprezintă pe cei 12
om politic şi religios, Deceneu a contribuit la A postoli. în registrul m edian, adică între
unificarea triburilor gclo-dace, pornind de Ia registrul care cuprinde praznicele împărăteşti
stabilirea unităţii credinţelor religioase. A şi ultimul de sus, care cuprinde şirul profeţilor,
realizai o reformă culturală şi reforma clerului, în bisericile m oldovene se zugrăveşte pe
căruia, în afara atribuţiilor religioase i s-a dat peretele de apus al naosului, in legătură cu friza
şi rolul de judecător şi medic al poporului. ctitorilor; în unele bisericii in un tene se află pe
Deceneu a fost trecut tn rândul zei!or(DBCR; peretele dc nord (în naos), înconjurată de sfinţi
Getica). militari. în bisericile ruse, icoana Deisis ocupă
DECUSSATA v. C ru ce a decussata. un loc principal pe catapeteasmă, fiind icoana
D E FE N SO R (lat. defensor, d. defendere ” de centru din rândul dc deasupra icoanelor
a apăra) — avocat, apărător, defensor în Con- împărăteşti.
sistoriul biscricesc, care apără interese din D EiSM (deus-dei= zeu, dum nezeu)— sistem
domeniul bisericesc. filozofico-religios, apărut în sec. XVII—XVIII,
D E iSIS (8crţ(5L£, TJ — deisis - rugăciune de are ca promotori pe raţionaliştii Herbert de

132
D E M -D E S
Cherbury. Ix»ckc, Voltaire, Diderot ş.a. De ism ui naosului, altarului şi turnului (turlei) centrale.
A

recunoaşte un Dumnezeu creator, dar nu şi In sec. XV (1443). a fost pictata de meşterul


pronialor (purtător de grijă) al lumii. Dumnezeu Ştefan şi ucenicii săi, aşa cum rezultă dintr-o
a creat luniea şi i-a dat legi după care se con­ inscripţie. Se crede eâ ctitorii au fost cneji din
duce de sine, fără intervenţia Creatorului. familia Mânjina din Densuş.
Dumnezeul deist, obicctiv, impersonal este to­ D ER V IŞ — denumire persană pentru călugăr
tal indiferent faţa de creaţia sa. Concepţia musulman; dervişii se numeau în Ib. turcă sufiţi
deistâ se deosebeşte fundamental de concepţia sau sufişti, denumire de la îmbrăcămintea de
religiei revelate, după care Dumnezeu este nu lână aspră (suj) pe care aceşti călugări o
numai Creator, dar şi Părinte iubitor faţă de purtau, imitând pe călugării crcşl ini; in Ib. arabă,
crcalurilc Sale, f&eându-Se cunoscut oamenilor sufîţii se numeau fachiri.
prin revelaţie, in diferite moduri (minuni, vise. D E S C Â N T E C , d c s c fin tc c c — fo rm u le
a rătări diverse, ca rugul ap rin s din care magice în proză sau în versuri, care se rostesc
vorbeşte lui M oise — în V. T. — , iar in monoton, în şir continuu, aproape neînţeles, de
c re ştin ism , prin în tru p are a F iulu i Său), către persoane anumite {descântătoare), cu
in lăturând religia revelată, deismul înlătură şi scopul de a aduce vindecarea de boli oamenilor
toate formele ci dc organizare (Biserică, cult. suferinzi (despre un asemenea descântec ,.de
doctrină). deochi*', ne spune I. Creangă în „Am intiri’*).
D E M O N (gr. SotlJICDV, O — tfaimon) — ..D escântecele" se fură, adică nu se învaţă
diavol, geniu rău, întrupare a râului. anume, ci se memorează atunci când cineva
DEM ONIAC — cel ce este stăpânit de diavol, descântă, căci altfel nu mai au efect, dacă se
bolnav, nebun, lisus a făcut multe minuni dc predau în mod special.
vindecarea demoniacilor; v. Noul Testam ent. D ESTIN (de !a lat. destino-destinare - a
D EN IE v. U trenie hotărî ceva) — soartă, fatalitate, ceva stabilit,
D E N S L Ş — b is e ric a d in D en su ş hotărât dinainte şi care trebuie să se întâmple;
(Hunedoara), ridicată în see. X-X11I din lespezi se spune: „aşa i-a fost destinul*, ca o motivaţie
de piatră funerară, aduse de la Sarmisegetuza. în faţa unor situaţii, niai ales neprevăzute şi
Masivă, greoaie, are deasupra naosului uit turn care totuşi au Ioc. C redinţa în destin, in
in formă geometrică. Aici, în Ţara Haţegului predestina ţie este o concepţie care se întâl­
existau şi alte biserici de piatră româneşti la neşte în doctrina religioasă islamică (mahome­
Streisângeorz. Strei. Sântămărie Orlea ş.a., din dană), în care Dumnezeu (Allah) este un stăpân
aceeaşi epocă cu Densuş. Biserica din Densuş absolut, despotic, ale cărui hotărâri au caracter
a fost restau rată în 1961-1963 când s-a de fa ta lita te . C re d in ţa în des lin e ste o
constatat că pereţii naosului erau construiţi în c o n c e p ţie n e g a tiv istă , căci stă in c a le a
partea dc jos din blocuri uriaşe de piatra şlefuită progresului; această concepţie o întâlnim şi în
şi ar data din sec. X. In sec. XIII a avut loc străvechile credinţe păgâne, iar m itologia
restaurarea ei prin ridicarea din nou a pereţilor greacă a ilustrat-o în legenda iui O edip.

133
PEV-PIA
Creştinism ul nu adm ite credinţa în destin, slujitori ai cultului, pe care o au azi diaconii,
deoarece doctrina creştină despre liberul apare încă din primii ani ai sec. 11, când ei nu
arbitru (libertatea de a alege singur) nc învaţă mai sunt simpli servitori ai m eselor frăţeşti, ci
că fiecare fiinţă omenească are libertatea şi devin slujitori sau „fchivernisitori" ai tainelor
dreptul de a alege drumul pe care să meargă Bisericii, alături deepiscopi şi preoţi. Sarcinile
în viaţă, adică de a alege binele de rău. fiind diaconului sunt precizate, aşa cum se face şi
astfel răspunzător fiecare de faptele lui, pentru pentru preoţi şi ep iscopi, în C on stitu ţiile
care va suporta şi urmările: v. M oira. Apostolice. Potrivit condiţiilor istorice, funcţiile
D EV O Ţ IE , devoţiune (lat. devotfo.-onis ~ liturgice ale diaconilor s-au înmulţit treptat
jertfire, făgăduinţă prin care se leagă cineva, (dispărând între timp celelalte situaţii şi atribuţii
de la devoveo - a închina, a consacra) — pie­ (agape, catehumenat, botezul adulţilor ş.a.).
tate personală, dăruirea vieţii credinţei în Treptat a dispărut însă şi numărul diaconilor,
Dumnezeu, evlavie. ajungându-se la situaţia de azi când nu mai
D E ZLEG Ă R I — v Ierurgii există diaconi decât la catedrale sau la unele
D IA C — slujitor de eancclaric. biserici mai mari din oraşe. Actele de cult pe
D IA C O N , d ia c o n i (5i& K O V O ţ, o — care le săvârşeşte diaconul sunt limitate. în
diakonos; lai. diaconul. minister) — slujitori primul rând el nu poate sluji singur, ci numai cu
ai Bisericii cu rang inferior preotului (în ordinea preotul sau cu arhiereul, ca ajutător al acestora,
ierarhică, clerul e format din trei trepte: diacon, dc ex. p u rtarea şi c itire a E van g h eliei la
preot şi episcop). Denumirea dc diacon apare, Liturghie, purtarea Sf. disc, la ieşirea cu darurile
ca şi cea de preot şi episcop, încă din epoca (Vohodul mare), rostirea Ecteniilor (rugăciune
apostolică. în cărţile Noului Testament (Fapte de cerere), pe care le rosteşte din mijlocul
6 ,1 -7 ). Primii diaconi menţionaţi au fost 7 la bisericii, adică din mijlocul poporului, ca unul
număr, instituiţi prin hirotonie de Sfinţii Apostoli, care este ultimul dintre slujitorii sfinţiţi şi deci
în scopul unei mai bune organizări a agapelor cel mai aproape de laici, pentru care se roagă
(m eselor frăţeşti) şi ajutorării săracilor din (făcând astfel legătura dintre credincioşi şi
primele comunităţi creştine; la început erau preot sau dintre naos şi altar). In serviciul divin,
simpli ajutori ai Apostolilor în organizarea diaconii închipui esc pe sfinţii îngeri şi puterile
operei de asistenţă socială, pentru ca Apostolii cereşti care slujesc necontenit în jurul tronului
să se poală consacra mai mult propovăduirii dumnczcicsc; orarul (v. O ra r) pe care îl poartă
Evangheliei» Agapele fiind strâns unite cu în timpul slujbei simbolizează aripile îngerilor
serviciul Sfintei Euharistii, diaconii au avut şi slujitori. în Biserica romano-catolică,dispărând
atribuţii în săvârşirea cultului. în Faptele ccteniile din slujba liturgică* s-a restrâns şi rolul
Apostolilor se vorbeşte de diaconul Filip. care litu rg ic al diaconului. La p ro te sta n ţi sc
predica şi boteza în Samaria, dar mai apoi în păstrează denum irea de diacon, dar acesta
Cezareea, ca evanghelist, adică propovăduitor nil are nici o atribuţie liturgică, ocupându-se cu
al Evangheliei (Fapte 21. 8). M isiunea de problemele de administraţie bisericească şi de

134
d ia - d ia
asistenţă socială. d o c u m e n te s-au p ă stra t n u m ele c â to rv a
D IA C O N JC O N sau sc b e v a ftlac b io n (gr. d ia eon iţe cunoscute pentru evlavia şi pietatea
SlOtKOVtKOV, %6 — diakonicon; (JKE\XX<p\)- lor: Olimpia (Olimpiada), despre care aflăm din
taxKlOV, T6 — schevaftlakion) — se numeşte Scrisori către Olimpiada"' trimise de Sf. loan
absidiola de miazăzi a altarului, care se mai G ură de Aur, din ex il, după ec p ărăsise
num eşte şi veşmânt ar, pentru că aici se Conslaminopolul, ca şi alte corespondente ale
păstrează veşmintele preoţeşti de slujbă, cărţile iui; I*rocula şi Pentada, Mac rin a, sora Sf. Vasile
*

litu rg ic e , lu m â n ări e tc . Se n u m eşte cel Mare ş.a. In sec. V -V L diaconiţele încep


diaconicon, pentru că in vechime era în grija să dispară în Biscrica de Apus, când botezul
d iaconului (v. A lta r). La cato lici poartă femeilor adulte nu se mai face, genera lizându-
denumirea de sacristie. se pedobaptismul; în Bisericile răsăritene se
D IA C O N IŢ E — slujitoare ale Biscricii; în mai menţin până în sec. Xfl XIIL când încă
primele veacuri creştine, ele făceau parte din se aflau în cărţile de slujbă (E vhologhii)
clerul inferior (situate pe prima treaptă) şi erau rugăciunile hirotesiei diacon iţelor (I jG, ed. 1993.
consacrate prin hirotesie (punerea mâinilor, v. p. 22 şi 109).
H irotesie); despre existenţa lor aflăm din Noul DIANA zeiţă romană, protectoare a mater-
Testament (Romani 16, 1) şi din scrierile Sf.
A
nităţii. Cultul ei avea legătură cu vietăţile
Părinţi. îndatoririle lor erau legate de asistenţa pădurilor, de aceea era socotiră şi zeiţa vână­
şi c aritatea socială şi de anum ite funcţii torii. ca şi zeiţa Artemis a grecilor, cu care a
liturgice; serveau la agape (ajutând pe diaconi), fost mai târziu asimilată. Duma avea un templu
păzeau uşile bisericii, prin care intrau şi ieşeau la Roma. pe colina Aventin.
femeile, supravegheau liniştea în biserică în D 1A N O FTIC (S ld v o ia , f| - dianoia, i =
partea rezervată femeilor, ajutau la botezul lor. înţelegere, inteligenţă)— ce se referă la raţiune,
mai întâi catehizându-le, apoi îndeplinind la la bun simţ. Aristotcl împărţea virtuţile morale
botez actelc rituale pc carc clcrul (carc oficia în virtuţi etice şi virtuţi dianoetice\ etice ;
botezul) din motive de decenţă nu le putea dreptatea, curajul, cumpătarea; iar dianoetice:
săvârşi (ex. când intrau în apa botezului, când înţelepciunea şi prevederea (care se câştigă
primeau ungerea cu Sf. Mir — episcopul le prin învăţătură, experienţă şi timp).
u n g ea nu m ai pe fru n te , fiin d ad u se D iA R G O N v. Sem ne rnu/.icale.
înveşmântate în haina albă, apoi ungerea era D IA TA X A ( S i o r r a ^ t ţ . f] diataxis =
continuată de diaconiţc (Const. A post. III, 16). rânduiala sau regulile după care trebuie să se
Diaconifele aveau d rep tu l ca, în tim pul d esfăşo are o slu jb ă b isericească) — sau
serviciului divin, să poarte, ca şi diaconii, orarul rânduiala liturgică, este titlul unei lucrări a
şi să se împărtăşească alături de cierul infe- patriarhului Filotei IV, din see. XIV (ed. mai
*

rior; ele duceau Sf. îm părtăşanie femeilor nouă la Pan. Trembela Cele trei Liturghii
bolnave, cărora, după moarte, le făceau toaleta dupăcodicii din Atena — în gr. Atena. 1935).
funebră şi ajutau la înm orm ântarea lo r în A ceastă lucrare este un izvor preţios de

135
D IA -D IE
cunoaştere a cultului creştin, cuprinzând reguli D 1 C H IU — ico n o m , a d m in is tra to r la
privitoare la săvârşirea cultului, la săvârşirea mănăstire sau Centru F.parhial.
Sfintei Liturghii şi a altor sfinte slujbe. Diataxa DID A SCA LII sau în v ă ţă to rii şi aşa-numiţii
lui Filotei face parte din rânduielile locale de profeţi sau prooroci — erau în B iserica
s lu jb ă , fo rm u la te de unii p a tria rh i prhnarădin epoca apostolică şi post-apostolică,
con stantinopo tirani din epoca bizantină şi neo­ propovăduitori ai Evangheliei şi slujitori ai
greacă. Acestea sunt importante penlru istoria Bisericii, alături de Sfinţii Apostoli şi alături de
cultului, alături de altele, care sunt: practica clerul (preoţi, episeopi) hirotonit. Despre ci se
veche sau tradiţia nescrisă (în materie dc cuJt), vorbeşte în Faptele Apostolilor (13, 1-4) şi
m onum entele arh eologice şi a n tich ităţile unora li se dau chiar numele: şi Sf. Apostol
bisericeşti (resturi de biserici, obiecte vechi Pavel vorbeşte despre ei ca despre harismat ici
liturgice, inscripţii, picturi religioase etc.). adică având harul sfînţitor care se dă prin
D IA T R IB E (S lC tT plpll, T) — diatrivi = hirotonie (I Cor. 12,28) şi chiar îi cnumeră între
locuinţa tem porară, discurs, conferinţă) — slujitorii Bisericii (Efes. 4, 11-12). Didascalii
conferinţe ambulatorii; filozofii greci mergeau şi profeţii, consideraţi ca făcând parte din
din loc In loc şi ţineau diatribe. rândul celor 70 de ucenici ai Mântuitorului, erau
Dl A LIS - zeul suprem în religia vechilor d in tre cei m ai z e lo şi p ro p o v ă d u ito ri ai
indieni, creatorul lumii, părintele zeilor şi al Evangheliei lui Hristos. fiind înzestraţi cu
oamenilor. harisma (cu harul) profeţiei şi a învăţăturii. Ei
DIAVOL v. S atana, îngeri. se deosebeau însă de clerici prin faptul că nu
D IC A S T E R IU (8 lK a 0 X llp lO V , TO — aveau, ca aceştia, sta b ilita te (legaţi de o
dikastir'ton = tribunal. Curte de Justiţie) — biserică), ci rătăceau, mergeau şi propovădui au
t ribunal sau Consistoriu bisericesc. de la o co m u n itate c re ştin ă la alta, erau
D 1C H ER LL şi T R IC H E R U L (SlKepi, TO m isio n a ri. De pe la ju m ă ta te a sec. II,
— dikeri, (o, TplKCpi, TO — trikeri, to) — documentele mt-i mai consemnează, ci dispar,
sfeşnic cu două şi sfeşnic cu trei braţe: sunt în locul lor rămânând peste tot clerul harismatic
două sfeşnice care se utilizează la slujbele (hirotonisit) şi legat de comunitatea (biserica)
arhiereşti. Picherul poartă două lumânări (5l£ pe care o păstoreşte,
Krţp<$£ — dis kirvs - două lumin i). iar trikerul D IE C E Z E , D IO C E Z A ( S k h k tio u ;, i] —
poartă trei lumânări. Cu aceste sfeşnice arhie­ dioikisis = administraţie, guvernământ) — în
reul binecuvântează poporul în momentele in­ imperiul roman, unităţi le administrative, formate
d icate din tim pul Liturghiei arhiereşti (v. din mai multe provincii se numeau dioceze sau
A

Rânduiala în c a rte a de slu jb ă n u m ită dieceze. In o ra a n iz a re a ad m in istra tiv ă a


Arhieraticon). Die herul sim bolizează cele Bisericii creştine, term enul de dieceză s-a
două firi din Persoana M ântuitorului, iar folosit pentru a denumi teritoriul asupra căruia
tricherul. cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. se exercită autoritatea unui episcop. Acest
(LG) teritoriu, supus canonic jurisdicţiei unui episcop,

n*
DIG-DIM
s-a numit şi eparhie (âîiapxiot, T| eparhia, credinţa în Hristos, cu mult curaj şi convingere,
i = district, provincie). refuzând să je rtfe a sc ă /.cilor. A runcat în
D IG O R G O N v. Sem ne m uzicale închisoare, el este schingiuit şi împuns cu lancea
D IM IT R IE . S f Dimiirie, Mure Mucenic — în coaste, ca şi Domnul său. iar apoi i se tăie
Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir, cinstit de capul. Pc când era martirizat era de faţă şi
Biserica Ortodoxă la 26 octombrie, a trăit în a sluga sa credincioasă, creştinul Lupu, care a
doua jum ătate a secolului al lll-lca şi a murit luat haina muiată in sânge a stăpânului şi inelul,
m artir, în tim pul p ersecuţiei îm păratului fâcând apoi cu ele multe minuni, alungând bol ile
M axim ian, la anul 305, in cetatea Solun şi duhurile rele dc la oricine se atingea de
(Tesalonic) din Grecia. Deşi guvernator al lucrurile îmbibate cu sângele martirului. Auzind
cetăţii Solun. tatăl său îm brăţişase credinţa Maximian de acele minuni, a poruncit să sc
creştină şi împreună cu soţia sa sc rugau în taie capul lui Lupu, murind şi acesta, ca şi
ascuns la cele două icoane, legate în aur şi stăpânul său, pentru credinţa în Domnul Hristos.
pietre scum pe ale M ântuitorului şi M aicii D upă încetarea persecuţiilor s-a ridicat o
D om nului. Şi în marc credinţă cereau lui bisericuţă deasupra m orm ântului Sfanţului
Dumnezeu să le dăruiască un fiu. Pentru ru­ Dumitru. Toţi cârc veneau să se roage aici erau
găciunile şi faptele lor dc milostenie, Dumnezeu vindecaţi de suferinţele lor. Auzind aceasta, un
le-a ascultat rugăciunea, dându-le pe Dimiirie. creştin bogat. I -contie; ce era curpins de o boală
Copilul a fost crescut în credinţa lui Hristos şi grea. a venit şi el, şi rugâttdu-sc. s-a vindecat
la vârsta înţelegerii părinţii l-au botezat, în de suferinţa sa. Drept recunoştinţă a înălţat, în
cămara lor ascunsă (în care-şi aveau icoanele locul micuţei biserici, o alta mare şi frumoasă.
şi sc rugau), chemând un preot şi câţiva prieteni Supând temeliile, au găsii mormântul cu irupul
credincioşi. Copilul a crescut şi. murindu-i tui Dimitrie neputrezii. Din moaştele Sfântului
părinţii, Maximian. eare-l preţuia pe tatăl lui Dimitrie a curs mir şi mireasma lui a umplut
Dimiirie, l-a numit guvernator şi comandant toată cetatea. Mulţi bolnavi venind acolo şi
de oaste, în locul tatălui său, poruncindu-i în ungându-se cu acest sfanţ mir. s-au vindecat.
acelaşi timp să ducă lupta dc exterminare a Leontie a pus sfintele m oaşte într-o raclă
c reştin ilo r din cetate. îm potriva poruncii ferecată cu aur şi argint, pe care a aşezat-o în
împăratului, Dimiirie propovăduia creştinismul, această biserică, cu hramul Sfanţului. Plecând
sprijinind pe creştini şi ajutând pc cei convertiţi în localitatea de unde venise. Leontie a vrut să
să se boteze (1. R. 1BU, 1992, afirmă că Sf. ia cu sine o parte din moaştele sfinte, dar
Dimitrie a fost hirotonii diacon). Aflând că Dimitrie i s-a arătat şi i-a interzis să se atingă
faptele sale ajunseseră Ia cunoştinţa împăra­ dc moaşte. Leontie a luat atunci giulgiul muiat
tului şi câ acesta, întorcându-se dintr-un război în sângele martirului, aşezându-l într-o raclă
cu sciţii şi sarmaţii, va veni la Solun să se scumpă. Pe drum, giulgiul sfinţit de sângele
convingă, Dimiirie îşi împărţi toată averea celor mucenicului a făcut minuni nenumărate, printre
săraci. Venind Maximian, Dimitrie îşi mărturisi care şi scăparea de la înec a lui Leontie, la

137
D 1 M -P IO
irccerca unui râu învolburat. Giulgiu! cu racla sec. X -X I. în locul căreia se află azi satul
a fost aşezai dc L contic înlr-o frum oasa Garvăn (jud. I ulcea), unde, în urma săpătu­
biserică, ridicată dc el în localitatea sa de rilor arheologice, s-au descoperit resturile uneia
origine, dându-i ca patron numele sfântului. dintre cele mai vechi biserici dc stil bizantin,
Multe minuni s-au săvârşit de S f Dimitrie şi de pe teritoriul ţării noastre.
întru pomenirea lui s-au ridicat nenumărate D IN TR -U N LEM N — M ănăstirea Dintr-un
biserici, avăndu-l ca patron. Lem n. dc călugăriţe, întem eiată de M atei
D IM IT R IE B A SA R A B O V — sfanţul ale B asarab (sec. X V II) şi refăcută de Ştefan
cărui moaşte se află în catedrala patriarhală Vodă Cantacuzino (sec. XVIII). Se numeşte
din Bucureşti, numit şi .,cel nou ", a fost un aşa, căci pe lângă biserica mare de zid şi cimitir
călugăr sihastru cu viaţă de sfânt. A trăit în se află o bisericuţă, despre care se spune că a
sec. XI. fiind originar din satul Basarabov, de fost scobită în trunchiul unui stejar uriaş (în
pe valea râului Lom, din Bulgaria. Era păstor 1814), încă din sec. XV. Sunt multe legende
şi se spune că aflându-se pe câmp cu turma legate de existenţa ci. Astfel se spune că un
dc vaci Ia păscut, a strivit cu piciorul, din călugăr despicând un stejar din acel loc a găsit
nebăgare de seamă, nişte puişori dintr-un cuib. în trunchiul lui săpată o cruce. Atunci, pe acel
F.l nu şi-a iertat această faptă, şi trei ani nu şi- loc şi din accl stejar, a construit biserica de
a încălţat piciorul, nici vara. nici iarna. Avea lemn care se vede azi. în apropierea celei mari
un suflet de copil nevinovat, liste simbolul de zid, despre care o altă legendă spune că un
smereniei, preţuind sufletul, nu trupul. El s-a călugăr a visai că i-a poruncit Maica Domnului
retras într-o peşteră acoperită cu o lespede, şi să zidească acolo o biserică.
acolo a trăit până la moarte. Veacuri de-a DIODE — în muzica psaltică se numesc ca­
rândul izbucnea în acel loc o flacără. Venind noanele formate din două ode, cele formate
odată ploi mari, peştera s-a dixlocat şi s-a vă/ut din trei se numesc triode, din patru tetraode.
tru p u l s fâ n tu lu i, care d e v e n ise m o aşte. Astfel de canoane se găsesc în cartea de slujbă
Moaştele sale au făcut minuni, vindecări şi numită Triod(slujbele din Postul Mare).
alinări de suferinţe fizice şi sufleteşti. în anul D IO M S IE A R E O P A G IT U L — unul dintre
1774, mitropolitul Ungrwlahici a primii moaştele părinţii bisericeşti, doctrinar al credinţei creş­
sfanţului, de la generalul rus Petru Saltikov şi tine. contem poran cu Sf. A postol Pavel;
Ic-a aşezat în catedrala mitropolitană, devenită numele lui c pomenit în Faptele Apostolilor (17,
patriarhală, după 1925, când s-a ridicat Biserica 34), el fiind unul dintre bărbaţii atenieni care
O rtodoxă R om ână la rang de patriarh ie. asistă la adunarea din Areopag (loc dc adunare
Cinstirea Sf. Dimitrie Basarabov se face în şi conferinţe din Atena antică) ca să asculte
ziua de 27 Octombrie, a doua zi după prăznuirea cu v ân tarea Sf. A postol Pavcl cu p rileju l
Sf. Dimitrie Martirul („M are mucenic4*); v. călătoriei acestuia ia Atena. De la „Areopag"
M ed ru -S ân M ed ru . vine şi numele lui Dionisie, care s-a convertit
D1NOGEŢ1A — cetate romano-bizantină din atu n ci la c re ştin ism unii bărbaţi,

138
DIO-D1P
alipindu-se de el de Pavel —, au crezut. D IO P R O S O F IS M -* e re /ic susţinută de
intre care şi Dionisie Areopagitul..."), ereticul N estorie (nestorianism ul) şi con­
D IO N IS IE E X IG U U L , S F .’ cel Mic sau damnată dc Sinodul IU ecumcuic (Ffcs, 4 3 1).
Micul (şi-a luat din smerenie acest nume) — N estorie susţinea că deoarece în fiinţa lui
teolog creştin» călugăr cu viaţă de sfanţ, originar l Iristos ar exista două persoane deosebite (una
din Sciţia Mică, (Dobrogea de azi). S-a stabilit dumnezeiască şi cealaltă omenească), Sfânta
la Roma, pe Ja anul 500, unde a şi murit la 540. Fccioară nu a născut dccât pe Omul 1Iristos şi
trăind o viaţă închinată studiului. A făcut deci nu poate fi num ită „N ă sc ăto a re de
traduceri dc cărţi bisericeşti şi colccţii de D um nezeu’4, ci numai „N ăscătoare dc om"
canoane ale sinoadelor bisericeşti, din 1b. (dvQptOftOtOKO^ — aritropotokos) sau cel
greacă în Ib. latină. Prcocupat de problemele m u lt Născătoare de H risto s . Prin
calendarului şi data fixării Paştclui. a scris condamnarea ereziei nestoriene (dioprosopisic)
lucrări pe această temă; cl este acela care a sc formulează doctrina marială ortodoxă a
pus în c e p u tu l d a te i e re i c re ş tin e prin Bisericii, prin recunoaşterea celor două atribute
numărătoarea anilor dc la lisus Hristos, a cărui ale Sfintei Fecioare (0COTOKUX — teotokia,
naştere a fixat-o în anul 754 dc la fondarea adică meritul de a fi născut pc Dumnezeu în
Romei, în Ioc de 749-750, „Ab urbe condita‘\ trup, şi ac.iTtapGevoţ — aipartenos. adică
D IO N ISIE LUPU — primul mitropolit român pururea-fecioria ci): v. C u ltu l m arial.
cu care se începe şirul ierarhilor români in Ţara D IO K T O S I, D IO R T O S IK K , D iO K T O -
Românească, după sfârşitul epocii fanariote; S IT O R - a îndrepta, a corecta; îndreptarea,
a p ă sto rit puţin (1 8 1 9 -1 8 2 1 ), d eo arece, corectarea cărţilor bisericeşti sau diortosirea
izbucnind răscoala lui Tudor Vladimirescu. se lor (aducerea la zi din punct de vedere al
refugiază la Braşov, dc unde va reveni în 1827. vocabularului, a limbajului bisericesc); cel care
Deşi este numit stareţ al mănăstirii Dealu, îşi diortoseşte. care corectează, reformulcază.
trimite acolo un locţiitor, iar el va locui la DI PIT , T R IP L I v. Sem ne m uzicale.
Bucureşti in casele sale de pe strada care şi D IP T IC E (S lT lxi^ — diptix şi 5 ttt %X>X<K
azi îi poartă numele şi unde moare în 1831. — diptihos = pliat în două, in două părţi) —
Bun administrator şi gospodar, cl iniţiază o serie suni două coperţi de lemn. legate cu balamale
de reforme în viaţa bisericească, preocupându- şi care se pot închide ca o carte. Pe părţile
se de îmbunătăţirea stării materiale a clerului, interioare ale acestor coperţi se zugrăvesc
căutând să în lătu re abuzurile şi corupţia icoane sau se înscriu pomelnicele eu vii şi morţi
instaurate în epoca fanariotă. A sprijinit pentru care preotul se roagă la Sf. Liturghie,
înfiinţarea şcolilor (clericale şi laicc) în limba după ce a terminat marea rugăciune a Sfintei
română, precum şi tipărirea cărţilor dc Teologie Jertfe (anaforaua). A ceastă rugăciune de
şi morală, a cărţilor dc cult şi a trimis tineri la mijlocire generală, pentru vii şi morţi, pe care
studii în străinătate, pentru buna pregătire a preotul o face după epicleză (rugăciunea Sf.
viitori lor profesori. Jertfe) poartă denum irea de diptice (de la

139
D IS -P O C
faptul că numele celor pentru care se roagă purtat de preot (cu tot conţinutul, adică miridele
sunt înscrise în aceste registre, sub fonnă de şi Sf. Agneţ) şi adus pe Sf. Masă, unde e aşezat
coperţi care se închid. Deci, prin diptice putem pe Sf. Antimis. După sfinţirea Daruri lor şi după
în ţe le g e şi pom elnicele şi icoanele şi împărtăşirea preotului (preotul se împărtăşeşte
rugăciunile de mijlocire dc la Sf. Liturghie. la fiecarc Sfântă Liturghie), S f Disc, împreună
Uneori sunt legate împreună trei coperţi care cu Sf. Potir, sunt aduse la proscomidiar şi acolo
se închid una peste alta şi se numesc / riptice. rămân până la următoarea Sfântă Liturghie.
In vechile biserici şi mănăstiri se află asemenea D ISC IP L IN A A RCA N Ă — vechea „disci­
triptice cu icoane (ex. icoana Mântuitorului la plină44 arc un consens general in Biserica
mijloc şi cele două molcne, adia! chipul Maicii creştin ă prim ară, prin care se in terzicea
D om nului şi S fântului loan B otezătorul, dezvăluirea ^misterelor44(a tainelor) creştine,
încadrând pe Hristos Cel răstignit, aşa cum cclor cc nu erau creştini (fie iudei sau păgâni);
apare sus, la mijlocul catapeteasmei: mai multe de aceea se luase obiceiul ca cei care veneau
astfel dc icoane, legate între ele prin balamale să se boteze să nu mai fte instruiţi în riturile de
şi care se pot plia, poartă numele dc poliptica, iniţiere înainte de botez, ci abia în prim a
Accste icoane carc se pot dcschidc sunt uşor săptămână, după primirea acestei Sfinte Taine
de purtat, îndeosebi în călătorii, constituind în a Botezului.
orice împrejurare un mic altar, care dă mai D IV IN , D IV IN IT A T E (lat. divinus,-a,-um
m ultă so le m n ita te ru g ă c iu n ii. Ele su n t = dumnezeiesc, al zeilor, derivat de la divus-
a p ă ră to a re de n e n o ro c iri şi alu n g ă răul divt = dumnezeire, zeu, divinitate) — atribut
dimprejurul purtătorului (au rol apotrofaic). specific lui Dumnezeu; divinitate, sinonim cu
D ISC, Sfântul Disc (lat. patern ; gr. SiGKOţ, dumnezeire, forţă mai presus de fire. căreia i
o — discos = disc. platou) — este un obiect se atribuie toate atributele puterii şi desăvârşirii.
liturgic: are forma unei farfurii plate, din metal Ideea de divin şi divinitate stă la baza tuturor
argintat sau aurit, având, pentru susţinere, un religiilor.
picior scund (la catolici se numeşte patena şi D O A M N EI — Biserica Doamnei, zidită de
este ftră picior). Pc Sf- Disc sc pune Sf. Agticţ Doamna Maria, soţia lui Constantin Brânco-
şi m irid e le (p ă rtic e le c a re se sc o t la veanu (1683); tabloul votiv o arată cu fiii săi.
proscomidie din prescurile aduse pentru daruri Coloane frumos sculptate despart naosul de
şi care urmează a tl sfinţite la Sf. Liturghie). pronaos. Biserica se află pe Calea Victoriei, în
Sf. Disc este folosit la Sf. Liturghie chiar din Bucureşti (aproape vizavi de Cercul Militar).
vremea apostolilor şi închipuie talgerul (vasul) D O C TR IN A (lat. doctrina,-ue - învăţătură,
pe care au fost aşezate bucatelc pentru Cina teorie) — învăţătură, sistem de idei filozofice
cea de Taină (M arcu 14, 20). Discul stă la sau religioase, ideologie. Doctrina M arială
proscom idiarca şi Sf. Potir. I^ v o h o d u l mare cuprinde învăţătura Bisericii Ortodoxe, prin
(ieşirea cu cinstitele Daruri din altar şi aducerea care se definesc cele două atribute ale Sfintei
lor pc Sf. Masă, la Liturghie), Sf. Disc este Fecioare: că a născut pe Dumnezeu în trup

140
d q g - do x

(N ăscătoare de Dumnezeu = Q eo to k o ^ — C re d in ţă 4' sau „ C a te h is m u l" (c a rte a dc


leoiokos) şi pururea-fecîoria ci (Pururea Fe­ învăţătură), a B isericii O rtodoxe, pe care
cioară = ’oteutdpBevo; aeiparumos\ învă­ credincioşii ortodocşi trebuie să o cunoască şi
ţătură formulată şi stabilită la Sinodul al lîl-lca să o înţeleagă, spre a nu se abate de la adevărul
ecumenic (413): v. Dioprosopism . dogmelor ei. Simbolul Credinţei sau Crezul,
DOGM A (S oyjia, t o — dogma, to = dogmă, fundamental acestei învăţături, trebuie să tic
sentinţă, decret; lat. dogmatis) — adevăr fun­ învăţat şi rostit cu credinţă şi convingere de
damental al unei doctrine, idee dc bază de la toţi drepteredineioşii.
care se pleacă înlr-o filozofie. In înţeles religios, D O G M A TICA — disciplină a Teologiei care
dogma este un adevăr fundamental, revelat expune în mod ştiinţific şi sistematic învăţătura
de D um nezeu (d e sc o p e rit o a m e n ilo r de B ise ric ii O rto d o x e şi a ra tă d e o s e b irile
Dumnezeu) şi formulat de Biserică prin ajutorul dogmatice dintre confesiunile creştine (orto­
Sfanţului Duh. care a luminat pe profeţi (prin doxă, catolică şi protestanta): dogmatica, în
care Dumnezeu s-a fHcut cunoscut oamenilor) muzica psalficâ (So^QtGXl^ov. TO — doxa-
şi pe S fin ţii P ă rin ţi ca re, în S in o a d e le stihon) eslc o cântare („Slavă'*) pe opt glasuri,
Hcumenice. au formulat dogmele. Dogmele care se cânta după stihirilc de la ..Doamne
sunt învăţăturile fundamentale ale Bisericii
*
strigat-am“ şi de ia ,.Stihoavna" de la Vecernia dc
creştine. Fără cunoaşterea lor şi fără fapte bune sâmbăta seara; se numeşte „dogmatica" după
nu e posibilă mântuirea, după cum spune Sf. conţinutul ei doctrinar privitor la Mântuitorul şi
Chirii al Ierusalimului: ..nici dogmele ţâră fapte Sf. Fecioară şi pentru că autorul este Sf. loan
bune nu sunt plăcutc lui Dumnezeu, nici faptele Damaschinul (+749). care a scris un valoros
nu se prim esc de D um nezeu fără dogm e tratat de Dogmatică.
pioase: căci ce foloseşte a şti dogmele despre DOLM ENFI v. M egalitice.
Dumnezeu şi a vieţui în necurăţîre, foră dv D O SO FT E I — mitropolit al Moldovei (în a
ruşine?'4 Sf. Maxim M ărturisitorul compară doua jumntaie a sec. XVII), primul nostru poet
dogm ele cu n işte tu rn u ri de ap ă rare ce cult, el fiind versificatorul Psaltirii în Ib. română
străjuiesc poarta Biserici», poartă prin care se — ..Psaltireapre versuri tocmită ", 1673.
intra pe calea mântuirii (F, II). Descoperirile DOXA v. Doxologic.
izolate, arătările ce se fac unei persoane, nu D O X O L O G 1 E ( 5 o ^ o X 0 Y ( a , rţ —
sunt dogme, ci doar nişte revelaţii individuale; doxologhia - slăvire, mărire, imn de slavă.
dar înţelesul dc părere întemeiată de „lege“ îl Te deum; So^oAoySj, COO — doxologo, eo ~
are numai 56y|10( - dogma —adevăr funda­ a slăvi pe Dumnezeu, a cânta imne de laudă
m ental Dogmele, ca adevăruri revelate, for­ lui Dum nezeu) sau Slavoslovia, numită şi
mulate de Biserică pe baza Stimei Scripturi şi Murinda sau Inmtd îngeresc — este un imn
a Sfintei Tradiţii, sunt neschimbătoare şi trebuie de înaltă slăvire a lui Dumnezeu şi care se cântă
să fie cunoscute de credincioşi. Dogmele atât la slujba Utreniei, cât şi a Sfintei Liturghii
Bisericii sunt cuprinse în ..M ărturisirea de („Slavă celui ce ne-ai arătat nouă lumina!44).

141
PQX-PRĂ
în trecut, Doxologia se cânta în momentul când DRAGOM 1RNA —• mănăstire zidită de mi­
se arăta pe cer prima rază de soare şi începea, tropolitul Anastasie Crimea al M oldovei, la
ca şi azi. cu ecfonisul: „Slavă Ţie. celui ce ne- începutul sec. XVII. în ju d . Suceava.
ai a rătat nouă lu m in a''. D um nezeu fiind D RÂ G A ICA sau Sânziene/c — se numeşte,
„Soarele cel adevărat şi lumina cca adevărată în popor, sărbătoarea Naşterii Sf. loan Bote­
izvoral luminii naturale şi al celei spirituale. La zătorul (24 iunie), sărbătoare foarte veche,
început (sfârşitul sec. I), Doxologia a fost atestată din sec. IV. De Drăgaică sunt legate
întrebuinţată în serviciul liturgic sub forma sa multe obiceiuri şi datini populare la români;
cea mai simplă, ca imnul cântat dc îngeri la Sânziene — cuvânt de origine latină, care ar
Naşterea Domnului: „Slavă întru cei de sus lui deriva de la Sana a Diana {Sandiana) sau
Dumnezeu.. (Lc. 2,14), care este şi azi primul de la Sancius (dies) Johann is — ziua de Sf.
verset al Doxologiei, pentru care se şi numeşte loan. Este o sărbătoare cu bază biblică (v. Lc.
imnul îngeresc. In forma de azi, Doxologia 1,5-80), atestată în sec. IV-V, a fost instituită
este un imn cu caracter trinitar un imn de laudă după unii, spre a înlocui unele vechi sărbători
c ă tre D u m n e z e u -T a tă l, Fiul şi S f. Duh păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din
(„Doamne. împărate cercse, Dumnezeule, ..şi ep o ca so lstiţiu lu i de vară (2 2 -2 3 iunie).
Duhule Sfinte!")- Prin sec. IV, el a devenit un Caracter agrar au şi datinile legate de Sânziene,
mijloc dc luptă împotriva ereziilor antitrinitare la români. în lucrarea „Descrierea Moldovei",
(arienii şi pnevmatomahii). Doxologia mică Dimitrie Cantemir (domn al Moldovei — 1710—
(„Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh") şi 1711. cronicar, istoric şi mare cărturar) spune
Doxohgiu mare („Slavă întru cei de sus lui despre Sânziene câ accsta este numele Sf. loan
D um nezeu...“ ), care are ca bază cântarea în­ B otezătorul. Drâgaica este m o şten ită de
gerilor. sunt primele imne creştine deosebite rom âni de la traci. T radiţia sărb ăto rii se
dc cele din Sf. Scriptură, dar alcătuite pe baza manifestă diferit în diferitele zone ale ţârii.
A stfel, în satele din M oldova este aleasă
şi după modelul acestora. Dc modelul biblic nu
s-au îndepărtat nici alte imne mari de mai târziu,
Drâgaica cea mai frumoasă şi cea mai harnică
fată din sat. Tinerele din sat o conduc în mijlocul
ca: Născătoare de Dumnezeu, bucură-te...“
holdelor pârguite. unde o împodobcsc cu o cu­
(cântat azi la litie), considerat ca unul dintre
nună se spice, cu panglici şi basmale colorate
cele mai vechi imne mari, având la bază salutul
şi, pentru hărnicia ci, primeşte chcilc tuturor
F lis a b e te i c ă tre F e c io a ra M a ria , d u p ă
hambarelor din sat. M ergând în pelerinaj spre
Bunavestire (Le. 1 .28 şi 48).
câmp, fetele împletesc coroniţe din flori. La
D O X O LO G H IS1R E — formă de exprimare
întoarcere în sat, le aruncă peste casă. Dacă
asentimentului religios prin preamărirea, lauda
se întâm plă ca o coroană să rămână agăţată
şi slăvirea lui Dumnezeu. Diferite rugăciuni şi
de horn c semn că fata care a aruncat-o se va
imne din rânduiala sfintelor slujbe au caracter
m ă rita în a c e l an. F a ta a le a să „ re g in a
doxobgic (aşacum c doxologia dc la sfârşitul
Sân zic ne lor** se îmbracă cu cele mai frumoase
Utreniei — ortrinei: „Slavă întru cei de sus... ’*).
veşminte, pe care le împodobeşte cu flori de
D R U -D U M
Sânziene. Spicele de grâu din coroniţă sunt („ Roswell ia sa c ra * 4 p e n tru tă m â ie şi
simbolul holdelor de grâu. L acasclc flăcăilor .Moswdlia carierii" pentru smirnă). Tămâia
h a rn ic i se jo a c ă , în a c e a stă zi, „H o ra şi smirna erau folosite în temple şi in palatele
Sâiuicnelor*4. in ajunul zilei de Sânziene, fetele faraonilor din E gipt chiar pe la jumătatea mile­
sc spală cu apă în care au fiert flori de câmp, niului II. Săpăturile arheologice au arălal că.
am estecate cu flori de Sân/.icne {Galium în M esopotamia antică, aceste aromate erau
jeruni). Credinţa este că accastâ zi a Naşterii folosite pentru ghicirca viitorului: ghicitorii
Sf. loan Botezătorul Ic poartă noroc. ardeau tămâie într-un vas aşezat pe genunchi
D R U IZ I — preoţi in religia vechilor popoare şi ghiceau după mişcarea fumului. începând
celto-galicc. din sec. VIII—VI î.llr., când se d ezv o ltă
D RU M U L T Â M Â IF l — se numea în anti­
comerţul cu aceste aromate, ele sunt tot mai
cii itate ca]ca pe care erflu transportate, din
mult folosite, devenind nelipsite în cuitdin marile
ţările producătoare,diferite răşinoase aromate,
temple ale centrelor urbane (Ninive, Babilon,
care se foloseau fie în cult, fie pentru preparate
Ierusalim, Susa, Damasc). Profetul E/.echiel
farmaceutice sau de parfumerie (ca tămâia,
vorbeşte despre comerţul oraşului Tyr cu Saha.
smirna, camforul, sacâzul guina de acacia,
de unde importa tămâie. Pliniu, scriitor latin din
care sc scurge din scoarţa unui fel dc salcâm
sec. 1, a lăsat în scrierile sale date importante
ş>a.). Astfel, tămâia şi smirna produsă în sudul
Arabiei, Yemenul dc azi. erau iluse la începui despre comerţul eu smirnă şi tămâie şi despre
pc c a le m a ritim ă , ap o i tra n s p o rta te eu d ru m u rile dc c o m e rţ cu a c e ste a şi a lte
caravane de căm ile, traversând deşertul ce mirodenii, arătând cât dc mult încărca costul
despărţea Arabia dc sud de marile imperii şi lor m ultiplele taxe la care erau supuse pe
b o g a te le c e tă ţi ale O rie n tu lu i a p ro p ia t. parcursul transportului, încât când ajungeau la
Caravanele ajungeau la Gaza, oraş iudeu, port Roma erau foarte scumpe, iar smirna, chiar
la Mcditerana şi străbăteau ţara ghcbaniţilor, mai mult decât tămâia (G. R. I). A.). Smirna
până la Timma, capitala lor, foarte departe de şi tămâia sunt nelipsite ca ofrande ce însoţesc
Gaza. Acest traect foarte lung era împărţit în rugăciunile către Dumnezeu, în cultul creştin.
65 de staţii de oprire a caravanelor pentru D U LIE — venerarea sfinţilor: este un cult
împlinirea formalităţilor de tranzit şi plata unor dependent de cultul suprem, deci subordonat,
taxe ce reveneau şi statelor, dar şi localităţilor relativ; v. A d o rare. L atrie.
în care staţionau. Cei care încercau să se D U M IN IC A (iCDpUXKTl f i p i p a kiriaki
sustragă împlinirii acestor obligaţii şi se abateau imera ~ ziua dumin icii: lat. dominica dies) —
de la traseul stabilit oficial pentru comcrţul cu este numită şi în Sf. Scriptură (Apocalipsa 1.
aceste produse erau pedepsiţi cu moartea. 10) sărbătoarea săptăm ânală religioasă şi de
Smirna şi tămâia au fost pentru Arabia şi In­ odihnă a creştinilor prin care s-a înlocuit sabatul
dia antică mari izvoare de îmbogăţire. Aceste iudaic. Este numită Duminica Domnului şi în
aromate erau extrase din trunchiul unor arbuşti „Didahia celor 12 A postolii una dintre cele mai

143
D U M -D V E

vcchi scrieri creştine. Credincioşii rccrutaţi „Despre numele divine1'); lilochim — „Eu sunt
dintre păgâni o numeau Ziua soarelui (Dies Cel ce su n t'\ răspunde Rl când se arată lui
soiis), pornind şi de la paralelismul între soarele M oise sub chipul unui rug arzând, fară a se
*

ca izvor a) luminii spirituale, cum însuşi zicea: consum a. „Iar dacă a văzut Domnul că se
„Eu sunt lumina lum ii...‘'(loan 8.12). Din sec. apropie să privcască, a strigat la el Domnul
IV, Duminica crcştină s-a generalizat. Teme­ d in rug şi a zis: «Moise! M oise!»... «Nu tc
iurile consacrării acestei zile sunt: a) este ziua apropia aici!... că locul pe care calci este
învierii D om nului, prim a zi a săptăm ânii, pământ sfânt!»" (Ieşire 3 ,4 -5 ). Şi când Dom­
evenimentul cel mai important din istoria sfântă nul îi dă poruncă să meargă în Egipt spre a
şi piatra de tem elie a creştinism ului; b) în elibera poporul lui Israel: „Zis-a iarăşi Moise
această zi a avut loc Pogorârea Sfanţului Duh către Dumnezeu: «lată, cu mă voi duce la fiii
peste Sfinţii Apostoli şi s-a întemeiat prima lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor
comunitate creştină, primul nucleu al Bisericii voştri m-a trimis la v o i... Dar de-mi vor zice:
creştine; c) Duminica este menţionată în Sf. Cum îl cheam ă, ce să le spun?». A tunci
Scriptură a Vechiului Testament, ca ziua de Dumnezeu a răspuns lui Moise; «Eu sunt Cel
odihnă rânduită de Dumnezeu la crearea lumii Ce sunt»... «Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel
(Facere 1). La inceput. Duminica era pentru
Ce este m-a trimis la voi!»u (Ieşire 3, 13-14);
„Domnul Dumnezeul părinţilor noştri... mi S-
creştini numai ca zi de cult. de adunare şi
a arătat.. .**(Ieşire3, 16); „Acesta este Domnul
rugăciune pentru comemorarea învierii, care
Dumnezeul nostru, în tot pământul judecăţile
a avut loc în prima zi după Sabat sau „prima zi
Lui" (Psalm 104,7); ,JDumnezeu cel viu, Care
a săptăm ânii'1, cum spune Sfânta Scriptură a
a fiieut cerul şi pământul, marca şi toate cele
Noului Testament, vorbind despre minunea
ce sunt în ele“ (Fapte 14.15) şi care S-a arătat
învierii (Matei 28. 1: Marcu 16,2; loan 20, l;
oamenilor întrupându-Se în persoana Fiului lui
Faptele Apostolilor 20, 7; I Corinteni 16, 2).
Dumnezeu, dovedind prin aceasta iubirea Sa
Cu tim pul a devenit şi ziua de odihnă a
pentru om ul, creatura Sa. Sfanţul Maxim
c re ştin ilo r, în lo c u in d sab atu l iu d aic, iar
Mărturisitorul concepe, înţelege pe Dumnezeu
împăratul Constantin cel Mare o ca: ,.entitate de vi aţă-făcătoare şi supraflinţială;
consfinţeşte prin lege de stat, ca zi de ...tem elie de-putere-facătoare şi mai presus
odihnă pentru întrvg imperiul roman. în anul de toată puterea: şi aptitudine lucrătoare şi fară
321; v. P aru sia. de sfârşit...o entitate facătoare a toată fiinţa*'
D U M ITRU, SFÂ N TU L v. D um edru; Dimi- (Fi foc al ia ÎL Capete teologice, Suta întâia 1-2-4);
trie, M a re M ucenic. v. T reim e.
D IJM N F.Z E U ( O e o ţ, O — Theos ^ DURAU m ănăstire de maici, aşezată la
Dumnezeu; lat. Dontinusdeus ~ Fiinţa divină) poalele muntelui de unde începe urcuşul spre
— Dumnezeu Creatorul, începutul a tot ce Ceahlău. Biserica e pictată de Tonitza.
există; Cel fără nume (Dionisie Areopagitul. DVERA (de la siv. dveri) — perdeaua uşilor
144
DVE-DVF,
împărăteşti (v. C atap eteasm a). în bisericile înălţimea spaţiului in care sunt aşezate, partea
ortodoxe, altarul este d esp ărţit de restu l de sus a uşilor împărăteşti sc acopcră cu o
interiorului bisericii printr-un perete de icoane p erd ea num ită dvera, a stfe l ca p riv irile
n u m it c a ta p e te a s m ă sau ic o n o sta s. credincioşilor din biserică să nu pătrundă în altar
Comunicarea între altar şi interiorul biscricii se în momentele solemne ale slujbei divine. Dvera
face prin trei uşi: o uşă e aşezată la mijlocul se confecţionează din mătase, stofa, catifea,
catapctesmei şi două lateral, una spre nord şi dc diferite culori (mai frecvent albă) şi frumos
alta spre sud dc uşa centrală numită „uşile brodată, cu motive şi simboluri religioase. La
împărăteşti41, fiind formată din două canaturi momentele rânduite în timpul slujbei, dvera se
(p ă rţi) care se d esch id lateral; ncavând deschide, fiind trasă lateral sau în sus.
E
L B IO N IŢ ! v. H id ro p asa staţi. slava... şi închinăciunea...**, răspuns „Amin'*
FX'DICIf v. Ghirocomii. („Aşa să tle“, să sc împlinească cererea).
ECFONISCE) sau vosglasuri (eiopcovncu;. F.CFRAZA (CKcppaou;, f] — ekfram, i -
fj — ecfon is is = s trig a re , ac lam a re; mod de a se exprima) — expresia este un gen
£K<pcoveco — ekfoneo = a ridica, a înălţa specific omiliei patristice {culminând în epoca
glasul) — sunt mici fragmente de rugăciuni din mari lor pă r in ţ i ai B iseric ii, în sec. IV), pri n care
textul anaforaJei. rostite de preot cu glas mai se face o descriere retorică de ex. a unei
înalt, pentru a fi auzite de credincioşi. De prin icoane sau picturi bisericeşti; o asem enea
sec. V -V l, anaforaua începc să fie citită in cuvântare avem în omiliile episcopului Asteric
taină de către liturghisitori, cu cxccpţia unor al Amasiei {sec. IV) la o pictură înfăţişând
mici fragmente care continuă a fi citite sau istoria pătimirii sfintei jnuceniţe Eufimia (rev.
rostite cu glas tare şi care suni aşa-numite B.O.R., anul LXV. 1-3, 1947, p. 53- 54).
e afon isc, şi an u inc: fo rm u la p e n tru ECLES1A (KKKXrjoia. r} eklisia, i = bise­
introducerea imnului trisaghion {..Cântareade rica) — Biserica, instituţia divină. întemeiată
biruinţă cân tân d , s tr ig â n d ../1); cu v in tele de Hristos; v. Biserica.
rostite de M ântuitorul la Cina cea de Taină ECLES1A RH (r.KKA.r)aidpxTls? 6 - - ec/e-
[„Luaţi, mâncaţi... "bec/onixulpentru ultima siarhis) — călugăr în grija căruia se află sfântul
oferire a Darurilor, înainte de sfinţire (,^4le tale Eăcaţşi huna desfigurare a cultului la biserici Ic
dintru ale taie... ”); formula pentru pomenirea catedrale şi mănăstiri.
Sf. Fecioare la diptice („ Mai ales pentru EC LES1A STLL — carte canonică din Vc-
Preasfânta, P reacu rata...u); formula pentru
A
chiul Testament, atribuită prin tradiţie regelui
pomenirea episcopului locului (,Jntâipome­ Solomon (sec III î.llr.).
neşte D oam ne...*'): înainte de rugăciunea FX L F.SIA ST T C ( C K tc X r ţc ia c m K o ţ —
„ Tatăl nostru** („.?/ ne învredniceşte pc noi. eclesiasticos = cel ce ţine de biserică) ---
Stăpâne../*). Ecfonisele sunt în rugăciunile bisericesc, un membru al clerului Bisericii
Utreniei, ca şi în trccut, şi azi. fie formule de creştine.
în c h e ie re , fie fo rm u le c a re m a rc h e a z ă ECLESIO LO G TC (CKKArţOtd^co — eccli-
începutul diferitelor lecturi sau cântări ce revin siaso - a se reuni intr-o adunare, a merge la
c â n tăreţilo r la strană. A şa este ecfonisul bisericii) — spirit eelesiologic. conştiinţa de
ecteniei de după cântarea a şasea a Catavasii lor comunitate în Biserica creştină, de integrare
„Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul în viaţa liturgică creştină. Cultul ortodox se
sufletelor noastre'*. Ecfonisul este fraza cu distinge prin caracterul său eclesiologic sau
care se încheie eetenia „Că Ţie se cuvine toată comunitar. El prom ovează, în primul rând.
E C T -E C U
rugăciunea cu caracter social sau colcctiv. o vă cei chemaţi D om nului... Cei credincioşi
rugăciune a comunităţii credincioşilor uniţi într- pentru cei chemaţi să ne rugăm, ca Domnul
un cuget în duhul păcii, al iubirii fraterne şi al să-i miluiască pe d â n ş ii../'); Ectenia întreită
solidarităţii sau com unităţii de credinţă. în (stăruitoare) care sc rosteşte de obicei după
biscrică ne rugăm toţi, pentru nevoile tuturor. citirile biblice („Sâ zicem toţi din tot sufletul...
„Domnului sâ nv rugăm" (la cctenii), „ Tatăl D oam ne, A to ts tă p â n ito ru le . D um nezeul
nostru,..'' (la rugăciunea dom nească), „Să părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi nc
zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul miluieşte. M iluicşte-ne pe noi, Dumnezeule,
nostru sâ zicem . . (laectenia întreită de după după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie. auzi-ne şi
Evanghelie). ne m iluieşte.. /*); Ectenia cererilor (,,... de la
E C T F .M E (£Kxevr|<;, ec - tretenis, es - Domnul să cerem...*' ,,Dă, Doamne4'). Se mai
întins, prelungit: di>xr|, *1 — e fh i- rugăciune; numeşte 0li)V a\ţ/lţ, f] sinapsis - legătură,
ecteiiie efhi = ru g ă c iu n e p re lu n g ită , unire, pentrn că sc unesc de obicei mai multe
stăruitoare)— îndemn stăruitor la rugăciune; cereri într-o rug ăciu n e: şi E tpriV lK d —
este rugăciunea de cerere cea mai completă, eirinika = cu pace, căci conţine mai multe
o sinteză a cererilor Bisericii in cadrul Liturghiei cereri pentru pace (cx. „Cu pace Domnului sâ
Ortodoxe: lat. colhcta ~ rugăciune colectivă, ne rugăm44). Ectenia sc încheie cu ec foni sul;
socială — rostită în numele poporului („Cu v. Ecfonis
pace Domnului sâ ne rugăm ...*\ „Miluieşte- E C U M E N IC (OlKO'UJJ.EVltCOţ —
ne pe noi, Dumnezeule... rugămu-ne ['ie. auzi- oikoumenikos = u n iv ersal, îm p reu n ă) —
ne şi ne m Urneşte'4); ea formulează dorinţele, Consiliul ecumenic al Bisericilor crcştine,
nevoile şi cererile spirituale ţi materiale ale adică îm preună adunare a întregii Biserici, cu
întregii adunări, în zeci de formule stabilite de toate confesiunile. îşi arc sediul la Geneva.
Biserică- Despre temeiurile scripturistice ale F o rm area C onsiliului Ecumenic a fo st
ecteniei aflăm la 1 Timotei 2, 1; „Vă îndemn propusă în 1937 de către două dintre ramurile
deci, înainte de toate să faceţi cereri, rugăciuni, mişcării ecumenice, mişcare cu rădăcini vechi,
mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii41, Parte începând din sec. XIII, dar care capătă formă
integrantă a cultului creştin. încă din epoca organizată abia în 1910, la Edinburgh. în
apostolică, cctenia este atestată de Sfinţii „Conferinţa mondială a misiunilor'4. Cele două
Părinţi, în secolcle următoare (Justin Martirul, ramuri organizate: .^Creştinismul practic44 şi
loan Hrisostom, Chirii al Ierusalimului ş.a,). „Credinţă şi organizare", ce luaseră fiinţă după
E den ia este de mai multe feluri: Ectenia mare 1925, în Suedia şi Anglia, reuşesc, abia în 1948,
(cuprinde mai multe cereri), care se rosteşte după război, să se reunească la Amsterdam,
la începutul Laudelor mari. la Sf. Liturghie, Sf. în prima adunare generală, la care participă şi
Taine, ierur$ii principale (ex. Aghiasma mare); „Consiliul internaţional al m isiunilor' ce fusese
Ectenia micâ este o prescurtare a Ee ten iei înfiinţat în 1921. Anul 1948 este începutul
mari; Ectenia pentru catehumeni („Rugaţi- activităţii Consiliului ecumenic, când are loc

147
EC U -EFE
prima adunare generală la care participă 146 locul în care stau sufletele drepţilor până la
de biserici, printre carc şi Biscrica Ortodoxă, Judecata de apoi, şi carc. de asem enea, se
*

Română. Consiliul Ecumenic şi-a continuat de deosebeşte de „împărăţia cerurilor* unde, con­
atu n ci a c tiv ita te a prin ad u n ări ţin u te la form învăţăturii creştine, vor merge sufletele
răstimpuri de câte un an sau doi, după necesităţi, dreptcredincioşilor creştini după Judecata de
până azi, contribuind la o mai bună cunoaştere apoi. spre a se bucura dc slava şi strălucirea
şi înţelegere intre Bisericile creştine din lume. lui Dumnezeu.
E C U M E N ISM — mişcarea de unitlcarc a EDEVtMU— numele dat sufletului nemuritor
Biserici lor creşti ne. în vechea religie a Rabi Ion ului. După moarte,
EDEN (Ib. ebr. „desfătare**, „delicii"-) — este. trupul se preface în ţărână, iar sufletul care nu
după relatările Sfintei Scripturi, locul în care moare, edimmu este „îmbrăcat într-o haină de
Dumnezeu i-a aşezai pe primii oameni, creaţi aripi” şi coborât în împărăţia subpământeană
de FI, Adam şi Eva, spre a trăi în desfătare şi numită Kigallu sau Arali. Aici sufletele celor
fericire deplină. Edenul biblic este un loc pe buni sunt recompensate, fiind aşezate într-o
pământ, iar raiul e grădina sădită de Dumne­ grădină plină de roade numită Şeol.
zeu, în partea de răsărit în Eden, numindu-sc EFA — se numea în antichitate măsura folosită
Rai sau Paradis (în Ib. persană înseam nă pentru cantitatea dc făină sau alte materiale
grădină înverzită şi înflorită, iar în Ib. ebr. uscate, necesarc jertfelor.
Paradus. cu acelaşi înţeles). Un râu izvora din E FE S — străvechi oraş al Lidiei (sec. XI
Eden şi uda raiul. Râul avea patru braţe, fiecare Î.Hr.), aşezat pe ţărmul Mării Egec, în partea
braţ străbătând alte ţinuturi ce se aflau în Eden, de v esta Asiei Mici, între Milet şi Smirna; era
în afara raiului: ţara Haviia, ţara Cuş şi hotarul vestii în antichitate ca centru com ercial şi
Asiriei, udat de două braţe a!e râului, numite religios. Aici se afla templul zeiţei Artemis
Tigru şi Eufrat. Pornind de la acest reper, se (Diana), considerată între cele Şapte Minuni
crede că Edenul era undeva spre Golful Persic. ale lumii. E fesul trece succesiv sub stăpânirea
Omul este aşezat în Grădina Ivdenuiui „ca s-o grcecască (este capitala Confederaţiei ionice),
lucreze şi s-o păzească" (Faecrc 2, 15). in persană şi romană (devine capitala provinciei
mijlocul raiului „era pomul vieţii şi pomul romane Asia). Este evangheli/at de Sf. Ap.
cunoştinţei binelui şi răului" (Facere 2, 9). Pavel în timpul cclci dc a doua şi celei de a
Dumnezeu îi porunceşte omului să mănânce treia călătorii misionare, devenind un puternic
din toţi pomii raiului, dar din pomul cunoştinţei centru creştin. începând din sec. 1 d.l Ir. Aici.
binelui şi răului să nu mănânce, „căci în ziua în după tradiţie, a păstorit ca episcop şi a murii
care vei mânca din el, vei muri negreşit!'4 Sf. Ev. loan. Pe mormântul său a fost înălţată
(Facere 2, 17). Raiul din Eden nu se confundă o măreaţă biserică dc către împăratul Justinian
cu Cerul, care „e cu totul altceva", spune Sf. in sec. VI (G. R., p. 329 ş.u.). IJiserica din
Nicodim Aghioritul. Raiul ,.ccrcsc‘\ numit Efes este una dintre cele şapte Riseriei ale Asiei
metaforic în iudaism „sânul lui Avraam‘\ este cărora le sunt adresate scrisorile cuprinse în

148
E F I-E L E
A pocal ipsa Sfanţului loan Teologul. Tradiţia E G O ISM U L — iubirea exagerată şi greşit
spune că Slant» Fecioară M aria ar fi murit la înţeleasă faţă de sine însuşi, şi satisfacerea
Ftes. Oraşul este distrus de goţi (sec. 111 d.Hr.) dorinţelor proprii cu nesocotirea drepturilor
şi restaurat în epoca bizantină. Al treilea Sinod altora şi a legilor morale.
ecum enic (431 d.H r.) are loc la E fes; el EG U M EN (uyo\)[!EVO^ — igumerws = egu­
com bate ncstorianism ul, precizând dogm a men, stareţ) - călugăr conducător al unei
referitoare la persoana lui Hristos şi modul unirii mănăstiri, al unui schit; v. A bate.
celor două naturi ale Sale: divină şi umană. E H -E H U R l v. Sem ne m uzicale (psaltice)
EF1M ION — în muzica psaltică, sc numeşte E L , E L O H IM — term en ebraic prin care
grupul dc versuri care se repetă, ca un refren, este denumit D um nezeu. A cest term en se
după fiecare strofă a unui condac; Condacu) întâlneşte la majoritatea popoarelor semite. Esle
este un poem compus dintr-un număr dc strofe deopotrivă substantiv com un, desem nând
— 20-30 — , formate flecare din 5-13 versuri. divinitatea în general şi substantiv propriu,
EFRATA — num ele vechi al Betleemului numele unicului Dumnezeu al Revelaţiei. „EF'
Iudeii, locul naşterii Mântuitorului lisus I iristos este însoţii întotdeauna de epitete care descriu
(Facere 35, 19; 48, 7: Rut 4. 11; Miheia 5, l). atribute ale lui Dum nezeu: F.L-SI1ADDA1
E F R E M Ş IR U L . S F Â N T U L — m are (Facere 17,1; 35, II; 4 8 .3 ) Dumnezeu ccl
imnograf creştin din sec. IV (+379). Compune Atotputernic, numele cu care Se face cunoscut
numeroase imne în cinstea Sfintei Fecioare, a p a tria rh ilo r A vraam , Isaac şi lacov; EL-
N aşterii D om nului, a B isericii şi pentru ELION (Facerc 14, 1 8 -2 2 )— Dumnezeu cel
co m b aterea d ife rite lo r erezii. M ulte din P re a în a lt; E L -R O I (F a c e re 16, 13) —
rugăciunile compuse de el au intrat în cultul Dumnezeu atotvăzâtor; EL-OI AM (Facere
Bisericii Ortodoxe. F.freni Şirul este unul dintre 2 1 ,3 3 )— Dumnezeu cel veşnic; FX-GANNA
autorii Mineiului ortodox, fiind pomenit în (Ieşire 20, 5) — Dumnezeu gelos; EL-HA1
Sinaxar la 28 ianuarie, cu multe laude: „Căruia (losua 3,1 0 ) — Dumnezeul cel v iu .,, Elohim "
zice-se că i s-a vărsat dar de la Dumnezeu, este o formă de plural, diferită de pluralul dc
prin care scriind multe scripturi pline de umilinţă reverenţă şi diferită de pluralul credinţelor
şi cu acelea a îndreptat pe mulţi‘\ politeiste. Verbele şi adjectivele alăturate lui
F.FOD — veşmânt preoţesc în religia mozaică, „Elohim"1sunt întotdeauna la singular, pentru
descris în Vechiul Testament (Ieşire 2 8 ,6 -7 ). că Dumnezeu este Unul singur. Forma de plu­
E format din două bucăţi de mătase, aşezate ral indică pluralitatea Persoanelor în Dumnezeu
una peste piept şi alta pe spate, unite pe umăr (Facere 1.26; 3 .2 2 ) şi pluralitatea atributelor
cu două încheictori; culoarea materialului este divine sub care Dumnezeu ni se face cunoscut;
violet, acaju sau vişiniu. Se încinge cu o v. Iahve.
cingătoare, incheietorile ejadului vor fi doua E L A F R O M v. Sem ne m uzicale.
pietre de smarald pe care sc gravează numele ELEN A (gr. ’'FAA.r|V. o; ’FAXrţvu;, f) —
fiilor lui Israel. ellin, o; el! inis. i = femeie greacă). S fân ta

149
E L E -E N A
E len a — împărăteasa* m ama îm păratului 23). Ii.sun Emanuel apare în iconografia bise­
Constantin ccl Marc. care prin Edictul de la ricească In chip de copil; aceasta este una din
Milan (anul 313) a dat religiei creştine libertate c c ic patru re p re z e n tă ri ico n o g rafice ale
de dezvoltare, decretând-o religie de stat. M ântuitorului: lisus împărat, lisus Mare
Biserica creştină îi cinsteşte ca sfinţi în ziua de Preot, lisus Judecător şi lisus Emanuel,
21 mai. lisus Emanuel e zugrăvit în pictura exterioară
E L E O N tn , — muntele Eleonului; v. Ispas
A
de la Moldoviţaîn cadrul ansamblului,Acatistul
sau în ă lţa re a D om nului la ccr. Maicii Domnului'1, stând pe tron, cu aureolă în
EL E USA, milostiva ( ’II fA6oa)OCX 7lEtaxyo- junii chipului de copil, binecuvântând cu mâinile
V i o r i c a — / Eleousa pelagonitisa ~ întinse; îngerii îl slăvesc (cum scrie textul psaltic
milostiva care a plutit pc mare) • este o icoană în Condacul 9: „Toată firea îngerească s-a
a Maicii Domnului care o reprezintă cu Pruncul minunai de taina întrupării Ta!e*‘). în pictura
binecuvântând. Este socotită icoana protec­ exterioară (la Suceviţa şi Vatra Moldoviţei)
toare a marinarilor; v. Mine iul pe august. apare pictat în medalion, pe zidul de răsărit,
E L I S E E , C â m p iile E lis e e - lo c u in ţa deasupra ferestrei de la altar. încadrat de doi
morţilor, în religia Greciei antice (politeistă). arh an g h eli. Tot copil este rep rezen tat ca
Această locuinţă a sufletelor după moarte este „îngerul de mare sfat “ (1sa ia 9, 5) — chip de
închipuită în două feluri. în poemele homerice: c o p il, cu arip i (sp re d e o s e b ire de lisus
11iada consideră locuinţa morţilor ca fiind situată Emanuel, tot copil, dar ftră aripi) şi nimb în
undeva sub pământ, iar Odiseea plasează acest formă de crucc, fiind însoţit de cuvintele: „De
loc undeva d eparte în vest, la m arginile la Dumnezeu am purces şi vin la F .r. Repre­
oceanului. Aici se află aşa-num iţele „ Câmpii zentarea simbolică din catacombe, lisus ca miel
E liz e e unde nu pot intra dccât anumiţi favoriţi de jertfe, apare în marele ansamblu Cinul —
pi zeilor. Fcricirca din „Câmpiile E liz e e este la Suceviţa şi Vatra Moldoviţei, ca „ Pruncul *

nemurirea. Sufletele muritorilor dc rând duc o in potir" pictat deasupra unui miel alb. In
viaţă tristă în „imperiul lui Hades'1, sub pământ pictura interioară a bisericii, lisus Emanuel
unde n-au decât suferinţă şi plâns. apare pe latura de nord aturlei celei mari, plutind
ELOC1N ŢA — arta de a vorbi frumos, şi ca pe norii cerului, ţinând un sul pe care scrie:
fond şi ca formă; este calitatea obligatorie pe „Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul
care trebuie să o cultive predicatorul. M -a u n ssă b in c v e sie sc ...'l (is. 6 1 ,1 ;ct- Fuca
E L O H IM v EL. 4,18).
E M A N U E L — lisus Emanuel, care E N A R X A (e v a p £ l< ;, T) — i enarxis =
înseam nă ,.C'w noi este Dumnezeu" , este început) — se num eşte partea de început.
numele dat lui lisus în viziunea lui Isaia profetul: introductivă, a Liturghiei catehum enilor (care
„Vor chema numele lui Emanuel*'(is. 7,14) şi urmează îndată după Proscomidîe), formată din
în vestirea îngerului, care îi spune în vis lui losif: ritualul închinării slujitorilor pcnlru Liturghie,
,.Vor chema numele Lui Fmanucl“ (Matei 1. binecuvântarea cu Ectenia mare şi Antifoa-

150
ENC-ENH
nele cu rugăciunile lor şi ccteniile dintre ele. (ri(XV(X7KX, f) — Panaghia - P reasfânta
După enarxă, urmează Vohodul mic (ieşirea N ăscătoare de D um nezeu), mai rar chipul
şi intrarea cu Sf. Evanghelie) şi apoi Trisa- Sfintci Treimi. Engolpionu! sc poartă atârnat
ghionul liturgic (imnul „Sfinte Dumnezeule. pe piept cu un lănţişor dc către arhierei, fiind o
Sfinte tare, Sfinte tară de moarte. ..’*). podoabă arh ierească, ex iste n tă num ai în
E N C O M IO N , encom iu; v. P anegiric. Bisericile Ortodoxe (greacă, română, bulgară
E N C O M IA S T IC , p re d ic ă e n c o m ia stic ă etc.). Engolpionul am inteşte hoşenui sau
— laudativă, panegiric. pectoralul purtat de arhiereii din Vechiul Tes­
E N D O TIO N (e v 8 m 6 v , xo — endilon) — tament, în care sc păstrau,. Urim " şi „ Titmim
acoperământul (de m ătase) strălucitor de ad icăarătarea" şi „adevărul11, talismane sfinte,
culoare galben sau roşu, care se aşează pe preînchipuind pe Hristos şi Maica Domnului
Sf. Masă peste primul acoperământ din pan 7ă (Ieşire 28, 4 şi 15-30; 39, 8 ş.u.)- Originea
albă (cămaşă); endotionul simbolizează mă­ mgolpionului s-ar afla In micile „relicvarii",
rirea lui Dumnezeu sau strălucirea feţei Dom­ adică cutiuţe cu moaşte de sfinţi sau lucruri
nului pe m untele T abor (când a avut loc sfinte, „relicve** pe care le purtau atârnate pe
Schimbarea la faţă); v. Masă, Sf. Masâ. piept stareţii dc mănăstiri, mai apoi şi arhiereii,
E N E R G U M E N I (lat. envrgumenus: gr. încă din sec. IV, Până în sec. al XVIIl-lea,
e v e p y o tin e v o ţ, O — energumenox) — se avea formă de medalion sau de cruce, după
numeau, în vechea Biserică creştină, acele care a rămas numai forma actuală de medalion
persoane care, ca şi catchumenii, nu erau prim­ (iconiţă rotundă sau ovală). Arhiereii poartă
ite la Sf. Liturghie decât în prima parte, la 1.itur- engolpionul atât în timpul serviciului divin cât
ghia catehu meni lor, deoarcce aceste persoa­ şi în restul timpului. Când slujeşte Sf. Litur­
ne erau stăpânite du demoni (se mai numeau ghie, arhiereul îşi pune engolpionul peste
şi dem oniaci) şi aveau crize de furie, de sacos, iar diaconul rosteşte: „Inim ă curată
fan atism , m an ifestân d u -se prin ţip ete şi zidească întru tine Dumnezeu şi Duh drept
violenţă. Numai slujbele preoţilor îi mai pulcau înnoiască întru cele dinlăuntru ale tale* (Ps.
linişti. Existau, în rânduiala serviciilor Bisericii, 50, 11). Spre deosebire de ceilalţi arhierei
rugăciuni şi ectenii speciale pentru aceşti (mitropoliţi şi episcop!), patriarhul poartă două
nenorociţi, care alcătuiau o grupă distinctă în e n g o lp io a n e . Engolpionul sim b o liz e a z ă
comunităţile creştine. mărturisirea credinţei şi puterea Sfintei Cruci.
E N G O L P IO N (ă y K o X f lio v , x o — C ân d re p re z in tă c h ip u l Sf. F e c io a re ,
engolpion de la en kolpos = la gât; lat. sim b o liz e a z ă p u te re a ei m ijlo c ito a re şi
pectorale) sau Panughiul (XO Jiavctyiov — ocrotitoare.
lopanaghion —Preasfântul) — este o insignă E N 1 U R IIU F . sau P R O P E D I E — sc
arhierească de forma unui m edalion-iconiţă, n u m eşte Gramatica m uzicii psaltice,
tăcută din email, aur sau argint, cu chipul deoarcce cuprinde d enum irile şi sem nele
M â n tu ito ru lu i sau al M a ic ii D om nului muzicale ale cântării psaltice, sau bisericeşti.

151
ENI-EP1
E N IP O S T A Z IE R E sau PO STA Z1ERE. v. vrednic să-l dezleg curcaua încălţămintelor, HI
Ip o sta z ie re . vă va boteza cu Duh Slant şi cu foc“ (Luca 3,
E N O R IA Ş - credincios creştin, membru al 16), cât şi prin glasul lui Dumnezeu din cer:
uneienorii. „Iar botezându-se lisus, când ieşea din apă,
ENOR1E (£ v o p (a — enoria) — se numea îndată cerurile s-au d esch is şi D uhul lui
în trecut o parohie rurală; v. P arohie. D um nezeu s-a văzut pogorându-sc ca un
E O T IN A L E v. V oscresne. H valite. porumbel şi venind peste FI. Şi iată glas din
EPA R H IE — diccc/ă sau Episcopie; este dis­ ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit
trictul (m ai m ulte ju d e ţe ) supus canonic întru Care am bincvoit»“ (M atei 3, 16-17).
jurisdicţiei (conducerii) unui episcop. A rătarea D om nului s-a făcut acum şi prin
E P A R IIIO T — sc numeşte cpiscopul care începerea activităţii Lui în mijlocul oamenilor;
locuicşte în eparhia ce stă sub jurisdicţia sa. tot acum S-a arătat omenirii Sf. Treime: Fiul
EPIC LEZA (eniKXriOU; — epiklisis —invo­ se boteza, Tatăl glăsuind din ccm ri: ,*Acesta
care) - - este rugăciunea solemnă de invocare este Fiul M cu...“ şi Sf. Duh, pogorând sub chip
a Sf. Duh. în momentul central al Liturghiei, la de porumbel peste capul Fiului lui Dumnezeu.
Euharistie, când se face transformarea cins­ Epifunia sc consemnează, alături de Naşterea
*

titelor Daruri, aduse pc Sf. Masă, în Trupul şi şi învierea Domnului, printre primele sărbători
Sângele lui Hristos (v. A n a fo rau a ). loate creştine. încă din cele mai vechi scrieri (ex.
Sfintele Taine au epiclezâ, adică rugăciunea Constituţiile Apostolice) datând din primele
dc invocare a Sf. Duh. v e a c u ri ale B is e ric ii; v. C r ă c iu n u l.
EPIFAN1A (ercupaVEÎa, rţ — Epifaneia - B o b o te a /a .
arătare) şi TEO FA N IA (O e o q x m ia . f] - E PK iO N A T U L sau B E D ER N IŢA (ejtiyo-
Theofania şi siv. Bogoiavlenie (Jospodna ~ V&TIOV, t o — epigonation, to sau i) 7toyo-
Arătarea Domnului). Botezul Domnului sau vdTLOV. x6 — ipogonation, to de la €7ti -
Bohoteaza (cuvânt format din fuziunea terme­ epi sau itflâ — ipo şi yovoj, x6 — goni =
nului slav bogu — Dumnezeu şi verbul latin genunchi; lat, subgenuale; siv. nebedernifa)
baptizare — a boteza, O. Dens., I. L. p. 173) — o piesă ornamentală din costumul arhieresc;
— aşa este num it In popor acest praznic este o bucată dc stofă scum pă, de form ă
îm p ă ră te sc s ă rb ă to rit la 6 ianuarie. în romboidală, care sc atârnă la coapsa dreaptă,
amintirea botezului primit de Mântuitorul (!a30 fiind legată fie dc brâu, fie de gât. cu o panglică
de ani) de la Sf. loan Botezătorul, în apa trecută pe um ărul stâng. A cest ornam ent
Iordanului (Matei 3, 13 - 17 şi 1,uca 3.21 -22). (podoabă) este purtat de arhierei numai când
Mântuitorul este arătat acum lumii ca Mesia. slujesc S f Liturghie. Punerea lui c însoţită de
*

ca M ântuitor al lumii şi Fiu al lui Dumnezeu, cuvintele rostite dc diacon: ,.lncinge-te cu sabia
atât prin cuvintcic lui loan Botezătorul, spunând ta, peste coapsa ta. putcrnice“ (Ps. 44, 4).
mulţimilor: JEu vă botez cu apă, dar vine Cel bpigonatul nu este un veşmânt necesar, ci mai
ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt mult o insignă şi de aceea episcopul acordă

152
E P I-E P I
dreptul de a-! purta şi preoţilor distinşi cu ranguri ierarhilor conducători ai Bisericii) şi arc în grija
bisericeşti (v. Siam tuf peri ir u Organizarea şi sa o e p a rh ie (o c o m u n ita te de p a ro h ii).
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Arhiereul (episcopul) este hirotonit de mai mulţi
art. 141). S-au atribuit epigonatului mai multe arhierei. In Constituţiile Apostolice sau Aşeză-
simboluri: şervetul cu care s-a şters Pilat pe m intele S finţilor A postoli (red actate spre
mâini; şervetul cu cârc M ântuitorul s-a încins sfârşitul sec. IV, pe baza unor vechi documente
şi a şters picio arele ucen icilo r; sab ia ce din sec. flJ) se reglementează funcţiile liturgice
închipuie crucea învierii şi biruinţa asupra ale celor trei trepte ale clerului: Episcopul
morţii, precum şi „sabia Duhului, carc este b in e c u v â n te a z ă , nu se b in e c u v â n te a z ă ,
cuvântul lui Dumnezeu11 (F.feseni 6, 17), cu h iro te s e ş te , h iro to n e ş te , p rim e şte
care se înarmează arhiereul pentru a respinge binecuvântarea de la episcopi, dar nu dc la
învăţăturile ereticc (1X3, Veşminte). preoţi. Arhiereul binecuvântează cu amân­
E PISC O P — slujitor din treapta cea mai înaltă două mâinile ca semn că are deplinătatea
a iera rh iei B ise ric ii (la t. epi$capus\ gr. puterii sacramentale (sfinţiloare), spre deo­
67UCK07I0<;, o — episcopos = ep isco p , sebire de preot care binecuvântează numai
s u p ra v e g h e to r, de la e7liG K 07l£(0 — cu o singură mâna, dreapta, farâ a avea, ca
episkopeo ~ a inspecta, a cerceta, a vizita), episcopul, toată puterea sacramentală. Epis­
în Noul Testament se vorbeşte în numeroase copul are preoţia deplină.
texte despre cpiscopi ca persoane bisericeşti E P IS T O L Ă (la t. epistula, epistola ; gr.
care aveau drepturi mai mari decât preoţii; BTUCTCoXtî, f) — epistoli) — epistole, scrieri
dreptul de a hirotoni preoţi (I Tim. 5,22, Tit. 1, ale S fin ţilo r A p o sto li, c u p rin sc în N oul
5), de a răsplăti şi pedepsi (II Tim. 2 .2 4 -2 6 ), Testament; v. Sf, S c rip tu ră .
de a supraveghea cultul şi învăţăturile, de a E P IS T O L IA M A IC II D O M N U L U I şi
conduce Biserica (II Tim. 2, 2; I Tim. 4, 11-
A
E P IS T O L IA D O M N U L U I N O S T R U
14) etc. In prima epocă din istoria Bisericii, ÎIS U S H R IS T O S — scrieri cu caracter
denumirea de episcop s-a dat urmaşilor direcţi relig io s, cuprin zân d elem en te legendare,
ai Sfinţilor Apostoli, aleşi, la început, din rândul fantastice şi apocaliptice, privitoare la viaţa dc
celor 70 de ucenici ai Mântuitorului şi hirotoniţi dincolo, având însă numeroase abateri dc la
chiar de Sfinţii Apostoli. Unul dintre primii învăţătura Bisericii. Ele sunt încadrate între
episcopi a fost, la Ierusalim, S f Iacov. apoi cărţi Ic populare apocrife (otftOKpOKpcx; —
fratele său Simeon, ucenici ai Domnului. în apocrifos = ascu n s), c ărţi a trib u ite unor
toate comunităţile creştine înfiinţate de Sfinţii persoane din Vechiul Testament, Asemenea
Apostoli era orânduit un episcop, care avea în cărţi au înccput să circule de prin sec. XVI pe
s u b o rd in e m ai m u lţi p re o ţi. A zi ro lu l teritoriul românesc, traduse din limba slavonă
episcopului în Biserică s-a păstrat cu aceleaşi şi scrise de autori necunoscuţi (anonim i),
prerogative moştenite din Biserica primară. El aparţinând lumii orientale şi bizantine.
e ste ales d e Sinod (A dunarea g enerală a E P IS T R O F v. Sem ne m uzicale.

153
E P I-F P I
E PIT A F sau Sf. Epitaf (DllTOttpiOV, TO — prohod it de mironosiţe şi purtat spre mormânt,
epitafion, dc ia €Jli şi Tacpcx; — epi tafos = e x p lic ă şi a se m ă n a re a dc n u m ire şi de
mormânt) — ca obiect bisericesc de cult şi ca iconografie cu acea pânză mai mare, numită
inscripţie pe o piatra de mormânt. EPITAFUL aer, care acoperă azi sfintele vase, fiind identică
obiect de evit, numit şi Sfântul Aer sau PIas- şi cu ic o n o g ra fia de pe a n tim ise (v.
cenifa (siv.), este făcut din pânză de in, mătase, A n tim is u l) . Epitafele c e le m ai v ech i
catifea sau muşama. pe care se află imprimată, reprezintă opere de m are valoare ale artei
brodată ori pictată, icoana în m o rm ân tării ţesăturii şi broderiei la români. Cele mai vechi
Domnului. Se foloseşte o singură dată pe an, epitafe liturgice care se păstrează până azi la
la slujba Vcccmici din Vinerea Patimilor, când noi datează din sec. al XIV-lea, şi anume:
Epitaful este scos în procesiune din Sfântul al­ Epitaful lui Nicodim de la Tismana şi cele
tar şi aşezat în mijlocul biserieii pe o masă, şi de la Cozia, unu I al lui Nicodim ( 1396) şi unu l
A

apoi la slujba Prohodului din noaptea Vinerii al lui \firceu cel Bătrân. In unele biserici se
Patimilor (Utrenia Sâmbetei celei mari), când întrebuinţează. în timpul mai nou, şi un E pitaf
este purtat în procesiune în junii bi seriei i şi apoi cu icoana Adonnirii Maicii Domnului, la slujba
adus în biserică în Sf. altar, unde este aşezat Vecerniei din ajunul praznicului Adormirii
pe Sf. Masă; acolo rămâne până la înălţarea Maicii Domnului ( 15 august).
Domnului, când este ridicat şi pus la locul lui, E P IT A L A M , epitulamuri (£7U0Cx\&[!lO^
unde se păstrează în restul anului. Epitaful — epiialamios - epilalamic, nupţial) — cântec
închipuie trupul mort al Domnului, amintind de nuntă, poem pentru tinerii căsătoriţi; eu
punerea iui în mormânt, iar ridicarea Epitcrfidui prilejul nunţii, preotul rosteşte, după slujba
de pe Sf. Masă, în Miercurea din ajunul înăl­ cununiei, un epitalam (o cuvântare ocazională
ţării, simbolizează înălţarea Ia cer a Mântui­ pentru tinerii căsătoriţi).
torului. Epitaful s-a dezvoltat din Aerul sau F P IT IM IE (ETtlTljilOV, t 6 — epitimion =
acoperământul cel mare cu care sc învelea Sf. penitenţă, părere de rău)— Canon de pocăinţă
Evanghelic (see. X -X III) când se ieşea la pe care preotul îl dă crcdinciosului ca un fel de
Vohodul de la sfârşitul slujbei din Vinerea pedeapsă, ca acesta să-şi ispăşească într-un
Patimilor. Vohodul acesta s-a dezvoltat eu fel păcatele (prin fapte bune şi de milostenie
timpul, Hind prelungit prin ieşirea afară din — ex.: să îngrijească un mormânt părăsit, să
biserică şi ocolirea ci, care închipuie proce­ îmbrace un copil sărman, să îngrijească un
siunea funebră pentru purtarea trupului Dom­ bolnav, să sădească un pom, şi multe altele),
nului de Ia Golgota la locul mormântului, iar pentm a putea căpăta iertarea lui Dumnezeu
Aerul de la început, cu care se învelea Sf. şi dreptul de a primi Sf. împărtăşanie. Ex.: în
Evanghelie, a luai dimensiuni mai mari, până Noul Testament, M ântuitorul dă slăbănogului
la mărimea actuală de 1,5-2 m lungime şi I m vindecat la Betsaida, ca epitimie, să-şi ducă
lăţime, care datează aproximativ din sec. XIV. patul şi să nu mai g re şe a scă în faţa lui
Reprezentând scena trupului mori al Domnului, Dumnezeu (loan 5.8); îndeplinirea canonului

154
E P l-E P O
la Taina spovedaniei; ispăşire. preot în activitatea parohială.
E P I T R A H I L ( £ 7 tiT p a x ilA ,io v , x 6 — E P O C A P O S T - A P O S T O L I C Ă — se
epitrahilion „ de la £711 xpa^Tl^cx; — epi numeşte timpul din viaţa Biscricii creştine care
trahilos = p este um ăr, g ru m az şi 7t£pi a urmat imediat după epoca apostolica în care
T p aX ^ ^ io v — peri trahilion - în j uru I gâtului) au trăit şi au propovăduit Sfinţii Apostoli, după
sau popular, patrafir — este un veşm ânt Înălţarea M ântuitorului la cer. Ea sc plasează
preoţesc confecţionat din acelaşi material ca în istoria creştinismului până în sec. 11 d.Hr.
şi celelalte veşm inte liturgice (sacosul şi Epoca paleocreştină cuprinde primele şase
felonul); el este o fâşie care se alârnă pe piept, veacuri după Hristos.
având în partea de sus o răscroitură prin care E P O P E E A LU I G IU L G A M E Ş — operă
se vârâ capul, astfel ca epitrahilul să stea în valoroasă din literatura M esopotamiei anticc.
jurul gâtului. Partea de la capătul de jos este Acest poem epic este un fel de IIiada, care
ornată cu franjuri iar pe fâşia ce atârnă pe piept ne-a păstrat date despre nivelul de cunoştinţe
se coase sau se brodează o cruce. Există şi o ştiinţifice, ftlosoficc şi religioase ale vechilor
formă mai veche de cpitrahil format dintr-o fâşie popoare babiloniene. prezentând şi cele mai
lungă de stofă (ca un orar, care se aşează în importante informaţii despre potop, foarte
jurul gâtului şi capetele sc lasă în jos pe piept asemănătoare cu cele biblice, dar fără motivaţia
(aşa cum se poate vedea în picturile bisericeşti morală a Bibliei care consideră potopul ca o
din sec. X H -X V Il). La catolici are forma pedeapsă a Iui Dumnezeu pentru decăderea
orarului şi se poartă pe ambele umere având morală a omenirii. Povestea lui Ghiigameş este
capetele lăsate pe piept şi poartă denumirea a unui erou, un semizeu care salvează oraşul
de stola. D in tre v e şm in te le p re o ţe ş ti, Uruk, unde e încoronat rege. De Ohilgameş
epitrahilul este cel mai folosit şi fără el nu se se îndrăgosteşte zeiţa lştar (numită în Biblie
poate săvârşi nici o slujbă. El simbolizează A starte), zeiţa fecundităţii şi a războiului,
puterea harului dumnezeiesc care se pogoară personificare a lui Venus, Luceafărul dimineţii,
asupra preotului şi prin care el slujeşte ccle c e a mai c u n o s c u tă şi p o p u la ră z e iţă a
sfinte; mai simbolizează şi jugul cel bun al slujirii panteonului babilonian, şi al cărei templu se afla
Iui Hristos, luat de bună voie de preot şi episcop Ia U ruk. F iin d că Ghi/gameş îi resp in g e
(M atei 11, 29), amintind şi crucea pătimirii dragostea, ca se va răzbuna, provoc and u-i un
Domnului (Gherman al Constant inopo Iului, P.G. ş ir dc s u fe rin ţe , c a re v o r c u lm in a cu
t. XC VIII, col. 393, C -D ). Epitrahilul c sem­ îm bolnăvirea de lepră a tui Ghilgameş şi
nul preoţiei depline. El se dă preotului la veiderea celui mai bun prieten al său. Enkidu,
hirotonie. v e s tit v â n ă to r. D upă m u lte în c e rc ă ri,
E P IT R O P (enlTpO Jta;, 6 — epitropos, o = Ghi/gameş ajunge în insula fericiţilor, la
tutore) — împuternicit cu administrarea unor străm oşul sau, U t-N apistru, căruia zeii îi
b unuri. C o n siliu l epitropilor în paro h ie dăruiseră nemurirea pentru merite deosebite
administrează veniturile bisericii şi ajută pe câştigate de acesta în vremea potopului. El

155
ER A -ER E
vindecă pc Ghilgameş de lepra, dar nu-i poate unul dintre cei patru mari profeţi al Vechiului
da nemurirea pe care acesta i-o cere. După Testam ent (sec. VI, î.H r.). A scris cartea
un şir de încercări, din care iese învingător. canonică „Plângerile lui Jeremia'' în care
Ghilgameş revine la Uruk, reconstruind zidurile arată suferinţele poporului iudeu, căzut în robia
cetăţii şi reuşind să pătrundă în îm părăţia b ab ilo n ia n ă şi d ă râ m a re a te m p lu lu i din
m orţilor spre a-l vedea pe F.nkidu şi a sta de Ierusalim.
vorba cu el. Epopeea lui Ghilganteş este E R E M IT (DpljiOC, — erimos - solitar, trist,
considerata ,,una dintre cele mai emoţionante sărman)— pustnic, sihastru, călugăr singuratic,
c a p o d o p e re ale lite ra tu rii a n tic c “ şi se trăind izolat de comunitatea mănăstirii, undeva
presupune o influenţă a ei asupra poemelor într-un schit în mijlocul unei păduri sau într-o
homerice. Ra s-a păstrat doar fragmentar într- p e şte ră în m unte, p o stin d şi ru g ân d u -se
o tra n scriere pe 12 tă b liţe din epoca lui necontenit. Fremiţii aparţin atât religiei creştine,
A s su rb a n ip a l (tra d . în 1b, rom . de l. cât şi unor religii din Extremul Orient (budism,
M ihâlcescu: I. M. EG). brahmanism). Din rândul lor s-au recrutat, în
ERA, ER E — mari perioade de timp cârc creştin ism , sfin ţii. Şi O rto d o x ia creştin ă
numără anii pornind de la un anumit eveniment rom ânească are sfinţi proveniţi dintre accşti
istoric. Ex.: avem la greci Era olimpica, în care pustnici, ca: Sfânta Teodora de la Sihla (în
se numărau anii înccpând de la anul 776 î.Hk , m unţii N ea m ţu lu i), Daniil Sihastrul (în
când au luat naştere jocurile olimpice date în apropierea mănăstirii Voroneţ), a cărui peşteră
onoarea lui Zeus (Dia), în oraşul Olimpia din a devenit loc de pelerinaj, precum şi mulţi alţii.
Grecia antică. Intervalul de 4 în 4 ani, când Rncmiţii erau. în vechea religie brahmană, o
aveau loc jocurile, se numea Olimpiada. La categorie de călugări care, în dorinţa supremă
romani avem Erafondării Romei care începea de a se conlopi cu Brahma, ceea ce însemna
la an. 753 î.Hr. — Ab urbe condita. I.a stadiul cel mai înalt de desăvârşire morală,
creştini s-a folosii întâi Era comiantinopo- părăseau lumea în care trăiseră, renunţând la
litanâ sau bizantina, care număra anii de Ia toate bunurile materiale şi la propria familie,
Facerea lumii, socotind 5508 ani până la venirea izolându-se undeva, în mijlocul unei păduri sau
Mântuitorului. Era creştină (Era nouă) începe într-o peşteră sau chiar renunţând la un adăpost;
de la Naşterea Mântuitorului. Ra a fost mergeau din loc în loc, cerşindu-şi hrana şi trăind
introdusă (în sec. VI) de călugărul Dionosie în post, meditaţie şi rugăciune. în cele din urma,
cel Mic. Cu timpul, Era creştina a fost introdusă *
renunţau chiar la propria lor viaţă, se izolau
de toate popoarele creştine şi neereştine. In definitiv şi în stare de totală nem işcare se
această eră, anii se num ără de la 1. Era scufundau în m editaţie absolută, aşteptând
mahomedană începc cu Hegira: v. H egira. clipa intrării în Brahma (Brahmanii) sau în Mir-
EREM TA (gr, âprifAiot, r\ — erimia; lat. vana (b ud işt ii), lăsând u-se să moară de foame,
desertum) — singurătate: de aici eremit — spre a-şi împlini datoria faţă de legea brahmană.
monah cu viaţă singuratică; profetul Eretma este Această formă de viaţă crem it ă aproape a

156
ER E-ESE
dispărut, aceşti călugări extremişti fiind integraţi care pictau în stilul artei bizantine şi care au
azi în mănăstiri (budiste şi brahmane) bine început să-şi noteze reguli mai de seamă ale
organizate, unde călugării duc o viaţă de studiu, meşteşugului lor. A ceste note au constituit
de rugăciune, o viaţă cultică civilizată, având nucleul primelor manuale dc pictură. începând
ca scop sprijinirea spirituală a credincioşilor; din sec. X V lk ele au circulat sub formă de
v. M onahism ul. manuscrise în 1b. greacă şi au fost folosite dc
E R E S (gr. C p tţ, fl — eris = d is p u tă , călugări zugravi din diferite părţi ale creştinătăţii
controversă, neînţelegere) — mit. credinţă ortodoxe, mai ales la Athos. unde se mutase
greşită; eres e denumirea populară a cuvântului centrul mişcării culturale şi artistice bizantine,
erezie, care înseamnă abatere dc la dreapta după căderea C onstantinopolului sub turci
credinţă, afirm aţie neconformă cu adevărul (1453). Dintre redactările vechilor Erm in ii,
stabilit. Erezii au apărut chiar din primele s in g u ra c a re s-a p ă s tra t şi are n u m e le
veacuri în sânul Bisericii creştine şi carc au alcătuitorului este a ieromonahului Dionisiedin
fost combătute în Sinoadele ecumenice (ca dc Fuma (sec. XVII-XVIII). Ermimile cuprind
ex. arianismul, nestorianismul, maniheismul două părţi: una iconografică şi una tehnică. Cea
etc.), în scopul form ulării clarc a dreptei a lui Furna începe cu o rugăciune către Maica
crcdinţe a Bisericii. Domnului, continuă cu îndrumări către cei ce
E R E T IC I —cci rătăciţi de la adevărurile de vor să înveţe m eşteşu g u l şi apoi se dau
credinţă, cei căzu{i în ere/ic. îndrumări despre ce rugăciuni să fie citite dc
E R M IN E U T IC A (ep ţirjv eta, f| — erminia zugravi înainte dc a se apuca de lucru. Partea
-■exegeză, arta dc a interpreta, de a explica) întâi, tehnica, dă instrucţiuni privitoare la
— disciplină biblică în carc sunt tixate principiile uneltele şi m aterialele necesare în pictura
şi regulile cu ajutorul cărora se poate face o icoanelor (pe lemn, pânză, pictura murală);
tălmăcire corectă a Sfintei Scripturi, în gen­ partea a doua, cea iconografică, dă instrucţiuni
eral, şi a N o u lu i T estam enl. în sp e c ia l. asupra felului cum să fie zugrăviţi sfinţii pe
Hrmineutica biblică cuprinde trei părţi: 1. icoane sau pe pereţii bisericii şi diferitele scene
Novtica se ocupă cu teoria sensurilor, a d in V echiul şi N oul T e sta m e n t (L G —
înţelesurilor Sf. Scripturi; 2. Euristica se ocupă Erminiile).
cu aflarea şi identificarea sensurilor E R M O L O G H IO N sau IR M O L O G I1IO N
(în ţelesu rilo r) în diferite texte biblice; 3. carte dc slujbă bisericească în carc sunt
Proforistica se ocupă cu aplicarea sensului cuprinse irmoaselc şi catavasiile din Minee,
potrivit textelor mai greoaie. Pcnticostar şi Triod, de la sărbătorile mari; v.
E R M IN H L E ZU G R A V ILO R — numite şi Irm o s.
manuale dc pictură, sunt scrieri care cuprind E S C O B A R D E R IE v. Ja n se n ism u l.
reguli privitoare la meşteşugul picturii bise­ FSEN1EN11 — denumiţi „irodieni4*, erau o
riceşti. începuturile ermin iilor le găsim în nişte sectă religioasă în sânul iudaismului (sec. I
note consemnate de unii călugări mai cărturari, d.Hr.). Trăiau în jurul Mării Moarte, aveau o

157
E S H -E U H
d o ctrin ă secretă şi practicau ascetism u l,
8)
recomandând cumpătarea* celibatul şi comu­ E U FO N IE — succesiune arm onioasă de vo­
nitatea bunurilor. cale şi consoane (în muzica psaitică).
E S H A T O L O C IE ( ă o x a x o ţ — eshaios = E U H A R IST IA (FA >xaptxm a, f| - euha­
ultim, cel din urmă, t) €jO%onrrj S )pa— / e&hati ristia, i = mulţumire, recunoştinţă), S fân ta
ora - ceasul din urmă) — învăţătura despre E u h a ristie Taina Sfântă care constituie
viaţa viitoare, viaţa veşnică, „viaţa veacului ce centrul cultului creştin. P. piatra de temelie a
va să vină*\ îm părăţia lui Dumnezeu pentru cultului I .egii cclei Noi puse de Mântuitorul la
care ne rugăm: „Vie îm părăţia T a!'\ care va Cina cea de Taină (ultim a cină pascală pe care
începe după Judecata de apoi, când lisus va o ia cu ucenicii Săi), când ,4 luat lisus pâine şi
veni „sâ judece vii şi m orţir‘ şi va întemeia o binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor (ucenicilor)
împărăţie ce „nu va avea sfârşit4' şi pentru care şi a zis; «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul
Biserica învaţă pe credincioşi ce trebuie să facă, Meu». Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi
cum să trăiască aici pe pământ spre a fi mântuiţi au băut din el toţi. Şi a zis lor: «Acesta este
în împărăţia lui Dumnezeu. Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru
E T E R O M v. Sem ne m u/i cale. mulţi se varsă»*' (Marcu 14,22-24; cf. Matei
E T E R O D O X — eretic, ce se abate de la cre­ 26, 26—28). lisus prefigurează acum, în chip
dinţa ortodoxă (dreaptă). ne sân geros, jertfa sângeroasă pe care avea s-
E T E R O D O X E sau m onofizite — se numese o aducă pe Golgota, ca expresie supremă a
Biscricile carc s*au abătut de la dogma orto­ iubirii Sale pentru oameni. Prin instituirea
doxă, primind m onofizitism ul, erezie care Sfintei Euharistii, lisus pune nu numai temelia
susţine că Hristos a fost numai Dumnezeu, nu cultului creştin, ,41! Legii celei noi‘\ care trebuia
şi om; v. M onofizitism . C rezul. să perpetueze amintirea Jertfei Sale şi legătura
ET1MASJA (£TOl|iOCOta, f\ — eioimasia = Sa permanentă cu credincioşii, ci fixează şi
pregătire) — temă iconografică în biscricile materia nesângeroasă a Euharistiei (pâinea şi
o rto d o x e , ce ap are pe p e re ţii tu rle i vinul), precum şi ritualul euharistie, formele
Pantocratorului (turla cea marc) reprezentând noului cult, din care se vor dezvolta treptat, mai
un tron gol. înconjurat de uneltele Patimilor lui târziu, toate celelalte forme ale sale (rugăciunea
Hristos, pregătit pentru M ântuitorul Care va şi lauda lui Dumnezeu, citiri din cărţile sfinte,
veni sâ Se aşeze ca Judecător al lumii, la a cântările religioase, harismele). Euharistia, ca
doua venire a Sa: Etimasia e strâns legată de fundament al Sfintei Liturghii, nu este un simplu
Pantocrator şi de reprezentarea Sf. Treimi, căci act sacramental, ci o continuă actualizare a
*

Dumnezeu,Creatorul lumii şi Atotţiitoru! va fi actului răscumpărător al jertfei şi învierii lui


totodată şi Judecătorul ei. aşa cum scrie Sf. lisus. De aceea spune Sf. A postol Pavel;
Scriptură: „Iar Domnul rămâne în veac: gătit- ..Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a
a scaunul Lui dejudecată şi El va judeca lumea; înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu,
cu dreptate judecă popoarele4*( Psalmul 9, 7 - Care mijloceştc pentru noi“ (Romani 8, 34),

158
EUH-EVA
..aducând o singură j cri fă pentru păcate, a şezut prin care se realizează unirea credinciosului
în vecii vecilor, dc-a dreapta lui D um nezeu... creştin cu lisus llristos. cu Trupul şi Sângele
Căci printr-o singură jertfa adusă, a adus la Său (sub torma pâinii şi a vinului împărtăşaniei).
veşnică desăvârşire pe cei ce se sfin ţesc'4 Actul împărtăşirii arc loc, de obicei, în cursul
(Evrei 10,12 şi 14). Această sfinţire înseamnă Sfintei Liturghii, după ce preotul zice: „Să luăm
curăţirea de păcatele noastre prin comuniunea aminte! Sfintele, sfinţilor1, iar strana (poporul)
eu lisus I Iris,tos, primind faina împărtăşaniei, răspunde: „U nul sfânt, Unul Domn. lisus
adică Trupul şi Sângele Său sub forma pâinii şi Hristos, întru m ărirea lui Duninezeu-Tatăl,
a vinului care s-au sfinţit la Sf. I .iturghie. Pentru Amin!“ Atunci credincioşii care sunt pregătiţi
a fi vrednic să se sfinţească primind S f Euha­ (adică au postit, s-au spov ed it s-au împăcat
ristie , credinciosul trebuie să îm plinească cu toţi şi au iertat, cerând iertare) vin în faţa
cuvântul Evangheliei lui Hristos, care ne învaţă altarului, la uşile împărăteşti şi primesc Sf.
şi ne îndeamnăr „Să ne apropiem cu inima îm părtăşanie (care este una din cele şapte
curata, întru plinătatea credinţei, curăţindu- Taine ale Bisericii).
ne prin stropire inimile de orice cuget râu, E U R IST IC A v. E rm in eu tica.
fi spălându-ne trupul ui apă curată" (Evrei EU TH A N A SIA (E \> 8 av ao (a. li — eutha­
10,22). Apropiindu-ne să luăm Stanţa împăr­ nasia = moarte uşoară, fără durere) — termen
tăşanie, noi trebuie să ne curăţim atât sufletele care desemnează practica, actul medical de
cât şi trupurile noastre, şi prin spălare cu apă, curmare a vieţii unui infirm sau suferind incu­
dar şi prin post şi rugăciune, dragoste de rabil. spre a-J scuti de dureri. Biserica creştină
aproapele şi fapte bune. „Şi sâ luăm seama interzice asem enea p ractici, care nu sunt
unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi permise nici de legile civile.
la fapte bune“ (Evrei 10,24). Dacă nu împlinim EVA (ebr. „viaţă*4) — numele primei femei
aceste porunci, nu suntem vrednici să primim creată de Dumnezeu spre a fi tovarăşă de viaţă
S f Euharistie (n u avem d re p tu l să ne lui Adam, prinţul om creat de Dumnezeu în
îm p ărtăşim ), căci n esocotim pe Fiul lui ziua a şasea a creaţiei lumii (Facere 2 ,2 1 -2 4
Dumnezeu: ,.(îândiţi-vă: cu cât mai aspră fi- şi 3,20).
va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în EV A N G H ELIE şi EV Â N G H ELISTA R (dc
picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi a nesocotit la gr. c tia y y e X io v , t o — evanghelion,
sângele testamentului cu care s-a sfinţit, şi a E v a n g h e lie = v e ste a c e a b u n ă ; lat.
b atjo co rit duhul h aru lu i'4 (E vrei 10, 29). evangelium) — se numeşte cartea de slujbă
Pregătirea pentru primirea Sfintei împărtăşanii bisericească, în care sunt cuprinse pericopele
se face atât prin post şi rugăciune (v. Postul), sau fragmentele din Evanghelii rânduite pentru
câ t şi p rin m ărturisirea păcatelor a fi citite în cadrul Sf. Liturghii sau a altor slujbe.
(s p o v e d a n ia ) şi împăcarea cu to ţi,
Evanghelierul sau Lccţionarul cuprinde şirul
„iertăciunea'1, cum o numeşte poporul (Matei
evangheliilor care se citesc în fiecare an, rân­
5, 2 3 -2 4 ; M arcu I I , 2 5 -2 6 ), iar în ziua
duite după data schimbătoare a Paştelui, în 35
respectivă, înainte de împărtăşanie nu se va
de tabele calendaristice, aşezate la sfârşitul
mânca nimic. îm părtăşirea este taina tainelor

159
e v a - ev a

Evangheliei sau E vangheliar , cum se rând, pe îm plinirea unui ritual religios, în


numeşte cartea care cuprinde pericopele* iar Evanghelia lui H ristos, această relaţie se
şirul celor 35 de tabele se numeşte Evan- bazează pe transform area spirituală care să
gheltitar. Evanglielislarul explică cum şi când
a
poată duce la comuniunea cu Dumnezeu şi cu
sc urmează citirea Evangheliilor Învierii, cu aproapele, com uniune care nu poate izvorî
glasurile (adică m uzica din O ctoih) şi cu decâl din iubire . O iu b ire to ta lă faţă de
voscresnele lor (cântăriIc, imnele de slăvire a D u m n ezeu şi fa ţă de om , nu num ai de
lui H ristos care însoţesc c itire a tex tu lu i aproapele, cum stă scris şi în Legea veche, ci
Evangheliei respective); v. Pericopă. L ecturi faţă de toţi oamenii, fie ei şi vrăjmaşi: „Aţi auzit
biblico. că s-a zis: «Ochi pentru ochi, dinte pentru
e v a n g h e l i e ( e v a y â X i o v , tO - dinte». Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriv iţi
Evanghelion ; lat. evangel ium). S fin te le celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul d rep t
E vanghelii — se numesc cele patru cărţi din întoarce-i şi pe celălalt... Aţi auzit că s-a zis:
N oul T e sta m e n t, s c ris e de cei p a tru «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe
evanghelişti: M alei, M arcu, Luca şi loan. vrăjmaşul tău». Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe
Evanghelie, a d ic ă „veste bună", e ste vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă
învăţătura Domnului nostru lisus Hristos, pe blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-
care El a dat-o oam enilor în cei trei ani ai vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca
A

activităţii Sale, în mijlocul lor. In tot acest timp, să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El
El a predicat, dar n-a scris nimic, lucru pe care face să răsară soarele peste cei răi şi peste
l-au fiicul şi Sfinţii Apostoli, timp de aproape cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste
20 de ani, după moartea şi înălţarea Sa la cer.
<■*
cei nedrepţi. Că ci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc,
începând de pe Ia anul 60 al sec. L această ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii
învăţătură a fost fixată în scris spre a nu fi acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii
alterată şi spre a se putea propaga mai sigur şi voştri, ce faccţi mai m ult?... Fiţi, dar, voi
mai departe mesajul lui Hristos. Penlru creştini, desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc
Evangheliile sunt celc mai sfinte şi cele mai desăvârşit este‘‘ (M atei 5, 38-39 şi 43-48).
folositoare dintre cărţile Sfintei Scripturi, căci Despre înalta spiritualitate a moralei şi vieţii
ele cuprind: viaţa, învăţătura, parabolele. c re ş lin c v o rb e şte lisu s în m od a p ro a p e
A

m in u n ile , p a tim ile , m o arte a şi În v ie re a programatic, tn Cele nouă Fericiri sau Predica
A
Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos. de pe munte, în care se reliefează virtutea
învăţătura lui Hristos, cuprinsă în Evanghelie. fundamentală ce le include pe toate celelalte,
arată oamenilor calea pe care să meargă spre şi care este curăţia inimii - „Fericiţi cei
a cunoaşte pe Dumnezeu, a împlini voia Lui şi c u ra ţi cu inim a, că a c e ia v o r v e d e a pe
a dobândi mântuirea, Dacă în Vechiul Testa­ Dumnezeu'1(M atei 5, 8). La această stare nu
ment, relaţia dintre Dumnezeu şi om avea mai se poale ajunge decât prin credinţă desăvârşită
mult un caracter formal, bazându-sc. în primul şi luptă necurmată şi vigilentă împotriva tuturor

160
EVA-EVA
formelor şi aspectelor răului, care începe din mese: Evanghelia după Matei, Evanghelia după
gândurile noastre proprii. De aceea Mântuitorul Marcu, Evanghelia după Luca şi Evanghelia
îndeamnă: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi.. (Mt. 5, după loan. Cei patru evanghelişti au folosit
48). Pentru a ajunge la desăvârşire, în scopul pentru cărţilc lor tradiţia orală, adică forma
m ântuirii şi unirii om ului cu D um nezeu, originală, cum a vorbit lisus şi cum au continuat
perspectivă supremă a învăţăturii evanghelice, să p ro p o v ă d u ia sc ă a p o s to lii şi u c e n ic ii
nu există alternativă: „Nimeni nu poate să Domnului. Matei a fost unu! dintre cei 12
slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va Apostoli şi a fost ales (chem at) de lisus la
uri şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi începui printre ucenici şi apoi, apostol. Intrând
şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi în cetatea Capernaum, a vindecat un lepros şi
lui Dumnezeu şi lui mamona" (M atei 6 ,2 4 ). un slăbănog; „Şi după aceasta a văzut un
Evanghelia tipărită la M ănăstirea Neamţ, în vameş cu numele Levi, care şedea la vamă, şi
1821, de către mitropolitul Veniamin Costachc i-a zis: Vino după Mine. Şi, lăsând toate, el s-a
(care a şi înfiinţat tipografia de la Neamţ), este sculat şi a mers după El“ (Luca 5 ,2 7 ). Matei
considerată cea mai marc carte din România era fiul lui Alfeu (M arcu 2, 14) şi era vameş,
şi un monument de cultură naţională. Este după cum scriu Evangheliile, şi însuşi spune:
„monument" şi pentru mărimea ei neobişnuită „Şi plecând lisus de acolo, a văzut un om care
(45/32 cm) şi pentru valoarea ci artistică. E şedea la vamă, cu numele M atei, şi i-a zis
tipărită cu matriţe ornate şi efigizale (diverse acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers
scene biblice şi portrete) din lemn de păr, după El" (Matei 9 ,9 ). Numele lui e menţionat
cuprinzând 400 dc ilustraţii în roşu şi negru. şi în şirul celor 12 Apostoli: „Numele celor
A

Este legată în piele cu cheu lori metalice, rea­ doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon,
lizate cu m are m ăiestrie. Se apreciază că cel numit P etru... Toma şi Matei vameşul..."
această carte-unicat. Evanghelia de la 1821, ade­ (Matei 10,2—4). El a scris Evanghelia în limba
vărată comoară a bibliotecii Mănăstirii Neamţ, a ram aică (e b ra ic a p o p u la ră ), v o rb ită în
este şi cea mai scumpă carie din România. Palestina în vremea Mântuitorului. încă din sec.
EV A N G H E LIER v. E vanghelie (Evanglie- I a fost tradusă în 1b. greacă, limbă ce era de
listar). mare circulaţie în primele veacuri. Bazându-
EVAN GHELIST, EV A N G H ELIşTI — se se pe Vechiul T estam ent, Evanghelia lui
numesc autorii, adică cei ce au fixat în scris Matei caută să convingă pe iudei că lisus din
Evanghelia lui lisus Hristos. Este improprie Nazaret este Mesia cel prezis dc profeţi. Maici
denumirea de evanghelist care se dă unor pre­ a cunoscut direct evenim entele pe care le
dicatori (în neoprotestantism); aceştia pot fi istoriseşte, începând mai ales din momentul
num iţi evanghelizatori, propovăduitori ai alegerii sale ca apostol, când lisus îşi începe
învăţăturii evanghelice. Evangheliştii au trăit activitatea publică, după Botezul Său şi până
în sec. I d.Hr. şi sunt în număr de patru (Ma­ la a ră tă rile d u p ă în v ie re a Sa. Ia r în
teil Marcu, Luca şi loan), iar cărţile se nu- Evanghelia lui Matei aflăm, din primul capi-

161
EVA-EVA
toi, despre Neamul ascendent ai lui lisus cei împreună lucratori cu mine". Şi Apostolul
„omul44, numit Fiul lui David, oare dcscindca Petru îl avea pe Marcu foarte apropiat, că-l
din neamul lui luda, fiul lui lacob (Israel), fiul numeşte „fiul meu“ în Epistola I, trimisă din
lui Isaac, unic fiu al lui Avraam şi despre Roma, pe la anul 63, creştinilor din Asia Mică
Naşterea Sa , de la Duhul Sfanţ şi din Fecioara (în diaspora prin: Pont, Galatia, Capadocia,
M aria. în cap. 2 aflăm despre Magii de la Bitinia): „Biserica cea aleasă din Babilon (adică
R ăsărit Fuga în Bgipl, Uciderea pruncilor de Roma păgână, numită Babilon şi în Apocalipsă
către Irod şi întoarcerea în Egipt, după moartea — n.n.) şi Marcu, fiul meu, vă îm brăţişează'4
lui Irod. Cu cap. 3. începe expunerea vieţii lui (I Petru 5,13). Marcu a scris Evanghelia sa la
lisus de la vârsta dc 30 de ani, cuprinzând cei Roma, pentru creştinii de acolo şi pentru
Irei ani de activitate în mijlocul oamenilor: păgâni, poate şi îndemnai de Sf. Apostol Petru,
Botezul, alegerea A postolilor, minunile — care propovăduia acolo şi ale cărui predici şi
vindecări, învieri din morţi — , învăţătura Sa istorisiri i-au fost preţioase informaţii. Dar
dumnezeiască — prin predică şi parabole — , M arcu cunoştea toate câte le-a scris şi de la
Instituirea Sf. Euharistii, patimile, răstignirea creştinii din Ierusalim, care se adunau în casa
A

şi învierea din morţi. Cap. 25 (ultim ul) se lor să se roage şi chiar l-a văzul pe lisus (Marcu
în c h e ie cu trim ite re a A p o s to lilo r la
A
14, 50-52). El a scris în limba greacă, vorbită
propovăduire, când li se arată, după Înviere. în tot imperiul roman. Despre timpul când a
D espre Evanghelistul Marcu . num it loan fost scrisă sunt păreri diferite, dar se crede că
Marcu. aflăm, din Faptele Apostolilor, că era la Roma, în anul 62, înainte de Evanghelia lui
fiul Măriei — o creştină din Ierusalim — , care Luca. M arcu îşi începe E vanghelia de la
A _

îl adăposteşte pe Apostolul Petru după ce a Botezul lui lisus, pe care II numeşte „Fiul lui
fost eliberat din închisoare de către îngerul lui D u m n ezeu 41 şi in sistă a s u p ra m in u n ilo r
Dumnezeu: „Şi chibzuind, a venit la casa săvârşite şi asu p ra în v ăţătu rii Sale. Spre
Măriei, mama lui loan, cel numit şi Marcu, deosebire de M atei, în Evanghelia iui Marcu
unde erau adunaţi mulţi şi se rugau" (Fapte 12, se v o rb eşte nu num ai d esp re p atim ile şi
12). loan Marcu l-a însoţit pe Apostolul Pavel învierea Domnului, dar şi despre înălţarea Sa
în prim a sa călătorie m isionară. întors la la cer. Despre sfârşitul activităţii şi vieţii sale,
Ierusalim, pleacă, mai târziu, cu nepotul său după o veche tradiţie se spune că el ar fi
Bamaba în insula Cipru. Spre anii 60, Marcu 1- înfiinţat Biserica din Alexandria Egiptului, unde
a însoţit pe apostolul Petru la Roma. Din a şi murit, fiind episcop, iar trupul său a fost
Epistola Sf. Apostol Pavel către Filimon (1 ,2 3 - adus la Veneţia (sec. IX), unde s-a zidit şi
2 4 ), trim isă d in R om a, u n d e sc afla în grandioasa biserică Sfanţul Marcu, el fiind şi
închisoare, este pomenit şi Marcu, ca unul patronul oraşului. în iconografie este reprezentat
d in tre colaboratorii săi: „Te îm brăţişează având ca simbol un leu. pentru că F.vanghelia
Epafras, cel închis împreună cu mine pentru lui începe cu Sfanţul loan Botezătorul, numit şi
Hristos lisus, Marcu, Aristarh. Dimas, Luca, ,.glasul celui ce strigă în pustie44. Evanghelistul

162
E V A -E V L
Luca , de profesie m edic, era originar din 1-3). A fost exilat în insula Patinos, unde a
Antiohia (Siria) unde a cunoscut pe Apostolul m urit pe la anul 100, fiind foarte bătrân.
P a v e l, a lă tu ri de c a re îşi va d e s fă ş u ra Evanghelistul lo a n , nu m it şi Teologul,
activitatea, întovărăşindu-I pe acesta în prima completează, prin Evanghelia sa, pc celelalte
sa călătorie misionară. La întoarcere, Luca trei, consemnând fapte şi date care acolo nu
ră m â n e la F ilip i, în M a c e d o n ia , u n d e sunt scrise; loan nu vorbeşte despre Naşterea
organizează Biserica, înfiinţând mai multe Domnului, dar insistă asupra învăţăturii Lui di­
comunităţi creştine în timp de şapte ani, cât v in e , m e n ţio n â n d c h ia r Ia d e s c h id e re a
stă la Filipi. Luca este autorul Evangheliei ce- Evangheliei această idee: „La început era
i poartă numele şi al cărţii Faptele Apostolilor, Cuvântul şi C uvântul era la Dum nezeu şi
care cuprinde fapte şi date istorice despre ccle Dumnezeu era C uvântul'4 (In. 1, I). Pentru
ce au urmat îndată după înălţarea Domnului la io an , Iisus este în v ăţăto ru l, e ste Fiul lui
cer. Luca n-a cunoscut direct pe M ântuitorul, Dumnezeu, născut din veci din T atăl.,A cestea
dar a trăit alături de toţi apostolii şi ucenicii s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul,
Lui; Evangheliile celor doi (Matei şi Marcu) 1- Fiul lui Dumnezeu, şi, cre7ând, să aveţi viaţă în
au influenţai şi l-au ajulal să înţeleagă multe num ele L ui“ (In. 20, 32); v. E v a n g h e lic
din ccic ce se petrecuseră şi despre care scrie Iud aism u l, H a ra m b a şa .
şi el în Evanghelia sa, în care Iisus este înlâţişat E V A N G H E L IS T A » v. Evangheliei*.
ca „Mântuitorul tuturor neamuri lor1'. îşi începe E V I I I T I — e re tic i c a re c o n s id e ra u că
Evanghelia cu momentul vestirii de către îngerul Domnul Iisus a poruncit să fie rostită numai
Gavriil, atât a naşterii Sf. loan Botezătorul, cât rugăciunea „1'atăl nostru" şi nici o altă rugă­
şi a M ântuitorului, care „Fiul Celui Preaînalt ciune. Ei consideră de prisos rugăciunile Sf.
D u m nezeu se va c h e m a “ (I.e . I, 32). Liturghii şi recomandă rostirea de zeci de ori,
Evanghelistul loan, fiul lui Zcvedeu, împreună numai a acestei rugăciuni.
cu Petru şi Iaeob numiţi de Apostolul Pavel E V H O L O G H IU L v. M oiitfcInicuL
„stâlpii Bisericii** (Gal. 2 ,9 ) sunt printre primii E V H O L O G H 1 U L L U I S E R A P IO N —
chemaţi de Uristos în rândul Apostolilor Săi; este una dintre primele cărţi liturgice datând
loan era cel mai tânăr dintre Apostoli şi cel din sec. IV; are forma unei colecţii de rugăciuni,
mai iubit de Domnul, pe care L-a urmat pre­ rostite la diferite slujbe; lucrarea aparţinând lui
tutindeni, fiind martor la minunea „Schimbării S c ra p io n , e p isc o p de T h m u is în E g ip l,
la faţă4', la patimile şi răstignirea Lui, şi cel contem poran cu Sf. A ntonie cel M are şi
căruia Iisus. de pe cruce, ii dă în grijă pe Atanasie cel Mare. Evhoioghiul s-a păstrat mai
Fecioara Maria. Maica Domnului va rămâ­ târziu în copii.
ne lângă apostolul loan până la sfârşitul vieţii, E V H O L O G II sau IE R U R G II, v. Icru rg ii
însoţindu-l la Efes, unde loan şi-a desfăşurat EVLAVIE, EVLA V IO S — credinţă în Dum­
activitatea. înfiinţând acolo mai multe comunităţi nezeu, stare su fletească în ălţată deasupra
creştine, organ izându-le biserici (Apocalipsa 2, preocupărilor terestre şi cotidiene; evlavia este

163
E V L -E X A
o însuşire a omului credincios (evlavios) şi încercare curajul şi puterea: „Şi l-a întrebat
(rebuie să caracterizeze, în primul rând, pc Acela: «Care îţi este numele?». Şi el a zis:
sacerdot, pe slujitorul lui Dum nezeu cârc «Iacov». 7.isu-i-a Acela: «De-acum nu-ţi va
săvârşeşte Sfânta Liturghie. mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că
E V L O G H IT A R IU . E V L O G H lT A ttli (gr. tc-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai
evxoXoyTiTdtpia, T a — evkologhitaria) — ieşit biruitor»... Şi l-a binecuvântat acolo11.
binecuvântările, cum se num esc troparele După al doilea război mondial, evreii, risipiţi
precedate de stihul al 12-lea din Psalmul 118; (după dărâmarea templului şi a Ierusalimului
„Binecuvântat eşti, Doamne41, care se cântă la de către romani la anul 70 d.Hr.) pc toată faţa
Utrenie. pământului de vitregiile istoriei, păstrându-şi
EVREU, EV R EIC Ă — credincioşi de religie totuşi fiinţa şi credinţa, au hotărât să-şi refacă
mozaică, dc unde şi denum irea de mozaic, statul Israel pe vechiul teritoriu al Canaanului,
sinonim cu evreu (de la „eber'* - cel de din­ ţara părinţilor1' lor.
colo dc Eufrat). Avraam, strămoşul poporului EX A PLA — se numeşte ediţia Septuagintei
evreu, venise de dincolo de lîufrat, din ţara redactată de Origen (teolog şi exeget creştin,
dintre râuri, adică Mesopotamia, aşezată între sec. III). Redactarea lui Origen s-a făcut pc
Tigru şi Eufrat, fiind chemat dc Dumnezeu, să baza tuturor transcrieri lor existente în vremea
sc sta b ile a sc ă în ţara C anaan (în tre M. sa. pe care le-a aşezat pe şase coloane (de
M editerană şi râul iordan) spre a întemeia aici aici şi numele de Exapla). EI a căutat, prin
o ţară şi un popor nou. Acest popor nou trebuia a c e a s ta , să d o v e d e a s c ă a u to r ita te a şi
să păstreze credinţa într-un singur Dumnezeu, autenticitatea Septuagintei, a cărei traducere
să ducă în lume ideea mesianică, păstrată dc a respectat textul ebraic şi nu l-a falsificat,
prim ii oam eni după alungarea lor din rai, potrivit unor acuraţii iudaice ale vremii. Coloana
promisiunea dată de Dumnezeu oamenilor că Septuagintei din Exapla s-a păstrat în copii,
le va trimite un M ântuitor care să-i elibereze după originalul care se afla în biblioteca din
din robia păcatului strămoşesc. Fiul lui Avraam Cezareea. bibliotecă distrusă în sec. VII, când
a fost Isaac, al cărui fîu, Iacov, a avut 12 fii. oraşul a tost cucerit de mahomedani şi dat pradă
din care s-au traseele 12 seminţii, din înmul­ focului. Fericitul Ieronim a cunoscut textul origi­
ţirea cărora s-a fonnat poporul evreu, numit şi nal al Exaplei, în sec. IV, când se afla în
Israel. Biblia arată. în cartea Facerii (32,24- biblioteca din Cezareea. în anul 390, Ieronim
29), geneza acestu i num e: în drum ul de începe să facă traducerea Vechiului Testament
întoarcere al lui Iacov în Canaan, de unde în limba latină, folosind originalul ebraic şi
lipsise 20 de ani, într-o noapte este provocat Exapla, tăcută de Origen după Septuaginla.
de cineva la luptă. Iacov i-a ţinut piept cu vitejie Traducerea lui Ieronim a fost considerată ca
şi putere şi venind zorile. Acela a vrut să plece, cea mai reuşită faţă de alte traduceri latine sau
dar Iacov i-a cerut mai întâi binecuvântarea, copii ale unor traduceri mai vechi, şi de accca
căci a în ţeles că D um nezeu îi pusese la s-a impus, astfel încât în sec. VII era cea mai

164
E X A -E X E
ră s p â n d ită şi c u n o sc u tă sub n u m ele de rială bizantină, exarhul era locţiitorul împăra­
VULGATA; v. S eptuaginta. tului în provinciile imperiului.
E X A 1M E R O N („ cele şase zile ale crea­ E X C O M U N IC A R E - în lă tu r a r e a din
ţiei") — este titlul Omiliei a IX-a a Sf. Vasilc rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei,
cel Mare. în Exaimeron se vorbeşte despre ca urmare a săvârşirii de păcate grele, de aba­
cele şase zile ale creaţiei lumii. tere de la poruncile ei. G ravitatea excomu­
E X A P O S T IL A R II v. S vetilne sau lu m i- nicării constă în pierderea oricărei asistenţe
nânde. din partea Bisericii, ruperea „legăturii cu cele
E X A P S A L M U L (â ţd \j/a A ,|iO (;, o — o sflnte‘\ prin interzicerea de a participa la Sf.
exapsalmos) — este grupul de şase psalmi ai Liturghie şi oprirea de la Sf. împărtăşanie.
Utreniei (Ps. 3, 37, 62, 87, 102, 142), care Excom unicarea este cea mai grea pedeapsă
formează lecturile biblice din partea Utreniei, pentru un membru al Bisericii crcştine.
ce începe de la „Slavă Sfintei...Treim i‘\ până EXETAS1S (fi^^cotoiţ, T) — exetasis - exa­
la Canoane (Catavasii), având caracter trinitar, minare, cercare) — se numeşte chestionarul
deoarece este slăvit Dumnezeu, „Cel în Treime la care este supus candidatul la arhierie (epis­
lăudat'*. Aceşti psalmi exprimă sentimente şi copat); candidatul este aşezat pe covorul numit
stări sufleteşti foarte variate: tânguirea omului „vulturul mare" (v. Vulturul), covor ce în timpul
Legii Vechi pentru păcate, deznădejdea şi exetasisului stă între sfeşnicele cele mari, în
neputinţa sa (Ps. 87), speranţa şi încrederea în naos, în faţa altarului. Stând pe porţiunea
m â n tu ire a fă g ă d u ită (P s. 102). C itire a covorului unde c brodată coada vulturului,
exapsalmului simbolizează vremea întunecată candidatul răspunde la prima întrebare pe care
de după căderea în păcat a prim ilor oameni; i-o pune protosul. La a doua întrebare, candidatul
de aceea, în mănăstiri, când slujba Utreniei se răspunde, înaintând pe mijlocul covorului pe
face seara în cadrul Privegherii, se sting în broderie, iar când răspunde la întrebarea a treia,
biserică toate luminile, în afară de cea de la candidatul a înaintat stând pe capul vulturului.
analog. Cei şase psalmi au fost rânduiţi să sc Această înaintare simbolizează înaintarea în
citească la slujba dimineţii, pentru că textul lor desăvârşirea treptelor preoţeşti (diacon, preot,
vorbeşte şi despre scularea noastră din somnul arhiereu). Vulturul simbolizează pietatea şi
nopţii şi la rugăciunea de dimineaţă: „Eu m-am înţelepciunea arhiereului. Ca şi vulturul, el
culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul trebuie să se înalţe deasupra credincioşilor, spre
mă va sprijini44 (Ps. 3, 5) şi „Dum nezeule, a fi exemplu bun, dar şi pentru a cunoaşte de
D um nezeul meu, pe Tine Te caut dis-dc- la înălţime, ca şi vulturul, ce se întâmplă în
dimineaţă“ (Ps. 62, 1), psalm care s-a păstrat eparhia sa.
în toate riturile liturgice crcştine şi menţionat E X E G E T — persoană care practică exegeta,
în Constituţiile Apostolice (II, 59: VIII, 38),ca adică cercetarea, comentarea, explicarea din
rugăciunea de dimineaţă. ' punct de vedere istoric-filologic a unui text
EX A RH — mitropolit primat; în epoca impe­ literar, religios, juridic.

165
EXE-EXO
E X E G E Z A b ib lic ă (E^TJ'y'n<Jl£. r\ aici (ca de ex.: Judecata din urmă, Scara lui
exighisis) — explicarea, intcrpretarea Bibliei; Iacov, Adam şi Eva în rai ş.a,), şi nu numai pc
ex p licarea g ram aticală, isto rică, literală, peretele dc la intrare, dar şi pe ceilalţi pereţi.
filo z o fic ă , a le g o ric ă sau tip o lo g ic ă a Printre alte tem e zugrăvite în exonartex se
evenim entelor, persoanelor şi sim bolurilor află şi Scara Sf. loan Scărarul şi Văm ile
biblice, cu sensul lor spiritual, şi teologică, în Văzduhului, strâns legate de tema Judecăţii din
raport cu tradiţia Bisericii şi ţinând scama de urm ă. Scara Sf. loan Scărarul sau „Scara
caracterul revelat al Sf. Scripturi, scrisc sub mântuitoare de suflet şi suitoare la ceruri",
insuflarea Sf. Duh. scara spirituală a desăvârşirii e înfăţişată ca o
EXOD. Ieşire — titlul cărţii a doua a Penta­ scară ce sc înalţă de pe pământ şi se sprijină
teuhului (cele cinci cărţi ale Vechiului Testa­ pc poarta deschisă a cerului. Ficcarc treaptă a
ment scrise de Moise) care formează prima scării denumeşte un păcat de care trebuie să
parte a Bibliei. Relatează despre ieşirea, exodul tc lepezi sau o virtute pe care trebuie s-o
evreilor din Egipt, după o robie dc peste patru însuşeşti, spre a înainta pe urcuşul desăvârşirii.
sute dc ani. Cel care a condus exodul a fost Oamenii (în special călugării), ajutaţi de îngeri,
Moise, călăuzit dc Dumnezeu. care zboară pe lângă ei, urcă greu treptele
E X O M O L O G E Z A (e£ q io A ,6 y r|au ;. f| — scării; cei care ajung până sus sunt primiţi In
exomologhisis = spovedanie) — mărturisirea cer, cu bucuric de Hristos, înfăţişat cu braţele
păcatelor, urmată de iertarea lor. întinse. Cei păcătoşi cad de pe treptele scării
E X O M O L O G H 1T A R IO N (de la â^OflO- direct în iadul care-i înghite. Uneori lângă scară
Xoyeco — exomologeo - a mărturisi, a se spo­ e zugrăvit şi Sf. loan Scărarul (ţinând în mână
vedi) — carte călăuzitoare pentru duhovnici. un rulou) şi moartea, eu coasa în mână (această
Un Exmologhitarion tradus la noi, în 1799, dc tem ă e zugrăvită la m ănăstirea Suceviţa şi la
călugării Grigore şi Gherontie, este tratatul Sf. H u re z ). T em a V ă m ilo r V ă z d u h u lu i, de
N ico d im A g h io rilu l — Carte fo a rte inspiraţie folclorică, apare numai în bisericile
folositoare de suflet. m oldoveneşti (H um or, M oldoviţa, Arbore,
EXONARTEX (pridvor sau tindă)— pridvor Voroneţ): scena arată un tum în interiorul căruia
închis aşezat în partea de apus a bisericii; este urcă o scară, pe care se văd 20 de balcoane
o încăpere închisă cu zid în toate laturile, fie ce închipuic vămile, la care stau de strajă îngerii
înconjurată numai cu jum ătate dc zid şi cu şi diavolii. Sufletele care urcă sunt oprite prin
acoperişul susţinut pe coloane, fie complet fiecare vamă, unde îngerii şi diavolii le judecă
dcschis şi numai cu patru stâlpi de susţinere la faptele înscrise pe nişte rulouri purtate de
colţuri, pentru acoperiş; exonartexul este fiecare suflet. După faptele înscrise, sunt
aşezat în faţa uşii de intrare în biserică, la îm părţite sufletele în tre îngeri şi diavoli.
pronaos. La bisericile cu exonartex închis Exonartexul închis se mai găseşte foarte rar
(cum sunt cele moldovene) o mare parte din ‘ la bisericile mai noi; începând din sec. XIX.
temele iconografice din pronaos se zugrăvesc este extrem de rar; v. Slon.

166
E X O -E Z E
E X O R C IŞ T II (lat. exorcistae , gr. C^op- acuitate, încât să poată auzi şi vedea sfinţenia
K lCTTţţ, o — exorkistis ) — am intiţi în şi posibilitatea de com unicare a altei lumi:
documente din sec. 111, constituiau, în Biserica „ C u n o sc un om în H ris to s , c a re acum
primară, o treaptă a clerului inferior, rânduiţi paisprezece ani — fie în trup, nu ştiu; fie în
prin hirotesie (v. Hi rotes ie), sarcina lor era afară de trup, nu ştiu. Dumnezeu ştie — a fost
de a îngriji de energum eni (dem oniaci, cci răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l
stăpâniţi de diavol) şi alungarea duhurilor ştiu pc un astfel de om — fie în trup, fie în
necurate. Exorcismul era, la început, o harismă afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie — că a
(dar extraordinar) pc care o putea exercita orici­ fost răpit în rai şi a auzit cuvinte dc nespus, pe
ne, fără o consacrarc anume din partea autori­ care nu sc cuvine omului să le grăiască** (II
tăţii bisericeşti. Dispărând însă harismaticii Corinteni 12,2-4).
(oameni înzestraţi cu dar extraordinar, pătrunşi E X T R A E C C L E S IA M N IJL L A SA LU S
de Duh Sfanţ), sarcin a exorcizării a fost („în afară de Biserică nu este mântuire**) —
a trib u ită num ai a n u m ito r p ersoan e, prin adevăr la care se referă Sf. Ciprian, episcop
hirotesie: astfel, exorciştii au fost introduşi în al C artaginei, pe ia ju m ă ta te a sec. III, în
rândul clerului inferior. în sec. 1V-V, exor- legătură cu creştinii care în timpul persecuţiilor
cismele (rugăciuni speciale şi gesturi rituale) pe vremea împăratului Dcciu au apostaziat(au
din rânduiaia de azi a botezului şi pregătirea renegat) credinţa creştină şi atunci Biserica i-
pentru boteza adulţilor, le săvârşeau exorcişti a exclus, luându-le dreptul de a mai primi
de profesie şi după ce aceştia au dispărut, au Sfintele Taine; v. E xcom unicare.
fost trecute între atribuţiile preoţilor. în Biserica E Z E C H IE L , Ic z ec h ie l (cbr. iehezkel —
ortodoxă a dispărut treapta exorciştilor, dar Dumnezeu va întări) —■numele celui de al
ea s-a păstrat în Biserica din Apus; v. Icrurgii. treilea mare profet din Vechiul Testament şi al
EXTAZ (eK G T acu;. tf| — ekstasis = ieşire) cărţii profetice pe care a scris-o. Este fiul
—este, aşa cum se şi traduce» o „ieşire4', o stare preotului Buzi. A fost dus în captivitate în
cu totul specială, este un fenomen despre care vremea robiei babiloniene (subNabucodonosor,
ne v o rb e şte Sf. S c rip tu ră când relatân d anul 597 Î.H r). Se căsătoreşte şi trăieşte între
transfigurarea lui lisus dc pc Tabor, apostolii exilaţii iudei, pe malul Chebarului, la sud-est
care-L însoţeau — Petru, iacob şi loan — au de Babilon. îşi începe slujirea profetică 1a
căzut în „cx(az“ şi s-au aruncat cu feţele la vârsta de 30 ani, cu 7 ani înainte de distrugerea
pământ. Extazul este o stare care iese dc sub t emplului din Ierusalim, slujire ce va cuprinde
controlul raţiunii, o stare de elevaţie, de uimire, o perioadă de cel puţin 22 ani. lezechiel se
amestecată cu o fericire nedefinită. In Epistola adresează:— exilaţi lor din Babilon, arătând că
a doua către C orinteni, Sf. Apostol Pavel exilul nu c o nedreptate a lui Dumnezeu, ci
a n a liz e a z ă o a s e m e n e a sta re de extaz , consecinţa propriilor păcate; — iudeilor râmaşi
asemănând-o cu o răpire în rai, cu o deschidere în luda, avertizându-i că dc nu se vor pocăi
a înţelegerii sim ţurilor omului la o asemenea pentru idolatria ce a cuprins până şi Templul,

167
E Z E -E Z O
acesta va fi dărâm at, iar Ierusalim ul va fi de idolatrie (cap. 8 - I I ), Păstorul cel bun (cap.
distrus; — tuturor exilaţilor, după căderea 34), vedenia oaselor uscate şi a învierii morţilor
Ierusalimului, pe care îi mângâie şi îi întăreşte (cap. 37), Noul Ierusalim (cap. 40-46), râul
cu optimismul perspectivei sale referitoare la apei vieţii (cap. 47).
întoarcerea din exil, cu răţirea poporului, E Z O T E R IC (eccOTepiKO<; — esoterikos =
restaurarea Tem plului, restabilirea cultului interior, ascuns) — învăţătură ascunsă, ce se
monoteist. Viziunile sale cele mai importante predă doar unor iniţiaţi, cum se proceda în
sunt: carul de foc (cap. 1), Templul profanat şcolile filosofice din Atena antică.
F
FA CEREA — prima carte a Pentateuhului Biserica şi mântuirea în Hristos. Melchisedec
(v. P e n tateu h : B iblia) Vechiului Testament, este chipul preoţiei veşnice, jertfirea lui Isaac
scriere atribuită, conform tradiţiei iudaice, lui este chipul je rtfirii Fiului lui D um nezeu.
Moise. Se mai numeşte Geneza (genesis = N um eroase persoane şi fapte cuprin se în
origine, naştere). Este redactată, se pare, în cartea Facerii au o semnificaţie spirituală şi un
sec. XV î l Ir. în timpul şederii poporului Israel corespondent în Noul Testament: aducerea
în pustie după ieşirea din robia egipteană. jertfelor, tăierea împrejur, lupta lui lacov cu
C artea descrie: a. fac erea c e ru rilo r şi a îngerul Domnului.
pământului şi începutul istoriei omenirii; b. FA C H IR v. D erviş
starea iniţială a omului, căderea lui şi originea F Ă C L IE — lumânare aprinsă.
p ăcatului, întinderea păcatului în neam ul FA N A T ISM re lig io s — c re d in ţă oarb ă,
omenesc de până la Avraam (istoria lui Cain, exagerată, care duce la prigonirea cclor de altă
potopul, zidirea turnului Babei, originea rasei credinţă. Fanatismul este considerat un păcat
semite); c. începutul istoriei poporului ales, împotriva dreptei credinţe.
patriarhii Avraam, Isaac şi lacov, istoria lui fosif F A P T E L E A P O S T O L IL O R carte ca­
până la venirea poporului evreu în Egipt. Este nonică din N oul T estam ent, scrisă de Sf.
istoria sfântă a creaţiei universului, a creaţiei Evanghelist Luca în jurul anilor 60, la Roma;
o m u lu i „dup ă ch ip u l şi a se m ă n a re a lui relatează despre întemeierea Bisericii creştine
Dumnezeu** şi isto ria „p o p o ru lu i ale$ “ . (sărbătorită în calendarul ortodox de Rusalii,
Dumnezeu este aproape de oameni, vorbeşte la 50 de zile de la învierea Domnului, numită
şi face cu ei legăminte: legământul încheiat cu de aceea şi C in c iz e c im e a ), ră s p â n d ire a
Noe şi cel făcut cu Avraam pregătesc darea Evangheliei şi creşterea Bisericii, viaţa primilor
Legii pe muntele Sinai. Facerea redă cheia de creştin i, activ itatea m isionară a S fin ţilo r
înţelegere a lucrării lui Dumnezeu Cel personal Apostoli, viaţa, activitatea şi călătoriile Sfinţilor
cu oamenii: Dumnezeul lui Avraam, al iui Isaac Apostoli Petru şi Pavel; v. Sf. S c rip tu ră sau
şi al lui lacov, a istoriei şi vocaţiei omului, a Biblia
istoriei răscumpărării carc începe cu poporul FARAON — rege în Egiptul antic; era consi­
e v re u . P lu ra lu l Elohim fo lo s it p e n tru derai reprezentant al unui zeu întrupat, era
Dumnezeu, pregăteşte înţelegerea Treimii; nemuritor, moartea însem nând pentru el doar
p ro to e v a n g h e lia (p ro m is iu n e a unui translaţia spre cer. Ordinea socială reprezenta
R ă scu m p ă răto r — F acerc 3, 15) anunţă la egipteni un aspect al o rd in ii cosm ice.
întruparea Mântuitorului. Potopul este imaginea Regalitatea era considerată ca existând dc la
B otezului. C orabia lui N oe preîn ch ip u ie începutul lumii; Creatorul a fost primul Rege;
F A R -F A R
el a transmis această funcţie fiului său, primul „Câm piile ofrandelor44 regele trebuia să fi
faraon. Prin aceasta, regalitatea s-a consacrat îndeplinit toate purificările rituale, să răspundă
ca o instituţie divină. Faraonul este întruparea cu „parole14cunoscute dinainte sau cu anumite
lui MA 'ATycare înseamnă „adevăr4*, „ordinea form ule magice. Sosit la cer, faraonul era
cea bună41, „dreptul14, ,Justiţia“ . MA’AT aparţine primit de zeul Soare şi victoria lui asupra morţii
creaţiei originare şi rcflcctă perfecţiunea era vestită lumii de mesageri speciali. în cer,
„ V â rste i de a u r“ . Ha c o n s titu ie lem elia regele îşi prelungea existenţa terestră: aşezat
cosmosului şi a vieţii. Ca întrupare a lui MA’AT, pe tron, prim ea om agiile supuşilor, Hicea
faraonul constituie modelul exemplar pentru ju d e c ă ţile şi d ă d e a p o ru n c i. D o c trin a
toţi supuşii săi. Cultul trebuie săvârşit de soteriologică a Textelor Piramidelor, identi­
faraon , dar ac esta deleag ă fu n c ţiile sale ficând pe rege cu Ra, arată că el nu cădea sub
preoţi lor di feritelor temple. Scopul ritualiilorera jurisdicţia lui Osiris, Stăpânul morţilor („Te uiţi
apărarea „creaţiei originare". De fiecare An peste umărul lui Osiris, comanzi celor decedaţi,
A

N ou, cosm ogonia era repetată. întronarea te ţii departe de dânşii, nu eşti din ai lor14; „Ra-
faraonului reproducea episoadele acţiunii lui Atum nu te dă lui Osiris, care nu-ţi judecă inima
Mcncs de unificare a Egiptului (Egiptul de sus şi nu are putere asupra inimii tale“ — HC, voi.
şi cel de jos). Se repetă ritualul întemeierii L p. 100).
Statului. La 30 de ani de Ia întronare, când avea FA R ISE U — cuvânt care, în textele religioase,
loc sărbătoarea „Sed44, se repeta acest ritual, denum ea o categorie de credincioşi evrei,
care avea ca scop reînvierea energiei divine a foarte ataşati dc vcchilc tradiţii ale cultului
regelui. Faraonul participa anual la sărbătoarea mozaic, apărători ai Legii, riguroşi, formalişti
secerişului (M in), prezida punerea temeliei în împlinirea preceptelor morale. Credeau în
te m p le lo r şi a in a u g u ră rii lor. M o artea revelaţia divină, admiteau nemurirea sufletului
constituia, pentru faraon punctul de plecare şi învierea morţilor. Fariseii aparţineau partidei
al călătoriei sale celeste şi al „imortalizării sale4'. religioase strict ritualislice care se lăuda că nu
Textele P ira m id e lo r c u p rin d c re d in ţc lc calcă nici un principiu al Legii lui Moisc şi
privitoare la soarta de după moarte a regelui. d isp re ţu ia pe c e ila lţi oam eni care nu se
Ele arată că faraonul, fiul iui Atum(-Ra) nu conformau întru totul acestor principii. Erau
poate muri. El îşi ia zborul sub forma unei păsări puşi alături de cărturarii iudei. Celelalte secte
(şoim, bâtlan, etc.) a unui scarabeu, lăcuste iudaice îi socotcau ipocriţi şi m incinoşi.
ş.a., iar vânturile, norii şi zeii îi vin în ajutor, M ântuitorul, care cunoştea sufletul omenesc,
înălţându-se spre cer, regele este deja un zeu, i-a d e n u n ţa t în p a ra b o la „V am eşu lu i şi
total diferit ca esenţă de oameni. îndreptându- fariseului44şi în diferite predici: „Cărturarii şi
se sp re lă c a şu l c e re s c .. câmpiile fariseii au şezut în scaunul lui Moise; deci toate
ofrandelor”, faraonul trebuia să treacă prin câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi*le; dar
câteva încercări. Pentru a fi admis în barca după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac...
luntraşului de la tacul care se afla la intrarea în Toate fap tele lor le fac să fie p riv iţi de

170
fa r- fe l

oam eni... le place să stea în capul mesei la F E C IO A R E L E S O A R E L U I — se numesc,


ospeţe şi în băncile dintâi în sinagogi. Să li se în religia vechilor peruvieni, slujitoarele mare­
plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: lui templu Coricancha, închinat soarelui. Ele
Rabi (învăţător)*4 (M atei 23, 2, 3 şi 5-7). aveau rolul vestalelor din tem plele Greciei
Mântuitorul îi mustră cu asprime asemănându- antice.
i cu nişte morminte văruite: .,care pe din afară FELO N ((paiX ovio, t o , (paiX ovrn;, 6 —
se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de failonio, fui Ionis \ lat. casula, paenula) sau
oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, sjiia (termen vechi slav) — este veşmântul
pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor. înăuntru liturgic pe care preoţii îl pun ca pe o pelerină
însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. deasupra celorlalte veşm inte liturgice când
Vai vouă, cărturarilor ş» fariseilor...14 (Matei slujesc Sf. Liturghie. Accst veşmânt aminteşte
23,27-29). Principiile creştine care cer smere­ de toga anticilor şi mantaua sau pelerina pe
n ie, cred in ţă sin ceră şi d rag o ste faţă de care o purtau Mântuitorul şi apostolii şi era în
aproapele înfierează, prin cuvintele lui tisus, uz general Ia evrei. Dispărând cu timpul din
asemenea oameni. De aceea, cuvântul fariseu îmbrăcămintea de toate zilele, feionui a fost
are a2i un sens negativ. Cuvântul a intrat în păstrat între veşmintele liturgice ale slujitorilor
limba română prin filieră slavâ. de Ia vcchiul Biscricii. Ca formă, feionul liturgic a păstrat
slav „ f a r i s e i La origine însă c foarte vechi linia penulei romane, care era un fel de manta
din limba aramaică „parsehi", care era numele sau pelerină tlintr-o singură bucată de stoft,
unei secte „pacaş“ (om distins, ales) şi derivatul de formă rotundă, fară mâneci, acoperind tot
,.paraşe'Ksau „ farase u. d en u m ire pentru corpul până jos şi având la mijloc o deschizătură
textele alese din Vcchiul Testament folosite în prin care se introducea capul. în B iserica
cultul mozaic. Din ebraică, cuvântul a trecut în roniano-catolică, veşmântul acesta şi-a păstrat
greaca veche sub forma ,j>harisaics“ apoi în denumirea antică penula sau pac nula t dar s-
lat. “pharisaeus'\ de unde a fost adoptat în a modificat ca formă, fiind scurtată şi tăindu-i-
toate limbile europene (Al. Graur). se părţile laterale pentru a nu stingheri mişcările
FARISEISM — ipocrizie, făţărnicie, minciună. braţelor. în Biserica ortodoxă, el a rămas mai
FATALISM v. Islam ism . fidel formei antice, fiind scurtat numai în faţă,
FÂT — denumire folosită în Bucovina pentru pentru a lăsa mâinile mai libere. Până în sec.
cântăreţ bisericesc. XV. feionui a fost veşmântul de deasupra atât
FAUNUS sau LU PERCU S (păzitor împotriva al preoţilor, cât şi ai arhiereilor de toate gradele
lupilor) — este numele unui zeu roman, pro­ (episcop, m itropolit, patriarh). D upă cum
tector al păşunilor şi fecundităţii animalelor. A m ărturiseşte Sf. Sim eon al T esalonicului
fost asimilat cu grecescul Pan. Locul de cult (+ 1429), feionui episcopal avea ca sem n
al acestui zeu era o grotă, „grota lui Faunus“. d is tin c tiv d re p t p o d o a b ă , o c ru c e ; al
num ită Lupercal, pe coasta de nord-vest a mitropoliţilor şi al patriarhilor era făcut dintr-o
Palatinului. Aici serveau preoţii luperci. stofa cu model în ţesătură sub formă de cruci,

171
F E N -F E R
şi se numea polistavrion. Ierarhii din pictura M untele Măslinilor, în Ierusalim, predică în
bisericească veche apar îmbrăcaţi în astfel de care, pe lângă multe învăţături religios-morale,
felon (ex. la biserica Sf. Nicolae Domnesc este cuprins textul Rugăciunii Domneşti „Tatăl
din Curtea de Argeş). în Biserica Ortodoxă nostru" şi „Cele nouă Fericiri" (Matei 5 ,3 - 1 1;
de azi, felonul a rămas, ca veşmânt liturgic, I .uca 6,20-23). Fericirile sunt „principiile" sau
numai pentru preoţi, ierarhii l-au înlocuit cu „legile" împărăţiei lui Dumnezeu. Fericirea este
sacosul (v. Sacos). Ca la toate veşm intele una singură, dar accedem la ea treptat, ca pe
liturgice, la început şi culoarea felonului era o scară a înălţării din desăvârşire în desăvârşire.
albă\ mai târziu a început însă a fi confecţionat Mântuitorul ne vorbeşte despre nouă Fericiri'.
şi din alte culori, fn timpul Postului Mare se I. sărăcia cu duhul (smerenia); 2. plânsul şi
poartă felon roşu, iar în Săptămâna M arc sau întristarea pentru păcatele personale (pocăinţa)
a Sfintelor Patimi, ca şi la slujbele funebre se şi pentru aproapele nostru (lacrim ilc iubirii
poartă felon de culoare neagră, exprimând duhovniceşti); 3. blândeţea; 4. dragostea de
întristarea şi plânsul pentru Patimile Domnului. dreptate şi îndreptare (săvârşirea din lăuntru a
Felonul are aplicat pe spate o cruce înflorată, virtuţii); 5. milostivirea; 6. curăţia inimii; 7.
un chenar sau o iconiţă rotundă reprezentând pacea (cu Dumnezeu, cu şinele propriu, cu
chipuri sfinte (Maica Domnului, Mântuitorul ori aproapele); 8. prigoana pentru dreptate (a celor
un sfanţ). Felonul simbolizează şi mantia roşie nevinovaţi); 9, ocara şi nedreptatea suferite
cu care a fost îm brăcat H ristos în tim pul pentru Hristos. pentru Evanghelia şi Biserica
patimilor Sale. Faptul că e larg şi acoperă tot Sa. Cel smerit îşi va plânge păcatele; cel ce-şi
corpul simbolizează şi puterea atotcuprinză­ plânge păcatele va fi blajin, drept şi milostiv;
toare a lui Dumnezeu cu care îi înveşmântă pe cel ce va avea blândeţe, dreptate şi milostivire
preoţi; v. V eşm inte liturgicc. va fi curat cu inima; cel cu inima curată va fi
F E N O M E N O L O G IA R E L IG IO A S Ă — paşnic, nu se va teme de primejdii, nu se va
istoria comparata a religiilor, care de fapt tulbura de calomnii şi îşi va păstra răbdarea în
nu este istorie propriu-zisă. Ea folo seşte c e le mai m ari în c e rc ă ri, p e n tru n u m ele
rezultatele cercetărilor întreprinse de Istoria D o m n u lu i, în c re d in ţa şi n ă d e jd e a lui.
religiilor şi cu ajutorul metodei comparative „ Fericirile1" au in trat în cultul B isericii,
urm ăreşte să găsească ceea ce este perma­ alcătuind ultim ul antifon Ia L iturghia din
nent şi universal în religie, să determine sensul, duminici şi sărbătorile sfinţilor, înainte de
originea, evoluţia raporturilor dintre manifestările Vohodul mic (ieşirea cu Sf. F/vanghelie),
religioase, să analizeze concepţia religiilor reprezentând în cep u tu l lucrării publice a
despre Dumnezeu sau despre zei, despre rău, M ântuitorului. Deschiderea uşi lor împărăteşti
mântuire, viaţă viitoare etc. către sfârşitul acestui antifon (al treilea şi ultimul
F E R E G E A v. M afarion. dinainte de ieşirea cu Sf. Evanghelie) arată că
F E R IC IR IL E — sunt un fragment din „Pre­ Mântuitorul iese din viaţa necunoscută de până
dica de pe munte“ rostită de M ântuitorul pe atunci şi Se arată, Se descoperă oamenilor,

172
F E T -F IL
începând propovădui rea F,vangheliei Sale. sunt, de obicei, înglobate în cărţile mari de slujbă
FE T IŞISM (de la fetişo, cuvânt portughez, b ise ric e asc ă (ca de ex. C easlovul M are,
care denumeşte obiecte sacre) — credinţa în Acatistierul ş.a.) şi din care aceste cărticele
obiecte pe care oamenii primitivi le divinizau, (b ro şu ri), num ite fiîadey sunt ex trase; v.
atribuindu-lc anumite forţe ocrotitoare; ei le C ondac.
purtau spre a fi apăraţi de nenorociri. Aceste F IL IO Q U E — dogmă a Bisericii Romano-
obiecte vrăjite (fetişuri, lalismane, amulete) Catolice care susţine că Duhul Sfânt purcede
erau adorate ca zeităţi. Fetişurile au diferite şi de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Fiul. Conform
forme (de oameni în general) şi sunt consi­ Sinoadelor I şi II ecumenice (325, 431), când
derate ca nişte locuinţe vremelnice ale spirite­ s-a formulat simbolul de credinţă {Crezul) al
lor care însu fleţesc natura întreagă, care Bisericii creştine, s-a stabilit dogma despre Sf.
produc şi dirijează fenomenele naturii. Duh , care „de la Talul p u r c e d e care
F E R M E C Ă T U R Ă — form ă de vrăjitorie împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi
prin care se invocă duhul diavolesc, „ursita” mărit4'. Această dogmă este păstrată întocmai
spre a determina anumite situaţii în viaţa unor de Biserica Ortodoxă conform canonului VII
persoane: căsătoric, despărţire, boală etc. al Sinodului al Il-lca ecumenic de la Bfes, 4 3 1,
A c e a stă p ra c tic ă este c o n d a m n a tă de care opreşte orice schim bare a Simbolului
Biserică. niceo-constantinopol itan; dar contrar prevede­
F E T IA L II — se numeau preoţii lui Jupiter rilor sinoadelor I şi II Ec., Biserica creştină de
Feretrius, la romani. Rolul lor era dc a păzi Apus a introdus în Crez dogma Filioque, Oiră
respectarea dreptului internaţional, în legătură asentim entul B isericii de R ăsărit şi fară
cu încheierea alianţelor, declararea şi încetarea confirm area unui sinod ccum cnic. călcând
războaielor. Ei formau un colegiu dc 20 de astfel principiile doctrinare ale Bisericii, stabilite
membri. de Sf. Părinţi la Sinoadele ecumenice. Prima
F IL A C T F R IU (q n )^ aic tf|p to v , x6 — filak- formulare documentară a lui Filioque s-a făcut
tirion. to = talisman, amuletă) — se numeşte la Conciliul al II-lea din Toledo, în anul 589.
cornul ritual pe care îl primesc evreii (numai Cele două formulări privitoare la purcedcrea
băieţii, la împlinirea vârstei de 14 ani) printr-o Sf. Duh („Sf. Duh purcede de la Tatăl şi de la
cerem onie d eo seb ită ce se d esfăşo ară în FiuP‘ — Filioque — şi „Sf. Duh care de la
sinagogă. Filacterii se numesc şi versetele din Tatăl purcede14— din Crezul niceo-constanli-
psalmi scrise pe bucăţi de pergament şi închise nopolitan) afirmă două conccpţi i diferite despre
într-o cutiuţă de piele fixată pe o curca, cu care divinitate: Filioque — unitatea divină se ba­
se încinge braţul stâng şi fruntea, la rugăciunea zează pc Sf. D uh. pe cân d , în B iserica
de dimineaţă, în ritul mozaic; v. B ar-M iţva. Ortodoxă, „Dumnezeu-Tatăl este izvorul prin­
F1LADE ((puXXdSa, X] — fillâda = carte, cipal şi cauza trinităţii4i (M. E., 1CIR, 111, p.
broşură) — cărticele separate de rugăciuni 225). Astăzi mulţi teologi catolici nu mai susţin
(extrase), acatiste şi alte slujbe religioase, care dogma Filioque (I. R., IBU ed. 1987, p. 49).

173
F 1 L -E IL
FI L O C A LIA (tplXoKoXta — filokalia - iu­ ţară, a trăit în sec. XII. Originară din Trac ia.
birea de frum os)— este titlul unei mari colecţii localitatea M orivat (în regiunea Tâm ovei din
de scrieri bisericeşti, cu caracter ascetic şi Bulgaria de azi), a fost fiica unor oameni săraci.
mistic, alcătuită dc Sfinţii Părinţi şi scriitori
A
Fa se deosebea printr-o credinţă puternică în
bisericeşti între sec. IV-XIV. începuturile Dumnezeu şi printr-o nesfârşită milostenie. Tot
Filocaliei sunt făcute dc Sf. Vasilc cel Mare, ce avea împărţea săracilor. Acest fapt îl mânia
şi Grigorie dcNazianz, în mănăstirea înfiinţată tare pe tatăl ei, care o ccrta şi o bătea adesea,
de Sf. Vasile în Pont, pe malul râului Ikis. Aici căci îşi împărţea săracilor chiar şi hainele dc
se îmbinau rugăciunea cu munca. Aici a scris pe ea. Când tatăl lucra pe ogor, Filofteia venea
Sf. Vasile „Regulile vieţii monahale44(„Reguli să-i a d u c ă de m â n c a re . Pe drum însă
mari şi mici“), care stau la baza Filocaliei. în ju m ă tă ţe a m â n c a re a , c ă c i o îm p ă rţe a
Filocalia se a d re s e a z ă în p rim u l rând săracilor pe care îi întâlnea. Fiindcă mereu
monahilor, dar este accesibilă tuturor creştini lor rămânea flămând, tatăl se gândi să pândească
credincioşi, dornici să se desăvârşească în viaţa drum ul fetei ca să v ad ă ce se întâm plă.
sp iritu ală. Sub titlul Filocalia sfintelor Văzând-o cum împărţea mâncarea, furios, o
nevoinfe ale desăvârşirii“ a fost tradusă, din ucise. Tradiţia spune că pe locul unde a murit
limba greacă în limba română, o mare parte s-a înălţat o lumină mare, iar trupul ei n-a mai
din accstc scrieri, de către Părintele Profesor putut fi urnit din acel loc şi de aceea acolo a
Dumitru Stăniloae. dc la Facultatca de Teologie trebuit să fie îngropată. Abia spre sfârşitul sec.
din Bucureşti (începând din anul 1946 şi până XIV, în vremea domniei lui M ircea cel Bătrân,
în 1990 a tradus şi a publicat 12 volume). Ioţi sfintele ei moaşte au fost dezgropate şi aduse
sc riito rii cu p rin şi în ac eastă co lecţic dc în Ţara Rom ânească de m itropolitul ţării.
experienţă şi trăire mistică în Hristos pun în M o a ş te le au fo st d e p u se în B is e ric a
ccntrul vieţii lor duhovniceşti „rugăciunea lui Domnească de la Curtea de Argeş. Aici se
lisus“ sau „rugăciunea inimii'1(„Doamne, Iisuse află şi astăzi, în paraclisul bisericii celei mari
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe construite de Neagoe Basarab, în sec. XVI.
noi44) care este o cale de a disciplina gândurile, Pomenirea ei se face la 7 decembrie.
oprindu-le să se preocupe de frivolităţi, păzind FIL O X E N IA L U I AVRAAM (cplAo^CVia.
mintea prin rugăciunea pură, rugăciune care T| — filoxenia = ospeţie, dragoste de străini)
ţine conştiinţa trează, veghetoare, curăţind — este, în iconografia bizantină, reprezentarea
in im a, c a re se um p le de d ra g o ste a dc Sfintei Treimi (una din reprezentări, căci a doua
D u m nezeu şi în a in te a z ă sp re s fin ţe n ie se numeşte „Cel vechi de zile4'); Filoxenia este
(c ă lu g ării mai ales, treb u ie să ro stească inspirată din scena Vechiului Testament în care
continuu această rugăciune). Dumnezeu se arată lui Avraam sub chipul celor
F I L O F T E I A , S F Â N T A ((p iX o Q e ia — trei tineri bărbaţi (Facere 18,1 -16). în pictură,
fdoteia = dragostea de Dumnezeu; lat. Dei ei sunt reprezentaţi ca trei îngeri, aşezaţi în jurul
amans) — ale cărci moaşte se află la noi în unei mese. Avraam şi Sarra, soţia sa, îi servesc;

174
F IO -F R Ă
îngerii ţin în mâna dreaptă o baghetă; pe masă în cursul anului bisericesc, prima sărbătoare
se văd pâini şi fructe, în unele icoanc se văd şi îm părătească cu dată schim bătoare, fiind
amfore (în nartexul bisericii de la Suceviţa, în legată de data Paştelui. Ea sc celebrează cu o
prim plan al scenei se vede un bărbat carc săptămână înainte de Paşti, amintind intrarea
înjunghie laurul din care Avraam a pregătit triumfală a M ântuitorului în Ierusalim, înainte
masa divinilor oaspeţi). Tema „Filoxenia'4 se de P a tim ile S ale (M a te i 2 1 ; lo a n 12).
zugrăveşte şi în altar. în pictura rusă, această S ărb ăto are de o rig in e ieru salim itean ă, e
temă c ilustrată în strălucita icoană a lui Rubliov menţionată abia în sec. IV de pelerina Egeria
(sec. XV), considerată model iconografic al sau Eutheria, care a asistat la sărbătorirea
temei „Icoanelor41, pentru duhul viu, adânc acestei zile în Ierusalim şi descrie chipul în care
meditat, pc care i l-a dat acest pictor călugăr, se săvârşea suljba. în vechim e, Duminica
trăitor profund al doctrinei creştine. Icoana sc Floriilor era începutul săptămânii Patimilor
află azi la galeriile Tretiakov din Moscova. numită şi săptămâna Paştilor. Se mai numea şi
F IO R E DI V IR TU (A lbinuşa sau Floarea Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la
Darurilor) — carte cu conţinut moral-religios, botez. Egeria arată obiceiul de a se împărţi în
de largă circulaţie, alcătuită în sec. XIII, fa B o biserici ramuri de salcie, carc sc binecuvântau
logna în Italia, de călugărul Tomasso Cozadini de preoţi, obicei rămas până azi în bisericile
şi tradusă la noi din Ib. italiană la sfârşitul sec. creştine, în am intirea ram urilor de finic şi
XV, în Moldova. în 1701, Antim Ivireanul a măslin cu care a fost întâm pinat M ântuitorul.
tipărit-o la Snagov, subtitlul Floarea darurilor, Creştinii poartă ramuri verzi şi în amintirea
după un text grecesc, tradus de ieromonahul biruinţei vieţii împotriva morţii, prin învierea lui
român Filotei de la Muntele Athos. Lazăr de către Hristos, în sâm băta Floriilor.
F IR D O U S I (9 3 4 -1 0 2 5 ) — prim ul m arc F O T IN IA (gr. — fotizo = a lumina)
scriitor persan, autor al vestitei epopei Skah — este, după tradiţie, numele creştin al femeii
Nameh (Cartea regilor), în carc consemnează samarincnce (loan 4, 4 -4 2 ) care a vorbit cu
mituri şi legende iraniene, importantă pentru lisus şi, cunoscând chiar de la El învăţătura
cunoaşterea religiei vechilor perşi. Sa, a devenit prima femeie misionară creştină,
FISO N — numele unuia din cele patru braţe propovăduind în A frica până la Cartagina,
ale râului care izvora din Eden şi uda raiul unde, în vremea împăratului Nero, a fost prinsă
(Facere 2, 10-11). şi adusă la Roma. Aici a primit martiriul, fiind
F L A M IN II v. Pontificii. dccapitată, se spune, pe locul unde este astăzi
FLO A REA D A R U R ILO R v. Fiore di virtu. Fontana di Trevi, în apropierea bisericii Santa
F L O R IIL E (lat. floralia sau florilia — sărbă­ Maria dell Fiori, din Roma.
toarea florilor), Duminica Floriilor sau Du­ F O S S O R II — se numeau, în primele veacuri
minica Stâlpărilor (lat. Dominica in palm îs, creştine, groparii catacombelor; v. G ro p arii.
gr. f] tgov paicov eopxf) K\>piaKfi — i ton FR Ă SIN E I — mănăstire de călugări, situată
vaion eorti kiriaki\ siv. Nedelia vaii) — este, spre m unte, la 30 km de oraşul R âm nicu

175
FR E-FiiJN ______________________________
Vâlcea, în satul Muiereasca. Mănăstirea a fost poveşti şi legende).
c tito rită în tre 1 8 6 0 -1 8 6 3 , cu hram ul F R E S C A — tehnică de a picta în culori dizol­
„A dorm irea M aicii D om nului4*, de către vate în apă cu var, pe un zid cu tencuiala
episcopul de atunci al Râmnicului, Sfântul umedă. Prin această tehnică se realizează
Calinic. Cu un veac înainte fusese ridicată acolo picturi murale de mari dim ensiuni (fresce
o mică biserică din lemn. Ceea ce constituie bisericeşti). Frescă socială este tabloul general al
originalitatea mănăstirii Frăsineieste interdicţia unei societăţi, reflectat într-o operă literară.
de a păşi în el vreo femeie. Această interdicţie FR IZA — este un şir continuu dc picturi în
a fost hotărâtă prin legământ de Sf. Calinic, frescă la biserici (şi la clădiri în generai) sau
pentru prevenirea oricărei ispite şi fapte de un şir de basoreliefuri.
păcătuire pentru călugării sfântului lăcaş, FRON TO N — o cornişă curbă sau frântă,
legăm ântul s-a păstrat până azi; deşi Biscrica deasupra unei ferestre sau vitraliu.
Ortodoxă nu admite blestemul, s-a constatat FRL'NTAR v. C atap eteasm ă sau tâm plă.
că cine a încercat să calce legământul a avut FTO R A L E v. Sem ne muzicale.
de suferit şi n-a putut ajunge în mănăstire (s- FUN EBRU — dc înmormântare.
au creat în acest sens şi circulă numeroase
G
GAB A (cuv. ebr.) — secretar al unui rabin. şi fetişuri.
G A B R IE L sau G avriil (cbr. „omul, bărbatul G A N D H I, M o h an d as K a ra m k a n d (1869—
sau eroul lui D um nezeu4*) arhanghel; 1948), supranumit M ahatm a („suflet mare") —
Biserica ortodoxă îl prăznuieşte, împreună cu este, alături de Tagore, una din personalităţile
Sf. Arhanghel Mihail pe 8 noiembrie. I s-a arătat reprezentative ale Indiei, din prima jum ătate a
de două ori în chip de om proorocului Daniel sec. XX. Filozof hinduist, el este un cunoscător
pentru a-i tălmăci vedeniile (Dan. 8,16; 9,21). profund al tuturor religiilor şi afirmă că au în
i se înfăţişează lui Zaharia, în timp ce acesta ele ceva bun, dar nici una nu este desăvârşită
tămâia în templul din Ierusalim, anunţându-i şi nu deţine adevărul deplin. Toate deţin
naşterea lui loan Botezătorul (Lc. 1, 11-20). revelaţi i, dar toate sunt supuse greşelii; Gandhi
A rhanghelul Gavriil este cel care a vestit adm ite că lisu s era unul d in tre „ fiii lui
Fecioarei Maria că-L va naşte pe Mesia (Lc. D um nezeu", dar nu singurul, o „strălucită
A

1,26-38). In iconografie este înfăţişat purtând


A
revelaţie a lui D um nezeu, dar nu singura
în m ână un c rin . In re lig ia isla m ic ă revelaţie44. Consideră Biblia ca o carte inspirată,
(m ahom edanism ), el este socotit căpctenia dar în acelaşi fel cum erau inspirate Vedele
îngerilor buni, în antiteză cu Iblis, îngerul căzut sau Coranul. Deşi credea în sfinţenia Vedelor.
(ca şi l.ucifer) din cauza trufiei. Arhanghelul U panişadelor şi scrierilor sacre indiene, în
Gabriel este ocrotitorul văduvelor, fecioarelor
A
întrupările lui Vişnu şi în reîncarnare, el a fost
şi copiilor; v. Îngeri. totuşi influenţat de crcştinism în cugciarca
G A L A C T O T R O FU SA v. Icoane m ariale religioasă şi viaţa practică. M ărturiseşte că în
G A LILEEA — provincie în nordul Palestinei Noul Testament a descoperit el sensul adevărat
antice, pe malul apusean a) râului Iordan; al „ n o n v io le n ţe r4, al ideii de nahim sa'\
Mântuitorul a trăit aici până la vârsta de 30 de înţeleasă. în jainism şi budism, mai mult ca o
ani (în Nazaret-Galileea) şi, după ce a fost resemnare. Pentru Gandhi, ahimsa devine o
botezat de Sf. loan Botezătorul, şi-a desfăşurat „rezistenţă pasivă44, în spiritul eroic de jertfii
cea mai marc parte din activitatea Sa în mijlocul care se desprinde din Sf. Evanghelie. Devine
oamenilor. o datorie de a învinge răul prin bine.
GAM M ATA v. C ru ce. G E A M IE — lăcaş de cult în religia islamică
G AON (Ib. ebr.) — este denumirea ce se dă (mahomedanism); v. M oschee.
unei şcoli talmudice. GF.B (,,pământul“) — zeul egiptean creat de
G A liC A S sau H AU CAS — numele zeităţilor Ra-Atum-khepri (zeul soare).
mărunte în care credeau vechii peruvieni şi G H E B E L E fZ IS — este zeu al cerului, al
despre care crcdeau că se întrupează în idoli furtunii şi al fulgerului, în religia geto-dacă.
G EN -G H I
G E N O C ID — ucidere în masă a unei colec­ celor săraci. Această organizare s-a statornicit
tivităţi umane» din care însă mai pot rămâne ca formă tipică a com unităţilor creştine şi a
supravieţuitori. bisericilor. în general, ba s-a menţinut atât în
G H E E N A v. Iad, In fern . T a rta r. vremea persecuţiilor, cât mai ales după Edictul
G H E M A R A (ebr.) — Talmudul. de la Milan (313), când împăratul Constantin
G H E N IZ A R E T — lac foarte mare în Gali le ia, cel Mare a dat libertate creştinismului în statul
pc carc îl străbate râul Iordan în curgerea lui roman. Instituţiile de asistenţă socială crcatc
spre sudul Palestinei, numit şi Marea Galileii şi dc Biserică au avut dublu scop: religios şi moral.
lacul Tiberiada; pe malurile lui şi-a desfăşurat In tim p u l lui C o n sta n tin se cu n o a şte un
Iisus mare parte din activitatea Sa. girocomîu, întemeiat de mama sa, împărăteasa
G H E O R G H E (grec. TSCOpyECO — Gheor- Elena, şi altul, întemeiat de Zoticus, unul din
gheo\ lat. terrant colo =agricultor); v. Sân foştii senatori ai împăratului. Zoticus s-a preoţit
Georgiu. şi s-a dcdicat ajutorării celor săraci, întemeind
G H E T S IM A N I (1. ebr. — teasc sau presă un aşezământ de asistenţă socială, în cadrul
de ulei) — grădină situată dincolo de pârâul c ă ru ia se afla şi un azil p e n tru v ăd u v e
C ed rilo r (C hedron) (In. 18, 1) la poalele (ghirocomiort). în aşezămintele întemeiate de
M untelui M ăslinilor (Lc. 22,39), în partea dc Z o tic u s fu n c ţio n a şi un o rfe lin a t
su d -v e st a Ie ru s a lim u lu i. în v re m e a 6pCpOtVOtpOCp8lOV — orfanotrofeion ), un
M ântuitorului aici era locul Său favorit pentru spital, un azil pentru săraci, un azil pentru străini.
rugăciune. A ici a venit să se roage şi în Zoticus a fost trecut în rândul sfinţilor pentru
penultima Sa zi de viaţă după ce a luat ultima toată activitatea sa pusă în slujba Bisericii şi a
cină cu Apostolii. A fost rugăciunea cu pudoare celor în suferinţă, dar şi pentru moartea sa
de sânge“ carc a precedat prinderea Sa prin martirică, sub împăratul Constanţiu. Interesele
trădarea lui luda, după care au urmat patimile, celor adăpostiţi în aşezămintele de asistenţă
răstignirea şi moartea pe cruce (Lc. 22,44). socială ale Bisericii erau apărate de slujbaşi
G H IG H H J — mănăstire de maici, în apro­ spcciali, care se numeau ecdici sau defensori
pierea oraşului Ploieşti. bisericeşti (1AS).
G H IL G A M E Ş v. E popeea Iui G hilgam eş. G H IT IA — denumire dată de Sfinţii Părinţi
G H I R O C O M I I (Y T ip o K o jx ta, t a — ai Bisericii creştine practicii de a ghici viitorul
ghirokomia = g rija pentru bătrân i) — se prin „deschiderea pravilei" sau ghicirea prin
numeau aşczămintclc dc asistenţă socială cre­ deschiderea Psaltirii, procedeu considerat o
ate de B iseric a creştin ă c h ia r din epoca vrăjitorie. Acelaşi lucru este şi ghicirea cu
apostolică (sec. I). După jum ătatea sec. I apar obiecte legate de biserică: resturi de veşminte,
primele forme de organizare socială a Bisericii cheia bisericii, cenuşa din cădelniţă, scrierea
c re ştin c , cu p rin zân d o în trea g ă reţea de unor nume pe toacă, pe clopot, pe zidul bisericii
societăţi religioase şi instituţii de asistenţă etc. Asemenea practici sunt condamnate de
socială, care asigurau ajutorarea materială a Biserica creştină.

178
G L U -G N O
G LU B EA — haină (ungă, largă, pe care o Vladimir („V|adimirescaia*\ din Rusia) şi care
poartă clerul (călugări, preoţi, cpiscopi) peste ap arţin e tipului „d u io şie“ — Glicofiluza.
anteriul preoţesc. Numele Ev. Luca este conscm nat în prima
G IU L G IU — pânza cu care se înfăşurau tru­ parte a canonului: „Zugrăvind preacinstitul tău
purile morţilor, ce erau puse în mormânt (după chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat
A

învierea Mântuitorului a rămas în mormânt de Dumnezeu al Hvangheliei lui Hristos, a


giulgiul în care Nicodim îi înffcşurasc trupul). înfăţişat pe Ziditorul a toate pc braţele tale“ ; v.
Comunicări rcccnte afirmă că Sf. Giulgiu se Ico an e m ariale.
află în Italia* la Torino, adus aici de cruciaţi. G L O SO L A L IA — vorbirea în limbi diferite.
Aceasta se infirmă însă. considerând că este G L Y C O N — z e u l-ş a rp c , s c u lp tu ră în
vorba de o copie (v. rev. „Altarul Banatului”, marmură descoperită în săpăturile arheologico
1 -3/1994, p. 168). dc la Constanţa, unde se află acum, în Muzeul
G L A G O L IT IC , alfabetul glagolitic — era de Arheologie.
vechiul alfabet bizantin, pc care Chirii şi Me- G N O S T IC IS M v. G noza.
todiu l-au adus slavilor când i-au creştinat în GN O ZA (yvoxju;, Tţ — gnozis - cunoaştere)
sec. IX. L iterele „ c irilice ", după părerea — dc la care denumirea de secte gnostice, for­
cercetărilor, nu sunt un alfabet nou al lui Chirii, mate prin sincrctism religios, în care se con­
ci vechiul alfabet glagolitic (care impropriu s-a topesc elemente din diferite religii. Filozofia
numit chirilic). g n o stic ă cu c a ra c te r re lig io s a firm ă că
G L IC O F T L U S A sau D u lc e -Iu b ito a re stăpâneşte toată puterea de cunoaştere, pe
(Y^VKOCpoAoTXJa — gi icof Husa = dulcea, care o au numai cei iniţiaţi, căci se bazează pe
duioşie; yXuKCKplXeco glycofileo = a tradiţii secrete. Gnosticii pretindeau că pot
îmbrăţişa cu duioşie) — este un tip de icoană cunoaşte adevărul religios şi posibilitatea de a
a Maicii Domnului în care e reprezentată cu se mântui numai cu ajutorul raţiunii. Gnoza era
Pruncul în braţe; Pruncul c strâns lipit cu faţa filozofie religioasă păgână, născută din filozofia
lângă obrazul Maicii Domnului, pc carc o îmbră­ greacă şi religiile dualiste orientale, carc căuta
ţişează. Chipul maniei e îndurerat, prevestind să absoarbă în sine iudaismul şi creştinismul
suferinţele viitoare ale Fiului. Se pare că acest sau să le înlăture. Gnosticii încercau să dea
tip de reprezentare iconografică a M aicii dogm elor şi practicilor creştine o expresie
Domnului este o copie, datând din secolul IX, filozofică, adică să Ie explice raţional. Ca şi
reprodusă după copiile unui original pictat de secta dochetistă, gnosticii spuneau că I Iristos,
Evanghelistul Luca, în timpul vieţii Maicii ca om, n-a luat trup real, „material*4, ci a avut
Domnului. Tradiţia că Sf. Ev. Luca este primul un trup aparent, eteric, de aceea şi patimile,
*

care a pictai icoanele Maicii Domnului este moartea şi învierea Sa sunt numai aparente.
confirm ată de textele liturgice. A stfel este M ântuirea nu se realizează prin moartea lui
slujba Utreniei din ziua de 26 august, când se Hristos, ci numai prin grioză (cunoaştere), prin
prăznuieşte icoana Maicii Domnului din oraşul asceză, prin formule şi practici magice. Sfintele

179
g o i- g 6 t

Taine, fiindcă folosesc materia (pâinea, vinul ş.a.) prelucrată şi preluată în sec. XIX în scrieri
nu ajută la mântuire. Morala gnosticilor era o literare, în muzică şi balet.
aspră asceză (căci materia trebuie distrusă, ea G O L G O T A v. Ierusalim .
fiind cauza râului) sau un total libertinism (cu G O L IA T — personaj din Vechiul Testament,
acelaşi scop de a distrugere materia); pentru comandant în armata Filistenilor, în cetatea Gat,
m ântuire nu sunt necesare faptele bune. ci pe timpul lui Saul, primul rege al evreilor; era
numai %noza\ nu ex istă nici înviere, nici uriaş ca statură, astfel încât duşmanii fugeau
judccată dc apoi, nici rai, nici iad, căci lumea la vederea lui; era înalt de şase coţi şi o palmă
se va distruge prin foc. Sf. Scriptură trebuie (I Regi 17,4); intr-o luptă dintre evrei şi filisteni,
interpretată alegoric sau înlăturată. Gnosticii în tabăra de la Valea Stejarului, el a fost biruit
aveau cărţile lor socotite sfinte, care redau de un reprezentant al arm atei israeliene;
adevărul numai celor iniţiaţi. Gnosticismul a crezândU'Se de nebiruit, a ieşit în faţa armatei
existat ca un pericol pentru creştinism în sec. I filistene şi a cerut evreilor să-şi aleagă şi ei un
şi II, dar începe să dispară prin see. III, lăsând luptător care să-l înfrunte. Rezultatul luptei
urine ale doctrinei gnostice numai în anumite hotăra soarta celor două naţiuni: dacă biruia
curente, ca M aniheism ul şi M arcionismul, Goliat, filistenii deveneau stăpâni, iar evreii robi;
strâns legate de zoroastrism (religia vechilor în caz contrar, evreii ajungeau stăpâni, iar
iranieni), la care se adaugă elemente religioase filistenii robi. Atunci un tânăr păstor evreu, pe
din budism şi creştinism , doctrine dualiste nume David, a cerut regelui Saul îngăduinţa de
(M arcion, sec. II, susţine existenţa a doi a lupta el cu filisteanul. David avea crcdinţă şi
dumnezei, unul creator şi unul răscumpărător). ştia că nu el, ci însuşi Dumnezeu se va lupta
M aniheismul susţine două principii eterne, împotriva lui Goliat. Singura armă a lui David
binele şi răul, care se opun con tin u u — era praştia. Luând o pietricică de la râu, David
întemeiat de Manes-Mani, filozof persan, sec. a tras cu praştia şi l-a lovit pe filistean în mij locul
III. frunţii. Acesta s-a prăbuşit, ameţit de lovitură
G O I, G O IM (cuv. ebr. — „cclclalte ncamu- şi cu grabă David s-a aruncat asupra lui, i-a
ri“) — folosit pentru a denumi pe cei care nu luat sabia şi i-a tăiat capul. îngroziţi, filistenii
erau evrei, în sensul că erau străini de învăţă­ au rupt-o la fugă şi astfel evreii au câştigat
tura şi obiceiurile evreieşti. lupta (I Regi 17,40-51); v. David.
G O L E M (Ib. ebr.) — masă informă, amorfă G O L PIU — în loc de engolpion (termen folo­
(ca noţiune), „om creat de omu (ca legendă sit în Pravila Mare, 1652, gl. 52, ed. Acad., p.
iudaică). Legenda spune că „Golem ul“ a fost 103).
creat spre a ap ăra co m u n ităţile evreieşti G tiT T E R D Â M M E R U N G - „amurgul zei­
împotriva persecuţiilor. Scăpată dc sub con­ lor"1, în concepţia religioasă a vechilor germani;
trol, această forţă benefieă poate deveni ma­ ei credeau că zeii vor pieri odată cu oamenii, în
lefică, distructivă. în epoca talmudică şi post- incendiul universal, pecare-l va provoca Surtur,
lalmudică, rabinii au crcat diverşi golemi. Cel
gigantul, împreună cu fiii tocului. Din accastă
mai vestit este „GolemuT* — uriaşul de lut —
catastrofă se va naşte un nou pământ şi-o nouă
crcat de lehuda l.iva ben Beta lei, tem a fiind
lume, guvernată de un zeu unic.
G O Ş -C R I
GOŞEN — numele teritoriului pe care Farao­ rem arcat în see. IX, fiind com pozitori de
nul I-a dăruit lui lacov şi celor 12 fii ai săi, în canoane; Ştefan (mitrop. al N iccci) este autor
vremea marii secete ce cuprinsese Canaanul al canoanelor Sfinţilor îngeri, din cele opt glasuri
(Facere 4 7 ,6 ). Ţinut foarte roditor, Goşen era din Octoih, care se cântă luni, la Utrenie. losif,
aşezat în partea de răsărit a Nilului de Jos „scriitorul de cântări44, a compus canoane în
(delta); aici, în Egipt, au rămas evreii peste cinstea sfinţilor din Mincc, precum şi canoanele
patru veacuri (Ieşire 12,40-41 ),înmulţindu-se celor opt glasuri pentru zilele de rând ale
foarte mult şi ajungând robii egiptenilor, carc săptămânii, din Octoih (sc păstrează de la cl
nu le mai dădeau voie să părăsească Egiptul. 125 de canoane).
Din această robie au fost eliberaţi de Moise, G R IG O R IE D E C A PO L 1T L L , SFÂ N TU L
profetul ales de Dumnezeu să-i aducă înapoi v. Sfanţ, Sfinţi.
în Canaan, ţara părinţilor lor. (Facere 47). G R IG O R IE C E L M A R E (D IA L O G U L )
G O T IC v Stiluri. — episcop al Romei (+ 604) este autorul unei
G RAAL — se numeşte cupa din care a băut Liturghii num ită Liturghia Darurilor mai
Mântuitorul laC inaccadeT ainăşi în carc losif înainte sfinţite (pentru că pâinea şi vinul pentru
din Arimateea a strâns, la picioarele Crucii, a c c a stă s lu jb ă se s fin ţe s c în d u m in ic a
Sfântul Sânge care s-a scurs din Trupul anterioară). Această Liturghie se săvârşeşte
Domnului răstignit. în anul 1996, istoricul şi în zilele de peste săptămână din Postul Mare,
psihologul englez Grant Philips, după şapte ani afară de Joia şi Vinerea Patimilor. Sf. Grigorie
de c e rc e tă ri, a c o m u n ic a t că, în urm a Dialogul este cel care a armonizat cântarea
săpăturilor arhcologicc, potirul sfânt a fost bisericească apuseană; v. L iturghia.
descoperit In Anglia unde fusese adus şi ascuns G R I G O R I E D E N A Z IA N Z ( T E O L O ­
de cavalerii cruciaţi, după căderea imperiului GUL), S F Â N T U L (+ 3 9 0 )— este unul dintre
rom an. P o rn in d pe urm ele le g e n d a rilo r marii Sfinţi Părinţi ai Bisericii creştine; el a fost
cavaleri. Philips a făcut desco p erirea sa, un timp episcop la Nazianz (Ca pa doc ia) după
considerată şi „descoperirea secolului", despre ce păstorise şi reorganizase Biserica Ortodoxă
care el a scris o carte. O legendă germană din Constantinopol unde a rostit multe predici
spune că Graaiul a fost făcut dintr-o piatră şi cuvântări cu caracter doctrinar (cele cinci
căzută din cer; se spune că este un potir din Cuvântări teologice c a re i-au a d u s şi
smarald. Graaiul a constituit, în literatura renumele de Teologul). A scris mult, lăsând
germ ană, su b iect de legende, iar în arta Bisericii creştine o operă vastă, formată din
compoziţională a marelui Wagner, tema pentru Cuvântări, Poeme şi Scrisori. Pentru modul în
un ciclu de opere. care a elab o rat d o ctrin a o rtodoxă despre
GRAM ATA — hotărârea, cartea de întroni- Dumnezeu şi Sf. Treime, cl a fost proclamat
zare (de instalare în scaun) a unui patriarh. de sinoadele 111 şi IV ecumenice „cel Mare44
G R A P T U L (Ş T E F A N şi IO S IF G R A P - şi „Teologul44. A fost unul din cei mai mari
TU L) — doi imnografi bisericeşti care s-au predicatori-ai sec. IV. Este şi un mare poet

181
G RI-GL’R
creştin, exprimând în poeziile sale nu numai (din sec. XVI-XVIU). o încăpere distinctă,
sentimente personale, ci şi idei teologice sau aşezată între naos şi pronaos, de obicei îngus­
filozofico. N um eroase dintre tex tele sale tă, menită să cuprindă mormintele ctitorilor Ea
poetice au îmbogăţit imnografia bisericească, se desparte de naos şi pronaos prin ziduri
deoarece imnografti le-au cules din cuvântările masive, transversale, cu câte o singură uşă de
şi predicile sale, compunând pentru ele muzica comunicare (ex. la Neamţ, la Humor); zidurile
adecvată şi introducandu-le în cult. Textele sale acestea au fost su p rim a te la re sta u ra re a
le găsim în Catavasiile Naşterii (,J Iristos Se ulterioară a unora dintre aceste biserici (ex. la
na$te, slăviţi-L“) şi ale Paşteiui („Ziua învierii, biserica fostei mănăstiri Solea, din Bucovina
să nc luminăm popoare...“) şi în textu! din ş.a.). La alte biserici moldovene din acccaşi
Axionul Paşteiui („Luminează-te, luminează- epocă, pentru adăposti rea osemintelor ctitoriceşti
tc, noule Icrusalim e..."), inspirate din Isaia s-au creat firide în pereţii laterali ai naosului,
(cap. 60). Textele cântărilor luate din predicile firide protejate dc baldachine de piatră, de stil
lui au intrat în Mineiul ortodox şi au inspirat apusean (ex. biserica lui Luca Arbore, din satul
imncle cu acelaşi titlu, pentru sărbătorile re­ Arbore-Suceava) ori alinierea mormintelor de-
spective, com puse de melozi ca loan Da- a lungul p e re ţilo r laterali ai naosu lu i şi
maschinul, Cosma de Maiuma ş.a. pronaosului (cum a procedat Ştefan cel Mare,
G R IH A S T H A — „ pater fam ihasL\ susţi­ cu m orm intele străm oşilor săi din biserica
nătorul familiei şi împlinitorul cultului domestic Rădăuţilor ori Neagoe Basarab, în mănăstirea
in religia brahmană; v. B rahm anii. Curtea dc Argeş).
G R O P A R II sau ÎN M O R M Â N T Ă T O R II G C R U — învăţător. preot brahman, cunos­
(K 07ucrcau a i — kopiatai\ lat. fossores, cător al scrierilor sfinte, al vedelor, al culturii şi
fossori, hboraities, lecticarii)— din primele care are ucenici pe care trebuie să-i iniţieze şi
veacuri creştine, făceau şi ei parte din clerul să-i înveţe, spre a deveni la rândul lor brahmani.
inferior şi erau organizaţi într-o breaslă, o cor­ Guru ocupă locul cel mai înalt în ierarhia
poraţie, a cărei activitate consta »n săparea clericală indiană. In cadrul diferitelor scctc
galeriilor din catacombe şi repartizarea locu­ religioase din India, G um e ste un fel de direc­
rilor de înmormântare, a îngrijirii lor, mai ales
A
tor spiritual care nu este totdeauna un brahman.
mormintele martirilor. In vremea persecuţiilor Viaţa lui e supusă unei serii dc restricţii: ex. în
păgâne, aceste catacombe erau locurile unde hinduism, el nu are voie să iasă din incinta
se înm orm ântau creştinii, iar m orm intele templului. E văzut rareori de credincioşi şi
m artirilor erau, pentru ei, locurile dc adunare allmci stând la picioarele idolului; când moare
pentru săvârşirea slu jb elo r divine. A stăzi un guru, sarcina sa o preia capul familiei sale.
groparii sunt nişte simpli laici, fară nici o De aceea el trebuie să fie căsătorit şi să aibă
legătură cu instituţiile clericale. copii, mai ales un fiu. Fiul său rămâne capul
G R O P N IŢ A sau C A M E R A T O M B A L A familiei şi apoi gum. între diferiţi guru există
(funebră)— este, în vechile biserici moldovene o ierarhie, în fruntea cărcia se află un „mare

182
G U R -G U T
guru“. Marele guru trebuie să He celibatar. Când Pentru aceasta, în şichism , guru este chiar
a c e sta m o are se aieg e a ltu l d in rân d u l divinizat; v. Sikişii.
consilierilor săi. Orice guru îşi pregăteşte un G U TU A TER („vorbitor4') — cel care vorbea
număr de discipoli, care-i ascultă cu sfinţenie zeilor. Era o funcţie sacerdotală, în religia
cuvântul, deoarece guru e o persoană în vechilor celţi. Gutuater recita rugăciunile şi
continuă şi directă legătură cu Dumnezeu. formulele sacre în timpul sacrificiilor.
H
H A B O T N IC — credincios fanatic, bigot, care ele au fost fixate în scris sub num ele de
trăieşte o credinţă formală, punând accent mai Mişnah. C ea mai cunoscută şi răspândită
mult pe m anifestările exterioare ale vieţii M işnaa fost a rabinului Iuda Ha-Wasi (sec. II
spirituale. d.Hr.), cu mai multe subdiviziuni, cuprinzând
HACHEDOM A, H A C H E L D AM AH sărbătorile, purificările, viaţa de familie, obiecte
(„Ţarina Sângelui44, „Ogorul Sângelui44) — este dc cult ş.a.
numele locului cumpărat de preoţii templului H A G H IO G R A F IE (de la gr. a y ic o ţ —
din Ierusalim, cu treizeci de arginţi, preţul cu aghios = sfanţ, cu sfinţenie) — literatura
cârc Iuda L-a vândut pc lisus; văzând urmările despre vieţile sfinţi lor (literatura Iiaghiografîcă).
trădării sale, luda, m ustrat de conştiinţă, a IIA G IIJ — sfinţit, se numeşte cel ce a vizitat
restituit mai m arilor tem plului banii şi s-a locurilc sfinte, pelerin.
spânzurat. I/Ocui cumpărat cu ei a fost destinat H A L A IC A , H A L A IC E (cuv. turc. „roabă,
îngropării străinilor; o porţiune din acest teren sclavă“) — se numeau roabele din haremul
s-a numit iniţial „ţarina olarului44. Este situat în sultanului.
partea de sud a văii Hinomului. Astăzi numele H A L L E L — psalmii hallel sunt psalmii de
său este 1lakk ed Dumm (Mt. 27,8; F.Ap. 1,19). laudă (ex. Ps. 135), în muzica psaltică.
H A D ES sau P lu to n — zeu subpământean, H A M IL I v. Sem ne m uzicale.
stăpânul împărăţiei umbrelor; mitologia greaca H A M IŞA -A SA R -B IŞV A T (ebr.) — sărbă­
leagă de numele lui răpirea Persefonei, carc i- toare iudaică închinată primăverii. Este numită
a devenit soţie şi, alături de el, stăpână în şi Anul Nou al pomilor. Este şi o sărbătoare a
Hadea. speranţei.
H A D IT H v. Islam ism . H A M M U R A B I — m a re le reg e c a re a
IlA F T A R E — lecturi biblice şi pericope unificat triburile din Mesopotamia (sumerieni,
evanghelice; v. P araşe , P aru sia. akkadieni,elam iţi şi amoriţi) — sec. VII î.Hr.
H A G G A D A H — învăţătură, cuvântare ţinută — şi a întemeiat primul imperiu babilonian, a
de şeful familiei cu ocazia mesei pascale, în fost un mare organizator religios, a întemeiat
care se evocă evenimentele legate de această şi o religie unică, prin unificarea diferitelor
sărbătoare ce comemorează ieşirea evreilor din c u lte . T ot lui i se a trib u ie Codul lui
robia egipteană. Haggadah face parte din Hammurabi, descoperit la începutul sec. XX,
tradiţia iudaică şi cuprinde comentariile rabinice în urma săpăturilor arheologice de la Susa
la textele morale şi istorice ale Sf. Scripturi. (Mesopotamia). Critica istorică a Bibliei afirmă
Aceste comentarii încă se păstrau ca tradiţii că acest cod a fost sursa unora din prescripţiile
orale pe vremea Mântuitorului, dar cu timpul juridice din Pentateuh.
H A N -H A N

IIA N A A N v. C a n a a n . I u d a is m u l. mobilizat la luptă pe iudei şi au reuşit să alunge


H ararab aşa. pe cotropitori. R ecucerind Ierusalim ul, au
H A N IFI — sc numeau partizanii unci secte purificat templul, aruncând statuile păgâne.
A

gnostice influenţată de gnosticismul iudeo- încercând să aprindă marele candclabru cu


creştin. care se opuneau idolatriei populare din şapte braţe, n-au găsit însă decât o cantitate
lumea arabă, propovăduind un m onoteism mică de ulei sfanţ, cât să ardă 24 ore. Talmudul
deosebit de ccl iudeo-creştin, căutând adevărul spune că, printr-o minune, uleiul a ars 8 zile,
şi ducând o viaţă ascetică. Hi se considerau cât trebuia să se pregătească uleiul pur, care
elita spirituală arabă şi, la apariţia islamismului, provenea din primele picături ale măslinelor.
unii hanifi îl vor îmbrăţişa, unii vor trece la Luminile de Hanuca se aprind într-o menora
creştinism, iar alţii se vor opune şi unei religii şi (can d elab ru ) sp e c ia lă num ită Hanullira.
celeilalte. Mai târziu, cuvântul hani/ v a fi folosit Aceasta e confecţionată din bronz, aramă,, şi
dc Mahomed pentru a arăta că ei sunt cei care cât mai artistic. Arc forma unu» candelabru
tră ic s c a d e v ă ra ta în v ă ţă tu ră isla m ic ă . cu 8 braţe. Cele 8 orificii ale braţelor sunt
M ahom ed însuşi, influenţat de învăţătura aliniate la aceeaşi înălţime şi în ele sc arde
hanifi lor, s-a considerat hanifşi propovăduitor untdelemn sau lumânări. Menorclc de Hanuca
al adevăratei religii, care a fost religia lui au 8 braţe, în am intirea înmulţirii din vremea
Avraam, pe care (spune el) creştinii şi evreii Macabei lor. Hanukianu reproduce candelabrul
au falsificat-o. cu 7 braţe (opera lui Beţael) din templul din
H A N U C A , H A N U K K A (ebr. „consacra- Ierusalim. Cele 8 locuri ale I lanukiei primesc
re “), llag-Haurim , Hag-haniţsohn — pe rând lumina tim p de 8 zile, câte una în
„ S ă rb ă to a re a lum inilor'*, „ S ă rb ă to a re a fiecare seară, pentru ca în ultima seară să fie
victorici4*, atrimfului luminii asupra întunericului, toate aprinse. Şi în vremea talmudică şi azi,
a cauzei libertăţii şi independenţei naţionale şi evreii puneau acestc lumini la ferestre, pentru
spirituale asupra dominaţiei şi asupririi străine: a aminti tuturor minunea de Hanuca. Lumina
acestea sunt simbolurile pe care le sărbătoresc e aprinsă de capul familiei, care rosteşte o
e v re ii Ia H anuca . A ce astă s ă rb ă to a re rugăciune, apoi toţi ai casei cântă imnul „Maoz-
religioasă are Ioc pe la începutul lunii decembrie T urw. Lum inile trebuie să ardă cel puţin o
şi ţine opt zile. Este o amintire a purificării jum ătate de oră, timp în care nu se lucrează.
templului de către luda Macabeul, conducătorul Şi în sinagogă se aprinde o m enora şi se
luptei împotriva păgânului rege Antioh Epifaniu rosteşte rugăciunea „Al H anîsim ". Esenţa
(175-163 î.Hr.), care stăpânea Palestina şi rugăciunii Hanuca este minunea.
c a re , în a c ţiu n e a sa de d istru g e re a H A N U CH IA D A — serbările de Hanuca.
m onoteism ului, transform ase tem plul din H A N U M A N T — p e rso n a j din e p o p e e a
Ierusalim în templu păgân, aducând jertfă zeilor indiană Ramayana. El este regele maimuţelor,
(II M acabei 6 -1 0 ). A tunci m arele preot care-I ajută pe Rama să-şi elibereze soţia, răpită
M atitiahu şi fiul său Ichuda M acabeul au de Ravana, monstrul demonic, rege al insulei

185
HAO-HÂR
Lanka, [.a cultul lui Ram a s-a adăugat şi R om ânia erau reuniţi în U niunea evreilor
adorarea lui Hammianr, considcrat prietenul păm ânteni, cu sediul ia B ucureşti. Legea
oamenilor, care-i ajută în lupta cu spiritele rele. Cultelor din 1928 le-a dat dreptul să formeze
H A O M A — e ra n u m ele u n e i b ă u tu ri Federaţia Uniunilor de comunităţi evreieşti,
purificatoare şi reînnoitoarc a vieţii, folosită în cuprinzând pe evreii din toată ţara. în 1949 s-
cultul religios al Iranului antic. Rol purificator a aplicat primul Statut al Cultului mozaic din
avea în această religie şi focul, care era România. înfiinţarea Statului Israel, din 1948,
întreţinut cu lemn de santal de către un preot în urma rezoluţiei O.N.U., a dat posibilitatea
anume. evreilor din toată lumea să revină în Israel şi
H A O S — stare primitivă de dezorganizare, să aprofundeze cunoaşterea limbii ebraice şi
cum era con sid erată m ateria în starea ei studiul Bibliei, înfiinţând şcoli talmudice şi
iniţială. Organizând haosul, Dumnezeu a creat tipărind cărţi religioase (IR, p. 389).
lumea. H A R ISM A T IC v. H a r
H A R (gr. X&piţ. fl — haris - har, graţie) — H A R ISM Ă v. H ar.
har, graţia divină, harul lui Dumnezeu; se spune H A R T U L A R II v. B refotrofiile.
despre cineva că are har de la Dumnezeu, H A R Ţ I — termen popular pentru a denumi
adică cînzestrat cu însuşiri neobişnuite. Sfinţii zilele de dezlegare sau suspendare a postului,
Apostoli au primit de la M ântuitorul, prin Sf. miercurea şi vinerea din anumite săptămâni
Dufi, puterea de a face minuni, de a sfinţi preoţi ca: în săptămâna luminată, în săptăm âna întâi
şi diaconi; acest har, această harismă (putere de după Paşti, în săptăm âna întâi de după
sfinţitoarc) au primit-o episcopii care sfinţesc Rusalii; miercuri şi vineri din răstimpul dintre
pc preoţi, prin faina hirotoniei. Harismatic Naştere şi Botezul Domnului, miercuri şi vineri
(sfinţitor) este harul sfinţitoral Sfintelor Taine, din „săptăm âna brânzei* (după D um inica
prin harul lui Dumnezeu; şi cultul divin (slujbele Vameşului şi a Fariseului). Se suspendă postul
bisericeşti) are scop harismatic. I larismatici când marile sărbători Naşterea şi Botezul cad
(„purtători de har“ ) — denumire dată clerului micrcuri sau vineri. Termenul de harţi. e o
(episcopi, preoţi, diaconi), care prin hirotonie prescurtare din greaca nouă (oqjryipotipvyi
primeşte harul Sfanţului Duh (sfinţirea Sf. Duh) — artghivourighi ), o fo rm ă sta l c ită a
spre a putea săvârşi cultul (slujbele divine ale c u v â n tu lu i arm ean a ra c io v o ro h (term en
Bisericii). bisericesc — araciovorat), postul premiţiilor
H A RA M BAŞA — era numele dat, începând sau postul prem ergător Păresim ilor, care la
din sec. XVIII, marelui rabin din Moldova,care arm eni se term ină în sâm băta Sf. Scrghie
era şeful rabinilor şi reprezentantul evreilor pc (Sarchis), cu două săptămâni înaintea Postului
lângă scaunul domnesc, deţinând drepturi civile jt
Paştelui (numai la armeni şi Postul Sf. Serghie);
şi penale asupra tuturor evreilor moldoveni. In v. Postul.
M u n te n ia , a c e a s tă fu n c ţie o d e ţin e a
*
H Â R LĂ U (în ju d . B otoşani) — localitate
sta ro stele e v r e i l o r In 1909, evreii din menţionată în acte încă din 1448, un timp. a

186
HAS-HEL

doua capitală a Moldovei, fiind reşedinţă de descoperit schelete om eneşti, dovadă că la


vară a lui Ştefan ccl Mare, care avea aici curţi Mamvri a fost un marc cimitir. în grota de Ia
domneşti; tn 1487 a zidit şi o biserică cu hramul M acpela (metirat Hamhpvlla = peştera dublă)
Sf. Gheorghc. care există şi azi. Petru Rareş au fost îngropaţi Avraam, Isaac, Sarra, lacov,
era de aici (fiu al M ăriei R ăreşoaia şi a) lo sif (Facere 2 5 ,8 -9 ). Deasupra acestei grote
Domnului Ştefan); când a ajuns domn, Rareş se a flă azi un u l d in c e le m ai v e n e ra te
a păstrat şi el ca reşedinţă dc vară Hârlăul şi a „jmeceturi“ („cim itir44, în 1b. turcă). Regele
zidit aici o biserică cu hramul Sf. Dumitru, care David a fost uns rege la Hebron. El va domni
s-a păstrat până azi, ca şi biserica Sf. Gheorghe, aici şapte ani şi jum ătate. în tim pul robiei
ctitoria lui Ştefan. babiloniene, Hebronul cade sub stăpânirea
I1A SIDIM v. H asidism , C hassidism cdomiţilor. Va fi recucerit dc Iuda Macabcul
H A S ID IS M {chassidim — „cei pioşi“ ): v. (i Macabei 5, 65); v. Iudaism ul.
C hagsidism . H E C A T E şi S E L E N E — zeilăţi lunare în
IlA S K A L A (c o re s p o n d e n t iu d a ic al rel igia Greciei antice.
Iluminismului)— este o încercare dc adaptare H E F A IS T O S — zeul focului, al vulcanilor,
A

la iudaism a enciclopedism ului franccz şi în panteo n u l G reciei an tice. In poem ele


A u fk lă ru n g u lu i g erm an. E ste un c u re n t homericc apare ca meşter iscusit făuritor al
filozofic, întem eiat de M oses M endelsohn, obiectelor, podoabelor şi p alatelor zeilor,
m anifestând interes pentru cultura laică şi folosind focul.
ştiinţă, punând acccn t pe to leran ţă şi pe H E G IR A (Hijra = em igrare, fugă) — sc
imperativul moral (CM, 570). numeşte data la carc începe era mahomedană
IIA V ILA — ţara udată de râul Fison, afluenl ( 16 iunie, anul 622 după N aşterea lui Hristos),
al râului ce izvora din Eden, ţară bogată în aur când Mahomed a fugit de Ia M ccca la Medina
şi onix (Facere 2, 11-12). („oraşul profetului4*, fostul oraş arab lathreb).
I1AZAN — ebraic, cantor la templu. Urmărit de tribul coraişiţilor, ale căror interese
H E B R O N — oraş în Ţara Canaan ului, care comerciale la M ecca erau am eninţate de noua
va deveni mai târziu Palestina şi apoi Statul religie monoteistă islamică propovăduită de
Israel; datează din mileniuJ II î.IIr. Aici s-a Mahomed, acesta este nevoit să părăsească
stabilit Avraam, la 3 km nord dc Hebron, (a M ecca, spre a se stabili la M edina. Aici,
„stejarul din M amvri“ unde i s-a arătat Sfânta M ahom ed întem eiază un loc de cult unde
Treime. lx>cul c numit azi dc arabi „Haram- oficiază el însuşi şi impune rugăciuni rituale Ia
Ramet el Khalil" (ridicătură sfântă a prietenului anumite ore ale zilei, reglementând în acelaşi
lui D um nezeu— adică a lui Avraam, sau locul timp postul şi milostenia după exemplul religiei
împrejmuit al prietenului). In urma săpăturilor mozaice: v. Islam ism ul.
arheologice s-au descoperii fântâna şi altarul H E L IO S („soarele*4) — zeul soarelui, zeitate
lui Avraam; pe acest loc s-a ridicat o biserică locală adorată în insula Rodos (Grecia antică).
creştină. în peşterile din îm prejurim i s-au H E L I O P O L I S — c a p ita la re lig io a s ă a
187
1IEN-HER
Egiptului antic. Aici s-a desfăşurat opera de diferite Rânduieli sau Constituţii bisericeşti. Din
unificare religioasă numită „marea cmmeadă“ combinarca acestor liste locale au rezultat
heliopolitană, o tendinţă spre monoteism. Scopul M artirologhiile , calcndare cu caracter
ei a fost de a grupa şi subordona pe toţi zeii regional, la început şi apoi cu caracter general.
Egiptului sub supremaţia lui Ra(zeul soarelui). Ele apar în Africa şi în Asia Mică, începând
Aici au luat naştere diferite cosmogonii, printre din a doua ju m ătate a sec. IV. Aceste
care şi aceea că Ra, fertilizând cu razele sale calcndare sunt numite şi minologhii sau
nămolul Nilului, ar fi dat naştere oamenilor, sinaxare; Simeon Metafrastul (Logofăt) este
animalelor şi plantelor. Atributele lui Amon- cel care a început compilarea diverselor
Ra erau: înţelepciunea, puterea, bunătatea, sinaxarii mai vechi (sec. X), pornind de la cel
dreptatea. Tendinţa spre monoteism se reflectă constantinopolitan şi a alcătuit un sinaxar
în imnul care celebra fiinţa supremă, numind-o complet al Bisericii Răsăritului. Opera lui a fost
Ra („existând prin sine însuşi41), Amon („locuind revizuită fundamental în sec. XVIII de marele
în toate lucrurile") şi Ptah („cel mai mare dintre cărturar şi pustnic Nicodim Aghioritul, caro
zei, care, ajuns bătrân, reîntinereşte a editat cel mai complet sinaxar ortodox, numit
necontenit44). Era numită şi Osiris. Sub toate şi Sinaxaru! aghioritic. Acest Sinaxar, la care
denumirile sc înţelegea unul şi acelaşi zeu, cu fiecare Biserică ortodoxă autocefală a adăugat
atribute felurite. stlnţii săi, este astăzi cel folosit de întreaga
H E N O T E IS M sau „cathenoteism 44 — creştinătate ortodoxă.
adorarea unei divinităţi supreme şi alte divinităţi H E R \ — zeiţă a cerului nocturn, sora şi soţia
subordonate. H enoteism ul înseam nă o lui Zcus. protectoarea femeilor şi a căsătoriei.
ierarhizare a divinităţilor, nu un monoteism. Deşi mitologia o diminuează, atribuindu-i
Exemple avem la babilonieni, care aveau pc slăbiciuni (gelozie, intrigă, certuri), Hera
Masduk ca zeu suprem, sau în religia arabilor rămâne, alături de Zeus. o figură măreaţă în
dinainte de Mahomed, unde era adorat Allah Panteonul Greciei antice.
ca zeu suprem, dar pe lângă care mai erau HERCULE — erou divinizat în mitologia
adorate un mare număr de alte divinităţi. romană (în mitologie, eroii erau cei născuţi
Despre henoteism sc poate vorbi şi în religia dintr-un zeu şi-o pământeană), cunoscut sub
geto-dacilor, unde, alături dc Zamolxis, era numele de Herakles (în mitologia greacă
considerat ca zeu Ghebclcizis şi o divinitate Heracles era fiul lui Zeus şi pământenei
feminină numită Diana. Pârvan a afirmat că Alcmcna). La Roma, I lerculc era un semizeu,
Zamolxis „nu era singurul adorai la daci‘\ descendent din zeităţi italice, ocrotitoare ale
HEORTOLOGHIU (kopzoXoyxov, %6 — recoltelor şi vitelor. Lui i se aduceau ca jertfă
eortologhion - calcndar de sfmţi. catalog de un taur şi o juncă în ziua dc 12 august. Era
sărbători) — listă, catalog de sfinţi. Cele mai socotit protector al oamenilor necăjiţi şi al
vechi asemenea liste apar în lucrările marelui călătorilor, de aceea, numele lui era invocat
scriitor apusean Ipolit din Roma (sec. IU) şi în spre ajutor; pe num ele lui sc depunea

188
H ER -H ER
jurământul („we Heracle “ ). Heracles din (în inscripţii) serbările date în cinstea lui ia
Panteonul grec era simbolul puterii, al forţei sărbătoarea Hermaia, când tinerii şi dascălii
fizice: se spune că la naştere a sugrumat doi lor îşi exprimau omagiul pentru protectorul lor.
şerpi (trimişi de geloasa Hera, soţia lui Zeus, La romani era adorat sub num ele de
s-o ucidă pe Alcmena cu carc accsta o Mercurius (lat. merx — mărfii, câştig),
trădase). Numele lui Hercule (Heracles) este Mercur, protector al negoţului; chipul lui apare
legat, în mitologie, de 12 isprăvi neobişnuite care în Dacia pe gemme (medalioane) cu reliefuri
au necesitat o forţă neobişnuită spre a fi funerare (legându-i numele de rolul său religios,
rezolvate, cunoscute sub numele de „cele 12 drept călăuză a sufletelor pe drumul spre lumea
munci ale lui H e r c u le Legenda lui Heraclis de dincolo).
este legată mai ales de Pelopones, dar şi de HERM OLIS— oraş antic, în Egiptul mij lociu.
peninsula italică unde etruscii îl adorau sub celebru pentru lacul din preajma sa, lac din care
numele de Hercule şi apoi latinii (romanii) a răsărit „lxrtusul cosmogonic'4 (care atestă
care-l numeau Hercule. împrumutând cultul său legenda că lumea s-a născut din floarea de
de la coloniilc greceşti din Sudul Italici. Şi pe lotus).
teritoriul României cultul lui Hercule era H E R U V IC U L sau IM N U L H E R U V IC
existent în cetăţile de pe malul Mării Negre, (XEpOVpiKOţ, o — O Heruvikos) — este
mai ales la Calatis (Mangalia), unde s-au găsit imnul care se cântă la strană de cântăreţ (cor),
inscripţii şi monede cu chipul său, dovadă că în prima partea Liturghiei credincioşilor, înainte
exista şi un sanctuar al său în aceste părţi, ca de ieşirea cu darurile. Când preotul citeşte în
şi la Histria, şi, probabil, la Tomis. în lumea taină Rugăciunea a doua pentru credin­
greacă, Hercule era socotit patron al sportului, cioşi, pe care o încheie cu eefonisul „Ca sub
al apelor termale şi al carierelor; aceste stăpânirea Ta, totdeauna fiind păziţi...", la
atribute reies din inscripţiile descoperite în Dacia strană începe cântarea Heruvicului (care
(la Apulum, Calatis, Tomis, Hcrcuiane, în care trebuie cântată foarte rar). Preotul citeşte
numele lui e subliniat de epitetul Salutifer acum în taină Rugăciunea din timpul cântării
(„tămăduitorul*4) (Dl VR). heruvimice („Nimeni din cei legaţi cu pofte
HERMA1A v. Hermes. trupeşti../1), după care zice şi el încet de trei
HERMES — este, în mitologia greacă, „zeul ori Imnul heruvim ic („Noi care pe heruvimi
vântului** pentru iuţeala deplasării, pentru care cu taină în c h ip u im ../4). Term inându-se
este ales de Zeus „curierul zeilor44. Este şi zeul cântarea Heruvicului, preotul iese cu Cinstitele
somnului, al comerţului şi al câştigului rapid, Daruri (vohodul mare). Imnul heruvintic are
zeul drumurilor şi proiector ai călătorilor. Este un sens mistic, pe care îl exprimă chiar textul
ocrotitorul tineretului, al şcolii, iar pe plan său. Credincioşii închipuie acum, în mod tainic,
religios, el este conducătorul sufletelor pe pe heruvimii din ceruri, deoarece, ca şi aceştia,
drumul în lumea de dincolo. La H istria (Sciţia se pregătesc să primească pe „împăratul
Minor — Dobrogea de azi) se menţionează tuturor‘\ care va apărea la vohod sub forma
189
HER-HIN
Cinstitelor Daruri şi Căruia i se cântă „Aleluia!'4, unor forme primare spre o formă superioară,
credincioşii fiind îndemnaţi prin Heruvic: „ Toată ci în revelaţie, spune Mircea bl iade. Religia
grija cea lumească acum să o lepădăm ../4 creştină este o religie revelată (de la
pentru a-L întâmpina eu cinstea cuvenită. La Dumnezeu), căci Dumnezeu, în marca Sa
aceasta se adaugă şi cădirea din timpul dragoste faţă de om, a voit ca omul să-L
Ileruvicului. Acest imn s-a consacrat în cunoască, să-l afle voia, spre a se împărtăşi
rânduiala Sfintei Liturghii în secolul VI (574), din dragostea Lui şi a se putea mântui.
printr-un decret al împăratului bizantin Iustin HJLEROGRAFIE — denumire dată pentru
al U-lea, înlocuind un psalm în tact papadic, istoriasimplă a religiilor.
adică foarte rar şi prelung (v. LS, p. 238-274). H IE R O L O G IE ~ istoria com parată a
HERUVIM (xepcmfMpi, x a — herouvim religiilor.
ta) — heruvimi, îngeri puşi de Dumnezeu să HIEROSOFIE — fllosofla religiei.
păzească poarta raiului din Eden, după HILIASMUL v. Milena rism ul
alungarea primilor oameni Adam şi Eva, care HIN — se numea, în antichitate, măsura
călca seră porunca lui Dumnezeu, mâncând din folosită pentru cantităţile de untdelemn şi vin
pomul oprit, pomul cunoştinţei binelui şi răului, necesare jertfelor.
şi spre a-i împiedica să mănânce şi din pomul HINDUISMUL — religia marii majorităţi a
vieţii (Facere 3,24); v. îngeri. locuitorilor Indiei, denumit şi neobrahmanism;
H E SP E D (ebr. „cuvânt de d o liu “ ) — este apariţia tn forme noi a vechii religii din
cuvântare funebră. perioada vedică şi brahmană. Reprezentanţii
HIDROPASASTAŢ1 — numiţi şi ysaquarii'\ hinduismului se străduiesc să scoată din vcchile
erau, în Biserica creştină veche, numiţi scrieri religioase indiene „adevărata religie41
„Ebioniţi4\ care la împărtăşanie foloseau apă (sanatoria dharma), dar au ajuns la concepţii
în loc de vin şi azimă în loc de pâine dospită. foarte diferite, chiar contradictorii. Dumnezeu
Aceşti eretici au fost excluşi din Biserică. e conceput şi personal şi impersonal; lumea e
H IE R A T IC — sfânt, solemn; atitudine concepută ca având o existenţă proprie sau ca
hieratică-solcmnă. conform unor canoane fiind tot una cu fiinţa supremă; ta fel şi sufletul
religioase, v. Ieratic. omului; în hinduism nu e definită o doctrină
HIEROFANIE (tepCKp&VOţ — ierofanos = clară şi unitară despre Dumnezeu, despre om
arătare, ceva sacru care ni se arată) — forină şi lume, despre reiaţi ile dintre Dumnezeu şi om,
de manifestare a sacrului (revelalie divină); v. şi despre destinul uman. Cultul adus diferitelor
Hieroformă. divinităţi este foarte variat şi cu practici
HIEROFANTE — cel care arăta obiectele specifice. Cugetarea religioasă hinduistă din
sacre în misterele greceşti; v. Misterele din India este influenţată de vechile sisteme
Eleusis. filosofice brahmane, mai ales de Vedanta, dar
HIEROFORM Ă — simbolul de participare şi de ideile unor reformatori religioşi, influenţaţi
imediată; originea religiei nu constă în evoluţia de islamism şi creştinism (Ram akrişna,

190
HIN-HLN

Rabindranath Tagore, Mahatma Gandhi). (pantaloni scurţi), Kara (brăţara de oţel).


Apare acum o nonă şi interesantă conccpţie, Dispreţuind îngrădirile de castă, ei formează o
şi anume că iubirea arzătoare de Dufnnezeu arm ată de paria, dar „L ei“ ; cartea
(ibhakii) este calea prin care omul poate fundamentală de rugăciuni, intitulată „Laudă
ajunge bă-L cunoască pe Dumnezeu şi să se Creatorului", conţine imne închinate „Spadei
mântuiască. Aspiraţia sau Nirvana budistă se Sacre‘\ care e un simbol al puterii şi dragostei
păstrează şi în hinduism, completată însă cu lui Dumnezeu. Hinduistii cred în viaţa viitoare,
credinţa că faptele omului vor fi răsplătite. concepând lumea dc dincolo ca formată dintr-
Indiferenţa budistă faţă de bine şi rău este o pluralitate dc lumi, numite „lumi de purificare4*.
în lo cu ită cu cred in ţa în necesitatea şi Acestea sunt cincisprezece la număr; şapte
eficacitatea pocăinţei. Hinduşii pun mare preţ lumi superioare („swarga**), un fel de iad. în
pc m editaţie. Tineri şi tinere, persoane care merg sufletele păcătoşilor, şi între ele,
vârstnice, intelectuali în general, se întâlnesc pământul, unde se află sufletele celor care trec
dimineaţa şi seara, pentru câte o oră de prin diferite reîncarnări. în „patala** sunt 21 de
meditaţie (ex. în Bombay). Alţii se izolează compartimente (infernuri) numite „Locul
total, închizându-sc în cămăruţe zidite, şi primind întunericului'*, „locul plânsetelor‘\ în care
hrana printr-o mică deschizătură; ei rămân sufletele trec prin chinuri îngrozitoare. Aici sunt
izolaţi, cufundaţi în întuneric şi linişte, fără nici trimişi cei care au săvârşit fapte rele, după ce
un contact cu lumea. Din ramura mistică mai întâi au fost judecaţi de Vama, zeul
„bhakti“ a derivat o ramură numită ai morţilor. Aceste „iaduri4<ca şi cele şapte lumi
cărei aderenţi se numesc „sikh-şii“ (de la superioare (raiul) sunt doar locuri de trecere,
cuvântul sanscrit yjişya“= discipol), formând căci prin ele sufletele revin pe pământ, după
azi o sectă foarte numeroasă în hinduism.
A
care urmează eliberarea şi unirea cu Realitatea
Începând din sec. XVIII, sikh-işii se vor absolută care este Dumnezeu. Marii gânditori
transforma într-o forţă militară, datorită în ai hinduismului, ca Rabindranath Tagore
primul rând persecuţiilor suferite din partea (1 8 6 1 -1 9 4 1 ) şi M ahatma Gandhi , au
suveranilor mongoli dc religie musulmană, care considerat că şi alte religii au ca ultim ţel
cu ceriseră partea dc nord a Indiei. această unire cu divinitatea, la care, spun ei.
Conducătorul sikh. Golind Rai din acea vreme, nu se poate ajunge dccât prin iubire. Această
numit şi Singh (Leul) a stabilit .,Botezul concepţie este, în gândirea lor, o influenţă a
Spadei", o organizaţie militară, al cărei scop creştinismului. Pe baza ei a formulat Gandhi
era de a pregăti luptători care să rămână până doctrina „nonviolenţei44. prin care înţelegea
la moarte în slujba comunităţii Sikh. Aceştia îndatorirea de a lupta pe calea binelui împotriva
depuneau un jurământ şi erau supranumiţi „Lei14. răului. Un marc filosof indian, RckJhakrishnam
Duceau o viaţă abstinentă (fără alcool, tutun) (1888-1975) a căutat, ca şi ceilalţi, să găsească
şi purtau ca emblemă cci 5 K: Kes (plete), punţi de legătură între marile religii actuale,
Kangha (pieptene). Kripan (sabie), Kach arătând că fiecare dintre ele deţine câte o parte
191
H IP -H IR
din adevărul Fiecăreia. Hiră ca vreuna să deţină unei cămăşi lungi până la glezne, căzând în
adevărul absolut. £1 ajunge astfel la doctrina falduri pe corp şi strânsă la mijloc cu o curea
despre „religia veşnică* ce ar putea fi şi adunttă în jurul gâtului. Pe deasupra se purta
împărtăşită de lumea întreagă, doctrină de toga sau imation (v. Imation). Mântuitorul şi
nerealizat însă, deoarece fiecarc religie, chiar Sfinţii Apostoli erau înveşmântaţi astfel şi aşa
şi hinduismul, îşi respectă tradiţiile sale îi reprezintă şi iconografia creştină.
doctrinare privitoare la Dumnezeu, creaţie, H IR O T O N IE (% eipO TO v(a, fj —
suflet, om, viaţă, viaţă viitoare. S-a apreciat heiroîonia - întinderea mâinilor; lat. ordinalio
totuşi meritul lui Radhakrishnam de a fi militat — acţiunea de a întinde mâna, de a alege, a
pentru apropierea spirituală a reprezentanţilor vota) — însemna la început alegerea sau
diferitelor religii, în vederea colaborării paşnicc desemnarea cuiva pentru preoţie, lucru pe care
pe loatc planurile, pentru binele omenirii (IR, Biserica îl făcea prin votare; alegerea era
p. 243-265; DR,p. 179) confirmată de cpiscop, prin punerea mâinilor
HIPFRDULIE v. Dulie, Adorare. asupra celui ales, când se făcea invocarea
HIROTESIE (XClpoOeata, Tţ — heirotesia harului Sfântului Duh", care-l sfinţeşte pe
- punerea mâinilor; XEfp, — heir = mână, viitorul preot. Ritul „punerii mâinilor" era
XlGljXl — titimi = a pune) — este rânduiala practicat şi în V echiul T estam ent la
de slujbă religioasă prin carc se acorda una consacrarea preoţilor şi leviţilor, ca slujitori Ia
A

din treptele clerului bisericesc inferior din trecut templu. In creştinism, hirotonia este 'faina
(citeţ sau cântăreţ şi ipodiacon), precum şi (slujba) prin care cineva este investit cu darul
rangurile bisericeşti onorifice, pentru merite sau vrednicia uneia din cele trei trepte ale
deosebite pastorale, unor preoţi (sachelar, preoţiei, adică: diacon, preot, arhiereu.
ioonom-stavrofor, adică purtător de cruce) şi Hirotonia este, în1mod simbolic, transmiterea
călugări (sincel, protosincel, arhimandrit); spre mai departe a „limbilor de foc4'1, adică a puterii
deosebire de hirotonie, care este o taină, harismatice(sfinţitoare), venită prin apostoli de
A

hirotesia este doar o binecuvântare, o la Mântuitorul însuşi. Hirotonia ca ritual este


ierurgie. Pe când taina hirotoniei se săvârşeşte atestată de Noul Testament în Epistolele Sf.
numai în altar, în timpul Sfintei Liturghii, hirotesia Apostol Pavel: 1T im otei4,14; II Timotei 1,6:
se face în naos, înainte de începerea Sfintei „Să aprinzi şi mai mult din nou harul lui
Liturghii. Hirotonia diaconului este prcccdată Dumnezeu, care este în tine, prin punerea
de hirotesie; prin aceasta el trece prin cele două mâinilor melc“; în Faptele Apostolilor 6,6 se
trepte ale clerului inferior; de anagnost, citeţ, vorbeşte despre hirotonirea primilor diaconi:
cântăreţ, ipodiacon şi apoi diacon, sfinţit prin „pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei,
taina hirotoniei (v. Arhieraticonul). Hirotesia rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei‘\ Viitorul
se săvârşeşte de obicei de către episcop, iar în preot trebuie să primească hirotonia numai
mănăstire, de către stareţ. pe baza unei parohii, care se va consemna în
HITON sau tunică— veşmânt antic, în forma actul de hirotonie\ aceeaşi situaţie este şi
192
H O D -H O R

pentru episcop, care se va hirotoni de doi, trei IIODOŞ-BODROG — mănăstire în Pecica,


cpiscopi, dar tot pe baza unei eparhii vacantc. jud. Arad. datând din sec. XII—XIII, a fost
Această practică datează de ia începuturile restaurată în vremea lui Brâncoveanu şi pictată
organizării Bisericii (Fapte 14,21-23). de meşteri de la Hurezu, în stil brâncovcnesc
HODIGHITR1A sau CĂLĂUZITOAREA (sec. XVII-X11I).
(de la: 68rfy6q, o — odigos = călăuză) sau H O L O C A U ST (oX oK a-oxoi;, 6 —
Povăţuitoarea — este denumirea unui tip de oîokautos - ars complet, ardere de tot, în 1b.
reprezentare iconografică a Maicii Domnului ebraică — „Korban Oîa“ = jertfire totală; în
cu Pruncul în braţe, stând cu faţa spre cel care Ib. germană „ Endlosung“ — soluţie finală,
priveşte icoana: lisus susţinut pe braţul stâng exterminare)— cuvânt folosit de iudei pentru
al Maicii Domnului este reprezentat cu nimbul a denumi tragicul uciderii color şase milioane
cru cifer, ţinând un glob înfăşurat şi de evrei în lagărele de exterminare naziste. Ziua
binecuvântând. Fecioara arată (îndrumă) spre Holocaustului se comemorează la 29 aprilie (27
lisus cu mâna dreaptă. Originalul acestei icoane Nisan 5703 — 1943, anul când, la 29 aprilie, a
se spune că a fost pictat de Sf. Evanghelist fost înăbuşită în sânge răscoala din Varşovia),
Luca, în timpul vieţii Maicii Domnului, care a pentru cei şase milioane de evrei ucişi în
acceptat zugrăvirea ei şi a binecuvântat icoana, ghetouri, deportări, lagăre de exterminare,
Sf. Ev. Luca a trimis-o la Antiohia unui anume progromuri, masacre pe fronturile antifasciste,
Teofil(Luca 1,3), după moartea căruia icoana în timpul celui dc-al doilea război mondial.
a fost adusă la Ierusalim şi dc aici la Constan- HOMOUSIOS — dogmă creştină formulată
linopol, şi s-ar fi păstrat în mănăstirea Hode- (a sinodul I de la Niceea (325), prin care se
gan. După tradiţie, se credc că în sec. IV icoa­ defineşte consubstanţialitatea dintre Dumnc-
na a fost dusă la Roma, iar în sec. VI, papa zeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul, lisus Hristos,
Grigore cel Mare, Dialogul, a aşezat-o în bise­ HOREB — muntele Horeb, din ţara Madian,
rica Sf. Petru. Copii transmise după această peninsula Sinai, unde Dumnezeu se arată lui
icoană se crede că sunt păstrate până azi (dc Moise într-un rug care ardea şi nu se mistuia.
tipul Hodighitria). La sfârşitul „Acatistului Năs­ Dându-i lui Moise porunca să meargă în Egipt
cătoarei de Dumnezeu*4, în rugăciunea „Pe Tine spre a-i elibera pe evrei din robie. Dumnezeu
Te mărim4*este troparul „Mută fie gura păgâni­ îşi spune numele: „Eu sunt Cel ce sunt44, în Ib,
lor care nu se închină icoanei tale celei zugrăvite ebr. „lahve44, Dumnezeul lui Israel (leş. 3, 1-
de Sf. Apostol Luca, ceea cc se cheamă «Po- 3).
vâţuitoarea»14. Tot lui Luca i se atribuie şi tipul HOREP1SCOP — titlu purtat până în sec.
de icoană a Maicii Domnului „Glicofiluza44 X, când a dispărut, de acei episcopi care nu-şi
(D ulce-lubitoarea) (v. Icoane m ariaje). aveau reşedinţa în oraşe, ci în mediul rural.
Icoane tip Hodighitria la noi în ţară sunt ia HOREZU, m ănăstirea H orezu (în acte
mănăstirile Bistriţa-Vâlcea, Govora, Humor vechi Hurezi. Horez, Hurez, Hurezu)— se află
(sec. XV-XVI). în jud. Vâlcea, cam la aproximativ 30 dc km

193
HOR-HQg
de Drăgăşani. A io u întemeiată în 1694 de împodobit şi el cu pridvor, sprijinit de stâlpi
C onstantin B asarab, Vodă C onstantin frumos sculptaţi, apoi Trapeza mănăstirii,
Brâncoveanu, ca mănăstire de călugări. Din frumos zugrăvită, Paraclisul cu pictura, lâinplii
1862 a devenit mănăstire de călugăriţe, aşa şi uşi din timpul lui Brâncoveanu (toate
cum este şi azi. Datorită întreţinerii şi restaurării, restaurate în vremea patriarhului Justinian, între
mănăstirea s-a păstrat până azi în vechea ci anii 1960-1975). Lângă mănăstire este bolniţa.
formă, cuprinzând: o biserică marc, paraclisul, întem eiată de Doamna M aria, soţia lui
bolniţa şi chiliile, carc sunt o mărturie a Brâncoveanu, iar mai departe este un schit,
arhitecturii specifice epocii brâncoveneşti. Arta numit Sfinţii Apostoli, ctitorie a arhimandritului
brâncoveneascăcu pridvoare largi, sprijinite de loan ( 1698), într-o poieniţă, iar mai în vale, spne
coloane frumos sculptate în piatră, se vede la Apus, cs(e Schitul Sf. Ştefan. întemeiat de
toate construcţiile din interior, formate din: Ştefan B râncoveanu, unul dintre fiii
biserica cea mare cu pridvor deschis format domnitorului, la 1703. La Horcza luat naştere
din arcade, sprijinite pe coloane cu capiteluri şi a funcţionat, în sec. XVIII, o vestită şcoală
frumos sculptate şi la intrarea în biserică, pe de pictură; aici se află o bogată colecţie de
faţada împodobită cu picturi reprezentând Raiul icoane, cărţi vechi, argintărie.
şi Iadul; în interior, picturile murale şi tâmpla HORUS — unul dintre cei mai populari zei ai
au fost făcute de meşterii zugravi Marin şi Egiptului antic. Reprezenta soarele răsărind,
Preda, care au zugrăv it pc peretele de la intrare Ra* soarele la amiază, fum, soarele apuiiând.
in pronaos portretele votive. în care se văd Ilorus mai era considerat şi fiul iui Ra, fiind
ctitorul Constantin Brâncoveanu cu toată înlăţişat cu cap de uliu.
familia sa: doamna Marica, cei patru feciori şi H O SPITIA (lat. hospiiium,-ii = odaie de
cele şapte fete; după dorinţa domnului, au fost oaspeţi)— clădiri speciale (existente pe lângă
zugrăviţi şi cei din neamul său dinspre tată (pe bisericile vechi) pentru găzduirea pelerinilor
peretele din dreapta — boierii Brâncoveni) şi (mai ales în Ierusalim).
dinspre mamă (pe peretele din stânga— boierii H O ST IE (lat. hostia,-ae = jertfă) — se
Caiitacuzini), iar pe spaţiile dintre ferestre — numeşte, în Biserica romano-catolică, bucăţica
Basarabii: Laiotă,Neagoe, Matei-Vodă, Radu de azimă care se dă credincioşilor catolici ca
A

Vodă, Şerban ş.a. Tot în pronaos se află şi împntăşanie. In antichitate, în religiile greco-
patru lespezi de morminte frumos sculptate, romanc, hostia se numea jertfa adusă zeilor.
fâră nume (sub una din ele se crede eă e HOŞEN, v. Engolpinn (Ieşire 28, 15-30).
înmormântată Smaranda, una din fiicele lui HOZEVITUL, Sf. loan Hozevitul — sfanţ
Brâncoveanu). Mănăstirea e încadrată de român cu moaşte la mănăstirea Sf. Gheorghe
chiliile maicilor şi construcţiile distincte: Hozevitul (Ierusalim), unde şi-a sfârşit viaţa în
Arhondaricul sau Stăreţia, Foişorul lui Dionisie, peştera Sfânta Ana (+1960). Este numit şi
num it aşa fiindcă a fost construit de Nemţcanul sau Sf. loan de la Neamţ deoarece
Arhimandritul Dionisie Bălăccseu ia 1673, a fost călugărit şi a trăit la mănăstirea Neamţ,

194
H R A -llR I
până a plecat la Ierusalim, unde a dus viaţă de să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăr, zice Sf.
schim nic, în peştera Sf. Ana. B iserica Apostol Pavel (Col. 3. 17). Rugăciunile
Ortodoxă Română l-a canonizat în 1992. Biscricii se îndreaptă spre Sf. Duh, ca a treia
pomenindu-l în calendar la 5 august. persoană a Sf. Treimi, prin care în iconomia
HRAM (vechiul siv. hramu - patron) — (planul) mântuirii. S-a întrupat lisus Hristos:
hramul biscricii sau serbarea patronului bisericii „Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din
(ocrotitorul biscricii). Hram poate fi un sfânt, Maria Fecioara../', aşa cum mărturisim în
un evenim ent din Istoria B isericii (ex. Crez. Pregătind darurile la Proscomidic, preotul
Pogorârea Sf. Duh. înălţarea Sfintei Cruci, evocă moartea şi îngroparea Domnului, rostind
Bunavestire, Sf. Dumitru etc.). }coana textul din profeţia Ini Isaia: „Ca un miel spre
hramului se aşază fie la intrarea în biserică, junghierc S-a adus... Că S-a luat de pe pământ
deasupra uşii (la bisericile mai noi), fie în viaţa Lui“ (Isaia 53, 7-8); Junghie-Se „Mielul
pronaos, tot la intrare, deasupra uşii; v. Iui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul Iumii“,
Pronaos. Votiv. pentru viaţa şi pentru mântuirea lumii (loan I,
HRISMATORIU - vas special în care. în 29). Cuvintele slujbei euharistiee au fost rostite
bisericile catolice, se păstrează uleiurile sfinţite. de Mântuitorul la Cina cea de Taină, când a
Vasul arc formă cilindrică, sprijinit pe un picior întemeiat Taina Sfintei F.uharistii; „Luaţi,
cu bază în formă de disc. mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care pentru
HRISMA — sfinţire, prin ungerea cu Sf. Mir voi se frânge, spre iertarea păcatelor4', cuvinte
(Mirungere). pe care lisus Hristos le tălmăcise Apostolilor
HR1SMOS — oracol, profejie. în alte împrejurări: „Eu sunt pâinea vieţii; cel
HRLSTOCENTRIC — credinţa în Hristos ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede
Cel întrupat, care trăieşte în Biserica Sa şi toată în Mine nu va înseta niciodată"; „Cel ce
viaţa Bisericii este o comuniune nemijlocită cu mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu
bl. Biserica Ortodoxă are un cult hristocentric. rămâne întru Mine şi Eu întru eP\ cuvinte care
pentru că prin cultul ei arc ca scop să realizeze se referă la Sfânta împărtăşanie (loan 6, 35,
nu o simplă amintire a lui Hristos Can; a fost, 56). Rugăciunea ortodoxă se adresează lui
ci o prezenţă vie a Lui: culmi ortodox este viaţa I Iristos ca Răscumpărător şi Mântuitor al lumii,
prelungită şi continuă a lui I Iristos în sufletul şi ca Fiu al lui Dumnezeu, Unul din Treime,
în viaţa credincioşilor care cred şi trăiesc în „împreună-slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfant“,
Hristos-Dumnczeu-Omul. vin şi etern. Cultul ca Dumnezeu întrupat ,.de la Duhul Sfânt şi
ortodox este un cult hristocentric. deoarece din Fecioara Maria4*: F) este mijlocitor al
în el cele mai multe rugăciuni şi imne sunt rugăciunilor noastre către Dumnezeu: „Orice
adresate lui lisus Hristos. Adresând rugăciuni veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va
Mântuitorului, se aduce slavă lui Dumnezeu: da“ (Ioan I6,23;cf. 14, 13). Cultul ortodox se
..Orice aţi face. cu cuvântul sau cu lucrul, toate rem arcă prin: caracter eclesiologic
să le faceţi în numele Domnului lisus şi prin FI (comunitar), deoarece promovează în primul
195
H R I-H R I
rând rugăciunea cu caracter social sau H R IS T O S -M Â N T U IT O R U L — este
colecti\\ care are în vedere nu numai nevoile întemeietorul şi conducătorul Bisericii creştine,
personale ale fiecărui individ, ci şi nevoile numită şi Biserica lui Hristos. El este centrul
religioase ale întregii Biserici, ale întregii istoriei religioase a omenirii, căci, înainte de El,
colectivităţi (obşti) rugătoare. Acest caracter istoria se îndrepta mesianic spre El; istoria era
sc bazează pe cuvintele lui lisus: „Unde sunt timpul de aşteptare, de prefigurare. lisus
doi sau trei adunaţi în numele Meu. acolo sunt Hristos (lisus = Mântuitor şi Hristos = Uns),
şi Eu în mijlocul lor ‘ (Matei 18,20). Caracterul „Unsul lui Dumnezeu*" sau „A lesul lui
epifaniv şi eshatologic, ca trăsătură a cultului Dumnezeu", S-a născut în vremea împăratului
ortodox» rezultă din profunzimea şi mulţimea roman Octavian Augustus, în cetatea Betleem
ideilor doctrinare din textele Iiturgicc (o întreagă din ludeea (în apropiere dc Ierusalim), din
teologie popularizată) pc carv formele externe neamul lui David, fiul lui lesei; S-a născut în
ale cultului (rituri şi ceremonii) le sugerează, le anul 750 (sau 748) de la fondarea Romei (Ab
preînchipuie sau le exprimă intuitiv. Datorită urbe condita) şi a murit în anul 783 de la
acestui fapt, slujbele divine ortodoxe sunt fondarea (întemeierea) Romei, sau anii 1-33,
adevărate teofanii (acţiuni misterioase), care era noastră. El „S-a întrupat dc la Duhul Sfanţ
ne fac să retrăim, mai ales la marile sărbători, şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om*\ Acesta
evenimentele din istoria mântuirii, care se „este Fiul lui Dumnezeu4*(Fapte 9,20). lisus
comemorează în timpul anului bisericesc. Hristos este a doua Persoană a Sfintei Treimi,
Caracterul eshatologic (de mântuire) rezultă care „S-a născut din Tatăl mai înainte de veci,
din accesul credincioşilor la Masaeuharistică, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din
cea care este o anticipare a împărăţiei ccrurilor. Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce
A ltă trăsătu ră a cultului ortodox este este de o fiinţă cu Tatăl“. aşa cum nc învaţă
universalismul sau pancosmismul , care Crezul, sinteză a învăţăturii de credinţă
rezultă din faptul că în rugăciunile sale, cl creştină, formulată dc Părinţii Bisericii la
cuprinde nu numai întreaga viată a omului, ci Sinodul l Ecumenic de la Niceea (anul 325),
şi lucrurile şi animalele de care el are nevoie şi completată şi dezvoltată în următoarele Sinoade
natura neînsufleţită în mijlocul cărcia trăieşte care au întărit dogma cuprinsă în Noul
şi asupra căreia rugăciunea ortodoxă cere să Testament despre „Omul-llristos*4, lisus
se reverse harul lui Dumnezeu, pentru a o sftnţi Nazarineanuly a cărui realitate istorica este
şi a o pune astfel în slujba lui Dumnezeu şi a
A
confirmată prin viaţa şi activitatea Sa pc
omului. In acest scop sunt mai ales rugăciunile pământ, relatată în toate scricrile Noului
din grupa ierurgiilor ( M olitfelnicul ); v. Testament. Noul Testament — partea a doua
icrurgii a Sfintei Scripturi — cuprinde istoria sfântă a
HRISOSTOM, Sf., v. loan G ură de Aur. vieţii şi înv ăţătu rii Sale, pe care o
H R IST O IT IE — trăire conform moralei propovăduieşte C reştinism ul, religia
creştine, după modelul vieţii lui Hristos. Evangheliei sau a Legii celei Noi a cărei
196
HR1-HKI
întemeietor este lisus Hristos, Cuvintele lui (loan 3, 17). Din dragoste pentru omul căzut
Petru, aflat în casa lui Corneliu sutaşul din în robia păcatului, Dumnezeu a trimis pe Fiu]
Cezareea, constituie o sinteză a tuturor datelor Său ca să Se jertfească pentru om şi să-l
cuprinse în cele patru Evanghelii despre viaţa mântuiască. Mântuirea omului se săvârşeşte
lui Hristos pe pământ: „... Acesta este Domn de Dumnezeu-Tatăl prin Fiul şi Duhul Sfânt,
peste toate... cele ce a fiicut El şi în ţara după cum scrie şi Sf. Apostol Pavel: „Iar când
iudeilor şi în Ierusalim; pe Acesla L-au omorât, bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului
spânzurându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a nostru Dumnezeu s-au arătat. El nc-a mântuit,
înviat a treia zi şi l-a dat să se arate... nouă nu din faptele cule întru dreptate, săvârşite de
martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii
am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui celei de a doua (Sfanţul Botez) şi prin înnoirea
din morţi. Şi nc-a poruncit să propovăduim Duhului Sfanţ, pe care l^a vărsat peste noi,
poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit din belşug, prin lisus Hristos. Mântuitorul nostru,
de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al ca îndreptându-nc prin harul Lui, să ne facem,
celor morţi. Despre Acesta mărturisesc toţi după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice*'
proorocii, că tot cel ce crede în El va primi (Tit 3. 4-7). După întruparea Lui a început
iertarea păcatelor, prin numele Lui“ (Fapte 10, timpul „plinirii vremilor“ (Efeseni 1 ,10), plinirea
36 şi 39-43). Sf. Ev. loan confirmă acelaşi mesianică. Hristos dă istoriei conţinut şi un nou
adevăr despre Hristos-Dumnezeu şi Om: „l^a început: ca Dumnezeu întrupat, El e veşnic
început era Cuvântul şi Cuvântul era la prezent în timp, deoarece (aşa cum spune
Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul... şi „Rugăciunea dinainte de împărtăşanie44 —
Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între Liturghier) a fost în acelaşi timp „în mormânt,
noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia- cu trupul, în iad, cu sufletul, în rai, cu tâlharul..
Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (loan şi Care acum „sus şade lângă Tatăl şi cu noi
1, 1 şi 14). Hristos-Dumnezeu a devenit, prin este în chip nevăzut'*. „S-a smerit pe Sine,
întrupare, om adevărat, având toate însuşirile ascultător facându-Se până la moarte, şi încă
firii omeneşti, în afară de păcat. „Care. moarte de cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu
Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a L-a preaînălţat şi l-a dăruit Lui nume, care este
fi El întocmai cu Dumnezeu. Ci S-a deşertat mai presus de orice nume: ca întru numele lui
pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se lisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti
asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându- şi al celor pământeşti şi al celor dc dedesubt.
Se ca un om“ (Filipeni 2,6-7). Cele două firi Şi să mărturisească toată limba că Domn este
în Hristos se unesc dar nu se contopesc, fiecare lisus
_
Hristos, întru slava
A
lui Dumnezeu-Tatar*
rămânând cu însuşirile proprii, şi fiecare primind (Filipeni 2, 8-11). In iconografia creştină,
însuşirile celeilalte. El a trăit în lume ca un Om Hristos apare alegoric sub chipul „Bunului
adevărat şi Dumnezeu adevărat, şi a venit în păstor1(„Eu sunt păstorul cel bun... Şi sufletul
lume ,.ca să se mântuiască, prin El, lumca“ îmi pun pentru oi “) (loan 10, 14-15). Chipul
197
HIK^-HVA
real a! Mântuitorului lisus Hristos apare în două sa Anastasia (pe locul alteia mai vechi, de la
reprezentări iconografice, despre care tradiţia începutul sec. XV, ctitorie a iui Oană Vornicul).
creştină spune că datează chiar din vremea Monument istoric, preţuit pentru vestitele
Sa, în icoanele nefăcute de mână: icoana numită picturi din interior şi exterior datorate lui Toma,
„Năframa Sfintei Veronica“ şi icoana „Craiului pictor din Suceava, 1535. în timpul lui Vasile
Abgar“ al Edcsci. Reprezentările iconografice Lupu a fost zidit turnul-clopotniţă ( 1641).
ale Mântuitorului cu atributefe activităţii Sale HUSS, JAN ( M4 15) — reformator religios
le aflăm în ceie trei părţi ale bisericii: în altar, ceh, ars pe rug ca eretic, condamnat de Biserica
unde e pictat ca Marele preot sau arhiereu, Catolică ia Conciliu! din 1415. Sfanţ patron al
4

în scena dum nezeieştii Liturghii, unde Bisericii din Cehia (Praga).


împărtăşeşte pe Apostoli; în naos, pe bolta IIVALITELE sau LAUDELE sau LĂU-
cupolei centrale, ca Pantocrator-Atvtţiitorui D Ă RILE (siv. hvalitia) — sunt cântări
împăratul şi Stăpânul lumii: aşa apare şi pe principale ale rânduielii Utreniei, compuse din
icoana îm părătească din dreapta uşilor
A
stihiri cu număr variabil (după importanţa
împărăteşti, unde II vedem şi în ipostaza Sa dc sărbătorii: duminica, 8 stihiri, la praznice, 6
Mântuitor, Dumnezeu al iubirii şi Dumnezeu stihiri, la sărbători mai mici şi zile dc rând, 4
întrupat: ca Om pătimitor apare pe Crucea stihiri); accstc stihiri alternează cu versete din
răstignirii din vârful catapctcsmci şi ca Biruitor
A
Psalmii 148,149,150, numiţi şi aleluiatici sau
al morţii apare în icoana învierii: în pronaos şi de laudă, fiindcă se termină cu refrenul ebraic
exonartex apare Hsus-Emanuel înconjurat de ,Jlleluia “ (,.Lăudaţi pe Domnul!4'). Folosirea
îngeri şi profeţi (mai adesea în chip de copil, lore o moştenire din străvechiul culta! sinagogii.
stând pe tron) iar ca Mare judecător apare în Odinioară se cântau în întregime („Toată
scena Judecăţii din urmă: v. P ra z n ic e suflarea să laude pe Domnul!“)* azi, numai în
îm p ărăteşti (pentru sărbătorile închinate zilele care nu au stihiri ta Laude (Ifvalitc).
Mântuitorului), Crăciun. Epifania. Floriile. Ultimele două stihiri dc la Ilvalite se cântă
Ispas, Uns. procedate nu de psalmi, ci de una din cele 11
HUGHENOT, HUGHENOŢI stihiri ale Evangheliei, numire Voscresne (siv.
protestanţi calvini din Franţa (sec. XVI) înviere) sau Eotinalc (gr. 6GO0tvo<;,-fj.-<5v —
persecutaţi de Biserica Catolică, ce a căutat eothinos.-i.-on = matinal) sau Mânecânde
să-i extermine în mod sângeros, culminând cu (lat. manico,manicare ~ a se scula de
„noaptea Sfanţului Bartolomeu^ (23-24 august dimineaţă), vorbind de „mânecarc‘\ adică
1572) când au fost măcelăriţi 20.000 de mergerea foarte dc dimineaţă a femeilor
hughenoţi (după datele conscmnatc de calvini). mironosiţe !a mormânt, în ziua învierii. Ca şi
H I1MOR — biserica fostei mănăstiri Humor svetilnele, voscrcsnele corespund celor 11
(în apropiere dc Gura Humorului) a fost zidită Evanghelii ale învierii
de logofătul Toader Bubuiog, împreună cu soţia

198
I
IACOV, Sf. Iacov („cel drept'*) — primul vârful degetului în apa şi să-mi răcorească
cpiscop al Ierusalimului, a făcut parte dintre cei limba, căci mă chinuiesc în această văpaie^
70 de ucenici ai Mântuitorului; în anul 50 a (Luca 16,23-24). Iadul ca loc de pedeapsă şi
condus sinodul apostolic din Ierusalim. A murit cumplită suferinţă în lumea cealaltă rezultă şi
martir, ucis cu pietre de evrei, pentru credinţa din finalul Parabolei talanţilor, spusă pe Muntele
sa fierbinte în 1Iristos (+62 d.Hr.). Biserica Măslinilor, unde, într-un şir de cuvântări, caută
Ortodoxă îl prăznuieşte la 23 octombrie. să pregătească pe ascultătorii Săi pentru viaţa
IACOV-ISRAEL protopărintele poporului dc apoi, când cei necredincioşi vor fî aruncaţi
evreu Israel; v. Evreu „întru întunericul cel mai din afară'", unde „va
IAD sau INFERN (lat, inferna,-orum - iadul, fî plângerea şi scrâşnirea dinţilor4' (Matei 25,
gr. " A iS t^ o — uahr/w = iad, chinurile iadului 30; 24, 51). Ca loc al pedepsei veşnice prin
şi gr. y ecv v a, V| — gheena = iad) — sc foc, iadul a fost numit şi Gheena. Denumirea
numeşte, în concepţia religioasă, locul de dc Gheena vine de la numele unei vâlcele,
ispăşire după moarte, unde sc duc sufletele celor aşezată la sud-est de Ierusalim şi care se
păcătoşi. în iconografia ortodoxă (Icoana numeaGhe Ilinom — valea lui l linom (losua
Judecăţii de apoi), iadul este închipuit ca un 15, 8) unde, pe vremea lui Solomon, când se
râu de foc undeva în adâncul pământului, în instalase iar în ţară închinarea la idoli, erau
care sufletele cclor păcătoşi sunt aruncalc de jertfiţi copii zeului Moloch. După întoarcerea
diavoli şi supuse la tot felul de chinuri (Ex. în din robia babiloniană, iudeii au considerat acest
pictura exterioară la mănăstirile din Moldova procedeu ca o barbarie, iar locul, atât de odios,
— la Suceviţa, Voroneţ, Moldoviţa ş.a. — este încât nu l-au mai socotit demn decât să se
zugrăvită pe peretele de apus, la intrarea în depoziteze în el gunoaiele şi toate spurcăciunile,
biserică, această imagine a iadului, în icoana
A _
care trebuia să fie arse, fapt pentru care acolo
Judecăţii din urmă). In Noul Testament sunt se întreţinea un foc continuu (MDNT, p.47-
numeroase locurile în care se vorbeşte despre 48). De aici, probabil, şi cuvântul „ghenă“, cum
iad (1 Petru 3, 18-19: Romani 10, 7 etc.), se numesc crematoriile (locurile dc ardere a
conceput chiar ca un foc chinuitor, cum citim gunoaielor) din blocurile de locuit.
în parabola spusă de lisus despre ^Bogatul 1AFJET v. Sein
nemilostiv şi săracul I azăr“: murind şi bogatul IAIIVE sau lehova ( Yahweh = „Eu sunt cel
a ajuns„în iad** de unde,jridieându-şi ochii, fiind ce sunt1*. în 1b. ebraică) — este numele propriu
în chinuri, el a văzut... pe Avraam‘\ cătrc care al lui Dumnezeu, în religia mozaică. Sub acest
s-a rugat, „strigând...: Părinte Avraame, fie- nume S-a făcut cunoscut lui Moise pe muntele
(i mila de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude Horeb (Ieşire 3, 14). Acest Dumnezeu este
IA L-IA Ş
unic şi S-a tăcut cunoscut, prin revelaţie, avea două porţi: una la răsărit şi alta la apus.
%

patriarhilor Vechiului Testament, Iui Moise şi In timp de război, uşile erau deschise, spre a
profeţilor. Poporul Israel se organizează pe primi pe luptătorii întorşi de pe câmpul de luptă,
baze teoretice» Iahve fiind conducătorul. El dă iar când era pace şi luptătorii se aflau în cetate,
lui Moise, pe muntele Sinai, legislaţia sub forma uşile stăteau închise, lanus era protectorul
Decalogului (Ieşire 20,1-17) şi apoi „Cartea începuturilor oricăror lucrări, precum şi al
Legământului44, care cuprinde toate îndatoririle începutului anului şi zilelor. Prima lună a anului,
morale şi rituale, pe care să le respecte poporul ianuarie, îi poartă numeie. Serbările în cinstea
Său ales (Ieşire, cap. 21-23; 25-31). Atributele lui, numite Agonal ia, aveau loc în ziua de 9
iui Dumnezeu sunt; atotputernic, vcşnic, ianuarie.
omniprezent, atotştiutor, bun, drept (conccpui IARM JC — o tichie pe care o poartă evreii
ca şi în creştinism). „Iahve, Dumnezeu, iubitor habotnici.
de oameni, milostiv, îndelung-răbdâtor, plin de IARTAIT — comemorarea ai uală care se
indurare şi de dreptate... Care iartă vina si face în cultul iudaic la data deci sului cuiva şi
răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit când bărbaţii — rude de gradul I — , spun
pe cel cc păcătuieşte; Care pentru păcatele Kaddich (Kaddich-Kadiş est< o rugăciune
părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor care se recită în credinţa că scapă sufletul celui
până la al treilea şi al patrulea neam!'4(Ieşire decedat de la condamnare).
34,6-7). In literatura rabinică, El apare ca un 1ARU, CÂM PIILE LUI ÎARU sau AMEN-
judccător aspru, neîndurător, de care omul TI — era raiul, locul unde mergeau sufletele
trebuie să de teamă. Această teamă a fost după moarte, în concepţia eshatologică
interpretată însă, în concepţia mai nouă şi mai egipteană; era împărăţia lui Osiris, pe care
evoluată a iudaismului, ca respect, venerare şi sufletele îl serveau, ducând o viaţă fericită şi
iubire de Dumnezeu. îmbelşugată,deoarece fertilitatea câmpiilor lui
IA LOM IC IO AR A — Schitul de la peştera Iaru era mult mai mare decât aceea a văii
lalomicioara, pe valea râului cu acelaşi nume Nilului (E.V. IR, p. 116).
(munţii Bucegi), are o bisericuţă chiar la IAŞI — „oraşul şcolilor şi al bisericilor4', cum
intrarea în peşteră, zidită, după legendă, de către l-a numit Nicolae lorga, se poate mândri în
Mihnea Vodă (sec. XVI). Bisericuţa, arsă şi primul rând cu biserica Trei Ierarhi, construc­
refăcută de mai multe ori, ţine strânsă în jurul ţie măreaţă, ctitorie a Voievodului Vasile Lupu,
ci o mică colectivitate de călugări, dependenţi domnul Moldovei (care a zidit-o în 1639). Trei
de mănăstirea Sinaia. Ierarhi a fost restaurată, ca şi Curtea dc Argeş,
IANUS — cel mai vechi dintre zeii romani, de acelaşi arhitect, Le Comle de Nouy, la
cm sărbătorit ca zeu al intrărilor şi ieşirilor por­ sfârşitul sec. XIX. Acesta s-a străduit să-i
ţilor, caselor şi cetăţilor. Era închipuit având păstreze forma originară, biserica fiind
două feţe, simbolizând intrările şi ieşirile, pro­ construită din piatră sculptată în întregime pe
prii fiecărei porţi. Templul care-i era închinat dinafară şi împodobită în interior cu mozaicuri.

200
IB L -1C O
picturi şi bronzuri de o mare frumuseţe. din viaţă) şi de aceea trebuie să ne mulţumim
IBLIS — în religia islamică este numele înge­ cu imaginea, cu copia, căci firea omenească,
rului câzut. ca şi Lucifer, în păcatul mândriei, limitată în timp şi spaţiu, nu poate avea
refuzând să se supună poruncilor lui Dumne­ conştiinţa directă a celor nevăzute, nici a celor
m

zeu. trecute, viitoare sau depărtate în spaţiu. Intre


ICH1MATAR1U — cartea care cuprinde icoană şi prototip, adică între ce reprezintă
icoascle (v. Icos) tuturor sărbătorilor anului. icoana şi ce e originalul (prototipul) nu există
ICOANA (gr. EilCCOV, rţ — eikon - ase- identitate. Icoana, ui reprezentare perceptibilă
mănător; lat. imago; siv. ikona obruz) — a divinului, este o necesitate care dccurgc din
înseamnă, la origine, asemănare. După Sf. caracterul concret al sentimentului religios.
loan Damaschin, „icoana** este o asemănare, Acest sentiment cere o apropiere nemijlocită
un model (TiapaSci'yjia, xo — paradeigma de divinitate: ca nu este o simplă imagine sacră,
—model), o reprezentare a cuiva; icoana duce ci ne dă sentimentul real al prezenţei lui
A

gândul la ce) reprezentat, la cel pictat, zugrăvit Dumnezeu şi a sfinţilor. In credinţa poporului
pe icoană (l.D. CI, p. XXX şi 113). icoana, în ortodox, icoana este locul unei prezenţe tainice,
înţeles religios, este reprezentarea unui in chip haric sau ideal, a lui Hristos, a Sfintei
personaj sfânt sau a unei scene biblice, pictată Fecioare sau a celorlalţi sfinţi pe care icoana ii
pe o hârtie, pe pânză, lemn, sticlă, metal sau înfăţişează. Creştinul se roagă dinaintea icoanei
*

zugrăvită pe zidul bisericii; icoana c încadrată lui I Iristos ca dinaintea lui Hristos însuşi, tără
într-un chenar sau un cadru de lemn sau alt ca totuşi să considere icoana ca fetişism sau
a

material; icoana e sfinţită şi e folosită ca obiect idol. împotriva acuzaţiei de idolatrie adusă
de cult. După forma şi materialele din care sunt iconofili lor (apărătorii icoanelor), Sf. Teodor
făcute, icoanele pot fi imobile (fixe), cum sunt Studitul (sec. IX) precizează deosebirea dintre
cele de pe pereţii bisericii (icotme murale) şi icoană şi id o l: „icoana este im aginea
de pe catapeteasm ă, şi icoane mobile adevărului, pe când idolul este asemănarea
(majoritatea icoanelor); după destinaţia lor, minciunii şi a erorii". Idolul este o închipuire,
icoanele pot fi în serviciul cultului public icoana este însă asemănarea unui lucru real,
(icoanele din biserică, cele folosite în procesiuni care a ex istat sau există: ex. icoana
etc.) şi icoane în cultul particular (familiale Mântuitorului, a Maicii Domnului ş.a. Creştinii
— din casele credincioşilor, rutiere— icoanele nu cinstesc icoanele ca pc divinităţi, ci prin ele
de pe troiţe, iconiţe portabile — protectoare, sc îndreaptă cu sufletul spre Dumnezeu,
care sunt purtate individual ş.a.). Doctrina rugând pc sfinţi să fie mijlocitori în faţa lui
despre rostul icoanei, despre raţiunea existenţei Dumnezeu pentru ei, cum ne învaţă
ei este lămurită de Sf. loan Damaschinul cu .,Mărturisirea O r t o d o x ă Primele icoane,
argumente legate în primul rând de firea ome­ care au apărut deodată cu creştinismul, sunt
nească: icoana există pentru că originalul nu icoanele Mântuitorului şi ale Maicii Domnului.
poate fi prezent în faţa ochilor (după trecerea Temeiurile pentru cinstirea icoanelor le găsim

201
IC O -IC O
în Sf. Scriptură şi în scrierile Sfinţilor Părinţi ai lumânări şi că cinstirea icoane for nu e
Bisericii Ortodoxe. C instirea icoanei şi idolatrie şi sensul cinstirii icoanelor sfinţilor
închinarea la icoană îndreaptă gândul spre este Dumnezeu, care rămâne totdeauna
originalul ei şi trezeşte în suflet iubirea, obiectul adevărat şi ultim ai cultului nostru, orice
respectul, recunoştinţa care i se cuvine şi cinstea formă ar îmbrăca el. Cinstirea icoanelor
care ar trebui dată prototipului; cinc nu cinsteştc înseamnă m ărturisirea iui Dumnezeu
icoana nu cinsteşte nici prototipul ci, zice Sf. Doctrina cinstirii icoanelor a rămas normativă
loan Damaschin, împreună cu Părinţii Sinodului pentru sinoadele şi teologii care s-au ocupat
al VlMca Ecumenic: „Dacă nu te-nchini icoa­ ulterior de această problemă, aşa cum a fost
nei lui Hristos, nu te-nchini nici Fiului lui stabilit la sinodul al VIMea Ecumenic de la
Dumnezeu. Care este icoana vie a nevăzutului Niceea din 787. Aşa c trecută şi în cărţile
Dumnc/cu şi chip cu lotul asemenea“, după simbolicc — Mărturisirile de credinţă — ale
cum afirmă şi Sf.Ap. Pavel: „Acesta (Hristos) Bisericii Ortodoxe ca: Mărturisirea de cre­
este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai dinţă a lui Dositei ai Ierusalimului adoptată
întâi născut decât toată făptura"4(Coloseni 1, în Sinodul dc la Ierusalim din 1672 ca
15); .,dc aeeca - - spune Damaschin — mă Mărturisire de credinţă a întregii Biserici
închin icoanei lui Hristos» ca Unul ce este Ortodoxe; Mărturisirea de credinţă a lui Petru
Dumnezeu întrupat; icoanei Născătoarei de Movilă. Aceasta formulează doctrina cinstirii
Dumnezeu. Stăpâna tuturor, ca una ce este icoanelor, în acelaşi spirit: „Noi, când cinstim
Maica Fiului lui Dumnezeu; icoanei Sfinţilor, icoanele şi ne închinăm lor. nu ne închinăm
ca unii ce sunt prietenii lui Dumnezeu, care au văpselelorsau lemnelor, ci sfinţilor, ale cărora
rezistat păcatului până la sânge şi au urmat pe sunt icoanele. Pc ei îi cinstim ca pe nişte slugi
Hristos, vărsându-şi sângele pentru El, Care- ale lui Dumnezeu. Deci închinarea Sfintelor
şi vărsase mai înainte propriul sânge pentru ei; icoane ce se facc în Biserica Ortodoxă nu
mă închin icoanei acelora care au călcat pe calcă porunca 1din Decalog; pentru că accastă
urmele Lui; zugrăvesc biruinţele şi patimile lor, închinare nu este tot una cu aceea pe care o
pentru că prin ele mă sfinţesc şi mă aprind de dăm lui Dumnezeu../* (Arhieraticon, ed. 1 a
râvna de a le imita. Dacă înalţi biserici sfinţilor Sf Sinod, Bucureşti, 1899. p. 180-181). în cărţi­
lui Dumnezeu, înalţă şi icoanele lor“ (I.D. CI). le de slujbă ale Bisericii noastre, doctrina
Natura sau caracterul cultului Sfintelor icoane cinstirii icoanelor este în acelaşi fel formulată:
a fost stabilit dogmatic în Sinodul al Vll-lca „Mă închin sfinţilor şi cinstitelor icoane, adică lui
Ecumenic, care într-una din hotărârile sale H ristos însuşi. Preacuratei M aicii lui
prevede că „icoanelor trebuie să li se dea Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor; nu însă cu
aceeaşi cinstire ca şi Sfintei Cruci, Sfintei închinăciune ca lui Dumnezeu, ci înălţându-mă
Evanghelii şi celorlalte lucruri sfinţite şi că cu mintea la chipul ce înfaţişează; de aceea şi
această cinstire se poate exprima prin anumite cinstea cea către acestea o trec la prototipuri11
semne văzute, ca tămâierea şi aprinderea de (Arhieraticon, ed. a Ill-a a Sfanţului Sinod,
202
IC O -1C O
Bucureşti, J926, p. 85). Mo Iit fen icu/ precizează bisericească în ansamblu) ei, are un important
aceeaşi idee în R ânduiala pentru rol caleheiic : ea învaţă şi cducă. Prin
binecuvântarea şi sfinţirea icoanei Domnului intermediul icoanelor, crcdincioşii învaţă sâ
nostru lisus Hrislos: ,,am pus această icoană cunoască viaţa M ântuitorului, faplelc şi
înaintea măririi Tale, nu îndumnezeind-o, ci minunile săvârşite de El pc pământ, virtuţile
ştiind că cinstea icoanci se suie la cel zugrăvit martirilor şi sfinţilor care au murit pentru
pe dânsa“ (Molii/.* ed. 1937, p. 523). Sfinţenia credinţa în Hristos. „Ceea ce este Scriptura
icoanelor rezultă, pe dc-o parte, din legătura pentru cei ce ştiu să citească, aceea este
dintre prototip şi icoană, şi pe dc alta, din faptul pictura pentru cei neînvăţaţi, pentru că în ea
că icoanele sunt sfinţite printr-o slujbă chiar şi cei neînvăţaţi văd ce trebuie să
specială. Sf. loan Damaschin zice: „Icoancle u r m e z e . s p u n e Sf. Grigorie cel Marc.
sunt sfinţite prin numele lui Dumnezeu şi umbrite Icoanele sunt un mijloc de trezire, de întreţinere
din cauza aceasta cu harul dumnezeiescului şi de întărire a vieţii religioase creştine, un
Duh“ . Pentru credinciosul ortodox este o marc stimulent pentru cultivarca virtuţilor morale şi
deosebire între o icoană sfinţită şi una nesfinţită: a sentimentelor superioare de iubire, devota­
o icoană nesfmţită nu este încă un obiect de ment şi jcrlfă pentru Biserica lui Hristos.
cult, ci un simplu tablou religios. în Ortodoxie, Vederea lor îndeamnă la fapte bune, la imitarea
icoana are un sens religios. în Ortodoxie icoana virtuţii şi evitarea viciilor. Biserica noastră
are un sens religios profund, ea nu e un simplu Ortodoxă prăznuieşle sărbătoarea icoanelor şi
obiect de artă (E.B.TI). Cinstirea icoanelor se biruinţa cultului lor în prima Duminică din Postul
întemeiază şi pe credinţa că slujba sfinţirii dă Mare, numită şi Duminica Ortodoxiei. Această
icoanei harul ce o face vrcdnică de închinare sărbătoare a fost instituită în anul 842, de către
şi puterea de a ajuta pe cel ce se roagă la ea. împărăteasa Teodora a Bizanţului, spre a pune
Venerarea icoanelor se bazează mai ales pe capăt mişcărilor iconoclaste ce au reînceput în
credinţa că prototipul devine o prezenţă harică timpul împăratului bizantin Leon Armeanul
prin sfinţirea icoanei şi capătă o forţă ce poate (813-820) şi au continuat până la moartea
face minuni, dându-ne ajutorul pc care prin ultimului împărat iconoclast Teofi! (829-842),
rugăciunile noastre îl cerem. în acest sens scrie soţul Teodorei, care, după moartea lui, a
D im itrie C anîem ir (în lucrarea „ Loca restabilit cultul icoanelor, statornicind şi
obscurae‘\ trad.T. Bodogae, rev. B.O.R., sărbătoarea Ortodoxiei în prima Duminica a
1973, 9-10, p.1089) despre acest adevăr: Postului Mare (Duminica Ortodoxiei), serbală
„Toate sfintele icoane, sfintele moaşte şi întâia oară în 843.
sfintele locuri au fost sfinţite, au făcut şi pol ICOANE ÎM PĂRĂTEŞTI — se numesc
oricând să facă minuni, numai sâ existe însă ia cele două icoane mari aşezate pc
bază credinţa neclinită în Dumnezeu, singurul catapeteasmă, în dreapta (sud) şi în stânga
care face minuni şi care dă har şi dar de a (nord) uşilor împărăteşti; spre sud este icoana
face minuni, asemenea minunilor Domnului împărăteasca a Mântuitorului, re prezentă n-
nostru lisus H r i s l o s . I c o a n a , pictura du-L ca împărat ori arhiereu, şezânei pe

203
IC O -I CO
trony ori ca prooroc şi învăţător , cu Sf. cunoscute, mai sunt şi alte tipuri iconografice
Evanghelie deschisă şi binecuvântând; în ale Sf. Fecioare, ca cel aflat pe frcscele din
stânga (la nord) uşilor împărăteşti stă icoana catacomba Priscilla (sec. 11, Roma), numit
Maicii Domnului, ca împărăteasă, şezând pe Gafactrqfusa (Hrănitoarea cu lapte), care o
tron, cu Pruncul dumnezeiesc în braţe. Acestc înfăţişează pe Maica Domnului, alăptându-şi
două icoane, de proporţii mari şi zugrăvite cu Pruncul. La Athos sc află unele dintre ccle
grijă, se numesc împărăteşti, mai întâi pentru mai vcchi tipuri de pe iconostas: Panaghia
faptul că ele reprezintă icoanele principale din Triherusa — Preasfânta cu trei mâini şi Eleusa
iconografia bisericii, în care ccle două — Milostiva (v. Hodighitria. Glycofilusa şi
personaje sfinte, principale, din istoria mântuirii Eleusa). Reprezentarea iconografică a Maicii
— Mântuitorul şi Sf. Fecioară— sunt înfăţişate Domnului ilustrează şi momente din viaţa ci:
singure, în slava lor cerească; în faţa lor, Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică
credincioşii se închină la intrarea şi la ieşirea a Maicii Domnului şi Adormirea Maicii
din biserică, fn al doilea rând, se numesc Domnului.
împărăteşti pentru că ele încadrează uşile ICOANE M ELCHITE — icoane provenite
numite împărăteşti. De aceea,în muite biserici, din Orientul arabo-siriart; sunt icoane ortodo­
ele sunt ferecate în aur şi argint şi sunt xe, primite în dar de domnii şi boierii români,
împodobite cu pietre scumpe. din partea creştinilor ortodocşi din Orientul
ICOANE MARIALE — sunt icoanele ce o apropiat, drept recunoştinţă pentru daniile şi
înfăţişează pe S fanta Fecioară Maria. Tradiţia ajutoarele pe care Bisericile ortodoxe din aceste
atribuie Sf. Evanghelist Luca primele repre­ părţi Ic prim eau din partea rom ânilor.
zentări iconografice ale Maicii Domnului. Caracteristica acestor icoane constă mai ales
Originalele lor nu s-au păstrat, dar se crede că în bogăţia dc imagini care le acoperă. De obicei
ele au servit ca prototipuri pentru iconografia ele reprezintă pe lisus şi Maica Domnului, cu
marialâ, Maica Domnului a fost reprezentată scene inspirate din viaţa lor: în dreapta icoanei
şi singură, ca Orantă — rugându-se pentru e pictat (în medalion) lisus, înconjurat de
oameni (aşa cum apare în icoana Deisis), dar scenele patimilor Sale; în stânga (tot în
ccl mai frecvent este înfăţişată ca Maica iui m edalion) e reprezentat chipul M aicii
Dumnezeu cu Pruncul în braţe (v. Ipsotitera) Domnului, de asemenea înconjurat cu scene
fie numai bust — cum o vedem în icoana pictate, reprezentând diferite momente,
împărătească de pc catapeteasmă şi în icoanele începând din copilărie şi până la moartea Sa.
mobile, în general *— fie în întregime, cum apare Sunt icoane de o deosebită frumuseţe şi mare
pe boita altarului, stând pe tron, încadrată de artă. Aduse în ţară, ele au fost podoabe dc mare
îngeri. Tipurile de icoane atribuite Sf. Ev. Luca preţ care au strălucit în bisericile şi mănăstirile
sunt: Ilodighitria (C ălăuzitoarea) şi ctitorite de domnii şi boierii români, datând mai
Glycofîfusa (Dulce-iubitoarea). în afară de ales de prin sec. XVII-XVUI. Din nefericire,
acestea, care sunt cele mai răspândite şi mai azi numărul lor a scăzut foarte mult, din cauza

204
IC O -IC O
lăcomiei şi arivismului unor persoane, care le- Cu alte cuvinte, cel ce se închină în faţa unei
au sustras şi le-au înstrăinat, spre a se îmbogăţi icoane merge cu gândul şi cu sufletul la sfanţul
pe seama odoarelor sfinte. Icoanele melchite care e înfăţişat (zugrăvit) pe icoană şi acestui
sunt cele mai orientale ale artei răsăritene şi sfânt îşi adresează rugăciunea sa. Aceasta nu
foarte fidele prototipului artei bizantine şi este idolatrie. în acea epocă, mari apărători ai
postbizantine, cu înscrisuri arabe. Numele lor Sfintelor icoane au fost, în primul rând, cei trei
vine de la cuvântul Melchiţi (sirianul m eiek- mari „doctori ai doctrinei (teologiei) icoanclor“:
rege), cum îi numeau monofiziţii din Orientul a. S f loan Damaschinul (+749) cu celebrele
arab pe creştinii ortodocşi şi catolici de rit ori­ trei Cuvântări suu tratate apologetice
ental. împotriva iconomahilor (trad. rom. de Pr. D.
ICONAR — pictor de icoane. Fecioru: Sf. loan Damaschin, Cultul sfintelor
ICONOCLASMUL — a însemnai în istoria icoane, Buc., 1937); b. S f Teodor Studitul
Bisericii creştine o etapă de Juptâ împotriva (826) cu trei Ânt ir etice îm potriva
cultului icoanelor, luptă declanşată în sec. VIII, iconomahilor-, c. S f Nichifor Mărturisitorul
când împăratul Leon al lll-lca Isaurul, prin (8 0 6 -8 1 5 ) cu trei Antiretice îm potriva
Edictul din anuj 725, interzice cu pedepse aspre împăratului iconomah Constantin Copronim şi
ca cincva să se închine în faţa icoanelor. cu Apologia sfintelor icoane — două tratate
M otivul a fost, spunea el, că iudeii şi (E.B. LG, 1993, p. 414). Lupta împotriva
mahomedanii refuzau a se face creştini, icoanelor a reizbucnit în sec. IX, declanşată
motivând că în Biserică, prin închinarea la de împăratul Leon Armeanul (813-820) şi a
icoane, se cultivă idolatria. Ca urmare, împă­ durat până la moartea împăratului Teofil (842).
ratul a poruncit ca toate icoanele să fie scoase Soţia acestuia, împărăteasa Teodora, a resta­
din biserici şi să fie distruse. Duşmanii cinstirii bilit definitiv cultul icoanelor, convocând un
icoanelor s-au num it iconoclaşti sau sinod la Constantinopol (842), când s-a stabilit
iconomahi (luptători împoţriva icoanelor), iar şi o zi a cinstirii icoanelor, numită Duminica
cinstitorii icoanelor s-au numit iconofi/i sau Ortodoxiei, în prima Duminică din Postul Mare
iconoduli. Lupta dintre iconoclaşti şi iconofili (Postul Sfintelor Paşti); v. Icoana.
a durat până în anul 787, când a avut loc Sinodul ICONOCLAST v. Iconoclasm
al VH-lea Ecumenic, la Niceea, la care s-a ICONODUL v. Iconoclasm.
hotărât cinstirea icoanelor şi repunerea lor în ICONOFIL v. Iconoclasm.
biserici. S-a stabilit atunci adevărata învăţătură IC O N O G R A F IE — ram ură a artelor
despre icoane, explicându-se că: „Acestor frumoase care studiază reprezentarea în pictură
icoane sfinte nu li se dă adorare, fiindcă a temelor religioase. Iconografia ortodoxă ne
adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu, ci ajută să cunoaştem şi să înţelegem tematica şi
venerare sau cinstire; venerarea se reduce la simbolismul întregului ansamblu de pictură
persoana înfăţişată pe icoană, iar nu la mate­ bisericească ce împodobeşte pereţii interiori şi
ria icoanei sau la chipul (fotografiat) de pe ea*‘. exteriori ai bisericilor noastre. Acest ansamblu

205
IC O -ID E
e format din teme, scene şi personaje sfinte ca termen teologic, denumeşte planul divin de
din Istoria Vechiului Testament şi Noului Tes­ mântuire a omului; este lucrarea iubirii lui
tament şi din Istoria Bisericii creştine, atât din Dumnezeu faţa de oameni, căci El „voieşte ca
primele veacuri, cât şi din cele următoare. Voţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
Pentru fiecare subiect reprezentat în icoane adevărului să vină‘"(I Timotei 2,4), prin iisus
este prevăzut un spaţiu pe pereţii bisericii. Hristos, in afară de care omul nu se poate
Erm iniile zugravilor (cărţi de pictuiă mântui. Planul mântuirii (Icortomia divină)
bisericească; v, F.rminie) cuprind rânduiaiadupâ este pregătit în Vechiul Testament şi realizat în
care trebuie sa fie aşezate icoanele zugrăvite Noul Testament, prin jertfa Mântuitorului.
pe pereţii bisericii, atât în interiorul, cât şi în ICONOMIA DIVINĂ v. Iconomic.
exteriorul bisericii (acolo unde se face şi pictură IC O N O S C O P IE — înseam nă ghicirea
exterioară). în toate icoanele murale şi mo­ viitorului prin măruntaiele animalelor.
bile, sfinţii sunt înfăţişaţi cu o aureola— aureo­ ICONOSTAS ( S i K O V O G T d a i O V , zo —
la sfinţeniei — un cerc luminos în jurul capului, eikonostasion) sau analog (dvaA.6yiOV, %6
simbol al slavei cu care au fost încununaţi şi anahfghion) — un fel de catedră îngustă
însoţiţi de anum ite semne sim bolice, şi dreptunghiulară, pe care se aşează icoana
caracteristice fie activităţii lor, fie felului morţii praznicală şi crucea (la sărbătoarea înălţării
martirice: o roată, o sabie, o lance, suliţe, fiare Sfintei Cruci, 14 septembrie). Acestea se aşea­
sătbaiice ctc. De asemenea, spaţiile pe care ză în ajunul sărbătorii respective şi rămân până
sunt pictaţi sunt repartizate în funcţie de in ziua odovaniei (sfârşitul praznicului, al
specificul activităţii şi rolul pe care l-au avut în sărbătorii); v. Catapeteasmă.
ansamblul general al vieţii Bisericii. Portretele ICOS (OlKOţi — oikos - casă) — este una
ctitorilor (tablou voliv) sunt zugrăvite pe din cele două strofe a vechilor con dace, aşezate
suprafaţa interioară a peretelui de vest al astăzi la sfârşitul odei a şasea, uneori al odei a
bisericii, în interiorul pronaosului. în dreapta uşii treia din canoane (mai ales în imnul acatist);
de la intrarea în biserică (E.B.PI). v. Condae.
1CONOM (OÎKOV(5)iO£ — oikonomos = cel IC T E M E v. Ectenie.
ce adm inistrează averea unei m ănăstiri, IDE — se numesc zilele a treisprezecea şi a
episcopii) — contabilul, cel ce ţine evidenţa cincisprezecca de la mijlocul lunilor, în calen­
veniturilor şi cheltuielilor în administraţia unei darul roman consacrat zeului Jupiter, ca
mănăstiri; este şi un rang onorific ce se dă unor Optimus Maximus, adică întrunind toate
preoţi care s-au distins printr-o activitate pas- calităţile pe care religia romană le atribuia
to ral-cu ltu rală deosebită; d istin cţia e acestui zeu care, ca zeu al cerului, era: zeul
reprezentată printr-un brâu roşu, pe care ploii (Jupilerpiuvius), zeul tunetului (Jupiter
respectivul are dreptul să-l poarte; v, Econom. tonans ), al fulgerului (Jupiter Julguralis)
TCONOMAH v. Iconoclasm. apărător al pădurilor (Jupiter silvanii), al
ICONOM1E (otKOVOjiCa — oikonomia) — ogoarelor (Jupiter term inus ), al vitelor

206
1D I-IER
(Jupiter rumnus), patronul ospitalităţii (Jupiter închipuită ca om, animal, astru) la care se închi­
hospital is). Ca Jupiter Optimus Maximus, nă cineva, divinizând-o, figurine antropomorfe
el a servit de legătură între triburile italice, şi zoomorfe, exprimând credinţe religioase in
ajutând la consolidarea unităţii statului roman; forţe superioare antropom orfizate sau
v. Calendar. zoom orfizale (ex. sculpturi din diferite
IDIOMELE (tO iSlOjacXov — to idiomelon materiale — lut, piatră, os etc. — reprezentând
=■ cântare cu melodie proprie; siv. samoglas- oameni, animale, păsări), Accste figurine au
nic = însăşi glăsuitoare) — idiomefa -este 0 origini străvechi (încă din neolitic). Religia
scurtă unitate imnografică, un tropar dintr-o m onoteistă opreşte închinarea la idoli,
strofa poctică izolată şi independentă, cu considerând aceasta o nesocotire a lui A

compoziţie şi melodic proprie (originală), căreia Dumnezeu, care este spirit. In Vechiul Testa­
o dată cu textul, autorul — imnograful — i-a ment. a doua poruncă din Decalog cuprinde
compus şi muzica. Idiomeîa nu serveşte ca această interdicţie: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi
model pentru alte strofe, aşa cum serveşte nici un fel de asemănare a nici unui lucru din
irmosul. Printre autori de idiomcle şi canoane câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ,
sunt: CosmaMelodul(sec. VII-VIII) şî Andrei jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să
Criteanul (sec. VIII). nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul
IDIORITM E, IDIORÎTM IC v. Chinovie. Dumnezeul tău sunt...“ (Ieşire 20,4-5),
IDIŞ — limba ebraică formată pe baza limbii IDOLATRIE — închinare la idoli.
germane şi vorbită de evreii askenaziţi, adică IDOLATRU — închinător la idoli.
evreii care fac parte din curentul iudaismului IDOLOLATRIE (ei8ooA.oA.ai:p e ta , n —
ortodox (conservator ), de nuanţă eidoblatreia,-as compus din: 6t8coXov, TO
,.askenazit“, răspândit mai ales în Europa de — eidolon = imagine, chip, idol şi A.atpeCa, f|
răsărit şi în Statele Unite ale Amcricii. In sânul — latreia = serviciu, ceremonie rel igioasă) —
iudaism ului actual există două curente înseamnă adorarea imaginilor în sine, a idolilor,
principale: curentul ortodox (conservator), cultul idolilor; v. Iconoclasm.
care respectă cu mai multă stricteţe vechile 1DOLOLATRU v. Idolatru.
tradiţii şi ritualul, şi curentul reforma/, influenţat IDUMEU — Irod cel Marc, numit şi Idumeul
de ideile iluministe ale sec. XVIII şi respectând (37 Î.Hr. — 4 d.Ilr.), rege al Iudeii în vremea
cu mai puţină strictcţe ritualul. Curentul căruia S-a născut Hristos. Irod a fost ucigaşul
ortodox este îm părţit în două ram uri: celor 14 mii de prunci prin care a urmărit să-l.
„askenazit“ şi „sefard**. Iudaismul „sefard" ucidă pe Pruncul llristos. Fecioara Marta şi
(spaniol) este răspândit aproape numai în bătrânul losif, vestiţi de înger, au fugit atunci
Africa dc Nord şi Orientul Mijlociu şi foloseşte cu Pruncul în Egipt, unde au rămas până la
limba „ ladino ", form ată pe baza limbii moartea tiranului.
spaniole (IR, p. 388). I EG UDIIL v. îngeri.
IDOL (lat. idolum şi idobn; gr. GlSooXov, IEI IOVA v. Iahvc.
— eidolon = chip, reprezentare a unui IERARH (iep d p x r^s 6 — ierarhis = prelat,
lucru)— „chip cioplit", falsa divinitate (statuie ierarh, episcop, conducător) — nume general
IE R -1E R
dal gradelor superioare in monahism, după aduse la templu şi tot cultul nu au nici o valoare
treapta de arhimandrit; episcop, arhiepiscop, în faţa lui Duifmezeu, care singur este stăpânul
mitropolit, patriarh (v. Episcop). în Biserica universului şi are toată puterea, leremia a prezis
cretină sunt trei grade ierarhice, care se deo­ venirea lui Mesia şi încheierca unui nou
sebesc după gradul slujirii înccpând de la Legământ (Ier. 31, 31-33; 33, 14-15; 23, 5 -
diacon, preot şi episcop. Aceste trei trepte 6). Sfârşitul lui leremia se crede că ar fi fost
formează ierarhia bisericească, despre care Sf. tragic, deoarece, din cauza profeţiilor sale
Dionisie Arcopagitul spune că este o imitare a ameninţătoare la adresa celor necredincioşi, el
ierarhiei cereşti; episcopul este comparat cu ar fi fost dus de compatrioţii săi în Egipt, unde
chipul lui Hristos, preoţii reprezintă tronul l-ar fi ucis cu pietre; după alte izvoare, el a
serafimilor, iar diaconii reprezintă pe heruvimi; fost dus în robie în Babilon, în vremea lui
v. îngeri, Preoţie. Nabucodonosor şi ar fi murit acolo, la adânci
IERARHIC — în ordine crescândă, de jos în bătrâneţe. Cărţile sale, scrise din porunca lui
sus. Dumnezeu (Ier. 36,2), sunt cuprinse în Vechiul
JERATIC şi HIERA TIC (iep atlK O ţ — Testament, sub titlul leremia şi Plângerile lui
ieratikos — sacerdotal, preoţesc) — ceea ce leremia.
ţine dc cele sfinte, de preoţie. IERODIACON (i£po<; Sldxovcx; — ieros
IERAT1CON — Liturghier grecesc. diakonos = sfinţit, hirotonit, diacon)—călugăr
IERATION v. Altar hirotonit diacon.
1EREM IA — este unul dintre cei patru IEROMONAH (tepetx; JAOVCCx6<; — iereus
profeţi mari ai Vechiului Testament (leremia, monuhos = preot călugăr) — călugăr monah
isaia, lezechicl şi Daniel). A trăit în a doua hirotonisit preot.
jumătate a sec. VII Î I ir. şi era fiul preotului IERONIM v. Septuaginta.
Hilchia din localitatea Analot, „din pământul 1EROSI — a sfinţi, a preoţi.
lui Veniamin4*(Ier. 1,1), aproape dc Ierusalim, IERIÎRGU, EVHOLOG11 (l£pO\)pY^ —
leremia a fost ales pentru misiunea de profet ierurgia = îucrare, slujbă sfântă; ex)XoyCa —
încă dinainte de naşterea sa (Ier. I, 5). Şi-a evlogia, C l) ^ Xoyoţ - evhi logos = cuvânt
început slujirea de profet în al treisprezecelea de rugăciune sau slujbă cu rugăciune) — sunt
an al domniei regelui Iosia, pe când avea vreo slujbe şi rugăciuni pentru binecuvântarea şi
20 de ani (Ier. 25, 3) şi şi-a desfăşurat sfinţirea omului în diferite momente şi
activitatea timp de peste 40 de ani. Din cărţile împrejurări din viaţa sa; sfinţirea accasta se
scrise de el se vede că a dus o viaţă foarte face şi asupra lucrurilor, obiectelor utile omului,
zbuciumată, permanent în luptă cu conducătorii ca şi asupra naturii înconjurătoare, lerurgiile
politici şi religioşi din cauza imoralităţii şi stau, de obicei, în legătură cu Sfintele Taine şi
necredinţei lor,înfruntandu-i numai cu puternica cu S f Liturghie (unele ierurgii se fac în
sa credinţă în Dumnezeu şi în misiunea sa de biserică înainte de Sf. Liturghie — ex.:
profet. Fără trăire morală, zicea el, sacrificiile dezlegarea mirilor în a opta zi după nuntă, sau

208
IE R -IE R
chiar în timpul Sf. Liturghii — ex.: sfinţirea năturilor; molitfe pentru alungarea duhurilor
Mirului, sfinţirea apei Botezului şi după Sf. necurate, pentru eliberarea omului şi a
Liturghie — ex.: parastasul ş.a.). Ierurgiile, lucrurilor de sub puterea diavolului. Aceste
ca şi Sf. Taine, lucrează prin aceeaşi putere ierurgii se numesc exorcisme\ ele au formă
nevăzută a harului dumnezeiesc, pe care ele îl imperalivă, de poruncă, de blestem, de jură­
mijlocesc pentni binecuvântarea şi sfinţirea omu­ mânt, prin care sunt conjurate puterile râului
lui. Totuşi, ierurgiile se deosebesc de Sf. Taine să sc îndepărteze, în numele Domnului, de la
prin accea că Tainele sunt întemeiate, direct omul sau lucrul exorcizat, să nu-i mai facă nici
sau indirect, de Mântuitorul însuşi şi se referă un rău. Asemenea exorcisme avem la Botez;
exclusiv la viaţa omului şi la persoana lui, Molitfele Sf. Vasile, care se citesc la 1 ianuarie,
sfinţind momentele şi actcie sau împrejurările după Liturghie; Molitfele Sf. Trifon care se
importante din cursul vieţii lui, pe când citesc la I februarie pentru grădini, vii şi holde,
ierurgiile sunt rânduite de Biserică şi au o în categoria binecuvântărilor
sferă de înrâurire mai largă, efectele lor {benedictionis, evhologii), rugăciuni în care,
aplicându-se nu numai la viaţa omului, ci şi la prin semnul Sfintei Cruci, se invocă harul şi
natura şi la făpturile necuvântătoare; din punct ajutorul dumnezeiesc, intră şi Rugăciunile
de vedere soteriologic , Tainele sunt pentru diferite trebuinţe (v. la sfârşitul
fundamentale pentru mântuirea omului, unele Liturghierului), Tedeum-urile şi Polihroniul,
fiind obligatorii pentru orice creştin (Botezul, adică rugăciunile pentru invocarea sporului şi
M irungerea şi Sf. Euharistie), pe când ajutorului dumnezeiesc asupra unei persoane
ierurgiile nu au caracter de necesitate, lipsa sau pentru inagurarea m binecuvântarea
lor necondiţionând mântuirea, dar prezenţa lor începutului unei munci, al unui aşezămânl
sporind şi întărind harul şi sfinţenia primite prin (instituţie) ca de ex.: Tedeum la sărbători
Sf. Taine. S f Taine lucfează în chip necesar, naţionale, la începutul unui an şcolar, la Anul
adică prin ele însele, fară a depinde nici de Nou, Ia aniversări etc. Tot ierurgii sunt
vrednicia primitorului, nici de a celui care le lui:rtirile sau sfinţirile care. prin efectele şi
administrează, pe când efectul ierurgiilor importanţa lor, se apropie de Sf. Taine, căci
depinde şi de credinţa şi vrednicia primitorului prin ele anumite persoane sau lucruri sunt nu
sau a celor pentru care se săvârşesc. Ierurgiile numai binecuvântate, ci sunt consacrate,
pol avea forma unor scurte rugăciuni sau închinate ( afierosite ) unor scopuri sau
m olitfe care se fac la binecuvântarea întrebuinţări sfinte (în cultul divin), fiind scoase
prinoaselor, a primelor roade ale pământului din întrebuinţarea zilnică, profană. Aceste
(mere, struguri etc.), prinoase de Paşti care se slujbe, cuprinse în Molitfelnic sunt: sfeştanii
aduc la biserică, rugăciuni pentru binecuvântarea sau aghiazme (slujbe pentru sfinţirea apei),
meselor şi pomenilor la parastase, a hainelor şi slujbe pentru sfinţirea biscricii şi a obiectelor
lucrurilor ce se împart de pomană la moartea de cult (vase sfinte, odăjdii, cruci, troiţe, icoane,
cuiva, binecuvântarea ogoarelor, a semă­ prapuri, cristelniţe, clopote), sfinţirea Sfântului

209
YER-YER
Mir ş.a. Toî aici intră şi diferitele hirotesii şi dat lerusalem sau Ierusalim. întărind regatul
rânduieli în legătură cu viaţa monahală prin unirea tuturor triburilor lui Israel, David
(tunderea în monahism), acordarea gradelor şi-a mutat aici capitala (sec. X î.Hr.); după
preoţeşti (stravrofor. iconom), a gradelor moartea sa, Solomon, noul rege, a construit
clerului inferior (cântăreţ, ipodiacon). marele templu al lui lehova, pe muntele Moria,
Curâţirite şi dezlegările sunt rugăciuni şi mai la nord de Sion (969-962 î.Hr.), şi astfel
rânduieli care se fac pentru ca anumite Ierusalimul devine centrul religios şi simbol al
persoane să fie dezlegate sau curăţite de unităţii poporului iudeu. D istrus de
păcatele sufleteşti şi trupeşti, făcute fără voie;. Nabucodonosor în 586 Î.Hr., este nefăcut (lupă
rugăciuni prin care lucrurile sunt curăţitc de înloarccrca evreilor din robia babiloniană în
atingerea cu ceva spurcat. Asemenea ierurgii timpul lui Zorobabel. Recade, după moartea
simt legate de botez (molitfâ Ia de/legarea lui Alexandru cel Mare, sub protectorat
femeii la 40 de zile de Ia naştere); dezlegări de egiptean, apoi sub seleueizii sirieni. în vremea
blestem, de jurământ; rugăciune la a opta zi regelui Antioh a! Hl-lea, regele Siriei (195 î.I Ir.),
de la cununie ; icrurgii legate dc sfârşind în see. I (î.Hr. — anul 63) cade sub stăpânirea
omului — slujba înm orm ântării. Unele romană; oraşul este distrus la anul 70 d.Hr.
ierurgii, ca sfinţirea bisericii, a Sf. Mir, a sub împăratul Vespasian, de către fiul său Titus.
hirotesiilor. le face numai episcopul, celelalte Locul numit Golgota nu se afla în incinta
Ic poate săvârşi preotul. oraşului, ci cu o sută de metri mai la nord de
IERUSALIM („oraşul păcii*4în limba ebraică) zidul ce împrejmuia Ierusalimul; lângă locul
— vechea capitală a Iudeii. Se crede că în al Calvarului (Golgota) sc afla mormântul din
doilea mileniu î.I Ir., aici era un centru al cultului grădina lui Iosif din Arimatcca, unde a fost
/.cului Bet-Sulman, de unde probabil şi îngropat Domnul lisus(In. 19,17 şi 41). Acesta
denumirea de Salem (Salim; v. PB), nume pe a devenit locul ce! mai sfanţ pentru creştini; în
care îl avea în vremea lui Avraam, care anul 333 d.I Ir., pe locul Răstignirii, împărăteasa
el iberează oraşul din robia regelui Elamului. în Elena, mama împăratului Constantin ccl Mare,
A

Salem (Salim) era atunci rege Melchisedec, a înălţat Biserica Învierii, după aflarea în acel
care, spre mulţumire, întâmpină pe Avraam. loc a Crucii pe care lisus a fost răstignit. în
eliberatorul, cu pâine şi vin, elemente ce vor locul zidurilor dărâmate ale templului din
deveni fundamentale în Euharistia crcştină Ierusalim, talmudicii (rabinii savanţi)au înălţat,
(Facere 14, 18). Salim, aşezat pe colina prin credinţa şi tradiţia populară, un nou
muntoasă Sion. se numea, în vremea când a Ierusalim „ Ieruşalaim şei m aala “ (cbr.
fost cucerit de David, lebus-Salem. după numele „Ierusalimul cel ceresc“). construit din credinţă
tribului cananeaan a) iebuseilor care locuiau aici şi studiul Torei. constituind un simbol al
în vremea Judecătorilor (etapă ce a precedat permanenţei şi aspiraţiilor spre unitate, tărie şi
Regatul); în 1b. ebraică, în epoca persană (sec. speranţă a iudeilor de pretutindeni, de două mii
VI î.Hr.), se numea leruşalem, care elenizat, a de ani încoace. Distrugerea templului nu a

210
IE Z -IH T
însemnat pentru ei distrugerea acestui simbol universităţi, în scopul pregătirii superioare a
care s-a concentrai în „ Ieruşalim şei m aula\ discipolilor şi membrilor ordinului (în domeniul
cârc c mereu prezent în rugăciunile şi aspira­ Teologiei şi Filosofici), ajungând să acapareze
ţiile lor. în anul 135 d.Hr., împăratul roman tot învăţământul Europei de apus. Au reuşit să
Adrian a zidit, pe ruinele Ierusalimului un oraş cârlige de partea lor nobilimea şi burghezia,
nou» cu numele Colonia Aelia Capitolina (Pr. obţinând toate privilegiile din partea papei, în
T. Negoi ţa, Cunoşti tu Ţara Sfântă?, Bucu­ acţiunea de propagare a catolicism ului.
reşti, 1944, p. 27). în anul 638. Ierusalimul Doctrina morală iezuită e acuzată de duplicitate
ajunge sub stăpânire arabă; este recucerit de şi machiavelism, fiind puternic combătută de
cruciaţi (1099- 1187 şi 1229-1244); între 1260- jansenişti; v. Jansenismul.
1517 este sub dom inaţia m usulm ană a IFES — semn muzical psaltic.
mamelucilor, iar din 1517 până in 1917, sub a 1GMA v. Islamism.
otomanilor. în 1922 devinecemru administrativ IGNATUL — de la numele sfanţului care se
al Palestinei, sub mandat britanic. După războiul sărbătoreşte la 20 decembrie, Sf. Ignat, ziua
israeliano-arab (1947-1948), Ierusalimul a fost în care gospodarii obişnuiesc să taie porcul de
împărţit; statul Israel nou înfiinţat are capitala Crăciun, numită şi ignatul,
în partea occidentală a oraşului, în afara 1GUMEN v. Egumen.
vechilor ziduri, iar regalului Iordaniei îi revine IHTIS (ix&Uţ, 6 — ihtis = peşte, fiind for­
oraşul vechi. în J967, după Războiul de şase mal din iniţialele numelui lui lisus Hristos
zile, israelienii ocupă întregul oraş. — 111; Fiul Iui Dumnezeu Geoţ — teos -
IEZECH IEL v. Ezcchiel. Dumnezeu şi 0)16^ — iios = fiu; numele de
IEZUIT, IEZU IŢI— călugări ai ordinului în­ Mântuitor OCOTtp, o — sotir)— criptogramă
temeiat de Ignaţiu de Loyola (1491-1556), cu (nume ascuns, conspirativ) pentru iisus, care
aprobarea papei în anul 1540. Scopul era era reprezentat sub chip de miel, păstor, peşte,
combaterea protestantismului şi propagarea ca semn de recunoaştere a creştinilor între ei,
catolicismului, educaţia creştină în spirit catolic în epoca persecuţiilor, sec. I—IV. Acestc
a tineretului. Sub deviza „Otrtnia ad ntajorem simboluri creştine s-au descoperit în urma
Dei gloriam“ căutau să-şi ajungă nu numai săpăturilor arheologice pe vechi obiecte
obiectivele eclesiastice, dar şi pe cele politice, creştine din primele veacuri. Astfel, s-a găsit
având pretenţii de dominare şi îngăduindu-şi la Potaissa (Turda, în Ardeal) o gemâ, o piatră
practicarea unor metode nu totdeauna sincere preţioasă de onix, pe carc este sculptată scena
şi oneste, fapt carc i-a făcut indezirabili în unele Bunului Păstor, purtând pe umeri un miel; în
state, unde au şi fost interzişi. Ei au acaparat stânga este un copac cu două crengi înclinate
numeroase biserici şi mănăstiri ale altor ordine deasupra Păstorului, iar pe o ramură se află o
călugăreşti, pe care le-au subminat, spre a pasăre. în dreapta e o corabie din care cade
*

domina numai ei, şi prin orice mijloace. Şi-au un om în apă. In ju ru l corăbiei se află
întemeiat, în toate marile oraşe, colegii şi criptograma IHTIS — nume dat lui lisus, prin

211
I1S-IM A
asociere cu minunile Sale: pescuirea minunată, aprins cu foc venit din cer şi ploaia s-a revărsat
înm ulţirea pâinilor şi peştilor, alegerea peste ţara pustiită de secetă. Toţi preoţii
primilor apostoli din rândul pescarilor. mincinoşi ai lui Baal au fost ucişi de poporul
1ISUS v. H r is tos care a revenit la adevărata credinţă înlr-un
1KITAB — denumire dată locului de cult la singur Dumnezeu. O altă mare minune care s-
unele triburi africane. Acest loc are forma unui a făcut eu acest profet iubit de Dumnezeu a
cerc cu diametrul de 2-3 metri. în interiorul fost sfârşitul său: el n-a murit ca un om, ci a
cercului sc aşterne iarbă şi se plantează un fi­ fost răpit la cer de puterea lui Dumnezeu.
cus. Aici vin să se odihnească spiritele Poporul nostru a creat în legătură cu el multe
conducătoare ale tribului şi tot aici sunt culcaţi legende. Biserica îl cinsteşte la 20 iulie. Poporul
bolnavii spre a fi vindecaţi dc aceste spirite. român cinsteşte în mod deosebit numele lui şi
I U F (în 1b. ebraică „Dumnezeul meu este crede că atunci când plouă şi tună, Sf. llie se
Domnul44)— profet din Vechiul Testament (scc. plimbă în cer cu carul său de foc. Lângă
IX î.Hr,), s-a remarcat prin numeroase minuni, Câm pulung-M uscel (jud. Argeş) se află
rezultat al profundei sale credinţe în Dumne­ „muntele bâlciului'1, unde din timpuri străvechi
zeu. Printre ccle mai de seamă a fost sc ţinea târgul anual de Sf. llie, muntele fiind
aduccrea timp de trei ani a secetei în regatul foarte însorit (helios — Soare). Sf. llie este
lui Ahab, ca pedepasă pentru că a introdus în ocrotitorul jud. Argeş.
ludeea cultul lui Baal. Sf. IIie se retrage în IL1TON v. Sf. Antimis, Masă (Sf. Masă).
această perioadă la pârâul Cherit. fiind hrănit IMACULAT — neprihănit, neîntinat.
de corbi: apoi este trimis de Dumnezeu la o IMAM — oficiant în cultul islamic (maho­
văduvă din Sttfepta Sidonului. Făina acesteia medan). în religia mahomedană nu există o
din vas nu va scădea, iar untdelemnul nu se va preoţie propriu-zisă. ci funcţionari religioşi.
împuţina, până nu va trece seccta. Sf. IIie îl va Aceştia au diferite denumiri, potrivit cu funcţia
învia, cu puterea rugăciunii, pe fiul acestei pe care o au de îndeplinit în cadrul cultului, care
văduve. Spre a ruşina pe preoţii zeului Baal, a sc reduce în esenţă la rugăciunea rituală pc
pus la încercare puterea lor şi a zeului Baal, care musulmanii (mahomedanii) o pot face în
alături de puterea rugăciunii în Dumnezeul Cel orice loc socotit curat din punct de vedere
adevărat, hotărând să ridice fiecare câte un religios. Ei au însă şi clădiri speciale, numite
rug pc muntele Carmel pe care să ardă jertfe moschei sau geamii, care servesc pentru
şi să aducă rugăciuni pentru încetarea secetei. rugăciunile în comun, printre care un loc
Condiţia era ca rugul să nu fie aprins de om, ci deosebit îl ocupă rugăciunea de Vineri la
de Dumnezeul fiecăruia din cele două tabere: amiază. Conducătorul acestor rugăciuni
închinătorii lui Baal şi închinătorii lui lehova. publice, făcute în comun de credincioşi, se
Rugul care se va aprinde în urma rugăciunilor A
numeşte imam sau khatib\ o altă funcţie este
va fi o dovadă a adevăratului Dumnezeu. In aceea de sheykh, adică acel care predică sau
urma rugăciunilor Sfântului llie, rugul său s-a are un grad mai înalt în conducerea comunităţii.

212
Alt slujitor în cadrul cultului este muezinul 1854), susţinând că Maica Domnului s-a născut
(muezin), al cărui rol este de a se urca In farâ păcatul originar. Această dogmă nu este
balconul dc lângă vârful minaretului (tumul acceptată de Biserica Ortodoxa, deoarece ea
moscheii) de unde, cu o voce puterni că, cheamă caută să excepteze pe Maica Domnului de la
pe credincioşi la rugăciune în zilele de vineri şi legile fireşti ale neamului omenesc şi în acelaşi
de sărbători. Toate aceste servicii sunt înde­ timp să egalizeze lucrarea ei cu a Fiului şi a
plinite în moscheele mai mici de un singur Sfântului Duh, făcând-o îm preună-
oficiant, care este imamul. Şeful religios al unei răscum părătoare cu Fiul şi îm preună-
comunităţi mai mari, unde există o moschee mijlocitoare cu El. în concepţia dogmatică
principală cu mai mulţi oficianţi, se numeşte ortodoxă, Sf. Fecioară, pentru curăţia şi credinţa
muftiu (miifti = judecător, în Ib. turcă), ei, a fost aleasă de Dumnezeu să-L nască pe
Conducătorul cultului islamic dintr-o ţară se Fiul Său, fără a fi fost însă nevoie ca ea însăşi
numeşte Marele Muftiu sau Sheykh-ul islam să se nască fără păcatul originar. Ea a fost
(şeic), căruia califul îi încredinţa conducerea însă curăţită de păcatul strămoşesc (originar)
tuturor funcţionarilor religioşi (IR, p. 174); v. în clipa in care Logosul, întrupându-Se şi-a for­
Calif, Islamismul. mat Sieşi firea omenească; iar de la naştere
IMANENT — divin, transcendent; forţa sta­ până atunci acest păcat (la Fecioara Maria) a
tornică ce există şi acţionează neschimbat fost „amorţit**, „adormif*, a rămas în stare de
(imanenţa divină — dreptatea divină). potenţă, neactualizat prin păcate personale,
IMANUEL (ebr. „Dumnezeu este cu noi“) printr-un har special, pe care l-au avut profeţii
- numele dat lui Mesia în Vechiul Testament; şi drepţii, dar mai mare decât la aceştia (Luca
v, Emanuel. 1, 15); dc acceâ şi calitatea ci dc Năseătoarc
IMATION sau toga — veşmânt antic în de Dumnezeu, pururea-feciori a ei şi cinstirea
forma unui şal lung, dreptunghiular, din stofă, mai presus de a tuturor creaturilor văzute şi
bumbac, aruncat pe un umăr şi înfaşurat intr- nevăzute. Venerarea ce se dă Sfintei Fecioare
un anume tel în jurul corpului şi braţelor, căzând depăşeşte pe a tuturor creaturilor, dar n-o
până jos, pe deasupra tunicii (hiton); v. Hiton. umbreşte pe a Fiului ci şi Dumnezeu; ca rămâne
1MBLOCAŢ1E — formă de îngropare a modelul veşnic neatins dc alic creaturi în
celor excomunicaţi (cei blestemaţi de Biserică curăţie şi sfinţenie, Cinstirea mai presus de a
pentru păcate grele împotriva Bisericii şi scoşi tuturor celorlalţi sfinţi a Sfintei Fecioare Maria
din rândurile ci). Aceştia erau aruncaţi, când a fost numită la sinodul al Vll-lea ecumenic
mureau, departe, în mijlocul câmpului şi iperdulie — uftEpSauXeia, fţ (TDS, p.760-
acoperiţi cu pământ şi pietre, fără a li se face 762).
un mormânt, 1M1TATIO C H R IST1 („urm area lui
IMMACL'LATA CO N CEPTIO („Imacu­ Hristos14) — carte dc pietate crcştină atribuită
lata concepţie^ sauneprihănita zămislire44) — lui Toma de Kempis. Thomas a ICempis (cu
dogmă proclamată de Biserica Catolică (în adevăratul nume Thomas Emerken) scriitor

213
mistic german, născut la Kempcn (Renania), sub forma imnelor şi a poeziei. Prin această
1380-1471; a făcut pariu din m işcarea imnografie, dogma ortodoxă şi-a găsii cele mai
misticilor eclectici germani, organizaţi în accie frumoase formule de exprimare, în formele
organizaţii pioase (ca Fralres devvti- cultului ortodox.
Fraterherren — „fraţii de viaţă comună“). IMNOGRAFIA — disciplină care se ocupă
care aplicau, prin viaţa frăţească, principiile cu studiul poeziei crcştine religioase, adică al
creştine a trăirii mistice şi cunoaşterii lui imnelor folosite în cultul bisericesc.
Dumnezeu cu inima, mai mult decât cu IMNOLOGIA sau IM NOGRAFIA.
raţiunea. Din asemenea asociaţii fâceau parte IMNOLOGI — se numesc creatorii textelor
credincioşi din toate straturile sociale, dc la imnelor religioase, dar şi creatorii muzicii
aristocraţi, cărturari, diplomaţi, burghezi şi până imnelor religioase (ex. Roman Melodul, sec.
la oamenii cei mai simpli, atât laici cât şi VI, Sf. loan Damaschin, see. VII—VIII, Cosma
călugări, toţi mânaţi de dorinţa de a trăi o viaţă de Maiuma — Melodul — , sec. VH-VUK
creştină adevărată, în a căror activitate intra şi Cucuzcl etc.).
scrierea şi tipărirea de cărţi pentru educarea IMNUL ACATIST — cântare de laudă şi
religioasă a tineretului. Una dinlre acestc cărţi mulţumire către Maica Domnului, scris în 24
este şi „Imilatio Christi“ — Urmarea fui strofe, drept recunoştinţă că a salvat Con-
Ilristos — tipărită cel mai mu îl, după Biblic; stantinopolul de o mare nenorocire, atribuit mai
se cunosc peste 3000 de ediţii, în toate limbile. multor autori, dintre care plauzibil se crede a fi
Este străbătută do o adâncă evlavie, de totală Roman Melodul.
încredere în voinţa lui Dumnezeu, dc îndemn IMNUL HERUVIM IC v. Heruvic.
la lepădarea de grija lumească şi unire cu IMNUL ÎNGERESC v. Doxologia.
Hristos, prin laina îm părtăşaniei. Pentru IMNUL „LUMINĂ LIN“ (<pax; lA.apov —
conţinutul ei profund creştin, pentru evlavia şi fos ilarori) din rânduiala Vcccrnici este unul
forma clară, simplă, în care este expusă, ea a dintre cele mai vechi imne bisericeşti de
devenit una dintre cele mai populare cărţi» inspiraţie creştină cu caracter dogmatic, în care
accesibilă tuturor. A fost Iradusă şi tipărită în se formulează pe scurt şi în mod simplu
Ib. română în 1647, la mănăstirea Dealu, dc învăţătura corectă ortodoxă; este un imn trinilar
cărturarul Udriştc Năsturel. şi hristologic în acelaşi timp, atribuit lui
IMN (fyivo^, 0 — itmtos) — poezie religioasă Antinoghen, episcopul Sevastiei, din Asia Mică,
de laudă şi slăvire a lui Dumnezeu şi a sfinţilor, martirizat în persecuţia lui Diocleţian, la
care se cântă în timpul săvârşirii slujbelor în începutul see. IV. „Lumină lină" este un imn
cadrul cultului bisericesc. Poezia religioasă în apărut în lupta împotriva ereziilor, cu scopul de
cultul ortodox îşi are rădăcinile în imnografia a apăra dreapta credinţă a Bisericii şi de a
bizantină (canoane, tropare, condace, stihiri combate învăţăturile greşite eretice. La început
etc.) care este o adevărată enciclopedie a avut caracter extraliturgic. dar cu timpul a
teologică versificată sau o teologie popularizată pătruns în cult, în rânduiala diferitelor slujbe.

214
IMP- 1 NC
hunul este adresat iui Hristos, care este „Lu­ căuta să-şi dovedească acuzaţiile: prin noua
mina cea linău, aducătoare de bucurie, a slavei procedură inchizitorială nu mai era nevoie de
Tatălui ccresc, dar totodată arată cu precizie dovezi; simplul denunţ, anonim, era suficient
distincţia celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, să acuze şi să aducă pe banca acuzării pc
cât şi unitatea lor în Dumnezeirea ei („Lăudăm cineva, care era obligai să-şi însuşească
pe Tatal, pe Fiul şi pc St'. Duh, Dumnezeu..,“). acuzaţia, să recunoască vina (că este eretic,
în vechime, imnul se cânta când pe cer se ivea hoţ, vrăjitor etc.) şi, dacă se grăbea să retracteze
luceafărul de seară, iar in biserici se aprindea (dar /ară a nega, chiar dacă nu era vinovat)
sfeşnicul cu lumina menită să împrăştie scăpa cu o pedeapsă mai uşoară, iar dacă nu,
întunericul serii. Accastă lumină care apărea era supus unei întregi proceduri inchizitoriale,
în mijlocul credincioşilor adunaţi pentru care se desfăşura astfel: se dădea un timp dc
rugăciunea de seară era ca o prezenţă simbolică 15-30 zile, numit „de graţic‘\ ca cel denunţat
a Mântuitorului (loan 8,12), iar rostirea imnului să se prezinte singur şi să se recunoască vino­
în acel moment, voia sa spună că în haosul şi vat, fapt care-l scutea de judecată, primind doar
întunericul în care se zbatea omenirea în cpoca o pedeapsă mai uşoară; dacă nu se prezenta
Legii vechi, venirea lui M esia era ca era arestat, cercetat, interogat, erau audiaţi
Luceafărul de seară, ca o stea călăuzitoare, martorii, care puteau spune orice, căci audierea
dătătoare de nădejde (E.BJEV). lor era secretă, şi dacă acuzatul tot nu-şi însuşea
IMPIETATE — sacrilegiu, pângărire a celor acuza, urma vexarea (constrângerea) care era
sfinte. uneori atât de cumplită, constând în schingiuiri
IM P L A C A B IL (lat. im placabili,-!) — şi torturi inimaginabile, încât rareori cel vexat,
neîndurător, de neînduplecat, de neîmblânzit; dacă nu recunoştea, mai scăpa cu viaţă.
dreptatea este implacabilă, ca şi legea, după Tribunalul de judccată era format din oameni
cum spuneau latinii: „Dura lex sed h x '\ din oraşul respectiv, aleşi dintre preoţi, călugări,
IM PRECAŢIE — blestem. judecători etc., toţi vrednici de încrederea
IN C E ST — legătură neperm isă între inchizitorului, care, după cc făcea judecata şi
persoane de acelaşi sânge mamă-fiu, tată-fii că. sc rostea sentinţa, convoca o şedinţă publică,
frate-s o păcat de moarte, păcat condamnat unde sc lua hotărârea definitivă, în funcţie dc
nu numai de Biserică, dar şi de legile civ ile. acuzat. La această şedinţă participa foarte
INCHIZIŢIA (etimologic derivă dc la verbul multă lume, Şedinţa se numea acta dafe („act
latin ,jnquirert,u —a ancheta). Inchiziţia a fost de credinţă“), căci în cadrul ci, condamnaţii
iniţiată pe la sfârşitul sec. XII, de papa Lucius trebuiau să apostazieze (să sc lepede de erezie)
al Ill-lca şi adoptată de Biserica de Apus, sub şi să facă act de credinţă. Dacă făceau actul
papa Inocenţiu al Ul-lea, în sinodul IV Latcran de credinţă, negând cele susţinute până atunci,
(1215). I a început avea forma unei anchete puteau fi iertaţi sau primeau o pedeapsă mai
pe care un judecător o făcea la sesizarea unui uşoară, dacă nu, puteau fi şi arşi pe rug. l„a
acuzator; acuzatorul era însă responsabil şi început, inchizitorul era un delegat a!

215
I

IN C -IN D _____________________________
episcopului, dar începând din sec. XIII, aceştia papa Paul al Ul-lea — 1542) ca o formă de
erau reprezentanţi sau legaţi ai Vaticanului, combatere a protestantismului şi sectelor
pentru ca acţiunea inchizitorială, care devenise generate de eJ, dar treptat ea a fost desfiinţată
acum o instituţie permanentă, o veritabilă în sec. XVTII-XIX. Stând sub influenţa politică
putere judiciară, să fie cât mai sigură şi şi slujind apoi interesele monarhice, Inchiziţia
intransigentă. Papa Grigorie a! IX-lea (1233) a ucis adesea nevinovaţi şi oameni de înaltă
încredinţează chiar în acest scop acţiunea valoare.
ordinelor călugăreşti ale dominicanilor şi mai IN C IN E R A R E , IN C IN E R A Ţ IE —
apoi franciscanilor. Inchiziţia era atât de procedeu de înmormântare, prin arderea
puternică, încât devenise o putere suprastatală. cadavrelor (v. în m o rm â n ta re ). Biserica
Papalitatea acordase Inchiziţiei toate creştină nu admite incinerarea.
prerogativele în scopul de a apăra cotoii- 1NCOGNISCIB1L (lat. incognoscibili,-e)
cismul şi puterea Bisericii catolice (pe plan — care nu poate fi cunoscut cu raţiunea; divini­
religios şi civil). Duşmanii ei, care trebuiau să tatea este incognoscibilă, ca şi minunile.
fie nimiciţi, erau în primul rând sectele şi ereziile INCROP — termen liturgic pentru căldură
(val den zii. albigenzii, catarii etc.). vrăjitoria — apa caldă binecuvântată care se toarnă în
(deosebit de răspândită în Evul Mediu), toţi Sf. Potir, după sfărâm area sfintelor (în
A

apostaţii (cei care se lepădau de credinţa învăţătura preoţilor pe scurt, de şapte


catolică), evreii şi chiar criminalii de drept taine ale Bisericii \ Buzău, 1702, fila 16. v.)
comun. Pedepsele erau grele şi adesea prin INCUNABUL (lat. in cunahula - leagăn,
arderea pe rug, care se aplica acelora care început) — carte care aparţine primelor
îndrăzneau să aibă păreri proprii şi mai afes să tipărituri de ia inccputui tipografiei {1455-1500).
le susţină până la capăt, atitudine socotită o INDICT (lat. indiclio = perioadă, răstimp) —
crimă împotriva Bisericii catolice. Printre cei începutul indiciului, adică începutul anului nou
arşi pe rug de Inchiziţie au fost şi mari bisericesc (1 septembrie), e perioada de 15 ani.
personalităţi ale ştiinţei şi ale credinţei, ca din care anul I se numeşte indiciul întâi, şi
Giordano Bruno (1548-1600) şi Girolamo după trecerea acestor 15 ani începe iarăşi cu
Savonarola (1452-1498), călugăr dominican, 1 şi urmează alt indici. Prin anumite calcule
predicator de mare forţă morală care a îndrăznit se poate afla orice indict de la începutul erei
a denunţa imoralitatea clericală, fapt pentru creştine ( Orologiu, 1896: ed.ll-a, p. 156).
care Papa A lexandru al V l-lea l-a Indict îşi are denumirea dc la plata soldelor
excomunicat, sfârşind ars pe rug ca eretic. Unul militarilor romani. Aceste plăţi care se făceau
dintre cei mai cruzi inchizitori a fost considerat la anumite date fixe, se numeau indictiones.
Toma de Torquemada, călugăr dominican, INDIT v. Indotion
inchizitor general al Spaniei, intransigent tn INDRA — zeu vedic: v. Vedele.
aplicarea legilor Inchiziţiei (1420-1498). INDULGENŢE — procedeu dc câştigare a
inchiziţia a fost reorganizată în sec. XVI (de mântuirii prin plata unei sume de bani, în
216
INE-1NO
schimbul căreia penitentul primea o rugăciune în Biserica de Apus, care, în Conciliul Vatican
scrisă, ee-i aducea iertarea păcatelor, nu numai I (1870, ses.Vl)îl proclamă pe papa (episcopul
a celor prezente, ci şi a celor trecute şi viitoare, dc la Roma) ca infailibil. Infailibilitatea
Aceste hârtii cu rugăciuni scrise şi vândute papala contravine învăţăturii despre
penitentului după taina Spovedaniei, în cadrul autoritatea colectivă a Bisericii, pe care înşişi
Bisericii Catolicc, din Evul Mediu şi Renaştere, Sfinţii Apostoli au fundamentat-o prin sinodul
purtau numele do indulgenţe. Indulgenţele apostolic pe care l-au ţinu it la Ierusalim (an
se vindeau pe sume de bani diferite, în funcţie 48-49 d.l Ir.), iar tradiţia patristică a continuat-
de greutatea păcatelor ce trebuia să fie iertate o, dovedind că un singur om nu poate lua
şi de răstimpul pentru care se plătesc; o lună, hotărâri şi nu poate formula dogme pe care să
un an sau chiar pentru toată viaţa şi chiar pentru le impună întregii colectivităţi ecleziastice. De
cei din purgatoriu. Indulgenţele au constituit, aceea, B iscrica O rtodoxă a respins
pentru Biserica apuseană, un mare izvor de infailibilitatea papală,
venituri, din care s-au putut construi biserici, INFAILIBILITATE v. Infailibil.
spitale, şcoli şi altele, dar au susţinut şi luxul şi IN FER N (lat. infernus.-a,-utn ~ de jos;
opulenţa conducătorilor ei. Abuzul cu indul­ infernum locum = locul dc jos) — iad, locul
genţe a fost şi o cauză. a apariţiei protestan­ morţilor, de jos, din mormânt, sinonim cu sufe­
tismului. rinţa şi chinul, loc de ispăşire a păcatelor,
LNEFABIL (lat. inefabili,-e)— inexprimabil, gheena; v. Iad, T artar.
care nu poate fi explicat în cuvinte. INFL'LA — era, în epoca romană, semnul de
INFAILIBIL (lat. in~falfibi!is, de la fallere recunoaştere a sfinţeniei şi inviolabilităţii celor
- a greşi; in-fallo-falkre = a nu greşi, a ră­ care o purtau; ca consta într-o legătură dc lână
mâne credincios, fidel) — care nu poate greşi roşie şi albă, pusă în jurul capului şi înfăşurată
nu se poale înşela, Infailibilitatea este un ca un turban. De acestea atârnau în amândouă
atribut a) Bisericii care, învăţând credinţa cea părţile capului nişte panglici. Infula era purtată
adevărată, este luminată de Sfanţul Duh şi la început de preoţi şi vestale, mai târziu o
ferită dc greşeli. Izvoarele de credinţă ale purtau şi împăraţii (ca Poniifex maximus, adică
Bisericii sunt Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie, bazată „Mare preot‘\ funcţie pe care şi împăraţii
pe învăţătura Sfinţilor Apostoli şi a sinoadelor romani şi-o asumau) şi magistraţii mai înalţi,
ecumenice, prin care s-a închegat şi păstrat deoarece erau socotiţi sacrosancţi.
unitatea ei dogmatică. Această unitate este INOCENT (lat. innocens.’tis — care nu
rezultatul consensului general al face vreun rău, ncvătămător, nevinovat) —
reprezentanţilor Bisericii, al sinodalilor, asistaţi curat sufleteşte, fară gând ascuns, nevinovat.
de Duhul Sfanţ, în formularea adevărurilor de INOCENŢA (innocentia,-ae — nevinovăţie)
credinţă, spre a nu greşi. Această putere de a — curăţie sufletească, puritate.
nu greşi, adică infailibilitatea, nu se poate INORIE (pentru enorie) — termen vechi (în
atribui unui singur om, aşa cum s-a întâmplat Prăvilioarâ, Bucureşti, 1781, p. 40 v. 41).

217
1NR-IOA
I.N.K.I. —inscripţie poruncită de Pilat spre a bătrâni. Naşterea S f loan Botezătorul e
tl pusă pe crucea răstignirii lui Iisus, iniţialele sărbătorită de Biserică la 24 iunie şi poartă în
reprezentând numele, persoana celui răstignii, popor numele de Sânziene sau Drăgaică (v.
în concepţie romană: Iisus (H ristos) Sânziene), loan a fost închinat templului, chiar
Nfazarineanul, Regele Iudeilor {Iesus Naza- de la naşterea sa. Crescând, el era foarte
rerrnus Rex ludaiorum). credincios şi a plecat în pustie ca să se desă­
IN TR A R E A ÎN B IS E R IC A v. C u ltu l vârşească, irăind o viată aspră dc post şi rugă­
niaria). Maica Domnului, Praznice îm pără­ ciune. Intorcându-se în mijlocul oamenilor, la
teşti. vârsta de 30 de ani. el a începui să propo­
INTF.RCFSOR v. Molcmc. văduiască şi să ceară oamenilor să creadă în
INTERCONFESIONAL — raporturi între Dumnezeu, spre a fl vrednici să-l primească
confesiunile creştine (ortodoxie, catolicism, pe Fiul Său, care urma să vină în curând, loan
protestantism). boteza, mărturisind: „Iîu botez cu apă; dar în
1NTROITUS — Vohodul mic, adică ieşirea mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L
cu Sf. Evanghelic şi purtarea ei solemnă din şliţi, Cel care vine după mine, Care înainte de
altar, prin mijlocul Bisericii (naosului) şi apoi mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-l
aducerea ei pe S f Masă în a Ilar. simbolizând dezleg cureaua încălţămintei.,. Şi eu nu-L
ieşirea la propovăduire a Mântuitorului. cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez
lO A C IIIM şi ANA — numele părinţilor cu apă. Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea
Sfintei Fecioare Maria; Biserica îi prăznuieşte Duhul coborându-Se şi rămânând peste EL
pe 9 septembrie, a doua zi după 8 septembrie, Acela este Cel cc botează cu Duh Sfanţ. Şi eu
ziua de naştere a Fecioarei Maria. Sf. loachim am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul
se trăgea din neamul lui David, care era din lui Du muc/cu" (loan 1,26-27 şi 33-34). „Şi în
neamul lui Iuda, unul dintre cei 12 fii ai lui Israel. zilele acelea. Iisus a venit din Nazarctul Gali leii
IOAN BOTEZĂTORUL, SFÂNTUL — A
şi S-a botezat în Iordan de către loan“ (Marcu
ales de Dumnezeu să fie Inaintemergâtoru! lui 1.8). Sfârşitul lui loan a fost tragic, tăindu-i-se
Hristos (gr. fid^cmpopcx; — mezoproros ~ capul, din porunca regelui Irod Antipa, a cărui
înainte; 7tp0Sp0ji0<;.6— prodromm - înainte viaţă imorală a fost aspru denunţată şi
mergător), despre care Sf. Evanghelist loan condamnată în predicile lui loan. Biserica
spune: „Fost-a om trimis de la Dumnezeu, creştină îl cinsteşte pe loan Botezătorul ca
numele lui era loan. Acesta a venit spre pe cel mai mare dintre sfinţi, după Fecioara
mărturie, casă mărturisească despre Lumină, Maria, iar iconografia ortodoxă îl reprezintă în
ca toţi să crcadă prin el“ (loan 1, 6-7). loan icoana numită Deists, rugându-se împreună cu
era fiul Klisabetei şi al lui Zaharia, preot la ea. ca mijlocitori pentru păcatele oamenilor. în
templul din Ierusalim. îngerul le-a vestit calendarul ortodox are mai multe zile de
naşterea pruncului, căruia le-a poruncit să-i pomenire: 24 iunie, „Naşterea sa“; 7 ianuarie,
pună numele loan, pe când ci erau foarte ziua Sf. loan ca Botezător al Domnului; 29

218
_____________________________ IO A -IO A
august, „Tăierea capului Sf. !oan“ — zi de post Epistole, iar a 3-a, unui crcdincios, Gaiu,
şi de rugăciunc, îndemnând la păstrarea credinţei adevărate. La
IOAN EVANGHELISTUL, SFÂNTUL — Efes şi-a scris Evanghelia, la adânci bătrâneţe
este autorul Evanghelici care-i poartă numele (între anii 92-100). Sf. Policarp, contemporan
şi al cărţii profetice Apocaiipsa, ultima carte cu el şi ucenic, a lăsat mărturii despre Sf. Ev.
din Noul Testament; este şi autorul a trei loan, pe care Ic cunoaştcm de la Sf. leronim şi
Epistole (cuprinse în Noul Testament). Originar Irincu (sec. 11 d.llr.). Scopul fundamental al
din Betsaida. oraş în Gaiileea (nordul Palesti­ Evangheliei Iui loan este a m ărturisi
nei). început este ucenic al Sf. loan Bote­ dumnc/.cirea lui llristos (loan 20, 31). Spre
zătorul. care-l trimite împreună cu Andrei la deosebire de ceilalţi evanghelicii, loan nu insistă
Iisus, şi cei doi vor fi astfel cei dintâi ucenici, asupra naşterii trupeşti a lui Iisus, ci numai
carc-L vor urma pe Mântuitorul (loan 1, 35; asupra celei din vecie: „La început era Cuvântul
Matei 10,3; Marcu 3,17). Iubit de iisus pentru şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era
neprihănirea vielii sale, loan a luat parte la Cuvântul...'‘(loan 1 ,1). Din viaţa şi cuvântările
evenimente importante din viaţa şi activitatea lui, loan alege pe cele ce privesc dumnezeirea
Domnului, ca: Schimbarea la faţă de pe Ta­ Sa (2, 11; 5. 18 ş.u.). Simbolul Sf. loan este
bor; învierea fiicei lui lair; Cina cea de Taină, Vulturul\ spre a arăta înălţimea Evangheliei
când îşi odihneşte capul pe pieptul lui Iisus; în sale. Porunca de baza a învăţăturii lui Iisus, şi
grădina Ghetsimani; pe muntele Golgota, unde care se desprinde pregnant din tot ce a scris
Iisus e răstignit şi-i încredinţează lui loan pe loan, este dragostea de aproapele. Fiind foarte
Maica Domnului, loan e primul care crede în bătrân, nu mai vorbea la adunări, dar spunea
învierea lui Iisus şi-L recunoaşte, când acesta numai aceasta: „Fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii44.
A

se arată apostolilor pe matul iacului Gheniza- Intrebându-1 ucenicii şi fraţii de ce repetă


ret (loan 21,7). După înălţarea Domnului la mereu nuinai aceasta, ei le-a răspuns: „Pentru
cer. loan, împreună cu Petru, predică în că porunca lui Dumnezeu este, şi de se va
Samaria. Pe la anul 42, în timpul prigoanei lui împlini numai aceasta, ajungcV*
Irod, se retrage la Efcs, împreună cu Maica IOAN GURĂ P E AUR, SFÂNTUL (în Ib
Domnului şi în 49-50 participă la Sinodul Ap* gr. Hrisostom) — patriarhul Constantinopoluiui
ostolic din ierusalim . S tabilit ta Efes, (+407), a fost unul dintre cei mai străluciţi
desfăşoară o activitate intensă de propovăduire reprezentanţi ai literaturii patristice şi ai Bise­
a Evangheliei, pentru care este prigonit. în ricii creştine din sec. IV. Dintre numeroasele
vremea împăratului roman Domiţian, este sale scrieri, care au contribuit ia consolidarea
surghiunit în insula Paimos, unde arc vedeniile autorităţii şi învăţăturii Bisericii, sunt: Despre
pe care le va descric în Apocaiipsa. Scapă de preoţie, temeinic îndreptar pentru pregătirea
cazne şi de moarte, în chip miraculos, şi, după preotului adevărat: celebrele sale Omilii
moartea lui Domiţian, va reveni la Efcs. loan (Predici), ţinute, cele mai multe, la catedrala
întemeiază, organizează şi conduce bisericile din Constantinopol şi care i-au adus, pe drept
din Asia Mică. Acestora ie trimite primele două cuvânt, numele de „Gură de Aur*; o lucrare

219
I0 A -1 0 V
dc bază pentru organ izatea cultului este în pântecele căruia a stat trei iile şi apoi a fost
liturghia , care cuprinde rânduiala slujbei Sf. aruncat afară pe ţărmul m ării. Aceasta
Liturghii în Biserica OrtodoxS, în tot timpul simbolizează şederea lui lisus trei zile în
anului bisericesc, în afară de zilele când sunt mormânt şi învierea Sa cea de a treia zi.
rânduite Liturghia Sf. Vasile cel Mare şi Biserica pomeneşte numele lui lona în calen­
Liturghia Sf. Grigorie Dialogul. Pe lângă darul ortodox la 21 septembrie.
Liturghie» S f loan Hrisostom a contribuit la IOTA (itoxa — iota, numită ebraic Iod) şi
dezvoltarea cultului creştin, îmbogâţindu-l cu CIRTA (K£pa(a, f) — keraia) — litere din
un mare număr de tropare şi antifoane la alfabetul ebraic: ,,iota“ — cea mai mică literă,
slujbele dc noapte, precum şi numeroasele iar „cirta“ -— vârful literelor ebraice; ,.nici o
cântări şi rugăciuni cuprinse sub titlul iotă şi nici o cirtă“ — cu sensul de stabilitate,
Facerea Sfântului h a n Gura de Aur, carc neschimbare: în acest sens sunt folosite de Mân­
se află în Evhologhiu, Ceaslov. tuitorul: „Căci adevărat zic vouă: înainte dc a
IOAN IACOB» SFÂNTUL; v. Hozevitul trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din
IOAN CEL NOU — S f loan ccl Nou dc la Lege nu va trece, până ce se vor face toate“
Suceava; v. Sfinţi. (Matei 5, 18), vorbind mulţimilor despre
IOAN VALAHUL — slant român din Tran­ împlinirea cu respecta Legii sfinte, din care nu
silvania, mart irizat pentru credinţa lui ortodoxă se va ştirbi nimic.
(+1662), canonizat de Biserica noastră în 1992. IORDANUL — sensul de Bobotează, dar şi
IOM K1PUR (ebr. „ziua iertării“) — cea mai numele celui mai marc râu care străbate ţara
mare sărbătoare din an în calendarul mozaic Israel dc la nord la sud şi se varsă în Marea
(5 octombrie * 10 Tişri), numită şi „sâmbăta Moartă.
sânibetelor". Se numea „a iertări i“, căci se IOSIF din Arimateea — discipol în ascuns
ţinea în amintirea coborârii lui Moise de pe al Mântuitorului, el este cel care coboară de pc
muntele Sinai, cu Tablele Legii, când a găsit cruce trupul Celui răstignit şi-L îngroapă într-
pe evrei închinându-sc la idoli, şi rugându-sc un mormânt nou din grădina casei sate, care
Moise lui Dumnezeu, ei au fost iertaţi pentru se afla în apropiere de Goigota (Matei 27,59-
păcatul lor. E zi de post şi rugăciune, iar în Tora 60 şi celelalte Evanghelii).
scrie: J n această zi. Dumnezeu vă va ierta, ca IOV (de la cbr. luob - cel duşmănit, cel per­
să vă purifice dc toate păcatelc voastre14. Pentru secutai) — personaj biblic, care a dat şi numele
fiecare evreu, aceasta este ziua împăcării cu unei cărţi din Vechiul Testament: Cartea Iov.
Dumnezeu, cu toţi oamenii şi cu sine însuşi. Cartea tratează marea temă a suferinţei: de
IONA — unul dintre cei 12 profeţi mici ai ce suferă omul drept pc pământ? Iov apare ca
Vechiului Testament, carc a scris cart ca lona un model de răbdare în suferinţă şi statornicie
din care aflăm viaţa şi activitatea sa. Pedepsit în credinţa în Dumnezeu. Ca un leitmotiv, în
de Dumnezeu pentru neascultarea poruncilor faţa oricărei lovituri a sorţii el nu rosteşte decât
Lui. lona a fost înghiţit de un chit (peşte uriaş) cuvintele: „ Domnul a dat. Domnul a luat.

220
IOV-IPA
fie numele Domnului binecuvântat". Iov era răsplăti, nu numai în viaţa de dincolo, dar şi
un om bogat, binecuvântat cu o familie aici pe pământ. Iov, personajul principal al
numeroasă; fui şi fiiccie sale trăiau în armonic acestei cărţi, este un asemenea exemplu de
şi cu credinţă în Dumnezeu, iar iov avea toate neclintită încredere în voia şi dreptatea lui
motivele să fie fericit. El aducea în fiecare zi Dumnezeu, pentru care este răsplătit chiar în
jertfe şi slavă lui Dumnezeu, mulţumindu-I, Dia­ viaţa aceasta.
volul, invidios pe fericirca iui Iov şi spre a-L IPACOl (Wtaicofl, t| — ipakoi = ascultare,
supăra pc Dumnezeu, se duce la Acesta şi-i răspuns) sau subascultător —denumire care
spune că nu din credinţă şi dragoste adevărată se dădea în vechime răspunsurilor (refrenelor)
aduce Iov jertfe lui Dumnezeu, ci în momentul cântate de popor tn cântarea responsorială a
când şi-ar pierde fericirca. Iov L-ar blestema şi psalmilor. Ipacoi este o stihiră (tropar) izolată,
L-ar părăsi pe Dumnezeu. Dând diavolului constând din anumite versete din psalmi sau
libertatea dc a pune ta încercare sinceritatea din unele formule liturgice cunosculc şi
credinţei lui Iov, acesta îl supune pc Iov la consacrate în uzul liturgic, care se repetau ca
felurite încercări, răpindu-i treptat totul: mai întâi un refren după fiecare verset al psalmului, aşa
copiii, apoi averea şi, nereuşind să-l facă pe cum a rămas până azi în (malurile cântărilor
Iov să blesteme pe Dumnezeu, se atinge şi de Treimei, în cântările finale din icoasele şi
trupul său, pe care îl umple de bube şi lepră, condacele Acatistelor şi în cele trei refrenuri
încât Iov, alungat de toţi, ajunge să zacă la din slujba Privegherii sau Vecemici Mari („Bine
marginea oraşului pe o grămadă de gunoi, unde eşti cuvântat, Doamne, Cel ce ai făcut toate4",
câinii veneau şi-i lingeau rănile. îndemnat dc sau „Aleluia14, de la cântarca Ps. 1: „Fericit
nişte prieteni, care vin să-l vadă, să-L blesteme bărbatul care. ..*4) ori refrenul „Că în veac este
pe Dumnezeu, Iov nu se clinteşte din credinţa mila Lui4' (Ps. 135), din cântarea Polieleului
sa în El şi în dreptatea Lui, continuând să-L Utreniei, la sărbătorile Mântuitorului şi ale
binecuvânteze. Ruşinat, diavolul îşi recunoaş­ sfinţilor. Astăzi, ipacoi se numesc acele tropa­
te înfrângerea, iar Iov este răsplătit de re sau strofe izolate care se citesc înainte de
Dumnezeu. Care îi restituie tot ce-i fusese răpit, antifoanele celor opt glasuri dc la Utrenia
fâcându-i parte de fericirea dinainte. Iov a Duminicilor şi praznicului respectiv şi se nu­
rămas pentru omenire un model a ceea ce mesc aşa de la tifla KOXKO — ipakoio = a
trebuie să fie legătura dintre om şi Dumnezeu. asculta cu atenţie sau ascultare supusa,
Ideea dc bază a cărţii este că suferinţa şi fiindcă citirea (rostirea) lor trebuie ascultată
nenorocirile care se abat farâ motiv asupra cu multă atenţie, ca o vestire sau proclamare
celor drepţi şi buni sunt numai încercări de la solemnă. în Tipicul bisericesc (ed. 1925, p.
Dumnezeu pentru a le pune la încercare 293, cap. „Tălmăcire pc scurt despre numirile
credinţa şi statornicia iubirii lor faţă de El. Pe sau titlurile date deasupra Cântărilor'4) se spune:
aceşti oameni, care în ciuda oricăror nenorociri Jp a c oi se tălmăceşte subascultător, adică
nu se clintesc din credinţă. Dumnezeu îi va ascultare supusă, şi se cântă în zilele

221
IP E -IP O
Duminicilor. în Sărbătorile împărăteşti şi ale sfintei taine a botezului, ajutau pe diaconi la ser­
C r u c i i . a r ă t â n d supusa ascultare a virea agapelor, vizitau pe bolnavi şi le duceau
Mironosiţelor, care s-au dus la mormântul lui Sf. împărtăşanie, ajutau la î