Sunteți pe pagina 1din 14

Carpatii Orientali au aparut si s-au dezvoltat in

ansamblul structural al Orogenului carpatic, prezentand


trasaturi comune intregului sistem orogenetic, fiind in primul
rand un rezultat al aceleiasi regenerari alpine, dar ofera insa
si unele caractere structurale proprii, care le confera
individualitate .
Particularitatile structurale ale Carpatilor Orientali
conduc la concluzia ca acestia si-au inceput evolutia prin
aparitia unui rift, independent de rifturile celorlalte segmente.
Acesta s-a format pe zona de jonctiune dintre structurile
hercinice si unitatile de vorland consolidate anterior, adica
la marginea marii placi eurasiatice. Riftul initial, care a
evoluat ca geosinclinal, a aparut in Triasic si a cunoscut o
perioada de extensie pana spre sfirsitul Jurasicului.
Odata cu Cretacicul incepe perioada de compresiune
insotita de migrarea axei geosinclinalului cu formarea
faciesurilor sinorogene si generarea primelor structuri
tectonice. Astfel, in Cretacicul mediu, in timpul fazei
austrice au aparut dacide timpurii, iar spre sfarsitul
Cretacicului, in faza subhercinica apar dacidele tarzii.
Totodata axa fosei de acumulare se deplaseaza mai
spre est. Fenomenul de compresiune si, probabil, si o
subduclie a marginii platformei din fata, continua si in
Tertiar, cand aria de acumulare sufera o noua deplasare,
limitandu-se in cele din urma la o zona depresionara
marginala, cu rol de avanfosa. Miscarile orogenice ating un
prim paroxism in Miocenul mediu, faza stirica, cind se
realizeaza moldavidele timpurii. Ultima faza, definitorie in
aranjamentul tectonic al Carpatilor Orientali, are loc in
Sarmatianul inferior, cand miscarile fazei moldavice duc la
formarea structurilor moldavidelor tarzii, cu pozitia cea mai
externa.
Dupa ridicarea Carpatilor Orientali, are loc scufundarea
unor arii restranse, luand astfel nastere depresiunile
posttectonice intramontane. In zona de contact dintre
Carpatii Orientali si masivul median transilvan se produce
punerea in loc a vulcanitelor neogene .
In continuare, edificiul carpatic a suferit actiunea
factorilor modelatori care au desavarsit morfostructura
actuala.
Evolutia in timp si spatiu a Carpatilor Orientali se
reflecta in structura actuala, distingandu-se mai multe zone
cu caractere litofaciale si structurale proprii, dispuse

1
zonar.Astfel, in stricta corelare cu etapele evolutive, in
Carpatii Orientali se deosebesc urmatoarele zone:
a)zona cristalino-mezozoica(zona central-
carpatica)
b)zona klippelor si a flisului transcarpatic-vest
c)zona flisului carpatic-est
d)zona de molasa( Depresiunea Pericarpatica)
e)zona vulcanitelor neogene
In continuare voi trata zona cristalino-mezozoica a
Carpatilor Orientali.
Zona cristalino-mezozoica este situata in partea
centrala a Carpatilor Orientali si se intinde din valea
Dambovitei spre nord pana la Carpatii Ucrainieni.Acestei
zone ii corespund: Muntii Rodna, Muntii Bistritei, Muntii
Gurghiu, Muntii Haghimas, Muntii Persani si masivele
Postavaru, Piatra Mare, Bucegi, Leaota si Piatra
Craiului.
Ca unitate structurala alpina, zona central-carpatica
corespunde primei etape din evolutia geosinclinalului
Carpatilor Orientali. In cuprinsul ei afloreaza formatiunile
fundamentului reprezentate prin sisturi cristaline., Acestea s-
au format in perioadele prealpine, cand zona cristalino-
mezozoica a evoluat in cadrul unei arii mult mai largi .
Sisturilor cristaline regenerate li se adauga invelisul alpin in
care se deosebesc:
a)invelisul preaustric cuprinzind formatiunile
mezozoice pana la Cretacicul inferior ,inclusiv ;
b)invelisul posttectonic realizat dupa diastrofismul
mezocretacic, cand zona central-carpatica s-a comportat
ca o regiune cu o oarecare stabilitate.
In istoria geologica a zonei central-carpatice se disting
asadar trei etape evolutive concretizate in continutul
petrogenetic si litofacial precum si in structo-geneza si
anume:
a)o etapa prealpina in care au luat nastere sisturile
cristalofiliene;
b) o etapa alpina in care au luat nastere depozitele
care formeaza invelisul preaustric si cand zona central-
carpatica s-a individualizat ca unitate structogenetica;
c)o etapa alpina postaustrica in care s-a format
invelisul posttectonic.
In evolutia alpina, in structura actuala a zonei central-
carpatice se dosebesc trei compartimente:

2
- nordic-compartimentul moldav,
- median-compartimentul Persani
-sudic-compartimentul Leaota Bucegi -
Piatra Mare.
O perioada s-a considerat ca toate masivele de sisturi
cristaline prealpine din Carpatii Orientali ar fi rezultat in urma
unei singure faze de metamorfism care s-ar fi petrecut in
timpul orogenezei hercinice. In aceasta conceptie cercetarile
urmareau ca pe baza studiului petrografic sa se
deosebeasca diversele zone metamorfice, criteriul fiind mai
ales acela al mineralelor tipomorfe.
Cercetarile din ultimii ani s-au orientat spre stabilirea
unor succesiuni stratigrafice in stivele de sisturi cristaline,
care este si singura cale in descifrarea evolutiei geologice a
terenurilor respective. Studiile intreprinse in acest sens au
condus la realizarea unei stratigrafii, pentru unele sectoare
destul de detaliata, si la obtinerea unor date de ordin
paleontologic, geocronologic si paleomagnetic care permit sa
se faca unele aprecieri asupra varstei formatiunilor
premetamorfice, precum si asupra varstei metamorfismului.
Cercetarile au condus si la concluzia ca masivele cristaline
prealpine reprezinta formatiuni a caror metamorfozare a avut
loc in diferite faze separate intre ele prin discordante de
metamorfism. In prezent toti cercetatorii sunt de acord din
acest punct de vedere. Nu acelasi lucru se intampla insa si
in ceea ce priveste delimitarea riguroasa a diverselor cicluri
orogenice, dat fiind ca discordantele metamorfice sunt mult
mai greu de sesizat, cel putin in anumite situatii.

Pe baza discordantelor metamorfice si a unor resturi de


organisme gasite in sisturile cristaline s-a dedus ca
metamorfitele din zona central-carpatica apartin la trei
cicluri tectono-magmatice:

3
a)prebaikalian,
b)baikalian
c)hercinic
Prezenta ciclului Caledonian, sustinuta de unii cercetatori,
nu este suficient de concludent argumentata.
Sisturile cristaline afloreaza in toate cele trei
compartimente ale zonei central carpatice.
In compartimentul moldav, sisturile cristaline se pot
urmari, pe distanta de mai bine de 240 km, de la nord de
granita pana in regiunea Ciuc. Spre est vin in contact
tectonic cu zona flisului carpatic, iar spre vest inainteaza
sub forma unor promotorii, remarcindu-se de la N spre S:
promontoriul Bistrei si promontoriul Vaserului (separate
intre ele prin depresiunea Ruscovei), iar mai spre S
promotoriul Rodnei; intre acesta si promontoriul Vaserului
este depresiunea Borsa.In compartimentul Muntilor Persani,
sisturile cristaline afloreaza pe o arie restrinsa formind insula
de la Girbova.In compartimentul sudic, metamorfitele
alcatuiesc culmea Leaota.

Ciclul tectono-magmatic prebaikalian. Cele mai


vechi formatiuni sunt reprezentate prin acumulari vulcano-
sedimentare formate intr-o arie geosinclinala. Acestea au fost
metamorfozate regional in conditiile faciesului amfibolitic, in
timpul unei orogeneze prebaikaliene. Din ele au rezultat, in
principal, diverse tipuri de gnaise, amfibolite, micasisturi,
calcare cristaline, mai ales cu hematit, sisturi sericito-
cloritoase cu biotit etc. Compozitia lor mineralogica si
petrografica indica o predominare initiala a materialului
detritic reprezentand acumulari sinorogene. La acestea se
adauga produsele unui vulcanism bazic initial, fapt ce face
posibila descifrarea evolutiei geosinclinalului prebaikalian. In

4
timpul orogenezei s-a manifestat si magmatismul plutonic
cand au fost puse in loc masive de granitoide.
Ansamblul sisturilor cristaline rezultat in urma
orogenezei prebaikaliene poate fi desemnat sub numele de
grupa sisturilor cristaline mezometamorfice, dat fiind
ca este produsul unui ciclu tectono-magmatic si
reprezinta continutul unui geosinclinal in spatiu.
In zona central-carpatica, sisturile cristaline
mezometamorfice afloreaza pe arii relativ restranse.Unele
din aceste arii sunt alungite in directia lantului muntos,
punand in evidenta zone de ridicare axiala. Aceasta situatie
sugereaza ideea ca cel putin o parte din sisturile cristaline
mezometamorfice apar normal de sub cele epimetamorfice.
Este mai greu de admis ca acestea ar reprezenta ferestre
tectonice.
In compartimentul moldav, sisturile cristaline
mezometamorfice afloreaza in promontoriile Bistra si Vaser
si in Muntii Rodna. In Muntii Bistritei se intalnesc pe cursul
superior al raului Bistrita la Bretila si intre localitatile
Iacobeni si Vatra-Dornei.Spre sud apar in regiunea
Barnar.Se mai intalnesc la marginea compartimentului
moldav. In celelalte compartimente, sisturile cristaline
mezometamorfice se intalnesc pe o arie foarte restrinsa in
masivul Garbova.

Sisturile cristaline din grupa mezometamorfica se


separa in doua serii:
a)seria de Haghimas-Rarau-Bretila
b)seria de Rebra-Barnar.
Cele mai vechi formatiuni cunoscute in zona
cristalino-mezozoica sunt gnaisele de Rarau.
Sisturile din seria de Haghimas-Rarau-Bretila au
luat nastere prin metamorfozarea unor formatiuni vulcano-
sedimentare in conditiile faciesului amfibolitelor cu
almandin.Pe langa metamorfismul foarte avansat, aceasta
5
serie se mai caracterizeaza si prin fenomoene de
migmatizare metablastica si metasomatica . Dezvoltarea
tipica a seriei de Haghimas–Rarau-Bretila se intalneste in
zona de margine, in masivele Haghimas si Rarau, desi nu aici
apare cu dezvoltarea cea mai completa. Este reprezentata
prin micasisturi muscovito-biotitice ± granat, sisturi
cuartito-biotitice ± granat si paragnaise muscovito-
biotitice ± granat. La acestea se adauga amfibolite sub
forma de intercalatii. In intreaga suita de roci se gasesc
gnaise granitice si gnaise oculare rosii (gnaise de Rarau)
a caror geneza nu se poate considera elucidata, desi s-au
emis numeroase ipoteze. Urmarind succesiunea de detaliu
in Muntii Haghimas, M. Muresan a deosebit un complex
terigen-tufogen acid si un complex terigen.
Complexul terigen-tufogen a c i d ocupa o
pozitie inferioara si are o grosime de cateva sute de
metri. Este reprezentat prin micasisturi retromorfozate si
milonitizate, in care se intercaleaza gnaise cuarto-
feldspatice cu muscovit. La partea superioara a acestui
complex se individualizeaza un nivel de gnaise oculare de
culoare alba, reprezentind un bun reper stratigrafic, bine
deschis in imprejurimile localitatii Balan.
Complexul t e r i g e n este suprapus precedentului
si are o grosime de circa 500 m. Acesta este alcatuit
preponderent din micasisturi cuartito-muscovito-biotitice
si subordonat din paragnaise cu biotit.
In Muntii Rodna, sisturile cristaline incluse in seria de
Haghimas-Rarau-Bretila au o grosime mai mare, in jur de
3000 m, succesiunea fiind mult mai completa. H. Krautner a
separat patru complexe:
1)complexul gnaiselor si amfibolitelor,
2)complexul gnaiselor albe,
3)complexul amfibolitelor
4)complexul gnaiselor de Rebra-Anies

6
Spre N, in promontoriul Vaser si cel al Bistrei, apare aceeasi
serie cu dezvoltare similara.

Seria de Rebra-Barnar include sisturi cristaline


mezometamorfice cu trecere spre faciesuri epimetamorfice,
rezultate in urma metamorfozarii unor formatiuni sedimentare
si magmatogene bazice. Afloreaza pe arii destul de intinse in
Muntii Rodna, apoi in lungul Bistritei in zona lacobeni-Vatra
Dornei, prelungindu-se mult spre sud. Sisturile cristaline ale
acestei serii ocupa o arie destul de intinsa in zona Bistrita-
Barnar, care se intinde spre S depasind cu mult valea
Bistritei. Cea mai sudica zona in care afloreaza seria de
Rebra-Barnar se intalneste in regiunea izvoarelor Muresului .
Cercetarile mai recente au condus la concluzia ca
sisturile cristaline care anterior fusesera descrise drept serii
distincte, ca «seria de Bistrita-Barnar», « seria de Rebra »,
« seria de lacobeni- Vatra Dornei», prezinta unele caractere
litostratigrafice si metamorfice comune si ca ansamblul
acestora apartine de fapt aceleiasi serii. In toate zonele de
aflorare, sisturile cristaline ale seriei de Rebra- Barnar vin in
relatii tectonice cu serii mai tinere, incat nu se cunoaste
care este substratul normal si prin urmare nu se cunoaste
cu certitudine primul termen al seriei de Rebra-Barnar.
Aceasta nu vine niciodata in contact cu seria de Haghimas-
Rarau-Bretila peste care ar trebui sa se dispuna in mod
normal. Se poate considera insa ca apartine tot ciclului
prebaikalian. O caracteristica a seriei de Rebra- Barnar o
constituie dezvoltarea mare a carbonatitelor.
Stratigrafia sisturilor cristaline din seria de Rebra-
Barnar este destul de cunoscuta; succesiunea de detaliu,
in care s-au delimitat mai multe complexe, este valabila
pentru intregul compartiment moldav cu unele deosebiri
neesentiale.

7
Urmand coloana stratigrafica stabilita de I. Bercia et al.,
in seria de Rebra-Barnar se pot deosebi trei complexe:
a)complexul inferior terigen,
b)complexul mediu carbonatic
c) complexul superior terigen.
Complexul inferior este constituit in principal din
roci terigene reprezentate prin diferite varietati de
paragnaise si micasisturi si din roci magmatogene
bazice (amfibolite). La acestea se adauga intercalatii de
carbonatite, de obicei calcare cristaline. Rocile
complexului inferior apar in imprejurimile localitatii Bilbor cu o
grosime de 500 m apoi in imprejurimile localitatii Dirmoxa si
pe valea Negrisoara unde ating grosimea de 1000m.
Complexul mediu se caracterizeaza prin
predominarea rocilor carbonatice, in timp ce rocile
terigene si magmatogene sunt subordonate. Acesta are o
mare raspandire, insa prezinta largi variatii de grosime
putand atinge 2000 m. Se intalnesc dolomite si calcare
cristaline cu tremolit ± talc care pot atinge grosimea de
1000 m si diferite varietati de micasisturi sub forma de
intercalatii. Nu se remarca deosebiri esentiale de la o arie
de aflorare la alta. Analizele de varsta absoluta facute
asupra unor galene provenind din acest complex din Muntii
Rodna au indicat valori intre 385—650 mil. ani, iar analizele
asupra muscovitului din pegmatite arata 800 mil. ani.

Complexul superior se caracterizeaza printr-o


reducere sensibila a carbonatitelor in favoarea
materialului terigen. Totodata, in cadrul acestui complex se
rernarca largi variatii litofaciale, incat difera de la o arie de
8
aflorare la alta. In aria de aflorare de la izvoarele Muresului,
complexul superior are o grosime de aproape 2000 m si este
reprezentat prin roci predominant terigene, in principal
sisturi cuartitice-biotitice si sisturi grantoase cu biotit.
La acestea se adauga sub forma de intercalatii, cuartite
negre, calcare, paragnaise biotitice si amfibolite.In
regiunea lacobeni-Vatra Dornei, complexul superior atinge
grosimea de 2500 m si este reprezentat in baza printr-un
orizont de sisturi terigene alcatuit din diferite varietati de
micasisturi, in grosime de 1000 m. Peste orizontul de
micasisturi urmeaza un al doilea cu o grosime de 300-400 m
alcatuit din diverse tipuri de amfibolite carora li se
asociaza sisturi clorito-biotitice cu albit, epidot, calcit si
sisturi muscovito-biotitice cu profiroblaste de albit. In
acest orizont sunt cantonate acumularile de minereu de Fe
de tip Lahn-Dill din regiunea lacobeni. Succesiunea
complexului superior se incheie cu un orizont gros de
1200 m reprezentat predominant prin sisturi muscovitice
cu biotit si granat. Pe alocuri se intilnesc sisturi cu
hornblenda .In Muntii Rodna, complexul superior are o
grosime in jur de 6000 m pe valea Rebra este reprezentat
prin roci terigene cu intercalatii de amfibolite si calcare.In
cuprinsul complexului superior, mai ales in orizontul dinspre
baza, se remarca variatii ale intensitatii metamorfismului de
la faciesul amfibolitelor cu almandin spre faciesuri epizonale
sericito-cloritoase cuartitice si sisturi amfibolitice cloritoase,
incat nu se poate realiza o orizontare mai detailiata aplicabila
in tot masivul Rodna.

Ciclul tectono-magmatic baikalian. Dupa incheierea


ciclului prebaikalian si a fazei de gliptogeneza care i-a urmat,
domeniul carpatic in care evolua si zona central-carpatica si-
a reluat functia de arie de acumulare, evoluand ca zona
labila in care s-au desfasurat toate procesele unui ciclu
tectono-magmatic. Formatiunile vulcano-sedimentare
9
acumulate au fost metamorfozate regional in conditiile
faciesului sisturilor verzi, in timpul orogenezei baikaliene.
Ansamblul acestora alcatuieste grupa sisturilor
epimetamorfice .
In zona cristalino-mezozoica, grupa sisturilor cristaline
epimetamorfice afloreaza in toate cele trei compartimente.
In compartimentul moldav, epimetamorfitele ocupa
suprafete intinse si au fost descrise sub numele de «seria
de Tulghes».
Seria de Tulghes anterior, cuprindea toate sisturile
cristaline cu metamorfism de tip epimetamorfic. Cercetarile
mai recente au constatat ca de fapt exista si sisturi
cristaline foarte slab metamorfozate care apartin altui ciclu
tectono-magmatic. In conceptia actuala, acestea nu mai
sunt incluse in seria de Tulghes. Seria de Tulghes include
sisturi cristaline rezultate in urma metamorfozarii unor
formatiuni vulcano-sedirnentare in conditiile faciesului
sisturilor verzi si se caracterizeaza prin predominarea rocilor
magmatogene acide asupra celor bazice.
Cercetarile recente au dus la stabilirea succesiunii
stratigrafice de detaliu, mai ales pentru jumatatea nordica a
compartimentului moldav.
Pe criteriul litofacial, in seria de Tulghes s-au separat
trei complexe , care se succed pe verticala, remarcandu-se
si frecvente variatii laterale.

Complexul inferior cuprinde sisturi cuartitice-


grafitoase cu intercalatii de metatufuri acide, la care se
adauga cuartite negre, calcare cristaline si subordonat roci
verzi tufogene bazice. Acest complex se intalneste in Muntii
Tulghes, iar spre N in Muntii Bistritei si Rodna. Modificarile
laterale de facies constau in reducerea grafitului si a
metatufurilor acide care devin subordonate.
10
Complexul mediu are o grosime intre 1000 si
2000 m. In zona lacobeni-Brosteni fiind reprezentat prin
cuartite negre, grafitoase, sisturi verzi tufogene bazice si
calcare. Metatufurile acide sunt subordonate. In acest
complex sunt cantonate acumularile de minereu de mangan
de pe aliniamentul Ciocanesti-Iacobeni-Sarul Dornei si de pe
aliniamentul Brosteni-Borca. in partea estica, in regiunea
localitatilor Fundul Moldovei-Pojorata, se remarca o inlocuire
laterala a cuartitelor de la V catre E printr-un facies pelitic
cu intercalatii de metatufuri bazice.
Complexul superior se caracterizeaza prin
predominarea metatufurilor acide, la care se adauga
sisturi sericito-cloritoase, sisturi sericito-grafitoase, sisturi
verzi si subordonat cuartite negre. Tot in acest complex sunt
cantonate acumularile de sulfuri complexe.
In compartimentul Persani, sisturile cristaline
epimetamorfice, afloreaza pe o arie foarte restransa,
alcatuind masivul Garbova. Au fost descrise sub numele de
«seria de Garbova » si se prezinta slab metamorfozate, in ele
recunoscandu-se caracterele stratonomice ale depozitelor
premetamorfice
In compartimentul sudic, sisturile cristaline
epimetamorfice alcatuiesc culmea Leaota. In baza
suitei cristaline se separa un nivel gros de 10-15 m,
alcatuit preponderent din amfibolite cu epidot, carora li
se asociaza sisturi sericitoase cu hornblenda.

Ciclul tectono-magmatic hercinic . Ultimul ciclu


din evolutia prealpina a zonei central-carpatice
11
corespunde Paleozoicului, cand structurile baikaliene
au fost regenerate, iar domeniul carpatic a devenit arie
geosinclinala. Formatiunile vulcano-sedimentare
acumulate au fost metamorfozate in conditiile faciesului
sisturilor verzi incipient. Ansamblul acestora poate fi
desemnat sub numele de grupa sisturilor
ankimetamorfice.
Sisturile cristaline ankimetamorfice se intalnesc numai
in compartimentul moldav unde au o pozitie clara
discordant-transgresiva peste formatiunile cristalofiliene mai
vechi. Pe suprafete mai intinse se intalnesc in Muntii
Rodna, iar pe arii mai restrinse in Muntii Bistritei. Frecvent
apar in situatii tectonice, fiind prinse intre diversele serii ale
grupei mezometamorfice sau ale grupei epi-metamorfice.
Succesiunea mai completa a sisturilor cristaline
ankimetamorfice a fost descrisa de H. Krautner in Muntii
Rodna, sub numele de seria de Repedea. Sunt reprezentate
printr-o alternanta de roci vulcanogene cu roci tufogene
grafitoase, putandu-se separa:
a)un complex vulcanogen bazal,
b)un complex grafitos detritogen inferior,
c)un complex vulcanogen mediu,
d)un complex detritogen grafitos superior
e)un complex vulcanogen superior.
Complexul vulcanogen bazal se dispune
transgresiv peste seria de Haghimas-Rarau-Bretila si
este reprezentat prin sisturi verzi si sisturi sericito-
grafitoase, la care se pot adauga si calcare, uneori
rubanate.
Complexul detritogen-grafitos inferior
e s t e r e p r e zentat prin sisturi sericitoase-grafitoase cu
intercalatii de cuartite negre, meta-conglomerate si sisturi
verzi. O mare dezvoltare o au calcarele care, dupa reducerile
si indintarile laterale ce se observa, pot fi socotite ca
reprezentind recifi. I
Complexul vulcanogen mediu este alcatuit
predominant din metatufuri bazice, metabazite si
subordonat sisturi sericito-cloritoase, calcare si cuartite.
Complexul detritogen-grafitos superior
e s t e r e p r e zentat in baza printr-o alternanta de
metaconglomerate, cuartite negre, sisturi grafitoase si
sisturi cloritoase, urmate de calcare si dolomite rubanate

12
cu intercalatii de sisturi sericito-grafitoase. Se incheie cu
un orizont de meta-graywacke.
Comp le xul vulcanogen superior include o
a lte rna nta de metatufuri bazice si sisturi sericito-
cloritoase, urmate de metatufuri acide.

13
Bibliografie

Geologia Romaniei,.V. Mutihac, L.Ionesi, Editura


Tehnica,1973
Geotectonica Romaniei, M.Sandulescu, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1984

14