EVOLUTIA INGRIJIRILOR DE-A LUNGUL TIMPULUI

AUTOMEDICINA (2h)
Prin automedicina intelegem capacitatea unor animale de a aplica, instinctual sau constient, reguli de
profilaxie si de tratament asupra propriului corp. sau, mai simplu, de a se autoapara si autotrata.
1. Instinct profilactice:
a) Frica este, in lumea animal, cel mai eficace mijloc profilactic. Frica de animalele altor specii sau de cei
puternici din interiorul aceleiasi specii, freest de accidentele unor confruntari nedorite.
b) Refuzul de a consuma toxice este foarte raspandit. Astfel, numeroase specii de ierbivore salbatice nu
pasc ierburi toxice, nu ingera ciuperci otravitoare.
c) Igiena adapostului si prevenirea infectarii. Instinctul curateniei este cu atat mai puternic cu cat
animalul este mai dezvoltat din punct de vedere neuro-psihic. Cele mai multe animale se feresc sa-si
depuna fecalele in cuib, vizuina sau chiar in imediata apropiere. Termitele si albinele isi scot afara
cadavrele si deseurile. La animale se intalneste si o profilaxie de grup. Astfel, animalele bolnave sau
tarate sunt alungate din grup prevenindu-se astfel raspandirea bolii in colectivitatea de animale.

2. Automedicina colectiva:
Animalele isi aplica tratamente medicale. Astfel se disting:
- Autotratamente instinctuale
- Autotratamente in care actiunea instinctual este completata de o anumita constienta a starii de
suferinta
a) Autotratamente instinctuale
Se cunoaste ca in stari de ingestie, cainii si pisicile isi provoaca vomismentul, ingerand iarba. Tot la
carnivore, linsul plagilor are o actiune benefica. Printr-o actiune mecanica, energica, limba curata
plaga de impuritati care pot genera infectii ulterioare. In plus, saliva contine cateva substante
bacteriostatice (Lyozim – primul antibiotic studiat de A. Fleming in anii 1929-1936 si pe modelul caruia
savantul englez a stability intre 1939-1942 parametrii de actiune a penicilinei).
Instinctul se regaseste si la om. Intepandu-se cu acul, taindu-se la deget sau provocandu-si o
arsura de mica amploare la mana, omul duce instinctive locul afectat la gura , tamponeaza plaga (face
hemostaza) cu limba, alina durerea prin umectare cu saliva. Durerea este de altfel primul sanitary,
atat la animale cat si la om. Existent durerii obliga adesea la imobilizare.
b) Autotratamente cu componenta constienta
Asa cum se stie, medicina constienta este cracteristica omului. Gradul ridicat de constientizare al
impactului boala-organism este consecinta unei activitati nervoase superioare. Totusi se pot gasi si
unele manifestari de constienta in actul therapeutic pe care animalele si-l aplica lor insile. Component
constienta a actului de autoterapie castiga la maimute cote nebanuite. Celebrul exploratory englea
Livingstone(David L.1813-1873 – a descoperit cascada Victoria) descrie cazul unei gorile ranita de
vanatorii afriucani, care si-a scos singura sageata din muschii pectoral, iar in plaga a indesat plante
care au oprit sangerarea. Bologa (valeriu Lucian – 1892-1971 – medic roman) aduce numeroase
exemple in sprijinul ideii de automedicina animal cu component constienta: tratarea de catre o
maimuta a unui abces dentar cu argila umeda. Maimutele din insula Java, carepradau plantatiile, erau
omorate de plantatori, oferindu-li-se fructe in care se pusese stricnina. Unele dotate cu un grad mai
mare de inteligenta, imediat ce sesizau primele semne de intoxicatie stricninica alergau sa manance
Frunze de templecan si slegren, care prin actiunea lor neuroplegica sunt folosite ca antidote.

1
 PALEOMEDICINA (2h)

Definind paleomedicina ca acea ramura a medicine care studiaza bolile omului si animalelor pana la
aparitia izvoarelor scrise, precizam ca ea s-a dezvoltat cu precadere dupa 1891.
Sursele de informare asupra bolilor si remediilor folosite de oamenii preistorici sunt:
- Schelete si fragmente osoase gasite in necropole si chiar al unor cadaver pastrate in gheata
- Desene rupestre cum sunt cele gasite in pesterile din Spania, Franta, America, Algeria
- Obiecte tip statuete – bibelouri, unele folosite in cultul vrajitoresc sau ca amulet
- Analogii ce se pot face intre practicile terapeutice din preistorie cu cele in uz si azi la unele triburi
primitive, mai ales la cele ce traiesc in izolare in Oceania, Africa
Din analiza unor schelete, s-a dedus ca in epoca pietrei cioplite, oamenii primitive au suferit dse rahitism,
hidrocefalie, microcefalie, acromegalie si chiar tubercloza osoasa. In schimb, viata in grupuri mici, lipsa de
contacte intre populatii i-a ferit pe oamenii primitive de epidemii.
Fata de omul contemporan, care este creditat cu o medie de varsta de 50-80 de ani, scheletele de
oameni primitive, cercetate dau indiciiasupra unei durate mici a vietii, varsta de 40 de ani fiind atinsa de
foarte putini. Din cei 187 de oameni primitive, doar 3 au atins varsta de 50 de ani.
In ceea ce priveste atitudinile de tip profilactic si curative, practicate in preistorie, distingem: eugenia
primitiva, utilizarea unor remedii natural, practice chirurgicale si obstetricale, si medicina vrajitoreasca.
1. Eugenia primitiva consta in eliminarea fizica din societate a celor nascuti cu malformatii, a bolnavilor
incurabili si chiar a batranilor. Selectia naturala opera fara mila, eliminandu-I pe cei tarati din nastere,
in plus, anumite populatii omorau systematic pe cei slabi, intre care sip e putinii batrani, socotiti a fi o
povara pentru trib. Canibalismul era present la multe populatii sub forma de necrofagie. La unele
triburi erau mancati batranii sau cei morti in accidente. Exista credinta dupa care virtutile unui
decedat trec in cei ce-i consuma creierul, organelle interne si muschii. Obiceiul dainuie si azi la unele
triburi australiene de aborigeni.
2. Remedii minerale, vegetale si de provenienta animal. De-a lungul a sute de generatii, oamenii
primitive au descoperit virtutile terapeutile ale unor minerale si plante. Cu pretul multor victime,
oamenii au reusit sa distinga plantele otravitoare de cele comestibile si concomitant au observant
efectele unor produse natural
3. Medicina vrajitoreasca. Vindecatorul de acum 20-30 de mii de ani era considerat de semenii sai o
fiinta superdotata, inzestrata cu puterea divina de a fi un intermediary intre omul in care s-a incuibat
un spirit malefic si o divinitate buna. Indifferent ce nume poarta (vrajitor, saman), el este adesea si
marele preot sau chiar capetenia tribului. In general, medicina primitivilor, intalnita pe alocuri si in
zilele noastre, porneste de la doua premeze general valabile:
a) Bolile sunt cauzate de un spirit malefic, incuibat in bolnav. Acest duh distructiv este trimis fie de o
divinitate drept pedeapsa pentru faradelegile savarsite, fie de un dusman care a convins
respective divinitate sa-I fie aliat in opera distructiva. Departe de a sfi pierit odata cu preistoria,
conceptia animista (divinitati razbunatoare sau punitive) a traversat mileniile. O regasim la unele
popoare antice, egipteni, mesopotamieni, greci, evrei, arabi, de unde o iau crestinii evului mediu.
b) Misiunea samanului, vraciului, vrajitorului era sa extraga spiritul rau din trupul suferindului sis a-l
alunge. Astfel, spiritual malefic putea fi extras prin:
- Cuvinte inteligibile, logice (descantece), producer de zgomote care sperie spiritele, portul de masti
hidoase.
- Mancaruri tentante asezate langa bolnav
- Slobozirea spiritului rau printr-o gaura scobita in cap
- Transferul spiritului morbigen in obiecte sau animale
2
 - Transferul bolii in corpul vrajitorului. Acest act nu este un sacrificiu, deoarece, inzestrat cu puteri
divine, vindecatorul se debaraseaza usor de spiritual malefic.
Mai dificil de interpretat din punct de vedere medico-istoric sunt mutilarile sexual. Daca circumcizia
practicata si azi la evrei, musulmani si numeroase populatii de culoare, are o ratiune preventive, alte mutilari
sexual cum sunt taierea clitorisului sau coaserea labiilor nu beneficiaza de motivatii medicale demne de luat
in considerare.
MEDICINA POPULARA (1h)
Medicina popular sau etnoiatria reprezinta totalul de cunostinte privind:
- Cauza bolilor
- Procedee de combatere a bolilor pe care un popor sau altul le-a creat sip e care le practica chiar si in
present
Etnoiatria se deosebeste de paleomedicina prin urmatoarele caractere:
a) Prezenţa in actualitate si o oarecare rezistenta fata de invazia de cunostinte venite din medicina
stiintifica moderna
In ceea ce priveste, explicatiile date cauzei bolii, observam ca etiologia mistica este cu atat mai
puternic inradacinata cu cat gradul de instruoire si de cultura sunt mai deficitare. Pe masura
alfabetizarii, atragerii spre interpretarea rationala a bolii, etiologia amintita cade in desuetudine
b) Contaminarea continua a procedeelor populare cu procedee sosite prin medicina stiintifica.
Inseamna ca in prezent se petrece un process invers celui istoric, de constituire a medicine stiintifice.
Daca la unele popoare, medicina traditional tinde sa dispara sub asaltul medicine stiintifice modersne,
la altele, medicina traditional nu numai ca nu dispare, dar isi afla in descoperirile de anatomie si
fiziologie o baza rationala (acupunctura, yoga)

MEDICINA IN ANTICHITATE
MEDICINA IN EGIPTUL ANTIC (2h)
Informatiile asupra medicinei egiptene provin din cel putin trei surse principale:
a) Papirusurile medicale. Intre cele mai cunoscute sunt:
- Papirusul Ebers descoperit in 1873 in ruinele orasului Teba de Gerog Ebers (German). Are o lungime
de 20 de metri cuprinde 110 pagini si a fost scris la 1550 i.h.
- Papirusul veterinary de la Kahun, descoperit in 1893. Nu contine descrieri de boli si numai retete
- Papirusul ginecologic de la Kahun scris prin anii 2000 i.h. contine sfaturi pentru ajutorul ce trebuie dat
la nastere si in perioada de lauzie.
- Papirusul berlinez descoperit in 1909 intr-un vas de pamant din ruinele orasului Memfis.
- Papirusurile londonezel mai vechi dintre acestea este papirusul Hearst scris in secolul XVII i.h. urmeaza
papirusul Edwin Smith descoperit in 1862, scris pe la 1600 i.h., dedicate in special chirurgiei si
arsurilor, papirusul Chester Beatty care nu este exclusive medical, ci contine doar capitole despre
boli, bolnavi si medicatie.
b) Relatarile unor istorici antici. Viata in vechiul egipt a fost cea comentata in Historiile lui Herodot, in
unele din sctiirile lui Pliniu cel batran si in biblioteca istorica a lui Diodor din Sicilia
c) Patografia mumiilor. Conservarea cadavrelor prin mumifiere avea o motivatie religioasa: egiptenii
credeau in viata vesnica. Trupul mortului nu trebuia sa se altereze, sa se descopmpuna, deoarece
urma sa-si continue viata in regatul mortilor unde domnea Osiris. Mumifierea raspundea insa si unui
deziderat practice: evitarea putrezirii cadavrelor, dezgroparea lor de catre animalele salbatice,
evitarea difuzarii unor boli infecto-contagioase.

3
Cunostinte biomedicale si de patologie in vechiul Egipt
Educatia medicilor se facea in scoli special, atasate templelor. Lipsa unui sistem monetar facea ca
terapeutii sa fie platiti prin diferite avantaje sociale si bunuri.
Pe specialitati situatia se prezenta astfel:
a) Anatomia. Disectiile nu se practicau decat cu ocazia inbolnavirilor. Pregatirea mumiei nu erea facuta
de medici ci de o casta inferioara a preotilor, coachitii. Acestia scoteau creierul cu niste carlige special
prin sinusuri sin nas iar organelle interne se conservau in vase special. In unele papirusuri apar
descrieri ale organelor interne si creierului precizandu-se ca lexiunile creierului sunt urmate de
paralizii.
b) Fiziologia. Egiptenii considerau ca respiratia este actul essential al vietii. Ei credeau ca aerul intra nu
numai pe nas ci si prin ochi. Acest miraculous gaz al vietii este transportat prin corp printr-un system
de canale numit metu. Metunul erea altceva decat o analogie cu reteaua vasta de canale pe care ei le
sapau in Delata Nilului, pentru a fertiliza solul. In afara de aer, Egiptenii acceptau ca exista si alte doua
sufluri interceptibile. Cel al vietii care intra pe urechea dreapta sic el al mortii care intra pe urechea
stanga. Ficatul era considerat ca rezevor general de sange. Despre puls afirmau ca “se simte venind de
la inima”.
c) Patologia interna. In ulceratiile tubului digestive, in dichinezii si infectii ale cailor biliare, recomandau
regim rational, pansamente gastrice cu praf de calciu si faina de roscove. In afectiunile acute ale cailor
respiratorii practicau inhalatia iar constipatia o combateau cu ulei de ricin sau boabe de ricin bine
mestecate.
d) Chirurgia-ortopedia. Se practica current circumcizia, deschiderea abceselor, imobilizarea fracturilor cu
atele din bambus. Egiptenii au fost primii care au suturat plagile si au unteles rolul drenului in
supuratii. Nu se practica amputatia deoarece omul trebuia sa se precinte in imparatia mortilor la
Osiris, cu corpul intreg.
e) Oftalmologia. Bolile de cohi mai ales blefaro-conjunctivitele ereau extrem de frecvente (soare
puternic, nisip fin). Cunosteau glaucomul si au incercat sa opereze cataracta (impingerea cristalinuli in
jos).
f) Obstetrica-Ginecologie. Femeile ereau asistate la nastere de catre moase. Cunosteau tratamente
ginecologice si formule anticonceptionale.
g) Boli infecto-contagioase. Erea cunoscuta variola, tuberculoza erea destul de raspandita, deasemenea
si lepra. Egiptenii au introdus si izolarea leprosilor.
h) Parazitologia. Lupta contra viermilor paraziti avea un oarecare success prin folosirea inteniaza a
fierturii de seminte de dovleac. O inscriptie de la Dendarah acuza tantarii ca fiind transmitatorii
malariei.
i) Stomatologia. Erea practicata de specialist anume educati in acest sens. In familiile bogate, care
consumau carne in exces, unde nu se facea o igiena a cavitatii bucale, caria dentara erea foarte
frecventa. Se practica plombarea cariilor cu ciment facut din pulbere de piatra si pamant de nubia.
Dintii se imobilizau cu fire de aur.
j) Igiena. Erea foarte dezvoltata. Egiptenii se spalau de mai multe ori pe zi: in apa de spalat puneau
natron (solutie concentrate de bicarbonate de sosdiu, sulfat de sodium, clorura de sodium si carbonat
de sodium) iar pielea o frecau cu nisip fin din desert. Isi spalu dintii cu periute iar cand paduchii sau
inmultit, umblau rasi.

4
 MEDICINA MESOPOTAMICA (1h)
Surse de informare:
a) Codul regelui Hammurabi al Babilonului este o culegere de legi cu 280 de articole despre drepturi,
proprietate, recompense dar si espre medicina omului sic ea veterinara.
b) Textile de medicina, descoperite in ruinele orasului Sumerian Nippur datand de prin anii2800 i.H.
c) Textile din marea biblioteca de la Ninive a regelui Asurbanipal al Asiriei.
d) Textile medicale de la Mattusila scrise prin anii 1300 i.H.
e) Opera de arta care arata anumite cunostinte de anatomie si fiziologie
Caracteristicile medicine mesopotamice
Practicienii artei medicale erau in general sacerdoti. Medicii-preoti erau de trei tipuri:
- Baru – se ocupau de anamneza, de diagnostic si de prognostic.
- Preotul-medic Asipu era acela care prin invocarea unor zeitati alunga spiritual malefic din corpul
bolnavului,
- A-su era terapeutul propriu-zis care stia sa impleteasca o invocare a zeilor cu remediile de tip
medicamente preparate din [lantre minerale sau tesuturi animale.
Se credea ca boala are diferite cauze:
1. Boala este o pedeapsa pentru faradelegile comise de bolnav sau de un popor.
2. Boala este opera a cel putin trei feluri de spirite malefic:
a) Duhurile mortilor-de obicei cele cu care bolnavul a avut conflicte
b) Monstrii neumani
c) Semi-monstri-semi-oameni rezultati din iubirea dintre o femeie si un monstru sau rezultatul
violurilor
3. Spiritele malefic erau specializate sa atace numai o anumita parte a corpului. Preotul terapeut asipu
punea diagnosticul magic, ce consta in depistarea cu precizie a dyhului rau ce a produs bolala,
4. Tratamentul tinea cont de diagnosticul magic. Ca sa poata combate demonul care a produs bolala,
medical terapeut trebuia sa stabileasca prewcis diagnosticul magic deoarece ritualul descantec pentru
un demon nu erea valabil si pentru altul,
5. Remediile mistice constau in castigarea bunavointei zeilor vindecatori. Procedeele terapeutice magice
constau in:
- Implorarea zeului vindicator care alunga demonul
- Purificarea prin imbaiere in apa din fluviile sfinte, ungerea cu untdelem, aprinderea focului ritual
- Transferul boli intrun animal mic care sacrificat, era pus pe trupul bolnavului
- Ungerea bolnavului cu substante mirositoare (urina, fecale) pentru ca scarbite duhurile rele sa fuga
din bolnav.
Profilaxia se baza pe purtarea amuletelor cu semnificatie magica.

MEDICINA LA VECHII EVREI (1 h)

Spre deosebire de alte popoare antice, evreii nuia au lasat nici o carte de medicina. In aceste condii,
unicele surse de informare sunt aluziile sau chiar explicitarile din Biblie, din manuscrisele de la Marea moarta
si din Talmud. Medicina iudaica, asa cum ia gandita si practicata de-a lungul a peste trei milenii se poate
impartiiin trei mari perioade:
a) Medicina iudaica-antica
b) Medicina Talmudica
c) Medicina iudeo-araba

5
 1. Medicina iudaica-antica.
Evreii monoteisti (Iehova-unicul dumnezeu, stapan al intregului univers) considerau ca bolile sunt pedepse
divine faradelegi. Pe regale Ioram al ierusalimului care ia omorat pe fratii sai, “Iehova l-a lovit cu o boala de
maruntaie care erea fara leac”. Ea s-a ingreunat din zi in zi si pe la sfarsitul anului al doilea i-au iest lui Ioram
maruntaiele din pricina bolii.
Cei pedepsiti puteau fi si popoare intregi. Astfel, suparat pe fapt ca asirienii ii atacau pe evrei Iehova a trimis
pe ingerul sau care a ucis in tabara sirienilor, 185 de mii de oameni.
Spre deosebire de egipteni si popoarele mesopotanice, preotii nu practicau medicina curative dar lcunascand
semnele multor bolii, ei puneau diagnosticul. In vechiul testament se mentioneaza ca preotii stiau sa puna
diagnosticul de lepra, care erea pius cu eruditie, diferentiindu-se lepra de diferitele eczema.
2. Medicina Talmudica
Talmudul contine sfaturi profilactice ce vizeaza curatenia corpului, protectia comunitatii fata de bolnavii
molipsitori, atitudinea “invatatorilor” care au scris Talmudul este inegala in ce priveste pe medici si
practica medicala: unele pasaje sunt laudative si9 sfatuiesc pe oamenii intelepti sa nu locuiasca intr-o
localitate unde nu exista medici. Alteori insa, datorita probabil concurentei pe care medici laici op faceau
rabinilor, poporul afla la sinagoga ca “ cel mai bun medic e sortit sa ajunga in ioad si ca medicina e una din
profesiile care te duc direct in iad.
Inscrierile Talmudice se descriu si operatii chirurgicale. Plagile erea tratate cu undelemn si vin. Plagile
curatite nu trebuiau atinse cu mana. Ele beneficiau de pansamente curate. Se practicau si amputatiile,
uneori operatii pe abdomen. Rabinii ofereau si numeroase sfaturi dietetice, foarte judicioase.
3. Medicina iudeo-araba
Dupa cucerirea Palestinei de catre Arabi, multi fintre medicii evrei i-au slujit pe noi stapani dar fara sa renunte
la religia lor.
Arabii i-au apreciat in mod deosebit pe invatatii evrei, acordandule citire si ranguri inseminate. O parte dintre
medicii comunitatii evreiesti au fost adusi la curtea califilor si angajati ca medici personali ai acestora. Medicii
evrei au data asadar stralucire scolilor medicale din califatele de rasarit si apus, au contribuit essential la
infiintarea primei scoli de medicina din europa occidental (Salerno)

MEDICINA GREACA ANTICA (2h)

Nu se cunosc scrieri medicale grecesti care sa fi aparut inainte de 500 i.H. medicina se invata pe viu de
la maestri. Neexistand scoli propriu-zise, ori diploma distinctive, oricine putea pretinde ca e ,,tamaduitor”.
Deosebim din punct de vedere chronologic si conceptual 5 perioade distinct ale medicine grecesti:
a) Vechea medicina greaca
b) Medicina Homerica
c) Filozofii-medici
d) Hippocratica
e) Medicina posthippocratica sau elenista

1. Vechea medicina greaca

Sursele de informare pentru medicina cretano-miceniana cat si pentru cea din perioada homerica sunt:
a) Sapaturile arheologice: descoperirea Troei si a civilizatiei de Mycene-Peloponez, descoperirea cetatii
Cnossos din Creta in 1900
b) Legendele populare si poemele epice Iliada si Odiseea de Homer si Theogonia de Hesiod
Cu circa 1800 de ani i.H., grecii practicau o chirurgie simpla, eficienta. Sagetile erau extrase, plagile tratate
rational. Atat cretanii cat si grecii vechi stiau ca praful de roca calcaroasa era hemostatic. Spalau ranile cu vin
vechi, le oblojeau cu plante aromatice (hemostatice si cicatrizante), adesea cu lapte si miere (actiune trofica si

6
antiseptic). Bolnavii erau feriti de frig. Se utilizau frectiile cu ulei si vin, iar exercitiile fizice, care au dus la
olimpiade, erau socotite ca izvor al sanatatii.

2. Medicina din vremea lui Homer

Referirile medicale Iliada si Odiseea reflecta nivelul anilor 1000-850 i.h., daca tinem seama ca Homer s-a
inspirit din canturi mai vechi.
In Iliada sunt descries 141 de feluri de raniri capatate in lupte, fie de ahei, fie de troieni. Precizia uimitoare
cu care sunt descries aceste traumatisme de razboi ia facut pe unii sa sustina ca Iliada a fost scrisa I realitate
de un chirug military din vremea lui Homer si incredintata trubadurului sa o recite.

3. Filosofii-medici
S-au mai corect, filosofi-oameni de stiinta, filosofi-cercetatori si ganditori ai fenomenelor naturii, inclusive
a ceea ce numim stare de sanatate si stare de boala.
Tales din Milet, astronom, mathematician, navigator, a descoperit primul ca papa este un element de
baza al vietii, ca in corpul vietuitoarelor, apa joaca un rol de component major si vehicul in acelasi timp.
Empedocles care a trait la Agrigente (Sicilia) cvasi contemporan cu Hippocrate, avanseaza si prima teorie
biogenitica: toate organismele sar fi nascut spontan din malul fecundat de focul sacru aflat in miezul
pamantului. Filosof si medic, Empedocle a propovaduit virtutea, dieta, exercitiile fizice.
O influenta puternica asupra medicilor Hippocratici si mai ales post Hippocratici a avut-o si teoria
atomista a lui Democrit din abdera. Este posibil ca Democrat si Hippocrates a fi auzit unul de celalalt, fiind
contemporani. Oricum idea dupa care toate lucrurile din natura, inclusi8v vietuiotoarele, sunt alcatuite din
particule material invizibile (atomi) a generat nu numai curente medicale, dar si teoria semintelor morbigene.
Mai exact, este vorba de o conceptie care sustine ca bolile pot fi provocate de niste organism minuscule,
invizibile (semintele morbigene) care patrund in corpul omului si animalelor si se hranesc cu sangele lor.
Hippocreate nu a acceptat aceasta ide. El a aderat la o teorie opusa, aceea a miasmelor mmorbigene
(aburi otravitorigenerati de putrefactive) cu toate acestea, semintele morbigene au zburat peste secole: le
vom gasi in cartile lui Girolamo Fracastoro, apoi, idea va triumfa in secolul al XIX- lea cand Pasteur si Koch
vor dovedi realitatea contaminarii cu microbi.

4. Medicina greaca in timpul lui Hippocrate din Cos

Ni se pare corect sa spunem: medicina greaca in timpul lui Hippocrate din Cops decat asa cum se
obisnuieste, medicina Hipocratica. Aceasta pentru ca in acel atat de luminous secol IV i.h. au trait si alti
medici reputati. Intre contemporanii lui Hippocrate cu faima in epoca a fost si Crisippos din Cnidos a carui
statuie din muzeul capitoliului din Roma a fost multa vreme considerate al reprezenta pe Hippocrate. Al mare
medic al epocii a fost Praxagoras, nascut tot in insula Cos-mare dietetician si terapeut.
In fine la Cnidos a trait si Euriphon-chirurg vesti. Istoria l-a favorizat insa pe Hippocrate, datorita faptului
ca a fost un maestro pentyru o serie de discipoli straluciti, pentru ca biblioteca de la Alexandria a adunat sub
numele sau (colectia Hippocratica) teste scrise si de alti contemporani, in fine pentru ca, se zice, a avut sansa
sa fie medicul regelui Macedoniei.
Hippocrate, fiul medicului Heraclide, s-a nascut in insula Cos in 460 i.h. Nu se cunoaste data mortii. Dupa
unii ar fi trait 80 de ani, dupa altii 109 ani.
7
 A invatat medicina cu tatal sau si cu altii mesterii din Cos, apoi a ratacit prin cetatile grecesti si negrecesti,
practicand arta lecuirii.

Colectia hippocratica
Colectia hippocratica cuprinde 67 de carti. Cercetari filosofice si medico-istorice demne de incredere
afirma ca autorii, care sunt medici din vremea lui Hippocrate si dupa el apartin a cel putin trei conceptii
medicale diferit:
a. Medicii teoreticieni sau iatrosofisti
b. Medicii scolii din Cnidos
c. Hippocrate si discipolii sai
a. Iatrosofistii sun in primul rand sciitori si filosofi. Ei scriu disertatii stralucite dar adesea gaunoase, fara valoare
stiintifica. Iatrosofistii, in loc sa porneasca de la fapte, de la observarea copncreta a bolnavului, incearca o
adaptare la medicina a unor ideii general-filosofice. Totusi in unele carti ale lor aflam invataturi valoroase
despre valoarea nutritive a alimentelor depre prevenirea indigestiilor s. a.
b. Scoala din Cnidos; medicina cnidiana a fost rivala celei practicate la Cos. Medicii vestiti precum Crisippos,
Euriphon, Ctesias, Policrates, si discipolii lor iau dat in secolele VI-III i.h.
Total opusi iatrosofistilor, colonia cetate Cnidos, aflata in sudul asiei mici(azi in turcia) sunt observatory
minutiosi ai bolilor. Ei ofera descrieri precise, concrete, fiind maestri ai observatiei clinice.
Chirugia cnidiana erea eficace dar brutal: operatii fara anestezie, extirpari nemiloase, cauterizari.
Polipii nazali ereau smulsi cu o nuia ce avea la capat un”mat de animal”.
Din cele 67 de carti din colectia Hippocratica se pot extrage niste ideii commune, general valabile
insusite de medicii de ieri si de azi, pe care le reunim sub numele de conceptii Hippocratica.

Principiile generale ale doctrine Hippocratice par a fi urmatoarele:

- Rolul mare acordat factorilor de mediu in geneza bolilor
- Organismul fiind un toot unitar, boala este urmarea unui dezechilibru al celor patru umori vitale (bila
galbena-ficat, sangele-inima, phlegm-creier si bila neagra-splina)
- Observarea cat mai atenta abolnacului si descrierea cat mai exacta asemnelor bolii. Analiza si sinteza
semiologica in vederea elaborarii diagnosticului si prognosticului
- Slaba preocupare pentru definirea unor entitati morbid
- Tratamentul Hippocratic acvea doua obiective principale:
a. sa reechiliobreze umorile, eliminand ce erea inplus sau adaugand acolo unde erea in minus
b. sa stimulezse forta intrinseca de aparare si de vindecare pe care orice organism o are:
- etica trebuie sa ghideze practica medicala pentru a nu se ajunge la dezumanizarea medicinei

5. Medicina elenista ( post hippocratica)

Vorbim aici despre scoala de medicina de la Alexandria carea a ramas in istoria medicine in special prin
marii sai anatomisti
Herofil din Calcedonia a studiat alcatuirea sistemului nervos, in special al encefalului. El a sesizat cu
exactitate diferenta de aspect si de topografie dintre substanta cenusie sic ea alba, a descries invelitorile

8
meningeale si vascularizatia acestora, si a indicat correct radacinile unor nervi cranieni. A efectuat studii
asupra ochiului si a fost de parere ca nervii conduc sensibilitatea. Ocupandu-se de circulatia sangelui, Herofil
a diferentiat arterele de vene, sangele arterial de cel venos.
In patologia a dat mare importanta examinarii pulsului ca revelator de diagnostic si prognostic.
Erasistrate din Ceros este urmasul lui herofil. El a studiat circulatia sangelui, ajungand sa-si dea seama de
circuitul dus-intors intre inima si plamani. Mai mult, a observant ca datorita valvulelor din vene sangele care
se duce intr-un sens, nu se reintoarce in sens contrar, prin acelasi vas. Ideea nu a fost luata insa in
consideratie de urmasi.

MEDICINA ROMANA (1h)

La inceput, medicina romana era destul de inapoiata. O medicina magica, una empirica, dar mult mai
sarace decat ale altor popoare mediteraneene.

Popoarele din peninsula italica traiau in aer liber si aveau un regim aspru de viata bazat pe diete
impuse, gimnastica, sporturi. Desi exista o ,,medicina”, nu au existat medici in sensul grec al cuvantului, pana
catre sec. I d.H. practicile medicale erau sumare si se efectuat in interiorul familiei, de catre unul din membrii
ei, sau chiar de catre sclavi. Acesti tamaduitori nu depaseau perimetrul familial. Operatiile erau apanajul unor
chirurgic improvizati. Acestia nu aveau nici un fel de educatie medicala. Erau simpli practicieni care furasera
meseria de la altii mai batrani. La inceputul sec. III i.H., statutul lor social nu se deosebea prea mult de al
macelarilor.

Orasul etern, foarte bogat in urma cuceririlor, se vede asaltat la inceputul mileniului unu, de azilanti
economici, care dau buzna din toate provinciile imperiului. Invazia grecilor, tracilor, egiptenilor, germanilor
este atat de mare, incat Iulius Caesar, este nevoit sa promulge in anul 46 d.H. o lege care opreste stabilirea
strainilor in Roma. Cu exceptia medicilor insa.

In ciuda faptului ca batranul Cato-cenzorul s-a opus cu vehement ,,pervertirii virtutilor romane” de
catre spiritual grec, medicii proveniti din lumea greaca au inceput sa patrunda in citadela romana.

Medicina romana traieste in posteritate prin conceptiile exprimate in cartile pe care le-a lasat.
Deosebim:

a) Carti cu problematica medicala scrise de nespecialisti cum ar fi:

- Pliniu cel batran, autorul unei vaste compilatii, Historia naturalis, 37 de carti in care se ocupa de
botanica, zoologie, tehnica si medicina
- Aulus Cornelius Celsus, autorul lucrarii De arte medica. Aici se afla preocupari de dietetica, se
proclama importanta climei si a constitutiei bolnavului ca factor de diagnostic, terapie si prognostic, se
dau indicatii terapeutice concrete: purgative, aplicarea ventuzelor etc.

9
 - Laurentius Carus intreprinde vaste incursiuni in botanica, zoologie, mineralogie, stiinta ereditatii si
chiar medicina in De rerum natura

b) Conceptii si carti elaborate de specialisti, de medici, unde amintim:

- Asclepiade din Bitinia a intemeiat conceptia metodica
- Soran din Efes, autorul unui tratat despre bolile femeilor. A descries organele genitale la femei,
dinamica gestatiei, o serie de boli ginecologice cum sunt: amenoreea, metroragia, vaginita si metrita,
fibromul uterin, cancerul genital etc.
- Claudius Galen, cel mai celebru medic al antichitatii romane. Catre anul 1300 scrierile lui Galen au
ajuns chiar si in India si China. Caracteristicile ideatice ale operei lui Galen par a fi:
 Experimental trebuie sa stea la baza cunoasterii
 Bolile sunt produse de alterarea pneumei (aerului) si constau din dezechilibrul umorilor
 Contraria contrariis curandum est (utilizeaza procedeul therapeutic opus simptomelor bolii)

MEDICINA INDIANA (2h)

Medicina indiana are doua epoci distinct: medicina preariana si medicina vedica. Si in present se
practica in India o medicina traditional, Ayurvedica, cate concureaza cu cea europeana.

1. Medicina preariana

Aceasta epoca indepartata a intrat brusc in istoria civilizatieisi implicit a medicinei cu ocazia descoperirii in
1928 a ruinelor orasului Mohenjo-Daro. Aici a fost descoperit unul din primele sisteme de canalizare din
istorie, precum si numeroase bai publice.

2. Medicina vedica (Vedele si Ayurveda)

Vedele sau ,,Cartile stiintei” sunt scrieri religioase, a caror redactare a inceput cu circa o mie de ani i.H.
deci in epoca contopirii vechilor conceptii religioase indiene cu credintele ariene. Din aceste texte aflam o
serie de conceptii asupra organismului, vietii si mortii, precum si cateva informatii de ordin medical.

Viziunea Indiana – vedica asupra vietii este de doua feluri:

a) Viziunea Ayurvedica
b) Viziunea Yoga

a) Ayurveda

10
 Ayurveda nu este o carte , ci o colectie de carti. In acelasi timp, Ayurveda este o conceptie bio-medicala
asupra organismului sanatos si bolnav. Ea este definite ca mod de a trai sanatos, bucurandu-se de
longevitate.

In ciuda existentei in India si a unei medicine de tip modern, european, indienii nu sunt dispusi sa-si
abandoneze medicina traditional.

Vechii indieni considerau ca medicina este o creatie a zeului supreme Brahma, care a revelat-o
oamenilor pri niste zei intermediary, care la randul lor, luand trup omenesc, au coborat pe pamant si au
dictat-o, in forma prescurtata, unor medici luminati.

Principalii medici care ar fi scris textyele ayurvedice sunt:

- Charaka: a fost un mare medic la curtea regelui indo-scit Kanişka din Gandhara in nordul Indiei.
- Susruta: despre acesta nu se stie exact cand si daca a trait cu adevarat.

Anatomia si fiziologia ayurvedica

Anatomia ayurvedica nu corespunde din punct de vedere al continutului cu cea europeana. Caci ea nu
inseamna doar structura ci este o stiinta care se ocupa atat de corpul fizic cat si de cel subtil.

Corpul fizic este alcatuit din cinci eelmente numite generic Dhatu: tesuturile solide, sucul organic, bila,
suflul si viscerele cavitare

Corpul subtil este alcatuit din constiinta. La om, din constiinta deriva intelectul, iar din acesta EUL.
Organismul, fiind ,,o picatura” din Cosmos, cele cinci elemente fizice nu sunt decat corespondente a celor
cinci elemente fundamentale care compun natura (pamant, apa, foc, vant, spatiu).

b) Yoga
Yoga, ca exercitiu psiho-fizic, este practicata in India de peste 2500 de ani. Evident, tehnicile au evoluat, s-
au imbogatit pe parcursul timpului.

Deosebim la Yoga un scop si o gama de mijloace pentru atingerea scopului.

Scopul este autonomia fiinte in totalitatea ei. Tehnicile sale urmareac mobilizarea energiei, a fortei
organice, in vederea realizarii idealului psihic, suprimarea conditiilor care favorizeaza agitatia mintii omenesti
si deci suferinta.

Pentru medicina, mai ales medicina omului sanatos cat si pentru neuropsihiatrie si in opera de suprima a
durerii, exercitiul yoghin are o mare importanta, desi europenii sunt departe de a putea obtine performantele
asiaticilor.

Patologia:

11
 Chirurgia era foarte dezvoltata. In cartile lui Susruta se descriu zeci de instrumente chirurgicale care erau
modelate in chip de animale si se numeau: vulturul, sacalul, crocodilul, leul, etc. in vechea Indie toti medicii
trebuiau sa sties a opereze. In India se tratau judicious plagile, abceselede orice fel. Se opera cataracta, se
practica cezariana, amigdalectomia si extragerea fatului mort, cu o supraviietuire insemnata a mamelor.

Bolile interne erau diagnosticate pe baza examenului clinic. Se luau in consideratie trei elemente
principale: culoarea conjunctivei, aspectul mucoasei bucale si al limbii, culoarea si consistent urinii. Conta si
pulsul, indicand aritmii. Se punea adesea diagnostic destul de corecte, mai ales in bolile de ficat icterogene si
in cele renale.

Bolile infecto-contagioase si parazitare. In cartile ayurvedice antice, lepra ocupa un loc insemnat. Spre
deosebire de alte popoare, care se multumesu cu izolarea in leprozerii, indienii tratau lepra cu fructele
arborelui kalow. Malaria cu diferitele ei forme clenice, era de asemenea cunoscuta in India antica.

MEDICINA CHINEZA (1h)

Din punct de vedere al continutului de idei, au coexistat in vechea China o medicina cosmologica si
una empirica. Ele nu sunt separate prin bariere rigide ci se intrepatrund, se influenteaza reciproc, apeleaza
adesea una la metoele celeilalte.

1. Medicina cosmologica in China

Pornind de la idea concordantei cosmos-organism si utilizand procedee magice, aceasta viziune asupra
sanatatii, bolii si mortii are cateva caracteristici si anume:

- Medicina este un dar divin. Ca si la vechii indieni, medicina era socotita a fi fost revelata oamenilor de
catre zei.
- Imparatii sunt zei intrupati in oameni. Ei sunt intermediarii – cei care iau darurile de la zei si le
transmit oamenilor. Se urmarea astfel in mod deliberat o crestere a prestigiului imparatului pana la
sanctificarea acestuia in timpul vietii
- Intreaga fire e un tot organic. Macrocosmosul se reflecta fidel in microcosmos. Idea nu e tipic
chinezeasca. Ea apartine si altor filozofii, mai ales celei indiene.
2. Medicina culta chineza cu radacini in empirism

In China s-a dezvoltat o medicina empiric-pragmatica ce a dovedit lumii ca medicii chinezi au fost
observatori minutiosi ai fenomenelor naturii. Ne vom referi la:

a) Practica medicala era efectuata in China veche de medici educati in scoli de medicina. Medicii erau pe
specialitati: internisti, chirurgic, dieteticieni, medici veterinari. Mai tarziu, catrea nii 800-1000 d.H. au
fost infiintate scoli de medicina traditionala, a aparut chiar si o specializare foarte stricta pe diferite
categorii.
12
 b) Examinarea bolnavului se facea cu o uimitoare minutiozitate. Examenul putea sa dureze 2-3 ore. Erau
examinate mai intai cu mare atentie ,,portile” care erau in legatura cu macrocosmosul: gura, limba,
urechile, ochii, anusul, cavitatile nazale despre care se credea ca sunt in directa legatura cu creierul.
Examenul ginecologic era total interzis. O mare insemnatate era data examinarii pulsului. S-au scris
atatea lucrari despre puls si semnificatia sa, incat se poate vorbi de o adevarata doctrina a pulsului.
c) Profilaxia nespecifica urmarea pastrarea sanatatii prin diferite tipuri de gimnastica. Se practica si o
profilaxie specifica impotriva variolei. Copiii si tinerii erau imunizati, obligandu-I sat raga pen as cruste
de la convalescentii de variola. Era o arma cu doua taisuri deoarece o parte din acestia faceau forme
grave de variola. O buna parte insa se imunizau.
d) Terapeutica utilize o gama foarte larga de droguri vegetale, dar si de origine mineral si animal. Unele
dintre ele erau deosebit de eficace.
e) Acupunctura, cea mai celebra tehnica bioterapeutica, de sorginte chineza, se practica cu aproximativ
1200 ani i.H. Tehnica clasica utilizeaza 365 de puncte, dispuse de-a lungul a 14 vase pe care chinezii
afirma ca ,,circula influxul vital”. In present acupunctura beneficiaza de o solida fundamentare
stiintifica si este larg utilizata in medicina moderna. Chirurgia chineza clasica a fost deficitara din cauza
ca nu se faceau disectii iar amputatiile de orice fel erau interzise (chinezul trebuia sa se prezinte in
regatul mortilor cu corpul intreg). Castrarea era adesea practicata, eunucii fiind folositi la paza
femeilor bogate.

MEDICINA JAPONEZA SI TIBETANA (1 h)

1. MEDICINA JAPONEZA

Este o reflectare a celei chineze. A ajuns in insulele nipone, prin medicii chinezi sau coreeni adusi in
Japonia. Calugarul budist chinez Şien- Sen, medic reputat si-a castigat o pozitie inalta la curtea imparatului
Naro. Luandu-si numele japonez Kanjân, el a tradus in japoneza carti chinezesti de medicina si de botanica
farmaceutica.

Japonezul WakeHiroia , in sec. VIII d.H. a infiintat prima scoala sde medicina japoneza, de sorginte
chineza. Cea mai veche scriere medicala originala este tratatul Ishinho care dovedeste ca, in timp ce
terapeutica era de sorginte chineza, chirurgia era dezvoltata, bazata pe observatii si pe o bogata experienta a
chirurgilor militari care insoteau trupele, in nesfarsitele lupte interne, fratricide din Japonia antica si
medieval.

Moxa este o tehnica de acupunctura folosita in Japonia, inspirata din tehnica Kieu de sorginte chineza.
In loc de ace, in punctele de electie se infig betisoare foarte ascutitedin tulpina plantei Artemisia. Uneori
acestor betisoare li se da foc obtinandu-se o stimulare prin arsura, a respectivului punct vital

2. MEDICINA TIBETANA

13
 Raspandita si in Mongolia , nu este de inspiratie chineza ci Indiana. Celebrele scrieri enciclopedice
tibetane Bka’gyur (100 volume) si Bstan’gyur (225 volume) sunt traduceri si variante ale scrierilor astrologice,
medicale si de alchimie Indiana.

MEDICINA MEDIEVALA

MEDICINA BIZANTINA (1h)

In imperiul Bizantin – odata cu Victoria crestinismului , s-au raspandit ideile: boala este o pedeapsa
divina (idee luata de la mesopotamieni si mai ales de la evrei) si vindecarea este posibila prin credinta. In
virtutea acestor conceptii , rolul medicilor laici avea sa scada, pana aproape la disparitia lor, fapt petrecut prin
secolele IV-VII nu numai aici, dar si in occidental European.

Este necesar sa precizam ca in Constantinopolul anilor 400-1000 d.H. erau venerate icoanele
vindecatoare. Nu este vorba in acest caz de o simpla practica de tip idolatric, ci de o intreaga teorie. Dupa
filozoful crestin grec Platon (altul decat marele PLaton), care a trait la Roma, lumea a fost create prin
emanatie din fiinta primordial divina. Prelucrand ideea, crestinii socotesc ca figurile din icoane care ii
reprezinta pe Iisus, pe Fecioara Maria, pe alti sfinti, au forta de a emana haruri vindecatoare.

In medicina bizantina au existat totusi si cativa ,,creatori autentici”:

- Alexandru din Trales care a scris opera ,,Douasprezece carti de medicina”. Nu a fost doar medic ci si
fizician, mathematician, astronom. A emis ipoteza dupa care sediul epiulepsiei e in creier. A descries
ascita, i-a invatat pe discipolii sai sa deosebeasca edemul de alte hipertrofii.
- Pavel din Egina care a practicat la Alexandria si a fost un mare chirurg. Practica cateterismul uretral,
traheotomia, amigdalectomia, opera polipii nazali, herniile, fistulele anale, hemoroizii. Folosea
speculum rectal si cel vaginal de fabricatie proprie. In cancerul de san extirpa, nu cauteriza este cel
care a observant ca tumorile maligne nu sunt circumscrise, ca cele benign, ci au ramificatii.

MEDICINA ARABA (1 h)
Medicina araba este eterogena. Ea a salvat de la pieire operele medicine antice. Medicina araba
uneste cunostintele clinice cu chimia si botanica. Medicina araba a dat medicine universal personalitati si
opera de prima marime. Ea a influentat puternic medicina europeana.

In sec IX-XI d.H. arabii s-au distins in special in matematica, chimie si in arta de a cultiva plantele
medicinal. Farmacistii arabi au practicat filtrarea, distilarea si sublimarea.

In anul 628, o solie de medici arabi a vizitat China, aducand de acolo numeroase principia
medicamentoase si retete.

14
 Dezvoltarea farmaciei bazata pe formule magistrale complexe, a sprijinit medicina clinica, in special
medicina interna.

Lumea araba cuprindea un teritoriu imens. Ea se intendea de la marginile Indiei actuale, pana dincolo
de jumatatea Spaniei, incluzand tot Orientul mijlociu, Egiptul, Libia, Magrebul (actualele Tunisia, Algeria,
Maroc), precum si o buna parte din peninsula iberica. Acest vast imperiu era impartit in doua mari caliphate:
cel de rasarit cu capital initial la Damasc, apoi la Bagdad si cel de apus cu capital la Cordoba.

In Califatul de rasarit s-au distins in mod special trei mari personalitati medicale:

- Rhazi: s-a apropiat de medicina tarziu, la 40 de ani. A fost directorul spitalului din cetatea sa natala,
apoi al celui de la Bagdad. A scris 237 de carti de filozofie, teologie, matematica, astronomie si
medicina. In medicina a lasat ,,Continentul”. In cele 24 de volume ale ,,Continentului” sunt stranse
aproape tot ce acumulase medicina greaca, romana, iudaica si oriental pana la el. Rhazi a descries
pentru prima oara in lume rujeola. A murit orb, in mizerie, deoarece si-a impartit toata averea la
saraci.
- Ali Abas: este autorul tratatului Al Kitab Al Maliki ( Sistemul medical) in 20 de volume, tradus ulterior
in Europa occidental sub titlul Liber Regius. Chirurg foarte indemanatic, Ali Abas a practicat si descries
laringotomia si ligatura vaselor de sange.
- Avicena : este socotit in cultura universal, un veritabil geniu in facture renascentista, un fel de
Leonardo da Vinci al lumii arabe. La 16 ani s-a apucat de medicina, pe care, dupa propria-I expresie,
,,n-a gasit-o prea grea”. A fost un practician vestit, a vindecat sute de suferinzi intre care si principi. A
scris Al Quanun. El este primul care a descries boala numita focul person (antraxul) ca si boala urinii
dulci (diabetul).

Intre marile personalitati medicale din Califatul de apus, remarcam pe:

- Abulcasis: a fost un mare chirurg. Opera sa de capetenie este Al Tarsif si cuprinde 30 de volume, in
special de chirurgie. Abulcasis a oferit contemporanilor numeroase descrieri de operatii, o multime de
tipuri de bandaje, imobilizarea fracturilor, diferite amputatii. A operat cancerul de san, cunostea
pericolul metastazarii.
- Avenzoar: a fost cel mai mare clinician al lumii arabe, adversary al lui Avicena pe care-l acuza de
,,exces de teoretoizari si de pseudofilozofie”, inutile pentru practica medicala. Theisir, opera sa
principal e un tratat de medicina ce pune pe prim plan interventia active a medicului, in dauna
speculatiilor filozofico-teoretice.
- Averoes: a fost nu numai medic dar si mathematician, fizician, chimist, apropiindu-se in acest fel de
faima de enciclopedist a lui Avicena. Tratatul sau de medicina, Colliget sau Reguli generale de
medicina este o opera ,, de biblioteca”. Completa, bine scrisa, dar fara multe contributii originale.
- Maimonide: a practicat medicina in Egipt. A fost medicul sultanului Saladin. I s-a oferit postul de medic
personal al regelui Richard Inima de Leu in Anglia, dar a refuzat. Opera sa de capetenie esteCartea cu
sfaturi – formata dintr-o serie de scrisori pe care el, ca medic, le adreseaza fiului sultanului Saladin.

15
 MEDICINA MEDIEVALA DIN EUROPA OCCIDENTALA (2h)
1. Epoca marilor flagele

Inca de prin anii 70 d.H., si pana catre 1600, adica o perioada de peste 1500 de ani, Europa a fost bantuita
de mari epidemii si epizootii, consemnate in cronicile vremii sub numele de pestis sau pestilential. Intre
acestea:

- 592 – ciuma omoara cca 1/6 din locuitorii Imperiului Roman de Rasarit. Orasul Constantinopol este
aproape depopulate
- 1348-1351 – marea epidemie de ,,ciuma neagra”, consemnata si de Boccacio in ,,Decameronul”.
- 1492-1500 – marea epidemie de sifilis. Boala adusa din Tahiti de marinarii lui Cristofor Columb, a
cuprins intrega europa. Concomitent, variola, lepra si tuberculoza au fost permanent prezente, facand
si ele un numar mare de victime.
- O maladie misterioasa , foarte contagioasa ,a bantuit Anglia in 1485. Ea s-a caracterizat prin
transpiratii abundente, stare de slabiciune apoi, adesea moarte. Cunoscuta sub numele de sudor
anglicus, boala lovea, in mod ciudat pe cei cu o constitutie robusta, ocolind batranii si copiii. Nu se
poate preciza ce fel de boala a fost.

2. Practica medicine in evul mediu occidental.

In primele patru secole de la recunosterea oficiala a crestinismului de catre Constantin cel Mare, adica pana
catre anii 700 d.H., medicina Occidentului European a progresat foarte lent. Printer motivele cvasi-stagnarii
retinem urmatoarele:

- Boala era considerate drept pedeapsa divina

- Desi medici existau, stiinta lor se reducea la invatamintele medicine antice’medicina, ca si ingrijirea
bolnavilor, era apamajul unor ordine calugaresti. Clericii occidentali, luand exemplul celor din
Capadocia, Egipt, au infiintat spitale. In aceste spitale se facea mai mult o opera caritabila decat una
medicala. Cu timpul, anumite ordine calugaresti s-au specializat in ingrijirea unei anumite categorii de
bolnavi.
- Repulsia pentru cercetarea trupului omenesc, a impus anatomiei si fiziologiei o stagnare de cca. 1000
de ani.

3. Remedii medievale

Terapeutica medicala era variata. Merile epidemii ii puneau poe medici in situatia de a-si declara in mod
public neputinta, asfel ca oamenii recurgeau la o serie de remedii instinctive sau mistice intre care:

- Fuga: exodul din orasele cuprinse de molima spre asezarile de la tara era general.

16
 - Morala si dietetica: se propovaduia viata curate, postul, rugaciunile. Orasele erau strabatute de lungi
procesiuni religioase, care implorau milacereasca. Acestea au avut adesea un effect contrar. Aducand
mii de oameni la un loc, favorizau contaminarea.
- Sfintii ,,doctori” sau protector: erau chemati in ajutor, anumiti sfinti si in primul rand fratii ,,Cosma si
Damian” nascuti in Cilicia, numiti si la noi ,,doftorii fara de arginti” care fusesera doi calugari bizantini.

4. Invatamantul medicine in Europa evului mediu

Cronologic si theoretic, se disting doua etape in istoria invatamantului medical European intre anii 900-1400.

a) Scolile de medicina
- Scoala de medicina de la Salerno: infiintata initial pe langa un spital al Arhiepiscopiei ce dateaza de
prin 820, de 4 maestri:Pontus, Salernus, Helinus, Abdela intre maestri salernitani citam pe
Gariopontus, Trotula, Constantin Africanul, Nicolaus Salernitanus, Copho
- Scoala de medicina de la Montpellier a fost rivala recunoscuta a celei de la Salerno. In anul 1220
scoala este ridicata la rangul de universitate. In acel moment era unica institutie de invatamant
medical din Franta
b) Invatamantul medical din Universitati. Medicii medievali au putut dobandi diploma de la Universitatea
de la Bologna, infiintata in 1119,Paris infiintata in 1150, dar diploma de medicina a dat si Napoli
(1225), Cambride (1257), Padova (1228), Roma (1303), Cracovia (1364), Praga (1349), Heidelberg
(1386).

5. Stomatologia medievala

Se efectuau tratamente stomatologice de catre barbieri si chiar de chirurgi cu renume. Si unii si altii erau ins
socotiti inferiori medicilor fiindca nu frecventasera universitatile si nu stiau greaca veche si latina.

EVOLUTIA NURSINGULUI IN TARA NOASTRA

17
 INSEMNARI DESPRE SLUJITORII SANATATII
DE-A LUNGUL TIMPULUI IN TARA NOASTRA
Documente, marturii si urme dovedesc preocupari si cunostinte intinse privind ingrijirea sanatatii pe
teritoriul Daciei. Strabon arata ca la daco-geti preotul era vrajitor si medic care cunostea semnele cerului si
tainele lecuirii. Exista opinii care fac legatura cu scoala medicala din Cos si intemeietorul ei, Hipocrate, prin
initierea acestuia in tainele medicinii de catre un medic trac cu numele Herodicus din Selembria.
De medicina dacica este legata cunoasterea si folosirea apelor vindecatoare de al Geoagiu, Călan, si
Băile Herculane. Trusa medicala descoperita la Grădistea Muncelului mai cuprinde si instrumente folosite
pentru operatii, iar scheletul descoperit la Poiana (Tecuci) prezinta urmele unei trepanatii craniene
cicatrizate, deci reusite.
Preocuparile pentru igiena publica sunt dovedite prin existenta cisternelor si conductelor descoperite
prin sapaturile din muntii Orăstiei, unde erau asezari dacice. Dupa numarul mare de denumiri dacice ale
plantelor de leac, cu efecte antispastice, sedative, purgative, diuretice, antihemoroidale, vomitive,
cicatrizante, revulsive etc., se apreciaza ca stramosii nostri se bucurau de un mare prestigiu in lumea greco-
romana de atunci.
Vorbind despre medicina dacilor, istoricii pun in evidenta faptul ca o parte dintre nobili, denumiti
tarabostes, care imbratisau viata sacerdotala, aveau ca preocupari de mare cinste, pe langa filozofie si
astronomie, si studiul medicinii.
Prin secolul VI al erei noastre sunt cunoscuti vracii, denumire de origine slava, dar a caror prezenta
urca in timp spre indepartatele inceputuri ale existentei poporului nostru, care erau in numar mare si carora li
se cerea mai ales credinta.
Barbierii au reprezentat o indelungata perioada principalele cadre cu preocupari de ingrijire a
bolnavilor si de executare a unor practici, mai ales in domeniul micii chirurgii. Originea lor poate fi gasita in
inceputurile epocii crestine si este legata de conceptia crestinismului fata de boala. Boala, infirmitatea, ca si
moartea, fiind socotite o pedeapsa a pacatului originar, rascumpararea si izbavirea trebuiau obtinute prin
suferinta. De aici interpretarea ca boala este o vointa divina, atitudinea de a trata bolnavul este un semn al
razvratirii impotriva puterii supreme.
Activitatea barbierilor este reglementata de diferite acte normative, ca cel emis in 1760, intitulat
,,Responsabilitatea medicala pentru interventia nereusita”, sau ,,Hrisovul” lui Scarlat Calimachi, din 1813, dar
mai ales de statutul breslei lor, care cuprindea norme riguroase de conduita in munca, in viata personala,
abaterile fiind sanctionate pana la excluderea din breasla si interzicerea practicarii acestei meserii sau ,,arte”,
cum i s-a zis la un moment dat.

PRIMELE SPITALE SI PERSONALUL DE INGRIJIRE

A BOLNAVILOR (1H)
Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIV-lea, sunt cunoscute unele lacasuri tamaduitoare,
denumite ,,bolniţe”: la Bistriţa si Tismana in Tara Romaneasca, la Prislop in Transilvania, la Neamţ in Moldova.
Medicina bolniţelor are un caracter mistic, religios, indatorirea principala fiind aceea de a-i aduna pe bolnavii
fara sprijin, saracii si copiii parasiti, batranii si infirmii. Bolnicerul, care era un calugar mai priceput, pregatea si
unele fierturi si alifii dupa nevoi.
18
 Primele înjghebari spitalicesti atestate documentar sunt cele din Transilvania, fondate de diferite
ordine calugaresti: spitalul din Sibiu, intemeiat de Cavalerii cruciferi in 1292, spitalul azil din Bistrita, ca si
micile spitale medievale cunoscute in secolul urmator la Feldioara, Rîsnov, Codlea etc.
In secolul al XIV-lea, cand feudalismul se afla in perioada de dezvoltare, se dezvolta asezamintele
medico-sociale orasenesti sub forma azilurilor-spitale, conduse de consilii orasenesti, iar ca personal sanitar
intalnim si barbierii chirurgi. In secolele XV-XVI se intalnesc si primele farmacii la Sibiu, Cluj, Brasov, precum si
bai publice si particulare in care ,,băeşii” puteau sa efectueze venesectii, masaje, sa puna ventuze sau chiar
sa trateze entorse si fracturi.
Sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului urmator cunosc schimbarea conceptiei si
continutului activitatii spitalicesti prin progresele inregistrate in medicina clinica, dezvoltarea invatamantului
si formarea cadrelor sanitare. Dar ceea ce a revolutionat viata si activitatea spitaliceasca este cunoasterea
asepsiei si antisepsiei si descoperirea microbilor.

PRIMELE REGULAMENTE SPITALICESTI(1H)

Primul regulament spitalicesc din Muntenia, legat de numele dr. C. Caracaş, apare in 1817 la Spitalul
Filantropia, fiind considerat intre primele din Europa. Acest regulament stabileste principiile de baza ale
activitatii: ,,munca in unire”, ,,disciplina ierarhica” intre salariati, omenie si raspundere fata de bolnavi,
sanctiuni severe pentru abateri. Pe aceleasi principii este intocmit si Regulamentul spitalicesc de la Colţea, in
anul 1832, in care sunt prevazute si unele atributii privind intretinerea spitalului, a saloanelor si bolnavilor,
curatenia fiind ,,unul dintre lucrurile care ajuta mult sanatatea”, cum se stipuleaza la art. 11.
Regulamentul Saftei Brîncoveanu, intocmit la 5 octombrie 1838 pentru Spitalul Brîncovenesc,
cuprinde in mod amanuntit sarcinile posluşitorilor bolnavilor, pentru ceea ce am numi noi astazi crearea
confortului fizic si psihic al bolnavului, starea disciplinara, respectarea ierarhiei, cerinte etice valabile si azi.

MARILE DESCOPERIRI STIINTIFICE (1H)

Desi se presupune ca anatomia corpului omenesc era cunoscuta inca din secolul al III-lea I.H. de scoala
medicala din Alexandria, primul tratat de anatomie este scris in 1316 de Mondino dei Luzzi, iar in 1543
Andreas Vesalius revolutioneaza cunostintele anatomice prin lucrarea ,,De humani corpis fabrica”(Despre
alcatuirea corpului omenesc).
Piatra de hotar care avea sa determine noi orientari in stiintele medicale si practica ingrijirii bolnavilor
a fost descoperirea microbilor de catre Louis Pasteur si a metodei antiseptice de catre Joseph Lister. Dupa
1880, asepsia este aplicata in toate spitalele lumii.
Intre descoperirile care deschid una din cele mai stralucite epoci in medicina este cea a imunizarii. La
sfarsitul secolului al XVIII-lea apare prima metoda stiintifica de vaccinare impotriva variolei, legata de numele
savantului englez Edward Jenner (1749-1823). In anul 1895, Wilhelm Konrad Roentgen descopera radiatiile
ce-i poarta numele, punand bazele radiologiei ca disciplina medicala.

19
 SCOLI SI FONDATORI IN MEDICINA ROMANEASCA (1H)

Istoria profesiei de asistent medical, a etapelor sale de dezvoltare, nu poate fi inteleasa pe deplin fara
cunoasterea unor personalitati ale medicinii romanesti, deschizatori de drumuri in cercetarea stiintifica
mondiala, unii fiind direct implicati in organizarea invatamantului pentru personalul sanitar mediu. Intre
acestia, Victor Babes (1854-1926), considerat corifeu al microbilogiei si morfopatologiei mondiale, a stabilit
principiul antirabic, al antibiozei si antibiogramei, seroterapia, metoda romaneasca de tartament antirabic,
prepararea serului antidifteric in 1895, a facut numeroase descoperiri in patologia veterinara.
Ion Cantacuzino (1863-1934) pune bazele scolii romanesti de microbiologie si medicina
experimentala. Intre problemele stiintifice care l-au preocupat, se enumera patologia unor boli ca holera,
scarlatina, tuberculoza, lepra, imunitatea la vertebrate si nevertebrate etc.
Gheorghe Marinescu (1863-1938) este creatorul scolii romanesti de neurologie prin studierea
fiziopatologiei celului nervoase. A sudiat fiziopatologue epilepsiei, isteriei, tabesului, paraliziei generalizate.
Este primul in lume care foloseste pelicula cinematografica pentru inregistrarea unos experimente de
specialitate, realizand filmul stiintific in scop didactic.
C.I. Parhon (1874-1969) publica inca din anul 1900 lucrari despre rolul sistemului endocrin in reglarea
proceselor biologice,iar in 1907, impreuna cu M. Goldstein, publica monografia ,,Secretiile interne”, apreciata
ca fiind actul de nastere al endocrinologiei ca stiint.
Un alt deschizator de drumuri in endocrinologia romaneasca este Nicolae Paulescu (1861-1931), care
publica numeroase lucrari despre glanda tiroida, suprarenala si hipofiza. El este descoperitorul pancreinei, al
insulinei, cu cel putin opt luni inaintea canadienilor F. Banting si MacLeod, carora in 1923 li s-a acordat pe
nedrept Premiul Nobel pentru aceasta descoperire.
Gheorghe Assaky (1855-1899), reformator al chirurgiei romanesti, introduce chirurgia experimentala,
imprima reguli severe de antisepsie, introduce folosirea manusilor de ata si de cauciuc si a mastilor.

INVATAMANTUL PERSONALULUI SANITAR MEDIU (1 H)

Formarea unui personal mediu calificatpentru munca de ingrijire a bolnavului si participarea la

sarcinile tot mai complexe ale ocrotirii sanatatii a beneficiat de la inceput de dezvoltarea stiintelor medicale
din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, de tehnicizarea muncii medicale prin introducerea antisepsiei in
practica chirurgicala, de afirmarea unor conceptii noi in terapeutica, determinate de progresele fiziologiei
experimentale.
In 1842, Eforia Spitalelor Civile infiinteaza Scoala de chirurgie mica din initiativa si sub conducerea
medicului Nicolae Kretzulescu, pe langa Spitalul Coltea, cu durate de doi ani, destinata pregatirii personalului
sanitar ajutator. Aceasta scoala reprezinta primul pas spre organizarea invatamantului medical din tara
noastra. Cursantii sunt recrutati din randul barbierilor sau dintre elevii Colegiului Sf. Sava, care au beneficiat
de primele cunostinte de anatomie din manualul intocmit de N Kretzullescu.
Aceasta scoala, care a functionat pana in 1847, isi va relua activitatea in 1853 la Spitalul Filantropia
sub forma unor cursuri pentru barbieri tinute de dr. Gh. Polizu.

20
 La Iasi ia fiinta in 1859 Scoala companiei sanitarilor, organizata si condusa de Iacob Czihak, care a scris
si ,,Manualul pentru invatatura soldatilor din compania sanitara a oastei”.
Din initiativa dr. C. Severeanu ia fiinta la Bucuresti, in aprilie 1897, prima scoala de surori de caritate,
sub denumirea ,,Institutul Femeilor de caritate”
In aceasta perioada sint cunoscute si alte scoli pentru infirmiere la Bucuresti, Iasi, Craiova, Galati,
bazate pe un invatamant mai mult practic, unele organizate de societati de binefacere.

PERSONALITATI PRECURSOARE ALE ORGANIZARII NURSINGULUI IN ROMANIA (1H)

De al Florance Nightingale (1820-1910) asistam la tendinte si eforturi de profesionalizare, de gasire a

unui loc stabil in ierarhiaslujitorilor sanatatii, de definire a rolului care sa fie acordat, cu titlu si cadru juridic,
asistentilor medicali.
Daca avem in vedere ca prima eleva a Institutului Femeilor de Caritate a fost Maria Miclescu,
descendenta a unei vechi familii din Moldova, iar prima conducatoare a fost din familia domnitoare Ghica,
putem considera ca profesia de asistenta medicala are reprezentanti de valoare inca de la inceput.
Lucia Bologa Puscariu, provenind dintr-o familie de vechi carturari ardeleni, cu o pregatire si o
educatie aleasa, inclusiv in domeniul sanitar, prin Scoala de Cruce Rosie de la Viena, conduce serviciul de
surori de la spitalul de fortareata Trento timp de patru ani, ingrijind bolnavii si ranitii alaturi de fiul ei dr.
Valeriu V. Bologa, viitorul decan al istoriei medicinii romanesti.
Eugenia Costres, prin intrega sa activitate, ramane intre pionierele profestiei, devenind ea insasi
conducatoare a Institutului Asistentelor de Ocrotire din Iasi in 1939. Consolidand conceptia organizatorica si
perfectionand programele dupa sisteme moderne, pe baza unei riguroase selectii, scoala ieseana s-a impus
prin valoarea absolventelor la locul demunca, ca si a celorlelte institute, prin profesionalismul si puterea lor
de daruire.
Maria Ursache nu poate lipsi din istoria profesiei. Invatatoare de gradul I a simtit nevoia unei pregatiri
cu baza medico-sociala, pe care si-a intregit-o la institutul de Asistentelor de Octorire “Regina Maria” din
Bucuresti pe care il absolva in 1948 concomitent cu Facultatea de Pedagogie, specialitatea Psihologia
copilului, absolvita in 1951. Lucreaza de 9 ani ca asistenta de ocrotire, apoi ca psiholog, stabilind metologia
dezvoltarii psihomotorii a copilului 0-3 ani, care-i poarta numele .
Tereza Pop (1911-1994), absolventa a Institutului Asistentelor de Ocrotire din Cluj in 1940, isi incepe
activitatea ca sefa la Centrul de Sanatate Vasile Gherghel din Bucuresti, iar intre anii 1949-1954 este incadrata
la Institutul de Pediatrie. In acest timp este preparator, apoi asistenta la catedra de organizare sanitare a
Facultatii de Medicina.
SMARANDA Schropp-Botez (1902-1994) a fost una dintre bursierele Fundatiei Rockefeller
pentru a studia pregatirea nurselor imn S.U.A. dupa ce se pregateste timp de patru ani la o scoala de surori
catolice in Franta.
Sunt doar cateva nume care vor ca, sa sustina ideea ca exista o istorie tulburatoare a profesiei,
a culturii ei, nedescifrate inca, cu indrumatori si formatorii de constiinte, cu reprezentanti de exceptie, care
au constituit nervura pe care s-a sprijinit si s-a dezvoltat destinul nostru colectiv.

21
8. ACTIVITATEA PUBLICISTICA A CADRELOR SANITARE MEDII (1H)
O la tura importanta a activitatiiorganizatiilor profesionale ale cadrelor sanitare de ieri
si de azi se refera la folosirea cuvantului scris prin publicatiile proprii, subiect tratat pentru
prima data de cercetatorul I. Negru. Despre periodicele aparute in primele patru decenii ale
secolului nostru s-au facut referiri in lucrarea de fata cand a fost vorba de asociatiile
profesionale ale personalului mediu sanitar dina aceasta perioada. Reluate in ordinea aparitiei
lor, acestea sunt urmatoarele:
- ,,Monitorul sanitar” (octombrie 1903-mai 1905), organ al subchirurgilor, moaselor,
revizorilor de vite,
- ,,Buletinul Asociatiei Corpului Sanitar Inferior” (iunie-decembrie 1906)
- ,,Buletinul personalului sanitar” (ianuarie 1908-iunie 1909), Braila
- ,,Crucea Rosie “, subintitulata ,,organ al corpului sanitar inferior” (20 ianuarie-3 august
1908),
-,,Sanitarul” (septembrie 19120februarie 1914), Bacesti Vilcea,
-,,Revista Moaselor” (octombrie 1921-noiembrie 1922), Brasov, in limbile ramana,
maghiara si germana,
,,Curiel Sanitar” , organ de aparare al moaselor si agentilor sanitari, aparut la Galati,
Brasov, Putna (1924-1928),
-,,Sanitarul”, organ al Asociatiei Corpului Sanitar Auxiliar, Bucuresti (noiembrie 1925-
aprilie 1928),
-,,Sanatatea Poporului” organ al Asociatiei Personalului Auxiliar titrat din tara, Bucuresti
(1931-1931),
-,,Asistenta Sociala”, buletinul Scolii Superioare de Asistenta Sociala )1929-1932;
1936;1938-1939),
-,,Sanitarul” (a treia incercare la Braila), 1933.
-,,Cuvantul Sanitarului”, foaie pentru cultura si aparare a intereselor personalului
sanitar titrat, Buzau (iulie 1933-decembrie 1939).

9. CRUCEA ROSIE (1H)

9.1 GENERALITATI
9.2 CRUCEA ROSIE IN ROMANIA
22
10. ORGANIZATII INTERNATIONALE SI INFLUENTA LOR ASUPRA EVOLUTIEI NURSINGULUI (1H)

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON (2 h)

Un model conceptual pentru o profesie reprezinta o imagine mentala a profesiei, a conceptiei a ceea ce ar
trebui sa fie. Un model conceptual este o abstractie, o creatie a spiritului.
Conceptele cheie ale acestui model:
1. Individual, bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentand 14 nevoi fundamentale pe
care trebuie sa si le satisfaca.
2. Scopul ingrijirilor este de a pastra sau de a restabili independent individului in satisfacerea acestor
nevoi.
3. Rolul asistentei este de suplinire a ceea ce el nu poate sa faca singur.
Componentele esentiale ale unui model conceptual sunt:
1. Postulatele. Sunt suportul theoretic si stiintific ale modelului conceptual. Ele sunt recunoscute si
acceptate. Nu trebuie demonstrate. Postulatele pe care se bazeaza modelul Virginiei Henderson sunt:
a) Orice fiinta umana tinde spre independenta si o doreste
b) Individual formeaza un tot caracterizat prin nevoi fundamentale
c) Cand una din nevoi ramane nestisfacuta, individual nu este ,,complet” independent.
2. Valorile sau credintele. Modelul Virginiei Henderson este sustinut de trei valori:
- Asistenta poseda functii ,,care sunt proprii”
- Cand asistenta preia din rolul medicului, ea cedeaza o parte din functiile ei unui personal necalificat.
23
 - societatea asteapta un serviciu din partea asistentelor pe care nu-l pot primi de la nici un alt personal.
3. Elementele. Cele sase elemente care dau sens vietii profesionale sunt:
- Scopul profesiei: este acela de a ajuta pacientul sa-si conserve sau sa-si restabileasca independent sa.
In asa fel incat el sa isi poata satisface nevoile prin el insusi. De asemenea scopul este acela de a
favoriza vindecarea si de a asista muribundul spre un sfarsit demn. Membrii acestei profesii se
bazeaza si tind psre un ideal dar sunt insa realisti pentru ca nu pot sa-l atinga, accepta sa desfasoare
activitati limitate care au scopul de a conserva sau de a restabilii independenta persoanelor ingrijite
- Obiectivul activitatii profesionale este beneficiarul adica persoana sau grupul de personae spre care
este indreptata activitatea. In atingerea obiectivului se tine cont de faptul ca individual, bolnav sau
sanatos, formeaza un tot cu nevoi commune tuturor fiintelor umane dar si faptul ca manifestarea
nevoilor este diferita de la un individ la altul
- Rolul profesiei desemneaza rolul social pe care il au membrii profesiei. Rolul asistentei este de
suplinire a dependentei (a ceea ce el nu poate sa faca singur) de a incerca sa inlocuiasca necesitatea in
asa fel incat persoana sa poata sa-si satisfaca cerintele mai usor si fara handicap.
- Sursa de dificultate. Dificultatile intalnite la pacient care fac ca persoana sa nu poata raspunde la una
din nevoile sale sunt cauzate de o lipsa de forta, de vointa, de cunostinte. Aceste dificultati tin de
competent asistentei sie este important de stiut de care lipsa este data sursa de dificultate.
Dificultatile intalnite la pacient nus unt toate legate de profesiunea noastra
- Interventia aplicata persoanei. Asistenta nu trebuia sa piarda din vedere omul in globalitatea sa.
Interventia va fi orientata asupra persoanei, asupra lipsei acesteia si consta in a spori independent
persoanei. Este o initiative proprie
- Consecintele sun rezultatele obtinute, ameliorarea independentei sau castigarea independendentei
ducand la ameliorarea scopului.

CADRUL CONCEPTUAL AL INGRIJIRILOR

Orice activitate ce se doreste a fi profesionala urmareste sa se sprijine pe baze stiintifice. Cu toata

diversitatea teoriilor si conceptelor despre ingrijiri, ele toate au o anumita intelegere priviind persona
ingrijita, sanatatea si ingrijirile.
1. Conceptul despre om. Omul este o fiinta unica, avand nevoi biologice, psihologice, sociale si cultural.
Este o fiinta in continua schimbare si interactiune cu mediul sau inconjurator, este o fiinta
responsabila, libera si capabila de a se adapta. Conceptia individului dupa V. Henderson:”individual
este o entitate bio-psiho-sociala, formand un tot indivizibil. Ele are necesitati fundamentale commune
tuturor cu manifestari specific pe care si le satisface singur daca se simte bine. El tinde spre
autonomie in satisfacerea necesitatilor sale.
2. Conceptii privind sanatatea: ,,Sanatatea este o stare de bine fizic, mental si social si nu consta numai
in absenta bolii sau a infirmitatii ,, (definitia sanatatii dupa OMS). ,,Sanatatea este o stare in care
necesitatile sunt satisfacute in mod autonom, nu se limiteaza la absenta boli. Sanatatea este o stare
de echilibru bio-psiho-social, cultural si spiritual, stare de autonomie si independent, este o stare

24
 dinamica ce da posibilitatea unui organism de a ramane in echilibru cu mediul intern si extern” (V.
Henderson).
3. Conceptii despre boala. Este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarma tradus prin suferinta
fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie npoua, provizorie sau definitive. Este un
eveniment ce poate merge pana la respingerea omului din anturajul sau.

PRACTICAREA UNOR INGRIJIRI DE CALITATE PRESUPUNE MULTE CUNOSTINTE SI

ELEMENTE DE COMPETENTA

1. CUNOASTEREA UNUI MODEL CONCEPTUAL DE INGRIJIRE.

Definitie: Un model conceptual este un ansamblu de concept, o imagine mental care favotizeaza
reprezentarea realitatii. Modelul conceptual este deci o dimensiune esentiala, de baza care ne permite sa
aplicam filososfia noastra privind ingrijirile. Pentru a define cadrul conceptual care este stability pe baza de
postulate, valori si elemente, este necesar sa se precizeze urmatoarele elemente: scopul profesie, telul
activitatii, rolul sau, dificultatii intalnite la pacientii de care se ocupa, natura interventiei acordata pacientului,
consecintele acestei actiuni. Aceste elemente cand se organizeaza intr-o structuyra teoretica globala devine
cadrul sau conceptual.
2. CUNOSTINTELE ACUMULATE.
a. Stiintifice. Sunt acumulate pe parcursul formarii asistentei si o ajuta la intelegerea finite umane in
dimensiunile sale fizice, intelectualesi afective. Ele furnizeaza explicatii asupra mediului fizic si social.
b. Tehnice. Acestea se refera la procedeele metodice si stiintifice care servesc la promovarea sanatatii si
combaterea bolilor.
c. Relationale. Se refera la capacitatea asistentei de a stabili relatii cu pacientii, de a crea un climat unor
relatii calde de umanitate si de a sti sa colaboreze cu apartinatorii pacientilor, de a lucre in comunitate, in
echipa.
d. Entice. Sunt legate de ansamblul de norme si principia referitoare la valorile morale ale persoanei.
e. Legislative. Se refera la reglementarile si directivele care au drept scop protejarea asistentei si a
pacientului
3. CUNOASTEREA DEMERSULUI STIINTIFIC.
Demersul stiintific este un instrument t de investigatie, de analiza, de interpretare, de planificare si evaluare a
ingrijirilor. Cunoasterea demersului stiintific aplicat in ingrijirea individualizata a pacientilor ii va permite
asistentei sa ajunga la continuitate si la planificarea unor ingrijiri de calitate. Toate competentele pornesc de
la cunoasterea conceptului de ingrijire. Termenul de concept de ingrijire este sinonim cu modelulde nursing,
cadru conceptual sau medol conceptual.

25
 PROCESUL DE INGRIJIRE

Definitie: este o metoda organizata si sistematica care permite acordarea de ingrijiri individualizate. Procesul
de ingrijire este centrat pe reactiile particulare ale fiecarui individ la o modificare reala sau potentiuala de
sanatate. Demersul mai poate fi definit ca un process intellectual compus din diverse etape logice si
coordinate avand ca scop obtinerea unei mai bune stari a pacientului. Aplicarea cadrului conceptual al
Virginiei Henderson in procesul de ingrijire usureaza identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-
social, cultural si spiritual si gasirea surselor de dificultate care impiedica satisfacerea nevoilor. De asemenea
permite stabilirea interventiilor capabile sa reduca influenta acestor surse de dificultate in scopul de a ajuta
persoana sa-si recapete autonomia.
Etapele procesului de ingrijire:
- Culegerea de date ne permite sa facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul in
globalitatea sa. Se spune ca ele ne informeaza asupra a ceea ce este pcientul, asupra suferintei,
asupra obiceiurilor de viata si starea de satisfacere a nevoilor fundamentale.
- Analiza si interpretarea datelor ne permite sa punem in lumina problemele specific de dependent si
sursa de dificultate care le-a generat, adica elaborarea diagnosticului de ingrijire.
- Planificarea ingrijirilor ne permite determinarea scopurilor care trebuie urmarite, mai exact
determinarea obientivelor de atins si stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor
- Realizarea interventiilor consta in precizarea concreta a interventiilor
- Evaluarea consta in analiza rezultatului obtinut daca interventiile au fost adecvate, daca s-a obtinut
rezultatul dorit si daca au aparut noi date in evolutia starii pacientului si eventual daca este necesar
reajustarea interventiilor si obiectivelor.
Avantajul cel mai mare al utilizarii procesului de ingrijire este legat de faptul ca acesta se sprijina pe date
furnizate de pacient sau luate din surse sigure. Aceste date permit sa se vada situatia in ansamblu ei sis a se
aprecieze nevoile reale ale fiecarui pacient considerat ca o persoana diferita si unica in sine.

CULEGEREA DE DATE (2h)

Este faza initiala, debutul procesului de ingrijire de la care incepe derularea acestui demers. Culegerea
informatiilor este un process continuu in sensuyl ca pe parcursul muncii sale, asistenta nu inceteaza de a
observa, a intreba si a nota datele privind fiecare pacient. Incepand cu sosirea pacientului in spital sau in
momentul contactului cu personalul de ingrijire, culegerea de date permite asistentei sa-si stabileasca
actiunile de ingrijire.
Informatiile culese sunt:
- Date obiective: acestea sunt observate de asistenta
- Date subiective: sunt expuse de pacient
- Date continand informatii trecute (afectiuni pe care le-a avut in anii anteriori, interventii chirurgicale)
- Date continand informatii actuale
- Date legate de viata pacientului: obiceiuri, anturaj, madiul inconjurator.

26
Ingrijirea pacientului porneste de la informatile primite. Scopul investigatiilor noastre este de a rezolva
problemele pacientului pe care acesta nu si le poate rezolva singur. Toate informatiile culese pot fi grupate in
doua mari categorii:
a) Date relativ stabile: cuprind informatii generale despre nume, varsta, sex, stare civila, rasa, religie,
ocupatie, gusturi personale si obiceiuri (alimentative, ritm de viata), boli anterioare, sarcini, interventii
chirurgicale, accidente, grup sanguine, deficient senzoriale, proteze, alergii si reteaua de sustinere a
pacientului formata din familie si prieteni
b) Date variabile: sunt date in continua evolutie, schimbare si care cer o constanta reevaluare din partea
asistentei. Datele variabile legate de starea fizica sunt: temperature, tensiunea arterial, functia
respiratorie, apetitul sau anorexia, eliminarea, somnul, reactii alergice, inflamatii, infectii, oboseala,
intensitatea durerii, reactii la tratament, la medicamente. Datele variabile legate de conditiile psiho-
sociale sunt: anxietatea, stresul, confortul sau inconfortul, starea depresiva, starea de constienta,
gradul de autonomie, capacitatea de comunicare.
Colectarea datelor este un proces continuu care trebuie urmarit de catre asistenta in munca sa zilnica
pentru a descoperi cum sa ajunga la satisfacerea nevoilor. Aceste date sunt la dispozitia intregii echipe de
ingrijire. Pentru culegerea datelor asistenta trebuie sa recurga la diferite sursede informative astfel:
- Sursa primara este pacientul.
- Surse secundare sau indirect pot fi familia si anturajul pacientului, membri echipei de sanatate,
dosarul medical anterior si actual.
Mijloacele principale cele mai eficace in obtinerea informatiilor dorite sunt:
a) Observarea ramane elemental primordial, de baza, pe care il foloseste asistenta pe parcursul
activitatii. Observarea presupune o capacitate intelectuala deosebita, de a sesiza, prin intermediul
simturilor, detaliile lumii exterioare. De aceea asistenta se va folosi de organele de simt.
i. Vederea ne aduce informatii privind caracteristicele fizice ale unei persoane. Ea ne
informeaza supra unor anumite asupra unor anumite semne – simptome care traduc o
nevoie nesatisfacuta, o problema de sanatate. Astfel, fata poate fi trista, aratand suferinta,
agitatie sau descurajare, eruptii ale pielii, icter
ii.

27
 TEORII, CONCEPTE, MODELE DE NURSING (4h)

GENERALITATI
In domeniul nursing, fie ca este vorba de model sau teorie, se iau in discutie aceleasi concept si
anume:
- Fiinta umana
- Mediul inconjurator
- Sanatate-boala
Teoreticienii nursingului au definitii proprii ale fiecaruia dintre aceste concept.
Modelul de mursing constituie baza de selectare a cunostintelor transmise de educatorul de nursing. Este
un model cadru pentru procesul de nursing. Este un impuls si o directie pentru cercetarea in nursing. Este o
reprezentare conceptual a realitatii, o forma abstracta ce constituie realitatea.
Elementele modelului de nursing sunt:
- Cadrul conceptual
- Modelul conceptual
- Paradigm
- Teoria
- Perspectiva

TEORIA LUI MASLOW SAU PIRAMIDA TREBUINTELOR

28
 Abraham Masow a fost un umanist si psiholog American care afirma ca exista 5 categorii de nevoi
umane ierarhizate in ordinea prioreitatilor astfel:
1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de siguranta
3. Nevoi de apartenenta
4. Nevoi de recunoastere sociala
5. Nevoi de realizare
Dupa aceasta teorietrebuie sa fie satisfacute intai nevoile de baza fiziologice si de securitate pentru ca
persoana sa tinda spre satisfacerea nevoilor de ordin superior.

MODELUL HILDEGARD PEPLAU

Individul este vazut ca un auto-sistem in dezvoltare, cu caracteristici si nevoi unice: biochimice,
fiziologice, socio-psihologice. De-a lungul vietii, indivizii traiesc experiente de anxietate care creeaza tensiune.
Aceasta poate fi transformata prin actiuni de promovare ce intaresc sanatatea, sau poate determina
comportamente ce slabesc sanatatea. Peplau crede ca aceste comportamente individuale sunt semnificative
si directionate catre autointretinere si reducere a anxietati, comportamente aparute din cauza nevoilor
nesatisfacute, neimplinite. Cand nevoile nesatisfacute sunt simtite sau recunoscute, indivizii pot primi
asistenta profesionala.
Sanatatea este vazuta ca un continuum cu variate intensitati. Peplau defineste sanatatea ,, ca o
miscare spre viitor a personalitatii si a altor procese umane in desfasurare” in directii creative, constructive,
productive, personale si de viata comunitara. Sanatatea este o usurare, o alinare a tensiunii si anxietatii si o
redirectionare a energiei pentru a facilita aparitia nevoii de satisfactie a constiintei de sine si de integrare a
experientelor de viata mai importante.
Nursingul este un proces important, therapeutic interpersonal, un instrument educative, o forta
matura a carui sarcina este de a promova o miscare spre viitor a personalitatii.
Peplau identifica sase roluri pe care nursele si le pot asuma in timp ce lucreaza cu pacientii:
29
 - Professor
- Resursa
- Consultant
- Leader
- Expert ethnic
- Substituent

MODELUL MARTHA ROGERS

Modelul Marthei Rogers se bazeaza pe relatia dintre om si mediul inconjurator. Aceasta spune ca:
- Omul este un tot unificat, este unic si manifesta caracteristici care sunt mai multe si mai diferite decat
suma partilor lui
- Omul si mediul lui se afla intr-o continua si mutuala schimbare de materie si energie
- Procesul vietii evolueaza ireversibil si unidirectional intr-un continuu timp si spatiu
- Modelul de reflexie si organizarea sunt caracteristici identificatoare cvare reflecta starea de intreg
inovativ al omului
- Omul este caracterizat prin capacitatea de abstractizare si de folosire a imaginatiei, limbajului,
gandirii, sentimentelor si emotiei.
- Modelul de nursing trebuie sa specific clar scopul actiunii nursingului
- Practica profesiponala a nursingului incearca sa promoveze o interactiune simfonica intre om si
mediu, sa indrume si sa redirectioneze modelarea omului si a mediului pentru realizarea unui
potential de sanatate maxim.
- Grija nursing-ului este pentru om, vazut ca un intreg si din toate punctele de vedere. Cunostintele
stiintifice ale nursingului incearca sa descrie, sa explice, sa prezica despre fiinta umana.

MODELUL CALLISTA ROY

Conform Callistei Roy, nursingul trebuie sa fie centrat pe individ si sistemul sau adaptativ. Omul ca
pacient, este vazut ca avand parti sau elemente unite intre ele in asa fel incat forta legaturilor sa poata sa
creasca sau sa scada. Sistemul omului si interactiunea acestuia cu mediul sunt astfel de unitati de analiza a
culegerii de date in nursing, iar manipularea partilor sistemului sau a mediului, este un mod de interventie in
nursing. Omul are patru subsisteme:
- Nevoi fiziologice
- Conceptul de sine
- Functia de rol
- Interdependenta
Nursingul este considerat ca o stiinta si practica a promovarii adaptarii pentru functionarea holistica a
persoanelor prin aplicarea procesului de nursing cu scopul de a influenta pozitiv sanatatea. Nursingul
promoveaza adaptarea bazandu-se pe modelul:
1. Fiziologic
2. Psihologic
- Conceptul de sine

30
 - Functia de rol
- interdependenta
Scopul nursingului este identificarea acelor rezultate ale comportamentului adaptat, care sunt acceptate
de persoana si sunt benefice sanatatii.

MODELUL BETTY NEWMAN

Persoana este vazuta ca un system deschis, interactionand cu mediul prin factori intra si
extrapersonali. Fiecare individ este un compus dinamic al variabilelor biologice, psihologice, socio-culturale si
de dezvoltare, variabile care influenteaza starea de bines au de boala. Indivizii sunt expusi continuu factorilor
de stress din mediu, contactul fiind atat folositor cat si daunator si raspund prin adaptare la mediu.
Starea de bine este definita ca ,,o stare de satisfacere ca nevoilor” diverse luate separate.
Boala este definita ca ,,o stare de insuficienta, nevoi faramitate sau dezbinate” care inca mai trebuie
sa fie indeplinite sau satisfacute.

MODELUL DOROTHEA OREM

Dorothea Orem propune un model general de nursing bazat pe trei component:
- deficit de autoingrijire
- autoingrijirea
- sistemul nursing
Individual este vazut din toate punctele de vedere (holistic) interactionand cu mediul sau. El este
considerat increzator in sine si responsabil de atingerea unor performante in invatarea comportamentelor de
autoingrijire.
Sanatatea este definite ca ,,un continuum” si reprezinta capacitatea individului de a satisface cerintele
autoingrijirii, contribuind la mentinerea si promovarea integritatii din punct structural si functional.
Activitati de autoingrijire sunt acele comportamente pe care individul sau tutorele le initiaza si le
executa personal pentru a mentine viata, sanattea si bunastarea. Orem identifica trei categorii de nevoi:
- nevoi universal: sunt acele cerinte si actiuni necesare pentru satisfacerea nevoilor zilnice
- nevoi de dezvoltare a autoingrijirii sunt asociate procesului de dezvoltare si conditiilor care apar pe
parcursul ciclului vietii
- nevoi de sanatate: sunt asociate cu indivizii bolnavi, raniti sau care au o conditie patologica pentru
care primesc ingrijiri medicale.

MODELUL DOROTHY JOHNSON

Promoveaza modelul in care fiinta umana este considerata un sistem adaptativ. In acest sens rolul
asistentei medicale este sa intareasca/mentina comportamentele adaptative, schimband daca este cazul
comportamentele ineficiente.
Individual este un system comportamental. Sistemul comportamental este alcatuit din toate caile de
functionare (subsisteme) repetabile care caracterizeaza viata fiecarei personae. Subsistemele indeplinesc
sarcini specializate de a mentine integritatea intergului system comportamental.
31
 Subsistemele sunt:
- atasare sau afiliere
- dependent
- ingestie
- eliminate
- sexual
- agresiv/protectiv
- realizare (succes)
Scopul nursingului este de a reduce stresul, astfel pacientul sa-si recapete sanatatea cat mai repede
posibil. Asistenta medicala trebuie sa retina ideea ca individul insusi este cheia propriului sau destin.
Nursingul asigura servicii distinct societatii care pot fi differentiate de celelalte profesii din sistemul de
sanatate. Focalizarea principal a nursingului este asupra persoanei bolnave sau asupra amenintarii unei
imbolnaviri.

MODELUL NANCY ROOPER

Modelul formulat de Nancy Rooper recurge la abordarea holistica a intelegerii nevoilor umane, avand ca
scop mentinerea unei ingrijiri individualizate. Modelul are menirea sa ajute asistentul medical in formularea
prioritatilor de ingrijire. Este un instrument ce realizeaza conexiunea teorie-practica.
Nancy Rooper ia in discutie patru aspect importante – conceptia, nasterea, durata vietii, moartea –
fiecare dintre ele putand avea un rol determinant in modalitatea de acordare a ingrijirilor.

DEFINITIA, ROLURILE SI FUNCTIILE ASISTENTEI MEDICALE (1 h)

Definitia nursei (asistentei medicale):

1. Asistenta medicala este acea persoana care a parcurs un program complet de formare, indeplineste
standardele stabilite de ordinal asistentilor medicali, este autorizata sa practice aceasta profesie, este
autorizata sa efectueze acele proceduri privind ingrijirea sanatatii in orice situatie s-ar afla.
2. Asistenta medicala generalist presupune o pregatire pluridisciplinara, insusirea competentelor de
baza, sa aiba cunostinte de psihologie, sa aiba o atitudine potrivita fata de pacient si de familia sa, sa
aiba capacitatea de a intelege ceea ce simt ceilalti (empatie).
3. Asistenta medicala este caracterizata prin patru responsabilitati: promovarea sanatatii, prevenirea
imbolnavirilor, restabilirea sanatatii, inlaturarea suferintei.
4. Nurse este pregatita si si autorizata sa desfasoare educatie pentru sanatate, sa participle ca membru
al echipei de ingrijire in sistemul de sanatate (bolnavul, asistenta medicala, medic, infirmiera, familie),
sa supravegheze sis a formeze asistente medicale si cadre auxiliare, sa fie implicate in cercetare.

Definitia nursingului:
1. Organizatia Mondiala s Sanatatii stabileste ca nursing-ul este o parte integranta a sistemului de
ingrijire a sanatatii, cuprinzand promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor sau a bolii si ingrijirea
32
 persoanelor bolnave (fizic, mental, social), de toate varstele, in toate unitatile sanitare, asezarile
comunitare si in toate formele de asistenta sociala.
2. Virginia Henderson defineste nursing-ul asfel: sa ajuti individual, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si
afle calea spre sanatate sau recuperare, sa ajuti individual fie el bolnav sau sanatos sa-si foloseasca
fiecare actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea cu conditia acesta sa aiba taria, vointa
sau cunoasterea necesare pentru a o face sis a actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de grija
singur cat mai curand posibil.

Rolul nursei in societate

Rolul nursei in societate este sa asiste indivizii, familii si grupuri, sa optimizeze sis a integreze functii
fizice, psihice si socialeafectate semnificativ prin schimbari ale starii de sanatate. Nursing-ul se ocupa de
aspectele psiho-somatice ale vietii deoarece acestea afecteaza sanatatea, boala si moartea.

Functiile nursei
Functiile nursei sunt:
a) De natura independenta: asista pacientul din proprie initiativa temporar sau definitive in:
- Ingrijiri de confort
- Stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijite si cuapartinatorii
- Le transmite informatii, invataminte, asculta pacientul si il sustine,
- Este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de viata si sanatate
b) De natura dependenta: la indicatia medicului aplica metodele de observatie, de tratament sau de
adaptare, observa la pacient modificarile provocate de boala sau tratament si le transmite medicului
c) De natura interdependenta: asistenta colaboreaza cu alti profesionisti din domeniul sanitar, social,
educative, administrativ si participa la activitati interdisciplinare

Domeniu de activitate:
- In serviciile de sanatate: stationar, ambulatory (policlinica, dispensar)
- Invatamant, cultura, cercetare, educatie
- Administrative, alimentar, igienic

Locul de munca:
- In comunitate si ambulator: dispensare urbane si rurale, policlinica, scoli, gradinite, crese, leagane si
camine de batrani
- In stationar: interne, pediatrie, chirurgie, ortopedie, cardiologie, obstetrica-ginecologie, urologie,
oncologie, reumatologie, psihiatrie, etc.
- Inspectoratele de politie sanitara

Calitatile asistentei medicale

- Constiinciozitatea privind felul in care isi face meseria, privind administrarea tratamentelor, pe toate
caile. Asistenta trebuie sa fie constienta in fiecare clipa de consecinta greselilor sale. Reverificarea
activitatilor in fiecare zi
33
- Dragostea fata de profesiunea aleasa se caracterizeaza printr-o atitudine justa fata de bolnav,
binevoitoare, amabila, atenta. Va cunoaste psihologia bolnavului. Trebuie sa actioneze fara slabiciuni,
sa imprime optimism bolnavului si dorinta de a trai. Nu trebuie sa discute in soapta langa patul
bolnavului
- Pastrarea secretuluiprofesional. Reprezinta secret professional datele despre bolnav si boala sa,
relatiile obtinute la vizita medicului, datele din buletinele de analiza, confidentele facute de bolnav
sau familia sa. Relatiile despre bolnav se dau numai la cererea scrisa a instantelor judecatoresti.
- Punctualitatea in administrarea tratamentului, regimului alimentar prescris, respectarea relatiilor de
serviciu, dozelor medicamentoase.
- Devotamentul poate fi constatat in functie de cun actioneaza asistenta medicala in unitatile medicale
aglomerate sau in caz de epidemii, in cazul calamitatilopr si a accidentelor collective cand se impune
sortarea cazurilor si acordarea ingrijirilor in functie de gravitatea acestora.

34