Sunteți pe pagina 1din 1031

ISTORIA

LITERATURII
ROMANE
m

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA
REPUBLICII ACADEMIA DE $T11NTE
SOCIALE SI POLITICE
SOCIALISTE
ROMANIA A REPUBLICII
SOCIALISTE ROMANIA

ISTORIA
LITERATURII
ROMANE

COMITETUL GENERAL DE COORDONARE:

ACAD. ALEXANDRU PHILIPPIDE presedinte ; ACAD. ALEXANDRU


ROSETTI, ALEXANDRU BALACI, membru corespondent al Acade-
miei Republicii Socialiste Romania, $ERBAN CIOCULESCU, membru
corespondent al Academiei Republicii Social iste Romania, ALEXANDRU
DIMA, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste Roma-
nia, JEAN LIVESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste Romania, ACAD. ZAHARIA STANCU membri
Secretar prof. univ. MIHAI NOVICOV ; secretar adjunct
ELENA PURICA

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA
REPUBLICII ACADEMIA DE $T11NTE
SOCIALE $1 POLITICE
SOCIALISTE
ROM ANIA A REPUBLICII
SOCIALISTE ROMANIA

ISTORIA
LITERATURII
ROMANE
III
EPOCA MARILOR CLASICI

COMITETUL DE REDACTIE AL VOLUMULUI :

ERBAN CIOCULESCU, membru corespondent al Academiei Repu-


blicii Socialiste România redactor responsabil ; OVIDIU PAPADIMA,
prof, univ. ALEXANDRU PIRU redactori responsabili adjunqi;
Secretar : CORNELIA TEFANESCU

Bucure;ti 1973
EDITURA ACADEMIEI REPUBLIC!! SOCIALISTE ROMANIA

www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE GENERALA

Volumul al treilea din lucrarea Istoria literaturii române contine procesul evo-
lutiv al unei perioade scurte, IncepTnd cu Tntemeierea miscdrii literare iesene Ju-
nimea" si Tncheindu-se cu sfIrsitul secolului trecut. In interval de mai putin de patru
decenii, tIndra noastrd culturd nationald Tsi trdieste momentul plenar al ivirii si
dezvoltdrii unui nucleu care polarizeazd pe clasicii mari ai literaturii noastre : Mihai
Eminescu, Ion Creangd, I. L. Caragiale, I. Slavici si Titu Maiorescu, afirmati In pagi-
nile revistei Convorbiri ¡iterare, dar si o serie de actiuni fecunde de la stInga
miscdrii socialiste din jurul periodicului Conternporanu/ si Evenimentul literar, pInd la
extrema dreaptd a curentului estetist de la Literatorul. Politica se Tmpleteste strIns
cu literatura, fie pe linia unei reactiuni ostile Tndeosebi pasoptismului, care Insu-
fletise cu spiritul sdu generos perioada anterioard a unui sfert de veac, fie In sensul
unui nou progresism, fundamentat tiinific, In spirit marxist. La rIndul ei, cultura
romdnd ia un avInt nou dincoace si dincolo de Carpati, In toate tdrile romdnesti.
In prima jumdtate a celui de-al saptelea deceniu al veacului trecut iau nastere scolile
de InvdtámTnt superior : Universitatea de la Iasi (1860) si cea de la Bucuresti
(1864), precum si Asociatia transilvand pentru cultura poporului roman, Astra din
Sibiu (1861), care, Infiintatá In ajunul Tntemeierii monarhiei bicefale, avea sd fie princi-
palul focar de culturd nationald a poporului nostru la sfirsitul erei monarhiei hab-
sburgice. Momentul initial este sincronic cu modernizarea justitiei noastre, prin
punerea In vigoare a codurilor penal, civil si comercial (1865), care marcheazd abro-
garea atTt a vechii legislatii de influentd bizantind, codificatd In secolul al XVII-lea, cIt
si a obiceiului pdmIntului, adicd a dreptului cutumiar, nescris. SfIrsitul domniei lui
Alexandru loan Cuza, provocat de reforma agrard democraticd, strdluceste asadar
prin mari evenimente politice si culturale, care constituie laolaltä, Impreund cu
actul istoric al Unirii, placa turnantd a istoriei noastre contemporane. in ordinea
economicd, se deschide o ampld dezbatere Tntre teoreticienii liberului schimb, ca
loan Ghica si ceilalti, ai protectionismului care triumfd practic, In faza constituirii
unei industrii nationale. intr-un singur an 1867 se legifereazd Tntiiul nostru
sistem monetar national si se Tnfiinteazd Societatea Academicd Romand (viitoarea
Academie Romand), cu membri recrutati din toate provinciile romdnesti. inceputul
deceniului urmdtor vede organifindu-se primele cercuri socialiste (1871-1872) si
Asociatia generald a muncitorilor din Romdnia (1872), In timp ce luptele politice se
dau mai mult pentru putere, decIt In jurul unor principii, Tntre cele doud particle 5

www.dacoromanica.ro
burgheze zise istorice, care desfäsoard mari campanil de presa si miscäri de stradä,
uneori cu tendinte republicane, ca actiunea lui Al. Candiano-Popescu de la Ploiesti
(8 august 1870) si manifestatia sub guvernul aceluiasi Ghica Impotriva consulului
prusian de ziva Impäratului, la casa SlAtineanu (11 martie 1871), agitatie care ar fi
izbutit sä Indeparteze de pe tron pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, dacA
acesta n-ar fi fost sustinut de seful partidului conservator, LascAr Catargiu, fostul
locotenent domnesc, In rrainile cdruia suveranul isi depusese declaratia de abdicare.
Miscärile republicane continua, si acela care va avea sä se puna In fruntea miscärii
simboliste, poetul Al. Macedonski, se afirmase In tinerete ca un aprig republican,
lar In acelasi cor Isi Incerca simultan glasul, cu o fabulä antidinasticd, I. L. Caragiale,
la Ghimpele" folcloristului G. Dem. Teodorescu. Sincronismele sint adeseori
revelatoare prin varietatea lor de aspecte. Dupä cucerirea Independentei, strälu-
citä afirmare a virtutilor ostäsesti ancestrale, noua dinastie strdind se consolideazd
prin proclamarea regatului ; In acelasi an In care, pe plan economic, se remarcä
Intemeierea Bäncii Nationale a Romaniei, pe cel politic, peste munti, Tnfiintarea
partidului national, lar pe tärTm literar, aparitia Insemnatului periodic iesean Contem-
poranul, care-si afirma adeziunea la principiile socialismului stiintific. Pe plan extern,
regele consolidat prin autoritatea sefului conservator, obtine de la premierul libe-
ral I. C. Brdtianu, instaurat la putere pe o perioadä de doisprezece ani (1876
1888), alipirea Romaniei la Tripla Aliantd, dar tratatul din 1883 rämIne secret si
nu trece prin sistemul bicameral al Parlamentului, ca sa nu se expunä esecului sau
mdcar disputelor pdtimase, asa cum se IntImplase cu concesiunile cäilor ferate si alte
tratative economice cu urrrari oneroase pentru bugetul Incdrcat cu o prea
mare datorie publicd externä. Cu acest tratat, Romania, legatä economiceste de Ger-
mania, principal creditor si importator, se Infeuda si politiceste Telurilor imperialiste
ale lui Bismarck. Este semnificativ faptul ca dintre marii nostri scriitori, proveniti
din tabere deosebite, atIt loan Ghica, partizanul Infocat al economiei liberale, clt si
Mihai Eminescu, fost student al universitätilor germane, se IntIlnesc Impotriva cance-
larului de fier" si chiar a acelor bismarqueuri de marca", din rIndul drora va fi
ridiculizat pe aceastä tema Insusi P. P. Carp, seful politic al Junimii" si unul din cei
cinci membri fondatori ai cercului literar iesean cu acelasi nume. Dacä Junimea"
literard a strIns la un loc, In interval de 25 de ani de strälucire a Convorbirilor ¡iterare,
pe ITngä gloriosul Vasile Alecsandri si pe revelatia memorialisticii nationale, loan
Ghica, mänunchiul mai sus-numit de clasici, politica de orientare conservatoare a
dat dintre membrii ei fondatori trei presedinti de consiliu de ministri, In acelasi
numAr de ani : Th. Rosetti (1888-1889), P. P. Carp (1899-1901 si 1905-1907)
si Titu Maiorescu (1912-1914). Aceasta mare promotie politicä acoperea In realitate
o dureroasä lipsä de ecou al grupdrii In fata opiniei publice, iar rarii ei alesi au fost
porecliti cu asprime opozitia miluitä", pentru ca obtineau mai adesea mandatele
In cartel fie cu conservatorii, fie cu liberalii, cleat prin propriile lor forte. SA nu
uitdm cä parlamentarismul nostru, pInd la sfirsitul întîiului räzboi mondial, se spri-
jinea pe sistemul votului censitar, care Indepärta practic de la vot masele muncitoare
de la °rase si de la sate. El a dat un sir strälucit de oratori, care-si luau ca model
ideal stilul parlamentar britanic, stil care nu avea comun cu literatura cleat o anu-
mità grijä formaba si toatä gama de gesturi si intonatii a teatralismului, toate la un
loc reducIndu-se la prea putin &id liderii tribunei parlamentare Tsi strIngeau In volum
discursurile. Daca Titu Maiorescu a fost cel mai norocos dintre oratorii supusi pe calea
6 tiparului aprecierii posteritätii, adevdratul sdu prestigiu de acest fel si I-a cucerit

www.dacoromanica.ro
t.' R
&r,

" ' '


""
-
.1
7.
r it
,-
. 9re-
-- .
= . ,17,,

'e.17
Iv.
u

..71 o

"

: .11 t "
,
C.. 4 _' ' -
. F.
. tx"
r," 7 -

-4,*;', 5

.1t A
4- a
, ,, ' ,.7. z
,...-
El
a'
k .7
'F'9
'- ': ;,
. i..-;
, 17'9
L;.
, -
. . . ,
.
'....,- 4-.4
., 1..,,,,
'
.

° 44 ..,. ..A -
4. ...,1 .....
.5. .n
t , - , ri
X . . ..
,

.... ..ciod-
2 ....
y,e,,
t',...
' , °
O. ' .., a n
r.'" ,, --.- . .1....,1115.,, ;.

t.. -

#, °)°"....
:'° , -
°.
itl;p144,,Iqjajlt4t,401Wiltk flgr.AU .110 V 149

, .I A381.1,1 ApII.STRilt
. " j
i»...,...s(440L,:4:1zeit -2 --aft'
lnaugurarea Societ4ii Academice Romlne In Bucure;ti, 1/13 august 1867.

In calitate de conferentiar, Inainte de aparitia Convorbirilor ¡iterare, In fa/a publicului


cultivat al lasilor, lar mai apoi de la Tnaltimea catedrei de logicd si istorie a filozofiei,
la Universitatile din Iasi si din Bucuresti. O lungd controversa, care nu s-a epuizat
cu Spiritul critic In cultura romdneoscei, lucrarea fundamentald a lui G. Ibraileanu,
a fost purtata pe tema prioritdtii culturale, In emulatia dintre cele cloud capitale ale
tarilor romdnesti, unite la 24 ianuarie 1859. Daca Bucurestii si Muntenia au dat
cao altä Ile de France" sau Lombardie, limba ei literara, lasilor li s-a recunoscut,
pentru marea filierd a gruparilor si revistelor literare, de la Dacia literard (1840)
a lui M. Kogalniceanu, 1)M:a la Convorbiri ¡iterare (1867) a lui lacob Negruzzi, supe-
rioritatea creatiei literare si mai, In genere, a unui climat intelectual, favorabil
creatiei artistice. Este de prisos sa se cIntareasca, pe cloud coloane, valorile crea-
toare dinainte i dupd 1867, de dincoace sau de dincolo de Milcov, pentru a se da
o decizie justa In aceastd controversa, care mai stdruie, oral, sa alimenteze dispu-
tele, dupa ce a consumat atTtea coli de tipar. Unitatea noastra spirituald, a romdnilor
de pretutindeni, n-are a suferi de pe urma acestor controverse, care nu o pun
niciodatd In primejdie. Se poate Insd releva faptul ca Insusi aportul Munteniei si al 7

www.dacoromanica.ro
Bucurestilor In fixarea limbii noastre literare rdmIne iritant fatd de unele suscepti-
biliati de amor propriu. Astfel marele Mihail Sadoveanu protesta dnd se vorbea de
fenomenul lingvistic al provincialismelor moldovenesti, observind, cu evidentd jus-
tete statisticd, predominarea acestora pe o Intinsd arie teritoriald care cuprinde si
o bund parte din Transilvania, asadar pe mai mult de jumdtate din cuprinsul
Problema limbii literare este astfel deplasatd de pe terenul pur filologic pe acela al
lingvisticii. Or, nimic nu este mai iritant dedt obiectul de disputa gramaticalo-
lingvisticd. Astfel se poate observa ca s-au pierdut dteva decenii de Inveninate con-
troverse pe tema purismului latinist, iar scoala transilvand a crezut ca triumtä prin
impunerea de catre un for cultural de mare prestigiu ca Academia Romand a Dictio-
narului limbii romdne (1871-1876) al lui A. T. Laurian si I. C. Massim, la o data
&id reprezentantii fonetismului si ai bunului simt, In frunte cu Titu Maiorescu,
dstigaserd bdtalia Impotriva etimologismului In fata opiniei publice si a scriitorilor.
Cum Insd si eliadismul italienizant se dovedise caduc, ne-am fi asteptat ca nimeni
nu-i mai urmeze lectiile, cdzute In desuetudine. impotriva orickei ratiuni, dtiva
obstinan, In frunte cu Insusi Al. Macedonski, afecteaza pInd si In primul deceniu al
secolului nostru acelasi sistem ortografic eliadist, de mult perimat. Acest fenomen,
depasind cadrul cronologic al volumului nostru, se cuvine totusi a fi citat ca o ilustra-
tie a unor reviviscente anacronice, comune de altfel tuturor culturilor, din toate
timpurile. De aci rezultd ea nu se poate vorbi de un stil de epoca cleat cu Tntelesul
unuia dominant sau precumpdnitor, dar nicidecum unic si exclusivist. Din acest punct
de vedere, climatul cultural al lasilor de la Inceputul celui de-al saptelea deceniu al
secolului trecut a fost desigur mai favorabil marilor Infaptuiri literare dedt Bucurestii,
capitala frdmIntatd pind la absorbire de arzdtoare probleme politice, economice
si sociale.
Din punctul de vedere al vietii publice In genere, cu toatd complexitatea ei
de implicani, fixarea capitalei Principatelor Unite In Bucuresti a Insemnat pentrw
Iasi un dureros sacrificiu, consimtit din Tnaltul simt patriotic al miscdrii unioniste.
lasii se transformau, Incet-Incet, Intr-un centru provincial de molcomd si tristd viata
vegetativa. Ca printr-un proces firesc de compensane, energia spirituald a inte-
lectualitatii iesene s-a redresat si a simtit nevoia organizdrii si a activitatii. Asa a
luat fiintd Junimea" In anul 1864. in-Mu' ei nucleu, de cinci tineri, dintre care nici
unul nu atinsese vIrsta de treizeci de ani, In ajun Intre ei necunoscuti, s-a strIns si s-a
alatuit ca printr-un magnetism firesc, pentru a-si pune totalitatea problemelor
vremii, din domeniile cele mai variate ale culturii. Nici unul din ei, poate cu excep-
%la lui lacob C. Negruzzi, nu era mTnat de o poruncitoare vocatie literard. In
schimb, cu toni deprinseserd din studiile lor superioare facute In tdrile Occiden-
tului interesul pentru cele mai variate sectoare ale stiintelor umane si sociale.
Prelegerile lor, paralel cu acelea de la t'indra universitate iesana, si In concurentd
cu institutia oficiald, de altfel conclusd de unul dintr-Tnsii, au fost preludiul curentului
literar propriu-zis, care s-a ndscut o data cu revista gruparii, Convorbiri literare
(1867). Nici o alta, de acum Inainte, nu avea sd-si precizeze o asemenea structura,
de asociatie liberd, fard statute si Ara alta disciplind dedt aceea de strictd exercitare
a spiritului critic, cu aceeasi rigoare Inversunatd In Iduntrul ei, ca si In afard. Aceastd
nota dominantd a gruparii ne permite sd afirmarn ca o data cu ivirea Junimii" a'
aparut la noi si spiritul critic In acceptia cea mai strictd a cuvIntului, cu corolarul
sau, constiinta esteticd. Dacd In ordinea urgentii, cum se spune In armatd, problema
8 numarul unu era aceea a limbii si a gramaticii, problema In care Societatea Aca-

www.dacoromanica.ro
demica avea sd IntIrzie cu solutiile cele juste, problemele estetice ramIneau cele
permanente, iar lecturile literare constituiau centrul ei de atractie. Universitatea
liberd a Junimii" se dubla astfel cu o grupare literard mereu mai compactd, ai Car&
membri Isi rezervau dreptul sentintei critice fart nici un menajament, Intr-o atmo-
sferd de cordiald colegialitate, care departe de a le elimina, cherna si impunea
poreclele individuale si chiar pe cele colective, ca aceea de caracudd" si de gogo-
mani", rezervatd figurantilor epretentiosi, atrasi ca fluturii de para de foc care
lumina färd sd-i arda. Nu se putea ca o asemenea tumultuoasa miscare sa nu stir-
neascd tot felul de reactiuni. Rezistenta Irnpotriva Junimii" si a Convorbirilor a fast.
In Iasi si In toatd tara de o deosebitd fortd. Aceasta le-a asigurat, gruparii si orga-
nului lor, coeziunea, vitalitatea si prestigiul. lasii si-au intensificat viata intelectuala,
prin actiune si reactiune, IdsInd capitalei Principatelor Unite preponderenta vietii
politice si economice. Dar si la Bucuresti, atTta miscare literara cita rdmInea, era.
stimulatd prin acelasi proces de actiune si reactiune, sd ia atitudine. Bucurestii
nu reusesc Insa a opune citadelei literare iesene o alta fortd organizata, de aceeasi
coeziune si rigoare ideologicd, multumindu-se cu actiuni ofensive ocazionale si dispa-
rate. Se cuvine sd remarcdm insa, la periodicul literar Transactiuni ¡iterare V tiin--
tifice (1872-1873), o noua orientare de ordin pozitivist, In directia stiintifica, prin
pana informatd a lui $tefan Michailescu, care se remarca prin numeroasele studii de
popularizare In directia variatelor stiinte ale naturii. Ca si asociatul sdu, Dem.
Laurian, fiul lingvistului, Stemill, cum mai semna $t. Michailescu, va face pInd la urrna
pace cu Junimea" si cu Maiorescu, cdrora le combatuse ironic schopenhauerismul.
N-ar fi exagerat sd relevam cd aceasta predilectie a constituit un cldundtor lest pentru
gru parea literara iesand, concentric atacata, la Iasi si In toatd -Ora, pentru sldbiciunea
ei fata de metafizicianul adept al Nirvanei. Acest delict de opinie" avea sa fie ridicat
ca obiectie capitala contra lui Maiorescu cu ocazia unei validan i parlamentare si s-ar
fi soldat cu anularea mandatului, fard interventia mIntuitoare a lui C. A. Rosetti,
presedintele Camerii deputatilor. SIngeroasa executie din articolul Betia de cuvinte
atrage Convorbirilor dusmdnia periodicului bucurestean Revista contimporanei, de
sub conducerea lui V. A. Urechia, care protestd contra incalificabilei diatribe
Betio din Convorbiri i a d-lui T. Maiorescu". Replica nu era lipsitd de spirit, ca si
gustatul poem dramatic Muza de la Borta rece (1874) al lui M. Zamphirescu, care
astdzi nu mai rezistd la lecturd, dar facuse hazul tuturor adversarilor Junimii".
Mai eficace este campania antijunimistd de franctiror a lui B. P. Hasdeu, mutat
de la Iasi la Bucuresti. Studiile lingvistice si istorice nu-I absorb pe Innascutul
umorist, care izbuteste Ali dstige galeria prin farsele lui, trimitInd sub diverse
pseudonime elucubratii ce-si gasesc locul In coloanele Convorbirilor. Acestea sInt
numai dteva aspecte ale luptei dIrze pe care a trebuit s-o sustind Junimea", In
perioada ei de glorie, consolidatd prin lansarea" lui Eminescu, Creangd, Cara-
giale si Slavici, o data cu afirmarea unui corp de doctrind literard si a unor prin-
cipii lingvistice pInd la urrnd triumfatoare.
Predominarea cultural& a lasilor se confirma la aparitia revistei Contemporanul
(1881), de directie marxista. Redactorul ei, loan Nadejde, ridica problema important&
a manualelor didactice, In mare parte atunci sub once nivel, precum si aceea, mult
mai gravd, a pregatirii unora dintre notorii oameni de stiinta. Dei opusa ideolo-
gic Convorbirilor, IntTia noastrd revista sociald si literard de orientare socialistd
combate paralel forma rara fond" si contribuie In aceeasi masurd la controlul
riguros al activitatilor intelectuale. Este semnificativ faptul a In coloanele revistei 9

www.dacoromanica.ro
se sarbatoreste jubileul de 10 ani al Comunei din Paris. Dupd cum se stie, Mihai
Eminescu, a evocat de asemenea acelasi moment istoric In poemul fmpefirat si
proletar. Tot atunci, foarte tIndrul N. larga debuteazd la Contemporanul cu un
vibrant accent revolutionar de sldvire a acelor profeti cu ochi de foc", carora le
recomanda rdbdarea, In asteptarea falnicilor zori" ai zilei de mtine. Contemporanul
mai sustine drepturile politice ale femeii In societate, iar literatura sa de imagi-
natie, orientatd realist, se apleacd Intelegator peste conditia mizerd a muncitorilor
de la sate si de la orase, pe care numai constiinta de clasd si votul universal
aveau sd o Indrepte. Durata de zece ani a Contemporanului, superioara efemeridelor
literare bucurestene, asigurd directivelor ei, din care nu lipseste interesul pentru
folclor, o larga rdspIndire. Rivalitatea dintre Convorbiri si Contemporanul este Inca
unul din semnele de pre% ale dialogului care atestä vitalitatea spirituald a vechei
capitale moldovene.
in revista Familia, apdrutd Tnaintea Convorbirilor la Buda, Inainte de a se muta
la Oradea, debuteazd Eminescu, spre mIndria lui losif Vulcan, nasul sdu literar,
care nu era Insd In misurd a da magazinului sau literar o directivd fermd. O altd
revistä I iterard ardeleand, ca Orientul latin (1874) de la Brasov, se distinge prin tenacea
dusmdnie a lui Aran Densusianu attt fatd de Convorbiri, dt si, din pdcate, prin totala
neIntelegere, de acelasi calibru ca si aceea a anonimului de la Blaj, a genialitätii lui
Eminescu. Transilvania si Blajul vor pdstra multa vreme resentimentele cele mai
tenace Impotriva atTt a lui Vasile Alecsandri, care facuse din latinistii lar victimele
comediilor sale, dt si contra lui Titu Maiorescu, care criticase necrutator sistemul
lar lingvistic si limba din periodicele lar. lntîia sparturd In sistemul defensiv si ofen-
siv al presei transilvane contra Junimei a fost aderarea lui I. Slavici, care-si afirma
In Convorbiri marele sdu talent de povestitor si se va face In Tribuna lui de la Sibiu
adeptul ideilor filologice si estetice maioresciene.
Criteriul de valorificare a unei miscdri literare este In functie de numarul si de
importanta scriitorilor care au iesit dintr-Insa si mai ales a celar tineri. Maiorescu si
Negruzzi au reusit sà atragd la Convorbiri ¡iterare pe cei mai de searnd scriitori ai gene-
ratiei pasoptiste (Vasile Alecsandri si loan Ghica) si sd impund un mdnunchi de incom-
parabili artisti si creatori de geniu (Mihai Eminescu, Ion Creangd, Ion Luca Caragiale),
care au constituit propriu-zis clasicismul nostru. Cu loan Slavici e ridicat la o treaptd
Malta genul nuvelistic, Incercat la aceeasi revistä In mod onorabil de N. Gane, repre-
zentant al generatiei unioniste. Dacd mai luam In consideratie ca Maiorescu a dat
vremii sale IntTiul corp de doctrina esteticd romaneascd si exemplul unei riguroase
selectii artistice, prin critica sa de directivd, locul central al Junimii", ilustratd
prin cei mai de seamd creatori ai timpului, se justifica pe deplin.
Este semnificativd afirmarea Intiiului curent literar bucurestean, In jurul revistei
Literatorul, apdrutd In 1880, si a poetului Al. Macedonski, care-si pune din primul
moment problemele tehnicii versului si ale poeziei, cu logica ei proprie. Inainte
de a se Incadra simbolismului european si de a colabora la organul sdu La Wallo-
nie (1886), Macedonski oscileazd Intre poezia cu caracter social, prin care Intelege
lirismul cu puternicd Incarcdturd afectivd, accesibild tuturor (Prefap la volumul
Poezii, 1882), si lirica de esentd muzicald, obtinutd printr-o savantd tehnicd. Dupd
Incercdri infructuoase de a se apropia de Junimea", prin lecturi In cercul ei
bucurestean si prin dedicarea aceleiasi culegeri lui Maiorescu, poetul NoNilor Tsi
va descoperi vocatia de sef de scoald si va lansa" talente si nume care II vor
10 pdrási unul dte unul (Duiliu Zamfirescu, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu,

www.dacoromanica.ro
..44d; U; "
s

'Cr
_

r.
it* 141
.%,,

Bucurevii, vedere ceotralà la 1866.

Tudor Arghezi), cu exceptia unor figuri terse i subalterne (Mircea Demetriad,


Th. Stoenescu, Bonifaciu Florescu).
AderInd dupa 1890 la instrumentalismul" lui René Ghil i teoretizInd, cu
exemple proprii, armonia imitativa, prin procedeul aliteratiilor sonore, Macedonski
contribuie desigur la procesul de evolutie a versului de factura modernd i de supra-
veghiata perfectie artisticA.
Ultimul deceniu al secolului trecut propune prin reactia lui Alexandru Vlahuta
problema lichidarii eminescianismului", ca epigonism literar, dupa ce acelgi dis-
cipol fervent al autorului Luceafdrului, dimpreund cu Delavrancea, proclamase
regalitatea ¿iterará a lui Eminescu i detronarea lui Alecsandri, al carui mesaj,
altadata unanim aplaudat, nu mai mergea la inima noii generatii.
La aceasta lichidare" contribuie desigur mai mult creatia de alta esentd cleat
luarea teoreticd de atitudine ; de aceea aparitia, In presa transilvana, a tonicei
lince a lui George Co§buc este salutatd de Ins4 Maiorescu, care-I invita pe tInarul
poet sa vina In tard i sa se stabileasca la Bucureti.
Centrul mi§carii socialiste se deplaseaza de la lali la Bucurqti, In jurul perso-
nalitatii magnetice a teoreticianului marxist de la Contemporanul, C. Dobrogeanu
Gherea, i a organului sau Literatura i tiína rorndnd (1890-1891). Inainte de a
lua pozitie Impotriva curentului socialist In arta, Trisu0 Vlahuta salutase In Gherea,
dupa o scard de valori Impdrt4ita mai ales de tineret, pe scriitorul nostru cel
mai de searna.
Golul Mat la lai prin Incetarea aparitiei Contemporanului (1890) i prin mutarea
lui Gherea la Bucure§ti, este umplut de constituirea grupdrii progresiste de la
Evenimentul ¡iterar (1893-1894), In jurul lui C. $arcaleanu (C. Stere), teoreticianul
poporanismului, care preconizeaza In creatie orientarea catre un realism social",
inspirat din viata muncitorilor de la orae §i mai ales din sate. Acelgi cerc literar
va revela precocele talent critic al lui I. Raicu-Rion §i verva polemica a lui C.
Vraja (G. Ibraileanu), Inverunatd Impotriva conceptiilor retrograde despre familie, 11

www.dacoromanica.ro
descoperite In recenta opera a lui Vlahutd, Dan. Dacd aceastä mult discutatd carte
a fost cel mai mare succes de librdrie a sfIrsitului de veac literar, ar fi nedrept
nu mentiondm cd lui I. Slavici i-a fost dat sà creeze cu Mara (1895) o adevdratd
capodoperd a genului, mult mai tIrziu recunoscutd ca atare, iar lui Duiliu Zamfi-
rescu, ultim recrut al Convorbirilor ¡iterare, mutate la Bucuresti, sd se Tncerce cu
succes In directia frescei sociale, prin romanul sdu ciclic, al Comdnestenilor. Cu
Viata la tarä Tsi afld expresie conceptia conservatoare a bunului boier paternal, iar
cu Teínase Scatiu, pe linia Ciocoilor vechi i noi, aceea a deposeddrii clasei boieresti
de catre arendasii hrdpdreti, lichidabili numai prin vindicta publica.
Interesul pentru soarta tdränimii a fost In bund parte stimulat de rdscoalele
tärdnesti din 1888. Un alt fenomen de sociologie literard trebuie cdutat In originea
scriitorilor. Literatura premodernd si cea modernd este un produs al clasei boie-
resti de toate treptele. lenächitä Vdcdrescu si descendenta sa, Costache Conachi,
N. Dimache, N. Cantacuzino, Dinicu Golescu au fost reprezentanti ai protipen-
dadei, atinsi de duhul Tnnoitor al luminismului. Chiar tetrarhii scolii ardelene, Micu,
Sincai, Maior, Budai-Deleanu Isi revendicau particula nobiliard, obtinutd de cel din
urma In ajunul mortii, prin diploma de la Impdatie. Mari scriitori pasoptisti sTnt
odrasle, In majoritate, ale marii boerimi (fratii Golesti, C. A. Rosetti, loan Ghica),
sau ai celei mijlocii (V. Alecsandri, C. Negruzzi, M. KogdIniceanu, fratii BdIcesti,
fratii Brdtieni etc.). Cite un pasoptist transilvdnean, ca Ion Codru Drägusanu, se
mdgulea, nu fOrd simt de autoironie, cd face parte din boierimea grdnicereascd de
sapte pruni", cu privilegii de la Impäräteasa Maria-Theresa.
intIlul fiu de -Oran moldovean In literaturd este Ion Creangä, Nica a lui Stefan
al Petrii, ciubotarul"; el se scuzd pentru tdrdniile" lui si se codeste sd-si dea
pdrerea, cu mintea lui cea proastd" (de om din popor, fard Invdtdturd Tnaltà).
Tnainte de a fi primit la Junimea", lacob C. Negruzzi ridiculizeazd oratoria cu
lapalisade a popii SmTritTnä, asa cum se va fi manifestat tindrul diacon progresist
In cadrul fractiunii independente de la Iasi, a adversarilor Junimii" si a calomnia-
torilor lui Maiorescu, care au reusit sa-1 demitd din InvatärnTnt (1874). Scriitorul
din popor este un fenomen rar In literatura noastrd din prima jumätate a secolului
trecut, dar devine mai frecvent o datä cu generatia lui VlahutO si a lui Delavrancea,
fiul orzarului din Delea-Noud, care-si cauta Tnaintasii printre tdranii din tinutul
Vrancei. Gherea va descoperi Insä fenomenul modern al proletarului intelectual,
care va asigura catre sfIrsitul secolului urcarea valului de simpatie pentru miscarea
muncitoreascd si lärgirea cercurilor literare initiate de socialisti la Iasi si la Bucuresti,
cu mai multi ani Inainte de crearea Partidului social-democrat român (1893).
In ultimul deceniu al secolului trecut, literatura de la Convorbiri ¡iterare inträ
In declin. Eminescu si Creangd muriserd, Caragiale s-a rupt de Junimea" ; Slavici
initiazà, cu Cosbuc si Caragiale, revista Vatra, a cdrei directiva, paraleld cu aceea a
periodicului Viata, vesteste semandtorismul Inceputului de veac viitor. Un puternic
curent national In literatura se strdduieste sd faca pondere socialismului In crestere,
care la rIndul sdu Isi gaseste derivatia prepoporanistd de la Evenimentul ¡iterar din
Iasi. Izolat si vesnic In cdutare de Inalte patronaje, ca acela al hegelienei beizadele
Grigore M. Sturdza, fostul contracandidat al tatälui säu la scaunul Moldovei, Al.
Macedonski ramIne singur pe pozitii estetiste si Isi cauta puncte de sprijin compensa-
torii In sufraje occidentale, Incerandu-si norocul In ipostaza de poet bilingv, cu un
picior la Bucuresti si altul la Paris. La Convorbiri se produce o spärturä in rIndurile
12 tinerei generatii de critici. In timp ce, credincios directivelor maioresciene, Mihail

www.dacoromanica.ro
Dragomirescu îi disputa cu socialiOi pe Eminescu, fluturInd Impotriva criticii
gheriste criteriile estetice pure, N. PetraKu, biograful lui Alecsandri i al
lui Eminescu, initiaza un cenaclu propriu dizident i o revista de somptuoasa
prezentare grafica i de un nou avint : Literatura l arta romanä (1896).
Viata literara este foarte vie i diversa In tendintele ei, cu o pronuntata placere
pentru polemicile de idei, dar ceea ce lipsete este publicul cel mare, care sa o sustina.
Caragiale se TrispaimInta end numara doua-trei sute de poeti, dar constata ca nu
sTnt tot atIti amatori de poezie In rindul publicului. Autorii Incep a se folosi de
artificiul schimbarii copertei initiale i al Inlocuirii ei cu mentiunea editiei sau
ulterioare, ca sa dea iluzia marilor tiraje i a interesului public acut. Ap face Cara-
giale cu editia Socec a Teatrului (1889) care beneficiase de prefata rasunatoare a arti-
colului lui Maiorescu, i mai ales Macedonski, care multiplica In zadar copertile
culegerii de versuri Excelsior (1897), fara nici un ecou In public.
Scriitorii noFtri, la acest sfTrOt de veac a-at de bogat In tendinte contrarii, nu
retqesc sa se profesionalizeze, tocmai din lipsa factorului solicitator de carte : publi-
cul. Gherea îi sustine familia i prietenii politici prin buna gospodarire a restau-
rantului garii din Ploievti, dar Caragiale, administrator fantast, nu reuete In
similara Intreprindere de un an la Buzau i queaza in tentativele lui ulterioare,
singur sau In asociatie cu oameni de meserie. Cu un astfel de prilej se strica prietenia
dintre fostul director i primul sau redactor de la Moftul roman, umoristul Anton
Bacalbap, care-i anunta metaforic decesul, cInd afla despre Caragiale a a deschis o
berarie. Caragiale mai Infrunta mTnia lui Vlahuta i a lui Delavrancea cu o inocenta
schita pe tema Cum vorbesc taranii. FoOi apologeti ai lui Eminescu Impotriva regali-
tatii literare a lui Alecsandri nu admit gluma pe socoteala taranului, pe umerii caruia,
dupa Trisu0 autorul far& ecou imediat al schitei Arendawl roman, se sprijina edificiul
economiei burgheze. Aceastataranime, ramasa, In pofida evolutiei moderne a statului
roman, In conditie permanenta de erbie, sub formele deghizate ale liberelor tocmeli
agricole, este centrul de interes al unei largi parti a scriitorilor, ispitii in egala ma-
sura, de altfel, de chernarile socialismului la o literatura militanta.
Un viu dialog se Incinge Intre reprezentantii celor doua fronturi de lupta care
Inregistreaza de o parte i de alta cIte o defectiune, ca aceea a lui Toni Bacalbap,
trecut la conservatori, dupa ce fusese copilul teribil al socialismului ; In acela0
lagar trece pentru un moment i radicalul G. Panu, memorialistul independent al
Junimii", care va ewa final In tabara adversa. Despartit In 1892 de foOi sal prieteni
literan, Caragiale s-a gIndit un moment sa contribuie la crearea unui teatru munci-
toresc, dupa ce TO Incercase la Clubul muncitorilor ironia Impotriva lui Maiorescu.
La Moftul roman (1893) nu vacruta cu sagetile lui pe nimeni, dar va lasa lui Toni lati-
tudinea sa dedice articolul de fond la 1 Mai sarbatorii muncitorilor din lumea Intreaga.
in Transilvania, Familia lui losif Vulcan, membru al Academiei Romane, stramu-
tata de la Buda la Oradea Mare, va publica un articol de fond, cu portretul In frontis-
piciu, la moartea lui Karl Marx, i va urmari cu atentie centrul literaturii nationale,
Bucure0i, Tritr-o rubrica permanenta. La Tribuna din Sibiu, Ion Slavici Intretine viu
interesul pentru literatura din lard", care TO face drum mai ales prin turnee teatrale
prin activitatile dramatice ale Astrei. Scena este aceea care, poate mai hotarTtor
dedt presa literard, mentine aprinsa flacara patriotismului In rIndurile largi ale
obtei romane de peste munti, zguduita de procesul Memorandului i de carenta
politicianismului burghez din lard", care consimte la expulzarea ziariOlor transil-
vaneni, la cererea guvernului imperial. Cu acest prilej, Inaintea unei studentimi 13

www.dacoromanica.ro
delirante si In cadrul manifestaIiei iniIiate de Liga Culturala, Caragiale rosteste
fraza electrizanta Romanii subjugaIi ne sunt indispensabili ca aerul si apa". Dela-
vrancea Tnsusi trIntise usile clubului liberal, and D. A. Sturdza, dupa ce agitase -Ora
In timpul procesului Memorandului, venit la putere, ca asigure sprijinul puterilor
aliate", declarase ca nu exista problema romaneasca cleat Intre Dundre si Carpati.
Un aflux permanent de tinere talente literare trece munIii ca sa-si realizeze destinul
In limba literara a Iarii libere : dupa Cosbuc, proclamat de Gherea poet al Iardnimii,
urmeazd St. O. losif, cu varianta sa proprie de monografie sateascd transilvana,
facIndu-si ucenicia ca secretar al lui Caragiale la Epoca literarcl (1896), unde patronul
sau publica In schila Poetul Vlohutcl profeticul vis al eliberarii Ardealului si al celei
de-a doua intrari triumfale In Alba-lulia. Nu fusese tot un ardelean neuitatul dascal
al lui Caragiale In clasele primare de la Poiesti, drid, cu prilejul vizitei domnitorului
Alexandru loan Cuza, a scris cu caracterele latine, recent introduse de acesta oficial,
urarea stramoseasca vivat? Scriitorii de toate tendintele Tritretin nestinsa flacara
crezului In unitatea poporului nostru de pretutindeni. Manifestatia de la mormIntul
lui $tefan la Putna, iniIiata de tinerimea romand universitard de la Viena, in frunte cu
Eminescu si Slavici, a fost preludiul unei neIncetate actiuni, care a strins din primul
ceas pe supravietuitorii marelui '48, ca un simbol al continuitaIii generaIiilor. Cei
treizecisicinci de ani de la Intemeierea Junimei" si pIna la sfirsitul secolului al XIX-lea
condenseaza o epoca istorica de mari infaptuiri politice, IncepInd cu cucerirea Inde-
pendentei si sfirsind cu organizarea In partid a clasei muncitoresti de la orase, In
timp ce literatura, atingInd culmile crealiei clasice, nu uita nici un moment functia
ei de educaTie sociala si naTionala, prin prizma mäestriei artistice. Efervescenta sflr-
sitului de veac, mai vie ca oricInd In aspectele ei polemice, este preludiul viitoarelor
limpeziri.

14

www.dacoromanica.ro
SCRIITORI DE TR A N Z !TIE DUPÀ UNIRE

10AN M BUJOREANU

In aceasta epoca Incep sa Infloreasca romanele populare de formula E. Sue


ale caror caractere sTnt : exaltarea poporului, intentia reformei sociale, realismul
uneori grotesc i tipologia antitetica. Jidovul rätacitor aparuse In 1857-1858 In
traducerea Arhidiaconului losif (ed. G. loanid). Se cultiva misterele". La 1853,
d-na Smaranda n. Atanasiu tradusese la Galati Misterurile tintirimului Per-Laez,
In 1855 P. M. Georgescu dddea editorului G. loanid Misterele inkuisitiei (de M. V.
de Féréal). Dupd Les Mistères de Paris. Baronzi daduse Misterile BucureOlor, ziarele
promiteau ni te Misteruri din Bucure0 In patru tomuri i de G. Creteanu.
C. D. Aricescu publica Mysterele dis'dtoriei, compilate din Balzac (Physiologie du
mariage) i Paul Cocopl" (Paul de Kock). Inca din vremea lui A. Russo acesta era
popular : La noblesse de seconde classe ne parle que Balzac et Soulié, Lamartine
et Hugo, Kock et Dumas, Paul de Kock surtout ! Ils l'adorent". lar G. Tdutu fdcuse
un cIntecel

Dui:4 ce pe din afar%


Recitesc pe Paul de Kock
Si fumez mereu /igard
Alerend din loc in loc
Fir's& am vreo trebusoard,
aci ma 1in aristocrat,
S-astd bresld n-a sd moard,
Apoi nu-s civilizat ?

loan M. Bujoreanu, care tradusese i el din Paul de Kock Lelptclrita din Montfer-
meil (1855) i Madelena (1857), compusese Mistere din Bucure0, In care ia apararea
tdránimii, a micilor industri4 romani. Intriga e cam aceea din Kabale und Liebe.
Alexandru, fiul unui mare boier, plin de prejudecati de protipendadd, se Indra-
gostete de nepoata unui cojocar. Tatal, om vitios, tiran secundat de un satelit infer-
nal, un tigan parvenit, face tot ce-i sta In putintd spre a Impiedeca legdtura, merend
pIna la otrdvirea fiului. TTrziu, se caiqte i se omoara, uciend i pe rnTravul sfd-
tuitor. Aceasta e actiunea centred. Mai s'int i altele, caci romanul tinde sd zugra-
veasca dedesubturile societatii bucuretene. Ca un document mai viu se poate cita
descrierea Teatrului National In 1862. 15

www.dacoromanica.ro
...Inceputul spectacolului se fixa la opt seara i curtea teatrului era plinä
de trasuri, Inca de la apte ore i jumatate. Zgomotul jandarmilor i al servitorilor
se auzea de departe, lumea Incepuse a intra In teatru In cea mai mare confuzie
Imbulzeala, ca cum s-ar fi temut ca va pierde irul vreunui act, dacd nu va fi insta-
latd Inainte de ora fixata. Damele erau ca niciodata In mare toaleta, cad ele se
gatesc totdeauna mai bine cInd prevad ca va fi lume multä. Mirosul parfumurilor
se raspIndea cu putere In -We'd sala teatrului. Nu se mai auzea cleat Witurile
rochiilor de matase i disputele oamenilor din parter cu gezarea pe locurile lor.
In fine, maestrul de capela dete semnalul, lovind cu o baghetä tinicheaua unei lampe.
Rar autorul para.sete schemele morale abstracte spre a se coborI la tipuri
concrete. Dar o data, cu prilejul unui joc de loton, ne prezinta un grup interesant,
Cu dialog de bun nuvelist
A§tept pe nouazeci §i pe patrusprezece, zise batrIna BTrzoae.
Si eu am un carton I striga o tInara fan' de la a treia masa.
Curios lucru I zise domnul Sapunescu, care parea distrat. N-am pus pIna
acum mai nici un numar. Mi se pare ca am prea urTte cartoane ... dar asta nu ma'
face sa ma mir, cad sInt prea nenorocit la acest joc! Nu-mi aduc aminte ca sa fi c4ti-
gat o data macar.
Optzeci i noua, striga domnul Mirinescu, scatInd un alt numar din sac [un
con.topist Mirinescu fusese Tnaintat pitar In aprilie 1856].
Ah 1 Dumnezeule ! ... ce aproape este de numarul nouazeci care-mi lipse§te
Treizeci §i unu.
Treizeci i unu ? strigd domnul care purta lorneta : ateapta, opriti !
Ce, ai c4tigat ? Intreaba batrina BIrzoae cu neastImpar.
Nu, dar am pe arnIndoua cartoanele acest numar... cu care fac doul terne
(trei In rind).
Uite, frate, cum m-am speriat : am crezut ca facuse cuinul Domnule,
te rog, nu ma mai speria astfel, dumneata care ie§ti ga de lini§tit la acest joc. Pe
unde suntem, domnule Mirinescu ? N-am auzit numerele din urma.
Dar, doamna, dad vorbe0 Intr-una, nu este grepla mea.
N-am vorbit eu, ci dumnealui a zis : oprii ! 0 1 &id ai vorbi §i eu la loto,
s-ar auzi musca 1 ... Ce numar a ie0t, domnule Mirinescu ? §i te rog ma iarta de
suparare.
Treizeci §i unu.
Mai'nainte
Optzeci §i noua.
Dar acum ?
Bägare de seama', ca incep, striga ea, liand un aer preOdential. Douazeci §i
unu ! II am ... Treizeci I ... Nu-1 am ... Patru am. Treizeci i cloud 1
Il aveam de cloud ori pe cartoanele mele de ieri Nouazeci ! ... A I Impelitatul
... a! ticalos de nouazeci I pe tine te gteptam adineauri !... Acum Imi vii ? sa
te duci dracului ... de ce nu ai ie§it In cealaltd partida? Vai de mine 1 ce
mIncarimi am pe nas I ... parca m-ar TnIepa cineva cu ace ...
Sa pui o lipitoare, ii zise domnu Säpunescu, cu un mare sInge rece §i neri-
dianduli ochii dupa cartoane".
Datoram lui loan M. Bujoreanu i teatru, ramas obscur. Comedia in cloud acte
Cuconu Zamfirache trateaza despre un arenda de cincizeci de ani care luInd de nevasta
16 o fata de optsprezece ani, Florina, ahtiata dupa via-ta de lux a BucureTtilor, se vede

www.dacoromanica.ro
concurat de unul mai tinar §i renuntd la ea, Insurindu-se cu Manda Vrajbeanca, vaduva
de patruzeci de ani, care nu-i mai putin u§uraticd. impins In viata dispendioasd a
capitalei, Zamfirache apare In scend cu 'omen pe vIrful nasului, cu fes negru, pe
cap, cu halat atirnind pind jos, legdturd albastra, pieta deschisa, pantaloni vargati
deschi§i §i strimti §i cisme largi (sIntem In 1855). E interesant ca In Tncheierea piesei
persoanele se aeazd la masa de stos, la cea de lotto §i la cea de preferant, iar jocul de
loton decurge ca In roman. Scrisoarea lui Tudor Bogasierescu care Florina sund
caragialete : Angelul meu I Agreabila-ti fisionomie m-a an§antat din momentul
sejurului dumitale In Bucure§ti. Te amez cu ardoare, angelul meu ; te ador cu pasiu-
nea cea mai ardente ca Menelau pe Elena ... Aibi pietate de pasiunea §i de lar-
mele mele etc." Judecata lui Brîndtq, comedie In trei acte (poate o localizare) aratd
o cunoatere serioasa a epocii c'ind magistratura era ca vai de lume". Amanuntele
din viata tribunalelor sint copiate cu fidelitate. Eftihia, nevasta lui Brindt.q, negu-
tátor de grIne", s-a maritat a doua oara cu Repezeanu, grefier de comisie, crezind
Intiiul so;, care are ochi albaWi ca i copilul pe care Eftihia II navte prematur dupa
a doua casatorie, s-a Inecat. Dar acesta reapare. Justitia, venald, ia mita de la amindoud
pdrtile §i nu decide cine e sotul legal. intimplätor Repezeanu, denuntat drept de
fraudatorul Brindu, e arestat. Atunci Eftihia mdrturise§te ca copilul cu ochi albavtri
este al lui Brindu§. Efect facil, un erou stranutd tot timpul. Alte mici piese, de fapt
cintecele BdtrInul Läceanu, Doctorul scdp'dtat (acesta §i In versiune francezd sub titlul
Lumpatzius d la recherche d'une position médicale), Zopciu, O floare la Plevna, romantd,
Bdtclusii sint fdra interes. I se anuntd In 1860 reprezentarea unei comedii intr-un
act cu cintece, Otrava, tradusd din frantuzqte (Rom&nul, nr. 330 din 25 noiem-
brie 1860).
Despre I. M. Bujoreanu avem oarecari §tiri. S-a ndscut la Bucure§ti, vineri
3 august 1834, na§d la botez fiind cucoana Tinca Bujoreanca", acea Catinca desi-
gur care avea In 1855 case de vinzare In fata podului Calitii lingd biserica Sf. Hie
(Vest. rom., nr. 83 din 22 oct. 1855). Era fiul pitarului (6 dec. 1837) Mihalache sin
Dinu Bujoranul din Podul Calicilor, procororu judeatorii politice§ti a Ilfovului",
sectia a doua, cu sechestru pe jumatate leafa pentru o datorie de 3 000 lei, In 1837,
mutat la 25 martie 1838 in aceea0 calitate la judecdtoria Oltului, In locul lui Pana'
Oldnescu §i a dumneaei Ralu sau Ralita sin Costache Lupoianul, casttoriti la 1 octom-
brie 1833, tatäl In a doua cununie. Medelnicerul Dinu Bujoreanu, bunicul scriito-
rului, poseda dupd catagrafia din 1831 mo0a cu §ase familii Tart4e§ti din satul
Adunatii-Tartdse§tii Bujoreanului In jud. Ilfov §i mo0a Gradinarii, cu patru familii
In jud. Muscel. Mihalache, pomenit ca serdar In 1843, avea mo0a Be§teloaia, In
jud. Dimbovita, cu 26 familii. Un popa Gheorghe din Dimbovita Ti punea sechestru
pentru o datorie pe podul pddurii dupd rnoiile Butimanu i Catunu din acel judet"
§i pe veniturile lor pe leat 1845. in acest an 1845, cloud pdrti din trei ale padurii de pe
mo0a Butimanul, de astd data' a d-nei serddresei Ralu Bujoreanca", erau scoase la
mezat pentru datorii. in 1855, Ralita Bujoreanca arenda mo0a Bujoreni, ce-i zice
Catunu, din jud. Dimbovita (Vest. rom., nr. 1, din 5 ian. 1855). in mai 1856, serdd-
reasa se judeca cu creditorii In calitate de ingrijitoarea averii rdsposatului ei so;'.
Ralita Bujoreanca poseda In 1858 case cu cloud caturi pe ulita Primäverii nr. 17,
pe ling piata mica, pe care le da cu chirie. La catul de sus erau noud camere comode,
TnCapdtoare, cuhnie spatioasd, camdri, un antre mare". Acaretul avea grajd, §oproane,
pu; In curte, grádind, pivnitd, magazie de lemne (Anirq. rom., nr. 54, din 9 iulie
1858). Pdrintii lui Bujoreanu erau deci oameni cu stare. Ddm prin scripte de doi frati 17

2 c. 1:8

www.dacoromanica.ro
ai scriitorului. Unul este Alexandru, ndscut In mahalaua Cretulescu, la 26 decembrie
1837, numit astfel dupd nas, care este vistierul Alexandru Nenciulescu. Altul, Con-
stantin, era nascut la Rusii-de-Vede In 1839, avInd 31 de ani cInd, apitan, se cdsätorea
In septembrie 1870 cu Alexandrina Rosianu din Slatina.
Scriitorul Tnsusi se Insoti la 6 noiembrie 1875, end era domiciliat In comuna
Pantelimon, cu Anna Kis, austriacd, avInd, probabil cu ea, Inca din 1872, o fatd care
e desigur acea Maria Kisch, fiicd naturald a Annei, ndscutd la 13 aprilie. I. M. Bujo-
reanu mai avu cu Anna Kis o fat& Elena (ndscutd la 13 aprilie 1874, cisatoritä la
19 ianuarie 1895 cu George Constantinescu, telegrafist). Rali-ta, mama scriitorului,
s-a recdsdtorit sau a trdit In uniune slobodd cu un al doilea bärbat, cad are copii,
care Ti poartd numele. La 11 iunie 1855, serddreasa naste o fatd, Olga, tatd1 declarat
fiind $tefan Urlateanu, iar nasd la botez paharniceasa Marghioala Macidonschina.
Olga Bujoreanu se casdtori la 4 mai 1879 cu doctorul In medicind George Th. PTr-
vulescu, originar din Craiova. A doua fan' a serddresei este Mariia sin Ralita Bujo-
reanca" rascutd la 14 iunie 1857 In mahalaua Amzei. Tatäl nu e amintit. Scriitorul
si-a fdcut studiile prin pensionatele din CapitaId si la Sf. Saya, a ocupat felurite
slujbe. in 1860 era trecut din calitatea de reporter al judetului Prahova In aceea de
corespondent al Oficiului statistic (Anurn. rom., nr. 99, din 7 dec. 1860) si-I gasim
referent la Ministerul de Interne, directiunea statisticd, In 1865, director al prefec-
turii Vlasca In 1866, apoi la Teleorman si iaräsi la Vlasca In acelasi an, judecdtor la
Ploiesti, In 1868, redactor la Monitorul Oficial In 1870 si tot acolo subdirector de la
1888. In 1873 1874 dddea consulta-tii ca avocat si locuia In str. Polond,
nr. 47.
Fost-a oare surghiunit In 1856 la Mdrastirea Tismana ? De acolo, ,,dei In
suferirrp, departe 6e patria mea, si ca o pasdre Trichisd, ale cdrii suspine sInt färä
eco", trimitea Vestitorului romanesc al lui Karcaleki un acrostih de Anul nou 1857,
Inchinat caimacamului Al. I. Ghica (Vest. rom., nr. 2 din 5 ian. 1857). Incd din 1853
publicase In acelasi Vestitor (de la nr. 4 din 14 ianuarie pInd la nr. 9 din 31 ia-
nuarie) Celestina, nuveld ispaniold, fárd a marturisi cd este de Florian. In Anunrátorul
roman din 1858 IntIlnim ateva nuvele semnate de el Tnsd cu localizare cosmopolitä,
Indt par traducen i ori adaptdri (Valeria, nuvela italiana ; Laura sou recunostinp
Clodina, nuveld savoiarda ; Comire, nuveld americand ; Grädina fermecatä ;
rile lui Torel ; Pesciiresele ; Copii perd4 ; Griselida). Una din ele, intitulatà Doi prieteni,
este cu actiunea In epoca romand : Pe timpul lui Octav Cezar, care nu avea Inca'
numele de August...", Bujoreanu scrise si o oratie funebrd la moartea poetului
franco-român Th. Théot (31 oct. 1858), o cronicd teatrald despre Maurii i Infornii
Lorei, dramd In 5 acte de Felics Malefiel si o cronicd recapitulativd Anul nou 1859
Ingroparea tncetatului 1858.
O brosurd anunTatd sub initialele I.M.B., Revederea Moldovei cu Romania subt
Alecsandru loan I In 1859 este de el.
Colabord la Satyrul lui Hasdeu.
Era un om onest si combativ, care denurrta relele societdIii timpului : Lumea
strigd din toate unghiurile ärii In contra abuzurilor funclionarilor Carii sunt
In mare parte, causele atTtor rele ? Abusurile. Cine au comis si comit abusuri ?
18 Unii funcTionari. Ce mdsuri s-au luat In contra unor asemenea lepre ale societttii?

www.dacoromanica.ro
Nimic si lar nimic..." (Degradarea, etc. v. si RelaVa din Telegraful nr. 825, din
20 dec. 1874 si 828, din 24 dec. 1874).
Atacat ca praise pre; de favoare, lei 4 000, pentru tiparirea la Imprimeria Sta-
tului a Codului comunal, dovedea ca clacluse suma legala de 6 000 lei noi (Telegrafu/,
nr. 87, din 16 mai 1872).
A murit la 1 august 1899 In str. 13 Septembrie nr. 4 de cancer stomacal.

BIBLIOGRAFIE

I oan M. Bujorean u, Ldptärita din Montfermeil, de Paul de Kock, tradusa din frantuzeste
de..., Bucuresti, G. loanid, 1855 ; Madelena de Paul de Kock, tradusa din frantuzeste
de..., Bucuresti, G. loanid, 1857; Teatru (C-nu Zomfirache, Beitrinulu 121ceanu, Docto-
rulu scapiitatu, Lumpatzius d la recherche d'une position médicole), Bucuresti, 1857
Revedereo Moldovei cu Romeinia subt Alecsandru loan I In 1859, Bucuresti, 1859 ; Mistere
din Bucuresci, III, Bucuresti, N. Cernavodeanu, 1862 ; Judecata lui Brincu;, comedie
In trei acte, Bucuresti, 1864 ; Cunoscinte fo/osit6re. Traductiuni si prelucrari. Partea I,
Bucuresti, 1865 ; Partea II, Bucuresti, 1866; Degradarea constitutiunei statistice V abu-
suri statistico-tipografice comise de D. I. Petrescu ;i Cnie, Bucuresti, 1866 ; Causa nedrep-
teitilor Pcute In numirea functionorilor administrotivi ;i pro punerea pentru un proiect de
iege de admisibilitate, inaintare i destituire a acestor functionari, Bucuresti, 1866; Miseriile
din districtul Vla;ca sau despotism, obusuri, ilegalitoi, Bucuresti, 1867 ; Itinerariul func-
tionarilor administrativi In toate pärtile acelea (atribuite lor) a legilor, procedurelor, regu-
lamentelor, decretelor, instructiunilor etc. promuigate pia la 1 ianuarie 1870, Bucuresti,
1870; Codu communalu, collectiune de tome pdrtile legiuirilor (promulgate pinä la I ianuo-
rie 1871) otribuite primorilor i consiliilor comunoli, Ed. a II-a, revazuta, corrigiata si
adaugita, Bucuresti, 1871 ; O floare la Plevna, romansa. Musica de Dimitrie C. Butcu-
lescu, Bucuresti, 1880 ; Zopciu, cantoneta-satyra, Musica de Dimitrie C. Butculescu,
Bucuresti, 1881 (la sill-sit bibliografie). Collectiune de legiuirile Romdniei vechi i nuol,
IIII, Appendice, Tabla generala, Bucuresti, 1873, 1885 (5 vol. Bibl. de legislatiune)
Legi, regulamente, tratate, conventii etc. emanate de la Ministerul de Externe (promulgate
de la 1 ianuarie 1875 pina in anul 1885), Bucuresti, 1885 ; Bdteu;ii, tabiou de mora-
vuri, Bucuresti, 1895.
N. lorg a. Bucurestii de acum un veac, dupe,' romanul unui ova= (loan M. Bujoreanu, 1862), Bucu-
resti, Acad. Rom., Sec. ist. S. III, t. XVL, pp. 159-182, 1933 ; G. Calinescu, loan
M. Bujoreanu, in Ruda si cercetäri de istorie literord ;i folclor, 1960, nr. 2,
p. 348-352.
C6pii de acte din Arhivele Statului Bucuresti, de Elena Piru, la 1.I.L.F.
Un A. Bujoreanu publica in Vest, rom., din 1845, Memoarurile mele sou eu in naturd, scrise In zece
minute (Rostofin), trad. din frantuzeste (nr. 14, din 17 febr.) si Vizitiul Maresolului C.
(nr. 90, 91 si 92 din 17, 20 si 24 noiembrie). Un Alecu Bujoreanu este numit membru
la curtea apelativa din Craiova In 1856 (Vest. rom., nr. 69, din 15 sept.) iar un lancu
Buioreanu, politai la Severin, in 1860 (Anunt. rom., nr. 2, din 6 ian. 1860). 19

www.dacoromanica.ro
N. NICOLEANU

Fata de Baronzi, N. Nicoleanu face ofigurd foarte stearsd. Lipsa de talent este la
el aproape desavIrsitd: nicdieri nici cea mai modesta culoare lexicalA, nici o metaford,
nici o muzicd a frazei. Propriu-zis poetul se cherna Neagoe Tomosoiu si se ndscuse
In Cernatu Skelelor, l'inga Brasov, la 9 martie, clupd stiirrta sa (Aniversarea mea)
dupd Almanahul Junimii, la 16 iunie 1835, dupd condica bisericii satului. Familia
fugi, In 1848, dincoace, si tIndrul Tomosoiu intrd In seminarul din Buzau al episcopiei,
unde vIddica Ti era rudd. Nu se poate Trytelege pentru ce Inca de pe acum poetul
Tsi schimbd numele In acela de N. Nicoleanu. in 1849, profesorul V. Caloianu I-a
luat din Buzau si I-a dus la Craiova, Tnscriindu-I la colegiu. Cu ajutorul unor bine-
voitori nestatornici (se pringe poetul), N. Nicoleanu putu merge la Paris Tnainte
de mai 1858. Acolo TI TntTlni pe Titu Maiorescu and veni sd-si pregdteasca doctora-
tul. Ii scrie apoi din Berlin (20 octombrie, 1860), din Anvers (15 aprilie, 1861),
iardsi din Berlin (22 august, 1861). Un prieten 1i trimitea, In februarie 1861, 140 fr.
si consilii optimiste. Pale donc trois mois de loyer, ta chambre est, si je ne me
trompe, de 40 fr. par mois, cela fera 120 fr. il te resterd encore 20 fr. pour toi
afin de t'acheter bougie, sucre, tabac etc. etc. J'aime croire que ta maTtresse
d'hertel sera assez contente d'empocher 120 fr." In toamna lui 1861, cInd se Tntoarce,
Tncepu a face gazetarie la Romanul, apoi capdtd, la 13 septembrie 1862, o Tnsdrcinare
temporard de delegat In consiliile pentru confectionarea rolurilor In jude-tul Roman
(1250 lei salariu lunar), locuind la H6tel d'Europe, pIna ce la 27 august 1864 fu
numit director al liceului din Iasi. Stätu acolo pInd In iunie 1865. Atunci e adus cap
al secliunii bunurilor publice din Arhivele Statului, cu vreo mie de lei leaf& In
postul decedatului Filimon, pentru ca apoi sa devind, la 23 mai 1866, revizor scolar
(Iasi, Vaslui, Fdlciu), demisionat Tnainte de 12 aprilie 1866, si din nou s'd se Intoarcd,
dupa ce fusese cTteva luni cap al Diviziunii $coalelor, In Ministerul Instructiei, secre-
tar la Arhive, la 8 august 1867. Omul era instabil si iubit, fiindc'd i se fdceau gustu-
rile. Ducea viatd sportivd. Era Tnscris la Soc. de dare la semn" si platea dteva
zeci de piastri la Bukarester Turn-Verein. I se gasea caracter franc si nobil" si Juni-
mea", cu care intrase In legaturi, Ti dddea oarecare importarytd. Se dedica eroticii
(A iubi mi-a fost si doliu, a iubi si mIngTiere"). In 1866, pe cind era la Iasi, II impor-
tuna cu scrisori din felurite puncte ale tárii, Botosani, Focsani, Braila, o arnica"
condamnatd a trdi departe de tine", care TI sdruta mii de mii de ori" si n-avea nici
o preterrtie vis-a-vis" de el, purtIndu-i dimpotrivd portretul pe inima mea ca pe
cel mai sfInt lucru". ,,Daca o alta femee au ocupat asa de curInd locul meu din inima
ta zicea ea spunem adevdrul". Peregrinatiile si faptul de a-si da adresa fictivd
la o Lina Albescu, artistd, dau de banuit ca era o actritd de turnee, nu libera (TritTlegi
singur greutd.tile"). Din astfel de rela-tii trebuie sa' fi decurs si doliul". La 1 ianuarie
1868 poetul innebuni. Credea ca are In loc de cap o stea pe care voia s-o taie.
Cu remisiuni si Inrdutdtiri, o duse pInd la 1871, cInd muri la ospiciu. Gr. N. Mano,
directorul Arhivelor, care Ti platise salariul pInd la 1 mai 1868, socotind cä asa
i se cuvenea de vreme ce nici un decret nu destituise pe bolnav, fu pe cale de

a fi dat In judecata. Mort la 7 aprilie 1871, la orele 5 dupd-amiazd, In ospiciul


20 Pantelimon.

www.dacoromanica.ro
Nicoleanu avea o lira plina de sarcasm, careia 1i cadea jertfa Inn critica :
Eu nu scriu si nu-mi bat capul cu pedan/i si cu pigmei,
Mediecritd/i stupide, lai, invidiosi, miser.

Nascut Intr-o zi funeste", fatale", era hotarit a combate

... eu nu te voi blestema


Nu, cdci am sim/it via/a, dei-am Incercat durerea ;
Nu, cdci pentru a combate n-am pierdut Incá puterea
Nu, cdci jalnicul meu suflet e tdcut, dar nu Invins".

Acest temperament violent se manifesta cu deosebire In erotica. ParafrazTnd pe


Arvers, poetul antä o dragoste neImpartasita :

Sccreta mea durere se va-ngropa cu mine


5i nimeni nu va pli'nge la capu-mi arzdtor,
Un plins de vecinic doliu, de vecinice suspine,
Cad via/a-mi fu o lung& oftare de amor
Zdclarnicd, perdutd, ca si cum n-ar fi fost I"

lubita era :

Cea mai dulce, mai frumoasd si mai scumpd din femei" (I)

era slävitä din divina trebuinta d-a iubi", printr-un exercitiu de idealism
Tu nu eral dectt umbra ce-mi servea de apdrare,
Ca sä nu-mi topeasa ochii razele nemuritoare
Din sufletul ce iubesc".

Poetul ironiza cu amaraciune indiferenta ei

Negresit, ai ochii negri si sprincenele arcate


Fa/a alba si pe umeri cloud plete aruncate
D-un negru posomont I
Dar ce vrei I Stnt un sälbatec d-o naturd necioplitd I
Mie-mi trebue un suflet, lar nu piele lustruitd
Ca sd nu mor de urit I"

Misoginismul degenereaza In grobianism

Adio dar, lung adio, lung si fdrä revedere


don, femeie crudd, nici l-a doua Inviere
SA' nu te mai pociu vedea.
Cind vei sta sa calci pe pragul locuirAelor divine,
inselInd pe Sfintul Petre, cum m-ai Tnselat pe mine
Ca dracului sd te dea I" 21

www.dacoromanica.ro
De ce teiceti ?, publicatd In Familia (reprodusd si In Te/egraful, nr. 53, din 6
iunie 1871) nu-i lipsita de emotie In interogatiile ei

Salbe profunde, misterioase, ldei de pace si de fralie,


Pline de umbrd si de flori, De libertate si de amor,
Riuri cu soapte armonioase, lmnuri de falä, de bucurie,
Vinturi upare, ctrnpuri cu flori Speran¡e-nalte de viitor,
voi sttnci negre, arbori Martiri si eroi
De ce tAce-ti ?... De ce tdce/i ?..

Printre mss. au ramas si fragmente dintr-o piesd de teatru (eroi : Van Buck,
vechi, deci anclen" comerciant, Valentin, nepotul sdu, un abate, un profesor de
dan;), care poate sa fie traducere, avInd In vedere glossele frantuzesti.
Criticul arata a fi avut oarecare cultura'. $tia de cIntecul antecelor", de Dante,
de Milton, de Herder, de Chateaubriand si G. Sand, de Lamartine, chiar de Sénan-
cour, Isi scotea note despre viata lui Winkelmann. Din Alfred de Musset traduce
Au lecteur (Aceastä carte este toatd tineretea mea"), Madrid (Madrid, printesa
Spaniilor"), Vergiss mein nicht. Fireste, acestea sint cunostinte banale. Ideile lui sint
interesante. Critica si el pe tinarul venit de la Paris, opunIndu-1 cuconului Lica de
Poeticescu din comedia lades a lui Pantazi Ghica.
Departe de a fi sceptic, el e vesel si plin de sperante. Lustruit, frizat si poli-
ticos, el frecventeazd la Paris toate universitatile, cunoaste gradina plantelor, stu-
diazd galeriile de picturd, explica pe Rafael, admira pe Michel-Ange, reciteaza pe
Byron si critica pe Lamartine. Setos de toate, stie toate. Darrteaza la Mabille, se Tm-
braca la Dussetois, supeaza la Maison d'or si se desteaptd la Clichy. intors In tara,
aci e adevarat rege ! Galant si generos, femeile mor dupd dînsul. Prodig si liberal,
amicii TI aclameaza. Si astfel din serbare In serbare, din triumf In triumf, orgolios si
plin de datorii, ca un patrician roman, el Tnainteazd pInd drid, obosit de vanitatile
lumii, se face cronicar, alegator, prefect, se-nsoard cu vro mostenitoare sau se resem-
neazd ca un cdtel la picioarele vreunei femei bdtrIne".
Nicoleanu era deopotrivd adversar al dramei fantastice si brumoase, care ne
linea Intr-o eternd langoare" si al imitatiunii, acest copil diform al neputintei".
Ca mai toti polemistii din acea vreme, Infiera pe noul ciocoi al erei constitutionale,
vorbind de patrie, virtute", Jara meserie, t'ara casa, rara masa, rara loc si foc, care
posedInd virtutile cameleonului, azi e alb, m'irle negru, poimIne rosu, sustinInd
toate opiniunile, toate partidele". Nici femeia moderna nu-i e pe plac
In public, la spectacole, In palate si saloane, pina si In cele mai obscure regiuni,
influenta acestor fiirrte e dominanta. Sub forme placute si ipocrite, acum vesele, riza-
toare si vii, acum languroase, melancolice si suferinde, ele ascund vanitatea si setea
unor visuri, ce le devorä si le rapeste somnul. Gloria si stralucirea lor e luxul, iar vani-
tatea si lacomia de a parveni cu once pret le arde, Impingindu-le a pune In serviciul
pasiunilor chiar cele mai vile instrumente. Din gratie fac arme veninoase, din virtute
o seductiune, din constantd un prejudit, din onoare o specula, din amor o cursa
Intinsa naivitatii si credulitatii".
O pricind a acestor star o gaseste poetul In influenta Iecturei romantelor strd-
ine". El combate Intr-o conferinta boala galomania ce stricd limba,
cel mai scump tezaur al unui popor", fard de care nu poate fi nationalitate",
22 precum si romantismul vaporos din scrierile d-nei G. Sand, care au fost Intr-adevär

www.dacoromanica.ro
foarte gustate, deoarece pIna In 1855, editorul George loanid scosese Lélia (trad.
N. Nenovici), Mauprat, Mont-réveche. Nicoleanu va osIndi, Inaintea aparitiei decep-
tionismului eminescian, dispretul afectat pentru lume", dezgustul profund de
viatd si de lumina", ironifind pe un poet contemporan care se socotea pe sine spi-
rit spulberatic, suflet sceptic".

BIBLIOGRAFIE

N. Nicolean u, Poesii, Cu o prefaIA de lacob Negruzzi, lasi, 1865 ; N. Nicoleanu, CIrlova,


C. Stamati, Opere a/ese, ed. G. Bogdan-DuicA, Bucuresti, Minerva, 1906.
I. NI egruzz i, Neculai Nicoleanu, In Conv. lit., V, 1871, 72, pp. 81-84 ; St. Vel lescu, Nicolae Nico-
leanu 1835-1871, in Revista noud, I, 1888, nr. 12 ; Despre originea ardeleand a lui
NI. N. ; Ar. Densusianu, 1st. limbei ;i lit, rom., ed. a II-a, p. 304, nota 12 ; lije Con-
stantinescu, O poezie necunoscutd Inca a lui N. Nicoleanu, In Arhivele Olteniei, III, 1924,
p. 156 ; Victor Tudoran, Nicolae Nicoleanu, in Plaiuri Säcelene, 1935, nr. 6 ; Scrisori
de la vechi colaboratori, in Come. lit., XL, 1906, p. 272 urm. B.A.R. ms. 926 ; copii
de acte din Arhivele Statului (Rodica Chiper si Elena Piru) la 1.I.L.F. (actul de moarte
din Reg. mor-ti al com. Pantelimon, Dobrotesti-Ilfov, 1871, art. nr. 47) ; G. Cali-
nescu, Amica lui Nicoleanu etc., In Natiunea din 21 septembrie 1947 ; Acelasi, N. Nico-
leanu, in Studii ;i cercetdri de istorie literard ;i folclor, 1960, nr. 2, p. 352-353.

C. FUNDESCU

I. C. Fundescu, gazetar, originar de pe ITngä rTul Mislea, prieten al lui N. Fili-


mon si C. D. Aricescu, ndscut In Pitesti la 1836 (mort la 22 ianuarie 1904, la
H6tel de France), Implinea In 1856 doudzeci de ani

Doudzeci de rose nurndr anii mei I

Ar fi trecut printr-o epoca de mizerie


FArd vesminte, fdri Inazire,
S-adesea oare si nemincat !"

La 8 iunie 1857 fu numit secretar si inspector al Comitetului Teatrelor, la 31


ianuarie 1869 a fost pus In disponibilitate.
In 1869, marnd-sa, Ralia, trdia. Un vdr al lui Fundescu se chema Ilie Anghe-
lescu, un altul Dumitru I. Fundescu, ceea ce Inseamnd ca tata-ski Constantin avea un
frate Ion. Un Gheorghe C. Fundescu, trdind cu o loana Constantin si avInd la 2
mai 1876 un copil Gheorghe, trebuie s'a' fie fratele poetului. Actul de nastere poetul 23

www.dacoromanica.ro
si-I facea Cu martori deoarece nu era Inscris In condicele bisericii. Ar fi pretins
ca-i neam de voevod de la Bosnia", dar pentru Eminescu el era tigan ciord-horò-
rumbas de laie, alb ca pana corbului", stranepot al vechilor faraoni", moderni-
zat In stranepot al lui Traian", Ionel CiocIrdel", trecut de la bucatarie la gaze-
tarie", ciurar ori lingurar. Nu stim ce instructie poseda, Insa Tntelegea putin nem-
teste", cita din Petrarca, V. Monti, Arnaldo Fusinato. in vara 1862 sta cu Aricescu
la pavilionul din BIsca, la Z. Persescu. Revenea si In 1863, cInd Aricescu, Inchis la
Vacaresti, II invidia
Liber astazi ca si soimul tu te plimbi pe Penteleu.
In anul urmator, avInd conflicte cu regimul Cuza, pleca la lasi, luIndu-si de la
Bucuresti un trivial ramas bun : Adio s-un praz verde". Acolo redacteaza Teatrul
i frecventeaza actrite materialiste

Eliso, nu vrei oare


Prin penelul meu abil
SA te fac nemuritoare
Cum flcu si Rafail
Pe Madona-mbr4isatà
Cu copilul sAu iubit.
Spune-mi, vrei sublimA fati,
SA m-apuc de zugrAvit?
SA-ti spun drept, o vrea mai bine
Un ceasornic cu rubine I "

Erotica lui e inconstanta. O data, In 1857, divinizase pe Luceta :


As vrea sa fiu claviru-li cu coardI auritA,
CInd degetele tale pe dInsul ar juca".

Acum, In 1864, cultiva pe Elvira :


Dus pe bratele gIndirii
Eu sedeam pe-o taburea
La picioarele Elvirii".

In 1865, dind e tot la lasi, se consacra Tnsa unei Mari


Daca voi mArire In aceastd lume
Virtutea In mine etern a domni,
Daca doresc aur, glorie si nume
E pentru Mari".
(Fii a mea)

pentru ca In 1866 sa revina la Elvira. (Sotia sa se va cherna Atena Furduescu. Se cunu-


nase cu ea la 15 februar 1869, printre martori fiind si actorul M. Pascaly si se
desparteau In 1875).
La 11 februar 1866 rasufla usurat : tiranul" cazuse. ReIntors la Bucuresti, de-
venea administrator la Buietinul Instructiunii publice. Acum pleaca In sträinatate, si-1
descoperim (prin poezii) la Lago di Como, In gondola la Venetia si pe lacul Lucerna
24 In Svitera. in 1867 era din nou la Venetia, la Florenta.

www.dacoromanica.ro
Printre operele ce plänuia sa publice grit niste Impresiuni de caliltorie cu itine-
rariul BucurestiAtenaNapoliElvetia, de asemenea si versuri intitulate flori de
akitorie. Fusese pTna la Bonn
O I dulce Rhin
Fluviu divin".

Ca jurnalist a colaborat la DImbovita, Nationalul, Romani, Tetegraful, Nichiper-


cea, Satyrul (el ar fi Se-ma-ki), a editat Pepelea, Tompotera si Calendarul dracului.
A strins folclor, In 1875 era si el arestat la Vacaresti. La 16 decembrie N. Scurtescu
Ti trimitea un mesaj poetic :
Amice, petreci bine inchis in puscarie?"
A fost deputat. (in 1876 era Tntr-o comisie de ancheta a guvernului L. Catargiu).
Fundescu, considerat de contemporani poet de o naiva dulceatá", a versificat
in color, IncercInd a fi vocea Argesului" (1859).
Argesul repede, negru i turbure,
Vine turbat.
Lida ca crivatul, bate talazele-i
infuriat".
Maniera lui Bolintineanu e aplicata la viata moderna (Flori de cimp, 1864)
Sala e splendida, mii lampe lucesc,
Lustre, candelabre sala poleesc I

Muzica rasuna, dantul se porneste


Vesela placere peste tot domneste.

Damele romane de placed se-mbata,


cu bucurie lucsul si-1 arata.

Pe gaz si retele, cu aur brodate


Miile de stele se vac' semanate,

Dantele, brucsele pe sinuri de crin,


Flutura s-ascunde focosul suspin".

Unele poezii au caracter de folclor suburban ca $oseaua (Pe muzica de Idutari


din Scaune")
Frunza verde si-o lalea
Ai, Elizo, la soma,
La Baneasa In padure
S-adunam la fragi i mure..."

sau C4megiul pemuzica de Ciuciu Ldutaru"


Frunza verde mar salciu
La gradina-n Cismigiu,
Doul fete frumusele
Mi-au furat mintele mele". 25

www.dacoromanica.ro
SInt Insemnate ca apärute dteva nuvele" (Eleonora, Un chiproco, Tncei unul,
Tntretinutul, La Paris cu once pret), doua fragmente de romane satirice (Memoriile
unui tartan, Negoitei), o satira sociala (Un bal la CeiläraV). Urmau sa mai apara: Care
e cea mai culpabild, roman original, Nebunul din Sorento, nuvela.
Romanul Scarlat (1875) e precar, cu un oarecare stil uscat de proza analitica.
ldeea n-ar fi lipsita de interes. O prirrtesa vaduva cu copil îi schimba cu per-
versitate amantii, ca un Don Juan feminin, pdrasete pe Scarlat pentru un °filer vitios,
moara la spital Intr-o lamentabild depresiune, apoi trece In bratele
unui proprietar, Manoil, care o surprinde la Venetia cu un baron ungur
Ineaca cu gondola, cu baron cu tot. Macedonski afirma cà eroul romanului ar fi
fost Scarlat Scurtu, autorul unei singure poezii publicate In revista literara a
Atheneului.

BIBLIOGRAFIE

I. C. Fundesc u, Voceo Arge;ului, Bucurqti, 1859 ; Flori de amp, Bucurqti, Tip. C. A. Rosetti, 1864;
Poesii noui, Bucure0, G. loanid, 1868 ; Scarlet, roman original, Bucurqti, 1875 ; Lite-
ratura popular& Bropra I, 1867 ; Literatura popular& Basme, oratii, pacdlituri i ghici-
tori, Bucureti, Socec, 1875 ; Bucure;ti, H. Steinberg, 1897; De la Schey, Hitrovo
Kotzebue, Bucure0, 1890.
G. CAI inesc u, I. C. Fundescu, In Studii ;i cercetdri de istorie literarei i folclor, 1960, nr. 3,
p. 531-534.
Ms. B. A. R. 5031 ; Act de maarte nr. 528, act de cds'atorie, alte Fartil (copii El. Piru)
la 1.I.L.F.

N. SCURTESCU

N. Scurtescu, odrasla de taran, originar din Valea-Lunga, jud. DImbovita (n.


1844), fiu al lui Niculae i al Adrianei, veni la Bucure0 la 16 ani, abia tiind sa
citeasca, cladu examenele de coala primara In doi ani, intra In 1862 la Sf. Saya, sfir0
liceul i, In 1870, prin concurs, fu numit institutor la coala primara din Schitu
M'agureanu, clasa Ill. A publicat versuri populare prin ziare sub pseudonimul Nita
Vintild Stroe, articole i poezii, fara personalitate, prin revistele lui Hasdeu (Ali,
bundoara, In Columna lui Traian, 1874) dddea o mIna de ajutor redactional la
i

Ghim pele. Locuia in Calea Belvedere, 63 (azi Plevnei), Intr-o odaie pärInd prea mare,
la etaj, avInd pat de fier, patru scaune de paie, carti gramadite pe masä dinaintea
26 ferestrei ce raspundea pe un vast balcon cu leandri Tnfloriti, vara. Alte carti, Intre

www.dacoromanica.ro
care i poeziile lui, erau risipite pe duwmea. $coala mutIndu-se In strada Sf. Hie, TO
transferd i poetul locuinta acolo, i prietenul sau luliu I. RoKa contempla umbra-i
Malta i slabd" zugravindu-se pe fereTtile ce dau spre apa DImboviTei", la rindul al
doilea". Vdd Inca pe acest N. Scurtescu scrie N. Densqianu In ocidi-ta rece i
mizerd ce se afla pe locul unde se Incheie In vale bulevardul Magureanu, fdra foc, cu
haina groasd pe el, la masa de brad, scriind, slab i fiert de vapaia ofticei, cu ni te md-
n4 ce fusese albe, rupte i Innegrite, pe care le pusese spre a nu-i Ingheta degetele
cInd tinea condeiul 1" Probabil In cautare de aer mai curat, TI gdsim In iulie 1875
pe Pion", In PIngaraIi. In 1879 se interna la spitalul Colentina, unde murea In
noaptea de 31 martie spre 1 aprilie, la orele trei dimineala.
Poeziile, In general erotice, apoi sociale, sTnt fade, lipsite de imagini, nesemanInd
cu nimic, de-abia ultimele puIin cu lirica eminesciand. Se indica poetului de a pro-
paga dreptatea, lumina, veritatea". Cutare compozitie schita un Indemn la revolta
agrard : Taranul rabda, rabda ; el rabdd peste fire ; Dar and räbdareali perde,
fereascd Dumnezeu". Scurtescu ura tiranii i In 1877 saluta ironic pe Don Carlos,
pretendent la tronul Spaniei : Te salutam, mdret reprezentant al prea-cinstitei
domnii absolute I Bun venit printre noi, teribild majestate a Spaniei". Incolo era
spiritualist i reproba arderea cadavrelor sub cuvInt CA la trimbiTa judecaIii nu ne-am
mai putea gäsi fiecare /arTna. S-a remarcat In drama. Facuse un Despot, pldnuia un
Stefan Rare, Brutu V Tarciniu, Plrvu banul Craiovei. In ms. ramasese partea TntTia din-
tr-un roman istoric asupra lui Mihai, Inceputuri de nuvele (Teofil i Masia, Un episod
de la Plevna, versuri dintr-o drama Moartea lui Caesar. Prin reviste ar fi publicat o
drama: Mireasa la mormTht. Opera remarcabild este Rhea Silvia (1873), Intlia tragedie
romand de tip clasic (citise cu multa dragoste pe dramaturgii clasici francezi
Indeosebi pe Racine").
Act. I : Rhea Silvia, ascunsd sub un nume strain, nutrqte mereu razbunarea
Impotriva lui Amuliu, rapitor al tronului tatalui ei Numitor i al vietii fiilor sdi,
Romulus i Remus. Regele ?ma o iubqte. Act. Il : Rhea se dezvaluie tatalui i amIn-
Icloi Incearcd sd scape de la moarte pe hotul de turme Remus pe care Amuliu 1.1
trimite fratelui sau Numitor, spre a-I maguli. In Remus, In care nu recunoaTte Inca
pe fiul ei, Rhea vede o unealtd de razbunare. Pentru ace14 scop face scapat i pe
Romulus, care intrase In cetate spre ali gasi fratele. Cind Irish' afla, grqit lamurita,
cd sint fiii lui Faustus, cel care clacluse moartea pruncilor sal, Tricepe sa fie cuprinsa
de urd Impotriva-le. Act. III : Regele e furios cd Numitor nu omoara pe hoT i, gelos,
4i Inchipuie cd Silvia iubqte pe osTridit. Silvia a aflat ?ma' de la Faustus Insu0 cine
ent copiii i toti laolaltd conspird Impotriva lui Amuliu, care, In Act. /V, vine sd le
ceard socoteald. 0 vorbd imprudentd descopera totul i conspiratorii grit aruncati
In temnitd. Act. V: Annuliu s-ar purta totqi mai blInd, dacd Silvia i-ar rdspunde cu
dragoste, iar aceasta, InspdimIntatd, e gata sd se supund spre all scapa fiii, cInd Romu-
lus, care fugise, vine cu norodul rdsculat i Incheie domnia uzurpatorului.
Scutit de Indatorirea culorii locale, Scurtescu scoate treptat toate urmdrile
din definiIia eroilor, reprezentInd mai mult o pasiune cleat un caracter. Amuliu e
un iubitor de putere, un tiran ndvdlit la batrIneTe de sldbiciunea erotica. NeizbInda
Il Invenineazd de cloud ori, ca barbat i ca rege. Silvia e o mama' apriga, care a pierdut 27

www.dacoromanica.ro
feminitatea, un fel de Andromacä tintuità de o idee fixa. Gelozia sporità si totodará
acoperitä de viclenia omului politic, e definitá In linii repezi, energice :

Eu Inc-as putea crede, dei prin arragire,


Acele argumente, ce-mi spune-a ta vorbire.
Dar ochiu-mi nu se-rqalà la ceea ce-a vdzut.
$i inima-mi atina zadarnic n-a bdtut.
Cu bAnuiala-mi trig sI nnergem mai nainte.
$i cind deplin vei sd vezi de am cuvinte.
and ea ;tie cA viaja acelui pradator
De cdtre noi e datä in mIini lui Numitor,
Va cluta-n tot felul, prin once viclenie,
Supliciul si moartea s5-i schimbe-n simpatie.
Cata-va de-1 iubeste, poatá gratia,
Femeia n-are arme, dar poate dezarma.
Pe Numitor cunoastem, el e cam slab din fire
Si trece foarte lesne la mill din cumplire.
$1 dacd-i adevdrul cum Polemon mi-a spus,
CA ea fiind acolo, sa-1 ierte-a si propus...
Dar noi s-avem rábdare ca sA vedem in fine.
SA prindem, de se poate, si probe mai depline
$-atuncea cInd prepusu-mi va fi adevärat,
in crunta-mi gelozie voi fi neInduplecat".

Numitor, fire molaticä si sensibirá, cdruia scrupulul onoarei ii slabeste puterea


1e a voi, InvinovAtit cà se lasd TnrIurit de altii, pune Intrebari jignite

51 cine? Mi-aduci chinuri. Ai bAnuieli. Dar cine,


Ad i amestec s-aibd un altu-afar'de mine ?...
$i cum ? de-a mea pärere, ai crede s-am complici ?
Ai zis cuvinte grele, te rog sA le explici !"

Rátrunderea psihologicd a lui Scurtescu se vede In acea repede scenä In care,


pierzIndu-si cumpätul, Numitor si Silvia scapà cuvintele instinctuale fiu" si
dezauind adevarul
Amuliu
$tiu intrigile voastre, era prea bine tesute
$i sufletele voastre destul de preacute.
Complotul vostru Insd sta In mina mea acum,
Vorbiti cIt vd e poftà aparati, oricum.
Tot eu am si tilharul mi-e sigurd izbinda
Momentul este-aproape ca osinda,
$1 locul : iat'd colo, am zis a-1 spinzura.
Ca sa te crez, femeie, tu nu vei suspina.

Silvia (Cu disperare)


28 E fiul meu, iertare L

www.dacoromanica.ro
Numitore
Dar ce faci, fiica mea ?...
Amuliu (cu spaima)
Voi zis zis? Rude? Noul descoperire
Ce-mi vine fdra veste cu-a lor marturisire 1
A I Taird infernald, complot Ingrozitor,
La care gindind numai rna scutur, md-nfior 1
Ce fel ? Este posibil Ast lucru ca sa fie.
Ca mortii inca o data In lume sä revie?
Atunci, sinteti in via.tà si contra-mi complotati.
Ca demoni din'ntuneric, perfizi i blästämati I"

Dialogul este nervos, färä vorbdria i diminutivele lui Alecsandri. Tragedia lui
Scurtescu suferd tot4 de uscaciune cdrturäreascä i de prea multä converrtie cla-
sicd. Racine rdscumparà acele* vitii prin marea poezie. La Scurtescu gäsim un singur
accent poetic remarcabil, visul lui Romulus, care Ti va pastra numele In antologii
Visam cä msd suisem pe muntele Aventin
Pärea o zi superbd pe-un orizont senin.
Pornind spre parnint bratul, luai intr-a mea mind
Din coasta-acelui munte, un pumn plin de tdrind
$i-o aruncai in spatiu, dar praful se facu
Un stol Intins de vulturi si spatiul umplu,
lar eu priveam la dinsii si spre a mea mirare
Vedeam cum al lor numär crestea far de-ncetare
$i mai tot orizontul, oricit era de-ntins.
De-acele falnici pdsdri pdrea a fi cuprins.
VIzui cd-n orice parte prin zbor se rdspindird,
Mai mult cu-ale lor aripi pärnintul adumbrird.
Se repezea-n tot locul, se zvircolea in zbor.
Incit am Mat somnul prin strigatele lor".

Poemul dramatic Despot-vodcl este uscat i fära seva lingvisticä, tot4 cdderile
cortinei i Tricerarile de studiu psihologic sTnt interesante. Indeosebi dramaticä
apare fafárnicia simplà a lui Mcrtoc i a boierilor, vàzuli cu o atitudine Tntr-un act
alta In cel urmätor, cu cea mai spontand versalitate.

BIBLIOGRAFIE

N. Scurtesc u, Rhea Silvia, Bucuresti, 1873 ; Despot-vodd, in Revista contemporanei, 1875, nr.
2-3 ; Rhea Silvia, Despot-vodä, Bucuresti, 1877 ; editie curentà din Rhea Silvia, In
p. t., nr. 704; Poezii 1867-1876, Bucuresti, 1877.
N. Tinc u, Niculae Scurtescu (biografie), In Revisto noud, V.1892, nr. 11-12 ; luliu Rosca, Niculae
V. Scurtescu, portret literar, in Revista literarb", 1896, XVII, p. XXI (Declaratii a dr.
I. !strati) ; G. CAlinescu, Material documentar, in Studii i cercetelri de istorie literarei
folclor, X, 1961, nr. 3, p. 531-532. 29

www.dacoromanica.ro
JUNIMEA SI CONVORBIRI LITERARE

Junimea" a fost o asociatie liberd fundatd pe comunitatea de ¡del a unor tineri


dornici de a da un alt curs culturii romdnesti sub guvernarea democraticd a lui
Alexandru Ion Cuza. Sub lozinca entre qui veut, reste qui peut", initiatorii, in
1863, sInt lacob Negruzzi, de 20 de ani, doctor In drept de la Heidelberg, Titu
Maiorescu, de 23 de ani, doctor In filozofie de la Giessen, Petre Carp de 26 de ani,
doctor In drept de la Bonn, Theodor Rosetti, de 26 de ani, doctor In drept de la
Berlin si Vasile Pogor, de 30 de ani, doctor In drept de la Paris.
Programul politic al asociatiei (majoritatea Intemeietorilor constituiau aripa
stingd a partidului conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de Titu
Maiorescu. « Junimea» din Iasi, scrie acesta In 1890, a fost...o adunare privatd de
iubitori ai literaturii si ai stiintei, de iubitori sinceri. Din IntImplare, cei dintTi membri
ai ei s-au gdsit a fi Inzestrati cu cunostinte destul de felurite, fiecare dupd studiile
si dupd gusturile sale, Tneit sd se poatd completa unii pe altii si totodatd sd se poatd
Intelege. Discutiile cele mai animate, Insd fdrd nici un amestec de interese personale,
i-au apropiat si i-au Imprietenit, atrdend Incetul cu Incetul pe multi altii, a cdror
dispozitie de spirit Ti fácea accesi bi I i la asemenea cercetdri adeseori abstracte. in primii
ani ai acelor intruniri intime s-a urmdrit cu stdruintd citirea mai tuturor operelor
literaturii romdne de On-atunci, bune-rele cum erau, si pe temeiul unor asemenea
cetiri se iscau discutiile : observdri critice, Incercdri de stabilire a unui teren comun
de Intelegere, teorii conduse la extrem si apoi !imitate spre o aplicare mai fireascd,
expuneri stiintifice despre esteticd, despre limbd, despre scriere, despre multe
alte obiecte ale endirii omenesti cdci stiintele se Inrudesc de omnibus rebus
et quibusdam aliis, totdeauna libere, adeseori Indrdznete, de regula vesele, niciodatd
personale, sau meschine, sau Inveninate. Si se formase astfel o atmosferd de preo-
cupdri curat intelectuale, care fdrd voie si pe nesimtite ajunsese a stapTni pe toll,
asa IncTt orele petrecute o data pe sdpfdmInd la Junimea" stdteau In cel mai
mare contrast cu viata de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligentei
libere, Indltat deasupra trivialintilor reale. $i asa de intensiv si asa de puternic
lucra aceastd atmosferd asupra celor ce o respirau, TricTt forma ea Insdsi o legaturd
Intre ei si-i armoniza pe toti pentru timpul tit dura, pe unii pentru toatd viata lor".
Cele mai disparate spirite s-au putut Trralni si s-au putut Insufleti In acest
contact : veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor
Rosetti cu (pe atunci) humoristicul lacob Negruzzi, scriitorul acestor rInduri cu
militarul autodidact M. Cerchez, traducdtorul lui Heine, N. Schelitti, cu frantuzitul 31

www.dacoromanica.ro
M.
Teodor Nica Hristodulo
Samson
V. Casten
Bodndrescu

Burla M.6heorghiu
N.13eldiceanu

A. Nauta
6h.
Racovitä loan
Alex.Suly
1/tu Buicliu
Dospinescu Maiorescu
C.Meissner
Th.Rossetti Petra Carp
RI bal. 1
C. I Melik
&Meson
leonardesc
Th. Burada
Iamb
Negrutti Dr. Alas
1 L. 5h. Dejan &a vid
Carugia le

General Burghelea
Cerchez N Mandrea Nicu Gane
Earagiani

5h .Capsa Dimlire Stefan New


Pavel Paicu
Rossetti

617. Alex N. Mihalcea


'Won tambnor V.Tasu Col.
Hristodulo
Pomp& C.lepaclatu
Serbtinescu
I Nemtescu

A/ex. Zaharia
Th &luck Beldimaa V.Cuciureanu
A.D.Xenopol Pe/re Misir

Valerian
Xenoton E Diantres S.Vtileanu
Ursianu
6heorghiu Alex.
tasi
617. Negruzzi Philipp/de

N.Volenti V Bossie Tekmak


aperasstv

www.dacoromanica.ro
V

Tabloul Societatii Literare Junimea" din la0, 1882/1883.

8 - 0. 178

www.dacoromanica.ro
M. Korn& inchisul estetic Burghele cu Ortosul glumet Creanga, juristul Mandrea cu
Paicu, agerul si recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul VIrgolici cu
óbscurul german Bodndrescu, horatianul 011anescu-Ascanio cu liricul ofiter Serbd-
nescu, tacutul Tasu cu vorbdretul lanov, viul cugetaor Conta cu poligraful Xenopol,
exactul Melic Cu volintirul" Chibici, amarul critic Panu cu blIndul Lambrior, anecdo-
tistul Caraiani cu teoreticul Missir, bunul papa" Culianu cu epigramaticul Cuza,
izbucnitorul Philippide Hurul" cu blajinul Miron Pompiliu, supergingasul Volenti
cu filologul BurId, popularul Slavici cu rafinatul Naum, Tnaltul visator Eminescu cu
nemilosul observator Caragiale, si si altii In umbra' si penumbra, iar din &id In
cInd In mijlocul lor Intineritul Vasile Alecsandri cu farmecul povestirilor lui."
In-01a forma* de manifestare publicd a Junimii" au fost prelectiunile" populare
Incepute In februarie 1864 si continuate vreme de 17 ani, pina In 1881, de continut
variat Intre 1864-1874, ciclic pInd In 1874 si referitoare la cultura si istoria nationald
mai departe.
La 1 martie 1867, din intiativa lui lacob Negruzzi si in redactia lui, pe care o va
pastra timp de 27 de ani, apare la Iasi revista Convorbiri ¡iterare, bilunar pInd In
1885 si lunar dupa aceastd data, la Bucuresti. intr-un cuvInt Catre cititori, aparut In
nr. 12 al revistei, la 1 aprilie 1893, lacob Negruzzi Isi pregdteste retragerea, pe care
o va preda peste trei ani unui comitet : Färd un moment de Intrerupere, scria el,
foaia noastrd a aparut timp de 26 de ani : 18 ani la Iasi, si acum s-au Implinit alti
opt ani de dnd ea se publicd la Bucuresti... Autorii de valoare din once lard ori
provincie locuita de romani au colaborat la aceastä revista, IncepInd cu bdrbani
care faceau parte din generatia de la 1834 si mai ales din aceea de la 1848, bdrbati
care au contribuit puternic la regenerarea noastrd nationald. Pe ton acestia i-am vdzut
stingIndu-se unul cite unul, si partea cea mare a lucrdrii noastre a fost fa'cutd de gene-
rana de la 1866, care, mai ales, contribuie In zilele noastre la organizarea si consoli-
darea statului, precum si la conducerea miscdrii intelectuale a poporului..."
Doctrina literard a Junimii" va fi formulatd In chip exclusiv de Titu Maiorescu
In perioada 1867-1893, iar de la aceastä data de elevii sal alcdtuiti Intr-un comitet
compus pInd la 1900 din Teohari Antonescu, I. Al. Bratescu-Voinesti, Mihail Drago-
mirescu, D. Evolceanu, I. S. Floru, P. P. Negulescu, C. Rddulescu-Motru, I. Al.
Radulescu-Pogoneanu si François Robin, iar din 1900 pInd In 1903 completat cu Gr.
Antipa, I. N. Bazilescu, I. Bogdan, L. Mrazec, A. Naum, D. Onciul, $t. Ordsanu,
E. Pangratti, I. Paul, A. Philippide, C. Litzica, S. Mehedinti, P. Missir, D. Bunge-
tianu, M. Seulescu, D. Voinov si N. Volenti. Din 1903 pInd In 1907 direcna o are
Ion Bogdan, din 1907 pina In 1921 Simion Mehedinn, din 1921 pind In 1938 Al. Tzi-
gara-Samurcas, iar din 1939 [And In 1944, &id Tnceteaza, I. E. Toroutiu.
Etapa literard esentiald este cea dintre 1867-1893. Fundamental este spiri-
tul critic, asa-numitul criticism, caracterizat prin respectul adevarului, disocierea
valorilor si adaptarea ideilor la realitäti si Limba artificiald, falsa eruditie
si pedantismul, lipsa de gust sInt permanent semnalate i ironizate de membrii
Junimii", care cultiva zeflemeaua si in un dosar de enormitdti, un adevarat sottisier.
Junimistii Tsi dau porecle pitoresti individuale sau colective. lacob Negruzzi e sacul
cu minciuni", Caragiani binehrdnitul", Lambrior, Tasu si Panu alcatuiesc grupul
celor trei romdni", sensibili la problemele nanonale. Asistenta pasiva, conclusa de
matematicianul Culianu, constituie caracuda". Carp se adreseazd celor mai vechi
Cu apelativul : gogomanilor I Pogor participd la sedinte zgomotos, arundnd perne
34 de pe canapea, In favoarea veseliei, cu sloganul : anecdota primeaza I" Gluma nereu-

www.dacoromanica.ro
sin e Tnsa sanctioned* Cu exclamatia faul I" sau prost Ti Paicu ; afard Paicu !; sa
tacd 5 minute !" Anecdotisti gustati sint la Junimea" Caragiani si Creanga, mai
ales cu anecdote pe ulita scurta", dei acestea fac sà roseasca pe pudicul" Naum,
stIrnind In schimb delirul lui Pogor.

BIBLIOGRAFIE

George Pan u, Amintiri de lo Junimea" din laV, 1-11, Bucure;ti, Adevärul, 1908, 1910 ; lacob
Negruzzi, Amintiri din Junimea", Bucure;ti, Viata romelneascd, 1921 ; [I. Negruzzi]
Dictionarul Junimei", In Cony. lit., XLII, 1908, p. 6-8 ; VI, 1924, p. 123-125, 229-
231, 306 -308, 387-388, 460-461, 623-624, 686-687, 780-781, 682-683, 952-
953 ; LVII 1925, p. 52-53, 129-131, 200-201, 297-298, 366-368, 452-454, 565-
567, 699-700, 778-779, 59-860, 863 bis, 64 bis ; C. Meissner, Amintiri, In Cony.
lit., XLIV, 1910, p. 131-139 ; Amintiri de la Junimea", In Cony. lit., LXVI, 1933, p.
144-151 ; loan Slavici, Amintiri. Eminescu, Creangei, Caragiale, CoOuc, Maiorescu, Bucu-
re;ti, Cultura nationalà, 1924 ; Benedict Kanner, Junimea de Jassy son influence sur
le mouvement intellectuel en Roumanie, Paris, Bouvelot-Jouve ; C. Sateanu, Aniversä-
rile Junimii". Din arhiva lui lacob Negruzzi, In Adev. lit. ;i art., nr. 599, din 20
mai 1932 ; C. Sdteanu, Poreclele junim4tilor, In Adev. lit. ;i art., nr. 600, din 5 iunie
1932; C. ateanu, Figuri din Junimea", Buc., 1936 ; Comemorarea Junimii" la laV,
mai 1936. la;i 1937; M. STrizianu, Convorbiri literare. Indice bibliografic 1867-1937.
Buc., 1937 ; I. E. Torotrtiu i Gh. Cardas, Studii ;i documente literare, Bucure;ti
Bucovina, I, 1931 ; 11-111, 1932 ; IV, 1933 ; V, 1934 ; VI, 1939 ; G. alinescu, lstoria
litcraturii romdne de la origini laInd In prezent, Bucure;ti, F.R.P.L.A., 1941 ; E. Lovi-
nescu, Antologia ideo/ogiei junimiste, Casa $coalelor, 1943 ; Tudor Vianu, Junimea,
In Istoria litraturii romäine moderne, I, Bucure;ti, Casa ;coalelor, 1944 ; G. alinescu,
Material documentar, In Studii i cercetdri de istorie literard i folclor, IX, 1960, nr. 4,
p. 763-764 ; Z. Ornea, Junimismul, EPL, 1966 ; Rodica Florea, Convorbiri literare,
1867-1894, In Reviste literare romdne;ti din secolul al XIX-lea. Contrkutii monografice,
sub Ingrijirea ;i cu un cuvint Inainte, de Paul Cornea, Bucure;ti, Minerva, 1970, P.
161-263; Dan Mänucl, Scriitori Junimi0. 14, Junimea, 1971.

POETII
ANTON NAUM

Cel mai In vIrsta dintre poetii Junimii", Anton Naum, aroman de origine, nds-
cut la 17 ianuarie 1829 In mahalaua Calicilor din Iasi, va debuta tTrziu In literatura
dupd 43 de ani, exercitIndu-se paralel In traducen i dans le gait ancien", dupa
formula André Chénier. Urmase facultatea de litere pIna la 31 de ani la Paris si
era profesor secundar, academician la 64 de ani, profesor universitar de limba si 35

www.dacoromanica.ro
literatura francezä la 68 de ani, urrnInd lui
Stefan VIrgolici, pTha la 79 de ani, mort aproape
nonagenar la 27 august 1917.
Modelul favorit al lui Anton Naum este
clasic. A tradus Arta poetica a lui Boileau,
si din La Fontaine, dar si din Lamartine, Mus-
set, Hugo, Gautier. In Aegri somnia (1876)
temele sTnt livresti, poemul titular exploatTnd
motivul fortuna labilis, fa'ra patos, mai de graba
epicureic, cu o anume elegantd a descrierilor
de peisaj interior sau exterior (pe aripile unui
demon, poetul se Tnchipuie strabatTnd Italia,
Egiptul, Palestina, Caucazul, Germania, Spania,
Polonia). Visul are loc In decor sarbätoresc

Vino I mi-am luat de noapte o tunica stravezie


Cu mirt verde si cu laur patul l-am ?mpodobit,
lar Lycisca line gata linga cupa aurie
Amfora cu cloud toarte cu vin vechi pecetluit".

Lipseste fantazia luxurianta a lui Eminescu


din Memento marl, interesant e Tnsa ca si Anton
Naum e preocupat de mitologia nordica, de
Valhala si Odin.
Anton Naum. Portret de maturitate. Povestea vulpei (1902), epopee eroi-comica,
adapteaza Reinecke Fuchs de Goethe la mora-
vurile locale, travestind personaje politice con-
temporane. ligoreanu (Vulpea) care trimite pe ursul Brunius la Tibano Inchipuie
pe Ion Bratianu Tnversunat Trnpotriva lui P. P. Carp. Bucurestii apar ca Bestiopoli.
Fgora e Florica, Parlamentul e ScafIrlia. iTgoreanu are privire diabolic& rTsul
infernal si cinic, tonul batjocoritor" si o crincena rinjire". Satira e Tndreptata
asadar deopotriva In contra liberalilor si conservatorilor, cu generalizan i din
Scrisoarea III de Eminescu, Intr-un amestec grotesc de epitete comic sarcastice

Mitocanii strinsi la punga si fricoasa burghezime,


Moliile din bugete, sinecurii somnorosi.
Lenesii inamovibili si tribunii zgomotosi,
Curtezanii, delica/ii, mirliflorii, sustinu/ii,
indragiIii de babane, din constiinIa cazu/ii,
sclifositii, gusatii
OersiIii din natura, fonfii, tosi degeneraIii".

Maiorescu avea motiv sa se indigneze de iesirile neacademice ale rafina-


36 tului" Naum, poreclit de Pogor regele dicofron".

www.dacoromanica.ro
ft rAubt, ft. J'AUM.

TRADUCERI.
AEGRI SOM.NIA
POW. rtda
Ls F.DI no,...Lansart.P. -
A. do
V. t1.1, Tb. Onothltr.

!ASST.
TIPOGRAFIA. NATIONALk
STRAW, AI. IL/.
1875.
187e.

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

BIBLIOGRAFIE

Anton Nau m, Traducen, Iasi, 1875; Aegri somnia, poem, Iasi, 1876: Versuri 1878-1890,
Iasi, 1890; CuvInt de primire (la Academie). Bucuresti, 1894; Povestea vulpei,
epopee eroi-comica, Bucuresti, Socec, 1902.
N. lorg a, Anton Naum, In Oameni cari au fost, II ; M. Morariu, Povestea vulpii de Anton Naum ;i
Reinecke Fuchs de Goethe, In Calendarul Minervei pe 1926, Bucuresti, Cartea roma-
neasca ; G. alinescu, Material documentar, In Studii i cercetari de istorie literara si
folclor, IX, 1960, nr. 4, p. 760.

VASILE POGOR

Mefistofelul Junimii", nätIngul" de Pogor, care rldea de-i sareau dintii cei
noi din gura" ski plesnea camasa, e mai mult amfitrionul si animatorul gruparii,
literat amator. S-a nascut In Iasi, la 20 august 1834, ca fiu al comisului Vasile Pogor,
traducatorul Henriadei lui Voltaire. Studiaza la Institutul francez al lui Malgouverné
p'ina la vTrsta de 16 ani, and pleacd la Paris, unde urmeaza dreptul. intors In tara 37

www.dacoromanica.ro
doctor, va fi de la 24 de ani magistrat, prim-presedinte al Curtii de apel la 36
de ani, deputat, vice-presedinte al Camerei, primar al lasului la 47 de ani, director
al Creditului urban, om risipitor, punInd la cale planuri niciodatä. Tnfaptuite, vesnic
hartuit de creditori. A murit septuagenar la 20 martie 1906, retras la via sa din
Bucium de ring Iasi.
Gustul lui Pogor era clasic, citea pe Homer (Intr-un an ¡liada si In alt an Odiseea)
si pe Horatiu, dar si pe Hugo, Gautier, Baudelaire, Sully-Prudhomme, motiv pen-
tru care i se zicea biblioteca contemporana" a lasului. Se interesa de literatura,
istorie si filozofie si la Junimea" a facut prelectiuni despre InrIurirea ideilor revo-
lutiei franceze, despre arta la poporul elen, dramele lui Shakespeare, evolulionismul
lui Buckle, budism (dupa Burnouf). Era voltairian, liber cugetator, pozitivist, sceptic,
maliTios, spirit modern, deschis noutatilor, ceea ce explica traducerile sale, primele
la noi, din Baudelaire (Don Juan In infern si Tiganii ceilätori, In 1870). Avea curajul
sa talmaceasca In romaneste, Tmpreuna cu Nicolae Skelitti, Inca din 1862, prima parte
din Faust.
In compunerile personale (a publicat 9 poezii originale Intre 1867-1873)
depringe, ca si tan] sau, caducitatea lucrurilor omenesti si regreta timpul pe Old
era noble-W. (Pastelul unei marchize). Se lasa atins de aripa melancoliei Intr-un comen-
tariu (Pogor era si pictor) la celebra gravura a gravurii lui Albrecht Diirer :

O, Direr, 'intro paging asa de mari tristeti,


Un ocean de chinuri In cadru asa restrins 1
Spune de ce-ntunericul prin mînele istete
Cu liliacul negru chiar soarele a sttns?"

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

PESII
101

erancbic tic (Godly.


pICOLAI SKELITII
1attOU2i OE
j2,OLONELUL

1,7)/77.4 iyJIA

EurruRA GE, WI CAT i'ANN".,


IIÍ:JtLAlI
A
JA I T.

asa.. www.dacoromanica.ro
Vosile Pogor. Portret de tinere/e.

Poezia Un bal, daca a lui e initiala cu care e semnatd, P., noteazd cu umor non-
salanta, indolenta specified a lui Vasile Pogor, asemandtoare cu a lui Alecsandri
Simt o mare fericire de-a sta singur In tacere,
Desi stricta convenin/a ma' suelte-a fi la bal,
Cad sInt lenes din natura si ma legän cu placere
intr-o dulce somnolen/a pe al visurilor val.

Ce noroc ca-n asta seara n-am pus frac, n-am pus focoale
Ci ma-ntind In libertate pe-un divan nepre/uit
Sau ma primblu farl grija sa calc damele pe poale
Ori sa rup vreo dantela c-un cAldi nesocotit".
Aceste putine versuri ne fac sd regretdm ea proiectele literare rat-me printre
hirtiiie lui Vasile Pogor n-au fost realizate.

BIBLIOGRAFIE
Goet h e. Faust, trad. V. Pogor si N. Skelitty. asi, Berman, 1862.
V. A. Urechia, Legea maximului li limbo romdneascd la laV (d. Vasile Pagar), In Vieato,
I, 1894, nr. 27 ; Ana Conta-Kernbach, Boabe de märgean, Viola romdneoscd, Iasi, 1922; 39

www.dacoromanica.ro
V. I. Cataramd, Vasile Pogor, schita biograficd,
in Ad. lit. i artistic, nr. 911, din 22 mai 1938,
p. 9. (stud iu ampl ificat : Iasi, 1943) ; C. Sateanu,
' Centenarul lui Vosile Pogor, ibid., nr. 665, din
3 sept. 1933 ; Acelasi, Contributii biografice,
ibid., nr. 915, din 19 iunie 1938 ; Acelasi, Din
farseie spirituale ale junimistului V. Pogor, ibid.,
nr. 897, din 13 februarie 1938; G. Cilinescu,
Material documentar, in Studii i cercetclri de
istorie literard i folclor, 1959, nr. 3-4, p.
695-707.

NICOLAE SKELITTI
r

c." c. 11,
fi
n
Colaboratorul lui Vasile Pogor, colonelul
F ,
Nicolae Skelitti, nascut la 12 august 1835, mort
la Viena de o board de creier la 20 iunie 1872, Tsi
facuse studiile la Potsdam si Berlin, ceea ce explica
,
interesul sau pentru literatura germana. A tradus
ara,ofi
Werther de Goethe, Regele din Thule i Craiul codru-
Nicolae Skelitti. lui, din Schiller Pescarul, din Uhland Blestemul
bardului, din Heine Grenadirii, din Herwegh,
Claudius, Zedlitz, Prutz. Dedicatiunea lui Ossian
La muza lui Alecsandri indica alte orientari ale poetului, facil reflexiv In Nimic

Sint nemicuri toate-n lume,


Mate la neant conduc,
Once fapte, once nume
La nimica se reduc I

Restul poeziilor culegerii postume din 1888 sTnt compuneri extravagante, In


genul amintirilor" de album
Cite stele-s semdnate Am surprins eu intr-o noapte
Si in ceruri sus lucesc O stelutd s-un steloi
Mate stilt ?morezate Dupd multe dulce soapte
Si-ntre ele se iubesc. Sdrutindu-se amindoi".

BIBLIOGRAFIE

Po e zi i, de colonelul Nicolai Skelitti, Birlad, George Catafani, 1888.


lac ob Neg r uzz i, Neculai Skelitti, in Cony. lit., VI, 1872-1873, p. 168-172; G. alinescu,
40 Ske/itti, in Contemporonul, nr. 18, din 9 mai 1958, p. 3.

www.dacoromanica.ro
THEODOR 5ERBANESCU

Un succes ne.wteptat In epoca au avut poeziile colonelului Theodor Serbanescu,


nascut In Tecuci la 24 decembrie 1839 i mort In Braila la 2 iulie 1901. Maiorescu
Insqi gasea In ele ($erbanescu a publicat Intre 1867 i 1892, In Convorbiri ¡iterare,
69 de poezii originale) Intre cele mai placute producen i ale literaturii romane".
inrudirea cu Ion Petrovici explica atentia acordata de E. Lovinescu i N. Cartojan
(prima editie apare postum, In 1902, sub Ingrijirea lui T. G. Djuvara). Poetul, vestit
Don Juan pe vremuri, moOer, adresa satiei, din diverse garnizoane, misive Infla-
carat neserioase (Un dor cumplit de tine Tmi arde sufletul..." ; ... ma simt ca
am sa Innebunesc, de vei mai Inttrzia, caci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor..."), versifi-
end pretinsele chinuri sentimentale In stil bombastic

O durere intérnala In durerea mea pagina


Vai I consuma viaja mea De-0 putea o clipa, eu
Suferinta-mi e mortal& lua parnintu-n Mina
Si nu-i chip sa scap de ea. S-as zvirli in Dumnezeu".

Emulul lui Skelitti cunotea i el pe Heine, Alfred de Musset i Ada Negri, din
care a tradus. De la germani vine indiscutabil un aer de Weltschmerz

Bate vIntul, bate tare,


Bate de la rasarit
Si-mi aduce dor de mare,
Dor de lung calatorit".
Pagina de titlu.
insa meditatiile lui Theodor Serbanescu nu de-
p4esc perimetrul domestic, banal
.4.. ". .3
T
Trista-i viaja ara soare I
Toamna veted-a sosit...
lama-mi calca, simt, pe gIt
Cu opnii In picioare".

Alecsandri din astasii nostri e recognoscibil In 'AgmrArz!, r rc


poeziile patriotice : T.r.t.
1"Trt p.kx/111,1, 1111
Tunul tuna, bomba zboara,
Bravi cu miile dispar,
lar colo, In biata /ara, IL 1).1141/411.4
Vaduvele plIng amar I" '
1,17,., .111
.,,,
Muzica lui G. Cavadia a prelungit vitalitatea In liol.s.tut se bbele 's- 1, ni .1. 4.. .114.4
vulg a romantelor lui Theodor Serbanescu pe tema ..te.,{ 11. .t.o^banes

vremelniciei lucrurilor omene0

1111(Mr,1.1
LINZ,sr.4...M4A4w.re.c l'Iris,

www.dacoromanica.ro
Uncle esti ?... Unde esti ?
in zadar In larga lume
Caut sI te mai gksesc,
Tu I-al drei dulce nume,
Si azi Ind-nglIbenesc !
Dad tu tot mai tdiesti
Unde esti ?... Unde esti ?"

ConcepInd iubirea In sfera pur senzuald,


poetul nu dorea nemurirea, de teamd de
a nuli perpetua chinul dragostei.

BIBLIOGRAFIE

T h. Serbanesc u, Poezii adunate de T. G.


Djuvara, Bucuresti, Socec, 1902 ; Strafe
a/ese, ed. E. Lovinescu, Bucuresti, Casa
scoalelor, 1927; Poezii, comentate de
I. Petrovici si NT. Cartojan, Craiova,
Scrisul romanesc.
T. G. Djuvara, Poezia lui Th. Serbdnescu cu scrisori
poezii inedite (conferin/ä), In Cony.
Col. Theodor erbdnescu. Portret de ma-
turitate. lit., XXXVI, 1902, p. 949-473, 522
545 ; G. Bogdan-Duid, Notitcl despre
T. erbilnescu, ibidem, XXXVIII, 1904,
p. 1151-1152; G. Cälinescu, Material documentar, In Studii i cercetclri de
i folclor, IX, 1960, nr. 4, p. 751.
istorie ¡iterara

M. GREGORIA DY DE BONACHI

Din $erbdneti-Tecuci era Mihai Gregoriady de Bonachi (1841-1897), fiul


unui negustor din Smirna, avocat i preedinte al Curtii de Apel din Bucure0,
cu studii germane de la Dresda i Berlin. A publicat Intre 1868 i 1892
cincizeci de poezii In Convorbiri literare", adunate In volum In 1890, i tra-
ducen i din Anacreon i Apuleius (Psihé).
Poeziile lui Mihai Gregoriady de Bonachi clasicizeazd In stilul AlecsandriEmi-
nescu, cu reminiscente anacreontice. Traducerile din Anacreon reactualizeazd stilul
Asachilancu Vacdrescu printr-o fericitd interpretare a motivului Amor udat de
ploale, tratat, Intre altii, de Grécourt, cIt i prin corecta transpunere a tripticului
42 Eros, Bachus, Roza :

www.dacoromanica.ro
Voiesc sä eint atrizii Si luna bea din soare,
Voiesc sä cInt pe Kadmos De ce rnä certi amice
Dar lira-mi pe-a ei strune, Cind deci si eu beau vinul.
Numai de-amor räsund.

Parrantul negru suge, Roza-i floarea primäverii,


Sug arborii pärrantul Roza zei Inveseleste,
Si marea soarbe rIuri, Roza-n pletele-i de aur
lar soarele bea marea Pune firul Cythereei.

BIBLIOGRAFIE
Mihai Gregor iady de Bonach i, Poezii, Bucuresti, lg. Haimann, 1890 (Im. Galati)
Anacreontos meli, text bilingv, Galati, 1889;
G. Cal inesc u, Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie Iiterarä i folclor, X, 1961,
nr. 3, p. 532-533.

D. PETRINO

Un alecsandrinian este bucovineanul Dimitrie Petrino (ndscut la Rujnita In


1838, mort In Spitalul Brincovenesc din Bucure0 la 29 aprilie 1878), fiul lui
Petrache Petrino i al Eufrosinei Hurmuzachi. Primind o mc4tenire neaFteptatd
de la un unchi dinspre tata, contele" Petrovici de Armis, un aventurier levantin,
Dimitrie Petrino Incepe la 21 ani o viaId de placeri, hoindrind prin Italia
Germania. La 25 ani lacob Negruzzi II IntIlnqte ca bummler", chefliu, la Berlin
la acee4 vIrstd, In lavi, interesat de cursele de cal. Doi ani mai tTrziu era dorobanI
la Botoani, unde, Indrägostit de fiica baronului Buchental, fugi i se cdsätori cu ea la
Odesa, fárd voia Orintilor. Victoria muri la 8 septembrie 1867, declanO.nd instinc-
tul poetic al lui Petrino, care-i dedicd Indatd volumul Flori de mormInt. Se silea
In 1869 sd atrag aterrOa lui Maiorescu, publidnd broura PuVne cuvinte despre coru-
perea limbei romane In Bucovina i fdand abonamente la Convorbiri literare. intr-ade-
vdr, Maiorescu aproba multe poezii ale lui din volumul Lumini i umbre (1870) cu
gut". Revista nu-I acceptd cleat Intre 1874-1875 cu apte poezii, ceea ce-I de-
termind totu0 sà päräseascd provincia i sd se instaleze la 14, numit la 1 iulie 1875
de Maiorescu director la Biblioteca centrald In locul lui Eminescu, trecut revizor
Petrino are nedelicatetea sä dea pe Eminescu In judecatd pentru sustragere
de carTi, cauzInd ironiile poetului din Petri-Notae i Le baron de Trois étoiles
Armeano-grec, lingäu cu douä fete
Iti ad-aminte ce aveai In straiti
CInd pietre numdrai la noi In piete.
Mä-ntreb In sine-mi unde este slava ?
S-au dus cu totul vechile Inväturi ?
Deodatà %Ad naintea mea pc jäturi
Neamul lui Petcu ot Udrinaglava. 43

www.dacoromanica.ro
Moruzi-bel fiind In bune toane
La curtea sa chernd voios bacalul
Si-n loc de-a-si pune-n rang, cum vruse calul
Ti-au boierit pe bunul tAu, baroane".

Dei era ftizic si surd, incapabil, dupd Emi-


nescu, pentru Insdrcindri publ ice, Petrino suplini
din noiembrie 1876 pInaIn februarie 1877 la ca-
tedra de literatura romand a Facult4ii de litere
pe Andrei Vizanti, lingusind pe Kogälniceanu
si Alecsandri, färd sa poatd inlocui pe titular.
Alcoolul si femeile Ii scurtard viata la 40 de
ani, Cu putin Inainte de Inceperea rázboiului
de independentd.
InfluenTa Leicrämioarelor lui Vasile Alecsan-
dri, a Ste/t4ei, se observd numaidecIt In Flori
de mormInt. Copila baldioard", Victoria, a Idsat
pe poet zdrobit"
Te-ai dus precum se duce martirul de pe lume,
Ca fulgerul ce moare, ce moare reInvins,
Ca valul care lasd, cind trece, albe spume,
Tu ai Idsat in urma-li un suvenir nestins".

Accentele alecsandriniene se recunosc, de


Dimitrie Petrino. Portret de tinerete. asemenea, In entarea suferin-tii pentru asuprirea
strdind In Lumini i umbre
Durerea-mi n-are margini, durerea-mi n-are nume
Cit inca In Suceava un secol otravit
Senterqa sa de moarte va sustinea in lume
Si Ond dnd cdIdul va fi nepedepsit".

Raul (1875), poem In cloud cInturi dedicat lui Vasile Alecsandri, Poet-Rege",
nu-i cleat, cum observa chiar Eminescu, localizarea poemului lui Alfred de Musset
Rolla (1833). Suferind de rdul veacului si afisInd dispreTul legilor si al credinIei (Dors-
tu content ? Intreba Musset pe Voltaire, instauratorul cultului raTiunii), Raul abu-
zeazd In sala desfrIndrii" de inocenta Mariei, o fatá de cincisprezece ani, silitd de
mama ei sd se %/In& Cuprins de regret pentru fapta sa, tInarul vrea s-o ia de nevastd,
prea tTrziu, cad victima se otrdveste determinIndu-I si pe el sd se Injunghie cu
pumnalul, dupd ce-si regasise puritatea sufleteascd.
Eminescu gasea bund poema In trei drituri de inspiratie alecsandriand La gura
sobei (1876), nu se putea abTine sd nu ironizeze totusi maniera Intr-o versiune frag-
mentara' la Scrisoarea II :

5-am lasat sA doarmd-n colbul sfinIitelor cronici


Pe strdlucitul Stefan si pe viteazul Mihai
44 Nu-I asezai pe cel de-ntti I-a cuptorului gurd..."

www.dacoromanica.ro
Poema nareazd despre eliberarea din roble
tätdrascd a cdpitanului Negrea, de a cdrui
Maria, se Indràgostete fiul hanului, fdcut apoi
pIrcdlab. POESIILE
Legenda nurului (1877), dedicatà doamnei Elena
MIrzescu (alte poezii ale lui D. Petrino sTnt dedi-
cate contesei E*** P***, doamnei C.R.B.) ar fi
fost Indreptatd, In fine, Impotriva lui Alecsandri,
cu care Petrino se stricase. Eminescu o lua ca
. intd In Scrisoarea II:
Cdci si noi avem pe aicia soiul cel burtos de barzi,
Ce Incearcd prin poeme sd devind cumularzi,
inchinind ale lor versuri la boieri si la cucoane
Sint cîntai prin cafenele i fac sgomot in saloane
Ipokrene Parizul. Pe Musset, pe a10 pradd
Si Cu versuri rau traduse tu Ti vezi facind paradd,
CArdrusile vietii pentru ton.ti fiind inguste.
Ei incearcd sd le tread.' prin proteqie de fuste
p,gul ,
Dedicind brosuri la dame, a cdror barbell se spell
C-ajungind cindva ministri, le-ar deschide carierd".
(variantd In Opere II, ed. Perpessicius, 1943).
Dar la moarte Eminescu scria totu0 despre Pagind de titlu.
Petrino, apreciindu-i Florae de mormint : Talent
a avut, poet era !"

BIBLIOGRAFIE

D. Petri n o, Flori de mormInt, R. Echardt, 1867 ; Lumini s umbre, 1870 ; Raul, 1875 ; La gura
sobei, Iasi, 1876 ; Poeme, Iasi, $araga.
M. Eminesc u, D. Petrino (necrolog), in Timpul, 111, 97 din 4 mai 1878 ; G. Sion, Suvenire despre
poetul D. Petrino, in Revista now], IV, 1891, nr. 2-3 ; G. alinescu, Material docu-
mentor, in Studil si cercet6ri de istorie literarcl i folclor, 1960, nr. 4, p. 760.

M. D. CORNEA

Frantuzitul" M. Korné, de fapt Mihail D. Cornea, nascut In la0 la 13 octombrie


1894, decedat In Biqteni la 26 iulie 1901, licen/iat in litere de la Paris (la 21 de ani
voia sa concureze la catedra de limba francezd a Universit4ii din la0), deputat,
cdsdtorit o vreme cu Li bertatea-Sofia, fiica lui C. A. Rosetti, mare avocat In Bucure0, 45

www.dacoromanica.ro
adunat In volum numai poeziile franceze,
dei Intre 1867-1869 a publicat In Convorbiri
¡iterare i 27 de poezii romane0. Consulta
asupra talentului pe amici: Panule, ia citqte
versurile astea care mi-au venit In minte In
trásurd, and veneam la curte". Regreta pre-
matur tinere.tea :

Am fost In lume si eu o data


40,
Cu suflet june si plin de dor,
Credeam atuncea ca viga toata
E un vis dulce de lung amor".
tAkiL

Cultiva amorul fatal i decorul nocturn


sumbru, tonul convenTional al romarytei.

BIBLIOGRAFIE

Mihail D. Cornea. Portret de tineree. M. Korn é, Poésies, lassy, 1868.


G. CAlinescu, Material documentar, In Studii ;i
Pagina de titlu. cercetari de istorie literar6 i folclor, 1960,
nr. 4, p. 760.

VERONICA MICLE
Po si
Datoritd unui vechi conflict cu Maiorescu,
Veronica Mide (n. Veronica-Ana Cimpeanu,
In Näsdud, la 22 aprilie 1850, greco-catolicä,
mdritatd la 14 ani cu profesorul universitar
$tefan Mide de 46 de ani, vdduvd cu cloud
O*. fete la 29 de ani, decedatd la mdnästirea
MICHEL_ D
Agapia la 4 august 1889) fu admisd la Con-
vorbiri ¡iterare abia In 1875. Debutase mai
Tnainte cu o nuvelä, Rendez-vous, semnatä
Corina.
,
Poeziile adunate In volum In 1887, cu-
prind romante i sint desigur un ecou direct
din Eminescu. Muzica a fdcut celebre cloud
xiii:101x Singurd si Nu pringe...

"to
JANST.
':111PUFNERIE DE LA, 80C1IgTh: JUNIMEA.., ,
isoft. t; ' '' ' . I ,, i
>

-
www.dacoromanica.ro
De cite ori am tresdrit Nu plInge a te dau uitdrii
La fiece migare Si nici nu punge a te las...
Crezind ca poate ai venit Sosit-a ora-nstrdindrii
Tu, dulce ardtare. Si ceasul bunului rdmas.

Si-apoi de cite ori am prins, Se rupe-un lant plin de tArie


VdzInd cd noaptea vine, Ca firul cel mai subtirel
$i lampa singurd o-am stIns, Cind soarta vrea ala sd fie,
lu bite, färä tine. Zadarnic vrei sd faci altfel.
0, dac-ai ti de ate ori
NoFti albe, nedormire, Si nu mai e nimic In stare
Ti le-a jertfit pInd la zori SO-ntoarcd vremile-napoi
Salbatica-mi iubire. Si-acea iubire atit de mare
Ce-a fost °data Intre noi.
Mdcar o clipd-ai fi venit,
Adus ca de ursite Rdrrai tu dar, rdmil cu bine,
C-un särutat sA pui sfiqit Rarrai cu suflet
Durerii nesflqitel Un dor se duce qi-altul vine,
$1 vei uita ca te-am iubit.

13dnuiala unui adevdr In spatele acestor strofe dd cititorului cunosator


destinului lui Eminescu iluzia unei poezii de o mare profunzime. E adevdrat
In dedicaTia dated 28 august 1875, Veronica Mide cerea mult mai pu-tin

.,Geniu tu, planeazd-n lume I Lasd-mA In prada sortii


$i numai din depOrtare and ;i and sit' te privesc.
Martora mdririi tale sa fiu pini-n pragul mortii
$i ca pe-o minune-n tainO sa te-ador, sa te sldvesc".

BIBLIOGRAFIE

Ver on ¡ca M ic I e, Poezii, BucureFti, lg. Haimann, 1887 ; Poezii, ali, $araga, 1909 ; Poezii,
Bucure§ti.1914 (B. p. t. nr. 924); Poezii, ed. Aug. Z. N. Pop, Bucurqti, EPL, 1969,
N i c. V. B a b o ean u, lubire-Durere. M. EminescuVeronica Mide. Scrisori, impresii, epilog. Bucu-
regi, 1905. Octav Minar, Veronica Mide, Bucurqti, Flacara, 1914 ; AceI0, Veronica
muza lui Eminescu, Bucuregi, Cartea romaneascd, 1920; AceI0, Veronica
Mide. Dragoste i poezie, Bucurevti, Socec, 1923 ; Acei4, Cum a iubit Eminescu,
BucureFti, Biblioteca Lumina, nr. 22-23 ; ed. a II-a, Cum a iubit Eminescu. Pagini
intime, Bucuregi, f.a. ; P. V. Hanq, Veronica Mide cätre Eugenia Frangulea, scrisoare
ineditO In Prietenii istoriei ¡iterare, 1,1 aprilie 1933 ; Dana Vasiliu-Voina, Veronica
Mide, schita bicgraficd, In Adev. lit. 1i art.. nr. 913, din 5 iunie 1938 ; Scrisori ale Vero-
nichii Mide catre Eugenia Frangulea, In Conv. lit., LXXII, 1939, nr. 10-12 ; A,ugustin
Z. N. Pop, M. EminescuVeronica Mide, Bucuregi, Ed. tineretului, 1968, ed. a II-a,
1969 ; G. COI inescu, Material documentar, In Studii li cercetäri de istorie literarä1i folcior.
X, 1963, nr. 3, p. 535 ; George Sanda, Veronica Mide. Bucuresti. Cartea
romaneasca. 1972. 47

www.dacoromanica.ro
,

MATILDA CUGLER-PONI

O eleganta a limbagiului", sinceritate a


t.
7P
sentimentului si precizia compunerii, sub inrIu-
rirea lui Heine si Lenau, constata Maiorescu la
Matilda Cugler, fiica ajutorului de arhitect Carol
von Cugler si al Matildei Herfner, nascuta In
Iasi, zice-se, la 2 aprilie 1851, maritata Inn cu
Vasile Buda, apoi cu profesorul universitar
Petru Poni (1841-1925) si decedata la 9 octom-
brie 1931. PublicIndu-si volumul In 1874, se
poate spune ca oferise, promovata de Maiorescu
Insusi, modelul poeziilor preferate la Junimea",
tipul lidului cantabil, cu imagini de album,
Tngerasi, fluturasi, pasarele si floricele, suportabile
and ramîn, In conventionalitatea lor, decente

,Ai plins si tu °clan? MA crede, nu degrabd


Eu, fdu, nu pot sd credl Se face lar senin.
é : ; Ah, lacrAmi lasa urme
o c 1
'r.ZW,,j:-.74.
Ce ani Intregi se vdd. Un ce WA de nume
Rdmine-n el ascuns...
Matilda Cugler-Poni la tinerete. Un ochi, care °data Dar ochii tài ant limpezi,
A Wins de dor si chin, Nu pot sd cred c-ai plins".

Ins& comparatiile hiperbolice, repetate apoi


de Skelitti si Serbanescu, pun la indoiala chinu-
Pagind de titlu. rile iubirii, asa-zisa sinceritate
,,Atit foc grozavul Etna
Nu cuprinde-n sinul sdu
Citd crudd disperare
Port adinc in pieptul meu".

Matilda Poni s-a Incercat fara succes In teatru


si In prof& supravietuind ca poeta numai prin
cuvIntul lui Maiorescu.
MATILDA CUGLER-PONI

BIBLIOGRAFIE

Matilda Cugler-Poni, Poezii, Iasi, 1874; alte


ediii : Socec, 1885, 5araga si Casa scoalelor.
64,1111.,T, .1 1927; Un tutor, plea* In cloud acte, Oradea
Mare, 1881, ed. II, Brasov, I. Ciurcu,
1914; Sfintul Nicoloe, B. pop. a Tribunei.
Sibiu, 1885; ed, II, 1886; ed. Ill, 1912;

BUCU RC SC
EdItur Libririel SOCECC re Comp.
Cam .weriel No.
MOS.

www.dacoromanica.ro
Fato stolerulus. B. pop. a Tribunei, Sibiu, 1886, ed. II, 18813; Povestirt
adevarate, Bucuresti, Cartea romaneasca; Scrier! alese, editie Ingrijita de Ion
Nula. la;i, Junimea, 1971.
C. V. Gerot a, O uitata figura convorbiristä : Matilda Cugler-Poni (1853-1931), In Conv.
lit., LXX, 1937, p. 376-381 ; G. Calinescu, $tiri despre Maiorescu V contemporanii
sai, In Jurnalul ¡iterar, nr. 2, din 8 ian. 1939 G. Calinescu, Material
documentar, In Studii V cercetäri de istorie !iterara i folclor, 1960, nr. 4
p. 759.

N. VOLENTI

Foarte tindr, la 18 ani, debuta la Convorbiri literare super gingasul'


Nicolae Volenti, numit In realitate Räpede, dar poreclit Volintiru, de unde
pseudonimul. Se nascuse la 17 iunie 1856 si era mare proprietar rural, magistrat,
deputat carpist in 1888, cititor si traducator din Hugo, Musset si François
Coppée, mort pe neasteptate In 1910 (22 septembrie).
Poeziile lui sTnt In dependenIa pastelurilor lui Vasile Alecsandri, notInd
incolor un apus de soare
Dupa dealul ce nutreste oi plavite : mari, mar-unte,
A luminei ochi se pleaca si se-nchide disparind,
lar In vale rtul curge, s-o copila pe-a lui punte
Chipu-n apali oglindeste, t'ara grifa' surizInd".

BIBLIOGRAFIE

N. Volent i, Cfteva strofe, Galati, 1875 ; Poezii, la;i, 1891; Meya versurl, 1903.
N. lorg a, N. Volenti, In Oameni cari au fost, I; G. Calinescu, Material documentar, in Ruda V cer-
cetäri de istorie literard V folclor, 1960, nr. 4, p. 761.

PROZATORII
N. GANE

innul prozator al Convorbirilor a fost Nicu Gane, nepot de frate al lui Enacachi
Gane, autorul poemului Cill'dtoria lui Cupidon la pustiu. S-a ndscut la 1 februarie 1838
In Fdlticeni si era fiul postelnicului Matei Gane si al Ruxandei Vdsescu, boieri cu
vechime pTnä In secolul al XV-lea si mosii In nordul Moldovei. Nicolae Gane Invatá 49
4 - C. 178

www.dacoromanica.ro
\ficolae Gane, fir&

scoala primard la Fdlticeni, cu pdrintele Neofit Scriban si un profesor de limba ger-


mand Ziegmary, apoi trece la pensionul francez din Iasi al lui Jordan, dupd care ur-
meazd dreptul la Paris. Ajunge secretar al francezului Dodun Despérières, directorul
Inchisorilor, speriat de cdIdul Gavril Buzatu, care-i cere noaptea trei sorocoveti,
judecdtor si presedinte de tribunal la Suceava, prefect de Suceava si Dorohoi, prim
presedinte al Curtii de Apel din Iasi prin 1866, unde, peste trei ani, dupd ce caldtorise
In Franta, se Insoard cu Sofia Stoianovici, deputat, senator, primar 'in mai multe rIn-
duri al lasului, ?ricer)Ind din 1874, ministru In 1888, prefect al judetului Iasi prin 1904.
Era om vesel, iubea vIndtoarea si politica, fiind Insd labil In idei, detestat din aceastd
cauzd de Eminescu (limbajul filozofiei lui Gane, daca cunoaste cineva filozofia lui
Gane") si de junimisti, care-i ziceau Nicu-ti-Gane si Drdgdnescu, dupd numele unui
bdcan din Iasi (era prezidentul celor 9" care nu Triteleg niciodatd nimic). Trecu
la liberali si In 1906 se integra grupului de la Viata romelneascei, sperInd In reIn-
vierea Convorbirilor ¡iterare din epoca iesand. A murit la 16 aprilie 1916, aproape
octogenar.
Nuvelele lui Nicu Gane (publica 27 Intre 1867-1886, reunite In 1886 In trei
50 volume) au pus In umbra poeziile si traducerea (In iambi de 13 silabe) a Infernului

www.dacoromanica.ro
lui Dante. Dependenta de Vasile Alecsandri e
vizibilà atIt In poezie cIt i In prozd. intTia nuvela,
Fluerul lui Stefan (1867) reja tema din episodul
Toader si Mdrinda de Alecsandri. Un fläcau luat la
oaste ddruieste unei fete un fluier. Ond acesta nu
mai antä, fata Tritelege cà flacaul a murit. TIngu-
irile fetei sInt notate fals, neverosimil
STrit pierduta, vai I striga ea cu o voce de
nebund. Fluerul nu mai cinta. 0, visul meu, visul
meu nenorocit. Stefan a murit. lata, TI vac] curgIn-
du-i sInge din piept. Dumnezeule, cu ce ti-am
gresit..." etc.
Domnita Ruxandra si Petru Rare refac nuvelele
cu acelasi titlu de Asachi, ImprumutTnd si eroii de
fictiune, pe Coribut si Malaspina, crezute de
Gane personaje istorice. Nuvelistul apasa asupra
contrastelor. Ruxandra e alba si senind ca zorile
diminetii", Timus seamdnd a fi Tnsusi diavolul",
cu fruntea Tncretita, närile umflate, buzele strInse
Tntr-un rictus, ochii paimasi Incruntati.
Privighetoarea Socolei imita nuvela lui Costache
Negruzzi, Zoe. Avem a face cu o curtezand liber-
tina, modista Eleonora, care se sinucide cu ocazia
unui °spat oferit In semn de adio amicilor ei.
Eleonora, fiica placerii, sora frumusetii si stapina
norocului, e o femeie care traieste fara constiinta Scrisoarea lui Nscolae Gone
pacatului : Ea facea raul ce face parfumul rozei catre lacob Negruzzi.
care se pierde fiindca toll se Trnbatd de el".
santa e o nuvela haiduceasca de serie, cu eroi
stereotipi. Codreanu e Tnalt, frumos, salbatic si
ingrozitor, Santa o crTsmaritd nurlie si venald,
Stanciu, fratele ei, un tradator perfid i ipocrit.
Hatmanul Baltag (1874) se inspira din roma- 11;ti,,,
nul Nicolas Nickleby de Dickens. Petrea dascellul,
istoria cu vInatorul care Impusca ursul direct In
bIrlog cu o puscd pe care lipeste o lumTnare, este 7.

extrasd din Manualul v7n6torului de Costache Ne- 44-


mi- 41:
gruzzi, cunoscut lui Gane neIndoios In manuscris.
Pare Trivederat cd N. Gane n-are imaginatie
epicd, nici simtul observatiei tipologice, nici sensul
fantasticului, fiind un psiholog cu totul precar si
un povestitor naiv. Nuvela lira din copildrie pune
o problema interesantd, aceea a destinului unui
om condus din umbra de ura dusmanului sdu, Insa
autorul nu dispune de mijloace de investigare a
zonelor ascunse ale sufletului.
Special itatea nuvelistului va fi evocarea tTrgu-
rilor de provincie si a oamenilor necomplicati, cu

www.dacoromanica.ro
DOMNITA RUXANDRA NOVELE
NUVELA ISTORICA

ph COL A,

TiroGnArIA,NA-r!ukA*LA,
1080.
I 7 3,

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

manii si tabieturi In formula de mai tirziu a lui Sadoveanu, Girleanu, Hogas, ca


duduca Bdlasa, vdduvd grijulie fatd de tindra Elena, cucoana Marghiolita, geloasa In
chip tardiv i gratuit pe coconul Stefdnica, batrin cu sal turcesc pe umeri si fes ros cu
canaful albastru In cap, indolent ca si arhon privighetorul Andronache Brustur,
treziti din somnolenta de Idutari pe la cite o aniversare, cl plimbare la iaz sau la
stina, unde ciobanii se conduc dupa rituri arhaice, ignorind, dei de o mare can-
doare, purtdrile oamenilor de la oras, Intr-o existentd bucolicd, dupd legile naturii.
Chiar boierii cu apucdturi despotice ca logofátul Manole Buhus care nu sufera ca
Tiganul sd nu asculte de el (subiectul se aseamana cu cel din Reforma ... de Ca-
ragiale, schita aparuta In 1894 In Vatra) e un suflet bun, depasit doar de vremi.
Alta Tnsusire a lui Nicu Gane e de a rememora melancolic copilaria ca in Mute",
naratiune pe tema dragostei pentru copii impinsd pina la jertfa de sine a unui
musulman fatalist (bre, pui de ghiauri, voi dragi la mine") sau anele Man, cu
amintiri din vremea internatului, unde copilul e dus de o nadiceanca pe
dricuri", cu roti galbene, cos verde si caprd neagrd", colegi cu porecle pitoresti
(Presnel, Tuflic, Poriu Impdrat, Scormolici, Besleaga), un cine credincios si rau,
lingindu-si stapinul pe obraz, dar croind anteriile tiganilor si excelente descrieri de
interioare precum aceea din casa Talpan cu mobile vechi, scaune de nuc ca niste
strane, pat Malt, scrin cu sfesnice de biserica, ceas cu cuc, perdele de adamascd
un portret reprezentind o cucoana cu zulufi, mot si horbote la et, format tipsie.
Memorialistica lui Gane din Pagini raziete (1901), Zile traite (1903) si Pacate
52 meírturisite (1904) e insa fadd, lipsitá de nerv.

www.dacoromanica.ro
B1BLIOGRAFIE

ID isc ursu I pronuntat de domnul Nicolai Gane, procuror general al Curtii de apel din laV la ocaziunea
inaugurdrii anului judiciar 1869/1870, la0, 1870; Incercdri ¡iterare, 10, 1873 ; Poezri, 1873;
Poezii, 10, $araga, 1886 ; Novele, III, Iai, 1880 ; I-111, Bucure;ti, Socec, 1886 ; ed.
noua, 1889 ; ed. Ion 5iadbei, Craiova, Scrisul romanesc, 1941 ; Pagini räziete,
Libraria noua', 1901 ; Zile trdite, Iai, Libraria florid. 1903 ; Pdcate meirturisite, 10,
Libraria noua, 1904 ; Spice, BucureTti, C. Sfetea, 1909, ed. II, 1910; Amintiri, comen-
tate de Ion $iadbei. Craiova, Scrisul romanesc ; Dante, Infernul, trad. In versuri,
10, 1906, ed. a Ill-a, Bucure0, Alcalay ; 24 ianuarie 1859-1909, cuvintare,
1909 ; Andrei Florea Curcanul sou cum e ronulnul la rdzboi, povestire din 1877-1878,
Sibiu, Biblioteca Astra ; Ciubucul logofdtului Manole Buhu;, BucureFti, Biblioteca
Caminul" ; Comoara de pe Rardu, nuvele, edi/ie Ingrijita de Hie Dan. Buc..
B. p. t.. 1971.
A rt u r Go ro v e i, Nicu Gane, Bucurqti, Academia romana, Mem. seclit., S. III, t. VI, nr. 9, 1933 ;
Ace10, Nicu Gane, amintiri familiare, In Adev. lit. V art., V, nr. 207 ; C. Gane, Pe
aripa vremei, 1923 ; Artur Gorovei, Nicu Gane, Bucurqti, Cartea romaneasca, 1937
Leca Morariu, Bucovineanul N. Gane. La centenarul nasterii lui, Cernau/i, 1938
G. Calinescu, Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie literard ;i folclor,
IX, 1960, nr. 4, p. 762.

LEON NEGRUZZI

Fratele mai mare al lui lacob Negruzzi, Leon zis si Tony (n. In Iasi la
5 iunie 1810, m. In Trifesti la 16 iulie 1890), era mai mult un veleitar cleat un
scriitor, greoi si lenes, A Invatat la pensionul lui Malgouverné in Iasi, apoi la Berlin
liceul, iar facultatea de drept la Viena, fart a lua licenta. Intors In tara, intra la 24
de ani In magistratura, filnd judecator, membru al Curtii de Apel din Iasi, procuror
.general, prefect sub Lascar Catargi (1871-1876), primar, senator liberal, epitrop al
asezamintelor Sf. Spiridon. Malt, balansat In mers, sangvin, cu rIsul zgomotos, era om
de treaba, fart dusmani, dupa opinia lui Titu Maiorescu (la chefuri cerea socoteala
finala si-un coniac). Cele sase nuvele publicate In Convorbiri ¡iterare Intre 1867 si 1882
(VIntul soortei, Evreica, O reizbunare, Tiganca, Serghie Pavlovici si sInt de
recuzita romantica, aglomerInd Inemplari senzationale, dueluri, jocuri de noroc,
blazari, sinucideri, desparliri, amor funest, condamnari la moarte, crime, relatate
sec, Ara intuitie psihologicá.

BIB LIOGRAFIE

L eon Neg r u zz i, Vintul soartei, In Cony. lit., 1, 1867 ; Evrerca, In Cony. lit., II, 1868 ; Tigancai
In Cony. lit., X, 1876 ; Serghie Pavlovici, In Cony. lit. XV, 1881 ; Os1nditiii In Cony. lit.
XV, 1881; Serghie Pavlovici i alte nuvele (OsInditii ;i Tiganca) Cu o prefga de Titu Maio-
rescu, Buc., B.p.t., Alcalay. 53

www.dacoromanica.ro
IACOB NEGRUZZI

Secretarul perpetuu" al Junimii" si redactorul revistei Convorbiri literare,


lacob (Jak, lacopo, Carul cu minciunile) Negruzzi (n. In Iasi la 31 decembrie 1842,
m. In Bucuresti la 6 ianuarie 1932) ar fi fost cu totul uitat Inca' din timpul vietii,
daca, la 78 de ani, n-ar fi publicat delectabilele Amintiri din Junimea", care I-au re-
adus,fie si numai pentru o clipa,Tn actualitate. La aceasta data, operele sale complete
In sase volume, aparute cu un sfert de veac Thainte, zaceau ca si astazi necitite prin
biblioteci. Si, cu toate acestea, lacob Negruzzi este viabil macar printr-o parte a
scrierilor sale, ca sa nu mai vorbim de rolul sau de animator al celei mai stralucite
epoci din literatura romana.
Doctor In drept din Germania, unde statuse 11 ani, la Berlin si Halle-Witten-
berg, deveni automat, la intoarcerea In tara, profesor la facultatea de drept din
Iasi, dei nu avea decIt 20 de ani, peste trei ani chiar decan, e drept, Intr-un moment
and facultatea n-avea nici local, nici studenti. Era cramponul junimistilor, obligati
sa scrie si sa faca abonamente la revista, unde In corespondenta cu cititorii se arata
mai mult spiritual cleat ironic, familiar In relatii, deloc intrigant In cenaclu, bucurTn-
du-se de talentul cui II avea, stergIndu-se In fata geniului. Junimea" era In primul

locob Negruzzi. Portret de tinerete

www.dacoromanica.ro
tind el si cInd In 1885 s-a mutat In Bucuresti, 'Land cu el si revista, vremurile de
glorie apuneau. Negruzzi, In vIrsta abia de 43 de ani, va menSine direcsia Inca
opt ani, pentru ca dupd Inca alti trei ani sd ¡ase locul tinerilor. Lua totul In usor In
Parlament, unde nu vorbea niciodatd, ca si la Academie, unde se amuza sd deconspire
premiile i voturile. Tinea legatura cu vechii prieteni, nu se certa cu nimeni, surTzd-
tor faId de toSi. Frecventa Jockey Club, cduta sd-si conserve sdndtatea si era nelipsit
din adundrile de amici. A fost vdzut venind pe la Academie pInd In ultimelezile, aproape
nonagenar.
lacob Negruzzi a practicat de la Inceput si pInä la sfIrsit toate genurile literare,
proza, teatrul si critica, nevoind a opta pentru nici unul In chip special. A izbutit mai
mult In proa placerea lui fiind de a observa oamenii si sufletul lor, o materie fard
margini".
Poezia erotica este frivola sau sumbrd, conventionalà, facild si prolix5, greu de
citit astdzi. Partial acceptabile s'int epistolele si satirele de orientare clasicd, elo-
giind pe Maiorescu, Alecsandri si pe Anton Naum la lucrul grddinii si al viei (Tai,
sapi, Indrepti, legi, sprijini, gingasii pomisori") sau vizInd moravuri si tipuri contem-
porane, politicieni, avocaSi, filologi etc. Autorul se rdzbund pe Hasdeu, socotindu-I
simplu glosator, si ironizeazd pe vorbitorul IngTmfat Vasile Alexandrescu-Urechia.
Se poate resine portretul Luxisei din satira Impotriva divorturilor

Sedea culcatd pe-un jiq legändtor


O tIndrd femeie In haind de mdtasd
Bogatd, iar aldturi deschisd sta pe masa
0 carte frarquzeascd de Ponson du Terrail.
Cu gratie nespusd mica un evantail".
Pagind de titlu.

Dui:A Hermann si Dorothea de Goethe, lacob


Negruzzi scrie poemul Miran i Florica, prefdand
eposul burghez in idilà pastorald cu povestea unui
tIndr ce-si cIstigd sosia dupd ce o scapa de la Tnec.
In teatru (Tmpacare, proverb, 0 poveste, Nu te juca
cu dracul, comedii) predominA tema cOsOtoriei.
Traducerile din Schiller (Hojii, Conjurajia lui Fiesco,
Cabala' si amor, Don Carlos, Maria Stuart, Fecioara din
Orleans) au cel mult meritul In timp. Vicle- 06F. .
nie si amor este, cum ardta Inca Eminescu, un furtisag t
dupd Agustin Moreto. Fart' valoare sInt opera bufd
Hatmanul Ba/tag, dupd nuvela lui Gane, compusd /ACOB
Impreund cu I. L. Caragiale (lacob Negruzzi a scris
numai cupletele), opera bed Beizadea Epaminonda,
de lacob Negruzzi singur, revistele politice si umo-
ristice In colaborare cu D. R. Rosetti, Zefiemeie
Nazat !

' 'WEIX:RFSCI
inikarc sum* social k
T. C41....a a. T.

www.dacoromanica.ro
Copiile de pe natura alcatuiesc partea cea
mai trainica a operei lui lacob Negruzzi, mai
ales cele In proza, adevarate schite de mora-
vuri, caractere In sens labruyerian, fiziologii
'ANUL sau reportaje. Autorul n-are pretentia de a
1 face literatura de semnificatie Inaltà, trans-
cendenta, ci numai de a observa exact :

De-ji plac In poezie ideile mdreIe,


Frumoasele tablouri, precum Inchipuiesc
Acele geniuri mindre, ce-n zboruri Tndrdznete
Olimpicile virfuri s-atingd ndzuiesc
Atuncea nu cu mine sa stai la convorbire
Si astd cdrticica de-o parte sd o pui
aci ea jos pe pdrranturi reIine-a ta gIndire
Si culmile Imite cu ea nu pati sd sui".

15,1 s
De fapt aceasta jurnalistica va fi macar In
unele cazuri depasitä de lacob Negruzzi, mai
putin In piesele In versuri, simple cronici
rimate, ca cea tratInd despre moravurile
Pagind de titlu.
electorale si popa SmIntIna (Ion Creanga).
In galeria tipurilor din Copii intra urma-
toarele specimene : mijlocitorul matrimonial
propunInd fotografii de fete nubile pentru o partida ; omul rara opinie care promite
votul tuturor si care semneaza once, .retractind apoi cu formula : Sa fie bine !"
parintele Gavril ; dispretuitorul de titluri care Intors de la studii din strainatate,
unde probabil n-a fost remarcat de nimeni, se mira de atentia ce se da la noi titrati-
lor, Monsieur Costica zis si Constantinius Buzdurugus Romanus ; nationalistul sovin
ignorant care invoca la tot pasul pe Mihai Viteazul si $tefan cel Mare, chiar si
pentru a arata ca' spre a opri patrunderea In Tara' a strainilor, acestia n-au
tolerat constructia cailor ferate ; parazitii mondeni cu fumuri nobilitare, asa-numitii
paralei i paraleoaice, botezati (cam pueril I) cu nume de rezonanta : contele Curcano-
Mirmilitzki, baronul Constantin Garla de Afumata, ducesa Bute, nascutd Topa, prin-
cesa Bostano-Castravetzki, nascutd Pitringelo-Barabula ; holteiul t'ara camin lonita
Cocovei, Indragind de aceea tribunalul, unde vine pe once vreme ; cuceritorul cu
multe amante, functionar marunt, care te obliga sa subscrii la o pusca pusa la loterie,
pentru a-ti scoate dosarul mai repede din arhiva, Ghitá Titirez ; ambitiosul ipocrit
Tache ZImbild, avocat si jurnalist ; avarul ce se ascunde spre a nu primi musafiri si
care face vizite cu portabacul gol, Chilipir ; cinstitul care demisioneaza din slujba
la once tentativa de Mita i se sinucide fiind respins ca sot de o vaduvä, cuconul
Pantazachi, tipul barbatului demn ; cucoana de moda veche, speriata de deprinderile
56 noilor generatii (o nepoata a sa, Catincuta, tine un jurnal scandalos si fuge cu un

www.dacoromanica.ro
°filer), cazutd In bigotism nu färà a fi atentä
la efettul asupra celor din jur (face cruci mari
In bisericd, gemInd), Nastasiica ; ipohondrul
gray Imbolnävit de pe urma unei fripturi de
curcan, Cristache Vdicarescu.
Remarcabild e satira sicanelor procedurale
cu cuvinte accentuate pedant sau moldoveneste
(pròcura, nu vom puté) si eroi hilan i ca Pipita
si cacon Manolas In Un drum la Cahul, satira
pedantismului lingvistic latinizant sau italieni-
zant In Vespasian i Papinian, satira frantu-
zismului In Gramaticale, satira cliseelor orato-
rice din Vorbe parlamentare.
Romanul lui lacob Negruzzi Mihai Vereanu
se sustine prin paginile privind nnentalitatea
bdtrInilor (generalul Vereanu, cocoana Savastita,
coconul Sändulachi), grija lor pentru asezarea
copiilor. insä povestirea aventurii lui Mihai
Vereanu cu o venetiand cunoscutä In Italia si
reTntIlnità In Moldova, unde face descoperirea
ca nu-i dedt sora lui, fiica fostei ibovnice lacob Negruzzi la maturitate.
a tatalui sdu, e de u n senzational factice,
imitat dupä cel din Buchetiera din Florenta a lui Vasile Alecsandri.

BIBLIOGRAFIE

lacob Neg r u zz i, Opere complete, I, Copii de pe naturä ; II, Poezii ; III, Mihai Vereanu etc..
IVV, Teatru ; VI, Traducen i din Schiller, Bucuresti, Socec, 1894-1896 ; lacob Negruzzi
si I. L. Caragiale, Hatmanul Baltag, in Cony. lit., XVIII, 1884 ; lacob Negruzzi si Ed. Cau-
della, Beizadea Epaminonda, in Cony. lit., XIX, 1885 ; Zef/emele, revistd politicd si umo-
risticd In 3 acte del. Negruzzi si D. R. Rosetti, In Cony. lit., XXII, 1888 ; Acelasi, Nazat
(revistä politicä si umoristicd a anului 1885 in 4 tablouri) In Cony. lit., XX, 1886
Amintiri din Junimea", Bucuresti, V.R., 1921. Copii de pe nature'', Amintiri din
Junimea", I-11, Bucuresti, B.p.t., 1870 (ediIie Ingrijità si prefatatd de Cor-
nel iu Simionescu).
M. L. Negruzz i, Mos Jac, In Cony. lit., LIX, 1927, p. 65-169 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu y con-
temporanii lui, II, Gil. Panu, lacob Negruzzi, Bucuresti, Casa scoalelor, 1944; G. Cali-
nescu, Materia/ documentar, In Studii i cercetäri de istorie literard i folclor, 1960, nr. 4,
p. 762. 57

www.dacoromanica.ro
I. POP-FLORENTIN

Un nuvelist tenebros este ardeleanul I. Pop-Florentin din Poptelei


Hgegului), ndscut la 8 august 1843 0 mort de 93 de ani In 29 august 1936, cu
studii filozofice de la Viena, profesor secundar la 14, suplinitor la un moment
dat al lui Titu Maiorescu la Universitate, pensionar din 1905.
Cele lapte nuvele publicate Tntre 1869-1871 sTnt de recuzitä negruzziana
si asachiana. in Pribeagul Alexandru Costei clädete cu aurul Idsat lui In pdstrare
de un necunoscut un palat-templu pentru Ermina. lubita moare, necunoscutul
reclamd comoara 1i Costei se aruna Tntr-o prdpastie. Juanita, gonitd de sot 0
de tata, apeleaza la Armand Toreanu, cäruia nu-i daduse destula atente Tnainte.
Acesta Incearca zadarnic s-o scape de la Inec. TInarul Victor Albanu, Indragostit
de tInara sa mama vitrega, Tsi ucide tan.' prea gelos. Dragoste fatala, sinucideri,
crime I Ilizibile astazi sInt nuvelele fabulos istorice: Decebal, In care dacii lupta cu
iazigii si jertfesc cdpdVinile duvnanilor moil! lui Zamolxe, apoi fratele lui Decebal,
Bicilie, 1i Dochia merg la Roma spre a ucide pe Traian, Bicilie trdcleazd, Dochia
moare 1i dacii se prdbuesc In pulbere ; Tuhutum, tablou din vremea luptelor
voevodului Gelu cu Tuhutum, unul din cei sapte capi ai fiilor lui Magor din Etel-
Cuz; Zoa-Zuirvan, poveste iraniand despre un tiran cotropitor, rdpus de un
b4tino care primqte drept rdsplatd iubirea frumoasei lzris, fiica lui Aldamur.
Marl de nume proprii frumos sundtoare, nuvelele lui I. Pop-Florentin s'int prea
chinuite 1i abstracte. Romanele Haría, Avram lancu au devenit simple piese de
arhivd.

Pagina de titlu. Pagina de titlu

.CANTECE VOINICESCI,
DECEBAL
despre dile din betrani.
Aterctt. luniu Brutu. Ortaiti. Soorol,
0.4 Bruti. 'Frei Oretli
NOVELA 1STORICA
" /

T. rm. 11.01LEINTINU. I. POP. FLO.RENTIN.


'

TEMA. 111,11F 93 MI/ 431..

tZ, t TrtNo
,CRAIOVA.
LIRmAti 8. SANICA.
. 1 8 2.

www.dacoromanica.ro
'

BIBLIOGRAFIE

I. I.Pop, Florenti n, antece voinicesti, Birlad, 1870


Fundament de filozofie, Iasi, 1871; Estetico,
lasi, Buciumul roman, 1871: II, 14,
Saraga,1887; Romeo. asi, Buciumul roman,
1873; Tinerejeo lui Stefan ce! Mare, nuveld
istoricd, Bucuresti, 1904; Reforma metodului
In studii i pedagogie, Bucuresti, lg. Hai-
mann; Respuns la odreso d-lui Verox-Mordax-
Vindex, In Contemporanul, II, 1882; Homo,
roman, Bucuresti, B. p. t., nr. 79, 1885
Frumusejea lineard l frumusejea omului.
Iasi,M. Costin, 1920; Mama Tudorc,
Rm. Vilcea, 1920; Maico Starija, Buc.,
1920; Avrom lancu, Bucuresti, 1924; Ste-
foniada, 1924.
Titu Maiorescu, Reforma metoodelor In procticd si
Teoria consecutismului universal de I. P.
Florantin in Convorbiri ¡iterare, 1895, nr. 5.
p. 517; N. lorga, I. Pop Florentin, in Oameni
care au fost, IV ; G. Cdlinescu, Material
documentar, In Studii si cercetari de istorie Ion Pop-Florentin. Portret de maturitate.
literard ï folclor, 1960, nr. 4, p. 761.

MIRON POMPILIU

Proza folcloricd din Fdt-Frumos din lacrimel este ilustratd la Convorbiri ¡iterare
de Miron Pompiliu, pe numele s5u adevdrat Moise Popovici, nascut In SteiCrisana
la 14 iunie 1848, sinucis la 19 noiembrie 1897 In Iasi, autor mai Tnainte al unei
culegeri de Balade populare române (Iasi, 1870). FScuse liceul la Beius si Oradea
Mare, facultatea de litere la Pesta si Iasi. La 20 de ani colabora la Albino Pindului
i era membru al societatii de folclor Orientul" a lui Grandea si de prin 1869
membru al Junimii", unde va fi prezidentul caracudei". Prieten al lui Eminescu,
Il va gdzdui pe acesta bolnav la Iasi in 1884, iar in 1888 era bolnav si el cu Emi-
nescu In grija Harietei la Botosani. lubea ara sperante pe Veronica Mide si suferea
de insomnii si ginduri negre.
Miron Pompiliu cunostea bine literatura germana i a tradus din Heine, Uhland,
Lenau, Platon, Goethe, Rückert si Geibel. Basmele publicate In Convorbiri ¡iterare
In 1872 si 1875 aduc ceva din atmosfera nuvelelor lui Ludwig Tieck. 59

www.dacoromanica.ro
In lleana Cosinzeana din cositcl floarea-i cinta noud-mpeírati asculta vedem un
tinär care s-a scaldat, Impotriva consiliilor paterne, In lacul finelor. Ileana i-a pus.
pe deget un inel si tTnärul o cauta pInd ce o gäseste la o moarà. Eliberind din
greseala un zmeu, nu poate räpund dedt cu calul cu paisprezece inimi
detinut de Mama Ciumei.
In Codreana Sinziana apare un umor täränese, uneori exprimat In clauzule
Dusu-m-am si eu, dar fiind schiop de un picior, dnd am sosit, nunta era pe-
sfirsit si numai zama goalä am gäsit si In zadar In zama pInd In pIntece Inotam,
cd de carne ca-n palma dam. Si m-am apucat de sorbit c-un ciur blagoslovit
va puteti Inchipui cum am chefuit".
In 1886 Miron Pompiliu publica In Familia l'IRGO i Ameigialei. Au ramas de-
la el doine, poezii populare de ring Sibiu, specimene de limbA, literatura si
obiceiuri de la romanii din Biharia :
Ionele chica crea0 Stau sa iau muchea securei
Fara tine nu-i viga. S-o lovesc in cerul gurei.
o
Zis-o htda a mi-o da
Foaie verde visinea $asa bol de oi lua
Mincu-ti gura mindra mea. $asa bol mi-i tare-m plac
Da cu hida ce sa fac V'
o
Cind o yad in gura surei Pe /armuri de DunariIa
Parca yac, muma padurei. Merge dalba Toderi0
Olurile zuruind
Cizme rosii tropaind.
Miran Pompiliu. Portret de tinere/e,
o
Ma-nsurai sa-mi iau muiere
Luai muma mumei mele.
14, Cind o vad la foc seend,
. I t ) Parca vad ursul juand.
, 29- r.
`

BIBLIOGRAFIE

Miron Pompiliu, Balade populare


romdne, 100870 ; Scrieri, ed.
a, V. Netea, Bucuresti, EP 1967.
06.1i °
N. Banesc u, O msiune o tul Miran Pornpiliu (In
4 chestia misionarilor unguri pentru
ciangdi), in Conv. lit., XLIII, 1909,
p. 1300-1305 ; Dr. Constantin
Pavel, Miron Pompiliu, viatu,
opera, Beus,1930 ; Miron Pom-
piliu, Voltaire, in Jurnalul !iterar,
I, nr. 11 din 12 martie 1939.

www.dacoromanica.ro
N. D. XENOPOL 40.1,100.4,

Fratele mai mic al istoricului A. D. Xe-


nopol, Nicolae D. Xenopol (Iasi, 11 septembrie
1858 Tokio, 1917) cu studii la Liege, pro-
venind de la Romeinul lui C. A. Rosetti, una
din bestiile negre ale lui Eminescu, redactor
din 1885 la Vointa national& deputat In 1895 al
colegiului al II-lea Olt, redactor din 1897 la L
Drapelul, ministru al Comertului si Industriei
intre 19/2-/914, apoi reprezentant al Roma-
niei In Japonia, a publicat Intre 1879 si 1880,
and n-avea deci cleat 21-22 de ani, In 33
capitole independente, Pasurile unui american
In Romania, dupá modelul din Lettres persones
de Montesquieu, punInd pe Johnston Blackwurst
si servitorul ski John sd observe relaIiile so-
ciale si politice de la noi cu oarecare Indrdz-
near& Insd fird o idee limpede centrará si "
Intr-un stil rara relief, curent. Tot atIt de tern
este cel de al doilea roman, Brazi i putregai,
reeditat fart* necesitate in 1955. u
- -

Nicolae Xenopol. Portret de


tinerete.
BIBLIOGRAFIE

N. D. Xenopol, PCIsurile unui american rn Rom6nia,


in Cony. lit., XIII, 1879 ; Brazt i putregai. PaginS de titlu.
Morovuri provinciale, Bucureti, 1892; ed.
Th. Virgolici, Bucure0, ESPLA, 1955
(B. p. t.). iNtit6LAE XEi4OPOL

R
!DAN POPOVICI-BANATEANUL

PUTREGAIU
1869
Foarte apreciat de Titu Maiorescu a fost
lugojeanul loan Popovici-BándIeanul (17 aprilie
9 septembrie 1893), student al Institu-
r
' 14412AV lift t pnovt:461 ALE.

tului teologic-pedagogic din Caransebes Intre


1889-1892i care publicase Inn poezii populare IA DOUA
la Tribuna lui Slavici. Cele cloud nuvele mai mari . .

publicate postum In Convorbiri ¡iterare (1893

.
BUCÓRESCI.;, .

TIPOORAFIA 0101AT* NATIONAL,


STRAW% A..1111,4/1,1 NV'

www.dacoromanica.ro 1802. .
1894) atrag atentia prin ineditul observatiei
asupra unui mediu care n-a mai fost tratat
la noi.
El Tnsusi fiul unui meter opincar, loan
Popovici zugraveste aspecte din viata saertilor
si calfelor de la lucratoarele (atelierele) de
ori viata micilor precupeti de opinci
din satrele orasenesti banatene.
Nuvela Tn lume este povestea tTnarului
muncitor Sandu Boldurean. Abia eliberat din
armata, acesta se angajeaza can* In lucrd-
toarea maistorului Dinu Talpoane, om bun
la suflet dar fa'ra autoritate, dominat de
sotia sa, parvenita Veta. De la Tnceput Sandu
primeste numai un florin si jumatate, dei
chiar patronul recunoaste ca merità patru
77'
florini. El suporta regimul aspru al muncii,
sindluind" cu rabdare pieile In frig pe malu-
rile Timisului
... Era °tent si dedat cu frigul, dar
°Hat de repede lucra, räsuflarea i se sleise
I. P.-Bdnateanu. si miinile i se Tntepeneau. La Tnceput mai rar,
In urmd tot mai des mica din picioare, punea
PaginI de titlu. sinaläul pe butuc, Tsi sufla In palmi si, mTinile
IncrucisTndu-si, lovea cu dreapta subsuoara
r's1;ffilr*rpi:.4-14f*. i 441 stinga, iar cu stInga subsuoara dreaptä, ca sä-i
Tncalzeasca sIngele, pe and ochi-i lacrimau
6161.1ECR FORILARA de ger".
Ana, fiica lui Dinu Talpoane, da lui Sandu
vin cald, ceea ce Tnfurie pe maistorita Veta,
care determind pe sotul ei sa concedieze
Indata pe Boldurean, spre a evita o casaorie
nedoritä a fiicei sale. Sandu, amarIt, pleaca fard
1
sa protesteze In lume", asa cum venise.
t' Corespondentul lui Sandu este Tn nuvela
I V' :ArTeigiV.°
Dupö un an de jale maistorul Vasi. Maistorita
ioN Fora ml-uk;iyzei) Lenca a ramas %/Schwa cu cloud fetite, dar
4),
priceperea In comer; si energia dIrza Ti lipsesc.

gr
N iJVELE.:. Maistorul Nita Ti cumpard pieile argasite la
un pret scdzut, iar maistorul losif 1i imputa,
11.4E.ESIA!..'0/1 In scopuri necinstite, o suma de bani mai
Vol; I.
mare decTi aceea pe care o Imprumutase

,
REVISTA -Pb210DI-EX
--,41 55
BAN1

www.dacoromanica.ro
vesica centta-pegirui pretul ahonnmentului,.;.
bdrbatul ei rdposat. VInzarea la satrd a opincilor nu merge, fiindcd Lenca nu
stie sä atragd musterii. Un vecin o Tnsald VinzIndu-i marfa pe care el n-o putea
desface. Abia cInd una din fetiIele väduvei se Imbolndveste, maistorul Vasi are
curajul sà meargd In casa Lencdi si sd-i dea bani pentru a-si pldti datoria
cdtre losif. Prin intervenIia pdrintilor, Lenca si Vasi se vor cdsätori dupä
trecerea anului de doliu.
In poezii loan Popovici-Bändteanul eminescianizeaza sau imita pe V. Alecsandri
In povestea versificatd Cal de fr7u.

BIBLIOGRAFIE

I o n Popovici- Bän atean u, Din victo mesericVlor, nuvele, Cu prefaVa de Titu Maiorescu,
Bucure0, B.p.t., 1895 ; alta ed. Socec, 1909.
T r. Toplicean u, Victo o opero lui loan Popovici-Hateanu. Caransebe, 1930 ; D. Vatamaniuc,
I. Popovici-Belneiteanul, Bucureti, ESPLA, 1959.

DRAMATURGII

IOAN IANOV

$i teatrul de la Junimea" se afld la Inceput sub influenta lui Vasile


Alecsandri. intre 1867-1879 magistratul loan lanov (lasi, 24 iunie 1836 28
februarie 1903) publica In Convorbiri ¡iterare apte anticele comice (Pareatcd
sau asesorul Schiverniseald, Rugincl Smichirescu alegeítor, Von Kalikenberg conce-
sionar, Eclesiarhul Co/ivcIrescu, Advocatul arciocdrescu, Stosachi, Mcl Ion Zurba)
repetInd tipuri si moravuri din opera comicd a predecesorului, fárd vreo
Insusire proprie.

SAMSON BODNARESCU

Obscurul german" si lenevitur Samson Bodndrescu era, ca si D. Petrino,


bucovinean, ndscut In Gäldnesti-Radduii la 27 iunie 1840 dintr-o veche familie roma-
neascd, un strdmos, Pintea, fiind cdpitan de plai pe vremea lui $tefan cel Mare.
Dupdstudii liceale la Cernduti, Bodndrescu e scurtd vreme profesor la Bucuresti apoi,
pe la 26 de ani, pleacd la Viena, unde studiazd filozofia un an si jumdtate. De la Viena
trece la Berlin, iar la 30 de ani Tsi trece doctoratul la Halle cu o tezd despre Lao- 63

www.dacoromanica.ro
koon de Lessing. Frecventeazd sedintele Junimii"
din lasi Incepind din 1870 In calitate de biblio-
tecar al Universit4ii, iar din 1874 ca director al
$colii normale de la Trei lerarhi. La balamucul"
sdu de acolo TI vor vizita Eminescu, Slavici si
Miron Pompiliu, Bodnarachi" fiind un om timid,
dar sociabil si afabil. Destituit In 1876 de liberali,
deveni prin concurs profesor la Scoala normald
Vasile Lupu din lasi un an mai firziu. Dar peste alti
doi ani se instala director al Institutului particular
Anastasie Basotd din Pomirla, unde, devenind capul
unei numeroase familii, ?si sfirsi zilele, neurastenic,
abia trecut de 60 de ani, la 3 martie 1902.
Primele poezii ale lui Samson Bodndrescu din
perioada 1865 1869, adunate Intr-un manuscris
sub titlul antece de dar sint mai mult cintece de
' 7, . lume, de inspiratie folcloricd, decit lieduri heineene,
.

cultivind nu atit fantazia Tnfocatd", cum credea


Maiorescu, cit un sentiment al fericirii simple cu
'1_404 ceea ce e de ajuns, quod satis est (Averea mea):

Cd n-am casa, ca n-am masd,


de
Prea putin de ele-mi pasa ;
Samson Bodnarescu. Portret
maturitate. al am mindrd de iubit,
Sint bogat i fericit".

Limbajul e In chip curios (intr-o poezie din octombrie 1871) eminescian


(Eminescu se afla la Viena si nu publicase Inca ceva asemändtor)

Pintre crengile uscate


Cinta vintul vers duios,
Glasu-i sufletu-mi strAbate,
Simt un tremur dureros

O influentá eminesciand afldrn insd in confuza, dupd G. Panu, Ce poate fi va fi,


din aprilie 1872, unde un bdtrin mag se intreabd ca Eminescu In Mortua est! asupra
rosturilor existentei, ajungind Insd la concluzia cd In natura nimic nu se pierde
totul fiind supus transformdrii infinite

O, inimd s'a/A I de ce presupui


Perirea s-acolo pe unde ea nu-i ?
De ce, daca moartea pe tine te-nvinge,
Crezi tu cA de lume se poate atinge?
De ce ti se pare cd este perire
64 Schimbarea de forme in vecinica fire?"

www.dacoromanica.ro
Di I

RIENZI
SCRIEBILIC TRAQEDIE IN CINCI ALT8

loi DE

SAMSON L. BODNARESCU.
Samson Beitnisestu.

* --c

X .A. El 13 I,
1,11TIITISEA $1 IMPRIMERIA scroitrlTil JUNIMI0
Kdít ura
11840.

Pagina de titlu. Paginl de titlu.

Regdsim ideea In Ahasveros In veacul nostru (scend) amestec de Childe Harold


§i Fatist, cu contestarea puterii de distrugere a divinitaIii, cItà vreme universul are
propriet4i palingenetice, capacitatea de a se realiza mereu

De;artl-ti de mInie impovAratul ceri


lar trigreuiazA-1, si lar II delartA;
Vezuvule, Etna, rumpe-i de pe pdmint, clAde;te-i
Deasupra mea, lehova, rdstoarnA-i peste mine,
Si scurge-al lor jAratic o mare-n ea sl Mot,
Zadarnic tncercarea 1i-a fi de-a rnA sarma...
M-ai pedepsit odatA sA fiu ca tine vecinic..."

Nu §tim ce ar fi devenit Bodndrescu Ara Eminescu, cert este cd, dupd ce


l-a cunoscut, n-a mai fost el. Mai tot ce va publica ca poet din 1874 std sub InrIuri-
rea lui Eminescu, de care e fascinat §i anulat. Pa de pildd In ciclurile ägi clmpenesti
si De la mare :

Haide, dragA, sui In luntre, LegIngi ?met de valuri,


SA tot mergem, mergem du;i, SA clArn grijile uitArii,
SA scApArn mAcar o clipA SA dam sufletele noastre
De-a pAmtntului cAtu;i. Dragostii si desfAtArii. 65
6 o. 178

www.dacoromanica.ro
Hai, nu sta a;a pe gInduri I BraI de dragoste puternic
N-auzi marea cum ne cheaml? Te va duce, n-avea tearnI"».

Originale rdrra doar epigramele In stilul xeniilor lui SchillerGoethe


Ce-i poezia, ma-ntrebi 7 Dezbrac-al tAu suflet de haina
Zilnic cu dInsa deprins ; sarbatore;te endind,
Du-te-n gradini, culege podoabe frumoase i mIndre
$i te gdteTte atunci In al ei templu ai fost".

Poeziile lui Bodndrescu au apdrut In volunn abia In 1884, dedicate lui loan lanov.
Innul volum, publicat In 1868 de Junimea", era o tragedie In cinci acte, Rienzi, dupd
romanul istoric din 1835 al lui E. G. Bulwer-Lytt6n. Maiorescu aproba supunerea
la regulile tragediei clasice, Panu osIndea Indepdrtarea de adevdrul istoric, adevdrul
e cd, voind a urrndri cresterea si descresterea favorii populare, Bodndrescu nu izbu-
teste sd creeze caracterul personajului care devine din gInditor om de acnune si
din luptdtor pentru libertate tiran. SfIrsitul piesei este Intr-adevdr prea brusc.
Eliberat din Inchisoarea de la Avignon prin jertfa sotiei sale, Cola di Rienzi, abia
sosit la Roma, cade ucis de pumnalul cavalerului Montreal, Tnainte de a fi instituit,
ca senator, impozite grele si a fi pierdut Increderea si simpatia poporului. Lipseste
poetului marea oratorie In stare de a face din eroul sdu un tribun. Vorbirea aces-
tuia e, dimpotrivä, searbddd :

Romani O frati de sInge I ajurqi sInte.0 la culmea


De unde ochiul vostru senin poate privi
La tot ce se numqte mister In mecanisme,
Ce suie i coboarl ctntarul fericirii
Unui popor In lume".

Vocatia teatral a lui Samson Bodndrescu s-a manifestat in continuare pe terenul


istoriei romdnesti. Tot din 1868 dateazd drama Grigori-vodb" III, cinta' la Junimea",
dar (Amasa netipdritd, din cauza redactdrii greoaie si a lipsei de claritate a caracte-
relor si situatiilor (Grigorie Ghica III In luptd cu sfetnicul tráddtor Miron care In-
lesneste ocuparea Bucovinei de austrieci spre a dstiga, In urma uciderii domnito-
rului, tronul pentru el). Dupd aceastd Schicksalstragödie", Samson Bodndrescu
scrie tragedia In cinci acte 121pweanu-vodil, cititd la Junimea" In 1872, apdrutd
In Convorbiri /iterare In 1878-1879, iar In volum In 1884. Autorul ?si Ingdduie liber-
tan fatd de istorie, ca si fatd de nuvela lui Negruzzi. Actiunea e plasatd In a doua
domnie a Lapusneanului. CIstiend bdtdlia, \toda* ordond nimicirea tuturor adver-
sarilor. STrit introduse personaje si conflicte noi. Ana, sotia lui Peucer, pe care
Ldpusneanu o lsase vaduvd, la instigatiile lui Motoc, afld de la $raiber secretul iubirii
dintre Stroici si doamna Ruxandra. Ldpusneanu bdnuieste tradarea sotiei, aceasta,
spre a apdra pe Stroici, se asazd In capul complotului boierilor. LApusneanu mace-
läreste pe boieri, predd pe Motoc multimii, dar moare si el, iar Stroici oferd
coroana Ruxandrei. Dei oscilante, figura voevodului si a doamnei, Unte cInd umane
si eind demonice, Impinse &id de setea de putere si cInd de porniri firesti, se
66 tin minte. Si Iiipweanu-voda e o tragedie fatalä, cu unele influente shakespeareane.

www.dacoromanica.ro
Träddtorul MoIoc e aici mai mult un Polonius servil, iar Ana Peucer ofelizeazd,
cIntInd, In scena dezväluirii necredintei Ruxandrei, un cIntec hilar, absurd

Liliac ;i busuioc
A pus lelea sare-n foc.
S-a strigat : haiduc I haiduc I
DA la inimA buluc.
S-a zis una, ;-a zis nouI,
S-a crApat pArrantu-n douA.
$-a sArit deodati hop I
TuflicutA, dracul ;chiop
Pe spinare cu un snop...
S-apoi, lele I hop ;i top,
Dui:4 nuntA-i ;i uncrop".

Abia In 1968 s-a revelat drama In cinci acte Hie-yodel, scrisd Intre 1888-1889
si rdmasd printre manuscrisele lui Samson Bodndrescu, drama din proiectatul ciclu
Urmaqii lui Alexandru ce! Bun, care, Impreunä cu Petru §i Bogdan, urma sä formeze
o trilogie.
In urma celor patru bdtdlii pentru tronul tdrii (din care Bodrarescu pune numai
cloud), cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Hie si $tefan, domnesc Impreund. Polo-
neza Ringala, sora regelui Vladislav, mama vitregd a lui llie si mama adevdratä a
lui $tefan, Incearcd sd impund la domnie numai pe $tefan. Prin Liuba, vara Marascdi,
prinIesd de Druzk, cumnatd a lui Vladislav si sotie a lui Hie, Ringala Tricearcd sä aducd
la tron pe $tefan singur, cu Witold In capul ostirii. Liuba, iubita lui $tefan, trebuie
sä simuleze dragostea pentru llie, In scopul ca acesta sd accepte propunerile Rin-
galei. AmeninIatd sd fie aruncata In iaz, Ringala pune otravd In bdutura lui llie
din care bea Liuba, apoi, descoperitä, ea Trisdsi. Este prima oard cInd acest personaj,
care va face carierd In teatrul romdnesc, intrd In scend. Hie, care In realitate a fost
orbit de fratele sdu, nu otrdvit, apare In piesa lui Samson BodnArescu meditativ,
dispretuind totul pentru dragoste (In versuri bine strunite):

,,$i ce mi-s toate cele? MArirea? astAzi este,


Te-ai dus din astä lume, rAmtne o poveste.
Averea? E un idol, ;i cine i se-nchinI
De lucruri trecatoare nAdejdileli aninA.
Puterea? Este frIul cu care se strune;te
NesAtioasa poftl, norodul ce-nvràjbe;te,
E biciul care rntril al zilelor greu car,
Te duci cu el pe-o cale de care n-ai habar.
CA vecinicia-i lungl 5i WA de sfir;it,
Si zilelor frumoase urmeazA timp urtt.
Dreptatea? Este dosul la care te-ndose;ti,
SA nu te vacIA lumea a;a dupA cum e;ti.
E frumusetea, poate? La sfìntul ei altar
Chematul uitA lesne de-al vietii chin 5i-amar.
Dar statua tdcutA 5i-un viers gläsuitor
Pot ele sA aline neasttmpArul de dor?" 67

www.dacoromanica.ro
A ramas printre 14r-tide poetului si o feerie neterminata Anticrist. cu perso-
naje reale si fantastice (Scaraotchi, Michiduta, Nichipercea, Duhul morii, Duhul
florilor, Duhul pietrei, spirite, suflete).

BIBLIOGRAFIE

Samson Bodndresc u, Rienzi, tragedie, Iasi, Editiunea si imprimeria societdtii Junimea",


1868 ; Din scrierile lui . .. Cerndisti, 1884; Scrieri, antologie cu o prefatà de Aurel
Petrescu, Text stabilit de Paul Lazdrescu, Bucuresti, EPL, 1968.
II. Chend i, Samson L. Bodnarescu, in Conv. lit., XXXVI, 1902, p. 477-80 ; Dr. I. G. Sbiera, S 6 MI6-
turclm neadevdrurile, In Desteptarea, X, 24 din 24 III 1902 ; Leonida Bodnärescu, Epistold
deschisa cdtr '6 d. prof. univ. I. G. Sbiera, foaie volantà, Cerrauti, 12 aprilie 1902 ; Dr. I. G.
Sbiera, Rdspuns domnului prof. L. Bodndrescu, In foaia volanta a Desteptdril din 8/21 apri lie
1902; Samson Bodndrescu, schitd biografic6, In Degeptarea din 24 II (9 III) si 28 III
(13 III) 1902; Anuarul Scoa/ei normale Vasile Lupu" din lqi pe anul ;color 1929-1930,
Iasi, Viata romcIneascd, 1931 ; Maria Simionescu, Samson Bodn6rescu, schit6 biografia
In Adev. lit, ;I art., nr. 912 din 29 mai 1938 ; C. N. Mihalache, Samson Bodnarescu
In Vatra 13awwilor, 41-2, mai 1938-1939, p. 14-22; G. Calinescu, Un castan
replantat, In Contemporanul, nr. 8 din 28 febr. 1958 ; Acelasi, Material documentar,
in Studii sl cercet6ri de istorie Reran, ;I folclor, 1961, nr. 3, p. 532.

G. BENGESCU-DABIJA

Un dramaturg alecsandrinian a fost la Convorbiri ¡iterare generalul de inten-


denta G. Bengescu, zis baioneta neinteligenta", n5scut In Bucuresti la 30 iunie
1894, fiul austriacei Louise Salviny von Uffman, casatorit cu moldoveanca Sofia Dabija,
de unde al doilea nume, senator de Falciu prin 1906, mort la 13 ianuarie 1916.
Opera de debut a lui G. Bengescu-Dabija este usoara comedie de situatii Tntr-un
act 0 palmil la bal mascot (1871). Acesteia Ti urmau drama In cinci acte In versuri
Radu III ce! Frumos (1875), opera bufa' de Ch. Nuitter si E. Tréfeu, Princesa din
Trebizund (1875), comedia In trei acte Cucoana Nastasia Hodoronc (1877), opera
comica In trei acte cu muzica de G. Otremba si E. Caudella Olteanca (1880),
tragedia In cinci acte Pygmalion, regele Feniciei (1886), In versuri, despre curtezana
intriganta Astarbée, din fritImplarile lui Téléma que de Fénelon, tragedia Amilcar
Barca, generalisim al Cartaginei (1892) cu subiectul extras din Salammbô de Flaubert
(mercenarul Matò Tnapoiaza zeitei Tanit, zaimful, valul sacru), Cumintenia fetelor
(1894), Crimil i virtute (1907), poemul dramatic In versuri In trei acte Mustrarea
de cuget (1913), toate intrate azi In repertoriul dramatic mort. A tradus Domnu
68 Choufleuri de Saint-Remy cu muzica de J. Offenbach si Macbeth de Shakespeare.

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

G. Ben g es c u - Dab i j a, Radu Ill cel frumos, drama in versuri In cinci acte, Iasi, 1875 ;Princes°
din Trebizund, opera bufa, Iasi, 1875 ; O palma la bol mascot, ccmedie tntr-un act,
In Cony. lit., V, 1871 ; Cucoana Nastasia Hodoronc, comedie In trei acte, In Cony. lit.,
XI, 1877; Pygmalion, regele Feniciei, tragedie In cinci acte, in Cony. lit., XX, 1886 ;i
In volum, Bucure;ti, 1886; Olteanca, opera comica In trei acte, muzica de G. Otremba
;i G. Caudella, la;, Tb. Balassan, 1880; Amilcar Boron generalisim al Cartaginel, tra-
gedie, Bucure;ti, 1892 ; Conferinte admirative, Bucure;ti, 1895 ; Cumintenia fetelor,
repr. T.N. st. 1895/96, Bucure;ti, 1894 ; Criza si armata, Bucuresti, 1901 ; Crimd
virtute, repr. T.N., 1907/1908 ; Mustrare de cuget, poem dramatic In versuri In trei acte,
Bucure;ti, 1913 ; Domnu Choufleuri de Saint-Remy, muzica de J. Offenbach ; Macbeth
de Shakespeare ; Scrisoare dive lacob Negruzzi, In Cony. lit., LXV, 1932, p. 615-616,
G. Cal in es c u, Material documentar, In Studii ;I cercetdri de istorie literard si folclor, VIII, 1959,
nr. 1-2, P. 373.

D. OLLANESCU-ASCANIO

Ca autor dramatic Incerca sa se afirme la Convorbiri literare Intre 1878-1889


D. 011anescu-Ascanio, nascut In Focsani la 21 martie 1849, bacalaureat din Iasi, doc-
tor In drept de la Bruxelles,.magistrat In Tecuci, apoi
diplomat. Insarcinat de afaceri la Viena, Constanti-
Pagina de titlu.
nopole, Atena, comisar al Expozitiei romane la
Paris In 1900, academician, conservator infidel, se-
catura de caracter" dup. Maiorescu, mort In Bucu-
re la 20 ianuarie 1908.
BC.A.I.TIO-
A scris comedii usoare, de obicei Intr-un act.
Pe malul glrlei, cu atmosfera de epoca de la 1800 si
o morala (beizade Fluturache pedepseste pe Idranul
Ionia fiindca, salvIndu-I de la Tnec, I-a tras de par,
ca sa se adevereasca proverbul pe cine nu Iasi sd PE
moarà, nu te lasa sA trdie0"); Dupd r6zboi (colonelul
Costin TrispairnInta Tntors de pe front pe amantul
sotiei sale, declarIndu-i ca sotul a murit, de unde
MALUL GARLEI
obligatia rivalului de a se Insura), Pribeagul, In care Comedie Intr'un
se ilustreaza sentina din Despot yodel' de Alecsandri
SIntem tarani Nu vindem tara noastra, nici cu-
getul pe bani" ; Fanny, un qui pro quo, unde sosia ,,,
unui avocat se pacalWe singura, liand numele unui
prieten al sotului ei, Fanny, drept numele femeii cu
care se crede Inselata ; Primul bal (In aceasta doi

BUC UR ESC 1.
Tsu.prnsTITAN Nn. s I.

www.dacoromanica.ro
,
asteapta musafiri zadarnic, IntrucIt
- - n-au fost ImpArtite). A tradus Ruy-Blas de
Victor Hugo.
In poezie 011dnescu-Ascanio cIntAFIntIna Blan-
.
duziei, Latina Gintd, rdzboiul de independent& pe
Fiul lui Pene Curcanul, Bosforul, improvizeazd
Clntece de harem pentru Leile Mesh'Ume, scrie
pasteluri, satire In contra arivistilor politici,
poezii de dragoste In vers liber (Amori, 1896).
Traducerile si adaptdrile dupd Hora/iu (Ad
Pisones, Ode, epode, Carmen saeculare) i Catul
(Passer Lesbiae) sInt In maniera Alecsandri

De and te-ai fácut prieten cu lpachus cArndtarul,


Cu Nycandru de la Rhodos vinzatorul de copii,
Cu Rutilius istrionul si cu Gellion barbarul,
Pe la mine se-mpline;te anul de and nu mai vii".

Serios e studiul Teatrul la romani din


D. 011dnescu-Ascanio. Po rtret de tinerete.
1897-1898.

BIBLIOGRAFIE

Dimitrie 011anesc u, Pe malt)l glrlel, comedie Intr-un act, Bucure;ti, 1879 ; Q. Horatius
Flaccus, Ad Pisones, trad. In versuri, Bucuresti, 1891 ; Ode, epode, Carmen Soeculore,
trad., I, Bucure;ti, 1891 ; D. C. 011anescu-Ascanio, Lupui ;i barza, fabutá
intr-un act In versuri, in Cony. lit., XII, 1878; Dupd rdzboi, comecre intr-un
act, in Cony. lit., XIII, 1879; Pribeogul comedie intr-un act, In Cony. lit., XIII,
1879 ; Fanny, comedie tntr-un act In versuri, in Cony. lit., XVI, 1882; Primul
bat, comedie tntr-un act, In Cony. lit., XXIII, 1889 ; Teatru (Pe molt,' gfrIel,
Dup6 rdzboi. Pribeogul, Fanny. Primul bol, La mormintul poetuiui), Bucure;ti, 1893
Poezii 1878-1898, Bucure;ti, Socec, 1901 ; Frederic Damé i Ascanio, lubirea
dotaría, amintirl din rezbel, teatru In Cimpoiul, I, 1882; D, 011ánescu,
Satire, Bucure;ti, B.p.t., 1908; Vosile Alecsandri, discurs de recepIiune. Bucure.ni.
A.R., 1894.
N. Petra ;c u, D. C. Oildnescu (Asconio), Bucure;ti, C.N., 1926 (alti ed. In 1934) ; G. CAlinescui
Material documentar, In Studil l cercetdri de istorie literard i folc., 1959, nr. 3-4,
70 p. 700-701.

www.dacoromanica.ro
FILOLOGI, FILOZOFI, ISTORICI, MEMORIALISTI

I. CARAGIANI
Lui Ion Caragiani, aroman din Avdela, nascut la 11 februarie 1841, profesor
de limba i literatura greaca la Facultatea de litere din la0, mort octogenar la 13
ianuarie 1921, i se datoresc primele traducen i romanevti In proza ale Odyseel i
Botrachomyomachiei (1876). La Junimea" i se d'actea epitetul homeric binehranitur
Caragiani.

BIBLIOGRAFIE

I. Caragian i, Cursu completu de gramatica ellena. Partea III, Jassi, 1870-1872. Omer,
Odyseea V Batrachomyomachia, trad. In prozA, lasi, 1876. Studii istorice asupro
romdnilor din Peninsula Balcanic'd, Bucuresti, 1891,
N ecrolo g, In Docoromania, I, 1920-1921 ; G. Calinescu, Material documentar, In Studii V
cercetdri de istorie literard V folclor, 1960, P. 759-760.

AL. LAMBRIOR

Spiritul adevarului In lingvistia la Junimea" TI reprezenta Alexandru Lam-


brior, nascut In comuna Soci din judetul NearnI, la 10 septembrie 1845, mort
prea tTnar In la0 la 20 septembrie 1883. Fusese bursier al vechii Academii
Mihailene i ajunsese la 24 de ani profesor de liceu la Botopni. Devenit In 1872
membru al Junimii", Maiorescu Ti acordä o bursa de studii la Paris, unde
pleaca la 30 de ani, Tmpreuna cu Gh. Panu i G. Dem. Teodorescu. lntrat In
mi carea filologica a lui Gaston Paris i Paul Meyer, colaboreaza din 1878 la
revista Romania cu studii asupra vocalismului roman, izbutind sd trezeascd
atentia romaniOlor, Tndeosebi a lui Gaston Paris, care spuse ca articolele sale
anurrra o noua era In studiul limbii romane". Pasionat de limba veche populard
§i de limba culta a secolului al XVIII-lea a relevat lui Eminescu, cu care era
prieten, traducerea aforismelor lui Oxenstierna. A publicat o Carte de citire
(buccIti scrise cu ¡itere chi ri lice In deosebite veacuri) care In 1894 era la a treia
ed iTie.

BIBLIOGRAFIE

I. Siadbe i, Alexandru Lambrior, In Victo romdneascd, iulie, 1923.

VASILE CONTA

Filozoful Junimii" a fost, dupa Titu Maiorescu, Vasile Conta, nascut la 15 noiem-
brie 1845 In satul Ghindaoani din judetul Nearni, fiu de preot, mort prematur, la
21 aprilie 1882 In 14. A fost i el elev al Academiei Mihailene i dupa studii comer- 71

www.dacoromanica.ro
ciale la Anvers, trecut doctoratul In drept la Bruxelles la 27 de ani (ca stu-
dent aderase la Internationala l), fiind numit apoi profesor la Universitatea din la0.
Deputat nationalist prin 1878 1879, ajunge la 35 de ani ministru al Instruc-
tiunii Publice In guvernul liberal al lui Ion Brdtianu, In care demnitate a venit cu
o reformd progresistd a InvdtdmIntului secundar.
Opera filozoficd a lui Vasile Conta, publicatd mai toata In Convorbiri ¡iterare,
se compune din Teoria fatalismului (1875-1876), Teoria ondulatiunii universale (1876
1877), Originea speciilor (1877) §i tncercäri de metafizial (1879). Un prieten al sdu,
Rosetti-Tescanu, a dat postum versiuni franceze : Les premiers principes composant
le monde (1888), Les fondements de la métaphysique (1890), La théorie de l'ondulation
universelle, prefatatd de Ludwig Büchner (1895).
Junimi§tii erau In genere filozofi ideali0 de influentd kantianä i postkan-
tiand. Conta va fi un materialist empirist i senzualist, evolutionist sub InrIurire en-
glezd (Locke, Spencer, Darwin) i germand (Vogt, Büchner, Haeckel, Moleschott).
Cunc4tintele omenevti ent dupd Conta n4te Intipariri" materiale In creier sau
reflectii de ordin secund asupra lor, ca la J. Locke. Spatiul i timpul nu Or-It forme
pure ale intuitiei ca la Kant, ci cadre reale, existInd In afara conOintei. Lumea
e de natura materiald, lar psihicul o functie a creierului. Materia se afld Intr-un proces
de evolutie onduliformd, transmiterea micärii fácIndu-se prin unde. Pe curbele
acestora se ridicd i cad formele naturale, cIt i produsele gIndirii, ideile,
religiile. Transformdrile se supun unor legi fixe l naturale", unui determinism
In care necesitatea e confundatd cu cauzalitatea, numitd de Conta fatalism. Liber-
tatea omului e iluzorie, el fiind determinat ca once fenomen fizic. Fatalismul este
extins de Conta, sub InrTurirea lui A. Comte i H. Buckle, asupra natiunii, condi-
Iionatd exclusiv de mediul geografic, lar evenimentele istorice grit explicate prin-
tr-o conceptie organicist-mecanicistd.
Filozofia materialista a lui Conta, Indeosebi ateismul sdu, a avut un ecou puter-
nic printre oamenii de tiintd ai vremii, medici i naturaliO, care I-au urmat, dind
nwere aproape unui curent de gindire, [And In 1920. Cit despre ecoul peste hotare
al acestei filozofii, el a fost mai mic. Herbert Spencer chestionat rdspundea
printr-un formular, Haeckel spera sa gdseasca timp spre a-I citi.

B I BLIOGRAFIE

B. Cont a, Teoria fatalismului, Iasi, Saraga ; Originea speciilor, Iasi, 1877; incercdri de metafizicd
Iasi, Saraga ; Teoria ondulatiunii, III, Jai, araga ; Les premiers principes composant le
monde, 1880 ; Les fondements de la métaphyslque, Paris, 1890; Lo théorie de l'ondulation
universelle, pref. Ludwig BOchner, Paris, 1895 ; Opere complete, ed. Octav Minar,
Bucuresti, Sfetea, 1914; Opere filozofice, ed. N. Petrescu ; B. Conta, Discursurl par-
lamentare. Proiect de lege. Articole de ziare etc. (1878-1881), cu o prefatl de B. C.
72 Livianu, Iasi, 1899 ; Opere filozofice Giese, Bucuresti, 1959.

www.dacoromanica.ro
B. C, Livi an u, Victo siscrierile lui Vasile Conta, tn Revista literord, VII, 1886, p. 416 urm.; Rosetti-
Tetcanu, Biografia lui Conta, In Cony. lit., XXIX, 1895, p. 923-937; Ana Conta-Kern-
bach, Biografio lui Basile Conta, In Viato romelneasca, X. 1915, vol. 38-39; G. D. Scraba,
Vasile Canto, studiu filozofic, Bucuresti, 1912 si Bucuresti, Fund. I. V. Socec ; D. Bada-
reu, Un système matérialiste métaphysique au XIX-e siécle. La philosophie de Basile Conta,
Paris, 1924 ; I. G. Dumitru, Junimistul V. Conta, bursier in strdin6tate, In Cony. lit.,
LXX, 1937, p. 327-329 ; Pompiliu Preca, Scurtd expunere o filozofiei lui Vosile Canto,
Bucuresti, 1937.

A. D. XENOPOL

IntIiul mare istoric roman Inainte de N. lorga s-a nascut la 23 martie 1847
In lai. Tatal, D. Xenopol, poliglot, fusese supus grec, protestant, dragoman, om
de afaceri, director de pension, mama se numea Vasiliu. Alexandru Xenopol a
studiat la Academia Mihaileana din Igi, apoi, cu o bursa a Junimii", la Berlin, patru
ani, de unde se Intoarce cu cloud doctorate, unul juridic (De publicanorum societa-
tum historia cc natura iuridicali, Berlin, 1871) §i altul In filozofie, probabil despre
istoricul englez H. T. Buckle. Era pasionat de istorie, la 15 ani citise pe Guizot
la Berlin urmase cursurile romanistului Rudorf, pe Mommsen, Curtius, Ranke,
Gervinus, Steinthal, unul din redactorii revistei Zeitschrift far Volkerpsychologie und
Sprachwissenschaft. Magistrat la tribunalul din Igi i avocat In 1878, Xenopol con-
cureaza la o catedra de filozofie cu Coco Dimitrescu-la0 care-I invinge. Va ajunge
profesor de istoria romanilor la Universitatea din la0 abia In 1883, and avea
36 de ani. Era acum liberal antijunimist §i Maiorescu II va ironiza in articolul din 1892
Contraziceri Mic studiu de strategie literard. Membru al Academiei Romane din
1893, Xenopol va scoate Intre 1894-1903 i 1906-1908 la Igi Arhiva societätii
ftiinffice i ¡iterare, cu colaborarea, Intre altii, a lui C. Hogg. El insu§i publica
poezii sub pseudonimul I. Laur §i Rama. Foarte devotat celei de a doua satii, Cora-
lia Biberi-Gatoschi, vestita Riria, Inn sotie a lui Vasile Burla, Xenopol solicita la
batrinete, In chip penibil, revistele literare pentru ea. Ni§te Amintiri din celleitorie
ale lui prin Elvetia i Italia de nord, publicate In 1901, nu confirma o vocatie lite-
rara. A fost membru corespondent al Institutului Frarrtei i profesor onorific la
Sorbona i a murit la 27 februarie 1920.
Opera fundamentala a lui A. D. Xenopol este lstoria romdnilor din Dacia Traiand
In 14 volume, Inceputa in 1888 (Intre 1925-1930 era la a treia editie). Rezumata
in limba franceza sub titlul Histoire des Roumains de la Dacie Trajane, III i publi-
cata la Paris In 1896 cu o prefata de Alfred Rambaud, a fost premiata de Acade-
mia franceza i introdusa In sinteza Histoire générale, vol. de Lavisse-Rambaud.
Alta scriere importanta este Les Principes fondamentaux de l'histoire, aparuta
In 1899, In limba romana In 1900, In editia a doua cu titlul La théorie de l'histoire
(Paris, 1908). Xenopol sustine ca In succesiunea fenomenelor istorice se manifesta
serii" nu legi, cA seriile, Inlantuite cauzal, sint ireversibile, apropiindu-se de W.
Windelband i H. Rickert, In unele privinte i de teoria factorilor a lui Cournot.
Diverse alte studii ale lui Alexandru Xenopol (L'hypothèse dans l'Histoire, Sociologia
e storia, Zur Logik der Geschichte) publicate In reviste internationale de mare cir- 73

www.dacoromanica.ro
culatie au fost subliniate de autoritati In materie ca Rickert, Grice, Berr, Lacombe,
Benedetto Croce.

BIBLIOGRAFI E

A. D. Xenopo I, Studii economice, 1879 ; Rdzbooiele dintre ru;i ;i turci ;i inrturirea lor osupra
tdrilor romdne, I-11, 1880; Teorio lui Roesler, 1884 ; Une énigme historique: Les Roumains
au Moyen-Age. Paris, 1885 ; lstoria romdnilor din Dacia Traiand, 1XIV (vol. I din 1888),
ed. a III-a, 1925-1930 (rezumatd sub titlul de Histoire des Roumains de la Dacie Tra-
jane ;i introdusd In Histoire génerolé Lavisse-Rambaud, vol. III §i IV) ; lstoria partidelor
politice in Romdnia, 1910 ; Romdnii ;i Austroungaria, 1914 ; Les principes fundamenteaux
de l'histoire, Paris, 1899 ; ed. rom. 1900 ; ed. a II-a sub titlul La Théorie de l'histoire, Paris,
1908 ; Arnintiri de caidtorie, 14, 1901.
Oct a v Bot e z, Alexandru Xeno poi, teoretician, filozof al istoriei (studiu critic), BucureTti, Casa Foa-
lelor, 1928 ; D. Bodin, A. D. Xenopol si Junimea, in Corm lit., LXX, 1937, p. 237-265;
E. Lovinescu, T. Maiorescu ;i contemporanii lui, I, V. Alecsandri, M. Eminescu, A. D.
Xenopol, Bucurqti, Casa ;coalelor, 1943 ; G. Calinescu, Material documentar, In Studii
0 cercetdri de istorie literaril ;i folclor, IX, 1960, nr. 4.

GH. PANU

Memorialistul Junimii" Tnainte de lacob Negruzzi, rautaciosul" Gheorghe


Panu s-a nascut la 9 martie 1848 In Iasi (dupa actul de moarte, In Galati), dintr-o
familie de militari originara din Vaslui si care s-ar fi numit TntTi BrInza. Delegat
electoral al barnutistilor, rara sa irite pe junimisti, Panu citise de timpuriu pe Gui-
zot, Thierry, Thiers, Buckle, Macaulay, Carlyle si, pozitivist, adept al lui A. Comte,
Spencer si Darwin, va combate In Convorbiri ¡iterare opera istorica a lui Hasdeu.
Profesor de franceza In Iasi din 1869, in 1875 plead la Paris pentru studii de istorie,
dar trece la Bruxelles In 1879 doctoratul In drept. intors In tara, intra In viata
politica, fiind sef de cabinet al lui C. A. Rosetti, procuror la Iasi, liberal, indignat
de Scrisoarea III de Eminescu, militant pentru un partid radical, director al ziarului
Lupta (1884). AtacTnd pe regele Carol I, e acuzat de lèse-majestate si nevoit sa fuga
la Viena, Tnsa, fiind ales in lipsa deputat, e absolvit. intre 1901 si 1910 a redactat
singur revista Selpt6mIna, cu articole politice, cronici dramatice si literare, obser-
vatii din viata animalelor. Räscoalele din 1907 Ti prilejuiesc lucrarea Cercetdri asupra
steirii tdranilor in veacurile trecute din 1910. A murit la 6 noiembrie 1910.
Opera capitala a lui Gh. Panu e, neIndoios, Amintiri de la Junimea" din Iasi,
74 aparuta In cloud volume Tntre 1908-1910. indoielnica In mare parte ca document

www.dacoromanica.ro
istoric, lucrarea e un document moral cu caracterizari psihologice subiective, ne-
drepte, nu mai pu-tin interesante prin reducerea la o formula tipologica (frondeu-
rul" Carp, olimpianul" Maiorescu, distantul" Alecsandri). S-a dovedit Tnsa
Gh. Panu n-a asistat la edinIa in care s-a citit nuvela Seirmanul Dionis de Eminescu,
nici la lectura poeziei Ce poate fi va fi de Samson Bodnarescu, relatate din fantezie.
Acele* Trist4ri se regasesc In Portrete i tipuri parlamentare din 1892, publi-
cate mai tTrziu In ziarul Lupta. Deputatul lzvoranu vorbind cu voce sepulcrala
cu lacrimi In et, autocratul Alexandru Lahovary voind a biciui auditorul ca Xerxes
marea cu vergi, zeflemistul Pogor anunIInd caderea unei propuneri cu mare sau
patenta' minoritate, N. Volenti privind palid locul vociferarilor ca i cum s-ar teme
sa nu fie implicat, dau o idee despre observaTia jurnalistului Gh. Panu.
Din viata animalelor pune acela0 spirit de observaIie Tritr-un jurnal de coteI
privitor la psihologia canina i ornitologica.

BIBLIOGRAFIE

George Pan u, Cestiunea izraelitä, lasi, 1886 ; Bucuresti, 1893 ; Bucuresti, 1902 ; Sufragiul
universal, Bucuresti, Lupta, 1893 ; Portrete i tipuri parlamentare, Bucuresti, 1893
Amintiri de la Junimea" din 1°0, III, Bucuresti, Adevärul, 1908-1910; ScIpt6mlna,
revista, Bucuresti, 2 nov. 1901-1910; Din viata animalelor, Bucuresti, Bibl. Dimineata.
C. Hoga s, Gheorghe Panu. Amintiri rdzlete, In Viata romdneascei, V, 1910, vol. XIX ; C. D. Anghel,
Gh. Panu seedneltorul de idel, In Libertatea, 1933, p.355-357 si 375-378; I. lalowitzky,
Gheorghe Panu gdlelteanul, In Adeveirul, 1935, nr. 15 899 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu
contemporanii lul, II, Gh. Panu, lacob C. Negruzzi, Bucuresti, Casa scoalelor, 1944;
G. Calinescu, Material documentar, In Studii i cercetdri de istorie literorä i folclor. IX,
1960, nr. 4.

DIVER$1

La Junimea" au participat oameni din toate domeniile de activitate, vIrsta


Ins4i nefiind o piedica. C. Eraclide (1819-1875) era jurist, bucovineanul Pavel
Paicu (nascut la 27 iunie 1831 mort 1a22 aprilie 1898) profesor, pare-se limbut,
poreclit T. Spacco i porcule-tul marunt". Theodor Rosetti (4 mai 1837 16 iulie
1923), melancolicul" cumnat al lui Alexandru Ion Cuza, magistrat, preedinte al
Curtii de Casa-0e, ministru, prim ministru Intre 1888 i 1889, guvernator
al Band nationale, facea i el teoria formelor fara fond In articolul Despre direc- 75

www.dacoromanica.ro
Vunea progresulul nostru (1874), punInd accentul pe capitalul biologic al natiel sau
depringea egoismul politicienilor, recomandInd solidaritatea individului cu colec-
tivitatea In M4carea noastr6 socialà (1885), ori, In fine, criticInd negativismul cla-
selor de sus In Scepticismul la noi (1891). P. P. Carp (Iasi, 29 iunie 1837 22 iunie
1918), originar dintr-o familie boiereascd din Vaslui, venise la Iasi din Germania
cu monoclu si Iinutd de nobil borusian, dInd unui gazetar care-I importuna un räs-
puns In englezeste, incisiv si nemilos In critica despre Reizvan-vockl a lui Hasdeu
(semnatd, dealtfel, P. Bdtdusu), stiind totusi ca arta e domeniul posibilului, nu al
realului. Lider conservator, P. P. Carp a devenit curInd exponentul unei politici
reacIionare de forld, rezumatd In formula pronunIatd cu ocazia rdscoalelor idrdnesti
din 1907 : Inn represiune si apoi vom aviza". A fost adeptul intrdrii Romdniei
In rdzboi In 1916 aldturi de Puterile centrale si al formdrii unui stat romdn federal
In cadrul Austriei Mari. A tradus din Shakespeare greoi, Trisd direct din englezeste,
Macbeth si Otello. Generalul Mihail Cerkez (1839-1884) era eroul de la Plevna cdruia
Osman-pasa ti predase sabia si Invingdtorul de la SmIrdan. Vasile Burld(OpdiIeni-
BudeniIiuStorojinet, 9 februarie 1810 9 ianuarie 1905), filaogul, avea studii
de greacd. latinä si sanscritd de la Viena si Graz si era profesor de liceu, membru
al Junimii" din 1871, suplinitor 'in 1875-1876 la Universitate al lui A. Vizanti, deve-
nit celebru prin discutia cu Cihac si Hasdeu asupra etimologiei cuvIntului ra.P.
Ar fi scris o singurd poezie, dedicatd celei de a treia sotii a sa, Adela Hloch, pe
care Insd lacob Negruzzi n-a voit sà i-o publice In ruptul capului. loan Mire Melic,
zis si Mirmilic (Bucuresti, 15 august 1840 Iasi, 29 ianuarie 1889) era profesor
de matematici la Universitatea din Iasi, ca si N. Culianu (28 august 1843 28 noiem-
hrie 1915), astronomul si geodezul papa Culianu", tdcutul proverbial N. Man-
drea (1842-1910) era jurist, $t. VIrgolici (1843-1897) hispanist, cu studii despre
Cervantes, Lope de Vega, Calderon de la Barca. Juristul P. Missir (1856-1928),
prieten al lui Caragiale, critica violent In Convorbiri literare din 1 martie 1883 volu-
mul de Poezii din 1882 al lui Alexandru Macedonski, gdsind un conTinut strain
sferei estetice" si insaninti". In fine, Christea $t. Buicliu (Roman, 7 decembrie
1857) era medic cu studii de la Paris, profesor la Universitatea din Bucuresti.

Nostim de constatat este ca. Junimea" a fdcut cunoscute cel pulin In epoca
persoane care n-au scris niciodatd nimic. Lista acestora o face cu secret umor, deo-
sebit de constiincios, lacob Negruzzi In Dicjionarul Junimii".
Mai Inn erau doi focseneni : Emanoil Cristodulo (1828-1889) si Theodor Cris-
todulo (ndscut In 1845 si probabil In viaId In 1924) care, ca si anteriorul, n-a scris
si nu scrie". Apoi venea V. Calimah-Catargiu (1830-1882) fost ministru plenipo-
tentiar al Romdniei la Paris care, nici el, n-a scris nici un rind". N-a scris
nimic", membrul tdcut", $tefan Nei (1830-1916), participant o singurd data' la
o disculie. Dimitrie Rosetti (1830-1903) ridea mult de prostiile altora, dar singur
nu s-a expus niciodatd nici prin scris, nici prin grai". OrTit si el mult pentru tdce-
rea sa, Nicu Burghele (1831-1908), pomenit de Titu Maiorescu Tnsusi, n-a scris
76 nimic". ,,N-a scris nicioda .1" Constantin P. Constantiniu (1834-1914), fost direc-

www.dacoromanica.ro
tor de teatru. Formula el tace" Insoteste pe cei trei Buicliu, Theodor (1839-1897),
loan si Abgar (ndscut In 1848), poreclit si Murzuc. N-a scris nimic Nicu Cassu
(1839-1904), donatorul tipografiei Junimii". N-a scris niciodatà nimic" Telemac
Ciupercescu (1839-1888), om cu particularitatea cd nu voia sa treacd, fdrd voia
lui Brahma, peste vIrsta de 39 de ani, dei a trAit 49. N-a scris" Gheorghe Raco-
vita (1839-1913), unul din amatorii de anecdote corozive, rara perdea. Theodor
Cerchez (1841-1911) n-a scris nimic", se ilustrase prin faptul cA blestema la supà-
rare pe Impäratul Traian pentru ca ne-a adus In aceste parsi. Simpaticul" membru
Nicu Casimir (1843-1868) nu apucase Inca a realiza planurile sale literare" la
moarte. Nu scria Lascar Ciurea (1843-1865) poreclit de Nicu Gane Ciurild, Bu-
rla, cel mai mic Cocodila, Stan Beldiman, aldevitd pulpa, Constantin Verier, Vlad
mutar. Dar bOtrInii ce mai fac ?" loan Foti, nascut In 1843, mort in 1924, n-a scris
nimic ; unii zic cd ar fi vorbit o data". N-a scris niciodatd nimic" Alexandru Farra
(1844-1921), fost administrator al tipografiei Junimii", apoi consul general al
Romdniei la Stambul. Nu scria nimic brasoveanul Theodor Nica, ndscut In 1846,
avocat In Bucuresti si fost director In Ministerul de Instructie Publicd sub Maiorescu,
mult pretuit din aceastd caufd de membrii caracudei, grupul tinerilor modesti de
prin colturi, cIrtitori la ureche, care pIndeau cu nerabdare momentul aducerii cea-
iului, cafelei si cozonacului. N-a scris nimic cu toate Indemnurile redacto-
rului", Constantin Dumitrescu (Dimitrescu)-lasi (1849-1923), apreciat filozof si con-
ferentiar. N-a scris niciodatO nimic" Gheorghe Bejan (1847-1895), fost cdpitan In
garda national& si reprezentant la ,Junimea" in aceasta calitate a ceea ce Caragiale
numea baioneta inteligentd". N-a scris nimic" de asemenea loan Dospinescu
(1849-1892), dat cu liberalii, frecvent numai la aniversdrile junimii". Ironia lui la-
cob Negruzzi nu menajeazd nici rudele sale apropiate. lata cum trateazd pe Gheor-
ghe Negruzzi, fratele mai mic. Ndscut In 29 decembrie 1849, in Iasi. In junimea",
de la 1868. N-a scris nimic, afard de cIteva IndreptAri a unor novele ale lui Mortun.
Unii zic cd aceste novele ar fi iesit si mai proaste dupd corecturd. El pretinde ca
ar fi iesit victorios la concursul pentru lectura tinut In urma plecdrii lui Maiorescu
si a lui Eminescu. Bengescu Insd si Carp, ba In timpul din urmd Dimitrescu si Bossy,
contestà aceasta. Mort la 22 august 1890 la Trifesti." Unul care nu scria si care ar
fi murit a doua zi dupä vorbire, a fost Gheorghe AgurA (1850-1911) membru al
caracudei, dispdrut la un moment dat din Iasi, devenit din profesor ofiter i aghio-
tant domnesc, ceea ce e putin probabil. Victor Cuciureanu, ndscut In 1850, zImbea
dulce, vorbea putin si n-a scris nimic la revista sau altundeva. N-a scris nimic"
Titus Is-c-ati (1851-1916), la un moment dat mistuit in agriculturd prin judetul Vas-
lui. N-a scris, nici n-a vorbit" falticineanul Gheorghe Radu (1852-1905). Vasile
Bosie, ndscut la Iasi In 1855, judeator la Tribunalul Ilfov, avea vaga reputatie de
a fi comis aforisme sub voalul anonimatului". Punta ochelari pince-ne7 si a fost
botezat de Pogor Babiti. in sfîrit, caracterizarea lui Gheorghe Zaharia, ndscut In
Iasi la 19 septembrie 1875 : Nu scrie, dar tace. Porecla sa este Turca, nu se stie
dacd din cauza originii sale otomane, sau din cauza oarecaror obiceiuri orientale.
Cunoscut prin anecdotele sale si impresiunile din cOldtorie, de care ride mult, dar
singur". 77

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

C. G a n e, P. P. Corp si locul sdu in istona politicä o teirii, III, Sucuresti, Universul, 1936, ed. a
II-a, 1941 ; E. Lovinescu, P. P. Carp, critic ¡iterar ;i literat, B.p.t., 1942 ; G. Cälinescu,
Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie literorò i folclor, IX, 1960, nr. 4,
p. 764.
N. I o r g a, Un profesor : Vasile Burlä, In Oameni cari au fost, II ; Petre Gagea si G. D. Loghin, Ceva
despre Vasile Buriä 1840-1902, In Jumalui ¡iterar, I, 5, 29 ian. 1939 ; G. Cälinescu,
Material documentar, in Studii ;1 cercetöri de istorie literard ;i folclor, 1960, nr. 4, p. 763,

78

www.dacoromanica.ro
TITU MAIORESCU

Once istorie a literaturii unui popor Inscrie In succesiunea evocdrilor ei mo-


mente de rdscruce, exemplificate fie de un mare scriitor, fie de un critic, fie de un
moment de constituire i afirmare a unei directii ideologice originale. Un astfel de
moment semnificd, pentru cultura noastrd, Titu Maiorescu, personalitate multiplu
reprezentativa, teoretician §i critic literar, implicat In chip fundamental etapei de
consacrare a literaturii romdne moderne.
Prezentd marcantd printre contemporani, spirit continuat i discutat cu fer-
voare de-a lungul timpului pînd In zilele noastre, Maiorescu a exemplificat laturi
diverse ale vietii culturale din Tara noastra, creInd o §coald nu de emuli con§tiin-
cio0, ci de spirite, prin ele ?risele valoroase, fatd de care intreaga miKare intelec-
tuald ce l-a urmat a simtit nevoia organicd de defini pozitia. Nu prin dimen-
siunea cantitativd a scrierilor sale despre literaturd §i-a ocupat Maiorescu locul sdu
prestigios In patrimoniul culturii nationale, ci prin semnificatia lor, ca i prin proiec-
Intregii sale conduite de &dire §i aqiune, prin capacitatea sa de a pune
circulatie idei, de a deschide perspective, de a numi problemele vremii sale, dar
nu numai ale sale, ci, In unele privirrte, §i ale noastre.
In timp, Maiorescu a fost receptat adesea ca unul dintre contemporani" §i
aceasta, pentru cA, ap cum spunea IbrAileanu, el a creat la noi stilul ideilor"1,
adicd stilul timpului modern, In care trdim cu
Am Incercat sA cuprindem, In acest capitol de istorie literard dedicat lui Titu
Maiorescu, viata §i activitatea criticului In diverse sectoare ale culturii noastre, chiar
dacd unele nu au tangentd imediatd cu fenomenul beletristic, pentru cd astfel s-a
constituit §i afirmat personalitatea celui ce a dat prima editie a poeziilor lui Emi-
nescu §i a direqionat, cu exemplard consecventd, una dintre societdtile noastre
literare cele mai fecunde, Junimea".

Care este biografia acestui Boileau român, Tnarmat §i cu principii directoare,


animat §i de polemicd, ndscut §i intr-o epoca de mari scriitori (Eminescu, Creangd,
Cara,giale) §i dotat cu un gust sigur, ager §i cu sentimentul valorilor", a acestui Boi-

1 G. Ibraileanu, Titu Motorescu, in Note V irnpresii, 10, 1920, p. 146. 79

www.dacoromanica.ro
leau IntIrziat" dar necesar", cum observa Pompiliu Constantinescu In eseul sdu,
cu titlul, dealtfel, programatic 2, Titu Maiorescu fatei de noi?
Se ngte la Craiova, la 15 februarie 1840, ca fiu al lui loan Maiorescu (1811-1864)
i Maria Popazu (1819-1864). Tatd1 sdu, personalitate proeminenta a vietii politice
i culturale din Transilvania, originar din jurul Blajului, ora devenit Inca din tim-
pul lui Inocentiu Micu un adevarat centru al romdnismului, studiase la Blaj, Cluj,
Pesta (aici, teologia) i Viena, unde se preocupa de istorie i filologie, abandonInd
definitiv cariera preoteasca. in 1836, trece Muntii, lar un an mai tIrziu este pro-
fesor i inspector la coala centrala din Craiova. De aici, trimite prietenului sdu
G. Baritiu spre publicare In Foaie pentru minte, inima i hteraturä o scrisoare cu-
prinfind directe atacuri Impotriva a ceea ce se constituia, tot mai vizibil, ca in-
fluentO a spiritului francez In Principate, spirit considerat de autor ca lux grozav,
ddrdpOnator" 8, atIt sub aspectul ski teoretic (materialismul frantozesc"), tit i

practic (beletristica franceascd", o beletristicd lunecoasd", capabild sA amdgeas-


ca mai pe tor). Tot aici. loan Maiorescu va prevesti, dealtfel nu singurul dintre
spiritele generatiei de la 1848, ceea ce va primi numele de teoria formei WO
fond" In scrierile fiului sdu : Pe bietul roman se silesc sd-I subptie, al-I Imbrace
cu haine noud (subl. ns., G. I.), dui:A civilizatia Europei, pInd ce atTta II cutropesc
Cu petece strOine, TricIt nu se mai poate cunoaTte In el originalitatea". IncluzInd
i o asprd criticd a sistemului de TrivttdmInt romOnesc, la care se observa absenta
profesorilor Invdtati", a dasailor cu Malta menire a datoriei lor patriotice, arti-
colul lui loan Maiorescu stTrnqte un violent protest al opiniei publice, In primul
rInd al corpului didactic, direct vizat. Autorul este dat In judecatd, silit a retracta
public cele spuse. Urmeazd o perioadd frdmIntatà : destituit In 1842, pleacd la Bra-
wv, apoi la 14, pentru a reveni tot la Craiova, unde, In 1848, va citi 'in curtea
Colegiului national proclamatia de la Islaz. Agent al Guvernului provizoriu, pe
l'ingd Dieta din Frankfurt, continuO, apoi, existenta agitata, din care nu lipsesc in-
frIngerile, acuzatiile false, tristetea unui trai mereu In centrul polemicilor i intri-
gilor. Expulzat, se rentoarce In tard dupd Unire, e profesor la Sf. Saya i director
la Eforia Instructiei Publice, de unde fatalitate parca e silit ali da demisia.
Moare in august 1864, In plira maturitate creatoare, lAsInduli singurul fiu, in
vTrstd, atunci, de 24 de ani, in pragul unei cariere ce se anunta spectaculoasd, dar
care nu a fost ferita de sinuozittti uneori afit de apropiate cu ale propriului sdu
destin.
Titu Maiorescu urmd la coala primard din Craiova (1846-1848), Ilnd lectii de
caligrafie de la pictorul Const. Leccai folosind cunoTtinte de latinddeprinse de la
tatd1 sAu. in timpul revolutiei, ajunge cu familia la Sibiu, apoi, cu ajutorul lui Avram
laneu, la Blaj, i, In sfirOt, la Bra.wv, unde fratele mamei sale, Ion Popazu, Tnfiintase
un gimnaziu roman, al cdrui elev, In clasa I, este In 1850, dupd ce Tri acela0 ora
4i isprAvise cursul primar la coala lui losif Barac. La serbarea de sfIr5it de an
a gimnaziului, elevul Maiorescu este cel ce va rosti, din partea colarilor, un dis-

1 Pompiliu Constantinescu, Titu Maiorescu fata de noi, In Scrieri, Ill, EPL, 1969, P. 519.
3 Cf. E. Lovinescu, T. Maiorescu, I (1840-1876), Bucuresti, 1940, p. 10. Monografia, in cele
douA volume ale sale, constituie o priml mare sinteza, de inglobare a referimtelor anterioare, inclu-
siv cele din NotiIele biografice" desigur supervizate de Titu Maiorescu insusi, semnate in
Convorbiri literare, 1910, nr. 2, p. I LXVI, de S. M. si integrate de autor (Simion Mehedin/i)
80 sub numele Soveja, tn vol. Primavera literara, Bucuresti, 1914, p. 111-202.

www.dacoromanica.ro
curs publicat In Foaie pentru minte, inima" i literaturcl din 2 august 1851 4 fdrd indi-
carea, Insd, a autorului. Asa cum s-a pastrat, discursul" adolescentului de 11 ani
este o meditatie sentenTioasd asupra avantajelor Invepturii In general si a Invdtaturii
in dulcea limbd" maternd In special. De la Indltimea scenei, copilul dà sfaturi
chibzuite pdrintilor din said : Nu mai pu/ind bucurie credem cA simt astAzi si acei
buni tali de familie, care, pdtrunsi de marele adevdr cA Invdtdtura e averea cea mai
securd ce clInsii o pot rasa de mostenire dupd moarte la copiii lor, Tsi dau copiii
la InväIdturd si sprijinesc scoalele din toate puterile lor ; da, dragilor nostri pa-
InväIdtura e averea cea mai securd ce o Idsa/i noud fiilor vostri ; averea mate-
riald e supusd la varii schimbdciuni : numai InväVdtura e nepieritoare, o astfel de
mostenire nici moliile n-o rod, nici focul nu o mistuieste, nici furii nu o sapd".
Nu gradul de originalitate, usor contestabild la aceastd vtrstd, trebuie sA ne
preocupe In legaturd cu primul act de oratorie maioresciand, cIt, poate, indicarea
unei constante de &dire si atitudine, pe care, dealtfel, o va materializa la modul
cel mai direct In anii urmdtori si care va rdmInea definitorie personalitd/ii sale
respectul muncii si al Invdtaturii, forma superioard de cultivare a spiritului uman,
avere" cu adevArat cea mai sigurV, placere continua a
In octombrie 1851, Ion Maiorescu T§i Inscrie fiul la Gimnaziul academic, anexa
pentru externi a Academiei Theresiane din Viena, ora. In care el indeplinea functia
de translator la Ministerul de JustiTie si unde Tsi chemase familia rdmasd la Brasov.
O scrisoar adresatd de Titu Maiorescu sorii sale Emilia, la 27 ianuarie 1869 5,
atestd faptul ca toate cheltuielile scolaritdlii sale vieneze (1857-1858) si berlineze
(1859) au fost suportate de Barbu Dimitrie $tirbei, iar studiile de la Paris au fost
acute ca bursier al statului. Tindrul elev se adapteazd cu greutate structurii unui
TrivdtdmInt Intr-o limbd strdind lui si avind caracteristic, In cazul Theresianum-ului,
o anume rigiditate a relaIiilor interne, o morgd, reald, de colegiu aristocratic, frec-
ventat doar de fii de nobili si urmarind, printr-o programa complexd, cristalizarea
unei educaTii ce Tmbina studiul limbilor cu cel al disciplinelor tiinifice sau artistice.
Epoca ne este descrisd de Maiorescu Insusi, In prima parte din ceea ce se va
constitui, apoi, ca insemnäri zilnice 6, document de exceplionald importarqd pentru
TnIelegerea omului si criticului, pe o intindere de peste trei decenii, imagine mai fideld,
Intr-un sens, a acestuia, dar si umbritd de acel inevitabil halou deformator pe care
once mdrturisire declaratd, once jurnal, confesiune, II poartd implicit In chiar
structura sa. Publicarea hisemneírilor zilnice a Inlesnit si stimulat o adevdratd recon-
siderare a omului ce ramdsese In inima contemporanilor si amintirea urmasilor
ca simbol al echilibrului, detasdrii impersonale, lucidit4ii 0, de aici, firesc, al spi-
ritului critic, omul ce ridica ironia si tonul de zeflemea subtire la altitudine spi-
rituald, omul ce devenise un adevdrat simbol al ordinei, al canonului acceptat. Pagi-
nile jurnalului, /inut cu rard constiinciozitate, dezvaluiau o noud dimensiune a lui
Maiorescu : cea interioard, Triväluità de silueta statuard a omului public, profesor,
avocat si ministru, dimensiunea unui (paradox aparent I) sentimental, tinzInd con-
tinuu a-si apropia semenii, Intr-un efort cu rare izbTrizi reale, dimensiunea unui

4 Textul discursului In E. Lovinescu, Anexa nr. 1, la op. cit., I, p. 421-422.


I. E. Toroutiu, Studii si documente literare, VI, Junimea, Bucuresti, 1938, p. 1-2 (text in
limba germanS).
Titu Maiorescu, insemnäri zi/nice, publicate cu o introducere, note, facsimile ;i portrete,
de I. Ildclulescu-Pogoneanu, vol. I (1855-1880), Bucuresti, 1937; vol. ll (1881-1886), Bucuresti,
1940 ; vol. III (1887-1891), Bucuresti, 1943. 81

6 - 6. 178

www.dacoromanica.ro
Insingurat, ce a trdit nu ()data gindul sinuciderii i a traversat cu mare greutate
clipele de solitudine, mereu cu dorinta de a fi Tnconjurat de oameni, de a fi ascultat
Tnteles. Un sugestiv portret ni-I transmite Sextil Pwariu, el Tnsu0 martor
al celor doud" fete ale lui Maiorescu, Inca din timpul acestuia. Inedit, pInd
nu de mult 7, textul cuprinde i descrierea primei TntTlniri a lingvistului ce publicase
atunci cIteva studii de specialitate In Convorbiri /iterare cu mentorul revistei i al
socieatii junimea" : Nu mai tin minte cTnd am fost TntTia oard la el. Nu l-am
vizitat Tnsd decIt dupd ce publicasem In Convorbiri Citeva articole filologice i tiam
a m'O* remarcasem. Cum In clasele elementare el fusese, In coala din Brgov,
coleg cu tata, eram sigur cd mà cunoaTte i clupd neam. M-am mirat cInd cunoscutii
mi-au spus cà trebuie caut la 8 dimineata. in strada Mercur 1, Tntr-o odaie
mare, foarte bine rinduità, Tmi iei Tnainte un barbat mic de stat, mai mult Tndesat,
cd.runt. Numai sprincenile stufoase Ti erau Inca negre i de sub ele te priveau ni te
ochi pe care Ti simteai cd Tti pdtrund pTra In suflet. Fruntea lata' i senind i ochii
vii dominau aceastd fatd frumoasd In care nu bdgai de seamd ca nasul e ceva prea
turtit. Foarte prietenos, md Tntreabd de scopul venirii mele la Bucurqti, de studiile
mele §i daca am vreo dorintd i poate sà má ajute. Cu capul plecat ceva Inainte
cu mina la ureche, ca sd audd mai bine, cdci In anii din urrnd auzea greu. Pldcut
impresionat cá nu-i ceream nimic, Tncepu povesteascä cu fraza lui curgdtoare,
cu felul lui de a termina fraza printr-o reticentd, un surTs sau un gest cu mana,
caracterizTndu-mi societatea cu multd ironie i descriindu-mi oamenii cu care aveam
a face. De la IntTia vizitd, dar mai ales mai tTrziu, mà surprinse cu cTta libertate vor-
bea de oamenii cu care tia cd am de-a face, artandu-mi slàbiciunile fiecdruia,
citeze vreo anecdotd care Ti caracteriza deplin, avInd la nevoie un document
la Inderrand, In care Trni ardta negru pe alb tit de frumoase succese obtinuse cutare
elev al säu la examenul de capacitate sau ce prostie publicase altul. Aveai impresia
cd In capul lui ordonat sTnt sute de Iddite i In fiecare din ele caracteristica fiecdrui
contemporan. Aveai nevoie sd-I cunoTti pe unul, el deschidea Mita ardta o
schitd mai totdeauna In linii mai mult sau mai putin caricaturale".
Prima impresie va fi, Insä, de-a lungul timpului, nu numai confirmatd, ci
amendatd. lata, evocat de acelgi, un alt Maiorescu, capabil de gesturi unice, de
neuitat pentru un adolescent In ochii cdruia criticul era, situatie aproape gene-
raid In epoca', mai putin om, dit simbol : Greeli a avut §i el, ca once om, dar
a avut multe i mari calitali i a serndnat multe idei bune i adevdrate. Si chiar
dacd uneori nu-I putem aproba, n-am Tncetat nici un moment sd-i fiu recunosator.
Cdci nu voi uita niciodatd seara aceea cInd TntorcTndu-rnd In 1903 obosit de la
biblioteca, unde stätusem toata ziva, i urcTnd cele trei etaje ale locuintei mele
din Lazarethgasse, gazda ?mi spuse cä m-a cdutat un domn care mi-a läsat o carte.
Cartea era dictionarul retoroman, pe care Maiorescu, IntorcTndu-se din St. Moritz,
i l-a adus studentului din Viena, pe care nu-I cunoTtea decTt din cele cTteva articole

de filologie publicate In Convorbiri. lar &id doi ani dupd aceea Academia premia
dictionarul etimologic al docentului de la Universitatea din Viena, Maiorescu fu
cel dintTi care-mi comunica telegrafic tirea aceasta".

7 Textul face parte din volumul memorialistic inedit, Rdzbosul (1914-1918), si a fost scris de
Sextil Puscariu sub impresia imediatd a mor0, la 1 iulie 1917, a lui Titu Maiorescu. Citar-vi dupl
reproducerea textului sub ingrijirea lui Gabriel Tepelea in Arges, an. VI, nr. 2, februarie 1971,
82 p. 1 si 18-19, Titu Moiorescu vdzut de Sextil Pumriu.

www.dacoromanica.ro
Sd revenim, Insa, la imaginea elevului adolescent Maiorescu, aflat la Theresianum,
ap cum ne-o ofera el Insu0 In paginile de Inceput ale rnsemndrilor. 0 prima
aproape bibliografica, deschide jurnalul viitorului critic : lista, substanIiala
ca Intindere, a reprezentatiilor teatrale i muzicale pe care le vazuse de prin 1847
(deci, Inca* din -tara) rind In noiembrie 1855, cInd Incep propriu-zis Insemnarile, listä
ce cuprinde piese de Shakespeare, Kotzebue, Schiller, Goethe, Lessing, opere de
Rossini, Mozart, Donizetti, Meyerbeer, toate adnotate abreviat, prin calificative, de
tTnarul spectator.
intreg jurnalul va pastra, dealtfel, aceasta voca'çie a clasificarilor, ca i placerea
aglomerarii de date (calificative colare, variatii meteorologice, itinerarii enumerate
ca In pliante de turism,menu-uri, mobile etc), adevarate inventare, dincolo de care
ghicim, poate, ordonatul spirit de observaIie al omului ce cauta continuu puncte de
sprijin In afard, tinzInd a umple realitatea zilnica cu obiecte, coordonate stabile
sigure, aa cum, pe alt plan, cauta cu fervoare prietenia, stima, iubirea semenilor, pe
care dorea alaturi, tot timpul alaturi.
Frecventarea spectacolelor se Imbina cu preocupari Icolare : la 16 noiembrie
1855 Incepe prima lecIie de limba engleza, la 1 decembrie face cea mai bund lucrare
de limba latina din clasd, lucreaza cu asiduitate la limba greaca, exerseazd la clavir
flaut, deseneaza, citete Goethe, Virgiliu, Homer, e notat eminent" la istoria natu-
rald i, dupd citva timp, la matematica. intre timp, copiaza texte politice concepute
i

de tatal sau, frecventeaza familia generalului Magheru i dorqte prietenia colegului


sdu R. Capellmann, aläturi de care (generozitate de adolescent) ar vrea sa se situeze
pe locurile 1 0 2 din ierarhia colara.
Tinarul de 15 ani are i planuri de viitor : pInd la sfIr0tul gimnaziului vrea sa
traduca Minna von Barnhelm, Emilia Galotti i o gramatica elina de Curtius, lar 'Dina
la luarea doctoratului sä traduca tot Lessing, In afara de poezii, i sa scrie o Geschichte
der Romanen, pentru care i Incepe a stringe carti de informare. in noiembrie 1855
nota: Am terminat piesa mea: Die Blödsinnige [Bleoata]. E bine. A4 vrea sa o
trimet la teatrul din Josephstadt, ca sa o reprezinte". Este afectat de nedreptatile
pe care le sufera tatal sau, ca i de (amanunt interesant pentru caracterizarea celui
ce peste ani va fi Invinuit ca nu respecta tradiIia naTionala a generatiei de la 1848)
aprecierile defaimatoare la adresa revoluTiei de la 1848, pe care unul dintre profesori,
romdn, le face In fata sa. Indignarea tIndrului este reala, dar cuminte
Doamne ! de ce nu sInt singur i sInt tot legat de Orin-0i mei, pe care Ti necajesc
aducInd un testimoniu rau I Dar fie, ca tot Imi razbun 10 safac vreo cIteva hexametre,
In care o sa desemnez pe tIlharii i0a de piariO, care-i avem aici: nu plateTte nici
unul o ceapa degerata !" 8.
Zelul elevului Maiorescu este impresionant ; ziva de lucru Incepe la 6 jumatate
diminea-ta .7,i se termina rareori Inainte de 11 jumatate noaptea, cu o mica pauza
de prinz. hi face singur un program cotidian : sa lucreze 200 rinduri latina, 100
greacd, sa Invete capitole din gramatica latina, greacd, franceza, englezd,
de flaut, 1/2 ora de desen i 4 exemple matematice" iar slmbata i duminica o ora
matematicd i o ord desen".
Ritmul de munch.' de-a dreptul uluitor nu poate atenua golul sufletesc : familia
ii este departe, prietenia cu un Cornea nu e totald, el Insu0 traverseaza cu greu
criza adolescenTei : Acasa, aa-asa. Cu mama, ca totdeauna, binior ; cu soru-mea

8 insemnäri zilnice, I, p. 24. 83

www.dacoromanica.ro
nu vorbesc cleat ce e chiar de trebuinta ; cu tata Inca nimica ; daca-mi da ceva de
lucru, II fac ; finis ; daca ma cearta tac i nu-mi pasa ; daca am facut rau, Imi pare
mie destul de rat.' ; da vezi ca de regula ma cearta cInd e In toane rele i nu tie
unde Ali verse necazul. Nu ma cunosc oamenii 4tia 1 Nimeni nu ma cunoate !
Numai bietul Cornea ceva I Un om ap de bun, sincer, qi veridic, non plus ultra ;
prea cu minte nu e, dar tot are ; multa subiectivitate nu are ; dar pentru veri-ce
lucru bun de afara este priimitor ; cu el vorbesc mai mult i mai liber ; adeca cu el
vorbesc exclusiv; cu toate aceste nu mi-e amic In Intelegerea cea frumoasa, strictà,
a vorbei. Nu-i spun toate lucrurile. Ap, am li psa de ceva I Se vede ca acum e timpul
unde se lupta flacAul cu barbatul ; ori, ce alt ceva e'n mine ? and grit transportat
In alte sfere, auzind o muzica de Mozart sau macar gindindu-ma singur noaptea
and desper cu totul de a-mi face un nume etern ; and plIng la tonul cel mai simplu
al unei muzice clasice ; and rid de certele altora In contra mea ; ce sa fac ? Trebuie
sa am numai contraste ; eu n-am pe nimeni ; n-am nice o placere ce o au altii
n-am amic sincer" 9.
In octombrie 1856 e primit intern la Theresianum, c4tigInd treptat prietenia i
respectul colegilor. Ace14 sever program de Invatatura, dar i clipe de retragere In
propriul s'au univers de &dire : termina piesa Comedia feírei nume, traduce din Goethe
i Klopstock, scrie epigrame la adresa colegilor. Bilantul anului 1856 i se prezinta'
ca satisfacator 1.-1 exprima In termenii s'ai exacti, atent la nuantele concretului
Foarte muit ma bucura ca Intre mine i soru-mea s-au dezvoltat foarte strInse
relatii sufletevti. in coala sTnt pretutindeni stimat i laudat de profesori, de con-
§colari absolut stimat, pe [frig asta Insa de catre doi din ei iubit, dar de cei
mai multi dintre ceilalti urrt. De vulgaritati In vorba m-am ferit constant i In mod
absolut. De necajit nu m-am mai necajit de loc In ultimele 7 luni" 10.
La Inceputul anului urmator, Maiorescu adreseaza lui lacob Murqianu, redactorul
Gazetei Transilvaniel, cIteva traducen i din Dickens i Jean Paul, Insotite de o scrisoare u
semnata cu pseudonimul Aureliu, unde justifia, In maniera semnificativa', optiunea
facuta, ce Ii pare, atunci, scopul vietii sale : de a cuminecare Romaniloru spiritulu
celu aduncu §i fundamentale alu clasiciloru germani §i englezi i alu celoru antici
In contrastu cu usiaratatea i supraficilitatea Franciloru", a car-or literatura arunca pe
cititori In stricta sentimentalitate idilica". Nici scrisoarea, nici traducerile nu s'int
Insa publicate, ci doar un scurt raspuns putin Incurajator : Intentiunea e 'Duna,
proba e mica, vom vedea". Nu e singura neplkere a tTnarului elev, mereu bolnav
In aceasta perioada, ostracizat de colegi, aproape parasit de familie. Mi se pare a
sTnt nefericit. M-am desgustat de tot", va marturisi, In stilul sat., I ipsit de impon-
derabile, Maiorescu In ajunul, totuO, al unui mare succes §colar: obtinerea premiului
I In clasa a 7-a. 0 scurta vacanta In Tara, related cu exactitatea unui ghid de cale

ferata, Ii treze§te red i amintiri din copilarie, pentru ca Intoarcerea la Theresianum sa


Tnsemne reInceperea razboiului tacit cu colegii i atmosfera gimnaziului. Obipuitul
tur de orizont realizat de sfIrOtul anului marcheaza prima mare revelatie autentica
In formatia intelectuala a viitorului critic. Maiorescu fixeaza, cu distinctie i precizie
a termenilor, elemente ce vor ramInea definitorii psihologiei, comportamentului i
structurii sale spirituale. latd, dar, pasajul : 31 Dec. 1857. Anul se apropie de sfTr-

ibid., p. 40.
10 Ibid., p. 56.
84 11 Textul e reprodus tn Anexe la E. Lovinescu, op. cit., I, p. 422-423.

www.dacoromanica.ro
situl sdu ; e ora 10 1/2 noaptea. Asi vrea sd strabat iute cu FIndul anul care-a trecut
dar sInt Intr-Insul elemente asa de felurite si de ciudate. in totul, e rece ; apeisatoa-
rea indiferentd, acest colos de ghiatd, cdruia prin reflexiunea mea i-am cdzut pradd,
este prea destul exprimat Intr-Insul. Pentru directiunea mea stiintificd a fost de
cea mai mare Tnsemndtate cunostinta cu privirea generala asupra filosofiei si cu logica,
aceastd stlintd asa de extrem de interesantd. Ea m-a adus sd ndzuiesc spre cea mai
'Duna formulare a cugetdrii, spre o exprimare fárt greseli, scurtd, adevaratä, spre o
ferire de acele cuvinte umflate si goale, pe care tinerii sTnt asa de aplecati sd le
Tntrebuinteze ; ea mi-a insuflat TntTi Intr-adevar iubirea pentru o directie de gTnd i re de
care niciodatà nu ma* voi despArti. S-a infiltrat Insd In mine un scepticism decon-
certant, o punere la Tndoiald a tuturor celor traditionale, ba chiar a ideii de D-zeu
si de nemurirea sufletului paralel cu imposibilitatea de a concepe absolutul. La
ce oscildri e su pus cugetul meu In aceastä privintO 1 Cine md constrInge sd admit un
D-zeu, care e cu totul de neconceput de ratiunea mea ?"12.
Mari le sale lecturi sint acum Herbart, Goethe, Platen, Schiller si Herder, a aror
comentare Tmpreund cu colegii TI fac sd trdiascd poate cele mai fericite zile din viata
mea" si sd se cunoascd mai bine pe sine Tnsusi ; citind biografia lui Goethe, tTnarul
Maiorescu crede cd am gäsit la Goethe, In istoria evolutiei lui sufletesti, unele trdsd-
turi care coincideau foarte mult cu mine, care uneori erau scoase din sufletul meu",
la fel, dupd lectura scrisorilor lui Lessing : O, ce om I Multe din cele spuse de el
parca sInt tocmai din &dui meu ; In multe parca m-am recunoscut pe mine".
Afinitätile livresti nu Ti sint suficiente. Spirit deschis permanent ecourilor din
afard, spirit politic nu numai datoritd afilierii la cauze ale diferitelor dispute ideo-
logice, ci pentru cA astfel, sub acest unghi, recepta, Inca din adolescentA, realitatea,
Maiorescu simte nevoia permanentO a unor afinitati concrete cu oameni de gene-
ratia sa. Deoarece instrumentele pe care cTnt eu sInt numai de coarde, cine Imparte
cu mine armonia pustiului meu ?" se Intreabd Tntr-o vibratie eminesciand de farmec
dureros, tTridrul de 18 ani ".
Lista prietenilor, fixati cu adevdratO vocatie de moralist si portretist In
caractere individualizate, nu-I satisface : Dar unde e Tntre toti acestia unul cu
care sd ma potrivesc ?".
Prin inteligentd, luciditate si orizont intelectual, Maiorescu Tsi depdsea vIrsta.
Asemenea multor constiinte moderne, el se bucurd de iesirea din adolescentd, uni-
vers Tnchis, In care puternica-i individualitate se simtea prea dependentd de ceilalti
SO' am numai examenul de maturitate In urma mea, aceastd copildrie, ce, vrind-ne-
vrInd, trebuie fácutd Tmpreund cu alii ! Trebuie sa Tncep sd studiez vieata ; altminteri,
In cele din urrn5 Tntepenesc si In ce priveste mintea"".
Dar, situatie mereu dialecticd, °data' ajuns, singur, pe arena vietii, Maiorescu
va tinde perpetuu spre mica celuld colectivd a grupului de colaboratori, prieteni,
intimi, de care se va ardta periodic nemultumit, spre a-i regdsi, apoi,
In 1858, din noiembrie, se afld la Berlin ca student al Faculatii de Filosofie.
Lecturile sale se Tmboatesc : Kant, Alecsandri (Rornanische Volkspoesie), Molière,
Spinoza, Feuerbach, Voltaire (al drui Dictionar filosofic Ti displace cdci : omului istuia
superficial si fard fundament Ti std foarte bine cInd e In meseria lui, adecd In negatiu-

Insemnari zilnice, p. 84.


13 Ibid., p. 94.
14 Ibid., p. 95. 85

www.dacoromanica.ro
Titu Maiorescui

nea pura ; Insa vrea sa fie negativ mixt, i atunci cade In secaturi. Culturd se vede cd
a avut foarte slaba. aril, pe care el din Trinmplare le-a citit, le citeazd cu o impor-
tanIa, ce nu o meritä. ; pe and alte le, de mare Insemndtate, sInt trecute cu vederea").
Citote Béranger, Stahl (Filosofia Dreptului), Corneille (Cinna si Horace), recitete Her-
bart i ascultd Bach (din care preferd Evanghelia dupei loan), iar de ziva numelui pri-
mete cadou Operele complete ale lui Fichte. -1.§i trece doctoratul la Giessen In 1859,
cu De philosophia Herbarti, dupd care se Intoarce In septembrie la Bucure§ti
sine, la SfIntu Saya, conferinta despre Socialism si comunism, pe care A. Pelimon o
prezinta In Reforma15, apreciind pe acest orator june i dotat de un talent rar"
ce dezvoltd cu multa elocintd, Inaintea unui Insemnat numar de auditori, marea
idee ce ocupa In timpuri moderne spiritele i framIntd cele dint?' capacitan din lu-
mea europeana principiul sau Intinsa idee a comunismului i a socialismului".
Afirmane care nu Impiedicd pe ace14 Pelimon sa marcheze pozina negativa a lui
Maiorescu fatá de ceea ce conferennarul considera a fi In practica", idei vatáma-
toare i irealizabile". Antiprogresismul tînarului junimist era, astfel, marcat chiar
dintru Inceputul manifestarilor sale cu caracter politico-ideologic.
Dar ederea In Romania este de scurtd durata, pentru cd, In noiembrie 1859,

86 lb Textul In Anexe la E. Lovinescu, op. cit., I, p. 423-425.

www.dacoromanica.ro
Maiorescu va porni cu o bursa la Paris, unde, dupa doi ani, Isi ia licenta In Drept
cu teza tratInd Du régime dotal.
Este perioada de cristalizare definitiva a formatiei sale filosofice si estetice,
ce se desavIrseste atIt In mediu de cultura german cIt si francez, sinteza interesanta,
cu urmari directe asupra activitätii sale viitoare. Elev al profesorilor Carl Ludwig
Michelet, redactor al revistei hegeliene Der Gedanke, organ al Societatii filozof ice
din Berlin", si Karl Werder, cel care TI sfatuieste studieze pe Schopenhauer pen-
tru a ajunge la Kant, cunoscätor, acum, din ce In ce mai avizat al marilor curente
filosofice europene, Maiorescu va publica, In 1861 la Berlin, lucrarea Einiges philo-
sophische in gemeinfasslicher Form, aflatä, cum s-a remarcat, sub influenta lui Herbart
si Feuerbach, cea dintTi recunoscuta de autor Insusi, care-si plaseaza mentorul pe pri-
mul loc dintre filosofii mai noi". Ca si Herbart, Maiorescu considera filosofia stiinta
care se ocupa numai cu raporturile pure", accentuInd, deci, conceptul de relatie,
raport, pe care il situeaza, Insä, tangent realitätii : Sus, spre o viata noua, proaspata
Tesem stiinta cu realitatea si sa re'inviem din fundul Intunecos si putred al contem-
plarii abstracte ! latà steagul stiintei actuale, iata chemarea ei sociala. De o asemenea
chemare sociala trebuie Inainte de toate sa tie socoteala filosofia. Caci din toate rela-
tocmai cele omenesti sint cele mai Tnalte, si daca printre aceste iubirea e
relatia cea mai perfecta, pentru ca e cea mai nobila, cea mai universala si cea mai
puternica', putem sustine, facInd sa reiasa acest moment principal, ca filosofia, In
Tntelesul cuvIntului Tnsusi, iubire de stiinta, este, In esenta ei, stiinta iubirei" 16.
Directia de &dire pe care o consemna testimonial Maiorescu In bilantul anului
1857 din jurnalul sau este aceea de sursa si cum va demonstra Mircea Florian In
numarul jubiliar, 1867-1937, al Convorbirilor literare de finalitate herbartiana.
Caci niciodata Maiorescu nu s-a lepaciat de Herbart. El e cel din-al roman de seama
partas al doctrinei lui Herbart, ale acelei conceptii lucide, realiste si totusi patrunse
de un cuceritor suflu de umanitate". Dar ceea ce pare a urmari finarul care Tntru
ale filosofiei cunoaste acum pe Hegel, Schopenhauer, Feuerbach, Aug. Comte, este a
Tmprumuta de la acestia idei ce ar putea desavIrsi si chiar modifica herbartianismul.
Secretul lui Maiorescu ni se pare a fi acesta : a porni de la Herbart pentru a Intocmi
o conceptie originaba In spiritul aceluia" afirma studiul mentionat, nu fara a sub-
linia pertinent : E aci si o tragedie, cad herbartianismul Ingaduie, prin nota exacti-
tatii sale, originalitatea mult mai putin cleat alte doctrine, d.p. a lui Kant, Hegel,
Schopenhauer".
In ce-I priveste pe tInarul hegelian" Feuerbach, acesta e receptat IntrucTt se Oa
mai mult pe linia lui Herbart dedt a lui Hegel, iar In 1862 incepe a se face simtita
simpatia pentru Schopenhauer, simpatie ce se va accentua tot mai mult ulterior, fära
a duce la o adeziune de discipol. Kantianismul e alimentat deopotriva de Herbart si
Schopenhauer, care erau mai fideli lui Kant cleat Schelling si Hegel. in sfirsit, accep-
tarea de mai tTrziu a lui J. St. Mill si Spencer se justifica tot prin acordul dintre acestia
si Herbart.
TrasInd acest periplu al optiunilor filosofice maioresciene, Mircea Florian afirma
categoric : Hegelian n-a fost Maiorescu niciodata. Nici nu se putea sa fie. Spiritul
herbartian, indiscutabil pTria In 1861, imuniza contra hegelianismului". Cad In epoca
de formatie a lui Maiorescu, hegelianismul ortodox era de mult In agonie". Si apoi,
chiar Tntr-o nota din cursul lucrärii sale, Maiorescu, dup. ce recunoaste ca psihologia

le Titu Maiorescu, Einiges..., din textul tradus de M. i R. D[juvara] in Cony. lit., LII, 2,1920, p. 94. 87

www.dacoromanica.ro
sa are o pecete herbartiand sub inspiratia lui Suttner de la Theresianum, scrie
inainte de once, din Indemnul sdu m-am interesat de Herbart, ale cdrui ¡dei solide si
pAtrunzdtoare In ce priveste studiul teoretic al filosofiei Ii asigurd primul loc
printre filosofii mai noui" (p. 229)"".
In insemnäri..., la data de 11 martie 1859, Maiorescu scrie : am Tnghitit cu
o pldcere furioasa brosura lui L. Feuerbach : Grundsätze der Philosophie der Zukunft.
Parca ar fi vroit sd-mi scrie filosofia mea proprie, asa ne nimerim... Am isprdvit Insd
de Feuerbach, Philosophie und Christentum" (p. 111-112). Reflexul acestor adeziuni
se vede In capitolele IX (Teism I Ateism) i X (Moarte qi Nemurire) din Einiges...
ReceptInd materialismul lui Feuerbach In virtutea fermului sdu ateism, Maiorescu
considera ca Dumnezeu nu este decIt umanitatea abstractizatd", nu este o fiintd
suprapdmInteasca", ci una exclusiv umand". Fiinta omeneascd Isi capdtd astfel veri-
tabila libertate, aceea de a se supune propriilor sale imperative, idee teoretizata
care i-a ramas, apoi, de-a lungul Intregii vieti, o devizd de &dire si actiune.
Publicarea de studii i articole este completatd de o altd prezentd a ttrarului
Maiorescu pe arena dezbaterilor intelectuale : conferinta despre Vechea tragedie
francezei i muzica viitorului a lui Richard Wagner. pe care o sine In primavara anului
1861 la Berlin si Paris si este discutatd In Societatea de filosofie din Berlin" In
prezenta lui C. L. Michelet, Adolf Lasson, Max Schassler, Friedrich August Maer-
cker, Pasquale d'Ercole, tosi distinsi savanti continuatori ai spiritului hegelian. in
rdspunsul sdu, ca dealtfel si In conferinte, Maiorescu si-a pdasit punctul de vedere
herbartian si I-a transpus In planul hegelian, pentru a dovedi fecunditatea lui 18.
Mai interesant pentru noi de remarcat e cd prin conferinta respectivd Maiorescu
abordeazd o tema de mare actualitate (aceastd capacitate de a se situa mereu pe
fenomenul fundamental al contextului literar sau ideologic el o va pAstra toatd
viata), purand In discutie creatia unui muzician de avangardd, respins si admirat deo-
potrivd Inca din momentul aparitiei sale. Admirat, precum o demonstra scrisoarea
pe care Baudelaire, cu un an Inaintea conferintelor lui Maiorescu, o adresa compozi-
torului german : Mai 'inn aceastd muzicd mi s-a pdrut cunoscutd, iar mai tTrziu,
reflectInd, am Tnteles de unde venea mirajul : mi se pärea cd acea muzia este a mea
o recunosteam asa cum recunoaste once om lucrurile pe care e sortit sA le
iubeascd" 19. Fard a-I cunoaste pe Wagner, marele poet francez simte nevoia impe-
tuoasd de a-si Impdrtdsi entuziasmul : Mi-am Inchipuit Tritotdeauna cd oriclt ar fi
de obisnuit cu gloria un mare artist, nu e totusi insensibil la un compliment sincer,
&id acest compliment e ca un strigd't de recunostintd, si, In sfIrsit, cd acest strigdt
poate avea o valoare de un fel mai aparte venind de la un francez, adicd de la un om
prea putin fdcut pentru entuziasm si ndscut Intr-o lard In care lumea se pricepe
tot atIt de putin In poezie si In picturd, ca si In muz'cd. inainte de toate, tin sd va
spun cd' va datorez cea mai mare desfeitare muzicalei pe care am Incercat-o vreodatd.
Sint la o vIrstä cind nu te nnai distrezi scriind oamenilor celebri i as fi ezitat Ina
multa vreme sa yä i'mpärnsesc printr-o scrisoare admiratia mea dacd zilnic nu mi-ar
fi cdzut sub ochi articole nedemne, ridicole, In care se fac toate eforturile posibile
pentru a vi se defdima geniul. Nu sInteti dumneavoastrd primul om, domnule, In
Mircea Florian, Tnceputurile filosofice ale lui T. Maiorescu, tn Conv, lit., numar
1867-1937, LXX-1-5, ian.mai 1937, P. 133 ;i urm.
19 Ibid., P. 145.
29 Scrisoareo lul Baudelaire catre Wagner, In Charles Baudelaire, Criticei literara i muzicala,
88 Jurnale intime". ELU, 1968, P. 210-212.

www.dacoromanica.ro
egaturd Cu care am avut prilejul sà sufdr si sd rosesc de tara mea. In sfirsit, indigna-
rea mi-a impus sa-mi ardt recunostirqa : mi-am zis : nu vreu sä fiu pus laolaltd cu
to/i acesti imbecili".
Pozi/ia lui Maiorescu nu este, evident, aceeasi. Un alt temperament si o altd
structurd intelectuald, un alt gust si o alta forma/ie II duc pe tIndrul critic roman
la concluzii mai pu/in exaltate dar nu mai puiin interesante prin acea definire, Inca'
din titlul comunicarii, a muzicii lui Wagner, ca muzicd a viitorului", chiar dacd,
personal, nu o gusta. Pdstratd Trar-un rezumat publicat In Der Gedanke si reprodus
de T. Vianu In addenda stud iu I ui sdu. InfluenTa lui Hegel In cultura romanc120, conferin/a
porneste de la defini/ia totusi 1 hegeliand a frumosului si stabileste cloud ipos-
taze de excep/ie fa/d de aceastd deplind pdtrundere a ideii cu aparen/a sensibild"
aceea a sublimului, unde ideea, elementul logic se valorificd In paguba
aceea a fermeceltorului, unde momentul sensibil se eviden/iazd In dezavantajul
ideii". Tragediile lui Corneille (exemplificarea este din Horace) si muzica lui Wagner
(valorificarea unilaterald a armoniei In paguba melodiei") sTnt plasate de Maiorescu
In domeniul sublimului conceput, sub influen/a kantiana, ca o supramarime" care
sustraendu-se percep/iei sensibile, pune In eviden/d In noi momentul ideal".

Cu o asemenea zestre" intelectuald se intorcea, In toamna anului 1861, Titu


Maiorescu, la 21 de ani, in /art. Aici, nu era necunoscut. Dr. luliu Barasch semna
In Romdnul o dare de searnd asupra lucrdrii maioresciene Einiges philosophische...,
iar G. Sion prezenta astfel In Revista CarpaVlor pe Un studinte romiln In Germania21:
[.. ] Voim a vorbi despre un june studinte carele, intr-o etate nematurd Ina, a
stiut prin talentele sale a-si face un renume In Germania. Acesta este Titu Maiorescu,
fiul domnului loan Maiorescu, cunoscut intre to/i Romanii dupd eruditiunea sa si
dupd lucrarile Insemnate ce ne-a dat asupra istoriei si a linguisticei noastre
Junele laureat (e vorba de doctoratul din Germania), addpat din pruncia sa de la
sorgin/ele autorilor germani, sim/i o predilec/ie particulard pentru filosofie, stiin/d
si muzia. Spiritul sdu precoce, inteligen/a sa pentru ideile abstracte, care fac gloria
spiritului german, Ii atraserd de timpuriu admiratia camarazilor sdi si chiar a Invd-
Tatorilor sái. Dupd concursul ce a depus la Bucuresti Tnaintea Eforiei scoalelor, Titu
Maiorescu capatd un stipendiu din partea Statului, cu obliga/iunea de a merge In
Fran/a si a se perfec/iona In Litere. Mergind la Paris, se puse cu mare activitate pe
studii, pe ringa litere el se ocupa si cu Dreptul, si In curs de un an el cdpdtd gradul de
licepliat In arnIndoud aceste specialitd/i ; lucru rar Intr-adevar, cad ramura Literelor
este cea mai dificild, si foarte greu poate capata cineva licen/a. Dar, In curInd, acest
june promite a se Intoarce chiar cu doctoratul de Litere, lucru cu Indoit mai greu
de cdpdtat, fiind stiut cd pInd acuma din Facultatea de Litere de la Paris n-a venit
cleat prea pu/in doctori".
Considerat de Sion ca un nobil model pentru junimea studioasd", Titu Maiorescu
este vdzut ca o personalitate utild momentului istoric national, de care este sfdtuit
a se apropia cu mai directd, operativd consecverqd : Talentul sau, cunostin/ele sale
fac onoare parin/ilor ce I-au ndscut, patriei si natiunii romane. Dar pe cit a reusit
20 Tudor Vianu, Scriitori romdni, B.p.t., vol. II, Ed. Minerva, 1970, p. 252 si urm. Vecheo tra-
ged,e..., la p. 320-329.
21 Text reprodus In Anexe la E. Lovinescu, op. cit., I, p. 428-429. 89

www.dacoromanica.ro
a-si face un renume Tntre germani, putea-va reusi oare a se face folositor si natiunii
sale i 0 Tngrijire ne preocupa : ca el s-a prea aruncat In germanism, adecd In teoriile
si sistemele cele abstracte ale nemtilor, care sTnt necomparabile cu spiritul pozitiv
al romanilor. De aceea si ne permitem a-I conjura sd-si aducd totdeauna aminte cd
e roman, sd cugete mai mult la gloriile nationale, sd mediteze la lucrdri cari pot sd
fie folositoare romanilor si sd prefere o glorioard romaneascd In schimb cu aplaudele
ideologilor nernti. Aceasta ar fi puntea cea mai salutard, peste care am don i sa-1 vedem
pasind".
Aici, la Bucuresti, Maiorescu anuntd, In decembrie 1861, un curs public si po-
pular despre educatiunea In familie, fondatd pe psihologie si esteticd", afirmTnduli,
deci, de la prima sa aparitie pe arena vietii intelectuale nationale, conceptia asupra
posibilitätii unei actiuni de Iuminare" Tri sens modern, de contact direct cu opinia
publicd, pe marginea unor subiecte de interes general.
incercarea de a intra In TnvdtamTnt esueazd, dar, dupd ce este primit In audientd
de Cuza, este numit In magistratura, de unde, dupd sase luni, va pleca la lai, ca
director al Colegiului national si ca profesor cu un curs de istorie la Universitate.

0.

La Iasi, In 1863, publicd un util si complet Anuar al Gimnaziului, care, pe 1410


date legate de organizarea institutiei de TnvdtdmInt, cuprinde si o contributie originald
a noului director : Pentru ce limbo latind este chiar In privinta educatiei morale studiul
fundamental In Gimnaziu22, studiu din concluzia cdruia reproducem : Din cele spuse
rezultd : limba latina avTnd gramatica cea mai riguroasd, avInd o intindere de sferd
care poate Trnbatisa toate partile inteligentei, avTnd, In fine obiectivitatea anticd,
este studiul fundamental al gimnaziului nu numai ca studiu teoretic, ci chiar In pri-
vinta more& si este totdeodatd modelul care ne aratd cum instructia si educatia
se Intdresc una prin alta. La acest merit principal si decisiv al numitului studiu mai vin
ca noui merite, cd este deja admis In instructia popoarelor civilizate si ca prin urmare
formeazd astäzi o rdddcind comuna a Intregei culturi europene etc. Spre studiul limbii
latine, dar si, In genere, al antichitdtii clasice au a se concentra tendintele de Tndrep-
tare In privinta InvdtámTntului In scolile secundare. Acel studiu, departe de a rdmIne
Tnddrdt, trebuie sd tistige din contra o dezvoltare energicd, In cantitate un Tndoit
numdr de ore consacrate lui, lar In calitate o mult mai mare rigoare gramaticald si
o mai vie introducere In spiritul antic. Atunci el va pdtrunde In mdcluva junimii noastre
studioase ca nutrimentul cel mai sdndtos al ratiunii ; atunci Ti va ocupa In timpul
gimnaziului tot cercul ideilor si o va feri astfel Tntr-un mod adevdrat pedagogic,
adicd spontan, de molipsirea cu lucruri mai Inalte Tnsd tocmai de aceea periculoase
junimii, precum sTnt politica si altele ; atunci va realiza frumoasele fructe si In tineri-
mea noastrd, Ti va da si ei ceea ce a dat claselor cultivate din Apus, un spirit
adInc de real itate, care In partea practica se prezintd ca onestitate, In partea teoreticd
ca iubire de adevär si In orice caz ca seriozitate de caracter si atunci vom avea In
fine fericirea de a zice cu drept : tinerimea noastrA este coaptd pentru misiunea
ce i-a rezervat-o istoriatdrii si epocii In care trdieste I".
Nici o mirare ca. viitorul autor peste 5 ani al pamfletului In contra directiei
de astazi In cultura romand se ridicd Tmpotriva politicii ca politicd" In scoald,
" Text reprodus In E. Lovinescu, Antologia ideologiel junimiste. Culegerea de studii neadunate
90 ptná acum fn volum, Casa Scoalelor, 1943, p. 11-42.

www.dacoromanica.ro
asa cum, inca din 1867, se va ridica Impotriva ei ca izvor de inspiratie si cu finali-
tate artistica In literatura I Purismul" pedagogic al lui Maiorescu este intrinsec
conceptiei lui despre vian si societate, conceptie care nu trebuie eludan', ci comba-
tuta tocmai prin redarea ei In Intregul context : ea este repetarn caracte-
ristica, definitorie, doctrinarului junimist, al carui sistem de reactiune la starea prezenta
este subsecvent moralei sale practice, cu al säu esafodaj teoretic, care, evident, nu
unei viziuni evoluate precum a noastra, de astazi corespunde, ci, dimpotriva,
In explicarea lui intra cu necesitate rigiditatea dogmatica a celui format la Theresia-
num, si tocmai de aceea aspirind, cu avida voinn, a fi beneficiarul unor adecvate
siesi reajustan i institutionale. Maiorescu are luciditatea destinului social pe care
si-I construieste prin Insasi conduita In societatea al carel diagnostician exemplar se
vrea si nu se sfieste a se si manifesta ca atare. Deci, nu prin abstragerea de la viata
saciará, respectiv politica, pe care o predica tineretului studios, ci, dimpotriva, el
Trnbina pozitia privilegian' de a fi profesor, cu aceea de a fi om politic. Dei
foarte tinar, renumele profesorului este In ascensiune. Din initiativa lui Odobescu
este numit director al lnstitutului Vasilian, adica al scolii normale de invantori,
pe care, cu zelul si spiritul organizatoric caracteristic, Maiorescu incearca a o face
Cit mai utila si mai potrivin In Trnprejurarile noastre si nu copian de altundeva".
Dupa o scurta calatorie In Germania, unde studiaza situatia institutelor de invatarrant
similare, Maiorescu revine la lasi, deschide cursurile, avIndu-I coleg pe Theodor Burada
si precia (cu vocatia-i enciclopedica) orele de gramatica, literatura, compozitie. Mo-
mentul este evocat, printre altii, de Ion Creanga23, cu sublinierea semnificatiei pe care
actiunea tinarului profesor o avea In contextul invatamintului nostru : in cei doi
ani de la Inceput, adeca In 1863-1864 si 1864-1865, unii dintre noi am urmat In
scoala normará, ca scolari Inscrisi, iar altii, dei eram institutori, vazInd ca slabul curs
de pedagogie ce-I fácusem, mai Inainte, ni era de putin folos practic, si fi indca lectiu ni le
de pedagogie ce le facea d-I Maiorescu se tineau Tnadins In orele libere de clasa, pen-
tru a putea urma tati institutorii din lasi, cari vor voi, am urmat si noi cu mare
placere la acel curs, care ne-a fost de foarte mare fotos, si pentru care sintem ski
vom fi totdeauna recunoscätori d-lui Maiorescu. Caci, In tara la noi, singurul care a
Inteles rolul ce joaca stiinta pedagogica Intemeiata pe practica, este d-I Maiorescu,
care, In tot timpul profesorului sau de pedagogie, s-a ferit de a Indopa pe scolarii
sai cu teorii pedagogice abstracte, rara s'a fie intemeiate pe o practica adevarata.
Pentru acest scop a infiintat cursuri practice de predare, la clasa I si a II-a primara,
atit la scoala din Trei lerarhi, cIt si la celelalte scoale primare din lasi, unde trimitea
pe scolarii sal, ca sa puna In practica ceea ce singur li arata la scoala pedagogica
din Trei lerarhi".
Paralel, Maiorescu este profesor la Universitate, predind istorie si, apoi, filosofie
si indeplinind functii administrative : decan (In 1863), rector (Tntre 1863-1867).
In acelasi timp, el inaugureaza, In 1863, ciclul conferintelor publice, de mare
ecou in epoca, ata In rIndul publicului larg, cit si al specialistilor. In jurul nnaestrului
se string, firesc, confinii spirituali : P. P. Carp, doctor In Drept la Bonn, traducator
din Shakespeare (Macbeth si Othello), lacob Negruzzi, doctor In Drept la Heidelberg,
traducator din Schiller, viitor secretar al Junimii" si redactor al Convorbirilor ¡iterare,

0 Ra'spuns la criticele nedrepte ll calomniile inverwnate Indreptate contra cdrtilor noastre de ;coald
pe catrd domnul loan Pop Florentin, In Ion CreangA, Opere, vol. II, Editura Minerva, Bucure0, 1970,
p. 109-148; citatul nostru la p. 111. 91

www.dacoromanica.ro
Vasile Pogor, doctor in Drept la Paris, traducdtor din noua poezie francezd (Baudelaire,
Leconte de Lisle, Th. Gautier, V. Hugo), Teodor Rosetti, doctor In Drept la Berlin,
cumnat al domnitorului Cuza.
Astfel, In 1864, prelectiunile populare continua cu un program mai variat.
lasarn descris de chiar unul dintre reprezentantii grupului maiorescian24 : Prele-
gerile au Inceput In 9 februarie, si au urmat rind In luna lui mai. Pogor a fdcut cloud
conferinte : Des pre indurirea revoluVei franceze asupra ideilor moderne. Carp de ase-
menea cloud : Asupra tragediei antice si moderne i Despre trei cezari (Cezar, Carol cel
Mare si Napoleon), iar Maiorescu singur a tinut zece. Negresit, Pogor a vorbit
bine si cu mare succes. Carp de asemenea a vorbit foarte bine, dar cursurile lui Maio-
rescu au fost admirabile. Era pentru mine ceva neasteptat. Vorba lui Maiorescu, lim-
pede si usoard, limba sa romdnd atIt de frumoasd, de care nu-mi dam seamd unde
a gdsit-o, claritatea expunerii, care contrasta asa de mult cu cursurile celor mai multi
profesori ce ascultasem In Germania, materia cea interesantd a prelegerilor, cunostin-
tele variate si bogate ale oratorului, Intr-un cuvInt, stralucita lui elocventa, Imi
fácurd efectul cel mai adInc. De la cea TritTi prelegere introductivd, intitulatd : Ce
scop au cursurile populare ? am fost cuprins de o admiratie care a mers tot crescInd,
la prelegerile Despre religiunea In popor, Despre sunete i colori i a culminat In cea de
pe urma Despre minte i inim6".
intIlnirile publice sInt Insotite de reuniuni mai intime, unde aceiasi tineri inte-
lectuali hotardsc Infiintarea unei societati literare, ce primeste, se pare cd la sugestia
lui Teodor Rosetti, numele de Junimea". Adevdratd institutie a culturii romdne,
Junimea" a fost ani de-a rIndul laboratorul de creatie al celor mai de seamd scriitori,
critici, savanti ai timpului, care &eau In climatul reuniunilor de lucru" sau In pagi-
nile Convorbirilor ¡iterare, revista Trifiintatd In 1867, o forma deschisa" de comentare
si afirmare a propriilor opere. lstoria literard a dezbdtut, Tricd din contemporaneitatea
fenomenului, caracteristicile Junimii", gradul de literar" si politic" din profilul
general al grupdrii, contributia ei la evolutia si emulatia spiritului critic, a gustului
public, a creatiei propriu-zise si, dincolo de divergentele de interpretare, rolul acestei
societdti In cultura noastrd a fost unanim acceptat. aci dacd pe plan politic Junimea"
marca simptomul unui fenomen de regresiune, In cultura', situarea pe pozitie pre-
ponderent esteticd In ce priveste literatura, pe ratiunea adevdrului In stiintd, consti-
tuia o conditie de salt calitativ, legic necesar. Prin urmare, disocierea Intre activitatea
social-politicd a junimistilor si continutul concret al pozitiei si actiunii lor In culturd
se impune prin Insdsi realitatea evolutiei literaturii, artelor, stiintei In specificitatea
valentelor proprii.
Altfel spus, clupd Trscrierea tdrilor romane pe orbita spiritului european, In
epoca luminilor" si In secolul nationaliatilor", dupd peste jurnatate de veac de
generoasd efervescentd, h care cultura nationald moderna Isi Injghebeaza formele
institutionale, In care ideologia Daciei ¡iterare, a PropeiVrii i a Romaniei ¡iterare deter-
mina un nou relief geografiei noastre spirituale, In care poezia, proza, teatrul Isi ridica
primii piloni, Intr-un avInt de factura revolutionard, faza cristalizdrii valorice, a
decantdrii calitative, se impunea ca o necesitate obiectivd, iar ivirea marilor potente
creatoare ca o legitima asteptare. TIndra intelectualitate pe care o reprezintd Ju-
nimea" are In fata ei un ecran de perspectiva, ca atare de noi parametri calitativi,
tocmai fiindcd este beneficiara unei mosteniri, a unei traditii purtInd e adevdrat

92 14 lacob Negruzzi, Scrieri alese, II, Amintiri din Junimea", B.p.t., Ed. Minerva, 1970, p. 14.

www.dacoromanica.ro
Inca vizibil, urmele unei gestatii precipitate, revolutionare, dar nu mai putin ale
unui potential creator stimulind el Insusi mintile, determinind constiintele noii
generatii.
Care sint parametrii teoretici ai unui asemenea sistem de &dire ? Evocind
perioada Tnceputurilor" de la Junimea", Gh. Panu 25 arata ca societatea era divizata
In trei grupuri, corespunzind unor formatii si optiuni variate : curentul german
(Maiorescu, Eminescu, Pogor, Bodnarescu), francez ($tefan VIrgolici, $erbanescu)
si chiar cel latinist (Miron Pompiliu, Burla). Pe atunci la Junimea" Isi aminteste
Panu era la moda toed filosofia germana incepind cu Fichte, Hegel, Kant si mai
cu seama Schopenhauer. Rationalismul pur, budaismul, migratiunea sufletelor cu
doctrina metempsichozei, hegelianismul cu toate deductiile lui logice, toate se incru-
cisau In cazul adeptilor, producind confuzii uimitoare".
Asimilind, Inch' din perioada formatiei lor, marile curente ale gindirii europene
moderne, intemeietorii Junimii", ca si multi dintre adeptii (consecventi sau nu)
ai gruparii accentuau, desigur, caractere ale spiritului german, fenomen nou In
cultura noastra, legata, pina la acea data, indeosebi de gindirea franceza si italiana.
$coala idealismului german va reprezenta tot atItea repere ale ideologiei junimiste.
Tudor Vianu, studiind influenta lui Hegel in Romania, va situa conceptia junimistilor
si a lui Maiorescu, In special, ca un moment al Restauratiei europene, ajunsa Trish'
pe tarimurile noastre dupa ce Tsi Indeplinise rolul sau In Occident"26, dar va preciza
mai tirziu, In capitolul pe care l-a dedicat Junimii" In Istoria literaturii romdne mo-
derne27, ca, dei apartinind prin metoda Tntrebuintata momentului Restauratiei,
Maiorescu n-a cultivat totusi idealurile ei. Caci Restauratia era traditionalista, In
timp ce Maiorescu dorea schimbarea starilor noastre In sensul modern al civilizatiei
apusene, pe care intrupind-o In tot felul sau de a fi, se felicita ori de cite ori o regasea
In altii [...]. Pe de alta parte, In timp ce filosofii Restauratiei judecau dupa criteriul
imanent al istoriei, Maiorescu va vorbi In numele criteriilor transcendente si
anistorice ale valorilor absolute".
Schopenhauer (aforismele acestuia sInt traduse de Maiorescu insusi, dup. cum
prima traducere In limba franceza a Lumii ca voinVi i reprezentare se datoreaza tot
unui roman, J. A. Cantacuzino, care o redacteaza la sugestia mentorului junimist),
Spencer (receptat In virtutea evolutionismului sau), H. Th. Buckle (In opera caruia
trec elemente ale aceleiasi gindiri politice a Restauratiei, marcind evolutionismul
englez) vor fi cititi cu harnicie" la Junimea", iar ultimul dezbatut, In cadrul prele-
gerilor populare, de Maiorescu, si constituind obiectul unor studii semnate de Xeno-
pol sau Pogor 28. Ei omit, Tnsa, aproape once determinare a realitatilor social-econo-
mice, &rid astfel o imagine falsa asupra stadiului real de dezvoltare, tot mai pregnant
capitalista, a societatii noastre, dei conservatorismul lor se vrea evoluat (uneori

26 Gh. Panu, Amintiri de la Junimea" din Ic4i, vol. III, Bucuresti, 1908-1910.
26 T. Vianu, Influenta lui Hegel In cultura romcIn6, In Analele Acad. Rom., Memoriile seqiunii
I iterare. seria III, tom. VI, M., Memorii, 1933, p. 366-435.
27 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii romelne moderne, I,
Casa scoalelor, Bucuresti, 1944, p. 195-196.
28 in atara studiilor dedicate lui Maiorescu si care, toate, abordeazA si caracterele junimis-
mului, problema a fost special cercetatd de Benedict Kanner, La societe latéraire Junimea, de lassy
et son influence sur le mouvement intellectuel en Roumanie, Paris, 1906 ; G. llorlileanu In Spiritul
critic In cultura romcIneasc6, Iasi, 1909 ; Z. Ornea, Junimismul, contributii la studtereo curentului,
Bucuresti, 1966. 93

www.dacoromanica.ro
chiar de avangarda)In cadrul acestei poziii. Altfel spus, acesti conservatori ce se voiau,
dupd reminiscentele engleze, progresisti", militau, In fapt, pentru modalitatea
prusacd de evolutie spre societatea modernd, cu pästrarea pe at posibil neal-
teratd a multor institutii de tip feudal.
Dealtfel, trebuie, credem, fácute nu putine disocien i Tntre profilul miscdrii si
rolul conducdtorilor ei. Inca Lovinescu, apoi Vianu si cercetAtorii mai noi (Z. Ornea)
au accentuat cd Junimea" nu reprezenta o colectivitate unitard, cd, In cadrul
pozitiile principalilor ei reprezentanti erau marcat individualizate, si ca daca
Petre Carp reprezintd junimismul politic, Titu Maiorescu TI reprezintd mai ales pe
cel literar si estetic.

o
Revenind la 1864, acolo unde am Intrerupt retrospectiva vietii i activitätii lui
Titu Maiorescu pentru a evoca, fie si numai sub forma unei imagini panoramice, semni-
ficatia grupului junimea", In care personalitatea profesorului i viitorului critic
a fost fundamental implicatd, avem a nota i aceasta nu numai ca un amdnunt strict
personal evenimente mai putin favorabile pentru cel ce Incepuse, atIt de specta-
culos, o carierd stiintificd promitdtoare. Maiorescu este victima unei Inscendri judi-
ciare sub acuzatia de imoralitate si dei procesul la care va fi citatd ca martor viitoarea
Veronica Mide se Incheie cu reabilitarea, fireascd, a acuzatului, avatarurile unui
destin nefavorabil nu vor Inceta, ele revenind, mai tTrziu, In 1871, &id Maiorescu
este iar suspendat din InvdtdrnMt, de data aceasta pentru 13 ani, timp In care se
exercitd doar ca avocat.
Tnsemnärile zilnice marcheazd pentru aceastd perioadd, IncepTnd cu 1866, cInd
jurnalul" (ghilimelele apartin lui Maiorescu) este reluat, pe ITngd evenimente fami-
liale (tIndrul profesor se cdsätorise cu fiica consilierului de justitie din Berlin, Clara
Kremnitz, si avea o fetitd, pe Livia) momente ale preocupdrilor sale intelectuale :
participd la sedintele Junimii", continua a-si dedica timp lecturii, citind, conform
indicatiilor autorului, Lui et elle de Paul de Musset, nuvele de Tòpffer, romane de
Spielhagen, preferatii" sdi rämTrand, Insd, semnificativ, Poé si Schopenhauer.

o
Anii 1866-1868 marcheazd abordarea de cdtre Maiorescu a cItorva probleme
fundamentale ale culturii noastre (limba, literatura, folclorul), Intr-un efort de definire
a caracterelor" momentului intelectual romdnesc, realizat de pe platforma unei
serioase pregkiri teoretice, a unui gust sigur, a unei Intemeiate ierarhifdri valorice.
Maiorescu este continuatorul, aici, al generatiei de la 1848, si ea interesatd de formele
vieii spirituale autohtone, dar actiunea mentorului junimist se aplicd unei alte pe-
rioade, In care problemele fuseserd deja puse, urrnInd a li se da rezolvarea pe mdsura
stadiului actual al evolutiei societdtii i culturii noastre, In care acumuldrile realizate
de predecesori (culegeri de folclor, volume de literaturd, studii), clddeau posibili-
tatea generalizdrilor si definirii legice a fenomenelor. Maiorescu institutionalizeazd,
deci, parametrii culturii noastre moderne si o face cu pregdtirea si ardoarea de
tIndr savant dornic de a le da o nouä rezolvare, cea a vremii sale, a conceptiei,
94 ideologiei pe care o reprezintd. El rástreazd In aceastd actiune patosul generatiei

www.dacoromanica.ro
de la 1848, sitand, ca si aceasta, procesele suprastructurale pe coordonatele directe
ale actiunii politice, dar acum Intr-o altd finalitate : aceea a integrarii organice a
culturii In procesul de structurare Intr-adevär moderna a societätii romanesti.
Maiorescu are, astfel, vocatia, am numi-o cetateneascd, de a ridica In fata opiniei
publice aspecte fundamentale pentru momentul respectiv, conform unei intentii
mobile de constructor arhitect al culturii, asa cum cu cloud decenii In urmd se afir-
mase KogdIniceanu sau, Inaintea acestuia, Petru Maior si Samuel Micu. Earl Tndoiala,
ca si acestia, Maiorescu nu este singur sau singurul care initiaza diferite discutii In
epoca sa, dar este cel mai reprezentativ, unind maturitatea si pregnanta formuldrilor
teoretice cu directa lor raspIndire practica In rindul marelui public. in acest sens,
faima profesorului, avocatului, omului politic slujeste intentiilor literatului desi,nu e
mai putin adevarat, fenomenul este reversibil, cu egala semnificatie.
Prima problemd pe care o abordeazd Maiorescu este cea a I i mbi i si, In I ini i generale,
el continua initiativele lui Heliade, ce militase In Gramatica sa din 1828 pentru simpli-
ficarea alfabetului, primordialitatea limbii vorbite, deci, a fonetismului, sau pe Al.
Russo, acel patrunzdtor spirit teoretic al generatiei de la 1848, autor In 1846 al
Criticii criticii iar, 10 ani mai tIrziu, al studiului Contra latinizontilor ardeleni. Inca
din 1864 membrii Junimii" s'Int preocupati de ortografia romaneascd, de elaborarea
unui proiect unitar de scriere a limbii romdne, atIt de necesar In acele momente
&id se legiferase Inlocuirea alfabetului chi ril ic cu cel latin. lacob Negruzzi Isi am i nteste,
astfel, de propria sa initiativd privind ortografia, facuta Insa, o spune el Tnsusi,
fa'ra vreo sistema' hotarItd, ci mai mult dupd fantezie si capriciu, amestecInd fone-
tismul cu etimologicul In mod cu totul arbitrar". Discutiile continua In cadrul sedin-
telor Junimii", unde proiectul lui Negruzzi provoacd opinii contradictorii, astfel
Indt sarcina elabordrii unui studiu este asumata de Maiorescu care, la sfirsitul anului
1865, citeste prima parte, de principii generale, din Incercarea sa asupra ortografiei
romane. in aceeasi perioadä (Inceputul anului 1866), Maiorescu noteazd In jurnalul",
de putin timp renceput, preocupan i lingvistice mai ample : Astäzi mi-a venit In
minte cd adevdrata carte de logica ar fi : Logicd si gramatica. Trebuie Inceput de la
egipteni si aratat cum la ei scriere si limba se in Impreund si apoi din limba (grama-
tica), ca una ce e logicd Incarnata, scoasd logica". in acest scop, isi propune sa citeasca
gramaticile germane ale lui Jacob Heyse si Jacob Grimm, prelegerile despre stiinta
limbii de Max Miller pe care le Inghite pe nerdsuflate" si le comenteaza : excelenta
carte".
In sfirsit, geneza studiului Despre scrierea limbii romane : In iunie [1866, n.n.,
G.I.] am terminat cartea mea Despre scrierea limbei romdne, a car& idee fundamentald
(partea 1)0 concepusem si o scrisesem In noaptea de 15/16 noiembrie 1865. Important
pentru mine ca cea dintTi a mea lucrare originalä si conceputd cu iuteala fulgerului.
Ultima parte, critica etimologismului, am scris-o In nopti In care mica mea Livia
zacea bolnava de un Inceput de holerd, cind am vdzut cu cea mai aclIncd stringere de
inirnd resignarea micei creaturi".
Studiul are patru par-ti : Despre literele latine primite de noi fart; schimbare
Des pre scrierea lui ti, v, 14, w, 4; ,,Despre principiul scrierii i critica sistemului
fonetic; Cercetari limbistice i critica sistemului etimologic. UrrnInd $colii Ardelene, lui
Heliade si miscdrii lingvistice continuatd de Pumnul, Cipariu, Maiorescu reja o proble-
ma de baza a culturii noastre, ca de altfel a oricdrei culturi In genere, dezvoltInd,
In cea mai mare parte, idei care astázi ni se par de domeniul firescului, dar care atunci, 95

www.dacoromanica.ro
T. MA1ORESCU.

la diva ani dupd Unire, erau In cmtrul contro-


verselor stiintifice din care vor rezulta regulile

CRITICE scrierii romanesti, valabile peste timp.


derTnd ca principiul fonetic nu este un principiu
absolut si general al scrierii romane, ci trebuie
restrIns In mod esential", Maiorescu combate, In
Consi-

numele dependentei rationale a regulei fonetice


de principiul logic In scrierea limbei", teoriile lui
A. Pumnul, uneori cu slabe Indreptatiri, cum ar fi
In canna discutia In jurul sunetului pentru care nu vede
Dleeetie l
de
e Waal la rattan remind.

IcrIrrr. necesar, cel putin In stadiul respectiv al limbii,


limbs romitni jurnlele dl. Al. un semn special, aldturi de ä. Contestabilà In
Olteendel polemice
Direct, noon
aceastd directie, teoria maiorescian& este Ins& pe
deplin valabil& In directia criticii etimologismului
(sustinut, atunci, de Cipariu), care incerca a
anula sau a considera falsa metamorfoza fone-
tic& de sute de ani prin care a trecut limba cu
secole inapoi", care dorea o revenire la sonurile
BCCURESI'l primitive ce corespundeau unui grad de dezvol-
mrruRA LIPIt 011,1 ,;OCE,.I.: 6.. COMP. tare a natiunilor lui, peste care poporul roman
7. CAL. 7.
a trecut de mult", netinInd seama de propria
I 8 74 vial& limbei si a inteligentei unui popor".
a
Acestor argumente impecabile ale mentorului
junimist le dau palide rdspunsuri cei vizati, lar
Societatea Academic& Romana, Infiintatä In 1866
Pagina de titlu, vol.', din 1874.
si inaugurata un an mai tIrziu, reia dezbaterea,
op-and pentru o solutionare diferitä de cea a lui
Maiorescu. Consecinta : acesta Tsi da demisia.
Nu peste mult timp, In 1868, el redacteazd articolul Limbo romancl in jurnalele
din Austria, Indreptat Impotriva noilor stricatori de limba", a caror pozitie i se
pare a dep4i interesele simplei discutii lingvistice, devenind un pericol pentru
cultura romanä In genere : Stilul jurnalistilor romani din Transilvania, Bucovina si
Banat a ajuns intr-o stare ce nu mai Ingdcluie tacerea cu care a fost primit pana
acum. Prin formarea noilor expresii si prin constructiunea lar sintactick compatri-
oii de peste Carpati tntroduc pe toate zilele In limba romana o denaturare
a spiritului propriu national, care in Intinderea ei de astdzi a devenit primejdioask
cu atit mai mult cu cit cei ce au cauzat-o si cei ce o continua nu par a avea conOinta
raului, ci raspIndesc Increderea de a fi cei mai buni stilisti ai literaturei romane"29.
Atent observator al implicaVilor sociale, Maiorescu îi avizeaza Inca de la Inceput
cititorii In legaturd cu referirile sale asupra limbii articolelor publicate In Gazeta
Transilvaniei, Albino, Federatiunea, Transilvania sau Familia: Recunostinta ce se dato-
reste acestor foi pentru serviciile aduse cauzei politice a romanilor austriaci nu ne
poate scuti de datoria unei opozitiuni energice In contra formei cu care se prezintd ;

" Titu Maiorescu, Critice, editia In 2 volume, cu o prefata de Paul Georgescu. Text stabilit,
tabel cronologic, indice si bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu, EPL, Bucuresti, 1967. Citatul
de mai sus este din vol. I, p. 83. in continuare, citatele din textele maioresciene, cuprinse In aceasta
96 edi ie, nu vor mai fi date In subsol, ci In parantezele indictrid volumul si pagina.

www.dacoromanica.ro
CRITICE 0867 1Si,2
cad usor s-ar putea IntImpla ca In rezultatul
final cTstigul dobIndit In politica sa fie cumpanit
prin pierderea suferita In limba" (I, 84).
Trei i se par formele de stricare" a expri- TITU MAIORESCU
marii In cazurile citate : tendinta de germani-
zare a limbii, exagerarile stilistice si falsa ori-
ginalitate In formarea si Tntrebuintarea cuvin-
voLum UL
telor".
Bogatele citate duc la o concluzie de nuan-
tare a circumstantelor i cauzelor situatiei ana- i;
lizate dar si de ferma argumentare in lima - 1,110,1,
e Pirrgio nr,
promovarii autenticitatii nationale. Maiorescu nu
se refera la simple introducen i nepotrivite de
vocabular (In speta de germanisme), ci face apro-
fundate diferentieri de structura, In raport cu
care exprimarea prin limba trebuia safie adecvata.
Ca atare, el vorbeste de predispozitia naturala"
a unui popor, mai mult, de gradul Inaintarii pe
scara civilizatiei i culturii a fiecaruia. Prin ur- BUCURWri
mare, introducerea unor germanisme denumind o
serie de ¡del abstracte este abuziva In foile roma- r.H-H-},À I 1,1:
11.1 IF.I :'i ,,};(21" C!IMP

nesti din Transilvania, frizInd pur i simplu


superficialitatea. Deci, forme fard fond". alterind Pagina de titlu a vol. I din ed4ia,
stilul Tnsusi, In sensul de specific national, al 3 volume, tiprità In 1892-1893.
poporului roman sau al confinilor lui originari
Limba este o reproducere credincioasa a acestei
deosebiri" si In vocabularul francez, italian, roman, sunt un sir de cuvinte a
caror sensualitate oarecum pipaita nu-si afla echivalent In nici un cuvInt
german ; si viceversa, sunt In limba germana cuvinte, mai ales notiunile compuse,
a cdror abstractiune este cu neputinta de reprodus In limbele romane". Asadar:
Orce incercare de a confunda aceste margini, de abstractiune, produce o falsificare
a geniului pro priu al natiunii (s.n., Ga.) §i ramTne nenteleasa pentru marea majoritate
a poporului, prin urmare este osIndita In fapt" (I, 99-100). De unde concluzia finali-
zatoare : in mijlocul luptelor de nationalitate, ce In imperiul austriac se agita mai
mult cleat oriunde, si In lipsa de o literatura romana destul de bogata, compatriotii
nostri de peste Carpati au Tndoita datorie de a pastra cu scumpatate spiritul deosebit
al limbei materne si de a nu-I falsifica prin elemente straine" (I, 101). Prin urmare,
,,cerina unei limbi curate este o cerinta absoluta, de la a aril Implinire nu se poate
dispensa nici un jurnal care Tsi respecta pe sine Tnsus In misiunea ce si-a ales-o de a fi
conducatorul poporului pe calea progresului national" (1, 116).
Raspunsul celor vizati nu contrabalanseaza argumentatia maioresciana. losif
Vulcan In Familia i mai ales G. Baritiu In Transilvania recunosc valabilitatea critice-
lor, dar accentueaza o scuza pe care, dealtfel, Maiorescu o prevazuse si o invocase
el Tnsusi : Noi Insa pe aici necum sa avem timp de a ne ocupa cu scrierea de critice
literare, dei adesea ne lipseste si timpul de a le citi. Fiecare din noi ducem cIte trei
patru sarcini grele, din care, bine sa observarn, abia cIte una este platita sau uneori
niciuna. De aceea noi ne bucuram vazInd ca d-lui T.M. Ti ramTne timp prea de ajuns
de a citi tot ce se publica In limba romaneasca, prin urmare, ca. e In stare de a se 97
7 - 0. 178

www.dacoromanica.ro
ocupa cu critica, pentru care noi pe aici nu avem «ragaz» i nici ca putem §ti cînd II
vom avea. intr-aceia noi IntreImprejurarile de fan facem d-lui T.M. o rugare colegiala,
iar aceasta este, ca d-lui sa continue cu criticele d-sale ; Tnsa pe eit timp noi aici
entern condamnati a ne ocupa i Ingriji Intru Tritelesul cel mai strins i mai genuin
al cuvintului de conditiunile sine quibus non, ale conservatiei noastre nationale, pe
atita d-lui sa nu ne Incurce In tragerea cercurilor noastre, in care ne aflam In aceste
timpuri absorbiti cu totul, ci sä-§i exerciteze deocamdata arta criticei sale acolea
In lai, unde-i sta deschis un cImp larg destul i Inca' tocmai In ziaristica locala. A cere
de la noi astazi ca sa scriem pe placul d-lui T.M. ar fi tocmai ca i &id ai cere de la
ofiteri ca Intre §ueraturile gloantelor §i Intre vaetele celor rànii sä scrie raporturi
§i buletine elegante §i caligrafice"30.
In ce prive§te sistemul ortografic propus de Maiorescu, autorul IntIlni destule
dificultati chiar la Junimea", dar cum spune lacob Negruzzi, Intr-un veritabil
capitol de istoria culturii române dupd un ir de edinte ajunseram a ne
Intelege pe deplin. Maiorescu cecrind pe ici, pastanduli parerea pe dincolo, pro-
fita' de aceste discutiuni, gati scrierea sa, §i mai tTrziu, dupa ce o pieptana §i re-
pieptana, ea fu publican In browra. La Inceput, acea sistema de ortografie numin
a «Junimii » fu primita' cu protestan i generale ; In Bucovina i mai ales In Transil-
vania ea fu consideran ca pernicioasä pentru neamul roman. in Romania lumea
profesorala de la care atTrna totul pIna la urma caci din coala' iese omul cu
opiniuni fixatese Imp-0 In parerile sale asupra lui, dar nu Indrazni Inca sa o adop-
teze [...]. Etimologi§tii din Academie ne considerara ca rai patrioti, de nu chiar
ca durnani ai nationalitatii romane. De acolo porni epitetul de «cosmopoliti » ce se
dedea membrilor «Junimii ». insa cu Incetul lucrurile se schimbard prin puterea
adevarului. Ortografia «junimii », dupa cum se numea sistema propusa de Maiorescu
In cartea sa Des pre scrierea limbei romeine, se primi mai Inn de membrii socie-
tatii noastre, afara de Pogor, care nu s-a putut niciodata familiariza cu clInsa. ativa
profesori o introdusera apoi cu timiditate pe ici, pe colo In §coalele din la0 i prin
alte orae din Moldova. Fiind director al Monitorului, domnul I. A. Cantacuzino
o adopta In foaia oficialà, alte jurnale o admiserä §i ele apoi, aa That cu Incetul
ea se lati i prin diferite cancelarii. Mai tTrziu ea fu primita' §i In Bucovina, la Su-
ceava §i In Transilvania, la Braov. in urma unei lungi corespondente ce am avut
cu persoane distinse din Sibiu, ea se admise i acolo. in sfirOt, la o revizuire a
ortografiei hotarIta de Academia Romanä, In care Maiorescu consimtise sä reintre,
eu fusesem ales de curind, §i aceasta corporgie primi putin schimban ortografia
noastra §i astfel se plecara toti la sistema pe care cu indignare zgomotoasa o con-
damnase §i huiduise la Inceput"31.
Marcan Inca prin debut, argumentan cu noi §i noi contributii ulterioare, aten-
tia acordata de Maiorescu consolidarii limbii romane moderne este Intregin de o
alta constanta a spiritului sau, §i anume interesul pentru literatura, pentru speci-
ficitatea exemplara a artei cuvintului, dar §i pentru manifestarea concren a acesteia
In parametrii de timp respectivi.
In 1867, In numarul 1, din 15 martie, al Convorbirilor literare apare studiul maio-
rescian O cercetare critied asupra poeziei romane de la 1867. Ceea ce la prima vedere
s-ar dovedi o Incercare de teoretizare a conceptului de poezie, a fost in intentia lui
30 G. Baritiu, Critica In Convorbiri ¡iterare, in Transilvania, Brasov, 1868, I, nr. 16, p. 365-371,
apud E. Lovinescu, T. Moiorescu, I, Anexe, P. 432-433.
98 31 lacob Negruzzi, Scrieri alese, II, Amintiri din Junimea", B.p.t., 1970, P. 40-45.

www.dacoromanica.ro
Maiorescu, la data redactdrii lui, un preambul necesar pentru o antologie a poe-
ziei romane, pe care junimi0i voiau a o publica In editurd proprie, o antologie utild
marelui public i programei de InvdtdmInt. Si deoarece (folosim amintirile aceluia0
Negruzzi) literatura predecesorilor nu li se pdrea reprezentativa pentru o editare
integrald, ci numai antologicd, fiecare membru al Junimii" avea datoria sä selec-
teze din opera diferitilor poeti piese reprezentative, urrnInd ca numdrul sd fie
alcdtuit In colectiv. O prima piesd" lirica supusd discutiei generale, o poezie de
Bolintineanu, Intrunete adeziunea lui Negruzzi, Gane, Schelitti, dar este respinsd
de Pogor i Maiorescu. SustinInduli pozitia, fiecare parte aduce argumente i se
ajunge, firesc, la generalitáti. Realitatea practicd cerea i ducea, In acela0 timp,
la constructia teoreticd : In seara dintIi domni i aci, ca odinioard la inceputul
discutiei asupra ortografiei, o mare confuziune, dar peste o sdptdmInd, Maiorescu,
Indemnat de ideile preschimbate Intre noi, se puse iard0 sa cugete asupra acestui
subiect i ne veni cu o parte din tratatul sdu Despre poezia romcInei, care mai tIrziu
a fácut un efect aa de mare i a pus de la Inceput pecetea originalitdtii pe
revista Convorbiri ¡iterare. Scrierea lui Maiorescu deschise, la cei mai multi dintre
noi, orizonturi noud. Ma atunci noi judecam valoarea unei poezii numai dupd
un instinct natural, fard a cerca sd analizdm cauzele pentru care cutare poezie ne
place, iar cutare alta ne pare rea. De atunci Incoace lucrurile se schimbard, Tricetul
cu Incetul, critica 4i fIcu loc In Societate, i dupd un ir de ani, aa ne desprin-
sesem cu oarecare idei fundamentale comune, ?net adesea ne Tntelegeam prin simple
semne, färd multa vorbd" 32
Paralel cu lectura studiului maiorescian, de astd data Intr-un consens de selec-
tie mai general, urma Intocmirea antologiei : Bolliac, Momuleanu, Stamati
spune Negruzzi, nici puturd dobIndi gratia de a introduce o singurd bucatd de
versuri In antologia noastrd", din Murepnu se alege Deteaptei-te romelne, Sburatorul
lui Heliade este respins cu unanimitatea voturilor", cu greutate se admit cloud
doine de Alecsandri, In timp ce vestita Umbra lui Mircea fu &it'd bund numai
pInd la jumdtate iar partea a doua rea i lipsitd de inspiratie". Rezultatul ?
Il aratd Maiorescu Ins4 In Prefata la editia dintîi a studiului, tipdrit la la§i,
In vara anului 1867, dupd aparitia In Convorbiri : Cartea de fatd a fost altfel proiec-
tan cleat se prezintd publicului acum. Sunt aproape doi ani de end membrii
societätii « Junimea» consacrd o parte din timpul fiecdrii edinte a lor la lectura
poeziilor romane publicate pInd astázi, cu scop de a compune pentru juna genera-
tiune romana o antologie In care toate poeziile sd fie dacd nu mai presus de orce
criticd, cel putin insuflate de un simtimInt poetic i ferite de injosire In conceptiune
In expresiuni. insd din miile de poezii cetite, Societatea nu a putut alege un
numdr suficient pentru a compune un volum, i dintr-o colectiune de poezii
frumoase a ie0t o critica de poezii rele" (I, 7).
De la Creatie, la Critica iata drumul, aproape didactic expozitiv, al studiu-
lui maiorescian, moment de larg ecou In conOinta epocii. O spune acela0 martor,
prompt In reactii i sugestiv In formulare, lacob Negruzzi : Intr-un articol de gazetd
se vorbea de Insemnatii noFtri filosofi, pe end nu se ardtase printre romani Inca
nici un cugetkor original In materie de filosofie ; Intr-un alt articol se compara
Väcdrescu cu Goethe i se punea compatriotul nostru In calitatea sa de latin,
In special de roman, mult mai presus de unul din cele mai mari geniuri poetice

32 lacob Negruzzi, op. cit., P. 68. 99

www.dacoromanica.ro
ce a produs omenirea. Critica lipsea pe atunci cu desavTr§ire i se poate zice, fart
nici o Indoiala, ca ea a fost introdusa In mod §tiintific de publicatiile societatii
« Junimea», In special prin scrierile lui Maiorescu, care au avut un efect aclInc §i
purificator pentru literatura romanr3s.
Prima editie a studiului cuprinde, pe ring textul critic, citeva exemple de
poezii mai bune" (11 poezii lince, 10 fabule-epigrame, 13 balade de Gr. Alecsandrescu,
Alecsandri, Bolintineanu, M. D. Cornea, Nicoleanu, T. Serbanescu i A. Sihleanu),
pe care Maiorescu le considera semn caracteristic al starii In care a ajuns litera-
tura româna In anul 1867". La a doua editie, aparuta In 1892, autorul precizeaza
(In Prefata datata septembrie 1891) ca exemplele relevate atunci ca singure posi-
bile nu mai pot avea astazi aceasta Insemnare", lor fiind necesar a li se adauga
altele, dintre care, parte au Tnaltat limba, forma, ideea poeziei ronnâne cu mult
peste treapta de la 1866", adica «pastelurile4 baladele razboinice ale lui Alecsandri,
poeziile lui Naum, VI5huta, $erbanescu, Duiliu Zamfirescu, T. Robeanu, 011anescu-
Ascanio, A. C. Cuza, Bodnarescu, Colouc, Volenti, ale doamnelor Matilda-Cugler-
Poni, Lucretia Suciu, Veronica Mide §i, mai ales, ale lui Eminescu" (I, 9). in sriqit,
o nota din 1908 adauga la virtuala antologie pe Goga, Bratescu-Voine0, losif Cerna,
VIlsan, M. Codreanu, Maria Cuntan, Elena Farago.
In aceasta perspectiva, studiul din 1867 ramlne, ap cum o dorea autorul Ins4,
numai ca un indicator pentru distanta strabatuta pe calea evolutiunii de progres",
cu date ce nu trebuie, deci, absolutizate, ci plasate In contextul istorico-literar de
care au fost generate.
Ca i In cazul studiilor dedicate limbii, i aici, in discutarea conceptului de poe-
zie, Maiorescu are predecesori confini : pe un Heliade care, la 1832, dupa ce,
In 1831, arhitecturase, dupa diferiti teoreticieni occidentali, acele Reguli sau Gra-
mmatica poezii, milita Pentru poezie, sau dadea primele cursuri de popularizare Despre
stil, pe un Baritiu care, In 1843, dadea povatuiri Tnvataceilor de poezie, pe un A.
Murepnu, publiand, la 1844, ateva reflecsii asupra poeziei noastre, sau Duplicó
(Asupra poeziei), pe un Cezar Bolliac, semnatar al unui substantial studiu, din 1846,
Poezia, dar, mai ales, prin nivelul teoretic al contributiei, valabilitatea pozitiei
eleganta tiintifica a expresiei, pe Radu lonescu, care expune, la 1861, Principiile
criticei, In publicatia lui Odobescu, Revista romanä pentru stiinte, ¡itere si arte. Prin-
cipiile, de un nivel teoretic deadreptul tulburator pentru acel timp, intentionau
sà realizeze o sinteza Intre metoda istorica" i metoda estetica" pe coordonatele
unei, atIt de moderne pentru noi, adevarate critici superioare", aceea care, pe
lInga studiul serios al deosebitelor opere artistice, pe ling dezvoltarea gustului
necesar spre a le apretui, ar uni i cugetarea filosoficä pentru a cerceta princi-
piile artei i a Intelege frumosul In sine". Ca atare, principiile, acestea In descendenta
direct hegeliana, fac deosebirea Intre Ointa i arte", vazInd scopul artei In re-
prezentarea idealului", i exprima conOirrta de sine a criticii, ce raspIndqte ideile
§i cunoOntele In natiune, inspira gustul artelor i literelor, deteapta amorul fru-
mosului §i ajuta, pregatqte civilizatiunea"34.
Teoretizare a conceptelor artei, analiza concreta a situatiei literare contempo-
rane, imagine, prima i poate cea mai directd, de afirmare a spiritului critic maio-

lacob Negruzzi, op. cit.. P. 70-71.


" intregul text al lui Radu lonescu In vol. George lvascu, Din istoria teoriei i a criticii literare
100 romdne0. I, 1812-1866, Ed. didactica i pedagogia, 1967, P. 575-591.

www.dacoromanica.ro
rescian, O cercetare criticó asupra poeziei romane de la 1867 trateaza subiectul In
jurul a cloud capitole : Conditiunea materialä a poeziei si Conditiunea idealei a poeziei.
Studiul debuteaza cu afirmatia reamintind mai vechea conferinta a lui Maiorescu
asupra lui Wagner : frumosul cuprinde ¡del manifestate In materie sensibild". Ca
atare, poezia, ca toate artele, este chemata sa exprime frumosul". Deci frumosul
este categoria ce defineste poezia, In deosebire de stiintá, care se ocupa de ade-
var".Fatd de celelalte arte, Insa, poezia (adicaliteratura) nu and In lumea fizica
un material gata pentru scopurile ei". Caci, cuvintele nu sunt material, ci numai
organ de comunicare", si fiincicd sonul literelor nu are sd ne impresioneze ca ton
muzical, ci mai Inn de toate ca un mijloc de a destepta imaginile si natiunile cores-
punfatoare cuvintelor" uncle aceasta desteptare lipseste, lipseste posibilitatea
perceptiunii unei poezii". Deci prima" conditie materiald (sau mehanica", spune
plastic Maiorescu) a poeziei este aceea de a destepta prin cuvintele ei imagini sen-
sibile In fantazia auditoriului", de a nu da simple notiuni abstracte, logice, des-
materializate", idei teoretice", ci idei Invelite si Incorporate In forma sensibild".
Mai didactic Inca : Prin urmare, un sir de cuvinte care nu cuprind alta deat
notiuni red, abstracte, fard imaginatiune sensibild, fie ele oricIt de bine rimate si
Impartite In silabe ritmice si In strofe, totus nu sunt si nu pot fi poezie, ci ramIn
proza o proza rimata" (I, 11-13).
In aceastä actiune de sensibilizare a imaginii, poetul are de IntImpinat o piedica
obiectivd, numitd de tinarul critic pierderea cresdnda a elementului material In
endirea cuvintelor unei limbi", fenomen definitoriu progresului logic al inteligen-
tei limbistice Intr-un popor", dar care poate fi atenuat prin alegerea cuvIntului
celui mai putin abstract", folosirea epitetelor ornante", a personificarilor, com-
paratiilor si metaforei... Bogate exemplificari din Schiller, Camoëns, La Fontaine,
Shakespeare (In traducerea lui P. Carp), Victor Hugo, Horatius, Homer sau Alec-
sandri, Gr. Alecsandrescu, Bolintineanu, A. Muresanu urmeaza indeaproape fiecare
sugestie teoretica, procedeul ramInInd acelasi si atunci and, cu o vervd nedezmin-
tita, Maiorescu radiografiazd acea infirmerie a literaturii romdne", unde tropii
au devenit conventii verbale, imagini uzate si abuzate", incapabile a stirni vreun
ecou emotional In constiinta receptorului. Lucru cu atIt mai gray, vrea sa spuna
criticul, Intruat poetul nu este si nu poate fi totdeauna nou In ideea realizatd,
dar nou si original trebuie sd fie In vestmIntul sensibil cu care o Tnvaleste si pe care
Il reproduce In imaginatiunea noastra". Nu subiectul poeziilor, impresiunile lince,
pasiunile omenesti, frumusetile naturei", aceleasi de and lumea", conferd sigiliul
ci Incorporarea lor In arta"; deci aceasta trebuie sa fie noua si tot-
deauna variata". Caci situare Inca mai Indrazneata In contextul teoretic aici
(In procesul de«Incorporare In arta») poetul stabileste un raport pInd atunci necu-
noscut Intre lumea intelectuald si cea materiald si descopere astfel o noud armonie
a naturei" (I, 27-28).
Dar dincolo de implicatia pur teoreticd, Maiorescu resimte nevoia de a-si jus-
tifica pozitia prin ceea ce constituie argumentul major : finalitatea constructiva,
perspectiva culturii romdne. De aceea ne pare important a insista asupra acestor
adevdruri fundamekale ale literaturei, caci tocmai ele sunt astazi pierdute din con-
stiinta tinerei noastre generatii, si de aceea suntem In pericol de a nu mai avea
unul din puternicele mijloace de culturö ale societätii romäne" (subl. ns., G. I.). Asa-
dar, departe de a fi cea estetizantd", motivarea principald este cea legata de func-
;la sociala a artei, a literaturii. 101

www.dacoromanica.ro
De unde si obligatia, la fel de acut resimtitd de Maiorescu, a cercetdrii cauzelor
a ceea ce el demonstrase a fi devenit un procedeu amenintdtor, de degradare a
Insdsi notiunii de literaturd, In spetd de poezie, mardnd un fenomen de discon-
tinuitate In raport Cu mica temelie artisticd ce o puseserd In tara noastrd
poetii adevdrati, Alecsandri, Bolintineanu "), Gr. Alexandrescu". Or; ceea ce ne-a
surpat aceastä mica tenelie artistica" este probabil politica". Cáci,atIt cel pu-0n
este sigur (de observat reticentele stilistice maioresciene spre a nu face afirmatii
sententioase In aceastd privintd), cd cele mai rele aberatiuni, cele mai decdzute
producen i Mitre poeziile noastre, de la un timp Incoace, sunt cele ce au primit
In coprinsul lor elemente politice". Si, spunInd aceasta, criticul se foloseste
simplist, dar categoric, de considerentul teoretic, propriu dihotomiei artel-qtiintel,
cu care Tsi deschisese cercetarea critica". Asadar, politica este un product al
ratiunii poezia este si trebuie sd fie un product al fantaziei (altfel nici nu are
material): una, dar, exclude pe ceailaltd". Aplicativ: De aceea vedem cà poeziile
politice, precum si cele rele istorice au toate vitiul corespunzdtor: de a fi lipsite
de sensibilitate poeticd" (I, 28).
Exemplele de rigoare ce urmeazd s'int comentate de Maiorescu drept fiind
articol de jurnal pus In rime o monstruozitate literard" sau manualul de
istorie al lui Laurian pus In stante si trochee", In opozitie, deci, frapantd" cu
acele contexte citite in favoarea poeticului.
Numai aparitia frumosului", a artei autentice ar da, apoi, posibilitatea unei
critici estetice", a unor considerdri mai Trialte", situatie Tnsa necaracteristica,
spune Maiorescu, pentru literatura noasträ prea tIndrä Inca pentru o esteticä mai
rafinata". Ca atare, Inca ()data, dupa scurtul enunt al Prefetei, criticul subliniazd
finalitatea studiului sdu, prima necesitate"a lui : aceea de a marca In mod de-
monstrativ linia de separare Intre poezie si celelalte genuri literare, pentru ca cel
putin pe aceastä cale sd se Idteascd In juna generatie un simtirrant mai just despre
primele elemente ale artei poetice" (I, 21).
Trednd la partea a doua a cercetdrii sale, Conditia ideold o poeziei, Maiorescu
explica Inca de la Inceput care este acceptiunea pe care o dd termenului de idee,
concept caracteristic momentului cInd idealismul hegelian se dizolva In psiholo-
gism si, ca atare, sensul sdu apropiindu-se de sentiment si posiune : ideea sau obiec-
tul exprimat prin poezie este totdeauna un simtimInt sau o pasiune si niciodatd
o cugetare exclusiv intelectuald sau care se sine de tdrImul stiintific, fie In teorie,
fie In aplicare practica" (I, 32).
Deci, sentimentele (iubirea, ura, tristetea, bucuria, disperarea, mInia etc.)
sInt obiecte poetice", In timp ce preceptele etice, politice sunt obiecte ale sti-
intei si niciodatd ale artelor". Stiinta si arta avind domenii autonome, distinctia
intre ele se impune ca o necesitate a cercetdrii critice si a aprecierii axiologice.
Evident, motivatia lui Maiorescu poartá amprenta formatiei sale In cadrul curen-
tului filozofiei si esteticii idealiste. Arta, spune criticul, este un product de lux
al vietei intelectuale, une noble inutilité", care nu aduce publicului un falos astfel
de palpabil Indt sa o atraga de la sine din motivul unui interes egoist". Placerea
estetica, subliniaza Maiorescu, este legan' de universalitatea artei, de capacitatea

*) in/elegem pe Bolintineanu de mai tnainte, pana la 1852, end se facu publicarea


primelor sale poezii; caci peste ultimele lucrar ale sale (Eumenidele etc.) trebuie sa aruncarn
102 un val" Sine sa precizeze Maiorescu In nota.

www.dacoromanica.ro
acesteia de a se propaga Tn opinia generald a receptorilor ei, de a fi Inteleasd si
de a vorbi" la constiinta tutulor". Ca atare poezia trebuie s trateze nu,
conceptul stiintific, politic etc., deoarece un asemenea concept, pe de o parte
nu este materie Tnteleasd si interesantd pentru tor, iar, pe de altd parte, are un
acut caracter istoric, modificTndu-se cu cerintele fiecärei epoci, climat istoric,
imperativ social, ce se pierde" pentru generatiunile urmdtoare". Sitiandu-se sub
specie aeternitatis, arta ar avea datoria sO se inspire din aspectele generale ca arie
de räspIndire si interes, deci, din simtiminte si pasiuni, fiindcd aceste sTnt co-
mune tutulor oamenilor" (I, 33).
Evident, argumentul prin restrTngerea ariei de inspiratie a artei (In numele
nobilei a-egoiste si, astfel, universale", peste spatiu si timp accesibile)
este si incomplet si caduc prin el Tnsusi, de Tndatd ce politicul, istoricul genereazd
simtiminte" si pasiuni" cum, de altfel, Tnsusi Eminescu o va demonstra exemplar
si cum, mai tTrziu, Tnsusi Maiorescu, receptind poezia pdtimirii noastre" a lui
Goga o va resimti si afirma. Dar hic et nunc sintem In România anului 1867
pozitia mentorului junimist trebuie consideratd exact In coordonatele ei istorice
si In finalitatea, de elevat ordin cultural, pe care o urmdrea, de altfel, si prin
acea fastidioasd, arridnuntitd, exemplificare incredibilA, de aceea si ridiculä, sub
privirile noastre de astdzi. Preveniti, sä continudm, dar, a Infdtisa cercetarea cri-
ticd de acum peste un secol.
Alt indiciu de disociere a artei de stiintd II constituie, pentru Maiorescu, faptul
cà frumoasele arte, si poezia mai Inn, sInt repoosul inteligentei" (I, 34). Formula
este imediat explicatd. in timp ce cunoasterea stiintificd oferd imaginea unui per-
petuu proces de cuprindere a infinitului fenomenal, a lantului de cauzalitäti si de-
terminan i implicate fiecdrei noi descoperiri, proces pe care generatie dup. generatie
are datoria, Tmpingind piatra lui Sisifos" mai Tnainte, de a-I rezolva, arta consti-
tuie In acest dialog al omului cu eternitatea (nici o limita eternd nu ne opreste,
dar etern ne opreste o limita") o mIngTiere binefOcAtoare", pentru ca prinde
atentia nelinistitd si agitatd spre infinit si, TrifdtisTndu-i o idee mdrginitä In forma
sensibild a frumosului, Ti dd linistea contemplativa si (In acest sens, n.n., G. I.)
un repaos intelectual" (I, 35).
latd clauze, pentru Maiorescu Tntemeiate si hotArTtoare, ce despart poezia
de stiintd, sfere deosebite", care au comun acelasi organ pentru ideile" lor, adicd
limbagiul omenesc".
Trei semne caracteristice" ale afectelor constituie, In acelasi timp, calitätile
ideale" ale poeziei. Ele sInt : 1. 0 mai mare repejune a miscdrii ideilor. Obser-
varea aceasta o poate face oricine. Exemplul cel mai Idmurit dintre toate ni-I pre-
zintd spaima, cu prodigioasa sumä de idei ce ne pot strdbate mintea In momen-
tele ei. 2. 0 exagerare sau cel putin o mArire si o noud privire a obiectelor sub
impresiunea simtimTntului si a pasiunii. Lucrurile endite iau dimensiuni crescTnde,
micul cerc al constiintei intelectuale se preface In linte microscopicO, si, privite
prin ea, toate senzatiunile si toate ideile momentului apar In proportiuni gigantice
si sub colori neobisnuite. 3. 0 dezvoltare grabnicd si cresancld spre o culminare
finaba sau spre o catastrofd, dacd ludm acest cuVint si In sens bun, nu numai In
Imprejurdri tragice" (I, 36).
ComentTnd aceste calitáti ideale", Maiorescu face o seamd de observatii de
real interes : el abordeazd problema mdsurii" estetice a poeziei (comentatO
astdzi de noua criticd si fixatd, de Birkhoff, Tntr-o celebra formula) care nu trebuie 103

www.dacoromanica.ro
sd aibd cuvinte multe pentru endiri putine", ci sà rdspundd cerintei unei con-
formit4i, Intre cuprins si intindere", deoarece nu multimea cuvintelor si cifra
paginilor imprimate ar fi mdsura valorii poetice"35. Ceea ce si demonstreazd cri-
ticul prin inserarea unor exemple (justificate prin sublinierea Ina °clan' a sco-
pului didactic ce i I-a propus cercetarea noastrd") care par sd demonstreze ca
dusmanul cel mai mare al poeziei este tocmai cuvIntul", cä acesta nu are exis-
tenn de sine, ci are singura misiune de a fi un organ de care sd se anine gIndi-
rea In comunicarea ei", de a fi mijloc de comunicare" adicd ceea ce se argumen-
tase In prima parte a studiului.
AbordInd problemele receptdrii artistice, Maiorescu aran faptul cd nu numai
ceea ce spune poezia ne ocupd constiinta, ci ea se afld a fi In atTtea raporturi cu
alte cercuri de gIndiri ale noastre, IncIt si acestea sunt reproduse In constiinn si
Insotesc si ilustreazd oarecum perceptiunea poeticd" (I, 45), Idrgind astfel, motivat,
contextul de relatii intelectuale generat de opera artisticd în mintea cititorului ei.
In acela0 timp, el formuleazd dezideratul, atit de vechi si writ de modern, al operei
deschise", ce lasd nespuse unele lucruri pentru a fi completate In chiar procesul
receptdrii lor : Tot asa, In lumea inteligentei cuvIntul zis este numai un fragment
al raportului ce se stabileste Intre suflet si suflet: restul se acordd pe tdcute
formeazd ascunsa armonie a simtirilor omenesti" (I, 47). Disociind, In continuare,
frumosul de adeviír, Maiorescu teoretizeazd conceptul de adevdr subiectiv",
rand de Tnsusi specificul creatiei artistice.
Boala diminutivelor", aceastd forma de decadenn chestiunea,
apoi, a rimelor usoare" si, prin aceasta, ieftine" si comune", folosirea terme-
nilor nepoetici, a numelor proprii sInt tot atItea puncte ale sarcasticului atac
maiorescian, ce voia sa facd din studiul sal o cercetare critica fan' de pericolele ce
amenintau tInära noastrd literaturd, In primul rind pericolul mediocritätii si neade-
vdrului, pseudo-estetic. La acel stadiu al evolutiei culturii romdne, Maiorescu consi-
dera indispensabild o evaluare criticd lucidd si atentd a fenomenului beletristic si
aceasta, dintr-o intentie constructivd, vifind perfectionarea viitoarelor productii
artistice : Ad devine prima datorie a stiintei de a se opune In contra rdului con-
tagios. O criticd serioasd trebuie sd arate modelele bune dte au mai ramas si
le distingd de cele rele i, curetind astfel literatura de multimea erorilor, s'd
prepare junei generatiuni un cimp liber pentru Indreptare" (I, 70).
incd de la aparitie, studiul lui Maiorescu suscita o serie de discutii. La un an
dupd ce 0 cercetare criticd este publican' in Convorbiri, Aron Densusianu. Il acuzd
pe autor, (In 1868, In seria de articole Critica unei critice din Federatiunean de
plagiat dupd Fr. Th. Vischer, a cdrui Estetica data din 1846-1857. Cele cIteva, reale,
similitudini contextuale nu sInt, insd, concludente. AtIt E. Lovinescu, T. Vianu
cIt si cercentorii mai noi au subliniat faptul ca Maiorescu preia o serie de con-
cepte estetice, de sursd hegeliand, prin intermediul popularizatorului sdu cel mai
cunoscut, Vischer, dar aceste concepte aveau deja si urmau sà aibd o circulatie
europeand larga, aveau sà devind un bun" comun al unei Intregi perioade de
&dire si sistematizare teoreticd a artei. De altfel, identifieind ideea cu sentimentul,
Maiorescu este, cum spunea Vianu, unul dintre cei dintTi care a crezut necesard

" Cf."Solcmon Marcus, Pcetica matematica", Ed. Academiei, Bucure;ti, 1970, p. 20-21.
ApIrute in 4 numere, In maliunie 1868 ; retiparite In vol. Cerceteiri literare, 14 1887,
104 p. 59 ;i urm.

www.dacoromanica.ro
Indrumarea idealismului hegelian catre psihologism"37, premergInd In teoretizare
conceptul de idee poetic& dei denrionstratia sa nu este consecventa pe dimen-
siunea constituirii ei. Maiorescu concepe arta ca raport intre corrtinut si forma,
cu functia decisiva a celui dintTi, cuvintul urrnInd a fi doar vehicul" de comuni-
care al ideii. E o pozitie teoretied de larga circulatie In epoca, amendata Insd de
endirea moderna, care corcepe literatura ca artd a cuvTntului, accentuTnd functia
estetica a limbajului.
O alta problemd asupra careia perspectiva noastra ideologicd difera de a
mentorului junimist este cea a artei ca repaos al inteligentei", teorie ce mini-
malizeaza structura cognitiva a creatiei artistice, dupd cum excluderea politicului
din structura literara ne apare ca o operatie de laborator", fard viabilitate si
valabilitate, infirmata de chiar specificul actului creator ce tinde a oferi cititorului
o imagine de altei factura a realitatii aceasta implidnd si parametri ideologici,
deci si politici. Schopenhauerian, Maiorescu vede In stiintei §i po,itica forme de mani-
festare ale vointei de a trai In contingent, sub impulsul vieti i practice. Motivatia
teoretica este subreda. Sensul de perspectivd, finalitatea cercetarii critice" s-au
dovedit, Insa, pozitive. Plecrind Tmpotriva implicarii stiirrtei si politicii In literatura,
Maiorescu combatea de fapt la acea data abuzul de platitudini care, sub aspec-
tul pseudo-literar, nu Tntrupau decTt simple versificar de stiri istorice, de concepte
stiintifice sau lozinci politice, feira nici o insusire artistic& Literatura militantä, anga-
jatd deschis si generos In slujba unor elevate idealuri sociale, pe care o promoveazd
scriitorii epocii pasoptiste, preluata Intr-o epoca de declin revolutionar de pana
unor versificatori fdra talent, transformase ideatia si izvorul patriotic 'in simple
declamatii patriotarde. E ceea ce justifica pe deplin actiunea lui Maiorescu, care
va deveni un punct de reper al spiritului critic românesc. Caci cum va observa
Lovinescu In monografia sa sentimentul patriotic nu e prin sine Tnsusi arta,
ci poate deveni, ca once sentiment. Dupd cum nu exista excludere, nu exista nici
confundare de notiuni. Atitudinea lui Maiorescu de a disocia aceste notiuni ca fiind
exclusive, oricTta exagerare ar fi continut principial (si vom vedea ca el singur
a revenit mai tTrziu asupra ei), a fost capitald pentru destinele literaturii noastre.
Ea a despartit apele de parnInt si a Inlaturat din domeniul artei toate declamatiile
nationale ce Infloreau In publicistica timpului, sub cuvTntul manifestdrii unor sen-
timente frumoase" 38.
CombdtInd cu atTta rigoare, dar totodata revarsInd o veritabird avalansa de
exemple din maculatura literard" a vremii, Maiorescu pregatea atmosfera propice
pentru eflorescenta marii creatii literare pe care o Tntrevedea la orizont. El facea
un prim pas In deschiderea si netezirea drumului sensibilitàii moderne spre sub-
stantializarea specified a actului estetic. SustinInd caracterul impersonal al emotiei
estetice, Maiorescu lua atitudine, ca si In cazul excluderii politicului din artd, im-
potriva pseudo-literaturii, mediocre si conformiste, care se limita la contingent
si ocazional. Peste veac, pledoaria pentru universalitatea si durabilitatea operei
de artd prelungind, e adevdrat, unde clasiciste IntTrziate Ti face onoare criticului
Maiorescu. Astfel, primul act de atitudine critica In literatura a lui Maiorescu a intro-

37 Tudor Vianu, Titu Maiorescu, esteticiari ;i critic ¡iterar, in Studii de literaturà romdnei, Ed.
didactica si pedagogica, 1965, p. 153.
38 E. Lovinescu, T. Maiorescu, I, p. 231. 105

www.dacoromanica.ro
dus un criteriu pertinent de ierarhie a valorilor, valoras nu atit In argumentatie,
In gestul ferm, calauzit de bun sirnt si intuitie. De la nivelul autoritatii criticului,
exemplele rizibile care ilustreaza articolul, au constituit In epoca argumentul
cel mai eficient Impotriva mediocritatii i imposturii literare. Dar subliniind aceasta
pondere pozitiva a pledoariei maioresciene, valabila mai mult ca reactie limitata
istoric la anume simptome literare, nu putem atenua caracterul adesea deformator
al ideologiei criticului In raport cu legitatea, sensul, dialectica procesului artistic
contemporan lui. Maiorescu absolutizeaza un aspect, omitTnd, cu superioritate,
discutarea celorlalte, nu mai putin semnificative, caracteristice situatiei literelor
din vremea sa. De aici, caracterul incomplet al viziunii maioresciene, impregnata
*i de atItia indici de conservatorism estetic si nu numai estetic.

Dupa limba si literatura, Maiorescu se intereseaza de folclor, urmInd si aici


o larg cuprinzatoare traditie, ilustratä, de mai toti reprezentantii generatiei intelec-
tuale precedente, adica de la 1848. $i astfel, In Convorbiri ¡iterare din 15 ianuarie
1868, scriind Asupra poeziei noastre popu/are, a doua editie a volumului de Poezii
populare ale românilor de Vasile Alecsandri îi pare criticului o carte fundamentala
pentru cultura romaneasca, i aceasta pentru ca ea este si va ramTne pentru tot
timpul o comoara de adevarata poezie si totdeodata de limba sanatoasa, de notite
caracteristice asupra datinilor sociale, asupra istoriei nationale i, cu un cuvInt, asu-
pra vietei poporului roman" (I, 73).
Poeziile adunate de Alecsandri din toate regiunile locuite de romani Ii slujesc
lui Maiorescu ca exemplu ideal pentru principiile expuse in O cercetare criticd,
deoarece ele au marea calitate a sinceritatii, autenticitatii trairii i expresiei artis-
tice, naivitatea" lor Inseamna lipsa de once artificiu", lipsa artei din calcul",
a reflectiei reci, speculative sau speculatoare", Ineit izvorInd astfel poezia populara
din plenitudinea simtimIntului, In ea ne aflam aparati de acele aberatiuni intelec-
tuale care strica inspirarea multar poeti, chiar a celar cu talent" (I, 76).
Ca si In studiul teoretic, Maiorescu abordeaza dialectica raportului Intre sen-
timent si idee, cu intentia continua de largire a continutului lar : Cu toate aceste,
autorii si publicul« din societate» s-ar Insela foarte mult c'ind ar crede ca simtimIn-
tul naiv al poporului nu este compatibil cu ideile cele Inalte. Lumea se poate apro-
funda tot asa de bine pe calea inimei ca si pe calea reflectiei, si din aceea ca po-
porul îi exprimd numai sirritirile sale nu rezulta cä i-ar lipsi meditatiunea si deli-
catetea In exprimarea ei. indraznim chiar sa credem ca multi poeti de salon ar fi
IncIntati and ar putea descoperi In fantazia d-lor ¡dei cu o umbra numai de fru-
musetea celar populare" (I, 77). Asadar, Alecsandri are, pentru Maiorescu, marele
merit de a fi pus In circulatie o colectie de autentica arta, demonstrInd astfel prin
ea Trisasi marile virtuti ale poporului.
o
Aceasta ar fi configuratia generala a ceea ce s-ar putea considera In genere
o prima etapa" In activitatea lui Titu Maiorescu : etapa aborddrii problemelor
106 de prima importanta si prim interes pentru cultura noastra, etapa In care studiile

www.dacoromanica.ro
sale critice se situeazd Intr-o descendentd directd din problematica epocii pav)ptiste,
numai cd la un alt nivel, implidnd substantiale c4tiguri de originalitate. Este etapa
In care criticul dezbote probleme §i dd modele In virtutea idealului sdu cultural i
estetic, etapa In care dd exemple pozitive dar i reguli negative, pedagogic func-
tionale, pentru a ne feri de mediocritátile care, fárd nici o chemare interioard,
pretind a fi poeti" (I, 70). Sensul general al actiunii sale se afld In confruntarea ela-
nului de valorificare a parametrilor culturii române moderne cu spiritul critic
de unde radiografierea lucida a situatiei noastre literare, lingvistice, §i concluzii
directoare trase cu pondere de arhitect, Intr-o perspectiva de solidd constructie
i organicd dezvoltare.
Cu atit mai mult, pentru o asemenea perspectiva de &dire i actiune ideolo-
gicd se cerea, pe de o parte, respingerea fenomenelor ce apdreau ca nocive pentru
dezvoltarea culturii noastre, pe de alta parte, aprobarea acelora care semnificau
sau puteau semnifica autenticele valori nationale.
Spirit militant, Maiorescu era, desigur, contient de urger-4a pledoariilor sale,
pe care §i le organizeazd cu simtul tactic al strategului.
De aici, mai Inn negatia, cu forta ei de oc, Inca de la Inceput dar cu reper-
cusiuni de seism, prelungit i repetat. Este articolul (apdrut In Convorbiri ¡iterare
din 1868) Tn contra directiunii de astózi a culturei romóne, veritabil studiu de mor-
fologie a culturii romdne0 la treapta de evolutie pe care dupd revolutia de la
1848, dupd Unire ea o marca prin intrarea Intr-o noud fazd a Tns4i dezvoltdrii
nationale.
La acea datd, autorul avea 28 de ani, apartinInd, deci, tinerei genera-0i de inte-
lectuali, generatie ce acläuga firescului spirit contestatar, derivat din chiar situarea
sa In dinamica peisajului intelectual al tdrii, un acut criticism, dobIndit prin formatie
§i cultivat, cum o recunosc toti memorialiOi epocii, In grupul junimist.
Anticipatá de 0 cercetare criticó asupra poeziei romóne de la 1867, interventia
de acum privea o problemd centrald a culturii noastre, pusd incd din primele faze
ale procesului de integrare a ei In structurile europene moderne, structuri pe care
generatia de la 1848 le Trnbräti eazd apoi la modul revolutionar, dar pe care, peste
cloud decenii, generatia junimistd se credea datoare a le reconsidera fundamental.
Maiorescu pune, deci, In dezbatere Insu0 raportul dintre formele civilizatiei autoh-
tone §i cele europene, dintre traditie i inovatie, dintre ceea ce Ibräileanu va numi
mai tirziu influente strdine" i realitäti nationale".
Intrarea României In circuitul vietii moderne §i profundele schimbäri pe care
acest fenomen le-a implicat In toate domeniile vietii politice, sociale, spirituale nu
scdpase de altfel observatiei scriitorilor de la 1848, ei Insi0 factori directi de pro-
movare i sustinere a noului, avangardd a gindirii contemporane lor. Nu mai putin,
Insd, ei observd cu luciditate i, adesea, cu simptomaticd exactitate, cd generalizarea
noului nu este firesc implicatei procesului de evolutie a stárii nationale, In diferite
sectoare ale ei. in aceastd privintd, nu numai satirele unui Gr. Alecsandrescu, come-
diile i prozele lui Alecsandri, romanele lui Bolintineanu (In ce aveau ele ca parte
de dezbatere a unor probleme curente"), dar mai ales opiniile unui spirit teoretic,
precum Kogälniceanu sau Alecu Russo, echivaleazd cu primele studii de prog-
nozd a caracterului culturii rornâneti. Cel care, la 1840, in Dacia literard,
ceruse accentuarea fenomenului national (pentru a da suport i valoare artisticd
unei literaturi originale) va relua asemenea probleme i In anii urmdtori. intre
altele, In Tainele inimii, fragment de roman din 1850, unde, prin internnediul per- 107

www.dacoromanica.ro
sonajelor sale asistdm la o stralucitä demonstratie precedInd pe Maiorescu
a ceea ce acesta va sus-tine, In stil pur ideologic, peste cei aproape 20 de ani.
Niciodatd n-am fost contrar ideilor si civilizaçiei straine spune Kogälni-
ceanu. Dimpotrivd, crescut si trait o mare parte a tineretelor mele In acele IAA
care stau In capul Europei, am fost i sInt de idee cd In secolul al XIX-lea nu este
iertat nici unei natii de a se Inchide Inaintea InrIuririlor timpului, de a se mdrgini
In ce are, rara a se Imprumuta si de la strdini [...]. Propdsirea este mai puternicd
cleat prejudetile popoarelor ; si nu este zid destul de nalt si de tare sd o poatd
opri In drumul sdu. Romdnii, prin pozitia geograficd, politicd, morald si etnogra-
ficd, sInt datori mai mult cleat orisicare alta natie, de a nu rdmInea strdini la tot
ce face gloria si puterea seculului. Mici si slabi, ei nu se pot face mari si tari cleat
prin civilizaçie, adecä prin Imbundtd-tirea intelectuald si materiald a tdrei lor". Din
nenorocire", continud autorul, procesul de adaptare a ideilor i institutiilor strdine
nu a fost Inteles totdeauna In dreptul simt", adicd In reala lui semnificatie, ajun-
&du-se la un mimetism periculos dezvoltdrii institutiilor nationale : Civilizatia
nu izgoneste nicidecum ideile si ndravurile nationale, ci numai le Trnbundtd-teste
spre binele natiei In particular si a omenirii In general. Noi Insd, In pretentie de
a ne civiliza, am lepädat tot ce era bun pdmIntesc si n-am pAstrat cleat abuzurile
vechi, Inmultindu-le cu abuzurile noud a unei rdu Intelese si mincinoase civili-
zatii. Asa, predicind ura a tot ce este parrantesc, am Imprumutat de la strdini numai
superficialitdti, haina dinafard, lar nu spiritul sdu, spre a vorbi dupd stilul vechi,
slova, iar nu duhul. Prin aceasta am rupt cu trecutul nostru si n-avem nimic pregd-
tit pentru viitor, cleat coruptia ndravurilor"39.
imprumutInd haina dinafard, litera iar nu spiritul", cultura si romând
rupe legitatea fireascd fatd de traditie, atitudine periculoasd pentru cd, spune
Kogdlniceanu, adevdrata civilizatie este aceea care o tragem din sInul nostru, refor-
rrand i Trnbundtd-tind instituiile trecutului cu ideile si propdsirile timpului de fatd",
realizInd, deci, raportul firesc Intre traditie si inova-tie, Intre influente strdine"
realitIti nationale".
Nu mai putin, Alecu Russo reia problema un an mai tTrziu, In 1851, in Studie
moldovan'd, unde deplInge repedea abandonare a unor traditii ale trecutului In fa-
voarea bon-ton"-ului", cu deosebire In clasele boieresti", ceea ce accentueazd
prdpastia adInCa" dintre boierul de astdzi" i popor. Rezultatul nu este Incura-
jator : Societatea educatd a Moldovei sarndn'a a fi o colonie inglezd Intr-o -tart a
cdria nid bimba, nici obiceiuri, nici costiume nu ar cunoaste ; streindtatea se oplo-
seste Intre noi ; doi oameni se mdsurd astdzi de cloud ori din cap pInd In picioare
pInd a nu rosti un cuvInt. Cu dt ctstigdm In propdsiri, cu atIta pierdem In relatiile
private" 40.
Pentru ca In Cuget6rile din 1855 (deci, cu nici 15 ani Inainte de Maiorescu)
sa respingd, din nou, excesivul miros de strdindtate" pe care II are i se pare

lui Alecu Russo, precursor direct al regionalismului lui Ibrdileanu din Spiritul critic
cu deosebire cultura ardeleand si cea bucuresteand.
In sfirsit, In chiar anul aparitiei studiului maiorescian, Indreptat In contra direc-
tiei de astdzi, B. P. Hasdeu, continuator al pasoptistilor i adversar al lui Maio-

29 M. KogIlniceanu, Scrieri Giese, ediIie Ingrijita si prefa# de Dan Simonescu, B.p.t., ediIia a
11-a, 1956, p. 148-149.
108 49 Al. Russo, Scrieri alese, cu o prefaIl de Emil Boldan, B.p.t., 1856, p. 68.

www.dacoromanica.ro
rescu, publica In Romdnul articolul Caracterul nationalitcltii romdne ca baza legis-
latiunii sale, pledoarie In favoarea adaptdrii organice a formei legislative la fondul
national, pentru sistarea unor procedee ca acestea : and un popor are cumva
nevoie de o haind, adicd de vreo reformd exterioard, legislatorii si administratorii
sdi se grdbesc pe data a-1 Tnveli In niste vesminte exotice, aduse cine mai stie de
unde si croite cine mai stie pentru cine. Dacd haina este prea largd, se rdspunde
cä purtdtorul o sd se mai Ingrase cu timpul ; dacd e prea strimtd, se asigurd cd
stofa o sd se mai Intindd mai In urmd ; si astfel nenorocitul popor se vede con-
strins, vrind-nevrind, a farî dupd sine o hlamidd de astrolog sau a stringe din
umeri Intr-o scurteicd de arlechin...". Este timpul Insd, acum sau niciodatd,
de a ne lepdcla de hainele altora si de a Intelege, In fine, cd la boalele noastre,
care s'int cam multe, fiind efecte cronice ale unui trecut pdcdtos, noud ne trebuiesc
niste retete scrise anume pentru noi
Ce relevd o asemenea retrospectiva, care s-ar putea, de altfel, continua cu noi
si noi exemple ? in primul rind, caracterul de continuitate ca problematic& Intre
Maiorescu si predecesorii säi directi, In sensul aborddrii unor aspecte definitorii
ale momentului istoric, cu o reald bazd de adevär In epocd. In al doilea rInd, Insd
si aceasta o evidentiazd cu mai multa pregnantd Insdsi parcurgerea studiului maio-
rescian discontinuitatea, antagonismul chiar, Intre atitudinea si solutiile oferite
de mentorul junimist si cele alp unui KogdIniceanu sau Russo 42. Lucrul este expli-
cabil. Alti parametri ideologici guvernaserd formatia si, apoi, activitatea propriu-zisd
a celor cloud* generatii cdrora apartineau, respectiv, Kogalniceanu si Maiorescu,
generatii separate nu atTt cronologic cIt spiritual (In sensul altor cote de nivel
si altor spectre de opticd), altele erau generatoarele ideologice si, prin urmare,
altfel conditionate finalitäile demonstratiei lor politice si literare. Cu capacitatea
sa unicd de a transforma istoria literaturii Intr-o serie de caractere, Cdlinescu vedea
In Titu Maiorescu un Tánase Scatiu superior, subtil, usor melancolic, energic cu
delicate-la", rivnind, el, nepotul de tdran,a se adapta clasei conservatoare", Incer-
eind sd asimileze, prin educatie, aristocraticul. De aici, dorinta sa de singularizare
fatd de predecesori, negarea oricdror valori imediat anterioare sau contemporane,
In afara celor la edificarea cdrora contribuise direct. Sugestia cdlinesciand este spec-
taculoasd, dar nu definitiva. Negarea predecesorilor o face, credem, Maiorescu In
primul rind din motive ce in de ansamblul endirii sale politice, &dire respingInd
revolutia si democratismul propagat pInd la ultimele lui consecinte pe toatd scara
sociald, neacceptInd viziunea profund dinamicd asupra istoriei, iritIndu-I elogiul
schimbdrii, patetismul vizionar al luptatorilor ce visau continuu la Tara de mline,
viitor pentru care erau gata a face once. Cititor asiduu al lui Schopenhauer si
adept al criticismului kantian, Maiorescu venea cu o noud imagine, dinadins descu-
rajantd nu afit prin aciditatea demascdrii inadvertentelor sociale existente, pre-
zentd, precum s-a vdzut, si In literatura si publicistica pasoptistilor, cIt prin siste-
matica analizei si absolutizarea diagnosticdrii menite a zgudui profund constiinta
activa a epocii.

Tn Romdnul, 1868, 11 ian. P. 26 (apud Paul Cornea, Titu Maiorescu i pa;optismul, in vol.
De la Alecsandrescu la Eminescu, EPL, 1966, p. 339).
42 Critica e In adevär asemandtoare, dovadl cA Maiorescu ;i prietenii sIi, departe de a initia,
nu faceau cleat sa cristal izeze anemultumirea mai generala». Dincolo de semnalarea aului, diver-
genta de opinii e Ind majorä"observgie pertinenti a lui Paul Cornea, In studiul citat ;i dezvoltat
In P. 339 ;i urm. 109

www.dacoromanica.ro
Dar iatd studiul. El este considerat de Maiorescu ca o concluzie sinteticd a arti-
colelor sale precedente, cele In care se oprise : asupra poeziei de salon si poe-
ziei populare, asupra etimologismului d-lui Cipariu si Lepturariul d-lui Pumnul, asu-
pra dreptului public al romOnilor dupa scoala Barnutiu si asupra limbei romdne
In jurnalele din Austria" (I, 145).
Rdspunsurile polemice ale redactorilor Albinei, Federatiunei sau Transilvaniei
sTnt stricacioase prin forma si cuprinsul lor, fiindcdtrdiesc Tntr-o atmosferdstricata
si se inspird de ideile si de sirrrtimintele ce caracterizeazd marea majoritate a « inte-
ligentelor si anteluptatorilor» romdni. Vitiul radical In ele, si, prin urmare, In
toatd directia de astäzi a culturei noastre, este neadevärul, pentru a nu Tntrebuinta
un cuvInt mai colorat, neadevdr In aspiran, neadevar In politicO, neadevdr In poezie,
neadevdr pInd In gramaticd, neadevdr In toate formele de manifestare a spiritului
public" (I, 147).
Societatea româneascd Ti pare lui Maiorescu a fi fost pIna pe la 1820, cInd In-
cepu a se trezi din letargia ei", cufundata /...i In barbaria orientald" si abia dupa
acea data Incepe sä recepteze ideile revolutiei franceze, factor determinant in viata
Europei moderne. Prin generatia tIndrd a acelui Inceput de secol, adicd Irrtele-
gem noi prin generatia de la 1848, atrasd de lumina.", se produce acea emigrare
extraordinard" spre experienta tdrilor apusene, de la care se la, Insd, din neno-
rocire, numai lustrul din afard", si aceasta, pentru cä nepregdtiti precum erau
si sInt tinerii nostri, uimiti de fenomenele mdrete ale culturei moderne", se pa.-
trunserd numai de efecte, dar nu pdtrunserd pInd la cauze, vazurd numai formele
de deasupra ale civilizatiunii, dar nu Intrevazura fundamentele istorice mai acrinci,
care au produs cu necesitate acele forme si fárd a cdror preexistentd ele nici nu
ar fi putut exista. $i astfel, mdrginiti Tntr-o superficialitate fated, cu mintea si cu
inima aprinse de un foc prea usor, tinerii romdni se Intorceau si se Intorc In patria
lor cu hotdrIrea de a imita si a reproduce aparentele culturei apusene, cu Tncrederea
ca In modul cel mai grdbit vor si realiza Tridatd literatura, stiinta, arta frumoasd
si, mai IntTi de toate, libertatea Intr-un stat modern" (I, 147).
Iluzii juvenile", astfel va caracteriza aici Maiorescu Tncercarile pasoptistilor
(despre care, In lstoria contemporand a Romeiniei, pasiunea anti-pasoptista a autorului
va merge [And la a caracteriza proclamatia de la Islaz o opera de fantezie, fdrà
valoare practicd", o naivd asternere pe hTrtie a unui amalgam de idei nebuloase,
cum misuiau pe atunci In brosurile frazeologilor din alte tarn". Numai vanitatea
din a arata popoarelor strdine cu once pret, chiar cu dispretul adevarului cd le
sIntem egali In nivelul numai o ratdcire totald a judecatii", pot,
pentru Maiorescu, fi singurele explicatii ale acestei abaten i de la linia adevärului istoric.
latd un punct culminant al reactiunii junimiste, In textura ideologului ei cel
mai autorizat, numai cd acum depdsind el Insusi once margini ale adevarului"
istoric, frizInd prin asprimea formuldrilor pamfletul, InfruntInd parcd ostentativ
grija de a nu rani sensibilitatea colectivd. Ofensiva maioresciana era Insa declansatd
Tntr-o asemenea conjunctura, IncIt unele aspecte ale acestui cu/t a/ adevärului,
Tntr-o societate evident greu Incercatá de atIta demagogie, de atIta minciuna, aveau
sA impresioneze, la numai doi ani de la aparitia In contra directiei de astäzi, pe
un Eminescu : Principiul fundamental al tuturor lucrarilor d-lui Maiorescu este,

110 " Titu Maiorescu, !storia contemporand o Romdniei (1866-1900), Bucurqti, 1925, p. 43.

www.dacoromanica.ro
dupd cite stim noi, nationalitatea In marginea adevarului (sub/. Em.). Mai concret :
ceea ce-i neadeveirat, nu devine adeviirat prin Imprejurarea ca-i national ; ceea ce-i
injust nu devine just prin aceea national ; ceea ce-i urit nu devine frumos
prin aceea cd-i national ; ceea ce-i rau nu devine bun prin aceea ca-i national"".
intr-adevar, neabatindu-se de la adevar, transformat intr-un dat aprioric si
inteles In afara oricarui contingent, Maiorescu respinge in studiul sau chiar unele
din principalele opere ale $colii ardelene, Gramatica lui $incai sau Istoria pentru
tnceputul românilor In Dachia a lui Petru Maior, apoi Lexiconul de la Buda sau Ten-
tamen criticum in linguam romanicam, aratindu-le ca falsificari" ale istoriei, etimo-
logiei si gramaticii.
lnsensibil la finalitatea lor de nobila luptd nationala, Maiorescu da alarma ca
structura falsa" a acestor opere, unele puse la temelia culturii noastre, se va
mentine pe toata evolutia ei ulterioara, accentuind dezacordul dintre fond" si
forma" si, ca atare, amenintind insäsi dezvoltarea societatii contemporane.
Pro causa, rechizitoriul maiorescian ridicd prin absolutizare la rang de gene-
ralitate aspecte particulare, renegind once valabilitate a institutiilor culturii roma-
nesti : inainte de a avea partid politic, care sd simtd trebuinta unui organ, si public
iubitor de stiinta, care sa aibd nevoie de lectura, noi am fundat jurnale politice
si reviste literare si am falsificat si dispretuit jurnalistica. Inainte de a avea Inva-
tatori sdtesti, am facut scoli prin sate, si Inainte de a avea profesori capabili, am
deschis gimnazii si universitati si am falsificat instructiunea publica. inainte de a
avea o cultura crescutd peste marginile scoalelor, am facut atenee romane si aso-
ciatiuni de culturd si am depretiat spiritul de societati literare. inainte de a avea
o umbra macar de activitate stiintifica originala, am fdcut Societatea academica
romana, cu sectiunea filologica, cu sectiunea istorico-arheologica si cu sectiunea
stiintelor naturale, si am falsificat ideea academiei. inainte de a avea artisti trebuin-
ciosi, am facut conservatorul de muzicd ; Mainte de a avea un singur pictor de
valoare, am facut scoala de bele-arte ; Tnainte de a avea o singurd piesd dramatica
de merit, am fundat teatrul national si am depretiat si falsificat toate aceste
forme de culturd" (I, 150-151).
Dei, prin chiar structura si orientarea gindirii lui teoretice, Maiorescu nu
are cum intui si cu a-tit mai putin de a-si explica dialectic un atit de vast com-
plex precum cel al construirii civilizaiei noastre moderne, el constata, pe de altd
parte, prapastia sociald dintre o minoritate privilegiata si marea masa a claselor
produckoare.
Cultivarea unei atari stdri de lucruri considerata de Maiorescu atIt de nociva
nu poate duce, dupd el, cleat la un abis" intre clasele mai Mahe ale romanilor"
si poporul de jos" (formularea sa va regasi mai tIrziu In programul unei reviste
ne-junimiste, chiar anti-junimiste, ca Viata romaneasca"), fenomen cu atTt mai
gray cu at, citam din nou in-extenso textul, de aceastd data, In intregime vala-
bil, al lui Maiorescu : Singura clasa reala la noi este täranul roman, si realitatea
lui este suferinta, sub care suspinä de fantasmagoriile claselor superioare. Cad din
sudoarea lui zilnica se scot mijloacele materiale pentru sustinerea edificiului fictiv,
ce-I numim cultura romand, si cu obolul cel din urma TI silim sa ne plateasca pictorii
si muzicantii nostri, academicii si atenianii din Bucuresti, premiele literare si stientifice

44 M. Eminescu, Nationalii i cosmopo/itii, reprodus de I. E. Torouliu, In Studii V documente


literare, IV, Junimea, 1933, p. 85-92; citatul la p. 90. 111

www.dacoromanica.ro
de pretutindenea, si din recunostintd cel putin nu-i producem nici o singurd lucrare
care sd-i TnaIte inima si facd sà uite pentru un moment mizeria de toate zilele"
(1, 151).
La capdtul acestui rechizitoriu critic, Maiorescu se Intreabd asupra
de aparitie a unei energice reactiuni" in rindul tinerimii romdne" In care,
cu drept cuvint, se implica si pe sine, la cei 28 de ani pe care Ti avea reactiune
care sä inlocuiascd pretentiile iluzorii" cu un fundament adevdrat". Asadar, efort
constructiv, dar vazut tot ca o necesard negatie : Maiorescu crede cd datoria
fiecdrei inteliginte ce vede pericolul (este) de a lupta pinä In ultimul moment in
contra lui". Directiile acestei lupte i se par a fi cloud : combaterea mediocritätilor
si a formelor fárd fond, care nu propagd, ci nimicesc cultura. Ca atare, solutia
se contureazd si ea In termeni nihilisti : este mai bine sd nu facem o scoald
deloc decit sA facem o scoald rea, mai bine sd nu facem o pinacoteca deloc decit
sd o facem lipsitá de arta frumoasd ; mai bine sd nu facem deloc statutele, organi-
zarea, membrii onorarii si neonorati ai unei asociatiuni cleat sd le facem fárd ca
spiritul propriu de asociare sd se fi manifestat cu sigurantd In persoanele ce o
compun ; mai bine sd nu facem deloc academii, cu sectiunile lor, cu sedintele so-
lemne, cu discursurile de receptiune, cu analele pentru elaborate decit sd le facem
toate aceste fárd maturitatea stiintificd ce singurd le dd ratiunea de a fi" (1, 152-153).
La prima vedere, argumentul maiorescian pare perfect logic : functionind In
gol, färd fond", formele se discrediteazd cu totul In opinia publica i IntIrzie

chiar fondul, ce, neatTrnat de ele, s-ar putea produce in viitor si care atunci s-ar
sfii sd se Tmbrace In vestmintul lor dispretuit" (1,153). Dar In rationamentul sdu
asupra raportului continut-formä, Maiorescu absolutizeazd primul termen (continutul),
cdruia Ti subliniazd rolul determinant, hotäritor, dinamic, fatd de celdlalt (forma),
conceput ca Tnvelis pasiv, mimetic. Or, analiza stiintificd a relatiilor procesuale
demonstreazd functia activd a formei, capacitatea ei de a deveni, pind la un punct,
forta motrice a evolutiei continutului. E adevdrat, insemn6rile zilnice marcheazd
constiinta acestui adevdr atunci cind Maiorescu reflecteazd asupra constitutiei tdrii
De altminteri, trebuie sd concepi constitutia i ca o scoald de exercitiu pentru popor.
intrebare: Este ea acum nepotrivitd i rea pentru noi ? Rdspuns: Da. Dar [alta]
Tntrebare: Dar, cu toate astea, sileste ea, cu timpul, poporul sd reflecteze asupra
sa insusi, deoarece, Tncolo, gIndeste asa de putin, i ingdcluie ea, apoi, mai mult
decit o altd constitutie, poporului devenit mai matur sd se inalte prin propriile sale
puteri ? Eu cred cd tot da. $i, Tntru atita e bund"". Pozitia rdmine, Ins& sin-
gular& neoperantd In demonstratiile lui Maiorescu, cäci el nu o implicd logicii ana-
lizelor sale nici atunci cind discutia despre fond si forma se referd la domeniul
artei (ca In O cercetare critic6...), nici acum, cind ea este plasatd pe coordonatele
politicii culturale,
In al doilea rind, privind In concret situatia, procesul condamnat cu atita
pasiune de Maiorescu constituia un fenomen istoriceste incontestabil, o realitate
In mers. Critica atit de vehementd in contra directiei acestui proces urrndrea
evident indreptarea, corectarea lui. Cdci : Ca sd mai trdim in modul acesta
este cu neputintd. PlIngerea poporului de jos si ridicolul plebei de sus au ajuns
la culme. Pe de alta parte, prin inlesnirea comunicdrilor, vine acum insäsi cultura
occidentald la noi, fiincicd noi nu am stiut sA mergem Tnaintea ei. Sub lumina ei

112 46 insemndri zilnice, p. 132.

www.dacoromanica.ro
Titu Maiorescu. Portret de maturitate.

biruitoare va deveni manifest tot artificiul si toed caricatura «civiliza/iunii» noastre,


si formele deserte cu care ne-am Inernfat pIna acum Isi vor razbuna atragInd cu
läcomie fondul solid din inima straina" (I, 151). Asadar, argumentul suprem (In
linia, dealtfel, si a pozi-tiei pe care Maiorescu o exprima In articolul Limbo romancl
In jurnalele din Austria) este acela al promovarii in parametrii de civilizatie si cul-
turd moderne, dar pe un fundament Tntr-adevar solid, nealterat, neamenirttat de
factorii (de formele fara fond") a caror nocivitate ar putea deveni In perspec-
tiva un proces ireversibil de alterare a fondului propriu, national.
Adevarul In istorie, In filologie, in stiirrta nu este pentru Maiorescu atTt
o problema In sine, cIt o pIrghie de energica reactiune" impotriva directiei de
asteizi" (1868), In mäsura In care aceasta directie e o prelungire a directiei vechi,
care, cu metode ca acelea denunIate de catre critic, este nu numai depasita, dar
continuata prolifica o rätacire totala a judeatii". De unde necesitatea de a
actiona pentru ca odata cu dispretul neadevarului de pIna acum, sa destepte
(In spiritul tinerimii romane) voinIa de a pune fundamentul adevarat acolo unde
se afla astazi numai preterrtii iluzorii" (I, 152). Aceasta actiune de regenerare a
spiritului public" trebuie sa se efectueze Tnainte de a rasa sa se strecoare In inima
nepasarea de moarte" (I, 152). De aici si datoria fiedrui om de cultura de a lupta
Impotriva raului. 113

8 o. 178

www.dacoromanica.ro
In finalizarea acestei actiuni, Maiorescu indicà drept prim obiectiv descurajarea
mediocriteitilor care, tocmai ca beneficiare ale formelor fara fond", au accedat la viata
publica. De pus capat, deci, indulgentei, primirii necritice (sub cuvInt ca «tot este
ceva » si ca are sa devie mai bine") cu care, tot zicInd asa de 30 de ani, Incurajam
la oameni nechemati si nealesi !". Or, rezultatul este ca de atunci Incoace mergem
tot mai rau, ca poezia a disparut din societate, ca jurnalistica si-a pierdut once in-
fluerta, lar cIt pentru politica romana, fericite articolele literare, carora le este permis
sa nu se ocupe de d'insa !". Actiunea de descurajare a mediocritatilor de la viata
publica devine, ca atare, un veritabil comandament national, si cu cIt poporul este
mai incult, cu a-at mai mult, fiindca tocmai atunci sunt primejdioase". lar al doilea
adevar, si cel mai insemnat, de care trebuie sa ne pätrundem, este acesta : Forma
fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca
nimiceste un mijloc puternic de culturd" (I, 152).
Aceasta atIt de necrutatoare critica la adresa societatii contemporane, cu un
a-at de sever avertisment, avea ca finalitate orientarea tinerimii noastre" si, prin
ea, viitorul civjlizaiei i al culturii romane. Ca atare, e greu de sustinut ca, In per-
spectiva dialecticii de dezvoltare a societatii romanesti, o asemenea luare de pozi-
tie era expresia unei conceptii contrarevolutionare". Nu peste mult, Caragiale,
cu o luciditate sclipitoare, pe care numai un mare artist o poate avea, va ipostazia
In comediile sale tocmai aatea si atItea aspecte ale societatii pe care, ideologic, Maio-
rescu le diagnosticase ca forme fara fond". Un ideolog propriu-zis, de pe o pozitie
direct progresista (nu conservator-progresista", precum junimismul incerca a se
acredita), am numit pe C. Dobrogeanu-Gherea, va constata, mai -arziu si el (comen-and
pe Caragiale) aceleasi forme fart acoperire, numai ca explicatia fenomenului si solu-
ia fi altele cleat cele maioresciene.
Evident, manifestul programatic al lui Maiorescu a dat nastere la confuzie, daca
nu la perplexitate, nu numai pentru Indrazneala lui negatoare, dar si pentru ca no-
tiunea de forma' cuprindea cloud categorii de elemente suprastructurale : unele
politice (constitutie, parlament, alegeri, presa), altele culturale (Academie, Universi-
tatea, teatre, conservatorul, expozitii). Daca din punct de vedere politic Maiorescu
arata o fata de reactionar" care iritat de perpetuarea unor mijloace, devenite
evident anacronice nu mai poate recepta, In valabilitatea lor intrinseca, istoriceste
confirmata, idealurile generatiei de la 1848 (de unde datoria impusa junimii romane
de a o osindi si parasi °data pentru totdeauna directia acestor «anteluptätori » ai
natiunii"), In aprecierea pasoptismului cultural critica lui nu vizeaza direct si
opera literara a acelei perioade (criticul o ignora), ci productiile minore, de mediocri-
tate si impostura, ale epocii contemporane lui, care acestea se nutresc de senti-
mente false, sInt proliferate In climatul formelor rara fond" (precum o demonstrase
copios O cercetare criticel asupra poeziei de la 1867),
at priveste solutia, Maiorescu prefera sa Intrebe dramatizind : Mai este oare
timp de scapare ? Mai este oare cu putinta ca o energica reactiune sa se produca In
capetele tinerimii romane si, °data cu dispretul neadevdrului de pana acum, sä des-
tepte vointa de a pune fundamentul adevarat acolo unde se aflä astdzi numai pretentii
iluzorii ?" (I, 151-152). De unde concluzia noastra, ca finalitatea principala a arti-
colului lui Maiorescu era dinadins, programatic, limitata, ea urmarind un sindrom de
fixatie In rIndurile opiniei publice, In asa fel ca ea sa fie frapata prin chiar acest
mod de a purae In mod alarmant problema si, ca atare, diagnosticarea situatiei In
114 aspectele ei cele mai flagrant nocive. Tehnica oratorica a lui Maiorescu a intrat desi-

www.dacoromanica.ro
gur In joc, textul sau avInd dinamica de manifest ideologic, ca atare implicInd sim-
plificari i IngrcOri evident tendenVoase. De aici i punerea nu sub semnul certi-
tudinii de perspectivd, ci precum cronicarii de odinioard a unei invocan i a desti-
nului, daca nu a providentei (autorul fiind un ateu) : Poate soarta ne va acorda timp
pentru aceasn regenerare a spiritului public i Tnainte de a rasa sa se strecoare In
inirnd nepasarea de moarte, este Inca de datoria fiecarii inteliginIe ce vede pericolul
de a se lupta pInd In ultimul moment In contra lui". Pigmentat de fatalism acesta
mai curTnd sugerat de invocalia retorica verdictul procesului pe care mentorul
Junimii" II face societatii rornane0 nu este total negativ, pesimist, ci mai curTnd,
sub aceasta coloratura' stilistica, autorul îi invoca contemporanii, generatia lui In
primul rnd, de a proceda neIntTrziat la aceasta imperioasd actiune de redresare
morald. Dep4ind sfera culturii, mesajul In ton patetic al lui Maiorescu avea o
finalitate social-politica, cultura, literatura fiind considerate de el la aceasn data
ca mijloace directe de aqiune practicd.
Privitä In originile i structura sa, critica sociologica a lui Maiorescu apare ca un
moment al gIndirii postrevolutionare In toate ladle de culturd ale Europei. ldeea cd,
prin marea surpare de teren produsa de Revolvtia francezd, societ4ile democratice
moderne au ajuns la forme artificiale de existenn (idee indicata i de Maiorescu ca
o cauzd Indepartan a schimbarii din vian publicd romaneasca) se TritIlnqte la mai
mulTi enditori europeni din epoca dominan de reaqiunea antirevoltrtionard i apoi
de evenimentul restaurarii monarhiei In FranTa : Edmund Burke, Joseph de Maistre,
Louis de Bonald etc. Elemente ale endirii politice In Restauratie trec In evolirtionis-
mul englez, Intre altele, In lucrarea lui T. H. Buckle, History of civilisation in England
(2 vol., 1857+1861), recunoscuta de Maiorescu in introducerea Discursurilor parla-
mentare (I, p. 44) ca un izvor al cugetarii sale. E ceea ce releva argumentat T. Vianu
In capitolul din lstoria literaturii romeine moderne, marcInd, Insa, cà adeptul lui
Buckle n-a receptat i evoluIla curentului (prin Savigny, Ranke), a studiilor istorice,
evolu-tie care va determina ca istoricii sd se Intrebe daca RevoluIia franceza Tnsasi,
prezentata ca simplà fapta a unan ideologi (cum face Maiorescu cu referire la Revolu-
tia de la 1848) n-a fost mai degrabd o realitate ancoran In cauzalitatea istorica a
vremii i daca cercetarea faptelor care au produs revolvtia nu este de preferat senti-
mentelor care o condamnau. RefuzInd aceasta cercetare, mentorului junimist i se
pare cd noile înfäliàri In viata publica a nrii nu pot fi decit produse pe calea unei
contagiuni pur ideologice. Este aceasta o cantonare In timp, o poziIie oarecum
metafizica. Si, totqi, contradictoriul Maiorescu n-a cultivat idealurile Restaura-tiei,
care era tradiIionalista, deci, reacIionara ; caci el dorea schimbarea starilor noastre
In sensul modern al civilizatiei apusene...46.
Fenomenul nu trebuie sa ne surprindd. Pe de o parte, sa reIinem, deci, incapa-
citatea lui Maiorescu de a endi dialectic, ceea ce II Impiedicd sa vadd perspectiva
modalitatea reald a acestei schimbari, conceputa de el nu ca un proces socialmente
necesar, ci mai curInd ca un fel de miracol al acumularilor, miracol care ar transfor-
ma de la sine cantitatea In calitate. De unde i tonul de alarmd fatalistd care con-
tinua pInd la capdt : aci far-a cultura poate Inca trai un popor cu nadejdea ca la
momentul firesc al dezvoltarii sale se va ivi 1i aceastd forma binefäcatoare a vietei
omeneTti ; dar cu o culturd falsa nu poate trai un popor, i daca staruiqte In ea,

46 Cf. T. Vianu, Titu Maiorescu, In Istorio literoturii romdne moderne, citatA i anterior,
p. 193-195. 115

www.dacoromanica.ro
atunci da un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: cà In lupta Intre civi-
lizarea adevaratá i Intre o natiune rezistenta (la aceastd civilizare adevaratd, n.ns.,
G. I.) se nimiceTte natiunea, dar niciodatd adevdrul" (I, 154). Ignorind procesul de
interdependentd a fenomenelor social-politice, autorul ignora însài posibilitatea
procesului, al cdrui mecanism TI va explica mai tirziu un G. Ibraileanu i care, privind
el retrospectiv asupra civilizaiei i culturii române moderne, va demonstra
In anume conditii istorice, unele specif ice dezvoltdrii poporului nostru, forma creeazä
fondul. Pe de alta parte, nu putem a nu observa ca, In filiatia TnaintaOlor
pawptiO tocmai vehementa (cum o caracterizeazd Vianu) acestei critice, Indrep-
tatd asupra Intregului orizont al culturii noastre de-atunci i sporitd de talentul
celui care o exercita, prin impresionanta vigoare a formuldrilor sale", acest negati-
vism atIt de radical, pornit dintr-o opozitie atit de violenta", ne apare astazi mai
curTnd ca o strategie de ofensivd acutd prin care sd se impund In cultura romand,
nu o reIntoarcere la trecutul feudal , ci, dimpotrivd, tocmai pentru a impune
o directie now) : aceea pe care Maiorescu se va crede Indreptätit sa-i i constate pro-
ducerile", ca o reactie salutard a spiritului nostru", ca un Tnceput de scapare",
numai dupd patru ani, In 1872.

Dar pInd atunci manifestarile din 1868, atIt de rásundtoare prin violenta lor,
negativist& ale lui Titu Maiorescu, manifestdri printre care cea Contra coalei Bar-
nutiu (acesta polarizInd Ins4i venerabilitatea pawptismului transilvan) produsese
o prima puternicd impresie de oc psihologic In rindurile opiniei publice, aceasta
noud stare de spirit genereazd divergente de opinii In chiar gruparea junimistd.
Tindrul istoric A. D. Xenopol, Intretinut la studii de fondurile Junimii", mdrturi-
sete lui lacob Negruzzi, Intr-o scrisoare datatá 17 ianuarie 1869, 47cA efectul ce
mi-a facut articolul lui Maiorescu a fost prea mare, pentru ca reactiunea In contra lui
sa nu fie tot atIt de puternicd". In ce consta ea ? Xenopol respinge viziunea nihilistä
a mentorului junimist, perspectiva pierii" pe care o sugereazd radiografierea de
cdtre acesta a starii disperate" din cultura i civilizatia roman& fetiOzarea caracteru-
lui fals" al progresului, negarea, deci, a lui. Discutia trebuie pornita pe alte baze
intrebarea deci std aci : Este progresul nostru dintr-un inceput fals i de aceea e
starea noastrd astazi rá, sau progresul nostru e In sine normal, cleat [ca] In aceastä
regularitate i legitimitate a sa trebuia sd se producd stdri anormale ca aceea de
astázi ? Mi se pare ca numai cind se formuleazd astfel Intrebarea, se presimte
ipoteza din urrnd este, In admisiunea ei, esplicarea stdrii noastre de astazi, i cA deci
consecventele ce se pot trage sInt cu totul altele ; cdci dacd se produc bureti
muKhi pe trunchiul ¡fwd. verde, nu trebuie sA conchidem de aici cá mdduva Ins4i e
deja putredd".
AnalizInd dialectica formdrii unui popor prin raportul specific Intre
factorul intern i extern, Xenopol face, In acela0 timp, o incursiune In istoria euro-
pearl& demonstrind cä procesul discutat de Maiorescu pentru momentul contemporan
este analog, In directiile lui fundamentale, cu altele petrecute de-a lungul secolelor.
E ceea ce tInarul istoric aplica, apoi, direct situatiei nationale. Fait a nega valabili-

47 Scrisoarea e reprodua de I. E. Torou/iu, St. si doc. lit., II, p. 28 si urm. ; cuprinsI si


116 In vol. A. D. Xenopol, Scrieri sociale i fi/ozofice, Ed. Stiirvtifici, Bucuresti 1967, P. 147-155,

www.dacoromanica.ro
tatea unora dintre neconcordantele depistate de Maiorescu, Xenopol deschide o
alta perspectivd, mai complexa, mai aproape de legitatea istorica si sociala a tarii
noastre : Cum am spus-o de la inceput, nu neg ca suntem In o stare care nu e de
dorit ca sa rarrana astfel, neg Insd ca aceasta stare ar fi efectul unui progres gresit si
ca, prin urmare, ar trebui sa aiba de consecventa pieirea noasträ. Starea noastra cum
este ea, este foarte legitima, cu toate ca prezinta multe nelegitimitati. Raul care exista
va trece, IntrucIt aceasta este posibil. Ceea ce trebuie unui popor pentru a se dezvol-
ta, impulsul spre viata, acela I-avem. Fie Tncercarile manifestdrii lui at de slabe 1
destul ca ele exista. Cad cum putem pretinde la perfectiune, cum putem ucide tot
ce nu este perfect si care este masura perfectiunei ? noi care nu am patruns
Inca' decit putin In spiritul civilizatiunei Occidentului ? Cum putem taxa de neadevdr
ceea ce este nestiinta, cad dacd sunt chiar unele exemple de neadevdr acestea nu
formeaza majoritatea. Neadevarul exista numai acolo unde exista constiinta de el
[...]. Altmintrele nu e posibil. Se poate imputa nestiinta, slabiciune de judecata,
once, dar nu neadevar. Daca s-au falsificat la noi istorie, filologie, aceasta, desigur,
nu s-a facut cu constiinta falsificarii, sau, dei exista poate pInd la un punct, era pre-
cumpenita de interesul chiar a existentei si trebuie dacd nu privite cu recunostinta,
cel putin scuzate [...], cad ele erau rezultatele nu a sentimentului rau, dar a simti-
mIntului si aceasta este destul pentru a Intuneca adevärul
Opinia lui Xenopol invita la meditatie si actiune : Ceea ce apare ca neadevar,
va disparea and spi ritu I nostru va fi In stare sa pdtrunda mai adîncîn natura I ucru ri lor,
cind gustul nostru se va fi curate. Constiinta lucida, delimitIndu-si cu demnitate
parerile, nesacrifiand probitatea stiintifica prieteniei si respectului pe care le-a nutrit,
temeinic, cel putin In acesti ani, fatá de junimisti, Xenopol atacd In concret teoria
maioresciand : A cere Trisd ca acel popor sa nu aiba scoli pentru ca nu poate avea deat
scoli rele, sa nu aiba pinacoteci pentru ca nu poate pune In ele cleat monumente de
arta sträina, a nu avea libertate pentru ca aceasta este des calcata In picioare, a nu face
poezii pentru a face poezii rele, a nu scrie istorie pentru ca stiinta si mijloacele nece-
sare pentru aceasta sunt Inca slabe si ca, prin urmare, nu se poate ajunge la adevar...
a pretinde aceste, zic, este a ucide chiar posibilitatea progresului, a carui natura
cere de a merge de la rdu la bine, de la nestiintd la stiintd. A face aceasta este a
lmpiedica miscarea intelectual& care este esenta progresului".
Sä nu uitárn cd studentul berlinez debutase In publicisticd printr-un studiu dedicat
Culturii nationale, aparut In Convorbiri In aceeasi perioadd cu in contra directiei si ca,
deci, interesul sau pentru formele constituirii Rominiei moderne depdseau cadrul
unei simple polemici, rarranInd, dealtfel, axa Intregii sale activitati stiintifice. In
scrisoarea catre Negruzzi, Xenopol propune o alta perspectivd dedt cea din finalul
articolului maiorescian : o lege de existenta si nu de distructiune : and un popor
a ajuns la constiinta de sine, and el a Inceput a se dezvolta, atunci el nu piere, pIna nu
Implineste rolul sdu istoric pe pamInt".
Doi ani mai frziu, In 1871, tot A. D. Xenopol scrie acea O privire retrospectiva
asupra Convorbirilor literare, nepublicata la timpul respectiv48, ea Wind, desigur,
eretica membrilor gruparii, dei, In linii generale, aduce un substantial omagiu actiuni-
tlor junimiste, fondatorilor curentului critic, celor ce au dat o alta acceptie, mai de
adIncime, literaturii nationale, desi, din nobila dorinta de reabilitare a esteticului,

48 Publican abia in 1937, In Convorbirl ¡Iterare, nurrar jubiliar, 1867-1937, LXX-1-5,


ianuariemai 1937, P. 66-73. 117

www.dacoromanica.ro
poate cà aceasta excludere a simtimintului patriotic a mers uneori prea departe".
De data aceasta, luind pozitie contra acuzatorilor mi§carii junimiste de cosmopolitism
antinationalism (acuzare generata simptomatic tocmai de articolul rn contra
directiunii de astäzi a culturei rcmâne), tinarul istoric aduce una dintre primele i cele
mai revelatorii caracterizari ale junimismului.
Rasfoind Convorbirile, scrie Xenopol, oricine poate deosebi cloud genuri de
producen i : unul negativ, adica critic, altul pozitiv, cuprinzInd producen i literare §i
deosebite". Necesitatea criticii, a unei critici In intelesul tiintific al
cuvintului", este demonstrata ca o conditie a spiritului modern de sine a unui popor,
caci pana cind un popor nu a ajuns a pretui el insu0 valoarea aezamintelor sale,
pana atunci o indreptare a snrii sale e peste putinn". Criticei i Creatie sint astfel
structural, reciproc determinate. Raspunzind criticilor aduse Junimii", Xenopol
face o pertinenn punere la punct, dep4ind prin valoarea ei conditiile strict incidentale
care o provocasera : Ce va sa zica o literatura nationala i In genere o directiune de
cultura nationala?" Literatura nationala este expunerea ideilor nationale ale popo-
rului sau chiar a unor idei universale in forme originale", ráspunde autorul de mai
tTrziu al celebrelor Principii fundamentale ale istoriei, atragind luarea aminte ca tre-
buie °data pentru totdeauna sä ni se Intipäreasca bine in minte aceastä deosebire
mare intre directiunea adevarat nationala, care tinde sa imbogateasca cu idei §i forme
proprii poporului literatura acestuia, i aceea a ... prlatanismului literar, care specula
pe declamatiuni patriotice scopuri politice tot atTt de meschine ca i mijloacele intre-
buintate pentru a le ajunge". Caci patriotismul e un lucru mare i sfint" §i a-1
Injosi, a-1 tirT In tina in fiecare imprejurare, vra sazica a nu respecta ceea ce un popor
are mai de pret elementul Insu0 deosebitor al existentei sale...".
Sprijinind, in fond, actiunea de pina atunci a lui Maiorescu, ce demascase far&
drept de apel literatura fals-patriotica, patriotarda, in articole pe care el Insu0.
le va numi (peste 20 de ani In Poeti i critici) un act de critica generala", Xenopol
ridica argumentarea la veritabila ei finalitate, cu ecou peste veac. El sublinia, ca atare,
ca pozitia Convorbirilor literare, departe de a fi o foaie antinationala" prin critica
promovan de ea, este intr-adevar mult mai nationala cleat altele care pretind a o
fi", ca'ci foaia Convorbirilor a sustinut totdeauna neatlrnarea intelectuald a poporului
român" (sub'. ns. G. I.). Si, corolar al argumentärii : Precum once om, aa §i
popor trebuie aiba baza existenn In sine insu0. Nu e vorba, el e legat In mod
necesar atit de generatiunile trecute cit i de elementele coexistente, dar legatura
trebuie sd fie un raport liber iar nu o scalvie. Consecinta neatirn'arii trebuie
Intarita prin o cultura' serioasà, nationala prin forma 0 fond, dar nu nationala prin
declamatiuni ca este ea o atare".
Se-ntelege ca opinia noastra despre Junimea" in ansamblul activintii ei 1i cu
atit mai mult despre epfodajul ei ideologico-politic, ca expresie a unei categorii
sociale de tendinte regresive, nu trebuie sa se limiteze doar la aceasta expunere de
motive" a lui Xenopol, prin prisma areia sa' judeca'm ansamblul 1i intreaga evolutie a
conceptiei junimiste de-a lungul a-a-tor decenii. O linie ideologica trebuie judecata
nu numai in valoarea ei intrinsea ci In contextul intregului complex in care ea apare
actioneazà, e receptata sau afla opozitie, se definqte pe parcurs, Incarcindu-se
de noi valente sau pierzind chiar din cele initiale. La punctul ei originar 0 In prima ei
faza de afirmare aceea pe care Ibraileanu (In Spiritul critic...) o fixeaza pina In
jurul anilor 1880-1881, ideologia, dar mai ales actiunea culturala concreta junimista,
118 promovate in primul rind prin Convorbiri ¡iterare 1i avind ca principal purtator de:

www.dacoromanica.ro
cuvInt pe Maiorescu, au gasit o mare receptivitate In spiritele constiente de necesi-
tatea definirii si afirmarii unei personalitäti nationale proprii la nivel contemporan
european, deci cu exigenta critica si Cu un Malt discernamInt al valorilor. insisi expo-
nentii ideologici ai clasei muncitoare, prin Contemporanul, In primii ani ai sai, n-aveau
de ce sa vada In Convorbiri un adversar principal. De altfel, revista junimista a primit
bine Contemporanul, cad, cum spune foarte sugestiv tot Ibraileanu : Contemporanul
a reprezentat In istoria culturii romanesti lupta Impotriva acumularii culturii prin
banditism, si In genere a fäcut pentru stiinta ceea ce Convorbiri ¡iterare au facut
pentru literatura" 49.
Privitä prin prisma ideologiei marxist-leniniste, conceptia filosofica si cu atIt mai
acuzat pozi;ia politial a lui Maiorescu, vazutä pe ansamblul actiunilor ei si In finali-
tatea ei de clasa, nu trebuie sa ne apart' ca amendabila ideologic datorita nu
putinelor lui acte de cultura, interventiilor lui fecunde In domeniul literaturii, prin
promovarea criteriilor de validare estetica a creatiei si implicit de descu-
rajare, In numele si de pe platforma acelorasi criterii, a mediocritatii, a pseudo-
literaturii. Dimpotriva, disocierea critica a ideologiei politice junimiste de ceea
ce a Insemnat aceasta' societate ca element catalizator al vietii literare este
pentru noi cu atIt mai necesara. Ea aparea evidenta, de altfel, si contemporanilor,
cum va recunoaste, atIt de semnificativ, loan Slavici Intr-o scrisoare catre
Maiorescu din 1889 : Nimeni In timpul celor din urma diva ani n-a lucrat
atIt de mult si cu atIta succes ca noi 'Ostia din Sibiu pentru propagarea spiritului por-
nit din Junimea". Orisicare ar fi pärerile in ce priveste InrIurirea noastra politica,
chiar si adversarii nostri recunosc ca In viata literara am avut multe batalii si pe
toate le-am dstigat. Si totdeauna sub steagul Junimii" am luptat. Nu cred, deci,
ca Intre cei ce cunosc lucrurile e vreunul care, fiind vorba de literatura, nu ne soco-
teste si pe noi Intre junimisti". [...] Cu, ori fart voia dumneavoastra, junimist"
azi mai are si un sens politic, e o cestiune de onestitate sa va marturisesc ca In
i

intelesul acesta noi, dei amici ¡iteran i ai junimistilor" de peste Carpati, nu sIntem
junimisti [...] 'rasa. literaricw? sIntem cu dumneavoastra si pentru dumneavoastra".

o
Dar sa nu ne departam prea mult, anticipativ, cu aprecierile de sinteza asupra
,,junimismului", fara a marca, la timpul lor, si o serie de elemente disociative In
activitatea de ansamblu a profesorului, omului politic, oratorului, savantului Titu
Maiorescu si cea de critic al culturii si literaturii noastre, dei, In epoca, prezenta
sa era, fireste, unica, sectoarele" diferite In care se exercitä constituindu-se Intr-o
singura imagine. Deci, urrrand propriile sale marturisiri din Tnsemneirile zilnice, ca si
principalele surse asupra biografiei criticului, trebuie sa notam ca In martie 1870
Maiorescu este destituit din InvätamInt, considerindu-se (de catre G. MTrzescu,
ministrul Cultelor, G. Costaforu, rectorul Universitatii din Bucuresti, pe baza
actului de acuzare semnat de Aaron Florian, Marcovici si Zalomit), nevalabil
certificatul medical prin care tInarul profesor solicitase un concediu, din moment
ce, In aceeasi perioada, el pledase, ca avocat, dteva procese, fadndu-se astfel vinovat
de a fi Tnselat bunacredinta" a autoritätilor si de a fi compromis demnitatea
caracterului profesoral".

49 G. Ibraileanu, Spiritui critic In cultura rorneTheasca, editia citata, P. 92.


119

www.dacoromanica.ro
In numarul 3, 1 aprilie 1870, din Convorbiri literare53, Maiorescu publica articolul
nväteimIntul primar ameninpt!, In care combate una din initiativele parlamentare
ce acredita transformarea preatilor in Invd-tatori comunali. Maiorescu demonstreaza
disjunctia Tntre cele cloud atributii, sustirand caracterul laic al InvatarnIntului, pozitie
cdreia Ti va ramIne fidel ani de-a rindul, pInd In 1891, cInd accepta, In proiectul de lege
a InvätämIntului, colaborarea bisericii cu scoala. Acum, Insa, In 1870, Maiorescu
porneste de la faptul ca scopul scoalei comunale nu e Tnvatarea cetirei si scrierii
In sine, ci este In prima linie dezvoltarea inteliginei satenilor prin Inzestrarea cu
toate cunostintele importante In sfera lor de viata", deci functia ei In stat este pri-
mordiala pentru constituirea unei psihologii si directii de existent& ea contribuind
la ,.Tnchegarea organismului unei societati date", la sustinerea unitatii nationale si
teritoriale", fiind, la sat, poate elementul cel mai puternic, fiindca sddeste si Inra-
dacineaza din prima copildrie si In mod special ideile care formeazd apoi cultura co-
mund a unei natiuni". $coala comunalä are pentru Maiorescu o importantä de prim
rang In societatea romaneascd, ea asigurInd fluxul continuu, necesar viabilitäii Insasi
a statului, Intre sat si oras, asigurInd deci, participarea satenilor, adecd a poporului
la cultura natiunii".
AnalizInd, In continuare, structura manualului de scoala, Maiorescu demon-
streazd ca nu preotul, educat si instruit prin seminar Tntr-o anume directie, este che-
mat si indicat a-I preda elevilor, In primul rInd datoritä metodei sale", periculoasa"
pentru scoala, caci : Misiunea preotimii nu este de a dezvolta si ageri inteliginta,
ci de a produce credinta dogmatica supranaturala. Metoda pentru aceasta este In
state civilizate exaltarea fantaziei spre detrimentul ratiunii, lar In state necivilizate
tImpirea ratiunii prin memorizare mecanica si prin Intretinerea superstitiilor. Astfel,
credinta dogmatica este compatibild cu scoala, a car& obiect este Trytelegerea lumeasca,
numai pana and se margineste in sfera ei supranaturala ; dar Indatd ce se Tntinde
mai departe si cere credinta oarba In chestiuni care se raporta la stiinta naturald,
devine incompatibild cu scoala si trebuieste combatutd". Condusi de dogmele
neschimbatoare, stagnate de zeci de secole", preotii nu pot, deci, a fi promotorii
stiirrtelor naturale care progreseazd an de an", dogma fiind prin urmare inamica
scoalei elementare In Intelesul culturii moderne".
Am insistat asupra acestui mic studiu deoarece el constituie un preambul al
unei mai Indelungate actiuni pe care Maiorescu o Tntreprinde In favoarea organizdrii
InvatamIntului romanesc. In aprilie 1870, Petre Carp intrd In guvernul lui
Manolache Kostache-lepureanu nu Tnainte de a avea o discutie cu junimistii Pogor si
Maiorescu, In vederea stabilirii unei platforme politice comune. Discutiile celor trei
nu sInt tocmai armonioase. La capätul consurnarii lor, Maiorescu noteazd acele dteva
gInduri despre constitutie, deja mentionate de catre noi, cu finalul : $i plebiscitul
francez a aparut timp de 18 ani ca un mijloc despotic. Acum Tnsa s-a adeverit deodata
ca un mijloc de progres. II y a une force éducatrice dans la masse"51.
In ce priveste, MEL InvatamIntul In jumalul" politic din 1870, la 18
aprilie (p. 126-139 din rnsemnari zilnice), pe ring o lista de persoane din jurul
nostru", plauzibile de anume functii Intr un cabinet de colaborare junimistd,
Maiorescu Tsi configureaza de asemenea Reforma inveipmintului i ginduri despre

50 In Convorbiri ¡iterare, 1870 (IV), nr. 3, p. 33-40.


120 al insemndri zilnice., p. 132.

www.dacoromanica.ro
administraTie. E un veritabil program de devastare" a InvdtdmIntului, cum TI va
aprecia Lovinescu In monografia lui (I, p. 361-363), Intru cIt. pornind de la
aplicarea strictd a evolutiei de la fond la formd, tIndrul filosof evolutionist Ts'
propunea sà curete terenul prin desfiintarea scoalelor de bele-arte, a conservatoa-
relor, a internatelor statului (?), a seminariilor [...], a tuturor facultdtilor de
Filosofie, a celorlalte facultdti de la Iasi, afard de cea de Dreptpentru cuvIntul
cd nu avem IncA pictori, muzicieni, filosofi, oameni de stiintd, suficienti, si nu
eram In stare sd avem nici chiar revizori scolari cleat peste vreo zece ani !"
In eventualitatea obtinerii portofoliului ministerial, Maiorescu voia a sine conferinte
scolare In toate oraseletdrii cu licee si gimnazii pentru a cunoaste mai bine situatia
reald a Invdtdrrantului. Lucrul nu se IntImplä si, cu demnitate si prieteneascd afectiune,
Maiorescu simte nevoia a clarifica situatia In corespondenta cu P. Carp : inn, chestia
ministerului : la ce lung Idmurire de ce eu n-am venit la rInd ? CA* si-am scris despre
asta, era motivat, precum stii, numai de convorbirea telegraficd cu lepureanu, pe a
cdrui listd figura direct numele meu. Dacd a intrat numai Pogor, asta se-ntelege, e
de la sine clar. CA tu, In interes obiectiv, voiai bucuros sA mA ai si pe mine, o cred.
Eu Insumi rämTn fard de aceastd chestiune mai mult cleat dezinteresat, anume indi-
ferent. Nu uita doard cä eu nu sunt un om politic, ca tine ; eu sunt un simplu particular,
a cdrui advocaturd si ocupatie de scriitor umple de ajuns cercul sdu de activitate.
N-am nevoie de administrarea InvdtdmIntului, In nici o privintd ; daca ea va avea
nevoie de mine, md va si cduta, si, din nenorocire (cel putin In cei patru ani imediati),
singurul ei efect va fi sä mA Incurce. Eu trebuie sd asigur existenta materiald a familiei
mele asta e IntTia mea datorie"52. Maiorescu reaminteste prietenului sdu nu numai
acesti parametri de viatd familiald ci si pe cei ce in de autodefinirea sa, ca o naturd
sträinä existentei catilinare": Numai cd, nu pot fi deputat : mijloacele mele nu
permit acest lucru. Ca ministru Insd, pot exista ; ca deputat, nu ; si, fiindcd nu sunt
singur, ci tata de familie, asta nu e o consideratie pecuniard, ci una esential morald.
Firea mea este, In privinta situatiei familiei mele, si si altminteri, croitd pentru bund-
stare burghezd si tinde spre o bazd largd si sigurd. Pentru o existent& catilinard nu
simt nici o vocatiune, si sa vin cIteva saptdrrani la Camera. si apoi iardsi sA pledez la
procese, Imi pare nesdndtos" 53.
Asupra Inv'dtdmIntului, revine Maiorescu Intr-un studiu ca Despre reforma Inva-
Tamintului public, apdrut In Convorbiri din octombrie 1870. Articolul debuteazd prin
a critica acea cale, de la sine nenaturald" prin care legile nu se fac pentru a Inde-
plini trebuintele simtite de societate, ci vor a produce mai Inn trebuintele pc care
le Indeplinesc mai pe urmd ; ele se fac dar din sus In jos si nu viceversa", mod de a se
referi, de fapt, la deja expusa sa teorie a formelor fail fond. Maiorescu radiografiazd
cu luciditate fenomene de centralism excesiv, birocratism si formalism, cerind res-
pectul Invdtdtorului care, el, nu inspectorul, este sufletul InvdtdmIntului", respectul
lectiei, adicd a ceea ce e real si rdmIne". Maiorescu cere Infiintarea a cel putin 6
institute preparandale", cu cadre didactice care au urmat cursuri In straindtate si
avInd ca elevi tineri de la sate care, la terminarea studiilor, urmeazd a se Intoarce
ca Invdtdtori In comunele natale, toate acestea cu fonduri obtinute din desfiintdrile
preconizate In proiectul de Reforma citat.

52 Ibid., p. 159.
52 Ibid., p. 161.
" In Convorbiri ¡iterare, 1870 (IV), nr. 15-16, p. 237-241 ; 252-260. 121

www.dacoromanica.ro
Evenimentele petrecute, atitudinea lui Carp nu trec fard ecou In sufletul celui ce
afila o superioard detasare fa-rd de el Tnsusi. Ultimele luni ale anului 1870 sint aburite
de infinita tristele : Dupd serbarea anuald de ieri a Junimii", am simIit Indata si
simt Tricd un gol care te duce la desperare. Esti, n-ai Tncotro, prea singur si vecinic
redus numai la tine Trisu-ti, cu toate ca esti cu tosi ceilaiçi si In mijlocul lor chiar"55.
intr-o asemenea dispoziIie sufleteasa, Maiorescu citeste si traduce din Schopenhauer,
primit la Junimea", dupd insemnarile sale, cu un surprinzdtor interes care se men-
simte ca este de datoria" sa de profesor sa scrie o Logicd, desi ar don, mai
degraba, sä conceapd o Psihologie (TI reline doar greutatea fireascd de a explica
pasiunile"), dupd cum are deja schilat planul unei cdrti despre Teoria perceNiei,
In care implica cercetdrile lui Locke, Condillac, Condorcet, Th. Reid, Kant, Cousin,
Schopenhauer.
In aprilie 1871, Carol de Hohenzollern viziteazd lasul si Maiorescu este invitat
la toate Intilnirile si recep-tiile oficiale, In asa fel Tricit usoara Incordare dintre pro-
fesor si principele ce nu acceptase numirea lui In guvern se atenueazd. in aceste zile,
la propunerea lui G. Costaforu, junimistii intra In politicd aldturi de conservatori
(Lascar Catargi) si aceasta pentru ca la acea data conservatorii susIineau idei ale pro-
gramului junimist ce respectau punctele principale ale divanurilor ad-hoc din 1857.
O spune, direct, Maiorescu : Eram noi deodata Conservatori ? Noi eram In prima
linie susIinatorii programului hardzit de la divanul ad-hoc. $i fiindcd politica liberali-
lor din primdvara anului 1871 periclita realizarea lui, iar guvernul conservatorului
Lascar Catargi lucra In sensul acestei realizan, noi eram datori din principiu
susIinem partidul conservator. Ce avea sd se 'in-ample dupa indeplinirea cerintelor
de la 1857, ramTne o chestie deschisa si nu avea interes pentru moment"56. Din mai
1871, Maiorescu intra in Parlament si Tntreaga sa evoluIie de opinie se poate urmari
In volumele editate mai tTrziu, Discursurile parlamentare (5 volume, 1897-1915) si
Istoria contemporand a României (1925). Raporturile cu orientarea" Barniqiu, problema
reorganizarii TrivaTamintului romanesc, apararea libertäii presei, iata citeva dintre
interverqiile publice ale tindrului om politic, ce TntreIine, Inca de acum, polemici
ardente (Eu sint mai hotarlt cleat alii si atunci purced cu toata hotdrirea si färd
sa mä mai gindesc la mine"). in acest timp, consemneaza Maiorescu In jurnal, citeste
Goethe (foarte mult si cu multa caldurd sufleteascd"), din care, ca si din Heine si
Lenau, stie pe din afard", traduce cu Tricetul mai departe" pe Schopenhauer, In pro-
grama anului 1872", Tsi propune sd termine articolul DirecVa nou'd (Proza), pentru Con-
vorbirr, vrea sà redacteze un manual de bacalaureat pentru filosofie", sa termine
traducerea Aforismelor lui Schopenhauer, sa-si editeze articolele de critica, sa-si re-
editeze scrierile despre limba si o gramatica pentru scolile elementare, sà tipdreascd
Istria, lucrarea tatalui ski, din care citeste si la Junimea", asculta muzicd cu multd
pläcere (Beethoven si Mozart). Ceea ce nu atenueaza supliciul momentelor de Instrdi-
nare, ca acelea traite In timpul unei conferinte publice : Tmi parea ca si cind as
vorbi dintr-o lume streina oamenilor, si acel sentiment ca st_nt plin de via-0, Tntre ei,
In mijlocul lor, care mai Tnainte ma cuprindea cu atita entuziasm, nu l-am mai avut
acum. in genere, am impresia ca Tmbdtrinesc, ca scad, cred chiar ca-mi slabeste me-
moria". Criticul se regaseste, uneori, In viaIa familiald, face excursii in lard si peste
hotare, unde nu recepteaza goticul (e nesanatos, pentru a a eliminat greutatea In

55 insemnäri zilnice, p. 164-165.


122 66 T. Maiorescu, istorio contemporadá Romdniei, p. 43 (apud E. Lovinescu, op. cit., I, p. 368).

www.dacoromanica.ro
arnagire si aceasta nu-i permis nici unei arhitecturi"), nu acceptä pe Wagner, care se
impune doar prin masivitate", In timp ce de frumusete muzicala nu e aici nici o
urrna". li noteaza In jurnal si cIteva gInduri de tipul : Oare pIraul de la munte ar
fi asa de limpede si de sburdalnic, daca n-ar fi totodatä rece ?" sau Fidelitate
bine, adica aproximativ statornica. Dar de ce asta sa Insemne exclusivitate
Un alt pasaj de meditatie marcheaza o problema atIt de discutata de Maiorescu
In articolele dedicate fenomenului cultural romanesc scrise In aceasta epoca, largind
perspectiva : Tot ce e de valoare trebuie sa fie endit si savIrsit In mod original,
In once lard, mai ales si cInd e vorba de a aduce Intr-o tara mai putin cultivata cultura
superioarä a alteia. Traducere, locuri comune searbede, dei ar fi locuri comune
numai In tara culta si lucruri noi pentru cea inculta, n-au nici un efect si sInt deci
pierdere de vreme pagubitoare. Pentru ce ? Pentru ca once notiune (si Intr-asta se
rezumä asa-zisa cultura) este o formula abstracta care nu mai are nici un Tnteles cInd
ii lipseste intuitia premergätoare. Pentru un om care si-a facut educatia Intr-o lard
mai culta, problema, and e vorba de activitatea sa Intr-o lard mai putin culta, suna
asa: Cu care domeniu dintre cele ce exista de fapt In aceasta Tara trebuie safaci lega-
tura, pentru ca elementele sale intuitive sd fie grupate spre abstragerea muncii de
cultura generala mai Malta? Aceasta Insa este o munca originalei, scoasa din izvorul
stravechiu al intuitier58.

Revenind la activitatea de ideolog literar, Maiorescu Intreprinde la patru ani


dupa contestarea directiei vechi", adica In 1872, o initiativa, de aceasta data demon-
strativ constructiva, cea de indicare a directiei noi", In mare parte, directia generatiei
sale, a idealurilor sale, in sens larg cuprinzator, nu circumscris cronologic, caci din
lista autorilor cercetati vor intra si scriitori mai vechi, apartinInd, ca Alecsandri,
epocii pasoptiste, nu de mult pe ansamblu criticatä.
La acea data Maiorescu implinise 32 de ani si poate acest lucru nu trebuie omis
In explicarea certitudinii sale ca se dezvolta [...] o literatura Inca june si In parte
Inca necunoscuta dar care, prin spiritul ei sigur si solid, ne da primul element de spe-
rarrp legitimd pentru viitor" (I, 157). Aceasta nouä" directie se caracterizeaza,
spre deosebire de cea veche", prin simtimInt natural, prin adevar, prin Intele-
gerea ideilor ce omenirea Intreagä le datoreste divilizatiei apusene si totodata prin
pastrarea si chiar accentuarea elementului national" (I, 158). Recunoastem In elogiul
noii generatii punctele teoretice spre care tindea Maiorescu Inca din articolele sale
mai vechi, ca O cercetare criticó sau in contra directiei de astdzi.
Primul autor pe care Maiorescu II citeaza ca reprezentativ pentru Directia nouó
in poezia i proza romând este Vasile Alecsandri, cel care dupa o lunga tacere ne sur-
prinse" cu publicarea Pastelurilor, devenite, spune criticul cu intuitia astäzi confir-
mata, o podoaba a poeziei" sale si a literaturii romane Indeobste". Trecerea lui
Alecsandri In fruntea poetilor contemporani, act care a fost nu ()data interpretat
ca diplomatic omagiu al junimistilor fata de cel mai reprezentativ scriitor al epocii
pasoptiste, ne apare ca Indreptätit, autorul pastelurilor fiind unul dintre acele spirite
complete, ce eticheteaza o epoca, principalele ei directii.

57 Insemneiri zilnice, p. 172-200 passim.


58 Ibid., p. 201. 123

www.dacoromanica.ro
Aceeasi clarviziune critid dovedeste Maiorescu si In plasarea In imediata apro-
piere a lui Alecsandri a unui alt poet, atunci Inca* necunoscut, a tIndrului de 22 de
ani Mihai Eminescu, portretizat cu exceptionald acuitate de critic : Cu totul osebit
In felul säu, om al timpului modern, deocamdatd blazat In cuget, iubitor de antiteze
cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pInd acum asa de putin format
Mat ne vine greu sA-1 citám Indatá dupd Alecsandri, dar In fine poet, poet In toatá
puterea cuvIntului, este d. Mihail Eminescu" (I, 159-160). Referirile lui Maiorescu
sInt la Venere 1i Madoncl, Epigonii i Mortua est, aceasta consideratd ca cea mai 'Duna.",
cu un progres simtit In precizia limbajului si In usurinta versificdrii". Criticul insistä,
totusi, asupra unor confuzii", antiteze foarte exagerate", abuzuri lingvistice,
rime rele", toate ilustrInd o anume neglijentd a formei" de care tindrul
poet este sfätuit a se debarasa.
BodnOrescu, Matilda Cugler, Serbdnescu si Petrino sInt, cu destule observatii
critice, situati In directia noud" a poeziei contemporane, meritele lor reliefIndu-se,
cu deosebire, In raport cu un climat literar (mijlocul literar", spune Maiorescu)
lipsit de autenticitate esteticd, si In care Convorbirile ¡iterare s-ar fi constituit, dup'd
aprecierea mentorului junimist, ca singura revistd criticd".
Reprosurile ce se fac artei contemporane sInt cele deja cunoscute din articolele
precedente : Intentii politice, afectdri sentimentale, limbd fortatd, expresii crude
sunt Inca la ordinea zilei pentru majoritatea scriitorilor nostri de poezii, si sperám
cà generatia viitoare Tsi va explica cu greu cum cu o forma asa de putin pläcutd si
cu un bagaj asa de usor de idei au Indräznit atTtia contimporani ai nostri sd se Intro-
ducd In literatura. Sd nu mai vorbim despre dd. Aricescu, TOutu, Hasdeu, BoIliac
(Hasdeu si BoIliac ca poeti ; ca autori prozaici sunt fOrd contestare dintre cei mai
buni) etc. Despre acestia s-a vorbit destul In singura revistä criticd ce a avut-o
Romania, In Convorbiri ¡iterare. Dar sä ne aducem aminte si de alii, sA ne
reprezentäm Ina odatd societatea In care sunt silii sd trdiascd poetil nostri cei
adevdrati" (I, 166).
ComentInd ateva pasaje dintr-o asemenea arrá incriminatá, Maiorescu se ridicä
Tmpotriva lipsei de maturitate si responsabilitate a jurnalisticii si a vietii literare In
genere fatd de debuturile si productiile artistice, lipsa respectului pentru public",
falsificarea" judeatii de valoare si, prin aceasta, gustul opiniei publice, inexplica-
bila promovare a maculaturii" beletristice care, insistd criticul, se ascunde In spatele
unor nobile idealuri, discreditIndu-le : Drapelul sub care se Introduc aceste deser-
tatiuni personale si cruditäti estetice este totdeauna natiunea si liberiatea, si, astfel,
cloud idei din cele mai Inalte au ajuns a fi scara pe care, cOland-o In picioare, se urcd
oamenii cei mai lipsiti de orce merit" (I, 175).
Odard mai mult, sensul militant al criticii literare, atitudinea de onestitate inte-
lectuald sInt sustinute de Maiorescu : De aceea Impotrivirea energicd In contra
directiei false arätate In aceste rInduri ne va pdrea totdeauna o datorie literard, si
Incercarea de a pune o stavild In contra ei a-at prin criticarea producerilor rele,
si prin relevarea scrierilor mai bune, si de a produce un fel de presiune Indestuld-
toare a opiniei publice In contrd-i, va trebui sd fie repetirá färd obosire si cu puteri
unite, pand and va izbuti presupuind cd va izbuti vreodatd" (I, 176).
A doua parte a studiului, dedicard Prozei, se deschide cu o reluare a argumentelor
ce tindeau a defini formele fOrd fond", de aceastd data cu aluzia mai directä la aportul,
vechii si noii generatii la propdsirea culturii romdne. Maiorescu condamnd impetuos
124 dar fdra nici o argumentare pe anteluptkorii" ce Ii par a fi dorit progresul grabnic"

www.dacoromanica.ro
fiind niste nationalisti zelosi", cu privilegiul exclusiv al focului patriotic", direcTia
ideologilor fiind (aici concluzia este de-a dreptul eronatd dacd o raportdm la cei des-
pre care vorbea implicit criticul, adica la generatia de la 1848) mai mult Indreptata
spre formele din afard", spre deosebire de directia noud i jund [care] cauta mai
Intl de toate fundamentul dinlauntru, si unde nu-I are si rand and Inca nu-I are, dis-
preTuieste forma dinafard ca neadevdratd si nedemnd" (I, 185).
In directia tiinei, reprezentaqi ai noii" generatii i se par lui Maiorescu a fi
A. Odobescu, Strat, Slavici, Burl& Xenopol, P. P. Carp, VIrgolici, Panu, Lambrior,
T. Rosetti, nu fart a-si exprima o rezervd de principiu i anume cd, nici una din
scrierile citate, privite din punctul de vedere al stiinIei generale, nu este de vreo
Insemndtate extraordinara", dar cd In marginile restrinse" ale literaturii noastre
stiin/ifice, ele se reazernd pe fundamente solide", fiind redactate cu o bund cunoas-
tere a domeniului discutat, au probitate si sinceritate
In proza estetica, juna direclie" este cea a lui lacob Negruzzi, autor al apiilor
de pe naturä, Odobescu cu Nuve/ele istorice, Gane care, aldturi de Hasdeu, Alecsandri,
Bolintineanu, au nneritul de a se fi opus etimologismului transilvan sau excesului
de neologisme.
O anume inconsistent& real& a ceea ce Incerca a defini prin direcIia noud",
il face pe Maiorescu sA ocoleascd analiza concretä a datelor literare si sA abordeze
problema continuu teoretic, subterfugiu vizibil In structurarea de ansamblu a studiu-
lui, interesant nu prin ceea ce ne anunIa programatic prin titlu, ci prin abordarea,
din nou, a raportului dintre genera-0i si prin consecventa promovare a spiritului cri-
tic. Maiorescu, ca reprezentant al junei noastre deplinge faptul ca ini-tia-
tivele sale si ale grupului sdu nu au fost criticate, adicd evaluate, discutate cu seriozi-
tate, de contemporani, ci calomniate de acestia. Reprosul este adresat, In fond, toc-
mai celor combdt4 In atItea rInduri : Barba-0i pe care din copildrie eram obisnuiti
a-i admira In fruntea miscdrii noastre nalionale, In loc de a fi venit, In experierrta
si maturitatea ce o aveau, sA lumineze si sd modereze cu bundvointd aspirdrile cele
noud, par a fi privit via-ta publicd a poporului roman ca o stäpInire exclusiva a lor,
si astfel, uitindu-si demnitatea Virstei, au inceput a se purta In contra-ne In modul
dovedit mai sus prin atItea exemple nepldcute" (I, 200).
Izolatd astfel, in climatul literar contemporan, tIndra genera-0e este osInditä
sd-si caute singurd calea viitorului", ea trebuie sd Impreune energia vIrstei sale cu
prudenIa altei Virste". Promotor al atitudinii critice, Maiorescu are aici nostalgia de
a nu fi fost el insusi (si direcIia noud", implicit) suficient criticat, ceea ce i-ar fi
dat mai multa sigurantd", cdci combaterea leald", departe de a fi primejdioasd",
este necesard Inaintdrii progresului. Ne lipsesteregretd (cu cItä sinceritate ?)
Maiorescu Inso-tirea celor bdtrini intru cautarea adevdrului, ne lipseste controlul
experienTei si critica oamenilor mai maturi" (I, 200).
Dintre predecesorii mai vIrstnici, o singurd excepIie : Vasile Alecsandri, cel a
cdrui inimd rdmäsese destul de tindra pentru a continua Tmpreund cu juna generaTie
lucrarea comuna.", exemplu elocvent pentru a demonstra tit bine poate aduce Impre-
unarea autoritdIii mature cu aspirdrile tinerimii". Cad, Alecsandri, prin scrieri si
satuiri orale, ne-a Intdrit i tendenta de a ne emancipa limba din pedantismul filo-
logilor si de a o primi asa cum ¡ese, ca un izvor limpede, din mintea poporului.
El a dat sustinerii noastre teoretice sprijinul renumelui sdu literar, si dacdIncercdrile
de ?ndreptare limbisticd vor izbuti, o mare parte a meritului ii revine lui". (I, 200
201). 125

www.dacoromanica.ro
Paraleld simbolicd cu articolul Indreptat rn contra directiei de astäzi, cel iposta-
ziind Directia noue, se Incheie cu acelasi elogiu adus adevdrului, corolar dialectic al
spiritului critic maiorescian : Critica, fie si amard, numai sd fie dreaptd, este un ele-
ment neapdrat al sustinerii i propäsirii noastre, si cu orce jertfe si In mijlocul a or-
cdror ruine trebuie ImplIntat semnul adevdrului" (I, 213). Legitimare, In fond, a
propriei sale actiuni, Maiorescu Isi va defini el Insusi perioada de pInd pe la 1881 ca
sinteza generald In atac", epoca In care nu interpretarea, ci judecarea fenomenelor
culturale caracterizeazd sensul gindirii sale teoretice. Ibrdileanu va observa, de altfel,
cu juste-te Ca In aceastä parte a activitalii, pasionat, natura de luptätor, Maiorescu
nu s-a pus pe terenul interpretárii, al explicdrii care aproape absolvd, ci pe terenul
negatiei [...] Acest om [...] a avut un spirit minunat de potrivit sarcinei sale, a avut
spiritul eminamente negativ. De forma pur negativd a atitudinii sale Tsi da samd
si el, dar o explicd prin cauze curat obiective, prin lipsa unei adevdrate literaturi,
ca obiect al criticei sale si prin metoda criticei estetice, pe care o aplicd el literaturii"59.
In directia atitudinii polemice a criticului fatd de aspecte ale culturii vremii se
Inscriu si articolele Betio de cuvinte (1873) sau Neologismele (1881), In acesta din urrnd,
Maiorescu motivInd organicitatea slavonismelor In limba romdnd si, In acelasi timp,
combdtInd excesul de neologisme, printr-o motivartie ce reia, iardsi, teoria formelor
färd fond. CuvIntul, neologismul, spune Maiorescu, intrd In limbd nu din destilarea
rece a reflectiunii, ci din adura sentimentului", sub fierberea emotiunii", situatie
neconformd cu realitatea contemporand and entuziasmul s-a rdeit si s-a rdcit asa de
tare, Mat o mare parte a societätii noastre este cuprinsd de un fel de lancezime seep-
tied pentru tot ce se mai numeste « reformd» politicd si sociald". Cauza acestei
Idncezimi este tocmai faptul cd miscarea de la '48'58 a fost prea unilaterald, prea
märginitd numai la clasele de sus ale poporului. Noile institutiuni ce le-am copiat In
pripd, noile cuvinte ce le-am primit noi, cei cu stiin-td de carte, au ramas märginite
In cercul nostru cel restrIns si nu au pdtruns In poporul de jos. Declamdrile noastre
cele mai sincere pentru libertate nu au scos poporul din rabia cea veche a cugetului
sdu; i speranta noastrd In viitor nu a putut preface deznaddjduirea lui din trecut"
(II, 150-151).
In 1882 Maiorescu publicd un nou studiu, construit In maniera sa specified, de
ridicare a faptului concret la dimensiunea generalizdrii si anume, Literatura romcIncl
si streiindtatea. Prilejuit de aparitia In limba germana a unor traducen i din Alecsandri,
Eminescu, Bolintineanu, lacob Negruzzi, Serbänescu, Slavici, Odobescu, Gane, ca si
din poezia populard, Maiorescu dezvoltd, pared In termeni contemporani noud, dina-
mica relatiei Intre naVonal si universal, plasInd, e drept, primul termen cu deosebire
In sfera continutului : Ceea ce a trebuit sá placa strdinilor In poeziile lui Alecsandri,
Bolintineanu, Eminescu si Serbdnescu si novelele lui Slavici, Negruzzi si Gane este,
pe IMO' mdsura lor esteticd, originalitatea lor nationald. Tati autorii acestia, pärdsind
oarba imitare a conceOunilor strdine, s-au inspirat de via-ta proprie a poporului
lor si ne-au Infdtisat ceea ce este, ceea ce endeste si ceea ce simte romdnul In
partea cea mai aleasd a firei lui etnice. Acest element original al materiei, Imbrdcat
In forma estetied a artei universale, pdstrind si In aceastd forma ca o rämdsità din
pdmIntul sdu primitiv, a trebuit sà Inante pe tot omul luminat si sà atragd simpatica
lui luare-aminte asupra poporului nostru. Cdci once individualitate de popor Tsi

126 59 G. Ibraileanu, Titu Maiorescu, in Note i impresii, la0, 1920, 140-143 passim.

www.dacoromanica.ro
are valoarea ei absoluta si Indatä ce este exprimata In puternica forma a frumosului,
IntImpina un rasunet de iubire In restul omenirii, ca o parte integranta a ei" (II, 249).
Criticul foloseste acest prilej si pentru a dezvolta o interesantd teorie a roma-
nului poporan" : Caci o figura din popor este de la Triceput pusa sub stäpInirea
Imprejurarilor ca sub o fatalitate, ea poate fi pasiva fara a fi slaba, fiincica Infati-
seaza In sine toata puterea impersonalä a traditiei de clasa si totdeodata exprimarea
simtirilor si a pasiunilor ei poate fi mai clara fiind mai primitiv fireasca si mai putin
mestesugitä prin nivelarea culturei Inalte". Astfel spus, la 1882, Maiorescu e un anti-
cipator al autenticitatii", cu grija, de altfel, sa avertizeze ca teoria sa nu vrea sa fie
o formulare absoluta, Tndeosebi nu vrea sa condamne romanele moderne, care nu ar
fi o reprezentare a figurilor tipice dintr-un popor dat si sa recunoasca exclusiv
romanele claselor de jos" (II, 252). Ecoul favorabil stIrnit de traducerile romanesti
peste hotare salutat cu convingator entuziasm patriotic : Noi, romanii, Trisd trebuie
sa ne bucuram vazInd ca, dupa ce mai multe generatii ale tinerimii noastre au primit
atTtea ¡dei de stiinta si atTtea simtiri de arta din strainatate, a sosit timpul ca si noi sa
putem raspunde cu ceva, si ca tInara literatura romana a fost In stare sa dea batrInei
Europe prilejul unei emotiuni estetice din chiar izvorul cel curat al vietei sale popu-
lare" (II, 253).
Nu mai putin, Insa, spiritul critic maiorescian Inregistreaza, ca si In Direc;ia notiä,
slaba reprezentare a stiintei romanesti pe plan european, stiinta ce ar trebui sa se
orienteze, spune autorul, In cloud directii (indicate si de predecesorul sàu, Ko-
gälniceanu) : istoria patriei noastre si cercetarea limbei noastre materne", directii
In care savantii nostri mai au Inca multe de facut, evocarea realizärilor de [Dina atunci
neparTndu-i criticului concludenta.

RetrospectivInd din nou, pentru a nu pierde din vedere faze ale biografiei inte-
rioare maioresciene, ne Tntoarcem la anul 1873, and, dupa un revelion petrecut cu
Xenopol la Alecsandri, la Mircesti, jurnalul Inscrie putine notatii, cele mai multe
referindu-se, pe un ton de amaraciune descurajanta, la aceea care va deveni mobilul
dramei sale familiale, Mite Kremnitz, aflata Impreuna cu sotul sau Wilhelm Intr-o
vizita la Iasi. Maiorescu remarca la acestia incapacitatea de a participa cu pläcere la
auditiile de muzica, la lecturile din Goethe sau Leopardi, In care doar el Tnsusi Tsi
racoreste" sufletul singur, Insä, la admirabila vieata de vis a entuziasmului estetic".
Criticul se simte tot mai singur. Izolarea de ceilalti este tot mai grava. De aici, obser-
vatia a-tit de moderna, aproape In termenii lui Sartre si Camus, a acestui cititor fer-
vent al lui Goethe : A nazui spre ceva Impreuna cu aliisi a trai sufleteste Impreunä
cu altii este un ideal irealizabil" ".
Stare de spirit simptomatica pentru cel care, din 1874, va fi timp de doi ani
ministru al Cultelor si Instructiunii Publice In guvernul lui Lascar Catargi. Ca mi-
nistru, Maiorescu reia vechiul sat., punct deprogram politic vizInd ameliorarea Invata-
mIntului romanesc. indreapta o atentie speciala asupra Brasovului, se intereseaza
In chiar ziva numirii sale de publicarea colectiei de documente Hurmuzachi, se ocupa,
apoi, de restaurarea Curtii de Arges. Jurnalul sau inscrie, In 1874, anul In care Ti
apare primul volum de Critice, lecturi din Hugo, referiri la J. J. Rousseau, Spencer,

80 insemndri zilnice, p. 209. 127

www.dacoromanica.ro
O. Goldsmith, ca si un serial de anecdote (povestite de Carp, Eminescu, Pogor,
Lambrior, Gane). Re./inem, din dorinIa de a da o imagine cIt mai adecvatä a omului,
si cloud din cugetarile sale, prima interesanta pentru plastica expresiei, In formularea
unei di leme intelectuale personale, cealalta cu referiri directe la idealuri le sale estetice:
Gran4a Intre cer si parnInt e In linie matematica infinit de sub/ire. Dar numai
un pas mai jos e deja pamTnt. intre arrandoi acesti mici pasi este deosebire ca de la cer
la parnInt. Tot astfel In politica si In morala". Si : ,,Exista un adevelr estetic. Acesta are
abaten i de la adevarul real si trebuie sa le alba ; perspectiva e adevarata din punct
de vedere al artei si falsa din punct de vedere real" 61.
Un an mai tIrziu, In 1875, jurnalul debuteaza cu o noti/a semnificativa : Impre-
siile se precipita cu cit esti mai sus In Stat. Spre a nu ma zapaci, trebuie sa fixez esen-
/ialul". Acesta este, pe ring obisnuita activitate parlamentara, format din imagini
ale excursiilor In -Ora (cInd citeste George Sand si deseneaza peisaje) sau peste ho-
tare, ca si de insinuarea tot mai frecventelor disensiuni familiale, acum i publice, In
fa/a prietenilor.
Pe plan social, nu mai pu/ine insuccese. In ianuarie 1876, va prezenta proiectul
de lege a InvalamIntului ce reia ideile mai vechilor sale intenIii pe aceasta tem.& cu
accentuarea, acum, a dezvoltarii InvaVamIntului real si tehnic de toate gradele, pro-
iect ce primeste votul de blam al Senatului la o diferen/a de 10 voturi. Maiorescu este
Inlocuit cu Petre Carp Intr-un guvern ce nu va mai rezista decIt cloud luni dar pe
care fostul ministru II sprijina cu principled solidaritate pTna In ultimul moment.
In acelasi an îi apare In Convorbiri traducerea aforismelor lui Schopenhauer si volumul
Logica, partea I : Logica elementar& acuzat In Columna lui Traian de plagiat dupa J. St.
Mill si aparat de Eminescu. Fostul ministru este pentru scurt timp agent diplomatic
la Berlin, func/ie din care demisioneaza In iulie 1876, regretInd judeca/ile nedrepte
si calomniile la care a fost supus si Tntorandu-se" cu bucurie la traiul mai linistit
Insa dup. aceea m-am regasit spune el In insemarile zilnice i ma duc cu indoit
cu raj si senintitate In activitatea privata a advocaturei si sper In mai mult timp liber,
cu dispozi/ie pentru activitatea stiin/ifica si literara. Totdeauna [asta a fost pentru
mine] marea fericire 1" 62.
Speran/ele nu i se Implinesc. intors In Iara, In vara anului 1876 se gaseste pus sub
acuzare (Impreund cu al/i 10 ministri) i dei jurnalul consennneaza eu personal
indiferent i vesel fata cu aceasta" sau oamenii de dart' s-ar mira sa vada cIt de senin
si indiferent las sa treaca pe dinaintea mea istoria procesului", chietudinea interioara
a criticului nu poate fi totala. Din nou, el simte nevoia reperelor externe ale prieteniei
celorlal/i (Nici unul din prietenii mei nu m-a parasit. stInd DO mine, cu ace-
Iasi atasament"), poate pentru a putea primi mii usor clauzele raportului Comitetului
de acuzare prezentat In Adunarea Deputa/ilor In martie 1877, care II facea vinovat
de ilegalitali" administrative si financiare, printre acestea fiind leafa prea mare data
lui Eminescu (500 lei In loc de 250 , dupa buget"), bursele (140 galbeni) date lui
Slavici si aceluiasi Eminescu pentru efectuarea studiilor In strainatate (Prin acest
fapt prevenitul Maiorescu a comis o adevarata räsipa de banii Statului, dInd cu Impru-
mut banii publici si cu termen nelimitat la favori/i de ai sai"), cheltuielile facute pentru
instituirea comisiilor de examinare a carlilor didactice sau de reparare a Teatrului
Na/ional.

61 Op. cit., p. 215 ;i 217.


128 62 OP. cst., p. 256.

www.dacoromanica.ro
Oriat olimpianism" ar afisa Maiorescu, ecoul unei asemenea brutale ostraci-
zäri publice este resim/it cu trista luciditate. Tot jurnalul, acest inepuizabil izvor de
cunoastere a omului, ni-I releva : 1856, 1866, 1876 20 de ani petrecuti cu con-
stiinIa de sine. Eu Trni par Tnsa mie Tnsumi ca un fruct copt gata sa cada. Ce-mi mai
poate oferi nou vieaTa Cunosc femeia, stiu ce insemneaza iubire si casatorie, cunosc
prietenia, m-am urcat pInä In culmea ambitiei si am simIit arta. Am fost profesor si
scriitor ce mai poate veni Inca ? Cine a agonisit In sine indiferenIa a-ncheiat
socotelile cu vieata. Ce am de facut ? CInd Insa creierul se umfla din nou, basica
de aer se urca iarasi In sus, priveste din perspectiva aerianä In adIncime si Isi pare
siesi superbd. C'est une misère" 63.
Incidentul se va Inchide abia In ianuarie 1878, and I. Brdtianu cere Camerei
sa sfIrseasca °data cu aceasta nenorocitä chestiune", ceea ce se si voteaza cu 55 bile
pentru si 6 Impotrivd. intre timp Maiorescu, mutat la Bucuresti, va conduce, In
1877( patru luni) ziarul Timpu/, unde scrie cu consecventa, continua a prezida reuni-
unile de vineri seara ale junimii", care se desfásoaraIn casa lui, sau a lui Odobescu
(de altfel, cercul colaboratorilor la Convorbiri se lärgeste dup. Alecsandri, Eminescu
si Creanga cu I. L. Caragiale), citeste mereu mult englezeste" si din Taine, dar
ocupat tot mai intens cu avocatura Isi neglijeaza preocuparile literare, ceea ce, alaturi
de agravarea crizei familiale, Ti produce reale insatisfactii : Deci, träit mai departe
cam monoton", in fundul sufletului, mi-e groaza de existema mea zilnica". Are
vise ciudate, carora le da o excesiva importantà si se endeste la moarte : Eu
Insumi m-am gIndit mult la sinucidere si mi-am zis a suta oara ca nu pot face asta,
cIt timp nu las destui bani familiei mele". Singura Mite e mereu ceea ce ma atrage
mai mult", dei nici In aceasta direcIie fericirea lui Maiorescu nu va fi de durata.
In 1879, o Tnsemnare exprima tonusul sat., sufletesc : La mine acasa, vechea viatà
cenusie. Nu ajung deloc sa ma Tntreb daca-mi face pläcere sau nu In cei 4 pereIi ai
mei. Masinä de trait"64.
Intensa activitate politica si gazetareasca este Intrerupta de scurte excursii,
ca aceea facutd cu Caragiale la Viena, unde, interesant, dramaturgului Ti face cea mai
mare bucurie" vizionarea spectacolului Visul unei nopti de varä sau de plimbari In
-tar& Insotit de familie, prieteni si de aceea care-i va deveni scqie, Ana Rosetti.
In 1880, ateva conferinte publice Des pre cunoaterea de sine i cunckwerea altora,
fine/evil cuvintelor, Despre visuri, Artele In educatiune, Des pre ideal i realitate, apoi,
la Academie, face parte, Impreuna cu Hasdeu, Alecsandri, Quintescu, din connisia,
conclusa de Barit, pentru elaborarea proiectului de ortografie, pe care II si citeste In
sedinIa din aprilie, proiect caracterizat, o spune Maiorescu Tnsusi, de un fonetism
temperat prin necesitaIi etimologice".
In 1881, Maiorescu si T. Rosetti se retrag din Comitetul clubului conservator si
formeaza gruparea junimista", de nuanta cohservatoare progresista", ale carel
¡dei sInt expuse In Camera de P. Carp la sfIrsitul aceluiasi an. Ponderea activitatii
politice a lui Maiorescu este pentru un timp diminuata, el refuzInd, de altfel, In 1884,
In cadrul unei istorice IntIlniri cu Bratianu si Carp, colaborarea cu guvernul liberal,
pastrndu-si doar, pTna In 1887, aldturi de alti 11 junimisti, un loc In parlament. Este
tot mai preocupat de fenomenul cultural, conduce sedirtele Junimii" (In acesti
ani se vor citi aici cIteva opere monumentale : Luceafärul, Noaptea de noiembrie,

63 op. cit., p. 260.


64 op. cit., p. 321. 129

www.dacoromanica.ro
FIntIna Blanduziei, Ovidiu, ingrijeste, in 1883, editia priceps de Poezii eminesciene, se
intereseaza de miscarea intelectualä a romanilor ardeleni (sub influenta sa apare
Almanahul Societätii social-literare Romania Junei", unde vor publica, alaturi de Emi-
nescu cu Luceafärul, Alecsandri, Creanga, I. Negruzzi, Xenopol, ca si, In aprilie 1884,
Tribuna din Sibiu), lar din octombrie 1884, reintegrat ca profesor la facultate, tine
doud cursuri : de lstoria filozofiei germane In secolul al XIX-lea si de Logica elementarä,
afirmindu-se inca °data In fata opiniei publice intelectuale ca profesor, savant si
orator de prestigiu.
0
Acestia au fost, pe scurt, parametrii de vian publica si privata ai lui Titu Maio-
rescu In epoca de pina la 1885, consideran Indeobste ca limita pentru cea de-a doua
perioada a activintii sale. Ramine acum sa analizarn efectiv principalele sale scrieri
cu caracter cultural, scrieri ce definesc aceasta perioadd, asa cum s-a mai spus, sub
zodia criticismului", dei si acum, ca si In prima etapa a activitatii sale (de pind la
1868), nu lipsesc perspectivele constructive, Tncercarile de solutionare a starilor de
fapt existente In arta si cultura romaneasca a timpului.
0 a treia etapa a activitatii sale, cuprinsa intre 1885-1895, s-ar caracteriza prin
abordar-ea directa a fenomenului literar, el Trisusi ajuns la acea eflorescenn de maturi-
tate estetica incit sa permita existenta unei critici specializate. Perioada este marcan
Trisa cu deosebire de redactarea citorva studii fundamentale dedicate literaturii
romane, In primul rind lui Caragiale si Eminescu, studii prin care Maiorescu demon-
streafá exceptionala sa intuitie critica In raport cu cei doi mari clasici ai culturii
noastre, oferindu-ne prima imagine a acestora in constiinta intelectuald a vremii,
valabila, fie doar si ca reper de referinn peste timp. inaintea evocarii lor, vom nota,
Insa, articolul publicat, In 1883, in Almanahul Societätii academice Romania junr
din Viena, Despre progresul adevärului In judecarea lucrärilor ¡iterare, sintezd a ideilor
sale mai vechi si preambul teoretic al celor ce vor urma. Pentru ce scriem?" se
Intreaba, retoric, Maiorescu, astfel ca räspunsul sau sd avanseze conceptul de en-
tusiasm impersonal", de mai tTrziu, singurul semn valabil al artei si, deci, semnul
hotaritor al celor chemati", caci, ceea ce impiedica atitia oameni, de altminteri
inteligenti, de a vedea bine, de a gindi adevarat si de a scrie frumos si ceea ce Ti con-
damn& sa ramTie totdeauna mediocri este tocmai marginirea personalitatii lor la
interese exclusiv individuale. Prin negarea egoismului nu strabate lumina adevarului,
nici caldura frumosului" (II, 210).
In continuare, Maiorescu abordeaza o problemd de maxim interes In teoria artei,
cea a progresului, pe care o leaga de evolutiunea psihologica In judecätile literare",
imagirand, dupa citeva exemple mai cunoscute, cazul unui tIndr si talentat creator ce
aduce Tri viata publica" o noua idee, izvorita din entuziasmul sat.] curat" si buna
credinta impersonala", idee, In acelasi timp, iesita din atmosfera actualitatii", nas-
cuta din chiar mijlocul luptelor intelectuale ale epocii In care trdieste (creatorul,
n.n., G. I.) si ale poporului din care s-a nascut". Cu asemenea geneza, ideea se pro-
paga In public si dupa citeva etape (polemici, acceptare de catre constiintele intelec-
tuale autentice ale vremii) ea ajunge In faza recunoasterii generale". Conditia
succesului, a progresului este, deci, vocatia impersonalitatii dezinteresate, atit a
artistului, In momentul creatiei, at si a criticilor, In momentul receptarii. Perspectiva
130 este armonioasa : Atunci lupta merge spre apus, discordia dispare Incetul cu incetul,

www.dacoromanica.ro
autoritatea celor mai maturi se late5te asupra celorlalti 5i, Intr-o generatie viitoare,
adevarul cel combatut odinioard ajunge a fi adevdrul primit de toti ca un substrat
de sine Inteles pentru cugetarea comund.
Apa a trecut, pietrele au ramas, 5i din piatra In piatrd pa5e5te adevarul spre vii-
torul sdu nemarginit" (II, 217).
Teoria se va perpetua 5i In Comediile d-lui I. L. Caragiale, studiu din 1885, cel dintti
elogiu de prestigiu adus dramaturgului, autor pInd la acea data al marilor comedii
0 noapte furtunoosä, Conul Leonida fatel cu reactiunea, 0 scrisoare pierdutä, D'ale carna-
valului, care, toate fard exceptie", spune Maiorescu, merita sa fie cunoscute 5i,
dupd pdrerea noastrd, laudate". Precizare cu atTt mai semnificativa cu dt, la data
reprezentarii lor, piesele lui Caragiale nu au Intrunit adeziunea unanima, divergentele
explicabile pentru critic, cad In materie de gust literar ce e drept diseutia
e totdeauna grea, 5i e grea mai ales acolo unde lipse5te Inca traditia literara 5i prin
urmare comunitatea de idei In privinta operelor ce le numim frumoase".
Cu spiritul metodic 5i rara sa capacitate de a demonstra 5i scenariza idei, Maiorescu
lncepe articolul despre Caragiale prin definirea esentialului tucrarea d-lui Caragiale
este originald" 5i, apoi, prin detalierea lui (se observd procedeul de tipizarecaracte-
rologia structura, actiunea, ponderea specified a limbajului), Maiorescu defineste
5i perspectiva generala a operei dramatice caragiale5ti: in acest caleidoscop de figuri,
Inlantuite In vorbele 5i faptele lar spre efecte de scend cu multa cuno5tinta a artei
+dramatice, d. Caragiale ne arata realitatea din partea ei comicd. Dar u5or se
poate Tntrevedea prin aceasta realitate elementul mai acITne 5i serios, care este nedezli-
pit de viata omeneascd In toata Tnfati5area ei, precum In genere Indaratul oricarei
comedii se ascunde o tragedie" (II, 272-273).
lata argumente valabile pentru critic In intentia sa de a plasa teatrul lui Cara-
giale, adevarat Inceput de literatura dramatica nationalä, independentd, traind
din propriile sale puteri", In rIndul mi5carii intelectuale sandtoase" (aldturi de
Slavici, Creangd, I. Negruzzi, Eminescu), mi5care de5teptata In literatura noastrd
prin acea culegere de poezii populare prin care Alecsandri a Indreptat spiritul tine-
rimii de astazi spre izvorul ve5nic al tuturor inspiratiunilor adevarate : simtirile
reale ale poporului In care traim" (II, 273).
Ma acum obi5nuita perspectiva maioresciana asupra valorilor culturii natio-
nale, drora le afiliaza, pe buna dreptate, 5i pe Caragiale. De la acest punct, demon-
stratia criticului abordeaza noi aspecte. in primul rind, el anuleaza acuzatiile aduse
autorului de presa contemporand ea In piesele sale ar fi urmarit scopuri poli-
tice", 5i anume ridiculizarea liberalilor. Replica lui Maiorescu tinde spre reabi-
litarea specificului 5i autonomiei esteticului : Caci este evident ea o comedie
nu are nimic a face cu politica de partid ; autorul T5i ia persoanele sale din socie-
tatea contimporana cum este, pune In evidenta partea comied a5a cum o gase5te,
5i acela5 Caragiale, care astazi T5i bate joc de fraza demagogia 5i-ar fi batut
loe ieri de i5lic 5i tombaterd 5i I5i va bate joc mime de fraza reactionard, 5i In
toate aceste ca un i va fi In dreptul sau literar incontestabil" (II, 275).
De aici, metoda clasied la Maiorescu, se ajunge la discutarea unui aspect teo-
retie, 5i anume moralitatea artei : Dacd ni se pune Intrebarea : arta In genere
5i In special arta dramatica are sau nu are o misiune morala ? contribuie ea la edu-
carea 5i Inältarea poporului ? Noi raspundem fart 5ovaire : da, arta a avut tot- 131

www.dacoromanica.ro
deauna o Inalta misiune morala, i orce adevarata opera artistica o Indeplinete"
(II, 276).
In ce consta aceasta ? Raspunsul, pregatit Inca de Progresul adevärului, este
In linie directa schopenhaueriana : Orce emolie estetica, fie dqteptata prin sculp-
turd, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stapTnit de ea, pe cad
vreme este stapInit, sa se uite pe sine ca persoana, i sa se InalIe In lumea fic-
tiunii Daca izvorul a tot ce este rau este egoismul i egoismul exagerat,
atunci o stare sufleteasca In care egoismul este nimicit pentru moment, fiindca inte-
resele individuale sunt uitate, este o combatere indirecta a raului, i astfel o Mal-
/are morall Si cu cIt cineva va fi mai capabil prin dispozitia sa naturala sau prin
educatie a avea asemenea momente de emotiune impersonala cu a-at va fi mai Inn-
rita In el partea cea buna a naturei omene0" (II, 277).
Condiiie absoluta a artei, matar-ea impersonala" este conceptul prin care
Maiorescu argumenteaza vechea sa polemicä Tmpotriva patriotismului ad-hoc"
De aceea poeziile cu intentii politice actuale, odele la zile solemne, compozi-
lilIe pentru glorificari dinastice etc. sunt o simulare a artei, dar nu arta
adevarata" (II, 278).
Esenta" artei este de a fi fiqiune", deci o piesa de teatru cu directa
(sub!. n. G. I.) tendenIa morala, adeca cu punerea intentionata a unor Invätäturi
morale In gura unei persoane spre a le propaga In public ca Invataturi, este imo-
raja in InIelesul artei, fiincica arunca pe spectatori din emotiunea impersonald a
ficliunii artistice In lumea reala cu cerintele ei, i prin chiar aceasta Ti coboara In
sfera zilnica a egoismului, unde atunci cu toata Tnvatatura de pe scena inte-
resele ordinare c4tiga preponderentd. Cad numai o puternica emoVune imper-
sonala poate face pe om sa se uite pe sine i sa alba, prin urmare, o stare sufle-
teasca inaccesibilä egoismului, care este radacina oricarui rau" (II, 278).
AccentuInd, Inca odata, asupra structurii specifice a operei de arta, Maiorescu
îi incheie studiul elogiind opera lui Caragiale, cu toata diferenIa de valoare In
diferitele comedii" ale sale, toate Insa, spune criticul la modul metaforic, plante
adevarate", care daca au viaIa lor organica, vor avea i puterea de a träi".
Ceea ce timpul a 0 confirmat.

Pornind, de asemenea, de la o situaIie particulara, modul defavorabil In care


au comentat opera lui Alecsandri doi dintre scriitorii cu talent ai tinerei gene-
Delavrancea i Vlahuta, Maiorescu ajunge la o problema teoretica 0 In arti-
colul Poeti si Critici (1886).
Maiorescu era, In 1886, o personalitate recunoscuta, se exercitase In multiple
sectoare ale vieTii literare române0. intre articolul despre Caragiale i cel despre
Eminescu, Poeti i critici este un moment de pauza", In sensul ca analiza este
mai direct Inlocuita cu teoretizarea, monologul despre altii" cu cel despre sine".
Despre critica i critic se scrisesera numeroase articole pIna la Maiorescu, Ina cel
al mentorului junimist cunoate cea mai larga audienIa, ramInInd, peste timp, geneza
unei adevarate pentru acei care vor concepe creatia si critica domenii
autonome, imposibil de unificat pe coordonatele aceleia0 viziuni.
Studiul debuteaza In maniera specific maioresciana, de evocare a teoriilor sale
132 mai vechi, acum, dupa trecerea timpului, confirmate de evolutia literara : astfel,

www.dacoromanica.ro
genera-tia flour de la 1872 a Implinit ceea ce se astepta" de la ea, unii, chiar,
au Intrecut asteptarile i relativ si-au adaos puterile pentru a da acelei
miscari un avInt". Se afla in aceasta acumulare demonstrativa, pe ring un expli-
cabil orgoliu, o constanta a psihologiei maioresciene, a celui care a tins continuu
spre armonia propriei opinii, spre continua regasire de sine.
In condiiile, deci, In care noua directie" de la 1872 s-a impus acum, In 1886,
ca linie directoare a culturii românesti, scade trebuirrta unei critici generale",
literatura buna izgonind, prin chiar existerqa ei, literatura rea, asimilata de Maiorescu
cu Macedonski, Aricescu, Aron Densusianu, scriitori ce au vi-tiat" atmosfera este-
Nereceptarea poetului rondelurilor de care critic nu trebuie sa ne mire.
Dei citise In cercul junimii", Macedonski simboliza, In linie estetica, o directie
diferita de cea promovata de Maiorescu, direcTie In fond tot a unei poezii noi",
la acea data, Insa, sinonima cu simbolismul, iar In linie ideologica, de asemenea o
pozitie alta declt a grupului junimist, IntrucIt era situata In descendenIa pasoptis-
mului si vizionarismului lui Heliade.
Revenind la analiza situatiei literare contemporane, Maiorescu considera, asa-
dar, Incheiatá misiunea pe care pIna atunci o Implinise exercitarea criticii sale
sinteza generala In atac, izbirea unui Intreg curent periculos", adica misiunea,
aproape pedagogica, de judecare a falsei literaturi i promovare a celei adevkate",
pentru ca acum critica trebuie sa-si aduca' contribuTia la largirea cercului
individuale", la Trnbarbatarea" tinerimii Inca prea amortita de *la trecu-
tului", spre Iucrarea roditoare".
Si, totusi, chiar In aceste condiii In care lucrkile sanatoase" formeaza majo-
ritatea productiilor artistice, Maiorescu justifica dreptul criticii de a rosti, &id
trebuie, un energic In laturi ! " (asa cum va face In acelasi an, referindu-se la
cartea lui Aron Densusianu, istoria limb& i literaturei romane), sau de a lua
fatá de, considerate gresite, atitudini ca acelea ale lui Vlahutá i Delavrancea In raport
cu Alecsandri. Maiorescu acorda acestor opinii importara cuvenita, dreptul de
a fi cercetate i, eventual, amendate, pe de o parte pentru Ca atit VlahuTa cIt
Delavrancea, scriitori de talent ai junei generaIii", sint oameni debuna-credirrta
si de bunaltiinta", a caror parere, chiar de neacceptat, trebuie luatä In considerare,
iar pe de alta parte pentru ca, pornind de la un caz concret, se poate ajunge la
justificarea unei idei generale, ca aceea a raportului Intre creator si critic. Teoria
maioresciana, respinsa mai tTrziu de un G. Calinescu, vizeaza stabilirea unei tran-
sante antinomii intre capacitatea criticului si a creatorului de a judeca opere de
arta. Creatorul, individualitate puternica, este din fire refractar" la sugestiile altor
viziuni artistice, este inflexibil In propria sa impresie" i, ca atare, nu poate
fi cleat pktinitor", In timp ce criticul este tocmai foarte impresionabil pentru
razele rásfrinte din prisma altora", este din fire transparent", este flexibil la
impresiile poetilor" i trebuie sa fie mai ales nepartinitor". Puterea intelectuala"
a creatorilor se cere, deci, Tritrupata In opera de arta si nu mistuitä In elaborki
de critica", Igstrid aceasta pe seama celor specializaIi, mai lesne primitori" ai ra-
zelor de lumina" emanate din universuri creatoare.
In sfirsit, Maiorescu ia In discutie o problema centrala a teoriei literaturii, pro-
gresul artistic, conceput ca fenomen specific, cu legi specifice ce nu pot fi expri-
mate cantitativ i nici chiar calitativ prin analogie cu situa-tia progresului In alte
sfere de cunoastere. Sau, cum o spune el Insusi, cu atita plasticitate : "Si acuma
ce InTeles poate avea Intrebarea cine este mai mare poet? intelesul de a masura 133

www.dacoromanica.ro
incomensurabilele, adicä nici un Tnteles". Ca atare, Incercarea de a stabili o ierar-
hie" valoricd In arta este falsa In chiar punctul ei de pornire, deci, tot astfel
accentueazd Maiorescu se Intimpla l cu cultura timpului, &id raportarea lui
Eminescu la Alecsandri tindea a deveni o obsesie. Aldturarea celor mai bune poezii
eminesciene ad/rica lor melancolie i In amdráciunea lor satiricd") de cele
mai bune poezii ale lui Alecsandri (Tri eleganta lor strdvezie In simplitatea lor
i

gingod, uneori banale") nu ar fi dreaptd", decreteazä Maiorescu, deoarece


aici logica demonstratiei sale dep4ete sfera esteticului Insemnätatea lui Alec-
sandri este alta, i anume fundamentald pentru cultura noastrd : in Alecsandri
vibreazd toatd inima, toatd mi carea compatriotilor sai, citd s-a putut Intrupa Intr-o
forma poeticd In starea relativd a poporului nostru de astdzi. Farmecul limbei romane
in poezia populard e/ ni 1-a deschis ; iubirea omeneascd i dorul de patrie In limitele
celor mai multi dintre noi el le-a intrupat : frumusetea proprie a parnIntului nostru
natal i a aerului nostru el a descris-o ; [...] &id societatea mai cultd a putut
avea un teatru in 14 i Bucure0, e/ a rdspuns la aceastd dorintd, scriindu-i comedii
drame ; cind a fost chemat poporul jertfeascd viata In rdzboiul din urmd,
el singur a Inalzit osta0i notri cu raza poeziei. A lui lirä multicolord a rasunat
la orce adiere ce s-a putut detepta din mi carea poporului nostru In mijlocia lui.
In ce std valoarea unicd a lui Alecsandri ?
In aceastd totalitate a actiunii sale !iterare" (II, p. 290-291).

Acest complet i atit de semnificativ elogiu al lui Vasile Alecsandri este urmat,
trei ani mai tTrziu, In 1889, de elogiul lui Mihai Eminescu, Intr-un articol-portret
de exceptionald t'orla evocatoare, ramas mult timp ca imaginea sa cea mai eloc-
ventä. Indiscutabil mai pregnantd decit In cazul celorlalti clasici" ai literaturii
noastre contemporani lui Maiorescu, relatia criticului cu Eminescu are o pondere
reprezentativd, In ap mdsurd Tncit exegetii moderni ai poetului au ajuns a vorbi
de cele doud fete" ale acestuia, dintre care una este cea aflatd sub directa in-
fluentd a mentorului junimist. Eminescu qi poeziile lui, studiu dedicat, deci, omului
§i creatorului, fixeazd locul lui Eminescu In cultura romänd a timpului, dar i In
perspectiva ei, cu previziuni care, ca i cele fdcute In cazul lui I. L. Caragiale, s-au
dovedit a fi perfect Indreptätite astäzi. Baza ideologicd a studiului este teoria
schopenhaueriand a geniului, creator cu dotare nativa exceptionald, situat In afara
oricdror contingente istorice, sociale, materiale: Ce a fost i ce a devenit Emi-
nescu este rezultatul geniului säu inndscut, care era prea puternic In a sa proprie
fiintd 'inda sa-1 fi abätut vreun contact cu lumea de la drumul sdu firesc. Ar fi
fost crescut Eminescu In România sau In Franta, 1i nu In Austria §i In Germania
ar fi motenit sau ar fi agonisit el mai multa sau mai putind avere ; ar fi fost ae-
zat In hierarhia statului la o pozitie mai Inaltd ; ar fi Tritilnit In viata lui senti-
mentara' orce alte figuri omene§ti Eminescu rdmInea ace14 soarta lui nu s-er
fi schimbat" (II, p. 330).
Maiorescu observa la Eminescu o covIr*toare inteligentd" ajutatd de o pro-
digioasd memorie, indiferenta totalä la Intimplarea externa, conventie saciaba,
avere sau neavere, rang sau nivelare obteascà", simplicitatea, IncIntatoare ce o
avea in toate raporturile sale omene0", lipsa vanitatii, aplecarea continua spre
134 stadiu, lecturd, meditatie, interesul pentru cele mai variate forme ale culturii euro-

www.dacoromanica.ro
pene, pasiunea gazetAriei, toate acestea, laturi ale unui profil moral aparte,ce Im-
bina luciditatea totald a savantului i creatorului cu naivitatea unui geniu cuprins
de lumea ideald, pentru care orce coborIre In lumea conventionald era o sup:rare
si o nepotrivire fireascd". Eminescu al lui Maiorescu (si credem cd formularea
nu este arbitrard, existInd In istoria noastrd literard un Eminescu vdzut de Gherea,
un altul de Ibrdileanu, un altul de alinescu sau Vianu, un altul de Ion Negoitescu
si exista, desigur, virtual Incd multi altii, In temeiul acelui atit de Intemeiat prin-
cipiu critic al operei deschise", al creatiei ce oferd noi si noi sugestii genera-
tillor de interpretatori) este un pesimist, adept convins al lui Schopenhauer",
nemultumit nu de soarta sa particulard", ci pentru soarta omenirii Indeobste",
cultivInd un pesimism, deci, nu ca amärdciune personald", ci ca simtimInt este-
tic". Eminescu vdzut de Maiorescu are caracteristicd o senindtate abstracta" atIt
In melancolie, cIt si In veselie, o melancolie impersonald", In virtutea cdreia Isi
cAuta refugiul Intr-o lume mai potrivitd cu el, In lumea cugetdrii si a poeziei".
Gravat In aceste unii, portretul eminescian Imbind date caracterologice reale ale
poetului, cu reflexe ale teoriilor generale maioresciene i, de ce nu ? poate
chiar cu proprii deziderate de conduitd.
A!¡a cum In O cercetare critica Maiorescu disociase transant fondul de forma
operei de artd (operatie explicabild la acel moment istoric, absolutizatd, Insd, peste
timp, de alti esteticieni, pInd a deveni o manierd didacticistd), in Eminescu i poeziile
lui criticul desparte viata de opera poetului analizat, discutIndu-le In capitole
distincte, cu, totusi, o relatie : Intelegind astfel personalitatea lui Emi-

nescu, Tritelegem totdeodatd una din pdrtile esentiale ale operei sale literare:bogdtia
de idei, care Tnaltd toatd simtirea lui (cdci nu ideea rece, ci ideea emotionald face
pe poet), si vom vedea In chiar pdtrunderea acestei bogdtii intelectuale pana In
miezul cugetdrilor poetului puterea miscdtoare care 1-a silit sa creeze pentru un
asemenea cuprins ideal si forma exprimdrii lui si sa Indeplineascd astfel amIndoud
cerintele unei noi epoci literare (II, p. 335).
Maiorescu vede In Eminescu, cu atTta dreptate, un om al timpului modern",
cu o cultura la nivelul culturei europene de astdzi", cunosand deopotrivd filosofie
si literatura strdinä, dar si pe cea autohtond, i avInd rara capacitate de a transfera
eruditia In creatie : Acel cuprins ideal al culturei omenesti nu era la Eminescu
un simplu material de eruditie strdind, ci era primit i asimilat In chiar individua-
litatea lui intelectuald" (II, p. 335).
Individualitatea poeziei eminesciene este datd, spune Maiorescu, de pasiunea
cercetdrii adevdrului i sinceritatea cu care poetul ipostaziazd nu numai Iirismul
individual", ci si simtimIntul national sau umanitar", ceea ce si explicd larga pene-
Valle a operei poetului In publicul larg. Maiorescu observa cu moderna intuitie
farmecul de adIncime al lirismului eminescian, forta acestuia de a deschide nebdnuite
perspective In constiinta i sensibilitatea cititorului, fold echivalInd, In acelasi timp,
cu catharsis-ul aristotelic i conceptul cu caracter national al gindirii actuale : De
aici se explica In mare parte adInca impresie ce a produs-o opera lui asupra tutu-
lor. Si ei au simtit In felul lor ceea ce a simtit Eminescu, In emotiunea lui Isi regd-
sesc emotiunea lor ; numai c'd el îi rezuma pe toll si are mai ales darul de a des-
chide miscdrii sufletesti cea mai clard expresie, asa Indt glasul lui, desteptInd rdsu-
netul In inima lor, le dd totdeodatd cuvIntul ce singuri nu 1-ar fi gdsit. Aceastä
scdpare a suferintei mute prin farmecul exprimdrii este binefacerea ce o revarsd 135

www.dacoromanica.ro
poetul de geniu asupra oamenilor ce-I ascultd, poezia lui devine o parte integranta
a sufletului lor, si el trdieste de acum Inainte In viaIa poporului sau" (II, p. 336).
ReluTnd dihotomia fond-forma, Maiorescu considera ca fárd forma frumoasd"
a poeziilor eminesciene, cuprinsul" lor nu ar fi avut atTta putere de a lucra
asupra altora", deci, In incheierea studiului, face o repede analizare a elementelor
ei distinctive". Inainte, Insa, de aceasta, Iine a preciza cá In structura sa volumul
de Poesii eminesciene cuprinde toate piesele lince si cele de la inceput, pe care
Insa autorul declarase de mult ca voia s'a' le Indeparteze si In parte sd le suprime"
si, dei unele dintre ele, chiar Cdlin, Epigonii, Strigoii nu s'ira Eminescu In toatd
puterea lui" (prin contururile tremurinde ale descrierilor fiará destula precizie
intuitiva, lipsa de claritate a endirii, greseli In accentul ritmic si In sine"), ele
figureaza aläturi de celelalte, pentru ca, dincolo de imperfecIiuni apare o frumusete
de limba si o Indltare de cuget care prevesteau de la Inceput ce avea sa devie
poetul ajuns la culmea lui". Poeziile lui Eminescu se caracterizeazd printr-o mInuire
perfecta a limbii materne", prin capacitatea de a transfigura modelul folcloric
cIndu-1 primitor de un cuprins mai Inalt", ca si prin prelucrarea vorbirii cronica-
rilor, prin splendoarea unei rime surprinzatoare", prin rimele noi, sau includerea
poeticd a numelor proprii In vers, toate acestea topite Intr-o armonie liricà nemai-
TntIlnita In literatura noastra.
Astfel, ajunge Eminescu, la capdtul travaliului sau poetic, la deplina stapInire
a formei ciare", la aplicarea sigurd a unor forme rafinate In Oda 7n metru antic,
In Glossa si In admirabilele Sonete, pe de alta, la cea mai limpede expresie a unor
cugetdri de aclInca filosofie, pentru care nu se gasea pInd atunci nici o pregdtire
In literatura noastrd" (II, p. 342).
Concluzia studiului este revelatoare. La capatul succintei analize a operei emi-
nesciene, Maiorescu prevede semnificgia ei In timp, locul fundamental pe care
Il va ocupa pe coordonatele constiintei noastre na-tionale : Acesta a fost Eminescu,
aceasta este opera lui. Pe et se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana
va Incepe in secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, si forma limbei na-tionale,
care si-a gasit In poetul Eminescu cea mai frumoasd Infdptuire pana astazi, va fi
punctul de plecare pentru toa-a dezvoltarea viitoare a vestrnIntului cugetdrii roma-
nesti" (II, p. 344).
Concluzie pe care viitorul a transformat-o In realitate.
In 1892, Maiorescu raspunde lui Gherea, care publicase, In urrna. cu 6 ani, Cdträ
d-nul Maiorescu, prin Contraziceri ?, acesta urmat de un nou raspuns gherist, In
1894, Asupra esteticii metafizice si stiintifice. La atIt s-a redus, concret, ceea ce
a primit numele de polemica Gherea-Maiorescu", o polemicd interesanta mai mult
prin urmdrile In constiinta contemporanilor clecTt prin Insasi desfasurarea ei. Situat
pe pozitii altele decTt ale lui Gherea, Maiorescu nu intra propriu-zis In discutie publica
cu acesta, läsIndu-si colaboratorii (pe un P. P. Negulescu sau Mihail Dragomirescu)
sa o faca In paginile Convorbirilor. Manifestare de orgoliu, deloc impersonal" ?
Pu-0n probabil, In cazul criticului ce Tntretinuse vii polemici pIna la aceasta data
urma a o mai face 'Inca.

Aici se Incheie a treia perioadd din activitatea de critic !iterar a lui Maiorescu,
cea in care, prin clteva studii de critica aplicatd, sTnt pusi In valoare scriitori proe-
136 minerrti ai generatiei contemporane.

www.dacoromanica.ro
"
fT:os

1:

,1

,,,t1

"
L 2%,t
"
° f
WI
L4r.LW
-

_
o

-- -.3. °

rt1 1 1 w.
y

.2:7;,

Tau Maiorescu la bAtrinete, in biblioteca sa.

Ultima perioada din activitatea lui Titu Maiorescu, dintre 1895 i 1917, anul
mortii sale, este marcata de cIteva evenimente nu lipsite de importan/a : In 1895,
Convorbirile ¡iterare intra sub conducerea unei noi genera/ii junimiste (M. Drago-
mirescu, loan Bogdan, S. Mehedinti, P. P. Negulescu, C. Radulescu-Motru, I. Al.
Radulescu-Pogoneanu, D. Evolceanu), o generatie nu de scriitori, ci de savanti,
modificare ce se va resim/i i In sumarul revistei. Din 1897, Maiorescu Incepe
editarea Discursurilor parlamentare (vol. III, In 1897, vol. III, In 1899, vol. IV, In
1904, vol. V, In 1915), Intre 1900-1901 este ministru de Justitie In guvernul lui
P. P. Carp, In 1903 face din nou parte din comisia academia pentru revizuirea orto-
grafiei romane0 i, anul urmator, prezinta la Academie un proiect In care prin-
cipiul fonetic este cel fundamental. in 1908 publica o editie completa (3 volume) 137

www.dacoromanica.ro
din Critice, este apoi, intre 1912-1913, ministru de externe si prim-ministru, pentru
ca 'in 1914 sd se retragd din politicd, sustinind neutralitatea tdrii, in acesti ani are
loc si ruptura definitivd cu un vechi prieten, Duiliu Zamfirescu, incident mult
comentat de contemporani. 0 ultimd adtorie In strdindtate, In 1914, an In
care, Intr-un sanatoriu din Heidelberg, se stinge din viatd sosia sa, Ana. in ziva
de 18 iunie/1 iulie 1917, la Bucuresti, moare Titu Maiorescu.
In planul activitdtii literare, perioada este de mare interes, ea caracterizIndu-se
prin creionarea de cdtre Maiorescu a citorva profiluri de scriitori, In articole
omagiale sau rapoarte academice.
Tn 1890 evocd relatiile lui Leon C. Negruzzi i Junimea", prilej de Fortretizare
a scriitorului dar si a societdtii privitd, acum, cu distantarea cuvenitd. Ea Ti apare
lui Maiorescu ca o adunare privatd de iubitori ai literaturii si ai stiinter, In care
intelectuali de formatii si preocupan i diferite purtau discutii animate, Insd fdrd
nici un amestec de interese personale", discutii totdeauna libere, adeseori in-
drdznete, de reguld vesele, niciodatd personale sau meschine sau inveninate". Preo-
cupdrile curat" spirituale fIceau, astfel, din Junimea" ne evocd Maiorescu o
lume aparte, un vis al inteligentei libere, indltat deasupra trivialitdtilor reale'' (II, 357).
Dupd Poeziile d-lui A. Naum (discurs la Academie, In 1894) si Icon Pcpovici-Bdnd-
teanul (calda evocare, din 1895, a scriitorului ardelean), Maiorescu susline, In 1906,
printr-un raport citit la Academie, premierea Poeziilor d-lui Octavian Goga. Raportul
salutd ca eveniment literar" volumul din 1905, considerInd ca efectul produs
asupra marelui numär de cetitori trebuie ca provine mai Inn din forma frumoasd
In care autorul a stiut sd exprime cuprinsul «patriotic» al multora din versurile
sale", observatie cu totul semnificativd pentru cel ce disociase Inca din primele
scrieri, politicu/ de estetic. Argumentele lui Maiorescu expuse, de altfel, si IA'S
acum, sint aici mai direct enuntate : Ce e drept, patriotismul, ca element de
actiune politicd, nu este materie de arta, °Hate abaten i s-au comis si se mai comit
in contra unei regule asa de simple. Mai ales cei ce n-au destul talent literar
cautd sd-si acopere lipsa prin provocarea unor dispozitii sufletesti foarte importante
In alte priviri, dar nu In cele estetice. Cu toate acestea, patriotismul este In inimile
sincere, In afard de orce tendintd politicd, un simtimInt adevdrat si actinc, si Intru-
cit este astfel, poate fi, In certe Imprejurdri, ndscdtor de poezie" (II, p. 458).
Maiorescu vede In poezia lui Goga un simbol al psihologiei romdnilor ardeleni,
al idealurilor acestora expuse Intr-o forma frumoasd, apropiatd de nota populard".
Tot In 1906, Maiorescu propune spre premiere la Academie si Povestirile dlui
M. Sadoveanu, orierrandu-se, astfel, cu gustul sdu infailibil, spre un findr prozator
reprezentativ al acelor ani, dupd ce fdcuse acelasi lucru si In domeniul poeziei.
Scrierile de pind atunci ale lui Sadoveanu i se par creatiuni de o puternicd
originalitate, inspirate de intuitia exacta a unor tipuri felurite, luate de pe toate
treptele societätii noastre, mai ales dintre tdrani si mici tirgoveti, si exprimate
Intr-o forma perfect adaptatd mijlocului social descris" (II, p. 469).
Analiza citorva povestiri II face sd observe sobrietatea stilului, plasticitatea
imaginilor, impresia de frumusete deosebitä ce ne rdmine mai ales de la descrie-
rile naturei' simplitatea vorbirii eroilor, cu o justa gradare a nuantelor", ac-
centu'ind Insd, cu atIta justete, structura prozei sadoveniene : insd meritul cel ir are
al nuvelelor si schitelor d-lui Sadoveanu ne pare a fi alegerea momentului psihologic
138 in care culmineazd mai toate. Este pururea un eveniment sufletesc hotdrItor, care

www.dacoromanica.ro
formeazd obiectul povestirii i in jurul cdruia se grupeazd §i se cumpänesc cele-
lalte amänunte, fie cd evenimentul este o crizd violenta, fie cd este amintirea mai
temperatd a unei turburdri, fie cd este stabilirea unei lini§tiri finale. DeznoddmIntul
nu este niciodata silit, ci apare ca un rezultat neapärat, oarecum ca o lege a
naturei, §i tocmai prin aceastd TWA!tare impersonald povestirile d-lui Sadoveanu
îi Tndeplinesc misiunea nnorald, care In afard de orce intentie a autorului reiese
ca un accesoriu din toate operele de arta adevdratd" (II, p. 473).
Acestui talent curat romOnesc", izvorit din fondul propriu al tdrii In care
s-a ndscut", Ti recomanda Maiorescu, cu vocatia sa superior didacticä : Tntinderea
cuno§tintelor prin studii superioare §i TnmulTirea senzatiunilor, p-in contactul cu
o civilizaTie mai Tnaintatd, pentru ca lArgeascd sfera conceptiunilor §i sd fie scu-
tit de monotonia In care pot cOdea cele mai viguroase talente dacd rárnIn reduse
la un orizont prea mdrginit" (II, p. 474).
o
O anume, realä, modificare de accent In pledoariile criticului nu putea trece
neobservatd. 0 va expune cu aerul parca jignit al apärdtorului vechilor" principii,
al junimistului consecvent ce asista la disolutia mi§carii, Mihail Dragomirescu, aflat
acum, dupd 1895, la conducerea Convorbirilor ¡iterare. Dragomirescu refuzd sà accepte
colaborarea lui lorga cu literaturd la Convorbiri, ameninVind cu demisia, observInd
cum Ti luase pe toti, pInd §i pe Maiorescu, curentul semänätorist" (Maiorescu
trimitea la Semeinätorul, In loc sd dea la Convorbiri ¡iterare, poeziile lui VIlsan §i
Cerna, care se citeau In salonul sdu"), pozitie fa-VA' de care se simte izolat (Eu md
simteam din ce In ce mai singur") dei ideile sale nu contraziceau vechile idealuri
junimiste (eu cdutam sä rdmin credincios vechii directiuni inaugurate de Maiorescu,
pentru care In Stiin/A, Arta §i Istorie interesul adevdrului era mai presus de once
alte interese") 65. Ruptura este inevitabild : In 1906, Dragomirescu pdrAsqte grupul
maiorescian §i, un an mai tTrziu, fondeazd Convorbirile critice pe care, ca de altfel
Tntreaga sa activitate, le situeafd sub steagul adevdrului" §i estetismului pur, dei,
In fapt, imixtiunea tezelor naTionaliste nu va ramTnea strdinO ideologiei sale.
CTt despre junimism, el Tncetase de a mai fi o doctrind operantd Inca din urrna
cu cTteva decenii, pentru a Tntregi componenIa altor ideologii, In primul rind cea
sernAndtoristä.
In sfIr§it, i-a fost dat lui Maiorescu, acel adept al destinelor unitare §i armo-
nioase, sd-0 Tncheie activitatea de critic Tntr-o maniera asernOndtoare cu cea a debu-
tului sdu, din urm5 cu cinci decenii. in 1909, el apdrd la Academie poezia populard,
rdspunzTnd obiectiilor formulate de Duiliu Zamfirescu In discursul de receptie.
Textul, celebru nu numai prin aciditatea arcticd" (ar spune Cdlinescu) a atacului
Impotriva vechiului sdu emul i prieten, reabiliteazd (a cita card In cariera sa ?)
valoarea culegerii lui Alecsandri, moment Tnsemnat al epocii de dupd 1855, epoca
rengterii politice" a tdrii, §i aceasta pentru cd Alecsandri, a cdrui exceptionalA
valoare In literatura noastrd stä In rècuperarea tutulor curentelor de simIiri ale
contimporanilor sdi, vine i In ajutorul acestei miKdri §i cautd sA ne cI§tige sim-
patiile occidentale, scotind la iveald mai ales acea parte de altminteri reald
a manifestdrilor sufletului nostru poporan, care se poate numi lirica§i contempla-
tivá, aclicd duio0a sirrtirilor i cumpdtarea exprimdrii" (II, p. 481).
" Cf. Mihail Dragomirescu, Legdturile mele cu Convorbirile literare", In Convor biri literare",
nurnirul jubiliar citat, p. 88-98. 139

www.dacoromanica.ro
Maiorescu discutd i justifica, In continuare, optiunea tematia a culegerii lui
Alecsandri, ca §i interventia poetului In textele culese, realizatd cu deplind bund-
credintd" §i nu cu intentia de falsificare. in termeni preci§i, Maiorescu aratd va-
loarea iniiativei lui Alecsandri, care cu adIncul sdu instinct de poet national"
a fIcut din publicarea textelor folclorice un act de redeTteptare, pe plan intern
§i extern, a interesului pentru cultura autohtond, devenitd i izvor de inspiratie
pentru Eminescu, Co§buc, Goga imodel pentru miile de colari §i studenti ai
generatiei de astdzi".
In partea a doua a studiului, Maiorescu apdrd literatura lui Goga, Slavici,
Creangd, Popovici-Bdndteanul de atacurile lui Duiliu Zamfirescu, conchizInd
dupd teoria sa expus5 In Poeti i critici, rolul scriitorului In culturd este de a da
..creatiuni proprii", IdsInd operatia criticii pe seama altora.
Acestea sTrit datele biografiei umane i spirituale ale lui Titu Maiorescu.
I se mai poate, oare, potrivi propriul sdu aforism. Arta vietii ? Rezervd, dis-
cretiune, cumpatare, In general negatiune §i In rezumat abnegatiune".

Ponderea pe care personalitatea lui Maiorescu a avut-o In fata contemporanilor


se va men-One constantd peste timp. Criticele sale au, astfel, semnificatia unui ade-
varat program de atitudine, devenit simbol al unei Tntregi directii de ideologie
literarà. Maiorescu este, la noi, primul critic cu sistem teoretic i practic definit
§i Infáti§at ca atare, este criticul ce §i-a legat numele de existenta unei societäti cul-
turale i a unei publicatii apdrute de-a lungul a mai multor decenii, ca i de pro-
movarea unor mari scriitori. Desigur, i Heliade TI descoperise" opiniei publice
pe un CIrlova, i Kogälniceanu sau Alecsandri conduseserd reviste literare, dar
actiunea lui Maiorescu este mai larg cuprinzdtoare, la un alt nivel i cu o aka sem-
nificatie. CIt ceea ce priveTte imaginea" sa In coNtiinta posteritatii, ea a fost,
lucru firesc, sintetizatd, prin distantare, la cIteva coordonate dintre care cloud,
credem noi, s-au constituit cel mai pregnant: exista, pe de o parte, imaginea unui
Maiorescu clasic", rationalist, adept al adevdrului" estetic aristotelic, dInd reguli
analize precise asupra fondului §i a formei, iar, pe de alta parte, un Maiorescu
aparator al autonomiei esteticului, al specificitdtii artei In raport cu celelalte forme
de conOintd sociald. Continuatd, directia maioresciand a dus fie la o imagine imbo-
gdtità cu noi contributii (ca In cazul lui M. Dragomirescu sau E. Lovinescu), deci
la elemente de progres intelectual, fie, dimpotrivd, la ceea ce s-a constituit ca sursd
a celui mai direct dogmatism, forma a stagndrii, prin absolutizarea unor teze ale
mentorului junimist §i reducerea sistemului lor de conexiuni cu continutul ideo-
logic ce le-a generat.
incerand o sumard retrospectiva a imaginii" lui Maiorescu In cultura romand,
ne vom opri doar la cTteva momente, esentiale, dintre care cel dintIi, In ordine
cronologicd ,este profilul" trasat de G. Ibrdileanu, ideologul unei miKdri literare
In polemicd cu junimismul. El subliniazd natura pasionatd", de luptätor", olim-
piand numai prin vointd", a lui Maiorescu, aflat In posesia unui gust rafinat §i sigur",
caracterizat printr-o lipsd de comprehensiune larga", cu toate, explicabilele
demonstreazd Ibraileanu inadvertente i omisiuni care, ele, au fost, la acea
data, o conditie a fortei lui", In sensul ca neaderenta mentorului junimist la anume
140 simptome i realitAti literare contemporane îi avea rostul ei legic, am spune

www.dacoromanica.ro
noi astäzi In raport Cu orientdrile precedente. In luptd, comprehensiunea poate
fi o stare de suflet inoportund. $i cu atIt mai mult atunci cInd lupta este urgentd
0 are obiectivul formidabil, cum a fost lupta lui Maiorescu, In Imprejurdrile cunos-
cute", explicd Ibrdileanu, pentru ca, dupd ce trece In revistd exagerdrile" maio-
resciene, sd le justifice sub unghiul transpunerii In momentul istoric respectiv :
Dar ostracizarea sentimentului patriotic i social, teoria artei pentru arta i lipsa
punctului de vedere istoric-literar, toad exagerarea i Ingustimea asta, au fost
utile atunci (subl. n. G. I.). Literatura vremii era push' ga de mult In slujba
politicii i ga de putin artisticd, IncIt §i remediul trebuia exagerat. Trebuia, mo-
mentan, repudiat In totalitate ceea ce pInd atunci rdpise literaturii caracterul ei
autonom de artd. $i trebuia exageratd importanta formei, a «artei», Intr-o vreme
In care forma era socotitd ca lucru secundar, ori chiar cu totul nesocotitd" 66.
Situat, spune Ibrdileanu, pe terenul negatier, Maiorescu a atacat" unele
aspecte ale literaturii romdne, cu toatd cruzimea neieratoare a luptatorului care
nu vede (subl. n. G. I.) motivele celuilalt", fácInd astfel un imens serviciu" cul-
turii noastre, dar a 0 inaugurat, cu toate exagerdrile, o directie nour, spiritul
contestatar fiind astfel dublat, chiar daca In forme mai putin concludente ca Intin-
dere, de spiritul afirmativ. Formidabil In negatiune, el, Maiorescu, nu a creat cleat
foarte putin, §i anume In a doua fazd a activitalii sale". Ibrdileanu considerd ca
Maiorescu nu a cultivat o critica ,,interpretativa i psihologicd", ci una didacticd",
In sensul ca observatiile analitice 0-It facute ca exemplificare a unor teorii mai gene-
rale, i aceasta deoarece criticul a fost mai Inainte de toate un profesor". Exegezele
critice maioresciene, toate, cu exceptia celor cItorva observatii psihologice din arti-
colul dedicat lui Eminescu sau din Progresul adeveirului si Din experientd, nu rezistd,
dupd Ibrdileanu, timpului, ele 0-au pierdut actualitatea" cdci observatie gene-
ralizatoare critica literard nu poate trdi, nu poate Infrunta vremea, cleat numai
cTrid este psihologicd" (Observatie devenitd paradoxald a criticului ieean, aci este-
tica lui Maiorescu, ca esteticd a sentimentului, Insemna, ea Insd0, cum s-a mai
remarcat, evolutia hegelianismului spre psihologism, iar In ceea ce prive§te valabi-
litatea criticii maioresciene timpul nu a estompat-o, ci, de cele mai multe ori,
a co nf i rmat-o).
Incheind evocarea lui Maiorescu, Ibrdileanu traseazd liniile unui portret spi-
ritual dominat de ratiune §i deplind stdpInire de sine, caracterizat printr-o minu-
nata ierarhie sufleteascd", ce se reflectd §i In afard, In structura articolelor, dove-
dind o adevdratd artd a strategiei literare". Stilul maiorescian este sugestiv carac-
terizat de Ibrdileanu : Stilul acestui logician, stilul acestui aristocrat al gIndirii,
stilul acestui om echilibrat este limpede, rece, casant, avar In cuvinte i de o
elegantd sobrd §i oarecum cdutatd In vIrto§enia lui. Maiorescu este creator In stil.
El este initiatorul unui gen de stil In literatura noastrd. El a creat la noi stilul ideilor.
$i, poate, a rdmas §i pInd astäzi cel mai bun scriitor de idei al romdnilor" 67.
In ansamblu, imaginea pe care Ibraileanu ne-o oferd asupra lui Maiorescu se
remarcd prin justetea spiritului critic ce o animd. Intre cei doi ideologi literari
distanta era uri*'. Orientat spre alte coordonate de culturd literard §i esteticd decIt
Maiorescu, admirator al lui Gherea, cdruia, de altfel, Ii §i propusese directoratul
VieTii romeinesti, legat In chip fundamental de traditia generatiei de la 1848, at'it

66 G. lbaileanu, T. Maiorescu, in Note ;i impresii, la;i 1920, P. 137-148 passim.


67 op. cit., p. 146-147. 141

www.dacoromanica.ro
in activitatea de critic et i de indrumator de revista, cu un univers de receptare
a fenomenului artistic altul cleat al lui Maiorescu, Ibraileanu vede in mentorul juni-
mist un mandarin" al culturii noastre, i aceasta datorita formatiei sale organi-
zate in anii lui de invatatura petrecuti din copilärie In strainatate, In mediul aris-
tocratic in care a trait In lard, in ideile conservatoare ale « Junimii»". Ceea ce nu
poate atenua, Insä, sentimentul de mindrie" fan de existenta In zorile culturii
noastre moderne" a unui european desavirit" ca Maiorescu 68.
Cel care, alaturi de Vianu, a facut din prezentarea lui Maiorescu locul geometric
al activitatii sale critice, a fost
E. Lovinescu. inainte de a publica monografiile
dedicate vietii i operei maioresciene, Lovinescu le discuta semnificatia prezentei
in contextul de ansamblu al ideologiei noastre literare In primul volum al Istoriei
literaturii romane contemporane, cu accent asupra raportului dintre orientarea junk
mista i ceea ce s-a constituit, In primele decenii ale secolului al XX-lea, sub numele
de semanatorism. Lovinescu subliniaza, Inca din primele rinduri ale capitolului,
ca activitatea lui Maiorescu, de o remarcabila unitate" pe tot cuprinsul evolutiei
sale, s-a clatinat, dupa imprejurari, Tntre arnindoud atitudinile, and afirmind cu
mai multa stäruirrn, ca i P. Carp, nevoia asimilarii culturii straine, cind staruind
asupra principiului national, ca punct de plecare al literaturii noastre. Sub osci-
latia aceasta numai de intensitate (subl. n., G. I.), atitudinea lui principala a ramas
Insa identica timp de o jumatate de veac" 69.
Trecind in revista interventiile lui Maiorescu de dupa 1900 (rapoartele aca-
demice i raspunsul dat lui Duiliu Zamfirescu), Lovinescu stabileTte, atit de intemeiat,
filiatia Tntre aceste ultime prezente ale criticului in viata literara i ideile incluse
In studiile publicate In anii de Tnceput i apogeu ai carierei sale, incercind a de-
termina, apoi, disociativ, profilul junimismului fan de semanatorism : lorga, ideo-
logul noii grupari, prin confuzia eticului cu esteticul, n-a dat decit un rol func-
tional esteticului, pe care Maiorescu TI disociase cu Tngrijire ca pe o valoare auto-
noma".
In 1940, Lovinescu termina monografia T. Maiorescu. Dupa trei ani el publica
Titu Maiorescu i posteritatea lui criticcli Titu Maiorescu i contemporanii lui. Acest
serial de reconsiderare critica Inseamna, In epoca, mai mult cleat o exegeza lite-
rara. in acei ani, intoarcerea" lui Maiorescu, sublinierea meritelor acestuia erau
echivalente cu elogiul, prin figura criticului junimist, a principiilor rationalismului,
al Iuptei pentru adevar" (considerata de Lovinescu ideea forn" la Maiorescu),
elogiul unei gindiri clasice, iubitoare de armonie, elogiul esteticului, adica al apa-
rarii specificului artei toate acestea echivalind atunci cu tot atitea deziderate
ale intelectualilor români democrat' ce asistau, mai ales dupa 1937, la dezlantuirea
obscurantismului, misticismului, la folosirea platformei artistice in scopuri natio-
nalistlovine.
In autobiografia publican, cu pseudonimul Anonymus Notarius, in 1942, Lovi-
nescu indica el insu0 acestea Aparitia lui Maiorescu poate fi consideran ca
providentiala pentru destinele literaturii române, i dei tras izvoarele dintr-o
Malta cultura occidentala, Tncadrarea ei la datele noastre suflete0 merin sa fie
privin ca miraculoasa. Pozitia lui spirituala nu numai ca a anticipat asupra epocii,

69 Op. cit., p. 148.


69 E. Lovinescu, 'stork, literaturii romelne contemporane. I. Evolutia ideologiei literare, Bucureni
142 1926, p. 32-44 passim.

www.dacoromanica.ro
intrInd In conflict cu toate misticismele firesti, de altfel, unui popor tTnar mmat
de febra cresterii, dar poate fi considerata si azi ca o pozitie anticipata asupra men-
obstesti a generatiei tinere zguduitä de noi convulsiuni mistice" 70 Cu doi
ani Tnainte, In 1940, In Revista Fundatiilor, Pompiliu Constantinescu publicase
articolul (mentionat la Inceputul capitolului), cu titlul atit de semnificativ, Titu
Maiorescu fatd de noi. Elogiind personalitatea lui Maiorescu, simbol al spiritului
estetic", Pompiliu Constantinescu conchidea, cu aluzii destul de stravezii la situatia
istorica contemporana, astfel : Pentru disciplina criticii literare, dupa o sun' de ani
de la nasterea lui si la aproape un sfert de veac de la moarte, Titu Maiorescu este
Inca o stea polard, care nu lasa sa se rätäceasca mintile In noaptea confuziei, si lumi-
neaza Inca valurile vrajmase, care pot duce la naufragiu, Tntr-o cultura destul de
tInara si bIntuita, din cInd In cInd, de cicloane ametitoare".
latd semnificatia volumelor lui E. Lovinescu, resimtita ca atare si de con-
temporani semnificatie ce nu poate, desigur, acopen i In Intregime si caracterul
viziunii lovinesciene, pe alocuri de prelucrare necritica, In perspectiva noasträ,
a diferitelor valente ale personalitatii maioresciene.
Dupa ce publicase o serie de studii dedicate formatiei si profilului intelectual
al criticului si esteticianului literar Maiorescu, In 1941, In Arta prozatorilor romani,
T. Vianu radiografiaza datele caracteristice ale stilului acestuia, remarcIndu-i so-
brietatea, excelenta implicare a procedeelor retoricii clasice atit In structura tex-
telor critice cIt i a discursurilor, pregnanta formulärilor, concizia lapidara a ex-
presiei, caracterul ei sententios ce implica utilizareafructuoasa a maximei, sentintei,
aforismului, semnificatia ironiei maioresciene (RTsul lui Maiorescu era taios, dar
demn").
Dupa trei ani, In 1944, acelasi Vianu va da, In Istoria literaturii romane moderne
(scrisa în colaborare cu Serban Cioculescu si Vladimir Streinu) cea mai operanta,
pentru istoria literara, imagine a lui Titu Maiorescu. Reunind, aici, concluzii ale
studiilor sale mai vechi, aclaugInd si noi puncte de vedere, Vianu face o substantiala
retrospectiva a vietii si operei lui Maiorescu, unul din oamenii cei mai luminati
ai Tntregului secol In care se plarnadise Romania moderna.", figura de conducator
spiritual" necesar epocii sale, fondator al criticismului, moment de temperare
clasica", caracter romanic", atIt prin slaba lui aptitudine metafizica", precum si prin
toata intensa dezvoltare pe care o dobIndeste virtutea lui programatica, organi-
zatoare, legiferanta", scriitor care, In domeniul sau propriu", a supus graiul
nostru" la un efort de adaptare fata de idee, Intr-o maniera cu nimic mai prejos
de aceea a lui Mihai Eminescu" 71
0 al-Ca imagine daduse, Ms.& despre Maiorescu, G. Calinescu In a sa Istorie
a literaturii române de la origini pInc, 7n prezent. Cu exceptionala sa capacitate de
a reconsidera judecatile critice ale predecesorilor säi, Cälinescu conchide ca Maio-
rescu, personalitate vazutä ca simbol al Junimii" literare, a fost un am cunoscut
In lumini false", pentru care formula seninatatii" este simplista". Ca atare, ado-
iescentul Maiorescu Ti pare mai degraba un ambitios care tine sä se TrifrIneze si
sa se corecteze", anuntInd o personalitate, nicidecum" un geniu. TTnarul studios
abandoneaza stiinta, lasIndu-se cu totul absorbit" de viata, citind, apoi, mai putin

70 E. Lovinescu, Ed. Vremea", Bucurqti 1942, p. 63.


71 Op. cit., p. 209-210 passim. 143

www.dacoromanica.ro
si fart metodd, de unde o elementaritate a spiritului". Formula este, desigur,
excesivä, dar daca Intre Ibrdileanu si Maiorescu distantele erau mai ales In plan
ideologic, In cazul raportului alinescu-Maiorescu divergenta de opinii este Trisotitd
si de o totald divergentd temperamentalä, cea dintre un asociativ paradoxal, tumul-
tuos, pururea imaginativ, si analistul la obiect", ciar, deductiv, concret. alinescu
respinge teoria maioresciand din Poeti i critici, amendeazd opinia defavorabild a
acestuia despre Wagner, ca si, mai ales, conceptia lui despre poezie, considerind
cà Maiorescu e ImpOrnIntenitorul la noi a acelei false estetici dualiste dupd care
frumosul operei de artd este derivat din frumusetea In sine a formei si a ideii",
iar pärerea dupd care metaforele si comparatiile, produand imagini, sint conditii
ale frumosului poetic apare azi abuzivd". Cu deosebire acest aspect al gIndirii
maioresciene este reconsiderat de G. alinescu, autor, din 1939, al unui Curs
de poezie, conceput In cu totul alt registru de ideologie esteticd i argument/rid
functia poeziei de care o altd lume, cu alte finalitài, legi, perspective decit cea
reald, adevdratd". Pentru Cdlinescu, ca reprezentant ,la acea data', al esteticii mo-
derne, conformitatea poeziei cu viata se constituie dupd alte principii cleat cele
ale mimesis-ului clasic. La fel si dificila problemd a comunicdrii artistice este pusd
In termeni noi, caci, argumenteazd autorul Cursului de poezie si al Principiilor de
esteticei, postulatul maiorescian ca poezia sd fie TnIeleasd" I-a dus pe acesta si pe
urmasii sdi la cultivarea poeziei mdrunte de sentiment" si la (astdzi paradoxala)
nereceptare a unui Macedonski sau la ignorarea unui Baudelaire care, ei, la 1860
1880, semnificau, In fond, In literatura romOnd si europeand, directia noud".
UrrnInd, peste ani, pe Ibraileanu, dar cu alta argumentare, alinescu vede In
Maiorescu un critic de analizà, de creatie", articolele sale pdrIndu-i total insufi-
ciente", afirmatie evident abuzivd dacd am evoca fie si numai studiile despre Emi-
nescu, Caragi'ale, Sadoveanu. Cu mai multd cdldurd subliniazd, Insd, alinescu exce-
lentele calitdti de orator si polemist ale criticului, materializate In pagini de savu-
roasd subtilitate", adevAratá plkere intelectuald pentru cititorul rafinat". Maio-
rescu nu este un clasic, satisfacut de armonia lumii sale, ci un enditor de o mi-
zantropie trista, glaciald", care da o ritmicd fated paginilor sale". Maiorescu nu
este un optimist, ce-si vede realizate inteniiie, ci chiar cele mai neinsemnate dizer-
tatii" ale sale au vaga tristete a unei munci datorate dar deocamdatd menite sd
cadd In desert" 72.
Un ultim exeget de seamd al directiei maioresciene este, In perioada inter-
belicd, Vladimir Streinu, ce reuneste In capitolul dedicat lui Maiorescu din volumul
Closicii nowi 73 studii precum Titu Maiorescu in 1859, Titu Maiorescu-intim, Maio-
rescu i rolul criticii, Criticu/ ¡iterar, Criticu/ exemplar sau Titu Maiorescu i E. Poë,
In care Maiorescu e vazut ca un magistrat" al literelor romOnesti, omul de gust
dreapta judecatä", deci, criticul exemplar".
Dupd cel de-al doilea rdzboi mondial, receptarea lui Maiorescu, ca a a-a-tor
alti scriitori si ideologi din trecut, Inregistreazd o curbd sinuoasd de-a lungul cdreia
un prim moment este acela al respingerii In bloc" a activitätii acestora, conside-
ratd global, sub specia reactionarismului. O asemenea etapd de dogmatism In reeva-

72 G. Calinescu, lstoria literaturii romdne de la erigini prnd In prezent, BucureTti, 1941, P. 343
365 passim.
144 " Vladimir Streinu, Clasicii nowi, Bucureti, 1969, P. 37-104.

www.dacoromanica.ro
luarea critica a moTtenirii noastre culturale este, Insa, urmata de o alta In care
se initiaza, In spiritul constructiv al ideologiei marxiste, reconsiderarea contributiilor
esenTiale din istoria artei §i tiinei românesti, prin sublinierea deopotriva a partilor
valoroase, durabile peste timp, dar §i a limitelor acestora.
In cazul lui Maiorescu, problema se pune In date specifice, la fel ca i In cazul
lui Eminescu sau Blaga, toti intelectuali care au unit activitatea pur literara sau
critica' cu cea sociala i filosofica. 0 prima operaTie va consta, deci, In depistarea
fenomenelor caracteristice pentru fiecare din vocaVile acestor personalitati ale cul-
turli noastre, In numirea, In termeni at mai preci i §i nuarqaTi, a raporturilor dintre
diferitele sectoare In care s-au exercitat, raporturi de determinare sau interdeter-
minare, dar i de coexistenIa In domenii paralele, fara vreo forma de influenIare
directa. Mai exact : In ce termeni trebuia, deci, valorificat politicianul care tinuse
ani de-a rindul acele Discursuri parlamentare, In raport cu istoricul §i criticul literar
care alcatuise prima editie eminesciana Exista doi Maiorescu, cu sfere ideatice
netangente, chiar antinomíce ?
Cum se IntImpla adesea, dupa perioada de reflux", de contestare integrala §i,
ca atare, ne§tiirrtifica, a unei personalit4i culturale sau a unui curent literar, con-
opiniei publice Inregistreaza perioade de flux", de acceptare integrala,
pozi-tie de asemenea neTtiirrtifica, a celor nega-ti anterior. La fel i In cazul de fata.
IncepInd cu anii 1960, se simte din nou nevoia Intoarcerii" la Maiorescu, autoritate
critica exemplara, promotor consecvent al valorilor autentice din domeniul autonom
ca forma de constituire i existentá a esteticului. Un critic ca Liviu Rusu are, astfel,
meritul de a redeschide problema Maiorescu", argumentInd, In studiul publicat
In Viata româneasc'd"74, valabilitatea contribirtiei acestuia In cultura romana, dar
observaIiile sale, pertinente i Intemeiate, coexista cu aprecien i insolite, ca acea
apropiere stabilita Intre mentorul junimismului §i... Engels (pe temeiul descendenIei
lor hegeliene comune).
Etapa negarii i acceptarii apologetice este, In succesiunea interna a dinamicii
culturii, urmata' de o alta, In care critica literará Tricearca o largire §i nuarrtare a
capadtaIii de receptare, o Trnbogatire problematica dar, mai ales, de argumentaIie.
Reflex mai mult sau mai putin direct la o poziTie ca acea a lui Liviu Rusu, apar
dteva studii aparTirand lui Tudor Vianu sau Paul Cornea 76 Paul Georgescu 77,
dintre care, cel al lui Tudor Vianu, intitulat, dealtfel, a-tit de semnificativ, intele-
gerea lui Maiorescu, e i cel mai concludent ca valabilitate a viziunii. AnalízInd critic
aspectele fundamentale din activitatea luí Maiorescu, Vianu sintetizeaza, didactic,
In 10 puncte, caracterele ei pozitive, conchizInd : Influenta lui In epoca a fost atit
de activa §i s-a produs In atTtea Imprejurari, In legatura cu atitea probleme, Indt
nu este cu putintä a scrie istoria literaturii si a culturii romemesti In a doua jumcItate
a secolului al XIX-lea prcl a tine seama de contributia lui (sub!. T. V.). InfluenIa lui
Maiorescu a lucrat In sensul temeiniciei ; a descurajat mediocritatea §i a facut impo-
sibila farsa culturala. ReputaIiile darImate de el nu s-au mai putut reface. Admiram
astazi verbul lui critic, sobru i incisiv, demnitatea lui polemica, de la care nu
s-a abatut niciodata, prin evitarea oricarui atac personal, prin merlinerea In sin-

74 Liviu Rusu, insemnäri despre Titu Maiorescu, In Viata romäneascci, nr. 5, 1963, p. 64-88.
75 T. Vianu, intelegerea lui Maiorescu, In Vic*, romäneasci5, 1963, nr. 8, p. 52-59.
76 Paul Cornea, Titu Maiorescu i popptismui, In Vioto romäneasc6, 1963, nr, 9 .p. 103-120.
77 Paul Georgescu, Titu Maiorescu-critic ¡iterar, In Viata romelneascd, 1963, nr. 12, p. 101-146. 145

10 C. 178

www.dacoromanica.ro
gurul plan al ideilor. Actiunea criticii culturale a lui Maiorescu a fost salubrd. Mi
se pare de netdgdcluit ca, dacd opera §i actiunea lui n-ar fi existat, ar fi lipsit un
factor pretios din dezvoltarea modernd a literaturii i culturii noastre. Direqia
progresului nostru a trecut f i prin Maiorescu" (sub!. T. V.).
Reintrat In optica ideologiei critice a zilelor noastre, Maiorescu a fost i reedi-
tat, primele editii aceea din 1967, din care citärn textele de-a lungul capitolului
nostru) fiind prefatate de Paul Georgescu, care analizeazd estetica maioresciand,
conexiunea ideilor ce ;in de directia clasicd, romanticd sau realista a endirii sale,
semnificatia diferitelor studii critice i a prezentei de ansamblu a mentorului juni-
mist In epoca sa i In cultura noastrd.
In sfIr§it, prin Contradicha lui Maiorescu 78, Nicolae Manolescu abordeazd Intr-un
efervescent §i mult discutat eseu critic directia constructiva, fondatoare a spiritului
maiorescian, In raport cu cea negatoare, dupd cum i locul lui Maiorescu In tra-
ditia culturald romaneascd.

Ca toate problemele centrale ale unei culturi nationale, §i momentul Titu


Maiorescu este unul dintre acele momente deschise", IndemnInd continuu la re-
flectie i interpretare. Parcurgerea integrald a textelor, ca i, mai ales, plasarea lor
In contextul real de &dire contemporand, ca i In semnificatia reflexului lor peste
timp, este credem noi actul necesar pe care fiecare generatie de intelectuali
trebuie s-o facd. judecdtile nu pot fi, prin firea lucrurilor, definitive.
Ap cum am marcat In retrospectiva biobiograficd din acest capitol, Maio-
rescu a parcurs dteva etape", pe care nu le concepem ca praguri cronologice
absolute, ci ca imagini legic reunite ale unei evolutii ideologice multiplu evocatoare,
centru de interferente a a-a-tor idei mai vechi sau contemporane, perspectiva
deschisd asupra culturii romine, In faza ei modernd. Maiorescu a reunit actiunea
de afirmare i negare pe coordonatele aceleia0 viziuni, mi carea dialecticd fiind,
Insd, mai putin caracteristicd endirii sale, dt slujindu-ne noud, astazi, ca principiu
ordonator al acestuia. Maiorescu are vocatie de arhitect ce Tharp edificii i imprimd
un stil culturii nationale. De aici, atentia acordatd analizei pieselor" pe care ur-
meazd a le asambla Intr-un tot caracteristic, de aici functia seiectiei, deci aprobdrii
sau respingerii unor idei, momente literare, scriitori. Observatia penetrantd asupra
problemelor limbii, literaturii, folcloristicii secolului al XIX-lea II duce pe Maiorescu
atit la respingerea unei directii cIt i la promovarea alteia, etape ce se orTnduiesc
Intr-o dinamicd dialectia pe dimensiunea carierei criticului In care nu hiatusurile
ci continuitatea, consecventa pledoariilor, mereu i mereu argumentate cu noi
exemple din diverse sfere ideologice, se relevd cu fiecare interventie a sa.
Titu Maiorescu face, de asemenea, relatia istoricqte necesard Intre preocu-
pärile sal §i ale urma§ilor, dezbdtInd atTt aspecte ce fdcuserd obiectul
lucrdrilor lui Heliade sau Alecu Russo, dar §i teorii pe care le vor dezvolta gin-
ditorii secolului din care criticul nu a apucat a trdi nici cloud decenii. Vocatia
sa de luptator" (manifestare nu atit temperamentald, cit ideologicd), ce ridica
la rang de dezbatere idei i directii ale climatului literar, este completatd de cea a
estetului ce promova autonomia artei, izolarea acesteia din determindrile extra-

146 78 Nicolae Manolescu, Contradictio lui. Maiorescu, Bucuresti, 1970.

www.dacoromanica.ro
estetice. Natura duala a personalitaIii lui Maiorescu a fost, astfel, receptata cel mai
adesea prin reconsiderarea uneia sau alteia dintre coordonatele sale de &dire i
actiune dei, firesc, imaginea este complexä, de o ambivalenta necesara.
Forta lui Maiorescu In cultura noastra de dup.& 1865 pInd azi sta In capaci-
tatea de propagare a cItorva ¡dei, bine materializate In formule plastice, In perpetua
sa adeziune la arta autentica, prin accentuarea primatului criterillor axiologice,
deci refuzul mediocritalii i imposturii.
Critic i teoretician literar, profesor de logica i filosofie, om politic, orator de
mare prestigiu, istoric, memorialist, moralist, prozator i polemist remarcabil, Titu
Maiorescu este In lumina contrastelor furnizate de Intreaga sa activitate, de com-
plexa sa personalitate unul din virfurile culturii romaneTti moderne. Ap cum,
dintre contemporani, s-a afirmat un Eminescu, iar, dintre urma0, un Calinescu.

BIBLIOGRAFIE (SELECTIVA)

I. Volume: Einiges philosophisches in gemeinfasslicher Form (Consideratii filozofice pe trrtelesul


tuturor), Berlin, 1861 ; Despre scrierea limb& romäne, 10, 1866 ; ed. a II-a, Bucure;ti,
1873 ; Poesia rumdnd. Cercetare criticä... urmatd de o alegere de poesii, la;i, 1867;
Contra ;coal& Barnutiu, la;i, 1868 ; Critice, Bucure;ti, 1874 ; Logica, partea I, Logica
elementara", Bucure;ti, 1876 ; ed. a II-a, Bucure;ti, 1887; Critice (1867-1892), editie
noul li sporita, 3 vol., Bucurefti, vol. I §i II, 1892, vol. III., 1893 ; Discursuri parlamen-
tare cu priviri asupra dezvoltdrii politice a Romdniei sub domnia lui Carol I, 5 volume,
Bucure;ti, vol. I-11, 1897, vol. III, 1899, vol I IV, 1904, vol. V, 1915; Critice, editie com-
pleta, 3 volume, Bucure;ti, 1908 ; Critice, 3 volume, Bucure;ti, 1915; lstoria contempo-
rand a Romdniei (1886-1900), Bucure;ti, 1925 ; insemndri zilnice, publicate cu o intro-
ducere, note, facsimile ;i portrete de I. Radulescu-Pogoneanu, 3 volume, Bucure;ti.
vol. 1(1855-1880), 1937, vol. 11(1881-1886), 1940, si vol. Ill, (1887-1891), 1943
Gedichte (Poezii) (1855-1878), editate cu un cuvInt Inainte del. E. Toroutiu, Bucuresti,
1940. Dintre editiile de Critice aparute In ultimii ani cea mai cuprinzatoare (folosita
;i de noi In redactarea capitolului de fall) este Critice, 2 volume (prefata de Paul Geor-
gescu, text stabilit, tabel cronologic, indice ;i bibliografie de Domnica Filimon-Stoi-
cescu), Bucure;ti, 1967. (Pentru Intreaga bibliografie maioresciana, pia la 1967 inclusiv,
a se consulta vol. 11 al acestei editii, p. 542-570).
11. Pr efe te ;i edi/ii: Poesii de Mihail Eminescu, Bucure;ti, 1884, cu o prefata de Titu Maio§
rescu. Ma In 1913 vor mai aparea Inca opt editii de poezii eminesciene Ingrijite de
Maiorescu ; Teatru de I. L. Caragiale, Bucure;ti, 1889, cu o prefata de Titu Maiorescu.
III. Traducer i: Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra Intelepciunii In viatd, traducere de Titu
Maiorescu, Bucuresti, 1891 ; Henrik Ibsen, Copilul Eyolf, traducere de T[itu] Mtaiorescu],
Bucure;ti, 1895 ; Alarcon, Bret-Harte, Mark Twain, Nuvele 0 schite, traductie de T.
Maiorescu ;i Livia Maiorescu, Bucure,sti, 1902. 147

www.dacoromanica.ro
G h. Pan u, Amintiri de la Junimea" din Iasi, 2 volume, Bucuresti, 1908-1910; G. Ibrdileanut
Evolutia spiritului critic Locul Junimii" in aceasta evoiutie, In Spiritul critic In cultura
romelneasa Iasi, 1909 ; G. Ibraileanu, Titu Maiorescu, In Note ;i impresii, Iasi, 1920, p.
137-148; lacob Negruzzi, Amintiri din Junimea", Iasi, 1921 ; Soveja (S. MehedinW,
Titu Maiorescu, Bucuresti, 1925 ; I. Petrovici, Titu Maiorescu 1840-1917, Bucuresti
1931 ; I. E. Torouliu, Studii ;i documente literare, I Junimea", Bucuresti, 1931 (volum
semnat alAturi de Gh. Cardas) ; vol. Ill, Junimea", Bucuresti, 1932; vol. V. Junimea",
Bucuresti, 1934 ; vol. VI, Junimea", Bucuresti, 1938 ; vol. IX, Junimea", Bucuresti,
1940 ; Tudor Vianu, Trei critici ¡iteran i (Titu Maiorescu, Mihoil Dragomirescu, E. Lovi-
nescu), Bucuresti, 1931 ; N. lorga, Oomeni cari ou fost, Bucuresti, 1935, vol. II, p. 277
280 (T. Maiorescu), Emanoil BucuIa. Duiliu Zamfirescu ;i Titu Maiorescu in scrisori, Bucu-
resti, 1937 ; Mircea Florian, inceputurile filosofice ale lui T. Maiorescu, In Convorbirl
¡iterare, nurnAr jubiliar, LIX, 1-5 ianuarieaprilie, 1937, p. 99-105 (In acelasi nurnär
si alte referinte bibliografice utile) ; Octav Botez, Titu Maiorescu si locul lui In cultura
romdneesca, Iasi, 1940 ; Pompiliu Constantinescu, Titu Maiorescu fata de noi, studiu
apIrut In R.F.R., VII, 3, 1940, p. 584-607, reluat In Eseuri critice, Bucuresti, 1947,
p. 4-45 ; E. Lovinescu, I. Maiorescu, 2 volume, Bucuresti, 1940 ; I. Petrovici,
Titu Maiorescu, Bucuresti, 1940 ; G. alinescu, Junimea". Momentul 1870. Titu Maio-
rescu, Istoria literaturii romane de la origini pina In prezent, Bucuresti, 1941, p. 343-365;
Tudor Vianu, Prozatorii Junimei". 1. Titu Maiorescu, In Arta prozatorilor ran-6)i, Bucu-
resti, 1941, p. 92-101 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu 0 posteritatea lui critic& Bucuresti.
1943 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu si contemporonii lui, Bucuresti, 1943 ; Vladimir Streinu,
Titu Moiorescu, in Clasicii nova, Bucuresti, 1943 ; Tudor Vianu, Titu Maiorescu, In lstoria
literaturii romdne moderne, Bucuresti, 1944, scrid In colaborare cu $erban Cioculescu
si Vladimir Streinu, istorie in care Vianu redacteaza capitolul Junimea, p. 157-236
Paul Cornea, Titu Maiorescu ;i pa;optismul, Viata Rcmáneascc3, 9, 1963, p. 103-120,
reluat In volumul De la Alecsandrescu la Eminescu, Bucuresti, 1966, p. 325-368
Z. Ornea. Junimismul, Bucuresti, 1966 ; Nicolae Manolescu, Contradictia lui Maiorescu,
Bucuresti, 1970; Domnica Filimon, Titu Maiorescu inedit, In Secolul 20, nr. 12 (12(r,
1970, Bucuresti, p. 23-35.

148

www.dacoromanica.ro
ADVERSARII JUNIMII"

CInd apar Convorbirile ¡iterare si actiunea Junimii" Incepe a se face simtitá


In Intregul mediu literar al vremii se produce o polarizare care Imparte pe ceilalti
scriitori ai epocii In adversari si aliai. O rezistentd interesTnd ordinea de fapte
pe care o Infátisdm aci este de semnalat abia cu publicatia periodicd Transac-
fiuni ¡iterare i tiintifice, 1872-1873, pusd sub conducerea tinerilor D. A.
Laurian i t. C. Michdilescu. Cel dintTi (1846-1906) era fiul lui August
Treboniu Laurian (1810 1881), autorul, Tmpreund cu Massim, al Dictiona-
rului limbei romcIne, monumentul latinismului. Devenit profesor de filozofie la
Liceul Sf. Saya din Bucuresti, Dimitrie
Laurian este una din figurile distinse
ale InvátámTntului vremii. Cel de-al Pagind de titlu.
doilea (1846-1899), profesor de stiinte
In TnatdmIntul liceal al Capitalei, Incepe
In acest moment o Intinsd activitate de
popularizare stiintificd si filozoficd, despre TPAN.SACTIUNI .
care trebuie sd tinem seama. Revista, scrisd
In limba si ortografia latinitilor, ceea ce LITTERARIE SI SCIENTIFICE
atrage critica lui S. G. VIrgolici In Con- .

iti I At, Alt IA


vorbiri ¡iterare (VI, 2), urmatd de replica . , .
lui Laurian, ii fixeazd linia de conduit&
HMO 711:14 hit Luti Sn, C. M In/
scriind In prospectui sdu : In dorinta de
a fi utili, In sfera In care avem datoria de .
MAFJLJ tr6MSLIOJI.:111,1
a ne mica, pdsim In arena. Aqiune prin auenctri. ,

iatd visul nostru. Stiinta In general, a. "tirtrt,qttlit ; - ptletai


:{:1444 oktakw4titet
stiinta faptelor si a principiilor, stiinta tl mg. LAFEris, ; As. itaira T,frotato dImarikt rt).
Coralist. tor xi. to.wri 4,4 at;4.11i
.

t. «Ara i1au,r4. VO.ka I ...A.tre.


naturei, spiritului i umanitätei, vor forma t. ; (IOW. 1,144.[1.-. talloWrs .

N. ,07,wrr, waWass 0,464. letttsatwt


continutul acestei reviste enciclopedice". 11. A. I. /1,64.1. L. not. -

111,116
Publicatia doreste sd se abatd din drumul i
. .

politicii, prea vie In preocupdrile contim- a


, ."
poranilor, si zadarnicd, anta vreme clt
stiinta n-o calduzeste. Linia de con- g. a 4 at.t.p. 4..11.41 I. C.. .0.... I ...*.
.
, f.
, ..
C.

',It A 3 r it It.

- '

www.dacoromanica.ro
ducere a revistei o imprima gadar St. Michdi-
lescu. D. Laurian reprezintä mai de graba, In
putinele manifestari literare ale vremii (curTnd
parasite pentru a se consacra politicii con-
servatoare i activitatii ziaristice, ca director
al Romaniei libere si al Constitution°lului),
pozitiile unui spiritualism filozofic, cu accente
nationaliste i deocamdatd democratice. In
introducerea cursului sdu de filozofie, el
declara a fi un roman, intr-o vreme care se
instraineaza. Prin originile mele, declard el,
apartirand universitatii romdne i franceze,
universitati la care am Invatat sä asociez
la cultul rationabil al trecutului aspiratiunile
si exigentele legitime ale timpurilor mo-
derne, sa pun Ratiunea in locul prejudiciilor,
principiile In locul lanturilor". Deviza sa este
progres prin libertate, libertate prin educati-
une". Laurian se exprima aadar In frazeologia
pe care o combdtea junimismul. Mult mai te-
meinic este $t. Michäilescu. Tindrul autor este
un pozitivist, un adept al lui Auguste Comte,
cdruia, acum i mai tTrziu, Ii consacra nume-
roase i solide pagini exegetice, Mat nimeni
Anghel Demetriescu. Portret de nu va putea studia patrunderea i raspindirea
maturitate. culturii pozitiviste In tara noasträ, rara sa se
opreasca la numele lui. Discutiunile metafizice,
scrie Michailescu, ce facurd obiectul de predi-
lectiune al filozofiei platonice, nu mai grit atTt de gustate in epoca In care traim,
Este un progres Once s-ar zice, filozofia nu ramine stationard, dupa cum le
place unora a crede i intre cari citärn un nume cu mare greutate, d-I Janet, ce,
mai anii trecuti, dete alarma ca filozofia moare, ca a murit chiar. Filozofia expirä
pentru cA spiritualismul este la capdtul zilelor sale... Filozofia moderna
mediteazd tacit i modest la lampa observatiunei §i experientei i nu oferä
ca rezultat cert al reflexiunii, cleat aceea despre care ne putem convinge
sincer i pozitiv". Paralel cu precizarea principiilor i cu pregdtirea manualelor
sale §tiintifice, intrebuintate citva timp In invatämintul secundar, $t. Michailescu
publica o serie numeroasä de bune articole de popularizare, In domeniul astrono-
miei, al fizicii, al mineralogiei, al fiziologiei vegetale i animale. In anul razboiului,
la 4 martie 1878, Michailescu dezvolta la Ateneul roman conferinta sa Industria
rözboiul, pe care o publica mai tTrziu In bropira, ca un studiu de sociologie, ramurä
noud a §tiintelor morale despre care vorbevte printre cei dintii. De la lai patrun-
dea din ce In ce mai mult, In sferele largi ale cititorilor romani, renumele lui
Arthur Schopenhauer. Michdilescu (sub pseudonimul Stemill) publica brc4ura Citevo
din siluetele epocei, 1874, unde filozoful german alcatuie§te obiectul unei men-
150 tiuni ironice pentru cercul ieean, i sceptice cit privqte continutul noii ?rival&

www.dacoromanica.ro
-

- PRIMELE ELEMENTE
turi. Mai tirziu, ca si prietenul sau Laurian, el se
apropie totusi de Maiorescu si and acesta II face
atent asupra memoriului lui Dubois-Reymond,
Des pre limitele cunoamrii naturii (apdrut In tra- GRAMATICA ELLENA
ducerea criticului In Cony. lit., 1891), Michailescu
foloseste prilejul pentru o noua precizare a ideilor
sale. Dubois-Reymond ardtase ca fenomenele spiri-
tuale cad ?Tigard de legea cauzalitätii, ceea ce rape-
te In legdturd cu el once speranTa a stiintei de a NG. DEMETR FACTS .
le putea cunoaste : ignorabimus I impotriva aces-
tei afirmaii compune St. Michailescu volumul sdu
introducere la psiho-fizial, 1892, In care ni se
.
arata ca daca teza lui Dubois-Reymond ar fi ade-
varatd, ar trebui sd ne Intoarcem la entitdtile
vechii metafizici. Pozitivistul român doreste Insd
sd reintegreze sufletul In fenomenalitatea naturii,
ardtInd cd creierul trebuie sd fie privit ca un
aparat de transformari dinamice", ca eul este o
func-tiune de Imprejurari naturale" si ca feno-
bUCURE*TI.
menalitatea psihica este o spetd de energie cos-
mica". Studiul lui Michailescu capdtd un raspuns.
D-I C. Radulescu-Motru publica studiul Causalitatea
mecaniccl si fenomenele psihice (Cony. lit., 1893)
si-si face debutul sau filozofic. Michdilescu se
gdsea In plindactivitate, and o boald necrutatoare Pagina de titlu.
pune stdpInire pe el si la 2 iunie 1899, In vIrsta de
53 de ani, se sinucide. Anghel Demetriescu pu- Paginä de titlu.
blicd un articol In Literaturd i arta roman& 1899,
unde Trnpreund cu amintiri Indepartate din vremea
studiilor comune si cu o pretuire pozitiva a talen-
telor si activitätii lui, ni se dezvaluie firea tur-
mentata a vechiului prieten. REVISTA
Transactiunile ¡iterare qi Ointifice au jucat un
rol In directia difuzdrii culturii stiintifice, articolele
lui St. Michdilescu fiind Insotite de acele ale lui
Em. Bacaloglu, Dr. Davila, apoi de acele istorice
CONTIMPORANA
ale lui Papadopol-Callimachi, ca si de acele lite- 1.acio' S+c)INTE.
rare ale lui D. Laurian si Bonifaciu Florescu,
poligraful prezent de aci Inainte In toate Intre-
prinderile publicistice ale miscdrii din Bucuresti.
Literatura este reprezentatd prin poezii de Gran- \NL L.
dea, Al. Macedonski, prin drama istoricd Rhea
Sylvia a institutorului bucurestean N. Scurtescu
si prin traducerile din poe-tii francezi ale lui G.
Dem. Teodorescu, pe care, dupa ce l-am gdsit
printre participantii serbarilor romdnesti din 1871,
la Putna, TI vom afla ca autor de studii istorice in

11 cri:ESCI,

www.dacoromanica.ro
Columna lui Traían a lui Hasdeu si ca folclorist In marea culegere care i-a facut cuno-
scut numele. In 1873 Transactiunile fuzioneazacu Revista contimporancl, 1873-1876,
unde spiritus rector este moldoveanul Vasile Alexandrescu-Urechia (1834-1901),
profesor al Universitatii din Bucuresti, mai tIrziu ministru al Instructiunii Publice,
Presedinte al Ligii culturale etc. Poligraf cu multe cunostinte, pana lui V. A. Urechia
aleargd prea repede pe hIrtie. Maiorescu surprinde dteva din inadvertentele sale,
Impreund cu ale altor colaboratori ai Revistei contimporane, In Betio de cuvinte. Rds-
punde inteligentul P. Gradisteanu, abdtut de atunci catre activitatea juridicd
politicd. Replica lui V. A. Urechia vine mai tTrziu, Intr-o stIngace si prolixd ple-
doarie pro domo, din care retinem resentimentul Impotriva zeflemelei junimiste.
Autorul se Intreabd dad In adevar n-a existat nimic bun In tara noastra. $i ne
repetirdm aceastd Intrebare continua el ajunend la auzul nostru pe aripa
ecoului intrigant. Keful mare din sTnul socientii Junimea", la cetirea incalificabilei
diatribe : Betia din Convorbiri i a d-lui T. Maiorescu. Sd fie oare hohotul acesta
al omului sincer convins de eroarea groaznicd a celor cari cred servi tara
si natiunea, continuTnd a umbla In calea In care nu-si poate da seama de nimic,
ci fide pentru cd vede rizInd " Urechia avea aerul cd suferd pentru sentimentele
sale nationale. Cu timpul vechea rasundtoarea polemicd este uitata si V. A. Ure-
i

chia devine Intre 1885 si 1892 colaboratorul Convorbirilor ¡iterare, cu studii istorice
pldcut povestite Legende romane, 1891. Revista contimporana continua publicatiile
vechilor colaboratori ai Transactiunilor, sporiti pentru partea stiintificd cu Dr. C.
lstrati, care dovedeste necesitatea crematiunii mortilor, si pentru partea istoricd
cu contributii de ale d6ctorului C. Esarcu (1836-1898), conduator pe vremuri,
Impreund cu N. D. Ananescu, al revistei de popularizare stiintificd Natura, crea-
torul Atheneului roman, copiind, In timpul misiunilor sale diplomatice, din arhivele
Venetiei, documentele interesInd istoria romanilor. Acestora li se adaugd cu arti-
cole literare si filozofice C. Leonardescu, nnai tIrziu profesor universitar si cola-
borator al Convorbirilor i Anghel (uneori Angel) Demetriescu (1847-1903), eru-
ditul profesor bucurestean, filolog clasic, bun cunoscdtor al literaturii germane
engleze, din care traduce pe Macaulay, stilist fastuos, cu articole despre Buckle
si Taine, dar si cu un raspuns la criticile pe care Gh. Panu le adresase In Convorbiri
lui Hasdeu. Literatura este reprezentatd prin nuvelele lui Pantazi Ghica,
fratele lui Ion, vechi revolutionar de la 1818, boem impenitent, autor frantuzit
lugubru, una din victimele Betiei de cuvinte. Poeii sInt batrInul G. Creteanu
(1829-1887), alt supravietuitor al generatiei revolutionare, autorul Melodiilor
intime, 1854 si Patrie i libertate, 1879 ; N.
(18.14-1870)
Scurtescu
dupd valoroasele tragedii clasice Rhea Sylvia §i versuri rdpite
Despot, slabe
ftiziei menite In curind ucidd ; CiruOeconomu (1848-1910), care
pe IMO' palide versuri originale, traduce din Hugo si Baudelaire. Figura
cea mai de seamd a grupului vrea sd fie bucuresteanul Mihail Zamphirescu
(1838-1878), careia i se adund In 1881 poeziile sub titlul antece si plîngeri. Lui
Zamphirescu Ii deleagd gruparea sarcina de a ridiculiza Junimea" Intr-o impro-
vizatie dramaticd Muza de la Borta rece, 1874, revista teatrald cum epoca cunoscuse
mai multe, scrise in gustul lui Meilhac si Halévy din La belle Hélène, bufonerie lite-
rard cum o numeste autorul Insusi, In care Maiorescu este Minorescu, Eminescu
152 este Minunescu, Naum este Ndut etc., si al car& umor pare astazi atIt de rdsu-

www.dacoromanica.ro
LEGRAF
Pagina cu frontispiciu. .... M A_ 1T 1=2, C:11

.11t.t. a 1.3al
T Ingliat..Inr. 10A N 811,10ESG13

IsNot ifulttlAtlArift
M.., <NA '
n
. 0..4, fa
or a
arN
K... I.want.. 0,
K....A...a,.
.te 1

la 4.JsxlSe
5. .a ANA
NAN ;
a
tu same
1.4=, r r 4,.;;_S ...K. ... a, a:1,1r"
N.
....0 1.K4
ANI
...
IAA #
NatANN.
.1.4.4.a.
A a....i .4 ......a ....3
11.......A .........a 114. r". ' e .......'.. .1.......
...... .r.
t.....1.4
w............ *. Ka*.
.
... ".......
...... aki. ..,. at ars nt.....
am:
NA....
...,..
as..1 ...ff..
a ,
...* ..,ti*
at .........4*.
...... N..
A K......,
Atanal
...Aar as
........ ,..... .Rtl
. .., ....1..:::-

alfalfa fa.:1!
1
'
a

a.m.*
....fa a. aa
,

...., .a.,,....
PAA.N.......... N.A..
Iv....Ns
. NAN. aNA
.......4 ...le, 0.., -, . .
r.., . ...N..*** .......' . ll'al ..a.
,....

.j.. .*
.....1 tvI.
a .....a.....A
A ANNANA eall A,.

A. la :no... tms
.... 1..K 51Z1 1,. ..,
la* MAN. ANA. si
E
a.m.. ea
a
laa *a.
ow, Hem 61,6 Kr*
a re.
4. 4.--
I'

: ....a- ,
fa fay
.

...KC. ....../. arlf ,rals: resi


zir,« .

flat, Inca ne minunam ca epoca s-a putut Inveseli de el. Zamphirescu este un poet
macabru, evoend castele ale mot-0, mirese de strigoi, proclamInd dezolarile sale
nemIngTiate, end nu ofteaza cu banalitate pentru iubita lui, totul Intr-un idiom
italienizant, dupa modelul lui Eliade, cu alegrqe, turment, steld, immortale, displacen,
pro fume, lamente, adorndri, tremdri, dolente etc. Alecsandri, care patronase Ince-
puturile Junimii", Tncurajeaza si grupul literatilor bucuresteni, (find Revistei con-
timporane romanul Dridri, mai multe poezii si lucrari dramatice, Arvinte si Pepelea,
Nobila cersetoare, Concino. Un alt junimist, I. Slavici, publica studiul Crisenii nostri.
Prin interventia lui Alecsandri, duelul Revistei contimporane cu Convorbirile Inceteaza,
P. Gradisteanu renun-Vind la noul raspuns pe care TI pregatea.
inca din 1869, Hasdeu face sa apara ziarul Traían, continuat In anul urmator
prin Columna lui Traían (1870-1877 si 1882-1883), grupul nationalist, latin si demo-
crat, uneori republican, al muntenilor, cautindu-si aci o tribuna. Hasdeu supune
activitatea Convorbirilor la o aspra cenzura (dupa cum o fäcuse si mai Inainte In
Lumina, 1863 si Aghiutd, 1863, dintr-o pornire care nu se va istovi nici mai ttrziu).
Pogor si Bodnarescu, Negruzzi, Xenopol si Florentin, adica personalitati de forma-
turi si merite deosebite, sTnt criticati laolalta si cu aceeasi asprime. in ce-I priveste

1.,
TELEGRAPIDITI
Pagind Cu frontispiciu. tha,12
ia 4,
I.I sa
. as:
N...., , "AS
A,
V,* :
' .4..

....MA. AA- 4,
5,4.. *6, A. N. e Aka,. AA.,
e
. .:
I
44 a t.4....11..enpv=aKt . n -I, 44 kaa.
La. 4. iv- 44, 4
, la ...it.. iews.ai/c.
4. Iti12 aka, I. BUCURESCt, 3 14NUARIE 14...5.
la
4
;41. Ob IA 114.6

15 dia. 44.1 a 1.: .

'of
4I4,Ke
...Nis A, ,;auc,
<
,* 4,4
4..1. *KK*
miar 15, 51,
a samott445V, 1 MV,...: t,h0
a Wei .4., Iv 1.
. t. 4.4
lst
K
o1
sls e.. X* es ..
b* www.dacoromanica.ro
tm a- ...at I tic 444 Ail
ti. fa- 44,# $46.151 aa .aaa. bees .1
sa
rr.4 .04 .444.04, . ,..
,I4 14..tt .4...e wan
4, ...al
AB. DESNUSIANU
R1IST\ NO A

NEGRIAD'A
EPOPETA NATIONALA.
ISE
(PARTE.). ANTAU IN mask CA(TE111)
Barbu Siel la Vrancea, A: V f ahuta,
Victor Beaa, D D. ccv,t O. I,nnescu-
E3,111u. Th..Sperantia.

44:4

BUCCIIIESCI
TIPOGRAFI'A CATRTI1 11. 0631,
rismanv Iowa:
IC% No.

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

pe Maiorescu, atacurile devin cu totul necumpdnite and criticul alegindu-se,


In 1871, deputat al colegiului al Ill-lea la Severin si Arges, Hasdeu repetd Invinui-
rile cunoscute din atItea public* contimporane : cosmopolitism, filosemitism,
germanism, antidemocratism. Acuidrile aveau nevoie de o confirmare experi-
mentald si astfel ghidusia lui Hasdeu Inchipuie o farsd, rdsundtoare pe vremuri,
trimiVind Convorbirilor spre publicare elucubratia liricd Eu si Ea, tradusd din
fictivul poet german Gablitz de I. M. Elias. Versurile apar In Convorbiri (IV,1871,
15 iulie) si Hasdeu jubileazd In revista Familia si In ziarele bucurestene Trompeta
Carpatilor si Telegraful, organe asociate luptei Impotriva lui Maiorescu si a
junimistilor. SenzaTia este mare. Maiorescu se dezvinovdteste, ardtInd ca nu are
rdspunderea redactiei si nu se afla In lard In momentul In care textul apocrif
parvenise Convorbirilor. Negruzzi se gäsea si el In straindtate. Farsa produce con-
sternare printre junimisti. Slavici scrie din Viena: Sd ne pregdtim de luptd".
Cinci ani mai tTrziu, In 1876, Hasdeu expediaza Convorbirilor o nou'd elucubra.tie :
La noi e putred márul, sub iscdlitura P. A. alescu, al drui acrostih completa
cuvintele : La Convorbiri ¡iterare. Poezia este frumos cititä de Eminescu si,
de data aceasta, redactia responsabild o primeste. lacob Negruzzi rdspunde
presupusului autor la posta redactiei : D-lui P. A. C. multumiri si noroc
bun". Hasdeu, cdruia i se propunea In acelasi timp directia noii publicatii
154 Revista ¡iterará i tiinçifict3. primeste oferta, invoand necesit4ile pe care

www.dacoromanica.ro
\

le punea In lumina fraza sa izbutitd: Asa dart',


neseriozitatea Convorbirilor fiind legalmente
constatan prin propria lor mdrturie, ma grabesc
a primi sarcina de a dirige In partea-i literard
Revista de fan, considerInd-o a fi In adevdr
necesara, de vreme ce nu exist-a deocamdata
In Romania nici o alta de aceasta natura. Va
fi nu o directie noud, ci o directie sdnatoasd".
O noud iesire antijunimistd a lui Hasdeu se
produce In 1892, cInd un german, Dr. W.
Rudow, publica o istorie a literaturii romane,
revazuta din Trisdrcinarea Ministerului Instruc-
tiunii de lacob Negruzzi si G. Bogdan (Duica)
Geschichte des rumeinischen Schrifttums bis zur
Gegenwart, Wernigerode, 1892. Scrierea repre-
zenta punctul de vedere junimist i, In afara de
partialitatea aprecierilor ei, continea nume-
roase erori de informatie. Hasdeu, care nu
ocupa nici un loc In aceasta expunere generala
a literaturii romdne, pune la cale o executie
capitald, apdruta sub titlul : Eine Trilogie, desigur
cu intentii ironice fan de germanismul de atitea
ori imputat grupdrii adverse, mai Intii In Revista Aron Densusionu. Portret de matu-
Noud, apoi Intr-un extras, In 1897: brosura ritate.
continea, In afard de articolul lui Hasdeu, pe
acel al lui Lazar $aineanu, suplinitorul lui Hasdeu
la Universitate, eruditul filolog din atTtea contributii la Revista noud, dar si la Convor-
biri ¡iterare, autorul unei Tntinse opere romanesti, Tnainte de stramutarea sa la Paris
apoi articolul lui G. lonescu-Gion, profesor bucurestean, istoric cu unele merite,
conferentiar, autor didactic, cronicar teatral, care adusese din studiile sale franceze,
deprinderea nepotrivin de ali presdra scrierile cu galicisme si o frazeologie entu-
ziasta pe care o parodiaza I. L. Caragiale In Literatura i artele romdne In a doua
jumdtate a sec. XIX (Schite upare, 1896, Opere, III).
Hasdeu a fost adversarul cel mai tenace al Junimii si al lui Maiorescu. Biblio-
grafia atacurilor sale (stabilin de E. Lovinescu In T. Maiorescu, II, 1940) se Tntinde
pe o durata de 40 de ani, de la Lumina, 1863, rind la Apdrarea national& 1902. Tara
si stdruinta resentimentului sdu Ti dau acestuia caracterul unei pasiuni. Maiorescu
foloseste prilejul studiului Literatura romeind i strdinatatea 1882, pentru a releva
Impreund cu recunoasterea marilor merite istorice si filologice ale vechiului adver-
sar, ba chiar si a frumusetii stilului &au foarte viu", violenta atacurilor sale.
Alt adverrsar IndTrjit al lui Maiorescu si al grupului junimist este Aron Densu-
sianu (1837-1900), reprezentant al vechiului Ardeal latinist, profesor al Universi-
ntii din Iasi, poet Incerandu-se In marile genuri, pentru ca scrie o epopee, Negriada
(1879-1884) si o tragedie In 5 acte, Optum, 1897, pentru a nu mai vorbi de poe-
ziile sale din Valea vietii, 1892 si Hore otelite, 1892, productii care n-au aflat nici- 155

www.dacoromanica.ro
V
.
.

....1L544;ZIA4W7. . ,
re.:..r14.X3
.

' *,

. ,
"dift¡,'O'

°data cititori. Rezistenta sa fatä de Junimea"


.
a fost dintre cele mai rau inspirate, pentru
P.,z,
i AL...,,,......,..... ..... ^ ....Av.-7 -,',..- Y.,. ca I-a dus nu numai la inscenarea plagiatului"
...-......, ,.......,..../.. ,...... ..i.)...,..,,, ...<.......; ..........4.4,..4.9,..".,:,,,-.... .... lui Maiorescu (in Federatiunea, 1868, apoi In
, . . ., .. ,... :
.....- .....-;,...r.,,-... 4 .............,...-..- ,........,,...x. ....GAG ......14., .
Cerceteiri ¡iterare, 1887) dar si la Tncercarea
,

Zi ... <,,,, .AA,,,,,,..."»,., -../....4;,... : ....,-. .......",,.....,.¡,,,-1,..... .--,..;....7....


de anulare a lui Eminescu, care ar fi un
....b.,. 41'....,,r. s',,,,,,,k. .0.*. ,..4......... .....::: ............-................, 3,... IS.,....4 ...AT,
A,....... ...,....,/,.....,44 ,.A. ,. .............. ,.. ......7..44,...a.v. . ,,,,i.,..... 7.,....,4-..
simplu desechilibrat", opus spiritului etnic-
romanesc". Volumul Cercetdri ¡iterare are
,
totusi meritul de a fi pus mai inn in lumina
importanta lui Budai-Deleanu autorul Tiga-
, niadei. in Orientul latin (1874 1875), ziarul
(.41(A.L. LA.; brasovean al lui Teofil Frincu, al tinärului
a.
poet I. A. Lapedatu si al lui Aron Densusianu,
acesta din urma publica lungul studiu
.4.1% .!
Regenerarea literaturii române, in care se
aproba influenta franceza, deoarece ea a
dat bune rezultate acolo unde a fost mai
. .* 9 -K puternica, in Muntenia. Acuzarile pe 'care
,
Maiorescu le ridicase Impotriva limbii romane
in jurnalele ardelene, Densusianu le intoarce
1.4,
impotriva lui Maiorescu insusi, al drui
scris ar fi plin de expresii traduse din
.
limba germana. Densusianu este pentru
spiritul national In literatura i Junimea"
Dreptul Gentilor, curs de Simion 13Sr-
nutiu, Iai, 1867. ar fi fost o miscare Tnstrainata.
intr-un moment in care Junimea"
Tncepuse a se impune In pretuirea ge-
nerala, un adversar teoretic, pe tärTmul social, apare Ion Nadejde (1854-1928),
redactor al Contemporanului, 1881-1891 si al Revistei sociale, 1884-1887, harnic
si invatat publicist, cu competenta variata, In stiintele naturii, in economie politica
si In lingvistia, militant socialist si ateu, ['Ina la ciudata lui eclipsare intr-a doua si
cea mai lung parte a existentei lui. Prima dintre revistele lui arata consideratie
pentru Junimea", imprumutindu-i, chiar in articolul ei de program, formula formele
rara fond", pe care le va combate, de asemenea, propunindu-si in acelasi timp sa
arate cititorilor chipul cum priveste stiinta contemporana lumea". Conferintele
Junimii" grit analizate pe larg, i cu aprecien i pozitive, atunci cind se constatä
unele indrumari comune, ca de pilda In prelegerile lui C. Dimitrescu-lasi. Poeziile
lui Eminescu sint reproduse in extenso si se intretine cultul lui Vasile Conta. in
afara de articolele In favoarea casatoriei libere si pentru egala indreptatire a femeii
la viata publica, ale Sofiei Nadejde, uneori In polemica cu Maiorescu, literatura
este reprezentata prin versurile socialiste i atee ale lui C. Mille, N. Beldiceanu
etc., pe care din 1885 II vom afla In Convorbiri, apoi prin anecdotele lui Th. Speran-
cunoscut prin activitatea lui literara si lingvisticä i din revistele lui Hasdeu.
In 1884, Ion Nadejde Tsi asociaza ca redactor.pentru partea literara pe V. G. Mortun,
unul dintre primii editori ai lui Eminescu. In 1885 apar si primele critici ale lui
C. Dobrogeanu-Gherea (I. Gherea). in Revista social& Nädejde va raspunde stu-
diul antisocialist al lui P. Missir i, precizind programul socialismului roman, va arata
156 ca, dad prin partea lui critica i negativa, junimismul si socialismul coincid, cele

www.dacoromanica.ro
Simion Bárnutiu.

doua directive se deosebesc prin explica/ia fenomenelor si prin Indrumarile de viitor.


Liberalismul românesc ar fi dat gres, afirma marxistul Nadejde, pentru ca a crezut
ca poate introduce formele politice ale Apusului, rara substratul lor economic. Socia-
lismul ar urma sa puna de acord cele cloud' aspecte, printr-un sir de reforme, al
caror program II schiteazd In linii largi.
Dintre organele si personalitätile adverse Junimii", am omis revista Literatorul
pe conducatorul ei, Al. Macedonski, negat de Maiorescu, chiar pina In 1886
(cf. articolul Poeti i critici), cInd poetul produsese cIteva din operele lui cele mai
remarcabile. Macedonski si curentul Injghebat in jurul revistei lui alcatuiesc Insä
capitolul cel mai de seama al curentului muntean si, in aceasta calitate, urmeaza
a fi studiat mai ttrziu, cu toate dezvoltarile de rigoare.

157

www.dacoromanica.ro
MIHAI EMINESCU

Eminovicenii erau àrani romani cu vechime In satul Caline0 din jud. Suceava.
Ti IntIlnim acolo din IntTiele decenii ale veacului XVIII. CapatInd slobozenie, intrara
In tagma raz4easca, ceea ce e un fel de nobleIe. Insinuarile ca Eminescu n-ar fi roman
sInt de domeniul himericului i se explica prin aceea ca poetul se indignase Tmpo-
triva scursurilor straine : bulgaroi cu ceafa groasd, grecotei cu nas subTire". RInd
pe rInd Eminescu a fost turc, albanez, persan, suedez, rus, bulgar, sTrb, rutean,
polon, armean. Unui calomniator el ii raspunde cu aceste cuvinte perfect Tntarite
de documente : ... eu nu ma supar deloc de modul cum se reflecta persoana mea
In ochii d-tale, caci de la ap oglincla nici nu ma pot gtepta la alt reflex. Dar acest
reflex nu schimba deloc realitatea, el nu ma oprqte de a fi dintr-o familie nu nu-
mai romana, ci i nobild neam de neamul ei sa nu va fie cu supdrare ?flat va
asigur cd Intre stramo0 din tara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e r4ne sa vor-
besc, s-o fi at-11nd poate Iarani liberi . Tatäl, Gheorghe Eminovici, baiat de cIn-
taret de strand, Invatd ceva carte In Suceava. Vorbea i scria nernIqte. Boierul velit
Bal il aduse scriitor la rnoia sa din Dumbraveni, unde-I i gasim In 1839 In vIrsta
de 27 ani. In 1840 se Insura cu Ralu, fata stolnicului JuraKu din Jolde0, primind
zestre In pamInt §i In bani. In 1841 Bal; Ti capatd de la Mihai Voda
Sturza decretul de caminar. Era acum boier. Prin 1849-1850, dupd naTterea
celui de-al aselea copil, cumpara jurnatate din mc4ia lpote0, unde îi facu casa
acareturi. Ad sau In Botopnii apropian se nascu, la 15 ianuarie 1850,
Mihai Eminescu. In totul Eminovici avu 11 copii : $erban (*1841), Niculae (*1843),
lorgu (*c. 1844), Ruxandra (*1845), Hie (*1846), Maria (*c. 1848), Mihai (*1850),
Aglae (*7 mai 1852 + 30 iulie 1900: trecutä la catolicism In 1890 spre a se casa-
tori cu ofiterul austriac Gareiss v. Döllitzsturm), Harieta (*c. 1854), Matei (*1856),
Vasile. Trei din ei, Ruxandra, Maria, Vasile, murira de timpuriu, ceilali jucara oare-
care rol In existerrta poetului, Tndeosebi Henrieta. $erban (care ar fi fost i el Kato-
lischer Religion") muri la Berlin de tuberculoza, cu fenomene de alienane (la 30
noiembrie 1874 In spitalul Charité). Studiase medicina. Niculae, Neculai cel prost",
se sinucisese din cauza unei boale, lorgu, militar, posac la fire (CInd rIdea, se
schimba vremea"), muri tTnar, Me, elev al coalei de medicina a lui Davila, de ase-
meni, Henrieta era paralitica i sfIr0 cu semne de tuberculoza. Gh. Eminovici nu
facu fericin pe copiii sal, dei avea bune intenni trimitea la carte In strainatate.
Nutrea idei pozitive i era autoritar dupa moda veche. Mihai va iubi mai mult
pe mama, femeie blinda i miloasa. 159

www.dacoromanica.ro
Casa copilariei lui Mihai Eminescu din Ipotesti. Botosani.

Poetul crescu aproape Tardnqte la Ipote0, sat saracacios, aezat Intr-o vale
Inchisa de dealuri ()clan Tmpadurite. Casa lui Eminovici era gospodareascd, pridvor
larg cu trepte, oddi cu privire libera In jur Imprejur, oproane, hambare, livadd,
tei imeni. Fratii mai mari ai poetului umblau calare pe mo0e, el se cufunda In
vreun bordei la o baba, ori la stTna, cutreierind padurile cu o carte In mInd i doi-
trei covrigi, dormea pe malul apelor :

Fiind baiet, pdcluri cutreeram


ml culcam ades lîngà izvor,
lar bratul drept sub cap eu mi-I puneam
S-aud cum apa sund-ncetisor ;
Un freamat lin trecea din ram In ram
un miros venea adormitor ;
Astfel ades eu nop.ti tntregi am mas,
BlInd Inginat de-al valurilor glas".

Cu fratii se scaldd In balta, i In insula din mijlocul ei citeau pe Robinson. Se


rdzboiau cu broaFtele, faceau marluri pe ura de paie. Avu i o dragoste juvenila,
&id fu mai mare, o iubitd cu ochi mar" i pärul negru'n coade", care muri
finara, ca Silvia lui Leopardi. IncepInd cu clasa a Ill-a primara', Eminescu îi fácu Inva'-
tatura la Cernau-ti, 'inn la National-Hauptschule, de unde iei la sftrOtul anului
colar 1859/1860 absolvent, clasificat al 5-lea Tntre 82 colari. In toamna 1860 e
Inscris la K. K. Ober-Gymnasium, cutie lung, un fel de ospiciu mohorit, pe unde
trecura j fratii sal mai mari, $erban, Niculae, lorgu (Gheorghe) i hie. Eminovici
TI puse In cost" In timpul claselor primare la Aron Pumnul, se pare, apoi la un
birjar rutean, Tirtec, unde era un adevarat infern de copii In gazdd. Tovar4ii spe-
riau pe Eminescu fácInd pe stafiile, Tirlec le dadea de mIncare mai mult porumb
fiert In lapte, TricIt micii pensionan, Trifometati, furau mere. Eminescu ramase cu
160 obipuiryta de a m'inca mere cu lacomie. Intre profesorii romdni, In afard de popa"

www.dacoromanica.ro
Biserica veche din lpotesti, Cu mormintele
päriniIor lui M. Eminescu (Ctitoria cdminarului
Gh. Erninovici).

Veniamin 'hut, care pTrlea", se remarca Aron Pumnul. Era un mare patriot, care
Inlesnea copiilor citirea de cdrti românesti si se purta prietenos cu studentii",
cu care bdtea chiar mingea. Eminescu TI iubi In chip deosebit, Ti devord Lepturariul
cu toate ciudäteniile lui. In genere, scoala cernduteand nu-i placea lui Eminescu,
si se presupune ca ar fi Incercat sa fuga chiar din clasele primare. Clasa gimna- I

ziald merse binisor, a II-a rdu, si tTlharul" fugi iaräi. Eminovici puse de-I [eta
cobzd si-I Tntoarse la scoald. RdmInInd repetent, Eminescu frecventeazd In 1862/1863
tot clasa a II-a, stTnd In gazdd la un frantuz betiv, Victor Blanchin. Dar dupd vacanta
Pastilor 1863 nu mai apare prin cataloage. Poetul devine privatist". Legenda spune
ca mergTnd la Cernduti pentru pregdtirea In particular, In primdvara lui 1864, Emi-
nescu se IA dupd trupa Tardini-VIddicescu, care dddea reprezentatii acolo pentru
IntTia oard. Cd a fácut parte din aceastä trupd rezultd din afectia colegiala pe care
i-o pdstrard directorii companiei. STnt stiri ca poetul ar fi obtinut certificat de clasa
a Ill-a de la gimnaziul catolic din Sibiu, oras Tn care se afla atunci ca student jurist
fratele sdu Niculae. Trupa pleca la Brasov. in octombrie 1864 Eminescu intra ca
practicant la Tribunalul din Botosani, stInd acolo pTnd In martie 1865, cTnd se repezi
la Cernduti spre a urma studiile collegiale". Acolo venise iardsi trupa Tardini,
si din nou legenda spune ca Eminescu s-a luat dupd ea. in 1865, oricum, poetul
se afla printre strdini, In strdindtate". Dacd era cu actorii, Fani Tardini juca In
iunie la Brasov (specializatd In V. Hugo : Maria-Tudor, Angelo Malipieri). in toamna
1865 Eminescu reapdrea pe ulitele Cerndutului. Acum sedea In casa lui Aron Pumnul,
care era rdu bolnav si c-o muiere" rea ce-i scurtase zilele si-I tinuse ca pe Pegas
In jug". Era bibliotecar. in epoca aceasta trimise versuri la Familia lui losif Vulcan,
care TI prezentd cu laude In nr. din 25 febr./9 martie 1866, schimbIndu-i numele In
Eminescu din acela de Eminovici. Pumnul murise in ianuarie, spre jalea poetului, 161

Li - C. 17S

www.dacoromanica.ro
care Ii dedica o poezie. in vara Eminescu parasi Cernautii. O WA pe jos, cu un bat
in mind i un strait de-a umar, spre Ardeal, coborind probabil pe valea Dornei,
se !Asa pe apa Mureplui Ora la Tg.-Mureplui. Acolo doi seminariO, Ion Cotta
Teodor Cojocariu, imbracati In straie nationale, TI luara In trasura spre Blab fiincicd
poetul voia sa vada locul uncle a rasarit soarele romanismului". Cu un carnetel
in mina, Eminescu îi facea insemnari. Domnilor zicea el eu sint poet §i vreau
sa-mi adun material". inainte de a sosi la Blaj, ga cum facuse Asachi la Roma, poetul
se ridica In trasura In Virful Hulei i miKind palaria zise : Te salut din mima Roma-
mica. multumesc, Dumnezeule, ca m-ai ajutat s-o pot vedea". La Blaj o duse greu,
neavind de nici unele, suportind totul cu robustete. Se culca Imbracat prin fin, se
pieptana cu degetele, se spala cu un strop de apa, se &aura cu mere. lqea la cImp sS
citeasca i se scalda ceasuri Tntregi In Tirnava, IMO moara, din jos de roan. Emi-
nescu venise sa mai cI§tige o clasa, dar se spune cd d-I profesor Olimpiu Blajan II
respinse la examenul de I. greaca. Dormitul prin grajduri, pe linga lacul Chereteu, pe
sub stra§ina manastirii, mincarea de capatat de pe la seminar TI destramara §i-I std.-
bird. In august 1866 merse la Alba-lulia, la adunarea Asociatiunii", dormind pe c.
rogojina intr-o crT§ma. Se abdtu i pe la Bucerdea-Grinoasa, satul de obTr§ie al Id
Maiorescu. Razbit de mizerie, veni la Sibiu, unde N. Densu§ianu constatd ca curgeaui
zdrentele de pe el" : abia se mai vedea pe la git un mic rest de camga neagra, iar
pieptul de sus pina jos era gol, §i cu mare necaz cerca bietul om acopere pielea
cu o jacheta ruptd in toate partile, zdrentuita de la mineci pind la coate, cu ni te
simpli pantaioni zdrentuiti din sus §i zdrentuiti din jos ...". Dens4anu II Tmbracd
§i-I trimise cu scrisoare la popa Bratu din
RaOnari, bunicul dinspre mama al lui Octa-
Clopotnita veche $i cei doi tei sàdii vian Goga. Acela ii dadu un taran care-I
de poet and era copil.
petrecu peste munti. In tart, poetul intr.& in
trupa lui lorgu Caragiale ca sufler, trecInd
apoi la Pascali. I. L. Caragiale îi aducea
aminte ca un director de teatru ambulant
(desigur Pascali) Ii spusese cA gasise la
Giurgiu, slujind In curtea §i grajdul unui
hotel, pe Eminescu. Acesta, culcat In iesle,
citea in gura mare pe Schiller, cad avea un
geamantan plin de carti. Sa-1 fi abandonat
aci lorgu Caragiale ? Un actor din trupa
acestuia povestea cA directorul lui, neavInd
sufler, TI trimise In port i acolo gäsise pe
Eminescu descult §i fart cam4d, numai
In gheroc §i pantaloni, rafind banitele de
.te.er- cereale. Cu lorgu Caragiale poetul a colin-
dat pina In 1867 orgele muntene, raminind
la el Ind o iarnd in Bucuresti, 1867/
1868. Apoi intrd in trupa mai serioasa a lui
Pascali, pornind cu ea In turneul din Ardeal

-
'`. .0
1,t. .
,.
elo;ïp
g p,
si ; s.

,4
www.dacoromanica.ro
in mai 1868. Trupa jucd la Brasov, Lugoj, Timisoara, Arad, Oravi/a, primitd pretu-
tindeni cu mare InsufleVre. in toamnd (29 sept. 1868), recomandat de Pascali, Emi-
nescu fu angajat, cu 450 lei lunar, 2700 lei pe stagiune, sufler al II-lea si copist la Teatrul
Na/ional din Bucuresti, unde juca o data i rolul ciobanului din nzvan i Vidra de
Hasdeu. in vard, plecind cu trupa In turneu In Moldova, pind la CernA4, Eminovici
ar fi pus mina pe tilhar" si 1-ar fi ferecat la lpotesti. in toamna anului 1869 II trimitea
la Viena sd se inscrie la Universitate. inscriindu-se acolo ca audient, inseamnd cd
poetul nu terminase liceul, dar cd totusi spera sa-1 sfirseascd In curind. La Viena el
trai in strimtoare veseld, ca to/i studenVi romani, cunoscu pe Slavic', urmd cursurile
eclectic. (filozofie, istorie, drept, economie politicd, anatomie), citind mai mult In
casa. Un oarecine preda la Universitate despre Craiul Rhamses" si nevasta lui,
Rhodope", iar el privea distrat pe fereastrd la o mamzell Rezi".

Prin ferestre uliternici


Noi priveam la madam Maier
priveam cum mamzell Rezi
$i cu Seppi joaca staier".

Viena îi lasd amintiri dulci (si probabil i boala din care i se trage moartea)

Cu murmurele ei blinde
Cu izvorul, harum horum
Ne primea in a ei brate Aron Puma Profesor de limba ro-
Alma mater philistrorum. man& si istorie nationali la Gimnaziul
din Cernluti, al carui elev preferat
Cu murmure, ca izvorul era Mihai Eminescu.
Cujus, hujus, harum, horum
Ne primea-n a sale brate
Alma mater philistorum.

Cu evlavie cumplitl
inghiteam pe regii lybici
Unde sint acele vremuri
Te intreb: amice Chibici?"

De la Viena, dupd o Intoarcere In lard cu


care prilej vizitd pe junimisti, Eminescu pleacd
in 1872, In toamnd tirzie, la Berlin. Junimea"
'ir
Ii dadea un stipendiu. in afard de asta, agentul
diplomatic din capitala Germaniei II va lua se- ,

cretar particular. Eminescu se inscrie In decem-


brie ca student ordinar, indiciu ca intr-un fel
oarecare lichidase problema liceului. La Berlin
urmd cursuriie lui Dühring (Logicd si principii
de filozofie), Zeller (Istoria filozofiei), Lepsius
(Monumentele Egiptului) si pe alii mai putin .1-
n

I.; -4 ti)e.

:7.7!tir
.
=

www.dacoromanica.ro
notorii. Îi gdsise i aici o prietend, cu care se plimba la Potsdam, cu trenul, In
clasa a Ill-a :
Zice Darwin, tata Darwin. Tntre dinIi o pipa lungd,
Cum cd omul e-o maimt41; Subsuori pe Schopenhauer.
Am picior de maimL4ci
Milly-nsa de pisicuIa. $-acum suiera masina,
Fumul pipei lin miroasa.
$i ma urc In tren cu graba, Sticla Kummel ma invita,
Cu o foame de balaur, Milly-mi ride. Ce-mi mai pasa!"

Venind In fruntea Ministerului de Instructie, Maiorescu Indemnd pe Eminescu


sd-si dea doctoratul, spre a putea ocupa catedra de filozofie de la Iasi. li ordonantd
ajutorul cerut. Eminescu, care urmase la Berlin regulat semestrele in 1872/1873 si
1873/1874, se purtd straniu In aceastd Imprejurare. Nu-si dddu doctoratul si dupd o
vizitd la Konigsberg, Cracovia si Lemberg, In vederea culegerii de documente (poate
ca voia sd faca o lucrare de istorie, poate i se cereau pentru culegerea oficialä, In
schimbul banilor), IncredintIndu-se cd nu era pregait pentru lucteári arhivistice
veni la Iasi, nu fdrd endul de a se Tnapoia In Germania In noiembrie pentru
doctorat.
La 23 august 1874 fu numit director al bibliotecii centrale, In locul lui Samson
Bodndrescu, In balamucul" cdruia, de la Trisfetite, se addposti. Il scoate de la biblio-
tecd D. Petrino, care pe deasupra mai are si nedelicatetea de a-I da In judecatd
pentru o imaginard sustragere de arti. Maiorescu II numi atunci (1 iulie
1875) revizor scolar pe judetele lai i Vaslui, Insd
abia se apucd de treabd, cu un mare zel, i guvernul,
Pagina de titlu. peste un an, cdzu. Ministerul Ti cere Tnapoierea
ajutorului de 100 galbeni acordat de Maiorescu.
Eminescu rdmase fdrd rosturi, aciuindu-se cTtva timp
Lepturafit ruminesc In bojdeuca lui Creangd. Era scTrbit de oameni, de
institutii, de liberali, de dragoste. Cunoscuse pe
401.1,kil riiLil muttni Veronica Mide, de la care avu mari dezamdgiri. Nu
i-ar putrezi oasele va blestema cui au dat fiintd
acestor tdri In care cuvTntul nu-i cuvTnt, amorul
(iilkiunta ti,hutirit;t tit ilrtm. nu-i amor". Se apucd de gazetdrie, compirind Curierul
de Iasi, pe care II numea In dispret foaia vitelor de
*.tIfrof pripas" si care era proprietatea unei tovdrdsii de
junimisti (N. Gane, lacob Negruzzi, Stefan VIrgolici,
de' o tlasa I. si IL a giantasiuld de jos
Anton Naum si altii). Trdia ca la Blaj. in pragul
lu
oddii lui prietenii rdmIneau asfixiati : cdrti risipite
pe jos, rufe aruncate dupa sobd, pat nefdcut, apä
Arum Pumnut. bdhnitd In cord, coji de nuci, ghemotoace de Mrtie.
'I,..11 .
Arunca Incdltdmintea pe pat si pierdea nasturii de
la redingota lustruitd. Dormea Inclestat, mInca cu
Tuna! I. poftd mare nuci si mere si trecea In embete
pierdute spre Copou, cu prul cascadat pe spate,
muKTnduli sfircul mustdtii. Certindu-se cu directorul
tipografiei care Ti pretindea sd laude pe primar sou

,
, www.dacoromanica.ro
sa semneze o astfel de adulgie, Eminescu *ca si de la foaia vitelor de pripas.
Il chemara, In fine, In octombrie 1877 la Timpui din Bucuresti. Ad i avea colegi
pe cinicul Caragiale si pe grijuliul Slavici. La Timpul Incepu seria de articole
Tmpotriva liberalilor, si In special a pociturei" C. A. Rosetti, admirabild opera
pamfletarà, dovedind Insd o frita/le crescInda. Boala Tnainta insidioasa, sub
Intaiisarea sdndtalii, lar munca la redactie, In carnasa, la o masa plina de hIrtii,
era istovitoare. Un mar luat dintr-un talger Ti aducea aminte de libertate. Prietenilor
care TI vizitard le descrise starea lui cu cloud versuri din Goethe. usor modificate
Arm am Beutel, krank am Herzen
Schlepp ich meine langen Tage".

Mai avea si agita/iuni de ordin erotic. Voia sd la de nevasta, deconsiliat de


Maiorescu, pe Veronica Mide, t'amasa vdduvd, se Indragosti, spre ciuda aceluiasi
Maiorescu, de Mite Kremnitz, apoi umbla dupa Cleopatra Poenaru, fiica pictorului
Lecca, si cam cimotie cu Caragiale. in 1882, dupd vreo cinci ani de jurnalistica,
era complet plictisit : Astept telegramele Hayas, ca sa scriu, lar scriu de meserie,
scrie-mi-ar numele pe mormint si n-as mai fi ajuns sa traiesc". Directia TI platea rdu
si neregulat. in iunie 1883, merse la lasi, cu prilejul dezvelirii statuii lui Stefan cel
Mare, solemnitate la care nici nu lud parte, mulIumindu-se numai sa citeasca la ju-
ni mea" Doina.
Dadea semne de ratdcire. Creanga, la care dormi, TI Vázu punInd pe mdsuta
un revolver, de teamd sa nu-I ucida cineva. Locuia la Slavici (plecat tocmai In
strainatate), si acolo, la 28 iunie 1883, TI cuprinse nebunia, pe care Maiorescu
i-o presim/ea din purtarile de la Junimea".
Se credea cdlugar ca leronim si binecuvInta pe toata lumea. Purtarea lui Maiorescu
a fost admirabild In toata aceastd parte trista a
viemli lui Eminescu. Prin grija si cu ajutorul lui,
poetul fu internat In sanatoriul d-rului Su/u, apoi
In noiembrie, condus la Viena In asezämIntul DE-ASIU
d-rului Oberstein de la Ober-D6bling, unde fusese Pe-ttsitt ett o &re
rnpitdre;
internat si Lenau. Peste cIteva luni era limpezit, '3 din Alaite,
si la sfirsitul lui februarie Chibici-RIvneanul TI rice dulei it unid plain,
Intovarasea In Italia, la Vene/ia si Floren/a, Plain ridiendo eu.earba, verde,
care lasard pe poet indiferent. La 17 martie te pende.
pornea spre Bucuresti si dupd o sedere de ineeti5i41'n,

cIteva saptämTni se stabili la lasi, la Inceput !4it.ptint1u siopte amero;

Tntr-o oddi./d la Miron Pompiliu. Prietenii TI Lte.asitt ay..; o illorkien


ddcleau bani si-I Inconjurau cu mare aten/je, 1,tgittsia si titterka,
Insd Eminescu devenise avar, dintr-o frica mala- ea si titlreit erinului.
Altot ea miles, siottioi,
diva de viitor. I se ciadura ore de suplinit la Amalgamo d'o mor oasis
Scoala comerciara, apoi, la 24 septembrie 1884, Si de uta porptteitt,
sub direc/ia lui I. Caragiani, postul de sub- 1,antatolu veedu si osiaru,
bibliotecar la Biblioteca centrará, pardsit de A. Siaptindu nitlire de amoro

Philippide. Din scripte rezultd cd funciona mai I te-asio avi70 porumbitia


ales la serviciul de Inregistrare, Indeplinind I;u chipa albo de tiopilitia,
si unele mdrunte sarcini birocratice. Boala idandisiora
ea a di de priroavirs,
I :lit ti. ti Cite diolitra
eantit doiten, di/Mitra,
1-asio eatiti."a 'neetisiortt,
8/.1/linda =ia-pte de antorn,

r
Milita litiaapeu ) ,

ea terma» limeblikum colimele 111481 seesii


e0114011160 .44/ loonrcar4 j11.
www.dacoromanica.ro p*.e "wont ite 16 SOL
[4.. mIor ame oe-a prisse it .1,
Int Nnin 28 MI 11)76. NO 54

'7'14 ihat 14,3j41CATitNIIA )1: I I'(4 1,1; ) )1 x I )Es1.11111, 1-, ruirrit 11tLAT1i E 1)1X tA, <
1S S I
,,,...,÷.....,...,t,,,,-,...,,..,,,,..,.... .., Aparo de ami tiri pe septaroada Pagina Cu frontispiciu.
r,a,,,,,,, . e, ::, ,,1.1
.'..r.A.Z..,...i....,..,...7,1,:,-"' ".4'-
ma .....,.............,4 Olonalnn II nolninnon h& IltEPIAIMMATMIALL I
,AL hi.r,,,,,, , , . 4 r A ... 4 ,.. r
.,.
r ..

'. .

. .''...... ''
..... w a *
'.!.!..'

.....
...".!"1";.
r: 7 .,, i ' 7 , r
.....--
':
: r . awao
g.

..
f 14. o. ,:.4.....,,,;,*,...... i '. g re :

Altri romeo, Out Malo f MY.


.'
0,noe IA 14 14.4,11 +U'
rn Y 4.0 .4, 1.1.9.3. . 44,
'..4:161Ciart mweiturtt '1,Y4 tat 11... a..., . 4fi

.
trs)ei, Yostibil .101.
.jOY.
omp,Mol,.

...k...
Wo-

H Wat:1# Wainf. ylie =t;:t"."-*** ;in= 1,* PayrVt


1....111
110, }PO.. 1p.
t.
4.1 .4.4 14.
t, 4.4. .44.
= t."1.
.m- 1 ole

,, ,..,
A4at.
oye yyert. y a....
t.,. »44 ya.*
.
r

a' 10h. a, ", 1 7 '''


--' " ' ,. Y.
=
Ta..
,,O, Atr04,40

tlr. I.
144,.
44. yeai.,
k axt .46 44,, 444

rciff.
, . . . 04,11 P

reveni, poetul deveni suparator pentru Dalilele de pe drum si la 9 noiembrie 1886


trebuira sa-I interneze in Ospiciul de linga Minastirea NearMului, din care iesi ame-
liorat la 10 aprilie 1887. Pleca la Botosani la sora sa Harieta, care Ti dadu noi
Ingrijiri, fiincica boala avea recidive, facind gresala, In parte din interes, de a pro-
voca o publicitate regretabila cu listele de subscriplie. In vara 1887 bolnavul fu dus
In strainatate la baile din Hall (In 1885 vara, fusese la Liman, ring Odesa). Reintors
mai sanatos, Eminescu se plictisi In glodosul Botosani, In care Harieta visa sa-1 reina
definitiv, mai ales ca Parlamentul era pe cale de a vota poetului o pensiune. Atunci
veni, in primavara 1888, berecheta", balduca", Indracita" cu o droaie de nespa-
la/i", adica Veronica Mide, care II lua la Bucuresti. Acolo Eminescu se purta o vreme
normal, scrie citeva lucruri cuminTi si In decembrie se lasa convins de c4iva publi-
cisti de mina a treia sa patroneze o efemera revista', FInttna Blanduziei. in primavara
1889 prietenii fura nevoiti totusi sd interneze pe poet si sa ceara instituirea unei
curatele pentru administrarea pensiei, fiindca Eminescu umbla dupa o cIntarea0
vieneza, cu parul galben ca de aur si cu glasul ca clopotul", si cu un servet legat
turceste in jurul capului saluta urcat pe masa pe o alta cintareata, suedezà". Se cre-
dea Matei Basarab. Muri In zorii zilei de joi 15 iunie 1889 de o criza cardiaca' si fu
Ingropat simbata 17 iunie, pe o ploaie marunta, la cimitirul Bellu, intre un tei
un brad.
Activitatea ¡iterara a lui Eminescu se intinde pe saptesprezece ani. Din
haosul de proiecte, mai cu searna tineresti, s-a condensat puTina opera definitiva.
CredinIa de pina mai deunazi ca Eminescu e un meteor, iesit din neant, ca un miracol,
fard nici o legatura cu trecutul, se dovedeste falsa. Eminescu e cel mai tradiIional poet,
absorbind toate elementele, si cele mai mar-unte, ale literaturii antecedente. Toate
temele lui ies din tradiTia romäneascd, oricit de scurta, si TrirTuririle straine, pornite
si acelea inaintea lui, aduc numai nuanIe si detalii. in primul rind descoperim la el
intenIia de a trata, pe urmele lui Asachi si Bolintineanu, In mari poeme epice ori
dramatice, mitologia autohtona. Cititorul obisnuit stie doar de Rugciciunea unui dac,
cIteodata de poemul faustian Murean, in care patriotul ardelean e Tnfatisat ca
166 un filozof schopenhauerian, teoretician al raului In istorie si al unui panteism

www.dacoromanica.ro
sustinut pe ideile platonice, In cautarea fericirii negative prin eremitism, somnolenta
;I ficIiune.
Dacia slujea ad, ca si Grecia clasica in poemul lui Goethe, ca un loc de Intoarcere
pentru individul modern roman, care Imperechiat cu Dochia (ca Faust cu Elena)
ar fi dat renasterea romana, Intr-un cadru get

Rasuna corn de aur gi Imple noaptea clara


Cu chipuri ratacite din lumea solitara
A codrilor... In cirduri veni/i, genii qagalnici.
Ce-acum trnpleti pamtntul cu sunetele jalnici,
Acum ascungi In umbra sau tupilgi sub bale,
Piqcgi picioarele-albe a fetelor balaie.
$i zimbrii enei Dochii, pe frurAi cu sterna mare,
$i voi, cai albi ai marii, cu coame de ninsoare...
invie codru I Duhuri cu suflet de miresme,
Zbura/i prin crenge negre ca strivezie iesme,
Cu sunetul de pasuri s-aduca pasul numa
Pe corpuri albe haina de diamantina bruma
Sa seinteie In umbra, sa spinzure feeric
Trece.0 incet prin aer. calcInd pe tntuneric".

Dacia urma sa fie o zona de mijloc Intre nord si sud (lacob Grimm identificase
pe geti cu Astfel dacele sInt Mae" ca fetele gote, Insa privelistea e medi-
teraneana

Se leagan visatorii copaci de chiparos


Cu frunza lor cea neagra uitIndu-se In jos
in ape... lar prin crenge de-un verde-adlnc de jale
Se-oglinda-n apa-albastra de aur portocale..."

SInt alte planuri mitologice mai despletite. GenaTa ar fi trebuit sa trateze crea-
tlunea parnIntului dupa o mitologie proprie romana", In 20 de drituri, si rapsodul
ar fi fost orbul poet Rom", deci un nou Homer. Cosmologia s-ar fi Intemeiat pe un
nurnar de mume" (muma vIntului, muma muntilor, muma marii, muma iernii,
muma florilor), niste personificar de idei eterne, dupa toate aparenIele, amintind
goetheenele Miitter. Basmul de imaginatie asachiana, tratInd despre un mag calator

Prod.' la RAW. 1P"

IMP
A.., h.,. Pot

,
414.,..7,aantrawl

,
. Lraft
. 4.
.44 a
;I..'"
...A. I-4.
.

535 P441....1Cri.

TEI,ItArle AA., *NW 66.4.,.1 i ...I.., e.t.a 41.


.
'4 .54* a. ...r .4. .....
4.,.., ... 1,.......,./ at ..0
,ses
4a 4. . M,..1. .4 1. Al

.
.rneftu.4. .er.### Eva, .25
so .. a.a 144.0 .4 a 545158poeteael 31 rsacl..?
.l.
1.

...a aaa
Nee, a7.
ra,.. 154-551 . 515,..4.14.
,ferseaseeeei 4.4 /sit., a
A.... . .41.. * i.. 44 nee. Am. eaati.1.4
.4.45 . mat ... in 411154 45 *yea... g.te«
41 1. 066

Paging cu frontispiciu. 4.
la . 4 44.6. la
Wa4.4.
.1 !eve. via11441414...., .4
ala arataa,.. ....1, a a . der eee eeee .6 laa
.1. a oa. le,..1.1 a lama,
J
exeeeeeete # een.
RaalS os4
*rte. ra a .3, I. . A., 44.43, awalt 4.4*. etaltaa 6.44
# ........,...........1.4 ow. .714,
... ed teeeeeee tor, # .ati.54 ..
.4. .a ......,..., 661.i. A
A.... .4 T.6.6 6 ......p...
!tri
4*451.1fa.

t AA
aaltata eft. se*
44.4 044
!...1 1. ...... eireche merle, 6.4.1 am. va, ...A
.A.aaaa 4.44.4 3
"...
In a
aSt eadvas
6...
, 1 .1,
me ,45,st Aes. e

4. 4 an.
4aos,14.
.. .1. 040.4
9.
X bade/.
444.4

.... 4. a ...en #

;
WS. ov At ####.# peee, # 'Le
ree.
44 . ... .41444.4.S.iaa
aca4
a.:4. 4.1.. ',mat Ps.
arm
4,1.,-
betee#*".14 +
AI*
.4*
1.1. ...4.$04...!..rati. Os. .0. 6
1*
4eamt
aartat. 11.1. I
laa. p 1144 04.

www.dacoromanica.ro
a$11.1.11 . V.,. 444 ,4id, OA*
law lbws. 4.1*.
I. e WOO, ;,10,061.ii.
Nor,
pot.-
eierlAxe
AAA.. .5.54,
. .
6.444
la 4,44.
..rtAL4.
4119*210,,O
V.41.
In stele, contine idei le filozofice din Murean. Fantazia e mai Invoaltd. BdtrInul Impdrat
Isi trimite feciorul sa citeascd, la un sihastru de pe muntele Pion, cartea lumii".
Un seraf face magului o teorie abstrusa asupra originii Ingeresti a sufletelor, ce-si
au originea In ate o stea, teorie curat platonicd, cu un misticism gotic In stilul lui
lakob Böhme, care si el recunostea In om o parte sidericd". Strit, dupd seraf, si
oameni fárd Ingeri de pazd, färd stea, a cdror nastere e o greseald In planul eternitdtii.
Dumnezeu le e tatd. Ei sTrit geniile melancolice

,,Dei rari ;i lumea nu va sa-i vazd,


Viaja lor e luptd, end mor se duc neplinsi".

Doctrina romanticd a geniului, iatd singurul element nou de continut introdus


de poet. Serafimul apdruse si lui Eliade. Necromantul duce pe voievod In pesteri de
marmurd neagrd pe muntele Pion

El zice s-alene coboard la vale,


La porti uriase ce duc In spelunci.
De send prdbusite gigantici portale
Descule si intrd In mindrele hale
De marmurd neagrd, intinse si lungi".

Trec prin boite sdpate-n granit", intrd Intr-o saldcu muri de marmurd ebenind,
lucind ca oglinzi de tuci. Acolo tIndrul bea din paharul Somniei (solutie schopen-
haueriand) si, cdzut Intr-un vis colosal are, ca intr-un Somnium Scipionis, viziunea
universului stelar

Vezi tu zice umbra pe-a hdului vale


PdmIntul cu munIi-i ce fumegd stins,
Cu mdri adormite ce murmurd-n jale
Dorm populii, äri i cet4ile sale
Deasuprd-/i oceanul de stele intins.
PdmIntul departe-ntr-un punct s-a contrage
Cäci lumi de departe in puncte se schimb.
Dispar a pdmintului visiune vage,
A stelelor lard curatd se trage,
Aleargd, trdieste a astrilor timp".

Magul porneste si el cdlare pe o stea, se lasd In lund (Cyrano de Bergerac reeditat)


si de acolo In steaua natald, unde dd de un om nefericit, un cdlugdr cu comdnac
negru si rasa de siac, fost ambitios de Impärätie, care se vindecd prin ascezd si contem-
platie de rdul istoric. Femeia himericd ce-i turburd visele nu-i dedt simbolizarea artei,
mijloc schopenhauerian de consolatie

Tot ce-am gindit mai tindr, tot ce-am cintat mai dulce,
Tot ce a fost In cintu-mi mai pur si mai copil
S-a-mpreunat in marea aerului steril
Cu razele a lunei ce-n non i std sd se culce
168 5i-a format un inger frumos si juvenil".

www.dacoromanica.ro
Mihai Eminescu In perioada
studerytiei la Viena.

.4

Legenda dacica este reluatd In maniera Traianidei lui Bolintineanu In Memento


mori, cronografie pesimista' In ton volneyan, specie de Légende des siècles, care, In loc
sa demonstreze progresul, documenteazd nimicul. De la Miron Costin i D. Cantemir,
tema efemeritätii civilizaiilorsi Impdrätiilor era proprie literaturii rcmäne. Anatolida
lui Eliade i Conrad al lui Bolintineanu îi gäsesc o noud sistematizare la Eminescu.
Rind pe and trec prin fata noastrá era preistoricä cu omul paleolitic, imbräcat In
piei de urs si cäciuld de lup, vremea chaldeicului Babilon, a asiricei Ninive (Tntr-o
variantd : Babel), Palestina regilor, Egiptul (de aci a fost extras apoi Egipetul), Grecia,
vdzutà In spiritul lui Barthélémy, Roma cezarilor, momentul dacic, nävälirea barbari-
lor, Revolutia francezd, Napoleon I. Mai tirziu, In impeirat i proletar se Implinea acest
hronograf abandonat cu domnia lui Napoleon Ill i revolutia comunardä, In vreme
ce alte fragmente izolate cuprind descriptia Indiei buddhiste i a celei din epoca na§-
terii lui lsus, In versuri de o mare sugestie

Prin codrii Asiei, prin lesuri cree


De-a vIntului suflare-mbalsarnatd
Prin murqi in non i pin pustii rnArete 169

www.dacoromanica.ro
Cetati antice stralucind s-arata
Si albe par si mitici si cu basme
Pierduta-n codri pare semanata.

pesteri nalte s-adincesc munte


Stinci de bazalt n boltile-n coloane
Se misca-ncet paclurea de pe frunte.

Izvoare curg din negrele icoane


D-idoli pagi'ni ce ca si sfilpi se-nsira
In departari adinci din caravane.

In stele-naltä umeri Himalaia


$i de pe virfu-i alb patind rasare
O luna calda sfinta i balaie

Si-n vai umbroase ce se pierd In mare


Muntii batrini din stele se coboara
$i-ntind In jos stincoasele picioare".

Episodul dacic vorbeste despre trecerea podului lui Apollodor, descrie Sarmlw
segetuza In fläcdri ; reja povestea asachiand a Dochiei (blonde) urmdrite de Traian pe
muntele Pion, si vine, ca In poemele homerice, cu miraculos pdgIn. Zamolxe cu zeil
iesind din Marea Neagrd, luptd cu Zevs si cu celelalte divinitáti elinice. Odyn
Freya privesc IncruntaIi isprdvile olimpice, fiindcd ei 1in cu intr-o Incercare
de satird Decebal Intreabd din Walhalla de soarta germanicei lui Sarmisegetuze

Nu mi-i sti spune ce mai face tara


Ce Dacia se numea regatul meu ?
Mai sta-nradacinata-n munti de piatrà,
Cu murii de granit, cu turnuri gote,
Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?"

Rdzboinicii Tnvinsi se strIng sd moard in cetatea lor spInzuratd pe o margine de


prdpastie:

Si prin arcuri indoite la lumini de rosii


Adunati vazu cesarul la cumplita mas-a mortii
Ducii dad. Faclii de smoala sint Trifipte-n stuipi si-n muri.
Lumintnd halele negre, armuri albe si curate,
Attrnate de columne, lanci i arcuri razimate
De pareti pavezi albastre stralucind pe stilpii suri.

Ei sTnt imbrdcati In piei de tigru si de leu si, asezati In jurul unei lungi mese
de granit, beau otravd din cupe-teste. in Sarmis (Nunta lui Brig-Belu) se adIncea legenda
geticd. Brig-Belu, un muresan care-si converteste pesimismul In machiavelism, asteaptd
170 cu nerdbdare sd treacd un an de la disparitia fratelui sdu Sarmis spre a-i lua legal tro.

www.dacoromanica.ro
nul §i pe logodnica sa Tomiris. Statuia fostului rege. acoperita cu zabranic negru, e
conjurata ritual
- n numele CelOia, al carui vecinic nume
De a-I rosti nu-i Vrednic un muritor pe lume,
Cind limba-i neclintita la cumpenile vremii,
Toiagul meu s-atinge incet de vIrful stemii
Regesti, si pentru d'irisa te chem daca traie;ti
O Sarmis, Sarmis, Sarmis I rasai de unde esti"

NeraspunzInd Indata, se alege rege Brig-Belu, care face nuntd chemind pe toti
zeii vechii Dacii", In frunte cu Zamolxe. Un ghidu§ cu mutra de caprd face sa ricla
pina §i pe regii de piatra din firide ; se Inlantuie un dan; cu sunetul cimpoaielor sa-
tice. Atunci apare nebunul Sarmis (alta data Boerebist) care, dupa ce face o geneza
cu mituri dacice §i filozofia eternitdtii lui Zamolxe din Rugdciunea unui Doc, blestemd
pe frate
De propria ta fata rebel, sa-ti fie teama
Si somnul vame; vietii sa nu-ti mai iee vaina,
Te mira rasai la al tau glas,
incremeneste galben la propriul tau pas,
Si propria ta umbra urrnind prin ziduri vechi,
Cu mTnele-ti astupa sperioasele urechi,
Si striga dupa dînsa plinend, muscind din unghii
Si clnd vei vrea s-o-njunghii, pe tine sa te-njunghii !..."

intr-adevar, prin fenomenele dublului" (traditia romanticd Emile Deschamps


din René-Paul i Paul-René), Brigbel lovind in Sarmis cade mort el Insu§i. Sub titlul de
Horiadele, poetul pldnuia In tinerete vreo epopee nationald in care ar fi vorbit de
Horia, de lancu, §i care se deschidea cu o genealogie nastrupica a României, de asta
data latinista. Vulturul Gloriei romane smulgea inima din Roma murincla §i o lasa sa
cada In parnintul Bourului, adica In Dacia. Patru analize de cInturi din Planul lui Dece-
bal (altul) ne dezvdluie interrtia unei epopei independente a Daciei. Ogur, cIntaretul
orb, este iara§i un Homer. Dochia e o vrajitoare tIndra. Zeii Romei luptd cu zeii
decid, paralel cu armatele respective. Corbul Munin vestea pieirea (Munin §i Hugin
sInt corbii ce Insotesc pe Odin in Edde), Ogur, tIrit de cai ca un Phaeton, cade In marea
Inghetatd. Acolo, In sticlirea feericd a halelor madi, istorisea zeilor germanici neno-
rocirea, iar Nordul, drept razbunare, dezlantuia popoarele barbare. Ar fi existat §i
episodul Traian-Dochia. In alt proiect, cu date mai istorice, In felul Traionida, ori
Deceba/ de I. P. Florantin, Traian In Dacia de Pelimon, campaniile dacice narate mai
amanurrtit erau complicate cu miraculos. Freja (germanica Frouwa, Freya, sotia lui
Wotan) vizita tarile dunarene. Dochia incremenea ca §i in mitul lui Asachi, amintin-
du-se irisa Niobe, fiincicd iubea pe Dacio §i nu pe Traian. Alta Incercare este intr-un
fel &dita §i de Grandea In Misterele romclnilor. Totul se bazeazd pe reIncarnarile lui
Vi§nu, pe metempsihozd. La Inceput avem de-a face cu Gracchus, Decebal, Catilina,
Cicero, pe urmd, prin migratie §i translatie, Gracchus devine francezul Baboeuf, pro-
fetul Societatii Egalilor. Schema seriilor n-a ramas, §i planul apare incurcat. intr-un
loc dam de un Decebal devenit un batrin sdrac, necunoscut". Avem indicatii din
ipostaza celui de-al doilea imperiu francez. Lui Cicero, tip de politician, Ti corespunde
acum Morny, om cinic, ambitios, pozitiv", care cunna§te legile istoriei" §i a upd- 171

www.dacoromanica.ro
truns In taina devenirii ce o urmeazd". Anticul Gracchus n-ar putea urmeze, dat
fiind anacronismul Gracchus-Baboeuf, ci oricum un proletar", un apdrdtor al dreptu-
rilor celor multi. Unei sclave din Germania, Freja In punctul initial, Ii Tine locul Cezara,
tip de amantd infideld, din pricina cdreia se sinucide Morny. Eminescu a avut o clipd
&dui sd execute ideea i dramatic, Intr-o piesd de teatru Decebal, In care vedem
printre personaje pe un laromir, ostatec iasig luat de Decebal (numele e din tragedia
Die Ahnfrau de Grillparzer), un Pater Celsus, preot bdtrIn, Longin, legatul Romei,
care cere lui Decebal sa Inapoieze prada de la iasigi, Boris, un arpe" care pIndevte
scaunul regelui dac. Din toate aceste proiecte nu s-a executat nimic, i Eminescu se
multumea sa vorbeascd de Dochia Intr-un antec de tip popular :

Kindrd-i este rochia


$i o cheamd Dochia".

Mai ales asachiand este propunerea de a trata evul incert al formatiei Tdrilor
române i IntTiele domnii de la descdlecare. Poemul Strigoii, cu avaricul Arald, Inchi-
ndtor la Odin, e din acest grup. Tema strigoilor îi avea i ea trecutul ei (Asachi,
Alecsandri, Negri). Voise sà scrie i un Arpad, regele ungurilor, operetd cu eintece, In
3 acte (prin analogie cu Attila al lui Verdi, cu libret tradus de acela0 Asachi). Eminescu
nu se multunnqte cu lucrdri simple, In tinereTe el vrea ciclul. Ideea fundamentald
o gäsevte In fatalitatea sangvind (remprospdtarea zolistä a destinului grec). intr-un
scurt fragment dintr-o dramd ce fdrd Indoiald ar fi trebuit sd se intituleze Alexandru
ce! Bun, Muptinii deveneau o semintie de Atrizi : De ce rnd tem Jurgea Intreba
bdtrinul Domn. De sIngele meu md tem. Dar nu cunoTti tu acest s'inge fierbinte,
plecat spre mlnie i spre desbin din inima neamului Muptin ? umbre trecdtoare,
Jurgea, dar umbre sIngeroase. Frate alunga pe frate, fii pe tatd i tata pe fii, sIngele
Muptin clocotea de fdrädelegi". Pe acest principiu, enuntat de Alexandru ce! Bun,
Eminescu visa sà construiascd un dodecameron dramatic" din care nota 10 titluri
Drago Vodd, Alexandru ce! Bun, Stefan si Hie, Stefan ce! Mare, Bogdan ce! Chior, Stefan
ce! Tînär, Petru Rares, Alexandru si Hies, Alexandru Lelpusneanu, Despot Vodei. Unele
puncte primird un Inceput de executare. LuTrid-o de la voievozii maramurqeni,
poetul voi sà trateze In Grue-SInger un caz de paricid fatal, imitat In nume i faptd de
Gruiu-Singer de V. Alecsandri. Ca In Orestia lui Eschyl, crima are o origine Indepdr-
tatd, ce e o TntTie revelatie a acelui destin implacabil pe care oracolele nu pot decIt
Intdreascd. Tata! lui Grue, Mihnea-S'inger, a ucis, ajutat de sosia lui, Irina vrd-
jitoarea", pe luga, voievodul Sucevei. Complice cu bdrbatul, Irina e mai mult o lady
Macbeth cleat o Clytemnestra. Doamna Maria blestemd traditionalul de acum
la noi blestem) sà li se nascd un fiu uciga de tata i so t al mamei (deci cazul locastei
al lui Oedip). Oracolului ce vorbete regelui Laius îi corespunde ad i zodierul Sinbad
(nume Imprumutat din Halima). Aa precum LaTus lepdclase pe Oedip pe muntele
Citheron, va face Mihnea, punInd pruncul pe apa BistriTei, dupd pilda de astä datddin
Biblie a lui Moise, pdrdsit pe Nil. E Intr-un fel o IntTie Incercare de a localiza marile
mituri pagine i sacre, Tnaintea ortodoxiOlor. Copilul e cules i crescut de voievodul
Galu al Ompulungului i la timp dd confirmare blestemului, fiinda ucide fárd voie pe
fiul binefäcdtorului sdu, pe Floribel, pe care tot4 Il iubevte. MIhnit, fuge de la curtea
lui Galu, dei iubqte sälbatic pe fiica acestuia, Angelica (nume din Orlando furioso),
intrd In slujba unui prisdcar, trdind In locuri pustii, Tritr-o pevterd, cu sotia lui. Un
172 prisdcar IntIlnise la Siret, dupa poemul polon al lui Miron Costin, pe Drago. Grue

www.dacoromanica.ro
Teiul lui Eminescu din
grAclina Copou, Iasi,

ucide, fdrd sa vrea, pe prisacar, travestit In urs, trdieste apoi cu vaduva. Prisacarul e
Mihnea, tad' sau ; vaduva, Irina, mama-sa. Eminescu complied apoi actiunea, luTnd si
sfrrsitul din poemul lui Alecsandri, dar Tnlocuind pasarea Insetata cu batul uscat din
Biblie ce trebuie sà Infrunzeased. Poetului Ti place sd amestece elemente din toate
partile. Doamna Maria, vaduva lui luga-Voda, cel ucis de Mihnea, traieste In padure
ca Genoveva de Brabant. Angelica, Indrágostitd de Drago, simte turburarile din
Sburdtorul lui Eliade ; la nunta lui Dragos cu Angelica, asemdnatoare cu aceea a lui
Brig-Belu, Grue ar fi petrecut salbatec, cuprins de furiile lui Orest. ContinuTnd ciclul,
Enninescu schitä Nunta lui Drago, ce avea sà trateze iubirea dintre Bogdan si Veroni,
Incheiatd cu o nunta cu delegatiuni din toate pärtile tarii. Momentul acesta al nuntii
patriarhale e tipic la poet si l-a luat mai tTrziu Cosbuc. Intriga erotica trece Intr-un
proiect mai vast, In parte sdvIrsit, Bogdan-Dragoq (poetul confunda, Impreund cu Hur-
muzachi, pe Drago s cu Bogdan, care este Insd un uzurpator al tronului nepotului celui
dintIi). Batt-Tnul voievod Dragul din Cetatea Ariesului e otravit lent de varul sau,
Sas, si de sotia acestuia, Bogdana, un fel de lady Macbeth si ea, care pe deasupra mai
profeseazd schopenhauerismul si machiavelismul lui Muresan. Dragul rabdd, ba dd
chiar semne simulate de imbecilitate, spre a salva pe fiul sau Bogdan, pe care TI gonete
la vTnatoare. PInd atunci potoleste bdnuelile lui Sas, care vrea sd-i ia tronul, numin-
du-I printr-un hrisov epitrop. Cind Dragul aude cornul lui Decebal", mostenit de
Bogdan, semn ca e In pacluri, In afara primejdiei, se da pe fata (aceasta este exact
politica lui Vlaicu din drama viitorului Al. Davila). Hrisovul era neiscalit si-I rupe. Sas,
furios, cauta ucield pe Bogdan, cdei Dragul e muribund, si omoardastfel pe propriul 173

www.dacoromanica.ro
AG M ENT E
DIN

ISTORIA ROMANILOI sat, fiu,care dormea IntImplAtor In patul fecio-


rului de domn. Actele urrndtoare reluau dragos-
tea dintre Bogdan-Dragos Veroni, care acum
se numeste Ana. Momentul Alexandru ce/ Bun e
foarte sumar Infdptuit. Voievodul Isi aratd teme-
rea ca sIngele Musatinilor sd nu aducd vrajbd
Edi/iauea Ministoriului Cultalor qi al Iucmaturiloi Publico
dupd moartea lui. Pe un fiu, Stefan, l-a pus la
mdndstire spre durerea mamei sale (Ringala !),
TO m ù L AINTAIO
Cu portretul lui Eudoxiu Hurmuzaki. pe Hie si-I la tovards la domnie. Un tIndr frumos
apare In tara, vegheat In somnul lui de un vultur.
Putem bänui cd e chiar Stefan. Vodd mai face
Intr-o scend dreptate patriarhald unui cIrciocar
plaideur" $tefan Vulpe. Sub titlul Mira se cu-
prind creiondri de drame istorice felurite. Una
avea sd se ocupe de Stefan cel TIndr, premerend
BUCLTRESCI .
lui Delavrancea. Proiectul din tinerete e de o
Din Stabilirn,ritul pii.ntru Artel,
hohotire schilleriand si de un romantism
r MilEa &
radical, cu iubiri infernale, eroi demonici, fete
30. Strnda endenne,
pale, lunatece. O bund parte din filozoficul
Murean urma sd se transfere aici. Petru Rares,
de pildd, trdind pe un /arm de mare, contempld
Pagina de titlu. pe Mira, care din cInd In and trece printre
ruinele unei biserici. Intriga era, In scurt, cam
aceasta. Sterdnitd se Indrágosteste de Mira, fata
lui Arbure, cu un amor arabic pentru un Inger de marmord. ViaIa lui e
desfrinatd. Arbure conspird, e tAiat ; Mira omoard pe StefdniTd, care o silea se
se cdsdtoreascA cu el. Conspiratia se face In favoarea lui Petru Rares al cdrui
instrument e Majo. Petru iubeste pe Mira si o vrea de sotie. 1nsd Mira,
cdreia, ca In Faust, i s-au deschis cal divine, preferd sa rdmInd vergind" si se
otrdveste. Poetul a revenit asupra proiectului, fdand din StefdniId un erou
nestatornic, de o belie tristd, nobil In fundul inimii, dar abrutizat prin grandoare",
un Childe Harold si un Faust, si In fond un blazat epigon. Arbure, dimpotrivd,
reprezenta trecutul glorios al marelui $tefan. Eminescu Tsi propunea sd la idei
din Don Carlos de Schiller, din Graf Essex de Laube. Mira de altfel era o Ofelie si o
Contesd Rutland. Cu toatd delirarea romantic& drama conTine sImburele din care
Delavrancea avea sd scoatd Viforul, lupta adicd Intre ambitia de om mic a lui
Stefanild i apdsAtoarea amintire a lui Stefan cel Mare

Nu ai de ce ma piTnge... nu voi sa te-mteleg


$i-apoi trecut-a vremea chid ma duceati de mina
Voi sfetnicii cei vestezi... ostirea cea batrtni
A lui $tefan cel Mare... astazi ma Incongior
Cu tineri ca si mine, voiosi si zimbitori

Eri n-ascultam... si ce e... Astazi eint om Intreg


M-am siturat de fete triste, posomorfte.
174 Eu voi amici nu sfetnici I"

www.dacoromanica.ro
Poetul Tsi deplasd interesul apoi spre Petru
Rares, cu care pentru el se Incheia ciclul atridic
al Musatinilor. intre feluritele Insemndri rdmTne o k.
schitä din epoca gazetdriei, CO din urmd Musatin,
care Imbrdtiseazd toed domnia lui Rares. Proiectul
e bizar, incoerent si fárd documentatie istoricd.
Toate aceste intentii apartin conceptiei asachiene, a
determindrii Inceputurilor. Mai departe se constatd
Tnriurirea lui Hasdeu, a lui Alecsandri. Dramaturgul
iese din mitologie si ciclu si face doar teatru
istoric bizuit pe cronicd. Un Alexandru Läpusneanu
medita Eminescu din tinerete, iar In epoca matu-
ritAii scria cIteva scene, departIndu-se mult de C.
Negruzzi. Se pare cd actiunea se petrecea Tnainte
de tdierea boierilor. Vodd omorise pe boierul Grue
fiindcd ceruse socoteald Pasei de intrarea In Hotin.
Pe de alta parte, loan Visternicul, mintind cd va
scdpa pe Grue, rusinase pe Bogdana, sotia aceluia.
Domnul face judecata vicleand, pedepsind pe vis-
ternic sd ia de nevastd pe Bogdana. Ultragiatd, se
bdnuieste cd femeia avea sd ucidd pe Voclä.
legdturd cu ciclul se mai pdstreazd In aceea cd Eudoxfu Hurmuzachi. Portret de
maturitate.
boierii deplIng stingerea ultimului Musatin. Ver-
surile sInt mature, prevestind Scrisorile. Poetul
descrie Tnaintarea otomand In Europa, TncercInd mereu alte variante:

,,Si pe tronul cel de aur Muhamed stetea cu fall.


Curge sInge din cadavre pe podelele din said
$i din testele dusmane au fAcut pdenii cupe
$i ciocnindu-le'ntre dinsii stau ulcioare si destupe.
Acum flamura cea verde, semiluna nouei legi
Pe doi impArati surpat-au si pe saptsprezece regi,
Pe trei marl domnea pdgInul si trei sute de cetdti
Tara-i supune tdrrnii, marea-i supune valul
$i in Aghia Sofia cu ovas hrAnit-au calul,
Acum std mare% si rece, 'intre sulii, lintre darde,
Prin ferestile deschise vede-orasul care arde,
Urlete de biruintd, ale chinurilor vaier
Glas tremurdtor de clopot se amestecd In aer.
I-ajungea I-a lui ureche printre stilpi Tnalti ai scdrii,
$i prin vaietul mulimii sund murmurele marii.
Strdmutatu-s-a multimea, sala naltd e pustie,
Muhamed Cu sine '410,0 si 'invins de grea betie
Se preumbld singur, rece, printre säbii, printre darde,
Prin fereste el priveste la orasul care arde. 175

www.dacoromanica.ro
aci din ;apte pdrli deodata e Bizan/u-ntreg aprins
CAci din ;apte Ilturi, flAcdri pe cetate s-a Intins.
El vedea pe ienicerii cu turbane ;i cu
Si mul/imea cea robitd se-mpingea vuind pe
Peste-ora; cdclea o ploaie de scIntei ;i de cenu;e,
Grinzi cddeau arend pe drumuri ;i cdcleau fere;ti ;i 14e,
Urlete de biruirrp In al chinurilor vaier.
Glas tremurdtor de clopot, se amesteca In aer,
Trec prin fum ;i bäli de sTrige, trec prin stupii nal%i ai scärii
Si prin ipetul mul/imii sunä vaietele mdrii".

In tinereTe Eminescu se endise si la o Doamna Chiajna, la un Reizvan. Sub felurite


titluri, Mihaiu (ce/ Mare], Marcu-Vod6, Mira, Anna Movilä, poetul pldnuise tot pe atunci
o drama a lui Mihai Viteazul, schilleriana si aceasta, noroasa. Domnul muntean lucra
sub semnul Ingerului Unirii" si avea drept instrument aci un popa, aci un Hilariu,
ori un Toma Nour. Pe tronul moldovean Tinut de slabul Movila trebuia pus Marcu,
fiul lui Mihai (In alta parte Miron), Movila avea o fatd, Mira (alta data Anna), Ofelie
lunateca si ea, de care se Indrägostea Marcu. Toma Nour era intrigantul demonic,
In slujba unei idei mari. Poetul combina situaIii din Romeo si Julieta, Hamlet, Kabale
und Liebe, Don Carlos, Clavigo, Torquato Tasso, amestecInd pe Shakespeare, Schiller,
Goethe Intr-o romanticarie desfrInata. Teatrul a fost, cum se vede, aspira-tia intima
a lui Eminescu. li descoperim un proiect de basm comic In cadru istoric, Cenusotcä,
ce avea sa dezvolte desigur povestea Cenusaresei. Eroina s-ar fi numit Anghelina si
ar fi trait orfana In casa lui Toader Lupisteanu, fost vornic de poarta si stapIn pe ceta-
Iuia Moara Guzganilor. Fetele lui, dusmance ale Cenusotcei, erau Alexandra, Oxana,
Zamfira. Erau si personaje bufe : $tefan din Vinturi, ori Isac din Bisericani, cititor de
zodii, Pepelea, mascarici, un Hagi Manuk Balamuk, negustor armean, un Avram Nes-
palat, negustor jidov etc. Intram In maniera Alecsandri. Dup. acelasi, In cadru modern
concepu o comedie Gogu tatii, zugravind starea satului. Subpapuc e marele proprietar.
Frige-Linte, boierul scapdtat, Dr. Napoleon Patarlagica, subprefectul de clasa noua,
Leizer Zolzangesind, patronul hotelului La birliki de aur", evreul corupator. Pe
temeiul poeziei lui Alecsandri Emmi scrisese o mica' piesa Intr-un act Amor pierdut
viatä pierdutei : Emmi (cam Tnainte de a merge la Viena), unde e vorba de dragostea
unui poet matur pentru o tuberculoasa. STrit si alte proiecte, unele rezumate la unicul
titlu : o comedie Veiduva din Ephes, cu istoria cunoscuta din Petroniu, Brant6me
si La Fontaine, luata Trisa dupd Die Matrone von Ephesus de Lessing ; un Dojo, un
Horia, poate un lancu, cu atitudini byroniene (Razbunarea romana, Ariel, Faust.
Un Don Juan roman"), o tragedie Demon si Inger i altele.
In proza lui Eminescu se vad cloua directii : una sociologica si evocativa, cu ceva
din C. Negruzzi si Inca mai mult din W. von Kotzebue, al cdrui Laskar Vioresku
sta la temelia literaturii de mai tTrziu a lui Sadoveanu si GIrleanu cu boieri patriarhali
alta romanticd, dupa sugestia data de traducerea Ermionei Asachi din Emile Deschamps.
Din prima categorie face parte proiectul Boierimea de altädateí, unde se descrie
mosia cuconului Vasile Creangd, pe valea Siretului, curtea patriarhala si fericitd
Siretiul, In vdratica sa lene e oprit adesea In drumul s'au de iazuri mari Tricon-
giurate cu papurd ce-si TnnalIa ciucaläii comi In soare, cu stuf, cu m'aturde mohorIte
176 ca blana de urs si ragoz verde. De malurile iazurilor jur Imprejur matreatá de un

www.dacoromanica.ro
verde tInär strdluceste ca mdtasa, iar In mijloc ochiul verde cel ciar al apei pare negru,
reflectInd In el umbra lumii ce-I Inconjurd.
Pe cite-un plan mai ridicat se vdd curti vdruite cu Tngrijire, cu ardtarea pldcutd
si linistitd. Ferestile dreptunghie strdlucesc In soare, In cerdacul nalt duc Karl curate
7n fata curtii se-ntinde o ogradd mare In semicerc, Tncunjuratd cu zaplaz sindilit,
umbrit de plopi, saldmi sau nuci. in dreapta curtii care se numeste sus" sunt
In genere grajduri si hdmbare, In stir-1ga acarete pentru bucätdrie si servitori
numitä jos", iar dindosul curtii se-ntinde-n patrat cu sant pomätul, flordriile, via
[si prisaca].
Aceasta este ardtarea stereotipd a satelor si curtilor, färd privire la modifica-
7ntImpldtoare, cari individualizeazd pe fiecare din ele.
Caracterul vietii de sat este linistea si tdcerea. Ziva, oamenii fiind la lucru,
nu mai copiii se joacd cu colbul drumului, babele de tot bdtrine sed torand la umbrà
pe prispd, si mosnegii adunati la crismd Isi petrec restul vietei lor b'ind si povestind.
Abia sara, cInd satul devine centrul vietei pdm'intului ce-I inconjurd, se Incepe acea
duioasd armonie ampeneascd, idiiicäsi Tmpdciuitoare. Satele izvordsc umede si aurite
pe jumaltul cel acITnc si albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un
miros adormitor Tmple satul, carile vin cu boii osteniti, sertiind din lanuri, oamenii.
vin cu coasele de-a umär, vorbind tare In tacerea sdrei, talangele turmelor, apa fin-
tinelor, cumpenele sund, scrInciobul sertie-n Vint, dinii Incep a Idtra si prin armonia
amestecatd s-aude plin si languros sunetul clopotului, care Imple inima cu pace".
latd atmosfera lui Sadoveanu, presimtitd cu citeva decenii Inainte. Poetul descrie
curtea boierului, masa la care se adund toti (vechil, stalmaistru, scriitoras etc.),
transcrie convorbirea In duh bdtrinesc (Rele zile. De la Dumnezeu vin toate si bune
rele") a cuconilor". De remarcat un cucon Dragan Ciufd, avar, scdpatat, cu fu-
muri de domn : Capul lui un calup chelbos, nasul mare, fata slutitd de vdrsat si niste
mustdti sborsite, groase si rosii...". Aur, märire i amor e o nuveld mai negruzziand,
neterminatd, care zugrdveste lasul la anul 1840, luxul bonjurist, jocul de cdrti, clasa
din care s-a ridicat In urrnd generatia liberald, acel contingent de asa-numiti oameni
mari ai Romäniei". in salonul unei case mari constatä luxul sau mai bine zis acea bar-
bara superfluentd de mobile scumpe aduse din strdindtate". in salon se vdd pe un divan
turcesc bdtrini penati vddit de costumele moderne ce purtau", ascult7nd cancanurile
unui arhimandrit, In alt colt ofiteri tineri din acea cica de adiotanti domnesti si
de oameni fdrd nici o treabd". Damele erau frumoase, Imbracate dupd moda cea
mai noud (din Paris, se Trytelege)". Se aflau si consuli strdini, somnorosi de nopti pier-
dute. in asistentd sTra si doi eroi romantici, unul demonic, blazat, pdrind a avea 35
de ani prin uzurd, dei e de vreo 25 : uscat si subtire, de-o staturd de mijloc",
ochii de-o expresie extraordinard" ; prin pielea minilor sale uscate vedeai toti
muschii si toate vinele. Ele erau tari de pdreau de ()ter. Ras, cu o frunte ce se pier-
dea acutd in colturile laterale, Tricadratá de un par rosu inchis, aspru si amestecat
des cu fire de tot albe ce contrasta cu rosata Tntunecatd a pdrului. Nasul era uscat si
buzele foarte subtiri". R7s supdrátor. Celdlalt e un Don Juan suav, melancolic, de 18
ani, cu o frunte naltd, albd, foarte netedd si ronda, pdrul lung, moale si negru strd-
lucit", fata Vindtd de albd", nasul corect tdiat In marmurd", ochi Mtunecosi, de
coloare indescriptibild: päreau negri, dar, privind bine sub lungele Ion gene, ai
0:sit ca sunt de un albastru demoniac asemenea unui smarald topit noaptea". Aveau
albästrimea transparenta a strugurului negru", a sinelei topite In apd". Poate cä 177

12 c 178

www.dacoromanica.ro
neumbriti de gene atIt de lungi si atIt de dese n-ar fi pdrut afit de Intunecosi poate
cd lumina neopritd de acea mdtase brund ar fi limpezit noaptea voluptoasa a acelor
ochi". TIndrul era Trnbrdcat Intr-un surtuc de postav albastru deschis, cu talle lunga,
pantaloni negri si jiletca de catifea neagra, cu pui verzi de matasd. Botinele de lac
cuprindeau stralucit si cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Pdrul lui stra-
lucit, cdzInd pe umeri bine fAcuti, contrasta cu albastrul postavului". Oamenii sInt
feerici. Cind consulul rusesc intra Incarcat cu toata splendoarea decoratiunilor
o tinärd doamnd cu pdrul negru, Imbracata In rochie de matase neagrá, destdinuie
junelui iubirea ei. Naratiunea ramIne ad. Mai sInt si alte fragmente de prozà, de un
interes secundar.
Nuvela romanticd cea mai imaginativa' este Avatarii Faraonului Da, istorie pe bazd
de metempsihoza, cu mult din Th. Gautier (Avatar, Le pied de momie, Le chevalier
double), cu puncte de contact, constiente sau nu, In Heinrich von Ofterdingen al lui
Novalis, Das verschleierte Bild zu Sais de Schiller, Amintirile d-lui August Bedloe de
Edgar Poe, Le diable amoureux de Cazotte, Halimd, in Hoffmann, Wieland, Raimundi,
Emile Deschamps. Regele TIA, bolnav de durerea de a fi pierdut pe Rodope, se plimbd
In luntre, pe Nil, la Memphis, printre zidiri colosale
Peste vecinicia undelor, zboard luntrea lui pIna ce dintr-o parte si dintr-alta
a Nilului se ridicd gradinele pendente... Doud pe maluri, de-asupra lor, ca pe
umeri de munte, iardsi cloud, si-n naltimile scdrilor iarasi cloud... Erau scari urie-
sesti ridicate la soare, si fiecare treapta era o gradina lungd, Intinsd si toata lumea lor
repezitd pas [Cu] pas la cer s-acancea ca-ntr-o oglinda' pas [cu] pas In infinitul Nilului..
Gradinele pendente Intoarse straluceau aclInc-adInc In rdu si pintre ele parea
trece luna ca o comoard In fundul apelor. Luntrea se opri la mal... Regele se dete
¡os palid si an-1dt si se pierdu in umbra naltelor boli de frunze a gradinelor,
trecu In lumina lunei si umbra lui se zugrdvea pe nisipul cararilor ca un chip scris
cu arbune pe un lintoliu alb. in fruntea gradinei cei mai nalte era palatul lui, cu
cupola rotunda, cu siruri de coloane sure, cu boli uriesesti...
Erau atIt de mari acele ziduri, Indt regele pdrea un enclac negru esit In lu-
mina noptii care suia scdrile si trecea pin boltile palatului".
Faraonul intrd Intr-o said mare, cu bolta plind de zodii si murii acoperiti cu
chipurile zugrdvite ale regilor, toarnd dintr-o fiola de ametist trei picaturi Intr-o
cup cu apd de Nil si vede metamorfozele lui In 5000 de ani. intr-o alta said des-
coperita, cu podeaua de aur oglindind cerul, consultd, conjurInd oglinda, pe Isis,
care-i rdspunde cd universul este vesnica formare a pulberei dupatipuri eterne (Pul-
berea e ceea ce esistd Intotdeauna... tu nu esti dedt o forma prin care pulberea
trece") ski produce pe tabld un cerc rosu de care attrnd degradant oameni, animale,
plante, minerale, semnifidnd compenetratia regnurilor si transformismul, cam ca
In Die Metamorphose der Pf lancen de Goethe. Regele merge la piramida, cu faca
In mInd, ratrunde sub colonade i uriase simulacre de zei, se lasd jos spre un lac,
in mijlocul cdruia e o insula, In care insuld e o dumbravd, In mijloc fiind un piedes-
tal cu doud sicrie. intr-unul se Oa moarta Rodope de o spdirrantAtoare frumusete".
Alaturi de ea faraonul moare. Peste dteva mii de ani, la Sevilla, copiii aruncd cu
pietre Intr-un bdtrIn nebun care dad cucurigu. Dormind In tinda unei zidiri, unde-I
duce un franciscan, nebunul are un vis genetic, pdrIndu-i-se a se naste dintr-un ou
ca cocos (mitul egiptiac al oului plutind pe apa primordiald Nun, din care ¡ese lu-
mina zilei Rd). 0 cioard ii &it'd tia I tla I tla 1 (cdci este avatarul lui TIA). intre
178 timp gropari ai comunii II Ingroapd superficial In cimitir. El se scoald de acolo rara

www.dacoromanica.ro
a sti bine cine este. Problema migratiei sufletului se complicd cu cazul dubluluit.
Devenit Marchiz Alvarez de Bilbao, merge Tntr-o ulita strimta, la o vizunie saracd,
se Imbracd In chip de gentilom bat-In si bogat, se duce In casa unei tinere fete
pe care urmeaza s-o ia de sotie si care II roaga s-o cad iubeste un cavaler.
Marchizul consimte, facInd donnei Anna si o donatie, si pleaca. Un altul, semanTrici
aidoma cu el, visa ca facuse gesturile lui Alvarez. IntTiul exemplar pleaca cu trasura
la un castel, intr.& Tntr-o odaie fara ferestre, printr-o usa mascata patrunde Intr-o
subterana cu mari statui de piatra reprezentInd cavaleri In zale, scoate dintr-o
bute vin atTt de vechi cà trebuie sà taie camasa lui cu spada, se Trnbata, statuile
joaca hopp, hopp, zupp, zupp. A doua zi, desteptIndu-se din betie, cerceteaza
subteranele pline de argint, aur, pietre pretioase. Subteranele, comorile, statuile
Isi au izvorul In Halimd, In Istoria printului Zeyn Alasnam i a regelui geniilor. De
aci si-au Imprumutat elementele Wieland (ai cdrui giganti de fier din Oberon joacd),.
Raimundi, Tieck, Al. Dumas. Acum soseste, spre mirarea slugilor, dublul, care ob-
serva cA imaginea din oglinda se strImbd la el. Alvarez iese de dupd oglinda, se-
I

bate cu Alvarez II, i unul moare si e aruncat dupd oglinda. Se pare cd e ucis Alva-
rez II, fiinda acesta protestase la actul daniei, nerecunoscIndu-I, In vreme ce Mar-
chizul de Bilbao cel ramas confirma dania. Marchizul moare In curind, scIrbit de
ingratitudinea prietenilor si a iubitei, care TI pardsird, cind, spre a-i Incerca, le spuse-
cd e sdrac. Noua reTricarnare In Franta romanticd. Sicriu Tntr-un paraclis In care
se afla Angelo, om fara mima, care dispretuia femeile". Doctorul Dreifuss TI scoate
de acolo, TI transporta acasa aduce In simtiri. Angelo vorbeste mai tIrziu cu a
tInard femeie cdreia Ti zice mama". Intelegem ca sInt TIA i Rodope. Femeia face
niste consideratii ce aduc aminte de o scrisoare (Ja, wir waren einst Mann und
Weib I") si de o poezie a lui Goethe
..Ach, du warst in abgelebten Zeiten
Meine Schwester oder meine Frau".

(amanuntul se va regasi la Grandea)


... Este o simtire ciudatd... Pare c-as fi femeia ta dar de mult, de mult, ori par-
ca-s muma ta... In sfirsit, e o simtire dulce si familiard. Amantul meu n-as suferi
sd fii... il cu toate astea te iubesc...
Sä-ti explic eu aceastä simtire?... Trni pare ades cA noi am mai trait ()data
si ca eu te-am iubit c-un amor nebun si copilaresc... Visez ades si In fundul visdrilor
mele vad Egipetul cu toatd mdretia istoriei lui si Tmi pare c-am fost rege i c-am avut
o femee frumoasa, ce se numia Rodope, si ca acea femee esti tu...".
Urmeazd o aventurd spiritistd.(dupd Cazotte, Jung-Stilling cel cu Theorie der
Geisterkunde, Schiller cu Der Geisterseher, Cagliostro, d-rul Mesmer, parintele Gassner,
conjuratia duhurilor era la moda, si In Spirite Th. Gautier trateazd evocarea In oglincla
a unei moarte). Cu d-rul De Lys, membru al societatii mistice Amicii Intunericului",
Angelo merge Tntr-un club subteran (bolta cu muri negri, lampa ca de diamant).
Acolo un tTnar de sex incert, un hermafrodit, numit fie Cesar, fie Cesara, cu un nume
luat din Titan de Jean Paul (Graf von Cesara"), cauta sa cIstige dragostea eroului.
Eminescu va avea preferinte pentru femeia virilà ori maternd. Cezara face cIteva
demonstratii iluzioniste In spiritul celor executate de diavol In Le (liable amoureux
de Cazotte. Angelo cade In stapTnirea Cezarei ca turturica In ghiarele vulturului".
Te nimicesc Ti strigd femeia voi sd-ti beau sufletul, sa te sorb ca pe o piaturd 17%

www.dacoromanica.ro
de roud In inima meainsetatd... ingere !". Ea-I inräntui cu bratele si cu picioarele...,
il strIngea tare la piept, ca si and ar fi voit sfarme...". Aceeasi Cezara, In scopuri
comparative, Trilesneste lui Angelo iubirea brindei LiIla, fatd cu instincte burgheze.
Nuvela era pornitd pe dimensiuni interminabile, O istorie senzationald, amestec de
foileton si basm, avea sd fie naratiunea din lconostas i Frogmentarium, care se des-
chide cu descrierea unui ghetto sucevean (legenda eternului iudeu era la modd pe
atunci). Levy Canaan, rabinul, si-a vindut fata, pe Hagar, ca sä poatd merge la leru-
salaim, si a omorit pe Ruben, ginerele, care pretindea din bani. Hagar e inchisd, cu
copilul, Intr-un turn al Sucevei de acel 5tefan care a cumpdrat-o si inselat-o. Copilul
e mort, si ea nebund. O altd nuverá fantasticd, de un gotic fabulos, prezintd un cavaler
cdrárind In Bugeac, intrind Intr-un castel ruinat, cdráuzit de un sunet de clopot si o
luminà misterioard. Dupd sinistre piedici se trezeste intr-o sald In mijlocul cdreia o
femeie moartd In giulgiu alb e intinsd In sicriu. Statui de marmurd neagrd pdzesc cu
sdbii Tnaintind spre cavaler. Acesta se repede la sicriu, femeia II sdrutd, castelul se
ndruieste. Mai tirziu vedem pe cavaler la masd Intr-o odae splendidd si bogatd,
luminatd de candelabre de cristal", Impreund cu Angela.
Judecat ca poem In prozd romantic, Geniu pustiu aduce nota lui personald. Toma
Nour, fiul unui pietrar ardelean, face cunostintd la Cluj cu loan, tIndr nelinistit, care-I
duce sd vadd pe iubita lui pe moarte. Toma se indrágosteste de Poesis, sora Sofiei,
actritd de mina a doua. loan dispare, Toma Nour pdrdseste si el Clujul, fiindcd a des-
coperit ca angelica Poesis are legdturi cu doi dandy corupti ai orasului. Merge MO
acasà, apoi aflind cd loan e pribun" In revolutie (sintem In 1848) se aráturd cauzei.
Intr-un ordsel gäseste honvezi In casa popii si pe preot spInzurat. Soldatii se pregd-
tesc sd batjocoreascd pe fata prelatului, dar, cu un glonte In pieptul ei, Toma curmd
rusinea. Intr-un castel maghiar, ucide pe amantul Poesisei. Tr-RIO de un morar sas,
loan, Toma grit atacati de honvezi. loan e rdnit de moarte si ca scape de chinuri
tribunul cel bdtrIn Ti reteazd cu sabia capul, care se rostogoli pe frunzele uscate".
La Cluj, dupd revolutie, Toma afld ca Poesis murise si dintr-o scrisoare intelege
ca ea se prostituase ca sd Intretind pe tata-sdu. De acum Incolo Incep rdtdcirile
conspirative ale lui Toma Nour prin Europa, sfirsite prin deportarea In Siberia. In
Geniu pustiu gäsim IntTiul jurnal interior romdnesc de tipul Werther. Stilul sdu e un-
tul negru, fantomatic, trecut de la gravurd la umbra. Povestitorul trece printr-un
Bucuresti glodos si Infilneste la cafenea un Apollo demonic vazut de Winkelmann
... Era frumos d-o frumusete demonicd. Asupra fetei sale palide, musculoase,
expresive, se ridica o frunte senind si rece ca cugetarea unui filozof. lar asupra fruntei
se zburlea cu o genialitate sdlbatecd pdrul sdu negru-strdlucit, ce cddea pe niste
umeri compacti si bine fácuti. Ochii sdi mari ardeau ca un foc negru sub niste mari
sprincene stufoase si imbinate, iar buzele strins lipite, erau de o asprime rard. Ai
fi crezut cd e un poet ateu, unul din acei Ingeri cdzuti, un satan...".
E si lamartinism aici, precum gdsim boema goticd a vagabonzilor romantici,
pierduti In visan i metafizice. led o gravurd de epoca Schelling-Jean Paul
Intr-o noapte venisem la Toma. Luna strdlucea afard si In casd nu era luminare.
Toma sta visind pe patul lui si furnind In lungi sorbituri din un ciubuc lung, si focul
din lulea ardea prin intunericul odaiei ca un ochi de foc rosu ce-ar sclipi si-n noapte".
Cu oriate stingacii, nuvela e IntTia incercare Tnainte de Rebreanu de a via viata
ardeleand ordseneascd, tárdneascd si eroicd In literaturd. Memorialistul s-a ndscut la
Tara In Ardeal, mamd-sa a murit cu furca in mind', a fost dusd pe ndsdlie la o bisericd
180 de lemn, pe groapd ardea o luminare de ceard galbend. Mdritd la modul romantic

www.dacoromanica.ro
si chiar cu witz"-uri, alta pagina lEsd sä se vadä existenta scolarilor ardeleni pe care
Slavici i-a descris realistic
intre cei patru pereti gdIbui a unei mansarde scunde si lungdrete, osindite
de-a sta In veci nemdturatd, locuiam cinci insi In dezordinea cea mai deplinä si mai
pacifica. LIngd unica fereastrd stetea o masa numai cu doud picioare, cdci cu par-
tea opusd sa räzima de pdrete. Vro trei paturi, care de care mai schioape, unul
cu trei picioare, altul Cu doud la un capdt, iar cellalt asezat pe pdmInt, astfel Incît
te culcai pe el piezis un scaun de paie In mijloc cu o gaurd giganticd, niste sfes-
nice de lut cu lurrandri de sdu, o lampa veche, cu genealogie directa de la lampele
filozofilor greci ale cdror studii puteau a undelemn, mormane de cärti risipite pe
masa, pe sub paturi, pe fereastrd si printre grinzile cele lungi si afumate a tavanului,
ce erau de coloarea cea mohorItd rosie a lemnului pIrlit. Pe paturi erau saltele
de paie si cergi de rind la pdmInt o rogojind, pe care se tologeau colegii mei
si jucau cärti, furnInd din niste lulele puturoase un tutun ce fácea nesuferitd atmos-
fera, s-asa atit de mdrginitd a mansardei".
Partea a doua e mai realista si, dei mai rámTne vagabondajul rural din roman-
tismul germanic, aerul ardelenesc pluteste pe deasupra :
intr-o zi frumoasd de vara Tmi fácui leglturica, o pusei In vTrful bdtului si
o luai la picior pe drumul cel mare Impdrätesc. Mergeam astfel printre cimpi
cu holde. Holdele miroseau si se coceau de aria soarelui... eu Tmi pusesem pdld-
ria In virful capului, astfel IncIt fruntea rdmInea libera si goald si fluieram alene
un cIntec monoton, si numai lucii si mari picdturi de sudoare Imi curgeau de pe
frunte de-a lungul obrazului.
Zi de vard pin-In seard am tot mers färd sa stau de fel. Soarele era la apus,
aerul Incepea a se rdcori, holdele pdreau cd adorm din freamdtul lor lung, de-a lun-
gul drumului de tard oamenii se-ntorceau de la lucrul cimpului, cu coasele de-a
spinare, fetele cu oale si donite In amIndoud mTinile, boii trägeau Incet In jug si
carul scIrpia, iar romänul ce mergea aldturi cu ei si pocnea din bici isi tipa eternul
sdu häis ho Ascuns In maluri dormea Murdsul, pe el trosnea de cdrute podul
de luntri, pe care-I trecui si eu... De departe se vedeau muntii mei natali, uriasi
bdtrTni cu fruntile de piatrd spdrgInd nourii si lumirand tepeni, suri si slabi asupra
lor"
CInd Eminescu cade pe tema sdlbaticiei, paginile sTnt mai totdeauna märete.
Romanul avea sä aibd un sfIrsit vrednic de un erou al muntilor carpatici. Toma Nour
s-ar fi Tnfundat In Siberia boreald, mai aproape de oceanul In care poetul punea Wal-
halla, si ar fi patinat spre nord, pe noaptea cu luna
Aici vInez ; mi-am cumpdrat din orasul siberian patine cu cari colind pe gheatd
nopti Tntregi cu gIndul apriat de-a rnd räfáci, de-a da In apd... de-a muri. Ade-
sea zbor astfel noaptea prin cImpiile de gheatd, cu cojocul nins, IncIt par un om
de zdpadä, zbor ca o viziune a Nordului (pdream cä vInez departatele stele Mecate
In orient), ce vIneazd neguri si stInci de gheatd ce se ridicd verzi, cu fruntea ninsa,
In razele lunei. Adesea rasare lumina polard In Tnmiitele sale colori si se rdsfringe
asemenea unui luminos vis ceresc In valurile verzi si Tntunecate ale mdrii Inghetate.
StIncile se-mbracd cu raze de diamant si zefir, valurile par a trai, neaua cea Tnde-
lungatä a dmpiilor de gheatá a colorii fantastice, si prin acea feerie lungd, fru-
moasd, teribilä, zboard lunecInd o unicd fiintá vie, palicid ca o umbrd, visdtoare
ca In o noapte, cIntInd doine de primavard... eu ! " 181

www.dacoromanica.ro
In Umbra mea, Eminescu Inchipuise o naratiune oarecum asernandtoare cu isto-
ria lui Peter Schlemihl, Insd cuprinfind o ascensiune In lund. Tovardsa de cdldtorie
se cherna Onda. Avea predecesori ilustri pe Cyrano de Bergerac, pe Boudouin
(L'homme dans la lune), pe Ariosto (urcarea lui Astolfo In lund) etc. Dezvoltatd,
iluminatd de teoria apriorismului, ascensiunea devine Sdrmanul Dionis. Pornind de
la ideea cA principiul lumii e Spiritul, exprimat la rindu-i de un numdr de proto-
tipi individuali, si ca lumea nu este cleat visul acestor prototipi Intru Dumnezeu,
cu ajutorul formelor de perceptie, care sint timpul si spatiul, poetul Isi propune
sd urrndreascd un astfel de archaeu In sus si in jos, pe drumurile timpului si ale
spatiului. Ar fi gresit sä se inteleagd cd, odatd admisä kantiana aprioritate a tipa-
relor intuitive, nuvela e o simpld demonstratie cum ca putem sA ne creäm mo-
mentul si locul pe care-I dorim. Gindul central e schopenhauerian si consta in aceea
cd In afard de existenta ideilor de spetd, ce se incorporeazd vesnic, se recunoaste
si o idee speciald a eului, un individ metafizic ce stäruieste etern prin multiplici-
tatea formelor concrete prin care trece. Nu e deci vorba de puterea pe care ar
avea-o individul concret Dionis de a rdsturna lumea, ci de virtutea individului
metafizic Zoroastru Dan Dionis co de a forma universul dupd planul divin
la care participd i dupd o armonie prestabilitd cu tati indivizii metafizici ce alcd-
tuiesc Totul spiritual. aldtoria lui Dionis este numai un vis, o reminiscentd a ava-
tarilor prin care a trecut. De altfel cAldtoria In luna nu este a-tit o ilustrare a aprio-
ritaIii spatiului, et o iesire din contingent. in lund, adicä in absolut, dupd ce-si läsase
jos umbra, adia o aparentd pentru ochiul terestru, Dionis îi da seama de mecanica
universului, care e &dire. Acolo tot ce gindeste un prototip gindesc prestabilit
toti archaeii si infdpwirea vine in chip necesar ca un continut de reprezentäri al
sufletului individual luat Intr-o ipostazd. Din Imprejurarea cA fiecdrui gind al sat.,
Ii urmeazd realizarea, ceea ce In absolut e firesc, deoarece gindirea individului meta-
fizic este o imagine a gindirii divine necesar creatoare, Dionis trage Tricheierea
Indrázneatd ca ar fi chiar el Dumnezeul. Atunci cade din cer, fiinda fácuse pdcatul
Satanei i confundase participarea la Tot cu atotputernicia divinA. Sistemul e dar
un panteism spiritualist. Eroul este aparenta cu numele Dionis a unui individ meta-
fizic care a fost ()data Zoroastru. Printr-o operatie magic& punind degetul In cen-
trul unor cercuri astrologice dintr-un compendiu de astronomie geocentricd, Dionis
are revelatia uneia din reincarndrile sale trecute, In chipul cälugdrului Dan din vre-
mea lui Alexandru cel Bun. De acolo, printr-o noud conjuratie, se ridicd in lund,
prilej pentru autor de a descrie fericirea edenicd selenard. Existenta In luna este
mai mult o intuire a spiritualitätii, In absolut, decit un ipostaz al prototipului Zoro-
astru. Oriunde s-ar duce insa Dionis, va fi Insotit de aceeasi femeie, fata spdtarului
Mesteadn In vremea lui Alexandru, Maria In timpul modern. La sfirsit Dionis este
gdsit lesinat pe podeaua °ail sale, cad, literar vorbind, totul nu fusese decit un vis
delirant. Cezara cuprinde filozofia practica a poetului. Contesa Cezara se Indrágo-
teste de tindrul alugdr leronim, model al pictorului Francesco. Ea Insäsi Ii azuse
(dupd obiceiul eminescian) In genunchi, afectiunea. Deocamdatá tind-
rul se dovedeste frigid, fiindcd, dupd märturisirea lui, îi trebuie timp pentru dez-
voltarea sentimentelor. leronim primeste scrisori de la un unchi bdtrin sihastru",
Euthanasius, Intrupare a schopenhauerienei euthanasii. Acesta trdiesteintr-o
Inchisd de toate pdrtile de stInci, un adevdrat eden. Viata lui e o glorificare a
automatismului pe temeiul naturii", Nirvana schopenhaueriand devenind la el
182 pancosmis euforic. Combinind pe Rousseau cu filozoful pesimist german, batrinul

www.dacoromanica.ro
fuge de durere prin regresiune spre instincte pregOtqte stingerea In cascada
unui pIrTu. Moartea lui va fi o trecere molcomd i fireasca", de care nu se teme,
decesul natural, fOrd board, de care vorbqte Schopenhauer. leronim face Cezarei
teorii asupra rOului i egoismului In naturd, asupra instinctelor ce Tmbracd haina
poeziei, toate luate din pesimismul german. Ceea ce respinge In fond el nu este
instinctul dragostei, ci parada exterioard, minciuna, cochetdria femeii. El nu vrea
sd fie ca tinerii cu zImbiri banale, cu sim/uri mueratice", dar ar primi dragostea
In toatd ingenuitatea ei animald, dezbrdcatd de conven/ii. in curind, rdnind pe Cas-
tellamare, care e nepot de podestà, leronim e nevoit sä fugd. Nimerqte In chiar
ínsula lui Euthanasius, Intorandu-se astfel la naturd, dupd ce prin cdlugärie se
depärtase pe jumdtate de lume. in ziva cunundrii Cezarei cu Castellamare, mar-
chizul Bianchi moare, i fata respinend pe logodnic se refugiazd intr-o mIndstire.
intr-o zi ajunge ?not In insula lui leronim, i arnIndoi, goi, Incep ad i existen/a edenicd.
Un element de bazd al ascetismului schopenhauerian era castitatea sexual:O.
Castrarea Ins4i nu repugna filozofului. Dimpotrivä, Eminescu glorifica dragostea,
dar In ipostazul cel mai mecanic. Fdrd Indoiald existen/a crete pe ráddcinile
un ginditor nu poate fi teoreticete deet pesimist. Solu/ia radicald a problemei
fericirii ar fi moartea. insd ?litre suprema conOin/d metafizicd i beatitudinea topirii
In Neant exista o cale mijlocie de ImpuTinare a rdului : InIdturarea conOin/ei para-
zitare, din care iese durerea, Intoarcerea la instincte. Dedt conOin/a mai bun in-
stinctul, cleat instinctul mai bund moartea. Dar moartea e inutild, cdci v,iata e vq-
nicd, i prototipii se Tritrupeazd la infinit. Deci eroii eminescieni nu reprima instinc-
tele, ci Incearcd doar a InIdtura suprastructurile in etica i politica sa,
Eminescu a aplicat cu statornicie acest rousseauianism schopenhauerinizat. Fatui-
tatea femeii de lume e condamnabild, Dalila complicd un instinct pe care II au i pasa-
rile de cloud ori pe an. Singurul stat temeinic e acel natural, automat, ca al albinelor,
furnicilor, nu statul liberal alcdtuit pe cale speculativd, Intemeiat pe contraçt social
(aci Eminescu e antirousseauian i antischopenhaueriane ; filozoful german tägdduia
realitatea sociald). Dreptatea e a lui Montesquieu, care admite legi ieOte din natura
lucrurilor. Barbaria devine la Eminescu o sdndtoasd barbarie", obiceiul pOrnIn-
tului" o institutie mai solidd cleat constitu/ia. Poetul crede cu fisiocra/ii In ordinea
naturald". Forma statului natural celui mai tipic este statul na/ional, fiindcd popoa-
rele Trifati eazd o idee obiectivInd vointa universald. Un roi de albine nu se poate
endi amestecat cu alte engdnii. in acest In/eles al puritd/ii e Ingdduit a se vorbi
*i de misiunea unei naIii. Cosmopolitismul nici nu exista, de vreme ce nu-i posi-
bil. Individul care are Intr-adevär dorin/a de a lucra pentru societate nu poate
lucra pentru o omenire care nu exista deet In pàrçile ei concrete In na/io-
nalitd/i".
OricIt s-ar sili poetul sd fie doar un conservator, iar nu un retrograd, aspira-
iile merg catre sändtoasa barbarie" a statului arhaic, ddinuind Intr-o natura
sdlbatica
Sdracd Tara de Sus CrAiile se treceau,
Toati faima /i s-a dus I Numai codrii tal creTteau...
Acu cinci sute de ai.
Numai codru tmi eral... Si In umbra cea de veci
imprejur n4teau pustii, Curgu-mi rTurile red,
Se surpau Tmpdrd/ii, Limpegioare, rotitoare,
Neamurile-mbdtr'iniau, Avind glasuri de izvoare". 183

www.dacoromanica.ro
Eminescu visa pe impdratul-;aran, din basme care iese sara-n prispd sa stea
cu tara de vorbd" si, far-a sà aibd notiuni de drept si de politicd, judednd pe supusii
lui numai cu bunul simt, neajutat de vorbäria inutilä a avocatilor, cdutdtori de dr-
ciocuri" si de noduri In papurd". De cIteva ori poetul s-a incercat sd compund
divanuri domnesti. intr-unul Strolea, Pepelea, Haplea, Baba Cassandra, vin sà cearä
dreptate impdrdtiei
Pepelea. Bine v-am gdsit, impdrate.
Bine ati venit. Ei, ce se mai aude ?
Pepelea. Bund pace, impdrate.
Strolea. S-o babd.
Pepelea. Am venit impdrate c-o jeluire, ca din partea obstei sd fie zis cä bate
grindina ogoara si mor vitele si iaca sä. vorbeascd Strolea.
Strolea. O baba, impdrate.
Haplea. Apoi sà vedeti Màriile voastre cd de... ciurdarii tot copii suntem Im-
pärdtiei cum vine vorba iaca zicd chiar vornicul de la noi din sat cd si el uite-a
vdzut, cInd a mers cu calul peste &rip, cd Pepelea venea din padure... iaca omu-i
de fatd, impdrate... poate, sä spuie chiar el nu-i asa mäi Pepelea ca tu veneai
din pdclure ?
Pepelea. Ba asa !
Haplea. Apoi de ! nu zic eu ?
Strolea. O baba-mpdrate !
Pepelea. Taci mä ! etc.".
Eminescu nu este, cum se zice de obicei, un poet al naturR, al decoratiei vege-
tale, sau e departe de a fi numai atIt. Conceptul nostru de naturd (estetic) provine
din Tritdrirea elementului inert In paguba celui viu. Eminescu nu e nici mdcar un
descriptiv si toate imaginile lui, puse laolaltd, ne dau o naturd sdracd. Natura lui e
o entitate metafizicd, materia In vesnicd alatuire

Ce mi-i vremea, &id de veacuri Pe pdmint rdtAcitor,


Stele-mi seinteie pe lacuri lar noi locului ne .tinem
CA de-i vremea rea sau !Duna. Cum am fost asa rdminem.
Vintu-mi bate, frunza-mi sund Marea si cu riurile,
$i de-i vremea bound, rea, Lumea Cu pustiurile,
Mie-mi curge Duna rea. Luna si Cu soarele,
Numai omu-i schimbdtor, Codrul cu izvoarele".

Codrul, marea, riul, luna sTnt idei, divinitali, nu fenomene ; fenomen este doar
omul. Acesta nu are nici o interventie In desfdsurarea numenilor, suferd doar rotatia.
Conceptia e aclInc tdrdneascd. Pentru tdrani grTul s-a fácut" sau nu s-a fácut",
porumbul se usucd de secetd sau putrezeste de ploaie. Omizile mdnIncd poamele,
vitele mor de molimd. Once &Id de intrare In cursul naturii e primit cu ironie.
Tdranul n-aduce pe jgheaburi apd din rIu ca sà concureze divina ploaie, cherna pe
popd sà iasd cu icoana. Spiritul sdu arhaic n-are Tricredere In sine, ci priveste cu nepd-
184 sare curgerea lumii. Nesimtirea aceasta metafizicd place lui Eminescu. Omul lui

www.dacoromanica.ro
tráieste In sublima nestire de propriul trup. Vaduva tinerica Tsi petrece viata Tntr-o
cdsu/a de padure, napdclita iarna de zdpezi
,,In pdclurea nepatrunsa, De nu-i pasa de zapada,
O cascioara e ascunsa, Care cade s-o sa cada
Nu-i aproape sat, nici drum, Tot, gramada pe gramada,
Singuricd, nu stii cum De-ntrece gardu-n °grada
Doar din horn ii iese fum PIn-la stresin-o s-ajungd
Cine-n casa o sd-mi sadd, De s-alege iarna lungd ?"
Ea hiberneaza Tntr-o lenesa pdrdsire de sine

Parul ei cel negru, moale


Desfdcut cadea la vale",

adoarme pe scaun
Adormind astfel cum sade.
Fusul din mIna Ii cade".

Nevasta finará" a lui Cälin, In loc sa-si ingrijeascd pruncul, doarme toldnita pe
patul cu paie, In vreme ce bordeiul ei a intrat In miscarea naturii

Un papuc e Intr-o grindd, celdlalt e dupd usa,


Pin gunoi se primbld iute leganata o r4uscA
Si pe-un lo' oracdieste un cucos Inchis In cusca;
1-1Trlie-n coli colbdita noduros rtsniIa veche
In cotlon toarce motanul, pieptdrandu-si o ureche".

Mizeria" noastrá e natura lui Eminescu. Natura Incepe acolo unde Inceteazd
oprirea In loc, prin industria omeneascd, a elementelor si moleculele sint slobode din
nou sd se des-faca si sd se Impreune. A putrezi In albia unei ape, a dormi pina' la umple-
rea oddii de pdianjeni, a fi troienit de zdpada sau de frunze, a te desface" in univers,
acesta e conceptul. Supdrat, Idrdnescul rigd se paraseste In voia proceselor vegetale si
fiziologice
Nu-si mai pieptana nici capul de atIta supdrare
Si lasase ca creascd peste piept o barba mare,
Care cade jos In noduri ca si cIl/ii, ce nu-i perii,
Sta sa creascd iarba-ntr-Insa, s-umble gTze ca puzderii".

creste iarba In barba', iatd natura. Dionis se Imbatd cu senzatia cresterii


sdlbatice a pdrului Infundat Tntr-o caciuld de miel, umbld prin ploaie, simIindu-se
ud ca vitele, ca un berbec plouat", babei din poveste Ti place sa fie cdutatd In capul
ocrotitor de vietati, pdianjenul ?si ;ese In liniste pinza din tavan si pina In podelele
odaii fetei de Impdrat, unde nici o activitate umand nu turburd aerul
lar de sus ptna-n podele un pdianjän, prins de vrajd,
A Iesut subtire pinza stravezie ca o mreajd
TremurInd ea licureste si se pare a se rumpe,
incarcatd de o burd, de un colb de pietre scumpe". 185

www.dacoromanica.ro
Eminescu preferd casa vie, unde viaja se naste mereu, casa In grinzile
careia stau greieri

Toamna frunzele colinda,


Sun-un greier sub o grincia",

casa strivitd de arbori

,,Stau In cerdacul tau Noaptea-i senina.


De-asupra-mi crengi de arbori se Intind,
Crengi mari In flori de umbra ma cuprind
Si vIntul mica arborii-n graclina".

De aci vin la poet acele imagini de decrepitudine, locuin/ele intrate In pu-


trefac/ie, surpate de ploi si de muschi, indbusite de pdianjeni, grAdinile abdti-
cite, Intoarse la starea incultd
In mijlocul unei gradini pustii, unde lobodele si buruienile crescuse mari in
tufe negre-verzi se inaltd-n ochii de fereastrd spartd a unei case veche, a carel
stresind de sindild era putredd si acoperità c-un mu§chi, care strdlucea ca bruma
in lumina cea rece a lunei. Niste trepte de lemn duceau la catul de sus al ei. Usa mare
deschisd in balconul catului de sus se cldtina scirtiind in vint si numai intr-o
filing, treptele erau putrede si negre pe ici pe colo lipsea cite una, asa incit trebuia
sd treci cloud deodatd si balconul de lemn.
M. Eminescu, Scrisoareo Ill, pagina de se cldtina sub pasi. El trecu prin hátisul
manuscris. grddinei si prin zaplazurile ndruite si urca
---,,, iute scdrile. Usile toate erau deschise. El
''' intrd intr-o camera Tnaltd, spaTioasd si goald.
-ill r-r-' -....... .,............
Pdre/ii erau negri de siroaiele de ploaie ce
curgeau prin pod si un mucegai verde se
.. , k ..
', 0 -.> , ;, '
m;
e t
... o en, prinsese de var ; cercevelile ferestrelor se
, ,,,,,,,,
4
r-:(7"" ' , -
W.4.

e.,,,
curmau sub presiunea zidurilor vechi si
gratiile erau rupte, numai räddcinile lar
' pe....7,....*,A...»,v1,17.,..c
'i .
,,.',. ire-r""- ,..
t. .
77- ,.- ' ruginite se iveau in lemnul putred. In
colTurile tavanului cu grinzi lungi si moho-
,:Y i,...".....
rite, paianjenii isi executau tacuta si pacifica
fi'...
ea.- :.--.4'' '4"7" lar industrie...".
,.
,.

i : -r-4
:...
'.;
;----;-/. Marchizul de Bilbao intrd si el intr-un
astfel de caste'. Grddina e parAginitä, zid uri le

k P..i. w" ' '''''"-.!


:., ct',.:,..7.:'

...
--t le-7
..--= Y
f ...-.8.«......''
risipite, copacii bdtrini uscati si napàdi;i de
genergii tinere de arbori. Curtea castelului
e plind de ierbdrie si de huciu abdticit"..
l Lr. frl j,.... ..,* Inlduntru mobilele sint vestede, aerul bol-
: 4 "-.-r-
,- ,...(---
1
'. t r-
,i,
...... t
-
s-ir.-*: .
nav. Clubul In care e dus Angelo e ingrädit
c-un gard putred de mult", casa are varul
jr :Cy++. '4.. Tnnegrit de ploaie si vinturi". Un castel mi-
..
,
BLS
e .
6 ... sterios din altd parte e mai mult o ruind, cu
tt' 1 ^ 4;: . ". acoperdmint surpat, ferestre sparte, lemnd-
rie putrida si ndruità, pode; putregdit. MT-
e. d'r^t

chZi;::

'
r '
www.dacoromanica.ro
rastirea lui leronim e intratd In pu-
trefactie. Circulatia elementelor a
Inceput, iar ierburile si gIngdniile
Isi trag substantele din ziddrie si
lemndrie. Pe ziduri furnicile Tsi fun-
deazd state si procesiile de eze se
soresc. Brusturii, lurrandrelele, sul-
cina, mdfdrichea sugrumd iazul din
mijlocul ei. Omul este, In mijlocul
acestei naturi, un turburdtor al marii
linisti. Eminescu mai vede divinitatea
nepdsdtoare a Cosmosului, sub chi-
pul enormei privelisti geologice, asu-
pra cdreia gIndul zboard ca un fum
neputincios. Infia descriptie mare a
poetului e aceea a solului selenar,
fart oameni
inzestrat cu o Inchipuire urie-
seascd el a pus doi sori si trei luni In
albastra aclIncime a cerului si dintr-un
sir de munti au zidit domenicul sdu
palat. Colonade stInci sure, stre-
sine un codru antic ce vine In
nouri. Scäri inalte coborau pintre
coaste prábusite, pintre bucali de
pddure ponorite In fundul ripelor pInd
Chioscul lui M. Eminescu din parcul $colii de
Intr-o vale Intinsd tdiatd de un fluviu fete Otetelisanu" (Magurele Ilfov).
maret, care pdrea purta insulele
sale acoperite de dumbrave. Oglin-
zile lucii ale valurilor lui rdsfrIng In adinc icoanele stelelor, Inca uitTndu-te In el
pari a te uita In cer.
Insulele se Indltau cu scorburi de tdmTie si cu prund de ambrd.
Dumbrävile lor Intunecoase de pe maluri se zugrdveau In fundul rIului,
cit pdrea ca din una si aceeasi rdclacind un rai se Malta In lumina zorilor,
altul s-adInceste In fundul apei. $iruri de ciresi scuturd grei omdtul trandafiriu al
Inflorirei lar bogate, pe care vIntul II grdmadeste In troiene ; flori antau In aer cu
frunze Ingreuiete de &dad ca pietre scumpe, si murmurul lor Implea lumea de un
cutremur voluptos. Greieri rägusiti cIntau ca orologii aruncate In iarbd, iar Olen-
jeni de smarald au tesut de pe-o insuld pInd la malul opus un pod de pinza diaman-
ticd, ce stecleste vioriu si transparent, IncIt a lunelor raze pdtruntind prin el,
Inverzeste Hui cu miile lui unde...".
Luna aceasta e un Eden In care factorul inconsciu are cloud Trifdtisdri aparent opuse.
inn o putere germinativd uriasä, o miscare moleculard neIncetatd ce Indbusd once
svIcnire a constiintei. Omul picat In acest mediu supra-cosmic lesind de parfumul cel
lunatic, devine strigoi ca fata din poveste. Coniferii colosali dau nu leziuni, ci scor-
burr de tdmIie, rdsinoasa ambrd se adund In prunduri. Ciresii se Intind In siruri si 187

www.dacoromanica.ro
aruncd atTta floare, IncIt omul marunt e troienit. Vegetatia si fauna sInt euforice, Tsi
tipa bucuria de a se Trimulti, florile c7nta", lar greierii rägusesc de voluptatea scTr-
Vitului. Pe de alta parte Insa poetul mareste lucrurile inerte, asfaltuoase, munte,
stTrica, roca, avInd o atractiune catre piatra pretioasa, adunatá in mari cantitati,
diamant, smarald, cum e aceea din Avatarii Faraonului Tb. lubitei din luna, eroul Ti
asaza pe par o citadeld" de diamante, lar ea, pentru a avea bani de joc la carti, adunä
stelele de aur din valurile apei. Cerurile sTrit de oglinzi", lacurile au apa de aur",
cu siroaie de stropi de stele". Aerul, sunetele par si ele de argint". Gradina fetei
de Tmparat e de aur, cu flori de pietre scumpe. In fond, sTrit &Lid trepte de uriese-
nie. Pe cea mai de jos omul are Trica viziunea lumii vegetale, sentimentul rarit al
cresterii ei. Pe cea de-a doua constiinta pluteste ca o minuscula enganie, pentru care
un bob de apä a devenit un solid impenetrabil. Eminescu priveste lucrurile de obicei
In acest unghi de vedere disproportionat, din care pricind natura lui devine o ara-
tare vulcanica 7nfricosetoare si nimicitoare

Nu vedeti cd In furtune và blesteamd ocedne?


Prin a craterelor gure rdzbunare strig vulcane,
Lava de evi grAmdditä o reped adInc In cer".

Codrul eminescian e preistoric, 7n el omul se pierde ca o furnica

In munti ce puternici din codri s-ardicd,


Giganti cu picioare de stInci de granit,
Cu fruntea trdsnitd ei norii despica'
$i vulturii-n creen i palate-si ridicd
stau In soare privindu-I tintit.

Acolo prin ruini, prin stînci grämdclite


E petera neagrd sahastrului mag
Stejari prdvaliti peste rIuri cumplite
Si stanuri bAtrIne cu muschi coperite
Incet se cutremur copacii de fag.

Vuind furtunoasa-i si strasnicd arpd


Trec vInturi si clatin pädurea de brad,
Prdval pietre mari din culmea cea stearpd
Aruncd buati cu pomi i cu iarbdi
Ce-n urlet In riuri se ndruie, cad".

Cind Musatin intrá In padurea dacica de acum cinci sute de ai", el da de un


spectacol geologic anacronic. Tara creste incultd pe deasupra zidurilor Sarmisege-
tuzei. VrTnd sa descrie, In fine, Moldova dupd pretinsa Insemnare a unui om din veacul
trecut, Eminescu ne pune sub ochi un soi de jungla cu desavTrsire arhaica, unde pInd
si oaia este sälbatica (dupa Descrierea Moldovei a lui D. Cantemir)
Prin nasipul pTraielor ce se Incep din munti se gäseste praf de aur, prin codri
sTnt cerbi, ciute, caprioare, bivoli selbatici si In muntii despre apus o fiara, pe care
moldovenii o numesc zimbru. La marime ca un bou domestic, la cap mai mic, grumazu
188 mai mare, la pIntece subtiratec, mai nalt In picioare, coarnele Ti stau drept In sus, sTrit

www.dacoromanica.ro
ascu/ite si numai puIin plecate Intr-o parte. Fiara salbatica si iute, poate sà saie ca si
caprele de pe o stincd pe alta. Pe l'inga hotard, despre dmpuri, s'int mari drduri de
cai salbatici. Oile cele salbatice cauta' de pasune Indarapt hrana lor, caci In grumazul
cel scurt nu au nici o Incheietura si nu pot s'a-si Intoarca capul nici Intr-o parte din
a dreapta sau din a stInga".
StInca granitica si oaia cantemiriand si pe deasupra un codru fabulos In umbra
caruia sa misune pIna la zdrobire cerbdria si furnicdria, acestea s'int simbolurile naturii
eminesciene, care pe deasupra trebuie sa-si aiba sediul firesc In luna. Peisajul nu e re-
alist, ci sintetic, construit dupa aspiraIiunea selenard. De pilda insula lui Euthanasius
In apropierea oceanului, Intr-un lac, asezat la rIndu-i Intr-o vale inchisd de stInci
uriase zidite de jur Imprejur, una peste alta p'ind In ceruri" si asemanatoare cu
nibbána" din Suttanipâta, insula In mijlocul apei, unde sub torent oamenii cauta
distrugerea batrInetii si a mortii", apaqine acestei geologii mitice. Fluturii brinzi
necunosdnd primejdia omului se asazd pe capul lui leronim ca pe o [loare. Acest fel
de natura primará e asa de cruda si Incarcatd de seve Indt individul cuprins de mari
betii cade frint, adormit. Cezara ameTitä de iarba si de apa e gata sa adoarma, apoi
gonita de fluturi alearga nebund". Florin e aromit de mirosul teilor

$i sub un tei el de pe cal se dete,


Se-ntinse lenes. jos pe iarba moale
Din tei se scutur flori In a lui plete
$i mai cd-i vine a nu se mai scoale.
$i calu-i paste flori, purtind In spete,
Presunul lui si seaua cu paftale,
in valea de miros, de riuri plind,
in umbra dulce bine-i de odind".

$i Dionis se trezeste stupefiat de fin pe o dmpie cosita. inclinarea pentru natura


grandioasa TI face pe poet sa caute privelistea exotica, munii Himalaia, valea Gange-
lui, Palestina cu codri de maslin" si cu lunci de dafin". Egipetul, Sahara cu volburi
de nisip" Grecia spa-tiul mediteranean. Natura din Cezara este italica, In gradina
sTht portocali si marea e pe aproape. Tara getica din Sarmis se afla la marginea marii
si are In vegetaIia ei chiparosi

Se clatin visätorii copaci de chiparos


Cu ramurile negre uitindu-se in jos,
lar tei cu umbra latá si flori pind-n pdmint
Spre marea-ntunecatd se scuturd de vint".

Alaturi de exotismul oriental stä boreal ismul. Singurateca panorama polard este
mai apta de a ne da ideea unei naturi sublime, In miezul careia omul e o marunta
pata. Eminescu descrie Siberia, enta marea inghetata

in fluvii ea misc-a ei stanuri de ghiaId


Sfárrrandu-le-n vuiet ea strigd mdregd
$1 stIncd pe stIned înaIä. zideste.
Boli mindre ridicd si iar risipeste". 189

www.dacoromanica.ro
CInd compunerea nu Ingaduie peisajul nordic, poetul se multumeste cu prive.
listea hibernald, succedaneu al linistii hiperboreene si al farmecului vulcanic al lunii.
Tablourile de iarnd ent numeroase In opera eminesciand. Dar mai ales Eminescu
amesteca Insusirile iernii In celelalte anotimpuri. Sub lumina lunii o stradd pare ninsa
.ciresii Isi scuturd grei omatul trandafiriu al Infloririi lor bogate", pe care Vintul
TI gramadeste In troiene". Poetul Imperecheazd chiar mediteraneanismul cu borea-
lismul, crend un peisaj mixt (Era o noapte italicd amestecata cu frigul iernii" spune
In Aur, märire i amor), cu zdpadd si rodii

Si tu and apdrea-vei ziva sd para noapte,


Astfel de stralucita sd fie l'ala ta.
Incet numai Oraje sd se uimeascd-n ;oapte
Din crengi de aur Mindre sd cada rodii coapte
Si pasul tdu sd calce pe un covor de nea".

Ceea ce se numeste de obicei natura, adica aspecte geologice, fauna si flora, se


zaseste la Eminescu Intr-un chip elementar. Nu varietatea e nota dominantd, ci dimen-
siunea, cantitatea. Aceasta e determinantd prin puterea de a intimida constiinta
si a o anula. Cutare versuri contin numai notiunea simpl de codru, dar Intr-o pro-
por/le colosal. Padurea noastrd empiricd are o durad limitata, fiind supusd deza-
gregarii, codrul eminescian Trisa creste" peste marginile de timp ale domniilor,
peste acelea ale raselor, el este de veci. lmaginea aceasta egipteand de trdinicie peste
milenii determina dimensiunea microscopicd a omului si desteapta acel sentiment
tipic eminescian de nevoie de a se !asa In voia dinamicii firii. Codrul de aramd din Cellin
Nebunul pare crescut pe un teren vulcanic. Uriesenia privelistii de alta planeta, cu
mult asupra puterii de adaptare a omului, trezeste o jale salbatica

Nainteazd ;i o vede ring& apa ardmie.


Culegind flori amorlite de pe maluri cenu;ie
Si purandu-le In poala grea de florile de piatrd.
Lumineazd luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatrA,
ColIii munIilor ce rup-ti-s, uria;e stinci de cremeni,
Ce pdre/ii si-i ridicd Inddrdtnici, suri, asemeni,
VIntul care trece-n ;uier, noaptea suri ;i bolnavd,
Imple cu salbdtecie ardmoasd-acea dumbravd".

Pdclurea de aur e In schimb un loc de fecundatie sloboda, unde balta germineazd


,,cIte-o musca, ate-un peste", pusi la aceeasi dimensiune. Intrarea In inima acestui
ioc nepatruns de om Infioard

Trece selbele-argintoase, trece-o vale, un colcantaur


Rind vede dinainte-i rdsdrind *urea de-aur.
Mult frumoasa e padurea cu-a ei trunchi de aur ro;,
Ce in frunza lor cea moale suspinau Intuneco;i.
larba lin cdIdtoreyte, o peteald satkoare,
Ce, sclipind cu mii de raze sub al nopiii dulce soare,
Poartd-n galbenele-i unde spice de mirgaritare,
190 Florile de mac ce umfld noaptea capul ro; ;i mare ;

www.dacoromanica.ro
Numai fluturi mici albastri si mari roiuri de albine
Curg In rturi sclipitoare de luciri diamantine,
$-Implu aerul cel dulce de cristal si de racoare,
A popoarelor de multe, sarbatori murmuritoare".

Intr-o pAdure In care iarba cdlatorete, iar fluturii i mi4tele roiesc, nu e loc pentru
om. O astfel de natura exercitd asupra omului acea apäsare ce se cheamd jale. Indi-
vidul simte o adormire, se vede cdzut In tumultuoasa miKare germinativd i la o
mireasmd prea tare ori la un sunet mai prelung dorete s-adoarmd sau chiar sa moard.
Toate poeziile lui Eminescu exprima aceastA Incetare a rezistensei individuale, pasul
de lunatec atre lac i codru, locuri de fermenta/le

Prin a ramurilor mreaja Nu mai cuggi Tnainte,


Sura jalnic In urechi Nici nu cavti Inclarapt.
CIntec dulce ca de vraja
De sub teiul nalt si vechi. Ci ascul/i de pasarele
Ciripind in verde cring
'ara sunetele sfinte Cum de-amoru-ne-ntre ele
Misa jalnic al tau piept, Sfatuindu-se ne plIng".

Natura asTSA, pe de alta parte, dorinta de Impreunare. Ea este Edenul, locul


sexualit4ii, de aceea poetul TO strigd acolo femeia

Eu te cer de la izvor, Intreb murrtii cei InalIi,


De la codrul cel de brazi, De la rturi eu te cer,
De la vIntul ce lovi, De-au vazut cumva ascuns
BalsamInd al meu obraz. Al vieti-mi giuvaer".

$ederea mai lungd aduce apoi nelipsita adormire In codru

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Si prin somn auzi-vom bucium
De la sttnele de oi",

ori chiar dorinSa de moarte

Numai colo unde teiul Vis nebun, delante vorbe


Lasa floarea-i la parnInt Floarea cade, rece vtntu-i,
Eu tncep sa misc din buze $i eu stiu numai attta,
Si trimit cuvinte-n vInt. C-al don i odat'sa rrantui l"

Eminescu are printre copaci cIteva esenSe la care sine In chip deosebit i care
infdsi eazd pentru el Inst4rile generale ale copacului. Teiul sugereazd mireasma estivd,
bradul e copacul boreal, aproape uranic, plopul, elastic i or4enesc, da amintirilor
o rniKare lenta', arinul paduratec sdibdticete prive4tea, aruncInd asuprá-i o brumd
cinegeticd, stejarul mdrete prin marea lui coroand cImpul de alunecare al lunii,
fagul ne duce la codrul de o singurd esensd, salcia e copacul lacustru, nucul, cirepl, 191

www.dacoromanica.ro
mdrul sInt pomi de livezi, simboluri ale Idcomiei copildresti, mesteacdnul indicd prin
scoarta sa albd altitudinea iernaticd, paltinul prevesteste regiunea carpatind, salcImul
e un pom de albie clisoasd, liliacul simbolizeazd In sfirsit fragranta primdverii si idila
juvenild
A noastre inimi isi jurau
Credintd pe toti vecii,
Cind pe ardri se scuturau
De floare liliecii".

larba e narcoticä (plantä de luna, necälcatä de om) si e asa de InaIt'd IncTt poate
ascunde animale silvestre de mari proportii
Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi In taind
Mersul Ordului de cerbi".

Fauna, säracd, e aleasd dupd acelasi criteriu al regresiunii spre spatiul edenic.
n rindul Inn vine calul, simbol al zborului oniric (toll eroii cdldresc), apoi urmeazd
animalele artemidice, bourul, cerbul, ciuta. La vietätile mdrunte se apasd asupra
Inmultirii In neamuri" si sInt preferate acelea care n-au realitate decIt In roiuri
Peste flori, ce cresc In umbrd,
LIngd ape, pe potici,
Vezi bejdnii de albine,
Armii grele de furnici..."

Fapta de cdpetenie a insectelor este Imperecherea. Nunta de g'ingdnii si oameni


arhaici din Cahn nu e färd Inteles. Oameni si insecte, Imbdtati de codru si de lac, vin
sd se Impreuneze dupd un rit milenar
"Dar ce zgomot se aude? BIztit ca de albine?
TO se uitd cu mirare si nu stiu de unde vine,
Rind vdd painjinisul intre tufe ca un pod,
Peste care trece-n zgomot o multime de norod.
Trec furnici ducInd In gull de fdind marii saci,
Ca sd coacd pentru nuntd si prácinte si colaci
Si albinele-aduc miere, aduc colb mdrunt de aur,
Ca cercei din el sd facd cariul, care-i mester faur.
latd vine nunta-ntreagd vornicel e-un grierel,
Ii sar puricii inainte cu potcoave de otel
In vesmInt de catifele, un bondar rotund In pIntec
Somnoros pe nas ca popii gldsuieste-ncet un Ontec
O cojitä de alund trag locuste, podu-I scutur,
Cu musteata rdsucitd sede-n ea un mire flutur
Fluturi multi, de multe neamuri, vin In urma lui un lant,
Toi cu inime usoare, toti sdgalnici si berbanti.
Vin tintarii läutarii, gindaceii, cdrIbusii,
192 lar mireasa vioricd i-asteapta-nardtul usii".

www.dacoromanica.ro
Mentalitatea arhaicd (Tntr-o mdsurd si romanticd) a lui Eminescu se Invedereazd
In descrierile de interior. Lipseste intimitatea ordseneascd, bundstarea, locuinta
fiind sau o petera sau un castel fantastic. Fata de Impdrat std Intr-o colibd murdard,
dupd ce stätuse Intr-un iatac cu arc gotic, dar decrepit : gratii ruginite la ferestre,
pInze de pdianjen de sus pInd jos, trandafiri In pat ca Intr-un sicriu. Interiorul dacic din
Gemenii este rece, funerar. El are arcuri nalte, statui, sàli pustii, InfOsare de mau-
soleu. Asceii lui Eminescu stau In pesteri si scorburi, In chilii. intr-un cuvInt, inte-
rioarele sint neospitaliere fie prin mizeria dusd la descompunere, fie prin imensitatea
fabuloasd. Eminescu Inchipuie pentru eroii sdi case mdrete ce au In ele ceva geologic,
stráluciri de pesteri cu ghea/d, somptuozitati de geodd uriasd. In Pustnicul ni se Infdti-
seazd un salon din lasi pe la 1840. Salele Ora Imbrdcate In atlas alb ca ninsoarea, cu
flori si frunze brodate, limbile frácdrilor par de diamant, aerul e de argint, peretii
sint plini de oglinzi, In said skit miresme suave, oamenii sInt Invesmîntati ca niste
insecte exotice
Sale nalte Imbrdcate cu-atlas alb ca si omatul
Cusut cu flori visinie si cu frunze ca smarald
Pe cInd lurranAri d-o cearà ca zdharul, Implu cald
Aerul cu o luminA argintie cu Incetul.
Candelabre de-argint grele lumineazd-ntinse sale
UrcInd limbi diamantine Intr-un aer cu miroase
Si prin aer trec copile gingase si maiestoase
PArul disfAcut ii curge pe-umeri si pe brge goale.
Muzica aureste sara cu cerestile ei tonuri
Aerul ea II ImbatA, si copilele cu stnii
Albi ca albul de ninsoare mlAclioase ca si crinii
De-a cIntArilor suflare ele zboarA ca paren.

Juni In splendide-uniforme, gulergi cu aur blond


Sau In haine negre, veste ca si neaua argintoasà,
Cu mTnusi ca mArgarita, cu botine radioase".

La Eminescu interiorul este cu ata mai fastuos cu cIt intrd In el mai multe ecouri
din naturd. PereIli sInt de zäpadd, lumina cade ca ninsoarea, tapetul e un amp cu
flori, fetele se clatind In dans ca niste crini, lurradrile ard ca stelele pe cer, bdrbatii
lucesc in haine ca gindacii. El reprezintd Edenul din lurid, fiincicd fetele trec ca niste
lunatice euforice, cu pdrul despletit, precum Ingerii din SeIrmanul Dionis. Mediul e
pretutindeni acelasi, In clubul Amicii intunericului, In palatul din lund, In petera de
sub Ceahrdu, In uriasele hale din fundul màrii, asemändtoare cu palatul submarin
al prin/esei Gulnar din Halima (Istoria lui Beder) i cu feeriile din Mare del Zur
väzute de Simplex In vestitul Simplicissimus al lui Grimmelshausen
.$i in fundul mArii aspre de safir mIndre palate
Ridic bolile lor splendizi, s-a lor hale luminate,
Stele de-aur ard In facle, pomi in floare se Insir
$i prin aerul cel moale, cald ;i clar, prin dulci lumine
Vezi plutind copile albe ca ;i florile vergine
Imbrdcate-n haine albastre, blonde ca auritul fir". 193
18 a. 178

www.dacoromanica.ro
Pe Incetul, poetul cade In ariostismul (pe care nu l-a cunoscut) din lstoria ierogli-
ficti a lui D. Cantemir. Covoarele, pereii contin scene Intregi (metoda bassorelie-
furilor din Dante i epicii RenaTterii), casele sInt adevarate constructii de nestemate.
Castelu I din Feit-Frumos din lacrimei, cu peretii lucii oglindind Imprejurimile, este aidoma
palatului din Orlando furioso ch'acceso esser parea di fiamma viva".
Desigur ca Eminescu nu e un izolat. Materia lui apartine In I inii generale roman-
tismului. Fie ca ar fi citit idealiti ca Fichte, Schelling, Hegel sau poeti ca Goethe
Schiller, sau In sfIr*t naturaliO, ideea statornica ce rezulta din aceste lecturi e cea
panteistica. La Eminescu e mai mult dedt ce numim de obicei sentiment al naturii,
e spaima de Cosmul singuratic, inuman, betie panteistica. Buckle observa dupa o
metoda anticipInd pe aceea a lui Keyserling ca natura asiatica strivete pe om, dIndu-i
fantasii monstruoase. Natura lui Eminescu este i ea, precum am väzut, gigantica,
lunara. Acest naturalism asiatic (Eminescu e In multe privinte un asiat) II gäsim
la germani romantici. Cind contele Cesara a lui Jean Paul Richter vede peisajul
alpin, scoate exclamatii religioase. Alpii Ii stau Inainte ca ni te uriai Tnfratiti
dinspre pavezele gheIarilor cascade se desf4oara ca panglici spre oglinzile lacurilor
de la poalele muniIor. Prive4tea naturii cu munti i cataracte Ti umflä pieptul
da un sentiment de bunatate universala. Ca In insula lui Euthanasius, natura lui Jean
Paul e de o putere germinativa enorma. StInd Intr-un mar In bdtaia fluturilor, a albi-
nelor i a florilor, eroul marqte cu inchipuirea copacul In univers, racIA-
cinile In fundul parnIntului, crindu-i norii ca flori, luna ca fruct i stelele ca roua,
adica fácInd tocmai acele imense raporturi cosmice caracteristice lui Eminescu.
La Tieck natura ia chipul mitului. O melancolie grea trece prin dntecul pasarii fabu-
loase care, peste logica basmului Der blonde Eckbert, simbolizeaza chemarea padurii
singuratice
Waldeisamkeit
Die mich erfreut,
So morgen wie heut'
In ew'ger Zeit
0, wie mich freut
Waldeinsamkeit I "

In Der Runeberg, In Die Elfen natura subterana apare diamantina, sclipitoare


ca In povqtile lui Eminescu, TrisufleIita de duhul parnIntului, de Erdgeist". Opera
lui Eminescu inträ Intr-o mare masura In cercul literaturii naturalistice, In centrul
careia sta Rousseau. Jean Paul Ins4, cu contemporanii lui, este luat de acest
curent i Intr-un loc aminteTte de Tahiti ca lea& paradisiac. Edenul lui Euthanasius
sau luna lui Dionis sTnt locuri virgine, unde n-a mai calcat picior de om, sTnt adica
insula lui Robinson Crusoe. Robinsonada se reduce adesea la descrierea unui Iinut
abrupt, parasit In voia vegetaTiei, parInd golit de oameni i cu flora mediteraneana.
Eminescu TO duce eroii la mare i umple Dacia cu chiparo0. Goethe Ii plimba In Grecia,
Jean Paul In Italia, Heine In Spania, Lenau (dupä Chateaubriand) In America cea cu
paduri primitive i cu cataracte
Klar und wie die Jugend heiter,
Und wie murmelnd süssen Traum,
Zieht der Niagara weiter
194 An des Urwalds grünen Saum"

www.dacoromanica.ro
Sub cascade ii place lui Euthanasius sa putrezeascd, iar Eminescu declara cd vrea
sd fie depus dupd moarte In fundul mdrii Inghe/ate, in America se duce dupd aventuri
eroul din Sturm und Drang de M. Klinger, Karl Bushy, sub numele Wild sdlbaticul",
pentru cA toatd literatura ce poartd numele piesei lui Klinger e rousseauiand si cInta
cu frenezie saibdticirea", Intoarcerea la naturd. Lamartine Insusi e un exponent al
poeziei edenice, al antideluvianismului", cu descrieri de paradisuri abrupte, cu grote
In /inut acvatic. lzvoarele s'int cdutate pInd In episodul Nola i Dama yanti. CIt despre
putrefac/ie, ea e o specialitate a romantismului. In Etudes de la Nature de Bernardin
de Saint-Pierre aflärn aidoma parcul In decrepitudine. Arnim era, dupd Heine, un
maestru In materie (Quel maître que cet Arnim dans la peinture de la des-
truction!").
Somnole nta si toate aspectele ei domind poezia lui Eminescu. Ea e fdcutd cu
somnoroasd"

Pierendu-ti timpul tdu cu dulci nimicuri,


NI-ai vrea ca nime-n up ta sd ban;
Dar si mai bine-i clnd afard-i zloatd,
Sa stai visInd la foc, de somn sä picuri".

Somnul e teluric. Feciorul dintr-o doind doarme In floarea de tei :

Codrule, Mdria-Ta, Unde mi-oiu alterne eu


Lasd-md sub poala ta, Sub cel tei bdtut de vInt
a nimica n-oi strica Cu floarea pIn-la pArnInt,
Fdrd num-o rdmurea, SA md culc cu fap-n sus
Sd-mi atIrn armele-n ea, Si sa dorm, dormire-al dus".
Sd le-atTrn la capul meu,

Fraii lui CAlm Nebunul gduresc In somn pdmIntul de greutatea trupurilor lor
inerte

lui atit dormirä, cTt intrase in pdmInt


De un st?njin si-i Impluse frunza adormitd-n vint".

In Imprejurdri le hotdritoare, dupd un zbucium mare sau dupd o fericire puternicd,


eroii dorm. Toma Nour dupd catastrofd doarme. in Feit-Frumos din lacrimei sInt numai
somnuri si vise. Fata Mumei Pdclurii doarme pe umerii voinicului, Fdt-Frumos dormi-
teazd mult In regnul mineral [And ce mTna Domnului II scoate din acel somn lung".
Genarul da fetei sale o stare hipnoticd cu amnezie, baba cu iepele ndzdrdvane cade
Intr-un somn cataleptic, baba face voinicului mIncdri cu somnoroasd". Sdrmanul
Dionis analizeazd un vis, In Avatarii Faraonului Tld visele se in lant loan Vestimie,
dintr-o Incercare descriind colinddrile duhului In cele trei zile dupd moarte, viseazd.
Asa precum aflase si Slavici de la poet, somnul Inf.d/isa pentru Eminescu o imitatie a
Nirvanei si un antidot al durerii

Las sd dorm ... sd nu stiu lumea ce duren i Imi mai pdstreazd". 195

www.dacoromanica.ro
Originea vrajei eminesciene este In mare m'asura capacitatea de dormitare, rare-
fac/ia miKarilor vitale
Cind cu gene ostenite sara suflu-n luminare,
Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare,
aci perdelele-ntr-o parte cind le dai, si in odaie
Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate
De duren, pe care insa le simtim ca-n vis pe toate".

In visuri, Eminescu are cIteva imagini obsedante ce indica o atractie spre locul
primordial al naTterii i al morçii. Elementul principal este doma care se afla de ordi-
nar Intr-o insulä i cuprinde In mijlocul ei intr-un sicriu un cadavru In figura caruia
poetul se recunoavte cu spaima. Doma e Intr-un loc fund lacustru de piramidä. In
altul Walhalla oceanica, In altul, In fine, castel selenar. Ond toate aceste vise triste
au fost risipite de artist ramIne sentimentul propriului deces

Pe inima-mi pustie zadarnic mina-mi .tiu,


Ea bate ca si cariul Incet intr-un sicriu.
$i cind gindesc la viga-mi, Trni pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura.
Ca si cind n-ar fi viga-mi, ca si cind n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost,
De-mi 1in la el urechea si rid de cite-ascult
Ca de duren i straine 7... Parc-am murit de mult".

Natiunea de timp e mai afectará In timpul somnului. in simpla armonie viga


fenomenala e indicara* de greierul din soba sau din grinda, de orologiu. O timba'
neclintita produce confuzie

Se bate miezul nopIii in clopotul de-arama,


Si somnul, vames vie0, nu vrea sa-i ie varna.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,
S-asaman intre-olalta viga si Cu moarte
Ci cumpana gindirii-mi si azi nu se mai schimbá.
Caci Intre amindoua sta neclintita limba".

Poetul îi poate Inchipui un timp stagnant, t'ara' determinatiuni interioare, un


timp ImbatrTnit, egal In toate parIile sale

De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,


Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-I vad Intors...
Acelasi sir de patimi s-a tors si s-a retors
De rrainile uscate a vremii-mbatrinite.
196 Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncilcite".

www.dacoromanica.ro
Mihai Eminescu in 1878.

Intocmai ca in turburarile vizuale, Eminescu capdta halucingiuni ale simIului


temporal. lmagini le din care rezulta noti unea lui de vIrsta se Trimultese cu atIta inten-
sitate, ?nett poetul are senzatia unei cresteri uriase a trecutului, sentimentul ca are
optzeci de ani,
Optzeci de ani imi pare In Jume c-am trait.
CA sunt bdtrin ca lama, cd tu vei fi murit".

nnai mult, ca punctul initial al masurii a pierit cu totul,

.,Pierdut e totu-n zarca tineretii


Si mutd-i gura dulce-a altor vremuri,
lar timpul crete-n urma mea ... md-ntunecl..

ca In sfIrsit amintirea se Ineaca In valurile vremii".


Eminescu e un poet de conceptie i asta a stInjenit pe critici, care au evitat sa
analizeze poezia sa cu subInIelesul discret ca ea se va perima. Toata arta lui Eminescu
std In a preface ideile In muzica i metafore, de-a dreptul, fara planuri paralele. Emi-
nescu nu filozofeaza niciodatà, propoziOle lui sTnt viziuni. lata Mortua est : putine 197

www.dacoromanica.ro
imagini mdrite si bine umbrite, Intrelinute de sfIrTitul adormitor al versurilor, fäclia
aprinsä, clopotul care sunä, o aripd ce trece prin ceva lichid (simplä abstractiune
amar"), toate laolaltd semn al depdsirii grozavei vdmi a mortii. Apoi urmeazd o as-
censiune vertiginoasd, cu pierderea gravitátii de pe pdmInt, In vreme ce versurile au
trosnituri de incendii

Te vdd ca o umbra de-argint strAlucita,


Cu-aripi ridicate la ceruri pornitS,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele".

Nu mai sInt metafore de asta' data, ci materii ale unei fizici noi, m'arete. Cerul e
Impartit In schele", pentru ca din acest detaliu de zidärie incomensurabilitatea lui
sd fie si mai ameIitoare. Amestecul de lumina' si ninsoare dovedeste o vizualitate
delirantä, care e Insolitd de euforie si de o muzicd de vifor mistic :

O raza te naltà, un antec te duce,


Cu bratele albe pe piept puse cruce,
CInd torsul s-aude 1-al vrajilor caier
Argint e pe ape ;i aur tn aer".

Un trop vine des la poet, aerul de aur, sau cum zice el cu o stranie euforie
iesitd dintr-un joc vocalic aur In aer". Aerul devine gros si fluid. Locul unde se duce
moartea este Edenul selenar cu parad isiace flori care cIntä

',Dar poate acolo sS fie castele


Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu rturi de foc ;i cu poduri de-argint,
Cu ISrmuri de smirna, cu flori care drit".

A doua coardd eminesciand e frica escatologicd. Poetul intrd ca copiii In cea din
urrnd logicd a golului

Dar poate ... o I capu-mi pustiu cu furtune,


rele sugrum cele bune...
Cind sorii se sting ;i cînd stelele pica,
imi vine a crede ca toate-s nimiccl.

Se poate ca boite de sus a se sparga,


SS cada nimicul cu noaptea lui larga,
SS yad cerul negru cS. cerne
Ca prdzi trecdtoare a mortii eteme..."

Interpretarea plasticd a noliunilor e numai pomenitd. Bolta nu Inseamnd pentru


noi dectt eter nerndrginit, lar nimicul e negarea a toate. Bolta" spartd ca o cata-
peteasma prin care cade nimicul" ca cenusa (0 cerne") Tngrozeste spiritul prin
198 materializarea haoticului. in Memento mori imaginile sint hugoliene, dei de o oaresi-

www.dacoromanica.ro
care colosalitate barocd. Poetul std sub arcurile negre, cu stilpi nalti suiti In stele"
Intoarce, marindrqte, uria.5a roat-a vremii". Metaforele au greutatea grinzilor

Si privesc Codrii de secoli, oceane de popoare


Se Intorc cu repejune ca gindirile ce zboard
Si icoanele-s In lupa eu privesc si tot privesc
La vo plata ce Insamnd a istoriei notara,
Unde lumea In cal noud, dupd nou cIntar mdsoard
Acolo Imi place roata cite-o clipd s-o opresc I

Totul e pIrlitor i masiv, pierdut In perspective : codrii secolilor la marginea ocea-


nelor de popoare, pe deasupra cdrora scoboard ca n4te mari pasdri endurile, In
vreme ce icoanele trecutului se luptd ca n4te armate la piatra de hotar a istoriei.
Erele se mdsoard pe antar, lar timpul e roata. Paralelismul ideo-plastic poate fi silnic
oriunde, aici e magistral. In Babilon sInt mdrimi spectrale

Babilon cetate mIndrA, dt o .tard, o cetate


Cu muri lungi cIt patru zile, Cu o mare de palate
Si pe ziduri uriase mari gradini suite-n nori
and poporul gemea-n piete I-a grädinei lungd poali
Cum o mare se framintd, pe cInd vInturi o rdscoald,
Cugeta Semiramide prin dumbrdvile ricori".

CInd tabloul e bucolic, Eminescu (spre deosebire de Alecsandri) are voluptdti


michelangiole0, Tmperecherea aceea de suavitate i musculositate

Si In Libanon vlzut-am ratacite cdprioare


Si pe lanuri secerate am vdzut mIndre fecioare,
PurtInd pe-umerele albe auritul snop de gnu
Alte vrtnd sd treacd apa cu picioarele lor goale
Ridicard rusinoase si zImbind albele poale,
TurburInd cu pulpe netezi fa/a limpedelui rtu".

Episodul Grecia" cuprinde strofe de o picturd sigurd. Atena cu dome albe",


ea alb metal", strälucind tntre muntii granitici i apa calda' a mdrii, nimfele plantu-
roase careli usucd pdrul pe tarrn, petrecerea semidivinintilor In spiritul umorului
negru-ro al lui Lorenzo de Medici, apartin altei Grecii decIt celei conventionale,
unei Grecii mai homerice, mai sälbatice

51 din turmele de stInce risipite cu splendoare


Pe-ntinsori de codri negri rup/i de rIuri sclipitoare,
Vezi ora; cu dome albe strilucind In verde crIng
Marea lin cutremurIndu-si fa/a, scuturd-a ei spume,
Repezind pe-alunecusul undelor de raze-o lume
Jos la poarta urbei mIndre a ei sunete o fi-Mg.

Mai albastrd dedt cerul, purtInd soarele pe fa/d,


Ea reflecti-n lumea-i clara toatd Grecia mareata. 199

www.dacoromanica.ro
Citeodatd se-ncre/este si-si intunec-al ei vis
Nimfe albe ca zdpada scutur ap-albastrd, caldd,
Se Improascd-n joaca dulce, mIddiindu-se se scaldd,
ScuturIndu-si pdrul negru, Tnecindu-se de ris.

$i pe yaluri luminoase oceanul lin le saltd,


Once undd linguseste aritarea lor cea naltd,
Pe nisipul cald le-aruncd rnarea-n jocu-i luminos
Oceanicile corpuri, ca statuie de ninsoare,
StrAlucesc In pdrul negru, ce si-I usca ele-nsoare
Pe-a lor perini nisipoase lenevite Idnguros.

Apoi fug sd-mpopuieze verdea noapte dumbrdvand


Si vorbind margdritare culeg flori In a lor goand.
Dintr-o tuf iveste Satyr capu-i che.1, barbd de
Lungi urechi si gura-i strimbd, cirnu-i nas. De sus isi stoarce.
Lacom poamd neagrd-n gurd. Pitulis prin tufe-o-ntoarce,
Se strimba de ris si-n fugd se dd vebel peste cap".

insd, greseald de tinerete a lui Eminescu, mai departe in episodul Dacia" gran-
diosul devine bombastic si desirat. Zeii dacici ies din mare calari pe bouri, Zamolxe
vine Incalecat pe fulger (Toma Nour se spInzura In Inchisorile rusesti de o raza de
lund, imitînd pInd la un punct pe Miinchausen). Zeii latini sosesc In procesiuni teatrale
Comparabile cu Triumfurile petrarchiste. Zevs sade pe o stea trasa de vulturi. De un
romantism funinginos e incendiul Sarmisegetuzei. Meditatiile asupra nimicului (In
legaturd cu moartea lui Napoleon) sInt vrednice de Lamartine. Mintea noastrd e
gaurita de a-Ma logica a absolutului
Sori se sting si cad In caos mari sisteme planetare

Intr-un cran uscat ;i palid ce-I acopen i cu o mind,


Evi intregi de cugetare trAiesc pacinic Impreund
In zdclar trimit prin secoli de-ntrebdri o vijelie

Sd te cate-n hieroglife din Arabia pustie".

In Povestea magului dam de versuri cvasimallarmeene

$i rdsfirgi In spgiu ingeri duceau In poale


A lumilor adince si blinde ruglciuni
Si intinfind in vinturi aripele regale
L-a lumii trepte-albastre le duc si le depun".

Gemenii cuprind mari senzaIii de cavitate marmoree, In deszrierea salii dace.


Structura lui Brigbelu pe usa care crTscd", la lumina surdd a faclei, e romantica In
felul particular lui Eminescu, cu grosimi si dimensiuni arhaice, cu atmosfera preisto-
rica de stIncd si racealä
Deodatd crisci fierul in dosu-unei firide.
200 A unei tainii scunde intrare se deschide,

www.dacoromanica.ro
De sub o manta lunga se-ntinde-o alba mina,
Ce Sine o faclie aprinsa de rasina,
Care Ti bate-n faSa si-i lumineaza chipul...
Pe-un stilp taiat, orlogiul ii picura nisipul".

Vin apoi scene de ritual remarcabile In barbaria lor

Pe ochi Siind o mina intind,


La sfIntul foc din mijloc cu toSii i le-aprind.
Prin arcurile nalte trecu un jalnic valer,
lar braSele ridica fachile In aer,
lar preotul smunceste c-o mina pinza fina
Ce-acopere statua de marmura senina,
Si esatura neagra de-un fin si gingas tort
Lasind sa cada-n flacari, sopteste-adinc : E mort I"

Dragostea lui Brigbelu pentru Tomiris e comentatä cu o neagra muzia elegiaca:

Se clatin visatorii copaci de chiparos


Cu ramurile negre uitIndu-se In jos,
lar tei cu umbra lata, Cu flori pin-n pamInt
Spre marea-ntunecata se scutura de vInt".

In sfIrsit vin blestemele" lui Sarmis, aproape folclorice, Cu imagini nu grele si


monstruoase, dar pline de tristete si Infricosetoare In putinIa lor de realizare (frin-
gerea sObiilor, duma pe cordbii, sfisierea flamurilor, ingroparea puterii peste ape,
Ingalbenirea sufletului, secarea ochilor si uscarea trupului pe tronul uzurpat, Intoar-
cerea cuvIntului pe dos, umbra care astupd urechile ascultätorului)

Gindirea ta, divine, abia putu s-adune


Din mii minuni din lume o singura minune,
Caci numai Sie singur Îi fuse cu putinSa
S-unesti atila farmec cu-atita necredinla...
Dar nu si-o cer, tot darul zvirl lar la picioare.
De-a lumii tale bunuri privirea azi ma doare.
Nici vin sa-mi cer coroana, nici Sara mea. O clarui
Fasii s-o rup-oricine si cum ii place-oricarui
Stramosi pierduSi In veacuri, rinduitori de cete
Coroana mea s-a voastra e plina azi de pete.

O, voievozi ai ärii, frIngeSi a voastre sabii


Si ciuma In limanuri sa intre pe corabii.
PuteSi de-acum sa rupeSi bucaSi a mele flamuri.
Minjit de de-i zimbrul adunator de neamuri,
De azi al vostru rege cu drag va sd ingroape
Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape.
5-acum la tine, frate, cuvIntul o sa-ndrept.
Caci voi sä-ngalbeneasca si sufletu-Si din piept 201

www.dacoromanica.ro
Si ochii-n cap sà--ti sece, pe tron sa te usuci
SA sameni unei slabe §i strAvezii ndluc
Cuvintul gurii proprii, auzi-I tu pe dos
spaima mortii Intre-ti In fiecare os".

Eminescu e un mare poet al fantomaticului enigmatic i al mortii, i asta se vede


mai bine u neori In versuri le inedite, ca Rime alegorice. Acolo 1n-t'II ni m o Incetini re para-
disiaca a m*arilor de stil dantesc. Un om diafan (un strigoi) se trage lent prin pus-
tiuri pe un schelet de cal, Intr-o gradina cu vegetatie uriaä, descaleca, suie cu un alai
intreg de umbre scari de marmura, se pierde In galerii maure, unde vede trandafiri
negri i se afla deodata In fata unei femei care TnOra margaritare

Ea In§ira margaritare-n poale


Si pe-un covor persan, frumos §i moale,
Ea-ntinde suriend ca-n vis §i lene§
A ei picioare de zapadA goale.

Ochii acrinci ca clou'A basme-arabe


Samln cu aceia ai reginei Sabbe,
Cum Inpdratul Solomon Ii scrie,
Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe".

incetinirea este i In Strigoii, mai macabra, cu prea mult cadaveric, In care sInt
mai ales remarcabile murmurul i leganarea In scena mergerii la groapa :

Facliile ridica se mi§c In line pasuri,


DucInd la groapd trupul reginei dunArene,
Monahi, cunoscAtorii vietii pärrantene.
Cu barbele lar albe, cu ochii stin§i sub gene.
Preoti bStrini ca iarna, cu gingavele glasuri.

O duc eintInd prin tainii i pe sub negre


A misticei religii Intunecoase cete,
Pe funii lungi coboarà sicriul sub párete,
Pe piatra prAvalità pun crucea drept pecete
Sub candela ce arde In umbra unui colt".

Neasemuite sInt viziunea paradisiaca' gigantica, peisajul antideluvian extatic,


geologia aromatica i Inmultirea nebuna din Miradoniz :

.,Miradoniz avea palat de stInci,


Drept stre§ind era un codru vechi
Si colonadele erau de munti In §ir,
Ce negri de bazalt se In§irau,
Pe cInd deasupra, stre§ina antica,
Codrul cel vechi fremea Imflat de vint.
O vale-adInci ce-ngropa in codri
202 Vechi ca parnIntul, jume-a din munte.

www.dacoromanica.ro
Kirland cu trunchii rupIi scdrile negre
De stinci, care duceau sus In palat
O vale-adInci si Intinsd, lung,
Tdiata de un fluviu adinc, bdtrIn
lar In castel de treci prin colonade
Dai de Inalte hale cu plafondul
Lor negru stralucit ;i cu päduri
De flori. Pdcluri cdrora florile
Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii
$i crini, ca urnele antice de argint
Se leagdni pe lugerii cei

Poezia se bizuie pe un truc optic : rnarimea considerabila a elementelor mici.


insa ele sint dintre acelea care, sporite, trag sufletul In ameteala unor senzatii necu-
noscute. Paharul nostru e prea subtire pentru vinul greu al unor atari extaze. Padurile
de flori, in care fiece floare e ca un arbore, lar crinul ca o urna, flordria de giganti"
constituiesc un arhanghelism muzical mai solemn cleat cel mallarmean, cu liniile pre-
lungi si transparente pe care le da Edgar Poe viselor sale edenice (Tara Ztrielor). in
acest peisaj vulcanic, cu stInci de smirra" si troiene de flori de cires, oglindit In
nemiscate lacuri de argint, fiinta care trece nu poate fi cleat lunatecd

lard peste pod


Trece alba, dulce, mIddioasd, jund,
Alba ca neaua noapteapdru-i de aur
Lin Impletind In crinii mInilor
lvind prin haina alba membri-angelici,
Abia calcInd podul cel lung cu a ei
Picioare de ornat, zIna Miradoniz-
Ea-ajunge In gradina ei de codri
$i rdtdceste, o umbra argintie
$i luminoasd-n umbra lor cea neagrd;
Ici se plead spre a culege o floare,
Spre-a arunca In fluviul bdtrin,
Colo aleargi dup-un flutur,
11 prinde ti sdrutd ochii ski dd drumul
Apoi ea prinde-o pasare mdiastra
De aur, se asazi-ntr-a ei aripi
zboard-n noapte printre stele de-aur".

Ca Miradoniz sa poatd saruta ochii fluturelui, acesta trebuie sa fie mdcar cIt o
pasare, ceea ce arata dimensiunile acestei lumi mitologice.
In opera tipärita, poetul Inclina spre un lirism interior, rara delir universal, fara
flori ca arborii si crini ca urnele.
Inefabilul verbal domina acum, si poemul nu poate fi transportat In alta limbd
fard mari pierden i de sînge. ldeea poeticd stdruitoare este stagnarea timpului. Omul
se simte mort, aruncat In nemiscare dincolo de sfera InVirtitoare a vremii. Poezia se 203

www.dacoromanica.ro
umple de ronronuri adormitoare, de cuvinte rotacizante, de imagini de lini te
roadere, troznituri, VrIituri
Clopotnita trosne;te, In stIlpi izbe;te toaca,
Si strdveziul demon, prin aer &id sa treacd,
Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale
De-auzi din ea un valer, un aiurit de jale.
Biserica-n ruina
Sta cuvioasd, trisa, pustie ;i bdtrInd,
Si prin ferestre sparte, prin u;i tiuie vIntul
Se pare ca vrijeste ;i cd-i auzi cuvIntul
Nduntrul ei pe stilpii-i, pdreti, iconostas,
Abia conture triste si umbre au ramas
Drept preot toarce-un greier un gind fin ;i obscur,
Drept dasal toacd cariul sub Invechitul mur".

Poetul se Ineacd In grosimea tdcerii absolute

in odaie prin unghere In aceastd dulce pace


S-a tesut pdinjeni; imi ridic privirea-n pod
Si prin artile In vravuri Si ascult cum Inveli;u1
imbld ;oarecii furi;. De la cdrti ei mi le rod".

Scindarea conOirrtei de conIinutul ei fenomenal diformeazA In chipul cel mai


fantastic relaIiile de duratd. Bärbatul devine atemporalul, In vreme ce femeia rämIne
fenomenul Impietrit al tineretii. Eminescu e un extraordinar analist concret al ideilor
pure, cu care ne produce ameleala golurilor i sentimentul disperiunii

La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porti?


La ce sd mdsori anii ce zboard peste morti?
Tot-una-i dacd astäzi sau mine o sd mor,
and voi sd-mi piará urma In mintea tuturor,
and voi sd uiti norocul visat de amIndoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii Inapoi,
Sd fie neagra umbra in care-oi fi pierit,
Ca ;i end niciodatd noi nu ne-am fi gdsit
Din zare depdrtatd rasar-un stol de corbi,
Sd-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi.
Rasar-o vijelie din margini de pdmint,
DInd pulberea-mi ärînii i inima-mi la vint...

Ci tu rdmIi In floare ca luna lui april,


Cu ochii mari ;i umezi, cu embet de copil,
Din clt e;ti de copild sa-ntinere;ti mereu,
204 Si nu mai ;ti de mine, cd nu m-oi §ti nici eu".

www.dacoromanica.ro
Poetul foloseste tot mai des imaginea apelor oceanice spre a figura Inecul eurilor
individuale
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite Inger scump
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind".

Sonetul, prin exactitatea lui, e mai prielnic acestei poezii a limitárii constiintei.
intr-unul poetul se trage In concavitatea odàii, reintrà In visul propriei existente
si de ad i In mitul natiei, IncIt, pierdut departe In fabula rara fund, abia simte rrainile
red i ale femeii. E totodatà toamnd, Inceputul vegetdrii

Afara-i toamna, frunza-mprastiata,


lar vintul zvirle-n geamuri grele picuri
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si Intr-un ceas gindesti la viga toata.

Pierzindu-ti timpul tau cu dulci nimicuri.


N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i cind afara-i zloata,
Sa stai vislnd la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din je l pe ginduri,


Visez la basmul vechi al zinei Dochii
In juru-mi ce4a creste rInduri-rinduri.

Deodat-aud fosnirea unei rochii,


Un moale pas abia atins de sclInduri...
lar mini subVri reci mi-acopar ochii".
i

Sau dimpotriv5, lupta cu cresterea ndvalnica a timpului care acoperi momentul


alb al copiläriei
Pierdut e totu-n zarea tinereiii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
lar timpul creste-n urma mea ... ma-ntunec I"
Apoi lirica de introspectie se sterilizeazd si de ceea ce numim sentiment, deve-
nind rece, hieratia, mInuind reprezentärile cele mai descárnate. Enigma acestei
poezii stä In solemnitate si In mindra indiferentà :
Nu credeam sa-nvaI a muri vrodata ;
Pururi tînar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei nalIam visatori la steaua
Singuratatii

Piara-mi ochii turburatori din cale,


Vino iar In sin. nepasare trista
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma I" 205

www.dacoromanica.ro
Cu mine adaogi e o pagind de filozofie augustiniand i schopenhaueriand
versificatd

Cu mine adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fatä
De-a pururi ziva cea de azi

Se pare cum a alte valuri


Cobor mereu pe-acela;i vad,
Se pare cum ca-i alta toamnd,
Ci-n veci acelea;i frunze cad ...

Din once clipd trecatoare


Ast adevär II Inteleg,
CA sprijind vecia-ntreagA
Si-nvIrte universu-ntreg".

Totul e abstract, Insd ideile fac Tmpreund un corp geometric miscdtor, ce nu se


opreste la interpretare, si-si continua mai departe jocul. Demonstratia cu märgele,
zilele pe care le adaugi si pe care le scazi, omul care vine si omul care pleacd contin
un umor de idei, al cdrui ac este 'in versul

5i-nvIrte universu-ntreg

fiindcd Invkte" aminteste de Virtelnita", morisca", obiecte sfdrimicioase si meca-


nice. Capodopera liricii ideologice, satiricd färd obiect, este Glossa, ce printr-o presti-
digitatie sublimd de idei voieste a Tnvedera proasta masindrie a lumii

Viitorul ;i trecutul CAci acelora;i mijloace


Sunt a filei douS fete, Se supun cite existA,
Vede-n capdt Triceputul Si de mii de ani incoace
Cine ;tie sd le-nvete Lumea-i veselS ;i tristä,
Tot ce-a fost ori o sl fie Alte má;ti, aceea;i piesd.
In prezent le-avem pe toate, Alte guri, aceea;i gamA,
Dar de-a lor zadärnicie AmAgit atit de-adese
Te intreaba i socoate. Nu spera V nu ai team6".

Satira eminesciand a iesit din aceastä pozitie ideologicd, satira fiind o comparare
a faptelor cu prejudecdtile noastre despre ele. Genul Infatiseazd Tntr-un fel treapta
cea mai 'Malta a liricii (si adevdrul e cd toti poetii mari l-au cultivat), fiincicd la elemen-
tul intelectual se adaugd invectiva. Satira coboard In instinct (de unde si necesitatea
coloarei verbale). Automatismul invectivei pune pe poet In inferioritate morald fatd
de obiectivitatea cititorului si cea mai pretioasd satisfactie esteticd e constiinta
206 noastrd cà satiricul n-are dreptate, ca spumegd fdrá reflectie In goald miscare refle-

www.dacoromanica.ro
xiva. Incercarile vechi s'int potolite, Cu putina caricatura colorata. Intristat de prezent,
poetul se coboara In basmul fluidic al Walhallei
O, mare, mare IngheIata, cum nu sunt
De tine-aproape sa ma-nec In tine I
Tu mi-ai deschide-a tale porli albastre,
Ai racori durerea-mi tnfocata
Cu ¡ama ta eterna. Mi-ai deschide
A tzle-albastre hale si maree.
Pe scari de valuri coborInd in ele,
saluta cu aspra mea eintare
Pe zeii vechi si mIndri ai Walhallei".

Ii IntTmpina Odin. Decebal Tntreaba de Sarmisegetuza si poetul raspunde:


Ce sa vorbesc de ei? Toti oamenii
Pigmei sunt azi pe vechiul glob.., dar ei
Intre pigmeii tati sunt cei mai mici
Mai slabi, mai fara suflet, mai misei,
Romani sau daci, daci sau romani, nimic
NI-aduce aminte de-a voastra rnarire".

Metoda lui Eminescu e swiftiana : In locul invectivei, mitul hermetic. Decebal


e un urias divin si locuieste In fundurile oceanului, contemporanii nostri s'int niste
pigmei Dacii aveau cetati de granit, romanii stnt nomazi". In Pustnicul e un
amestec proportionat de basm si ironie. Salonul modern a devenit un paradis de
fluide aromate si sticlarie. Walhalla suboceanica la mod minor

Sala-mbracata cu-atlas alb ca neaua


Cusut cu foi si roze visinii,
ceruita stralucea podeaua
Ca si-aurita sub lumine vii
Lumini de-o ceara ca zaharu o steaua,
Diamant topit pe-oricare din
Argint e-n sala si de-o raza nins
E aerul patruns de mari oglinzi.

Copile dulci ca Ingerii vergine


Prin said' trec purtInd cununi de flori
Ah 1 vorba Inger scapa pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori
Astfel acum ea ma scapa pe mine
SI zugravesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minIi deserte si cu inimi nule". 207

www.dacoromanica.ro
In aceastd lume de minunate pdpusi de porIelan, satira se strecoard In fabulos.
Salonul e o pdpusdrie de persoane red, goale pe dinduntru si automate. Printre scu-
lele" suave se miscd mdstile grotesti

La ce-as descrie gingasa cocheta,


Ce-abia trecuta de-optsprezece ani,
Priviri trimite, timide, irete,
CInd unui tont, ce o privea avan,
CInd unui ghiuj cu mintea capieta.
Urit s-avar, sinistru si plescan,
Sau unui general cu talla nafta'.
Strigau si prost ca si un bou de balta?"

Färd a duce mai departe caricatura, poemul se cufundd din nou In feeric si In
marea de cristaluri, apoi la una din jucdrii si o supune cu gingdsie de imagini comen-
tariului (versurile sInt imperfecte)

Deci dupa o perdea I Pe-o moale sofa


Alene ade-un Inger de copil.
in paru-i negru-o rosie garofa,
in ochi-albastri plutitori
$i haina de-alba, stralucita stofa
Cuprinde-un mijloc mladiat gentil,
Ce lin se-ndoaie parc-ar sta sa culce
Sub evantaliu-i ce pluteste dulce.

Un Inger, da I Aripa doar se cade


Pe ai ei umeri albi ca neaua, goi,
Spre-a fi un Ingeras precum se cacle.
$-apoi ce bine-i ca s-o crede.0 voi I
Cine-ar ghici vodatd cum ca sade
Un demon crud In suflet de farol ?
Cu vorba Inger tnsa eu saracul
Ma voi scuti de a descri pe dracul".

Viziunea Walhallei si a salonului iesean stau aldturi prin contrast. Oceanul cristalin
cu boli uriase este locul lui Decebal, al eroilor trecutului. in scaunul acestor divini-
t4i te sirmi gigantic. Dragostea fetei din apd (existä un astfel de episod) cu mtini
mici ea doi crini albi" e contemplarea eternitätii. Lumea terestrd este l'nsd un bal,
de obicei un bal mascat". Colosalului Ti la locul lucirea minusculd. Odin e aici general
strigdu si prost", dar muiat In fireturi ca gIngdniile din Cdlin, divinitäile sInt ofiterii
In uniforma si junii gulerai. in misoginism poetul pástreazd totusi graia (froancl
privaz)

Ce vrei ca toata lumea nebuna sa o faci,


In catifea, copita, In negru s'a te-mbraci
208 Ca marmura de alba cu fata ta rasad,

www.dacoromanica.ro
In bol/He sub frunte luminä ochii mari
$i pärul blond in caier i umeri de zäpadd
In negru, gura dulce, frumos o sa-.0 mai ;acla.

De vrei sä-mi placi tu mie, auzi? i numai mie,


Atuncea tu Imbraca matasä viorie.
Ea-nvineIe;te dulce, o umbr-abia upr,
Un sin curat ca ceara, obrazul embitor
clà un aer timid, suferitor, pläpind,
Nernärginit de ginga, nernarginit de blind".

Satira eminesciand are ca punct de plecare rrania, si cu cit aceasta m'inie e mai
directa, mai plina de insulte personale, cu imagini mai bufone, mai färd rusine slobode.
nu expurgatd ca In opera tiparita, cu atit mai viguroasa. in Epistola deschiscl ceitre
homunculul Bonifacius, mintea lui B. Florescu e ctlIoasd" (d'O exemplifiend foarte
bine stareafibroasa aritmicd), intelectualii contemporani s'int peltici" (buna articulare
a ideilor e conditia omului de carte). Invectiva nu e fina". Poetul se 'infurie treptat,
trece la interjecIii si gesturi violente (mascara", irni Tritorc spre tine torso"), la
admonestatii savuroase

Dragul meu I Inva.ta carte ;i asculta.ni indemnul


Cine vrea sä zugrAveascd sä inveOntii desemnul,
Criticul Intli sä tie singur cum säli Fteargä nasul
inainte de-a atinge cu piciorul säu Parnasul "

In Scrisori este multa filozofie", de aceea unii Thclind a vedea in ele o rece poezie
a truismelor raIionale. Punctul de vedere al detractorilor e fals. Geneza din Scrisoarea I
are desfasurarea mitului ca si Facerea din Rigveda, pe care se bizuie, cu deosebirea ca
In locul obisnuitelor divinita/i apar unitali enigmatice : Fiina, Nefiina, Nepdtrunsul,
Muma, Tata'. Aceastd metoda mitologicd, cu sunete din gIndirea moderna*, e a lui
Goethe si nu e deosebita de a anticilor, fiindcd Jupiter, Febus, Diana, Venera sInt si
ele notiuni despre univers. Dumnezeu-Tatal, care se Trnpreund cu Chaosul-Mumd,
spre a da nastere lumii sTnt eroi de basm. Prozaicd este numai filozofia subiectului
(logica, etica), filozofia cauzei primare este prin definiie poetica. Chiar cînd, ca
La steaua, gindul cade in cImpurile experientei, dar a unei experienIe deductive cu
mijlocirea calculului, mintea iesita din relatiile ei strimte, tactile si vizuale, se In-
spaim'Intd, si legea strabaterii luminii siderale devine un mister producator de fioruri
poetice. Mitologia lui Eminescu (intelectuald dar nu inteligibila) consta In asezarea
abstractiunilor In func-tii de concrete. Un Nepdtruns fabuloasd) dormea pdtruns
de sine. Neantul se ridica pe nutiuni de materie

Fu präpastie? genune ? Fu noian intins de apd?


N-a fost fume pricepufa ;i nici minte s-o priceapä,
Cdci era un Intuneric ca o mare far-o raza,
Dar nici de Vázut nu fuse ;i nici ochi care s-o vaz1".

inceputul vazut ca prapastie desteapta imagini terestre, munIi t'ara flora, povir-
nisuri ameTitoare. Apa pe intuneric stirneste senzaIii de umiditate si miscare ritmicd, 209
14 - C. 178

www.dacoromanica.ro
In fond deci absolutul lui Eminescu e arhaica natura abrupta. Pentru ca umbra"
celor nefacute sa se poata desface, mintea trebuie reprezinte mari creste mate-
riale. Eterna pace care stapineste impacata" pare un dragon in stare de multumire
vegetativa. 'Fatal si Mama nascind un bob de spuma constituie un mit cu fabulos stiin-
tific. Bobul de spurna se misa In eternitate ca potasiul pe ana. lar In desfacerea lui
In fisii e teoria nebuioaselor. Stelele vin din valle" chaosului, gindit ca o depre-
siune geografica, In colonii", roiuri" (imagini zoologice). Ele izvora.sc din infinit
ca apele din Edde. Partea apocaliptica e grandioasa. Ad i totul e material. Catape-
teasma lumii (pura iluzie) se innegreste (ca un tavan de grinzi), stelele pier:ca frunzele,
timpul care e o pura categorie moare omeneste, se Intinde In vesnicie ca Tritr-un
sicriu, figurind in pozitiune de cadavru ideea cea mai plastica de extinctie

lar catapeteasma lumii In acanc s-au innegrit,


Ca si frunzele de toamnd toate stelele-au pierit
Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie,
Cáci nimic nu se Intimpla in Intinderea pustie,
Si In noaptea nefiirrtei totul cade, totul tace,
Cdci In sine Impdcatd reincep-eterna pace..."

Scrisoarea II se nutreste aproape numai din sarcasm, din contrastul dimensional.


Labilitatea de sentiment, trecerea brusca de la contemplatie la violenta, de la oapta
la declamatie, acceptarea perfia a opiniei comune spre a persifla constituie un lirism
greu de demonstrat. Sarcasmul, blInd, iese din gdsirea pentru imensitate a unor masuri
ridicule : vremea haina cu petece, mintea istorica cu scripete pe care se urca planete
sau faraoni, clipele cadavre, cutia continInd universuri, epocele margele pe ata,
sistemul planetar o morisca Invirtitoare. Apoi deodata refugiul In poezia de decre-
pitudine : limbi moarte", lectii de astronomie, scoala colbaita, dascal mincat de
molii, Ramses (fireste : mumie), painjenis, pilastrii clasei (amintind marea arhitectura
egiptiaca), scirtiit monoton, valuri de griu, somnolenta

Ametiti de limbe moarte, de planeIi, de colbul scolii,


Confundam pe bietul dascd1 cu un crai mincat de molii
Si privind pdinjenisul din tavan, de pe pilastri,
Ascultam pe craiul Ramses si visam la ochi albastri
Si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pila,
Cdtre vreo trandafirie si salbatica Clotildd.
Imi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scirtiirea de condeie Mea farmec astei linisti,
Vedeam valuri verzi de gr'ine, undoiarea unei
Capul greu cddea pe bancd, pereau toate-n infinit ;
Cind suna, stiam cd Ramses trebuia sd fi murit".

Scrisoarea II!, in ce are mai profund original, e un pamflet, traind dintr-o indig-
nare furioasa, transcrisa Tritr-o n'avala de epitete cacofonice : pociturä, broasca,
210 bulgaroi, grecotei, smintit, stirpitura, fonf, flecar, gagauta, gusat, bilbtit. Numai un

www.dacoromanica.ro
mare poet putea da nobleTe unor pure injurii, care dealtfel sInt indiciul unui lirism
maxim, Intors de la extatic la grindinos

Vezi colo pe uriciunea färd suflet, färä cuget,


Cu privirea-mpdrosatä si la aid umflat i buget
$i de-asupra tuturora, oastea sa si-o recunoascd,
hi aruncd pocitura bulbucatii ochi de broascd...
Spuma asta-nveninata, astd plebe, ast gunoi
SA ajung-a fi stdpInd si pe lard si pe noi I
Tot ce-n äriIe vecine e smintit si stirpiturd.
Tot ce-i Insemnat cu pata putrejunii de natura',
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul,
Toti se scurserd aicea si formeazd patrio/ii,
incIt fonfii si flecarii, gagau/ii si
1311bisiti cu gura strimbd sunt stäpisnii astei na/ii
Voi sunte/i urmasii Romei i Niste raj si niste fameni I
1-e rusine omenirii sd vd zicd you'd oameni 1"

Erotica lui Eminescu nu este mistica In sensul dantesc al cuvIntului. in spiri-


tualism dealtfel erotica e numai prezerrça celor doud sexe si dorin/a de Intregire
a factorului masculin prin cel feminin. incolo totul e metaford, si femeia nu-i cleat
un simbol al fericirii paradisiace. Beatrice Tntruchipeazd harul. Dar la romantici,
pierzIndu-se Erosul divin, a limas, mai mult ca figura literard, ideea salvdrii prin
femeie, ceea ce presupune antitetic si cdderea prin ea. Femeia e Inger sau demon
si de cele mai multe ori Inger si demon laolaltd, seraf si prostituatd, ca la Alfred
de Musset. Fireste, acest spiritualism afrodisiac al romanticilor, fdra religiozitate,
a trecut si la Eminescu mai ales In scrierile juvenile. Demonul-copild este 'in acelasi
timp un Inger de pazd. Or, femeia4nger Impacd cu cerul pe rdzvrätitul demonic.
Mai ales stdptneste demonul cadaveric care trage pe victima Intr-o dragoste
hipnotic'd

Da. simt cd In puterea ta sunt, cd tu-mi esti domn


$i te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn.
Simt ca 1-a ta privire voin/ele-mi s'int sterpe,
M-atragi precum m-atrage un rece ochi de serpe".

Aci vorbeste Tomiris. in Strigoii bärbatul e cel fascinat de braTele reci

,Ti simte gItu-atuncea cuprins de br4e reci,


Pe pieptul gol el simte un lung sdrut de ghea/d,
Pdrea un junghi currnd suflare si
Din ce In ce mai vie o simte-n a lui bra-te
Si ;tie cd de-acuma a lui ramIne-n veci."

In tinerete aplecarea lui Eminescu e pentru dragostea infernala", In care un


Angelo (bärbat Ingeresc pasiv) e istovit de o Cezara (femeie stdpIn). Mai peste
tot femeia cauta ea pe barbat, exercitInd asuprd-i o autoritate materna, el fiind un
frumos copil" cu care se joacd". Femeia se prinde de bärbat ca edera de ste- 211

www.dacoromanica.ro
jar", TI Inldrytuie cu brgele si cu picioarele", TI la In bra-le ea pe un copil", II
pune sd-i sugd vampiric sInge din rand. Irina iubeste pe Grue demonic si bestial".
leronim e cdlugdr, barbat neprihdnit, Cezara vine singurd la el si-I cuprinde ase-
menea unui copil ametit de somn pe care mama TI desmiardd". Lui Eminescu
place a reprezenta pe femeia agresiva".
Dragostea e violenta'. Cezara rdeneste cInd vede pe leronim gol. Sufrá greu,
tremurd, Ti crántdnese din;ii si colanul e gata a-i plesni. CInd se apropie de femeie,
bdrbatul are zvIcniri mari de inimd, simte cà i se rdpune viga, momentul i se pare
fioros de dulce

El din patu-i o ridia si pe pieptul lui si-o pune


lnima-i zvicneste tare, viga-i parcA se apune".

Cezara gTtuie" pe leronim, are impulsiunea de a-I musca (te musc") si de


a-I ucide". leronim ar omorT-o" pe Cezara. Poetul vrea sd bea" sufletul iubitei
Tntr-o sdrutare (la Schiller si Bolintineanu este aceastá expresie : deinen Hauch
zu trinken"). Femeile toate sInt ucizdtor de dulci" si dealtfel si bärbatul cautá
amorul ca de tigresa". El se repede In genunchi si le cuprinde talia" cu amIn-
doud mTinile !asa capul ameTit de amor" In poalele lor, Isi mIddiazd" corpul"
lui de corpul" lor, le sdrutd cu foc", lung, lung" pInd la sTngerarea buzelor. Fe-
meia este un izvor :

De-ucigAtoare visuri de plAcere"

care se asazd pe genunchii bdrbatului si se anind de Situ-i cu barateleamTndoud".


lubitii stau rnInd In rnTrid, gurd-n gura", ?si Ineacd unul altuia suflarea cu sdrutdri
aprinse" si se strIng piept la piept", el sdrutInd cu-mpdtimire" umerii femeii,
ea rásTndu-se addpatd" cu gura

Ei soptesc, multe si-ar spune si nu stiu de-und sa-nceapd,


CAci pe rind si-astupl gura, cind cu gura se acial:4 ;
Unu-n braIele altuia, tremurind ei se sSrutd,
Numai ochiul e vorbaret jara limba lor e mutà".

Asta nu Inseamnd cd In poezia lui Eminescu nu vom gäsi atitudini sublimate


de elementul carnal. in once caz, erotica lui se Intemeiazd pe inocenTd". Nu
pe virginitatea seraficd, inconstientá de pdcat, ci pe nevinovdtia naturará a fiirrtelor
care se Impreund neprefácut. Este o candoare animará. Eminescu exprimase limpede
aceste idei, care sInt In deplin acord cu endirea lui naturalista. La temelia lumii
sta instinctul orb, singura forma de existentd adevdratd, daca primim finalitatea
naturii. lmboldul sexual, acel instinct

Ce le-abate si la pasAri de vreo doui ori pe an"

este izvorul purei fericiri erotice, TritelegInd prin fericire, In stilul negativ schopen-
haurian, clt mai puIind durere. SuferinIa se iveste odatá cu constiinIa, acel epi-
fenomen ce turburd mecanica Intunecatá si fárd gres a firii. Eminescu nu e miso-
212 gin, ci un dezgustat de schimele de salon ale femeii cochete, care sldbesc scopul

www.dacoromanica.ro
naturii, Intelege : procreatia. Ii suprà femeia care cere curteniri In versuri fran-
tuzesti", femeia rece ca si gheaIa", ori practicd", Inentatd de a fi cIntata de un
poet dar aleendu-I pe soldatul tantos cu spada subsuoard"
Soldatul spune glume ware tu petreci...
Pe eind poetul gingav cu mersul de culbeci,
E timid, abia ochii la tine
El vorbe cumpdriete, nu tie ce sd-ti zicd,
Privindu-te cu jale, ofteazd un nduc
Si zile-ntregi stau astfel in jilt 5-apoi md duc".

Adevdrata femeie e gratioasa prin ingenuitate. Ea vine la padure, locul fio-


rilor si al imperecherilor
Hai In codrul cu verdeatd, Acolo-n ochi de pdclure,
Und-izvoare piing In vale, Lingd balta cea senind
Stir-Ica std sd se prdvale 51 sub trestia cea lind
In prdpastia mdreatd. Vom 5edea In foi de mure' .

Fart rusine, ca o vietate sdlbatecd, ea ispites te pe barbat :


Si de-a sorelui caldurd Cind prin crengi s-a fi ivit
Voi fi rcilie ca mdrul, Luna-n noaptea cea de yard,
Mi-oi desface de-aur pdrul. Mi-i tinea de subsuoard,
Sd-ti astup cu dinsul gura... Te-oi tinea de dupd glt".

Intimitatea eminesciand nu e analiticd. Perechea nu vorbeste si nu se Intreabd.


Ametitd de mediul Inconjurator, ea cade Intr-o uimire, numita de poet farmec",
care este neclintirea hieraticd a animalelor In epoca procreatiei. Amorul emines-
cian e religios mecanic, Tndbusit de geologie. in chip obisnuit, fenneia ¡ese de undeva
din trestii sau din padure, se lasd pradd gurii bdrbatului si apoi arnIndoi cad toro-
fascinati de o ritmicd din afard, cdderi de raze, de ape, de flori
Pe genunchii mei edea-vei, Singuratece izvoare,
Vom fi singuri-singurei, Blinda batere de Vint ;
lar in Or infiorate,
Or sd-ti cadd flori de tel. Adormind de armonia
Codrului bAtut de ginduri,
Vom visa un vis ferice, Flori de tei deasupra noastrA
ingina-ne-vor c-un ant Or sd cadd rinduri-rinduri".

Dragostea eminesciand e In fond tárdneascd, cu acele prelucrari de detaliu


pe care le presupune cultura artistica. Ea nu e brutald, ci doar o reprezentare
a modului originar de apropiere sexuald. Cuprinsul afectiv se reduce la cIteva mo-
mente ancestrale, ascunse sub false Tinute romantice ca farmecul dureros". Ele
skit romaneasca jele", dorul", bolirea, stdri vagi, vadind o saturatie a sistemului
nervos, o asupra de masurd". Femeia nu-i Spiritul, ci carnea suavd cu -ncheieturi"
Nu e micd, nu e mare, nu subtire, ci-mplinitd,
incit ai ce tine-n brate, numai bund de iubitd". 213

www.dacoromanica.ro
ALMANACHULO
,-
SOCIETATIriACADEmICF, S.IciA1.1`.1.MMAKE,

ROMANIA .1-UNA"-
Luceatioul.

n ienefti.
e A fain .Att
Ihn neir nun anperAteed
ova In.... kit.

Si ere uns intir.11


own. , n.Are eek.
Cum e Fge.re .re
aihr

" Itt EN A.
vinhea fabliceine lAnn
Annius4 ..;l14N14

Jan,
...Air, eeeaqes.

- . .

Pagina de titlu. Pagina cu primele versuri din


poezia Luceafrirui de M. Eminescu,
in : Almonahul Societ6tii Academice
Social-literare Romdnia Juno", Vi-
ena, 1883.

Motivarea dragostei e ca inima... cere" ca In folclor, unde iubirile se fac


Nici din mere nici din pere, Ci din buze sub/irele" si sTnt istovitoare, duand la
zdcere : Se-ntIlneste dor cu dor, Se sdrutá rind mor". ConOent artisticeste
de simplitatea complex-a a eroticii lui, poetul s-a orientat spre forme literare
comune ca romanIa heinista cultivata de junimisti, careia i-a dat miscäri de cTntec
de lume si de popular-a doina, tratata savant. Poetul se coboard la o sinceritate
afectiva deplina, deconcertantd, dar introduce in entec discret idei si imagini culte.
Roman/a Incepe nud, mai degraba abstract (metafora nu place poporului)

S-a dus amorul, un amic


Supus amindurora,
Deci cinturilor mele zic
Adio tuturora".

Impresia profunda pe care aceste versuri o fac si asupra omului simplu si asupra
214 intelectualului pare inexplicabila. Un proces acustic exista fara Indoiald, baza e

www.dacoromanica.ro
parasirea In voia mecanicii sentimentului. Pe aceasta linie tot4 romana ar dege-
nera In banal daca poetul n-ar Ingrop treptat contururile metaforice
Uitarea le inchide-n scrin
Cu mina ei cea rece,
$i nici pe buze nu-mi mai vin,
$i nici prin end mi-or trece".
Daca cInturile pot fi Inchise In scrin, mausoleu de lemn, Inseamna ca ele stnt
nivte obiecte Ingälbenite, ori vietati minuscule, moarte. Uitarea cu rani reci e
femeia. Ideea funebra se dezvolta mai departe prin trecerea de la scrin la groapa
Atita murmur de izvor,
AtIt senin de stele,
$i un atit de trist amor
Am ingropat In ele I"
Percepem caderi de ape i lumini. Groapa sugereazd notiunea fundului i fundul
noianul"
Din ce noian indepartat
Au rasarit in mine I
Cu cite lacrimi le-am udat,
lubito, pentru tine I "
Haosul se Ingroasa pe masura adIncirii lui, devenind celos, Inca venind din
zona transcendent& cIntecele au a strabate" o patura de rezistentä
Cum strabateau atit de greu
Din jalea mea adinca,
$i et de mult Imi pare rau
Ca nu mai sufar Inca I"
Romania trece i mai sus de filozofie, Intrudt nefericirii erotice i se dau
explicatii de ordin speculativ, aspiratiunile omene0 prea Matte nu se izbIndesc:
Era un vis misterios
Si blind din cale-afara,
$i prea era de tot frumos
De-au trebuit sA piara".
Femeia nu e Inger, viata e durere, ignorarea universului duce la nefericite
iluzii
Prea ne pierdusem tu i eu
In al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitaram toate".
Alta romanta exprima religios fatalitatea erotica atunci &id luna de prima-
vara' culmineaza :
A noastre inimi îi jurau
Credin.ta pe toIi vecii,
C7nd pe carari se scuturau
De floare liliecii". 215

www.dacoromanica.ro
dInd nuantd metafizicd unei fraze folclorice : La umbra de liliac, Dragostele ce
mai fac ? Se sdrutd pînd zac". Adio Incepe elementar
De-acuma nu te-01 mai vedea,
Rdm?i, rdmii cu bine I
Ma voi feri In calea mea
De tine".
Dar apoi Eminescu ¡ese din clima terestrd a romantei
Caci astdzi daca mai ascult
N imicuri le-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste".

Au apärut Insträinarea si sentimentul de deces, ataraxia. Poetul e un luceafär


care a pus Tritre sine si lume spatii de veacuri ce se mdresc mereu, pInd ce in-
cheierea adio" capdtd Intelesul ei cel propriu, de separare prin absolut
,,$i dad luna bate-n lunci Cu ochii serei cei
Si tremurd pe lacuri, Eu n-o voi mai privi-o...
Totusi 1mi pare cd de-atunci De-aceea-n urma mea rdmisi
Sunt veacuri. Adio I "
O clipd poezia nu sade pe pdrrant, dei pentru omul comun ea sund ca o romantd.
Aceastd forma de hermd, cu un cap usuratic si altul grozav, face misterul compu-
nerii. Ce e °moro! pare o simpld poezie de sentiment, In forma de definiTie :
Ce e amorul ? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
$i tot mai multe cere".

Sentimentul e izbit de imaginea, In sine banald, mii de lacrimi", intelectualul


percepe ideea. lar ideea este ca dragostea e un mecanism ineluctabil al naturii,
clJreros, spre care ne Impinge o putere strdind
Te urrndresc lumindtori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
$i noaptea totdeauna".

Soarele si luna sInt In folclor eroii unui mit veneric, care fäptuiesc In proportii
cosmice mecanica sexuald terestrd. Poetul a folosit imaginea pentru Intdrirea notei
de mdrire. irisa' pe plan secund viziunea e a unor astri urrnärind pe om, ceea ce
e de un fabulos enorm. Poezia se complica Irisa si mai mult
Cdci scris a fost ca viaja ta
De doru-i sà nu-ncapd,
Cdci te-a cuprins asemenea
216 Lianelor din al:id".

www.dacoromanica.ro
Afice.
41.7#,;A4

.
r
a f,4 ,14 go?'" sub a.; '' .4
a 44 (4 t Id 41
,
-4
4...04i;;., -fa; '41( t t-4
14^ -. .

e... f.
,
. .1; 4 !ft....4
, 4 ...ow *40 , cr:A.De. 4...114
. irts3a
41. a,,...e 4..

J; di di

, *.
+X
cq. fr: .6' fro
all 4"

11.4...jhod 1"14 e.VI

-I.-
.P'441 r..

4,!--.=*.* .41 , -
eu: . ... 7 . :

Mihai Eminescu, Legend° Luceafdrului


(pagina de manuscris).

Cici scris a fost" e constatarea unei predispozitii de origine cosmic:a spre


erotica integrald. Dorul" se face astfel o miscare a fluidului universal, si ideea
de inec rdsare de la sine. Lianele" submarine care au Tmbrätisarea Infricosatd duc
In acelasi timp &dui spre activitatea haoticd.
Pe ling6 plopii faro sot porneste pe o idee sentimentald excelentd, In sens
popular. Omul de toate zilele cugeta In directia legilor speciei si pentru el dragostea
are totdeauna dreptate, iar nepdsarea e mereu vinovatd, Melt gindul cd o femeie
poate merge cu alterarea instinctului pInd a nu vedea dragostea unui om pe care
toti o vdd e de un patos inimitabil
Pe linga plopii fad sot La geamul tau ce stralucea
Adesea am trecut ; Privii atit de des
MI cuno;teau vecinii toti O lume toata-rIelegea
Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai Tn/eles".

Singurul merit formal trebuitor unei teme atit de simple este desdvIrsita obiec-
tivitate a bdrbatului. Indignarea se cade sa fie a cititorului (e cazul sonetului lui
Arvers). Aceastd amArdciune e Inca romantd. Dar pdrerea de flu ce urmeazd e
poezie populard. Teama de a muri nelumit, nostalgia vietii de spetd, acestea sint
ideile
De cite ori am a;teptat O ora sa fi fost amici,
soapta de raspuns I Si ne iubim cu dor,
O zi din viap sa-mi fi dat, S-ascult de glasul gurii mici
O zi mi-era de-ajuns O ora, si sa mor". 217

www.dacoromanica.ro
11111WALVI7RI-13,

An.

Mihai Eminescu. Portret


din 1884/1885.

De la automatismul erotic, Eminescu trece la metafizicä. Dragostea devine


ratiunea Insdsi a vietii, mai mult, un mister cosmic. Prin ea poetul ar fi biruit
moartea si ar fi dat femeii existentd eternd

Erndu-mi din ochiul tau senin Ai fi trait In veci de veci


O raza dinadins, Si r?nduri de vie/i,
In calea timpilor ce vin Cu ale tale bra/e redi
O stea s-ar fi aprins Inmarmureai mare/".

De Tndata ne scufundäm In mitologie. Dragostea poetului nu e numai o meca-


nica de spetä si o aspirgie spre absolut, ci osInda unui atavism neTnteles, cu capul
In pAgtná'tate :

Cad te iubeam cu ochi pagtni


Si plini de suferin/i,
Ce mi-i lasara din batrini
218 Parin/ii din pari4".

www.dacoromanica.ro
Poetul pardsete i aceastd zona i se refugiazd In astre, cdzInd In ataraxia Lucea-
fdrului
Azi nici mdcar Imi pare rdu Cdci azi le semeni tuturor
Ca trec Cu mult mai rar, La umblet ;i la pon,
CuCa triste/d capul tdu $i te privesc nepdsAtor
Se-ntoarce In zadar. C-un rece ochi de mort".
Mortul" mai are doar atIteazvIcniri de viatä, cit s'O impute, ca un oracol femeii
cd a stricat rInduiala cosmicd
Tu trebuia sd te cuprinzi
De acel farmec sfint,
$i noaptea candela s-aprinzi
lubirii pe pdmInt".
Toatá concep-tia lui Idrdneascd despre femeie Eminescu exprimat-o, Inld-
turInd once dulcegdrie romanticd, Intr-o poezie de factura folcloristicd, qor sti-
lizatd, de o minunatd legdnare poporand. Femeia e planturoasd, sdndtoasd, molatecd,
galesa, bine legatd, cu toate atributele unei bune animalitáti feminine, are Intr-un
cuvInt pe vino-ncoace", adicd ceea ce e de trebuintd pentru promovarea spetei
Vdduvioard tinericä Fga albd, buze ro;i,
Sade-acolo singuricd; lar cInd merge legdnatd
Cite zile sInt lAsate Tremur sinii ;i de-odatd
Numai ninge pe la sate, Tremurd frumuse/ea-i toard.
Cltd-i vremea unei ierne Nu-i sub/ire,
CIt fipadd se a;terne, Cum e bund de iubitd,
Ea tot deapänd ;i /ese Nici prea micA, nici prea mare,
Fire albe, rinze-alese. Plinu/d la-ncingdtoare,
Pdrul ei cel negru, moale Plintrp la s'in, la fa/d,
Desfdcut cdclea la vale, Inca ai ce strInge In bra/e.
Ochii tineri ;i cdprii Tot ce-ar zice i se cade,
Strdlucesc a;a de vii, Tot ce-ar face bine-i ;ade,
lar de ride, are haz; $i la vorbd de s-o-ntinde,
Cu gropi/e In obraz Vorba dulce bine-o prinde,
Si la unghiul dulcii guri, Si de tace iard;i place,
$i la alte-ncheieturi, CA are pe vino-ncoace
$ila degete, la coate, Oache;d ;i sprincenatd
La-ncheieturile toate. $i la Imblet alintatd
Ochii ard Intuneco;i. Ar trebui sdrutatd".
$i ca sd se accentueze cä adevdrata femeie sändtoasd e bund pentru procreatie,
%/Ocluya e privitä In acte de maternitate, clIndu-i-se un copil alb ca un ca, cu o
imagine de oierie
Pe cInd arde focu-n vatra Albia c-un copila;
Lupii urld, ctinii lata, Adormit ;i drdgdla;
lar ea toarce din fuior, Alb ca felia de dar.
LegInInd cu un picior

Vdcluva este Madonna lui Eminescu. 219

www.dacoromanica.ro
In stil folcloric poetul a scris adevarate capodopere. Mai am un singur dar e
Miorita lui. in vestita baladd, moartea e conceputd ca o ramInere vesnicd In spaIiul
terestru, printre oi, dm1. Poporul nu-si poate Inchipui extincTia. Eminescu se asaza
pe marginile neantului, la mare
Mai am un singur dor
In linistea serii
SA ma läsa/i sd mor
La marginea märii".

Mai vrea si codrul, idee de spe-p, statornicul In curgdtor


Sd-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
SA am un cer senin".
Si In sfIrsit luceferii, simboluri ale imensitatii, plutind peste mare, imagine
a neantului matern
Cum n-oi mai fi pribeag Luceferi, ce rdsar
De-atunci Inainte, Din umbra de cetini,
M-or troieni cu drag Fiindu-mi prietini,
Aducen i aminte. O sä-mi zImbeascd lar.
In folclorul lui Eminescu e o complexd Imbinare de mitologie populara si file-
zofie a nimicului Intr-o forma ce pare lineard, dar care e de o savantd impletiturd.
Nu IntIlnim nici un stil, nici o retoricd, nici mdcar metafore, fiincicd imaginile sInt
ideile Insesi ale poemului, nici chiar farmecul" eminescian, uneori supdrätor prin
exces. Poezia a devenit anonirnd. Cea mai mare insusire a lui Eminescu este de
a face poezii populare fdrd sà pastiseze cu ideile culte. Mai stIngace s'int doinele
culese si reparate de Alecsandri cleat cele fabricate de Eminescu pe structurd fol-
cloricd. latd o Doina eminesciand
Codrule, Maria Ta, SA le-atirn la capul meu
LasA-rnA sub poala ta, Unde mi-oi asterne eu
CA nimica n-oi strica Sub cel tei bdtut de Vint
Fdrà num-o rAmurea, Cu floarea pin-la parnInt,
SA-mi atirn armele-n ea. SA ma culc cu fga-n sus
Si sA dorm, dormire-as dus".
Iluziunea poporand e desdvIrsitd. Ideea e Trisd cultd. Codrul e locul vegetdrii,
spre poald" copilul se trage spre a dormi, floarea e mediul morii, blestemul de
la sfIrsit presupune o mare sarbire de viatd. Gestul artistic e strecurat alta data
imperceptibil :
Mindro, m7ndro, vrei nu vrei,
Un inel si doi cercei i
DA-mi sArut ochii tdi I
De vrei rochie de mireasS,
CingAtoare de mitasà."
(Om!, aci tonul e popular)
220 PArul Incurc ma lasA I"

www.dacoromanica.ro
PretenIia ultima e prea rafinatd pentru un Taran. Toatd Moldova e privitä d vol
d'oiseau Intr-o poezie de facturd folcloricd, 'in care abia distingi marea descriplie
literard, panoul policrom
Cd departe se-ntind sesuri, Resfirindu-se pe les,
Ce cu ochii nu le mdsuri, Unde rturile les,
Unde riul cela sfint Si pe virfuri de pdcluri
Parca iese din pdmInt... Mindstiri si-ntdrituri
lar in liniste de vint Vede tirguri, vaduri, sate
Trec departe de parrant Pe empie presdrate,
Cu-a lor pinze atirnate Vede mindrele cetä/i,
Mii cornil incdrcate. StApinind pustiet4i.
lar privind spre miazázi Vede turmele de oi
Dundrea el o fári Cu ciobanii dinapoi,
intr-un arc spre mare-ntoarsd Cu fluiere si cimpoi.
Si spre sapte guri se varsä... lard ergheliile
Vai coboard fumegind, Petreceau cImpiile
Dealuri mindre Inverzind Si de-a lungul riurilor
Vede codrii cum coboard, S-asterneau pustiurilor".
Deal la deal, scard cu scarä.

Piesa rara, miraculoasd, e cIntecul IntTiei fete din Cälin Nebunul, o bocire -Vara-
neascd de singurdtate, flindcd fata se afld In codri In puterea smeului. Ritmica de
desc?ntec evoca o jale cosmicd, frica omului singur Tntr-un teritoriu infinit de Iunci
desarte". Solitudinea cImpurilor e simbolizatà prin greier. Dar greierii, rdspun-
Pagina de titlu a ediIiei I, precedatd de portret.

POESII

MIHAIL EMINESCli

,.

Comp.
1.4

www.dacoromanica.ro
Mihai Eminescu. Ultimul portret 1887

zIndu-si la departäri incomensurabile, sugereazd corespondenta gIndurilor. Fata


trimite dar, In graiul säu, greierul obscur din apropiere-i In grinda casei materne.
Greierul acesta nu e insä terestru ci lunar. Cum s-ar exprima mai minunat senti-
mentul imensitätii si incertitudinea scIrttirii cleat asefindu-1 In luna, care tot-
deodatà Tnratiseaza la Eminescu tara virginä? Pentru tdranul care nu poate analiza
stärile interioare, jalea e o bolire si ca board' simte fata uritul care-i trezeste do-
rinta de moarte prin apä
Greierus ce cirli In lunA, Cum le \tars cu jele I
Cind pädurea sunA, Du-te greier, du-te, greier
Cum nu gtii ce am in mine ; Pin-la munte-n creier
Greiere sträine? Si priveste-nduiosatà
Ca te-ai duce de-ai ajunge Zarea depArtatà,
Noaptea de te-ai plinge, Lumea-ntreagl o colindA,
Ca o pasere mdiastrA Mergi la noi in grindA,
La noi In fereastrA. Spune-i mamei : Ce-am facut
Vai de picioarele mele, De m-a mai nAscut,
Pe-unde umblA ele ? CAci ar fi facut mai bine
Vai de cchisorii mei SA ml ia de mine,
Pe-unde umblA ei 7 PreflcutA cd ma scapd
lnima-n mine-i bolnavA, Sa m-arunce-n apI,
Floare de dumbravl, Cdci de cer ar fi iertati
222 i val lacrimile mele, $i de lumea toatA".

www.dacoromanica.ro
Poemul fundamental al lui Eminescu e Luceafeirul. pe care Fato In gr6dina de
aur TI pregdtete In mod fericit i mai criirl Dealtfei, afara de ideea luan dintr-un
basm cules de Kunisch, relatie substantiala nu e. Fato In greídina de aur e un basm
In maniera Bojardo

Dar un bAlaur tologit in poartà


Soria cu lene pielea lui pestritä.
Cu ochii-nchisi pe jumdtate, poartd
Privirea juatoare trighità,
larà Florin inima-n el e moartd
CInd vede solzii, din/ii cei de criO,
Sdrind la el si-nfipse a lui spadd
Si de pArnInt TI tintui de coadd".

Florin este eroul mitic In stare sa razbatd prin toate piedicile pTrid la femeia
nicidecum un tIndr fli4turatec cum e Cdtalin. El i fata simbolizeaza vitali-
tatea lumii terestre, mecanica sigura a instinctului. Smeul nu are ce sa le impute.
Poemul e tratat cu o mare inventie verbala. Privirile fetei sTnt tinere i hoate",
norocul ei e geaman" cu cel al lui Florin, boiul" acestuia e frumos, valea e
Tntunecoasa cum o simt doar orbii", corbii fac pe cer pete de cerneala", tTnärul
de dar se ticaie", la curtea fetei sTnt gradine, rediuri, lacuri, ziduri,
haina se-ncreata". Unele versuri au curs psalmodic

Culca-mi-as capul la al tdu picior


Si te-as privi etern ca pe o steaud,
Frumos copil. cu umerii de neaud".

Chiar cuvintele domnului catre smeu sint mai Incdrcate de ginduri

Si tu ca ei voiesti a fi demone,
Tu, care nici nu esti a mea fdpturd;
Tu ce sfin/esti a cerului colone
Cu glasul mindru de eternA gura-
CuvInt curat ce-a existat, Eone,
Cfnd Universul era cea0 surd... ?
numeri anii dupd mersul lunei
Pentr-o femeie? Vezi iubirea unei..."

In Luceafärul se Tntoarce spiritul satiric. Catälin nu e marele Fdt ca Florin,


pus la munci grele, pe care le face rara ovdire, mai simpatic clecIt rdul smeu soli-
tar, el e frate cu soldatul tano" i cu junii gulerati cu aur blond". Cdtdlina
are i ea gusturi marunte, sta la Tndoiala Intre sluga i geniu i alege sluga. Mitul
a fost simplificat, redus la o antiteza morará. Pierderile de substann sTnt compen-
sate prin tehnica liturgicd. Tema e dezvoltata analizan, repetata i comentan.,
i

reluata din nou pTna la completa istovire. Micärile sint ciclice i vorbirea incanta- 223

www.dacoromanica.ro
torie. Luceafdrul se exprima printr-o formula, cad neavTrid suflet empiric nu poate
gasi nici relatii, nici expresii noi

Din sfera mea venii cu greu


Ca sd-Ii urmez chemarea,
lar cerul este taal meu
Si mumd-mea e marea.

Ca In cámara ta sá vin,
Sd te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
$i m-am ndscut din ape.

0, yin' I odorul meu nespus,


$i lumea ta o lasd
Eu sunt luceafdrul de sus,
lar tu sd-mi fii mireasd".

Plastica ideilor e si aici extraordinara. Luceafarul pleand spre punctul gene-


rator zboara si, fiindca nu mai se exercita compresiunea aerului si relatiunilor teres-
tre, aripile cresc"
Porni luceafdrul. CreFteau
in cer a lui aripe,
$i cdi de mii de ani treceau
In tot atttea cupe".

Intensitatea spatiului strabatut este sugerata prin fulgerul nentrerupt" al


zborului

Un cer de stele dedesupt,


Deasupra-i cer de stele
Pdrea un fulgen ne-ntrerupt
Rdtdcitor prin ele"..

Geneza si de data aceasta e materiala. Haosul are vai, izvoare, marl


$i din a chaosului vdi, Cum isvorInd TI Inconjor
Jur imprejur de sine, Ca ni te mdri, de-a-notul
Vedea, ca-n ziva cea de-ntTi. El zboard, end purtat de dor,
Cum isvorau lumine ; Pirvpiere totul, totul".

Neantul steril e concret. Acolo nu-i hotar", vremea (ca o apä) n-are puterea
de a se umfla In putul ei si a iesi din goluri", care sTnt atIt de adInci Tnat pro-
voacä negurile orbirii
Cdci unde-ajunge nu-i hotar, Nu e nimic si totusi e
Nici ochi spre a cunoaFte, O sete care-I soarbe,
$i vremea-ncearcd In zadar E un adinc asemene
224 Din goluri a se na;te. Uitarii celei oarbe".

www.dacoromanica.ro
Nouäzeci si patru de strofe fac desigur o tevarie prea complicatä pentru ca
seva sa comun ice peste tot cu aceeasi putere. Unitatea se Tnfaptuieste muzical.
Unele strofe tac, altele ant& In acord cu flautele unei orgi. La sfirsit rdsuna toate
intr-un tipdt coral
Träind In cercul vostru strimt
Norocul vd petrece,
Ci eu in lumea mea ml simt
Nemuritor ;i rece".

Eminescu e un poet universal, dar ca oricare altul un izolat. Luceafdrul e tipi-


cul geniu al romanticilor lui Klinger si al lui Lavater, zeu uman, rege al lumii. Geniile
sInt solitare, nelinistite. Faust, Torquato Tasso, Childe Harold, Jocelyn Ii sInt tova-
rdsi. Ei nu pot sta In spatiul nostru strTmt, de unde vastitatea cadrului romantic
In Intindere (privelistea exotica, primitiva) si In Indltime (ampul uranic). Poezia
cu genii e totdeauna si o poezie cosmicd. Lamartine, Vigny si ceilalti au viziuni cos-
mogonice si escatologice. Astrii grit la modd. Keats Incepuse un Hyperion Hölderin
scrisese un Hyperion.

Universalitatea unui poet, and n-o confundam cu efemera notorietate, este


Imprejurarea prin care opera sa, zdmislita In timpul si spatiul pe care le exprimd,
iese din limitele epocii sale si ale tdrii unde a luat fiintd si devine inteligibild Intregii
umanitäti. Pentru cei care au evadat astfel din contingentele imediate, notiunile de
clasicism, romantism pierd once sens. insd universalitatea fiind un punct cosmic al
unei verticale pe pämTnt, lar nu o abstractie, once poet universal este ipso facto
un poet national. Homer era grec, Dante florentin, Shakespeare englez ; extirpati
din opera lor ceea ce e concret etnic, sublimele Ingustimi dacd vreti, si totul ramTne
inert si fart puls. Universalitatea este o inimd individuala, puternicd si sonora ale
Car& bdtdi istorice se aud pe once punct al globului, precum si-n viitor.
Foarte tindr sau mai matur, Eminescu era obsedat de geneza poporului roman
si pldnuia vaste epopei ori drame despre episodul daco-roman, Incerand a crea si
o mitologie ad-hoc. intr-o epopee cu titlul Decebal, zeii nordici, a cdror resedinta
e pusd ca de obicei In fundul mdrii Trighetate, se solidarizau cu Dacia. Dochia ar fi
fost o vrajitoare tînàrà, iar Ogur un antaret orb, un fel de Homer al getilor care,
Tnsufletind poporul clac In lupta Impotriva romanilor, ar fi fost tTrit de caii soarelui
si ar fi azut In marea Inghetata. Acolo ar fi povestit zeilor Walhallei nenorocirea
dacilor si acestia ar fi hotdrIt sà porneascd nävälirea popoarelor barbare. Mai tTrziu,
iesind din vag, poetul punea pe Freya, sotia lui Wotan, sd viziteze tdrile dundrene.
Orbul era Diutpareu, fost rege si capul preotilor dad, Dochia, fiica lui, iubea pe
Dacio, dar ura si iubea totodata pe Traian. La cdderea Daciei, &dui ei este sa
emigreze cu resturile poporului, Tnsa cu imaginea lui Traian Inaintea ochilor si la ivirea
lui Incremeneste ca Niobe, foarte probabil pe muntele Ceahldu, numit de cdtre
G. Asachi Pion. Ot de stdruitor era In mintea poetului mitul national al Dochiei ne
putem face o idee dintr-un de toti stiut sonet
eu astfel ml uit din je; pe &dud
Visez la basmul vechi al zinei Dochii
in juru-mi ceata cre;te rinduri-rInduri". 225
15 o. 17A

www.dacoromanica.ro
. fen

i. i.4.4, 'iris/.
:513'

Mult mai tIrziu (ca sa trecem peste alte


proiecte), Intr-un fel de satird, poetul, ne-
muliumit de prezent, Tsi Inchipuia ca descinde
In marea Inghetatd, uncle, ,fireste, se afla si
Decebal, care Intreba dacd mai ddinuie Sarmi-
..4< fe ri --,,,);.,!.. ,;.d,..-G.t at .f., segetuza, cea cu muri de granit si turnuri gote.
..ii,.,..... -4 prt..., ...;744. fr.; 1,r, a. ' Poetul Ii mdrturisea cd nu, iar Invingdtorii
lui degeneraserd pInd Intr-attt ca din romani
, (4- I fn.,/ .t deveniserd romunculi. Odin In persoand mIngTia
( le ..ri;; p,. II 1:..; ,..r.,r,....,.:. y,8 f, pe poet si-1 imbia la dragoste cu o divinitate
.......

e ;611. eq' , ',... ,..


a fundurilor de mare, care se ghiceste a fi
!If ., C..- ...0 .
'
Poezia. Asimilarea geilor cu gotii o fdcuse
da I' 41, 41: I' dlr.; 4 of, af ti ,..
Jakob Grimm, de unde prezenta lui Decebal In
,
a ...1....4. " 1 ' .t.le e' Walhalla. In Strigoii, poem descriind ndvdlirea
9.1 4 .,.,10 e.r,
... fo.ie. .9: ,:i .4, J: barbarilor In Dacia, este evocat un bdtrIn
preot al lui Zamolxe, care duce pe Arald Intr-un
ay . e< rfe.'t ... f
¿«dili41.7. dom de marmur negru" In inima muntelui
;-.,
e..
f, care de bund seamd este Ceahldul. Pionul si
...I pelt,
marea Inghetatd sInt cele cloud coordonate ale
Itoa , genezei poporului romdn. Chiar Intr-o versiune
.14,
din Geniu pustiu, eroul Toma Nour merge la
Do 4.. vInätoare pe patine In regiunea borealä, In
lfs. . nddejdea ca, spärgIndu-se gheata sub el, ar fi
cdzut In fundul mdrii Inghetate, unde domneste
M. Eminescu,
barInul rege Nord, acolo unde totul este
scrisoare catre,
Al. Vlahuta la MInastirea Neamt splendid, inalterabil, rece si inteligibil ca cris-
26 ianuarie 1887. talul. Prietenii nu InIelegeau sau considerau
drept extravaganId mdrturisirea poetului ca
, d, cm.
dupd moarte ar don i sd fie asezat In fundul mdrii
re.. ;Tr W.f.; Inghetate spre a sap de putrefactie. Dealtfel
pentru el paradisul fluid si adamantin din
J(14.'. ç4 In 0.'6...
irst
fundul mdrii reprezenta locul geniului cerebral,
ly If, 1,44 11.,,,
J17 n . t aspirind dupa frumuseIe si sorbind chipul fetei
(3i, y a y, 7 de ImpArat.
(4., Pe o räspInditä tema occidentalä, Eminescu,
;\ dote' ;,1 0 1.1 at.. 1.4
.
care nu vdzuse marea cleat foarte fugitiv la

.
il.

.1 el J.
-1./
Of?

_ 1,41
t ..(

.4
. ,
a r .7.e.
Kiinigsberg, Isi va exprima In versuri celebre
dorinta de a muri la marginea mani, avInd
codrul aproape. Superficia tumultuoasd a mdrii
era pentru el viata fenomenald cu catastrofele
, I..; t, (,),) n e?' , Pt" ei, fundul mdrii Infdtisa Walhalla, paradisul fluid,
Inrudit cu diamantul. Codrul, incompatibil cu
Ormul Sci/iei Minor, era si el o speId care, ca
c»..1rve:o.1 et,-/e.)

.4(.. - 4.4 www.dacoromanica.ro


-
atare, depasea existenta individului coruptibil. Pentru cine a cercetat gindirea
explicita a lui Eminescu In scrieri si manuscrise, lucrul nu sufera discutie.
Deci tot In termeni nationali, prin coborTrea In Olimpul acvatic al lui ZamoIxe
si al lui Decebal, era formulata si filozofia ce sedea la temelia acestor asa de simple
si vibrante versuri

Mai am un singur dor


In linistea serii
SA' ma lasaii sä mor
La marginea marii".

Eminescu a abandonat proiectele dacice, reducindu-le la citeva ritmuri folclorice,


precum

M'indra"-i este rochia


Si o cheama Dochia".

Concomitent cu episodul dacic i apoi cu staruinta pind la maturitate, Eminescu,


patriot ardent, a perseverat In ideea unui ciclu de drame din istoria romanilor. Dar
spre deosebire de alti dramaturgi romani, care priveau istoria mai mult anecdotic
sau In fine cu o problematica de interes regional, poetul tinde sä demonstreze prin
evenimentele locale adevaruri accesibile Intregii umanitati. Douain special sint
punctele lui de perspectiva : fatalismul patologic grec, prin care istoria nationala ia
proportiile tragediei eline, si umanitatea shakespeareand, britä si In acelasi timp
imens universald. Intentiile si analogiile sint notate pas cu pas. 1mi pare inutila once
eruditie, sper ca In privinta aceasta am meritat sa fiu crezut pe cuvint.
Deci Eminescu face din Musatini o semintie de Atrizi cu patima varsarii de singe,
ceea ce intr-un fragment de drama va destainui chiar Alexandru cel Bun. Tntr-o tra-
gedie intitulatä Grue Singer, luga, voievodul Sucevei, ar fi fost omorit de Mihnea
Singer. Acesta, ar fi avut un fiu Grue, care, nascindu-se ca Oedip sub auspicii sinistre,
ar fi fost abandonat pe rTul Bistrita. Grue, devenit mare, va ucide far-a sa stie pe tatal
sau si va coabita cu marna-sa, aidoma ca Oedip cu Jocasta. Bogdan-Drago, fiul ucisului
luga, devenea domn. in alt proiect ereditatea sanguinara si shakespeareanismul erau
reluate. Voievodul Dragul din cetatea Ariesului lasa ca epitrop al fiului säu Bogdan-
Dragos pe Sas, care ar rivni sa scape de tinar si sa devina el domn. Bogdan-Dragos
fuge In codru, Sas, crezind a-I omor? In pat, ucide pe propriul fiu. Din toate acestea,
Eminescu, devenit mai pozitiv si socotind ca folclorul este modul cel mai rational de
a universaliza, a retinut cadente In stil popular

,Drago s Voda cel BatrIn


Pe Moldova e stapIn
$i domnind cu toata slava
$ade-n scaun la Suceava".
etc. 227

www.dacoromanica.ro
Nenumarate titluri de IncIntatoare versuri de aspect folcloric se referd la un
Mupt, Intemeietorul dinastiei Muptinilor. In Mwtin qi codrul, de pilda, este evident
vorba de Bogdan-Drago4 prefacut In mit al permanentei Daciei. Codrul-cetate, din
care la sunetul cornului mcqtenit de la craiul Decebal va iei Imparateasa Dochia,
este Sarmisegetuza :

Tu sd vtii, iubite frate,


CA nu-s codru, ci cetate
Dar de mult grit fermecat
i de somn Tritunecat".

Eminescu planuia sa scrie un Dodecameron dramatic, un ciclu de tragedii, Trice-


pInd cu Drago-Voda. Aici ar fi intrat i tragedia despre $tefan cel Tinar, pe care
din departare II speria spectrul lui Rare. Un alt proiect cu Petru Rare s-ar fi intitu-
lat CO din urrnel Mwtin, care se pretindea i el un Muptin, face obiectul unei Incer-
cdri de drama din epoca plindtatii talentului, In care sInt prefigurate momente din
Scrisoarea III. Domnul e o fire machiavelicd i disimulata. Mahomed, la fel. Fire atroce,
el e fratricid i poate incestuos. Blestemul Atrizilor i shakespeareanismul au trecut
asupra lui. Poetul planuia o Doomnii Chiajna, care i ea era de fapt o Muptina. De
asemenea, sub impresia dramei lui Hasdeu, un Rdzvan, istoricqte himeric, care,
desfrinat, trdia c-o tiitoare care omorIse pe fiicd-sa. Proiectele Cu' Mira (Marcu-Vodd)
skit, unele, juvenile §i noroase. Spiritul shakespearean e prezent si aici precum,
declarat, acela mai melodramatic al lui Schiller. Mihai cauta un instrument pus sub
semnu I Ingerului Unirii", pe care Tntelegea s-o Infaptuiasca aezInd pe tronul Moldovei
pe fiul.sau Marcu-Vocla, care Insa era fiul lui Petru Cercel. OricTt de teneoroasä,
piesa era nationald. Dabija-Vodd face obiectul doar al unor stihuri In stil de Tisch-
lied"

CInd eram Vodd la Moldova


Hdldcluiam pe la Cotnari",

Tri vreme ce un fabulos Dan Voievod, Muptin i el, urma sd fie tratat Intr-un poem
dramatic, cu elemente de basm, Cenuptca. In sfTr5it, miKdrile iobage0 din Transil-
vania, aceea a Curutilor lui Doja din 1514, a lui Horia din secolul al XVIII-lea, a lui
lancu de la 1848, urmau sa fie axate pe originile poporului roman. Aceste toate stnt
intentii nationale. Forma nationald a universalitätii lui Eminescu se poate verifica
numai In capodoperele pe care multi le socotesc ca fiind metafizice, vorbind despre
ele cu gura pe jurnatate i ocolind cu grijd ceea ce li se pare un abis ideologic.
Fara Indoialà, este greu pentru cine are superstitia colilor i cautà aa-zisele iz-
voare ale unei opere sd gäseasca nationalitate In ceea ce exterior este sau pare a fi
tipic romantic. Poetul Trisqi zisese

Eu ramtn ce-am fost


romantic".
228

www.dacoromanica.ro
Pornind uneori de la mituri strdvechi, romanticii au predilecTie pentru poezia
genezei si a stingerii, pentru ascensiunile lunare, pe care le vom gdsi dealtfel In
paradisul dantesc, In Orlando furioso, in Adone al cavalerului Marino, In Cyrano de
Bergerac. Tieck insista asupra cristalelor pretioase In Der Runenberg i Die
Elfen. De asemenea, E. T. A. Hoffmann In Die Bergwerde zu Falun. Toll coborau la
filozofia alchemicä a !ui Jakob Böhme, care vedea magic In cristal spiritul
pietrificat sau. spre a simplifica, un succedaneu al luminii solare spre Zentro
Terrae. Feeria marina' din Walhalla eminesciana o regäseste vestitul Simplicis-
simus al lui Grimmelshausen in Mare del Zur, adia In Pacific. Totul acolo e
cristalin. Paracelsus Tnsusi sustine ca Aqua ein Mutter ist der Mineralien".
Despre, Intrepätrunderea Intre regnul mineral si cel vegetal pe urmele
lui Cardanus trata Goethe in Metamorphose der Pflanzen. Hoffmann, care era un
ironist si lua peste pfcior pe filozofii idealisti ai naturii si Indeosebi pe
Novalis, ne va releva in' Die Königsbrout lumea vegetala. O Fraulein Aennchen
se va logodi cu un gnom, cu Daucus Carota I, regele morcovilor. In Der
goldene Topf, precupeala vräjitoare este fata unei sfecle.
Teoria geniului, asa de pläcutd romanticilor, o profesasera enditorii
Renasterii. Spre a simplifica, existau pentru ei cloud soiuri de oameni : un primus
homo si un secundus homo, acesta din urrnä fiind arteficele, recreatorul si reforma-
torul naturii. Goethe este obsedat de ideea genialitäii. Chiar si tema Catalinii,
a femeii care se plictiseste repede de zonele ametitoare, o regdsim, de pildä, In
Die Königsbrout a lui Hoffmann. Aennchen nu suportä multà vreme regimul feeric
al regelui Daucus Carota si e atrasa de nobilul Herr rural Amandus von Nebelstern,
simbol al filistinismului si al platitudinii odihnitoare.
IntrucIt priveste dragostea nestinjenitä, tematic ea rdspunde mentalitätii roman-
tice. Heinse In Ardinghello orofesa un fel de imoralism, Tnchipuind o republica insulard
unde iubirea ar fi fost absolut liberä. Fr. Schlegel 'in Lucinde glorifica die echte
Ehe", cdsatoria veritabild naturalä, peste IngrAdirile legale. Nu altfel &idea Goethe.
In materie erotica, Eminescu viseazä adesea o femeie imoerativd, agresivä, cdreia
si numele de Cezara, Insä das starke titanische Weib" era In vederile romanti-
cilor zermani, si, duo aceea, ale lui Baudelaire Tnsusi, care visa prietenia cu o jeune
géante". Cezara din nuveld devine in liricd Diana, zeita teribild si suavd, vIndtoare de
fiare In pädure si inspiratoare de fericiri violente. Toate acestea exista', abstract, In

FANIANA BLANDUZIEI

k--"k77.4S.
r
,
Pagind cu frontispiciu. !,
1.
':-.4.7-7....."...:-TriZipt,L:.-;:1717,-It.
/

www.dacoromanica.ro ..,..z,:-
1 Mihai Eminescu Masca mortuara
t:

4,
."

:
154.
.1. .4
°, 4

a-

romantism. Cind Insd citesti pe Eminescu Iti dai seama ca sensul interior al poeziel
lui e cu totul altul, geograficeste si temperamental.
Mai tulburator este asa-zisul pesimism al lui Schopenhauer, profesat de poet
teoretic In forme zgomotoase, mai ales end e tTnar si plin de entuziasm national.
Detractorii poetului au denuntat ca o primejdie pentru tineret aceasta viziune neagra.
In fond Schopenhauer era un mizantrop care si-a varsat fierea pentru insuccesele sale
Intr-o epoca In care Incordarea Intre industria capitalista i munca proletard Incepuse
sd fie acutd. Il vexase gazda, facInd din el un misogin care nega femeii genialitatea.
Aproba poligamia si detesta die Dame", dies Monstrum europäischer Civilisation
und christlichgermanischer Dummheit". Speriat de egoismul indivizilor si de lipsa
lor de scrupule, Schopenhauer ocolea baricadele si construia cu sarcasm un sistem
platonician, admitInd nu numai ideile eterne de spete dar si caracterul individual
metafizic, care se releva In lumea fenomenala palingenetic. Esenta omului fiind vointa
oarbd de a trai, producatoare de durere, totul era de a o atenua prin abstragerea
de la luptä, anahoretism, somn si contemplarea ideilor eterne. Arta concurInd starea
vegetativa a plantelor era valabild In masura In care calma, iar genialitatea reprezenta
obiectivitatea deplina a artistului nepasator si rece.
Dacd Trisd citesti pe Eminescu, constati ca foarte multe ¡dei stnt din Schopen-
230 hauer, dar suflul vital este altul.

www.dacoromanica.ro
M. Eminescu e un mare poet al materiei cosmice In vesnica miscare si un antaret
frenetic al germinatiei care implica dezagregarea organicului si a anorganicului. Natura
lui incepe acolo unde oprirea In loc a elementelor prin industria omeneasca TritIm-
pind rezistenta si moleculele Incep sä se desfacä si sa se impreune din nou intr-o alta
viata. Ceea ce noua ni se Infätiseazd ca mizerie" si ruina" este la el intuitia unui
proces vital si ca atare euforic. Dionis Incearca senzatia cresterii nävalnice a parului,
umbla cu voluptate prin ploaie, Infrunta torentele". Poetul prefera casa vie, unde
via-0 Tsi urmeaza procesul, casa in grinzile cäreia stau greieri, strivita Intre arbori,
acoperita de ei. De ad i vin acele imagini de decrepitudine, locuintele surpate de
ploi si muschi, Inabusite de pdianjeni, grddinile salbatacite, inalcite, aduse la starea
inculta. Curtea minastirii lui Dionis este distrusa de vegetatia navalnica ce iese prin-
tre pietrele pardoselii. Ruina au antat-o si romanticii ca o trista conditie istorica a
materiei. Eminescu dimpotriva jubileazä. Buruienile cresc In tufe negre-verzi, muce-
gaiul produce eroziunea tencuielii de var, iarba invinge lespezile. Nu culoarea, nu
varietatea sint notele esentiale, ci cantitatea.lurea noastra empirica are o durata
fiind supusa dezagregarii, codrul eminescian Tnsa creste" peste marginile
de timp ale domniilor, peste acelea ale raselor. Imaginea aceasta egiptiana, de trai-
nicie de-a lungul mileniilor, de vigoare gigantica, determina dimensiunea microsco-
pica a omului si acel sentiment tipic eminescian de a se lasa In voia dinamicii naturii
.,Neamurile-mbdtrtneau
CrSiile se treceau
Numai codrii tari cresteau
Si In umbra cea de veci
Curgu-mi rturile reci".
Dincolo de once interpretare filozofica In sensul de a atribui padurii si altor
aspecte naturale calitatea de species rerum, codrul eminescian reprezinta, ca si
cristalul din zona amorfa, un paradis material, forta impetuoasa a lumii organice,
rationalul aproape umanizat si expresiv, miile de brate intinse spre soare si luna.
Expresie, prin asta, a unei natii viguroase, traind In mijlocul monumentelor naturii,
mai degraba cleat printre cele friabile de granit, Eminescu este, In duda pesimismu-
lui teoretic, un poet national.
Una din notele peisajului eminescian, strins legate de felul lui exultant de a
concepe totalitatea universului material, este giganticul, unit cu spectralul si cu
paradisiacul. Alti poeti de epoca romantica cultivau si ei megaloscopia, dar ca un
simplu tic grafic, pe and la Eminescu sensul este dialectic si cosmic. V. Hugo nu
minuia mai bine colosalul i imaginile grele ca niste coloane asire. Totul la poetul
roman e trosnitor si masiv, pierdut In perspective. Codrii stau la marginea oceanelor
de popoare, deasupra carorazboara, ca niste mari pasäri, gindurile. Meditatiile asupra
nimicului si tdcerii sint vrednice de fantezia lui Lamartine, si nimeni n-a analizat
mai ametitor ideile de existenta si inexistenta. Mintea este gaurita de atita logia
paradoxalä. In ampiile haosului s-au aruncat seminte din care ies ramuri verzi,
In easta furnicii mocnesc ginduri uriase. Paradisiacul lunar ori subacvatic e nelipsit,
lar fenomenele personificate glumesc shakespearean, precum vIntul care cinta
Cind ca lupul latru jalnic
CInd ca nit/a Incet eu miaun
trezesc din vis motanul
Care toarce sub un scaun". 231

www.dacoromanica.ro
Timpul devine material, bdtrInetea e definitd cu uimitoare senzatii vegetale de
invechire, uscare si rácire. intr-un Inceput de basm simbolic oriental, un om diafan
se trage prin pustiuri pe un schelet de cal, intrd Intr-o gradind cu vegetatie uriasa,
descaleca, suie cu un alai Intreg de umbre pe scar de marmurd, se pierde In galeril
maure, unde vede trandafiri neg-i. in Miradoniz dam de paduri de flori ca arboril
de mari, de o flordrie suava de giganti. E nu un truc, ci un arhanghelism muzical mal
solemn cleat cel mallarmean, cu transparentele pe care Edgar Poe le dddea visurilor
sale edenice. Fluturii sint asa de mari Indt Miradoniz le sdrutd ochii. Uriesenia este
harpa poeticd a lui Eminescu, si el pune aci o tristete voluptuoasd de singurátate
pleistocenica. Gigantitatea nu reiese numai din marimea dimensiunilor. Eminescu
are o sensibilitate proprie pentru lumea de pe alta planeta, care nu-i exclusiv vizuald.
Se simte In vers o apasare grea, o trosnitura, o rasuflare de ceva ce depaseste per-
ceptia noastra. Astfel, probabil furnica, far-a a fir ochiul nostru care o -tinteste ca
un soare negru, e Infricosatd de brusca schimbare a climei de pe firele de iarba de
la orizontul ei.
Si somnolenta, care e un prim stadiu al mortii si, speculativ, aduce aminte de
restangerea schopenhaueriand a tensiunii vieii spre a evita durerea, dimpotrivd
este la Eminescu indiciul unei extraordinare vitalitati si efectul unei naturi gigantice
care da o euforie aproape toxica.
Tot la sentimentul ipostazelor materiei intrd si aspectele geologice. E mai mult
cleat natura, intuitia condensdrii nebuloaselor In forme dure si cristaline, la rndul
lor friabile, si a compenetratiei regnurilor. Poetul mdreste lucrurile inerte, asfal-
tuoase, munte, stInca, roca, avInd atractie catre pietrele pretioase, adunate In mari
cantitati, diamant, smarald. Natura surprinsa In plind ebulitie e o aratare vulcanicd
Infricosatoare

Prin a craterelor gure rdzbunare strig vulcane,


Lava de evi grdmdditd o reped adInc In cer".

Cu o minte de copil, Eminescu Inchipuie pentru eroii sai castele märete ori
pester, care au In ele ceva geologic, straluciri de geode uriase. Peretii sTnt de
zäpada. Lumina cade ca ninsoarea. Sub Ceahlau e un palat cu portale gigantice de
stInci, cu boli sapate In granit, cu peretii de marmuri negre-ebenine, lucind
ca niste oglinzi de tuciu lustruit. In fundul stIncos al mdrii sInt palate de safir.
Arhitectura Tnsäsi urmeazd acest stil gigantic, geologic si fabulos. Cutare caste!
creste In mediu vulcanic, ca o creastd de munte.
Erotica eminesciand este una din cele mai nationale note ale universalitatii
sale. Unii trec peste acest aspect fundamental, Incerand sa descifreze pentru
cine a fost scrisd cutare sau cutare poezie. insd de obicei o poezie inspirata de
una este dedicata alteia si Inca nici ei, ci femeii In general. Desigur, aspiratia
catre asa-zisa dragoste liberd este rdspInditd In secolul al XVIII-lea, si mai cu seamd
la romantici. Dar acolo sälbaticia reprezintd un rafinament, consecutiv oboselii
232 prod use de Erosul cavaleresc si de cerebralitati. Inocenta eminesciand e o candoare

www.dacoromanica.ro
Mormtntul lui Mihai Eminescu
la cimitirul BeIlu
erban Vodä, BucureFti.

WHIR EMINESCU
1850^iS frtli1889

/EVEISE OM! SCOW


4 TOT $TISTSAIIEA,

proprie unui popor sanatos. Nu fart scandal au IntImpinat multi, acum treizeci de
ani, demonstratia mea cd erotica lui Eminescu este gingas onestd si carnalà. Negarea
spiritualitttii" speria si mai sperie pe ascuns pe multi ipocriti care Insà, IntrucIt
TI priveste, sInt perfect de acord cu Eminescu In criteriul alegerii fiinei dragi

Nu e mica, nu e mare, nu-I subtire, ci-mplinita,


inctt al ce stringe-n brge numai bunA de iubitd".

Poetul era desigur idealist, Intinfind bratele spre fantasma femeii desdvIrsite,
mlstic nu era, pentru cd aceasta presupune transcendenta femeii, ridicarea ei la rangul
de simbol. Este de neInchipuit ca Dante sd meargd cu Beatrice,

Mtni-n mina, guri-n gura".

in modul sdu instinctual si cvasifolcloric, Eminescu pune gravitate si statornicie

Tu vezi ca In iubire
Nu Ftiu ca sa glumesc,
Nu-%i pare oare bine
C-attta te lubesc?" 233

www.dacoromanica.ro
incolo, viseaza, cu fondul liric al poporului Indeobste, gingdsii robuste si permise,
sagalnicii Indritätoare In codrul milenar, departe de once indiscretie

Parul tau ti se desprinde


$i frumos 1i se mai sede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede".

Alteori poetul face 'in metru popular elogiul frumusetii sdnatoase, a unei vddu-
vioare tinere, mereu cu acea estimatiune corporala

Nici prea mica, nici prea mare,


PI int.10 la-ncingatoare".

Ca o complicatie onesta a sentimentului erotic, vdcluvioara are si un copil In


leagän
Adormit si dragalo
Alb ca felia de co",

ceea ce Inseamnd cà Eminescu simtea instinctual frumusetea iubirilor rodnice.


casa asediata de zdpezi, In urletele lupilor si latratul clinilor, tInara femeie somnoleazd
fericitd, coplesitd de fericirea maternitdtii. Inclinarea poetului este prin urmare
pentru femeia Indeplinindu-si datoria cdtre speta. Crnd Intr-o poezie de aspect rafinat
atrage atentia asupra inefabilului femeii, ca motiv de atractie, asupra a ceea ce In
estetica se numeste le je ne sais quoi"

De aceea una-mi este mie,


De ar vorbi, de ar taca
Dac-al ei glas e armonie
E §i-n tacere-i cc nu stiu ceo",

vedem Indata ca indefinisabilul nu-i o teorie savant& irationalista, ci o definitie Po-


pulard, pe care poetul o si trateaza In cadente folclorice

Tot ce-ar zice i se cade


Tot ce-ar face bine-i ade,
$i la vorba de s-o-ntinde,
Vorba dulce bine-o prinde.
$i de tace iarasi place,
Ca are pe vino-ncoace".

Intimitatea eminesciand nu-i analiticd. Fiind expresii ale naturii, cei doi iubiti
nu vorbesc si nu se-ntreaba. Ei cad, prin puterea instinctului si sub InrTurirea mediului
Inconjurator, Intr-o somnolenta extatica, pe care Eminescu o numeste farmec".
Femeia iese de undeva, dintre trestii sau din padure, se lasa Tmbrdtisata, apoi amIndoi
sInt prinsi de o toropeald, fascinati mai cu seamd de o miscare ritmica din afard, de
234 caderea continua a razelor lunii, de prdbusirea lenta a florilor de tei, de b1Trida ba-

www.dacoromanica.ro
tere de vInt", de unduirea apei, de buciumul de la stIna. Toate aceste ritmuri Inchi-
puiesc viata cosmicd.
Fara a se folosi de o putere de abstracne de care era totusi In stare, Enninescu
determina femeia, ca si poporul, prin afinitate. El n-are vreo ratiune metafizicd de
a ijbi, Trisa suferd legea amorului" pentru cd e o trebuintd a naturii, fiindcd inima
cere"
De-un semn in treadt de la ea
El sufletul leagd,
sa n-o mai poti uita
Viga ta Intreagd".

Fundamental, nu e nimic In erotica eminesciand care s'a* depdseascd poetica popu-


lara si romana, adica Intelegerea obsteasa Inima oricdrui om cere" si e atrasa
de un nu stiu ce" al femeii si ton sTrit o data sub staptnirea dorului", care, precum
se vede filologiceste, este pentru popor un amestec de aspiratie si durere.
Insusirea lui Eminescu este de a fi un mare erotic, de a ridica modul ancestral
de tulburare sexuald la o putere aproape neatinsa de vreun altul. Poeni erotici sTrit
In general niste epicurei eliberati de sclavia pasiunii prin experientd. Mai serios In
emonile lui, Goethe n-a trecut nici el de marginile unor pasiuni, controlate calm prin
reflecne. Irisa la Eminescu ne uimeste gravitatea. Asa iubeste poporul o singurd data,
In vremea Infloririi vietii bärbatesti si a nubilitatii. Eminescu lungeste acest rastimp
de crizd sexuald primara, ramInInd mereu In faza puberald, sublirrand oarecum In
sine o vIrsta stdtatoare. Daca prin solemnitatea si inocenta crizei erotice a spetei
Intelegem spiritualitate", evident poetul este departe de a fi un brutal senzualist,
fiind serios In iubire ca si natura, purad In ea o zguduitoare 5i ereditard Incordare

Caci te iubeam cu ochi piden'


plini de suferin/i,
Ce mi-i !asara din bdtrini
Parin0 din parinIi".

Aceasta e nationalitatea erotica a lui Eminescu, foarte complicata In fond, interior


sl exterior, dei ascunsa Intr-o ingenua simplitate, capabild sa surprinda pe cititorii
lui Dan te ori pe cei ai lui Leopardi.
Ce a mai nanonala latura a universalitani eminesciene este fárd Indoiala folclorul.
IntrucTt priveste epica fabuloasa, desigur, romanticii germani s-au ardtat foarte inte-
resan. Basmele lui M. Eminescu, ca Filt-Frumos din lacrimä, au stilul subtil al scrierilor
lui halucinante si putem spune cA strit pline de idei. Poetul culege basme ca Fru-
moasa lumii, Finul lui Dumnezeu, Borta Ontului, cu endul probabil de a le versifica,
cum a fdcut cu primul. In Cälin Nebunul, in versuri totul e fabulos autentic, doar
versul, analiza notiunii de timp, arhaitatea sTrit eminesciene, raportIndu-se la filozofia
si sociologia poetului. Eminescu are conceptia sa despre institunile automatice,
si In unele din basme ne Infatiseaza (altfel decIt Creangd, care respecta traditia decoru-
lui aulic), sub once haind, suflete de tdrani. Impdratul std tardneste Intr-un sat, se
sfdtuieste din prispa cu supusii, Inconjurat de fruntasii" säi. Fdt-Frumos poartd
haine de pastor, cdmesa de borangic, briu verde si cloud fluiere, unul de doine si
altul de hore. Tablourile ent de muzeu etnografic, evocarea unei astfel de lumi ar- 235

www.dacoromanica.ro
haice, In stihuri lipsite de once manierism, presupune o finete §i un studiu al folclo-
rului exceptional.
Eminescu a cules folclor sau a cdpdtat de la prieteni caiete de culegeri. Arta lui
este de a fi fdcut un folclor savant uneori abia IndepärtIndu-se de la impersonalismul
poporului, punIndu-se imperceptibil la nivelul unor ¡dei adInci, Tntre care dragostea
inocentd i aparenta filozofie a nimicului, care la el este de fapt voluptate de dispersi-
une In materia ve§nic generatoare de viatd. CIt de imperceptibild este trecerea la
nivelul savant ne putem face o idee din urmdtoarele versuri

Ce std Vintul sd tot batd


Prin frunza de tei uscatd
Si fring'indu-si ramurile
SI loveascd geamurile?
irisa tu de ce suspini
Cind privesti peste grAdini... ?"

Elasticitatea pomului, frunza uscatd" de tei, ramurile care izbesc In geamuri


apartin finetelor acustice tipic culte. Cit despre grddini, ele nu exista In folclor §i
toatd poezia std pe ideea solitudinii. Ce te legeni codrule ? pornete de la versuri au-
tentic populare, dar, la sfTrit, imaginea migratiei pdsdrilor, care Intunecd zarea lumii,
ia proportii apocaliptice.
Eminescu s-a endit a versifica §i cdrti populare, ca Istoria fui Arghir, prelucratd
de Barac In stihuri hilare. La Eminescu totul devine spontan §i elisean. Si Erotocritul
lui Cornaro II Tmbie, i putinele versuri rdmase au factura savantd, lunc6 rimInd cu
presupun c6. Miradoniz ar fi avut atmosfera colosal minerald §i vegetald din Sarmanul
Dionis. Dupd un basm de Kunisch, poetul vorbete In stihuri despre o fatd In grädina
de aur" cu pdrul de aur plin de moliciunea spumei". Zmeul este geniul solitar
jind dupd dragostea unei fiinte terestre. De aci a ieit Luceafärul. Miron i frumoasa
fb-rä corp este, de asemenea, versificarea unui basm de Kunisch. Poetul Ti dd semni-
ficatie filozoficd, antInd nostalgia de prototip, conflictul Tntre ideal i real.
In compunerile fabuloase, metrii sInt lungi, Insd cezurile indicInd rime interioare
dau ritmicd populard
Vin In zale Imbracati/ pe cai negri-nalecgi".

Imaginile sInt Irisa de un rafinament plastic §i acustic rar. Un zmeu moare ca o


musca lovitd iarna de o scInteie de ninsoare, codrul anta verlainian sau ca m4ndria
orologiului tin tin sonando" din Paradisul dantesc
Crengile stnt ca vioare printre care vintul trece
Frunze sun ca clopoteii, trezind ceasul doisprezece".

CInd In fine apar versuri In metru scurt de aspect popular, spuse de fata tristi
singurd, jalea se preface In jele" eminesciand, greierul &ad' In luna §i sugereazi
solitudini vaste Intr-o geologie pustie §i corespondenta endurilor la distante plane-
tare, tntr-un vocabular rural plastic i totodatd straniu muzical
Greierus ce ctnti In luna.
236 Cind pdclurea sund".

www.dacoromanica.ro
Miron i frumooso fdrd corp, cu toatd impresia exterioard de compunere popu-
lard In cdutarea prozodiei folclorice, cu dominatia descriptiei vietii rurale, cumulate
pe suprafatd Ingustd, rimele interioare si finale sInt rafinate si specific eminesciene,
precum Indrugd cIte-n drugd".
Astfel, Eminescu izbuteste acest lucru paradoxal, sa placa omului simplu printr-o
conceptie ingenua i elementard, Inscriindu-se cu aceastd ipostazd folclorului national,
si sd tulbure pe omul rafinat de pretutindeni prin complicatia coloarei si a formei
prin stráfundurile filozofice. Opera lui este cu cloud fete, una de in si alta de ma-
tase, e izvor i cascadd catastrofald i poate figura simultan cu aceleasi piese In
culegerea Arnim si Brentano si In operele lui Novalis sau FINderlin sau, in fine,
pentru cine pretuieste muzica obscurd a sufletelor intuind relatiile secrete din univers,
In acelea ale lui Rimbaud.
Cel mai tipic exemplu eminescian de universalitate obtinutd prin mijloace curat
nationale este romanta numitd de junimisti cantabile" si chiar cIntatd, In momente
de umor colectiv, In cor. Aceste romante au factura eintecelor de lume" rdspIndite
prin Idutari si au fost accesibile vulgului prin sentimentalismul lor Tnseldtor. Franceza
chanson" e o compozitie Intemeiatd formal pe dictiunea muzicald, pe arta de a
spune. Substantial ea este sau o piesd sentimentald sau, ca In cazul Béranger, o aluzie
spirituald la evenimentele politice si o discretd diatribd. Romantele lui Eminescu
sInt Trisd tulburdtoare pentru omul cult si reprezintA compendiul dramatic al unor
conceptii de viatd si al unei speculatii filozofice ametitoare. and traducerea Intr-o
limbd strdind distruge ritmica facild, rdmInem uimiti de gravitatea conceptiei. Astfel,
ca i tan.' lui Goethe, vedem la marginea mdrii o floare si ne dam seama pe urmA

Afild IVII*S1s,
.. :1 1:14.rlt
II, '
s

II '

O. N V O.R B I fl,F.O.TE R R
, Arm.. fie,carel .41
ag, 11o;,..ista
',Fag
Abesaw,turIo.sstaer.staui
la . ..taawà,.h^INLi.
/

WE/KW: Jana;

1 V e.t I V,:
O E.p1sIl'aiie. 4!4 f
PovsII.. if.
Noldosy. f,../..r.4 e44;4ft., g:;
4.4 il,Ave t
Mehadia, Jo
Ques.tIasarnI Agns.,1, J,j:
14,-nP ,
14,,,spchm,
Convorbiri Literare, Iasi, XVII (1884),
nr. 11, febr. 1. Numdr in care s-au
publicat un grup de poezii de ale lui
ti. Eminescu.

www.dacoromanica.ro
cd nu e un vegetal terestru, ci o stea de mare,
fiin/a de forma floral, traind In zbuciumul fun-
durilor acvatice.
Una dintre cele mai tipice roman/e de
acest soi este Pe lingcl plopii färd sot:

Pe lingl plopii (ara so/


Adesea am trecut
MA cunosteau vecinii toIi
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tAu ce strAlucea


Privii atit de des
O lume toatd-Melegea
Tu nu m-ai inteles".

Nu ritmul si imaginea memorabila a plo-


pilor fdrd so/ sint cauzele adevarate ale emo-
Iiei, ci marea idee patetica. Omul In general
cugeta in directia legilor spe/ei si pentru el
,
dragostea are Intotdeauna dreptate, iar nepa-
sarea e mereu vinovata. Gindul ca o femeie
." poate merge asa de departe cu alterarea sen-
timentului TncIt sa nu vada dragostea unui om
Alexandru Chibici-Rivneanu. Portret pe care toata lumea o vede e de un patos inimi-
in roba de magistrat. tabil. Citind poezia In contextul Intregii opere
eminesciene, Irlelegem ca poetul continua sa faca
procesul amar al femeii vremii lui, instabile,
obtuze la dragostea sublima. Parerea de rau din strofele urmatoare este poezie
populara. Temerea de a muri, nostalgia vieVi de speta, trairea mental a zacerii
erotice care poate duce si la moarte, a Imperecherii misterioase, acestea sInt ideile

De cite ori am asteptat


oapta de raspuns I
zi din viaIS sS-mi fi dat,
zi mi-era de-ajuns

ora sa fi fost amici,


SS ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
ora, ;i sS mor".

De la automatismul erotic, Eminescu trece brusc la erotica metafizica. Dragostea


este la poet ra/iunea insasi a vie/ii, si el o mareste 1:ad la proporliile unui mister
cosmic. Dragostea lui ar fi putut birui moartea si da femeii existen/a vesnicd, pen-
238 tru ca el este geniul ce sparge portle prezentului si mîntuieste de extinqia moral&

www.dacoromanica.ro
ducInd de rrand In eternitate si pe aceea pe care o cIntd,dIndu-I trainicia unei statul
de marmurd
Dindu-mi din ochiul tau senin
O raza din adins,
in calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trlit in veci de veci
Si rinduri de vieti,
Cu ale tale braIe reci
Inmarmureai mgret.
Ajuns la hotarul dintre fizic si metafizic, poetul se scufunda in mitologie, asimi-
lInd fiinta iubitä, In cazul cInd ar fi Intins mTna geniului, cu enele, adicd cu divin
statuare ce strdbat din timpurile vechi. Dragostea devine nu numai o aspiratie spre
absolut, ci °s'inda unui atavism neInteles, cu capátul In plindtate
Caci te iubeam cu ochi pagtni
Si plini de suferirrti,
Ce mi-i !asara din batrini
Parintii din parinti".
Romanta pdräseste acum si aceastd zond mitologica. instrdinat de sine, poetul
moare In secol si se afuncid In acel timp absolut din perspectiva cdruia once fenomen
terestru devine o aparenta. Ddm de ataraxia Luceafarului
Azi nici macar ¡mi pare rail
CA trec cu mult mai rar,
CA Cu triste0 capul tau
Se-ntoarce In zadar,

Caci azi le semeni tuturor


La umblet ;i la port,
Si te privesc nepasator
Cu-n rece ochiu de mort".
Astfel, ceea ce Incepuse insidias simplu cu vibratii de romantd s-a ridicat treptat
In luna*, implicInd toatd filozofia eminesciand si prin ea redesteptind In constiinta
noastrd filozofia amará a lui Schopenhauer. Acest crntec atTt de popular national
ne surprinde pe noi Insine prin gravitatea lui In translatie strdind scutitd de once
melopee, si cloud strofe din traducerea eminentd a profesorului Mario Ruffini din
Torino sTnt revelatoare
Oggi neppur più mi rincresce
Ch'io passi sempre pio di rado.
Che con tristezza il capo tua
Inutilmente si volti;
Perché oggi tu somigli a tutte
Niel camminare e nel portamento.
E indifferente ti guardo
Con un freddo occhio di morto". 239

www.dacoromanica.ro
Acum pricepem cà Eminescu propunea lautarilor o simfonie beethoveniana.
In directia satirica, Incurca pe multi faptul ca. Eminescu era un conservator
progresist si ca vulnera pe liberali, printre care se aflau, cel putin initial, progresisti,
la vremea lor revolutionari. Ar don i ca Eminescu sa fie marxist, ceea ce dei
privea cu simpatie pe tarani si pe proletari si nu ignora In linil generale marxismul
Eminescu nu era. Filozofia lui sociala ca un protest la prezent era utopicä si ar fi
profesat-o In aceiasi termeni de-ar fi fost conservator, liberal ori socialist. Era un
poet, si ceea ce importa din acest punct de vedere este reactiunea lui practica ce
pare a interesa numai istoria politica a romanilor cu conditiile ei particulare.
Violenta lui e furtunoasa, nimic aci din filozofia lui Schcpenhauer, care reccmanda
fuga de once polemica ce ar spori senzatia vointei de a trai si implicit durerea. L-am
compara cu V. Hugo, care totusi pune tact si scrupul formal si pot sa zic racealä
In cele mai dezlantuite diatribe ce ramIn totusi parlamentare. Eminescu e posedat
de o furie sublima, de minie directS, si numai un geniu ca el a fost In stare sä apuce
fierul Inrosit cu rrainile nude. Mlnia lui Ahile este universala, asijderi aceea
eminesciana.
Eminescu detesta la liberali, si in sinea lui si la conservatori, lipsa unei lupte
ideologice veritabile, jccul alternativ al egoismelor, acoperit Intr-o goala retorica.
instituiile sInt superficiale, fiecare umbra sa se capatuiasca.
Si ce e mai gray, aceasta lume este lipsitä de patriotism.

Ne fac legi ;i ne pun biruri, re vortesc filcscfie.


Patricrtii I Virtuo;ii, ctitori de a;ezäminte,
Unde spumegg desfriul In mi;cgri ;i In cuvinte..."

In fata acestei putreziciuni, poetul se Intoarce Inapoi Intr-un trecut himeric,


cu o ordine automatica laborioasa, asemeni celei a albinelor, furnicilor si altor
gInginii.
Ca Eminescu este misogin nu se poate sustine. Fulgerele lui merg Impotriva
femeii burgheze a vremii lui

Deci atunci cInd de-al tgu umgr 1i se razimg copila,


Dacg ai putere-n sulfet te gInde;te la Dalila".

Asta, In stil violent. Dar poeziile idilice, chernInd femeia In mijlocul codrului
ent si ele polemice si raspund utopic unui veac pervers

"Hai ;i noi la craiu, dragä,


sa fim din nou ccpii,
Ca norocul ;i iubirea
SA' ne part jucdrii".

Astfel, oriunde Emineau atinge nivelul universal si intereseaza pe toti printr-o


viziune despre societate si cm, inteligibila la toate meridianele, punctul de plecare
este temporal si spatial national.
De-o specificitate indiscutabild pare limba poetica si nu vom tagadui ca Racine
nu suna ca Puskin. Am studiat si eu °data vocabularul, morfologia, accentul, sintaxa,
240 rima, strofa. Azi sInt mult mai rezervat. Limba lui Eminescu e adesea curenta si

www.dacoromanica.ro
neologica, alteori neologismul e imperecheat Cu un cuvint mai neaos (motan blazat,
fantezie mIteasca). Cite un ci croniaresc aruncd o savoare arhaicd
/Jar vIntul svirle-n geamuri grele picuri
Ci tu citesti scrisori din roase plicuri."
Pronunfdri regionale, foarte rare (grier, crier, epte) aduc o muzica nebanuitd.
Rimele sint uneori paradoxale
Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samä deie-si
Dar ea seamdnA cebra Indrdgiti de singuri

Academic vorbind, ele sir-it, chiar and au efecte fermecatoare, necorecte, si


scandalul a fost enorm printre contemporanii care n-au in/eles ca Eminescu nu
voia sa sacrifice ideea si aducea cuvintele legate de mini acolo unde Ii trebuiau.
Vibra/iile extraordinare din Pe lingd plopii fdril so; rezulta din fraze de o prozaicitate
deconcertanta : Pe ling plopii fard so/ am trecut adesea ; ma cunosteau tosi vecinii,
tu nu m-ai cunoscut. Privii atit de des la geamul tau ce stralucea ; In/elegea toatd
lumea, tu nu m-ai irr/eles. Muzica vine din melancolia cerebrala. Neuitatul poet
Ion Barbu a auzit un zugrav cintind cu acompaniament de acordeon o romana,
de altfel pe o terna folclorica
Ce bine o duceam ca fatà
Vorbeam cu teti, eram stimata".

Lexical, distan/a de strofele citate din Eminescu nu e mare. Insa ramine abisul
intre astral si trivialitatea gindurilor. Cind lingvisti cura/i cred ca fära recep/ia ocea-
nicd a sufletului eminescian pot sa aduca vreo lumina' In arta lui Eminescu, am impre-
sia ca un acordor de pianoforte dd judeca/i asupra lui Beethoven. CIt despre meto-
dele matematice, ele ma sperie si, barbar, ramin la ele rebarbativ.
Exista' o condiVe excep/ionala care ridica' pe Eminescu deasupra poe/ilor de
circula/ie rarginitä. A cunoscut poporul si provinciile românesti, a devenit familiar
cu specula/iile filozofice cele mai Inalte, a iubit fard a fi fericit, a dus o existentd
nesigura' si trudnica, a trait intr-un veac ingrat ce nu rdspundea idealului s'au, a
plIns i a blestemat, apoi s-a ImbolnAvit íi a murit foarte tTnär. Tot ce a avut de
spus a spus pTnd la 33 de ani. Viaja lui se confunda cu opera, Eminescu n-are altd
biografie. Un Eminescu depasind virsta pe care a trait-o ar fi ca un poem prolix.
insasi nebunia pare o opera de protest. Si de aceea oricine II va citi, pe once punct
al globului, va Try/elege ca Eminescu a exEmplificat o drama a cmului, a el a scris.
In versuri o zguduitoare biografie. Al/ii au o opera eminenta si o biografie mo-
notond si fErd sEmnifica-tie. Rar se intimplä ca un poet sä fie sigilat de destin, sà*
ilustreze prin el Insu0 bucuriile i durerile existertei i de aceea multa' vreme
M. Eminescu va rämine In poezia noastra ntpereche.

BIBLIOGRAFIE

M. E minesc u, Pcezii, ed. Titu Maicrescu, Bucuresti, Socec, 1883 (numercase Nuvele.
Iai,$araga, 1E83 ; Opere ccrrplccte, I, Literature, pcpulcrò, pref. I. CF.endi, Bucuresti,
Minerva, 1902 ; Ceriu ptstiu, rcman inedit, ed. I. Scurtu, Bucuresti, Minerva, 1904; 241

www.dacoromanica.ro
Bogdan Dragos, drama istoricd ineditd Cu o precuvintare de luliu Dragomirescu, Bucu-
resti, Alcalay, 1906 ; Lois, le joueur de flike, de Emile Augier, comedie anticd Intr-un
act In versuri, traducere, introducere de I. Scurtu, Bucuresti, Socec, 1908 ; Henriette
si Mihail Eminescu, Scrisori dive Cornelia Emilian i ftica sa Cornelia, Iasi, $araga, 1893
Scrieri politice ;i literare, Bucuresti, Minerva, 1905 ; Literatura popular& ed. D. Murd-
rasu, Craiova, Scrisul romdnesc ; Scrieri ¡iterare, ed. D. Murdrasu, Craiova, Scrisul
rorranesc ; Opere, IIV, ed. Ion Cretu, Bucuresti, Cultura romaneascd, 1939; Opere,
IVI; ed. Perpessicius, Bucuresti, Fundatia pentru literaturd ;i artd, Ed. Academiei
R.S.R./, 1939-1963 (vol. IIII : Poezii tiparite In timpul vietii. Introducere ;i variante ;
vol. IVV : Poezii postume... Anexe... Indice ; vol. VI, Literatura popular-a); Opere
olese. Ed. Perpessicius, vol. IIII, Bucuresti, EPL, 1964-1965 ; D. R. Mazilu, Lucea-
farul lui Eminescu, Expresia endirii, text critic si vocabular, Bucuresti, Inst. de]ist.
lit. si folclor, 1937); Prozei Isterar& Editie Ingrijitä de Eugen Simion si Flora
Suteu. EPL, 1964; Poezii. Editie critica de D. Murdräsu, Bucuresti, Minerva, III,
1970; ilk 1972.
N. Zah ar ia, Mihail Eminescu, Bucuresti, Socec, 1923, (ed. II manta) ; Gala Galaction, Viata lui
M. Eminescu, Bucuresti, Biblioteca Dimineata. nr. 12/1924/; A, Vlahutd, Curentul Emi-
nescu, Bucuresti, 1890 ; N. Petrascu, Mihail Erninescu, studiu critic, Bucuresti, 1892,
ed. V,1933 ; Mihail Dragomirescu, Critica giintifica ;i Eminescu, Bucuresti, 1906
Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu, Bucuresti, Col. Gindirea, 1930 ; D. Caracostea,
Personalitatea lui M. Eminescu, Bucuresti, Socec, 1926 ; D. Caracostea, Arta cuvfntulul
la Eminescu, Bucuresti, 1938 ; Creativitatea eminescianä. Bucuresti, Fundátia regal
pentru literaturd si artd, 1943 ; Al. Dima, Motive hegeliene In scrisul eminescian,
Sibiu, 1934 ; G. Cdlinescu, Viata lui Mihai Erninescu, Bucuresti, Cultura nationald, 1932:
ed. IV, Bucuresti, 1964 ; Opera lui Mihail Eminescu : I Filosofio teoreticd, filosofia prac-
tica, Bucuresti, C.N., 1934 ; II-111 Cultura, timp si spotiu, Bucuresti, F.R.C., 1935
1936 ; ed. a II-a revdzutd, In cloud volume. Bucuresti, Minerva, 1969-1970; P. V.
Hanes, O scrisoare inedita a lui Mihail Eminescu, In Prietenii istoriei literare, buletin
informativ, I, 1 aprilie, 1933 ; Rosa del Conte, Mihai Eminescu o dell'Assoluto, Modena,
1962; Augustin Z. N. Pop, Contributii documentare la biografia lui Mihai Eminescu,
Bucuresti, Ed. Academiei, 1962. Noi contributii documentare la biografia lui Mihai Emi-
nescu, ibidem, 1969 ; Zoe Dumitrescu-Busulenga, Mihai Eminescu, Bucuresti, Ed.
tineretului, 1963 ; Matei alinescu, Titonul si geniul I, poezia lui Mihai Eminescu. Semni-
ficatii ;i directii ale etosului eminescian, Bucuresti, EPL, 1964 ; L. Gáldi, Stilul poetic al
lui Mihai Eminescu, Buc., Ed. Academiei, 1964; Alain Guillermou, La genése intérieure
des poésies d'Eminescu, Paris, 1963 ; G. Cdlinescu, M. Eminescu In Studii cerce-
tdri de istorie literara ;i folclor, 1963, nr. 1-2; loan Massof, Eminescu i teatrui,
Bucuresti, 1964, EPL ; Eugen Simion, Proza lui Eminescu, Bucuresti, EPL 1964 ; G.
Cdlinescu. Eminescu poet national In Contemporanul nr. 24 din 12 lunie 1964; Ion
Rotaru, Eminescu ;i poezia popular& Bucuresti, EPL, 1965 ; Ion Tohdneanu, Studii de
stilistica eminesciana, Bucuresti, Ed. stiintificd, 1965 ; D. Murdrasu, Comentarii
eminesciene, Bucuresti, EPL, 1967; Ion Cretu, Mihoi Eminescu. Biogrofie documentara,
Bucuresti, EPL, 1968 ; I. Negoitescu, Poezia lui Eminescu, Bucuresti, EPL, 1968, ed.
a II-a, 1970 ; G. C. Nicolescu, Studii ;i articole despre Eminescu, Bucuresti, EPL,
1968; D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu, Bucuresti, Ed. tineretului, 1969.

242

www.dacoromanica.ro
ION CREANGA

Sat mai vizitat ca Humulestii sau macar deopotriva, Tara noastrd nu are altul
Nici lpotestii lui Eminescu nu este atTt de umblat. Interese culturale, administrative
sau numai turistice miscd Tntr-acolo, an de an, o Intreaga lume de calatori. Cine
vine dinspre Piatra-Neamt, dupa ce trece de drumul Filiorului si al mInastirilor
Varatic si Agapia, urcd domol, aproape nesimtit, dealul Humulestilor, care din apro-
piere, spre deosebire de cum aratd In perspectiva, se dovedeste supus i chiar ina-
parent. Este totusi, dei lina, o mare ridicdturd de pdmInt cultivabil, pe a carui coama
aflarn azi asezarile taranesti ale stramutatilor din Rapciuni, Hangu, Galu si alte sate
de pe valea Bistritei, ale caror vetre au fost imerte de lacul de acumulare de la
Bicaz. Dar abia dincolo de noile gospodarii, soseaua se lasä In marginea de sud-vest
a Humulestenilor numita Deleni (locuitori dinspre partea dealului), urmTnd ca dupa
trecerea peste apa Ozanei si prin TTrgul Nearnt, si mai departe dupa deri-
vatia spre Falticeni, sà ducd In Idturi catre Pascani. O alta osea, care taie satul de
asemeni In cloud, vine dinspre sud-est de la Roman, ajungInd mai IntTi In marginea
humulesteanä locuitd de bajenari", veniti nu se stie nici de unde, nici cInd, careia
de aceea i s-a zis bajeni (daca nu cumva numele, fard vreo legäturd cu bastina locui-
torilor, nu va fi fiind mai curind alterarea decenta a unui vechi Baseni, Baseni sau
Basinari, cum se mai gäseste In cTte un act atestat Tntocmai), si soseaua merge mai
departe In munte, printre cIteva lacasuri calugaresti, paralel oarecum cu amontul
Bistritei. AmTndoud drumurile, vechi sleauri, azi bine Tntretinute, primul asfaltat,
venind de la Piatra, iar celalt de la Roman, fac cruce In mijlocul Humulestilor. E
centrul", cum i se spune de la un timp tot mai mult, cu frumoase unitati cul-
turale, administrative si comerciale, ca scoala, camin cultural, biserica, primarie,
dispensar, si magazine de desfacere, dar localnicii, IntelegTnd prin centru" pIlcul
Intreg de gospodarii In jurul crucii drumurilor, dintre Deleni si Bajeni, Ti spun
Inca Vatra Satului, ca In vechime. Neschimbata de corectdrile timpului, pe latura
de nord-est a satului, curge de asemenea Ozana, apd de munte, cu un singur
mal consolidat, care Ti Tnconvoaie curgerea si pe care se afld Tirgul-Neamt, malul
celalalt dinspre Humulesti fiind prunduit ca adaus de nevoie al albiei. Si tot ne-
schimbata, In susul Ozanei, de pe piscul Plesului, privegheaza Inca ruinele taciunite
ale Cetatii Neamtului, dominInd peisajul numai de la cTtiva kilometri si In zbor de
pasare, nici de la atIta, dar dintr-o departare de timp de peste sapte secole. Ca
sd ajungd acolo i, mult mai In munte, la cuibul vestit de mTndstiri, schituri i para-
clise muntene, cdlatorul trece Ozana fie, cind se poate, prin vadul de dincolo de 243

www.dacoromanica.ro
Vindtorii Neamtului, fie intre Humulesti si Tirgul-Neamt, pe un pod solid de
cincizeci-saizeci de metri, care std pe picioare de fantozaur, cu balustrade si para-
pete de beton, Thlocuind o sträveche punte refacutd zadarnic In fiece toamnd si pri-
mdvard. Mai aproape de vremile tot mai uitate este binenteles situarea evocatd
de Insusi Creangd : inspre apus-miazAzi, vin mindstirile : Agapia, cea tdinuitd de
lume ; VAraticul, unde si-a petrecut viata Brincoveanca cea bogata si milostivd
si satele Filioara, hatasul cdprioarelor cu sprincene, scdpate din mindstiri ; Bältätestii
cei plini de salamurd ; i Ceahldestii, Toplita si Ocea, care alungd cioara cu perja-n
gura tocmai dincolo peste hotare ; lar spre Crivdt, peste Ozana, vine Tirgul Neam-
tului, cu mahalalele Pometea de sub dealul Cociorovei, unde la toata casa este
livadd mare ; Tutuienii veniti din Ardeal, care mdnincd slanina rincedd, se tin de
coada oilor, lucreaza lina si sint vestiti pentru teascurile de fácut oloi ; si Codrenii
cu morile de pe Nemtisor si piudle de facut sumani. lar deasupra Codrenilor, pe
virful unui deal Malt si plin de tilharai, se afld vestita Cetatea Neamtului, Ingrd-
ditd cu pustiu, acuperitd cu fulger, locuitd vara de vitele fugarite de strechie si sta.-
juita de ceucele si vindereii care au gäsit-o bund de fácut cuiburi Intr-insa". Asfal-
tarea drumurilor, constructia podului de ciment si restaurarea Ceratii, la care se
lucreazd, vor acopen i Insd fata de altddata a locurilor. Civilizalia, °data inceputd,
se Tnfa'ptuieste ori si unde neoprit, dupd legile ei. Astfel cd, daca ar lipsi stator-
nicia toponimica si mai putin geograficd a tinutului, satul lui Ion Creangd, mutat
cu totul din arhaitatea lui materiala si morald, ar fi de neidentificat. in vederea
identificdrii, e nevoie de pe acum, deindatd ce noile prefaceri i-au institutionalizat
atit de felurit viata obsteascd, i-au electrificat ulitele si locuintele, i-au adus cine-
matograf si i-au pietruit, pe alocuri, de-a lungul santurilor de osea Inca existente,
portiuni de trotuar ordsenesc, e nevoie, si cu atit mai mult va fi In viitor, ca Humu-
lestii, care a nAscut in adevar pe marele povestitor, sd fie intr-un fel deshumat"
de sub formele urbanizdrii. Cad, rara sa insemneze ca binefacerile civilizaliel ar
fi de respins, o vizitd In satul contemporan (si nu numaidecit In cel din viitor) in-
struieste prea putin asupra lumii lui Creangd. Mai mult : e neindoielnic ca o ase-
menea asezare, ca si urband, putind naste de aici Tnainte alt mare scriitor, n-ar
fi produs in nici un chip pe fabulosul Creangd.
Ca sd ne apropiem de conditia nasterii lui, abea habitatul cosmic, ambianta
sociald, spita, familia si deci leaganul lui moral, care, fail a-i constitui geniul, i-au
dat materia de exprimare, abea acest fel de restaurare arheologicd ne ajuta intru-
citva. Apropierea de opera e astfel rezultatul depärtdrii In timp. O clipd s-ar putea
crede cA InfAtisarea satului din anul nasterii scriitorului e tot ce trebuie. Numai
ca Humulestii aveau de pe atunci mica lui istorie, preschimbatd In atitudini spiri-
tuale colective, de unde nevoia de a sti cum s-a ndscut satul Tnsusi. Cdci locul, pe
care urmau sd se aseze cei dintii humulesteni, dei acelas1 pina in zilele noastre,
nu semAna cleat de departe cu ce vedem azi. O plasd intinsd de pirliase, dintre
care cloud mai identificabile, numite Buligile, acoperea in adevär viitoarea Vatra
Satului, de-a lungul strazii care poartd acum numele scriitorului. Pdmintul era fireste
smircos. La multa vreme dupd Intemeierea satului, cum 'MCA' se mai pomeneste,
ndmoluri Inselatoare, urcind repede peste cdpätTna rotilor, retineau un timp carele
singure, oamenii fiind prea multumiti sd-si scoatd de acolo macar vitele. Zic unii
cá primejdia impotmolirii, care Incepea de la poalele codrilor seculari de pe deal,
intinzindu-se pind in prundul Ozanei, se dovedea i capcand defensiva impotriva
244 jefuitorilor iesiti noaptea din pdcluri. Totusi humulestenii, fie cintdrind nenorocirile

www.dacoromanica.ro
amIndoud i hotdrind sà Infrunte pe cea mai mica, fie bagInd de seamd cd despa-
durirea dealului, odatd cu codrul, rdrise si atacurile de noapte, au abatut cursul
Buligilor pe Valea Seacd de azi, IndreptIndu-le sa se verse in Ozana pe dupd dealul
Humulestilor. Rind sd se TntImple abaterea, destul de trziu, la inceputul secolului
nostru, e Trisa o Intrebare : cum a putut lua fiinä satul pe un loc a-at de nepo-
trivit ? Rereaua de pIrTiase ascunse In papuris si stuh, cuprinfind ostroave clisoase
si numai unele ceva mai ferme unde piciorul nu se Infunda pInd la glezne, daca nu
pInd la genunchi mai cu seamd dupd revdrsdrile periodice ale Ozanei, nu Trnbia la
asezari gospodaresti. Nasterea fireasca a unei unitari rurale, prin concurs de oportu-
nitari topografice, rdmIne de aceea de necrezut pe locul aratat. Cum satul existd
Insa documentar chiar In acele condirii neprielnice, trebuie sa presupunem un factor
extern. E drept ca mijloacele obiective de convingere lipsesc. Dar nevoia de a
sti autorifd imaginaria si logica sa construiascd o ipotezd. Pentru aceasta, ca reali-
tate Indrumdtoare, amintim Inca o data locul moinatic, and nu era de-a dreptul
mocirlos, unde primii humulesteni s-au asezat probabil nu de blind voie. A doua
realitate este numele din unce al satului, asociat mai totdeauna cu acela demosie",
apartinInd mai 'inn TIrgului Neamr, apoi rrandstirii Secu si Neamru. Nepriinra locului
pentru o viitoare vatra de sat si denumirea pdmInturilor dimprejur ca nnosia Humu-
lesti" duc logica si imaginaria la Incredinrarea ca privighetorii direcri ai mIndstirii
proprietare sau orindarii, adicd arendasii, avInd trebuinrd de brare de muncd mai
apropiate si statorn ice, au dat andva unor familii de robi putinra de a se aseza
acolo. Si e de admis pe ITriga aceasta cA robii au fost morniri cu unele addposturi
de ostrere si lut, In care sa locuiascd. Numai astfel se Tnrelege cum de s-a putut
spune humulestenilor pInd tIrziu embaticari rrandstiresti". Este originea satului
cea mai prezumabila. A doua Intrebare, cdreia documentele de asemenea nu-i rds-
pund, priveste data acestei nasteri fortate. Cite o legencla, luatd de bund, aruncd
vechimea satului Tnainte chiar de descdlicatul Moldovei. Arhimandritul Narcis Creru-
lescu, cititorul actelor dispdrute de la mIndstirea Neamr, aminteste pe aceea, dupd
care raranii din Humulesti ar fi carat pietre pentru Cetate, la porunca nemrilor
Intemeietori. Oare I ? Dar a fost de-ajuns ca patriotismul local, prin Mircea Ispir,
monografistul Humulestilor, sa-si afirme deschis aceastd vechime, dei arhimandri-
tul crede satul mai vechi doar deal TIrgul Nearnrului. Din nou Insa, oare I ? LasInd
la o parte tradiria, documentar s-ar vorbi de el la sfirsitul secolului XV. Un act,
citit de Narcis Crerulescu, ar conrine stirea cA humulestenii, de meserie cardusi
cardmidari, ar fi servit sub $tefan cel Mare la reconstruirea Cetarii. Alt act din
acelasi izvor ar menriona Imprejurarea, and marele voievod moldovean, ca Caspian
pentru munca raranilor din Humulesti, care au luat parte la ridicarea odailor dom-
nest" de la Cetate, i-a slobozit cu dreptul sa stdpIneascd nestingheriri locurile
curAturile ce le-au stapTnit si mostenit de la mosii si stramosii lor,
verbal titlul de razesi, adica oomeni liberi", zice arhimandritul. Exprimarea lui este
Insd ambigud si reticentd : ambigua, fiindca lasa sa se TrIeleagd p ITV slobozenia
locuitorilor de la data uricului inainte, repunerea lor In vechi drepturi uzurpate,
iar reticenta, deoarece, daca actul domnesc spune ciar pe cine Intarea, nu arata
Impotriva cui fusese emis. Afirmaria ca titlul de razesi li s-a co-nunicat verbal"
dà loc altei Intrebdri. De ce verbal" si nu scris" ? Se stia atit de bine ca exista
si o astfel de forma care ar trimite prin urmare la vreun voievod chiar dinaintea
lui $tefan ? Oricum, cunoastem cererile repetate, prin care satul a tot Incercat pe
tingd autoritari succesive si tTrzii sa-si redobIndeascd pamInturile stramosesti". 245

www.dacoromanica.ro
Humulqtenii invoca firete Indreptatiri sentimentale, napasta vremurilor i tot
ce Ti putea scoate din injusta sardcie istoricd, dar nici una dintre cereri nu produce
dovada drepturilor. Si dovada, fie existInd cindva, cu timpul nici n-a mai putut fi
facutd. ate un mopeag 10 va aminti pInd de curTnd cà bdtrTnii din vremea copild-
riei lui povesteau despre un om mai de seamd, al locului, un anume Vlaicu, cdruia
i s-ar fi Incredintat spre pdstrare toate documentele ca acesta, sd nu i se fure din
casa, le-ar fi ascuns In scorbura unui nuc tiut numai de el i, cum nimeni nu mai
cunotea nucul cu pricina, lui IntImplIndu-i-se sà moard de trásnet, nimeni n-a
mai izbutit sá descopere ascunzi ul. Adevdr sau poveste, cert este cd revendicdrile
humulqtene niciodatd nu s-au putut sprijini cu acte. Pe baza apdar de consens
local i de conjecturi idealizate, s-a ajuns despre starea lor materiald la ideea de
rdz4 färd parnInturi". CIt despre vechimea exacta chiar a acestei stári, necum
despre data Infiintdrii satului, tirile sigure lipsesc. in privinta numai a existentei
lui neIntrerupte, Narcis Cretulescu mai afirmd ca, la o sutd de ani dupd slobo-
zirea de catre Stefan cel Mare, Humule0i cu TIrgul Neamt s-au Inchinat, o
data cu Cetatea lui Mihai Viteazul". Rind la aflarea actelor citite de arhimandrit,
rdmInem Inca' In atmosfera de tradiTie orald, dupd care satul ar avea o istorie legata
de Ins4 istoria Moldovei. Dar arhivele, care sint, justifica alt punct de vedere. Abia
In 1731, numele de Humule0 e trecut Intr-un act particular, Incheiat Intre locui-
torul loan Topolice jupTneasa lancului (jidov)" pentru Imprumutul de 20 lei.
i

lar In 1738, documente tinutale fac märturie ca oamenii ce le zic humule0",


de pe ring prisaca lui Buligd", apartinusera mai de mult moiei domnqti Tîrgul
Neamt, la care voiau sa se intoarcd de sub stapThirea ulterioard a mIndstirii Secu.
lugarii facuserd plIngere la domnie de nesupunerea oamenilor i obtinuserd c4tig
de cauza. Din cartea domneascd, prin care li se da dreptate, rezultá Insä cd acei humu-
le0" nu erau atunci doar un pilc neInsemnat de oameni, cum lasa sd se Inteleagd
cu rea vointa redactarea, ci o adevaratá olpte mai larga i mai veche ; ea putuse
trai la Buliga", pe locul de prisacd cu lazuri i cu pomät i cu alte locuri de
cu parrant i cu vad de moard i cu poeni de final". Totu0 Gh. Ungu-
reanu, care a compulsat actele respective, le admite valoarea arhivisticd poate prea
strict. impotriva tradiVei de vechime, el sustine documentar ca aezarea statornica
a satului Humulqti nu este prea veche". Negäsindu-I trecut cu numele lui Tritr-o
catagrafie a Visteriei din 1774, and locuitorii figurau ca birnici Intre aceia ai
Neamt, vOzInd ca bisericd proprie are numai din 1766, and o construiesc
din lemn pulinii locuitori de atunci", &rid peste un act din 1798, In care satul,
ca parte Tritr-o judecata cu TIrgul Nearnt i ca unitate administrativd distinctd, apare
In sfIrOt cu numele lui, scrupulosul arhivist ajunge la Tricheierea : Humule0i ca sat
nu-I gäsim spre sfîritul secolului al XIX-lea". Dar scrupulul arhivistic, nesustinut de
interpretare, este deasemenea discutabil, cum e creditul excesiv al legendelor. Daca
VisteriaIn 1774 nu menIioneazd Humule0i, Inseamnd ca nu era recunoscut" i cà deci
n-ar fi existat? Nicidecum. Stiind din acte tot atIt de sigure cä satul a fost de mai multe
ori and cotund" sau mahala" a Tirgului Neamt, and unitate administrativd cu
rohatcd" (barierd) proprie chiar Inspre firgul de peste Ozana, urmeaza doar ca
la acea data era Inglobat economiei Tirgului. De asemeni, dacä nuli face biserica
pInd In 1766, faptul acesta nu duce In nici un fel la Incheierea cà avea atunci putini
locuitori", ci numai cd mergea atunci la biserica tirgului, de care Tinea administra-
torul pentru un timp. Crt privete actul din 1738 i cartea domneascd de judecata,
246 care i s-a adaugat, am i vdzut 'In ele reaua vointd, cu care pisarii spuneau satului

www.dacoromanica.ro
prisaca lui Buligd, oameni ce le zic humulesti" sau acei humulesti". Interesul
vddit al pdrtii augäresti retrage actului o parte din obiectivitatea fireascd. Docu-
mentele sInt binen-teles mai convingdtoare decrt legendele, dar nu folosite super-
stitios. Fdrd o justa interpretare, care le estompeazd datele, ca In cazul Humulestilor,
ele ignora* existenta nedocumentard a obstilor omenesti, crteodatá mai lungd decIt
cea documentará si, oricum, fard drept a fi confundatd cu inexistenta. Dreptul acesta
si l-au asumat numai unii arhivisti strdini, interesati s'a nege poporul aborigen din
spatiul carpato-dundrean, Tnainte de tIrzii mentiondri istorice. Este Irisa cu totul
de nenteles a admite pentru satul lui Creangd ceea ce respingem pentru poporul
roman. Concluzia mai adevdratd nu poate fi prin urmare nici legendara contem-
poraneitate a humulestenilor cu zidirea Cetätii Neamtului, nici ideea, scoasd din
TritImpldri arhivistice, cá satul li s-ar fi format abia In secolul XVIII.
Humulestii Incepe sd existe fárd hrisoave, dupd dte se pare, din sec. XVI,
sat de robi embaticari pe locul zis, nu se stie de &id, prisaca lui Buligd", de
pe mosia rind pe rind a TTrgului Neamt si a mIndstirilor Secu si Neamtul. Folosind
ei pentru locuinte lutul gálbui din apropiere, ce se mai vede pînd In zilele noastre
pe Valea Seacd, tIrgovetii de peste Ozana au numit Humd" pe oamenii de acolo
si Humulesti" satul Intreg. lniial, numele satului a fost o porecld a sdraciei. Cdci
primii humulesteni vor fi fost recrutati de vechili domnesti sau mdndstiresti dintre
desmostenitii satelor dimprejur, de unde se desprinseserd usar, ca s'a se addposteascd
In embaticurile de la prisaca lui Buligd". lar acestora, cum aratd nume mai tirzii
de locuitori ca Munteanu, Ungureanu, Banciu, Moroseanu, Tutuianu, Moga si altele,
aveau sd li se adauge strdmutati transilvdneni Impinsi de peste munti sá refacd tara-
neste descdlecatul" voievodal. Unii dintre ei, ca sd se sustragd de la bir, Isi vor
Ostra multa* vreme chiar situatia de suditi", adicd de supusi ai statului pe care
TI párdsiserd. Oricum, fapt este cd Humulestii e Intemeiat de nevoiasii veniti din

alte parti, de mai aproape sau de mai departe. imprejurarea de nastere a satului,
adicd aducerea din alte parti a bratelor de muncd pentru mosie", va ramInesute
de ani practica obisnuitd a stdpInitorilor. Un catastif, numit condica liuzilor" (strdini
de sat, adusi ca muncitori), aratd cd In secolul XIX, la o anumitd data, träiau inca
printre skeni peste o suta de asemenea tocmasi nelocalnici. Nevoia de liuzi" e
semn, Intre altele, despre trecerea sdtenilor vechi la munci strdine de sat si chiar
la alte Indeletniciri. intre actele date la iveald de Gh. Ungureanu, Statisticeasca
siintd" a Humulestilor din 1829, sub denumirea de speculatia locuitorilor", adaugd
muncii tdrdnesti ciubotdria, dubdIdldria, cojocdria". Un nurndr de humulesteni,
Intru cit satul lor fácuse parte de mai multe ori din unitatea administrativa a T'ir-
gului Nearnt, desprinsese si cIteva Trideletniciri ordsenesti. Ei erau meseriasi rara
dugheand" si negutátori la ulitd" sau in picioare", suplimentIndu-si astfel cu o
stradanie noud lucrarea putinului pdmInt. Cdci, de la întîii robi de mosie pInd la
aparitia meseriilor, prima fiind ciubotdria, acesti oameni ai nevoii, genera-0e dupd
generatie, s-au format numai la scoala sdraciei. Zadarnic se ridicaserd din vechime
cu plIngeri (jalobe") la Domnie. MIndstirile proprietare cdpdtaserd totdeauna
dreptul la boieresc" si havalèle" (corvezi). Infla' la Cuza-Vocld, fiece gospodar
da mIndstirii, cum aratd ultima Invoiald" din 1820, cIte 2 lei pe fiestecare an ...
adetiul casei" aducea crte doud cara lemne pe tot anul, and s'a vor cere de catre
mIndstire si era dator" cu toatd dijma, din toate dupd obicei, fard de nici o
Impotrivire" dusd cu mijloace proprii la locul rInduit de catre rrandstire". Drep-
turile i se mdrgineau la a tdia pari, nuiele si alt lemn de foc", pentru nevoile gos- 247

www.dacoromanica.ro
poddriei, dar de vInzare nici un fel de lemn... fdrá invoiala cu mindstirea" si
mai putea stapini curdtura" fdcutd de fiecare in padure cu toporul" pentru ase-
zarea gospodariei, din care avea sd se hrdneascd..., dind numai dijma obicinuità
la minastire, lar \mind a mai curdti färd stirea si invoiala mindstirii sd nu fie volnici".
Din cite judecati pornise obstea humulesteana, nici una n-o usurase de apdsdrile
In care se nascuse.
Un recensdmint al populatiei din 1820 se incheie, astfel : Chiverniseala lor,
munca cu ranile, se hränesc si pe alte mosii strdine, neavind loc cu indestulare.
Starea lor proastd". Alte calamitäti, aliate bune ale calugdrimii, care conditionau
de asemenea existenta satului si de care nu mai avea nici cui se plinge, fie si za-
darnic, veneau din väzduh. Asa erau revdrsarile periodice ale Ozanei. in cite o pri-
mdvard sau toamnd, dupd topirea zapezilor In munte, sau dupd ploi de sdpfárnini
in sir, apele ei se tulburau, umflindu-se napraznic ; cosare si chiar acoperisuri de
case, roll de mori si ciocane de pive, pasan i de curte si vite inecate se rosto-
goleau printre trunchiurile de copad i smulse din ráddcini si toate loveau mai nimi-
citor In once le-ar fi stat impotrivd ; puntea dinspre tirg zisd schinare di capra"
sau podul firav care o Tnlocuise cu timpul porneau la vale cu mult mai Tnaintea
prápddului de ape, care apoi, besmetice, ndpddeau saful, de rdmineau casele de lut,
In cazuri fericite, doar ostrete scheletice. Dainuie pind azi In partea locului amin-
tirea revärsdrilor mai recente din 1928, 1930 si 1955 ; dar ele trebuie sd fi fost,
dei azi necunoscute, mult si mai numeroase si mai pagubitoare in vechime, de
Indatd ce D. Cantemir zicea Ozanei, In Descriptio Moldaviae, pirTu al stricaciunilor".
Tot din vdzduh, asupra nevoiaselor asezdri humulestene, se mai abdtuserd pu-
hoaie de osti strdine. Istoria insasi, nu numai Ozana, î1i iesea deseori din matcd.
Si, cum supunerea Cetatii vecine consacra orice biruintd asupra Moldovei, se Trite-
lege de la sine pustiirea ce cuprindea tinutul Intreg. Nu ne putem gindi la ce va
fi insemnat pentru Humulesti arderea de cdtre unguri a Tirgului Neamt In 1467
sau a Mindstirei Neamt de cdtre turci In 1476, fiindcd satul nu e de crezut sd fi
existat de pe atunci. Poate cd nici cazacii nävälitori din 1653 n-au avut ce nimici
pe locul de la apele Buligilor. Dar e neindoielnic cà, incepind cu polonii, joimirii"
lui Sobiescki, din 1685 si sfirsind cu rusii din 1853, veniti a treia oard In decurs
de doudzeci si cinci de ani, intre unii si alii lovind la rdstimpuri de asemenea
tatarii, turcii, austriecii si din nou turcii sositi Impotriva Eteriei si austriecii tri-
misi In rázboiul Crimeii, satul a trebuit sd se tot reintemeieze. in aceste imprejurdri
de pomind, bineinteles, Humulestii nu putea fi sat prea vechi, evenimentele ne-
dindu-i pas sd se Tnvecheascd. Se poate spune cá uneori nici n-a mai existat, desi
numele Ti apdruse de mai Inainte in cite un document. Asa ca star uinta acelor oameni
de a-si reintemeia gospoddriile mizerabile mai cu fiece noud generatie pe acelasi
loc al nevoii duce &dui la conceptia de viatd cu care ei au putut totusi domina
atitea nenorociri.
Revarsarile istoriei si ale Ozanei, ca si robia mindstireasca, devenite conditii
de existenta, au format In adevär un suflet colectiv, o obste spirituala humules-
teana. Ca intr-o reductie atdrii intregi, aci, In Humulesti, parca ar fi locul de origine
al unor anumite cristalizar paremiologice. Proverbul apa trece, pietrele rdmin"
e mai greu de referinte istorice si mai vernacular cleat In alte parti ale tdrii. Tot
astfel fd-te frate cu dracul pina treci puntea" trimite direct la acea injghebare su-
breda de lemne puse cap la cap de-a curmezisul supdrácioasei Ozane,adevarata punte
248 a spaimei, caldritd zi si noapte de Necuratul, cä doar de aceea si nu numai din

www.dacoromanica.ro
cauza Ingustimii lumea de demult Ti spusese schinare di caprd". intTmpinTnd marile
primejdii cu sentimentul efemeritätii lor, cu resemnarea optimistä si deci cu Tncre-
derea In asezdri eterne, humulestenii se apdrau de desele invazii, opunIndu-le filo-
zofia pietrelor, In timp ce fatd de altele mai mici, ca sd se scape de ele siretenia
practica le era de ajuns.
De una Tnsd nu i-a putut feri nici resemnarea filozoficd, nici concesia sireatd.
E vorba de sdrdcia endemicd, de osTnda la o penurie fdrd solutie, sub care îi tinea
complicitatea dintre inundatii, cotropiri strdine si exploatarea interpusilor mTnds-
tiresti. Preschimbatd In destin, mizeria colectivd, ca timp de sute de ani sa nu-i fi
putut totusi Trnprästia, Insemneazd ca se va fi lovit ea Insdsi de o anumitä tdrie
spirituald, addugatd si superioard zicalelor oridt de Tritelepte. Opriti de la once
initiativd salvatoare, humulestenii si-au derivat noua putere din acelasi optimism,
care se afld la originea si a filozofiei lor asupra istoriei si a normelor de conduitä
practicd. Vdzuti din afard, ei erau de compätimit. Dar In perspectiva interna, In con-
stiinta fiecdruia dintre ei si In manifestdri obstesti, ei au ajuns sd-si Tnfrunte sdräcia
cu o bogdtie a spiritului care schimbd fata lucrurilor. Nicdieri ca pe ulitele acestui
sat nu va fi sunat mai autentic cunoscutul dialog tärdnesc : Cum o mai duci cu
nevoia ? Eu, bine I CTnd ea deasupra, cTnd eu dedesubt I " Se intelege ca a face
haz de necaz" e o miscare a sufletului omenesc de pretutindeni. Ar fi neconvingtor
s-o considerdm pe de-a Tntregul specific humulesteand. Ea apare In conformatia
rnorald a altor nationalitäti, cTt si a poporului romdnesc Tritreg. Germanii o numesc
Galgenhurnor (Umor de spTnzurat"), iar francezii rire jaune (rTs de om Ingdl-
benit"). Si romdnii, pe de alta parte, de oriunde ar fi, cunosc cu totii solutia umo-
risticd a constringerii. Si ei cIteodatd ii mai spun a rTde mInzeste" (lupului I).
Numai Tnsd ca, fatd de formele strdine pe care le coloreazd dezndclejdea sau spaima,
hazul de necaz" e o biruintd deplind asupra nevoii. RTsul (amine pur, departe
de rinjetul spTnzuratului. lar dacd mai In fiece sat al tdrii noastre s-a rTs tot eta
de eliberator ca In Humulesti, aceasta nu Tnseamnd cleat cà satul lui Creangd, apar-
tinTnd aceleiasi unitäti etnice, a putut naste din sine si pentru sine acea fericitd stare
de spirit, cu care bate satele romdnesti TntTmpinau nefericirea.
Fireste, numai cu exprimarea paremiologicd si cu umorul, nu obtinem ima-
ginea Tntreagd a spiritului humulestean. Ar trebui acIdugdm ambianta de eres,
credinta colectiva In vräji, interpretarea superstitioasd a fenomenelor naturale si,
mai ales, ca In once comunitate primitivd, familiaritatea cu Trrampldri si personaje
fabuloase, cu o mitologie folcloricd. Dar analiza operei scriitorului, cum se va vedea,
nu le va trece cu vederea, completTrid astfel cadrul moral Tn care el se naste.
Familia Creangd, far-a cei care, strdini de ea, purtau totusi acelasi nume, acoperd
singurd Tntreg tinutul Neamtului. Ea sine cu o raddcind de Humulesti iar cu alta
de Pipirigul de la zece-doisprezece kilometri, avInd ramuri ajunse In Borca, In Vind-
tori, In TIrgul Neamt. Despre spita tatalui, Stefan, stim doar ca el era fiul, Intre
alti trei frati si cloua surori, al unui Petrea, de meserie ciubotar, Tnsurat cu o Acsinia.
Numele de familie Ti venise de la meserie, spunTndu-i-se de aceea Petrea Ciubotariu.
Mai sus de el si chiar de aldturi, din cine se trägea, informatiile sInt rare, dacd
nu absente cu totul, ca si cum ar fi vorba de pdrinti, stramosi i socri nelocalnici.
Originea strdind de sat si de regiune, cum presupune G. alinescu, poate fi admi-
sibild. Se afirma totusi cà Petrea ar fi fost frate cu un Luca, fii amIndoi ai lui
lonifd Ciubotariu ; dar cizmari fuseserd mai multi In Humulesti, cam sase-sapte,
a-Ova fárd vreo rudenie Tntre ei, asa ca Petrea, dacd nu mostenise mestesugul tatälui, 249

www.dacoromanica.ro
îl putuse Invdta direct din tIrgul vecin, de unde tosi ceila4i TI aduseserä In satul
ale cdrui noroaie se rdzbeau nu cu opinca ci numai cu cizma. Altceva despre buni-
cul dinspre tatd (tatd1 mare) al scriitorului nu cunoastem si e de crezut ca nici scri-
itorul Insusi, de Tridatá ce II trece repede Cu vederea dintre ai sdi, nu va fi stiut
mai mult. In schimb, ascendenTa maternd e mai precisä si totodatd mai numeroasä.
Astfel Smaranda, nevasta lui $tefan din Humulesti, venitd mireasd din Pipirig, era
penultimul copil din sase ai lui David Creangä ; avea fraIi pe Ion, loana, Vasile,
Gheorghe si Dumitru, iar mama pe Nastasia, nepoatä zic unii de fiu sau
nu se stie dupd care dintre parini (amTndoi necunoscuTi), a vestitului In Iinut Grigore
Ciubuc Clopotarul din Pipirig. Frati n-a avut Nastasia, sau poate, ca si pdrinIii, nu
i se cunosc. NesiguranTa cuprinde cu atTt mai mult situalia In neam a lui Grigorie
Ciubuc. Dupa o vorbd a lui David Creangä, Amintirile din copildrie TI aratd ca strd-
unchi al Smarandei, deci unchiul unuia dintre pärintii ei. Si mai cur-1'nd poate fi
adevdrat ca Ti era strdunchi, necdsätorit, dinspre Nastasia mamd, cäreia Ii venea
unchi. inchinat cu totul vietii crestinesti, el se cälugdrise In cele din urmd, avInd
In familie exemplul unor Inaintasi ca Aron si Mia, pe IMO al rudei probabile, mitro-
politul lacob Stamati, fost monah la Neam-tul. $i, fiindcd pInd sa intre In cin, spre
pomenirea cinovnicilor Tnaintasi, Aron si Mia, fäcuse danie cTte un clopot biseri-
cilor din Pipirig si din Gura-Largului, cum pe de altd parte mai däruise unul,
mult mai mare, chiar mIndstirii Neamtului, pe care TI suna el Tnsusi, lumea Ti spusese
Clopotarul.
CTt priveste pe David Creangd, bärbatul Nastasiei, genealogistii TI dau ca frate
cu un Dumitru, cu un Vasile, cu altul lon-Nicd si cu o Smaranda, desi nu lipseste nici
afirmaTia cà fraTii i-ar fi fost doar trei Nicd, Alexandru si Petrea. Oricum,
dintre fraIii care vor fi fost, nici unul nu pare sd fi ajuns ca David la o vazd
teascd si materiald si moralä. Averea, care In nici un caz nu-I ridicase deasupra con-
diIiei de TnlesnireIdrdneascd, Ti venise de la pdrinTi. El numai o conservase si, clacd
o si sporise IntrucTtva, tot buna chiverniseald, cumpdtarea 1i linistea de cuget Ti fuse-
sera mostenirea cea mai de preI. Si de aceea pipirigenii, mai cu seamä väzuserd
slovenind din VieVie sfinVior, si-1 puseserd In frunte, fiindu-le primar, vornic de
sat pe numele de atunci, timp de doudzeci de ani.
Deasupra lui David Creangä si a fratilor lui ddm, bineInIeles, de tatäl lor, primul
Ion Creangä In neam, Tnsurat cu o loana. Acesta e numit Tnsä, In genealogiile de
pTnd acum, &Id Ion de la Brasov zis Creangd" si Inca o data Ion Creangd, dar
din CrTng-Fägäras". Asa fiind, care dintre soii Ion si loana apartine trunchiului
familiei ? Cdci dacd pe acest Ion il chemase cu adevdrat Creangä, el era fiul unui
Mihai Creangd, dupd aIii $tefan Creangd BIrseanul, In once caz e vorba de bdtrInul
dintTi al familiei din Pipirig, mort In 1789, cäruia loana i-ar fi fost nora. Dacd Insd
aceluiasi Ion i se spunea pe drept de la Brasov" sau din CrIng-Fägdras", de unde
venise desigur dupä asezarea In Pipirig a lui Mihai sau Stefan Creangä, atunci el
este ginerele primului bdtrTn al familiei, iar loana fiicä ; si mai Inseamnd cä, dato-
ritd trecerii si greutdtii socrului In sat, lumea Ti va fi zis mai repede Creangä,
dupd nevastä, adicä intrat In familia mai de vazd a satului. Presupunerea trecerii
numelui matrimonial asupra ginerului, desi simplä conjecturä abia sprijinitä de
absenIa patronimiei lui, nu este chiar de neluat In seamä. intdrirea ii vine de la
o altd imprejurare, similarä si nemijlocitä. Mihai, pe lIngd loana, mai avusese o fatd,
Nastasia, pe care o mdritase cu un Coman de la Bretcu, zis" Tnsd tot Creangä.
250 Al doilea ginere aladar primise si el numele, sub forma de poreclä, al nevestei.

www.dacoromanica.ro
Cum e greu de admis ca atit Ion de la Brasov sau din CrIng-Fdgdras, cTt si Coman
de la Bretcu sd se fi numit dupd pdrintii lor Creangd, Tntocmai ca socrul amIndu-
rora, adoptiunea patronimica dupd nevastd pare mai veridicd. De altminteri, faima
cognomenului, devenit nume de familie, va lucra oarecum asemdn'ator Inca' o data.,
In a patra generatie de la Mihai sau $tefan Creangd. Poate cà ar fi lucrat identic
mai de vreme, dacd Smaranda, fiica lui David, s-ar fi cdsdtorit In Pipirig. Mdritata
Tnsd In Humulesti, ea va fi nevasta lui Stefan sin Petrea Ciubotariu, dar mama a
unui scriitor Ion Creangd.
La nivelul genealogic, unde apare IntIi puterea acestui nume de a se trans-
mite chiar prin femei, mai ludm cunostinta de provenienta spiei. Cel mai vechi
Creangd, Mihai sau $tefan, venise din Transilvania probabil de sud, de undeva de
pe partea cealaltd a muntilor, de Tnadtd ce se stabileste dincoace tot Tn tinutul
muntos ; fetele arrandoud si le mdritä de asemenea cu transilvdneni, stramutati ca
si el In Pipirig ; prin nepati, se va Tnrudi, dintre multii sositi cam o data de dincolo,
cu cItiva mai de searna ca Grigore Ciubuc Clopotarul si mos" Dediu din Vindtorii
Neamtului ; si putem crede cd, murind bdtrTn In 1789, primul Creangd va fi venit
aci Intre anii doudzeci si treizeci ai secolului XVIII. Cauza, care TI bajdndrise", nu
e deloc clard. Abia prezenta printre scoborTtori si colaterali a unor preoti, gineri
de preoti, monahi si femei evlavioase poate fi o lumind. LuTrid fiintd In 1700, prin
unire" cu Roma, biserica greco-catolicd, e de Triteles ca pe primii sositi de peste
munti sd-i fi pus pe drumuri persecutia religioasd, deci conservarea ortodoxiei.
Se mai afirma tot atit de insistent, daca nu chiar mai mult, ca i-ar fi adus aci trans-
humanta pdstoreascd. $i cum mai toti se Indeletniciserd dupd strámutare cu oieri-
tul, nu e de neretinut nici aceastd caufa. Stim doar ca mocanii ardeleni, care Tsi
spuneau tutuieni", nu pdcurari", se asezaserd masiv ITngd TTrgul Neamt si ca
pe de altd parte TmpInziserd tinutul Intreg, un sat ca Humulesti avTrid numeroase
familii cu nume transilvdnene. Ca si In cazul bisericesc, e si aici ceva de luat in
seamd. Astfel, transhumanta fiind miscare calendaristic pendulatorie, stabilizarea
lor In noile locuri Ii aratd ca desfdcuti de probabilii strimosi pästori. Totodatd tre-
buie sd nu pierdem din vedere cd nu toatd lumea venitd de dincolo de munti sosise
numaideca cu oile de coadd", stabilindu-se de partea astalaltd In vecindtatea tot
a muntilor. Sate compacte ardelenesti s-au Tntemeiat In Moldova pTrid si prin Tutova-
Covurlui, In Muntenia pInd si In lalomita-Vlasca-Teleorman, iar In Oltenia pl.nd
prin Dolj. Prigoana maghiard, despre care de asemenea se vorbeste ca motiv al dez-
locuirilor, poate fi adevdratä, nu Tnsd In mai mare mdsurd decTt constrThgerea reli-
gioasd si oieritul. Tustrele Imprejurdrile, avTrid Tnsemndtatea lor, rdrnTn totusi sub-
sumate marei i neTntreruptei propulsii transcarpatice, proces milenar de formatie
si Tnmultire a poporului roman. Transilvdnenii, IdsIndu-se In jos pe ogase, dupa
pilda tdrii, au descdlecat veac de veac, tdraneste, ref:Send In felul lor descdlecatele
voievodale. Acestei mecanici demografice, care este poate primul nume al unitätii
noastre nationale, Ti apartin mai din adInc chiar numeroasele asezdri ardelenesti
din tinutul Neamtului.
Descendenti directi, din cdsätoria $tefan al lui Petrea Ciubotariu Smaranda
Creangd ar fi, dupd unele referinte la acte si amintiri de familie, opt copii. Ordi-
nea de nastere nu e atestata sigur. lndoielnicá, dacd nu necunoscutd, pare de asemeni
data si a nasterii si a mortii citorva. lar doi bäiei, scriitorul si un altul, ar fi primit
cu totul de neInteles acelasi nume de botez, Ion. Ceilalti se cheamd Petre, Zahei,
Catrina, Maria, Teodor si Ileana. Dar trei, neverosimilul ca nume al doilea Ion, Petre 251

www.dacoromanica.ro
si Teodor decedeazd [And sä iasa din copildrie sau de indan ce se ridicara la tine.
re/e. Ramin asadar In vian, pe IMO' adevaratul Ion, Zahei, Catrina, Maria si Ileana.
Urmasi in linie bdrbateasca, dei nici Zahei nu ramIne burlac (se va insura la Iasi
cu vdcluva prin deces a unui sublocotenent Dimitriu), avem numai prin scriitor,
care se va Inso/i ca diacon cu Ileana Grigoriu, fata preotului econom Ion Grigoriu,
de la biserica Patruzeci de Mucenici din Iasi. asnicia nu va dura din cauza, pare-se,
a usuratecei fete de popd, cäreia i-ar fi umblat ochii dupd cite un monah mai arä-
tos. Totusi are timp sä dobindeascd de la ea un fecior, pe Constantin, viitor cdpi-
tan, care la rindul lui, cununat cu Olga lui Neculai Petru din Braila, va fi tanl a
cloud fete, Letitia si Silvia, ca si a doi Horia si Ion, arnindoi viitori arhitec/i,
mai cunoscut fiind Horia, pe care II urmeaza, intre trei surori, fiul Andrei, ultimul
Creangd stiut de noi.
Men/ionind !Dina' aci numai numele Inaintasilor si continuatorilor mai mult
sau mai pu/in direc/i al lui $tefan sin Petrea Ciubotariu si ai Smarandei Creangd,
le avem acum arborele genealogic, urmarit pe trunchi, din dubla raclacind transil-
vano-humulesteanä [Ad la smiceaua de virf, reprezentan de ultimul Creangd.
E un arbore deci tuns emondat", de colateralii, care Ti Tritunecd si asa destul de
deasa coroanä. Ca sa se vadd tit de cit complica/ia altoiurilor 'aura'nice, luIndu-le
de data aceasta de la Off spre rácIdcini, insemnäm numele unor familii de cuscri,
cumetri, cumna/i, unchi, nepo/i si veri : Timiras, Achilei, Grigoriu, Cozma, Vasiliu-
Cardsind sau Gorosina, Gheorghin $oimaru, Resmerin, Vasiliu-Goian, Munteanu,
Coman, Mogorocea, Bucur, Ciobur etc., cu numerosi munteni, existInd, se pare,
In genergii deosebite, doud Tricuscriri. in once caz, acesta e neamul din care, pe
stiinn de acte si amintiri de familie, s-a ridicat povestitorul Ion Creangd.
Find azi, anul nasterii nu i s-a putut fixa. Nesigurann provine din regularizarea
ttrzie, abia sub domnia lui Cuza, a stärii civile In /ara noastra. PInd atunci, cind
evidenta nasterilor trece asupra primariilor, mitricele" bisericesti, con/inind acte
de botez date cam la Tritimplare si dupä nevoie, de multe ori chiar dispdrute, nu
skit izvoare de incredere. De aceea anul nasterii mai tuturor scriitorilor notri
clasici se afld Inca' cel pu/in sub o minima cau/iune. La precaritatea mitricelor se
adaugd marturisirile suspecte de oportunitate ale lui Creangä însui. Dupd un rrag-
ment de biografie (autobiografie"), dup.* scriptele normale Vasile Lupu",
dup. Albumul Societeitii Junimea" i dupd Actul de deces, el s-ar fi ndscut in 1837.
Dar o mitricd TI area ndscut In 1839, pe an vreme, nemaiIirand seama de posibila
confuzie cu al doilea Ion din 1842, cererea de hirotonie cu virsta declarata de peti-
Iionar duce la 1835, iar actul de cdsätorie face probabil pe 1836. Simplificind, rä-
minem, ca mai pu/in chestionabili, cu 1837 si 1839. Primul, de re/inut fiindca vine
din mai multe par/i cieodata, a fost declarat de scriitor In imprejurdri oarecum libere
de un interes imediat si, fiind rdspindit prin edi/ia Kirileanu-Chendi din 1906, isto-
ria literara l-a adoptat ca mai probabil. Cit priveste pe al doilea, el trebuie totusi
pdstrat, de indan ce se sprijind pe mitricd aflatd In Arhivele Statului din Iasi. Gh.
Ungureanu Ii sus/ine temeinicia cu bune argumente scoase din hirotonirea absol-
ventului de seminar abia dupa un an de la absolvire, and implinea virsta legiuitä".
Vom spune asadar cà fiul dint?' al lui $tefan si al Smarandei s-a nascut poate la 2
martie 1837, sau mai sigur la 10 iunie 1839.
Scriitorul vede lumina zilei si copiläreste pind la scolarizare In casa din Humu-
lesti, ce se vede roind azi, dei mult mai ingrijin de cum ardta atunci. intoarsä cu
252 spat le la drum, impotriva cri d/ului, era o locuirin tipic humulesteand, cu acope-

www.dacoromanica.ro
ri de dranifd, cu doud ferestre mici In faId i una laterald, cu pere/i humui/i
prispa dInd In ogradd, Ingustd Mg' ca sd nu iasa de sub strea0nd. Ca Incdperi avea
In stInga o tincld Cu vatrd 0 horn, din care se intra la dreapta Intr-o odaie mai
larga ; ad, soba oarbd 1i cuptiorul de lama o Tricalzeau de la vatra din tindd ; huma
de pe pere/i 0 de pe jos, ca 1i tavanul de ipci li grinzi, o intunecau de-a binelea
chiar ziva ; lar lavi-tele de pe IMO pere/i, Inarcate la capete de zestrea Smarandei,
precum 11 meteugurile casnice, furca, vTrtelni-ta, sucala 1i rdzbolul, Ii coplqeau
spa/iul oriat de Tricdpdtor.
le0nd din casd In ogradd li cuprinzTrid cu ochii grädina destul de Tntinsd, am
crede azi ca starea materiald a lui Stefan 0 a Smarandei nu putea fi chiar proastd.
Pe lIngd vite, dintre care nelipsitele oi, care le Tnsufle/eau gospoddria chld nu le
trimiteau la munte, ei par sd fi mai avut sdmändturi la amp 0 alte Inlesniri Idrd-
ne0. E drept cd nu se mai vede nici urmd de colar, de urä sau alte addposturi
gospoddre0. Dar impresia de bund stare initiald, se Intdrete Cu presupunerea
vornicul David Creangd din Pipirig aruncase fata In Humule0 chiar dupd
fitecine.
Cu timpul Insd, copiii, starntoarea se va fi fdcut sim/itd. Sta-
tistica economicd" a HumuleOlor din 1849 II va Inregistra pe Stefan a Petrei ca
birnic" Cu cinci copii i posedInd o casä, o vacd, zece oi i doi stupi. Apdar
n-avea boi, cai 1i nici porc. Fie 0 diminuatd ca pentru fisc, situatia nu putea fi
Cu totul ticluitd l deci prea departe de adevdr. De altfel va 0 Incepe andva sd
se dedea unei Indeletniciri suplimentare, practiand nego/ul de sumani". $i tre-
buie sd presupunem ideea de ceva c4tig, de Indatd ce i s-a pit Patenta de negu-
Iitor a treia stare", eliberatd pe 1852. Cit de greu îi va fi mers cu vTrizarea suma-
nilor" (parte fdcu/i In casd de nevastd, parte cumpdrati 1i revIndu/i) e qor de
Tn/eles. aci, la pse ani dup.' emiterea patentei de precupe.t, va muri In 1858 pe
mo0a Fdcutii din judetul Tali, unde se afla pe amp, la pra0Id. inmormIntat In Pri-
goreni, sat vecin cu molla pe care murise, el lasd o casd de orfani la Humulevti,
iar pe deasupra 1500 de lei datorie. Negustoria nu-1 scutise prin urmare de muncile
dintIi, Idrdnevti, pe care le continuase intre tTrguri.
Dar Smaranda vdzuse de mult cà viata li se va tot Trigreuna. Fire harnicd, iute
si chiar o/drItà, de0 lubredä de sdndtate, suferind ereditar de ware le0nuri epi-
lepsoide, ca sd-0 apere casa de sdrácie, ea va lupta de la Triceput cu acul, cu furca
de tors 0 Cu rdzboiul, endindu-se totodatd la alte cdi de via/a pentru bdiatul mai
mare. Si cum fdcea parte dintr-un neam de Outori de carte, mai Tnlesni/i tocmai
prin Invd/dtura buchilor, Smaranda gäsevte timp i sd-0 aplece fiul pe un ceas-
loy sä sloveneascd aldturi de el, sa-1 pund In sfir0t pe alt drum cleat al tatalui anal-
fabet. $tia bine, atit din familia de la Pipirig, cIt 0 din ce vedea In Humule0,
cä slujitorii bisericii, chiar antdretii sau dascälii, erau sco0 de la bir. )6.a ca singura
Ill Indrumeazd feciorul la carte. E prima lcoalã a lui Nicd. A doua urma sä fie
deprinderea ddscdliei la biserica din sat, unde dasaul lordache Invdta pe mai multi,
dupd vIrstd, vecernia" ceaslovul", psaltirea" i glasurile". Dar ia fiintd atunci,
ca In toatd Moldova 0 tot pe IMO bisericd, o lcolia de cIntäreti. Aceasta, din cauza
unor Imprejurdri neprielnice, dureazd, spre disperarea Smarandei, numai clt Nicd
apucd sa citeascd mai bine 0 oarecum sä l scrie, fiincicd bddita Vasile", dascdlul,
e luat la °Ore, izbucnqte In sat 0 holera din 1848, iar la redeschidere, peste un
an, bdtrInul lordache, be/ivit, nu va fi totuna cu dascdlul Vasile. 253

www.dacoromanica.ro
Norocul vine de la bunicul David, care ia pe nepot si, pe cheltuiald proprie,
dimpreund cu fiul mai mic Dumitru, Il duce la scoala Tnaptorului Neculai Nanu
din Brosteni. Aci putea sà Tnvete, pe lingd usurinta scris-cititului, Vechiu/ si Noul
Testament, notiuni de geografie universald, de gramaticd etimologica, precum si
de aritmeticd mai dezvoltatd. Sta Insd nu patru ani, cit tineau cursurile, ci doar
cTteva luni din 1849, Nanu neavInd drept la elevi din alte ocoale". in 1850, e
acasd. Cum Tnainteazd In Virstd, avInd acum peste zece ani, dacd nu mai mult,
va fi Incredintat iarna urmdtoare unui psalt al bisericii Adormirea din Tirgul Neamt.
Mai Insemnatd decTt toate de pTnd la ea, va fi Insd $coala Domneascd din TTrgul
Neamt, care se Intemeiazd tot atunci si unde fiul Smarandei se afld pInd In vara
lui 1854. insemndtatea ei stä In aceea ca Nicd a lui Stefan a Petrii Ciubotariu,
putTndu-se cherna dupd bunic Petre a lui Petrescu sau dupd strdbunic Ciubotariu,
e Tnscris pe noul sdu nume de scolar Stefdnescu Ion. $i mult mai retinut din acesti
ani este exemplul unui profesor, ieromonahul Isaiia Teodorescu (Popa Duhu"),
care va transmite Tnvdtdcelului din Humulesti Tntreaga sa comportare In viatd, dra-
gostea de adevdr, libertatea spiritului, istetimea rdspunsurilor In pilde muscdtoare
si darul stiintei pedagogice. Binenteles, elevul nu-si dà seama deocamdard de ceea
ce va insemna pentru el pitorescul ieromonah de la $coala Domneascd. $i chiar
mai mult decit atTt : o bdtaie neasteptatd i poate nedreaptd II hotdrdste sd nu
mai dea pe la scoald, sub cuvint cä nici un popd, dintre a-0 cunostea el prin Trnpre-
jurimi, nu trebuise sd-si ban' capul cu a-Ma carte. Noua Tmprejurare adund la sfat
pe pdrintii copilului recalcitrant cu preotul Gheorghe Creangd, fratele Smarandei,
care slujea la paraclisul spitalului din TTrgul Neamt. $i cum drumul cel mai scurt
pTnd la Incredintarea unei cddelniti era atunci trecerea printr-o scoald de catiheti",
sfatul de familie Indreptd pe lonicd la catihetul din Fdlticeni N. Conta, unchi viito-
rului filozof Vasile Conta, si bun cunoscut al preotului Gheorghe Creangd. E de
presupus cà fratele Smarandei, ca fatá bisericeascd ce era, ?I va fi si Inscris sau
oricum va fi avut un cuvint la Tnscriere, fiincicd fostul scolar Stefdnescu Ion, In cata-
loagele de la Fdlticeni se afld trecut Creangd Ion. Aci apare IntTia oard numele, care,
pInd sd ajungd la marea lui glorie scriitoriceascd, avea rostul sprijine dupd da-
tind aspiratia la popie, stiut fiind cà numai odraslele si cel putin rudele de preoti
aveau acest drept si cd familia Creangd era bine cunoscutd prin slujitorii dati de
ea bisericii. in once caz, feciorul Smarandei, dei la treisprezece pe paisprezece ani,
fácuse acum, fárd sd-si Inteleagd oportunitatea noului nume decit mult mai
tTrziu, peste alti patru ani, cTnd va declara pe Tnsusi tatal sdu ca $tefan... Creangd,
urmeazd la Fdlticeni, In 1854-1855, Invdtdturile catihetului N. Conta. Catehumenii,
adicd Tnvdtdceii, dupd cum erau Insurati (cdci se primeau si de acestia) sau flächani,
se tineau la scoald In grupuri deosebite, Tnsuratilor spunTndu-li-se candidati", iar
bdietandrilor clirici". invdtau Insd la un loc In clasa I catihisul, buchile, gramatica,
scrisul si socotitul, avTnd de asemenea obligatia practica sä ante In strand la bise-
rica tIrgului. Numai atIt apucd cliricul" nostru sa facd ad. imprejurarea, care TI
opri, fu cererea Seminarului Socola din Iasi ca la examenul de sfTrsit de an sd i se
repartizeze un numär de scolari buni si cu vocatie (pregdtiti si cu talente", ziceau
socolenii). Fiind printre acestia si trebuind sd se Tnfdtiseze la Socola In septembrie
urrndtor, cliricul Creangd Ion Tsi petrece vara In Humulesti.
Biografii scriitorului, ajunsi aci, Ti urmdresc de obicei mai departe viata de semi-
narist la Iasi, cdsdtoria, hirotonisirea etc..., fárd nici o Tntrerupere. Dar momentul
254 este al Tncheierii unei perioade biografice. UmblTnd dupd scoli din Humulesti In

www.dacoromanica.ro
Brosteni, In Tirgul Neamt In Fälticeni si cdIcInd de mai multe ori Pipirigul, ca si
alte sate, pe care le strabätuse cu piciorul In raite neasteptate la Humulesti, el se
tesuse cu realitdtile Tntregului tinut neamtean. Mai larg decIt cum TI stia din satul
lui, acest univers rural, cu mediul lui cosmic, social si psihologic, se adaugä primei
experiente de viatd humulesteand, pe care o dezvoltd si o consolideazd. Un fond
existential de säräcie, de reactii umoristice, de promptitudine paremiologicd, de
vervd fabulatoare, fond pe de altä parte de datini strávechi, de superstitii si basme,
care alcätuiau atIt poezia cldcilor täränesti de odinioard, cit si felul de apärare al
unei conditii precare de existent& pusese acum temelii adTnci fiintei morale a viito-
rului mare scriitor.
Este firesc dar ca la plecarea la Iasi sà i se pard o dureroasä rupere de sine,
cum o va ardta In Amintiri, numai ca In realitate aceastä despärtire de copildrie este
la el doar trecerea la altd vIrstd spirituald. in adevdr, dura cum vom vedea, toate
imaginile de viatd humulesteand si nemteand, care nu vor putea pieri din constiinta
lui, se vor sedimenta sub o noud experientä de viatd, urbanä si intelectualä de data
aceasta. Aladar, In septembrie 1855, cTnd se aseazd la asi, vorbind strict biografic,
el va fi sufleteste tot mai departe de Humulestii copiläriei. Purtarea Insdsi, care
la scolile de pTnd acum läsase de dorit, i se schimbä In internatul Seminarului.
Si, cum se tine seama de anul absolvit la Fdlticeni, Socola TI Tnscrie In clasa a II-a.
Primele studii aci sint cam aceleasi de la scolile stiute de mai Tnainte : Noul Tes-
tament, cintdri bisericesti, geografie, dar si ca obiect nou limba elinä ; In clasul"
al Ill-lea, depune Tnsä examene mai grele ; introducere In teologie, liturgic& istoria
bisericii, cIntdri bisericesti, istorie universalä, istoria patriei, geografie, limbile
latind si elind ; iar In ultimul an, adicä In clasa a IV-a, care pentru Creangd este anul
al treilea de la sosirea In Iasi, recapituleazd si adTnceste dup. programd cunostiintele
din anii precedenti, nelipsind ca studii nici retorica si dogmatica. Bun", foarte
bun" si eminent" sTnt notele pe care le obtine In toll anii, la toate studiile si
la purtare. $i ele I-ar fi scutit färd Tndoialä la clasele seminarului mai Inalte fatá
de cele de jos", pe care le absolveste In iunie 1858, dacd nu s-ar fi Tntimplat
moartea tafdlui sdu. Are acum notidsprezece ani trecuti si Tntelege bine cd trebuie
sä-si Inlocuiascd pärintele. De aceea face tot ce-i stä In putintd sd i se recunoascd
oficial studiile, care i-ar fi adus diaconia pe ITngä vreo bisericd. Graba nu era semn
de vocatie sacerdotalä. Dintre darurile preotesti, avea numai un bun glas de strand*.
'II mina Tnsd nevoia sa devinä sprijinul familiei, TricTt, dup. cloud Tncercdri zadar-
nice In 1858, cTnd nu Tmplinise Tncä vTrsta legiuitä" pentru hirotonire (de unde
puternic argument la Ungureanu ca se ndscuse in 1839), capdtdcuvenitul atestat for-
malnic" abia la un an de la absolvire. Este interesant de observat cä, desi vrTnd
sa vind cTt mai curTnd In ajutorul celor de acasd, el nici nu se gIndeste sd facd pentru
asta ceea ce se putea, adicd sa meargd undeva la -Ord ca Trivätätor, cum si face unul
dintre colegii lui. Vointa de viatd urband Ti pune aladar ochii pe Iasi, unde tine
sa rämTnd. Pripa atestärii si gustul de oras apar de asemenea cu prilejul cäsätoriei
si al hirotonirii. Se Insoard deci, aproape improvist In vara aceluiasi an cu fata
de nici cincisprezece ani a economului loan Grigorie de la biserica ieseand Patru-
zeci de Mucenici, pentru ca peste eteva luni, in decembrie urmätor, sd fie si dia-
con definitiv si numit la biserica SfInta Treime tot din Iasi. Dar nici cäsätoria si
nici slujba diaconeascd, situatii de necesitate arrandoud, nu-i vor merge la inimä.
Tdrdsenii scandaloase cu socrul foarte pricinas, ca si purtdrile usuratice ale tinerei
sotii, care il va si pdräsi, läsTndu-i chiar bäietasul ndscut la un an de la cununie, II duc, 255

www.dacoromanica.ro
bineInteles, dupd ani de zile de la despdrtirea de fapt, la legalizarea despärteniei.
In aceste Tmprejurdri, semnificativd pentru Creangd este grija de educatia bdiatului.
inscrierea lui la Trei lerarhi, unde II va supraveghea el Tnsusi ca institutor al scolii,
dar mai cu searnd angajarea unei profesoare private, care sd-I deprindd de vreme
cu limba germand, aratd directia intelectuald Incotro voia sd-si Indrumeze fecio-
rul, directie in care merge acum si tatál, In felul lui. Ctt priveste diaconia, dei
In alt fel cleat viata conjugald, potcapul si antereul II strtngeau de asemenea. De
la SfInta Treime trece la Patruzeci de Mucenici, de aci la Kandstirea Bdrboi si,
färd sd stie prea bine and si cit stä la sf. Pantelimon si la Galata, se mutd destul
de repede la Golia, unde II gdseste mai Inn suspendarea din 1871 si apoi caterisi-
rea din 1872. Procesul cu dicasteria", instanta de judecatd a Mitropoliei, este prea
bine cunoscut, ca sd mai fie reevocat. E destul sä admitem concluzia obiectiva' a
cercentorilor de pInd acum : Mitropolitul Calinic, care aproba hotárTrile rdbda-
toare ale consistoriului, nu era atIt de cInilic" cum îi va spune scriitorul dupd
vorba lui Popa Duhu, fiincicd scriitorul Insusi nu fusese chiar usd de bisericd. Mai
interesant azi e procesul intim care dusese pe diaconul fdrd vocatie la o serie de
manifestdri laice si deci la procesul dicasterial. Ca sd se despartd de tagma preo-
teascd si sd se dedea la acte de-a dreptul provocatoare, Creangd se incuraja cu un
calcul mai ales practic. in adevdr, Tmprejurari biografice aduc sd se vadd numit
institutor la Trei lerarhi pe data de 15 septembrie 1864, apoi la scoala din Särdrie
in octombrie 1870. Noua situatie suplimentard, de stabilitatea cdreia nu se mai putea
ca de aceea de diacon, II face astfel din ce In ce mai Indrdznet fatá de jude-
cdtorii consistoriali. O datd, le va contesta, pe o anumitd pricind, calitatea de a-I
judeca ; alteori, nici nu se va infátisa la termenele de judecatd. Indiferenta de ceea
ce s-ar intimpla cu diaconia lui i se preschimba' fireste In libertate si libertatea
nefireste In jactantd. Dar acum, prin complicitatea autoritdtilor bisericesti si civile,
se produce un fapt blamabil pentru ele si descumpanitor pentru Creangd. Dei
toate organele de control II Idudaserd fdrá rezerve pentru activitatea didacticd, Minis-
terul de resort destituie pe stralucitul institutor pe data de 1 iulie 1872. Motivul
destituirii, care va apdsa pe drept memoria ministrului semnatar Cristian Tell, era
caracterul"... diaconului. Cu acelasi rationament, Creangd putea prea bine sd
fie tinut de bun preot, fiincicd era... bun institutor I Cine a vdzut Insd argument
fals, lucrnd In favoarea binelui 1 Ca'ci omul lovit chiar ca slujbas bisericesc nu era
un zurbagiu, adicd un inconformist, cum se spune mai de curind. Adevdrata lui
situatie e de a fi fost la timpul sdu un spirit progresist In cadrul unei tagme
retrograde. Astdzi ridem de delictele canonice", cum era socotitd fdierea murdarei
cozi preotesti, pentru care fusese Intre altele tras In judecatd. in perspectiva mo-
mentului Creangd, spre deosebire de copildria Incldrátnicd de la Humulesti, se afld
la Iasi In perioada reformistd a biografiei sale. Aspiratiile urbane strit sigure cel
putin ca bazd a unei existente, pe care Humulestii nu i-o da, iar alte sate nerntene
nu i-o fáceau de dorit. La ce nivel ordsenesc putea el sd tralascd, aceasta e altceva.
Micul cler si ddscdlimea ieseand, In care se introduce deliberat, departe de a fi pro-
tipendada capitalei, este totusi o formuld de viatd urbana', cu mult deasupra celei
tardnesti. Si, dacd domiciliar, dupd ce std In oddile bisericilor si scolilor, la care slu-
jeste, se iixeazd In mahalaua" Ticklui, nu rezultd cd moralmente am avea de-a
face cu un mahalagiu. Unele atitudini de umorist In aceastd privintd ti s'int gresit inter-
pretate. El se Injoseste uneori cu deplind stiintd, fie ca sà obtind simpatia celor
256 de deasupra, fie ca sd arate cite unei rude nemtene solidaritatea cu cei rdmasi mal

www.dacoromanica.ro
t.

jos decTt el. Cazul scrisorii cdtre unchiul


sdu, preotul Gheorghe din TTrgul Neamt,
folositd de Jean Boutière ca document
al mahalagismului crengist, e pildd de un
astfel de umor si nu dovadd de aparte-
nentd faubourienne". Infdtisarea de dia-
con, pe care i-o evocd G. Cdlinescu, cu toate
ca mai tTrziu criticul Tnsusi Ti va Trigrosa
dimpotrivdtärdnia, fdrd deosebire de mo-
ment biografic, sugereazd adevdrata lui
imagine sociald : subtirel, prelung la fatd,
cu mustatd find si barbita tunsd, ghicin-
du-se bAlaie, Tnsprincenat si cu cdutätura
pdtrunzdtoare, siret In coltul buzelor si
jovial. TTndrul cleric e foarte chipes si
tinuta lui toatd e de o uirriitoare elegantd
virild". Dealtfel, la o viatd asemändtoare -
Tsi porneste el si fratele si surorile de
la Humulesti. Tntr-un fel sau altul, se
vor aciva la Iasi, pe ITngd el, dupd moar-
tea Smarandei, care nu mai avea mult de
trait, dacd nu si decedase, In 1865. Zahei
este curind paracliser-cTntdret al bisericii
iesene Frumoasa, se Tnsoard cu o ordsancd,
e debitant de tutun aldturi de fratele mai '
mare scos si din diaconie si din Invd-
.
tdmInt, rámTne singur debitant dupd re-
chemarea acestuia la scoald, are o viisoard Ion Creang6 d acon, 1859/1860.
In Tmprejurimi si, In sarsit, economic,
chiar cu ceva rezerve bdnesti depuse, se
descurcd mai usor cleat la lard si nu tärdneste. Nemaivorbind de surorile Catrina
si Maria, care cu rosturile lor casnice de femei mdritate, TI viziteazd totusi adesea
fratele mai mic, Teodor, dacd nu murea de timpuriu, urma sd creascd pe ITngd el,
tot la Iasi, unde ultima sord, Ileana, adusd aci de-a binelea, devine curat ordseancd,
mIdditd fragild, pldcut coconoasd, fdrá putintd a mai fi raportatd la trunchiul humu-
lestean. Intelectualitatea lui Creangd vine pe de altd parte de asemenea sd indice
aceeasi noud fazd biograficd. Dar e nevoie ca obiectantilor cu once pret sd le atra-
gem atentia asupra acestei notiuni. Intelectual, In sens de spirit cultivat pe Tndelete
si erudit, Creangd nu putea fi. Pe el TI mina din urrnd necrutdtor o urgentd prac-
tica, nevoia unei profesiuni asigurdtoare. Si e destul pentru forma noud a inteligentei
lui native, dacd In cadrul profesional manifestä vointa de a se lumina prin studiu
propriu si mai cu seamd prin spirit critic. Nu dau aceste miscdri laolaltd chiar
identitatea adevdratului intelectual 7 Ca tTnar diacon, cit Inca nu intrase In seria
de conflicte clericale, cit nu stia prin urmare nici el ce avea sd se IntImple cu
diaconia lui, Creangd sine sa studieze In specialitate mai mult decTt studiase In
seminarul de gios", la Socola. In 1860-1861 se Tnscrie asadar si urmeazd cursurile 257
17 - C. 178

www.dacoromanica.ro
primului an al Facultätii teologice din Iasi. E sigur ca viata, care incepuse de pe
acum sä-1 hartuiasa, nu-i da ragazul necesar cursurilor si, dupa frecventarea lor
neregulatä" timp de un an, numele nu-i mai e de gasit In scriptele respective.
Dealtfel, peste alt an, Facultatea de teologie se si desfiinta. Dar gestul ramIne
tot atIt de semnificativ ca si cum ar fi mers mai departe. Formatia intelectual&
fie si Intr-o profesiune pentru care nu arata vocatie, Il preocupa neIndoielnic, pe
lînga rostul practic de a-I ajuta sa se promoveze. Nici mergerea la teatru, unul din
capetele de acuzare In vederea caterisirii, nu Insemna pentru el altceva. Fusese
la teatru sa vada piese ca Istoria fiilor lui Eduard si Descoperirea Americii si raspunde
Invinuirii ca n-a vazut acolo nimica scandalos si demoralizatoriu, ci din contra,
combaterea tutuloru-viciuriloru si sustinerea de totu ce este justu". Limbajul ofi-
cial, cu care se dezvinovateste aci, este acelasi ca In protestele de raspuns catre
dicasterie sau catre ministerul scoalelor : cuvinte abstracte de stil petitionar, nici
unul ne la locul lui, deosebite cu totul de stilul operei Inca nescrise, care va rasäri
din substratul biografic humulestean. Cum scrie Creangd autoritätilor, asa se comu-
nica atunci Intre oameni de nivel mai ridicat. $i In asemenea caz nu catavencismul"
exprimàrii, efect numai retrospectiv asupra unui moment lingvistic, e de retinut,
ci proprietatea termenilor intelectuali, care dovedesc doar, cum G. alinescu se
rectifica singur, ca opera lui Creanga este o elaborare artistica". Asa fiind, expri-
marea conventionala si abstracta arata la el cel putin vointa de alta Infatisare deet
cea anterioara de la Humulesti si cleat acea ultima, a scrierii Amintirilor... Poate
mai convingatoare, miscarea intelectuala se vadeste la institutor. Tinarul director
al Institutului pedagogic de la Trei lerarhi, Titu Maiorescu, numea la 7 mai 1864,
dupd un an de scoald preparandala", dar avInd si clasele inferioare de seminar,
suplinitor pentru clasa I, sectiunea a II-a, a scoalei primare de pe lInga Institut, iar
titular provizoriu, cu decret domnesc, la aceeasi scoala, pe 15 septembrie 1864.
Tot Maiorescu, dupa ce mai Inn II va Insarcina sa scrie o brosura didactica si apoi
dupa ce remarcatul dascal, apreciat ca neimputabile" de un inspector, va fi totusi
destituit In 1872, II va si reintegra pe 1 septembrie 1874. Ce merite didactice avea
Creangd spre a fi sustinut de Maiorescu a-at de ferm si consecvent? Directorul de
la Trei lerarhi observase desigur ceea ce nu va uita ca ministru, anume metoda
lui noud de predare si rezultatele obIinute. in adevdr, tárd nevoie de vreo referire
la numeroasele documente, le putem rezuma pe toate In spiritul sdu critic fatd
de un InvätärnInt traditional, abstract si mecanicist, In intuitie ca baza a retinerii
noilor notiuni, Intr-un fel de socratism parintesc pentru Trimultirea cunostintelor,
Tritr-o Indrumare de la cunoscut la necunoscut, In sfirsit, Intr-o conduitä vie de
bun dascal si de dascal bun, care nu stia ca o asemenea conduita didactica prefigura
la noi metoda de mai tIrziu a scoalei active". Pentru toate acestea, instinctul
nu e o explicatie suficienta. RamTne de presupus ca mai decisiv un proces intelectual.
Aceleiasi orientan i apartine ideea lui despre limba cärtilor de InvdtdmInt primar.
Intr-un rezumat al activit4ii proprii din Särdrie, adresat autoritdtilor, el socoteste
cà provincialismele, cu care elevii vin de pe acasd", sInt deprinderi lingvistice
de Inläturat. i cInd mai firziu, dupd reintegrare, va asista la examenul de stir-sit
de an al altei scoale cleat a sa, din nou observaIia de limbd i se va pärea opor-
tund. Raportul cdtre autoritáti revine asadar asupra nevoii de a se InIdtura din ex-
primarea scolarilor vorbele dialectice". Cu alte cuvinte, nu cum vorbise el In
casa parinteasca pIna sa se faca diacon si institutor, nici cum de aci Incolo Isi va
258 scrie Amintirile din copildrie si Povestile, trebuiau Invdtati copiii. Imprejurarea sem-

www.dacoromanica.ro
nificd mai limpede ca oricare alta perioadele biografice din viata lui Creangd. Dar
ne afldrn Tncd In perioada urband, progresistd i intelectuald. Cu ideile lui pedago-
gice, admise de Maiorescu, institutorul devine acum autor de manuale. Mai Insem-
nate sTnt Metoda nouä de scriere i cetire... (1868), In colaborare cu C. Grigorescu,
C. lendchescu, N. Climescu, V. Rdceanu si A. Simionescu, invätätorul copiilor...
(1871), In colaborare cu C. Grigorescu si V. Rdceanu, i Povätuitoriu la cetire prin
scriere dupä sistema fonetica (1876), In colaborare numai cu C. lendchescu. Partea
literard", ca i metodica generala, indiferent de materie, sInt de atribuit bineTn-
teles lui Creangd. indeosebi lui i se adreseazd elogiul revizorului scolar Eminescu,
care, raportInd ministerului despre Povätuitoriu... zice : Deosebirea Intre metoda
propusd de aceasta brosurd si Invdtdtura rutinard i mecanicd, precum se profeseazd
ea In genere Tn scoalele noastre este deosebirea dintre TnvdtämTntul viu si intuitiv
si mecanismul mort al memordrii de lucruri neTntelese de copii ; este deosebirea
dintre pedagogie i dresurd". in acelasi timp, ca o altd manifestare a rdstimpului
biografic actual, mentiondm miscarea institutorului la cultura propriu-zisd. N. Tirniras,
stranepot colateral mai de seamd al povestitorului, avea sà dea Tn zilele noastre
peste o ladd de aril, semnate toate loan Creangd (Kreangd si, o datd, frantuzeste,
Diacre Kreangue) uneori sub o afurisenie de Tnstrdinare ca pe vechile tipdrituri
bisericesti. Nu e chiar o bibliotecd, Biblioteca lui Creangd", cum exagereazd destul
Timiras, 'Land Tntocmai intentia fostului seminarist, care wind sd-si constituie una,
scrisese tinereste pe o carte : $i este al bibliotecii Creangd loan". Calile rdmase
de la el skit In general instrumente didactice. PunTnd la un loc ceea ce stim
mai dinainte (Tndeosebi prin G. T. Kirileanu) si ceea ce se stie de la strdnepot,
vedem printre ele colectii, ce vor fi fost poate Intregi, din periodicele de
culturd ale vremii (Curierul de ambe sexe, Foae pentru minte, inima i literatura,
Convorbiri literare, Fintlna Blanduziei) §i volume de autori romdni mai Tnsemnati
(I. Vdcdrescu, V. Alecsandri, T. Maiorescu, D. Gusti s.a.). Si aspiratia la o viatd
intelectuald apare din cIteva dictionare si gramatici de limbi sträine, cu care
se va fi ajutat sd citeasca' mai mult pe dibuitelea, dar cu atIt mai semnificativ,
fie Répertoire des Connaissances Usuelles (sau Dictionnaire de la Conversation et
de la Lecture, veche enciclopedie), Le Pasteur et son Fils de Auguste laeger
(traducere din germana) si o Histoire des Romains de M-me de Saint-Ouen, fie
Biblische Geschichte de Cristoph Smidt. Ispitise el de asemenea limba engleza?
Fart Tndoiald cd nu, dei ochii i se plimbaserd cit de cTt peste o culegere engle-
zeascd de poezii romdne cu titlul (In ortografia transcriitorilor) Roman Anthology
of Sections of rouman poety ancient and modern bring a collection of the national
ballade of Moldavie and Wallachia. Cu acestea i chiar cu cärtile pierdute ale zisei
biblioteci", Creangd era fireste cult, cum sine sd afirme Timiras, nu Tnsd fatd
de Maiorescu, Eminescu si alli junimisti" sau de ate un institutor mai In Virstä
ca I. Darzeu, ci numai fata de un lenächescu i ceilalti colegi de seamd. Obiectiv,
e la el o culturd Inca gestuald, o simpld vointd de culturd, mInuind stdruitor doar
cIteva instrumente ale ei. E totusi suficient, ca sa se poatd vedea ca gustul
addugat la tinuta ordseneasca, la spiritul critic de intelectual si la comportarea pro-
gresista atTt a diaconului cTt si a institutorului, Ti particularizeazd al doilea moment
biografic. Zicem moment", fiind vorba de o tranzitie, altfel aceastä noud Infatisare
dureazd de pe la 1859, cInd e proaspdt diacon, pTnd spre 1875, dnd se afld rdspopit
printre junimisti". S-a crezut pTrid destul de curTnd, pe temeiul unor afirmatii
nedovedite, ca la Junimea" 1-ar fi adus Eminescu. Fiind adevdrat ca poetul si poves- 259

www.dacoromanica.ro
titorul ei aveau sa vind de la un timp mai totdeauna Impreund la §edinIe §i cd se
vor lega In marea lor glorie literard cu o prietenie nerepetabild, Eminescu nu se
Tntorsese de la Berlin cind Creangd incepuse sa frecventeze noua protipendadd ie-
§eana. Data junimizärii" lui ramTne In once caz cu neputimd sa se fixeze. Abia
daca, dupd referinIele la IndemIna, o putem cuprinde Tntre 1868 §i 1875. Documen-
tele se contrazic. Maiorescu afirma In Istoria contimporanä a Romaniei, c'd dinainte
de 1871 Creangd era membru al SocietdIii lor, deci Tncd de pe vremea diaconiei.
Dar procesele-verbale de §edintá, redactate In acel timp de A. D. Xenopol, nu
merrtioneaza pe diacon printre participarqi. De unde, Tntrebarea : Ti uitase, Ti negli-
jase, Ti sarise numele, ca unuia de curind venit, Xenopol sau, poate, Maiorescu,
dup. aproape douazeci de ani, cind T§i scrie cartea, nu-§i mai aminte§te exact ? Cunos-
and obiceiul criticului de a lucra dupd precise Insemndri curente, oricum e mai
de admis cd gre§eala e a lui Xenopol. Dar oricind ar fi venit, introducatorul nu
putuse fi Eminescu, absent la data de la care 71 prenumard Maiorescu §i prea tindr,
aducindu-1 mai dinainte, ca sa nu irite pe lacob Negruzzi. aci se IntImplase ca Tntre
1866 §i 1868 Creangd sa se fi Tinut zgomotos de oarecare politicale" ie§ene. Era
de pe atunci o gura plina de proverbe, de pilde, de anecdote §i Tntreruperi de mare
haz. Cautat ca nimeni altul la Tntruniri publice, susIinuse cu aprindere candidalii
barnutieni din Fractunea liberd §i independentr, grupare liberaloidd de profe:ori
locali. incurajat de succesul pe lingO alegatori, vroise o data sd-§i puna farmecul
de vorbitor In slujba candidaturii proprii. BineTnIeles, nu reu§ise (fiindca umorul,
ca §i frumuseIea femeilor, e totdeauna asociat de lumea comuna cu oarecare neserio-
zitate. Experienta umorului In politica o vor reface cu aceegi ingenuitate dezamagitä
la timpul lor, Calistrat Hoga§ In Piatra-NearnI §i I. L. Caragiale In Bucure§ti). intr-o
astfel de situaIie electorala, Negruzzi, care solicita votul cuiva, se vazuse pe nea§-
teptate luat cam repede §i chiar infruntat de diaconul fracTionist" ; Ti rdspunsese
abia stapInit ca-1 va Iine minte, cînd nevoi viitoare II vor aduce la el. $i Creanga,
nebanuind cà acel viitor avea sà vind In adevar, Ti contestase pe loc eventualitatea,
Cu o nepasare tot atit de Indrazneatd. RdmInind numai la puterea raIionamentului,
Tntrebarea cu valoare de dovadd este, dupd scena de mai sus, aceasta : care alt junk
mist" de autoritate, decit Maiorescu, ar fi putut obIine de la Negruzzi admiterea
lui Creanga nu numai In cerc, dar §i In casa proprie, unde de la un timp aveau
se Iina §edinIele ? Fara sa se §tie and, cleat aproximativ, putem reline a§adar ca
Maiorescu, care TI preIuia §i facea la la§i politica de aldtura pe membrii mai de
seama ai dascalimii, Il introdusese aci. Rolul lui Eminescu avea sd fie cu totul altul.
Este probabil ca Tnsu§i Creanga, aspirind la o viaId urband, la intelectualitate §i
cultura, cum am vdzut, sd fi pus singur ochii pe distinsa societate. Maiorescu Ti
va fi Implinit astfel o dorintd nemarturisitä ciar nici sie§i. Dar °data ajuns Tntre
oamenii ace§tia cu adevdrat ord§eni, boieri", intelectuali autentici §i spirite foarte
cultivate, inteligentul diacon InIelege ca alta e conduita care i-ar da o prezentd
intre ei. Pojghi/a de ord§enire §i bruma de carte, daca ar fi ramas la ele, I-ar fi
Iinut ca pe o caracudd" pe marginea grupdrii. $i, cum toatd psihologia lui II
scotea oricind §i oriunde in frunte, el T§i reactualizeazd In vorbd, In gest §i ati-
tudine, fondul sufletesc humule§tean. Vorbe§te colorat, debiteazd snoave, pilde,
zicale, povesteste nazdrävänii si le puncteazd Iärdneste cu un umor plin de voiosie,
flind cu totul, pentru njunimisti", o irup-tie folcloricd neistovitd. In aceastä
260 situatie il gase§te Eminescu, Tntors de la Berlin. Marele poet, observind de pe

www.dacoromanica.ro
acum superficialitatea i Instrdinarea pdturii conduatoare" din tard, e pe cale
sd-si constituie un ideal social regresiv, nealterat de formele civilizaiei moderne.
Si Creangd, redevenit humulestean, i se pare chiar Intruparea acestei conceptii
poetice asupra poporului romdn. E originea cea mai adevdratd a celebrei lor prie-
tenii. Dar un factor nou intervine din afara vointii de originalitate a lui Creangd
I' noul factor TI scuturd de once rárndsitd a Infátisdrii ordsenesti. Dupà 1873, clnd
citeste Soacra cu trei nurori §i apoi i se publicd In Convorbiri ¡iterare, el Incepe sd-si
scrie Amintirile din copilärie. Le scrie, se Intelege, cum îi vin din substratul primei
sale experiente de viatd, pe care junimistii", si indeosebi Eminescu, o gustau
din conduita lui, acum, direct täräneasa Materia amintirilor era tocmai ceea ce
i se depozitase In constiintd din prima perioadd biograficd. Amintirile... Insd nu
sInt numai o copie a acelei viei. Fiind In primul rInd o creatie artisticd, ele proiec-
teazd ruralitatea materiei In imagine literará, reald si fictivd In acelasi timp. Tipul
uman al Amintirilor..., Cu felul lui de a concepe fundamental si de a exprima memo-
rabil, fdrd Tnseldri de sine si fart' artificiu, apare din prelungirea realitàçii In fictiune.
Cine se informeazd mai ales din opera, fie aceasta chiar autobiograficd, spre a com-
pune prin parafrazarea ei biografia autorului, greseste de aceea de nenumdrate ori.
Opera, pe care o face Creangd, face la rindul ei pe Creangd. El devine pe mdsurd
ce Isi scrie Amintirile...i PoveOle un mos BodrIngd, un Popa Duhu, un Mos Nichi-
for Cotcariul, un Ddnild Prepeleac etc..., adicd personaj-sumd al lumii lui. Vorbeste.
se Trnbracd si trdieste ca ei. Asa II Insoteste pe Eminescu pretutindeni, prin drciu-
mile mdrginase ca si la Junimea", -Wan strävechi, nesofisticat de civilizatie, pito-
resc, elementar, aparent sdrac, desi cu buni bani de la manualele didactice, parte
depusi, parte numerar In bojdeucd". In mare mdsurd Creangd ajunge astfel sd-si
joace personajul, tdrdnia" lui fiind, sub influenta operei, efect de antistilizare, adicd
de stilizare totusi, dar antiurband. E ultima Infdtisare a biografiei lui si ea acoperd
cam tot cincisprezece ani eft celelalte cloud anterioare, prima (humulesteand) durTnd
pInd spre 1859, urmdtoarea (ordseneascd) pInd spre 1875, iar ultima (literard) pInd
la 1889. Aceasta din urrnd, sub forma' de creatie artisticd, II intoarce la fondul de
primitivitate, care addstase sedimentat in constiintd, ca sd-i procure acum materia
operei. lar omul fizic ia el insusi Trifdtisare de primitiv. Fostul diacon subtiratic, sprin-
ten si dichisit ca Imbrdcdminte, cu barbd micd, rard si pldvie, se face de nerecu-
noscut. Nuanta de par si barba i se stinge, omul se Ingrasd si se Tngroasd la trunchi
ca li la obraji, iar oalele de pe el, din 'Ind de noaten, filfTie In mare negrijd pe
de Idturi, aparent largi, dar abia mai IncdpIndu-l. La putin peste patruzeci de ani,
vIrstd dupd ce cumpdrase pe numele unei Tinca Vartic, femeie fdrá cununie, addpos-
tul din Ticdu, pe valea Ciricului, Creangd putea fi gdsit vara pe prispa casutei, rds-
turnat intr-un pdtuiac, de pe care se scula greoi, In cdrnasd deschisd la piept, In
pantaloni si papuci, cu abdomenul revdrsat peste cingdtoare. Drumurile zilnice din
Ticdu si pInd tocmai la scoala din Pdcurari II oboseau peste mdsurd. $i cboseala nu
era numai a corpolentei. Dacd Amintirile... si Pove;tile II readuseserd la lumea copi-
ldriei mai Inn ca material literar, o Imprejurare ereditard II Intoarce Insd cu ade-
\drat la Humulesti, lîngà amintirea mai ales a Smarandei. Mamd-sa murise de peste
cincisprezece ani, and cumpdra el bojdeuca". Se sfIrsise, probabil, extenuatd de
lesinurile agitate, In care tot cddea de citiva ani. Subrezenia ei nervoasd Incepe
el s-o simtä. Ameteli Ingrijorátoare si chiar prdbusiri de-a-npicioarelea oriunde,
acasd, la scoald, In ora ii impun din 1880 concedii legale din ce In ce mai lungi, 261

www.dacoromanica.ro
Ion Creangd. Portret la 43 de ani.

o lund, cloud, trei, sase, In timpul cdrora se lasd afumat cu buruieni si bdgat In fere-
dee empirice. Speriat si mai subIiratic fiind, ar fi admis sd fie trecut si prin toarte
de caldari, Trideosebi dupd ce vede ca nici apele Slanicului nu grit mai tamdduitoare.
Boala copiilor" era la el, ca si la mamd-sa, board de adult. NevrInd sd slabeascd,
cum II sfatuise cite un medic, mdnInca ndpraznic si se adapd cu doniTa. Totusi
obrazul Inca plin si rumen i se TmbIcsete. Chiar firea, stiutd, mereu voioasa, se i

schimbd, sdrind Tntre extreme, de la exuberanta la depresiuni si invers. Umorul


Ti ramTne Insd neatins. CInd un atad face sd se creada ca a murit si unele ziare bucu-
restene dau stirea, Inscgind-o cu elogii de circumstanta, povestitorul, revenit In
fire si citindu-le, spune : Dacd atIta era sa-mi fie toata jelania dupd moarte, Tmi
pare bine cd n-am murit Inca, si deie Dumnezeu sa mor &Id s-or gasi oameni
Car-0ra sa le pese ceva mai putin de unul ca mine ! " Numai cu scrisul merge din
ce In ce mai greu. in 1887, Maiorescu va spune Tntr-o scrisoare Care Romania fund
de la Viena, care numise Tntre timp pe povestitor printre membrii ei de onoare
Poate ar mai scrie si I. Creangd (institutor la Iasi) ceva, dar este bolnav. (A devenit
epileptic : nu prea avem noroc cu oamenii nostri de talent)". $i In adevdr, dupa
ce concediile de la scoald i se aprobd acum pe cite un an. la 31 decembrie 1889,
abia sase luni de la moartea In ospiciu a lui Eminescu, moare i Ion Creangd,
262 doborTt de ultimul acces In tutungeria fratelui Zahei.

www.dacoromanica.ro
In 1937 s-a comemorat gresit o sutä de ani de la nasterea lui Ion Creangd. Mi-
trica din 1839, cu adevärata data de nastere, nu fusese Inca datd la iveald. Se gresea
Insd nu numai centenarul, ci Insusi felul celebrdrii. in total comemorarea a avut
o Trifdlisare aproape identicd ; dacd ar fi lipsit semndturile, mai nu s-ar fi bänuit diver-
sitatea publicistilor. La convingerea generald despre geniul romanesc al povesti-
torului, despre care se pdrea de prisos a mai vorbi altfel dedt asertoric si numai
ca punct de plecare, se adäuga modul In special biografic de a-I sdrbdtori. Amdnuntul
de coresponden/d, de carierd si de via/d, In genere, era minuit ca izvor de usoard
pldcere arturäreascd. Ni s-a evocat din toate par/He humulesteanul, cu vatra satului
natal si Intreg /inutul dimprejur ; scolarul cu Triceputuri de isonar si isprava dia-
coniei la Socola si a cidscaliei la Trei Erarhi ; diaconul trepdcluitor Intre bisericile
Patruzeci de Mucenici, SfIntul Pantelimon, Bdrboiu, Galata si Golia pInd la rdspopi-
rea In scurt timp ; instructor autor de bune manuale didactice, cerute In zeci
de mii de exemplare, destituit totusi la fel de repede ; debitantul de tutun
etc. etc... Se Tn/elege cà bdie/asul spelb de pe malurile Ozanei, pInd sà devind fdp-
tura puhavd si mai ales guralivd a lasilor, s-a risipit Intr-o biografie, a cdrei podoabd
fiind pitorescul, intereseazd si In sine. Ca tip antisocial, provenit In aceeasi mdsurd
din schimbarea mediului natural, at si din libertatea Tnndscutd a spiritului, Creangd
s-a realizat färä Indoialä cu un farmec particular, de pe urma cdruia cine avea
sd fie mai vdtdmat era el insusi si nu societatea. Care este mdsura sincerintii acestui
inconformism, de unde Incepe constiin/a acelui fel In raspar de a fi si and apare
sim/ul paradei de sine ca tip antisocial, ¡ata Intrebdri la care existen/a lui räspunde
cu cele mai cuceritoare si pitoresti amdnunte.
Nu e dar prea de neIn/eles cà cercetdtorii ocazionali au stdruit cu deosebire
In biografia scriitorului ; cu a-at mai mult cu at critica noastrd literard se aflä
azi Intr-o fazd de istoricizare si cu at, pe de altä parte, acordul unanim asupra
Trizestrdrii geniale a bo/ului cu ochi" din Humulesti a fácut mutila once exami-
nare esteticd mai sus/inutä. Dealtfel, despre acest acord, nimeni nu poate spune
cine anume l-a creat ; el s-a declarat In constiirqa tuturor ascultdtorilor sau citi-
torilor, singur si dintr-o data, de la junimistii" cdrora Creangd le citeste pentru
TritTia oard ceva In 1875 si [DMA* la cumpdrdtorii necunoscu/i ai Convorbirilor ¡ite-
rare din acea vreme. La impunerea lui, critica scrisd n-a luat parte. Pretutindeni
pInd unde ajungeau, la Junimea" ca si la scolarii scriitorului, cdrora le povestea
ateodatd ce avea sd scrie mai tirziu, Povestiie dintTi stIrneau mare admira/ie, ca si
mai firziu tot ceea ce va compune. Afard de semidoctul, amestec vulgar de
preten/ie si neagrd invidie, Gh. lendchescu, coleg al povestitorului si coautor de
abecedare, care va indica pe femeia de casd a lui Creangd, pe Tinca Vartic, drept
adevdratul autor, neuitInd sä se indice printre al/ii si pe sine, nimeni n-a manifestat
vreo Indoiald cu privire la excep/ionala aparitie literard. Consensul, de la Inceput,
Intre oamenii de litere, a fost general. lar nevoia studiului estetic, a unei Incercdri
de a i se prezenta organizat Insusirile .operei, nu s-a sim/it mai deloc. Asa cd
biografismul caracterizeazd nu numai comemorarea falsului centenar din 1937, dar
contribu/ia criticii de totdeauna, aproape In Intregime. in aceastd privin/d, biografia
respectiva este Indeajuns de Idmuritoare : de la amintirile contemporanului Grigore I.
Alexandrescu i p?nd la Lucian Predescu de azi, fisa biobibliograficd domneste. Abia
dacä, din and In and, printre frazele care sus/in vreo noud stire despre via/a povesti-
torului, se iveste si ate o privire, retrasa numaidedt si aceea, asupra operei. Noi nu
cunoastem, In afard de ceea ce au scris un Gruber (neinteresant), un Ibrdileanu (dei 263

www.dacoromanica.ro
de formatie sociologicd, acesta) i N. larga, nici o cercetare esteticd a operei lul
Creangd din perioada esteticd a criticii noastre. Cum s-a acut ca mai mult de viata
lui cleat de opera s-au simtit atra0 cercerátorii, credem ca s-a putut vedea din cele
de mai sus : acordul unanim asupra valorii literare i pitorescul biografic au creat
aceastd stare speciald. Aa ca istoricizarea cercetdrilor literare, fazd atunci oarecum
noud a criticii noastre, a continuat, In ce privqte pe Creangd, o adevdratd traditie
de istoriografism. Pentru aceasta Insa carenta estetica semnalatd nu este mai putin
carentd ; ne lipsqte Inca studiul romanesc serios asupra unei opere capitale. lar
daca In fapt situatia se legitimeazd, cum se vdzu, ea ramIne teoretic cu totul de
nernteles.
Caci o biografie, ca de pitoreascd sa fie ea, prezentatá numai ca atare, färd
a fi coordonata unei anumite opere, intereseazd cel mult anecdotic. Stdruinta devine
viciu sau, mai rar, opera de artd. Dealtfel, legenda tuturor oamenilor pitore0 este
faramicioasd, daca arta nu vine s-o fixeze. Pe alt plan social, moral i estetic decTt
Creangd, ap au fost multi, cum era acel Vacher, celebru °data' In cercurile dadaiste
ale Parisului, sau père Bretagne", pitorescul bdtrIn din Douai al lui Rimbaud, cum
era printul" artei noi romaneTti de pInd In 1916, vestitul Bogdan-Pite0, ca
regele cafenelelor bucurqtene, pInd mai de curTrid, Auricd Bratu. Cine dintre criticii
literari s-a dedicat sau s-ar dedica studiului vietii lar, care abia mai pIlpTie In dtiva
contemporani ? Un Creangd rara opera, ce i se cunowte, pe cine ar mai fi intere-
sat ? Fire0e pe contemporani, dar apoi mai pe nimeni.
Cu toate acestea, atIt a IntTrziat critica noastra, fatd de povestitor, In cercetarea
indistinctd a vietii, cd un strain, Jean Boutière (La Vie et l'oeuvre de Ion Creangd,
Paris, 1930), a facut singura Incercare serioasd de a-i prezenta opera comparatist
estetic. Studiul lui Boutière e un exemplu deplin de lucru onest, strIns,
fecund i cuprinzdtor, dei In numai 254 pagini de teza. Este drept cA i la noi,
In ultimul timp, s-au adaugat unui G. Ibraileanu i lui N. larga, pe care i-am amin-
tit mai Tnainte ca singurii privitori ai operei, Inca* vreo a-Ova critici. Dar aceTtia
au formulat astfel de observatii etico-estetice, cd povestitorul, fiind In situatia sa
le audd, ar izbucni Intr-unul din acele rTsete voinice0 contagioase, cu capul pe
i

spate, cum ridea el la Junimea de propriile-i anecdote. ldeea care circuld azi mai
mult, In legatura cu opera, este o Tricercare de a influenta opinia curentd despre
scriitorul popular" In sensul primirii lui ca scriitor cult". Rareori se poate vedea
un caz de caricare a ideilor, de umflare pInd la enorm a unor impresii initiale de
bun simt.
Procesul ideii celei noi este urmdtorul. S-a ardtat cä scrierile lui Creangd nu
sInt gustate de popor, ci de intelectuali (ceea ce este adevarat, fart' sa rezulte din
aceasta nimic altceva) ; i s-a mai spus cd ele denotd nu tiu ce cdrturdrism, eru-
ditie etc. (ceea ce e de-a dreptul contestabil). Sau mai pe larg, G. Ibrdileanu
afirmase In treacdt cä opera povestitorului nostril gdsqte aprecierea cuvenitd numai
printre intelectuali (Note i impresii, 1920). Publicistul C. Graur, Intr-un articol
Geneza poeziei Noi vrem peimInt" (Adev. lit. i art., 1924) vorbind de o serbare co-
lara In asistenta lui Spiru Haret, cînd versurile lui Co0)uc au stIrnit mare entu-
ziasm, nota Idturalnic : S-au cetit bucdti din Creanga i ele n-au impresionat deloc
pe sateni (faptul merita sd fie luat In seamd)". in aceea0 revistd (1937), M. Sado-
veanu îi IncunoOnteazd cititorii cd experimentind andva, ca pentru sine, receptivi-
tatea tardneasca fata de opera lui Creangd, rezultatul I-a Incredintat cA povestitorul
264 fiind prea artist, nu e pe gustul poporului, ci pe al intelectualilor. Aceste consta-

www.dacoromanica.ro
täri au Inceput sä circule, le gäsim formulate identic, sau mai apropiat, la diver0
critici cu ocazia falsului centenar din 1937. De alta parte, studiul lui Boutière sub-
liniase rabelaisianismul unor fragmente narative, cum este silinta colectivd de la
Koala domneascd" din Amintiri si vorbdria unui GeriId sau Pdsäri-Läti-Lungild
din Harap-Alb, trdsäturd recunoscutd de acela0 aläturi de jovialitate i In confor-
Matia lui Creangä.
Totalul observaIiilor de mai sus (scriitor negustat de popor", artist subtil",
,,tip locvace" i rabelaisian"), la care va fi ajuns singur, a interesat Indeosebi
pe G. Cälinescu, care I-a retopit, exprimIndu-I la un loc (Viata lui Ion Creangä, 1938).
Povqtile a§a cum sInt, scrie Cdlinescu, nu pot sd placdtdranilor... Este, In povq-
tile lui Creangd, atita jovialitate, a-at humor al contrastelor, Tnat compunerile sInt
menite s'a nu fie gustate cum trebuie decît de intelectuali. $i, de fapt, oridt de
paradoxal s-ar parea la IntTia vedere, Creangd este un autor cdrturdresc ca Rabe-
lais. El are pläcerea cuvintelor i a zicerilor §i mai ales acea voluptate de a le ex-
perimenta punIndu-le In gura altora. in cImpul lui marginit, Creangd este un erudit,
un estet al filologiei". Apoi povestitorul nostru, prins In hora asocia/iilor livre§ti,
cu ceva usurintd din partea criticului, devine de un rafinament erudit", mare
erudit In materie de §tiintd literaturd orald", autor de opere cärturdre0"
i

chiar arhivar de traditii..., In In/elesul rabelaisian" sau umanist al tiintei sa-


te0". eiteodatd, vocabularul critic aluneca pe deasupra realitdtilor artei. Mi§cdrile
lui uware pot crea paradoxul ca Eminescu, spirit adînc cultivat i cdrturarul vremii
lui, sd ne apard ca om al instinctelor, fdpturd elementard (v. G. alinescu, Viata
opera lui Mihai Eminescu), iar Creangd, cel care fusese surprins scdrpinIndu-0 cu
o lopdticA spetele, sub care huzurea numai geniu popular, sd ia Infäliprea auto-
rilor carturdre0 ca Rabelais i In linia lui ca Sterne §i Anatole France". E de pre-
supus ca asemenea formule critice nici n-au fost fdcute spre a fi luate Tntocmai
Inca dezvoltate, ap cum s-a i IntImplat.
Daca Trisd ele par a se potrivi mai bine lui Odobescu, acesta Tntr-adevdr erudit
In tiina folcloricd, e semn cä pentru Creangd sInt improprii. Stiinta" folcloricä
la Nic-a lui Stefan a Petrei Ciubotariul ca la Odobescu sau un altul, care Insu-
eau din afard? CInd mamd-sa Smaranda Tnfigea toporul In pdmInt ca sä goneascd
duhurile necurate ale furtunii, cInd solomonea cu clqtele vreun tdciune Iiuitor pe
vatrd, ca sd se mai potoleascd du§manii' sau and Ti descInta cu funingine de deochi,
fapte de cunoatere intelectuald sd fi avut bdietandrul ei de atunci ? Earl
face asemenea Intrebdri, critici mai recenti, sedu0 de puterea metaforelor critice
ale lui CAlinescu, pe care le iau In sens propriu, ajung chiar sd declare pe Creangd
drept scriitor renascentist" (v. pg. aldt.)".
Dar mai Inn despre forma expresiei glumete, Zoe Dumitrescu-Buwlenga
scrie : N-ar fi exclus ca acest procedeu sd fi fost InsuOt i folosit de Creangd
dupd lectura povestirii lui C. Negruzzi Toderica, atIt de asemandtoare cu Ivan
Turbincd i In care epitetul bunisoarä este atribuit Molii. S-ar putea ca tot din aceea0
sorginte sd fi venit §i asocierea determinantului cinstit cu cele mai nepotrivite
lucruri, ca de pildd holera sau crisma. Atributul acesta conferitor de responsabi-
litate face din holerd o persoand venerabild i din drciumd un loca Intrutotul
onorabil. La fel de comicd e aldturarea o drägutel de raclä. De aci pInd la a acorda
crT§mei chiar un caracter aproape sacru prin epitetul binecuvintatä sau a reuni
epitetul de lene; Cu skivit si poftele i lucru sfInt nu e cleat un pas..." (Ion Creangä, 265

www.dacoromanica.ro
1965). Coincidenta ardtatd dintre Creangd si Negruzzi nu e nici pe departe raport
de la autor la autor ; e numai raportul de la doi scriitori de aceeasi limbd la izvorul
comun, care In ocurentd este graiul popular. Cu atit mai legitimd devine preci-
zarea si repetarea izvorului autentic, cu cIt referinta se face la autori strdini si Tried
In termeni oarecum neclari.
De la lorga asocierea, sub unele aspecte, a lui Creangd cu Rabelais se face mereu,
nu fard Indreptätire. $i o face de asemenea, Tnsd dupd Cdlinescu, Zoe Dumitrescu-
Busulenga (Ion Creangd, 1965), destul de stdruitor, In forma cd scriitorul roman amin-
teste" de scriitorul francez. CuvIntul cel mai nimerit ar fi fost, poate, seamand",
aduce" sau se Tnrudeste", fiindcd a aminti" s-a Intrebuintat prea mult cu sens
de derivd" sau provine". Si chiar pentru cei care TnIdturd sigur din a aminti"
ideea addugatd de derivatie sau provenientd, once paralelisme de expresie sau ati-
tudine cu scriitori straini sInt neinteresante, daca nu si indicatoare de erori genetice,
and se fac fard a se spune ea' e vorba de scriitori care, ca Rabelais si Creangd,
se alimenteazd deopotriva din geniul popular. Ca In Ivan Turbincä se and comparatia
ca tdunul cu paiul In c..." si In Rabelais, vorbind de un magar, ca. are In c...
vreo streche ori o mused ce-I piscd", paralela, In mdsura In care e una, nu spune
nimic, daca nu e raportatd numaidecit la geniul popular comun ambilor scriitori.
Caci exista un tezaur popular multinational, un fel de raddeind spirituald a tuturor
popoarelor care, dincolo de particularinti etnologice, e identicd cu sine pe once
punct al planetei, cum tot atIt de reald e identitatea psihologiei infantile pe once
meridian, ca rácIdcind a psihologiei plurinational adulte. Acest fond comun face
posibile toate paralelismele dintre autori ca Rabelais si Creangd ; iar faptul nu stricd
sd fie mereu mentionat, ca sd nu se poatd Trtelege altceva. E de asemeni cel putin
nesemnificativ ca, privind lucrurile din perspectivd exclusiv livresca, sd se observe
cd bun la inima si milostiv", cum cere Dumnezeu In Ivan Turbincd sd fie omul,
seamand... cu faimoasa definire de catre Goethe a idealului neo-clasic omenesc...
Edel sei der Mensch/Hilfreich und gut (Nobil sa fie omul, sdritor si bun") ; cd o
frazä din Crcanga, cum e aceasta : Dar cInd sa atipeascd deodatd se aud... mul-
time de glasuri, unele miorldiau ca mIta, altele covitdiau ca porcul, unele ordcdiau
ca broasca, altele mormdiau ca ursul" se asociazd cu pictura flamandului H. Bosch,
amintind unele imagini din Tentatiile Sfintului Anton" cä Inca, si In sfirsit, stilul
satiric al lui Creangd, ca si acela al lui Rabelais, Fischart, Sterne, alcatuit din
toate procedeele caracteristice, se Tntregeste si prin comicul fonetic..." Ce valoare
critica pot avea asemenea referinte livresti ? Aceasta, pentru Goethe. CIt priveste
pe Bosch (adesea si Breughel), asocierea e purd eroare. Creangd are o ureche sub-
umand, ureche deci superioard, de sdlbdticiune, care se orienteazd In viatd dupd
modifickile mediului sonor. Literatura lui este de aceea dezvoltarea onomatopeii
pInd la forma muzicald a povestei. Oamenii lui nu au un chip individual, ci social
(si Tntru aceasta e de comparat cu Caragiale) si lumea In care el se mica n-are cu-
loare, compunerile fiindu-i mai degrabd componimente. Absenta de fizionomii, de
pitoresc, de culoare si descriptie Ti specified opera, plind In schimb de acusticitate
si fantezie componista. Nu e nimic nou In a spune ca povestitorul ducea la Iasi
intuitii puternice de ordin folcloric, dar adevdrul asupra lui nu e altul. Cu paginile
de dosar", cu eruditia", cu scriitorii si pictorii pomeniti, n-are nici o legaturd
constiirta humulesteanului, de pe care curgea folclorul, ca apa de pe o mare vidrd,
266 urcIndu-se pe mal.

www.dacoromanica.ro
Bojdeuca lui Ion Creangä din 14.

Arhive de traditii" sInt toti tdranii nostri, dacd vrem ; sInt chiar doctori In
zisa stiintd orará. De aceea In bund parte, credem noi, Creangd nu e gustat de ei.
Táranii vorbesc colorat pentru intelectualul de oras. Proverbul, pilda si In gene-
ral expresiunile tipice lor le rezolvd dificultAti de exprimare individuará si, dei
foarte plastice, Tntre ei si-au pierdut de mult relieful. Cu vorba ceea" sau aia...",
cu vorba Aluia..." ei economisesc once sfortare prezentd, usurindu-se ca au la
IndernInd un cliseu verbal. Poate pdrea curios, dar numai pentru aceastä nevoie
practicá, iar nu ilustrativd, se folosesc ei de... pitorescul vorbirii. Creangd nu
le aduce decTt ceea ce stiu si ei, ori de unde ar fi. lar arta, pe care un geniu
o creeazd In prelungirea felului lor de sensibilitate, cdráuzit de instinctul sdu sigur,
n-o pot pricepe de la un anumit nivel In sus.
Cu totul altfel se privea lucrul Insä din cercul Junimea". Ordsenii subtiri de
acolo gdseau gust tare atIt folclorului adus, cTt si artei realizate ; momentul istoric
si pregdtirea lor speciald Ti ajutau sd cuprindd complexul de noutate. In situatia
tdranului care nu face mare haz de cuprinsul tdrdnesc al operei lui Creangd, putem
ajunge fiecare, dupà numeroase lecturi. CIt sIntem mai aproape de epoca junimistd,
and de abia Incepe publicarea propriu-zisä a povestilor noastre populare cu un
Fundescu, Ispirescu, N. D. Popescu si altii, cTt adicd nu cunoastem bine pitorescul
ce ni se comunicd, entuziasmul nu cunoaste margini. CInd Tnsd ne-am obisnuit, prin
lecturd repetatd, cu mecanica proverbului, cu topica frazei tärdnesti, cu totalul de
datini si obiceiuri, In sfIrsit, cu felul lor de viatd oarecum pietrificatd, atentia ni se
mutd In altd parte. Fiind vorba de Creangd, Ti rárdsim arhiva" ; zisa eruditie nu
se mai retine, rárnTnTnd totusi fixati asupra operei, care nu se istoveste. Isto-
riceste dar, noi sir-Item azi mai liberi sä privim scrierile lui, valoarea lor esteticd
denuclTndu-ni-se In totul. Cad folcloristul, ce vom fi fost fiecare la eteva lecturi,
s-a dat la o parte din fata omului de litere, care priveste Inca. De mult nu mai e
nou spectacolul eruditiei sdtesti, dar inteligenta artisticd a acestui /Aran conceput
de sine si literar ca Indärätnic, care pentru aceasta Tntelesese sd-si rostuiascd In
Ticdul lasilor un mic univers humulestean si care totusi despre artá Tnvätase din scoli
cIt vdru-sdu Ion Mogorogea, se vede acum ca. e unicul spectacol mereu nou. O anu- 267

www.dacoromanica.ro
mitd compunere au PoveOle i alta Amintirile. Ce Invätäturd i-a dat §tiinta de a orga-
niza strTns i definitiv, In adevdrate frumuseti sferice, naratiunile poporului ? De
unde Ti vine simtul cu care le scuturd de prolixitdti i le scapd de schematism ?
Versiunile orale, ca toate basmele cTt am auzit cu totii, contin o fictiune liberd
de once constrTngere a vietii : eroii, In afard de cei cu locuinte fabuloase, n-au
masd, n-au stare sociald i lipsind limba nici identitate nationald. in aceasta,
nu e nici o deosebire Tntre producerile poporului nostru i temele culese de un
Perrault, Andersen i fratii Grimm. Totul se mi cd In purl fictiune : vieti aeriene,
a cdror singurd particularitate este numele i care trdiesc In cea mai desOvTritä in-
determinatie cIndva, undeva §i In ce fel nu se spune, tdrimul nostru fiind vag
ca i celdlalt" ; ele au rotirea suspendatd a viselor. Ele par a reproduce nedife-
rentiereafizicO i morald, tipul neutru i universal, pInd la o anumitd virstd, al copiilor,
cdrora le sTrit menite. Acest public oarecum abstract Tntrerupe foarte rareori
cIteodatá de loc, cu Tntrebdri realiste, curgerea basmului.
Cum observd Boutière, la Creangd, ceea ce Mann Trideosebi este colorarea
locald" ; eroii cred In superstitiile noastre, viata li se desf4oard In deprinderi etnice,
In obiceiuri tdrdnqti §i chiar In oarecare familiaritate cu istoria nationald. Mereu
ni se relevd, nu cdrturdrisme säte0, ci grupuri de intuitii, prin care basmul se etni-
cizeazd, iar fictiunea capdtd consistentd. Pe Boutière, ca strdin, cu alte cuvinte
ca om de litere care mai are Tncd surpriza folcloricd, TI intereseazd coloarea locald".
Pe compatriclii povestitorului Insd, liberati prin lecturd repetatd sau cunoatere
directa de noutatea folclorului, Ii pornete la admiratie numai inteligenta artisticd,
WA' de care basmele rdmIneau tot scheme universale.
Cdci Creangd, tiind sä scrie pentru oameni In \first& diferentiati ca tip colectiv
§i individual, a folosit conturul social-tdrdnesc, etnic i national, ca sd dea versiunea
adultd a basmului sau povestei. Aceasta e o miKare a propriului sdu instinct creator,
care totodatd l-a condus sä lucreze In cumul de date materiale, In concretul din
care ngte aerul de unicitate al artei. intelegerea mentalitdtii noului public de basme,
cdruia i se adresa el i care In chip firesc s-ar fi interesat de masa §i traiul unui
Stan Pdtitul, precum §i pre-§tiinta materialit4ii artei sInt parti din Tnzestrarea
lui naturald de povestitor. Spectacolul inteligentei artistice sfIr5qte In organizarea
faptelor din Pove0, dupd un plan, iar a celor din Amintiri dupd altul. De fiecare
data conOinta de natura i genul scrierilor sale se manifestd cu limpezime. Mcq
Nichifor Cojcariul primeTte conformatia nuvelisticd. Ivan Turbincei pe aceea de poves-
tire, iar Amintiri... una din film memorial. Fatd de sfericitatea poveTtilor §i sin-
gurei nuvele, Amintiri din copilärie izvordsc In ap fel cd mai totdeauna sentimen-
tul lecturii se pierde In acela de libertate °raid. Aceasta face evidentä mecanica
Ins4i a memoriei, pe care, o data observatd, n-o mai acoperd nici prezenta frazei
scrise, cu °Hate intentii literare.
Astfel, and sd se mute cu Invdtátura de la Fälticeni la Socola, pdrerea de rdu
... Iaii, pe care nu-i vazusem niciodatä, nu erau aproape de Nearnt, ca
; de unde toamna tTrziu §i mai ales prin c4legile de iarnd, fiind noptile mari,
md puteam repezi din cTnd In cTnd, p4lind-o aa cam dupd toacä i tot Tnainte,
vara pe tuna cu tovar4ii mei, la clOci In Humule0, pe unde tiam noi, tinInd tot
o fuga ca telegarii, dupd ce jucam cTt jucam, furam ate-un sdrutat de la cele
i

copile sprintare, i pTrid-n ziud, fiind iqiti din sat... cam pe la prTnzul cel mare
268 ne aflam iar la Fälticeni ; trecTnd desculti prin vad, In dreptul &lei. Moldova Inghe-

www.dacoromanica.ro
tatd pe la margini, i la dus i la intors, de ne degera mdduva-n oase de frig !"
Fraza citatä, intr-un fel, este tipicd, dupd cum vom vedea, pentru opera intreagd ;
dei atit de lungd, ea s-ar putea dispensa de punctuatie, deoarece o puncteazd indes-
tuldtor oralitatea variatä a partilor. Ceea ce abate hotdrIrea de a spune numai
n-ar fi mai putut merge la Humulesti si impune frazei ocoluri neintentionate, este
desfdsurarea de la sine a gindului, care devine cu totul limpede mai departe. Cdci
pind sa ajungd la matca narativd, i se prezintd ca fapt artistic, fard putintd de
a reprima nimic, un intreg complex de indaratnicie tärdneasca Ozana, Cetatea
Neamtului, ai casei, satului, sezdtorile, cläcile, Mihai scripcarul, un cintec
tdranesc sau vorba cite unei babe, care toate Impreund formeaza un fel de struc-
turd memoriald de moment. Miscarea amintirilor este de surpare ; e insdsi meca-
nica memoriei involuntare", pe care de la Proust o cautá cu vointd aproape toti
romancierii autobiografici. Numai ca la Creanga faptul nu se intovaraseste de con-
stiinta valorii lui. Atit de numeroase cresc aceste structuri laturalnice fatd de vointa
exclusiv povestitoare, incit ele creeazd Amintirilor din copilärie compunerea pro-
prie : un fel de ciorchine care insumeaza doar exterior multimea ciorchinilor mai
mici ce-I compun.
Sustinuta dar cu o superioara inzestrare de artist, creatia intreagd a scriitorului
va prelungi, rafinind, sensul fabulos popular. De la cuvinte pind la viziunea
se face sirntitd tendinta de enorm. Examirandu-i cu atentie putina vocabularul mai
observam asezarea lui In citeva straturi lexicale. Cuvintele cele mai frecvente
si mai de sus circuld In toatd tara, la oras ca i la sat ; unele umbra In toad
tara, dar numai la sate ; sub acestea, vine rindul celor care sint intrebuintate doar
cu anumit Inteles ; urmeazd cele cunoscute numai In Moldova ; altele, cele mai
de jos, sint vorbe strict nemtene, humulestene sau crengisme. Exemplele urmdtoare
ilustreaza fiecare cite o serie In aceeasi ordine : läutar, pIrdalnic (= prelpeídit, biet),
a mintui (= a termina, In Muntenia, si = a omorl), dohot (= boia neagrä unsuroasä
pentru cizme, de unde si a räbui i rdbuialä). Din ultima serie, de ling pdmint, fac
parte toate cuvintele din Creangd, pe care nu le gdsim In nici un dictionar, cum
este tint probabil o vorba aspra locald, deosebitä de tont (... Trideamna pdcatul
pe bddita Vasile dntui, cd mai bine nu i-oi zice, sà puie pe unul Nic-a lui Costache
prociteasca". Amintiri...). Cuvintul, ca si seria lui, poate fi insd si al poves-
titorului personal ; noi am cunoscut oameni din popor, care, sub presiunea unei
stdri sufletesti, nascoceau cite o vorbä neinteleasd de nimeni. Dar prin crengisme"
e nimerit sa se Inteleaga mai ales acele cuvinte pe care le foloseste numai Creangd
dui:A o stiintä proprie. Dintre acestea sint unele cu semnificatie complexd, altele
cu sensuri laterale si cele mai multe cu o viatd de relatie sau vecindtate. Cu semni-
ficatie complexd este a nemernici, In care Intelesul etimologic slavon de strein,
rätäcitor, se Tmpleteste cu cel uzual de netrebnic sau om de nimic. (Si din capul
locului" refäcut definitiv v. ed. Kirileanu : Si ca bdiet strain ce se gasea, nemer-
nicind el de colo [Dina colo pe la usile oamenilor...". Povestea lui Stan Pajitul ; cu
sens lateral este moare, adicd zeamcl, luat Tricd ca fire hotäritd de ling Intelesul meta-
foric de fire acrä C Degeaba te mai sclifosesti, loane, rdspunse mama cu nepd-
sare ; la mine nu se trec acestea... Pare-mi-se cd stii tu moarea mea. . ." : Amintiri . ..)
lar cu o Niiatd de relatie, de vecindtate sau imprumut este a meni, care obisnuit In-
semneazd a prezice, a destina, dar intrebuintat de povestitor In loc de a blestemo
(dupd ce spune, dimpreund cu altii, despre popa Oslobanu, vede-l-am dus pe
na.sdlie la biserica Sfintului Dumitru", urmeazd : Si pind-I mai menim noi pe papa, 269

www.dacoromanica.ro
pInd-I mai boscorodim, pInd una alta, amurgeste
bine". Amintiri...). Din aceste trei categorii lexi-
SrP !TR fLE cale, de la temelia vocabularului lui Creangd, fac
parte crengismele, adicd acele cuvinte care fie
ca apartin In propriu scriitorului, fie ca sTnt ale
lui numai prin circulatia literard ce au primit de
IOAN CREA NGA la el surprind pe cititor, ele s'int ca mingile
pline de apd care, comprimate, apa din ele, In
loc sd ITsneascd pe unde se asteaptd, tisnesc din
altd parte sau din mai multe pdrti deodatd.
Cu sentimentul cä sIntem In apropierea izvo-
rului Insusi, ni se dovedeste astfel ceea ce numim
D !y r simtul limbii. Dar surprizele de vocabular nu
s-au istovit Inca. Intre altele, mentionärn acele
cuvinte care, fiind ale limbii noastre si nu
creatiuni ale scriitorului sarsesc Intr-o turnes-
centd foneticd. Scriitorul are numai predilectia
lor, ceea ce nu e lipsit de semnificatie esteticd.
MICt:1:\1,11
Vorbe compuse cu dteva sufixe umflate, ca
didu, oi foarte numeroase, indicd nu stiu
ce duh care, dinduntrul fiecdreia, le aruncd spre
enorm : prostäläu, torceilau, Tälpoi (personifidnd
Talpa ladului), pupoi, Gerilä, Ochilö. Indicatia de
fabulos rdsare astfel, mai 'inn, din desinenta cu-
vintelor. Chiar diminutive ca trebupara sau cid-
Pagtriä de titlu. cusoarä, In anumite relaii sintactice, evocd un
mare prdpdcl, cum e bdtaia dascdlilor si dezas-
trul produs In casa lui Pavel Ciubotarul din HI-
ticeni. De altfel preferinta si puterea, specifice in literatura noastrd lui Creangd,
de a lucra In dimensiuni eroice, fie fabula populard, fie faptul cotidian, se recu-
noaste cu deosebire In viziunea globald a operei. In ordinea lexicald, de la
diminutive cu functie mdritoare rind la cuvintul frust a fojgcli (= a m4una cu
mare fapet) sau hojmäldu (= gclligan), iar In ordinea narativd, de la descrierea si
uneori creatia personajelor miraculoase pTrid la cele mai mdrunte amintiri de
copildrie, totul se Triscrie In enorm. Cdci optica populard pare a fi Inruditd cu
optica infantild.
In Deinilä Prepeieac, ca sd chiuie, ... dracul se crdceste c-un picior la asfintit si
cu unul la rdsdrit ; s-apucd zdravdn cu ranile de tortile cerului, cascd o gurd cIt
o surd si and chiuie o data, se cutremurd parrantul, Valle rdsund, mdrile cloco-
tesc si pestii din ele se sperie ; dracii ies afard din iaz c'itd frunza si iarbd ! Si o
leacd numai de nu s-a risipit bolta cerului".
In Povestea porcului, se trece prin *Lift
... In care fojgdiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fármdcdtori,
vidre ate cu doud-zeci-si-patru de capete si alta multime nenumdratd de gIngdnii
InspdimIntatoare, care stäteau cu gurile ascate, numai si numai Inghitä,
despre a cdror Idcomie, viclenie si räutate nu-i cu putintd sa povesteascd limba orne-
270 neascd ! "

www.dacoromanica.ro
in Harap Alb, eroul Intl'Neste, la poalele unui codru, lingd un foc, de doudzeci si
patru de stinjeni de lemne", dar vditIndu-se de frig, pe Gerild :
S-apoi afard de aceasta omul acela era de spdriet avea niste urechi cldpäuge
si niste buzoaie groase si debäldzate. Si and sufla cu clInsele, cea de deasupra se
resfringea In sus peste scdfirlia capului, lar cea de desupt In jos, de-i acoperea pIn-
tecele. Si ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasd de-o
palma. Nu era chip sd te apropii de clInsul cd asa tremura de tare... toed suflarea
si ruptura de prin prejur Ti tineau hangul : vintul gemea ca un nebun, copacii din
padure se vdicdreau, pietrele tipau, vreascurile tiuiau si chiar lemnele de pe foc
pocneau de ger. lard veveritele, gdvozdite unele peste altele In scorburi de copaci,
suflau In unghii si pringeau In pumni, bldstdmIndu-si ceasul In care s-au ndscut".
Setild si Ochild sInt de asemenea luati din imaginatia poporului si
descrisi cu o for-0 verbald potrivitd parca anume pentru spiritul Odiseii. CIt priveste
pe Pdsdri-Ldti-Lungild, care este In intregime creatia lui Creangd, Infatisarea si isprd-
vile acestuia ne dau ideea cea mai exacta de viziunea homericd a povestitorului
nostru. Dei numai citatul Indeplineste functia critid definitivä, sIntem nevoiti a
renunta la reproducerea unor fragmente convingdtoare. dar prea lungi, cum e si
firesc, fiind vorba de un Läti-Lungild. Se Intelege ca fdpturile acestea miraculoase
existau In folclor. Conformatia spiritului popular are dimensiuni eroice, care II aid-
turd viziunii homerice. SInt si elemente de Indepärtatd reminiscentd mitologicd.
Lucrul se stie. Ochild, cunoscut din basmul tuturor copiilor, UriauI cu un ochi
in frunte, este un alt Polifem ; vraja care TI sine pe Fdt-Frumos Intr-un purcel (ver-
siunea orald: Porcul fermecat) va fi avind legdturi ascunse cu farmecele Circei ; dupa
cum chiar In poezia noastrd popular& Mihul armurdria Mihului pe care,
dupd infringerea lui lanus Ungureanu, n-o poate ridica nimeni dintre tovardsii celui
Invins, iar el o la numai cu degetul mic, va fi fiind iesitd din fierdria lui Hefaistos
ca vestita armurd a lui Achile. Simetrii pot fi nenumdrate si au fost arátate de cite
un folclorist ; temele folclorului nu aparlin ca scheme nici unui popor. 51 este sigur
cà nu spiritul popular coincide cu felul creatiunii lui Homer, ci poetul, care va
fi lost si va fi organizat epopeele grecesti, si-a acordat lira la vuietul popular ante-
rior. Asa cd vorbind de reminiscente homerice, endind ce complicatie istorid intrd
In aceastd eroare a noastrd, Tntelegem reminiscente tot populare.
lar dad nici capacitatea verbald de a-i evoca grandios si nici Pdsdri-Lati-Lungild
nu e ca inventie a lui Creangd (ci ar corespunde unui Pierre-le-bon viseur, Long
et Large din povestile franceze, cum crede Boutière), rdmIn Amintirile..., al cdror mate-
rial mdrunt creste, cIteodatd, In proiectii cu adevdrat homerice. Efectul urias la
lectura vine dintr-un raport de complexitate In care privim toatd naratiunea ; In
joc intrd puterea cuvIntului robust, raportarea oamenilor la noi, si, In acelasi timp,
la lumea anticd. Personajele din Amintiri... sInt toate care gligani, care meliani
unii coblizani, altii hojmdidi. Statura le este eroicd precum le sInt si ispravile. Un
Mica Oslobanu, cu ciubotele dintr-o vacd si cu tdlpele din alta", ia parte la un
chef, unde la turnatul In pahare sdreau stropii de vin de o schioapd In sus" ; si
and se Inapoiazd acasd (furluase" si el cite ceva, de unde chefuise, ca si tovardsii
ceilalti) se pune cu crestetul pe pat si cu talpele In grincld asa Incältat si Imbra-
cat cum era ; si ce sd-ti mai vadd ochii ? Sd nu spun minciuni dar peste o dimerlie
de fasole i-au curs atunci din turetce". Scena chefului, unde nu e nici o bufonerie,
e vdzutd de un Ochild, cu ochiul at sita", cdruia nu-i scapd nici cresterea
Nici vorbd dar ca si comicul situatiei se ridicA In plan ; niciodatá Insd pInd la stu- 271

www.dacoromanica.ro
piclitate bufond. Cdci acolo este mai ales o petrecere de zei. AceIasi Oslobanu, de
la o glumd cu un täran care venise la Fdlticeni sd-si vIncia carul cu Iodbe de fag",
ajunge sd se prindd ca i le ia In cIrcd apoi saltindu-le si aburendu-le cam anevoie,
le umfld In spate, si la gazdd cu d'insele I " Scena petrecerii, In homerism, nu are
mai bund pereche cleat Incalerarea dascdlilor cu Pavel Ciubotarul, In a cdrui casa
locuiau. De la niste simple poste" copildresti, bdtaia se-ncinge, de se adund toti
vecinii ; iar dupa ce se mintuie cldcusoara asta, lumea ne lasd Inc ne-a gdsit
si se-mprastie huiduindu-ne. SA fi vdzut ce bldstdmätie si ce gälärnoz era In casd:
ferestile sparte, soba ddrimatd, smocuri de par, smuls din cap, sInge pe jos, Pavel
cu pieptul ars si Ion cu cdIcIiul fript sedeau la o parte gdriind...". Ion Creangä,
din nimicuri, provoaca totdeauna spectaculosul cel mai impundtor. Tendintd de mo.
numentalizare a tuturor impresiilor regdsim si la Hogas, precum si, dupd acesta,
la Geo Bogza, dart' fard ca efectul sd fie atit al opticii primitive, cIt al felului lor
retoric de intelectuali. incit, limpede spus, n-o mai afldrn la nimeni. De aceea, dintre
scriitorii nostri, nu vedem pe nici unul care sa fi fost mai sortit a traduce Odiseea
decit Creangd. Vocabularul i-ar fi fost o inlesnire mai mult. Cu vorbe ca namile,
pocitanie", a gdbui", a cotrobdi", debäldzat", crimpotit" si cu fraze din a
car-or complexd naivitate viziunea se dilatd mai neasteptat, singur Ion Creangd ar
fi putut pdstra proportiile eposului antic, fiind In cuprinderea vdzului pe mäsura
acelor regi-pastori. Ciclopii si lestrigonii, In trásdturile lor monstruoase, i s-ar fi
incredintat cu familiaritate.
Inca, desi restrInsd, opera lui formeazd un adevarat ciclu rapsodic taranesc.
In versiunea noud, pentru adulti, el a stiut sa fixeze climatul de poveste populard,
al carel lexic I-a rafinat, pästrIndu-I aspru In sunet ; a ajuns rotunjeascd arta
compunerii, mentinTrid-o totusi naivd ; a dat fabulei strdvechi valoare literard cultä,
fdrd usuce frdgezimile ; cu virtute proprie, a sporit linia unor nensemnate fapte
scoldresti pInd la dimensiunea uriasd a datinei, a superstitiei si a miturilor, a facut,
In sfirsit, opera de Homer al tardnimii romanesti.

Impresii critice despre homerismul povestitorului nostru au mai comunicat


si alti cercetatori. Dupd timpul and au scris, acestia s'int N. lorga (Pagini de criticd
din tineretä, 1921, din Cony. lit., 1890), G. Ibrdileanu (Note i impresii, 1920), Pom-
piliu Constantinescu (Critice, 1933) si Simion Mehedinti (Comunicare lo radio, 1937).
lar dacd spirite atit de felurite au putut sa se Impreuneze in aceleasi afirmatii,
e semn cd stdpInim cu ele un adevdr critic fundamental.
Am mai ardtat Trisd, desi numai In treacdt, cà homerismul, ca formula a acestei
identitati literare, cuprinde In sine o anume improprietate. Cu toate cd e singura
potrivitd sd exprime puterea lui Creangd de a organiza In ciclu povestile poporului,
a cdrui fire cu deosebire fabulard o trece si In producen i de gen cult, ea contine
totusi posibilitatea unei erori, care provine din perspectiva istoricA a celor de azi
Citi o Intrebuintam. Pare a fi vorba de o referintd cdrturdreascd pur si simplu, ceea
ce nu e. Cdci, la Homer, ne-am obisnuit a ne raporta ca la o cunostintd livrescd
veche, ca la un autor milenar anterior fatä de Creangd. in adincimea vremii ce-i des-
parte, se pierde aproape cu totul acrincimea cealaltd, de alte mii de ani, dinaintea
rapsodului clasic, a inventiunii poporului grec. Dacd un faimos bard sau scald ar
fi dobindit pozitia universald a lui Homer, ca sà formuldm aceleasi caracteristice
literare, ne-am fi folosit de numele lor, dupd cum celtii sau scandinavii ar fi fost
272 In locul de culturd al grecilor, fddndu-ne Insd vinovati de aceeasi greseald istoricd.

www.dacoromanica.ro
Homeric, sau dacd ar fi fost cazul, ossianic (nu strica sa ne amintim mereu) Insem-
neaza ca Homer" sau ca Ossian", dar In primul rInd Insemneaza ca poporul".
Si cum popoarele primitive nu diferd unele de altele In felul eroic al viziunii lor,
s-ar putea vorbi, pentru placerea logicii singure, chiar de anteritatea In spirit a
lui Creangd fata de Homer. Afirrrand dar homerismul lui Creangd, Ti exprimam
Inca o data poporanitatea.
O astfel de structurd originard, cu imemoriale raddcini, identificabild la fiecare
semintie Incepatoare, ni se vadeste limpede din opera lui, formIndu-i, dimpreund
cu valoarea artisticd, interesul permanent. A mai starui, este, se Tntelege, curata
pierdere de vreme. Simtul comun stie acest adevar atIt de mult, cà nici nu banu-
ieste noua oportunitate a formuldrii lui. Ar fi de prisos, daca Tncercarea din ulti-
mul timp, de a prezenta pe Creangd drept scriitor cult", n-ar justifica once sta-
ruinta. Din observarea cd nu e gustat de popor (pe care IntTia oard, indirect, o
face lbrdileanu : numai intelectualii adevdrati l-au priceput cum trebuie...", op.
cit.), s-a scos Tncheierea contrard, fiind asezat In rTnd cu scriitori carturari. E un
caz de logicd oarecum sumara', de care Ibraileanu i Sadoveanu, acestia urmarind
sa arate numai cä nivelul artistic al povestitorului se afla cu mult deasupra celui
tärdnesc, s-au ferit. AlÇii insa, urmasi ai lui G. Calinescu, au crezut cA departarea
de gustul poporului influenteazd Infttisarea si de scriitor popular, dei logica atenta,
aceea care se sprijineste pe realitati si nu numai pe corectitudinea formald, ne da
alta Indrumare.
Tdranii nu raspund la frumusetea Povegilor §i Amintirilor, deoarece folclorul, care
e culoarea de fond la Creangd, este pentru ei o modal ¡tate de viatd si nu una de arta.
Superstitiile, datinile i proverbele, ca limite ferme i strdvechi ale existentei, ei si le
cunosc prea bine atIt de bine, cd nu-i va cTstiga nimeni vorbindu-le despre ele.
CIt priveste locul povestitorului, nu-I vom afla nici unde pare a-I aseza denu-
mirea de scriitor popular", nici Tntre carturari, unde timpul nostru a incercat
sa-1 fixeze cu eticheta de scriitor erudit". Sa ne reamintim CA opera sa a fost scrisa
cu endul la oamenii culti ai Junimii". Acestora li se desfasura, cu ea, specta-
colul nou al sufletului taranesc si, dei atingea forme superioare de art.& scriitorul
pentru ei noble-tea intelectuald a lasilor nu putea fi decTt un autor poporal".
Interesul manifestat de oamenii aceia alesi fata de scrierile lui, pe Creangd chiar
il surprindea. Cdci, despre conditia lui de taran, el gIndea cam la fel cu colegul
Trasnea de la scoala din Fälticeni DecTt tdran, mai bine sa mori I " Sentimentul
acesta despre sine Tmpletit cu altul mai Inviordtor, pe care i-I provoca aprobarea
junimistilor, Intre care observa ca se poate trai i ca tdran, ii crea o stare mixta
de sfiala sincerd si curaj u im it. Sau cum scrie In Amintiri...: Nu mi-ar fi ciudd Tncaltea,
daca ei fi si tu ceva si de te miri unde, Tmi zice cugetul meu ; dar asa, un bat
cu ochi ce te gdsesti, o bucatd de huma Insufletita din sat de la noi si nu te lasa
inima sa taci ; asurzesti lumea cu tardniile tale I
and Tsi declard scrierile drept tardnii", el e si sincer mirat cA poate un
om de Humulesti sà vorbeascd ceasuri intregi acestor boieri Inatati si ei sA taca;
dar scrie Tnainte, vorbea si scria pentru placerea lor, care i se pdrea totusi
curioasa. Munca de a scrie, pe care Creangd o scalda In sudori rind sA rotunjeascd o
traza fard prisosuri si o poveste fard prolixitatio era fard Tndoiala o expresie a gus-
tului propriu, fiind Insd In acelasi timp grija i aproape teamd de pdrerea Tnvdtatilor
carona urma sa le citeasca. incIt nivelul artistic atins este, Tntr-o masura, un produs
istoric al Imprejurdrilor In care geniul sdu a fost pus sd lucreze. Intre humulesteni, 273

18 s. 178

www.dacoromanica.ro
e sigur cd n-ar fi racut atItea sfortdri cIte area stersdturile si pdienjenisul de
trimiteri de pe manuscrise, prin care urmdrea sd se mulIumeascd pe sine, dar voia
intens sd multumeascd si pe junimisti. Intors Intre ai sal ca preot sau invaTátor, nici
sfiald de Tdránii", care nu exista Intre tdrani, nici temere de gustul unui Oslobanu
sau Mogorogea, n-ar fi avut ; pe cTtd vreme la Iasi erau boierii" cei Invatati, al
cdror for, venindu-i In minte, &id scria, fard scoatá din sfera poporanitalii,
il complica neasteptat.
Privitd din inima satului, aceastd opera cu baza folcloristicd, In care sensibi-
litatea autorului-tdran Isi amestecd stdri impuse de mediul cult si a car& MalTime
artisticd a fost servitä de Inzestrarea scriitorului ca si de prezenta unor anumiti
ascultätori, pierde din interes. Folclorul nu reprezintd, acolo Intre ai sdi, o nou-
tate ; atitudinea umild de sätean In I-4a mdrimilor rdmIne neTnteleasd, fiincicd fiecare
calcd apdsat In satul lui ; iar valoarea artisticd e prea sus ca sà ajungd pInd la ea.
Inet Creangd, dupd cum este privit, din Junimea" sau din Humulesti, se afid prins
Intr-un joc dublu de perspectivd : pare popular" pentru intelectuali si cult" pentru
popor. Numai pentru ceea ce este In adevdr, pentru simplul om din popor confor-
mat genial, care umple si depdseste In acelasi timp cele cloud perspective, nu s-a
gdsit Inca o formula lapidará. Câci spiritul lui sine de fericita ambiguitate creatoare
a naivitdIii care nu este efect de stIngdcie tehnicd ci a voinIii de perfectiune tra-
dusd In proaspdt homerism. Dar aceastd complexitate scapd cui priveste numai nive-
lul artistic sau numai cuprinsul folcloristic al operei.
lar situatia de a o caracteriza dintr-o singurd perspectivd a dus mai ales la
procesul de degradare al celor cloud formule. Ideea de scriitor popular", pierzIn-
du-si pentru cItiva critici semnificaTia Intreagd de viziune homericd, fdrd de care
nu exista', a ajuns sd indice exclusiv pe scriitorii rudimentari, de nivel Tardnesc.Ap
dà nevoia de a despärti pe Ion Creangd de un Rdclulescu-Codin, legitimd pInd la
un punct, a creat cealaltd formula, a unui Creangd scriitor cult". $i degraddrii celei
dintTi i-a rdspuns lipsa de mdsurd a celei de-a doua : In contra declardrii de scriitor
popular", aclicd un Rddulescu-Codin oarecare, povestitorul nostru devine autor
cdrturdresc", un erudit In via-0 si stiinta satelor ca Rabelais si In linia lui ca Sterne
si Anatole France". In lupta de cuvinte, ce s-a Incins, Nic-a lui $tefan din Humulesti,
ca Idran ce a fost In toatd constiinta lui artisticd, aproape cd dispare. G. Cálinescu
chiar poate scrie : Dupd unii, Creangd ar fi un Idran. Taran si nu prea cleat la
fire. Ot despre intelect, corespondenta, polemicele lui dezvdluie un mInuitor sigur
de idei, Intr-o limbd tehnicd färd nici o pata" (op. cit.). In acest citat, ni se sugereazd,
potrivit unei psihologii stiute, sá disociem personalitatea omeneascd In fire" si
intelect" aproape ca pe vremuri : vointd, sensibilitate, inteligentd. Abia ajunsesem
stim ca, In Intregime, constiinta omului e o structurd, alcdtuire indivizibild de
facult4i, ce se conditioneazd reciproc, si sIntem sfátuiTi sá ne Intoarcem la conceptia
definitiv pdrasitd. Dar, sd admitem disculia In termenii ce ni se dau.
In arhiva scriitorului s'int In adevär ctteva dovezi despre intelectualitatea"
lui. Am arátat In partea biograficd limitele de timp si de profesiune ale acestei inte-
lectualit4i. Ca sd amintim un exemplu, petitiile In legdturd cu Indepartarea din
cler si din TriarámInt au un stil uscat, functiondresc i deci neologistic, care nu e
al Pove0/or si Amintirilor de mai tTrziu. Ce semnificatie alta pot avea cuvinte ca
destituire", expunere", a justifica", a acuza", a suprima", sentintd", nede-
274 terminat", profesoral" etc. decIt cd petitionarul Iinuse searnd de omul cdruia

www.dacoromanica.ro
i se adresa si adoptase, dupd cuviintd, stilul oficial i Neologismele acestea au o sem-
nificatie de oportunitate si /in de o anumitä perioadd biograficd.
In ceea ce priveste ideile lui Creangd, Misiunea preotu/ui la sate, articolul de
tinerete din Columna lui Traian, publicat spre a-si dovedi pregdtirea spirituald si
spre a-si atrage simpatia ierarhilor, de care depindea, ele nu depOsesc bunul sim/
preotesc preotul sä-si inceapd cariera cu blindete si devotament", sà intru-
neascd cele trei calitäti indispensabile unui apostol : sd fie Inveiteitor blind si credin-
cios, doftor fdrd sete de argint si giudeceitor impartial", sd faca o bund impresiune"
cu Infalosarea pentru intTia oard Tritre poporeni", In conversdri sd amestece anec-
dote morale", sd tind predici cu limbagiu poporal", lar dupd slujbd sä organizeze
petreceri tardnesti, In cadrul cdrora sà dea Indrumdri practice, sd introducd nara-
tiuni istorice, sä-i puna a recita balade si doine poporale", sä converseze cu
despre educatiune, cAsOtorie si despre virtutile familiei", sd le arate stricd-
ciunea ce provine din belie" vitiu odios" etc. Acestea Ii sInt ideile, dintre care,
de citeva, el insusi n-avea sd se tina mai tirziu, si care, dimpreund cu neologismele
intrebuintate, pun pe constiinta lui de /Oran o pojghitd aproape de nebAgat In searnd,
pe care singur o si lichideazd dupd intrarea la Junimea". Cdci ori de cite ori s-a
depdrtat de tárdniile" sale, adicd de viitoarea lui opera de scriitor, vorbirea si
atitudinea i se explicd prin cei care TI intereseaza in acel moment, scriind i gin-
dind ca ei. Era un indemn de adaptare pornit din bun simt. Numai o singurd data,
oamenii cu adevArat culti au interzis acest proces mimetic, dorindu-I, printre ati
intelectuali avea Junimea", humulestean pitoresc In grai si &dire.
Dealtfel ce e mai frumos In Amintiri... e tocmai ceea ce numim complexul de
InddrOtnicie tärdneascd al lui Creangd, exemplu din care nu trebuie niciodatd pier-
dut din vedere coeficientul de fapt artistic de creatie. Acläpostul primitiv ce-si Inj-
ghebase la Ticdul lasilor, cum s-a spus, dupd chipul locuintei strdmosesti, cu ferestre
mici, cu lavite pe jos, In loc de scindurd, cu huma care, cum spunea Cálinescu,
desfaa talpa goard a piciorului, e totusi de o slabd sennnificatie, daca nu-I ludm
ca reflex In viata proprie a vietii eroilor sai.
Chemarea satului natal din Amintiri... i-a fost realitatea sufleteascd cea mai
trainia din copildrie, dar si din opera, unde se manifestO ca lipsd de interes
pentru scoalele depärtate si dureazd ascuns In constiintà pind la anii maturit4ii
petrecuti In Iasi, infiripind un pur timbru de elegie. Ca sd fie dus la scoala de cati-
heti din FAIticeni, Nicd nu se impotrivise. Fälticenii era doar In apropiere de Humu-
lesti, abia peste apa Moldovei. Pentru tineretea fOrà astimpär a scolarului de atunci,
o cale scurtä de doud poste" se strdbdtea tinind tot o fugd ca telegarii", putTnd
astfel sä apuce cldcile de noapte din Humulesti, iar a doua zi, cam pe la prinzul
cel mare" sd se afle din nou pe bäncile scolii. Contactul cu Trisdsi conditia lui mo-
raiL felul rural de existent& nu se Intrerupea. Dar &id fu sd-I strOmute la
Iasi, In seminarul Socolei, 'Dina unde se asternea drumul de ,,ase poste", legd-
turile lui cu via/a satului si cu tinutul hoinArerilor copildresti, ca niste coarde grave
vibreazd toate
Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgaoare si limpede ca
cristalul, In care se oglindeste cu mihnire Cetatea Neamtului, de a-a-tea veacuri !
Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile si satului, tovardsii mei din
copilärie, cu cari In zile geroase de iarnd mä desfätam pe gheatd si la sdnius ; iar
vara, In zile frumoase de särbdtori, cIntind si chiuind, cutreieram dumbrdvile si
luncile umbroase, prundul cu stioalnele, tarinile cu holdele, cimpul cu florile si min- 275

www.dacoromanica.ro
drele dealuri, de dupa care-mi embeau zorile, In zburdalnica vIrsta a tineretii !
Asemenea dragi-mi erau ezatorile, clacile, horele §i toate petrecerile din sat, la
care luam parte cu cea mai mare Tnsufletire. De piatra de-ai fi fost i nu se putea
sa null salte inima de bucurie and auzeai uneori, In puterea noptii, pe Mihai
scripcarul din Humule0, umblInd tot satul cu ate c-o droaie de fla'cai dupa dTnsul
§i antTnd

Frunzd verde de cicoare


Asti noapte pe rdcoare
Cinta o privighetoare
Cu viersul de fati mare
$i cinta cu glas duios,
De picau frunzele jos.
Si cinta cu glas suErtire
Pentru-a noastri despirlire,
$i ofta si ciripea
Inima de i-o rupea".

Si cTte §i mai cite nu cTnta Mihai Idutariul din gura §i din scripca sa rasunatoare,
i ate alte petreceri pline de veselie nu se faceau pe la noi, de-i parea tot anul
zi de sarbatoare... Apoi, lasa-ti, baiete, satul cu tot farmecul frumusetilor lui, i
pasa de te du In loc strein §i ga departat, daca te lasa pIrdalnica de inima!
Un caz de Tntretesere mai deplina a fiintei omene§ti cu peisajul-cuib, literatura
noastra nu cunoa§te. Artistic, ca i biografic, tinea de pamTntul sau ca vegetalele,
trebuind smuls tot ca ele, daca parintii Ti voiau la atTta departare de Humule0.
Si In adevar, drumul pTna la 14, In cdruta unui Luca Mopeagu, se face cu privirea
Tntoarsa catre satul din muntii Neamtului i cu suspine aciTnci. in orawl unde se
ducea, el nu putea Tti ca, in aceegi atitudine sufleteascd de -taran transplantat, se
va afirma literar §i, dui:A un interval urban, va rámTne pIna la moarte. Virsta matu-
riatii, dei mTngTiata oarecum de priveli§tea ca §i rurald a Ticaului, va aspira In
pagini elegiace la dulcele loc de ba§tind. Caracteristic, pentru acest fel §i taranesc
§i artistic de a fi structurat cu peisajul, e Tnceputul tuturor celor patru capitole
ale Amintirilor §i cu deosebire al ultimului

Stau cIteodata §i-mi aduc aminte ce vremi i ce oameni mai erau In par-
tile noastre, pe and Tncepusem i eu dragulita-Doamne a ma' ridica baleta la casa
parintilor mei, In satul Humuletii din tTrg drept peste apa Neamtului ; sat mare
i vesel... etc. etc.".

ll

Nu tiu altii cum sInt, dar eu, cTnd ma gIndesc la locul navterii mele, la casa
parinteasca din Humule0, la stilpul hornului unde lega mama o fard cu motocei
276 la capat, de crapau mItele juandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humit...etc. etc."

www.dacoromanica.ro
Ill

... satul Humulesti, In care m-am trezit, nu-i un sat Idturalnic, mocnit
lipsit de privelistea lumii, ca alte sate ; si locurile care Inconjoard satul nostru Inca-s
vrednice de amintire. Din sus de Humulesti vin VIndtorii Neamtului, cu samInta
de oameni de aceia, care s-au hIrtuit odinioard cu Sobietzki, craiul polonilor. Si
mai din sus, manastirile Secul si Neamtul, aka' data fala biseriri: romane, si a doua
visterie a Moldovei. Din jos vin satele Boistea i Ghindäoanii, care Tnjugd numai
boj unguresti la cardle lor... etc. etc."

IV

Cum nu se da scos ursul din bTrlog, tdranul de la munte strdmutat la cTmp


pruncul deslipit de la sInul mamei sale, asa nu md dam eu dus din Humulesti..."

Miscarea de solidaritate cu vatra stirpei carei Ti apartinea, miscarea reprodusa


In fiecare capitol de dteva ori, este pentru aceastd viatd sufleteascd actul ei reflex.
Si sine In asa mdsurd de subconstientul automatic, Mat autorului nu i se pare deloc
nepotrivit ca, In Ivan Turbine& adica Tntr-o poveste de pe and umbla Dumnezeu
pe parrant, Moartea sä pedepseascd pe erou, traiasca ata cTt zidul Goliei
si Cetatea Nearrrtului, ca sä vezi tu, at e de nesuferitä viata la asa adTnci batri-
nete I " Nici vorbd cd blestemul e cum nu se poate mai limpede. Dar, pe ring
sensul aparent i necesar mersului istorisirii, un altul subteran, privind sensibi-
litatea autorului, iese la ivealä. $i atentia critica' se simte furatd nu de sumbra idee
a unui viitor inept si fa'rd sfirsit, ci de trecutul ca si geologic al ruinelor, a caror
soartá e menitd lui Ivan. Creanga avea pentru turnul Goliei aceiasi ochi ca pentru
ruinele istorice din tinutul lui, sub a caror mutenie s-au prguit, generatii de gene-
stramosii. Povestitorul le contempld cu ochii spitei. Cäci, In privirea taranului
localnic, Cetatea se vadeste ca fiind pusa acolo de and lumea, o data cu muntii
nernteni ce o strdjuiesc, o data cu apa Bistritei si a Moldovei i totodatd cu stra-
vechile asezäri Humulestii, Pipirigul si Brostenii. Aceste realitati devenite spirituale,
structurate solidar atTt Tntre ele cTt i cu constiinta povestitorului, l-au sustinut
desigur ca scriitor sä vietuiasca In Iasi ; el a plecat din Humulesti cu ele, cum pleaca
tulpinele In ráddcina smulsd cu ceva pdmInt, fart' de care s-ar usca.
lar revenirea literard neTncetata la tinutul de origina semnificd indäranicia
säteanului strámutat, dependenta vitala, aspiratia Tntoarsd la ce a fost si cum a
fost, adicd la sentimentul deplinei sigurante a vietii. Ceea ce se dispretuieste In
expresia a trage la teapd", e färd sd se stie manifestarea cea mai puter-
nicd a instinctului de conservare i Creanga tragea la teapa lui humulesteand, ca
;Aran ce era si se si Tnchipuia simplu in cuget i ascultInd de soaptele instinctelor.
Modalitatea erotica din Amintiri... lumineazd aceeasi conformatie elementara.
Nicdieri povestitorului nostru femeia nu e prilej de ameteald de cuvinte, de ocoluri
si IntTrzieri, care la un loc dau complicatia sentimentald a oräseanului. Lui Incepuse
de cu vreme i dintr-o data, färd neTntelesuri, sa-i miroase a catrintd", cum pre-
zisese tatd-sau, care cunostea firea tdráneasca. Si, Tntr-adeva'r, dei copil Tna, Nica
se compldcea In atmosfera cldcilor femeiesti, torcInd pe Tntrecute cu fetele, care
Ti scorniserd porecla de Torcalau" ; unei Mariuca la o clacd de desghiocat pa-
pusoi", Ti scoate un soarece din sTn, care era s-o bage In board' pe biata copild" ; 277

www.dacoromanica.ro
iar abia numai la zece ani, mergind la sadat, ne spune singur ce fdcea : ... rnd
trägeam Inceti or pe-o coastd, la marginea cit mi moronui, i mà uitam
la picioruele cele mindre ale unor fete, ce ghileau *fa' din susul meu". Cu
timpul, dar mai tirziu, copila popei din Fälticenii-Vechi" TI va Intdrita la hirjoand
amoroasd, iar o crivndritä la dragostea nesentimentald, specificd oamenilor de
seama sa.
Erotismul neaminat, färd proiectare In peisaj i prisosuri verbale, care imbro-
bodesc instinctul, dà scrierilor lui Creangd o Trifdtipre licentioasd, un aer de uv:)ard
neruVnare. Astfel, ca sd nu fie dus la 14, el pune end de calugdrie la una din
mindstirile tinutului ; fiindcd
... peste Piciorul Rdu" spre Cdrarea Afurisitd" dintre Secu i Agapia din
deal... toatd vara se aude cintind cu glas ingeresc

Ici in vale de Ortu


Mielula lui Dumnezeu 1"

lar cite-un glas gros rdspunde:

Hop i eu de la DurAu
Berbecu lui Dumnezeu."

Cad fárd sä vreu, aflasem 1i eu pdcdtosul cite ceva din tainele cdlugdreti, umblind
vara cu bàieii dupd... bureti, prin partile acele, de unde prinsesem 1i gust de
cAlugdrie... Stii, ca omul cuprins de evlavie". El nu se sfiete nici sà transcrie
intocmai recomandarea de cumintenie a unui Luca Mopeagu catre nevastd-sa :
... harabagiul... dd bici cailor, zicind nevestei sale, care inchidea poarta
dupd noi : Olimbiadd, ia seama la borta aceea!" Cdci ni te porci spdrgind gar-
dul intr-un loc, se inddiserd In grddina lui.
Nichifor Cotcariu cuprinde atitea momente dificile, pe lingd altele exprimate
cu o rara finete aldturarea lor duce &dui la Boccaccio) ca Maiorescu, citind
nuvela In manuscris, Ii scria lui N. Gane
Dacd s-ar Intimpla sd o tipdreascd Convorbirile (ceea ce insd eu face, fiincicd
istoria este din Borta... Caldd, 1i atunci ce ar zice duduca de la Vaslui", care
tia poate numai de Borta-Rece) atunci sint de pdrere sd se schimbe ceva de la
inceput". (Toroutiu, Studii V documente literare).
Deli modificarea sugeratd privea altceva cleat liberfatile naratiunii, prudenta
criticului nu era fdrd temei. Nuvela Intreagd e cdptuVtd cu intentii licentioase
simboluri erotice. Dealtfel, mai tot scrisul povestitorului, and pentru un motiv
sau altul ocolete cuvIntul 1i situatia riscatd, se umple de echivocuri li aluzii, lumi-
nindu-se pe sub intelesul aparent de o abia retinutd latentd sexuald. Cind Insd
nu se teme de cenzura din afard a duducdi de la Vaslui", care dupd cum se
vdzu era putin i de la la0", spune lucrurilor pe nume, ca In povetile porno-
graf ice rdmase In manuscris. Dintre acestea, Povestea PoveOlor nu are nici un frag-
ment care sd poatd fi reprodus.
Dar ori pInd unde ar fi ajuns scriitorul cu nuditatea exprimdrii, pe noi ne
intereseazd numai absenta sentimentalismului erotic din opera sa, ca semn al unei
278 constructii suflete0 primitive. In adevdr, la Creangd atentia erotica' nu dep4ete

www.dacoromanica.ro
nivelul instinctului, care s-ar pdrea ca In chip
firesc nu ingdcluie sd fie premers si urmat
JOAN CREANA
de nici o atmosfera. Nostalgia amoroasd e
treabd oraseneasca. Instinctul dispune de o
mecanicd proprie, in nici o legdtura Cu vointa
AMINTPI WPILAR/E
personald. Si intrucit nu angajeazd responsa-
bilitatea omului din popor, aceasta Ii terge
vinovdtia, nascInd libertatea de a se vorbi
deschis.
Creangd ?ma-, scriind pentru o lume ANECDOTE
strain:a de felul tdrdnesc, abia reuseste sd-si
opreasca pornirea In marginea extrema a Cu 6 4,..1,a3 de Teodor Suicliu
echivocului. Exemplul tipic de fraze, cdrora
li s-a Idsat pa de Idturi sd joace si un sens
cotcdresc", pe care la lectura' Creanga tre-
buie sa-1 fi semnalat cu sclipire din ochii
turchezi, este urmdtorul
... $i cite ostiri strdine, si o droaie de
cdtane caldri, tot nernti de cei mari,Imbrdcati
numai in fir, au trecut In vremea copilariei
I
mele cu sabiile scoase din Humulesti spre 1 %

mindstirile de maici, dupd Natalia cea fru-


moasd, si au fdcut nemtii mare tdrdboi prin
mIndstiri, si au rascolit de-a fir-a par toate
chiliile maicelor, dar n-au gdsit-o ; cdci beciul Pagina de titlu.
privighitorului Pirvu din Tirgul-Neanntului
putea sa tainuiascd la nevoie o domnitd. $i
noroc de vdraticence, care au stiut a-i ddrnoli, luindu-i cu binisorul si a-i face sa-si
bage sabiile In teaca, spuindu-le ca cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!".
Semnificatia psihologica a unui astfel de erotism natural, ca si aceea a
patimii dup.& Humulesti, este In primul rind de elementaritate.
La integrarea artei sale In tipul popular, de asemenea nu se intimpina nici o
opunere. Limba aspra, topica frazei si continutul rustic ajuta prea putin pentru
aceasta. Vom renunta chiar la specificul momentelor nuvelistice din Povegi, unde
conditionarea precisd a vietii se face cu intuitii exclusiv tdranesti. in cele din urmd,
concluzia ce s-ar scoate din asemenea elemente s-ar dovedi inconsistenta, deoarece
literatura noastrd cunoaste scriitori destui care, folosindu-se de ele, apartin totusi
tipului cult. Ajutor efectiv ne vine din alta parte, si anume de la epicul pur al crea-
/lei. Atit Povegile tit si Amintirile au o viteza In desfdsurarea faptelor, ce nu le da
ragaz de analiza sau descriptie. Unde ar fi putut lua loc un portret intreg, e numai
o trdsätura grabitd ; unde n-ar fi stricat Idmurirea psihologicd, e numai miscarea
exterioara ; faptele singure aleargd neistovite.
insusi povestitorul, and se surprinde meditind, analizind sau descriind, resimte
aceasta ca un fel de abatere de la lege, ca o IntIrziere nefolositoare. Astfel, fiind
vorba despre putinul avut al Irinucai din Brosteni (barbatul, fata, boii, tapul si
cloud capre rTioase), apare reflectia oarecum mingiietoare : Dar si asta-i o avere,
cind e omul sandtos", pentru ca numaidecit : insa ce md priveste pe mine? Mai
bine sa ne cautarn de-ale noastre". Altundeva, dupä o harta In cuvinte a tinutului 279

www.dacoromanica.ro
nern/ean (pagina faimoasd care cuprinde aratarea
Ceta/i: Neam/ului ca fiind Ingraditd Cu pustiu,
, acoperitd cu fulger... si strajuitd de ceuce st
'
e

'10.! r" vinderei...", aceeasi tresdrire din greseala


Dar asta nu ma priveste pe mine, ba'et din
Humulesti. Eu am alta treabd de facut". in
sfIrsit, daca alunecd In amdnunte despre vreo
e
, vizita domneasca pe la mInastirile locului, se
Intrerupe la fel : Dar ce-mi bat eu capul cu
craii si cu TmpdraIii... i " Interesul epic al nara-
Tiunii e pretutindeni singura preocupare arts-
ticd ; TI absoarbe pe autor ca si pe cititor. lar
impresia Intregului vine amestecata cu pu/ind
ame/eald : attt de Indemnata este goana IntTm-
pldrilor. Pentru cititorul abia iesit din literatura
de tip cult, unde ritmul narativ aduce a linie
",

4 pc
A
,
7,,,i=1

.44a
convulva sau cel pu/in ondulata, trebuind sa.
-11 Inconjoare mari spaIii de analiza si descrip/ie,
.1. 9] 4,
Creangd InvIrteste iute un cinetoscop nespus
de odihnitor. Acest scriitor, In amintiri, resimte
1C: mai exact placerea de spectacol filmat, ce i se
Ai.
e e.
41. r. v,-s
ot,r
desfasoard cu repeziciune. Ca sd ceard ritmului
;210 typik.t4-. de aventura, care se men/ine de la un capdt
, ..., .
't - la altul, Incetineli analitice si descriptive, In-
,
semneaza ca nu poate iesi complet din lite-
ratura intelectualilor, cd nu e liber de deprin-
Theodor Buicliu Ilustrgie la
Amintiri din copildrie de I. Creangct den. Semnul InIelegerii depline a lui Creangd
se face tocmai prin neobservarea acestor lip-
suri, care fiind structurale, nu s'int imputabile.
Caci omul din popor, primitivul, nu se analizeaza ; cercetarea de sine 1-ar duce
la instinctele care apar singure, cu fiecare act, In viata lui zilnicd. Si nici nu
descrie, fiindcd descrip/ia and nu e un alt fel al analizei psihologice, are de
obiect natura-peisaj. lar despre asa ceva Idranii nu prea vorbesc. Tablourile de
natura abunda la scriitorii culti, ca nevoie mai mult oraseneasca de a sari peste
zidurile ce le astupd vederea ; In literatura cu adevdrat a poporului, pe care
trebuie mereu s-o deosebim de imitarile carturdresti, peisajul e numai pretext
inc.li Creangd stia bine aceste lucruri, pe care le ocolea din instinct, dar si,
dupd cum am vdzut, din constiinta tipului de crea/iune popular& In care ceea
ce domina este evenimentul pur ; basm si balada. Prin manifestarile adInc semni-
ficative de via/d si artd, Ion Creanga apar/ine tipului popular si rapsodic. Sub
star sufletesti dobIndite dupd transplantare, Ti identificam firea primitivd in jocul
celor cloud instincte, care au dat aspiraVa la vatra stramoseascd si erotismul
licen/ios, precum sub deosebiri de compunere literard si chiar dincolo de mate-
rialul rustic al Povestilor i Amintirilor recunoastem rapsodismul structural. in totul,
280 spectacolul de mdre/ie simpld.

www.dacoromanica.ro
Cu aceasta opera lui Creanga dispune In chip absolut de libertatea noasträ :
autoritatea ei fermecatoare ne confiscä atentia, ne supune fdra a-i simti dominatia
chiar, dimpotrivä, ne ridicä spiritul la o putere necunoscuta. Mijloacele povesti-
torului de a-si Tncercui ascultätorii, de a ski asocia, de a-i lua cu sine, sInt nume-
roase. Dintre ele, ca sa rezumarn, viteza naratiunii lucreaza In primul rind asupra
constiintei noastre. Ca om care n-a trait disociat de naturä, el nu face literatura
descriptiva. Peisagismul e treaba de oräsean, peste care cad zidurile cetätii. Romantic
sau realist, oräseanul scapä' de viziunea urbanisticä, de bIrlogul chiar electrificat,
In care, tot fugind de bIrlogul primitiv, a nimerit din nou, scapa prin placerea de
a-si descrie viata In aer liber. Gustul privelistilor naturale s-a nascut din confort
si blazare. Creangä a crescut Trisa mai mult In ograda cleat In casa, printre ora-
tanii si In buruieni, mai mult In sat cleat In ograda si chiar dincolo de sat, printre
sälbäticiuni si In pädure, sub cadenta nestricata a anotimpurilor, orientindu-se ziva
dupa soare, lar noaptea dupa pozitia constelatiilor. A tinji dupä asemenea valori
era pentru el tot una cu a don i sa fie, cum era de fapt : scundac, Indesat, blond,
rumen si rotund la obraz, cu ochii albastri si sclipitori. Aspectele naturii-peisaj
apartineau compunerii sale sufletesti, cum apartineau trasaturile somatice persoanei
lui fizice. Si cum nu sta sä-si descrie culoarea ochilor, nu-si descrie nici mediul
naturistic.
Nici natura morala nu-I retinea. Cind, deseori, eroii lui sInt Incercati de ispita
erotica*, ei nu-si sentimentalizeazä situatia. Copil Inca, adult sau mosneag, omul
lui Creangd e purtat de instinctul sexual automatic si, deci, nevinovat. Automatis-
mul abia i se Impiedica de aluzii si echivocuri boccacciene, explicabile fie prin vIrsta
frageda Inca sau prea Inaintata a eroului, fie prin grilä de sensibilitatea ascultäto-
rului de alta clasa sociald.
Fara descrieri de naturä si fara nici un fel sentimentalism, el are de poves-
tit numai fapte, ce se Insira repede ca Tntr-un film cinematic. Grija povestitorului
este sä nu IntTrzie In descriptii si analize, sa dea drum liber evenimentelor sä impre-
sioneze cu cel asupra cäruia ce afla si sä' pregateasca pe cel urmätor. in amintiri
ca si In basme, densitatea epica este mijlocul lui dintîi, cu care Isi supune ascultd-
torii. Creangä InvIrteste iute un cinetoscop, ale carui proiectii exclusiv epice se-
mana cu dezvoltarile romanului de aventuri. La noi, nimeni n-a realizat mai suve-
ran epicul pur.
Dar oricit de alergätor ii este ritmul epic, faptele nu trec färd sa li se observe
identitatea : sInt gesturi si situ* de viata zilnica, nimic neobisnuit, oamenii lu-
creazä, manInca, iubesc, fac negustorie, se cearta si se Tmpaca. Numai ca faptul
cotidian capata In naratiune proportii neasteptate; dei cptidiene, prin natura
lui, el se Tnscrie In extraordinar prin felul povestirii. In opera lui Creangd,
un factor misterios de dilatatie da astfel evenimentelor, chiar familiare, o
dimensiune giganticä. Fenomen optic sau literar, gigantismul viziunii apare atit
din scene modeste, cum ar fi o bätaie pe de-ale mIncarii Intre conscolari,
si din altele fabuloase, cum este desirarea pTna la cer a unui Päsari-Läti-Lungild
ca sa gäbuiasca" de pe fata Tritoarsa a lumii o pasare ascunsa. Se observä Trisa ca
faptele comune si familiare devin în naratiune fapte extraordinare, iar cele supra-
naturale sTrit aduse la tonul si tinuta celor curente ; dar toate, prin modul poves-
tirii sau prin natura lor, Tsi pun In vedere dimensiunea coplesitoare, de fabula pri-
mitivä. S-ar zice asadar ca timpul naratiunilor lui Creanga, ca In once amintiri si
basme, e trecutul, un trecut necalendaristic, deci fabulos. Totusi, ascultatorii lui 281

www.dacoromanica.ro
trdiesc sub puterea unui continuu prezent epic. E timpul estetic care se naste
intre povestitor si ascultdtor si acest timp converteste totul, faptul legendar ca
si amintirea din copildrie, Intr-o actualitate, care combinatd cu urgenta epia devine
realitate unicd. Pentru aceasta, scrierile lui Creangd nu se citesc, se aud. Cu ochii
pe carte, ascultdm o voce apropiatd care, ca sà comunice IntImpldrile, are variatii
de ton nenumdrate, fiind In sunetul ei and serioasd, and glumeatd, intervenind
Trisd totdeauna ca a doua expresie pe lIngd expresia scripticd. Cuvintele in cite o
frazd se pot chiar dispensa de intelesul stiut, fiind toate la un loc simplu prilej
de intonatie, adevdratul inteles, cel gindit de povestitor, semnalindu-se din modu-
larea vocii. Astfel, In opera lui, jocul inflexiunii vocale, din leneviri si precipitdri,
construieste adevdrate figuri sonore, cu alt Tr-01es cleat al cuvintelor care le com-
pun. Cuvinte ? Li se spune asa destul de impropriu : ele grit numai vorbe, aft de
exclusiv le pricepem cu auzul. Cu aceastd artd a spunerii", Creangd provoacd In
cititor simtdmintul de ascultätor si totodatd de participant la Tritimpldri, In cadrul
unui prezent epic coplesitor.
linä la urrna, Insd, filmul trepidant al naratiunilor lui, dimensiunea uriasd a
intimplärilor si a eroilor, dimpreund cu puternicul prezent narativ, se compun Tritr-o
structurd proprie omului din popor. E structura rapsodia valoare a unei arte pre-
homerice, desi i se spune homerism". Cind zicem, prin urmare, despre Creangd,
Homer al tardnimii romdne", raportdm pe humulestean nu la cunoscutele epopei
grecesti, ci la atmosfera In care pluteau oral fragmentele lor neadunate Ina atmos-
fera originard, identificabild la fiecare semintie omeneascd incepdtoare. Geniul popular
si geniul lui Creangd sint astfel valori omoloage ; impliandu-se reciproc, ele se come-
moreazd impreund.
Aceastd elementaritate creatoare, e adevdrat, se va contrazice totdeauna, pentru
nevoia logicd a criticii, cu singura complicatie ce prezintd povestitorul : Cu con-
stiinta sa artisticd. Dar aspiratia la perfectiune ca gest deliberat si mdsurd a voin-
constiente, asa cum se vede a o fi avut Creangd, rimine pura si fericitd Tritim-
plare In rezultatele ei. Cu once putere de analizd am fi prevdzuti, cazul acesta e
pragul din urrnd al oricdrei sfortdri critice, peste care se afld zona interzisd a facul-
tdtii geniale.
Ne vom multumi aladar cu observatia Ingdduitd, si anume cd, desi rard, con-
stiinta de artist (ceea ce la scriitorul de tip cult apare tot IntImpldtor), marele poves-
titor nu si-a alterat poporaneitatea. Efortul de a se stiliza ca poporan nu i-a uscat
seva. aci opera sa, pe lingd ce am ardtat a-i constitui naivitatea elementard, va fi
reflectind fard indoiald asemenea efecte de stilizare. El trebuie sd fi simtit limpede
ca junimistii TI pretuiau In particularitätile lui tdránesti, cä i se cerea sd fie altfel
cleat erau ei Insisi, adicd om nou, om din popor, cum nu mai cunoscuserd. Natura
humulesteanului s-a indoit desigur Cu constiinta humulestenismului propriu. Cine
Ms.& ar putea indica punctul unde sfirseste una si incepe cealaltd? Sub Trifátisarea
egald de perfectiune In elementaritate, opera TI sine destul de ascuns, °Hat am
crede ca TI pune In vedere.
PoveOle si Amintirile grit, Cu alte cuvinte, ale unui artist deopotrivd superior
categoriei poporane ca si de altminteri celei culte, care a si fost, a si voit prin
creatie literard sd fie tdran ; dar tdran istoric din patriarhat, ca bunicul David, ca
mos Bodringd si mai toti eroii scrierilor sale, care aft de bine searndra intre ei,
ca unchiasul povestas din exilul de la Soveja al lui Alecu Russo ; ca toti aceia
282 Inca mai citesc ceasul apropiat al diminetii numai pe marele cadran fosforescent :

www.dacoromanica.ro
gdinusa-i spre asfintit, raritile de-asemine si luceafdrul de ziud de-acum trebuie
sä rdsard.
Opera povestitorului vddeste asadar un joc simplu de tendinte elementare,
cdrora le putem spune puteri sufletesti numai In mdsura elementaritätii lar. in
frumusetea cea mai InaIt& pe care o propune ace'istd opera, se descifreazd, dupd
cum am vdzut, schimbul alternant de instincte, fárd de care viata s-ar destrdma
joc care nu se complicd si care nu se acoperd cu prisosuri nefolositoare strictei tre-
buinte de a träi.
La instinctul conservdrii, manifestat ca miscare retractild sau mai totdeauna
ca tTnjeald de urs dupd bIrlogul pardsit, la instinctul sexual oarecum animalic, adicd
aproape poruncit, functional si deci nevinovat, se poate ()Hand adduga interesul,
tot atIt de categoric afirmat, al foamei. Este drept cä n-avem de observat chiar
spectacole de Idcomie omeneascd, dupd cum adevdrat spectacol este nostalgia de
Humulesti si erotismul direct. Scenele de pantagruelism lipsesc ; nici un personaj
din dte ni se Infdtiseazd nu e tdran chiabur, ca vestitul Gamacho a lui Cervantes,
care sd poatd Tncdrca pTrid la spaimd o masd de petrecere ; eroii nu iau parte la
ospdturi regesti si nu le serveste nimeni spindri Intregi de vitei fripti ca lui Tele-
mac la curtea lui Menelau ; dar foamea acestor oameni legendari este Insdsi foamea
eroilor lui Creangd, desi acestia Imbucä pe apucate o hrand and canonicd si cTnd
normal insuficientd.
Stan Palitul, ca si toti ceilalli tovardsi ai lui, se bate cu mdmäliga strämoseascd,
iar dasaii de la Fdlticeni, ca viitori catiheti, postesc mai tot timpul, avTnd nddejdea,
cum mTncau in comun, la dteva ulcioare de oloiu, trei patru saci de fdind de pd-
pusoi, dteva ocd de peste sdrat, pene uscate, fasole, mazdre, bob" etc... Numai
vacanta Crdciunului le rasa ceva amintiri de hrand substantiald, fiind atunci datina
tärdneascd a costitelor de porc afumate", a ceea ce moldoveneste se chiamd chiste
si buft umplut, trandafiri usturcieti si slänind de cea subtire, fácutd de casd, tdiete la
un loc, fripte bine Tn tigaie..." $i prea rareori se TntTmpla ca unuia dintre ei
i se aducd de-acasd bucate mai alese ; iar de se IntImpla asa, atunci ddscdlimea se

pornea la bdtaie, ca pentru purceii adusi de tatd-sdu lui Mogorogea. Cu toate aces-
tea, toti ne sInt Infdtisati ca niste mTncdi". LdsTnd la o parte pe Oslobanu, care
mInca cTt septesprezece", dascdlii rdmasi, dupd izgonirea acestuia de la gazda co-
mund, fac din purceii lui Mogorogea prilejul acelei rdfuieli homerice, despre care
a fost vorba In altd parte a studiului nostru. Desi e limpede prin urmare cà sTnt
mai mult niste Tnfometati prin lungd subnutrire, ei ne apar de Idcomia fabuloasd
a convivilor antici. Impulsiunea la mTncare este atIt de puternicd, adicd atTt de ins-
tinctivd, ca viitorii preoti nici nu stau sa cugete daca se cade sd rdmTie 6-Ova insi
cu merindele multe-putine ale celar izgoniti anume de la Pavel Ciubotariul ; ei
le pun poste" [And Ti sperie. Nici pofta lar de bdut nu e de trecut cu vederea ;
cheful din cinstita crTsmd la fata vornicului din Rädäseni" Ti sugereazd mdsura si
urmdrile. Cdnile mari de lut, cu vin de Odobesti, curg acolo una dupd alta si pentru
fiecare se multumeste crIsmdritei tot cu sdrutdri", ca pentru a fi mai ciar
lumea aceasta se miscd numai potrivit alterndrii instinctelor. Astfel personajele
lui Creangd sTnt urmdrite mai toate In impulsiunile lar fundamentale, care sInt si
ale autorului.
Dar printre figurile de oameni sTnt chiar personificdri ale instinctelor ce le
mInd In viatd, proiectate In proportii uriase, ca pentru a cuprinde lumea Intreagd
In simbolica lor. CIt priveste erotismul functional, Povestea povestilor, pentru cei 283

www.dacoromanica.ro
care o cunosc, personified deplin mecanica acestui instinct, dezlantuit si interzis
prin ate un sunet (un fluierat sau o interjectie) de atita arbitrarietate, ca putem
Tntelege natura supra-individuala sau In once caz nerationala a pornirii sexuale.
De asemenea Setea si Foamea devin fapturi deosebite, dintre care una, adevarata
onanie de om", bInd apa de la 24 de iazuri si o &Id, pe care umblau numai
500 de mori", plIngindu-se totusi ca se usuca de sete", e Setild, grozav burdahan
si nesatios etlej : de nu pot sa-i potoleascä setea nici izvoarele parnIntului", e pra-
padenia apelor" si fiul secetei", iar alta, dracarie si mai mare", mTnend braz-
dele de pe urma a 24 de pluguri" si vaitIndu-se totusi de foame cIt II tinea gura,
e FlarnInzila, foametea, sac fdra fund, sau cine mai stie ce pricopseald a fi, de nu-I
mai poate satura nici parnIntul". in totul dar, lumea lui Creanga este o lume a
instinctelor, fie ca e vorba de oameni actiona-ti de impulsiuni primordiale, fie,
desi mai rar, de personifican i ale acestor impulsiuni.
In acelasi fel, dupa cum conTinutul psihologic al operei poate fi restrIns la
cIteva miscari instinctive, arta sa e reductibilä la functii structurale. Am deosebit
In partea a doua a studiului nostru critic, ca ceea ce specified rapsodic opera lui
Creanga este ritmul trepidant, adica felul pe nerasuflate al povestirii, alergarea fap-
telor. Cum nu stam sa ne Intrebam de motivarea amanuntitä a faptelor baladice
sau de peisajul In care evolueaza Fat-Frumos, la aceeasi atitudine de spectatori
ai unei exclusive curse epice ne constrIng si Amintirile sau Povestile. Ele au puterea
de a ne face sa recadem In patriarhatul autohton, auzind ispravi la care participarn
cu respiraTia taiatd. Cad In adevar scrierile lui Creangd nu se citesc, chiar daca le
citim, ci se aud. Cu ochii pe carte, ascultdm o voce apropiata care printre TritImpla-
rile comunicate are variaIii de ton, este serloasa si glumeata In sunetul ei, inter-
vine ca a doua expresie pe ling expresia literara. SfIrsitul Povestei lui Stan Pätitul
corqine astfel o fraza In care cuvintele se dispenseaza de InTelesul lar, fiind toate
la un loc simplu prilej de intonalie ; si numai modularea vocii subliniaza adevaratul
InTeles al acestei Ingramadiri de sunete
$i iaca asa, oameni buni, s-a izbavit lpate, si de dracul si de baba, traind In
pace cu nevasta si cu copii sal. Si dupa aceea, end Ti spunea cumva cineva cite
ceva de pe undeva, care era cam asa si nu asa, lpate flutura din cap si zicea :
la, paziti-va mai bine treaba si nu-mi tot spuneti cai verzi pe WO, ca
eu sInt Stan Patitul 1"
La limpezimea frazei subliniate, care cuprinde respingerea banuielii de necinste
a sotiei lui lpate, contribuie, nici vorba, sensul povestirii Tntregi, stiut mai
dinainte, dar cu deosebire contribuie jocul inflexiunii vocale, care din leneviri si
precipitan i de ton construieste o adevarata figura sonord, cu alt Inteles cleat acela
al cuvintelor folosite. Pare chiar impropriu sa le spunem cuvinte ; caci ele ent
numai vorbe, atIt de exclusiv le pricepem cu auzul.
Desi scrise, vorbele lui Creanga, In once imprejurare si nu numai In exemplul
citat, susin, cu felul lar de a se Innpreuna, o arta a spunerii, careia nu-i lipseste
nimic pentru a o recunoaste ca trasätura caracteristica. AbundenIa expresiilor ono-
matopeice este semnul cel mai exterior al acestei arte vorbite. in Harap Alb, Setila,
pus la Incercare fata de 12 buçi pline cu vin de cel hränit", clInd fundurile afara
la eTte o bute, horp ! sugea dintr-o singura sorbitura" ; In Mos Nichifor Cot-
cariul, dupa ce harabaua e reparata sumar, la vr-o eteva obraturi, ernetul s-a
284 InfierbIntat, s-a muiat si... foflenchiu ! iar sare roata I"; lar In Amintiri... Mogorogea,

www.dacoromanica.ro
punIndu-i-se o posta, Cind racneste o data dt ce poate, eu svirrr 1 chibriturile
din mina, tustiu I la spatele lui Zaharia, si-ncepem a hordi, de parca dormeam cine
stie de cInd...". Din aceeasi ratiune orala multimea interjectiilor, care uneori nici
nu se deosebesc de onomatopee : alelei, amandea, baiu, ei, dec häi, hîrti, hIrti,
helbert, horbustiulac, huta, nea, poptc, ptiu, sovilc, teleap-teleap, trosc, tustiu etc., ca
si nenumaratele verbe imitative : a bädäddi, a brzli, a bocäni, a bojbai, a bolborosi,
a cleimpäni, a cotcodäci, a clipoci, a dIrdri, a se härtui, a hodorogi, a horäi, a hirsccli,
a läläi, a linchi, a se linciuri, a mormäi, a molfäi, a se clincäi, a pirptli, a ropoti, a
scinci, a sfirci, a sovIlcäi, a tIsni, a urni etc... Alaturi de interjectii, onomatopee
si derivatii onomatopeice, se observa de-a lungul operei Intregi forme specifice de
convorbire, prin care cititorului i se semnaleaza neIncetat prezenta povestasului.
Se Intelege dar Ca exemplele semnificative nu se gdsesc In dialogul personajelor,
ci In larnuririle povestitorului Tnsusi. Caci atentia noastra de cititori se simte mai
atrasa de raporturile pe care aceasta proza vorbita le creeaza intre noi si autor,
cleat de acelea dintre personajele puse In miscare. Specificul de oralitate reiese
mai !impede din formele naive ale exprimarii, In care intonatia subzista alaturi de
Intelesul gramatical si concorda cu el. Astfel, culegIndu-se exemplele dui:a voia
Intim plari i
Nu stiu cum se TraTmpla, ca aproape de Buna-Vestire, unde nu de! o cell-
durae ca aceea, si se topete ornatul si curg pTraiele si se umfla Bistrita din mal
In mal, de dt pe ce sä lee casa Irinucai" (Amintiri, p. 23).
at pe ce sä pule mina pe mine! $i eu fuga, si ea fuga, si eu fuga si ea fuga,
'Ana ce darn Onepa toata palanca la parnInt". (Ibid., p. 40).
Toate ca toate, dar cind am auzit eu de tata..." (Ibid., p. 47).
... si and aproape sä ies din gradina, ma simtesc cuinii lui Trasnea si la mine
sei mO rupä. Ce-i de feicut ? (Ibid., p. 54).
A doua zi Nica Oslobanu ca mai ba sd dee pe la scoala" (Ibid., p. 63).
Pe urmel se mai Invirte crt se mai invirte prin casa..." (Capra cu trei iezi,
p. 163).
Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smIntIna si cu oua,
si fel de fe/ de bucate" (Ibid., p. 166).
$i, auzind caprele din vecinatate de una ca asta, tare le-a mai pärut bine.
Si s-au adunat cu toatele la priveghi, si unde nu s-au asternut pe mIncate si pe
bäute, veselindu-se Impreuna... (Ibid., p. 169).
$i cit pe ce, crt pe ce sa nu-o iee carul Inainte" (Dänilä Prepeleac, p. 173).
Apoi cla din umere si porneste ; mai merge el clt mai merge pIna ce cu mare
greu gaseste drumul. Apoi o ia la papuc si hai I hai hai I hai I ajunge In sat la
frate-sau" (Ibid., p. 177).
$i atunci numai laca un ciocirlan schiop se vede viind, cIt putea ; si sovIlc, so-
vilc, sovilc 1 se Infatiseaza Inaintea...") (Povestea porcului, p. 208).
... iar fata babei Indruga si ea cu mare-ce dte-un fus" (Fata babel i fata
mosneagului, p. 217).
in sfIrsit cu mare-ce a ajuns ea si acasä la md-sa" (Ibid., p. 224).
$i dnd vazura si una ca aceasta, II cuprinde spaima si fuga la boier, de-i ves-
tira" (Povestea lui Stan Peititu, p. 239).
Atunci, bucuria lui Ipate ! " (Ibid., p. 245). 285

www.dacoromanica.ro
la pe nevasta lui pate si se ca mai duce (Ibid., P. 247).
Si mai merge el clt merge, si numai jaca ce aude o bIz'litura Inabusita. Se uita
el In dreapta, nu vede nimica ; se uitä In stInga, nici atIta ; si and se uita In sus,
ce sei vada?" (Harap Alb, P. 317) etc. etc.
Astfel cà totalul de interjecni, onomatopee, expresiuni orale, Intrebari
si exclarnari, care ImpInzesc mai fiecare pagina a lui Creanga, provoaca In cititor
simtim'intul de ascultator, ceea ce alimenteazd impresia unui puternic prezent epic.
Jean Boutière Imparte aceste Intorsaturi vorbite de expresie In elipse, repetini
si construcnuni pleonastice. Cele mai semnificative pentru preocuparea noasträ
s'int acestea din urma, In care subiectul gramatical e dublu, fiind adica Inca o data'
amintit, desi a fost exprimat printr-un pronume : Mai traiesc ei oamenii si fard
popie" (Amintiri... p. 94). Caci pierzIndu-se In amänunte de povestire, Creanga crede
totdeauna necesar sa atraga In acest mod atenlia acultatorilor. De alta parte, felul
vorbit al prozei da frazei lungiini periodice al caror Tnteles e subliniat si lamurit
nu atIt de punctuatie, de care se si poate dispensa, c'it de inflexiunea vocii. Cazul
ne este cunoscut chiar din citatele de mai sus, si, cu deosebire, din primul si
Dar cuvintele, trebuind sa sustinä si sa faca evidenta intonatia, capatä o topica
anume, deosebita de aceea pe care ar avea-o Intr-o fraza scrisa
Tot In acea vreme, si la Imparane strasnial zvoand s-a Part; si Trisusi Impa-
ratul cu sfetnicii sai vazInd aceasta mare minune, grozav s-a speirietl" (Povestea
porcului, p. 203).
Autorul nefiind gramatic, ci un vorbitor, schimbä ordinea gramaticala ; sau,
mai exact, servindu-se de vorbe si nu de cuvinte, lasa vorbelor felul lor de a se
Insirui, adica ordinea vorbirii. Modularile vocii i se aud Intotdeauna, atit de variate
ca intentiile caracteristice se ascund In aceste variatii de ton, care s'int cele mai
personale resurse ale lui Creanga. Sa ascultäm andurile urmatoare
Crismarita cum ne-a vazut, pe loc ne-a sarit Tnainte si ne-a dus de-o parte,
Intr-o odaie mare cu obloane la feresti si podia pe jos, unde eram numai noi-Inde-
noi si crismarita and poftea ea la casa ei" (Amintiri, p. 76).
Dupa ce m'intuim de baut cana aceea, ni se aduce alta, pentru care multä-
meam crIsmäritei tot cu sdrutari, Old ce se facea cei se mlnie si iar fugea de r,oi.
Mai pe urmä iar venea si lar fugea, ceici cam asa se vinde vinul pe unde se vinde...
Ori mai stii pacatul? poate cä nici crismaritei nu-i era tocmai uri't a sta tritre noi,
de ne cerca asa des" (Ibid., p. 78).
Cind intentia eroticA' depaseste marginea Ingaduita exprimarii (povestitorul
Insusi simtind aceasta) ea se refugiaza cu totul In glasul, care se aude si caruia
îi revine exclusiv sarcina de a o pune In vedere ; In asa fel ca textul pare a spune
lucruri nevinovate, iar glasul area altele dintre cele mai neconvenabile. Se ajunge,
cu alte cuvinte, la o dubla impresie, una de citire si alta de auditie. Asa e lucrata
mai ales nuvela Mos Nichifor Cotcariul si cu deosebire anumite parn din ea, cum
este amintirea despre calugaritele care veneau prea des la oras. intrebate de pro-
topopul de la Neamt de ce nu se linistesc mdcar In saptämIna patimilor", aces-
tea raspund, pentru cine la numai Intelesul cuvintelor scrise, ca lIna, din care se
face seiacul, nu le da pace ; dar, pentru cine asculta textul cu pricina, intonarea lui,
dupa topica vorbita a cuvintelor, e plina de indecentä.
In sfirsit, frazele scrise la Creangä, s'int atit de putine, a se pot numara. Ele
286 apar exceptional si, la dreptul vorbind, nu plac In masurd egalä cu celelalte, care

www.dacoromanica.ro
au menirea sà sus-0nd cea mai rafinata arta a spunerii 1, deosebitd pind la amdnunt
de arta scrierii. Daca Creanga, dupa cum arata un document, TO citea tare, frazd
cu frazd, ceea ce scria, acest fel de a lucra pentru ureche era desigur studiul
Tnregistrarii vocale : proceda ca In fata unui fonograf.
Arta vorbitd din Povesti i Amintiri este in cele din urmd, daed se dorqte a
se spune astfel, vorbdrie goald", dar fermecdtoare ca nici una alta, din cite ni s-au
pdstrat In scris : un fel de tacla superioard, In care de atitea ori avintul verbal con-
fiscd pentru sine initiativa povestitoare i chiar se aruncd In deplind neattrnare.
Vorbele, facute astfel, de un continuu suflu euforic, sA gee §i sd clocoteascd, ajung
la neateptate rdsfaturi ritmice i îi rdspund cu potriviri de sunete, asociindu-se
singure mai mult dupd sonoriati, cleat dupd inteles. Ca In aceste rinduri :
Poate cA acesta-i vestitul Ochild, frate cu Orbild, vdr primar cu Chiorild, nepot
de sord lui Pindild, din sat de la Chitild, peste drum de Nimerild, ori din tirg de
la Sad-ea-0, megie cu autati i de urmd nu-i mai dati. Ma rog, unu-i °child pe
fata parnintului, care vede toate i pe toti, altfel de cum vede lumea cealaltd ; numai
pe sine nu se vede at e de frumqel. Par-cd-i un bot-chilimbot-botit, In frunte Cu
un ochiu, numai sA nu-i fie de deochiu" (Harap Alb, p. 321).
Nativitatea versului, schitatd din propriu impuls ca îi In poveOle poporului
(... ca poveste mult mai este") se ridicd de nenumdrate ori pind la adevdrate
masuri, transcrise chiar in versuri, care intrerup naratiunea cu placerea lar speci-
fied. Se gasesc i In Basmul feciorului de Imparat cel cu noroc la vanat, al lui
Odobescu, asemenea interludii ; dar ele scot la iveald fabricatia folcloristului car-
turar, ()Hat de mdiastra ar fi imitarea. (E interesant de observat finalitatea artis-
tied In vederea cdreia Intrebuinteaza Creangd aceste gratuitati verbale. in Harap
Alb, calul nazdravan, ca clued stapinul la sfinta Dumineed, adicd pe un tarim
de basm, II trece prin locuri a cdror minunatie e luata din sarcina prozei i läsatd
pe seama versurilor, ca pentru a se simti In totul schimbarea tarimurilor. Pagina
indicata da prilejul atingerii noastre cu facultatea geniala).
Dar, sub once deveniri, recunoaTtem oralitatea producerii. Toate personajele
grit, se Intelege, fapturi guralive i, oricit cercetdtori ca Boutière ar gäsi nepotrivit
ca un Pdsdri-Lati-Lungild i tovard0i sdi s'a se piareld In euforie verbal& aceastd vor-
bdrie care este a lui Creanga insu0, Indepline§te In opera rol de functie structurald.
Ea strdbate i particularizeaza toate scrierile sale, de la replici, care se Intind pe
cite patru pagini (cum este aceea a bunicului David, end sad ducd pe Nicd la
coala din BroTteni), i pind la felul povestitorului de a conduce fabulatia mai mult
cu graiul, cleat cu scrisul.
De aceea pare de nenteles paralelismul de oralitate dintre creatia lui Creangd
aceea a lui Caragiale, pe care II sustin Pompiliu Constantinescu (Figuri ¡iterare,
1938) §i G. Cdlinescu (op. cit.). Cdci la Creanga nu vorbesc numai eroii, cind se In-
tilnesc, vorbete insqi autorul ori de cite ori intervine i intervine atIt de adesea
0 de oral, Mat el devine personajul-centru. La Caragiale, dimpotrivd : eroii vor-
besc, unii chiar pdlavrägese, dar autorul and i0 face aparitia, ca sd condued intim-
sau dialogul, el scrie : cuvintul i se Tntelege fara sa fie auzit, fraza nu curge
liber, ci Impietrqte In margini definitive ; verva lui cunoscutd, mu§cdtoare i agre-
sivd, nu-i contamineazd stilul, pdstrindu-se obieetivatd numai In personaje. Dim-

Observäri asupra stilului oral cuprind i monografiile lui Boutière i CAlinescu, ca i studiul
lul T. Vianu (Arta prozatorilor romdni, 1941) la toate cititorul puttndu-se raporta totdeauna cu folos. 287

www.dacoromanica.ro
preund Cu Maiorescu, marele Caragiale este reprezentativ pentru felul strIns si
net al stilului.
Dacd Insd Povestilor i Amintirilor, li s-ar ridica Intr-un mod sau altul cadrul oral,
In care auzim pe Tnsusi povestitor cum le aseazd, am rdmIne, evident, cu un sir
de fapte, cu dialoguri pe-alocurea foarte vii, cu oameni de lard unii neIndestuld-
tor motivati sufleteste, cu fragmente interesante chiar, dar numai Cu schema crea-
tiunii, cu un fel de scenariu din care lipseste actorul principal. Incercarea s-a si
facut de altfel, In mod teatral : Nella Stroescu (Harap Alb, reprez. 1936) si I. I.
Mironescu (CatiheTii de la Humulesti, rnsemniiri iesene, 1938), mai de curTnd, iar mai
de mult un Radu Priscu (Capra cu trei iezi, 1913) si altii, au dramatizat pdrti din
opera lui Creangd. lmpresia produsd este de incompletitudine ; mestesugul prezen-
tdrii scenice, oridt de stdpInit, suferd iremediabil de lipsa evocdrii orale a povesti-
torului.
Stilizarea In sens vocal, a cdrei neobisnuitd mdsurä Intr-o opera scrisd am putea-o
vedea pInd acum, semnificd la Creangd deplina constiintd de naturd proprie. Cdci
din and In tind ludm cunostintà si de forma nestilizatà a oralitdtii geniului sau.
SInt In Amintiri... anumite fraze tipice, care revin intocmai sau prea putin modi-
ficate, de ateva ori ; fraze fixe cum le numeste lorgu lordan (Viata romcIneascd,
noiembrie, 1937), circulare cum le zice Cdlinescu (op. cit.), ciclice sau cum li s-ar
mai putea spune, Inc'it ele rdsar ca locutiunile populare ori de ate ori se iveste
nevoie, si, dacd trebuie sà ilustreze o serie Tntreagd de Trnprejurdri, o data create,
nu se schimbd la repetare. De ex. : ... satul vuia de vatale, de antecul unei
pupeze..." ... vuia satul", femeile boceau de vuia satul", copiii strigau la Bobo-
teaza de clocotea satul", fetele chicoteau... de rdsuna prundul" etc. Tipicul
spunerii se pdstreazd mereu.
Cu proverbele se întîmplä acelasi lucru : revin neschimbate, dupd cum le cere
momentul povestirii. Cäci povestile, dei faptele le s'int aruncate In legendarul
a fost odatd... ca de n-ar fi fost...", au ca timp propriu timpul prezent, adicd
momentul cInd le ascultdm ; timpul povestitorului copleseste timpul legendar cu
desfásurdri actuale, care nu pot fi controlate In astfel de repetitii nici de cel ce
ascultd, nici de cel ce spune.
Arta scrisd, asternIndu-se pe spatiul hIrtiei, controlabil oricInd, tine seama
de cIt mai marea variatie a exprimdrii. Era Creangd lipsit de asemenea resurse ?
Earl Indoiald cd nu. Dar el Tsi vorbea scrierile si de aceea, fiind si povestitor si
ascultátor, constiinta i se umplea de prezentul narativ In care fraza ciclica apdrea
ca pentru IntTia card. In Deinilä Prepeieac, atit de mult stdpIneste Tntimplarea ac-
tualà, Ineit se trec cu vederea nu numai expresiile reluate, dar chiar schimbarea
firii eroului, care In prima parte este a unui prostovan, iar apoi e a unuia mai
istet cleat Dracul Tnsusi.
Aceste aglutindri de vorbe grit semnele unei naturi de povestas. Basmele toate
rdsucesc un numAr restrins de asemenea formule verbale, a cdror semnificatie duce
la conditia de oralitate a creatiunii populare. Din categoria Ion fac parte si grupurile
stereotipe de vorbe, care Incep si Incheie basmul ; asa este sfIrsitul lui Harap Alb,
transformat Tnsd de povestitorul nostru In asa fel ca numai Eminescu In Cdlin si
poate Cosbuc In Nunta Zamfirii au mai atins acest nivel de idild :
Dupd aceasta se lincepe nunta, ;-apoi dd Doamne bine
Lumea de pe lume s-a str?ns de privea,
288 Soarele §i luna din cer le ridea.

www.dacoromanica.ro
$-apoi fost-au fost poftiti la nuntd

..Crliasa furnicilor,
Crtiasa albinelor,
Si craiasa enelor,
Minunea minunilor
Din ostrovul florilor I"

$i mai fost-au poftiti Inca


Crai, crdiese si Impargi,
Oameni in sama 136gaIi.
$-un pacat de povestariu
F5ra bani In buzunariu.
Veselie mare tntre toti era.
Chiar si sarkimea ospIta si bea."

$i a tinut veselia ani Intregi, i acum mai tine Inca. Cine se duce acolo bea
i mdnIncd. lar pe la noi..." etc.
Creangd era un astfel de povestariu", care pe la nuntile de odinioard spunea
din gura ; era adica u rapsod local, pe care numai imprejurarile silindu-I sd scrie,
el a cautat In toate felurile sali copieze cu fidelitate spunerea. Ap incit, oricare
element, dintre cele doud, cu functie structurald, am privi : fie ritmul epic alergd-
tor, fie oralitatea complexd a operei, atentiei critice i se vadqte acela0 rapsodism,
pe care o stilizare TricapdtTnatd l-a rafinat, fard sa-1 denatureze. aci din sfera popora-
nitatii, ceea ce nu-i scoate arta nu Ora amanuntele de rusticitate, ca personajele-
tarani, cadrul rural sau specificul anecdotic i nici actul prelucrdrii de sine, ci sti-
lizarea, In sens rapsodic, a nuditatii epice i a prezentdrii orale. Ca in putine alte
literaturi, la noi se poate deosebi aceasta, deoarece am avut marl grupdri de scrii-
tori carturari, care au fost indrumate programatic spre viata satelor, obtinind de
la ele o literaturd rusticd, dar netdraneascd, nepoporana, cultd. $1 chiar o seama de
alti scriitori, dintre cei mai renumi-0, nepedagogizati In numele specificului etnic,
talente care s-au Indreptat singure spre sufletul satului, au produs opere de car-
turari In materialul tardnesc. Creanga sta unic prin optica omului din popor ramas
In popor, Trichis In sine i fard interes pentru prezentarea obiectivd a semenilor.
De altfel avem putinta sd observam direct aceasta din schitele de oameni cite
anima povestitorul. Nici un erou din Povesti si Amintiri, afard de eroul principal care
este totdeauna Creangd Ins4, nu capatd intemeiere psihologicd, dupa modul obiec-
tiv. Iluzia de viatd se Malta dintr-un dialog veridic, dar mai cu seama din comentariul
autorului, care Tricadreazd actiunea fiecdruia. De caractere, cum se spune In studiile
literare, nu poate fi vorba. Lumea acestor eroi are un profil moral comun : e o
lume tardneasca, de bun simt, cu chef de vorbd i chiar sporoatoare, cu haz i
mucalita, ireatd dei naivd. Trisdturile de diferentiere apar ca neinsemnate
unul e mai de bun simt, cum se aratd Mo Ion Roatd ; altul mai vorbaret, cum
este bunicul David ; celdlalt Popa Duhu, e mai mucalit ; Ddnild Prepeleac mai
§iret i mai istet ; dar nici unul n-are o fizionomie proprie, ale car& trasaturi sd
nu poata fi identificate i la ceilalti. Ei TO seamana unii altora pina Tritr-atit, cd
par a deghiza sub numele diferit acela0 personaj. Se simte un prototip pe care 289
19 - C. 178

www.dacoromanica.ro
fiecare II reproduce numai In parte. Si e zadarnic once studiu, care I-arcauta
printre ei abia to/i la un loc TI realizeazà. Ca sa-1 aflarn, compararea felului lor
;
individual colectiv cu interverrtiile, atit de dese, §i comentariile staruitoare ale
i

povestitorului, ne Indrumeaza sigur. Càci eroii vorbesc ca autorul care îi m4ca,


simt ca el §i se comporta ca el. Putem lua once fragment spus de povestitor
sa-I punem In gura oamenilor lui sau altminteri : putem lua din gura eroilor, fie
aceTtia Mol Ion Roata, !pate 1i chiar Rou-Impdrat sau Gerila, once rostire i sd
o trecem pe seama autorului ; nimic nu se schimbä In firea lor.
Prototipul acestor oameni este Creanga insu0, cu viziunea lui fabuloasd, cu
nentreruptul joc vocal, euforic, mucalit 0 de o naiva. viclenie. Pentru portretul
omului ce a fost Creangd, n-avem cleat sa adunam InsuOrile risipite In eroii sai
Il avem Intreg. El era un om prost", cum de a-a-tea ori spune singur, adica, dupa
Intelesul vechi al cuvintului, din prostimea cea multa, din popor 0 nu lipsit de
puterea unei anumite TnIelegeri. Ceea ce numim noi inteligerrp, In mulIimea
neasca insemneafá media de istetime 0 bun sirrq a lui Mol Ion Roan. Un astfel
de om nu puteafi ?rileles de or4eni. Venind dintr-o lume oarecum ermetica, limpede
numai pentru ea Insa0, or4enii au petrecut pe socoteala simplei lui apariIii 0 au
rls batjocoritor auzindu-1 folosind vorbe strarnoti.
lacob Negruzzi chiar consemnat neintelegerea faIS de felul lui Creanga,
pe care II poreclqte PopaSrrantina", expunindu-I deriderii publice printr-o satira.
Acolo se poate citi, In cuprinsul cuvIntarii atribuita povestitorului nostru, aceste
versuri
Frati iubii, eu §tiu desigur ca voi toti ginditi ca mine
Ca-n iubita noastrd lard n-ar fi rdu sd fie bine".

Creanga, e adevarat, a spus aa ceva, dupa cum marturisete un document (loan


S. lonescu, Pove0, anecdote... etc, 1905) la o adunare : Eu tiu un lucru i anume
ca n-ar fi rau sa fie bine in tara asta". Tautologia vorbirii provoaca rTsul printre
intelectuali, se InIelege ; dar pentru cel care o pricepe ca vorbä de bun simt, ca
orientare elementara a omului iste-t din popor, nu e de ris. Forma ei exacta, cad
e de banuit ca nici Ion S. lonescu i cu atit mai putin Negruzzi n-au transmis-o
intocmai, se gaseste In Ddnilel Prepeleac, care spune
Na! ca. fäcui pacostea 1i fraline-meu. Ei, ei, acum ce-i de facut ?... Eu cred,
cä ce-i bine nu-i rclu : Dann face, Danild trebuie sa desfaca" (p. 177).
Complexul sintactic In care se afta aci, terge aerul rizibil al vorbei, fácind-o
reflecteze numai naivitate 0 bun sirrrt. in bun simt e ca 1i adausul dupa o susIinere
veridica : $i drept vorbind, acesta-i adevdrul" (Amintiri, p. 30) ; iar in naivitate
ca popularul a fost odatd ca niciodata, Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti".
Studiul operei aladar larnurqte pe om pina la amanunt, evocindu-i chipul moral,
viu 1i etern, de Wan povestariu".
Pasiunea pentru biografia scriitorului, la ce ne-ar mai sluji ea acum ? lar criticilor
care totu0 au manifestat-o cu exclusivism ne adresam cu intrebarea : raspopirea lui,
necazurile conjugale, epilepsia 0 cite se Ttiu Inca. despre el, ar interesa chiar daca
n-ar privi pe unul care a scris Amintirile 1i PoveOle ? Majoritatea covir0toare a criti-
cilor lui Creangd par, dupa lucrul sa.vir0t de ei, fi raspuns la chestiune afir-
mativ. E u0pr de banuit ce se poate obiecta la toate acestea. Creangd, se va zice,
290 n-a fost doar un vagabond oarecare ; el a läsat o opera literara 1i studiul vietii

www.dacoromanica.ro
lamureste opera Tnsäsi. Färd a dovedi cum tocmai aceasta relaTiune de la om la
scriitor lipseste In critica despre povestitorul nostru, chiar metoda biograficd In
critica literard, ca once dogma, nu este infailibild. Cazul Creangd, printr-o fericita
IntTmplare, da materialul trebuitor ca sa probam nepotrivirea sau failibilitatea
metodei.
SInt In viata si opera lui anumite date de primul ordin, lar altele secundare.
Ne vom servi de cite una din amTndoud categoriile. incepInd cu cele de a doua
Tnsemndtate, din viatd, vom aminti cà atestatul seminarial, pentru trei clase, TI aratd
ca fiind bun sau exce/ent la toate obiectele de studiu, inclusiv purtarea ; si cd la
Normala Vasile Lupu" obine premiul TntTi, fiind atIt de apreciat de Maiorescu,
Mat e numit institutor, &id abia Tncepuse cursurile clasei a doua, lar dupd alte
documente, cInd Inca nu le sfIrsise pe cele de clasa TntTi ; si ca examenul final pentru
scoala normald Ti aduce un certificat de eminent& iarasi la toate obiectele.
TrecTnd la datele secundare ale operei, reTinem dintre ele una pe care Amintirile
o repetd la nesfirsit, sub toate formele. Astfel Smarandqa popii", pe care o si iubea
oarecum, ia de la scolarul din Humulesti o bleandd", fiindcäîi tulburase
de a prinde mute ; un Nic'a lui Costache, pus sa-1 examineze, s-apucd de Tnsemnat
la greseli cu ghiotura pe o dranitä : una, cloud, trei, pTra la doudzeci si noud". $i
Isi continua portretul de scolar asa
Mai I I ! s-a trecut de saga', zic eu In endul meu ; Inca nu m-a gdtit de ascultat
si cite au sd mai fie. $i unde n-a Tnceput a mi se face negru pe dinaintea ochilor
si a tremura de minios... Ei, ei ! acu-i acu. Ce-i de fa'cut mài Nica ! Imi zic eu
In mine. Si ma uitam pe furis la usa mIntuirii si tot scaparam din picioare, asteptInd
cu neastImpar sd vie un lainic de scolar de afard, caci era poruncd sa nu iesim cite
doi deodatd ; si-mi crapa mdseaua In gura and vedeam cd nu mai vine, sa má scutesc
de calaria lui Balan si blagoslovenia lui Nicolai facatorul de vInatai. Dar adevdratul
Sfint-Nicolai se vede ca a stiut de stirea mea, cd numai iaca ce intra afurisitul de
baiet In scoald. Atunci eu cu voie fard voie plec spre usa, ies rdpede si nu md mai
Incurc prin prejurul scoalei, ci o iau la sdnatoase spre casa. Si cInd md uit Tnapoi,
doi hojmaldi se si luase dupd mine ; si unde nu Tncep a fugi de-mi scaparau picioarele ;
si trec pe lIngd casa noastrd si nu intru acasd, ci cotigesc In stInga si intru In ograda
unui megies de-al nostru, si din ogradd In ocol si din °col In gradina cu pdpusoi,
care erau chiar atunci präsiti al doilea, si baietii dupd mine I $i pTnà sà md ajunga,
eu de fricd cine stie cum am izbutit de m-am Tngropat In tarTna la rdclacina unui
pdpusoi. $i Nic-a lui Costache, dusmanul meu, si cu Toader a Catincai, alt hojmalau,
au trecut pe linga mine vorbind cu mare ciudd : si se vede ca i-a orbit Dumnezeu,
de nu m-au putut gdbui. $i de la o vreme nemaiauzind nici o fosniturd de papusoi,
nici o scurmdturd de gdind, am ITsnit o data cu tarna-n cap si tiva la mama acasd si
am Inceput a-i spune cu lacrimi, ca nu md mai duc la scoala macar sa stiu bine ca m-ar
omorT".
intre copiii veniTi la scoala domneascd" din TIrgu-Neamtului, Creangd se pre-
zintd drept cel mai bun de hIrjoand si sldvit de lenes", invatátura parindu-i-se cum-
plit mestesug de fimpenie, Doamne fereste !" Un biograf TI aratd, chiar la seminarul
de la Socola, ca fiind un elev lenes, pedepsit din aceasta cauza de multe ori. Cunos-
clndu-i dar certificatele exceplionale si portretul de scolar pe care singur si-I face,
cu ce ne instruieste aceastd opoziIie asupra operei ?
ObservaIii identice Tnlesnesc considerarea la un loc si a celorlalte date, de
prim ordin acestea atIt pentru biografie eft si pentru creatiunea literard proprie. 291

www.dacoromanica.ro
Creangd suferea de epilepsie. S-a spus cd boala o mc:qtenise de la marnd-sa, care s-ar
fi vindecat. Oricum ar fi, fapt este cd ultimii zece ani de existerrrá l-au chinuit In cloud
chipuri deopotrivd de crincene : atacul propriu-zis, a cdrui sursd prevestitoare o sim-
tea ca un fum pe nos" i care, surprinzIndu-I chiar In clasd, ajunsese in anii din
urmd sd se repete de dteva ori In aceea0 zi, i speranta vindecarii, ceea ce

purta prin leacuri bdbe0 vätämdtoare, prin apele Slänicului-Moldovei, de mai


multe ori, avInd mereu iluzia Insdndto0rii, ca sd recada mai acrinc In raul incurabil.
Nici In Amintiri i nici In Pove0 nu se poate gdsi echivalentul firesc de sensibilitate
al acestei maladii. O singurd data' e vorba de ga ceva In tot ce a scris Creangd,
dar i atunci folosqte Imprejurarea In vederea unui efect de umor. STritem la fa-
brica de popi din Folticeni" ; dascàlii, unii oameni In vIrsta, cu femeie i copii
acasa, Tnvdtau tare Intr-o devalm4ie unicd In comicul ei : la unii le umblau buzele
parca erau cuprin0 de pedepsie". indt nu numai cd opera nu exprima firqtile trans-
puneri In sensibilitate ale rdului a-at de organic (ceea ce la un Dostoievski era fapt
obipuit), dar chiar ii rdstoarnd acest atac latent asupra spiritului, stralucind tot-
deauna de sdndtatea unui umor euforic.
Umorul este poezie i poezia este metaford. Din dte studii exista asupra lui
Ion Creanga, dintre care cele mai Insemnate sTnt ale lui Jean Boutière i G. Cdlinescu
(rara sd se poatd trece cu vederea contributiile lui N. lorga, G. Ibrdileanu, Tudor Vianu
ultima, Zoe Dumitrescu-Buwlenga), nu tim sd se fi pus Intrebarea : care e meta-
fora umorului lui Ion Creangd? Atragem Inca o data atentia asupra conduitei bifur-
cate pe care o urmeazd totdeauna exprimarea lui. Este evident ca nu arta scrisului,
ci arta spunerii, observatd felurit de mai toti criticii, In0ruie un fel de pozne stilistice
de la cuvIntul-calambur pInd la fraza sau perioada care, desawrIndu-se normal
pInd la un punct, se Intoarce pe negteptate In contra sensului firesc sau, dacd spune
acela0 lucru, ii dà mi carea formed de a spune contrariul. Tipul mai complex al
acestei bifurcdri pe bazd de iretenie sintacticd se vede din exemplele, pe care le
repetam i le completam : $i sd nu credeti cd nu mi-am tinut cuvIntul de joi pInd
mai de-apoi, pentru cà ga am fost eu, rdbciator i statornic la vorbd In felul meu
nu a md laud, cdci lauda-i In fatä : prin somn nu ceream de mIncare ; dacd ma'
sculam, nu mai ateptam sa-mi deie altii ; i cInd era de facut ceva treat* o cam rd-
ream de pe acasd. Si-apoi mai aveam i alte lucruri : cind ma lua cineva cu rdul,
putina treabd facea cu mine ; and md lua cu biniiorul, nici atIta". Sau : in sfir0t,
ce mai atIta vorbd pentru nimica toatd ! ? la, am fost 1i eu In lumea asta, un but cu
ochi, o bucatd de ht.kmd Insufletita, din Humule0, care nici frumos pInd la douazeci
de ani, nici cuminte rind la treizeci i nici bogat pInd la patruzeci nu m-am facut.
Dar i sdrac ca In anul acesta, ca In anul trecut i ca 'de and stnt, niciodatd n-am
fost". Placerea de a Irlela pe cititor cu trengaria sintaxei apare pInd i In descriptia
obiectivd, care e destul de rara 1i, chiar aa, numai schitatd In opera lui.
Ca sd dea imaginea vechimii Cetätii Neamtului, o descrie ca fiind Ingraditä cu
pustiu, acoperitä cu fulger... i strdjuitd de ceucele i vinderei..." intr-o editie
Ingräditd cu pustiu" a apdrut Trigrdmäditd cu pustiu". Grepla a editorului sau
poate numai a zetarului, modificarea aratd ca autorul ei nu cunovtea paradoxul for-
mal, de care stilul lui Creangd nu se leapddd nici In descriptii. in once caz, autorul
Indreptdrii" trebuie sa fi fost un cititor i nu ascultator al povestawlui. in adevdr,
Creanga avea nu a-tit un condei at un glas, pe care sonoriza cu condeiul. De
nenumdrate ori, scrisul lui atrage atentia Intr-un sens, pe care inflexiunea vocala
292 II submineazd. Chemarea calugdreascd se trezise astfel, In el, fiincica auzise toatA

www.dacoromanica.ro
vara" cum, pe ring mIna.stirea de maici Agapia cInta un glas Tngeresc" : Id In vale
la pTriu j Mielu§a lui Dumnezeu" §i altul gros" cum raspundea Hop §i eu de la
Durau, / Berbecul lui Dumnezeu I..." $i continua mai mult cu glasul cleat Cu con-
deiul : Cad, frä sa vreu, aflasem §i eu, pacatosul, cite ceva din tainele calugare§ti...
umblInd vara cu bureti prin partile acele, de unde prinsesem §i gust
de calugarie... $tii, ca omul cuprins de evlavie". Metafora umorului lui Creangd
se construie§te prin urmare In spatiul dintre hIrtia pe care scrie §i modulatia orald
cu care T§i Tnsote§te scrisul. CIt prive§te explicatia sociala data acestei conduite
stilistice, Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga afirma CA marele scriitor apartine unei spite
de rdze§i, ni se aminte§te ca raze§ii erau tarani liberi", cu oarecare stare In acareturi
§i pamTnt, strTmtorati adesea de lacomia acaparatoare a boierilor §i a mIndstirilor.
AdmitInd In contra documentelor cd scriitorul ar fi neam de raze§, e adevarat ca
raze§ii erau tdrani I iberi, avInd oarecare cuprindere, cum se §tie din atItea documente
lar In ceea ce prive§te capacitatea boiereascd §i monasticd, avem nenumarate acte
de tdra§enii juridice, care aratd limpede aceasta §i Tndeosebi risipirea raze§ilor acelei
regiuni din cauza unor apucatori rara mild ca Sturze§tii. A§adar, luptd a existat §i
Inca dintre cele mai deschise §i curajoase, raze§ii fiind tarani liberi pe baza de avut
propriu. Ei actionau fati§ cInd primejdia putea fi Infruntata, Cu plIngerea la autoritatile
vremii §i chiar cu toporul la hotarul pamTntului ; et nu, lichidau totul §i porneau de
vale, stramutIndu-se mai la Idrgime, unde T§i salvau astfel libertatea raza§easca. Autoa-
rea crede cd acel echivoc scriptico-vocal, de care am vorbit mai sus, §i pe care l-am
propus ca metaford a umorului lui Creangd, ar fi provenind din conditia sociald a
stirpei scriitorului, adica din rdze§ia neamului sau. in acela§i timp, ni se afirma
duplicarea registrului expresiv e caracteristica vorbirii poporului roman §i autoarea
stdruie Indelung asupra originii Dopu I are a acestui mod de expresie, staruie cu exem-
ple prototipice luate din gura poporului §i cu analize convingtoare ale psihologiei
oprimatilor. in spatele exprimdrii duplicate a taranului e de presupus deci un foarte
departat orizont de noapte, Incarcat de temerea de a vorbi deschis. Explicatia nu
este neadevdrata. Dar din punctul de vedere al autoarei rezultd cA poporul" ar
fi fost In Tntregime o imensa colectivitate de raze§i, ceea ce nu mai este adevarat
§i mai rezultd ca raza§imea, aceasta categorie de tdrani liberi, care se luau de piept
§i Cu boierii §i cu egumenii, cInd ace§tia se atingeau de temeiul libertatii lor, adica
de parrantul propriu, vorbeau nu fati§, cum actionau, ci ternator, retractil, echivoc
§i chiar ermetic, ceea ce de asemenea nu e adevarat. Daca un vlastar raza§esc, cum
era Mo§ Ion Roatd, vorbe§te In aluzii §i echivocuri ca once !pate sau DAnilA Perpeleac,
acoperirea pe care §i-o ia astfel vine din Tmprejurarea cA vorbea unor « boieri» ai
timpului, vine deci din noaptea istoricd a spitei, and stramo§ii poate nebAnuiti erau
simpli §i bieti « vecini», adicd robi tematori de biciul stdpInului.
Citeodatd exprimarii umoristice a lui Creangd i se spune stil satiric".
Eroare. Opera lui Creangd, ie§itd din cea mai irecuzabilä matrice populard,
contaminant §i mai Cu searna eliberator optimista, Invata pe oameni Tndeosebi dra-
gostea de viatá chiar sub forme de care putem rTde. Creanga rIde din toata inima,
dar dintr-o inima bund, larga §i Ingaduitoare, rIde de semeni, de fiinte care Ti sea-
mand lui Insu§i §i rIde de sine, cum ar rTde de oricine altul. Satira" lui dezvdluie
conditia omului, de care nu omul e vinovat, fiind de aceea demn de iubit §i de salvat.
Mijlocul lui Creanga de salva semenii se nume§te umor", §i el a preluat acest
mijloc direct din mIinile crdpate de muncd ale poporului roman, ale acelui popor
care se elibera In spirit de ceea ce nu se putea elibera altfel. Povestitorul nostru nu 293

www.dacoromanica.ro
crede In vinovdtia oamenilor de care ride, cum cred tati autorii satirei. Originalitatea
lui cea mai adIncd, venitä de lIngd o filozofie care e mai mult Intelepciune ;i echilibru
moral, std In puritatea umorului, nealterat nici de cea mai fugace intenTie satiricd.
A;a i se explica succesul In patria marilor satirici ca Swift, Sterne, Molière, Goldoni,
Cehov ;.a., ;i chiar In limbile extremului orient, unde Imprejurdri politice noi au
flcut ajungä opera. Satiricii sTnt totdeauna exteriori lumii pe care o satirizeazd,
In timp ce Creangd face parte cu trup ;i suflet din comunitatea eroilor sal. El este
poetul umoristic prin definitie ;i puritatea formulei sale strdluce;te chiar lIngd un
Rabelais, faId de care deosebirile sInt artistic mai semnificative decTt asemandrile.
Ne-am obi;nuit de prin ;coli zicem umor", dei pentru Creangd e mai
potrivitd vorba lui Insu;i, aceea pe care o Tntrebuinteazä In situatii asemdndtoare
voie bund". AtIt de constitutionald este voia bund operei povestitorului, cä formeafd
unul dintre semnele ei de recunoa;tere. Nimic n-o altereazd, nici satira ca la Cara-
giale, nici duio;ia ca la Brätescu-Voine;ti, pdstrIndu-se In starea cea mai purd. I se
identifia tipul de cIteva ori, dar numai In cuvinte ;i pierdut repede ;i acela, la un
Hoga;. E contaminantd,sdnatoasA0 organicä, fiind modal sensibilit4ii ;i nu perspectiva
intelectuald. Fatä de cele populare, PoveOle lui, cum observa Jean Boutière, se disting
prin aceastd abundentd comicd nativd, a cdrei cuprindere Insä o dau Intreagd numai
Amintirile. Aci, registrul ei este complet.
Sint jocuri de cuvinte care comunica un fel de zburddlnicie a dictionarului
Tnsu;i, cuprins pe nea;teptate ;i el de voia bund a autorului ; un chef lexical, sau
cam a;a ceva, aruncd vorbele In sus, plesnind In miez ca boabele de porumb la foc.
Ond mo; Chiorpec ciubotarul" vedea pe Nicd revenind In odaia lui de potlogar,
dei cu puTin Inainte TI rdbuise"... pe la bot... cu fele;ticul muiat In dohot",
Ti zicea : He, he 1 bine ai venit, nepurcele"; despre popa Buligd (ce-i ziceau
Civaldu", rdposat fiind, se pomene;te cu ton de pietate, pInd ce pomenirea se sfIr-
;e;te cu un Dumnezeu sc1-1 iepure".
De alta parte, sInt fraze Tntregi, care, cu aerul desfd;urdrii normale, se Tntorc
In contra sensului a;teptat de cititori sau spun acela;i lucru, dar cu mari pregdtiri
formale de a spune altceva.
Nici and Tnfäli;eaza oameni sau scene ce stIrnesc rTsul, hazul povestitorului
nu se denatureazd ; se mentine mereu deasupra inteniei satirice sau sentimentelor
de moment ale autorului. Haz pentru haz provoacd atTt preotul 0;lobanu, care azvTrle
In timpul slujbei cu pravila cea mare" ;i cu un sfe;nic de alarnd" dupd cdlugdrii
cIrcota;i, cTt ;i popa Ciucaldu, care, arunanduli potcapul, se pune la joc cu tinerii,
de-i päldldiau pletele".
Astfel, ceea ce distinge umorul-voie bund al lui Creangd este gravitatea efectului,
starea genuind ;i irepresibilitatea pornirii.
In sfir;it, ca prag superior al acestui dar, sInt paginile Tntregi de naratiune sau
descriptie comicd, despre care ideea cea mai Malta o dau acele asalturi la carte ale
dasailor mustdcio;i din Fdlticeni.
...;-apoi carte se-nvdta acolo, nu glumd : unii cIntau la psaltichie, colea
Cu, ifos
"'son, oligon, petasti
Doud chendime, homili"

pInd ce rägu;eau ca mAgarii ; altii, dintr-o rdsuflare, spuneau cu ochii Tnchi;i cele
294 epte taine din catihisul cel mare ; GItlan se certa ;i prin somn cu urie;u1 Goliat ;

www.dacoromanica.ro
mustaciosul Davidicd de la FArcasa, ptrià tipdrea o mdmdligd mIntuia de spus pe de
rost, rdpede i fárd gres, toatd istoria Vechiului Testament de Filaret Scriban, Impdr-
tit& In perioade, i pronumele conjunctive de dativ si acuzativ din gramatica lui
Mdcdrescu.
Mi-ti-i, ni-vi-li, me-te-TI-o, ne-ve-i-le ; me-te4I-o, ne-ve-i-le, ni-vi-li.
Ce-a fi aceea, ducd-se pe pustii ! Unii donddneau ca nebunii, apuca ame-
teala ; altii o duceau numai Intr-un muget, cetind pInd le pierea vederea ; la unii le
umblau buzele parcd erau cuprinsi de pedepsie ; cei mai multi umblau bezmetici si
stdteau pe gTnduri, vdzInd cum Tsi pierd vremea, si numai oftau din gurd, stiind
ate nevoi Ti asteaptd acasd. 51 turbare de cap si frinturd de limbd ca la acesti nefericiti
dascdli, nu mi s-a mai dat a vede ; cumplit mestesug de tImpenie, Doamne fereste 1
De-a mai mare dragul sd fi privit pa David ¡ca, fldcdu de munte [urmeazd por-
tretul] Dumnezeu ierte ; ca n-avu parte s'd se preirteascd ; a murit sdrmanul,
Tnainte de vreme, Tnecat cu pronumele conjunctive, peritu-le-ar fi numele sd le piard,
cd au mTncat juvaer de fldcdu 1"
Aceastd euforie de umor si mai ales de umoare, gratuitd, naivd i irepresibild,
este desigur a omului sändtos, a organismelor robuste, pentru care nu exista sfortare
sau este, dacd stim cà omul a fost bolnav, cum e cazul, a unei constiinte pInd la care
vdtdmarea n-a putut ajunge ; si ea creeazd, lar nu epilepsia omului, pe care o contra-
zice si o Tnvinge, acea trdskurd de identitate literard, intre altele, a Amintirilor
voia bund.
Nu credem sd fie cineva care ar putea zice cd opera, fiind scrisd In deplind sana-
tate a tineretii, s-a gäsit In afara primejdiei de a i se modifica natura prin pedep-
sia" care se declara abia In ultimii ani de viatd. Caci partea a 1V-a din Amintiri e scrisd
chiar atunci, In perioada cea mai zdruncinatd a sdratätii autorului, lucrul ei trebuie
sd fi se prelungit pInd Tntre somnuri le frenetice pe care i le da boala si care se ?ride-
siserd, pInd Intre cdrátoriile grele la Slänicul mIntuitor, fiind cititd TritTia oard la
Cercul ¡iterar din Iasi, cu numai un an Triainte sd se präpädeascd. lar de era lucratd,
ca primele trei, In afara perioadei maladice, cu atIt mai mult nici o legdturd nu poate
fi Tntre una si alta.
inat, revenind asupra nepotrivirilor semnalate, vedem cà metoda biograficd
nu legitimeazd abuzul de biografism al bibliografiei Creangd, putind lumina numai
In parte aceastd unicd fizionomie literard. lar dacd portretul biografic nu coincide
In atTtea trdsdturi, dupd cum am vdzut, cu portretul literar, e semn pentru noi cd
biografia dà un personaj care a dispdrut pentru totdeauna, In timp ce opera lumineazd
o mare figurd mereu vie. Dar, ca In viatd a fost un biet suferind de epilepsie, ceea ce
vine Tmpotriva Impresiei de sandtate joviald a scrierilor sale, cd a fost un scolar emi-
nent, ceea ce nu se potriveste ca fel u I I iterar slAvit de lenes" In care singur se prezintd,
s-ar putea crede In cele din urrnd cà asemenea inadecvdri nu sInt depl in semnificative.
Acum Tnsd, end cunoastem pe Creangd In lumina de unic erou al operei sale
rapsodice, ca bastinas patriarhal, care cu efortul artistic si-a adIncit identitatea popo-
rand, deosebirea de cum 1-ar putea ardta biografia devine cu totul evidentd. $i nu
numai atTt. in corespondenta sa sInt fragmente care Ti umbresc chiar identitatea trdi-
toare artisticeste ; apare and i cInd mahalagiul din marginea lasilor, cu vorbirea
strimbd, cu deformarea gustului si tot ceea ce caracterizeazd In negativ pe ordseanul
mdrginas.
Astfel, Tn scrisoarea cdtre unchiul Gheorghe, preot In TTrgul Neamtului, scri-
soare dated Iassi, 3 din luna a eapta, timpul secerisului, [...]", citim ...a 295

www.dacoromanica.ro
azut Cu c... (cuvIntul scris Intreg n.nr.) In par. ; pardon de expresiune 1 si a neva-
labilului prohesorele.rrtin rural Pipirigu, cucurigu sau Pi! pi I ri I gS ; care are trei
mii de zile pe anu de lei, patru care de arbuni din *urea Dumesnicului
Sau : in fine I in corhideráciunea observdrei fiinclateara n-are motivele ei, Doamna
face toate trebile, pomplesiru. Destul I I !", ...sd-rutdri amicabile din parte-mi
d-lui Georgiu, precum miinile, gurita si ochii d-nei ruendu-i totu-o-datd
de iertare I cad zic amical-minte". inchiraciuni mutuale la cel-ice nu me vor Intre-
ba ; lar venerabilul pdrinte Vasile Rezmiritd..." etc. Sau, In sfirsit : Alta' noutate
M-am mutat Intr-o casd unde se afrá i dteva frumusele, ce pe la lassi le zic fete ;
tii proverbu cela : Betivului si dracu-i ¡ese cu ocaua plind". Cu alte cuvinte sTnt
factor de... ieaca o noud fictiune I I !"
Despre apuatura de mahalagiu la Creangd, Ibraileanu Insusi a fäcut o mentiune
de dteva rInduri In articolul amintit In altd parte. Cd a existat numai ca simulare
umoristicd, pare convingerea cea mai obiectivd. Dar documentul a putut influenta
a-at studiul critic propriu-zis, dt si imaginea de om pe care o lumineazd opera. Nu
gaseste Boutière ca In Popo Duhu i Intr-un fragment din Amintiri se reflecteazd spi-
ritul de mahala"? Si dacd Popa Duhu are vorbe si purtdri, asupra arora un strain
de viata noastrd ateascd e firesc sd se Insele, interpretarea certei dintre popa Isaiia,
alugarul Teofan si popa Oslobanu, ca dovadd de esprit faubourien", stTrneste mira-
rea. Disputa asupra tipicului si mai ales transformarea ceaslovului si sfesnicelor In
proiectile, ca si fuga mai mult pe band" a lui Isaiia i Teofan, duce endul la homeris-
mul bufon din Le Lutrin i nu la ideea de mahalagism. Ne IngSduim sd credem
nurnai scrisoarea cdtre unchiul Gheorghe, pe care Boutière o si reproduce In foto-
copie, a deformat o judecatd criticd In general sigurd.
CIt despre alterarea portretului spiritual prin asemenea documente, mai e
nevoie sd se stdruiascd ? Scrisoarea In chestiune, chiar dezväluind un adevar psihologic,
scoate din mormInt pe omul biografic, care a murit pentru totdeauna. Fie si In numele
adevdrului, profesat ca superstitiile si pdgInismul. nu trebuie sA sufere adevdrul
estetic, datoritd imboldului exclusiv al cdruia mergem la biografie. E lucru nespus de
ciudat ca pasiunea vietii scriitorilor, care derivd din pasiunea pentru crea-tiunea lor,
sd se Intoarcd Impotriva Indreptatirii ei firesti.
De aceea, IncepInd studiul de fatd am semnalat nenteles de marea mdsurd de
biografism a bibliografiei critice privind pe Creangd ; am schitat nepotrivirea dintre
adevarurile vietii povestitorului si acelea ce reies din literatura sa, pe care le contra-
riazd si, dupd cum vdzurdm acum, le si contrazice fundamental ; pe acest temei,
ne-am Indreptat atentia asupra operei Trisdsi, ratiunea unicd a interesului pentru
viata oricarui scriitor, am sustinut un studiu exclusiv literar, ale arui concluzii s'int
homerismul viziunii, adia facultatea de a vedea si evoca In dimensiune uriasd,
structura rapsodia, adia epicism si oralitate, totul fiind menit sd arate cd opera
contine elementele nepieritoare de portret ale autorului ; iar portretul care ni s-a
limpezit astfel este, cu oarecare adausuri de istoricitate si complexitate
al omului arhaic din tinuturile noastre conformat genial.
Din ceea ce am afirmat In cuprinsul acestei cercetdri, sIntem nevoiti acum sd
revenim asupra formuldrii unei dorinti. Credeam cd reamintirea lui Creangd ar fi
fost mai cuvenit sa se facd printr-un studiu estetic dedt, cum s-a fácut la falsul cen-
tenar din 1937, prin Infalisdri biografice. Credem Inca acelasi lucru. Dar cum Incheiem
prezentarea noastrá, plini mai ales de frumusetile care s-au refuzat analizei critice,
296 gdsim cd singura nimeritd, dincolo chiar de studiul propriu-zis, al operei, este

www.dacoromanica.ro
lectura directd cu voce tare si In sdli publice. Pentru aceasta e nevoie Insd de un
cititor actor.
In timp ce noi cautdm Ma a ne apropia de geniul lui Ion Creangd, un cap de
vietnamez suazdtor poate cA std aplecat pe Amintiri din copirdrie §i Povegi. Poate, pe
aceleasi pagini, traduse azi In treizeci de limbi ale pdmIntului, cititori de rase si
nationalitäti diferite petrec in acelasi timp ceasuri de aceeasi uimitd desfdtare. Tot'
ti vor fi construind, despre Humulesti i despre Tara de tdrani a PoveOlor, imagini
care de care mai luminoase. Satul de pe Ozana va fi apdrind In ochii lor ca asezare
omeneascd necdlcatd de piciorul greu al nevoii.
In adevär, nou'd Tnsine, cititori romdni, lumea marelui povestitor ni se pare mira-
culos teafArd, fard urrnd de suferintd. Si dacd belsugul material face Indeobste pe om
bucuros de viatd, e firesc ca din veselia nentreruptd a oamenilor lui sd se rds-
fringd asupra satului si tdrii acestor oameni ideea de locuri ale Indestuldrii.
Oridt ar vorbi Creangd si era lui de särdcie", un factor neldmurit care poate
fi voiosia sau nepdsarea de efectele ei, o escamoteazd literar, Tneit cititorul nu si-o
Inchipuie economic. $i iluzia de bund stare devine cu atit mai puternicA pe alte meri-
diane, cu eit ele sTnt mai depärtate. Asiatul sau sud-americanul, citind azi pe Creangd,
iau mai Inn cunostintd de o lume, In care efortul de a träi pare abolit. Ei simt, ca
cititorii de la noi, cd un Oslobanu, un Mogorogea, un lpate, un Ddnild Prepe-
leac si Ivan Turbincd, dimpreund cu Tnsusi autorul lar, nu se preocupd In nici un fel
de lupta pentru existentd.
Adevdrul Trisd e cu totul altul : unii umbld prin scoli de oras, cu &dui sd scape
de traiul greu pdrintesc, iar altii se iau la trintd sau la Tntrecere cu dracul, care nu
e cleat numele de poveste al Nevoii. Viata lor, In realitate, e cel putin precart.
Numai cd o veselie de zei le aureste precaritatea i totul devine fictiune esteticd
Tritremdtoare. Dupd lectura lui Creangä, asiatul pleacd nnai voios sd-si vInture orezul,
cum plecdm fiecare la treburile vietii noastre. Un umor nesatiric, care face vocabu-
larul jucdus, frazarea sugubeatd, personajele poznase, umple binefäcdtor constiinta
cititorului, propunIndu-i-se ca solutie de viatd.
RTsul In opera lui Creangd nu pedepseste, nu cenzureazd, nu denuntd vicii sau
defecte omenesti, pe care le naste o anumitä societate, o anumitä profesiune, o
manie individuald ; risul lui e petrecere pe seama limitelor naturii omenesti, care
sTrit In primul rind limite proprii, ale celui ce ride, i numai In al doilea rind grit
si ale altora. Creangd e om din popor, cu mintea plind de proverbe, dintre care mai
cu searnd unul i anume RIde dracul de porumbe negre si pe sine nu se vede" II
Impiedicd sd fie satiric. Nu omul e rdspunzdtor de limitele si neajunsurile lui. Ca sd
merite rIsul batjocoritor, el ar trebui sd fie vinovat i Creangd nu acuzd niciodatd pe
oameni. Chiar endurile acestea i se par Intr-un fel ofensatoare si de aceea nu le
exprima direct, ci numai le implica In gratuitatea umorului sdu, putlndu-se chiar
spune ca trece repede pe IMO ele, fiindcd nu sInt prea vesele.
La iluzia de viatd Ara griji materiale, se adaugd astfel, In impresia cititorului,
un sens Tnalt al spectacolului de veselie, pe care Creangd si lunnea lui TI dau fdrd
tntrerupere, dupd cum se adaugd sentimentul unei inalterabile sdndtdti. Eroii Aminti-
rilor i poveOlor OM In adevdr fdpturi zdravene (hojmaldi", coblizani", galigani")
si nu o data uriasi odiseici (Ochild avTnd In frunte un ochi clt sita"). Autorul Ins0,
pe care niciodatd, citind, nu-I pierdem din vedere, ni se Tnchipuie clddit de asemeni 297

www.dacoromanica.ro
(-REANGA
ca eroii lui sau, oricum, conformatia robusta
si mai cu seamd sandtatea i se deduce usor

JVDIS din conduita umoristica.


Creangd sandtos I Mirifica putere a fic-
tiunii artistice I in realitate, era tot atIt de
sänatos pe tit era si de bogat.
Scos din diaconie pentru motive astazi
SOUVENIRS ITENFANCE CONTES stpurs stupide (frecventa teatrul si îi taiase higi-
enic coada preateascd) iar din InvdtdmInt fart
nici un motiv si Impotriva excelentelor
rezultate didactice, trebuise sa se dedea unei
negustorii meschine de tutun, lupta cu sd-
rdcia, careia nu-i va Ingadui sa treacd In opera
sub forma nici a unei umbre de tristete,
ramtnInd activitatea lui permanenta. CIt pri-
veste sandtatea, el cadea de-a-n picioarele
In scurte dar istovitoare somnuri frenetice,
lovit de o boald care, trIntindu-I pe stradd
sau pe dusumeaua clasei, In fata scolarilor
EDITIONS LI,RE BUCAREST speriati, I-a purtat mereu prin feredele"
babesti si, tot afit de zadarnic, pe la apele
Slanicului. Dar Intocmai ca sardciei, nici
boalei, care-I vdtdmase incurabil, nu i-a dat
pas sd puna urItenia pe lucrul lui literar.
Pagina de titlu. Abia o singurd data, si atunci de dragul unei
figuri literare, vorbind de memorizarea me-
canicd In scoala timpului numeste aceastd
maladie popular, spunInd ca tImpului" de Traznea i se bdteau buzele ca de
pedepsie". In restul operei, pe paginile careia, scriind-o, va fi cazut de cite ori
nu putem ti, nici urmd de marea lui suferinta trupeascd, nici urmd de fatalele
ei consecinte morale.
Ion Creangd, in marea lui creatie, iubea pe oameni. Umorul nesatiric, negatie
sublimd a suferintei proprii, este la el solidaritate cu semenii, pe care vrea numai
sd-i Inveseleascd, usurindu-le existenta.
Fisa traducerilor din opera lui Ion Creangd, adausd considerabil prin actiunea
de stat a ultimilor ani, este impunaoare.
Numai pInd In 1950, se tradusese In germana Harap Alb (1910, trad. prof. dr. G.
Weigand), In englezd Mol Nichifor Cotcariul (1921, trad. Lucy Byng), din nou In ger-
mand Capra cu trei iezi (1928, trad. Anita Dimo-Pavelescu), din nou In englezd Amintiri
din copildrie (1930, trad. Lucy Byng), In francezd Povesti (1931, trad. Stanciu Stoian si
Ode de Chateauvieux), In italiana Amintiri din copildrie (1932, trad. A. Silvestri-
Georgi), In polona Povesti (1933, trad. Konstancya Mayzlowna), In portughezd Amin-
tiri din copiklrie (1947, trad. Victor Buescu si Antonio R. Marsinho) si din nou in
franceza Amintiri din copileirie (1947, trad. Ives Auger).
Dupd 1950 intervine actiunea sistematicd a statului, opera lui Creanga, tradu-
298 endu-se In toate limbile popoarelor prietene si Inconjurátoare. Dintre limbile euro-

www.dacoromanica.ro
pene se are In vedere Ina o data* franceza cu Opere Giese (1955, trad. Elena Vianu),
si, cum comunicd o informatie, Creangd se afld de asemenea tradus chiar In Orientul
cel mai Indepartat, pentru vietnamezi, coreeni si mongoli. lar, In Jul de aceasta,
o initiativd particulart se semnaleazd Ina o data In italiand cu Povegi (1955, trad.
Anna Colo-nbo).
E sigur dar ca nici un alt scriitor romdn n-a atins cu opera lui puncte etnice mai
exterioare. Scriitor de o etnicitate ca si particulard fat& de ceea ce se Tntelegea cam
In graba prin literaturd universald", succesul lui de audientd la englezi, italieni,
mongoli si vietnamezi putea fi socotit ca imposibil. Si totusi adevdrul este altul si
chiar cel contrar. Cdci, dei scriitor roman si se poate adduga In chip semnificativ,
spre a i se vedea mai bine orientarea, scriitor moldovean, nerntean, humulestean,
scriitor deci de un localism presupus ca aproape izolator, Creangd e citit azi pretu-
tindeni, dupd cum ni se afirmd, cu cea mai spontand participare. Situatia aceasta, daca
i-ar fi putut trece tindva prin minte, i s-ar fi pdrut glumeatd. El socotea lasii secolului
trecut ca o nerntie" curatd, un fel de strdindtate sociald suficientd, ca sd se mai
endeascd la contactul cu strdindtdti de alte limbi.
CultivInd un localism ca si absolut, prin care totusi a ajuns sd se Inscrie In uni-
versal, Ion Creangd Tnchipuie tipul de scriitor opus acelora care sperd o glorie mai
larga prin adoptarea unei limbi de circulatie internationald. Experienta s-a fácut si
rezultatele se cunosc. Nici D'Annunzio, nici Rilke si nici, de la noi, Macedonski nu
s-au afirmat ca scriitori mari decTt In limba maternd si nu In cea francea pe care au
adoptat-o temporar. Cazul lui Creangd ne Invatá cA efectul literar In strdindtate se
obtine prin altceva decIt prin exprimarea proprie In limbile respective, sau Intr-o
limbd mai cunoscutd acolo. Scriitorul a rdspuns la antipozi, adTncindu-si vatra pdrin-
teased.
Chiar particulariatile lui lingvistice, peste interesul acelora de ordinul pitores-
cului etnologic, au fost, credem, decisive In succesul literaturii sale. Materiale etnolo-
gice, interesante numai ca atare, se gäsesc In once colectie de folclor ; ceca ce citi-
torul de oriunde gdseste numai In Creangd este o identitate de scriitor formatd mai
cu seamA din valori stilistice.
In adevAr, nimeni ca el n-a stilizat mai efectual oralitatea completd, de tip rap-
sodic, a povestilor populare ; In stilul nici unui alt scriitor (In afard de, poate, al
lui Caragiale, aplicat Insd altui fond omenesc) nu existà dublul plan, scriptic si In
acelasi timp vocal, care de cele mai multe ori, prin divergentd dusd pInd la contras-
tul antifrazei, creeazd un fel de metaford a umorului, specified lui Creangd. Scriitor
si actor totodatd, fraza lui e binenteles scrisd, dar este mai ales jucatd vocal, pe
un registru de intorratii, In cuprinsul cdruia cuvintele pot cäpAta chiar sensuri con-
trare. Ca In limbile extrem orientale, unde cuvintele au atTtea Tntelesuri 60 moduli
de intonatie li se aplicd, glasul povestasului moldovan e plin de asemenea seman-
teme" (cum le spun lingvistii) nescriptice si ele singure Ti sustin identitatea. lar
excelenta traducerilor se asigurd numai prin punerea lor In vedere. Nu putem zice
cA traducerile de pInd acum, cite cunoastem, n-au tinut seama de mai toate formele
oralitätii lui Creangd. E dintr-o data' remarcabil cä traducerile Elena Vianu si Anna
Colombo modeleazd In material lingvistic, respectiv francez si italian, cu toatä dexte-
ritatea, acel stil gratuit sporovditor, dezvoltat din firea vorbelor de clacd". Numai
7n aceasta directie i se afld lui Creang'd specificitatea si adIncimea. 299

www.dacoromanica.ro
Altfel un element de oralitate cu semnificatii profunde, neurrndrit Indeajuns de
traduatori, ni se pare felul scriitorului de ali Impana povestirile cu zicale. Nu e
vorba de proverbele Inse0, ci de formula cu care sint introduse. Creangd zice, de
exemplu : Vorba ceea : sInt cinci degete la o rnTra i nici unul nu seamdnd cu altul"
sau vorba ceea : fiecare pasare pe limba ei piere" sau vorba ceea : mai aproape sInt
dintii clecTt pdrintii" sau mereu vorba ceea : zidurile au urechi..." Chiar daca
rareori, modificd Intr-un fel oarecare formula de introducere, cuvIntul vorbd"
apare de cele mai multe ori ca o constantd plind de semnificatie, ceea ce Ti dd caracterul
de precipitat verbal al unei filozofii a vietii.
Dictionarele In privinta aceasta sTnt de putin ajutor. Dupd Tiktin vorbd" are
trei grupe de Tntelesuri : 1. Reden, Rede, Gerede, Gesprach. 2. Wort. 3. Sprichwort,
iar dupd Dictionarul limbii romane ¡iterare contemporane (4 vol.) ca i dupd recenti-
simul Dict;onarul limbii romdne moderne (1 vol.), unsprezece : 1. Cuvînt, 2. Spusä,
zisä, 3. Vorbire, expunere, istorisire. 4. Convorbire, conversatie, discutie, taifas, neln-
telegere, sfadä, ceartä. 5. Mod, fel de a vorbi. 6. Zicalä, ziceitoare, proverb, expresie.
7. Sfat, Invätäturel, indemn, poruncä, pärere, convingere, hotärlre, 8. Rigäduiald, pro-
misiune, angajament, cuvInt dat. 9. (mai ales In constructie cu verbele a fi", a avea").
Tocmealä, th-guialä, rntelegere, Thvoialä. 10. Zvon, veste, tire, informatie, blrfealä,
cievetire, calomnie. 11. Gral, limbr. Da, vorba ceea" ca expresie i rost se men-
tioneazd la o anumitd grupa de sensuri. Dar In discutie este acel sens al ei, care a 0
dat navtere altei expresii i anume povestea vorbei", unde vorbd" nu Insemneazd
numai zicald, zicdtoare, proverb, expresie", ci oarecum totalitatea proverbelor.
Lipsqte din dictionare, cu alte cuvinte, tocmai valoarea stilisticd pe care vorbd"
o dobTridqte prin constanta cu care Creangd o repetd.
lar &id traducdtorii dau formulei orale de introducere a proverbelor echiva-
lente variate ca : Ein Sprichwort sagt", nach einem alten Spruch haben", ein
Spruch sagt", du kennst ja jenen Spruch" (Trad. Anita Dimo-Pavelescu) sau Ben
dice II proverbio", ma c'e un vecchio detto", ha ragione il proverbio", sapete
che come si dice", come dice il proverbio" (trad. A. Silvestri-Giorgi) sau As
the proverb says", as the sayng goes", the proverb says", we quoted teh sayng",
as teh proverb runs", as the sayng has it", but a proverb says", sau, In sfir0t,
on a beau dire", comme on dit", comme on le dit", ne connais-tu pas le
dicton", on le dit bien", comme qui dirait", vous connaissez le dicton", vous
connaissez sans doute le dicton" (trad. Elena Vianu), &id traducdtorii, zicem, variazd
atIt de jucdu formula de introducere, se pierde fdrd Indoiald valoarea repetdrii ei
ne varietur.
Stereotipia In cazul de fatd, departe de a fi un neajuns, cum probabil vor fi
socotit traducdtorii, se electrizeazd In cele din urrnd cu o putere de sugestie esentiald
operei lui Creangd ; prin fixitate ea d'd indicatia profundd a unei doctrine imuabile,
dei orald, la care povestitorul se referd continuu, ca s'd se autorizeze continuu. Expe-
rienta milenard a poporului e un corpus de Intelepciune i drid Creangd, prin zicale
sau unele expresii idiomatice, se autorizd de la acest corpus ca de la o realitate
supraindividuald, el face un act de modestie clasicd. ConOinta unui clasicism folcloric
(tot eft de real In tipicitatea lui ca i clasicismul cult) ni se comunicd prin vorba
ceea" mai Inainte de a lua cunoOntd de situatia Intimpldtoare, care o reclamd
ca s'd se legalizeze".
Este adevdrat cd primul traduator italian, Silvestru-Giorgi, variazd mai putin
300 cleat altii formula In discutie. RealizInd Intr-o mdsurd stereotipia necesard prin dice

www.dacoromanica.ro
V proverbio" sau ben dice" (dice bene) il proverbio", el se sprijind In adevdr
pe un singur cuvInt ; dar are cuvIntul proverb", In once unitate frazeologicd ar fi
cuprins energia de sens i deci valoarea stilisticd din vorba ceea" ? Ar trebui pentru
aceasta o echivalentd strict °raid si In acelasi timp un climat cultural de oralitate
cum In occidentul european e greu de gäsit. Presupunem de aceea cd traducerea lui
Creangd e poate mai Inlesnitd In limbile de mai recentd cultura scripticd i rämTne
spre paguba noastrd cd nu putem cunoaste direct asemenea traducen.
Creangd este un povestitor. Foarte greu s-ar putea face un studiu despre Creangd
asa cum l-am face despre Slavici sau Rebreanu. Totusi el are o serie de povestiri si
un basm, cum sTrit Delnilef Prepeleac, povestea pornograficd Povestea lui Ionic?'" cel
prost i Ivan Turbina Ce anume este comun In afara geniului narativ si umoristic al
lui Creangd, Intre aceste povestiri ?
Ddnild Prepeleac, tdran destul de ridtIng, In cele din urrnd TritTlnindu-se cu dracul,
ajunge sà Incalece pe el si facd sa-1 aducd acasd, de unde vrea s'd ia de sub vatrA
blestemele pdrintesti, ca sd poatd Tntrece puterea de a blestema, si cu care se ia
la felurite Tntreceri si pierde rdmdsagul. Dracul, numai and aude de blesteme
parintesti" o rupe la fugd. Deci, un om care ¡Area naTing, Invinge pInd la urrnd
si pe dracul I
In a doua povestire, lonicú cel prost, acest lonicd este pur si simplu de risul
satului ; rId de el mai cu searnd niste oameni Tnstäriti, un bdrbat si o femeie ; bdr-
batul este plin de rdutate la adresa lui lonicd cel prost, este plin de haz satiric, fiinda
se spunea, si el era convins lonicd nu e In stare de nici o ispravd cu nici o fe-
meie I Si, discutInd intre ei la un pahar de vin, Instdritul fiind convins de ineptia
bdrbdteascd a lui Ionia se ajunge la probd" chiar cu nevastd-sa I Si, lonicd cel
prost, adus In ultima si adevdrata situatie a firii sale, se poartd vitejeste, sub ochii
bdrbatului dispunel de nevastd, spre marea stupoare a acestuia. Deci, Inca o data,
un om prost face dovadd cd nu e prost deloc.
In fine, In Ivan Turbincei, [And la urrnd Ivan baga pe toti dracii In turbinca lui
printr-o singurd vorbd ; Pasol na turbinca" si tati dracii sar unul dupd altul In
sdcoteiul lui. Cu alte cuvinte, Ina un tdran, luat drept prost, In cele din urrnd se aratd
foarte destept, venind de hac tuturor agentilor rdului. Este un personaj simbolic,
unul si acelasi, dei numit o data Dänild Prepeleac, apoi Ionia cel Prost si a treia oard
Ivan Turbincd. De altfel Creangd, cu Tntreaga lui comportare stilisticd, cu Intorsd-
tura neasteptatd a frazei, care sfirseste prin a spune contrariul fat'd de ceea ce
Tncepuse ; tiparul umorului sdu antifrastic, e foarte bun pentru Trifátisarea acestor
personaje surprinzdtoare.
Dar personajul simbolic, pe care cititorii II pot construi din personajele numite,
precum si stilul umoristului, sInt fapte artistice trase din adIncimea istoriei noastre
nationale. Poporul roman a putut face pe prostul de multe ori, färd sd fie ; si aceasta
au vdzut-o toti care l-au crezut neajutorat, observInd uneori, spre suferinta lor pInd
la urmd, cd el stia sä facd pe prostul numai atTta cit trebuia, pentru a putea dura In
istorie. Este Insäsi formula de existent& a neamului nostru.
E de crezut asadar ca acest Tdran de la Humulesti, Invdtdtorul Creangd, a avut
ochiul cel mai ager din 60 români au scris In Tara noastrd, a avut puterea de penetratie
a unui fenomen de adIncime Inca necIntdritd, Inca neestimatd cIt trebuie. O obser-
vatie social-istoricd nestiutd Inca ii cdptuseste tritreaga opera. Asa cA noi, cInd citim 301

www.dacoromanica.ro
cu atita pldcere pe povestitor, dei putem numi anumite izvoare foarte adInci ale
farmecului prozei lui, de fapt nu §tim cà unul din aceste izvoare este tocmai aclin-
cimea pIna la care bate observatia lui istorico-sociald ; taina de existentä In veac a
unui neam vepic persecutat de istorie.

BIBLIOGRAFIE

Scrierile lui Ion Crea n g 6, Iasi (vol.1: 1890), (vol. II: 1892); Opere complecte, Cu o biograf.e de
Grig. I. Alexandrescu si cu pertretul si o prefga a autorului, Partea 1IV. Bucuresti,
Leon Alcalay", 1902, 5 volume (Bpt, nr. 28-33); Opere ccmplete, Cu o prefata de II.
Chendi si St.°. losifsi un indice, edi.tiunea Miner,ei", Bucuresti,1902 (BibliotecaScrii-
torilor romani") ; Opere complete, Cu o prefga si un indice de Gh. T. Kirileanu si IL
Chendi, ediie noul revazuta, Bucuresti, Minerva 1906 (Biblioteca Scriitorilor romani");
Opere ccmplete, precedate de un studiu biografic si biblicgrafic de E. Lovinescu, Vol.
1 Ill, Bucuresti, Ancora, 1928 (Biblioteca clasicilor rcmáni) ; Opere complete. Cu
o prefa.ta si o lista de cuvinte, ediie revazuta de Ch. T. Kirileanu, Bucuresti, Cartea
romaneasca /1932/, (Clasicii romfini") ; Opere, edi.tie critica cu note, variante si glosar
de G. T. Kirileanu, Bucuresti, Fundgia pentru literatura si arta, 1939 (Scriitori
romani moderni") ; Poveti, cmintiri, Aneafcte i istoricare, cdiie Ingrijita de prof. Ion
Cre.tu, Bucuresti, Cultura rcmaneasca, 1939 ; Pove0, ediie Ingrijita de Liviu Rebreanu.
Cu ilustra/ii de Th. Kiriakoff, Bucuresti, Ed. Municipiului, 1940 ; Opere complecte, Cu
o introducere de Constantin Botez. Prefga si lista de cuvinte de G. T. Kirileanu
11. Chendi, Bucuresti, Cartea româneasca /1912/ ; Opere, edi.tie Ingrijita, prefaVa si
glosar de acad. prof. G. Calinescu, Desen de C. Baba. /Bucuresti/, ESPLA /1933/ (Cla-
sicii romani"); Opere, I-11, ediIie critica de lorgu lordan si Elisabeta BrIncusi,
Bucuresti, Ed. Minerva, 1970.
Jean Bout iér e, La vie et l'oeuvre de Ion Creong6 (1837-1889), Ouvrage crné de 25 illustrations
d'après des documents inédits, Paris, Gamber, 1930; Savin Bratu, Ion Creong6, Bucuresti,
Ed. tineretului, (Oameni de seama") ; N. Cartojan, Breve stroia della letterotura
rcmena, Traduzione di A. Pernice, Roma, 1926 (Publicazioni del l'Istituto per l'Europa
Orientale, Roma, Prima serie, IX) ; G. Calinescu, Victo lui Mihai Eminescu, Bucuresti
Cultura na.ticnala, 1932 ; G. Calinescu, Viata lui Ion Crean& Cu 25 ilustraIii afara de
text. Bucuresti, Fundgia pt. lit. si arta", 1938 (Scriitori rcmani contemporani");
G. Calinescu, /scoria literoturii rom6ne, Bucuresti, Fundalia pt. lit. si arta" 1941
G. Calinescu, lstorio Isteraturii rom6ne, Compendiu, Ed. a 11-a, revazuta /Bucurestif,
Ngionala Mecu, 1916 ; 5erban Cioculescu, Centenarul lui Creang6. Revista Fundatiilor,
Bucuresti, IV, 31 martie 1937 ; 5. Cioculescu, VI. Streinu, T. Vianu, Istoria literaturii
rcmdre moderne, I, /Bucuresti/, Casa scoalelor, 1944 ; 5erban Cicculescu, Artistul, Gozeto
/iterart3, Bucuresti, XI, 51, 17 decembrie 1964 ; Serban Cioculescu, Aspecte ale cperei,
Tribuna, Cluj, VIII, 52, 24 decembrie 1964 ; 5erban Cicculescu, Icn Creang6, artistul.
mcrgirea lui Mc; Nichifor Cotcariul", In yd. Vcrietäti critice, Eucuresti, EPL., 1966;
Constantin Ciopraga, Expresivitcttea lui Creang6, In Viato romclneasa XVII, 12 decembrie
1964 ; Pompiliu Constantinescu, Ion Creang6, In vol. Scrseri, 2 Bucuresti, EPL., 1967;
302 Al. Dima Asupro coracterului folcioric al lui Dclni/c1 Prepeleoc". Revista I undaptior.

www.dacoromanica.ro
IX, martie 1942; Zoe Dumitrescu-Buwlenga, Ion Creanga /Bucure;ti/, EPL, 1963
Ecourile operei lui Mihail Eminescu V Ion Creangd in literatura universala (Sinaia, 11 august
1965), lucrarile simpozionului de literatura romana, Bucure;ti. Ed. didactici ;i peda-
gogica, 1966 ; M. Eminescu, Scrieri politice V literare, vol. I. Bucure;ti, Minerva, 1905
..;. lbraileanu, Scriitori romdni i straini, 14, Viata romdneasca, 1926. Neculai lorga.
Sch4e din literatura roman& 14, Ed itura I ibrariei &Ail $araga, vol. 11 /1893/ ; E. Lovinescu,
Critice, X, Bucure;ti, Ancora, 1923 ; Titu Maiorescu, Critice, (1866-1907), Bucure;ti,
vol. II, 1908 ; vol. III, 1915 ; Al. Piru, Arta lui Creangei, Viata romdneascd, Bucure;ti,
IX, 8 august 1956 ; Mihail Sadoveanu, Despre Ion Creanga. In amintirea lui Creanga.
Sfat cu invatcltorul Chelo. Ulita. Reicia;enilor. Pe o pagina a Amintirilor". Un tovar6; al
lui Creanga. Doi mari prieteni : Eminescu V Creanga. Pe o editie noua a lui Creanga,
in vol. Evocari. Bucurevti, ESPLA, 1954; on Slavici, Amintiri, Bucure;ti, Cultura
nalionala. 1924; G. I. Tohaneanu, Consideratii cu privire la stilul artistic al lui Ion
Creanga, III, in Limbo romdna, Bucure;ti, XIV, nr. 4, 5, 1965 ; I. E. Toroutiu, Studii
$i documente literare, vol. II, Bucure;ti, 1932 ; vol. III, Bucure;ti, 1932 ; vol. IV, Bucu-
re;ti, 1933; vol. V, Bucure;ti, 1934 ; vol. VI, 1938 ; vol. XIII, Bucure;ti, 1935 ; Gh.
Ungureanu, Studiu introductiv la Ion Creanga, Documente Bucure;ti, EPL., 1964; Tudor
Vianu Arta prozatorilor ronAni, Bucure;ti, Ed. contemporana, 1941.

www.dacoromanica.ro
I. L. CARAGIALE

Discretia clasicizanta pe care a pdstrat-o Caragiale face dificild reconstituirea


biografiei sale. Caragiale a refuzat In dteva rInduri (In scrisorile catre H. Petra
Petrescu sau H. Kanner) sd dea amdnunte pe care le considera fdra raport cu opera :
Ce-are a face familia mea, care nu e nobiliard, cu operele mele ?"
Aplicatd la întîmplärile unei existente pline de cotituri, de profesii alternInd
neprevdzut, aceastd discrelie a contribuit la persistenIa unor spaIii albe. Obscurd
este Inca* §i obTria paternd. AfirmaIiile scriitorului colorate In general glume;
sTnt contradictorii : grec, albanez.
$tim ca mama lui, Ecaterina Karaboa, se trAgea dintr-o familie de negustori
brgoveni. Prin Luca, viltorul scriitor ia contact din copildrie cu o traditie teatrald
dacd nu veche cdci bunicul $tefan fusese bucdtarul respectiv, credincerul
lui Caragea Vodd, cu care venise In lard In 1812 dar solid ImplIntatd In famitie.
Luca fkuse actorie cu mijloace puline i fgrd vocalie, ancorase apoi In profesiile
mai prozaice de administrator al mo§iei mdndstireTti Mdrgineni, apoi de avocat
magistrat la Ploie§ti. Dar cei doi unchi dinspre tatd sTnt lorgu, mezinul, amatorul
de farse pe care avea sd le povesteascd nepotul sdu §i, mai ales, Costache, nume de
seamd In istoria teatrului i a dramaturgiei româneTti. Au fost arnIndoi i scriitori.
Animator al Inceputurilor teatrale in Tara Româneascd, interpret §i profesor, Cos-
tache e autor de comedii care aveau sàînsemne pentru Ion Luca un punct de pornire :
Inglmfata pldpumäreasd, O repetiVe moldoveneascd sau Noi i lar noi, O soaré la mahala
sau Amestecui de dorinti.
Sora mai mica a lui Ion Luca s-a ndscut In 1855. Copildria lui Caragiale se scurge
Intr-un Ploie§ti patriarhal, In casa lui Hagi Ilie LurnIndrarul, cu grädina ei,
unde Intr-unii ani liliacul Tnflorete a doua oard, semn de toamnd lung".
Dupd ce a TrivdIat sà citeasc5 cu pdrintele Marinache, Ion Luca urmeazd clasele
primare la $coala Domneascd. Unul dintre dascdli a fost Zaharia Antinescu, membru
In numeroase comitete i comiIii §i autor de culegeri de versuri care au stimulat
mai tTrziu verva lui Mille In Contemporonul. Influeryta lui Basil Dragoescu, Invaldtorul
lui din clasa a patra, a fost pozitivd §i trainicd. Dupd cincizeci de ani avea pome-
neascd cu veneraTie, amintind de vizita lui Cuza Vodd la $coala Domneascd.
In tinerele i la maturitate, In scrisori sau In cuvIntdri ocazionale,
originea umilä §i autodidacticismul, Caragiale a afirmat adesea cà n-a Invdlat cleat
patru clase primare. De fapt a urmat §i gimnaziul la Ploie§ti, absolvindu-I In 1867. 305

20 e. 178

www.dacoromanica.ro
In cautarea unei profesiuni, adolescentul pare a se fi endit la cariera familiei, caci
a frecventat, Intre 1868 si 1870, la Conservatorul din Bucuresti, cursul de decla-
matie si mimic& al lui Costache Caragiale. E trecut i printre elevii carora comitetul
teatrului le-a aprobat intrarea gratuita la spectacole, In schimbul obligatiei de a face
figuratie. Totusi, In ciuda unor afirmatii razlete, nu existd dovadd cà ar fi practicat
vreodata meseria actoriceasca. La spectacole a participat doar ceva mai tTrziu, prin
1871-1872, din cusca suflerului.
Anul 1870 aduce cloud fapte care-si au rolul lor In formatia lui Caragiale. El
participd la republica" ploiesteand si practicd prima din lunga serie de profesii pe
care le-a strabatut.
Mediul In care s-a dezvoltat scriitorul e impregnat de amintirea 48-ului. Cei
trei frati Caragiale participaserd la revolutie i, Intr-o brosurd, apdrutd probabil
chiar In anul revolutiei (Dreptatea poporului judece pe fratii Caragiale) îi marturisiserd
solemn civismul. Din adolescenta, o inteligenta si o capacitate de observatie, care
aveau In curInd sd-si dovedeascd acuitatea, Incep sa surprincla In viata politicd fapte
semnificative. Astfel a fost rdsturnarea lui Cuza, cu registrul plebiscitar deschis pe
maidanul din Ploiesti, iar In 1870, miscarea ploiesteand. A urmat contactul apropiat
tu partidele politice ale vremii i cu culisele lor, asa cum le-a cunoscut In redactiile
iiberale i conservatoare.
Toate aceste experiente aveau sà genereze o atitudine complexd fata de ideile
si de oamenii 48-ului. Scriitorul i-a pomenit adesea cu stima. A vorbit totdeauna
tu veneratie despre Balcescu. Dar confruntInd ideile atmosfera revolutiei cu
i

practica liberalilor de dupa 1870 a constatat degenerarea, ispitit adesea sd considere


punctul de pornire drept grandios dar utopic. Cele mai substantiale articole politice
de mai tIrziu dezvoltd aceasta atitudine. Toxin i toxice invocd pe conducdtorii revo-
lutiei : A, generosi patrioti cari va jertfeati pe voi, si pe copiii vostri pentru viitorul
neamului... Voi patru copii ai lui Dinicu Golescu, i CImpinenii si Negrii, pdcat
nu traiti sd va vedeti urmasii I. Voi ati murit ruinati ; dar nu face nimica, v-ati
Indeplinit o datorie sacra pentru patrie. Mai tIrziu, prin patrie, copii saraci, luati
de voi pe procopseald, IncepInd cu doi galbeni pe luna, au ajuns milionari... Voi ati
abolit privilegiile pe care le puteati mosteni, v-ati rdsturnat boieriile voastre pro-
prii, v-ati vIndut moiile, açi ddrimat cetatea nobiliard... acei ce v-au cumparat
proprietatile, cei ce au cules averile risipite, au restatornicit privilegiile...". E
ideea cu care se Incheie si portretul lui C. A. Rosetti.
Dupa un sfert de veac, evocInd din aceasta perspectiva miscarea ploiesteana din
1870, Caragiale a retinut o singurd latura a ei. Ca si pentru garda civica, a pdstrat
In amintire doar grotescul.
Din miscarea la care participase cu entuziasm In Boborul ne povesteste ca
a dezarmat un subcomisar Caragiale reamintit doar de conducatorii care com-
plotau juand la kilometru", de prezidentul, Al. Candiano Popescu, viitor aghiotant
regal care, printr-o inexplicabild coincidenta", iesise sa se plimbe pe bariera Buco-
vului In vreme ce trupele guvernului intrau pe partea opusd, ori de rugurile cu fleici
mititei.
Tot In 1870, cu cloud luni Inainte de miscarea ploiesteana, tInärul Caragiale fusese
numit copist la tribunalul din Ploiesti, unde tatdIsau functiona ca judecator supleant.
Luca era suferind de boala care avea sa-1 rdpund peste cIteva luni. Profesia de copist
nu I-a atras pe lancu si, dupd moartea tatalui sau, n-a mai calcat pe la tribunal. Dar
306 e prima venga dintr-un lant lung. $irul de meserii pe care le-a practicat e foarte

www.dacoromanica.ro
variat. Cu putine exceptii, ele sInt modeste si se prelungesc pInd In preziva plecdrii
din tara. La cincizeci de ani, Caragiale a Indeplinit functia de registrator la Regia
monopolurilor si a fost demis ca atare de Dimitrie Sturza. Peregrindrile au fost
adesea penibile. Dar observatia scriitorului s-a exersat si s-a hrdnit din contactul
cu lumea redactiilor, cu Mache si Lache, copisti, perfecti caligrafi", cu arhivarii
de minister.
Obligat sd-si Intretind mama si sora, Caragiale ?si cauta o profesie. in schimbul de
scrisori cu Vlahutd, publicat In Universul din 1910, ni s-a descris oscilInd Intre cariera
de avocat consideratd de viitor pe timpul lui Ricd Venturiano si literatura.
Alegerea s-a %cut repede. inceputurile literare au urmat unui interludiu pe care-I
va consemna In fanturi Din cornetul unui vechi sufler si s-au Infdptuit prin mijlocirea
gazetdriei. E de remarcat ca, In acesti ani de prima tinerete, Caragiale a practicat
simultan mai multe profesii care, luate fiecare In parte, nu i-ar fi putut asigura exis-
tenta. Corector si colaborator la diferite gazete (girant responsabil" In 1875 la
Alegeitorul liber, corector In 1876-1877 la Unirea democrotica) face traducen i excelente
si prost plätite. in 1878, dupd ce reprezentarea Romei Thvinse Ti consacrase meritele
de traducdtor, Isi oferea serviciile Teatrului National contra unei retributii de
50 de lei de act.
Primele si cele mai interesante pagini din aceastä perioadd apar In Ghimpeie.
Cuprind si versuri, dar cele mai multe sTnt cronici In proza prefigurInd schitele.
Cu exceptia unei fabule neInsemnate si neterminate, $arla si ciobanii, apdrutd In
Ghimpele din 1875, versurile sTnt scrise Tritr-un registru diferit de cel al viitoarelor
parodii de la Moftul roman. STnt impreca-0i Impotriva epocii (Versuri, amicului C. D.),
apdrute sub semndturd In Revista contimporand din 1874. Un sonet entuziast e adresat
unui bariton absolut", altul sarcastic unui cavaler de industrie" (Ghimpele, 1874).
STnt si epigrame (Calendarul Ghimpelui, 1875). in general, gesticulatia retoricd, lim-
bajul pestrit fals, malonest, venale, hidos esti cavalere", II prevestesc putin pe
Caragiale. Totusi se simte cd un sonet din 1876 Contimpuranilor mei a fost scris
cu putin Inainte de excelenta traducere a Romei invinse

,,Edra de graiuri gure si ochi far'de priviri,


Farde miscare forme si mncä, vai ! ce este
Mai sec in astA lume si mai nemernic, .teste
Farde gindiri si inimi lipsite de sim/iri".

Mult mai interesante sInt textele In prozd pe care Caragiale le publica In Ghimpele
din 1874-1876,zigzagurile" si cronicile literare,fanteziste", sentimentale".
Nu exista colabordri semnate in Alegeitorul liber, nici In Unirea democraticii. desi
cite un text cum e anecdota cu privire la Karkaleki Ti apartine cu certitudine. Nu
existä semndtura lui Caragiale nici In ultimul numdr, singurul pdstrat, din Natiunea
romana, gazeta scoasd i'mpreund cu Frederic Darné In timpul rdzboiului din 1877,
si care i-a prilejuit mai apoi amintiri savuroase (Succes). in aceeasi perioadd a rdzboiu-
lui, Caragiale scoate revista Claponul. E unicul ei colaborator si publica acolo, in afard
de gogosi", parodii Pohod no osea si schite (Smotocea si Cotocea, Leonica
Ciupicescu).
Distanta dintre aceste texte chiar dintre cele scrise In 1877, cu un an Inaintea
NoPtii furtunoase si prima piesd. rárnIne mare, si maniera revistelor umoristice ale 307

www.dacoromanica.ro
Ion Luca Caragiale in 1901.

vremii se resimte mereu. Rolul lor i, In genere, rolul anilor de colaborare la re-
vistele umoristice pentru formarea lui Caragiale, e Insd important. Unele particu-
laritaTi stilistice, preferinIa pentru schilä si foileton, mobilitatea procedeelor comice
si ceea ce s-a denumit arta monologului" In proza lui Caragiale, se pot raporta
la exerciIiile cerute de gazetaria umoristicd. Treptat, colaborarile capata anvergurd
portretul, adIncime. Procedeul utopiei satirice, Tmbinat cu travestirile chinezesti
din Satyrul lui Hasdeu, e folosit In Cronica fantastial din 9 iunie 1874, pentru a
Tea'lip In ansamblu viata si institutiile publice din timpul regimului conservator.
Chiar si calamburul, pentru care Caragiale a pastrat o Indelungatd slabiciune,
capata tTlc and sintem preveniIi cd mandarinul mai mare peste Punga publica"
este Pungaciul", titlu dat prin simpla derivatiune etimologica".
Scriitorul Tsi potriveste masca ironica, incepe sa sublinieze ridicolul unui ter-
men printr-o comparatie nobila, flagrant disproportionata procedeu desdvIrsit
mai tTrziu i practicat frecvent recurge la imagini comice enorme, neprevazute
si minutioase. Lui Popnedea N. D. Popescu autor de povestiri istorice roman-
Tioase i abundInd In anacronisme, care alimentau calendarele vremii, Ti prevede
un bust in grasimea naturala". De jur Imprejurul piedestalului, spre amintirea
servicielor enorme ce ai adus pentru progresul Almanahului In Romania, sa se vada,
308 sapate In litere de aur, cele douásprezece semne ale Zodiacului Tmpartite pe anotim-

www.dacoromanica.ro
puri, Impreund Cu sarbatorile §i tIrgurile principale de peste an, precum §i cu tasele
tele&rafo-po§tale".
Incep sd se iveasca mai ales In Claponul tipurile, §i frazele caragia-
le§ti. Smotocea §i Cotocea sInt prima ipostazd a lui Lache §i Mache. Printre gogo§ile
Claponului, una privitoare la cet4eanul Ghita Calup cuprinde In germene intriga din
O noopte furtunoasä, iar alta, legea de murdturi" a Conului Leonida.
Cei cItiva ani de colaborare la revistele vremii n-au contribuit scoata pe Cara-
giale din anonimat, a§a cum a fa'cut-o traducerea Romei lnvinse. Mediocrei piese a
lui Alexandre Parodi el i-a dat o transpunere de o claritate eleganta, cu versuri
fluente. Cu aceastd caracteristica de traducdtor al Romei invinse consemneaza Maio-
rescu, In Insemnarile zilnice, prezenTa lui Caragiale la §edinta Junimii" din 26 mai
1878. A fost introdus de cdtre Eminescu, pe care TI cuno§tea din adolescentd.
Relatiile dintre Caragiale §i conducatorul Junimii" sInt In aceastd perioadd
cordiale, cu atentii din partea lui Maiorescu faid de scriitorul debutant. In 1879,
Maiorescu TI ia cu dInsul Intr-o caldtorie la Viena. Caragiale T§i cite§te piesele la ban-
chetele Junimii" sau la Maiorescu acasa, colaboreazd la Convorbiri ¡iterare.
RelaTiile cu Junimea" au durat mai bine de un deceniu §i s-au Tntrerupt brusc.
A urmat un conflict prelungit.
0 interpretare manicheicd a raporturilor personale dintre Caragiale §i Maio-
rescu ar fi naiva. Caragiale a avut de cT§tigat In raporturile cu criticul, care s-a ardtat
frecvent atent. E incontestabil cd ruptura din 1891 I-a Impins pe dramaturg la excese,
la afirmaii nedrepte. Astfel de afirm4i se IntTlnesc In lronie sau Doua note scrise, de
altfel, cu remarcabil nerv pamfletar. Dar notTnd diferenTa de temperament §i menta-
litate, e greu sà reducem ciocnirea la o diferenfa temperamentald.
Raporturile lui Caragiale cu Junimea" dezvaluie In acela§i timp influenIe
optica Junimii" stdruie In cIteva articole politice dar §i diferen/e. A contribuit §i
deosebirea dintre conservatorismul corectat al Junimii" §i negarea de ansamblu,
ce se desprinde din scrisul caragialian.
Din ace§ti ani de ucenicie literard dateazd §i primele articole de critica teatrald.
Daca proza de la Ghimpele sau Claponul TI preveste§te doar sporadic pe autorul
comediilor §i momentelor, criticul se arata de o surprinzatoare maturitate. Articolele
publicate In Romdnia libera din 1877-1878 cronica la Ur-7w satului §i mai ales
adnnirabila Cercetare critica' asupra teatrului romdnesc anuntá limpede o concepIie
esteticd §i practica despre teatru, care avea sa fie reluatd In cronicile publicate mai
tIrziu In Vointa nationalä sau Universul.
Problemele se iviserd mai demult In publicistica noastra, In articolele lui Fili-
mon despre teatrul italian, ale lui Hasdeu din Lumina. in scrisorile care alcdtuiesc pre-
fata editiei din 1875, Alecsandri facuse arndnuntite observatii asupra spectacolului
§i publicului, completIndu-le cu altele asupra repertoriului. La Caragiale analiza
erorilor In scenografie, punere In scend §i interpretare anticipeaza consideraTiile
despre stil sau despre raportul dintre intentie §i expresie din Chew] paren. GIndirea
e matura, formularea e incisiva'. Cronica la Unta satului trece la aprecieni
generale asupra punerilor In scend care anulau culoarea locala ori istoricd.
Nici nu se mai pomene§te de manierele, obiceiurile, traditiile locale : toti,
de once vIrstd, de once neam, de once vreme, din orice loc, eroii de pe scena noastra
se Trnbraca, manInca, umbld, se mi§a, trdiesc §i mor dupa un singur tipar..."
Cercetarea critica avea sa-i creeze lui Caragiale multe du§manii. intre
Frederic Dame, fostul asociat de la Natiunea romdna, urma sa-§i ia revan§a dupa pre- 309

www.dacoromanica.ro
miera Nopyi furtunoase Tntr-o cronicd declamatoare si pudiboncla, In care infiera piesa,
pentru imoralitate.
In noiembrie 1878, la banchetul junimii", Caragiale citeste O noapte furtunoaser
sou Numärul 9.
Piesa a fost reprezentatd la 18 ianuarie 1879 si a apdrut In Convorbiri ¡iterare,.
din 1 octombrie si 1 noiembrie. Dupd un conflict cu Ion Ghica, pe atunci director al
Teatrului National, care facuse taieturi In text fard aprobarea lui Caragiale, reprezen-
taiile Tntrerupt. Mai Tnainte, scriitorul avusese de Tnfruntat o parte din public.
Modelele se recunoscuserd cu iritare In personaje si recurseserd la solutia lui JupIn
Dumitrache : Ce poftesti, md musiu ? si si umflu". intr-un text din 1899 Cara-
giale ne-a povestit cum I-au asteptat la iesi re cItiva cetateni, hotariti sá rdzbune onoarea
garzii civice, si cum a fost salvat doar de interventia unor ofiteri.
Conul Leonida fop cu reactiunea a apdrut In numdrul din februarie 1880 al Convor-
birilor ¡iterare.
Peregrinarea prin felurite profesii continua. Eminescu, cunoscut din adolescentd
(dupa moartea poetului, Caragiale avea sà povesteasca TritIlnirea In primul dintre cele
trei texte de amintiri) TI cherna In redactia Timpului. Lucreaza trei ani acolo, aldturi
de Eminescu si Slavici, cu care duce Indelungi discutii despre limbà, proiectInd la un
moment dat chiar o gramatica scrisa In trei. Plecarea de la Timpul a fost brusca.
Nu cunoastem amanunte, dar Caragiale scrie la 7 iulie 1881 lui D. Scureiu : Despre
iesirea mea de la Timpul, care a fost silita, povesti eu and ne-om vedea".
Aceastd scrisoare Tncepe cu o cerere desperata de Tmprumut : lata pentru ce-ti
cer eu sTrit fára slujba de cloud saptämTni si mai bine, n-am para chioard, si nu sper a
intra In lucru cleat peste vreo luna. As voi sa am cTteva parale sa le las acasa mamii".
Dupd plecarea lui de la Timpul, Caragiale pdtrunde Intrnoud categorie de
profesii, legate de scoald; In toamna lui 1881, e numit revizor scolar, curn
fusese si Eminescu. De altfel, cercul profesiunilor prin care un scriitor putea
compensa imposibilitatea de a tral din scris era cam acelasi mic funcionar,
profesor particular sau de stat, bibliotecar, revizor scolar. L-au parcurs Eminescu
si Slavici, Vlahuta, Delavrancea In tinerete. Caragiale va Tncerca l'argeascd mai
tTrziu prin cIteva experiente negustoresti esuate : In 1893, berdria din strada Gabro-
veni, In 1895, restaurantul garii Buzau, In 1901, Beraria cooperativa din Bucuresti.
A functionat din toamna lui 1881 ca revizor In Suceava si Neamt, apoi a fost
mutat In februarie 1882 In judetele Arges si VTIcea.
In acesti ani a scris cloud piese far-a pretentii si aproape fart raport cu
celelalte comedii. Soacra-mea Fifina (0 soacrei), reprezentatd In 1883, e o farsd
Intocmita dupa calapoadele cunoscute. E semnificativ ca, fixTrid mai tTrziu, Tntr-o
scrisoare care P. Gradisteanu, cronologia scrierilor sale, Caragiale a antedatat aceastä
piesa si a situat-o ca o Tncercare de Tnceput, din 1876. Hatmanul Baltag a fost scrisd In
colaborare cu lacob Negruzzi, care desi Tntru nimic mai poet decTt Caragiale, Tsi
rezervase partile versificate. Vodevilul relua subiectul unei povestiri a lui Gane, care,
la rIndul lui, se inspirase din Nicholas Nickleby de Dickens. Nici acest vodevil nu se
deosebeste de celelalte In circulatie decTt prin acuratetea replicii.
Corespondenta din 1883 cu P. Missir ni-I Infatiseaza pe Caragiale In ipostazd
de Tridragostit, oscilInd Tntre nelinisti si sperante. Merita a fi consemnate acest escri-
sori In contrast cu cerebralitatea si malitia care domnesc In restul corespondentei.
Proiectul matrimonial pe care i I-a inspirat pasiunea pentru Leopoldina Reinecke a
310 ramas fard urmdri.

www.dacoromanica.ro
In acelasi an, un interludiu gazetaresc : Caragiale conduce cIteva luni ziarul
craiovean Do/jul.
In toamna anului and s-a jucat Hatmanul Ba/tag, la 13 noiembrie 1884, a avut
loc prima reprezentatie a Scrisorii pierdute.
Asupra IntImpldrilor la care se face aluzie In Scrisoarea pierduta s-au emis
ipoteze diferite, In ce priveste locul si Tmprejurarile politice. Faptul a scriitorul
funciona ca revizor scalar In Neamt si Arges a facut ca oraselul de munte" unde se
petrece actiunea sd fie identificat cu Piatra Nearnt sau Curtea de Argel. Pentru cd
disputa din presa se duce in jurul revizuirii constitutiei din 1883, Ibrdileanu a afir-
mat cd cele cloud grupdri in chestiune sInt liberalii si dezidenta rosettistd care, pe
atunci, se afla In conflict cu majoritatea tocmai In aceasta problema.
STrit puncte de pornire probabile. Dar nu se poate reduce semnificatia piesei
la o ciocnire Intre cloud grupuri liberale, asa cum nu se poate afirma cd textul se
referd la Piatra Neamt sau la Curgea de Arges. D. Hogea, care I-a cunoscut pe Cara-
giale la Piatra-Neamt, I-a Intrebat odatd cu privire la sursele si cheile piesei. in ras-
punsul sdu, scriitorul ar fi insistat asupra semnificatiei generale. Caragiale ne-a spus
Insd totdeauna : se poate foarte bine ca 0 scrisoare pierdutel sd fie icoana fideld a
rnoravurilor din Piatra Nearnt, ca si a oricdrui alt oras de provincie, dar nu s-a
inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici caci ; adduga el In
materie de arta, plasmuirea personajelor este o creatiune lasatd exclusiv imaginatiei
si talentului autorului, care le poate gasi In once mediu studiat adInc si vazut prin
prisma personalitätii autorului, destul numai ca ele sa aibd viata si sd reprezinte
realitatea". Opiniile acestea se acorda cu aspiratia spre tip, spre generalitatea
clasicizanta, exprimatd In articolele critice ale lui Caragiale.
Cu ateva luni Inainte de premieraScrisorii pierdute, Caragiale intrase ca functio-
liar la Regia monopolurilor. Acolo a cunoscut-o pe Maria Constantinescu, care
avea sd-i dea peste un an un fiu, pe Mateiu legitimat la nastere.
D-ale carnavalului (1885) a fost premiatd cu dteva luni Tnainte de prima reprezen-
tatie de un juriu din care fáceau parte Maiorescu, Alecsandri, Hasdeu. Este ultima
comedie importantd a lui Caragiale, dupd cum, peste cinci ani, Napasta avea sd pund
de fapt capat creatiei lui teatrale. Cele dteva piese pe care le-a mai scris vreme de
tin sfert de secol sInt toate opere ocazionale, cu o singurd exceptie, monologul 1 Apri-
lie care, Insd, prin atmosferd si stil, e mai Inrudit cu Momentele, desi In editia Minerva
(1908) Caragiale I-a introdus In volumul de teatru. il publicase Intlia card In Schip
upare (1896).
Dupd 1885, Caragiale a fost profesor particular la Liceul Sfintul Gheorghe, al
cdrui director era prietenul sdu, Anghel Demetrescu. Peste ativa ani, fostul sufler
avea sa ocupe vreo zece luni cea mai importanta functie din cariera lui administrativa.
in 1888, venind la putere guvernul junimist, Titu Maiorescu II numeste, cu sprijinul
probabil al lui Petre Carp, director general al teatrelor. Cu o lund mai inainte,
murise Ecaterina Caragiale.
In amintirile sale, Constantin Bacalbasa care dealtfel a fost o vreme In conflict
cu Caragiale si tinta unor ironii din Moftul caracterizeazd negativ directoratul
lui Caragiale. Scriitorul s-a ostenit Insd sd faca ordine In teatru, ceea ce I-a pus
In conflict cu ativa actori notorii. A Incercat sd i'mbundtateascd si repertoriul,
introduand piese de Molière (Vicleniile lui Scapin) si Shakespeare (Regele Lear)
aldturi de comediile localizate care asigurau succesul de casd. intr-o scrisoare adresatd 311

www.dacoromanica.ro
domnilor redactori ai ziarelor din Bucure0, prin care I0 expune programul de
activitate, Caragiale îi Infati eaza felul de a munci
Intru dimineata la opt ceasuri In Teatru, lucrez In birou pInd la 11 ; la 11 pre-
cise trec In sala probelor, unde dirijez cu regizorul, d. Gusty, repetitia pInd la 3 d.a.
De la 3 pTnä la 6 Teatrul e Trichis, avem o pauzä. La 6 precis, nici un minut mai
tIrziu, sInt In sala probelor, unde lucrez cu cea mai amanuntitä luare aminte la prega-
tirea spectacolelor. Vin cel dintIi In Teatru li les cel din urma, and s-a sfîrlit repe-
titia de seara, la 10 ceasuri.
Oamenii de serviciu 1i art4tii pot sa atesteze despre aceasta".
N-a avut ragazul pund In aplicare proiectele. Dupa traditii bine stabilite,
cdclerea guvernului implica 1i Trilocuirea functionarilor mai ales a celor aflati in
locuri mai importante. NeateptInd Trilocuirea, Caragiale a demisionat la 3 mai 18&9.
Tot In mai a apärut volumul Teatru, prefatat de Maiorescu.
Cu ateva luni mai Tnainte se casatorise cu Alexandrina Burelly, care avea sa-i
supravietuiasca mai bine de patru decenii. A avut cu clInsa mai multi copii. Doud
fetite au murit de tuse convulsiva. Ceilalti doi au fost Luca (1893), viitor scriitor,
mort tTnar, li Ecaterina (1894).
Dupd 1890, schitele trec pe planul prim In scrisul lui Caragiale. Schitele s-au
nascut mai TntIi din colaborarea la Moftul romcln, apoi din aceea mai substan-
tiala la Universul.
In ace0 ani are loc ruptura cu Junimea", exprimatd violent In doud din cele
trei articole publficate dupä moartea lui Eminescu.
lzbucnitä astfel, ruptura a fost definitiva, de0 violenta avea sd se §teargd
aprecierile aveau sa devind mai nuantate. Conferinta despre Prostie i inteligentä,
tinuta de Caragiale In 1893 la Clubul muncitoresc, e Inca vehementd. Cu un an
Inainte, vorbind la Ateneu despre Gage i glge ¡iterare, pomenise de Junimea"
ca despre o asociatie de interese. Mai tIrziu Insd aluziile ironice la Junimea"
alterneaza cu aprecien i elogioase la adresa lui Maiorescu, a carui personalitate de
dimensiluni neobipuite e scoasa In relief, nu fart' rezerve. Pozitiv se vorbeFte intr-o
cronicd teatrald li despre rolul cultural al Convorbirilor ¡iterare. Opinia la Junimea"
era cd, pardsind-o, scriitorul a coborit artistic. in 1897, publiand In Epoca seria de
articole ateva pcIreri anonime, Caragiale ardta : Eu Insumi, cum am spus acum
ateva zile, am facut odinioarä parte dintr-un cerc literar, de unde capdtasem fara
multa bataie de cap o diploma de talent. Cita vreme m-am numarat printre adeptii
cercului, diploma mea a fost valabild ; and, Ms.& sttul, am pd0t afard pragul minu-
natului salon, pentru a nu-I mai pa0 niciodata Tnauntru, diploma mi-a fost anulata
0 tot talentul meu a disparut..." Adevarul acestor fraze e confirmat de scrisoarea
lui V. Tassu, care comenteazd conferinta de la Ateneu 0 de necrologul fdcut In 1912
de catre lacob Negruzzi fostului säu colaborator. Acolo, Negruzzi apropie cu inge-
nuitate cele cloud fapte : Scrierile sale ulterioare el nu le mai publicd In Convorbiri.
Negre0t ca Momentele 1i alte nuvele i schite nu se pot compara cu scrierile sale
dintIi...".
In anii care au urmat rupturii cu Junimea", un moment semnificativ In biografia
autorului Il constituie respingerea de la premiile Academiei a volumelor Teatru
Neipasta.
La ledinta din 1891 nu are de ce surprinde raportul voturilor pro 0 contra
trei fatd de doudzeci. RupInd cu Junimea", dupd ce-0 atrasese adversitatea
312 liberalilor, Caragiale acceptase implicit pozitia de izolat §i de permanent opo..

www.dacoromanica.ro
kn Luca Caragiale cu fiul sal Matei.

i
-'-'""` .-A

zant". Singur lacob Negruzzi a avut lealitatea sa pledeze pentru opera fostului sau
colaborator. De mirare rdmIne opinia pe care a exprimat-o Hasdeu In raportul sau
negativ. Prin opera, prin atitudine, prin tipul sat.' de inteligentd, autorul Ortone-
roziei, fondatorul Satyrului, ar fi fost tot4 cel mai In mdsurd sd pretuiasca teatrul
lui Caragiale.
Rolul cel mai semnificativ I-a jucat Dimitrie Sturdza. Substituindu-se natiunii cu
siguranta cu care JupIn Dumitrache vorbea In numele poporului, Sturdza i-a adresat
autorului un veritabil rechizitoriu, acuzIndu-I de calomnierea natiei. Sturdza 4i
formuleaza acuzarea Intr-un limbaj Inrudit cu cel din Proces-verbal, declarind sen-
tentios cd scriitorul nu trebuie sd ia elementele rete din societate, ci a le prezenta
ca tipuri sau de urmdrit sau care Infati eazd natiunea sa proprie, pe care cu inten-
tiune o Innegrqte i astfel face de-i pierde iluziunea i speranta".
Acuzatia lui Sturdza a avut In trecut via/a lung. in 1935 N. Davidescu a reluat-o
In alti termeni, atunci tind a vorbit de inaderenta lui Caragiale la spiritul romanesc".
Anii ace0a au adus alte prietenii, dintre care dteva foarte trainice. Murise
Eminescu, pe care Caragiale II cunoscuse la aptesprezece ani, de care viata-I apro-
piase i-1 despartise. Dupd ani de lucru Impreund la redactia Timpului, Veronica
Mide pare sd fi fost motiv de ruptura. Dar vestea nebuniei lui Eminescu Caragiale
o primise izbucnind In plIns. Dupd 1890 se Incheagd prietenia de o viatd cu 313

www.dacoromanica.ro
Vlahutd, cu Delavrancea, cu Gherea, camaraderia intelectuald i colaborarea Cu.
Anton Bacalbaa.
cu Anton Bacalbap au tinut dtiva ani, fructifiandu-se In prima serie-
a Moftului roman i s-au curmat brusc printr-o polemicd rdsundtoare. .inveninarea
relatiilor a pornit de la Bacalbaa care, mai irascibil, a Impins polemica spre Impun-
säturi personale. AnticipInd gestul genero0lor", Tony Bacalba.5a abandonase socia-
lismul i trecuse la conservatori. El a publicat In Epoca din 1895 o notitd In care
comenta jignitor colaborarea lui Caragiale la Gazeto poporului, deplora exploatarea,
numelui unui foarte mare scriitor de cdtre liberali. Aluziile la sterilitatea lui, care
confundau greutatea elabordrii cu neputinta, l-au iritat totdeauna pe Caragiale.
Replica a luat forma unuia dintre cele mai acide pamflete politice care s-au scris
noi, model de ironie eficace. Scrisoarea care Insatete Grämätici i nib-salt-id e o
rdfuiald personalä cu Tony Bacalbga. Nu coboard Insd dedesubtul ironiei. Articolul
ridicd pamfletul la generalitatea satirei. Redactorii conservatori, recrutati dintre-
foOi socialiti, cumulau vechile functii ale grdmaticilor i mdscdricilor de la curtile.
boierevti. Aluzia la gazetari conservatori cu alurd recurge la imitatia
alterneazd savuros termenirmoderni cu grecismele menite sà sugereze mah-
mureala boiereascd : Marl de grdmätic Insd once boier care se respecta mai avea.
Inca' un alt slujba intelectual, tot ata de neapdrat unei curti boiere0 cu intinse
relatii sociale... CInd boierul avea necaz pe cineva, cInd era mahmur din cine
ce pricind, &id era serbit pInd-n suflet cà l-a scos Vodd de la ipolipsie, atunci
punea pe mdscdrici la poarta curtii sa pIndeascd pe rival sau pe prietenii ori simpaticii
acestuia, sä le dea cu huideo, sà le arunce murddrii i sd-i Injure ndstrupic.
Boierul edea Cu ciubucul In pridvor i striga : Hahaha ! rnd I Injurd-1-
bine, md 1"
Trecerea directa la gazetarii conservatori Imprumutd stilul doct i cu morgd.
Asemdnarea de situatii e marcatd in final prin asemdnarea dintre Indemnurile boie-
revti : Acevtia nu mai scriu jelbi la Divan 0 la Domnie : dumnealor fac articole poli-
tice In privinta prerogativelor Coroanei i asupra tacticii de opozitie In urma eveni-
mentelor de la 3 octombrie data fatald pentru bazele regimului parlamentar..."
...Combateti-i, bdieti I combateti-i « sarcastic» de tot r
Conflictul avea sd se Triteteascd. Poate cd e de vind iritabilitatea pe care ftizia
i-o imprima lui Bacalbap. Autorul lui A4c4 Teacei îi trdia ultimii ani de viata. Avea
sa se stinga In 1899, la 34 de ani.
In revista pe care a scos-o In 1895 0 pe care a botezat-o tot Mom Teacä, Bacalbaa
sustine enormitati, cu o gravitate bizard. intr-o afacere încîlcitä in care fusese acuzat
de a fi calomniat pe proprietara unui pension din TIrgovi te, silit la scuze 0 pro-
vocat la duel, Tony vede uneltirile lui Caragiale, care ar fi urmdrit rdpund : Ex--
umoristul a incercat sä devind omorist. Din fericire nu era singur i planurile i-au
cdzut In baltd". O prietenie literard sfîrmemte, astfel, penibil. Dar de pe urma ei au
beneficiat i Bacalbap i Caragiale. Influenta lui Caragiale asupra lui Bacalbaa
In special asupra publicisticii acestuia se poate descoperi mi in preocupan, 0 In
evolutia stilistica. Maestrul imi pastreaza tot timpul seninatatea, echilibrul argu-
mentelor mi ironiei, discipolul imi coloreaza afectiv articolele, e 0 In scris nervos,
mai mobil, recurgInd adesea la vehementa atacului direct.
Dar influenta a actionat mi invers. Mai ales prin ativa prieteni, prin Bacalbaa,
314 apoi prin Gherea a luat Caragiale contact cu mi carea muncitoreasa Contactul

www.dacoromanica.ro
Ion Luco Carogiole, fotografie din 1899.

ir

.nu a mers departe. Practic s-a tradus In manifestdri de simpatie o conferintd tinutd
la Clubul muncitoresc, mai tIrziu o scrisoare In Romônia Muncitoare, prin care
-scriitorul apdrd libertatea tiparului §i îi reafirmd cu mIndrie obTr*a umild. Dar dacd
a privit adesea cu simpatie miKarea muncitoreascd, Caragiale a considerat-o mai
mult drept un impuls altruist §i n-a avut Tncredere In sortii ei de victorie. NeIncre-
derea s-a accentuat dupd dezertarea generoOor", pe care i-a pomenit sarcastic
In corespondenta cu Gherea. De aceea, Caragiale a urmat sa colaboreze pe rInd
la gazetele liberale sau conservatoare i sd alterneze Intre un partid §i altul,
fart iluzii In privinta vreunuia, votInd permanent cu opozitia, dei Ti era regulat
anti paticd".
E bizar at de refractar s-a ardtat fatd de teorie un scriitor care ne-a läsat ascutite
consideratii despre arta ori despre mecanismul politic al vremii. Dar In aceste
.cazuri el se pdstreazd mereu pe terenul observatiei la obiect, concretizate anec-
-dotic, §i se ferete de sistematizan.
Orice idee, Were sau sistemä, pentru mine e absolut, In sensul cel mai
absolut, indiferentd... 0 idee, parere sau sistemd, ori va trece pe dinaintea mea,
.-ori va trece pe dinaintea unui par de telegraf, aceea0 urmd va putea rasa". Afin-
acestea peremptorii sInt fdcute dealtfel Tntr-un articol aduros despre Cri- 315

www.dacoromanica.ro
tice/e lui Gherea, publicate In ziarul conservator Epoca. SInt, evident, excesive, dad)
le confruntam cu ideile enuntate In beletristica si In articolele lui Caragiale. Dar
repulsia faIä de pedanterie si de morga pseudosavanta I-a facut sa respinga ori ce
fel de sistem teoretic mai vast, fait a se mai opri sa desparta solidul de subred,
adevarul de eroare.
Rod al prieteniei cu Bacalbasa, Moftul roman a aparut In trei serii, cloud In.
1893 si 1901 sub conducerea lui Caragiale. A treia, 1902 e preluata de Teleor
si nu mai are raporturi cu seriile precedente, nici prin atitudine, nici prin calitatea
textului.
Exista note, care, la prima vedere, Inrudesc revista cu publicaVile umoristice
obisnuite ale epocii. 5'N-it glume In doi peri si calambururi facile. In prima serie,
numerele 1-8 poarta subtitlul organ hebdomadar pentru raspIndirea stiinTelor
oculte In Dacia Traiana". Zeflemelile pe socoteala spiritismului lui Hasdeu se rein-
tIlnesc frecvent si In corpul revistei.
Revista se singularizeaza In primul rind prin calitatea materialelor semnate de
Caragiale sau Bacalbasa. Printre anecdote si calambururi se pastreaza o preocupare
pentru tinuta literara', pe care o avusesera publicaIiile satirice scoase de Hasdeu
si, In mai mica masura, cele ale lui Macedonski. Revista conclusa de Caragiale si
Bacalbasa se distinge mai ales prin anvergura satirica.
Moftul roman i-a exprimat poziIia In mai multe articole programatice. ateva
glumeIe unul gray. Cu prilejul adunarii socialiste din 1 mai 1893, un articol
redaqional afirma solidaritatea de Ieluri cu muncitorii Intruniti In Cismigiu.
Moftul nu urmareste sa procure pentru 25 parale un amuzament facil pentru
boieri si pentru blazatul burta-verde". Geneza lui e revolta, deghizata prin
sarcasm, prin satira, prin ironie, prin moft".
Fie ca I-a scris Caragiale, fie ca I-a scris Bacalbasa ceea ce e mai probabil daca-1
raportarn la alte texte ale revistei articolul e important, caci dincolo de InIepa-
turile Imprastiate In toate directiile, In mare, comunitatea de Teluri e confirmata
de o cercetare mai atenta.
DistanIa revistei faia de partidele politice e subliniata In mai multe rinduri.
Se precizeaza : Nu mai este necesar, credem, sa lamurim publicului ca foaia noastra
nu apartine nici unui partid politic...". ComentInd primirea facuta revistei, un
alt articol, Moftul In fata opiniei publice, reia identificarea guvernului cu opoziIia.
De la distanIa, programele apar mai sterse, si deosebirea dintre partide sau dintre
organele conservatoare si liberale se reduce la cea dintre chinoros si cotonogeala :
Chinorosul cu spalatura tot se ia, dar bataia, dupa cum spune Inteleptul proverb,
nu se mai Intoarce".
RespectInd regula prudenta cu guvernul s-o lasam mai domol decTt cu opozi-
-Oa", articolul face aluzie la cetaIenii indignaIi", pe care guvernul Ti trimitea sa puna
la respect ate un organ opoziIionist mai vehement' Ce, am fi copii ? de-abia ne-am
Tnjghebat o redaqie cu cloud mese si trei scaune; sa ne pomenim cu bobborrui «supd-
rat» ca vine si ne strica mobilele si poate si cu ce sedem pe ele ? Doamne fereste I...
s-a mai IntImplat". CetaIenii indignaIi" devastasera In 1886 ziarul Epoca ski coto-
nogisera pe redactori.
Moftul in fat() opiniei pub/ice citeaza din Beaumarchais En faveur du badinage /
Faites grace a la raison", pentru a accentua, cum avea s-o faca si 1 Mai, semnifica/ia
316 glumelor.

www.dacoromanica.ro
Aceeni idee echivalenta dintre pozitiile aparent i zgomotos inamice e
scoasa la iveala prin parodii. Politica alatura fraze scrise In maniera unui organ
i
guvernamental sau a unuia opozitionist. STnt texte gemene, dei unul afirma ceea ce
celalalt neagä. Procedeul va fi reluat In Tema §i variOuni.
Portretele de moftangii Rromanul sau Rromanca iau ca model pe dema-
gogul politic §i pe cucoana dintr-un high life permeabil. Catavencu se plTngea ca avea
numai straini. Moftangiul e rromanul cu doi rr Moftul In fato opiniei publice
TI ortografia chiar cu trei care face cadera politica claniind jos sträinismul
sus rromanismul !"
Se continua, astfel, o veche preocupare. Rromanismul cu mai multe consoane
initiale e tratat sarcastic. La Mo§i se servqte adevarata placintä romana". E fácuta
necesara disociere : Nu ne batem joc de Romania i de romanism, vorbe care se
pronurrta §i se scriu cu un singur r, ci de RrromcInism i de Rrromania, cu trei rrr
nu de popor, vai de capul lui I rTd destul atTtia de el ! ci de poppor, ba cIteodata
bobbor, cTnd e rromanul suparat i rag4t de suparare..."
Astfel, glumele Moftului capata deschidere mai larga. SInt grupate In jurul unor
aparitii groteTti. La rubrica Scoala romana", Caragiale publica o mare parte din
seria Rostogan. De Cazarma romana" se ocupa, In fragmente din Mol Teacä, Bacal-
bap, oarecum specializat In satira militarismului. (in anul urmator 1894 avea
sa conferentieze despre Bataia In arma-CV). Chiar rara rubrici speciale, alte pagini
din Moftul tind sa surprinda arii largi de observatii. intr-un articol, Caragiale defineTte
ironic High-life"-ul
Este crema unei societati
Ca nastere? Nu.
Ca talent? Nu.
Ca onestitate? Nu.
Ca bravurd? Nu".
Revista T§i propune o mitologie metodica" a acestui Olimp. Moftul îi ia rolul
lui Esiod. in curInd dar« Teogonia Nationala» sau« Moftologia Olimpului roman»".
Din aceasta mitologie fac parte portretele de moftangii, articolele, glumele §i
schitele publicate de Caragiale. Alaturi de schitele din prima §i mai ales din a doua
serie a Moftului, care vor intra aproape neschimbate In volumul din 1901, TntIlnim
motive §i idei reluate ulterior. Cele trei zeite prefigureazd Bacalaureat. Chiar
numarul urmátor al Moftului, ideea e adTncitä i fixata printr-o formula ramasa fai-
moasa : Lantul släbiciunilor".
Adevarata .,mitologie metodica" a realizat-o ansamblul Momentelor.
In cei aproape zece ani ce despart cele doua serii ale moftu lui, Caragiale
4i continua experientele profesionale §i politice. Scoate In 1894, Impreuna cu
Slavici §i CoOuc, revista Vatra. Aici Caragiale e mai putin activ decTt la Moftul.
Un destul de nevinovat exercitiu umoristic Cum se frite/eg Oranii stIrnqte
iritatia lui Vlahuta i prilejuiete o polemica ramasa la un ton decent, dar taioasa.
N-a avut urmari §i n-a Impiedicat sa se Tnfiripe prietenia din deceniul urmator.
Cu o mobilitate afectiva similara aceleia intelectuale, Caragiale se aprindea §i se
potolea la fel de repede, fara a Ostra ranchiuna.
In presa 4i urmeaza peregrinar-He prin gazetele liberale §i conservatoare. Scrie
In 1895 la Gazeta poporului liberala iar dupa un an colaboreaza la Epoca, organ
conservator. Face parte o vreme din partidul radical al lui Gheorghe Panu i scrie 317

www.dacoromanica.ro
la Ziva, gazeta aceluiasi Panu, reportaje si articole politice. Culisele chestiunii nationale
ilustreazd un interes ce se va prelungi pInd la sfIrsitul vietii sale pentru miscarea rorna-
nilor din Ardeal.
Colaborarea la Epoca are consecinte literare. Caragiale conduce suplimentul
Epoca !iterara. Secretar i-a fost tIndrul St. O. losif.
Curba profesionald a fostului director al teatrelor fluctueazd de la concesionarea
restaurantului din gara Buzdu (1895) la slujba de registrator la Regie (1899-1901).
Devenit primar al Capitalei In 1899, Delavrancea II numeste pe Caragiale In postul
onorific de membru In comitetul Teatrului National. Tot In 1899, Caragiale Incepe
publice la Universul seria de foiletoane din care se va Inchega In 1901 volumul de
Momente.
in 1901 i se särbdtoreste Implinirea a 25 de ani de activitate teatrald : pana de
aur, numdr festiv dintr-o publicatie ad-hoc (Caragiale), banchet si cuvIntdri cordiale.
Sdrbdtoritul mai trece In acelasi an prin experiente negustoresti : Beraria coopera-
tiva din Piata Teatrului, Berdria Gambrn us.
La cItiva ani dupd aparitia Momen Cr, In 1904, Caragiale hotärdste sd se stabi-
leascd la Berlin. isi va trdi acolo ultimii opt ani de viatd.
Cauzele exilului voluntar pot fi usor descifrate. in 1912, cind i-a explicat fiului
sdu, Luca, de ce a refuzat sdrbdtorirea oficialá, Caragiale a Insirat motive care explicd
si hotdarea din 1904 : Atunci a vorbit mult, cu patos si aproape cu lacrimi In voce.
Ne-a povestit toatd viata lui. Cum luptase, cum, hulit de unii, neluat In serios de
altii, pus la o parte de toti oamenii influenti, In fine, tot ajunsese. Cum o data
celebru, tot nimeni nu lua cuvIntul lui In seamd... Tot atunci mi-a fdcut si bilantul
clstigurilor lui de autor. in anii cei mai buni, reteta toted era de 2 300 lei. $i a Inche-
iat : Am muncit o viatá Intreagd, mi-am cheltuit averea ca sà trdiesc si sa và cresc,
am dat In mine pe un om celebru pentru Romania, dar un om celebru care ar muri
de foame dacd ar trebui sa trdiascd din munca lui..."
Faptele au Indreptätit amdrdciunea scriitorului. Dintr-o nota a lui Ranetti In
Zeflemeaua afldm Ca un om politic al vremii, C. F. Robescu, Il pomenea drept
berarul". Cele cloud respingeri de la premiile Academiei din 1891 si 1902, licentierea
de catre Dimitrie Sturdza, In 1901, a registratorului I. L. Caragiale din motive de
economii bugetare" confirmä o atitudine la care scriitorul rdspunde printr-o ironicd
autodepreciere : Fiindcd un jurisconsult ca dvs. nu este obligat a cunoaste numele
tuturor scriitorilor nationali, din norocire atit de numerosi i se adreseazd Cara-
giale lui Petre Gradisteanu, directorul general al teatrelor (In 1898) Intr-o scrisoare
deschisd publicatd in Adevärul, Imi permit a adduga spre Idmurirea dvs. aci mai jos,
dupd semndtura mea, lista Incercdrilor mele teatrale..."
Procesul Caion a turnat probabil ultima piaturd. O acuzatie calomnioasd de
plagiat nu era lucru neobisnuit. Plagiatul si vIndtoarea de plagiatori se IntIlneau
destul de frecvent In viata literard. Cu putini ani Inainte, Cosbuc avusese de suportat
acuzatii asemdnätoare. C. A. lonescu Caion, care, iritat de niste Tntepdturi din
Moftul, a imaginat plagiatele lui Caragiale, s-a distins, ce-i drept, printr-o inventivi-
tate neobisnuitd. in interventia lui la proces, Delavrancea a comentat cu tristete
zelul cu care omul acela foarte tIndr Incercase sä mInjeascd opera unui mare scriitor:
A inventat un autor, a inventat un traduator, a pldsmuit cIteva pagini pe care
le-a si tipdrit cu litere chirilice, si s-a Incercat, astfel armat cu probe materiale,
zguduie si sa distrugd o fald nationald". Mai gray este ca, dupd ce se dovedise falsul,
318 dupd ce Caion recunoscuse a fi inventat pe scriitorul maghiar Kemeny Istvan

www.dacoromanica.ro
presupusul autor al Näpastei alte modele ndstrusnice pe care le desemna calom-
niatorul, Puterea fntunericului a lui Tolstoi, pentru NcIpasta, Rabagas de Victorien
Sardou pentru O noapte furtunoasä au putut fi discutate, luate In serios. Un rol
Intristátor l-a jucat In aceasta privintd Macedonski, care, iritat de Intepaturile mai
vechi din Ghim pele si de parodiile din Moftul, l-a sprijinit pe Caion In efemera
publicatie, Porto mama in pledoariile lor, avocati notorii l-au tratat pe Caragiale cu
insolentd dispretuitoare. Convingerea noastra este ca. d. Caragiale a copiat", spune
Danielopol. lar Tanoviceanu se mird cu ingenuitate : E straniu acest proces In care
se cere bagarea la puscdrie a cuiva pentru ca a acuzat de plagiat". Juriul l-a achitat
pInd la urmd pe Caion, care si-a continuat nestingherit calomniile, tiparind dupd
proces brosura : Originalitatea lui Caragiale, douä plagiate.
Pus In posesia pdrtii ce-i revenea dintr-o mostenire care se afla In litigiu de
aproape doudzeci de ani, mostenirea Ecaterinei Momolo, rudd cu Ecaterina Cara-
giale, Ion Luca a putut sd-si Infdptuiascd intentia mai veche de expatriere, rod al
necurmatelor vexatii si umilinte la care fusese expus din neTntelegerea cu
tot caracterul popular al operei sale literare. Dar la cincizeci de ani n-a Incercat
sd se transplanteze efectiv i nici n-ar fi putut-o face. Viata i scrisul lui Caragiale
rdmIn legate de realitätile
O scrisoare din 1904 adresatd protopopului Hie Daianu povesteste de o mai
veche intentie a lui Caragiale de a se stabili la Cluj. (Cu un deceniu mai Tnainte se
endise sa se mute la Sibiu) : Stdruiesc astazi In dorinta aceea mai mult ca °Hand.
Ce Imprejurdri mi-au hranit-o si mi-o hrdnesc zilnic, va rog (cum, dacd v-amintiti,
v-am rugat si atunci) sa nu ma-ntrebati. Ce vd pot spune acum e cd a intra In mij-
locul dv. cu sufletul plin de prietenie recunoscatoare : acolo m-as afla In sfirsit ajuns
la liman ocrotitor ; acolo m-as putea vindeca In liniste de atItea 1-atItea ofense,
mIhniri i amdrAciuni, acolo, cu spiritul senin, a putea urma nedesdvIrsita mea cariera
literard, atIt de des Intreruptd de acrincd descurajare".
Modestia e si aci subliniatd i recunoastem In dteva accente tendinta incoer-
cibild de imitatie stilisticA. Unei fete bisericesti Caragiale Ii vorbeste pe tonul cores-
punzdtor de limanul ocrotitor". Sinceritatea cuprinsului nu suportd Insd discutie.
Proiectul clujan l-a tentat pe Caragiale si In timpul cdlatoriei pe care a facut-o In
primdvara lui 1904 In Italia, Franta, Germania. li scrie la 1 mai aceluiasi Hie Dd-
ianu : Proiectul nostru rämTne In picioare, cu toatd tacerea mea de pInd acuma,
eu rdmin nestrdmutat..." Alegerea se va fixa Trisd asupra Berlinului, dei Caragiale
se descurca greu In germand si cunostea admirabil franceza. Admiratorul lui Anton
Pann, parintele lui Kir lanulea, era atras de ordinea si de buna organizare germana.
Cercul de relatii si de interese creeazd Insa la Berlin un nou domiciliu bucu-
restean pe IMO' numeroasele pe care le cunoscuse Caragiale. Atmosfera vioaie
o contamineazd si pe bucdtdreasa Wanda Winkler, care rosteste un miticism repro-
dus cu Inentare Intr-o scrisoare a lui Caragiale catre Zarifopol : II n'y a que le
milieu. C'est fini. Frecventele cdrátorii In lard si colabordrile la presa bucuresteand,
la cea iesand (Opinia) si ardeleand (Rornanul) contribuie de asemenea la pdstrarea
intacta a atmosferei li preocupdrilor vechi. Corespondenta, cercul de prieteni romani
aflati la studii In Germania Zarifopol, Cerna, D. Gusti etc. ziarele citite si
comentate minutios Tntretin legdtura. Ne-o aratd corespondenta, In special scrisorile
catre Paul Zarifopol, care ne Ingdduie sA cunoastem mai Indeaproape aceasta perioadd.
Putem urrndri, astfel, atitudinea lui Caragiale in fata caorva principale eveni-
mente ale vremii. 319

www.dacoromanica.ro
Ion Luca Caragiale In biblioteca sa,
fmbracat In costum nalional albanez,
Berlin, 1910.

.-

In 1906, monarhia romana Tsi serbeaza jubileul de patruzeci de ani. Caragiale


pomeneste ironic de jubilee In mai multe scrisori. Lui Zarifopol Ti scrie despre
un bard care a terminat o piesa teatrala de gen eroic si niste ode si poeme triumfale
pentru jubileul regal. El conteaza sa cTstige atTta cu aceste patriotice productiuni,
IncTt sa poata veni cu familia pe aici"... Poetul respectiv era propriul lui cumnat,
Th. Dutzescu-DuTu. Pe Missir TI Tntreabd : AV luat si voi parte la Jubileu 7 ... v-a
primit si pe voi regele la hiritiseala 7 V-a poftit la vreun banchet 7 La Mol ati
fost 7..." ldeea de farsa e tratata alegoric In versurile Mare farsor, mari gogomani:
Un comediante de bravura / Joaca de patruzeci de ani ... aceeasi farsa de prost-
gust", aparute In Protestarea din 1906.
Dupa un an, In timpul rdscoalelor, tonul se schimba : Draga Petrache, Iti
scriu In culmea emotiunii si necazului. Stiu ce se petrece In tara; Trni explic de ce
si-mi Tnchipui cum si fireste asta adauga mai multa amaraciune dorului meu de
patrie". Emotia de care vorbesc rindurile acestea dintr-o scrisoare adresata lui
Petre Missir nu e o formula retorica. 0 confirma amintirile lui Luca Ion Cara-
giale : A stat zile Tntregi nemiscat cu capul sprijinit In mIini. CTnd Ti vorbeai, se
trezea ca din vis si raspundea Tntrebarilor cu glas obosit. Pe urrna deznadajdea era
320 Inabusita de revolta. Striga Ca bine le face ciocoilor. Voia sa piece, sa vada ce se In-

www.dacoromanica.ro
timpla In rara lui i deznadejdea iar4 TI paraliza. Intr-o noapte, febril §i iritat, a scris
bropra 1907 din prim& arä pinä-n toamnä.
Articolul scris Intr-o noapte are claritatea ideilor coapte Indelung. E traducerea
in limbajul publicisticii a ceea ce exprimasera piesele i schirele. Scriitorul a fost
conOent de aceasta corespondenra. Intr-o scrisoare catre A. Urechia a aratat
rostul unui act despre care §tia cà avea sa-i atraga huiduielile la unison" ale ma-
melucarimii" : De ce adica astazi, la batrinere, sa nu fiu leal, sa nu le dau dreptate
oamenilor, aratind pe fara de ce sentimente sint animat fara cu actuala lor organizare
de stat ? De ce sä nu arat lumii cum am vazut eu Imprejurarile sociale §i politice
la care am asistat §i ca istoric, nu numai ca simplu comediante ?"
Aparut mai Inn In ziarul vienez Die Zeit, sub semnatura Un patriot roman",
articolul a fost curind publicat In bropra In Romania.
Se regasesc In studiu idei presarate In articolele politice i care dau continuitate
unei traiectorii fluctuante. Dar ele au maturitatea experienrei. Analiza a devenit
In stare sa inventarieze mai minurios faptele. Caragiale4i propune un examen siste-
matic al raporturilor economice i politice, al administrariei, al culturii intelectuale".
In purinele pagini pe care le cuprinde prima din cele doua parri principale ale
articolului, raporturile dintre proprietari i rarani sint dezvaluite cu o asprime
decisa sa spuna lucrurilor pe nume. Invoielile agricole, dei sint obligariuni de naturd
civila, sint executate, la nevoie, de catre autoritari, manu militari, ca i ga-numita
In drept penal « muncä silnica» nici un raran n-ar Tndrazni sa se prevaleze de
desfiinrarea constringerii corporale prin lege, tiind bine ca atunci s-ar expune la
pedepse corporale, desfiinrate §i mai demult, prin Constituria din 1866". Caragiale
observa concordanra de interese dintre proprietar l arendg, In vreme ce semana-
toriii i§i construiau frecvent scrierile pe opoziria dintre boierul onest i arendawl
rapace. Concurenra arenda0or a ridicat §i ridia necontenit prerul arenzilor, lucru
ce convine proprietarilor, i din aceasta, firqte, rezulta crescinda ingreunare, pentru
mulrimea plugarilor, a condiriilor de subarendare".
Examinind politica, administraria i cultura constituite pe aeasupra acestei
realitari", studiul expliciteaza citeva semnificarii majore incluse In teatru sau sch ire.
Cele cloud ap-numite partide istorice care alterneaza la putere nu sint, In realitite,
decit cloud mari facriuni, avind fiecare nu partizani, ci clientela". Concurenra dintre
cele cloud partide face sa Infloreasca In Romania §i o vasta industrie industria
politica". Administratia e Inlocuita periodic, o data cu alternarea celor doua partide,
&id se schimba de la prefecti i secretan i generali de ministere, pIna la cel din
urma agent de polirie §i pia la mow de mahala... O clientela pleaca, alta vine
framinzii trec la masa, satuii la penitenra".
Impacarea liberalo-conservatoare din parlament pe care avea s-o Infdr4eze
§i Rebreanu s-a desf4urat teatral. Actorii, doi mari intre marii frunta.0, un con-
servator §i un liberal" au Incercat sd spele cu lacrimi fierbinri tot trecutul care,
ce-i drept, cam avea nevoie de spalat". Subtextul duioaselor scene teatrale ?",
In fara primejdiei, pentru amindoud egal de ameninratoare, facriunile de guverna-
mint clugnane îi dau mina pentru restabilirea ordinei".
Se simte In tot studiul lui Caragiale contrastul intre claritatea analizei §i semnele
de intrebare, ori punctele de suspensie cu care se incheie cele trei parri. Articolul
avea sa fie intregit In cursul anului 1907 de citeva fabule, publicate In Convorbiri
critice. 321

21 o. 178

www.dacoromanica.ro
Stabilitatea materiala da anilor berlinezi un ritm linitit, cu lecturi i descoperiri
literare la care contribuie prietenia cu Zarifopol. Concertele sTrit anuntate cu
aceea0 bucurie de gourmet" cu care scrisorile vorbesc de mesele copioase. Vian
de familie e Trinourata de escapadele lui Mateiu, läsat la studii In lard, unde duce
o existenn boerna, mentionata In primele pagini ale Crailor de Curte Veche.
Scrisul acestor ani cunoate eforturile chinuitoare l sterile de a da vian
unui proiect ambitios : piesa care sa reia, dupa douazeci l cinci de ani, personajele
din 0 noapte furtunoasä si O scrisoare pierdutä. Mai multe schi/e Intregesc Tnsa lumea
Momentelor, lar ultimul volum, Schite nou'd (1910) i cele cloud volume postume,
tiparite In 1915 de Luca (Reminiscenje, Abu Hasan), descopera filonul oriental,
anurrnt de pagini anterioare.
In 1912 Caragiale TrnplineTte 60 de ani. Refuza sarbatorirea oficiala organizan In
/ara. Cauzele refuzului le cunoatem din pomenitele amintiri ale lui Luchi. De aseme-
nea, grit implicate Tritr-o fabula trimisa lui Vlahun, In care se vorbete de un baiat,
caracterizat ironic drept o sea-turd, un stricat", i oropsit de ai lui. Mai tTrziu, and
rudele care I-au certat" au hotarIt sa-1 sarbatoreasca de ziva lui, I-au ghiftuit Ora ce
I-au Trnbolnavit. Morala suna : Dupa prea amara vian/ Nu fi lacom la dulcean !"
Caragiale a murit In noaptea de 9 iunie 1912, dupa ce o seara Intreaga vorbise
Cu pasiune lui Luchi despre Shakespeare. in toamna acelui4 an trupul a fost
deshumat din cimitirul berlinez i Ingropat In Bucure0. La reInhumare a vorbit,
printre al/ii, i Mihail Sadoveanu din partea Societa/ii Scriitorilor Romani.

Dupa c4iva ani de exerci/ii satirice In reviste, Caragiale s-a afirmat ca dramaturg
la douazeci i apte de ani.
intre cronicile din Ghim pele i O noapte furtunoas'd e o distann strabätun
de artist, i de literatura. Analogia cu Eminescu se impune. $1 la Eminescu, de
la Speranja sau De-as avea, la Epigonii, i'mpärat i proletar sau Lacul se transforma
creatia poetului i tarImul literar. Poezia lui Eminescu a fost facuta posibila de to/i
marii lui Inainta0, dar i de poe/ii marunti pe care i-a reabilitat In Epigonii. S-a
Intors maOna lumii", se allá In V. Bob. Totul e filtrat, absorbit i frinturile reluate
dobIndesc alte valori.
In teatru, i mai tîrziu In schi/e, Caragiale Inseamna continuare i innoire. Oricare
fir am urmari tipurile, temele, procedeele stilistice aflarn punctele de pornire.
Zi/a continua' un lung ir de personaje. Franjuzitele lui Facca, personajele din 0
bunei educajie a lui Balacescu, Gahi/a Rosmarinovici i Chirin lui Alecsandri, Tnglmfata
pläpumeireasä a lui Costache Caragiale, Musiu Jorj din Ortonerozia lui Hasdeu
alcatuieEc o filia/ie. Rica, la care latinismul presei liberale se adauga frantuzis-
mului, are ascenden/i la fel de numero*. Stilul de ajutor la arhiva din declara/ia
de amor a studentului In drept §i publicist Angel radios! precum am avut onoarea
a va comunica In precedenta mea epistold" se IntIlnete In a doua piesa a lui
Alecsandri, Modista si cinovnicul, casi in parte la Jorj. S-au propus l numeroase
alte surse de detaliu, uneori foarte verosimile.
Literatura satirica avea pe la 1880 o tradi.tie destul de bogata. Se dezvoltase
mai ales In epoca de pregatire a revoluVei din 1848.
Fabula, vodevilul, eintecul comic, ale lui Alecsandri, mladioasa proza a lui
Costache Negruzzi sau Russo Improscasera toate cu ironii tombaterele, Lunatqtii
InspaimInta/i de revolu/ie, Chiri/ele Intocmeau foile de zestre cu cozi de
322 pauni l suflete de Iigani, ispravnicii gata sa primeasca curcanul sau arboava.

www.dacoromanica.ro
Ion Luca Caragiale in 1902.

Realitatea de dupd 1860 a prilejuit In aceea0 mdsurd replica elegiacd i cea gro-
tescd, a generat triste-tea i minia eminesciand i lumea lui Caragiale. Intr-una din
ultimele lui piese, Camil Petrescu TI ardta pe scriitor descoperinduli personajele In
cluburile conservatoare sau In grddinile de vara. ldeea de simpld transcriptie e
discutabild. Dar caragialismul acestei lumi iese la iveald cind deschizi Romclnui, cind
urmäre0 relatarea dezbaterilor parlamentare luate la intimplare, sau cite0 pagini
de memorialisticd. C. Bacalbaa pomenete de o manifestatie imprktiatd de matura-
torii care, stirnind cu mkturoaiele lor uriae valuri de praf, au sugrumat glasul opo-
zitiei. E o desdvTrOtO situatie pentru Momente. E oare neverosimil stilul lui Ventu-
riano sau CaTavencu, &id TI compardm cu perlele scdpate lui Nicolae Fleva In focul
improvizaTiei ? Domnilor, md aflu astdzi In mijlocul dumneavoastrd aa dupd cum un
cdlltor rdtdcit pe mare &este un addpost numit oasis I". Acest guvern TI voi diseca
cu scalpelul chinnistului".
Inaintea lui Caragiale, revista umoristicd sau cupletul tricepuserd a nota aspectele
caragialeTti". A trebuit sa apara Caragiale pentru ca observaIiile mai mult sau mai
putin cornice sd devind un univers dupd cum, cam in aceea0 vreme, amärdciunea
difuzd din poezia vremii a cdpOtat expresia i dimensiunile eminesciene.
Satira a avut cImp larg de acliune In teatru. Fostul sufler, urmgul dinastiei de
actori, cunWea bine repertoriul original, ca i pe cel clasic. Un exemplu poate ardta 323

www.dacoromanica.ro
in ce mdsurd Caragiale Insu5it maxima lui Molière 0 a luat de la Inainta5i, cu
con5tiinta cA transforma 51 desdvTr5e5te ceea ce ia.
Relatiile personale dintre Caragiale 5i Alecsandri au fost uneori Incordate, de5i
scriitorul mai In Virsta 0 mai consacrat a fdcut parte din juriul care a premiat D-ale
carnavalului. Oteva din Insemndrile lui Maiorescu pomenesc de frictiuni la 5edintele
junimii". Ele sInt confirmate 5i de aluziile fácute de Alecsandri Intr-o scrisoare in
care-I felicitd pe lacob Negruzzi cd a renuntat la fostul lui colaborator 0 de un
calambur al lui Caragiale, prin care este sugeratd ideea cd Alecsandri Ii invidiazd.
lar In Cercetare criticó asupra teatrului romtlnesc, partea cu privire la repertoriu nici
nu pomene5te de Alecsandri.
Totu5i, Intre cei doi dramaturgi Inrudirile 1i continuitatea sTnt evidente. Nu
numai pentru cà personajele lui Caragiale le continua pe cele ale Tnainta5ului sdu,
ci 1i pentru Ca' întîlnim procedee 5i efecte imprumutate direct de la Alecsandri.
Alternativa prin care Farfuridi t5i stabile5te pozitia fatá de revizuirea constitutiei
existd In monologul lui Clevetici : Vreau respectul conventiunii cu conditiunea de
a se schimba cu totul". Dublul sens al cuvIntului capitalist", cu echivocul comic al
modului In care-I folose5te Catavencu, se Intilne5te 0 la Alecsandri. lar In Sinziana
Pepe/ea, un personaj stIlce5te dictonul latin Intr-o manierd foarte asemändtoare cu
replica lui Rich" Venturiano. Alecsandri mai acläugase 0 un calambur : Box pipili,
box dei", spune Macovei In Sinziana i Pepe/ea : Ce box, ma, na box", riposteazd
Pepelea, crindu-i un pumn. Chiar explicatia sufragiului universal, oferitd de 1pin-
gescu lui jupTri Dumitrache, e data de unul dintre tdranii lui Alecsandri In Rusaliile
In fata frazelor ininteligibile ale lui RäzvrAtescu, Toader Il Idmure5te pe Gheorghe
sufragiu, cumetre, ca la boieri".
Nu putem imagina astdzi fraza lui Farfuridi sau citatul lui Rica' despärtit de perso-
naje. Le apartin, fac corp cu un monument nou. Relieful personajelor caragiale5ti e
infinit superior fatd de comediografii anteriori. Mijloace diverse contribuie, armo-
nizIndu-se. Felul de a vorbi, folosit Inainte clupä anumite scheme de limbaj national
sau profesional, sugereazd nuantat caracterul 5i atitudinea. Gestul sau formula verbald
stereotipd accentueazd grotesc o dominantd. Cadrul In care e plasat personajul II defi-
ne5te, indicaiile scenice, arndnuntite ca l la Gogol, Intregesc portretul fizic 5i moral.
Existd In Conu/ Leonida, ori In O scrisoare pierdutd pasaje In care indicatia scenicd e
dezvoltata ca In caietul de regie al unei pantomime : spaima Efimitei, discursurile lui
Farfuridi 5i Catavencu. Totul e transpus In mimicd, comportare 5i ton : gestul Efi-
mitei, care cautd In dulap inamici nevdzuti, felul In care Farfuridi I5i pierde progresiv
cumpaul 5i se propte5te In aplauze, schimbdrile de registru ale lui Catavencu,
care trece brusc de la lacrimi 5i de la glasul In falset la tonul viol 5i Idtrátor". Mai
firziu, In teatrul lui Camil Petrescu procedeul, orientat mai mult spre anahizäli
comentariul abstract, va dobIndi iar o pondere caracteristicd.
Transparentd, fail tumult, In aparentd fdrd penumbra, opera lui Caragiale dez-
valuie totu5i analizei un echilibru al contrariilor, pe care nu 1-ar rasa sd se bänuiascd
prima 5i justificata impresie de luciditate 5i mdsurd. Ar fi abuz de acrobatie inter-
pretativa sA-1 transformdm pe Caragiale Intr-un romantic fdrd voie. Dar, unificate de
inteligentd i umor, se descoperd linii diferite i virtualitdti care au constituit puncte
de pornire pentru interpretdri opuse. Reflectat In paginile critice pe care le-a inspi-
rat de la Maiorescu i Gherea la Ibraileanu, Lovinescu, la G. alinescu, $erban
324 Cioculescu, Tudor Vianu, mai recent la S. Cazimir sau B. Elvin chipul lui Caragiale

www.dacoromanica.ro
capdtd cele mai diferite expresii. Este satirizatorul burgheziei liberale, povestitorul
oriental i premergätorul absurdului. Reducerea lui Caragiale la una dintre aceste
dimensiuni nu se poate apära. Dar ele nu sInt numai produsul inventivintii interpre-
tative i asociative. Cu ponderi diferite se IntIlnesc In jocurile de apd ale operei.
De aceea trebuie examinate cIteva dintre opozitiile pe care scrisul lui Caragiale le
comporta i le domind : dispersarea i unitatea, structura clasica i observatia.
Chiar tinInd seama de descoperirile ce se mai pot face In ultimul deceniu
s-au gasit numeroase texte uitate prin reviste opera lui Caragiale e cantitativ
redusä. UsInd la o parte corespondenta, patru decenii de scris au Incdput In ase
volume nu prea mari de opere complete. 0 elaborare grea, chinuitoare de care
vorbesc amintirile rudelor §i prietenilor sentimentul de rdspundere pentru cuvIn-
tul scris, care II facea sä alcdtuiascd ciorne pentru scrisorile intime, explicd acest ritm
lent, pauzele destul de mari.
Varietatea de genuri atinse, de preocupdri, de tonuri, e la fel de izbitoare.
Caragiale nu a abordat romanul, iar versul I-a practicat de altfel cu iscusinn tehni-
cd doar In rare Incercdri juvenile, In traducen i In parodii. Opozitia dintre poezie
rIs, teoretizan grdbit de critici care uità de witz-ul romantic, de Heine i de Mor -
genstern, nu se sus-One. Dar tipul de inteligenn caragialiand, autocontrolan, luminInd
implacabil, lasa putin loc poeziei : o afldm In cIteva fraze de amintiri, In incursiunile
fantastice din Colul drocului.
Minus romanul, cele patru decenii de scris au trecut prin mai toate genurile,
stdruind In special asupra formelor diverse de publicisticd. Caragiale a scris poezii,
vodeviluri, sonete §i o drama. A umplut o activitate gazetdreasca desfdwratd pe
tot parcursul operei cu nuvele, schite, cronici de arn i articole politice ori cu
simple note, anecdote, cugetdri malitioase. Raportat la altii de dimensiuni compara-
bile, este scriitorul nostru cel mai receptiv la solicitdri, In special de natura
propunere venin din partea unui cotidian prilejuiete volumul de Momente
din 1901.
Supusd In aparenn contingentelor, ocazionald In sens goethean, opera aceasta
se impune prin unitate. Fragmentele de forme i dimensiuni diferite se Imbind
construiesc. Nu e vorba de gogoOle" cu care gazetarul de dou'azeci de ani a
umplut Cloponul, nici de cutare glumd versifican, redescoperin de pietatea istori-
cilor literan. Dar se observd cA exceptInd Hatmanul Baltag, divertismentul lucrat
In colaborare sau O soacn5 primele comedii mun i lärgesc obiectivul. inrudirile
dintre Titircd i Leonida sTnt certe, factorul comun fiind pasiunea pentru gazeta
liberald i deci limbajul politic i savant, practicat mai cu sfiald de primul cdci e
confruntat cu competentele superioare ale lui Ipingescu i Venturiano mai cu
aplomb de cdtre Leonida care are drept interlocutor pe Efimita. Dar mediul s-a
schimbat, ap cum s-a schimbat i familia de personaje, treend de la Cdpitanul din garda
civicd la pensionarul In halat i cu scufie. Schimbarea e mai sensibild In Scrisoarea
pierdutd, &Id intrd In scend notabilii unui judet de munte, care converseazd telegra-
fic cu centrul" §i cu minitnii. O alta schimbare ne situeazd In lumea frizerilor ase-
diati de amorul femeilor Tntretinute, In lumea jucdtorilor de profesie. Spre deosebire
de Labiche admirat de Caragiale care se Intoarce, notInd mereu cu agerime alte
detalii, la metamorfozele unor domni Perruchon, Caragiale refuzd stereotipia vode-
vilescd, chiar dacd respecta §i practica mecanismul impecabil al vodevilului. 325

www.dacoromanica.ro
.f"

Ion Luca Caragiale cu Alexandru Vlahutd in casa lui A. Vlahuta


din Bucuresti (Casa Functionarilor Publici, Piata Victoriei).

Tendinta de a Idrgi scena sociald si de a surprinde ceea ce Intr-o cronicd de tine-


rete el a denumit tip diferentiindu-1 de maniere", nu se reduce la alternarea de medii,
la defilarea de personaje. Urmdreste relatii care sd fixeze istoric un mediu si o situa-
tie. Trebuie spus In parantezd cd Incercdrile de a-1 privi pe Caragiale detasat de
lumea pe care a fixat-o In comedii sau In schite s'int licite, In mdsura In care critica e
tentatd sA Incerce mereu alte lentile, dar Old la urmd mutilatoare. Lumea si calitatea
privirii sTnt inseparabile la Caragiale. Daumier e ininteligibil daca nu e raportat la
societatea francezd din timpul lui Ludovic-Filip, dei ar fi un truism sd subliniem cd
universul caricaturistului e, In primul rind, universul Daumier. Ambitul" lui Dumi-
trache, prelegerile lui Leonida, complicitatea din Scrisoarea pierdutd apartin In acelasi
timp societätii romdnesti de la 1880 si universului caragialian. Mascarea unuia dintre
termeni deformeazd contururile, schimbd culorile.
Unitatea de viziune care construieste un univers din frinturi si piese de dimen-
siuni diferite se impune In Momente. Nu intrd In constructia de ansamblu numai
cuprinsul volumului din 1901 sau al volumelor urmdtoare. Articole si butade din
Moftul roman sau din alte publicatii adunate cu grijd de Paul Zarifopol sau de $erban
Cioculescu dezvdluie sensuri invers proportionale cu dimensiunile si cu prilejul mo-
326 dest care le-a generat. Politico publican In Moftul parodiazd editorialele a trei gazete

www.dacoromanica.ro
si degajeazd, In registrul si la dimensiunile proprii, aceeasi impresie de echivalenta
de limbaj si atitudine ca si Scrisoarea pierdutd sau Telegrame. Textul ocazional, butada
azvIrlita In trecere nu pot concura scrierile monumentale, dar capdtd adesea deschi-
deri surprinzdtoare. Maestru al formulei rotunjite aforistic, Caragiale a enuntat ideea
Intr-o scrisoare cdtre Mihail Dragomirescu : Ca vorba nu e sa umpli lumea larga
Cu o opera, ci o opera strTmta s-o umpli cu lumea ; fiincicd o opera trebuie sd träiasca
In lung nu In larg, ca raza care pätrunde drept Inainte, r J ca un balon de la luminatie
care se umfla In laturi".
Textul citat face parte din numeroasele profesii de credinta clasica pe care
Caragiale le-a presdrat In articolele critice ca si In corespondenta. Clasicismul
caragialian este incontestabil, cIt timp se referd la structura artistului. Se repercuteazd
In opera si evident In opiniile critice.
Cultul obiectivitatii, repulsia fata de invazia lirica grit permanente. Sentimenta-
lismul sdrnandtorist e parodiat in mai multe rInduri. Tratata mai cu respect, iruptia
lirica este considerata deplasata In economia unei piese. Cu discretd nencredere,
dincolo de bundvointa amicald, e tratatd si formula noud, adusa de Apus de soare
frescurile dramatice". Caragiale Tsi mdrturiseste teama fata de invazia viitoare a
unor asemenea frescuri". in celelalte opinii despre arta comunicate de scriitorul
care a fácut cronicd dramatica si muzicald si a scris notite risipite" despre saloa-
nele noastre" persista atitudinea clasicizantd In ceea ce preferd, in nencrederi
In refuzuri, Chopin, omorTtorul de dulce Chopin" e asemuit cu un fierastrdu cir-
cular brevetat". Dimpotriva, Haydn e tratat cu veneratie si prilejuieste o caracteristica
profesiune de credinta : ca., drept sd-ti spun, stimate domnule Doktor Ti scrie
Caragiale lui Zarifopol la 4 februarie 1910 multe lucruri bune mi-ar fi pldcut si
mie, ca oricdrui muritor, pe lumea asta, Insd nici unul mai mult ca vorba pe deasupra
!impede, dar adincd la Inteles".
Retinerea, refuzul atitudinilor confesionale au Trnputinat paginile de amintiri,
si au dus la pomenita sardcie de date. Caragiale repeta ca autorul nu e interesant
pentru Intelegerea operei conceputd cu modestie insistenta, ca un onest obiect
artizanal. Una dintre scrisorile care refuza unui comentator date biografice miniroale
continua: CInd ai d-ta o pereche de ghete, si ieftine i potrivite, poartd-le sdnatos,
si nu-ti mai pese de locul nasterii autorului lor, si de Imprejurdrile vieii lui, care
n-au de loc aface cu ghetele d-tale". in acelasi an (1909), 0 conferinTà reia In registrul
comic comparatia cu ghetele. Mai Tnainte un articol substantial, Citeva pdreri, vorbise
de croitor si de costume. Demiurgul romantic genereazd si aici, prin reactie, imaginea
scriitorului ambitionInd a fi doar un constiincios mestesugar.
Coordonatele clasice sInt importante In opera. Aspect mai putin relevant, dar
izbitor, teatrul e tentat sd respecte unitatea de timp. Nu intra In discutie Conul Leo-
nida..., farsa intr-un act. Dar Incurcaturile se leaga si se dezleaga Intr-o singurd
noapte furtunoasà, In ziva si noaptea din D-ale carnavalului, In modul cum IntImpla-
rile se concentreazd In preajma alegerilor din Scrisoarea pierdutd. Preocuparea
aceasta pentru concentrarea Intr-un timp minim e prezentä si In Ndpasta, face sd fie
precedatd actiunea propriu-zisd de un sir de Intimpldri care o fac inteligibila : uci-
derea lui Dumitru, condamnarea din eroare a lui Ion, casätoria Ancl cu acela pe
care II bdnuieste a fi ucigasul. Pe scend, IntImplArile se string tot Intr-o singurd zi.
De tip clasic e concentrarea cultivatd de Caragiale pe toate planurile. Astfel,
concentrarea stilisticA. Zarifopol ne relateazd eforturile lui Caragiale de a curdta de
balast Inceputul unei schite. Dar peste tot, si nu nurnai In evitarea verbalismului, 327

www.dacoromanica.ro
se percepe grija pentru clasicizanta economie de mijloace. Personajele sInt mereu
putine, repartizate toate cu sarcini dramatice flete. Chiar cei doi Invatatori din Scri-
soorea pierdutä, uniformizati i prin nume, ent prima Tricarnare a unei familii de per-
sonaje care va reveni In Conul Leonida si apoi frecvent In Momente, sInt marunti
combatanti politici, sensibili la seductia retorica. $apte personaje In Noaptea furtu-
noose", doua In Conul Leonida, unsprezece In O scrisoare pierdutä reprezinta cifre semni-
ficative.
Acestei enumerari extensibile de caractere clasicizante i se pot opune fapte
esentiale, In neta opozitie cu viziunea clasica. Interesul dominant pentru generalitate
e corectat de atentia acordatd unor moduri de a particularizaoamenii si Imprejurarile.
Viziunii statice i se opune interesul pentru miscarea istoricd.
Putin descriptiv, Caragiale, care da amploare i multiplicd rosturile caracteri-
zatoare ale indicatiilor scenice, nu insista asupra decorului. Dar amanuntele selectate
particularizeaza social si istoric. Astfel sTnt pusca de gardist cu spanga atTrnata
ling ea" din 0 noapte furtunoasä, sala de bufet Intr-un bal mascat de mahala"
lasInd sd se zdreasca usa cabinetului de toaleta" (D-ole carnavalului), decorul mai
putin minutios descris din actul al treilea al Scrisorii pierdute. Dar pentru auditivul
prin excelenta, care a fost Caragiale, planul principal de particularizare este limba
personajelor, Intregitd In naratiune de imitatia stilistica de stilul indirect liber",
nararea In maniera personajului. Observatiile cu privire la sensibilitatea lingvistica
la registrul comic infinit nuantat pe care aceastd sensibilitate II creaza la Caragiale
formeaza unul dintre locurile comune ale tuturor comentariilor critice. Acest mod
de a particulariza prin limbd e la antipodul elegantei neutre a stilului clasic. Aparitia
lui literara e, de altfel, tardiva, dei Horatiu teoretizase adaptarea limbajului la
personaj. Apartine curentelor realiste din secolul al XIX-lea.
Atentia la etapele succesive ale unui proces istoric la rafinarea cherestigiului,
la parvenire si la crearea oligarhiei de care pomeneste 1907... este alta coordonatd
pe care o sesizeaza once trecere In revista.
O reactie antisociologistä din ultimii ani, implicInd bizara propunere a semnulu;
de egalitate Intre sociologismul hulit i unghiul sociologic de comentare a literaturii
sau chiar Intre sociologism si problematica realismului, l-a luat drept obiect Intre
altii si pe Caragiale. Scriitorul care a teoretizat rostul mimetic al artei rezista
Tnsa la interpretarile exclusiv tehnice sau la broderiile capricioase ale comentariilor-
pretext. Constructia unui Caragiale privit antiistoric lasa pInd la urmd impresia peni-
bila pe care o trezeste once acrobatie agila, incapabild Insd de a se prelungi peste
rapaitul tobei din arena. Lovinescu a stdruit In aceeasi mdsura ca si Ibrdileanu sau
(..,herea asupra fixarii istorice a operei caragialiene, oricIt de subrede ar fi concluziile
studiului din tinerete In care Lovinescu considera perisabila opera aceasta prea legatti
de contingent.
Atentia fata de tipurile istorice se descopera In straturile succesive ale scrisului
caragialian. Prin gesturi si prin limbaj, personajele comediilor apartin momentului
1880, sInt In sa legate cu multe fire de tarapand, ezita Inca In fata neologismelor. Cu
exceptia generatiei june, a Zitei si a lui Rica, sInt opace fat& de comediile de la
Iunion" pentru ele ininteligibile. Momentele" surprind lumea de la sfIrsitul seco-
luluiceea ce Tsi propunea sa faca, manipullnd personajele primelor comedii si
piesa la care a lucrat Caragiale la Berlin. Dar confruntarea de stadii istorice are frec-
328 vent loc In aceeasi opera: In Noaptea furtunoasä, In schite. Ibraileanu a remarcat

www.dacoromanica.ro
13

M se mocifica numele personajelor dintr-o


schita, In care mamele se numesc Anca si Ghioala, -
iar fiicele Matilda si Lucre/ia.
Plasata intr-un moment de matu rizare a rea-
' tti
lismului, viziunea clasicizanta pastreazä procedee f-
-1.

generalizatoare, categoriale, fixeaza un personaj ^4ti*' -!.'


vI
prin ticuri. formule, dar abandoneaza staticul si -

este interesata de diferitele forme de particulari-


zare, in special de cele ale limbajului. Doud afir-
mF/ii ale lui Caragiale se conciliaza astfel. « Sint
vechi, domnilor"era vorba favorita a lui Caragiale
end se certa cu prietenii pentru idei, pentru ¡del
de arta mai cu seama», ne spune Zarifopol. in
schimbul de scrisori publice cu Vlahu/d, Cara-
giale scrie : Oamenii tosi mor ; unii mai de
timruriu, alii mai tirzior... Da, to/i mor
dar numai unii Tmbatrinesc, aceia care nu simt
ca lumea merge si ca omul nu trebuie sa se-n/e-
peneasca-n calciie pe loc, ci trebuie sa se lase
dus, In pasul lumii". Caragiale, iubitorul de
paradoxuri, gata sa accepte ipotetic un punct de Luca Coragiale. Tan!
"
scriitorului
pornire contrar celui pe care-I sus/inuse puTin I. L. Caragiale.
mai Tnainte, pentru a putea porni discu/ia, nu
s-ar fi aratat incurcat de afirmaIii contradictorii.
Sinteza originald Intre 4.iziunea tipologica, clasicizanta si minutia observgiei
atenta la particularitate si miscare adevereste, armonizeazd arnindoua afirmaOle.
Sinteza existä din prima piesa. La citiva ani distant& debutantul de la Ghimpele
a devenit Caragiale. Sigurary/a liniilor si a culorii e izbitoare In aceasta piesä con-
struita, ca si celelalte comedii, cu mijloacele quiproquo-ului, mijloace pre/uite si
valorificate mereu de vechiul sufler".
In prima lui piesä, Caragiale se opreste asupra burgheziei liberale la trei decenii
dupa revolvtia din 1848. Orgoliul de proprietar si de om la putere II stapineste pe
Dumitrache Titirca. Dumitrache nu se dezlarquie In vazul lumii : eu, de I negus-
tor, sa ma pui In poblic cu un coate goale nu vine bine". in ierarhia sociala a lui
Dumitrache, tot ce nu e negustor, proprietar intelectuali, amploaia/i, to/i scirla,
scir/a, pe hirtie e privit cu dispre/ de casta. Rica va beneficia de stima deve-
nita umila a lui Titirica. Daca dumnealui cabulipseste sa ne onoreze cu atita
cinste" doar in clipa &id se va infälisa drept ideolog liberal, autorul articolelor
silabisite cu venera/ie. Chiar si gelozia lui Dumitrache se nutreste din orgoliu.
Exista la acest personaj masiv, violent dei nu lipsit de bonomie o pasiune
ingenua pentru politica liberald si o Incredere In slova scrisa a gazetei liberale care
II inrudesc cu pensionarul Leonida. Nu are alura savanta a acestuia. in dezbaterile
Inalte, In interpretarea cu pietate a textelor lui Rica Venturiano, el se afla In pos-
tura mai umila a EfimiVei, e un invd/acel al ipistatului lpingescu. Dar, ca si Leo-
nida, si-a concentrat toatä via/a spirituald in aceastá interpretare de texte gazetd-
resti, dupa cum si-a concentrat toate disponibilita/ile de gingasie asupra Vetei. Chiar
In momentele de mihnire, In izbucnirile de gelozie, and e convins ca s-a dus am- 329

www.dacoromanica.ro
bitul", se ferWe sd spund lucrurilor pe nume, îi menajeazd sotia simtitoare. In
dará de veneratia greoa'e ardtatd In fata veneratie de care beneficiazd
Zita, In afard de exercitiul spiritual oferit de lectura cu glas tare a Venitorelui
trecutului", scara de valori a proaspdtului proprietar i cdpitan In garda civica
e reclusd.
Dumitrache Titirca se afld Intr-o fazd incipientd de ascensiune social. Cheres-
tigeria asigurisitd" e Inca aproape de negotul patriarhal. li place sd foloseascd
neologisme. Dar se miKd stingaci In tainele politicii i recurge la cele doud cdIduze :
Rica Venturiano i Ipingescu.
Se fac, astfel, simtite In piesd doud deformOri succesive ale 48-ului. E o sursd
principal a comicului din O noapte furtunoasä. Cherestegiul liberal se cramponeazd
de ideile 48-ului, pe care le fìlfîie ca pe ni te zdrentuite stindarduri. Dar nu mai
are nimic comun cu ele i nu le mai pricepe. Sub pana lui Rica Venturiano s-au
transformat In verbalismul din Venitorele i trecutul" sau In lozinci caricaturale
ori toti sA muriti, ori toti sA scdpdm". Tálmäcite de lpingescu pentru uzul lui
Jupin Dumitrache, vechile idei suferd a doua deformare. Revendicarea sufragiului
universal devine : bate In ciocoi, unde mänTricd sudoarea poporului suveran...
tii : masd... sufragiu".
In primul lui studiu despre Caragiale, Gherea a vorbit de Dumitrache, Chiriac
Spiridon ca despre trei ipostaze ale aceluia0 personaj. Observatia cere precizdri.
Nu e deloc acela0 personaj. Chiriac mai elastic, in stare sd combine dragostea
cu politica nu e doar un Jupin Dumitrache mai tindr. Dar ideea lui Gherea
pornWe de la o fatd a operei caragialiene.
Trinitatea Spiridon, Chiriac, Dumitrache puncteazd calea de parvenire spre
situatie a unui cherestegiu, proprietar i cdpitan In garda civicA. Crescut cu sfin-
tul Niculai" din cui, bdiatul de pricopseald e un posibil tejghetar i om de Incredere
al patronului.
Mai evidente sint tendintele i ansele de parvenire la Chiriac. La nivelul cheres-
tigeriei, el desf4oard o tacticd complicatd pentru asigura situatia avantajoasd
de om de Tncredere al patronului i de amant al patroanei. Adulterul In sine nu-i
cere eforturi, cdci Increderea lui Dumitrache e inepuizabild i n-o poate zdruncina
nici legAtura de git gOsitd pe pat. Dar In vreme ce Dumitrache, ajuns i impor-
tant, e mai rigid, Chiriac se adapteazd, e sentimental cu Veta, dTrz om de Incredere
cInd vorbWe cu Dumitrache i implacabil cu duprianii politici, pe care-i scoate
bolnavi la izircit". Cdci Chiriac are In garda nationald gradul corespunzOtor cu
situatia de la cherestigerie : e sergent. Aceastä dubld atitudine e sesizatd prin nuante
de vocabular. Cu Veta sau Spiridon, Chiriac vorbWe simplu, ignoreazd neologis-
mele. Acestea apar, stilcite cum se cuvine, end tejghetarul intrd In pielea sergentului
in garda nationald a politicianului liberal, cind discuta' despre izircit" sau ripos-
teazd cu severitate : nu cunosc la un ala rezon fOrd motiv".
Cele doud cdIduze politice ale lui Dumitrache, ipistatul li gazetarul, vor reveni
sub InfátOri diverse la Caragiale.
Pentru pensionarul Leonida, politia e atotputernia îi poate permite once.
Frizerul Nae Girimea e In relatii de aliantd amical: In schimbul unui bilet la
loteriile ipistatului, Ti poate solicita oricind serviciile. Dar, de0 II domina pe Dumi-
trache prin cultura lui politicA, Ipingescu Ti rdmine inferior. Ipingescu aprobá toate
frazele lui Titircd, cu cite un rezon", i la cel dintTi apel s'al, nene Nae l"
330 se repede : Urgent". Fatd de stdpinii judetului spatele politaiului se va Tncovoia mai

www.dacoromanica.ro
tare, si dependenia lui Pristanda de Tipdtescu,
Trahanache si mai ales de Zoe va fi absoluta.
Gazetarul Rica Venturiano e tratat In
piesa intr-un grotesc total, redus, ca Tntr-o
caricatura, la cloud elemente chintesenta po-
zi/iei i ambiIiilor sale jobenul si ochelarii.
Ideologul liberal posedd orgoliul Impatritei lui
calitgi de arhivar ajutor, studinte In drept,
publicist si poet In orele libere Esti un
crin plin de candoare, esti o fragila zambila".
Volubilitatea lui Rica o prevesteste oarecum
pe cea a confratelui sau, Cgavencu. Ca si pe
scolarul limousin al lui Rabelais, numai teama
de bataie II readuce la limbajul obisnuit si-I
face sa invoace cu rugaminti fierbinti ajutorul
sfintului Andrei. Dar Indata ce se simte In I. L. Caragiule - cancaturi de Iser.
siguranIa, Tsi regäseste jargonul latinisto-fran-
Tuzit si faconda de gazetar.
Cei a-Ova ani care despart cele cloud personaje feminine le diferemiaza pe toate
planurile. Ibraileanu a glosat cu privire la vIrsta celor cloud femei, aratInd ca
Veta e de fapt tTnard. Dar morala cherestigeriei Ii spune cuvIntul. Sotia
lui Dumitrache e In situgie de matroand. Romantismul la care aspira si care
ii e Ingaduit, se reduce la adulterul cu omul de Incredere al soTului. Desi divortata,
Zita Isi poate poetiza iubirile cu schimburi prelungite de priviri, biletele, versuri
compargii florale, cu urmdriri nocturne, turburate doar de dinii de la maiorul
din coll. Deosebirile de vIrsta isitugii se InsoIesc de altele care angajeaza
Intreaga lor atitudine. Veta a rdmas la stadiul negustoriei patriarhale. De altfel,
Veta nu e tratatd caricatural. Nu cunoaste limbajul ImpestriIat neologistic si nu
are veleitgi mondene. Comediile de la Union" o plictisesc si stilul declargiei
lui Rica o face sa rida. Adulterul ei se consuma simplu, cu oftaturi, jurdminte
romarte.
Trecuta pe la pasion" si lectoare a Dramelor Parisului, ZiIa are alt orizont.
Viga la cherestigerie n-o satisface, nu poate Val nici cu pastramagiul". Aspiratiile
de rafinare o fac imediat sensibild la jobenul si la stilul epistolar al lui Rica. A des-
coperit si spleenul : e ambetata absolut". Zita face legatura cu Esmeraldele din
Momente.
Conul Leonida faTä cu reaqiunea se fixeazd asupra unei noi categorii de personaje.
In locul cherestegiului tratat cu deferentá de ipistat se iveste pensionarul mdrunt,
cu prestigiu exclusiv domestic.
Caragiale si-a intitulat acest act farsd", endindu-se probabil la accentul pus
pe grotesc si la uzul quiproquoului. De fapt, toate cele patru comedii principale
pun la contributie Incurcdtura de situgie sau persoane, ca si momentele bufe. Con-
fuzia pe care o face Rica' Intre nurnärul 6 si numdrul 9 Isi are echivalentul In eroa-
rea lui Leonida, convins cd-I urmareste reacTiunea sau In ravasele pierdute si rega-
site din 0 scrisoare pierdutä §i D-ale carnavalului. Urmarirea lui Rica si butoiul 331

www.dacoromanica.ro
In care se ascunde fac parte din aceeasi recuzita ca si pregatirile de fuga ale celor
doi batrIni. Dar creatorul clasicizant de tipuri a subordonat mereu comicul de si-
tuatie celui de caracter. incuraturile fac mai sensibil dezacordul dintre pretentie
si realitate.
Leonida e liberal. Spre deosebire de Dumitrache sau Chiriac, nu devine nici
capitan In garda nationala, nici nu spera vreo parvenire sociala. E veteranul batali-
ilor politice de care Tsi reaminteste cu Inctntare. Nu mai e cautatorul modest de
sensuri pentru termenii grei, aflati In presa. Leonida pontifica' In fata unicului si
total admirativul sau auditor. Postura aceasta de atotstiutor obliga. Leonida nu
poate avea goluri In cunoastere. Explica totul politicul, psihologicul, medicalul.
Nonsensurile grit bine compartimentate. Rasturnarea lui Cuza de la 11 februarie
1866 e pentru el revolutie. Republica Tnseamna cele trei masuri : ... nu mai pia-
teste niminea bir... fiestecare cetatean la cite o leaf-a buna pe luna, Intr-o
egalitate... se face si lege de muraturi".
Lectura gazetei ii da pensionarului orgoliu savant : Ei I domnule, cIte
d-astea n-am citit eu, n-am par In cap I " Stimulat de aprobärile Efimitei, Leonida
dezleaga cu usurinta toate tainele, pomeneste de cumetria dintre Garibaldi si papa,
explica cum se transforma fandacsia In ipohondrie. Arareori, Efimita Incearca cIte
un timid protest al bunului simt. Imperturbabil Leonida Il da riposta, si Efimita
revine la supunerea intelectuala : Ei, bobocule, apai cum le stii dumneata toate,
mai rar cineva ! "
Ultimele replici din Conul Leonida fac parte dintre finalurile de efect pe care,
iarasi In spiritul traditiei teatrale, Caragiale le-a preferat si cäutat. Efectele nu
grit Intotdeauna fericite. in 0 *lie de Paste sau Niipasta, ultimele fraze suna arti-
ficial. Dar adeseori efectul este o descoperire comica, concentrind semnificatii
multiple. E cazul cu finalul din Scrisoarea pierduta. E cazul si cu ultima replica a
lui Leonida care scoate la lumina' si atotputernicia si veneratia razboini-
cului pensionar pentru ordinea constituita. Ca si formulele stereotipe, astfel de fraze
circula In afara pieselor, au intrat In limbajul comun.
Dupa cele cloud piese prea putin caragialesti (Soacrei-mea, Fifina, 1883 si Hat-
manul Baltag, martie 1884), satira capata maxima cuprindere In 0 scrisoare pier-
Doua tabere se dusmanesc, se paruiesc si se Impaca.
Ca mai toate personajele din pies& prefectul Tipatescu si Trahanache sTnt legati
de o comunitate de interese Impinsa pIna la complicitate. liin uniti prietenia, inte-
resul si posesiunea comuna a coanei Joitica.
Tipatescu are In gradul cel mai Malt morga posedantului. Pristanda, ca de obicei
lucid, TI caracterizeaza : mosia mosie, fonctia fonctie, coana joitica, coana
Tipatescu are putere absolutd In judet si constiinta acestei puteri. Replicile stnt
scurte, taioase ; se controleaza cu greu.
ScIrba pe care o arata fata de Catavencu si de manevrele acestuia A, ce
lume I ce lume I " grit, In primul rind, dispretul posedantului fata de arivistul
redus la matrapazlIcuri. Tinuta morala nu-I opreste de la adulterul cu sotia
venerabilului". Tolereaza generos si calculele speciale pe care le face Pristanda
cu steagurile.
Trahanache apune arogantei lui Tipatescu o bonomie cam zaharisita, dublata
de siretenia unui politician experimentat. Credul sau indulgent In privinta lui
332 Parka si a scrisorii, el are interesel sa nu rupa alianta cu Tipätescu, si de aceea

www.dacoromanica.ro
sus/ine de la Inceput teza plastografiei. Dar abil In tactica de culise, Trahanache
opune santajului lui Ca/avencu un contrasantaj.
intre ei si domirandu-i, Zoe se zbate sd-si apere triunghiul conjugal. intr-o
perioadd cInd parvenirea prin femei avea forta unei institu/ii, Zoe e atotputernia
Prin so/ si amant, stdpIneste si jude/ul, si partidul guvernamental. li fdgdduieste lui
Cgavencu deputd/ia : Ei ! eu te aleg, eu si cu bdrbatul meu". CInd Ca/avencu
capituleaza, Zoe Ti promite cu mdrinimie : fii zelos, asta nu-i cea din urma Camera".
Ca si Tiptescu, Zoe respectä o anumitd Iinutd morald si-I priveste cu ostili-
tate pe Dandanache. Menajul In trei este Insd intrat In uz si singura ei spaimd e
scandal u I.
Cu acest univers moral Ingradit, Zoe e capabild de generozitd/i se aratd
ostentativ clementd fa/d de Ca/avencu, e protectoarea lui Pristanda. Fa/d de Esme-
raldele viitoare din Momente pdstreazd o alurd de grande-dame. Interpretdrile acto-
ricesti sarjate care ar trata-o ca pe o Zi/d volubild, ar merge Impotriva textului.
Ar contrazice textul si transformarea ei Tntr-o autentica Indragostitd. Adulterul
si participarea la via/a politicd fac parte dintr-un ritual, configureazd o lume dife-
ritd de cea a Vetei, dar limitatd.
Tot grupul parlamentar se sprijind practic pe zelul lui Pristanda, care nu are
iluzii si nu se Tmbatd cu fraze. Curat violare de domiciliu, da' umflati-I !". Pe
stApTnii carora le vorbeste In unghi drept, IngInIndu-le frazele cu cIte un curat",
Pristanda Ti trateazd dupd deviza bietei neveste" : Ghi/d, Ghi/d, pupd-I In bot
ski papa tot..." eind Ca/avencu, pe care-I turnase cu pu/in Inainte la hTrddul
lui Petrache" apare ca Invingdtor posibil In casa prefectului, Pristanda TI aduleazd
duios : Trebuie sa-1 fi citit, coane Niculae ; eu, gazeta d-voastrd o citesc ca evan-
ghelia, totdeauna ; ca sd nu va uita/i la mine... adicd pentru misie ... (misterios)
altele am eu In sufletul meu..."
Grupului acestuia i se opune un singur personaj, dar de o anvergurd excep-
/ionald. Literatura noastrd nu cunoaste o figurd asemdndtoare de demagog politic.
Tratat In grotesc, ca si Rica Venturiano, Ca/avencu e surprins din unghiuri mult
mai diverse si dobIndeste alt relief.
Catavencu practica avocatura si gazetdria. S-ar putea, de altfel, alcdtui un stu-
diu asupra avocatului In opera lui Caragiale. Erau profesii care cereau permanente
exerci/ii de tupeu si de verbalism.
Spre deosebire de majoritatea personajelor din Scrisoorea pierdutcl, caracteri-
zate asa cum o face de obicei Caragiale In teatru prin cIte o formula sau un
gest stereotip, ate un curat" sau fix", Ca/avencu n-are asemenea ticuri, care
i-ar contrazice flexibilitatea. incordat spre parvenire, se adapteazd la once Impre-
jurare si cade mereu In picioare. isi acoperd machiaverlIcurile" cu o perdea alcd-
tuit'd din fraze bombastice : Scopul scued mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta".
Ca si Ricá, Ca/avencu nu-si abandoneazd frazeologia decit In momentele de res-
triste, cInd e Incol/it de TipAtescu sau crede cd a pierdut partida. De Indatd ce
s-a ivit o noud sperantd, e gata sd /ind discursul final.
Tupeul si elasticitatea Ti asigurd lui Ca/avencu triumful. Esecul momentan a
fost un accident. In piesa proiectatd de Caragiale, Titircä, Sotirescu et Comp., Ca/a-
vencu urma sd devind ministru.
Caragiale socotea triumful lui Dandanache, drept o pildd de culmina/ie, de
deznoddmInt cu surprize : e un nou exemplu de felul In care scriitorul subordona
un procedeu pe care de altfel II aprecia In limbajul tehnicii teatrale semnifi- 333

www.dacoromanica.ro
catiei. SoIuia Dandanache este tot at1t de revelatoare ca i finalul piesei.
nind la centru, Dandanache asigurat un sprijin superior celui la care aspira Ca-ta-
vencu. El nu restituie documentele compromiidtoare nici dupd ce a primit contra-
valoarea : S-ar putea sd fac asa prostie ? Mai trebuie s-ardatd ... La un caz iar,
pac I la Reizboiul !"
indärdtul lui Catavencu se contureazd un alt cuplu de partizani fideli, cei doi
dascdli : lonescu i Popescu. Oastea politicd fusese InfaIiptd In Conul Leonida comen-
tInd oarecum In spatele frontului. De astd data apare In actiune. Si prin nume cei
doi dascdli îi trädeazd extractia modestd, dar, mai ales, lipsa de personalitate. Dezin-
teresa.ti sau urrrand sd se cdpatuiascd odatd cu venirea la putere, lonescu §i Popescu
sint inseparabili de Ca-tavencu. Posibilitatea de succes a demagogului e conditionata
de existerrta unui auditoriu pe care nonsensurile sonore sa'-I electrizeze. Scena dis-
cursurilor e antologicd. Intensificdrile de ton §i pedalele retorice fac sä creascd entu-
ziasmul dascdlilor. scenice precizeaza acest crescendo In care CaTavencu
sfIrete prin a plInge In hohote, In aplauzele zguduitoare ale partizanilor sdi.
Despre Cetiteanul turmentat, personajul care face figurd aparte In Scrisoarea
pierdutä, Caragiale a scris o pagina interesantd In 1898, cu prilejul unei reludri.
Rolul fusese jucat de Ion Brezeanu, care a ajuns sd-0 lege numele de CetäTean".
Caragiale accentua umanitatea personajului, socotindu-I drept simbolul unui
popor Intreg".
E vorba, firqte, de interpretarea lui Brezeanu, care obtine adeziunea entu-
ziastd a dramaturgului. Confruntat cu textul, comentariul cere precifdri. Ceta-
Ieanul se opune evident celorlalte personaje de pe scend, aduce o frInturd de
umanitate i de candoare. Acest personaj anonim, care rdtdcete ametit pe scena
cauta s'd afle de la prefect cu cine trebuie sà voteze are valoare de simbol.
Cetd.teanul turmentat se adreseazd prefectului pentru cd, din principiu, el nu luptd
contra guvernului". Acceptd cu placiditate indicaiile succesive, dei Intr-un moment
de luciditate riposteazd la apostrofa iritata a lui Tipdtescu : Voteazd pentru cine
poftqti..." Eu nu poftesc pe nimeni, daca e vorba de poftd..."
Se aplicd i unora dintre scrierile ¡iterare majore formula paradoxald din teo-
ria relativit4ii, care vorbeFte de un univers finit dar nelimitat. E cazul cu roadele
unei optici estetice de tip clasic i deci cu Scrisoarea pierdutä.
Se pot descoperi i In literatura' tipul deschis §i cel inchis, finit. Construite ri-
guros, rotunjite, cu mecanisme minutios elaborate, operele celui de-al doilea tip
pierd nici subtextul nici polifonia. STnt In acest sens finite dar nelimitate
pentru ca ascund sub transparerrta lor jocuri diferite de lumina i permit unghiuri
interpretative diferite. Dar la ele afldrn, pe ring rigoarea desenului, Oteva culori
dominante. indoita deformare a unor ¡dei la origina nobile, transformarea lor In frazele
lui Rica i apoi In interpretdrile de text ale lui Dumitrache i lpingescu traseaza
una dintre liniile directoare din Noaptea furtunoasei. Alta o creeazd aspiratia spre
parvenire realizatd in grade i cu mijloace diferite de catre Dumitrache, Rica sau
Certitudinile omnisciente ale lui Leonida, mimetismul monden din D-ale car-
navalului sInt linii de fortd In jurul carora se ordoneaza cu virtuozitate actiunea
§i se stabilesc rel4iile dintre personaje.
In Scrisoarea pierdut6 o asemenea dominantd o constituie complicitatea generala
care, confruntatd cu violerrta disputei, accentueazd valentele comice ale textului.
ldeile pe care pamfletul politic avea sd le dezvolte In registrul sarcastic dupd un
334 sfert de secol pot fi puse In paraleld cu sensul IntImpldrilor provocate de pierderea

www.dacoromanica.ro
scrisorii lui Tipdtescu. in aceea§i misurd se percepe contrastul dintre mora-
vurile politice reale §i vwnintele parlamentare, rau potrivite pe trup.
in cele patru acte i mai ales In scena Intrunirii personajele mimeazd dis-
tinctie i gravitate parlamentara'. Oratorii se gratificd Intre ei cu stimabile"
onorabile". Trahanache, cel mai consecvent partizan al acestei ceremonii, o folo-
sete chiar atunci cInd II dd Jail' din sala pe Cetaleanul turmentat : Stimabile,
stimabile (cu afabilitate) rog, dati afard pe onorabilul ! " Dar In timp ce Traha-
nache îi sund clopotelul, la porunca acestuia §i a lui Tipätescu, Ghita Pristanda
îi adund oamenii. Ceremonialul observat de Trahanache i Farfuridi are drept com-
pletare hIrddul lui Petrache".
intrunirile i discursurile candidatilor fac parte din acelgi ritual. Calculele
reale se fac la masa unde Trahanache, Farfuridi §i Brinzovenescu numard voturile
posibile i unde centeanul fart drept de vot dacd voteaza, merge la puKárie
onorabilul" are drept sà voteze cu guvernul : Altd vorbd... Sa voteze cu noi
e qor : are procesul cu epitropia bisericii, sdptarnIna viitoare".
O sursd a comicului cu implicatii profunde este contrastul dintre violenta chel-
tuitd i Tntelegerea de la bazd. Conflictul se poartd de ambele parti cu mijloacele
Incercate ale lui Pristanda i ale baietilor lui. Opozitia nu se dd in laturi de la blr-
feala i de la antaj i, and simte mîna grea a lui Ghita, îi clameazd drepturile
Inscrise In Constitutie, denuntd abuzurile : Ajutor Sdriti ! Ma omoard vampirul !
prefectul asasin ! ajutor ! " Dar toata violenta se poate risipi intr-o clipa, invocatiile
retorice i Injurdturile se pot transforma In pupdturi. in finalul din 0 scrisoare
pierdutä Caragiale a autat replica i a studiat miFarea scenicd, fácIndu-le sd ex-
prime chintesenta tolerantei reciproce. Cu tupeul regäsit, Catavencu tinut ti-
rada Am luptat i am progresat : ieri obscuritate. azi lumina" I ieri bigotismul,
azi liber-pansismul I ieri Intristarea, azi veselia! avantajele progresului !
latà binefacerile unui sistem constitutional ! " Pristanda completeazd : Curat cons-
titutional I" Ca regizor al triumfului, Pristanda face apel la muzicd. In sunetele
fanfarei, grupurile scenice traduc armonia dintre cei ce s-au ciorndgit la Intrunire
Muzica ataca mar5u1 cu brio. Urale tundtoare. Grupurile se miFd. Toata lumea
se sdruta, gravitInd In jurul lui Catavencu i lui Dandanache, care se strIng In brate,
In mijloc".
Despdrtita numai cu cinci anide 0 noapte furtunoasä, O scrisoare pierdutc, sur-
prinde Inceputul unei alte epoci. intelegerea tinde sd se transforme In amestec §i
asemanare. Cele cloud grupuri se luptd cu fraze, cdci nu se mai pot lupta cu idei.
Farfuridi admite cu precautie numai reformele care nu reformeaza, revizuirile care
nu schimbd nimic. TTrIt In bulboanel e I ocventei, admite i nonsensul contrar. Cata-
vencu se declard ultraprogresist. Deviza lui i a Sotietalii enciclopedice-coopera-
tive" este ca Romania sa" fie bine i tot romanul sd prospere". mbii oratori
Inoatá In oceanul absurdului. Farfuridi citeaza date istorice la 48, la 34, la 54,
la 64, la 74 asemenea i la 84, i la 94, i etetera". Catavencu aclama" munca, tra-
valiul, care nu se face deloc In tara noastrd". Deosebirile efective dintre Farfuridi
Catavencu rárnin de temperament i de pozitie pe scara parvenirii.
In Scri s area pierdutä trecerile se propun i se acceptd cu senindtate. Danda-
nache ni se recomanda : eu, In toate Camerele, cu toate partidele, ca romanul
impartial ! ..." inainte de a fi Impiedicati de dispozitia venita de la centru, Tip&
tescu i Zoe sTnt gata sd cedeze i sa" accepte candidatura lui Catavencu. Nu se
concedeazd principii, ci situatii. 335

www.dacoromanica.ro
r
20?'-

11q
;ir) 3
if
24 N.*.

Cu cea mai mare usurintä se face tre-


cerea la Catavencu. Acesta n-are trufia lui
?-:-0 3716
TipAtescu ; aruncd peste bord once scrupul,
o data' cu ultra-progresismul si cu liber-
schim'bismul

ZOE : Cu o conditie ; dupd alegere, o sa fie


manifestatie publica d-ta ai s-o conduci.
tql-1 it 'Wit CATAVENCU (repede si supus) : O conduc...
ZOE : D-ta o sa prezidezi banchetul popular
din grädina Primäriei.
(E ift CATAVENCU (asemenea) Prezidez...
ZOE : O sa chefuiesti cu poporu...
ilherfett CATAVENCU (acelasi joc) : Chefuiesc..."

Viteza schimbarii nu provoaca nici un


fel de surpriza pentru guvernamentali. Tra-
hanache o Tnregistreaza cu satisfactie : $1 asa
' zi, ai ? d-ai nostri, stimabile ? bravos 1 ma
bucur".
Crete, astfel, de-a lungul Scrisorii pier-
.,,1.:..-.'. dute, o atmosferá caracteristia de complici-
tate. Va fi si ea o coordonata a schitelor.
tli
t, zeichltvr dor 1st, .ttostlirk
t%tekta.
dare1(
Oligarhia funciona ca o mare familie de
interese si adesea de sTrige. intTlnim la me-
moral isti i ti m pu I u i anecdote semnificative.
Prima traducere din proza lui La o manifestatie de rasturnare, care respecta
Carag'ale In limba germana. ritualul busculadei cu jandarmii, Nicu Fili-
pescu, temperament mai violent, e oprit la
timp de Dimitrie Moruzi, prefectul din acea
vreme, care-I dojeneste cu familiaritate. Moruzi era ruda cu Filipescu", ne
explica Bacalbasa.
Complicitatea functioneaza In Scrisoareo pierduta la sari diverse. Farfuridi si
BrInzovenescu admit tradarea, daca cer interesele partidului". in acelasi spirit,
Farfuridi defineste ciar ce Tnseamna partidul nostru : Madam Trahanache, dum-
neata, nenea Zaharia, noi si ai nostri..." lar in actul urmator, Trahanache accen-
tueaza ideea staruind si asupra pozitiei sociale a onorabililor : Ce sTnteti d-voastra,
ma rog ? Vagabonti de pe ulita ? nu... Zavragii ? nu... Cauzasi ? nu... D-voastra,
adia noi, sIntem cetateni, domnule, s'intem onorabili... Mai ales noi trei sTntem
stTlpii puterii... Noi votarn pentru candidatul pe care-I pune pe tapet partidul
Intreg... pentru cA de la partidul Tntreg atirna binele ârii, i de la binele tärii
atTrna binele nostru..."
Complicitatea exista Ins& Tntre cele cloud tabere. Sa ma ierti si sa ma iubesti
Ti spune expansiv, la sfTrsitul piesei, Catavencu lui Tipatescu pentru ca...
toti sTntem romani I ... mai mult, sau mai putin onesti ! " Banul public si functiile
sTnt obiect de tranzactii. Pentru a rascumpara scrisoarea de la Catavencu pe un pret
336 mai mic den deputatia, Tipatescu Ti propune fard succes un loc In comitetul per-

www.dacoromanica.ro
manent, postul de avocat al statului, locul de primar, de epitrop-efor, mosia
Zavoiul...
La 00N/a ani dupa Scrisoarea pierduta, Delavrancea a incercat intr-o nuvela,
inainte de alegeri, varia/iuni pe tema piesei caragialiene : dispute, intrigi, concilien.
Textul e for/at si fara haz. Pasionatul Delavrancea pastra cu greu distan/a comicd.
Pusa alaturi de 0 scrisoare pierdutei, nuvela lui Delavrancea reliefeaza prin contrast
capacitatea piesei de a oly/ine durabilul descriind contingentul.
Cu D-ale caravalului, Caragiale se reintoarce la lumea periferica, interesat de
asta data' nu de ambi/iile si de patima politicd, ci de mimarea stingace a high-life-ului,
pe care o incearcd Nae, Didina sau Catindatul.
Cadrul are concrete/e, multa culoare. In frizeria lui Nae Girimea, posesor
de mandolinä', asa cum o cer bunele tradi/ii ale profesiei sau la balul mascat, defi-
leazd figuri dintr-o lume amestecata. Frizerul e amantul de inimd al celor cloud*
femei intre/inute, Mi/a si Didina. lordache joacd vechiul rol de confident amoros.
Pampon, fostul tist de vardisti devenit jucator de profesie, a pastrat din ambitul
lui Dumitrache Titircd violenta si gelozia.
Lumea aceasta trateazd amor si se traduce, ia parte la balurile de cartier unde
se magnetizeazd si se tachineafa. Sint imitate moravurile si pasiunile distinse. Mita
amenin/d cu vitrion", dar in plin complot de rdzbunare fuge cind apare Crdcanel
mangafaua". Nu vrea sa-si piardd protectorul. Girimea e donjuanul de mahala,
dar In momentele dramatice e cu &dui la mobilier : Sd nu dati la oglinzi, ca
sint cu chide". Explica/ia dintre cele doud femei incepe cu fraze rasunatoare, dar
se incheie cu o paruiald. Totusi, in aceasta comedie in care virtuozitatea construc-
torului e desavirsitd, personajele au mai pu/in de comunicat.
Piesa care a urmat dupd D-ale camavolului i nuvelele scrise in jurul lui 1890
fac corp aparte in opera lui Caragiale. Scriitorul trece de la grotesc la dramatic.
Schimbarea de ton si de atmosfera inso/este o schimbare a lumii zugravite. Nelpasta
si cele citeva nuvele se petrec in lumca satului.
Observa/ia aceasta pe care cercetarea operei lui Caragiale o impune nu ingd-
duie false ierarhii si generalizan i improvizate. La Cehov registrul e nuanIat. Sub-
textul tragic inso/este adesea ridicolul In grade si cu meniri artistice variate. Medio-
critatea neputincioasd a lui Andrei din Trei surori e tragicomica, ratarea unchiuiul
Vania e numai tragicd. Si la Cehov, la cele doud capete, gdsim separa/ia dintre
scrierile tratate doar In grotesc dintre Majural Prisibeev, La baie, mai toate
colabordrile din tinere/e la Oskolki si tonurile intunecate, aerul irespirabil din in rip&
La Caragiale intilnim insd separa/ia permanentd intre tonul si mijloacele con-
acrate lui Ca/avencu si cele din Näpasta. Sistemul curat constitu/ional" si lumea
lui Miticd sint tratate exclusiv in grotesc. In afara citorva glume marunte din Mof-
tul roman, Oranii nu sint niciodatd
Umanitatea eventuald a lui Ca/avencu sau Farfuridi, posibilele lar insusiri fami-
liare sint nesemnificative pentru optica fixata asupra ridicolului. In sistemul in care
e integrat Pristanda, Trisusirile lui de bun tan' de familie TI fac mai servil fata de
cei care-i asigurd piinea pentru el si cele unsprezece suflete".
In lumea grotescd si cea tragicd, in high-life" si la sate, structura personajelor
e deosebitd. Cu excep/ia unei schi/e, Arendasul roman, Caragiale a utilizat In aceastd
perioadd satul drept cadru pentru probleme psihologice sau morale. De aceea, dei
localizarea nu e niciodatd absent& In Naposta sau in nuvele cadrul are mai pu/in 337

22 c. 178

www.dacoromanica.ro
relief. Satul din Näpasta rámIne infinit mai vag cleat oráselul de munte din Scrisoarea
pierdutd. Recunoastem In aceastd separatie i viziunea clasicizantd care nu amestecd
tragicul cu comicul. Recunoastem si un mod de a aprecia diferentiat. De cIte ori
a cdutat oameni cu adIncime sufleteascd icu tdrie de caracter, capabili de pasiuni
si de frdmIntdri morale, Caragiale s-a Indreptat cdtre sat. 0 idee profunda a operei
lui Caragiale este cd sistemul curat constitutional", generInd lichelismul si super-
ficialitatea, face imposibild autenticitatea sentimentelor la Zoe sau la Mita Baston.
Nu credem In dragostea Zoiei, cu toate lamentdrile ei tremolate fatd de Tipdtescu.
Dar credem In dragostea i remuscdrile lui Dragomir.
Dintr-o asemenea dorintd de a furi un caracter puternic s-a ndscut, probabil,
Näpasta, chiar dacd punctul de pornire i-afost sugerat lui Caragiale dupd cum afirmd
Suchianu de o fatd frumoasd si In stare sd stTrneascd pasiuni", pe care a TraTI-
nit-o Intr-o cdrátorie.
Premiera a provocat aprinse discutii printre cronicarii dramaturgi. Dupd cum
se Int'impld frecvent, cei mai obscuri Gr. Alexandrescu, I. Last au persiflat
cu superioritate piesa. Interventia lui Gherea In replicd scrisese mai Tnainte des-
pre 0 *lie de Page i Nelpasta a avut meritul de a fixa critic atitudinea celor
care condamnau drama. Gherea descoperea la acestia dispretul surtucarului, con-
vins cd tdcerea si rezerva tdranului Inseamnd psihologie rudimentard.
Totusi, pledoaria pe care dragostea pentru scrisul lui Caragiale i-o dicteazd lui
Gherea devine mai putin convingRoare atunci and se referá la Anca. Argumentul
cd nu rdzbunarea Ana, ci remuscarea lui Dragomir constituie tema centrará sund
artificial. Zbuciumul lui Dragomir are autenticitate, dar personajul central, cu des-
fásurarea lui liniard, e mai mult Intruparea unui principiu : Anca e personificarea
rdzbundrii. Caragiale subordoneazd constructia piesei intensitátii dramatice. Ter-
menul de prescriptie pentru uciderea lui Dumitru e pe cale sd se Implineascd si
Dragomir asteaptd sd se elibereze mdrturisind. Apropierea prescriptiei o Indeamnd
si pe Anca sd actioneze tit mai repede. Dar pentru a situa actiunea Intr-un moment
de tensiune maxima', dramaturgul si-a pus eroina sa trdiascd noud ani aráturi de
ucigasul satului ei, implacabilà, ca o mascd a lui Nemesis, preocupatd numai s'd
smulgd märturisirea si sd prepare pedeapsa. Astfel conceputd, Anca dd impresia
de cazuisticd psihologicd : impresia e In-tat-it'd de usurinta cu care e gata sd-I sacri-
fice si pe Gheorghe.
in contrast cu artificialul care se percepe In constructia Ana, Ion si mai ales
Dragomir au autenticitate. Ros de remuscare, Dragomir simte mai ascutit ceea ce
se ascunde sub linistea Ancdi. O ghiceste la pIndd. Desluseste In vorba ei egald ura
asteptarea. De aici izbucnirile lui contradictorii, alterndrile de violentd i umi-
lint& febrilitatea lui crescIncld.
In Ion, victima erorii judiciare, care a mdrturisit schingiuit de jandarmi, se simte
influenta personajelor din literatura rusa a secolului. Acuzatia de mai tirziu a lui
Caion, dupd ce primele inventii se destrdmaserd, e doar calomnie. Prea putin sea-
rand atmosfera din Niipasta cu cea din Puterea Intunericului. Nichita nu ucide, ca
Dragomir, din pasiune. Dar In Neipasta, mai ales la Ion nebunul, cu viziunile lui
mistice i cu teama pe care i-au sdpat-o In suflet ocna i jandarmii, se percep ecouri
din proza rusd.
l\leipasta e ultima piesd cu adevdrat caragialiand. Cu exceptia monologului 1 Apri-
lie, cele Citeva piese pe care le-a mai scris vreme de un sfert de secol sInt mai
338 aproape de 0 soacrä si de Hatmanul Baltag. in 1899, 0 sutd de ani a adus o Insdilare

www.dacoromanica.ro
de texte literare clasice, menite sà evoce marile momente istorice ale veacului scurs.
Contributia originala a lui Caragiale e redusa, si de cele mai multe ori nu-I regasim
nici In ton. In 1909 actul incepem, scris pentru deschiderea stagiunii companiei Davilla,
e si el prea putin caragialian, chiar in aluziile ironice la adresa lui Pompiliu Eliade,
succesorul lui Davilla la directia Teatrului National.
Trebuie pomenitá insa nu o piesa, ci un proiect. Lumea pe care urma s-o
infatiseze nu mai e cea a lui Titirca si Trahanache, ci aceea din ultimele schite.
Piesa la care Caragiale a lucrat la Berlin a avut succesiv diverse titluri. Se pare
ca dramaturgul s-a oprit la Titircä, Sotirescu et Comp. Ramine un punct nelamurit
in istoria literara cit a scris Caragiale din noua comedie. Intr-o scrisoare catre Zari-
fopol, Caragiale II informeaza : Scriu o piesa de teatru : «Titirca, Sotirescu &
C-ie», trei acte. Merge binisor. Sä speram ca n-o sa-ti displaca" (24 octombrie
1906). Au avut cuvintele acestea doar rostul de a imprastia birfelile cu privire
la sterilitatea lui ori au existat fragmente care s-au pierdut ? Fapt este ca, In afara
de citeva Tnsemnari razlete, au ramas, scrise sau impartasite unor cunoscuti, doar
planuri sumare si lista personajelor. In special aceasta lista trezeste interesul. Scri-
itorul intentiona sa surprindä personajele din Noaptea furtunoasä i din Scrisoarea
pierdutä, dupa scurgerea a douazeci si cinci de ani. Toate au urcat pe scara sociala.
Dumitrache Titirca e senator guvernamental. In alta versiune, aparea si Catavencu,
ajuns ministru. Spiridon n-a devenit cherestigiu, cum Ii prevestea Gherea, ci deputat,
sportsman,cu automobil si cai de curse" si doctor In drept de la Liège. N-au fost
uitati nici dascalii din Scrisoarea pierdutä : lonescu si Popescu sint inspectoripentru
cursul de lstoria románilor".
Rafinarea si frantuzirea au atins punctul maxim. Dumitrache Titirca nu se
mai duce la Union, ci la garden-party. Printre personajele cu care se and In relatii
e si un Prince Arthur". Veta Titirca si Zita Venturiano au devenit Tante Liza
si Tante Zoe. Chiriachita, fiica lui Dumitrache si fina lui Chiriac, si-a Tnlocuit numele
sunind prea tare a tejghea cu o serie de diminutive Ninon, Ninette, Nichette,
Ninichette. Dumitrache nu e numai mare agricultor si mare proprietar ci
si petrolist".
Lectura proiectului Tnteteste regretul cà n-a putut prinde viata. Un magnific
echivalent TI oferá Momentele.
Tonul, preocuparile tematice, ca si tehnica dramaticd a Näpastei, se regasesc
In citeva dintre nuvelele publicate de Caragiale In jurul lui 1890. Dupd foiletoanele
din Ghimpele, Caragiale scrisese in anii marilor comedii doar citeva bucati In prozá.
Ele certificau maturitatea prozatorului. Amintirile din teatru, publicate in 1881 In
Convorbiri ¡iterare si devenite apoi, in volum, Din carnetul unui vechi sufler, stiau
sa evoce cu o intensitate a culorii si cu o siguranta a detaliului care transformau
anecdota In sceneta. Dupa ce a narat vioi aventurile telegrafistului indragostit de
stapina lui Bombon, scriitorul de douazeci si noua de ani restabileste distanta epica
si conchide cu melancolie strunita, ca totdeauna la el, de umor : Sint trei dupa
miezul norytii. Ma culc. Nu mi-ar parea rau sa visez pe Bombon si pe domnisoara
Henriette : asta m-ar Tntineri pentru citeva momente cu paisprezece ani. Dar cine
viseaza ce-i place I De una, mai bine e rau sa visezi cal alb".
In proza acestor ani, accentul e pus pe analiza. Cu exceptia lui Grand Hotel
Victoria Romani)", lumea e cea din Neipasta. Tot cu exceptia lui Grand Hotel, unde
intoarcerea In orasul natal e narata cu sarcasm iritat, In nuvele tonul ramine gray
si ironistul pare uitat. Reapare pe alocuri cu o asprime dusa pina la sarja. Dupa 339

www.dacoromanica.ro
ce a demonstrat scurt $i rdspicat" popei Nita ca nu poate sechestra minorul
legea e cu el, legea protege pe minori", dura lex sed lex" procurorul din Pcicat,
convins de argumentele oferite Intre patru ochi de Cutitei, schimbd Incheierea
procesului-verbal. in aceea$i nuveld, politaiul profitd de le$inul preotului ca
u$ureze buzunarele.
In leg:aura cu aceste nuvele s-a insistat asupra naturalismului lui Caragiale.
Naturalismul nu poate fi redus la deznoddmintul catastrofal, la frecventa uci-
derilor sau a cazurilor de dementd. Atunci Shakespeare ar deveni naturalist prin
excelentd. Nici Leiba Zibal, nici popa NO, nici hangiul Stavrache nu sInt produse ale
degenerescentei. Nita' nu ucide sub presiunea ereditätii patologice, ca Jacques Lan-
tier, ci pentru a Impiedica incestul. Mereu inamic al pretentiei docte $i al savant-
lIcului exterior, Caragiale ironizeazd In 0 fciclie de Page teoretizarea degeneres-
centei. ii pune pe cei doi studenti popositi la han sd ducd o dezbatere academicd
despre crima $i cauzele ei : Atavismul... Alcoolismul cu urmarile-i patologice...
Vitiul de conceptie... Deformarea... Paludismul... Apoi nevroza ! Aftea $i
atitea cuceriri ale $tiintei moderne... Dar cazul de reversie !
Darwin Haeckel Lombroso..."
Se impune pretutindeni ideea de logicd interna, ideea exprimata nepreten-
tios In formula la vreme $i cu socoteald". in toate cazurile, sfir$itul tragic al
personaiului incheie necesar un conflict psihologic sau etic. O feiclie de Paste
descompune, filmind lent, procesul de alunecare In dementd a unui om caruia per-
secutia $ovina i-a imprimat din copildrie teama $i sentimentul izoldrii. La baza halu-
cinatiilor $i dementei finale a lui Stavrache e sugeratd ciocnirea dintre rapacitate
$i remuscari.
intr-o scrisoare pe care i-a trimis-o In ianuarie 1890 lui Titu Maiorescu, Duiliu
Zamfirescu $i-a spus pdrerea despre Filclia de Paste si despre Ndpasta. Admirator
al literaturii ruse $i In special al lui Tolstoi, despre care a scris pagini interesante
In Convorbiri literare, Duiliu Zamfirescu remarca influenta lui Dostoievski din Amin-
tiri din casa mortii, Crimä si pedeapscl, ori a lui Tolstoi din Puterea Tntunericului, asu-
pra nuvelelor lui Caragiale. incercarea interesantd, insd trebuie ladgat de searnd".
Restul scrisorii nu mai amintege de nuveld $i analizeazd nimicitor Ndpasta. in afard
de citeva observatii Indreptatite cu privire la caracterul Ancäi, scrisoarea aliniazd
obiectii felurite contestînd, intre altele, autenticitatea tipurilor tardnegi.
Cit privege Riclia de Page, poate pdrea surprinzatoare lipsa unor aprecieni
mai la obiect. Cu un an Tnaintea lui Caragiale, Duiliu Zamfirescu publicase In Alma-
nahul Romclniei June o nuveld cu o tema oarecum Inruditä : Frica.
Ar fi nedrept acuzdm pe viitorul autor al Vietii la taró de mdrunte mes-
chindrii scriitoricegi. Corespondenta cu Titu Maiorescu ni-1 infdtiseazd onest $i
curajos In aprecien. Dar ni-1 aratd, In acelasi timp, strIns In corsetul prejudecdtilor.
Morga aristocratiei de împrumut, un anumit snobism artistic impun antipatii $i
verdicte. Au actionat adesea impotriva lui Caragiale. Acesta II ironiza pe Zam-
firescu, îl interpela cu subliniatd familiaritate cu cite un Md, Duilä ! "
Nuvela lui Duiliu Zamfirescu nareazd cu finete, dar intr-o maniera anecdoticd,
un moment de spaimd din viata unui om de obicei curajos. O fdclie de Page e departe
de acest anecdotism.Spaima care se transforma In nebunie e urmaritä procesual, iar
conditiile care l-au sensibilizat pe Zibal sint sugerate treptat : $ocul din copilarie,
340 bataia intre hamali, peregrinarea prin meserii umile si hdituite. Este lungd $i nu

www.dacoromanica.ro
prea veseld istoria vietii lui Zibal". Este situatia evreului silit sä-si cumpere linis-
tea de la subprefect, care Ti primeste peschesul modest", iar apoi Il zeflemiseste.
4n vdgduna Podenilor, In hanul izolat, hangiul mdcinat de friguri devine si mai re-
.ceptiv la spaimd. Pe acest teren subrezit, Tntimplarea cu Gheorghe, amenintarea
tradusd in fapt, asteptarea neputincioasd dezrántuie procesul la capdtul cdruia ten-
siunea devine nebunie.
Nuvelele sint construite adesea dramatic, asa cum pe planul comicului vor fi
construite mai toate momentele. Schitele noucl apar/in povestitorului Caragiale. in
ouvele se poate observa croiala scenelor si gradatia lor spre momentul acut sosi-
rea Tndelung asteptatd a tTlharilor ori gIndul la uciderea copiilor.
Organizatá cu mijloacele teatrului, analiza impune si stilului modificdri si variatii
ritm. Povestitorul din Grand Hôtel Victoria Rornânä trdieste o noapte de insomnie
pricinuitd de cadrul mizer, de spectacolul crud al sträzii : femeia bdtutd de vardist,
dinele ucis In joacd de maturdtori. Impresiile capdtd intensitate de cosmar : Simt
enorm si v'áz monstruos... SInt nervos ; nu mai pot privi ; dar tot ascult..."
Asteptarea lui Zibal descompune timpul. SInt Tnregistrate sacadat stdrile de ten-
siune In care clipa se prelun7este imens : in creerul care ardea, imaginea sfre-
delului niste dimensii nemaiTnchipuite. Unealta, TrivTrtindu-se mereu, crestea
4a infinit, si borta devenea tot mai mare si mai mare, asa de mare In sfirsit, IncTt
'in cadrul ei rotund, monstrul putea s-apard In picioare fart sd se apiece".
CTnd tensiunea depdseste granita suportabilului si face loc calmului dement,
gesturile lui Zibal devin sigure, In opozitie cu febrilitatea de dinainte. Miscarea
frazei urrndreste trecerea de la spaimd la calm : Se petrecu atunci In aceastd fiintd
un fenomen ciudat, o completd rdsturnare ; tremurátura lui se opri, zbaterea dis-
pdru si figura-i descompusd de o atIt de Tridelungatd crizd, lud o bizard senindtate".
nuvele Caragiale nu a Intreprins pionieratul pe care aveau reprezinte
schitele. Ond a scris O fciclie de Paste, nuvela avea o jumdtate de secol de matu-
ritate, dacd Warn ca punct de reper aparitia lui Alexandru Läpusneanu In Dacia lite-
rard. Alecsandri, Filimon, Odobescu, Creangd, Eminescu, Slavici, mai ales, Dela-
vrancea, consolidaserd genul la a cdrui dezvoltare au contribuit si mai multi scriitori
de al doilea plan, ca Sion sau Gane. Analiza fusese folositd de Slavici fdrá strdlucire
aparentd, dar cu posibilitdti de a explora Tn profunzime relatiile dintre Ana, Ghitd
Licd Sdrnaddul sau modul cum Budulea descoperd treptat simbolistica scrisului.
Dupd analiza minutioasd din 0 fäche de Paste, Caragiale trece la maniera sugeratd
la fantasticul din La hanul lui Minjoalä, apoi la snoava orientald de tip Pastramd
trufanda si la evocarea umoristicd din Kir lanulea. Dupd el, domeniile care se deschid
Inaintea nuvelistilor din secolul nostru sTnt mai numeroase, uneltele mai suple.
E de notat cd inteligenta caragialiand, iubitoare de lumind tare, gata mereu
sà zeflemiseascd pasiunea romanticd pentru irational si pentru umbra', a cochetat
7n citeva rInduri cu fantasticul, ceca ce i-a Ingdduit sd ne dea La hanul lui MInjoald
si mai tTrziu Calul dracului.
La acest rationalist, arta sugestiei e surprinzdtoare. in La hanul lui Al'injoald
fantasticul opereazd In culise, In contrast cu naivitatea povestitorului si dobTndind
prin flou"-ul pdstrárii In imprecizie valori poetice rare la Caragiale. Ar fi totusi
excesiv sd vorbim, cum a facut-o Blaga, despre o fatd total ineditd a artei lui Cara-
giale. Gustul pentru mister rAmTne lucid, ironic. Si aici confruntarea dintre tatd si
fiu aratd polaritatea structurilor. Mateiu Caragiale a cultivat misterul oferind chiar 341

www.dacoromanica.ro
In Remember un exemplu de enigma fard solutii. La Ion Luca exista' mai curind o ase-
manare de atitudine §i de manierd tu Anatole France, pe care avea descopere
mai tirziu, la Berlin, sub influenta lui Zarifopol. in afard de La révolte des anges,
magnific fruct al ultimilor ani, In care mitul e dublat de ironie, fail a fi rezolvat
rational, France a scris In tinerete mai multe n-uvele fantastice (Monsieur Pigeonneau,
La fine de Lilith etc.). Jocul cu fantasticul §i cu magicul lasd mereu sd se perceapa
zImbetul mijit al naratorului. Este un ton inrudit cu umorul finalului din La hanul
lui MInjoalä, nuveld atit de specified totu0 pentru o atmosferd romaneascä
patriarhald.
ComentInd in Zeflemeaua aparitia volumului Momente, George Ranetti a gäsit
entuziasmat cea mai fericitd formula: Nu momente, maestre, ci « monumente»
trebuia sA botezi admirabilul volum ...". TIlcul calamburului e adinc. Literatura
a cunoscut rareori o ata de solidd fixare a ceea ce la o privire superficiald pare
efemer.
Dam termenului de momente" Intelesul generic pe care I-a dobindit de mult,
ajungind sd se confunde cu cel din schita caragialiand. Volumul a adunat schitele
publicate In Moftul roman ambele serii 0 pe acelea, mai numeroase, din Uni-
versul. Dar dupd 1901 Caragiale a continuat sA scrie momente". Unele dintre
cele scrise ulterior sint inglobate In Schite noud (1910). Si e cert cA diferite foile-
toane din Moftul cum ar fi, de pildd, Justitia romanä Sectia corectionalä pe
care Caragiale nu le-a introdus In volum apartin lumii momentelor" §i o
Intregesc.
Momentele" sInt fixate istoric §i caragialian. Acest adevar elementar prea
des uitat In mdsura In care e pusd In parantezd una dintre cele doud laturi insepa-
rabile, fie intentia mimeticd fie optica proprie se impune i mai insistent pentru
cele citeva zeci de schite cleat pentru piese sau nuvele. Mitologia noului Olimp"
nu e o simpld formula presdratd In paginile Moftului. Caragiale reconstituie din frin-
turi lumea de la 1900, realizeazd ceea ce Incercaserd mai greoi exercitiile debutan-
tului de la Ghimpele. E lumea sfir0tului de secol, Inruditd cu cea a pieselor i totu0
adInc schimbata. Destinate sd apara In presa, cele mai multe Momente sint fixate
In actualitatea 1900, la care se referd frecvent prin aluzii (conflictul romano-bulgar
de la Inceputul veacului nostru, plata cuponului, legea monopolului Existä
cIteva schite care se intorc spre un trecut mai recent sau mai indepartat. (In editia
Minerva, cele doud volume erau intitulate Momente, schite i amintiri). Din peri-
oada 48-ului e retinutd cuvintarea unui boier generos, dar peltic, care chearna cetd-
tenii sa dejoace un complot al reactiunii i sA cucereascd citeva butoaie de praf de
pwa. Butoaiele se dovedesc a contine scrumbii sdrate, consumate seara cu delicii
de cucoana Marghioala i de amicul ei, chir Mihale. Antiliberalismul se manifestä
aici acerb, sub aparenta blajind a umorului. Jertfe patriotice ne transpune In 1866,
In timpul pregatirii complotului care I-a rdsturnat pe Cuza. Jupin Dumitrache In
formatie, Nea oferd pentru cauzdcontinutul unui pungoci unsuros", dar cere
fitantie" pentru a avea temei la catastif". Trecutul e confruntat aici cu actuali-
tatea i Tricheierea ni-I Infali eazd pe fostul Nea Nita cu hotel nobiliar §i blazon.
Mai personal evocatoare sInt Garda civicä, Natiunea romarrei (Succes), Boborul.
Cel mai vechi moment evocat In schite e consacrat pdrintelui presei, lui Kar-
kaleki, dar cu aluzii direct contemporane. Ciubucele incasate pe spinare de redac-
torul Cantorului de avis pentru ca nu a aratat destul entuziasm fa-Và de introducerea
342 lurnInarilor de spermantet In sala teatrului înt raportate ironic la presa vremii.

www.dacoromanica.ro
S-au dus de mult lumIndrile de spermantet, astazi avem lampa electrica incandes-
centa. Astazi sintem moderni : sTntem departe de vremurile lui Karkaleki.
Kara, tiedlosilor.
Ticdlosi, Maria Ta !
Naratiunea istorica si rememorarea se Intorc la contemporani. Caragiale
era prea mobil si prea discret pentru a-si permite amintirile nostalgice, Inceputurile
de märturisire.
Datarea istoricd poate Insemna chiar in pagini de 'Rind literaturd doar
inregistrarea de moravuri revolute. Existä texte din Courteline care ramIn un amu-
zant muzeu Grévin al moravurilor, de un pitoresc desuet. Functionarii din Messieurs
les ronds de cuir, care se spald pe picioare In birouri i pretexteaza cIte un doliu
In familie pentru fiecare absenta, se mica In aceasta regiune a comicului. Ni se
va reprosa noud, cititorilor lui Caragiale, daca vom afirma ca Impiegatul Costica Pe-
trachescu, care face izbutite farse de 1 aprilie sau Ghitä si Nita, perfecti caligrafi,
ni se par a avea alta vitalitate ? Vocatia lui Courteline e mai mult de moralist. Marile
lui reusite grit ingenuitatea lui Boubouroche si grija de obiecte a nevestelor de
functionari, care Intrerup scandalul conjugal cind sInt periclitate perdelele locuin-
tei. Comentariul din Messeurs les ronds de cuir suna astdzi lung si inutil.
Schitele lui Caragiale grit fára riduri. Artistul avInd drept principii concen-
trarea si selectivitatea stie sa evite riscul descarnarii sau al liniaritatii. Rica Ven-
turiano fusese trasat din cIteva trasdturi fizice si dintr-un stil de arhivar poet.
Si In schite personajele, ambiantele, se Incheagd rapid din cIteva unii. SInt realizate
si cu mobilitatea connediografului preocupat sa nu fie tinut In loc de volutele frazei,
de abundenta detaliului. Cad Momentele folosesc In aceeasi m'asurd
epicului si pe cele ale dramaticului. S-au fácut izbutite puneri In scend la Teatrul
National din Iasi, sub directoratul lui lonel Teodoreanu, ori de catre Sicd Alexan-
drescu, In anul centenarului Caragiale. in schite dialogul are functie principala, iar
povestirea, reclusd la minimum, joaca rol de indicatie scenicd, sugerind prin notatii
rapide cadrul si decorul, miscdrile, mimica. Noud ceasuri si noua minute... Peste
sase minute pleaca trenul. Un minut Inca si se-nchide casa. Repede-mi iau biletul,
ies pe peron, alerg la tren, sInt In vagon... Trec de colo, colo prin coridor, sa vaz
In care compartiment a gasi un loc mai comod... Aici. O dama singura, si fu-
meazd, atIt mai bine I lntru si salut..." Altoit astfel cu procedeele teatrului, stilul
povestirii capdta o oralitate specified. Si pInd la Caragiale, si dupa el, epica noastra
e bogatd In orali". La Creangd, oralitatea are desfasurare mai larga, cuprin-
zInd In faldurile frazelor comentarii lince, zicale si proverbe. In schitele lui Cara-
giale oralitatea e aceea a monologului. Povestirea mimeazd fard a se opri, adesea
cu oroare de retorica, recurend numai cu intentii parodice la formulele
stilistice consacrate. S-a petrecut pInd la sapte dimineata, &Id aurora cu degetul
ei de roza a venit s'a bata la usa orizontului si sa sting cu luminile ei lumina petro-
leului, amintind infatigabililor dantuitori ca trebuie, cu regret, sd se despartd".
Aci, ca si In dese rinduri, povestirea tmprumuta stilul personajului, cronicarul mon-
den Turturel ; II pastiseazd de fapt pe Claymoor Misu Vacdrescu ramas faimos
prin cronicile cu piruete si panglicute colorate, publicate In L'Indépendance rournaine.
Altfel, In schite, povestirea evita once prisos. Caragiale comprima mereu.
Faptul ca Momentele au fost scrise pentru publicarea In reviste sau gazete cu
spatiul mdsurat a Trisemnat si el un exercitiu de concentrare, In acord cu mijloacele
si preferintele stilistice ale scriitorului. A fost doar un prilej, pentru ea la aceste 343

www.dacoromanica.ro
reviste au colaborat si Teleor si
Cair. A trebuit ca aceasta scoali
de concentrare s-o urmeze Cara-
din prim avara giale ca sa avem nu istorioare Cu
poanta, ci momente".
ptnA 'n Cit priveste dialogul, noua
etapa a teatrului caragialean pe
care o constituie schitele inseamna
desavirsirea unei capacitati pre-
Cl E\ A NOTE zente 'Inca de la prima piesd : o
uimitoare sensibilitate fata de nu-
de' antele fonetice, sintactice sau lexi-
cale. in corespondenta, Caragiale
s-a amuzat sa-i scrie lui Zarifopol
sau altora in franceza vorbitd cu
accent armenesc ori in limbajul lui
Limbajul diferentiaza ca-
racteroiogic sau social personajul.
Vulgaritatea care tisneste din con-

.salon
versatia Tincutei Piscopesco, dupd
ce povestitorul ne-a declarat ca-i
, gusta farmecul causeriei", o loca-
BUCURETI lizeaza social pe aceasta Zita cu
Tipiddrafia Adev6rui" Satiildar, 1
Louis Quinze, dupd cum
.1907 verbalismul lui Nae, Mache si Lache,
dezlantuiti In percrani politice, se
intinde In cascade interminabile
Pagina de titlu. de care" si de pentru ca sa".
E notat limbajul dulce al betivului,
care elimind o jurnatate din su-
flete. Si mai ales e specified lui Caragiale puterea de a reproduce amplificate
in registrul grotescului sinuozitatile si alogismele unei vorbiri agramate, chiar
end e transcrisa Intr-un proces-verbal.
Consider-1'nd ca la pretentiunile chiriaselor sus-numitul proprietar a amenin-
tat cu dare afard din casa pe d-soara Lucretia lonescu si pe matusa sa d-na lonescu,
caci nu le mai dd casa, neplatind regulat china si avind chiar pe trecut o datorie
de 22 de lei si soba stricata, d-na Anica lonescu exesperata a strigat sd-i crape
ochii cui minte, dacd datoria e de la chirle si soba nu era asa, pe cad vreme d-soara
Matilda Popescu a dis cd daca se stie cu casa Incurcata pentru ce face escrocherie
si o mai da si la alii ! iar proprietarul i-a raspuns ca cu dumneata nici nu vorbesc
pina nu vaz toatd china, cd n-am poftd si de alt bucluc si atunci pretinde dinsul
ca toate chiriasele au sarit asuprd-i caudindu-i lediuni".
Vina aceasta comicd a fost din belsug imitata, i amuzanta serie Post-Restant
a lui Tudor Musatescu e foarte datoare inaintasului.
Astfel, momentele" inseamnd in proza noastra o treapta de importanta ase-
344 rn5n5toare aceleia pe care 0 scrisoare pierdufd si O noopte furtunoasò au repre-

www.dacoromanica.ro
zentat-o pentru teatru. Mai mult decit In teatru, maturitatea coincide aproape cu
nasterea genului. La predecesorii lui Caragiale schita a existat mai ales prin echi-
valente : unele povestiri ale lui Alecsandri si KogdIniceanu si mai ales scrisorile lui
Costache Negruzzi, mai tTrziu cIteva foiletoane ale lui Duiliu Zamfirescu sau
Vlahutd, anterioare momentelor": colabordrile lui Duiliu Zamfirescu la Romania
fiber& Din goana vieii, In vrItoare, ale lui Vlahutd.
Caragiale a definitivat genul Intr-o forma care a fdcut ca, dupd el, schita urno-
risticd sd se confunde cu stilul caragialean.
Exista si un tip de schite care, pdstrind concentrarea definitorie, recurge mai
putin la dialog, reconstituie un mediu din mici tuse de culoare (I. A. Bassarabescu).
Dar influenta lui Caragiale se remarcd la cei mai Trisemnati dintre continuatori.
Originalitatea lui Gheorghe Brdescu e incontestabild. In schitele acestuia se percep
ecourile caragialiene In rolul covIrsitor al dialogului, In povestirea-pantomirnd
si In modul cum s'int transcrise fanteziile logice si gramaticale ale vorbirii inculte.
Amprenta lui Caragiale se IntIlneste In alte schite ale lui Bassarabescu, e covIrsi-
toare la Al. O. Teodoreanu.
Caragiale, omul paradoxurilor, a facut afirmatii care rostite peremptoriu, In
aparentd exclusiv, se Tntregesc reciproc. ii urdsc, ma" contrazice aparent
pe : Uite ce drAguti sInt", exclamatie de care ne vorbeste Zarifopol... Este
expresia bucuriei creatorului IncIntat de gratia pldsmuirii, dar incapabil sd
separe semnul literar de universul real. Fratii Gudurdu, Coriolan Drdgdnescu,
variantele lui Mache Isi au toate locul Tntr-un balet comic al cdrui farmec deta-
sIndu-se Caragiale TI descoperd cu ingenuitatea unei prime lecturi. Dar baletul
comic e In acelasi timp si caracterul de cronicd actuald nu se lasa uitat multa
vreme un tablou de ansamblu al unei societati datate. Laturile sInt inseparabile.
Ar fi un exercitiu rudimentar sa cdutdm corespondente de amdnunt Tntre 1907 din
prim6vard toamnei i teatru si schite. Corespondenta de viziune se impune.
Ignorarea ei nu dd rezultate mai fericite dec7t rezumarea sociologizantd. Schitele
se grdbesc mereu sà ne comunice cà nu sInt numai balet comic.
In acest sens se poate sustine si o laturd discutatd mai frecvent In ultima vreme
propensiunea lui Caragiale pentru detectarea absurdului, caragialiand
reld, dar partiald a lui Eugen lonescu, spirit anxios, foarte diferit ca structurd
de predecesorul lui. Se poate recunoaste un avatar al Cetdteanului turmentat In
Tueurs sans gage, se pot redescoperi formule. 5i tipul si ponderea absurdului
diferd Insd encrm.
Mai plurivalente deca ar ardta-o aparentele, schitele se opresc In citeva rinduri
asupra unui absurd In stare nativa'. O punere In scend si o transpunere cinemato-
graficd au sesizat acest tip de absurd In Cclidurei mare. Para rezonante metafizice,
care ar constitui doar extrapoläri, exista Intr-adevar acolo un dialog In care se cioc-
nesc cloud serii de alogisme. Dupd cum s-a mai IntImplat de citeva ori In schite,
CdIdura mare fusese anuntatd de un exercitiu : La pcol. Aceasta schita a unei schite
este un dialog Tntre un Tmpiegat si un domn care Intreabd dacd n-a venit pe..tru
el o scrisoare de la cineva", declara cd se numeste Ion Popescu si ca locuieste la
mdtusa lui. Impiegatul multumeste, perfect satisfacut de datele aflate.
Cu o astfel de acceptie absurdul este abundent prezent In schite, dar integrat
Intr-un univers datat social si istoric, asa cum fusese integrat In cuvIntdrile lui Far-
furidi si Catavencu sau In articolul lui Rica. E nonsensul agresiv din opiniile politice 345

www.dacoromanica.ro
si financiare ale lui Nae, agramatismul generator de echivocuri comice din
Proces-verbal.
Momentele sInt unitare prin viziunea critica. Satul apare Intr-o singura s:hita,
dar esentiald. E unica schitä a lui Caragiale, care pardseste Bucurestiul lui Mitica
si al ziarelor cu reportaje de senzatie, ori ordselul de provincie din Telegrame sau
O zi solemnä. Caragiale i-a dat un titlu care ar pdrea limiteze semnificatia
Arendasul romän si a publicat-o In prima serie a Moftului alaturi de portretele mof-
tangiilor". La cIteva luni distantd, Vlahutä a reluat ideea In Socotea/a boierului, foarte
tributard modelului.
Toate celelalte schite fac sa retraiasca lumea high-life-ului i apendicele ei, lunnea
lui Miticd. Cu toatd distanta sociala, atmosfera e caracteristic aserndnatoare. Cu
o mai accentuatd bundvointa, functioneazd complicitatea la care facea apel Catavencu.
E o lume fard capacitate de grandoare, de un lichelism senin, aproape ingenuu.
Moftui min& dadea In primul sdu numdr o definitie anecdoticd a moftului". Men-
talitatea moftologicd pluteste deasupra schitelor. Domnul In bland care respinge
solicitärile cersetorului si Miticd cu scepticismul lui bonom apreciaza totul drept
moft si de fapt reduc totul la nivelul moftului. Personajele momentelor trdiesc pla-
cid. Lupta politicd e ridicola, ca efortul clovnului care-si Incordeazd pInd la refuz
muschii ca sa ridice greufati de carton. Frazele zgomotoase solicitd mereu ideea
de moft. Atmosfera se va schimba doar In schitele care Ti privesc pe Lache si pe
Mache, nu sub aspectele lor mimetice, ci ca pe niste impiegati umili. De asemenea,
In cele care dau viatd vreunei figuri de neconformist lui Ion, lui Canutd.
La sfirsitul secolului, sistemul curat constitutional" continua sá functioneze
ca In Scrisoarea pierdutä. Conflictul, Impacarea, se petrec cu aceeasi vehementd, de
preferinta In localuri publice. In Telegrame, relatarea acestui ritual capdtd o savoare
speciald pentru cd frazele sonore sInt suite sd se adapteze la cliseele stilului telegra-
fic. Zestrea doamnei Athenaisa Perjoiu provoaca furtuna Intre guvernamentali si
opozitionisti : insultat gray de dumnezeu mami si palme cafinè central. Amenin-
tat moarte. Viata onorul nesigure". A doua oara atacat palme picioare piata ende-
pendenti...". Finalul e cel din piesa : Costächel Gudurdu liberat az dimineatd
lipsd probe intentie asasinat. impacat cu directoru. Pupat toll piata endependenti".
lar Raoul Grégoraschco, directorul prefecturii, Il recomandd pentru postul de avocat
al statului pe fostul adversar de care acuma garantez".
Disproportia dintre pretext si zgomot e amplificatd In presa. Incendiul din
Dealul Spirii trezeste imprecatiile ziarului opozitionist trebuie sd serve ceta-
tenilor Invataturd si sa rdmIie o pata nestearsa si indelebild asupra acestui negru
regim, pretins alb, regim al incendiului..." Foaia guvernamentald tägdcluieste
ar fi avut loc vreun incendiu : Sinistrul cel grozav este o pura inventiune
din fantezia nesecatd si din bogatul arsenal de calomnii al adversarilor nostri". CInd
coapta domnisoard Portia Popescu Incearca sd se sinucidd pentru doctorul Misu
Zaharescu, folosind, dupd o traditie bine stabilita, capetele de chibrituri, Aurora
si Lumina apa'rd fiecare interesele uneia dintre cele cloud persoane In cauza. Con-
flictul se continua cu palme si se Incheie cu o casdtorie anuntatd de ambele ziare
Cu flori de stil.
Marea familie functioneaza pretutindeni, si schitele redescopera peste tot con-
secintele dulcii Tntelegeri. in administratie, In viata politica, aptitudinile constituie
un detaliu nu totdeauna favorabil. Perfectul caligraf Niça Ghitescu esueazd regulat
346 la toate examenele de copist Si ce frumos scrisesem, domnule I" si nu izbuteste

www.dacoromanica.ro
4,'ItAir 04, 1r\
14c,r079(ilegi:/;f:://17>/fal4:'-4"1",14u4.' 4P4/ if '
_

c.900.7rfriez;.4..,0". azi 04.41.d


9--,--49 ,
decTt atunci end Ii vine ideea salva-
toare sd-si schimbe proba cu Ghitd, 26447- t''' ewp. '4' Ai:4;44P if.,..4
cel cu mTna beteagd, dar cu bune
recomandatii. in microcosmosul familiei
sau al colii, complicitatea care odini-
card se manifestase In formula partidul
ii;,t iied4c
,/,
;;-eet, -4 e ; , fifv'F t. .-"-oi
leit.4 ,if,e/r4 4v.e.--
4?...r tit; 44 el elthr:e.er - ;0'4,/ '.4.fac -.:-i-
nostru, adicd madam Trahanache" etc. r'/41:: )4/ 2...A;( /-d a''' f4"4 ',4 "e*/*
devine educatia maiorgului i dreptul Al ,,;:f 1;;;exdp.,44,wei*
bdietilor de familie. Odraslele, ca ),..ri- iii0-4' -iefa,,t 4ed.
pdrintii lor, conteazd pe bundvointa _.;,.fr 444 ,,wi,4.;--.4,4,-.. .

inalterabild a dasailor. Functioneazd . .

,A, 44r Id 4e,:e , .....e. eTAfr iteN/y/#4,.


lantul slãbiciunilor. (Formulele au ramas
In circulatie.) Ca sd nu ramTnd repetent Ado'. -447 ?4' *. +.44ic-4-44,
APif-efiel 4 44ai IsZ) sy,i,,...,
Miticä DdscAlescu, se gäsqte un cunos- -..:- 4, Ar Ate 4-1-1,41
cut la care sine Piscupeasca, la care A,A, wee, ;Jo-4 /404 'f.t..).4.
sine Sacheldreasca, la care tine Icono- ''',4-44} 47ir" is;Arhe et ee. 6t. A' ieg-
measca, la care sine Diaconeasca, la ,,,,,;, ,,,' ,,,,,,:; iC*447.4. 44.
care sine Preoteasca, la care tine mult
Pi ir --li . l'04.1.74440,-. 4 Afi, 4
gratioasa Popeasca..."
4. -tut ;zZ -efitisli . le eli i "f 4. °4fAil---
Marius Chicc:1Rostogan, pedagogul . 414e Aeo- ,
absolut, îi adapteazd comportarea. ...:Afxfol, .

13diatul mahalagioaicei e Tntrebat despre


Scrisoarea lui I. L. Caragiale catre fiul sau
nratiunea pintru carea românii au kins Mate', 1907.
sd urmezA o polikikd jermând pe
timpul lui Mihaele Bravul". TIndrul
Ftiriadi, al cdrui caracter ambitios profesorul TI cunogte ca meditator,
e examinat cu Tntrebdri socratice, la care rdspunde cu da, dorn'le" In entu-
ziasmul conjugat al mamei i al magistrului. Cind dasaul se cramponeazd
de note, interventiile curg : oferte favorabile din partea domnului Postolache,
senator, sau injonctiuni tandre adresate de puiculita cocwlului motat. Tiberiu
Bumbe, prea integru pentru a ceda la parfumul de vervend al doamnei lonescu,
mama lui Artur, se comportd disciplinat fat& de domnul prefect, care i-a oferit
alternativa Vrei sa rdmIi aci la noi, ori vrei sa pleci mime I Ai Tnteles i"
inflorete morala marilor indulgente, a concesiilor reciproce. Adevdrurile
°data cu ele, bIrfeala aternutd cu voluptate se servesc In plic Tnchis. Astfel este
recomandatia pe care bunul amic din Infamie o dd solicitatorului. Astfel grit scri-
sorile anonime despre a at-or caracteristicd frecventd Caragiale s-a ocupat i Intr-un
articol. Personajul din Antologie colectioneazd cele mai variate exemplare. Se scriu
scrisori anonime din high-life pTnd In lumea lui Miticd. Un fanatic partizan" II denuntd
pe domnul Mandalache de infidelitate fatd de partidul nostru" cdci va garantez
ca este spionul partidului contrar, plait din fondurile secrete (rt4ne !) o pot proba
oriand cu documente zdrobitoare". Mai multi vecini curio0" TI Tritiinteazd In
frantuzete pe un so t Tncornorat. Chiar i colegii lui Lache din clasa a II-a gimna-
ziald ori ai lui Giurgicd, care a purtat cdIddrup pdrintelui Matache de 1 aprilie, tri-
mit scrisori semnate Un bdtrIn amic sincer" ori Un creOn enoriar.
Dintre gazetari se reliefeazd inventatorul de OH din Ultimo orä, reporterul
Caracudi, care descoperd In Cimigiu ce endeste suveranul". in familia cu stare 347

www.dacoromanica.ro
isi afld locul tindrul de viitor care mediteazd copii si primeste cadouri de la mame,
participante la cite un triunghi conjugal prosper si pasnic. Fácind portretul Româncei.
Caragiale precizeazd crud& adicd necoaptd, primeste cadouri de la rdscoRsi bogasi ;
rdscoaptd, face cadouri la sdraci necopti, adicd la cruzi". Sint doud ipostaze care se
ivesc In citeva schise. Diploma'Oa doamnei Mandache si micile economii pe care
sosia domnului lancu le realizeazd cu inderninare Isi au contraponderea In cadourile
fdcute de Acrivisa, soSia lui nenea Stasache.
Jupin Dumitrache isi pdzea cu ferocitate ambisul", onoarea de familist. Cu
toatd indulgensa lui Trahanache, Zoe se temea de scandal. Oamenii cu noroc, femeile
care obtin prin diplomatie mici economii nu mai au teamd de notorietate. Codui
etic, potrivit cdruia cadourile primite de Acrivisa de la nenea Andrei senatortA
(stii cit Sine el la familia noastrd ! ") trec asupra tinärului Misu, e acceptat cu seni-
ndtate. Parazitismul erotic se grefeazd pe cel social. in Parazitii, parafrazind si adap-
find un text din Diderot la societatea romdneascd de la 1893, Delavrancea TI punea
pe Candian sä demonstreze lui lorgu Cosmin lanSul parazitismului. Momentele
substituie demonstrasiei retorice baletul comic cu sensuri inrudite.
De la pungociul unsuros la hotelul si echipajul blazonat, schiSele se opresc asupra
citorva etape de transformare a Chiriachisei In Ninichette. Procesul e dus mai de-
parte decIt In teatru, rrorrentele construind din acest punct de vedere echivalentul
a ceea ce urma sd fie Titirc`d, Sotirescu et comp. incepOtoare In drumul spre high-
life, ZiSa se mulIumea sd-si presare frazele cu cite un monserul meu". Românca
vorbeste romdneste numai « avec les domestiques», incolo fransuzeste acu ia
lecSii de limba englezd". Numele s-au transformat ele. Smaranda Episcopescu
a devenit Esmeralde Piscopesco, Aglaia Popescu, Aglae Poppesco. Atunci cind gra-
fia francezd nu se potriveste, se recurge la greacd, TAnase Elefterescu devine Atha-
nasie Eleutherescu. Ibrdileanu, care a consacrat un studiu substanSial numelor proprii
in opera comicd a lui Caragiale, remarcd atenSia deosebità pe care scriitorul o acordd
nuanSelor onomastice, ca semn al tendintelor de rafinare sporite de la o generatie
!a alta.
Cadrul, toaletele, numele si vorba s-au transformat la Nita- si la descendentii
lui. PojghiSa de rafinament e subtire. in salonul ei Louis Quinze, Esmeralde Pisco-
pesco, care reçoit tous les jeudis", isi drácuieste servitoarele, isi birfeste amicele
si, pirià la urmd, se pdruieste si ea, ca si Mita cu Didina, cu o concurentd la afectiunea
locotenentului
Aterrtia la succesiunea istoricd a tipurilor o aflärn si in lumea politicä. Limitatd
de posibilitáSile teatrului, O scrisoare pierdutei ni-I infasisase pe Casavencu politic
matur, cu elasticitatea dobinditd, aflat In fruntea grupului independent". Stadii
anterioare din formatia lui CaSavencu se ivesc in schise. Personajul rdsunAtor denu-
mit Coriolan Drágänescu e tribun al studensilor si se distinge prin discursurile pe
care le rosteste de pe soclul statuii lui Mihai Viteazul. Asediat de politie, bravul
tindr a luat pe la spate In brase trupul lui Mihai Bravul i s-a inclestat de el cu putere.
Banditii TI trdgeau de picioare asa de tare, That daca tinArul nu ceda si nu rasa pe
Mihai Bravul din bra.te, atunci ori ar fi frint trupul de bronz al eroului, ori acele
fiare abatice i-ar fi smuls picioarele din incheieturi" Scena e imprumutatd
indeaproape din realitate. Eroul ei real, Vasilache Lambru, a condus In 1874 o mani-
festasie studerrteascd care cerea dezvelirea statuii lui Inhai Viteazul, ceremonie
348 arnTnatà de guvern.

www.dacoromanica.ro
Coriolan, care studiaza binenteles dreptul, Tsi trece dupa sapte-opt ani
licerrta, eveniment consemnat cu toata simpatia de organul opozi.tiei. Peste putinä
vreme aceeasi gazeta va Infiera In acelasi stil faptele nerusinatului inspector poli-
Vst, canaliei ordinare, miselului fara rusine, salbaticului zbir i caläu antropofag.
care raspunde la dezgustatorul nume de Coriolan Drag...".

o
Numeric, schi/ele care vorbesc despre Mitica si variantele lui nu le covIrsesc
pe cele cu tematica deosebitd si mai larga (Telegrame, Boborul ori Lantul sldbiciunilor).
totusi, momentele par a se confunda cu lumea lui Mitica, omagiu adus bog/lei
de implica/ii a tipului. S-a vorbit de miticism" ca despre o categorie generala.
Camil Petrescu I-a considerat drept un tip national si a dorit sà dea o replica viziunii
caragialesti, pldsmuind un personaj care sub glume facile si Idudarosenie ieftind as-
cunde iuperioare valori morale. Oricare ar fi interpretarile, ele confirma renewl
deosebit al acestui grup de schi/e.
Numele Tnsusi sugereaza de obicei lipsa de personalitate. Sint diminutive
Mitica e un personaj care trateaza totdeauna pe ceilal/i si e tratat cu familiaritate
i pu/in diferenVate : Sache si Lache, Tache si Mache, Ghi/a si Numele de
familie apar/in adesea ierarhiei bisericesti Dascalescu, Popescu, Protopopescu,
lconomescu. Cresand pe scara sociala, Mitica Isi va cauta o personalitate si prin
nume, fie folosind ortografia franceza, fie adauend un pseudonim in coada unui
obisnuit lonescu. Lazar lonescu devine Lazar lonescu-Lion, aluzie la modul cum si-a
prelungit numele lonescu-G ion, zeflemisit adesea de Caragiale.
Mitica peroreaza despre once chestiune, publicd sau privata. Lache sau Nae sInt
mereu gata sa arunce manusa si mereu se gäseste cIte un Sache Protopopescu, Mar-
mat cu un formidabil bagaj de argumente stiintifice", care sa-i dea replica. Hrdnit
pretutindeni cu vorbe la adundrile politice, In presa Mitica le restituie cu
dobInda. Nevasta lui Nae sta sa nasca, dar detaliul acesta Il aflam In trecere, pentru
cà Nae e prea ocupat de chestiunile publice.
Limbajul e asemandtor pInä la identitate cu cel al ziarului, cu un plus de incoe-
rentd : ...
finca niciodata nu s-a-ntImplat In alte tári, nici pe vremea fanariatilor,
putem pentru ca sà zicem, nici Tnainte de independerqa, In detrimentul prestigiului,
care trebuie tuti sa lupte daca e vorba sa aibd preten/ii de oameni politici..." E
numai o frIntura dintr-o fraza a lui Nae. Facute din reminiscen/e imperfect digerate
frazele n-au Triceput si sfirsit, sTnt infinite ca i melodia wagneriana.
Starea obisnuitä fiind perora/ia, mediul predilect II constituie cafeneaua sau
bodega. Indiferen/a i distan/a critica sTnt rau tolerate. Povestitorul din Atmosfercl
Thal-cote,' Incearcd sa afle adevarul aplicInd o re/età din Moftul. Face media afirmati-
ilor contradictorii din organul guvernului si din cel al opozi-tiei. Dar e pe rind
admonestat de opozi/ionisti Ond vine, ma-n/elegi, un guvern ca bandi/ii...",
de guvernamentali. Dv., oameni inteligen/i, sInte/i de vina, fiindca stati indife-
renti. la sa fi mers dumneata cu mine si cu dumnealor si de reprezen-
tarrtii tinerimii universitare : un domn ca de vreo treizeci si cinci de ani
si mai bine, cu o barba neagra foarte bogata, Inso/it de un tinerel ca de vreo
paisprezece ani..." 349

www.dacoromanica.ro
A J.- SAt Amicul X pomeneste pe tati frunta§ii poli-
tici pe numele mic (De unde vii i De la Tache ...
ta §i I;fyliTilarft Ei i ... Nu vrea sa intre In combinatie ... Ho-
tarit 1 ... Cit n-am stat de capul lui ! ... Nu
, vrea §i pace 1") si e la fel de intim cu proble-
APART: (IAN!) .figF. DE 31.111,13Pit1t mele politicii §i cu marimile. Amicul meu salutd
A -
foarte familiar pe domnul din trdsura, care,
' fktS-eccl"-f----4----%
. 1,11
uitIndu-se in alta parte, nu baga de searna si nu
raspunde la salut".
Viata Ti cantoneazd pe Lache §i Mache in
vagoanele de clasa a treia, iar capriciile destinului
E X E M P I- A f. Ti pun din and in and In disponibilitate. Dar
fascinati de high-life, ei imita o lume inaccesibild.
Participa la preocupdrile ei politice, cultiva cu-
nostinta cu persoanele marcante, chiar daca
Dermi r.1
.
aceasta cunostintd se reduce la salutul de o
!EFTIN SI B singurd parte.
Exista In Miticd, care se aprinde discutind
cit mai sta guvernul, o mare doza de scepticism
pentru celelalte valori. Mai exista capacitatea de
. p' I. a pierde vremea. intre sprit §i peroratie timpul
se scurge generos. Dupd o noapte la berdrie, In
s:f'.' 6.4e
care a trecut In revista situatia internd si ex-
Pagina de titlu. terna, Nae Sine neapdrat sd mai treacd §i pe la
trebuie sd scoatd covrigi calzi".
simigerie
Trimis la Bucuresti cu petitia cultivatorilor de
prune, Costea s-a abdtut la Valenii de Munte, §i s-a-ncurcat o noapte s-a
abatut pe la Valea Calugareasca, la un prieten, cu ocazia culesului ; s-a-ncurcat
o zi §i o noapte" §i a ajuns la Bucure§ti dupd inchiderea parlamentu I ui. Costied
afld vestea cu obisnuita lui placiditate
Bine Costica, acuma vii ? ai venit cam tTrziu !
Ei, a§ !
S-a votat legea!
Parol ?
Camerele s-a-nchis de sTmbdta !

,S'copil !?
Volubilitatea placidd e numai una din fetele lui Mitica. Realitatea dubld a per-
sonajului se impune §i In Momente. Miticd nu traie§te numai la cafenea. Aspectul
mdrunt, cenu§iu al acestei lumi e mai putin prezent la Caragiale, dar existä §i se
poate remarca registrul de atitudini. Irania devine benigna. Astfel sInt descrise
distrae/Me de Pasti ale lui Lache §i ale amicului sAu, fiecare cu cite un picior strins
de cite o gheata noua ori ingurgitarile de covrigi, braga §i mititei ale coanei Luc-
sita, moasd diplomata. Existenta personajelor fiind uniforma, once schimbare e
binevenitd. Mutatul este un eveniment asteptat §i, la nevoie, provocat. Posesori
350 a doud case identice, Marin Georgescu §i George Marinescu s-au Invoit sd se mute

www.dacoromanica.ro
d. Georgescu de la 7 la 7 bis, In casele lui d. Marinescu, iar d. Marinescu de la
7 bis In casele lui d. Georgescu la 7 sinnplu".
... Incet I ?met I ca spargeti..."
Subtextul e amar atunci &id visul de Trnbogatire rapida se ciocneTte de reali-
tate. Publican* In 1899, Doucl loturi are alt ton, dar se apropie prin tema psihologia
unui personaj care are un timp iluzia cA hazardul I-a favorizat de Biletul c4tigator
al lui Cehov. Este o interferenta accidentala, cad la data respectiva e foarte nepro-
babil ca autorul lui Daub" loturi sa fi cunoscut schita lui Cehov. Lefter Popescu
se zbate zoologic dupa bogätia care sä-i asigure independenta. Cind i se pare ca
asigurat c4tigul, primul lui gust e sa scrie o tanto0 scrisoare de demisie i sa-1
infrunte pe ef., spunindu-i pe nume, fArà titlu. De0 se simte un ales al ghinionului
Ti-ai gasit, eu 1i noroc" Lefter Popescu pindwe ansa salvatoare.
Intr-un rind, Caragiale I-a surprins pe micul functionar de stat exclusiv In pos-
turd terorizata. Credincios din nou tehnicii dramatice, Caragiale a folosit In inspec-
Vane, ca 1i In Doucl loturi, finalul cu surpriza. Comportarea bizara a lui neneaAnghe-
lache, casierul blajin careli uimeFte prietenii prin nervozitate i violentä, atunci
cind se vorbete de eventualitatea unei inspectii, pare a indica o neregula. La des-
chiderea casei, se descopera ca nu lipsete nimic. S-a gäsit In plus un pol de
aur romanesc din 70, 'invent In foita de tigara". Incheierea e ambigua 1i Caragiale
dupa cum ne relateazd Zarifopol s-a complacut In aceasta ambiguitate. Textul
sugereaza doar ca nenea Anghelache s-a sinucis de spaima unui control posibil.
Lefter e doar Inacrit i veleitar. Se ivesc In preajma lumii lui Mitica cîiva necon-
formi0 la care inadaptarea e permanenta 0 mai profunda. Ca i pe Anghelache
din Inspectiune, Caragiale i-a separat i prin nume. Pe unul dintre ei, vepicul opo-
zant, I-a simtit aft de aproape, Mat i-a imprumutat propriul sau nume. Ion, din
schfta la fel intitulata, sufera cu stoicism tirnuielile. E un combatant izolat impotriva
prostului-gust 0 nu admite cu nici un pret frumusetea unui cintec de magar care
executa Carnavalul de VeneTia cu variatiuni. Schita are caracter de apolog. Simbolice
grit i peregrinärile lui Canuta, om sucit, personaj care ia viata In raspar, In vepica
iritare, gata sa se supere pe necazurile marunte care au facut sa se reverse paharul
suferintelor mari. Trasatura e hiperbolizata 1i, dupa moarte, oasele lui Canuta se
Intorc In coKiug.
Plecarea la Berlin, care n-a rupt legaturile lui Caragiale cu tara, n-a insemnat
nici o mutatie In opera. Intre schitele din Momente 0 cele cfteva care justifica titlul
volumului din 1910 Schite noud, nu exista diferente esentiale de atmosfera. Anto-
logie, Tal, O conferentcl, Monopol Intregesc din toate punctele de vedere momentele"
anterioare.
Se poate vorbi In legatura cu aceste schite ale celui de al pselea deceniu de
viata de apogeu, de siguranta In migarea narativa. Cind inima lui Caragiale s-a oprit
la pizeci de ani, scriitorul nu cunoscuse involutia. Mai putin rapide, pastrind uneori
contactul cu dramaticul prin degajarea 1i flexibilitatea monologului, O conferentel
sau Tal au aluna capricioasa. Registrele sInt schimbate liber, cu degajare. Proza
noastra, care de la Eliade la Arghezi a excelat In culorile violente ale pam-
fletului, nu cunoate multe exemple similare. Framintarile conferentiarului care
trebuie sä explice protectoarelor muzelor daco-romane ce este arta trec fara efort
de la alura parodic savanta la stilul familiar, pentru a se incheia cu o bufonerie enorma.
Conferentiarul ilustreaza ideea de arta ca efort artizanal, aratinduli ghetele audi-
torilor. In altä schita, tonul doct, cu ilustran i fanteziste declinarea substantivului 351

www.dacoromanica.ro
alterneaza cu scena intercalata : lectura facuta de doamna Graziella intre
zece fara un sfert si doua si zece ante-meridiane, In fata unui auditor captat de
masa usoara, mezeluri, salam, ghiudem..." Consideratiile puristului iritat de in-
vazia formulelor infinitivale se incheie In cel mai autentic spirit al momentelor
Sania se deslipeste cu greu din loc si porneste scrisnind, pe cind amicul meu
Imi striga, rizind, infinitiv
Tal nene lancule ! ... a se revedea !
Ma-ntorc ski strig si eu, categoric
A se slabi, Mitica I
In Schite noua, pe toate calle se afirma povestitorul. Povestirea nu mai e decu-
pata In scene, ci se scurge precipitata sau Tncetinita.
Caragiale a pus in fruntea Schitelor noucl citeva fraze care precizeaza :
Dintre povestile de fata, unele precum aratam in notele de la sfIrsitul car-
tii se mai gasesc si In alte limbi ; pe tit putem sti Insa, apar astazi pentru inttia
cara In romaneste.
Asupra felului cum s'int date ad, autorul isi pastreaza intregi drepturile de
proprietate literara' : cad, fart Tndoiala, de and lumea povestile sint ale lumii, Insa
fireste, felul povestirii lor ramine oricind al povestitorului..."
Aportul original nu se reduce la felul povestirii". Cu privire la Kir lanulea,
Caragiale Isi indica Inaintasii : Machiavelli din Novella di Belfagor, La Fontaine. De
fapt, tema dracului pacalit ori invins de femeie se Intilneste In folclorul mai tuturor
popoarelor. Dintr-o anecdota straveche, Caragiale a facut ceca ce Ibraileanu, recen-
end Schite/e nouil, denumea o adevarata nuvela istorica. Caracterizarea lul Ibraileanu
cere MAI corectari. Kir lanulea refuza clasificarile. Scrierea e ireductibila la nuvela
sau la basm. Trece cu usurinta de la concretetea cadrului la fantasticul filtrat de
umor. Patania sdrmanului Aghiuta, trimis pe pärnint de Dardarot, imparatul iadului,
ca sa Incerce puterea femeilor si refugiindu-se pina la urma cu spaima Tnapoi In iad,
este situata In Bucurestii de la Triceputul veacului trecut. Nuvela fantastica devine
lectie de stil si de discretie.
Nimic nu e mai departat de greoaia reconstituire arheologica. intr-o scrisoare
care Zarifopol, Caragiale ti Impartasea acestuia intentia de a pune pe lautari sa
einte In scena zaiafetului", pentru a-i lumina mai bine tabloul, cintece de lume",
pe versuri de Conachi : Zori de ziva se revarsa/ $i eu ochii n-am inchis..." Pina
la urma a renuntat. Si e de presupus ca a facut-o tot pentru a feri nuvela de osten-
taVe i de apásare.
Culoarea vremilor scurse are intensitate. E obtinuta prin mijloace stilistice
prin detalii anecdotice. Stilul Povestitorului e parfumat arhaic cu grecisme. Aghiuta
devine negustorul lanulea : $i la toata lumea placea, fiindca era om destept si
blind, cu multa stiinta despre ale lumii, cu purtari alese i, mai virtos, cu dare de
mina : levent i galanton, paruns de filotimie si de hristoitie intr-un cuvInt,
adevarat cm de omenie". intr-un limbaj asemanator stau de vorba Kir lanulea si
kera Marghioala, asezati pe chilim. Moravurile si gusturile noi, afirmate Inca sfios,
se amesteca cu cele orientale. Chefurile se fac cu lautari, si cind se iricalzesc la chiol-
han, personajele joaca apelpisite numai In papuci. Dar la petrecerile unde se ser-
vesc dulceturi, zaharicale..." si ciubuce peste ciubuce", Acrivita cade In darul
foitelor otusbir, ghiordum, ba si stos". Cu exceptia citorva fraze in care Cara-
giale ii Imprumutá In mod bizar lui Kir lanulea limbajul lui Mitica, detaliul de epoca
352 e introdus cu aceeasi discreta siguranta.

www.dacoromanica.ro
inFTUL: ROMA N. iLITD3TA 8PIRITD3TA NAT1ONALA '
Orriew 14-43dontn4or ppotrunspim;firra wiliteh,'
Fatd de Harm/ lui Minim amestecul
DACIA-TRAIANA .
JJJJJ Primallotts,I CiD$4.. reowai 1,0U.°
de fantastic si de umor capdta alta tona-
litate In basmele scrise In acesti ani. Nr. L' It. o $114n1. to,o, !,Aimild ...eau., W., 2.
Itooana , .1 ,.. 4 .... AS *h.. .
. ,

,
11.0.. r.Aroi .tr 11.0, i.,_.., 1

{ no Non, ...nial. ev...ke as


In basme, fantasticul are mai mare tdolturRoman Gm ....Xt tn., 4.1.,. i.Mil ...Vow.,PA:Matat.,r4ton., cam.inca1. .5. two
r. N., I, 44. ,....., t.,.., ev 1- ..... , -,- ,r. ,,,,,,,
pet...A .4 Was,
YU .1.4.14
...Pod
intensitate, fará ca antiromanticul Cara- ,
ea -. nI fa IA V.. Pluto, on.,
Pm.. VA.: prowl. ..a v ma,. t ¡Pia.. co., potA,
giale sd se lase ispitit vreodatd de exu- al Cre, Won. 104 :4
in.but detor;...
ti .1.14 nag, 4
I. (viei In lana IA* !v. I
beranta imaginativd si de tensiunea emo- ;a
I. .4,1yr es rat awn.. ,Ls
e
ad NM. I sn noon J.
O Am...tn. to ht Ana., 4041.4
F. pm.* X.) ter,.lI thmendanil I4onJ4. in
tivd din Palatul de clestar si Departe, de- tom& e41.1-..

parte ... ale lui Delavrancea. Evocarea


(amine precisa si bine luminatd : Ea se
OA*.
.... In '11.....11olute
rendwors1

(f1e. Asol
mist - Asa,
una!
US

i
n4114.. pr.
On .114re ... Lanai:
.ot
:10
pJa. , tpn.44
spasm!. - 1714 44:1- arn lIunIni. albar InMt.n.

+AO Iv,' anal palatal on, n,


Pet
pm.
age.
pa. II1
ntut. *.,0111 1.2%4.luna Of. Wit
a II bat, 1,44, II Pow....
Mils N Avson IflI pi. Son. ins

opreste scurt, se uita-n zare, vede-n ade-


vdr mijind zorile si p-adi ti-e drumul !
.;!.

Carnet, pt.,
An*./ Water,

ma,
te....i. , ,,,
. .4*L
.47
On am 11. tandit
mt.. *, 'ow.. ',mt..
met*, int
lonooda'n ......, 0 lop-. .,,,,.. 4A., f. ...I *.ti, n.pli K..,
,,,. 4
4a .4 f llnln,t la ` "n
...**,.11, ra'. a
.'t ... ' st..
At. po
Iron, Volt, Wet,.
fAan :
Si sin-te goanä ! Zbura cum zboard , AL ,. C c vim.
- .. 4 ,...,.,..., oi ..,'..,4. 11. ,...et XPAIIITIX mmeno
ry.Isrep...v....1,
V
Ine.nal 1 1: c... ,.,. ';. :.-:-.5..
calul dracului, peste mosoroaie, gropi, '
, ...I Aes....414 4., .

= .1.h It...1. 4 V nnenneI...* I


.0c. 4. 4,tulwt In, atoll
mdrAcini, busteni, balti cd bietul Pri- a* ',ore Wu.. 1....x.
OS sAw. tAid: 51*,1,
I.. II 0..,,,****. * **hr. pin aNo a maar n
*no NnuIn moms...no. pm oana
chindel vedea jucInd pe cer trei luni In
.
la P.- ,4,....., i... ,2%.,1 e.,.1
al adz rtm.,
mural ea
6W2 A
I alit
. sirs. Pub .. *,
loc de una". Dialogul Intre dracusor si ituot wo. capvkanealrir Wert . lap,1. l It 01,,
4.1144.
,
11. Mjft'.0;;
zina-vrdjitoare e notat cu o precizie a
Nr.4:
lls ato. nArke,
*el Idnitast
An, el atom'. Silad nuti
rana tss,
1.4 44lama.. .1*
C..:
4, i TA tro-

for.
a
detaliului care accentueazd oscilarea voitd 1.1..4.,;;.114 »tau lnnStJ,l ,1 May.. II ha In

4 non,
ane,J OW. igamon
arms. .. WRY Jn4-
nana 1,a wan. .)
bane, mn.' Mean.'. pm. o.Cut -4.-t
mire fantastic si real. M.. WA In can. K. f. ...4 .54.4. ....la. 40,a,
at 49n..M. Mom,
am Jo eUlan latta, .
mot au. wen. ,Loo ,
:.,:aak 4.el 4. no Inpt;
tra, wiipm d Val 4, ,
Inpublicistica lui Caragiale se re-
.
1 .10 a.
lLse I
n.
moo& taint
Le.
ot pram, nun, ».
rle on. 44. U .4.A.
*maw owlet In
NOR
4 Ituninli
T..a.
lIt Ilart 41 on
P12
. Ç

Doe0110 1414*.j.11 co pn to et..., Ad,. ,ar1 eN va /44.0 4. telro. .v


marca progresiv citeva idei care stabilesc Ada Is p.m.,* es ciador
4 P... (1.4. an. Wen,
PA IOW ...WI -3501 ,;tl
pneat, %age 9)bl:on, reala,:. r. nts: whotc., ,,, . .
continuitatea cu opera. E un proces cu afoot,. , ,

reveniri si cu noi dibuiri care reproduce


meandrele trecerii autorului prin diferi- Pagind cu frontispiciu.
tele partide politice. Unitatea de ¡del
dintre opera si publicisticd a Infdptuit-o
1907 din primdvard /Ad In toamnei. Nici atunci n-a fost vorba de o cristalizare a
ideilor. Cdutdrile au continuat. Dupd un an de la publicarea brosurii, Caragiale
avea sa se lase atras o vreme de o formula politicd a car& inconsistenta se trdda
chiar In denumirea adopted : partidul conservator democrat" al lui Take lonescu.
Dar Inca din perioada Timpului, luciditatea observatiei asigurd articolelor o
anum ta continuitate In primul rind criticd.
Se percep In publicistica lui Caragiale puncte de clarificare. in 1909 e afirmatd
ideea ca participarea politicd, II Imbogaleste pe scriitor ca scriitor. Prietenia cu
Bacalbasa si anii de colaborare la Moftul, prietenia mult mai Indelungatd cu Gherea,
si-au lasat urme in publicisticd. Ar fi exagerat sá le supraapreciem. Ar fi eronat sa
le ignoram. Inteligenta lui Caragiale a fructificat influentele partiale, dar ele nu s-au
transformat Intr-un mod de &dire si nu au Impiedicat peregrindrile politice, noile
adeziuni si retrageri. Construit adesea cu mijloacele artistului, punInd In scend
ideile, person:ficIndu-le cu mijloacele unui anecdotism superior prin semnificatie
artd narativd, articolul depdseste ráfuiala dintre cele cloud partide si observatiile
surprind tipologia politicd. Creatorul lui JupIn Dumitrache scoate la iveala parveni-
tismul, goana dupd Tmbogdtire, solidaritatea In cdpdtuiall, care atrdsese liberalilor
porecla de colectivitate". Procedeele electorale grit Infalisate ca un sistem de con-
binatii si de presiuni asupra foarte putinilor electori de la colegiul I, care prevestesc
scena punctdrii voturilor din 0 scrisoare pierdutä. Arivismul e pacetluit In Epoca 353

23 c. 178

www.dacoromanica.ro
Intr-o apostrofd memorabild Voi, care ati pescuit In undele Dundrii saci cu ruble
voi, care v-ati culcat Intr-o seard pe un modest mindir de paie ca sd va desteptati
a doua zi pe saltele moi, umplute cu bilete ipotecare ; voi, tosi, In fine, atTtea ni-
micuri sociale de odinioard, rdsdri/i din gunoi de 1a78 Incoace, nobili strálucrti de ieri,
voi, dacd nu ridicati lui Brdtianu un monument mare/ (dar, bineIrrteles, nu In
inimile voastre, ci pe o piad mai curatd), ve/i da dovadd de lipsa celui mai ele-
mentar sens moral pe care-I are once dine cIt de Mrbar".
intIlnim in eteva rinduri la Caragiale formule din inspira/ie junimistd cu privire
la iacobinii de la 1848". Dar, chiar In articolele publicate In Timpul sau Epoca, se
modifica accentele. in locul continuitttii liberalismului, e subliniatd opozi/ia Intre
cele cloud generatii, transformarea caricaturald care a dus la Jup'in Dumitrache, ba
chiar contradictiile care au opus din timpul revoltytiei pe viitorii parveni/i lui
BdIcescu.
Articolele anticonservatoare scrise In aceastd perioadd la Vointa nationalä sau
Gazeta poporului pdtrund dteodatd spre straturi mai profunde. O referire la piesa
lui Kotzebue, pomenitä si In Amintiri din teatru, serveste la reliefarea unei trásauri
asupra cdreia va reveni proza dintre cele cloud rdzboaie. SInt ironizate fumurile
aristocratiei fárd traditii certe si total Dermeabile, alimentatd mereu de infiltratii
felurite
La noi Insd ? vestigii feuciale I aristocratie ? tradiVi bátrine ? CInd, de
unde, cum ?
Nu cumva archontologia greceascd ar fi tulpina unei aristocratii feudale
romdnesti ? ..."
Se poate remarca raportul dintre ideea dominantd a acestui articol din Vointa
nationalä, care II portretizeazd pe neoaristocratul conservator, fecior de preot
pravoslavnic, romdnas cinstit, cu barba lui, cu anteriul lui, cu potcapul lui, cu
calddrusa lui regulat la zi Inn", si high-life-ul din ciclul Hortensiei Papadat-Bengescu
unde Ada Razu pdtrunde prin avere, iar Licd Trubadurul prin femei. Dupd Caragiale,
ideea revine la Maiorescu In Istoria contemporanä a Romaniei.
Inca Tnainte de Moftui, Caragiale formulase In articole o observatie pe care o
comunicase si prin mijloacele teatrului : asemanarea pInd la identitate Intre cele
cloud partide si conducdtorii lor. Articolele publicate In 1889 In Constitutionalul
Cerc vicios, Reizepl de la Golei i mopeanul de la Florica porneau de la atitudinea
si procedeele comune lui Lasar Catargiu si Ion Bratianu : aceleasi infidelitd0 fácute
constitu-tiei, elogiatd In opozrtie si traded la guvern.
Unul este liberal, cerálalt conservator asa au apucat de pe vremuri sá se
eticheteze. Te pomenesti °data cu rdzesul conservator combätInd din rdsputeri
o lege sub cuvInt cd este prea reactionard, or luTnd steagul unei miscdri ca cea a
porto-francurilor ; sau te pomenesti cu mosneanul liberal cd la o strasnicd mdsurä
administrativd pentru a duce lumea cu de-a sila la bisericd...
STnt doud monede de acelasi fel ; acelasi amestec de elemente ; aceeasi greu-
tate, ca sd nu zicem usurintá ; acelasi tipar. AtIta numai cA fiecare aratd fata contrard
cleat cerálalt ; cInd unul face chip, cerálalt face pajurd, si viceversa..."
Din perioada 1890-1900 dateazd cele mai importante articole de criticd artis-
ticd ale lui Caragiale.
Scriitorul care debutase cu matura Cercetare criticcl s-a reintors frecvent la
consideratiile despre artd. Ostilitatea fatd de teoretizare si de sistem l-a fdcut
354 evite expunerile Inchegate. Chiar articolele cu obiect si dimensiuni mai vaste rárran

www.dacoromanica.ro
la observatii dispersate, subliniind aceastä fragmentare si prin titlu. (Oteva pared,
CIteva paren i anonime, Notite risipite).
Ca si In publicistica politicd, articolele cu preocupdri si tonuri diverse, care
lasa sa se Intrevadd ideea prin ironii si aluzii anecdotice, Intregesc totusi o conceptie
coerenta.
Si aici functioneazd sinteza originará clasicism-realism. Cronicile si Oteva pareni
aplicd emfazei, digresiunilor, iruptiilor lince, dizolvantul ironiei. Ma.sura, clari-
tatea, selectivitatea, detaliul plasat la vreme si cu socoteald grit coordonatele unei
estetici clasicizante care se manifesta si In preferinte sau inaderente, In neIncrederea
fatá de Hugo, In minimalizarea lui Chopin. Insistenta asupra subordonarii la idee,
la intentie", si mai ales refuzul retoricii, ilustrat si Intr-un pasaj din Clteva pared,
fac trecerea spre o esteticd a realismului.
In opiniile si preferintele artistice sinteza clasica-realistd are drept urmare
si dteva refuzuri. Caragiale a admirat versurile lui Cosbuc, care II atrageau toc-
mai prin liniile lor clasice. De Eminescu a vorbit cald In paginile de amintiri, dar
nu a ardtat a-i fi intuit dimensiunile. Portretul poetului Indrágostit pe care-I tra-
seaza aceste pagini e minor, la nivelul a ceea ce sesizeazd si dte o parodie din lim-
bajul eminescian mIinile subtiri si reci" etc. in plastica, gustul lui Caragiale
a ramas la criteriul mimetic care l-a fdcut sa respingd cea mai modesta Indrazneala
coloristicd : De exemplu, mie mi se pdrea straniu lucru sa vaz o caprá verde
si o orfand albastrá. Ei I n-aveam dreptate, ma grabesc a mdrturisi. STnt capre si
mai verzi si martire si mai albastre cleat acelea pe care le-am admirat anii trecuti".
In aceste frontiere si cu binecunoscutele repulsii fatd de sistem si teorie ".
gIndirea esteticd are congruenta.
Expresia valorificata independent, care nu serveste ideii, intentiunii", creazd
un monstru neviabil : expresia se topete-n Vint, ea nu-nseamnd nimica : fill-Ida
ea nu este scopul, ea este mijlocul..."
In ceea ce priveste ierarhizarea lexicului si procedeele retoricii, opozitia lui
Caragiale fatá de clasicism e totald. Caragiale n-a avut tabu-uri verbale. Lucrul tre-
buie Tnteles In conditiile istorice date. Estetica stilului n-a putut avea In ultimele
decenii ale secolului trecut, dnd abia se smulsese de sub prohibitille retoricii cla-
sice, Indraznelile argheziene. Dar finetea caracterizdrii se bazeazd la Caragiale toc-
mai pe folosirea Indrazneata a posibilitdtilor lexicale. in La MoV sau Intr-o alta
versiune mai putin cunoscutd a acestei schite In Gazometru Caragiale a ardtat
ca nu se sperie de situatia rabelaisiand. Zarifopol ne informeazd de o farsa a lui
Caragiale, care a semnat schita Gazometru cu pseudonimul lui Alceu Urechia
Iodoform" rázbunare probabild pentru cd Urechia considerase schita triviald.
Cert este cd autorul Te/egramelor, In care o Injuraturd reprodusd In specificul stil
eliptic fixeaza tinuta polemicii Gudurdu Grigorascu, nu s-a oprit la prohibitii
In manipularea cuvIntului.
Ostilitatea fatd de retorica si de procedeul gata facut e si mai insistent mar-
turisita. Textul din ateva pared e citat adesea:
Ab sfintd retoricd.
Cu multd pietate mi-aduc aminte de savantul Cours français de Rhétorique, prima
Vita de la care am supt laptele stiintei literare. 355

www.dacoromanica.ro
Minunata carte I $i ce bucurie mi-a facut sà aflu cà principiile i metoda batrf-
nului meu curs francez, In a nu mai §tii a atea editie, §i, de asta data, In limba
noastra materna, hranete §i azi, tot ap de bine ca pe vremuri, inteligentele tine-
relor generalii de la noi, care-§i Trichina' viga lor frumoaselor ¡itere.
Toate stilurile le putem Invata din savantul meu curs francez, afara numai de
unul singur dar poate ca de acesta nu simt Inca nevoie tinerele noastre generatii
de literati..., un singur stil a fost uitat savantul meu curs francez sa ma-nve-te, unul
singur stilul potrivit, tocmai acela care-mi trebuia, singurul care se poate
numi stil".
In scris, urmarirea stilului potrivit", a procedeului care se muleaza pe idee,
da, cu mijloacele lingvistice ale lui Caragiale, impresia permanenta de libertate
de flexibilitate, §i totodatá de singura solvtie cu putirrta. Scriitorul care a facut deo-
sebirea Intre stil i maniera nu se Inchisteaza stilistic cleat aparent i atunci de

obicei cu intenii parodice. Astfel e utilizata compara-tia nobila. Astfel sInt In textul
critic citat mai sus formulele ironic emfatice despre inteligenIele tinerelor generatiuni
§i despre frumoasele litere". Bra a starui, scriitorul lumineaza intertia parodied prin
efecte de contrast. Elogiul savantului curs francez de retorica" e urmat de discu-
tarea mesteugdreasca a problemelor artistice. Procedeul e frecvent la Caragiale,
Il reIntIlnim In 0 conferenp sau In scrisoarea din 1909 catre H. Kanner. in Citevo
paren, metaforele nu pornesc de la perechea de ghete, ci de la alta ramurá vesti-
mentara : Pía, and am ajuns §i eu calla §i am voit sa lucrez pe seama mea, and
mi-a venit i mie un mu§teriu, o idee, sä-mi ceara o haina ca sd poata prezenta In
lume..." Tot astfel In fraza din High-life, comparalia homerica se continua contras-
tant cu lumina petroleului".
Aplicata la personajele literare, distinctia pe care o face Caragiale Intre stii
§i maniercl devine distinctia Intre plasmuirea schematica cea individualizatä. Ideea
i

e ilustrata prin doi arti§ti deosebir care pornesc de la o intriga asema-


natoare : Unul ne arunca inainte persoanele fabulei i le da drumul sa faca ori ce
vor ele, cum le-o tdia capul i cum le-o Tridemna inima : sa faca In fine tot ce strit
In stare sa faca.
Celalalt ne prezinta personajele, clIndu-le misiunea imperativa de a ne spune
cum sInt ele...
Oricine, credem, a Trrteles ca am vorbit despre Glocester cu fiii sal i despre
batrInul Moor cu Franz i Carol".
Toate ?I orientau pe Caragiale spre parodia literara : luciditatea observatiei,
iscusinIa de a mima stilurile cele mai variate, preferirrta pentru ideea Intrupata.
Echivalent literar al caricaturii, parodia e folosita din tinere-te. La Moftul roman,
apoi la Universul, ea dobIndqte un loc din ce In ce mai important. Caragiale recurge
la parodie chiar In articolele cu sau fara voie teoretice, cum e Clteva paren i In
povestirea despre cei doi prieteni, Petru §i Paul.
In Moftul, parodiile In versuri se concentreaza asupra simboli§tilor, pomeniIi
In ate un sonet parnasian", colorist", sau vreo Poerná apocalipticr, sim-
bolista-profetista". Aluziile la Macedonski s'int strävezii, dar rezonarrta critica e mai
larga. Explieabila In raport cu structura omului vechi", transpare Insa o rezistenIa
la Indrázneala inovatoare, echivalata prea qor cu artificiul §i cu farsa literara.
Caragiale nu se area mai indulgent fa-la de tradilionalismul de tip sernanatorist,
la care II irita alte tipuri de artificii ; de asemenea, converrtionalul §i fandoseala.
356 Smarandita, roman modern, porne§te de la Sultanica lui Delavrancea, dar reline dirw

www.dacoromanica.ro
nuvela acestuia, amplificind caricatural, In special ceea ce avea sd devind dominanta
semänätorismului : idealizarea satului §i opozi/ia simplificatä sat-ora, traduse prin
gätelile stilului särbdtoresc, Tnecat In adjective i dulceatá
Fata mamii llinchii era bälanä, plävitd, cu pdrul galben-auriu, ca spicul
copt, räscopt, cum e pTinea a bund de mincat §i-i place puiului gola ciuguleascd
§i Inghitá pe nemestecate In gua lui Trnbrdeatd In puf bogat, moale i dulce".
Repulsiile §i aprecierile critice sInt localizate. La triumful prostului-gust con-
tribuie rolul crescInd al saloanelor care lanseazd mägari In stare sd cInte Carnavalul
de VeneVa cu variaVuni. Devenitá Tante Zoe", Zila a cäpätat autoritate literarä.
Nu se poate trece upr peste Madam Paguvidi §i peste Societatea Muzelor Daco-
romdne". Acestea lanseazd sau nimicesc reputaiile, Impart premiile oficiale.
$1 tonul II dà cine ? Cucoanele.
C'est spirituel I
C'est fin I
C'est délicat 1
C'est charmant I charmant I Charmant I I I "

Acest rol al saloanelor fusese remarcat cu exasperare de Eminescu. Atitudinea


lui Caragiale se completeazä cu Increderea marturisitä cà vulgarizarea artei evoacä
talente din cele mai adInci §i mai umile straturi ale unei societäti". $i sub acest
aspect, opiniile estetice i critice se insereazd In ansamblul operei.
Oroarea de constructia preterytioasd §i refuzul argumentdrii abstracte dau
celor mai multe articole politice ale lui Caragiale, ca §i consideratiilor despre artd,
o notd specified. Autorul de schi-te, uneori chiar comediograful reapar pe primul
plan. Frontiera dintre beletristicd i publicistied devine greu de trasat i editorul
lui Caragiale se afld adesea In Tneuredturd eind i se cere sà claseze o scriere. Foi-
letonul politic e mereu Impins spre schitd. Trecerea e !impede In cazul lui Karkaleki,
gIndit, dupd cum o aratä ultimele fraze, ca o aluzie ironicd la presa timpului. in alte
articole din Epoca, care nu posedd naraIiunea organizatd a schitei, observaIiile se
grupeazd i definesc clasicizant tipuri comice. Astfel este opozi-tia foarte sem-
nificativä dintre osta§ul liberal credul, naiv §i §efii vicleni. Caradalele (cuvIntul
e format dupd numele lui Eugeniu Carada), dei le merg treburile din bine In mai
bine, sInt totdeauna grave, posomorIte §i deprimate refluxul unei conOinte
acrite, nu doar de vreo remu§care, acrite pentru a o roade mereu la räddcind o
tearnd nedefinitä de pagubd In viitor, ori de räspundere pentru trecut. Budalalele
din contra, meargd-le trebu§oarele cum le-or merge, sInt vecinic vesele, degajate
§i cheflii semnul unei con§tiirrte placide..."
Comicul caragialian a suscitat dupä cum e §i firesc interpretäri numeroase
§i diferite reducen i la o formulä-cheie (prostia responsabild", dupd enurrtul
lui Scarlat Stru-teanu), analize tehnice §i cdutdri de mecanism-tip, apropien i mai
Indräznete de formule foarte moderne.
Cäutarea de chei unice e rind la urrnd dezamdgitoare. Fatetele operei
introduc mereu alte situatii care contrazic flagrant once cheie propusd. Si totu0
nu Inseamnä stabilire de simetrii fortate §i descoperire a ceea ce ai postulat ante-
rior, atunci cind constaTi §i in regiunile comicului varietatea §i unitatea. Inteligenta
extraavertitd se muleazd divers dupd diversitatea realului, Imprumutd tonuri
felurite, practicd un registru de mijloace de o remarcabild extensie, repunInd In 357

www.dacoromanica.ro
circulatie procedee strävechi ale comicului de situatie, descoperind regiuni care
au influentat scrisul ulterior, In special In virtualintile comice ale limbajului. Spi-
ritul sintetic ordoneazd procedeele felurite modeste sau subtile pe citeva
axe care devin un mod de a Tntelege lumea.
Tonalitatea acestui comic a fost bizar deforman in citeva comentarii gindite
elogios. Slavici, camaradul din tinerete si Vlahun, prietenul maturintii, au fdcut
afirmatii care coincid, constatind substratul tragic al comicului caragialian. Rapar-
tan la spiritul moralizator al lui Slavici, la didacticismul duios al lui Vlahun, o ase-
menea opticd e explicabild. Aplican la opera lui Caragiale surprinde. Dincolo de
adevdrul elementar ca once scriere satiricd implicd refuz si indignare, aceastd opticd
ignoreazd calitatea dominann a risului lui Caragiale. Nu existä o tonalitate unicd.
Accentele sarcastice se ivesc In citeva rinduri In Unlit& om sucit, In Arendowl
roman, mai ales. Dar lacrima ascunsd printre gene cromolitografiazd distonant. Cara-
giale n-a practicat risul cu implicatii tragice din Taranii lui Cehov, nici risul lui
$alom Alechem cu revers sfisietor, asa cum n-a aliat risul cu postura didacticd, desi
fraze din corespondenta sa Imprumun uneori tonul de pdrinte sagace si moralizator.
Dominante sint franchetea si intensitatea acestui comic. Se citeazd replica lui Fon-
tenelle, care nu a acceptat reprosul cd nu a ris niciodatd, recunoscind doar ca nu
a fácut niciodan ha! ha I ha I Caragiale a stiut sd-si gradeze embetele, dar vocatia
risului e la el izbitoare.
Zarifopol a remarcat ca, In Inspectiune, momentul sumbru din fata Morgii e
comentat astfel de Caragiale : un nou oaspete a venit skul de cdIdurile vietii
sd coboare In rdcorosul hotel". Criticul constata: Nu rabdd Caragiale sd nu subli-
nieze clipa jalnic macabra cu o sclipire de viguros umor". Atitudinea ar putea
fi altfel interpretan. Caragiale n-a fost ferit de spainna In fata neantului si dacd
il credem pe Bacalbasa a avut temen i ipohondrice. Dar una dintre faptele de
grandoare ale inteligentelor lucide, solare, este indrazneala de a infrunta neantul
cu un cuvint de spirit care TI neagd sau II reduce la dimensiuni comic umane. Este
si atitudinea lui Heine sau Shaw In preajma mortii. Caragiale creeazd macabrul si-1
anuleazd prin comic.
Vocatia risului e implican desi minimalizator In paginile autobiografice
ale lui Nicolae Petrascu, care vorbesc de virtuozitatea imitativa a lui Caragiale
Imitatiile lui Caragiale erau facute cu atita putere de evocare, cd sub ele dispd-
rea cu desdvirsire imitatorul. Dintr-un nimica el fdcea artd comicd".
Frazele urmdtoare, care-I descriu pe Caragiale imitindu-I pe un flasnetar italian,
pe generalul Fdlcoianu, pe neamtul Falke croitorul rdmin la un portret de histrion.
Alura bufond una dintre atitudinile in care s-a compläcut Caragiale a Inselat
comentariile superficiale. Creatorul lui Miticd a imprumutat frecvent atitudinile
si limbajul personajului sdu. Inaplicabild scrisului caragialian este si ideea cd sub
imitatii dispdrea cu desdvirsire imitatorul". Dar capacitatea mimeticd e defini-
torie pentru comicul lui Caragiale, este aplicatd la gest, la limbd, la mentalitate.
Corespondenta cu Zarifopol sau Urechia e mereu mimeticd. Mdstile comice sint
mereu schimbate.
Registrul comic are varietate similard. Inventariile ar fi nerelevante. Se observd
insa cum destul de cur-1'nd, Incepind cu unele texte din Ghimpele si mai ales cu
Amintirile din teatru, registrul se extinde, introduce modalinti subtile ale umorului.
Caragiale a avut släbiciune pentru calambur. E poate tot o consecinn a vir-
358 tuozintii si inventivintii lui verbale. Corespondenta e presdran cu calambururi,

www.dacoromanica.ro
denumite chiar o data depreciativ magarambururi". Opera le-a filtrat mai sever.
La junimea" de altfel iubitoare de comic si practicIndu-I cu sau fard vocatie
calambururile erau depreciate si Paicu care le practica cu stáruinta i fdra haz, stir--
nea proteste. Oricare ar fi TnrTuririle, gustul format al dramaturgului si al autorului
de schite a Idsat relativ putine calambururi In text. Se poate cita declaratia Mitei,
care a fost totdeauna fidea" lui Girimea. Comicul verbal trece repede spre alte
regiuni, fixeazd agramatismul sau pretentia prin etimologii populare (scrofulos
la datorie"), prin improprietai (N-o mai maltrata, domnule, cu o vorbd bund")
nonsensuri (rezon rara motiv").
Mai revelatoare dectt extensia registrului sInt siguranta manipuldrii lui,
eliminarea superficialului, alterndrile de ritm. Amintirile din teatru reprezintd alt-
ceva cleat anecdote cu haz, anuntd Momentele prin vivacitate, practica raccourci-
ului, intreruperea brusca, evitarea insistentelor. lar de la prima piesa, mecanismele
vodevilului functioneazd cu o vitezd comic eficace, despre care Eugen lonescu a scris
fraze patrunfatoare. Cu precizarea cA viteza e obtinuta far& efort si de care Labiche
sau Feydeau. Subordonat construirii de tipuri de care vorbea cronica lui Caragiale
din tinerete, registrul policrom al comicului serveste semnificatiilor majore. Diver-
sitatea devine unitate.
Aplicatd ca o formula, afirmatia ar risca sa simplifice. Nu vom cauta sensuri
satirice ierarhizate nu numai In gogosi" sau mofturi", ci In capodopere fárá fron-
tierá cu teritoriul satirei: La hanul lui MInjoald, Pastramd trufanda. Comicul satiric
se afld Insd In centrul operei caragialiene si ingeniozitatea interpretárilor nu poate
infirma aceasta constatare fdrd risc de contorsiune. Diversitatea de procedee
de ramuri este subordonatd obiectului. Vocatia risului e uneori controlata, inhi-
batd. Caragiale ride In fata Morgii. Dar In Pdcat, O *lie de pam, Ndpasta Zimbeste
putin sau nu fimbeste deloc.
Ond risul functioneazd cu modalitati satirice, mijloacele i tonalitaile se ordo-
neazd In jurul cItorva idei niciodatá explicate didactic, mereu prezente In penumbra.
TraducInd In termeni de istoric" si nu de simplu comediante", Caragiale a vorbit
cu obisnuitul lui dar al formulei expresive despre atIta extravagantd deosebire
Intre realitate si aparenta, Intre fiintd i mascd". Aplicata intregii opere, formula
poate parea prea generald, cad este valabild pentru comicul satiric de pe toate meri-
dianele si din toate epocile. Se particularizeazd Insd pentru diferitele aspecte ale
societaii romanesti din ultimul sfert al secolului trecut si din primii ani ai seco-
lului nostru. Travestirile succesive de la oamenii 48-ului romdnesc la Rica, de
la Rica la Ipingescu, au confruntat din prima piesd cele doud ipostaze ale liberalis-
mului. Extravaganta deosebire dintre fiintd i mascd devine In Conul Leonida con-
trastul dintre mimetismul pensionarului si postura lui savanta, tonul sigur cu care
Leonida repetd in sos propriu frazele din ziare si de la Intruniri. Au urmat
vacarmul i complicitatea din Scrisoarea pierdutd, caleidoscopul schitelor.
Dimensiunile operei lui Caragiale s-au descoperit treptat In cele sase decenii
scurse de la moartea lui. Piesele i schitele au rezistat modelor, au rezistat si reac-
tiunilor depreciative care izgonesc o vreme In umbra cite o opera foarte populara.
Si, din acest punct de vedere pe planuri diferite situatia lui Caragiale In lite-
ratura noastra se poate compara cu cea a lui Eminescu. Sintezd Intre contingent
si durabil, opera aceasta afft de fixatá istoric posedd secretul tineretii intacte. 359

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

I. L. Ca rag i al e Teatru, Bucuresti, Socec, 1889 ; I. L. Caragiale NO-pasta, Bucuresti, Socec,


1890 ; Note ;i schite, Sfe.tea, 1892; Pócat, 0 fdclie de Posti, Om cu noroc, Bucuresti,
ed. Tipografiei Gutenberg, I, Göbl. 1892, Cullseie chestiunii nationcle, Bucuresti, 1896
Schiçe usoare (Biblioteca pentru toti), 1896 ; Schite, Ed. $araga, 1897 ; Notite si fragmente
!iterare (Biblioteca pentru tcti), 1E97 ; Momente, Socec, 1901 ; Douei bilete pierdute,
1901 ; 1907 din prim Yvard pind-n toomnei, Tipografia ziarului Adevarul, 1907; Opere
complete, Ed. Minerva, 1908, 3 vol. (Teatru, Momente, schite, omintiri. Nuvele, poves-
tiri); Schiçe now), Bucuresti, 1910 ; Abu Hosan, Ed. Flacara, 1915 ; Reminiscente, Ed.
Flacara, 1915 ; Versuri, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1922 ; Opere I V//, Cultura nationala
si Fundatia pentru lit. si arta, 1930-1942 (editia Paul Zarifopol, vol. IIII, $erban
Cioculescu, vol. IVVII ; Opere oiese IIII, ESPLA, ed. I, 1950, ed. a I l-a 1952 ; Opere I,
II, III, IV, ESPLA, 1959-1964 (editia Alexandru Rosetti, $erban Cioculescu, Liviu Cali)
Scrisori i acte, EPL, 1963.
C. C Ba cal bas a, Bucurestiul de altódatei, IV, Ed. Universul, 1928 ; Paul Bujor, Amintiri de
A. Vlahutd si I. L. Coragiale, Ed. Cartea romineasa G. Calinescu, Istoria literaturii
romdne de la origiri pind In prezent, Fundatia pentru literatura si arta, 1941. $t.
Cazimir, Universul comic al lui Caragiale, EPL, 1966. $erban Cioculescu, Corespondenta
lui I. L. Caragiale cu Paul Zarifopol, Fundatia pentru literatura si arta, 1935. $erban
Cioculescu, Viata lui I. L. Caragiale, Fundatia pentru literatura si arta, 1941 (ed. a
II-a revazuta, EPL, 1969). Serban Cioculescu, Caragiale, Ed. tineretului, 1967. Anna
Colombo, Vita e opera di Ion Luca Caragiale, Roma, 1934. Pompiliu Constantinescu,
Scrieri, EPL, 1967. I. Cremer, Date noi despre fnceputurile publicistice ;i ¡iterare ale lui I. L.
Coragiale, Bucuresti, 1964. B. Elvin, Modernitatea clasicului L. Carogiale, EPL, 1967. C.
Dobrogeanu Gherea, Studii critice, III, ESPLA, 1958. Octavian Goga, Precursorii, Bucu-
resti, 1930. G. Ibraileanu, Spiritul critic fn cultura rom4-,eascä, Iasi, Ed. Via% romàneascä,
1912 ; Scriitorl romdni ;i sträini, Iasi; Studii hterare, Bucuresti, Cartea româneasca, 1931.
lorgu lordan, Limbo, eroilor" lui I. L. Caragiale, Bucuresti, Societatea de sti in% istorice si
filologice, 1955. Nicolae lorga, Istoria literaturii romdne contemporone, vol. I, Ed. Ade-
värul, 1934. S. losifescu, Momentul Caragiale, EPL, 1963 ; B. lordan si L. Predescu,
Viota lui Carogiale, Ed. Cugetarea. E. Lovinescu, Critice (editie definitiva) I, Ancora,
1927. Titu Maiorescu, Critice, vol. III, Socec f.a. I. Negruzzi, Amintiri din Junimea,
Cartea rombeasca, 1939. G. Panu, Amintiri de la Junimea din la;i, I, II, Adevarul.
H. Petra-Petresce, Leben und Werke Caragiales, Leipzig, 1915. Ion Roman, Carogiale,
Ed. tineretului, 1964. I. Slavici, Amintiri, Cultura Nationala, 1924. Sc. Struteanu,
incercare criticó asupra comicului dramatic lo Caragiale, Bucuresti, 1926. I. Suchianu,
Diverse Insemnóri ;i amintiri, Universul, 1933.

360

www.dacoromanica.ro
IOAN SLAVICI

Prietenia lui Eminescu profundä i durabila, pIna la stingerea stra-


lucitei minti a poetului Cu Slavici si Creanga, ca si descoperirea lor
de Care tTnärul or prieten, n-au fost un simplu joc al IntImplärii. Toti trei au fost
naturi robuste si sänatoase, copii crescuti la tarä, obisnuiti sa-i bata vIntul si ploaia,
sa doarma somn de piatra pe :inde apucau, sa rabde stoic de foame cind peregri-
narile lar prin Imprejurimi si chiar prin locuri mai departate Ti aduceau In situatii
neasteptate, sà manInce cu foame de lup tind dädeau iarasi de belsug. in aceste
caldtorii din copilarie ()Hat ar fi ajuns uneori de departe ei se simteau totusi
Tntre ai or". Caci daca nu poposeau, ca de obicei, la rude si prieteni de ai pdrin-
tilor, se aflau totusi printre cameni ai locului, crescuti si träind In aceleasi obiceiuri,
pazind aceleasi regule milenare de viata. Acestia vorbeau acelasi grai Tnflorit cu
zicatori si proverbe, cIntau aceleasi doine, povesteau aceleasi basme, se InspaimIntau
sau firnbeau la aceleasi strävechi eresuri ca si cei din satul lor, din casa parinteasca.
In anii maturitätii Eminescu se va simti adesea pustiu, reclarnInd In sufletul sau frea-
rnatul acelor
,.Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nsninarä,
Abia-ntelese, pline de-Melesuri..."

La fel se Infäsura si Crean ga In dulci melancolii, In celebrele tacturi initiate ale


primelor capitole, In Amintiri le din ccpilcIrie : Stau caeodata si-mi aduc ami nte
ce vremi si ce oameni mai erau In partite noastre [...] Nu stiu altii cum sInt, dar
eu, cInd ma endesc la locul nasterii mete, la casa pärinteasca din Humulesti..."
$i lui Ti apare lumea copiläriei In aceeasi lumina intensa, aproape de basm : Si,
Doamne, frumos era pe atunci, ctci pärintii si fratii si surorile Trni erau sanatosi,
si casa ni-era Tndestulata, si copiii si copilele megiesilor erau de-a pururea In petre-
cere cu noi, si toate Trni mergeau dupä plac, fara leac de suparare, de parca toatä
lumea era a mea". Deloc mai putin legat de vremea si locurile copiläriei lui se mar-
turiseste si Slavici, Inca din anii tineretii, Intr-o scrisoare din Viena studiilor sale
universitare : Sunt unul dintre oamenii care-si par a fi plämäditi din pämTntul pe
care au petrecut zilele copiläriei sale". Mai tTrziu Tntr-una din scrisorile care au
alcdtuit confesiunea cu puternic accent etic din Fapta omeneasc6 afirma tot atIt
de categoric : cheia Intelepciunii o gasesti numai In amintirile ce ti-au rämas din 361

www.dacoromanica.ro
propria ta copilarie". lar si mai tIrziu la batrInete, In amintirile lui despre Emi-
nescu, in primele lor pagini, definindu-se In raport cu poetul venit de la Ipotesti,
In primele momente ale Inchegarii prieteniei lor Slavici se explica pe sine, cel
de atunci, ca si Creanga, prin luminozitatea lumii In care copilarise, prin coeziu-
nea ei, caracteristica oricarei civilizatii de tip folcloric : Avusesem o copilarie de
care, acum, la vIrsta la care mi-a fost dat sa ajung, dupa dezamagirile prin care am
trecut si-n Imprejurarile In care-mi petrec viata, mi se pare InspaimTntator de feri-
cif& Eram, alaturea cu o sort mai mare, singurul baiat la parinti, oameni cu stare,
fruntasi stiuti de bine In lumea lor si legati, fie prin Tnrudire, fie prin prietenie,
cum se zice, cu toata lumea. Oriunde ma duceam, dedeam peste o mätusa, colo
peste o verisoara, iar In alta parte o fina ori peste o prietena a casei si eram IntTm-
pinat cu dragoste si purtat oarecum In palme". Prin contrastul dintre lumea aceasta
si lumea In care si-a desfasurat apoi firul vietii [DMA la capatul lui lumea de din-
coace" de Carpati si Indeosebi aceea a Bucurestilor explica Slavici meandrele,
aparent a-at de stranii, ale acestei viei, Intr-o scrisoare din anul de teribild ras-
cruce si pentru el, 1907 : Sunt si eu de dincolo cunosc fratii cum numai
putini ii vor fi cunoscInd, iar aici am venit om facut, Melt nu am putut sa ma
asimilez, luInd obiceiurile, apucaturile si felul de a vedea al oamenilor care trtiesc
aici, cad am ramas mocan, mai mult ori mai putin nesuferit pentru cei subtiati
prin Explicatia e valabila nu numai pentru viata lui Slavici, dar si pentru
opera lui, a carel viata paleste ori de cTte ori se Tnstraineaza de lumea In care s-a
format si al carei prizonier chinuit sufletul sau i-a rtmas Intotdeauna.
Lumea copilariei si adolescentei lui Slavici era foarte complexa, si In complexi-
tatea ei includea toate elementele de viata care puteau sa dea nastere unui mare
prozator. Veche asezare romaneasca, Siria si Imprejurimile ei îi aveau viata asezata
si riguros reglata clip de clipa aproape prin rInduielile milenare ale unei
si mai vechi civilizatii de tip folcloric. Alaturi de aceasta clasicitate etica se proiectau
umbrele romantice ale trecutului din ruinele, scormonite de cautatorii de comori,
ale cetatii Vilagos, care dominau satul de pe dealul din apropierea lui. Tihna si
prosperitatea prilejuite de libertatile si drepturile acordate locuitorilor tinutului
prin statutul lor de militari ilirici statutul Tinuturilor graniceresti din monarhia
austriaca, complexe de aparare militara In punctele ei mai primejdioase au fost
cutremurate puternic, rara a fi dislocate cu totul, de Trnprejurarile istorice din prima
jurnatate a secolului XIX. Nu mult dupa seismele provocate de modificarea acestui
statut prin integrarea vechilor comunitati graniceresti In administratia comi-
tatelor, adica prin supunerea lor la prescriptiile obisnuite ale legislatiei habsburgice
a urmat zguduirea, si mai puternica, a revolutiei din anii 1848-1849. Orinduie-
lile vechi se amestecau cu cele noi, oamenii crescuti In acele rînduieli, cu aceia
adusi de noile Imprejurdri. Alaturea de sobrietatea comportarii individului dupa
regulile si formule! 2 traditionale prescrise aproape pentru fiecare moment al
irumpea exuberanta belsugului de toamna al podgoriilor, care constituiau
una din bogatiile tinutului. Pe INA stratificarea sociala secular& cu aparente de
imuabilitate, a asezarilor dintre dealuri, se valura frenetic si straniu lumea baietilor
saraci" ai pustei Invecinate, oameni fara cdpatIi, rrnnati spre aventura cu primej-
duirea capului, produsul ultimelor cutremure istorice. impllntati In stravechiul
masivul substrat etnic romanesc, tralau cei mai feluriti reprezentanti ai mozai-
cului de nationalitati ce caracteriza imperiul habsburgic, si situatia aceasta gene-
362 rase pentru tati o noua etica a raporturilor dintre oameni, comprehensiva si larg

www.dacoromanica.ro
tolerantd. Secolele cu felul lor de a gIndi si a simti se amestecau aici, ca si
oamenii : epoca IntIrzierilor feudale cu secolul luminilor si acesta cu secolul XIX,
al revolutiilor sociale si al afirmdrii nationalintilor. in fata acestei patetice Invd1-
plind de confruntdri dure, omul trebuia sd se simtd ancorat dt mai puter-
nic Tn forme de viatd cIt mai trainice, ori sd se lase purtat, fárd drmd, de succesiu-
nea rapidd a evenimentelor care depdseau destinul lui individual, lar scriitorul nu
se putea sd nu se simtd obligat sA mediteze profund asupra destinului eroilor
asupra marilor implicatii etice pe care le putea avea comportarea lor. Destinul
¡iterar al lui Slavici a fost Tnscris astfel, de la Tnceput, In palma care Ti tinea
condeiul.
Lumea din care a pornit acest destin e astdzi cunoscutd In amdnuntimi, atIt
din multiplele confesiuni ale scriitorului Tnsusi, cIt si din sirul neTntrerupt de cer-
cetdri In arhive, implinit, nu de mult, fructuos, de D. Vatamaniuc.
$iria e atestatd In documente ca vechi sat romdnesc Inca din 1331 ; iar
cetatea, cu mai bine de un secol inainte. Rodnicia pdmIntului din jur si asezarea
$iriei pe Muresul care se deschidea spre dmpia arddeand dupd ce strdbdtuse
Apuseni, care mdrgineau aici Transilvania Ti aduserd In trecutul apropiat
prosperitate care culminase la jumdtatea secolului XVIII. Cerealele rodeau din plin
pe dmpia Incd neseatuità prin agriculturd. in apropiere, pe Tntinderile pustei spre
Tisa, trdiau mari herghelii de cai focosi. Pe dealuri, sub un soare generos, cresteau
vii vestite.
Primele atestdri documentare ale patronimicului Slavici In $iria coincid cu acest
moment istoric. in recensdmintele din 1746 si 1747, un Slavit Arszinte si un Slavity
Szav sTnt Inregistrati printre iobagii cu statutul de hospites adicd oaspeti" pe
acele pdmInturi supusi impozitelor catre administratia habsburgicd, In urma
desfiintdrii statutului grdniceresc al locuitorilor tinutului. Grafia numelor celor
doi e interesantd. in ortografierea lor maghiard, primul pare a duce spre afirmatia
scriitorului cd strdbunii sdi dupd tatd s-ar trage din Sldvitestii" veniti In $iria pe
la 1740, din Oltenia, In urma expansiunii spre sud a puterii militare a Austriei, care
a dus la dtiva ani dupd aceea la desfiintarea drepturilor si datoriilor de militari ai
locuitorilor care trebuiau sd apere de turci hotarele sud-estice ale imperiului habs-
burgic. Al doilea nume, In schimb, sund mult mai aproape de Slavici". Existenta
unui nume ca SlAvitescu" In Oltenia primei jumätäti a secolului XVIII e Insd greu
de presupus, dat fiind cd adoptarea terminatiei In escu e un fenomen ce apartine
abia secolului XIX, In ceea ce priveste oamenii din popor. sa nu uitárn cd aceastd
afirmatie a fost fácutd de Slavici tIrziu, si anume In focul polemicii cu Duiliu Zam-
firescu, care Ti contesta calitatea de romdn. lar dacd statutul de hos pites ne duce
Tntr-adevdr cu &dui la o imigratie a strdbunilor lui Slavici In $iria, faptul cd la
1746-1747 adicd abia la diva ani dupd presupusa lor venire aici cei doi erau
Tnscrisi ca avInd o gospoddrie proprie bine *instal-it'd, ne face sd ne Tndoim ca ei ar
fi putut-o realiza In atit de scurt timp. in once caz, dupd 1770 Slavicii devin nume-
rosi In siria si la sfIrsitul secolului existau aici nu mai putin de sapte familii, al cdror
grad de Tnrudire nu a putut fi Idmurit. Ascendenta paterna a scriitorului se poate
urmdri cert pInd la bunicul sdu, Hie Slavici, ndscut dupd datele actului de deces,
care TI consemneazd In vIrsta de 47 ani In 1782. Dintre cei sapte copii ai lui. cu
Mdria, ndscutd In 1783, unul este Savu, acel Savu Slavici, pe care scriitorul TI
indicd drept tatd1 sdu. Ndscut In 1818, Savu ramine orfan de mic si e crescut de
o rubedenie : Mihai Fercu, tata battle, care apare adesea In amintirile scri- 363

www.dacoromanica.ro
itorului si cdruia el Ti atribuie un rol ha-tar-11°r In formarea lui. Fusese catand Impa-
rAteascd", si aceasta II purtase departe In lume, in luptele duse de austriaci Impo-
triva lui Napoleon Bonaparte. Nu stim ce avere va fi avut, dar era considerat frun-
tas In sat, avIndu-si loc In bisericd, in cea dintil strand de la dreapta", rostind
In timpul slujbei Crezul si Tatäl nostru. Aceasta presupune a fi avut stiintd de carte
si se pare cd de la el tan] lui Slavici ar fi primit Invdtatura pornitd de la cunoas-
terea tainelor slovei. Mihai Fercu tinea sa se diferentieze si vestimentar de consa-
tenii sai. Inca dupd 1860, loan Slavici si-1 aminteste pistrInd cu sfintenie portul
din tineretele sale : par lung Impletit In coadd si prins In pieptän de baga, paldrie
înaltási cu borduri late, gheroc de postav masliniu cu pulpanele pInd la genunchi,
bat lung cu mInerul de argint si pantofi cu cataramd mare". Cd o fi fost si car-
bunar" asemenea carbonarilor italieni, luptätori conspirativi pentru independenta
patriei lor cum afirma Slavici, este Indoielnic. E destul Insd sä tim cá el se
purta ordseneste, dupd moda Inceputului de secol si persistenta pInd la bdtrTnete
In acest port anacronic nu se putea sd nu fi stat In legaturd si cu ideologia acelei
epoci plind de rdsturndri politice si sociale.
Urrndrile lor le simtise si Saya Slavici, ca si consatenii lui, strImtorati din
ce In ce mai mult de domnii de parnInt", nobilii care le absorbeau ?met Incet
proprietatile funciare, profitInd de situatia de iobagi a acestora. Dupd 1848, mai
poseda clteva iugäre de pamInt arabil, o vie si doud paghini" de finete. In aceastä
situatie ca si altii din Siria se Indreaptd spre meserii. invatd cojocdria, ajungInd
maistor" adicd meserias cu o Intreprindere proprie dei persistd a fi trecut
In recensäminte si ca econom", adicd agricultor. Saya Slavici statea astfel Intre
mai multe lumi, ca si satul lui, asa cum apare el Intr-o descriere din nuvela Peidu-
reanca : Drumul de lard de pe valea Crisului Alb, ajungInd In apropierea sesului,
la Mäghierat, se despica-n doud, si o parte o ia prin PIncota spre mijlocul sesului,
iar alta apucd spre Siria, ca sa Tnainteze la Arad si sa treacd Muresul In Banat (...)
Satul se Intinde la poalele celui din urmd sir de dealuri. Din sus de sat, locurile
sunt presarate cu vii si mai sus coasta e acoperitä cu ersi, pe culmea plaiului se
vede marginea padurilor, iar Tntr-un vIrf iesit Inspre ample, cel mai Malt dintre
toate, se ridicd zidurile parasite ale Vilagasului, o cetate veche, de unde ochiul strd-
bate toatd cImpia, cIt patrunde zarea de lumina".
Aici se naste loan Slavici dupa cum spun amintirile lui Intemeiate pe cartea
de botez" pe care i-a dat-o popa de la Siria" si confirmate de actele din arhive
la 18 ianuarie 1848. $irienii luaserd parte din plin la revolutie, multi dintre ei
pldtind cu viata. Copil, Slavici se va juca cti orfanii de atunci, dintre rubedeniile
familiei sale, uneori pe movila pe care mai stateau furcile lînga drumul Aradului",
spInzuratorile ridicate In timpul revolutiei si dupd reprimarea ei. Mama sa Elena
Borlea, cu care Saya se casatorise In 1842 era dintr-o familie veche si numeroasd,
raspInditä In multe sate de cImpie. Din ea se 'Maltase Sigismund Borlea, ziarist, om
politic de tinutd romaneascd aprigd, deputat In dieta Ungariei, care va fi pentru
Slavici, In anii tineretii, un ferm punct de orientare In fata drumurilor
In vremea copilariei lui deci, parintii lui Slavici se bucurau de o bund stare mate-
riald si sociala, relativd dar palpabild, si aura luminoasd care Inconjurd am intirile
sale din aceastd vreme este o realitate si nu o simpla proiectie In trecut a nostal-
giilor prezentului de mai tTrziu. Copil, Slavici nu e deloc fiinta linistitd si ordonatd
pInd la rigiditate, pe care ne-o Infaliseazd In contrast cu Eminescu evocdrile
364 anilor de prietenie vienezd ai celor doi, si care au contribuit afit de mult sa-i con-

www.dacoromanica.ro
tureze In istoria literard o imagine pe care o contrazic si firea si viata Intreagd a
prozatorului. Om matur, el se defineste astfel In Fapta omeneascei : MA' stii cA sunt
un om de un temperament vesel si foarte ndvalnic. MA* aprind usor, vorbesc despre
cele mai indiferente lucruri cu o vervd, IncTt parca viata mea toatd mA cert,
supdr, md indignez, Imi iau avInt, sunt aspru si rdstit. lar aceasta acum, la vIrsta
de patruzeci de ani : Inchipuieste-ti ce eram eu ca copil 1" Zugrävit cu aceeasi paleta
de el Insusi, Slavici copil apare ca un ghem de contraste si surprize, Invälmdsit pe
acelasi fond temperamental aprig : Eu Insumi, In sfirsit, eram iute ca piperul, dar
slab la fatd si la trup, aproape totdeauna chinuit si de tusd si de gutural. Ar fi tre-
buit sA fiu ori scrofulos ori tImpit din nastere, pentru ca sd pot ajunge bdiat bun
si cuminte". PInd la bdtrinete, Slavici va dovedi aceeasi rezistentd de fier, In con-
ditii de sändtate foarte precare, aceeasi dIrzenie Impinsd uneori pInd la gestul nebu-
nesc de riscant. Scriitorul care a dat viatd atItor personaje ndvalnice In epica sa, ana-
listul a-at de sigur al pasiunilor pInd la pieirea capului nu putea fi altfel. Copil,
spdrgea ferestrele vecinilor tintind cu pietre In cuiburile de rIndunele de sub
stresini, incita ciinii pe la garduri, pdstrind pe corp cicatrici aclInci ale muscdturii
unora, Tncdleca färd sa caii oamenilor la pdsune, trTntit de ei adesea IncIt uneori era
adus acasd In halul cel mai rdu. Ca si Creangd copil, fura poame din grádinile altora,
desi avea acasd destule, si era nebun dupd Mot, scaldIndu-se unde era apa mai pri-
mejdioasd, cu toate cà stia cd II va certa maicd-sa, la care tinea mult si de care
Ti era rusine ori de cTte ori fdcea vreo ispravd. Ca si Eminescu copil, ii pldcea
hoindreascd, dispdrInd uneori de acasd, fárd veste, zile Tntregi pe la rude si pe
la fini", ori petrecInd nopti de-a rindul la focul din deal", cu bäieii iesiti Cu
vitele la pdsune, ca sd le asculte povestirile.
Ca si In familiile lui Eminescu si Creangd, casa lui Saya Slavici era plind de
copii. Daca dintre cinci copii ai lui trei muriserd de timpuriu, astfel IncIt loan,
al treilea rascut, rämäsese numai cu sora lui, Maria, pdrintii lui mai cresteau
si sase orfani de-ai rudelor. Tani sdu om slab din fire", dupd spusele scriito-
rului Il iubea mult, ca pe singurul sdu urmas In linie bärbdteascd si era inca-
pabil ban' pentru poznele lui, care-i IncIntase pe ceilalti. Din cind In cInd rids-
cocea alte pedepse, dar In majoritatea cazurilor il ierta. Cduta Indrume spre
bucuriile lecturii, cumpdrindu-i o biblie cu ilustratii, pe &id Inca nu stia sd ci-
teascd. El nu fdcea deca sd continue pedagogia lui Mihai Fercu, care TI crescuse.
Tata bdtrin" visa sd scoatd din loan Slavici un cdrturar de frunte". Ti spunea seara
povesti, iar mai tirziu II punea sA citeascd din cdrtile sale : Apostolul si mai ales cdrti
populare, ca Alexandria si ¡sopla. indemnurile lui aveau ecou, cdci Fercu TI fascina
nu numai prin tinuta sa si trecutul lui, nu numai prin povestile cu care Ii hrdnise
primii ani, dar si prin faptul cA ii era tovards de jucdrie" : Ti cioplea cdrucior,
Ti fdcea zmeie si bice. Mama era singura fiintd care n-avea sldbiciune" pentru el,
si-1 tinea din scurt, sd fie om Intre oameni" : sd-i respecte pe ceilalti,
indiferent de religie si nationalitate, sd se poarte dupd rînduielile traditionale, sd
fie ordonat si cuviincios. Pedagogia ei Intemeiatd pe forta seculard a obiceiurilor
si Intelepciunea proverbelor detesta violenta si constringerea si credea numai
In puterea de convingere a vietii Trisäsi, a verifickii prin propriile pdtanii, a con-
secintelor nerespectdrii sfaturilor si Invdtáturilor pe care i le ciddea ea.
Dualismul temperamental, nu numai al omului ci si al scriitorului loan Slavici,
se concretizeazd astfel din copildria lui si peripetiile vietii nu-I mai pot schimba.
Lumea copildriei lui ii apare de la Tnceput si rämTne astfel pentru totdeauna, Intr-o 365

www.dacoromanica.ro
baie de lumina' : Ce lume frumoasd si 'Duna! ", In contrast violent cu tot ceea ce
va intilni mai tirziu, In peripetiile vietii sale. Tot ceea ce i se pdrea mai bun si mai
trainic In el si exista realmente era lumea In care crescuse. In lumea prin
care a trecut apoi, s-a zbuciumat mereu intre crezul sdu absolut In libertatea de afir-
mare a fiecarei individualitäti ; In datoria de a fi pind la capdt, cu once riscuri, cre-
dincioasd ei insäsi ; In libertatea de a alege intre bine si rdu. lar, pe de altd parte,
intre obisnuinta de a respecta oamenii si vechile rinduieli morale, de a nu le ierta
cu nici un pret abaterea de la ele, de a se considera permanent ca om si ca
scriitor In serviciul lor comandat. Dacd cu Eminescu misiunea scriitorului ca
militant pentru cauza poporului sdu ajunge In literatura noastrá culmile si harul
genialitdtii, °data cu Slavici se reia In aceastd literaturd traditia cronicarilor, de a
fi In scrisul lar nermblinziti judeatori morali ai oamenilor vremii lar, ca si obis-
nuinta de a-si intemeia si ilustra judecatile doar pe fapte din viatd, sau care s-ar
putea desrásura aidoma In viatd.
Lumea In care s-a ndscut si a crescut a fost de la inceput puternic coloratd etic
si artistic totodata, pentru cà aceastd imbinare inseparabila constituie insusi speci-
ficul culturii populare, In cadrul cdreia se desfdsura viata familiei lui. In afara ei,
Intilnea aceeasi lume. Nu e o Intimplare faptul ca Slavici a debutat ca prozator prin
povesti, forma populard de artd cu o atit de precisa finalitate eticd. Cu povesti
Ti hranise copildria nu numai Tata bdtrin", ci si copilandrii cu care-si trecea serile
pInd trziu, In jurul focului, In hoindrelile lui, care-I duceau la baltd" sau la pa-
ghina", In locurile de pdsune, cu iarba grasa a pdminturilor mustind de sevd. Ele
TI vor face mai tirziu sa exclame : Cea mai luminoasd parte a copildriei mele au
fost noptile petrecute astfel, pierdut In lumea cea mare". La acele focuri tirzii
nu se istoriseau numai basme, ci si tot felul de povesti cele mai multe cu
nemaipomenite, care infiorau ascultdtorii, izvorind din fondul de credinte strd-
vechi, pagine, al folclorului nostru. Ele erau implinite prin impresiile puternice
ale zilelor de joacd cu aIi copii, printre ruinele cetdtii Vilagäului, despre care oamenii
credeau ca si a-C-0a altii despre ruinele din preajma Ion ca ar fi fost ziditä de
fiica unui urias", dintre aceia care, In mitologia poporului roman, ar fi populat
pdmintul Inaintea oamenilor. Privelistea acestor ruine care i se pdreau ceva
de tot tainic si fioros" ii cldclea totodatd emotia romanticd a misterului si grave
Infiordri etice, cdlcind peste urmele vieii trecutului. Judndu-se de-a ascunselea",
copiii stirneau ulii si chiar vulturi sau, de departe, glasul bufnitelor. Printre ziduri
si prin preajma lor se aflau gropi sdpate de cdutätorii de comori, despre care stiau
cd sint pazite de Necuratul, care purta In cap chelepusd rosie ski schilodea pe
cei ce umblau sa puie mina pe cele ce nu li se cuveneau". Sub picioare, parnintul
suna adesea a gol, caci dedesupt se aflau tainite pline de butoaie" la care nu se
putea ajunge, sau bolte rotunde, fiecare cu cite o gaud In mijloc". Pe acolo se
spunea ca erau azvirliti, ca sà piard adesea fard vind, oameni osinditi de stdpini-
torii cetdtii, domnii de pdmint". Copilul Ti visa noptile, zbdtindu-se In asternut.
In sat, se Invirtea cu copiii in jurul crisnicului" paracliserul bisericii ajutin-
du-I la treburile lui, pentru care cdpdtau favoarea de a trage clopotele impreund cu
el. Sau asculta vorbele babei Dana, sotia lui si doftoreasa satului, pe care o va
evoca mai tIrziu, In schita care-i poartd numele si unde Slavici va Insemna una din-
tre cele mai frumoase pagini despre adincile Intelepciuni din viatd ale folclorului
nostru. Orasul pdtrundea citeodatd prin spectacolele trupelor de acrobati italieni",
366 cu episoade ca acestea : salto mortale, rezbelul american, zburdtorul fárd aripi,

www.dacoromanica.ro
dracul la moara päräsitä, Intelepciunea unui rragar". Aceste spectacole care aveau
In ele si multd din materia folclorului universal vor InrIuri imaginatia copilului
aa cum va märturisi Slavici Intr-un articol despre Teatrul ramón, In ziarul Timpul.
Preocuparea timpurie si vointa lui InclTrjitd de a fi si autor dramatic In ciuda nereu-
sitelor repetate Isi au aici izvorul.
lntîile trei clase primare le urmeazd la Siria, In scoala Infiintatd acolo de curInd,
cu un Invdtätor antdret In strand. Ungureste Tnvdta cu copiii, la joacd, iar nerntqte
cu un Invdtätor catolic. Au fost ani decisivi, de fericire calmd, pentru Slavici. In afard
de largul sentiment de solidaritate familialá caracteristic satelor vechi, In care
mai toti locuitorii se Inrudesc Intre ei se adduga si relativa bund stare materiald
a pdrintilor : Md pomenisem In lume ca bdiet ndscut din pdrinti nu bogati dar Instd-
Dupä ce tata bdtrin a murit, tata rárndsese cu avere destul de frumoasä, ogoare,
trei vii, paragini, si mai fácea si negotdrie mai ales cu peste, cu berbeci, cu tei
pentru legatul viilor". Toate acestea generau o bucurie de a trdi calmd dar intensd,
ce se va revärsa adesea In opera lui Slavici, constituind una dintre tonalintile ei
fundamentale, la fel ca In opera lui Creangd : O Doamne I ce frumos e sd
stai si sd asculti serile, and oamenii stau de vorbd Imprejurul focului I Nu te mai
simti obosit de munca zilei si ai trdi si iar ai trái, mereu ai tral In asemenea lume.
Dacd-i senin, e frumos fiinda stelele strdlucesc pe cer ; dacd-i nor, e frumos fiincicd
norii trec rinduri, rinduri pe deasupra ta ; dacd-i luna, e frumos flincicd se vdd um-
brele sálciilor i ale plopilor ; dacd-i Intunerec, e frumos fiindcd oamenii stau mai
strin0 Imprejurul focului si mai apropiati unii de altii ; chiar ploaie si Vint de-ar
fi, tot frumos e, cdci zdvoiul rasund, apa cade prin scocuri, rotile se-nvIrtesc si moara
huruie". Pasajul acesta din Vatra pdriisitei e caracteristic si pentru functiunea senti-
mentului naturii si a peisajului In epica lui loan Slavici. In ea nu unduiWe larg
lirismul care impregneazä opera lui Sadoveanu. Acesta e totusi un citadin care se
Imbatd de frumosul naturii, ca si Eminescu. Slavici Insd rämTne si In acest sens un
;Aran pentru care peisajul constituie o hieroglifd pentru stäri de suflet larg comu-
nitare, si nu individuale. Ca si In poezia noastrd populard, natura e vazutd In intimd
solidaritate de viatd cu omul, treand de cele mai multe ori neobservatd, sintitdin
treaca't, cdci e un dat firesc al acestei vieti. Dar and e simtitd ca o realitate plas-
ticd, sentimentul estetic se Trnbind firesc cu o discreta motivare utilitard, cdpätInd
o profundä si optimistd finalitate omeneascd.
$coala primará o termind la Arad, unde urmeazd, In anii 1860-1865, i primele
cinci clase la liceul maghiar, cu mari eforturi. Ca toti copiii täranilor roman', Intim-
pind dificultdtile Invätäturii Intr-o limbd de predare strdind. Avea colegi si prieteni
de nationalitäti si star sociale diferite. Din amintirile presdrate In nuvela Sepi, de-
ducem cA rämäsese acela0 strengar si hoinar. Stdtea ca mai toti fiii de tdrani In
gazdä si se hránea cu merinde de acasd.
In 1865 se strámutd la liceul german al cdlugdrilor minoriti din Timipara. Incepe
sA simtd greul vietii, deoarece tatál lui säräcise, Incerdnd sä facd negot cu cai, pe
care i-a decimat o molimd, fácIndu-I Vindd cu mari pierden, dup.' ce ddduse
Mariei, fiica lui, o ¡Duna' parte din pdmIntul säu, ca zestre. Ca sd poatä urma clasele
VIVII, se angajeazd ca un fel de preceptor al fetitelor unui german care avea un
restaurant In Timisoara, In schimbul casei si al mesei. Sentimentul de solidaritate
familialA Insä nu îi släbqte. Pe and Trivdta la Arad, Isi petrecea särbätorile In Siria,
unde se umplea biserica" atunci and el sau alti bdietandri din sat antau In strand
sau citeau Apostolul, ori antau in cor la nuntile fruntaOlor comunei. Planurile de 367

www.dacoromanica.ro
viitor ale lui Slavici erau pe atunci pragmatice, el declar7nd ca vrea sd se faca negus-
tor, mai t7rziu preot, iar la urrrd advocat. Totusi dezvoltarea pe care Tricepea
o ia viaIa literard In Transilvania nu se putea sa nu-i trezeascd interesul. Pe lInga
vechile centre de culturd romf neasca Brasovul si Sibiul Incepeau sd se afirme
si altele, Intre care cel mai apropiat era Oradea. Sufletul miscdrii literare era si
aici tinerimea studenIeasca : gimnaziastii", preparanzii" scolii normale si teologii.
In Oradea aparuserà intr-un singur an, 1854, almanahul Qiorile Bihorului i antologia
Versuintii romemi, rod al stradaniilor societal' de lectura de acolo. Studiosii din
Arad nu se lasd nici ei mai prejos si In 1859 tipdresc almanahul Muguri, iar In
1863 scot revista F/oricele. Slavici e si el membru In societatea lor de lecturd, ca elev,
lar unul dintre cei publicai In Qiorile Bihorului era chiar din Siria. Georgiu Cra-
ciunescu profesorul de limba romand al lui Slavici la Timisoara colaborase la
Muguri. Tot el organizeazä In Timisoara, In 1866, o serbare cu Ontece recitan.
i

Aceasta 7i prilejuieste lui Slavici IntIia manifestare publicd In domeniul artei, decla-
mInd faimosul Rdsunet al lui Andrei Muresanu. Totusi Il bate &du', iaräi, sà ur-
meze teologia, dupd terminarea liceului. Ca elev In Arad, asistase la primirea sar-
batoreasca a lui Andrei $aguna, venit In vizita la episcopia ortodoxa de acolo, si
rämasese foarte impresionat : Atunci si numai atunci I-am vazut pe omul care
a avut cea mai hotOrItoare InrTurire asupra vieii mele". CInd Insemneazd aceste
amintiri In Lumea prin care am trecut Slavici se va referi la linia politicO a lui
$aguna, la activismul sau, In primul rInd In domeniul organizarii romanilor din mo-
narhia austro-ungard prin biserica si culturd, la cimentarea unitaii poporului roman
pe aceasta cale si la contrabalansarea politicii oprimatoare fa-0 de nalionalitati, a
guvernului din Pesta, prin declaraii de fidelitate fad de dinastia habsburgicd. Dar
se va end' si la rolul jucat de $aguna In intemeierea Tribunei, ca i In combaterea
etimologismului latinist In limba literard a transilvdnenilor.
Deocamdatä insa Slavici trebuia sd termire liceul. Nu mai avea mijloace mate-
riale ca sä rdmInd In Timisoara. Se Inscrie ca elev particular la liceul maghiar din
Arad, In anul scolar 1867-1868, si se Intoarce In $iria. Ca sa se mai Inlesneasca,
prepard baiatul grofilei" Königsegg, ramas repetent In clasa a IV-a. imprejurarea
aceasta Insemneaza In viaIa lui Slavici o fazd mondena, asupra cäreia s-a stdruit
prea puTin. Elevul lui era cOldret si vInOtor pasionat" si prietenia cu el l-a facut
pe Slavici sa ia parte intimd la viaa aristocraiei transilvanene. Fetele grofilei"
aveau guvernanta si vorbeau cu ea frantuzeste. Tìndrul nobil $tefan Bohus traia In
acelasi stil, In castelul lui din $iria. Lua masa la grofiIa", stInd acolo mai toatO
ziva, facInd lecturi din literatura francezd. Slavici Tsi cumpOrd o gramaticä si Incepe
sa Invete singur limba lui Voltaire. Satia lui Bohus facea parte din Trial-La aristo-
craIie a Ungariei si petrecerile cu invitati din lumea ei se Iineau lant In saloanele
sale, iarna la Pesta si Arad, iar vara la $iria. in arnintirile lui, Slavici va descrie
participarea sa la aceastd viad : Am trait timp de un an In mijlocul unor oameni
care toate serile se-ntrebau cum au sd-si petreacä ziva de mIne. leseam c7nd calare,
cInd In trasurd la plimbare, faceam din &id In cInd excursiuni mai lungi, jucam carli
ori la biliard, ieseam dupa sezon la vInatoare, luam parte la mese mari si la
serate dansante". Adolescentul Slavici nu facea dec7t s'a continue stilul de viad
copilului nebunatic de odinioard, cu aceeasi dualitate interioard. aci In acelasi timp.
Iinea leg:aura cu satul si familia, luInd parte la nunTi si InmormIntari ale rudelor
sau prietenilor, nas la unele botezuri si cununii, ba Inca MN/A.17nd si psaltirea, de la
368 cantorul Mica $ontorogul. Trece cu bine examenul clasei a VIII-a, dar IntIrzie s'a

www.dacoromanica.ro
se Inscrie la examenul de maturitate, pe care nu-I poate da decTt la Satu Mare,
cu ajutorul unui amic al familiei. De la Satu Mare se intoarce acasA singur, pe jos,
timp de sase sOptdmIni, cu un mare ocol pe la Baia Sprie, Dej, Gherla, Cluj, Turda,
Abrud cu concluzia Insemnatd mai tIrziu : Multe am vAzut, multe am trait, multe
am endit si am simtit, multe am Invdtat In cursul acestei caldtorii". Astfel de cdId-
torii lungi pe jos nu erau o ciudätenie a lui Slavici, ci un fapt frecvent In epoca nu
numai la noi sà ne amintim de drumul lui Eminescu pInd la Blaj ci si In Occi-
dent. Tindrul Kleist, pornind din Frankfurt pe Main, ajunge In acelasi mod pTnd In
inima Elveiei. COldtoria pe jos era considerata si ca o scoala a vietii, iar aceastà
functiune avea o Indelungd traditie, In obligatia de breasld a ucenicilor In meserii,
de a cunoaste o !Duna parte de tarä, Inainte de a deveni mesteri.
Experienta de viata' a ultimului an TI determind sà abandoneze planurile de a
se face preot. Se Indreaptä catre profesiunea cea mai practica din cIte erau pe atunci
accesibile romänilor In cadrul statului habsburgic : aceea de jurist. Se Inscrie deci
la Facultatea de drept din Pesta, In anul 1869, Impotriva dorintei pdrintilor, care
l-ar fi vrut aproape de ei, ca scrietor la vreun notar". Slavici pOstrase o bund
parte din ceea ce dstigase anul trecut si spera sa' afle la Pesta vreo meditatie
sau vreo altd posibilitate de a se intretine singur. Dar In curTnd Incepurd deziluziile.
In Pesta nu a putut gäsi alt sprijin material decTt invitatia permanentä la masa fami-
liei colegului sdu Gheorghe Serb, al cdrui tata era TnaIt magistrat acolo. De gene-
roasa invitatie se folosea rar, deoarece deprins acum cu obiceiurile celor din
Malta societate se jena de Imbrdcdmintea lui sdrdcdcioasd. Totusi mesele acestea
au avut consecinte hotdrItoare pentru Slavici. Venise aici ca apolitic, märturisind
mai tTrziu ca nu citea nici mOcar gazetele. Se Inscrisese In societatea Petru Maior"
a studentilor rom'ani din Pesta, de curind Infiintatd contribuind chiar la Tnte-
meierea ei, prin redactarea In limba maghiard a actelor necesare. Dar discutiile
lor aprinse nu le Tritelegea, nici rostul tendintelor politice ale unora" si TI jigneau
certurile or". Dar discutiile din casa Serb purtate de oameni maturi, cu expe-
rienta politica i-au trezit interesul pentru problemele nationale. in Dieta din
Pesta erau trei partide maghiare : al lui Kossuth, care vcia desprinderea Ungariei
de Austria ; al lui Deak, care lupta pentru mentinerea dualismului ; al lui Tisza,
care acceptInd doar o uniune personaba" Isi concentra atentia spre problema
interna, a desnationalizdrii popoarelor din Ungaria. Partidul lui Deak era la putere
si In functiune de aceastd situatie erau Impartite pdrerile fruntasilor politici români,
atit din Pesta cit si din Transilvania. Grupul cel mai numeros considera ca trebuia
dusä lupta pentru strImtorarea guvernului maghiar, cu once mijloace, Intre care
si pasivitatea", neparticiparea la lucra'rile dietei. Mai putini erau aceia care cereau
sa fie sprijinitä guvernarea lui Deak, fiincicd doar aceasta recunostea caracterul mul-
tinational si al regatului ungar, nu numai al monarhiei austro-ungare. Gheorghe
Serb desi nu fäcea politicd activd, fiind magistrat era de aceeasi pdrere cu cei
din urma., cu activistii", care actionau pentru federalizarea monarhiei si pentru
Intdrirea autoritätii Habsburgilor In tot cuprinsul ei, ca o contrapondere a presiunii
exercitate de guvernele maghiare asupra nationalitátilor din Ungaria si Transilvania.
Prin influenta lui si a prietenilor sdi, se cimenteaza conceptiile politice ale lui Sla-
vici, cdrora le va rdmine credincios toatä viata. Ele vor InrIuri hotärTtor aceastä
ducIndu-I pInä aproape de o prdbusire dramatica, spre capdtul ei.
Dar studentia lui In Budapesta nu dureazO. Universitatea nu II atrage de lo,-.
Profesorii de la Facultatea de drept Hofmann, Kautz, Pauler, Wenzel vorbind 369

21-c 178

www.dacoromanica.ro
prost limba maghiard In care predau, nu Ti inspirau Incredere. Mai apropiat Ti putea
fi profesorul de literatura' romand, Al. Roman, venit de la Oradea, unde Tntemeiase
societatea de lectura a tineretului. in materie de politicA, avea si el convingeri fede-
raliste, ca si Sigismund Borlea, unchiul lui Slavici, si unul dintre fruntasii politici
ai romanilor din Pesta. Slavici nu rezista dedt un semestru. Viata de särkie
anemiase. Lesina pe stradä. Ridicat de un comisionar milos si dus la locuinta, zace
bolnav. Comisionarul Ti trimite pe sosia lui sa-1 Tngrijeascä, gäsindu-I fara de nimeni
pe lume. Aceasta spaiätoreasa la un spital, cu omenia caracteristica celor din
popor il convinge pe unul dintre medici examineze. ConstatTnd o peritonita
acuta, acesta TI interneazd in spital. Dupa o zdcere de mai bine de cloud sdptamIni
Tntr-o camera' In care a väzut murind multi oameni", se Tnfiripeaza din nou. Expe-
rienta amard a singuratasii si a spitalului II convinge ca pärintii lui aveau dreptate
cInd doreau sa fie mai aproape de ei. Plead din Budapesta, unde singura activitate
publica mai de seama i-a fost declamarea unei poezii de Andrei Muresanu la
o sedinta a societätii Petru Maior", iar In alta, o traducere cu titlul Orbul amor.
in rest, dupa propria lui märturisire, a stat mai mult prin cafenele", refugii de
civilizaie fata de säräcia locuintei lui.
intors acasa, urmeazd voia mamei sale. Se angajeaza scrietor" la notariatul
din Cumläus, comund romaneasca mare si veche, vecina' cu $iria. Timpul petrecut
aici Tnsemneaza pentru formarea lui Slavici ca scriitor tot atIta ca Pesta pentru
ideologia lui politicd : Scoli asa-zise mari, la Cumlaus, ce-i drept, nu erau, dar
eu tot am TnvaSat acolo neasemanat mai multe dedt la Universitatea din Pesta, cdci
traiam In cea mai strInsa legatura cu lumea cea mai adevarata si vedeam In fiecare
zi lucruri care ma ajutau sa cunosc oamenii si Tmprejurarile In adevarata lor fiintä".
Cumlausenii erau oameni deschisi la minte si se ocupau nu numai cu agricultura,
ci si cu pornaritul, cresterea albinelor, a viermilor de matase, a vitelor si mai ales
a cailor. La tIrgurile saptamTnale se IntIlneau In satul lor oameni de la dmpie, cu
cei din podgorii si din lunca Crisului. BTIciurile din centrul administrativ vecin,
PTncota, erau iardsi foarte frecventate. Biraul", Petre Musca primarul Cumläu-
sului era un tip pitoresc. care nu e exclus sa-i fi Tmprumutat unele trasaturi simi-
lului sa'u din prima scriere dramatica a lui Slavici : Fata de bireiu. Petre Musca se
Intelegea in limba lor cu tiganii care locuiau Tntr-o parte a Cumlausului, iar aces-
tia i-au furnizat mai tirziu scriitorului material de viata pentru o suma de schite.
Tot In apropiere de Siria se afla BTrnozelul. Dincolo de BTrnozel, pTnä-n drumul
care ducea de la Sf. Ana la Arad, e pusta Feldioara, de tot Intinsa, peste cinci mii
de pogoane". Dincolo, pTria-n drumul ce duce de la $iria la Arad", se aflau parnIn-
turile cladovenilor", oameni si locuri care vor constitui decorul viu al magistra-
lei nuvele Peidureanca : Cladova e un sat mic si Infundat, din sus de Cuvin, In vai.
De giur Impregiur sunt numai paduri". Alte trasaturi ale vietii cladovenilor ne duc
cu &dui la Macro cu noroc : and s-a facut Improprietdrirea, cladovenii au cäpatat
parnInturi aici, la o departare de vreo trei ceasuri de la satul lor. CTnd se por-
neste munca dmpului, ei vin aici cu toate ale lor si nu se Tntorc pina nu mIntuiesc.
$i-au fa'cut dar salasuri, care partea cea mai mare a anului stau desarte". in aceste
colibe se adaposteau asa-zisii baieti saraci" oameni certasi cu justisia, carora
Intinderea goalä a pustei le Tnlesnea sa-si vada de departe victimele, ca si urmaritorii.
Jefuind la drumul mare sau atadnd noaptea locuinSele celor avuti, Tndrazneala lar
devenise temuta. Intendentii si arendasii mosiilor autau sa se puna bine cu ei
370 uAdministratorul Ti stia foarte bine caci spre a se sti sigur, le clädea regulat sla-

www.dacoromanica.ro
loan Slavici. Portret de tinerete.

, ç.

""14.,

ninS, pIne si In genere de-ale mIncdrii". Exemplul lor II urmau si proprietarii nume-
roaselor hanuri din imprejurimi, dintre care unii le deveneau desigur si complici,
ca Ghità din Momo cu noroc. Lumea aceasta a cunoscut-o bine Slavici acun. Tn nuvela
Sepi din care am extras citatele ea este evocata pe larg, eroul nuvelei fiind
unul dintre fostii lui conscolari de la Arad, reIntîlnit acum ca pasionat vIndtor si
petrecareT, fiul unui bogat proprietar de p5mInt si arendas, din partea locului. La
CumISus, Slavici reluase viata dusd Inainte de a pleca la Universitatea din Pesta.
Acolo, colegii continuau s'a-1 dea prezent la cursuri, dupd obicei. Aici, se rdzbuna
de plictiseala muncii din biroul notarial petrecInd. Intre altele, mergea la vIndtoare
de iepuri In pusta I3Trnozelului. Aici, Tntr-o noapte, se TntIlneste cu niste bAie/i
sdraci" si acestia Ti iau pusca cu care voise Tnfrunte. Notarul era sever In ceea
ce privea munca de birou, dar Tricolo era om de treabä. CInd el era pe drumuri,
cu diferite pricine, cei din birou jucau cäri, Slavici Tnsusi jucInd calabrias" cu
principalul" sau mergea cu trAsura pTn.a. la Cris", cTnd era cald, ca sd se scalde.
In särbatori, dupa vTnatoare se jucau cdrti : Ce faci, te rog, la pustd, cInd ti-a
trecut pofta de vInatoare ? Ceea ce face toatà lumea : te pui sA joci cArti"... Din 371

www.dacoromanica.ro
amintirile lui Slavici reiese cá atit la vIndtoare cIt si la jocul de cdrti era mai
mult spectator, prefer-Ind sà studieze oamenii. in schimb, participa la mesele Trnbel-
sugate, cu o pldcere care transpare In evocdrile de mai tIrziu : Am luat cu totii
o masa frugald, ca la pustd, rachiu de drojdii, ca sd se deschidd pofta de mIncare,
cIteva felii de suncd, tocand de berbec, tdietei cu brinzd dulce, cu smIntInd si cu
jumere, spinare de iepure si clapon fript la tavd, iar printre toate din cInd In &id
cIte un pahar de vin de Mdderat, sa-1 tot bei de dimineatd pInd-n seard si de seard
pInd dimineata"... in aceastd viatd pdtrunsese si politica, uneori chiar pe calea mon-
denitdtilor. Centrul apropiat al vietii politice era PIncota. in tineretul maghiar se
pornise miscarea nationald, si era la modd cultul lui Garibaldi, care era Indltat In
slava cerului, aldturi de Kossuth". ... Domnisoarele purtau pdrul In coadä lung,
Impletitd In panglici cu tricolorul maghiar si cel italian. Miscarea italiand pentru
realizarea unitäii statale prin scuturarea tutelei habsburgice al cdrui erou popu-
lar devenise Garibaldi Isi avea si aici ecourile puternice, ca si dincolo de Carpati,
unde poeti ca Alecsandri Inchinaserd ode victoriilor italiene de la Magenta si Sol-
ferino si unde garibaldistii" aveau sd fie evocati, mai apoi, cu umor, de Ca-agiale.
Tinerii maghiari se Imbrdcau national", purtInd o haind lung numitd atila". Tinerii
rorndni dupd cum avea sd-si aminteascd Slavici In povestir Leu-paraleu, a car&
actiune se desfdsoard tot In CumIdus se purtau si ei national", In haine de abh
cu gditane albastre, croite ici a la Avram lancu, colo a la Mihai Viteazul".

Viata aceasta a-at de bogatd In impresii violente era un excelent mediu


pentru viitorul scriitor, dar nu avem nici un indiciu cd s-ar fi endit la asa
ceva. E adevdrat, cTrid plecase din Pesta fácuse o cerere de strdmutare la Uni-
versitatea din Viena, dupd sfatul colegilor, aci acolo nu se fdcea apelul nominal".
Cu indicele" cursurilor subscris de profesori mai tTrziu, prin grija colegilor, Inscrie-
rea In semestrul al doilea n-a fost greu sd fie obtinutd. Totusi via-0 la CumIdus era
prea ademenitoare si afirmatia lui Slavici, cA nu-i trecuse niciodatd prin minte",
la CumIdus, cd o sd ajungd si pe la Viena", trebuie sd fie crezutd In acest sens.
Dar a intervenit Imprejurarea hotdritoare a recrutdrii. Practic, Slavici vede aici
prilejul de a-si continua studiile pe banii neamtului", cdci dupd lege, fiind student,
avea dreptul de a-si face armata ca voluntar", cu termen redus, la Viena. Dupd
oarecari peripetii cauzate de tonul peremptoriu al petitiei sale, care pdruse inso-
lent autoritätilor militare cererea i se aprobd, si e Thregistrat" In regimentul
33, care avea o companie la Viena, instalatd In Gumpendorfer-Kasern".
imbrdand deci, ca bdiat sdrac (...) haina Trnpäräteascd", la Arad, Slavici
ajunge, in toamna anului 1895, tot pe cheltuiala Trnpäratului", la Viena. La Facul-
tatea de drept de aici afld profesori de mare prestigiu. Cursul lui Lorenz Stein
filozofia dreptului aträgea studenti si de la alte facultati, fiind audiat si de Emi-
nescu, venit tot atunci la Viena, desi era Inscris la Facultatea de filozofie. Rudolf
lhering era o somitate In dreptul roman, dar era preocupat si de cultura popoarelor
orientale. Robert Zimmermann tinea la Facultatea de drept un curs de psihologie,
mai interesante erau Trisd cursurile lui la Facultatea de filozofie si Eminescu îl duce
pe Slavici si acolo. Din ce imbold se va fi Inscris si la cursul de anatomie descriptivd
al lui Joseph Hirtl nu apare ciar. Va fi fost poate In leg-turd, pentru el, cu acel curs
facultativ despre relatia dintre voce si vorbire, al lui Ernst Brücke, la care s-a in-
scris In semestrul de yard, 1871. Ceea ce apare sigur, e cd literatura nu II ispitea
372 Inca. Chiar mai tIrziu In 1873, Intr-o scrisoare cdtre lacob Negruzzi afirma

www.dacoromanica.ro
categoric : Eu am o deosebita aplecare pentru stiintele politice, nu ca profesiune,
ci ca stiinte". in acelasi an si In aceleasi Imprejurari, declard ca Tntre stiintele poli-
tice si administrative" nu socotea si dreptul, pentru care afirma franc ca nu are
nici aplecare, nici vocatiune". $i aceastä afirmatie o fdcea tocmai and fiind pe
cale de a-si termina examenele obisnuite la Facultatea de drept urma sa se prega-
teascd pentru riguroase", adicd acele examene care Ti confereau titlul de doctor
In iurä". Se pare deci cd Incepuse sa Il pasioneze mai mult politica. imprejurarile
TI duceau aproape fdrá voie Tntr-acolo. Consecintele noii conditii a monarhiei
care proclamase dualismul austro-ungar Tncepeau sa se simtd puternic si In viata
politica a romanilor. In 1869 se Tnfiintaserd partidul national roman din Ungaria,
care era pentru activism", si partidul national roman din Transilvania, care optase
pentru pasivism". Discutiile pro si contra fiecdreia dintre aceste tactici erau aprinse,
si ele antrenaserd si pe numerosi romani din Viena. Ele se resimt si In viata studen-
tilor de acolo. In Viena exista, Inca din 1864, o Societate literaro-stiintificd", pe
ai car& membri Ti interesa tot atTt de mult si politica. Societatea avea un larg pro-
gram unionist, urrndrind sa contribuie la unitatea culturald a tuturor romanilor,
Indeosebi prin cultivarea limbii literare. in 1868 izbucnird si aici disensiuni Tntre
activisti" si pasivisti". Cei dintii o pdrdsesc, Tntemeind Societatea literarie-sociale
Romania". Ambele societati tineau sedinte, In care se citeau elaborate" comu-
nicari cu diferite subiecte la ordinea zilei si se auzeau recitdri. Societatea Roma-
nia" adaugase si auditii de muzica instrumentald si cot-aid, Tndeosebi populara. Emi-
nescu si Slavici Tnscrisi de catre prieteni In Societatea literarie-stiintificd Tnainte
de a sosi la Viena sint primiti cu o deosebita atentie.
Slavici confirmd prin activitatea lui aici de la inceput interesul sd'u pentru
stiintele politice", concepute de el mai mult ca un examen al tinutei etice a omu-
lui In viata sociald. In primdvara 1870, citeste un referat Despre libertatea omului
ca individ i membru al societeiVi. Nu se poate spune Trisa cd era cu totul departe
de literaturd. in familie dupd cärtile populare, din Tndemnul bunicului Fercu
trecuse la publicatiile lui Papiu-Ilarian, la ale lui Moise Bota, la Mugurul din Arad
si la alte opere mai moderne". Ariditatea studiilor de istorie ale lui Papiu-Ilarian
si stIngkiile de limbaj etimologizant ale poetilor si prozatorilor de felul lui Moise
Bota era firesc sa nu-I entuziasmeze. Cu atit mai frumoase" i se pareau cele ce
citea din literatura maghiard : poeziile lui Petöfi, ale lui Eötvös ori ale lui Vörös-
marty, romanele lui Jokay ori nuvelele lui Kisfaludy"... Opinia lui era indreptd-
deoarece acestia erau mari scriitori ai renasterii literaturii maghiare sub zodia
romantismului. Traducerea Orbul amor e posibil sa se fi datorat acestui entuziasm.
Dei stapinea oarecum limba lui Goethe, nu avem indicii de lecturi consistente
din literatura germand, in tineretea lui.
Primele luni la Viena marturiseste a le fi petrecut Tntr-un fel de betie sufle-
teasca". Atasamentul la viatd, pind la euforie specific temperamentului lui Slavici
se manifesta si acum : imi era parca lumea toatd a fost facutd numai pentru ca
eu sa o pdtrund cu ochiul si sd o Inteleg cu mintea". Alerga din cazarma la uni-
versitate, de la universitate la biblioteca'. Fdand de la Tnceput o impresie bund
prin felul sdu ordonat de a se purta obisnuit sä traiasca si sd se descurce sin-
gur capitanul unitatii lui I-a mutat Tntr-o cazarma apropiatd de universitate. Preo-
cupdrile lui sint Insa deocamdatd mai mult extraliterare. in timpul liber, cauta cite
un coleg, pentru a discuta asupra pricinilor de drept si asupra ileosebirilor dintre
dreptul roman, cel canonic si cel feudal". in cazarma Francisc losif", In ceasurile 373

www.dacoromanica.ro
de odihnd avind In inima toata fericirea avintului" sa'u citea filozofie : Kant
Tsi desfasura ideile In niste fraze lungi si greoaie si Tntr-o limba pe care nu prea o
InTelegeam".
Spre lecturile filozofice TI Tndrumase prietenia cu Eminescu, care lucra pe
timpul acela la traducerea operei lui Kant asupra ratiunii pure, era plin de Spi-
noza, pe care-I citise de curInd, si citea pe Fichte". Cu Eminescu si cu lonita
Bumbac care scria si el versuri" Ti facuse cunostinta medicinistul Ion Hosanu,
singurul roman pe care-I cunoscuse in primele cloud luni. Eminescu Ti atrasese aten-
ia a-tit la cursurile lui Ihering si Lorenz Stein, ca si la cafeneaua unde se TntIl-
neau studerrtii romani prin Infa;isarea lui putin obisnuita. Eminescu se ataseaza
de la inceput de el Intr-un mod surprinzator, petrecTnd Tmpreuna toate orele libere".
Nerabddtor a-I Tntilni, Eminescu venea de timpuriu sä-1 ia de la cazarma, plim-
bTridu-se prin fa.ta ei pTra-si termina exerci/iile". Aseqiunile lui Slavici in aceasta
privinta nu par a fi exagerate, caci dintre toIi care si-au scris mai tTrziu annintirile
despre Eminescu, cele mai pline de amanunte doldora de viala grit ale lui. Dei
mai tTnar cu doi ani decTt Slavici dar mult superior lui prin cultura Eminescu
Ti era prieten si Tndrumator totodatd. ObservTrid probabil ca amicul sau era mai cu-
rInd un pragmatic cu o puternica coloratura etica cleat o minte Tnclinata spre
abstracTiuni Eminescu TI sfatuieste sa se Tndrepte spre TnIelepciunea oriented
a lui Confucius si spre filozofia lui Schopenhauer, ca si spre dialogurile lui Platon.
Filozoful grec atTt de poet In substanta lui i-a vorbit lui Slavici mai tTrziu.
In schimb, Confucius si Schopenhauer prin ceea ce aveau ei comun ca linie etica
i-au ramas autori de capatTi pentru toata viata, o data cu tot ceea ce II entu-
ziasma din morala budistd si confucianista. Tot In urma staruinIelor lui Eminescu
a Tnceput sa citeasca din literatura romanilor de dincolo de Carpati si sa-si le-
fuiasca literar sirieneasca" lui, expresiva dar butucanoasa.
Se IntTlneau si mai aproape pe tarImul politicii. Cu sufletul lui arzInd In iubi-
rea de patrie, Eminescu visa unirea tuturor romanilor si voia sa se Tnraptuiascd deo-
camdata Tmpacarea si contopirea celor cloud societati romanesti din Viena. in Tntre-
prinderea aceasta, spiritul practic si tactul politic al lui Slavici Ii erau de nepretuit.
Ea Ti si reuseste curind si Tri 1871 cele cloud societati se contopesc Romania junr.
Departe de a fi un simplu ecou al miscarii Das junge Deutschland, numele noii so-
cietai integrarea tinerilor romani din imperiul austro-ungar In miscarea
de idei a Europei de atunci, care urmarea Tncordata realizarea unitàii nationale a
Italiei si apropierea de acelasi Tel In Germania. Unitatea culturala era vazuta pre-
tutindeni ca un puternic factor pregätitor al celei politice, iar tineretul era prin
Tnsusi felul sau ardent si dezinteresat de a fi unul dintre elementele decisive In
aceastà lupta. in OH care nu-si atinseserii Tncä idealul unitatii In Polonia ca si
In Serbia se constituiserá societati cu numiri asernanatoare, amintind celebra
Giovane Italia", fondata In 1830 de Mazzini. PeripeOle crearii Romaniei june"
din Viena durara mai bine de un an si In cadrul lor rolul lui Slavici, dei putin
vizibil la Tnceput, trebuie sa fi fost Tnsemnat. La serbarea anului nou 1871, Slavici
citeste o Salutare Anului Nou. in comitetul noii societaIi, Slavici este ales prese-
dinte, avInd cele mai multe voturi pentru el. La TntTia manifestare politica' a socie-
tatii, Slavici este unul dintre oratori.
Paralel, se desfasoard pregatirile pentru serbarea de la Putna, ca un simbol
larg al unit.* culturale a tuturor romanilor. implinirea a patru secole de la Trite-
374 meierea mInastirii Putna, In 1870, era un bun prilej. Epopeea lui Mihai Viteazul

www.dacoromanica.ro
avInd sensuri politice prea dure pentru situatia de atunci a romdnilor In cadrul impe-
riului austro-ungar, evocarea imaginii grandioase a lui Stefan cel Mare era mai potri-
vitd, prezentInd mai putine riscuri, Eminescu militeazd pentru lärgirea semnificatiei
serbdrii, ca si pentru urmdrile ei concrete, prin desfdsurarea tot acolo a unui con-
gres al studentilor romdni din toate provinciile. in comitetul ales In Viena pentru
pregdtirea serbdrii, Slavici nu figureazd. In schimb, e raportor In juriul creat ca sä
aplaneze conflictul iscat prin aminarea serbdrii, din cauza pierderii fondurilor adu-
nate. Acnunea lui plind de Tntelepciune dar si de entuziasm se dovedeste fruc-
tuoasd. in noul comitet ales pentru organizarea serbdrii, el este secretar, adicd fac-
torul motor. Acelasi tact politic TI dovedeste Slavici si In momentul decisiv cTrid
el e chemat la polina din Viena, ca sd dea Idmuriri autorintilor alarmate. in expli-
catiile sale, Slavici nu a trebuit sà mintd. Convingerea lui cd soarta romdnilor din
Transilvania si Ungaria nu putea fi Imbundtátitd cleat printr-o politicd de fidelitate
fatd de dinastia austriaca îi venea In ajutor In pledoaria sa. De aceea a si fost con-
vingkoare. Rolul lui Slavici creste In consecintd. In comitetul de acnune format
la fata locului, In Bucovina, Slavici e ales presedinte. Cu acelasi tact, potoleste si
acolo aprehensiunile autoritätilor, luIndu-si rdspunderea manifestanei. Nu e cazul
sä insistdm aici asupra desfäsurdrii ei. E destul sà subliniem cà Slavici a Insemnat
tot atIt de mult In organizarea ei ca si Eminescu In conturarea programului cultural-
politic rominesc, rezultat din dezbaterile congresului studentesc de acolo. Se hon.-
rise, anume, Intemeierea la Sibiu a unui ziar national", a unei foi literare ilus-
trate" si a unei biblioteci populare". Directia ziarului urma sd o aibd Slavici,
principalul teoretician al realizdrii prin culturd a unitätii nationale.
Prietenia cu Eminescu, cimentatd astfel, e hotdritoare pentru afirmarea ca scri-
itor a lui Slavici. Preocupdri literare am vdzut cd avusese si mai Inainte, dar ele
erau prea sfioase si orientarea spre revistele din Transilvania nu le putea fi deloc
prielnicd. lntrarea lui Slavici In rIndul tinerilor aprecian de gruparea Junimii",
din Iasi, si Indeosebi de lacob Negruzzi, redactorul Convorbirilor literare", a fost
decisivä. lar aceasta nu e de conceput fdrd de caldul devotament prietenesc al lui
Eminescu. Dupd terminarea stagiului militar si a anului universitar 1869-1870,
posibilitatea continudrii studiilor la Viena devenise precard, In lipsa unei baze mate-
riale sigure. Deprimat, Slavici se Intoarce la $iria, Imbrdcat de prieteni cum s-a
nimerit". Se gIndea sd nu mai revind la Viena, deoarece dreptul care se Invdta
acolo nu coincidea In multe privinte cu legislatia maghiarä, In vigoare si In Tran-
silvania. Dar prietenii lui endeau altfel. Ion Hosanu ii fdcu rost ca meditator de
germana pentru doi tineri maghiari din institutul particular al cehului BiIca, unde
intentionase introducd, ca pedagog. Orasul uncle sunt teatre, muzee, galerii
si sdli de concert, profesori adimenitori si prieteni cu care nu te mai saturi a
sta de vorbd" II atrase din nou. Revine grabnic la Viena. intre timp, Eminescu
prinsese prilejul de a-i vorbi, asa cum stia el sd o faca, despre Slavici, lui lacob
Negruzzi, la trecerea acestuia prin Viena, In vara anului 1870. La reIntoarcerea spre
tart., TI cunoaste personal pe Slavici, revenit si el Tntre timp la Viena. Probabil
Eminescu ii vorbise Indeosebi despre Slavici ca scriitor cu un excelent cap politic,
deoarece lacob Negruzzi se Tntelege cu el ca trimitä pentru Convorbiri un stu-
diu despre raporturile romdnilor cu maghiarii. Slavici Insusi credea, dup.& cum
stim, mai mult In vocana lui de observator al vietii sociale si politice. in timp ce
lucra la studiul promis, la Inceputul anului 1871, Slavici trimite foil societdtii de
lecturd a teologilor din Arad, Speranta, un studiu Despre cre.Ftere i mai cu seamii 375

www.dacoromanica.ro
despre cresterea junelor romdne. Dar una dintre preocupdrile comune, care I-a
apropiat de el pe Eminescu ca si de Creangd mai tirziu a fost bogata zestre
folcloricd cu care Slavici venise din Siria. Amintirile i povestirile lui, In graiul
reavdn al locurilor nataie, II vor fi IncIntat pe Eminescu, care Il Indeamnd sà astearna
din ele pe h7rtie, asa cum le rostise. in cdutdrile de a slefui limbajul prietenului
sdu, Eminescu reprezenta punctul de vedere al Junimii" care era al tuturor
scriitorilor de searnd de dincolo de Carpati cd obsesiile etimologice ale latinis-
tilor constituiau un real periccl pentru dezvoltarea literaturii romane In Transil-
vania. Nu e de mirare deci cd prima opera literard scrisd de Slavici din Tndemnul
lui Eminescu e comedia Fata de biräu, totodatd evocare a moravurilor dintr-un
sat ardelean si blajind rdfuiald cu unul dintre personajele tipice ale lumii de acolo
teologul Tdriase a Popii, emulul lui Galuscus, din Rusaliile lui Alecsandri si al lui
Numa Consule din Ortonerozia lui B. P. Hasdeu, care s-a publicat In Columna lui
Traían, In acelasi an In care a apdrut si comedia lui Slavici In Convorbiri. Tanase
a Popii e si el un candidat fdra noroc la mIna fetei unui om simplu dar cu oarecar e
avere, planurile lui fiind dejucate de judecata sdn'atoasd a pdrintelui ei. Legatura
subterand Intre articolul trimis revistei Speranta si Fata de biräu e semnificativd.
Cu toatd apropierea imaginatiei aprinse a lui Eminescu, vocatia de pedagog se
afirmd de la Inceput In scrisul literar al lui Slavici. Nu fárd motiv, paragraful tnti-
tulat Scrietor, din confesiunea Lumeo prin care am trecut, Incepe cu urmdtoarele
cuvinte : Eu m-am simtit viata mea Tntreagd mai presus de toate dasa. A le da
altora Trivd-Vaturi a fost pentru mine totdeauna o multumire..." Ceea ce Insd
va fi atras mai mult pe Eminescu va fi fost traista cu povesti a lui Slavici. Ea era
plind. in scrisoarea-prefata la ZTha Zorilor pentru aparitia ei in Convorbiri
Slavici spunea : Cit am fost 7n casa pärintilor mei am ascultat, c7t am fost departe
de ea am spus la povesti ; povestea a fost fondul pldcerilor mele din copilärie". Sla-
vici afirmd ca imboldul scrierii ei Ii venise de la Eminescu. Citind Fdt-Frumos din)
lacrimä. apdrut In noiembrie 1870 in Convorbiri, Slavici gäsise frumoasd" povestea,
dar socotea ca Eminescu n-o scrisese bine". Aparenta contradictie intre cele cloua
afirmatii se Idmureste prin scrisoarea-prefatd. Ca autor de povesti, Slavici se aseza
oarecum In postura culegdtorului de folclor gen Alecsandri sau Ath. Marienescu,
adicd un prelucrdtor" cäruia i se acordd doar dreptul sa combine din toate
variantele un Tntreg nou". Eminescu, strdmutind basmul din tiparele lui traditio-
nale In care finalitatea eticd organiza intreaga structurä artisticd In lumea
plind de fantezie a epicii romantismului, realizase o opera profund personald. Depd-
sise prin urmare, dup. opinia lui Slavici, limitele libertäii permise fa-td de creatia
populard. Eminescu, färd sd se supere, 1-ar fi Indemnat sA scrie si el o poveste,
In felul cum stia sd povesteasca Tata bdtrIn". Zino Zorilor e citita la Junimea",
In doud sedinte la rind. in seara de 23 februarie 1872, prima parte a lecturii se
desfdsoard Intr-o competitie coplesitoare. Alecsandri citise el Insusi Dumbrava Rosie,
apoi legenda 7n versuri Räzbunarea lui Statu-paimel. Povestea lui Slavici este ascul-
tatá cu cea mai mare pläcere" si se hotdrdste publicarea ei. Lectura sfirsitului po-
vestii, aldturi de un basm al lui Miron Pompiliu, Tntdreste succesul. ZIna Zorilor
e caracterizatd ca IncIntatoare", apdrInd In Convorbiri In iunie 1872, dupd ce 7n,
anul precedent i se publicase acolo Fata de biräu. Dei Intr-altd sedintd din martie
O comedie la ;ara e declarata de gresitá si se respinge", dupa lectura actului I,
Slavici nu mai poate fi oprit din lucru. Se aflase pe sine ca scriitor si 7ncepea sd fie
376 recunoscut ca atare, la Junimea", care ii acordase de altfel si o subventie, ca

www.dacoromanica.ro
loan Slavici la maturitate.

poaid continua sederea la Viena. In acelasi an 1872 Ii apar in Convorbiri, pe rind,


povestile ileana ceo sireatà, Petele pe braza mai mult o snoavd si Florio
din codru. Activitatea pur literard cIstigd astfel pasul asupra publicisticii social-
politice, din care nu avem de inregistrat cleat publicarea Studiilor asupra maghia-
rilor. In acelasi timp, continua sà scrie asiduu piese de teatru. Ti comunicd lui lacob
Negruzzi cd a scris trei comedii" si a inceput citeva tragedii". Continuind sA afirme
cd predilectiunea permanentd" II trage In lumea gindirii speculative", considerä
dispozi/ia" pentru comedii ca ocasionald", In starea sufleteasi In care se afla
la Viena... Aceasta nu era deloc luminoasd. Avea o multime de datorii" care
cresteau mereu. Studierea dreptului austriac nu i se [Area de folos. La ultimul exa-
men a fost respins. Astfel cd, In iulie 1872, II afrárn din nou In Siria, continuind
de aici coresponcicnIa cu lacob Negruzzi. Din lumea basmelor reintrá In cea a
realitd/ii. De-abia In 1874 ii va mai apare, In Convorbiri, povestea Doi feti cu stea
In frunte. Acasd, aflase o murnd bolnavd si un taicd bdtrIn". Se angajeazd practi-
cant in cancelaria din Arad a advocatului M. B. Stdnescu, deputat In dieta Unga- 377

www.dacoromanica.ro
riei si om Cu preterrtii de scriitor, mai mutt din dorinIa de clstiguri suplimentare.
Nu numai cunostintele juridice dar si buna stdpInire a limbii maghiare II fdceau pe
Slavici foarte util aici. Presiunile guvernului maghiar tinzInd la Inlocuirea limbii
romdne a populatiei celei mai numeroase in administraIia locald, dadeau mutt
de furca, mai ales Taranilor, care nu stiau limba nnaghiard. Astfel cd In cancelaria
lui Stanescu era mutt de lucru, dar plictisitor pentru un literat : copien i si traduceni
de acte. Seara intreprinde pe cont propriu lucrdri similare, ca sd mai cIstige ceva.
Noroc cd viziteleIaranitor veniIi la cancelarie cu plIngeri si mai ales drumurile prin
sate, pentru asistarea lor juridicd, II pun din nou In contact cu viaIa poporului.
Una dintre acestea, In comuna Pdulis, e gata chiar sa-I aducd In primejdia de a fi
arestat. Asistind la o ancheta facutd aici de administraVe, satul Intreg cere alungarea
notarului si solgobirdul" fuge Trnpreund cu acesta, cerind ajutorul forlei publice
pentru punerea la punct a rebelilor", Intre care TI includeau si pe Slavici. Tem-
peramentul lui aprig de luptdtor iesise din nou la iveald. Procesul nu a avut din
fericire urmdri grave, In afard de aceea cd Slavici renunn la avocaturd. Converteste
peripeVile In umor amar, scriind povestea Revolutia din .Pirle0, publican In 1873
In foaia umoristica Gura satului. Foaia era tot a lui M. B. Stdnescu, si Slavici se
angajase aici colaborator intern", neizbutind In Incercarea de a fi numit Intr-un
post de vicenotar. Semneazd cu numele lui de acasd, din sat : loani Lenei Savului
lui Mihai Bogii. Lumea nuvelelor lui din popor" Tricepe sd se contureze acum. Totusi,
Incurajat de buna primire aflan de Zino Zorilor, continud sd scrie povesti. Chiar
dupd sosirea de la Viena In Siria, It scrie lui Negruzzi cd adund variantele" mai
multor povesti. Slavici numeste ca si poporul de acolo povesti" once fei
de povestiri, inclusiv snoavele. Totusi face deosebirea dintre Iumea ideald" a bas-
mului si cea limpede" a snoavei. Adund material despre Pacald si TIndald si Pepelea
al nostru", observInd cd e greu a afta un povestitor bun". Sperd mutt In aju-
torul unui fost conscolar" care, fiind Idran, va culege nefalsificat". Se bucurd
descoperind un gen cu totul nou In poezia poporald : cIntice satirice cu obiect
politic". Mai tTrziu In Foaia poporului, dublura pentru sate a Tribunei Tritemeiate
de Slavici se va da o mare atenIie In publicare acestei specii de poezie tdrdneascd,
mai mutt cvasifolcloricd cleat folcloricd, apropiatd de satirele semnate de poeIti
citadini ai epocii, In Transilvania. E bine sd amintim si ca In culegerea acestor
poezii Slavici face deosebirea Intre cele care au valoare esteticd" si acelea inte-
resante doar documentar, pentru studiul poporului de aici". Subliniind impor-
tanta criteriului estetic In aprecierea literaturii, Slavici se area bine Tridoctrinat
In vederile junimii" si discipol credincios al Directiei noi proclamate de Titu
Maiorescu. El traduce aceste convingeri nu numai In profesiuni de credinn, In cores-
pondenta cu Negruzzi, ci si In faptd. Dupd modelul Junimii", organizeazd In Arad,
In 1872, o serie de prelegeri publice", al cdror greu II duce cu deosebire tot el.
Pe lIngd acelea cu caracter practic-economic, sau moralizator, este semnificativa
cea intitulan Asupra miKdrii ¡iterare a rornanilor de azi, In care vorbeste mai mutt
despre scriitorii apreci0 de Titu Maiorescu.
Intre timp Trisd situatia lui se InrdunIeste. Cu nepriceputul Stänescu are neIntele-
geri In redacTia foil Gura satului. ReInvierea unei dragoste din adolescenn pentru
Luiza, o croitoreasd II complicd existenIa materiald. Pentru aceastd femeie pe
378 care o considera soarele sub a carel rdzare s-a dezvoltat sufletul meu", consider-Ind

www.dacoromanica.ro
probabil experienta erotica un dat necesar In activitatea lui de scriitor trebuie
sd lucreze 4 noaptea". Viata excesiv sedentard pentru el, copilul hoinar si zvIn-
turat de odinioard e un regim de atrofiere fizicd. ii produce durere de piept"
si lenevire a stomacului. Anuntd adesea cd a fost bolnav. Lucrdrile juridice pe care
ar don i sä le scrie nu se pot Tmplini, din lipsa artilor de specialitate. Inchegarea
unei asociatii culturale, dezvoltatd din prelegerile publice, merge greu. ComentInd
pregdtirea intelectuald a modestilor oameni alesi In comitetul asociatiei, scrisul
lui Slavici Tncepe sà aibd accente de sarcasm : Noi sintem aceia, cari am avea
misiunea sà pregdtim viitorul natiei ! " Scrie o multime" de epigrame, pe care
le califia drept prostii Intelepte", ca tot ce publica In Gura satului. STnt alatuite
In factura epigramei antice, adoptatd de epigramistii germani, IncepTnd cu Lessing
Vezi sd te miri, cà deodatd antagonistii tdcurd :f Dacd si cTinii numai noaptea
latrd pe stele" (Catre T. L. Maiorescu). Se adaugd si Incordarea morald. In Arad,
e suspectat de autoritäti ca agitator daco-roman", deci om primejdios". Citat
la cabinetul de justitie, se teme sd nu fie arestat. Strdmutarea lui Eminescu, de la
Viena la lasi, Ti dd ideea plecàrii In Romdnia. li mai retin Tna bdtrInetele pdrin-
tilor sdi. Aspra scoald a vietii Tsi dà totusi roadele. Pornind de la glumele po-
porului de aici", scrie piese teatrale solo", probabil monologuri ca Ciors Intors,
Dascdiul Pantilie, Fitingclu, Cotrihaita, Taje-fuga si Incepe un roman, OsIncla
Tuturora li s-au pierdut urmele. Chemat la manevrele de toamnd la Oradea, Sla-
vid sätul de munca pentru Stänescu, care n-are bani, n-are cunostinti literare,
n-are gust", pärdsise intre timp redactia Gurii satului pregdteste numirea ca arhi-
var al Consistoriului ortodox de acolo. Documentele din arhivd si drumurile prin
satele din jur ii oferd noi privelisti din viatd. intre altele, TntTlneste un caz ase-
mändtor cu al popii Tanda si Tncepe sà lucreze la nuvela In care 1-a nemurit. Nu
vrea totusi sä ancoreze durabil In viata clericald, refuzInd propunerea episcopului
Miron Romanul de a reveni la Arad, ca redactor al foii bisericesti Lumina. Legdturile
cu viata de aici se rupseserd cu totul. Pdrintii Ti muriserd, la un scurt interval
tatäl fiind prdpdclit de holerd si Luiza Il abandonase. Apeleazd din nou, patetic,
la lacob Negruzzi. Acesta îi pune la contributie pe membrii Junimii", pentru Slavici,
autor care Tncepuse a scrie povesti populare mai frumoase si mai bine cleat se
scrisese vreodatd Tnaintea lui In limba romand". Precum se vede, Slavici era consi-
derat atunci la Junimea" ca si Creangd mai tTrziu doar ca un modest scriitor
popular", bun sd transpund basme. Esential este a Slavici a primit ajutorul necesar
si a plecat din nou la Viena, la sfirsitul anului 1873. De continuarea studiilor uni-
versitare nu putea fi vorba deocamdatd, deoarece Slavici plecase serios bolnav,
o infectie la bratul stTng. Revenirea Ti produce totusi o stare euforia : am vizitat
cafenelele, bereriile si cabinetul de lecturd a tinerilor romdni de aici". Dei nu
mai regäseste acea Insufletire oarbd" a spiritului national de mai nainte, conver-
saiiie intelectualii romdni de acolo TI reconforteazd : iardsi devin, precum am
fost, un om care-si bate joc de iarnd, and Ti intrd apd In ciubote". Vitalitatea lui
temperamentald, atasamentul profund de viatd, TI fac sa treacd cu bine prin chi-
nurile uneori atroce, provocate de inflamarea bratului care I-au fdcut sä stea
aproape un an prin spitale. Tintuit luni Intregi In pat, suvenirea zilelor mele
senine se reiveste In sufletul meu zugrdvitä cu cele mai vii colori". Se gTndeste la
Eminescu si Ti Tntelege pesimismul. Prietenia caldd a lui Negruzzi, Tncrederea mani-
festatd In el de Junimea", TI fac sà Invingd dorinta de a muri : Fatalitatea a pus
capdt vietii mete individuate ; de aici Inainte trebe sà trdiesc numai ca parte a 379

www.dacoromanica.ro
societätii". E un crez de la care nu se va mai abate In toata viata. Incepe aproape
sa se detaseze de sine, esteticeste, contemplIndu-si suferintele fizice din spital sub
amenintarea de a i se amputa bra/Li' ca o desperata Incercare de salvare : neno-
rocirea mea Incepe de a fi un fel de frumuseta tristr. Constiinta de sine se for- i

tified. Termind In spital Popo Tanda si lucreazd cu tot sufletul" la un roman


ceva din Dionis al lui Eminescu si ceva din statul ideal al lui Plato". in scrisorile
zatre I. Negruzzi nu se fereste de a-i discuta critic scrierile. Cu aceeasi indepen-
dentd de spirit Intemeiata pe convingerile sale etice, estetice si politice care
nu se vor mai schimba de acum Inainte judecd In aceastd corespondentd scrieri
si atitudini ale lui Maiorescu, Eminescu, Alecsandri.
insändtosit relativ IntrucTt se putea mica cu bra-NI In esarfä se Indoieste
iarasi de utilitatea continuarii studiilor juridice la Universitatea din Viena. Maio-
rescu, ministru al Instructiunii Publice socotindu-I Intre bdrbatii care reprezintd
aceasta directie", a Junimii" bineInteles Il Intreabd ce ar putea sa faca pentru el.
Se decide sä piece la Iasi, sosind acolo in toamna anului 1874. E gazduit de Samson
Bodnarescu, la scoala normald de la Trei lerarhi, al car& director era. Aici se rein-
tTlneste cu Eminescu si Miron Pompiliu, locuind Impreuna cu ei. Se Imprieteneste
si cu Ion Creangä. Convorbirile indelungi si lecturile Impreuna, cu Eminescu,
Bodnärescu i Pompiliu, reIncep. Saloanele Veronicai Miele si Matildei Cugler erau
Fri ele deschise celor patru prieteni si literaturii lor. Slavici definitiveaza Popo
Tanda. Q citeste la Junimea" i auditoriul decide publicarea ei. Lumea saloanelor
din Iasi cu toatd marturisirea de mai tTrziu a lui Slavici cà i se punea un nod
in gIt" and intra In societate" isi are curînd ecoul In opera lui. Scrie comedia
Toone sou vorbe de claca, In care In pofida titlului ei rustic actiunea se desfa-
soard In saloanele lui Costicd Luncan, mosier moldovean, si Intr-un otel" de oras,
cu muscal" la scara. Piesa vrea sa fie un fel de proverb" mussetian o demonstra-
ie a preceptului formulat In final : SA' nu se amestece nime In certele
casätoritilor" dar Slavici se mised greoi In limbaj si lipsit de inventie In fabulatie.
Pe de alta parte, cauta sd reia firul preocupdrilor sale de istoric si observator politic,
Triscriindu-se cu o astfel de temd la ciclul de prelegeri pregatit de Junimea". La
Iasi Insa nu-si gasea un rost trainic, intrarea lui In redactia Curierului de Iasi fiind putin
probabild. Primind numirea la Bucuresti, ca secretar al comisiei pentru publicarea
documentelor Hurmuzachi numire ordonatdde Maiorescu, Inca ministru pleaca
din Iasi, mai mult spre regretul lui lacob Negruzzi cleat al sau.
In primele zile ale lunii decembrie 1874, Slavici soseste in Bucuresti,
anuntînd unui prieten din Transilvania a intrase In tagma literatilor de
profesiune". Pentru Slavici, In toatd viata lui, cuvIntul scrietor" a Insem-
nat deopotrivä si functionar In vreun birou advocatial si publicist si autor
de opere literare, scrisul fiind pentru el un mijloc de a sta in serviciul
societatii umane. Tot atIt de generos pragmatica era pentru el si profesiunea de
dascal", viend chiar la Iasi sa intre In InvatamInt, ca inspector scolar. Aceasta era
mai greu de realizat, deoarece Slavici hotära sa se Intoarca In Transilvania, printre
ai sai, Indata ce ar fi fost posibil nu voia sa renunte la cetatenia austriaca. Deplin
format la 26 de ani, cu temperamentul säu putin flexibil, Slavici s-ar fi putut adapta
cu greu unei situatii de viata deosebita, si comedia scrisd la Iasi sta dovadd ca se sim-
tea strain In saloanele unde era totusi apreciat ca scriitor. Secretariatul comisiei
380 documentelor Hurmuzachi corespundea i predilectiei lui pentru istorie si dorintei

www.dacoromanica.ro
lui de a fi de folos In mod concret romdnilor din monarhia austro-ungard, cdci
scopul principal al publicdrii acestor documente nu era altul, acum and se apropia
Implinirea unui secol de la moartea tragicd a lui Grigore Ghica Vodd. AvInd ca
sarcind pregdtirea executiunii tipografice" a volumelor, Slavici fdcea de fapt mai
mult : traducea documentele scrise In limbile pe care le cunostea si alatuia indicele
volumelor. Se devoteazd de la Inceput acestei lucrdri, pe care nu o va pardsi nici
In Imprejurarile cele mai neprielnice, consider-Ind cd era o datorie a lui, ca transilvd-
nean, sd contribuie la Infdtisarea prin documente incontestabile a secularei politici
de hrdpire si oprimare a monarhiei habsburgice. In calitatea lui oficiald Insatin-
du-I pe N. Burghele, directorul Bibliotecii centrale Slavici Intreprinde adtorii
pe la monumentele istorice din Muntenia si Oltenia, In vara anului 1875. Dar con-
servatorii se retrag de la putere, In martie 1876, si noul guvern liberal il dd In jude-
catd pe Maiorescu pentru ajutoarele bdnesti acordate, ca ministru, lui Eminescu si
Slavici. lar pe Slavici TI destituie din postul sdu. Totodatd e destituit si de la catedra
de filozofie a liceului Matei Basarab, unde fusese numit suplinitor, In 16 oct. 1875,
tot de Maiorescu. Comisia documentelor se solidarizeazd Trisd cu el si Slavici Tsi
continua munca gratuit. Maiorescu ii acordase Intr-adevdr lui Slavici o subventie
pentru sustinerea examenului de doctorat la Viena. Slavici trebuia sà Tsi dea mai
mntîl riguroasele". Fiind ocupat cu lucrdrile la documentele Hurmuzachi, nu putuse
pleca la Viena dedt In octombrie 1875. AvInd Incuraturi In urma pierderii inde-
xului" de studii si examene anterioare, depdsise termenul de Inscriere si se Intor-
sese la Bucuresti fdrd vreun alt rezultat dedt acela de a contribui la o relativd
impdcare a frictiunilor dintre studentii romdni din Viena. Revenit la Bucuresti,
continua munca la documente, astfel cä In 1876 apare volumul VII, iar In 1878 primul
tom al unei lucran i de istorie a lui Eudoxiu Hurmuzachi, precum si 'stork] romanilor
sub Mihai Vodd Viteozul de N. Bdlcescu, toate sub Ingrijirea lui Slavici.
In 1876, Maiorescu Incepe sä organizeze cercul Junimii" de la Bucuresti.
Slavici ia si el parte la sedinte, si Maiorescu II considera « cel mai capabil scriitor
al Tntregii Junimi"». inainte de plecarea la Viena, Slavici se cdsätorise cu Catherine
Magyarosy, si Maiorescu avea motive sd fie nemultumit. Se pare cd Slavici, candid,
cizuse din nou In o cursd a iubirii de astä data' cea clasicd, ducInd la obligatia
cdsdtoriei pe care o justified Insd prin dorinta de a ridica femeia cdzutd la
nivelul etic" al lui. Totusi Imprejurdrile nu-I opresc nici din munca lui literard. Lucrul
la documente II Indreaptd spre drama istoricd si la Tnceputul anului 1876 termind
piesa Bogdan Vocld, pe care Insd I. Negruzzi refuzd sd o publice In Convorbiri, cu
toate stdruintele lui Maiorescu. Confruntarea morald cu viata de societate din Romd-
nia Il face sd continue linia comediei Inceputd prin Toone sou vorbe de clocó, de
astd data cu un creion apdsat gros, spre bufonerie, In Polipul unchiului. insd reIntil-
nirea cu lumea transilvdneand prilejuitd de peripetiile doctoratului sdu, care-I
purtaserd la Viena, la Budapesta si la Arad consolideazd senti mentu I de apartenentd
la ea, care nu TI pardsise niciodatd. in anii 1876 si 1877 continud asiduu colaborarea
la Telegraful roman din Sibiu, Inceputd In 1875. Povestea Stan Bolovan i nuvela
Scormon, apärute In Convorbiri, In 1875, nuvelele La crucea din sat i Crucile roVi,
publicate In 1876, sInt evocdri ale acestei lumi. in acelasi timp si desigur sub in-
fluenta aceluiasi climat abandonInd linia comediei cu subiecte din Iumea 'Duna."
a României de atunci, se Indreaptd In proza lui epicd si spre lumea celor mdrunti
si umiliti, a meseriasilor din Bucuresti. Eroul schitei Ac l atd e un frizer Indrágostit
de fata unui curelar ; cel din nuvela O viatd pierdutd e cdrutas din preajma Oborului ; 381

www.dacoromanica.ro
Elena din Norocul e croitoreasd. CInd va pregdti, In 1881, volumul Novele din popor,
va putea sA introducd aici i O viatd pierdutel, fara nici un sentiment de contrazicere
a titlului. lntrarea sa Tn redactiaziarului Timpul la Tnceputul anului 1877, &id Maio-
rescu Ti preia directia e determined i de dorinTa lui de a lucra, i pe aceasta
cale, pentru TmbunataIirea situatiei politice a românilor transilvaneni. Ace0a nu
prea stIteau la inima frunta0lor partidului conservator, care supraveghiaserd pInd
atunci conducerea ziarului. Slavici publicase aici, mai Tnainte de intrarea lui In redac-
In afard de nuvelele amintite, articole politice, cdutTnd sa determine ga cum
va preciza ceva mai tTrziu oamenii grei prin bogaTiile i relatiunile lor cu strai-
natatea", din conducerea partidului conservator, In folosul cauzei romdnilor din
Austro-Ungaria. De aceea Slavici ia asupra sa pe lIngd Tngrijirea pärii (iterare
0 pe aceea a politicii externe, cdutInd sa organizeze mai bine corespondentele de la
romdnii de peste CarpaTi. Ca sa evite reproprile frunta0lor conservatori ata-
politicii de apropiere de Austro-Ungaria trateaza chestiunile mai gingge
In articole publicate Tn Telegraful roman, pe care le reproduce apoi In Timpul. Totodatd
colaboreaza, cu literatura i articole, la revista transilvaneand Albino Carpotilor.
Sarcina era grea i de aceea se gTndqte aduca i pe Eminescu In redactie,
aproape de el mereu, In lupta pentru acelea0 idei. Pardsind redactia Curie-
rului de lassi, Eminescu Tncepe sA lucreze la Timpul din noiembrie 1877. Eminescu II
aduce i pe Caragiale la Timpul, foarte curInd dupd venirea lui. Se Tnchega astfel cea
mai strdlucita redacTie pe care a putut-o avea un ziar romdnesc, In secolul XIX. Ca
Slavici, Eminescu lucra aici cu pasiunea i Infläcdrarea lui temperamental& dar
cu convingerea cd ceea ce Tntreprindeau ei la ziar era de folos cauzei romdnismului.
Sub imboldul lui mai ales, Timpul capdta o orientare rdspicata In favoarea tardnimii,
lucru ce nu putea face pldcere mo0erilor conservatori, dar era Tndreptttit prin
comportarea eroicd a dorobantilor In rdzboiul pentru independent& care tocmai
se desfdprase. Maiorescu n-a putut rezista la conducerea Timpului mai mult de
trei luni, dar cei trei redactori au rdmas, neplati-ti uneori luni In ir, fiindca ziarul se
sus-tinea din contribuTiile benevole ale conservatorilor cu dare de mTna i mai ales
ale junimiTtilor, cdci ceilalti nu aveau motive politice sd fie prea TncTntaIi de ideile
pentru care se jertfeau aceTti redactori. Dupa cum se tie, e greu sa se identifice
tot ceea ce a scris aici fiecare dintre ei, semnaturile depline fiind rare In gazetele de
atunci. Ne putem da totu0 seama de ceea ce a realizat Slavici In partea literard"
a ziarului. in earl de nuvelele amintite, aici apare i O viatä pierdutä. SemnTnd ,,Tan-
da', da aici la lumina i o serie de icoane scrise cu degetul" gravuri In cuvinte,
conturInd peisaje din viata bucurqteand Grädina cu coi, Sfintul George, MoVi.
Desigur cd nu se putea limita la proza epic& in foiletonul ziarului TO mai afla locul
cronici literare uneori deosebit de ample i cronici dramatice ; lar la rubrica
Bibliografie, notite asupra revistelor romdne0. Viata In redactia Timpului cu
lectura Tnnpreund a articolelor fiecdruia, cu discutiile nesfTr0te Tntre cei trei, con-
tinuate adesea pIna noaptea tTrziu, acasa la Eminescu creaza un climat stimulant
pentru scriitorul Slavici. Sdrácia celar trei redactan i uitai adesea cu plata de
cdtre potentátii junimiTti devenea Insd din ce In ce mai puTin suportabild. Slavici
Eminescu n-au bani ca faca fotografii pentru albumul aniversar al Junimii".
Noroc cd In urma unor articole din presa deplInend TntIrzierea publicdrii docu-
mentelor Hurmuzachi Slavici ii väzuse, In anul 1878, munca iard0 retribuit&
achitTndu-i-se i drepturile cuvenite anterior. In 1879 Caragiale pardsqte redacTia.
382 Slavici procedeazd la fel, cu ata mai mult cu cTt In 1880 obtine o catedra de limba

www.dacoromanica.ro
romana i geografie, la $coala normalä a SocietaIii pentru inva-tatura poporului
roman. Eminescu ramine sa duca singur greul redacIiei.
Ca §i cum s-ar simIi din nou liber ca in adolescenta, Slavici intreprinde o lunga
calatorie, In primdvara anului 1880, prin Banat i Transilvania. Inca din 1879, lucra
la o carte : Die Rumänen in Ungarn, Siebenbärgen und der Bukowina, care avea sa apart
In 1881, scurt timp dupd Novelele din popor. Sint primele car-0 masive ale lui Slavici,
consolidindu-i reputatia de scriitor. Mai ales Novelele din popor se bucura de o
foarte bunà primire. Nu numai foile ardelene Familia, Biserico i coala, Gazeta
Transilvaniei dar §i cele din Romania Timpul, prin condeiul lui Eminescu,
chiar ziarul liberalilor adversari, Romdnul, sub semnatura lui N. Xenopol îl cople-
§esc pe Slavici cu elogii. Titu Maiorescu In articolul Literatura românä i sträinätatea
subliniazd recunoa§terea valorii nuvelelor sale incluse in volumele de profa roma-
neasca traduse de Mite Kremnitz, reproducind din comentariile presei germane,
la apariIia lar in 1881. Slavici este astfel cel dintii dintre marii scriitori ai Junimii",
care se afirma In deplinatatea valorii lui, prin Inmanuncherea operei sale de pina
atunci, intr-un volum. CreangO stimulat de lectura nuvelei Budulea Taichii la
Junimea" îi scria de abia acum Amintirile, trecind i el In alt gen cleat al
poveTtilor. Novelele din popor aducind la un loc tot ceea ce a scris mai bun
Slavici In acest gen, cu excepTia nuvelei Pädureanca deschid o noud cale In proza
epica romaneasca : aceea a TnIelegerii lumii celar de jos dinIduntrul ei, din miezul
sufletului lor. in sesiunea 1881-1882, Academia Romand TI alege membru
corespondent al ei. Se gindeTte sä se intoarca In Transilvania, unde continuase cola-
borarea la Telegraful roman. Dar intre timp crescuserd i posibilitaTile de activitate
In inv4amint, In Bucure0, ceea ce desigur II atrakea. E numit Tritr-o comisie
literard", menita a face propuneri pentru reforma invafamintului secundar, §i preda
ore de limba romand i filozofie §i la Azilul Elena Doamna. Directorul de studii
de aici, Barbu Constantinescu, Intemeiaza §i o revista a colii : Educatorul, la
care Slavici va avea, cum era i de gteptat, o colaborare asidua.
Totu§i sanatatea lui Slavici din nou nu era din cele mai bune. Avea i necazuri
suflete0, cautind sä puna capät nefericitei sale casatorii cu Catalina, care uza de
mijloacele melodramei ca sa-I mai poatd pastra. Maiorescu socotete oportun sa
intervind discret dä posibilitatea de a calatori In Italia, In vara 1882. Scrisorile
catre prieteni §i indeosebi catre Maiorescu, din cursul calatoriei, nu adauga nici
dimensiuni nici valori noi operei lui literare, dar grit semnificative pentru ceea ce
putea i ceea ce nu putea TnIelege Slavici din fenomenologia artei, pentru limitele
riguroase ale sensibilitalii lui artistice. Slavici ramine i aici Täranul transilvanean
cumpänit cu rare momente de exuberanTa, pe care i le produce mai ales contactul
cu natura, cu evocarea bucuriei Triotului In largul marii, la Lido care admira forta
lui Michelangelo, claritatea lui Rafael, dar e atent mai ales la comportarea oamenilor
vii, din piete i de pe stradd. in once caz, meditaIiile prilejuite de contactul cu
muzeele i oraele Italiei TO au ecoul In cursul de Esteticei pe care Tmpreuna cu
acela despre Literatura poporanä I-a tinut la Azilul Elena Doamna, In calitate de
profesor i membru In comitetul de directie, publicindu-le pe arnindoud In Educo-
torul, revista colii, In anul 1883. Colaborarea lui Slavici la aceastä foaie nu se rezuma
la atit. Aici mai publica articole, versuri populare i poezii pentru copii. Redactorul
foii era Barbu Constantinescu, un excelent profesor, cu o buna pregatire filologica
Merita sa fie subliniat faptul care nu se poate sd nu fie pus in legaturd cu prezenta 383

www.dacoromanica.ro
lui Slavici acolo cà Educatorul se ocupa 5i de romanii de dincolo de hotarele de
atunci ale Romaniei, 5i Tndeosebi de cei din Transilvania, solicitTnd colabordri de
acolo. Dintre versurile publicate de elevele 5colii, amintim pe acelea ale Hortensiei
Keminger, ultima pasiune de mai tTrziu a lui Al. Odobescu. Revista e vioaie 5i multi-
dimensionala de la politicd la artd, de la literatura populard la pedagogie, de la
versurile pentru copilla cursurile cu Tinutd aproape universitard i aceastd vitalitate
a ei se explica desigur 5i prin forta de viatá a personalit4ii lui Slavici. Dealtfel, In
anul 1884 dupd plecarea sa la Sibiu 5i dupa moartea lui Carol Davila, Tntemeietorul
Azilului Elena Doamna, acesta decade, pierzTnduli caracterul sau de 5coald de &it'd.
Numai numirea lui Al. VlahuId, In locul lui Slavici, nu poate frTna mersul evenimen-
telor.
Slavici devenise astfel o fortd recunoscutd In Romania de atunci, nu numai pe
planul literaturii. Maiorescu ca'ruia Slavici Ti dedicase Novele/e din popor primise
bucuros sd fie na5u1 unora dintre copiii lui. in 1883, cTrid Slavici se simte iard5i
bolnav, Maiorescu Ti Inlesne5te de Indata sd piece la Viena, pentru tratament. Mite
Kremnitz Inca din 1880, intr-o scrisoare cdtre N. Gane Il considera' printre
oamenii eminen/i ai Romaniei". Totu5i nu avea motive Slavici sa fie IncIntat de cele
ce se petreceau In jurul lui 5i nici pe locurile lui natale, de care ramasese mereu
legat. in Transilvania, partidul national roman rezultat din contopirea celor cloud
grupari dezidente, In 1881 era sfT5iat de vechile disensiuni, marginindu-se sa pro-
testeze prin petitii 5i memorii catre Tmpdrat, tocmai c'ind politica oprimatoare a gu-
vernului maghiar apasa mai mult pe romanii de acolo. Societatea CarpaIii" Tnfiin-
/ata In Bucure5ti, In 1882, pentru sprijinirea luptei romanilor din Transilvania, socie-
tate la a Car& Tntemeiere luaserd parte 5i Slavici 5i Eminescu nu putea realiza
prea mult. Partidul liberal Tncepuse sa se apropie de cel conservator, In politica de
Inclinare a Rom'aniei spre puterile centrale, 5i aceasta se facea cu sacrificarea intere-
selor romanilor de peste Carpati. Eminescu fusese 5i el TnIdturat de la Timpul,
In 1882, 5i de5i 5i el 5i Slavici 15i continuasera colaborarea acolo, militTnd pentru
cauza romanilor din Transilvania n-au putut obqine nici ei prea mult. in 28 iunie
1883, Eminescu are primul acces de alienare chiar In casa lui Slavici, care TI luase
sub Tngrijirea lui 5i e internat In sanatoriu. Cu aceastä tragicd IntTmplare, se rupea
una dintre cele mai puternice verigi care II legau pe Slavici de Romania. Dimpotrivd,
altele II chemau dincolo de munIi. in urma atitudinii rdspicat critice fatd de obe-
dienta unor frunta5i romani Intre care mitropolitul Miron Romanul era dintre
cei mai obedienti Inaintea autoritttilor austro-maghiare, ziarul Telegraful roman
este aproape sugrumat, de Tnsu5i mitropolitul acesta, de care depindea. Slavici-
rdmas credincios colaborator al foil pInd atunci prime5te aceasta ca o grea lovi-
turd. in toamna aceluia5i an 1883, Eleonora Tändsescu fosta lui elevd la Azil 5i
viitoarea lui solie pleaca la Sibiu, ca directoare a coIii romane de fete de acolo.
In acela5i timp, redactorii Telegrafului roman forma-0 de Andrei $aguna 5i rdmasi
credincio5i vederilor lui politice sInt izgoniti din redactia ziarului. Ei TI cheama pe
Slavici la Sibiu rugIndu-I sa-I aducd 5i pe Eminescu deoarece se pldnuia acolo
un ziar independent, In stare sd se opuna' frunta5ilor politici romani care faceau
jocul guvernului, ca 5i mitropolitul Miron Romanul, Tnscaunat de guvern. Slavici nu
se hotard5te cu inima u5oard Traisem timp de zece ani aproape la Bucure5ti,
unde Imi asigurasem o poziIiune 5i intrasem In leg-turd cu frunta5ii societ4ii, care
stdruiau sa ramTn. Singurii care rnd sfa'tuiau sa' fac cum ma trage inima erau M. Ko-
384 galniceanu, T. Rosetti 5i I. C. Brdtianu"... in aprilie 1884, Slavici pleacd la Sibiu,

www.dacoromanica.ro
unde e primit cu multa prietenie. Eminescu, bolnav, nu putea veni. Aici afla noul
cotidian ca si constituit : Tribuno, pe care Slavici o va considera cea mai scumpa
dintre creatiunile mele". Existenta ei era asigurata printr-un institut tipografic"
propriu ; redactia era bine Inchegatä, din oameni cunoscuti de mult si chiar prieteni.
Tribuna °data' aparuta sub directia lui a reusit peste asteptarile sale". A fost
cTstigat pentru ea 'DMA' si Blajul, de unde se astepta cea mai mare rezistenta. Slavici
pune In slujba ziarului toata puterea lui de munca si inflexibilitatea convingerilor lui
morale si politice. Venea In redactie la cinci diminega si o parasea dupa cloud-
sprezece ore muncite, cu o scurf& pauza la masa. Ca director, se angajase si sa scrie
trei articole de fond pe saptämTna si material pentru minimum trei coloane In cele-.
lalte zile". In conceptia lui si a prietenilor sal, Tribuna urma sa fie ziarul la care visa-
sera congresistii adunati din toate partile parnIntului romanesc la Putna, In 1871.
MilitInd pentru unitatea culturala, una dintre demonstratiile necesare era limba in
care trebuia sa fie scris. Aici se IntIlnea adversitatea etimologismului latinist, aliata
cu localismul Ingust. Cea mai grea parte din sarcina" pe care si-o luase era corec-
tarea corespondentelor primite din diferite parti ale imperiului locuite de romani,
limba plina de localisme". Farul de orientare nu putea fi decTt limba literara
pe care o crease activitatea culturala a romanilor de peste munti : Eliade, Bolinti-
neanu, Alecsandri, Balcescu, Hasdeu, Odobescu, Eminescu si Maiorescu, pe care
Slavici Ii aminteste adesea, cu evlavie, In coloanele Tribunei. Pe frontispiciul Tri-
bunei scria : Soarele pentru toti romanii la Bucuresti rasare". Pentru a contrabalan-
sa aprehensiunile politice ale autoritätilor, se continua linia Telegrafului roman de
pe timpul lui $aguna, de accentuare a fidelitatii fat& de monarhia austriaca'. Pentru
Slavici, aceasta nu era o tactica numai de moment, ci se Intemeia pe convingerea
care avea sa-1 cluca la atItea greseli mai tTrziu c'd Intr-o monarhie austriaca
In a carei durabilitate credea, lupta romanilor pentru o constitutie federala a ei
ar fi fost singura cale pentru a le fluri o viata nationala mai buna. in acelasi timp,
printr-o intensä activitate culturala, romanii transilvaneni trebuiau dupa conceptia
lui si a tribunistilor" sa realizeze unitatea cu cei de dincolo de Carp* in acest
sens, voia sa faca din Tribuna un centru de lucrare literara, In care se IntIlnesc talen-
tele", a carei baza nu putea fi dedt poezia noastra populara", dupa cum sublinia
Slavici chiar de la Inceputul aparitiei ziarului, Inscriindu-1 astfel pe unja Daciei ¡iterare
i a Convorbirilor. In acest scop, Foip Tribunei adica foiletonul ei cuprinde multi
literatura populara. Se creeaza Biblioteca popular& a Tribunei", In care Slavici
publica, dupa ce aparuse In foiletonul ziarului, Padureanca, una dintre cele mai
bune creatii ale nuvelisticii sale, scrisa In 1884 si citita la Titu Maiorescu, Inainte de
a pleca din Bucuresti. Aici i-a fost de bun ajutor mai tIrziu si tTnarul George Cosbuc,
remarcat de Slavici la Cluj pentru versurile trimise de acolo Tribunei, Inca din
1884 si adus de el In redactia ziarului, In 1887. Politica de concentrare si stimulare
a talentelor nu era deci la Tribuna o simpld vorba gad, ca si afirmatia ca nu poate sa
fie vorba de ardeleni, de moldoveni, de munteni, nici de banateni, ci numai de ro-
mani In viata noastra culturala'..." intr-adevar, Slavici facea sa fie prezenti In Tri-
buna : Alecsandri, Eminescu, Creanga, Caragiale, dei Inca Inainte de aparitia ziarului
fusese obligat sa dea o declaratie ca nu va sprijini junimismul la Sibiu. Sub imboldul
lui, Tribuna public& multa literatura popular& ;i Incurajeaza scriitorii ardeleni evo-
cInd viata satelor.
Gaseste timp ca sa nu paraseasca nici profesiunea care i s-a pa'rut toata viata mai
apropiata de firea si idealurile lui : preda limba roman& si la scoala roman& de fete 385
25 c. 178

www.dacoromanica.ro
din Sibiu. Dealtfel, In 1886 dupa divortul de Catalina se cdskoreste cu Eleo-
nora Tanasescu. De asta data a fost o cdsatorie nu numai rodnica, prin cei sase copii
pe care i-a adus pe lume. Dintr-o familie olteneascd, ruda cu aprinsul ziarist si pam-
fletar N. T. Ordsanu, noua sotie avea sa-i fie lui Slavici un punct de reazim tare si
sigur. In toata via-0 lui zbuciumata. Dar tot scoala cla prilej uneia dintre cele mai
violente disensiuni In sTnul fruntasilor romani din Transilvania. In 1886 se Intemeiaza
aici o scoald de fete cu nivel mai Tnalt, pentru care li se cereau pdrintilor cheltuieli
mari. Slavici stdruie pentru pdstrarea traditiei democratice a InvatamTntului roma-
nesc din Transilvania si intrd In conflict cu aceia care-I voiau altfel si ceea ce era
mai dureros cu Gazeta Transilvaniei. Dar In 1887 se adunaserd si alte furtuni,
dintre care cea mai grava era cea produsa de pregatirea Memorandului. In timp ce
tribunistii stdruiau pentru urgentarea si amplificarea lucrarilor, grupul lui Miron
Romanul, fácTnd jocul guvernului, tergiversa. In conflictul izbucnit In conducerea
partidului national roman, oamenii mitropolitului izbutesc sd-si impund punctul de
vedere si Slavici trebuie sa pardseasca secretariatul partidului national. E gata sd
revind la Bucuresti, unde Eleonorei i se oferea directia Azilului Elena Doamna. La
conducerea Tribunei, de asemenea, trebuia sd vind altcineva. Dar consecintele dra-
matice ale neintelegerilor dintre fruntasii romani dTrzul luptator Vasile Lucaci
fusese arestat In august 1887 TI fac pe Slavici sd se simta obligat moralmente sa
rdmTna totusi la datorie, cu atIt mai mult cu cTt pentru Tribuna Tncepuse, din 1885,
o serie grea de procese si condamnari la Trichisoare a redactorilor si a directorului.
RdmTne, cu toate ca i se sugerase sà päräseascd Tribuna, fiind prea legat de Bucuresti.
Dar si aid i se produseserd dezamagiri prin respingerea tragediei Gaspar Grapni.

Scrisd In 1886, cu multa Tncredere In valoarea ei, D. Oldnescu membru In comi-


tetul Teatrului National o gasise nula si ridicold pTnd In ultimul grad", dei
Maiorescu si V. A. Urechia o recomandasera calduros. Urmarea celui de-al cincilea
proces al Tribunei a fost condamnarea lui Slavici la un an Tnchisoare, in 1888. Il exe-
cuta In temnita de la Vacz, o localitate pe malul Dundrii, aproape de Budapesta.
Era acolo si scriitorul maghiar Ferenz Herczeg, cáruia Ti cTstigd stima, facTridu-I sd
afirme despre el a din punct de vedere intelectual si moral, se ridica la Inaltimea
unui turn". Regimul Tnchisorii nu era prea sever. Aveau voie sd primeasca ziare
si reviste, sa citeasca si sd scrie, sa primeascd vizite In once zi, in grädina unde culti-
vau straturi de flori. Directorul Kovacs om acum batrin, care a stat si el, cTnd
cu revolutiunea de la 1848, timp de vreo opt ani in temnitd" TI trateaza cu multa
omenie, creindu-i cele mai bune conditii pentru lucrul In continuare la documentele
Hurmuzachi si ajutTndu-I chiar la corectura in tipar a textelor maghiare, germane
sau latine. Afrind a la Vacz se stabilise sotia lui Slavici Cu primul copil de doi ani
si asteptIndu-I pe al doilea le Inlesneste sd se vadd zilnic, In liniste. Dar liniste
Slavici nu avea. In terenul calcaros al orasului traiau scorpioni si serpi, patrunzTnd
In casa unde locuia sotia, si Slavici avea noaptea cosmaruri, gTndindu-se la primejdiile
posibile. Totusi, lucra intens, continuTndu-si si colaborarea la Tribuna. lesind din
Tnchisoare, sta o luna de zile, pentru refacere, la Graefenberg, In sanatoriul unde
functiona vechiul prieten vienez, Ion Hosanu. Intors la Sibiu, la sfTrsitul lui august
1889, e primit sdrbatoreste. Inca pe cInd era la Vacz, aflase de moartea lui Eminescu.
Isireia activitatea pe fatä la Tribuna, primul editorial apdrIndu-i la 1 septembrie.
Tot atIt de combativ, neschimbat in atitudini, parcd nici nu statuse un an In temnitä.
Totusi Tribuna avea o situatie materialá grea, fiind persecutatd de autoritdti
386 subminatd de adversarii sdi dintre fruntasii partidului national roman. Postul de

www.dacoromanica.ro
redactor al lui Cosbuc se desfiinteaza, pentru economii. Slavici îi cere lui Maiorescu
sa-I ajute pe Cosbuc, caracterizTridu-I ca un tTnär cu minte batrIna", un om de ven-
tabil talent, care nu e nici un cap navalnic ca Eminescu", nu e nici o mediocritate
ca Vlahuta". Maiorescu ?ma' supdrat de franca desolidarizare a lui Slavici de poli-
tica junimistilor, spre deosebire de credinta pastrata directiei noi" In literatura
nu se osteneste. AvTnd mai multä nadejde In sprijinul liberalilor, tribunistii se gin-
desc ca le-ar fi de mai mult folos Intoarcerea lui Slavici In Romania. in toamna
anului 1889, Slavici calatoreste la Sinaia, unde are Intrevederi cu unii oameni poli-
tici. Ultimul sau editoral In Tribuna apare Tri februarie 1890. La Triceputul lui martie,
era la Bucuresti. La plecarea lui din Sibiu, Tribuna scria ca fondatorii ei au cerut
de la dl. Slavici o jertfa, el a adus aceastd jertfa Intr-o masurd pe care nici nu se
astepta".
intors In lard, Slavici continua munca la documentele Hurmuzachi al carei
salariu Ti fusese singurul sprijin material In timpul Tntemnitarii ca si la catedra de la
Azilul Elena Doamna. isi completeaza veniturile predInd la diverse scoli particulare.
Preocuparile lui scolare depasesc si de asta data simpla activitate la catedra. Chiar
in anul revenirii lui la Bucuresti, Ti apare brosura Scolile noastre sätesti, semnificativa
pentru continua lui aderentd la realitatile rurale. in acelasi timp Tsi urmeaza lucrarea
la Tribuna si pentru romanii transilväneni, In Tmprejurarile grele ale luptei In jurul
Memorandului. Participa activ la Intemeierea Ligii culturale, creata la Bucuresti
pentru a Tntdri unitatea poporului roman. in 1893 Tribuna fiind amenintata cu
desfiintarea Slavici pleaca grabnic la Sibiu, ajutInd la scoaterea ei din impas. La
reaparitia ei, In 1894, semneaza editorialul intitulat Revedere, o rememorare ferma
a liniei neschimbate a gazetei si a rolului lui Slavici, ca Tndrumator al ei. in 1892,
Slavici publica aici Un reispuns d-lui B. P. Hasdeu, In care la apararea memoriei lui
Eminescu, Tmpotriva celor care cautau sa micsoreze grandoarea viziunilor sale. Cola-
borInd, In 1893, la ziarul Vointa nationald din Bucuresti, pledeazd In favoarea motilor
din Scarisoara, angrenati Tntr-un conflict sIngeros cu autoritatile. Elli trimit o in-
scriptie de recunostinta, gravata pe o placa de platina ornata cu aur si Tnsotitd de o
scrisoare cu peste cinci sute de semnaturi. in 1893-1894, timp de cinci luni, Slavici
e raspunzator pentru redactie" la ziarul Corespondenta romand. Fara a-i TraTIni
semnatura, ne dam seama din paginile gazetei ca Slavici scria mu-lt si aici, militInd
pentru unitatea culturalä a tuturor romanilor. Printre colaboratori, Ti ankh pe tri-
bunistii Eugen Brote si A. C. Popovici. Discutarea critica a TnvatamIntului din Roma-
nia Ti produce lui Slavici primul conflict cu autoriatile de aici, indispunindu-I pe
ministrul instructiunii, care-I loveste indirect, printr-o campanie In ziarul Tara.
Sub pretextul interventiei lui Slavici la Sibiu, In ajunul procesului memorandistilor,
i se aruncd pentru TntTia owl In fata epitetul de tradator" al cauzei romanesti.

0 data cu Inceperea necazurilor politice ale lui Slavici In Romania cauzate In pri-
mul rind de temperamentul sau clTrz, care-I determina sa-si expuna convingerile
indiferent pe cine ar putea supara ele Tncepe si seria scrierilor sale din istoria
contemporana a romanilor transilväneni. Ele au dublul scop : de a lamuri celor mai
putin cunoscatori complicatiile de culise ale situatiei lor politice si de a lumina si
indreptati partea lui de merit sau de pretinsa vind, In aceste
Aceste Tmprejurari nu ajung Inca sa altereze prestigiul de scriitor al unui om
pe care chiar ziarele maghiare adversare nu ezitau sa-I numeasca un om mare".
Prin Tntelegere cu editura Socec", Incepe In 1892 publicarea In volume a nuvelelor
sale. Cele dintTi cloud volume reproduc cu putine adausuri cuprinsul Nove- 387

www.dacoromanica.ro
lelor din popor, de inspiratie predominant transilvdneana i rurala, publicate cu deo-
sebire In Convorbiri ¡iterare.
Anul 1893, care a urmat, era un an greu de evenimente i semnifica/ii. In Tran-
silvania, memorandistii fuseserd da/i In judecatd ; In Romania, se desfa'surau ras-
coalele Iardnesti. La lasi Ii Incepuse existen/a, spre stir-situ! anului, Evenimentui
¡iterar, In care vor apdrea IntTile teoretizari ale poporanismului. Din initiativa lui
Caragiale, Slavici si cu Cosbuc, venit si el In Bucuresti, se InIeleg cu editorul Sfe-
tea, cumnatul poetului, si scot to/i trei revista Vatra, la Tnceputul anului 1894. Arti-
colul-program, Vorba de acasei, e semnat Inn de Slavici i apoi de Caragiale si
Cosbuc, dei In ordine alfabeticd ar fi trebuit sd fie el ultimul, ceea ce indicd
ponderea lui In ceea ce prive§te paternitatea. Se afirma aici pentru Intiia oar& posi-
bilitatea profesionalizdrii scriitorilor romani, avInd un public pe care sd se sprijine
si materialiceste. Dar cre§terea interesului editorilor pentru ei implica primejdia
de a-i aservi intereselor comerciale i fenomenelor de mode strdine. Ca o contra-
pondere, se formula rdspicat : Trebuie sd ne Tntoarcem, pe tit Intoarcerea mai
e cu putinta, la vatra strámoseascd, la obIrsia noastra culturald", adicd a sine searnd
de gustul poporului, de felul lui de a vedea si de a sim/i, de firea lui care e
pretutindeni aceigi". In fond, era o reluare a programului literar al Tribunei. Con-
cretizarea literard a acestui ideal o realizeazd Slavici Insusi, Incepind sà publice aici
romanul Mara, care e considerat ca magistral" de Gazeta Bucovinei, lar Foaia po-
porului din Sibiu complementul literar al Tribunei, devenita o foaie aproape numai
politicd TI saluta In Vatra pe Slavici ca pe cel mai bun scriitor de novele po-
porale". Vatra Implineste deci In Romania ceea ce Tncepuse Slavici In Tribuna, pentru
promovarea unei literaturi apropiate fdra edulcordri idilice i pitoresc de supra-
fa/d de via/a poporului, de la sate ca si de la orase. Incepind s'a scrie romanul
Mora, Slavici Incheia perioada inspiraTiei din realitaTile transilvanene In epica sa,
perioadd care a generat toate capodoperele prin care el amine la loc de frunte
in literatura noastrd. Ceea ce publicd el In Vatra skit schi/e i nuvele din via/a noud
In care intrase, o data' cu stabilirea In Bucuresti. Nu s-ar putea spune ca' nu cu-
nostea bine aceasta lume, chiar de mai Inainte, din cei zece ani petrecu/i In Romania
Inainte de Intemeierea Tribunei. Totusi culorile epicei sale de aici nu mai au strd-
lucirea de odinioard, chiar eind revine la lumea locurilor natale, evocInd Intimpldri
din amintire, ca In Sepi, Din tigclnie, Baba Dana, Domnul Istrat Gordut, Purcelt4
cu coado sfredel. in afara de Sepi, acestea nici nu sint propriu-zis nuvele, ci schi/e
usoare, portrete caracterologice creionate mai mult de dragul unor concluzii etice.
Nici epica lui de inspira-tie bucuresteana nu se deosebeste prea mult de ele In acest
sens. Majoritatea ei se desfa'soard In lumea maruntd a meseriasilor si negustorilor
cei mai mul/i trdind In Obor, cartier pe care Slavici se pare ca 71 cunostea foarte
bine sau a micilor functionari si pensionan. Problema centrald a vie/ii lor este
aceea a chivernisirii" TnIelepte, prin cumpdtare, economie, cinste, o cisdtorie
bine chibzuita, ceea ce nu putea duce la tensiunile dramatice inerente marii
literaturi. CInd Intreprinde sondaje In Iumea build" In pdtura dominantd, mai
ales In lumea mo§ierilor le face cu o inaderen/A totald, cu un rece spirit critic,
care-I fac sá ramInd la suprafa/a miscarilor ei sufletesti.
Primita bine de marele public de pretutindeni si de periodicele de peste mun/i,
Vatra stIrneste reactii diferite In cercurile literare din Romania, tocmai prin orien-
tarea ei cu implica/ii politice, vizibile mai ales In colaborarea lui Caragiale si Cosbuc.
388 In primul rind, ea aduce schimbarea atitudinii Junimii" fafa de Slavici si Indepar-

www.dacoromanica.ro
.10RN
tarea lui de ea. Duiliu Zamfirescu,Intr-o
scrisoare ca'tre I. Negruzzi, crede ca scriitorii
populari ca Slavici si-au trait traiul". Revista
inträ In polemicd violentä cu Viola lui Vlahutà,
iar Adeveirul Il deplInge pe Caragiale pentru an-
corarea In paginile ei. Dimpotrivd, linia ideo-
logicd a Vetrei In ceea ce priveste atitudinea
de compasiune fatä de tàrdnime Il va apropia Roman.
pe Slavici de Seirndneitorul, de revistele satelite
si de N. lorga. in Seimikòtorul va publica mai
tIrziu un fragment din romanul istoric Din 6'6-
tani, lar In Luceafdrul alt fragment, dteva po-
vestiri si un capitol din Mora, partea a doua.
Rind atunci, In anii de aparitie ai Vetrei (1894
1896), Slavici ii consacrd toatd energia literara
fiind de fapt directorul ei, mai ales dupä pie- CIUDAPESTA
carea lui Caragiale din redactie si publica
aici, dupa obiceiul lui, nu numai literaturä.
In acesti ani, Slavici se stabilise la Mdgu-
rele, unde la 15 iunie 1894 Academia Ro-
mana' II numise ca director si pe sotia lui ca
subdirectoare la Institutul loan Otetelesanu.
Acest institut o scoald de fete Trifiintatd In Pagina de titlu.
castelul de la MAgurele, unde Slavici si Eminescu
se plimbaserd si visaserd in trecut adeseaera
o fundatie testamentard a boierului cäruia Ii purta numele, stInd sub custodia Aca-
demiei. Cu aceasta Slavici nu prea stdtea bine. in 1890 cäzuse la alegerea de mem-
bri plini, iar In 1893 volumul sdu de nuvele din 1892 fusese respins de la premiere.
Participarea lui Slavici la campania Memorandului In Transilvania nu era pe placul
conservatorilor, care aveau poziii puternice In Academie, si nici chiar al unora
dintre liberalii de acolo. Totusi Academia nu avea pe altcineva mai pregdtit pentru
delicata sarcind a conducerii unei asemenea scoli, lar Slavici avea In sInge pasiunea
pedagogicd. Munca la MAgurele Insemneazd paisprezece ani din viata lui Slavici,
mai putin rodnici pentru literaturd, tot asa de bogati Insd, ca si In trecut, In scrieri
politice si cu teme de educatie. In toti acesti ani, Slavici va colabora nentrerupt,
cu asemenea articole, la Tribuna si la Fmk, poporului din Sibiu, apoi la Tribuna
poporului din Arad.
Institutul de la Mägurele fiind destinat In primul rind fetelor sdrace ca si
Azilul Elena Doamna trebuia sd dea elevelor nu numai instructiunea obisnuitd,
ci si o educatie practica, avind la IndernInd Incdperi spatioase si un teren In care
se putea face gospoddrie si grädinärit. Pentru a se Idmuri asupra organizdrii celei
mai potrivite, Slavici e sprijinit sà Intreprincla o aldtorie de studii In Germania
si Elvetia, ale cdrei ecouri räzbat In nuvela Fiul cuiva. inhAmat la muncd cu per-
severenta lui obisnuitd Slavici realizeazd aici o opera de adevarat Popa Tanda,
transformind intr-o gospoddrie infloritoare castelul si Intinderile din preajma lui,
care cdzusera In pdraginä pind atunci. Secondat de scrtia lui, era totodatA director,
gospodar si profesor, predInd amIndoi aproape toate materiile. in institut Slavici 389

www.dacoromanica.ro
planteaza pe rind legume, pomi roditori, vita de vie, aduce stupi, organizeaza pes.
cuitul In elesteu, modernizeaza bucataria, Intemeiazä ateliere de tesatorie si croi-
torie, muncind cot la cot cu elevele si InvalIndu-le sa se gospodareasca singure.
Dar Popa Tanda era Popa Tanda si Slavici nu era departe de el, cu deosebire
ca finalul nu putea fi, In Tmprejurarile date, tot atit de luminos ca In nuvelä. Inträ
In curind In conflict cu administratia Academiei, nemaringaduind functionarilor
ei mai cu putere sd se Infrupte din bunurile materiale produse de institut. Pe de
alta parte, in-trod In Tricurcaturi de bani tocmai din entuziasm gospodaresc. Dup
ce Isi cumparase cu bani de Imprumut un loc de casd In Bucuresti, cu cei zece mii
de lei primiti de sotia lui din partea sibienilor, pentru tot ce facuse ea la scoala
de fete de acolo construieste o vila la Busteni, pe un loc cu ape minerale, fiind
vizitat acolo, vara, de Caragiale. Ca sa poatd gazdui gratuit, In vacante, elevele särace
ale institutului, Slavici mareste vila si inträ astfel In datorii mari, la bäncile din Tran-
silvania, pe care nu le poate plati pIna la urrna, cu toate ea vInduse partea lui
de mostenire In siria.
Toate acestea II absorb de la literaturä. 0 schitä publicata In Albina unde
colaborase si cu articole referitoare la educatie si nuvela Vatra pärdsitä, tipa-
ritä postum, apar ca niste oaze. Munca continuatä la documentele Hurmuzachi II
duce la naratiunea istorica. In anii 1902 si 1905 publica cele cloud romane din ciclui
Din bätrIni. Romanul Corbei, din foiletonul Tribunei poporului, nu e un roman
istoric" asa cum II arata subtitlul ci o naratiune din viata contemporand.
In anul 1902, in schimb, se Indreapta catre memoriile literare, care vor constitui
a doua laturd forte a operei sale epice. In acel an, Maiorescu donase Academiei manu-
scrisele lui Eminescu si o data cu cercetarea lor Incep discutii aprinse In jurul
poetului, prilejuite mai ales de pesimismul epigonilor lui. Slavici se simte dator
sa intervina, InfatisIndu-1 pe Eminescu asa cum II stia el bine si aparIndu-1 de acu-
zatia de pesimist". In acelasi timp, se Triteteau si atacurile Impotriva scriitorilor
populari", In genul lui Slavici. Duiliu Zamfirescu care-si manifestase si mai Tnainte
aversiunea fata de aceasta literatura Tsi reia atacurile In articolul Literatura roma-
neaseò si scriitorii transilväneni, In 1903, In Revista idealista, dInd vina asupra tran-
silvanenilor. Slavici Ii rdspunde prin articolul Literatura romdneasea" si D-nul Duiliu
Zamfirescu In aceeasi revistä accentuInd unitatea spirituala a Intregii literaturi
romänesti. In schimb, articolul despre Pesimismul lui Eminescu Ii prilejuieste lui
Slavici o relativa Impeare cu Junimea", aparInd In Convorbiri ¡iterare. Cu Aca-
demia Insa, treburile mergeau mai rau. Romanele Din beitrini Ti fusesera de astä
data premiate de Academie e drept, cu destule dificultäti dar limba ascutita
a lui Slavici Ti crease noi necazuri. Ca un alt Popa Tanda, nu se sfiise sa dojeneasca
In chestiuni de cultura romana potenta-ti de acolo, precum Kalinderu, execu-
torul testamentar al lui loan Otetelesanu, de fata cu Insusi D. A. Sturza, secre-
tarul general al Academiei. Ei li plätesc polita, numind un administrator si lasIndu-i
lui Slavici numai conducerea pedagogica a institutului. Se ajunsese la o mare ten-
siune, Slavici considerindu-se lovit tocmai In ceea ce constituia mIndria lui acolo.
Trebuia o scInteie ca sä declanseze explozia, si aceasta o provoca tot Slavici,
consimtind ca lorga sa publice in Neamul românesc o scrisoare In care critica vio-
lent starile de lucruri din România si indeosebi decaderea moravurilor boierimii,
subiect de altfel si al literaturii lui din acel timp. De la Academie i se cere demisia
si la Inceputul lui aprilie 1908 Slavici se Intoarce In Bucuresti, tot asa de sarac
390 cum venise in 1894 la Magurele. Aici, Intr-un deceniu si aproape jurnatate, Incer-

www.dacoromanica.ro
case sa-si transforme literatura In fapta concretä de via/d. Finalul era cu totul altul
cleat cel visat. lar din aceasta lung experien/a, literatura lui a cIstigat prea pu/in.
Nimic aproape din ea n-a trecut In substarqa epicii sale de mai tTrziu. Cele trei
brosuri consacrate EducaVunii rationald, morald si fizicd aparute In anul ime-
diat urmdtor sTnt onorabile pentru pedagogul, dar nu insemneazd mai nimic pentru
scriitorul Slavici. in 1908 Tsi aduna PoveOle, In cloud' volume, al doilea apdrind rara
data. intors In Bucuresti, Slavici revine totodata la ziaristica, pentru a-si cTstiga
existen/a. Cu toate ca se bucurase ,Inca de mult, ca. scriitorii Incepeau sà devind
o realitate pentru editori, totusi un autor et de renumit nu putea trdi numai din
editarea operei lui. Preia direc/ia ziarului Minerva, care incepe sd apard de la sfTr-
situl lui decembrie 1908. intreprinderea era comerciala, diriguita de un profesio-
nist In materie, G. Filip, ca director administrativ. Dar Slavici se angajeazd si aici,
ca de obicei, cu Tntreg felul sau de a fi. Scrie, aproape In fiecare numar, articole
In care discutä deopotrivd situa/ia romanilor din Austro-Ungaria, ca si gravele stari
politice si sociale din Romania, care duseserä la cutremurul din 1907. Evoca din
nou amintirea lui Eminescu. Comenteazd cald premiera dramei Apus de soare a lui
Delavrancea i aparitia volumului lui Goga, Ne chiama pärnIntul. Se intereseazd de
durerile si misarile muncitorimii. Literatura pe care o publicd aici si In Minerva
literard ilustratà nu se deosebeste de aceea semnata de el de la 1896 Tncoace : ace-
easi lume a micilor meseriasi si func/ionari din Romania, In lunga nuvelä aproape
un mic roman Din douei lumi, Tn opozitie cu mosierimea si odraslele ei proliferate
In aparatul de stat. CIteva povestiri cu subiecte italiene, chiar dacd Tncearcd o alta
linie de inspiraTie, nu aduc nici o trdsatura deosebitoare faId de proza terna a celor-
!al-0 colaboratori ai celor cioua Minerve. Nici revenirea la amintirile din CumIdus
nu se dovedeste mai fericita, povestirile rezumTndu-se la o anecdoticd usoard din
traiul /iganilor de acolo. Rind la urma, ca de obicei, Slavici intra in conflict cu direc-
torul administrativ, pe motive de eticd profesionala. in pragul anului 1912 para-
seste directia Minervei mai sarac decit Orland, rdmInInd simplu colaborator. in
anii 1902-1904 Tncercase sà creeze, pe locurile lui din Busteni, un stabiliment
balnear", cu apele minerale ale subsolului. Se Triglodase pentru aceasta In mari datorii,
care crescuserd prin jocul poli/elor si al dobInzilor pTria cTnd TI adusera la ruina
In 1912, obligIndu-I sä-si vIncla biblioteca si tot ce avea de pre/ In casd, fard sa-si
poata salva stabilimentul". Dar nu se linisteste cu aceasta. In acelasi an, Incepe
sä-si construiasca o casa In Bucuresti. UrcInd pe schele ca sa controleze lucrarea,
cade alegIndu-se Cu mai multe fracturi, raminTnd diabetic si asmatic" de pe urma
Indelungii zaceri. in 1910 Tncercase, cu Eug. Brote, anul politicii lui D. A. Sturdza,
notoriu germanofil, Tntemeierea unei agen/ii de presa, care da si ea faliment. Zbuciumul
acesta ne am inteste de atitea dintre personajele nuvelisticii lui din perioada urmatoare
Novelelor din popor, oameni preocup4 de statornicirea independen/ei lor sociale
si a linistii lor sufletesti al caror prototip e Intr-un fel Spiru Calin cautTnd sa
Trnpace utopic cei doi termeni ai antinomiei Tntre capitalism si rigoare etica, prin
mijloacele acumularii : cumpatare si chibzuin/a In cheltuieli, rabdare In asteptarea
cresterii averii prin economii i sporul lent al dobinzilor. Nici iluzia, ilustratd prin
popo Tanda a rentoarcerii intelectualului la darurile parrantului, cultivIndu-I prin
mijloacele noi ale inteligerrtei si ale stiin/ei, dar fird capitalul necesar, experimen-
tan In cei patrusprezece ani petrecuti la Magurelenu s-a dovedit mai putin utopia.
$ederea lui acolo aproape si totusi departe de Bucuresti, prin faptul cd
obliga sa aiba alte preocupan i l-a 'zolat atTt de evolutia rapida a literaturii roma- 391

www.dacoromanica.ro
ne;ti, In ultimul deceniu al secolului XIX ;i primul deceniu al secolului XX, cIt
;i de starea generala a opiniei publice In problemele nationale. Din cele ce a
publicat In acest rdstimp, se pare ca a rdmas strain ;i de marile dezbateri
provocate In literatura europeand de naturalism ;I apoi de impresionism ;i simbolism.
Pe Macedonski TI aminte;te o singurd data', ca termen peiorativ. Despre Viata nouä
si aparitia zgomotoasd a lui Minulescu ca sd nu mai vorbim de Linia dreaptil, de
tot ceea ce aducea nou scrisul lui Arghezi, Galaction, Cocea nu gdsim nici o
urmä In articolele lui despre literatura ;i arta. in ceea ce prive;te artele plastice,
rdmTne la ceea ce vdzuse In Italia, la pictura Rena;terii ;i cel mult a Barocului.
O aldtorie de trei saptämTni In Elvetia, In primdvara anului 1907, pentru un tra-
tament medical fiind ajutat ;i Tnsotit de fostul episcop catolic din la;i, Jaquet
nu are alt ecou In intelectul lui decTt tot amintiri din Intoarcerea prin Italia, isto-
risite In nuvela Fiul cuiva. in literaturd IncercInd sd se apropie de Sämänätorul
si de N. lorga, colaborind ;i la Luceafärul discuta despre Ce e national In artä
si Poporanismul In and. Dar nu se referd la discutiile despre specificul national din
Sämäneitorul, nici la cele despre poporanism din Evenimentul ¡iterar si Viata romd-
neasal Pentru el, poporanism Insemneazd tot literatura poporald" a;a cum
era Tnteleasa ea In anii participdrii lui la Junimea" adicd o literaturd cu subiecte
din popor", ca demonstratie a puritàtii morale a acestuia, In contrast cu pdtura
suprapusd", Tmpotriva areia prietenul sdu Eminescu descdrcase atTtea fulgere.
Aceastd pozitie II putea duce cel mult la aplaudarea dramei istorice a lui Delavrancea
;i a poeziei sociale a lui Goga, a;a cum a ;i ficut. Colaborarea In 1912 la F/aceira
revista lui C. Banu, deschisd moderat tuturor mi;cdrilor de idei ale acelor ani
i-ar fi putut anima ;i altfel gIndirea. Dar aceastd colaborare a fost cu totul spora-
dicd, rezumIndu-se la un articol despre Eminescu ;i cloud schite mediocre. Mai sem-
nificativd rämTne tot colaborarea la Minerva, pInd In pragul rdzboiului mondial,
;i cu deosebire In anii 1913 ;i 1914, cInd din nou Slavici nu se rezumd numai la lite-
raturd. Minerva se voia ziar independent, dar era proprietatea boierului conser-
vator Gr. Cantacuzino. Colaboratorii constituiau un grup eclectic, dar majoritatea
lor erau veniti de la Selmänätorul, desigur ;i din Indemnul lui Slavici : Goga, $t. O.
losif, In cuplu cu D. Anghel, Sandu Aldea, Zaharia BTrsan, iar mai tTrziu Al. I. Hodo;,
S. Mehedinti. Cei de la Sämeincltorul, In frunte cu N. lorga, TI priveau cu simpatie,
ca pe un predecesor al lor, scriind cu respect despre el ori de cite ori aveau ocazia.
Dar din colaborarea la Minerva nu se putea trdi. Slavici Tncepea sd fie bdtrin.
Trecuse de 60 de ani, avea ;ase copii, dintre care cei mai mari trebuiau pregdtiti
pentru intrarea In viatd. Prin maiorul C. Crdiniceanu care se cdsätorise cu una dintre
elevele lui Slavici intrd In redactia Buletinului armatei si marinei, pentru partea
literard. Dar modul lui de a se angaja total In fiecare dintre actiunile sale ;i de
a nu renunta la nici una dintre convingerile lui, I;i spune cuvIntul ;i aici. Prin
criticile aspre la adresa unor stdri din armatd, Buletinul indispune Ministerul de
Rdzboi, care In curind interzice ofiterilor sd se mai aboneze. Nici nu se sfir;ise
anul 1913, In care Incepuse sd apard. Slavici cade victima iluziei cd TI va putea sine
singur, ca ,,revista independentd". Dar nu poate rezista decTt o luna ;i, In decem-
brie a aceluia;i an, TO Inceteazd aparitia. Mai gravd In consecinte este Insd cealaltà
sursd de venituri pe care Slavici Tnecat In datorii fdcute cu stabilimentul
near" din Bqteni i In imposibilitatea de a obTine un serviciu la stat, In urma
conflictului rdsundtor cu Academia o incercase Inca din 1910. Nevoind sA renunte
392 la profesorat, se angajeazd ca Oberlehrer" la ;colile superioare ale Comunintii

www.dacoromanica.ro
evanghelice germane din Bucuresti, predInd
limba romana si geografia. Cunoscut prin
traducerile din nuvelele sale facute de
Mite Kremnitz, Slavici era apreciat de
germanii din Romania, care voiau sa-1
cIstige pentru cauza puterilor centrale.
Astfel, la izbucnirea conflagratiei mon-
diale cInd Comunitatea germana din
Bucuresti, In Intelegere cu regalia austro-
ungara, planuieste un ziar care sa mili-
teze pentru scoaterea Romaniei din neu-
tralitate i alaturarea ei de puterile cen-
trale, In razboi omul la care se gindesc
ca sa acopere Cu numele lui aceasta in-
treprindere este Slavici. El primeste, si
la 31 iulie preia directia cotidianului Ziva.
Ca de obicei, asa cum Ti statea In fire,
izbuteste sa-si atraga furia oamenilor
politici romani care militau pentru intra-
rea In razboi aläturi de adversarii Ger-
maniei si dezamagirea celor care puse-
sera fondu rile leggiei austro-ungare pentru
aparitia ziarului. Convins ca aici continua
linia Tribunei, dei nu mai avea Increderea
de atunci In dragutul de Imparat" si nici
convingerea in durata nelimitatá a monar-
hiei habsburgice, dar necrefind nici In Coperta.
dragostea pentru Romania a puterilor
antantei, militeaza la Ziva Impotriva raz-
boiului, ca flagel al omenirii, si pentru ramtnerea In neutralitate. Admiratorii lui
romani de odinioara In frunte cu lorga si Goga T1 acuza pe fata de tradare a
intereselor tarii ; iar patronii germani ai ziarului TI destituie, anuntInd
eufemistic ca e plecat In concediu". Se propune excluderea lui din Socie-
tatea Scriitorilor Romani la a carei Tritemeiere, In 1909, contribuise si el, printr-o
initiativa a ziarului Minerva dar parerile grit Impärtite, printre cei acuzati de
filogermanism fiind si Arghezi, Galaction si V. Pîrvan.
Intrarea Romaniei In ra'zboi TI gaseste la Panciu In casa unui ginere al sau
lucrind la terminarea gramaticii roma'ne, pe care o planuise Inca' la Timpul, cu Emi-
nescu si Caragiale. Afirma' ca ar fi scris si un roman, Musculita, care s-a pierdut
o data cu manuscrisele confiscate mai tTrziu de autoritttile române. Revenind In
graba la Bucuresti, e arestat o data cu mai multi germani, oameni politici sau de
afaceri, si ziaristi romani cu simpatii manifestate pentru puterile centrale. incepe
al doilea capitol al Inchisorilor" lui, de asta data mult mai dureros si pentru
el ca om si pentru meseria lui ca scriitor. Retinut la prefectura politiei, Inch's la
fortul Domnesti, mutat apoi la hotelul Luvru" din Bucuresti, ca Intr-o temnita
elegant& i se da drumul de aici, cu sfatul ca sa nu se mai amestece In politica.
Sfat inutil, deoarece Slavici, la 68 de ani, ramasese acelasi obstinat al ideilor sale. 393

www.dacoromanica.ro
Trdia izolat, deoarece aparitia lui pe strdzile centrale provoca violente manifestatii
ostile, dar nu se rdzendea. infrIngerile trupelor romane, lipsite de armament mo-
dern, le obliga la retrageri succesive si, In noiembrie 1916, guvernul roman se refu-
giazd la Iasi. Slavici rdmIne sub ocupatia germana. Plecarea la Iasi ar fi Insemnat
pentru el supunerea la aceleasi manifestatii de oprobiu, si mai violente poate. in
Bucuresti, evenimentele Incep sd se desfdsoare, pentru Slavici, ineluctabil, ca Intr-o
tragedie anticd. in sardcie cumplita deoarece Comunitatea germand nu-i plätise
salariul de profesor primeste oferta sotiei lui luliu Pop, proprietarul ziarului
Bukarester Tageblatt, care fusese rechizitionat de comandatura germana si apdrea
In cloud editii : germana si ronnand. Pop fusese coleg de catedra cu el la scolile ger-
mane din Bucuresti si se TritTlniserd si In temnita de la Domnesti. Slavici e angajat
sd corecteze, Incepind din decembrie 1916, textul editiei romanesti, apdrind sub
titlul Gazeta Bucurestilor. in martie 1917 o data cu formarea In Bucuresti a unui
pseudoguvern roman In serviciul ocupantilor gazeta apare ca foaie romaneascd"
independentd. Slavici acceptd colaborarea, crezInd cd poate repeta jocul dublu de
la Ziva, apdrind interesele populatiei romanesti. La fel credeau si alti colaboratori,
ca T. Arghezi si Dem. Teodorescu. De germani Incepuse sd-i fie lehamite, ajungInd
pInd la conflict cu autoritatile de ocupatie, In urma felului sdu de a vorbi fdrá
menajamente de tot ceea ce nu-i pldcea din mersul lucrurilor. La redeschiderea
scohlor germane, Slavici nu mai fusese chemat ca profesor. La Gazeta Bucurestilor,
Slavici se obligd sd dea trei articole sdptdmInal, pratite foarte modest, cu 50 lei fie-
care. Dar Slavici nu era omul In stare sd scrie pe placul stápInirii, astfel ca si acest
venit i se reduce, unele articole fiindu-i suprimate de cenzura, iar altele Imbucd-
tatite. Era si firesc, deoarece In ele Slavici rostea adesea cuvinte aspre la adresa
politicii germane. Era astfel firesc ca, Inca de la mijlocul lui martie 1917, sd-si Tnce-
teze colaborarea la gazetd. 0 data cu prdbusirea imperiului austro-ungar si Inain-
tarea trupelor romanesti, guvernul refugiat la Iasi se Tntoarce In Capitald. incepe
procesul moral al rdspunderilor". Dar In loc sd fie judecat guvernul Marghiloman,
sInt arestati ziaristii care rdmdseserd In Bucuresti. CunoscInd atitudinea lui care
nu TI califica drept un instrument orb al autorifttilor de ocupatie autoritttile
romane TI asigurd cd nu va fi pus In caufa. Dar opinia publicd nu II ierta. intIl-
nindu-1 pe stradd, lorga TI apostrofeazd violent. Ziarele cer judecarea tuturor zia-
ristilor incriminati. Slavici este invitat si el la Curtea martiald si In ziva de 20
noiembrie 1919 e trimis la Vdcdresti. Aici, ca si Arghezi, va avea viziunea unui
infern dantesc, consemnInd-o apoi In inchisorile mele, mai putin violent cleat
autorul Portii negre, dar cu accente de profunda omenie suferitoare si cu amare ironii
revdrsate nu numai peste ceea ce vedea, dar si asupra lui Insusi, asupra tempe-
ramentului sdu, a cdrui dIrzenie tdioasd, In confruntdrile cu cei pe care Ii dispre-
tuia, TI punea de atItea ori In situatii färd iesire. Aici Ingneste si pe socialistii
arestati In urma sTngeroasei zile de 13 decembrie, si regretd ca nu i-a cunoscut de
aproape mai devreme. La incheierea procesului ziaristilor, Slavici e acelasi, cerInd
nu numai achitarea ci si repararea nedreptdtii care considera ea i se fácuse. E con-
damnat la cinci ani temnitä si readus la Vdcdresti. Ca si la Vacz, sddeste flori si
zarzavaturi In fata celulei sale. in presd Incepe o campanie pentru punerea In liber-
tate a ziaristilor. Ziarul Socialismut, Tntr-un articol intitulat loan Slavici, pledeazd
pentru nevinovdtia lui. in ziarul AvIntul, Gala Galaction scrie : Ce a gresit Slavici
e simplu de tot E.. .1 a avut nenorocirea sd nu poatd, la bdtrinete, sd zicd altfel
394 decTt ce a zis la tinerete si In floarea vIrstei". Autoriatile judiciare pretind ca cei

www.dacoromanica.ro
In cauzä sä facä cereri de gratiere. Socialistii refuzA i Slavici se alaturd lor, sin-
gurul dintre ziaristii Tntemnitati. Solidarizarea cu socialistii nu provine numai din
similitudinea dTrzeniei morale? ci este si o forma de respect fata de ei, dupd cum
va marturisi mai tTrziu el Ins4, amintindu-si de clipele cInd rnTrica Impreund cu ei
la Vacdresti : Stat-am la masd cu cei mai de frunte dintre contemporanii mei, [...]
dar niciodatä nu m-am simtit a-61 de InaItat In &dui meu ca stind la masa
aceasta, unde toti stateau In picioare, cäci ne aflam In temnitd..." In 19 decembrie
1919 la dteva zile dupd declararea grevei generale In amintirea sIngeroasei re-
presiuni din 13 decembrie 1918 guvernul se vede silit puna in libertate pe
ziaristi, Intre care si pe Slavici. BätrIn si bolnav, la 71 de ani, se pdrea ca e un
om sfIrsit. Cuprins de ameteli, lesind si o noud fracturä II condamnd la fácere In
pat, trei luni de zile. Cei de la ViaTa romdneascd II vin In ajutor, dIndu-i o mie
de lei acont pentru o nuvelä care nu a apärut. Apropierea de socialisti si de cei
care le iubeau ideile si lupta a fost factorul motor al unei reinvieri a energiei literare
a bätrInului. Nu e de mirare deci ca reintrarea In publicistica si-o face, In 1920
cu un articol si o povestire, Pascal sdracul intr-o foaie al carei titlu spune totul
Umanitatea, scoasä de C. Costa-Foru, umanitarist convins, avInd vechi legdturi cu
socialismul. In 1920 mai avea scrise, In prima versiune, Intemniprile mele, romanul
Cel din urrnei Armas si un nou volum de povesti. Tot cu povesti Isi continua, In 1921,
colaborarea la revista lui Costa-Foru. Dar revista care I-a reanimat literar, p'ind la
o noud tinerete, a fost Adevdrul ¡iterar si artistic care aparind cu un an inainte
intr-o nouä serie Intrunise dteva dintre cele mai de seama condeie ale vremii.
Aici, pe l'Inga continuarea cu aceeasi lipsä de profunzime a schitelor si nuvelelor
sale dinainte de räzboi, adInceste mult cloud linii de preocupäri, pe care le Insem-
nase si In scrisul s'au anterior. Una este aceea Inceputd In 1905, prin comunicarea
sa la Academie : Asezarea vorbelor In româneste. Acum este preocupat de pastrarea
nealteratd a limbii literare, creatä de clasici aproape de graiul popular, Impotriva
a ceea ce el numea Pdsdreasca" de azi. Pentru apärarea limbii, semneaza In 1924
o serie de articole sub titlul Cum se scrie româneste. Dar partea memorabilä a scri-
sului sat., din acesti ultimi ani ramTne bogata serie de amintiri despre Eminescu,
Caragiale i Cosbuc, pe care o publica in Viata romdneascd si mai ales In Adevdrul
¡iterar si artistic. Dimpreunä cu Tnchisorile mele 1i Lumea prin care am trecut scrisa
se pare In aceastd perioadd, apärInd doar dup. moartea lui si cu unele amintiri
despre marii säi prieteni, date la lumina mai Tnainte, constituie a doua laturd forte
a operei lui : memorialistica. Editura de mare prestigiu Cultura nationald" Ii da
cinstirea cuvenitd, publidnd frumosul volum de Amintiri, In 1923. Romanul Cel din
urmd Armas aparut In aceeasi editurä In acelasi an impresioneaza prin masivi-
tatea proportiilor I u i, dar nu depOseste cal itatea de onestä cronicd a ceea ce M. Sado-
veanu denumea cäderea neamurilor" : präbusirea marii boierimi, acceleratä pu-
ternic dupd rdzboi. Nici romanul Din pdcat In päcat scris In ultimii doi ani ai
vieliisi rämas needitat nu aduce nimic deosebit In opera lui, Inscriindu-se pe linia
dezbaterii puternic coloratd etic, a decäderii aceleiasi boierimi. Multe dintre revis-
tele vremii de la foaia de stInga Omul fiber pIná la magazinele literare Cetiti-md
si Lumea se onoreazä solicitindu-i colaborarea. Ca un fapt cu rezonante de simbol
cum observa D. Vatamaniuc In monografia In care a adus afitea lumini noi
asupra vietii lui Slavici aceastd via/a se Incheie, In 1925, cu un articol al lui des-
pre almanahul jubiliar al semicentenarului societalii studentilor romdni din Viena,
Romania junä", in mediul caruia deschisese pentru TntTia oard ochii mari spre lite- 395

www.dacoromanica.ro
raturd. Obosit si bolnav, se refugiazd la Panciu, la fiica lui, Tntr-un tinut de vii
care Ti amintea de Siria. Aici, In ziva de 17 august 1925, trece In lumea umbrelor.
E InmormIntat la schitul Brazi si cuvIntul de rdmas bun Il rosteste Gala Galaction,
printre puinii prieteni rdmasi credinciosi pInd la urmd.

In cuvIntul de apdrare la sfIrsitul procesului sau din 1919 Slavici


spunea : Domnul comisar regal nu e om bdtrin ca mine, ci e tIndr, levent,
plin de vigoare. Nu e cu toate acestea In stare sd ducd-n spinare toate car-
tile pe care le-am publicat In romaneste, istorie, stiintd, literaturd, drame". E o
figurd de stil aici, menitd sà impresioneze, dar si o mare dozd de adevdr. Personali-
tate complexd scriitor si luptator politic, istoric si pedagog practic, gramatician
si teoretician al educatiei, gazetar si memorialist, autor epic si dramaturg opera
lui adunatd In volume e vasta si diversd ca si personalitatea lui, ca sd nu mai vor-
bim de tot ceea ce a rdmas numai In paginile revistelor si ziarelor la care a colaborat.
Fenomenul acesta nu e unic In trecut la noi, cInd scriitorul nu putea tral numai
din produsul operelor lui literare, ci trebuia sd-si caute In alte parti baza exis-
tentei sale materiale si In primul rInd In ziaristicd. Dar ceea ce e specific la Sla-
vici e faptul ca el nu a considerat nici una dintre activinti ca mai putin impor-
tanta, ca mai putin vrednicd de a fi cIt mai larg Infátisatd publicului sdu. Concre-
tizare a unei conceptii unitare asupra vietii si a unui mod de a gIndi si de a scrie
format din tinerete si de la care nu s-a abdtut In tot lungul vietii sale atTt de
bogatd In fapte chiar cu riscul de a gresi uneori enorm aceastä consecventd
Ti acordd operei sale Intregi un caracter neobisnuit de unitar si contribuie ca ea sd
fie totusi literatura In primul rind, sau cel putin indispensabild pentru cunoas-
terea In profunzime a scriitorului Slavici. Dar In examenul estetic al scriitorului
Slavici nu trebuie sä uitdm niciodata cd el s-a considerat totdeauna un pedagog
al poporului sau, subordonTnd acestei misiuni Intreaga lui activitate. Dacd la vremea
debuturilor sale, In 1871, el se considera Inclinat In primul rind spre studiul
social", definindu-I ca elementul meu, a putea zice atmosfera mea spirituald"
In 1911, pasind spre batrTnete, se definea tot atTt de rdspicat : SInt om de saizeci
si doi de ani, dintre care patruzeci au fost petrecuti In lucrare pentru ridicarea
nivelului moral si intelectual al neamului romanesc [...] prin lucrarea ce am sdvIr-
sit In timp a-at de Indelungat, ca scrietor, ca dascd1, ca ziarist si ca luptkor poli-
tic..." Aceastä activitate era In primul rInd rodul modului sdu de a contempla
si Tntelege viata mai Intii de toate sub aspectul ei etic, si anume In perspectiva
unui larg si generos umanitarism : Am spus-o-n multe rInduri si o spun cu atTt
mai vIrtos acum, cà eu nu din rivrid nationald, ci din iubire de oameni am sustinut
si sustin cauza poporului roman. Am ostenit, am luptat si am adus jertfe nu
pentru ca Trni sTrit frati de sInge romanii, ci pentru cà iau parte la durerile lor.
Ceea ce m-a ralzvrätit si m-a mTnat Inainte sInt marile nedreptäti ce li se fac". Dupd
opina lui categoricd, aceste nedreptäti nu le fáceau numai stdpInitorii strdini, ci
totodatd si multi dintre cei ce se socotesc si ei romani". Pe linia gîndirli patru-
zecioptiste si coincizInd cu poporanismul pe care I-a pregdtit prin literatura sa,
dar la care nu a aderat niciodatd categoric marel nedreptatit era pentru Slavici
omul de la sate : Tdranul roman, sdrmanul I Trdim cu to-0i din roadele muncii lui
si In schimb i-am pocit limba, i-am stricat moravurile, i-am Tncurcat tot rostul
vietii si i-am sldbit credinta-. RIndurile acestea sInt extrase din prefata, sub forma
396 de scrisore catre autor, la o brosurd apdrutd In 1903 si intitulatd Viap Oranufui

www.dacoromanica.ro
romcIn. Ca un reflex foarte tTrziu al iluminismului de altfel nu singurul In Transil-
vania In acel timp Slavici considera, anacronic, cd principala solutie era IndItarea
morald a tdranului roman : Rau Tmbrdcat, rdu hrAnit, rdu addpostit, crescut In
mizerie si trait In luptd necurmata' cu mari nevoi, el s-a mai lepdclat de bunele mo-
ravuri ale pdrintilor sdi si a ajuns, cum zici d-ta, nu numai trupeste, ci totodatA
si sufleteste, un fel de iazmd". Brosura si deci si cuvintele lui Slavici se refe-
reau la tdranul din Romania de atunci, si Slavici II judeca mai ales dupd cel din
preajma Bucurestiului, pe care-I cunostea mai de aproape. Imaginea e oarecum dife-
ritA de aceea a tdranului transilvdnean din preajma $iriei ori a Sibiului si con-
ceptul de natiune" In endirea lui Slavici e determinat de situatia din Transilvania
si de felul cum viata politicd si culturald de acolo se sprijinea pe tdránime : Semnul
distinctiv al tuturor acestor asezdminte culturale e participarea tárdnimii la ele.
Adunarea de orisice natura nu e räusitd, dacd elementul tárdnesc nu e Indeajuns
reprezentat la ea, cdci toate stnt pornite din endul de a stringe legAturile Intre
deosebitele pdrti ale poporului si In Ardeal« natie» va sd zica'«taran» si« national»
e numai ceea ce e potrivit cu felul de a fi al tArdnimii". Scrierile politice ale lui
Slavici ne dau astfel indicatii pretioase In Idmurirea specificului literaturii lui. Pentru
el literatura fiind un factor important In lupta nationald cu deosebire In Tran-
silvania, ea trebuia sd tina seama de realitatea masivA a tdránimii : sd i se adre-
seze ei In primul rInd si Intr-un fel In care sd o intereseze si sd o poatd pricepe.
De aici, predominanta aproape exclusivd a temelor din viata satelor In perioada
strdlucitoare a debuturilor sale. De aici, preocuparea pentru o limbd literara' po-
porald, nu numai la Intemeierea Tribunei si in toate activiatile din preajma ei, dar
si In tot decursul vietii lui literare si dupd ce se stabilise de mult In Romania: Am
fdcut noi scriitorii romani un mare pas Tnainte &id am recunoscut adevdrul a
numai Intr-o limba' poporald se poate face propaganda literard. « Poporald» Ins&
nu e limba vorbitd azi fie prin mahalalele oraselor romanesti, fie prin vreunul dintre
colturile de Tara, ci limba pe care pot toti romanii s-o Inteleagd". Pentru a putea
fauri si mlnui o astfel de limbd, Slavici pdstrInd In amintire demonstratiile fdcute
de Eminescu In discutiile cu Caragiale, din redactia Timpului preconiza si cunoas-
terea literaturii, afft a celei contemporane, cl't si a cronicarilor si a cdrtilor bise-
ricesti. Dar mai presus de toate, aprecia deprinderea bunei chibzuinte In ceea
ce priveste alegerea, Tntrebuintarea si asezarea vorbelor". Nu e de mirare deci
ca' singura comunicare fácutd de Slavici la Academia Romand are titlul Asezarea vor-
belor In romaneste, cd ea se Incheie cu afirmatia cA aceastd asezare trebuie sd se
facd potrivit cu deprinderea obsteascd", nici cd ea Incepe prin postulatul ca aici
tot poporul roman e suprema autoritate". Sprijinit pe aceastä autoritate, Slavici
Tsi permite aici sa' critice chiar stilul uneori emfatic al lui Odobescu, dei II recu-
noaste ca maestrul In ale scrierii romanesti". Potrivit acestei convingeri, nu numai
literatura lui Slavici, dar si tot ceea ce a scris el In cele mai diferite domenii, au
la temelie teoretic ca si practic cunoasterea Intocmai a poporului, prin expe-
rienta directd de viatd. Om fart o prea vastd culturd In sensul modern al cuvIn-
tului Slavici Tti face permanent impresia a ar avea si mai putind In realitate,
prin limbajul sdu, voit, extrem de simplu, apropiat permanent de oralitatea
populard : Le spun toate acestea pentru ca cititorii mei sd stie cd nu le vorbesc nici
din Cart', nici din auzite, ci le spun ceea ce am vazut cu ochii mei" (subl. ns.). Fraza
aceasta e decupatd dintr-un studiu cu caracter politic, strins legat de frAmIntdrile
istoriei romanesti contemporane lui Slavici Ron-Onii din Ardeal studiu care 397

www.dacoromanica.ro
putea foarte bine sa fie facut numai dupa informatii de arhiva si biblioteca. Si totusi
Slavici simte necesitatea sd afirme aici categoric primatul propriei experiente
M-am simtit Tndemnat sà fac aceasta dare de searna, pentru ca nu stiu Tntre oamenii
mie cunoscuti pe nimeni, care ar putea s-o faca tot ca mine, care am copildrit
In podgoria Aradului si-n valea Crisului, mi-am fdcut studiile secundare la Arad si
la Timisoara, mi-am luat diploma de maturitate la Sätmar, am trait dupa terminarea
studiilor timp Indelungat la Arad, la Oradea Mare si la Sibiu, am luat parte la
toate miscarile nationale si am caldtorit foarte mult printre romani, mai ales pe
jos, uneori calare ori cu caruta, totdeauna pe Indelete si oprindu-ma mai ici, mai
colo, ca sa mä dumiresc deplin". Astfel se face cd un studiu precum Die Rumeinen
n Ungarn,Siebenbürgen und der Bukowina cu o evidentd final tate politica, aparInd
In 1881, an Tn care erau editate si Noveleie din popor cuprinde i magistrale capi-
tole de observatie etnografica, printre care cel intitulat Nationale Eigenthümlich-
keiten contureazd Tnsdsi lumea acestor nuvele. Analifind stratificarea sociald a satelor
romanesti din Transilvania, Slavici contureaza si o fresca a moravurilor, a compor-
tamentului oamenilor In functie de aceastd stratificare ce impune reguli de purtare,
nescrise dar obligatorii prin stilul traditional de viata, pind la cele mai mici detalii
ale tinutei, Trnbrdcamintii, gesturilor, vorbirii. Astfel, mecanismul acestei stratificari
sociale se Intemeiaza pe formula : omul, starea si neamul", capacitätile individuale,
averea si familia din care face parte individul. Conform acestei stratificari, codasul,
mijlocasul si fruntasul cele trei ipostaze ale stratificarii trebuiau sa se poarte
cum Ii se cuvine", adica In functie de una dintre aceste ipostaze. Slavici.descrie
minutios cum trebuie sa se comporte la masa, bunaoara, fiecare dintre acestia
raport cu celelalte clase", Tntr-o aproape infinita esatura de prescriptii, contro-
lInd cel mai märunt gest. Evocd forta sociala, aproape autocraticd fata de ceilalti,
a fruntasului" Tnconjurat de numerosii sdi fini si oameni de casd", care Ii acordä,
o Tncredere oarba",si tot ceea ce Ti impune aceastd situatie In ceeace priveste com-
portamentul. Dar nu uitä sà mentioneze ca tocmai aceastä situatie Ti impune adesea
fruntasului sa se depärteze de cadrul traditional, sa inoveze imitIndu-i pe oräseni,
pe sträini". in acest sens, pentru Slavici, mijlocasul este cel mai credincios pasträ-
tor al datinilor si obiceiurilor si nu accepta niciodatd ceva de la strdini". Codasul"
dimpotriva, dupd Slavici nu are numai cea mai precara stare materiald, dar e
apasat permanent si de lipsa de consideratie morald, "n cadrul vieii sdtesti. E creio-
nata In aceste pagini aproape Tntreaga atmosferd 7n care se desfasoara si dati-
nile nu numai ale eroilor rurali ai prozei epice a lui Slavici, dar si ale umililor de la
ora,e, care nu s-au desprins cu totul de tipologia vieii satesti. Slavici defineste nu
numai comportamentul celor trei categorii In cadrul vieii aceleiasi localitäi, ci
indica si diferite zone In Transilvania, integrate aproape total uneia din aceste cate-
gorii. Daca zona din preajma Siriei sau a Sibiulti de exemplu era consideratl
fruntasä, In schimb cea a pdclurenilor" era judecatä la nivelul celor codase. Drama
din nuvela Peidureanca e Tntr-un fel consecinta cu fortd de destin a acestei stratificari,
cu regulile severe de comportament pe care le impunea. Raporturile sInt si aici
foarte complicate. Un codas dintr-o zona considerata fruntasd sta. In fruntea mesei"
end vine Intr-un tinut mai sdrac In prestigiu. Dimpotrivä, unul dintre fruntasii
acestuia se simte onorat daca e primit cum se cuvine Tntr-o zona fruntasa. Daca
se cdsätoreste cu o femeie de acolo, ea Tsi pdstreaza mTndra, In satul lui, portul,
graiul, datinele si obiceiurile" din tinutul ei ; ochii tuturora sTrit atintiti asupra ei
398 §i e imitatä pe cTt posibil. Totul e reglementat minutios. Dacd are oaspeti sau chiar

www.dacoromanica.ro
oameni din alta parte la munca, omul trebuie sdstie cu cine sa stea la masa tot timpul,
cu cine sa guste numai din mIncare, cu cine sd Tnchine numai primul pahar.
dupd cum Tinutul sau este fruntas sau codas. De asemenea, este Tn functie de stra-
tificarea sociala toata' arhitectura complicata de formule orale, la primire, la plecare,
la nuntä, la ospete s.a.m.d. Paginile de etnografie din scrierile politice ale lui Slavic'
sInt astfel extrem de semnificative pentru opera lui literara, pentru romanele si
nuvelele lui. Tinuta hieratica a vietii dintr-unele, umorul sfatos din altele, dramele
care se ivesc näpraznic si totusi ca ceva inevitabil, dinainte hotarTt, ca si luminile
ce pot pdrea idilice unui lector neprevenit din aceste scrieri de aici vin, din Tnsasi
observarea riguroasa a stilului de viata al lumii pe care o evoca. Biruintele, ca si Cade-
rile epicei sale aici Isi au sursa In cea mai mare parte. S-a cautat explicatia acestor
cdderi Intr-o accentuare excesiva o data cu Tnaintarea in viata a judecatii
morale. E adevarat, literatura lui Slavici a avut intotdeauna o raspicata finalitate
nici nu o putea concepe altfel. Dar se uita' adesea ca factorul etic
etica si sociald,
da impresia ca inundd acolo unde substanta de viatd e mai rarefiata, mai transparen-
ta. Adicd, de obicei, atunci cind actiunea scrierilor sale epice se stra'muta din
lumea transilvdneand al cdrei stil de viata facea parte din Tnsasi fiinta lui sufle-
teascd, riina In cele mai mici detalii In lumea oraselor si chiar a satelor din Roma-
nia de atunci, In care Slavici s-a simtit tot mocan" tot oarecum venit de depar-
te, dupa propriile sale marturisiri repetate pînä la sfTrsitul vietii.
Scrierile sale cu acut caracter politic precum sTnt cele prilejuite de aprinsele
dispute In jurul Tribunei i a tribunistilor" intereseaza istoria literara nu numai
prin arndnuntele biografice In legatura cu rolul lui Slavici In acest proces istoric,
dar si prin aspectele lor memorialistice. Dintre oamenii nostri politici, poate numai
N. lorga a simtit atit de intens necesitatea de a se confesa public, explitindu-si
nu numai atitudinile pe scena istoriei, dar si Insasi fiinta lor intima, care a determi-
nat aceste atitudini. O modesta Dare de seam.6 despre brosura tot atit de modesta
Arhiepiscopul si metro politul Andreiu baron de aguna, de Nicolae Popea nu ne da
astfel numai o cheie a adTncii influente a ideilor politice ale lui $aguna asupra lui Sla-
vici, dar cuprinde si pagini de incantatie aproape biblica : Nevrednic má simt fata de
dînsulsi nu voi Indrázni a ma face apostol al Tnvdtaturilor sale, pe care le simt, precum
orbul binefacerile luminii, dar nu le pdtrund cu mintea si nu ma voi Tncumeta a le
cuprinde In cuvinte : el Tnsusi a trecut prin mijlocul nostru si aceasta trecere a lui
prin viata este o carte de TnvaTaturi Tntelepte, din care m-am trudit sd scot titeva
pagine razlete pentru cei ce vor si stiu sa le citeasca". Rindurile acestea sTnt scrise
In 1880, dupa moartea lui $aguna, astfel cà once bdnuiala de Ingrosare a tonului
pentru flaterie este exclusa'. In carticica Românii din Ardeal publicata In 1910, deci
frziu, tind Slavici trecuse de saizeci de ani intensitatea amintirii e atTt de mare,
That argumentarea rolului pe care I-a avut teatrul In cimentarea constiintei nationale
se transforma In pagini de literatura', evotind turneul actorului lonescu prin satele
transilvdnene : Intreaga reprezentatiune a fost un fel de zbuciumare, si actorul
nu putea sa-si reprezinte rolul cleat taiat In butati si stdruind mereu sä Tnceteze
publicul a-I Intrerupe. CInd a iesit Tnsa, om chipes, Tmbrdcat In costumul lui de
cioban pe scena, si a Inceput, tintare; bun, fost psalt In bisericd, sà tinte doina,
s-a facut o liniste fioroasd, cTteva femei au Tnceput sa plTngd, bdtrInii n-au mai putut
nici ei sa-si stapTneasca lacramile, lonescu si-a iesit si el din rol si-si urma doina
cu glas Indbusit In vreme ce lacramile Ti curgeau peste obraji., si plTngeam In cele din
urma cu totii, fdra sä ne ddm seama de ce". In brosura Sbuciumeiri politice la romanii 399

www.dacoromanica.ro
oin Ungaria scrisa si publicata In 1911, cind la criza sa morala, produsa prin inde-
partarea lui din Invatarnintul romanesc, In urma conflictului de la scoala din Magu-
rele, se adaugau atacuri violente ca niciodata, prin presa, la adresa lui razbat
accente de amaraciune aspra, pina la autoflagelare, ce vor caracteriza mai tirziu
inchisorile mele : Lasa cerneala sa ti se usuce-n pana ! mi-a zis, rapus de arna-
raciune, unul dintre copiii mei. Nu e vrednic de scrisa ta publicul, care nu s-a
razvratit citind ocarile ce ti-au fost adresate pina chiar si prin coloanele unor ziare
infiripate cu ajutorul tau. Asa ar trebui sa si fac, daca ar fi vorba numai de mine
[...], daca prin lucrarea ce am savirsit In timp atit de indelungat ca scrietor, ca dascal,
ca ziarist si ca luptator politic nu am putut sa-mi asigurez nici macar crutarea cuve-
nita virstei raele, nu-mi ramine cleat sa md-mpac cu &dui ca In zadar am ostenit,
sa sufar si sa rabd retras intr-un colt".
Scrierile sale despre educatie atit de numeroase si de semnificative Theft
au putut constitui, recent, obiectul de studiu al unui Intreg volum de asemenea,
cu toata ariditatea lor adesea, nu ne pot face sa separarn pedagogul de scriitor.
La temelia conceptiilor sale pedagogice stà etosul popular care anima epica sa
Orisicare datorie trebuie sa fie Implinita ; orisicare drept trebuie sa fie respectat ;
orisicare abatere de la obiceiuri e un pacat, o fapta rea"... scrie el In Povete
pentru buna crestere a copiilor, ca un ecou al invataturilor mamei sale, din copildrie.
Slavici isi imagineaza societatea umana asa cum o stia din amintirea locurilor natale :
ca un intreg organic coerent, al carui ciment II constituie Iegile", aft cele scrise
cit mai ales cele nescrise, mostenite In popor : Cel mai mare dusman al societatii
e deci omul ce calca ori nesocoteste legi, se leapacla de obiceiuri, ori trece cu vede-
rea calcarea de legi i lepadarea de obiceiuri, caci el iese din organismul viu al socie-
tatii si Impinge societatea spre descompunerea In inctivizi". Ca si poporul, Slavici
considera omenia ca principala lege morala nescrisa : Acesta e &dui luminos pe
care-I dä pe fata romanul prin vorba omenie, ceea ce va sa zica vietuire potrivita In
toate amanuntele ei cu firea cea omeneascä. A omeni pe cineva va sa zica a-I trata
ca pe semen socotit deopotriva cu orisicare membru al societatii si om de omenie
e cel ce nici nu se abate, nici nu sufera ca altli sa se abata de la rinduiala moralä a
societatii din care face parte". Integrarea In viata morala a societatii nu e pentru
Slavici numai o forma pasiva de supunere ; ci una larg activa, de lupta continua
pentru perfectionarea lui. Aceasta dualitate care merge uneori pina la contrast
puternic nu e caracteristica numai pentru pedagogul Slavici, ci pentru intreaga lui
personalitate, inclusiv cea literara. Incluzind si Tnriurirea literaturii In sistemul sat.,
pedagogic, Slavici se zbuciuma si de asta data ca si In propria lui literaturä
Intre functiunea cognitiva i cea educativa a artei : Ceea ce ne furd atentiunea i ne
emotioneaza e partea individuala a omului intrat In lupta cu slabiciunile sale, si de
aceea sintem ispititi a-I prezenta pe om In toata golatatea individualitàii lui, paca-
tuind, biruit i rapus de propria lui nemernicie, lard nu iesind Trivingator. Pretu-
tindeni, ce-i drept, a voi sà moralizarn societatea si facem de ris ori chiar urgisiti
pe cei care pacatuiesc, aratarn grelele suferinte la care duce pacatul, inspai-
mintara pe aIii, ca prin reactiune sa fie Tnca mai staruitori In cane cele bune. Dar
i-am deprins pe cititori sà vada ceea ce se ascunde si am produs In inimile lor uritul
simtamint cd e osindit omul sa treaca pacatuind prin viata i altfel nu se poate,
ceea ce nu-i adevarat".
Astfel se explica poate faptul ca pe masura ce Slavici se leaga din ce in ce
400 mai mult, in viata sa, de invatamint se accentueaza mai excesiv functiunea

www.dacoromanica.ro
moralizatoare a literaturii lui, de cele mai multe ori in detrimentul realizarii
artistice.
Acestea fiind opiniile sale despre rosturile artei, nici Estetica lui nu putea fi
diferita de ele. Conceputd ca o parte din cursul sdu de filozofie In primu I an, 1883,
de profesorat la Azilul Elena Doamna care trebuia sd cuprincld In primul an psi-
hologia 1i logica iar in al doilea, estetica Ii etica, Insa0 aldturarea lor fiind semnifi-
cativd Estetica lui Slavici Tmbind teoria junimistd a artei, atit de Trnbibatd de idea-
lismul filozofic german, cu propriile sale observatii Ii meditatii asupra artei. Ala
cum am ardtat, Slavici nu era un om de vasta cultura, cu tot exemplul fascinant al
prietenului sdu Eminescu, astfel cd substanta proprie e aici mai mult de natura
bunului simt popular cleat din domeniul informatiei artistice, sprijinitd de putine
lecturi din literatura universald ; lar In domeniul artelor plastice, mai mult pe impre-
siile din muzeele vizitate in scurta lui petrecere In Italia. Pdstreazd dicotomia obi -
nuitd nu numai la Junimea" dar 0 In atmosfera epocii, la noi : fond 0 forma. Cuprin-
zind cercetdrile facute asupra simtimintelor omeneTti", estetica e pentru Slavici
Ointa inimii", ala cum logica ar fi Ttiinta lar moraba, a vointer. Fondul"
micului säu curs de esteticd constä din studiul trebuintelor" trupevti", arti-
ficiale", sociale" i sufletei" factorul estetic constInd din echilibrarea" lor
InIduntrul fiecarei categorii. De fapt, aceastd echilibrare" inseamna anularea lor prin
fictiunea artistica, aceasta neputind satisface conform esteticii maioresciene
decit trebuinte impersonale, adecd curat suflete0". Cum devin impersonale tre-
buintele trupeO, sociale etc. ? Prin faptul ca ele sint atribuite unui om Tnchipuit",
unei fictiuni Slavici o numete iluzie" pe care artistul creeazd spre a se
mingTia". Prin aceasta, s-ar exclude once scop premeditat In producerea poeticd",
fiind doar Tntruparea unei iluzii", care nu cere satisfacerea trebuintei" ce a
provocat-o, ea Trisd0 fiind aceastä satisfacere ; adica, Tntruparea unei duren i Tmpd-
cate" prin insu0 caracterul de fictiune. Raminind numai la capitolul fondului",
estetica lui Slavici ar da impresia unei acute contraziceri cu Tntreaga sa opera. Dar
In capitolul despre forma esteticd", Slavici Ti aduce corectivele pe care le simte
necesare. Artistul fiind un om cu stdri suflete0 mai puternice" cleat ale indivizilor
ramine totu0 om, 1i ca atare nu se multumeste doar cu exprimarea lor. El
cautd simpatie" In ceilalti oameni, noi am zice : compasiune", vazind aici In
genere estetica Einfalung-ului german. Astfel fiqtecare opera de artd este o
dovadd despre iubirea de oameni a celui care a creat-o", ea avind menirea de a
reproduce" in sufletul a cit mai multi starea sufleteascd din care s-a ndscut. Aceasta
simtire Tntr-un fel" cum o numqte el, foarte aproape de termenul german
este pentru Slavici gustul estetic". Opera de artd trebuie sd fie deci, atit In fond
cit 0 in forma, potrivita cu felul de a simti nu numai al poetului, ci 0 al publicului".
Astfel, de0 pornitä de la un singur individ", ea nu este individuald, ci sociald".
Gustul estetic ca functiune sociald impune alegerea formelor pentru repro-
ducerea stárilor sufletevti de care e cuprins poetul". Aceastä alegere nu este intim-
platoare, dupd cum raportul artistsocietate nu functioneazd automat. Cind autorul
cauta sA maguleascd fondul estetic al unei societdti decadente, el va produce opere
tendentioase", de senzatie" sau mqtepgite". Ele nu vor avea decit o treatoare
putere de inriurire" : atita cit dureazd tendintele viciate ale societatii, citd
vreme nu li se opune Ion. Valoare absolutd" adicd trainicie" le crá numai
respectarea de cdtre artist a cinci cerinte" fundamentale : adevarul estetic, ori-
ginalitatea, unitatea, senindtatea 1i obiectivitatea". CIt despre adevdrul estetic", 401

26 c, 178

www.dacoromanica.ro
e necesar sà amintim cd pentru Slavici este esential deosebit de cel istoric", prin
faptul ca opera de arta nu e o copie exacta" a realitatii, ci expresia a ceea ce
autorul a simtit si si-a imaginat, pornind de la realitate. Proba valorii estetice a ade-
vdrului" ei este faptul cd ea ?si mista, adicd ?si entuziasmeazd publicul. Altfel,
oricIt de frumoasa ar fi, e lipsitd de viatd si rdmIne un simplu obiect de lux".
CIt despre originalitate", ea e pentru Slavici numai a operei, lar nu a autorului",
ea fiind consecinta fireascd a puternicei individualitdti a creatorului ei. Aici
Intrerupe cursul de esteticd" al lui Slavici. Para a fi rezultatul unei vaste si bine
informate meditatii asupra fenomenului artei, el nu numai cä aruncd lumini inte-
resante asupra felului cum ¡si imagina ideal propria sa opera* literard, dar contine
multe propozitii de bun simt, valabile oricInd. Cele dteva aplicdri concrete ale
acestor puncte de vedere asupra literaturii romane contemporane lui nu aduc
nici ele surprize. Astfel, In articolul NaVonalitatea In arta publicat In Sclmand-
toryl, In anul 1906 Slavici Isi mentine afirmatia ca opera de arta este In primul
rind o forma a iubirii de oameni". Dar precizeazd : Niciodatá Trisd deosebirile
Intre popor si popor n-au sd fie cu desdvIrsire Inläturate..." Arta deci pentru
a avea adeziunea fireascd a unui public larg trebuie sd fie nationald. Deoarece
pentru Slavici stilul consta In primul rind din asezarea vorbelor" conform firii
limbii fiecdrui popor, national" va fi acel scriitor care poate fi Inteles de catre Intre-
gul popor. Adicd, neavInd In vedere numai !D'aura culta, cea mai stricatd a poporului
roman", literatura trebuie sd fie apropiatd de masele mari ale poporului nostru".
Concluzia nu poate fi dech aceasta, pentru Slavici : in orisicare gen de arta, opere
de adevdratd valoare vom crea numai adresIndu-ne la toti romanii azi In viatd si
avInd In vedere si pe cei viitori, cdutInd In toate ceea ce se potriveste cu firea roma-
nului si dIndu-ne silinta nu sd copiem natura, ci sa ridicam nivelul moral al Intre-
gului popor roman". E aici Intregul crez concretizat prin opera literard a lui Slavici
Insusi, cu toatd ?nafta noble-te a intentionalitttii ei si cu toate consecintele inevi-
tabile ale accentului pus pe misiunea ei culturald. Aceeasi atitudine o are si In arti-
colul Poporanismul in arta, publicat In 1910 nu in Vicqa romaneascä, ci In Luceafarul,
care mergea mina In mInd cu Scimeindtorul. Nu e de mirare deci cä discutia de aici se
transforma, dintr-o dezbatere asupra limbii poporale" graiul romanilor de pre-
tutindeni", nu numai cei de azi ci si cei viitori" Intr-o meditatie asupra specifi-
cului national. Caci valoare pozitivd are numai ceea ce dd pe fata firea romanului"
si ceea ce adaugd la viata culturald a omenirii o nota noud, cea romaneascd". Nu e
de mirare deci cd a reactionat violent la articolul prin care Duiliu Zamfirescu considera
pe scriitorii transilvdneni" ca un pericol pentru literatura romaneascd, caland prin-
cipiul unitátii nationale ; nici ca In acelasi articol II condamnd pe marele Zola", ale
carui scrieri ar fi un spital", In care oamenii cu pacatele lor" nu pot duce cleca la
concluzia falsa : lata francezul, jata omul, si altfel nici nu poate sd fie !" Dupd cum
nu e o IntImplare cd a consemnat cu entuziasm, In cronici, premiera dramei lui Dela-
vrancea Apus de soare i aparitia volumului Ne chiamcl pamlntul de Octavian Goga,
dupd cum va elogia, ceva mai tIrziu, poezia sociald a acestuia, din Clacasii.

Opera literarà. Scrierile memorialistice ale lui Slavici ca mai toate operele
de acest gen par a sta la o zona de tranzitie spre literatura propriu-zisd. Scrisd
fárd intentia de a face literatura adicd fárd a avea In vedere In primul rind produ-
402 cerea emotiei estetice memorialistica lui are o finalitate eticd : sfatuitoare sau

www.dacoromanica.ro
justitiarA. Prin aceastd caracteristicA se depArteazd i totodatd se apropie de litera-
tura lui, cAci si ea are In ultimd instant& aceeasi finalitate. Astfel se face cd o
scriere a lui precum Fapta omeneascd dialog prin scrisori cu un tIndr amic despre
fume si viatd, din anul 1888, end nu se gIndea nici pe departe sd-si scrie amintirile
e totusi Imbibatd de astfel de amintiri, In multe dintre epistolele care o compun
amintiri din copildrie, despre pdrinti si neamuri, despre Eminescu si alti mari prie-
teni. Aceste amintiri nu au nici o functie memorialisticd, ci sInt demonstratii din
viatá pentru adevdrurile morale pe care le propunea. Un pasaj din aceastä scriere e
cit se poate de semnificativ : Nu sap din vedere cà sInt dascd1 si cd nu voiesc sd-ti
fac biografia mea, ci sä-li ark cum am ajuns eu sd-mi pun intrebarea : Omule, ce ai
tu sd iube0 mai presus de toote i pInd unde are sd meargd iubirea ta, pentru ca mereu
vesel, mereu avIntat si mereu multumit sd treci prin viatá ?". Aceeasi finalitate o au
pentru Slavici i tiinta si literatura, deopotrivE Eu n-am iubit stiinta niciodatd
de aceea nici n-am jertfit nimic pentru dInsa ; nici n-am ostenit vreodatd ca sA md
adIncesc In ea. Ceteam si Intrebam si scrutam, pentru cA voiam sd md dumeresc
asupra unei Intrebdri mai mult sau mai putin lAmurite pe care mi-o puneam In fiecare
clip a vietii mele. Nu dar studiind, ci cdutInd cu neastImpdr am trecut eu prin lite-
ratura universalä, nu pas cu pas am Invdtat, ci alergInd am rdtdcit prin lumea stiintei
omenesti. Eu n-am sd-ti ardt cleat punctele prin care am trecut In aceastd rdtdcire
a mea spre a md Intoarce iar acasd la noi". Demonstratiile acestea devin de multe
ori literatura mai bund sau mai rea, dupd Intimplare, cdci Slavici nu intentiona sA facd
aici literaturd. Pentru a Idmuri mecanismul fricii in disputd cu constiinta morald,
Slavici imagineazd sau Tsi aminteste e greu de precizat o IntImplare : o IntIlnire
a lui cu ucigasul Petrea Ciobanul. Dacd std sa evoce copildria, o face aici pentru a-I
ajuta pe tindrul sdu amic sA Tnteleagd omul In starea lui more& cea mai aproape de
puritate : Adu-ti aminte de copildria ta si de sentimentele pe care le aveai atunci,
pe la Inceputul vietii tale, cInd lumea ti se pdrea atit de bund si de frumoasd fiindcd
n-ajunsesesi Inca sd te desparti atit de tare ca mai tirziu de ea [...] Iti era parca
viata ta nu era a ta, numai cA lumea toatd vietuia prin tine. Asa mA simt eu cind Imi
reamintesc viata mea de copil [...]. Ce lume frumoasd si bun& I" Astfel se deschid
paginile de amintiri, In aceeasi lumind senind ca si aceea a Amintirilor lui Creangd.
Aici, In Fapta omeneascd, e totusi un alt registru de tonuri sufletesti. latd momentul
similar al plecdrii Intre strdini" disputa Intre pdrintii lui Slavici in ajunul
reIntoarcerii lui la Viena : Tata, omul duios si totdeauna vesel, era Inchis la inimd,
rdstit cu toatd lumea, umbla ca prin cutite si nu mai stia ce sd-mi facd si unde
mA puna. Vedeam cd are ceva pe inimd, dar nu-mi pdsa [...]. Lasd-I sd piece cu
inima Intreagd, Ti zise apoi mama. Acum e om si el si stie mai bine ca noi unde
si cum II trage inima. Sd fie cu barba pInd in brIu si sA ajungd chiar Impdrat, grdia
tata, eu sInt tot mai mare ca el ! Esti, zise mama, dar n-ai nevoie sA fii, e destul
spunem si el face de bund voie cum zicem noi. Am avut si eu, urma apoi Intordn-
du-se spre mine, gIndurile mele de femeie neumblatd prin lume ; vEcl Insd acum cd
tan"l tdu avea dreptate, fd tu cum stii, fiincicd e mai bine sA faci si rdu cleat sd-ti pard
toatd viata rdu cA ai ascultat de noi. Dacd ar fi sd te cdiesti vreodatd, o sd-Ii vii In
fire. Du-te, dragul mamei ! du-te cu toatd inima, zise ea, apoi incepu
Sint a-at de proastd eu. Md tem fárd ca sd stiu de ce. Numai dacd tu n-ai crede
esti bun cInd esti slab si te Iasi ca oricine sA facd ce vrea cu tine. Dar, zise iar Intor-
cIndu-se spre tata, vina e a noastrd, cdci prea I-am Idsat sd fie al tuturora 1 403

www.dacoromanica.ro
lar mie nu-mi pasa l"
Träsdturile scenei de viatá sTnt estompate sIntem departe de verva din evocdrile
lui Creangd iar portretul psihologic se Incheagd din cIteva linii fumurii, atentia
scriitorului fiind Indreptatd spre meditatia asupra vietii, spre descifrarea consecinte-
lor morale ale faptei omenesti".
Ceea ce a Inceput aici, Slavici Tmplineste, tocmai spre sfIrsitul vietii, In larga
rememorare : Lumea prin care am trecut, apärutd postunn. Prefata acestei scrieri,
intitulatd Gindul meu, e atTt de arnuritoare IncIt face aproape superfluu cuvIntul
istoricului literar. Slavici se despartea, pentru totdeauna dupd incheierea primului
rdzboi mondial si realizarea Unirii depline de lumea dinaintea acestui rázboi,
mai ales cea din fosta monarhie austro-ungard, de oamenii care îi fuseserd mai aproape
si nu mai existau : SInt cuprins de simtdrrantul cä stau rdzlet, rdmäsitd a unei lumi
care Incetul cu Incetul se stinge". Lumii noi de dupd rdzboi cuprinsd de febra cdu-
tdrii dureroase a unor noi asezdri i se opunea In sufletul säu lumea trecutului, care
Ii apdrea acum luminoasd : aceea a copildriei si tineretii lui. Oamenilor noi care
luptau acum pentru altceva, i In politicd si In literatura le stdteau In fatd acei
ai maturitätii sale creatoare, culminInd In momentul Tribunei, oamenii cu care std.-
tuse aldturi ori se Infruntase. Despre toate i despre toti acestia se simtea dator sd
depura marturie, nu ca scriitor, nu ca istoric, ci ca om : endul meu nu e sd-mi scriu
biografia, nid sä sporesc literatura cu asa-zise memorii". Ca si cronicarul care le
aflase pe toate scrise In inima lui s-a Indemnat si el, la acea vIrstd de acum si sld-
bin, de 77 ani, sä tina judecatd asupra oamenilor i vremilor, cIntárindu-le faptele
ca i Ion Neculce, In lumina principiilor morale In care credea : ,,in sd spun despre
clInsii numai ceea ce dui:a cea mai bund a mea stiintd e adevdrat, cdci azi mTine am sd
trec i eu si nu pot sd depdrtez de la mine &dui cd am sd stau fatd-n fatá cu clInsii
si sd dau socotealä despre spusele mele". in acelasi timp, tine sd se supura si pe el
Insusi nu numai propriei sale judecdti ci si celei a istoriei : Pentru caIntelesul adevdrat
al acestora sd iasä Idmurit la ivealä, cititorii au sd fie dumiriti i asupra drumului Tri
care am umblat, precum si asupra felului meu de a simti si de a vedea cele ce se
petrec In lumea aceasta". Cdci, departe de a se considera un judecdtor infailibil,
el îi mkturiseste subiectivitatea, comparIndu-se cu un lac cu apd limpede" In
care se vdd cele oglindite in fata lui, deci nu cum aievea sunt, ci cum par In oglinda
nestatornicd". Imaginea e definitorie, dei s-ar putea observa cd aceastd oglindire
subiectivd asa cum e, inevitabil e totusi foarte statornicd, Slavici caracterizIndu-se
In toatd viata sa printr-o inflexibilitate a convingerilor lui dusd adesea pTra la ultimele
consecinte, netinInd seama de mersul vremii. E tocmai ceea ce a cidunat atIta operei
lui politice cIt si celei literare, In primele decenii ale secolului nostru. Pe el asa cum
a fost In acesti ani Incercase sd se justifice In tnchisorile mele. Aici si acum insistä
asupra epocii lui de formare si apoi asupra aceleia de afirmare incontestabi Id, Incheind
evocarea drumului sdu In viatd numai cu eteva pagini despre activitatea lui la docu-
mentele Hurmuzachi si la Institutul loan Otetelesanu" si cu o confesiune asupra
tinutei lui ca scriitor, considerindu-se si aici tot Invdtdtor : Cu a-at mai vIrtos iesea
la iveald aceastd rtvnd ddscdleascd In scrierile mele literare. Nu puteam sa md-mpac
cu gIndul cd lectura de orisice fel e numai o pläcutd pierdere de vreme. in &dui meu,
rostul scrierii a fost totdeauna Indrumarea spre o vietuire potrivitd cu firea orne-
neascd". Tonul relatdrilor e In general voit uscat, consemnInd strict faptele i addu-
gIndu-le de cele mai multe ori interpretarea morald. Numai In paginile dintti In
404 care evocd lumea copildriei sale intonatia devine adesea aproape liricasi un belsug

www.dacoromanica.ro
de lumina, p7na aproape de idilà, inundd amintirile : O fi fost a. a, o fi fost altfel,
eu tiu cd m-am pomenit umblInd printre p;cioarele unor oameni stdpIniti de &dui
ca e bine sa fii om în lumea lui Dumnezeu. $tiau sa se bucure de viatd, Mat multi
Ii socoteau chiar uwatici [...] pentru mine lucrul de capetenie este ca-n lumea co-
piläriei oamenii nici In zile grele pierdeau voia bund i, gIndindu-md
la cele de atunci, eu mà vad mereu la fel de fel de praznice, la nunti, care in dte o
saptamInd de zile, la cumetrii i la fel de fel de alte sarbdtori. Nici seceri ul grInelor,
nici culesul ori sfarimatul porumbului fárd de cimpoie i fart' de masd-ntinsd nu se
putea face [...] lar în timpul culesului viilor antecele i chiotele se-nteteau Insotite
de lautari i de focuri descarcate".
Dimpotrivd, and e vorba de oameni In mijlocul cairora a trait mai tTrziu, obser-
vatia morald se ascute, mergInd uneori pIna la inflexiuni de-abia retinutd ironie
timpul celor dteva saptdmIni pe care le petrecusem la mänästirea Putna, s-a
IntImplat adeseori ca, fiind zi de post, pdrintele egumen Arcadie a luat masa, cum se
cuvenea, Impreund cu ceilalti calugari, dar se plIngea ca nu prea are pofta de mIncare,
lar dupd masd venea sa' manInce cu noi la masa-ntinsd intr-unul din turnurile
iar aceastd m7sd nu era de loc de post".
1ronia se accentueazd Insa, pInd la amdraciune i la vehementa', In Tnchisorile
mele, confesiune dureroasa i justificare morald a gravelor urrndri la care I-a adus
convingerea lui constantd In durabilitatea monarhiei austro-ungare, In timpul neu-
tralitatii i sub ocupatia germana din primul rdzboi mondial iard0 la modul episto-
lar, ca i Fapta omeneasccl, scrisa In temnita de la Vacz : Iubite Amice. Grndul meu
e sd-ti fac Impart4iri despre cele petrecute In timpul trait de mine la Vat, la
fortul Domne0, la Hotel Luvru", la Va'cdreti, la Hotel Modern" i lar la Vacd-
reTti. N-o fac Trisa aceasta cleat pentru ca sd te ajut a te dumiri asupra stdrilor de
lucruri din timpul vietii mele. Am deci, Thainte de toate, a te dumiri, cum au venit
lucrurile de eu am ajuns sd trec i prin temnitele nationale romane0". Dar
spre deosebire de Fapta omeneasal aici dialogul nu se desf4oard cu prietenul
cdruia ii scria. Foarte adesea, sine judecatä asupra. lui TrisuO, neiertdtoare uneori
pInd la ironie. Trecut la Hotel Luvru" un popas Intre Inchisoarea DomneTti
cea de la Vacdre0, stInd aici Inchis cu alti acuzati, oameni cu stare, In ateptarea
procesului îi judecd acuzatorii ironifindu-se pe el Tnsqi :« Ce cauti, packosule,
In mijlocul acestei societäti ? mi-am zis. Tu scrietor, tu dascal, tu ziarist pIrlit,
ai fost adus aici pentru ca oamenii aceTtia sd se uite de sus In jos la tine i sa ieie In
bataie de joc tagmele din care te socotesc faand parte». $tiau cd nu li se cuvine
facd aa ceva, cad eu nu faceam parte din nici o tagnnd : societatea scriitorilor romani
md exclusese din gnul ei ca nevrednic a-i fi membru ; sindicatul ziar4tilor ma' decla-
rase i el nevrednic a-i fi membru ; iar corpul didactic nu m-a socotit niciodata
dascd1"... Dar mai presus de calvarul sau, TI zguduie suferintele celorlalti, nu ale
celor din cele douä hotele-Tnchisoare, ci ale nefericitilor din viermuiala de jos"
a Inchisorii Vacarqti : Eu am citit Infernul lui Dante, am vazut la Capela Sixtind
iadul lui Michelangelo, am vazut i Campo Santo de la Pisa. Dupd cele ce am vazut la
Vdcarqti, Michelangelo i zugravul de la Pisa au rdmas In endul meu ca ni te drpaci
neajutorati". Slavici nu stapInete mijloacele de artd ale scrisului lui Tudor Arghezi,
imaginile nu au puterea plasticd a stilului arghezian, totu0 paginile de aici tnfioreazá
prin clocotul sufletesc ce rázbate din adinc, de sub calmul aproape gospoddresc al
descrierii, ca In rIndurile In care evoca spitalul Inchisorii : Aid oamenii sunt ad4
numai ca sA moard cu bund rInduiald. CInd aiurea foamea, frigul boala ori bdtalle II 405

www.dacoromanica.ro
sleiesc pe vreunul, ?net trage de rroarte, unul dintre ceilalçi TI ia-n spinare si-I aduce
aici. O sa vezi In fiecare zi 6-Ova dintre acestia, cu capul cdzut pe umarul celor
duc i balabanindu-si mlinile si picioarele. Daca gasesc aici un pat, mor ca toata lumea;
lar daca paturile sunt foarte pline, scapd din lumea aceasta Tntinsi pe jos". in fata pri-
veIitii mor/ii, la morga spitalului, Slavici revine la atitudinea omului din popor
Erau toçi moili farà luminare, carora nimeni nu le-a-nchis ochii, nimeni nu li-a pus
mTinile pe piept, pe care nimeni nu i-a bocit"... Sixtina si Campo Santo sint uitate.
Sintem departe de viziunile de infern, zgTriate cu unghia pe zid din Poarta neagrei
Flori de mucigai chiar cind Slavici evocd uneori aceleasi privelisti ca si Arghezi,
aflat deodata cu el, atunci, la Vacaresti. Slavici nu I-a cunoscut pe Baudelaire, a ramas
la atita religiozitate eta a putut pätrunde in viziunea noastra folclorica, chiar cind
imaginea morTii se apropie de arta, ca in evocarea aceluia care i-a prilejuit lui Arghezi
imaginile serafice din Ion ion : M-am uitat si iar m-am uitat, si ochii mi s-au oprit
In cele din urma asupra unuia care fusese om tTnar, voinic si cu deosebire frumos, cu
fata curatd. Fusese ras si la barbd si la mustäti, precum se vedea, cu vreo doud sdpta-
mini mai nainte de moarte timpul tinjirii, Ti crescuserd Iepoase barbd si mustaIi.
Nu e-n lumea aceasta pictor, care ar fi in stare sa reproduca beatitudinea ramasa-n
lata acestui om scäpat din lumea ticalosiilor".
Amintirile lui Slavici isi au sursa tot in pasiunea lui justiliara, de asta data in
apararea memoriei unor mari prieteni pe care 7i sirnIea nedreptaliti : Eminescu,
Caragiale, Cosbuc. De aceea, In ele nu-I intereseazd atit anecdotica, faptul de viata,
cit portretul moral. Prima dintre ele Serbarea de la Putna a fost prilejuitä de
bublicarea ciornei unui articol inedit al lui Eminescu, in 1903 : Chiar asa, scrise
In fuga condeiului, cele citeva pagini aruncd o viud lumina asupra fazei In care se afla
atunci dezvoltarea noastrd culturala ; ele insd prezenta pe autorul lor cum el In
adevar nu era. Citind aceste pagini, ni-e parca Eminescu se sirritea in mare strimtoare
si-si dedea silinça sd se apere. Adevärul este ca el n-avea nevoie de a se apdra".
Pentru clarificarea portretului moral pe care-I considera pe buna dreptate exem-
plar al lui Eminescu, si-a reluat Slavici, In 1921, seria de amintiri despre el, apa-
rindu-i memoria tocmai de diformarile la care i se parea cà i-o supune curiozitatea
anecdotica a evocatorilor lui de mai tirziu : Are orisicare om in viata lui clipe de
avint, de dezarnagire, de arnaraciune ori de razvratire sufleteasca, In care face,
zice ori scrie ceea ce nu se potriveste cu adevaratul sau fel de a fi. Se poate deci
ca Eminescu sä li se fi dat si el pe fata altora cum eu nu-I stiu. Mai ales fiind vorba
de viaIa lui Eminescu petrecutd In Bucuresti, starui deci In gindul de a le spune toate
numai asa cum le stiu. Dacd ar fi ca cineva sä simtd trebuinta de a se du miri, va cerne
si unele si altele si va Idmuri adevdrul". Resuscitind imaginea lui Caragiale aldturi
de aceea a lui Eminescu In capitole scrise dup.* toate regulile clasice ale paralelei
in compozitie Slavici, neuitind deloc tot ceea ce Ti deosebea pe cei doi, stdruie
asupra a ceea ce îi unea, Ii facea sd fie prieteni, si anume aceeasi structurd morala
Satirele lui Eminescu si comediile lui Caragiale, orisicit de deosebite ar fi ele atTt In
fond cit si In forma, purced din aceeasi obirsie, si anume din &dui nestrdmutat ca
viaIa de care In lumea aceasta putem sà avem parte nu e vrednica sa ne Tnjosim,
ascunzIndu-ne de dragul ei gindurile ori poate spunind ceea ce in adevar nu &dim".
Perceptia lui pare ternd, liniile portretelor sint greoaie, dar Slavici stie sä vadd Tn
adincime ca si In epica lui rurala atunci and Tsi cunoaste bine subiectele.
cinicul Caragiale" asa cum il denumea Insusi prietenul lor comun, Eminescu,
406 care totu5i II punea sus In gindul lui" Slavici intuieste sentimentalul : a fost

www.dacoromanica.ro
bun fiu, bun so t si bun pdrinte, dar nu din slabiciune, ci din simnmTnt de datorie,
ca om adevdrat..." in vehementul Eminescu desluseste mai presus de toate imensa
lui emotivitate interioard, capacitatea lui enorrnd de jertfd pentru idee : Dacd
i-ai fi taiat o rana aclIncd si-ai fi zgTriat In acelasi timp pe altul, el ar fi alergat sIngerInd
sa pund plastur pe zgIrieturd. Era flärnind, zgribulea de frig, umbla jerpelit ski lipsea
adapostul, si se vdieta ca atIti si atIti se zbat In grele nevoi".
A Tnsemna aici si cIteva cuvinte despre Slavici epistolierul e aproape obligatoriu.
incd necunoscut In Intregime printr-o editie adecvatd, cel putin masivul pachet de
scrisori adresate lui lacob Negruzzi de la Viena la Inceputurile lui scriitoricesti,
cu marturisirile privitoare la chinurile si bucuriile atelierului sdu, cu opiniile critice
referitoare la ceea ce Ti venea sub ochi din literatura romand si mai ales despre
scrierile redactorului Convorbirilor Insusi, cu descrierea stärilor sufletesti pe care i
le producea boala gravd si lungd, care TI tintuise atIta vreme In pat e un document
literar peste care nu se poate trece usor. Nu sInt scrisori destinate posteritatii
Slavici nu era ceea ce s-ar putea numi un scriitor-artist" si nu-i putea trece prin gind
asa ceva dar din confesiunile lui omenesti, adTric omenesti, ne apare Intreg
si Slavici scriitorul : Opt luni de zile am fost In spital. Lumea Imi era noud,
end iardsi ma. aflai Intr-Insa. Din IntImplare, In cea dirrai sard, ce am petrecut
aici, m-a surprins luna, ce-am zdrit printre crengi. N-as fi crezut, cà o ardtare atIt de
comund poate sà provoace a-at de vii miscdri In suflet. Am Idcramat. Numai un
moment a tinut aceastä emotiune : apoi m-am cufundat In enduri, cerdnd motivele
etice ale acestei emertiuni, raportul Intre fire si suflet".

Dramaturgul. Slavici a debutat In literatura romana printr-o comedie : Fata


de birth), publicatd In Convorbiri IncepInd din martie 1871. Cu un an mai tTrziu,
scria lui lacob Negruzzi : Am o dispozitie deosebitä pentru arta dramatica". incre-
zator In aceasta dispozitie, Slavici a scris In decursul vietii lui un numar apreciabil
de piese, dintre care cele ramase constituie un intreg volum. Totusi Slavici nu era
un dramaturg. Miscarea starilor sale sufletesti sigurd i profunda atunci end Isi
cunostea bine eroii, dar lent& greoaie chiar adesea predilectia pentru atitudinile
lor hieratice, specifice lumii tdranesti, sever constituitd In rigorile traditiei, erau
mult mai potrivite pentru desfdsurarea larga si linistita a epicii dedt pentru tensiunile
scenei. Fata de birau singura lui reusitd In comedie e o frumoasd nuvela dialo-
gatd", asa cum bine a intuit-o N. lorga. Farmecul ei constd ca si In nuvelele lui
Slavici In dialogul de o unicd autenticitate, ardtInd cea mai puternicd si sigurd
strdbatere In sufletele omenesti, In aceste suflete tardnesti, cumpanite, Incete, cu
multe Intorsauri pe loc, cu multe sucituri Intelepte"... ca sä folosim iardsisolida
judecatd a lui N. lorga. Odan cu ea aparea ceva nou In literatura romana: lumea
tdranilor transilvdneni asa cum Ti vazuse Slavici, fdra idilismul dulceag sau romantismul
tenebros al paginilor de prozd epicd apärun pInd atunci In foile ardelene. Ceea ce
e interesant este cd Slavici stra.mun In aceasta lume o disputa specified intelectualilor
epocii : aceea asupra limbii literare, lupta dintre etimologisti i promovatorii
graiului popular, mai acun ca oriunde pe atunci In Transilvania. in acelasi
an, losif Vulcan publica In Familia comedia Gramatica, iar In Columna lui
Traian apa'rea Ortonerozia lui Hasdeu, care nu e alta dedt comedia Trei crol
de la r6sdrit. Ca si In comedia lui Hasdeu, In Fata de birdu asistam la victoria
bunului simt a modului de a gIndi si de a vorbi Tärdnesc fatd de pedantis-
mul cu false luciri de carturarie al unui partizan infatuat al etimologismului latini- 407

www.dacoromanica.ro
zant. Tanase a Popii e un companion al lui Numa Consule si bineInSeles un demn
urmas al lui Galuscus din comedia lui Alecsandri. Dar farmecul literar al comediei
lui Slavici nu sta din aceasta inserare In actualitate, ci In evocarea lumii In care se
desfasoara. Prin arterele comediei circula, lent dar din plin, seva vieii rurale, pe
care Slavici o cunostea atit de bine. PrezenSa si aici a lui Marcu Florii Cucului e un
indiciu ca totul sta pe un teren solid al realitasii, nu numai a viesii rurale, dar si
a sufletului oamenilor. Personajele sTrit creionate cu o mina sigura : biraul Harlea
care se vrea crunt la vorba asa cum se cuvenea functiunii lui In sat dar In
profunzimea lui plin de afecSiune pentru familia lui, ca si pentru oamenii pe care-i
pastoreste ; Naica Floarea, particularizind cu sensibilitatea ei frusta si limbajul ei
mustos rustic tipul obisnuit In literatura romana de epoca', al femeii Incordata In
voinsa de a-i asigura fiicei iubite, prin casatoria cu un carturar, nu numai ridicarea
pe scara sociala dar si un mediu de finese mai potrivit sufletului feminin. in analiza
acestui suflet, Slavici se dovedeste de la Inceput maestru, conturind In AniSa un
remarcabil portret al adolescentei a carei afectivitate Isi gäseste foarte cu greu ex-
presia, Tnabusita de sfielile provocate de rigorile regulilor de comportare In socie-
tatea tradisionala a satelor noastre din trecut : Cimbru : Nu stii. Pentru numele
lui Dumnezeu, nu fi asa I Timpul e scurt, sa vorbim ce avem de vorbit. Eu am
un unchi, preot In Batatura ; ma duc acasa la el, ma rog de el sä vina ca sa Impace
pe badea Harlea si sd te peSeasca pe tine. Anita, sufletul meu. AniSa mea, ce
vei zice tu ? (Anita tace). Ce vei zice, Anisa? ca eu nu pot trai fa'rd tine.
Anita : Nici eu. Cimbru : Ce vei zice dará? Anise : Nimic. Cimbru (des-
perat) : Nimic ? Nu vei zice nimic? Nimic, Anita' ? Nici un cuvInt ? Anita
Ba zic. Cimbru : Ce &rd.? Anise : Nu stiu. Popic (vine repede) : Sari cuc de
pe nuc ! Dascalasule I tuleste-o ca-i biraul In cols. Cimbru (repede) : Sanatate
buna, Anita... 0, si eu trebuie sa ma duc fara a sti nimic de sigur. (Dispare).
Anita (stä un timp la fereastra) : Sanatate 'Duna! (lute catre Popic) Popicule
fugi dupa el si zi-i sà mearga. Popic (priveste ciudat la ea, facIndu-se ca nu InSe-
lege) : Dupa cine sa fug ? Anita : Dupä dascalasul. Popic (facIndu-se ca. pricepe)
Aha ! dupa Dascalasul... Apoi sa spun cat-a el sa mearga. Puiul meu, si cine
sa mearga? Unde sà mearga? Anise (cu ciuda) : Cine ? da' el ! Popic (ca sus)
Care el, necazul Anise (ca sus) : Care ? Dascalasul. Popic : Doamne, mulSu-
mescu-si c-o scoase °data! (o priveste iar). Apoi... puiculita mea, unde sd mearga' ?
Mita (ca sus) : 0, Doamne I ... la popa. Popic : Ce popa? Anita (ca sus)
La popa din Batatura. Du-te acum I
Comedia Toone sou vorbe de clacei e semnificativa din mai multe puncte de vedere.
Scrisa la Iasi Indata dupa venirea lui In Romania, °data cu definitivarea nuvelei
Popa Tanda comedia lui Slavici anticipa cu mult orientarea prozei lui spre reali-
talile din Sara libera, ca si spre lumea boierimii de aici. Comedie de problematica
a dragostei In genul pieselor lui Marivaux si A. de Musset e o demonstrasie
scenicä a preceptului : Sa nu se amestece nime In certurile casatoriSilor". in sub-
sidiar, se mai Incearca demonstrarea altei propozisii : RamTnem aici, ascunsi
acesti munSi frumosi" rara a mai cauta atracIii In strainatate. Mosierul Luncan se
certase cu soSia lui, Maria, deoarece el voia sa petreaca vara la mosie" iar ea In
Alpii SviSerii". Prin amestecul inoportun al mamei Mariei doamna Plutescu"
cearta capata proporSii. SoSul se muta la Otel Burlac", sosia la Otel Martha".
Prin intervernia unui raisonneur" Sitia scySii se Impaca p'ina la urma, ca sa
408 se confirme cele cloud propoziSii. in arhitectura usoara a unei piese intenSionata

www.dacoromanica.ro
ca o spumoasd comedie de salon, Slavici calcd greoi i îi miKd stingaci personajele,
Intr-o lume pe care o cunoate doar la suprafatd, dispretuind-o färd a avea aceastd
intentie. O situatie apropiatd Intilnim i In comedia Polipul unchiului. Sintem in plin
secol al XVII-lea francez. Piesa ne aminteste de Molière, pe care Slavici il considera
demn de a fi luat ca model" de autorii serio5i. Unchiul" e un bolnav imagi-
nar" care spre Improspdta sdridtatea cu singe tindr §i consolida averea
vrea sd se cdskoreascd cu nepoata lui, totodatd i unica lui mo5tenitoare. Rolul
doctorului fdrd voie" e jucat de Ciocdnel, un advocat de a zecea mina, care-I vin-
decä pe unchi, pregdtindu-se extragd un polip" fictiv, in schimbul acceptdrii
cdsdtoriei din dragoste a nepoatei cu tindrul lulian. Servitorul Venga joacd rolul
clasic al valetului" credincios, cinstit, dar naiv §i limbut.
Mai ttrziu miKat de clocotul de viatd pe care i-I relevau documentele Hur-
muzachi §i cronicile la care se adresa pentru ldmurirea lor Slavici se Indreaptd
spre drama istoricd. in 1886 dupd ce Alecsandri II ddcluse pe Despot Vodcl scrie
tragedia istoria In cinci acte Gaspar Gratiani. Eroul e ca §i Despot un domnitor
strdin dar generos : nu cunoate legea tdrii, mdnincd carne In zilele de post, dar
este drept §i Trigdduitor, privegheazd asupra binelui tuturora §i al fiecdruia indeo-
sebi". Dei asigurd in doi ani pacea externa a tdrii i prosperitatea ei internd, e
suspectat ca strain", de boieri i tirgoveti. Situatia lui e complicatd prin Sara, iubita
lui din Istambul i aduatoarea lui pe tronul Moldovei. Lepdclindu-se de legea
neamul ei", ca urmeze pe el, totu§i e socotitd ca o prezentd funestd. Boierii §i
tirgovetii cer indepärtarea ei de la curte, dei ea II Indeamnd pe Gratiani sa nu-i
lase pe lefegii sd batd poporul", cind cer izgonirea ei, §i nici pe boieri sd jdfu-
iascd Tara", pentru ca suporte pe el ca domnitor. Gratiani cedeazdInsd alungd,
dei îi dd seama de riscurile acestui gest : Vreau sd fiu eu insumi, stdpin pe fap-
tele mele, sa stau ori sd cad prin mine Insumi. Destul ti-am fost rob tie ; destul,
destul a fost I " Sara se rdzbund, intriend la sultan impotriva lui. Gratiani se tre-
zqte singur i mediteazd, ca un erou romantic, asupra destinului sdu : O lume
intreagd s-a ridicat asupra mea : Alexandru vine cu turcii, Radu a ridicat pe munteni,
Bethlen aduce pe ardeleni, Cantimir ridvdlqte In fruntea tkarilor ; domni,
popoare md du§mdnesc, That mi-e parca groazd de mdrirea la care am ajuns, §i
md Mal; In &dui meu cind Imi dau seama cA eu sunt acela asupra cdruia au por-
nit atit de multi. Sunt eu In adevdr ceea ce par ? Gratiani, evti tu omul drept
care te socotesc du5manii tdi ? (Dupd o paufd) Mi-e fricd ! (Se uitd imprejur) Pare
cd vine ceva, vine ndprasnic, vine §i m-ajunge i nu pot sap ! Prea In pripd au
venit toate, prea deodatá m-am avintat, prea repede i-am luat pe moldoveni". intr-o
clipd de minie oarbd, Gratiani se desminte pe el Insu0 ucigind-o pe Sara ca
sd fie §i el indatd omorIt de boieri, care-I invinuiau a a tirIt Tara In foc nimicitor.
Piesa i-a fost foarte dragd lui Slavici, §i faptul e explicabil. Ea dezbdtea tema fre-
cventdin opera lui : a pericolului prejudecdtilor rasiale. Dar meandrele lui suflete0
lui Tntre italianca Elvira §i evreica Sara nici nu-I umanizeazd profund
pe Gratiani, nici nu confirm& Indltimea staturii sale morale, aa cum o voia auto-
rul. Nuantata cunogtere a sufletului feminin Ti dd prilejul sa realizeze in Sara ceea
ce n-a izbutit deplin In Gratiani. Personajul e viu, Malt sufletete i profund uman
totodatd. Resursele de viatd ale personajului nu sint Insd atit de mari ca sd poatd
anima Intreaga piesd, la reprezentarea ei pe scend. Cu tot sprijinul lui Maiorescu
§i al Junimii", tragedia a azut la premier& rdminind pind astäzi o piesd care pro-
duce emotii estetice numai la lectura. 409

www.dacoromanica.ro
Un unicum In opera lui Slavici II constituie drama istorica In cinci acte Bogdan
scrisa In versuri albe. Scriindu-i lui lacob Negruzzi despre ea ca despre o scriere
terminata la Inceputul anului 1875 nu trebuie sa uitam ca, In aprilie 1872,
anurrta ca Incepuse o tragedie" care ar putea fi Bogdan Vodä. Piesa Tsi ia subiectul
din acea pagina singeroasa din istoria Moldovei, pe care au Triscris-o Musatinii. Epoca
aceasta TI preocupa pe atunci intens si pe Eminescu, In proiectele lui dramatice.
Indignati de faptul ca Alexandru Vocla a Inchinat pe ascuns -Ora craiului
ostenii cu bunul sim i hotarTrea simpla a oamenilor din popor stäruie pe
lîngä hatmanul Bogdan sa* i se Impotriveasca. Bogdan e convins de necesitatea de
a apara independenta patriei, dar In acelasi timp,
legalist ca si Slavici nu gaseste
alta solutie cleat sa demisioneze. Chiar and ostenii lui se razvratesc In apara-
rea lui aflInd de planul lui vocla, de a-I ucide Bogdan ramIne la principiile lui,
certIndu-i a nu respecta locasul domnesc. CInd Aron vine cu oaste poloneza sa
ocupe tronul ramas liber, Bogdan TI Tnvinge. insa TI pedepseste numai cu dispretul"
sau, lasIndu-I sa piece nevatarnat. Boierii comploteaza Tmpotriva noului domnitor
si Aron revine cu oaste pe furls, Inconjurindu-1. Bogdan refuza sa fuga, Ingrijindu-se
numai de salvarea doamnei Oltea si a celui care va fi $tefan cel Mare. Apoi moare
"mpuscat de departe, nu decapitat din porunca lui Aren, asa cum scrie cronica.
In conceptia lui Slavici, el e un Popa Tanda", omul asezat, care numai anevoie
se hotäräste la ceva, dar hotarit o data, pune capul In pietri"... Numai ca, cu un
astfel de erou, e greu sa Inchegi un conflict care sa tina respiratia spectatorilor.
La impresia de prea lenta desfasurare a dramei contribuie si mersul greoi al versu-
lui. Slavici nu straluceste ca poet, dei versurile lui exprimd gInduri elevate, cu o
tale-turd de fraza care anticipa lapidaritatea enunturilor morale din poezia lui Cosbuc

InfrInt ai zis?! in lupta Cu m'sei


Te dai Invins c'nd faci si tu ca ei,
.ar eu pe mine 'nsumi s"nt stäpin,
Si orce-ar face ei, eu tot rämin.
Chiar dac-ar fi sl pier In luptE grea.
Rbrnine-n suflete fiinya mea,
CSci camenii se nasc, trtnesc si mor,
Dar gindLI bun e-n veci ainuitor".

Prozatoru I epic.Dei IntTia scriere literara publicata de Slavici a fost o comed.e


se pare ca drumul pe care a pasit mai 'Inn spre literatura româneasca a fost cel
al basmului. Dintr-o scriere catre I. Negruzzi, putem deduce ca el Tncepuse
scrie TraTia poveste Inca la sf7rsitul anului 1870. Aceasta se pare a nu fi fost alta
deat Zino Zorilor. Faptul ca ea a fost citita la Junimea" In aceeasi seara cu ¡leona
Cosinzeona lui Miron Pompiliu ambele fiind apreciate ca Tnantatoare" precum
si faptul ca Slavici a scris aceasta poveste In urma discutiilor cu Eminescu, prietenul
ui Miron Pompiliu, dupa ce In Convorbiri aparuse Fät Frumos din lacrimä, nu sTrit de-
loc IntImplatoare. Toçi trei porneau de la basmul popular, dar nu II priveau etnografic
ci sub aspectul estetic, unghiul de vedere al scriitorului citadin primInd asupra celui
al folcloristului. Toti trei cunosteau foarte bine atit structura fixa a basmului fol-
cloric cit si mecanismul sau de creatie, "n infinite variante. O poveste e totdeauna
amestecul mai multora ice S av'ci omul combina ce-i place. Partea fixä e un
410 schelet foarte sarac, at7t 7n gIrduri c-t si 7n fapte". Scriitorul trebuie sa priveascd

www.dacoromanica.ro
povestea din toate punctele de vedere si sa" combine din toate variantele un Intreg
frumos". Povestea alcdtuitd astfel va fi un capriciu al lui, cu
o conditie Insd : sd nu se departeze prea mult nici de imba poporald", nici de
gTndirea poporului roman", de felul cum omul din popor vede si gindeste lumea
basmelor. Scriitorul e liber deci sa procedeze ca un artist citadin, dar libertatea
lui e sever märginitd. in aceastd privintd, Eminescu cu al sdu Feit-Frumos din lacrima
sta la o extrema, luIndu-si cele mai ma -i l'bertati fata de basmul de la care
a pornit ; iar Slavici la cealaltd, ingaduindu-si ce e mai putine, intre ei oscilInd Miran
Pompiliu. Unghiul de vedere estetic le dd totusi basmelor celar trei un aer comun,
liberfátile ce si le permit fiind mai ales din domeniul stilistic : portrete, descrieri de
naturd, observatii asupra stärilor sufletesti insemnate la modul liric. Dintre toti,
Slavici e cel mai preocupat de respectdis2.a succesiun'i traditionale a peripetiilor
basmului popular, precum si a tipologiei imuabile a personajelor lui. De aceea,
Tnainte de a scrie, se strdduieste sa cunoascd cit mai bine variantele folclorice. Uni-
versul basmelor lui este tdranesc, chiar and actiunea se strdmutd In lumea citadina :
casa Tmpdratului are prispd" ; sfintele cu nume de zile locuiesc In colibe" ; casa
Zînei Zorilor e ca si o bisericd din cele mai frumoase" ; eroul cu rol de Fdt-Frumos,
intrTnd la Tmpdratul, tatd1 sdu, Tsi lasd pdldria" pe prispai" ; In luptd, se sterge
,,cu mIneca cdrndsii de sudori" ; intrind In casa la Sf. Vinere, care e pdzitd de aril
rdi", Tsi pune paid:Ha pe vIrful cuptorului", iar and e sd se culce se suie In podul
casei". in descrierile de naturd Tnsd, In modul tardnesc de a vedea natura pdtrund
infuzii de lirism : Departe... departe... unde se lasa cerul pe pdmint, unde stau
stelele de vorbd cu florile, acolo se vedea o roseatd senind, cam asa cum e cerul
colea In zorile de primdvard, dar mai frumos, mai minurat [...] nici cald, nici rece,
nici luminos, nici intunerec, ci asa cum/a Tntre ele... cum e colea la S-tu Petru,
and te scoli ca sà mTni vitele la tu-md..." Acelasi fenomen se Intimpld si In por-
tretisticd, chiar and Slavici o construieste h paralela clasicd : CrIsmdrita nu era
insd asa de frumoasd ca Florita, si Florita altfel lard, nu ca si ea. Crismdrita era
frumoasd ca si o pana de pdun ; Florita era frumoasd ca si o floare care creste
in umbra tufelor [...]. Crismdrita atita era de frumoasa Inca dacd-i vedeai fata oglin-
ditd In fata vinului, ti se pdrea cum cä vinul e mai tare, mai Infocat ; Florita atita
era de frumoasd Incit dacd-i vedeai fata oglinditd In fata vinului, ti se parea, cum
vinul e mai dulce si mai moale". Procedeului folcloric de a invoca indirect fru-
muse-tea, Slavici Ti adaugd subtilitdti si profunzimi specifice psihicului romantic,
totul sunind a Eminescu, bineinteles fard geniul lui, O fatd de Impdrat, acum bd-
trind, Isi evocd astfel tineretea : and lumea nu era Inca lume, atunci m-am
ndscut eu, si eram atit de frumoasd ca capita, incit pdrintii mei au Idsat sä fie
lume, ca sd fie cineva sà se minuneze de frumusetea mea". Contemplarea frumusetii
Ti stTrneste eroului stdri sufletesti complexe, aproape de abstractiune : De fru-
moasd ce-o vedea, Ti pdrea cum ca nici n-o vede, ca numai si-o gindeste". Stdrile
fricd iau proportii cosmice : Lui Petru Ti parea, cum ca a luat cineva lumea In
spate si a Tncdrcat-o la fugd cu ea, asa se cutremura pdmintul sub el". Dar aldtur.,
apare comentariul In stil popular : Grozav ce era si infricosat si... sa fereascd.
Dumnezeu". Tenebrosul romantic apare si el In stil folcloric : Se duserd cum se
ducea ndluca and umbra vTntoasele si gonesc In miezul noptii pricolicii". Chiar
In astfel de Imprejurdri totusi, fetii-frumosi ai lui Slavici au ceva din firea lui chib-
zuita : Sd mergem tot una dupa alta nici pea tare sdi nu ne obosim, nici peste
mäsurd sd nu ne Tntirziem". 411

www.dacoromanica.ro
CInd, In 1881, au apärut Novelele din popor, to-0 comentatorii lor le-au salutat
ca pe un moment decisiv al consolidärii prozei realiste In literatura romanä. Dato-
ritä härniciei lui D. Vatamaniuc, avem In fatd Intreg tabloul opiniilor formulate In
acest sens. Prin comparatie cu N. Gane, atit de apreciat la junimea", si cu I. Ne-
gruzzi, N. Xenopol constatd ca Slavici a fäcut un pas mai departe", afirmInd
ca In proza lui intri Intr-o lume pe care putini au cunoscut-o pInd acum, Intr-o
lume deosebitä de toate celelalte, Intr-o lume In sfirsit despre care poi cu drept
zice : acestia sunt -tdranii români"... Eminescu accentueazä aceeasi idee, insistind
mai mult asupra adIncimii sufletesti a acestei lumi, care nu numai seamänä In exte-
rior cu täranul român, In port si vorba, ci au fondul sufletesc al poporului, gin-
desc si simt ca el". Transilvänenii IntAresc aceastá opinie, ca unii care cunosteau
de acasä lumea personajelor lui Slavici, insistind si ei asupra mäiestriei" cu care
Slavici deseneazA toate fazele prin care trece sufletul lor". N. lorga subliniazä
de asemenea puterea lui analiticd : vede bine 'in lucrurile mid i le mdreste pentru
cei ce nu le pot vedea ca Singular-a si tulburdtoare e observatia ardelea-
nului I. T. Mera care elogiind si el fidelitatea" cu care sInt conturate tipurile"
din popor noteazd cä ele apar ca un vis limpede In novelele lui Slavici". E aici
o Incercare de a surprinde farmecul literar, durabil pInd astazi, al epicii lui Slavici
lipsitä aproape cu totul de strälucirile artistice ale unui mestesugar consumat
al frazei Mat cu greu se poate rezuma atractia lui doar la exactitatea copiei
de pe natura", fie aceasta chiar i etnograficS.
incepIndu-si cariera de prozator prin povesti la care stim cit inea nuvelele
lui de rinä la 1881 nu reprezintä o rupturà cu lumea de vis limpede" a basmelor.
Cu exceptia a cloud dintre ele O viatä pierdutä si mai ales Moara cu noroc nuve-
lele lui Slavici, chiar si cele de mai tirziu Inca, au structura luminoasä si finali-
tatea compensatoare a basmului. SInt povesti In care eroii trecInd prin grele
Incercari ajung in final la fericirea concretizatä mai ales prin casatoria cu fiinta
dorità. Chiar i Popa Tanda, cu aparentul ei idilism, e tot o poveste, In care eroul
dupä ce realizeaz5 aparent imposibilul : transformarea satului Särdceni Intr-o
asezare ruralà aproape utopicä pentru vremile de atunci, In frumusetea ei feericä
In final, trecInd dincolo de pragul obisnuit al basmului, rarnIne totusi In lumina
fericirii familiale. Cele douä nuvele amintite ar pärea ca vin In contrazicere cu aceste
afirmatii. Dar sä nu uitärn cä dupä cum existä In folclor dubletul legendä si anti-
legendä la fel se Imbind i basmul cu antibasmul, nu ca o opozitie ci ca o ?mph-
nire a lui, Tnlocuind albul cu negrul, dar tot cu aceeasi finalitate eticd : a demon-
strärii fortei binelui prin spectacolul nimicirii acelora careIl cala In picioare. Folclo-
ristii germani numesc astfel de antibasme de tipul Scufitei rosii sau al Caprei
cu trei iezi Warnungsmärchen, povesti-avertisment. Moara cu noroc creste firesc
din complexul de credinte populare despre comori si despre blestemele cu care
au fost ingropate, aducInd nenorocirea celor care nu aveau drept asupra lor. $i
nu e o IntImplare faptul cd, In Novelele adunate In cloud volume, In anii 1892 si 1896,
Moara cu noroc e urmatd de lunga nuvelä Comoara, unde tema e aceeasi, numai
cA strdmutarea actiunii In Bucuresti implica o altä miscare psihicd eroului ei. Dupä
cum iardsi nu e o simplä Intimplare cd Paraschiv Ciuk a doua parte a nuvelei
Vecinii din aceeasi ediie are mai mult decIt un final luminos, dei iardsi IntIm-
plärile nu se mai petrec in satele transilvänene. Desigur, ceea ce dd primelor nuvele
ale lui Slavici un aer comun cu povestile sale nu e propriu-zis respectarea structurii
412 specifice a basmului care persista totusi a fi, In arnAnuntele ei, cea a nuvelei

www.dacoromanica.ro
cIt optimismul lor luminos si, In ultimä instantä, cind eroul nu mai e un om de
bine, finalitatea lor eticd : credinta cd binele trebuie sa Trivingd In lume, chiar cind
temporal pare InfrInt. Respectindu-i finalitatea, nuvelele dintli ale lui Slavici Incor-
poreaza Insdsi esenta umand a povestii. La aceastd apropiere contribuie asa cum
s-a remarcat de la Inceput solennnul cadru etnografic, plin de amanunte semni-
ficative din viatd, atunci &id e vorba de lumea satelor transilvdnene. Aceasta nu
Insemneazd cA nuvelele lui Slavici ar fi mai mult expozitii etnografice, asa cum nu-
velele istorice ale lui Odobescu par mai mult file de cronicd si evocdri de erudit.
Ceea ce dd nuvelelor lui Slavici o putin obisnuitd plindtate si fortd de viatd este
profunda cunoastere a sufletului omenesc In complexitatea lui si In miscdrile lui
contradictorii. Aceastä cunoastere functioneazd In modul cel mai firesc, &rid im-
presia ca Slavici Tsi creeazd personajele VázIndu-le din läuntrul lor. Comportamentul
lor nu e Intotdeauna logic adesea chiar dimpotriva, mai ales In ceea ce priveste
analiza sufletului feminin, In care Slavici rárrane un maestru dar aproape nido-
data, In marile lui reusite artistice, nu dd impresia cA ar putea sd fie altul. Slavici
se identificd cu personajele sale, fiind legat cu launtrul lor, cu felul lor de a gIndi
si de a simti. prin intime fire simpatetice. lar acest fel de a gindi si de a simti
e rezultatul unei observatii si meditatii multiseculare asupra naturii umane. Slavici
Tnfdtiseazd cu mijloacele artistice ale scriitorului citadin, analitic, ceea ce poporul
exprimd aforistic prin zicAtorile si proverbele sale : Moara e ca maría viud. Um-
blind mereu, ea se toceste, se desdoaie, se hodorogeste. Acum ¡ese un cui de la
locul lui, apoi se clatind o masea ori se miscd o aripd, se hItInd o roatd ori se freacd
un fus : trebuie sA siai mereu gata sd dregi, Cáci altfel stricdciunea micd se face foarte
curind mare. Tot asa sunt si fágazurile : o gurice mica se face In ele In curind
spärturd mare, dacd nu sari la timp s-o astupi ; si apa stricd In timp de un ceas
ceea ce omul a dres muncind din greu zile Intregi. Ana le vedea si le Intelegea
toate, dar nu putea sA pule mina, iard morarul zicea cd nu e nimic, i strickiunea
îi urma drumul. Tot ap era 0 acasd. Vedea Ana a vitele nu sunt hrdnite si addpate
la timp, cd o data au prea mult nutret, lar alte ddti rumegd In sec, cd timpul
se pierde degeaba si cA toate se pärAginesc. in zadar Insd, omul e om si muierea
e muiere si se Incurcd rdu, and vrea sd se semuiascd cu bärbatul. Ana vedea si
se catania mistuia viata, dar lucrurile mergeau cu atIt mai rdu".
Datoritd acestei identificki, acolo unde ea functioneazd, Slavici merge direct
la resorturile intime ale yield sufletesti, cu o sigurantd care e a vietii Masi. Mis-
carea greoaie a intelectului sdu, expresia apropiatd de tonul plat al observatiei fi-
resti, nu numai cd nu reduc efectul artistic, dar II potenteazd chiar, fiinda grit aidoma
cursului vietii eroilor sAi, In lumea satului transilvdnean de atunci, In care istoria
se desfdsura atIt de lent si de chinuit. Oamenii se schimbau In interiorul lor foarte
putin, dar meditau indelung asupra constantelor Acest ton meditativ al poves-
titorului popular constituie Inca' unul dintre efectele artistice ale prozei lui Slavici.
Tonul 1i stilul sTnt cele ale unui astfel de povestitor, care joaca Intr-un fel rolul co-
rului din tragedia anticd : expresie cu inflexiuni lince a meditatiei asupra soartei
omului In lume. Ca i a povestitorului popular de la noi Insd, filozofia vietii la
Slavici e mai mult de ordinul aforistic, fárd prea mari Involburdri lince. Caracteristic
In acest sens e Inceputul multora dintre nuvelele sale, Inceput care indicd lapidar
InsAsi desidsurarea si finalul actiunii principale : Nu poate nimeni mai mult decIt
TI iartà puterile" (Vatra p6räsitc3). La temelia acestor enunturi stà filozofia populard 413

www.dacoromanica.ro
a trecutului, In care atitea duren i si näpasti si-au aruncat umbrele ?net cuvintele
noroc", soarta", ceas bun" sau rau" sint aproape imposibil de scos din con-
text : Fa trei cruci si zi « Doamne ajuta !» end treci pragul casei fie ca sä iesi,
fie ca sà intri, cad lumea din IntImplari se alcätuieste, iar IntImplarea e noroc ori
nenorocire, si nimeni nu stie, daca e rau sau bun ceasul, In care ai pornit, nici
daca va face ori nu ceea ce-si pune In gInd" (Pildureanca). Asa cum In personali-
tatea umana a lui Slavici coexista cumintele pina la obedientä cu furtunosul p'ina
la riscul soartei proprii, asa si In personal itatea lui artistica la fel ca In eposul
popular coexista optimismul luminos cu sentimentul tragic al destinului orb
Mara din cale Tndraznet trebuie sa fii pentru ca sd te socotesti Insuti pe tine
destoinic de a prevedea ce are sa iasä dintr-un copil, ba chiar si dintr-un om tThar.
bate atTrna In desfasurarea vieii omenesti de la Imprejuräri IntImplätoare si de
la oamenii pe care soarta oarbd ti-i scoate In cale" (Pe povIrnis). Spre deosebire
de antici Tnsa, pentru Slavici acest fatum nu sta In vointa impenetrabila a divinitaIii,
ci In adIncimile greu sondabile ale sufletului omenesc, In reactiile lui adesea impre-
vizibile fata de ceea ce e dat de la Inceput, prin însàli situatia omului In lume. in
Pdclureanco de exemplu, totul se opunea de la Triceput dragostei dintre feciorul bo-
gatoiului Busuioc de la Curtici" si fata crisnicului Neacsu" din tinutul sarac al Paclu-
renilor nastere, avere, conceptie de viata, psihologie si tragicul creste tocmai
din surpriza apropierii lor nelamurite, In zonele adInci ale Intrepatrunderii psihi-
cului cu fiziologicul, ca si din oscilatiile neprevazute, sub povara fatum-ului ce plu-
teste inevitabil asupra lor, de la Inceput. Complexitatea sufleteasca a lui Slavici, finul
sau instinct de detectare a zonelor obscure ale psihicului uman, l-au fäcut sa fie pe
masura acestei dificile intreprinderi, de a Imbratisa In aceeasi viziune a lumii si tra-
gicul si luminosul din lumea lui contemporana. lar Malta si niciodatä uitata lui con-
stiinta etica a dat destinului eroilor sai acea aura fard de care oamenii nu ar fi
deet bieti viermi striviti sau ocoliti de pasul unei fiinte uriase si nevazute pentru
ei. S-a afirmat de multe ori cà esecurile lui Slavici care s'int si ele numeroase
In epica lui s-ar datora imixtiunii eticului, vointei lui de a-si demonstra convin-
gerile morale. Dar marile lui reusite Moaro cu noroc, Popa Tanda, Peidureanca,
Budulea Taichii stau toate sub acelasi semn neclintit al meditatiei asupra atitu-
dinii etice a omului In lume. Cauza caderilor artistice ale lui Slavici sta Insa alt-
undeva : In departarea de lumea In care aceste convingeri morale fáceau corp inse-
parabil cu viata Insasi, In care meditatia asupra vietii era o expresie a acestei vieti
Insasi, lume pe care scriitorul o cunostea p'ina In cele mai mici amanuntimi, ale
carei comportamente le putea evoca pTria la cel mai mic gest, pIna la cuvIntul sin-
gular. in aceasta lume care este aceea a locurilor natale si ale adolescentei
chiar reactiile aparent imprevizibile Isi aveau logica lor profund',1 si deci nu puteau
sa fie nici imprevizibile, nici rezultatul unor experimente de laborator artistic. Ci-
mentul care solidifica complicata constructie epica este acea fibra simpatetica, spe-
cified scrisului lui Slavici. CInd se produce opusul ei, end Slavici abordeaza o lume
pe care o simte straina" lumea oraselor si chiar a satelor din Romania, In care
se stramutase calitdtile de analist al sufletului omenesc nu îi dispar. $i aici
nim portrete remarcabile cu deosebire In ceea ce priveste cunoasterea sufletului
feminin dar reactiile, gesturile oamenilor ram'in schematice, nude, fiind lipsite
de acea multitudine de amanunte aproape infinitezimale, care dau senzatia plenara
a vietii In epica : Desi obosit de drum, el se plimba neastImparat prin casa, si
414 numai seara tTrziu a ajuns sa se culce. Nu era numai Leanca ea singurä, care nu-I

www.dacoromanica.ro
läsa sa doarma. la-ma si pe mine ! Scapa-ma! striga parca baiatul ca o sa te
caiesti toata viaIa ta de a ma fi läsat la casa omului, caruia Ti sunt nesuferit. Ador-
mit In cele din urmä, el se zbatea In culcusul lui, Mat fruntea ii era plina de su-
dori reci". Citatul e desprins dintr-o nuvela (Deisceilowl), IntIotisInd zbuciumul unui
täran din preajma Bucurestilor, sovdind sd se Tngrijeasca de copiii fetei lui, care
cazuse In pacat si alaturi de care ar fi dus o via/a amara. Nu s-ar putea spune ca
Slavici nu-si priveste compasional personajele din lumea marunta a Bucurestiului
meseriasi, mici slujbasi, chirigii, pensionan, ärani veni/i aici cu speranota unei vieoti
mai Inlesnite. li considera victimele orasului, si In aceasta privintd samandtoristii,
care si l-au revendicat ca predecesor, nu au gresit. Mai bine zis, Slavici le con-
sidera victime ale paturii superpuse" cum il Invalase prietenul sau Eminescu
pervertitä de infiltraIia secular-a a bizantinismului, superficiald i lipsita de sen-
timentul gray al existenIei umane. Pe acesti marunIi, Slavici Ti considerd desrada-
cinaTi, desprinsi din viata canonizata etic a satelor si saracioti sufleteste prin trans-
plantarea Intr-o lume si ea saraca moraliceste, condamnati la o existerqd larvara
sau plinä de calcule meschine ale asigurarii unui trai mai bun. Numdrul persona-
;elor care agonisesc ban cu ban, prin viata singurateca si zercenie, care calculeaza
mereu cresterea acestui mic capital prin mica negustorie si mai ales prin camdta
prototip e aici Spiru Cann, din nuvela cu acelasi titlu e surprinzator de mare
In nuvelistica mai trzie a lui Slavici. Lipsiti de legatura cu ogorul In concepIia
lui Slavici, singura care le putea aduce si drame adInci dar si bucurii trainice
camenii acestia sInt iremediabil condamnati la platitudine, si Slavici nu are nici
o apeti-tie de a patrunde mai adTric In sufletul lor. CIt despre Iumea buna", o
vedea cu un ochi aspru, ispitindu-I desenul satiric dar nu din läuntrul ei, asa
cum o cunostea atIt de bine Caragiale ci din exterior, de la o distanIa care era
aceea a lui Tnsusi In societatea bucuresteana. Un sublocotenent de rosiori fiul
unei cocoane" bogate se comporta astfel fatà de ea : Desi de abia Implinise
douàzeci si doi de ani, cocoana Lucica, mama lui, nu avea dorinop mai fierbinte
deat sa-1 vadd mai curInd cdsätorit cu vreuna din fetele draguote si bune, pentru
care avea dInsa släbiciune. De zestre n-avea nevoie si putea sa-si aleaga dui:4 plac.
El Insd voia luptà si Iinea sa se mai bucure de libertate, sa-si mai petreaca tine-
reIele cu prietenii lui.« 0 sä te Incurci, bajete, cu vreo smintita ori cu vreo tica-
loasa Ii zicea dInsa Mat sa-ti musti degetele, ca nu o sa stii, cum o sä scapi,
si o sa-mi arndrasti si mie viaça. Cite nu sunt mumele care o pat asa ?»« Al, vorbe
de baba fricoasa I» isi zicea el care cunostea lumea mai bine. Nu vedea el cum
se petrec lucrurile In societate? ! "
Aceleasi constatari apar, inevitabil, si In ceea ce priveste romanele lui Slavici.
Dipticul de romane istorice Luca si Moneo, din ciclul nedus la capat al unor
raratiuni sub titlul Din bdtrIni nu e lipsit nici de fiorul tragic, nici de forta de a
crea oameni In miscare vie, nici de capacitatea de penetraTie a autorului In mean-
drele sufletesti adInci ale personajelor sale mai ales ale celor feminine nici
de darul evocärii si al realizarii atmosferei de epoca. Etnograficul se converteste
aici In arhaic si atunci and acesta din urrna nu se departeaza prea mult de cel din-
tTi, nu apar striden/e. Dar distanta In timp e prea mare pIrià la secolele VI si IX,
"n perioada cea mai nebuloasä a istoriei noastre si lipsa substantei de viaop se
resimte. Ca sd umple golul inevitabil, Slavici se lanseaza In conturarea unei vaste
fresce istorice, acoperind o zona de la crestele Bucegilor pIna' la carfatele arabe
din Asia Mica'. Naratiunea se transforma intr-o IncIlcita lec/ie de istorie, iar viaop 415

www.dacoromanica.ro
sufleteascd a personajelor principale se complicd, inutil si la suprafatd, cu disputele
teologice ale epocii. Slavici istoricul intrd In disputd cu Slavici cunoscatorul de oameni
si ceea ce pierde cel dintIi, prin nesiguranta informatiei, nu poate suplini cel din
urma. Totusi, comparInd ciclul Din bditani cu putinele noastre romane istorice ante-
rioare chiar cu Ursita lui B. P. Hasdeu IntIlnim In el o opera net superioard
acestora, In amploare ca si In profunzime umand, si nu exagerdm vdfind In Sla-
vici un creator al acestui gen si un deschizdtor de drumuri, pentru M. Sadoveanu
In primul rInd.
Romanul Corbei reia o temd frecventd In nuvelistica tTrzie a lui Slavici : aceea
a singuraticului Tnchistat In el ca sd se apere de lumea Inconjurdtoare des-
chizIndu-se sufleteste tIrziu, sub farmecul eternului feminin si al tineretii aces-
tuia. in descifrarea mecanismului acestui delicat proces sufletesc, Slavici se dovedeste
acelasi maestru, realiend pagini care prevestesc Adela si Enigma Otiliei. Dar lipsa
de aderentd a lui fatd de lumea oraselor de dincoace de Carpati i convingerea lui
cA oamenii ei nu se pot salva doar prin ei înii, complicd inutil i pdgubitor acest
proces, printr-o revelare paraleld a binefacerilor religiei crestine In sufletul perso-
najului principal. Corbei devine astfel prototipul eroilor de roman zbdtIndu-se
Intre Iegea trupului" i legea mintii", care vor constitui mai tTrziu caracteris-

tica dominanta a scrierilor unui AgIrbiceanu si ale unui Gala Galaction.


Aceeasi pecete o poartd i romanul Din pticat In peicat. Eroul lui, un bucovi-
nean venit In Iasi, se simte strain In societatea de acolo, imorald In toate compo-
nentele ei. Spre deosebire de Corbei, el nu Tsi apart' integritatea morald Insingu-
rIndu-se, ci si-o farIma treptat, adaptIndu-se mediului, mai ales sub influenta altei
trdsaturi a eternului feminin : senzualitatea. Ajuns pe nnarginea prapastiei, autorul
il salveazd printr-un artificiu, calugarindu-I brusc.
Scris, ca si Din peicat In pckat, In ultimii ani ai vietii lui Slavic', romanul Cel
din urine). ArmaF nu deschide, ci continua' o cale, de asta data si mai batutd In epica
noastrd : romanul cdderii neamurilor", al prdbusirii morale si sociale a boierimii.
Eroul, mosier cu studii frumoase In staindtate, vrea sd se Intoarcd lIngd OHO",
cultivIndu-si cu mijloace moderne mosia, ca i Matei Damian din Viao la Tar& E
atras Trisd de tentatiile Capitalei, ajungInd sd-si toace averea la Paris. Dovedindu-se
lui Tnsusi ca un nemernic urmas al neamului vechi al Armasilor, se sinucide. Nere-
prezentInd nici o noutate, romanul a fost tratat cu indiferentd, atIt la aparitie cIt
si mai tirziu. Judecata este excesivd, Ce/ din urmei Arma s fiind totusi opera unui
prozator care nu a pierdut cu totul cheile descifrdrii sufletului omenesc. in plus,
romanul e un foarte interesant document de epocd unul dintre romanele-cronicd
din viata Capitalei, abundInd la noi dupd primul rdzboi mondial cu actiunea de
asta data strdmutat'd putin mai departe de acel sfirsit de veac In Bucuresti", pe
care II va evoca mai tirziu Ion Marin Sadoveanu. Fdrd a beneficia de cunoasterea
intimd a vietii Capitalei din epica lui I. M. Sadoveanu, romanul lui Slavici rdmIne
interesant mai ales prin fresca vietii literare din Bucuresti, In care apar, nedeghi-
zate, principalele personaje ale Junimii", In frunte cu Maiorescu i Caragiale.
E adevdrat, toatd aceastd ampla evocare nu se Imbind cu destinele eroilor
rdmIne exterioard, dar nu mai putin atractivd In ea MAO.
Mai realizat si tot atIt de nedrept si sumar judecat de critica literard a tre-
cutului apropiat e romanul Din cloud lumi. In centrul actiunii se afla de asta
data un personaj care nu apartine nici uneia dintre cele cloud lumi", pe care Slavici
416 le vede permanent In antitezd, In epica anilor sal tTrzii : boierimea i cei mdrunti.

www.dacoromanica.ro
Fira, fata unui fierar, treand prin scoald, e prinsa de nostalgia evaddrii din lumea
ei. Situatia, care era vdzuta humoristic In comediile din secolul trecut, acum devine
tragica, prevestind eroina de mai tIrziu a romanului Diplomatul, taldcarul i actrip,
de Carol Ardeleanu. Fira e atrasa de cealaltd lume", a boierimii, si nu poate re-
zista insistentelor coconasului" Väleanu, donjuan facil, care ajunge pInd la urma
s'A fie ucis de un 'arfar de pe mosia lui. Dar nici lumea fierarului nu rezista ora-
sului tentacular. Dinu meserias, cinstit, ramas tutorele familiei dupd moartea
fierarului e implicat Intr-un proces de Vlaicu, arendasul mosiei lui Valeanu, si
pierde si ce bruma agonisise el. Fira moare din pricina remuscarilor iar Dinu se
intoarce In satul lui, Impreuna cu Marhgioala, servitoarea credincioasd a fiera-
rului. VIna caracterologica a lui Slavici nu se dezminte nici aici, and e vorba de
lumea fierarului sau a satenilor de pe mosie. Dar and apare In scena Iumea
burla", limbajul rural al lui Slavici sund strident. Valeanu, obsedat de Fira, este evo-
cat astfel : Ajunsese, biet de el, In doaga lui Dinu, se zbuciuma In sec si se zbd-
tea ca pestele pe uscat. Tot mai zicea din &id In and : Da-o-ncolo I" O doamna
e gatita, Incorsetata si pieptdnata de efect". Dialogul cu un tIndr monden sund
astfel : « Eu tot vin» starui dînsul, apoi se pleca si-i sdruta mana.« Aoleo I» striga
clInsa si zbura oarecum la vale".
In ceea ce privete romanul, capodopera lui Slavici rSmIne Mara. Scris la puIin
timp dupa cei sase ani petrecuTi din nou In lumea transilvdneana, In redacTia Tri-
bunei i In peripeOle care i-au urmat, romanul e plin de seva puternica a acestei
rentIlniri. Lume a orasului e si aici, viziunea dramatica a vieIii In antinomiile ei
crIncene e aceeasi, obisnuita lui Slavici si dominará de rigorismul lui etic. Dar e
lumea adolescenTei lui cu atil de dese peregrinari spre tTrgul Aradului. E o lume
vdzuta din Iduntrul ei, stiutd Orla In detaliile ei infinitezimale, In care Slavici se
mica cu o sigurania ce se comunica si personajelor sale. Cu toata complexitatea
lor, cu tot dramatismul situaIiilor In care ajung, nimic din vorbele, gesturile si ati-
tudinile lor nu distoneaza, nimic nu destrama unitatea de atmosferd a Intregului.
La fel cu capodoperele nuvelisticii lui, romanul Mara e un bloc monolit, In care
masivitatea nu e dezminTitd prin detaliile de finete, fiincica aceastä minuIie e la obiect,
lumea lui nestInd In antiteza cu cea a autorului Insusi. Publicat rara mult ecou In
Tribuna, In 1894; Inteles deplin si elogiat rara rezerve de N. lorga la apariIia lui
In volum, In 1906 ; redescoperit In 1941 de G. Calinescu, romanul Mara cunoaste
astdzi o glorie care amenintd sa puna In umbra nuvelistica lui Slavici, ceea ce n-ar
fi drept. Echilibrind-o In ceea ce priveste valoarea artistica, Mara nu a InrIurit mult
evoluIia romanului românesc, pe &id aparitia nuvelisticii lui Slavici a avut urmari
profunde pentru proza epicd romdneascd.

BIBLIOGRAFIE

Novele din popor, Bucuresti, 1881; Pcldureanca, Sibiu, 1884; Pdcald in satul lui, Sibiu, 1886; No-
vele I, Bucuresti, 1892; Novele II, Bucuresti, 1896; Vatra pdrdsitd, Nuveld din popor,
Bucurelti, 1900; Din tultrini Naratiune istorica [Luca], Bucuregi, 1902; Din beitrini.
Manea, Bucuresti, 1905; Mara, Budapesta, 1906 (1913, 1925) ; La niscruci, Bucuresti, 417
27 e. 178

www.dacoromanica.ro
1906 ; Nuvele 1-11, Bucuregi, 1907 ; Spiru C6lin, Bucure;ti, 1908 ; Pove;ti, Bucuregi,
1908, 1921 ; Din volurlle vletii, Bucure;ti, 1909 ; PuioriI, Bucuregi, Ea. [1910] ; Nuvele I,
Bucure;ti, 1915, 1921 ; II. Bucuroti, 1921; Din dou6 lumi, Bucure;ti. 1921; lnchi-
sorile mele, Bucurevti, 1921 ; Povegi, II, Bucuregi, fa. [1923] ; Cel din urm6 Arma;,
Bucure;ti, 1923 ; Amintlri, Bucure;ti, 1924 ; Nuvele III, Bucuregi, Ea. [1924]
Nuvele IV, V, VI, Bucurelti, f.a. [1926]: Printesa. C6ile mortilor. Un democrat, Bucu-
re;ti, f.a. [1928]; Teatru (editie ;i prefata de I. D. Balan), Bucure;ti, 1963, Nuvele (editie
comenta-U de Scarlat Struteanu), Craiova, fa. [1930] ; Opere 1-11, Bucureqti, 1952;
Nuvele (editie de Aurel Gavrilov, Vtr;et, 1954); Nuvele 1-11 (prefatà de I. Breazu),
Bucure;ti, 1958 ; Florita din codru ;1 alte povegi, Bucure;ti, 1959 ; Mora (prefata de
C. Miciud), Bucuresti, 1961 ; Moara cu noroc. Nuvele 1-11 (prefatd de P. Marcea),
Bucuregi, 1965 ; Amintiri (editie, prefata, note, de George Sanda), Bucuregi, 1967
Opere (editie critid ingrijiti de un colectiv, prefat4 de D. Vatamaniuc), Bucuregi,
1-11, 1967; 111-IV, 1970; V. 1971,

T. Ma lo r es c u, Literatura rom6n6 l streiinetotea, Conv. lit., XV (1881), nr. 10, 11; M. Elmi-
nescu], Novele din popor de loan Slavici, Timpul, VII (1882); N. lorga, Romanul istoric
;I d. Slavici, S6mein6torul, V (1906), nr. 18 ; N. lorga, Un nou roman al d-lui Slavici
[Mara], - Sarnanatorul", V (1906), nr. 25 ; O. Densusianu, I. SlavIci : Din b6trtni.
Manea, Victo nou6, II (1906), nr. 24; 0. Densusianu, loan Slavici: Maria, 111
(1907). nr. 2; [M. Dragomirescu], loan Slavici : Mora, ConvorWri critice, 1(1907).
nr. 5; M. Dragomirescu. Nuvele de I. Slavici, Convorbirl critice, 11 (1908),
nr. 6 ; Perpessicius, Ion Slavici ;i premiul national pentru prozei, Rampa, VIII (1925),
nr. 2175 ; M. Dragomirescu, Nuvela ardelean6 (loan Slovici), Mi;carea literar6, II (1925),
nr. 42-43 ; I. Bogdan-Duid, loan Slavici : Amintiri, Societatea de mline, 11 (1925), nr. 4,
5 ; C. M.[il le], Romain Rolland ;i Slovici, - Lupta, IV (1925), nr. 950; Pompiliu Con-
stantinescu, I. Slavici : Marc, roman, Mi;carea literar6, 11 (1925), nr. 40-41 ; Pompiliu
Constantinescu, loan SlavIci : Nuvele vol. IV, Viata literar6, 1(1926), nr. 24; I. Massoff,
De vorb6 cu scriitorii no;tri. Convorbire cu domnul loan Slavici, Rampa, VIII (1925),
nr. 2237 ; F. Aderca, De vorb6 cu d. I. Slavici, Märturia unei generatil, Bucure;ti, 1928,
p. 305-313 ; Al. Philippide, Slavici ;I stilul ardelean, Adev. lit. art., XIV (1935), nr.
782; Perp[essicius], Inapoi la Popa Tanda, Revista Fundatiilor, XII (1945), nr. 9 ; I.
Breazu, Ion Slavici nuvelistul, Tribuna, 11 (1958), nr. 4 ; D. Pop, loan Slovici, Teoretician
al folclorulul, Studia Universitatis Babe;-Bolyai, S. IV, Fasc. 2 (1959) ; G. Calinescu,
despre scriitorul poporal", Contemporanul, 1964, nr. 10 ; I. Pervain, loan Slavici ;i
,,Revolutia de la Pirlegi, Studia Universitatis Babe;-Bolyai, S. XII, Fasc. 1 (1967); George
Munteanu, Slavici necunoscutul, Gazeta literar6, XV (1968), nr. 22 ;i 23 ; Zaharia Stancu,
Slavici, Scinteia tineretului, 1970, nr. 6616 ; M. Ruffini, Lo scrittore romeno Ion Slavici
N Roma, Milano, Ea. ; P. Marcea, loan Slavici, Bucure;ti, 1965; ed. a II-a, 1968; D.
Vatamaniuc, loan Slavici ;i lumea prin care a trecut, Bucure;ti, 1968 ; D. Vatamaniuc,
loan Slavici. Opera /Iterar& Bucure;ti, 1970 (cu o ampla bibliografie I. Slavici).

418

www.dacoromanica.ro
ION GHICA

Urmas al unei familii care &Muse Moldovei si Tdrii Romdnesti sapte domnitorf
si avea sd-i mai dea al-ti trei, Ion Ghica face parte din noua generatie care se riclicd
hotdrItä sd lupte pentru egalitatea Tnaintea legilor, pentru desfiintarea privilegiilor
de clasd, pentru Unire si ridicarea patriei prin muncd si culturd. Era fiul Inn ndscut
al hatmanului Dimitrie Ghica (1793 1845) si al Mariei Cdmpineanu. Prin tanl sdu,
despre care vorbeste adesea In Scrisori cdtre V. Alecsandri,coboardIn linie dreaptd, In
a noua generaIie, dintr-un strámos albanez, Matei (1560-1620), al cdrui fiu, Gheorghe,
a domnit succesiv In Moldova (1658-1659) si Tara Romdneascd (1659-1660), iar ai
cdrui urmasi s-au Thrudit, prin cdsdtorii, cu toate marile neamuri indigene si fanariote.
Despre mama lui, Maria, fiica marelui vornic Scarlat Cdmpineanu, nu ne spune nimic,
ca si Montaigne, dar se fa'leste cu fratele ei, loan (1798-1862), pe care ni-I InfItiseazd
ca pe cel mai de seamd patriot si stIlp al culturii ngionale din timpul sdu, precum:si
ca pe mentorul sdu spiritual, din copildrie si adolescentd.
Ion Invätä acasd neogreaca si greaca veche cu dascdlul grec Mihailidi, care preda
gramatica dupd manualul dascdlului sdu, celebrul Neofit Duca, fostul director de la
SfIntul Saya, iar apoi texte grele ca Dialogurile mortilor de Lucian, Anabasis sau Expe-
ditia celar zece mii de Xenophon si Vietile paralele ale lui Plutarc. Numai apoi tatd1
lui TI TricredinId secretarului sdu, Petrache Nänescu, care-I deprinse sd citeascd si sd
scrie In alfabetul chirilic, logofdtul Matache Ti citea din Alexandria, iar Eliade II initie
In tainele gramaticii si ortografiei romdne, In care introdusese ordine si limpezime.
Mic de staturd, oaches, usor adus din spate, se TritTlneste In scoala de la SfIntul
Saya cu Nicolae 13dIcescu, mai -Ur-1dr cu trei ani ca clInsul, dar cu care va lega o strInsd
prietenie, niciodatd tulburatd, !DMA' In ultimele zile ale aceluia ce avea sd moard
departe de tart, IdsTndu-i manuscrisul operei sale capitale si Tntreaga corespondentd.
Fratele sdu mezin, Pantazi (1829-1882), victimd a lui Caragiale In Amintirile unui
vechi sufleor, fire de boem, gazetar, romancier, jurist si om politic, era mai scund
si cocosat, dar de aceeasi vioiciune intelectuald ca si Ion, care a fost In tinerete foarte
vesel si volubil, cultivInd numeroase si trainice prietenii printre scriitorii generatie-i
sale. Un catalog al scolilor bucurestene din 1832 ni-I aratd pe Ion urmInd aritmetica
In clasa a Ill-a cu G. Pop, geometria In clasa a IV-a cu Petrache Poenaru si desenul
nou In clasa a VI-a si a VII-a cuWalenstein. Adresa lui era Podul CaliIii, actuald calea
Rahovei, casa intabulatd la n-rul 2336 ; vIrsta, 16 ani ; tan!, hatman. Elevii de la
SfIntul Saya erau de vIrste foarte inegale. Ca sd Tnvete limba francezd, Anton Pann, 419

www.dacoromanica.ro
In acelasi an, cu doudzeci de ani mai Virstnic cleat Ion Ghica, se Inscrisese In clasul
al 4-lea $coala Centrald (Sfintul Saya 1) din Bucuresti supt d. I. Pop". Parintii elevilor
reprezentau toate categoriile sociale : negustori si meseriasi (toptangii, marchitani,
lipscani, zarafi, rachieri, cojocari, zugravi), slujbasi, cIntdreti, profesori, preoti,
vatafi, arendasi, boiernasi i boieri de toate treptele. invatatura Tncepdtoare" se
fdcea dupd metodul lancastricesc, in $coala Centred din Bucuresti supt. d. V. Sorj",
clasd care numara In acel an 172 de elevi. De bund seamd, Ion Ghica Invatase primele
elemente de greacd si de romanä acasd, ca tosi fiii de boieri mari i mijlocii, care
treceau pe urrnd direct la clasele de umanioare". Eminent la Invataturd, elevul
era notat la purtare numai cu bine, pentru a era solidar la nebunii cu colegii sai,
zgomotos, vesel si zglobiu. La clasa Tnaintata de franceza a lui J. A. Vaillant învälä
la perfectie limba i retorica prin lectura marilor clasici ai secolului XVII si XVIII,
de la Moliére la Voltaire. Asul clasei a fost Grigore Alexandrescu, mai In Ors-Ca cleat
colegii sal i Inzestrat cu o prodigioasd memorie si Cu un talent literar superior, care-i
deschise usa saloanelor, smulend admiratia lui lancu Vdcarescu i afectiunea hatnna-
nului Dimitrie Ghica. De la Inceput, tindrul Ion se simtea parca deopotriva atras ata
de literatura, cu farmecele ei arnagitoare, citsi de stiintele pozitive. CInd plecä din
Tara, probabil cdtre sfIrsitul anului 1834, ca sa-si desavIrseasca studiile la Paris, lasa
unchiului sau loan Campineanu manuscrisul traducerii comediei Les précieuses ridi-
cules. La 10 iulie 1835, colonelul I. Campineanu trimise talmdcirea lui Eliad, ca sa o
tipdreasca din banii ce au pus drept fond d. N. Daniilopol, madular al Sclietatii
Filarmonice spre tiparirea Repertoriului Teatrului National ", precizInd ca d. lancu
Dimitrie Ghica i-a läsat-o a se tipdri si a se vinde spre folosul casei sotietatii". Tra-
ducerea este corecta, !impede si cu putine sarituri" peste textele mai dificile. La
Paris, ca i ceilali romani dornici sa-si completeze studiile, se prezinta In ianuarie
1836 la bacalaureatul ce se trecea la Sorbona, obtinInd note mediocre de trecere la
toate obiectele si chiar un faible" ; apoi se Inscrise la Scoala de Mine. Locuind
ring scoald si aproape de gradina Luxembourg, Tsi pregatea Ieciile seara ; catre nniez
de noapte pornea pInd In centrul orasului, ca sà ia Inghetata la vestita cofetdrie
Tortoni de pe Boulevard des Italiens si sa se Intoarcd acasa, cInd se Mena ziva cu
noaptea". Din primul an al sederii se IntIlni el si colegi de-ai sal, munteni, cu un grup
de moldoveni, facInd cunostintá cu Vasile Alecsandri si viitorul domn Alexandru
I. Cuza, condusi de mentorul" lor, Furnarache. Nu stiu cum, nici In ce fel, dar
ne-am pomenit deodata amestecati si brat la brat un muntean c-un moldovean
vorbeam fiecare limbajul provinciei noastre si ne Intelegeam, parc-am fi vorbit aceiasi
limbd. Ce revelatiune Dintr-acel moment nu am mai fost nici munteni, nici moldo-
veni. Eram toti romani 1".
Legaturile dintre studentii romani din cele cloud Täri surori se strIngeau necon-
tenit. in toamna a nul 1837", scria Ion Ghica mai tTrziu, Moldova a dat un contin-
gent Insemnat, ajunseram a numdra, cu mici cu mari, la doudzeci". Tinerii se Intil-
neau la Café Corneille, uncle domnea glasul Invdtatului student Bermudez, sau
Café Procope, unde cuvIntul era al unui alt student devenit ilustru, a lui Jules Simon",
viitorul profesor universtitar, deputat, prim-ministru si academician, pe o linie
paralela cu Insusi Ion Ghica.
Din primul an al sosirii la Paris, invitat la o vInatoare de colegul sdu Faugeroux,
fäcu cunostintd cu vestitul publicist Armand Carrel, directorul ziarului Le National
si cu polonezul Mihail Czaika Czaikowski, secretar al principelui Czartoriski, cu
420 care cind dupd vIndtoare, stInd seara, tirziu pInd dupa miezul noptii". Peste trei

www.dacoromanica.ro
Ion Ghica la maturitate

zile, aparu In ziarul lui Armand Carrel un articol foarte calduros despre suferintele
Principatelor In urma ultimului razboi ruso-turc si consecinTele politice ale aces-
tuia" ; iar Czaikowski, In Le Constautionnel, plin de amintirile serii petrecute cu Ion
Ghica, povestea lupta bandei lui Tunsu cu potera spatariei si moartea voiniceasca
a haiducului". in acelasi an, Ion Ghica publica sub anonimato brosurd cu titlul Coup
d'oeil sur l'état octuel de la Valachie et lo conduite de la Russie relativement d cette
province, scrisa, dupà cum Tnsusi spune cu ajutorul profesorului" sau Satur si dup.
Tnsemndrile trimise din tara de colonelul Ion ampineanu. Brosura reflecta Tntr-ade-
var, prin tonul gray cu care preludeaza, preocuparile i temerile marelui patriot
principatul Valahiei [. .1 pare astäzi mai mult ca °Hand muncit de un rau
launtric care, distrugInd Incetul cu Incetul pactul fundamental pe care se sprijinä
Independen/a sa, pare, prin nestatornicia maximelor guvernului sau, prin gustul
fastului si al reprezentarii, care alimenteaza usuratatea, prin puIinul respect pe care-I
dovedeste fatá de legile constitutive ale statului, sa anun/e de pe acum catastrofa
ce ameninta aceastà /ara si de care se tem locuitorii ei cei mai InIelepti si mai
lumina/i". E interesant de relevat ca Ion Ghica lauda politica unchiului sau, de-
functul voievod Grigore D. Ghica, care ar fi elaborat punctele principale ale unei
reforme progresiste, Tnainte de razboiul ruso-turc din 1828, dar critica pe aceea a
fratelui si succesorului acestuia, Alexandru D. Ghica, in termenii cei mai aspri, 421

www.dacoromanica.ro
denuntIndu-i actele arbitrare si abuzurile scandaloase. Sfirsitul brosurii este revelator
prin luminoasele perspective de viitor ale tarilor noastre, asa cum le vede adoles-
centu : Valahia si Moldova cuprind acum o populatie de vreo patru milioane de
suflete ; ele ar putea hrdni cu usurintd de trei ori sau mai mult dectt atIta. Singurd
Valahia, care nu e locuitd deca pentru a sasea parte din Intinderea ei, de o Imbel-
sugare minunatá In toate cuprinsurile ei, fard tinuturi sterpe si balti, bogata In lemne
de constructie In partea ei muntoasa, bogatá in metale de tot felul, stapTnind In
sInu-i riuri din care se scoate fard nici un procedeu aurul cel mai curat, poate
trece ca o Tara privilegiatá de naturd. Dacd la o fecunditate care Ingdduie un mare
numdr de exportdri si care In launtrul tarii n-are nevoie sd fie Tnlocuita deet prin
produse ale fabricilor strdine se adauga o norocoasa asezare care o pune In comunicare
prin Dundrea cu toata Germania si cu Marea Neagrd ; daca se adauga cà porturile
Braila si Galati ofera o statiune sigurd pentru vasele mari si rivalizeaza de pe acum In
prosperitate cu Odesa, se va aprecia ca astfel de avantaje nu pot fi indiferente poli-
ticii Europei, se va aprecia cit de mult importd ca o astfel de tard sd nu ajungd
domeniul exclusiv al unui guvern cuceritor si lacom". Concluzia anticipeaza cu peste
douazeci de ani perspectivele tarilor noastre, gäsind solutia progresului ei In pro-
tectia puterilor luminate ale Europei", singura care le-ar putea garanta intrarea In
familia statelor libere si constitutionale".
Ion Ghica profita de amicitia lui Armand Carrel, ca sa Tntretina la Le National
o rubricd oarecum regulata, Correspondance de Bucarest, pInd si dupa moartea pre-
maturd a strdlucitului gazetar republican, cäzut Intr-un duel, la vIrsta de 36 de ani
(1836). Era firesc ca o astfel de rubrica sa nelinisteascd cercurile guvernamentale
din Bucuresti si sä puna In miscare pe acei tineri romani din Paris, credinciosi poli-
ticii Ion, ca viitorii domnitori, fratii George Bibescu si Barbu $tirbei si altii de aceiasi
teapd, curiosi sà depisteze pe autorul subversivelor corespondente, atit de bine infor-
mate de ce se petrecea In lard. Dei politica Frantei In principate era formal una de
expectativa, secretarul consulatului de la Bucuresti, Félix Colson 1, intrat In relatii
stanse cu Campineanu si partida nationala, se informa din acest izvor pentru redac-
tarea lucrarii sale : Droits des Moldaves et des Valaques (1839); din acelasi an
Coup d'oeil sur l'état des populations chrétiennes de la Turquie d'Europe si L'état présent
et ¡'avenir des Principautés. Ion Ghica marturiseste cd aceastd carte i-a servit la extrasul
dat sub titlul Précis des droits des Moldaves et des Valaques fondé sur le droit des gens
et sur les traités (1839).
Pe de alta parte, Colson era la rIndul lui informat despre mersul treburilor publice
din Tara Romaneascd de partida nationala a lui loan Campineanu, In permanentd
opozitie cu abuzivul regim protarist in acest fel, actiunea lui Ion Ghica din aceastä
epoca de studii nu este decIt un episod al luptei pentru libertate si legalitate, care-si
cauta o tribund occidentald de rdsunet international. Chestiunea oriented era atunci
la ordinea zilei. Ion Ghica profita de actualitatea problemei si mai intervine In dez-
batere cu o alta brosura : Poids de la Moldovalachie dans la Question d'Orient, cu sub-
titlul Coup d'oeil sur la dernière occupation militaire russe de ses provinces, Paris, Lejay,
1838, cu semnatura M. de M. O., agent diplomatique. El Incepe cu afirmatia : Ches-
tiunea Orientului, chestiune a car& gravitate si rezultatele pretioase nu se compara
cu nimic In analele diplomatiei moderne, aceastá chestiune, eminamente europeand,

1 La Ion Ghica : Filip Colçon (Scrisorl cave V. Alecsandri, ediVune nouI, Bucure§ti, Socec,
422 1887, p. 176).

www.dacoromanica.ro
esentialmente anglo-francezd, ofera o fericita
ocazie sa faca sa prevaleze preponderenta
politica In Europa, care apartine Frantei si
Angliei, si redea barbdtia, pe ale prea
mult uitate ale onoarei nationale care le
înäla odinioara gloria In ochii strainatätii
lar partea cea mai defectuoasd si cea mai des-
considerata a diplomatiei lor In Orient, ar
suferi In mod spontan, speram, cea mai
minunata metamorfozd aft In maretie cIt i
In demnitate". in centrul acestei probleme,
In ochii diplomatului" care se da ca sem-
natar al brosurii, e chestiunea romaneascd.
Moldovalahia, care desparte Rusia de statele
Turciei europene, afta vreme rau cunoscutd
si aft de putin apreciatd, Incepe totusi
fixeze luarea aminte a presei si a publicului,
si pe drept cuvInt ; caci a Trytelege bine
chestiunea moldovalaha Inseamnä aproape
a rezolva problema pe care o of-era aceea a Ion Ghica. Desen din anii stud iilor
pariziene.
Orientului (...)". Se aduce un elogiu diplo-
matului englez George Canning si primului
secretar al ambasadei britanice, Urquhard,
care a aprofundat aceasta chestiune i cdruia Ion Ghica Ti va aduce peste mai bine
de patru decenii un emotionant omagiu In Scrisori catre Vasile Alecsandri (IX,
Bucuresti, martie 1881). David Urquhard era prieten cu Byron si a luptat aldturi de
el pentru libertatea Greciei, dar In conflictele ulterioare ruso-turce, lua partea, ca
ziarist si scriitor, turcilor, In vederea consoliddrii echilibrului de forte ale Europei.
Cunosandu-I personal la un dejun oferit de Bastide si povestindu-i de suferintele
Iärii, Urquhard, care era scotian, a izbucnit In plIns si I-a luat pe Ghica In brate,
spurandu-i : Eu te-nteleg c-ai o patrie, iubeste-o si nu rasa pe nimeni sa faca din-
tr-Trisa ceea ce Anglia a facut cu Scotia I". Mai departe, diplomatul" exprima dorinta
ca marile puteri sd fie reprezentate In principatele noastre de oameni eminenti,
avInd misiuni diplomatice si nu numai comerciale". in concluzie, brosura preconi-
zeaza constituirea celor cloud tarsi Intr-un regat independent, cu clauza formaldca
niciodata armatele unei puteri straine sa nu poatd trece prin ele" si ca astfel comertul
liber sd prospere, iar noua Tara libera sa fie o garantie de pace In acea parte a parnIn-
tului mereu tulburata de razboaie.
In anul 1839, loan Campineanu vine la Paris, desigur ca sä dea noi instructii ne-
potului sdu, al cdrui condei alert si inteligent servea aft de bine cauza patriatilor
din Tara Romaneasca, precum si ca sa puna bazele unei miscari mai sustinute impo-
triva regimului despotic regulamentar.
Actiunea politicä nu-I Tridepärteaza pe Ion Ghica de la studil. in toamna anului
1836 se Inscrie la $coala Centred de arte si manufacturi din Paris, iar In toamna
Ti trece anul *Inn cu note destul de bune. Directorul scolii, Lavalle, TI caracteri- 423

www.dacoromanica.ro
zeaza astfel : Daca d. Ghyka ar fi mai asiduu, ar fi un elev excelent. Purtarea sa
la scoald este foarte blind". Se vede a activitatea sa multilaterala, din care nu lip-
seau petrecerile studentesti si viata mondena', nu-i Tngdcluia studentului nici frec-
yenta foarte regulata, nici sTrguinta deosebitd. Ca sd promoveze Tnsa Tntr-o scoald
superioard de stiinte, t'indrul se prezintd In august 1838 la bacalaureatul In stiintele
matematice, reuseste la examen si se Inscrie la $coala nationala de mine, pe care o
absolvd In noiembrie 1840, cu o mentiune, de astd data, care-i recunoaste mult zel
si asiduitate". Disciplinele din programa scolii absolvite erau legate de exploatarea
minelor i de utilizarea produselor acestora, cu o terminologie astazi depdsitä, ca
mineralurgia" si docimasia", alaturi de exploatarea, mineralogia si geologia.
0 prima asociatie studenteascd romand e alcatuita la Paris, la 20 august 1839,
Tritre Ion Ghica, A. G. Golescu si D. Bratianu, avTnd ca obiect mdrturisit rdspTn-
direa Tnvataturii In locul nostru". Societatea s-a constituit initial pe o durata de cinci
ani, cu fágaduiala solemna de a nu o desface Tnainte de acest termen si de a contribui
baneste cu cotizatii personale. Banii rezultati din aceste contributii vor servi la asi-
gurarea unor abonamente, spre a se trimite In tard ziarele si revistele franceze cu
titlurile, In romaneste : Nationalu, arivari, Monitoru, Comertu, Revederea progre-
sului, Populu, Franca industrial& Artistu", precum si brosurile cele mai Tnsemnate
[...] din vreme In vreme [...] si altele". in articolul final, 8, se Idmureste afilierea
acestei sociefáti la alta, existentd In tara : Sd va face un regulament da catre soti
staruind la Bucuresti si ni sd va trimite copie ca sa putem lua cunostinta si sa putem
face bagarile dà seama cuviincioase si care adunarea centrará va fi datoare sd ea In
bagare da searna". Numai finalul ne Idmureste asupra genezei si scopului real al noii
asociatii : Acest act s-a facut Tndoit si unu a ramas In seama casierului de la Paris
ear altu s'a dat Domnului Polcovnicu Campineanu ca s'äl (sic) faca cunoscut sotilor
ce sa vor gasi la Bucuresti".
Acesta era asadar rezultatul actiunii de concentrare a tinerelor forte roma-
nesti Tntreprinsd de loan Campineanu la Paris, dupd ce initiase In tara Asociatia
literard, cu substratul politic acoperit. Cum colonelul se putea astepta la o perchezitie
sau chiar la arestare, Indata ce s-ar Tnapoia In Tara, protocolul Tricheiat, scris de Ion
Ghica cu o ortografie aproximativdsi sub3crisd de cei doi soti", nu putea sd-si expuna
Tntreg programul, care era emanciparea politica a Tárii Romanesti, prin propaganda
atit interna, cTt si externa. Cu un deceniu, asadar, Tnainte de marele '48, studentii
romani din Paris, In frunte cu Ion Ghica, se afiliazd Asociatiei literare din Bucuresti,
ca sà actioneze ca mai eficace pent ru promovarea idealului de eliberare a patriei 'or.
Precautia lui loan Campineanu n-a fost de altfel gresitd. In drum spre lard, este reti nut
la Lugoj, din ordinul politiei lui Metternich si la cererea domnitorului Alexandru
D. Ghica, care Ti fixeazd domiciliu fortat la mosie si In urrnd surghiun la mIndstirea
Mdrgineni. Documentul confiscat, printre altele, rasa sd se citeasca destul de trans-
parent printre rTnduri cd prea zelosul polcovnic pusese In miscare tineretul progre-
sist din Paris.
Ion Ghica se Tntoarce In tard In februarie 1841, hotdra sa fructifice cunostintele
sale si sa le pund In practica'. Momentul politic intern era greu, In urma descoperirii
miscarii lui Dim;trie Filipescu, care dusese la arestarea, printre altii, a lui N. Bdl-
cescu si Grigore Alexandrescu. Ion Ghica Ti viziteazd pe amTndoi, obtinInd eliberarea
lui Gr. Alexandrescu, Tnchis la dejurstvd In Gorgani" ; In timpul absentei din tard
a prietenului sau, poetul locuise multa vreme In casa pdrintilor acestuia. La 31
424 martie, o sentintd asprd sanctiond grupul conjuratilor, suspectati de republicanism

www.dacoromanica.ro
si de program social revolutionar. Neizbutind sO obtinä un post de inginer la minele
de sare, dei prezentase un proiect de exploatare a lor, Ion Ghica solicita' färd folos o
catedrä la SfIntul Saya. Unui coboritor dintr-un neam ca al sau nu-i erau Trigaduite
asemenea slujbe de surtucar : i se oferi o isprOvnicie, pe care tIndrul inginer o refufa.
Nu-i mai rámase cleat sd-si Incerce norocul In Moldova, cu misiunea din partea lui
Ion Cimpineanu si a boierilor Alecu Villara si Al. Filipescu-Vulpe, de a oferi domni-
torului Mihail Gr. Sturdza uniunea vamald dintre cele cloud principate, IntTiul
pas In calea Unirii. Mdgulit de propunere, dar grijuliu sa nu-si compromitd pozitia
pe ling puterea protectoare vecina, domnitorul declind oferta, oferindu-i Insd lui
Ion Ghica In 1842, la recomandarea lui N. Sulu, catedra de geologie si mineralogie
de la Academia MihOileana din Iasi. In cursul verii, Insotit de Gr. Alexandrescu,
Ion Ghica strábate Tara Româneasc5 pInd la Baia-de-Arama, ca sà cerceteze pe l'inga
frumusetile locurilor si amintirile trecutului istoric, minele din acea localitate de
munte. La Iasi, primeste catedra de economie politica de la Academia Mihdileana
si, In calitate de inspector, Trisdrcinarea organizdrii scolilor, precum si rangul de
mare spdtar. Activitatea sa se desrásoard pe cele cloud planuri : didactic si adminis-
trativ fart a pierde din vedere miscarea politicd de peste Milcov, unde Intemeiaza,
in toamna anului 1843, dimpreund cu N. BdIcescu si Chr. Tell, asociatia secretd
Praha", de tip cärvundresc. Isi inaugureaza cursul 1a23 noiembrie 1843, cu prelegerea
Despre importara economiei politice. La aparitia PropeiVrii, care e autorizatd numai cu
subtitlul Foaie tiintificei i literard, colaboreaza cu sudii de economie politica, refu-
zInd u-i-se Trisd articolul despre Unirea velmilor Intre Moldova V Valahia, al cdrei substrat
politic apare subversiv. La sfirsitul anului, dupd ce renuntase la postul de inspector,
ca sa se consacre exclusiv InvatamIntului, In care Isi descoperise adevarata vocatie,
Ion Ghica e nevoit sd se Tntoarcd la cdpatTiul iubitului sOu tatä, care se stinse din viatd.
Rärnas In Muntenia, sa' descurce trebile succesorale, Ion Ghica Incercd fdra succes
sA scoatd cu Gr. Alexandrescu publicatia Sdptdena, Intetindu-si activitatea In cadrul
Societatii literare", care strInse la un loc fortele progresiste din ambele principate.
In vara anului 1845 Tricepe un nou periplu de caldtorii ale lui Ion Ghica In tdrile
apusene. La Paris, initiaza Societatea studentilor ronnâni, cu un comitet prezidac de
el, cu Scarlat VIrnav casier si C. A. Rosetti secretar. Ilustrului poet Lamartine,
situat ca deputat pe pozitii avansate, i se oferd preziderrtia de onoare, In iunie
1846. Venit la Paris sd se documenteze In vederea studierii istoriei lui Mihai Viteazul,
Nicolae BdIcescu preia In acel moment postul de bibliotecar al Societthi. Anul urmd-
tor II gäseste pe Ion Ghica In tara, unde se cdsdtoreste cu Alexandrina, fiica genera-
lului Nicolae Mavros, pasionat numismat, a carui pozitie politica protarista va fi In
viitor exploatata Impotriva ginerelui säu de clevetitori ca publicistul Valentineanu si
altii. Va fi o legaturd fericita, ddruita cu mai multi copii, de a cdror educatie
avea sd se ocupe cu atentie tatal. Revolutia izbucneste In Franta In februarie 1848
si se propagdfulgerdtor In toatd Europa. Inabusità prin siretenie de Mihail Gr. Sturdza
la Iasi, In martie, este pregatita' minutios In Tara Romdneascd. Eliade se aldturd lui
Ghica, spre a fi primit In Praha", care constituie nucleul miscdrii revolutionare
din iunie. In interval, la 15 mai are loc marea adunare de la Blaj. In toate ladle
romdnesti, scInteia s-a raspIndit si a desteptat numeroase constiinte In rIndurile
poporului, ale burgheziei si ale tinerilor progresisti din clasa stápinitoare. Inaintea
proclamatiei de la Islaz, comitetul revolutionar se opreste asupra lui Ion Ghica si-I
Insdrcineazd cu misiunea de a se duce la Constantinopol si de a se pune In legAtura 425

www.dacoromanica.ro
cu ambasadorul Frantei, generalul Aupick, Inainte de a Incerca obtinerea neutra-
litatii binevoitoare din partea puterii suverane. Prevazut cu eminente calitati de
diplomat , Ion Ghica izbuteste la Inceput ca capteze personalitati turcesti influente,
ba chiar si promisiuni de trimitere a unor cadre militare superioare, care sa organizeze
si sä Tnarmeze fortele revolutionare din tara. Primele lui misive, In parte cifrate,
dup. izbucnirea revolutiei, II pun Intr-o lumina de revolutionar extremist, care cere
sa se pue boerii sub judecata ca mIncatori si sa se trimitd la ocna", precum si o
ancheta generala". La 11 iulie, promite ca va trimite pe un Ahmed Tewfik Bey, ofiter
turc foarte distins, oferit de cercuri influente, capabil sa organizeze In scurt timp
un corp de armatd. La 1 august, anuntd sosirea In lard a doi aghiotanti ai generalului
Aupick, pentru a-si da seama de posibilitatile militare ale revolutionarilor munteni.
In septembrie, preconizeaza rezistenta In munti, Intelegerea cu maghiarii si cu slavii
pentru continuarea revolutiei aldturi de aceste nationalitati. Ion Ghica a fost, alaturi
de N. Balcescu si Cezar BoIliac, un Infocat partizan al apropierii de fortele revolu-
tionare maghiare, pentru obtinerea, In cazul reusitei, a unui statut de egalitate a ro-
manilor de peste munti cu celelalte nationalitati. In decembrie, Ti scria din nou lui
Balcescu, aflat la Paris, sa intereseze presa periodica, Journal des Débats §i Revue des
deux mondes, precum si tiparul german" de ideea unui stat roman neutru, In felul
Sviterii" ; el mai punea sperante In perspectiva discutarii problemei poloneze,
care ar putea grabi si tratarea celei romanesti. La Inceputul anului 1849, vazInd ce
greutati se pun In calea organizarii unei armate romane alaturi de revolutionarii
unguri, Ion Ghica este de parere sa se organizeze o legioand romana pentru Italia",
unde considerd iminentd reizbucnirea luptei de eliberare. Stabilit la Constantinopol
pentru o lunga perioadd, dupd caderea revolutiei din Tara Romaneasca, Ghica se
arata asadar, In primul moment, partizanul unor actiuni de mare anvergura, militard
si diplomatica, ca si N. Balcescu, cu care va Intretine o permanenta corespondenta,
In spiritul celei mai depline Increderi, chiar atunci and se vor ivi mici divergente
de metoda. Ceea ce Ii uneste, pe lInga aceeasi aprinsa dragoste de tara, este neIncre-
derea In grupul lui Eliade de la Paris si repulsia fata de campania acestora de defdi-
mare a refugiatilor de la Constantinopol si de la Brussa (Asia Mica).
0 alta prietenie strinsa, din refugiul de la Constantinopol, este aceea cu Ion
lonescu (de la Brad), eminentul agronom, care Intreprinse o campanie de cercetare
In Dobrogea, unde descoperi o densa si harnica populatie romaneacsca si nesfIrsite
posibilitati economice de viitor.
La rindul sdu, N. Balcescu este cucerit de entuziasmul lui Ion lonescu pentru
Dobrogea, si vede In acest tinut neexploatat o noua Californie". Ion Ghica Ti co-
munica proiectul acestuia de a Infiinta o ferrnd model cu plugarii emigrati peste
Dunare, incluzInd o scoald de agricultura si poate si o academie romaneascd".
In primele zile ale lui ianuarie 1850, Ion Ghica mai crede In apropiata izbucnire a
unei mari revolutii In Europa si In necesitatea unei actiuni comune cu emigratiile
polona, maghiard si sTrbd, cu Tntocmirea unui protocol In acest sens. Dupd cum con-
tribuise cu o suma importanta ca fond de rezerva la izbucnirea revolutiei din 1848,
Ion Ghica pune la dispozitie veniturile mosiei sale din lalomita In eventualitatea apa-
ritiei unei reviste romane la Paris.
De la Inceputul emigratiei, izbucnesc nentelegeri Intre fruntasii romani, care
se suspecteaza reciproc. Infasurat In mantia alba a lui Mihai Viteazul, din gravura
426 lui Sadeler, Eliade se crede seful predestinat, cdruia toti i-ar fi datori cu ascultarea

www.dacoromanica.ro
oarbd, seful incontestabil al locotenerrtei domnesti, Intr-un cuvint domnul, ale
cdrui hotäriri sint inspirate de cer si au puterea unor table ale legii. Din ceasul In
care Ion Ghica refuzd, dupä cdderea guvernului provizoriu, sd reprezinte mai departe
locotenerta" la Constantinopol, Eliade TI considera trádator al cauzei si-1 acuzd de
a fi lucrat pentru a-I face pe Ion ampineanu domnitor. Cind, pe de altd parte, AI. G.
Golescu-Ardpild afld a Ion Ghica I-ar propune pe unchiul sau conducdtor al romdnilor
in pribegie, el îi scrie cu sinceritate cá atitudinea aceluia, puSin favorabild revoluSiei,
nu-I recomandd pentru acest loc. Mai tTrziu, cite un cduzas, ca Ion lonescu de la Brad,
vede in Ghica viitorul domn al Tárii Românesti, lar N. Balcescu, In glurnd, II amenintd
cd nu-I mai face domn dacd stdruie In ideile sale gresite, ca aceea cd mintuirea romd-
nilor ar sta numai in puterea turcilor.
Eliade nu se sfieste denurrte pe Ion Ghica In ziarele franceze ca agent Sarist,
care ar complota in acest sens cu emigraIii de la Brussa si din Paris, in inselegere cu
regimul de la Bucuresti. Multiplele relaii cu unii ministri turd i cu plenipoterrtiarii
de la Constantinopol II expun invidiei si prepusului cA ar lucra pe cont propriu.
In 1853, Ion Ghica intervine pe 14)0' Mihail Czaikowski, devenit Sadyk Pasa, sd-i
°blind scrisori pentru autoritd-tile din lanina si Monastir lui D. Bolintineanu, In vede-
rea cdrátoriei sale si In scopul redesteptdrii sentimentului na-tional printre aromdni.
Ambasadorul Angliei la Constantinopol, Stratford Canning of Redcliffe TI recomandd
vizirului pentru postul de guvernator al insulei Samos, bintuitd de piraSi si de tilhari.
In noua calitate, pe care o de-tine timp de cinci ani (1854 1859), Ion Ghica se aratd
de o nebänuitd energie si capacitate organizatoricd. Cu ajutorul unor unitáSi ale
flotei franceze, prin relasii personale cu amiralul Barbier de Tinan si cu ofiSerii din
subordinea acestuia, izbuteste din primul an sd stirpeascd pe tosi piraii, ca apoi sd
se piing cu umor cäpitanului Pouthier, supravieSuitor al naufragiului Meduzei",
imortalizat de Géricault, apasd linistea si plictisul de pe insuld. Cu minime mij-
loace bänesti face gospoddrie bund, taie drumuri, ridicd scoli, un pensionat de fete,
ingrijit de sosia lui, doneazd cärti, dar se gindeste sä demisioneze, and la recomandarea
aceluiasi ambasador englez e avansat la rangul de bei (prins) de Samos (februarie 1856)
si in aceastä noud calitate e primit cu bunavointd de sultan. La moartea fiicei sale
Alexandrina, face o slujbd pentru ea In capela din insula Patmos, in petera sfintului
loan, unde i-ar fi fost dictat acestuia Apocalipsul. in orele libere face sdpdturi arheo-
logice, iar din economii cumpärd basoreliefuri, un cap colosal din marmurd si alte
piese de colecSie. La 13 mai 18570 anurqd pe sosia lui cd va pleca a doua zi sd vineze
un tigru. Cu ocazia alegerilor frauduloase din Moldova, prezidate de caimacamul
Vogoride, ambasadorul Frarrtei la Constantinopol, Thouvenel, cdruia Ghica Ti supusese
un plan de unire a tuturor sdrilor romdnesti sub suzeranitate turceascd, porunceste
cdpitanului Laurent sd iasd cu vasul Ajaccio In fa-ta ambasadei obSine casarea ale-
i

gerilor. In 1857, dezminte din nou zvonul cä ar fi candidat la domnie si anunId hotd-
rirea sa de a ru pe once legdturi cu familia Ghica, al cdrei cel mai proeminent membru,
Alexandru Dimitrie, fostul domnitor, e in acel moment caimacam si din nou aspirant
la scaunul Tárii Romdnesti. Cu acest prilej, recunoaste a fi ambisios, dar nu si vanitos,
printr-un distinguo memorabil. Se Tntoarce in Sara In noiembrie 1858, dupd mai
bine de zece ani de absentd, Incercind impresii dureroase la debarcarea de la Braila.
E in ajunul alegerilor. Calititii sale de bei de Samos Ti datoreazd refuzul tribunalului
din Tirgoviste de a-i recunoaste calitdsile de alegdtor si de eligibil. Ca urmare, isi
trimite telegrafic demisia la Constantinopol, cu temerea cd-i va fi respinsd. Se declarä
satisfácut de indoita alegere a lui Alexandru I. Cuza, pe care o salad ca o data istoricd. 427

www.dacoromanica.ro
Numit, la recomandarea lui Vasile Alecsandri, prim-ministru i ministru de interne
al Moldovei, detine aceste calinti de la 6 martie !a 26 aprilie 1859, ca apoi la 11 octom-
brie, sa obtind acelea0 portofolii In Muntenia. Cabinetul s'au demisioneazd dupa
§apte luni §i jumdtate, la 27 mai 1860. Printre reformele realizate In acest Interval,
retinem introducerea prin lege a alfabetului latin. Cdzut de la putere, initiaza o
vie campanie publicisticd, preconizInd descentralizarea administrativa' §i autonomia
comunala. in 1863, Vasile Alecsandri II compatimeTte ironic ca a fost ales unul din
cei patru vicepreedinti ai Camerii. Lovitura de stat a lui Alexandru Ion Cuza II aruncd
Insd In tabara monstruoasei coal VOL a care' conducere o preia. Locotenenta domneascd
TI nume§te, dupa lovitura de la 11 februarie, prim-ministru, functie pe care o deline
numai trei luni, depunInduli demisia In mIinile noului domnitor la 11 mai 1866.
Carol îi Incredinieazd guvernul la data de 15 iulie, dar Ion Ghica nu-§i poate
alege, din lipsd de partizani, un parlament omogen, iar acesta,In majoritatile lui con-
trolat de I. C. Bratianu, II rastoarna dupd alte apte luni i jumatate de guvernare,
termen-limita, ca §i acela din 1859-1860, peste care nu a putut trece. 0 ultimd oard
chemat sA conducd guvernul, la 18 decembrie 1870. Un putern-ic curent antiger-
man creTte In -Ord §i In Capitala, dupa rdzboiul franco-prusian. Cu prilejul sarbatoririi
zilei Impdratului, la 11 martie 1871, banchetul din sala Slatineanu e tulburat de
manifestare cetateneasca ostild, In prevenirea cd'reia Ministerul de Interne, condus
de Ion Ghica, nu luase nici o mdsurd. in arhiva acestuia s-a gasit ciorna unui ordin,
post festum, catre ministrul de razboi, ca sA ia masuri ! Luat-a parte Ion Ghica sau nu
la organizarea acelei manifest*, menitä prin rico§eu sa determine abdicarea suve-
ranului Istoria nu s-a pronunIat limpede In aceastd chestiune. Cum rdsturnase
Insd un domnitorin persoana popularului voievod al Unirii §i al Improprietdririi
Taranilor, reformd In urma cdreia Ion Ghica, In calitate de mare proprietar rural,
trebuise sA cedeze 3 000 de hectare, nu pare deloc probabil ca expertul conspira-
tor sd fi fost luat prin surprindere Intr-o Imprejurare unica, mai ales dupa ce domni-
torul era descoperit de indiscreta publicitate facuta In jurul unei scrisori ale sale
catre un prieten din Germania, prin care-§i manifestase categoric neadaptarea la
conditiile vietii politice din tara noastra. Imprejurtrile erau apdar favorabile unei
rasturndri a domnitorului strain, profund ofensat de manifestatia pe care nu o putea
crede spontand. Domnitorul cheamd locotenenta domneascd §i-i aduce la cuno§tintd
hotarTrea de a abdica. $eful conservatorilor, Lascar Catargiu, il convinge Insd sd
renurrte la acest act §i demitd pe Ion Ghica, asigurIndu-I ca i se va da satisfactie
pe toatd linia, inclusiv In afacerea concesiondrii cAilor ferate, In folosul unui consortiu
german. Ion Ghica se prezintd la palat prezintd demisia, pe care domnitorul,
dupd o versiune i-o primeTte, dar dupd alta, mai probabild, i-o respinge, cu
cuvintele : je vous chasse". Oircum ar fi, este pentru Ion Ghica sfTrOtul
sale politice, dupd ce votul de netncredere ob-tinut din partea propriei sale majoritati
fusese o indicatie ca eminentul barbat nu era i un om de stat de aceea§i forta.
intr-un rind, Ion Ghica va califica manifestatia ceateneascd de la 11 martie 1871,
la care tineretul universitar, ostil militarismului prusian, luase o larga parte, drept
simpld gaminerie". $trengarie sau fapta precugetata §i cu Wale lungd, ea nu
atins Insa scopul : ahul la capul statului. Prin ricoeu, Insd, a anulat toate perspecti-
vele omului politic, care ar fi putut rIvni la scaunul de domnitor, ca al unsprezecelea
§i nu ultimul din neamul GhiculeOlor.
Ion Ghica se va mai alege senator §i deputat, vafigura In comitetul de conducere
428 al partidului liberal, pe al cdrui ef, Ion C. Brdtianu, II detesta cordial, va fi

www.dacoromanica.ro
un moment, In calitate de economist, directorul Creditului Fundar Rural, dar rolul
sdu politic cedeazd celui cultural, mereu In ascensiune. La 25 august 1874, ca urmare
a rdsundtorului succes al Convorbirilor economice, e ales membru al Societdtii Acade-
mice Romdne, lar la 18 septembrie 1876, prqedintele ei, ca In 1877 sd i se Tncre-
dinteze directia generala a teatrelor. in pragul rdzboiului pentru independentd,
se declard, ca vechi i statornic filo-turc, pentru neutralitate. in mai 1879, publicd
IntIia scrisoare, despre Oucerul Alecu Gheorghescu, din lungul ciclu de Scrisori dive
V. Alecsandri, care va constitui revelatia unui mare, unui nentrecut talent de episto-
lier §i titlul sdu principal de glorie literard.
Formal Impdcat mai de demult cu suveranul pe care Incercase poate a-I rdsturna
§i a-I Inlocui, este numit de rege min istru plenipotentiar la Londra, In mai 1881 i
peste trei luni prezintd scrisorile de acreditare reginei Victoria. in capitala Angliei
4i regäsete vechile cunoTtinte din anii pribegiei i 4i face alte legaturi utile, cu un
tact de diplomat Tnndscut, 4i menajeazd mai multe adrese, sub nume fictive, de
teama unei imaginare camere negre", asista la concerte i la reprezentatii teatrale,
citete la British Museum, ca sd verifice ipoteze improbabile, ca aceea a originii
romdne a lui Theodoros, Impdratul Abisiniei, sperd un moment (martieaprilie
1884) cd va fi iar4i ministru In lard, TO petrece week-end-urile la Brighton sau In
insulaWight, cdrátorqte In Franta, Spania, Portugali a, Germania, TO face vilegiatura
la Vichy, Royat, Aix-les-Bains, pdstand ca In trecut legaturile epistolare cu prietenii
din lard. La 1 martie 1891 este pensionat pentru limitd de vIrstd i se Intoarce In
;ara. Dupd o lungd board, se stinge din viatá la 22 aprilie 1897, printre ultimii
supravietuitori ai marei generatii care a participat la rengterea culturald i politicd
a tdrilor noastre, le-a pregdtit revolutia, Unirea, independenta §i a militat pentru o
economie liberald i insti÷utii moderne. Constitutia fizica firavd In aparenta a fost
Invinsd de vointa de fier a amatorului de sporturi, cdldret, pescar i vIndtor, sol devo-
tat i pdrinte ferm, bun gospodar, crescut In preajma stejarului milenar de la Gher-
gani, la umbra cdruia s-a Tnapoiat ca sdli Incheie veleatul pe acest pdmInt.
Convo biri economice i-au propus din capul locului de a fi nu un tratat siste-
matic, de a cdrui lipsd se simtea totqi nevoia la noi. Lucrarea de altfel s-a constituit
In interval de peste zece ani (1865-1876), din browri succesive, bucurIndu-se la
un scurt interval de o reeditare (1879), ca sd se completeze peste alti cinci ani
In editie definitiva (1884). La sflt*tul prefetei, autorul a Incercat sd explice dece
i-a ales acest mod mai liber de expunere, In locul celei still-Ise, cerutd de seriozi-
tatea obiectului de studiu. inchipuind apdar un dialog cu un amic care-i imputa
de ce nu a scris Tntr-un mod regulat i sistematic un curs de economie poIiticd",
Ion Ghica a replicat cu o rara modestie, clIndu-i In principiu dreptate, dar mdrtu-
risinduli oarecum limitele : Nu zic ba I dar iubiti cititori, nu scrie cineva cum voqte
ci, din nenorocire, scrie cum poate [...] VI rog dar, fiti toleranti i primiti ceeace,
vd pot da ; nu cereti de la mine sd se suie mai sus decit li este dat".
0 alta scuzd" invocatd tocmai In finalul prefetei, In ultimul paragraf, are valoarea
mdrturiei de credintd a omului politic In retragere : De voie de nevoie, de bine de
flu am fost om politic, om de stat, cum sd zice, i am tras destul timp la ham ca
sd nu fi ramas i eu cu defectele meseriei. Omul de stat este silit sd dezlege cestiunile,
In ordinul In care i se prezintd, pus mai totdeauna de evenimente, Tncurcate i

Invdlite Intr-o mie -o mie de Imprejurdri ale tinnpului, ale locului, ale situatiunei
politice, ale opiniunei publice §i ale prejuditiilor. Prin urmare, iubiti cititori, Tmi e cu
neputintd sd md supun la o Invdtdturd doctrinald, sd md fac organul unei coli sau al 429

www.dacoromanica.ro
unei secte $tiintifice, $i primii Cu indulgentd ceea ce va pot da" (citat, ca tot ce va
urma, dupa editia a Ill-a, din 1879).
Fie-ne totu$i Ingaduit sad contrazicem pe autor cInd afirma cà nu apartine nici
unei $coli economice. Ion Ghica a fost un stralucit reprezentant al economiei
liberale, lar nicidecum un eclectic sau un diletant nefixat la o convingere teoretica.
Vom vedea mai departe consecintele fart voie doctrinale ce decurg din aceasta po-
zitie teoretica. Pe de alta parte, autorul a Incercat sa remedieze caracterul conver-
sativ al convorbirilor" sale, amintind In mod liber modul familiar de expunere
allui Laboulaye, cunoscutul economist francez de aceea$i factura structurald $i de
pe aceea$i pozitie ideologica. Lucrarea, In forma ei definitivd, prezinta un sumar
edificator, relativ la varietatea tematica : Munca (1863), Creditu/ (1864), Trnprumu-
turile statului, Proprietatea (1865), Industria (1870), Finantele (1871), Trei ani în Roma-
nia sou corespondenta onorabilului Bob Dowley (1876), Bucurestiul industrial si politic
(1876), Productiunea, consumatiunea i schimbul (1884). intr-adevar, daca am elimina
din acest sumar capitolele antepenultim $i penultim, lucrarea ar corespunde, prin
titlurile ei macar, nevoii de sistematizare a materialelor $i a problemelor.
Ca sa ne Intoarcem la Prefata, vom mai atrage atentia ca ea Incepe Infati$Ind
In modul cel mai categoric forta de reflectare a literaturii : Numai literatura poate
exprima cu exactitate starea intelectuald $i morald a unei epoce, cad ea este forma
sub care se Inregistreaza ideile, credintele $i cuno$tintele unei natiuni ; numai ea
poate da o cuno$tintd precisa a raporturilor ce exista Intre oamenii $i lucrurile unui
timp cu ideile cele adevarate ; ea este tezaurul In care se depun cuno$tintele socie-
tatilor omene$ti". Dupd acest elogiu al puterii specifice de reflectare a unei epoci,
proprie literaturii $i numai literaturii, urmeaza observatia omului politic care nu
a fost crutat de cele mai nedrepte Invinuiri, adeseori infamante, cum ca la noi s-a
facut din literaturd o arma de destructiune". Prima parte a Prefetei capdta mereu
mai accentuat caracterul unei pledoarii Impotriva felului In care omul politic este
expus tuturor calomniilor. Aceasta pledoarie nu e scutita de o retorica transpa-
rentä', ca aceea din aceasta perioada de o neobi$nuitä dimensiune Acei care nu
voesc nici destrugerea nici conservarea a tot ce exista, fiindcd cred ca multe din
institutiunile noastre sunt productul spiritului natiunei $i ca nu se pot distruge
fárd primejdie, precum credeau Ca. ar fi fost periculos a pastra institutiunile acelea
care au servit la apasarea natiunei $i la Impiedicarea progresului, acei oameni au
fost tractati ca inamici ai binelui $i loviti din toate pärtile ; acei care au dorit
totdeauna echitatea $i libertatea in ordinul social $i politic, o societate In care sd
domneasca dreptatea ca un guvern respectabil $i respectat, nu prin domnia puterei,
ci prin domnia legilor ; acei care au respectat puterea fara a o lingu$i, care n-au
cautat niciodatd a o amagi ci i-au aratat din vreme stIncile de care se poate lovi
acei care nu cred ca printr-o sariturd se poate ajunge $i intrece natiunile cele mai
Inaintate ; acei care privesc cu Ingrijire pornirile care au adus loviri de tot felul
au fost tractati de ambitio$i $i de rdi romani". Nu e prea greu de adulmecat carac-
terul de pro domo al acestei tirade, In care acei care se pot reduce la scara lui
acela care, iar acesta la autorul Insu$i, situat Intr-un moment de aprigi pasiuni poli-
tice $i de patima$e ciocniri, pe o ingrata pozitie de centru, ca un fel de progresist
moderat, ca sa nu spunem, cum $i-a zis mai tTrziu un partid, un conservator
democrat. Ion Ghica asociaza' termenii echitatea $i libertatea", iar nu egalitatea
$i libertatea", ca In traditia pa$optista care mai adauga, In amintirea triadei marii
430 revolutii franceze, $i fratia. Autorul avea sa observe cd egalitatea nu exista In natura,

www.dacoromanica.ro
iar socialmente nu poate exista dedt In fata legilor, care trebuie sd se aplice echi-
tabil (iar nu Tn spirit de clasd), evitIndu-se Trisd nivelarea economicd, sub cuvInt cd
numai munca este izvorul proprietátii. Este curios de observat cd economistul,
mai cunoscdtor dedt oricine al conditiilor de dstig prin speculatie, se strdduieste
a convinge pe cititori ca Insdsi marea proprietate agrard a fost dobInditd la noi pe
singura cale a cumpdrdrii, tind e stiut cd si aceasta a operat adesea abuziv, prin
rdsluire, adicd uzurpatie, sau prin silnicie, prin vInzdri for-late. Ion Ghica mai se
Inseard crezInd cd principiul egalitátii Tnaintea legii face cu neputintd lupta de clasd,
a cdrei existentd fireastá In cadrul socieatii burghezo-capitalista Ti scapd cu desd-
Virsire. Acestea sInt limitele gindirii economice a autorului, care Insa a Vázut lim-
pede citeva din racilele fundamentale ale societatii timpului sdu : mizeria satelor,
In scandalos contrast cu prosperitatea oraselor ; subalimentarea, lipsa de igiend,
bolile sociale, stdderea natalintii ; dstigul ilicit ; goana exclusivd dupd functiunile
publice care Tricarcd bugetul cu 120 de milioane anual, luate din sudoarea munci-
torului nostru de pdmInt ; fuga dinaintea meseriilor si a mestesugurilor, Tricdpute
prin acest fenomen pe mina strdinilor. Ion Ghica este unul dintre cei dintTi la noi
care combate judecata dupd care singurul izvor de bogd-tie naturald ar fi plugdria,
pe acea vreme lucratd primitiv, In loc de a se folosi de masini, deoarece mecani-
zarea agriculturii ar creste enorm productia tdrii, putTnd nutri o populatie numeric
Intreitd. El mai preconizeazd asociatiile de lucratori agricoli, cooperatia de muncd
si de consum care ar ridica nivelul de viatd atit de sazut al taranului. Pe de aka'
parte, Ion Ghica observd cu Indreptätitä uimire cd Tntr-o lard In care nu existd nici
o industrie manufacturierd, se sustine totusi ideea protectionistd, cu corolarul ei
pgubitor economiei nationale, prohibitismul vamal. Una din ideile sale progresiste
este si aceea de a destepta printre români spiritul de asociatiuni industriale. In pri-
vinta creditului, acesta trebuie sd fie o fortd de sprijin atIt pentru agricultori, tit
si pentru industriasi. Creditul Funciar Rural a fost o institutie din vreme preconi-
zatd de Ion Ghica si ca atare a fost TntTiul sdu presedinte. Economistul a adoptat
poate tiparul convorbirii nesistematice, cu asociatii de idei libere si neprevazute,
ca sd-si ridice Insd apoi glasul musträtor, avertiiind Tmpotriva primejdiilor ce pin-
desc de pretutindeni din pricina relelor deprinderi si a unei gresite politici econo-
mice si sd-si Indemne cititorii la solutii practice mIntuitoare, ca acestea : Datá
voiti, voi tinerii, sd aveti o patrie romand, puneti-vd pe industrie, deveniti producd-
tori ; lucrati Impreund ; In loc de a conta sd cTstigati cu efecte, cu Tmprumuturi
d-ale statului si cu agiotagiu, asociati capitalul vostru cu munca, deschideti prdvälii,
Infiintati ateliere, formati o casd de credit industrial la care acei ce vor sd mun-
ceascd s'd poatd gäsi avansuri cu care sd-si poatd procura masinele si instrumentele
de lucru cu un procent drept si cuviincios ; pentru intreprinderile cele mari, sd
cdutám solutiunea In asociatiuni, interesTnd la beneficii atit capitalul tit si munca".
Sa retinem cd Ion Ghica, mare proprietar rural, care-si trdgea veniturile din exploa-
tarea intensivd a pdmIntului, cu masini importate din Anglia, se declara hotarIt
contra speculatiei capitaliste (efecte, agiotaj adia joc de bursa), preconizInd
ca mijloc de cTstig munca si asocierea capitalului cu munca, In sensul cTstigurilor
reciproce, chiar data' nu mergea atIt de departe pind a propune participarea la bene-
ficiu. Din cunoasterea, In tinerete, a socialismului utopic si mai ales a lui Fourier
si a fourierismului falansterian, din prietenia lui cu Theodor Diamant, a Inteles ce
poate da asociatia si pe tdrimul muncii agricole, ca factor de progres social, care 431

www.dacoromanica.ro
nu se poate concepe prin aspiratia generala a parin/ilor pentru copiii lor la functii
de cancelarie, la birocratie parazitara, ca o sarcina pentru singurul producator
roman, pentru plugar". Este curios de constatat ca prin aceasta statornica i raspicata
condamnare a parazitismului functionaresc, precum si In stigmatizarea cTstigului rara
munca, liberalul Ion Ghica TI precede pe Eminescu, care va duce mai departe aceeasi
lupta la Timpul, Intre anii 1877 si 1883. Adversar hotarit al protectionismului, al
prohibitiunii, al monopolurilor si al privilegiilor, economistul constan ca d-abia
de putini ani Incoa, stiinta economica' a Tnceput a se coborT de la Tnaltimea catedre-
lor facultatilor si a scrierilor voluminoase la un nivel la care sa se poata adapa si
multimea". Opera lui este aladar una de vulgarizare Tn sensul cel mai bun al cuvTn-
tului, care este cel educativ pe plan social, pentru a ridica o stavila impotriva pre-
judecatilor, ca repulsia generalizan fan de mestesuguri si de industrii, i pentru
a indica tuturor ale de Tndreptare ale progresului economic. Sursele de inspira-
tie ale lui Ion Ghica sint doctrinele liberalismului francez si mai ales englez, de
la Adam Smith la Michel Chevalier, ale carui cursuri le-a audiat. De la primele
pagini ale capitolului Munca, releva senzationala ascensiune sociala, pe aceastä sin-
gura cale, ale unor mari fruntasi ai vieii publice anglosaxone, ca Watt, fost fierar,
Brustelme, tTmplar, Peel, postavar, Lincoln, nietor de lemne, Johnson, croitor.
S-ar spune cä Ion Ghica a ramas, In fundul constiintei, Cu tot pozitivismul sau prac-
tic, un iremediabil romantic al liberalismului, convins cà exceptia ar putea deveni
regula, daca In fiecare om s-ar gasi energia unui pionier, asa cum Napoleon afirma
ca In ranita oricarui soldat saläsluieste bastonul de maresal.
Locul literaturii, In Convorbiri economice, fara a fi de Intiiul rang, ca Tn Scrisori
catre Vasile Alecsandri, nu este de loc neInsemnat. Partea a saptea, Trei ani In Roma-
nia etc., are caracterul unor noi Scrisori persone, cu deosebirea ca persanul s-a trans-
format In englez si Parisul din vremea lui Montesquieu In Bucurestii din 1876, asa
cum Ti vedea Ion Ghica, dupa cinci ani de retragere din vian politica activa, cTnd
figura Insa totusi In comitetul de conducere al partidului liberal, alcatuit din 25 de
membri, alaturi de Ion C. Bratianu, Dimitrie Bratianu, Ion I. CTmpineanu, värul
sau primar, Al. G. Golescu (Arapila), prietenul sal si al lui N. Balcescu, D. A. Sturdza,
devotatul sau prieten si viitorul sef al partidului, Mihail Kogalniceanu, C. A. Rosetti
si alii, oameni noi. Pasiunile politice ale infrintului din noaptea de 11 martie 1871
s'int Tnca nestinse, ca focul mocnit sub cenusa. intr-un tablou sumbru al vietii publice
interne, este Infatisat ministerul conservator cu colaborarea junimistilor, prezidat
de Lascar Catargiu, beneficiarul susnumitei date si titular la interne, cu Petre Ma-
vrogheni la finante, Alexandru Lahovari la justitie, Titu Maiorescu la culte si instruc-
tiune publica si loan Em. Florescu la razboi. Aceasta formatie, sarjata de Ion Ghica,
este aceea dintre 7 aprilie 1874 si 6 ianuarie 1875, c'ind poate au fost scrise paginile
vindicative din scrisorile lui Bob Dowley, caruia autorul Ti Imprumuta dispretul
si ura fan de falsul bonom care a salvat dinastia In profitul sat.% Lascar Catargiu,
om de mediocra cultura si de rizibil vocabular politic, ridiculizat si de Caragiale
pentru al sau Statu qua (sic). Bob Dowley Tsi mai asuma si antipatia fan de Petre
Mavrogheni, economistul regimului, care daduse semnalul de rasturnare a guver-
nului Ion Ghica printr-o interpelare, fan de ministrul de justiTie, doctor TngTmfat",
care trateaza poporul de canalie" si pozeaza In Jupiter tuna-tor", fan de triada
rezeman pe sabia unui om care tot puindu-si la ciucuri de fir si la pene de cocos
a ajuns a se crede un om de resbel si care a ostenit finantele Çärii juandu-se d-a
432 generalul". Ion Ghica era nedrept cu toti patru. Para a avea cultura unui barbat

www.dacoromanica.ro
de stat modern, Lascar Catargiu a fost un om de mare bun simt si de judecata,
Petre Mavrogheni un valoros economist, Alexandru Lahovari un remarcabil jurist,
iar generalul Florescu s-a preocupat de pregatirea militard a /aril, care a dus regimen-
tele noastre la biruinta In rdzboiul Independentei. Ion Ghica se exprima cu dispret
fand de echipa politicd a Junimii" iesene, tineri de moda, coconasi poleiti [...],
imbuiban de o filosofie periculoasd", aceea a lui Schopenhauer, a carui sistemd chiar
de ar fi adevaratd din punctul de vedere speculativ", observa ginditorul pragmatic,
speriat de posibilele consecinte politice ale pesimismului, nu este mai putin perk
culoasa din punctul de vedere practic". inversunarea lui se ridica si impotriva filo-
zofiei darwiniene. Un popor tindr, plin de vigoare si de viitor, nu trebuie sd fie
cu &dui impironit la nenorociri, la mizerii si la noian ; el are trebuinnd sa-si diriga
mintea i munca spre Imbunatatirea starei sale morale si sociale ;ii trebuie o filo-
sofie care sa-I faca sa iubeasca viata incunjurind-o de toate frumusetile i iluziunile
ei ; iar nu sa-i arate societatea ca o colivie de fiard selbaticd In care omul este in-
chis ca sa nu fie pe tot momentul intre alternativa de a minca pe semenii sai sau
de a fi mincat de dinsii". Dupd cum se vede, Ion Ghica a rdmas in pragul batri-
neni acelasi viguros optimist, din plamada pasoptismului care a iubit viata cu toate
frumusenle si iluziunele ei", neingaduindu-si luxul indoielilor si al blazdrii, frInd
In calea luptei si a progresului. Nu e mai putin adevarat Insd cA surprinde inver-
sunarea lui Bob Dowley, alias Ion Ghica, impotriva ministerului compus In noap-
tea de 11 martie", rod, dupd el, al unei conjurani, care ar fi dus -Ora la ruind,
la secarea izvoarelor ei de producne, la violarea tuturor drepturilor morale si
politice". Violenta pamfletarului culmineazd and Invinuieste acel minister cu
adeptii scoalei sceptice" ca a suspendat prin fraudd si prin violenta actiunea
legei si practica virtuni, au introdus viciul si nebunia In toate ramurile mecanis-
mului guvernamental si au saracit tara". Ne uimeste nu numai pornirea pdtimasa
dar si datarea scrisorii 15/27 februar 1876, and Petre Mavrogheni fusese Tnlocuit
de mai bine de un an la finarle cu G. Gr. Cantacuzino-Nababul, iar Titu Maio-
rescu mai recent de P. P. Carp la Culte i Instructiune Publica. in acelasi capitol,
autorul se apdra indirect de suspiciunea de a fi pus la cale manifestana antipru-
sacd din seara zilei de 11 martie 1871, menita, credem, sa-1 rastoarne pe domn,
infatisind-o ca o gaminerie de strada, urzita de o poline ocultd, care printr-un
puternic al sau agent excitd tinerimea scolara perorind pe treptele universitani
In contra germanilor si a unui banchet ce se da intr-o sala publica, intr-un moment
and In camera deputatilor cestiunea drumului de fier al vestitului Strusberg ajun-
sese intr-o stare de discutiune acuta i ameninta a face sa se urmareascd de escro-
cherie niste persoane importante, a servit de pivo reacnunei pentru a pune mina
pe putere". Asadar guvernul al V-lea al lui Ion Ghica ar fi fost victima nu a jocului
propriului sau sef, rasturnator de domni, ci a unei oculte conservatoare, interesata
sA uzurpe puterea i sA scape de sancnunea justinei pe afaceristii concesiunilor scan-
daloase. Este o aparare In toata regula a momentului politic pind astazi incomplet
elucidat.
Pe cit de sever este Bob Dowley cu guvernul lui Lascar Catargiu, vestejit In
persoana reprezentannlor sal dintre cei mai califican, pe atit de binevoitoare sint
scrisorile lui referitoare la Tara si la poporul nostru. E adevarat, Bucurestii sint pri-
yin cu un ochi critic, cdruia nu-i scapd rdspindirea unei populani de o sutd cinci-
zeci de mii de suflete rdspindita pe o ampie In care lesne ar Tricapea peste un
milion de locuitori", nu insa fard amendamentul : Rdrimea caselor este o impre- 433

28 - 2, 8178

www.dacoromanica.ro
jurare norocitd, fiindcd altfel, nu stiu zdu cum ar trdi bietii crestini adäpati cu
apd din Dimbovita si rásuflati cu aer din canal ; intoxicatiunea si asfixia ar fi gene-
raid". Cerul Bucurestilor e descris de alter-ego-ul lui Ion Ghica cu o sensibilitate
de poet : D-asupra orasului, un cer transparent sticlà ; trec luni intregi fdrd sä
vezi cel mai mic fulg de nor. in mijlocul boltei albastre stä toatá ziva soarele atir-
nat ca o lampd care te dogoreste si te orbeste ; noaptea firmamentul pare bätut
In cuie cu gdmälie de briliant". Din pdcate, starea sanitard a populatiei e deplora-
bilà Frigurile palustre domnesc aici tot anul ca nicdieri aiurea, alternInd cu Var.-
satul, cu angina, cu tifosul si cu oftalmia egiptiand". Ceremonialul cu mare alai al
cortegiilor funebre oferd vizitatorului englez o pagina de cea mai bund calitate sati-
ricd, prin care Ion Ghica ?si anuntd totodatá neintrecuta fortd descriptivd din Scri-
sori cdtre V. Alecsandri. Urmeazd examenul demografic al tárii, cu lipsa bratelor
de muncd, oful marelui proprietar : Proprietali de cincisprezece si de doudzeci
de mii de pogoane de pdrrant cultivabile, care nu au pe dinsele mai mult de zece
sau cincisprezece familii, si de la cari proprietarul d-abia prinde cloud mii de galbeni
pe an". Relieful Carpatilor e gresit arätat, cu Ciahläul sau Pionul 2720 m" fatd de
Omul sau Caraimanul" numai 2650 m d-asupra mdrii". Bob Dowley combate
insä energic eroarea cä romdnii sunt un popor Inapoiat, aproape sdlbatic", ardtind
inteligenta deosebitä si marea putere de muncä a lor, frumusgea romdncelor, cu
agere note satirice la adresa damelor de aici", din Bucuresti, care poartd rochii
de atlas, de fai si de catifea epinglée, lipite de pulpe ca pantalonii husarilor, grama-
dite mototol dinddrdt, i cu coacrá de doi coti, botine cu toc Malt de o schioapd,
potcovite cu alamd ; pdrárii mari cit podul palmei, legate pe crestetul cocului, si
cadogane de o oca aruncate pe spate ; toate acestea aduse de porunceará assortis
de la cele mai renumite modiste din Paris". Bob Dowley mai mentioneazd calestile
de Viena prea luxoase, serile sdptámTnale de primire, cu saloane elegante, In care
damele se aseazd pentru toatá seara pe scaune si pe canapele, trimbd", iar bar-
b* fumeazd, de ,,poi tdia fumul de tutun cu cutitur si joacd ore intregi cdrti.
In alte saloane se danseazd cadril, vals, polca", urmate de supeu si cotilion", lar
vara, lumea mare, damele mai ales, pleacd In straindtate, la Ems, la Spa, la Vichy,
la Carlsbad, etc.". Umorul lui Bob Dowley este ca acela al lui Ion Ghica, sinteza
celui popular cu cel cult : Ma opresc ad, cum zice povestea vorbii italianului

ho spesse volte piu d'una lingua in bocca".

Bob Dowley ataca problema populatiei, prezintá statistica ei pe profesiuni si


Incheie cu observatia ca poporul este cel mai frugal ce am vdzut", dar si cu cali-
tali morale care II ridicd de o potrivä cu popoarele cele mai destepte si mai lumi-
nate din dte am vdzut". Poporul cu putind Triatáturd" crá foarte buni avocati",
apoi exceleazd in medicind i chirurgie", lar acei cari s-au dat la studiile ingi-
neresti au reusit foarte bine". lmpresionant este mai ales elogiul poporului de
jos", despre care prepusul lui Ion Ghica ne spune : Nu cunosc tdran plugar mai
destept si mai lipsit de prejudge ca tdranul roman". Bob Dowley a stat la masä
la Broft, a vorbit despre problemele economice la ordinea zilei, ca datoria Stern,
datoria Oppenheim, podurile de fier, linia Giurgiu, domeniile, renta etc. etc. etc.",
a descoperit, ironic, un om cu adevdrat extraordinar", fatd de care vestitii Godil-
lot, Strusberg, Ambron, nu-i ajung nici la gleznd", s-a familiarizat cu afacerile ce se
434 trateazd si incheie cu exclamatia : Fericitd tart I " deoarece cu o asemenea

www.dacoromanica.ro
afluin/d de generosi fdcAtori de bine", ai capitalurilor sträine acaparatoare,
Romania, trednd din concesiuni In concesiuni nu poate deck sä devie In curInd
un adevarat Eldorado, prin mijlocul cdruia, In loc de DImbovitd sd curgd Pactolul
cu toate boa/iile lumei". Bob Dowley dà exemple succesive de aventurieri strdini
imbogd/i/i la noi peste noapte, eroi" care beau si chiuiesc In sändtatea
Regelui Bacsis".
Dupa tabloul vie/ii economice, urmeazd acela al situa/iei externe, prezentarea
nemOgulitoare a voievodului Unirii, ca om pu/in scrupulos si pu/in identificat cu
ideile constitu/ionale", iar alta data, ca un bun roman, dar nu si la Indl/imea mi-
siunei sale", care ar fi fost rästurnat In urma revolu/iunei (sic) de la 11/23 februarie
1866". Sahul la noul domnitor este cu abilitate dat Intr-o vasta perioada In care
verbele predicative sInt puse la modul condkional, ca sd nu strabatd zelul partizan
al opozantului : Consiliarii tronului cari, In loc de a se conduce de sim/u1 de egali-
tate In Intru si de modera/iune in afard, s-ar arunca In aventuri ; cari, In loc de a
alege pe guvernan/i dintre bdrba/ii /Orel cei mai capabili, cei mai onesti, ar da ;ara
miinile oamenilor nesocotki, violinçi i risipitori ; cari ar lingusi patimile dom-
nitorului, ar mdguli ambi/iunile si vanitäVle lui de glorie militara si de absolutism,
ca sa li se Ingdduie lor cdlcarea legilor, violarea instit4unilor, falsificarea si batjo-
corirea Constitu/iei jurate, si Impovararea na/iunii cu däri mai presus de puterile
sale ; cari ar seca toate izvoarele de produc/iune, acei consiliari ar aduce raceala
si neIncrederea Intre suveran si popor, facInd pe unul sa banuiasca pe toll acei
cari nu-I Tnsala si nu-I lingusesc, sd nu mai poatd compta deck pe prerogativa
scrisd a inviolabilitalii sale si sd nu se razime deck pe pusca soldatului ; iar pe
celalt, pe popor, s'a suspine dupd starea trecutd si sd nu se mai endeascd deck
cum sd-si recapete drepturile batjocorite i rdpite".
Cititorul avizat, ca si suspusul vizat au In/eles ca acestea s'int realit4i politice
instante si cd, sub aparen/a cru/drii factorului constitu/ional", cum a fost mai tlr-
ziu numit regele, sInt ataca/i sub numele de consilierii tronului", oamenii cama-
rilei si facu/i directi raspunzdtori de tot Caul situa/iei prezente. Carol e Invinuit
transparent de vanit4i de glorie militara" si de absolutism". Cine s-ar Indoi
de aceastd interpretare globald, e Indemnat sa citeascd mai departe cele cloud perioade
urmdtoare, cea dintTi de dimensiuni mai modeste, dar cealalta de 18 rInduri dense,
In care citim, ipsis verbis, cuvintele oameni slabi de Inger cari se Ingenunchie
dinaintea unui astfel de guvern si camarilei lui", ca si cum camarila ar fi a guver-
nului, iar nu a suveranului ! Domnitorului i se mai imputa prea desele schimbdri
ale echipelor ministeriale. in cei dintfi sase ani ai domniei sale Principele Carol
a schimbat vreo zece ministere, fácInd sa treacd pe sub ochii sal cincizeci de mi-
nistri, Trick a ajuns, putem zice, la cäpätTiul (= capdtul !) registrului oamenilor
politici de aici". Un alt sah la domnitor este iesirea, de altfel cu totul remarcabila
si de o geniald intukie politicà, Impotriva lui Bismarck si a imperialismului prusac
sau a pangermanismului. Cu reminiscen/e clasiciste, cancelarul noii Germanii, adu-
cdtor de furtuni pe continentul nostru, e numit acest puternic Eol", cu aceste
caracterizdri frapante Pentru clInsul patria este o cazarm'a si na/iunea un roi de
albine, fdcutd pentru a hrdni soldatul Imparätesc", s.a.m.d. cu alta directa aluzie la
tronul Hohenzollernului de la noi : s-a asezat pioni In toate pdr/ile, a Tmpanat
lumea cu emisari si propagandisti cari Incearca constiin/ele, mdsoard dealurile, rIpele
si &Hie, chiama pe to/i Ghermanii din toate colturile lumei a fi gata la luptd dnd
va suna el din tarnbi/d". Nu ne-ar mira ca acest Ghermani sa nu fie o greseald 435

www.dacoromanica.ro
de tipar, ci un echivoc voit, un calambur viendu-I pe viitorul ministru de finante,
Menelas Ghermani, din cabinetele conservatoare ulterioare : Theodor Rosetti
(1888), General G. Manu (1889) si Lascar Catargi (1891). lronia sortii a vrut Insd
ca alipirea neconsimtitd a tdrii la tripla aliantd, sub egida Germaniei, sd fi fost In-
raptuitd printr-un tratat secret, Incheiat nu de partidul conservator, ci de cel
liberal, sub conducerea fostului cirac al autorului, Dimitrie A. Sturdza 1 Retras din
viata publicd, Ion Ghica era prea batrin In acel moment ca sd mai poatd sd-si facd
auzit glasul, cu coardele vocale stinse.
Cea de-a doua jumdtate a noilor scrisori persane" prezintd un tablou fidel
al finantelor tdrii, balanta productiei agricole din 1871, a exporturilor din anii
1871, 1872 si 1873, sarcinile "imprumuturilor, impozitele directe si cele indirecte,
bugetul anului 1876, cu un deficit de 6 999 502 franci (sic), sporirea cheltuielilor,
a impozitelor, deficitele fictive si cele reale, calificate ca ndpraznice", datoria pu-
blicd prevOzutd la finele anului curent la cifra de 600 000 000 franci, cu o anuitate
de 61 milioane. Vom releva, aldturi de strigdte Indreptatite de alarmä, cIte o jude-
catd eronatd a autorului lui Bob Dowley, ca, de pildd, condamnarea cheltuielilor
militare, iar Romania prezentatd consumIndu-si puterile In a se juca d-a soldatul,
dInd toatd munca si toatd vlaga pe tunuri, pe pusti si pe bombe, In loc de a cauta
dezvolta puterile intelectuale si cele industriale". Ion Ghica n-a prevdzut imi-
nenta unui conflict ruso-turc, iar eind ni s-a prezentat ocazia onorabild de a ne cTs-
tiga Independenta prin jertfa sTrigelui, el a votat pentru neutralitate, trágInd ulti-
mele consecinte ale politicii sale filo-turce.
Ion Ghica spune prin gura lui Bob Dowley : CIt pentru mine, once s-ar zice,
declar sus si tare ca sunt liber esangist pentru toate tdrile In general si mai cu deo-
sebire pentru Romania care numai prin liberul schimb poate ajunge a avea Intr-o
zi o industrie nationala, sa ajungd a fabrica astfel ca fart protectionism si far:a sub-
ventiune sà poatd concura In Intru si chiar In afard pentru unele obiecte cu fabri-
cile strdine". El preconizeazd mai departe desfiintarea desdvIrsitd a serviciului
vamal cu suprimarea celar 50 de vdmi Insirate pe Virful Carpatilor si pe malul Duna-
rii de la Mamornita pInd la Wrciorova si de la Turnu-Severin rind la Ibrianu si de
la lbrianu pInd la Suceava, cu toti sefii, cu perceptori, cu contralor, verificatori,
taxatori, oddiesi si rindasi buni si rai, fdrd exceptie si fOrd crutare".i
Verva este una din calitätile frapante ale prozei lui Ion Ghica, din Convorbiri
economice ; ea se aseamand cu aceea a lui V. Alecsandri, cInd se plimbd la Tirgo-
viste sau la Buzdu, prin crIsme si saloane, punTnd In scend tIrgoveti si tdrani, sur-
tucari ignoranti si doctori In iurd", vorbind jargon latinist, oameni ai regimului
sau paraponisiti, ca aceia ai lui Millo, punInd Tara la cale, ataand cu sau far-A rost
toate problemele vietii curente. Personajele au nume sarjate, ca In comediile mare-
lui sdu prieten de la Mircesti. Madam Economescu, tIndrul Oftescu, domnul Para-
ponisescu, coconu Tache Tuicd, domnul Zamfir Toroipan, domnul Mdslescu, domnul
Fanaridis, tTndrul Fluturescu, locotenentul Spadon, cocoana Zinca Limbuteasca etc.
E un sobor al tatelor", dublat de unul al bdrbatilor de toatd teapa, din care nu lipseste
raisonneur"-ul, menit sà dea definitia natiunii, a corelatiei dintre drepturi si datorii,
si chiar apologia ambitiei, problemd atit de scumpd, aproape obsesivd la Ion Ghica,
astfel transatd : ... eu departe de a considera ambitiunea ca o patimd vätämd-
toare pe care sd caut a o izgoni din societatea noastrd, o consider ca p-un tovards
436 nedespartit al progresului si al faptelor mari ; de am o pdrere de räu este cd

www.dacoromanica.ro
n-o IntIlnesc mai des la romani ; ea ar contribui la marirea i la Tnaintarea Romaniei.
Ambitiunea ridica societatile, cad acei ce o au, cauta a se deosebi de ceilalti oameni
prin munca, prin istetime sau prin vitejie. Laurii lui Miltiad care tulburau somnul
lui Themistocle au scapat Athena. 0 natiune de oameni fart ambitiune este o na-
tiune moarta".
Calatoria la TIrgovi te este pentru patriotul, crescut In cultul poeziei trecutului,
entat de arlova, Eliade i Alexandrescu, un prilej de pelerinaj i de adInca pie-
tate. Ruinele palatului domnesc sunt atIt de marete Indt nu am putut nicio-
data intra In acele ziduri fara sa fiu coprins de un sentiment de veneratiune pentru
umbrele eroilor carora le suntem datori gloria i existenta noastra nationala". Din
adolescerrta a simtit In aceasta privinta romantic. De cInd am Inceput a ceti In
cartea trecutului am g'ásit totdeauna o nespusa multumire i o adevarata consolare
a ma rataci prin ruinele TIrgoviTtei. Ori de dte ori m-am Intors In tara am aler-
gat Indata Intr-acest ora, am alergat ca un pelerin coprins de respect 0 de vene-
ratiune, sa ma Inchin locurilor sacre ale istoriei noastre". TTrgovi tea a fast pentru
Ion Ghica un tablou sinoptic al vietei patriei noastre". increzator In destinele pa-
triei sale, el exclama : Viitorul nationalitatii romane este mare, de aceea el dq-
teapta gelozii i rivalitati mari". GIndindu-se la ilustra filiera de eroi, de la Mircea
la Tudor Vladimirescu, care i-au Triscris cu sInge numele pe locurile TTrgovi tei,
Ion Ghica ridica glasul la diapazonul Malt al odei, ca marele sau prieten Grigore
Alexandrescu : Va salut, umbre ilustre care ati combatut i ati combatut i ati
murit pe dmpuri de bätälii victorio0 ca Mihai, sau victime a invidiei i a tradarii
ca Vladimirescu I Numai acei care tiu a sa bate i a muri pentru apararea tarii
pot avea patrie, numai acei care tiu a se bate i a muri pentru apararea institutiu-
nilor tärii pot avea dreptate i libertate".
Valorile artistice cele mai izbitoare grit In Convorbiri economice de ordin des-
criptiv, ca toaleta unei provinciale i salonul tTrgovi tean al acestei doamne Brio-
leanu (dupd casa de mode Briol I), dama la moda" ; dar i verva dialogurilor e
una din calitatile observatorului, care s-a endit sa valorifice Intr-o comedie de
moravuri, scrisa singur sau In colaborare cu un dramaturg Incercat. Cimigiui lui
N. T. Orapnu i al lui N. Filimon i-a inspirat i lui Ion Ghica din päcate numai
o schema de comedie, cu o puzderie de calemgii, zapcii, logofeti, condicari i oa-
meni halea i paia cu pensii, paraponisiti, parigorisiti i apeipisii, cItiva capanlIi
madegii i otcupcii cu cItiva tineri gheeftari i cotcari care in acolo edintele In
permanenta", comedie In care, Inainte de a crea ambianta uluitoare din Belltärep,
in Scrisori catre V. Alecsandri, imagineaza pe un stranepot al principelui Zamfir
din neamul Porfirogenitilor" i anticipeaza pe Marius Chico Rostogan cu al sat.' pro-
fesor Romulus-Pompilius-Tulius-Trajanus-Taurus, roman din Alba-lulia, doctor In
filosofie i iura" contemporan cu bataqii Manafu, Scrofita, VIna de bou, Falca
de magar, cuviosul popa Matache" i alti iluTtri profesori" care predica ziva
noaptea Ciomagologia comparatcl (subliniat de autor In text). Ion Ghica mai cate-
gorisqte pe spoiti", pe galantii trotoarului", pe acei care au petrecut dtiva
ani la Mabil i la Sperl In societatea contesei Rose Pompon i a baronului Chicard,
cum zice Millo", condamna stipendierea crailor de cafenea" i tot parazitismul
Incarcator de buget, Intr-o Tara ca a noastra In care englezul Edgeworth, nepotul
vestitului Richard Lowell", a calculat ca, bine gospodärita, ar putea da un venit
brut de apte miliarde, dintre care cinci prin agricultura, daca ar fi rational orga- 437

www.dacoromanica.ro
nizata munca, lar cloud prin productia industriala pe mdsura mijloacelor naturale,
Inca nepuse In valoare. Ca moralist necrutator, judeca cu as prime Capitala cu apa-
renta de prosperitate la baluri, la teatru si pe trotuar, un lux de prost gust, nerusi-
narea i cornptiunea moravurilor, &Mud cu o mizerie neagra si vizibila ca Intu-
nericul lui Milton". Sa fi fost cultura literara engleza a lui Ion Ghica la Indltimea
celei economice ? el mai citise Scrisorile lui lunius, celebra lucrare anonima de la
sfIrsitul secolului al XVIII-lea englez, care-i va fi dat ideea de a intreprinde o
similar& ancheta sociala pe meleagurile noastre. in loc de conferinte instructive
pentru lucrátori, de societal muzicale, de adundri economice pentru meseriasi",
continua autorul, lant, circiuma de circiuma, grádini cu tirnati, complecturi si
berarii", aráturi de ticalosia (= mizeria) satelor".
Se poate vorbi si de poetul Ion Ghica, pentru simtul intens al frumusetilor
naturale, ca acel vast tour d'horizon" al navigatorului din anii de pribegie, Old
a vdzut, In drum spre Milet, ca cloud piramide, vTrfurile unui munte" si a recu-
noscut Samsundaghu (Micali) °data", iar In bataia soarelui, pe albastrul transparent
al cerului, muntele suindu-se nencetat cu cIt ma apropiam mai mult de poalele
lui". Mai departe, alte pagini inchinate golfului Spilia, ruinilor Miletului, de unde
auzea iesind glasul demoniacului", pe locul unde fusese templul Dianei din Efes,
deschid dintr-o data vedenia halucinanta a poetului nentrebuintat, coborInd pe
o scara rezemata de zid, ca sa exploreze sträfundurile istoriei. Dar nu I Astazi
lumina, precum a prezis Apocalipticul, s-a stins si Intunericul este acrinc".
Un bubuit de tun l-a desteptat din acest vis de legenda istorica.
Anecdota este o alta trdsätura de unire Intre
Convorbiri economice si Scrisori care V. Alecsandri.
Paginl de titIu. Ca sd ilustreze ce este o ideie" In sensul economic
al cuvIntului, adica o noua initiativa pentru a realiza
un cIstig bänesc pe cal inedite, Ion Ghica povesteste
istoria austriacului trimis de amicul sdu poetul
*-, Z,1,121Z0-2,841243 Heine, cunoscut la Paris probabil prin ,Ludovic
1,NTPXN AT Steege, de catre vestitul Nestroe" (corect Nestroy),
ca un bun fabricant de One si care s-a Imbogdtit
TFANC b A r.mi pentru ca i s-a dat ideea sa deschida prdvdlie cu
firma Boulangerie Viennoise". In sfirsit, portretistui
MOT
din Scrisori se anuntá prin scurtele bucdti Casa Dudes-
,kE
cului, cu magistrala descriere a vechilor crádiri boieresti
bucurestene, licIdovanca, cu portretul neuitat al batri-
D. I ,
nei vrájitoare, fermecatoare si Indatoritoare", cu
Stoian si fii-so, nepotul Rddovancii", Fiul lui Stoian,
istorioare morale In genul lui Jeannot et Colin a lui
Voltaire, cu raddcini politice Insa strict locale. Paves-
titorul cu amintiri ale basmelor din copilarie, auzit
de la mama Ilinca, doica lui,_se scuza Intr-un loc
nu poate face scurt, nefiind Mazariche Imparat care

hYP11111

to Toreaci}i2
1V5.
www.dacoromanica.ro
baga o armatd mare cu generali cu tot Intr-o nuca i o hrOnea Cu un grdunte de
mei". Astfel îi scuzd maniera discursivd i digresivd, care-0 va atinge apogeul
mAestria In Scrisori.
CInd Idsa sd se publice In folosul Societätii Filarmonice" traducerea din Les
précieuses ridicules, sd fi fost atins uvy tIndrul tälmdcitor de ambitia gloriei literare ?
N-ar fi cu totul exclus ! in once caz, este semnificativ faptul cà atepta din exil.
In 1849, publicarea In foiletonul ziarului Bucovina, al lui Al. Hurmuzachi, a unui
roman de moravuri, ap cum spunea, un soi de Jérôme Paturot romdnesc". Fdcuse
Intr-adevär mare vIlvd romanul economistului 1i sociologului Louis Reybaud, férame
Paturot d la recherche d'une position sociale, viguroasd satird a monarhiei burgheze
a lui Ludovic-Filip de Orléans ; atIt de mare, Mat autorul a Incercat sà speculeze
succesul cdrtii cu o continuare : Jérôme Paturot d la recherche de la meilleure des ré-
publiques, apdrutd la cald, Indatä dupä revolutia din 1848. Din acest proiect de roman
al lui Ion Ghica se pdstreazd In Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România
un scurt fragment din care ne putem face ideea cit de tributar rdmäsese Invätä-
celul romdn modelului francez ; era mai mult decTt o adaptare, aproape o traducere
cuvInt cu cuvInt din primul roman al lui Reybaud, fapt care ne TrigOduie sd nu
regretdm deloc Intreruperea sau disparitia palidei imitatii. Un alt proiect de ro-
man, publicat In 1959 de D. ROcurariu, sub titlul Istoria lui Alecu, este interesant
prin faptul cd de pe atunci, adicd cu peste 15 ani Inainte de publicarea Intfilor
Convorbiri economice, autorul preconiza exploatarea agricold 1i negotul, ca singurele
solutii practice de plasare a tineretului, care o luase pe calea gre0td : aceea a biro-
cratiei. in al doilea scurt fragment, intitulat de editor Istoria lui Alecu oricescu,
acesta trdiqte onest 1i larg din exportul de cereale, mai ales din vInzarea cin-
cuantinei", adicd a porumbului cincantin, specie americanä, cu bob mdrunt. Lite-
ratura, aladar, pentru Ion Ghica, nu era un scop In sine, ci un mijloc de edu-
catie sociald, de pedagogie nationald. El mergea sau avea intentia sd meargd pe drumul
norocos trasat de Vasile Alecsandri, cu rdsundtoarele sale comedii. Credincios
acelora0 idealuri civice 0 educative, lucra In 1883 la o comedie satiricä, In care
high-life-ul î1i primea portia, precum li cronicarul ei acreditat de la l'Indépendance
roumaine : celebrul Claymoor (Miw Vdcärescu, fiul lui lancu), de care avea sd se
lege mai tTrziu 1i Caragiale, In Momente. Fragmentul publicat tot de D. Pdcurariu,
fdcea parte dintr-un proiect de colaborare cu Dimitrie Oldnescu-Ascanio, poet,
dramaturg 1i istoric al teatrului, iar intriga comediei o Om dup.' o scrisoare pe
care Ion Ghica, ministrul tdrii la Londra, i-o trimitea viitorului coautor, la data
de 31 decembrie 1882, in limba francezd :
L'intrigue sera simple : une jeune fille, jeune, charmante et riche, Tinca, par
exemple, amoureuse d'un jeune garçon, gentil et étourdi, Licd disons, convoitée
pour sa dot par un jeune député que je nommerai Alexandre Becherescu. Une vieille
dame, M-me Mdndica Mijlocescu vivant d'expédients et tenant maison ouverte où
l'on joue, ayant une fille qu'elle voudrait marier à un jeune licencié nouvellement
débarqué, fort riche et très bébête, mais qui est éperduement et bêtement amou-
reux de la nièce de cette merne M-me Mijlocescu, jeune orpheline qui voit à regret
la manière de vivre de sa tante et qui finit par épouser un brave homme, assez
jeune encore, jouissant d'une grande réputation et fort riche, auquel elle témoigne
de l'intérêt pendant une grave maladie, suite d'une blessure qu'il a eu à la guerre
comme volontaire". 439

www.dacoromanica.ro
Nici acest proiect n-a fost realizat, desi Ghica se arata dispus sa accepte once
corrections et modifications". Numele personajelor apartin Inca vechei noastre
comedii : mijlocitoarea se cheama d-na Mijlocescu, barbatul neInsurat, Becherescu
etc. AceIasi procedeu elementar l-am'nit In Convorbiri economice ale lui Ion Ghica.
Desi romancierul si dramaturgul, pentru un motiv sau altul, nu s-au realizat la vre-
mea respectiva, nu ar fi drept sä ne limitam la cercetarea Scrisorilor care Vasile
Alecsandri, unanim recunoscute de critica si istoria noastra literara' ca o culme pTna
astazi neatinsä a memorialisticii noastre. Scrisorile nu pot fi studiate izolat, fait sa
urmdrim evolutia acestui mare talent In textele mai putin cunoscute si gustate,
dar publicate anterior, in decurs de doua decenii. Tehnica lor este foarte variata.
Autorul area o preferinta marcata pentru Tnscenarea unei dispute, la birt, la cafe-
nea, In cadrul unei vizite, disputa In care toate punctele de vedere sTnt expuse obiec-
tivist, pTna ce biruie acela al autorului, liberesangist", partizan al InvatamTntului
englez Half-time" (jumatate timp teoretic, jurnatate practic), al cultivarii meseriilor,
a agriculturii moderne, cu unelte mecanice, a negotului, si, mai ales, mare adversar
al goanei unanime dupa slujbe la stat. Modul conversativ, inspirat autorului roman
de economisti francezi ca Bastiat si Laboulaye este Tnsa si formula temperamentala
a unei fin i sociabile, careia i-au placut totdeauna controversa amicala, modul con-
versativ al discutiei, schimbul liber si franc de paren. Homo duplex, Ion Ghica stia
ca diplomat sa taca si sä asculte, la nevoie sä-si ascunda endul si sa astepte momentul
potrivit ca sa-i dea glas ; ca om politic Tnsä si ca economist, Ti placea jocul deschis,
cu cartile pe fata, sinceritatea absoluta. Aceasta face farmecul Convorbirilor economice,
care ne dezvdluie fatete neasteptate ale caracterului sau. Om de stiinta pozitiva,
silit uneori de obiectul disciplinei sa recurga la metoda compilarii si a vulgarizarii,
ca In lucrarea Pclentul i omul, Ion Ghica isi dezvaluie Insa si o bogata experienta
de observator al fenomenelor naturale. lata ce ne spune vInatorul
Am vazut cine prepelicar, care Ond vInatorul facea ceea ce numeste coup
double, Impusdnd deodata din fiecare teava cTte o prepelita, arnTridoua lovite usor
Tridt desi nu puteau sa zboare, dar puteau sa fuga, dnele nestiind pe care sa ia
mai Inn, ¡-am vazut luTnd pe una In gura, strIngTnd-o In dinti si läsTnd-o moarta
s-apoi alergInd si lifind pe cealalta, ducTnd-o vie stapTnului 1i TntorcTndu-se pe urrna
la locul unde 'Lase pe cea omorItd". Este un excelent exemplu, menit sà puna
In luminà inteligenta animalelor. Ca animalele au calitati de educatori si sInt edu-
cabile, ne area exemplul urmator mai curios, luat de asemenea din observatia
personala
Am vazut un cine mare, care si-a dat multa munca pTna sa Tnvete pe c'iliva
catei sa-I purice ; a petrecut vreo doua luni puricInd pe acei cäei, pIna ce s-a Incre-
dintat ca luase si ei obiceiul d-a purica ; d-aici Tncolo, el, cel mare, nu mai purica
ci sta toata ziva culcat de-I puricau cTnii cei mici ; si cTnd Tncetau un minut, el
Ti mIrTia si la trebuinta Ti si musca silindu-i sa continue serviciul".

Rareori puterea de observatie a omului de stiinta se Insoteste cu facultatea con-


templativa ; cea dintTi exclude ematia, cea de a doua o presupune.
Corespondenta Ghica-Alecsandri a rezultat din vointa comuna a celor doi vechi
prieteni de a-si alterne reciproc in scris amintirile, care ar putea interesa si publi-
cul cel mare, prin evocarea unor timpuri si moravuri apuse. in acest schimb, In care
geniul ¡iterar al lui Alecsandri prezenta un sever handicap amicului sau, om de sti-
inta pozitiva, s-a produs Trisa o neasteptata rasturnare de situ* si de valori : ce)
440 ce s-a dovedit corespondent mai bogat In amintiri, mai Tnzestrat In secretul artei

www.dacoromanica.ro
Printul Ion Ghica la batrinee.

LEI

evocarii, pictor si scenograf superior, a fost Ion Ghica. De fapt Alecsandri n-a
dat cleat o singurd scrisoare literard, cu evocarea tovardsului sdu de jocuri din copi-
ldrie, Vasile Porojan (1880), iar cea de a doua, dupd trei ani, un indemn public
cätre Ghica, de a-si descdrca traista amintirilor, din adolescentd pind la 11 februarie
1866, si mai ales acelea din vremea cind fusese guvernatorul insulei Samos. Dupd
cum istoria nu se edifica cu dacd, adicd cu intrebarea : ce curs ar fi luat eveni-
mentele, in cazul ca unul singur ar fi suferit o modificare hotdritoare, tot astfel
nici istoria literard nu suferd ipoteze care ar fi fost de natura a-i fi modificat evo-
lutia. Prozator de mina Inn, cu calitdti descriptive de pastelist poate superioare
poetului, Alecsandri ar fi dat, desigur, cu tot atItea scrisori ca acelea ale lui Ghica,
circa 25, o carte foarte importantd In cadrul operei lui si acela al literaturii noastre.
Ca I-ar fi depäsit Insd pe Ghica In varietatea caleidoscopicd a imaginilor omenesti
si a evenimentelor, cine ar putea-o afirma ? Revelatia acestei corespondente istorice
rdmine asadar Ghica. Dar ce-am vrut a spune oare prin epitetul istorice! Ce-ar
Intelege Ion Ghica prin acest adjectiv si ce Tntelegem noi ? Fie-ne Ingdduit sd ne
oprim putin asupra acestei chestiuni, care depdseste cadrul stilisticii sau al filolo-
giei. Ne-am intrebat, In cadrul acestei cercetäri, daca Ion Ghica n-ar fi nutrit
cindva si el ambitii literare si am rdspuns afirmativ, ardtind unul cite unul proiectele 441

www.dacoromanica.ro
sale epice i dramatice, ramase toate neInfaptuite. Ond s-a decis sà raspunda cu
promptitudine invitatiei lui Alecsandri 1i nu s-a mai oprit In drum, chiar daca
prietenul säu I-a lasat singur sa-0 depene amintirile, Ghica n-a mai nutrit Insa
nici un fel de veleitate scriitoriceasa A declarat-o in termenii cei mai raspicati.
Marturia trebuie cautata In scrisoarea Cu titlul Din timpul zaverii, datata Gher-
gani, septembre 1880". Ea Tncepe astfel : lubite amice, « De ce-mi scrii w de
rar ?» Tmi ziceai mai deunazi, vorba foarte magulitoare dnd Trni vine de la tine
dar Oi tu de cite ori leapad condeiul din mIna 'DMA' ce nimeresc ceea ce trebuie
sa zic asupra unui eveniment despre care am auzit sau la care am asistat, despre
un om pe care I-am cunoscut, de care s-a vorbit sau pe care I-am gasit In drumul
vieii mele, fie Tntr-o directiune, fie Tntr-alta ; de dte ori rup foi Tntregi, fiindca
nu gasesc In memoria mea, sau In Insemnarile mele, ltiinele ce-mi trebuiesc pen-
tru elucidarea faptelor ce voiesc sa-ti povestesc ? Mie nu-mi este iertat sd scriu
cleat numai atunci cind pot spune un adevdr ; si a cunoaste adevdrul si a-I spune nu
e lucru lesne, mai ales dnd In chestie se amesteca 1i putina politica. Lordul Pos-
somby zicea pe patul mortii : Ce anevoie este de a spune adevarul I Chiar Intr-a-
cest moment, cInd am sa ma Infati ez Inaintea Tnaltului judecator, mi-e greu sd
spun tot adevarul".
Retinem din acest paragraf initial, un scrupul al adevarului istoric, care-I ono-
reaza pe autor, fduritor §i scriitor de istorie, dupa cum se Oe, Insä istoricul s-a
manifestat In alta lucrare, deocamdata In afard de empul privirii noastre. Este vorba
de : Amintiri din pribegia dupd 1848. Ne place sa auzim cIt de aclInc vibreafa, la
Ion Ghica In veacul trecut, ca 1i la Miron Costin, cu alte cloud secole Tnainte, sim-
tul raspunderii In cautarea adevärului istoric. Ion Ghica, aladar, credea ca scrie
istorie In aceste misive cätre Alecsandri 1i sublinia ca unicul mare scrupul al sal.,
era acela de a pune faptele In adevarata lor lumina. Pentru el nici nu se punea,
dar, chestiunea de a Tntretine o ambitie literara. Alte dteva rinduri, In corpui
aceleia0 scrisori, Tntaresc acela0 punct de vedere
Fii sigur, amice, c-or putea gäsi epistolele mele proaste, nesarate, lipsite de
apretieri adInci, lipsite de simt politic, fära idei Tnalte §i patriotice, proza 1i stil
anevoie de Inghitit, dar niciodata nu le vor putea gäsi aläturi cu adevarul".
In alternativa de a fi considerat un istoric exact, Insa färd talent literar i sint
politic, sau de a i se recunoate acestea cloud din urma, tagdcluindu-i-se Insa ade-
värul istoric, Ion Ghica ar fi ales pe cea dintTi, färä loväire ! Cel putin
Adevärul istoric, mai ales acela al actualitatii, nu poate fi Ms.& tot a-at de lesne diso-
ciat de simtul politic, ca de talentul literar. Lui Ghica Ti putea fi, credem, indiferenta
valoarea literara a scrisorilor lui, dar istoricul era prea legat de omul politic care
participase la revolutia de la 1848 0 la alte mari acte publice, ca sa primeasca
Cu inima qoara sa i se condamne pozitiile ideologice 1i comportarile lui de pe aceste
pozitii. De aceea noi retinenn ca sincera indiferenta lui cu privire la destinui literar
al memorialisticii sale, dar ne exprimärn o rezerva asupra opiniei pe care contem-
poranii li-ar fi putut-o face despre omul public. Daca ar fi fost ala, Ion Ghica
n-ar fi consacrat un numär de scrisori pe teme strict politice, ca acelea cu titlul
Libertatea, Egalitatea, Legue, unde nu mai predomina interesul pentru evocarea
memorialistica, ci acela pentru precizarea pozitiilor lui ideologice, fata de adversari
442 0 de fal0i prieteni, care-i suspectau liberalismul, creendu-I mai aproape de conser-

www.dacoromanica.ro
vatori, de tombatere, de retrograzi. Chiar o scrisoare cu titlul Liberalii de aft&
date, e un capitol de politica polemicd, un act pro domo, ca In rTndurile acestea
Partidele care conduc opinia stiu bine ca eu nu pot nici lingusi patimile si
firani urile, nici Tncuraja eresurile si prejuditiele mulimii, fiindca stiu cä, ori de
cite ori am avut puterea, nu m-am servit de dTnsa ca de un instrument de favoare
sau de persecutiune si ca nu am cdutat a marl actiunea vreunui partid, ci am lasat
opiniunile sd se formeze si sd se manifesteze Tntr-un mod liber, sub actiunea ratiunii".
Sau
Credinta mea este cd va veni curInd timpul drid romanii vor Tntelege ca nicl
libertatea nu este anarhie, nici legalitatea nu este despotism..." s.a.m.d.
Lui Ghica nu-i era deloc indiferent de opinia ce aveau sd-si faca cititorii Scri-
sorilor sale despre omul politic, marele Trivins al politicii interne. Stdruinta lui In
a-si preciza crezul liberalist si metodele de guvernare ne arata, dimpotriva, cd el
s-a folosit de o corespondentd cu caracter literar ca sa imprime In ochii contem-
poranilor si urmasilor imaginea pe care Tnsusi si-o facea despre rolul sdu politic In
istoria Romaniei moderne. Studiul manuscriselor lui, admitInd cà erau copiate pe
curat, spre a servi la tipar (In Convorbiri literare ! ) ne dovedeste pe de altd parte
o mare neglijentd In punctuatie si chiar In ortografie, iar lexicul si fonetica, prin
provincial ismele muntenesti, confirmd absenta unei intentii literare. lacob Negruzzi
s-a folosit din plin de latitudinea data de autor, sa-i revizuiascd limba si stilul
datorita acestei imixtiuni redactionale, IntIlnim si provincialisme moldovenesti,
strdine de bund seamd autorului, dar scumpe primului redactor al Convorbirilor
¡iterare.
Problema stilului lui Ion Ghica ne trimite la un pasaj revelator din scrisoarea
cu titlul Scoala acum 50 de ani, Bucuresti, fevruarie 1880. EvocInd cu simpatie scoala
dascalilor de altddatd, anteriori marilor procese lingvistice, Ghica scria : Uncle
sa le dea lar prin end ca avem cloud limbi, una In gura, si alta pe h'irtie, si
trebuie sà vorbim Tntr-un fel si sa scrim Tntr-altul 7 " Ghica Insusi scria cum vorbea,
necontrolat, spontan, direct, nesinchisindu-se de regulile clasei de retoricd a lui Vail-
lant, de la Sfintul Saya si netrecTndu-i prin minte ca. intrd In concurenta cu un mes-
ter al condeiului. Nu mai TntTlnim In literatura noastrd un caz" ca acela al lui
Ion Ghica si anume o vervd si o paleta' memorialistica atTt de bogate prin resurse
naturale, In lipsa oricdrei griji stilistice si a oricarei ambitii de a face frumos. Mai
mult Inca I Dacd socotim memorialistica literard, In care Ghica si-a marcat la noi
locul de frunte, ca un produs al memoriei, definitia fiind strict etimologica, sub
acest raport autorul Scrisorilor catre Vasile Alecsandri ne apare ca un fenomen In
afard de legile naturii (ca sd nu spunem, fie chiar admirativ, un monstru" I ).
Exemplul pe care-I vom da, sperdm, va fi edificator scrisoarea cu titlul BcIltdretu,
autorul cugetd astfel asupra memoriei : Daca timpul distruge tot far-a milä, cel
putin MEMORIA VIE se restaureaza pe cTt se poate I Norocitd cTnd izbuteste
a face sd se vaza cu ochii sufletului ceea ce nu mai exista si nu se mai vede cu
ochii din cap, si cTnd face sa se auza cu &dui cuvintele care sunau la urechi".
Cititorul acestor rinduri este ispitit sä. Inteleagd cà prin MEMORIE VIE autorul
Tntelege facultatea noastrd de a retrdi, vizual si auditiv, scene din trecutul nostru.
Asa sa fie, cu privire la faptele narate In scrisoarea respectiva? in aceasta scrisoare,
Ghica evocd magistral o TntTmplare cu circa doisprezece ani anterioard nasterii lui.
Thal sau sau unchiul, Ion Campineanu, Ti vor fi povestit cum a putut obtine Niculae 443

www.dacoromanica.ro
Dudescu suma de bani necesard ca sa piece la Paris si sd-I induplece pe primul
consul sa mintuiascd Tara Romdneascd de turci. Evident, asa va fi fost In realitate.
Numai ca, In nici o alta scrisoare ca aceasta, Ion Ghica n-a evocar mai haluci-
nant, printr-o punere in scena uluitoare, cearta dintre trei nebuni : prinripul Zam-
fir", pretins fiu din flori al Mariei Tereza, omul banului Nfld. Filipescu, Manea
Nebunul, protejatul banului Ghica si Sgabercea, al Dudescului. Ion Ghica redd Insa
pe ling interiorul anticamerei In care s-a dezbdtut acea cearta, costumele nebu-
nilor, ale boierilor, ale slugilor, ca si cum ar fi fost de fard si ar fi notat tot mobi-
lierul si toate costumele si ca si cum ar fi insemnat intocmai, cuvint c u cuvint,
toate replicile. Oridt de amanunrite ar fi fost istorisirile auzite de tinarul Ghica
In familie, ele nu puteau fi reproduse" dupa cincizeci de ani si mai bine dedt
Intr-un chip foarte palid, clan' Ghica n-ar fi fost servit de o adevdratd structura de
romancier. Acesta este secretul memorialisticii lui Ion Ghica : imaginaria vizuala
si cea auditiva, ambele de aceeasi intensitate, Ii rin loc de memorie vie", atunci
cind n-a fost martor ocular. La o asemenea structurd, mai poate fi vorba de adevär
istoric, strict() sensu ? Scrisoarea cu Theodoros, impdratul Abisiniei, care s-a sinucis
la Magdala, Infrint fiind de englezi, e cea mai bund dovadd contrarie. Ion Ghica
II da cu seriozitate ca fiul unei slugi boieresti, fárd sd rind seamd de faptul ca era
fiu de ras etiopian, inainte de a ajunge negus. Data morrii lui nu a fost 1864, cum
crede Ghica, ci 1868, dar verificarea Ti era la indemina si dei a facut-o, la British
Museum, a lasat sa circule legenda pusd de el In circularie. N-am crede ca strict
autentice niciscenele de la Ghergani cu haiducii Tunsu si Jianu, care s-ar fi petre-
cut sub uriasul stejar milenar din curtea conacului, nu de multi ani doborit de
o furtuna. Punerea In scena, de fiecare data, In puterea noprii, amine insd impre-
sionantd, iar frumuserea artistica, din punctul de vedere pur literar, trece aci hota-
rit Tnaintea adevdrului istoric.
Scoala de altadata, justiria din trecut, postele si drumurile, zavera si rdzmeri-
rele, Parisul studiilor lui, cu dascdli filoromâni ca Saint-Marc Girardin si alrii, pozi-
'Oa tarilor noastre intre puterea protectoare si cea suzerand, sprijinul unor prie-
teni straini, in treburile insulei Samos sau acelea ale principatelor romdne, retrdiesc
intens In paginile memorialistice ale lui Ion Ghica. Cine va spune vreodatd care
este partea imaginariei si care este adevärul curat si gol golur ? 0 edirie intr-adevar
stiinrificd a scrierilor lui Ion Ghica nu ar avea numai ca obiect acuratera filologica,
restabilirea cit mai atenta a textului autorului ; ea ar trebui sd fie alcdtuitá In
colaborare cu un colectiv de cercetatori stiinrifici cu serioasa pregatire istorica,
spre a face partea adevarului, fart nici un prejudiciu de altfel pentru scriitor. Au
trecut optzecisicinci de ani de la redactarea ultimelor Scrisori cdtre Vasile Alec-
sandri si Ion Ghica nu a fost depasit" In genul memorialistic, rdmirand inegalabil
atit prin bogaria paletei descriptive, cit si prin aceea a dialogurilor, de o halucinanta
intensitate.
Om al veacului sau, prin identificarea lui cu aspirariile liberale si narionale ale
acestuia, Ion Ghica ramIne intr-un fel legat de unele din credinrele secolului al
XVIII-lea, cum ar fi aceea In drepturile naturale ale omului, precum si In proiectarea
unor viziuni utopice. ldeea ca omul se naste liber i se pare oarecum axiomatica,
dar o sprijind pe contestabile argumente, ca acele observarii luate asupra caracte-
rului egoist si voluntar al copiilor, care se pot lesne Intoarce impotriva teoriei
444 libertdrii In natura. ldeologul concepe de altfel libertatea si progresul intr-un fel

www.dacoromanica.ro
aristocratic, de sus In jos, ca iniiativele progresiste sa rämIna In sarcina claselor
conduckoare. Paragraful care urmeaza ni se pare concludent :
Una din conditiunile cele mai importante pentru libertatea unui popor este
ca In clasele de jos sd existe spiritul de conservaTiune si In cele de sus sa existe
spiritul de inova0une si de progres. Aceasta condi/iune a fdcut ca In Englitera liber-
tatea a putut Inflori mai bine cleat In once altä /ard".
In aceste Ion Ghica s-ar fi putut Impdca mai bine cu despotismul lumi-
nat al secolului al XVIII-lea decIt cu vremurile agitate ale liberalismului, In care
masele populare au avut sa-si spuna cuvIntul si nu s-au mai multumit sa fie miluite.
Una dintre cele mai interesante din serisorile catre V. Alecsandri si cea mai
Intinsä este aceea cu titlul Insula Prosta, trimisa de la Londra, la 30 mai 1885. in
pragul vIrstei de 70 de ani, Ion Ghica inchipuieste, ca un autentic utopist al vea-
cului precedent, existenTa unei insule In gura Atlanticei, cam printre gradele
50°31' si 51° nord, 1° si 1059 ost (sic)", cu acest ciudat nume un mic pdmInt pe
suprafaIa marii care seamänd cu o broasca Iestoasa cu etul Intins si cu gura cas-
catd, de parc-ar vrea sa imbuce trei vIrfuri de stInci de piatra ce les din apa si
care se numesc Acne". in aceasta noua Islanda minusculd, de 60 000 de hectare,
cam cit mosia repauzatului logofat Alecu Bals", autorul proiecteazd un ideal practic
de via-Va : acurateta urbanistica, cu bogate plantaii, cu flori la usi si ferestre, cu
lanT de magazine si ateliere, cu terenuri lucrate mecanic, Ingrasate sistematic si
intensiv cultivate, cu vite de soi, indigene, totul realizat In eiteva decenii de ratio-
nalizare, prin uniuni agricole, prin indivizibilitatea loturilor, fard industrii, dar cu
mestesuguri variate, cu o legislaTie liber-schimbistd, cu instituVi de credit, cu coope-
rative, cu asociatia dintre capital si munca etc., Intr-un euvInt, un petic de parnInt
organizat asa cum preconizase autorul In ale sale Convorbiri economice. Utopia lui
Ion Ghica este asadar o mica insula, guvernata de idealele conditii social-economice
ale liberalismului englez, cu cooperative stores", cooperative de consum, cu
building societies", cooperative de construe-0i, cu asociaTii ale micilor capitaluri
etc. Totul e facut asa fel ca sa contracareze ideile socialiste ale lui Lassalle si ale
lui Karl Marx" si organiza-Ounea InternaTionalei", pe care Ion Ghica, departe de
a le ignora, le credea combdtute cu succes de sistemul liberal organizat pe iluzoria
asociatie dintre capital si munca. in acest stat utopic, avocaVi nu lipsesc, dar le
lipseste clientela, prin buna TnIelegere generalizata, precum si medicilor, prin garan-
tarea absoluta a sanataIii publice. Sub pretextul înfäiärii unui mic paradis terestru
etusi de puIin imaginar, In care Insusi a pus pieiorul, a vazut si s-a informat, auto-
rul dezbate toate problemele cu care se confruntd marile state capitaliste si colo-
nialiste, examineaza ideile socialiste, comuniste si anarhiste, nu In cea mai bund
ordine, ca sa Incheie cu respingerea acestor asa-zise abera-tiuni", la lumina idilica
a insulei Prosta si a locuitorilor ei, prostii (adica oamenii mai aproape de natura,
In simplitatea Ion fireased si cu soluVile bunului
Autor dramatic nerealizat, din lipsa de stdruinTa sau poate si de vocatie, Ion
Ghica si-a legat numele de istoria Teatrului Na0onal din Bucuresti prin directia sa
luminatd si autoritara, din momentul votarii legii teatrelor (martie 1877), rind la
plecarea lui la Londra, ca ministru plenipotentiar (iunie 1881). Cele patru stagiuni
teatrale s-au Tncheiat toate cu bilarrturi pozitive, atIt prin repertoriul, cIt i prin
personalul artistic, susIinut de directorul-general, care a trimis In strainatate ele-
mente de valoare ca Aristizza Romanescu, St. lulian si Grigore Manolescu, pentru
largi orizontul profesional. Ion Ghica nu s-a putut ?alpaca cu formula realistd 445

www.dacoromanica.ro
Is4. Art 2 .
ti4N1,4""
);41, I;Ift
.14.1..-js4 didwark4 GrIly
'.14 /.4141.6141
a Noptii furtunoase, scotTnd de pe afis piesa, de altfel
X71,4 ovmumle "so atacata de majoritatea presei. Prieten cu V. Alecsandri
Ara.. #0491.,<,
eiz,./474.
0.1.11.4.4
ffrVe / 411.N.....
si Cu Matei Millo, angajat ca director de scend, Ion
Ghica a promovat creaiiile lor, reprezentInd In
premierd Despot-Vodel (30 septembrie 1879), SInzeana
.444
A i Pepelea (29 martie, 1881), Paraponisitul etc. Multd
e.ta-0( ites
d 447 9.; vreme func;ia de director-general
numit fotoliul lui Ion Ghica".
al teatrelor s-a

Scrisorile lui Ion Ghica, de o Inantätoare vari-


G<_ etate, treand In revista' un secol de viatd romdneascd,
Awl., Fro: A..", .444.. din sumbrele vremi ale lui Mavrogheni pInd In pragul
istoriei contemporane, reusesc sd afirme triumful
464.01t,.. scrisului spontan, al spiritului digresiv si al euforiei
hea,
tA. anecdotice. Fdrá sd fie un artist aplicat, In cdutare
tri-'24.1.. 4 de ritmuri si de culori, Ion Ghica suplineste, printr-o
uluitoare conformaIie structurald audio-vizuald, sa
compund largi tablouri descriptive si sd puna In
.51_2 _AtV2 scena cele mai vii dialoguri, creInd astfel o intensd
Ar9e4/011._ 64.6
leAt,./7 viziune de viata si Inviind trecutul cu forIa unui
4';;411441416...6-
adevdrat demiurg. Anecdoticul se Tmpleteste astfel
cu omenescul Intr-o Iesdturd autenticd de vial& lar
cuvIntul Trnbracd haina fireascd a omului simplu,
adeseori In foneticd si morfologie provinciald. Acest
aristocrat liberal vorbeste cu limbajul omului din
popor, lar and manevreazd concepte de cultura'
inceputul ;i sfir;itul unei scri- politica sau economicd, le toarnd In sintaxd popular&
sori inedite a lui Ion Ghica,
adresata lui I. Caragiani In apropiindu-se nu o data' de sfdtosenia humulesteanu-
facs mil lui. Nu este de mirare cd Junimea" si I-a dorit
colaborator, aldturi de Vasile Alecsandri, dar In
momentul ei maxim de stralucire, astiendu-si un
nou titlu de glorie cu Scrisori ceitre V. Alecsandri,
cele mai multe apdrute cu Ingrijirea lui lacob
dt--7
04.«..*. ra. e71, Negruzzi.

Off.' ei.4"
BIBLIOGRAFIE
at sesee,----

&IA Coup d' ce i I sur l'état actuel de la Valachie, et la conduite de


la Russie re/ativement d cette province, par M. de
1 L., Paris, 1835 ; Poids de la Moldovalachie dans
la question d'Orient ; coup d'ceil sur la demière
occupation militaire russe de ses provinces, par M.
de 0. agent diplomatique, Paris, Lejay, 1838
Milsurile chi greut4ile romdne0 i moldovene;ti In
comparOe cu ale celorlalte neamuri, cu un articol

www.dacoromanica.ro
asupra mijloacelor de comunicgie, Bucuresti, In tipografia lui C. A. Rosetti
si Vinterhalder, 1848 ; Demière occupation des Principautés danubiennes
par la Russie, de G. Chainoi, Paris, 1853 ; Cuvintarea (mesajul) Principelui de
Samos atre Senatul samiotilor la 25 aprilie 1856 (In ngr.), 1856 ; Pledoriul trimis la jude-
catoria districtului DImbovitza pentru constatarea drepturilor sale politice, Bucuresti,
1859 ; Reorganizarea Ronulniei, partea Intlia. Comuna, Bucuresti, 1861 ; Vademecum al
inginerului ;i al comerciantului, Greutelti si mäsuri, formule tntrebuintate In ingineria civild
;i militarei V In comerciu, Bucuresti, 1865 ; Convorbiri economice, brosura I, II (III), V,
VI, Bucuresti, 1865-1875 ; Omul fizic V intelectual, Bucuresti, 1866; Arnandament
la proectul de lege asupra organizärii Ministerului lucrdrilor Publice si a lucrdrilor pubiice.
Bucuresti, 1868 ; Convorbiri economice, ed. a II-a, Bucuresti, 1868 ; Ajutorul comercian-
tului, al agricultorului ;i al inginerului, Greutdti si mäsuri, formule, In colaborare cu Di-
mitrie A. Sturdza, Bucuresti, 1873; 0 cugetare politicd (nesemnata ), Bucuresti, Socec,
Sandor si Teclu, 1877 ; Convorbiri economice, vol. I Bucuresti, Socec, 1879
1884 ; Ion Ccimpineanu, discurs de receMiune la Academia Romana raspunsul d-lui
B. P, Hasdeu, citite In sedin/a publica de la 28 martie 1880, Bucuresti, 1880 ; Despre
calendariu, discursul de recepiiune la Academia Romana a lui Al. Bacaloglu si ras-
punsul d-lui Ion Ghica, Bucuresti, 18E0 ; PrimIntul si omul, partea I, Bucuresti, 1884
Scrisori ditre V. Alecsandri, Bucuresti, 1884 ; Amintiri despre Grigore Alexandrescu,
scrisoare cutre V. Alecsandri, Bucuresti, 1887, extras din Analele Academiei Romdne
Scrisori cdtre V. Alecsandri, edi.tiune noua, Bucuresti, Socec, 1887 ; Amintiri din pri-
begia dup6 1848, noua scrisori catre V. Alecsandri, Bucuresti, Socec, 1889 ; I. Ghica
si N. Balcescu, Scrisori inedite, publicate i adnotate de N. Cartojan, Bucuresti, 1913
Corespondent° lui Ion Chico cu Dimitrie A. Sturdza (1860-1880), publican cu o introdu-
cere de Victor Slavescu, Bucuresti, 1943, In Analele Academiei Romdne ; Ion Chica
catre N. 861cescu, scrisori inedite din vremea pribegiei, publicate cu o introducere de
G. Zane, Bucuresti, 1943, In Analele Academiei Romfine ; O scriere necunoscutd a lui
Ion Chica In Portofolio" lui David Urqhardt, de G. Zane, extras din Studii V cercetdri
istorice, las, 1943 ; Catalogul Corespondentei lui Ion Chica, publicat de Nicolae Liu,
Ed. Academiei 1962.
In colectia Bibliotecii Academiei Republ icii Social iste Romana, opere si corespondenn,
manuscrisele autografe cu nr. 1687, 2811-2825, 2940, 3351, 3455, 3749, 4499, 4899, 4909,
5040 (In copie), 5096. Vezi si Catalogul manuscriptelor romanesti ale Academiei
Romane de Ion Bianu, vol. IIII pentru manuscrisele cu cota 1-1062.
Ediii moderne ale operelor : Ion Ghica, Scrieri economice, ediVe Ingrijita si comentata
de Ion Veverca, cu un studiu introductiv de prof. Victor Slavescu, In 3 volume, Ed. Aso-
ciatie i Generale a Economistilor din Romania, Bucuresti, 1937 ; Scrisori ceitre V. Alecsandri
cu introducere, note, vocabular si index de Olimpiu Boitos, profesor universitar,
Colectia Vatra", Clasicii nostri comentgi, In 2 vol., Bucuresti, 1947 ; Amintiri din
pribegie dupd 1848 comentate de Olimpiu Boitos, colecIia Clasicii romani comentgi,
Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 2 vol., 1940 ; Opere, edi.tie Ingrijin, glosar, biblio-
grafie si introducere de Ion Roman, colecIia Clasicii nostri, ESPLA In 2 vol., 1956
Documente ¡iterare inedite, Ion Chico, ediIie Ingrijita, prefan si note de D. Pacurariu,
1959, ESPLA 1959
St udii mon og raf ice: N. Georgescu-Tistu, Ion Chico scriitorul cu prilejul unan texte inedste,
Academia Romana,Studiisi cercetdri, XXV, Monitorul Oficial Imprimeria National& Bu-
curesti,1935 ; Serban Cioculescu, Limbo literord o lui Ion Chico, In Contr butii la istoria
limbii romdne literareIn secolul al XIX-leo, vol. II, Ed. Academiei, 1959 ; G. Cal inescu, 447

www.dacoromanica.ro
Ion Ghica, in Tribuna, anul II, nr. 22 (69), Cluj, 31 mai 1958; D. PAcurariu, Ion Ghica,
EPL, 1965, de acelasi : Ion Ghica In presa francezd, Gazeta Reran', 1 octombrie 1964;
Ion Roman, Viata lui Ion Ghica, Colecia Oameni de searna", Ed. Albatros, 1970.
I.G. Val entineanu, Biografia oamenilor mari scrisel de un om mic, Paris, 1859 ; C. D. Aricescu,
Politico d-lui loan Ghica, ex-bei de Samos, Bucuresti, Tipografia loan Weiss, 1870 ; Marie
G. Bogdan, nee Vasile Alecsandri, Autrefois et aujourd'hui, 1920-1923; lettres de
Vasile Alecsandri ; Costaki Negri ; Balcesco ; Russo ; Em. Kostake Epureanu ; Rosetti,
1929, Bucuresti, F. Göbl fils ; Eugen Demetrescu, Influent° coalei economice liberale
In Romdnia In veacul al XIX.-leo. 1935, Bucure0, Ed. Bucovina; Victor Slavescu,
Ion Ghica economist, Colecia Cunostinte folositoare, Ed. Cartea Româneasd, Bucuresti,
n-rul 92, 1940; Tudor Vianu, Arta prozatorilor romdni, Ed. contemporana, 1941
Amilcar Vasiliu, Ion /onescu de la Brad, Ed. Agrosilvid, Bucure0, 1967.

448

www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU MACEDONSKI

Alexandru Macedonski s-a nascut In Craiova, In ziva de 14 martie 1854. Fami-


lia In care a venit pe lume se lega, prin mama, cu vechi spite boieresti ale Olte-
niei, si, prin tat& cu oameni coborItori din lumea slavá, probabil din sudul Dunarii.
O legendd a acoperit multa vreme leagänul neamului lui Macedonski, din partea
tatalui. Lumina' deplina nu se poate face nici astdzi. in Cartea de our, volumul de
nuvele din 1902, Macedonski rasa sa se tipareasca, sub semnatura unui discipol"
informatia cu desavIrsire nesigura, cum ca spita poetului coboara din familia Bi-
berstein-Rogala, care ar fi venit din Polonia de pe Rin si ar fi domnit dridva In
Lituania. Din aceasta Insemnare autorizata de poet, informatia a trecut In numeroase
articole ca si In prefetele volumelor postume, amenintInd sa devina una din cele
mai rasunatoare controverse ale istoriei literare. Trebuie spus InsV ca la originea
acestei stiri greu de Intemeiat nu sta poetul, ci tatal sau, generalul Alexandru D.
Macedonski, om meritos dar nu lipsit de trufe, care In timpul studiilor sale la liceul
din Kerson, In mijlocul unor colegi care puteau avea legaturi cu nobilimea Impe-
riului, a tesut In voie la visul unei descendente nobiliare.
Arhiva poetului Macedonski contine un document care Indrumeaza convin-
gerea Intr-o directie cu totul deosebita. Este vorba de un act original In limba rusa,
emanat de la Divanul Voevodatului Valah si datat din Bucuresti, 29 septembrie
1812, care certifica' fratilor Dumitru si Pavel Macedonski, carora tocmai li se fura-
sera' actele lor de familie, descendenta din spita sTrbeasca a lui $tefan Mincio Voevod,
Impreunä cu serviciile pretioase aduse autoritatii civile si armatei
Este sigur ca din toate marturiile pe care le avem In legatura cu originea fa-
miliei Macedonski, actul acesta posecla gradul cel mai inaintat de autenticitate. Caci,
dei descendenta din $tefan Mincio Voevod este ad i obiectul unei afirmatii de a
doua mTria, ea provine fie din cercetari constiincioase ale autoritatii, fie din mar-
turia celor interesati, fratii Dumitru si Pavel Macedonski, care la data actului, fiind
oameni publici si bine cunoscuti, cu greu ar fi sugerat Divanului informatii pe care
faima publica le-ar fi putut oriand dezminti. Interesant In aceasta privintà mai este
de observat ca amintirea descendentei din semintia slavilor de sud n-a dispärut
cu desavIrsire din constiinta poetului, care prefer:a totusi sA invoce fie legaurile
sale cu boierimea olteneasca, fie versiunea filiaçiei poloneze. Astfel, putin curios-

Vd. acest document in Opere. I, p. XVIIXIX. 449


29 - 9. 178

www.dacoromanica.ro
cuta poezie a lui Macedonski Vint de stepe, aparuta In Romania literar& VII, 4-5
aprilie mal 1882, contine In subtitlu Insemnarea : antec al slavului de sud.
Aceastá poezie este oarecum celula germinativa a poemei Stepa, In care capätä ex-
presie aspiratia catre libertate, In mijlocul unei naturi infinite, vie In sufletul ace-
luia in care traiau atTtea din instinctele stramosilor. Cad Dumitru si Pavel Mace-
donski, care pTria In 1812 nu fuseserd cleat militari si administratori, oameni cu
Intinse cunostinte de limbi straine, harnici i destoinici, ajung In volbura eveni-
mentelor din 1821 sali lege numele de fapte mai Insemnate. Dui:A relatárile con-
temporane ale lui C. Isvoranu si Mihail Cioranu, Dumitru Macedonski este acela
care, Impreund cu Hagi Prodan, Insoteste pe Tudor Vladimirescu, and acesta trece
Oltul pentru a rascula pe olteni 2. Rolul lui Dumitru Macedonski In tot timpul revo-
lutiei lui Tudor a fost dintre cele mai active. Numele säu revine necontenit sub
pana cronicarilor vremii. and Insd Tudor pedepseste cu asprime unele din cape-
teniile nesupuse ale pandurilor säi, ordonInd executarea lui Urdáreanu, devota-
mentul ajutoarelor sale mai apropiate se clatinä primejdios. Macedonski era cum-
natul lui Urddreanu, bunul si voinicul tInár, cA pärul lung pIna din jos de spete"
si Imprejurarea aceasta explica reactia aceluia care, Trnpreuna cu Hagi Prodan, nu
pregetä sa se puna In fruntea rebelilor. Ond, In sfirsit, Cdpitanul lordache, din ordi-
nul lui lpsilanti, II ridica pe Tudor, pandurii se grupeafa un moment sub co-
manda lui Macedonski.
Dumitru Macedonski a avut doi fii, pe Mihail care In 1862 publica un volum
de versuri intitulat Buchetul primaverii3 si pe Alexandru, care dezvolta o cariera
dintre cele mai bogate si ajunge, In cele din urma, general si ministru de rázboi.
Generalul Macedonski a fost una din cele mai interesante figuri ale vietii publice
din mijlocul veacului trecut. Om hotarTt si aspru, el räspIndeste teroare In familia
sa si In mijlocul soldatilor pe care Ti comanda. Nuvela lui Al. Macedonski Pe drum
de post& cuprinzind amintiri personale destul de transparente, ne evoca atmosfera
de tácere Incremenità a familiei, In fata tiranului care o conducea cu strásnicie.
Tot acolo ni se descrie si scena rebeliunii de la Tirgu-Ocna, and sotia generalului a
trebuit sä se arunce Intre el si ostenii lui rasculati. Asprimea caracterului se asociazä
Insd la generalul Macedonski cu o minte cultivata si cu o rara destoinicie profesio-
nalä. intinsele cunostinte de limbi straine ale lui Dumitru Macedonski trecusera si
la fiul sdu si aceasta traditie poliglotä alcatuieste baza ereditara si psihologica pe care
poetul Alexandru Macedonski cladeste, alaturi de opera sa románeascä, o Intinsä
opera In limba franceza'.
Generalul Alexandru Macedonski s-a náscut la 22 decembrie 1816. A urmat
cursurile liceului militar din Kerson. inapoiat In 1834 In Tara, intra cu gradul de iun-
car in Regimentul I de lnfanterie. in anul urmator el este atasat regimentului rusesc
de Vinatori din Jitomir, unde ramIne trei ani. in 1838, Intorandu-se In tara, este
Tnaintat sublocotenent si Incepe a urca treptele ierarhiei militare. in 1844 este trimis
din nou In Rusia, la Novy-Bug, cu detasament de doi ofiteri, nouasprezece subofiteri
si trei soldati, alesi pentru a-si completa educatia militará pe ring unul din regimen-

2 Asupra lui D. Macedonski ;i a rolului sAu In revolirtia lui Tudor vd. izvoarele contempo-
rane grupate de N. lorga in izvoare contimporane ale migdrii lui Tudor Vlodimirescu. Unele detal i in
corespondenta lui Tudor, publicatà de R. Virtosu.
3 Volumul acesta, opera unui stingaci versificator, este tipArit in alfabetul chirilic de tranziNe
;i apare la Librarul-editor George loanid, unde mai publicaseri versurile lor Aricescu, Costiescu,
450 Sacelarii ;i Lazarescu.

www.dacoromanica.ro
tele rusesti. Locotenentul Macedonski nu-i TnsoIeste toata vremea. UrmTnd ordinul
guvernului sau, el calatoreste la Moscova, la Tula si la Kiev, pentru a cumpara corturi
si arme. in 1848, and izbucneste revoluTia, Macedonski care, dupa toate legaturile
sale, este de presupus ca nu putea aproba caracterul miscarii, demisioneaza din
armed, dar este rechemat de guvernul care se substituie comitetului revoluTionar.
Statele de serviciu din Resboiul roman vorbesc in termeni prea succinTi despre un
episod care intereseaza istoria militara si care ar trebui studiat mai de aproape. Deta-
sat In 1849 cu serviciul la Tirgu-jiu pentru a supraveghea frontiera dinspre Apus,
tocmai In vremea cTnd rascoala dezorganiza trupele imperiale, Macedonski prinde
dezarmeaza un batalion de honvezi care violasera granin, conducTndu-I la Sibiu,
unde TI pune la dispozi-tia guvernului austriac. Priceperea sa ca militar era atTt
de mare, That el face parte din ofiIerii Tnsarcinali cu instruirea batalionului model
In 1851. in aceeasi calitate este chemat sa ia comanda unui regiment cu totul dezor-
ganizat, al treilea de infanterie din Buzau. Toate aceste merite Ti aduc gradul de
colonel In 1857.
In aceasta situatie este chemat Macedonski sà ia parte la un eveniment de mare
insemnatate, pe care il Indrumeaza Intr-un chip care-i da dreptul la recunostinn
posteritatii. Este vorba de memorabila zi de 24 ianuarie 1859, and Adunarea
NaTionaia din Bucuresti avea sa se pronunIe In favoarea candidaturii lui Gh. Bibescu
sau In aceea a lui Alexandru Cuza, ales mai Tnainte Domn al Moldovei. Adunarea parea
a fi Tnclinata pentru Gheorghe Bibescu, In timp ce poporul din Bucuresti Tsi mani-
festa preferinn pentru candidatul moldovean, singurul care putea realiza Unirea.
Pentru a permite votul nestTnjenit al Adunarii NaTionale, generalul Vladoianu, mi-
nistru de räzboi In acel moment, trimisese In Dealul Mitropoliei o garda
comandata de colonelul Al. Macedonski, cu misiunea de a trage In multime, In cazul
ca linistita alegere a Domnului ar fi fost turburata. Colonelul Macedonski calca
Insa ordinul primit i cTnd apar tabacii Inarmati, el Ti lasa sa se apropie de localul
Adunarii. Votul are deci loc sub presiunea ameninVárii populare. C. lordachescu,
care folosind cIteva din marturiile timpului si ale istoricilor mai noi, este primul a
fi pus Tn lumina rolul colonelului Macedonski In ziva de 24 ianuarie 1859, are drep-
tate sa scrie
CuTitele tabacilor i solidaritatea lui Macedonski au hotarit unirea Munteniei
cu Moldova In persoana lui Cuza-Vocla".
Noua domnie Ti aduce lui Macedonski gradul de general, Ministerul Razboiului
pentru scurt timp, Comandamentul trupelor din garnizoana Capitalei si chiar condu-
cerea statului major domnesc. Cu toate acestea, In 1863, la vTrsta numai de 47 de ani,
generalul Macedonski este scos din toate funqiunile sale si pensionat Tntr-un chip
care-I nemulIumeste profund. Pensia aceasta a fost pricina unei mari dihonii. Camera
DeputaIilor se mai ocupa de ea In sedinn de la 28 ianuarie 1869 si, neputTnd obtine
rectificarea, nici dupä ce generalul dispare, poetul Tnsoteste unele versuri ale poeziei
Desperarea, publicate In Prima-Verba (1872) cu nota : Alusiune la recompensele
pensiunile acordate unor vacluve avute, pe cTnd vacluvei si fiilor Generalului Mace-
donski nu li se acorda pensiunea la care avea dreptul, prin serviciile tatalui lar In
timp de 36 de ani".
Retras la mosia Adincata din Dolj, pe care i-o adusese casatoria cu Maria Fisen-
ta-PirTianu, generalul Macedonski are curTnd prilejul sa se impunä din nou atenIiei
obstesti. in 1868 un incident regretabil si semnificativ pentru starile provocate In
Ora de instalarea dinastiei prusace, are loc la Giurgiu. Colonelul Krenski, care 451

www.dacoromanica.ro
Insotise pe Carol la venirea lui in tara, pdlmuiete un ofiter român. Rdsunetul acestui
act este imens. El devine un motiv permanent de agitatie pira la indepartarea din
tara a aceluia care indráznise o faptd atit de necugetatd. Generalul Macedonski,
care §i In 1848 i In 1859 dovedise ca este omul capabil de a intreprinde acte pe
rdspunderea sa, fie impotriva cu rentu I ui public, fie impotriva autoritailor constituite,
publica In Trompeta Carpatilor a lui Cezar Bolliac, In nurndrul din 13 decembrie 1868,
o scrisoare deosebit de violenta In legdturd cu cadrele strdine ale armatei. Inter-
ventia generalului Macedonski a atras asupra sa privirile guvernului. Generalul,
cdruia i se §tiau atItea nemultumiri, trebuia Tmpdcat. El este deci rechemat In acti-
vitate §i este insdrcinat cu comandamentul taberei din Furceni. Curind Trisa se Trnbol-
ndvqte i moare In ziva de 23 septembrie 1869.
Familia a crezut ca trebuie sd puna In legdturd moartea generalului cu ie§irea
lui publica de mai inainte. Generalul a murit oträvit din ordinul duvnanilor sdi.
Aceastä ipotezd, poetul o afirma necontenit In ziarele sale 4. Autoarea ipotezei despre
moartea nefireascd a generalului Macedonski i aceea care a infiltrat-o cu atita
putere In inima poetului este mama lui, Maria Macedonski. 1\ldscutd In 1834 ca fiica
lui Emanuel Fisenta i a Ecaterinei Urddreanu-Brdiloiu, Maria Fiserrta a atins bdtrT-
netele. Ea moare In ziva de 27 aprilie 19035. Emanuel Fisenta, tata' Mariei, apartinea
unei familii oltene0, ale cdrei urme In actele veacului al XVIII-lea, uneori sub numele
Vdcent, le-am aflat cu i4urintd rdsfoind arhiva Macedonski. Dupd traditiile familiei,
primul Fiserrta ar fi venit din Rusia. Ba chiar amintirea acestei descendente strdine
trebuie s'a* se fi pdstrat destul de puternicd, de vreme ce mama poetului, care scrie
numele familiei sale In forma Vicenta, face o data urmdtoarea observaie asupra tatdlui
sdu : meu era destul de nobil, dard nobletea strdind nu avea atunci valoarea
de astdzi". Emanuel Fisenta era posesorul unei mari averi i In aceasta calitate devine
posibild cdsätoria lui, la o virstd Inaintatd, cu Ecaterina Urddreanu-Brailoiu, fiica
mai putin avutd a unei familii din vechea boierime. Cut-1nd dupd naterea Mariei,
Emanuel Fisenta moare §i tindra lui vdcluvd se cdsätorqte cu Dimitrie PirTianu. Acesta
adopta pe Maria, ir-1dt actul de cdsätorie al Dumnealui Porucicul Alexandru D. Mace-
donski, vorbete de unirea sa cu Dumneaiei Maria sin Dumhealui Pitaru Dumi-
trache PirTianu din ora§ul Craiova, In ziva de 12 februarie 1848, n4 fiind Marea
Logofeteasd Anica Bibescu §i Marele Postelnic Dimitrie Bibescu. Arhiva familiei
Macedonski cuprinde Inceputul unor memorii scrise de propria mina' a mamei poe-
tului. SInt pagini vrednice a fi cunoscute atit printr-un adevdrat dar de a povesti,
plin de umor §i culoare, cIt i prin märturia acelui patetism In care gustul romantic
se amestecd cu un fel natural de a fi, prevestind pe al poetului 6 Ecaterina PirTianu-
Macedonski n-a trdit decit 56 de ani. Pînä In 1868, cInd moare, ea a avut totu0
timpul sd-§i vadd nepatii. Dintre cei patru copii ai satilor Macedonski, cel mai mare,
o fatd, Caterina, cdsaoritd mai intli cu un Ghica i mama unui fiu, mort in virstd
tInärd, se cdsaorqte a doua oard cu Leboef §i sub acest nume publica versuri fran-
tuzqti In Literatorul. Al doilea este maiorul Dimitrie Macedonski, veteran al rdz-
boiului din 1877. Alexandru este al treilea. Cel din urrnd, Vladimir, avocat In Bucu-
rqti pInd la sfir§itul sdu In 1918, publica el ni te schite i nuvele In seriile mai vechi
i

4 Vd. d.p. Oltu/, III, 1875, 11 si, dupd aproape treizeci de ani de la moartea generalului, Ligo
ortodoxd, I, 1896, 13.
5 Vd. Romdnul, 4 mai 1903.
452 Vd. aceste pagini in Opere, I, p. XXVIXXVIII.

www.dacoromanica.ro
ale Literatorului. Darul literar s-a Incercat deci de mai multe ori In familia Macedon-
ski Orla la succesul lui atît de original In opera poetului nostru.
Copilaria poetului s-a petrecut In cea mai mare parte la mosiile parintesti, la
AdTricata si Pometesti, pe valea Amaradiei, pe care o cinta versurile din Mingiierea
dezmostenirii : Reveid albia-ti frumoas'd Amaradie iubitd I TIrziu de tot, cInd ochiul
obosit al batrnului priveste In trecut, locurile copildriei se impun amintirii. AdIncata
si Pometestii revin Intr-o strofd a rondelelor, plina de murmurul armonios al pier-
derii si regasirii. Fara data a ramas Trisa Inceputul unei Egloga I, dintr-un proiectat
ciclu de Am'dräzene, gäsit printre hIrtiile lui Macedonski si unde peisajul primilor
ani este descris cu oarecare amanunte

Cind mergi spre murqi dinspre Craiova, urcInd pe apa Amárezei,


De la Murga; In AdIncata si de la Vocna-n Pometesti
Junicele-asteptInd gonacii mugesc la gardurile-ográzei,
Si-n lunca dintre douà dealuri, din Gura-Ploesti In Goiesti..."

Ond nu se gaseste In AdTricata si Pometesti, copilul este la Craiova, la scoala


de unde dateaza amintirile evocate In poema Copildrie, dedicate In Literatorul, I,
1880, 15, funimei liceale din Craiova". Poema nu contine nimic mai mult decIt
s-ar fi putut astepta de la once copil, In once epoca ar fi trait : amintirea jocurilor
vIrstei si ale unor scene de clasa. O filozofie dezarnagita vrea sä Inalte pIna la urma
aceste versuri att de Invechite. Daca Insa poemul despre care vorbim ne comunica
prea putine stiri interesante asupra copilariei poetului, avem In schimb, iesin din
pana sa, o marturie dintre cele mai prelioase asupra unora dintre starile sufletesti
care au tulburat primii lui ani. Este vorba de nota pe care Macedonski a trimis-o
lui Jules Combarieu, cunoscutul muzicolog, ca raspuns la intrebarea ce i-a adresat-o
cu prilejul întîlnirii lor In Italia, asupra impresiilor sale muzicale mai adInci. Cele
citeva pagini publicate de cunoscuta La Revue Musicale, In numarul de la 15 iunie
1906, sTrit apreciate ca un adevarat document de savantul director al revistei, care
vedea In ele confirmarea teoriilor filozofice i psihologice profesate tocmai la CollAge
de France 7. Ele ?si pot Ostra acest titlu si pentru noi, care vedem aparInd In partea
cea mai interesanta a lor, figura unui copil bolnavicios, stapTnit de ciudate snri
nervoase.
Precaritatea sanatatii II Trnpiedica pe t'inarul Macedonski a continua studiile.
Pleaca deci In sträinatate Tnainte de a-si fi terminat liceul. Unul din admiratorii care II
dedica versuri, ca atI/i li tineri In aceeasi epoca, publicistul loan N. Polychroniade,
ne destainuieste In oda publican' de Fiulu Romaniei din 9 noiembrie 1874, motivul
repedei parasiri a studiilor pentru calatorii mai Indelungi

Ond strábátusi CarpaIii prin väi i prin coline,


Sd-ii vezi de sdnátate mergind In .tdri sträine,
Te urmáriam cu endul, si eind ai publicat
Din Gleichenberg o (AS, atit m-a fermecat,
incIt si zi si noapte la tine cugetam
Amic eram cu tine si nu ne cunosteam".

7 Textul acesta,In traducere románeasca, Impreun5 cu o scrisoare adresatá de J. Combarieu


fui Macedonski, a apárut si In revista Muzica, III, 1921, 7-8 , apoi In Opere, I, p. XXX. 453

www.dacoromanica.ro
Anii de cd'Idtorie ai lui Macedonski Tncep In 1870, dupd moartea tatälui. Prima
statiune este Viena, de unde este datad, In luna mai, poezia La o doamnä din Prima-
Verba. Este probabil ca de-ad i adolescentul In cdutarea aerului Tntdritor al muntilor
este dus In Siria, la Gleichenberg, care Ti inspira oda amintith de Polychroniade 8.
Catre sfIr*tul anului Macedonski este din nou la Viena, poate Tntr-una din colile
renumite ale orgului, pentru cd de aci trimite el prima sa poezie, datatä 3 septembrie,
Telegrafului romän din Sibiu, care o publica In numdrul sdu cel mai apropiat. Este o
compozitie care are Tnsemndtatea cà vestete de pe acum formula poeziei sociale,
afiptd ca program In 1882. TIndrul poet instrund o lira ca a lui Eliade Rdclulescu
pentru a anta In doudzeci de tertete cele mai Inalte sentimente umanitare, din care
nu lipsete nici iubirea de libertate §i egalitate a Revolutiei franceze, proclamate
dealtfel din perspectiva sa de nobil.
In toamna anului 1871 II gdsim la Geneva, de unde dateazd poezii In Prima-
Verba. Este probabil sd fi petrecut ad i tot anul coIar, continuTriduli studiile. La
stiqitul aceluia0 an i la Inceputul anului urrndtor TI gdsim Insd In Italia, de data
aceasta ascultInd prelegeri universitare. Dupd propriile sale declaratii, pare sd fi
zdbovit mai multd vreme la Universitatea din Pisa. Se muta apoi la Florenta, de
unde dateazd In Prima-Verba doud poezii : Desperarea, despre care am vorbit mai
sus i o alta rdmasd färd titlu, dar al cdrei prim vers destul de sugestiv suna : Gustai
fericirea I... Gustai i amorul. in Florenta pare sd-i fi mers destul de rdu, dupd
cum ne lasd sa Intelegem strofa In opt versuri : Doi prieteni nedespeírV;i scrisb acolo
si publican apoi In Poesii. Cei doi amici inseparabili sInt boala i lipsa de bani.
invins de asociatia acestora, se Tnapoiazd In tara prin Venetia, a carel imagine o evoca
In poezia Suvenir 9.
Revenit In Bucure0, scoate de sub teascurile tipografiei E. Petrescu-Conduratu
placheta Prima-Verba, pe care tine s-o iscdleascd cu numele i calitatea sa : Al.Mace-
donski, student In litere. Din cele 32 de bucdti ale culegerii, unele sInt datate Inch'
din 1866, adicd de and poetul avea numai 12 ani. Printre acestea, declamatii lince
alterneazd cu strigdte seditioase. Din anul mortii tatdlui provine strofa care for-
muleazd acuzatia Tmpotriva presupuOlor uciggi ai generalului. Restul este materialul
adunat In timpul celar doi ani de lipsd In sträindtate sau In ultimul moment In Bucu-
re0. in total, o culegere de Tncercdri din care nu putem retine nimic i care nu anuntd
nici un fel pe poetul de mai tTrziu. Revista Transaqiuni /iterare i Ointifice, de sub
directia lui D. Laurian i St. C. Mihdilescu, salutd totu0 aparitia noului poet.
In anul urmdtor, IncepInd din luna mai i pInd la finele lui iulie, Macedonski
este din nou In Italia.
In Venetia compune Roma*. i la Napoli, Suveniri din Venezia (Oltul II, 1874,
60,9). NAzuinta de a juca un rol, de ali putea spune cuvIntul il Inapoiazd In tara.
In aceastd stare de spirit face sd apara la 14 noiembrie 1873 revista Oltu/, care con-
tina de doud ori pe sdptdmInd, pInd la 26 mai 1874, i, de aci Tnainte, pInd In iulie
1875, o singurd dan' pe sdptdmInd.
Activitatea lui Macedonski la Oltu/ a fost dintre cele mai fecunde. in fiecare numdr
el umple aproape Tntreaga foaie cu articole politice, cu versuri i traducen. Revista

8 Oda La Gleichenberg a putut fi scrisa mai tirziu, dei ea se refera probabil la vilegiatura din
1870. Poezia apare mai tTrziu In 0/tui, II, 1874, 7. Datarea din Poesii, 1882, dupa care poezia ar fi
fost scrisa In 12 iunie 1878, este In tot cazul gresita.
9 in Ven0a poate sa mai fi fost si la sfIrsitul anului 1871, daca datarea poeziei Noapte vene-
454 tian& din Poesii (p. 256 si urm.), este exacta.

www.dacoromanica.ro
este inspiratd de liberali. Serviciile pe care le aduce partidului Ti dau conOinta impor-
tantei lui. Constantin Bacalbap, care TI vede IntTia card atunci, este izbit de aerul plin
de Tncredere In sine al tIndrului poet redactor, de privirile lui care coborau de sus lo.
Dintre poeziile aparute In Oltul, putine au intrat In volumul de la 1882. Cele
mai multe au rdmas Ingropate In paginile de format mare ale revistei devenitä astäzi
ata de rard. S'int versuri lince, erotice i filozofice, patriotice i politice ; traduceni
din Hector de Charlieu, din Lamartine i Beranger. Volumul Tntrunea i versuri,
printre care i cele cu refrenul devenit popular In epoca, antidinastice. Voda Car...
Vodel Car... Crudul Vodä Carageo. Alta data poetul care, rdspIndindu-se cu atIta ddr-
nicie, dovedea numai ca nuli gdsise centrul organic, dorea sà Tnnoade firul bunei
traditii", scriind In limba italienizantd a lui Eliade stihuri inchinate Madonei (Oltul,
Ill, 1875, 5).
°Hat de putin originale deocamdatd, versurile lui Macedonski Ti c4tigà multi
admiratori i adepti, grupati In societatea Junimea", ale cdrei convorbiri apar regulat
In Oltul. Revista Incepe a adaposti In curInd i o activitate mai bogatd In consecinte.
Campania de ra.'sturnare a guvernului conservator a lui Lascdr Catargiu &We
In publicatia tIndrului poet un organ dintre cele mai active. In ziva de 24 martie 1875,
Macedonski este arestat la Craiova i adus la Bucure0 pentru a rdspunde de artico-
lele sale.
De la Vdcdre0, unde a stat Inchis trei luni de zile, el continua' a trimite Oltului
versuri deopotrivd ca varietate i gen cu cele dinaintea arestdrii lui. Se adaugd numai
Tncercari de humor penitenciar ca Celula meo de la VelccIre;ti, al cdrei manuscris Ingdl-
benit I-am aflat Inca printre Mr-61e poetului. in sfIr0t, In mijlocul agitatiei Intretinutd
de presa liberald, procesul are loc In ziva de 7 iunie In fata cu Jurati ai Capi-
talei. Printre apardtori sTnt tnscri0 toll avocatii de seamd ai partidului, doudzeci de
oratori temuti. in fata acestei artilerii grele, Curtea cedeazd. Ea declard ca delictul
era stins prin prescriptiune". Macedonski este eliberat In aceea0 zi, strada politica
Ti face manifestatie de simpatie, de care bdtrInului Ti pldcea sd-0 aducd aminte.
CInd guvernul Lascar Catargiu pdra'sete puterea i liberalii s'int chemati
Inlocuiascd, Macedonski Incearcd o dezarnägire. Lista de candidati la Camera ai parti-
dului nu cuprinde numele sdu. Un timp, Macedonski reia activitatea de ziarist. Impre-
und cu Pantazi Ghica, Bonifaciu Florescu 0 George Fdlcoianu, formeazd redactia vre-
melnicului ziar Stindardul, inspirat de B. Blaremberg In sens liberal i republican.
IncepInd cu numdrul al 23-lea, Macedonski Tnsd pdrdsete redactia i firea sa
cauta sd-0 deschida alte cdi. Recompensa politicd Ti vine Tntr-acestea In forma
prefecturii de Bolgrad, unde grijile administrative nu-i rdpesc cu totul rdgazul nece-
sar compunerilor poetice, dintre care unele sInt datate de acolo : printre acestea
Calul arabului, care a !Dracut a-at de mult epocii i care prevestete In chip destul de
curios pe El Zorab al lui G. CoOuc. Multa vreme nu se mentine Macedonski In frun-
tea prefecturii din Bolgrad.
Anul urrrator este al razboiului. Macedonski scoate In aprilie 1877 ziarul Vestea,
care trdiWe p'ind In martie anul urmdtor. Se risipete, In acela0 timp, Intr-o colabo-
rare destul de activd, la o multime de publicatii mai stabile sau mai vremelnice, dintre
care unele Or-It scoase cu mijloacele sale. Din nefericire, colectiile ziarelor pe care le
publica pentru scurte intervale In epoca pInd la 1880 precum Träsnetul, Fulgerul,
Plevna, Dunärea, au rdmas incomplete In depczitele Academiei i nu mai s'int de gasit

" C. Bacalbap, 12 Marti: Alexandru Macedonskl, In Adevdrul, 4 septembrie 1921. 455

www.dacoromanica.ro
aiurea, ?flat activitatea de ziarist a lui Macedonski, In acea vreme, alcatuieste un capitol
destul de obscur. Ceea ce se poate stabili mai usor este nazuinta poetului de a deveni
antaretul räzboiului. Desigur, el n-a depus In acest scop nici staruinta, nici Tnflacd-
rarea lui Alecsandri. Dar alaturi de acesta, el este unul din putinii care au cTntat
razboiul neatIrnarii noastre.
Dupd parasirea prefecturii din Bo!grad, Macedonski revine pentru scurt timp In
administratie. Sfirsitul razboiului TI gaseste deci, ca administrator al Gurilor Dundrii,
la Sulina, pe care o evoca mai tTrziu In frumoase pagini In prozd. in calitatea sa admi-
nistrativa, el este unul dintre cei dintTi care coboard In Vechea Lewki, al carei farmec
singuratic TI face s-o aleagd drept cadrul romanului sdu Thalassa, dupd ce Ti inspirase
versurile de larga respiratie ale poemei Lewki. De altfel, Tnsarcinarile sale adminis-
trative, ca subprefect si In cele din urmd ca inspector financiar, TI fac sa colinde toatd
Dobrogea, de unde sTnt datate mai multe din poeziile sale In cursul anilor 1878 si
1879. in aceste peregrinan i afla el In satul Cochirleni urmele vechilor constructii ro-
mane, pe care locuitorii le foloseau drept carierd de piatra. Un an mai tTrziu poetul
Tsi instrund lira pentru a cInta mdretia simplà i augusta a stramosilor romani, In
versuri libere, pe care sustinea a le fi Intrebuintat pentru IntTia oara In Europa, In
tot cazul Tnaintea lui Gustave Kahn, promotorul francez al acestei tehnici cu atTta
raspTndire In vremea simbolismului.
Cum Insarcinarile si calatorille sale nu-I tineau toed vremea departe de Bucu-
resti, Macedonski gdseste timpul sA publice In 1878 cloud brosuri ; cea dintTi este
traducerea in versuri a Parizinei de Byron, poetul suveran al tineretii lui ; a doua
este poema Itha/o, continInd versificarea unui episod venetian, vdzut prin prisma acelei
conventii romantice care Tsi reprezintd Venetia ca un oras al voluptatii si crimei.
De-a lungul numeroaselor stante In care se desfdsoard povestea tTnarului si frumosului
Ithalo, cititorul de astdzi are prilejul sA auda si un alt sunet, acel accent sarcastic
care pentru IntTia card anunta felurile mai personale ale lirismului macedonskian.
In fine, nerabdator sA treaca la posturile de conducere ale miscarii literare, nelinisti-
tul tInar refereaza asupra dezvoltarii ei In ultimul deceniu Tntr-o conferinta care are
loc la 15 martie In sala Ateneului Roman. Ce ar fi putut face oare mai bine tindrul
poet pentru a satisface aparentele profunde ale naturii sale, dorul sdu de a impune,
de a vorbi si a se misca nestinjenit intemeierea unei reviste literare devine unul
din punctele capitale ale programului sdu, a car& realizare urmeaza foarte curind.
incepTnd din anul 1880, Macedonski intra Tntr-o perioadd noud a vietii. De ad
Tnainte, talentul sat.' devine mai stapTri pe sine, mai constient de originalitatea sa, care
nu asteapta decTt putind vreme pentru a Tnflori In creatii de seamd. Miscarea de la
Literatorul, adunTnd un numar din ce In ce mai mare de aderenti, izbuteste sa impuna
un temperament literar nou. Oamenii care TI cunoscuserd pe Macedonski Tnainte de
1880 si care descoperisera In el un tTnar vioi, ambitios si cam impulsiv, au de data
aceasta prilejul sA bage de seamd cd Tnsusirile sale par a-I rezerva unui destin putin
comun. Paralel cu Tnaintarea poetului pe drumurile proprii si ascendente, tempera-
mentul sau Incepe sa se faca cunoscut. Orgoliul Tnnascut, firea rebeld din mosteni-
rea tatalui, II determina sa se afunde In clTrze atitudini de lupta. Societatea recunoaste
In el un neconformist. Grijile vietii se aglomereazd pentru cel care opuradu-se
mai totdeauna se lipseste de beneficiile rezervate exemplarelor Impaciuitoare si
adaptabi le. Fantezia Ti ascunde real itatea. Omul se singularizeaza, Tncepe sa se vorbeascd
de ciudateniile lui. Apare nentelegerea, atTt de dureroasa pentru cel care recunoaste
456 scopul capital al vietii In actiunea sa de a se Impartasi. Apare lipsa, uneori m'zeria.

www.dacoromanica.ro
Macedonski trebuie sa fi avut sentimentul ca face parte din acei pokes maudits des-
pre care Verlaine vorbeste cam Tn aceeasi vreme.
Anii 1880-1882 sTnt cu toate acestea cei mai buni din viata lui Macedonski.
La 6 ianuarie 1880 apare revista de satirä antidinastica Tarara care continua pTna In
aprilie. Stihuitorul politic regaseste si amplifica aici unele din motivele campaniilor
din Oltul. Revista Inceteaza totusi, respinsa In umbra de interesul superior legat
de apariTia recenta a Literatorului. Primul numar aparuse la 20 ianuarie al aceluiasi
an, sub conducerea lui Macedonski, a eruditului poligraf Bonifaciu Florescu si afecun-
dului poet Th. N. Stoenescu, care ramIn o vreme si principalii colaboratori ai revistei.
Febrilitatea productiei lui Macedonski este pu/in obisnuita. Cu fiecare numar, contri-
bu/ia lui acopera coli Intregi si actiunea pe care o desfasoara nu ramTne fárä ecou.
Vasile Alecsandri Ti trimite o scrisoare plina de binevoitoare atentie, Tmpreuna cu
colaborarea lui. Gh. Sion se asociaza curind acestei dovezi de simpatie a genera/iei
mai vechi. Oficialitatea nu TntTrzie sa-i däruiasca favorurile sale. Poetul este numit
inspector al Monumentelor istorice. Teatrul Na/ional Ti joaca cloud piese In cTte un
act : Unchiasul Seireicie si lades. La sfIrsitul anului 1881, dar purtInd data anului urma-
tor, apare volumul Poezii, care TI impune pe poet ca sef al scolii sociale. Bine insta-
lat In situa-tia de maestru", In ciuda vTrstei sale destul de tinere, el imparte lauda
blamul. Polemizeaza cu Convorbirile ¡iterare din Iasi, dar vesteste lumii un talent
nou, pe Duiliu Zamfirescu, caruia Ii consacra o lung analiza critica. in sfIrsit, Tnfiin-
Ieaza, sub presedintia lui V. A. Urechia, Societatea Revistei Literatorul, cu sectii
In toate orasele Arii, destul de bine organizate pentru a gasi pretutindeni adep/i
Nu cumva poetul devenit director de revista, sef de scoala, demnitar de Stat si
autor jucat este pe cale sa a/ipeasca In dulcele sentiment al satisfactiei de sine si al
Impacarii cu ceilaFti ?
CurInd Tnsa poetul dovedeste ca stie sA ia atitudini raspicate si care pot sa dis-
placa. Academia Romand acordase marele ei premiu lui Vasile Alecsandri pentru
Intreaga lui opera. Alecsandri facea Tnsa parte din Academia Romana si premiile ei,
observa Macedonski, nu se cuvin a fi Imparlite Tntre proprii ei membri. Atacul Indrep-
tat Impotriva scriitorului Tnconjurat de stima generala si care manifestase tocmai
simpatia sa pentru ini/iativele tTnarului poet surprinde din cale afara. Academia nu
putea deci rasa fArà räspuns observa/iile Literatorului. BatrTnul G. Sion adreseaza
lui Macedonski o lung scrisoare de justifican, pe care acesta o publica, Insatind-o
pe coloana paralela cu un comentar In stil persiflant.
Alecsandri nu a ramas dator atacurilor lui Macedonski. in FIntina Blanduziel,
reprezentata la Teatrul National inca din 1883, Scaur îi arata lui Zoil pe Horatiu,
care trece prin fundul scenei. Prilej pentru nefericitul critic sa se zvIrcoleasca In spas-
mul invidiei provocate de tot ceea ce In firea rivalului säu Tnsemna seninatate, suflet
binevoitor si amabil, menit sa se bucure de succesul usor dobindit. Macedonski
riposteaza In Literatorul din 1884, 2, cu o epigrama In care causticitatea lui obisnuita
pare a se reine:
Coprins de-al gloriei nesatiu
Albit de ani, dar tot copil,
E lesne sA mA faci Zoil
and singur tu te faci Horatiu".

Polemica se opreste aci si Macedonski are In urrnd de nenumArate ori prilejul sd


revind asupra judecAtii sale, recunosdnd in Alecsandri nu numai un mare poet, dar 457

www.dacoromanica.ro
pe unul dintre aceia a cdror traditie declara cd o continua. Anul 1883, acela care
urmeazd iesirilor Impotriva lui Alecsandri, este bogat In evenimente de tot felul.
La 24 februarie, Macedonski se cdsdtoreste cu Ana Rallet-Slätineanu. In fruntea unui
comitet, la initiativa si comandd sculptorului I. Georgescu bustul aceluia pe care I-a
pretuit totdeauna drept un mare precursor al lui, D. Bolintineanu. Initiativa instaldrii
acestui bust In foaierul Teatrului National din Bucuresti se face In forme care dau
unora o impresie cu totul defavorabild. Printre cei care apostrofeazd pe initiatorii
manifestatiei de la Teatrul National se numdrd i cineva la care ne-am gIndit mai
putin, Duiliu Zamfirescu, sub pseudonimul Don Padil, In Romania libera 18 decem-
brie 1883, unde se putuse citi o notd de Infierare Tr:data ce izbucneste vTlva In
jurul epigramei Impotriva lui Eminescu. Macedonski trage imediat consecintele,
In forma cea mai risundtoare. Ruptura nu se mai reparä niciodatd, dei lui Macedonski
i s-au Intimplat mai tIrziu sä reflecteze cu melancolie la fermeatorul tTnär, cu profil
atenian, al cdrui netdgdduit talent se asociase pentru el cu deceptia atIt de amard.
In sfIrsit, In anul 1883 culmineazä si lupta care se desfasura de o vreme Intre Macedon-
ski de o parte, Convorbirile literare i Eminescu de alta. Solutia acestei crize este una
din cele mai neasteptate reactii ale opiniei publice dezräntuitä Impotriva lui Mace-
donski cu rard vehementd si un zdrobitor efect. latä aceastd epigrama

Un X. pretins poet, acum


S-a dus pe cel mai jalnic drum...
L-a; punge dacd-n balamuc
Destinul sdu n-ar fi mai bun
Cdci pînd ieri a fost nduc
Si nu e azi decit nebun".

Autorul respinge sistemul procesului de intentie. Nu el a adresat epigrama lui


Eminescu, ci presa Intreagd punInd un nume acolo unde el nu pusese nici unul", asa
cum va lärnuri mai tTrziu. Cu timpul el va afirma chiar ca epigrama fusese scrisd cu
doi ani Inainte ca Eminescu sd Tnnebuneascd si cà doar Intimplarea fácuse ca publicarea
ei sA coincidd cu boala poetului Dupd amintiri ale lui D. Karnabatt, Macedonski
povestea prietenilor cä un colaborator al Literatorului, D. Teleor, care stia cele sase
versuri pe dinafard, le-ar fi Incredintat tiparului, fird ca directorul revistei sä princla
de veste.
Retractdrile sau punerile acestea la punct apar Insd mai tIrziu. Deocamdatd cer-
bicia lui nu vrea sd cedeze. Numerele din Literatorul urmdtoare nefericitei manifestäri
cuprind alte epigrame noi, In care Macedonski se räzboieste fie cu Ventura, fie cu
toatd lumea laolaltä, Intr-o pornire combativä neintimidatd. lar in primul numar
al anului urmdtor, poetul In jurul cdruia \Alva scandalului se mentinea Inca, proce-

Aceasta nota apare In Romdnia liberd din 6 august 1883. In ace' ziar, In numdrul de la 14
august 1883, apare 0 o epigrama impotriva lui Macedonski, In legaturi cu nefericita iesire 'in contra
lui Eminescu, iscAlita Duna. Macedonski bdnuia ca autor al acestor manifestdri pe Duiliu Zamfi-
rescu, care ddclea pe atunci ziarului numeroase articole literare, iscalite fie cu numele sdu, fie sub
pseudonim. Dovada acestei presupuneri nu este Tnsd cu putinId. CIt despre contra-epigrama amin-
titd, ea este hotdrtt sub nivelul talentului lui Duiliu Zamfirescu.
" Vd. tn acest sens articolul Cestiunea Eminescu In Literatorul din 15 decembrie 1892. Apoi
scrisoarea adresatd, cu ocazia reludrii vechiului proces de C. Mille In Letopiseti, ziarului Viitorul, care
o publicl In numdrul sdu din 25 iunie 1909. In fine, scrisoarea datatd cu pu0ne luni Tnainte de a
458 muri in Adevdrul literar din 30 dec. 1923.

www.dacoromanica.ro
deazd la un examen de coNtiirytd, declarind cd in duda pronunciamentelor va conti-
nua sd scrie epigrame i cd nu va pregeta sdli afirme pdrerile sale despre scrieri
autori, oricare ar fi nenorocirile care I-ar putea lovi. CTt despre valoarea procedeului,
el se simte In bund tovdr4ie amintind sarcasmul ne7mblInzit al lui Goethe Tmpotriva
lui Nicolai, jubilarea lordului Byron aflInd cA Romilly, unul din judecdtorii lui, s-a
sinucis, §i bucuria lui Thiers la moartea lui Napoleon III_
Fermitatea aceasta este numai aparentd... in realitate, cugetul sdu se clatina In
fa-ta acuza-tiei generale. Durerea de a trece drept un suflet invidios 0 satanic mai
provoacd protestul sdu pInd tTrziu, and bdtrinul care se pregatea sA moard adreseazd
o scrisoare unui suflet binevoitor din tinerime, lui C. lordSchescu. Cu atTt mai mult
aceastd durere trebuie sd fi fost stgentoare In vuietul furtunii care se dezldnIuise.
Macedonski sim-tea cA rezistertele Iduntrice i se dezorganizeazd. Indepdrtat din func-
tiunea primita In 1880 0 care 7i permitea sA trdiascd, Trnpovdrat de rdspunderile
familiei sporitdacum cu primul ei ndscut, izolat Tn mijlocul unei lumi ostile, Macedonski
simte degetul apdsttor al fatalitttii... Poet blestemat" ... A spus-o de multe ori.
Atunci se hotdr4te sd piece. intr-una din poeziile sale frartuze0, In sonetul Pale,
il me dit alors, unde destdinuirea murmuratá este culeasd parca din izvorul ei cel mai
curat, aflärn starea de spirit a poetului care se pregttea sd se expatrieze. Hotdrirea
de a pleca era bund pentru cd era mai Trail o hotdrIre, un ac de vointd, Tntr-un mo-
ment In care ruina interioard TI ameninta. Pe aceastä fereastrd spartd de dezndclejdea
omului care se TriAbuea, putea intra aeru, soarele, sperarta. in toamna anului 1884
pornete spre Paris.
La Paris, Macedonski Tncepe sA scrie versuri frartuze0 13 frecventeazd mediile
literare. Planul de a scoate un ziar este Trisd repede pardsit14. Totul merge greu
Tntr-o lard strdind, Tntre oameni necunoscuti. Se Tnapoiazd deci la Inceputul lui 1885.
Primele versuri frarrtuzevti tipdrite In strdindtate apar abia cdtre finele acestui an, 0
In decursul anului urn-IA-tor, Tntr-o serie de mici reviste, printre care La Walonie din
Liège, scoasd de Albert Mockel 0 care trece astäzi drept unul din primele organe ale
simbolismului francez. Prin colaborarea sa la Walonie 7n cursul anului 1886 se poate
spune cA Macedonski face parte din primele echipe ale simbolismului 13.
Revenit la Bucure0, poetul constatd cA atmosfera nu s-a schimbat. Din nou
adopt& o atitudine de mare orgoliu. Literatorul din 27 ianuarie 1885 anuntd retragerea
lui Alexandru Macedonski, deopotrivd cu a lui Byron altdclatd. Impotriva
germane Tncearcd sd ridice din nou steagul Iatinitàçii, purtat altddatd de Eliade Rddu-
lescu. Zadarnice sTnt toate. Pentru a putea exista, Literatorul trebuia sd-0 schimbe
titlul. Ala apare Revista terard la 7 aprilie 1885. Cind Tnsd atmosfera i se pare cd
s-a mai limpezit, Literatorul reintrd In scend cu un articol de explicatii, de justificdri
0 de contra-atacuri. ativa oameni de mare considera-tie Tntind o mInd prietenoasd.
Revista reapare cu colaborarea lui V. A. Urechia, a lui Anghel Demetriescu, care soco-
teau desigur ca Macedonski meritä a fi mertinut In conditii proprii lucrului ¡iterar.
Dar revista nu se poate mertine.
Dupd ateva luni, apare ultimul ei caiet, Tnainte de a mai putea reapare, Tntr-un
numdr unic ca Revista independenta 0, de aci Tnainte, Tn chip intermitent 0 tot-
deauna pentru scurte intervale.

13 Primele Incerdri dateazA totu;i din tara : La Chaumière, In Literatorul, I, 1880, 3, repro.:
clusA apoi In Poezii, 1882 si Petit Jean, in Ll:eratorul, IV, 1883, 4.
14 Vd. asupra acestui proiect nota din Literatorul, V, 1884, 5.
imprejurarea este semnalatd ;i de G. Walch, Nouvelles pages anthologiques, p. 126. 459

www.dacoromanica.ro
In anul 1887, Macedonski se gasea in punctul cel mai acrinc al vali, pe care tot o
coborTse. Sdrac, rebel fatd de dinastia strdind, Imbrati§atd de politicienii vremii,
respins de o societate fatd de care el Tntorsese totdeauna chipul unui om trufa,
patimind sub o reputatie care TI prezenta In culorile cele mai antipatice, Infruntind
zilnic invectiva 1i batjocura, el intoneaza deodatd un tintec de mare armonie 1i seni-
natate i däruiete limbii cele mai frumoase poeme ale ei. Scrie Noaptea de mai.
Ce s-a petrecut In sufletul lui Macedonski In decursul anilor 1886 i 1887 alcdtu-
iete unul din cele mai delicate mistere ale creatiei poetice. Dupd cum seva distilata
din tainitele mucede i Intunecoase ale pdmIntului se volatilizeaza In parfumul flori-
lor, nefericirile recente au devenit pentru Macedonski substarrta unor curate 1i senine
Infloriri. Este foarte instructiva comparatia productiei macedonskiene Tnainte
dupd aceasta data. inainte, inspiratia TI conduce ca'tre motivul tenebros catre viziu-
nea macabra'. La Inceputul anului 1883 apar puternicele strofe ale poeziei Ura.
Urmeazd sumbra evocare din Vaporul mortii. in ace14 numar cu epigrama fatald apare
Näluca crimei, traducere dupd Maurice Rollinat, i crunta declaratie a Visului fatal
Groapa mea are sd strige catre ceruri : Rdzbunare l"
Poeziile acestei epoci se mai numesc Cele trei näluci §i Cu mortii. CInd valu I
indigndrii publice urca impotriva sa, el coboard In sine 1i nu afld nici o adiere peste
acrincurile sale Tncremenite : Nimic, nici chiar speranta. Deodatd Tnsa un katharsis
moral i estetic izgoneTte cugetul lugubru. Poetul celebreazd momentul In Excelsior,
aparut la Inceputul anului 1886. In fataIncercarilor recente, el resimte mai viu limpe-
zimea §i stralucirea fericirii sale tinere. O spune frumos In Perihelie, care este din
acee4 epoca :
Clar azur 1i soare de-aur este inima mea toatd".
Pe aceasta poarta deschisa de pacificarea §i libertatea interna*, pdtrund farmecele
naturii 1i imaginile clasicismului. Poetul renunta sd mai propovdduiasca genului uman
Ii ajunge simpla imagine lipsita de once semnificatie profunda sau Indepartata
chipul Naiadei storandu-§i pdrul In apa limpedelui rTu. Din sinteza tuturor acestor
Indrumdri se constituie Noaptea de mai.
Soarta sa externa ramTne Tntr-acestea destul de precard. CIteva Tncercári zia-
ristice trebuie sd rezolve ecuatia cu multe necunoscute. Ala Incep sd apara la 6 martie
1888 cele zece numere ale bisdptdmTnalului Stindardul tärei. Ziarul servete pe con-
servatorii care, la aceastd data, se gaseau In opoziIie 1i reclamau puterea. Dar Stin-
dardul tärei dispare 1i locul lui TI ia, In lunile de varä ale anului 1889, Streaja tärei,
condusd In tovdr4ia lui t. VIddescu §i purtInd subtitlul : Organ liberal-conservator,
Tmperecherea de cuvinte cu care N. Blaremberg î1i denumea gruparea sa disidenta.
In acela0 an se Tntoarse Trisa In redacIia Romdnului, unde Incepe o cronica
sAptdrn'inard 16.
Anul 1890 aduce reaparitia Literatorului, din iunie pInd In octombrie. Mace-
donski face s'a sune o coarda nouà : senzualitatea Ideilor brutale, continuate In Revista
!iterare]. din 1891, unde se aud Trisa 1i accente mai suave, ba chiar primele versuri
simbolist instrumentaliste". La 14 mai 1892 au loc mari manifestari ale studerrtimii

16 Cronicile date Rormlnului, purtTnd de obicei titlul Victo bucure;teand, tncep sà aparI o datà
cu numSrul din 23 decembrie 1889 si continui, cu unele intermitente, In numerele de uni, o buril
parte din anul urmator. Tot in Romdnui,cu data de 12 mai 1890, retipOreste Macedonski si Noapteo
460 de februarie.

www.dacoromanica.ro
Alexandru Mocedonski tn 1909.

universitare. Macedonski este Infldcarat de simtirea nationala a momentului si dedica


.,junimei" versuri publicate In Romanul 17, In care poetul stie sa se ridice deasupra
resentimentelor personale In viziunea purificatoare a patriei eterne.
Poetul patriot era vechi In el. L-am Intl!nit cu Intinsa desfasurare In Oita Bau-
tura vrajita care II facuse poet se Tncalzise la razele Tnflacararii patriotice a lui Eliade
si Bolintineanu. Prin originile si chiar prin prima epoca a activitatii sale, Macedonski
face parte din acea grupd de poeti patriati si revolutionari formata In epoca miscarii
din 1848, a carei activitate continua si mai ttrziu. Aceasta latura fusese Insa treptat
l'mpinsa In umbra, fart a fi suprimata vreodata. Pentru moment, printre preocupa-
rile sale sta si nazuinta de a introduce pe tarimul literaturii noastre simbolismul
poetic, despre care este cel dintTi chemat sa vorbeasca In Romania. Articolul Poesio
viitorului, publicat In Literatorul din 15 iulie 1892, propunInd exemplul unui Baudelai re
si Mallarmé, al unui Maeterlinck, Péladan si Moréas, explica ce este simbolul, dar se
opreste la varietatea lui instrumentalist& din care citeva probe däduse Inca din
1890, desigur sub influerrta renumitului Traité du Verbe al lui René Ghil. Ideea
poezia este o artd a cuvIntului si ca puterea ei expresiva se Tntemeiaza pe cali-

17 Reprodus In Literatorul din 15 iulie 1892. 461

www.dacoromanica.ro
tatea sunetelor pe care le intrebuinIeaza, era atIt de noud In 1892, Mat ea nu putea
provoca cleat sarcasme. Caragiale, scrupulosul artist al cuvIntului, face haz de ea
In parodiile publicate In prima serie a Moftului roman.
Noua serie a Literatorului care Incepe la 15 iunie 1892 este cea mai lunga din cele
cIte s-au succedat dupd Intreruperea revistei In 1886. Ea continua pInd In noiembrie
1894. Un tIndr poet, Cincinat Pavelescu, despre care Macedonski are cuvinte de
mare laudd, i se asociazd, mai Inn ca prim-redactor, apoi ca director adjunct. Din
prietenia lor literard se dezvoltd o colaborare fructuoasd. Teatrul Nanonal din
Bucurevd joacd la 28 decembrie 1893 tragedia Saul, datoritd lui Al. Macedonski
Cincinat Pavelescu. Piesa are un succes de stima, susnnut de patosul lui C. Nottara,
care pune In valoare versurile frumoase ale poemei. Totqi piesa nu se poate mentine
pe afi i sforprile de mai tTrziu ale autorilor n-au putut-o readuce In repertoriu.
Paralel cu Literatorul, Macedonski scoate la 5 aprilie 1894 un nou ziar, Lumina,
care are o viaId ceva mai lungd. Noul organ are Insemnatatea ca republicd o buna
parte din opera poetica a lui Macedonski, de pInd In acel moment. Pline de interes
era i reacnile directorului foii fatá de feluritele evenimente ale epocii, pe care
articolele sale zilnice le comenteazd cu Trnbel ugare. Din paginile acestei publicani
dram cà Macedonski ia parte, înziva de 18 mai 1894, la manifestanile politice, vorbind
studentimii adunate la statuia lui Mihai Viteazul. Cind Imparatul Austriei, Fran-
cisc-losif, vine In lard, pentru a vizita pe Carol I, el observa In Liga ortodoxa din 11
august 1896 : Negrqit, nanunea romana nu poate primi cu entuziasm pe monarhul
ce sine cu asuprirea sa un numar Insemnat de popoare".
intre aceste evenimente, Macedonski Intreprinde i o faptd sportiva destul de ne-
avteptatd. Face Trnpreund cu Constantin Cantilli, un discipol, drumul pe bicicleta de la
Bucure0 la Bra§ov18. Se pasioneaza chiar pentru sportul atIt de nou pe atunci,
cdruia Cantilli Ti rezerva un loc Intins In a sa Revista moderna, inspired de maestru.
Grupul de poen i velocipedivti sporqte curind cu Cincinat Pavelescu. Bucuretenii
zImbesc la vederea ciudatei caravane Tnaintind pe Soseaua Kiseleff. Un ecou TritTrziat
al acestei impresii Il gdsim Inca In recenzia pe care In 19'12 Gala Galaction o consacra
In Viata romaneasca volumului de poezii al lui Cincinat Pavelescu.
In 1895 apare Excelsior, continInd o bund parte din contribuna poetica a Litera-
torului. Rasunetul acestei tiparituri, care Inseamnd una din rascrucile de seama ale
mi carii poetice mai noi, este cu totul nensemnat In cercurile conducdtoare ale lite-
raturii. Nici unul din criticii autorizan ai timpului nu se oprqte In faIa evenimen-
tului. Rasfoirea presei timpului abia daca scoate la iveala manifestarile caorva tineri
sau boemi literari, In stilul hiperbolic obipuit ori de cIte ori era vorba de maestru".
Volumul poartd ca motto propriile versuri din Noaptea de ianuarie :
nascut tn niste zile eind tImpita burghezime,
Din tejghea facind tribuna, legiune de co.tcari
Pune-o talpa noroioasa pe popor i boierime,
Zile dnd se-mparte Iara In cAlai i In victime
5i cind steagul liberatii e purtat de drciumari".
In acest moment se angajeazd Macedonski Intr-o lupta cu adInci rdsunete In viaia
publica a vremii. Este vorba de agitana pornitd In jurul caterisirii mitropolitului pri-
mat Ghenadie Petrescu In primavara anului 1896.

462 1° Vd. articolul lui Cantilli in Literatorul, XIV, 1895, 11-12.

www.dacoromanica.ro
Macedonski ia parte foarte activa la agita/la In favoarea mitropolitului Ghenadie.
Legat de cercurile conservatoare i In strinse relaIii de prietenie cu Fleva, care TI
aparase in procesul din 1876, el se pune la dispozi/ia cauzei. Scoate atunci cu Eugen
Vaian Liga ortodoxä, in care mai rasund vechea armdturd din 0/tu/ i din Stindardul
Orei. Dar prin a-ti-tea lupte, popasul !iterar nu lipsete. in coloanele ziarului, dar mai
cu seamd in suplimentul lui (iterar, apar ateva nume noi. Un tindr, Gr. P4culescu,
viitorul scriitor Gala Galaction, se exprima despre autorul volumului recent Excel-
sior in cuvinte care venind de la un reprezentant al generatiei In cretere, puteau
mingiia pe scriitorul atit de contestat. Un poet, Ion Theo, publica primele sale
versuri i 4i atrage din partea maestrului cuvinte de pretuire, asemdndtoare cu acelea
adresate al-adata lui Duiliu Zamfirescu i Cincinat Pavelescu. Tudor Arghezi pri-
mete astfel botezul sdu literar. in decembrie, and Ghenadie 4i prezintd demisia,
Liga ortodoxä inceteazd sd mai apara
In 1897 apdruse, impreund cu a doua edi/ie a lui Excelsior, volumul de versuri
fran/uzqti Bronzes, cu o prefatd de Al. Bogdan-Pite0. Volumul con/ine, impreund
cu lotul din 1885-1886, versurile pe care Macedonski le publicase intre timp In
revistele sale, al i In unele din ziarele i revistele straine. Recolta strinsd intr-un
interval de peste zece ani revenea acum intr-un volum de forma exigua ca o sutd
cincizeci de cdrti de vizitd puse una peste alta. Alegerea omului care trebuia sd pre-
zinte volumul publicului francez nu era prea fericitd. Al. Bogdan-Pite0, fiul unui
mqier de prin par/He Olte/ului, crescut Tntr-un institut catolic din Fran/a, pe care il
pdrdsise pentru a rdtdci prin boema i uneori prin lumea interlopd a Parisului, deve-
nise In 1898 directorul rafinatei reviste de arta Ileana i inspiratorul unui cerc artis-
tic care organizeazd expozi/ii i alcdtuiqte citva timp cadrul de activitate al lui Lu-
chian. in aceastd calitate primqte el pe Sar Péladan la BucureTti. Purtat de spiritul
säu aventuros, pdrdsqte din nou /ara i, dupd anunnite popasuri in cercurile anarhiste
ale lui Vaillant, revine mindru de cele 40 de condamndri politice" ale sale, prin-
tre care nu este exclus s'a se fi strecurat i unele de drept comun. Astfel de condamndri
se produc in tot cazul in /ara' personajul sfirte in ignominie, Idsind o bogatd
i

i pre/ioasd colec/ie de arta, peste care sufra' vintul pustiirii. Astfel, nici prin aceea
ce era in 1897, dar mai pu/in prin ceea ce a dovedit mai tirziu, Al. Bogdan-Pite0
nu putea fi un bun introducdtor al volumului cu care Macedonski spera sä c4tige
publicul literar francez. Pitorescul incontestabil al omului 20, care unea mari atitudini
senioriale cu un cinism in stare sd Incremeneasca pe oricine, interesase 1ns:a pe poe-
tul atit de des in iluzie cit privqte raporturile de fapt. Destinele sale literare i se
pdreau incredintate unor miini vrednice a le conduce.
Volumul este trimis unui numdr insemnat de personalitali din lumea literard
francezd. Scrisorile de mul/umire, inso/ite de cuvinte foarte elogioase, nu intirzie
sd soseascd. Presa se aratd irisa mult mai rezervatd. Mai tirziu, and Le Calvaire de
Feu va stirni un interes mai viu, lumea 4i va aduce aminte de versurile din Bronzes.
Deocamdatd Insd, aldturi de nota apdrutd in La Revue Internationale a principesei
Maria Laetitia Bonaparte, nu este de semnalat decit articolul lui Pierre Quillard In
Mercure de France din mai 1898. Autorul gdseTte cd limba i tehnica volumului ent

19 Alte arnAnunte asupra acestui episod In introducerea mea la Opere, I, p. LXI si urm.
20 Vezi P. 39-40. Asupra excentritWor de mare senior" ale acestui personaj, vd. poves-
tirea despre curcanul umplut cu monezi de aur, trimis lui Macedonski, in articolul acestuia, Curcanul
de Crdciun sau cincizeci de curcani fntr-unul, din Rampa. II, 1912, 379. 463

www.dacoromanica.ro
Ireprosabile, ba chiar cd ele ar putea sa serveascd de exemplu celei mai mari
a asa-zisilor poeti francezi contemporani. Regretd ?ma docilitatea poetului fatd de
influenta unui Leconte de Lisle sau Baudelaire, ca i rezerva sa in actiunea de a rasa
sa transpard mai viu sufletul poporului sdu.
and ultimele ecouri ale luptei date in jurul afacerii Ghenadie se sting, Mace-
donski se gäseste din nou In mare impas sufletesc. Putinta de a subzista devenise
pentru el o problemd complicatd, din a cdrei framintare Versurile publicate In aceeasi
epocd pdstreazd unele ecouri. In lipsa mijloacelor, trebuie gasit expedientul. Sedinte
festive, In sala Ateneului, string In jurul maestrului o mind de discipoli dispretuitori
de Zimbetul multimii, care Tntelege cd aceste särbdtori ale poeziei trebuie sd procure
marelui lor preot One, lemne si imbrácdminte. Adev6rul din 18 aprilie 1898 anuntd
sezdtoarea literard menitd sd adune fondurile necesare tiparirii operelor poetului.
Dar pinä la acest scop, altele mai mdrunte si mai grabnice trebuiau atinse. Festivalu-
rile literare care revin in fiecare an au strIns Trisd cu mare greutate modestul obol
public. Scoala gloriei este asprd pentru Macedonski
In aceste conditii se Tntelege ca Literatorul care reapare la 20 februarie 1899,
avind ca secretar de redaqie pe Stefan Peticd, nu poate sa dureze dedt putine luni.
In 1900 nu iese dedt un singur numar al Literatorului, inclus In colectiile B. A. R.
Cine studiazd viata lui Macedonski In epoca la care ne afldm, poate cu usurintd constata
tendinta care o domind. TendinTa de a cuceri puterea si gloria. S-ar spune Ca' in-
fringerile i privatiunile exaspereazd trdsätura voluntard a caracterului sau. Aceastä
uriasd sete de putere II face sd coboare pInd la izvoarele ei ascunse. Poetul devine
magician. Incepe sd se ocupe de problemele para-psihologiei, rdureste ipoteze Indrdz-
nete cu privire la natura sufletului si a constitutiei materiei, intrind In polemicd cu
stiinta oficiald, ca In conferinta Sufletul si viata viitoare, tinutd In 1900 la Ateneul
roman si publicatd apoi In Forta moral& Isi recunoaste puterea de a descoperi como-
rile. Crede chiar cä omul poate opri moartea, atunci end vocea launtricd Ii spune ca
destinul nu i s-a Imp!init. Proclamd puterea gestului si a cuvintului omenescintr-o
pornire de orgoliu luciferic, care II face sd asemene pe omul ajuns la constiinta ener-
giilor sale interne cu insasi divinitatea. Numai cind omul va sti scrie Macedonski
In articolul Spre ocultism din Hermes, 1903 care sint cauzele ce fac bunaoard ca
un gest sd impund respect si altul sd nu impund, ca o privire sä opreasca mina ridicatä,
ca o fraza, seaca prin cuprinsul ei, sa fie in stare sd electrizeze o multime, numai
atunci omul va putea sd fie mai stapin dedt este asupra Imprejurdrilor vieii lui
deci asupra soartei sale". Fiinta umand care, descoperind puterea anagicd" a cuvin-
tului si a gestului le va folosi In voie, va putea iesi din ingustimea obsteascd a naturii
omenesti pentru a pdsi catre acel prag al superumanitatii, prag dincolo de care fdp-
tura omeneascd se confundd asa de mult cu divinitatea, indt nu mai poate fi deosebitä
de dinsa cleat prin manifestatiunea ei de corporalitate tangibild si vizibila".
Poetul se cufundd In visul unei puteri capabile sa siluiascd destinul. Traducerea
scenei de magie din Faust al lui Goethe, pe care o publica in vremea aceasta, rdspunde
unei preocupari care mdsoarä adincimea deceptiilor suferite cu indrázneala aspira-
Iiilor menite sà le compenseze. Dar pind a forta vechea cerbicie a destinului, Mace-
donski se angajeazd intr-o noud lupta, din care nu poate iesi decit Infant. Este vorba
de sprijinul pe care II cld tindrului publicist Caion, care, dintr-o inexplicabild per-
versitate, acuzd pe Caragiale de a fi plagiat In Napasta pe inchipuitul autor ungur
Kemeny. Mi se pare absolut sigur cà Macedonski n-a simtit impostura atunci cind
464 Caion incepe atacurile sale In Revista literard a lui Th. M. Stoenescu. N-a avut nici

www.dacoromanica.ro
discerndmintul necesar pentru a aprecia valoarea documentului" pe care Caion
TI producea, dupd dteva zile, dintr-o carte ungureascd, ticluitä In intregime. Ceea ce
Il orbea in asemenea mdsurd era resentimentul impotriva aceluia care In Moftul
roman persiflase descoperirea simbolist-instrumentalistd. intocmai ca in cazul epi-
gramei din 1883, dad. Macedonski n-are vina de a fi dezldntuit lupta, are pe aceea
de a fi continuat cu o violentá inzecitd si necugetatd. In definitiv, pentru dteva versuri
umoristice, un scriitor nu merità cumplita decapitare a plagiatului dovedit, atunci
dnd piesa probantd era suspectd si garantul moral al acuzatiei era tindrul Caion.
In ciuda acestei circumspectii elementare, Macedonski dd un larg loc campaniei
contra lui Caragiale in ziarul pe care incepuse a-I scoate la 28 octombrie 1901 si care,
printr-o usturdtoare ironie, se numeste Forp morad.
Dupd incidentul de la 14 februarie, Forta moral(' inceteazd sà apard. Timpul
a potolit dusmdnia dintre Caragiale si Macedonski. Cel putin acesta din urrnd a avut
ocazia sä manifeste public revirimentul sentimentelor lui. La sfirsitul lui iunie 1912,
in drum cdtre tard, Macedonski isi intrerupe cdldtoria In Germania si afld despre
moartea lui Caragiale. Adreseazd atunci urmdtoarea scrisoare, datatd din Laiz Sigma-
ringen, 28 iunie 1912, directorului ziarului Adevärul : Domnule Director, Destul
de greu bolnav, aici, unde am fost nevoit sd-mi intrerup cdldtoria spre Bucuresti,
aflu cu o nemdrginitd durere moartea lui Caragiale. Ne loveam adesea pentru
ne iubeam mult. Pierd In el un rar prieten si -Ora un urias al condeiului. Unele dintre
scrierile lui vor rdmine o vesnicd podoabd a literaturii noastre. Caragiale a res-
pectat limba asa cum nu se face de multi si stilul sdu este cu desdvirsire admirabil.
Humorist prin excelentd dei inima bund el era poate superior lui Mark
Twain. Ca om, era un fermecdtor iar instructiunea pe care si-o insusise, era
din cele mai vaste. Recurg la organul dvs. de publicitate spre a vd ruga sd transmi-
teti familiei, impreund cu condoleantele mele, expresiunea acestor sentimente".
Forta morala, care a addpostit nedreptele atacuri Tmpotriva lui Caragiale, ocupa
totusi un loc de seamd in miscarea literard a inceputului de secol. Aci publicd Mace-
donski unele dintre cele mai desdvirsite creatii ale sale: Lewki si Manastirea, 0 umbra
dincolo de Styx si Vasul. Aci publicd el Noaptea de decemvrie. Rareori In intervalul
unui timp mai scurt si in mai putine pagini ale mdrturiei scrise, contrastele firii lui
Macedonski, dirzenia de atitea ori injusta a omului alternind cu perfectiunea artistu-
lui, au avut ocazia sd se manifeste cu aceeasi limpezime. in viltoarea celei mai nedrepte
si mai sterile lupte, penelul sdu savant ni se aratd zugrävind frumusetea naturii
sau a lucrurilor Intocmite cu iscusinta omului si cintecul sdu se Tnaltd pentru a spune
elanurile sufletului in necontenitd renastere si dulceata amintirii inchinatd anilor
tineri ai vieçii. Ne putem inchipui destul de bine cum vor fi sunat paginile absurde-
lor polemici din Forta morald aldturi de strofele Umbrei de dincolo de Styx, cdrora
Ovid Densusianu le recunoaste melancolia si gratia chipurilor de pe urnele funerare
antice". Prietenii sustineau adesea ca, in anumite momente, poetul trebuie salvat
de el insusi. Evenimentul cel mai important al anului 1902, dupd disparitia Forlei
morale, este publicarea volumului Cartea de our, care concentra aproape toatd
productia nuvelisticd a lui Macedonski. Dar si aceastd carte, despre care se poate
spune ca Tncepe o epoca noud in evolutia prozei artistice romdnesti, nu are vreun
rdsu net.
Anul 1904 n-aduce vreo intimplare de seamd. incercarea de a scoate din nou
Literatorul este pardsitä dupd citeva anemice caiete, In care contributia directorului
este ca si inexistentd. Opera poeticd romdneascd a lui Macedonski era dealtfel inche- 465

$O o. 17R

www.dacoromanica.ro
iata la aceasta data, In cea mai mare parte a ei. Abia in 1916 vibreaza din nou lira pe
care credea a o fi primit din mina lui Eliade, a lui Grigore Alexandrescu, a lui Alec-
sandri. in intervalul care separa Forp moralcl de Poema rondelurilor, aproape cincispre-
zece ani de activitate literara, preocuparea principala a lui Macedonski este Indru-
mata ca'tre cladirea operei franceze. Astfel, In 1905, Tmpreuna cu Liga conservatoare,
cea din urma incercare de ziar politic a lui Macedonski, apare revista Le Beau Danube
Bleu, unde colaborarea foarte activa' a directorului Ti aduce un manunchi din ver-
surile sale franIuzesti cele mai de searna. in aceeasi vreme facea progrese compu-
nerea romanului Le Calvaire de Feu, inceput In romaneste si continuat In limba care
urma dstige un rasunet mai larg. Odata cu Inceputul toamnei, Macedonski
pleaca la Paris pentru a gasi un editor. Ziarul Le Soir din 21 octombrie 1905 anuntá
cA celebrul poet Macedonski, campionul literaturii franceze In Romania, a sosit la
Paris, unde urmeaza sa publice un nou roman : Calvarul focului". Mai multe din capi-
tolele lui sint trimise dtorva personalitaIi care se aratasera pline de atentie In
trecut sau care trebuiau cucerite acum, lui Richepin, lui Péladan, lui Pierre Quillard,
lui Emite Faguet, lui Mounet Sully. TO raspund cu politetele de circumstantá.
Editorul este gasit in persoana lui E. Sansot, care /inea o modesta librarie si editura
la Paris in strada Saint-André-des-Arts, 53. Dupa ateva luni de absenta, Macedonski
se Tnapoiaza in lard, unde continua sa scoata Liga conservatoare. Pe la sfirsitul lui
februarie 1906 primeste cu multa emolie volumul asteptat 21. Le Calvaire de Feu n-a
putut deveni ceea ce spera autorul lui pentru el i ceea ce credeau si unii din disci-
polii lui hiperbolici, idilicul Oreste de pilda, care pe un petec de hirtie pastrat In
arhiva maestrului proclama sentenTios : Thalassa este o noua religie a umanitatii".
Dupa doi ani Macedonski trimite Parisului un nou mesaj, de data aceasta cu
caracter tiinçific. Interesul pentru problemele cele mai înalte ale stiintei a fost
una din trasaturile constante ale fanteziei lui Macedonski. Ciudatele si indrazneIele
ipoteze pe care le faurea In toiul discuTiilor sau chiar In scrieri apodictice trebuiesc
judecate nu numai ca o manifestare a visatorului si poetului. Traian Demetrescu a
notat trasatura aceasta In impresiile culese din 1888. Miscat de preocuparea care nu
I-a parasit niciodata trimite catre finele anului 1908 un memoriu lnstitutului FranIei,
comuniand experienIa doveditoare ca lumina nu strabate vidul. Un referat aserna-
nator este trimis revistei Mercure de France, care In numarul sau de la 1 decembrie
1908 publica o notita cu rezerve22.
Planul de a se impune In lumea literara a Parisului nu fusese parasit. Dupa
succesul relativ al lui Calvaire de Feu, nu putea fi Incercat unul mai rasunator pe scena
vreunuia din teatrele pariziene ? 0 idee de mare efect i se prezinta. Alterarea perso-
nalitaIii din studiile psihologice ale lui Ribot permite ipoteza dramatica a unui finan-
ciar, care crezindu-se Napoleon Bonaparte, da o mare lupta indrazneatá si se pra-
buseste, atunci and o pierde. MulTi ani inaintea lui Pirandello, Macedonski se gin-
deste sa dramatizeze conflictele rezultind din psihopatologia personalitalii. Nebu-
nul sau este predecesorul lui Henric IV al scriitorului italian. Puternica fantezie a
lui Macedonski 7si reprezenta de fapt propria sa drama. Manuscrisul piesei Le Fou
este terminat In cursul anului 1910. inarmat cu acest text, poetul porneste din Rou,
odata cu Inceputul toamnei, spre Paris. Ziarele din Bucuresti anuntá ca Teatrul

n Vd. articolul unui anonim : Durerile facerii, In Prezentul din 24 februarie 1906.
22 Vd. Opere, I, p. LXVIII. Ecouri tardive ale acestor preocupan, In articolul meu de amintirl
466 din volumul Studif I portrete ¡iterare, Craiova, 1939.

www.dacoromanica.ro
Sarah Bernhardt juca o piesa de Al. Macedonski. Informgia anuryta Insa o simpla
dorinia. Pentru moment, Macedonski cauta sa intereseze cercurile literare. Dintr-o
nota a lui Gaston Picard 23 publicata In L'Ambulance din octombrie 1910, aflarn
Le Fou este citit Intr-un cerc In care se aflau Louis de Gonzague-Frick 24, Paul Lombard,
Jean Royère, Florian-Parmantier i André Godin. Silinele lui Macedonski pentru
a-0 impune lucrarea trebuie sa fi fost destul de mari. Ele rarnIn Insa zadarnice
dup. o edere mai Indelungatà la Paris, Macedonski se Inapoiaza InIara pe la Inceputul
lui iulie 1912. Drumul Triapoierii II duce spre Italia, unde se oprqte la FlorenTa.
IlustraVunea nationald din noiembrie 1912 publica fotografia poetului Insotit de fiul
sail Alexis, In mijlocul peisajului de la Certosa. Intreaga lume literara a Bucurqtilor
vorbevte de Tnapoierea poetului, dupa o lipsa atIt de lunga. A sosit Macedonski",
cuvIntul acesta e pus pe buzele tuturor i suna ap ca i cum omul s-ar fi trezit din
morti", scrie I. Dragoslav In Rampa din 18 iulie 191225. Un curent de simpatie
pare sa se formeze In favoarea poetului.
Inca din 1912 cazul Macedonski este supus revizuirii. Intr-una din seratele lite-
rare ale Convorbirilor critice, revista lui Mihail Dragomirescu, un grup de entuziavti
ai maestrului, I. Dragoslav, At. MIndru, Al. T. Stamatiad, vorbesc de nedreptatea
sub care sufera marele poet. Al. T. Stamatiad cere sa fie citita Noaptea de decemvrie,
In compargie cu oricare din marile cregii ale lui Eminescu. Scena a fost povestita
de Mihail Dragomirescu Tnsu0 26. Impresia puternica cucerevte pe toTi ascultatorii.
Dragomirescu analizeaza poema cu simpatie In caietul Convorbirilor critice din decem-
brie 1910 i o introduce In manualul sau de limba romana pentru clasa a VIII-a
de liceu. Faptele acestea venind de la cineva care era profesor influent, autor de ma-
nuale i director de revista, puteau fi considerate ca un Inceput de consacrare.
Curentul de simpatie care se formeaza In jurul lui Macedonski, odata cu Tnapoierea
sa de la Paris In 1912, impune Inca mai puternic reluarea cazului Macedonski. Doi
tineri poeti, Ion Pillat l Horia Furtuna, Infiinfnd colectia CdrVlor olbe, In care urmau
sa fie editgi poeii epocii, cer lui Macedonski volumul de debut al Intregii serii.
Astfel apar Flori sacre, cu materialul din ForTo moral& completat cu puline versuri
mai vechi.
Ziarele l revistele reproduc cu mari laude versuri ale volumului. Atmosfera
devine din ce In ce mai binevoitoare. Dar vechiul sarcasm care n-a Incetat sa-1 Into-
var4easca pe poet mai rinjqte cel putin o data. Actorul Belcot, avInd sa Infati eze
tipul unui ratat ridicol In piesa Sapho de Daudet, reprezentata pe scena Teatrului
Na-tional din Bucurevti, la inceputul stagiunii din 1912, adopta masca, atitudinea
si felul de a vorbi al lui Macedonski. Galeria i stalurile se Inveselesc In voie. Se
gasesc 'MA i ativa spectatori care socotesc cà aceasta caricaturizare nu poate fi
tolerata, afara numai daca modelul ei nu este declarat un obiect public al batjocurii
al dispretului, vrednic a suporta toate atentatele. losif Nadejde protesteaza In
cronica sa dramatica din Adevdrul. Macedonski iscalevte o scrisoare publica in Viito-
rul din 15 decembrie 1912 adresata.cItorva membri ai guvernului.
23 Acelasi Gaston Picard revine In La Renaissance Contemporaine din 10 iulie 1913, ardtind cA,
In Le Fou, Macedonski pose le problème du adoublement de la perscnne"
24 Vd. nota acestuia in La Phalange, revista lui Jean Royère, din 30 iulie 1913.
24 Asupra Inapoierii lui Macedonski in iulie 1912 din Paris vd. de asemeni M. Cruceanu,
s6rbeitorire intimä, Rampa, 5 iulie 1912 si propriul articol al lui Macedonski, Dupd doi ani, Rampa,
25 iulie 1912.
26 Vd. foiletonul : Stamatiad, Mindru i Dragoslav, In Viitorul din 6 iunie 1923, apoi in De la 467
Misticism /a Rationa/ism, 1925, p. 392-395.

www.dacoromanica.ro
SperanTa de a-si vedea jucata piesa Le Fou
pe una din scenele pariziene nu este cu totul
parásita In cursul anului 1913. Prietenii din
Paris cred ca mai pot crea atmosfera nece-
sara. M. Montandon publica o nota despre Al.
.,, Macedonski si Le Fou In Mercure de France. lar
Journal des Mats din 5 iulie 1913 re-tine urrna-
torul ecou : M. Macedonski, le grand poète
roumain qui est en ce moment a Paris, vient
de terminer une comédie dramatique Le Fou,
dont on dit déja en même temps que l'actua-
lité toute parisienne etc.". Noile speranIe se
area Insa zadarn ice. and In august 1914 iz-
bucneste razboiul mondial, poetul care trecuse
de 60 de ani putea sa-si dea limpede seama
ca vechiul sau vis de glorie si putere este
Ingropat pe vecie.
Reactia lui Macedonski In anii neutralitatii,
and punctele de vedere se Incrucisau cu o
vehemerqd greu de Tnchipuit astdzi, este din
..4.4`,...:-...E. cale afar& de surprinzatoare. Campionul lite-
raturii franceze", poetul care nu Tncetase sd
denunIe prinnejdia influentei germane si care
Trichina unul din volumele sale de versuri
Frantei, singura patrie a intelectualilor", nu
este aldturi de Franta. Pozitia lui Macedonski
Generalul Alexandru D. Macedonski.
este hotarTta din primul moment. in 1915, de la
27 septembrie pIna la 29 noiembrie, apar cele
zece numere ale ziarului CuVintul meu, inspirat
favorabil Puterilor Centrale, cu unele iesiri Tmpotriva Frantei burgheze" si advo-
cdIesti", preconizInd neutralitatea Romdniei. Articolele sale din ziarele politice
ca de pildd cele din Dreptatea, abunda In acelasi sens. Totusi, In cursul anului 1916,
activitatea politica trece pe al doilea plan. in primele luni ale anului, mai tot timpul
este luat de corectura romanului Thalassa, versiunea romaneasca a Calvarului de
foc, care apare acum In Flaceíra lui C. Banu, devenitä ospitalierd pentru intrepida
inspiratie, °datä cu grupul de tineri asociati la conducerea revistei. incepInd din
mai, poetul Tncepe sa. compuna Poema rondelurilor, pe care o continua In 1919 si
1920. in sfIrsit, In primele zile ale lunii august 1916, termina tragedia Moartea lui
Dante, rdmasa nepublicatd. lzbucnirea rdzboiului nostru TI gdseste pe Macedonski
asupra acestor elabordri literare. Jurnalul intim din primele zile ale rázboiului,
pe care I-am gäsit In arhiva poetului, manifestd rectificarea intima a sentimen-
telor sale 27.
Anii rdzboiului au fost neobisnuit de grei pentru Macedonski. Lipsit cu desa-
vIrsire de mijloace, au fost zile and poetul nu putea sa-si cumpere nici pTinea cea
de toate zilele. Literatorul reaparuse la 29 iunie 1918, dupa Tncetarea ostilitätilor

468 fa Cfr. Opere, I. p. LXXIII.

www.dacoromanica.ro
pacea separatd. Dar chiar In al treilea numär al noii serii, Macedonski publicd
un articol elogios despre feldRaresalul Mackensen connandantul forTelor germane
In Iara ocupatd. Articolul era cum nu se poate mai nepotrivit. Laudele aduse mare-
salului si armatelor sale, deveneau un gest a cdrui gratuitate egala inoportunitatea
sa. Primul redactor al revistei, Al. T. Stamatiad, incearcd sd convingd pe Macedonski
sa renunte la aceastä manifestare, In care putea recunoaste pricina unei serii noi
de nepldceri. Dar Macedonski nu este omul sd renunIe cu usurintd la ceea ce a hotä-
rit Demonul trufiei sale se gäseste iar la lucru. Singura concesiune care
poate fi obtinutd este ca revista sd imprime o Idmurire menitä sà limpezeasca ras-
punderea fiecdrui colaborator la contributia iscalita de el.
Este adevdrat ad' Macedonski n-a impus nimdnui punctul sau de vedere. In aceastä
vreme, ziarele venite din Iasi anuntd cd Ovid Densusianu, ales membru al Academiei
Romdne, propusese candidatura lui Macedonski, a scriitorului care iniTiase curentul
literar continuat de Viata nouä. and Trisd Densusianu afla despre articolul publicat
in al treilea numdr al revistei, el revine asupra propunerii si sentimentelor sale.
Dezaprobari vin din toate pdrtile, That din nou Macedonski se gaseste intr-un ade-
vdrat bellum contra omnes. Motivul tipic al existentei sale revine Inca o data. In
aceeasi yard a anului 1918, Macedonski anuntd ad va candida la alegerile pentru Con-
stituantd. In 1919 Tsi concentreaza toate rdfuielile Intr-o brosurd polemicd, Zacher-
lino In continuare.
13dtrIn si bolnav, Macedonski primeste o loviturd destul de grea la Inceputul
lui martie 1920. Este pensionat din slujba pe care o deTinuse, cu largi intermitenIe,
la Comisia Monumentelor Istorice, si care alatuia strImta bazd materiald a existenTei
lui. Scriitorii bucuresteni iscalesc un protest In Presa Capitalei din 18 martie si In
alte ziare. Ministerul revine asupra masurii luate si poetul poate rdmIne acum In
postul pe care II paraseste din ce In ce mai rar. Mina sa nu depune Trisd condeiul.
octombrie 1919 compuse Sonetul puterii, In care natura voluntard a poetului Tsi
proclamd din nou crezul sdu. In 1920, pe patul de suferinta, In limpedea viziune
a morIii apropiate, Macedonski mai scrie strofele publicate In editia amintitä aci
de mai multe ori la sfIrsitul grupei Ultima-Verba. Aceste märturisiri finale nu cu-
prind strigate ale deznadejdii sau suspine ale amärdciunii, ci antecul simplu si armo-
nios al vietii intr-o lume plind de frumusete. Intr-o scrisoare adresata lui Al. T. Sta-
matiad 28, Nikita Macedonski a povestit scena morTii tatalui sdu, In ziva de 24
noiembrie, la ora 3 dupd amiazd.

Poezia lui Al. Macedonski. Intr-o opera poetica de intinderea si varietatea


acesteia pe care ne-a lasat-o Alexandru Macedonski, este firesc ca nu toate aspectele
ei sd aibd aceeasi calitate. Lungul interval al unei cariere neobipuit de fecunde,
interventia practicd a omului bIntuit de atTtea nefericiri, introduc accente care nu
rnai gdsesc calea inimii noastre sau care ne surprind. Dincolo de aceste Tnfatisdri
care ne vorbesc fie de un poet minor al veacului trecut, fie de unul care n-a izbutit
sd se uite totdeauna pe sine In avIntul general al crealiei dincolo de ceea ce este
caduc sau limitat, Alexandru Macedonski a Indltat unul din cele mai insemnate mo-
mumente poetice ale limbii noastre. Originalitatea lui incontestabild, Indrazneala
conceptiilor si atitudinilor lui, farmecul antecului sdu and jubilind de bucurie,
cInd dulce si melancolic, forta si fecunditatea imaginatiei sale, armonia savantd a

" Publicata n Adevdrul ¡iterar, din 30 iunie 1935. 469

www.dacoromanica.ro
lirei pe care o instruna, nenumdratele iniTiative poetice care i-au gdsit imitatori
si continuatori, toate acestea fac din Macedonski unul din cei mai mari poeIi al lite-
raturii romdne.
Exista desigur In poezia lui Al. Macedonski i unele aspecte imitate, nereali-
zate, sau minore. Unele din ele sTrit ale vremii, ale Tnceputurilor lui. Macedonski
a absorbit uneori din mediul literar al epocii motive sau procedee pe care nu le-a
prelucrat Tndeajuns. in unele din poeziile tinereii lui se vede In transparenta mo-
delul care le-a inspirat. Astfel, ori de cite ori Tncearcd sd scrie legende epice, poe-
tul nu atinge originalitatea : introduckorii genului In literatura noastrd îi profi-
leazd umbra peste ele. Uneori nu numai atitudinea, dar ritmul Trisu0 al lui Bolin-
tineanu se percepe In poeme ca aceea Tnchinatd lui Mihai la Ceilugdreni
Ale Islamului hoardele barbare Spuneti romanilor ce fac popoarele
Vin ca lacustele empu-negrind Cind vad patria trista gemind ?
Sila cea groaznica, moartea $i flacara Pare-ntind bra-tele $i primesc fiarele
Calca pe .tarine lung vuvuind I Sau Incing spadele si mor luptInd ?»"

SInt In volumul de Poezii de la 1882 mai multe compozitii datorite aceleia0


Indrumdri care n-a rodit. Odatd, poetul ne povestee Legenda sdncei de la Ruceir,
In care cloud surori, prezentate cu atributele dulceag-converrtionale ale timpului

La Rucar, sus in munte, traiau doul surori


Copile rapitoare ca &Lid mindre flori".

Tntrerup idila lor cu doi t'Ida ai satului, pentru a se refugia cu spaimd In t'ala nava-
litorilor turci, In timp ce frácdii TnOi Tncing sábiile pornesc sä Tnfrunte pe dq-
i

mani. Turcii ajung Trisa din urrnd pe nefericitele fete, care, pentru a se salva, se prd-.
vdlesc In apele laimboviIei i páteaza stIncile Rucdrului cu urme de sInge.
In Fluierul ciobanului, care trebuie sd fi prácut epocii, de vreme ce Macedonski
o publica de mai multe ori, poetul adapteazd un motiv al lui Béranger. Ciobanul,
cdruia turcii Ti sfárTmaserd fluierul, Inso-tete pe un treator catre oastea adunatá
sA lupte i aduna In calea lui o mare mulIime gata sd moard pentru Iard.
In legdturd cu poezia epicd std cea eroicd. Poetul a fost contemporanul rázbo--
iului din 1877, a cdrui amintire i laudd sunä In versurile lui din acea vreme. Uneori
el se murtumete cu simpla adaptare a lui Lenore de Biirger, unde iubitul revenit.
ca fantomä este unul din dorobanIii cäzirti In luptele recente. Alteori, versificatorul
abil, Tntr-o inten/ie mult mai formará, imitä Lupta si toate suneteie ei, dezrántuind
un tumult de tobe care nu mai impresioneazd pe nimeni
Stinga vrajma$ilor
Fuge-n dezordine. Steagul pe Grivi.ta
Tunetul tunului duduie...
FTIfTie.
Bun drum obuzelor I ... Drum bun victorie
Tunetu-obuzelor este ; Renasterea 1"

Alteori Insd el Malla' glasul pentru a cinta Oda armatei române, unde accente-
care aspira la energie sInt Mecate de lipsa In conciziune a Tntregului, un defect mai
470 general al poetului In acea vreme. Abia In Stegarul expresia se concentreazd i se:

www.dacoromanica.ro
simplificd si o emotie mai adevdratO pare sd susTin5 inspiraVa. Stegarul este singura
bucatä a lui Macedonski vrednicd sä intre In antologia poeticd a rdzboiului din 1877,
cu drepturi egale cu ale lui Alecsandri, cIntdretul consacrat al evenimentului. Ver-
surile acestei buc4i se mai pot citi cu pldcere.
Cind In 1912 au apärut Florile sacre, unii critici ai volumului au rOmas
citind poeziile de inspiraVe rusticd grupate In ciclul Meirgeleie Oltului. Ovid Den-
susianu vedea ad i o ciudatä' eclipsd a sirnIului estetic la poetul care dupd fastuoasele
evocäri din Lewki, se mulTumeste sä rimeze
Vintul said foile...
oile 1"

Un alt critic vedea aci o ofrand5 IntTrziata pe altarul poeziei populare". in


realitate, poezia de inspiraVe rusticd face parte dintre aspectele cele mai vechi ale
liricii lui Macedonski. Inca din 1874, drid poetul avea doudzeci de ani, el tipdreste
In 0/tul (II, 61), versuri In gen popular", ca de pildd urmdtorul antec
Cine trece oe acea?...
Trece bdIdioara mea,
Minca-o-ar neica pe ea.

Cind o vdd, zdu, sa spui drept,


Bate inima-mi in piept,
Citsi noaptea stau destept I
Dac-a prinde-o seara-n cring,
lua-o-n brate s-o string
Mijlocelul sd frtng 1"
etc.

DatInd aproape din primul moment, aspectul rustic a fost cultivat la ristimpuri
de poetul care, petrecIndu-si copildria la Tara, primise Tntipdriri destul de vii de
la lumea introdusd acum In versurile sale. Excelsior corqine bucali ca Hora, Hora
cdprarului, Solddteasc'd. Dei, prin urmare, coarda popularä n-a rdsunat din simplä
oportunitate si tardiv, ci Inca de la Tnceputurile poetului si, de atunci, färd Tntre-
rupere, pInd In ultima perioadd, Macedonski n-a izbutit sd smulgd din ea un cTntec
care s'd poata sta aldturi de-ale lui Cosbuc sau Goga.
Nici poezia erotica nu poate fi trecutd printre aspectele cele mai fericite ale
productiei lui Macedonski. Volumul din 1882 Ti dd totusi un loc dintre cele mai
Tntinse. Poetul cTntd pe o harpd lamartiniand pentru a-si spune, In Noaptea de sep-
temvrie, iubirea consacratd aceleia pe care o numeste muza" lui. Uneori el este
mai fericit si atunci scrie Tntliul vInt de toamnä sau Frunza de chiparos. in Excelsior,
Tntinsul loc acordat altdclatd poeziei erotice se restringe. Aläturi de Stuful de liliac,
Buchetul, pe care generaVa trecutd TI cinta Tntr-o melodie devenitd populard, este
un caz rar. Noua atitudine inspird asa-numitele ¡dile brutale, care apar in Literatorul
IncepTnd din 1890. Expresia lascivitdVi d'd acestor productii un caracter plin de in-
drAzneald, nu Tnsd si de adevdratd poezie. Macedonski nu le-a mai reprodus In
nici unul din volumele sale. Mai tTrziu, In manuscrisul definitiv al poeziilor, s-a gIn-
dit sO transcrie numai bucata Pe sInurile tale..., ca singurul lucru demn de a fi sal- 471

www.dacoromanica.ro
vat dintr-o Incercare pe care o socotea nerealizata. Muzicalitatea Intregii compozitiip
amintirea nostalgica din perspectiva careia sInt evocate scenele dragostei. senzu
Indulcesc cruzimile bucatii si o spiritualizeaza.
Ce loc trebuia rezervat poeziei sociale a lui Macedonski ? In Prefata volumului,
din 1882 se afirma principiile poeziei sociale, In opozitie cu ceea ce poetul nu mea
lamartinismul, adica poezia ca expresie a Induiosärii, a unei duren i superficiale. AdIn-
cimea si vigoarea nu pot fi obtinute dedt prin evocarea durerii ca un efect al ase-
zarii Insisi a societatii. Daca am asista In realitate, scrie Macedonski, la moartea
unei tinere fete care nu ne-ar fi nici logodnica, nici amantä, nici ruda, ca bun&
oara copila din poezia lui Bolintineanu, am exclama si noi si oricine : Biota fatei t
Daca Insa ne-ar fi dat sa asistam la rusinosul moment In care o tIndra fata zdro-
bita de lupta vietii se vinde pentru a da pline mamei sale si noi si oricine ar striga
Nenorocita Exclamarea Biota fatii este accentul Induiosarii ; Nenorocita este
vocea Durerii". Poezia trebuie sa prefere pe cea din urma, cu intentia de a In no-
bila simtirea si de a biciui viciurile". Autorul manifestului produce Indata exempl ele
menite sa-1 ilustreze. In Ocnele este evocata cumplita experienta a condamnatilor
la munca silnica. Pe valurile unei mari usurinte de a versifica apar unele tablouri
care mai pot retine, ca atunci dnd privind In adIncimea Intunecoasa a ocnei, poetut
zareste si asculta cu groaza
Sute de lurnindrele licdresc innegurate,
Si din fundul ce-ngroze;te, sträbdtind, pare a-1i zic
C-aci, una l'ingd alta, zac fiinte vinovate
Ca victime Infierate de destinul inamic
insd dacd chiar lumina rind sus abia rátrunde,
Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran
$i multiplele ciocane cdror stinca le rdspunde
Cad p-al sarii stei de piatrá ;i recad c-un murmur van".
Tabloul continua* a se desfasura, lucrat In penumbre baroce din care irump
dnd forme pline de farmecul tineretii, dnd chipurile batrinetii InfrInte. Ce sInt
Insa aceste umbre ? Cine si-a luat dreptul a le destina chinului care le copleseste
Numai criminalul este raspunzator de fapta pe care o ispaseste ? Cu simpatie roman -
tica pentru proscrisii societatii si Intr-o adevdrata cascada de Tntrebari patetice
al car-or rost este sa sugereze inocenta condamnatilor, poetul sfirseste prin a azvIrli,
blestemul sau societätii räu Intocmite.

Am vdzut... taind sfintd Intrebatu-m-am atunce,


Ce sint oare-acele umbre ;i de ce skit ele-aci ?
intr-a ocnelor urgie cine-n drept e a le-arunce?
$i pe-a rdului cdrare cin'le-a-mpins a ráfáci ?
Ce? ... Se na;te omu-ntrinsul cu a rdului menire?
Merge el ca sA omoare numai pentru a-omori?
Ce? Tilhar te-atii la drumuri pentru gustul de rdpire?
Ce? N-ageptati pin' ce foamea vine a te dobort?
Ce? E;ti vinovat cInd ¡ama se coboard sd te-nghete?
Fdrd s-aibd-o bucdturd, tu, nici copila;ii tdi 7
Ce? N-omori ;i-i Iasi sd moard, pe and pot sS se resfete,
472 intr-a banului orgie bogdta;ii nAtArdi?"

www.dacoromanica.ro
in poema Un beneficiu mila poetului cuprinde nefericita lume a teatrelor ambu-
lante, a carel mizerie ostentativa este cu atIt mai cumplita. in Noaptea de iunie capata
expresie jalea poetului In mijlocul unei societati indiferente. Accente intime aduc
acuzari i blesteme Impotriva unei lumi stapInite de egoism. Formele schimba Insa
tonul i, cu accente sarcastice, poetul procedeaza la un vast rechizitoriu Impo-
triva tuturor formelor care robesc, de la forma legalä a casatoriei care adoarme
pati ma vie a iubirii, [Ana la toate celelalte forme care ne Intovar4esc viata, enume-
rate dupa procedeul umoristic al variatiilor pe aceegi tema:

in armatä este formd, In dreptate este forma,


in bisericä tot formd, ;i-n gazetdrii-reforrnd
Formd In cdsdtorie, In virtute forma lar...
Forma este-n fruntea legii, fondul este la dosar
Trebuie sA na;ti In formd, dacd vrei sd porli un nume
Trebuie sa mori cu formA, dad. vrei sd pleci din lume
La intrarea ta In viaA, trebuie ca sd-/i pldte;ti
bate taxele inträrii, cd de nu, te pdcale;ti.
La iekea ta de-asemeni, fArA formd nu se ¡ese
CA ;-acolo ai de platd atestate de decese I" etc.

intre feluritele poezii sociale ale volumului din 1882 figureaza i Providente,
cuprinzInd povestirea fetei de la -Ora ademenita l abandonata, careia providenta
invocata de preotul implorat s-o ajute nu-i aduce cleat acrapostul groaznicei case
de toleranta. Providenta este temelia din care s-a dezvoltat intinsa poema Noaptea
de februarie, In care suna toate accentele poeziei sociale. Multa vreme numele lui
Macedonski a fost legat de reprezentarea Indraznelii care nu pregeta In fata tablou-
rilor inspirate de naturalismul cel mai crud, cum sint aci scenele de lupanar, evo-
cate Intr-un contrast violent cu idila vietii de la tart. Deznadejdea i remuKarea,
päcatul i räscumpararea sInt vocile care compun o orchestra de alamuri tari.
Poezia sociala" a trezit un rasunet destul de puternic printre contemporani.
Macedonski a fost declarat ef de curent nu numai de el Ins4, dar i de o parte
a tineretului care, In acee4 vreme, rima sub InrIurirea sa. Ceva din Indrumärile
poeziei sociale a rämas totu0 In toata opera de mai tIrziu a lui Macedonski. Poetul
a ramas totdeauna un temperament social. Experienta lui fundamentala este expe-
rienta socialului. Marile lui duren i au fost provocate de convietuirea cu oamenii,
iar daca marile lui bucurii au fost gasite aiurea, in mijlocul naturii reparatoare,
ad i el a privit totdeauna Inapoi catre societatea oamenilor cu dispret sau comp&
timire. Societatea rarranea astfel prezenta chiar atunci cînd poetul evadeaza din
gran itele ei. Un fir de poezie satiricä i sociala se Impletqte In Intreaga opera a
lui Macedonski. A recunoscut-o poetul Insu0 Intr-una din strofele poemei Avintul,
care este arta lui poetica cea mai valabila i unde chipul etern al poetului este zugra-
vit In aceste culori
Lirismul ;i satira se joacd pe-a lui frunte
Ca fulgere desprinse din foc dumnezeiesc
Nou Moise el se urca atunci pe virf de munte
Si alte legi sacie;te in sufletu-omenesc". 473

www.dacoromanica.ro
Cum se TnfaTi eazd universul moral al lui Macedonski In partea mai nouS a ope-
rei lui ? O lungd familiaritate cu aceasta opera ne face sd recunoaTtem cS ideile, afec-
tele i reacTiunile poetului se grupeazd Tntr-o dualitate complementard fácutd din
mizantropie i avInt, din scepticism i entuziasm, din neTncredere sau dispreT fa/S
de oameni i din iubire pateticd pentru formele nealterate ale naturii, pentru viaTa
In expresiile ei elementare.
Aspectele mizantropiei macedonskiene sTnt dintre cele mai numeroase. Poetul
resimte viaTa ca o lupta, nu ca o cooperatie. Ceea ce TI izbete mai mult In spec-
tacolul vietii este chipul In care oamenii se Tnfruntd i se ranesc, nu acela In care
ii dau mina 1i colaboreaza. Trebuie sa ne gTndim la poeTii solidaritaTii umane, de
pildd la un Schiller, pentru a TnTelege ca universul moral al lui Macedonski se orga-
nizeaza In jurul polului opus acestora. Poeziile lui Macedonski sTnt pline de strigä-
tele de a se ti singur, Tntr-o lume In care ne pTndesc vrdjma§ii In care virtuTile
i

omului nu numai cd nu sTnt recunoscute i rasplätite, dar sTnt mai degrabd pricina
nefericirii celui care le practica. in acest univers al vrdjm4iei i nedreptätii, binele
de care te Trivrednice0 trezqte In dTra lui invidia i ingratitudinea. Numeroase
poeme, printre care Psalmii, multiplicd ecoul singuratäTii morale a omului In mij-
locul societaTii timpului sau. Este aceasta vrajm4ie universalä efectul unei perver-
sitati native a omului, capabilä sd zguduie Tncrederea noastra In bunatatea zidi-
torului lumii ? Macedonski a TntTlnit aceastä ipoteza a durerii §i a revoltei Tntr-o
puternicd bucata a poetului satanic Maurice Rollinat, pe care a tradus-o In versuri
romanqti sub titlul Näluca crimei.
Rdutatea oamenilor este In mod esenTial rautatea contemporanilor. Pentru
trecut i pentru fiintele lui i se TntTmpla lui Macedonski sä aibd accente de Tncli-
naTie iduioie. Un curent de pesimism trece prin fibrele acestei opere nutrite
la izvoarele romantismului. Lumea contemporand i se pare Tnsd fárd milA pentru
el i nevrednica, din aceastä pricind, sa trezeascd simpatia i adeziunea lui. Poetul
îi iubqte Insä Tara, cu o dragoste adTrica i Tndurerata, a car& expresie patetica
dar concentratd a prilejuit mai multe buctti, printre care Sonnet lointain, din frun-
tea volumului Bronzes, transpus mai tTrziu i In romanete. Este poate singura
excel:lie a mizantropiei lui. Astfel, nici prietenia, nici femeia nu-I mai pot consola.
Desigur, sufletul lui s-a deschis amiciiei i prin versurile lui ratdcesc ca pe ni te
alei ale Gradinilor Elizee umbrele cTtorva prieteni din anii tinereTii. CInd i s-a In-
tImplat Insa sA cTnte prietenia unui contemporan, el a evocat-o In momentul clnd
s-a desfäcut, In clipa dnd spectrul ingratitudinii s-a profilat la orizont, ca In bucata
cu o atmosferd a-at de vie i Tnvaluitoare intitulatd Prietenie ousel. Poetului crud
In§elat In iluziile lui despre oameni, Ti ramTnea familia. Sentimentul familial este
viu reprezentat In poeziile lui Macedonski, unde amintirea mi cata a tatalui i a
mamei revine de mai multe ori. Propria descendenTa a poetului TO are i ea men-
Vunea ei lirica, dar ca un prilej al reflecTiei cd durerea de a Val a tatalui se va
repeta Intocmai pentru copiii lui. Alteori, pentru a-I face sä TnTeleaga pe poet ca
prezenta familiei In sufletul lui este pricina sensibilitatii sale la durere, a carei
Impunsaturd este cu atIt mai vie la omul care cuprinde In sine inimile atTtor alte
fiinTe. Pricind de durere de solidaritate Indurerata familia nu este un factor de
mIngTiere in lirica lui Macedonski. Nici femeia. Poetul este un senzual, nu un ero-
tic. in unele din versurile sale, senzualitatea vibreaza cu putere. Dar senzualitatea,
474 lipsitd de aureola spiritualä a eroticii, nu este oare semnul unei mari singurataTi

www.dacoromanica.ro
Alexandra Macedonski ImpreunA Cu fiul sdu
Alexe (in picioare) i cu poetul Oreste.

si a lipsei de vointd si putinta de a sparge cercul singurdtatii, faptul de a nu te


putea asocia decTt cu un corp In placere, nu Insd si cu un suflet In iubire ?
Durerea de a trdi si mizantropia lui Macedonski cunosc mai multe chipuri de
a se salva. Mai Inn, poetul care a aflat et e de mare rdutatea si nedreptatea came-
nilor stie sd le Intoara sentimentele pe care presupune ca acestia le meritd. Poezia
lui Macedonski s-a Imbogdtit cu unele din accentele ei cele mai viguroase In expre-
sia efectelor de revoltd si de rdzbunare. Poetul n-are pudoarea sentimentelor anti-
sociale. Calitatea sa de poet Ti conferd dreptul sinceriatii de care el se foloseste
in avantajul adevdrului si energiei creatiei. Sarcasmul este un alt mijloc al poetului
de a se salva din impasurile durerii de a trdi. in rTsul amar si dispretuitor al Noptii
de noemvrie sau al Noptii de martie se elibereazd o suferintd. Imaginile grotesti legate
de scena povestitd a nasterii sau de perspectiva mortii sInt produsul unei fantezii
dezraddjduite, care gdseste acest mijloc de a se mIntui din cumplitele constrIngeri
ale vietii. Nimeni n-a rTs In acelasi fel ca Macedonski In literatura romand. Cine ride
ca Macedonski o face din dezn5dejde. Cad exista In rTs, In toate formele ironiei,
o tendintd de a micsora sau, cel putin, de a relativiza obiectul lor. CInd rIsul se
aplicd unor situatii fundamentale si supreme, cum sTnt nasterea si moartea, este
tin semn sigur ca instinctul distructiv ascuns In grimasa rIsului nu mai are nici un
motiv sa crute ceea ce pentru sufletele mai Impdcate alatuieste un obiect al res-
pectului si reculegerii. Aceeasi stare de spirit cultiva cu o predilectie lugubrd ima-
gini ale mortii si ale groazei, viziuni de dans macabru si contemplan i ale putrefactiei.
Deznadejdea Incearcd sd se consoleze astfel cu imaginea distrugerii, care fiind uni-
versald, poate fi si a noastrd.
Dar In gall de aceste cdi reactive ale durerii de a Val, exista In lirica lui Mace-
donski si mijloacele unui katharsis mai blInd. Unul din ele este apelul la posteri-
tate, pe care poetul o invoca cu siguranta de a gdsi In ea un aliat al destinului sat,
si un drept judecdtor. Alt mijloc este asteptarea rragTietoare a supremei odihne 475

www.dacoromanica.ro
In moarte. Caci moartea a fost pentru Macedonski o treptatd spiritualizare, ca
Noapte de noemvrie sau, mai pagTneste, buna inerVe totalä, reintegrarea materiel,
opace la limita cdreia Inceteazd dureroasa agitgie a vitalului. Sint In strofele adre-
sate Lui Cetalo Pol sau In Romanta tradusä din Zsckokke accente care ne fac sä pre-
sim/im o atmosferd de Tntelegere a mortii, ca si aspirgia tainicä a poetului neferi-
cit de a ancora In portul morii concepute In acest fel.
Dacd ne-am opri aci, imaginea universului moral al lui Macedonski ar rdmInea
nu numai incompletd, dar falsa, cad aläturi de aceastd lume a durerii, a mizan-
tropiei si sarcasmului, cIntecul macedonskian izbucneste adeseori pentru a preamari
viata si tineretea, cu o jubilare neamestecatd. Este poate sarcina cea mai grea a)
criticii de a stabili acordul Tntre aceste cloud moduri felurite, cdutIndu-1 la un
nivel al adIncimii. Dupd toate cele ce am spus despre firea omului care, In cazul
de fata, este o cheie a cregiei, cele cloud aspecte ale liricii lui Macedonski
totusi destul de limpede izvorul lor comun. Omul, cu voirqa forte dar veleitard.
predestina pe artist sd resimtd mai puternic si viga si traddrile ei. Durerea de a
trai a poetului nostru nu este sentimentul unui suflet pldpInd si minor, ci al unel
naturi energetice si robuste. De aceea durerea aceasta nu provoacd pringeri In sur-
dind, ci proteste si acuzgie, hohotul rTsului amar si TntTrzierea temerará si sfidd-
toare printre imaginile mortii si ale descompunerii.
UrrnInd acelasi drum, drumul sdu propriu, ajunge Macedonski la cultul fervent
al energiei vitale. Inca* din primul an al Literatorului si mai Tnainte de a-si exprima
un crez Tnrudit In Prefata volumului din 1882, Macedonski proclama In poezia Destur
postulatul bärbätiei In simtire. Cu timpul, tendinta aceasta s-a ramificat si a produs
alte aspecte fundamentale ale liricii macedonskiene. Una din primele Tntgisdri ale
energetismului lui Macedonski este cultul virilitàii. Viga, asa cum ea tri um% In
afirmgia ei virila, alcdtuieste de mai multe ori obiectul fervoarei lince a poetului.
Pe largile galeril ale operei sale strajuiesc mai multe statui plastice de tineri,
late pe niste socluri consacrate vieii i puterii. inchindtorul energiei vitale stie sä,
recunoasca In univers principiul forlei si al creatiei, al intrepiditgii si rebeliunii.
Acest principiu este Tngerul rázvratit Satan, cdruia Ti adreseazd un lain. Imnul lui
Satan al lui Macedonski a fost adeseori pus In legaturd cu Les Litanies de Satan, ale
lui Baudelaire. Nu este Insd sigur cá satanismul lui Macedonski s-a produs prin.
asimilarea modelului lui Baudelaire. Datele acestui satanism strit prezente In poezii.
contirand expresia Indrazneatá a unor sentimente diabolice, Inca din primii ani ai
Literatorului, Tnainte de 1884-1885, cInd, In timpul sederii sale la Paris, este pro-
babil ca Macedonski l-a citit mai Inn pe Baudelaire. Satanismul a fost pentru poetul
nostru ca o eflorescentd fireascd. Exemplul lui Baudelaire n-a putut dedt sd solicite
o tendinta preexistentd. Influenta a TritTlnit predispozitia pentru a produce In noapte,
Tn atelier, lain la Satan. Acesta din urmä se deosebeste dealtfel de presupusuli
lui model prin importante particularitgi ale inspiratiei. Litaniile lui Baudelaire Sint
construite pe viziunea medievalä a päcatului si rdscumpärdrii, In timp ce Imnul lui
Macedonski ni se pare mai degrabd a fi rdsärit pe trunchiul prometeismului, al cul-
tului demonic, al Indráznelii si cregiei, asa cum a fost instituit Inca Inainte de Tnce-
putul secolului trecut de catre Goethe.
Din aceeasi atitudine de afirmare a vieTii se dezvoltd senzualitatea In lirica lui
476 Macedonski. Existd, fireste, printre aspectele acesteia o senzualitate aliatd cu sata-

www.dacoromanica.ro
nismul, In poezii ca in atelier. Dar afard de
cazul acestora, senzualitatea din bucdti ca
Faunal sau Stepa este manifestarea unei vita-
litdti elementare, care dispretuieste iluzia si se
recunoaste ca atare. lubirea este In poezia lui
Macedonski un act de brutalitate si o victorie,
o siluire In care masculul adaugd placerii sim-
turilor voluptatea triumfului. Tumultosul amant
care se oglindeste In aceastd parte a poeziei
lui Macedonski este constient a gäsi In iubire
un izvor al vietii, pe care II soarbe cu o sete
greu de astImparat. Este In aceastä senzualitate
un veleitarism, o insatietate care Ii Imprumutd
caracterul ei cel mai propriu.
Rareori poezia aceasta In care amdráciunea
se amestecd atIt de caracteristic cu iubirea
freneticd a vietii ajunge la senindtate si pleni-
tudine. Mai deseori o melancolie dulce vine sd
coloreze amintirea tineretii si a elanurilor de
altddatd. Uneori melancolia este sentimentul
ostenelii sau al bdtrTnetii care cugetd la sine.
TotO, In poeme ca Noapte de mai sau Perihelie,
o bucurie cured, lipsitd de once zbucium ia In
stdpInire sufletul poetului. Alteori, sentimentul
regenerdrii intime, al Increderii In viatd, cTstigd
asupra Incercdrilor momentului, In poeme ca
MIndstirea i Lewki, completeazd imaginea liris-
mului macedonskian. Mai In toate aceste cazuri Alexandra Macedonski. Portret de
un factor nou intra In actiune, atingerea Intd- maturitate.
ritoare a naturii. Puternica afinitate a poetului
pentru lumea exterioard, mai cu seam:a' pentru
aspectele ei vdzute, a fost taina mIntuirii interne a poetului. Inspiratia lui s-a
mi cat printre Infdtisdrile lumii sensibile, pe care le-a iubit si care l-au
mIngTiat.
Cum se Infátiseazd oare chipul acestei lumi In poezia lui Macedonski ?
Macedonski este In chip preponderent un vizual, dei In lumea senzorialitätii
lui sunetele nu sInt cu totul absente si, Intr-o poema ca Mandstirea, este evidentä
tendinta de a Imperechea vizualitatea cu auditia, ochiul este organul prin care poetul
trdieste mai puternic. Poet deci pictor, pictor deci poet", scrie Cincinat Pave-
lescu Intr-un portret aluziv al lui Macedonski. Poetul insusi schimba uneori pana
cu penelul si visa pentru primul lui ndscut, dupd cum Isi aminteste Traian Deme-
trescu, cariera unui pictor, std.* pe mijloace care ar fi putut sd fie si ale sale.
Vizualitatea lui Macedonski a rárnas tot timpul a unui artist plastic. Lumea vazutd
nu-1 interesa atit pentru valorile ei de expresie, et pentru simplele ei valori plas-
tice. Universul sensibil n-are pentru el adIncimi, o viatd interioard deopotrivd cu
a sentimentului In noi. El nu Indreaptd cdtre natura un suflet sensibil si inrudit,
ci mai mult un ochi curios si atent. Am spune ca vizualitatea lui Macedonski este
atitudinea unui amator rafinat, pasionat de forme si culori, pe care le studiazd 477

www.dacoromanica.ro
cu un fel de minutie caracteristica. Formalismul
estetizant nu este absent din atitudinile literare
ale lui Macedonski. Aceasta modalitate a viziunii
sale explica afinitatea poetului pentru lucruri,
mai ales pentru obiectele de arta cintate cu o
pasiune care este a estetului. Vasul sau Rondelul
cupe! de Murano sint poezii dintr-o speta
nereprezentata In literatura noastra pina la
Macedonski. Caci au existat si mai Tnainte poeti
ai universului sensibil, dar nu In latura lui
datorita iscusintei si dibaciei umane. Pentru
IntIia oara In lirica noastra cintecul lui prosla-
veste lucrul lipsit de viata proprie, dar innobi-
lat si spiritualizat prín munca omului. Se va
spune ca aspectele acestea sint datorate influ-
entei parnasiene. Se va putea adauga cá abia
prin Tnriurirea simbolista se revarsä In lirica
lui Macedonski pietrele pretioase, metalele sau
alte materiale pline de pret si frumusete, dia-
mantele si safirul, rubinul, perlele si berilul,
alabastrul si porfirul, cornalina si mätasea. Dar
cu toate cd aparitia acestor materiale, ca si
entuziasmul estet provocat de ele, precum si
Al. Macedonski. Caricatura desen de acele opere ale artei care Imbogttesc si
Tn penita si acuarela de N. Petrescu- Malta mediul nostru de viata raspund unui
Gaina. moment literar european, ele nu se Incadreaza
mai putin in structura generala a poetului.
Desigur, aceasta structurd nu s-a afirmat
din primul moment. Volumul din 1882 exista intre coordonate rustice i naturiste,
care nu ne faceau Inca sa presimtim pe viitorul poet al civilizatiilor. In Excelsior
el procedeaza Trisa la fastuoasele evocar de arta si opulenta din Ospeltul lui
Pentaur. Tendirrta se accentueaza In urrna, pentru ca în grupul poemelor publicate
In 1901 In Porto mora/ä, atmosfera esteta, atitudinea unui amatorism rafinat sa
devina predominanta. Paralel cu aceastatransformare, vizualitatea poetului se ascute,
incIt picturile lui ajung sa Intreaca Tritotdeauna nivelul descrierilor conventionale,
rareori parasit inainte de 1885. Capodopera acestei indrumari sint evocarile de
o mare putere plasticd si coloristica din Noaptea de decemvrie.
Dupa toate cele spuse, ne putem astepta ce va fi peisajul In lirica lui Mace-
donski. Desigur, poetului i s-a Intimplat sa descrie, In bucati ca Peldure, din Exce/-
sior, o natura conceputd ca un mediu al singuratatii, capabil sa mingTie sufletul
ranit de asprimea convietuirii cu oamenii. Dar aceastä natura rousseauista nu este
aceea in care se afirma cu mai multa originalitate Macedonski. Peisajul macedonskian
este mai degraba un peisaj eroic, adica unul In care natura fuzioneaza cu legenda.
Modelul lui plastic nu este peisajul lui Rubens, ci peisajul lui Poussin. Natura nu
este pentru el o explozie a irationalului subuman, ci un cadru nobil de scene legen-
dare si mitologice ca In Noaptea de decemvrie, Noaptea de mai, Naiada, Bucolica unda,
478 Lewki etc. In Noaptea de noemvrie, &id sufletul care a Intrecut primele etape ale

www.dacoromanica.ro
mortii este absorbit de slavi, ceea ce Ti apare este o expresie istorica a naturii
Italia, careia poetul Ti adreseaza una din cele mai frumoase Inchinari pronuntate
In literatura romana.
Exotismul lui Macedonski, cu a lui curba geografica Intinsa de aci pTna la viziu-
nea de orient din Acsam Dovalar si pTna la japoneriile din Excelsior, dar mai cu
searna din Rondelurile batrTne$ti, este fructul acelei pasiuni romantice pentru cu-
loarea locala $i pentru pitoresc, In ochii careia natura apare totdeauna cu valorile

Si totu$i, de dteva ori Macedonski a scuturat lanturile de aur care TI tineau


legat, prin partea cea mai vie a interesului sau, de om $i de operele lui, pentru
a se opri cu o frageda uimire In fata florilor, a apei, a aerului $i a luminii. Dar
$i atunci, sensibilitatea lui de civilizat n-a selectat o natura salbatica $i sublima,
ci una idilica, prin care trec fie irizarile delicate din Pe balta clard, fie marea ex-
plozie de claritate din Mai. Paleta lui alege atunci rozul, caruia Ti da o mare Tntre-
buintare, palorile argintului, dar $i aurul solar, pe care l-a pictat de asemenea cu
o mare preferinta. in acest univers sensibil de at-a-Carl limpezi, gratioase $i priete-
nesti T$i gasea o compensatie naturala spiritul vizitat de atTtea ori, In via-ta lui in-
tima, de viziunile groazei $i ale mortii.
Desigur, arta descriptiva a lui Macedonski a evoluat In decursul lungii sale ca-
riere. Totu$i, din momentul In care vizualitatea lui ajunge sa se afirme, descriptiile
sale dobIndesc o evidenta minutie In notarea valorilor locale $i a chipului In care
nuantele se Tngemaneaza. Astfel cInd In Vaporul mot-0, care este din 1883, poetul
evoca mormanele de cadavre zacTnd pe puntea lugubrei Imbarcatii, pictorul din el nu
uita sa retina nuanta exacta a viziunii : i zelceau mormane-nalte, galben-verde muce-
z4i. Aceasta exactitate ajunge sa rafineze asupra amanuntului, Inet nu rareori ta-
blourile sale devin cu adevarat Incarcate. Procedeul poate fi bine urmarit In poeme
ca Lewki, unde v. 53-56 sInt numai un exemplu printre atTtea altele posibile
Coronatd cu zambile, cu narcise presdratd,
Catifea sau Iesdturi de brocar muiatd-n fir,
Verdea undd ce, ici-colo, e un aur de Ophir,
Se rostogole alene de fiori cutremuratd".

In mod general, mai mult culorile decTt formele retin privirea lui Macedonski.
inzestrarea sa este mai mult a unul pictor, cleat a unui sculptor. Poetul a avut
totu$i sentimentul viu al atitudinilor plastice. Atunci cInd ajunge sa le exprime,
formele se dizolva In culori $i reflexe luminoase, ca In acel caracteristic Dans de
Efeb, pe care II compune pornind de la un motiv al lui Ivan Gilkin

Verzi palmi In jur predomind,


$i el, feminm si viril,
Muiat In luciri si beril,
E-ntreg sidef i lumina".

Cine studiaza arta poetica a lui Macedonski Intelege cd evocarea i descriptia


nu istovesc mijloacele loarte complicate ale acestui artist. Totalitatea acestor mij-
loace cunoa$te cloud* marl compartimente, dintre care unul este al evocarii vizuale,
celalalt al magiei verbale. Poetul este cel dintTi, In literatura noastra, care a ajuns 479

www.dacoromanica.ro
In chip constient la principiul ca poeziei Ii apartine domeniul simturilor. Fastuoa-
sele descripIii macedonskiene sint manifestarea unui senzualist al poeziei, In acord
cu acea orientare denumita de Lamprecht a impresionismului fiziologic, universala
la un moment dat, dar In poezia europeand mai noua.
Dar alaturi de acest artist senzual traieste In Macedonski un magician al ver-
bului, abil In a m'inui energiile lui ascunse. Am aratat si mai sus, amanuntind cre-
dinIele fundamentale ale omului, ce puteri atribuia Macedonski cuvIntului. Doctrina
aceasta era a unui magician, dar si a unui poet. A unui poet care recunostea In
cuvInt o materie pretioasa, vrednica a fi iubita pentru ea Insasi. intr-o zi, rasfoind
un numar recent al revistei Mercure de France, organul simbolistilor francezi, gaseste
observaIii interesante citate din Remy de Gourmont asupra valorii cuvintelor In
poezie, pe care se grabeste sa le reproduca' la rIndul sau si sa le comenteze (In
Forta moral& I, 1901, 2).
ObservaTia lui Remy de Gourmont era citata cu satisfacTia de a vedea
confirmat un program afisat Inca din 1890, sub titlul Poezia simbolistd-instrumen-
talistd i ilustrat prin poezii ca Prietenie apusei, Biltrrna stIncä sau in arcane de
pcIdure. Dupa doi ani, In Literatorul, 1892, apare si manifestul noului curent, Poezia
viitorului. Dar daca toate aceste sInt manifestari ale maturitatii, nici tineretea poe-
tului n-a fost straind de conceptia poeziei ca o arta chemata sa dezvolte toate
virtualitatile materialului verbal. Astfel, volumul din 1882 foloseste cu multa
preferinIa procedeul armoniei imitative, In poezii ca Lupta si toate sunetele ei,
citata si mai sus In TnmormIntarea, unde intentia de a imita glasul metalic si tara-
gnat al clopotului da' nastere unor versuri, ca urmatorul
,,Un an, dind d-ani, leag'an d'an d'ani vani"

In Ecourile noptii, pe care poetul o comenteaza cu evidenta autosatisfacIie In


Literatorul, I, 1880, 3, once substanta lirica reala este abolita In favoarea jocului care
consta din a repeta dupa fiecare vers de 8 silabe ultimele cloud sau ultima silaba,
care trebuie sa constituie Insa un cuvInt cu InIeles si funcTie precisa In structura
logica si gramaticala a strofei
Inima-mi ce se Trnbatd, Matt sTnt non, furtund,
Batd, Tuna!
Bata cad beat de amor, In casd, pace si trai,
Mor I Rai I
Pe brge-mi iatd se-nclind Cu buzele-n foc brunite,
Lind Unite,
Viga sd-mi ceard i-as da Nu mai formdm arrandoi
Da I Doi I " etc., etc.

Deocamdata, vocabularul poetului nu diferä prea mult de acel al confraiilor


sal munteni In intervalul 1870-1880, and influenta lui Eliade nu era Inca Inlä-
turata In Intregime. Poeziile pe care le grupeafá In 1895 volumul Excelsior, deschid
Inca mai larg portile neologismelor, cuvintele savante si tehnice poate nu atit din
nevoia de a Impartási un corrtinut intelectual mult Imbogatit, cIt din acea senzua-
litate verbala, a carei confirmare Ti placea s-o gaseasca In observaTia lui Remy de
Gourmont. Räsfoirea acestui volum aduce sub ochii cititorului o limba bogat nu-
tritä din neologisme, cu o savoare neolatina crescuta mult peste impresia pe care
480 folosinta limbii noastre o sugereaza Indeobste. Mai tIrziu, Macedonski a socotit ca

www.dacoromanica.ro
t.

folosinta neologismelor In opera sa este excesiva,


IncIt refacIndu-si catre batrInete poeziile, in
manuscrisul care a constituit una din temeliile tP-N'
edi/iei mele, a Inlocuit adeseori neologismul
Tntrebuirrtat la Inceput cu termenul neaos co-
respunzator. Dar oricIt de Intinsa ar fi fost Incer-
carea lui Macedonski de a reduce sfera neologis-
melor sale, armonia specificä a cIntecului säu s-a
putut atenua, dar n-a fost cu totul modifican.
Poetul cuvIntului, asociat In Macedonski cu
-. ffi
917,
;
;
,.I.
"``'.ri:
. ,

poetul imaginii, cunoaste de altfel si alte pro-


cedee, In afard de acest apel la neologismul PA. - 4..

eufonic. Mai cu seama, Indata ce influenta


parnasiana trece prin scrisul sau, el urmareste E

vieui
.
necontenit sa' bata versul In efigie, ajungInd
adeseori la concluzia lapidara si sententioasa "
,,Si din trunchiul mort cum naste viao verdelui lastar, ,s

Din cosciug, Inchis aproape, iese zbor de biruinia".


(Lewki) Alexondru Macedonski.
Desen de losif 'ser.
..Ca din iarna-nghetatoare naste calda primavara,
Si cd giulgiurile morii sint drapäri de-nvingatori".
(Mrnästirea)

Poezia simbolist-instrumentalista aducea Intr-acestea o alta estetica. Formula


aceasta nu aspira catre plasticitatea versului, ci Inspre sugestia muzicala pe care
adevaratul poet stie s-o comunice prin sunete si ritmuri, alese cu bunastiinn si
abilitate. CautTnd sa amanuntim mai de aproape cuprinsul programului simbolist-
instrumentalist, asa cum se afirma In exemple sau In prea succintul comentar
din Literatorul, 1890, 2, IntImpina o serie de figuri sonore pe care Macedonski
le-a Intrebuintat si mai Tnainte si dupa aceea, cu o preferinta care Imprumun
tehnicii sale poetice marca ei distinctiva. Una din aceste figuri sonore este rima
interioard, pentru care citeaza versurile din In arcane de padure

Pentru ce o armonie e mlnie fara scop

Aurora-nttrziotd nu s-aratef sub frunzis".

Procedeul a fost foarte deseori Intrebuin/at de Macedonski Uneori el se


combina cu procedeul aliteraiei, pentru a produce armonia savann din Epoda
de our :

Sub cerul de zori printre noni


Surpare de roze din raze
$i ochi rourgi de extaze
Si flori peste tot si fiori... 481

81 - 0. 178

www.dacoromanica.ro
Comentariul indicd apoi schimbarea ritmicd In ultimul vers al fiecdrui din
cele trei catrene care compun poezia in arcane de pcIdure :

in arcane de padure intunerec ce spaiminta,


Frunza tace Iîngä frunza ;i copac Iîngä copac ;
Noapte trista, noapte muta, noapte moarta, cer opac,
Dar privighetoarea cinta, dar privighetoarea cinta".

Trecerea de la versul trohaic cu o singurd cezurd mediand la unul care adauga


Inca o cezurd dupa prima i dupd a noua silaba, Imboatevte tabloul ritmic cu un
efect neavteptat, deopotrivd cu al cIntecului privighetorii In adIncimea pustie a
novtii. Dar cel mai frecvent printre procedeele muzicale ale lui Macedonski este
refrenul. Refrenul domind Intreaga tehnicd poeticd a lui Macedonski. in teh-
nica refrenului se declard caracterul magic al poeziilor lui Macedonski, virtutea
lor Trifdwratoare i obsedantd. Repetarea primului vers la sfîritul strofei de patru
este un mijloc de nenurndrate ori folosit de Macedonski. Alteori sistemul refrenelor
este mai complex i armonia muzicald care rezulta devine mai ampla §i mai bogata.
Astfel, In poezia Prietenie opus& nu numai primul vers, dar i alte versuri din cu-
prinsul poemei revin de mai multe ori (aidoma sau In forma modificatd), IncIt in-
treaga compozrtie este fdcutd dintr-o alternarrtd de refrene, Intre care sTnt prinse
versurile rarnase nerepetate. Structura unor astfel de poeme este eserrtial muzicald.
I-am putea da numele de compozitie impletitä. lnteresant ar fi de urmarit i struc-
tura Noptii de decemvrie, careia multele Impletiri ale refrenurilor sale Ti dau caracte-
rul unei adevarate bucali simfonice. Tot prin procedeul refrenului sInt construite
Ronde/un/e. Poetii Literatorului, un Cincinat Pavelescu, un Alexandru Obedenaru,
scriseserd rondeluri inaintea lui Macedonski, apliand Trisa tehnica refrenului care
apartine In chip propriu efului coaIei. Poetul a recunoscut oarecum bunul sdu
In aceasta forma fixd, folositd de secole In lirica apuseana. A adoptat-o deci, pentru
a gäsi In ea cadrul de lucru al bdtrinetii sale. Macedonski sflrete astfel ca poet muzi-
cian, ca meter al cuvIntului, o calitate care, In Inzestrarea sa, a alternat cu aceea
de poet descriptiv i vizionar, pentru a realiza una din cele mai complexe formule
ale literaturii romane0.
Proza lui Al. Macedonski. Activitatea de prozator a lui Alexandru Macedonski
nu este tot a-at de veche ca aceea a poetului, dar ea dateazd totu0 din prima sa epoca.
Cele dintTi dintre productiile lui In proza apar in micile ziare pe care le conduce
sou la care colaboreaza In deceniul 1870-1880. In fruntea bibliografiei sale se in-
scrie relatiunea de adtorie Pompeia si Sorente (In Oltul, II, 1874, 37-47), cdreia Ti
urmeaza povestirea lacrimogend Clinele din Väcdresti (O/tu!, III, 1875, 27) i Cirjaliul
(Stindardul, I, 1876, 12-14) povestea romanticd a vestitului haiduc turc, refugiat
In Tarile Romanqti pe la Inceputul veacului trecut i care cucere§te prin frumusete,
generozitate i vitejie, pe fiica unui boier. Povestitorul îi Imprumutd uneori motivele
sale din sfere mai Tndepartate, fie ca prelucreazä Legenda Lordului-Primar de Londra
Wittington (Vestea, I, 1877), fie basmul sTrbesc Una de aun (Vestea, II, 1878). Din rindul
acestor prime povestiri, In care abia In CIrjaliul, prin preocuparea de a obtine culoarea
In descrierea vestimentard a eroului säu, IntImpinam ceva ca o anticipare a proce-
deelor de mai tIrziu, numai AFI se fac banii (Vestea, I, 1877, 22), povestirea vrInd
482 ilustreze mentalitatea fatalista a Orientului, este reluatd In epoca de maturitate a

www.dacoromanica.ro
scriitorului, dInd loc naratiunii In limba francezd Comment on devient riche et puissant,
reprodusd In Opere, III. Povestirea Asa se fac banii apartine aceluiasi ciclu de legende
orientale din care fac parte si Meka (Romanul, din 13 ianuarie 1890, si Literatorul,
1893, 2), pe care Macedonski a prelucrat-o apoi In forma poemei Noaptea de decem-
vrie (v. Opere, I, Note, p. 433 si urm.). MuIt mai ttrziu, probabil dupd 1916 si,
In tot cazul, dupd ce scrisese versiunea franceza a povestirii, Macedonski se endeste
sd compund pe acelasi motiv un scenariu cinematografic In limba franceza, desigur
prima lucrare de acest fel alcatuita de un roman. Am reprodus In Notele editiei mele
acest interesant text, regäsit dupd ani si ani In arhiva poetului.
Odata cu anul 1880 si cu aparitia Literatorului, activitatea de prozator a lui Mace-
donski intra Intr-o noud laza. Din acest an dateazd sirul evocdrilor unor figuri pitoresti
din trecutul societätii noastre, Intrunite In Cartea de aur sub titlul Ndluci din vechime.
Prototipul unor astfel de compozitii trebuie cdutat In proza memorialisticd a lui
Costachi Negruzzi, cu deosebirea cä aci elementul pur descriptiv este mai dezvoltat.
Urmeazd o epoca de tacere de mai multi ani, In timpul cdreia apare totusi Casa cu
nr. 10 (1883), In care procedeele descriptive s'int aplicate lucrurilor, In prima Naturd
moartd a literaturii noastre, tradusd de Jules Brun, pentru interesul ei pitoresc si
documentar, In Journal des Débats din 1895. in aceeasi vreme iau nastere marile
nuvele ale lui Macedonski, Zi de august, Pe drum de postä, Din carnetul unui dezertor,
Tntre catete, Nicu Deveanu, Dramei banal& publicate deopotrivd In cursul anului 1886.
Dupd cum rezultd dintr-o amintire a lui Traian Demetrescu, Macedonski profesa
atunci crezul literar al unui Flaubert si Zola. Naturalismul plutea In atmosferd si
sub aceleasi influente se produsesera cu putin mai Tnainte debuturile literare ale lui
Barbu Delavrancea si Duiliu Zamfirescu. Procedeele naturaliste s'int vizibile la Mace-
donski, mai Inn In atitudinea descriptiva, apoi In gustul pentru analiza psihologica
si pentru prezentarea unor caractere ciudate, In fine, In Tnclinatia de a pulveriza eveni-
mentul narat In detaliile comune ale vietii sociale Intr-unul din momentele ei, dupd
cum se IntImpla In povestirea naturalista intitulatd Dramei banald.
Dupd 1886, proza lui Macedonski continua sa dezvolte elementul ei descriptiv,
numai ca latura ei pitoreascd si documentara cedeaza acum in avantajul descrierii
pentru descriere, artei rafinate a efectelor de culoare si de lumina, In buati ca
Soare i gnu, Moarei pe Dundre, O noapte In Sulina, Peidurea ulmilor, Bucure0i lalelelor
ai trandafirilor etc., In acord cu tehnica simbolista a sugestiei indirecte (a unui senti-
ment printr-un peisaj), practicatd In aceeasi vreme de Macedonski si In poezia sa.
indepArtarea de naturalism nu Inceteazd de a face progrese Intr-o directie a fantaziei,
a anticiparilor de cititor si chiar a povestirilor utopice, ca In Maestrul din oglindd,
Vraja lumei sau ca In Oceania-Pacific-Dreadnaught, In care fantazia stiintificd, dupd
modelul unui Jules Verne si Wells, se Trnbind cu viziunea apocaliptica a hipercivili -
Inscriatia memorialistica si autobiograficd nu este abandoned Tnsd niciodatd,
ca una care corespunde structurii mai adInci a scriitorului.
Cu toatd trecerea sa prin naturalism, o etapd cdreia Macedonski Ii datora crea-
tiile sale nuvelistice cele mai de seama, motivele mai adInci ale activitatii sale de pro-
zator au ramas totdeauna pornirile Thrudite de a-si aminti si de a se spovedi.
Nuvelistul, portretistul, povestitorul nu se decid sd scrie pentru a nota ceea ce se
petrecuse In jurul sdu si ceea ce era strain de sine, ci pentru aminti propriile sale
Imprejurdri din trecut, oameni care Ti strdjuiserd copildria si pentru a se mdrturisi
pe sine Tnsusi. In filigranul Tntregii opere de prozator a lui Al. Macedonski std chipul 483

www.dacoromanica.ro
scriitorului Tnsusi. Un curent de lirism autobiografic si memorialistic o sträbate
tot timpul.
indemnul memorialistic si autobiografic Trnbratiseazd, mai la toti scriitorii
de resortul lui, mai cu searnd vremea copildriei si a primei tinereti, pentru ca aci
regäsesc ei nu numai amintirea cea mai scumpd a vietii, dar In acelasi timp pe aceea
a evenimentelor hotärItoare, capabile sä explice Tntreaga orientare a omului de mai
tirziu. Dorinta scriitorului de a se oglindi intr-o opera autobiograficä si memoria-
listicd este In aceeasi vreme si o dorintd de a se Intelege pe sine, de a se explica,
ceea ce se poate obtine mai bine prin evocarea originilor si a primelor impresii ale
vietii. Confirmind Intru totul psihologia oricdrei opere memorialistice si autobio-
grafice, Macedonski priveste mai Inn catre copildria lui, petrecutd In parte la mosiile
pdrintilor, In mijlocul unor moravuri patriarhale, ale cdror amdnunte sInt folosite
drept cadru nuvelistic In Zi de august. intr-un ton categoric memorialistic este ?ma'
compusä bucata Verigel-tiganul, cu evocarea Imprejurdrilor de la curtea unor mari
proprietari rurali din Oltenia, cum fuseserd bunicii din partea mamei scriitorului,
cu amintiri despre evenimentul dezrobirii tiganilor, °date' cu literatura lui Iliad,
a lui Magheru, a lui Tell, a lui Rusetachie-Berlicu si a lui Firfiricd Brdtianu" si cu
zugrdvirea vieÇii Imbelsugate, chiar pentru iobagii chemati la renumitele govii olte-
nesti, petreceri rInduite de boierii locului, In timpul cdrora tárdnimea adunatd la
joc si bduturd se Infdtisa proprietarului cu darurile cele mai felurite. Rosturile casei
si ale curtii, peste care domnea cu strásnicie Cucoana Pdunica, poate bunica poetului,
sTnt redate In Bariera Simnicului dupd cum amintiri despre unele asprimi ale vietii,
putin pdzite Inca de inlesnirea revin In Trecerea Oltetului.
Petrecerile In cadrul idilic al mosiilor pdrintesti alternau cu acelea In pensionul
din Craiova i In mijlocul Tntregii societáti a Capitalei banilor, unde Drama banald
consemneazd evenimentul de la 1866, plebiscitul pentru aducerea dinastiei sträine,
la care copilul asistd cu o uimire pe care nu o va uita. La Bucuresti se istovise ultima
domnie pdmInteand, de amintirea cdreia Macedonski a rämas legat In tot timpul
vietii sale, dar despre care nuvelele sale vorbesc desigur mai mult din povestirile
pdrintilor. in Cali negri fulgerd o clipd viziunea unei dupd amiezi de primävard la
sosea, cu multele echipaje boieresti IncrucisIndu-se cu ale lui Cuza Vodá, privind cu
discretie la doamnele Infoiate sub malacoavele lor. Generalul Macedonski, tatd1
poetului, este comandant al ostirii, Secretar de stat i Sef al statului major domnesc.
Trecerea lui prin furnicarul Soselei, Intr-o trdsurd strdjuitd de lachei In livrele si
trasd de doi cal vopsiti In negru, este aceea a unuia plin de sine. Familia Macedonski,
sub noua domnie, a lui Carol, care TI foloseste din nou pe general dupd o dizgratie
trecdtoare, locuieste la Craiova. Aci primeste Intr-o zi mama poetului o telegrama
cu un cuprins Ingrijoretor. Chematd grabnic la Bucuresti, ea gdseste sotul mort,
poate otrdvit, dupd cum o va repeta de atItea ori poetul. CIldtoria In trdsurd de la
Craiova la Bucuresti, cu schimbäri de cai la fiecare postd, Intr-o noapte si o zi, plind
de &dud chinuitoare, In timpul cdrora amintirea Intregii vieti a generalului si a
felului sdu de a fi se Incruciseazd cu aprehensiunile momentului, sInt descrise In
Pe drum de post& desigur una din creatiile cele mai de seamd ale activitAtii de prozator
a lui Macedonski. Viziunea goanei pe deselate a surugiilor, teroarea cdlätoriei In
noapte, apoi IntIlnirile drumului, o laie de tigani amestecatd din rudari, lAiesi si
netoti", regimente In mar, Pitestii cu prdvdliasii apdruti la portile lor pe ulita cea
mare, prundriile Gäestilor i casele lor impodobite cu pridvoare de zid pe stIlpi.
484 Imprejurimile Bucurestilor i atitea alte arndnunte sInt redate prin träsäturi neuitate.

www.dacoromanica.ro
Tinärul de 14-15 ani, Intovdr4ind pe mama lui, ajunge la o prima conOintd de sine,
care Ti prilejuievte memorialistului de mai tTrziu unul din putinele sale autoportrete
Nici muma nici tatál lui, nici camarazii de o Virstä cu dinsul, nu ghiceau ce aripi
de soare are la suflet, i In ce fa:valid de noroaie i-ar fi dus &dui, daca acesta I-ar
fi pdrdsit. Ochii lui erau mai totdeauna acoperiti de o ceatd, aa ca pdrea nepdsdtor
pentru tot ce se petrecea Imprejuru-i i ca umbld dormind pe picioare. Dar el vedea
tot, simtea tot, se Induioîa de cea mai mica suferintà, iubea cu patirnd pe mama lui,
de0 ascundea cu ingrijire oricui simtirea i &dui lui. Era slab, i cu toate acestea,
mIniile Ti erau cumplite. Pe fratele sdu mai mare, care-I lovise Intr-o zi, II urmarise
prin toatd curtea cu un cutit i, acesta, din putin scdpase ca sd nu fie °morn. Era,
In sfIr0t, de o mindrie nesuferitd, dar i de o bunatate ce nu cunovtea margini. Nu
citise la acea vIrstd pe Lara, i s-ar fi putut zice cd e fiul lui. Simtirea lui era atTt de
ascutitä sau de bolndvicioasd TricIt, dacd mintea nu i-ar fi fost puternia aceastä sim-
tire 1-ar fi dus la nebunie. Aa bundoard, nimeni nu tia pentru ce-0 umplea el buzu-
narele cu pietre, cu hIrtii, cu bucttele de lemn, cu toate nimicurile ce Intl''flea pe
drum, and, In aceastd privintd, se supunea unui Tndemn launtric mai mult decit copi-
laresc, dar nespus de duios. Ce-0 zicea and ridica toate aceste fleacuri de jos, mi cat,
uneori pInd la lacrimi, era ca lucrurile acelea n-au sd mai fie IntTlnite sau vdzute de
clInsul niciodatd..."
Ciudat este cd din relatiunea memorialisticd i autobiograficd a lui Macedonski
lipsevte evocarea ardtoriilor sale de tinerete Tri Austria, In Elvetia, In Italia, din care
poezia sa a pästrat atItea ecouri. in schimb, trecerea pe la Sulina, Intr-o calitate ofi-
ciald, va prilejui bucata O noapte in Sulino, cu vii accente descriptive ale unui orien-
talism dobrogean, cele dintTi dintr-o serie care se va continua, In operele atItor
scriitori, [And In zilele noastre. Omul de mai tTrziu, luptInd cu multele greutdti ale
existentei, uneori cu lipsa cea mai cumplitd, trdind cu Indoitul sentiment al umilin-
tei impusd de viatd 0 a rrandriei recuceritä prin artd, va depune marturia sa In buati
precum Pomul de Craciun, Scrisoarea de la Dumnezeu, Nuvelä In scrisori, Maestru
din oglindä.
Un sector cu interesul lui propriu TI alcdtuiete In aceastá parte a operei lui
Macedonski descrierea vechilor Bucurei, cu pitorescul lui arhitectonic i cu far-
mecul lui domestic In Casa cu nr. 10 sau In unele din paginile bucdtii Tntre cotete
cu Trisemndri pline de viatd despre oamenii de altdclatd i moravurile lor In Bucure0i
lalelelor V al trandafirilor. CIt de arndrItd sd fi fost viata, el T0 punea flori la pdlärie,
luau cite un Idutar doi sà le tragd ate un pui de antec, se ducea sä petreacd pri-
mdvara pe Ompul lalelei, fácea Maialul cu miel fript i cu oud rdscoapte pe iarba
verde ; trageau toamna la mdsea mustul-mustuletul i, In st-Tr0t, ii trdiau viata Ina-
inte, dup'd ce o isprdveau cu dinsa, de erau du0 sd fie InmormTntati In preajma cTte
unei biserici. Sd fi vdzut atunci cu cItd veselie erau purtati atre Idca0.11 cel din urrnd.
Cei rdma0, rude ori prieteni, avterneau cu un cearceaf alb un fel de -WO', ce era
apoi ridicatd de doi ir* la cap i de doi la picioare i dusd sub oraniscul de matase
pembe sau de catifea portocalie marginitä cu ciucuri de fir sub care rdposatul
i

o lua spre bisericd, In mijlocul unui vesel taraf de Idutari". Cine dorevte sà extragd
Insd tot ce contine opera analizatd ad i despre omul care a creat-o, trebuie sà treacd
dincolo de latura In care acesta îi amintevte sau se confeseazd, la fizionomia moraba a
caracterelor aduse de el In scend. CIteva din acestea prezintd, Tntre ele, un netaga-
duit aer de rudenie. 485

www.dacoromanica.ro
Alexandra MacedonskiLitografie
de Jean-Al. Steriadi, 1918._

Macedonski a zugrdvit o parte a firii lui In figuri ca a lui Pandele Vergea din
nuvela Tntre cotete sau ca aceea a lui Nicu Dereanu din bucata cu acela0 titlu, pentru
a nu mai vorbi de Odorescu din Cometa lui Odorescu, care Intruchipeazd oarecum
satira caracterului prezentat In povestirea anterioard. Tori acestia sInt naturi fantaste
si veleitare, oameni atinsi de morbul paranoic, pierduti In imensitatea oceanului
lduntric, cu legdturile retezate cdtre realitatea externa, prigoniti de o obsesie
stranie sau de visul steril al unei opere niciodatd Implinite. Fireste, grit un biet
nebun", se tInguie poetul Intr-unul din Psolmii lui. lar In Pe drum de postd el a evocat
odatd stdrile visului sdu, smulse unui subconstient deosebit de bogat.
Numeroase sInt paginile care pot fi spicuite In opera lui Macedonski, ca o mar-
turie a intensintii visului sdu In stare de somn sau de veghe. Aceastd pornire revine
se dezvoltd mult dincolo de marginile normalintii in Pandele Vergea, bucurestea-
nul de 35 de ani, cultivInd, In solitudinea gospoddriei sale de burlac, mania, deocam-
data inofensivd, a cresterii pdsdrilor de curte, a spetelor cele mai rare si mai felurite.
Simptomatica lui Pandele Vergea era cu totul limpede. Creendu-se chemat pentru
cercetdrile naturii, el crescuse altdclatd furnici, &dad de mdtase, broate, §opTrle,
pesti, vInzInduli pentru a le Intretine si Inmulti una dintre cele trei mosii Orin-
testi. Acum crestea pasan i §i In mania lui se strecura o sugestie de§uchiatd, endul
486 Insotirii cu neamul pdsdresc §i al transformdrii lui In fiintd cu pene §i fulgi. Ca cenu-

www.dacoromanica.ro
sdreasa din poveste, el se viseazd acoperit de caldele vietuitoare ale curtii, In timp
ce vechea lui fire se altereazd si alta noud ii ia locul. Curtea lui Vergea devine neIncd-
pdtoare pentru a cuprinde Inaripata gintd. Ultima parte a averii pdrintesti este vIndutd
spre a putea addposti, intr-o gospoddrie lärgitd, neamul ornitologic, In crestere. Dar
&id sdrácia, care nu IntTrzie sa vind, T1 Impiedicd pe Vergea sd-si hräneascS ordtdniile,
se IntimpId un lucru neobisnuit. Zburdtoarele curÇii, revoltate Impotriva omului,
grupate In brigdzi, In regimente eroice si In batalioane de asalt, conduse de state-
majore si de comandarrtii lor, asediazd pe ciudatul burlac, T1 apucd si-I rdnesc, IdsTridu-1
pe jumdtate mort si cu minile pierdute. Este o pagina de umor grotesc aceea a ata-
cului pdsdrilor, din filiatia Batriocomiomachiei i eposurilor animaliere ale Evului
mediu, dupd cum transformarea omului Intr-un exemplar dintr-o altd spetd zoologicd
ne duce cu gIndul la Metamorfozele ovidiene si la descendentele lor recente, Die
Verwandlung a lui Fr. Kafka si Femeia schimbatcl 7n vulpe a englezului D. Garnet. Mace-
donski obtine In aceastd Imprejurare noi pagini descriptive, cu tonurile sarcasmului
sdu specific In acompaniament.
Nicu Dereanu nu este un gospodar singuratic ca Pandele Vergea, ruda lui bund,
ci un om al sträzii si al cafenelei, student si funcionar, un visdtor si boem nefericit.
De pe banca, situatd In fata Universiatii, el priveste In lungi seri de vard statuia
lui Heliade.
Aprins de idealul latin al gloriei, el se chinuieste sA gdseascd o cale capabild
alduzeascd spre ea. Ar fi putut deveni poet, legist, orator. Tindrul se instaleazd
In cele din urmd In visul unei mari inventii, a miscdrii perpetue. Ce 1-ar putea Impie-
dica oare s-o realizeze ? Fulton si Daguerre n-au fost si ei luati drept nebuni ? Visul
lui dearánd activ o soartd de faimd si putere. Altddatd, el viseazd glorie In rdzboaie,
and generalul cdzInd, Dereanu ia comanda si duce armatele la victorie. Dar cInd
bogata lui fantezie II lipseste de slujba care II hränea cu zercenie, muritor de foame,
Dereanu ocupd pInd la ore tIrzii scaunele cafenelelor, pribegeste apoi pe sträzile
iernatice ale Bucurestilor si numai cerul milostiv TI adoarme si-1 ajutd sä treacd dincolo,
Intr-o lume mai bund. Tot un boem al epocii este si Odorescu, descoperitorul unei
comete, pe care TI rectifica' interventia contondentd a unei mdtusi prozaice. Astro-
nom, ca si Macedonski, discipol al lui Flammarion, Odorescu nu este victimatragicd
a fanteziei lui, ci paiata ei hazlie, pe seama cdreia poetul crede cà poate glumi. Cadrul
de viatd al tuturor acestor figuri este orasul mare. Capitala Infdtisa exennplarele ra-
tate ale inteligentei, larvele genialitäçii, fatá de care el resinytea o adIncd i caracte-
risticd afinitate.
Sensibil deopotrivd la farmecul rural si la cel urban, Macedonski realizeazd In
sine Indoita formula a unui amator ruris i amator urbis din versurile lui Horatiu.
Primele amintiri ale vietii Ti veneau din mediul satesc ale cdrei peisaje si ai cdrui
oameni, cu moravurile lor patriarhale si cu senzualitatea lor naivd si direct& le-a
invitat In povestirile sale. lubitor al naturii si al Macedonski nu este Trisd
un scriitor populist, ca un Barbu Delavrancea sau ca atTtia din scriitorii care le-au
urmat. Perspectiva sa asupra naturii si a vietii sdtesti este a unui estet, care amestecd
In viziunea sa amintiri clasice. Astfel, peisajul Stambulestilor, pe malul
proprietatea pitarului Stambulachie, i se pare un colt al unei Elade de odinioard"
(Zi de august). lar copiii care Inconjoard trásura cdIdtorilor opriti undeva intre lanuri
de griu, i se par descendentii unor vechi neamuri clasice, Copii ai dmpului, pieptu-
rile li se ardtau pIrlite de sub cdmdsile desfdcute ; pulpele si picioarele le aveau goale.
Apropiati cu totul de fire, ei duceau mintea spre timpurile dintIi ale Latiului, ale 487

www.dacoromanica.ro
ire,1111,

": Samnitilor i Sabinilor. Dar vreo doi, pis-


truiati, cu un tort de aur rosu Tncurcat
pe cap, pareau copii ale acelor triburi de
iranieni care se credeau de-a dreptul cobo-
rTte din soare, i care-si facuserd din Helios
Al% . singurul Dumnezeu". Deosebit de legat s-a
simtit totdeauna Macedonski de peisajele
lEi111 Olteniei, pe care, Tn felul modernilor, prin
tehnica transpunerii de senzatii, i le evoca
odatd cTntectul lui Veriga-tiganul : In ochii
lui se aprindea un soare puternic, pe and,
de sub arcus, Ti curgea Jiul cu luncile si
'11h.v;
poienile lui, cu llene-CosInzene asteptindu-si
fetii-logofetii In razele de argint ale diminetii,
ori TnvTrtind hore In asfintitul soarelui, cu
sdlbi la lit. Dar Incet-Incet, ajungea la rTuri
si la pTrTuri, si arcusul i se domolea, nu mai
era arcus ci Maradia si Gilortul, pe albiile
lor ; gongonea ca ele pe sub zdvoaiele de
ulmi, si se schimba In povestea marginirilor
z
de codri, and mai erau branisti ca ale Corne-
tului i AdTncatei, In care sd viermuiascd,
pisca-n floare cu pene de aur si cu cioc de
mierld. Dar Venga ii [asa deodatd vioara, si
luindu-si aci naiul, aci frunza, Oltul cu toti
voinicii lui, Cu aurul lui de sub rosiile si
Ultima locuin%1 a lui Al. Macedonski, rIpoasele maluri ale Slatinei, cu haiducii lui
ulterior demolata, In calea Dorobantilor,
coli cu actuala str. Al. Macedonski. pIndind In noptoasele paduri ale Tesliului, Tsi
umfla apele, ameninta cu ele pe dusmani, le
seca si iar le umfla, si sfirsea prin a-le toarce
duiosia In sunetele nesemanatei doine ce face pTnd si pe strdini sa plIngd". Dar In
afara de aceste aspecte romantic-estetice ale evocdrii, Macedonski cobora, prin
amintire, In lumea satelor, cu fiorul regretului pentru pacea si Tmbelsugarea vechilor
asezdri, asa de temeinic cristalizate, TncIt fiecare, proprietar si taran, traiau ca
Tntr-un cadru ddruit parca de natura. Spre deosebire de Delavrancea si de atIti
reprezentanti ai realismului rural de mai tTrziu, Macedonski Infdtiseazd In pictura
mediului rural punctul de vedere al omului conservator. Duiliu Zamfirescu va
veni mai tTrziu sa adInceasca aceasta brazda a viziunii.
La celdlalt pol al Tnclinatiei lui Macedonski std gustul pentru farmecul orasului
mare, pe care, in literatura noastrd, TI descrie cel dintTi. Pictor al peisajului urban,
Macedonski ne-a dat In nuvela Tntre cotete cIteva tablouri tipice, zugravite cu maretie.
lata revdrsatul zorilor asupra Bucurestilor : Inecat Inca de Tntunerec, orasul ?si
Marta sub deal desirdrile lui de uliti, urca spre Tnaltimile Pietei Teatrului, se cocota
pe Dealul Spirei, pe urcusurile Mitropoliei, si curgea, de la apus spre rdsdrit, cu
aceeasi naval uriasd. Casa cu casa, si unta cu uliä, Bucurestii pdreau ca se ImbrIncesc
488 pentru a-si face loc s'a intre mai iute In luminazilei. Cladirile, cu unghiurile sterse, cu

www.dacoromanica.ro
acoperisurile vAlmdsite, lua Tettisdri ciudate, si se Tndreptau spre depArtdri ca niste
mari talazuri de beznd. Teatrul, Tntr-o parte, si Spitalul Militar Tntr-alta, pluteau
deasupra lor ca niste nnari si negre vapoare. Unul dupd altul, felinarele se stingeau
apropiind ndlucd de nalucd, le amesteca Tntr-un morman de negurd pe care TI culcau
peste Bucurestii mistuiti din fata p5mTntului". Alta data Tntimpinam evocarea unei
miscari de stradd ; alta data' un incendiu izbucnit In chiliile unui schit.
O grupd aparte In opera de prozator a lui Macedonski o alcdtuiesc povestirile si
alegoriile epocii finale, atTt de caracteristice pentru sentimentele care n-au Tncetat
sd-1 urrndreascd, acel amestec de fantezie si sarcasm manifestat adeseori si In poeziile
lui. Poetul Imparte o data copiilor lui darurile Pomului de CrAciun, unuia calul alb
ca o porumbitd", altuia mingea care sare mai sus cu cTt o lovesti mai aprig de pdmInt
celorlalti el nu le poate ddrui decTt gogosile de tufa', Imbrdcate In aur... Darul nu
este Insd lipsit de pret zTmbeste cu sarcasm poetul cdci nimic nu are In lumea de
azi mai multd trecere ca ele. Hei 1 copii ! Numai sa fill destepti si sä cäutati sa vindeti
cit mai mult din aceastd marfá cd nu va fi ceas in care sd nu ya meargd bine" (Pomul
de Cr6ciun). Alta data, el Inchipuie un Palat fermecat, mai bogat decTt Casa de aur a
lui Neron : Fatada clddirii ce da asupra grädinii, pe care o prelungeste nerndsura-
tul parc cu branistele lui de copaci, ale cdror frunze sInt uneori de tot albe si alte
ori de tot rosii si chiar albastre, este o alta minune. Se agatá de ea o lume de
plante uratoare, iar trandafirii, dupd ce Ti cuceresc impreund cu glicinele culmea,
se prävälesc de-a lungul zidurilor Tncadrate In chenare de lapis-lazuli, agatá si pasp-
sanguin, spre a se surpa In tumultoase cascade de argint, de aur, de purpurd, pe and
potirele mov ale florilor glicinei cTntd cu o nota melancolicd pdmInteasca zdclarnicie.
0 said* sfericd Tnduntru, turnatd Tntr-o singurd Tnchegare de cristal de mesteri
ar putea aduce sd-si piardd mintile pe omul rdtácit fdrd de veste In mijlocul acestui
hdu spdimIntdtor". Minunile palatului fermecat n-au aserndnare si Tntelepciunea
stárinului säu este dintre cele mai adTrici, cdci recunosdnd adevdrul cinic cä In lumea
de azi banul ar fi totul, el a asezat In biblioteca palatului un singur volum, o adevd-
ratd Carte a cärtilor Intocmitd din titlurile de renta ale tuturor statelor". incd
din tinerete, poetul s-a oprit In fata povestii orientale a celor doi frati, reluatá mai
tTrziu In bimba francezd sub titlul Comment on devient riche et puissant. Fratelui celui
lenes soarta Ti aduce cu usurintá avutia si puterea ; celui muncitor, ea Ti rezervd
lipsa si suferinta, pInd cTnd prinzInd taina fericitului el se asazd pe covor si, tragind
din ciubuc, Tsi asteaptd norocul, pe care i-I aduce cu nevinovdtie mdgarul lui. Vindut
In aceeasi zi unor lucratori plecati sa care nisip si care descopdr o comoard, cInd groa-
pa se surpd pe acestia, magarul porneste singur si aduce vechiului stäpTn comoara
pe care nu fácuse nimic ca s-o merite. Povestea i se pdruse cinicd tIndrului Mace-
donski, de aceea el adaugd vechii versiuni românesti (reprodusd In editiile citate,
la Note) maxima restrictivd si moralizatoare : Nu e In toate zilele bairamul. lar
cei care au muncit ca Hasan, sd continue cu munca tot pentru acest cuvInt". imbd-
trTnit si deceptionat, Macedonski crede ca se poate dispensa de acest final al
apologului säu. in cercul acestei etici märginite, de unde hohotul sarcasmului se
aude de atTtea ori, perspectiva si lumina le aduce numai &dui viitorimii, al com-
pensatiilor de dupa moarte, cuvenite desigur artistului care a stiut sa sufere : Pisma
si ura celor rdi si mici m-au fa'cut bun si mare (se adreseazd maestrul dublului sdu din
oglindd) : Asa s-a intimplat, fárd indoialä, i cu tine. Multumeste lui Dumnezeu, cum
Ti multumesc si eu, cdci daca esti astázi maestrul cel de pe scaun si din automobil
si pe care Ii hulesc Inca multi tu esti totdeauna si maestrul din oglindd pe care 489

www.dacoromanica.ro
Interior. Camera cu tronul poetului"
unde avea loc cenacl u I I iterar.

nimeni si nimic nu-I mai poate stinge, si and, oglinda se va sparge... Oh, maestre,
care ai suferit atit, and oglinda se va sparge, vei fi si mai mare Ina : vei fi atunci
maestrul cel din inimi" (Maestrul din oglinda). Transcendenta era pentru Macedonski
posteritatea. Morala sa este a gloriei. Natura hedonistd, Tnclinatd sd se bucure de
tot ceea ce via-0 poate ddrui ca desfdtare prin simçuri, poetul a Tnchipuit °data un
paradis al pa, un vas urias plutind pe oceane si duand cu el o omenire beatd de
avutii si de placere. in descrierea, dupd modelul utopiilor stiintifice, a acestai nave
a pdcii si placerii, poetul are la un moment dat, In rIndul invenIiilor tehnice menite
sa sporeascd voluptatea pe al sat, OceaniaPacificDreadnought, ideea anticipatoare
a televiziunii : Oddile mari aveau de alta parte In ate un perete al lor niste mari
si limpezi oglinzi In care, dupd o descoperire industrializatd si comercializatd de
putind vreme, se rdsfrIngeau In urma unei usoare apdsdri pe un nasture, numeroase
serii de privelisti de pe diferite pärt ale pdmIntului, a cdror Infatisare furatd de elec-
tricitate era dusd In alte oglinzi, ard ca formele si colorile lor adevdrate sd fi suferit
o tit de mica schimbare". Capitalurile se concentreazd pentru realizarea si Tntre-
tinerea marei ravi a pdcii, orasele se pustiesc, Indeletnicirile lucrative de odinioard
dispar treptat, barbaria amenin0 sd cucereascd pdmIntul, and In viziunea !impede
a dezastrelor iminente Oceania Pacific Dreadnought este azvIrlit In aer de
Tnsusi sindicatul bancherilor care TI clddise. Via0 Tsi relud atunci cursul si Iumea
reIncepu sd fie cea de mai Inainte, adicd bogatd si sdracd, fericitd si nefericitd". Uto-
pia alegoricd a lui Macedonski se Tncheie astfel asupra afirmdrii ordinii naturale
si fantazia sa sarcasticd ajunge sd se corecteze pe sine.
kid din 1893, Macedonski publicd In Literatorul primul capitol al Thalassei, re-
produs apoi In Cartea de aur (1902), unde o nota fined, atribuitd unui discipol",
anunta subiectul Tntregii opere si cere sprijinul publicului pentru desdvIrsirea ei,
adresInd In acelasi timp autorului laude nemdsurate, cum Macedonski nu se afla
nicidecum sd primeascd, ba poate chiar sd-si acorde singur. Dar compunerea Tha-
490 tassel nu continua In romdneste, ci In limba francezd, asa Inch In 1906, autorul epo-

www.dacoromanica.ro
peii simturilor", at marei epopei", cdldtorete la Paris, unde editorul E. Sansot
tipArqte, Intr-un volum de 253 pagini, Le Calvaire de Feu, Insotit de prezentarea lui
Mircea Demetriade, devenit pentru Imprejurare Mircea des Métriades. Volumul
este dedicat A la France, cette Chaldée" cu referintd desigur la teoria decadentei,
profesan In acelai timp de scriitorul joséphin Péladan, transfigurat el Insu0 pentru
ochii publicului contemporan In prinT i mag asiro-babilonian.
Macedonski lega mari sperante de succesul operei sale, menitä sa impund numele
sdu pe plan universal. Am formulat altd data' ipoteza ca succesul parizian al lui Gabriele
d'Annunzio nu va fi ramas lipsit de Indemnuri fan de scriitorul romdn autInd
gloria In capitala Frantei. Ipoteza merin a fi examinatä mai de aproape, cu atIt mai
mult cu c'it nu de multd vreme d'Annunzio publicase la Paris traducerea francezd a
operei sale Trionfo della Morte, mai întîi in La Revue des deux Mondes, apoi la editorul
Calman-Lévy (dupd ce versiunea italieneascd apdruse In 1893, mai MO In ziarul
Mattino din Neap°le). Triumful mortii dezvoln un subiect prezentInd oarecare analogii
cu acel al Calvarului de foc. George, amantul Ipolitei, este urmdrit de suferinta de
a se 0 veglic deosebit, niciodan deplin identificat cu iubita sa. Pentru a rdsturna
aceastä suferinn, George ucide In cele din urmd pe Ipolita, dupd ce autorul manifes-
tase, de-a lungul unor episoade variate, splendoarea Inchipuirii sale i nengäduitul
sdu geniu verbal. Scena fabulei lui Macedonski nu este mult deosebin de aceea a lui
d'Annunzio, de0 In tratarea ei poetul romdn nu face nici o concesie realismului
contemporan, mentinIndu-0 opera mai aproape de modelul romanelor erotice de la
finele
Apdrut In primdvara anului 1906, Le Calvaire de Feu s-a bucurat de un oarecare
räsunet. Din dosarul extraselor de presd, pästrat In arhiva lui Macedonski, putine
sTnt Trisä recenziile care merin sA ne opreascd. Acestea dau Insd mäsura exacta a
reactiei criticii fan de opera compatriotului nostru. Astfel La Revue Générale de
bibliographie française, din 29 iunie 1906, o publicatie serioasä, scrie : Le Calvaire
de Feu, par Alexandre Macedonski, nous fait songer aux peintures trop polychromées
et fantastiques qui, chaque année aux Indépendants retiennent l'attention parfois
irrespectueuse des visiteurs et dans lesquels des Polonais des deux sexes tentent de
traduire l'inquiétude de leur pensée et les visions de leur cerveau idéaliste. Ce livre
nous raconte les heures chaudes d'un jeune gardien de phare isolé dans un il6t
et ensuite l'exaltation de son amour pour une jeune naufragée : mais le sujet qui,
traité par un français, serait d'une luxure prenante, s'embrunit ici de mysticisme:
les entités prennent des formes corporelles : Eros, Priape, la Terre, le Soleil sont
des personnages qui vivent et qui agissent. C'est d'un panthéisme échevelé dans
une langue forcenée qui nous reporte aux temps hérdiques de l'époque décadente
où la Vogue et le Symbolisme n'auraient pas hésité à publier la prose de M. Alexandre
Macedonski". Aprecien i interesante sInt cuprinse i In recenzia scriitoarei Rachilde,
care iscdlea In aceea0 vreme o rubricd foarte influenn asupra romanelor contem-
porane In revista Le Mercure de France, unde, in numdrul de 1 mai 1906, citim
Fort .dur d lire, procédant tout entier de la manière symboliste, il este curieux,
presque impossible à raconter, certainement écrit en français quoique moins certai-
nement pensé par un roumain (et quel fougueux roumain !). Dès les premières lignes,
on reconnaTt la senteur des épices d'Orient méolée au violent fumet des venaisons
slaves. C'est à la fois de la confiture de rose et une tranche d'ours". Aceea0 impresie
asupra caracterului exotic al càrii ne-o comunicd criticul revistei Le Thyrse din Bru-
xelles, In numdrul din august 1906, unde afiAm o recenzie dezvoltatd, aproape un 491

www.dacoromanica.ro
studiu consacrat operei lui Macedonski. in fine, un articol dezvoltat consacrd romanu-
lui lui Macedonski Jules Bois, criticul ziarului mult citit, mai cu seama In cercurile
literare, Gil Blas, In numdrul sdu din 17 septembrie 1906. Jules Bois Incearcd sd Inca-
dreze Calvarul de foc intr-o miscare mai generald a literelor franceze, In cuprinsul
cdrora el limiteazd totusi rolul lui Madan, cdruia Macedonslci pare a-i fi acordat,
socoteste criticul, o importantd si o audientd exageratd.
Fdrd a fi avut un mare succes de public, care sd fi epuizat mai multe editii si
fi fdcut celebru numele autorului sdu, Le Calvaire de Feu a avut totusi un oarecare
succes de stimd, lucru destul de greu de obIinut Intr-o literatura In care atItia noi
sosiIi Incearcd zadarnic sA forIeze porlile notorietdtii. Citeva pene serioase si dezin-
teresate, neascunendu-si deloc uimirea fata de ceea ce era excesiv si exotic In Impdra-
Iia poetului nostru, au mdrturisit pretuirea lor pentru vigoarea si uneori pentru
adIncimea acestei inspiraIii. Este de prisos a spune ca Macedonski nu putea fi mulv-
mit numai cu atIt. Cartea, care avusese un destin modest In limba francezd, putea
oare sd-si facd un drum mai bun In limba noastra ? Macedonski Incepe a lucra la
versiunea ei romaneascd si o prima forma a acesteia este gata Ina din 1913. Am gäsit
aceastä prima forma a versiunii romanesti In arhiva lui Macedonski. Totusi nu pe
aceasta, ci o forma noud, amelioratd stilistic si curätata de unele din Indraznelile si
cruzimile initiale, apare sub titlul de Thalassa, In Flaceira lui C. Banu, unde ea as-
teapta Inca retipdrirea ei In volum.
Thalassa este un bdieIandru grec, ndscut In Smirna, pe care soarta, dupd o ini-tiere
In lumea si poezia clasicà, Il azvIrle In vechea Lewki, unde i se Tncredinteazd Tngrijirea
farului. Aci, In singuratate, el nu are de-a face dedt cu marea si cu vIntul, evocatd
de poet cu mdiestrie. Dar curind plinatatea vIrstei Incepe a-I chinui pe Thalassa cu
visuri de pldcere. Zadarnic Tnchipuirea Il poartd catre vIrsta de aur a omenirii,
epoca unui parrant-rai, cu copad i ce urcau pInd la non i coloane ce pareau Tnadins
ridicate spre a sprijini cerul cu oameni, Apolloni ce trdiau eternitali Anotimpii
acestei epoci, vara vecinicd, dntau florile Ion, a cdror frumusete nu se putea Inchipui,
dragostea pAmIntului cu soarele. Poame de purpura si chilimbar embeau printre
frunzele cracilor bronzate, grenade, ascunend In ele comori de rubine aromatice,
frIngeau trunchiul pe care rodiserd, si, rdsturnIndu-I, se crdpa In adere si risipeau
printre mdtasea ierbii sTrigeriile lor avutii de pietre scumpe. Hrana si-o &eau rasa-
rile, animalele si oamenii, fard trudd si rdzboi. imbelsugarea domnea peste tot. Tine-
reTea Insufletea totul. Bunatatea era In cer si pe pdmInt. Dar aceasta epoca nu Iinu.
Rdzboiul Intre uriasii trufasi ai Vázduhului si Dumnezeire Tncepu. PdmIntul, arhanghel
si el, fu rostogolit de pe treptele fericite ale nemdrginirii, unde nu erau nici ano-
timpi, nici noapte, In haul ursuz In care se Invirteste si astazi si jumdtate din bunurile
ce-i fuseserd ddruite Ti furd luate. in noul sdu echilibru oamenii se Inmultird,Insa
pdmIntul nu se mai bucurd de lumina de odinioard, de vara vecinicd ce-I Inflorise,
ci o noud anduiald se statornici pentru el. Dreaptd pedeapsd si Inca prea mica'!
Pe lIngdziud se aldturd noaptea pe IMO' lumina*, Intunericul. Pe ITngd bine, flu!
pe lIngd caldurd, frigul. Anul se Imparli In patru. 0 parte fu läsata noptii, alta vietii
o parte zdmislirii si nasterii, iar cealaltd si de pe urmd, erbovirii si lIncezelii".
0 forma a universalei dezbindri va fi si aceea dintre bärbat si femeie. Thalassa
o stie prea bine. Furtuna azvIrle pe Tärmurile insulei Lewki, Impreund cu epavele
unei cordbii sfarTmate, pe singura supravietuitoare a naufragiului, pe copila Caliope.
Victima este adusd In odaia ingrijitorului farului si readusd la viatd. Focul din vatrd Ti
492 lumineazd tIndra frumuseIe. Prietenia dintre cei doi copii devine In curind iubire.

www.dacoromanica.ro
Dar Thalassa nu extrage din noile lui experiente cleat constiinta dureroasd a des-
partirii de-a pururi Intre cei ce se iubesc. Posesiunea usoard este respinsd la Inceput
de Thalassa, inspirat de Eros.
Jarul voluptatilor ce Ti Incinge pe cei doi iubiti aprinde In curInd lumea.
Ciudatd si rara aceastd opera a lui Alexandru Macedonski unicd In literatura ro-
manä, dar nu neasteptatd In opera de prozator a scriitorului, ale cdrui tendinte le
duce mai departe si le Incunund I Macedonski a zugravit mereu acelasi om, care era
In realitate el Insusi,fiinta imaginativd dispretuind realul, crezInd ca-I poate crea dupd
voie si cd-i poate impune legea sa. Thalassa este Intr-un fel fratele bun al lui Vergea
si al lui Dereanu, dar de data aceasta povestirea nu mai Imprumutd mijloacele natu-
ralismului mai nou, cu notarea graiului sdu, cu tablouri de gen si de moravuri contem-
porane, cu preocupdri psihologice oprite In fata cazului rar si a caracterului exceptio-
nal. Mijloacele lui Macedonski se alimenteazd acum din vechi izvoare ale literaturii.
Thalassa este o idild din descendenta Indepartatá a lui Dafnis si Cloe a lui Longos,
amestecatä Insd cu elemente de inspiratie si cu procedee moderne. Macedonski a
compus-o In stilul unei poeme In prozd si In maniera antichizantd, prin deasa folosintd
a lumii de simboluri a vechii poezii. Thalassa este stOpInit end de Priap, end de Eros,
In jurul lui marea addposteste palatele lui Neptun si Amphitrata. Polymnia si Melpo-
mene li cIntd In suflet,Tnchipuirea i se duce cdtre vIrsta de aur din legendele hesiodice,
si patul lui de soarta, Intinsa mare care II leagdnd si-1 adoarme, este strájuit de nimfe
si naiade. Cum ?ma* toate aceste figuri mitologice si influentele lor supranaturale sInt
de fapt simple elemente de cadru si decor, idila tragicd a lui Macedonski este un
produs manierat ca atTtea din epoca alexandrinismului sau a decadentei latine. Cu
aceastd productie, cu atItea pagini din Petronius sau Appuleius, o Inrudeste dealtfel
si aprinsul ei erotism, care nu pregetd In fata evocdrilor impudice. in locul curiozi-
atii psihologice a naturalismului, Thalassa introduce speculatia metafizia In leaturd
cu care se declard caracterul modern si idealist al operei. Eroul este un idealist In
felul lui Hegel, pdtruns de adevdrul a Intreaga lume este produsul unei Id& absolute,
care iesind din sinesi, opunIndu-se sie-si, creeazd Intreaga varietate a aparentelor. Pe
astfel de baze, Thalassa, adevdrat idealist magic In felul lui Novalis, socoteste cd poate
crea lumea prin gestul unei proiectii subiective, Inzestrind-o cu femeia cdtre care
aspira dorul sdu. Dar end femeia apare, In locul umbrei inconsistente care II amd-
gise mai Mainte, Thalassa resimte durerea singurdatii prin individualitate si a nepu-
tintei radicale de a se contopi cu o alta fiintd prin iubire. intocmai ca misticii, al cdror
limbaj II Intrebuinteazd, poetul atribuie eroului sdu dorinta a se Tnapoia multiplul
In uni-tate, pe doi In unu, si numai atunci end aspiratia aceasta se dovedeste zadarnicd,
Thalassa Incearcd supremele experiente, ucigInd si primind moartea. Tot ad i IntIm-
pinam poate inconsecventa de cdpetenie a operei : end Thalassa se apropie de sfir-
situl sdu, el nu resimte fericirea cdutatd In desfacerea individualitatii, ci In potentarea
ei, In trdirea deplind a firii sale, ca individualistii moderni. Prinsd prin atTtea fire
de izvoarele culturii vechi si noi, Thalasso este o opera complexd, cu multe planuri
In profunzime, si care meritä sd fie cititd si studiatd. Poetul a vrut si a izbutit sd
creeze, poate mai mult dedt un erou viu, un simbol tragic, In caracterul cdruia se
consuma drama idealismului.
El a facut-o cu mijloacele descriptive bogate, poate prea bogate, de care nici
productia sa anterioard nu rdmäsese strdind. Desigur, paleta lui Macedonski este
prea Incdrcatd, stilul lui aminteste pe alocuri barocul lui d'Annunzio, prea multe efecte
de lumina si culoare sInt notate, poetul face atTta risipd de pietre pretioase, ?net ne 493

www.dacoromanica.ro
vine a spune cd unele din acestea trebuie sd fie false. in zelul lui de a fixa notatia
sensibild cea mai delicatd, limba poetului devine adeseori artificiald i constructiile
lui fortate. Dar oricTt de mari ar fi neajunsurile excesului de pitoresc ale Thaldssei,
trebuie sá recunoatem de foarte multe ori ca ochiul säu vede just i cà splendoarea
lumii sensibile a obtinut aci un moment vrednic a fi remarcat. Poetul conceput
opera ca pe o epopee a simturilor", nu numai In sensul cd eroul se consumd In
combustiunea lor, dar i In acela cd toate regiunile sensoriului, vdzul i auzul, tactul,
gustul i odoratul, urmau sd fie puternic solicitate. in aceastd tendintd de a obtine
colaborarea simturilor, se cuvine sd observdm un alt caracter modern al operei, de
care atili alti artiO ai vremii, un Wagner, un Baudelaire, n-au fost strdini. Fiecare
capitol trebuia sà sugereze o anumitd impresie sensibild, In primul rind una coloris-
ticd. Manuscrisul versiunii din 1914, pe care I-am avut In mInd, dadea In aceastd pri-
vintd Idmuririle de rigoare, adduend, ca indicaii In vederea tipäririi operei, culoarea
In care fiecare capitol urma sd fie imprimat, cu scopul de a sprijini i pe aceastd cale
sugestia coloristicd urmdritd. Este de prisos a spune cd un astfel de proiect tipogra-
fic face parte din rIndul veleitttilor macedonskiene, cu care cunosatorii operei
firii sale sTnt familiarizai. Culoarea. cernelii variind de la capitol la capitol ar fi fost
un mijloc sdrac, dacä cuvintele poetului Ins4 n-ar fi fost Incdrcate cu energie evoca-
toare. Procedeul tipografic este apoi inutil, dacd viziunea poetului se poate transmite
pe alte cäi. in fine, Thalassa nu dorqte sa vorbeascd numai ochilor, ci tuturor sim-
turilor Tntrunite. Desigur, notatiile lui Macedonski fac apel la mai multe simturi
dintr-o data'. Nu numai vdzul, dar mirosul i tactul, simtul termic, muscular i orga-
nic sTnt deopotrivd interesate In realizarea unor descriptii. intregul organism uman ne
este prezentat in vibratie. Evident, Tntr-o opera care dd atTta loc descrierii voluptdtii,
apelul la sensorialul inferior este destul de insistent. Not*le tactice, termice
organice sInt frecvente In Thalassa. Dar tehnica aceasta nu mai era deloc o noutate.
In momentul cind scria Macedonski, Guyau a semnalat-o la Hugo i Flaubert. S-ar
putea spune numai cà Macedonski a speculat-o cu mai multd insistentd i a af0t-o
ca pe o teorie literard. in sfîrit, trebuie addugat cà, In ciuda acestui program,
Tnzestrarea capitald a lui Macedonski rdmine cea vizuald : o Tns4re de care era
deplin convtient i de care nu Intelegea nicidecum sd se foloseascd cu moderatie.
Scriitorul noteazd In naturii mai mult culoarea sau lumina decTt for-
mele. El este mai mult pictor, decTt desenator sau sculptor. Adeseori redd clar-
obscu rul ca pictorii bolognezi. Picturile clar-obscure joacd un anumit rol i In Thalassa.
Alteori sTnt revdrsdri bogate de culoare. Chiar cînd, prin natura subiectului,
scriitorul trebuie sd redea aspecte plastice, formele se Insotesc cu efecte de lumina
culoare care le pun In valoare.
Macedonski picteazd dealtfel nu numai natura i corpul omenesc, dar i costumul,
apoi interioarele domestice, adevdrate naturi moarte, Tntr-o vreme cInd literatura
noastrd rezerva un loc cu totul sumar acestui sector al descriptiei.
Un procedeu Tntrebuintat de dteva ori de Macedonski este acela al descrierilor
dinamice, ca i cum aspectele evocate s-ar gäsi In miKare sau ar fi actorii unei
Aka este In tntre cotete descrierea BucureOlor Inainte de revdrsatul zorilor,
citatd mai sus. Aceleia0 categorii Ti apartine evocarea dealului StambuleOlor, unde
viziunea vegetatiei ia aspectul unei adevärate lupte cätre cucerirea :

O data cu urcarea coastei spre cula cuconului Stambulache, urcd i pomii ce, izbin-
du-se de gardurile curtii boiereTti, Ii dau ocol i o iau la mijloc. Aceastd obFteascd
494 pornire a vdii spre cucerirea Tnaltimilor, ce sInt totdeauna In lumina soarelui sau a

www.dacoromanica.ro
luminii amenintata cu rdclacinile pomilor i ierburilor sa spargd gardul care Tmprej-
muieste casa Pitarului, si, cu vremea, sa dea iures culei, sa se agate de ea, sa i se
Tnclesteze In ziduri, sa-i stirbeascd temelia, si, rozInd-o, s-o surpe si s-o steargd din
fata pamIntului" (Zi de august). Prin astfel de mijloace dramatice scriitorul doreste
sa corecteze neajunsurile unui stil excesiv static descriptiv. Descriptia lui Macedonski
nu este dealtfel numai un procedeu evocator de cadru, ci propriu-zis un procedeu
narativ. Macedonski povesteste descriind. Oricare din naratiunile lui se poate despica
Tntr-o serie de tablouri vazute. Scriitorul lucreaza ca un pictor ilustrator de texte,
astfel TncTt naratiunii lui Ti lipseste oarecum legatura fluidà, viata dintre tablourile
discontinue pe care ni le Tnatiseazd. Aceastä Imprejurare explicd interesul pe care el
I-a resimtit pentru tehnica compozitiei cinematografice, atunci cTnd a scris scenariul
povestirii Comment on devient riche et puissant.
Pictor Tnainte de toate, Macedonski a pdstrat din naratiune mai mult tonul si
interesul pentru graiul sdu. in l\idluci din vechime, el a folosit de mai multe ori modul
popular de vorbire, cu expresii familiare, cu interjectii intercalate In expunere, cu
ziceri tipice, ca de pildd In Ciineirita
Pe-atunci li se punea petec rosu. °Hall feciori de boieri s-ar fi dus pe la ele,
oriati bani ar fi avut, nici una nu scapd de el. Li-I cusea binisor pe rochie la hagie,
si sa fi poftit vreuna scoata cà vedea pe dracu. Ii cususe petec si Candritei, dar
fiincicd Dumnezeu Ti dedese par sd-i treacd de brIu In jos, ea ski lasa pe spate, si pu se
mai vedea din 'di mai mic co!;. Dar ce-o supdra mai mult nu era tocmai petecul,
arde-I focul 1 ci dragostea ce-o prinsese de al fecior de boier mare, cu ochii de murd
si cu gurd de mdrgean. Sdracise, ea, nu e vorba pe cTti saracise, dar acum o patise de-a
binelea, cà i-ar fi dat [DMA' i viata pentru Drágusin, Al mai mic dintre feciorii Vel
Clucerului, un ciapan ce fácea sd sece apa In pu; cind se uita la ea..." Interesul
pentru graiul viu l-a facut uneori pe scriitor sà topeascd In expunerea sa cuvintele
Insäsi ale personajelor sale, dupd procedeul stilului indirect liber al naturalistilor,
pe care TI Tntrebuinteaza printre cei dintli In literatura noastrd ca In Zi de august
sau ca In acest pasaj din Drama banal& unde vdcluva Serdarului se jeleste : Prietenele
Serdaresei, oase Tnsirate pe suflet, moaste ce unse cu untdelemn i stropite cu spirt
s-ar fi desmucegdit, o Triconjurau, spre dTrisa chipurile ofilite, si o scoteau
din lesinuri cu o graba domoald. Boala de care zacuse mortul era reluata atunci
de-a-capul : cine 29, cine, vai de ea ! S-ar fi gTndit la una ca asta ? Tocmai Ti cumpdrase
haine de Paste ... li zisese dInsa, nu e vorbd, sd se astTmpere, sd nu iasa In acea zi,
mai ales cd trägea un vTnt ce furd pe la spate. insd care barbat asculta de vorbele fe-
meilor, necum de ale nevestei Parca era sa mute cazinul Mdcescului din loc. De!
de ! Bine era acum ? Sd-si lase el matusa singurd la vreme de batrinete ! Dar fdtuica
lui vatuil" cum Ti zicea, adesea, de, ce va face fall el ? Dar copilasii, mititeii
mamii-mari ? Apoi, finul cine-I va strTnge de pe amp ca are sa putrezeascd acolo ?
Dar rapita ? grlul ? porumbul ?"
Dar cu tot acest gust pentru naturaletea de vorbire, care da atItora din paginile
lui Macedonski caracterul unor documente de limbd, la fel de vie era In el firea unui
scriitor savant, complacTndu-se In imagini artificioase, ca atunci cTnd recla aspectele
naturii prin intermediul unor comparatii cu obiecte produse de industria omului
sau cu Indeletnicirile lui, scriind de pilda : boul zgTrie oglinda tihnitd a

29 Semnele citdrii, intrucIt expunerea este men/inuti la persoana a treia, sTrit aici inutile. 495

www.dacoromanica.ro
apelor, Intocmai ca un diamant pe care o mInd agerd I-ar trece pe fata unui geam"
(Zi de august). Dar pe drum nu alerga cleat praful ridicat de un Vint bältdret, praf
ce se Inc°Ikea ca ni te Virtejuri ce dau fuga unele dupd altele ca betele unei r4chi-
tori In miKare" (Zi de august). Careta, In vremea asta, urma dricul i fiincicd era
ajun de tIrg, ire de care Incepeau sd treacd prin lumina felinarelor. Ele ieeau din
noapte i reintrau In Intuneric, ca ni te umbre ale unei lanterne magice" (Pe drum
de pw5). Ochii musculitelor, gdmdlii de ac tencuite cu cdrämiziu..." (Tntre cotete).
Boii lui Dumnezeu pe trunchiurile mai vechi urcau printre muKhi, i cind se TrIO-
rau unul dupd altul, se INirau ca ni te boabe de märgean row" (Peidurea ulmilor) etc.
In sfIrOt, In rIndul aceleia0 artificiozitati a stilului macedonskian, trebuie trecute
i formatiile lexicale noi, din care spicuim : a se val-vIrteji (Tntre cotete); o multime
Impeileiriatii de bdrbati i de femei (0 noapte In Sulina) ; talazurile miKatoare erau spu-
megote de moile i lungile ondulatiuni ale Inflordrilor de trandafiri albi (Bucure0i
lolelelor i ai trandafirilor); ... neaTteptata lntrandafirare a prea fericitei surpdri de
deal (Bucure0i lalelelor i ai trandafirilor); valurile cavalcadau sälbatice (Thalassa);
umerii clavicula0 puternic (Thalassa) etc., etc.".
Influenta lui Macedonski In dezvoltarea artei romane0 de a scrie a fost putin
studiatd. Ea a fost Insd dintre cele mai Insemnate, mai ales In latura descriptivd.
Marea linie a descriptionismului In proza noastrd, care incepe cu Celleitoriile lui
Alecsandri i ajunge la T. Arghezi, trece prin Macedonski ca prin una din etapele
ei cele mai hotdrItoare. Cind considerdm astdzi la Arghezi i In jurul lui rafina-
mentul imagistic, arta de a constitui un tablou, se cuvine sa nu trecem cu vederea
contributia lui Macedonski In directia noilor Indrumdri ale scrisului romdnesc".
In lungul interval al carierei sale, Macedonski a revenit necontenit la productia
dramaticd, In care s-ar spune ca vedea una din cele mai proprii forme de creatie
ale talentului sdu. Firete, critica se poate Intreba daca poetul a citit limpede In sine
consacrInd o stdruinta nedezmintita lucrdrilor pentru scend i dacd rezultatele atinse
corespund Intru totul ostenelilor care le-au pregdtit. intreaga viatd a lui Macedonski
a fost fdcutd apoi din lupte, din antagonisme, din Impotriviri. Care din materia aces-
tor evenimente nu se putea dezvolta In trunchiul viguros al unei drame 1
La Inceput, Macedonski a nutrit aspiratii cu mult mai limitate. Nu este nevoie
a examina Indelung scurta connedie Gemenii, pe care autorul ei o intituleazd un pro-
verb original, i In care situatii construite logic, dar rara nici o adIncire psihologicd,
ne pun In fata unor Inceputuri cu totul modeste. Sumara compozitie dramaticd a
tIndrului de 22 de ani, are totu0 Insemndtatea sd scoatd la iveald un fel al s'au de-a
ride, al cdrui rdsunet sarcastic se va prelungi prin stantele poemului venetian Ithalo
pInd In sfera compozitiilor de maturitate ale poetului. Gemenii pot fi deci luati In
considerare de cdtre acela care urmarqte originile cele mai Indepdrtate ale felu-
ritelor atitudini Intregitoare ale originaliatii lui Macedonski.
A doua lucrare dramatica, comedia In cloud acte lade1 ne oferd, färd Indoiald,
mai mult. Desigur, dupd cum a ardtat Fr. Damé Inca de la data primei ei repre-
zentdri pe scena Teatrului National din Bucure0, 1880, lade! nu este strdind
de unele influente literare strecurate din Gabrielle (1852) a lui Emile Augier, un
succes al scenei franceze contemporane. Macedonski recunoaTte Insu0 ca In rezol-
varea comediei sale 11 Indrumase vechea istorisire a Sindipei, pe care el o citise

30 Pentru detaliile influentei stilistice a lui Macedonski, vezi lucrarea mea, Arta prozatorilor
496 romcIni, 1941.

www.dacoromanica.ro
In reproducerea Curierului de ambe sexe al lui Eliade. Anecdota cu femeia arabului
care se salveaza pe sine, Impreuna cu bärbatul ascuns In preajrna-i, umplInd de
ciuda pe sotul gelos care primeste cheia disputata, dar uita sa pronunte cuvIntul
iades, sugerase lui Macedonski sfirsitul comediei sale. Dar chiar pInä aici, desfäsu-
rarea piesei Tmprumuta dteva idei unui model strain. Predica pe care Smaranda
o tine Elenei, cu bunele ei opinii morale asupra rezultatelor dezastruoase ale adul-
terului, aminteste de aproape pe Gabrielle a lui Augier. De asemeni ideea pro-
punerii de a se casatori, adresatä tIndrului Tndragostit de catre aceea care Intelegea
cä numai pe calea aceasta Tsi poate salva linistea amenirtata, provine tot din piesa
scriitorului francez. Fr. Damé credea ca aceastä din urrna idee este fireascä numai
Intr-o piesd de moravuri franceze, care avInd sA tina seama de oprelistea interzi-
dnd unor catolici de a divorta si a se recäsatori dupd afinitatile lor, impune solutia
casatoriei amantului nefericit. Ideea ar fi Insa artificiala Intr-o piesa romäneasca
reprezentInd star de lucruri autohtone, printre care institutia divortului dà liber-
tate unor oameni Indrägostiti, chiar atunci &id se gasesc Intr-o casatorie, sa des-
faca lanturile care Ti retin si sa-si uneascä destinele. Este evident Insa ca dacä Mace-
donski se opreste la cealalta solutie, el n-o face sub simpla sugestie necontrolata
a modelului francez, ci mai degraba pentru hazul oarecum crud al situatiei in care
se gaseste tInarul nevoit sä accepte o inoportuna propunere de casatorie, pentru
a se salva dintr-o Tntorsatura a lucrurilor care nu mai avea o alta iesire. Sarcasmul
macedonskian, calitatea specialä a risului sail, se gaseste Inca o data la lucru si co-
media lui Augier aduce scriitorului nostru o idee In care el putea recunoaste un
bun propriu.
lades ! nu are dealtfel pentru noi numai importanta de a ne face sa auzim risul
macedonskian, dar ca atItea alte opere ale lui Macedonski, In care cercetatorul In-
tIlneste Inceputuri de drumuri, nu gasim oare si aci initiative ale conceptiei si ale
formei pe care viitorul le va relua ? Piesa este o comedie de situatii, pe un fond
de moravuri locale, a caror transcriere literara este necesar s-o Insemnärn. Indra-
gostitul Aninsorescu este un avocat, unul din acei intelectuali a caror profesie
este privitd de pozitivul mosier, sotul Elenei, cu o ironie In care distingem un resen-
timent al vremii.
Avocatul Aninsorescu trezeste Insa romantismul femeilor si nu mi se pare nici-
decum fortata apropierea ce se poate face intre acest superficial personaj si inte-
lectual si contemporanul säu, abia cu un an mai bätrIn, renumitul Rica Venturiano
al lui Caragiale, student, publicist si, desigur, viitor avocat el Insusi. A trebuit
treacd o generatie, pentru ca all' doi scriitori, D. Anghel si $t. O. losif, In comedia
lor Cometo, sä restabileasca figura tTnarului intelectual romantic, iubit de femei,
pe care resentimentul politic si burghez al unui Caragiale si Macedonski II predase
ironiei publice. Pe aceeasi linie, cu aprofundarea tragica a situatiilor, aparea figura
lui Rudi In Patima rosie a lui Mihail Sorbul. Amintirea lui Rica Venturiano si a lui
Aninsorescu a pälit In creatia lui Sorbul. Cometa tine Insa printr-un fir destul de
puternic de vechea lucrare a lui Macedonski, ca una care este dupä lades! a doua
comedie In versuri InfatisInd societatea burgheza a vremii si ca aceea care amin-
teste, prin vioiciunea spirituala a dialogului, modelul creat cu afta siguranta de
poetul nostru.
Unchiasul Seirewie porneste din aceeasi conceptie de a servi teatrul national
prin reluarea unor intrigi, motive sau chiar scenarii straine. Unchiasul Sdreicie face
chiar Intr-o mai larga mäsurd cleat lades/ impresia unei localizan. Aläturarea dintre 497

www.dacoromanica.ro
piesa lui Macedonski qi Le Bon Homme Misère a lui d'Hervilly qi Grevin, asupra cdreia
atrdsese atentia Fr. Damé nu este posibild numai In dteva momente ale actiunii,
ga cum fusese cazul pentru lade I In comparatie cu Gabrielle a lui Augier, ci poate
fi continuatd pentru intreaga lor desf4urare. Controversa dintre Damé, care indi-
case izvorul qi Macedonski care, märturisind a fi folosit o legendd qi un scenariu
strdin, cerea insd a-i recunoaqte originalitatea versurilor sale, poate fi rezolvatd de
oricine. Cititorul care va compara textul lui Macedonski Cu modelul, reprodus In
Notele editiei mele, va trebui sd conchidd cd influenta celui din urrnd coboard uneori
pInd la amdnunte i cd, fdra sd fie legat prea strIns de piesa francezilor, poetul nos-
tru foloseTte destule din detaliile inventiei lor.
Niciodatd In piesele lui In versuri Macedonski n-a Tntrebuintat o limbd mai
fireascd, In folosul unui umor mai sdndtos. Prin aceste Insuqiri, Unchiawl S'drilcie
este una din creatiile lui dramatice care ar putea sd Infrunte, In rIndurile unui reper-
toriu popular actual, lungul interval de timp, cele aproape qase decenii cite s-au
scurs de la gternerea lui pe hTrtie.
Acelea0 liberfati ale adaptdrii le foloseTte Macedonski qi fatá de Romeo i
fulieta a lui Shakespeare, dei In cazul acesta meritul lui literar ar fi stat mai de-
grabd In stricta fidelitate fatd de text. Se pare Insd cd Macedonski n-a avut In
fatd textul englezesc, deoarece modelul gi traducerea nu coincid mai niciodatd In
dezvoltarea pe care o dau feluritelor amdnunte ale inventiei. Pentru un singur vers
al originalului putem IntIlni zece In adaptarea lui Macedonski. Modelul strain pri-
meqte astfel adausuri abundente In versiunea lui româneascd. Alteori Insd acesta
din urmd pierde mai mult din nepretuitele bogdtii ale modelului. Base poate spune
cd nici nu avem de-a face propriu-zis cu tragedia lui Shakespeare. in scrisoarea de
explicatii care Intovdr4qte publicarea primului fragment al traducerii In Litera-
torui, Macedonski recunogte a se fi servit, aldturi de textul englez (ceea ce ni se
pare putin probabil), de versiunea prescurtata din repertoriul dramatic al lui Ernesto
Rossi. Fr. Dam& care asistd la reprezentatia tragediei In Bucure0, cu Rossi In rolul
principal, In seara zilei de 31 ianuarie 1878, scrie In cronica sa, din Romeinul (4 fe-
bruarie 1878) despre marele interpret : ... a fost admirabil and, ne mai gdsind
pe Julieta In patul sdu mortuar, se Intoarce q-o vede In picioare Inaintea lui. D-I
Rossi a exprimat Ingrozirea lui Romeo, c-un adevdr q-o putere dramaticd care
ne pare anevoie de Intrecut". Un astfel de final este folosit i de Macedonski In
adaptarea lui plina de atItea licente.
Dar, deqi Macedonski n-a pus nici un frTu libertdtilor sale, nu putem spune
cd a Invins toate greutätile unei traduceri. Versul sdu este mult mai fortat decIt
In lad4 I sau In Unchiawl Selracie. Limba Ii e cu mult mai putin naturald. Apar pe
alocuri forme straine inacceptabile. Personajele spun, de pildd, Te jur, In loc de
4i jur. Dar cu toate greutätile, pe care nu putem nicidecum sd le ascundem, sInt
In lucrarea lui Macedonski qi multe versuri bune, multe Intorsäturi ingenioase qi
pline de adevär ale debitului dramatic. Monologul Doicii In actul I, de pildd, cu
numeroasele lui ingambamente gi paranteze, este bogat In umor i culoare.
lzvorul tragediei Intr-un act" 3 decemvrie a rdmas necunoscut pInd azi. Mace-
donski indica drept sursd a acestei compozitii, In care atmosfera sumbrd trebuia
sd Tnlocuiascd adIncirea psihologicd a personajelor, o IntImplare cititd cu vreo cinci
ani In urrnd In ziarele bucureTtene. In realitate, Insd, tocmai ca toate piesele sale
din aceegi vreme, 3 decemvrie este o adaptare ; adaptarea unei lucrdri germane,
498 a uneia din acele tragedii ale destinului" Schiksalstrageidien, care s-au bucurat

www.dacoromanica.ro
de favoarea publicului german la inceputul veacului trecut : Der 24 Februar a lui
Zacharias Werner. Lucrarea dramatica a lui Werner, aparutd. In 1815 si renumita
la vremea ei, dar uitata astazi, InfaIiseaza cumplitele IntImplari ale unei familii de
tarani elvetieni, distantate prin ani de Infiorata amintire, dar revenite In aceeasi
blestemata zi de 24 februarie. intunecata inspiratie a lui Zacharias Werner si-a gasit
multi imitatori. Tragediile destinului" alcatuiesc o categorie destul de abundent
reprezentata In teatrul romantic german. Printre acestea, una din ele se numeste
cu o modestd variatie : 22 Februarie si este datorita lui Adolf Mulner.
Ca si In piesa lui Werner, actiunea din drama lui Macedonski se petrece In
munti, la Brasov, printre oameni necajiti, urmariti de fatalitate. lntîmplàrile Ingro-
zitoare se abat asupra membrilor unei familii boieresti din regat, ruinatd si adusa
sa se Intretina din sardcacioasele venituri ale unui han, asezat In prejama Bisericii Negre,
evocata ca un decor destul de Indepartat. intr-o zi de 3 decembrie se consumase
ruina familiei. Tot Intr-o zi de 3 decembrie disparuse fiul cel mare. Nenorocita
lui mama, care Tngrijeste de cei doi bdieti ramasi, asteapta cu groazd momentul In
care cel mai vIrstnic dintre acestia va Trnbraca uniforma armatei unguresti. O sumd
de bani i-ar putea salva de napastd. latd Insa cá un drumet bogat cere ospitalitatea
hangiilor. innebunita de suferintele morale si lipsuri, mama bdietilor planuieste
si executa fard TraIrziere suprimarea strainului. Acesta era Insa fiul sau mai mare,
revenit bogat din America pentru a-si salva familia si care TritIrziase sa se lase re-
cunoscut de mama lui. Degetul fatalitatii apasase Ina o data asupra nenorocitei
familii. Era ziva de 3 decembrie ! Apropierea de piesa lui Werner se impune.
In adaptarea acesteia, Macedonski n-a putut sa-i dea ceea ce In chip firesc lipseste
unor astfel de compozitii si anume adevdrata calitate tragicd, pe care nu o poate
produce Ingradirea unor evenimente abominabile, dar In definitiv fortuite, ci numai
prezenta unei puteri legate fie de alcdtuirea generala a lumii, fie de aceea a societatii.
Tragicului superficial al lui 3 decemvrie Ti lipseste Insa aceasta perspectivd, imposibil
a fi Inlocuita de declamatia anarhista a mamei criminale Impotriva unei societati
care lasInd-o fard sprijin, nu poate avea nici un drept asupra ei. Accentul acesta este
Ms.& interesant sub pana poetului Noptii de februarie si al a-a-tor alte poezii sociale". 3
decemvrie ramTne deci o piesd de groaza, deopotriva cu oricare din piesele repertoriu-
lui parizian al teatrului Grand Guignol o improvizatie lugubra, nesurprinzatoare de
altfel la poetul care a facut sä vibreze o coarda identica In atttea din bucatile sale unce.
Intensa productie dramatica a acestor ani se Incheie In 1882, cu actul In versuri
Cuza-Vodä, o mica piesd ocazionala, patriotica si alegorica, In care poetul exprima
sentimentele fatd de autorul Unirii, dar si fatá de oamenii actului de la 11 februarie
1864. Piesa nu vrea sd fie altceva cleat o compozitie ocazionala, In stil comemora-
tiv, interesul ei restrInendu-se la aceea cä ajutd la caracterizarea ideilor si senti-
mentelor autorului In vremea compunerii ei.
Dupa 1882, Macedonski Inceteazd o lunga bucata de vreme sd mai scrie pentru
scena. lades si Unchiasul Seiräcie nu putusera ocupa un loc durabil In repertoriu
Nici Romeo si Julieta nu izbutise sa se impuna la Teatrul National. Poetul se consacrd
acum realizarii altor proiecte literare, pentru ca abia dupd unsprezece ani, la finele
lui 1893, sa Incerce a cuceri din nou scena, de data aceasta cu o tragedie biblica,
Saul, scrisa In colaborare cu Cincinat Pavelescu.

Si Cu Unchiawl Seirckie se mai fac totusi cloud Incercdri, dui:4 prima ei reprezentare in
1880, In stagiunile 1881-1882 si 1887-1888. 499

www.dacoromanica.ro
Este greu de spus care este partea de colaborare a lui Cincinat Pavelescu In
compunerea tragediei Saul. Manuscrisul piesei nu coniine un alt scris decIt acela
atIt de caracteristic al lui Macedonski. 0 copie, facutd de un devotat, poarta numai
Indreptdrile lui Macedonski. Cred cd partea de contributie a lui Cincinat Pavelescu
trebuie sa fi fost destul de redusd, poate unele amanunte ale intrigii, poate si unele
monoloage In care ni s-a pdrut a percepe ceva din cursivitatea poetica a celui care
era atTt de bun improvizator. Prin Intregul ei, prin natura sentimentelor pe care
le pune In miscare, prin atmosfera care II Inväluie, Saul este o lucrare tipic mace-
donskiand.
Poate In acest timp sau, poate, curInd dupd compunerea lui Saul, Macedonski
Intreprinde traducerea fragmentului din Medeea lui Legouvé, atras desigur de ciu-
ddIenia situaTiei care o face pe Medeea sa-si marturiseascd teribilele-i sentimente
de rdzbunare tocmai aceleia care, rdpindu-i bdrbatul, i le inspirase.
Se pare ca Saul a avut un remarcabil succes de scend datorita si interpretarii
patetice a lui Nottara In rolul lui Saul, a lui Pavelescu In acela a lui Hiram si a
lui I. Petrescu In rolul lui Samuel. Totusi piesa nu s-a putut menTine multa vreme
si nici n-a fost reluatd, cu toate sforidrile lui Macedonski de a o impune reperto-
riului permanent. Astazi and o citim, dup. atItea decenii de la reprezentarea ei,
chiar dacd trebuie sd declaram uzate unele din amanuntele tehnicii ei teatrale,
nu putem sd nu recunoastem cel puTin fola adevdrului picturii caracterului lui Saul.
Tragedia ni se pare Inca proaspata si poate trezi interes.
Se poate spune ca. In Le Fou Macedonski a evocat propria lui drama interioard.
Fondul acestei lucran i dramatice este prin excelenTa liric. In eroul sau, poetul
se figureaza pe sine. Caci oricare ar fi fost orgoliul In care poetul s-a Inchis In tot
timpul vietii sale, el nu putea sd nu auda ce se spunea In jurul sdu cu privire la
omul care Trnbatrinise, fárd sd agoniseasca nimic, nici ca bunuri nici ca stima publica
si putere, si care recoltase, ca singurul rod al lungii sale visdri poetice, trista para-
gind a vietii lui. I se spusese de mai multe ori cd este un nebun si el retinuse
expresia. Tntr-o poezie mai veche, el confirma, fdra nici o revoltd, diagnosticul bat-
jocoritor

Fireste, skit un biet nebun,


Ctrid lumea e ce este,
Traiesc ca In poveste
$i la nimica nu Sint bun".

Dar de aci Inainte Incepe reactia lui creatoare. Nebun ! Nu cumva nebunii sInt
adevaraIii TnIelepti, In timp ce asa-zisii Intelepti sInt niste exemplare omenesti mdr-
ginite si egoiste ? Astfel de rasturnari paradoxale stau in linia spiritului lui Mace-
donski. Nu o data poetul s-a complacut In aceastd relativizare a punctelor de vedere
care duce la asimilarea contrariilor. Astfel, ridiand cIntecul sau catre Satan, zeul
tutelar al poetului damnat, el lauda In lam lui Satan, puterea diabolicd de a schimba
InIelepciunea In nebunie

innebunesti pe prea cumiryti ce stau tImpiti de-ntelepciune


500 $i schimbi deodati In focar ce-a fost mai stins ca un tdciune".

www.dacoromanica.ro
Se poate spune ca Dorval, bancherul care se crede Napoleon Bonaparte i care
trdiete cu fiecare din luptele lui financiare ate un alt eveniment al epocii napo-
leoniene, este un satanizat, unul dintre acele spirite In care influenta lucifericd a
depus sämTnIa unei nebunii creatoare. Dorval nu este deci o aparisie singulard In
opera lui Macedonski i tendinSele care TI strábat nu sTrit strdine de acelea care
au vibrat mai puternic In sufletul poetului liric. Macedonski a Idsat de mai multe
ori sd se tipdreascd informasia cd Le Fou ar fi construit pe datele psihologice ale
dublei personalit4i. Dubla personalitate a fost, In adevdr, una din problemele
care au ispitit spiritele curioase de paradoxele psihologiei i medicinei cdtre sfIr-
0tul curentului naturalist. Dubla personalitate, aa cum a descris-o Th. Ribot Intr-o
cunoscutd carte despre maladiile personalit4ii este fácutd din alternarea coNti-
insei intre cloud euri sprijinite pe cloud felurite depozite ale memoriei, Intre care
once legaturd este surpatd. Dorval nu pierde Insd nicidecum conOinSa de a fi un
mare bancher parizian, executInd riscante operasii de bursa, chiar atunci and In
timpul bätäliilor sale financiare i se pare a reproduce figura 0 destinul eroului
mult iubit, a lui Napoleon Bonaparte : Dorval nu este un ins care devine and Dor-
val, and Napoleon. Dorval este mai degrabd un mistic al puterii, care ca tosi marii
exaltasi ai credinSei, se gdseTte In stare de fuziune cu zeul sdu. Aceastd fuziune
este necesard omului care treand prin a-a-tea primejdii, îi creeazd un aliat al des-
tinului, un alter ego tutelar. Napoleon este deci pentru Dorval o proiecSie a nerna-
suratei sale voinse de a stdpIni (un motiv atit de caracteristic pentru volitivul Mace-
donski). Este limpede deci cd problema psihologicd a comediei Le Fou este alta dedt
aceea a dublei personalitási. Le Fou este brodat mai degrabd pe ideea variasiilor
prin care poate trece propria imagine despre noi InOne 7n raport cu imaginea pe
care fac semenii ncqtri despre noi. Nu este aceasta problema cea mai dure-
roasd pe care o trdise omul Macedonski, privit de atItea ori cu neIncredere
sarcasm, In timp ce el Insu0 In sentimentul potenSiat al vocasiei sale poetice ?
Cele patru rapide acte ale comediei reprezintd o parte din cariera bancherului
care, prin creterea de necrezut a capitalurilor sale, spera sà ddruiascd Fransei
hegemonia cuceritä pInd acum numai de Napoleon. Atmosfera generald este a mare-
lui capitalism internasional, cu nenumdratele-i drame decise In birourile unor cal-
culatori abstracsi. O specula-0e fericitd, In care cad victime nu tiu ate institusii
bancare de peste Ocean, este pentru acest Napoleon al finanSei, Austerlitzul. Dar
o noud speculatie orientatd Impotriva unor adversari puternici, amenintd sa devind
Waterloo-ul. Atunci intervine suspiciunea omului mdrunt i timorat, reprezentat
prin sosia i fiul eroului, figuri dubioase de parveniSi, zugrdviSi poate cu trdsäturi
prea apdsate ale penelului. Se pune deci la cale interzicerea bancherului, spre revolta
plind de dezgust al celor doi prieteni ai lui Dorval, medicul Tréfond i scriitorul
Jeantet, care fuseserd c4tigati pInd la urrnd de ceea ce era geniu netagaduit In ami-
cul lor. Comisarul venit sd opereze arestarea se izbete de Impotrivirea acestora
0 a intregului personal devotat al casei, strtn0 In jurul aceluia care, dupd o osci-
laSie primejdioasd, c4tigase totu0 Intrepida lui luptä.
Este sigur ca Macedonski a dorit un succes rdsundtor cu piesa lui. Unele din
neajunsurile piesei se introduc In aceastd poartd. Scriind Intr-o limbd plina de
care, cu multe elemente de argot parizian, poetul nu dispreSuiete nici unul din
mijloacele care pot lucra puternic asupra spectatorilor sau care pot provoca Insd.0
reactiunea lor scandalizatd. De citeva ori dialogul se revarsd peste cadrul fictiv al 501

www.dacoromanica.ro
scenei. Persoanele se adreseazd direct publicului sau Isi permit aluzii transparente,
menite sa provoace replici zgomotoase Intr-o said de spectatori a-tit de vioi ca cei
ai Parisului. Expresiile tari nu lipsesc nici ele. Un grdunte de histrionism este
prezent printre intentiile acestei lucrdri, remarcabild de altfel prin IndrAzneala
si pdtrunderea, ei ca si vioiciunea ritmului ei dramatic.
Sint unele asemändri Tntre Le Fou i Moartea lui Dante, ultima piesd a lui Mace-
donski si cea Tn care bdtrTnul In vecindtatea mortii a Inscris oarecum testamentul
lui spiritual. in Le Fou Macedonski e reprezentat Tntr-o dubld ipostazd, mai Intli
ca un veleitar al puterii si dominatiei (o trdsdturd pe care am subliniat-o Tndeajuns
In portretul lui psihologic), apoi ca un ins Tri conflict cu mediul sdu, putin dispus
sa primeascd si sd confirme imaginea pe care omul ar fi dorit s-o impund despre
sine. Pentru a sensibiliza toate aceste situatii si conflicte, Macedonski se asimileazd
cu eroul sdu si acesta cu Napoleon Bonaparte. Macedonski ni se destdinuieste astfel
de sub o dubld mascd. Vocea sa rdsund prin cloud aparate de amplificare. in Moor-
tea lui Dante, semnificatia mitului folosit este mult mai transparentd. Poetul a dis-
pus, In aceastd ultimd creatie a sa, atitudinile si conflictele bdtrTnetii lui.
Macedonski a fost una din acele naturi care acceptd greu bdtrTnetea. Exist&
desigur oameni dispusi sd se instaleze In bdtrinete, ca Tntr-o situatie confortabild,
din care se poate privi cu liniste si indulgentd cdtre lume. Macedonski trebuie sd
fi Incercat dupd 1890 sentimentul ascensiunii pe pozitiile suverane ale vietii, and
Tncepe a publica In Literatorul seria de articole intitulate : De pe culmea vieii. CTnci
altii Tncep sd vorbeascd despre bdtrinetea lui, poetul rdspunde cu o pornire nestd-
pTnitä. Este curioasd totusi impresia de bdtrTnete pe care o putea face omul care
a trait abia 66 de ani. Poetul debutase Tnsd foarte tTridr si prin desele lui decla-
ratii de fidelitate fatd de lumea din prima jumdtate a secolului trecut el sugerase
despre sine imaginea unui supravietuitor. Putini Tsi mai reamintesc atunci toate
aceste Infátisdri de tinereascd revoltd a operei sale, care ar fi justificat mai degrabd
imaginea unui tTndr. Dar la urma urmei, poate ca adevdratul chip al lui Macedonski
se Tntregeste din contraste. Este In firea lui un amestec de tinerete si bdtrinete,
de revoltd si resemnare dezamdgitä ; poetul este In acelasi timp un precursor si
un traditionalist. Formula lui este complexd si vina acelora dintre contemporani
care Ti azvIrleau acuzatia putin delicatd de a fi depasit vTrsta In care manifestdrile
publice ar mai fi Tngdduite, provenea din aceea CO* se opreau la ceea ce putea pdrea
uzat In atitudinea omului si poate In unele din rdsunetele operei lui.
Existau printre hTrtiile rdmase de la Macedonski cloud* pagini polemice scrise
dupa dictarea sa, In care este Tnregistrat din nou protestul Tmpotriva acelora care
vorbeau fard cuviintd si fdrd omenie despre barTnetea lui. Poate fi oare numit
bdtrin omul care a scris, Tntr-un rdstimp destul de scurt, Poemul rondelurilor, Sone-
tul puterii, Moartea lui Dante? De altfel bdtrTnetea se mdsoard altfel decTt prin numd-
rul anilor. in Moartea lui Dante se produce Trisd un reviriment si acel care aratd
atTta impacientd fatd de aluziile la barTnetea sa ni se Trifátiseazd cu senindtate
pragul mortii. Dante este un simbol. Marele poet florentin, pribeag si bolnav,
nu poate muri pentru ca. n-a scris Incd ultimele sase tertete ale poeziei sale. Era
o veche idee a lui Macedonski cd nu moare decTt cTnd consimte sA moard, pentru
CA toate temele vietii lui sInt istovite. Viata este prin ur:mare misiune. $i misiunea
lui Dante Ti prelungeste viata pTra In clipa In care versurile finale ale Divine,
502 Comedii sInt smulse delirului sdu.

www.dacoromanica.ro
De ce Insd a ales Macedonski tocmai figura lui Dante, pentru a Intrupa aceastd
conceRtie In care nu este greu a deslusi rdmasul bun pe care II adreseaza
acela care, simIindu-se la stir-situ' misiunii sale, Isi iscdleste cu liniste si senindtate
testamentul sdu spiritual ? in cuvintele explicative pe care le-a addugat tragediei
sale si care apar, pentru Intlia oard, la sfirsitul acestui volum, Macedonski a crezut
ca poate observa analogii nu numai Intre Italia lui Dante si propriile stdri ale tdrii
noastre In anii precursori primului rdzboi mondial, dar si In frdmIntdrile morale
care Il stdpIneau la fel ca pe marele florentin altddatd. in marele orgoliu al lui
Dante, Macedonski Il regäsea pe al sdu. in nedreptatea sub care suferise poetul si
din care se mIntuise prin replica sporitä a rrandriei sale neIncovoiate, Macedonski
regdseste propriile lui reactii. Aci trebuie cdutatd ceea ce el numeste obijduirea
din sufletul sdu, deopotrivd cu aceea din sufletul lui Dante.
Nimeni dintre cei care au pdtruns In particularitdtile firii lui Macedonski nu
se vor putea opri a-I recunoaste In scena In care tinerii seniori ai Ravenei, prefa-
dndu-se sfatuiesc cu bundvoinId si recunosdndu-i marele mente, Tsi permit
totusi perfide rezerve asupra unora dintre felurile lui de a fi, trezesc rrania dan-
tesca' si izolarea Ion din preajrnd-i. Orgoliul este prins aci In mecanismul lui fun-
damental, care suportd mai bine negaIia dedt rezerva, antagonismul care prileju-
ieste lupta si deci afirmaTia de sine, mai bine dedt prefácuta bundvointd care poate
surprinde vigilenele Increderii In sine si poate adormi tensiunile sustindtoarelor.
Aceastd scend de mare pdtrundere psihologicd este scrisd de cineva care, evodnd
un erou Indepdrtat, se zugrdvea In realitate pe sine. Ceea ce Ti lipsea lui Mace-
donski nu era recunoasterea IntImpldtoare si parliald a meritelor lui, aflatd de mai
multe ori, In tinnpul unei cariere care nu fusese cu totul lipsitä de succese, ci acea
acceptare toted a felului sail de a fi, care sd-I Impace cu epoca In care träise.
Ultimii ani ai lui Macedonski pe calle surghiunului ca Dante altd data? Moartea lui
Dante este, dupd alte aspecte ale ei, tragedia exilului. lzgonit din Florera si tre-
buind sA pardseasca si Ravenna, unde prezervta sa devenise supdrátoare, poetul
afirmd valoarea refugiului interior : In vis si In cer am trait, Madond, dar patria
mea poate sd-mi çinà porile Inchise. Necazurile m-au °tent, si sufletul meu s-a
acut de diamant". Totusi cInd i se aduce vestea chemdrii lui la curtea Contelui
de Provena, italianul se trezeste Multumesc Inaltei Ducese, si vd multumesc
voud, copiii mei. M-a-ti bucurat mult cu ea, aceste sInt stiri glorioase pentru
mine dar nu-mi mai vorbiti despre ele... (pauzd). Am fost pe-acolo : francezii
sInt un popor gentil, dar au un alt suflet decIt al meu. M-am simit totdeauna strain
printre clInsii, oridt de prietenosi s-au ardtat pentru mine, si strain am rdmas
de asemenea oriunde nu m-am aflat printre ai mei. Ce as cduta eu acum printre
alte neamuri ?... Stiu : judecam altfel odinioard. Eram fina'r I. .. nu fdceam ose-
bire Tntre om si om, de once limbd sd fi fost, si Intre tart' si lard. Dar vremea
a trecut si adevdrurile mari mi s-au destdinuit, si am aflat cd numai väile, dmpiile
§i dealurile ärii mele sint frumoase. Ei I Pe unde n-am fost, si cîi prieteni n-am
avut si pe acolo prieteni adevdraTi dar mi-am dat seama destul de iute
nici eu n-am pdtruns vreodatd In sufletul lor, nici ei In al meu. LdsaIi-rnd sd mor
italian". Sub pana lui Macedonski aceste cuvinte sInt adevdrate accente lince. Ele
Tnseamnd ruptura cu ceea ce a fost pentru o anumitd epocd cosmopolitismul sdu,
reintrarea sa definitivO In patrie, resimIitd acum ca o forma a destinului inexorabil,
care trebuie acceptat si iubit. 503

www.dacoromanica.ro
Spre deosebire de Le Fou, In care erau evocate luptele poetului cu mediul sdu,
Moartea lui Dante cuprinde ecoul luptelor de altddatd, dar i pacea care s-a ater-
nut Intre timp prin sentimentul misiunii i al Implinirii. Nu voi spune ca dintre
toate creaiile literare ale lui Macedonski Moartea lui Dante este singura armonioasà,
singura In care poetul a izbutit sd elimine tensiunile, revoltele amärdciunile de
i

care opera sa este scutitd. Pacea absorbitd In naturä este tema pateticd a Noptii de
mai i a atItor altor poeme ale maturit4ii. Dar In Noaptea de mai omul cucerWe
pacea, InchizIndu-se fan de societate i omenire, cdrora le aruncd blestemul sau.
In Moartea lui Dante nu mai este InfIti§at un om pacificat prin solitudine, ci unul
care dupd ce s-a expus tuturor furtunilor sociale a cucerit linitea intelor atinse
0 a plenitudinii realizate.
Din rezerva acestor sentimente se dezvoltd toate Insu0rile pozitive ale piesei.
Desigur, apelul prea insistent la procedeul alegoric, multimea spectrelor care sen-
sibilizeafd cInd secolele posterintii, cInd gIndurile i simirile lui Dante, grit ex-
trase dintr-o recuzitä veche, pe care gustul modern n-o recunoate cu satisfactie.
Dar chiar peste aceste neajunsuri incontestabile, ceea ce resimtim ca un nimb peste
aclInci experienIe trdite, simplitatea augusta a tonului i desfäwrarea majestoasd
a actiunii, calificd Moartea lui Dante printre creaIiile cele mai de seamd
ale poetului.
In lunga lui carierd literard, Al. Macedonski a clddit o opera a cdrei influerrn
In epoca lui i asupra Intregii dezvolnri a literaturii noastre mai noi trebuie recu-
noscutd. Legat prin Inceputurile lui de coala lui Eliade ROdulescu, ca mai toti
poeii munteni al cdror debut se fixeazd In jurul anului 1870, Al. Macedonski apar-
line seriei acestora. imprejurarea este ilustratO de particularinlile limbii sale, de
unele din ideile sale sociale, de deschiderea sa catre literaturile romanice.
Scriitorul care a dat atîtea contribuTii valabile poeziei lince i satirice, prozei
narative, teatrului, criticii i publicisticii a impus cu greutate opera lui prquirii
generale. A existat multd vreme un caz Macedonski", pe care abia vrennea noastrá
I-a soluIionat, recunoscInd In el pe unul dintre clasicii literaturii romdne. GreutaTile
proveneau nu numai din temperamentul poetului, care a avut i el un rol deter-
minant i uneori räufácdtor, dar §i din situaTia sa In epocd, °push* orTnduirii sociale
patronatO de dinastia strdind, ca 1i Tndrumdrilor literare legate de aceasta. Al. Mace-
donski a fost, In tot timpul lungii lui cariere, un opozitionist", §i aceastä atitudine
explicd nerecunogterea lui oficiald Intr-un rdstimp atTt de Tritins.
Astäzi, cInd Il studiem cu atenTia pe care o meritd i In lumina adusd de schim-
barea vremurilor, opera lui Al. Macedonski ne apare ca una din cele mai Insemnate
ale epocii sale, mai 'inn prin interesanta i elocventa reflectare a acesteia. Format
In primele decenii ale celei de-a doua jurndtáli a secolului al XIX-lea, dar legat prin
amintirile familiei de Inceputul veacului, Macedonski aduce, In opera lui, ecourile
unei Romdnii mai vechi, a relaIiilor din clasa lui sociald, a epocii de dupd 1848
din epoca Unirii §i a Indemnurilor sociale generale formate atunci i, Intr-o anumità
mdsurd, transmise prin el. Fdrä sa fi avut un sistem de idei sociale bine organizat
cu toate ca poziIiile lui politice au fost oscilante, trebuie sd constatdm cà scri-
itorul n-a dat niciodatd expresie unor tendinIe antinalionale sau antipopulare, ovine
sau reacIionare. CuvIntul lui a rdsunat pentru a apdra pe oprimaTi, pentru a pro-
clama drepturile poporului i pentru a exprima un patriotism, uneori Indurerat,
dar plin de cOldurd §i de avInt. In opera lui publicisticd, ráspInditd In numeroasele
504 organe de presd Intemeiate de el sau la care a colaborat, Macedonski a urmdrit

www.dacoromanica.ro
prin comentariul sdu desf4urarea evenimentelor sociale 0 politice, Mat aceastd
parte a operei lui alcatuieTte o interesantd cronicd a vremii, bogatd In Ttiri de
tot felul i in care istoricii vor avea mereu de descoperit izvoare noi pentru cu-
nogterea curentelor de opinie din acelgi interval de timp, mai ales In cercurile
opozitioniste, antidinastice i antipoliticianiste.
Opera lui Macedonski a stat Intr-un neTncetat proces de evolutie, Mat cer-
cetarea observd deosebiri izbitoare Intre Inceputurile i etapele ei mai noi i, in
general, o Ind!tare a valorii ei artistice in cursul acestui proces. Este un spectacol
Intdritor acela al scriitorului care se cautd i ajunge sd se gdseascd, preciendu-0
nota lui originald, perfectionTriduli mereu mijloacele i ajungInd treptat la reali-
zdrile lui cele mai de seamd. Niciodatä Macedonski n-a crezut cA lucrarea lui lite-
rard este Tricheiatd. Prin deasa republicare a operelor totdeauna In variante noi,
prin Intocmirea ultimului manuscris, atIt de interesant prin revenirile lui asupra
vocabularului poetic folosit mai Inainte, scriitorul a dat exemplul unei hdrnicii lite-
rare, al unei conOinte artistice pilduitoare.
Poezia liricd a serbat mari triumfuri In opera lui Macedonski. Poet social
satiric, antäreT al revoltei Indraznete, al naturii i al artei, al vietii i al tineretii,
poet filozof, dar i alcätuitor al unor antece In surdind, care exprima farmecul
de a trdi i melancoliile delicate, liricul Macedonski a stabilit un profil original In
epoca lui. Marele geniu al lui Eminescu, apus prea devreme, Idsase In urma sa un
curent epigonic pesimist de circumstantä, lipsit de noutate In forma. Macedonski
Ii opune inspiratia sa viguroasd, expresia unui suflet luptdtor i optimist, in forme
poetice renovate, cu mari repercusiuni asupra creatiei literare ulterioare. Poetul
a reflectat adeseori asupra problemelor expresiei, In studiile sale asupra versifica-
tiei sau In manifestdrile lui literare. A atras atentia asupra faptului cA poetului Ti
este dat sd lucreze cu materialul limbii i sd. extragd din el toate nuantele lui, ca-
pabile sA dezvolte expresia de artä. indemnurile lui au putut fi uneori rdu Tntelese,
TricurajInd formalismul steril, dar cercetarea constata cd opera lui Macedonski n-a
degenerat niciodatd nici In jocul gratuit al verbozitatii, nici absconsitate i cA aceastd
operd nu s-a lipsit nici and de un bogat continut intelectual 0 emotiv. indemnurile
exemplul lui Macedonski In directia renovdrii expresiei au alcdtuit o interventie
binevenitd 0 o etapa necesard In evolutia artisticd a poeziei române0 mai noi.
Acela0 lucru se poate spune despre proza narativd a lui Macedonski, In care
firul memorialistic i autobiografic se Tmbind cu zugrdvirea unor caractere rare
sau ciudate, dar nu lipsite de valoare tipicd pentru Imprejurdrile vremii. Prin acest
sector al operei lui, cititorul pdtrunde mai adInc In sfera de probleme a scriitorului
0 In cunogterea relatiilor lui cu epoca, In care personalitatea lui a apdrut ca aceea
a unui rebel, a unui neconformist, a unui bizar. Bizareria lui Macedonski a fost
expresia raporturilor lui cu societatea vremii. Proza narativa a lui Macedonski o
oglindete In multe feluri, and nu se consacrd stdrilor mai vechi ale tdrii i figurilor
culese din trecut, ndlucirilor din vechime", totdeauna In forme ale expresiei, In
care cuvIntul are nu numai functiunea de a povesti, dar i pe aceea de a evoca
de a picta. Aceastd atitudine literard a prozatorului-poet a avut i ea un bogat
rdsunet In literatura narativd a tinerilor 0 a epocii urmdtoare.
Teatrul lui Macedonski ocupä un loc mai putin insemnat In creatia autorului.
Totu0 prin ladeq l o comedie In versuri cu unele ecouri mai tIrziu, prin Saul, o
tragedie clasica, dar mai cu seamd prin Moartea lui Dante atIt de expresiva pentru 505

www.dacoromanica.ro
propria probiematica a poetului, crealia dramaticd a lui Macedonski Intregqte feri-
cit profilul operei sale.
A trait ca scriitor, numai ca scriitor. S-a consacrat In Intregime muncii literare
In timp ce TO Tmbogatea i îi desavtr5ea opera, nu trecea nebdgator de searnä
pe lInga lucrarea tinerilor, In care tia sa recunoasca meritul i sd salute talentul.
In tot timpul lui a fost Inconjurat de un tineret nazuitor cave forme noi ale
expresiei. S-a format astfel o coala Macedonski", adica un curent literar In care
noile mijloace ale n-laestrului s-au perpetuat i au transmis mesajul lui de arta Intr-o
vreme atIt de pulin dispusa sa-I recunoascd.
Influenta lui Macedonski a fost una din cele mai puternice asupra literaturii
romdne0 mai noi. lstoria literaturii o semnaleaza In dese finduri, catre sfIr*tul
secolului al XIX-lea i 7n primele decenii ale veacului nostru.

BIBLIOGRAFIE

Poesi i, Prima verba, Bucuresti, 1872 ; Ithalo, Poema, Bucuresti, Grigore Michailescu, 1878
Parizina (dupd Lord Byron), Bucuresti, Grigore Michailescu ; Poesii, precedate de
o privire criticd asupra poesiei [lade; I comedie In doua acte si in versuri], Bucuresti,
1882; Drama banal, nuvela, Buc., Ed. Literatorului, 1887 ; Excelsior, Poesii, Bucu-
resti, 1895 si 1897 ; Bronzes, Vers, Préface par Alex. Bogdan-Pitesti, [Bucuresti, Impri-
meria populara], 1897; Falimentul clerului ortodox. Bucuresti, 1898 ; Cartea de Aur
a lui Alexandru Macedonski, Bucuresti, 1902; Le Calvaire de feu, Paris, E. Sansot, 1906;
Cartile albe, Flori saace, Poezii, Bucuresti, 1912; Zaherlina. [Bucuresti, 1919] ; Poezii
alese, Bucuresti, [1920] (Autori romani moderni") ; Albine de cur, nuvele, Bucuresti,
Viaja romaneascd, 1923 ; Cartea nestematelor. Poezii Cu o prefata de G. Galaction,
Bucuresti. Viaa romaneasca, 1923 ; Poema rondelurilor 1916-1920, [Bucuresti],
1927 ; Poezii, editie Ingrijita de Ion Pillat, Bucuresti, [1939] ; Opere, ed. critica' cu
studii introductive, note, variante de Tudor Vianu, vol. I-1V, Bucuresti, 1939-1946
(Scriitori romani moderni, FundAia pt. lit. si arta); Opere, studiu introductiv, editie
Ingrijitd, note, variante, cronologie i bibliografie de Adrian Mariao (vol. IV) I

Poesii, Bucuresti, EPL, 1966.


Pierre Quillar d, Bronzes, par Al. Macedonski, Mercure de France, Mai, 1898 ; Montandon, M..
Lettres roumains, Mercure de France, 15 Septembre 1898, 16 Juil let 1913 ; G. Ibrdileanu.
Al. Macedonski, In Scriitori romdni ;i sträini, Iasi, 1926 ; E. Lovinescu, Al. Macedonski
In Critice, vol. III, 1915, vol. VI, 1921 ; Ion Pillat, Amintiri despre Al. Macedonski, In Uni-
versul, 11 martie 1932 ; Ovidiu Papadima, Al. Macedonski, In Gindirea, noiembrie 1934;
Tudor Vianu, Al. Macedonski, In Studii ;i portrete literare, Craiova, 1938 ; G. Cali-
nescu, Al. Macedonski, In : lstoria literaturii romane..., Bucuresti, Fundgia pt. lit.
si arta, 1941 ; D. Caracostea, Al. Macedonski, In ; Critice, II, 1943 ; Vladimir Streinu,
Al. Macedonski, In : /stork, literaturii romdne moderne de $erban Cioculescu, Vladimir
Streinu, Tudor Vianu, Ed. Casa $coalelor, 1944 ; Mario Ruffini, L'influensso di Victor
Hugo e Alfred de Musset sul poeta romena Alexandru Macedonski, Torino, Milano...
Societd editrice internazionale, [1948] ; Adrian Marino, Viola lui Alexandru Mace-
donski, [Bucuresti], EPL, 1966 ; Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, [Bucu-
506 resti], EPL, 1967.

www.dacoromanica.ro
LITERATORUL SI REVISTELE ANEXE

1. ISTORICUL REVISTE!. 2. PROGRAMUL. 3. ORIENTAR! ESTETICE


MODERNE. 4. COLABORATORII. S. BELETRISTICA. 6. REVISTELE ANEXE.

Revista bucuresteand anti-junimista, cu personalitatea cea mai bine contur ata,


al c'drei program, activitate i audienId !iterara s-au dovedit deosebit de influente
pentru destinele poeziei romane moderne a fost, t'ara' îndoialä, Literatorul, Intemeiat
de Al. Macedonski, la 20 ianuarie 1880. Publica-0a pe jumatate tribuna personara,
pe jumdtate organ de cenaclu si de avangardd" a avut o existenIa discontinua,
zgomotoasa, aventuroasa, polemica, asemandtoare Intrutotul biografiei fondato-
rului, regäsita la tot pasul prin zeci de detalii In paginile Literatorului, cu a carui exis-
terna* Macedonski se identifica.
1. Primii doi ani i jurndtate, stabili si relativ calmi, corespund unei perioade
de ascensiune sociald i literard. ApariIia revistei este regulatd (In primul an bilu-
nard, IncepInd Cu anul urmator lunard), aspectul grafic la nivelul de sus al epocii,
succesul asigurat prin cultivare de relaTii In toate sferele (inclusiv junimiste, V. Alec-
sandri, de pildd) i mal ales prin organizarea Societtitii revistei Literatorul (nr. 7 si
8, 1882), sub preziderrlia de onoare a lui V. A. Ureche. Statutele (minu-lioase,
aproape pedante), prevad membri onorifici", activi", abonaTi" si acIionari",Infi-
inTarea de comitete palliale" i judeIene", a caror lista* este divulgatd cu satis-
factie (nr. 11-12, 1882). Sprijinitorilor li se aduc solemne mulIumiri" publice,
In timp ce numele celor ce refuzd abonamentul este Incadrat sarcastic In chenar
negru. In felul acesta, premisele unei acTiuni de rdsunet, prestigiu si durata sInt
puse, c'ind Macedonski publica o neinspiratd epigrama Impotriva lui Eminescu (nr. 7,
1883), efect nefericit al unor polemici mai vechi, cu atacuri dure de ambele
Este, Intr-un anume sens, Inceputul sfirsitului. O violenta campanie de presa izbuc-
neste. Antipatiile provocate de Tinuta sfiddtoare a poetului se coalizeaza. Cercurile
ostile ?si dau mana si In t'ata acestei antipatii generale Macedonski este nevoit sa
se retragd de la conducerea revistei si a SocietaIii", care de altfel se si
destramd repede.
Faptul se consuma definitiv In nr. 1 al anului 1885, cInd numele poetului dispare
de pe frontispiciul revistei, locul sdu fiind luat de Directiunea revistei reprezentatd
de Comitetul Central al SocietaIii". Totodata, o nota Catre cititori. du0 ce constata
cA anul al V-lea a fost puTin favorabil gruparii", anurrld retragerea lui Al. Macedonski
In termeni patetici : Ca si Lord Byron, izbit de patimile strigatoare alecontempo-
ranilor", poetul a pardsit Romania de aproape 7 luni". Intre timp, poetul plecase 507

www.dacoromanica.ro
la Paris, cu intentii i ambiii mari. Gloria compatriotilor fiindu-i refuzatá. el o va
cduta In literatura francezd. Tot ce putem sà zicem este cd poetul i scriitorul care
a fost atit de lovit i de defdimat, retrdgindu-se din mijlocul nostru, nu ne retrage
inima sa". Sub noua conducere interimard, al cdrui factor activ este Th. M.
Stoenescu, discipol devotat, Literatorul apare Tiled' apte numere saptdminale (27 ianua-
rie 17 martie 1885), apoi publicatia pentru a supravietui se vede silitä
schimbe titlul In Revista literara (7 aprilie 1885). Subtitlul Literatorul este Tried
pdstrat, dar suprimarea definitivd se produce repede In nr. din 26 mai 1885, Revista
literara urmdrinduli o existentd cvasi-independentd, tearsd de altfel, pind la 20 mai
1907, end dispare definitiv.
Situatia precard nu putea multumi In nici un caz pe Macedonski, ale cdrui
ambiii sInt legate de revenirea triumfátoare la suprafatd prin intermediul Literatoru-
lui, repus energic i tenace In picioare, cu intermitentd, ori de cite ori poetul are
la IndernInd mijloacele trebuitoare. Ele se ivesc In 1886, end revista poate fi editatd
pentru scurtd duratá (noiembrie decembrie, doud numere), cu urmdtoarea pre-
cizare Catre cititori (pe copertá Macedonski figureazd de asta data ca director
proprietar")
Aceastá publicatiune, reapdrind astdzi, directorul i fundatorul ei se crede a
Idmuri ca Revista literara, ce a fost etva timp o continuare a Literatorului, Inceteazd
de a mai avea o asemenea TnsuOre".
In anul urrndtor, 1887, poetul izbuteTte sd mai scoatd un numär (apriliemai),
dupd care Literatorulamu-teste *din iunie 1890, end Intr-un format mdrit, el renaTte
Inca o data, efemer i imprevizibil ca totdeauna (In total trei numere). Semnul
distinctiv al publicatiei va fi de acum Mad° aparitia meteoricd, In culisele literaturii,
Intr-un spirit de mare expedient i improvizatie financiará, sub diverse patronaje de
ocazie. Ele Ti Ingcluie sä revind In actualitate i astfel Literatorul da din nou ochii cu
admiratorii i detractorii sdi, sub forma unei reviste lunare, pe hit-tie bund, cu ca-
ractere variate, la 15 iunie 1892, Intr-o formula redactionald destul de atractivd,
cu multe notite" i reclame i bineinteles cu apeluri specifice ca acestea, precum
cel inserat In numdrul din 15 august, Spre a se citi de toti
Adevdrul literar i patriotic este de partea mea. Pentru a face Insd ca acest
adevär sa triumfe, rog pe toti cei care md urmäresc i nu-mi datoresc recunoOntd
sd-mi Inlesneascd mijloacele de a reda Literatorului vechea lui strálucire".
In consecintd, principesa" Maria D. Ghica devine, IncepInd cu nr. 11 (15 aprilie,
1893), co-directoare a publicatiei, pentru ca de la 15 iunie conducerea Literatorului
sd fie giratá solidar de Macedonski, Cincinat Pavelescu Maria D. Ghica, sub care
i

triumvirat de ocazie Intreprinderea supravietuiete un timp i anul urmdtor (trei


numere). Se produce apoi o noud intrerupere (asociatia intre timp se desface) pInd
la Inceputul lui 1895, cInd Literatorul, adevdrat fenix al publicisticii epocii, reInvie
(pentru a asea card !) din propria sa cenusd. Dar tot pentru scurtá duratd, conform
traditiei bine consolidate (cloud numere), atentia poetului fiind acum acaparatd
de foile sale politice : Lumina (1894), Tribuna liberä (1896), Liga ortodoxa (1897), pu-
blicatii combative, la fel de trecdtoare, de nuantd personald.
Marile satisfactii publicistice, exceptind prima i a doua editie din Excelsior
(1895, 1897) sint Insd legate de Literatorul, readus Tricd o data la linia de plutire intre
508 20 februarie i 10 iunie 1899, sub directiunea unui comitet", secretar de redactie

www.dacoromanica.ro
-,,...r.......--......,,,,- -=,=*:-til,
.
I. Hamits1 20 bard - , I. .

ot T04. . .
AD opi
fiind Stefan Petica. Polemicile si riscurile anteri-
oare I-au invätat pe poet sa fie mai prudent,
de unde si precizarea din fruntea revistei Apti
DI. A. Macedonski nevoind a se mai ocupa \>4\
cu directiunea Literatorului, a Tnsarcinat un .11.4)
low( .1) T
Comitet cu conducerea Tnainte a luptei. Dsa
va da revistei tot concursul, Intrucit priveste /....111111,/ pu... se.1 i SO .. ... b. .
4...II. 4.... . W.A.
:. -.......14.rfio po p.o.... if 0 . A... A* C
00...0.. am ..I.,..46 ,, II. :
colaborarea sa personala, Cara sa-si asume nici o ,.
o aow.. fl..... ,........, 1....... aw,....... At...... - .....4.ao.
. 1... a
,
,r ,,, LL ............
,-..., - ,,,,, 1.,.... Too... 4.....4.4. JAN ..4....... - 1 . +, ...
raspundere decTt cea a articolelor sale. Pro-
g.
.1.....7, ..... ...ow.... ,......, (,... t ....L..* .

prietatea Literatorului ramTne exclusiv a fondato-


rului". D T13. 'f:
Fiecare serie a revistei vine cu propria sa
". 11, ¶
--- ,
4..**
formula graficä, de asta data in 4°, cu copertd *eq.. /, nIee 11*,* rk INIK*reAut.
01.001 I0 .144;4 4. tra
.1
,ar
simbolicd (o cuadriga), desenata de N. Vermont,
cu portrete igravuri, unele de acelasi pictor. '
.
Par.ola ann. Isleaufr
pule **,A, ia4Orakara
fa' va VIA. In, atm.
urtIer.***** ,.11,. A foe apve,
.1,
.,,*1 ate.
:or rhalne 1.atern40 0.4111 inarsa -0.0 a tins as,
ittbk* fo

'
'
.

Aspectul este de album, tinuta Ingrijita pro- ,,,esbst ran4.11,11 4*0.0.


..5811 .x.0 tat.
sad la.f.R.,..,1,Prt 0.
mitea o publicatie de nivel, and inevitabila %I, parta buraZrl,
.1.
...4.1,414O4,1 In 11,15 Is :eft, je
sincopa se produce. Un numar, din ianuarie eV Iv»
Iv.. a .40/1 Sin. .5 t
1900, cu Macedonski ca director", Ti der-a o z' r.aart,pl .0,41 4, a...anal
a 0.
na tom s
4* *. ,*.**I

slaba consolare, regasita fugitiv abia In 1904 4.4 1..^Iime whine* no.

. u Mum,
KItir
,1,344,4*
*4 11' ,:,.
:
(cloud numere), and Imprejurdrile ostile trag la Wm* .4....ird8
a pr 14
(ex.4. We: e-teett, 8e448, e,
fund Literatorul pentru multa vreme. Va reapare 484 4 fe,...44

ttrziu, dupä razboi, tocmai la 29 iunie 1918, _


cu sprijinul financiar al lui N. N. Hirjeu, ca
Pagina cu frontispiciu.
organ al intelectualilor", revista luInd si o
coloratura politica inspirata de comanditar.
Dincolo de acest aspect, Literatorul face figura
literard, patata, din päcate, de atitudinea poetului In urma Incheierii pacii
de la Buftea, tradusa printr-un inoportun articol despre feldmaresalul Makensen
(nr. 3, 14 iulie 1918), producator de mare agitatie printre discipoli, Prim-redactor
este Al. -I. Stamatiad, redactor I. Peitz. Ii urmeaza, IncepInd cu nr. 6, Tudor Vianu,
care se va retrage si el (nr. 18-19), urmat de Al. T. Stamatiad (nr. 24), dezavuari
discrete, dar cu atit mai dureroase pentru sufletul ulcerat al maestrului", ramas
Inca o data izolat. Va mai scoate singur doar cloud numere, 25 si 26 (17 februarie
si martie 1919), care vor fi si ultimele din istoria atIt de descusuta, inegala si
agitatd a Literatorului (nu mai putin de opt In-xeruperi In zece serii !), prototip de
improvizare materiald, de inconformism fecund si personalism acut de penumbra.
2. Desi.direclia generala a spiritului macedonskian este deosebit de favorabila
traditiei pasoptiste, cu elogii repetate pentru Heliade Radulescu, totusi, dacd privim
cu atentie programul strict pozitiv al poetului, asa cum este formulat In primii ani
ai Literatorului, observam cd el este cum nu se poate mai general, mai elementar
si mai cuminte, far-a nici o nota stridenta, In limita revendicarilor celor mai legitime.
0 prima preocupare, foarte vie, este aceea de a descoperi, stimula si Indruma ta-
lente. Din aceasta ambi/ie Macedonski Tsi face o pedagogie speciald, o metoda de
existenta si un principiu de baza al cenaclului incipient
A grupa talente tinere si a le da o directiune, a stimula, iata tinta ce am
urmarit, ce urmarim". (Nota, Literatorul, I, 29, 1880). 509

www.dacoromanica.ro
In al doilea rind, In cadrul unor preocupan i programatice de substantd, poetul
ambilioneazd sA dea o noud directiune In domeniul frumosului" (Proces cu detrac-
torii, Literatorul, I, 10, 1880), obiectiv capital, dar care rdmine, deocamdatd, fdrá
dezvoltdrile necesare. Putem totusi Tritelege, de pe acum, cd la Literatorul se va pro-
fesa o altd conceplie despre frumos, cleat in restul literaturii epocii, delimitarea
racindu-se, In primul rind, faId de Junimea". Aceasta, intr-o prima etapd. Treptat,
definiIia se precizeazd In sensul cd nu se va avea In vedere decit arta si frumosul
In adevaratele lor Ne dam repede seamd cA pozitia este, grosso modo,
puristd". NoTiune care, dealtfel, nici nu intirzie sa aparä, legatd surpriza I
de aceeasi traditie heliadistä
Curierul de ambe-sexe pentru o epocd, Literatorul pentru alta, vor rdmine stin-
dardele intransigente ale artei pure" (Cuvînt initial, Literatorul, 15 iunie 1892).
Dar dacd este asa, Macedonski se asazd de la Inceput, In acest punct cel
pe o poziIie riguros identica cu a Junimii" si a lui Titu Maiorescu, purist" si
chiar autonomist" In esteticd. Ceea ce, in esenTd, este perfect adevärat, cu nuarqa
cd purismul" macedonskian imbracd uneori forme mai radicale cleat la Junimea,
fiind luat, In plus, si intr-o accepTie proprie, tipicd romantismului, orientare care la
Maiorescu nu se constatd. In cel mai exact spirit al esteticii macedonskiene, stin-
dardul intransigent al artei pure" nu vrea sA insemne altceva decit arta' si literaturd
Inaltd" (Idem, Literatoru1,15 iunie 1892), noTiunile fiind permanent si intim asociate.
Si ce 'inseam nd, In fond, I iteraturd Malta"? Nimic altceva decit reintoarcere si urcare
noud cdtre frumos, triumf al poemei simturilor, fanteziei si cugetdrii" (Tn pragul
secolului, Literatorul, 20 februarie 1899). Adicd elevaTie, inspiraVe, entuziasm, dema-
terializare, asa cum vor cere toti romanticii si cum Macedonski, prin afinit4i organice,
va repeta toatd viaça, urmindu-i.
Respingerea amestecului politicianist In cimpul literaturii tradeazd, In fond,
aceleasi afinitäi involuntar maioresciene. Cronica primului numär (20 ianuarie 1880)
combate pe marii inv4aIi care reduc stiinta a fi in slujba partidelor", In baza princi-
piului cd nu ne place In literaturd prqudecdri politice". De unde o disociere cate-
goricd, de eserrta celei mai reale critici estetice. Revista va publica o serie de por-
trete ale oratorilor nostri", unde se vor vedea judecati din punctul de vedere estetic
si numai din acela, cdci am zis-o din primul numdr si o repetám ad, Literatorul este
un tdrim neutru unde tot' isi pot da mina, politica fiind absolut exclusddintr-insul"
(Cronica, I, 13, 1880).
In al treilea rind, poetul anunId restricIii severe asupra fondului" si formei",
printr-o dicotomie nu mai putin maioresciand"
Severi intotdeauna asupra fondului, dar severi si asupra formei, In prozd
nu ne-am impdcat numai cu idei, ci am cdutat sd le vedem si bine exprimate. In
poezie cunoscindu-ne dupd strictetea continutd In regulele de versificatie ale
D-Iui Macedonski, pe care le-a adoptat revista noastrd, am rupt cu versurile de don
si am pretins, In fond, idei iar In formd clasicism". (Notd, Literatorul, I,
29, 1880).
lndicaiile sint, In acelasi timp, precise si vagi. CAd, deocamdatd, nicdieri nu
510 se defineste In mod amdnunTit conIinutul acestor idei", cu atit mai mult cu cit

www.dacoromanica.ro
exclusivismul este si el repudiat. Poetul Tntelege sd lase Intreaga libertate de inspi-
retie colaboratorilor, neobligind la anume teme sau subiecte. Dar, treptat, indicatia
incepe sd se precizeze In sensul recomanddrii unei conexiuni Intre actualitate si
permanentd. Ceea ce, In plan estetic, duce la o sintezd Intre clasicism si modernism.
Deci, va recunoaste ulterior Macedonski, poetii de la Literatorul
Ca fond au autat sa reprezinte o realitate : complexitatea sufletului modern,
iar nu artificialitatea lui, sufletul primitiv sau cel clasic, suflete a cdror notiune
ei nu puteau sd o aibà dedt din ce au lisat sd se Intrevadd din amIndoud, autorii din
timpurile ce nu mai sunt". (Evolutiunea limbei romdne, Forla moral& I, 3, 1901).
Prin urmare, inspiratie In acelasi timp modernd" si clasicd". Dar numai In
mdsura In care acest clasicism" este produsul unei asimildri creatoare. $i poate mai
exact spus, al unei reinterpretdri, pe bazd de intuitie, In sensul si orien-
tdrilor moderne".
In ce priveste forma poetul se aratd, la fel, de o mare rigoare, si scrie Inca din
tinerete, In Vestea (16 ianuarie 1878), articole de directivd, despre rimd, despre versi-
ficetie. Dar formalist", In sens modern, Macedonski nu poate fi nici pe departe.
Unul din principiile sale de bazd, sub rezerva demonstrdrii ulterioare, este dimpo-
trivd deplina fuziune dintre fond" si forma". Totusi, Macedonski a fácut mare caz
de formd", pozitie In care nu trebuie vdzutd dedt o intentie polemicd, o reactie
impotriva dezlIndrii si lipsei de tehnicd a versificatorilor epocii. Idei" In fond si
clasicism" In forma' nu vrea sA insemne altceva dedt expresia unui continut real,
intr-o forma desdvIrsitd, intrinsec adecvatd, conditii ale artei in genere. Macedonski
opune deci artà la non-artä, nerupInd niciodatd continutul de expresie, asa cum
proclamd dealtfel si primele sale declaretii programatice
Rime schioape, umbre de idei, frazeologie de cuvinte sunt toate niste rani
pe care am aplicat cele dintii ligamente..."
in ce priveste In fine forma, versurile apartin sistemului nostru literar
sunt executate conform tuturor strictetelor de versificatiune ce ne-am impus spre
a pune capdt destrábdlärii care au Tridltat o multime de mediocritdti In neputinta
totald de a uni fondul cu forma, fdrd a nu pdgubi forma In folosul fondului si vice-
versa" (Notd, Literatorul, I, 29, 1880.)
Luat In aceastd acceptie, cultul formei" (expresie In care trebuie vdzutd si o
evidentd influentd parnasiana), revendicat pInd la capdt drept punct esential si glorios
de program, nu are In sine nimic condamnabil. El a Indepärtat de la banalitate",
pe colaboratorli Literatorului. $i ca i pentru Paul Valéry de mai tTrziu, a fost pentru
ei o disciplind dätätoare de roade" (Idem, Forp moralä, I, 3, 1901), mdcar In in-
tentie. Ceva mai mult, Macedonski aruncd si sub acest aspect o punte spre trecut,
gäsindu-si Ina °data precursori In iubitii sdi pasoptisti : Heliade, Bolintineanu,
Negruzzi, la care admird si respectul formei" (De pe culmea vie;ii, Literatorul, 15
ianuarie 1893). Desigur, intrd multd iluzionare In aceastd teorie. Dar dacd poetul
totusi o face, este semn cd el nu si-a endit niciodatd programul estetic In afara tra-
ditiei, de la care se revendicd In permanentd si In care cauta, In toate Imprejurdrile,
sd se integreze In mod organic.
In sfIrsit, Literatorul Tsi propune sd adopte o tinutd net antifilistind, expresie
directd a spiritului anti-burghez, atit de evident Tncd de pe acum la Macedonski.
in acest sens, i numai In acest sens, se face precizarea cà Literatorul se adreseazd
la oamenii de gust nu la multime", prin multime", respectiv public, IntelegIndu-se
cititorii romanelor foileton de ti pul Dramele Parisului. Poetul u rmdrea sà formeze gustul 511

www.dacoromanica.ro
public si sd ofere o literatura' superioard, corespunzdtoare acest gust, In asa fel
IncIt In curInd a nu fi abonat la Literatorul sd devie ceva ridicol si un semn de
burtd-verdism" (Cronica, I, 3, 1880). Obiectiv de realizat, In primul rind, prin com-
baterea dezinteresului publicului burghez pentru literatura', ne vom sili sd Invingem
indiferentizmul sau proverbial". Dispretul lui Macedonski pentru viata ... Tnchinatd
vitelului de aur", fatd de toti cei care n-au stiut sd sacrifice un ban pentru literaturd",
de aici provine. Poetul nu urmäreste nici avere, nici scopuri politice", scopul sdu
fiind, In ultimd analifd, doar unul de autoapdrare literard :
In timpii de restriste de azi care strabate literatura vrem a oferi Muzelor
un adapost In cdscioara noastrd" (Cronica, I, 1, 1880).
Latura negativd a programului este si mai bine precizatd, vocatia polemicd a
poetului Trnpingindu-I sa-si delimiteze ideile mai mult prin negatii spontane, decIt
prin afirmatii sistematice. Trebuie dealtfel observat cd Macedonski respinge, Snarl
exceptie, Intreaga literatura romana contemporand, criticatd In toate directiile
principale. Dar nu-i mai putin adevdrat cd atacul sdu frontal nu pleacd, asa cum se mai
crede uneori, dintr-o ostilitate fundamental egocentrica, orgolioasd, ba chiar de ordi-
nul invidiei. Realitatea este cd poetul niciodatd nu s-a simtit umbrit de confratii sdi,
cIt de ilustri, pe care dacd-i contesta, el o face Intotdeauna din ratiuni tempe-
ramentale si principiale. Este limpede ca Macedonski avea o alta conceptie despre
poezie, cultiva un alt stil literar, era animat de alte teorii literare, dedt cele profesate
de contemporanii sal cu autoritate. In aceste conditiuni era cu totul firesc ca un anta-
gonism de esenta s'd izbucneascd, stimulat, fireste, si de impulsivitatile necontrolate
ale temperamentului excesiv si vulcanic al poetului. Dar daca examindm azi cu calm
pozitiile In disputd, ne dam seama cd neaderenta lui Macedonski la un anume gust
literar al epocii constituia o realitate obiectivd, inevitabild. De aceea Literatorul Isi
revendicd de la Inceput intentii ferm critice (Despre logica poeziei, Literatorul, I, 23,
1880), afirmIndu-si dorinta sincera de a nu se Inchina idolilor" (Cave cititori, Lite-
ratorul, 1, 1884).
Simpld sfidare orgolloasd ? Explicatia ar fi mult prea simplistd. $i mai Inn
despre idoli" este vorba ? Evident mdnusa era aruncatd, In primul rInd, lui V. Alec-
sandri, marele poet oficial al epocii. Dar cu poezia acestuia, dincolo de orice conflicte
personale, Macedonski nu putea avea afinitäti reale. Era In dreptul sdu sd nu aibd
nici o afinitate. Vitalistul si sangvinul din Macedonski refuzd din instinct, nu numai
aspectele incontestabil facile ale eroticei lui Alecsandri, dar si orice lirism confesional.
$i cu a-at mai mult tonul dulceag, sentimental, de dor" si jale", pozitie pe care si
parnasianismul i-o consolida de blind seamd. Leconte de Lisle respinsese cu hotdrIre
poezia intima In repetate rinduri, In prefete, precum la Poemes antiques (1852), In
studii si articole, In poezii manifest, ca Les montreurs (1862) si aceastd conceptie facea
autoritate In perioada In care Macedonski Incepe s'd lanseze idei literare. El va com-
bate, asadar, In termeni substantial identici, Invechitele traditiuni ale poeziei intime
si personale", Inca din 1878, In conferinta sa Miscarea iiterarei In cei din urmä zece ani.
La Literatorul polemica Impotriva poeziei intime" continua (Curs de analiza' critica,
II, 1881). Bucdti ca Accente intime sau Räspuns lo crtiva critici, incluse In poezii (1882),
repudiaza aceeasi conceptie. De aici si numai de aici vine la Macedonski Intreg
sarcasmul sau Impotriva lacrimilor false", jalei simulate" (Idem, Literatorul, II, 1,
1881), cu ah, oh si vai (Despre poema, Literatorul, II, 1, 1881), visatoriei vagi" si
512 a tuturor cliseelor eroticii conventionale, minore, nu numai de tip Alecsandri,

www.dacoromanica.ro
ci si direct frivole ori lutdresti. Pe acestea din urmd le respinsese si Cezar Boliac.
iar, mai Inainte, Insusi Heliade Rddulescu, mentorul In atTtea privin/e al lui
Macedonski.
Acestei produc/ii de mare serie Macedonski Ti opune nu fárd ostentgie
idealul unei alte poezii : energice, virile, plind de dinamism si pasiune combativa
sd &IDA mTnia In ochi, dispre/u1 In mimA, sarcasmul pe buze". in care scop el aruncd
In chiar primul numär din Literatorul i un manifest, Destul (20 ianuarie 1880)

Acum destul cu plInsul cdci inima seacd


Si chiar de ti-ar fi plind e timp zici destul
Poporul nostru este de lacrime satul,

Ei I... s-a trecut cu moda de lacrimi i suspine


$i cu acele crunte duren i imaginari
Ati cdruntit cu totul bdtrTnilor cobzari
Dar de s-a dus o vreme o noul vreme vine
$i ea c-un bici pe care In mina sa TI tine
Plesnind va striga voud: Alti timpi, alti Idutari

Rubinele pe buze, mdrgdritarii-n gurd


$i crinii de pe sTnuri i ochii ca de murd
Sunt ni;te mdruntivri ce nuli mai au vreun curs.

Acuma este timpul puterii, bArbdtiei,


Copilul de ieri, astdzi e un bdiat viril".

Cum tot acum Macedonski descoperd si lanseazd si ¡deja poeziei sociale", no-
tiune elasticd, In genere gresit TnIeleasd de comentatori, ea va fi definitd, Intr-o prima
acceptie, chiar In acest sens, al orientdrii poeziei romdne pe un tárim mai viril
deet acela al simplului dar" (Prefa0, Tr. Demetrescu, Poezii, 1885). Poetul urmd-
reste sd Intemeieze un nou gen ¡iterar, imprimInd o impulsiune sändtoasd si virild
sim/irii si cugetdrii reduse de d. Alecsandri si al/ii la cIntece de stele sau de dor"
(Polemica, IV, 2, 1883). Teoria cA prin conceptia sa social" poezia romana* e
menitd sd se ridice virild din leagdnul In care copildreste aldturi de dl. Alecsandri"
(OspNui lui Pentaur, Comentar general, Revista !iterar& martie 1886), va fi profesatd
si mai tTrziu. Chiar si In faza in care Macedonski Incepe sA descopere noile principii
ale poeziei moderne.
Respingerea eminescianismului (pozitie nu chiar atTt de singulara', de vreme ce
poate fi IntIlnitd uneori, pe diverse motive, si la Hasdeu, Vlahu/d, St. O. losif,
Gh. Panu etc.), se explica In linii generale, plus coeficientul de idiosincrazie perso-
nal agravat de cunoscuta afacere" a epigramei, prin aceleasi cauze. Spiritul poeziei
lui Macedonski, dei apropiat de unele laturi de poezia eminisciand, este In esen/d
cu totul altul. Acest fapt autorizd pe Macedonski, strict obiectiv vorbind, sd declare
cu consecven/d, pInd la bdtrTne/e, cd poezia lui (a lui Eminescu, n.n. A.M.) In
general nu md farmecd" (Societatea scriitorilor romani, Tara romaneasa I, 5, 1916),
oricItd ariditate ar intra, si intrd efectiv, Intr-o astfel de neacceptare. Dar exclusivis-
mul nu se transforma In intolerantd : Eu nu voi o tinerime care sd rnd laude si cu
atIt mai pu/in nu voi o tinerime care sd Tnjure pe Eminescu" (Vremile ¡iterare de azi, 513

88-c. 179

www.dacoromanica.ro
Universul ¡iterar, 10 iulie 1916). Adevdrul este cd poetul a acceptat totdeauna, ca o
realitate datd, inevitabild, coexistenIa celor cloud formule. in 1893, el recunostea
sub pseudonim
Din punctul de vedere literar, daca cineva nu este astdzi In Romania mace-
donskist sau emineschist, nu atrage usor atentiunea asuprd-i". (SchiTä asupra literaturii
romane, Literatorul, 8 ianuarie 1893).
Desigur Macedonski a cdzut si In exageräri regretabile. insd dacd dezbrdam
sensul intim al opozi-tiei sale de un strat gros de zgurd pasionald, regäsim de fiecare
data nu resentimente, ci incompatibilitäti radicale, de structurd morald si intelectuald.
Este limpede cd poetul nu putea asimila nici lirismul eminescian, nici sentimentali-
tatea de romantá, fie ea cIt de adIncd, nici aspectul pesimist, adesea depresiv,
al acestei opere. Si dacd citim din nou bine pe Macedonski, observdm cd repulsia sa
are tocmai un astfel de motiv fundamental : A ! uite-se, cel puIin acum, decepIio-
nismul la moda; un sfInt entuziasm recoprinde inimile..." (Poezia patrioticd, Lumina,
I, 43, 1894). Temperament ametafizic, poetului i se pare meditatia eminesciand
greoaie" (Nota, Literatorul, I, 29, 1880). Obiectii grave are de adus, nu o data,
ca si alti contemporani ai lui Eminescu, si sub raport formal (Disegiune In poetic&
Romania literard, 4-5, 1888). Din toate aceste cauze el considerd atacul anti-emi-
nescian din Epoca (Gh. Panu, Critica si literatura, 15 aprilie 1896) si altele de aceeasi
spetd, drept un salutar Inceput de Insdndtosire" (Tribuna literarä, I, 1, 1896),
ceea ce reprezintd o pozitie, fait discutie, gresitd, dar din punctul sdu de vedere
explicabild.
De mare, capitald importantd, In aceastd supdritoare si totusi inevitabild pole-
micd, este orientarea generala anti-junimistä a lui Macedonski, care combate In
Eminescu nu atIt un rival" literar, cIt exponentul cel mai calificat al Noii direqiuni",
marea sa glorie. Poetul si-a definit de la Triceput si pInd la sfirsit pozitia literard
drept o fermd si constantd reactiune anti-junimistd, In termenii unui adevdrat
contra-curent
Literatorul a opus la Diregiune, Directiune, la talente, talente, la scoald, scoald".
Pleand de la principiul cd talentul nu este monopolul exclusiv al Noii Direqiuni
din Iasi" (Cdtre cititori, 2, 1884), ambitia Literatorului va fi mereu aceea sd confirme
prin fapte cd avem scoala noastrd, opusd In multe Direqiunii noud" (Cronica,
Literatorul, I, 13, 1880.)
Din aceastd contra-balansare, Macedonski si-a facut totdeauna mari merite isto-
rice, de evaluat azi Tri lumina adevdrului, imaginea reald a junimismului fiind alta
dectt aceea pe care si-o Inchipuia poetul. Ciuddlenia stä si In faptul cd, Intr-o serie
de principii estetice importante (cum am vdzut), Macedonski nu &idea altfel decIt
Maiorescu, pe care-I reformuleazd In esen-rd doar prin definitii mai täioase. Ond
nu face polemicd, poetul recunoaste tocmai acest lucru. El afirmd atunci, In spiritul
adevdrului, a fi realizat un adevdrat centru Intre vechea scoald a lui Heliade si noua
Direqiune a D-lui Maiorescu", o trdsäturd de unire deci pentru a Indeplini
marele gol ce a Idsat Curierul de Ambe-Sexe" (Literatorul, I, 16, 1880), o direc-
Iiune opozitd celei din Iasi, desi se atinge cu clInsa prin unele puncte, dupd cum se
atinge si In vechea scoald a lui Heliade prin altele" (Proces cu detractorii, Literatorul,
I, 10, 1880).
De fapt, aceasta rdmIne si punctul cel mai sensibil. Macedonski, asemenea tuturor
literatilor munteni de tradiTie pasoptistd, este sincer indignat de negarea violenta
514 (si evident nedreaptd, exageratd) a curentului pasoptist, campanie dusd cu mare

www.dacoromanica.ro
rdsunet de Maiorescu i de Junimea. Aspectul literar al post-paoptismului macedon-
skian trebuia sd se traducd ap dar cu prioritate, i cu necesitate, mai ales prin astfel
de atacuri anti-junimiste, cu adresd directd Inca' din primele sale articole critice, reluate
In conferinIa din 1878. Ruperea traditiei pag:Iptiste este o acuzaTie care revine
mereu : In 1896 (Tribuna fiber& I, 1, 1896), 1902 (Adevaruri, Forla moral& II, 19,
1902), etc. Este deajuns sà amintim càJunimea mai este acuzatd de nihilism literar'
(Curs de analiza' critic& Literatorul, II, 4, 1884) de pesimism" i schopenhauria-
nism". $i, bine Inteles, In prelungirea ideologiei Iatine" a poetului, de germanism",
Macedonski respingInd In termeni categorici fondul clar-obscur al coalei germane"
(Idem, Literatorul, I, 10, 1880). Foarte frecvente, exagerat de frecvente, constituind
acuzaVile cele mai gratuite dintre toate, sTrit i polemicile Impotriva germanizdrii"
limbii romdne prostituirii Care nerntism a limbei i literaturii romdne0", (In loc
de prefaN, Literatorul, 1 iunie 1890).
Aceastd nuanä patrioticd trebuie totqi reTinutd IntrucTt ea vine sd consolideze
convingerea lui Macedonski potrivit cdreia in literaturd este Intdrirea
unei Prin urmare, sprijiniIi literatura dacd vd iubiti nationalitatea". A nu
voi o literaturd rorand este a nu voi o Tara romând" (Cave cititori, Ill, 2, 1882).
Limbd, nationalitate" va cere stdruitor poetul i mai tIrziu (Catre cititori, VII, 1886
1887), formula de esentd pur paoptistd, apropiatd de programul lui Heliade Rdclulescu
al lui M. KogdIniceanu de la Dacia literarcl.
Un ultim element notabil apare abia In articolul-program al seriei finale a Lite-
ratorului, care se prezintd In 1918 drept Indrumdtorul cultural-social ¡iterar al
i

timpurilor noi". Nota sociald inclusa In vechea teorie a poeziei sociale" reapare,
gadar, cu putere, reflex al atmosferii de regenerare produsd de sfIr5itul rázboiului.
Atacurile antipoliticianiste, antioligarhice, antiplutocratice, unele deosebit de radi-
cale, dovedesc cA Macedonski punea mari sperante In schimbarea structurilor morale,
politice i chiar sociale ale Romdniei noi, care nu e chematd sA rdmInd In vecii veci-
lor proprietatea sau satrapia politicianilor analfabeti" (Reaparitiunea Literatorului,
1, 29 iunie 1918). Idealul invocat este Ziva ceo mare (22-23, 1/14 dec. 1918),
ziva unirii na/ionale i a reformelor Tnaintate.

3. Superioritatea acestor idei directoare asupra realizdrilor propriu-zise consti-


tuie una din notele caracteristice ale Literatorului. Faptul se verifica mai ales In sfera
ideilor literare contemporane unde Macedonski i grupul sdu joacd un important rol
de pioner, propagandist i polemist, In sprijinul celor mai noi principii estetice ale
epocii. In domeniul poetic mai ales, orientdrile lui Macedonski dep4esc poziIiile
epocii, junimiste sau gheriste, prin deschiderii progresive spre o serie de programe
specifice poeziei moderne.
El are de la Inceput notiunea esentei poeticului a prozaicului, a absurdului"
i

ilogic al poeziei i deci a distincIiei radicale dintre imagine i concept, formulatd


Intr-un mod absolut i paradoxal : Logica poeziei este ne-logicd fatd de prozd i tot
ce nu e logic, fiind absurd, logica poeziei este prin urmare Ins4 absurdul" (Logica
poeziei, Literatorul, I. 23-25, 1880). Un alt articol de directivd, Despre poema,
definqte acest gen drept sinteza emotiilor a sentimentelor umane, inclusiv a genu-
i

rilor literare (Literatorui, II, 1, 1881). Publicarea anticipatd a prefe-tei la volumul


de Poezii (1882) Impline5te acela0 rol de manifest, de asta data In favoarea poeziei
sociale", opusd sentimentalismului minor al epocii (Literatorul, II, 10, 1881). Nu mai
puTin important este textul Fondul i forma, demonstrare strictd a imposibilitatii 515

www.dacoromanica.ro
disocierii celor doua elemente, dintre toti estetii" epocii, Macedonski dovedind
cea mai vie constiinta a unitatii operei de arta (Literatorul, XI, 3, 1890). Necesitatea
unei sensibilitati rafinate, a unor perceptii emotionale evoluate, este afirmata, la fel,
Tntr-un alt articol doctrinar, Simprile in poezie (Literatorul, XV, 3, 1895).
Si mai Tnsemnat apare azi faptul a la Literatorul si prin Literatorul, Tncep sa se
raspIndeasca In presa noastra literara idei specifice simbolismului si a variantelor
sale, directie In care Macedonski ramIne un mare si incontestabil precursor. Artico-
lele sale, cu caracter de manifest, constituie date importante de istorie literara,
mardnd modificar hotaritoare ale constiintei estetice romanesti, In drumul sau spre
conceptul modern de poezie. Constituirea sa n-ar fi fost cu putintá fara intuitiile,
initiativele si controversele macedonskiene, care tin pasul cu intreaga evolutie a
poeziei europene din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Daca exista In literatura
romana' un fenomen cu adevarat sincronic", acesta nu este Tntrupat de altcineva
dedt de Macedonski si cercul sau poetic.
Dupa ce, la Tnceput, poetul cultiva si teoretizeaza Tntr-o acceptie traditionala
armonia imitativa", clInd specimene tipice (rnmorentarea si toate sunetele clopotului,
Lupta si toate sunetele ei, Literatorul, I, 16, 13, 1880), el Incepe sa intuiasca muzicali-
tatea si emotivitatea lirica Intr-un mod mult mai subtil, descoperind valoarea sugestiei
si a inefabilului". Alaturi de senzatia onomatopeelor a aliteratiilor pur acustice,
Macedonski ajunge repede la concluzia ca poezia convinge pentru ca tot ce este
frumos ni se impune fara ca nimeni säli poata da seama In ce mod si pentru ce".
Poezia constituie o puterea suverana, tainica si neschimbata" (Despre logica poeziei,
Literatorul, I, 25, 1880). La aceste formuldri fine nu se ridicase Inca nimeni In
critica româna a epocii.
Tot de Literatorul sInt asociate si primele notiuni si definitii pur simboliste din
literatura noastra. insusi cuvIntul apare, In paginile sale, pentru IntTia data, mai
Inn sub forma de subtitlu la un grup de poezii ale lui Macedonski publicate In 1890:
Tr) arcane de pijdure, Biltrina stIncei, Prietenie apusä, toate prezentate drept poezii
simboliste-instrumentaliste", poetul descoperind simbolismul european, mai Inn
In varianta instrumentalista" a lui René Ghil, din Traité du verbe (1866, 1888). Cea
dintii poezie este Insotita de un Comentariu, In care se precizeaza ca aceste versuri"
sInt In-Ma Incercare In romaneste" (Literatorul, 2 august 1890).
Doi ani mai tTrziu, Macedonski lanseaza un adevarat manifest : Poezia viitorului,
(2, 15 iulie, 1892) unde se afirma a rolul de capetenie In poezia moderna' TI are
poezia simbolistei complicata de instrumentalism"., Metoda simbolista prin excelentá
ramIne sugestia a ne sugera idei", fie prin simboluri", imagini care dau nastere
ideii", fie pe cale muzicala. De unde si importanta instrumentalismului", Tnteles
ca arta a expresivitatii sunetelor, unele triste si Tntunecate", altele sonore dar
solemne". in ambele ipostaze poezia vorbeste un limbaj autonom, specific (un lim-
baj al ei propriu, limbaj In care se simte In largul ei"), intransmisibil spiritelor pro-
zaice si burghezimei sufletelor". De aceeasi provenienta simbolista se constata a fi
si receptarea wagnerismului", asociat Tntr-o formula sinteza :
Ca si wagnerismul, simbolismul unit cu instrumentalismul este ultimul cuvInt al
geniului omenesc."
Poezia viitorului nu va fi dedt muzica si imagina, aceste cloud eterne si princi-
pale sorginti ale idei".
Pe deplin asimilate si integrate conceptiei macedonskiene de baza, de factura
516 romantica, subtilizata si modernizata progresiv prin aluviuri si influente, toate aceste

www.dacoromanica.ro
noi principii reapar, Tritr-o formulare aproape identia si Intr-un alt manifest, In
pragul secolului (1,2 februarie 1899), exaltare a elevatiei, idealizdrii si spiritualizOril
totale prin poezie. Reamintind cititorilor sAi contributia adusd la initierea simbolis-
mului european, prin colaborarea la revista lui Albert Mockel, La Wallonie, Mace-
donski repetd aceeasi definitie fundamentald :
Tinerea socotelii de valoarea de muzicd si de coloare a semnelor grafice
desteptarea de imagini, de senzatii i cugetdri, cu ajutorul formei ; crearea de ritmuri
noi, flexibilizarea si Inavutirea formelor existente, spre a se ajunge la muzicd, ima-
gine si coloare, singura poezie adevdratd".
Primele experiente si discutii in jurul versului liber romanesc, formulate In
deplinä cunostintd de cauzd a valorilor prozodice, pot fi IntIlnite, la fel, In paginele
Literatorului, unde poezia Hinov (I, 5, 1880, datatd 3 martie 1879") include numele
lui Macedonski pe lista precursorilor europeni ai noii forme poetice. In precifdrile
mult ulterioare, de bOtrInete, poetul va veni cu distinctii precise Intre versiil scil-
ciat", care nu respectd regulele stabilite in Arta versurilor (Literatorul, 1880, 1882),
versul zis decadent" (fard ritm i rima) si Versul simfonic, singurul admis, care face
corp cu onduldrile simturilor si cugetdrilor exprimate, cu urcdrile si coboririle
lor" (Universul ¡iterar, 24 iulie, 1916 ; Literatorul, 29 iunie 1918). De notat c'd poezia
Hinov este asezatd In cele din urmä In traditia ditirambilor poeziei eline, spiritul lui
Macedonski orientIndu-se, Tritr-o etapa finald, spre clasicism, punctul final al tuturor
meditatiilor sale poetice.
AdevdratO mind romdneascd de principii estetice moderne, Literatorul pune
In circulatie, prin animatorul si colaboratorii sal, si altfel de teorii literare, natura-
liste, de esentd zolistá, reluate In repetate rinduri, cu deosebitá putere, mai frith
In cuprinsul explicatiilor care Trisatesc Noaptea de februarie (III, 2, 1882 ; V, 4,
1884). Umbra lui Zola pluteste si asupra altor texte, semnate de Pantazi Ghica,
Critica si scoala realistá : Numai adevärul In timpuri, In simtiminte, In evenimente,
poate face o opera bund, utild si frumoasd" (Literatorul, I, 28, 1880) si de Traian Deme-
trescu, Noua evolutie ¡iterará (Literatorul, VII, 1886-1887), prezent prin interventii
teoretice asemandtoare si In alte publicatii ale epocii.
Ideea de noutate" face, dealtfel, parte Intrinsecd din profilul spiritual al revistei,
cultivatd cu insistentà si pe latura estetd. Textul cel mai tipic se dovedeste fart
Noul curent ¡iterar, articol-program, semnat de $tefan Peticd, In care estetismul
este asimilat cu aspiratia spre ideal", neobositul avInt spre frumos" (autoritOti
invocate : Withman, Ibsen, Maetérlinck, Verhaeren, D'Annunzio, Verlaine, Mallar-
me, Vielé-Griffin, Leon Dierx), cu tendinta de Tnnoire literard :
Estetismul nu mai e un cuvInt ; estetismul este o putere. El e o mOreatá scoald
de emotiuni literare, unde se Trivatd a iubi lucrurile pretioase, a don i ceea ce nu
s-a vazut Ina si a Tritelege pasiunea pentru ce e nou".
Cenaclul macedonskian aratd In continuare $tefan Petica apartine tocmal
acestei traditii
In România acest lung dar admirabil calvar al artei a fost Indeplinit odinioarA
de gruparea de la Literatorul".
Initiatorul sdu Macedonski a presimtit toatO imensa schimbare ce era sd se
facd mai ttrziu In arta apuseand" (Literatorul, XX, 1, 1899).
Nu este vorba, In esentO, de nici o exagerare : nu exista In poezia noastrà In
perioada 1880-1905, sferd mai receptivO, mai cuprinzOtoare si In acelasi timp mai 517

www.dacoromanica.ro
predispusd spre sinteze, asimilari si adaptan i creatoare a influentelor estetice
apusene, cleat aceea a Literatorului i a revistelor anexa. In paginile lor, adevdratd
placa turnantd a sfirsitului de veac, aceastd osmozd poate fi urmdritd pas cu pas.
Trecerea spre poezia moderna In primul rInd In acest mediu, plin de interferente,
se produce. Acesta este dealtfel si marele rol pe care I-au jucat publicatiile mace-
donskiene In cuprinsul literaturii romdne.

4. Marea suferintd si nesansa istorica a Literotorului a fost cd acest program, a-at


de constructiv si evoluat, deschis celor mai fecunde orientdri moderne, nu si-a D ut ut
asocia niciodatd colaboratorii potriviti si constanti, la Indltimea ambitiilor revistei
si a Intemeietorului sdu, a cdrui vocatie de sef de scoala" este totusi evidentd.
Adevdrul este cd Literatorul, cu foarte putine exceptii, si acelea efemere, n-a putut
polariza cleat nume nesemnificative, obscure, dei Macedonski si-a dat toatd
sd strIngd In jurul sdu cît mai multe sperante si talente tinere, Incurajate sistematic
cu o generozitate rard: in adevdr, revista mea a ambitionat sa fie mai ales tribuna
tinerimei studioase" (Tntre 1880 i 1892, Literatorul, 5, 1892), in care scop debuturile
notabile sInt semnalate publicului prin prezentdri solemne : Avem de Introdus
astdzi un nou nume In arena publicitatii ¡iterare, Duiliu Zamfirescu, a cdrui admirabild
poezie (Levante i Calavryta), o ddm mai jos" (Literatorul, I, 4, 1880). Poetul urmdreste
M4carea literarä In ziarele politice (Literatorul, IV, 6, 1883), de unde dezmormInteazd
adevarate märgaritare poetice", printre care o minunatd poezie a unui tIndr",
Traian Demetrescu. Este de prisos a mai felicita pe autor. Versurile sale îi vin
singure In laudd". in acest stil Macedonski va elogia pe toti discipolii sai, unii constanti,
altii de ocazie, transfugi si ingrati", Tmbrdtisati totdeauna cu mari efuziuni, ()Hat
de adInci îi vor fi deceptiile : in aceastä serie de cugetdri ne introduce astdzi un
nou talent", Cincinat Pavelescu (Tntre 1880 i 1892, Literatorul, 5, 1892) si asamai
departe, pInd la sfirsitul vietii, &id Al. T. Stamatiad devine un foarte mare poet",
lar D. Karnabatt, marele poet de dupd räzboiul mondial".
In primul an, grupul" de la Literatorul (Cronica, I, 13, 1880) se compune din
M. Demetrescu, C. Drdgulinescu, B. Florescu, Al. A. Macedonski, Petru Opran,
P. Paltineanu, C. C. Plesoianu, I. N. Polychroniadi, Rienzi, Carol Sorob, Th. M.
Stoenescu (si administrator al revistei), Duiliu Zamfirescu. Nu lipsesc nici, cu colabo-
rdri intermitente : D. Petrino si G. Sion. In anul urmator vin sa se aldture si D. D.
Racovita, Gr. Ventura, C. C. Bacalbasa, I. I. Trutzescu. in 1882, Mircea Demetriade,
Al. G. Djuvara, Stefan Velescu, plus cloud' poete junimiste : Veronica Mide si
Matilda Cugler, In 1883, D. C. Teleor, I. N. lancovescu, N. Tinc, Nestor
Ureche si V. A. Ureche. Conducerea Societätii Literatorul avea acum urmdtoarea
Infátisare : vicepresedinte : Al. A. Macedonski, administrator : Th. M. Stoenescu,
secretar general : Stelian Grozea, plus 11 membrii, toti din cercul revistei si cola-
boratori statornici : Antoanetta S. Delgeanu, Stefan Velescu, Cristodul Suliotis,
loan Radoiu, N. Tinc, locot. Carol Scrob, D. D. Racovita, Th. P. Jereghie, Maurice
Kohen, locot. I. N. lancovescu si D. C. Teleor. Alte nume noi, mai mult sau mai putin
notabile, cu exceptia lui Traian Demetrescu, Mitty Golfineanu, Victor Bilciurescu
si Angel Demetriescu (1886-1887) nu mai pot fi citate. revistei ramTn
mereu aceiasi : Th. M. Stoenescu, Carol Scrob, Stefan Velescu, figuri sterse.
Cu aparitia generatiei parnasiano-simboliste, gruparea primeste, spre 1890,
o transfuzie de sInge proaspat : Mircea Demetriade colaboreazdfrecvent, de asemenea
518 I. C. Savescu, Al. Obedenaru, Cathon Theodorian, alaturi de I. S. Spartali si Florea

www.dacoromanica.ro
Simionescu, si bineTnteles de vechea garda". In 1892, apar Cincinat Pavelescu si
Radu D. Rosetti (pe coperta, In ordine alfabetica, figureaza nu mai puTin de 115
nume !), In 1893, C. Cantilli, A. Cantilli, N. Timiras, In 1895, AI. Bogdan-Pitesti
(Al. de Pitesti"), D. Moldoveanu, L. Daus. Se observa un oarecare spor calitativ,
lista colaboratorilor anului 1899 fiind si mai onorabilä : $tefan Petica, Ch. Ad. Can-
tacuzène, Al. Petroff. C. Cantilli, D. Karr, G. Donna, S. Orleanu, AI. Bogdan-Pi-
testi, Aurel lorgulescu. In 1904, poetii de la Literatorul", consacraTi prin medalioane
speciale, rarnIn totusi fidelii Mircea Demetriade si C. Cantilli. Donar Munteanu
figureaza si el printre colaboratori, dupa care grupul Incepe sà graviteze spre alte
reviste de orientare asernanatoare, Literatorul IncetIndu-si
CInd reInvie, In 1918, paginile sale aduna nume distinse care se vor consacra.
Este, dintre toate, seria cea mai ilustra. Alaturi de vechii D. Karnabatt, D. Teleor,
pot fi intiInii, Intre alii : G. Bacovia, Tudor Vianu, Victor Eftimiu, Al. Davilla, Al.
T. Stamatiad, I. Peitz, B. Nernteanu, G. M. Zamfirescu, D. lacobescu, Al. Dominic,
Eugeniu $tefanescu-Est, $tefan I. Nenitescu, Oreste si chiar Ion Barbu (28 sept.
1918), ceea ce este cu totul remarcabil. Nota cosmopolita, vie la Inceput, dispare
acum cu desavIrsire si daca n-ar fi intervenit agitgia si evenimentele momentului
politic, Literatorul promitea, In sarsit, sä devina o foarte buna revista.
De fapt, Macedonski s-a stracluit In acest sens, In limitele formatiei, tempera-
mentului si programului sari, Inca din primul an de aparitie. Cultivarea ostentativa a
colaborarilor straine, republicarea In serie a poeziilor franceze si a traducerilor In
aceasta limba, avea acelasi obiectiv, gIndit In sensul unei Integrari In literatura occi-
dentala : Literatorul a fost o revista ce, Inca de la Inceput, a urmarit sa fie o trasura
de unire Intre literatura romana si cea franceza" (1 iunie 1890). Numai ca din pacate
realizarile ramTn, si de asta data, cu mult In urma intentiilor. Tot ce Macedonski
poate sa asocieze este fie obscuri filo-romani, franco-belgieni: Fr. Nizet, Louis Char-
don, fie diversi pubiicisti recrutati In sfere mondene si redacIionale de mina a treia,
contractaIi cu prilejul calatoriilor sale pariziene : Charles Fuster, Louis-Joseph Janvier
(negru din Haiti !), Oswald Durand, Henri de Cleuziou, plus coresponderrti" la
Bruxelles, Moscova, Atena si Berlin. Din toata aceasta radiatie continentala trebuie
re.tinuta doar intenIia de baza, de publicistica la nivel european, preocupare pe care
Macedonski, Tntr-adevar, a avut-o.

5. Cu excepIia productiei lui Macedonski (si aceea inegala In prima perioada),


beletristica Literatorului intereseaza istoria literara aproape exclusiv prin orientarea
sa generala, In special tematica, foarte eclectica, dar cu deschideri interesante
spre noile tendinTe si curente literare apusene, al car-or promotor revista devine
In larga masura. Fara a scoate In relief alte personalitaIi proeminente decît aceea
a fondatorului si animatorului sau, Literatorul a contribuit In mod esential la regene-
rarea si largirea inspiraiiei literare, chiar daca produsul imediat consta aproape numai
In pastise si
Primul strat apusean", oarecum de baza, este romantic, byronian si mussetian,
evident In poemele lui Duiliu Zamfirescu (Levante si Calavryta, Harpista, Nebuna din
Her4ti, Alina-Linda)i Th. M. Stoenescu, la aceasta din urma ;i In prelungirea poeziei
sociale" a lui Macedonski, cu ecouri umanitariste si din Fr. Coppée. Acest romantism
exotic, anecdotic, apoi social", In tonuri minore, coincidea In buna parte cu stilul
poeziei post-pasoptiste, continua-Ca si ea la Literatorul In prima sa faza. Ecourile so-
ciale" sint In nota lui C. Bolliac, cele erotice gen Bolintineanu-Alecsandri. Se anti 519

www.dacoromanica.ro
tineretea", iubirea", Iacrimile", prinsul fericirii". Se scrie, mai ales, multa
poezie galanta, de album, madrigale, omagii erotice, romante, specialistul" fiind
Carol Scrob. Tristetea, deceptia, deziluzia teme frecvente la Th. M. Stoenescu
(Lasati-mäsa sufiir etc.) apartin romantismului minor, modd poeticd, dar i reflex
al psihologiei deceptioniste" a epocii.
Cele mai interesante reflexe romantice apartin sferei poetice" i In special
poeziei poeziei", atitudine pe care influenta parnasiano-simbolistd o va accentua
chiar radicaliza. Sub impulsul lui Macedonski, In opera cdruia ideea de poet
poezie constituie o temd fundamentald, colaboratorii revistei (Th. M. Stoenescu,
Carol Scrob etc.) vor Tntretine 1i ei, In termeni aproape identici, cultul poetului,
ideea focului sacru", contemplativitatea extaticd In sfere ideale" (loan N. Poly-
chroniade), sub emblema centrald, esentiald, de excelsior". Inspiratia, muza, exta-
zul", devin teme destul de curente. Nu lipsete nici imaginea poetuldi blestemat",
mai Inn de nuanta pur romanticd a geniului damnat", reluará apoi In sensul lui Ver-
laine 1i al simboliOlor.
Simbioza stilurilor i a orientarilor estetice este mare la Literatorul, din care cauzd
delimitdrile precise sTrit practic imposibile. Colaboratorii revistei sTrit disponibili In
mai toate direciile, cu inevitabile sincronisme. Nota parnasiana pare totoi sa se
profileze cu oarecare energie In seriile ulterioare ale Literatorului, cu adeptii intermi-
tenti : Mircea Demetriad, Al. Obedenaru, Gh. Orleanu, Alex. Petroff, Cincinat Pave-
lescu. loti sInt interesati de exotisme, medievalitáti, de sculptural i colo-
ristic, definindu-se drept descriptivi i esteti minori ai formelor. Temele sTrit, pentru
a da o indicatie : Sonet heraldic 1i Fantezie blonda, Cytera i Toreadorul. Se publica
Legende arabei Hymnuri cartagineze, Heline 1i Danturi vedice. STnt evocate marmorele,
templele, bachanalele, cupele, lirele, cu destul abuz de cuvinte clasice, mitologice,
exotice : Picus, Athena, Clarysis, Coynth, Tanit, Sivah etc. lmpresia fined este de
livresc" i literar", de evocare combinatá pe bazd de lecturi, care dau, izolat, ima-
gini inedite. In contrast violent cu lirica de inspiratie traditionald sau rurará, acest
aspect al poeziei de la Literatorul Ti asigurd o micd particularitate.
Simbolismul autentic este foarte intermitent, destul de superficial i anemic,
notabil tot4. Macedonski II interpreta In sensul corespondentelor", efluviilor,
evaziunii, obsesiilor, dar i al eglogii de stilizare neoclasicd, i aproximativ In aceeai
manierd procedeazd i discipolii : In roz de luna / Theorba suna..." (Al. Petroff),
sau : Voi rozi fiori (iv:0H" ($tefan Peticd), cu inflexiuni baudelairiene : In parul tau
ca diamantul/De placed negre-ntunecat / $i-a revdrsat Intreg Levantul/Misterul
antic 1i ciudat" ($tefan Peticd, Himn proton). Evaziunea la Polul Nord gasevte In luliu
Cezar Sdvescu un interpret remarcabil
,,La polul nord, la polul sud, sub stele vesnic adormite,
In lung si-n lat, In sus si-n jos, se-ntind Ornpii nemarginite
Ctrnpii de ghia0, ce adorm pe asternutul marii ud,
Cu munti înali, Cu vai adînci, la polul nord, la polul sud".

Obsesia romanticd, fascinatia portului, se regiseTte la C. Cantilli (Prietenia)


In ochii mei un petec de cer albastru port...
E dulce oglindire din cerurile-albastre
Ce licaresc cu ochii suavi ca doua astre
520 in care strabatut-am cum intri Tntr-un port..."

www.dacoromanica.ro
MuIt mai accentuat, de provenientd baudelairiand degraded', prin Rollinat, este
aspectul macabru, veneric si satanic, de spleen si nevrozei, cu fiori maladivi si orgii sum-
bre. Mircea Demetriad evocd Fioruri (Nervii se contracta sub fiorii vii ...") si for-
mele cdrnii" (Ervin), Cincinat Pavelescu, Sensitivd., Cadavrul, Al. Petroff, Vesperal&
C. Cantilli, in spital. Apar navele cu echipaje de cadavre, sicriele, scheletele, capetele
de mort", cucuvaele care rinjesc" o melopee funerard", blestemele, mausoleele
pustii, recuzitd de atmosferd neagrd".
Proza Literatorului pare intrucitva mai omogend, mai unitard, dar la acelasi nivel,
dependentd si ea de predilectiile literare ale magistrului". Apar aceiasi eroi neadap-
tati, himerici, utopici, visdtori, pasionati ai idealului" (D. D. Racovitd, Th. M.
Stoenescu), aceiasi Poeti dezarmati, famelici si deziluzionati, de esentd romanticd.
Nu lipseste nici critica sociald, prin intermediul unor Tipuri ardrute (tot de D. D.
Racovità), simetrice cu Tipurile dispärute, acestea de evocare poeticd ale lui Macedon-
ski. Obiectul esential este satira moravurilor contemporane, dar condeiul colabora-
torilor rdmine prea facil si jurnalistic. Teziste, abstracte, aproape triviale, sint si
incercdrile de reabilitare morald a victimelor" societitii : femeia venald, hotul"
care furd pentru a se hi-A(-1i, mizeria celor sdraci. Se pune in citeva schite (semnate de
Anton C. Bacalbasa si C. C. Bacalbasa)si problema Prinos i sdreicie, Onestitote si neone-
stitate,Justitia. Mai moderne" sint prozele macabre Memoriile unui schelet de D. Teleor,
poemele In prozd Aquarele de B. Florescu, Pribegire si Cuiburi de rIndunele de luliu Cezar
Sdvescu si mai ales reportajul sportiv-literar a lui C. Cantilli : Pe velociped
fntre Bucuresti si Brasov, scris cu oarecare ritm si economie de mijloace. Mai ales la
capitolul prozei, colaboran le Literatorului fac figura stearsd, iremediabil depdsitd.
Nici teatrul nu atinge un nivel superior. Dramele istorice Reipirea Bucovinei
de V. A. Ureche, I. Miller, si N. Tincu sint confectii ocazionale, pe temd de stricta
actualitate, cu aluzii directe la contemporani (V. Alecsandri), precum Martial de
V. A. Ureche. Comediile lui Grigore Ventura si $tefan Vellescu (Ceimeítarul, Minci-
nosul), simpliste, grit inspirate de moravurile contemporane. Mostenitorul crime!
de G. Th. Buzoianu este o melodrama debilä. Nivelul de jos este atins de Barba lui
$tefan ce! Mare de G. Baronzi, nefericitd satird a unor dispute istorico-academice.
lmpresia de umpluturd", pe pagini sau chiar fascicole intregi, nu poate fi evitatd.
Mult sub nivelul programului si al colabordrilor macedonskiene, beletristica
Literatorului se resimte atit de generozitatea poetului-magistru, de nivelul inevitabil
al poligrafiei epocii, cit mai ales de discontinuitatea si improvizatia aparitiilor revistei
In seriile sale succesive.

6. Exceptind titlurile sub care Literatorul se stracluia sd-si continue aparitia,


in conditii dificile (Revista literard a lui $tefan Vellescu, apoi Th. M. Stoenescu),sau
suplimentul literar al Ligii ortodoxe (20 iulie 1896 1 ianuarie 1897), redactate sub
directa conducere a poetului, nu pot fi socotite ca fiind efectiv anexele" Literatof ului
cleat : revistele efemere scoase de poetul insusi, In faze apreciate tactic drept favo-
rabile, care accept& un timp directia sa, ale cdror fundatori sau colaboratori esentiali
sint discipolii apropiati ai poetului, precum si revistele la care poetul colaboreazd
cu mai mare sau mai mica regularitate, sau care reflectä prin art cole-program,
de orientare esteticä, sau polemici ideile lui Macedonski. bate aceste publicatii
au un caracter ocazional, intermitent, in bund parte improvizat, de expedient, de
aparitie si disparitie imprevizibild. Meteorice, cele mai multe, mai toate eclectice
si foarte inegale, ele tracleazä totusi o realä efervescentä i pasiune literarä, un entu- 521

www.dacoromanica.ro
ziasm publicistic incontestabil. Scoase In tiraj mic, necitite cleat de cercul colabo-
ratorilor prin redactii i de cdtre adversari, ele n-au atins niciodatd publicul larg.
Dar conOinta literard a epocii se exprima, In formele sale Inaintate, curioase de nou-
tate, sau solidare, In jurul unei personalitäti de penumbra sau al unor idei, In special
prin astfel de publicatii, cele mai multe adevdrate raritdti, asemenea revistelor de
avangardd" moderne.
Incontestabil favorabile i In spiritul poetului sTnt Ana/ele ¡iterare scoase de Mir-
cea C. Demetriade (1885-1888) i Revista olteanä, unde unul dintre cei doi direc-
tori" este Traian Demetrescu (1888-1889), dar prima revistd efectiv macedonskiand,
din seria acestor publicatii Inchise, este Revista independent& tipdritd chiar de
poet (noiembrie, 1887). Aici Macedonski da programul estetic (Introducere) si multe
comentarii politice de actualitate, de orientare antigermand (Revista politic& Bule-
tinul politicii externe).
0 colaborare, apoi contopire, la fel de efemerd, se realizeazd cu Romania Iite-
rara (1888-1889), scoasd de ziaristul Ed. M. Adamski, apoi de D. Teleor, pentru ca,
In apriliemai 1888, revista sd treacd sub conducerea directa a lui Alexandru Mace-
donski i B. Florescu. In aceastä fazd sInt absorbite, pentru o perioadd, i Reactiunile
¡iterare ale lui Demetru Demetrescu. Colaborarea poetului este importantd : ciclul
Preludii slave (Tn Archangel, Vint de stepe, Unui cavaler guard), prozele naturaliste i
memorialiste (Intre cotete, Pe drum de pote), dar i polemici antieminesciene i anti-
vlahutiene. Colaborator mai Insemnat : luliu Cezar Sdvescu.
Macedonskiand (colaborator de bazd Mircea C. Demetriade) este i Duminica,
intitulatd i Gazeta familiei (1890-1891), publicatd de luliu G. Sdvescu, plind de expe-
rimente de versificatie (sonete duble, dactili, amfibrahi, tetrametri) i traducen,
unele moderne" (Poe, Rollinat, Nerval), aliniatd intrutotul polemicilor maestrului.
Un anonim" (se pare chiar Macedonski), publicd o satird vechie, al cdrui autor e
necunoscut i care ar trebui meditatd de unii poeti" : In contra poetilor.
Personalitatea poetului, care-i va publica In acest loc Noptile, este prezentd i
la Biblioteca familiei (1890-1895), scoasd de V. Alecsandrescu, Inca nu V. A. Ureche,
protector i admirator al lui Macedonski. Revista Ti face publicitate pe cdi directe i
indirecte, Mircea Demetriade, vorbind la InmormIntarea lui V. Alecsandri, amintete
cd acesta a fost un ... reprezentant al Literatorului", anexare In baza colabordrii
sale efemere. Dintre discipoli, notabili gilt luliu Cezar Sdvescu i Cincinat Pavelescu.
Revista moderna (1897-1898), interesantd mai ales prin titlu prima publicatie
romdneascd programatic modernd" addpostete pe Macedonski In posturd mai
ales de teoretician. Sub pseudonimul Martial, poetul discutd Literatura moderna,
dintr-un unghi destul de critic : In domeniul artei, ce importd este ca curentele sd
nu fie false 1i nesincere" : Literatura modernd a ajuns deja sau tinde sd ajungd la
un rezultat nefericit dezastruos pentru spiritul omenesc". 1ntr-o cronicd", el
afirma, In spiritul lui Remy de Gourmont, ca individualismul va prima In arta".
Dup. ce trece de la Ion Gorun la D. Caselli, apoi (In ultimele numere) la Aris-
tid Cantilli, Vieata noud (1898) TO precizeazd simpatiile printr-o recenzie elogioasd
a lui D. Nanu la Bronzes de Alexandru Macedonski, prin sfera colabordrilor (Mace-
donski, I. M. Nirvan, Al. Bogdan-Pite0, G. Donna, Ion Th. Arghezi, G. V. Bacovia).
Tonul articolului redactional, Oteva cuvinte, care introduce 5 frumoase stele" pe
firmamentul literelor romdne (Gr. Pi culescu, luliu Dragomirescu, Nelly (N. D.
Cocea), M. Sadoveanu i G. Donna) are ceva din emfaza i prezentdrile solemne
522 ale maestrului".

www.dacoromanica.ro
Continuitatea o asigura Carmen (1898-1902), cu orientare divergenta (M. Sado-
veanu, P. Cerna), dar si a lui Macedonski, C. Cantilli, Eug. Stefanescu (Est), I. M.
Nirvan (Minulescu). De notat ca In aceasta revista, In 1902, poetul ?si republicaun
articol anterior, Simbolismul, si da unul nou, tot de idei literare, Decadentismul'
de atitudine net ostild : Pe tind simbolismul ascunde ideea sub imagini si muzica,
decadentismul n-ascunde In el nimic : da numai pe faId pustietatea de idei si de sim-
lire a celor care II practica".
Ulterior, Intreaga dezbatere va fi reluatá si reformulata pe un plan superior In
revistele de inspiraIie simbolista, apdrute dupa 1900, emancipate total de direcIia
lui Macedonski.

BIBLIOGRAFIE

Tudor Vian u, Al. Macedonski, In Studii de literaturd romdnel, Bucuresti, EDP 1965, p. 359
442 ; Adrian Marino, Viata lui Alexandru Macedonski, Bucuresti, EPL, 1966 ; Idem,
Studiu mtroductiv la Opere (ed. Adrian Marino), Bucuresti, EPL, 1966, vol. I, P. 7
247 ; Idem, Opera lui Alexandru Macedonski, Bucuresti, EPL, 1967; Adriana Iliescu,
Literatorul, Studiu monografic, Bucuresti, EPL, 1968 ; Idem, Sateliiii Literatorului",
In Viata romdneascd, XXI, 5 mai 1968, p. 75-83 (Liga ortodoxd si Revista modern());
Vladimir Streinu, Reviste in spiritul Literotorului" (pin() la 1900), In Romdnia !heard,
II, 14 si 15, 3-10 aprilie 1969 ; Marin Bucur, Literatorut, 1880-1900, In Reviste
¡iterare romdnesti din seco/u! al XIX-lea, Bucuresti, Ed. Minerva, 1970, P. 267-375
Adriana I liescu, Reviste !iterare /a sflrsitui secolului al XIX-lea, Bucuresti, Ed.
Minerva, 1972.

www.dacoromanica.ro
FAMILIA, TRIBUNA
ALTE PUBLICATII TRANSILVANENE DIN EPOCA

O noud expresie a diversificdrii presei culturale i literare a epocii o constituie


apariIia, la 1/13 iunie 1865, a revistei Familia (la 1/13 mai 1865 apdruse numdrul de
proba"), subintitulatd foaie enciclopedicd §i beletristicd cu ilustraIiuni". Revista,
cu o aparitie sdpfamTnald i uneori trimensuald, era tipdritd, In primii 15 ani, la Pesta,
de la 27 aprilie 1880 mutTridu-i-se sediul la Oradea, unde a fost editatd pInd la 31
decembrie 1906, cInd Inceteazd prima ei serie (seria a II-a, 1926-1929 ; seria a
Ill-a, 1934-1943 ; seria a IV-a reapare din 1965, an In care s-au Tmplinit 100 de ani
de la IntTia aparilie). Redactor responsabil, proprietar §i editor al Tntregii serii I
a fost losif Vulcan (1841-1906), al cdrui nume Tncepe a circula prin presa transilvà-
neanà cu vreo cTtiva ani mai Inainte (In Gura satului, Concordia i Aurora romänä).
Fart* a Inscrie vreun program In fruntea noii publicaçii (caz destul de rar pentru
respectiva epoca), losif Vulcan tintea a contribui printr-Tnsa la cultivarea pdturilor
largi ale populatiei i la consolidarea sentimentelor ei na-tionale i patriotice, la sti-
mularea tinerelor talente (aici se vor semnala, cum se §tie, marii nc4tri scriitori Emi-
nescu, CoOuc i Goga ; dar numdrul celor lansaTi de revista e mult mai mare, Tntre
ei cuvenindu-se amintii Miron Pompiliu, lonitd Scipione Bddescu, G. Bogdan-Duicd,
Sextil Pu§cariu, Ilarie Chendi, Al. Ciura, Zaharia Bdrsan, Emil 'sac etc.) i la dezvol-
tarea literaturii i limbii literare. in acest scop, foaia va aduce portretele bärbatilor
mai vest-0 cu biografiile lor, poezii i novele originale §i traducen i de la poetii
literaçii cei mai renumiti ai Europei, mai departe dizertatiuni scrise In stil u§or despre
istorie, limbd, esteticd etc., etc.", cum Ti scria la 9 aprilie 1865 losif Vulcan lui G.
BariIiu (a cdrui Foaie pentru minte, inimä si literaturä T§i Tncetase apariTia la 24 11 1865),
pe care-I invita sd colaboreze chiar de la primul numdr, soliciendu-i un articol
estetic sau istoric". Redactorul, care se voia doar mTna neTnsemnatd care Tntinde
publicului cununa cea frumoasd" a celor trimise spre tipdrire de stimaIii mei cola-
boratori", intentiona a da In mInd publicului o foaie cu care dinsul sd se poatd fair.
Se bizuia pe faptul cA Inca Tnainte de apariTie un numdr frumos de bdrbati emine0
m-au onorat cu promisiunile lor de a conlucra la noua mea Tntreprindere literard,
dar rnd voi nisiui a c4tiga Inca i pe alIii de colaboratori".
intre ace0 bdrbati eminenti" sInt prezenti din primii ani Dimitrie Bolinti-
neanu, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rddulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, lar mai
apoi Macedonski, Goga, Isac, lorga etc., Vulcan contribuind astfel la circulatia valo-
rilor na-tionale, la emulatia spiritelor, pe care orice revistd se cuvine a o Tntretine 525

www.dacoromanica.ro
FAM IL etc. E posibil ca Vulcan, spirit larg-vazator, sa nu
ENCICLOPEDICA SI BEITRISFICA
fi formulat In chip public programul revistei
f ILl, TUATli TM. sale (lui Bariiu Ti atragea expres atentia ca
descoperirea asta despre Intreprinderea amin-
tita sd ramInä In secret"), tocmai spre a avea
posibilitatea adecvarii ei necontenite la spiritul
vremii si, probabil, fiincica o considera o conti-
nuatoare a tuturor Incercarilor de acest fel de
rum lorrua., ' pina atunci, al caror program se Tnsarcina sa-I
108IFT* VUti AN continue i modernizeze tacit. Cit priveste partea
de criticä, redactorul avertiza, In spiritul ace-
luia0 bun simI de care se calauzea, ca In promo-
varea si selectarea valorilor, vom critica opera,
ANI,Lli I. - ISN,
nu persoana", el izbutind Intr-adevar sd instau-
reze un climat de respectuoasa colegialitate
Tntre colaboratorii sài. In domeniul literaturii, se
milita indeosebi pentru ferirea ei de lumina rea
a mediocritätilor" i pentru exprimarea viejii
poporului (vai de acea literatura ce se rumpe
de catre inima poporului", exclama Vulcan In
Mel. ter -
1865), ale carui producIii se cereau si ele a fi
valorificate. Pe acest tarim meritul nepieritor al
revistei este acela de a fi Trilesnit, In nr. 6 din
Paging de titlu. 2511/9 Ill 1866, apariIia unora dintre primele
versuri ale lui Eminescu, al carui nume literar
Vulcan e cel care-I fixeaza, salutIndu-1 entuziast
pe noul colaborator : Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june nu-
mai de 16 an i, care In primele sale Incercari poetice tram ise noua ne-a surprins placut".
lar la post° redactiunei din acela0 numar : Cernauti, M.E.0 corespondenIa am primi
cu bucurie". Noul poet va trimite aici 12 poezii : De-as avea, ceirdrire-n zori,
Din strdincltate, La Bucovina, Speranta, Misterele nopçii, Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,
La Heliade, La o artista, Amorul unei marmure, Junii corupti, Amicului F. I. si articolul
Repertoriul nostru teatral, dupa care va Incepe a colabora la Convorbiri ¡iterare
Va reveni, ca pentru a Inchide cercul, In 1883, la Familia, cu c'iteva poezii (S-o dus
amorul, Pe IMO plopii PIZ sot, Din noapte..., Si dacei ... etc.), pentru care losif Vul-
can Ti va trimite un modest onorariu, cel dintii pentru lucran i literare pe care
I-am primit vreodata-n viata". Alaturi de ardeleni ca Bariçiu, Cipariu, Papiu Ila-
rian, Andrei 13Irseanu, Slavici, Aron i Nicolae Densusianu, Cosbuc, losif, Goga,
AgIrbiceanu, Zaharia Barsan scriu aici, pe IMO' cei amintiti, Delavrancea, Asachi,
Maiorescu, I. L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, St. O. losif, Cincinat Pavelescu,
Kogalniceanu, V. A. Urechia, Anton Bacalbasa, N. Beldiceanu, C. Mille, Traian
Demetrescu, Vlahuta, S. FI. Manan, Vasile Bumbac etc., fapt ce ilustreaza plenar
voirrta lui Vulcan de a contribui la circulaTia libera' a numelor si valorilor din toate
provinciile romanesti, de a consolida si pe aceasta cale sentimentul unitajii
526 noastre nalionale : NaIiunea rara cultura nu poate rezista valurilor amalganiza-

www.dacoromanica.ro
toare ale timpurilor, ci piere de pe fata pdmIntului ca i floarea bdtutd de vIntul
toamnei si istoricii nu vor Insemna despre clInsa nimic remarcabil". lar temelia
unei natiuni este poporul, dinsul e izvorul, reazemul inteligentei".
Tintind sd formeze o cunund toatá natia romand", revista Isi tinea la
curent cititorii cu evenimentele mai Insemnate din patrie (In timpul rdzboiului de
la 1877 si-a sporit paginile i ilustraiile, iniiind i o colectd pentru rdniti),
dar si din straindtate (constituirea Internationalei I comuniste, Comuna din
Paris etc.), manifestInd un interes deosebit pentru tot ce era nou la vremea
respectiva (este Intîia revistä romaneascd In care se vorbeste de Marx si de teoriile
sale) si putea stimula energiile creatoare ale poporului, In once plan s-ar fi
manifestat ele. indt, enciclopedismul ei era unul functional, functionalitate de la
care nu era exceptatd nici literatura : La noi romdnii Inca ar fi lipsd ca sd
pdsim i cu literatura Intr-acolo, ca sà ddm un impuls poporului spre economie,
lucru si comert, pentru ca numai asa putem si noi astepta un viitor mai bun".
Pentru Incurajarea literaturii Familia instituie, Inca' de la primul numdr, si un
concurs cu premii, la care poate emula once nuveld, dar cele istorice sau cele
care vor tracta despre atare datine poporale vor avea preferintd", Intrudt culti-
varea sentimentelor nationale prima In cercul revistei. in acest scop se dau extrase
din monografia lui B. P. Hasdeu despre loan Vocid ce! Cumplit, Baritiu scrie Bio-
grafia lui George Lazar, Al. Papiu Ilarian despre Horb i Closca, Vulcan vine cu
Scrieri despre rdscoala lui Haría, instituind totodatd un fel de Panteon roman, pus
In slujba cunoasterii de sine a poporului si a eliberdrii sale, cdci civilizatia pre-
tinde ca toate popoarele sd fie libere". Mai ales literatura de inspiratie istoricd
a fost, de altfel, serios cultivatd la Familia, dei numai arareori scrierile de aceastd
naturd au depdsit ca interes i valoare momentul aparitiei lor In revista lui Vulcan.
De altfel, probabil cd TritImplarea a facut ca, In ansamblu, Familia, dei a promovat
scrieri apartirand tuturor genurilor i speciilor, sd nu fi publicat In paginile ei dedt
cu dteva semnificative exceptii literaturd reprezentativd pentru nivelul ei general
de atunci. Predomina' scrierile sentimentale, acuzat pedagogice, realist-moraliza-
toare si mai ales de un romantism minor, semnate de autori precum lulian Gro-
zescu, Alexandru Roman, Gr. H. Grandea, I. Lapedatu, Virgil Onitiu, Al. Ciura,
At. M. Marienescu (poezii, studii si folclor), Miron Pompiliu, Moise Toma, Vasile
Ranta Buticescu, Justin Popfiu etc. in cadrul luptei mai generale a revistei
pentru emanciparea femeii (ea fiind decenii de-a rIndul ddscdlita nevestelor
si fetelor romdne", care dintr-Insa au Tnvdtat sà scrie si sa citeascd romdneste")
se ivesc pe parcurs o serie de colaboratoare, care Ingroasd rindurile producdtori-
lor de scrieri minore, precum Maria Suciu, Adelina Olteanu, Lucretia Suciu
Rudow (fiica versificatoarei Maria Bosco), Emilia Lungu (autoare a romanului Elmira,
apdrut In 1887), Maria Cuntan, Constanta Hodos, Constanta Dunca-Schiau, acci-
dental Matilda Cugler-Poni, lulia Hasdeu, Veronica Mide, Sofia N'adejde, Cornelia
din Moldova etc. Nu trebuie uitate, totusi, numerele omagiale ale revistei
Inchinate lui Heliade (1872), Eminescu (1885 si 1899), Alecsandri (1890 si 1900),
Baritiu (1892) etc., al cdror rol In cunoasterea marilor reprezentanti ai literaturi.
noastre se cuvine retinut. 527

www.dacoromanica.ro
,sy.d14 D.A.&

I:1 CIt priveste legatura revistei cu masele de


cititori (la 1877 avea peste 1800 de abonati), ea
poate fi ilustran indirect si prin aceea ca In cei
ASM:11.8 I Ni LA,i lIIi,s 42 de ani ai sal, aceasta, Impreund cu anexa ei,
., ..ille tINIUTI, ezdtoarea (apdrutd Tntre 1875 si 1882), a avut
ri tr.7.1 WW1 CM NI II E 1111,..10 I., 10,1 14, ,A og ,,,,,,,.
iwe rot. te TAXI. 1.1:11WT:LiiCKAM.1
WI ox
..e. 04k,... +11111.13.11. . peste 400 de colaboratori cu piese folclorice
^,(W,TnAr t1 MAI.A.T101:. I
PI It WI 4.1 . .
(dome, balade, basme si datini culese de pe Intreg
omovi.r 0,1,41Dottl"",,Iik,Y3tA IIX SLAT' .'. pdmIntul românesc) considerate oglinda cea mai
i 41 FE It..X1k, I li I. A
if SI DOWNEIC oltASEI A I
,,,?..... 44..... elleu... ..
It E g
re p ,
1. J.T A T Et E VI ET TIV
.111 - fidela In care se reflectd caracterul unui popor.
De unde grija si rugdmintea ca toti cei ce ne
: 4 .:
trimit poezii si povesti poporale sa nu schimbe
.,N 0 POPPF:Sctt nimic din ele, ci sa le decopieze Intocmai cum
Si A1.11: MICI 19 me le spune poporul". Caci, avInd astfel fotografia
cea mai fidela a fizionomiei poporului nostru, vom
cunoaste sentimentele lui cele mai secrete; vom
sti ce iubeste si ce uraste crinsul". Apar in
HiTITEM:1 , Familia i In 5ez6toarea texte reproduse din cule-
.
tir.v.t.t is.etAtle gerile si studiile lui V. Alecsandri, Al. Odobescu.
JCS A IL CV MrANIA' 11.1/11M1TeltitAlte
.. B. P. Hasdeu, G. Dem. Teodorescu, dar mai ales
.
I
.
N.
materiale inedite, culese de Ion Pop-Reteganul,
Yr7X
At. M. Marienescu, Andrei Birseanu, Vasile Sala,
-
S. FI. Manan, Lazar $aineanu, Miron Pompiliu,
PaginS de titlu. Petre Ispirescu, N. A. Bogdan, Gr. Silasi, G.
Muzicescu, Sofia Nddejde etc., unii prezenti cu
articole remarcabile In acest sector.
CIteva tentative de popularizare a esteticii (Ceva despre psihologia pläcerii estetice
de losif Blaga, nr. 38/1902), vreo definitie a criticii (Asadar pdrerea motivan In
scris sau cu vorba, favoritoare sau dezaprobatoare despre cutare scriitor ori vor-
bire, cu un cuvInt, despre once lucrare a omului, se zice a face critica acelui lucru,
acelui object", nr. 42/1872), atestd aceeasi aplicatie pedagogico-popularizatoare a
revistei, vointa de a instrui. Articole de critica au semnat Aran Densusianu, loan
Valeriu Barcianu, N. Strajanu, Al. Ciura, Vulcan, accidental Maiorescu, iar spre
sfirsitul primei serii G. Bogdan-Duicä si Ilarie Chendi, dar revista n-a impus atît
un critic anume, cIt o tinutd In aceasta directie, marcata serios de pedagogia lite-
rara elementard. Linia bunului simt, a Incurajärii talentelor, a scrierilor de inspi-
ratie nationald, deschiderea cdtre aspectele mai noi ale literaturii, popularizarea
marilor opere si a scriitorilor de seamd, familiarizarea publicului cu notiunile este-
tice elementare, constituie principalele directii ale activintii critice desfdsurate la
Familia, directii verificabile si In alte sectoare.
In domeniul teatrului, de pilda, cu deosebire al celui din Transilvania, revista
a militat pentru un repertoriu inspirat din realintile nationale, pentru Inältarea
unor cladiri adecvate, pentru crearea unor trupe profesioniste Inchegate etc. A
popularizat teatrul lui Alecsandri si apoi al lui Caragiale, a sprijinit felurite turnee,
Vulcan Tnsusi producInd o seam& de piese cu oarecari merite la vremea aceea.
528 Familia avea chiar o rubrica permanentà de teatru, prin care-si tinea la curent citi-

www.dacoromanica.ro
P

Sediul SocietaIii Astra", Sibiu.

torii Cu miscarea teatrald si In care combatea pentru crearea si apoi largirea si


buna funcionare a Societçii pentru crearea unui fond de teatru roman.
In materie de limbd, publicatia a plutit o vreme In apele latinizan0lor etimo-
logisti, apoi a oscilat Intre ei si fonetisti, pentru ca de prin 1882 balara sd fie
integral Tnclinata In favoarea fonetistilor, fapt deosebit de important pentru unifi-
carea ortografiei, pentru care Familia a militat de la primele numere, cu credirla
cd scriitorilor nu le este Ingaduit a gresi contra artei limbistice". Acum se ajunge
la Trrtelegerea polemicä si oarecum limitativa ca In loc sa frarquzim limba aici si
acolo s-o latinim, mai bine sa trimitem culegatori sa adune vorbirea dtd o mai
fi din toate árile romanesti si pe urma, rInduitä si scrisd, sd ne pornim s-o
pieptánam". Este o coordonatd de seama a revistei, izvorita din convingerea
nu se poate face In starea de fa-ta politicO a natiunii romane un serviciu mai mare,
mai vrednic cleat cel ce i se aduce conlucrInd la mentinerea si desdvIrsirea tot mai
multa a unitaIii de limbd". Altfel : numai limba nationalà poporului si de
Indata el n-a mai stiut de ce neam este, na0onalitatea-i este spulberatd, el
Insusi va pieri".
O contribuIie Insemnatd a avut Familia In popularizarea literaturii univer-
sale, publicInd articole despre felurite literaturi na-tionale, reproduand folclor
strain (sTrbesc, maghiar si chiar japonez), clInd traducen i din Eschil, Ovidiu, Ho-
raTiu, Dante etc., din Balzac, Beaumarchais, Béranger, Corneille, Daudet,
Dumas, France, Hugo, Labiche, Lamartine, Maupassant, Molière, Musset, Scribe,
Zola etc., dintre francezi ; din Goethe, Heine, Schiller, Sudermann, Uhland si
dintre germani ; din Andreev, Cehov, Dostoievski, Gogol, Gorki, Lermontov,
Puskin, Tolstoi, Turgheniev etc., dintre rusi din Ibsen si Selma Lagerla din
;

Shakespeare, Byron, Dickens, Mark Twain, Wilde, Jokay, Petöffi, Vörösmarty etc.,
etc., lärgind aria de referinId a literaturii na0onale, stimulInd ancorarea ei In 529
84 c. 178

www.dacoromanica.ro
social i istoric. De notat cà printre traducatori i comentatori sInt Bolinti-
neanu, Eminescu, Hasdeu, Al. Macedonski, Cc4Duc, A. Naum, $t. O. losif, Aron
Densusianu, H. Lecca, G. Murnu, Petre Dulfu, Th. M. Stoenescu, S. Pqcariu,
Rddulescu-Niger, studii publidnd V. Grozescu, Ilarie Chendi i altii.
Dar dacd In fiecare domeniu In parte revista n-a avut o mare strdlucire,
dacd In amdnunt se pot gdsi felurite inadvertente, neTmpliniri, opacitati sau
penduldri Inspre minor etc In ansamblu Familia reprezintd un moment
important In dezvoltarea presei culturale romane0, In oglindirea procesului de
modernizare a societatii noastre i
de consolidare a fortelor ce vor Infdptui
marea unire din 1918. Profilul sau de magazin deschis spre toate domeniile i-a
Inlesnit receptarea fenomenului cultural i social In feluritele lui aspecte, Infd-
ti area diverselor date ale luptei generale a transilvdnenilor, contribuirea la
ridicarea conOintelor, la instructia maselor, pe al cdror sprijin s-a bizuit i ale
cdror forte reprezentative le-a promovat. Totul se intemeia pe convingerea cd
trebuie sà lucrarn §i sa sacrificarn ! Fiecare pe terenul sdu i toti pentru un scop
sublim ! ". Gloriei de a fi Inlesnit primii pa0 al lui Eminescu (al cdrui debut II
constituie, totuO, sd nu ultdm, brourica cernduteand Ldcalmioarele invdtdceilor
unde-i apdruse, Tnainte de Familia, poezia La moartea lui Aron Pumnul), CoOpuc, Goga
etc., i se aldturd aceea de a-i fi receptat de timpuriu pe Grigorescu, Aman sau Mirea,
ori pe Enescu (socotit In 1890 un Mozart roman"), de a fi primit colaborarea lui
Gheorghe Dima i Gavril Muzicescu, a lui Victor Babe (ale cdrui succese vor
fi mereu evidentiate) etc. A luptat pentru emanciparea femeii, pentru dezvol-
tarea teatrului, pentru Intelegerea adecvatd a problemelor de limba, gramatica
ortografie romaneascd, a contribuit masiv la culegerea i interpretarea fol-
clorului, la popularizarea tiintei, a artelor plastice i a muzicii, a unor figuri
reprezentative din cultura nationald i universala, a Trilesnit mai buna cunoatere
de sine a poporului nostru i a celor invecinate sau de mai departe, aclarnInd
once pas facut In epocd pe calea progresului. in aceasta. perspectivd, Familia
rdmIne una dintre cele mai importante i, mai cu seamd, populare reviste
rornane0 din a doua jumdtate a secolului trecut, imediat dupd (0, In anume
privinte, alaturi de) Convorbiri ¡iterare, Contemporanul, Literatorul, Columna lui
Traion, Revista roman& Tribuna etc., ea continiand, In acela0 timp, deopotrivd,
traditia publicatiilor ardelene din prima jurnatate a secolului, a Daciei ¡iterare
§i a Romdniei ¡iterare §i tirfind, totodatd, seama, at a putut, de nivelul presei
din vremea In care a apdrut.
A fost Triconjuratd, sustinutd sau, uneori, negatd, de un noian de alte pu-
blicatii ale vremii care, In Bucovina, Transilvania, Banat etc. militau pentru
unire, pentru drepturile cuvenite poporului roman, pentru exprimarea libera
a geniului sau creator.
Dintre acestea, pentru perimetrul transilvan, se cuvin amintite Telegraful
roman (Infiintat In 1853), Concordia (1861), Albino (1866), Federatiunea (1868),
Transilvania (1868) i, mai ales, Tribuna (1884).
Telegraful ramón (TntTi ar fi trebuit sä se numeascd Telegraful popular),
gazetd politica, industriald, comerciald §i literard" a fost scos la 1853, la Sibiu,
de A. $aguna i Aron Florian (redactor), ca sä pund poporul roman In relatiune cu
lumea i cu tot ce se IntImpld Intr-Insa, spre a i se Malta i lui spiritul i spre a i se
530 detepta puterile suflete0 i trupe§ti ca sd §tie ce §i cum trebuie sd lucreze pentru

www.dacoromanica.ro
cultura si fericirea sa". Atitudinile inaintate in materie de limbd (era antilatinizant,
a reprodus Cugetarile lui Russo, raliindu-i-se si chiar prevestindu-I prin articolele
lui A. Florian si Pavel Vasici), literatura i alte probleme i-au adus o meritatd faimd
intr-o vreme, Theft, pe drept, TI socotea Eminescu la 1876, ca foaia cea mai mo-
dernd de peste Carpati". Articolul program din PrenumeraVe va fi reluat, ajustat
polemic, intr-un numdr din 1887, In care se precizeazd din nou cd tendinta aces-
tei gazete va fi : a Impartdsi poporului roman din politicö, industrie, comerciu si lite-
raturä idei si cunostinte practice potrivite cu timpul si amäsurate trebuintelor lui
a-I inväta ca sd-si cunoascd pozitiunea si drepturile ce-i sint asigurate In stat ; a-I
lumina asupra intereselor care taie In viata privatd si publicd a lui, si a-i mica
activitatea puterilor fizice si morale ; a da directiune spiritului lui catre tot ce con-
tribuie la inaintarea si dezvoltarea sa, si a-I convinge cA numai prin imbundtdtirea
stdrii sale materiale si morale poate ajunge la culturd si fericire. Aceastd tendintd
(...) Telegraful roman nu o va pierde niciodatd din vedere... " El se va mica
liber in drumul ce si-a Insemnat spre a ajunge la scopul ce si I-a propus, de a inata si
a folosi pe poporul roman". Dar, in 1884, apdruse Tribuna, cu care era in conflict, si
terenul i se cam ingustase din pricina oscilaiilor. in domeniul politic scopul de
cdpetenie al Telegrafului roman va fi a atinge si a dezbate mai cu deosebire inte-
resele proprii si trebuintele de cdpetenie ale poporului roman si a impdrtdsi
once fapte si intimpldri adevarate si vrednice de stiut din finuturile, orasele si
satele unde se afld romani. in sfera industriei vor milita pentru a destepta
simtul si a atita gustul poporului roman pentru arte si mdiestrie, a atrage luarea
aminte a lui asupra acelor ramure de industrie si asupra acelor meserii cu care
ar putea si ar trebui a se ocupa si dinsul spre imbunadtirea stdrii sale materiale".
Nu altfel stau lucrurile In sfera comertului (dar declaratiile acestea mai mult
recapituleazd cleat propulseazd un program). Oricum, e de refinut si faptul
din sfera literaturii se vor publica (adicd semnala, n. n. G. M.) cärtile care les
din tipar, cu recensiuni scurte despre valoarea Ion intrinsecd si despre stilul si
limba cu care grit scrise. Se va ardta citeodatà lipsa si trebuirrta acelor carti ce
opiniunea publicd i neapärata trebuirrtd le cere, ca sd se lucre si sd se dea la
lumina pentru inväldtura i folosul poporului roman. Se vor publica din cind In
&id poezii fugitive usoare (ocazionale, n.n.), cu luare aminte la arta, spiritul,
gustul i simtdmintul cu care sint lucrate. Pentru varietate, se vor publica
miscele, curioase si once alte scripte prozaice interesante, din cimpul cel mai intins
al literaturii si proportionate spatiului din coloanele gazetei".
Aparitia organului de publicitate" se datorase In primul rind lui A. Saguna
si primele doud decenii de aparitie poartd In mare pecetea spiritului sdu (cind
vreun numdr nu ar dobindi aprobarea mea, acela nu se va publica", stipula con-
tractul dintre el si Aron Florian, incheiat la 8 X111852, and s-a publicat si Prenu-
meraVa-program), dar dupd instalarea lui Miron Romanul ca mitropolit, Telegraful
isi reduce din fortd. Au publicat in el Andrei Muresanu, Zaharia Boiu (care, din
1862, cind ziarul apare bisdptdminal, pentru ca din 1878 sd iasd de trei ori pe sap-
tarnind, a fost trei ani redactor, urmind lui Pavel Vasici, Visarion Roman si
altora), At. M. Marienescu (poezii, un apel pentru culegerea folclorului etc.), iar
mai apoi Slavici si altii, ziarul militind pind in preajma aparitiei Tribunei pentru
stringerea legaturilor dintre toti scriitorii romani si fiind intr-adevär o foaie foarte
dinamicd, scrisdintr-o limbd si ortografie acceptabile In cea mai mare mäsurd. 531

www.dacoromanica.ro
Prin articolele lui Ilarie Chendi, Telegraful 4i va mai reveni, Inscriind ceva
mai ferm numele sau miKarii literare realiste, pe care o sustinea acum i prin
traducen i din Björnstene Björnson, Andersen, Maupassant, Feuillet, Tolstoi, Dosto-
ievski etc. insa vreme de douazeci de ani el va ramTne, cu relative intermitente, In
umbra faimoasei Tribune a lui Slavici.
Aparitia acesteia din urma raspundea deopotrivd realitätilor momentului, ca
§i unui deziderat mai vechi, formulat la congresul studentesc de la Putna (15 august
1871), ca romdnii de peste munti sa aiba un cotidian al lor, prin care sa combatd
latinismul alarmant i mai ales sa militeze pentru unitatea culturala". intrucTt Tele-
graful romdn nu putea fi transformat In cotidian, iar redactorii ajunsesera repede
la un conflict ireductibil cu Ingustul mitropolit Miran Romanul, deoarece pe de
alta parte, tratativele cu Gazeta Transilvaniei din Bragw quasera i ele, tinerii"
scot la 14/26 aprilie 1884 cotidianul Tribuna, avTnd ca director pe loan Slavici.
Programul ziarului, pe al cdrui frontispiciu Slavici Inscrisese celebra-i deviza : Soarele,
pentru toti romdnii, la Bucure0 rdsare", prelua sau se rabia la tot ce se facuse
bun In alte publicatii (Telegraful roman, Gazeta Transilvaniei, Familia etc., reviste
la care unii dintre tribuni0 colaboraserd sau fusesera redactan i §i In care vor mai
publica i de acum Mainte), propunInduli In principal sa lupte pe toate cane pentru
forjarea con§tiintei nationale a romdnilor din provinciile ocupate de straini, pentru
drepturile lor elementare, pentru unitatea lor culturald etc. Ecoul i prestigiul
sdu In epoca a fost foarte mare, Slavici ceilalti colaboratori imprimIndu-i o linie
i

demnd de once publicatie Inaintatd. in conditiile vitrege ale dualismului austro-


maghiar, ziarul canaliza energiile spre organizarea i conservarea i perfectionarea
noastra internd, pentru scopul de a ne fortifica intelectualminte, moralminte §i ma-
terialminte", In vederea unor acte decisive. in ciuda unor mari adversitati i per-
secutii, a unor rdsunatoare procese de presa, amenzi substantiale §i Tntemnitari
ale redactorilor, Tribuna a continuat sa fie pIna la disparitie (16/29 aprilie 1903)
ceea ce o arata numele, pentru ardeleni i chiar pentru to-0 romanii de atunci.
Organ al curentelor populare" §i voind a contribui pe cIt ne iarta puterile
la Intarirea vietii noastre literare, intrate In 'timpul din urmd Intr-un stadiu de
Intristdtoare stagnatiune", Tribuna s-a constituit de la Inceput Intr-un centru de
lucrare literara, In care se Intilnesc talentele de la noi, lucreaza Impreund, se Incu-
rajeaza unele pe altele i stabilesc prin lucrarea Ion punctul de plecare al dezvol-
tarn noastre literare, care nu poate sa fie cleat In poezia noastrd poporala". Cum
se vede, idei directoare IntIlnite §i In Dacia literard, In Romdnia literard, In parte,
In Convorbiri ¡iterare, In Foaia Sotietblii pentru literatura si cultura poporului roman
din Bucovina, puse In practica de Familia, ori afirmate de publicatii ca Telegraful
roman, Albino, Concordia, Federatiunea, Gazeta Transilvaniei, Observatoriul si altele.
In general, ca i In cazul altor periodice, se teoretizeazd mai putin i se actio-
neaza mai mult, la Tribuna chiar cu o perseverenta diferentiatoare. Culegerea crea-
tiei populare e stimulata prin felurite apeluri i chestionare, Indrurndri §i programe,
dar mai ales prin publicarea directa a ei In ziar. Au publicat poezie, prozd, articole
etc. Ion Pop-Reteganul, Gr. Sima, I. Urban-Jarnik, Valeriu Brani§te, Avram Corcea,
I. T. Mera i multi altii, tribuni0i intentionInd a realiza chiar o geografie a crea-
tiei populare romdne0". Mai ales In materie de prozd, multi dintre aceTtia (I. T.
Mera, Silvestru Moldovan, I. Berescu etc.) prelucrau masiv, Tncurajati tacit §i de Sla-
vici, care vedea In asemenea Incercdri posibilitatea de a stimula dezvoltarea no-
532 velei" nationale, dezvoltare la care contribuia i prin prozele pe care i le publica

www.dacoromanica.ro
*Wu, .4errairi tit 1,4. Sr. 4
10

..c.t..
ho r MOW
it,

Pagina cu frontispiciu. AW:

4WD,' lelfleirW,
1BU
Apare le tleeare dl dr lucre

lart. re de prenumeralluna

,Tribuna?
-,,-
--t, b.4, ,. t 44, 05,,
1 wt.., I.
1::::...."Tt.'
4.* vo.
.1 fr,sta....1 ;iv

ta.
°
,

,
MIA.* pr... Or ,
h..
4.r.
Ah.esa',
;44,, ...tn... a
..1 pa,. 4o ,
1...sAAlko
h..
11.1111,..1 A VP ,t n....1,--.1-4 , . ' : 4. r.,,,,,, , ,...., 4,4..4,4,-4,,a ...1.: ..... ....,t1t. mt,a, itta....aa oat t
I. set, ...T.., . tot: taw... . )ttEat.,!..0,... t....... I -,, e., ,....'1=-":.*/:::.:,:atr,,t *
fat S t tu 4 ...., ; ......a, ,,,,..:-...,..,...,id ..... -....,... ,..,.... Ta ...I . f... t,.....,,, .,.... . .....t.
I,,ut 4,,,,... 1.....,,., .II i....... i ....4.44... 1,4. e t... , ...... ,..3. ..... ^'
1,..... 1. A 4,-.1 .4.4... I.-. ,..4.,, 44.. lo. a ...1.4 .1. ...1.....4.,;:;::=,,,t.:,tt...;,,,.
14 11;
...Y., pa. I. 1.4 ., I. 4 i. .40444, ../.....
.-.,......... 5. a '.4.,....
- ,von......t., ....,............... A 4.. 1,.....
...
,3...., -.pi:44..4,44, ....ra,...,
..,.............
l:"..:a:.-;;:e.=--ao-,--
.
.1.1111/ It Oar ,. . -
a, ai -,- P 1. "..a. se 1 1.14,14. 4 ,1 .....
I IL
a -a
It ..., 1, . 4..4.'4..a. .... 4 A ............. ....e al 4 ,.....
4.44. "...1.73,:l.:^''' '1--'"*.. ,
.......-riit1..=,
e-
4.4oe ,.,.. ¡,,...0.4. 1.ga 1...........4
' ),7,,,, .1., , a .44...4..,,.
, ,.

V, al .. 44 al.e...... ....lc : rIt.t....4:**;.........p4:74.1


...4.1 Kt... 4 WY. , . I. .1 q...........i4r. ,. -
4.. 4. ...,1 5..1, ....A,. ......... ...... 1 ....-4.
1.1 JO.

,I4,......4,..................
.... .......s...03.0 ,,F 1 -5,5' , .7,4 i, 41,4- 0, 1.55 N.,,,... . 1,,,4. ,
4. ....A A..4,,,°
...N. .ta,t4 .;' pt ),,,,, ,.. ,,-, ,,,..... .55 , a0 it. 1.4.4..... Ala .........n..,;;
,i 4,/, "t'..'"'
s*" t..4., V' e se .''. 4..
4 .._......- "7
....7.0;»,..re
4. 4.a. 4.1 .II... fit, i AO.
ph. Me. .. 4.4/441..0.6.".,
'7"."^;:;,.."..'
fr71 . ...'.. '4 . .
'; ...0. f..r. . t.... ...s. 1... tr, jo4,.. , ,
R.A.... skill. ...-4.: I /4,,,,, $1 "... .1.11.C. al .1.4,4 ... Al, tv.,;ellia.
".'",

In ziar si mai ales In foisoara" lui, ori In suplimentele ziarului, cum erau Tribuna
de Pasti, Dar de Craciun si Tndeosebi Tribuna literarcl, apdrut Tntre 20 februarie 1900
si 25 decembrie 1902 (In intervalul 5/17 decembrie 1893 4/16 ianuarie 1894, clt
Tribuna n-a apdrut, tribunistii au scos cIteva brosuri nedatate, precum InformOuni,
Cronice etc.). Era secondat In exemplificarea realismului poporal", care-i statea
la inimd, de Septimiu Albini, I. Popovici-Bandteanul, N. Cristea. L Pop-Reteganul,
Enea Hodos, V. Onitiu, loan Rusu-$irianu, cei pomeniti mai Tnainte, dar mari opere,
in afara de unele din cele publicate de el (Padureanca etc.) si de George Cosbuc IntIr-
ziau sd se iveasca si, cu putine alte exceptii, nici nu s-au ivit.
Se cuvine Insa subliniat faptul ca literatura Tribunei cIstigd destul de mult In
insemnatate °data* cu colaborarea (Inceputd In decembrie 1884, and se publica i

poezia Filozofii si plugarii, semnata C. Boscu) si apoi (din august 1887) cu intrarea
In redactie a lui George Cosbuc (a fost o vreme si redactor responsabil, In 1889 trecInd,
Insd, In Tara libera", la Bucuresti, ceea ce face ca legdturile I ui cu sibienii sà släbeascd
cu vremea). Dar, articolele, poeziile, baladele, povestile versificate (materie In care
bucovineanul Vasile Bumbac e un veritabil precursor, prin povestea versificata
Petrea Cdtelei), traducerile si Tndeosebi activitatea mai generald a poetului fac ca,
In respectiva perioada, nivelul literar al ziarului sd se ridice considerabil. Aici va
publica el poezii precum Atque nos, Fulger, Brkil Costnzenei, Craiasa zinelor, Mlnioasa,
Numai una, Fata morarului, Un piparus modern, Nunta Zamfirei, Pe lIngö boi, Trei,
doamne, si toti trei, Rea de plata si multe altele (In 1888 Ti apar In Tribuna 35 de
poezii, acesta si anul viitor, 1889, fiind socotiti de poet drept unii din cei mai
roditori" din Tntreaga sa activitate), care-I impun tot mai mult constiintei publice
românesti ca pe un nou si mare poet. La acest fapt au contribuit si aparitiile
In 1886 si 1887, In Biblioteca poporald a Tribunei, a unor brosuri cu versuri ale sale
(In una Blestem de mama, Fata craiului din cetini, Draga mamei, In alta Fulger).
Chiar daca In primul volum, apdrut In 1893, Cosbuc va reline extrem de putin din
ce a publicat pInd In 1887 si va fi pilduitor de riguros cu productiile de dupd aceasn
data', aparitia lui masiva In Tribuna a avut un mare efect, atTt In impunerea lui ca
poet, clt si In consolidarea prestigiului revistei. Patru ani mai tTrziu (In 1888)
va trece aici, de la Gazeta Transilvaniei, si G. Bogdan-Duica, a cdrui colaborare 533

www.dacoromanica.ro
TRANSILVARA.
ANOciaIludei iralistlyak pritIrd Ilra Noma
romaiiii.

, .ni.r 4. -le a .,p. t


va consolida sectorul de critica al publicatiei, initiat
. ,p A
4 'en:.
1314Ortulir re4clatian4
Nen.1 fr. fr. v.
timid de Slavici printr-o rubrica de Bibliografie si
2.41,114 1444 ce. ,itit
11:
04.4vai
1' . ir
apoi, din octombrie 1887, printr-una denumitd Re-

,
vista literard. Mai ales operele marilor scriitori
I. . Brssia.d 1andariu 1868. .1atilu I.
nationali vor fi serios propulsate Inspre public de
A,vsu Nt. al.1 ..1,1114414311We'tu ii.arr.elit., cdtre Bogdan-Duica.
loc,11.1
, gry.:0,1111
ei Ai Igor,
s".. 1,4;1 ir. 1$1:11111i

iteliteit,.1 ANA 11116.1ee Realismul poporal este astfel tot mai multiplu
61 sperAti (oi
I'Vre.144,111lra
iulttro alre..14fga %i-a consolidat, argumente In sprijinul lui fiind aduse
.
din toate directiile, inclusiv din cImpul filologico-
ACAno lingvistic si mai cu searnd prin exemplul traduce-
PROTOCOLULU
g ,itrtth. .1 .% tr;404lvaare ;recline Ircurrtfer
,
rilor. Acestea se fac cu pricepere, de regula, din
' ,...sritle i, tIlIMfl b i
marii scriitori ai lumii : Molière, Daudet, Zola,
!.b. love eiirtitri "rd....Arid.. .06
1.1e0,1 -
Goldoni, Carducci, Pellico, Goethe, Chamisso,
. : ,' Heyse, Byron, Bret Harte, Gogol, Turgheniev,
,,,,:ctos
.

i!at"1-110 /trio Or,milr InI,, Acrieilt-


Dostoievski, Tolstoi, Andersen, Bjornson etc. in
1. Cottr.,,
haul.; ,riter. '7,,.,.s. t. tot, revista a ilustrat consecvent amintita afirmatie
to oir,. .nthuhri,
1,,
,o tom 1,l101,1 i/ dq
11i
a lui Slavici cd Soarele, pentru toti romdnii, la
atirltift
+patil:sii, 'retiolukti,
ertl,, chi
-eoptiits
ACC,. iWicrirs
Bucuresti rdsare", militInd pentru unirea Ion, cul-
ri

ilNte pt .. mot too. turald mai cu seam& sub acest soare simbolic.
I1 'Ili, 40 -4.1,1,... røs e (5,11,415 ettittIrri

.m,.tmtt
Dintre celelalte publicatii transilvdnene se
f .., ,...,taill:..aht.Iitrolot cuvine notatd, de asemenea, pentru aceastd peri-
. .
. oadd, Gazeta de Transilvania (1838-1873 si 1875
1944), primul saptdmInal politic romdnesc, care,
Pagina cu frontispiciu. prin pana lui George Baritiu si a altora (T. Cipariu,
KogdIniceanu, Heliade, Andrei, Aurel si lacob Mu-
reseanu, losif Vulcan, Fi. Aaron etc.), Incuraja
miscarea culturald si literard romaneascd, Thlesnind, In acelasi timp, cunoasterea
vieii artistice de pe Intregul nostru teritoriu. Prin traducen i din Maupassant,
Tolstoi printr-o serie de articole (Slavici, G. Bogdan-Duicd
si Andersen,
etc.) si prin scrierile literare originale pe care le-a publicat, ziarul a militat si el
pentru o literaturd realist& fapt mult mai frecvent In presa transilvdneand (vezi
Tribuna poporului din Arad, de pildd), cu exceptia, Intr-o mdsurd, a Familiei. De
asemenea, In materie de limbd si ortografie s-a raliat pozitiilor firesti, contribuind
la Infringerea latinizantilor si etimologizantilor si fdend un pas Tnainte spre a ne
apropia mai mult de unitatea In scriere a noastrd si spre a face posibil, totodatd,
fiecdrui roman de orisiunde si de orisice conditiune de a ne citi ziarul". A publicat,
ca si celelalte periodice, folclor, faptul devenind, dealtfel, aproape o modd In presa
transilvand a timpului, pInd-ntr-acolo Inca pInd si Transilvania (1868-1945), care.
ca foaie a Asociatiunii transilvane pentru literatura romand si cultura poporului
roman", publica mai ales actele Astrei, ajunge In timp a asorta rapoartele asocia-
tiunii cu Doti& transilvdnene, date despre medicina popular& ori texte folclorice
culese de At. M. Marienescu, Ion Pop-Reteganul, A. BIrseanu etc., dar, In general,
In perioada avutd In vedere importanta revistei pentru dezvoltarea literaturii e ca
si neglijabild.
Mai important& pentru noi e Federatiunea (1868-1876) diurnalu politicu,
literariu, comercialu si economicu", prin care Alexandru Roman Indemna sa
534 buciumdm In toate zilele cauza nationalitAtii noastre" si In care Eminescu, sub

www.dacoromanica.ro
pseudonimul Varro, a publicat clteva articole In 1870. Dam de timpuriu acolo peste
Noptile carpatine sou istoria martirilor romdni, roman istoric de loachim C. Dragescu,
dupa cum Aron Densusianu polemizeaza cu Maiorescu (Critica unei critici) acuZindu-I,
nedrept, de plagiat dupd Vischer etc. Se publica si acolo folclor, cules de Miron
Pompiliu, S. Fl. Manan si altii, lar losif Vulcan e declarat geniul natiunii".
Dealtfel, reviste similare, mai mult sau mai putin durabile si cu oarecare ecou
In epoca au fost mult mai multe, dintre care ar mai trebui pomenite macar citeva.
'Intre 1866 11 1870 ap-area, la Viena si la Pesta, revista Albino, redactata de Vi-
chentie Babes si Gh. Popa (editor Vasile Grigorovitia), apoi de Gruia Liuba-Murgu,
ginerele lui Vichentie Babes (tatäl lui Victor Babes, gazetar activ In epoca). Publi-
catia avea si ea o foisoar'd In care apareau texte populare, culese si corese" de
Atanasie Manan Marienescu (Corbul si Mihai Vockl, ¡ovan lorgovan etc.) si alte productii
literare, astdzi cu totul uitate. Asa se face cd promisiunea de a publica din pro-
ductele emininti ale geniului naTionale" a rdmas cam neacoperita, desi redactorii
considerau respectivul punct al programului o necesitate, cu atIt mai vIrtos cdci
cultura si literatura cutdrui popor e 'in strinsa legatura cu bunastarea lui", pentru
care ei luptau (de mentionat un articol al lui Heliade, care, In 1866, protesta Impo-
triva domnitorului strain).
La 1 martie 1867 iesea la Pesta nurndrul de proba al Amicului poporului, In care erau
prezenti Alecsandri, Gr. H. Grandea, S. FI. Manan (cu versuri originale si folclor) etc.
George Baritiu scotea, Intre 1878 si 1885, la Sibiu, periodicul Observatoriul,
In care-si propusese a trata In mod obiectiv" chestiuni politice, nationale, eco-
nomice, ¡iterare", dar In acest din urmd sector, in afara unor informatii curente,
ziarul n-are o contributie deosebitä.
Tot la Sibiu aparea In 1884-1885 Randunica, foaie literara-beletristica, avInd ca
redactor si proprietar editor pe Silvestru Moldovan. Periodicul Isi propunea
a publica tot ce cade In sfera literaturii, In primul loc lucrad originale, novele,
schite, descrieri, piese teatra/e, studii literare, poesii etc., apoi traducen alese,
dupd autorii cei mai buni si mai distinsi, si producte de ale literaturei noastre
poporale. Cetitorii vor fi tinuti In curent cu toate misceirile si progresul cultural-
literal al romOnilor de pretutindenea". La un an de la aparitie (30 III 1894) redac-
torul afirma propagandistic ca. In jurul ei s-au grupat ca colaboratori aproape
tati scriitorii de la noi, mai cu seama tinerimea, si mai multe puteri valoroase".
in fapt, publicau, In afarä de Ilarie Chendi, Petre Dulfu 1i1. Scurtu, obscurii Mihai
de Bonachi, Margareta Moldovan, G. Baritiu (care producea eteva amintiri
despre Eminescu), Carol Scrob, T. Bocancea, T. Simtion si altii. Au apärut si o
searna de traducen i (Teophrast, Platen, Andersen, Castelnuovo, Molière, Scribe,
Yan-Tsen-Tsai), texte folclorice, note de calatorie si informatii literare, Mat
daca redactorul (avInd si el veleitäti de prozator) nu-si schimba domiciliul, fapt
ce a facut imposibild scoaterea mai departe a foaiei", Rdndunica ar fi putut
supravietui In chip util.
Un George Curtean scotea, bilunar, Intre 1891-1894, la Bistrita, revista
literara, beletristica si de distractiune" Minerva, la care colaborau Ilarie Chendi,
G. Cosbuc (cu traducen), bucovineanul lorgu Toma, Petre Dulfu, Zaharia Boiu
$i aiçii, locali. Interesante sInt aici, Intre altele, doua anunturi privitoare la Eminescu.
Dintr-unul (nr. 3/1891) aflarn ca poesiile lui Eminescu vor aparea In curInd la
Bucuresti, in a patra editie, care totodata va continea si un studiu nou al d-lui Titu
Maiorescu asupra pessimismului In poesiile lui Eminescu" (va fi intentionat Maio- 535

www.dacoromanica.ro
rescu o astfel de exegezd sau e o confuzie a Minervei Cu prefata cunoscuta ?). Altul,
In nr. 8/1891, informeaza ca. Mihail Eminescu este titlul unui studiu critic publicat
In partea scientifica a ziarului din Blasiu 'Jnirea i care acum a esit si In
brosura. Auctorul acestui studiu interesant prin o bogatie de cunoscinte, prin
o impartialitate esemplara si mai mult mInecInd din un punct de vedere unic
salutar apretieaza poesiile lui Eminescu dupa meritul lor real, asezIndu-le In
literatura noastra la locul ce li se cuvine. D-I autor In scrierea acestei critice a avut
In vedere In deosebi tinerimea rioastrd, care mare parte este inviciata de ideile
gresite si de multe ori imorale, pe care le-a prelevat si le-a profesat acest
poet In lucrarile sale. Pentru aceasta Tntreprindere nobila deci autorul numitului
studiu meritd recunoscinta noastra a tuturora, iar lucrarea d-sale ce este o
adevarata comoara de Invataturd edificatoare, nu putem cleat sa o recomandam
cu toata caldura publicului cititor si In special tinerimei, pentru a car& bine
este scrisa". Este vorba, evident, de cunoscuta scriere a detractorului Grama,
care a putut avea astfel si satisfactia unei laude scrise, fie ea si anonima.
Tot de pe atunci, 1893, apare la Sibiu Foaia poporului (Cu un adaus, Economul,
In 1885), In foita careia semnau Cosbuc, I. Rusu-$irianul, I. Popovici-Banateanul,
G. Bogdan-Duica, Sextil Puscariu, Ludovic Daus (versuri) etc., revista publicInd
Insa relativ multa literatura populard, ca si traducen i din Andersen, L. Buchner,
Goethe, Turgheniev etc.
Cu modelul Familiei sub ochi, G. Simu scoase In 1893, la Gherla, efemera re-
vista Lumea literard. Ca si alte periodice ale vremii, publicatia avea caracter relativ
enciclopedic, publiand poezii, romane (In foileton), nuvele, Insemnari de calatorie,
biografii si, bineInteles, folclor, studii, recenzii etc., semnate, de regula, de nume
azi obscure, dar, In epoca, avInd o anume circulatie (Vasile Baciu-Muntenescu,
E. D. Dacianu, G. Sima, Elie D'aianu etc.). Lumea literarel se Tnscrie, de asemenea,
Intre revistele care au militat pentru eliberarea nationald si sociala a romanilor
ardeleni, pentru cultivarea limbii si cunoasterea traditiilor noastre. Interesant,
tot In ea, e ecoul dublu al poeziei lui Eminescu. Pe de o parte, acesta Ti
covIrseste pe versificatorii vremii : 5i-n gIndurile mele nici nu stiu sa-mi
explic / Ca ce-ar putea sa fie o sarbada viata/ Mai mult deca nimic" (Petrea de
la Cluj), sau : Ametiti de-a marii valuri / Si de-a lumilor nevoi / Vom descinde
pe verzi maluri / $i-om fi numai arnIndoi". Pe de alta parte, Insa, dam si peste
reactii de felul : Cui nu-i place Eminescu / Limba lui fagur de miere, / Dar cui
place pesimismul / Cu amarul lui de fiere ? / Ce omoard idealul / Stinge orice-
nsufletire / $i te duce-n desperare / Sau te-neaca-n nesimtire". Se reproduc, de
asemenea, texte din Cosbuc si Delavrancea si se dau traducen i din Jules Verne.
Dealtfel, Familia influentase mai devreme unele publicatii, I. Al. Lepadatu, losif
Popescu si Visarion Roman, de pilda, scotInd la Sibiu, Intre 1878-1881, o Albino
Carpaplor care sbura" cam In aceeasi atmosfera. Nu altul e cazul stersului
Amicul Farris/lei (1878-1890), ori a uitatei Aurora româncl (1863-1865) care precede
viguroasa Familie.
in 1895 se anunta aparitia Foaiei de dumineca, care va cauta sä esplice
poporului roman evenimentele zilei, In stil poporal, dezvoltind constiinta
nationala si conlucrind la educatiunea politica a poporului cu mijloace conecte si
leale. Va cauta sa prestee lectura instructiva si amusanta de pe toate terenele
vietii, cari privesc pe poporul nostru", dar angajamentul e abia mentinut de
536 redactori.

www.dacoromanica.ro
PERIODICE BAN ATEN E

Din tot ce a apdrut In aceastd vreme In Banat (provincie In care Inceputurile


presei urca spre mijlocul secolului al XVIII-lea) e de semnalat la Timisoara Gazeta
poporului, ce apdrea prin 1885-1886, vifind cdrturarii romani de la sate" (initial
avea titlul Timisiana"). Proprietar, editor si redactor responziabil" era Teodor V.
Pacatian. Publicau Gh. Catand, I. Pop-Reteganul, P. Ispirescu, A. BIrseanu, Th.
M. Stoenescu si alii, Tntre care Invätätorul Vasile Rebreanu (teal romancierului ?)
era prezent In trei numere (37, 38, 39), cu suvenirurile de cdlatorie intitulate De
ici de colea, din tiara Ardealului si datate Ldpusul unguresc, 5 septembrie 1887.
La moartea lui Eminescu, ziarul publica un necrolog si dteva poezii ale lui.
Alta aparitie timisoreand este In 1895 Controla, In care dam peste CIntecul fusului
si Pdstorita lui Cosbuc, ori peste texte populare culese de I. Jarník si A. BIrseanu.
Contine si articole de informare despre Bolintineanu, Gh. Lazdr, I. Goldis, A. Mure-
san, A. Petöfi etc., scrise, probabil, de redactorul Ion V. Barcian". Tot In
1895 apt-ea la Lipova (unde funciona si o Societate romand de lectura) Revista
Lipovei, foaie sociald, economicd si literard", avInd ca redactor responsabil pe
un loan Branda. Aldturi de Al. Muntean a lui Vasile si Vioara Magdu (IntIlniti
la Dreptatea si la alte efemeride bdnätene si transilvdnene), Il gäsim aici pe
Vlahutd (gratulat ca dulcele poet", talentatul poet"), cdruia i se reproduc versuri
din atunci iesitul volum lubire.
Dintre toate, un plus de atentie ar mai merita ziarul Dreptatea, pe care
Cornel Diaconovici (editor) i Valeriu Braniste (redactor responsabil), apoi
altii (George Candrea, Adrian P. Deseanu, Aureliu Trif, D. Voniga), II vor scoate
la Timisoara In fiecare zi de lucru" de la 1/13 ianuarie 1894 pInd In 1897. De fapt,
Dreptatea continua Lumindtoriul, publicatie scoasd din 1879 pInd la sfIrsitul anului
1893 de Pavel Rotariu si de socrul sdu, Meletie Drdghici (1814-1891), Inn bi- si
apoi trisdptdmInal. Rotariu tipdrise In 1874 si seria timisoreand a unui Priculici al
lui luliu Grozdvescu si scotea, de asemenea, publicatia Advocatul poporal). in cuvIn-
tul cdtre cititori" din nurndrul de probd" din 25 (6 ian. 1894) decemvrie 1893,
reprodus si In nurndrul 1, se spunea cà inteliginta" din Banat a decis edarea
unui jurnal roman In Timisoara, care sd lupte aldturea cu celelalte organe natio-
nale pentru realizarea si validitarea aspiratiunilor si drepturilor noastre legitime".
Ca si In cazul altor publicatii din provinciile aflate vremelnic sub stdpInirea strdind,
deviza Drepteitii era : solidaritatea nationald". in acest cadru general, vom cduta
sà dezvoltdm gustul literar In publicul nostru prin scrieri originale si traductiuni
alese, Indeosebi vom eda un nurnär sdptdmInal pentru popor", pentru a contribul
si astfel la educatiunea politica. literard si economicd a poporului nostru".
Pentru aceasta ziarul rezerva destul de des un anume spatiu foisoarei, mentinea
o rubrica de literatur, and si stiinVi, a introdus mai tIrziu una intitulatd
Galeria Romdniei, In care au fost prezentati, Intre alii, i o seamd de scriitori
pe care redactorii Ti credeau mai importanti etc., dar, In general, accentul asupra
miscsárii literare nationale e pus, totusi, relativ ocazional si nu totdeauna
convingdtor, ziarul angrenIndu-se tot mai mult In luptele politice ale vremii,
cum trebuie sd se IntImple In fapt cu un cotidian politic national". Pe urmd
el va milita atIt pe terenul beletristic, dt si stierrtifico-literar, bisericesc-scolar, 537

www.dacoromanica.ro
agronomic, economic, comercial si financiar, ca sa
satisfaca tuturor recerinielor inteligenIii romane".
Semnalabild e colaborarea cu versuri si prozd a
lui Victor Vlad Delamarina (care semna uneori si
Victor, si mai ales doar Delamarina si facea sub cite
o poezie precizarea din auzicie", Inca e de vdzut
daca unele nu-s prelucriri de piese populare), la
inceput, a lui V. Crasescu ($t. Bassarabeanu), a lui losif
Vulcan, Victor Onisor si George Catand (cu texte
folclorice), restul numelor ce se Intilnesc acolo, in
afard de al ardeleanului Braniste (1869-1928), nemai-
spunindu-ne astazi nimic. Multe sint, dealtfel, iniden-
tificabile (Maro, Rascoln etc., intre care si cite un
Delamures, Delamunte, dupa modelul lui Delamarina),
dei nu-i exclus ca sub vreunele sd se ascunda harnicul
si curajosul Valeriu Braniste, Foisoara mai era agre-
mentata cu anecdote si poezii poporale" (multe
corese". apaqinInd unei Vioara Magdu), cu note
despre vorbirea dialectala, cu stiri din viata teatrelor
etc. Despre tragedia Saul a lui Al. Macedonski si Cin-
cinat Pavelescu, bundoard, se spunea, cu ocazia repre-
. zentarii ei la Teatrul National din Bucuresti, ca a avut
un mare succes de public, cd e mai mult o melo-
Victor Vlad Delamarina. Elev drama anticd", dar constituie, indiscutabil, un succes
la Liceul Militar din Craiova
(la 15 ani). meritat si un cistig pentru literatura noastra".
Dintre scriitori, sint prezentaIi mai pe larg George
Cosbuc (aparat de J. R. Abrudeanul, care statuse cu
poetul Intr-o camera, impotriva lui Grigori N. Lazu, avocat din Piatra Neamt, care
intr-un articol din Evenimentul se dovedise detractor inveninat), N. Nicoleanu,
T. D. Sperantd (declarat genial"), Eminescu (de catre Elie Dinurseni), si Titu Maio-
rescu. Despre acesta din urma, prezentat superlativ, ni se spune cd e unul dintre
cele mai culte si inteligente figuri", ca. farmeca auditoriul, printre care multe
dame, prin patrunderea sa adinca, prin marea Tnlesnire de vorbd si dictiunea-i
eleganta. E cel mai mäestru In modul de a esplica filosofia lui Schopenhauer". Ti
se pare ca vorbeste In versuri, pe care le investeste cu o frumoasa muzica. Nick
°data injurios, presara discursurile sale cu o ironie de mdestru", fiind mai mult
artist cleat om politic". Aflam, de asemenea, ca e amorezat de poeziile lui Cosbuc,
dintre care pe cele mai multe le stie pe de rost ; de pilda, clasica Nunta Zamfirei,
pe care In momente vesele o are mereu pe buze". Semne caracteristice : nu iubeste
gazetarii. Scos ca din cutie, totdeauna e Imbracat In redingota neagrd, inchisa pina
sus. Nu pozeaza In bun naTionalist. Face ce poate si tace".
insa, In majoritatea numerelor foisoara e umpluta cu traducen, redactorii
si colaboratorii ziarului fiind destul de la curent cu literatura lumii, din care,
alaturi de puIini obscuri, se reproduceau texte de : Molière, Balzac, Merimée,
Coppée, Bourget, Maupassant, J. Verne, A. Daudet, Zola, Fogazzaro, Verga, Castel-
nuovo, Guidotti, Jökai M6r, Dostoievski, Tolstoi, Korolenko, E. A. Poe, M. Twain,
538 Björnson, Strindberg, Fr. W. Weber, dar si G. Ebers (cdruia i se reproduce

www.dacoromanica.ro
insistent romanul Trnpäratul), J. Verne si altii. Ne aflärn, de fapt, In fata unei
contributii remarcabile la popularizarea literaturii straine (Cu deosebire a prozei
scurte) printre cititorii romani, cdrora li se ofereau texte relativ bine alese si
traduse (mai rar prelucrate) Tntr-o limba acceptabild. Alaturi cu publicarea
multora dintre scrierile In versuri si In proza ale lui Victor Vlad Delamarina
(care au stIrnit un viu ecou In epoca, ca si zelul unor imitatori, Tntre ei un Ghitä
a lui Costi DADA11ä, care venea cu poezia Toaca la Säbes, replica la Toaca la
Lugo]), traducerile sTnt cele care, din punct de vedere istoric-literar, mai justificd
astazi rdsfoirea Dreptätii. (De retinut ca aceiasi Cornel Diaconovici si Valeriu
Braniste au scos lunar, Tntre 1885 si 1895, la Timisoara, si o publicatie romaneascd
In limba germana, intitulata, [Dina In 1893, Romanische Revue", iar dupa aceea
,,Rumdnische Jahrbiicher" care, cauzei romane i-a facut In strainatate Tnsemnate
servicii" zece ani de-a rIndul").

PR ESA BUCOVINEANA

In contextul general al dezvoltdrii presei noastre din a doua jumdtate a seco-


lului trecut, apar acum si In Bucovina o seama de reviste si ziare ce au contribuit
la maturizarea literaturii, la rasp'indirea ideilor si textelor literare, la consolidarea
gustului public. Dealtfel, traditia publicistica este acolo destul de veche. Un Vasile
TTntila (Schintild), Trivatator la Tereblecea, bunaoard, scotea Tntre 1811-1820 cite
un calendar pentru casa", In 1814 tiparind un tabelarnic vecinic calendar pe
100 de ani", cu care Tncepe seria periodicelor" de tip calendar-almanah de acolo.
Teodor Racoce (1780-1822), din Carapciu, talmaci la Lemberg si apropiat, se pare,
al lui Budai-Deleanu, Incepe a cere din 1816 aprobarea de a edita un ziar politic,
intitulat Gazeta moldoveneascä si o revista tiinificä. Vicisitudinile fac ca abia in
1820 sd scoata' stiutul Chrestomatic românesc (care era un florilegiu a tot felul de
istorii i fdptorii scoase din autorii de pe osebite limbi", prevestind Intrucitva
Lepturariul lui Pumnul). Vor urma, cu oarecare regularitate, calendarele, iar
Tntre 1848-1851 cunoscuta Bucovina, organ pasoptist condus In principal de
Alexandru Hurmuzachi (1825-1871), publicist cu reale aptitudini. Firul patriotic
al revistei, lupta ei pentru unirea culturald si politica a tuturor romanilor, pentru
o limba literara unitara si o literatura adecvata, va fi reivat la 1 martie 1865 de
Foaea Sotietaetii pentru literatura si cultura romanae in Bucovina". Organ al Sotietätii
(care fusese mai Tnainte Reuniunea romänd de /epturd), revista aparea sub
conducerea unui comitet prezidat de Gheorghe Hurmuzachi (1817-1882),
avInd ca secretar pe publicistul Ambrozie Dimitrovitä (1838-1866), iar dupa
moartea lui pe folcloristul eminent, filologul, istoricul si istoricul literar inegal I.
G. Sbiera (1836-1916), elev al lui Aron Pumnul si profesor al lui Mihai Eminescu,
editor al Codice/ui Voronetian. Fusese pusd la cale spre a ne Tmplini dorintele
seculare pentru fericirea patriei si a natiunii", programul ei (ca si formatul)
amintind bine de cel al Daciei literare : « Foaia noastra se va ocupa, din punctul de
vedere expus, mai Tnainte de toate cu literatura nationala In osäbitele ei ramuri,
contribuind prin lucrdri originale si alese la Tnavutirea ei. Ea va urmari 539

www.dacoromanica.ro
cu scumpatate miscarea Tntelesuala la to-0 conationalii nostri i dezvoltarea
literaturii romane pretutindine, si va Tncunostiinta pe cetitorii ei despre toate
productele literare ¡elite la lumina orisiunde In limba patriei, supuindu-le
la o critica' nepartinitoare si folositoare. Ea va tracta despre stiirrte, cu cTt acestea
vor putea contribui la Tmplinirea scopului Solietatii". Ea nu va trece cu viderea
nici Intrebarile zilei despre cauzele momentoase ale vietii nationale».
Pe temeiul entuziasmului stTrnit de Tnfiirrtarea Reuniunii romarie de lepturei (a carei
biblioteca era formata din carti donate de fra0 Hurmuzachi, A.T. Laurian, Al. Papiu
Ilarian, A. Saguna, Al. Odobescu, I. Negruzzi, C. BoIliac, V. Alecsandri etc.), salu-
tata de B. P. Hasdeu printr-o odd de 17 strofe, In care se adresa astfel lui Pumnul
Salutare tie, Pumnule carunte, / Inima romana pura ca izvor 1", Foaia Tsi asigura
Tndatä colaboratorii necesari si o audienta notabila. Alecsandri (care era In mare
stima vezi articolul lui Al. Hurmuzachi V. Alecsandri In Cernäuti, Sbiera numin-
du-1 poetul rege, V. Alecsandri") Tsi tipareste aci poeziile populare Sus /a stînal si
antec vechi de lume, apoi Bucovina, Imn cave Santa Maria, La o mamei, Dorul mumei,
pasteluri, Barcarola, proverb Tntr-un act, opereta Florin i Florica, cTnticelele
comice Paraponisitul i cel antipumnulist Millo director alte cantonete si vode-
i

viluri, o parte din Jurnalul de calatorie. In Africa, opera si biografia lui Al. Russo
etc. D. Bolintineanu publica poezii, I. Negruzzi, Tmpeicarea, proverb In 4 scene
dedicate domnisoarei Maria Docan", careia Alecsandri Ti Inchina tot acolo o
poezie, St. Virgolici vine cu poema In trei cTntece Zafira, Miron Pompiliu cu
poezia Nenorocitul etc. Mai colaboreazd Gh. Sion, Gh. Tautul si in primul
numar apar poeziile lui D. Petrino (21 de ani 1894-1878), Am spus florilor,
Catrcl lacrimi, Pe malul Prutului i Invocare, bolintineanizante i alecsandrizante
pTna la calchierea imaginilor (Deci eu pentru tine, dulce Bucovina, f Vreau sa
cInt un entec de-nfocat amor, / Caci o dimineata splendid& senina, I Tie Tti
vesteste mare viitor"). Insa recitata de Fani Tardini la reprezenta-tia data' de trupa
sa In folosul Sotietätii poezia din urma avu un formidabil ecou, autorul fiind
purtat (ca Alecsandri art& data) in triumf de tineri entuziasti.
I. G. Sbiera scria Despre Inselmninta refrenului de O Lere Doamne" den Colindele
romdne §i despre Cauza relelor In civilisociunea modern& Al. Hurmuzachi evoca pe
A. Muresanu, Barnutiu si I. Maiorescu venea cu traducen din italiana, spre a da
un exemplu de asemanarea cea mare a limbei noastre cu sora ei". Tot el
scria i doua articole substarytiale despre Teatral National In Cerneiuti. G.
Hurmuzachi comenta traducerea lui L. R. Staufe Romanische Poeten, prezenta
eintece populare, combätea superstiIiile si discuta despre ortografie si limba cu
seriozitate, chiar daca nu cu juste-te", prezentind opiniile tuturor (Maiorescu,
Florantin), fiind un antipumnulist tacut dar consecvent. El avea, dealtfel,
opiniunile mele limbistice separate", nu-si putea calca pe inima" si slujea
limba romaneasca cea frumoasa, usoara, lina i melodioasa". De aceea,
lauda Des pre scrierea limbei române a lui Maiorescu, op de trebuinta" scrisa
de un literat destul de cunoscut". A. Dimitrovita scria despre Crutare i lucs,
studiu economic, se da Corespondentä, traducen i din Goethe, se milita pentru o
Sotietate arheologica si un museu nalional, se scria despre scoli (Ion Drogli,
cumnatul lui Eminescu), despre unificarea ortografiei, dTndu-se si o porunca" a
540 apostolului Pavel pentru Tntrebuintarea limbei raciunale" etc.

www.dacoromanica.ro
Tot Foaia I-a publicat pe Pavel Paicu, fragmente din Dragosiada lui V. Bumbac
(, II), epopee national:a, versuri mai publicind si Miron Pompiliu, D. Petrino (pre-
zent si cu citeva impresiuni de la concert") etc. Se fdceau bilanturi anuale, se
publicau documente si scrieri istorice, Indt revista Tsi dobtridise un profil si un pres-
tigiu notabil.
S-a IntImplat Insd cà, in 1869, V. Alecsandri a satirizat sistemul pumnulist In
care era scrisd publicatia. D. Petrino, idolul Foil, I-a secondat cu Pucine cuvinte despre
coruperea limbii romdne In Bucovina, desolidarizIndu-se de periodicul ce-I sustinuse
(Eminescu va replica turbulentului poet cu articolul Despre curentele filologice roma-
nesti din Bucovina, Albino, nr. 3-4/1870, Pesta, apdrindu-si fostul profesor si declan-
sInd conflictul care a dus la disparitia Foil, Intrudt Sbiera, pätimas si dog-
matic, capricios, s-a opus vointei comitetului de conducere de a o reforma
ortografic si functional, In sensul redactdrii unei reviste populare, care Insd n-a
mai apdrut). Din 1874 Sotietatea a scos Calendarul romeinesc pentru Bucovina,
care avea o parte literard-culturald.
Foaia a fost urmatd mai tIrziu de Aurora romanil (1881-1884), redactatd de
Ion Bumbac (1843 1902) ; din decembrie 1883 ea este chiar organ personal
al lui Ion Bumbac, care scrisese si el, ca si fratele sdu, o epopee denumitd
Florinta ; a scris si o Nouà ortografie romand, apdrutd In 1882. Revista era organu
beletristicu literaru alu Societätii pentru cultura si literatura roman(' In Bucovina"
si apdruse cu un program redactat In versuri : Bund ziva, boieri mari, domni,
pdrinti si cdrturari / Bund ziva azi la ai lui Romul strdnepoti // Dupd
seculi de mustrare, de-ntuneric si suspin, / Dupd greu si intristare,... iatd-ne
cu cer senin", / Deci la lucru In unire I Deci la lucru serios ! / Si romdnu-a
fi iar marel/ Va fi mIndru si frumos I ". Ion I. Bumbac (In timpul presedintiei
lui la Romania Junei demisionard Eminescu, Slavici si Chibici care, fiind cosmopo-
liti", adicd adepti ai directiei noi a lui Maiorescu, nu puteau sta cu el la o masa
si accepta exclusivismul de idei") are In primul numär o noverd. originald", Preminte
Solomon, si o serie de observdri despre Noua ortografie roman& croitd conform
principielor stabilite de Academia romdnd din Bucuresti si adopted. de Societatea
pentru cultura si literatura romând In Bucovina". Dintre scrierile lui ulterioare
sInt de notat novela Ion a Petranului, dteva studii istorice", unele observatii
despre mss. de laVoronet, pe marginea cdruia polemiza cu nenea" I. Nddejde,
care scrisese observatii In Contemporanul, un articol despre geniul" lui S.
Bodrarescu, In care se declara maiorescian cu rezerve etc. Mai colaborau S. FI,
Manan (cu poezii populare, Insemndri despre botanica populard, amintiri din
copildrie Vasile Clrldnariul), Dimitrie Dan (cu poezii si traditii populare),
C. Morariu (poezii, fabule, povestiri etc., etc.), autorul (1854 1927) fiind
istoric, versificator, colaborator si la Familia, Ste/uta, Patria etc., traduator
din Goethe Herman si Dorothea, Gherla, 1884, T. V. $tefanelli (piesa Dupä
teatru, dupd sujetul francez : Un tasse de thèe", versuri si Un trandafir In livrea,
dupd o idee francezd"), Samson Bodndrescu, Radu Noru (traditiuni populare si
poezii In ton popular), Enea Hodos (nuvela Anna, despre Doamna G. Sand",
geniu binatural, care Tntruneste tdria bdrbäteascd cu gratia femeiascd", prelucrare
din limba francezd, versuri : Strofe la E...), T. V. Pdcdtianu, I. Berariu, V. Bumbac
(cu versuri In nota populard, cu un poem epic oimul banului de Craiova, cu tra- 541

www.dacoromanica.ro
duceri din ¡liada si Eneldo etc.) si altii mai marun/i, intre care un A. Sarcind (reco-
mandat de revista ca un june din Romania. Aceasta era prima lui Incercare literard")
care critica strins, dar cam acru i diplomat, Despot Voda de Alecsandri, pe motiv ca
se abate de la regulile lui Aristotel, negind piesa ca drama i ca legendd i opunindu-i
Sorin al Iui Bolintineanul". Dar ecoul revistei n-a dep4it perimetrul local. De
retinut o informaIie privitoare la sora lui Eminescu, Aglae Drogli, despre care in
numdrul din 15 dec. 1882 aflarn, la Cronica lunar& subintitulatd Teatru roman de
diletan0 In Cernel4i, cä juca teatru : « Cu inceputul anului nou 1883 stil nou, s-a
constituit un comitet de diletarqi, carele da In fiecare a doua joie o reprezentaIiune
teatrala, In sala hotelului de Moldavie ; lard In joia premergkoare i cea urrna-
toare dupa reprezentgiunea teatrald da acelai comitet concerte.
Preedintele comitetului este domnul exarc al catedralei : pdrintele I. Pro-
copovici.
Ideea meritd toatd lauda i sprijinirea onoratului public roman.
Reprezentatiunile de pind acuma au re4t foarte bine au dovedit din nou
adevdrul maximei bdtrine0 : voiete i vei putea".
Cu multa graie i ic jucard pInd acum rolele lor doamnele : Drogli.
Caplonsca, Lomicovschi, apoi domniwara $tefanelli, iard dintre domni : d. d.
fraIi Mqederu, dr. G. Popescul, adjunatul M. GrigoroviId academicul Std.
Popescul.
A-tit reprezentaIiile teatrale cit i concertele date de acest comitet sint
foarte bine cercetate de catrd onoratul public roman, färd deosebire de rang
stare I Salutam deci cu bucurie aceastä intreprindere nalionald, ca un nou semn
de viatd I».
De o popularitate relativ asemdnatoare s-a bucurat In epoca Revista po/itica
scoasa de S. FI. Marian la Suceava (1885) care se voia un organ care sd apere
poziTia romanilor In viaTa publica din Bucovina i sa Tie viu sentimentul lor de
solidaritate". La foita Revistei politice publicau S. FI. Manan (legende, traditiuni
alte specii de folclor), Adela Xenopol, V. Bumbac, T. V. Stefanelli (1849-1920),
prieten cu Eminescu, nuvelist, poet i traduator (din F. Hoffmann), C. Morariu,
Veronica Mide, T. Robeanu, Iraclie Porumbescu (1823-1896), Ion Pop-Reteganul,
Olimpia Iliut, A. C. Cuza, Aglae Drogli (un anunt mortuar al lui I. Drogli) i altii.
Se reproduceau versuri de Eminescu (De ce nu-mi vii, La steaua, Dorinp, Ce e amo-
rul), poezia Somnoroase päseírele aparind, se pare, In presd, aici IntTia data (15 XI 1887,
nr. 13 ; de notat cd revista remunera colabordrile). La moartea lui V. Alecsandri
(care publicase aici poezia Tara, datatd Mirce0, sept. 1886), V. Bumbac scrie o
odd-amintire. Un iurist tiner din Fälticeni", Last, scrie acolo un articol despre
Napasta, drama de Caragiale, subintitulat studiu critic", In care, dupd ce suie
pasta mai sus de Othelo si-1 face pe Caragiale genial, conchide ca se observa in
piesd : energie impozantd In concepTiune slabiciune frapantd In executarea
acestei concepIiuni". (Tot Last publica, In Anuarul pentru israieliti pe 1891, i un
studiu critic" despre Nuvela lui Caragiale, O fciclie de Paste"). La moartea lui
Eminescu, revista publicd un necrolog-amintire, färd a spune nimic care ar mai
putea interesa astazi cu deosebire.
Revista politica este continua-Ca de Gazeta Bucovinei (1891-1897), scoasd In
colaborare cu Gh. Bogdan-Duica i preocupatd de probleme legate de nationali-
542 tate, coala, biserica, limba, economie, unitate politicd etc.

www.dacoromanica.ro
La Foitä se scria despre Enescu (Un copil artist),
se reproducea Plugul blastämat al lui Alecsandri si
Nou chip de a face curte al lui Kogalniceanu, apareau
fabule si alte poezii de V. Bumbac, Mihai Teliman,
folclor din colectiile Elena Sevastos, Elena Niculitd-
Voronca, S. Fi. Manan, lorgu G. Toma (1871
1935) etc.
Gazeta Bucovinei avea In primul an si un supli-
ment pentru Tarani, denumit Foaia sateanului, lar
dupd disparitie, pInd la sfIrsitul secolului, a fost urmatd
de ziarul politic Patria (1897-1900), pe care II scotea
Valeriu Braniste, un redactor cu care Bucovina se
va mIndri si cum nu a mai vazut ()Ind acuma"zicea
despre el nuvelistul si poetul George Popovici (T.
Robeanu 1863-1905). Ziarul era socotit noul
stindard al luptei ngionale politice pe parnIntul
Bucovinei" : dreaptd este cauza pentru care luptdm
si drepte vor fi si mijloacele". Ca si alte periodice
din Bucovina, Transilvania si Banat, aveau In primul
rind In vedere constiirrta naTionald", solidaritatea
nalionald", ridicarea nivelului cultural, moral si
religios al poporului roman din Bucovina ; ca astfel
pornind din singura bazd corectd sd devind un factor
important In sublima lucrare a civilizatiunei si prin
aceasta sd-si afirme In chip neIndoielnic, ciar si pozitiv Vasile Bumbac. Portret de
pentru toate timpurile si Trnprejurdrile, dreptul sau tinerW.
de esistenta pe acest parnInt". Nu neglijau deplina
si libera dezvoltare a limbii noastre materne", ase-
zarea scolii pe baza principiului national", pentru ca astfel sa dezvolte
interesul pentru limba i sà ridice gustul literar al publicului cetitoriu". Avea
o foisoard originará a Patriei" si rubrici de literatura si stiinta, muzica,
In care se comentau pe scurt cdrti, concerte, progresele In Trifiintarea cabinetelor
de lecturd etc. Semnau acol o sau se reproduceau texte de G. Cosbuc, V. A. Ure-
chia, D. Nanu, I. G. Sbiera, Al. Antemireanu, E. GrigoroviIa (proze si traducen),
C. Stamati-Ciurea, traduatorul si foiletonistul Mihai Teliman (1863-1902), poetul
si traducatorul C. Berariu (1870-1929), istoricul i etnograful Dimitrie Dan, Elena
Niculitd-Voronca, V. OniTiu etc.

ALTE P ERIODICE

Dupd Infdptuirea Unirii din 1859 se InfiinIard diverse societ4i prin care se Incerca
a se stimula miscarea culturald nationará, ridicarea maselor la cultura, dezvoltarea aces-
teia In concordanId cu intregul angrenaj al statului roman modern. Intre acestea
erau i ateneele, care aveau initial Tntelesul de scoald, peste care s-a suprapus 543

www.dacoromanica.ro
mai apoi cel de societate literara si stiin/ificd. V. A. Urechia Incearcd In 1860 sa
fondeze unul la Iasi, sco/Ind si o revista. Ateneul roman (1860-1861) care va
deveni pentru genera/iunea actuald, de once vIrsta, de once sex, o carte de II-Iva-
/are, de educare si de delectare, si pentru viitor un tablou fidel In care se va stu-
dia progresele, nevoile, speran/ele si, cu un cuvInt, tot ce constituie societatea
romana' de acum". Profilul ei era enciclopedic, ca al multor publica/ii din epoca
foaia noastrd literard, artistica si stiin/ifica va cuprinde urmatoarele par/i : Curier
stiin/ific, Curen artistic, Curier ¡iterar, tratate de stiin/e, Cursuri de arte (muzica-
pictura, sculptura etc.), Cursuri de literaturd romand, Rubrica scoalelor din Prin,
cipate, Acte oficiale relative la scoli, arte si stiin/e, Literatura de delectare (roma-
nuri originale, novele, anecdote etc.), Poezii originale". Dar, dei a avut colabo-
ratori de prestigiu (Alecsandri, Hasdeu, Kogalniceanu etc.) si alii destui (Al.Papiu
Ilarian, Romulus Scriban), dei se Impartea gratuit scolilor din Principate, revista
a apdrut prea putin spre a se impune.
In 1865 se foncleazd un Ateneu, din ini/iativa lui V. A. Urechia, Constantin
Esarcu (1835-1898) si N. Kre/ulescu (1812-1900), printre fondatori fiind si Teodor
Aman (1832-1891), P. S. Aurelian (1833-1909), I. C. Brátianu (1821-1891), P. P. Carp
(1837-1919), B. P. Hasdeu, M. Kogalniceanu, Massim (1825-1877), Matei Millo
(1813-1892), Al. Odobescu, G. Sion, C. Stancescu (1835-1909), Gh. Tattarescu
(1818-1894), Stefan Vellescu si al/ii. Membri onorifici erau si G. Bari/iu, Heliade,
Eudoxiu Hurmuzachi. A avut, initial, un Buletin, apoi o Revista a Ateneului, devenitd,
din iunie 1866, revista lunard Atheneu/ roman (1866 1869), ajunsa ulterior Anua-
rul Ateneului roman, Buletinul Societatii Ateneul etc. Menirea buletinului era sd pu-
blice principalele acte ale societ4ii, conferin/ele si lucrdrile membrilor sAi. Telul
ei era acelasi cu al Ateneului: instrui/i poporul! ".
S-au publicat acolo statutele societd/ii, scrieri si
Paging de titlu. conferinte ale lui Vasile Alesandrescu-Urechia,
Hasdeu, N. Racovi/a, Ullysse de Marsillac, Emil
Bacaloglu (1830 1896), Th. Vacdrescu, C. Esarcu
(care semna si articolul de fond al primului numdr),
C. Aristia (traducerea lui Homer), Heliade
A T H EN F1.51. (Introductio la poesiele ossianice), $t. Vellescu (despre
teatru), felurite traducen, maxime si reflexiuni,
R0 AN cronici artistice (Esarcu, despre miscarea artistica
In 1866), literare (V. A. Urechia despre Stamati),
fabule (Sion), nuvele, versuri (de N. Nicoleanu,
V. A. Urechia, Heliade, Cre/eanu, Bolintineanu
Rf\ISI\ MFNSt Ali etc.), articole privind versifica/ia (Aristia), bibli-
otecile, aspecte ale economiei (P. S. Aurelian),
ori despre arheologie, istorie (Urechia), datini si
moravuri na/ionale, folclor (G. Misail), muzica
nationará, stiin/ele naturale (Esarcu) etc. Nu
AN I.
erau neglijate programele conferintelor societatii,
care din 1888, and s-a inaugurat palatul actual
al Ateneului, aveau loc acolo. Prin toate acestea,
T.11\,
1

revista este, alaturi de Foaia SoVetaIii pentru


literatura si cultura romana In Bucovina, de Familia

B COP ILE St..1


111,-4.01A IA r

www.dacoromanica.ro
,AIILL u ;rue um

1 ALBIN A;EINDULUI,
.". SCII,NTE I. ARTE.
§i altele citeva, una dintre cele mai consis-
tente publicatii române0 de dinainte de il .
11.1.0.r o falao. "rim 111,..t.41..isi 11 el It ...wt.:.

aparitia Convorbirilor ¡iterare. .i Io IS ... t......."1,./. 7,1-....-nia, rest .. :. at ,..;,..4;,...all...21.1,,.-1,....I.J.t..-


r.....i....4,,o,,,,.... ....i....,kle 111...-d, ..I. 1: ..,....ii.t. N. a. ...oh. t. h...."
O alta publicatie notabila In epoca este e,,,,,..........afteal..1.4.....,./.1...1.1....,,,Ult....1, 4,71.1.4...,.,./n.nn,I,...* .

Albina Pindului, revista bilunara de litere, 1

tiine§i arte", ce a aparut sub redactia If 111, 0 11


Albina l'Indulul til.boot
lut
I'ntnra
tr,4 coto.fortro diftrilanplira
',alum al h.,.
lui Grigore Haralambie Grandea intre 15 cra . linaA felt. all. gaatlo lifrrat,
art:1. II nnen,Ina evntio,
Intel MI on pnvrsIn. ratrin.le In 4114,
tut.
l.li1 protrc &ow .,
iunie 1868 i 1 aprilie 1870 la Bucure0 §i amoollan,
aderer. Na tulegt silo stet, illilor. o.
IYA,11/11411. Fitesr, 1.60t4e
Pori,. do :lint iontind naInrnlenl tom.
In 1875 i 1876 la Craiova. Ea tintevte a .10, tot 0.1 In .111 10,1 .t- nice i 1 Jintr'en 4041,1 ear. 40143lit.
etnna. ' .',
Instinct rare veto berelinle ea-
conlucra, pe linga celelalte gazete literare, lori tri,toic Jl.nit 41.6, kfra. fl fe¡a 1.40ti helotjte
tatiku ital spirit Jo ',llama.
la dezvoltarea gustului pentru frumos, bine ,,t wa mistra
lioratorit at ntouln spirit',
Se IVAnaint peal. i Intei,
.IO la ael,ia rod., n,tilo q,eninIn1 e-
adevär. Va culege din sfera literilor, y.pe'rk4S44 to.noe. too. gut. ea are :; lean ot aint 0111W InlIniuts asap, sets
preynOntin ea ea mti,e, 1.r att.dai ;odd. 11.1 tam ram esnliel
stiintelor §i artelor tot ce-i va servi scopul Whiten
inglitares reljualel : Jar 11 re rcelhate. et raw rom rake li Onjil 14011, rroloi is.
dolote I 4sanunr.no ',jet mind nO
acesta". Pe urma, revista era o Trine reactie Prin most on.oron./mo, si ut rsal
datotia N1,, ca 'am NralUul
art., ti un tracts' rnni rind, r At I f.nnoin
Vt.!' I,lioi,na MI
antisensualista i, probabil, antizolista, pro- 1410 ati NO Illnert n seq.a bariZI odioulat ;DIV. Al.,
social, moral l religial RA, i,, oval gener'le. El repro.
punindu-i, la un an dupa aparitia romanului Penis/ ell, ca WI en41 aoa.niuc tsu. slab i ad die pc.lurtrle in/oligi4s1
moue, IO nitliOc Jr rnr.l.a tAte .Ii.
pIllo f.laum simt.liste,
Thérèse Raquin, sa loveasca tristele Inclinani Man a, WOOL. No rra.ervitu um,. pro-
;

:
tan li Norm op...
,ru,are ten. Mora, nro iegniel i SI
catre simtualism (naturalism ? n.n.) cari au modal i Tlit,rul.
Atilt ca prognun:. OrcuualLu,1.11, Tor
'Work. Sea papar. lo earl stile filar
terri Ater. JO la InclA1111 Isumiu IA' 0
inceput sa intine juna noastra literatura §i sa docidautlwl..4
II, II.
rote. ,re0 ortoatlosi: hit altale It earl
4.1.1 setin *pun l'urle15011,1airlml mare
inVenineze spiritele §i inima societatii ro- eilt«.lin islinis Ir s'a KW%
ailed,
en;
P2 4,1101.4.1, fit cat trombi
mane". in impetuozitatea lui, Grandea pro- 'utERA.0*RA ar, iij.110. feueni Ilion le 06 me
rermmifici marl& :olio t literatur,,
mitea a face tabula rasa de trecut. Ne re- '
:NIA RA liwraluta to
IWO patina toora wersellal «teeirreata.
, PHA de at 4r.1
66
mu stria La.
trig die mi. It Mall
zervam numai prezentul viitorul".
i
..
.

Cu acest prolog, revista nepotului" lui _

Byron obtinu diverse,


colaboran i unele Pagina cu frontisp iciu.
de la marii scriitori ai vremii. Ii intilnim
aici cu versuri, alaturi de Grandea, pe
Alecsandri, Bolintineanu, Heliade, Th. Serbanescu, M. Pompiliu, G. Creteanu etc.,
Bolintineanu dind i fragmente din Doritorii nebuni, Cuza Vocki si Traianida, Alec-
sandri scriind despre Al. Russo, cánula i se publica i Decebal i stefan ce! Mare,
studiu istoric", i Poezia poporalä etc. Ne intimpind apoi destule traducen i din
Shakespeare (Romeo si Juliet°, Hamlet fragmente), Byron, Heine, Schiller, Goethe,
Uhland, Burckert, Herder, Pqkin, Musset, Ovidiu, G. Sand, Dante, Ossian
Grandea, prolix, scrie o Definitie a frumosului, cu referiri la Socrate, Platon, Aristotel,
Plotin, Sf. Augustin, Burke, Baumgarten i altii, facind utila opera de popularizare.
(Heliade Il secondeaza scriind despre Arta poeticd dupe,* Horatiu si Boileau), dupa care
scrie despre Doja i Zamolxe, despre unele aspecte din istoria artei, despre lite-
ratura italianä, Geneza poeziei, Situatia financiard o Turciei si multe altele, nici un
subiect nefiindu-i inaccesibil. Revista publica Istoria armatei romeme a lui Bälcescu,
Cu date despre el, un studiu despre Poesia romcInd in trecut al lui Bolintineanu (despre
A. Murepnu, Alecsandri, Aristia, Carlova, VacAre0i, Alecsandrescu etc.), o evocare
a lui Inocentiu Clain de A. Dens4anu, prezentind, de asemenea, eroii Pindului,
facind loc unor observan i arheologice ale lui V. A. Urechia etc. Mai colaborau Sion,
I. 'Vulcan (Grandea colabora i el la Familia), At. Marienescu, Hasdeu (II prezenta
intr-un rind pe N. Nicoleanu), Dora D'Istria, N. Scurtescu, I. Negruzzi, Schelitti, 545

36 C. 178

www.dacoromanica.ro
I. C. Fundescu, ?ma* baza era tot multidisponibilul Grandea (In 1871 numerele, putine,
sInt scrise aproape numai de el).
Revista era mereu deschisd i la rubrica Bibliografie prezenta cartea lui Petrino,
Poesii, la cronica literara se scria despre Omul care tide al lui Hugo (semnatar Sal-
vandy), Grandea prezenta cercul literar Orientul", din care facea parte i Emi-
nescu, pentru Moldova etc: In probleme de limbd erau antipumni0, la cronica dra-
maticd se preocupau de teatru ca institutie morald (traducTnd din Schiller), publi-
cau sentinte i cugetdri, folclor (orani), biografii (ale lui V. A. Urechia, Quinet,
Heine), acordau atentie versificanei (Teoria hexametrului, de V. Bumbac), abordau
dreptul, politica, legislana, arta plasticd, initiau convorbiri sociale", totul cu o des-
toinicie ce TncTntä i salveazä publicatia de uitare toted. La inimä Ti era cu deosebire lui
Grandea Starea literaturii romdne (1871), articol Tri care face o trecere In revistd a
numelor mai vechi, dupd care scrie entuziast despre Hasdeu, M. Zamfirescu, Th.
$erbdnescu, V. D. Pdun, I. Negruzzi In 1871 revista (In cTteva privinte ase-
mdratoare cu Convorbirile ¡iterare, din care reproducea uneori texte) sucombd, ca sd
renascd abia In 1875, dupd o iarnd cu mpl it'd de cinci ani". Recapiturind drumul parcurs
prefigurindu-I pe cel viitor, Grandea nota scurt : « programul estetic regretdm
cd nu putem TnOra mai mult cleat Ceea ce a fost, se tie, ceea ce va fi, se va
vedea"». insd n-a apucat sä se vadä mare lucru, IntrucTt peste ase numere revista
îi Inceteazd definitiv aparitia. (in 1873 Grandea scotea Tribuna, revista cestiilor con-
temporane, cu poezii proprii, traducen i din Gray, Silvio Pellico etc.).
insd numele de Albino (cu sau färd alte adausuri) a fost de mai multe ori folo-
sit In epoca i mai tTrziu (dar i mai devreme, cum e cazul cu Albino romaneascd
1829-1858). Chiar paralel cu cea a lui Grandea a apdrut una la Viena i Pesta
(Albino, 1866-1876) ; i-a urmat Albino Carpatilor, foaie beletristia
literard, cu ilustratiuni" (Sibiu, 1877-1880). in 1882-1883 ddm peste o revistä
literard i tiintificd", Albino Botoanilor ; Tntre 1885-1892 apare foaia politicd,
literard i comerciald pentru toate clasele societdni", Albino Buzeului. Tendinta e tot
mai mult cdtre foile populare i enciclopedice, pe care o va concretiza Albino cu cea
mai lung aparine (pInd In actualitate).
Ideea tipAririi revistei enciclopedice i populare" Albino apartine lui Spiru Haret,
din a cdrui initiativd se constituise, la 15 august 1897, comitetul de redactie i se
lansase un fel de apel-program, In care citim cd un nurnär de profesori i insti-
tutori ne-am unit cu vointa tare, ca sä punem toatd priceperea i munca noastrd"
in vederea scoaterii unei reviste cu caracter de popularizare i enciclopedic,In

care cititorul, mai ales tdran, sd gdseasca, Tntr-o limbd inteleasd de el, tot ce poate
contribui la cultivarea minii i inimii lui". Revista va purta un caracter cu totul
national" i vom face ca, atIt prin cuprins, cTt i prin forma, sd fie privitä cu
drag de oriOce roman, fdrd deosebire de veden", pentru ca astfel sä putem ajunge
cu timpul a o rdspIndi pretutindeni, unde se grdiete romanqte".
Publicana se Tnscria unei traditii ce urca pTnd la Inceputurile Trise0 ale presei
rornane0, militantd din primul moment pentru Iuminarea poporului", pentru
gdsirea unei soluni a problemei tdrOne0, a car& rezolvare era vitald pentru evo-
lutia vietii sociale la noi. Apdruserd, apoi, In timp, un numär relativ mare de publi-
catii destinate special tdrdnimii. Asachi, bundoard, scosese la lai, In 1839, o Foae
546 silteascel a principatului Moldovii, pentru cultura atenilor", iar Petrache Poenaru,

www.dacoromanica.ro
la Bucuresti, Intre 1843 si 1848, inveitatorul satului, continuatd pInd In 1850 cu Foaea
satului. La Brasov, In 1837, iesea Foaea Duminicii, spre Tnmultirea cei de obste folo-
sitoare cunostinte", la Blaj Invetiatorului poporu/ui (1848). Dupd Unire va apare la
Bucuresti Teranul Roman al lui Ion lonescu de la Brad, ceva mai tIrziu Gazeta sate-
lor (1869-1870), la Cluj, Intre 1876 si 1886, scrierea periodicd pentru trebuintele
poporului romanu", Cartile sateanulu romanu, la Craiova Foaia intereselor ;eränesci
(1897) etc., etc. Acestea, pe ring multe alte gazete coprinzdtoare de feliuri de
stiinte", pe lIngd o serie de powItuitoare periodice, ce se adresau si tdranilor, foi
pentru agricultura si Invdtdturi folositoare", pe lIngd relativ numeroasele publi-
catii cu caracter pedagogic, vizTrid Trideosebi intelectualitatea satelor (numai In
Transilvania au apdrut Intre 1860 si 1918 mai mult de 30 de astfel de publicatii),
pe ITngd multimea calendarelor si almanahurilor cu destinatie rurald, pe lIngd restul
presei romdnesti a vremii, In mare mdsurd interesatd de soarta tdranului.
Initiativa lui Haret venea sd sintetizeze o traditie si experientd relativ Inde-
lungatd si rodnicd In directia presel pentru tdrani si a fost, de aceea, cu aldurd
Imbrdtisatd de toti iubitorii neamului", revista ajunend Indatd la un tiraj si o rds-
pindire impresionante pentru vremea aceea. Conclusa de un comitet din care fáceau
parte Gr. Tocilescu, D. Aug. Laurian, G. Ion r St. Sihleanu, loan Nenitescu,
C. C. Datculescu si Petre Grboviceanu, întiiul e redactor, revista a ajuns sd pu-
blice In paginile ei scrieri semnate de autori dintre cei mai reprezentativi pentru
perioada respectiva'. Au colaborat la ea, pe parcursul anilor, G. Cosbuc (devenit
mai apoi membru al comitetului de redactie), Titu Maiorescu, A. D. Xenopol,
G. Dem. Teodorescu, Gr. Tocilescu, B. St. Delavrancea, E. GIrleanu, O. Gaga, V. Ba-
bes, actorul C. Nottara, Spiridon Popescu, Sofia Ndclejde, P. Dulfu, M. Sadoveanu,
V. Voiculescu, Em. Bucuta, Cezar Petrescu, I. AgTrbiceanu, M. Codreanu, A. Cotrus,
Gh. lonescu-Sisesti, I. Simionescu, C. Rddulescu-Codin, A. Gorovei, D. Ciurezu
(vreme Indelungatd directorul Albinei) etc., etc., aldturi de o ampld pleiadd de inte-
lectuali inimosi, rdmasi aproape anonimi, dar nu mai putin devotati ideii de luminare
a tdranului, de ridicare a acestuia pe o treaptd sociald si culturald mai Inaltd.
AvInd un profil enciclopedic, Albina a rdspIndit, In masa intelectualitátii rurale
si a tdrdnimii, cunostinte literare, istorice, agrico!.., de medicina si gospoddrie, de
legislatie si muzicd etc., scotInd In lumind si mihitînd pentru valorificarea traditiilor
culturale ale satului, ceea ce i-a asigurat o mare popularitate si o aparitie de o
duratd remarcabild.

PRESA UMORISTICA SI SATIRICA

O dezvoltare notabild cunoaste In a doua jumdtate a secolului trecut presa


umoristicd si satiricd, a cdrei prezentd e semnalabild In mai toate provinciile romdnesti.
Sprijinite de opinia publica, dar lovite adesea si suprimate de oficialitate, revistele
acestea constituiau, In genere, un mijloc al luptei politice, o cale de luare In dert-
dere a feluritelor tare individuale si sociale, de incriminare a unor atitudini retro-
grade, de incurajare a spiritului liber, democratic etc., dar si un stimulent pentru
literatura umoristicd si satiricd, pentru dezvoltarea culturii si a limbii noastre literare. 547

www.dacoromanica.ro
La Bucuresti apar In 1859, Indatd dupd Unire, Ttntarul lui C. A. Rosetti si N. T.
Ordsanu, Spiridusul si Nichipercea ale celui din urma, In anul urrnator semnalIn-
du-se Päcalä al lui Pantazi Ghica si Pe pelea al lui 1. C. Fundescu. AceIasi, scoate In
1861 revista umoristicd Tombattera, Indreptan Impotriva fortelor adversare moder-
nizarii statului roman. La Pesta ¡ese, tot In 1861, publicatia satiricd Tutti Frutti,
care continua Peiceilitura Aurorei romcIne si Umorescul Speratnei. Dar revista transil-
vdneand cu asemenea profil, mai consistentd si durabild, a fost Umoristul (1863-1867),
fondatd de losif Vulcan si avocatul George Ardelean (ulterior condusa numai de
Vulcan). Ea se orienta dupd cele bucurestene, dar tinea seama si de profilul celor
similare maghiare de la Pesta (Kakas M6rton Albuma Albumul lui Kakas Mdrton
Nagy Tiikör Oglinda mare ; Ostökös Cometa ; dar mai ales Bolond Miska
Mica cel nebun). insa, relatii apropiate sTnt de semnalat cu Nichipercea, al cdrui
redactor solicita Intr-o vreme sa i se trimitA colectia integrald a Umoristului. Tendinta
revistei era de a nu-i ierta pe ton cei vrednici de satird", vrednici sa-i bat-
jocorim", adicd demagogii, ndravurile rele, bigotismul, coruptia etc., nefiind Incon-
jurati nici latinizanni excesivi si alti striatori de limbd. Ca si Familia, mai tirziu,
Umoristul initiazd un concurs pentru cea mai bund poezie umoristicd sau satiricd,
pentru cea mai reusin noveld originale", de preferinn inspiran din datine popo-
rale". Dintre colaboratori sInt de mentionat bändleanul lulian Grozescu (redactor
mai apoi al Familiei si Albinei) si eminentele poet" moldovean George Täutu. Tra-
ditia Umoristului va fi continuatd de Gura satului (1867-1881 si 1901-1903), Calicul
si alte efemeride ardelenesti.
In acelasi an cu Umoristul aparea la Bucuresti revista Aghiutä a lui B. P. Hasdeu,
prin care se Incerca o formula umoristico-satiricd mai elevatd, dar cu tinn precisa,
Impotriva tuturor adversarilor domnitorului Cuza. intre ei ent considerati C. A. Ro-
setti, Heliade (care scrisese o brosurd ce milita pentru limitarea votului universal
la stiutorii de carte), binenteles, de pe acum, Maiorescu etc. Dar tirul viza mai ales
ciocoismul, care se poate cunoaste nu de pre ce el vrea, ci din contra de pre
aceia ce el nu vrea. Flinn sa este un minus, o neganune", el nu vrea, el nu vrea,
el nu vrea 1" nimic din ce Inseamnd progresul material si moral al nrii. ins& In
anul urmator AghiuTä era suprimat. Spiritul sau renvie In nu mai putin curajosul
Satyrul (1866), cu o existenn Inca mai scurn, pentru ca pe urrnd Hasdeu sa re-
nurrte a mai scoate reviste de formula satirico-umoristica, al cdror spirit acid si
viguros plebeian nu convenea stapInirii. in aceasta din urrnd privinn, a hdrtuielilor
dintre oficialitate si presa umoristicd a vremii, e ilustrativa soarta lui Nichipercea
al lui N. T. Ordsanu. Apare In 1859, este suprimat In septembrie acelasi an, reapare
In decembrie, dar e din nou oprit. In ianuarie 1860 revine In forma de brosurd,
fard data (spre a scapa de rigorile legii presei), dar Isi continua paginatia sub titlul
de Coarnele lui Nichiperceo. In iulie e din nou prezent ca Nichipercea, dar In noiem-
brie iar cade pradd rigorilor legii presei. In 1861 revine sub forma' de brosuri, inti-
tu late and Ochiul dracului, cInd Artagul drocului, &id Codita dracului, ori Ghiarele
dracului. Apare apoi, pîna In mai 1864, Cind e iarasi suprimat. in februarie 1865
se numeste Cicala, In februarie 1866 e Sarsailei (un Sarsailä violent antidinastic va
scoate Intre 8 aprilie si 6 iunie 1871 si G. Dem. Teodorescu, revendicIndu-si ca
Tnaintas Cicala, Intru amintirea cdruia nu pot sd trec cu vederea asa multe prostii
si rautAti" patronate de coconita dinastie" etc.), pentru ca In mai sa devind Ghim-
548 pele, titlu sub care apare pInd In mai 1879 (cu o Intrerupere In 1870, and se numeste

www.dacoromanica.ro
o vreme Urziceitorul). Tot Orasanu a mai scos In martie 1871 un Asmodeu, su-
primat In septembrie si reInviat efemer In 1874, and ar fi colaborat la el, anonim,
si I. L. Caragiale, la rubrica Asmodii si Cronica.
Persecu/iile Impotriva publicgiei Ti veneau In sir prolificului pamfletar si autor
de versuri, care era Orasanu, din pricina atacurilor violente si cam anarhice pe
care le ini/ia Irnpotriva aproape oricui, dar In special a oamenilor zilei. insa dusma-
niile, amenzile si scurtele deterrtii nu I-au lecuit, mai ales cd-i aduceau o oarecare
notorietate. at priveste programul publica-tiei sale cu titulatura constrIns cameleo-
nica, acesta avertiza ca vom biciui, vom lovi, vom sfarTma, vom distruge si vom
cauta a seca once izvor al imoralitttii, al meschindriei, al machiavelismului, al sarla-
taniilor politice si sociale, rara cru/are, rara milostivire, fara patirnd si baza/i intot-
deauna pe fapte. Vom glumi din and In and asupra moravurilor celor rele si vom
ride cu tatii asupra vi/iurilor satietaIii". Evident, un program de asemenea vehe-
men/a era de asteptat sa nu se Implineasca fart clipire si In afara a tot felul de
peripe/ii.
Dintre toate aceste variante de publica/ii ordseniste, o celebritate aparte si-a
dobIndit Ghimpele datoritd Imprejurdrii ca de el se leagd perioada Inceputurilor
publicistice ale lui Ion Luca Caragiale, cum au demonstrat 5erban Cioculescu, Per-
pessicius, V. MIndra si I. Cremer, care argumenteaza pentru atribuirea unor texte
anonime sau semnate Car, Palicar, viitorului mare scriitor. Debutul In versuri si-I
face cu un sonet dedicat baritonului Agostino Mazzoli (in decembrie 1873), I. Cre-
mer pledlnd pentru prezen/a lui acolo Inca de la 1 iulie 1873. 0 prezentd, anonimd,
semnaleazd acelasi In Telegraphul, la rubrica Curiozitbli, Trice!)Ind cu 31 octombrie
1873, tot el sus-tinTrid-o si pe cea din Asmodeu, reviste In care se pregatea pentru
al sau Claponul (1877) si Calendarul Claponului pe 1877 si, sus/ine I. Cremer, pentru
Boblrnacul din 1878-1886 (cu Intreruperi), pe care o presupune scrisa Intr-o
vreme (seria a doua, 1879) aproape In Intregime de dramaturg.
at priveste trecerea pe la Ghim pele, a cdrui directie era deopotrivd anti-
dinasticd si anticonservatoare, e de observat ca tinarul gazetar line seama
foarte pu/in de tinctura politica a revistei, el Iintind,
cum a observat Serban Cioculescu, la surprinderea
nuarytei morale a tipurilor Inf4isate. De unde expli- Pagind cu frontispiciu.
calla ca o parte din zigzagurile si cronicile lui sTnt
reproduse uneori In publicatii umoristice adversare,
cum ar fi Cucurigu In afard de Caragiale mai semnau .$1,v
aici G. Dem. Teodorescu (Ghedem), G. Tautu (pe
care I-am IntIlnit si In Umoristul lui Vulcan) si al/ii
mai märun/i, majoritatea articolelor fiind Ina ano-
nime sau Inso/ite de pseudonime fanteziste (Mache, '
Jago, Licd, Abracadabra, Ori eu ori tu etc.). Nu
trebuie uitate, de asemenea, Resboiu/ lui Gr. H. Co tatiaviu
Grandea (uneori aparInd cu titlul Resboiul roman,
Steaua Dunarii etc.) si cele doudsprezece foi satirice
ale sale (Ciocoiul, Ciolanul, Ciomagul, Conservatorul,
Griv4a, Islicarul, Opincarul, Opiniunea, Opiniunea
Terei, Stindardul, Topuzul si Toroipanul), ilustrInd si .... > 4 .s ....
ele aceleasi peripe/ii si vexa/iuni, dar si succesul de
public al unor astfel de periodice.
-.. , emn I..
woo.

-. ...I..
;'
www.dacoromanica.ro
Dincolo de peripetiile si osciIaiile or, aceste public* au contribuit la conso-
lidarea spiritului critic al presei si, indirect, al literaturii noastre, la patrunderea
mentalitatii plebeiene, libere, acide (uneori de un gust discutabil) In publicistica,
la valorificarea unor aspecte ale limbii si nu In ultimul rind la asanarea vietii publice
a timpului. Din materia vehiculatà de ele, din contactul cu unele dintr-insele, ori
din redactarea altora, din luminile necrutatoare si uneori accidentale aruncate de
cite una asupra societatii vremii etc. o seama de scriitori si-au putut alimenta cite
vreo scriere Ion Luca Caragiale rididnd la nivelul marii arte unele din aspectele
vehiculate in respectivele publicaii, mentinind si pe aceasta cale interesul posteri-
tatii pentru ele.

BIBLIOGRAFIE

Erich Beck, Bibliographie zur Lnandeskunde der Bukowina. Literatur bis zum fahre 1965, Miin-
chen, 1966;
G. Bogdan-Du ie à, Partea mea In criza Tribunei, Ordstie, 1896; Valeriu Braniste, Amintiri din
Inchisoare (insemndri contimporane l autobiografice), studiu introductiv de Miron Con-
stantinescu si Alexandru Porteanu, editie Ingrijità si note de Alexandru Porteanu,
Minerva, 1972; Ion Breazu, Folclorul revistelor Familiai ezdtoarea, Sibiu, 1945; Ion
Breazu, Literatura Transilvaniei, Bucuresti, 1944; Ilarie Chendi, Zece ani de migare
literard In Transilvania, Oradea-Mare, 1901 ; Serban Cioculescu, Viaça lui I. L. Caragiale,
editia a 11-a revazutd, EPL, 1969 ; I. Cremer, Date noi despre inceputurile pub/icistice
¡iterare ale lui I. L. Caragiale, In Presa noastrd, nr. 1-2/1964; Alexandru Dima,
Cei mai rodnici ani ai vieçii lui George CoOuc, Sibiu, 1938; Elena Dundreanu, Presa
romelneasccl sibiand (1851-1968), Sibiu, 1969 ; I. Hangiu, Presa literard romdneascd,
articole program de ziare si reviste (1789-1948), vol 1-11, EPL, 1968 ; Nerva Hod();
si Al. Sadi-lonescu, Publicaçiunile periodice romdne0, 1, Bucuresti, 1913 ; Zaharia
Macovei, Revista ,,Familia" V literatura in limbo maghiard (1865-1970), Oradea, 1971
Pompiliu Marcea, loan Slavici, E.P.L., 1965; D. Micu, George Cosbuc, Ed. Tineretului,
1966; George Muntean, Eminescu In lumina unor documente noi, In Cercetelri literare,
1, EPL, 1969 ; D. Murdrasu, Aspecte ale luptei pentru realism in presa nomad de la sfir-
Vtul sec. al XIX-lea, In Limbd i literaturd, nr. 25/1970 ; Ion Muslea, Cercetdri etnografice
V de folclor, editie tngrijità, cu studiu introductiv, bibliografie, registrul corespon-
dentei de specialitate, indice, de Ion Talo, 2 vol., Minerva, 1971, 1972; Vasile
Netea, De la Petru Maior la Octavian Goga, Bucuresti, 1944; Ovidiu Papadima, Aspecte
din viaça revistelor romdne;tI intre anii 1850 si 1881, In Limbd iliteraturä, vol. 8, 1964;
Dan Popescu, Din trecutul presei bilnálene pind la primul rclzboi mondial, In Acte/e sim-
pozionului dedicat relatiilor Orb° (iugoslavo)-romlne (VII- set, 22-23 V 1970), PanCevo,
1971 ; I. G. Sbiera, Povesti i poezii populare romdnegi, editie ingrijitd si prefatd
(cu o bibliografie) de Pavel Tugui, Ed. Minerva, 1971 ; G. Scridon si I. Doma, George
Cosbuc bibliografie, Ed. Academiei, 1965 ; loan Slavici, Tribuna i tribun4tii, Bucu-
resti, 1896; Elena Stan, Poezia lui Eminescu In Transilvania, EPL, 1969 ; I. E. Toroutiu,
Studii V documente ¡iterare, Bucuresti, 1931-1946 ; Pavel Tugui, Foaia Societdçu
550 pentru literaturd V cultura romdnd in Bucovina (1865-1869), In Analele Universitätil

www.dacoromanica.ro
Crosova, seria Istorie. Geografie. Filologie. Anul I, 1972; Pavel Tugui, Grigore H.
Grande°, viata ;I opera, rezumatul tezei de doctorat, Craiova, 1971 ; D. Vatamaniuc,
loan Slavici ;i lurnea prin core a trecut, Ed. Academiei, 1968; Gh.Vrabie, Folclorul la
Tribuna din Sibiu, In Studii ;i cercetäri de istorie literarä ;I folclor, nr. 3-4/1957
Familia, centenar (1865-1965), culegere omagialä, Oradea, 1965; 4,.. Presa muncito-
reasal ;I socialistä din Romdnia, Bucure;ti, 1964.

IOSIF VULCAN

losif Vulcan, gazetar Cu mari merite i autor prolix dar funcional de


literatura, apartinea unei familii ce mai daduse Transilvaniei o searnd de oameni
iluTtri. Tatal sau, Nicolae Vulcan, era nepot al episcopului Samuil Vulcan, iar
mama, Victoria Irimie, era sora cu acel lrimie care, student la Viena fiind, a inven-
tat chibriturile. losif s-a ndscut la 31 martie 1841 In comuna Holod (de unde, mai
tTrziu, pseudonimul I. Holodan) de ITriga Salonta. Dei Samuil Vulcan (sprijinitor con-
stant al reprezentanIilor $colii ardelene) InfiinIase gimnaziul din BeiL4 (prima i sin-
gura Foald medie romaneascd din acea parte de lard pInd dupd 1918), tIndrul losif
este Inscris la gimnaziul Praemonstratens din Oradea, dupd care urmeazd, IncepInd
din 1859, la Pesta, dreptul i tiirrtele de stat.
Inca de pe drid era elev i student TO descopera vocatia de jurnalist, pe care
avea sd i-o cultive pina la moarte, izbutind ca, mai ales prin Familia, sd se impuna
In miKarea culturald a vremii i sa retina atenTia posteritatii. Scoate In 1861, la
Pesta, revista Gura satului, destined Iaranilor, care va apare pInd In 1880 (mu-
tIndu-i-se succesiv sediul la Arad i Gherla) i va marca un pas Tnainte In efortu-
rile de luminare a oamenilor satului ardelean. Simultan colaboreaza la Concordia
(TrifiinTatd In 1861) §i la Aurora românei (pe care o va i conduce o vreme), iar In
1863 dd la lumina, Trnpreuna cu avocatul George Ardelean, revista Umoristul, menità
a continua tradiIia rubricilor §i paginilor umoristico-satirice din publicatiile ardelene
mai vechi i contemporane i a adinci fágaul unei asemenea prese, iniIiat acolo prin
revista Tutti-Frutti (1861) i prin alte Incercdri efemere. In paralel, redacteazd calen-
dare umoristice (vezi Calendarul Gura satului pe 1870, de pildd), anuare umoristice
(Tanda i Manda), scrie versuri, face traducen i etc., demonstrind o prolificitate uimi-
toare i o putere de adecvare la nevoile momentului, care-i explica, In ciuda evi-
dentei lipse de talent literar, succesul In epocd i chiar pInd mai tirziu, pInd pe
la sfIr5itul primului rdzboi mondial. Patriot ardent, el e atent la toate miKárile vre-
mii, le stimuleazd pe at poate, se avIntd In Intimpinarea directiilor care i se par
Tnaintate, Tncearca a umple golurile existente, cu un devotament §i o buracredinta
remarcabile. Marea lui pasiune era cunogterea tuturor romanilor intre ei, pe dea-
supra graniIelor Intimplatoare, aruncate de vitregia vremurilor, unirea lor cultu-
raid, colaborarea lor, unificarea limbii literare i circulatia liberd a valorilor pe Intreg
spaVul romanesc. In acest scop, cu experienIa dobTridita la ziarele i revistele amin-
tite, el scoate In 1865 revista ce avea sd-I faca celebru Familia, biletul de in-
trare permanenta a lui losif Vulcan In istoria literaturii noastre", cum avea s-o cali-
fice In 1930 Octavian Goga. Aici elanurile sale TO gasesc o Implinire decisivd. Gin- 551

www.dacoromanica.ro
dita intrucitva dupa tipicul revistelor germane cu
caracter familial" (Gartenlaube), publicatia lui
Vulcan viza un public foarte larg, domenii diverse,
asupra carora sa informeze constant, intr-un limbaj
agreabil, direct, colorat, fácindu-se nu o data
apel la senzational. Asta Ti explica, intre altele,
succesul, durata (1865-1906), multimea colabora-
torilor pe care i-a avut, continua, dar discreta,
Imbunatatire si potrivire la nevoile momentului.
Cad Vulcan era facut sa fie jurnalist.
Prin aceasta prisma se cuvine väzuta si mul-
tipla lui activitate scriitoriceascd, din care timpul
n-a selectat mai nimic. insa via lui disponibilitate
fata de cerintele publicului, intuirea initiativelor
¡iterare de luat, II fac sa scrie In mai toate
domeniile, cu egald putinatate de har artistic,
dar cu mare incredere In rostul a ceea ce
face. Nuvele, romane (Sclavul omorului, Ranele
natiunii), biografii, note de calatorie, piese de
teatru In unul sau mai multe acte (In jur de 30),
F4
... *1' traducen i din franceza, germana, maghiard, co-
. tN,1 mentarii si articole cu caracter literar, ¡es din
tit 4..!;!.2.+11".., mina lui cu o rapiditate ce le explica In parte si
lipsa de adIncime a gindului, nu numai de preg-
losif Vulcan.
nanta a expresivitatii. Concomitent traduce din
romand In maghiara, clInd In aceasta limba (Im-
preuna cu G. Ember) si un volum de Poezii
Pagina de titlu.
populare românesti care apar, cu o prefata a lui,
' In 1877. De altfel, activitatea lui pe tarimul
publicisticii si al traducerilor in limba maghiara
era relativ constanta si fusese recunoscutd inca
din 1871, and a fost primit membru extern al
societatii maghiare Kisfaludy, ocazie cu care a
tinut un interesant discurs de receptie despre
Poezio popularä roman& prevestindu-le astfel pe
cele rostite la Academia Romand de catre
Delavrancea si Sadoveanu.
In general, activitatea lui literara sta sub
umbra unor modele, teatrul, bunaoard, fiind eclip-
sat de cel al lui Alecsandri, care-i privise favo-
rabil unele piese si chiar le propusese atentiei
Teatrului National din Bucuresti, unde i s-au si
jucat vreo trei dintre ele (comediile Alb sou
rosu? Gdrgdunii dragostei si drama istorica In
cinci acte stefan Vocid ce/ Par). insa in momen-
tul producerii lor, piesele lui Vulcan au stimulat
miscarea teatrald transilvaneanä, contribuind si
la Inchegarea unui repertoriu national, diletantii

www.dacoromanica.ro
locului judndu-le Ora In preajma ultim ului razboi mondial. Ca si proza, ele con-
sti tuie o Incercare de oglindire a moravurilor vremii, de valorificare a surselor
naTionale de inspiratie, de dezvoltare a gustului pentru literatura romana si de
fixare a expresiei literare romanesti. Poeziile (adunate In volumele Poezii i Lira
mea) sInt simple versificatii, ara alt merit cleat buna interytie.
insa, daca pe sectoare literatura lui nu mai spune mare lucru cititorului de
astazi, In totalitate ea e expresia unui moment si loc din cultura noastra, un
document privitor la chipul Inchegarii literaturii romane moderne si, In unele
privin/e, un Inceput de vad pe care al-tii II vor largi si consolida. De asemenea,
I ingvistic ea poate interesa oriend, fraza si versul, altfel terne, ale lui Vulcan,
aduand din loc In loc cuvinte si expresii ce merita considerate Intr-o istorie a
limbii literare romanesti.
Dar mai presus de toate aceste aspecte particulare, Vulcan trece pragul poste-
ritaIii ca un entuziast animator al culturii noastre, al presei literare si culturale
românesti, prin intermediul careia a relevat si promovat autori a caror valoare (Emi-
nescu, Cosbuc, Goga etc.) se rasfrInge indirect si asupra lui. Faptul de a fi fost mem-
bru al Academiei Romane, de a fi publicat mult si In felurite periodice, de a fi fost
elogiat de mul-ti contemporani si urmasi se explica mai ales prin aceasta fervoare
de animator, prin voinTa lui neInduplecata de a contribui la unitatea noastra cul-
turala, prevestind-o astfel pe cea politico-administrativa. Moartea 71 va surprinde
In 1907, In plina glorie, la aproape 50 de ani de activitate culturala, In cadrul careia
cea publicistica e dominatoare si salvatoare.

BIBLIOGRAFIE

losif Vulcan, Poesii, Pesta, 1866 ; Panteonul romeln, Portretele V biografiele celebritcltilor romdne,
Pesta, 1869 ; Novele, IIII, Pesta, 1872-1873 ; Gorunul lui Florio, Budapesta, 1876
Lira mea, versuri, Oradea Mare, 1882; De /a sate, novele si schi/e, Oradea-Mare,
1883 ; Ruga de la Chiseteu, comedie poporali tntr-un act, cu entece si joc ...,
Oradea-Mare, 1890 ; Dimitrie Cichindeal, date noi despre via/a ;i activitatea lui,
Bucuresti, 1893 ; Stefan Vodd cel Var., tragedie istoricd In 5 acte si 3 tablouri,
Oradea-Mare, 1893 ; ScIreicie bucle, comedie poporald cu cIntece, Intr-un act, Oradea-
Mare, 1894 ; Mftel cu c/opot, comedie poporall cu cintece si joc, Intr-un act, Oradea-
Mare, 1898 ; Soare cu ploaie, comedie Intr-un act, Brasov, 1898 ; Gärgelunii dragostei,
comedie Intr-un act, Oradea Mare, 1899
Lucia DrImba, Contributia lui losif Vulcan qi a Familiei In dezvoltarea teatrului din Ardeal,
Bucuresti, 1956 ; Octavian Goga, Un precursor al unitcltii : losif Vulcan, Bucuresti,
1926 ; Vasile Netea. Pe urmele lui losif Vulcan, Bucuresti. 1947; Teodor Popa,
losif Vulcan, vitap si activitatea lui, Sibiu, 1941 ; * Familia, centenar (1865
1965), culegere omagiala, Oradea, 1965 (cu deosebire articolul Angelei Popovici).

553

www.dacoromanica.ro
CONTEMPORANUL

Aparitia, in iulie 1881, la las, a Contemporanului Revistei stiin;ificel V literaró,


semnifica, In evolutia culturii si literaturii noastre, un moment de maturizare sl
de deschidere a unor noi perspective. Evenimentul sintetiza si aplica In practica
tendinte tot mai puternice In epoca, preocupate de clarificarea locului si a rolului
elementelor politice 0 sociale In determinarea naturii si functiilor specifice ale pro-
ducOei spirituale.
Sub presiunea necesitatilor si a aspiratiei spre perfectiune, Titu Maiorescu
formulase, In 1867, In studiul ski 0 cercetare criticó asupra poeziei romdne de la 1867,
iar apoi, In Direc-tia nouei, articolul din 1872, conditiile fundamentale pe care trebuie
sa le Indeplineasca literatura ca arta a cuvIntului, efectuInd cu aceasta ocazie, nu
numai un act de precizare a unor natiuni si un bilant, dar si unul de pedagogie
literara, comparabile ca importanta cu initiativele din jurul anilor 1829-1831 ale
lui Ion Heliade Radulescu.
Contributia lui Maiorescu era, de asemenea, o sintezd si o dezvoltare a unor
revendicari de lung duratd, caci, dincolo de unele neclaritdti ale terminologiei
folosite, In substanta lor Is' &eau ecoul pledoariile lui Mihail KogdIniceanu, Vasile
Alecsandri sau Al. I. Odobescu, pentru promovarea talentului, eliminarea imposturii
si a lucrdrilor de conjuncturd, a cronicii rimate, falsa In simtire si realizare. Justi-
ficate la 1867, asertiunile maioresciene care au condus la o rapidd Insdnatosire a
climatului nostru literar, devin acum, spre sfirsitul veacului al XIX-lea, datoritä in-
sistentei exagerate asupra atributelor estetice ale operelor literare, insuficiente
si In discordantd cu spiritul militant, social si patriotic dintotdeauna al literaturii
noastre. Acestei nevoi de echilibru, de restabilire a armoniei dintre creatia artis-
ticd si aspiratiile colectivitatii, raspunde, beneficiind de rezultatele fructuoase ale
strädaniilor lui Maiorescu si ale Convorbirilor literare, dar schimbIndu-le sensul si
finalitatea, editarea Contemporanului.
Färd sd se confunde, prin scopurile urmdrite, eforturile celor cloud publicatil,
esalonate, cronologic, la distantd de mai bine de un deceniu, sInt complementare
si reclamate de cerintele evolutiei.
Radicalizarea atitudinilor, si mai ales deplasarea vizibila a centrului de preo-
cupdri catre politic si social, trasaturi caracteristice Contemporanului, sInt un reflex
nemijlocit al activitdtii noilor forte ivite In structura sociald si economica a tarii
noastre, interesate de promovarea progresului si de explicarea materialistd a lumii. 555

www.dacoromanica.ro
Fenomen caracteristic tarilor cu evolutie IntTrziatd i cu profil predominant
agrar, capitalismul se dezvoltd In Romania pe calea reformelor si a compromisului,
printr-o fuzionare a intereselor mosieresti cu cele ale burgheziei financiare si indus-
triale. De aceea, ramasitele feudale rdmIn Inca multd vreme puternice In economie
si cu o mare influentd In viata politic& si sociald a tarii, In ciuda faptului ca, dupd
Unirea Principatelor si cTstigarea independentei nationale, ca urmare a sporirii
necesitatilor materiale interne si ale schimbului extern, se accentueazd actiunea
de Infiintare de ateliere mestesugäresti si de Intreprinderi industriale, de moderni-
zare si extindere a retelelor de comunicatii, realizata In special prin intermediul
capitalului strain.
Reforma agrara, legiferatd In 1864 si efectuata In virtutea generoaselor dezi-
derate ale revolutiei de la 1848, nu lichideazd realitatile anacronice ale infernului
rural", ci, dimpotriva, le agraveazd, tardnimea fiind silita sa-si vInda forta de muncd
mosierului sau sa ia drumul oraselor, spre a Ingrosa rIndurile proletariatului
industrial.
Ascutirea contradictiilor sociale, rezultat al polarizarii scandaloase si extreme
a avutiei nationale, duce la o regrupare a fortelor reactionare, conservatoare si
liberale, comunitatea de interese dintre marii proprietari de parnInt si burghezie
oferind premisa ivirii unui fenomen specific, ramas In istorie sub denumirea de
monstruoasa coalitie". In acelasi timp, data fiind cresterea exploatdrii i Tnrautd-
conditiilor de trai, se amplificd sentimentul nemultumirii maselor tardnesti,
atinend pragul desnadejdei si exploclInd In dese rascoale, sIngeros reprimate de
catre aparatul opresiv al statului. Dei zdruncind din temelii structura economica
a tarii, miscarile tardnesti, lipsite de organizare si, mai ales, de o platforma revo-
lutionara, nu aduc Imbundtatiri In viata tardnimii, lor urmIndu-le indeobste efecte
contrarii : intensificarea asupririi, a abuzurilor administrative si a presiunii eco-
nomice mosieresti.
In acelasi timp, accentuarea antagonismului dintre muncd si capital, dintre
lucrdtorii industriali al caror numar este In continua crestere si proprietarii
mijloacelor de productie, manifestare concretd a luptei de clasa, constituie terenul
prielnic al aparitiei primelor forme de organizare a clasei muncitoare, efectul lor
substantial fiind, cu timpul, transformarea revendicdrilor general-democratice In
revendicdri revolutionare.
Firave la Inceput, primele cercuri socialiste vor contribui la maturizarea
constiirrtei revolutionare a muncitorimii, acest proces evolutiv culmirand cu
crearea, In 1893, a Partidului social-democrat al muncitorilor din Romania
(P.M.S.D.R.) primul partid al clasei muncitoare din tara noastra.
Infiintate In anii 1875-1878, din initiativa unor intelectuali progiesisti ca :
Eugen Lupu, Gh. Manicea, N. Zubcu-Codreanu, dr. Russel, C. Dobrogeanu-Gherea
s.a., In unele centre industriale precum : Bucuresti, Iasi, Galati, Ploiesti, Timisoara,
cercurile socialiste vor realiza In activitatea lor nu numai o reInnodare a legatu-
rilor dintre propriile eforturi si idealurile sociale si politice ale revolutiei burghezo-
democratice de la 1848, dar mai ales vor contribui la crearea climatului prielnic
pentru dezvoltarea primilor germeni ai transformarii socialismului utopic In socia-
556 lism stiintific si a unirii acestuia cu miscarea muncitoreascd.

www.dacoromanica.ro
Cdci, radicalizarea treptatd dar ferrnd a actiunilor muncitore$ti, strddania lor
pentru atragerea In acela$i $uvoi al nemultumirii a nrdnimii, vor determina im-
brati$area organicd a materialismului dialectic $i istoric, cu toate repercusiunile
profunde pe care fenomenul le implicd.
Expresia spirituald a acestor consecinte o constituie intensificarea luptei de
idei, aparitia a doud fronturi ideologice, net divergente, care atrag in substanta
lor politica $i ideologia, filozofia $i istoria, $tiintele naturii $i teologia, arta, litera-
tura $i estetica.
Purta'toare de cuvTnt ale noilor forte ivite pe arena luptei politice, Publicatiile
de obedienta socialista exprimd opozitii flete $i adeziuni rara echivoc. Astfel, Socia-
listul, apdrut la 26 mai 1877, T$i propunea, prin programul sdu, sd lupte Impotriva
indiferentei intelectualilor fan de fenomenele sociale $i politice, sa contracareze
egoismul i sd determine un curent de opinie favorabil claselor dezmo$tenite. La
rIndul sdu, publicatia Besarabia, editatd la la$i, la 29 sept. 1879, de catre dr. Russel
$i fratii Ion $i Gh. Nddejde, este preocupatd, In ciuda programului sdu confuz,
de problemele nrdne$ti, de dorinta combaterii prejudecdtilor mistice $i idealiste
$i, In raport cu aceasta, de rdspIndirea In popor a unor cuno$tinte $tiintifice folo-
sitoare, ca mijloc de ridicare a nivelului general de culturd. in acela$i timp, publi-
catia se afirmd Tmpotriva reactiunii conservatoare, pentru drepturi democratice,
pentru interventia deschisd In lupta dintre o minoritate parazitard $i majoritatea
produckoare", mijloacele preconizate fiind : difuzarea darwinismului, a concepti-
ilor pozitiviste $i ateiste, a teoriilor economice socialiste, utopice sau marxiste.
AtIt Socialistul $i Besorobia, cIt $i celelalte foi socialiste (printre altele, Cuvintul,
Inointe, Romania vtitoare), dei cu o existenn efemerd, reduse la ncere datorin
greutatilor materiale sau suprimarii de catre autoritdti, au meritul de a fi trezit
interesul publicului pentru probleme necunoscute ori insuficient dezbdtute In presa
româneasca de pTna atunci, de a fi Tncercat sa deschidd noi orizonturi gIndirii sociale
$i politice din tara noastra.
Dei nu o declard explicit, atribuinduli doar calitatea de organ $tiintific $i
literar", Contemporanui continua In realitate, la un alt nivel $i cu mijloace sporite,
orientarea primelor publicatii socialiste, care Ti pregdtiserd terenul $i atmosfera
favorabild aparitiei. Intentiile sale se Inscriau In limitele unui program mai larg,
care, In cadrul general al actiunii de raspTndire a conceptiilor socialiste, urrndrea
Iuminarea" maselor populare, pregdtirea lor pentru Tntelegerea marilor idei pri-
%And alcdtuirea fizica', politica $i sociald a lumii.
Articolul-program, intitulat altre cititorii nori (Contemporanul, I, 1881 nr. 1,
iulie) mdrturisea In aceastä privinta cA scopul edinrii unei publicatii de un asemenea
profil este de a impune o imagine $tiintifica a naturii $i socientii, de a purta o dis-
cutie ampld asupra descoperirilor geniului uman $i de a efectua In patria noastrd
Trnprd$tierea cTt mai mare a cuno$tintelor cT$tigate".
Revista T$i propunea, de asemenea, sa lupte Impotriva productiunilor $tiinti-
fice gre$ite", popularizate In special prin intermediul unor manuale $colare prost
Tntocmite sau plagiate, Impotriva superstitiilor, ignorantei, $arlatanismului $i impro-
vizaçiei, sa contribuie la demascarea idealismului $i a falselor valori.
Aversiunea fan de scepticism $i de nepdsare, grija pentru purificarea bunului
gust, stadania de a forma un public cult $i de a Tntrona ideea probintii $i a 557

www.dacoromanica.ro
talentului, recomandau Contemporanul ca o concretizare a unei nevoi simOte
In lumea noastra stiintifica si literara" (Cdtre cititorii nostri, Contemporanul,
I, 1881, p. 226).
Sinteza primelor expuneri programatice ale publica-Oei relevä efortul pentru
reactualizarea traditiilor progresiste de la 1848, interesul pentru propagarea ideilor
politice general-democratice, si o simpatie nedisimulata pentru muncitorime si
tardnime. Cu toate ca, prin program, prelua ideea maioresciana a formelor far-a
fond" (cauza ca avem forme färd fond trebuie cdutatd In nesocotinta cu care s-au
implut locurile cu tot felul de oameni. S-au fundat scoli peste scoli si pro fesorii au
trebuit sd fie improvizati) revista adIncea examinarea fenomenelor sociale si politice
contemporane si readucea In prim plan spiritul militant, preocupat de destinele
tarii, pe care il manifestasera cultura si literatura romana predecesoare Convorbi-
rilor literare.
In acest sens, Contemporanul reintroduce ideea criticii literare si stiintifice ca
un act de dimensionare obiectiva a unor valori, deschifind In acelasi timp, In fata
judecatilor fdra drept de apel, specifice lui Titu Maiorescu, o noua perspectiva, posi-
bilitatea dialogului. (Vom fi foarte aspri In critica noastra, dar speram cà i

ne vor critica pe noi").


Activitatea revistei, atitudinile sale Intr-o serie de probleme importante, de-
termina reveniri succesive In precizarea programului si a obiectivelor. Astfel, la
Inceputul celui de al treilea an de aparitie, un articol justificator, cu titlul : Directio
urmatd de Contemporanul, completa detalierile anterioare, In sensul marturisirii
pasiunii pentru autenticitate In interpretarea realita-Oi, al respingerii idilismului
si studierii omului In strinsele sale raporturi cu mediul material si social, urmarea
fiind introducerea, In special In literatura, a adevarului In locul viselor" (Contem-
poranul, III, p. 115-116).
O noua clarificare se efectueaza In anii 1887-1888, and, prin articolul Directia
Contemporanului, raspuns la deformarile cuprinse In brosura publicistului I. N. Ro
man, in contra directiei de la Contemporanul, Gherea elucideaza platforma teoretiCa
a publicatiei, sintetifindu-i convingerile filozofice, sociale, etice si umanitare, con-
ceptiile sale diriguitoare In domeniile esteticii, artei si literaturii (Contemporanul,
VI, nr. 5, februarie, 1887, p. 399-417, articol reprodus de Gherea In Studii critice
cu titlul de Tendentionismul si tezismul In artd.)
Peste ani, In 1935, rememorind epoca de apari-Oe a revistei, Sofia Nadejde men-
Ilona cá prin programul sat.' publicatia raspundea necesitd-Olor de afirmare a unor
noi tendirne ideologice, titlul simbolizind, dincolo de apropierile care se pot face
Intre Contemporanul si revista democraOlor-revolutionari rusi, Sovremennik, preo-
cuparea dominanta de a pune la curent pe cititori cu teoriile si descoperirile
moderne si cu literatura vremii, sperIndu-se ca prin cultivarea spiritelor sa se
creeze premisa receptivitatii la ideile sociale Inaintate (Sofia Nadejde, Amintiri,
Adevdrul, 1935, 5 mai).
In perspectiva evolutiei culturii si literaturii noastre, Contemporanul se reco-
manda, asadar, prin program si practica, drept o tribuna a difuzarii marilor idei,
o revista anima-Ca de intentii sociale, analitice si explicative, si de spirit critic.
Noutatea problematicii, caracterul sau refractar mentalitatilor retrograde sau orien-
tarilor general admise prin rutina sau oportunism, constituie sursa unor nume-
558 roase replici polemice, pe teme diverse si de mare rezonanta, cu celelalte publi-

www.dacoromanica.ro
calii ale epocii. Aceste schimburi de ¡del dau relief si consisten/d peisajului spiri-
tual al timpului, determina precizdri de pozi/ii, raliere sau opozi/ie fa/ä de unele
probleme de fond, identifica mobiluri si sintetizeazd aspira/H. Interven/Me polemice,
dintr-o parte sau alta, completeazd de asemenea platforma-program a publica/Mor,
fiind, In felul lor, manifestarea directa si concreta a ceea ce fusese anterior o suma
de principii teoretice calduzitoare.
Orientarea ateistd, popularizarea tezelor socialiste, cultul determinismului,
al evolu/iei si ideii de revolutie, insisten/a asupra naturii materiale a lumii si a con-
ceptului luptei de clasd, tonul protestatar si simpatia pentru clasele de jos etc., ali-
menteazd deosebirile de pdreri si procura substanIa
In numdrul sdu din 1 septembrie 1881, revista Convorbiri /iterare (XV, nr. 6,
p. 236-238) anun/a cititorilor ivirea unei noi publica/U de cultura, rezurrHndu-i
programul si con/inutul : rdspIndirea cunostin/elor stiin/ifice, popularizarea teori-
ilor ui Darwin, critica manualelor scolare, si, In acelasi timp, reprosa lui C. Mille
caracterul desperat" al poeziilor sale, nota de vecinicd revoltd contra lumii si
a societd/ii precum este ea astdzi constituitd".
In esen/a sa, nota redac/ionald a Convorbirilor ¡iterare este favorabild Contempo-
ranului i colaboratorilor sdi, mai ales cd, In respingerea abera/iilor stiin/ifice si
a mediocritd/ilor, programele celor doud reviste coincideau. Mai mult, in 1884,
Contemporanul intervine, printr-o nota semnatd Audax, semnalInd lipsa de politete
si netemeinicia unor obiectiuni aduse Convorbirilor ¡iterare colaboratorilor
i

de cdtre cIteva publica-O periferice.


Daca ini/ial Intre cele doud reviste exista rela/ii de deferen/d, aprecien, desi
reci, totusi pozitive, conferin0 lui Titu Maiorescu, Darwinismul in progresul intelec-
tual, /inutd In mai, 1882, constituie prilej de nemul/umire si de interven/ie In
apärarea filozofiei materialiste si a exponen/ilor ei, si In special pentru infirmarea
ideii inegalitaii biologice si intelectuale a femeii fa/a de bdrbat. Articolul Sofiei
NAdejde, Raspuns domnului Maiorescu In chestiunea creierului la femei (Contemporanul,
I, (1882), nr. 23, p. 873-881), dei se referd la o manifestare oarecum exterioard
Convorbirilor ¡iterare, se recomandd ca o prima luare de pozi/ie deschisd a Contem-
poranului faId de concep/iile maioresciene.
Disputa de idei dintre Contemporanul i Convorbiri ¡iterare se accentueazd Insd
dupd apari/ia studiilor lui Titu Maiorescu, Comediile d-lui I. L. Caragiale i Poeti
critici (1885 si, respectiv, 1886) si a rdspunsului lui C. Dobrogeanu-Gherea,
Cdtre dl. Maiorescu (Contemporanul, V, nr. 1, iulie, 1886, p. 43-75), reprodus apoi
In Studii critice cu titlul Personalitatea i momia In arta, inspiratd interverlie Indrep-
tata impotriva ideii impersonalitd/ii produsului artistic. (O aprofundare a proble-
melor se va produce mai tTrziu, Insd In afara paginilor Convorbirilor ¡iterare i a Con-
temporanului, prin articolul lui Maiorescu, Contraziceri? Mic studiu de strategie ¡ite-
rará (Romdnia libera, 1886, nr. 2775, 7/19 noiembrie, p. 1-2, inclus In volum In
1892, rdspuns la un articol apdrut In ziarul liberal Vointa nationala l difuzat ulte-
rior In brosurä). Gherea Várgeste aspectul discu/iei, prin asocierea unor argumente
din domenii adia:ente In Asupra esteticii metofizice i tiintifice (Literatura i stiinta,
tom I, 1893, Bucuresti, p. 72-98).
Afirma/Me tenden/ioase ale lui P. Missir privind miscarea socialista, cuprinse
Intr-o conferintá Iinutd In cadrul Junimii, In 1883, gdsesc un rdspuns prompt In
Contemporanul, printr-un articol semnat de I. Nddejde, ca si Intr-o foaie volantd 559

www.dacoromanica.ro
difuzata de miscarea socialista si intitulata Apärarea socialismului de mai multe blr-
feli neintemeiate (semnata : Un socialist anarhist). in decembrie 1883, Convorbirile
¡iterare publica, sub semnatura aceluiasi Missir, un articol plin de insinuari care
vizau miscarea socialista si pe aderentii sal, sub un titlu prin sine Insusi edificator
asupra continutului : 0 confrontare. 5ocial4tii no;tri ;i Karl Marx. 0 infirmare deta-
liata a afirmatiilor lui Missir, care, In esenta lor, nu se Intemeiau pe consultarea
directa a operei lui Marx, ci pe deformarile pe care aceasta le capatase In interpre-
tarea lui Diihring, o efectueaza C. Dobrogeanu-Gherea In cunoscutul sau studiu
Karl Marx si econom4tii nowi, publicat Trisa nu in Contemporanul, ci In primele
numere ale Revistei sociale, scoasa la Iasi In 1884 de catre Ion Nadejde.
Disputa de idei fusese preluatä, prin urmare, de catre revistele cu program
declarat socialist, printre ele remarcindu-se, alaturi de Revista social& Drepturile
omului ziar politic-social (aparut la 1 februarie 1885), Desrobirea (1887), Munci-
torul (1890), Critica social6 (Iasi, 1891) etc.
Este nevoie, prin urmare, de facut o precizare.
Confruntarea de idei desfasurata intre Contemporanul si Convorbiri ¡iterare nu
este un schimb de opinii polemice Intre doud personalitati : Gherea i Maiorescu,
sau, In once caz, nu este numai atit.
Se Intilnesc aici, dupa cum afirmam la Triceput, doua tendinte. Una care debu-
tase judicios, In spiritul necesitatilor epocii, si care la rindul ei era consecinta unor
nemultumiri, si alta interesata de preluarea ideii literaturii ca arta, dar cu reven-
dicarea unui continut politic, social si moralizator implicit.
Dar aceasta confruntare nu se manifesta numai pe tarTmul esteticii si criticii
literare. Ea atrage In sfera sa domenii variate precum filozofia si istoria, sociologia
morala, religia si ateismul, biologia i fizica, conservatorismul si evolutia, rapor-
turile dintre realitatea nationala i dezvoltarea universala etc.
De aceea, ceea ce manualele scolare denumesc indeobste disputa GhereaMaio-
rescu se identifica In realitate, pe un plan mult mai larg, cu ascutirea spiritului
critic In arena ideologica i, drept urmare, cu aparitia unor noi puncte de vedere,
a unor noi perspective In interpretarea fenomenelor sociale si culturale. Obiectul
care alimenteaza atitudinile critice ale celor doua tendinte este comun : defectuoasa
organizare economico-administrativa si politico-sociala a tarii. in atitudinea lor de
respingere a realitatilor contemporane, cele cloud public*, Convorbiri ¡iterare
Contemporanul, se Intilnesc, cu mentiunea Insa ca punctele de plecare, justificarea
ideologica a atitudinii lor critice, sInt radical diferite. in admiterea reciproca a exis-
tentei formelor fart fond", Convorbirile ¡iterare militeaza, conservator, pentru
eliminarea lor, inclusiv pentru suprimarea rezultatelor obtinute de miscarile sociale
si politice din veacul al XIX-lea, Contemporanul si celelalte reviste socialiste recla,
mind o actiune ferma si intensa pentru aducerea fondului" la nivelul formelor.
In aceasta privinta, examinarea problemei facuta de catre C. Dobrogeanu-Gherea,
In sinteza sa, Ce vor socialistii români? (Iasi, 1886) este edificatoare. in ceea ce privesté
schimbul violent de replici dintre Contemporanul i Literatorul, acesta nu este axat pe
probleme de fond ci, In cea mai mare masura, este consecinta reactiei fata de mani
festarile unui temperament orgolios i egolatru, Macedonski. Sint deosebit de
semnificative Insa, pentru conturarea pozitiilor frontului ideologic al epocii si pentru
560 delimitarea unor orientari specifice, interventiile lui I. N. Roman din oficiosul

www.dacoromanica.ro
Liberalul (1886), reproduse In broura In contra directiunii ¡iterare de la Contem-
poranul, sau din Drapelul (1889), ultimele constituind Un raspuns dlui loan Gherea
la amplul expozeu teoretic al acestuia, Directiunea Contemporanului (Contemporanul,
VI (1887), nr. 5, p. 399-417 i nr. 6 (1888), p. 519-546), paralela interesanta
intre datele esteticii metafizice i ale celei materialiste, cu reliefarea rolului deter-
minant al mediului social In cadrul procesului complex de plarnadire a artei. (Expu-
nerea va fi reluata de catre Gherea, In Studii critice, sub titlul de Tendentionismul
tezismul In arta).
Preocuparea pentru popularizarea tiinei, ca mijloc de Intelegere a lumii, de
respingere a interpretarilor mistice sau a Incercarilor de Impacare" a religiei cu
descoperirile tiinifice declaneaza, de asemenea, un violent conflict Intre Contem-
poranul i Revista teologicel (1883) a lui C. Erbiceanu. in cadrul acestuia, prin apel
la conceptiile evolutioniste ale lui Darwin, Haeckel, Laplace etc., se precizeaza In
sens materialist relatiile dintre spirit i materie, se insista asupra unitatii lumii
a substratului material al vietii psihice, concluzia care se degaja impun'ind ideea
religiei ca fenomen istoric, nascut din ignoranta i interesat In mentinerea ei, cu
toate politieo-sociale ce se presupun.
Sint greu de stabilit preferintele Contemporanului pentru un anumit sector
al §tiintei. Se poate distinge Insa, In toate cazurile, efortul continuu de a se prezenta
atIt manifestärile tiintifice tit i cele literar-artistice ca modalitati specifice, com-
plexe, de exprimare a necesitatilor materiale i spirituale ale omului, ca forme de
eunoavtere, explicare i transformare a naturii i societatii.
In aceasta privinta, programul introductiv al publicatiei este elucidant Scopul
nostru e de a face cunoscut publicului roman cum privqte tiirrta contemporana
lumea. Dorim sA aducem In tara noastra discutiunea asupra marilor teorii
la ordinea zilei la popoarele civilizate din Apus. Credem folositoare pentru patria
noastra Impr4tierea cit mai mare a cunoOntelor c4tigate In privinta lumei" (Con-
temporanul, I (1881), nr. 1, 1 iulie, p. 1).
Elogiul descoperirilor tiintifice se Intemeiaza, In sens pozitivist. pe eviden-
tierea primatului faptelor i a verificarii lor prin experienta. DeterminIndu-se fac-
tura specified a fenomenelor, se tinde In acelgi timp spre sesizarea unor legi gene-
rale ale existentei, In special cele care demonstreaza interdependenta organica
dintre &dire i societate, dintre factorii materiali i cei spirituali. Se insista cu
preferinta pe probleme de cultura', de educatie i instructie, pregatirea intelectuala
a maselor fiind considerata drept conditia elementara, de baza, a Intelegerii reali-
tatilor sociale i a inceputului luptei pentru perfectionarea lor.
Aceasta pasiune pentru noutatile culturale se materializeaza In
cadrul Cronicii giintifice sau al unei rubrici cu titlul general Felurimi Intr-o harnica
permanenta comentare a unor informatii din domeniile fizicii, mineralogiei, medi-
cinei, geografiei, electricitatii, istoriei, arheologiei, etnografiei, filozofiei etc., con-
tributia esentiala avind-o directorul publ icaiei, Ion Nlädejde.
Pline de naivitäti i platind un greu tribut mecanicismului, se retin msa, prin
intentiile care le patroneaza i noutatea problematicii, unele studii precum : Ce
tim despre lume? (Contemporanul, 1881-1882) ; Este oare spiritul ca ceva deosebit
de materie? (Contemporanul, Ill, 1883-1884) ; Cum s-a format lumea? (Contemporanul,
VI, 1888) ; Tricercari de metafizica materialista de Vasile Conta (recenzie) (Contempo-
ranul, II, 1882) ; Despre darwinism (Contemporanul, I, 1881) ; Educatia intelectualä,
morale,' qi fizica dup6 H. Spencer (Contemporanul, I, 1881) etc. ale lui Ion Nadejde; 561

36 c.178

www.dacoromanica.ro
articolele inchinate actiunii de emancipare a femeii, scrise inspirat §i cu nerv, dar
de cele mai multe ori intemeiate [Dina' la parafrazare pe unele modele ilustre, ale
Sofiei Nadejde ; patrunzatoarele observatii ale doctorului StInca din studiul Darwin
Malthus in etiologie (Contemporanul, VII, 1891), Rolul tinerimii in m4carea socialä
(Contemporanul, V, 1886) de D. A. Teodoru, EvoluVa (Contemporanul, V, 1887) de
V. Late, Lupta pentru trai (conferinta tinuta cu prilejul Congresului studentesc
la Craiova, In septembrie 1887) de Carol Mayer (Contemporanul, VI, 1887)
O rubrica permanenta a Contemporanului se ocupa de infirmarea monstruo-
zitatilor tiinifice§i literare", realizata prin intermediul confruntarii textului incri-
minat cu sursele bibliografice directe, prin supunerea afirmatiilor la examenul rea-
litatii §i devalorizarea lor, atunci and este cazul, prin invocarea ultimelor date
ale cercetärilor din domeniul respectiv. $tiintele naturii sau cele umane, modul
In care ele sit-It interpretate In manualele colare, cursuri universitare sau lucrari
de popularizare, ofera prilej de interventie critica §i de replica explicativa.
Except/rid unele lucrari didactice de mai mica importanta (de chimie,geografie,
botanicä, zoologie, mineralogie, medicina, matematica, algebra, muzica, astronomie,
geometrie etc.), revista abordeaza §i rezolvä la un mod onorabil (sau emite ipoteze
plauzibile) probleme de mare interes pentru istoria, limba i literatura poporului
roman, obiectind asupra unor neclaritäti ori afirmatii nendeajuns de argumentate
din contributiile tiintifice ale lui A. D. Xenopol, Gr. Tocilescu, D. Onciul, T. Ci-
pariu, purand In relief lipsa de consistenta a improvizatiilor de istorie romantatä
ale lui I. Pop-Florentin sau ridiculizind ereziile ortografice §i gramaticale recoman-
date de catre unii dintre lingvitii epocii. Un articol critic, semnat de I. Nadejde,
semnaleaza unele erori In Partea tiintificä din invitStorul copiilor de dnii C. Grigo-
rescu, I. Creangd V V. Rckeanu (ed. a VI-a, laV, 1880), Creanga raspunzind cu o
Tntimpinare la critica domnului I. Näclejde asupra tiinjifice din cartea de citire
invkátorul copiilor (Contemporanul, I, 1881), intreaga discutie desfa§urindu-se intr-o
nota de urbanitate §i de Intelegere.
Plagiatele nu se bucura de nici un fel de menajament, §i chiar daca uneori
se produc exageran, respingerea lor contribuie la insanatoVrea atmosferei din prac-
tica §tiintifica §i literara, la intronarea principiilor de responsabilitate i probitate,
In general, scrierilor cu profil strict tiintific li se depisteaza origin ile in lucran
de specialitate franceze, In vreme ce In sectorul literaturii, alaturi de Maupassant,
se observa Tnriurirea lui Alecsandri i Bolintineanu, preluarea rind' la pasti d a operei
lor, sub latura continutului, dar mai ales a celei formale, prozodice.
Acuzarea de plagiat nu se intemeiaza Insa intotdeauna pe o examinare lucida
competenta a operei celui incriminat, netinindu-se seama de circumstantele isto-
rice care permit filiatia unor motive, similitudini in motivatie sau In executie.
In aceasta privinta, relevarea unor coincidente Intre comedia lui Vasile Alec-
sandri, Agachi Flutur §i creatia dramaturgului francez E. Labiche (Contemporanul,
I, 1882), intre Todericd, nuvela lui C. Negruzzi i Fédérigo a lui P. Mérimée Con-
temporanul, I, 1882) sau a prezentei unor elemente din fabulele lui Krilov In opera
lui Alecu Donici i din cea a grecului Panaiotis Sutu In incercarile lui Alexandru
Sihleanu (Contemporanul, V, 1886 ; VII, 1889), deV interesante sub raportul infor-
matiilor de istorie literara', rarn'in, In ansamblul lor, la nivelul unor simple
562 constatan.

www.dacoromanica.ro
Una dintre preocupärile de searnd ale revistei, mai ales incepind din anul 1885,
o reprezintd efortul de a räspindi filozofia marxistä, conceptiile materialismului
dialectic 1i istoric. Acest lucru reflecta influenta tot mai accentuatä pe care o exer-
cita In domeniile vieçii spirituale a timpului aparitia noilor forte sociale, agravarea
situatiei politice din tara*, intrarea Romaniei in circuitul international, modern,
al valorilor, cristalizarea sentimentului revolutionar al maselor muncitore§ti §i
tärdnesti etc. La aceasta actiune, cu repercusiuni structurale In orientarea perspec-
tivelor culturii §i literaturii romane, a caracterului militant al acestora, participa
In epoca i alte publicaii, precum : rnainte, Dacia viitoare, Emanciparea, Revista socia/a.
Drepturile omului etc., in paginile cdrora, In ciuda persistentei eclectismului, dez-
bätindu-se teze fundamentale din opera lui Marx 1i Engels, cu insistente speciale
In directia evidentierii rolului factorilor economici In determinarea progresului,
a relatiilor sociale, dintre baza §i suprastructurä etc.
Contemporanul continua, dupd cit se pare, programul efemerei publicatii
cu nume simbolic, Romdnia viitoarel (1880) care, ala cum mdrturisea C. Dobrogeanu-
Gherea, In perioada pregdtirii ei va fi mai mult jurnal de dezvoltare a ideilor
teoretice decit jurnal agitatoric", evitindu-se, din motive pe care le bdnuim, cu-
vintul socialism 2.
Aceastd tinutd, aparent neutrd, este vizibild 1i in primii ani de activitate a Con-
temporanului, revista revendicindu-§i intentii exclusiv §tiintifice i literare", de§i
deseori paginile sale gdzduiesc reclame care popularizeazä activitatea celorlalte
reviste socialiste, cu profil deschis agitatoric, politic.
O schimbare a programului, intervenitd In 1885, adaugd strädaniei de popu-
larizare a conceptiilor materialiste §i a rezultatelor §tiintei moderne, interesul pentru
difuzarea integrara sau prelucratd a unor lucrdri de mare importantd ideologicä,
precum : Capitalul lui Karl Marx (publicat fragmentar, In 1883, de cätre Anton Ba-
calba§a, sub pseudonimul Batony, In Emanciparea) si Originea familiei, a proprieteitii
private si a statului (tradusd de I. l\lddejde) (Contemporanu/, IV, 1885-1886, nr. 17,
18, 19, 20-21, 22, 23-24).
La 4 ianuarie, 1888, Friederich Engels, aflat la Londra, trimite sociali§tilor romani
grupati In jurul Revistei sociale §i ziarului Muncitorul un rdspuns la scrisoarea aces-
tora, In care se infirmau unele asertiuni defdimdtoare referitoare la mi§carea mun-
citoreascd din Romania, apärute in publicatia Le Socialiste din Paris.
Publicat In Contemporanul sub titlul Politica noastrd (VI, 1888, ian., nr. 6,
p. 570-573) textul lui Engels se interesa mai ales de articolele Ce vor socialistii
romani ? siKarl Marx si economistii nostri.
Engels märturisea cd lucrdrile respective 'fi parveniserä prin intermediul lui
K. Kautsky 1, cu aceastä ocazie, aprecia laudativ activitatea Revistei sociale si a Con-
temporanului. Expriminduli regretul de a avea slabe cuno§tinte de limbd romana,
emitea totu0 unele pdreri surprinzdtoare prin informatie 1i perspicacitate privi-
toare la situatia internationalä §i perspectivele de viitor ale T'ardor Romane.
Tot Engels este prezent in Contemporanul (VII, nr. 7) In 1890 cu articolul
Politica externd a orismului rusesc (reprodus, prin traducere, din Die neue Zeit).
Conceptia materialist-dialectica, descinzind, direct sau prin intermediar, din lucrd-

1 Presa muncitoreascd f i socialista din Romdnia, vol. I, partea I, p. 101-102.


2 Documente privind istoria Romdniei. Razboiul pentru independent6, vol. I, partea I,
p. 665, p. 669. 563

www.dacoromanica.ro
rile lui Marx si Engels, ofera de asemenea osatura ideologica a numeroase studii,
articole, conferinte, note etc., inserate In Contemporanul, dintre ele detasIndu-se
studiile lui Karol Mayer, Lupta pentru trai (Contemporanul, VI, 1887) ; V. Lates,
EvoluVa (Contemporanul, V, 1887) ; dr. $t. StIna Darwin i Malthus in etiologie (Con-
temporanul, VII, 1891) ; Sofia Nadejde, Tnrobirea femeiei qi emanciparea ei (Contem-
poranul, V, 1886) ; D. A. Teodoru, Rolul tinerimii In miscarea sociald (Contemporanui,
V, 1886) etc., toate caracterizate de dorinta de a da o interpretare stiintifica feno-
menelor naturii si societatii, de a contracara presiunea idealismului si de a contribui
la largirea orizontului de idei al epocii.
In 1888, revista reproduce din publicatia germana Die neue Zeit studiul lui Karl
Kautsky despre Arthur Schopenhauer, care, ocazionat de centenarul nasterii teore-
ticianului pesimismului si renuntarii, aduce In actualitatea culturala a tarii noastre
o interpretare diametral opusa celei raspIndite de catre Junimea, un nou mod de
a cerceta, prin utilizarea factorilor istorici, sociali si economici, contributia unui
filozof si tendintele pe care le reprezinta.
In spiritul elogiului permanent al valorilor pozitive si al recomandarii diver-
selor sectoare ale suprastructurii ca expresii ale aspiratiei omului spre cunoastere
si perfectiune, stnt alcatuite si contributiile colaboratorilor Contemporanului In dome-
niul etnografiei si folclorului. Este adevarat, In multe cazuri preocuparile de etno-
grafie au o valoare strict informativa, cu infiltratii sociologice si sprijinite pe lucrani
straine datorate, printre altii, lui Paul Lafargue, H. Spencer, Ch. Letourneau, M. Ku-
lischer etc. in aceasta situatie se afla Tricercarile lui Ion Nadejde (Despre chipul cum
se poartd cu copiii i cu tinerb popoarele sdlbatice ; Cintece V obiceiuri la nunV), Sofiei
Nadejde (Poliandrie ; Despre poliginie ; Monogamia ; Gdteala ; Hrana etc.).
Se impun Insa prin capacitatea de discernere, echilibrul comentariului, ten-
tatia sintezei si a Intemeierii judecatilor pe continua raportare a fenomenelor abor-
date la mediul social-economic care le-a produs, studiul lui Ion Nadejde, Despre
strigoi, strige sau strigoaice (Contemporanul. Ill, 1883-1884), ca si observatiile per-
tinente ale Sofiei Nadejde din Credintele religioase la romdni (Contemporanul, IV,
1885), sau expunerea, nu lipsita de merite, asupra teoriilor mitologice, a lui $tefan
Vasiliu (Contemporanul, V, 1886).
Interesul pentru culegerea si cercetarea folclorului apare In Contemporanul
In special cu Incepere din al patrulea an de existenta. in virtutea grijii perma-
nente pentru veridicitate, pentru a se elimina interventiile subiective, arbitrare,
In culegerile de literatura populara, Contemporanul solicita Academiei Romane sä-si
asume obligatia culegerii si cercetarii folclorului, organifind anchete In diverse
regiuni ale tarii si, pe baza Ion, sa editeze colectii de texte Insatite de note istorice
si filologice (Contemporanul, IV, 1885, nr. 18).
In acceptia Contemporanului, creatia populara este o zestre spirituala, acumulata
Intr-un Indelung proces istoric, In substanta sa IncrustIndu-se date care confirma
si ilustreaza legatura durabila Intre om si parnIntul tarii, lupta cu fortele vitrege.
In acelasi timp, folclorul exprima nemijlocit psihologia populara, idealurile de drep-
tate i de libertate, schimburile de idei si de valori materiale Intre poporul roman
si celelalte popoare cu care istoria I-a pus In contact, capacitatea expresiva a limbii
564 noastre etc.

www.dacoromanica.ro
intIlnim In economia publicatiei a-tit culegeri cIt si cercenri referitoare la fol-
clor, dei In ansamblu aceastd preocupare, cu toate meritele sale, nu atinge sub
raport valoric iniiativele pasoptiste, a cdror continuatoare se recomandd.
Printre cei care trimit revistei texte folclorice spre publicare se numard Const.
Z. Buzdugan cu cIteva descIntece, Ion Creanga cu cloud balade si o doind (and
erom In vremea mea, Mielusica o varianta a Mioritei si Bratu), interesante, unele,
prin provenienta lor munteneasca ; V. Lates, M. Lupescu, Gabriel Robin, M. Schwarz-
feld care Isi propun, amdnunt demn de retinut, reproducerea textelor astfel
cum se zic" sau dupa cum se cIntd". Ion Pop-Reteganul ofera satire populare
din Transilvania, iar Vangeliu Petrescu-Crusoveanu poezii culese la Crusova,
Macedonia.
In patru numere ale revistei (din anul 1888), M. Schwarzfeld publica un studiu
critic, Poeziile populare colectia Alecsondri sau cum trebuie culese i publicate antece/e
populare, plin de reprosuri, unele exagerate si nedrepte, la adresa pionierului fol-
cloristicii noastre, dar continInd sugestii metodologice valabile, In parte, si astazi.
Printre altele se recomanda In spirit modern consemnarea riguroasd a locului
In care s-a efectuat culegerea ; respectarea variantelor, a pronuntiei specifice si
a particularitatilor prozodice chiar si atunci and ar parea defectuoase. Folclorul
nu are nevoie sa fie corectat si, In aceastd privintd, laudele aduse unui cercentor
merituos ca M. Gaster, pentru Literatura populard roman& indica o optiune si un
Indemn. in acelasi timp se observd din partea revistei un interes pentru creatia
populard ()red din toate provinciile romanesti (Moldova, Bucovina, Muntenia, Olte-
nia, Transilvania), ca si Incercari, este adevdrat, firave, de cercetare comparata a
folclorului.
MentionInd In cadrul aceluiasi domeniu numeroasele prelucrari si pastise de
motive si teme folclorice datorate lui Th. D. Sperantia, V. Crasescu (Stefan Bassdrd-
beanu), Constantin Mille, N. Dem. Saphir, Sofia Nadejde, N. Beldiceanu etc., reti-
nem ca trásaturi definitorii pentru contributiile folcloristice ale Contemporanului
utilizarea conjugan In cercetare a istoriei, sociologiei si etnografiei, eliminarea
euforiilor declarative anterioare si introducerea unui spirit lucid si responsabil
In cercetare, In sfIrsit, interventia unei viziuni critice, cu obiective multilaterale,
embrion teoretic al succeselor viitoares.
Pe plan estetic, Contemporanul continua* si adInceste orientarea realista a lite-
raturii romane, reafirmInd necesitatea militantismului, a angajdrii creatorului de
valori spirituale In realizarea idealurilor nationale si sociale ale poporului sdu. in
Intreaga sa activitate revista promoveazd spiritul critic, opozitia fan de tendintele
conservatoare sau demagogia liberaba, respingInd ideea autonomiei esteticului si
recomandInd abordarea unei problematici sociale, conceperea literaturii ca un mij-
loc de perfectionare civicd si morala, un instrument al luptei sociale. Contributia
teoretica fundamentald In aceastd directie o reprezinta studiile critice ale lui C. Do-
brogeanu-Gherea publicate In Contemporanui, din rIndul cdrora se detaseazd prin
valoarea lor programatica si metodologicd dezbaterea calificata a conceptelor de
and pentru art& arta cu tendintei si respingerea tezei ca antiarn In Directiunea Con-

3 D. Pop, Curs de folclor literar romdnesc, partea I, Cluj, 1957, p. 78-81 ; Emil Manu, 16-
nerar i sinteze folciorice In literatura romdnd de lo tnceputul secolului al XX-lea, in vol. Temelii fol-
clorice i orizont european In literatura romdnd, Edit. Academiei, Bucuresti, 1971, p. 225-226. 565

www.dacoromanica.ro
temporanului (1887-88), examenul istoric al Deceptionismului In literatura romdes
(1887), opozitia fat.1 de imaginea literaturii ca oazd a senindtdtii si a linistii
absolute din Catre domnul Maiorescu (1886), Incercarea de explicare a operei
Eminescu (1887) sau a substantei critice din teatrul lui Caragiale (Trei comedii ale
lui I. L. Caragiale, Contemporanul, IV (1885), nr. 10, 11, 12, p. 403-423
0 noapte furtunoasa, Scrisoarea pierdutä si Dale carnavalului) etc.
Deoarece In lucrarea de fa-Vä activitatea lui C. Dobrogeanu-Gherea constituie
obiectul unui capitol special, nu este cazul sA intrdm In detalii. Am mentiona
Insa studiul sau Asupra criticii (apdrut In Contemporanul cu titlul de Critica
criticii), reluat ulterior, cu un spor de generalizare teoreticd si cu lärgirea ariei
de informare, In Asupro criticii metafizice si stiintifice (Studii critice, vol. II, ed. I,
1890) si In care se cristalizeazd pentru prima data In cultura noastrd principiile
diriguitoare, metodologice, ale unei critici obiective, analitice. Prin C. Dobro-
geanu-Gherea, preciza, In Critice, Eugen Lovinescu, se produce In cultura
romdneascd sfIrsitul criticii culturale a lui Titu Maiorescu si Incepe critica lite-
rara' propriu-zisd, respectiv exercitiul critic devine un gen de sine stätätor, un
domeniu cu drepturi depline i functii distincte In ansamblul literaturii.
Orice rezervd am face asupra ideilor, asupra intuitiei critice si, mai ales,
asupra intuitiei sale stilistice scria Eugen Lovinescu nu-i putem totusi tdgdclui
lui C. Dobrogeanu-Gherea meritul de a fi pus temeliile criticii literare romdnesti.
inceputd a-at de sdridtos dar repede curmatd din nihilismul omului ce leagd de
neantul fiintei sale neantul cosmic, fdra sA Tnteleagd procesul evolutiei critice
sensul specializdrii literare, actiunea lui Maiorescu a fost continued de criticul
socialist, din a cdrui activitate rdsare, In adevdr, o prima impresie si un prim
merit : credinta viguroasd, masivd si plebeiand ca forma, dar sincer si misticd In
fond, In critica literard sau stiintificd, cum o numea el, punIndu-i In slujbd o metodd
si o disciplind necunoscute pInd la dInsul In literatura noastrd" 4.
imbratisarea deschisd a pozitivismului si darwinismului, considerarea experi-
mentului ca supremd si singurd forma' de verificare a observatiei empirice, conceptia
potrivit cdreia Intre toate faptele activiatii urnane, materiale si spirituale, stiinti-
fice si artistice, exista o strInsd interdependentd si interdeterminare, proclamarea
primatului tendintelor moralizatoare si a idealurilor sociale In creatia literard, ofeed
Contemporanului premisele acceptdrii i promovdrii pe plan estetic a realismului
ca modalitate impusd de progres, de evolutie.
Ralierea" la realism o precizeazd, cu unele detalieri care Inseamnd de
fapt adeziuni, nu numai pretuirea de care se bucurd printre colaboratorii revistei
scrierile lui Balzac si Zola, Jules Valles si H. Taine, pictura lui Veresciaghin sau
Notele lui Vasile Conta, dar si aterrtia cu care sInt urrndrite si comentate
conferintele tinute pe aceastd temd in aula Universitätii din Iasi, de catre Gh. Panu
Ideal In artä : C. C. Dimitrescu-lasi, Idee si ideal ; Petru Verussi, Arta naturalista etc.
In aceeasi ordine de idei se Inscrie si rdceala cu care grit primite asertiunile
nefavorabile realismului, continute In conferinta lui A. D. Xenopol, Realism Si'
idealism, reprodusd integral de Contemporanul In vederea unui comentariii
polemic, neapdrut Trisd. AddugInd, printre multe altele, si Incercarea lui V. G.
Mortun de a efectua o individualizare a natiunilor de clasicism, romantism si

566 4 E. Lovinescu, Critice, VI, Revizuirl, Bucure§ti, Ancora, 1928, p. 61.

www.dacoromanica.ro
-",
,:
realism In cadrul unei cronici intitulata Chestii
teatrale (introducere la un sir de critici asupra teatrului
roman) (Contemporanul, V, 1887, p. 52-69 ; 164
173) se cuvine de facut observatia ca la originea
unora dintre dispute stà confuzia, generala In epoca,
intre notiunile de realism si naturalism. (Sinonimia
termenilor este prezenn nu numai la adversarii
realismului ci chiar si la cei care II sus-tin : C.
Mille si Sofia Nädejde, Panu si Gherea.)
Ce se Intelegea, de fapt, prin realism ?
expunere sintetica In acest sens o efectueaza di-
rectorul revistei, Ion Nadejde, In 1883
Cit despre naturalism, spuneam numai cd ne-am
hotdrIt pentru dinsul Impotriva idealismului si, In scurt,
ca natura lismul In literaturd Inseamnd Intronarea ade-
vdrului In locul viselor.
Este de mare trebuintd sd se studieze omul asa
cum este In societate, cu patimile lui si cu urmdrile
lor, faro aceastd cunostin0 nu se vor stIrpi rele/e..."
(Contemporanul, Ill, 1883, p. 115).
Pe scurt, prin apologia si recomandarea moda-
realiste se tinteste Intronarea unei noi con-
ceptii despre arta si literatura, In sensul reliefdrii
rolului experientei sociale, a relatiilor dintre artist
si mediu, In determinarea continutului si Ion Ndclejde Cu Al. lonescu si
V. G. Mortun.
operelor, se urmareste o creatie angajan social si
national, antrenata de o viziune critica si militant&
asupra lumii si vietii. Arta exprima tendinte si este interesan de Implinirea
lor, cu atTt mai mult cu cIt, prin harurile sale vizionare, artistul isi depaseste
epoca, intuind, pe baza aprofundarii prezentului, realitati viitoare. Formele" au
fost create pentru a sluji exprimarii unui mesaj, unei judeati asupra vietii, si nu
invers. Frumusetea in sine", literatura ca divertisment gratuit, este o iluzie, mai
mult, o ipocrizie.
in aceasta directie, cu toate naivintile de formulare si argumentare, se Indreapta
eforturile de ordin estetic ale Contemporanului, eforturi care vor fertiliza en-
direa literara romaneasca de la sfirsitul veacului trecut si de la triceputul celui
al nostru.
in domeniile lingvisticii, revista Isi Indreapta stradaniile spre apararea fone-
tismului, pentru apararea formelor consacrate de catre istorie si uz, respingIndu-se
etimologismul, snobismul neologismelor, traducerile defectuoase sau manualele de
gramatica Indepartate de vorbirea curenta. Cei mai activi colaboratori In acest sec-
tor grit, printre altii, Ion NácIejde si, prin el, Al. Lambrior, caruia primul Ti pre-
zinta opera, detaliindu-i conceptia si rezultatele. Din pacate, polemica lui I. Naciejde
cu A. D. Xenopol In legatura cu Inceputurile limbii si poporului roman si a locu-
rilor unde acestea s-au efectuat, are un final lamentabil, lipsit de importann
In schimb, sTnt pline de interes pentru Inceputurile dialectologiei romanesti textele 567

www.dacoromanica.ro
trimise spre publicare din zonele Sdlajului si Somesului, In primul rind de cave
I. Pop-Reteganul, ca si comentariile lui I. Nddejde privitoare la particularitaIile
dialectelor macedoroman si istroromdn.
In general, comentariile istorico-literare constata, dupd lungi analize si analogii,
nivelul mediu al poeziei si prozei originale cultivate in paginile Contemporanului.
Exce0e, dei nu lipsitä totusi de obiecIii, o constituie manifestdrile teoriei
si criticii literare, care se impun prin noutate, sistematizare si perspectivd, Inregis-
trind de fapt cristalizarea formelor moderne ale genului In literatura noastrá.
Este adevarat, printre poeii i prozatorii revistei nu IntIlnim creatori de valoare
exceRtionald. Prezenta lui Eminescu, In 1883, cu un grupaj de poezii (Scrisoarea 1,
II, Ill, IV, tmpdrat qi proletar, Venere si Madond, Ce te legeni, codrule?, Revedere, [Mina,
Criticilor mei) este accidentald, provine din reproducen i si are un caracter omagial,
ocazionat de Imbolndvirea poetului si de epigrama lipsitd de elegan0 si de omenie
a lui Al. A. Macedonski.
Cele trei culegeri de folclor ale lui Ion Creanga nu-I reprezintd pe marele nostru
povestitor i trebuie privite ca un arranunt care îi completeaza biografia. Sint ab-
sente, prin urmare, In paginile revistei, cele citeva Virfuri" care, In fond, au Impru-
mutat prestigiul si rezonan/a operei lor Convorbirilor ¡iterare, un Eminescu, Cara-
giale, Creanga etc. Se cuvine Trisa observatia, pentru a stabili corect ierarhia de
valori a epocii, cd un C. Mille, N. Beldiceanu, Sofia Nadejcle, Stefan Bassdrabeanu,
Anton Bacalbasa etc., colaboratori asidui ai Contemporanului, nu sInt cu nimic infe-
riori sau sInt cel pu.On egali unor Th. Serbanescu, Carol Scrob, Matilda Cugler-Poni,
sau chiar mult Idudatei, datorita legaturilor sale cu Eminescu, Veronica Mide, care
populau cu scrierile lor Convorbirile ¡iterare. Explicalia ? Acesta era nivelul lite-
raturii epocii, care, ca Intotdeauna de cInd existd arta cuvIntului, nu putea fi
constituita numai din cazuri de excernie". Pe de alta parte, poe'çii si prozatorii
de la Contemporanui aparlineau unei alte orientan i unei alte generatii. Nu
aveau predecesori i, intr-un anumit fel, incercau sa deschidd noi
descopere o noua substarytd literaturii noastre. Convorbirile ¡iterare, dupd cum s-a
aratat la locul cuvenit, si In cadrul lor Titu Maiorescu, afirmaserá atributele esen-
Vale ale literaturii ca art.& In opozitia lor fatä de lipsa de gust, de nivel de cul-
turd, de simI estetic. Contemporanul, prin literatura sa, readuce In actualitate ideea
artei si a literaturii ca instrumente ale progresului, ca manifestari specifice ale setei
de perfecIiune si de dreptate a omului, pe scurt, Incearca restabilirea echilibrului
dintre etic si estetic, tulburat o vreme din motive de pedagogie literará.
intre Eminescu, Caragiale, Creanga si reprezentantii sau, ca sa intram In
fondul lucrurilor, orientarea de ansamblu a Contemporanului, nu exista mari dife-
renIe, exceptInd talentul i poziia ideologica. Tosi doreau Indreptarea relelor so-
ciale din Romania burghezo-mosiereasca, numai cä primii luau ca etalon trecutui
legendar sau negau In totalitatea sa prezentul, iar alii (cei de la Contemporanul)
prates-n-1d, Isi Indreptau privirile spre viitor.
A pune problema care dintre reviste, Convorbiri ¡iterare sau Contemporanuf
au avut scriitori mai reprezentativi, nu poate satisface cleat o curiozitate.
Esentialul este ca acum, spre stirsitul secolului, apdruse posibilitatea diversi-
ficdrii, a meditarii asupra rolului literaturii si artei In societate i ca Tritrebdrile
privind ce este literatura,natura i funcIiile sale specifice, se rezolvd la un nivel infi-
568 nit superior celui anterior.

www.dacoromanica.ro
In aceastä directie, actiunile Contemporanului si cele ale Convorbirilor ¡iterare
se conjuga, aspiratia spre calitate, spre elucidarea dificultdtilor teoretice si funda-
mentarea unei endiri estetice autohtone fiind, cu diferentele specifice, comuna.
Se poate spune aladar cà acum devin realmente posibile In literatura noastra
largirea spatiului de inspiratie, Imbogatirea obiectivelor si a modalitatilor de rea-
lizare, aparitia pozitiilor contrare atTt de necesare progresului fenomenelor. Con-
temporanu i Convorbirile ¡iterare, initiativele, conceptiile lor ideologice si literatura
pe care au räspIndit-o, devin In final terenul din care s-au alimentat toate miscarile
de idei de la inceputul veacului nostru.
Generatia noastra, va scrie Eugen Lovinescu, s-a desteptat la viata literara
In zgomotul polemicii dintre T. Maiorescu si C. Dobrogeanu-Gherea. Cum gene-
ratiile se Inlocuiesc una pe alta, nu fara zguduiri, si statuele se ridica din sfarimaturile
altor statui, critica literara nu putea lua locul criticii culturale fart o violenta cioc-
nire". (E. Lovinescu, Critice, VI, Revizuiri, Ancora, 1928, P. 62).
Genurile literare mai frecvent utilizate In Contemporanul sInt poezia, proza si
critica literara, dramaturgia publican' fiind anemia si nereprezentativa. Cele dteva
piese de teatru ale lui V. G. Mortun (Setea de bani, Stefan Hudici, Ministru, Zulniea
HIncu) sau insäilarea dramatica a Sofiei Näclejde, O iubire la Tara. Drama In trei acte
si trei tablouri, au o valoare strict documentara, uitarea sub care le-a plasat istoria
fiind pe deplin meritatd.
Poezia este cultivatd asiduu si divers. Predomind efuziunea liria, tonurile medi-
tative, declamatia si, prin Th. D. Sperantia, anecdota versificatä.
Proza circumscrie posibilitatile imaginatiei la o problematica programatic con-
temporand, pregnant sociala i demascatoare, cu sentimentale sau bio-
grafice si referiri directe, dei generalizatoare, la defectiunile etice si de organizare
.ale societatii timpului. Abunda descriptia, antagonismele violente, comentariul
explicativ si multe dintre elementele care vor defini mai tTrziu reportajul.
In ceea ce priveste critica, aceasta prelungeste, prin I. Nddejde, din domeniile
stiintei In cele ale practicii literare, actiunea de demascare a plagiatului si a lipsei
de talent, relevd slabiciunile unor traducen, artificialitatea dtorva scrieri cu subiect
istoric si, In general, urmareste sincronizarea manifestarilor sale cu contempora-
neitatea literard.
Strident polemica si uneori evident subiectivd, prin Ion si Sofia Nddejde critica
si teoria literara se manifestä Trisa matur si sigur, cu rezultate de Insemnatate struc-
turalä prin opera lui C. Dobrogeanu-Gherea.
In toate cazurile, preocuparea pentru social este prezentd, dimensionInd per-
spective si justificInd judeati.
In ansamblul sau Insa, In ciuda noutatii tematicii, a ineditului zonelor realitatii
investigate, literatura Contemporonului se inscrie, sub raportul realizdrii artistice,
prin toate trasaturile sale, In cadrul paralizant al impasului posteminescian. Poezia
lui Eminescu era la apogeul implinirilor sale, iradiind frumusete, räspIndind ade-
väruri si atragInd emuli. Tineretul epocii nutreste un adevärat cult al lui Eminescu,
-sentiment alimentat si de nenorocirile care se abatusera asupra poetului. Se parea
a geniul eminescian epuizase toate resursele inspiratiei, intrunind intr-un corolar
al desavIrsirii sinteza bucuriilor si tristetilor unui veac, Intr-o formulare artistica'
Cara egal si greu de depasit. Multi sint atrasi de latura sentimentala, liric-nostal- 569

www.dacoromanica.ro
deceptionista, a acestei poezii, continuInd un drum lung $i greu, la capatul
caruia Ii astepta amaraciunea pasti$ei, a artificialitatii.
Aiii,$i printre ei $i poetii de la Contemporanul, marcaii de acee4 obsesie a
ilustrului model, continua preocuparile sociale, protestatare, ale acestuia, IncercInd
Insa o integrare mai ferma a poeziei In dezbaterea problemelor realitäçii, tentatia
depasirii exprirrandu-se In natura politicä, militanta, a mesajului. Fara sa dispara
complet, concluziilor pesimiste ale examenului istoric $i social efectuat de catre
Eminescu le sTnt substituite o viziune optimista, dialectica, a vietii, credirrta in posi-
bilitatea eliminàrii raului social prin lupta Impotriva fortelor care II alimenteaza.
In domeniile mijloacelor de realizare artistica, influenta lui Eminescu ramine
Inca stäruitoare, punInduli amprenta asupra atitudinilor lirice, dimensionInd natura
$i functiile antitezei, sugerind modalitatea realizarii atmosferei $i a alegerii obiectului.
De cele mai multe ori, Insa, sentimentele nu au consistentä, le lipsesc forta de
generalizare, exprimIndu-se In declaratii sau in simboluri defectuos dizolvate In
ambianta contextului. Este multa exaltare, tirada chiar, preocuparea pentru rezol-
varea unor probleme curente, asupra carora nu se exercita alchimia generalizarii
artistice, imprimInd scrierilor, In multe cazuri, trasaturile nepläcute i perimate
ale cronicii versificate.
Defectiunea provine $i din contaminarea experientei romantice, ale carel ecouri
Or-It Inca puternice In realitatea noastra literara, cu tendintele realiste $i naturaliste
insuficient asimilate, sau aflate, In momentul dat, la Inceputul expansiunii lor. Inten-
-Oa de a pune realitatea In locul visului", salutara In esenta sa, se realizeaza defec-
tuos $i In dauna
Romantismul &era pretexte, subiecte cu un pronuntat caracter sentimental
umanitarist, realizate Insa la modul realist, printr-o deplasare a atentiei spre social,
spre descriptia mediilor, semnalarea antagonismelor care II patroneaza $i Imbra-
ti$area ideii de tendentiozitate. Sudura Intre elementele celor cloud modalitati se
efectueaza greu, cu multe fisuri, past-Ind intr-o izolare care Impiedica armonia fapte
prin definitie divergente.

BIBLIOGRAFIE

G. Calinesc u, Istoria literaturii romdne de lo origini pral In prezent, Bucure;ti, Fundatia pentru
literatura i artà, 1941 ; G. Calinescu, Cronicile optimistului, Bucure;ti, E.P.L., 1964;
E. Lovinescu, Critice, editie definitiva, VI, Revisuiri, Bucure;ti, Ancora, 1928 ; E.Lo-
vinescu, Istoria civilizatiei romdne moderne, IIII, Bucure;ti, Ancora, 1924-192.5;
E. Lovinescu, Titu Maiorescu ;i posteritateo lui criticä, Bucure;ti, Casa ;coalelor, 1943;
G. Ibrdileanu, Note ;i impresii, la;i, 1920 ; G. Ibraileanu, Spiritul critic In cultura romd-
neascei, la;i, 1909 ; Jean Bart, Misterul casei din Sdreirie, Adevarul ¡iterar ;I artistic,
IX, 424, 20.1.1929 ; Tudor Vianu, 5erban Cioculescu, Vladimir Streinu, Istoria litera-
turn romelne moderne, Casa ;coalelor, Bucuregi, 1944; Ion Rotaru, O istorie a litera-
turii romdne, Bucuregi, Minerva, 1972; Savin Bratu, Zoe Dumitrescu, Contemporanut
;i vremea lui, Bucureqti, E.S.P.L.A., 1959 ; G. C. Nicolescu, Curentul ¡iterar de la Con-
570 temporanui, Bucuregi, Editura tineretului, 1966; Ion Vitner, Literatura In publica-

www.dacoromanica.ro
One socialiste (1880-1900) Formarea conceptutui de literatura slcialist6, Bucuresti,
E.P.L., 1966; Al. Dima, Studii de istorie a teoriei literare romdne;ti, Bucuresti, E.P.L.,
1962; C. Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, I, II, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1956 ; Titu
Maiorescu, Critice, I, II, Bucuresti, E.P.L., 1967 ; . Contemporanul Revista stiin-
tifica V literard (anul I: iulie, 1881 15 iunie, 1882; anul al II-lea : 1 iulie 1882
15 iulie, 1882 15 iunie 1883 ; anul al Ill-lea : 1 august, 1883 16 iulie, 1884; anul
al 1V-lea: 1884-1886 ; anul al V-lea 1 iulie, 1886 1 iunie 1887; anul al VI-lea :
1 august 1887 decembrie 1888 ; anu I al VII-lea ianuarie 1889 mai 1 891 ; . Indice
pe materie 0 alfabetic al reviste! Contemporanul (1881-1891), Biblioteca Central A Un i ver-
sitard M. Eminescu", Iasi, 1964 ; Emil Manu, Sumarul Contemporanului" (1881-1891)
pe outori 0 pe ani, Anexa la lucrarea : Savin Bratu, Zoe Dumitrescu, Contemporanui
V vremea lui, E.S.P.L.A., Bucuresti, 1959 ; .*. Documente din migarea muncitoreasc6
din Romdnia, Bucuresti, Editura C.G.M. ; Radu Pantazi, Filozofia marxist6 In Romdnia,
Bucuresti, Editura Politia, 1963 ; , *. Presa muncitoreasc6 ;i socialistd din Rom6nia
(1865-1900), Bucuresti, Editura PoliticA, 1964 ; .* . Presa literar6 romdneasca. Arti-
cole-program de ziare V reviste (1789-1948), ecRie In cloud volume, note, bibliografie
si indici de I. Hangiu. Cu o introducere de D. Micu, Bucuresti, E.P.L., 1968
Poetii Contemporanului", Bucuresti, E.S.P.L.A., 1955 ; *.* Prozatori/ Contempo-
nului", Antologie, cu o prefa/A de Zoe Dumitrescu-Busulenga, Bucuresti, E.S.ID.L.A.;
Alexandru Andriescu, Limba ;i stilul presei In perioada 1860-1900, Analele Universit6tii
din laV, X, 1964.

POEZIA
CONSTANTIN MILLE (1861-1927)

Divers In preocupan, Indräznet In cugetare si pasionat cdutator de noi si mai


eficiente mijloace pentru apropierea literaturii de existenta cotidiand a oamenilor,
Mille nu este totusi un mare scriitor, dei din multitudinea genurilor cultivate
pot fi retinute dteva piese memorabile.
Scriitorul, dupd studii fdcute la Iasi, la Institutul Academic si la Facultdtile de
litere si drept si obtinerea doctoratului In drept la Bruxelles, desfdsoard o bogatd
activitate publicisticd, fiind unul dintre fondatorii revistei Dacia viitoare (Paris si
Bruxelles, 1883), redactor, In 1885, la Drepturile omului, colaborator. la Lupta, ziarul
lui G. Panu, si la Lupta literarcl, conclusd de Barbu Delavrancea, la Munca (1890), Ade-
vdrui ilustrat, Romdnia muncitoare, Viao social& Adevdrul etc.
Preferintele sale pentru foileton si articolul politic, ca si preocupdrile juridice
(a practicat avocatura) Imprumutd unele trdsdturi specifice si creatiei literare pro-
priu-zise, sesizabile in tonul adresdrii, predilectia pentru discursul retoric, ca si
in factura subiectelor abordate. 571

www.dacoromanica.ro
Se pare cd primele sale poezii, mai ales cele din Caietul row, s-au bucurat de
un destul de mare succes In epoca. in acest sens, Vlahutd povesteste In amintirile
sale ca Eminescu declara cd a gasit In versurile lui C. Mille Iucruri minunate", fapt
care II Indreptdtea pe marele poet sa prevadd autorului lor o frumoasd evolutie-
si Implinire. Nu stim in ce masurd legenda nu a luat local adevarului. Cert este
Trisd faptul ca volumul de Versuri, aparut la las, In 1883, reprezenta, cel putin prin
intentie, manifestarea aspiratiei literaturii noastre spre eliminarea cliseelor clasi-
ciste si romantice, si spre intregirea originalitätii sale prin reintoarcerea la proble-
matica autohtond.
Precuvtntarea la acest volum este, in acest sens, concretizarea nevoii de realism,
pe care o simtea literatura rorand. Mai IntIi am fugit de clasicism, de luna, de.
stele, de nopti venetiene, de pastori si pdstorite, si am lasat florile pe mina gra-
dinarului. Rdmasite de clasicism Insa se vor gasi multe, cdci nu fdra pedeapsa si
influentare am trecut pe sub furcile caudine ale educatiei noastre. Apoi, cum cui
toll' am Inceput a scrie prin a imita, desigur am cazut fart' vole si eu In clasicism.
Am fugit de asemenea de romantism. Pe cit am putut, desigur, caci arme sint
pretutindeni si chiar, poate, multi socot clasicismul tot atit de nenatural ca si roman-
tismul. Am vrut sa fiu naturalist si sd ma asemuiesc ca spiritul vremilor noastre.
Zic am vrut, pentru ca desigur nu am putut reusi cleat pe jumatate. Pricinile sint.
multe. Nu am nevoie sa' le numar ; cititorul care cunoaste mijlocul nostru social,
le va gdsi pe toate. In nazuinta mea naturalista', socot cA poetul e dator sa se apro-
pie de realitate, vorbind ca tati oamenii si zugravind simtirile si patimile sale In,
asa chip ca sa fie si frumos si triteles si adevarat".
Pasiunea pentru frumos, accesibil si veridic se completa ca dorinta de a concentra
In versuri ura, dor, chin si iubire" (Doriqi nebune), de a servi amorul si raz-
vratirea", Intr-o acceptare deliberata a preponderentei ideii exprimate, fatd de for-
mele traditionale prozodice, In conceptia sa, aflate intr-un avansat proces de primenire.
Mille cultivd o poezie sociala, lucida In sentimente si nonconformista, militanta
in atitudini. O poezie a antitezelor flete, pline de dor de rázbunare", dar si ,,de
dor frumos si blind", de nostalgii si seninatati, ca si de focul de-a acide tot ra'ul
pe parnInt" (Drept prolog). Predomina în ciclul Caietul rosu lirismul declarativ,
confesiunea, In majoritatea cazurilor exprimind, declamativ si incendiar, profesiuni
de credintd, verdicte sau compasiune. Poezia lndignarea reja pina la confuzie ima-
gini si expresii din Tmpeirat si proletar, In vreme ce, Pp drumul cätre moarte saui
Dupä nature', prelungesc In epoca ecourile poeziei lui Cezar BoIliac.
Desi Incercarea poetica Dacti releva opozitia lui Mille fatá de unele particu-
laritáti ale creatiei lui Vasile Alecsandri (Cinte, cinte cine poate pe Rodica sau
Domnica"), intr-o respingere totald a idilismului si a genuflexiunii In fata poten-
tatilor, poezia Vae victis, prin simboluri, atmosfera ii atitudine, marturiseste des-
cendente sau, In once caz, apropierea de Pohod na Sibir a bardului de la Mircesti.
intilnim la C. Mille o poezie umanitarista, cu scene Intunecate si simboluri de
mare rezonanta (Spartacus), ca idealuri nu indeajuns de clarificate sau imagini con-
fuze In care steagul rosa" revolutionar se impleteste cu flamura neagrá a anar-
hiei (La un banchet), dinamismul interferindu-se ca renuntarea, iar substantele vola-
tile, inefabile, ca relatarea platd, reportericeascd.
Caietul row (titlu imprumutat de la Fr. Coppée), In aceeasi acceptie a unitatii
572 structurale, pasa sub semnul sinceritatii sentimentelor si gesturilor, intre räzvrätire

www.dacoromanica.ro
si amor, îi interiorizeaza trairile In Caietul dragostei, In poezii Insà, din pacate, pline
de livresc si retorism.
Poeziile lui C. Mille apar'in Contemporanul, cu intermitente, Intre anii 1881 (nr. 1,
P. 17-18) si 1883 (nr. 15, P. 581-582). Alte versuri vor vedea lumina tiparului
In Romania liberd, numdr ¡iterar, Lupta literard, Drepturile omului, Adevdrul
ilustrat etc.
in ceea ce priveste proza, revista va oferi gazduire cItorva nuvele-povestiri
apartirand scriitorului, ca de exemplu : Zoe (Contemporanul, I, 1881), Pruncucigasa
(Contemporanul, I, 1881), Facerea Zoitei (Contemporanul, III, 1884), Feciorul papel
(Contemporanul, III, 1884) ca si Incercarii de roman, Spovedania unui om nou
(Dinu Million), (Contemporanul. II, 1883) (Dinu Million a aparut In Lupta, in anii
1886-1887).
Restul scrierilor In proza (Moartea lui Vladimir, Gura lumii, O moarte, La ocncl,
Ultimo iluzie, O viatd etc.) au fost editate de diverse reviste, printre care Romänia
liberä, numdr literar, Lupta, Adevärul ilustrat, Adevdrul, Viata sociald.
Proza lui Mille are tonalitati melodramatice i intentii ironic-sarcastice, cu
subiecte extrase din cotidian si Incereind, prin morala deznocramIntului, sa actioneze
asupra acestuia. Si aici domina preocuparile sociale, rezolvate, de cele mai multe
ori, prin descriptie, evocare sau antiteza, Intr-un limbaj de relatare a unui
fapt divers, plin de observatii acide si cu o simpatie nedisimulatà pentru cei
napastuiti. Dinu Million este o biografie romantan In genul lui Jacques Vingtras al
lui Jules Vallès, o proza cu cheie", plina de informatii interesante referitoare la
ivirea miscarii socialiste In capitala Moldovei, caracterizInd oameni, institutii
mentalitati.
Scris la persoana IntTia, romanul are o constructie liniara, o intriga destul de
subreda, unele observatii lucide, de mare patrundere, privind scoala, familia si
contextul general, politic si social, de la sfirsitul veacului trecut, pierzIndu-se
In evocan i naiv-sentimentale, comentarii plate si Incercari de portretizare voit
pitoresti sau caricaturale.
Luat In totalitatea sa, romanul Dinu Million poate fi considerat, In esenta sa,
autobiografia unei generatii, confesiunea unor generosi", animati mai mult de
sentimente general-umanitariste dedt de certitudini si care nutreau In conglomeratul
de sperante lipsite de perspectiva din acest amurg de secol dorinta unor transformani
radicale In structura socientii românesti. Fundamental sprijinit pe memorialistica,
Dinu Million nu poate evita Trisa presiunea unei subiectivinti externe, perpetuu preo-
cupan de a nu-i scdpa" nici un detaliu din propria sa existenta. Din aceasta cauza
realitatile Inconjuratoare apar difuz, iar motivele care determina Imbratisarea ideilor
socialismului de catre o parte a intelectualitatii vremii par izvorite din porniri tem-
peramentale, initiative exclusiv personale.
Fictiunea lipseste total, ca, dealtfel, i inventia epica, limited la selectarea
si gruparea evenimentelor In functie de evolutia biografiei personajului central si la
aflarea unor pseudonime sugestive, dar usor descifrabile, care ascund personalitati
reale ale timpului.
Letopisiti (1905-1908) uneste o parte din activitatea publicistica a lui C. Mille.
Articolele dispuse cronologic, pe zile si s'aptarn'ini Imprumun culegerii atributele
unui jurnal i releva prezenta unui comentator Inzestrat, patruns de Inalta sa respon- 573

www.dacoromanica.ro
sabilitate In fa/a opiniei publice, un spirit caustic, dar i Ingdduitor, sobru In demon-
strane, sau insinuant, sarcastic In polemici.
PrezentIndu-si volumul de versuri din 1883, Const. Mille scria : Nu sInt arhi-
tectul care pune acoperdmIntul zidirii : un biet zidar care pune si el o cdrdmidd
mai mult, iatd tot ce sInt si iatd toatd cinstea care o cer.
CIndva, curInd poate, va sosi geniul puternic care folosindu-se de Incercdrile
noastre va Incununa zidirea, InjghebInd pentru totdeauna aceea ce noi numai am
Intrevdzut". Cuvinte de un emononant bun sim/ si cu valabilitate pentru Intregul
sdu efort literar.

BIBLIOGRAFIE

Ve rs uri (1878-1883), lasi, 1883 ; Dinu Million, Bucuresti, 1887; Feciorul popii. Bucuresti,
1887 ; Scrisori celtre tärani, Bucuresti, 1892 ; Scrisori dire iubità, Bucuresti, 1897;
Letopisiti, Bucuresti, 1908 ; Versuri 0 prozd, editie Trigrijitd, prefafa si bibliografie
de G. C. Nicolescu, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1953.

NICOLAE BELDICEANU (1845-1896)

Profesor de romdnd si latina, numismat i arheolog (In aceastä calitate a des-


coperit, printre altele, tezaurul antic de la Cucuteni) Beldiceanu debutase, In 1863,
In publicana Lumina a lui Hasdeu, continuIndu-si activitatea poeticd In cadrul revistei
Convorbiri ¡iterare. Cea mai mare parte a poeziilor sale, scrise Intre anii 1873-1881,
eqte inseratd aici, fiind marcatd de aceleasi particularitan care caracterizeazd poezia
minord a celebrei publicani. Reunite In volumul Poezii din 1893, creanile lui
Beicliceanu se grupeazd, cel putin tematic, In trei cicluri, cu titluri edificatoare
asupra materialului inclus, Intr-o predilecne vinovatd pentru Amor i lacrimi,
celebrind, in maniera Alecsandri, realitänle agreste (Pasteluri) sau Inscriindu-si
efortul In Incercarea de demonstrare a fddärniciei existen/ei, la modd In aceastä
vreme (GInduri negre).
N. Beldiceanu scrie extrem de puTin i nesemnificativ In paginile Contempo_
ranului. Il gdsim prezent In 1886 (Contemporonul, V, 1886/1887 cu cIteva titluri
Capul de mort, CI:Wei soare, Doina, Necunoscutul, Cugetclri, Cdutarul, Amurgul veacu-
574 lui, Geniu i nefericire. Contradictorii In simnre si realizare, cu intenni contestatare

www.dacoromanica.ro
si tentaIii polemice, uneori degafind sentimentul deceptiei si al nemplinirii sau
emitInd, ca In Amurgul veacului, sperann intr-o apropian Innoire a lumii.
Poeziile Tncredinnte Contemporanului nu elimind notele de dulcegdrie senti-
mentald, de exacerbare a subiectivinIii, dar includ elemente de vian, imagini ex-
trase din realitatea sociala, care sparg orizonturile Tntunecate ale pesimismului
disperat si permit afirmarea optimisn a perspectivei. Atitudinea meditativa pre-
cumpäneste, satira sociald Tsi multiplicd semnifica/iile si punctele de referinn, mili-
tantismul devenind o trantura definitorie a unor poezii precum Vechituri, Läutarut
sau Amurgul veacului.
Este vizibild in aceste poezii influenn Scrisorilor lui Eminescu (pe care BeIdi-
ceanu TI celebreazd In poemul Geniu si nefericire), la fel cum, In ciclul Doine (Iasi,
1893), prezenn lui Alecsandri este indiscutabild. C7ntecul popular aduce In creatia
lui Beldiceanu nu numai o largire a preocupdrilor tematice, diversitate In stArile
sufletesti exprimate, dar si varietate In realizare, versul lung, obositor retoric,
fiind Inlocuit cu formuldri scurte, pline de plasticitate, dense In simtire si armo-
nizare In unitatea lor. Beldiceanu se relevd ca un bun cunoscator al cregiei folclo-
rice, multitudinea categoriilor doinei oferindu-i pretexte si mijloace pentru Intoc-
mirea unor poezii memorabile, In care interventia personald se dizolvd pInd
la Investirea modelului tradilional cu atributele generalizErii. (Doina ochilor
albastri, Doina dorului, Doina dragostelor, Doina drumetului, Dama amarului, Doina
doinelor etc.).
Adept al descriptiei si al evoarii, atras de realitati sumbre pe care le contu-
reazd prin intermediul antitezei, ori le calific5 prin cel al invoceçiei retorice, Bel-
diceanu este 7n acelasi timp si un vizionar

..... Spre folosul omenirii vor veni tot rinduri, rinduri,


Pe aripile stiiniei, Inmiirile de ginduri,
Si cu munca mai pu/ina va fi lan mai roditor,
Cind descoperiri maree vor sta lumii de-ajutor...
intr-un secol rara patimi, nu va raminea nici praf
Din durere, din roble, din ruina si din jaf...
Vesnic floarea fericirii pe parnint va fi In floare,
Cind In lumea cugetarii, cugetarea va fi soare..."
(Amurgul veacului)

un poet al durerii, dar si al chemärii deschise la revoltd

De-as cutreera parrantul, codrii lui intunecgi,


N-a; gasi eu nicairea : lupi saraci si lupi boggi...
Numargi voi, care duce/i greu nevoile pe umar,
Cite traiste Wit goale, ;i-li vedea al vostru numar
Dar ai vostri, asupriIii : milioane grit desculti l ...
Ocean de saracie, de amar si intuneric,
Cind ai tu a ta putere, de ce stai ca un nemernic i
Cind esti suflet, and esti numar, pentru ce mai stai la end 1
inainte, inainte, milionule flan-and I
(Desmostenitii) 575

www.dacoromanica.ro
Alte scrieri ale lui N. Beldiceanu, precum : AntichitäVle de la Cucuteni (lasi,
1885) ; Epitaful aflat la Bune0 (lasi, 1888), antologia Autori romdni (lasi, 1893)
sau Elemente din istoria romdnilor (lasi, 1893 si 1894) apartin arheologiei si literaturii
d idactice.

BIBLIOGRAFIE

Po e z i i, 10, ed. saraga, 1893 ; Poezii, Bucureti, E.P.L.A., 1950;


Po e 0 i Con te mpo ra nulo i, Bucureti, E.S.P.L.A., 1956, P. 11-54; G. G. Ursu,
N. Beldiceanu, BucureW, 1961.

I. PAUN-PINCIO (1868-1895)

Scriitorul apare tTrziu printre colaboratorii Contemporanului, dupd ce publi-


case, elev fiind, una dintre poezii (In pddure) In revista orddeand Familia (XXIV,
1888, nr. 38). Contemporanul Ti publica patru poezii (Sfluit de toamnd, Dragi cocoare,
Amor-tire, In urma despdr;irii: 1890-1891, nr. 10 si 11), restul creatiei poetului
si prozatorului fiind difuzat prin intermediul publicatiilor: Ilustratiunea romdnd,
Adevdrul, Vieap, Literatura* i Oin0, Munca stiintificä V 'iterara', Munca, Evenimentul
/iterar, Lumea noud etc. Poetul, mort tindr, nu a avut ragazul sd-si definitiveze rezul-
tatul strddaniei creatoare, adunTndu-I Tntr-un volum.
Dupd disparitia sa, un grup de prieteni de la publicatia Lumea noucl Ti editeazd,
In decembrie 1895, o culegere de Versuri V prozd, realizatd prin despuierea"
revistelor la care colaborase si prin colectarea unor manuscrise rdmase la prieteni.
(O editie, se pare completa, a scrierilor sale (Versuri, Prozd, Scrisori), apare mult
mai tirziu, In 1959, In Ingrijirea lui Andrei Rusu).
Poezia lui I. Pdun-Pincio aduce In lirica epocii un spor de sensibilitate si de
reflectie, o manifestare a puritätii gIndului si a aspiratiei spre Tnaltimi. in bund tra-
ditie eminesciand, poetul exaltd miracolele naturii, In contopirea cu elementele
acesteia intuind certitudinea vesniciei si a linistii. Erotica sa este cald-sdgalnicd, cu
detalii retinute din recuzita romanticd. in schimb, poezia naturii, fundamental liricd,
este pdtrunsä de fiorii nostalgici, cu suflete aflate sub povara intemperiilor, tInjind
catre lumind si cdIdurd. Este cazul poeziilor Sfluit de toamnd, Dragi cocoare, TI,
urma despdrjirii i mai ales al antologicei Stintule...
VIntule, nebunule. Bietului bordei sdrac.
De ti-ai rupe strunele Unde sufletele zac
CA tu cin/i de-nmormintare Si repezi in el ndme.tii
Foilor de pe arare, Peste lacrimile vietii ? ...
De rdmine lunca rard,
$esul, ca trecut prin para... la mai bine daca poti,
Chinurile de la tati
Nu te doare cind suspini $i povara inimei,
Prin usca0 mdrdcini, Si pustiul lacrimei...
Cind smulgi u§a din ti/ini $i le mina ca pe-o apd
576 Si-n pustiuri le Ingroapd..."

www.dacoromanica.ro
Un grup de colaboratori ai re-
vistei Lumea Noud. De la stinga
la dreapta : sus : C. Vranialici,
I. Teodorescu, G. Robin, S. San ielev ici ,
Gr. Panaitescu ; Jos : C. Niculescu-
Telega, St. Popescu, I. Paun-Pincio.

Meditatia este amará', descurajantd, prefigurind, prin atmosferd, tristeti baco-


viene, sugerate prin abordarea autumnalului, a codrului care-si fosneste galbenu-i
frunzis a moarte..." (Bietul codru...) a unor stdri intime de deznddejde si Inmor-
mIntare a sperantelor, ca In Dies ¡rae (dupd Leconte de Lisle) sau Toamna
Ce trist loveste vintu-n ravasite foi I Si-n Vrlitul maruntei ploi, auzi
lar ele cad cad una cite una Parc-un suspin ce-ncearci a te moaie.
Ci-i toamn-acu si vremuieste-ntr-una
Nedeslusit inoata totu-n somn greoi. Apoi, ca dupa plins, Infiorat ramii
Ce intunerec orb si-n urma si-nainte I
Sub invechitele stresini de paie, Stai parlsit si de nimic nu Ii-i aminte...
Atirni tremurind paianjeni uzi Cei stinsi nu simt miresmele sfintei tara".

Tristetea ?si era' remediul In actiune, In ddruirea efortului individual luptei


celor multi (La luptd sd te-mbie, Nu mila de-al tau frate, ci sfInta datorie I
Te-afunzi mereu...), iar sentimentul nimicniciei
Isi currnd actiunea sa dizolvantd prin celebrarea
lui intli Mai, simbol al renasterii vietii, care
Inscrie pe flamurile rosii lumina unui vis...",
Intr-o bucurie molipsitoare, ndscutd din con-
stiinta solidaritatii si a puterii transformatoare
a oastei proletare".
Totusi, si la I. Pdun-Pincio, ca si la Mille
si Beldiceanu, se observa* In poezie o ocolire
a problemelor orasului, sau, &id, accidental,
mediul citadin reprezinta canavaua actiunii,
elementele sale caracteristice reprezintd un
simbol al deaderii morale, al lipsei de omenie
si setei de parvenire. Armindenul, poezia lui
N. Beldiceanu, vehiculeazd imagini idilice,
Intr-o pretinsd unitate, sub semnul Primäverii,
a tuturor categoriilor sociale (13Iinea alba std

Ion Nun-Pincio. Dupd un desen In peniti.

www.dacoromanica.ro
alaturi Cu malaiul auriu"), in vreme ce Pe stradä, In sat la noi, MIngliere, ale lui
Paun-Pincio, vad In un cuib al depravärii, satul fiind singura
oras oaza a
integritatii morale si a implinirii personalitatii umane.
Tardnimea, conceputa ca o categorie sociala unitarä, traind sub semnul armoniei
si al seninatatii sufletesti, reprezinta singurul tartm favorabil idealurilor nobile,
sanatatii spiritului, antagonismele din sinul ei fiind rezultatul influentei nefaste a
orasului. Muncitorii insisi, prezenti In scrierile poetilor si prozatorilor Contempora-
nului, poarta in sufletele lor nostalgia satului, ca unui Eden din care i-a alungat
neomenia si Idcomia arendasilor veniti de la oras.
In aceasta optica eronatä, derivata dintr-o insuficientä cunoastere a meca-
nismelor sociale si economice, rezida germenii ereziilor samanatoriste si popora-
niste din deceniile urmatoare.
Paun-Pincio cultiva' o proza scurta, cu veleitati poetice sau nuante jurnalistice,
mici instantanee evocatoare sau portretistice, crimpeie de autobiografie si confe-
siune lirica.
Sint In majoritatea lor profiluri caracterologice, realizate prin intermediul
naratiei si care aduc In prim plan (Mos lordan) drame declansate de vitregia soartei
(Bietul Gheorghe) sau de rautatea lumii (Sub sopron), scene din viata rurala etc.
Scrisorile au o valoare strict documentara, unele detalii, cum sint cele refe-
ritoare la ultimele zile petrecute de Eminescu la Botosani, constiturnd o pretioasa
contributie la completarea biografiei marelui poet.

BIBLIOGRAFIE

Ve rsur a i proz 6, Bucure;ti, Tip nour, 1896 ; Versuri, Prozä, Scrisori, Bucure;ti, Demo-
cra.tia romand, 1911 ; Versurl, Biblioteca socialistd, nr. 79, 1946 ; Poezii, Prozd, Scrisori,
Bucure;ti, E.P.L.A., Biblioteca pentru toti. 1950 ; editia a II-a, 1959; Poezii, Bucuresti,
Editura Tineretului, 1952;
Po etii Contemporanului, Bucure;ti, E.S.P.L.A., 1956.

GHEORGHE DIN MOL DOVA (1859-1909)

Se pare ca Dragostea si Räzvrätirea sint obiecte comune creatiei mai multor


poeti de la Contemporanul. Argumentate de catre Const. Mille, atTt In poezie dt
In romanul Dinu Million, cele cloud elemente, care aparent sint disjunctive, reprezintd.
in esenta lor, dominantele tematice ale acestei noi poezii, notiunea dragoste inclu-
find nu numai acceptia generala de erotica ci, mai ales, pe cea a iubirii de oameni,
a claruirii pentru eliberarea si perfectionarea lor. in acest sens sint ilustrative versurile
lui Gheorghe din Moldova (pseudonimul literar al lui Gheorghe Kernbach), care,
578 in poezia Steagul nostru, cerea iubitei «S-alegi rosul cel mai ros, / Ros de singe si

www.dacoromanica.ro
iai, / Ca din el sd faci tu pInza / Steagului ce-ai sà ne dai. / Si apoi pe Onza' rosd/
Cu de aur mIndre fire / Sd scrii aste dada. vorbe : Dragoste" si Rdzvrdtire"».
Dar In ciuda unor imagini tonifiante, cu simboluri subversive, presdrate Intr-o ambi-
anta' liricà destul de molcomd, versurile si prozele lui Gheorghe din Moldova sTrit
afectate de acelasi sentimentalism retoric ca si cele ale confratilor

BIBLIOGRAFIE
Ve rs uri i prozd, lasi, V.R., 1912;
Poetii Contempo ranului, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1956 (p. 137-142).

O. CARP (1867-1943)

O. Carp, numele format prin anagrama' al lui C. Proca, colaborator al


Contemporanului In anii 1887-1890, si-a adunat versurile frziu, In 1906, Intr-un
volum intitulat Rlndunel. (Culegerea de cronici, Dupel räzboi, apare In 1920). Poezia
sa este un inspirat Indemn la unitate In luptd, adresat celor nemultumiti (Stejorii),
o condamnare a exploatdrii (Tntr-un amurg), ea si o märturie a Increderii In viitor.
(Dupä furtunä, Tinerilor).
O nota* aparte, In I ansamblul creatiei lui O. Carp, o materializeazd poezia Doino,
exceptionald intuire a cIntecului popular ca expresie a suferintelor si aspiratiilor
unui neam
AtTt de trist rasuna doina
Par' de cuvinte InIeleasa I
Ce dor ?si spune cine-o clnta,
Si ce durere II apasa

Ascult-o bine cum adie


Din muntii nostri pin'In vale
$i spune-mi daca stii vreun entec
Mai dulce si mai plin de jale.
Nu-i prnsul unei inimi numai,
$i-al unei clipe trecatoare,
Ci neamul nostru-ntreg Tsi cinta
Durerile de care moare"

BIBLIOGRAFIE
R nd une!, poezii, Bucuresti, 1906; Rindunel, (povestiri, imagini, impresii), Bucuresti ; Dupd
rò'zbot, Cronici, Bucuresti, 1920
Poetlf Contemporanului, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1956 (p . 157-169) 579

www.dacoromanica.ro
ALTI POETI

Demetru N. Saphir (1847-1885) pseudonimul craioveanului Nicolaie Demetrescu,


?si profileazd Incerdrile poetice pe Suspinuri si cugetäri" (Buc., 1876), intr-o expri-
mare discursivd si liniard. Theodor D. Sperantia (1856-1929), cel mai activ dintre
poetii Contemporanului (colaboreazd nentrerupt de la primul numAr si pInd In 1888)
transpune preocupdrile sale de folclorist (Introducere ln literatura popularä romänä.
Studiu comparativ, 1904; Miorita si Cillusarii si alte studii de folclor, 1914) In
zonele poeziei culte, parafrazind In special anecdotele populare, multe dintre ele
de gust indoielnic si umor facil. .

Dei functia morald, educativd, a anecdotei nu este absentà, rareori ea isi


atinge tinta, o intrigd clAclitd pe calambururi discutabile si pe elemente care in
de periferia folclorului anulIndu-i eficienta. Ciclurile sale Anecdote populare (1889)
Anecdote afumate (1898) ; Anecdote botezate (1903) ; Anecdote pipeirate (1903), de
mare popularitate la vremea lor, au fost plasate de trecerea vremii, cu mici exceptii,
In subliteratura. Artur Stavri (1869-1928), prezent In Contemporanul cu cIteva poezii
(Pllns de privighetori. Aniei) cultivA o poezie peisagistd, vddind atractia idilicului si
a eroticii plasate in frumusetile naturii. Volumele sale, Poezii (1894), De demult
(1897), Pe acelasi drum (1900) ; Citeva cupe (1904), Luminisuri (1910), contin imagini
de mare sensibilitate, un lirism ahtiat de evadare sau rdscolind candoarea copildriei
dispdrute, dar in acelasi timp si multe, foarte multe locuri comune. Alti poeti care
au trecut pe la Contemporanul, Idand In istoria literaturii noastre urme
destul de sterse, interesanti doar ca document de epoca sInt : C. A. Bonachi,
I. Catina, Gr. D'imbu, C. Gr. Gheorghiu, E. Giordano (pseudonimul lui
B. Goldner, autor de epigrame), G. I. Lazarin, P. Martin, Gh. Mihdilescu, V.
G. Mortun,Gh. RIscanu, D. A. Teodoru, A. Steuerman-Rodion, Gh. Vasiliu etc.
Istoriile literare, ca si antologiile dedicate poetilor Contemporanului, includ
printre colaboratori si numele lui Traian Demetrescu (1866 1896). in realitate,
poetul Corbilor nu a semnat niciodatd In paginile publicatiei, nici poezie, nici
prozd. Este adevdrat, In poezia sa, dominatà de sentimentalism, dezamOgire, nesigu-
rantà, cu predispozitii spre intimism si izolare, patrund adeseori ecouri ale
ideologiei socialiste (Proletarii, Muncitorilor, Nunta de argint, Socialistii etc.) dar
nu acestea dau amprenta definitivA a personaliatii sale. Prin pasiunea pentru
misterios si lugubru, atractia depOrtdrilor si a versului muzical, prin obsesia
durerii si sensibilitatea sa fatA de mediile sociale umile etc., poetul se recomanclA
ca un precursor al simbolismului, un premergOtor al lui Bacovia, si trebuie
interpretat ca atare.
Contemporanul, pentru ali demonstra importanta, nu are nevoie de scriitori
Imprumutati prin siluirea adevdrului istoric, si nici de umbrirea prestigiului unor
publicatii ulterioare, prin acapararea unor merite care le apartin integral, chiar
daca descind din el. Influenta simbolismului In opera lui Traian Demetrescu, sesi-
zabilA la o cercetare atentd chiar in atitudinile sociale ale operei sale, nu are nimic
compromitator pentru aceasta, ba, mai mult, curma o prejudecatà care stdruie
580 Inca in jurul particuiaritati/or romanesti ale acestei miscdri.

www.dacoromanica.ro
PROZA

Dintre toate genurile ¡iterare, proza a cunoscut cea mai IntIrziata dezvoltare
In cultura româneascd.
In aceasta directie este edificator faptul cd In domeniul romanului nu s-au obti-
nut opere cu adevdrat memorabile cleat In perioada cuprinsd Intre cele doud rdz-
boaie mondiale.
Proza pe care o publicd revista Contemporonul va fi deci caracterizatd de acelea0
calitati i sldbiciuni artistice care individualizeazd schita, nuvela §i romanul romd-
nesc de la sfIr§itul veacului al XIX-lea, reliefind un plus de interes prin noutatea
tematicii, a realitätilor sociale abordate.
Orientatd In sens realist, cu puternice rAmd§ite romantice, mkturie a unui
Involburat sfIr§it de veac, proza acestei epoci nu apeleazd prea des la limbajul meta-
forei §i nici la subiecte intemeiate pe euforii, legende, sau investigare a avatarurilor
intime §i, In acela§i timp, nu impresioneazd prin dimensiunile constructiei epice,
forta conflictului i vitalitatea personajelor. Este o proza preponderent narativd,
pdtrunsa de intentii programatice, relevInd primatul mesajului politic fatd de reali-
zarea artisticd, §i utilizInd, cel putin In paginile Contemporanului, dispunerea ele-
mentelor contrarii In opozitii flete, alb §i negru, Intr-o dugnAnie de neImpdcat,
i cu exaltarea, uneori melodramaticd, a calitdtilor reprezentarytilor mediilor
sociale umile.
Combativitatea, stInjenitd partial de izbucnirile sentimentale sau Indemnuri
la clementd, este sinonimd pentru prozatorii Contemporanului cu actualitatea, con-
cretizatd In retinerea fenomenelor sociale specifice momentului, dezbaterea i valo-
rificarea lor prin mijloacele literaturii, In spiritul sprijinirii unor actiuni politice
mai largi. Nu se poate Insd vorbi de o literaturd cu teal, dei se observd un deze-
chilibru, o Ingro§are deliberatd a laturilor negative din comportarea personajelor
apartinInd claselor exploatatoare, In dauna verosimilitAtii §i a tensiunii epice.
Prozatorii care alimenteazd" cu schite, nuvele, scene contemporane §i anecdote
umoristice paginile Contemporanului s'int, In primul rind, Constantin Mille, Sofia
Ndclejde, $tefan Basdrdbeanu (Victor Crdsescu), Th. D. Sperantd, V. G. Mortun
§i mai putin cunoscutii : Leon GTrbea (se pare cd numele ascunde pseudonimul lui
G. Ndclejde), Eduard Petrovici, P. W. Alexandru etc.

ANTON BACALBA4A (1865-1899)

Istoriile ¡iterare sau antologiile dedicate Contemporanului, plecInd de la premisa


reald a existentei unui curent ideologic §i a unei miKdri ¡iterare al cdror protagonist
este revista iesand, includ printre cei care colaboreazd In paginile publicatiei §i pe
Paul Bujor, Anton Bacalbaa §i Traian Demetrescu. Fart Indoiald, cei trei se afla
sub influenta certd a opiniilor politice §i ¡iterare ale Contemporanului §i mai ales ale
revistelor cu program deschis, rdspicat, socialist, dar opera lor apartine, prin ce 581

www.dacoromanica.ro
are mai bun, si In cea mai mare parte, altor publicatii. Anton Bacalbasa nu este
prezent In Contemporanul dedt cu doud titluri, si acestea destul de nesemnificative
Cele sfinte nu huhti (semnat Anton C. Bacalbasa, Contemporanul, V (1886), nr. 3,
(IX), p. 263, reprodus In Frätia, Galati, I (1888), nr. 5 (15 V), semnat A.C.B. si In
Calendarul muncitorului din Galati, pe 1892, P. 32 si Hotärit (Contemporanul, an VI
(1887), nr. 3 (X), p. 220).
Roadele activitätii scriitoricesti a lui Anton C. Bacalbasa (1865-1899) au vdzut
lumina tiparului, In variantele lor, publicisticd, prozd, traducen, In Litera-
torul, Emanciparea (traduce Das Capital, lucrarea lui Karl Marx, sub pseudonimul
Batony, capitolele : Dezvoltarea productiei capitaliste ; Despre marfd, schimb, monetä ;
Dezvoltarea productiei capitaliste ; Despre capital si chipul In care io nastere ; Dez-
voltarea productiei capitaliste; Ziva de munal), Drepturile °multi', Munca, Adevärul,
Moftul roman, Lumea nouä, Mos Teacä etc.
Virulent adversar al formulei reactionare arta pentru artd, publicist combativ
si prolific, abil mTnuitor al mijloacelor pamfletului si schitei, Anton Bacalbasa a
rdmas In literatura romdnd ca unul dintre fondatorii prozei umoristice, funciar sociald,
esential satiricd si demascatoare.
Scriitorul care in conferinta sa Arta pentru and, tinutd la Ateneul roman, In ziva
de 17 februarie 1894, declara cd nu cunoastem exemplu In toatd literatura, In care
descriindu-se via-0 sociard, autorul sd nu fi avut si o tendintd sociald", isi con-
centreazd eforturile In directia luptei antimilitariste si antimonarhice, contribuind
la devalorizarea institutiilor si a aparatului opresiv burghezo-mosieresc, la culti-
varea ideilor de omenie si de dreptate.
Nuantele multiple ale ironiei si sarcasmului, invectiva, comicul de limbaj, de
situatii, calamburul etc., Intrunite In aceeasi prámadd, concureazd la definirea unui
caracter memorabil prin cabotinism si prostie agresivd:Mos Teacd, echivalentd romd-
neascd, originald, a celebrului Le colonel Ramoliot al francezului Charles Leroy.
Mos Teaccl, Din cazarmd este, prin intentie si realizare, caricatura vieVi cazone
si a metehnelor ei. Umorul spumos, ironic si deseori sarcastic, scoate In evidentd
ofiteri tembeli si excroci, medii familiale viciate, o administraIie de stat coruptd,
mentalitäti si acte aflate In afara oricdror norme etice. Aborcrindu-si personajul din
unghiuri si In circumstante diverse In cazarmd, In familie, pe stradd, la teatru,
la manifestdri publice etc. scriitorul obtine posibilitatea rárgirii ariei de investigatie,
actiunile cdpitanului Teacd implidnd ansamblul institutiilor burghezo-mosieresti.
In acelasi timp, din simpla narare a biografiei personajului central, individ structural
idiot si, prin aceasta, instrument ideal de opresiune In slujba unui organism social
si politic putred, se desprinde o simpatie deschisd pentru cei multi si umili. Pentru
soldatii smulsi din lumea celor care endesc, pentru a fi supusiu nor torturi fizice si
morale, unui proces intensiv de suprimare a constiintei, In numele devizei cd fdrd
disciplind, armata este o adundturd de oameni piriculosi ... mai bine s-o dai dra-
cului I.."
Mos Teacd. Din cazarmä este un ciclu de schite, unite Intr-un tot rotund prin
problematicd si personaje, o carte densd, cu IntImpldri hazlii dar si cu multe sufe-
rinte. 0 lucrare, care, practic, este lipsitd de descrieri si comentarii, preponde-
renta avInd-o rapida succesiune a IntImpldrilor, dialogurile pline de calambururi si
improprietäti de limbaj, consistenta si absurdul, Intr-o oarecare mdsurd cdutat, al
582 situatiilor etc.

www.dacoromanica.ro
Ca intentie si realizare schitele din Mos -fecal se apropie de Momentele lui Cara-
giale, lipsindu-le Insd, In parte, naturaletea, varietatea si concentrarea acestora.
Schitele ciclului Din viata militareí reiau aspecte din Mos Teacd, largind peisajul
uman si tintind, pe alocuri, surprinderea unor reactii sufletesti In fata nedreptätilor
sociale sau a tentatiilor veui. Tonul rdmIne si arci discursiv, sentimentele de compre-
siune fiind dublate invariabil de aceleasi note umanistice IntIlnite anterior si obtinute
prin utilizarea unor procedee similare.
Aldturi de conferinta Arta pentru one', mai sus-amintitä, contributie esen-
tiald In delimitarea conceptiilor care patroneazd evolu/ia ideologiei literare romd-
nesti , un mare ecou în epoca l-au avut pamfletele politice ale lui Anton Bacal-
basa, articole scurte, incisive, brutale In expresie si nu rareori vizInd caricatura,
care dezvdluie intrigärii, culise electorale, afaceri oneroase, aservirea economicd
si politicd a tárii In favoarea Austriei si Germaniei de cdtre monarhia habsburgicd etc.
Jurnalist progresist, pentru care scrisul reprezintd un instrument de Insänd-
tosire morald, de räspIndire a adevdrului si de sprijinire a luptei de eliberare
sociald si politica a maselor muncitoare, socialist In orientarea sa generald, dar sen-
timental umanitarist In atitudinile ultime, maestru al instantaneului si al profilului,
Bacalbasa nu a Idsat scrieri de profunzime. Epoca solicita interventii operative si
la obiect. Publicistul s-a ddruit cu generozitate si multilateral, Intr-o revdrsare de
talent si de spirit, conturind imagini dintr-o lume dominatd de abuz si suferintd.

BIBLIOGRAFIE
Grevel e, Ploiesti, 1892 ; Mos Teacä, Din cazarmä, Bucuresti, E. Graeve, 1893 ; Din viata
Bucuresti. Tipografia nouS, 1895 ; Arta pentru artclConferinta" tinutei la Ateneu, joi 17
februarie, 1894, Bucuresti, Carol Miller, 1894; Scrieri Giese, III. Text ales si
studiu introductiv, note si bibliografie de Virgiliu Ene, Bucuresti, E.P.L., 1965.

PAUL BUJOR (1862-1952)

Profesor universitar, biolog, militant politic si social, s-a dezvoltat ca scriitor


In revista lui Gherea, Literaturel si stiintei (1893-1894), In directia ideologiei Contem-
poranului, dar nu si In paginfle acestuia. Nuvelele sí schitele sale, cu subiecte culese
din realitdtile rurale, sau evocInd momente din existenta micilor functionari, relevd
obsesia orasului ca factor de degradare morald (Mi-a cIntat cucu-n fatei, 1894), si, In
aceastä privintä, prevesteste literatura primei perioade a revistei Viata romeineasca.
printre ai cdrei fondatori se va numAra si Paul Bujor, In 1906.

BIBLIOGRAFIE
Mi-a cintat cucu-n fa ä, Bucuresti, 1910 ; Indurare, nuvele i schie, Eucuresti, 1938. 583

www.dacoromanica.ro
SOFIA NADEJDE (1858-1946)

Literatura Sofiei Neidejde (1858-1946) este


qt.:.
fundamental sentimentald si programatic polemicd.
Publicistd harnicd, mi I iteazd cu pasiune pentru eman-
ciparea politica si sociald a femeilor, asigurarea
drepturilor acestora la culturd si civilizaie. in
aceastd privintd grit demne de retinut reactiile
pline de nerv si de bun simt, argumentate pInd
In cele mai mici detalii, ale prozatoarei , la afirma-
¡ tiile privind inferioritatea biologicd si intelectuald
a femeii fatd de bdrbat, acute de care Titu
Maiorescu si P. Missir si care au marcat incepu-
turile divergentei dintre Contemporanul i Con-
vorbiri (iterare (Reispuns d-lui Maiorescu in chestia
creierului la femel ; lardV creierul femeli. Dupe]
D. L. Manouvrier (Dedicajie d-lui Maiorescu) ; Li-
'
bertatea femeii in prelegerea d-lui Missir etc.)
DebutInd in Femeia roman& publicatia Mariei
Flechtenmacher, afi rmInd u -se In paginile Contem-
. ?4'
poranului i cele ale Evenimentului (iterar, pe care
Sofia N6dejde. Fotografie din 1895. II conduce In 1894, prezenta printre colaboratorii
de la Literature,* i tiinçä, Lumea nouö tiintificei
literarei Albino etc.. Sofia Nddejde se bucurd de o
mare notorietate In epocd, la aceasta contribuind si faptul cd, asa cum relateazd
poetul D. Anghel, era singura centeanca a partidului si mare scriitoare pe
atunci, ca singura ce era In genul ei". (D. Anghel, Fantome, Bucuresti, Minerva,
1911, p. 72-73).
Schitele publicate In Contemporanul si reunite in 1895, Impreunä cu alte Incer-
cdri inedite, In volumul Din chinurile viejii. Fiecare la rindul sdu (Craiova, 1895),
dezbat probleme ale imoralitdtii familiei burgheze si cauzele care o genereazd (Fiecare
la rindul seiu), aduc In prim plan scene din medii caracterizate de incultura si
dezertare de la conditia umand (Un leisat de sec, Mama, Soacrö, soacrei, pawn('
acrä), Intr-un ton uneori jovial si cu tendinta explicdrii tarelor morale prin
influenta nociva a climatului social, deplIng soarta vitrega a copiilor aban-
donati (Ce vazui !) sau a oamenilor aruncati de mizerie la periferia societdtii
(C.c. Smdrdndija).
Cel de-al doilea volum, Nuvele (Iasi, 1895) prefigureazd orientarea literard po-
poranistd (Douei mame, Din viaja de la tara' etc.), iar povestirile, cuprinse In culegerea
Din fume pentru lume (Bucuresti, 1909) ca si romanul Patimi (Bucuresti, 1904) s.a.,
alimenteaza literatura moralizatoare cu scene duioase sau fulminant critice, relie-
find destine si aspiratii zdrobite sub presiunea unei socienti prost alatuite, multa
584 sensibilitate dar si multe sabiciuni In constructia epica.

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

Din chinurile vie t i i. Fiecare la rindul s6u, Cra-


iova, Samitca, 1895 ; Din lume pentru
lume Povestiri din popor, Bucure;ti, Editura
Atanasie Niteanu, 1909; Patimi. Roman din
viata romdneasc6, Bucure;ti, Editura C.
Sfetea, 1904 ; 0 iubire la tore, Drama In
trei acte ;i trei tablouri, Bucure;ti, 1895
Chico Vod6-Domnul Moldovei, BucureFti, 1899;
Ft3rd noroc, Bucure;ti, 1899; Vae Victis I Vai de
Invin0. Trei acte si un tablou, Bucure;ti, 1903;
Din chinur i le vietii, Text ales ;i stabilit,
studiu introductiv ;i bibliografie de Victor
Vi;inescu, Bucure;ti, E.P.L., 1968
V. V i;inesc u, Sofia Nadejde, Editura Politica,
Colectia Evocan, Bucure;ti, 1972.

Victor Criisescu.
*TEFAN BASSARABEANU (1849 1919)

Doctorul Victor Crasescu, cunoscut in litera-


turd §i sub pseudonimul $tefan Bässarabeanu,
Tncepe sa colaboreze la Contemporanul cu scrieri Pagina cu frontispiciu.
influen/ate de literatura rusa (Legea lui Lynch, r
Schi/d de obiceiurile lucratorilor ruV, Fugarul de
la seminar, Schip de obiceiurile seminarului din
ChiVnau), cu implica/ii autobiografice §i interr/ii
caracterologice (Despärtirea, Trecerea), Intr-o
atitudine militanta, cu personaje construite
antitetic, prin povestire sau evocare, cu subiecte
de naturä socialà, realizate MA de multe ori,
printr-un exces de comentariu.
Reunite In patru volume de Schi/e V nuvele
(Bucure§ti, 1893), contribuIiile sale, raspTndite In
paginile publica/iilor Drepturile omului, Lumea
noud, Amicul copiilor, Revista noua, Via/a literara,
Pagini literare etc. impresioneaza prin ineditul
zonelor sociale investigate (contrabandi§ti, pes-
cari, Onatori etc.), in Santinela, Spirca etc.,
ironia Tngacluitoare (Batrinii, India nuvelä, Ale-.
goria morale)", Virtutile qi vitiurile, Bietul lup) sau
se Inscriu in orbita literaturii preocupata de
ilustrarea opoziOlor satora. , IarantIrgove,

www.dacoromanica.ro
boiertaran, In sensul orientarii dominante la sarsitul veacului trecut si Inceputul
celui al nostru (Doi prieteni, Sellbaticul).
In Contemporanui (VI, 1887, nr. 1 si 2) Stefan Bässarabeanu publica nuvela Spirca,
cuprinzator tablou al vietii pescarilor de la gurile Dunarii, TraTia Incercare de
introducere In literatura romana a procesului de unire In lupta a celor exploatati,
personajul impun'indu-se ca un simbol al puterii colective si al jertfei pentru
cTstigarea ei.
AtIt In literatura Sofiei Nadejde, cIt si In cea a lui $tefan Bassarabeanu,
totul se desfasoara In planul realului si al socialului. Proza lor este o reactie la
mizeriile materiale, morale si sociale ale timpului, si ra'spunde, prin tematica si
concluzii, unor necesitati politice obiective. Evaziunea In imaginar, In sensul
generalizarii artistice, este anemia, firul narativ de multe ori firav, impresia
provenind In special din subiect, din actualitatea lui, si mai putin din realizarea
sa artistica. IntIlnim o adresare directa, simpla, fart' ornamentatii, o atmosferä
incordata, prevestitoare de furtund, examinari lucide de situatii concrete, dar si
atractia vizionarului.
SInt trasaturi care, prin extensie, pastrInd ceea ce trebuie pastrat, pot fi
depistate In toata proza artistica a Contemporanului.

BIBLIOGRAFIE

O vreiul, roman, Bucure$ti, C. Sfetea, 1897; Schite i nuvele, Bucurqti, H. Steinberg, 1893
Prozatorii Con te mporanulu 1, antologie, cu o prefa0 de Zoe Dumitrescu-Btqulenga,
Bucure0, E.S.P.L.A. (fa.), p. 1-73.

In cadrul traducerilor publicate de catre Contemporanul predomina scrieri


din literaturile rusa si franceza. Frecventa lui Taras Sevcenko, Dostoievski,
Nekrasov, Ostrovski, SaltIkov-Scedrin, Lev Tolstoi, si mai ales Turgheniev,
Beranger, Chénier, Flaubert si Zola, a englezului Dickens si a germanului
Heine etc., reflecta o optiune si marturia unui scop.

Revista prin excelenta ideologica, variata In preocupari, impresionanta prin


tineretea de cuget si Indrazneala actiunilor, Contemporanul atesta triumful princi-
piului calitäii In literatura noastra, stimuleaza responsabilitati si declanseaza energii,
impune puncte de vedere si deschide perspective, publicatia condusa cu atIta devo-
tament si perspicacitate de catre Ion Nadejde Incununind o epoca si oferind sin-
586 teza nazuintelor unui sfIrsit de veac.

www.dacoromanica.ro
C. DOBROGEANU-GHEREA

Personalitate complexa, ImbinInd activitatea de doctrinar si popularizator al


ideilor socialiste si marxiste cu cea de organizator al primelor cercuri si publicatii
social iste, al celor dintui detasamente politice ale clasei muncitoare, Gherea s-a impus
In miscarea social-politica si culturald a timpului ca o figura de prim plan, ale
carei contributii au avut consecinte remarcabile In dezvoltarea ulterioara a diver-
selor discipline ale stiintelor sociale din tara noastra. Evidentiind, In sectiunea de
fa-Vä a studiului nostru, componentele relevante ale personalitatii sale, vom face,
cum e si firesc Tntr-un asemenea cadru, o trecere In revista' a principalelor date si
aspecte ale activitatii lui In domeniul ideologiei culturale i literare, In care timp
de peste patru decenii afirmat cu exemplara continuitate prezenta.
Primele date biografice privitoare la Gherea au fost publicate la noi de dr.
C. Rakovski In Calendarul muncei pe anul 19071, si e de presupus ca textul n-a
aparut far-a cunostinta celui In cauza si ca, prin urmare, datele cuprinse In el
corespund adevarului. Deci, C. Dobrogeanu-Gherea (Constantin Cass) s-a nascut
la 21 mai 1855 In satul Slaveanka al guvernamIntului Ekaterinoslav din Rusia. Dupa
absolvirea Icolii primare In satul natal, frecventeaza gimnaziul din Ekaterinoslav, de
unde, In 1872, In urma unui conflict politic cu autoritatile scolare, e silit a pleca.
Il regasim la Harkov, unde ii pregatea bacalaureatul si se inscrisese, In acelasi an,
audient al Facultätii de stiinte din oras.
Aici va intra el, la 17 ani, In miscarea conspirativa, propagandistica, a cercurilor
narodnice studentesti din Rusia, Trice!)Ind tot cam de pe acum o existenta plina
de neprevazuturi. Deocamdata, pentru putina vreme revine, Impreuna cu alti doi
membri ai cercurilor narodnice, la Slaveanka, unde lucreaza Tntr-o fierarie. Se in-
toarce apoi la Harkov, unde Tsi continua activitatea revolutionara ; pentru ca
TI urmareste Tndeaproape, stä ascuns prin diferite localitati din Rusia pIna and, In
martie 1875, ajutat de prieteni, trece In Romania, oprindu-se la Iasi.
Pentru a-si cIstiga existenta, munceste ca salahor la cäile ferate, apoi ca vop-
sitor, cizmar, pietrar etc., meserii deprinse probabil, partial, in timpul peregri-
narilor prin Rusia, Inainte de savIrsirea acelui prim tur de forta", cum va numi
el mai tTrziu trecerea In Romania. in aprilie acelasi an pleaca In Elvetia pentru a

2 Dr. C. R., Dobrogeanu-Gherea, Yn Calendarul muncei pe anul 1907, Bucuresti, Cercul de


editura socialista, Biblioteca Romania muncitoare", 1906, nr. 6, P. 152-160. Textul va fi reprodus,
sub titlul Personalitatea lui Gherea, In Soclalismul, an XIV. nr. 99, 10 mai 1920. 587

www.dacoromanica.ro
Indeplini o misiune politica. Sta la Berna, apoi la Geneva, iar In mai se Intoarce
In Romania, tot la Iasi, unde se stabileste pentru mai multa vreme. Aici devine,
In calitate de lucrator (Intr-o fierarie din strada Banu) si cu ajutorul inginerului
polonez Koceanovski, membru al cercului revolutionar local, proaspat Infiintat
(dupa al carui model va fi organizat, In acelasi an, si cercul revolutionar din Bucu-
rest). Se casatoreste, tot acum, cu Sofia Gherea, femeie cultivata, traducatoare
In romaneste a lui Cehov. Dar cei doi trec printr-o perioada de mari dificultati mate-
riale. (Noi nu avem pe ce a dormim si nici cu ce sa ne ?rivelim. in situatia noastra
nu avem posibilitatea sa ne cumparam ceva" mArturiseste Gherea Intr-o scrisoare
catre doctorul Russel.) Pentru a le Infrunta, Gherea tncearca tot felul de solutii
In primavara lui 1876, de pilda, Il gAsim la Bucuresti, unde deschide un atelier
de aramarie, pentru ca, apoi, sa se deplaseze la Ploiesti, tot Ta cautarea unui mijloc
de trai, fara Ina ca In orientarea sa pe harta posibilitatlor strict practice sa aban-
doneze activitatea de agitator si propagandist. Astfel, la Inceputul razboiului pentru
independenta, din 1877-1878, Gherea care Isi procurase, spre a sap de even-
tuale Incurcaturi cu trupele tariste aflate In Romania, un pasaport american pe
numele Robert Jeenx (sau Jincs) este scurt timp corespondent al ziarului Novoie
vremea (Vremea noua), apoi, In cautare de slujbe, organizeaza pentru Crucea rosie"
rusa o relea de spalatorii, la Ploiesti, Buzau, Braila. Banuit Tnsa de activitate revo-
lutonara, de care, chiar In acest continuu provizorat nu era, niciodata, strain',
Gherea este rapit din Romania de agentii politiei tariste, implicat In procesul unui
grup de narodnici, denumit procesul celor 193", purtat prin Inchisorile vechii
Rusii, Intre care faimoasa Petropavlovsk, osIndit si deportat rara termen In locali-
tatea Mezen, lInga Marea Alba, de unde reuseste sa evadeze Impreuna cu un alt exi-
lat, Preferanski. alatoresc 15 zile prin Oceanul inghetat de Nord pe un vas de
pescan, ajung in portul norvegian Vandzöe si apoi la Paris, de unde, In septembrie
1879. Gherea se Intoarce definitiv In Romania 3.
Locuieste la Bucuresti, acaparat din nou de aceleasi griji ale existentei,
pia ce se stabileste la Ploiesti, unde i se concesioneaza restaurantul garii, perioada
din care lupta pentru cele trebuitoare traiului cunoaste o oarecare relaxare, Gherea
ajungind a cTstiga suficient pentru a-si Intretine familia, a-i ajuta pe unii socialist
romani sau pe multi emigrant rusi ce-i treceau prin casa, devenita cu timpul un
veritabil club socialist si un nucleu de legAtura al multor socialist de pe continent.
Cum e si firesc, In aceste conditii, activitatea sa revolutionara va deveni tot mai
evidenta.
Astfel, In chiar anul revenirii sale In tara (1879), din initiativa cercului socialist
din Iasi, format din dr. Russel, Eugen Lupu, Nicolae Codreanu, S. Stanceanu, loan
si Gh. NAdejde si Gherea, apare ziarul Besarabia, suprimat numai dupa o luna de
catre oficialitati. (Publicatia, denuntata de cotidianul iesean 5tafeta caavInd idei comu-

1 Era foarte interesat, intre altele, de organizarea mi;cArii socialiste la noi, scriindu-i In acest
sens, tn 1877, doctorului Russel : Ctt timp nu sintern organizati noi tn;ine, at nu avem acolo
[la Bucure;ti n.n.] forte de intelectuali si nici reviste, cit timp nu ne-am manifestat In fata socie-
tAtii romine ca partid, propaganda4i Ina la Curtea de Arge;, nu are nici o importanti. Stntem
asa de putini ca este imposibil si ne trnprastiem ;i trebuie si folosim toate fortele existente" (cf.
Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul pentru independent& vol. I, partea I, Ed. Academiei,
Bucure;ti, 1954, p. 663 ;i urm.).
$ Cf. C. Dobrogeanu-Gherea, Din trecutul depc1rtat. Un fragment din amintirile mele, tn Ca-
588 lendarul Muncei pe anul 1907, ed cit., p. 67-88.

www.dacoromanica.ro
Constantin Dobrogeonu-Gherea.

narde", a avut rolul sAu In epoca, fiind evocatd de C. Mille, spre exemplu, ca un
factor care a influen/at atit de covir;itor asupra mea ;i care a hotArit ce cale sa
apuc in via-td"). Dar activitatea publicisticA °dad. InceputA, va fi, ca ;i cea orga-
nizatoria continuatd aproape rara intrerupere. Ziarului Besarabia Ti urmeaza,
Inca mai combativ, Tnainte, organ democratic ;i socialist al proletariatului roman,
apdrut la 26 octombrie 1880. La inceputul lui decembrie, acelgi an, apare la Bucure;ti
nr. 1 (0 singurul) din Romania viitoare, revista mensueld", in al car& articol-pro-
gram, intitulat Ultra cititori,se scrie :Dar este de trebuinta sA declaram chiar de
azi, cd la baza studielor noastre se aflA gezata o teorie care, cu toate ca e nouA
;i rezernIndu-se pe ;tiinta, deriva din instinctele omului, vechi ca ;i umanitatea in-
sA;i. Aceasta teorie poartd numele de socialism". Revista (in a car& editare Ghe-
rea avea rolul sau ;i a carei devizd era : totul prin ;tiin.ta li pentru /Aranul ro-
man") este interzisA dupd incercarea de atentat impotriva lui Ion Bratianu din 2
decembrie. Peste ;ase luni, la 1 iulie 1881, va aparea, la Igi, Contemporanul, revista
;tiintificA ;i literard (editatd de Cercul socialist din 14), careli fixeaza drept scop
acela de a face cunoscut publicului roman, cum prive;te ;tiirla contemporana lumea".
Revista se va constitui ca una dintre cele mai importante tribune ale sociali;tilor
romani, marcind In acelgi timp un moment important al culturii noastre in evo-
lutia ei. NO numele lui Gherea va apdrea in paginile revistei abia peste 4 ani.
rolul sAu de indrumator al ei este de presupus ca foarte important Inca de acum. 589

www.dacoromanica.ro
Dar, deocamdata, el se mentine In oarecare umbra, probabil si fiindcd nu stapTnea
prea bine limba romand si nu cunostea prea temeinic cultura noasrtd, spre a i se
putea integra. Abia In Emanciporea din 1883 (revista bilunara, editan de Cercul
socialist din Bucuresti", sub redactia lui C. Bacalbasa, Gh. Kernbach si E. Frunzescu),
Dobrogeanu-Gherea va publica (semnInd cu pseudonimul Caiu Grachu), Un rdspuns
d-lui prim-ministru I. C. Breitianu In discursurile sale de la Craiova si din sala Ateneului
In privinp proprieteip, articol dedicat memoriei socialistului Mircea C. Rosetti,
fiùl lui C. A. Rosetti. Tot aici, In nr. 4, Bacon (C. Bacalbasa), prin Neroziile
potriv.nicilor nostri, rdspunde celor ce au comentat defavorabil articolul lui Gherea,
IntTrtipiriat, se vede, cu destule rezerve. Oricum, Insd, socialistii izbutiserd a
se impune, din _moment ce se simtea nevoia replicii, cum e, spre pildä, cea din
articalul O confruntare : Socialistii nostri si Karl Marx (Convorbiri ¡iterare, nr. 9, 1883),
In care P. Th. Missir combate teoriile marxiste In domeniul stiintelor sociale asa
cum erau sustinute atunci de socialistii romani. I se va da un prim rdspuns In Dacia
viitoare, nr. 8, prin articolul Apeírarea socialismului. Al doilea va veni In anul urmd-
tor (1884) prin brosura Karl Marx si,economistii români. Expunere popularcl a teori-
ilor socialiste cu prilejul unui reispu. ns d-lui Missir, Iasi (pe copertd 1885), 108 pag.
cuprinend stadiul din Revista soctaleí (apdrutà la 10 aprilie, 1884, sub redactia
lui loan Nladejde si care fácea din ardtarea ideilor socialiste [...] partea cea mai
de cdpetenie a lucrdrii noastre"). Publiand studiul Karl Marx si economistii
nostri si prima parte din Rabia si socialismul, Gherea se impune ca un doctrinar
reprezentativ al socialismului la noi. Studiul dintTi, Impreund cu cel intitulat Ce
vor socialistii romani ? vor atrage .atentia lui Engels, care-i scria la 4 ianuarie 1888
lui loan Nadejde, redactor al Contemporanului : Dacd yeti putea sd-mi spuneti ce
dictionar mai bunisor sa-mi cumpdr din romaneste In nemteste, In frantuzeste sau
In italieneste, as fi foarte Indatorat ; astfel a putea Tntelege mai usor articolele
originale si brosurile : Ce vor socialitii români ? si Karl Marx si economistii nostri".
Cu mare placere continua Engels am väzut ca socialistii din Romania primesc,
In programul lor, principiele de cdpetenie ale teoriei care a izbutit a aduna Intr-un
mdnunchi de luptatori mai pe toti socialistii din Europa si din America e vorba
de teoria prietenului meu, raposatul Karl Marx" 4. De remarcat cä In Ce vor socia-
listii romcIni ? Gherea, vorbind despre rolul istoric al proletariatului, formulase
pentru prima data la noi teza despre dictatura proletariatului : ... Proletariatul
are chemarea istoricd de a realiza forma viitoare sociald, apropierea colectivd.
Societatea de azi pregateste deci si conditiunile de trai ale socientii viitoare si
clasa care trebuie sä realizeze formele socialiste. insa, daca rolul proletariatului
este de a realiza formele sociale viitoare, cum al burghezimei a fost de a realiza pe
cele moderne, atunci lupta proletariatului pentru emancipare este totodatd lupta
pentru viitorul omenirii [...]. Poporul, proletariatul, ajungind la putere, dupd
revolutia socialä, proletard, va Tritrebuinta dictatura sa de clasd ca mijloc pentru
a-si Intari domnia, pentru a organiza formele de viata ale societatii socialiste".
Contributia lui Gherea la orientarea marxista a socialistilor romani va fi relevan
I i In cadrul Congresului International Muncitor Socialist care va avea loc peste
sapte ani la Bruxelles, Intre 18-23 august 1891, si unde, In Raportul Inf4isat de ceitre
DelegaVa Partidului Muncitor RomcIn5 citim : Anul 1884 este o data Insemnatd istoria

4 Contemporanul, an VI, 1888, p. 570-571.


590 6 Reprodus In Munca, an II, nr. 26, 18 august 1891, p. 2.

www.dacoromanica.ro
desfasurdrii socialismului nostru. Am zis cd socialistii, lepadind formulele anarhiei,
evoluau repede cdtre materialismul stiintific european. in 1884 a aparut, la Iasi,
« Revista socialò», revistd pusd sub redactia lui loan Nddejde si a cdrei parte teo-
retica fu scrisd de cdtre marxistul roman C. Dobrogeanu-Gherea. in coloanele
acestei reviste teoriile lui Marx si ale lui Engels se facurd pentru IntTiasi data cu-
noscute publicului roman". (De notat cd, trei ani mai devreme, Intr-un articol din
Timpul, an. VI, nr. 63, din 20 martie 1881, lui Eminescu Ii veneau In minte numele
nihilistilor romani din Iasi, fratii Nadejde si Milea", a car-or atitudine Incerca nu
a o justifica, dar a o explica psihologic"). De altfel, de acum Incolo Gherea Incepe
a colabora constant la presa de stInga, iscalind cu felurite pseudonime, precum
N. I. Spartacus, Grachu etc. La Drepturile omului, de pildd (aparut In Bucuresti
la 1 februarie 1885 ; comitetul de redactie : C. Bacalbasa, Al. Braescu, C. A. Filitis,
E. A. Frunzescu, C. Mille, loan Nddejde, Al. G. Radovici, Paul Scorteanu), e
prezent cu : Steagul nostru (articol-program), Legea protivnicilor nostri, Idealul /or
si ideolul nostru, Ce vor socialistii, Presa fop de noi, Socialismul stiinffic i mijloacele
violente, Avem noi ocre proletariat?, Pro prietatea din punct de vedere istoric etc.
Tot din P:est an dateaza si primele lui articole literare : Arta de a scri, I. S. Tur-
gheniev, noti;e bibliografice, In Drepturile omului, la Contemporanul IncepIndu-si cola-
borarea literard cu Stefan Hudici, schip dramatic?). de V. G. Mortun, DI. Brociner
ca descriitor al vieVi telreinesti si I. S. Turgheniev, cdruia, prezentIndu-i scrierea Gene-
raVa noud, Ii traseazd un remarcabil portret, neuitInd a releva realismul scriitorului,
contributia operei sale la dezrobirea tdranilor", interesul sdu pentru miscdrile
sociale Innoitoare etc. Priceperea deosebita a
scriitorului de a Infátisa In mod excepti-
onal chipul femeii, pe care o va remarca Pagind de titlu.
mai trziu Ibrdileanu, e subliniatd Inca de
pe acum de Gherea : Niciodatd mina vre- ,;
unui maestru scriitor nu a zugrdvit chipul
femeii cu mai mare gingasie si cu mai adevarat
respect..." etc. in Romanul publicd In
acelasi an un interesant articol despre Dos- CONTEMPOR,ANUL.
toievski, cu prilejul aparitiei In foita"
ziarului a romanului Umiliti si obiditi, sub- Revista tiintifica literarà
liniindu-i talentul superior", prin care,
In ciuda unor aspecte retrograde ale endirii
sale (misticism, antisocialism etc.), se pune
.. 'tic) law.
zatiunii sociale contimporane"..
In rindul celor mai mari critici ai organi-
40AN NApEADE
O asemenea activitate (TnsumInd mult
mai multe si mai diverse studii si articole
deca cele semnalate mai sus), Ti va fi dat .

suficient curaj si autoritate Iduntrica pentru


ca In Contemporanui din iulie 1886 sd
r.rum, L . T.
publice articolul Cdtrei d-nul Maiorescu 6.
. rh3r,

6 Tipdrit In vol. II din Studii critice, sub titlul


Persona/itatea i morala in artd.
.,"...7.404,.:44.41,
. .,

sasjr!:
ii,u-Liroqukti6

www.dacoromanica.ro
De pe o pozitie In mare parte inedita In ideologia noastra, Gherea ridica cel
dintIi o serie de obiectii la acel articol prin care Titu Maiorescu, argu-
mentind deplina legitimitate artistica a Comedii/or d-lui I. L. Caragiale 7, punea
asa cum se va exprima mai tirziu E. Lovinescu 8 - bazele ideologice ale criticei
estetice''.
Citit cu ochii de astazi, articolul lui Gherea surprinde printr-un stil cam prolix
si bolovanos, simplificator pe alocuri, dar este primul teren pe care s-a purtat
ceea ce avea sa rarn'ina In epoca drept polemica Maiorescu-Gherea".
In endirea criticului socialist, militant, ideea promovata de Maiorescu a avut
doar un ecou negativ. Gherea nu putea fi de acord cu argumentele maioresciene
despre emotiunea impersonala" sau sfera ideala a ematiei artistice", derivate
din conceptia aristotelica a catharsisului", dei ele situau judecata de valoare asu-
pra operei literare pe o treapta noua, superioara. Mai mult, Gherea a interpretat
eronat termenii Insisi, risipindu-se excesiv pentru a larnuri ceea ce el considera
drept contraziceri legate de emotiunea impersonala". Tezele lui Maiorescu au
fost judecate In sine, absolutizate In aspectul lor strict estetic cum avea sa se
faca si mult timp mai tIrziu fara a se aprecia latura practica, de eficienta direct
cu ltu raid a stud i i lor sale critice, urmarind o selectare severa, drastica, a valorilor literare
din epoca, prin aplicarea adecvatä a criteriului estetic. De aceea Gherea a condam-
nat fart apel afirmatia maioresciana ca patriotismul, cel mai important simtamTnt
pentru cetateanul unui stat In actiunile sale de cetatean, nu are ce cauta In arta
ca patriotism ad-hoc", refuend a Intelege ca atacul at'it de categoric al lui Maiores-
cu era Indreptat nu Impotriva literaturii patriotice, ci Impotriva maculaturii patrio-
tarde, din care criticul junimist daduse atitea exemple In studiile si articolele lui
anterioare. Retrospectiv, nereceptivitatea lui Gherea apare cu atit mai paradoxalä
cu eit el Insusi se riclica Impotriva unei asemenea pseudoliteraturi, cu argumentatii
analoge unora din 0 cercetare critica asupra poeziei romdne de /a 1867 sau in
contra directiei de astazi In cultura roman& Pozitia lui Gherea e si mai frapanta &id
asertiunile sale fac o aluzie transparenta, el dIndu-le Insa ca exemplu negativ, la
poeziile patriotice ale lui Alecsandri din ciclul OstaVi nowi, inspirate din razboiul
nostru pentru independenta. and In dramele noastre nationale si patriotice din
razboiul din urma zice Gherea soldatii-curcani, Täranii, In redutele de la Gri-
vita, rostesc cuvIntäri patriotice, apoi de buna seama aceste lucrar s'int parodia
artei, nu arta, si pricina e fiincica sInt mincinoase" 9. Criticul nu Intelege intentia
artistica a poetului, care e valabila Intruet izbuteste sa exprime avintul patriotic
al ostasilor nostri In razboiul de la 1877. In schimb, un argument temeinic al lui
Gherea e acela imaginat In ipoteza ca un scriitor talentat ar face o drama de pe
la 1848, ca eroul dramei ar fi Balcescu, a carui mima batea asa de fierbinte, care
suferea atit de mult de relele Tarei sale, al carui puls batea cu al tarei". Artistul
care ar scrie o astfel de drama ar trebui negresit sa pule In gura eroului dis-
cursuri pline de focul patriotismului, pentru ca altmintrelea tipul lui Balcescu n-ar
fi adevarat, ba Ara aceste discursuri nici n-ar putea fi Tnteles In total" (p. 54).

7 in Convorbirs hterare, an XIX, 1 septembrie 1885, p. 499.


In T. Maiorescu sl posteritateo lui critic& Bucure0, 1943, p. 10.
C. Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, EPL, editie ingrijitl de George Iva;cu, 1967,
592 in continuare, cifrele din parante7.1 se vor referi la aceasti edi/ie.

www.dacoromanica.ro
Peste vreo apte decenii, Camil Petrescu avea sA dea drama i romanul al cdror erou
central e tocmai cel imaginat de Gherea.
Revenind la problema moralei In arta, e de remarcat cà, spre deosebire
de Maiorescu, care sustinea valorificarea etica a artei numai In interiorul valorii
ei estetice, Gherea atribule artei o morald comparabild cu cea a vietii practice.
Exista, deci, dupd Gherea, o artd cu forta moralizatoare, dar i una care mdre§te
coruptia §i demoralizarea" (p. 58). Ce anume conditioneaza valoarea eticd a operei
de art.& forta ei educativa? Doua ar fi conditiile unei opere artistice acrinc morale
Tnaltarea morald §i idealä a artistului i puterea creatoare, geniul. Una singurd
dintr-Insele nu ajunge" (p. 62). Treand peste ordinea In care s'int subliniati ace0
doi factori, sä vedem ce sens le da Gherea. inaltarea morala a artistului este morali-
tatea artistului însuli, Trialtimea morald, intelectuala, ideala, la care a ajuns el"
(p. 61). Dei termenul nu e tocmai fericit, deoarece ar putea duce la faptul biogra-
fic In sine, care uneori contrazice elevatia ideald a operei unui scriitor 1°, Gherea
Ii dd In fond o acceptie mai larga. E vorba de situarea artistului la Traltimea de &-
dire i simtire a veacului sau, de capacitatea de a transmite prin opera sentimen-
tele i ideile cele mai nobile, mai umane ale unei epoci.
De acum Inainte activitatea lui Gherea se va desfd§ura cu oarecare consec-
yenta, atit In directia propagdrii §i explicdrii ideilor marxiste la noi, a organizarii
micArii socialiste imuncitore0, cIt i in cea a fundamentarii i aplicdrii me-
todei critice pe care Incerca s-o promoveze. Astfel, In 1886, el publica
In Contemporanui, dupd Ceiträ di. Maiorescu si Pesimistul de la Soleni, In Revista
social?", ultima parte din Robla si socialismul, Ce vor socialistii romdni ?, Expunerea
socialismului stiintific si programul socialist, apoi Liberalii ideologi-utopisti fato cu socia-
listii (raspuns celor care atacaserd ideile expuse In programul cercurilor socialiste),
iar In brouri Robia si socialismul. Rdspuns lui Herbert Spencer (la0, 53 p.) i Ce
vor socialistii romdni?
In 1887 e prezent In Contemporanul cu studiul Critica criticei (reluat In volum
cu titlul Asupra criticei), al doilea prin care 4i definete pozitia fata de cea a lui
Titu Maiorescu, referindu-se direct la articolul acestuia Poeti si critici (Convorbiri
¡iterare, nr. 1, 1886), urmat de Deceptionismul In literatura romdnd, Eminescu, Direc-
tic Contemporanului" (prima parte ; continuat peste doi ani i reprodus apoi inte-
gral In Studii critice), lar In Revista socialei cu Anarhismul si socialismul i Rdspuns
la unele intimpinóri, noi precizari In legatura cu studiul Ce vor socialistii romdni ?
In 1888 Gherea semna, cu pseudonimul Spartacus, rubrica Migarea sociald din
Drepturile omului, dedicata noutatilor din mi§carea muncitoreascd internationala
(din nr. 6, 20 sept., pInd la sfTrOtul anului, cu intermitente). Dar preocupdrile lui
se largesc mereu, i In anul urmator se manifestà l ca traducator, publicInd In Con-
temporanul piesa Furtuna de Ostrovski, Insd, In genere, nu va starui Intr-o atare
directie, prea prins, probabil, In restul activitatilor sale. Caci, Indatd ce la Incepu-
tul lunii februarie 1890 se Trifiinteazd Clubul muncitorilor din BucureTti, nucleul
viitorului Partid Social-Democrat al Muncitorilor din România, Gherea i incepe
a colabora la organul sau de presa, Munca, aparut la 25 februarie, sub redactia

" Da, opera artistica scrie Gherea reproduce caracterul personal al artistului ;i sub
e caracter» trebuie sa 1ntelegem temperamentul, inteligenta, simpatiile si antipatiile, ura;i iubirea,
bucuria ;i suferinta lui toate Inrturirile mijlocului social In care traieste, a primit educatie etc."
(p. 61). 593

88 - 0. 178

www.dacoromanica.ro
lui loan Nddejde, Const. Mille, Ion Catina, P. Musoiu, Al. lonescu, cu articole pre-
cum Chestiunea täräneascdu, Leacul definitiv, Votul universal (sub pseudonimele
I. Vasiliu, C.D.G., sau Grachu).
In 1890 Ti apare si primul volum din Studii critice, cuprinzInd aproape toate
studiile si articolele de critica literard publicate pInd atunci, unele substantial revd-
zute. lnedite erau articolele I. L. Caragiale si Al. Vlahutä.
Volumul urmdtor, intitulat tot Studii critice, va apdrea In 1891 si va cuprinde
la capitolul inedite Fäclia de Paste si Asupra criticei metafizice i celei stiintifice (räs-
puns d-lui Bogdan), restul scrierilor fiind publicate anterior In presa. Pe baza lor
si IncIntat si de succesul real pe care-I avea In rIndul cititorilor, mai ales al celor
tineri, crede ca ar putea concura la premiul Heliade Rddulescu" al Academiei, ald-
turi de I. L. Caragiale (cu care, ca si Delavrancea, Vlahutd si alti scriitori, legase
o foarte strinsd prietenie), Tnsd In sedinta ordinard a Academiei Romdne din sesiu-
nea generara a anului 1891, dupd dezbaterea raportului lui B. P. Hasdeu, potriv-
nic premierii atit a scrierilor d-lui I. L. Caragiale, Teatru si Njpasta", cIt si a
scrierii d-lui I. Gherea, Studii critice" (cf. procesul-verbal nr. 23), se pune la
vot propunerea de a se acorda premiul « Eliade Rddulescu» d-lui Gherea.
Rezultatul votului este : 8 pentru, 16 contra.
DI. Presedinte anuntd cd propunerea s-a respins.
Se pune la vot propunerea de a se acorda premiul « Eliade Rddulescu» d-lui
I. L. Caragiale.
Rezultatul votului este : 3 voturi pentru, 20 contra.
DI. Presedinte anuntd ca propunerea s-a respins".
Gherea Tnsd, ca si Caragiale, nu se va descuraja si, paralel cu activitatea publi-
cisticd la Munca (Chestii de tacticei, Cosmopolitismul lor si al nostru, Un sfattinerilor
social-democrati, Robia frazei, Frazele Inseleitoare etc.), va sustine In Critica socialä
(apdrutd la 1 dec. 1891 si conceputd de redactorii ei, loan Ndclejde si V. G. Mortun,
ca revista stiintificd" de ldmurire si propaganda a ideilor socialiste) rubrica Politica
internä (semnInd I. Vasiliu), iar din anul urrator se va manifesta mai intens si In
calitate de conferentiar, vorbind, de pila despre Rolul paturei culte In transformärile
sociale (In ziva de 23 februarie, la Cercul studiilor sociale din lasi", conferintd apd-
rutd In nr. 5 al revistei Critica sociald), Conceptia materialistel a istoriei (In ziva de
22 martie la Cercul studiilor sociale din Bucuresti ; rezumate ale conferintei vor
apdrea In Democracia social6 si In Munca, iar integral, ea va fi editatd In acelasi an
In brosurd, In 2 editii), Tactica liberal6 (Cercul studiilor sociale din lasi, reprodusd,
de asemenea, In Critica socialä, sub sematura I. Vasiliu) etc. E activitatea ce-i
va aduce o mare popularitate, mai ales printre tineri : Acum un sfert de veac
nota Gala Galaction In Cronica din 1916 tot tineretul entuziast si iubitor de idei
era socialist si iubitor al lui Dobrogeanu-Gherea, birtasul din Ploiesti".
In aceastd perioadd, Gherea Tncepe a colabora si la Democratia social& publica-
tie din Ploiesti, condusd de Al. G. Radovici si avIndu-I ca prim redactor pe Anton
Bacalbasa, organ de luptd" pentru care interesele clasei muncitoare sTrit pururea

u Din care e de retinut si urmatoarea Declargie" : ori de cite ori va fi vorba de o imbu-
natatire clt de mica pentru muncitori, vom lupta i vom stärui din toate puterile ca mea imbunatapre
sil se foca [...]. Vom lucra deci Intotdeauna pentru once Imbunatd%ire, farä a ne päräsi steagul
594 si a Inceta lupta pentru ajungerea lintel mai Indepdrtate" (Munca, 8 iulie 1890).

www.dacoromanica.ro
steaua noastrd polarä". Aici publica Gherea articole precum : Avangarda socialis-
mului, Foametea teirdneascd, 1 Mai, D. Maiorescu, acesta din urrnd reprodus si In
Munca, la care criticul continua a scrie. Inten popularizdrii" unui asemenea arti-
col In mai multe public* este evident& el constituindu-se ca piesd" direct impli-
catá In polemica lui Gherea cu mentorul junimist. Acesta rdspunsese, In martie 1892,
prin Asupra personalite0 i impersonalitd;ii poetului 12 obiectiilor, formulate In urrnd
Cu sase ani de Gherea In articolul Personalitatea si morala In arta, urrnInd ca In
luna iunie a aceluiasi an, 1892, sd confererqieze la Ploiesti despre Conditiile progre-
sului omenirii. Prilejul este, astfel, exploatat de Gherea ce redeschide polemica
prin D. Maiorescu. Dinamica acestei dezbateri, desigur palpitantá pentru opinia
publica a acelor ani, dat fiind prestigiul imens al lui Maiorescu si bunul renume
al lui Gherea, va fi rezumatd de o brosurd, C. D. Gherea sou socialistii si progresul,
apdrutá la Ploiesti sub semnätura unui S.Y.M. Maiorescu arnInd dialogul, desi din
tabdra lui Gherea se va mai interveni, precum In anul urrndtor, and T. Maiorescu
publidnd In traducere scrierea lui H. Spencer, De /a libertate la sclavie, sub titlul in
contra socialismului13, imediat va apdrea replica lui Raicu lonescu-Rion (semnatá
Bulgarul) sub titlul in contra socialismului de H. Spencer, indiciu cä taberele Isi ur-
mdreau destul de Indeaproape miscdrile14.
Dar activitatea politicd e tot mai intensd, fiind desfäsuratá mai ales In vederea
organizärii clasei muncitoare, a unui detasament Inaintat al sdu, fapt ce se va pro-
duce In 1893, and la 31 martie, se creeazd Partidul Social-Democrat al Muncito-
rilor din Rcsmania, primul partid al clasei muncitoare din -Ora noastrd. Lucrdrile
congresului sInt conduse In ziva de 1 aprilie de Gherea, care figurase In fruntea
listei de delegati din partea Clubului muncitorilor din Bucuresti. Pe aceeasi linie
a activitálii politice, e de amintit cd, In ultimele zile ale lunii iulie 1893, Gherea
se IntIlneste cu Engels la Londra 15, IntIlnire In vederea cdreia fdcuse o serie de de-
mersuri. in 29 iulie 1893, de pildä, Stepniak Ti scrisese lui Engels : ... Dobrogeanu
Tmi cere scriu citeva cuvinte pentru a-I introduce, ceea ce eu nu cred cd
este necesar, deoarece dumneata II cunosti, desigur, dupd nume. El pleacd la Con-
gresul de la Zürich ca reprezentant al socialistilor romani si, venind pentru dteva
zile la Londra, este foarte dornic a te vedea" (cf. Arhiva Institutului de istorie a
partidului de pe lIngd C.C. al P.C.R., fondul Marx, Engels, Lenin despre Romania").
In acelasi sens, Engels a primit o scrisoare de la Eduard Bernstein, In care acesta
din urrnä, pe baza recomandärii fdcute de P. Axelrod, l-a introdus la Engels pe
Dobrogeanu-Gherea. Cu prilejul vizitei, Gherea i-a ddruit lui F. Engels primele
doud volume din Studii critice, scriind In limba romana pe primul volum dedicalia
Maestrului Fr. Engels ca semn de admiraTie si recunostinte, iar pe cel de-al doi-
lea : Maestrului Fr. Engels ca semn de profundä admiratie din partea autorului"
(fotocopiile [dupd Arhiva Marx-Engels-Lenin", Moscova], in Arhiva Institutului
de istorie a partidului de pe lIngd C.C. al P.C.R.).

Convorbiri ¡iterare, an XXV, martie 1892, p. 885-894, reprodus, apoi, In Critice, vol. III,
sub titlul Contraziceri?
Convorbiri ¡iterare, an XXVII, nr. 6, septembrie 1893, p. 481-508. Textul va fi editat In
acelasi an la Bucuresti In brosurd.
14 Cf. Munca, an IV, nr. 39, 40, 41 din 21, 28 noiembrie si 5 decembrie 1893.
15 Cf. Gherea, Friedrich Engels, In Lumea noud Ointificd i literarei, din 31 iulie 1895,
articol integrat In vol. V de Studii critice, p. 293-297. 595

www.dacoromanica.ro
0 luna mai tTrziu, la Ziirich, Gherea I-a reIntIlnit pe Engels la Congresul Inter-
nationalei a II-a. Cu aceasta ocazie, marturisqte el (In articolul Friedrich Engels),
i-am strins mlna zidndu-i « La revedere, peste trei ani la Londra» ; el mi-a ras-
puns cu glas obosit : « Cine tie, trei ani e vreme lung, i eu era batrTn»"".
La acest Congres a fost dezbatuta pentru prima data, din initiativa lui Gherea,
problema agrara, analizIndu-se, totodata, pozitia social-democratiei internationale
fata de ea, Indt acesta putea scrie cu reala mIndrie In Munca din 22 august 1893,
In articolul Chestiunea agrarà la Congresul international de la Zürich : STnt numeroase
chestiunile de mare importanta ce au fost tratate In Congresul international de la
Zürich. E de netagaduit Insa ca de o deosebita Insemnatate a fost chestia agrara.
Propunerea delegatiei romane, sustinuta de opt natii, a fost In fine primita [...].
Cinstea initiativei revine, desigur, partidei social-democratice romane i dele-
gatilor ei".
De altfel, el va actiona mereu pentru cunogterea i recunogterea mi carii
muncitore0 din Romania peste hotare, i, de exemplu, In timpul Congresului de
la Londra al Internationalei a II-a din 1896, Intr-o scrisoare, II roaga pe Plehanov,
care era delegatul social-democratiei ruse, sa sprijine recunogterea de catre Con-
gres a delegatului P.S.D.M.R. ca singurul reprezentant al miKArii muncitore0 din
Romania, Plehanov satisfacIndu-i imediat cererea.
Cu timpul, legaturile sale In cercurile socialiste din alte tari se vor tot largi,
Gherea bucurindu-se de atentie i respect din partea unor reprezentanti ai aces-
tora, determinIndu-i sa ia act i sa sprijine tot mai activ miKarea socialista de la
noi, care am vazut Incepuse ..er-0 face auzit glasul In dezbaterile internationale.
Cunogte, Intre altii, pe Clara Zetkin, Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht, Karl
Kautsky etc., care II tratau pe socialistul roman cu mare stima, foarte interesanta
corespondenta cu unii dintre ei fiind revelatoare in acest sens, ca i in directia
procesului sail de creatie 17. Exista i o carte potala (redactata, probabil, de Rosa
Luxemburg), expediata lui C. Dobrogeanu-Gherea de unii dintre participantii la
Congresul Internationalei a II-a tinut la Copenhaga In 1910, pe care, Intre cele vreo
20 de semnaturi, distingem i pe a lui V. I. Lenin, alaturi de cele ale lui Plehanov,
C. Racovski, Branting, C. Huysmans etc. Textul Insu0 al misivei e graitor In pri-
virrta consideratiei de care se bucura Gherea : Bunului tovar4 i excelentului
om Dobrogeanu-Gherea, salutul i fratia Congresului international de la Copen-
haga"18. Faptul a fost subliniat i de militanti precum Blagoev, Dimitrov, Tuto-
vici, care au relevat rolul lui Gherea In propagarea socialismului tiintific In aceasta
parte a Europei. Tutovici, de pilda, spunea In 1912: Socialismul din Serbia dato-
rete In mare parte succesul sau de astazi i ajutorului pe care I-a avut de la socia-
lismul roman. Una din primele bropri pe care am citit-o a fost studiul marelui
tovar4 al dv. Gherea asupra conceptiei materialiste a istoriei" Scrieri ale sale
(articole i browri) aparusera In rusa, bulgara, sIrbA, franceza (Indeosebi prin
revista L'Ere nouvelle, 1893-1894, In a carei conducere erau i studenti romani
aflati la Paris, dar 0 prin La Revue socialiste, La Revue sociologique), mardndu-se

19 Apud Miscarea muncitoreascd din Romdnia (1893-1900), Bucuresti, Editura politica,


1965, P. 370.
17 Vezi unele referiri In revista Le mouvement social, Paris, nr. 59/1967.
18 Analele institutului de istorie a partidului de pe fine C.C. al P.M.R., nr. 2/1960, p. 98. Vezi
si Analele.... nr. 2/1970: Pro Constantin Dobrogeanu-Gherea. Corespondent°, p. 80-92.
596 15 Rorndnia muncitoare, 8 iulie 1912.

www.dacoromanica.ro
astfel, In plan european, atIt prezenta sa ca doctrinar al marxismului, cIt i inte-
resul reprezentantilor miscarii socialiste internationale pentru activitatea teoretica
si practica a militantilor socialisti din Romania. In afara de Plehanov, erau amos-
cuti In Romania P. Axelrod, care fusese chiar In tara, si Vera Zasulici [...]. Se pare
cA prin intermediul Verei Zasulici, V. I. Lenin a luat cunostinta de personalitatea
lui C. Dobrogeanu-Gherea"
La 20 de ani de la Direqia noud a lui Titu Maiorescu, timp In care prin Eminescu,
Caragiale, Creanga dezvoltarea literaturii noastre facuse un salt urias iar Slavíci,
Macedonski, Vlahuta, Cosbuc, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu erau in Ora afir-
mare ; dupa ce, prin Contemporanul, cucerise un mare prestigiu, sintetizind el
Tnsusi, In cele doua volume de Studii critice, o noua directie In valorificarea creatiei
artistice romanesti, Gherea in anii 1893 si 1894 Inscrie In istoria culturii noastre
cele doua volume din periodicul Literaturd ;i ftiintd. Aici va publica el studiile de o
deosebita valoare teoretica, Migarea literard ;i ;tiin;ificd, Asupra esteticii metafizice
;tiintifice, Idealurile sociale ;i arta (In nr. 1), urmate de Artiftii cetdjeni, Polemice,
Arti;tii proletari intelectual! (In nr. 2). $i continutul si forma acestor veritabile eseuri
de sociologie a culturii si líteraturii grit Intru totul remarcabile, marcInd ca, la aceasta
data, atributele criticei ;tiir4ifice se impun cu o mare forta de patrundere a fenome-
nului literar remanesc, atTt prin definirea liniilor lui de perspectiva In cadrul national,
cIt si In contextul evolutiei europene.
Literaturd i giinp are meritul, totodata, ca alaturí de colaborarea unor scriitori
precum Vlahuta si Delavrancea, O. Carp, sa ofere culturii noastre progresiste stu-
diile unor oameni de stiinta ca D. N. Voinov (Noile cuceriri transformiste, Metoda
intrebuintatd In studiul morfologiei) sau cele ale Sofiei Nadejde consacrate Evolutiei
familiei. Perioada deosebit de fecunda In activitatea lui Gherea, ea Inscrie de asemenea
colaborarile acestuia la ScIpteímlna ilustratd (Cu Dec&
derea literaturii contemporane) sau la Evenimentul
¡iterar (cu Ibsen, Björnson, Peto fi, Genii necunoscute, Pagini de titlu.
(fragment din Poetul telr6nimii) Biblioteca social-
democrata) etc., aceasta paralel cu o sustinuta
publicistica politica, cu conferintele publice, Gherea
fiind acum o personalitate In plina consacrare pe 1;t1TERATUkA-.
mai multe planuri. intr-un articol despre Tenditnele
literaturei franceze actuale (Scoala romand), aparut 41

la sfrrsitul acestui an", Gherea Incerca o explicare


a simbolismului si romanului psihologic, a caror
aparitie i se Infatisa ca o reactie dialectica la vechile STTINT
,
curente : primul In contra Parnasului, al doilea In
contra naturalismului. El intuia ca simbolismul sub
o aparenta omogena ascundea talente de forta si
de directii diferite". Din desfacerea simbolismu-
lui" a iesit si scoala romana", ai carei repre-
zentanti (Jean Moréas, Maurice du Plessys, Ernest DIRECTOR. C. DOBROGEANU-GkEREA
Raynaud, Charles Maurras) sTnt prezentati succint
cititorilor. Tot In Lumea noud va publica In anul

" Lumea ma an I, nr. 32, 5 dec. 1894, 53. 2-3


(semnat C. G.).

www.dacoromanica.ro
urmator un articol despre Leconte de Lisle si poezia contemporanä21, poet ce i se pdrea
punctul central de echilibru, In jurul cdruia se InvIrtesc toate curentele poetice ale
secolului". De re-tinut de aici precizarea cä formalismul ca i tezismul In artá sTrit cloud
teorii contrare i false, cdci ambele fac deosebirea, care nu-i posibild In opera de
arta, Intre forma i fond". Mai interesant e ca aldturi de aceastä previziune, parca,
a conceptului modern de structurd, ce reunete (nu disociazd ca la Maiorescu) fon-
dul cu forma, discutTnd acuza de impasibilitate" adusd operei lui Leconte de Lisle,
criticul ce polemizase cu Maiorescu vorbete de teoria cornund intregii literaturi
realiste : imperscnalitatea In artd". Prin impersonalitate se Intelege Idmurete
Gherea puterea de a iei din sine InsuO, darul de a Trrtelege, de a simpatiza
cu alte suflete, de a da o forma' exacta, reald, naturii i civilizatillor pe care poetul
le descrie, i aceasta In opozitie cu literatura romanticd, care nu-i dedt expresia
prea mult mdritd a unui eu pe care poetul I-a plimbat prin toate latitudinile i In
care a rezumat Intreaga natura" etc. Dar criticul mai era foarte aproape de Maio-
rescu i atunci cind, In ace10 articol, vorbind despre deosebirea dintre arta
tiinta, afirma : In reprezentarea sensibild a fenomenelor consistä arta, tiina le
reduce la dteva legi generale, exprimate In termeni abstracti". in 1867, In O
cercetare criticó asupra poeziei romeine, Maiorescu notase : ideea sau obiectul ex-
primat prin poezie este totdeauna un simtarnInt sau o pasiune".
Dintre alte articole publicate In 1895-1896 ar fi de menTionat Greutätile tra-
ducerii, O problemó literaró, SupraproducTia intelectualilor, Critica si literatura etc.,
intrate In majoritate In volumul al III-lea de Studii critice, apdrut In 1897, care. cu-
prindea i studiul Poetul çöränimii, In parte inedit. in urma acestui eveniment,
la 29 octombrie 1897, Gherea se adreseazd din nou preedintelui Academiei Romane
cu cererea de a fi Inscris la concursul pentru premiul Academiei din 1898. E din
nou respins.
PrefaVnd In ace10 an o noud ediTie a car-0i doctorului $t. 5-aria Mediul social
ca factor patologic, 10, 1897 (aparutá ca un omagiu postum adus autorului), Gherea
face acolo o veritabild profesie de credinta socialista, din care reTinem pasajul : $i
vorbind de socialism, nu InIeleg acel socialism care slujete spre mulTdmirea unor
anumite sentimente de fanfaronadd i vanitate, nici acel socialism care serva de
semn distinctiv unei anumite vTrste i care trece fatal dimpreuna cu ea, nici acel
socialism care se rezumd In dteva formule doctrinare, InvdTate pe de rost din reviste
streine i %/Triturate prin Intruniri publice, ci socialismul ca principiu activ, care
hotarInd convicIiunile omului Ii hotar4te pentru toatd viata felul de a fi, de a trái".
Un an mai tIrziu, In 1898, va reveni cu noi precifári teoretice In articolul Anar-
histi si socialisti din Lumea nouó. Se pare, Insd, cà activitatea lui cunoTtea i anume
discontinuitati, din moment ce Intr-o nota din 1899, intitulatá Pentru d. Dobrogeanu-
Gherea, un V. Coroand se plinge in Lumea noud22 In acest sens, fddrid i referiri
directe la climatul ideologic contemporan : O problem& capitald se agita astäzi
In lumea socialista din -Ord. E vorba de schimbarea programului Partidului Social-
Democrat roman i a tacticii urmate de partid [And acum. Ar trebui ca teoreti-
cianul socialismului roman sd iasa din pasivitatea In care stá de atTta timp
spund cuvIntul In chestiile arfatoare, care fac obiectul socialiOlor romani, cIt
In privinIa noului curent care tinde sà dea o noud Indrumare mi cdrii social-demo-
crate europene".
21 Lumea nou6, an I, nr. 68, 15 ian. 1895, p. 2-3 si nr. 82, 30 ian. 1895, p. 3.
598 32 Lumea noud, an V, seria II, nr. 20, 4 aprilie 1898.

www.dacoromanica.ro
Fapt simptomatic : Tntre 20 si 22 aprilie 1899 are loc al IV-lea Congres al
P.S.D.M.R., marcInd ceea ce a intrat In istorie sub numele de tradarea generosilor".
La acest congres au absentat delegatii : I. Gherea, I. Nddejde, Sofia Nadejde, I. C. Ata-
nasiu si Deodat Táranu. O Tncercare de precizare a unor pozitii se facu doar prin
republicarea In mai multe numere din Lumea noud (11 iulie 24 octombrie 1899)
a studiului lui Gherea Ce vor social4tii romdni ?, apdrut In Revista sociald din 1885
si care constituie vechiul program al miscdrii socialiste de la noi. Scindarea I-a afec-
tat profund pe Gherea. intr-un articol omagial, aparut In Calendarul Muncei pe 1916
(editat In 1915, an In care Gherea Tmplinea 60 de an i), M. G h. Bujor, evocd Tntr-o retro-
spectiva, i aceste dramatice momente : Influenta sa In miscare [miscarea socia-
listd n.n. G. /] a fost Intotdeauna covIrsitoare si hotaritoare In lucrarile launtrice
de Inchegare a partidului, de orientare In diferitele probleme politice, sociale sau
economice, In formularea principiilor lui. Nu a fost program In redactarea caruia
sd nu fi luat parte. Nu a fost congres la ale cdrui lucran, de aproape sau de departe,
sà nu fi participat [...]. Gherea s-a identificat cu miscarea. Toate restristele ei au
avut un puternic ecou In sufletul sau. Cel mai chinuitor a fost acela din 1899, cInd
fostii conducatori ai partidului, trädTridu-I, au trecut In masd la liberali".
De altfel, Indatd ce va avea prilejul, Gherea se va reangaja In polemica Impo-
triva celor care sustineau (unii fosti comilitoni) inaderenta socialismului la socie-
tatea romdneasca a vremii 23. in primul numar al ziarului Romania muncitoare (aparut
la 1 ianuarie 1902, tribuna a aripii de stInga din miscarea muncitoreascd romana,
ce-si propunea sà faca educatiunea clasei muncitoare" si sd apere interesele ei"),
el e prezent cu articolul Socialismul IV are oare ratiunea ?, precedat de o scurtd nota
redactionald: Prietenii de altädatd ai socialismului : S. Sanielevici In revista Eco-
nomia nationala i vechiul si Tricercatul socialist I. Nddejde In Noua revista' romand
au sustinut amTndoi cà socialismul In Tara romdneasca n-are ratiunea de a fi. Pro-
dus al tarilor cu viata economicd Tnaintatd, al tdrilor cu mare industrie, el n-are
nici un teren Tntr-o Tara ca a noastrd, lipsitä de aceastd industrie, si deci socialis-
mul trebuie sä dispara, iar socialistii, cIti au ramas, sa se prefaca Tn burghezi cin-
stiti. Romania muncitoare s-a adresat la vechiul socialist C. Dobrogeanu-Gherea,
cerTridu-i opinia In aceastä privintd. D. Gherea ne trimite un raspuns caruia Ti dam
loc In numdrul de fatá si pentru care comitetul nostru de redactie Ti aduce cele
mai calduroase multumiri".
Gherea va mai colabora la Romdnia muncitoare In anii urrndtori, dar fard fer-
voarea din epoca anterioara, dezarnagit, probabil, si de unele insuccese de moment
ale miscarii socialiste, fapt ce determina si Triceputul unor oscilalii In pozitia sa ideo-
Apdruse Tnsa o noud generatie de militanti care nu vor descuraja, oricTte
lupte vor avea sa mai Tnfrunte. in acest sens este semnificativa atitudinea fata
de evenimentele politice din viata partidului, marcata de un articol al lui Al. lonescu,
SIntem i rdm'inem : Noi nu putem sà renuntam la partidul si la idealul nostru [...]
Noi sTritem si ramTnem soldati credinciosi ai steagului rosu al proletariatului inter-
national si In aceasta directie vom lupta pentru ca elementelor care Imping pe cal
nesändtoase muncitorimea sd le aratam fie naivitatea lor politica, fie reaua Ion cre-
dinta" (Lumea noud, an V, nr. 19, 28 martie). De mentionat, totusi, pentru aceasta

23 A fost nenorocit In cel mai curat Inteles, ca de o cumplita catastrofa proprie, and s-a
prabusit vechea miscare socialista si a simtit o adevarata renastere sufleteasca and s-a ivit mis-
carea noua" noteaza C. Graur in Portrete socialiste, Ed. $antier", Bucuresti, f.a., p. 10. 599

www.dacoromanica.ro
perioadd, studiul publicat In 1900 in citeva numere din Adevärul (semnat Un vechi
socialist"), articolul Deosebirea dintre anarhism qi socialism, apdrut In 1901, In Noua
revistä romand,cai studiul, mai amplu, intitulat Din ideile fundamentale ale socia-
lismului (1906), expus initial sub forma unei conferinte In sala cercului « Romania
muncitoare». Acesta din urrnd completa substantial studiul despre Conceptia mate-
rialistä a istoriei, vddind, totodatd, continuitatea preocupdrilor sale In analizarea
anarhismului si a altor variante ale ideologiilor ce se pretindeau revolutionare.
Preocuparea lui Gherea de problemele eticii socialiste era mai veche,
Intr-un articol din Romania muncitoare, din 5 iunie 1905, scria, Intre altele : Etica
noastrA, etica socialistd, judecd si pretuieste valoarea morald i sociald a actiunilor
omenesti tocmai prin motivul moral prin care aceste actiuni au fost inspirate, prin
devotamentul, dezinteresarea, abnegatia cu care au fost sdvIrsite. $i din doi socia-
Usti care au lucrat si si-au ars toate puterile sufletesti In serviciul cauzei socialiste,
dar din care unul a lucrat Intr-un mediu favorabil, iar celdlalt Intr-un mediu nefa-
vorabil, e evident ca cel dintri va obtine rezultate nerndsurat mai mari decIt cel
de-al doilea, dar valoarea morald, sociald, valoarea socialista a actiunii va fi aceeasi".
Doi ani dupd rAscoalele tärdnesti din 1907, Romania muncitoare publicd In numd-
rul sdu din 15 februarie", la rubrica Rdscoalele tdránesti" un Apel : Un tovards
al nostru lucreazd la o brosurd privitoare la rdscoalele tdrdnesti. Acea brosurd tre-
buie sd fie Inainte de toate dosarul viu al represiunii sdlbatice. in ea trebuiesc sd
se string& tot ce s-a putut afla despre modul barbar si criminal In care clasa std-
pInitoare s-a purtat fatd de tdrdnimea fldmIndd i incultd".
Se prevestea astfel cartea lui Gherea, Neiobägia, Studiu economico-sociologic a
problemei noastre agrare (Bucuresti, 1910), ampld analizd pe bazele teoretice ale
social-democratiei promovate de Gherea a vietii sociale si In special a celei tar&
nesti din Romania. Lucrarea a fost redactatd In mare parte la Sinaia, unde Gherea
achizitionase o vild (care va trece In posesia ginerelui sdu, criticul Paul Zarifopol)
si unde chiar In 1910, In epoca definitivdrii ei primea, sub iscdlitura lui I. C.
Frimu, o semnificativd telegramd din partea delegatilor la congresul de constituire
a Partidului Social-Democrat : Congresul de constituire al Partidului Social-Democrat
trimite pdrintelui intelectual al socialismului din Romania recunostinta, dragostea si
dorinta vadd Tricd multi ani de aici inainte, inspirInd lupta muncitorimii noastre"25.
Chestiunea rolului social-democratiei In tdrile Inapoiate II preocupase pe Gherea
de mai multd vreme, In polernicile angajate cu poporanistii ea prinfind un contur
mai precis, pInd la fundamentarea ei In Neiobägia. Astfel, In articolul Post-scriptum
sau cuvinte uitate" argumenta : Social-democratia, chiar In ladle Triapoiate, are
propriul ei rost, are propria ei lucrare de Implinit, are propriul ei domeniu de
activitate, determinat de propria ei conceptie, a oamenilor si lucrurilor. Aceastd
lucrare trebuie s-o faca ea pentru cd nimeni n-o va face In locul ei". in acest scop
el trece la elaborarea unei conceptii de ansamblu privind dezvoltarea larilor Ina-
poiate In orbita celor Tnaintate", cristalizatd In teoria neiobagiei, prin care Incerca
sd descifreze efectele economice pe care le are asupra tdrilor slab dezvoltate atra-
gerea lor In sfera contactelor cu cele Inaintate".

14 Romdnia muncitoare. an IV, seria H, nr. 77, 15 febr. 1909, P. 2.


Arhiva C.C. al P.C.R., dosar 126/13/19, vol. IV.
14 Viitorul social, an I, 1908, nr. 10, mai, P. 266.
Vezi, pentru aceasta, Damian Hurezeanu, Gfndirea lui C. Dobrogeanu-Gherea In ,,Neiobrigia",
600 in Anoleie de istorie, XVI, nr. 2, 1970, p. 64-79.

www.dacoromanica.ro
Cartea a avut un ecou relativ larg In epoca si mai tIrziu, fiind, cu toate lipsu-
rile ei, multa vreme cel mai temeinic studiu economico-sociologic al problemei
noastre agrare", cum de altfel, se si subintitula, fragmente din Neiobagia conti-
nuTnd sa apara in presa socialista si dupa editarea In volum, ca o dovada a interesului
pe care Il sttrnea (In Calendarul Muncei pe anul 1912, cloud fragmente cu titlurile Tara
de sdraci si Cum se zugalvesc partidele noastre istorice ; In Romania muncitoare din
anul urmator, fragmentele Reforma administrativd si 1 Mai etc.).
Dar Gherea cu o vocatie de adevarat sociolog largeste sfera investigatiei
sale, deschiend perspective asupra etapelor imediat urmatoare pentru evolutia
Romaniei moderne. In 1911, Intr-un articol publicat In Romania muncitoare,
din 23 octombrie, sub titlul Social-democratia si razboiul, sublinia : O Tara cu un
organism social trebuie sa se dezvolte ca un organism Intreg In marginile sale
etnice. impartita In mai multe pail, cum e Polonia sau cum e In parte Romania,
dezvoltarea sa devine anormala si nesanatoasa In cel mai Inalt grad. Din Impar-
Ikea si acapararea aceasta rezulta cele mai mari inconveniente de dezvoltare pentru
tarile acaparate, dar rezulta asemenea inconveniente grave si pentru dezvoltarea
morala si democratico-sociala a tarilor acaparatoare. Subjugarile acestea se fac In
folosul claselor dominante ; popoarele se aleg, de obicei, cu Ingreuiarea laryturilor
lor. Social-democratia, deci, din Intreaga lume, care lupta Impotriva oricarei ne-
dreptati, oricarei apasari si robiri a omului prin om, lupta si cu cea din urrna
energie Impotriva tuturor banditismelor politice din societatea capitalista, Impo-
triva tuturor acapararilor nalionale, lupta pentru libertatea naliunilor de sub jugul
strain. $i nu numai social-democratiile Tarilor cucerite, ci tot asa si social-demo-
cratiile tarilor cuceritoare. and popoarele muncitoare constiente vor dispune de
soarta Ion si a Iarilor lor, atunci va suna si ceasul liberarii natiunilor mici de sub
jugul celor puternice, atunci va deveni cu adevarat posibila si Intregirea tarli noas-
tre Intr-o Romanie mare, cuprinzInd pe toll romanii. Alta posibilitate pentru Intre-
girea unei tad mici ca a noastra, ca sa se dezvolte astfel In marginile sale etnice,
alta perspectiva nu exista".
Tot In acest an (1911) Gherea face o interesanta profesie de credinIa marxista,
subliniind necesitatea spiritului creator In cadrul fata de marxism : Marx
a aratat drumul cel larg pe care merg societttile moderne, drum care le duce
spre o alta forma de organizare sociala [...], dar se Intelege ca, oricIt de genial
si patrunzator ar fi fost, fata de imensa complexitate a vie-tii sociale nu putea sa
prevada toate modificarile si toate devierile pe care fatal urma sa le sufere socie-
tatea In mersul ei [...]. Se Intelege, toate modificarile pe care le sufera societatea
In mersul ei Inainte, toate devierile, toate fenomenele noi si complexe care apar
In cursul dezvoltarii ei trudnice si a-at de imens complicate trebuie sa fie cerce-
tate, analizate, studiate In toata complexitatea lor. lnsai metoda si cercetarile
stiintifice ale lui Marx grit pentru noi, In aceasta privinta, cel mai mare Indemn
dar cercetarile acestea, noi socialistii trebuie sa le facem pe baza iaräsi a metodei
si a cercetärilor lui Marx" 28.
In anul urmator, 1912, la Congresul de la Basel, din Romania participa ca
delegati C. Dobrogeanu-Gherea si George Grigorovici, care (cf. Romania muncitoare

28 C. Dobrogeanu-Gherea, Prefatd la lucrarea lui Karl Kautsky, Bazele social-democratiei, Bucu-


resti, 1911, P. XIXXX. Apud C. Dobrogeanu-Gherea, Scrieri social-politice, studiu introductiv,
antologie si note de Damian Hurezeanu, Editura politica, 1968, P. 19. 601

www.dacoromanica.ro
din 18 nov. 1912, p. 2) au prezentat congresului un memoriu asupra chestiei
Orientului", arzatoare atunci i prefigurInd conflagratiile ce vor urma (razboiul
balcanic si cel mondial).
lzbucnind räzboiul, Gherea Tsi expune opiniile Tntr-o serie de articole si brosuri
(Neutralitatea noasträ, Socialismul i räzboiul, Rzboi sau neutralitate), care nu vor fi
ramas farä ecou In opinia publicd daca avem In vedere actualitatea problemelor si
realul prestigiu de care se bucura vechiul militant socialist. in acest sens sInt edifi-
catoare cele scrise In 1915 de M. Gh. Bujor, cu prilejul aniversarii a patruzeci de ani
de socialism In Romania, a tot atItia de activitate a lui Gherea In cadrul miscarii si
a 60 de viata ai acestuia: Partea mare, uriasa, hotärTtoare pe care a avut-o In miscarea
socialista din Romania fac dintr-Insul o figura reprezentativd si exceptionala a socia-
lismului roman" 29.
In cele din urrna Insa, intrind Romania In razboi, Gherea pleacd, In 1916, In
Elvetia, de unde va reveni In 1919. Reapare din 1920 In publicistica, semnInd In Socia-
lismul (organul Partidului Socialist si al Uniunii sindicale) articolele Frimu, Interviul
meu, insemnätatea istoricä a lui 1 Mai (ultimul sau articol) ; i se tiparesc Conceptio
materialistä a istoriei (Bucuresti, Biblioteca socialistä, 82 p., ed. a IV-a), Poetul
(In colectia Foi volante", Iasi, 121 p.), Tnsa energiile Ti sInt scazute. De altfel, Gherea
e bolnav gray, dupa cum atesta o scrisoare a lui D. D. Pätrascanu adresatd lui G. Ibrai-
leanu, datata 17 ianuarie 1920: Pe Gherea I-am vazut la sanatoriul lui Gerota. L-am
gasit Intr-o stare asa de rea, TncTt mi-a pierit gustul sa-i mai spun ceva. Once speranta
e exclusa. De altfel, asa mi-a spus si el. M-a chemat sà ma mai duc pe la el, si voi face-o.
Poate I-oi gasi mai bine atunci"
La 14 aprilie 1920 Socialismul publica urmatoarea telegrama : Lui C. Dobro-
geanu-Gherea. Consiliul general al Partidului Socialist, Tntrunit In zilele de Pasti cu
delegati din toate tinuturile, Tine sa-Ti aduca ca o alinare In aceste clipe de suferinta
cuvIntul Intregului proletariat din tara, dorindu-ti o cTt mai grabnica Tnsanatosire
deplina. Consiliul general al Partidului Socialist din Romania". Situatia era Tnsa grava,
si o non redactionala din Socialismul, nr. 94, 1 mai, anunta ca C. D. Gherea a fost
supus unei grele operatii", prin care se Incerca o ultima sansa. Cu toate acestea,
vineri, 7 mai, ora 5 dimineata, la Sanatoriul dr. Gerota, Constantin Dobrogeanu-
Gherea Tnceteaza din viata. Carul funebru este Tnsotit de la spital la clubul partidului
de peste 1 000 de muncitori, cu peste 10 de drapele. in ziva TrimormTntarii, duminica'
9 mai, rostesc cuvIntari la cimitir Barbu Lazareanu, dr. S. lrimescu, Zamfir Arbore
si Gh. Cristescu.
Ziarul Socialismui publica In ziva de 9 mai un articol redactional intitulat C. Do-
brogeanu-Gherea : Proletariatul din Romania Tncearca o grea pierdere : Tntemeietorul
socialismului stiintific In Romania, C. Dobrogeanu-Gherea, s-a dus dintre noi. Acela
care a calauzit primii pasi ai clasei muncitoare din Tara nu mai este. Miscarea noastra
pierde Tntr-Insul o personalitate care se ridicase atit de mult deasupra tuturor,
Mat disparitia sa lasä un gol pe care nimeni nu-I poate Tmplini. invatatul universal,
gInditorul adInc, luptätorul cutezator si sträjerul credincios, care a stat neclintit,
In vremurile cele mai vitrege ale miscarii, ne päraseste In plina lupta, In pragul Infäp-
tuirilor, la care a contribuit mai mult ca oricare altul.

29 Lupta zilnicd, an XI, nr. 107, din 10 mai 1915.


602 29 Cf. Scrison Cdtre Ibrdileanu, EPL, 1966, p. 150-153.

www.dacoromanica.ro
Dar marele dispdrut nu a fost numai scriitorul revolutionar cunoscut In cercurile
largi, ci si un om, In cel mai Tnalt sens al cuvIntului, Intelegdtor, iertator, bun sfdtuitor
pentru toti aceia care au avut fericirea sd-I apropie. in urma lui ramInem Indurerati
noi, oastea proletara. Oridt de grea e pierderea, stim totusi, tocmai din Invatatura
dispdrutului, cä nici o loviturd, nici o pierdere nu poate TnIdtura izbInda, care Isi
are chezdsia In adincurile realitatii sociale.
De aceea nici un semn de pioasa recunostirqd nu poate fi mai nimerit pentru
pdrintele nostru spiritual cleat hotarTrea de a lupta si de aci Tnainte fard sovdire
pentru idealul socialist caruia si-a inchinat viata.
$i realizarea visului sdu va fi cel mai mare; monument pe care i-I vom ridica"31.
In Neamul romeinesc N. lorga semneazd articolul Moartea lui Gherea. Clteva
fragmente : in grele chinuri, suportate cu acea rdbdare de care sTrit capabile numai
naturile cu totul superioare, care-si pot crea ele singure o religie a dreptatii, a iubirii
de oameni, a seninei supuneri fatá de legile inflexibile ale lumii, s-a stins la Bucuresti,
Intr-un sanatoriu, oaspetele de lungi ani al tarn noastre si addugitorul culturii sale,
care a fost In cetalenia româneasca C. Dobrogeanu, iar In literatura, unde urma nu
va dispärea, I. Gherea.
Generatia de azi Il cunoaste, prin paginile de corosiva critica social-a din Neo-
iobagia, In care sInt multe cunostirrti vechi sau neIndesturatoare la originea puternicelor
lui deductii. [...] Il vdd aldturi de cei trei care s-au dus pe rind, Caragiale, din care
n-a putut smulge demonul critic, Vlahutd, cdruia i-a dat optimism, Delavrancea,
In sufletul cdruia mdcar IntImplator a pdtruns ceva din convingerea acestui strain
de firea sa. irni aduc aminte de anii cInd publica Literatura si stiinp Cu noi, cu noi
toti. Si [...] noi simtim In sufletele noastre, care totusi aveau asemanare cu al sdu,
ceva din acea trecere nevdzutd a mogilor de ieri, care seamänd cu luare de
rdmas bun" 32.
Peste un an, la 8 mai 1921, va avea loc Congresul de Constituire a Partidului
Comunist Roman, mardnd izbInda de care se vorbea In Socialismul la moartea
lui Gherea.

intrebIndu-ne acum, dupd acest Curriculum vitae, Impletit cu o Infatisare de


ansamblu a activitatii sale social-politice, care a fost conceptia criticd a lui Gherea,
am Tricepe prin a aminti faptul cd ea s-a format din interferenta unor elemente de
&dire marxistd cu idei din estetica determinista europeand, Indeosebi din Taine
si din democratii-revolutionari rusi, Bielinski, CernTsevski, Dobroliubov etc., afir-
mIndu-se Intr-o vie contradictie cu teoriile idealiste care situau creatia artistica In
afara determindrilor materiale.
Asupra criticei este cel de-al doilea studiu, dupd Catra d-nul Maiorescu, prin
care Gherea Isi defineste Inca mai pregnant pozitia In epoca si In raport cu autoritatea
suprema, la acea data, Titu Maiorescu. Citit cu simtul reconstituirii miscdrii ideologice
a vremii, articolul acesta are Intr-adevar un caracter programatic, dar nu a-tit-
cum s-ar crede la prima vedere pentru a marca opunerea directd fatd de mentorul
junimist, ci, mai curInd, pozitia de continuare dialectica a unui proces legic In dezvol-

Socialismul, an XIV, nr. 98, 9 mai 1920, p. 1.


32 Neamul roFneinesc, an XV, nr. 94 din 9 mai 1920, p. 1. 603

www.dacoromanica.ro
tarea criticii noastre literare. Reamintim ca In aprilie 1886, In Convorbiri ¡iterare,
Maiorescu publicase articolul Poeti §i critici, In care, fácInd bilantul celor 14 ani de
&Id, In 1872, proclamase directia noua", considera a timida speranta de atunci
se poate schimba Intr-o Incredere sigura pentru directia sanatoasa a lucarilor inte-
tectuale In Romania". Ca atare, In proportia creFterii acestei micâri, scade trebuin-ta
unei critice generale". Si cum sinteza generala In atac, izbirea unui Intreg curent
periculos o credem acum tearsa de la ordinea zilei pentru partile esentiale In lite-
ratura proprie i In tiinta teoretica", misiunea criticei misiune de altminteri
totdeauna modesta, dar nu fara importanta In modestia eine pare a fi In momentul
de fata mai mult de a largi cercul activitatilor individuale, de a deFtepta tinerimea
Inca prea amortita de Vida trecutului i de a Imbarbata spiritele spre lucrarea
roditoare" 33.
ComentInd afirmatiile lui Maiorescu despre rostul criticii sale i califidnd-o
judecatoreasca", Gherea face un veritabil efort de a o situa In procesul de cristalizare
a ideologiei noastre literare i, mai cu seama, In acela de dezvoltare a culturii noastre
moderne. Deci, aceasta critica a fost §i folositoare i trebuitoare i, prin dl. Maio-
rescu, reprezentantul ei cel mai de frunte, ea facut datoria. DI. Maiorescu, om
luminat, instruit care format cunoOntele i gustul literar dupa geniile cele
mari ale Germaniei, dupa Lessing, Schiller, Goethe cunoscator al literaturei euro-
pene, om cu gust artistic i cu tact critic, facut datoria in Tntelesul de mai sus,
a stat straja Tnaintea edificiului literaturei. Acest merit va face ca numele d-lui Maio-
rescu sa fie Insemnat In dezvoltarea literaturei romane" (p. 14). Ceea ce urmeaza
nu mai e, desigur, la aceea0 Inaltime de spirit, dar, oridt de precipitat In stil, Gherea
poate afirma pe deplin Intemeiat ca o noua critica, i-nai bine zis o noua etapa, un nou
stadiu in dezvoltarea ideologiei noastre literare II reprezinta critica moderna".
Critica promovata de Gherea se voia aceea care nu numai ca nu piere Indata
ce literatura se dezvolta, dar, dimpotriva, ajunge tot mai puternica" (p. 15). E drept,
Maiorescu nu socotea, cum exagera In focul polemicii Gherea, cá critica ar pieri
Tndata ce literatura se dezvolta", ci doar ca In locul unei critici generale", al carei
rol scade pe masura Tnaintarii literaturii, apare o alta, altfel configurata, deoarece,
preciza el : Nu e vorba, apretierile critice izolate nu vor lipsi i nu vor trebui sa
lipseasca niciodata dintr-o miKare intelectuala". $i mai departe : Este cu mult
prea Ingusta albia curentului celui nou : In dreapta i In stir-1ga trebuiesc desfundate
alte uvoaie, care sa Tntareasca miKarea principala, mi carea Insa0 trebuie sa patrunda
mult mai afund". Prin urmare, locul sintezei generale In atac", a car& menire fusese
de a nega nonvalorile, de a fixa noua directie, e luat acum de o critica de consolidare,
de apreciere a fiecarei opere i etape".
insa Gherea Tintea spre o altfel de critica, Intemeiata pe alte principii, care se
constituia ta o noua sinteza generala In atac" fata de cea promovata de Maiorescu.
AnalizIndu-i metodologia, constatam °data In plus tendinta de sincronizare cu
miKarea critica europeana, fapt Ingaduit, In parte, i de actiunea lui Maiorescu,
care, angajat profund In curttirea terenului pe plan national, era mai putin receptiv
la dimensiunile i miKarea criticii europene. Numita Ointifica" sau moderna",
critica literara pe care Gherea îi propune s-o practice deriva din conceptia sa deter-
minista asupra operei literare. Creatia literara va fi examinata ca un produs, dupa

Titu Maiorescu, Critice, II, Ed. Socec, Bucuresti, 1892, P. 204-205.


604 Vezi ;i Vladimir Streinu, Closicii nogri, Ed. Tineretului, 1969, P. 63-76.

www.dacoromanica.ro
metoda stiintelor naturale. Ca Taine, Gherea considera ca noua formula de
criticd este determinatá de ideologia generala a etapei contemporane, etapa carac-
teristicA prin pozitivism In stiinta si naturalism" In literaturá. Patrunend In lite-
raturd, stiinta i-a dat un impuls particular spre observarea precisa si minutioasa
a realitatii, eliberTnd-o de nebulozitatea romanticd. De aici necesitatea de sistem,
de metoddi, de principii (legi), care se impun In practica spiritului critic. Clasicismul
a cunoscut In critica asemenea reguli, un cod Intreg de legi spune Gherea dar
acestea tineau ca-ntr-un corset strTmt literatura, zugrumInd-o". Dar reacia anti-
clasica mai putea fi la Gherea si un mijloc de atac indirect impotriva directiei maiores-
ciene, al drei fundament clasic era asa de evident, cu toate amenddrile propuse.
Epoca romanticd a sfarTmat toate regulile si legile estetice ale clasicismului. Rámasd
fára reguli, fára legi, critica de la Inceputul epocei romantismului nu putea sd fie decIt
cu totul arbitrará. NeavInd legi, criticii au capatat putere prea mare, nimic nu-i
oprea de-a judeca dupd gustul si placul lor" (p. 13). intr-o situatie asernanatoare
considera Gherea se afld si critica literará romana, care la forma fie a unor foile-
toane usoare, superficiale, fie pe aceea a sentintelor de tip maiorescian.
Condamrand critica unilaterald, superficiala, de frunzareala", care acorda cu
usurintd operelor literare calificative categorice, fart justificare si far-a suplete, Gherea
da exemplul criticii franceze, caracterizatd printr-un spirit relativist eminamente
stiirrtific". Emile Faguet de pilda reuneste pe aceeasi pagina despre Balzac
numeroase epitete, opuse aproape paradoxal, dar care redau imaginea specifica a ro-
mancierului In ansamblu : E un curios capritiu al suveranului fabricator de a fi unit
Intr-o zi temperamentul unui artist cu spiritul unui comis-voiajor. Balzac a fost vulgar,
grosolan si fin, plin de prejuditii comune i In acelasi timp nernarginit de patrun-
zator si profund ; platitudinea-i ne uimeste ca si imaginatia lui : are veden i de
geniu aláturi cu endiri de imbecil"35 (p. 5).
O asemenea critica, ce analizeazd Intr-un mod mai nuantat opera artistica, cu
valorile, dar si cu deficientele ei, corespunde, totodata, dupa Gherea, unui nou stadiu
al cunoasterii stiirrtifice : Critica europeand a Inteles ca imperfectia omeneascd
fiind In natura omului, imperfectia artisticd e In natura artistului si mai mult dedt
attta, ea a Inteles ca meritele i neajunsurile, partea negativa i cea pozitiva a unei
creatiuni artistice se tin strIns legate, se conditioneaza una pe alta si nu se poate pricepe
bine chiar partea pozitivd a creatiunei dad nu se pricepe partea negativd" (p. 7).
Cum se vede din citatul anterior, apropierea frecventa a criticii de stiintele
exacte a adus adesea In discutie o disciplina stiintifica intermediará psi hologi a.
Mai mult cleat istoricul, criticul este chemat sá fad psihologie, cu alte cuvinte, sá
studieze" dincolo de omul corporal si vizibil", omul invizibil" si interior". 0 ase-
menea disectie minutioasa a psihologiei artistului creator, a omului de dincolo de
opera, a fost Intreprinsa pentru prima datd In critica francezd de cdtre Sainte-Beuve.
Aceeasi idee apare la Gherea formulatá ca un deziderat al criticii moderne : Asadar,
temelia criticei, &Id e vorba de a statornici legatura Intre artist si opera, va fi o ana-
liza psihicd a artistului" (p. 17). In ce priveste metoda, ea trebuie sa fie urmatoarea
mai Inn, criticul trebuie sa analizeze psihicul artistului pentru a explica opera lui"
apoi, psihicul cercului In care se InvIrteste artistul", al poporului din care face
parte" ; alaturi deci cu analiza psihica a unui ins, critica face si analiza unui popor"

Gherea noteazi la subsol ca citatul e scos din Etudes littéraires sur le dix-neuviarne stack
de Emile Faguet. 605

www.dacoromanica.ro
mai departe, psihologia unui popor atTrna de mediul natural In care traieste poporul,
atIrna In mare parte de Intocmirile politico-sociale ale acestui popor, deci trebuie de
aflat legatura Tntre opera artistica si mediul natural si social In care trdieste artis-
tul (p. 18).
Exista Insa spune Gherea o cale inversa, adicd studierea mediului si a poi
a operei, TrigustTrid din ce Tn ce sfera de determinare a obiectului, ca In His toire
de la littérature anglaise a lui Taine. ExprimTndu-si rezervele fata de aceasta metoda,
prea vastd si prea putin sigura", Gherea se fereste de a cadea In exagerarea defec-
telor unei formule literare careia zice el cu admiratie respectuoasa Ti datorim
lstoria literaturii eng/eze" (p. 19).
Activitatea criticului literar nu se opreste Insa dupd determinarea genezei creatiei
artistice, pentru ca, ()data creata, opera literard la rindul ei are influenta asupra
mijlocului social 'in care a fost creatd" (p. 20). De aici decurge a doua datorie a cri-
ticului, nu mai putin importanta, de a stabili influenta inversa' a operei de arta
asupra mediului. SintetizTrid faptele, Gherea concentreazd Intr-o formuld bine cu-
noscuta cele patru etape metodologice ale actului critic : 1) de unde vine creatiunea
artistica" ; 2) ce influentd va avea ea" ; 3) dt de sigurd si vasta va fi acea influentd"
si 4) prin ce mijloace aceastd creatiune artistica lucreazd asupra noastrd" (p. 21).
Prin urmare, analiza operei artistice explicd geneza acesteia, apoi influenta, adicd
amploarea si forta puterii ei de educatie, In sfIrsit, discuta unele probleme legate de
forma operei literare respective.
Fdra a discuta acum rezultatele pozitive sau negative la care ajunge Gherea
aplidnd In practica criticii literare aceastd metodologie, teoria Tri sine poartd pecetea
celar cloud laitmotive ale sistemului gherist : influenta mediului si tendinta.
Cel dintIi, influenta mediului, este un corolar sui generis al modului cum Gherea
I-a interpretat pe Taine. Influenta acestuia asupra lui Gherea a gäsit aici nu numai
conditia subiectivd a acestei personalitäti de militant socialist, avInd o Inclinatie
organicd spre o &dire deterministd, ci si un climat propice In genere cultului pozi-
tivismului. Intr-o epoca avidd de certitudine stiintifica, bazatá pe observarea directa
si minutioasa a faptelor, epoca pozitivismului lui Auguste Comte, Taine a reprezentat
In estetica literara franceza, paralel cu naturalismul In literaturä, reactia contra edu-
catiei sentimentale" a perioadei romantice. Increderea In capacitatea de cunoastere
a spiritului uman, In posibilitatea stiintei de a pdtrunde In ordinea cauzalitatii lucru-
rilor, a adus curentului pozitivist o aderentd din cele mai largi. Taine Insusi s-a bucurat
de un imens prestigiu dupa 1865, exercitTnd o influenta fdra precedent Tn literele
franceze.
Dincolo de interesul pentru marile teorii stiirrtitice la ordinea zilei", promovat
la noi In paginile Contemporanului, Gherea a descoperit In determinismul lui Taine
unul dintre punctele de plecare ale conceptiei sale estetice si critice. Numai cd,
pun'ind opera de artd sub semnul determindrii de ca.-ire factori obiectivi, -extraestetici,
Gherea Thlocuieste cele trei forte primordiale (rasa, mediul si momentul) din teo-
ria lui Taine cu o singura notiune, cea a mediului, definit Tritr-o maniera proprie :
Arta, ca once altd manifestare a mintei omenesti, este produsul mijlocului natural
si mai ales social, poartä pecetea timpului In care s-a aid-tuft, a societatii In care s-a
produs" (p. 57). Ceea ce la Taine era un termen printre altii, structurat eclectic si
interpretat echivoc (mediu-clinnat, circumstante politice, conditii sociale etc.),
606 devine la Gherea o notiune-cheie, Ingrosatd uneori pTrid la exces. Accentul cade pe

www.dacoromanica.ro
valerrta sociald a mediului, transformatd abuziv In factor comun : ... creatiunea
artisticd, la urma-urmei, este pricinuitä de Intiurirea mijlocului natural si social,
si mai ales acest din urmd are InrTurirea hotäritoare, el e cel de cdpetenie" (p. 114).
Chiar dacd mai apoi (In 1890, In Asupra criticei metafizice si celei Ointifice) sInt adusi
In discutie si alti factori care contribuie la geneza creatiei artistice, precum ereditatea,
Intreaga evolute anterioard a familiei artistului etc., acestia sInt subordonati mediului.
Problema raportului dintre ereditate si educatie, atinsä deocamdatd In treacdt,
va fi apoi rezolvatd prin absolutizarea aceluiasi factor polarizator care ar fi mediul
social : ... orisicare ar fi relatiunea Intre ereditate si educatiune, ele deopotrivä
derivd de la mediul Inconjurdtor In sensul cel larg al cuvIntului" (p. 356). Consecvent
punctului sdu de vedere, Dobrogeanu Gherea, va analiza Intr-un articol clasicismul si
romantismul, cäutInd mai ales raldcinile sociale ale acestor curente literare ; concluzia
articolului, subliniatd de autor, e aceeasi In spirit si litera cu a celor mai multe
studii ale sale : AtIt clasicismul, cIt si romantismul Isi au obTrsia, Isi gdsesc explicarea
In mediul natural, In mediul economic-social al epocelor corespunzdtoare" (p. 152).
Determinismul In explicarea operei literare II duce pe Taine la apropierea istoriei si
criticii de domeniul stiintelor exacte, mai ales de cel al stiintelor naturii. Brunetière
afirma cä ambitia lui Taine a fost aceea a generatiei sale: el a vrut sdfacd din stiintele mo-
rale si psihologice discipline la fel de riguros exacte ca stiintele naturii, cu alte cuvinte,
sd gäseascd certitudini absolute. De aceea, pentru Taine, viciul si virtutea sTnt pro-
duse la fel ca zahärul si vitriolul". Opera literard Insdsi este un asemenea produs
bine determinat, In fata cdruia criticul se situeazd la fel ca un naturalist In fata meta-
morfozei unei insecte. Ideea apare la Gherea In termeni asemanatori : o criticd
Intemeiatd pe alte baze, o critica plind de putere", priveste o opera literard ca un
product si TI analizeazd ca atare, cum fac stiintele naturale, cautInd pricinile ce i-au
dat nastere" (p. 15 16). Cu toate acestea, biologismul lui Taine nu a gdsit ecouri
prea largi In endirea criticului romdn Gherea, doctrinar si popularizator al marxis-
mului, care respinge ideea aplicarii darwinismului In sociologie, retirad din domeniul
stiintelor naturii mai ales metoda clasificärii, interpretatá Insd oarecum mecanic.
Clasificarea In literatura spune el are acelasi Inteles si aceeasi Insemndtate ca
si clasificarea In zoologie" (p. 26).
Din determinarea sociald a operei de arid Gherea deriva a doua idee impor-
tantd a conceptiei sale estetice : ... odatd opera artisticd creatd, ea la rIndul ei
are influentd asupra mijlocului social In care a fost create (p. 20). in logica abso-
luta a propriului sistem, el introduce aici conceptul de tendintä, care va deveni,
In perspectiva ulterioard a evolutiei gindirii noastre estetice, cheia de boltd
nu rareori interpretatá abuziv a activitalii lui Gherea.
In acel moment istoric si In formularea lui Gherea, definitia tendinter era
relativ simpld si, pe ansamblu, plauzibild : in adevdr, daca o creatiune artisticd
e rezultanta înrîuririi mijlocului natural si social, dacd artistul ne dà ceea ce a pus
In el mijlocul natural si cel social, creatunea lui va exprima tendirrtele mijlocului
ce-I Tnconjoara ; creatiunea artistului va exprima, Intr-un fel ori In altul, tendintele
epocei In care trdieste, ale societätei In care trdieste. Deci, arta fdrd tendintd
nici nu poate sd fie" (p. 117). in acest sens, tendinta pare a fi Inteleasd ca o
rezultantd implicit& a creatiei artistice, un reflex inerent ei, perceptibil la nivelul
celui care contempla opera de artd. Alta datd, Gherea face chiar afirmatia ca ten-
dinta In artd este cam ceea ce estetica germana numea ideea In arte. Cu toate
acestea, din analiza concreta a fenomenului artistic, din exemplele pe care le dä, 607

www.dacoromanica.ro
reiese ciar cd Gherea Trytelege mai Tngust termenul de tendintä, interpretat In
cadrul acelora§i linii sociologizante ale sistemului sdu. Dupd cum mediu Tnseamnd
pentru Gherea mediu social, asa si tendinta echivaleazd de fapt cu tendinta so-
ciald, de la care ar fi excluse fatal poeziile inspirate din naturd i alte specii
literare fard leg-turd directd cu viata sociald. AbuzInd de acest concept i exage-
rIndu-i valoarea, Gherea are In acela0 timp intuilia pericolului dogmatismului,
care tindea sd-i denatureze gIndirea chiar Tri acea epoca. El are meritul de a fi
difererrtiat judicios termenul sdu, tendintä, de cel de tez, Tritr-un articol care T§i
poate prelungi valabilitatea pInd la concep-tia noastrá actuald. Pentru tezi§ti
spune Gherea un artist, poet, de pildd, poate dupd o tezd data (de aceea Ti nu-
mim tezi§ti) sd scrie once, azi o odd unui monarh, mime o odd republicei ; artis-
tul e un mete§ugar, se asamand cu tImplarul care face azi un tron pentru rege,
iar mIine poate face unul pentru pre§edintele republicei" (p. 120). Cu alte cuvinte,
conceptul de tezd vulgarizeazd ideea de arta', coborind-o la treapta rudimentard
a mqtewgului. in continuare, Gherea face observatia interesanta' cd attt estetii
idealiO, eft §i tezi§tii, dei se situeazd la doud extreme ale concepTiei despre artd,
ajung la aceegi degradare a ideii de crea-tie artisticd, deoarece ei cred cd artis-
tul-poet e neatTrnat de mijlocul ce-I Inconjoard, §i, dupd vointd, poate sd creeze
In once fel" (p. 121).
Problema tendervtionism-tezism va capdta o exemplificare concludenta In arti-
colul Pesimistul de la Soleni", In care se ocupd de romanul scris cu tezd §i anume
pesimista" In fata vietii al lui Duiliu Zamfirescu. Analiza scoate In relief nu numai
lipsa folei de convingere a autorului, dar totodatd inconsistenTa actiunii i sche-
matismul personajelor. Pornind de la constatarea cd sub numele de pesimism si
de pesimi0 Tncap o mul.time de natiuni §i de oameni care au foarte ptstine trdsd-
turi comune, criticul Ti imparte In doud grupe : In pesimi§ti sinceri" §i In pesi-
mi0-papagali". Se Intelege ca' a doua grupd e cea mai numeroasd : din ea fac parte
acei care maimu-tdresc pe printul Danemarcei, hamletizTnduli banalele lor inci-
dente, sau citeazd, privindu-se In oglindd pentru a vedea dad melancolia le §ade
bine", din Leopardi §i Schopenhauer. Ace§tia ar fi un fel de papagali" inofensivi.
Altii, 'frisk sTnt ticdlo0" §i rdi". Scriitorul TO poate alege ca erou fie un pesi-
mist sincer", pentru care ar putea cT§tiga compdtimirea cititorului, fie un pesi-
mist-papagal", care nu meritd cleat ironie §i dispret. Duiliu Zamfirescu a procedat,
Tnsd, In altd manierd. Eroul romanului sdu e, prin toate manifestdrile lui, un pesi-
mist din grupa papagaliceascr, §i Inca unul ticdlos", dar pe care autorul TI con-
siderd drept pesimist sincer". InadvertenTa Tntre natura egoista' §i superficiald
a eroului §i semnificalia ce i-o acordd romancierul ia aspecte ce frizeazd ridicolul,
indicTnd, astfel, unde duce lipsa de cuno§tirrte psihologice, de adTncime, schema-
tismul respectiv tendirrta de a justifica neadevdrul. Din cauza aceasta, observd
Gherea, In loc de tip avem o caricaturd". Lipsa de profunzime a cartii este rele-
vatd, pe de alta parte, de chiar preterrtia de adTncime filozoficd, pretenTie fárd
nici o pricind binecuvTntatd, de vreme ce nu afldrn Tn tot romanul decTt repetTn-
du-se cutare banalit4i". De unde rezulta ea' Gherea a sesizat chiar din aceastä scriere
una din sldbiciunile lui Duiliu Zamfirescu, care se va remarca mai tTrziu In Indrep-
teiri si mai ales In Anna : o abuzivd Inclinare spre o pseudofilozofare, releVind In plus

36 In Contemporanul, an V, nr. 4, octombrie 1886, p. 322-345 ; reprodus in Studii critice, vol. I,


608 ed. I, 1890.

www.dacoromanica.ro
lipsa de consistenn a personajelor i situatiilor Inclinare care-0 are izvorul
In tezism.
Cealaltd fan a influenIei pe care opera de arta o exercin asupra cititorilor,
deci asupra mediului uman, este pentru Gherea forTa moralizatoare, adicd tendino
morala a creaTiei artistice.
Dacd ideea de tendinn, formulan i accentuan ca atare, este proprie criticii
lui Gherea, nu e mai putin adevdrat cd endirea criticd europeand situatd In aceea0
arie a pozitivismului i determinismului vehiculeazd ideea elementului moral al operei
de arta. Chiar Taine Inscrie printre criteriile criticii In judecarea unei opere de
arta gradul de binefacere" al acesteia. Opera literard îi condiTioneazd o parte
din valoarea ei prin înàlimea idealului de vian pe care II exprimä. Nu existä decIt
un ideal de vian, cel al epocii respective, i, ca atare, el este determinabil. In acest
sens, Taine definete geniul unui artist ca o capacitate exceplionald, nelimitatä,
de a pdtrunde pInd In esenIa fenomenelor din lumea sa umple cu aceasta
opera. Dupd Taine, un artist cu cIt îi aprofundeazd arta, cu atit se pdtrunde de
geniul secolului i al poporului sdu ; el este cu a-at mai mare, cu atit mai na-tio-
nal. Aceastä concordann Intre opera, lard, secol face dintr-un mare artist un om
care participa efectiv la viga publicd.
Cuvintele ne trimit In mod natural i direct la Gherea, care, cittnd cu entu-
ziasm din Taine, subscrie ca i acesta la Indemnul lui Goethe adresat poeTilor
Umple.ti-vd mintea i inima, ()Hat de largi ar fi, cu ideile i sentimentele vea-
cului vostru, i opere mari yeti face I " (p. 69). Aceea0 conceptie despre valoarea
operei, potentatd de activitatea unui generos participant la viata publica, va sta
la baza studiului de mai firziu (1894), ArtiOi-cet4eni37. SustinInd ideea datoriei
cetdIenqti a artistului, Gherea va trece In revista un nurndr impresionant de mari
scriitori ai literaturii universale, In a cdror opera i vian el descifreazd raportul
indisolubil Intre conceptiile estetice, etice i politice. Numele lui Lessing, Goethe,
Schiller, Heine, Voltaire, Rousseau, Shelley, Byron, Dickens, Thakeray, Burns, Moore,
Alifieri, Leopardi, Mickiewicz, Pokin, Lermontov, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi,
Sevcenko, Ibsen, Bjòrnson, Petdofi sInt citate cu multa sigurann, exemplifidndu-se
prin personalin-tile lor caracterul concret al fenomenului artistic i antagonismele
sociale care s-au rásfr-Trit In opera lor.
Concluzia studiului subliniazd marea forn a artei i art4tilor In cImpul vietii
sociale : ... scriitorii geniali, ca artiTti i centeni, sunt un puternic imbold al
prop4irei i transformdrei sociale, sunt un puternic factor evolutionar i chiar
revolutionar..." (p. 518).
Faptul cd critica determinista din a doua jumdtate a secolului al XIX-lea in-
sistd asupra factorului moral al operei de arn I0 are sursa In conceptia despre
subordonarea artei fan de tiiritele naturii. Considerind literatura ca opera de psi-
hologie, lar psihologia o disciplina care tinde cdtre rigoarea Itiinlelor naturii, Taine,
care se numea, la Inceputul activintii sale literare, un naturalist al spiritelor",
opereazd o interferenn abuzivd Intre elementele de arta i cele ale vietii umane,
ajunend astfel la o corespondenn In trepte Intre valorile morale i cele literare.
In acela0 sens, este edificator faptul cd Gherea considerd influenIa operei artis-
tice asupra contemplatorului ca pe o forn perceptibild organic, chiar In momentul

37 Apärut in Liter-awl:1 1 Uinta, an II, 1894, p. 1-26, integrat In Studii critice, vol. V, 1927. 609
39-0. 178

www.dacoromanica.ro
contemplarii. Astfel, emotia estetica In fata unei piese de teatru ar fi identica
Cu o emotie psihologica, cu o iritare nervoasa ; de pildà, la reprezentarea dramei
Regele Lear, spectatorul ar simti o durere nernasurata", nespusa" (p. 52). E aici
o reminiscenta poate aristotelica, mai sigur, la Gherea, a atitudinii curentului roman-
tic fatá de teatru, care, aducInd pe scena subiecte tari", dramatice, provocase
reactii de public mai violente decTt teatrul clasic ; nu mai putin, Insa, se simte
la Gherea ecoul acelei tendinte spre psihologie si biologie din critica lui Taine.
Arta afta", spune Gherea, iar inspiratia poetica este o stare de atItare nervoasa"
(p. 69). Mai tTrziu, In Art4tii-ceteiteni, Gherea va socoti cà deosebirea dintre un scri-
itor de geniu si un talent oarecare ar tine de o organizatie psiho-fiziologica" mai
perfecta a celui dintTi, de sistemul sau nervos mai fin, cu ajutorul cäruia el ras-
punde mai usor si mai cu tarie la excitdrile, la atingerile dinafara" (p. 519-520).
Acest mod de a concepe inspiratia si emotia In artä TI duce pe Gherea la dena-
turarea esteticului. indeosebi emotia estetica apare ca o reactie psihologica elemen-
tara, capacitatea de ernotie artistica fiind dupä el conditionata de experienta de
viata a contemplatorului, si nu de gust, de experienta artistica etc. Dupd Gherea,
gelosul Intelege mai bine pe Othello, iar un parinte nefericit pe regele Lear, cleat
un om care n-a trecut prin experiente similare.
Pentru Gherea accentuarea fortei educative a operei literare tine mai ales
de conceptia sa utilitarista, de dorinta de a ridica spre arta cercuri cIt mai largi
de cititori. Ca si In cazul diferentierii dintre tendinta si tefa, Gherea arata deose-
birea esentiala Tntre forta morald a unei opere artistice si elementul moralizator,
didacticist, introdus dinafara, care se opune Masi ideii de artä In sensul adeva-
rat al cuvIntului. Shakespeare scrie el nu pune pe eroii säi sa dea pe fatà
convingerile morale, nu le pune In gura Invataturi morale, nu pedepseste anume
pe cei ce Ti crede nemorali si nu rasplateste virtutea ; si daca facea asemenea lucru,
nu numai cà n-ar fi unul din cei mai mari artisti ai lumii, dar chiar n-ar fi artist
(p. 68).
Totusi, uneori Gherea, In acea dubla conditie a operei de artä oscileaza
In judecata de valoare Tntre criteriul estetic si cel etic. Asa se TraImplà In
cazul comparatiei nefericite Intre Rubens si Veresciaghin, cInd venerile albe si
grase" ale lui Rubens sInt socotite superioare artistic, dar inferioare ca putere
moralizatoare fata de tablourile de rázboi ale pictorului rus. Gherea ignora aici
faptul ca judecata de valoare e una singura ; de asemenea, In focul demonstratiei
polemice, el Ingroasa uneori excesiv, vulgarizInd, In ultima instanta, liniile aser-
tiunii sale despre utilitatea artei ; apar In limbajul säu critic termeni ca vätdmdtor,
folositor, instrument etc., care, aplicati astfel la arta, denatureaza esenta Insasi a
fenomenullii estetic. Ideea finalitatii educative a artei se preteaza uneori la Gherea
la o interpretare simplista care duce la sensul de utilitate practica a crea-
;lei artistice.
Nu mai putin,Insà, trebuie recunoscut ca. Gherea Insusi Tsi da seama de insu-
ficienta unei critici bazate exclusiv pe criterii rigide de confruntare a operei lite-
rare cu realitatea sociala si aduce in discutie, In acelasi articol Asupra criticei
din care am facut majoritatea referirilor de pInd acum, si alte aspecte ale actului
critic. Caci determinismul social, de care abuzeaza Gherea, este vulnerabil in chiar
esenta lui determinismul fie cel al lui Taine, bazat pe trei principii, fie, cu atIt
mai mult, cel al exclusivismului social al lui Gherea mentine explicatia unei opere
610 literare Intr-o generalitate In cele din urrna extranee individualitàtii creatoare,

www.dacoromanica.ro
conditionInd-o din exterior. Nici celdlalt element adus de Taine In discutie, acea
faculté maTtresse" (deternninanta interioara a personalitatii unui scriitor), care Ti
pare lui Gherea cam metafizica, putin sigura" (p. 351), nu Imbogäteste cu mult
dimensiunile esentiale ale actului critic. Determinismul poate explica mai mult
sau mai putin natura unui scriitor, dar nu si valoarea lui, care scapa oricarei
Veleitatea stiintifica de a explica totul, de a gäsi In opera literará sen-
surile unei cauzalitáti nu poate admite zona inexplicabila a artei, inefabilul ar
zice alinescu prin aceasta esteticei deterministe Ti scapa individualitatea,
specificitatea unui artist.
Expliandu-ne la Gherea, In acel stadiu al dezvoltárii criticii si esteticii noastre li-
terare, dificultatea unor asemenea disociaii, trebuie relevat totusi, cd el simte nevoia
de a pretinde criticului modern inspiratie, talent, tact critic, apoi gust ¡iterar, cultura
lirerara, si, In sfirsit, intuitie artistica, fárá de care el nu poate judeca daca o opera
literara e Insemnatä, geniala" (p. 22). Din pacate, aceste observatii judicioase, pe
care criticul le repeta si alta data, sunt subordonate In ultima instantá unui punct
de vedere general, care situeaza arta In inferioritate fatá de stiintd. Cáci spune
Gherea cTnd zicem critica stiintifica suntem departe de a crede ca critica a ajuns
o stiintä pozitiva". Si, mai departe critica, Intocmai ca si arta, n-a ajuns Inca
a fi stiinta" (s.n., G. /., p. 21-22). Gherea lasä aici sa se Inteleagd cà viitorul
artei, si apoi al criticii, ar fi transformarea ei In stiinta, ceea ce aratá In plus tri-
butul gray pe care TI pldteste criticul nostru Tncrederii exagerate In stiintd, acest
fetis al epocii sale. intr-un asemenea context, admiterea intuitiei si a talentului
critic In judecarea unei opere literare capatä semnificatia unei sldbiciuni a actului
critic, derived* din insuficienta soliditate stiintifica a criticii. Gherea ajunge astfel
sa se Tntrebe chiar si daca primind In criticä intuitia, inspiratia, nu o reducem
oare lar la rolul criticei vechi, metafizice ? " (p. 22).
Alte amendamente, acestea mai interesante si mai fertile, va aduce Gherea
propriei sale teorii despre critica In articolul de mai tIrziu (din 1896) D. Panu asu-
pm i literaturii. Pe lInga natura ei stiintifica de psihologie literará, de
filozofia istoriei etc. critica ar comporta, de asemenea, o latura estetica. in acest
sens, estetic, critica e Infätisatd ca o opera de arta, altfel deca cea artistica pro-
priu-zisà, dar totusi o opera de arta" ; Critica redà, reTnviafa o anumita opera
de arta prin alta opera de artd". Dacd arta e natura Vazuta prin prisma artistului,
atunci critica e arta vdzuta prin prisma criticului" (p. 585-586). Cu alte cuvinte,
critica e un gen literar particular, aläturi de cel liric, epic si dramatic. Extinzind
acest punct de vedere nou si valoros, In perioada respectiva Gherea considera
adevarata vocatie critica nu se dobIndeste prin simpla cunoastere a legilor artei,
ci este TnnAscutd, ca si talentul poetului. Spre deosebire, deci, de Titu Maiorescu,
care socotea ca personalitatea criticului se deosebeste structural de cea a poetului,
unul avTnd mai ales capacitatea de obiectivare, impersonalitate, reflexivitate, iar
celdlalt fiind subiectiv, personal, contemplativ, Gherea promoveaza un punct de
vedere mai aproape de conceptia modernd despre critica. De altfel, opinia lui Ghe-
rea avea sa' fie probatd de catre Intreaga dezvoltare a criticii europene si românesti,
nu numai In sensul cal toti marii critici grit Inzestrati cu remarcabila intuitie artis-
tica, ratTnd In secret o vocatie creatoare, ci mai ales prin cazul lui G. alinescu,
personalitate ¡iterará polivalenta, Tnzestrata deopotriva cu geniul artei, ca si cu
cel al criticii. Criticul-artist, spune Gherea, are pe IMO* talentul analitic, care Ti
permite surprinderea precisa a detaliilor, si o mare capacitate de sinteza, vederea 611

www.dacoromanica.ro
sinteticd a totalului pentru redarea, reTnvierea operei artistice" (p. 586). Aceste
doud calitati se TntIlnesc insd rar In acela0 om, iatd de ce au fost pe lumea asta
ga de multi poeti marl 0 a. a de putini critici mari" (ibid.). ConcepInd critica lite-
rail' ca pe o opera de creatie cel putin In punctul ei cel mai Tnalt Gherea
are intuitia necesitatii de a surprinde lumina particulard, inefabila, a operei literare
i, prin vorbe inspirate, prin talentul sau special", s'd o sugereze In mintea citi-
torului. 0 asemenea critica s-ar percepe nu numai pe cale rationala, ci i pe caie
emotionald, TntrucIt ea ne sugereazd In minte opera artisticd, ne face sd simtim,
ciar, puternic, ceea ce am simtit confuz 0 slab, ne face sa pricepem propria noas-
trd placere" (ibid.).
In aceegi ordine de idei, o indicatie distinctivd : Gherea considera ca aceastd
critic& moderna, °militia nu poate avea ca obiect declt valorile unei lite-
raturi. Critica modernd scrie el nu poate sa se ocupe decIt de adevaratele
personalitati artistice : Incercarile literare, chiar de talent, rämTn In sarcina recen-
zentilor" (p. 590). Vrea oare criticul sa sugereze prin aceasta cd analiza nu meritä
a se aplica unei opere literare decIt dupd ce judecata de valoare a admis-o ca opera
artisticd? Mai probabil, Gherea vrea s'd spund a studiul analitic, serios, tiintific,
trebuie sd se aplice unor valori plenare, incontestabile sau cum adauga altddatd
numai scriitorilor cari In opera lor 0-au manifestat Tntreaga personalitate ar-
tistica" (p. 619).
CTt privqte consacrarea operelor literare geniale, Gherea aratä cu justete
ca aici intervine vremea, care e cel mai bun critic 0 face selectia cea mai
dreaptd". Vorbind despre aceastä evolutie In timp a m4cdrii literare, care triazd
fart gre valorile, acoperind cu uitare operele mediocre, el afirmd cd succesiunea
epocilor literare urmeazd In esentd miKarea dialectia a spiritului omenesc". Aceas-
td dialecticd a vietii literare In legatura cu ideea de dialectica Gherea TI citeaza
pe Hegel face un curent literar sd nege un alt curent, pentru a fi la rIndul sdu
negat de altul : Un curent literar se naTte, se dezvoltd, TnfloreTte 0 moare 0 altut
Ti ia locul, supurandu-se acelora0 legi imuabile ale evolutiei universale" (p. 596).
in spiritul materialismului dialectic, al teoriilor lui Marx asupra literaturii, Gherea
combate ideea eronatd dupd care evolutia In artd ar fi echivalentd cu progresul
artistic. Tot ce tine de domeniul specific al personalitatii umane cunoate alte legi
de dezvoltare decTt viata materiald a universului ; ca atare, cel din urrnd feno-
men In timp deci, fie In seria fenomenelor organice, fie In seria fenomenelor psi.
hice, nu e neaparat cel mai superior (sic!) din punctul de vedere al omului ; se
poate deci foarte bine ca un curent sau o epoca literard contemporand noud sd
fie inferioard, din punctul de vedere al artei, unui curent de acum trei sute de
ani" (p. 597). De asemenea, Gherea se opune interpretdrii mecanice a paralelismului
dintre progresul material al unei epoci 0 progresul valorilor artistice. BazTndu-se
pe exemple convingdtoare, el aratd cd o treaptd de dezvoltare sociald superioard
[poate] sd fie reprezentatd 0 exprimatd de o manifestare artistica mai saracd decTt
o treapta de dezvoltare sociald inferioard" (p. 597).
Aceste conceptii generale ale lui Dobrogeanu-Gherea despre fenomenul
literar lumineaza credem mai bine sistemul sdu estetic 0 critic, in gTndirea
0 In linia practica promovatd de criticul de la Contemporanul problema raportului
dintre opera de artd 0 realitatea sociald, vdzut atIt din punctul cauzalitatii, et i
612 din cel al finalitAtii creatiei artistice, ocupa locul central. Importanta pe care o

www.dacoromanica.ro
acordd Gherea influerr/ei operei literare asupra mediului social se concretizeazd,
In metodologia actului critic, In rolul mare ce se atribuie publicului cititor.
Pentru Gherea miKarea literard a unei epoci cuprinde doi factori indispensa-
bili, de egald Insemndtate : scriitori i cititori. Sldbirea ac/iunii unuia dintre ace0
factcri se repercuteazd nefavorabil In atmosfera literard a unei epoci, ajungindu-se
uneori la un cerc vicios al sterilitd/ii : publicul nu citete pentru cd nu se produce
nu se produce pentru cd nu se citete" (p. 421). Nu Intimpldtor, In lumina
concemiei ce-1 cälduzete, Gherea consacrd analizei influen/ei operei literare asupra
cititorilor cloud din cele patru puncte ale metodologiei sale critice. Considerind
publicul un factor activ In evolu/ia unei miKdri literare, criticul este de parere ca
istoriile ¡iterare ar trebui sa surprindd, In capitole aparte, i reac/iile publicului
dintr-o epoca datd. Desigur, concep/ia aceasta se leagd de gIndirea sa de militant
socialist, care nu poate in/elege o miKare de idei rara adererro unor mase largi,
dar nu mai pu/in de otendin/d modernd a criticii europene de a purta un dialog
mai viu cu opinia publicd. Opera Insd0 îi definqte uneori semnificatia In contactul
cu receptivitatea cititorilor, mai ales c'ind e vorba de trecerea timpului i de schim-
barea gusturilor. VdzInd In mbdefe ¡iterare un reflex al iu/elii vertigi-
noase" cu care curge via/a noastrd moderna", Gherea nu le socoate capricii
ale publicului", ci o expresie a pulsului viu din atmosfera literará a unei epoci.
In termeni precedind teoria selectdrii" de mai firziu a lui Ibraileanu, Gherea area
ca e In firea evolu/iei ¡iterare ca Balzac, un scriitor atTt de genial i modern",
sd pard a fi pentru noi deja Imbatrinit", In timp ce scriitori cu nenurndrat mai
pu/in talent pasioneazd publicul modern" 38

Cu o asemenea concep/ie evoluatd i caracteristicd despre publicul citi-


tor, näzuind sd apropie mase mai largi de problemele literaturii, Gherea propus
sa le familiarizeze cu acele aspecte ale artei care s'a le dezvaluie unele din tainele
procesului de crea/ie i sd le dezvolte gustul pentru lectura de calitate. in acela0
timp, expresie el Insu0 a climatului epocii, preocupatd de raportul arta-societate,
Gherea a considerat de datoria lui sä abordeze probleme din cele mai actuale atunci.
Astfel se explica, Intre altele, studii ca Deceptionismul in literatura romano39. in
tehnica lui s'int folosite numeroase Intrebdri, care constituie tot atTtea puncte de
contact cu cititorul doritor sd-0 Idmureascd problema pe toate fe/ele. Gradgia
acestor Intrebdri, succesiunea Ion i rdspunsurile date demonstreazd nu pu/ind mdies-
trie dialecticd i mai ales abilitate de teoretician, experimentat In relaçiile cu publicul :
aceea de a trata o problemd din cele mai controversate, la acea datd, pe TnIelesul
cit mai multor cititori. Argumentatia se desf4oard progresiv, fiind rind pe rind
InIdturate o serie de prejudecd/i, de locuri comune 0 de erori, apoi firul Tricepe
a se stringe. Care e cauza, care e obTr0a pesimismului, decep/ionismului ? Ea tre-
buie cdutatd In viga materiald a societalii, In fiziologia sociald, In rela/iile politico-
economico-sociale, intr-un cuvInt, In Intocmirea sociald a societalii" (p. 105). Ur-
meazd apoi o succintd dar pregnantd analizd, care vrea sd arate adevdratele pricini
ale bolii veacului. Dupd ce trece In revistd Trnprejurdrile economice 0 politice In
urma victoriei burgheziei, autorul conchide : Mai mica e deosebirea Intre mdre/u1
Apollon 1i sarbosul Silen, cleat dintre societatea fägdduitd de utopi0i burgheziei
3 8 Ce trebuie sr, traducem, in Studii critice, vol. I, ed. 1957, p. 343.
Publicat in Contemporanul, an V, nr. 8, februarie 1887, p. 97-115, integrat in Stuchi cri-
tice, vol. I, 1890. 613

www.dacoromanica.ro
cea Intemeiata in adevar. in loc de dreptate, obijduirea saracilor i celor mici
In loc de lini te i pace, un razboi singeros, care se urmeazd In sinul
sub forma liberei concurenIi ; In locul egalitatei, o groaznicd neegalitate economica,
nemaipomenita pe pamint. in locul libertdtei, o cruda roble economicd : minele
Intunecoase, fabricele fard aer, nesiguranTa zilei de mine. Da, burghezia a prefacut
societatea dupa' chipul i asemanarea sa : iubirea e marfa ; familia, gheeft ; cin-
stea, morala, idealurile mdreIe n-au nici un rost. Toate sunt fleacuri, banul sa
trdiascd ; banul este ideal, banul religie, banul zeu, i pintecosul burta-verde pro-
orocul sau" (p. 160-167). Dupd acest rechizitoriu, Gherea incearcd sa infaIi eze
printr-o imagine sugestivd procesul de polarizare In sufletul poeVlor, a intregului
complex decepIionist, imaginea aceasta implicind, deopotrivd, noTiunea de tipic
de reflectare : Cum aduni razele soarelui intr-o lentilà ca sä poIi arde i aprinde,
tot aa suferin;ele, deceptionismul, nenorocirile i revoltele noastre Impotriva
mizeriei vie;ei se adund, se Injghebeazd In inima poeIilor, o umplu i apoi se re-
varsd In afard In sublime strigari de revoltd, de durere, de suferinta ideznadejde".
Concluzia se impune de la sine : Pricina decepTionismului nostru, a decepTio-
nismului poeTilor noWi, obIr0a lui sint anomaliile societdIei burgheze. Pricina
boalei veacului e starea patologicd a civilizatiei burgheze" (ibid.).
Ca o continuare la articolul Deceptionismul In literatura romdncl pot fi conside-
rate articolele Cauzele pesimismului In literaturd si viatei si Artistii proletari culti.
In acestea din urrnd, Gherea analizeazd cu destuld pdtrundere modul cum s-au re-
percutat unele influente ale societalii burgheze asupra scriitorilor care prin ori-
ginea i poziia or sTnt artiO proletari culti". Caracterizind curentul literar creat
de ace0 scriitori din punct de vedere social, criticul constata pe de o parte revolta
impotriva orinduirii burgheze, pe de alta simpatia pentru clasele nedreptaTite
din punct de vedere filozofic, aceste caractere pot fi generalizate In decepTionism,
pesimism ; ca manifestare individuald, ele iau aspecte variate : melancolie, nehota-
rIre, lipsd de vointa, deprimare (care la decadenti poate degenera In patologie) ;
ele in-tit In no-Ounile de solitarism", reflexivitate", subiectivism". Precizdrile
In legaturd cu Caragiale i CoOuc ridicd mai mult valoarea articolului, al cdrui
i

interes std, altfel, mai mult In incercdrile de a teoretiza (desigur nu totdeauna


In chipul cel mai inspirat) o stare ale car& simptome Ii pareau evidente, decit In
analizele i exemplificarile concrete puse In slujba acestor generalizan.

Un merit Insemnat al lui Dobrogeanu-Gherea este acela de a fi aplicat metoda


lui criticd, analiza indeosebi, In interpretarea operei scriitorilor mari ai epocii,
Eminescu, Caragiale, Cc4buc. Pentru prima oard opera acestora a fost lam urita dintr-un
asemenea unghi pe Tntelesul cercurilor mai largi de cititori, conIinutul ei fiind situat
istoricete In complexul de relaIii social-politice ale vremii i Vázutin primul rind ca
raspunzind la intrebdri care reflectau realitatea, framintarea epocii respective. Toto-
data, trebuie recunoscut ca aceste studii marcheazd i o treapta calitativd, In sensul
tratarii la obiect, prin analiza' de text, a operelor literare, tocmai sociologistul"
Gherea contribuind astfel la largirea evantaiului de criterii aplicative operei literare
prin aceasta, largind Tnse0 travaliului critic.
Publicat In Contemporanul din martie 1887, dar apoi revdzut i completat i astfel
integrat de Gherea In volumul I de Studii critice, apdrut In 1890, studiul despre Emi-
nescu are i circumstanta utild noud de a fi precedat In prima lui forma 0 de a
614 fi succedat In a doua pe acela scris, la moartea poetului, de cdtre Titu Maiorescu.

www.dacoromanica.ro
In acest fe!, cele cloud studii nu nu mai ca ofera o confruntare pregnanta a conceptiilor
si metodelor respective, dar 'in planul istoriei culturii se si completeaza dialectic,
cum si In alte privinte activitatea destasurata de Maiorescu si Gherea In epoca sInt
complementare Tn acest plan. Daca studiul lui Maiorescu reprezinta prima sinteza
definitorie asupra lui Eminescu In contextul dezvoltarii culturii romane moderne,
cu indicarea de larga perspectiva a TnrTuririi eminesciene peste veac, studiul lui
Gherea Insumeaza datele primei analize mai cuprinfátoare a operei marelui poet.
Dei cu multe scaderi si chiar unele erori de interpretare, studiul analitic al lui
Gherea se impune prin atingerea dtorva din problemele fundamentale ale operei
eminesciene orientarea ei ideologica, pesimismul si explicatia lui, caracterul revoltei
eminesciene si unele posibile repercusiuni sociale ale ei, tematica, erotica emines-
ciana, economia de mijloace a poetului, arta lui.
MilitInd pentru arta realista curentul naturalist din Franta Ti trezise lui Gherea
admiratia pentru veleitatea de a apropia observatia artistica de preciziunea din
stiinta Gherea considera ca la Eminescu poetizarea trecutului este uneori exce-
siva, iar folosirea fantasticului exagerata. El afirma, judicios din punctul sau de
vedere, potrivit caruia idealul social eminescian se deschidea aproape exclusiv asupra
trecutului si deloc sau foarte putin asupra prezentului si mai ales asupra viitorului,
ca poetii cari au idealul lor social In trecut se Trytelege ca vor cauta sa-I poetizeze".
Dar Gherea crede a gasi si o alta cauza a poetizarii trecutului, de natura artistica
departarea trecutului face sa se poata sterge toate trasaturile nepoetice si sa ramIna
cele poetice, cum de la un cor aflat In depärtare se pierd notele false si nearmonioase,
ba, de departe, poate sa ne para un cor chiar foarte armonios" (p. 166). Desigur,
argumentatia criticului, Cu exemplul unui tablou InfalisTnd o ceatä de salbatici, oriclt
de sugestiva, plateste tribut procedeului vulgarizator, ca si imaginea grauntelui
frumos poetic" scos din viata evului mediu, graunte care ori n-a fost deloc, ori,
daca a fost, era amestecat cu o mTna de noroi", In intentia de a explica formarea
legendei despre poeticul si cavalerescul veac de mijloc", altfel plin de betivi,
mojici, dobitoci, stricati si cruzi, oameni cari au umplut toata epoca aceea de singele
si lacrimile celor apasati" (p. 167).
In sfTrsit, In legaturd cu cIntarea trecutului, Gherea mai constata o cauzd ce
tine tot de conceptia lui despre arta realista inspirata din viata contemporana
A cinta trecutul e mult mai usor", pe dnd nu e nimic mai greu decIt a crea pro-
ductii vii ; pentru aceasta trebuie geniu" (p. 167 168). Confruntarea cu realitatea
vie constituie un examen suprem, o piatra de Incercare pentru un poet, spune Gherea
Daca pläsmuirea artistului e rara viatá, e un cadavru, atunci noi, publicul, putem
judecam foarte bine opera, noi, cei vii, simtim Tridata ca ni s-a adus Tnainte ceva
mort si, aratInd cu degetul, zicem : mortus est ! Cu totul altceva e cu trecutul. Aici
poetul creeaza dupa Inchipuirea sa si e chiar sigur ca multi vor lua cadavrele drept
fiintá vietuitoare".
Dar, aplicInd la Eminescu asemenea considerente, Gherea cade In unelesimpli-
ficari sau generalizan i pripite. Criticul nostru socoteste, de pilda. ca In ce priveste
Scrisoarea contrastul cu vremea lui Mircea-voda, menit a da si mai mare putere
satirei, de fapt o slabeste". Aceasta afirmatie surprinzatoare se datoreste unei obtu-
zita-ti greu explicabile oridt de bine intentionat ar fi fost criticul nostru din punct
de vedere ideologic si printr-o asemenea carenta era anulata însài interrtia artis-
tica a poetului. Asemenea Tngustimi In interpretarea operei de arta TI Tmpiedicä
pe Gherea sa aprecieze pe deplin tocmaiforta satirica a Scrisorii III Tmpotriva falsului 615

www.dacoromanica.ro
patriotism, a demagogiei politicianiste, a cosmopolitismului claselor suprapuse.
scrie el, dacd Inceputul Satirei a mai ales descrierea bdtdliei, e o bucatd
epicd foarte puternicd, Tnsd tendinta, menirea ce-a vrut dea autorul, punTrid-o
ca ideal In contrast cu vremea de azi, vroind astfel sA mdreascd si mai mult puterea
satirei sale, e gresitd, satira lui pierde, In loc de a cIstiga" (p. 172). 0 rezervd similard
se poate face si asupra aprecierilor simpliste ale criticului In legaturd cu Strigoii, unde,
de asemenea, el subestimeazd In mod abuziv fantezia poeticd, creatoare de valori
artistice, cu argumentarea, penibilä, cA toatd creatia miroase a mormInt, nu e viatd,
si de aceea nici nu poate sd lucreze asuprd-ne asa de mult" (p. 173). Totusi, patosul
apelului pe care GhereaTI adreseazd, in continuare, poetilor are o vibratie autenticd
Intrebuintati sublimul vostru dar de a putea intrupa In tablouri poetice viata,
Intrebuintati acest dar pentru a ne face tablouri In cari sA vedem si sA pricepem viata
In toatd Intinderea si mdretia ei, In cari sa putem vedea si pricepe ce avem pe inima
noastrd. Cobol-Tti-vd pe pdmInt i uitati-va Imprejurul vostru, tit de Intinsd, dt de
feluritd, eit de adTricd e viata, ce nesecate izvoare cuprinde ea pentru Intristare
bucurie, pentru plins nebun i pentru rTs omeric" (p. 173). Mesaje ca acesta si de
altfel Intreaga tonalitate a studiului releva pe criticul militant, cald, vibrant, interesat
In mare mdsurd de contactul cu cititorul sdu, de prezentul In care scrie si de viitorul
social pentru care luptd. E si perspectiva prin care putem Intelege Ingustimi frapante
precum cele amintite, ratiunea distribuirii polare a relatiilor dintre fantasticul artei
viatd, dintre istoria propriu-zisd si cea imagined de artist, dintre sensurile uneia
si functiile celeilalte.
Dei sociologizInd, si, pe-alocuri, destul de simplist, Gherea Incearcd, totusi,
o explicare, pe temeiuri materialiste, a pesimismului eminescian. El combate,
deci, opinia maioresciand Vnind de teoria lui Schopenhauer despre geniu
cä pesimismul eminescian ar fi avut raddcini profund organice, cd fondul prim al poe-
tului ar fi fost pesimist, cd pesimismul sdu s-ar fi manifestat In once tard si In once
conditii ar fi trait poetul. Gherea Incearcd, invocind opera, sd demonstreze cA fondul
prim al lui Eminescu a fost mai cur-Ind optimismul, Increderea In viatd, deet pesi-
mismul. Criticul stdruie asupra dualismului", asupra acestor doud suflete cari
trdiau In pieptul lui", socotind cA fart aceasta nu se poate pricepe nici Eminescu,
nici creatiunea lui". El constata cA in genere poeziile de iubire ale poetului sInt
strdbatute de un spirit de Incredere In viatd aproape optimist" ; pesimismul nu
numai cd nu-i esential poeziilor de iubire, dar e mai mult IntImpldtor". In schimb, Insd,
poeziile sociale si filozofice grit aproape cu totul pesimiste, sTnt pdtrunse de un spirit
pesimist spiritualist metafizic, idealismul 40, se manifesteazd numai IntImplaor"
(p. 181). Afirmatia este Intdritä cu exemple care dovedesc aceste inconsecvente
care duc spre concluzia, inevitabild la un critic de formatia lui Gherea, cA acest
pesimism e rezultatul influentei mijlocului social, in Tntelesul larg al cuOntului"
(p. 180).
insdsi idealizarea trecutului spunea Gherea e consecinta unui pesimism
sui generis, special lui Eminescu, inzestrat cu un mare fond de idealism, de bundtate,
blIndetd, simt de armonie i simpatie universald". Dar neputInd cheltui acest idea-

40 Tntr-o notd, pe pagina precedentd, Gherea precizeazi: Idealismul nu-I ludm, fire;te, In
In/eles metafizic. Nu vorbim de un idealism care ar avea obîrie supranaturald ;i care s-ar realiza
In afard de viga maid, ci de un idealism care I;i are izvorul In viga reald ;i se realizeazd aici
pe pdmInt" (p. 180). Pentru Gherea idealism s-ar traduce prin a avea un ideal, a crede In
616 el ;i a lupta pentru el, deci prin Incredere In vigd, prin optimism.

www.dacoromanica.ro
lism pentru viata sociala prezentd, pe care o ura, nici pentru cea viitoare, pe care n-o
pricepea, el s-aintors Indarat si a scaldat viaja sociala trecun In ideal ismul lui, facInd-o
buna, mare, armonioasa, ajunend In aceasta zugravire cIteodatá la cured
naivitate" (ibid.). Socotind cd pesimismul consecvent e Insa negarea vietei, deci e
antisocial, antimoral si antiartistic In gradul cel mai InaIt" si ca sInt cazuri vadite
In care partea negativa, la un poet. Tntrece pe cea pozitiva, ori and dimpotrivd partea
pozitiva (din punctul de vedere sccial si etic) Tntrece pe cea negativa", Gherea TI
considera pe Eminescu negresit, In categoria a doua" (p. 184). Cu alte cuvinte,
criticul motiveaza ca, prin unele atitudini pesimiste afirmate In cuprinsul unei anumite
opere, poetul urmareste sa ne dea un cadru cit se poate de Intunecos, la o mizerie
omeneasca, pentru a o face mai respingatoare si In contra careia el se ridica' din toate
puterile" (ibid.). Un exemplu de asemenea procedeu In tactica poetica ar fi acea
parte din Scrisoarea I, unde Eminescu se pasioneaza de soarta nefericin a batrInului
&sal, tocmai pentru puncta mai bine ironia amara si nimicitoare fan de societatea
contemporana.
Du pa Gherea acesta e un aspect pozitiv al pesimismului. Care e, deci, cel negativ ?
Eminescu simte toate mizeriile vieii, dar nu simte un lucru, nu simte trebuinTa de
a se lupta cu aceasta coruptie, cu aceastä nenorocire, pentru a realiza o vian mai
frumoasa, mai more& mai fericita" (p. 183). Observatia, expurgan de unele inerente
rigid itäi, este de luat In seamá pentru caracterizarea finalitäii operei lui Eminescu,
a valorii ei educative. ComparIndu-1 cu Byron, Gherea afirma convins ca, cu tot decep-
tionismul acestuia, cu toata neIncrederea lui Tntr-o vian mai fericita a omenirii,
revolta poetului englez este activa, patrunsa de un spirit de lupta, de Tmpotrivire,
pe end revolta lui Eminescu e pasiva, melancolica, o revolta care mai degraba ar
putea sa adoarma puterile vii ale tinerimii, daca tinerimea ar cadea cu totul, fära
critica, sub InrIurirea lui" (p. 185). Evident, aprecierea lui Gherea este, daca mai e
nevoie s-o spunem, exagerata, derivInd din abuzul ideii de tendentiozitate directa,
nemijlocita a artei. Consecvent modului sau de a considera orientarea spre trecut
a lui Eminescu ca o idealizare In sine, de dragul trecutului insusi, criticului Ti scapá
tocmai acel element din poezia eminesciana care afirma o revolta activa', expriman
direct, ca, de pilda, In Scrisoarea III. Ar fi fost de asteptat ca Gherea sd fi facut o diso-
ciere si sa le fi valorificat mai Indraznet consecvent cu propria-i pozitie militanta,
pe terenul larg al luptei contra orInduirii ce-i repugna lui Eminescu si fan de care
ura lui lua forme atIt de caracteristice. De asemenea, paradoxal aproape, poemul
impeírat i proletar ocupa In economia studiului un loc redus In raport cu resursele
de interpretare gherista" pe care le ofera textul. Poemul ar fi meritat, In aceasta
optica, oanaliza mai ampld si o valorificare mai pregnantà a partii care exprima revolta
proletariatului si care se recita, dealtfel, la adunarile muncitoresti, pentru dinamismul
ei revolulionar. Dar aceeasi discrepann pe care am observat-o si mai Tnainte, din
loc In loc, Tntre principii si realitttile artistice, pe de o parte, intre motivarea teoretica
a acestora si aplicaiile lor exemplificatoare vor fi facut scape din vedere lui Gherea
tocmai cazul cel mai elocvent de concordann Tntre cele sus-tinute de el si opera
anal izan.
E de retinut,Insa, cA Gherea nu se margineste la simple afirma/ii generalizatoare,
ci le sus-tine prin analize literare, ceea ce, In sarácia de interpretan i estetice de acum
7 8 decenii, trebuie sa. fi avut consecinte fecunde asupra ImbogaTirii experienTei
estetice a publicului nostru cititor. Mentionind ca înäimea conceptiei pesimiste 617

www.dacoromanica.ro
si poetice a lui Eminescu ajunge la apogeu In Scrisoarea I, criticul nu se multumeste
cu simpla expunere a continutului ei de idei, ciii cautd originea In pesimismul scho-
penhauerian si In esoterismul indian, dar nu fart' a sublinia Intr-o notd cà conceptia
modernd a eternei miscari, conceptie dupd care n-a fost, nu e si nu va fi o clipd de
pace «In sine Trnpdcan», e si mai mdrean si mai poeticd cleat «eterna pace»" (p.177).
Aceasta demonstreazd odatá mai mult cd Gherea nu pierdea nici un prilej de a-si
spune cuvIntul de pe o pozitie militantd, punInd, In acest caz, In valoare conceptia
dialecticd, opusd celei metafizice.
In partea a doua a studiului, Gherea Incearcd sà analizeze mdiestria poeticd a
lui Eminescu. E !impede cd aceasta nu e la nivelul celei precedente, In care sTnt analizate
continutul propriu-zis de idei si sentimente, orientarea ideologicd a operei, poten-
ialul de influenn asupra socientii, sensul si repercusiunile acestei influente.
Aceastd parte se resimte de insuficienta experienn esteticd a criticului, de limitele
lui In probleme de tehnicd artisticd, explicabile prin Trisdsi biografia lui, In Trnpreju-
rdrile date. El nu izbuteste decIt partial sd pdtrundd In tainele procesului de creatie
eminescian, sà surprindd nota specified, de pregnantd originalitate a marelui poet.
Analiza ia uneori aspecte simpliste, vulgarizatoare, In special cea privitoare la poeziile
erotice. Registrul valorilor estetice cu care opereazd criticul este In genere redus.
Totusi, Gherea face utile observatii despre economia de mijloace artistice a poetului,
fart a pierde nici de data aceasta din vedere sarcina de a instrui, de a contribui la
educatia estetied a cititorului. LegInd organic forma de continut, Gherea subliniazd
ca Eminescu are ca nici unul din poetii nostri" talentul marilor poeti, care printr-o
trdsäturd de condei, prin citeva versuri, zugrávesc un tablou mare, complex, minunat"
(p. 187). Analiza unor poezii precum VeneVa, Singurdtate, Melancolie urmdreste
demonstreze aceastd Tnsusire. Ca si analizele care urmeazd (cu privire la Venere si
Madan& Despärtire, Cahn, Luceafärul) acestea ne apar astazi destul de schematice si
plate, ilustrInd pregnant faptul cd, desi metoda utilizan de Gherea deschidea noi
fructuoase orizonturi In critica romaneaseS, mijloacele folosite de el In analizarea
operelor literare erau destul de reduse, elementare, asupra cdrora timpul avea
lucreze cu Indreptatitä severitate, amencrindu-le substantial. Va fi rindul discipolilor
si urmasilor a prelua aceastä metodd (sau aspecte ale ei) a criticii analitice si a o duce
la marile ei izbInzi de mai tIrziu. Pe de altd parte, criticul era prea grdbit uneori In
ajunend la exageran i ca acelea asupra a cloud dintre sonetele lui Eminescu,
despre care spune ca sTrit din cele mai geniale sonete cari exista In vro literaturd
europeand" (p. 205).
Oriunde,Insà, criticul îi pune o problemä de continut, ea-i scoate la iveald spiritul
umanist. Astfel, sInt, de pilda, acele consideratii In legdturd cu modul In care se Incheie
poema Luceafdrul. Gherea interpreteazd ultima strofd ca un rdspuns cu totul orne-
nesc, cu desdvIrsire real, ca si toatd poema", In care, pe un fond fantastic, In imagini
admirabile, poetul a tesut cele mai adevdrate sentimente omenesti". Deci, nu numai
mIndrie exprimd celebrele versuri, ci si multd amdráciune si invidie", fiind In
parte tot acelasi sentiment ca si In Satira a IV-a, numai Ca acolo e mult mai puternic"
(p. 209). Interpretarea aceasta mai putin comparatia, cu totul vulgard, cu fabula
despre vulpe si struguri deosebin de cea a lui Maiorescu Vlahutd, care In acele
i

versuri au vazut exclusiv mIndria fárd margini a poetului si nepdsarea fan* de lumea
pArnInteascä, se explica prin viziunea generala a criticului asupra lui Eminescu. Multi-
laterald expresie a unei adInci experiente umane, opera marelui poet argumenteazd
618 Gherea nu-I depärteazd, ci-1 apropie de umanitate.

www.dacoromanica.ro
Notabi le sInt si considergiile despre natura In opera lui Eminescu. Poetul
observa criticul iubeste natura, o iubeste and se potriveste cu starea sufle-
tului &au" ; Ii place marea dar nu and, spumegInd, Malta valuri ca murqii
[...], ci and In linistea serei bate Incet In Tärmuri, ori plInge melancolic prin canaluri";
Ti place codrul, dar nu Tri timpul furtunei [...], ci codrul linistit, luminat de
cele din urma raze ale soarelui, ori luminat de luna, un codru blInd [...], dulce [...],
unde teiul cu largi crengi, Incarcat cu flori mirositoare, le scutura asupra dulcei dra-
goste balaie a poetului" ; codrul e melancolic, blInd, dupa cum melancolic si blInd
e poetul Trisusi" (p. 194).
Dei cu inegalitaIi, cu insuficienIe, studiul lui Gherea despre Eminescu are
totusi o valoare de netagaduit In istoria criticii noastre literare. Pentru prima data',
celui mai mare poet roman i se consacra o analiza ampla, dupa criterii materialiste
cum puteau ele fi definite si aplicate la acea data atIt viata cTt si opera lui fiind
cercetate In strInsä legatura cu condiIiile social-istorice. Pentru prima oara In
opozitie (cam prea transanta) cu critica maioresciana geniul lui Eminescu era
explicat ca o Tntruchipare artistica originala a unui complex de fenomene obiectiv
reale, oglindind nu singularul, ci generalul uman. LegInd opera eminesciana de socie-
tate, Gherea descopera si afirma valoarea profund omeneasca a operei poetului, In
inima caruia au rasunat profund durerile poporului sau, In care s-au zbatut marile
Intrebari ale veacului. Eminescu spune Gherea a exprimat endurile, durerile,
pasiunile, dorintele, nemullumirile ce s-au produs Intr-o anumitä epoca istorica".
Aceasta conditionare In timp (Cu tot caracterul ei oarecum restrictiv, doar la o
anumitä epoca") si spaçiu, aceasta raportare la problematica generala a epocii cu con-
tradic-tiile ei constituie meritul incontestabil al studiului lui Gherea. Desi cu formu-
läri prolixe, analiza este bogata In probleme, variata In informatii multiple, chiar
daca nu tocmai sistematice, cu destule referinte la literatura universala. La data
aceea, studiul lui Gherea aducea o metodologie critica noua care lumina mai larg
opera eminesciana, expliand-o i apropiind-o de nnarele public.

Gherea a contribuit mult la valorificarea operei lui Caragiale. intre scriitor


si critic se legase, dealtfel, o prietenie strinsa, pastrata la acelasi nivel timp de peste
un sfert de veac. Aceasta prietenie explica desigur i relativa apropiere a lui Caragiale
de socialisti. El preluia In mod deosebit activitatea critica a lui Gherea, despre care,
Intr-un articol, se exprima astfel : E, In adevar, un om de mare talent, care-mi arunca,
cu articolele lui, multa lumina. Volumul lui din urma si mai ales articolul despre
Cosbuc mi-au adus o mare mulIumire intelectuala. Una poate si mai mare mi-au dat-o
cele ateva rinduri privitoare la productiile mele literare. Gherea e singurul critic care
se ocupa serios de aceste lucran, cu mai multa bundvointa, poate, decTt ele ar merita"41.
intr-adevar, Gherea a fost printre cei dintTi care au facut o analiza serioasa farsei
Conu Leonido fatä cu reactiunea i celor doua comedii O noapte furtunoasei si O scrisoare
pierdutä 42. De asemenea, Gherea, dupä ce a scris despre D-ale carnavalului 43, s-a
ocupat de nuvela O fädie de Paste si de Niiposta 44.
41 Epoca din 16 iunie 1897.
42 Tn studiul Trei comedii ale lui I. L. Caragiale, publicat in Contemporanul, an IV, nr. 11, 1885,
p. 403-423.
43 Articolul, apdrut in Drepturile omului din 24 mai 1885, a fost integrat n vol. IV din Studii
critice, Ed. Universala" Alcalay, 1925, p. 135-142.
44 in vol. II din Studii critice, 1891, Ed. Socec, p. 239-296. 619

www.dacoromanica.ro
Gherea scrie cu multd aldurd si Insufletire despre Caragiale45, Incerend
pund In luminà caracterul general social al satirei marelui scriitor, faptul cd ea loveste
un Intreg regim social. El subliniazd cà idealul social cdIduzeste satira artistului,
fácInd ca acest rIs sd fie mai serios, mai amar, fdand sa ardd mai tare, sd ardd acolo
unde trebuie sd fie ars".
Caracterizarea pe care o face Gherea lui JupIn Dumitrache este remarcabild,
Indeosebi dacd tinem seama de nota sociologicd si popularizatoare a scrisului sdu,
mereu militant, cu functii demascatoare : unul din reprezentantii domniei banului",
care Tsi simte bine puterea, o cunoaste chiar Idmurit", JupIn Dumitrache stie,
ori mdcar simte, cà toatd miscarea liberald este pentru clInsul.« Titircd inimd-rea»
stie cä parlamentele lucreazd pentru dInsul, cd Voceo patriotului naVonale cu redac-
torul ei, Rica Venturiano, combate pentru dInsul, cd sfinta constitutie, in sfirsit,
este pentru clInsul fácutd. Stie si simte, de aceea, cu o mInd pe burta-i groasd si cu
alte pe pungd, zice :« Noi sTntem popor, natie ...» si cu cel mai mare dispret vor-
beste despre cei ce n-au bani" (p. 261). in treimea JupIn Dumitrache-Chiriac-Spi-
ridon, Gherea argumenteazd cd autorul vede un singur Titircd, dar la felurite Virste,
si se Intreabd ce vafi un jupIn de soiul lui Titircd" mai bogat Inca atunci and va depdsi
starea de cherestegiu, fapt pe care Caragiale (la o posibild sugestie din aceastä direc-
tie?) va incerca a-I ilustra In comedia neterminatd Titircd Sotirescu et comp. Prin
aceasta, criticul scoate In relief forta realistd cu care Caragiale stie sà vadd evolutia
claselor sociale, realitatea In schimbare. Nu mai putin, el demonstreazd veridicitatea
unui tip ca Rica Venturiano, fiindcd el face parte din acea realitate prea bdtátoare la
ochi pentru a mai putea fi negatd", dintreacei tineri cari se fac redactori la Vocea
patriotului nationale, repetInd cu patos :« natie, patriotism, poporul suveran, patria
e familia cea mare»" (p.262), si al cdror stil se poate confunda cu frazele demagogice
din presa vremii.
Gherea apreciazd ca in piesa O scrisoare pierdutei Caragiale a tiut sà creeze nu
numai o mare comedie de moravuri, dar si una din cele mai sIngeroase satire poli-
tico-sociale", satira fiind a-at de aclIncd, de ascutitd, Mat dupd un ri's omeric, ea
re provoacd alte sentimente, cari numai a Hs nu seamdnd". Desigur cd analiza satirei
lui Caragiale este pentru Gherea un prilej de a sublinia (In parte tezist) tenden-
tionismul operei, eficienta ei demascatoare, critica necrutätoare Impotriva sistemului
burghezo-mosieresc, afirmInd cà prin aceasta scriitorul si-a cIstigat un merit imens",
si nu numai merit de artist, ci si merit cetätenesc,de a-si fi fácut datoria".
In sensul unei conceptii substantiate despre realism, Gherea combate ca absurdd
cererea unor critici ca eroii productiunilor artistice sd fie identici, In vorbd, carac ter,
In toate, In sfIrsit, cu oamenii reali". El argumenteazd ca o fotografiere, o copiere
a unui ins din viata reald nu vafi o creatiune vie, ci, ca o fotografie, ca o copie, va fi o

45 In lucrarea Comedine lui Caragiale, publican In Revista Fundatiilor regale, an VI, nr. 10-12,
oct.-Jec. 1939, Pompiliu Constantinescu aprecian studiul lui Gherea despre Caragiale ca fiind
poate cel mai critic dintre studiile lui, mai bun decTt acela despre Eminescu i CoOuc, iar dupa
Maiorescu face primul pas In analiza critica a comediilor". Gherea da seama de valoarea de
crea/ie a dramaturgului 1-1 apara personajele comediei de verism, de posibile identifican i cu
via/a realä" ; el a sim/it valoarea artistica a limbajului i, In opunere cu Maiorescu, nu schi-
lean rezerve, fie i in treacat".
In studiul säu despre Caragiale (ed. a II-a revazuta, E.S.P.L.A., 1952), Silvian losifescu, dupa
ce constata ca pina la 23 August 1994 aproape singurele studii ample i ocupIndu-se de ansamblul
operei lui Caragiale sint cele ale lui Gherea ;i, apoi, cele ale lui Ibraileanu, analizean Indeaproape
620 contribu/ia celui dintii, apreciind-o la justa ei valoare, relevIndu-i meritele, dar i lipsurile.

www.dacoromanica.ro
lucrare moartd Or, tipurile din comediile analizate sInt vii" tocmai fiindcd ele
grit creatiuni ale lui Caragiale, deci sInt oameni nou-ndscuti", care au individuali-
tatea lor proprie, caracterul lor propriu, fiecare frazd, fiecare actiune ffind carac-
teristicd" tipului respectiv. Prin caracteristic" Gherea Tntelege ceea ce noi am numi
tipic", si interventia lui trebuie apreciatá pe linia afirmdrii conceptiei ca arta nu este
o simpld reflectare a lumii obiective, ci o reflectare artisticd, subiectivd, a acesteia.
Tot pe linia mijloacelor de tipizare, interesante sTnt si observatiile lui Gherea asupra
numelor eroilor lui Caragiale, In care el premerge subtilei analize de mai tIrziu a lui
Ibrdileanu. in ceea ce priveste tehnica teatrald exceptionald a lui Caragiale, Gherea
atrage atentia asupra numeroaselor paranteze cu care e presdrat textul pieselor lui,
pentru a indica In modul cel mai minutios nu numai jocul de scenä, dar si mimica
personajelor.
In alte articole 46, Gherea se ridicd impotriva unor critici obtuze care negaserd
valoarea dramei Näpasta. DiscutTnd insuccesul de la premierd al piesei, Gherea afirmd
ca una din pricinile de cdpetenie ale cdderii a fost nepriceperea simtimintelor -prod-
nimii noastre" de cdtre un public format In majoritate din surtucari", care neagd
tärdnimii simtimintele omenesti", care reduc sufletul táranului la dteva elemente
stereotipe, interpretInd sobrietatea lui Tn vorbd ca un semn de cumplitd sdrácie
spirituald. Acestei interpretan i simpliste, negatoare, Gherea Ti opune bogatia, adIn-
cimea, complexitatea simtimintelor " din acel monument superb si genial care se
cheamd poezia populard". E, deci, un merit al lui Caragiale, cd, pentru a Infdtisa
procese de mare tensiune dramaticd, a adus pe scend tárani. Pentru a sublinia acest
merit, Gherea protesteazd Tmpotriva quasi artei", aducTnd pe scend un quasi
tdran", care, frumos, estetic Imbrdcat, juca hora, anta antece voinicesti, striga
sA trdiascd, ura, vivat", adicd un tdran de carnaval". Cred cA ar fi vremea spune
criticul sd Tncetdm cu aceastd farsd de rdu gust, falsd din punctul de vedere artistic,
crudd i monstruoasd din punctul de vedere moral. Ar fi vremea ca scriitorii nostri
de talent sd zugrdveascd tárdnimea romând asa cum este ea, In marea ei mizerie
In imensa ei suferintd" (p. 316). Dei Caragiale n-a urrnOrit prin Ndpasta sA zugrd-
veascd viata tOrdneascd, ci desasurarea dramaticd a unor puternice sentimente orne-
nesti, totusi el a facut un pas In literatura de inspiratie rurald, un pas spre adevOr.
Vaietele lui Ion din Ndpasta sInt un ecou dureros al acelorasi vaiete care ies din
milioane de piepturi tárdnesti, frati de suferintd ai lui Ion". latd de ce viitorul autor
al Neoiobägiei considerd pe Caragiale unul din cei dintTi care pe scend a ridicat un
colt mic de pe marile suferinti tdrinesti" (ibid.).
Cu toate numeroasele observatii juste si adesea subtile, cu toatd caldura de care
sInt strdbdtute, studiile despre Caragiale pun totodatd In lumina si limitele Tntelegerii
de cdtre Gherea a operei marelui dramaturg. Gherea n-a putut defini adevdratul
obiectiv al necrutátoarei satire, perspectiva ei, n-a putut preciza pe deplin functia
sociald a artei lui Caragiale. Pentru Gherea, In revolutia de la 1848, burghezia romand
a fost ca si inexistentd. Acei cari au introdus institutiile liberalo-burgheze la noi
spune el la Tnceputul studiului despre Caragiale printr-o luptd eroicd, erau tocmai
fiii clasei privilegiate, o pleiadd de tineri culti si generosi, lar burghezimea a Tnceput
sd se dezvolte mai tTrziu, ca un rezultat al introducerii institutiilor europene" (p. 257).
Dudnd pInd la capdt sustinerea lui In contradictie cu Tntelegerea adecvatd a ra-

46 Fäclia de Pote" 0 Näpasta", Criticii nogri i Näpasta", publicate in Studii critice, vol. II,
Bucure;ti, Ed. Socec, 1891, p. 128-179 i, respectiv, 239-296. 621

www.dacoromanica.ro
portului dintre bazO si suprastructura si, In genere, cu propria lui pozitie materia-
listd din critica literard Gherea face aceastd afirmgie : in occidentul Europei
instituiile moderne, Intocmirea sociald modernd e o crea-Oune a burghezimei, .la
noi invers : burghezimea, puterea si cultura ei sint creatiuni ale institutiunilor".
Aceastd diferentd fundamentald" a produs niste anomalii speciale ärei noastre,
niste anomalii necunoscute, altele decTt ale occidentului Europei". De aici super-
ficial itatea culturei noastre", cdci institutiile europene, °data introduse, cero clasä de
oameni cari säle priceapd bine, sdstie sd le puie In practica, sd le realizeze [...] De aici
trebuie sd rezulte, si a rezultat, multd nepricepere, schimonosire, falsificare a insti-
tuIiilor si culturei europene din partea celor mai priceputi si mai necinstiIi" (p. 258).
Cu alte cuvinte, socotind cà la noi n-ar fi avut loc o revoluIie burghezo-democra-
ticä prin care sO se fi impus o serie de reforme politico-sociale, Gherea accepta, In
fapt, teoria junimistd a formelor fárd fond", importate din Apus, revoluTia burghezo-
democraticd urmInd a avea loc abia In viitor, si anume, sub conducerea burgheziei.
In consecinI5, el nu vede alunecarea unora dintre tinerii generosi cari au introdus
la noi formele sociale moderne" pe povIrnisul reactionar si, ca atare, nici procesul
ducInd la pseudodemocraIia ale cdrei forme le reflectd scrierile lui Caragiale.
Cu o asemenea concepTie, nu e de mirare nici cd In studiul despre Eminescu
se deplInge faptul de a gäsi printre cei satirizaIi In Scrisoarea III pe C. A. Rosetti,
care si-a jertfit viaa pentru a lucra la restaurareaIdrei" spune criticul, nedIndu-si
seama ca prin personajul care, Intr-adevdr, prin atributele lui fizice amintea figura, lui
Rosetti, Eminescu reliefa un tip social pe care II dispreluia tot attt de profund ca si Ca-
ragiale. Fatá de autorul Scrisorii pierdute, ?ma, eroarea aceasta apare cu atIt mai evi-
dentd cu cIt Gherea, in analiza propriu-zisd a comediilor lui Caragiale, sesizeazd de cele
mai multe ori In mod just mecanismul social al personajelor si unora le traseazd per-
fect traiectoria de ascensiune tipic burgheza, ca In cazul treimii Dumitrache-Chiriac-
Spiridon. Ceea ce nu-I Impiedica, totusi, pasionat de angajarea cu efecte imediate
cum era uneori, sd afirme cd d-I Caragiale e indiferent In materie de politicd socialä
[...], ceea ce scade, In parte, Trisemndtatea satirei sale" afirmaIie contrazisd In
parte de activitatea marelui dramaturg si chiar de Tnsäsi coresponderrta pe care acesta
a purtat-o cu criticul. Lui Gherea, angrenat profund In critica realitdtilor vremii,
la care raporta desigur prea riguros unele din scrierile despre care vorbea, i-a sapat
faptul cd I. L. Caragiale avea un ideal social lipsit de formularea precisd, dar va-
labil, creator si caIn acelasi timp fapt relevat convingOtor de Maiorescu opera
lui avea o dimensiune general-umand, cd numai astfel se putea explica ecoul ei In
rindurile cele mai largi ale opiniei publice.

Dintre studiile consacrate scriitorilor din epoca marilor clasici, cel despre
Cosbuco rdmIne cu un mai mare procent de valabilitate. Prin el transpare puternica
dragoste a lui Gherea pentru popor, pentru sufletul popular, pentru optimismul
robust al Várdnimii noastre, atit de sugestiv oglindità In opera poeticd a lui Cosbuc.
Continutul ei sOnatos, tonic, l-a atras In mod deosebit pe Gherea, care a dat astfel
unele din cele mai aplicate pagini din opera sa criticd.
Gherea este cel dintti care a afirmat valoarea operei lui Cosbuc. in 1897, and
si-a publicat studiul, apäruserd cele cloud culegeri, Balade si ¡die si Fire de tort (1893
si, respectiv, 1896). Cu toate acestea, criticul constatd cd, dei acum nimeni nu mai
622 47 Poetul td-dnimii, In vol III din Studii critice, apIrut In 1897, P. 241-390.

www.dacoromanica.ro
IndrOznea sa nege evidentul talent al poetului, totusi, pretuirea de care se bucura
e Tricd foarte departe de cea pe care ar merita-o. insusi corlinutul operei lui Cosbuc,
faptul ca poezia lui exprima &did, sentimente, pasiuni, exprima o viatà Tntreaga
strdina noud, oräsenilor", ca e un poet-tdran care redd viata -taraneascd", pina
chiar si titlul volumului trebuie sa loveasca nepldcut pe cetitorul nostru blazat, pesi-
mist, rafinat" (p. 626). Mod de a disocia Intre diversele categorii de public, din care
tocmai partea relativ mai cultivatd stätea sub semnul deceptionismului" eminescian,
prelungit prin Vlahutd si alti autori de file rupte", foi vestede". lar In ¡dite, nu
sint doar rasfrinte sentimente conventionale, ci adevaratele sentimente omenesti
iar In admirabilele balade rasare citeodata insusi sufletul poporului In cele mai intime
ale sale credinte, sentimente, aspiratiuni si e poporul din care facem doar parte"
(ibid.). Convins ca poemele pina acum publicate a ardtat un talent foarte mare de
rapsod roman", Gherea consacra lui Cosbuc peste 150 de pagini, tretind In revista
principalele aspecte ale poeziei lui, valorificata in originalitatea ei tematicd si, cu
mijloacele ce le avea la indernina, artistica.
Pentru a defini personalitatea artistica' a poetului Idranimii", cum 11 socotea,
oarecum limitativ, pe Cosbuc, neintuind substratul mai cuprinzdtor al operei sale,
Gh. rea II raporteaza la opera lui Eminescu, care domina epoca. El compara poezia
Noopte de vard, considered pe drept cuvint caracteristica Intregii crea.til a lui Cos-
buc", cu Sara pe deal, ambele cu subiect si multe imagini comune, dar de o izbitoare
deosebire In ce priveste tratarea : Poezia lui Eminescu e dureros de melancolicd,
a lui Cosbuc, e senina si plina de viatd" (p. 628). Acest contrast e si mai izbitor In
poezia erotica a lui Cosbuc. Criticul propune o cuprinfatoare definire a bogatiei
sufletesti pe care o exprimd aceasta poezie : Gama totala a iubirii, de la prima trezire
de-abia simtita a dorului zglobiu, pind la disperarea ibovnicei inselate, de laglumele
nevinovate ale copiilor cari nu stiu Trica bine ce-i dragostea, pinä la pasiunea
toate sunt zugravite de Cosbuc. Si aceasta bogata gama a iubirii e reclatd cu atita
sonoritate, claritate, relief, putere si adevar, Incit noi cu putind simpatie si truda
a imaginatiei putem implini intervalele Intre aceste note deosebite, tesInd un mare
roman de la tard" (p. 629). Si Gherea intra In acest complex uman, analizind o In-
treaga serie de poezii : La oglindef, Pe 11(10 bol, Dragaste invreijbitä, antecul fusului,
Fata morarului, Fata mamei, Nu te-ai priceput si altele. El face interesante observatii
de conIinut si de forma', uneori cu destula finete, ceea ce marcheaza Insusi progresul
realizat de critic in minuirea criteriilor estetice, Imbogalirea propriei experiente pe
drumul insusirii maiestriei critice. De unde In studiul despre Eminescu te izbesc destule
stingkii, multe provenite dintr-un fel de transpunere mecanicd a teoriei materialiste,
stiintifice la practica literara, In studiul acesta Gherea apare mai sta.* pe tehnica
analizei literare, care, la acea data, nu oferea exemple la nivelul celei din
Poetul
Gherea stie sd scoata la iveald, pe ling sinceritatea si sandtatea morala a poeziei
de iubire, asa cum o proiecteaza Cosbuc, si diversitatea de sentimente ale eroilor
complexul de manifestari prin care este exprimata' o adevdrata bogatie de nuaryte
sufletesti. Ca'ci criticul nu considerd poezia lui Cosbuc (faptul s-a vdzut si cu prilejul
analizdrii Napastei lui I. L. Caragiale) cu prejudecata acelora care confunda modali-
tatea directa, sincera, de exprimare a unui sentiment, cu sdracia sufleteascd. Dimpo-
triva, el pune în valoare gingäsia si gratia fetei din poezia La °end& subliniind, de
pildd, nu numai cu cita prospetime dar si cu an* delicatete îi manifestä ea multu-
rn irea pentru propria-i frumusete. O analiza mai izbutitä este aceea a poeziei Dragaste 623

www.dacoromanica.ro
Invreljbitcl, unde nu mai ezugravita iubirea de-abia sim/ita", ci violenia sentimentelor
unui copil al naturii, crescut sub cerul liber al murnilor nasaudeni, puternic In iubire
In ura" (p. 633).
Alta preocupare a studiului o constituie modul cum poetul Iäranimii" reflecta
natura. In aceastá privinà, afirma criticul, CoOuc n-are rival In literatura romana".
Criteriul care-I duce la aceasta afirma-tie este situarea scriitorului fa-ta de natura,
determinata de Inse0 conditiile de vial& de experienIa lui personala In raport
cu natura. Omul cult modern, iar proletarul cult §i mai mult, vede natura Inconju-
ratoare din fereastra locuintei or4ene0" i, chiar and o va vedea direct, In toatä
amploarea ei, sufletul lui, otravit de zbuciumul vietii, nu va avea acea lini§te sufle-
teasca trebuitoare pentru a trai numai In intimitatea ei, nu va avea acea dezinteresare
necesará pentru a i se da cu totul, i, deci, nici fola pentru a o evoca In crea'çiuni
artistice" (p. 646).
In studiul lui despre poetul taranimii", Gherea a ridicat la un alt nivel critica
analitica, adica aceea care intrá mai mult In sfera natiunii de creatie. Integrarea
intr-o problematic& modul cum sInt puse In discutie anumite aspecte ale operei
artistice acestea constituie suportul i condiia, nivelul criticii. Un exemplu ni-1
ofera analiza celor doua mari poezii ale lui Cobuc : Nunta Zamfirei i Moartea
lui Fulger.
Referindu-se la aceste poeme, Gherea constata dificultaiile IntImpinate de un
poet cult care ar vrea sa scrie o balada dup. model popular. 0 asemenea initiativa
constituie o adevarata piatra de Incercare pentru un creator cult, i, de obicei,
opera lui nu reqete tocmai esenTialul : sa oglindeasca realitatea, viata taraneasca48.
Fatind aceasta constatare, Gherea afirma apoi ca In Nunta Zamfirei Cc#uc a
Invins In chip strálucit toate aceste greutati. Aici e o adevarata nunta Iaraneasca,
numai proportiile Ii sunt marite marite pIna la dimensiuni epice prefatind-o
astfel Intr-o epopee a nuntii Iarane§ti" (p. 665). Criticul demonstreaza at de bine
este ancoratä crea-tia poetului In psihologia popular& tit de tipice sTrit manifestante
marii murtimi de personaje care Tritruchipeazd lumea Váraneasca in ce are ea mai
caracteristic, tit de vie este capacitatea de plasticizare. AtragInd aterrtia asupra difi-
cultgii de a surprinde poetic o imagine In miKare, el afirma admirativ : Poporul
roman, in poeziile sale, a arátat cA posecla aceasta InsuOre i a dat-o In dar poetului
sau Cobuc" (p. 666).
In ce privqte Moartea lui Fulger, e de remarcat cA Gherea -tine sA rectifice impresia
de pesimism pe care o lectura superficialä o poate lasa asupra cititorului. El sus-tine
ta, dimpotriva, concepIia de vial& a poporului nostru e optimista, sau In once
caz mai mult optimista cleat pesimista". Cum se explica, totuO, unele accente pesi-
miste din aceasta opera a lui CoOuc ? Prin aceea ca o IntImplare extraordinar&
cum e o nenorocire mare, neateptata i neobigiuita, rastoarna pentru moment
filozofia Iaranului, tot cu atita uwrinta ca i pe a or4anului" (p. 672 673). inte-
lepciunea poporului, filozofia lui de via-ta Inving Insd aceste explicabile manifestari
trecatoare. Viata e o lupta aa cum o spune batrinul sfetnic cu hotá-
rre", cu convingere an-Ica", In versuri sapate In piatra".

" in aceastA privinO, v. si articolul D-I Brociner ca descriitor al vietei tar6ne0 (in Studii cri-
tice, vol. I), prin care Gherea se riclica Impotriva idilismului, precum i articolul (din Studii cri-
624 tsce, vol. V) Taranul In literatura.

www.dacoromanica.ro
OcupIndu-se de minunata rapsodie", Doina, Gherea o compard cu alte cloud
doine : cea a lui O. Carp si cea a lui Eminescu. Pe una o gdseste vaga, pe cealaltd
interpretTnd abuziv continutul, si nereceptind sentimentul profund patriotic al poe-
tului falsd. A trebuit sd vie un poet tdran spune criticul ca sa ne arate
adevdratul Inteles si Insemndtatea doinei", expresiune a Tntregei vieti necdjite
tdrdnesti, de la frageda copildrie, &id e aruncat sd plTngd Tntre cdpitele de fTn, pInd
la moarte, In bordeiul umed si Tntunecat" (p. 684). Sdrácia, lipsa de pdmInt, birul,
claca, militia si apdsarea de veacuri, apdsare nu numai de strdini, dar si, mai ales,
de clasele dominante, de acelasi neam" (ibid.) s'int durerile pe care le-a exprimat
Cosbuc In Doina lui, care nu e numai o creatie de mare valoare, dar e cea mai natio-
nald dintre creatiunile poetice romdne" (p. 685). Aceastd apreciere a lui Gherea
trebuie,desigur, explicatd nu numai prin deschiderea perpetua cdtre social a criticii
sale, dar si prin aceea ca Doina a ardrut In 1895, la putind vreme dupd rascoaleletdrd-
nesti din 1894, asadar Tntr-un moment ce fácea din ea °data mai mult o expresie
din cele mai vii a suferintelor poporului, dar si a hotdririi lui de luptd.
DacA Doina e cea mai nationald dintre creatiunile poetice romdne", Noi vrem
pämlnt ! e, se-ntelege, una din cele mai revolutionare poezii din toate literaturile"
(p. 685, 687). Analiza acestor cloud poezii constituie pentru Gherea si un prilej
de a face o demonstratie pe viu, cu toatd pasiunea si exagerdrile ce decurg din ea,
a tendentiozitdtii artei, a valabilitätii estetice pe care o cardtd opera militantd prin
manifesta ei semnificatie sociald, prin vibrantul ecou pe care-I stIrneste 7n inima celor
cdrora se adreseazd. In Noi vrem peimînt! spune Gherea Intr-un chip amintind
de proclamatia lui Tudor Vladimirescu si de unele fraze ale lui BOIcescu nu mai
sunt români, nu mai sunt copii sunt doud natii deosebite, cari se luptd si se urdsc
de moarte : e natia clasei dominatoare de la orase si a clasei dominate de la sate"
(p. 686). Pentru Gherea, Noi vrem pa"mInt I constituie de aceea o culme a
poeziei militante, o confirmare din cele mai puternice a conceptiei despre artd
promovatd de miscarea socialistd, criticul afirmInd cä Insdsi modalitatea si nivelul
artistic al poeziei sInt conditionate de caracterul ei militant, tendentios : E energia
salbaticd, suflul puternic care dd acestei poezii un adevdrat caracter epic" (p. 687).
Realismul contingent al lui Cosbuc e urmdrit de Gherea si In alte poezii ale aces-
tuia. Criticul observd just cd poetul vede räzboiul cu ochii soldatului, ca nu face
paradd de sentimente rdzboinice ; el Ti aprobd pozitia fatd de trecutul istoric, pe care
nu-I idealizeazd de aceasta ferindu-I nu numai talentul sdu un talent care vede
peste tot adevdrata si reala fatO a lucrurilor , dar si conditiile In cari s-a dezvoltat
acest talent" (p. 690). El observd marea putere de obiectivare si de tipizare a lui
Cosbuc, pe care o numeste obiectivism artistic". Stilistic, acesta se manifestO
imagini concrete, reale imagini auditive si mai ales vizuale", spre deosebire de
poetii moderni, eminescieni, la care exprimarea ideilor si sentimentelor prin artä
este spune Gherea, vagd, nehotdritd, 'Land aspectul unei simbolizOri" ceea
ce nu exista In creatiunea poetului ;Oran Cosbuc" la care Tntre imagine si ceea
ce ea trebuie sd exprime e totdeauna o deplind armonie" (p. 697 698). Aluzia
la simbolizare" poate fi interpretatd si ca o opacitate a criticului fatd de noua poezie
ce se configura atunci la noi, Gherea nevdZind, de altfel, ca si Maiorescu dei de
pe pozitii si din motive diferite cu ochi buni directia macedonskiand In poezia
noastrd si, s-ar pdrea, In general miscarea simbolistd de la noi, care rOspundea mai
putin direct imperativelor pentru care combdtea el. Cu toate acestea, eforturi
comprehensive sTnt vddite din partea lui Tn acest sens, Tnsd nu totdeauna bundvointa 625

www.dacoromanica.ro
se soldeazd si cu rezultatele cele mai bune. Probabi I cà interesul, at se va vedea cd
l-a avut, pentru noua poezie era si un reflex al activinlii lui mai generale, In cadrul
cdreia una din componentele esenIiale era lupta contra vechilor forme si interesul
pentru cele noi, pe care se strdcluia sd le promoveze.
EnumerInd caracterele specifice creatiei lui Cosbuc : sändtate, hotdrIre, seni-
ndtate, liniste si echilibru sufletesc ; firescul, obiectivismul artistic, zugrävirea prin
imagini concrete, materiale, plastice, identice cu ceea ce trebuie sdInsemne" Gherea
le considerd caractere ale clasicismului", spre deosebire de neliniste, dezechilibru
sufletesc, nesigurann, vag, spiritualizare a imaginilor, simbolizare etc.", considerate
semne tipice ale romantismului" (p. 700). Calificarea celor cloud atitudini nu este
lipsitd de interes (In termeni apropiaIi o va face si G. Cdlinescu In Clasicism, roman-
tism, baroc), dar observatiile lui Gherea devin simplificatoare atunci and el presu-
pune disocierea lor absolutd In contextul literaturii. Exclusivismul unei asemenea
poziIii este resimIit de Insusi Gherea, care, spre sfirsitul studiului, observd cd, de
pildd, In Doina conTinutul, In loc de a fi tratat In sens epic, clasic", e tratat In
parte romantic49. Pe de altd parte, Intr-o serie de poezii, printre care Pe deal
din cea de-a doua fazd a creaTiei poetului Gherea observd caractere eminesciene
melancolie, descurajare. Aceasta II face sd vadd posibild o sintezd superioard, o
crealiune artisticd care sd nu fie nici una, nici alta, dar sd con-0nd totusi Intr-o armonie
superioard si ale unuia si ale altuia". El recomandd sinteza aceasta ca idealul
spre care trebuie sd meargd Cosbuc" (p. 723).

Studiul despre A. Vlahun (apdrut mai Inainte, In Studii critice, vol. I, ed. I,
1890), propune o Tntinsd analizd a primei culegeri de versuri (din 1887) si a volumului
de prozd Din durerile lumii, Incerand sa explice decepIionismul" scriitorului.
Desigur, unele aprecien i ale lui Gherea asupra poeziilor lui Vlahun ne apar astdzi
net exagerate, ca de pildd aceea a poeziei Ce dor, despre care se afirmdcd, aldturi de
admirabilele sonete ale lui Eminescu", ar cuprinde cea mai adIncd si pdtrunzd-
toare (analizO sufleteascd) din ate s-a fdcut In literatura romOnd" (p. 246).
Privitä In ansamblu, activitatea literard a lui Gherea, TrnbinInd inseparabil
preocuparile de esteticd cu cele de criticd, mereu conexate cu probleme derivInd
din activitatea sa practica de militant socialist, nu poate fi aprecian dincolo de
pozitia lui definitä In raport cu endirea criticd contemporand, si, In primul rInd,
cu cea reprezentan de Titu Maiorescu. Dacd din punctul de vedere al activinlii
acestuia, polemica cu Gherea, consideratd ca o bänlie ideologicd marand sfirsitul
secolului, a fost exageran din punctul de vedere al criticului de la Contemporanul
lucrurile stau altfel. Gherea si-a definit poziTia In legdturdcu problemefundamentale
ale esteticii (raportul artd-realitate, etic-estetic etc.) de cele mai multe ori In opoziIie
si In polemicd deschisd cu concepIia despre arn si In special despre critica si
practica ei asa cum era sau uneori, i se pdrea lui ca era promovatd de Titu Maio-
rescu. Spirit activ, care socotea vian literard ca o confruntare permanentd de
opinii, ca un dialog viu cu cdrtile, cu scriitorii, cu publicul,Gherea a reacIionat
prompt la fenomenele literare ale epocii. Atitudinea lui fan de ideologia literard a
Junimii", In ciuda alunecdrii In chestiuni secundare, de interpretare a termenilor,

4 9 V. i articolul Ceva despre clasicism i romantism din Studii critice, vol. !I, precum si con-
sideratiile asupra celor sustinute de Gherea din Alte cercetdri critice si filozofice ale lui
626 H. Sanielevici.

www.dacoromanica.ro
viza atunci probleme estetice meritInd o dezbatere esentiala, si Maiorescu nu se
poate sa nu fi inteles asta. Simplificata cu timpul la cloud formule absolutizante arta
pentru arta" si arta Cu tendintd" disputa a degenerat mai apoi In publicistica vul-
garizatoare si agitatorica, Tntretinuta de zelul epigonic. Dar vivacitatea lui Gherea
care a suplinit In fond si aparenta placiditate a lui Maiorescu a adaugat pozitiei
materialiste In esteticä un plus de contemporaneitate, generind si stimullnd interesul
pent ru ea.
Chiar daca In fapt a reprezentat o pozitie estetica superioara ca prestigiu celei
gheriste In epoca, Maiorescu el a cedat treptat terenul disputei prin refuzul de sin-
cronizare cu spiritul contemporaneitatii. Simptomatice In acest sens sInt reactiile
fatá de polemica ale unora dintre partizanii mentorului junimist. Duiliu Zamfirescu,
de pildd, Tngrijorat de popularitatea lui Gherea In rIndul intelectualilor, Ti reproseaza
lui Maiorescu Tntr-o scrisoare din Roma, datata la 6 decembrie 1891 pasivitatea In
fata criticilor acestuia si, In subtext, chiar o relativä carenta a argumentatiei sale
Trebuie sa titi ca criticele lui Gherea, sau mai bine concluziunile criticelor sale
nu ma lasa sä dorm. Eu socotesc ca problema, astazi, e mult mai grea, fiindca avem
a face cu oameni inteligenti si culi, cari pun frumosul In slujba economiei politice,
lucru discutabil, dar dupa mine, fals. Aici e un tTnar profesor, Loria, care a scris o
minunata brosurä In felul lui Gherea, asupra constitutiunii politice rezultInd din fapte
economice. E un Tntreg sistem, interesant ca date, dar fals ca sistem. CInd ne vom
vedea o sa va ark notite interesante"51. Aceeasi reactie o are si Mi hail Dragomirescu
cInd, In 1893, Ti scrie din strainatate lui Titu Maiorescu : Poate sä par maniac, dar
Gherea acela ma urmäreste pe tot locul. in tot timpul drumului cIt am citit Literature,"
si tiin0", mi-a scos sufletul de indignare [...]. Dar aceasta indignare a ajuns la culme
cInd am simtit ca ignorantul ori falsificatorul ce o dirige are partizanii cei mai Tnfocati
printre cei mai inteligenti studenti ce i-am IntIlnit aici". Considerindu-I cu ironie
pe Gherea tipul unei Tntregi perioade culturale la noi, perioada pe care am numit-o
mediocrizare", Mihail Dragomirescu nu-si poate reine si constatarea amara ca nu
sTnt numai socialistii care o formeaza". Ei constituie masa, curentul", si chiar aproape
jurnatate din cercul Convorbirilor, cu voie sau fara voie, sInt Indoctrinati In acea medio-
crizare In contra careia cu atIt nesucces ma ridic".
AceIasi Mihail Dragomirescu Isi da seama ca ceea ce face taria lui Gherea In critica
este pozitia lui moderna', In concordanta cu endirea critica' europeana ; la fata locului,
In Franta, discipolul lui Maiorescu constata cu uimire ca multe din scrintelile"
lui Gherea se gäsesc sub o forma sau alta si In aceia care trec de corifeii cugetarii
critice In Europa".
Intr-adevar, Gherea era la curent la data aceea cu principalele tendinte din
critica literarä europeand, de la Sainte-Beuve la Emile Faguet. Fara Tndoiala, primul
In ordinea preferintelor sale era Hi ppolyte Taine, marele critic francez", celebritate
europeana", cum TI numea el. Multitudin ea citatelor, bine alese si In genere judicios
interpretate, dovedesc ca Gherea cunoastea operele fundamentale ale lui Taine

50 Cf. Duiliu Zomfirescu i Titu Moiorescu In scrisori (1884-1913), Cu un cuvint de introducere


si insemndri de Emanoil BucuO, Funda.tia pentru literaturà si artä, Bucuresti, 1937, p. 98. Intr-o
scrisoare precedentd (Roma, 21 mai 1891), D. Z. merrtioneaza pe Gherea in urrnatorul context
Oameni cul/i si inteligenIi, cum ¡mi pare a e criticul Gherea ; talente originale, cum e Cosbuc
vechiul cintairet al limbii, Odobescu ; zevzecul dar inteligentisimul Caragiale si in fine ramurele
cu muguri noi. ar trebui din nou aduse la stealer" (op. cit., p. 87). 627

www.dacoromanica.ro
Philosophie de l'art, Histoire de la littérature anglaise, Essais de critique et d'histoire,
Nouveaux essais de critique et d'histoire.
In aceeasi sfera de preocupan i pentru sublinierea mesajului social si moral al
artei, care a caracterizat o directie a criticii europene la sfIrsitul secolului trecut,
Gherea se Traneste si cu Jean-Marie Guyau. PatrunzInd cu placere In universul
operei acestui critic interesant, putin cunoscut, care se opunea de asemenea ideii de
arta pentru arta", Gherea citeaza dintre lucrarile lui L'irréligion de l'avenir si mai ales
L'art au point de vue sociologique, opera* admi rabi la", apreciata pentru justetea viziunii
In problema raportului dintre artist si mediu.
Mai frecvent Ina citeaza Gherea numele criticului danez Georg Brandes, ini-
tiatorul metodei comparatiste In critica europeana. Discipol al lui Taine, Brandes
se impune criticului nostru prin sol id itatea constructiilor sale critice, bazate pe aceeasi
conceptie determinista asupra operei literare. Gherea Tsi dovedeste astfel Inca-
odatä bogatia de informatie, ca si optiunea pentru un estetician care-si consacrase
teza de doctorat lui Taine, receptiv la tendintele cele mai pregnante ale literaturii
din epoca, atactnd pe romanticii trecutului", precum Schlaegel, Tieck, Novalis,
Hoffman, dar exaltInd pe Byron, pe Heine si pe poetii francezi. Gherea mentioneaza
celebrele cursuri inaugurate de Brandes In 1871 asupra Mari/or curente ale literaturii
europene din secolul al XIX-lea (Hövedströminger i det 198 Aarhundredes europoeiske
Literatur). Romancierii de azi i criticii au acelasi scop afirmä el citInd pe Brandes
Romancierul si criticul pleaca astazi In schitarile lor de la acelasi punct : atmosfera
spirituala a epocei [...]. Unul vrea sa ne Infatiseze si sa ne explice faptele unui om,
altul vrea sA ne Tnfatiseze si sa ne explice o opera literara, i ambii cauta sa ne arate
ca faptele oamenilor si operele literare trebuie sa fie privite ca niste producte pe
cari omul le face fatal, Indata ce se Intrunesc anumite Insusiri launtrice si in-
rTuriri externe" (p. 17).
Depasind adesea perimetrul propriului sistem estetic, Gherea se defineste In
ansamblu ca un spirit interesat de multe si variate probleme ale literaturii
ale criticii contemporane. Dupa Taine, Brandes, Guyau, el citeaza Inca multe alte
nume, de orientar diferite si de valori inegale, din miscarea critica euro-
peana a secolului : Hennequin cu La critique scientifique (teoria eroilor" nu
gäseste ecou la Gherea, care T1 subordoneaza pe scriitor mediului), Emile Faguet
pentru Etudes littéraires sur le dix-neuvième siècle, Sainte-Beuve, unul din cei mai mari
critici ai lumii", Lemetre, Heine (Die romantische Schule), Eckermann (Gesprache
mit Goethe in den letzten Jahren seines Lebens), Bielinski, Cerrasevski, Dobroliubov etc.
Aceasta enumerare, care ar putea continua Inca', este cu art mai revelatoare,
cu tit Titu Maiorescu se oprise In gIndirea sa estetica la Hegel si Lessing, fara a da
vreodata impresia ca 1-ar fi citit pe Sainte-Beuve sau pe alt critic francez. Criticul
juni mist facuse In tinerete serioase lecturi de literatura clasicä si acestea Ii vor orienta
permanent gustul si judecata estetica sigure, dar el lasa impresia ca ulterior n-a mai
fost interesat In urmarirea evolutiei literare. Realistii pretinsi", Flaubert, Zola,
Maupassant, Ti repugna lui Maiorescu prin urItul, tristul, nefericitul", ce se
degaja din opera Ion si, cu candoare, el vrea sA arunce un val de uitare, o suflare
senina peste acesti pIclosi, fie-le tarIna grea pe mormIntul literar 1". Autodidactul
Gherea, dimpotriva, citea febril si far& reticente toate operele literare care Ti cadeau
In mTna, marturisind o pasiune deosebita pentru acumularea de cunostinte literare
si stiintifice. Aceasta explica de ce In timp ce Junimea" parea a trai prin Maiorescu
628 cu cincizeci de ani in urrna, Gherea afirma perfect constient cA rolul criticii nu poate

www.dacoromanica.ro
fi exercitat daca ea nu manifesta sensibilitate fata de aspectele noi pe care le Trnbraca
dezvoltarea literaturii si daca nu Incearca sa le explice.
In articolul intitulat semnificativ O problemö literard (publicat In Lumea nouä
din martie 1895)51 sesifind ca simptomatic faptul ca e iarasi vorba, iar discutie,
din zi In zi mai pasionata, asupra misticismului, simbolismului, exotismului, fantas-
ticului In literatura, ca In timpurile crIncenei lupte Intre romantism si naturalism"
criticul nostru face o serie de constatan i pertinente asupra a ceea ce el numeste
defectiuni" care s-au ivit la cei mai ilustri reprezentanti ai realismului (Gherea
zice naturalism"), precum Tolstoi, Zola, Maupassant, Dostoievski, George Eliot,
Daudet, semnallnd felurite devieri (mistico-spiritualiste, psi hologiste, personaliste).
Fait' a se rasa ispitit de condamnari simpliste, dimpotriva, consecvent Trisusi principiului
ca In schimbarea si evolutia vietii sociale trebuie sa se schimbe si curentele ¡iterare"
si, ca atare, un curent literar, oricIt de puternic ar fi, nu poate sd dureze vesnic"
(p. 568), Gherea, referindu-se la fenomenele semnalate, afirma : ele aratä ca In
adIncimile vietii sociale fermenteaza noile idei si sentimente, cari la un timp dat vor
cere o forma artistica nou'a, un curent literar nou" (p. 571). E ceea ce a si Triceput
sa" se produca". Dar constatInd ca numitorul comun al tuturor reprezentantilor noului
curent este negarea doctrinei naturaliste" ( realiste), Gherea face un efort de
a explica In ce constau feluritele aspecte ale noului curent : Tsi plasmuieste operele
sale din adIncimile fanteziei netnfrinate", cu o tematica din epoci departate, de la
popoare putin cunoscute sau imaginate"; In sfirsit, daca' artistul naturalist creeaza
oameni vii, caractere reale, artistul din scoala noua creeaza simboluri, menite sa
Infatiseze si sa personifice conflicte morale sau idei abstracte".
Oricine va recunoaste, de la un punct, nu numai inevitabilele Ingustimi ale criti-
cului, nu numai tendinta lui de a explica aproape invariabil fenomenul artistic prin
factorii sociali, dar si Incercarea de a-si pastra largimea de spirit, permeabilitatea la
nou, In a caror lurninà Isi reliefa capacitatea de a sesiza ceea ce Tntr-adevar definea pe
noii-veniti In arena literara, fie ca ei se numesc decadenti, simbolisti, preraphae-
listi, exotisti s.a.m.d." (p. 571). Cu o exemplara onestitate intelectuala, Gherea,
destul de informat nu numai asupra criticii timpului (poate cel mai la curent cu direc-
acesteia dintre cei ce o practicau la noi), ci si asupra literaturii ca atare In evolutia
si stadiul ei contemporan, afirma ca daca la inceput, &id noul curent era reprezentat
prin scriitori lipsiti de culturà', de bun-simt si de talent", dispretul din partea criticii
si a publicului cititor era Indreptatit, dispretul devine absolut ridicol, cInd noul
curent Incepe sä fie reprezentat prin artisti de adevarat si real talent". Si Gherea,
care cunostea deja pe Baudelaire, mentioneaza ca, chiar In scoala cea noua franceza,
e un om foarte talentat, acesta e Verlaine" si se Intreabd cine ar putea sa nege
talentul mare al preraphaelistilor englezi, cum e Dante Gabriel Rosetti, Swinubrne,
Morris, sau cine se Indoieste de marele talent al scriitorilor scandinavi Strinbdberg
si mai ales Ibsen ?," semnalInd asemenea cA In tInara literatura germana sInt oameni
de talent cari apartin aceluiasi curent antinaturalist (= antirealiste) si In sfirsit, Fried-
rich Nietzsche, oridt de dezechilibrat ar fi, e totusi un scriitor genial" (p. 372).
ConstatInd ca numara acum In rindurile sale oameni de talent mai In toate tarile
civilizate" si cd noul curent Incepe sa capete tot mai multi si mai multi admiratori,
admiratori fanatici" Gherea afirma cAsi critica n-a mai putut sà trateze cu atTta

51 Lumea noucl, an I, nr. 115, 6 martie 1895, n. 1, i nr. 122, 13 martie 1895, nr. 1, reluat
în Stud.i critice, vol. Ill, 1897. 629

www.dacoromanica.ro
usurintd curentul cel nou, a priceput ca are a face cu o problemd literara' si sociald
de mare importanta" (p. 572). Dar ceea ce TI impresioneazd In mod particular este
faptul ca un potrivnic genial" al noului curent, Zola, si-a exprimat admiratia, intr-o
scrisoare, pentru o opera simbolista e vorba de Tata drama lui Strindberg.
Cad comenteazd criticul nostru, la aceastd data el insusi atit de evoluat pap
sà fii orica impotriva procedeurilor artistice ale unui Strindberg, nu poti insd sd te
sustragi de la impresiunea puternica ce ti-o produce drama lui, Total. $i nu e oare
unul din cele mai sigure criterii ale artei puterea de a emationa", iar daca o opera
de arta a ajuns sä emotioneze pe un Zola, nu e oare aceasta cea mai bund dovada a
superioritatii si puterii ei ?" (p. 573 574).
In loc de a se grabi sa condamne ceea ce depdsea propria-i receptivitate si propria-i
experientd, Gherea Tsi incheie articolul cu constatarea ca aceste opere de adevdratd
arta formeazd, In adevdr, un curent nou, destul de puternic, si daca e asa, atunci
el devine o problema literard grea si serioasd", sugerind multiple intrebari", impo-
sibil de tratat [...] in articole de gazeta" (p. 574). Altfel spus, Gherea demonstreazd
si cu acest prilej ceea ce am numi prospetimea sensibilitäii lui intelectuale fata de
aspectele unele cu totul surprinzdtoare pe care le poate imbraca evolutia artei.
Dei nu lipsitä si de elemente confuze, unele explicabile si prin ignorarea
fortuita a ceea ce se constituia efectiv inedit pe arena literard europeana, pazitia
lui Gherea e cu atit mai interesanta cu cit in acelasi an, 1895, in Lumea nouä 52, folosind
ideile dintr-o conferinta rostitd in 1892 despre Conceptia materialist() a istoriei 53,
el publica articolul Materialismul economic si literatura. Reluind demonstratia nu
rara unele aspecte de aplicare Inca sociologista la creatia spirituald, In spetd la litera-
turd Gherea are grija sA previndimpotriva interpretdrii simplificatoare a acestei me-
tode, inedite la noi in epoca respectivd, si Incearcd sA expl ice, la modul sau, de pe aceastd
pozitie materialistd, caracterul, care e atit de particular, al reflectdrii bazei economice
In arta. Respingind aplicarea mecanica procedeu comod si absurd" a teoriei
materialismului economic In arta, el pledeaza pentru o interpretare mai larga si
mai complexä a fenomenului artistic. Pentru aceastä analiza delicatä si grea", sint
necesare nu numai cunostinti aprofundate istorice, economice si literare, nu numai
o putere de analiza, dar negresit si o intuitie artistica, fat& de care cele mai multe
cunostinti nu vor fi deajuns" (p. 577). Altfel continua' Gherea materialismul
economic se preface intr-o formula moartd", prin care este naiv a crede cà s-ar
putea deschide, far-a nici o muncd, toate usile inchise ale stiintelor sociale" (p. 578).
Concluzia articolului sintetizeaza intr-o singurd frazd modul nedogmatic in care
criticul intelege aplicarea materialismului economic in literatura : Aceasta teorie
atit de roditoare dacä e inteleasa ca o metodd de cercetare, e stearpd daca e luatd
drept dogma, In acest din urmd caz ea adoarme spiritul de cercetare In loc de a-I
stimula" (p. 579).
Aceastä capacitate a lui Gherea de a-si largi sfera comprehensiunii sale critice
este remarcabild si ea subliniaza Inca o data aspiratia lui de a fi contemporan cu epoca.
Convingdtor e, In acest sens,si marele numar de referinte pe care le face In articolele
sale la feluriti autori si opere, tinind de cele mai diverse epoci si curente literare, de
multiple domenii ale activitItii omenesti in sectorul stiintelor sociale si dincolo de
52 Lumea nouä Ointific6 i literarei, an I, nr. 1, 2 din 12, 19 iunie 1895, p. 2; cuprins In
Stuhi critice, vol. IV, 1925.
Rostità la Cercul de studii sociale din Bucure0, publicatS In briz4urá. In 1920, de Cercult
630 de editurà socialistS.

www.dacoromanica.ro
acestea, parcurse toate Cu o mare sete de cunoatere i interpretare, de consolidare
a terenului pe care activa, ori asupra caruia se pronunta. incIt, dei articolele sale
vizInd direct vreun scriitor strainprecum Dostoievski, Turgheniev, $evcenco,
Ibsen, Björson, Pet6fi, Leconte de Lisle, sau scriitori francezi din articolul Tendintele
literaturei franceze actuale romanasint relativ putine i au mai mult rostul de
a-i informa pe cititori asupra br, decTt de a le analiza exegetic opera, din referirile
lui mai mult sau mai putin ample, dar mereu judicioase la literatura lumii, putem
deduce o harta impresionanta a culturii sale de pe care dei nesistematica,
cu multe oscilatii, nu lipsea mai nimic din ceea ce era esenTial. lar faptul de a fi pus
aceasta cultura In relaçie cu cea romdna sau de a fi atras atentiaasupraei, Trifsali îndu-i
ideile, temele, tendintele i vehiculInd numele reprezentanTilor ei In diferite ocazii
constituie un merit incontestabil. Se angaja astfel, evident dupa alii, dar cu mai
multa constanta Intr-o direcIie pe care reprezentanIii de mai tIrziu ai criticii roma-
nqti vor face pa0 dintre cei mai Tnsemnati.
Dar marele merit al lui Gherea ramIne faptul ca, In concordanIa cu evolutia
aplicativa a criticii europene, el a introdus practica actului critic, analiza literara
a instituit metoda criticii analitice, pe pragul careia se oprise Maiorescu. Studiile
lui Gherea despre Eminescu, Caragiale, CoOpuc, dei nu lipsite de multe aprecieni
eronate i scrise pe alocuri prolix, au constituit totu0 primele studii nnai largi care
analizeaza opere literare54.
Gherea avea pe deplin conOinta rolului pe care prin activitatea lui l-aIndeplinit
In istoria culturii noastre Intr-o etapa de cretere dialectica a ideologiei noastre lite-
rare. In 1893 raspunzInd lui Maiorescu, care-I atacase In numarul festiv al Convor-
birilor ¡iterare (cu prilejul a 25 de ani de la aparitie) Gherea se credea Indreptatit
sa afirme : In Tara noastra grit unul din cei dintîi cari au zdruncinat toate teoriile
metafizicei estetice i aplicarea lor la critica literara" (p. 440).
Ceea ce nu-I va opri ca, la o edinta" din 31 martie 1894 a Cercului de studii
sociale din la0 (cf. darea de seama aparuta In Evenimentul ¡iterar, din 1 aprilie 1894
corespondenta aparuta In Adevdrul din 4 aprilie 1894), sa faca o semnificativa
" In ceea ce priveste forma operei critice a lui Gherea, ea este departe de a fi desavIrsita.
Primele lui studii, mai ales, sufera de unele inadvertentestilistice, au o exprimare adeseori greaaie,
nu totdeauna dark pe-alocuri vulgarizatoare. Pe masura ce criticul Isi adinceste experienta, limba
si stilul studiilor sale devin mai ingrijite. Astfel este, de pildä, studiul despre Cosbuc raportat la
cel despre Eminescu. De remarcat ca stilul lui Gherea a fost calul de bataie al tuturor detracto-
rilor lui. De aceea se cuvine relevata pozitia criticului Perpessicius, care, acum 32 de ani, in arti-
colul Räsfoind pe Gherea (integrat In Dictando divers, I, 1940), facea aceasta apreciere : Oricite
cusururi formale si oricIta zgura stilistica am Intilni In scrierile lui Gherea, judecatile lui critice
nu sint mai putin sanatoase si multe din ele tot pe atit de valabile si astazi". Eminescu, Cara-
giale, Cosbuc au fost obiectul unor Intinse studii din partea lui Gherea", aflind In critica lui
un Intelegator din cei mai pretiosi". Si dupa ce actualitatea lui Gherea era subliniata si In lega-
turd cu alte prcbleme secundare sau anexe literaturii", Perpessicius aprecia ca In scrisul lui
Gherea (opus rigiditatii de smoking maiorescian") se pot afla pagini calde, emotive, spirituale",
incheind ca Intreaga lui opera critica I-a incetatenit [...] In rindul marilor scriitori romani"
(p. 118-120).
55 Aceasta e reprodusa de Barbu Lazareanu In Notite/e bibliografice la Studii critice, vol. IV,
Bucuresti, 1925, p. 176-178. Textul din Evenimentul ¡iterar e urmatorul (II reproducem integral,
Intruet, cu exceptia introducerii la editia din 1967 nu a fost implicat in nici unul din studiile, chiar
si cele mai recente, consacrate miscarii literare de atunci):
"GHEREA DESPEE ARTA TENDENTIOASA". in discutia ce s-a incins asupra aartei pentru arta» si
a cart& tendentioniste», nu este mult de zis in urma celor ce s-au mai spus deja. Arta pentru
and' e un termen metafizic si teoria platoniana estetica este aceea care a dat nastere si acestui 631

www.dacoromanica.ro
apreciere asupra Intregului ansamblu al ideologiei noastre literare asa cum se prezenta
ca atunci, si, concomitent o precizare care dei Inca nerelevatd ca atare noua
ni se pare definitorie pentru constiinIa sa critica, dupa aproape un deceniu de acti-
vitate si de experienSa. Considerind cA problema este suficient dezbatutd s; ca atare,
ca nu este mult de zis In urma celor ce s-au mai spus deja", Gherea demonstreaza
o Malta' capacitate de sintezd, Intr-o constructiva conceptie dialectica a culturii (a
cdrei formulare credem cd nu poate fi neglijatd, nici ocolita). Mai Inn, la data aceasta,.
el Sine sa afirme cd nu de o disputa Intre conceptia susSinuta de el, Gherea, si cea care
avusese sustinator pe Maiorescu poate fi vorba, ci cd opusa acesteia [metodei lui
Maiorescu] a ajuns a fi teoriascoalei patriotice, care acuza « Junimea» de anti patriotica,
cosmopolita", scoala aceasta chipurile tendenSionista" cerind artistului sa'
faca arta nationalistd, asa cum era InSeles nasionalismul", altfel, artistul care nu se
conforma acestei somasii fiind condamnat ca imoral si traddtor". Se InSelege ca
Gherea, care luptase atIt de pertinent impotriva conceptiei metafizice despre arta,
nu putea fi de acord cu Ingustimea concepSiei si cu atIt mai putin cu semnificaSia

termen. Artistul care face am)" pentru artil se erijeazd Intr-un fIcatoriu de minuni, realizeaz&
frumosul ce exista in afard de lumea real, in lumea transcendentald. Aceasta este conceptia artei
transcendentale. Si acest soi de arta a avut ca cel mai autorizat sustindtor pe dl. Maiorescu.
Opusd acesteia a fost teoria scoalei patriotice care acuza «junimea» de antipatrioticd, cos-
mopolitd. $coala aceasta, chipurile tendentionistd, cerca artistului sd facd artä nationalistd, asa
cum era Inicies atunci nationalismul. Artistul care nu se conforma acestei somatii era ¡moral si
trAddtor.
Arnindoud aceste teorii au avut partea lor blind si partea lor rea. Cea dintTi, cldditá pe
baze metafizice, era totusi In unele privinti mult superioard, ca teorie artisticd, artei moraliste-
patriotice, pentru cd läsa aproape deplind libertate artistului aceasta ne explica de ce s-au gru-
pat in jurul acestei scoli literati ca Eminescu si Caragiale. Ii era Insd inferioard, pentru cd ignora
prea mult elementul moral, elementul social, lucru ce i se reprosa cu drept cuvint de air&
adversar.
Dar, cum am spus, si una $1 alta aveau o parte gresitd tt arta pentru artd» pentru cä avea
baza metafizicd si ignora, cum am ardtat, elementul moral, social, si arta tendentionistilor nationa-
listi pentru cd cerca sd se faca numai artd nationalist-patrioticd.
Amindoud aceste soiuri de conceptii despre artd se Impacd azi Intr-o conceptie
Dar sd nu se creadd cd e vorba de un eclectism. Conceptia stiintificd de azi e negarea amindurora
intr-o sintezd superioard.
Dupd aceasta conceptie adevdrat stiintificd arta e produsul mediului social si ancestral.
Opera artistului, produsä prin influenta societatii, influenteazd necesarmente, la rindul ei, asu-
pra acesteia. La aceastd conceptie stiintificd despre artä amine si partea bund a asa-zisei «artä
pentru artd», adica libertatea manifestdrii temperamentului artistic, si amine si partea bund a
conceptiei moraliste, adicd ideea cd arta are $1 trebuie sa alba influentä asupra mediului
inconjurdtor.
In aceastd conceptie stiintificd nu se formuleazd nici o cerere in sensul concret al cuvintului.
Se formuleazd insd de cdtre public o dorintd fireascd ca opera artistului sd respire cele mai Matte
idealuri sociale, ca astfel productia sä. fie moralizatoare, folositoare pentru societate.
S-ar pdrea cd e o contrazicere and pe de o parte se zice cd se lasa absoluta libertate artis-
tului, iar pe de altd parte se formuleazd dorinta ca opera sd fie inspiratd de Inalte idealuri so-
ciale. Dezlegarea e usoard. Societatea nu se va entuziasma decil atunci eind tu, artist, te vei ri-
ciica personal la cea mai malta cultura, la cele mai Tnalte idealuri sociale, ;i atunci uend de
absoluta libertate, sa produci arta cea mai moralizatoare. Cu alte cuvinte, ceca ce poti cere artis-
tului e ca el personal sl se ridice sd-si cultive si perfectioneze insusi instrumentul artistic,
adicd sd se perfectioneze pe el insusi.
Cum se vede, aceastd conceptie stiintificd nu cade In greseala moralistilor de a propune teze,
nu admite tezismul, care este o teorie antistiintificA si pagubitoare artei.
Conceptia stiintificd de azi Impacd deci ambele teorii care s-au luptat deja la noi" (Textul
632 e semnat Auditor ; sublinierile apartin redactiei Evenimentului ¡iterar).

www.dacoromanica.ro
atitudinii celor care, de la dreapta, atacau arta pentru arta". Criticul socialist era
perfect con$tient cd doctrina tendentioni$tilor na-tionali$ti" era de eserqd $i de func-
tionalitate tipic burgheza,$i,sesizIndu-i perspectiva reactionard, el facea o distinctie
de valoare istorica aceea noted Inca mai pregnant In corespondenIa Adevärului
,,Dei clddita pe baza $ubredd a metafizicei spune Gherea cu deosebitd fineIe dia-
$coala lui Maiorescu era mult superioard acestei doctrine estetice" (e vorba
de cea nationalistä), caci pe and aceasta Ingrddea c'impul de producIiune al artistului
$i nici nu lua In bagare de seamd temperamentul lui", cealaltd Ii deschide un cImp
mai liber". Aceasta $i explica pentru ce In jurul « Junimei» gdsim pe Eminescu,
Caragiale etc., pe &Id $coala nationalistä n-a produs decit lucruri sarbede, neartistice,
deseori ridicule". Ceea ce nu vrea s'a spund ca Gherea absolvd $coala metafizica,
intrucIt aceasta, avInd ca doctrina arta pentru arta", neglija elementul moral
si social" ; dar $i $coala tendenTioni$tilor naIionali$ti" gre$ea, pentru ca cerea arti$-
tilor numai un fel de arta, acea nationalistd-patrioticd".
In raport cu aceste cloud $coli, concepTia pe care o reprezenta Gherea era
o negare a amIndurora, o sintetizare 'rasa, In acela$i timp, fárd sa fi fost eclecticd".
latd a$adar o definire a $colii critice de la Contemporanul nici In sine, dar
nici In raport exclusiv cu $coala Junimii", ci In raport cu cei doi factori dialectic
necesari, determinati de Gherea In functie de conceptia cd arta e produsul mediului
social $i ancestral". Prin acesta din urmd el InIelege atributul temperamental al
talentului cu care se na$te artistul, ca atare fondul prim a ceea ce va deveni personali-
tatea $i originalitatea lui. Punerea In plan egal a mediului social $i a temperamentului
artistic marcheaza prin ea Tnsa$i evoluTia lui Gherea de-a lungul celor 7 8 ani de
activitate In arena literara. A$adar, ca produs al mediului social afirma' acum cri-
ticul opera artisticd se ra'sfrInge la rindul ei asupra mediului social". Dar In
aceasta concep-tie intrd [. $i o parte din arta pentru artei, prin faptul cà lasam liberd
dezvoltarea temperamentului artistic" ; dupd cum intrd $i partea cea bund din arta
patriotico-tendentionistä, care sustinea influenta operei artistice asupra mediului".
E ceea ce Gherea denume$te concep-tie $tiinTificd". in definirea operei de artä,
ca atare, nu intr.& nici un imperativ contra propriei sale naturi 56 (ea nu cere nimic
artistului" zice teoreticianul ei), dar cum, prin chiar definireaei originard, rapor-
tarea la societate Ti este implicita, opera de arta, astfel conceputa, capdtd dimensiune
In plus prin putinIa de a fi validatd de societatea cdreia i se adreseaza $i care dore$te
ca ea sa fie exprimarea celor mai Make idealuri $i aspiraIii ale ei".
Cu o asemenea precizare, de o incontestabild valoare, ne explicdm cu ailt mai
bine nu numai capacitatea de comprehensiune a lui Gherea faid de fenomenele evo-
luiei europene57, dar $i faptul cà, °data' cu instaurarea Intr-o bund parte a
presei culturale $i In infrastructura sistemului nostru de TrivatamInt (prelungitd pInd la
Eliberare) a tezismului serndnatorist criticul socialist $i In genere $coala critica
socialistd de la Contemporanul au fost puse la index de cdtre oficialitate, promovIn-
d u-se, In acela$i timp, din doctrina maioresciand nu ceea ce era mai elevat estetice$te,
si ca atare ceea ce putea fi In consens cu evokrtia literard însäi, ci ceea ce era mai
elementar, In fond mai puIin semnificativ (de unde argumentele" din recuzita maio-
resciand de la 1867 Impotriva literaturii moderne contemporane : Arghezi, Barbu,

66 Lasind deplina libertate artistului, spune Gherea mai departe, conceptia sa despre arta
excl ude tezismul.
67 Aceea din 0 probtemd fiterarcl . 633

www.dacoromanica.ro
Blaga, Vinea, etc.). in epoca interbelica doctrinarii fascizanti respingeau In fond nu
numai pe Gherea, ci si pe Maiorescu, ambii considerati de altfel cosmopoliti", asa
cum unul din aceiasi doctrinan i se stracluia sà demonstreze reactionarismul"
lui Caragiale, acuzat de a a fi denigrar, prin critica lui, poporul român I...
Deosebit de semnificativ ni se pare ca unul din putinii care, In acea perioadd
de confuzie si de intoleranta ideologica, aveau sa recunoasca rolul istoric al lui Gherea
a fost tocmai E. Lovinescu, cel mai prestigios descendent al liniei maioresciene si
care, In acelasi timp, de pe pozitia unui liberalism burghez, a resimtit si el amenintarea
profilata de fascism fata de valorile intelectualitatii lucide, atIt contemporane cIt
si din trecut. Apreciind la justa lui valoare si elogiind pe Titu Maiorescu, In monografia
consacrata acestuia In 1940, Lovinescu cu constiinta, de altfel chiar daca' nu for-
mulata expres, a procesului dialectic respectiv departe de a-1 opune pe Gherea,
si Inca In mod peiorativ mentorului junimist, a recunoscut rolul, istoriceste deter-
minat, si meritele criticului de la Contempora nu I : Culturala si normativa', critica
lui Maiorescu nu se putea dezvolta clecIt In epoca turbure de formatie ; depasind-o,
sau s-a abtinut, sau s-a I imitat la citeva articole IntImplatoare. Sumara si intermitenta,
cu drept cuvInt ea a fost numitä « judecatoreasca», adica enunciativa, si nu demon-
strativa si t'ara sa atinga problemele ridicate de critica europeana intrata pe calea deli-
berativa, daca nu si a pozitivarii. Rolul acesta a revenit lui C. Dobrogeanu-Gherea "58.
Si Lovinescu argumenteaza cà Dobrogeanu-Gherea a luat din ranile lui Maiorescu
torta unei critice pe care o crezuse sfIrsitä adata cu clInsul. Dincolo de critica gene-
rala,adica de critica culturald, el [Maiorescu] nu vazuse organizarea unei critice
« speciale», care cerceteaza opera [iterara ca un obiect de studiu, cu multiple
probleme de ordin estetic, psihologic, social, cu cercetari biografice, istorice,
stilistice, I ingvistice, asa cum se practica In toate Idrile de cultura si chiar si la noi" 59.
Spre deosebi re de Maiorescu, ol im pian si sceptic, care d u pa ce a exercitat critica
contra directiei formelor t'ara fond" si apoi pentru noua directie", a valiclarii
estetice n-a mai considerat util rolul activ al criticii generale Intr-o literatura
moderna, Gherea, de formatie si finalitate eminamente sociala, spirit militant si
entuziast, a gIndit Inca de la Inceputul activitätii sale (In articolul programatic Asupro
criticei) In perspectiva afirmarii si dezvoltarii criticii I iterare ca un factor determinant
In istoria culturii umane. Ca atare, el a si evocat cuvintele calduroase ale lui Brandes
despre Inflorirea spiritului critic In epoca moderna, despre rolul criticii : Ea arata
spiritului omenesc drumul. Ea Ingrädeste drumul si-1 lumineaza cu facie. Ea deschide
drumuri noua si Inchide pe cele vechi. Caci critica muta muntii din loc, ea calca
sub picioare toate Inaltimile uriase ale autoritatii, ale prejuditiilor, ale puterii fára idei
si ale traditiunii moarte" (p. 28).
Secolul al XX-lea secolul criticii", cum avea s'ad denumeasca Anatole France
n-a infirmat optiunea lui Gherea. Dimpotriva.

58 E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. II, Fundatia pentru literatura si arta, Bucuresti, 1940, P. 279.
59 Idem, P. 280. In notas, E. Lovinescu adaugd : Una din cele mai evidente dovezi de lipsa
de interes a lui Maiorescu pentru studiile critice propriu-zise, ce presupun analiza stiintifica, vaste
cercetari bio-bibliografice, e faptul de a fi pastrat manuscrisele lui Eminescu cel putin 13 ani
fiara a le fi cercetat, dei le bänuia marea importanta. Abia In edinta de la 23 ianuarie 1902 ofera
634 Academiei cele 43 de volume manuscrise cu un total de vreo 15000 foi...".

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE (selectiva)

Un rds puns d-lui prim-ministru I. C. Baltianu la discursurile sale de la Craiova $i din sala Ateneului
In privinta proprietätii, Bucuresti, 1883 ; Karl Marx f i economistii no;tri. Expunere
populard a teoriilor socialiste cu prilejul unui reispuns d-lui Missir, Iasi, 1884 (pe coperta
1885) ; Ce vor social4tii rormlni ?, 1886, ed. a II-a, 1918, Bucuresti, Biblioteca socia-
lista, nr. 59, cu titlul Ce vor socialitii. Expunerea socialismului tiinific ; brosura
reapare in ed. a Ill-a, Bucuresti, Ed. P.S.D. ., Biblioteca socialista, 1944 ; Robia
SOCialiSMJI. Reispuns lui Herbert Spencer, Iasi, 1886 ; ed. a II-a, Biblioteca proletaria-
tului, nr. 6-7, p. 35-96 ; ed. a Ill-a, Bucuresti, Ed. P.S.D., Biblioteca socialista,
1945 ; Studii critice, vol. I, Bucuresti, Tipografia Romanul", 1890 ; ed. a II-a, tot
In 1890, la Editura Librariei Socec & Comp. ; ed. a Ill-a, Bucuresti, Editura Viata
Romaneasca", 1923 ; Studit critice, vol. II, ed. I si a II-a, Bucuresti, Editura Librariei
Socec", 1891 ; ed. a Ill-a, Bucuresti, Editura Viga Romaneasca", 1923, ; Conceptia
materialistd a istoriei. Conferintd tinutd la Cercul studtilor sociale din Bucuregi, Bucuresti,
ed. I si a II-a, 1892 ; ed. a Ill-a, 1919 ; ed. a IV-a, 1920, Biblioteca socialista ; Stuchi
critice, vol. III, Bucuresti, 1897 ; Din ideile fundamentale ole socialismului
Conferinta tinutd In sala cercului Romdnia muncitoare" In ziuo de 28 mai 1906, Bucu-
resti, 1906 ; ea. a II-a, Bucuresti, 1944, Editura P.S.D., Biblioteca socialista ; ed. a
Ill-a, in 1945 ; ed. a IV-a, In 1946 ; Neoiobdgia, Studiu economic-sociologic al problemei
noastre agrare, Bucuresti, Ed. Socec", 1910 ; apoi, reapare in Ed. Viata Roma-
neasca", S. A. Libraria Alcalay (f. a.); Socialismul In tärile Inapoiate, Bucuresti, 1911
retiparita In 1945, Ed. P.S.D., Biblioteca socialista" ; Räzboi sau neutralitate, Bucu-
resti, 1914, Ed. Socec" ; Studii critice, vol. IV, Bucuresti, Editura Universala" AI-
calay & Co., 1925, cu Notite bibliografice, apartinind ingrijitorului ediiei, Barbu
Lazareanu ; Studii critice, vol. V, Bucuresti, Editura Universala" Alcalay & Co.,
1927, cu Notite bibliografice ale Ingrijitorului editiei, Barbu Lazareanu . Studii mace,
vol. III, ESPLA, Clasicii romani", 1957, editie adnotata si comentata de Horia Bratu
Studii critice, Bucuresti, Editura Tineretului, Biblioteca Scolarului, 1963, editieingri-
jita, prefata si note de Zoe Dumitrescu-Busulenga ; Studii critice, Bucuresti, Editura
pentru literatura, 1967, editie Tngrijita (introducere, cronologie, bibliografia com-
pleta a operei, a studiilor de referinta, a articolelor omagiale etc.) de George Ivascu
Scrieri social-politice, Bucuresti, Ed. Politica, 1968, antologie cu o introducere de
Damian Hurezeanu.
loan N. Roma n, in contra directiei ¡iterare de la Contemporanul", 1887 ; loan N. Roman, Un
rdspuns domnului loan Gherea, lasi, 1889 ; Titu Maiorescu, Contraziceri ?, in Critice, vol. II,
Bucuresti, Ed. Socec", 1892, p. 360-379 ; I. Saint-Pierre, Gherea ca critic, Iasi,
1894 ; S. Mehedinti, Conceptia materialistd a istoriei dupd d-I C. Dobrogeanu-Gherea, In
Convorbiri iiterare, an XXIX, nr. 6, iunie 1895, p. 530-560 ; I.L. Caragiale, Criticile
lui Gherea, vol. III, in Epoca, seria a II-a, an III, nr. 481, 16 iunie 1827, p. 1-2;
articol republicat In Opere, vol. III, ed. Paul Zarifopol, Bucuresti, Ed. Cultura Na-
tionala", 1932, p. 237-239 ; H. Sanielevici, D. Gherea despre scoaia romantic& in
incercöri critice, Bucuresti, 1903, p. 1-16 ; E. Lovinescu, Critice, vol. IV, Bucuresti,
Ed. Alcalay & Co"., 1920, p. 41-76; E. Lovinescu, lstoria civilizatiei rcmane mo-
derne, vol. I, Bucuresti, Ed. Ancora", 1924, p. 148-149 ; vol. II, 1925, p. 87 635

www.dacoromanica.ro
101 ; vol. III, p. 52-56 ; M. Dragomirescu, Criticä, vol. 1, Directive (1896-1910),
Bucuresti, Ed. Casei $coalelor, 1927, p. 66-67. vol. II, Directive (1910 1928), Bu-
curesti, Editura literara a Casei $coalelor, 1928, p. 12-13, 118, 344-346 ; Du/Hu
Zamfirescu catre lacob Negruzzi, In I. E. Torou/iu si Gh. Cardas, Studii ;I documente
¡iterare, vol. 1, Junimea, Bucuresti, 1931, p. 85 ; N. lorga, Istoria literaturii romd-
nest/ contemporane, vol. II, In cautarea fondului, Bucuresti, Editura ,,Adevarul", 1934,
p. 3-4; G. lvascu, Gherea ;i actualitatea, In GIndul vremii, an. III, nr. 6, 15 iunie
1935, p. 8-13 ; Duiliu Zamfirescu ;i Titu Maiorescu (1884-1913), cu un cuvInt de -intro-
ducere si Insemnari de Emanoil Buct4a, Bucuresti, Fundatia pentru literatura si
arta", 1937, p. 87 si 98 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. 11(1876-1917), Bucuresti,
Fundatia pentru literatura si arta", 1940, p. 280-288 ; G. Cal inescu, lstoria literaturii
romdne de la origini pIna In prezent, Bucuresti, 1941, p. 481-485, V. si /storia literaturii
romdne, compendiu, Bucuresti, Ed. Nationala" Mecu, ed. 1, 1945, ed. 11, 1946, p.
214-216 ; Ion Pas, In amintirea lar . . Bucuresti, Editura Partidului Social-DeMocrat,
1945, p. 5-19 (Gherea - omul ;i criticul); G. C. Nicolescu si Mihail Cruceanu, Rolul
reviste! Contemporanul" in ridicarea culturala a Romdniei, Bucuresti, 1946 ; Perpessi-
cius, Rasfoind pe Gherea, In Dictando divers, Bucuresti, FundaIia pentru literatura,
si arta", 1946, p. 116-120; Felix Aderca, C. Dobrogeanu-Gherea, Viata ;i Opera,
Bucuresti, Ed. Casei $coalelor, 1947 ; Teodor VIrgolici, Pagini mai putin cunoscute
din opera lui C. Dobrogeanu-Gherea (texte ;i documente), In Viata romaneasca, an. VII,
nr. 4, aprilie 1955, p. 274-275 ; Ion Vitner, Gherea inedit, In Contemporanul, nr. 13,
14, 33, din 30 martie, 6 aprilie, 17 august 1956 ; Savin Bratu si Zoe Dumitrescu
Busulenga, Contemporanul" ;i vremea lui, Bucuresti, ESPLA, 1959, p. 150 -219;
Din istoricul formar!! ;I dezvoltarii clasei muncitoare din Romania, pind /a primul reizboi
mondial, Bucuresti, Editura politica, 1959, P. 256 ; Al. Dima, Teoria literara la Con-
temporanul" si Gherea In cadrul criticii stiintifice euro pene, In Studii de istorie a tear/es
¡iterare romdnesti, Bucuresti, EPL, 1962, p. 61-86, respectiv 270-277 ; Radu Pan-
tazi, Filozofia marxistä In Romania, Bucuresti, Ed. politica, 1963, P. 16-17, 44-49,
59-64, 66-67, 72-77, 83-87, 113-114, 146-148, 174-178, 194, 198-199 ; I.
Vitner, Contributia mi;carii socialiste la dezvoltarea literaturii In ultimul deceniu al
secolului al XIX-lea (1893-1900), In vol. Mi;carea muncitoreasca din Romania (1893-
1900), Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 269-278, 282-284, 293-296, 296-297;
Presa muncitoreasca i socialista din Romania, vol. 1, partea 1 (1865-1889), partea a
11-a (1890-1900), Bucuresti, Editura politica, 1964; vol. II, partea 1 (1900-1907),
Bucuresti, Editura politica, 1966 (vezi indicele de nume de la sfIrsitul volumelor)
!stork] gindirii sociale ;i filozofice In Romania, Bucuresti, Editura Academiei, 1964,
p. 333-344; G. C. Nicolescu, Curentul ¡iterar de la Contemporanul", Editura Tmere-
tului, 1966, p. 241-301; Z. Ornea, Junimismul, Bucuresti, EPL, 1966, p. 213-229; C.
Dobrogeanu-Gherea , Scrisori familiale, cu o introducere de Corin Grosu, In Manuscrip-
tum, an 11 (1971), nr. 1, p. 66-89.

636

www.dacoromanica.ro
EVENIMENTUL LITERAR
(1893 1894)

Paralel cu Convorbiri ¡iterare, revista cu tendinte accentuat estetizante, neanga-


jatd sub raportul social-politic, apar ziare i reviste cu orientare contrard, sustinind
mesajul social al literaturii, in concordantd cu optica militanilor sociali0 din epoca.
Pe lingd Contemporanul, a cdrui aparitie afost de mai lungd duratd, alte publicatii ca
Dacia viitoare, Emanciparea, Revista socialä, Critica sociald, Drepturile omului, coala
nouä, reviste socialiste de culturd, au avut caracter efemer. Ele fac, In esentd, front
comun cu Contemporanul i se inscriu pe pozitia sa ideologicd, reflectind etapele pro-
cesului de dezvoltare a miKdrii socialiste In Romania. Aparitia lor se datorqte In
mare parte nevoii de a fundamenta teoretic aderarea efectiva la socialism. Este tiut
cd In Contemporanul apare In traducere Origina familiei, proprietätii private si a statului,
iar in Emanciparea un text prescurtat din Capitalul. Revista socialä publicd programul
cercurilor socialiste, elaborat de C. Dobrogeanu-Gherea.
Contemporanul este continuat in linii mari de Literaturä si stiintä, Evenimentul
¡iterar Lumea nouä stiintificä si literarel. Fiecare dintre aceste publicatii aduce nota
sa caracteristicd, toate contribuind efectiv la dezvoltarea micärii literare.
In comparatie cu Contemporanul, Literature', si stiintä, revista editatá de Gherea
In 1893, aratd un interes mai accentuat fatd de fenomenul literar. Predomind aici
sintezele asupra problemelor social-estetice. Polemici aprinse sTnt purtate peteme
ideologice. Este, In schimb, pdrasitd campania dezvdluirilor incorectitudinilor din
domeniul cercetdrii dupd cum scade i numdrul lucrdrilor cu fond strict
tiintific, care au constituit una din trdsdturile definitorii ale Contemporanului.
N. lorga, N. Beldiceanu, A. Vlahutd, I. Pdun, Traian Demetrescu, D. Th. Neculutd
scriu versuri de preamdrire a trecutului istoric al tdrii i versuri de revoltd sociald.
Nu este ocolit nici lirismul i nici nota elegiacd. Accente de nemultumire i critica
sociald apar i In proza semnatd de Barbu Delavrancea, Anton Bacalbga, Paul Bujor.
In criticd, C. Dobrogeanu-Gherea continua disputa cu Maiorescu, inceputd la Con-
temporanul, In jurul esteticii metafizice.
Tot In 1893 apare i Evenimentul ¡iterar. Tipdrit In tipografia cotidianului liberal
ieean Evenimentul, sdptdminalul literar este o publicatie independentd i nu un supli-
ment al cotidianului mai sus amintit, ga cum a fost confundat din cauza asemandrii
de titlu.
Primul numdr poartá data de 20 decembrie 1893. in 2 mai 1894 (nr. 20) i se
Incredinteazd Sofiei Ndclejde conducerea, ea apdrind pe frontispiciu ca directoare". 637

www.dacoromanica.ro
G. Ibraileanu este secretar de redactie,
lonescu Raicu-Rion redactor. La al 30-lea
numar (11 iulie 1894) redactia se mutd de
la Iasi la Bucuresti, unde mai apár Inca cinci-
sprezece numere. La 24 octombrie 1894,
end revista Tsi Tneeteazd aparitia, fiind In-
locuita cu cotidianul Lumea noucl, organ cen-
tral al P.S.D.M.R., Sofia Nddejde cuprinde
!+,.
Intr-o retrospectiva realizdrile Evenimentului
!iterar, care : s-a Indeletnicit a pune pe
cetitori In curent cu teoriile cele mai noi
beletristice, a cdutat a grupa o suma de
scriitori, a face critica literará Intr-o limbd
romând care sd poatd fi Inteleasd atTt In
Muntenia et si In Moldova".
Evenimentul ¡iterar se contopeste de fapt
cu Lumea noua, iar redactorii sdi rdmIn
colaboratori activi ai noii Dublicaii. Aparutd
ca urmare a hotarTrii Congresului II al
P.S.D.M.R., din aprilie 1894, Lumea now)"

' -'
este pusd sub directiunea unui Consiliu
general.
%.,$$
Ca publicatie literard de la sfirsitul seco-
G. Ibraileanu la 25 de ani. lului al XIX-lea, Evenimentul literar (In ciuda
aparitiei sale de scurtd duratd, patruzeci si
cinci de numere In mai putin de zece luni)
Inseamnd ceva nu atit prin contributii beletristice, ca mai ales prin orientare
critica. Aici s-au manifestat, Inca de tineri, sub pseudonim, G. Ibraileanu
(C. Vraja) si C. Stere (C. $drcdleanu), capete ideative de prima mInd, personalitati
deosebit de interesante prin Insasi contradictiile lor. Dei n-a Incetat sa se numere
printre publicatiile care promoveazd idealurile socialiste, revista, prin unii dintre
principalii ei colaboratori, pune temeliile poporanismului. Pe de o parte, C. Stere
Incearcd o motivare teoretica (In nr. 15 al revistei, din 28 martie 1894) a termenului
pus In circulatie tot de el In Evenimentul, unde semneazd C. Sortescu, si In Adeviírul,
unde semneazd sase foiletoane, intitulate Din notitele unui observator ipohondric.
Evident, acceptia data de Stere este diferitd de aceea data de A. Russo, T. Maiorescu
si de cea de la Contemporanul. Pe de alta, prozatori ca Emil D. Fagure, L. GIrbu,
P. Rdzvan experimenteazd o literatura care vrea sa surprincrá nota specified a po-
poranismului. Se detaseazd Tnsd fat& de toti Spiridon Popescu (N. Tofan), nu numai ca
cel mai conservator, dar si ca cel mai aproape de atitudinea poporanistr, cum
avea sd se exprime G. Ibraileanu In Viata româneascd din 1925.
Evenimentul ¡iterar stabileste In epoca termenii a ceea ce istoria literara va numi
mai tIrziu prepoporanism. Dar dincolo de faptul ca propagd idei poporaniste, In
faza lor incipient& idei care Tsi vor gdsi abia In Viata romeineased tribuna lor
638 Evenimentul ¡iterar publica ludri de pozitie pentru sustinerea esteticii materialiste.

www.dacoromanica.ro
Aceste texte depasesc programul poporanismului. $i In literatura poate fi semnalat
un fenomen similar. Filantropia, umanitarismul confuz, caracteristic literaturii de
la Evenimentul literar, ajung sa fie uneori depasite, ca ecou prompt al orientarii stu-
diilor teoretice spre interpretarea marxista a fenomenului artistic. Vom gasi astfel,
scriind In saptämTnalul literar iesean, pe ITngd purtatorii de cuvInt ai tezei popora-
niste, si intelectuali solicitan de ideologia socialista ca Ion si Sofia Nadejde, Const.
Mille, Traian Demetrescu, N. Beldiceanu. Revista tine sa semnaleze In mod deosebit
data and Const. Mille si Traian Demetrescu Isi Tncep colaborarea : nr. 8 din 7 februarie
1894, desi cu eiteva numere mai Tnainte Traian Demetrescu a fost criticat In termeni
tari, asa cum au fost critican Macedonski si Vlahuta.
Figura aparte face criticul lonescu Raicu-Rion, continuator consecvent al tra-
dinei Contemporanului. Larne lui de pozine sTnt impulsionate de ideologia marxista
si au ca principal scop interpretarea fenomenului artistic din acest punct de vedere.
Modul sau de a endi a atras atenna lui Engels, care i-a citit un articol reprodus din
Critica social(' In L'Ere nouvelle.
Contribuna lui C. Dobrogeanu-Gherea este sporadica. Revista 7i anurqd colabo-
rarea, Tncepind cu data de 27 februarie 1894. Dar pe criticul de la Contemporanul
nu-I gasim semnTnd cleat un fragment din Artistii cetateni Ibsen, Björnson, Petöfi
(nr. 13), articolul Genii necunoscute (nr. 21) si un fragment din studiul despre Cosbuc
(nr. 35), publicat In Tntregime In
revista Literatura si studii.
La nr. 16, sub pseudonimul Audi- Pagina cu frontispiciu
tor este publicata o dare de searna ..
I 0,1 ..
amanunnta asupra cuvTntului impro- .133. 11.

vizat" al criticului despre arta ten-


dentioasa", cu prilejul unei sedinte, la
Cercul de studii sociale" din Iasi. ''''.. EVNIN1ENTUL LITERAR-
Este de semnalat faptul ca mai r'" 4 Tr-7 imx-itri7--- 4

1.::".'"%"'"'"""""' . Lim.. : 50712-1 ITADSTDE


ton colaboratorii de renume sTnt
IntIlniti concomitent si succesiv In, k....,,,,,mid e Nationktunti:.---,,,-"r -,---.-" ----"". '17.: "'". (-.14rNni.,N,A
- .......-.....=::::.....-....:-..t.---...-:.. 7.:-..;r7;:.r,-.~;:r.-...7.7...::
.

publicanile mai sus-amintite : Ghe- ...-----.-


..... ,o. --..,cx ....---,,,...,.,,,.....
Fr 30. 33. ,33. . ." '... ' '''''''.... ' A .

rea, Ibraileanu, Sofia si Ion Nadejde,


Ion Hun, Const. Mille,
ceanu, C. Z. Buzdugan, O. Carp, V.
N. Beldi-.
...,.,...,
,...., ,,.,,,
..,,,..........,....... ..., ... .. ,,,,,,..A.. . ,.. - '56.'...." . ''''

,,,,, 7`. ,..,.....,....o.....


,,,,,,.' ,....
: , ,o.....,.,..,...j, :,............,-
.,,,......,.....-.............."..,............ 3.- 3.,,, .N. ,,.. ....... a . a.
sma..................,.... .., ,a ..t..., ..., .....^, . ,`4,...
.., .. 4 : .......,..... 4.......... ........ -...A.
, :.......... -7,.., - ......,...- ...................., . ,......
< .....,.,........,, ...,..,,,g,,,,,..., 3,3.1 3
....... ,...3.3333....030..1.''' ..,..... - '"...; ......:
,.. '
.

3-....33 ,33. 3.3.3,3. 6* ,,,,,, 0,4,11 1,33 .1,.....` '''' ' ''' ' '
3,-
,
..,333,,,,,,,34,......,,,......, ,....3,, ,...... f., ...y........., :. Y.*, ...... ' .-',.. ' .. .... '.
Mortun. Marea majoritate apeleazd la ................. ,'-. -..<7.:..-.,-.-........ ..._ .......:
pseudonime. Am semnalat deja ca .,,....7......7:11.....,.
"...,...',-...,-,..:.-
,.......'
-...»....,.. ..
- .... a "3.',..".
........ AI l ............ ..o... ¡...... '''..! ''''' `.. 74,...
-, '.......
3100030.3313.

Ibraileanu si Stere erau cunoscuti In ....,.., .......-. .---


h'' ".".."^".:.,x
......., .....
..,,. 9olna e lfillurlior . .,.....,..,:z>,......4,=:,
publicistica sub numele de C. Vraja ,..,,.,,,...,,,,..,
....
-,--. ,,,,,..,,.,... ,..

IS*, ......
13- ....../...., ,A,,....
siC. Sarcaleanu ; lonescu Raicu-Rion !..74--- 'r...r..--.7 ------ , .. ------ ,,......1.-3 A*

apare and Rion, and V. Rion, iar ,,,,,, ., .


---. . ..,--,...r ,....., ... 3.... ...631.
4.3.4. ...r.:;''..7:'-'::',.--..-----
A-,
p.a., ,.....3 .., 43.3,
......w. ,

in ultimele numere Th. Bulgarul . .,,,, 3-3.,,,,.....


.--......... ,.. ....,
,.,./.3-3.13.3 ,,.. -.,....., - I........-1.
4.30,....... .
.
3. ...A,. 3.33
7,7.=.........................,..........4,...!.........,......,... ,.........,,,,......33
...........:. L. 4,...,2...1, 3,.....5.'27/,':',..r....Z. 33-:
Dupa ce publicase la Lupta cu pse- 4 ,3.3....**7., :
F...........-....i.....31*,

udonimul S. P. Rogojeanu, Spiridon , ... .- ......,


....... ..... . .......y. ', y...Y...........................,...
..-. ...,-...,,,.............
,, -33 ...A.*. A ..... .....
........, ....I.,
.....,,.....,.,
ty. .. .... .. ..,,,, ,,,,,,A ,-,......
W.. 6 3, 3 V .e..
-3.,
t
.,.. 0.
......,,,,-143,... 3, . wt...., 13.........,....,
Popescu apare la Evenimentul ¡iterar .,,..... ,..,...,
,....,..",,:zi,, fi.:,..1..'"..........".:17....1,..1t.:":...
cu numele de N. Tofan. in aceeasi , --..-; ,.. ...............e ...... ..................--:... ::".....---;:-.1.--..-" "7:;:7'7: ::[11":`;'17:-.*:'-' ''''
."........ '"'" .., 0, ..........::; : ::, , ..LL. . :.....1: : ...7.1.1 . .11...........
%-:,:::71 11 " : 17:-
situatie sTnt M. Carp (M. Dafin), Dr. ' H ." :::

,
,,'
::....................
.. ,....,7

Ghelerter (Mihail Valeanu), Dr. ...; ...., ..........,......... s. ,,.. , s


-,3,......... . ...,...
..' .6.................. ......... ,
.......
y i-......."
....S.
....
.3.,, --.
..,..........,-,,,,
a;,,,,, ,..,,.., ,
....,a ,.........,
.... ...,», ,;
O. 3..3- ,
,,..,4333.3. a. ,33, 3. -....
'i ...7.'" "....-<77,.....7.7.".";:.:7:-',7,1-2',:..,...--,- ,..... ,,,,.,,......
a
7
^......,_ --:.,.........-........11,":1,7,,........4.,,..'ii4:744.,'""-. ,,,,,,,..`" '.," ,,,,, , :::- .."'" :,-.2...
"...... --- ---
,, .- --
.4 ..,
- .......
.....

.1 '......'..:1...... ,
+
13.7.
. ...... ......
......77-'''''''....-....'':..':,,...,:
PO ,::: ::;.--`-'17.."'". ''"' ' '''''
....I...a..., ,;,' ,,,.....,,,..:t,..........,
: ya,...... 'Y... .. Y. . a ...a ..

..... ,,,...,:7-....k .,......4:


It.'",,;F '
...:".:''''.7 :"' .1.::::: ''....',."1":".......' 7--,--
, '''"........t
...
,... .:>:
!,.. ;2-.......It,...
ii . ;;;......7."'-'"+,......-.:..,....-7,17....;-.........
....... 23,, , .,. .-.....,3 , ......r...., 3, ,

www.dacoromanica.ro
.3 .3.........,...... f 0. ': , re .......,...,
...
..3.3,33.3
,..... -
....
.,- ....,.."... .. -,
i,..
14/1' r....... ,ar- .-Y.1.3...''....t ........ . ,i.
I.. : , ^,...,....,. ...,:..: -, '', -. ''' -::. ..",,..:. -,.. , , ...,,,,....... - t , '. ;
Glücksman (Dr. Ygrec si Radu Lascdr), C. A. Teodorescu (C. Florea). Alti cola-
boratori sint Emil D. Fagure, St. I3Trzu, N. V. Cisman, I. Varo, Gr. M. Lazu,
loan N. Roman, A. Steuermann, E. Heroveanu, St. Loreanu, D. Nanu, A. Pascu,
L. Girbea, P. ROzvan.
Dintre marii scriitori ai timpului intilnim In nr. 10 al Evenimentului ¡iterar pe
I. L. Caragiale, semnind piesa ineditd intr-un act", intitulan Soacra.
Evenimentul ¡iterar este editat de tineri intelectuali socialisti din Iasi, publi-
cisti cu experienn mai Indelungatd, profesori de liceu, studenti.
Trdsdturile caracteristice ale ideologiei Evenimentului ¡iterar apar pe mdsurd
ce sporesc numerele reviste i, editorialelor semnificative pentru tatonarile si hon.-
ririle luate adOugindu-se in mod obligatoriu articolele de critica si teorie, prin care
Evenimentul ¡iterar exceleazd.
Calea noastrei incepe prin a motiva aparitia revistei. Menirea ei, asa dupd cum
specified acest a rticol-program, este de a lua parte la sdndtosul curent literar
ce se manifestO de o bucan de vreme In -Ora noastrd". in procesul Tnnoirilor,
scriitorii au misiunea de a fi apostoli", dupd modul citorva mari artisti din tärile
unde popoarele au pornit marsul triumfal spre lumea noud". Literaturii i se
cere, asadar, sd devind o catedre de la care artistii Tnvestiti ca apostoli" sd r.ds-
pindeasc5 In pdturile poporului pdrerile lor politice si sociale, aspiratiile si idealurile
lor. Literatura este privitS deci ca un mijloc pentru realizarea unor ndzuinte sociale.
Expurand dificulntile pe care le-ar Intimpina tinerii scriitori din Tara noastrd, ca
sd fie la Tatimea unor asemenea deziderate, constrinsi fiind de conditiile speci-
fice de la noi, articolul-program semnaleazd pericolul artei pentru artd", impo-
triva cdruia revista se va mentine pe o linie consecventd.
Articolul-program, Calea noasträ, sustinut de editorialul imediat urmdtor Arta
sociald, prin afirmatia cd arta are menirea" de a stabili simpatie si iubire intre
toate fiintele care constituie societatea", preia ideea lui Guyau ea arta se dezvoln
independent de viata sociald si politicd, de contradictiile care se nasc inevitabil
In urma Impartirii socientii In clase.
Opinia ca arta ar fi o zona neutra este Insd curind infirman. Editorialul Capeitul
drumulu1 este o chemare infocan, presdratd cu simboluri : Si and la capdtul
drumului nemdrginita arman a umilitilor pelerini va fi infOsuran In rosia splen-
doare a unui soare mintuitor, &di-0-yd, acei care aveti sfintul dar de a putea In-
tretine si spori rivna Malta a semenilor nostri, ginditi-vd la binecuvintarea urma-
silor vostri".
Mult mai clar si mai precis este articolul lui lbrdileanu (C. Vraja), Psihologia
de dos& publicat Intr-o suin, care debuteafd Inca din nr. 2 cu afirmatia : ade-
vArul este cd fenomenele psihice, viata sufleteascd a oamenilor e conditionatd, se
deosebeste dupd clasa din care face parte [...]". Tindrul critic se angajeazd a de-
monstra adevdrul" sustinut de el mai sus, intr-o minutioasd urmdrire a modului
specific de manifestare a fiecdrei clase dupd observare directd si dupd opere bele-
tristice", avind proaspete lecturile din operele lui Marx, Guyau, Taine, Gherea.
Ibraileanu, aflat Ma In etapa socialista a evolutiei sale, care dureazd pina la 1900,
preia multe din ideile lui Gherea, asa cum se recunoaste, de altfel, depdsindu-I une-
ori. El Thlocuieste formula prea generald, clasd a proletarilor culti", cu alta cores-
640 punzdtoare realitálii, pdturd cultd" si distinge trei grupe : a) intelectualii care se

www.dacoromanica.ro
\and claselor stdpInitoare, b) cei care se pun In slujba clasei apdsate, c) cei care
au pretentia de a trdi prin ei Tnsisi. Ultima alternativd este supusd unor analize
atente, anume pentru a ilustra teza criticului cà nici un creator nu poate trdi prin
sine Insusi" el fiind In realitate tot In slujba clasei stdpInitoare", dacd se plaseaza
pe astfel de pozitie.
Colaborarea lui Ibrdileanu la saptdmInalul literar iesean are importantd deo-
sebitä pentru formarea sa In domeniul criticii. Articolul Psihologie de clasei, scris
cu accentuat nerv polemic. dei are ca obiect studiul psihologiei, apeleazd pentru
justificarea afirmatiilor la texte din literatura. in numerele 4 si 6 ale revistei,
aplicdrile se fac pe romanul Intim de Traian Demetrescu. in continuare, discutia
este purtatd In jurul romanului Dan de Vlahutd. Astfel, studiul lui Ibraileanu
Indeplineste si functia de criticd literard. PolemizInd cu scriitorii mai sus-amin-
titi, fie In suita de articole Psihologia de dos& fie In altele pe care le semneazd
and singur, and Impreund cu Stere (initialele V.-5.). Ibrdileanu se declard adept
al ideii Cà arta reflecta' antagonismele de clasd. Ibraileanu, care are o reald consi-
deratie fatá de Traian Demetrescu si A. Vlahutd, nu le anuleazd opera. El nu este
de acord cu modul cum au Triteles cei doi romancieri sd-si conceapd personajele
din romanele Intim si Dan, neacceptInd, de asemenea, orientarea revistei Vieata.
El nu Tntelege cum un creator poate pretinde cä ar exista artá neangajatd si nu
recunoaste suprematia artei, scoaterea ei din contextul social-politic. De aceea
are Incredere nu In autorii care pretind a. fi suflete nobile, rafinate", al cdror
ideal" e bun la zile de paradd", ci In forta creatoare a poporului, motiv
pe care se sprijind and sustine valoarea bazei nationale si populare a creatiei.
Aceste trdsäturi sTrit Insd comune colaboratorilor Evenimentului ¡iterar, esteticii
promovate de ei In paginile revistei iesene.
lonescu Raicu-Rion In Artistii mute, pornind de la a-Ova colaboratori ai Convor-
birilor literare C. Rddulescu-Motru, P. P. Negulescu, Mihail Dragomiresculdrgeste
dezbaterile In jurul esteticii pure", teoretizInd Intr-un limbaj personal acutele
probleme de estetica ale epocii. El introduce termenul artistul-musca", pentru
a defini at mai expresiv pozitia superficiald" a celar care sustin ca artistii n-au
nimica comun cu oamenii" si ca arta trebuie sà idealizeze numai ceea ce e vesnic
si neschimbeitor (sublinierea apartine lui Rion).
Afirmatia din partea a doua a articolului Artistii mute : Cu gustul artistic al
unei clase si mai ales al celei stápInitoare, nu se mai poate Intretine o arta",
este reluatd sustinutá prin exemple si motivari In articolul Arta tenden-
i

tioasä. Ca si Gherea, Rion pune accentul pe termenii tezism" si tendentio-


nism". Conceptia articolului este ca arta modernd" nu are sorti de supravie-
tuire decIt ca arta cu profund caracter social", ceea ce presupune radicala schimbare
de opticd a artistului. in loc sd mai ante" psihologia restrInsd, individuald,
egoistd", Rion cere artistului sd coboare ochii asupra vietii reale, unde sTnt drame
mai sIngeroase si misatoare". Aplicarea In practica a teoriilor lui Rion stnt
articolele de criticd Arta decadentd, Tntre pisici si oameni, Indreptate contra de-
cadentismului literaturii franceze, cu ecouri In literatura romdnd, vifind simbolis-
mul, In genere, si pe Macedonski, In particular.
Critiand Instrdinarea claselor posedante de popor si de limba lui, C. Stere
In Limbo literarei are prilejul sa dezvdluie fondul antipopular al conceptiilor esteti-
zante si sd sublinieze necesitatea tendintelor In opera de arta. El face o apropiere
Intre dezvoltarea societátii, Impdrtirea ei Tri clase, si formarea limbii poporului. 641

41 e. 178

www.dacoromanica.ro
Astfel, ca §i In sfera politicd §i sociald, se fdcu tot mai mare dezbinarea, Instrai-
narea, Tntre pdturile privilegiate i cele oropsite cInd pentru cele dintTi se in-
tocmeau constitutii din ce In ce mai liberale, lar cele din urmd cadeau sub des-
potismul nemilos al subprefectilor §i al notarilor tot ap §i In privinta intelec-
tuald s-au format, se poate zice, cloud natiuni care vorbesc, fart' exagerare, cloud
dialecte cu totul deosebite [...]. in partea a doua a articolului, Stere deose-
be§te limba artificiald" de limba vie", demonstreazd cd popoarele nu Tnvata lim-
bile, ci le trdiesc §i le creeaza", accentuTnd rolul creator al maselor. Ce cerem
de la artiO este o argumentatd neaderare a autorului la teoria artei pentru artd",
socotita de el diversiune" pentru a ascunde, pe de o parte, fondul ei real : noi
ne luptam contra unei teorii false, care sub forma artei pentru artä Tncearcd sà ne
treaca ni te tendinte sociale foarte bine pronuntate i asupra mirosului §i culoarei
cdrora nu mai Tncape Tndoiald" ; lar pe de alta, a masca pe adevdratii ei benefician:
arta pentru artä e un mit, o ndluca, ndscocitd de cei carear vrea sà eternizeze actuala
stare de lucruri in Tntreaga-i clddire a notiunilor de bine, frumos, drept etc.". Mo-
tivele artei dezvoltd acelea0 ¡dei, cu referiri imediate la pozitia lui Maiorescu. in
cele trei editoriale, C. Stere acordd importara deosebita faptului de a socoti arta
nu numai ca un produs al vietii sociale", ci i ca o Tntrupare" a diferitelor
tendinte sociale". Cu articolul Filozofia tendintelor sociale In art.& Stere introduce
un element nou, care nuanteazd cele afirmate cu alte prilejuri, §i anume cd arta
are viabilitate" numai atunci cTnd corespunde intereselor clasei care exprima pro-
gresul" omenirii.
In consens cu ceilalti critici ai Evenimentului ¡iterar, Ion Nddejde scrie Arta ten-
dentionistö i arta realistä, sprijininduli partea teoretica pe exemplele oferite tot
de romanul lui Vlahutd, Dan.
ContinuInd ideea din articolul-program Calea noasträ, ca artitii s'int apos-
toll" iar arta catedrd" de rasp'indire In masele populare a idealurilor politice
sociale, criticii de la Evenimentul ¡iterar contribuie cu elemente noi la sublinierea
caracterului militant al literaturii. in editorialul inrIurirea artei, Ibrdileanu, dupa
ce definqte pozitia artistului In complicatul mecanism al creatiei, scoate In prim
plan capacitatea lui de a sugera" viata pe care o cunoaTte bine. Dar pentru ca
sugestia" cT§tige locul In ierarhia creatiei, i se cere sà aibd un bogat con-
tinut ideologic. Arta e o arma de clasd", scrie Ibrdileanu. Dupd ce deosebeFte
arta clasei In descompunere ca pe un fenomen activ In aceastä actiune, iar
arta clasei In ascensiune ca pe un element care Ti mdrqte acesteia forta i Tncre-
derea, criticul intervine, precifind ca arta poate fi ddundtoare clasei care se
ridicd daca se abate de la misiunea ei §i Trnpiedica elementele mai tinere
mai oneste din pdturile burgheze sà intre In interesele muncitorilor", sau daca
atild In clasele muncitoare instinctele rele, facInd apologia crimelor, hotiei etc."
Radu Lascar, In editorialul din nr. 7 al revistei, sub un titlu similar, Inriurirec
artei, deplaseazd interesul spre caracterul moralizator al artei §i spre efectele ei
asupra tinerei generatii.
Polemiend cu Traian Demetrescu, In articolul Intim, Rion nu vibreaza la arta
642 moralizatoare i nici nu accepta artistul In postura de confesor". Ca §i Ibrdileanu,

www.dacoromanica.ro
el militeazd pentru arta realista, ca singura In stare sa reflecte nevoile poporului.
Care trebuie sd fie menirea artei, se Intreabd el : Negresit continua criticul
ca numai una : sa fie adevarata, sd nu falsifice fenomenele sociale pe care
le descrie, sd nu le schimonoseasca, ci sa le imiteze In tot adevarul lor".
Stere este de parere cà adIncirea caracterului realist al artei a fost determinata
de pätrunderea proletariatului In viata sociald internationald. imbinInd aceasta
idee, obIinutd prin studierea lui Coubert si Millet, cu ideea tendentiozitatii
artei", subliniind eserrta socialistd a eitorva mari scriitori, Stere publica
Evenimentul ¡iterar suita de articole Arta V poporul : I Literatura dramaticd ; II
Artele frumoase.
In actiunea de Insanatosire" a literaturii, criticii de la Evenimentul ¡iterar au
In vedere orientarea spre literatura trecutului si creaTia populara. Pentru ei, con-
tactul cu literatura anului 1848, cu scriitorii dinaintea lui Eminescu, este hotdrItor,
asa cum reiese din editorialele Literatura uitata si Literatura de la 1848. Eminescu
este elogiat de Rion In Domnia cuvIntului. Sinceritatea si unicitatea poeziei sale este
demonstratd In articolul inaintaVi lui Eminescu, prilej cu care Rion face o sumará
incursiune In istoria poeziei romanesti, motivInd si apariIia epigonilor. AtIt el, in
Dragostea trecutului, cIt si Ibrdileanu In Genii necunoscute, pledeaza In favoarea lite-
raturii populare, analizIndu-i rdclacinile psihologice si estetice. Aperind la exemplul
poeziei eminesciene, dupd o expunere teoretica ce se sprijind pe observatiile lui
Gherea din articolul Idealurile sociale In and, Ibrdileanu demonstreaza corelaTia
dintre continut si forma. Una fárd alta nu pot exista" este o idee care domina
cele cloud editoriale Originalitatea formei si imprumutarea formei. La rindul sau Rion
In Domnia cuvIntului, combate formalismul poeziei decadente cu convinge-
rea cd arta este o realitate obiectivd unicd.
O caracteristicd a Evenimentului ¡iterar, care-i
da o configuratie proprie In ansamblul publicatiilor Pagina de titlu.
socialiste, este aparitia directiilor ideologice opuse,
uneori chiar In cuprinsul aceluiasi numar. Asa se - 0 HIRAI, IIANU
Irrampld, de exemplu, in nr. 15. Editorialul, -----------
semnat de C. $arcaleanu, dezbate pe larg poporanis-
mul. Aldturi, pe aceeasi pagind, Rion expune tra-
saturile artei socialiste, socotind-o drept urmare
fireascd a aplicdrii viziunii stiintifice asupra lumii,
oferitä de socialism. in alta parte (Din teoriile noastre)
sub pseudonimul Th. Bulgarul, Rion analizeazd
umanismul ca pe un element constitutiv al esteticii
Scriitori
socialiste. Const. Mille, la rindul sau, vede In arta
socialismului forma viitorului", urrndrindu-i Insd
evolvtia mecanicist, atunci and condrtioneaza apa-
Curente
riTia de existenTa orinduirii socialiste. Sofia
ei I I %hail S.Ittoit,4;¡
I; C
Nddejde, In schimb, analizeaza la obiect, In edito-
rial ul Ce scriem!, greutati le real izari i artei social iste,
greutati care decurg din necunoasterea de cdtre
scriitori a vietii muncitorilor.
Daca In campania Impotriva revistei Vieata,
C. Stere apara functia sociald a artei, el ramTne

A*
R \ RE \ S li, \ A Ro \fl \fASCA'
www.dacoromanica.ro
totusi, In cadrul general al Evenimentului ¡iterar, propagatorul ideologiei po-
poraniste, care va face epoca dupa 1906. inca In editorialul Ce cerem de
la artisti putem semnala faptul ca el Imbina elemente ale criticii socialiste cu
elemente ale culturii mic burgheze, narodnice, prezentIndu-le si pe acestea din
urma ca socialiste. in numele conducerii redactionale, Stere se adreseaza intelec-
tualilor, cerindu-le sa-si faca datoria si sa se dedice actiunii de luminare a celor
ce-i hranesc. El pomeneste de iubire sincera" si de apararea intereselor" aces-
tora, reduand total la o lucrare cinstita", al carel scop este ridicarea poporului
la nivelul unui factor social si cultural constient si neatTrnat". $i cu alte prile-
juri. Stere face raportari la socialism. Ca fenomen social, poporanismul este : 4
mai Ingust si mai larg deat socialismul", scrie el, continuInd cu expunerea deose-
birilor si cu motivarea lor : Mai Tngust, pentru cà cuprinde numai patura culta ;
muncitorii si taranii socialisti vadit ca nu pot fi si nu-s poporanisti, si mai larg
pentru ca., daca toti socialistii din patura culta ITnt poporanisti, nu toll poporanistii
sTnt socialist, deoarece pentru a fi socialist, un poporanist, pe linga elementele
aratate mai sus, ar trebui sa aiba Inca ceva : o teorie istoricä sociala si un ideal foarte
bine hotarIt". Aceasta este de fapt concluzia lui Stere clopa o larga expunere care
cuprinde istoricul apariçiei poporanismului, scopul lui, cine este chemat sa-1 puna
In aplicare. Stere scrie, avInd In vedere situatia muncitorilor din Rusia In compa-
ratie cu a celor de la noi.
Recurend mereu la procedeul comparatiei, Stere ajunge sa Invinuiasca, In pagi-
nile Evenimentului ¡iterar, pe socialistii romani ca se lasa furati de visuri utopice,
crezInd In idealurile proletariatului, In loc sa se puna In slujba taranimii, ca unic
reprezentant al poporului. Deosebit de limpede este pozitia criticului In articolul
Poporul" In artd si literaturd, unde atacurile Tmpotriva socialistilor se intensifica',
denuntrndu-i ca propagatori ai unei teorii abstracte, care mistifica realitatea si o
reduce la precepte. Aici se foloseste Stere de zicala nu omul este facut pentru
s'imbäta, ci gmbata pentru om", pentru a arata cd el este adeptul creerii unui
program pentru popor" si ca respinge ideea ca ar exista un popor pentru pro-
gram". Dar ca si In Ce cerem de la artisti, ori In Poporanismul, el pluteste In vag
end accentueaza afectiv rolul intelectualului fata de popor, recurge la generalitati
end este vorba de rezolväri practice pentru o viata mai buna", pregätind terenul
pentru dizolvarea socialismului In poporanism. Poporanismul promovat la Eveni-
mentul ¡iterar Incearcd deocamdata sa se substituie socialismului, fa'rd sa se declare
falls dusman al acestuia. MenIine, In schimb, confuzia In ceea ce priveste ideologia,
deosebit de prielnica punerii In aplicare a intentiilor sale. Asa cum s-a remarcat
de WO cercetatorii, Stere a introdus poporanismul la noi, end In Rusia, prin Mi-
hailovski si discipolii sài, devenise o teorie combätuta de Lenin pentru miopia
si utopismul ei mic burghez.
Criticii de la Evenimentul ¡iterar aduc fiecare In parte nota lor personalä, ask
gurInd revistei un profil caracteristic. C. Stere, In perioada colaborarii la saptarnI-
nalul literar iesean, mai ales and dezbate probleme de literaturà', apare ca unul
care a InIeles sa se alature criticii socialiste. El are formatia solida a criticii ruse,
democrat-revolutionare. Dar, ceea ce TI deosebeste de ceilalti adepti ai criticii
socialiste de la Evenimentul ¡iterar, este faptul ca foloseste ideile curajos avansate
644 ale acesteia, pentru ca, la adapostul lor, sa propage poporanismul, care In dome-

www.dacoromanica.ro
niul social, economic, politic 0 cultural nu mai concorda cu recomandarile mis-
carii socialiste din -Ora noasträ.
Ibraileanu se mentine, In general, constant pe pozitiile criticii socialiste. in
articolele sale teoretice i in aplicarile directe la opere literare, el sustine ca arta
reflecta antagonismele de clasa, de unde decurge i subliniatul tendenIionism al
criticului, cIt §i nevoia acestuia de a milita pentru o arta realista, singura capabila
a reflecta nevoile reale ale poporului. Ibraileanu apropie arta de tiinä i recunoate
ca eserrtial fondul na-tional i popular al creatiei.
Rion apara arta progresista de pe pozitiile esteticii materialiste. ExceptInd
unele stIngacii de interpretare, datoritä climatului specific In care s-a dezvoltat
tInara mi care socialista romaneasca In ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, el
se aplica pe plan literar la desfiirrtarea egocentrismului romantic i decadent al lite-
raturii apusului i ecourilor lui din literatura romand.
Evenimentul ¡iterar nu publica Trisa critica propriu-zisa, cronica literará, recenzii.
Recurge, In schimb, la ala-zisele profiluri literare", cu caracter de medalion critic,
prin care 01-It pu0 In valoare, constant, autorii simpatizati. Cele douasprezece meda-
lioane literare sTnt dedicate, In ordinea apariVei, lui V. Pogor, loan lanov, Sofia
Nadejde, lacob Negruzzi, V. G. Mortun, A. C. Cuza, N. Beldiman, A. Bacalbap,
Elena Sevastos, G. Cc4buc, C. D. Gherea, O. Carp.
Revista se caracterizeaza prin polemica purtata de colaboratorii revistei cu
Vlahu-ta. Avind ca punct de pornire apararea ideilor sus-tinute de Bacalbga, In fe-
bruarie 1894, Intr-o conferinta intitulatä Arta pentru artä, polemica se sustine In
continuare la nivelul unor articole de atitudine teoretica, extinzIndu-se asupra artei
burgheze decadente. in polemica directa cu Vlahuta sint antrenate violent, de o
parte revista Vieata, de alta parte Munca, publicatie a P.S.D.M.R., Adevärul, publi-
catie conclusd de Bacalbaa i Evenimentul ¡iterar. Dupa polemica Gherea-Maiorescu,
purtata In termeni total diferrti, aceasta este a doua campanie a publicatiilor socia-
liste pentru apararea unor principii de estetica, campanie care a antrenat pe tati
colaboratorii revistei articolele De ce ne batem §i Tntre scriitori, Ibraileanu
justifica principial aceasta modalitate de lupta, schimbul de ropinii reprezen-
tind pe plan ideologic deosebirea concep-tiilor despre fenomenele Inconju-
ratoare".
Literatura Evenimentului ¡iterar nu se Inscrie printre contributiile cele mai va-
loroase. Au colaborat aici publici§ti, rama0 WA la capatul activitàii lor obscuri,
dar care, privi-ti In ansamblul manifestarilor, apar oarecum simptomatici pentru
sensibilitatea §i gustul cercurilor socialiste ale epocii. Ei îi propun sa trateze pro-
blemele prezentului imediat, soarta economica §i culturala a Iaranului, IntIrziind
cu predilectie asupra urmarilor alcoolismului, superstitiilor, problemelor sanitare,
mizeriei fiziologice, toate puse In leg-turd cu raporturile de clasa. Ei privesc lite-
ratura ca mijloc de educa-tie. Dar, daca scopul, oricIt de nobil ar fi, nu este suT-
Iinut de o putere confabulativa i expresiva de talent, rezultatele duc la un com-
promis In defavoarea literaturii.
Poezia, de exemplu, se reduce la reflecIii generale, la predici, lamentari sau
simple contemplan i ale faptelor, fara sa se ia o pozi-tie cIt de cIt combativa, de unde
§i impresia generala cá ne aflam In fata unor versifican i lipsite de expresivitate, In- 645

www.dacoromanica.ro
scendri care cultivd pitorescul conventional, notatia moralizatoare, cu oscildri Intre
imagini fioroase ori idilice, cdutate anume ca sal inspire groafd sau mild. Citarn
cIteva titluri : Bal filantropic, Icoane din lume, CIO* viatä si noroc, Lacrimi, SFr-It ani...,
lertare, Cei care piing, MThgliere i Intristare, Sträin, Din depärtare, Pe album. Excep-
tie face lirica socialdalui I. Pdun, Traian Demetrescu. N. Beldiceanu publicd aici seria
Doinelor, un fragment din poemul Pämîntul, Dezmostenitii, Din lumi ce nu mai sînt,
poezia lui caracterizIndu-se prin accentuate note de revoltd sociald, prin meditatii
filozofice i orientare materialista.
°Hate lucruri au de comunicat prozatorii de la Evenimentul ¡iterar, cdci este
de necontestat bogdtia informativd a scrisului lor, aceia nu pot iei din mono-
tonia pe care o dd simpla relatare a faptelor. Ei grit tentati s'd aglomereze impre-
siile, fard a le organiza In sens semnificativ, care sd poatd da textului certitudinea
unui lucru Tritr-adevär revelator. Printre semnatarii prozei grit C. Florea i D. Nanu,
pe care ii gdsim publiand i versuri, St. Btrzu, N. V. CiFnan, I. Varo, L. Glrbea,
V. G. Mortun. E. Taind are o suitd de amintiri din coald. Traian Demetrescu publicd
Dupä naturä. Ion Nddejde Atome/e. Cei mai prezenti sTnt Sofia Ndclejde i Spiridon
Popescu (N. Tofan).
Proza Sofiei Ndclejde se caracterizeazd prin atitudinea subliniat demascatoare
protestatoare. Ea pune deschis, In schite ca Smärändita, Un dejun la mosie, pro-
blema femeii In societate, combate prejudecalile, apliand In literaturd programul
ei feminist, enurrtat la Contemporanul. in Evenimentul ¡iterar publicd sub un titlu
comun Din chinurile vietii, nuvele i schite despre viata oamenilor de la ;ara, la care
se mai adaugd schiTele Ciubotele, Mo llie, Nici o faptä färä räsplatei. Intentia
autoarei este sa' demonstreze ca de sincer se poate devota un intelectual po-
porului. Ca l ceilali socialiTti ai vremii, ea comenteazd critic aspectele econo-
mice, sociale i politice, este asprd In demascare, dar nu are un ideal social
definit.
Spiridon Popescu publicd In Evenimentul ¡iterar un grup de articole sub titlul
comun Scrisori cätre värul meu. Cu timpul acestea se transforma' In adevdrate schi-te
literare. Scrisorile cätre värul meu si Amintirile cu ecouri din copildrie, altele cu
ecouri din atmosfera de coald : Din vocantele Patelui, Din pension, Mo; Alisandru,
altele cu aspecte din viata militard : Unde m-ati Ingropat, stnt mici comedii cu aluzii
la viciile stdpInirii i la moravurile Intunecate ale satelor noastre la sfIr*tul seco-
lului trecut. Ca majoritatea scriitorilor din vremea sa, interesati de problemele
sociale i politice, devotati cauzei tdrdnimii, el a crezut cd vede In poporanism
In solutiile propuse de acesta, curentul ideologic care ar fi putut schimbacon-
diIiile de via/a ale Tardnimii. Socotit de Lovinescu cel mai tipic reprezentant al for-
mulei poporaniste de realism tendentios, aplicat rurale, Spiridon Popescu
a fost adept al poporanismului In sensul cd a luat drept bune dteva din notele
lui componente, fart sä se limiteze Insd la ele. Scriitorul dep4este I iniile generale
ale poporanismului, fie prezentInd realist mizeria satului, fie criticInd institutiile
de stat din epoca. Aceastd trdsäturd se accentueazd In opera sa beletristical de
mai tTrziu. Evenimentul literar nu publica cleat schile i nuvele.
O atentie speciald reclamal literatura strdind promovatd la publicatia ieeand.
Teoretic, revista este adeptd a orientdrii realiste. Inca din primul numdr, artico-
lul program citeazd pe G. Hauptmann cu Täranii, pe Tolstoi cu Sonata Kreutzer,
pe Ibsen cu Norii, Stflpii societätii, Dusmanii poporului. Raicu Rion opteazd In Arta
646 tendentionistä pentru romanul de tip balzacian. Pe Balzac Il admird pentru aplicarea

www.dacoromanica.ro
la obiect, pentru intuifiile de ordin social i economic din opera lui. Dar tot el,
Intr-o sulfa' de articole concepute ca interverrtii In mult dezbatuta problemd a
artei decadente, recomandd aldturi de Turgheniev, Gogol, Korolenko, Dostoievski,
pe marii romantici germani, iar dintre francezi pe Diderot, Voltaire, Rousseau.
Opera lor, subliniaza criticul, raspunde acelora0 comandamente inalte ale litera-
turii, ca instrumente In aqiunea de educare a maselor.
In privinta realismului, semnaldm §i In Evenimentul ¡iterar identificarea cu natu-
ralismul, confuzie perpetuata In epoca. Sofia Nadejde, In editorialul intitulat Ce
scriem I, vede in metodul naturalist" mijlocul cel mai corespunzator de a repro-
duce realitatea spre folosul poporului". Scriitoarea pune Insd condifia ca poporul
sa §tie a alege neghina de griu". Ca aplicare in practica a acestei alegeri", Ion
Nadejde publicd In numärul imediat urmator al revistei o extinsd i amdnurrtitä
prezentare a romanului Lourdes de Emile Zola. E. D. Fagure face la rIndul sau o
statistica pentru a depista pe autorii cei mai frecventaTi de cititorul roman. Con-
cluzia lui este ca, In ordinea clasificdrii, Zola §i Maupassant se situeazd Indata dup.
Eugène Sue, popular prin Misterele Parisului, dar aldturi de Guyau §i Letourneau,
de Conta i Caragiale.
Consecvenfi ideologiei revistei, colaboratorii Evenimentului ¡iterar dezaproba
gratuitatea artei, caracterul ei de inutilitate i de lux, pe care II semnaleazd In once
preocupare fafd de forma. Cu formula destul de confuza i generald scriitori deca-
denr E. D. Fagure i Raicu-Rion anuleazd pe romantici, pe parnasieni, pe simbo-
li§ti pentru cà lauda impasibilitatea" §i afi eazd nepasare" fatá de ceea ce nu
se referd la eul or". Ca sa sus-0nd demonstratia, Fagure apeleazd la un text al lui
Guyau, L'art au point de vue sociologique. Raicu-Rion citeazd pe Max Nordau and
definqte drept decadentd" once poezie care ca forma cauta efecte puternice
§i sunatoare", iar ca fond egoism, nepasare pentru problemele morale i sociale".
Volumul Les Contemplations este dat de exemplu pentru a demonstra ca cititorul,
furat de verbalismul multicolor, de muzicalitatea exterioard a versurilor lui Victor
Hugo, nu mai este In stare sa sesizeze misticismul, element fundamental al volu-
mului, dupa opinia criticului, i sa-i opund rezistenfd. lntitulate Tigre pisici i oameni
Dragoste de oameni, alte cloud articole ale lui Rion din acee4 suita de proteste
la adresa literaturii decadente au In vedere evazionismul" atit al lui Th. Gautier
ca apartirand §colii parnasiene, cit i a simbolistului Baudelaire : dar nu infe-
leg ca din imensitatea acestei naturi, tu poet §i mima puternica, sa alegi numai
Idcusta, mita, cerbul, rima, §i sa-1 uiti pe om". Arta trebuie sa stea sub imperiul
necesitatii imediate", susfine Rion, In consonanfa cu ideologia revistei, recunos-
and ca este strain" de opera lui M. Rollinat, total nesdnatoasa" : ,daca nu putefi
spune un cuvint de dragoste §i incurajare continua el nu cutremurafi lumea
cu duren i §i plinsete bolndvicioase".
E interesant de remarcat ca poezii ale unor poeti vehement denurrtati ca deca-
derrti, François Coppée ori Sully Prudhomme, au fost publicate In revista, dar numai
ca adaptari". Aceasta este, de altfel, formula de promovare a literaturii universale,
preferatd de Evenimentul ¡iterar traducerilor. Cu excep-tia unui scurt fragment, tra-
dus din proza lui Jules Méry, poefi de mina a doua, ca Gr. N. Lazu, A. Steuermann,
loan N. Roman, s-au specializat In adaptdri dupd mari poefi ai literaturii univer-
Lermontov, Pu*in, Heine, Pet6fi.
sale :
Evenimentul ¡iterar promoveaza ideea apropierii intelectualilor de popor In
scopul educarii poporului §i a emanciparii sale morale §i intelectuale, fard sa ex- 647

www.dacoromanica.ro
tina emanciparea si la viata sociald. Colaboratorii revistei, In articole teoretice cIt
si In literatura, urrndresc sd faca o arta pe Tntelesul poporului, situ'indu-se pe pozi-
tia artistului cetdtean. LimitIndu-se la caracterul moralizator, ei ajung sâ limiteze
Insd eserrta artei.
Apdrut la cItiva ani dupd ce Contemporanul Incetat activitatea, Evenimentul
¡iterar prin intentia de a apropia literatura de popor, de a sublinia functia sociald
a artei si caracterul ei de clasd cit si prin disputa cu reprezentantii esteticii idea-
liste, poate fi privit ca o tribuna' de luptd pe frontul cultural si literar al sfIrsitului
secolului al XIX-lea.

BIBLIOGRAFIE

Ev enimentul litera r, 10-BucureW, 1893-1894 ; G. C. Nicolescu, ldeologia literaturii


poporaniste, 1937 ; Valeriu Ciobanu, Poporanismul, evolutie, ideologie, Tip. Torou.kiu,
curesti, 1946. Al. Piru, Opera lui lbrdileanu, ESPLA, 1959 ; D. Micu, Poporanismul si Victo
romdneascd", EPL, 1961 (Momentul 1893-1895), p. 12-38; Ion Enache, Contributli
la critica poporanismului, Ed. ;tiirrtificd, 1961 ; Presa muncitoreascd i socialistä din Ro-
mdnia, vol. I, partea a II-a (1890-1900), Ed. politicO, 1964, p. 388-407; lonescu
Raicu-Rion, Scriert, Ed. ;tiimlificd, 1946 ; Ion Vitner, Contributia micärii socialiste la
dezvoltarea literaturii. Evenimentul /iterar", In Migarea muncitoreascd din Romdnia,
Ed. politicl, 1965, P. 278-288 ; Presa literard romdneascä, vol. I (1789-1901), EPL,
1968 ; Z. Ornea, Poporanismul, Minerva. 1972 (colecIia ,,Momente i sinteze").

648

www.dacoromanica.ro
ALTE REVISTE

VIEATA (1893-1896)

In ultima decada a secolului al XIX-lea, tendinta de grupare a scriitorilor in


jurul unor publicatii devine din ce in ce mai evident& determinata de diversifi-
carea fenomenului literar romanesc din acel timp, de delimitarea tot mai pronun-
tan' a conceptiilor estetice. in aceasta directie, o consecinn important& a avut pole-
mica Maiorescu-Gherea, pe tema artei pentru arta" i a artei cu tendinn". Dupa
incetarea aparitiei Contemporanului, In 1891, scriitorii apropiati de mi§carea socia-
lista se alatura fie unor ziare cu acele4 teluri, ca Munca §i Adeveirul, fie unor re-
viste nou Trifiintate, ca Evenimentul ¡iterar, Literaturil i arta roman& Pagini literare
etc. in acee4 perioada, unii scriitori reprezentativi, receptivi la framintarile §i
aspiratiile poporului, grit animati de dorinta de a produce un reviriment In mi -
carea literara a vremii, de a face ca literatura sa contribuie la rezolvarea pozitiva
carea
a idealurilor de dreptate social& de unitate nationala i cultural& Totodata se afirma
la ace0 scriitori tendinta de a asana literatura vremii de cohorta lacrimogenilor
epigoni eminescieni, de a-i da indrumare serioas& necesara, spre o atitudine tonic&
spre dezbaterea problemelor majore ale realitatii din acea epoca, indeosebi ale
celor ridicate de situatia çärànimii. In acest mod, se pregate§te i atmosfera pentru
afirmarea, dupa 1900, a samanatorismului. La aceasta au contribuit In primul rind
revistele Vieata i Vatra.
Revista Vieata a aparut la 28 noiembrie 1893, purtind subtitlul revista sapta-
minala ilustrata", sub conducerea lui A. Vlahuta §i dr. A. Urechia. Colaborarea din-
tre cei doi directori a durat pina' la nr. 5, din 12 martie 1895, and pe frontispiciul
revistei apare ca director numai A. Vlahun.
Ca once publicatie, Vieata a pornit la drum cu un anumit scop, expus In arti-
colul redactional Douil vorbe..., aparut In primul numar. Preocuparea principal&
marturisin In acest articol-program, era aceea de a tempera i concilia aprinsele
polemici dintre scriitori sau dintre publicatii : Traim intr-o epoca de zbucium
de enervare generala. Poate ca niciodata nu s-a vazut, intre literatii unei
o lupta mai inverunatä i mai neleala, o dt.4manie i o ura Indirjita ca aceea care
s-a Intetit de citva timp intre frunta0 literaturii noastre". Invocind o asemenea
stare de lucruri, revista 4i propunea : Sa urmarim de aproape mersui cultural,
manifestarea spiritului romanesc In tiinta, In arta, In reforme, In tot ce poate
da un caracter mai deosebit fortei i activintii noastre nationale, i sa tinem In
curent pe cititori, sa supunem judecatii lor partea de seriozitate i partea de ridi- 649

www.dacoromanica.ro
um NOAn 14.1. l. .A.S. ,
.1

14,11(tk.y%144
lEA
t,4 ..,,IRATA:11,,, 1,11491.4
A, V A I rtj-In v "1.:;:';.11 fl EC 14 I . - I cul, care se desface si ramane In galagia si-n
"in msg.,. nus. on . 44,
valmaseagul Asemenea puncte de program
ar merita sa fie apreciate pozitiv dacd nu le-ar fi
WA.14.40..
pko 111.1.1.4,11
sura .1,
ma a... 4.44 4,
b.,t a., us., mat 140.10
ouS.labs mu au us,'
cas1
I.. ma,
4141, pd. Aug Ea

A.
fb4 una
,Cur.
,
`I, 0.54
.41.4.44
42
nu. 4.1.
I
necesare cloud corective. intti, articolul redacti-
onal Doucl vorbe exagera starea de lucruri din
viata si atmosfera literara din acel timp. intr-
Rol bonn 04.4 so
1.1. aft.. 0 IS
to.relA S.q. .ro
rm. 1.4 41se y.
as;
la A,
POVEST E A LI
adevar, Intre scriitorii si publicatiile vremii
....W... art 4. .4,1,4 tau k A... se purtau uneori discutii si polemici aprinse,
a..e Or, . nu v., pe....1
reo*,...,1 x.4 .
WU, .a.s
wo:/ care depaseau Citeodatd atitudinea urbana', dar
t,
l .4.4.0 ss
nicidecum nu puteau fi etichetate drept ener-
.
040 ou c*. tr, .M 4.4
14
4 .14124 0.1 4
n'a
.64
..ro
.
vare generald", drept dusmanie si ura" nemai-
1.1 t4,4.11420
° IntlInite. De pildd, conferinta antijunimista a lui
L.. us.... tu w,
. .Q ,ta tu e y de

1 (4.4, ems,...114440 40,


.4 Oa $, .0.44 44`
suna. N...., Is.1
44, 4$6. 4, 34
risi sr,
Si L.,
.I.04 I. L. Caragiale Cate si Ziste ¡iterare, tinutd la
Atheneu In martie 1892, nu Insemna, desigur,
tu .214. I. ...WC ...A O1.4.
tat 14.4, Diu... us f..na
0,2

.440,
tA. . .1 444..11,,

un razboi de exterminare". in al doilea rind,


IA...
!OS ^ 4411 Ut45l. t4.nC..t4,,.$n9
soy., u, Uwe,. non,.
as,. 3.
SE ittOZ !TAT V-.
chiar dacd viata literard de atunci ar fi fost
4.0. ts ...Au 4

4.
son.: .1. *0 .441 tan t,,, .0
.1kua V.',4. minatd de acerbe nentelegeri si aversiuni reci-
kyt., 141,1,41
.004 uu.
44t
uA.
-14
. u0.1
rm. 3, ks.,
I. 4 5.
kn.
.2
proce, totusi Vieata nu a cautat sd puna In
H an
wssO It ., 414.0
.4. ,
<tot

An . practicd punctele din program, IntretinInd ea


...it IL ...It 44
h I.,. gf.,34. .k,,-,
r.tet 14444. 45,11,.., ..I 4.
445Z1

.
1442111 LO 4.44, 40 , 34.4.4 "p'
.
.144
,0 Insdsi discutiile lipsite de echilibru si seriozita-
te, aluneand Intr-o penibild polemica purtatd cu
cercurile scriitoricesti din jurul revistelor sociale.
Pagina cu frontispiciu. Revista Vieata a avut meritele ei, dar In alte
directii decIt cele propuse spre a fi urmate In
articolul-program.
Dintre scriitorii de renume In epoca, Delavrancea si Duiliu Zamfirescu
colaboreaza de cIteva ori, iar In ultimele numere e prezent si George Cosbuc,
In rest revista fiind onorata de alti scriitori. Acest lucru TI marturisea, nu rara
mIhnire si A. Vlahuta, Intr-un articol de bilant, Dupä sdrbeitori, aparutIn nr. 36, din
21 ianuarie 1896. Amíntind ca intentiona dea revistei o periodicitate cotidiana,
directorul ei nota : Tot ce ne sta In masurd am fi fdcut pentru a grupaIn jurul ei
toate elementele capabile de a-i asigura succesul, dar nu s-a putut". De asemenea,
informa asupra perspectivei de viitor a revistei : intre altele, ne-am oprit la ideea
de a da eteva coloane din revista miscdrii noastre politice. Un redactor special -
inutil sa mai spunem cà I-am ales dintre cei mai distinsi scriitori - ne va da In
fiecare saptamTna Cite o cronicd politica". A. Vlahutd Isi mai propunea sa publice,
In fiecare numar, scurte dari de seamd despre cdrtile care apar la noi, cum si
despre cele mai interesante productiuni din strainatate" etc. Noul program nu a
mai putut fi 'insd pus In aplicare. Revista Vieata Isi Inceteaza aparitia o data cu numa-
rul imediat urmdtor celui In care se publicase articolul Dupe)* seírbeitori, adicd o data
cu nr. 37, din 28 ianuarie 1896.
In domeniul beletristicii, Vieata a acordat atentie numai poeziei i prozei. Dra-
maturgia nu este reprezentata prin nimic, iar critica si istoria literara au o pre-
zenta infima. Ca director al revistei, A. Vlahutd a publicat mult In paginile ei,
semnInd cu numele Intreg, cu initialele A.V. si cu pseudonimele Radu, L. Ascar
650 i Mirmidon. Find la aparitia Vietii, A. Vlahuta tiparise poeziile Din prag, La icoand,

www.dacoromanica.ro
Lui Eminescu, Delendum, Liniste, Unde ni s'int viseltorii ? etc., ilustrative pentru prima
fazd a activitäti sale lince, In care oscileazd Intre decerrtionism si optimism. 0 altd
fazä, In care poetul combate pesimismul epigonic eminescian, introduce unele
accente de criticd sociald, cu referiri la via-0 äränimii, prefigurTnd astfel unele di-
rective ale sdrndnatorismului, Incepe In perioada In care editeazd si conduce Vieata,
concludente fiind poezii ca Vifor, Ananghie, Tu esti poet, in iubire, Pi/de vechi... etc.
In ceea ce priveste lirica, Vieata are meritul principal de a-I fi impus pe
$t. 0.1osif. La apariIia revistei, tIndrul poet venit de peste CarpaTi nu avea cleat 19
ani i publicase numai opt poezii. In revista lui A. Vlahutd tipdreste aproape 30
de poezii originale, dintre care men-tiondm Visul codrului, Trei surori, Cobzarul, Spre
Sin Vasile, Ardealul, O mamel, De v-ati ascunselea, Noaptea sub schele, Fuit, Goana,
Artisti, Mo Ajun, Visul codrului etc., poezii ce vor alatui IntTiul sdu volum de Ver-
suri, apdrut In 1897. Spre deosebire de poeziile scrise In epoca urratoare, Insumate
In volumul Patriarhale, tipdrit In 1901, cele din Vieata exprimd un sentiment de
bucurie a vie-0i, de euforie In fga naturii, precum si o vie solidaritate umand cu
cei umili.
A. Vlahutd si St. O. losif au fost singurii poeti care au colaborat constant si
masiv In paginile Vietii, cu versuri care s-au transmis posteritdIii. Dintre poe.tii de
frunte din acel timp, sint prezerrti numai Duiliu Zamfirescu, cu o singurd poezie,
idila Culcate-s romänite (nr. 44, 11 decembrie 1894), si G. Cosbuc, cu cloud. poezii,
In penultimul si ultimul numdr, Vintoasele si lspita. Notabile sTnt cele cîteva poezii
semnate de Artur Stavri, Rispetti (nr. 2, 12 decembrie 1893) si Din durerile noastre
(nr. 20, 12 noiembrie 1895), pentru imaginile sugestive ale descrierilor de naturd,
precum si cunoscuta poezie, devenitd romantd, Calugarul, a lui Traian Demetrescu
(nr. 22, 24 septembrie 1895). Au mai publicat versuri Ion Gorun, D. Teleor, Radu
D. Rosetti, O. Carp, George Murnu, loan N. Roman, C. Sandu-Aldea, precum si
o serie de anonimi, extrasi probabil din posta redacTiei, ca Emanuela N. Costin,
T. DuTu, I. Colgiu, Alexandrina Mihdescu, N. Gh. Nicolescu, Paul Petrescu. Ver-
surile tuturor acestora nu ne reIin astdzi prin nimic atenTia. 0 mare parte din
producIille acestora prefigureazd idilismul sdmändtorist, unii dintre ei devenind
asidui colaboratori ai revistelor sämändtoriste.
Ca director, A. Vlahu/d introduce, aproape In fiecare numdr, cite o schità
sau nuveld, cum Ont MagiIdea, Un Creiciun, Cori°Ian, Inconsolabilii, La arie, Socoteala,
De la tar& in viltoare, File rupte, Ion etc. Multe din scrierile în prozd publicate In
Vieata sint Insd simple Insdildri, cu o pronunTatá notd idilizantä, lipsite de un corrtinut
sennnificativ si de putere emoTionald. Meritä a fi mentionate numai cele care descriu
aspecte dureroase din viata tárdnimii (La arie, Socoteala, Ion, De la tard). Interesul
si simpatia pentru cei umili sint sesizabile si In scrierile In prozd ale altor colaboratori.
Delavrancea semneazd un semnificativ articol intitulat Cultul celor mici, precum si
schiTa Micutii, o caldd manifestare de solidarizare umand cu dezmosteniIii soartei.
Drame nestiute din lumea celor obijduiti au fost relevate si de $t. O. losif In
schitele Dantele si Victimä.
Revista Vieata a publicat, in cantitd/i masive, scrierile In prozd semnate de Ion
Gorun, Constarrta Hodos, Vasile Pop, Ion Adam, inspirate In marea lor majoritate
din lumea satului, dar esuate in idilism, In lamentári melodramatice si descrieri diluate.
Autorii lor vor deveni, nu peste mult timp, principalii sustinktori ai revistelor sdmd-
ndtoriste. 651

www.dacoromanica.ro
Critica si istoria literara' au fost inexistente in paginile Vietii, In tot decursul
aparitiei ei. Nu IntIlnim nici o recenzie, nici o cronica literara, nici un articol care sa
dezbata, macar In linii generale, fenomenul literar romanesc din epoca respectiva.
Critica literara onesta si serioasa a fast Inlocuitä, contrar programului initial, cu notite
marunte, rautacioase, cu articole persiflante, scrise de pe o evidenta pozitie de rafuiald
personala, de denaturare intentionata a adevarului. Lipsa criticii literare a fost com-
pensata, partial, prin cIteva portrete ale scriitorilor vremii, inserate la rubrica Albumul
nostru, scrise de A. Vlahuta si semnate cu pseudonimul Radu. Portretele, contin'ind
detalii referitoare la structura temperamentala, la aspectul fizic si caracterizan
concise ale vietii si operei, s'int interesante ca provenind de la un contemporan al
scriitorilor prezentati.
Inca din prima parte a activiatii sale scriitoricesti, &id colaboreaza la Romdnia
hberä, Lupta, Epoca, A. Vlahuta se manifesta ca un curajos pamfletar si polemist.
In aceasta ipostaza TI IntIlnim si In perioada In care se afla la conducerea revistei Vieata.
Scriitorul dezvaluia practicile reprobabile din viata literara a vremii (Barzii de zile
mari), viciile sistemului politic (In templul legilor), ironiza sarcastic tipurile caracte-
ristice moralei burgheze, la Rubrica parazitilor", semnata Cu pseudonimul Mirmidon.
Atita timp cIt s-a aflat la conducerea revistei, dr. A. Urechia a detinut In fiecare
numar rubrica Ghiveci saptämInal", semnata lodoform, rubrica circumscrisa In
sfera preocuparilor satirice. Asa cum sugereaza si titlul ei, era alcatuita din notite
disparate, referitoare la felurite IntImpläri si evenimente, privite Insa in latura lor
ridicola. Din pacate, aceasta rubrica va gazdui multe invective In perioada polemicii
cu socialistii.
La 17 februarie 1894 Anton Bacalbasa a tinut, la Atheneu, conferinta Arta pentru
art& In care pleda pentru o arta nu numai realista, ci si pusa In slujba idealurilor
maselor muncitoare. A. Vlahuta nu a Tnteles ideile expuse de A. Bacalbasa, initiind
o polemicd violenta In paginile Vieth, printr-o serie de articole ca Arta socialistä,
Supärarea socialiOlor,Scrisoare deschisä d-lui Gherea etc., In care persifla arta socialista,
numind-o arta pentru club" (adica pentru cluburile muncitoresti), menita sa
atIte la Lira si la razbunare". Revistele si ziarele socialiste raspund atacurilor din
Vieap, care la rIndul ei riposteaza, si astfel se incinge o polemica nervoasa care trans-
forma revista Intr-o tribuna de injurii. Polemica aluneca Tritr-o rafuiala de persoane
si timp de peste un an de zile Vieata umple paginile cu articole penibile, cu parodii
reprobabile, cu notite denigratoare. Aceasta polemicä a Intunecat prestigiul revistei
si al conducatorului ei. Abia dupa un an A. Vlahuta si-a dat seama ca nu procedase
bine, si atunci a reluat prietenia cu Dobrogeanu-Gherea, conciliindu-se si cu
scriitori din jurul publicatiilor socialiste si manifestIndu-si regretul pentru cele IntIm-
plate, In articolul A doua aniversare (nr. 31, 26 noiembrie 1895).
Revista Vieata s-a bucurat de larga popularitate In rindurile Incepatorilor In ale
literaturii, carora le-a deschis paginile cu generozitate, dIndu-le permanent Indrumari
utile. Revista are meritul de a-I fi impus pe $t. O. losif In miscarea literara a timpului.
Cu exceptia scrierilor lui A. Vlahuta, $t. O. losif si a celor citeva semnate de
G. Cosbuc, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, literatura publican' In Vieata de o serie
de autori modesti nu mai prezinta astazi cleat un interes documentar, ca surse id-
652 piente ale samanatorismului.

www.dacoromanica.ro
VA T RA (1894-1896)

Revista Vatra, subintitulata foaie ilustrata pentru familie", a aparut la 1 ianuarie


1894, conclusa de I. L. Caragiale, I. Slavici $i G. Co$buc. In articolul-program,
Vorba de acasà", cei trei scriitori aratau : A$a cum In dezvoltarea limbii noastre numai
prin intoarcerea la graiul viu al poporului am putut sa ajungem la stabilitate $i la
unitate, $i in dezvoltarea noastra culturala vom ajunge la statornicie $i la unitate nu mai
daca vom Ti ne In toate lucrarile noastre seama de gustul poporului, de felul lui de
a vedea $i de a simti, de firea I ui, care e pretutindeni aceea$i". Precifind, In continuare,
ca intentionau sà faca din publicana pe care o conduceau un organ literar pentru
ton romanii, un mijloc pentru propagarea aceluia$i gust $i aceluia$i fel de a simti
de a gIndi In toate parnle poporului romanesc". I. L. Caragiale, I. Slavici $i G. Cosbuc
adresau un apel scriitorilor vremii de a fi interesan deopotriva In afirmarea $i dezvol-
tarea literaturii nanonale : Ne adresam deci cu incredere frateasca la aceia dintre
scriitorii no$tri, care impartasesc vederile noastre, $i Ii rugam sa se uneasca cu noi,
pentru ca, lucrInd Impreuna, sa le putem da romanilor o lectura nu numai variatä
interesanta, ci totodata $i romaneasca.
Telul major al celor trei scriitori era acela de a face din Vatra un instrument
eficace In stradaniile depuse pentru unitatea $i Inflorirea literaturii nationale, pentru
afirmarea specificului national In literatura. I. L. Caragiale, I. Slavici, $i G. Co$buc
s-au preocupat fiecare In parte de bunul mers al revistei, i-au dat prestigiu prin cola-
borarea lor, mentinTridu-i orientarea realista, ferind-o de polemici sterile $i pagu-
bitoare, dirijInd-o pe linia programului formulat initial. Cel ce a condus practic munca
redactionala a fost insa G. Cosbuc, dupa cum marturiseste I. Slavici In Amintiri.
Vatra se prezinta ca o revista-magazin, cu preocupan i numeroase, cu multiple
si variate rubrici, menite sa intereseze $i sa satisfaca largi categorii de cititori. Ea
continua, In aceasta directie, vechea traditie a publicatiilor romanesti cu caracter
enciclopedic, Indeosebi traditia Revistei romane a lui Odobescu. Pe de altä parte,
prin Trisesi telurile ei, se vroia o revista pentru mase, afirmind tendinta unui nou
luminism, cu accentul principal pe crearea unei atmosfere de sincera simpatie pentru
viata Tärdnimii. A$a se $i explica de ce in jurul ei se string fo$tii colaboratori de la
Contemporonul si de la alte reviste socialiste, ca Stefan Basarabeanu (Victor Cra-
sescu), Traian Demetrescu, P. Zosim i alui. Totodata, acordInd un interes deosebit
problemelor legate de soarta taranimii, de Implinirea idealurilor de unitate national:a
dreptate sociala, Vatra se inscria pe o coordonata major-a a epocii, care avea sa
constituie punctul de plecare al sämanatorismului.
Preocuparea dominanta a revistei a ramas, permanent, cea beletristica. Lite-
ratura de cea mai buna calitate, lirica sau epica, publicata aici, provine, aproape In
Intregime, de la cei trei scriitori aflati la conducere. In jurul acestora se stringe Trisa
un numär apreciabil de scriitori $i carturari ai vremii, unii tineri, altii cu mai vechi
preocupan i publicistice. Diferentian intre ei prin talent $i posibilitan creatoare,
n-au izbutit cu totii sa onoreze cum se cuvine paginile revistei. Unii au ramas mode$ti,
ca Ludovic Dau$, Haralamb G. Lecca, V. D. Paun. Altii Insa au devenit personalitati
ilustre, ca N. lorga, folcloristul Simion Florea Manan, filologul Sextil Puscariu (dei
acesta semneaza In Vatra numai scrieri In proza).
In domeniul poeziei, colaborarea cea mai rodnica $i cea mai valoroasa o are
George Co$buc. In paginile Vetrei publica un mare numar din poeziile sale reprezen- 653

www.dacoromanica.ro
tative, reunite In volumul Fire de tort, apdrut In
1896, cum sTrit : Mama, Lupta vietii, In opressores,
Doina, lama pe Dragaste trwräjbitä, Fato
mamii, tefiín4ei Vodä, Paso Hassan, Scara etc.
Aici publica si viguroasa sa poezie Noi vrem
pämint. Revista a acordat un spa.tiu destul de
larg liricii, In coloanele ei IntIlnindu-se mul/i
dintre stihuitorii vremii. Unii cultivdcu predi-
lectie eroticul (George Murnu, Traian Deme-
trescu), altii Incearca o poezie de meditatie
(Bonifaciu Florescu, V. D. Faun), fiind prezentd
si tendinta sociald (I. Pdun-Pincio, Haralamb G.
Lecca, P. Zosim), ca si poezia de factura popu-
lard (P. Dulfu). O cohortd de versificatori
obscuri (T. Dutescu, Dimitrie Porea, N. Stane
etc.) anunta latura desuetd a liricii sdrnand-
t-t,1 ,: toriste.
In ceea ce priveste proza, tot membrii
7, --
tt
1.1. 1.1
..1 triumviratului s-au ilustrat In primul rind.
Publidnd aici romanul Mora, In intreg cuprinsul
primului an de aparitie al revistei, I. Slavici
,.....<4 .: a Imbogttit proza romdneasca cu o opera fu nda-
mentald, de superioard valoare artisticd, in-
scriind un moment de o deosebitdInsemndtate
In evolvtia romanului romdnesc. I. Slavici mai
Copertd. pu bl icaln pagi n i le Vetrei povesti ri le Hanul ciorilor,
Gogu si Gogusor, Ceas rat', Mitocanul, care nu
ating însä nivelul Marei. Citeva schite reprezen-
tative publica I. L. Caragiale, dintre care amintim Reformä, Poveste, Cum se în;eleg
Täranii. O activitate fecunda desfdsoara Stefan Basarabeanu, cunoscut In literatura si
sub numele de Victor Crasescu. Universul scrierilor sale circumscria In primul rind
lumea pescarilor, a porturilor i Iinuturilor dobrogene, lume care, pina la el, nu mai
fusese zugravitd in literatura romana. Personajele asupra cdrora prozatorul s-a concen-
trat cu precadere erau declasatii, vagabonzii, proscrisii, In prezentarea lor fiind
condus de tendinte sociale, moralizatoare si reformatoare. Pe linia lui $tefan
Basarabeanu merge si un alt colaborator al Vetrei, Spiru S. Hasnas, autor al unor mid
schi-te cu titlul generic Tipuri din capitalä, care sint insa mai mult foiletoane gaze-Ca-
resti. La un nivel asemandtor se afla i buca-tile de proza semnate de I. Rusu-
Sirianu, Mihail Demetrescu, T. Ddrrndnescu.
O coordonatd noua, In paginile Vetrei, inscrie N. lorga, prin insemndrile sale de
caldtorie prin Tara si prin alte locuri ale lumii. Prezerrta lui N. lorga In Vatra nu este
lipsitd de o anume semnifica-tie. Contactul cu atmosfera si orientarea revistei are
repercusiuni In activitatea sa ulterioard, &id va deveni indrumdtorul principal
al samanatorismului.
Conceputa ca o revista enciclopedica, Vatra a gazduit In paginile ei si o serie de
articole de critica si istorie literard, de studii folclorice, dar nu atTt cu interrtia de a
654 interveni In miscarea literara a vremii, de a lua parte la dezbaterea de idei,

www.dacoromanica.ro
din dorinta de a pune la curent cititorii cu unele chestiuni de ordin informativ
sau teoretic. Articolele au, din aceasta cauzd, mai ales un caracter de popularizare,
de prelegeri didactice (Poezia i celelalte arte frumoase, Despre urit de V. D. POun
etc.). Unele articole depasesc Insd caracterul strict informativ, de initiere, continInd
observatii judicioase, anal ize atente. Asa este, de pila articolul Grigore Alexandrescu
de N. larga (an I, nr. 21), important si bine venit In acel timp, deoarece poetul
generatiei de la 1848 intrase pe nedrept Intr-un con de umbrd.
O atentie permanentd s-a acordat folclorului si reinvierii trecutului istoric.
Creatia populard a fost valorificata fie prin comentarii analitice (Straturi In poezia
noastrd poporand de Virgil Onitiu, an. I, nr. 4), fie prin publicarea textelor culese
sau prelucrate (Gdina neagril de I. Slavici, Snoave din popor de Dumitru Stancescu,
Dacii, Volea Dediului, Dealul lui Ivan, Plaiul tdtarilor de Simion Florea Manan etc.).
In ceea ce priveste reInvierea trecutului istoric, I. Slavici ?si aduce contributia si In
aceastä directie, prin evocdrile Ciceul si Familia lui Mihai Vitecizul. Intr-o serie de
numere consecutive, N. larga publica studiul O familie domneascd In exil, avind ca
figura centrald pe Petru $chiopul.
Revista Vatra a pornit la drum cu un program bine precizat, pe care si 1-a
indeplinit intr-o larga mdsurd. Ea s-a bucurat de prestigiu In epoca atit datoritd
faptului cd la conducerea ei s-au aflat cei trei scriitori de frunte, I. L. Caragiale,
I. Slavici si G. Cosbuc, cIt continutului ei, devenind, cum si-a propus initial,
i

un organ literar pentru toti romanii".


AcordInd atentie vieii tardnimii, folclorului, traditiilor populare, evoend
trecutul de glorie al neamului, militInd pentru specific national In literatura, pentru
unitatea culturald a tuturor romanilor, revista Vatra a devenit ecoul unor dezi-
derate mejore care Incepuserd sA frdmInte epoca de la sfirsitul secolului al XIX-lea,
pregatind atmosfera si conditiile aparitiei, dupd 1900, a samandtorismului, ai carui
Indrumdtori vor fi mai IntIi G. Cosbuc si A. Vlahutd si apoi N. larga.

LITERATURA $1 ARTA ROMANA (1896-1910)

Punctul de plecare al revistei se allá In miscarea initiatd de Cercul amicilor


literaturii si artei romane", Trifiintat In 1895 de catre N. Petrascu, un entuziast
si generas proteguitor al miscdrii literar-artistice nationale, din dorinta de a contribui
la propasirea acesteia. Dupd cum se preciza In statutele" sale, cercul ?si propunea
sd se preocupe de raspIndirea celor mai de valoare lucrAn literare din trecut,
precum si aducerea la cunostinta societatii romane a fazelor istoriei noastre cultu-
rale", de organizarea de concerte, expozitiuni de tablouri si tipdrituri de lucran
judecate vrednice de a pdtrunde In societatea romand", de sustinerea scenei romane",
de cautarea si Incurajarea talentelor ce ar putea sa-i educa' falos", de Intretinerea
vie a cultului ce datorim marilor nostri scriitori si artisti trecuti din viata", de
crearea de recompense menite a rasplati lucrdrile meritorii ale autorilor drama-
tici, ale romantierilor, ale poetilor si ale artistilor romdni".
Initiata In acest cerc, care polarizase In jurul ski numeroase personalitati ale
vremii ce manifestau interes pentru dezvoltareaculturii romdnesti, oferind si un pretios 655

www.dacoromanica.ro
sprijin material, revista Literatura si arta romanä a apdrut la 25 noiembrie 1896
si a durat pind la 25 decembrie 1910, fiind una dintre cele mai elegante publicatii ale
timpului, tipdritd In conditii grafice excelente, sub directia permanentd a lui
N. Petrascu.
intr-un CuvInt lncepätor din primul nurndr, conducatorul revistei declara ca acti-
vitatea ei va fi concentratd In intregime In directia promovdrii literaturii si artei
nationale. A face ca lucrdrile romanesti, din ce in ce mai bune, sa patrundd In publicul
nostru, si In acelasi timp a stdrui ca publicul roman, din ce In ce mai format In gustul
sau pentru lucrärile nationale, sd intincla mina mai cu dragoste talentelor noastre:
iatd una dintre cele mai vii dorinti de care sintem insufletiti". Revista isi propunea
sd militeze pentru reflectarea specificului national In literaturd si arta, pentru o
inspiratie autohtond, impotriva imitatiilor sterile din literaturile strdine, pentru
cultivarea traditiilor istorice, artistice si culturale ale poporului roman si Trnbinarea
lor armonioasd cu dezideratele si conceptiile prezentului. Mdrturisind dragostea de
nationalitate", scopul patriotic" si focul sacru al iubirii de Tara", dorind sd arunce
saminta unei noud vieti intelectuale", programul revistei sublinia : Numai insu-
sindu-si caracterul esteticii nationale si Tnaltindu-se In lumea artei moderne, plini
de viata si constiinta lor de azi, poetii si artistii contemporani vor putea sd lege firul
trecutului cu vremea de fatd si, rupind vechea deprindere a Imprumuturilor de pre-
tutindeni, vor reintra pe singura cale adevaratd a progresului".
Continuind traditia unor public* romanesti de prestigiu din secolul al XIX-lea,
revista Literatura si arta romand a avut un consecvent caracter enciclopedic, accentul
principal punindu-I Tnsa, potrivit si programului ei, pe fenomenul literar-artistic
national. in ceea ce priveste lirica, a izbutit sd atragd In paginile ei colaborarea unor
poeti de reald notorietate, ale cdror versuri erau expresia realitätilor romanesti,
a sentimentelor, trdsdturilor morale si a viziunii specifice poporului nostru, realizate
la un nivel de arta superior. Aici apar poeziile lui George Cosbuc Moartea lui Gelu
(premiatd la Cercul amicilor literaturii si artei romane"), Povestea caprarului, Faptul
zilei, Ghiaura, La SmIrdan, Zino pädurii, Cräciunul In tabard', Pastel si altele. Duiliu
Zamfirescu tipdreste, de asemenea, un mare numdr de poezii, dintre care Tn ruine,
Fiica haosului, Domnita Mezina, Sufletul, 0 noapte In padure, Sosesc, Ca poate-atunci
etc. Sint prezenti si Al. Vlahutd (In ses), St. O. losif (Frumoasa zlna, Novacii),
Dimitrie Anghel (In grädinä, Dupä ploaie, Fantazie) etc. Apar si versuri postume ale
lui B. P. Hasdeu (Muzica engelui). in existenta sa destul de indelungatd, revista si-a
oferit paginile multor poeti, din toate generatiile (Haralamb G. Lecca, Theodor
Serbanescu, Vasile D. Nun, Radu D. Rosetti, Artur Gorovei, D. C. 011dnescu,
D. Nanu, Andrei Naum, luliu Dragomirescu, Ludovic Daus etc.), inlesnind afirmarea
tinerilor (G. Tutoveanu, V. Demetrius, Corneliu Moldovanu, A. Mindru, Florian
Becescu si altii).
Paginile consacrate prozei au fost onorate de I. L. Caragiale, care semneazd
schita Tntre daub' povete si ampla evocare Ion Brezeanu, de A. Vlahutd, cu fragmente
din Romania pitoreascä (In Vilcea, In muntii Sucevei, Pe mare Constanta etc.), de
N. lorga, care continua seria Insemndrilor de cdldtorie din revistele anterioare (In
Dalmatia si Italia, Parma, Pavia, Genova, Narnberg etc.) si cu deosebire de Duiliu
Zamfirescu, prin romanul indreptari si nuvelele Badea Oran la Roma, Cu bilet
circular si altele. Aldturi de acestia se afirmd tineri prozatori de autentic talent.
Meritd sä amintim ca Gala Galaction, semnInd cu numele sdu adevdrat, Grigore Piscu-
656 lescu, a publicat aici una dintre scrierile care alatuiesc fondul de aur al nuvelisticii

www.dacoromanica.ro
sale, Moara luiWeir. Bunul sau prieten N. D. Cocea semneazd si el doteva schite
(Renunjarea, Fluture). La sirul prozatorilor se mai adaugd D. C. 011dnescu, Ciru Oeco-
nomu (Cu romanul istoric Fiica lui Sejan), Em. Grigorovita, Romulus Cioflec, luliu
Dragomitescu, I. Chiru-Nanov, Th. Cornel si, bineTnteles, multe nume efemere.
Datoritd atit programului propus dot si spatiului larg de care dispunea, revista
Literaturd i arta romand a acordat o atentie constantd lucrdrilor dramatice originale.
Unele evocau momente din istoria nationald, bucurIndu-se si de reprezentarea lor
pe scena Teatrului National (Silvina-Doamna, drama* In cinci acte de G. Bengescu-
Dabija, reprezentatd In ianuarie 1897, Solii pacii de $tefan Peticd, a car& actiune se
petrece In Vrancea legendard"), altele Infatisau aspecte ale societátii romanesti
din acea epoca, uneori cu finalitate criticd (Gärgaunii dragostei, comedie Intr-un act
de losif Vulcan, ainii, piesd In patru acte de Haralamb G. Lecca, In care era satirizat
politicianismul vremii).
Un merit al revistei este acela cd a acordat un mare Cimp de activitate criticii,
teoriei si istoriei literare, InregistrInd unele interventii remarcabile, demne de pretuit
si astäzi, puse toate sub semnul relevarii valorilor nationale, al promovdrii unor idei
si atitudini estetice de certd Insemndtate pentru epoca respectivd. O contributie
constantd, In aceastä directie, are conducatorul revistei, N. Petrascu, care publica
ample studii monografice despre scriitorii clasici romani (Ion Ghica, Asupra lui Emi-
nescu, Hasdeu), din corespondenta inedita a lui Vasile Alecsandri, cronici literare
asupra operelor scriitorilor proeminenti din acea vreme (Comediile lui I. L. Cara-
giale, Patriarhale de St. O. losif, Romania pitoreascel de A. Vlahutd, Ake orizonturi
de Duiliu Zamfirescu etc.). Studiile si articolele lui N. Petrascu, desi nu excelau
printr-o prea mare adIncime, contineau totusi unele observatii pertinente, In sensul
aprecierii elogioase a valorilor literare nationale din trecut si din contemporaneitatea
sa. De pilda, despre Ion Ghica spunea ca este un reprezentant al acelor inimi fier-
binti, al acelor frunti luminate care, luIndu-si viata drept o datorie cdtre tarä, ne-au
dat, mai presus de toate asteptdrile, atit reTrivierea nationald cIt si renasterea noastrd
I iterard".
Deosebit de interesante si pretioase, In epoca, au fost studiile publicate de Anghel
Demetriescu, consacrate fie unor scriitori (M. Eminescu, Al. Si hlean u), fie problemelcr
de esteticd si teorie literard (Obiectul artei In general, Poetul Poezia dramatic& Poezia
raporturile ei cu cele/olte arte, lzvoarele inspirajiei poetice). Punctele de vedere for-
mulate de Anghel Demetriescu meritä a fi retinute, plecnnd pentru reflectarea speci-
ficului national (Obiectul arte! In general), demonstrInd Ca cel mai nobil, cel mai
interesant obiect de contemplatie pentru poet este omul Insusi, pentru cd el este
mdsura a toate, el este oglinda In care se prevede universul Intreg, In intelectul lui
trdieste Intreaga lume". (lzvoarele inspirajiei poetice). In ceea ce priveste critica,
teoria si istoria literard, se mai pot aminti studii si contributii meritorii, ca Pagini
din istoria teatrului roman de D. C. 011anescu, Despre romantism de C. Radulescu-
Motru, Asupra lui Alecsandru Russo de P. V. Hanes, Romanul romcInesc (privire isto-
rica) de luliu Dragomirescu. in partea a doua a aparitiei revistei, acest domeniu este
ilustrat cu precadere de N. Zaharia si N. I. Apostolescu.
Miscarea artisticd s-a bucurat In Literatura i clad romana de aceeasi permanentd
si vie atentie. Numeroase si ample cronici plastice si articole de orientare puneau In
lumina, cu Intelegere si discernamInt, atTt succesele obtinute In acest domeniu dot
si piedicile care frinau dezvoltarea lui. intr-o cronicd plastid despre Expozijia N. Gri- 657

42 a. 178

www.dacoromanica.ro
gorescu se spunea cd pictorul e si va fi pentru totdeauna unul dintre pictorii cei mai
mari ce-i va fi avut firea parnIntului romdnesc". Cel ce se preocupa Indeaproape de
analiza atentd a evolutiei artelor noastre plastice era arhitectul I. Mincu, comentInd
Expozitia art4tilor In via0, Expozitia pictorului G. Petrcqcu, combdtInd nepdsarea fatd
de $coala noastra' de arte frumoase etc. Aceeasi atitudine fat'd de aspectele negative
din viaIa artisticd din acel timp manifestau si intervenIiile semnate de D. C. 011d-
nescu (Asupra reorganizarii Teatrului NaTional), G. Bengescu-Dabija (Asupra teatrului),
Edg. Th. Asian (tn chestiunea operei romane) etc.
Pentru a sprijini plastica romaneascd, dispunInd totodatd si de excelente conditii
grafice, revista si-a fdcut o nobild preocupare din a oferi lectorilor ei reproduceni
de artd apartinInd pictorilor si sculptorilor vremii : N. Grigorescu, Th. Aman,
I. Andreescu, Valbudea, Tattarescu, Negulici, Verona, F. Stork, Luchian, Petrascu,
Vermont etc.
Caracterul enciclopedic al revistei explicd si prezenTa a numeroase studii consa-
crate Indeosebi istoriei romdnilor, cum sTnt Streini oaspeti ai Princ'patelor in secolul
al XVIII-lea de N. lorga, Istoria BucureOlor de G. I. lonescu-Gion, Mihai Viteazu
dupa o scriere greaca a lui Gheorghe Palamid de la 1607 de C. Erbiceanu, Scrieri neo-
grece despre romani de G. Dem. Teodorescu, Prima scoald de fete In Moldova de dr.
C. I. !strati si altele.
Dupd Convorbiri ¡iterare, revista Literatura' i arta romanä a fost una dintre cele
mai prestigioase publicatii romdnesti de la sfIrsitul secolului al XIX-lea si Inceputul
celui de-al XX-lea.

F LOA R E-A LEAST R A (1898-1899)

ApariIia revistei Floare-albastra s-a datorat initiativei scriitorilor grupati, In vara


anului 1898, in Cercul liber", din care fäceau parte St. O. losif, I. N. Constan-
tinescu-Stans, Al. Antemireanu si alIi scriitori tineri. Primul numar a ardrut la 11 oc-
tombrie 1898, revista avInd apoi o periodicitate säptdmInalà, pInd 1a25 mai 1899,
and Isi Inceteazd existenTa. La 15 iunie 1899 reInvie Intr-un unic nurnär comemora-
tiv, cu titlul Mihail Eminescu", prilejuit de Implinirea a zece ani de la moartea
poetului, In care se reproduceau in Nirvana de I. L. Caragiale, Lui Eminescu de
A. Vlahutd, Eminescu de B. P. Hasdeu, poezia Lui de Veronica Mide etc. Asa cum se
mentiona In frontispiciul revistei, cu Incepere de la nr. 5 din 8 noiembrie 1898,
director-proprietar era I. N. Constantinescu-Stans, publicist modest, dar entu-
ziast si generos, cu rol de Mecena.
Contrar obiceiului, Floare-albastrel i-a inaugurat activitatea fa'rd sd aseze In
primul ei numär un articol-program. Cei ce o editau considerau poate suficient de
semnificativ Insusi titlul ei, care amintea de simbolul florii albastre" al romantis-
mului german, cunoscut din romanele Heinrich von Ofterdingen al lui Novalis si Pro-
blematische Naturen al lui Fr. Spielhagen, transpus la noi de M. Eminescu In poezia
Floare-albastra. 0 motivare a titlului ales si o schild de program IntIlnim totusi In
658 articolul Floare-albastra al lui Al. Antemireanu, semnat cu pseudonimul Emirm In

www.dacoromanica.ro
nr. 4, din 1 noiembrie 1898. Marturisind ca n-am crezut nemerit sa spunem, de
la primul numar, vreun cuvInt despre titlul pe care I-am dat revistei noastre, nici
despre sensul In care am luat noi aceasta dragälasa imperechere de vorbe : Hoare-
albastrd" autorul articolului preciza ca am luat aceste drague cuvinte In Ifftelesul
lor idealist, In Trytelesul german al lor, caci la germani floare-albastrei e simbolul celui
mai curat ideal". in continuare se arata cà titlul revistei a fost inspirat de poezia
Floare-albastrd a lui Eminescu" si ca el reprezinta idealul luminos care ademeneste
de-a pururi sufletul omenesc ; e simbolul a tot ce a putut concepe mai cast, mai senin
si mai drägalas mintea omeneasca".
Potrivit sensului acestui simbol romantic, reprezentInd aspiratia nostalgica dupd
un ideal absolut, transcendental, a carui cucerire compenseaza dezamagirea pro-
vocata de lumea rear& Inconjuratoare, preocuparea ini-tiala a revistei era aceea de
a deveni expresia unui reviriment romantic In literatura romana de la sfIrsitul seco-
lului al XI X-lea, de a promova frumosul artistic In sine. Animatorul acestei concepTii
era Al. Antemireanu, care publica numar de numar prolixe articole teoretice, ple-
clInd cu fervoare pentru o literatura de pura esen-ta romantica, desprinsa de real.
In articolul Catre luminä (nr. 9, 6 decembrie 1898), considera ca e vremea sa se tre-
zeasca inima, sa se Tnal-te gustul adevarului frumos, al frumosului In sine", Incheind
exclamativ : Rentoarcerea la romantismul Tnaltator, Invierea si purificarea sufle-
tului omenesc, aceasta va fi marea opera a generatiei de mTine, si pe ea trebuie sa o
pregateasca tinerimea de astazi". ldei asernanatoare sus-tinea si In articolele Falimen-
tul naturalismului, Frumosul ideal, Adevdrata artd, In acesta din urma scriind : Idealul
e o treime ale carel trei ipostaze grit : Frumosul absolut, Binele absolut si Adevarul
absolut", reclamind scriitorilor nostri opere care sa le contie pe cite trei, Intr-un
grad de desavIrsire unitar". SusTinInd aceste idei estetice idealiste, Al. Antemireanu
a ajuns, din pacate, la negarea literaturii inspirate din realitatea Triconjuratoare, din
viata poporului, In articolul Arta pentru popor, dar, mai gray, a cazut In eroarea de
a denigra folclorul romanesc, In articolul Literatura noastrd popularel(nr. 22, 7 martie
1899), unde afirma c'd In toata literatura noastra populara' nu se gasesc nici cloud buca-ti
de adevarata arta". In urma acestui articol, care a provocat justificate nemultumiri,
Al. Antemireanu e nevoit sA pardseasca redactia revistei, care se desolidarizeaza
de atitudinea sa (Folklor, In nr. 31, 9 mai 1899).
Cel ce a cautat sa pund in practica concerytia romantic-idealista a fost Insusi
Al. Antemireanu, dar cu rezultate prea putin fericite. Sub pseudonimul Hialmar
publica un amplu ciclu de fantezii" (Vechiul orologiu, Finis ..., Ocna vietii noastre,
Povestea lui Hyperion etc.), In care plasmuieste, In manierd melodramatica, TraTmplari
ce se consuma fie In lumea artelor, fie In vechi castele senioriale. De asemenea, sem-
nTrid Elvira Santorino, introduce In paginile revistei poeme de factura' exotica, cu
procedee din recuzita desueta a romantismului.
Eforturile lui Al. Antemireanu de a imprima revistei o orientare exclusiv ro-
mantic-idealista nu au izbutit cleat Intr-o foarte mica' masura, una din laturile ei esen-
Vale anticipInd, In mod pronurrtat, literatura samanatorista. Tendinta romantica se
observa mai mult In domeniul liricii. Spre deosebire de poeziile publicate In Vieata
lui A. Vlahutd, caracterizate prin optimism, printr-un viu sentiment de solidaritate
umana cu cei umili, versurile lui St. O. losif aparute In Floare-albasträ s'int strabatute
de fiorul unei melancolii coplesitoare, dau expresie unor star sufletesti Incercate de
grele si nelamurite nelinisti, transpun motive exotice In stilul baladelor romantice 659

www.dacoromanica.ro
X C11. 1141. r 41, '71
1

FLOARE-ALBASTRA: ItEVISTA LITER.1111.1/4 SAPTAMANAL4

. ' A P A 14 In ,nIM DATA (Cu genele plecate, Elegie, Pribeagul, Zadar-


nic, Supremo consolatie, Vremuri opuse, Visul,

=.
DE CF. MINO TUL 4, 11.14.1 MOTA nunrtt
Nopti de %lord, Märgeiritare etc.), versuri ce

.
lk
''TZ:Z "=10 il 0
vor fi incluse In vol u mu I Patriarhale din 1901.
Verpt
.1/
uf
...A ....v.. 6.
1 11,1 Z7.1:4.
Aceeasi substantá o au si multe din poeziile
;
e., 1,41
4111
A1J
*As: . 4......Ku.-.
. .........
.......
1.

0 1.1 ar.g. NO publicate aici de catre D. Nanu (Se duc . .


f. A...
Jr --------
.......1.
14,..........,
o.................}......4
............ ,.............................1.,
................e....
...so Phoenix, Aripi taiote, Cunosti tu tristul cintec?
*O ...o...u,* ..i. N.o .... n, t......., .............us 1
on
r.,. 1........ ..........4 ro*. t".........1 etc.), Panait Cerna (Nocturna), C. Sandu-
Zr,................ ...,........ p....pm boa .ari,

1=7 'i
rw..1
I
. M ... I. ...O..., ...Imp. tia so ar ...... .4
MI+ si ?v.: nr".'...".;:"".. " Aldea (lnimi singerate, Voinic fard noroc, A cui
FA n oldde.
:::
' ....A.M. 110
=7:;:4 7. 74714==.111. ..
1 .r1

=
e vina 1, la scripca etc.), George G. Orleanu,
..........n. ....Y . ,... , ........
I
R 14 s
)1 4,0
j;
-t., s. r...................
...a ...01.....4:11 /7: G. Murnu si
PIA.11.
1
1..., .........4
.... ....... ,.... vo, -...,,,...................... . , . . .. 1

....... Proza publicata In Floare-albastr6 se


E 7. ": '. ; 2 1 1 . ." . ". : : .". '.." .. ... =' .": " . - - - - '''' ry.=1

f.
1k, .11 toa 4 Crie......Mpr..
=:......7:::_:::=
p.a. n..
11. It n.. .................""
,................, -. ., ":=:..........::.5.......,
......... ........ rolhalis
............. inscrie Tnsa pe o cu totul alta direc/ie.
... a... ro.... ...............
4,4,1
.4.
. ..... Fundamental deosebite de celelalte scrieri
I, b...m'o,
4.1 $.A.,
»sis
I.
I
...".................-.
., ................-..............
" 1::::: .........0.17...4
..7. ag.... 1 1
,........................,.......-.
... ....Z...................,...., epice si, mai ales, lince sint schi/ele lui
ji 1,3 11.1 mor, ::::::7.....:.'="1:::-.7.==. r...,..-jzz4,===t,t2 I. A. Bassarabescu (gmburele, La nasu, Färei
...r. ....ea.. ir;
. tuo
....
at., n.
p. p..ao...0-....
1.h.:
)
'
, *^-.*% ":.*
' 1W... ...g..... . ....a. ....
* n..n...... 4.1 ¡Ate, Obuzul, Un plagiat, Jean etc.), care se
1
...a.- .."
., ,
Jor. oiortow hoot. ..4 --4',...1............. ,....0................oa.T.
444 ..............................4
.............. *12- ... 3. 41
14, 4: f. , 1...`..-.4.
C....... ....'..44 ... 44..."' .., ...........,,,,,..,... disting prin verva lor satiricd,printr-un umor
..; u/. ......................,
., ,,...I.1 , ...
Na

..... -........A - .............


a ,,pL. 3okr..
Pu.4.1
w.q.-4 1.4.
/
MY,
*a
1S* 1 lo n. .. .,,,......,.....,
:Prr.2.==4:::"... . ... ..............74:,..
,.
..........,,,,,,..........---w.
......
%
,

suculent, de aleasd calitate. Premisele viitoa-


rei literaturi sa.manatoriste acoperd insa
01s .1 ... ...O..
.... ,... I..,,,I
iebo.
T,-. rist Y uu,
....., , I .z.f.:_,--mr.:-.1=,..-n,..r,
D ,..1,
j .44 %. ,t f.. a ,....
....o.r.. .*..v. . . ..I. 7... .
:.......Z.:... .. 7.....=!cz,....:. . .. ztz,
.....!.,.."...: 1...14 ye,.
-.........i : ...-
24
aproape exclusiv paginile de prozd ale re-
kif, pa, s.. an ... 1.1, ...c. : ..... O ......4'.1.1.....4. ,,".......:Amari vistei, In fiecare numar fiind prezerli re-
11,4,' In. .. . ' ...4,1. ,. . ,.......,.. - .._ , . .,..%.,' ....g....11.. prezentantii de mai tirziu ai acestui curent,
Pagina Cu frontispiciu loan Adam si C. Sandu-Aldea, care semnea-
zd, uneori in acelasi numdr, si cu pseudo-
nimele S. Voinea si C. Razvan. SchiIele
acestora prezintd satul ca leagän al fericirii
si puritgii morale (Din copileirie, ... La arie, Stoian de C. Sandu-Aldea, Pozneisii
tdreinesti de loan Adam), lar orasul, indeosebi prin viga flacdilor In cazarma
ca mediu infernal (Nitisa de C. Sandu-Aldea), zugravesc in culori angelice idilele de
la /ara (Vara de loan Adam), idilizeazd excesiv tipul invgdtorului cu rol apostolic
in existen/a satului (Din treaceit de loan Adam) etc.
Semnificativ in direcVa presamdnatorismului din Floare-albastrd este si faptul
ca I. N. Constantinescu-Stans va edita, la 7 octombrie 1901, revista Curierul literar,
cu colaborarea lui G. Cosbuc, St. O. losif, Ilarie Chendi, D. Anghel, I. Scurtu,
Z. Birsan, I. Ciocirlan, loan Adam, Maria Cuntan al/ii, revista care inceteazd
insd deliberat si declarat la 4 noiembrie 1901, pentru ca to/i scriitorii din jurul ei
sd se aldture revistei Seimanätorul, aparutd la 2 decembrie 1901, sub conducerea lui
A. Vlahu/A si G. Cosbuc.

PAGINI LITERA RE (1899-1900)

Revista Pagini !iterare a aparut, sdptämTnal, 'intre 21 ianuarie 1899 si 30 aprilie


1900. intr-o caseta de pe ultima pagina a primelor numere se preciza ca pentru
660 tot ce priveste redactarea acestei reviste colaboratorii sa se adreseze d-lui Artur

www.dacoromanica.ro
Stavri, strada Olimpului nr. 19", ulterior adduendu-se i Ion Gorun. In articolul-
program se declara cd Pagini ¡iterare se deschid, ospitaliere i ferite de once spirit
de exclusivism, oricdrei cugetdri, oricdrei observatii, numai cugetare i observatie
sa fie, i sub orcare forma, numai literarä sd fie". in cele 54 de numere ale existentei
sale, revista a oferit, Intr-adevdr, cu larghete coloanele sale unui mare numar de cola-
boratori, Insa, fapt explicabil Tritr-o anume mdsurd, nu toti cei ce au aflat ospitalitate
In Pagini ¡iterare au izbutit sa confere scrierilor lor forma literarcl autentica, preco-
nizatd In programul
Dei nu definit de la Inceput un punct de vedere propriu In ceea ce privqte
orientarea esteticd, apelind la contributia tuturor scriitorilor vremii, totu0 Pagini
¡iterare nu a fost o publicatie eclecticd. Activitatea ei s-a structurat aproape In Intre-
gime pe linia literaturii noastre traditionale. Un punct pozitiv, In aceasta directie,
este acela atras colaborarea unor scriitori de prestigiu In epoca, din diferite
generatii, care urmau evolutia caracteristica literaturii nationale. Alaturi de V. A.
Urechea, e prezent I. L. Caragiale, cu trei ample Cronici, Tr are dezbatea repertoriul
Teatrului National i precaritatea talentelor din Conservator (nr. 24, 3 octombrie
1899), sublinia succesul Convorbirilor ¡iterare pentru cd nu I-au urmarit deet pe
cel moral" i alatuia un elogios necrolog la moartea lui Anton Bacalbap (nr. 25,
10 octombrie 1899), comenta reprezentatia cu Eleonora DuseMounetSully (nr. 1,
17 octombrie 1899). Al. Vlahutd semneazä descrierea schita Predare (nr. 3, 31
octombrie 1899) i o cronica teatrald despre Eleonora Duse (nr. 1, 17 octombrie
1899). incepInd cu nr. 3, din 31 octombrie 1899, G. CoODuc publica un ciclu de
poezii, printre care Apoi vezi..., Murind, Petrea etc. De la nr. 5, din 14 noiembrie
1899, un colaborator permanent devine $t. O. losif, care se afirmase la Vieato si la
Floare-albasträ, tiparind In Pagini ¡iterare poeziile De ziva mea, Acolo, 0 clip& Romanta,
Eroul de la Konigraetz, Toamnei, Nucul si altele. O contribuIie activa are Dimitrie
Anghel, publicInd aici atIt scrieri originale, ca admirabilul poem rn grädinä (Melon-
colie) si schita umoristica Din partea räposatului, cit i multe cicluri de poezii populare
spaniole", populare italiene", populare greceti" i alte traducen. $t. Basara-
beanu (Victor Cräsescu), fost colaborator la Vatra cu schite i nuvele care zugraveau
lumea porturilor, a pescarilor i a declasatilor publicd In Pogini ¡iterare scrieri In
prozd cu o altd tematicd, din ciclul Din valurile vietii, InfaWnd scene obipuite din
mediul urban, idde studenteTti (rntIrnplare neasteptatei, La expozitie, tntilnirea,
¡ciao etc.).
Unul din principalele merite ale revistei, In directia continuarii i Imbogdtirii
cu noi aspecte a literaturii noastre traditionale, de inspiratie nationala, este acela cd
a Inlesnit afirmarea unor scriitori tinei i din acel timp, care au devenit nume presti-
gioase In literatura romana din prima jumdtate a secolului al XX-lea. 0 fecundd
activitate publicisticd a desf4urat aici tindrul, pe atunci, Mihail Sadoveanu, care
semna cu pseudonimul M. S. Cobuz. Dacd poeziile sale (ciclul antece de primävarä,
Locuri scumpe, Mama) nu dep4eau nivelul comun al liricii sentimentale adolescentine,
In schimb scrierile In prozd prevesteau pe povestitorul de mai tTrziu, atIt ca motive
de inspiratie, cit mai ales ca tonalitate i modalitate de expresie, istorisind IntImplari
de la lard, dramele flacailor supu0 unui tratament inuman In cazarmi, scene de vIna-
toare, aduand adesea In scend batrIni httri, molcomi, adoptInd In expunere tonul
sfdtos, prin excelenta liric (De prin streini, La pi'ndcl, Necredinciosul, Un nenorocit,
La sfirsit, Tatäl, Povestea lui Ion, Un viteaz etc.). in paginile revistei e prezent, o singurd 661

www.dacoromanica.ro
data, i Octavian Goga, care semna, cu pseudonimul Othmar, o traducere Din Heine
(nr. 2, 16 aprilie 1900).
Tot aici publicd i Jean Bart. Dupd Victor Crdsescu, dar cu mijloace artistice
superioare, aduce imagini inedite, pline de farmec i pitoresc, din lumea marinarilor
pescarilor, descrie scene emotionante din existenta zbuciumatd i adesea tragicd
a acestora (Pe Dunäre, ciclul Dintr-un jurnal de bord, /v!partea pilotului, Cimitirul
maritim etc.). Alte schite i povestiri exceleazd prin evocarea sobrd, de autentica
vibratie, a unor IntTmpldri dureroase petrecute In armatd (La poarta spitalului,
O mdrturisire, O Inmorm'intare etc.).
Cei mai asidui colaboratori, In domeniul prozei, erau Ion Gorun, Constanta
Hodo, loan Adam, Artur Gorovei. Dei erau bine intentionati, propunTnduli sd
Infdti eze momente i aspecte neTtiute, adesea neluate In searnd, din lumea oamenilor
mdrunti, umili i necäjiti, totu0 scrierile lor au rdmas la un nivel artistic scdzut.
Tendinta melodramaticd, cea a idilifdrii vietii de la tart, ce se fac resimtite aici,
i

ca i In productiile anterioare, din alte reviste, Ti va conduce, nu peste mult timp,


spre sdrndnatorism.
Poezii, schite i povestiri, mai mult sau mai putin meritorii, au publicat Artur
Stavri, D. Nanu, Naralamb G. Lecca, George Ranetti, Radu D. Rosetti, Cincinat
Pavelescu, O. Carp, N. N. Beldiceanu, D. Teleor, C. Xeni, Emil D. Fagure, Eug.
Stefänescu, Sofia Nddejde, V. Cioflec

662

www.dacoromanica.ro
DUILIU ZAMFIRESCU

Duiliu Zamfirescu a fdcut mult caz, mai cu seamd spre sfIrsitul vie-0i, de originea
sa aristocraticd, descinzInd din loan al IV-lea Laskaris, Impdrat al Bizantului, pe care
o invoca ce naivitate ! ca argument Intr-o polemicd literardl. Aceasta i-a atras
si antipatie, dar a creat si o adevdratd legendd pe care comentatorii au luat-o adesea
de bund. Se impune, credem, o clarificare.
Numele Laskaris, Lascar sau Lascdr, exist& In familie si el indicd un filon grec.
Traditia ()raid susTine cd la sfIrsitul secolului al XVIII-lea, un Gheorghe Laskaris,
din lanina, coborttor din ultimul Impdrat al Niceei, sosea In Tara Romdneascd, sta-
bilindu-se la RImnicul Sdrat, unde se cdsätori cu o descendentd a banilor Craiovei.
El a avut cinci copii : pe loniVd, lordache, Calinic, devenit monah si stareI la minds-
tirea NearnIului, o fatd maritata cu un Petrovici si o alta, Zoe, cu Ion Zamfir
(Bldnaru), bunicul lui Duiliu Zamfirescu. Originea lui Gheorghe Laskaris rdmîne
oricum nebuloasd si legendard cita vreme n-o putem identifica In vreun act
sau catagrafie. Dar deocamdatd nu dispunem de un alt izvor mai limpede.
Pdrásind mdrturiile familiei 2, Intemeiate si ele pe amintiri vagi si Indepartate, si
trecInd pe terenul mai stabil al documentelor, constatdm cd fraIii Lascar, loniVa si
lordache, singurii consemnati scriptic 3, cel puIin dupd Itiina noastrd, aparlin negu-
storimii, care dobIndise, fie prin cumpArare, fie prin exercitarea unei dregtorii, mici
ranguri de boierie. Astfel lordache fusese vames 4 si stolnic 5, iar loniä, staroste
al tinutului Putna 6. AmIndoi, ne informeazd aceeasi traditie orald, se aflau In anturajul
de la curte al domnului lonitá Sandu Sturza, al cdrui secretar particular ar fi fost
lordache Lascdr. Cu toate acestea, ei nu Incearcd sd-si revendice titlurile nobiliare,

Duiliu Zamfirescu, O Natal In baltd, In Corm lit., 1909, p. 599-605.


Arborele genealogic alcatuit de Constantin Zamfirescu, fratele cel mai mic al scriitorului
(Arhiva Institutului de istorie si teorie literard' G. Cdlinescu". Raport alcatuit de Horia Oprescu)
si amintirile Elizei Marculescu, nepoatd a doctorului Lascar, ce ne-au fost puse la dispozitie cu
amabilitate de catre d-na Domnita Apostol, descendentd a aceleiasi familii.
3 Cf. Arhivele statului, Fond M-rea Sf. loan din Foqani, Pachetul Ill, doc. 57, 64.
4 Document din 20 august 1839 din condicele cu zapise si acte de proprietate aflate In po-
sesia d-nei DomniIa Apostol.
5 Document din 1 februarie 1839, loc. cit.
6 Diploma de doctor in medicind a doctorului Anastasie Lascar, Aneurysmatis aortae descen-
dentis, Lipsiae, 1832, partea a Ill-a, p. 12. 663

www.dacoromanica.ro
dei prilejul li se oferd, chiar de cdtre o rubedenie din Grecia, episcopul Laskaris,
care intrase In coresponderqd cu loni/d 7. Discutia pe care a declansat-o Duiliu Zam-
firescu Insusi In articolul O piatril In bait() e In cele din urrnd olioasd. Chiar de vor fi
descins din Laskarii Tarigradului, urmasii stabiliTi la Rimnicu-Sarat si apoi la Focsani
se pare cd nu mai aveau constiinIa originii lar aristocratice. Se scursesera vreo cinci
veacuri de la silt-situ' celui din urrnd Impdrat Laskarid al Niceei, timp In care familia
fusese risipita, persecutatd si poate distrusa. Ei dovedesc ?ma o alta noblete, mai
demnd de admirat : pasiunea pentru culturd. Stolnicul lordache ar fi fost un bun
elenist, iar loniça, cititor al lui Plutarch, Tsi trimite pe cel mai mare din cei sase copii 8
ai sdi la studii ani Tndelungati In strdindtate. Scriitorul nu gresea dtusi de puIin
invodndu-si strdmosii ca pe niste intelectuali de vazd ai vremii. $i cel mai important
dintre ei este desigur acela pe care II si indicd Duiliu Zamfirescu, doctorul Anastasie
Lascar, fiul lui loniçä, negutatorul si starostele de Putna. Teza lui de doctor In medi-
cina susIinuta la Lipsca 9In limba latina, precum si cele dteva pagini autobiografice,
cu care se Incheie, ne Incredinteazd cà facuse studii temeinice In tara cu dascali romani
greci, ca fusese, dupa dt se pare, elevul lui Veniamin Costache, cdruia ii dedicd
un exemplar, ca-si continuase pregdtirea umanistd (istorie, filozofie, antichitati,
geometrie, arhitecturd), la Brasov si la Pesta, ca In cele din urma sa se consacre medi-
cinei la Leipzig Intre anii 1826-1832, and Tsi trece doctoratul.
Anastasie Lascdr a fost o proeminenta figura de intelectual, Triscriindu-se printre
Intemeietorii presei romanesti. La Indemnul lui Dinicu Golescu si Tmpreund cu I. M:
C. Rosetti, el a facut sa apard ziarul Fama Lipschii In 1827 la Leipzig °. Peste dtiva
ani, In 1839, doctorul Laskar a fost angajat ca medic al orasului Focsani, devenind o
notabilitate a tîrgului. in preajma Unirii semna Dr. Anastase Lascdr, Spdt.[ar]1,
deci obtinuse (sau poate cumparase) un titlu de boierie, de care era asa de mIndru
scriltorul. Si, probabil, ca sási-I consolideze, doctorul Tsi va casdtori pe cele doudfiice
ale sale cu tineri ce proveneau din aristocra-tia occidentald, cu un van Rendelsi un
de Thorand, amIndoi ofiTeri.
O sord a lui lonitá si lordache Lascar, lar nu o fiicd sau nepoata cum reiesea din
marturiile lui Constantin Zamfirescu 12, Zoe, e maritata cu Ion Zamfir (Bldnaru),
monean bogat din munIii Vrancei, fadnd comer; cu blanuri si covoare si
chervanele pInd la Lipscau. El e atestat in documente Inca din 1806°. Faptul de a
caldtori, de a fi agentul unui schimb de bunuri materiale cu occidentul, ca si acela de
a avea o rudd cultivatd ca doctorul Anastasie Lascdr, fratele sotiei sale, I-au in-
demnat pe Ion Zamfir sd-si dea si el copiii sd se lumineze In scolile strdine. Astfel,
Ghild (Gheorghe) se Intorcea prin 1842 doctor In drept si filozofie din Germania,

7 Amintirile Elizei Marculescu, loc. cit.


8 Copiii stilt : Anastasie, Niä, Alexandru, Hristodor, Nicolae, Maria. Corectarn astfel in-
formgia data de Constantin Zamfirescu si folositl de noi In studiul Portrete de familie din vol.
Pagini de istorie ¡iterará, EPL, 1966. Pentru noile stiri cf. condicele de acte din posesia d-nei
Domni.ta Apostol.
9 Anastasius loannes Lascaris, Aneurysmatis aortae descendentis, ed. cit.
1° V. studiul nostru Portrete de fomilie, vol. cit., p. 7 precum si articolul Fama Lipschii".
primul periodic románesc i redactorii sdi, in Romdnia ¡iterará, nr. 10, 6 martie 1969.
11 Cf. D. A. Sturdza, Acte ;i documente relative In istoria Rena;terii Romelniei, 1889, vol. III,
p. 581-582.
u Cf. Portrete de famine, vol. cit.
19 Informa.tii orale de la familie : Al. Duiliu Zamfirescu, $tefan Slavescu.
664 14 Cf. D. F. Caian, lstoricul ora;ului Foc;ani, 1906, p. 218-219.

www.dacoromanica.ro
iar al doilea fiu, Tache (Dumitrache), face si el studii de medicina Insä, fiind o fire
boema, nu le ispraveste. Cel mai mic fiu al Zoei si a lui Ion Zamfir este Lascar, tatal
scriitorului, nascut pe la 1822. A murit In vIrsta de 88 de ani, In 1910. Cunostea
vreo patru limbi strdine : neogreaca, turca, franceza, germana. Murindu-i parintii
înaintea majoratului (Zoe s-ar fi stins la o vTrsta ttnara), Lascar a ramas cu studiile
neterminate. La aceasta se mai adauga si Imprejurarea ca tinarul era un spirit putin
Trizestrat pentru viata practica, oarecum lenes, atras de eleganta si mondenitate.
Cu vremea, el Tsi corecteaza conduita sociala, potrivit originii sale de om cu dare de
mtna, Inca la 19 ianuarie 1858, and se casatoreste, era de profesie negutator"
si este cununat de un Lascar Gheorghiu, de meserie orIndas" (arciumar) 16. Desi
va sine singur sau Impreuna cu socrul sau parnInturi In arena cum recunoaste si
Duiliu Zamfirescu intr-o scrisoare 16, nu va deveni un om bogat. Probabil ca moste-
nirea destul de precara ce-i ramasese de la parinti, ca si inaptitudinea sa practica,
l-au determinat pe Lascar sd fie multi ani ajutor de primar al primariei Focsani, func-
tie administrativa care atesta pe de o parte modestia mijloacelor materiale, iar pe
de alta, onorabilitatea familiei din care provenea.
Pe linie materna, cel mai ?ndepartat ascendent al lui Duiliu Zamfirescu este
Vata sau VIta sTrboaica, adevarat personaj de povestire romantica, femeie foarte fru-
moasa i cu talent la pictura. Fiind vacluva, s-a refugiat In Tarile Romane In timpul
Eteriei, din pricina pogromurilor turcesti, si s-a stabilit la Focsani. Venea din Mace-
donia si purta cu clInsa un sac de mahmudele. CurInd Tsi casatori una din fiice, Maria,
and n-avea Inca 14 ani, cu Kir Mincu' (Minco) Pavel, negustor si proprietar si el de
origine sIrba, sau macedoneana, In orasul de pe Milcov. Acesta era un om cuprins
si deosebit deIntreprinzator. Tinea o bacanie si un han cu oclai si lua vii si parnInturi
In arena Din casatoria lui cu fiica frumoasei sTrboaice s-au ivit mai multi copii, la
care se observa accentuate predispozitii artistice. Stefan va urma cursurile scolii de
Bellearte, fiind elev al lui George Tattarescu si ajungInd profesor de desen si cali-
grafie, meloman si colectionar, iar Ion va deveni reputatul arhitect Ion Mincu, acela
care avea sa puna In valoare traditiile arhitecturii noastre nationale.
Una din surorile Mincu, Sultana, este mama scriitorului. Ea s-ar fi nascut pe
la 1840-1842 si a murit In timpul primului rázboi mondial, in 1918. Avea o inteli-
genta agera, cunostea limbi straine si era Inzestrata, ca si fratii ei, pentru arta, culti-
vInd In familie o atmosfera prielnica muzicii si literaturii.
In lipsd de documente cu vechi sigilii si Insemne heraldice, incursiunea aceasta
genealogica probeaza pe de o parte ca familia Zamfirescu apartine stärii de mijloc,
burgheziei negustoresti si funciare, cu sete de culturd, iar pe de alta, ca adevaratul
act de noblete al scriitorului era traditia intelectuala pe care o mostenise de la doud
sau trei generatii de Tnaintasi. In structura sa organica si temperamentala era un
Indepartat filon grec prin bunica Zoe, fiica lui Gheorghe Laskaris, venit din lanina,
unul sirb si unul macedonean, prin strabunica Vata sTrboaica si bunicul Mincu Pavel,
dtesitrele Impletite In trunchiul romanesc reprezentat de bunicul Ion Zamfir (Bid-
naru), mosneanul din muntii Vrancei. Scriitorul va fi un meridional, Tndragostit de
frumuseti luminoase si armonice, de finete si rafinament, visator si pasionat In tine-
rete, mai cumpanit cu Virsta, iubitor al gliei parintesti si In acelasi timp destul de
capricios, iritabil si chiar intolerant. TIrziile fumuri aristocratice se risipesc nu numai

11 Arhivele statului Foc;ani, Registrul matricol, Condica de cunungi pe anul 1858.


Catre I. C. Negruzzi In L E. Toroutiu, Studii V documente literare vol. I, p. 92. 665

www.dacoromanica.ro
Duiliu Zamfirescu la maturitate.

A.

In urma unui examen istoric, dar in fata propriilor paren i de bun simt exprimate
nu o data.
Cdsdtoriti la 19 ianuarie 1858, Lascar Zamfirescu (îsi adäugase terminatia escu,
potrivit unei mode generale In epocd) si Sultana Mincu au dat nastere la sapte copii.
Cel mai mare este Duiliu, care a vdzut lumina zilei la 30 octombrie 1858, In comuna
Plainesti (azi Dumbráveni), situatä Intre Focsani si 11Tmnicul-Sdrat, unde Lascär poseda
sau tinea In arenddo vie Impreund cu socrul ski, Pavel Mincu. Locuinta stabilä era
Insd In Focsani. Aici sotii Zamfirescu au schimbat mai multe adrese, pInä &id si-au
construit casa de pe actualul Bulevard Bucuresti, nr. 24.
Duiliu a urmat mai Inn cursurile scolii primare nr. 1 si apoi gimnaziul din loca-
Rate, Tnfiintat de Al. I. Cuza, In ultimul säu an de domnie. Figureazd In matricole
IncepInd din 1869 pInS In 1873, &id vine la Bucuresti spre a-si continua studiile,
absolvind liceul Matei Basarab". Dupd notele primite, pare sd nu fi fost deloc un
elev strdlucit 17. in 187611 gdsim Inscris la Facultatea de drept 18 i ca auditor la litere

" Matricolele Gimnaziului din Focsani, 1869-1873, Arhivele liceului Unirea", Focsani. Cf.
si M. Gafi/a, Duiliu Zomfirescu, EPL, 1969.
18 D. Pacurariu. Precizari si dote noi In iegdturd cu St. O. losif, P. Cerna, D. Zamfirescu, In
666 Revista Universitdtii C. I. Parhon, Seria stiimelor sociale, filologie, nr. 2-3, 1955, p. 121-123.

www.dacoromanica.ro
§i filozofie. Anul urmdtor va trdi si el entuziasmul rdzboiului, Insufletindu-se de ideea
independentei nationale, care-i va inspira cel de-al treilea roman din ciclul Comd-
nestenilor. Tindrul care asternuse filele unui caiet Intreg cu poeme romantioase
Tricearca norocul la revista Ghimpele, care avea sá devind celebra prin colaborarea
lui Caragiale. Aici apar In 1877 cIteva poezii semnate D. L. Zamfirescu. Adevdratul
debut se produce totusi In 1880, In LiteratoruLdnd Al. Macedonski va saluta, cu
obisnuita sa gesticulatie fastuoasd, In autorul poemei romantice Levante i Kalavryta
un talent suav, dulce i puternic". De acum Incolo, numele sdu va apdrea cu regulan-
tate In revista macedonskiand timp de cItiva ani. Paralel colaboreazd din tind In
cInd la ziarul Romania liberá, unde trimite nuvele romantioase si romantate ca
pagina din viata lui Strauss §i Amintiri din vremuri (Cum a iubit Deparäteanu). Cariera
juridica pentru care se pregkise (In 1880 Isi trecuse examenul de licentd in drept 19)
Il obligd sA piece la FITrsova unde fusese numit supleant de ocol. lzolat In micul tIrg
de provincie, unde TO inaugura profesia fárd prea mare tragere de inimd, tIndrul,
care era Indrdgostit de o inaccesibild Eliza, simte nevoia sd comunice, sd se confeseze.
Asa ia nastere un prim capitol din bogata sa corespondentd scrisorile ad resate prie-
tenului Duiliu loanin, prin care se relevd ca avInd o sensibilitate romantica, dar si
un ochi de observator ce se exerseazd cu succes. Atmosfera tribu nalelor, ca si pito-
rescul oriental, Tmbie deopotrivd condeiul nuvelistului In eteva senile tipolo-
gice (Din Dobrogea, Arhivarul) i Intr-o aventuroasd naratiune sentimentald
(Noapte bund).
De la I-IIrsova, Duiliu Zamfirescu se muta la TIrgoviste, fiind numit procuror
In februarie 1881 20 si unde ar fi colaborat la Corierul de DImbovita, publicatie inexis-
tentd azi In biblioteci.
Consecintele iubirii pentru Eliza n-au fost asa de adTrici pe at se crede, nici de
ordin psihologic i nici, mai ales, de ordin artistic. Poetul n-avea amplitudinea marilor
gesturi romantice si nici vocatia suferintei. Perioada lui mussetian-byroniand e
scurtd, iar elanurile ei se domolesc repede, convertite la versul smdltuit al lui Théo-
phile Gautier si la academismul lui G. Carducci.
Redactor din 1882 al ziarului Romania unde publicd sub pseudonimul
Don Padil, Duiliu Zamfirescu devine un dandy, un tIndr destul de preocupat de
estetica fiintei lui, cultivInd bunele maniere si detestInd boema romand", dornic
sd se realizeze In societate pe plan intelectual. Deocamdatd, Tsi scrie foiletonul sAptd-
mInal, In care cronica politicd alterneazd cu reportajul, notele de drum cu articolul
literar, nuvela cu cronica muzicald, teatrald i mondend. Temele autorului, foarte
interesat In acel moment de Spania rubrica sa era intitulatd De las palabras §i
apoi Palabras sTnt variate i tratarea lor inegald, cum va fi dealtfel Intreaga sa
opera literard. Aldturi de gazetarul care nu reuseste Inca sd iasd din conventie, din
relatarea aventurilor galante, pentru care va manifesta mereu sldbiciune, aldturi

29 Cf. Romdnia liberd, 1880, 22 iulie, nr. 916, P. 2.


20 Cf. Monitorul oficial, 1881, nr. 50, P. 1404, col. III. 667

www.dacoromanica.ro
Duiliu Zomfirescu.

de reporterul cam desuet, se profileazd un portretist cu Inclinatie spre tipologia


grotesca (Deputatui, Notarul), un observator de gesturi tipice si de limbaj autentic
(La denii), de moravuri pestrite i pitoresti (La osea).
Anii de jurnalisticd de la Romania liberd au Insemnat un antrenament util pentru
nuvelistul care In 1883 debuteazd la Convorbiri ¡iterare. Cu un an sau doi Inainte
Incepuse a frecventa cenaclul lui Titu Maiorescu, unde citise nuvela Noapte bund
unde fusese primit cu aldurd. Perioada exercitiilor era pe sarsite si Intre ele trebuie
sA considerdm si volumele Fare)* titlu (1883) (mai ales proza) si romanul fdrd nici o
valoare cleat cea documentará, in faja viejii (1884). Intrind In cercul Convorbirilor
¡iterare, Duiliu Zamfirescu pdrdsea Literatorul, ingratitudine pe care nu a putut-o
uita Macedonski niciodatd. intr-un articol Inveninat21. poetul Nopjilor insinua ca
trädatorul" ar fi fdcut caz de boala lui Eminescu inainte de trista epigramd si citeazd
dintr-o scrisoare a lui Duiliu Zamfirescu cloud fraze pe care le rdstdImAceste spre a-I
compromite si spre a demonstra, chipurile, antieminescianismul proaspdtului juni-
mist : Fii bun si-mi explicd ce-a provocat mInia firtatelui Eminescu, din Timpu" ?
Acest om pare in timpurile din urmd bolnav de gdIbinare". Acest fapt, ca si acela
Duiliu Zamfirescu ar fi semnat un articol In Romania fiber(' cu pseudonimul Riezi
(Rienzi) au fácut pe unii istorici literari sa acrediteze cd Don Padil ar fi autorul arti-
colului Frunze geísite prin volume22, In care era atacatd poezia lui Eminescu. Dei
Tudor Vianu 23, unul din principalii sustiratori ai acestei teze, aduce un argument
suplimentar, In aparentà irefutabil, si anume cA a avut In mInd o colectie a Literatorului

21 Cf. Bustul lul Bolintineonu, In Literatorul, 1883, nov.-dec., nr. 11, 12, P. 668.
" Cf. Literotorul, 1880, nr. 6, 24 februarie, p. 82-86.
668 " Cf. Tudor Vianu, Studii de literatura remand, Ed. didactica i pedagogicS, 1965, p. 373.

www.dacoromanica.ro
ce apaqinuse lui Macedonski si acesta ar fi scris cu cerneald sub semnatura Rienzi
numele lui Duiliu Zamfirescu, noi pleclam pentru parerea contrarie.
Mai Inn, autorul volumului Rai titlu Isi Tncepe colaborarea la Literatorul la
10 februarie 1880, nr. 4, cu poemul Levantei Kalavryta. Articolul cu pricina se publicd
In numdrul imediat urmdtor, din februarie. Daca am admite cd aparline lui Duiliu
Zamfirescu, e foarte curios pentru cd el nu mai semneazd de aici Inc°lo nici un
articol In Literatorul, ci numai poezii si nuvele. Si daca ar fi fost asa cum pretind parti-
zanii ipotezei Tudor Vianu, Macedonski nu 1-ar fi iertat pe fostul discipol In momentul
rupturii din 1883 si i-ar fi aruncat In fatd, printre alte pdcate, si pe acesta al incon-
secventei, cum a fdcut-o cu altele, de exemplu, cu scrisoarea din Focsani, In care tIndrul
aspirant la un post de suplinitor se adresa maestrului pentru o intervenIie la
minister 24.
In realitate, Duiliu Zamfirescu a manifestat faId de Eminescu o vie si statornicd
admiratie si compasiune atunci &id poetul s-a Tmbolndvit. in 1883, s-a exprimat In
acest sens In cloud din cronicile publicate In Romônia liberô : Dupd aceea rela-
teazd despre o sedinId a Junimii" d-nu Eminescu si-a cetit singur un sir de poezii,
pregdtite pentru revista lui losif Vulcan, unele mai frumoase dedt altele. Suavitatea
limbii acestui om dà poeziilor sale un farmec cu totul deosebit, iar sferele ideale In
care aleargd cugetarea sa, le Intipdreste cu o senindtate cereascd" 25. 5i In alt loc
RdmInInd In acest ordin de idei, o noutate Tmbucuratoare ne vine : operele complete
ale lui Eminescu se tipdresc In editura Socec, sub Ingrijirea d-lui Maiorescu. in curInd
dar, vom avea o culegere a bucdtilor acestui eminent poet, atTt de crud lovit de
soartd" 26. Alte aprecien i la fel de admirative se vor adauga mai tIrziu.
in cercul Convorbirilor ¡iterare Duiliu Zamfirescu Ti cunoaste pe Alecsandri si pe
Caragiale, se bucurd de atenTia si simpatia lui Titu Maiorescu, publicd cele mai impor-
tante nuvele : Noapte bun& Locotenentul Sterie, Conu Alecu Zeigänescu, Subprefectul,
ce vor fi cuprinse In volumul de Novele din 1888. Era acum atasat de legatie clasa I
pe IMO Ministerul Afacerilor Staine, unde fusese numit la 26 iunie 1885 27i profesor
de limba romand la liceul Sf. Gheorghe, pentru clasele 1, II si 11129. TIndrul de lume
se cizela, î i stila manierele, pregatindu-se pentru lunga lui cariera diplomaticd din
strainatate. Momentul plecdrii nu TritTrzie sd se producd. in primdvara anului 188829,
conservatorii TI numesc secretar de legatie la Roma, unde, Cu o Tntrerupere de doi
ani, &id a fost transferat la Bruxelles si Atena, va ramInea pInd In 1906. incepe In
vi4a lui Duiliu Zamfirescu o noud perioadd, In care formatia lui artisticd se va desa-
Virsi, iar portretul sail moral va prinde contururile maturitaIii. El dd la iveald acum
operele principale, printre care la loc de frunte se situeazd coresponden/a, excelent
jurnal psihologic si de creatie, continTnd observatii estetice novatoare si savuroase
pagini de caldtorie si memorialisticd. Datoritd ei, reusim sa descifram coordonatele
interioare ale scriitorului, care a fost vdzut mai mult In Iinuta lui marçiala, In fracul

14 Cf. Bustul lui Bolintineonu, art. cit. In sprijinul opiniei noastre cf. Aug. Z. N. Pop, Contri-
bu0i eminesciene, 1938, p. 14-15 qi Perpessicius, Revista Fundatiilor Regale, 1947, nr. 5, mai,
p. 81-85.
25 Cf. Don Padil, Cronico literar6, In Rom6nio liberd, 1883, nr. 1731, 3 aprilie, p. 2-3.
26 Id. Palabras, ibidem, nr. 1910, 13 nov. p. 2-3.
27 Cf. Monitorul oficial, 1885, iulie 9, nr. 77, p. 1618, col. I.
28 Cf. Familia, 1855, 3/25 oct., p. 491.
29 Cf. Anuarul Ministerului Afacerilor stráine al RomBniei pe anul 1897. 669

www.dacoromanica.ro
impecabil de la receptiile diplomatice i mai putin In zbuciumul sau launtric de om al
condeiului, ddruit fart contenire, cu o nobild pasiune, literaturii.
Din Italia, corespondeazd ani In ir cu Titu Maiorescu, cel mai important partener
§i prieten respectat, Cu I. C. Negruzzi, N. Petracu, Trandafir Djuvara, Elena Miller-
Verghy. Viziteazd bineInteles Roma, unde locuiete la Inceput In Pallazzo Roccagio-
vine, ring Columna lui Traian, i In repetate rInduri, cu o Intineritd bucurie,
Neapole, Florenta, Venetia. Nu aveaIn materie de artd o pregdtire de specialist i,
probabil, i ca nespecialist §i-a descoperit o searnd de lacune. Avea, In schimb, o
mare disponibilitate de a contempla, prefer-Ind emotia nudd.
Duillu Zamfirescu pare mult mai orientat In materie de istorie anticd §i arheo-
logie, domenii In care 4i alcdtuieTte o adevdratd bibliotecd de specialitate. Studiazd,
In versiuni franceze §i italiene, pe Th. Mommsen, Eduard Gibbon, V. Duruy. Nu-i
lipseau Tucidide, Caesar, Pliniu cel Tindr, Tacit i Curtius Rufus. Ca un Leconte de
Lisle, el trdieTte poezia relicvelor, pe care o va transcrie nu o data In hexametri §i
amfibrahi. La Vatican, In palatul Borghese, In Capitoliu, poetul abia atepta sd intre
In salle statuariei romanei ale busturilor imperiale. and ajungeinfata divului Traian
i se umple pieptul de mIndrie pentru descendenta noastrd latind. Columna devine
un adevdrat obiect de cult, lIngd care se oprqte adesea, cdlauzit de studiul lui
W. Froehner, La colonne trajane.
Corespondenta lui Duiliu Zamfirescu din perioada Roma ni-I dezvdluie nu numai
pe iubitorul de artd §i arheologie, pe alatorul pasionat, Indrágostit de frumusetile
sudului, cum vom avea sd vedem In alta parte, dar II definete mai exact pe omul de
lume, pe diplomat §i fart. Indoiald pe scriitor. Sosit In primdvara anului 1888 in Italia,
chipewl secretar de legatie pdtrunde repede In cercurile mondene pe care, cel putin
la Inceput, le privqte cu ironiai superioritatea omului ridicat prin propriile merite.
La 11 august 1889 Ii scrie lui Titu Maiorescu de la Castellamare di Stabia, spunIndu-i
cd se InvIrtqte In mijlocul unui stol de contese, principese, baronese i alte dihanii
blazonate, care ciripesc, vorbesc sau latrd, dupa cum le e gua §i mintea"30.Amator
de aventuri galante, dar §i din simt estetic, tIndrul se gdseTte adesea In preajma fe-
meilor, cdrora le tine o agreabild companie. Citete sau ascultd versuri de Leopardi,
Carducci i Stechetti, din primii doi va traduce cu insistentd, ia parte la escapadele
societdtii napolitane, cuno4te, Intr-un cuvInt, viata distinsd §i ward a Iumii bune",
cu distractiile, cancanurile, rafinamentele §i superficialitätile ei. 411890 se cdsato-
reTte cu Henriette Allievi, fiica senatorului Antonio Allievi, §i intrarea lui Duiliu
Zamfirescu In societatea Tnalta pe cale diplomaticd se desdvIrwte prin legdturile de
familie. Treptat, scriitorul adoptd acel aer distant i acea morgd aristocraticd de care
a fost Invinuit nu o data. Locuiete In Via Condotti, un fel de Faubourg St. Honoré
al Romei, ocupInd un apartament in Palazzo Caffarelli. Vara se duce la mare In loca-
litati renumite ca Anzio §i Amalfi sau In apropierea capitalei, la Frascati, Orvieto,
sau la Tivoli, ascultTnd muzica celor o sutd de fInttni din grddina feericd a Vilei D'Este.
Respira In permanenta un aer cosmopolit §i princiar, cunosand importante personaje
ale timpului : regi, capi de stat i miniTtri, personalitäti literare ca Giosuè Carducci,
Pierre Loti, F. Brunetière. S-ar putea spune cd era un om realizat i ca nu avea a se
plinge Impotriva soartei. Dar corespondenta contrazice In bund mdsura o asemenea
impresie, modificInd portretul sever §i glacial facut de contemporani. Ceremoniile

670 " Duiliu Zamfirescu V Titu Maiorescu in scrisori, Ed. Casa 5coalelor, p. 49-50.

www.dacoromanica.ro
;i recepOle devin la un moment dat obositoare, obligativitatea Indelungata a con-
ven/iilor o resimte constringatoare. Dificulta/ile Tnaintarii in carierd, nesiguran/a
postului de secretar, transferarea disciplinard la Atena si Bruxelles Intre anii 1892
1894, In urma afacerii Vacarescu, faimoasa drama de la Venetia", Ti produc destule
dezamägiri, IndemnIndu-I chiar la o retragere din diplom4e. Dei calatorea necon-
tenit prin Italia si alte /ari ale Europei, Duiliu Zamfirescu s-a sim/it singur, izolat de
viga literara din patrie. Aceasta Tmprejurare TI deprima, Ti creeaza complexe de
scriitor ignorant cu bund stiinta, Ti impune cautarea unor compensa0 care sa-i
dea echilibrul psihic. Una dintre ele o constituie coresponderla, expresie acutd si
permanenta a necesitalii de a comunica, de a-si confrunta opiniile cu prietenii din
Tara, de a-si marturisi preocupdrile. Ajunge, involuntar, sa se autocaracterizeze si
Inca' foarte pregnant. Cititorul obisnuit cu imaginea scriitorului infatuat(justificata
doar In parte) nu banuieste cItd modestie si tit spirit autocritic II Insufle/eau totusi
pe acesta Tn anii sai cei mai rodnici. Eu am multe cusururi, Ti scria lui Titu Maio-
rescu, foarte multe. Dar unul din cele mai mari este o pornire fireasca care a face
sa se asemene indivizii de prin novelele mele si un fel de a spune cam stereotipn.
Despre propriile versuri, poetul a dat prima si cea mai exacta judecatä, indiand carac-
terul lor cautat, livresc : Spune-mi cum le gasesti, daca nu-/i plac le voi indrepta,
iar daca plac, md voi bucura.
STnt reci, nu-i o Tntreba pe
asa ?
Elena Miller-Verghy. Am vrut sa le Pagina de manuscris din Tdnose Scotiu.
fac red, ca de marmord, dar poate
ca au iesit din piatra de gIrla"32.
Ca once artist autentic, Duiliu Zam-
:
....raL
AL
'46 !

firescu e vesnic nemul/umit de sine, 1

... louts'
e
avInd rezerve mai ales fatá de operele
WaYACI4
de tinere/e, care au si ramas de altfel , SAc.
In timpu I vieii scriitorului doar la e . a, pow»
primele ediii. DorinIa lui de a-si tet....t..ne."..aitz' A 1;,..;. , me:e. tyl...4
Tmbundtati mereu scrierile apar/ine r 4t: , taw )7.

clasicului Tndragostit de echilibru si t,1 C.°


armonie : ... daca ar fi vorba sd
republic peste patru ani ceea ce
astazi Tmi pare definitiv, a schimba [4:t....a. 1;tt4.%.
din nou. in raport cu mine, nimic din hs-.4:{

ceea ce am facut pIna astazi nu are eS.atc,. 111044 V&A:.


forma statornica, de sine, ci ramIne era.: tLW.VSIktiA.M.066.4 .e
legat de nestatornicia sufletului zbu- C4.
ciumat, cdator de idealuri"ss.
COW, (IA.. :nu.1.74.C.A;
.,
att 0

w.ve.kt-Z- %a , è;.'Z' *Am


.-
t.447 At 'hum.t.6 t e:. ,.. sc. si...k." Ei. `, a
..
. e....
SI Scrisoare catre Titu Maiorescu, -i....t......,(.:_. ,,,,t1., , y,...,1, u..., 'VIM,: iN6,1144/ tf 04
op. cit., p. 88.
ols ty..., ck.,..,:. , ..,:4,,, ei....,,e m.:31..g em,,,,1570Whei: .6.
32 Cf. Scrisori inedite, edilie ingrijita Cu
studiu introductiv de Al. Sandulescu, Ed. - . ' . .

Academiei, 1967, p. 205.


" Dui iu Zomfirescu i Titu Maiorescu
9 3- 4.1.1. Vic: ,- a.,-4
. ,
4:i,
..
gt;',... A.' 5.... , At a
.
f
fn scrisori, ed. cit., p. 180. %.14. 1.' ;+. ta. ta. ,..A. 1...4e. ki,.1..7,..: Lhe , ,.....,...Zek,
,.. A; f.:,\.
-a......), 44.-ke' '
v;.4; Q. ;eat . 0.-q`&3:LEL ,A.t.-4, /:-..*:-'14. /.7,,,,: ti."..1.1.1
.e4. s4. v......6- ral. , N, 1.,,..wZ 1,..41.1.. .0,44 1.1.4. t.:
ttz .M..1,.L :: 4.L.I.L.;
.21 , p..:.,., .
' ,- ei...,1 ..i, ar 4:4_,/, .-..a.m. A;s. .0L;-1,4.4.. 44.
www.dacoromanica.ro
..: .. 4

a., .1
Dui/iu Zamfirescu. Unul din ultimele portrete.

Nu trebuie sd ne mire daca alaturi de modestie si nemultumire Tsi face loc si


egoismul de creator, care supraliciteaza propria valoare. El ni se pare firesc si Intr-un
fel emotionant prin pasiunea artistica si sentimentul patriotic din care porneste.
Romanul in rclzboi nu este fard Indoiala cel mai izbutit din ciclul Comanestenilor,
dar prin evocarea anumitor momente dramatice ale razboiului de independentä l-a
putut face pe autor sa creada ca aici ar fi punctul cel mai Malt al artei sale
Cele cloud pagini, In care trupa asteapta ora atacului si momentul In care Sontu
face un pas Inapoi si pune mIna pe garda sabiei, sTrit chintesenta Intregii mele
puteri de creatiune. Mai mult dedt atIt nu pot sa fac. Oricum vor fi privite de critici
aceste cloud pagini, ele reprezinta pentru mine cea mai puternica emotiune artistica,
ce mi-a dat-o pIna astazi autosugestiunea de scriitor" 34. Ceea ce ne surprinde nepla'cut,
cu toate explicaiile pe care le-am da, este oscilatia lui Duiliu Zamfirescu Intre modestie
si infatuare, lipsa de masura atunci end se compara cu marii scriitori ai literaturii
universale. Impacientat ca romanul In räzboi are o tema similara cu aceea din
Räzboi i pace de Tolstoi si cà faptul ar putea stTrni suspiciunile criticii, Duiliu
Zamfirescu ajunge la o concluzie In care jeneaza aplombul si suficienta : Cine va
ceti romanul meu din cei ce au cetit pe al lui Tolstoi va vedea deosebirea esentiala
dintre amIndoua, creatiunea mea e latina, pe end a lui e slava. De vor fi asemandri,
acelea vor fi datorite faptului ca, la urma urmei, sufletul omenesc este acelasi peste
tot. Dar nu vor fi" 35. CInd vine vorba de confratii de generatie, scriitorul Tsi

34 Ibidem, p. 222.
672 Ibidem, p. 214.

www.dacoromanica.ro
WILK! ZAMFIRESCU
.

pierde si mai mult spiritul de obiectivitate, afisInd


un regretabil dispre/ fatä de Caragiale, Slavici, Dela-
vrancea, Cosbuc. AmestecInd criteriile de apreciere,
judeca-tile lui despre acestia sTnt In mare masura VIATIV LA TEARA,
umorale, bizuite fie pe considerente etice, fie pe
diferente de temperament artistic si de orientare A
esteticd. in anumite cazuri, el Isi revizuieste sau
îsi nuan/eaza opinia, dar tdnul de superioritate ne
face sd credem caIn asemenea im prej urari scri itoru I
Ti cedeazd locul diplomatului cu morga, Tmbdtat
de fumuri aristocratice.
Mistuit In adincuri de dorul de patrie si cu sen- SS,
timentul piezis de a nu fi apreciat si Inteles, Duiliu
Zamfirescu nu-si slabeste activitatea literarä, ci
si-o intensifica. Perioada italiana, InsumInd aproape
douà decenii, ramTne cea mai productiva. Rind pe
rind el Tsi aduna recoltele de versuri publicate
In Convorbiri literare, Ateneul roman si Literature). Editor's I. witria 14-.
BticURESCI
17.011C,1: kt Mel? A:1)
arta romana In volume ca Alte orizonturi (1894). r3.- CAL CA V;CTON,,,.
lmnuri Ogîne (1897) si Poezii noucl (1899). Dupa I ,014..

Novele din 1888, apar Novelele romane (1895).


P reponderent este roman u I, care-I pasioneaza ca gen
si In jurul caruia Tsi concentreazd toata- atentia,
teoreticd si practicd. Exerci/iile Tncepute la Bucu- Pagina de titlu.
resti cu in fata viefii continua cu Un drum gresit
(1888), Lume noud, lume veche (1895) spre a se trans-
forma Tn operele mature, substanVale, din ciclul Comanestenilor, Viata la tare,
(1894 1895), Teinase Scatiu ( 1895-1896), in reizboi (1897-1898), urmate de ulti-
mele cloud romane, mai anemice, care depdsesc de fapt perioada romana, indrepteiri
(1901 1902) si Anna (1906-1910) si de o lucrare independentd si pedant filozoficd,
Lydda (1911). Ecourile critice sTnt In general rezervate si variabile de la o carte la
alta. Scriitorul astepta prea mult, iar comentatorii Ti dadeau prea pu/in, daca nu-I
treceau cu vederea. Exagerarea se producea de ambele pdr/i.
In 1906, la capatul unui stagiu de 18 ani, Duiliu Zamfirescu pardseste Italia, spre
a reveni In lard, unde e numit secretar general In Ministerul Afacerilor Strdine, iar
In 1909, reprezentantul României In Comisia Europeand a Dunarii, cu grad de ministru
plenipoten/iar. Probabil si Tnaintarea In vIrsta si demnit4ile diplomatice fac sa iasd
si mai mult la iveala iritabilitatea, infatuarea, duritatea In rela/iile literare. Once
obiec/ie critica' la adresa operei sale i se pare o necuviirr/a, care trebuie somata
exemplar, ca un atac ad personam. Lipsa de tact culmineazd cu discursul de recemie
la Academie In 1909, Poporanismul in literatura, si cu polemicile Intre/inute citva
timp dupa aceea. Rela/iile de prietenie cu Titu Maiorescu, ce durau de aproape un
sfert de secol, se racesc, pentru ca In 1913 sd se rupd definitiv. Criticul nu Ingdcluia
sa fie contrazis, mai ales In idei pe care le sustinuse o via/a Intreaga (ex. valoarea
poeziei populare si a contributiei lui Alecsandri) iar autorul discursului, care totusi
era animat de bune inten/ii, se lansase In teorii aberante, nestiind sd aleaga nici mo-
dalitatea, nici momentul spre a demonstra ca poporanismul constituia, in ultima
instan/S, o frIna In calea modernizdrii literaturii romane. Aceasta eroare Ti atrage 673

43 - C 178

www.dacoromanica.ro
numeroase oscilitati ski Indepärteaza prietenia la care tinuse cu neistovita pasiune.
Parasit si apoi chiar persecutat de Titu Maiorescu, care In 1913, In calitate de
prim-ministru, il pune In disponibilitate pe baza unui denunt de antipatriotism,
scriitorul se gaseste Intr-o stare de spirit care oscileaza ?titre megalomanie si depre-
siune. Excesiva mdsura administrativa a lui Maiorescu II mIhneste adInc, Intrudt
fusese de-a dreptul calomniat. Retras In pacea viilor de la Odobesti, pe care si le
cumparase Tntre timp, el Tsi mistuie durerea Tntr-o singuratate orgolioasa si medita-
tiva. Cel mai bogat si mai interesant capitol din viata spirituala a scriitorului se
incheie acum Intr-un chip dramatic. Nici In literatura el n-are In acesti ani mai mult
noroc, In afara unor foarte rare exceptii. Piesele de teatru scrise intre 1912-1914
si unele si reprezentate :O arnica% Lumincl noud, Poezia depärtdrii, Voichita sInt
produsele artificioase ale unui autor fara vocatie. Lipsa de conflict si de personaje
reale se Intregeste cu o Intristatoare lipsa de umor.
Razboiul TI poarta pe Duiliu Zamfirescu In refugiu la Odesa si la Iasi, unde In
1918 conduce ziarul indreptarea i revista Tndreptarea literard. Diplomatul devenea
politician de primul rang In partidul generalului Averescu, dennInd In curind postul
de ministru al afacerilor sträine si de presedinte al camerei deputanlor. Ca om, el
capatase masca unei gravitati glaciale, pe care surisul nu mai Inflorea decItarareori.
Plastronul se transformase Tntr-o platosa de spadasin si duelgiu, cum si era, supranu-
mitul Duelius Superbus. Lumea II considera de o mare severitate, aristocrat inabor-
dabil, mizantrop si misogin. Ca scriitor, el Isi pästrase o inima nnard, capabilä
vibreze si la vIrsta Tnaintata la care se afla, o sensibilitate undeva ränitä si nevindecata,
Insa ajunend prin arta la starea de seninatate impersonalä. Doua volume strájuiesc
momentul mortii lui Duiliu Zamfirescu, petrecut la 3 iunie 1922 : volumul de versuri
Pe Marea Neagrel (1919), In bund parte documentul unei iubiri tIrzii si melancolice,
si volumul O muzò (1922), din care Amintirile din cariera diplomaticd relevau ipostaza
unui memorialist Trizestrat si lasau regretul ca nu s-a realizat pe de-a-ntregul.

Aproape ton criticii au observat ca poezia lui Duiliu Zamfirescu se Iasi foarte
greu subsumata unei formule unitare si aceasta pentru ca ea Insasi a vehiculat o diver-
sitate de formule, rara sà impuna cu putere fascinanta vreuna. Receptiv la influente
dintre cele mai variate, poetul nu le-a topit complet In propria retorta, TricIt oricInd
putem detasa o imagine In maniera lui Alecsandri sau Bolintineanu, o rezonanta
macedonskiana, un vers, o masura, o idee poetica ce ne duc In a-a-tea rInduri la Emi-
nescu sau Cosbuc. Oscilant, IncepInd Ina din epoca debutului, Tntre atitudinea ro-
mantica si cea neoclasica, intre poezia de meditatie si cea obiectiva", abordInd
In chip inegal poema byroniana si pastelul, elegia parnasiana, portretul, legenda,
balada, poemul istoric si chiar folcloric, alternInd mai toate ritmurile antice si mo-
derne, ca un adevarat prestidigitator al prozodiei, Duiliu Zamfirescu n-a reusit sa
se afirme ca o personalitate poetica de valoarea Tnaintasilor si contemporanilor pe
care i-am amintit. Dar el a reusit altceva, si anume, sa transmita o mare traditie a
poeziei românesti unei noi generatii poetice, sa anunte, Tntr-un fe!, aparitia lui
St. O. losif, O. Gaga, G. Toplrceanu, I. Pillat. Desigur, un asemenea rol este impor-
tant si el sporeste o data mai mult valoarea scriitorului.
Duiliu Zamfirescu debuteaza ca romantic, poate si In urma unor copioase lecturi
din Byron, Lamartine, Musset si Hugo. Poemul pe care-I saluta cu atIta entuziasm
674 Al. Macedonski In Literatorul, Levante si Kalavryta, se desfasoara pe tema vanitas

www.dacoromanica.ro
vanitatum" desertaciunea deserfaciunilor", readusdIn circulatie de preromantism
Unde-i Botzaris, eroul ? Missolonghi, unde esti ? / Vintul singur Tmi rdspunde
«Tot pe lume-i trecdtor »/ lar pe mare echo strigd / Prins de-un val spumegtor /
«E trecdtor, ... e trecOtor ...»" /
Toatd compozitia evolueazd epic, la modul patetic, meridional. Frumosul lopätar
Levante o iubeste pe Kalavryta, si ea, la rTndul ei, e mistuitd de pasiune ; dar desco-
perind un rival, care aspira la farmecele fetei, II suprimd cu un foc de revolver. Vom
Intilni contraste : 0, Levante Hyacintus, eu ti-o spui Tntr-un cuvTnt : / Esti frumos,
dar n-ai viata ce-n oricare grec trdieste / Tu o cauti printre stele, ea te-nsala
pe pOrnTrit", descrieri exotice, fastuoase, ce trebuie sad fi Tnantat la cul me pe autorul
Noptii de decembrie
Subt o boltd-ncondeiatd cu lungi litere arabe, / Unde aurul se leagd cu granitul
african, / Unde stau, iesiti din ziduri, sfincsii dormitInd pe labe, / Ce port vase de-
alabastru, stTlpi cu capiteluri albe, / E Intinsd-o masd mare de porfir epiptian. / Pe
sub negrele arcade, mii de candele usoare/ imbiind floarea de nufdr, dau lumini
santeietoare, / Ale cdror slabe raze lin se pierd In neagra noapte, / Cum se pierd In
depärtare, ndbusite, tainici soape. / Prinsd-n doud mari inele de argint, o fina
plasd/ Peste care stau Tntinse draperii lungi de mdtasä, /, Poartd legänTnd pe bratu-i,
ca pe-un val tremurdtor, / Corp de tIndra femeie, plin de gratii, alb, usor"./
Versurile, adunate 7n volumul Färei titlu, alcdtuiesc ciclul cel mai unitar din
opera poeticd a lui Duiliu Zamfirescu, ciclu ce se dezvoltd sub influenta vdclitä a
lui Bolintineanu si Macedonski, dar si a unei poezii boeme, a dezmostenitilor, pe care
o ilustra cam In aceeasi epocd Traian Demetrescu. Vor fi antate astfel suferintele
fetei sdrace Paola din Miramare, care e silitd sd se 0nd:a (Harpista), blazarea
(Desgust, Juan), exasperarea (Djah), senzualismul (Nella), cultivindu-se mereu
anecdoticul, exoticul, imaginea macabrd, sarcasmul si legenda.
Dupä plecarea 'In Italia, Duiliu Zamfirescu, devine din ce Tn ce mai mult poet
obiectiv", parnasian, neoclasic, avInd preferinte mai ales pentru lumea antica si
retrospectiv pentru peisajul romOnesc. Din and In cTnd, se va releva ca un liric
meditativ si erotic, ce-si converteste romantismul Tntr-un epicureism senzual. Influ-
enta eminesciand este aci vizibilä In mai toate elementele ce compun imaginea, de la
idee si metaford pTnd la rima si ritm. Poetul ar vrea sd doarrnd pe-ntindere de ape"
si acolo groapa vIntul sä i-o sape". Luna enditoare" umple bolta de singurdtate",
ca o icoand casta a nemIngTierii". Autorul Altor orizonturi nu reuseste sa uite mo-
delul, de care este pur si simplu tiranizat. Uneori, avem neta impresie de pastisd
o datd dupd Singuriitate : Trist si singur ca un greier / Valul timpului rupIndu-I /
Eu astept sd-mi toarcd endul / Intr-un colt mai cald de creier (lanuarie). Alta
data dupd Luceafärul : $i merse azi, si merse mTni /5i merse vreme-nde-
lungatd ..."
Ultimele versuri sInt extrase din Fiica haosului, poem In care ideea clasicd a fru-
musetii reci si nemuritoare, luInd chipul unei zTne de pe alt tOrTm, se desrásoará
pe un text TmpoOrat de prea multe prozaisme. Totusi elogiul splendorilor solare ale
vietii e de retinut, precum si ate o expresie cu tTlc poetic : haosul neamintirii",
sau cIte o scurtd viziune feeric-paradisiacd : Deasupra limpedelui lac / Cddeau
din bolta de lumina / Pletoase ramuri de copac / $i vrejuri lungi de gelosmind".
Poezia filozoficd" a lui Duiliu Zamfirescu se reduce la melancolía trecerii tim-
pului ca In Sosesc, unde imaginea cea mai durabild este aceea a copildriei petrecute 675

www.dacoromanica.ro
la tard : Mi-aduc aminte ca acum / Grid alergam cu capul gol! Prin prdfaria de pe
drum / $i and ardeam cdrtile scrum /51 scoalei dam ocol". $i mai ales la un hora-
tionism destul de simplificat Fii fericit, si fii acum ! / Acum e ultimul cuvInt. / Tot
restul : un Ortej de fum, ¡lar mai tTrziu, un col de drum, / 0 cruce si-un
mormInt (Acum).
De aici, epicureismul senzual din unele poezii anoste ca Nu mai pilnge, Clritecu/
Thargeliei, Ond luna bate-n mare, dar si acel pdgTnism sdnaos, care, amintind voiosia
idilicd a lui Alecsandri, anuntd clasicismul stilizat si autohtonizat al lui Ion Pillat
Usor se miscd tTnära fecioard, / PurtTndu-si trupul drept ca o fade; / Cu amphorele
vine de la vie / $i vinde must ca-n vremi de-odinioard" (Culcate-s romamte).
In postura de evocator al vechii Elade, poetul aspird la perfectiunea artei clasice,
pe care si-o va lua drept ideal In propria sa creatie : Lasd-md sá viu la tine, lume plind
de parfumuri, / Ce rdsai din timpul clasic ce mi-a fost a-tit de drag ; / SA' aleg In I ibertate
trandafirii de pe drumuri ¡Sa md-mbdt de armonia limbii din Areopag"
(Pe Acropole).
El simte un dar fárd satiu de Iumea vremilor duse", ce creeazd pe de o parte
imaginea grav-solemnd a unui amurg simbolic, excelentd In constructia si In ritmul
ei hexametric : Astfel grdiseste un glas din ruine. Nimeni n-aude / Brate vInjoase
Tntind Apeninii care cetate / Roma din vale priveste pe &dud coamele ninse, /
Soarele moare prelung in adincul mdrilor Tusce". Pe de altd parte, imaginea deosebit
de plasticd a ruinelor sufocate de naturd, depdsind simpla poza decorativd si captInd
esenta clasicd a peisajului : Tristele umbre se lasd pe vdi de sus de pe dealuri /
Singure, palide, pline de-o lume vie de basme :/ Bradul, umbrela si-o-ntinde pe
muchea arsei coline ; / Mierla sägalnicd tipd prin grase tufe de lauri. / Cicero, vechiule,
stIlp al acestor clasice locuri, / Scoald din pulberea vremilor. Uite : colo, pe valea
/Tibrului, urmele Romei antice tremurd Inca" (De la villa Tusculana).
Antichizantul Duiliu Zamfirescu, visTrid mereu Acropolea si Palatinul, Tsi contro-
leazd cu severitate gesturile, ocolind si efuziunea romanticd si clar-obscurul poeziei
mai noi. El cultivd claritatea si exactitatea parnasienilor, Tricerand senzatia de puritate
cristalina'. Grddinile nu grit coVirsite de aromele si culorile simbolistilor, ci Tncor-
porate arhitectural mitologiei. E ceva din artificiul parcurilor versailleze, cu boschete
rotunjite simetric si cu tritoni si naiade ce räsar din licdrul apelar. Semnificatiile sTrit
cdutate In frize si frontone, In decoratia de piatrd sau de marmord, pe care neobositul
turist o descrie cu volubilitatea unui causeur distins si pedant.
Antichitatea, pe care o studia de altfel sistematic, l-a preocupat In mod insistent
pe Duiliu Zamfirescu. Si In alte poezii (Cave Cieobul, Give Diana), vom fi martorii
aspiratiei paseiste (As fi vrut si eu ca tine, ratacind pe o triremd / sa trdiesc In lumea
veche" ...), ce culmineazd cu Insusi idealul de clasicitate : A fi rece si frunioasd
simbolul eternei arte !"
Dar poezia aceasta, oricTt de sugestiva si de specificd pentru neoclasicul roman,
transmite o rdceald statuard, ce traduce nu atit spiritul, at litera versului citat.
Supralicitarea temei, ca si acumularea de nume proprii, de termeni istorici si mito-
logici, Ti micsoreazd puterea de ematie, o distanteazd prea mult de noi.
Mai vioaie, pdstrTnd Inca o fold de emanatie, ni se pare poezia naturii, pe care
Duiliu Zamfirescu o celebreazd cu senindtatea lui Alecsandri si robustetea morald
a lui Cosbuc, aldturi de care se Tnscrie ca unul dintre poetii anotimpurilor din lite-
676 ratura noastrd. Formula, variabild si aici, pare totusi mai unitard, impurand o domi-

www.dacoromanica.ro
nantd identificabild In structura clasicd si luminozitatea imaginii, In acuratetea
si perfectia prozodicd. Pastelul de iarnd e feeric si sculptural, glacial, In felul In
care-I va face si G. TopTrceanu In Balada popii din Rudeni : Frigul, scriitor pe geamuri /
Cu zdpezile se joacd / $i le schimbd-n promoroacd/ AtTrnInd ciucuri de ramuri"
(lanuarie).
Primdvara, In schimb, Ii oferd un prilej de efuziune liricâ, usor discursivd, de
binete zImbitoare In spiritul traditionalei ospetii romdnesti : Bine-ai venit din nou
la noi / Suratd primdvard / SA* mai rdsune din zdvoi / Teleanca turmelor de oi / Si
cucul pierde-vard" .

Primävara pentru Duiliu Zamfirescu Inseamnd, fárd Indoiald, forma si culoare, o


adevdratd bdtaie de flori, dar si freamdt si muzicd, cintezoi, ciripitori, cuci guralivi,
ghionoi si gaite certdrete. Un filon fabulistic vine sd Invioreze pastelul,
dea o notd epicd de baladd, ceea ce ne duce iardsi cu &dui la G. TopTrceanu. Vietátile
naturii mimeazd deprinderile umane, agitatia clipelor and se produce un eveniment,
o schimbare.
Poetul va ambitiona o variantd la (a:Pin-file de poveste) a lui Eminescu si la Nunta
In codru a lui Cosbuc, Insa neatinend nici pe departe strdlucirea primului si nici expre-
sivitatea celui de-al doilea. Cel mai realizat dintre pasteluri este Vara, mai 'inn
somptuoasd ca imagine a solaritdtii : Cu firea ei cea arzdtoare / Sosit-a vara Inapoi
/ Toi pomii stnt In sdrbdtoare, / lii tei stà floare lingd floare / E dulce vara pe la
noi I", apoi comunicInd mdretia unei geneze care, primenind natura, imprimd impulsul
miscdrii : Cind dimineata se ¡vete / Din al vdzduhurilor fund, / Tot dmpul par-
cd-ntinereste, ¡lar desteptatd de pe prund / Cireada satului porne,ste".... in sfirsit,
melancolic, Incerand sentimentul spatiilor Indepärtate, infinite : In urma ei un roi
de grauri, / Ca niste valuri cenusii, / S-amestecd prin bälärii, / S-aseazd-n coarne
pe la tauri, / Fac fel de fel de nebunii, / Rind ce-n zarea Indepdrtatd / Spre lacul trist
se pun pe drum, / $i cum se duc, acum si-acum / Se mai zdresc Inca o data, / Ca
rdmdsita unui fum".
Atras de mirajul lumii exterioare, Duiliu Zamfirescu simte In acelasi timp ten-
tatia poeziei intime, antecul si romanta. Una, foarte eminesciand, S-aud, a si fost
pusd pe muzicd, fiind mult apreciatd pe vremuri
S-aude clopotul la schit : / Merg pustnicii sd se Inchine ; / Luceafdrul a rdsdrit, ¡lar
eu rnd duc gIndind la tine".
Alte poezii sInt prevestitoare ale duiosului si delicatului $t. O. losif, sau, ironie
a sortii, chiar a lui O. Goga, pe care II va contesta cu a-Ma vehementd In discursul de
receptie la Academie.
Autorul Imnurilor peigIne experimenteazd, cum spuneam, o varietate de formule
poetice, de specii si ritmuri, nelipsindu-i aplicatia, distinctia, eleganta. In mInuirea
metrului antic se situeazd imediat dupd Eminescu. Dar nu arareori el calcd locul
comun, drumul bdtut, care-i pune creatia sub semnul unei azi pentru
nimeni secretd. Curiozitatea std. tocmai In acest fapt, cd In noianul unor versuri,
prea autate si vdduvite de o autentica simtire poeticd, se gäseste ascunsd imaginea
santeietoare ce trebuie scoasd la suprafatd. Catrenul urmdtor spune mult despre
virtutea liricd a lui Duiliu Zamfirescu, numai In micd parte realizatd. SInt aici semne
de mare poezie : S-aude un glas sub bolta cea naltd ; / E tipdtul lung al ratei de baltd./
Sdlbatec prin stuf mugeste un taur, / Se urcd pe cer un disc strImb de aur"
(Castel Fusano). 677

www.dacoromanica.ro
Ca mai toti scriitorii romani, Duiliu Zamfirescu a Inceput prin a face gazetdrie,
tinInd cttiva ani In sir foiletonul ziarului Romania libera. Asa-numitele Palabras sau
Las palabras, aparute sub iscalitura la fel de spanioleasca Don Padil, alcatuiesc un
potpuriu ¡iterar, In care comentariul publicistic se IntTlneste cu reportajul, evocarea
cu schita si nuvela. Din maldarul acestor file, rämase pe [Duna dreptate numai Intre
scoartele colectiilor, e greu sä retinem altceva cleat un inventar de teme si prefe-
rinte, care n-au pentru noi cleat o valoare strict orientativa. Daca poetul, primit cu
ovatiile spectaculare ale lui Macedonski, avea o strdlucire de stea cazatoare, totusi
stralucire, gazetarul nu se detasa, cel putin la primii sai pasi, de atI-tia din confratii
obscuri ai condeiului. Banal si melodramatic, sentimental si retoric, Don Padil risca
un asalt asupra neantului. Obligatia profesionald Tsi punea o amprenta prea vizibila,
acolo unde ar fi fost de asteptat vibratia, nervul si prospetimea. Spre deosebire de
colegul sau de redactie, Delavrancea, al cdrui stil Tnnobila gazetaria romdneasca,
Don Padil era destul de incolor, adept pentru moment al unui limbaj care nu iesea
cu nimic afara din comun. Dar scriind citva timp despre grádinile de toamnd ale Bucu-
reltiului, despre forfota pestritä si pitoreasca a Soselei, despre culesul viilor si ad-
ciunul provincial, despre cafenele si baluri mascate, denuntInd si el parazitismul si
lichelismul politic, Duiliu Zamfirescu Incepe sa-si cristalizeze, dacd nu scrisul, ceea
ce era prematur, atunci Inclinatiile. El cultiva staruitor, In anii debutului, viata ro-
mantatd, In care, aldturi de pagini languroase, emfatic sentimentale, scrise Intr-un
stil conventional, cu ecouri din Bolintineanu, se contureazd o poezie a singurafdlii
si a naturii, ce va reveni potentatd mai tTrziu sub pana prozatorului. In acelasi timp,
romantiosul Don Padil Tsi relevd o alta preferintd, si anume pentru tipologie (rubrica
din Romania libera purta chiar titlul Tipuri si portrete"), pentru atmosfera moral:a'
si desenul grotesc. Din seria de portrete (Arhivarul, Deputatul), cel mai izbutit
este acela consacrat notarului de modd veche, In care vedem pornirea spre carica-
turd, ce va culmina In Tanase Scatiu. Deocamdata, tonul e blajin, amuzat : Pande-
lache Marafet (de retinut comicul onomastic !) avea un joben mostenire de familie,
si familiei sale ramas de la un vataf de curte, care, si acela, II avea dar de la stdpInul
sdu, joben pe care nu-I punea deet and mergea la oras. Il IntiTheai cdlare pe
un bidiviu murg, cu joben In cap si cu pantalonii ridicati pInd la genunchi, alergind
spre capitala judetului, mIndru, falnic, hazos" (Notarul). Dar asemenea tentative se
produc destul de rar, dominanta prozei lui Duiliu Zamfirescu din aceasta perioadd
constituind-o sentimentalismul melodramatic, pe care, cu mici exceptii, Il exprima
volumul de debut, asa de nesigur intitulat Färä titlu.
Intrarea In cenaclul junimii" martheazd o etapd noua In evolutia nuvelistului,
ce se afirmà efectiv din momentul and Incepe sa publice la Convorbiri ¡iterare (1884).
Lui Maiorescu ii face o bund impresie povestirea Noopte buncl, In care aventura sen-
timentald a presedintelui de judecdtorie provinciald ne aminteste Trisemnarea memo-
rialistica Din Dobrogea, In fapt, un scurt fragment autobiografic. Aceeasi placere In
a evoca pitorescul oriental, cu turci purtInd fes si salvari, trdend somnolenti din
narghilele, aceeasi dorinta de a sugera o anumita atmosferd. Dar scriitorul pune aici
mai multa culoare, introduce un element senzational In peripetia galantd a eroului
si unul de pasionalitate meridionald In portretul frumoasei Aisè. Interesul povestirii
culmineazd cu situatia comica, In care onorabilul presedinte de tribunal, travestit
678 In turcoaica, izbuteste sa °blind' o Trittlnire cu fata pazitd de ai sai cu sträsnicie.

www.dacoromanica.ro
Totusi exotismul e mai curind o trásaurd a poeziei si nu a prozei lui Duiliu Zam-
firescu. Nuvelele sale se Inscriu pe linia unei alte tradiii, pe care uneori o si inaugu-
reazd. Despre tabieturile boierilor amatori de vInatoare mai scrisese Nicu Gane,
dar automatismul vie/ii de provincie, existen/ele rutiniere si dramatice nu formaserd
Inca obiectul de aterrtie al cuiva. Tipurile lui Costache Negruzzi apartineau prin men-
talitate unui alt veac. Inaintea lui Sadoveanu si Brdtescu-Voinesti, Duiliu Zamfirescu
scria despre tîrgurile unde se moare", prefigurInd Apa mortilor i Panä Träsnea
Sfintul. Cea mai semnificativd dintre nuvele, din acest punct de vedere, ni se pare
Conu Alecu Zeigänescu. Eroul, holtei bdtrin si maniac, trdind In tovdrdsia unei surori,
si ea vIrstnicd si nemdritatd, e un boiernas sdrácit, profesInd avocatura si umblInd,
mai mult ca sd-si piardd vremea, pe la tribunale Intr-o briscd hodorogitd". Serile
joacd' table cu un prieten ofi/er sau comenteazd cu sord-sa articole din reviste-magazin.
Omul e blajin, capabil de mari duiosii, pe care via/a ingrata i le-a refuzat pînd In pragul
bar-Me/H. Färd nici o satisfactie deosebitd, cu Infttisarea lui usativd, pdmIntie, el
comunica' un sentiment al ruinei, ca i mediul In care-si consumd existen/a : casele,
caii, träsura stau cu toatele sd se ddrIme. Un fapt neprevdzut pare sd curme la un
moment dat via-ta aceasta cenusie, lipsitä de evenimente. Preotul din sat Ii leapädd
In prag un copil, acuendu-I pe bietul holtei cà i-ar fi Inselat fata si cd ar fi tatal
natural al noului ndscut. Intrigat si nedumerit, conu Alecu acceptd curInd calomnia,
In schimbul bucuriei de a descoperi un sens anilor sdi irosii. Prin autosugestie,
stdrinul Buhdenilor (asa se numea petecul de mosie pe care-I mai stdpInea Zdgänescu)
si sora sa devin pdrin/ii copilului. intre gungureli si alinturi, Incep sd se Infiripe visuri
si planuri de viitor. Dar fericirea nu dureazä. Ofiterul (adevdratul tatd) vine sd-si
revendice cu insolentd progenitura, pe care, din lasitate, n-o recunoscuse initial.
E de In/eles starea de prdbusire morald a pdrin/ilor adoptivi, obliga/i sà reintre In
existen/a lor posacd i inutild.
Dacd in Conu Alecu algänescu, nuveld In care scriitorul a ajuns la o tehnicd a
portretului expresiv si a descrierilor de cadru, fdand sensibild atmosfera automatic
maniacald, asistärn la o drama a ratdrii, In Locotenentul Sterie avem de-a face cu o drama
de constiintá. Färd s'd mai relatärn subiectul In detalii, e vorba de un °filer, fiul unei
familii foarte aserndnatoare cu aceea a scriitorului, ofi-ter cdruia i se cere de catre
pdrirrti sa demisioneze din armatd, spre a nu pleca pe front, unde murise de curind
un frate de-al sdu. Tìnärul, fire cinstitd si cu un viu sentiment al datoriei si al patrio-
tismului, mai MO refuzä, apoi ezitd, ca pInd la urrnä, de mila alor säi, sd accepte mo-
bilizarea pe loc In orasul de provincie, nu altul cleat Focsani. HotärIrea TI aruncd
pradd unei stdri apatice, unui proces de constiirrtd, poate prea pu/in speculat de autor,
dar sugerat prin reac/ia finald a eroului. La cafenea, unul din obisnui/ii jocului de
table II apostrofeazd Tritr-un limbaj pe care Duiliu Zamfirescu de pe acum îl noteazd
cu mare exactitate : "Da' bine nene, ne dddusi cinstea pe ocard, bat-o Dumnezeu
s-o bat'd ! Zi, cIt era pace, treburile mergeau bine : leafa, leaf& sabia, horodonca
tronca pe uli/ä, si cIt veni pustiul de räzboi, da dimisia, nene Sterie".
Lezat In onoarea sa, ofi-terul se Impuscd.
S-a spus nu o datd cà nuveiistica lui Duiliu Zamfirescu reprezintd o punte de
trecere spre roman. Cel pu/in In parte, faptul e cIt se poate de adevdrat. Dacd o
nara/iune ca cea semnalatd mai sus, sau alta mai pu/in izbutitd, Frica, prepara atmosfera
si cadrul pentru romanul in räzboi, nuvela Subprefectul ne oferd o prima variantd a
lui Teinase Scatiu, asa dupd cum diferitele tablouri de naturd, cu lac si vindtoare, de
aici si din alte nuvele, pregdtesc paginile Vietii la tor& 679

www.dacoromanica.ro
In Subprefectul se TritTlnesc cloud caracteristici ale lui Duiliu Zamfirescu : maniera
real istd In care a tratat un tip ca Maxentian, moierul cu o existentd Triväluitd In mister,
schilodete sadic tdranii In pedepse de ev mediu, i vaporozitatea scenelor de
dragoste, autarea permanenta a unui ideal de frumusete feminind. Scriitorul ajunge
sd fie acum sigur pe contururi, chiar dacd intriga nuvelei nu dep4evte un tipar foarte
frecvent. Dei umanizat prin dragostea pentru tThdra lui sotie, Maxentian rdmIne
brutd, subprefectul e un entuziast, o convtiintd liberald ca romantiosul Depa-
i

rdteanu, Dadiana, de o suavitate serafica dar nu mai putin femeie, este expresia acelui
ideal de frumusete, fdand ca nuvela sd respire, In paginile ei cele mai vii, poezia
delicatd a romanelor lui Turgheniev. Taranii, ca de obicei la Duiliu Zamfirescu, stnt
aparitii mai mult sau mai putin episodice, dar vorbind Intotdeauna curat tärdnevte.
Nuvela care ar putea fi considered piesa antologicd a lui Duiliu Zamfirescu este
Spre Cote0. Automatismul, maniile, drama ratdrii i sentimentul ruinei din Conu
Alecu Zdeinescu se topesc aici In pagini de reconfortantd poezie, dominate de un
spirit mucalit, pitoresc i legendar. Conu Dumitrache Teodorescu Incarneazd figura
unui boem inconformist, a unui maniac foarte simpatic. Fldcdu bdtrIn", el nu legase
niciodatd cloud Intr-un tei, nu se Trisurase, nu avusese slujbd, nu muncise sd se Imbo-
gateascd, nu jucase rol In societate, ci trdise numai de hatTrul cailor i de gustul
vInStorii". Are i el ticuri, apostrofInduli nepotul cu o glumeatd Injurdturd originald :
ibitfoi cozoroci apuandu-I din and In and de pär : A ce miroase parul tdu ?"
Copilul se did Intr-o nesfirOtd admiratie fatá de tiirita moului de a Indrepta briga
ce sta sd se rdstoarne, de a vIna prepelite i a le scoate pe loc mdruntaiele, fascinat
de poveOle cu tIlhari i comii, cu arrndsari ndzdrivani, care purtau In zbor faletul
bunicului. El are sentimentul cA participd la o nemaipomenitd aventurd, fiind läsat
sd mIie caii, treand singur printre fioro0i cîini ai grádinarilor, dormind afard In
ceardac. Bucuria ametitoare a nepotului se TritTInqte cu dragostea subTriteleasd,
fdrd dulcegdrii, a uwr blazatului fläcdu tomnatic, tiind sA degusteze tacticos poezia
propriei lui existente patriarhale. Nuvela, cdpätTnd i ea unele ecouri autobiografice
(Conu Dumitrache, e, dupd at se pare, un unchi al scriitorului), recompune cu finete
mai mult cleat o atmosferd morald, una psihologicd, in care realitatea se Invecineazd
se Intretaie cu legenda. In relatarea aparent obiectivd a faptelor este infuzatd o
undd Inväluitoare de lirism i de umor, facînd tot farmecul acestei buati, care ono-
reazd nuvela româneascd.
Oarecum Inruditd ca mijloace i realizare, dar desfdprindu-se Intr-un alt mediu
(tot provincial) este nuvela Furfanto. Evocarea tIndrului boem italian, acivat pe melea-
gurile noastre, Ii oferd scriitorului prilejul unei bucdti umoristice savuroase. Comicul
e mai ales unul de limbaj (Duiliu Zamfirescu avea o ureche foarte find, cum se va vedea
la analiza romanelor), degajIndu-se din dialogurile romdno-italiene ale personajelor.
Furfanto, tip meridional prin excelentd, Intrece deseori mdsura la pahar, dezvaluind
excesivd exuberantd, dupd aceea se cdievte, rqinIndu-se fatd de prietenii care-I
tiu ca pe un om de o ireproabild integritate morald. Tärdboiul de la arciumd,
interventia politiei i semidoctismul lui Conu Mitu, contin elemente caragiale0 pe
care autorul nu le-a putut ocoli nici Intr-o altd schitd (Petricei), Inchinatd boemei
bucurqtene, unde IntTlnim formula tipicd : Nditd, daca ma iubeti, hai stir !"
Furfanto e o naratiune bine Trichegatd, se desaward fart eforturi, Intr-o compozitie
ce apartine scriitorului pe deplin matur. Ea aduce un spor de originalitate, deta-
Tridu-se, aldturi de nuvela Spre Cote0, de sentimentalismul scrierilor de tinerete
680 i de anume stereotipie ce caracterizeazd nuvelistica lui Duiliu Zamfirescu.

www.dacoromanica.ro
Cu foarte rare exceptii (cum e cazul cu Furfanto i Spre Cotesi) prozele trimise
de scriitor spre publicare dupd stabilirea la Roma si apoi dupd revenirea In Tara
apartin genului memorialistic. Absorbit acum de roman, In 1893 Incepuse Viata la
Tara, genul scurt e neglijat si chiar subapreciat. Naratiunile devin reportaje asupra
Romei antice, note de drum, pe alocuri obositoare prin acumularea de referinte
istorice si avalansele de nume proprii (Singureitate), dar, altminteri, interesante ca
document, prin evocarea lumii cosmopolite In mijlocul cdreia trdia autorul, a vIna-
torilor diplomatice organizate de Circolo della Caccia alla volpe", a cavalcadelor
distinse si elegante, ca Intr-un parc englez.
Amintirile din cariera diplomaticä, In care se foloseste stilul epistolar, atIt de
propriu scriitorului, ca si O vIneitoare de vulpe In campania romanä ne descoperd pe
adevaratul memorialist, evocator savuros al societatii poliglote franco-italo-romane,
al rasundtoarelor nume hispano-italice, al unor figuri de artisti sensibili ca John James,
diplomat din IntImplare", In sfIrsit, al nelipsitelor badinerii, al micilor istorii sen-
timentale.
Nuvelistul, neputInd intra In concurenta cu un Caragiale, Slavici si chiar Dela-
vrancea, Isi aducea contributia sa totusi bine marcatd, atragInd atentia asupra automa-
tismelor psihologice si a mediilor provinciale, lirismul si de citeva ori
umorul Intr-o limbd literard evoluata, mai totdeauna plind de vioiciune.
o
Fard cea mai Insemnata contributie a lui Duiliu Zamfirescu este aceea
pe care a adus-o dezvoltdrii romanului romanesc. intr-o epocd de Inceputuri dificile
si tIrzii, and Inca nu ni se ridicase de pe ochi ceata romanticd a melodramei si a foi-
letonismului de senzatie, poetul acesta neoclasic avea sá anunte mari Innoiri, deschi-
zInd mai hotarIt ca oricare altul portile viitorului. Ideile sale, de care ne vom ocupa
In altd parte, aveau sa faca o carierd stralucita, constituind cIteva puncte esentiale
de pornire ale romanului nostru modern. Lovinescu, Rebreanu, Camil Petrescu nu
mai pot fi discutati cum se cuvine, In perspectiva istorica, fard o raportare la estetica
lui Duiliu Zamfirescu. Dar Insusi genul aflat la noi In cunoscuta lui stare precard
Tsi gäseste o bund sustinere cel putin intr-una din operele pasionatului autor. Dup.&
Ciocoii vechi i noi al lui N. Filimon si alaturi de Mara, a lui Slavici, Viata la tare,
vine ca un element oarecum obligatoriu al tripticului care a pus piatra fundamentald
a romanului romanesc.
Asa cum observa Eugen Lovinescu, Duiliu Zamfirescu nu si-a dat, ca romancier,
mdsura talentului dintr-o data. El a strabdtut ani Indelungati de Incercdri si dibuiri,
cInd reportajul gazetdresc, nuvelistica si memorialistica au constituit, In afara valorii
lor intrinsece, un foarte util exercitiu. in aceeasi categorie se Inscriu si romanele de
debut. tn fop vietii (1884), compunere naiva, de un pesimism artificial, fard substantd
epicd si psihologicd, va forma obiectul unui prea dezlInat, ?ma judicios articol al lui
C. Dobrogeanu-Gherea, Pesimistul de la Soleni. Conflictul erotic, sentimental, scenele
de la mosie, cu lac si vInatoare de rate, la care se adauga o delicatd poezie a amintirii,
le vom reIntIlni In Un drum greit 0888), roman publicat numai In Convorbiri literare
care anunta nemijlocit partea idilica din Viata la tarel. Apare aici chiar si numele
de Comdnesteanu. Cu Lume nouä, lume veche (1895), Duiliu Zamfirescu, junimistul,
Indreaptd un pamflet contra socialistilor, de fapt a generosilor, pe care-i surprinde
nu o data In flagrant delict de nesinceritate si oportunism. Nu vom contesta prezenta
unui anumit spirit de observatie sociald, mai ales In recreerea atmosferei boeme si 681

www.dacoromanica.ro
a moravurilor libertine. Dar Intreaga scriere este viciatd de polemism, de lipsa puterii
de obiectivare, plind de locurile comune ale romanului-foileton.
Dacd n-am tine seama ca, Intre timp, scriitorul publicase si dteva nuvele ca
Subprefectul sau Conu Alecu Zeigeinescu, unde se relevase, dei nu exceptional, vocatia
lui de prozator, si dacd mai ales n-am sti ca In acesti ani se desfAsura semnificativul
dialog epistolar cu Titu Maiorescu, aparitia Vietii la tar?'" In 1893-1894 In Convorbiri
¡iterare ar fi cu totul surprinzdtoare. Primul sdu roman de valoare este rezultatul
unor neincetate experiente, cum am spus, dar si al unor frdmIntdri interioare si al
unor preocupan i teoretice, cdrora comentatorii nu le-au dat Intotdeauna importanta
meritatd. Viata la tarä, ca i romanele care i-au urmat, este expresia unei dualitälti
de spirit, a unui decalaj Intre capacitatea de Intelegere teoreticA a legilor estetice ale
romanului si posibilitatea limitatd de realizare, este o expresie a inegalintii, semnul
sub care se gäseste intreaga opera a scriitorului, a contradictiilor sale politice si poate
a hazardului, care unit cu un exacerbat orgoliu personal, i-a jucat nenumdrate feste.
Duiliu Zamfirescu era un antinaturalist convins si declarat, Insd el concepe cel
dinfli roman ciclic In literatura noastrd bizuit pe viziunea In esentd zolistä a genera-
iilor a eredintii. Romanul Comdnestenilor vrea sd fie un experiment", o
demonstratie, altfel destul de subiectivd pentru un scriitor care teoretiza obiectivi-
tatea. Vechea boierime romAneascd de vitd", trecutd prin negura fanariotismului,
iesise vldguitd. Ea primeste noi lovituri din partea arenddsimii, a pdturii parvenitilor,
autohtoni si straini, care n-au sentimentul traditiei si al legdturii cu pdmIntul si care
nu vor altceva dedt stoarcerea profitului maxim. Spre a se regenera, boierii se vor
Infra-0 cu tdranii In rdzboiul pentru independentd. Mai tIrziu se va simti nevoia
prospdtdrii familiei ComAnesteanu cu un vldstar transilvdnean, avIndu-se In vedere,
In final, ideea unitatii nationale. Scheldria aceasta, In afara unor erori de interpretare
a raporturilor social-istorice, e viciatd, cum s-a observat, de caracterul ostentativ
polemic (mai ales In cazul Tdnase Scatiu) si de un didacticism dizolvant In ultima parte
a ciclului. Romanul Comdnestenilor se dezvoltA, dacd putem spune asa, Intr-un spec-
taculos descrescendo, valoarea lui scdzInd cu fiecare volum. Autorul Isi pierde prea
curTnd respiratia, si cu toad distanta dintre Inceput si Incheiere, vreo 15 ani si cu
marile popasuri dintre volume, el nu-si mai redstigd forta
Romanul cel mai izbutit este In chip evident Viap la tar& carte In care se sting
vagi ecouri din Bolintineanu si N. Filimon si se presimte, pe de o parte, realismul
dur al Räscoalei lui Rebreanu, iar pe de alta, si mai accentuat, medelenismul lui
lonel Teodoreanu. E romanul conacului boieresc, primul care se impune In literatura
noastrd, al Infruntdrilor si nivalitäilor sociale, dar si un poem al vietii dmpenesti,
al dragostei suave si al contemplatiei senine. Clasicismul operei lui Duiliu Zamfirescu
Tsi afld aici adevdrata lui expresie, nu numai prin atmosferd, prin psihologia celar mai
multe dintre personaje, dar si prin echilibrul constructiei, prin armonie.
Dinu Murgulet, unul dintre reprezentantii principali ai boierimii romanesti
nepervertite, e un descendent al idilicului Ban C. din Ciocoii vechi i noi, un Miran
luga In devenire, sub raportul tipologice. Om cu dragaste de pdmInt si de
vechile orindueli patriarhale, cu frica lui Dumnezeu si cu respectul unui elementar
sentiment de omenie, el Isi releva in acelasi timp spiritul autoritar si nu mai putin
retrograd, incapabil sA conceapd mecanica transformdrilor sociale. Satul asa cum e,
cu tárani rdbddtori si supusi, multumindu-se cu putin si cu un proprietar pe care sal
asculte ca pe un pdrinte, i se pare o alcdtuire ideald. Este de altfel si pdrerea auto-
682 rului, care va Incerca sd-si justifice teza, nu numai prin limitarea conflictului social,

www.dacoromanica.ro
dar si prin contrazicerea sensului istoric. Asistdm la ceea ce s-a numit cAderea nea-
murilor" si ridicarea noroadelor", la ruinarea clasei distinse a lui Dinu Murgulet
si la Tnlocuirea ei cu o burghezie rapace, vulgard, nesocotind once lege Tn afard de
aceea a banului, clasa mitocanilor lui Tänase Scatiu. Conflictul dominant In Viata
la tarei antreneazd nu atit cloud forte sociale antagoniste, cTt cloud rivalitäti. Aldturi
de Dinu Murgulet, sau mai bine-zis Trnpotriva lui, apare un alt tip, cu o glorioasd
carierd In literatura romOnd, si anume, parvenitul, arivistul. Apropierea lui Tänase
Scatiu de Dinu Faturicd a devenit o regula si e de Triteles. Dar anumite deosebiri
sInt ignorate sau trecute prea repede cu vederea. Ca tip social, eroul lui N. Filimon
apartine unei feudalitdti orientale, unei faze de acumulare primitivä, pe cTnd Scatiu
reprezintd o individualitate distinctä, produs al societatii moderne. Paturicd nu reusea
sa-si Indeplineascd visul sdu de mdrire, prin cdsdtoria cu fiica Banului C., pe cTnd Scatiu
obtine cu relativd usurinta mIna Tincutei si averea grevan de datorii a lui Dinu Mur-
gulet. Prin enormitatea actelor sale de rapt si violentd, eroul lui Filimon mai pOstreafa
ceva din satanismul romantic al romanelor de senzatie, si parcd ceva din fantasticul
tenebros al povestilor cu banditi. Tánase Scatiu e tratat mai realist, dei pe o singurd
laturd. Filimon îi gigantizeazd eroul, G. alinescu, mai tTrziu, In Enigma Otifiei, con-
struieste In Stdnicd Ratiu un Rastigniac sforar, viclean si vorbdreI. Duiliu Zamfirescu
ne dà o alta imagine a parvenitului, In care liniile sumbre sugereazd nu o data grotescul.
Scatiu e rOu la suflet, ahtiat dupa avere, neTndurat cu Váranii, totodatd vulgar,semidoct,
mitocan. El atenteazd nu numai la pozitiile economice si politice subrezite ale vechii
clase, dar si la distinctia, la fine-tea, la bunele maniere. De aici repulsia Tnzecitd a lui
Dinu Murgulet si implicit a scriitorului. Boierul de vi-;ä arendasul sTnt cele doud
i

personaje polare si unilaterale ale romanului, atestInd, fie si partial, unul.o eroare
sociologicd, iar celdlalt una esteticd. Primul este pus in situatii false de idild (ceea ce
nu va face Rebreanu cu Miron luga), celdlalt e redus din punct de vedere psihologic,
sarjat, cu o vdditd pornire polemicd.
Poet liric prin structurd, Duiliu Zamfirescu nu reuseste sd se obiectiveze si nici
sä coboare ad'inc In sufletul eroilor sal. Mai ales bdrbatii ni se Infa-tiseazd ca niste
formule Tnchise, fdrd posibilitatea unei evolutii, a unei minime transformdri. Tiparele
acestui clasicism Tngust contrazic de altfel ideea de roman-ciclu, care nu primeste
pTnd la urrnd dedt o acoperire formalä. Spre deosebire de Dinu Pdturicd, pe care-I
vedem cum se ridicd de la cea mai umild treaptd de slujbas pTnd la rangul cel mai
Tnalt, Tdnase Scatiu se gäseste la capaul procesului sdu de parvenire. El nu mai
suportd nici o modificare de ordin moral, fiind, cum s-a spus despre personajele lui
Racine, o axiomd care päseste. Nu prea diferiTi din acest punct de vedere sTnt si
ceilalti eroi ai romanului. Astfel, Matei Damian, variant:a mai nouà a lui Dinu Murgulet,
se defineste ca un tTnär cu aspiratii democratice, prea repede uitate, cu simtul drep-
taIii si respectul bOtrTnilor, cu o fire contemplativa, dispusd la efuziuni lince. El va fi
egal cu sine de la Inceput pInd la sfIrsit, contactul cu reaIitàile satului soldIndu-se
cu o comodd resemnare, iar dragostea pentru Sasa cu o instalare la fel de comodd
Tntr-o cdsnicie de nimic tulburatd. Mihai Comdnesteanu va rdmTne, in pofida anilor,
un vesnic adolescent manierat i hipersensibil, färd alte date psihologice esentiale
dedt romantica iubire pentru Tincuta si apoi avTntul patriotic din timpul rázboiului
pentru independentà. Nu mai vorbim de personajele episodice.
Intuitiile scriitorului se dovedesc mai sigure atunci cind e vorba de sufletul
feminin, descifrat cu o finete si cu o receptivitate a nuantelor, care-I pun pe Duiliu
Zamfirescu intr-o vizibil5 descendentd tolstoiand. Sasa Com'anesteanu, de care s-au 683

www.dacoromanica.ro
entuziasmat mai tati criticii, Incarneazd un tip ideal de feminitate. Trecutd de vIrsta
primei tinereti, ea este femeia-mamd, femeia-sora, femeia-iubitd, unind prospetimea
si caldura sentimentului cu maturitatea, cumintenia si chibzuinta. Devotamentul cu
care vegheaza agonia coanei Diamandula denota o mare capacitate afectiva, priceperea
si autoritatea ei In treburile gospodaresti Ti dau consistenta reala de personaj cu
simtul vietii practice, dragostea pentru Matei, care se ndscuse parca din totdeauna,
emotia TntIlnirilor, discretia si pudoarea, cdutarea clipelor de singuratate meditativa
Ti confera acea aura poetica de idealitate clasica. inchipuind In Sasa o iubire lucida,
o pasiune cresancla, cu radacinile vTnjoase ale unei conceptii de viata temeinice, In
care afectul nu se poate lipsi de ratiune, Duiliu Zamfirescu a evitat cliseul romantic,
atIt de frecvent 7n literatura vremii, ca si In mai vechile sale scrieri. Sasa este perso-
najul cel mai complex din Viata la tara, In structura caruia distingem un Inceput de
modernitate. Cumulul acesta de trdsäturi aparent contradictorii, amestecul de
poezie si proza, de ideal si real, indica o evidentd maturizare de conceptie asupra
personajului de roman. Sasa are ceva din gingdsia si profunzimea, din suavitatea
si farmecul eroinelor lui Tolstoi si Turgheniev. De altfel Tntreaga atmosfera a ro-
manului aminteste pe autorul Anei Karenina, pentru care Duiliu Zamfirescu a
manifestat o admiratie declarata si pe care si-I ia, dei n-o va recunoaste, ca model.
G. Ibraileanu, care se Tndragostise de Sasa, ca si de Natasa Rostova, nu se va putea
despärti de umbra ei, atunci and va scrie romanul Adela. Vom regdsi aici delicatetea
sufleteascd si lirismul substantial ce caracterizeaza pe eroina Vietii la tard.
Echilibrul interior al Sasei raspunde cel mai bine ideii de armonie clasica a scrii-
torului, de fericire calma si senind. Va trebui sa observdm totusi ca. absorbit de idealul
sdu de frumusete, Duiliu Zamfirescu e tentat sA simplifice lucrurile, sd le dea pe alocuri
o tenta idilicä. Lipsa unor obstacole serioase, a unor complicatii dramatice face ca
realizarea cuplului Sasa-Matei sa se produca facil, iar sfirsitul cartii sa fie un veritabil
happy-end. Cdsatoria si plimbarea celor doi tineri fericiti cu sania pe drumuri troienite
de lard, ne pun Tntr-un peisaj strälucitor de Alecsandri, care plasat aici lasa impresia
de artificios si finit, ca un tablou academist. Autorul Tnsusi statuse la Tndoiala dacd sa
ducd pina la ultimele consecinte romanul de dragoste al Sasei si al lui Matei.
Cum n-avea simtul sugestiei, a preferat o claritate prea cuminte si prea obisnuitd.
Aplicatia lui Duiliu Zamfirescu pentru starile delicate de spirit si mai cu seama
lirismul sdu sporesc In zugrdvirea celuilalt cuplu din roman, Tincuta si Mihai. Celebra
scend de pe lac, In lumina galbuie a zilei de toamnd, cInd fata venind sd-si ia rdmas bun
de la bdiatul care se pregatea sa piece In straindtate mTngTie penele unei pasan i ucise,
degajd mai multa poezie decTt multe dintre versurile prea elaborate ale trubadurului
clasicizant. Duiliu Zamfirescu intuieste Tnaintea lui lonel Teodoreanu atmosfera
medelenista a conacului si a vacantei, a mersului In trasura si a cavalcadei, simptomele
vTrstei de tranzitie. Mihai si Tincuta sTnt Ddnut si Monica, mai discreti si mai pudici,
mai tdcuti si mai romantiosi, citindu-I pe Lamartine si Musset, iar nu pe Verlaine
si Samain. Curgerea anilor nu-i va transforma, ei vor muri amTndoi tineri, fara sa
mai adauge sentimentului lor initial cleat suferinta. Dacd In persoana Sasei scriitorul
a Tntrupat o dragoste matura, nu lipsitd de candoare i prospetime, dar asezata pe
un temei de luciditate, cu perspectiva sigura a realizarilor, In existenta Tincutei a
vazut o drama sentimental& o rupturd brutala dintre vis si realitate. Mdritata cu
Tánase Scatiu, fata Isi va TnmormTnta poezia si sufletul In cea mai vulgard si ucigdtoare
684 dintre

www.dacoromanica.ro
ConlinInd scene de un romantism idilic i vaporos, care nu trebuie Intotdeauna
respinse ca nesubstanIiale, Viata la ;aril se impune totusi ca unul dintre primele noastre
romane realiste, de un realism clasic, asupra cäruia se opreste In atTtea anduri episto-
lierul. Spiritul sdu de observatie, probat Inca din amintitele nuvele si Insemnari
memorialistice, Isi dd acum adevdrata sa masurd. Scriitorul stie sa vada semnificgia
momentelor si Imprejurdrilor, sd-si situeze personajele In spatiu, sA surprinda atmos-
fera morald, sA noteze cu mare fineTe limbajul. Curtea lui Dinu MurguleT, cu cdrute
dejugate si cumpdna puTului scIrfind neunsa Intre furci, odaia coanei Diamandula
mirosind a sulfind si a mobile vechi, cimitirul de lard cu morminte sdrace, cotropite
de iarbd, scena treierisului, cu InvIltorarea de praf i caldurd, procesiunea religioasd
pentru ploaie, tumultul gdrii si zapaceala de pe peron la sosirea lui Matei, drumurile
de parnInt care se pierd In zare, marginile de Ian, helesteiele si lacul, dimineVe Insorite
si nop-ple cu bolta Iintuitd de stele, toate Tsi gdsesc In Duiliu Zamfirescu un pictor
atent, exact si sensibil.
Viat.a la tard nu e atIt un roman de caractere, pe care autorul le concepe, asa cum
am vdzut, Intr-un mod nuvelistic, adicd fard posibilitatea unei evoIuii, dt un roman
de atmosferd, de atitudini sufletesti. Dinu Murgulet si Matei se pierd repede In funnul
timpului, ceea ce rezista e aerul pe care-I respira personajele, adesea mai autentic
dedt ele Insele ; e fluidul acela de lirism adolestent si calmä poezie dmpeneasca,
de atasament fa-ta de pdmInt si de iminenIa ruinei economice, de suavA idild si dure-
roasd realitate. Aici stä valoarea Vietii la tard.
Dei se pronunIase de atItea ori Impotriva Iaranilor de carnaval din literatura
roman& (vizIndu-i pe Delavrancea si Slavici), Duiliu Zamfirescu nu poate ocoli nici
el pe deplin formula curenta a epocii, si In persoana baciului Micu creeazd, cum nota
undeva Pompiliu Constantinescu, un táran-emblernd, voinic, frumos, cu plete lungi
sub cdciuld, stiind sd cInte din caval i sd spuie niste minunate de povesti de le-ai fi
ascultat toatd vremea". Ceea ce-I salveazd pe acesta ca tip literar e spiritul sau con-
templativ, InTelepciunea i inima lui batInd cu dragoste si credintd. Ca eroii lui
Sadoveanu, baciul Micu se area a fi un zodier si un cititor In stele. Pagina memorabila
In care el dezleaga lui Matei, pe capita de paie, tainele cerului, va oferi nu o data
sugestii posteritdtii. Autorul Baltagului va fi meditat la ea cu siguranIa. Pasiunea
baciului pentru cIinele Corcodus vrea sA ne evoce poezia grava a sufletelor näpdstuite
de soarta si de oameni, pentru care animalul reprezinta o gararrtie a dragostei devotate,
strdind de schimbdtoarele falarnicii. De aceea moartea d'inelui e primita ca o loviturd
tragica. Autorul discursului Poporanismul In literaturä, care se va lansa In ciudate con-
sidergii asupra folclorului, minimalizInd psihologia rurald, intuia In baciul Micu o
ipostazd fundamentala a taranului roman, cefusese eternizatd In balada Mioritei. Scri
torul nu se Impiedica de prima lui contradictie. Privit cu simpatie si idilizat, prietenul
copildriei lui Matei Damian supravie/uieste, estetic vorbind, prin filozofia lui antes-
trald si prin limbaj. Una din marile calit4i ale lui Duiliu ZamfirRscu este de a sti
sd-si asculte personajele. Vorbirea tárdneasca, ad elipticd si tärägdnatd In sincope,
aci bTrfitoare, ad i mInioasd, acumulInd negre blesteme, ni se reveld de o rard auten-
ticitate. Suferinta baciului Micu se comunica greoi, bolovdnos, cu supunere si cuviin/d
In faIa stapInului, dar si cu demnitate In sfisierea lui sufleteascd
M-as hi rugat la matale de o vorbd.
De ce vorbd ? Intrebd Matei rdstit.
Päi, eu m-as hi rugat sa-mi dai drumul, Coane.
Te-ai supdrat dumneata ? 685

www.dacoromanica.ro
Dar-a !sá ma supdr, zise baciul domol : eu stiu ca sins vinovat.
Atunci ce vrei de la mine?
Nu mai pot sluji, Coane, mi-au omorit cIinele, s-a isprdvit si cu mine."
0 figura de saran tratatd mai realist este Lefter, cel care-I ataca pe Tanase Scatiu
si strigd avocatului angajat de arendas : Dd.-te jos tilharule, care vrei sd ne särd-
cesti". Acum romanul Tsi schimba tonalitatea, el intrind In albia involburata a epicii
sociale, a miscdrilor colective, a infruntarilor singeroase. Imbulzirea sdranilor acasa
la Scatiu, ancheta judecatorilor, scena schingiuirilor cu virtejul" a celor razvratiSi,
sint nuclee pe care le va dezvolta cu alte forse nutritive Liviu Rebreanu. Atmosfera
apdsdtoare de revoltd, protestele ascusie si ameninsdtoare ce vin din partea unor
sarani indrAznesi ca Lefter (Corb la corb nu-si scoate ochii !". Sd nu-Si calce chi-
ciorul pe ogorul meu ca te zburatuiesc I"), toatd stihia aceasta incendiara, condusä
pared de un inger nevazut al rázbundrii si al drept4ii, va trece pe de-a-ntregul In
Reiscoala. Duiliu Zamfirescu ne dà acum citeva pagini de epicd densd, concentratd,
cu o sigurantá de linii si o sobrietate puSin obisnuita : Lefter arunca' cu ciomagul
Tri el, InjurInd, dar Scatiu se tupila si brasul Ii trecu peste cap. Calul se misca cu o
nespusa IndemInare ; se reträgea cu 6-Ova pasi, sat-ea Intr-o parte si Tntr-alta, se
Invirtea printre oameni asa de repede, Melt nimeni nu putea sa puie mina pe el.
lar biciul plesnea In dreapta si In stinga si pe cine-I ajungea, Ti crdpa pielea. Scatiu
sta ghemuit, cu cdciula Indesata pe ochi, cu dirlogii strinsi In mina stingd, Infipt In
sa ca un drac. Lefter, cu mina la cap, se Sinea dupd el, si cind Ti veni bine TI lovi o
data cu bita peste STrloi, de-I seed la inima".
LasIndu-si idilismul In veacul care murea, Viata la tard purta In atitea din ele-
mentele ei de caracterologie si de construe-0e, de atmosfera si de limbaj, o forta
prevestitoare : marele roman romdnesc stätea sa apara.
Tänase Scatiu, al doilea din ciclul Comdnestenilor, este romanul parvenitului, al
mojicului si mitocanului. Polemismul lui Duiliu Zamfirescu se accentueaza, punindu-
ne fata-n faId cu un caracter odios, care Tntr-o crizd de furie ucide calul de la trdsurd,
cu un politician veros, care schimba de pe o zi pe alta partidele, cu un individ gro-
solan, care-si ofenseazd In fiecare clipa sosia, cu un agramat Tncrezut, care-si da la
iveala Intreaga lui esenSa grotescd. Celelalte personaje cunoscute din Viata la tard
nu depasesc prea mult functia strict decorativa. Matei si Sasa sint cloud nume epi-
sodice, Dinu MurguleS e un senil reumatic, sechestrat de catre hapsinul ginere dim-
preund cu mosia ; Mihai, acum cu studiile terminate, nu se deosebeste aproape de
loc de adolescentul timid si hipersensibil, Tincuta a devenit si mai sentimentala, iar
In urma anilor de aspra si umilitoare convie-Suire cu Scatiu, neurastenicd, trdind cu
vechiul ei vis de dragoste Tntre injurii si lesinuri. Din punct de vedere psihologic,
lucrurile sint prea simplificate, iar din punct de vedere al construetiei epice, grdbite,
expediate (de ex. boala si moartea TincuSei). Poezia fireascä si spontand din Viata
la sarcl se transforma aici Intr-o ostentativa atmosfera poetica". Notabile ni se par
scenele de observaSie a burgheziei provinciale, care negociazd polie, averi si ipoteci
I i care intra In panica' la sosirea ministrului, primit cu discursuri si gesturi caragia-
lesti. Inca din primul roman, Duiliu Zamfirescu fa'cuse cIteva bune transcrip0i de
limbaj semidoct, urrndrindu-I atit pe Scatiu, cit si pe mama acestuia, Coana Profira,
686 care nu dezminte ifosele de incult ImbogdSit ale feciorului :

www.dacoromanica.ro
Sa-i pui sifestru, si sä-I vac] eu venind colea la mine, si tiparindu-mi mTinile
si pe o parte si pe alta, si ca sa-i spui : «nu putem, nu putem». Cioclovina dracului I
Acusi, sd te duci si pui ezecutie".
Grotescul lui Scatiu transpare de obicei din confruntarea lui cu oamenii bine
crescuti ca Matei i Sasa, dar si In ocazii publice, and personajul vrea cu once pret
sa-si dea importanta. La sosirea ministrului, constatTnd ca acesta nu eInsotit de seful
de cabinet, alias Mihai Comanesteanu, arendasul exclama contrariat si fudul, afisInd
gradul de rudenie, capabil ridice In ochii Tnaltului demnitar : Nu Tnteleg de ce
n-o fi venit vdru-meu". Scena cea mai groteasca e aceea de la catafalcul Tincutei,
and Tanase arboreaza o suferinta galagioasa :
Am pierdut-o, vere Matei, am pierdut-o I S-a dus de la noi, verisoara Sao!"
Demagog si fátarnic, Tsi Tndeamna copila sa plInga : (PlIngi, plIngi, nenorocita
orfana ! Mama ca a ta putini au avut In lumea asta !"), pentru ca In clipa urmatoare sa
dea glas preocuparilor sale marunte de om rece si calculat, In fond cu totul strain
de durerea celor din jur
Mario, rupe festila de la faclia asta, ca pateaza covoru" porunceste el fira
jena, sfidTnd parca sufletele Tndoliate ale familiei.
Romanul se Tncheie fals de asemenea si din punct de vedere al sensului istoric.
Chemat de tarani, care venisera la ministru cu jalba-n pro-tap, Dinu Murgulet se
Tntoarce la mosie, iar Scatiu e ucis sub ploaia de pietre i ciomege. Eroul lui N. Xe-
nopol din Brazi i putregai murea la fel, In urma unei anchete si a unei revolte Tara-
nesti. Si cu acest prilej, Duiliu Zamfirescu reprezenta o constanta si o continuitate
a literaturii române.
Al treilea roman al ciclului, In räzboi, este primul roman al regenerarii", al
purificarii neamului si constiintelor. Boierii de vita", Comanesteni si Milesti,
Tnfratiti cu taranii In acelasi avInt, pornesc la lupta varsä sTngele pentru indepen-
denta si suveranitatea àrii. Dei teoretizata peste masurd, atitudinea patriotica
Tnnobileaza cartea, Ti dà acel patos contagios al marilor sentimente Imbratisate cal-
duros de Intreaga natiune. Ca de obicei, autorul se dovedeste un bun creator de
atmosfera, IncepTnd cu momentul declararii razboiului, entuziast si exploziv, conti-
nuTnd cu zarva i Trivalmaseala frontului i cu aceea de cantonament ofiteresc, In care
chefurile cu sampanie, jocul de carti, conversatia franco-românä, amintesc pagini
celebre din Reizboi i pace. De altfel, eroii Tnsisi au ceva tolstoian In patriotismul lor
sincer, ca si In aerul lor nonsalant. Milescu, de pilda, alter-ego al autorului, e un
bon garçon", un baiat de familie buna, generos i inteligent, spirit mucalit, enfant
terrible", putin zapacit si fanfaron. El se detaseaza ca figura cea mai conturata a cdrtii.
Ceilalti nu se ridica deasupra personajelor episodice. Chiar Mihai Comanesteanu,
din pacate, face parte dintre acestia. In afara patriotismului, care Insa" e o atitudine
generala, el nu ne mai comunica nimic esential, nou. Starea aburoasa a sentimentului
erotic incipient o cunoastem din Viata la tarci, iar dragostea nostalgica pentru Tincuta,
din Tdnase Scatiu. Acum, el oscileaza, o vreme nehotarTt, intre pasionata Natalia
Canta si Anna, imagine a puritatii juvenile. Duiliu Zamfirescu are prilejul sa mai scrie
cIteva pagini In stilul mai vechiului si delicatului sau lirism romanesc. Dar constructia
epica e fragilä, faptele previzibile (testamentul moral al lui Mihai anunta prea direct
iminenta lui moarte), apoi Tnsasi disparitia tuturor eroilor pe cTmpul de lupta denota
Inca o stTngacie. CTt priveste taranii, In frunte cu baciul Micu, sInt aparitii fantomatice,
simbolice. Didacticismul prezent si In cuvintele intentionat profetice ale lui
Mihai : Sa va regenerati prin lacrimi cum ne-am regenerat noi prin sTnge", e com- 687

www.dacoromanica.ro
pensat Intr-un fel de intentia lui Duiliu Zamfirescu de a introduce In roman eroi
autentici (maiorul Sontu, cdpitanul Valter Mdrdcineanu) si mai ales documenteauts_ntice
(Ordinul de zi al generalului Cernat), In baza ideii cà nimic nu-i mai interesant
ca realitatea". Ca si cu atitea alte prilejuri, scriitorul dddea o opera' modesta ca
realizare, dar oferea sugestii care s-au dovedit a fi deosebit de fertile. Romanul
rdzboi contine poate primul germene de anticalofilism declarat si teoretizat In
literatura romand. De aici incolo, Duiliu Zamfirescu face gresala de a continua sd
scrie romane In loc de a-si exprima ideile fárd pedantism, In simple si intru totul
onorabile articole de ziar. Obligatia si ambitia de a Incheia ciclul Comdnestenilor
l-au dus la scrieri azi aproape ilizibile prin ostentatia didactico-moralizatoare, prin
schematism psihologic si lipsa unui veritabil fior dramatic. Ideea unitdtii nationale.
descrierea stdrilor de lucruri din Transilvania sub dominatia austro-ungard si a poli-
ticii din regat, sint fdrd Indoiald admirabile ca idei, Insd fard nici o acoperire artistic&
in romanul rndreptäri. Alexandru Comdnesteanu, fiul Sasei, tindr chipes, stilat si
distins, dupd care se omoard femeile, se asätoreste (sau mai bine zis e cäsdtorit) cu
Portia, expresie a inocentei si robustetii morale, fiica preotului transilvänean Moise
Lupu, In scopul Improspdtdrii vechiului singe boieresc. Spre a-si ilustra intentia,
scriitorul îi va purta pe cei doi tineri la Roma, In forul Traian, sd respire aerul
obirsiei noastre latine, apoi In comitatul Sibiului, unde Alexandru Comänesteanu,
care e un tip destul de apatic In materie politica, va fi arestat, chipurile, ca agitator
nationalist. Paginile de observatie sInt rare si am putea cita tabloul de sandtoasd
atmosferd transilvdneand, dominatd de figura venerabild a preotului si delicat rural&
a Portiei, schita de portret a inimosului notar, sau Tricd un dialog, de anume finete
Altfel, cartea e plind de artificiozitati, de discursuri anoste si polemici
interminabile, de teorii pedante, ca de pildd aceea antropologicd a tipurilor brahicefai
si dolicocefal, pe care scriitorul va relua-o cu totul neinspirat In discursul sdu de re-
ceptie la Academie.
Problematica aceasta abstractd se continua si In ultimul roman al ciclului, Anna
(Ceea ce nu se pacte), insd pulverizatd pe parcurs si Inlocuitä cu o adevdratd comedie
bufd a badineriilor erotice ale lui Alexandru Comdnesteanu, pe care-I iubesc cinci femei
deodatd. Virtutile autorului se mai tritrevdd In modul sdu de a descifra sufletul fe-
minin. Astfel, Anna iubeste cu desperare si gelozie, Portia, cu o inocentd si o cumin-
tenie oarbd, Elena, matern, Berta, cu un fel de sentimentalism profesional, Urania,
cu o poezie prea pateticd. Alexandru Comänesteanu, cdruia unchiul sdu Mihai
hardzise rolul de innoitor al ndruitei familii, se complace In dulcea beatitudine de
a fi disputat, neavInd nici profunzime sentimentald, nici scrupule de constiintd.
Romanul nu urrndreste evolutia unor destine, ci adund artificial aspecte disparate.
In jurul ideii de unitate nationald, pe care n-o serveste In nici un chip.
Ciclul Comdnestenilor se Incheie sub semnul unei forte creatoare sleite, a unei
experiente esuate din punct de vedere artistic. Autorul avusese o vointd tenace de
a scrie romane si o intuitie esteticd absolut remarcabild. Nu dispuneainsd de resursele
epice necesare. Posibilitátile sale erau limitate si ele se epuizeazd In primele trei
volume ale ciclului si mai ales In Viap la tar& unde scriitorul spusese In esent&
tot ceea ce avea de spus.
Asa se face cd romanul epistolar Lydda e un succedaneu, cu anumite merite ce
apartin memorialistului si In nici un caz romancierului. Cele doud personaje prin-
cipale, bdtrinul Filip, pesimist, blazat si misogin, si tindrul Mircea, optimist si entu-
688 ziast, intretin un dialog filozofic (poate ca un vag ecou platonician), fiecare din ei re-

www.dacoromanica.ro
prezentTnd In fapt ate o laturd sufleteasca a scriitorului. Melancolia trecerii timpului se
IntTlneste cu admiratia pentru clasicism si Cu ideea de frumos si armonie, atIt de scumpe
lui Duiliu Zamfirescu. In loc sa urmdrim un fir epic, sTntem sd ascultam expuneri
pretentioase despre Platon, Kant, Spinoza, Schopenhauer,Wundt, despre crestinism
si energetism, care nu au nici originalitate, nici strdlucire stilistica. Ceea ce meritd
anume atentie In Lydda (numele vine de la gratiosul personaj feminin de care se Indra-
gosteste optimistul Mircea), sint paginile amintind corespondenta, adevarate note
de calatorie Tn Italia si Grecia.
In romanele lui Duiliu Zamfirescu se observä, mai bine ca In oricare alta parte
a operei, acel amestec de perspicacitate si platitudine" de care vorbea G. cal inescu,
inegalitatea dintre o opera fundamentará a genului ca Viata la tar(' si Incercdri esuate
In locul comun sau In pedanterii teoretico-filozofice, precum tndreptäri, Anna
Lydda. Contributia scriitorului trebuie localizata In primele trei volume din ciclul
Corndnestenilor, unde puterea lui de vointd s-a conjugat cel putin la Tnceput si cu
o egard putere de creatie. Restul nu mai prezintd aproape nici un interes, In afara
documentului istoric.
o
Cea mai durabild si cea mai actuard opera a lui Duiliu Zamfirescu este cores-
pondenta lui literard. Nicdieri nu s-a exprimat scriitorul mai original, mai spontan
si mai viu ca In sutele de epistole trimise de-a lungul anilor din peregrinajul sau diplo-
matic. El si-a construit involuntar un autoportret moral, care trebuie, In sfirsit,
confruntat cu acela contrafdcut In bund misurd de contemporani si a risi pit veritabile
pagini de literatura, ndscute dintr-un condei Tnzestrat, alunednd nestingherit de
prejudecdti pe hIrtie. Documentul biografic pe care am Tncercat sad spicuim la Tnce-
putul acestor rinduri ar cddea repede In desuetudine dacd n-ar comunica o experientd
de scriitor, Tntotdeauna interesantd, si o anurpe vibratie artisticd. Duiliu Zamfirescu
am spus-o e In corespondentá un povestitor caruia Ti place sd descrie peisajul
meridional, sa exalte emotia arheologicd, colorTndu-si entuziasmul de neofit cu o
discretd si agreabild non' umoristicd. Notele sale de drum sau ddrile de seamd asupra
vizitelor prin muzee (asa cum sInt multe epistole) ascund un portretist cu darul carac-
terizdrii succinte si al causeriei familiare i mucalite. in fata busturilor imperiale din
muzeul napolitan San Ferdinando, spre exemplu, el vede dintr-o data' dominanta
morald a personajelor dedusd din fizionomii : Eliu Adrian i se pare cam matandlos",
cu un cap mare de cioban" ; Antonin Piul surTzdtor ca un papa si cam bleg", lar la
Capitoliu, vestita Messalira Ti sugereazd tipul femeii usuratice si usernice : Daca
ai vazut vreodata la tard o Ielita a dracului, cu testemelu pe-o ureche, cu buzele sen-
zuale si pometii obrazului ridicaçi, astfel de parca rTde la toti fracdii, cunosti tipul.
Parcd o astepti sä cTnte ibovnicului
« Las'sd vie, Domnu-I stie / Calea-n trandafiri sad fie », lar lui bietu Claudiu
« Calea-n mdrácini sa-i fie»36.
Epistolierul, ca si memorialistul de mai tTrziu, relateazd anecdote, uneori de
mica istorie sentimentald, iar spiritul sau de observatie stie sá meargd la esential.
Calatorind In Olanda, el reine dintr-o singurá privire specificul çarii, scriind pe
viu", Tnaintea lui Sadoveanu, o paginä de admirabil reportaj
As vrea sa vd pot spune se adresa lui Maiorescu, impresia mea In total,
i

desfacutd de once siretenie de stil, franca si Tntreagd, asa cum e Tara ce mi-a dat-o.

36 Citre N. PetraKu, in I. E. Toroutiu ,op. cit., p. 132-133. 689

44 C. 178

www.dacoromanica.ro
Nici un loc din cIte am vazut pînà acum nu mi s-a parut asa de original : de la o fron-
tiera la alta e o id i Id neIntreruptd, I ivezi si numai I ivezi, Inconju rate de apa, de enorme
cantitati de apa, ce se desfac In ramuri, In crengi, In fire, p'ind la ipote fug-
toare pe sub ierburi. Escoul, Rinul, Amstel, eturi de mare intrate adInc In uscat,
s'int arterele ce aduc sIngele belsugului pe acest parnInt. Orase mari pline de zgomot,
de cordbii, de bogatie, de jidovime, se urmeazd unele Iîngä altele, iar Intre ele umilele
casute ale taranului. StdpInul, sau mai bine, stapIna acestor locuri (fiind doamnd )
este vaca. Libera, ea colincld In pace pajistile verzi, Imbracatd Intr-o scurteicd de
Sol, ca o persoand de consideratie"37.
Portretele, descrierile, peripetiile, anecdotele nu sInt, la urma urmelor, cleat
rezultatul accidental si involuntar al necesitatii de a comunica. Epistolierul nu se
gindea sd faca literaturd, trimittnd scrisori. El era tentat mai degrabd sà comenteze
pe marginea ei, sd-si destdinuie experienta, sd formuleze aprecien, sà emitd cu Indraz-
neald si sinceritate opinii. Asa se naste excelentul jurnal de creaSie care formeaza'
aspectul cel mai interesant al corespondentei lui Duiliu Zamfirescu, document
aproape unic din acest punct de vedere In literatura romana.
Scrisul ii apare autorului Vietii la Sard de la bun Inceput ca o parte organicd a
ca o coordonatd necesara a existentei lui spirituale : Mie Trni trebuie sd scriu,
cum Tmi trebuie sa ma hrdnesc, sa' dorm, sd iubesc. Trdiesc cu oamenii din mintea
mea, ca si cum am fi cu totii acolo, sau cu totii aici 38. Pracerea de a scrie e o fericire
netdrmurita" care compenseazd de tot In lume"22 i pentru care ar fi In stare de
orisice sacrificiu. In momentul creatiei, diplomatul si omul de lume dispar, obositi
ei Tnsisi de conventiile si constringerile profesiunii, cedind locul scriitorului, daruit
cu devatiune artei sale. Pe acesta, lumea l-a cunoscut mai putin sau deloc, neInchi-
puindu-si-1 cuprins de o asemenea fervoare literard.
Scrisul ca proces psihic Ii dà lui Duiliu Zamfirescu o stare de febrd intelectuala,
bucuria nascIndu-se Impreund cu chinul creatiei: Eu sInt prins de cItdva vreme de
o adevdrata furie de a scrie. Am intrat In sufletul romanului adInc (e vorba de Lume
noud, lume veche, n.n. Al. S.) ; TI duc spre sfirsit cu putere ; e o adevdratd vInd care
gripe si cu toate astea, niciodatd n-am fost mai nelinistit, mai nesigur, mai torturat
de rezolvarea problemelor sufletesti, ce, fireste, se ivesc In calea unui roman" ".
Din dorinta fireascd de a comunica nentrerupt cu prietenii din -Ord, mai ales cu
Titu Maiorescu, lacob Negruzzi si N. Petrascu, autorul raporteazd asupra stdrii sale
de spirit, asupra planurilor literare si a stadiului In care se gaseste cu elaborarea lor.
El Isi alcdtuieste singur biografia operei si efectueazd prima ei radiografie, venind In
ajutorul criticii cu date esentiale. Astfel, In romanul Viao la orá, intitulat
Pe arcIturd, voia sA Incerce a ardta geniul romanesc sub toate formele lui avInd
ca inspiratie morald un realism trist, o viata uniforma', dar senina, a muncitorului de
parnInt" 41. Cartea intentiona sa. fie o icoand adevdratd a cImpului, sau poate si mai
putin cleat atTt ; o iluzie a mea despre asta" 42. Foarte preocupat se aratd fatd de
relaiile dintre Matei si Sasa, ezitInd Intre solutia casätoriei si a despartirii lor. Obser-
vatiile apartin unui analist (asa cum nu prea a izbutit sd fie Duiliu Zamfirescu) si

Duiliu Zamfirescu i Titu Maiorescu fn scrisori, ed. cit., p. 136.


Catre Titu Maiorescu, 27 aprilie 1890, op. cit., p. 74.
39 Catre N. PetraKu, 3/15 iunie 1897, I. E. ToroLAiu, op. cit., p. 182.
49 Catre Titu Maiorescu, 6 octombrie, 1890, op. cit., p. 84.
41 Catre Titu Maiorescu, 22 februarie 1893, op. cit., p. 130.
690 48 lbidem, 6 august 1893, op. cit., p. 143.

www.dacoromanica.ro
unui prozator care teoretizeazd printre primii la noi obiectivarea : Dar eu foarte
adesea ma' pdzesc de natura mea, In esteticd. Eu nu trebuie sd intru acolo decTt numai
In proportia In care intrá adura In dinamicd, sà fiu adicd tot, dar sd nu par nimic 43.
In relatarile despre romanul Teinese Scatiu se simte spiritul polemic acut, care
a dus, cum se stie, la o anumitd simplificare a personajului. Scriitorul uitd legea obiec-
tivàrii despre care vorbise cu atIta comprehensiune, fiind animat acum numai de
sentimentul repulsiei si al detestdrii ; Am sd judec pe pIrlitii de arendasei, ajunsi
bogati, deveniti factori politici, falsi, In IntTia si a doua genera-tie" 44. Atitudinea lui
Duiliu Zamfirescu este asa de ferrnd In ceea ce-I priveste pe Scatiu, That planul roma-
nului nu suferd nici o modificare, cu exceptia titlului : Gindul meu i se adresa lui
I. C. Negruzzi, dupd ce terminase Viata la tarä este de a scrie un al doilea roman,
sub titlul Viap lo oras, cu persoanele rdmase mai In umbrd, si anume cu Scatiu, Tincuta
si Mihai. Scatiu, baddranul boierit, care izbutestesd la pe Tincuta, se aseazd la Bucuresti,
unde deschide casd, se alege senator, 41 exercitä talentele sale de mojic, torturindu-si
femeia prin gelozie, prin ignorantd i prin fumuri de bogdtie" 45.
Dacd am reconstitui Intregul dialog (si elementele existd) Intre Duiliu Zamfi-
rescu, pe de o parte, si Titu Maiorescu i lacob Negruzzi, pe de alta, ne-am gasi In
fata unei veritabile discutil literare, In care tonul e dat cel mai adesea de scriitorul
de la Roma. Fiind mai tIndr, el simtea nevoie sd se confrunte, sa afle ecoul gindurilor
si operelor sale, apoi, izolarea de confratii din Tara, singuratatea II Trideamna la con-
fesii, la Impdrtásirea sincerá a impresiilor i convingerilor, depasind conventia
epistolard. Ond se referd la literaturd, si In genere la probleme de esteticd, scrisorile
lui Duiliu Zamfirescu (mai ales cele adresate lui Titu Maiorescu) devin articole de
critica, In care mdrturia se Insoteste nu o data cu judecata de valoare.
Desi suspectat de a fi scris In tinerete articolul denigrator Frunze gäsite prin
volume (Literatorul, 1880), suspiciune, dupd pdrerea noastra, cum aratam, neTnte-
meiata. Duiliu Zamfirescu a manifestat fata de Eminescu o vie admiratie Inca din anii
de la Romania libera. Abia instalat ca secretar de legatie la Roma, el tine sd-si exprime
satisfactia fatd de Insandtosirea momentand a poetului din toamna anului 1888
Md bucur din suflet de Eminescu si astept cu nerdbdare sa citesc piesa lui. (E vorba,
In fapt, de traducerea piesei Le joueur de Nte de Emile Augier, n.n., Al. S.). Poate
natura sa. fie darnicd si Intoarcd scInteia geniului si cum sTnt ai nostri la mdrire
(guvernul junimist, n.n., Al. S.) i s-ar putea face viata linistita si suportabild printr-o
Insdrci nare care sd-i convie" 46. Alta data' evidentiazdoriginalitatea poeziei I u i Eminescu,
acel nu stiu ce si nu stiu cum", pentru ca spre sfirsitul perioadei italiene sd se pro-
numte contra publicdrii TritImplatoare a Postumelor.
Aceeasi admiratie a nutrit-o fatd de Maiorescu, dar mai reliefatd prin legdturile
unei Indelungate prietenii, pe care o reflecta In gradul cel mai Malt corespondenta.
Schimbul de scrisori dintre scriitor si critic se desfdsoara Intr-o atmosfera deosebit
de prielnicd sinceritdtii si libertatii de opinie, In care cel mai tIndr pare sd aibd mereu
initiativa. El Isi Impdraseste impresii, formuleaza observatii asupra operelor, comen-
teazd miscarea literará, e polemic, Inversunat si fireste subiectiv, In timp ce criticul
e mai reticent, profesoral In rdspunsuri, apron-id sau dezaprobInd cu sobrietate

43 lbidem, 3 octombrie 1893, op. cit., p. 147.


44 Catre Titu Maiorescu, 9/21 iunie 1895, op. cit., p. 181.
43 Catre I. C. Negruzzi, Scrisoare f.d. Probibil din vara lui 1894, op. cit., P. 95.
691
45 Catre NI. Petrascu, 8 septembrie 1888, op. cit., P. 123.

www.dacoromanica.ro
pe mai tindrul sdu preopinent. Dialogul acesta purtat aproape doud decenii le-a
oferit reale satisfactii intelectuale amIndurora, dar mai cu seama lui Duiliu Zamfi-
rescu, cel care era primul interesat sa se confrunte, sà capete o confirmare si un gir,
sd-si dezvaluie In fata unei autoritäti critice tumultul gIndurilor si sentimentelor sale
de creator. Dacd n-ar fi existat corespondenta cu Titu Maiorescu (cea mai substan-
tiara din punct de vedere estetic), opera lui Duiliu Zamfirescu ar fi fost lipsita de aerul
dens al ideilor si de acel stimulent pe care-I da receptivitatea si Intelegerea unui
mare critic. Ceea ce impresioneazd la Duiliu Zamfirescu In raporturile sale episto-
I iare cu Titu Maiorescu este ad m iratia afectuoasd, care nu exclude fermitatea propriilor
convingeri, chiar end ele grit gresite, familiaritatea unit& cu defereryta, ce mentin
pe de o parte egalitatea partenerilor In disc utie, pe de alta, deosebirile Ion de vIrstd
si de situatie sociald.
Lui Titu Maiorescu i-a inchinat scriitorul rIndurile cele mai entuziaste, neocolind
exagerarea ditirambicd, dar caracterizInd In esenta aportul covIrsitor al criticului la
Inflorirea culturii românesti : Trebuie fâcut tot pentru ca miscarea de acum sd devie
nationald, spre a rdspldti astfel pe barbatul care de 40 de ani personificd geniul româ-
nesc In tot ce are el mai luminos, fulgido genio dei latini del Danubio, ar zice un
italian, talentul, onoarea, cultul pentru frumos, echilibrul facultâtilor sufletesti,
vigoarea vietii, un anumit entuziasm juvenil plin de farmec, pe care multi din vechii
junimisti nu l-au Inteles sau l-au confundat cu iubirea de femei, fac din DI. Maio-
rescu tipul rasei noastre I""Relaçiile dintre cei doi scriitori se mentin cordiale [PIA.
la Intoarcerea lui Duiliu Zamfirescu In -Ora% and ele intra Intr-o noud si dra-
matica etapa.
Opiniile cele mai negative si mai contradictorii le-a exprimat autorul Vietii la
tara fatá de Caragiale. Spiritul boem, libertin, zeflemist si ironic al lui Caragiale i-a
displdcut Intotdeauna echilibratului si distinsului Duiliu Zamfirescu. La aceasta se
mai adaugd si caracterul ciudat al dramaturgului, ingratitudinea lui fatä de prieteni,
fapt care l-a fdcut pe diplomatul de la Roma sd spuna: ceea ce e statornic In Cara-
giale e nestatornicia"". Privind lucrurile din punct de vedere etic, sigur cd Duiliu
Zamfirescu avea In [Duna* mdsurd dreptate. insa el a extins criteriul de apreciere si
asupra operei, despre care a emis In corespondenta judecâti dintre cele mai eronate.
Schite ca 25 de minute i se pdreau fleacuri capabile sá ameninte Insdsi reputatia scrii-
torului, lar comediile sufereau dupd opinia sa de un defect si mai grav : absenta
specificului national 4°. CInd dramaturgul dd la ivealä Näpasta, Duiliu Zamfirescu
trece In tat:15ra celor care contestau autenticitatea conflictului, a personajelor si a
atmosferei tdrdnesti, semnallnd totodatd cu Indreptdtire influenta lui Dostoievski
si Tolstoi. Näpasta e respinsd In baza ideii cd täranul nu poate avea complicatii psiho-
logice de natura celor din piesâ, lar nuvela O fddie de Pate, consideratd nereald
si neesteticd" din repulsie exagerata fat& de naturalism. Lectura II fâcuse sd-si
simta muschii obrazului strimbati de dezgust"50. $i cu toate acestea pArerile lui
Duiliu Zamfirescu despre Caragiale nu sInt ale unui denigrator. Dovadd e admiratia
consecventä pe care o märturisete pentru talentul capacitatea intelectuald a
i

autorului Scrisorii pierdute, caracterizat end ca o foarte mane inteligentd", o minu-

47 Catre Mihail Dragomirescu, 2/14 decembrie 1899, Scrisori inedite, ed. cit., p. 70.
44 Catre I. C. Negruzzi, 29/10 ianuarie 1894, I. E. Toroutiu. op. cit., p. 93.
44 Cf. Scrisoare catre M. Dragomirescu din 2/14 dec. 1899, Scrisori inedite, ed. cit., p. 67.
692 Dusliu Zamfirescu i Titu Mciorescu in scrisori, ed. cit., p. 54.

www.dacoromanica.ro
nata inteligenta," c'ind ca un mare vizionar". O alta dovada o constituie revizuirea
In 1899 a opiniei despre O fdclie de Paste, pe care o executase asa de sIngeros la publi-
carea In revista, cu zece ani In urma : Stima mea pentru talentul lui de scriitor Incepe
de la publicarea nuvelelor si anume de la Fdclia de Paste"51. Dei e numai o simpla
afirmatie necomentata mai pe larg, credem ca ea exprima adevdrul, fiind rezultatul
unui proces de clarificare ce s-a petrecut In constiinta scriitorului.
Nedrept a fost Duiliu Zamfirescu, de asemenea, cu Slavici, care i se parea gro-
zav de mediocru", si In genere cu scriitorii transilvaneni, a caror limbd dialectald a
format obiectul a numeroase scrisori si a cItorva articole. Aceeasi atitudine a mani-
festat-o fata de nuvelele cu tematicatdraneasca ale lui Delavrancea. Desigur neIn-
telegerea prozei obiective a lui Slavici este regretabila. Dar criticile adresate idilis-
mului (vizibil mai cu seamd la autorul Suite-mica°, ca i abuzului de termeni dialectali
(Indeosebi la I. Popovici-Bdnateanu)52 credem cà erau motivate. Nefiind critic de
profesie si reaction'ind mai mult spontan fata de fenomenul literar, Duiliu Zamfirescu
a putut sà comita erori, i uneori foarte grave. Nu trebuie sa generalizam asa-
zisul negativism de care a fost Invinovatit, mai ales In epoca. Departe de miscarea
literara' din patrie, el s-a interesat In permanenta de ea, spurandu-si cuvIntul In
legatura cu mai toate aspectele si mai toti scriitorii ei importanti. Judecatile lui
sint, Intr-adevar, uneori curioase, dar totdeauna s'int probe, pornind din convin-
gere si sinceritate. C. Dobrogeanu-Gherea, care analizase, In fond, cu o dreapta
asprime romanul In rap vietii si care ca materialist si socialist se gasea pe o pozitie
fundamental opusd esteticii junimiste, nu-i era cItusi de putin prieten, dar &id e
sd se refere la criticile lui (care nu-I Idsau sà doarma" !) o face cu o vizibila obiecti-
vitate, In dezavantajul junimistului, pe atunci, Mihail Dragomirescu. Dar, In polemicd,
Drag [omirescu] devine confuz si e lipsit de sare ; pe cîtd vreme celalalt (Gherea,
n.n., A!. S.) e picant si mai cu seamd limpede" 53. Alta data, Duiliu Zamfirescu, con-
servator In conceptiile sale politice, recunoaste cultura si inteligenta adversarilor
socialisti.
Criticist, reticent si arareori obiectiv In judecata fata de confratii generatiei
lui, Duiliu Zamfirescu s-a manifestat plin de entuziasm la aparitia primelor nuvele
de I. Al. Bratescu-Voinesti si I. A. Bassarabescu si a primelor articole ale finärului,
pe atunci de 19 ani, N. lorga. Impresiile vin din partea aceluiasi scriitor Insingurat,
care mistuit de dorul de patrie se bucurd sincer de talentele generatiei tinere.
Deosebit de semnificativa este corespondenta lui Duiliu Zamfirescu in pri-
vinta unor idei estetice care-i revin deseori sub condei, a unor concepte ca acela
de frumos, realism, roman, document autentic. in perspectiva timpului, intuitiile
lui s-au dovedit exceptionale. AtIt prin structura, cit si prin faptul de a fi trait
multa vreme In contact direct cu fenomenul literar european, scriitorul a fost
foarte receptiv la descoperirile romanului din sec. XIX, si In special fata de cei
trei mari scriitori rusi : Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, care constituiau adeva-
ratul miraj al epocii. Lui Tolstoi i-a Inchinat chiar un studiu 54. rdmas din pdcate
neterminat. Acolo Incearca Duiliu Zarnfirescu sa schiteze o teorie a frumosului
pe baza a trei elemente constitutive : 1) natura si imitatiunea ei In tot ce are ar-

51 Catre M. Dragomirescu, scrisoarea citatd mai sus.


52 Cf. §i articolul Romanul si limbo rom6nä, in NJua revista ronAnd, 1901, vol. 3, P. 481-490.
53 Catre I. C. Negruzzi, 13/25 mai 1893, I. E. Toroutiu, ed. cit., col. I, p. 85.
54 Duiliu Zamfirescu, Lew Tolstoi, in Convorbiri literare, 1892, p. 273. 693

www.dacoromanica.ro
monic 2) personalitatea artistului 3) ridicarea fanteziei la potenta idealurilor".
Dupd cum se vede, eclecticd, teoria accentueazd asupra unor factori esentiali 7n pro-
cesul de creatie al romanului, precum observarea naturii si temperamentului ar-
tistic. in acelasi timp Insd, autorul se pronuntd contra conditiondrii sociale a scrii-
torului, afirmInd cä societatea ar Indbusi personalitatea creatoare si pledeazd In
schimb pentru un clasicism cam vetust si artificial. Mai tTrziu, el va echivala con-
ceptul de frumos In artd cu iluzionarea si pe baza lui va stabili un raport
judicios dintre national si universal, sugerInd o mai mare circumspectie In apre-
cierea propriilor Valori si asimilarea mai substantiald a marii culturi : ... nu tot
ceea ce e romdnesc e frumos si sTnt multe lucruri frumoase care nu sTnt romd-
nesti" 55. Autorul Vietii la tare, a fost poate primul nostru romancier de cultura
europeand. Aceasta i-a inlesnit sa distingd Tntre realismul clasic de tip tolstoian
si naturalismul zolist, contra cdruia se declarase Tncd din tinerete, Tntre analiza
psihologicd dostoievskiand si psihologismul anost si obositor din romanele lui Paul
Bourget, i-a dat posibilitatea comparatiilor largi si a unor disociatii menite sd-i
consolideze propriile convingeri si procedee de romancier.
Despre teoria armoniei, despre frumosul armonic" se poate vorbi la Duiliu
Zamfirescu mai ales In mdsura In care ea se opune naturalismului, cdci altminteri
Insusi scriitorul o aseazd sub semnul Indoielii. Dupd ce afirmd : Lucrurile drepte
si lucrurile frumoase s'int armonice" 56, imediat se Intreabd : ... oare ceea ce e
asa de frumos armonizat nu e prea armonizat ?"37 El invocd, In esentd, nu o ar-
monie idilicà (desi va Incerca s-o pldsmuiascd In romanele sale), ci o armonie cialec-
ticd a lumii reale. pronuntindu-se contra biologismului (a veteranilor-psihologi ca
Zola, va spune odatd), a literaturii de cazuri, pe care o identifica in nuvela O fäclie
de Paste si In nuvelele lui Delavrancea. Pentru Duiliu Zamfirescu romanul este arta
de a sti sà spui lucruri posibile"58, cdci peste tot unde e viatd, unde sint mis-
cdri sufletesti, romanul e gata" 59. Scriitorul se declara' deci adeptul realismului In
traditia clasicd a secolului al XIX-lea : A idealiza In lumea reald, crend tipuri
vii si posibile, mi se pare scopul cel mai Inalt al artei" 60. De aceea, va face dese-
ori consideraIii asupra societatii romdnesti, In special ca o zona de inspiratie a ro-
mancierului.
Explicarea tipologiei pe baza transformärilor politico-sociale si dorinta de a
studia in plan artistic aceastä tipologie, fapt pe care l-a si realizat 7n parte, consti-
tuie expresia unei atitudini balzaciene : Eu socotesc cd niciodatd societatea romd-
neascd n-a Tnfälisat un mai mare interes din punct de vedere literar" Ti scria lui
Maiorescu la 21 mai 1891. Pe temeliile unei idei politico-sociale a rdposatului Brd-
tianu (idee impusd de realitatile economice obiective n.n., Al. S.) s-a ridicat o lume
aproape noud : lumea arendasilor. La Inceput desculti, si prin urmare liberali, deve-
neau treptat conservatori, cu c7t Tsi mdreau averile. In dezvoltarea sociald, aceasta
a dat nastere la reactiunea tdrdnimii, care In 88 si 89 s-a manifestat printr-o rdscoala
agrard ; ...In dezvoltarea literard a dat nastere la clasa aceea curioasd de femei
nelinistite sufleteste, de bärbati semiculti, care vin la conferintele d-voastre . . .
55 Scrisoare cdtre S. Mehedirr0 in I. E. Torou/iu, O. cit., vol. XI, p. 109.
56 Duiliu Zamfirescu i Titu Maiorescu in scrisori, ed. cit., p. 100.
57 Scrisoare din 21 noiembrie, ibidem, p. 108.
58 Ibidem, 6 octombrie 1890, p. 85.
59 Catre I. C. Negruzzi, 10 februarie 1890, I. E. Torotrtiu, ed. cit., p. 62.
60 Catre S. Mehediryti, 23/8 martie 1905, I. E. Torou'çiu, Studii ;i documente literare,
694 vol. Xl. P. 104.

www.dacoromanica.ro
A studia lumea asta ar fi interesant"". Deseori, Duiliu Zamfirescu revine asupra tipului
de tdran pe care TI considera falsificat In scrierile contemporanilor sdi : Eu socotesc
a a venit vremea sa Idsärn dulcegdriile artificiale ale tdranilor amorezati si blegi,
si sd facem oameni vii In literaturd, daca se poate romani voinici si cinstiti, daca nu
viciosi si sceptici dar vii, cu vointd si muschi" 62. OricIt l-am suspecta de subiecti-
vism In aprecierea confratilor (Caragiale, Slavici, Delavrancea), si de subestimarea
psihologiei rurale, va trebui sá recunoastem cd el a intuit bine tipul tdranului
romdn, pe care-I va realiza cu strdlucire In roman Liviu Rebreanu. Autorul lui
Teinase Scatiu constata cd psihologia tdranului de atunci se reducea la doud coordo-
nate : iubirea si dragostea de pdmInt, adevdratul motor sufletesc ce va pune In mis-
care actiunea din Ion. De asemenea, el subliniazd importanta ideii de masd, de co-
lectivitate, idee pe care o va traduce In scena uciderii lui Tánase Scatiu si care
va rodi pe deplin In Reiscoala lui Rebreanu. Duiliu Zamfirescu este primul scriitor
romdn, dupd N. Filimon, care descoperd semnificatia documentului autentic (el,
clasicul armonic si neIntelegatorul cititor al lui Stendhal si Flaubert, pe care-i
minimaliza !) : Ordinul de zi dat de generalul Cernat In preziva lui 30 august
Ti explica lui Titu Maiorescu, anticipInd una dintre principalele directii ale romanului
romdnesc interbelic nu e pus de mine ca detaliu ostdsesc, ci ca documentul cel mai
sugestiv, artistic sugestiv, din toatd campania. El e scris prost, redactat In pripd,
dar proza lui copildreascd dä detaliile cele mai emotionante ale organizdrii atacului"63.
Interesantul corespondent al lui Titu Maiorescu anunta prin ideile lui literatura
autenticistd si chiar anticalofilismul lui Camil Petrescu. Faptul pare de necrezut la
un autor atIt de clasic si de antimodernist (nu Intelesese nimic din poezia simbolistd
pe care o considera scurt drept aberatiune").
Pe aceeasi linie se dezvoltd opinia scriitorului despre stil si limba literard, cdrora
le acordd o mare Insemndtate In caracterizarea personajelor. Autenticitatea vorbirii,
cum ne-am putut convinge si din analiza operei, i se pare esentiald, iar atunci cInd
Maiorescu Ti reproseazd vulgaritatea modului In care se exprimd Tánase Scatiu,
romancierul se explica, invocInd profilul moral al eroului : E adevdrat ca limba lui
Scatiu e cam bdcldrand, dar eu socotesc ca asta e vina lui Scatiu, nu a limber".
Ca stilul autorului trebuie sd se diferentieze de acela al personajelor este pentru Duiliu
Zamfir escu de domeniul evidentei.
Una dintre obiectiile pe care le aducea autorul Vietii la tan)" scriitoril or transil-
vdneni si bdndteni era In legdturd cu limba lor greoaie, Impoväratd de arhaisme si
termeni dialectali. Pe tema aceasta Ii scrie In repetate rinduri lui Maiorescu, subli-
niind importanta pe care o prezenta pentru dezvoltarea viitoare a limbii literare graiul
vorbit din vechea Romdnie, si, implicit, rdspunderea ce o aveau scriitorii epocii de
a-I cultiva.
insufletit de aceste idei : realism, obiectivare, forta epicd a maselor, autenti-
citate, Duiliu Zamfirescu se prezintd la Academie In 1908, unde rosteste ata de
blamatul discurs de receptie, Poporanismul In literatura. Cum i s-a reprosat pe loc de
catre Titu Maiorescu, scriitorul se hazardase In domenii ca istoria si folcloristica,
In care nu avea cleat o pregdtire diletanticd. Teoriile antropologice, conform cd-
rora latinii ar fi fost un popor logic, iar nu poetic, afirmatiile cA Miorita n-ar
61 Duiliu Zamfirescu i Titu Maiorescu In scrisori, ed. cit., p. 99.
62 Catre Titu Maiorescu, ed. cit., p. 225.
63 Catre Titu Maiorescu, 30 octombrie,/11 noiembrie 1897, ed. cit., p. 222.
64 ldem, Scrisoare din 23 noiembrie 1895, ed. cit., p.186. 695

www.dacoromanica.ro
fi o creatie anonimd, ci ar apartine unui singur creator, un aristos", i ca prin
circulatie i-ar fi pierdut valoarea artisticd, jenau nu atTt prin caracterul lor fante-
zist, clt prin aplombul cu care erau Infdtipte. Eroarea, ca i In privirrta lui Alec-
sandri, considerat rdu culeator de poezii populare, ca i In cazul
unor mari scriitori ca Slavici, CoONic i Goga devenea, datoritd tonului de superio-
ritate strivitoare, de-a dreptul vexantd. Nu mai insistdm asupra acestor aspecte
cunoscute, care i-au atras lui Duiliu Zamfirescu un oprobriu meritat. Va trebui, In
schimb, sd Incercdm a privi dincolo de litera textului. in fond, ce voia sà spund (vai,
attt de inabil scriitorul ? El Incearcd sd combatd mentalitatea In anumite privinte
provinciald ce domnea la Viap romaneascd i traditionalismul cam Inchistat care
Ingusta orizontul revistelor sdmandtoriste. seama cd literatura vremii nu
se putea dezvolta In limite strict locale, Duiliu Zamfirescu dorea o europenizare a
romanului romdnesc, o intelectualizare i o urbanizare, directie In care anuntd
nemijlocit pe Eugen Lovinescu. El este aproape singurul In epocd, Indemrandu-i
pe confrati sd-0 atinteascd privirile i dincolo de marginea satului, unde-i cantonase
ideologia poporanistd-sdmandtoristd
Prin urmare, toate clasele sociale pot fi puse la contributie i studiate. Toate
dau ochiului cercetator subiecte de drama sau de comedie. Ce este mai interesant
dedt societatea noastrd romdneasa In care se IntIlnesc femei foarte fine, barbati
superiori, aldturi de curtizane, de parveniti i de pehlivani. Politica, mai cu seamd,
dreneazd de prin fundul provinciilor nomolul ambitiilor i poftelor celor mai triviale.
Tipul care Ina n-a evoluat se IntIlnete aldturi cu tipul care a evoluat atIt de mult,
Indt e decadent.
Tara noastrd e tara contrastelor, prin urmare, pentru scriitori, pdmIntul fdgd-
duintei. Ea chearnd pe romancieri, 1i eu am radejde cd oamenii de talent TO vor
Indrepta privirile acolo" 85.
Cind vorbea In calitate de teoretician", Duiliu Zamfirescu putea sa frizeze
ridicolul ; and Insd î1i expunea ideile simplu Ii spontan, In calitate de scriitor, el
formula schema primard 1i chiar mai mult cleat atIt a unor admirabile ¡dei. Intui-
iile estetice constituie un fapt exceptional In epoca 0 au devenit fertile In gradul
cel mai Inalt prin Lovinescu, Rebreanu, Camil Petrescu. Dacd le-am izola numai pe
ele din largul context In care apar, 1i corespondenta lui Duiliu Zamfirescu tot ni
s-ar impune ca opera lui cea mai durabild.
In bund mdsurd poet de atelier, afi Tnd cu un fel de orgoliu clasicismul"
repudiind cu duriati de limbaj lirica modernd, fostul discipol al lui Macedonski nu
ne mai spune aproape nimic In afara manualelor de Koald. El nu mai exista prin sine,
cIt prin precursori 1i urma0, In a cdrpr umbrd se Malta', marmoreand, constructia
versurilor sale impecabile. Ceea ce nu e bineTnteles tot una cu poezia, dar nici
cu reversul ei. De aici 1i dificultatea clasdrii Intr-o formuld sinteticd.
Mai plin de har a fost prozatorul, care s-a Inscris mult mai ferm pe linia unor
constante române0, cu o inegalitate de mijloace incapabild totu0 sfdrIme ori-
ginalitatea. Observatorul de oameni, rareori obiectiv, de tipuri esentiale ca boierul
patriarhal, arendaul 1i tdranul, poetul dmpului i al frumusetii feminine, creatorul,
poate In primul rind creatorul de atmosferd 0 de limbaj autentic, î1i ocupa mai mr
locul pe scara valorilor. Färd el n-am putea explica pe de-a-ntregul ivirea romanului
romdnesc 1i nici evolutia genului din interstitiul celor cloud rdzboaie.

696 65 Poporonismul In literatur6, 1909.

www.dacoromanica.ro
Marea revelatie pecare ne-o oferd opera lui Duiliu Zamfirescu este corespondenIa
care, prin ideile estetice i prin farmecul ei literar, cum observasei Eugen Lovinescu
$erban Cioculescu TI situeazd pe autor printre cei mai de searnd epistolieri ai lite-
raturii noastre. Dacd el a avut, ca artist, ceva nou de comunicat, a facut-o excelent
In scrisorile cdtre Titu Maiorescu. Acolo, de altfel, trebuie cdutat i omul, mai
uman, mai sensibil, mai problematic decTt ne-au Idsat comentatorii de odinioard s-o
credem. Coleg de generatie, am putea zice de an, cu Delavrancea i Vlahu/d, Duiliu
Zamfirescu se detaeazd considerabil de ei, de epoca lor sentimental-naturalistd,
de scrisul lor, destul de repede istorizat. Autorul Vietii la Tard a Tntins antene mai
fine spre viitor i undele lui au fost mai bine captate. lzvorTte dintr-o opera aa de
inegald, aceste nuclee sonore n-au prea fost recep;ionate de contemporani. in timp
Insd, ele, ideile, mai cu seamd ideile, amplificat ecoul, iqind In TraTmpi-
narea epocii de aur a romanului romdnesc.

BIBLIOGRAFIE

Poezii:Fdrd titlu, poeme si nuvele, Tip. St. Mihailescu, 1883, (primele 60 pagini cuprind poezii);
Alte orizonturi , Ed. Carol Miller, 1894 ; Poezii mu& Ed. Carol Göb I, 1899 ; Miritd, poem
eroic, In Analele Academiei Romdne, Memoriile secfiei literare, XXXII, 1909-1910;
Pe Marea Neagra, Poezii, 1899-1918, Ed. C. Sfetea, 1919 ; Poezii alese, Ed. Casa
scoalelor, 1922 (cu o prefafd de M. Dragomirescu).
Nuvele, schife, amintiri: Fart) titlu, poeme si nuvele, Tip. St. MihAilescu, 1882 (partea a II-a a
volumului confine nuvele); Novele, Ed. Socec, 1888 ; Novele romone. Frico, Ed. C.
Killer, 1895 ; Furfanto (Trei novele), Ed. Alcalay, 1911 ; O muzcl, Ed. Cultura
nafionalà, 1922.
Romane: In fato vietii, Romdnia fiber& 1884, nr. 2134-2161 ; In volum, Tip. St. MihAilescu, 1881
Un drum gre;it, In Cony. lit. XXII, 1888-1889 ; Lume noud ;i lume veche, In Cony.
lit. XXV, 1891-1992, in volum, Ed. Carol Killer, 1895; Viato la tard, in Cony.
lit. XXVIII, 1894, XXIX, 1895, in volum Ed. Stork si Miler, 1898 ; Tönase Scatiu,
in Cony.. lit. XXIX, 1895, XXX, 1896, in volum Ed. Alcalay, 1907 ; rdzboi,
in Cony. lit XXXI, 1897, XXXII, 1898. in volum Ed. Clemenfa, 1902; Indreptc)ri,
In Literaturä ;i and romdnd, 1901, 1902, In volum Ed. Alcalay, 1908 ; Anna sau Ceca ce
nu se poote, In Cony, lit. XL, 1906 si XLIV, 1910, in volum Ed. C. Sfetea, 1911
Lydda, Scrisori romane (roman filozofic), in Cony lit. XXXII, 1898, XXXIII, 1899,
XXXIV, 1900, XXXVII, 1903, XXXVIII, 1904, XL, 1907, In volum Ed. Alcalay, 1911.
Teatru 0 sufermtd. In Literatorul, 1882, nr. 4, aprilie, p. 196-211 ; Prea tirziu (semnatd impreund
cu St. Vellescu), id., 1884, nr. 1955-1957; 0 arnica, in Cony. lit. XLVI, 1912,
nr. 3, p. 241-251 ; Lumin'd noud, id., nr. 4, 5, 6, p. 363-383 ; 525-538 ; 625-642;
Poezia depärtarii, id., 1914, p. 225, 259, 470, 569 ; Voichita, id., p. 475, 620, 693.
Comuniciri academice, articole, scrisori: Scrisori din Italia (semnat x, y, z), In Cony. lit.,
1888, p. 581-598 ; Leon Tolstoi, In Cony. lit., 1892, 1 august, p. 273 ; O scrisoare,
in Noua revista romdna, 1901, p. 347; Romanul si limbo romcinä, in Noua revisul romdna,
1901, vol. 3, p. 481-490; Literatura romdneasca ;i scriitorii din Transilvania, in
Revista idealista, 1903, t. III, nr. 7, 1 septembrie, p. 3-25 ; Scrisori romane, in
Luceafarul, 1905, p. 297 ; 333 ; Leon Tolstoi, in Cony. lit., XLII, 1908, p. 113-115 697

www.dacoromanica.ro
Poporanismul In iiteratur& discurs rostit la 16 (29) mai 1909 de Duiliu Zamfirescu, cu
raspuns de Titu Maiorescu, Academia Rom6n6, discursuri de raceptiune, XXXIII,
Carol Göbl, 1909 ; Metafizica cuvintelor i estetica literara, In Analele Academiei
Rom6ne, Dezbaterile, seria II, vol. 33 (1910-1911), p. 134 ; I. E. Toroutiu si Gh.
Cardas, Studii si documente literare, Tip. Bucovina, 1931-1940, vol. I, Vi, VII, XI
Duiliu Zomfirescu qi Titu Maiorescu In scrisori (1884-1913), cu un cuvInt de introdu-
cere si Insemnari de Emanoil Bucuta, FRPLA, 1937 si mai ttrziu In Ed. Casa scoalelor
(1944); Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, editie Ingrijita, cu note si studiu intro-
ductiv, de Al. Sändulescu, Ed. Academiei, 1967.
Despre scriitor : G. Calinescu, /stork, literaturii rom6ne de la origini pfn6 In prezent, FRPLA,
1941, p. 470-479 ; Serban Cioculescu, Un poet neoclasic : Duiliu Zomfirescu, Revisto
Fundatiilor, 1934, nr. 8, p. 396-414; $erban Cioculescu, 0 fat6 nou6 a lui Duiliu
Zamfirescu, id., 1936, nr. 8, P. 417 ; Pompiliu Constantinescu, Un prozator distins,
id., 1940, nr. 1, p. 162; Al. Dima, Opinine estetice ole lui Duiliu Zomfirescu, Studii
de istorie a teoriei literare rom6ne;ti, EPL, 1962 ; M. Gafita, Finalul uncí traectorii
¡iterare (Duiliu Zamfirescu), Viata rom6neasc6, 1967, nr. 10, p. 141-152; M. Gafita,
Duiliu Zamfirescu, EPL, 1969 ; G. Ibraileanu, Duiliu Zamfirescu. La moartea lui : O muz6"
f i Viato la tare's", Scriitori romdni ;i strdini, Ed. Viga rcmaneasca, 1926, p.162-176
N. lorga, Istoria literaturii romdne;ti, Ed. Adeverul, vol. I, Crearea formei, 1934, p.
327-338 ; vol. II, in al-Lib:wed fondului, p. 168-170 ; E. Lovinescu, Critice, vol. IV,
V (1927) ; E. Lovinescu, Istoria literaturii romdne contemporone, Ed. Ancora, 1926,
vol. I, p. 96-103, 163-165 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu ;i postentotea lui critic6,
Editura casei scoalelor, 1943, P. 113-151 ; N. Manolescu, Poezia lui Duiliu Zomfl rescu,
Contemporanul, 1963, nr. 43, P. 3 ; N. Manolescu, Nuvelele lui Duiliu Zamfirescu, Lecturi
infidele, EPL, 1966, p. 27-45; I. Negoitescu, Duiliu Zamfirescu, poet, In Viaça ram&
neascd, 1966, nr. 1; N. Petrascu, Duiliu Zamfirescu, Ed. Cultura nationala, 1929 ; Al.
Sandulescu, Portrete de familie i 0 corespondent6 de tip flaubertian, Pogini de istorie
¡iterará, EPL, 1966, p. 5-94; Al. Sandulescu, Duiliu Zamfirescu, memorialist, In
Romdnia ¡iterará, nr. 3, 16 ianuarie 1969 ; Al. Sandulescu, Fama Lipschii", primul
periodic romdnesc si redactorii sdi, In Romdnia ¡iterará, nr. 10, 6 martie 1969 ; Al.
Sandulescu, Duiliu Zamfirescu, (micromonografie), Ed. tineretului, 1969 ; M. Sebastian,
Duiliu Zamfirescu - Titu Maiorescu In scrisori, In Reporter, 1937, nr. 14, 4 aprilie, p.
2 ; Vladimir Streinu, Duiliu Zamfirescu In scrisori, In Luceaförul, 1967, 8 aprilie, p.
1; Tudor Vianu, Arta prozatonior romBni, Ed. contemporana, 1941, p. 181-189;
Mircea Zaciu, Masca geniului, EPL, 1966.

698

www.dacoromanica.ro
DELAVRANCEA

Delavrancea s-a ndscut la 11 aprilie 18581, In mahalaua Delea Noud din


Bucuresti. Tani, care se numea $tefan Tudoricd Albu, dei In felurite acte fusese
trecut si cu alte nume (Gheorghe Stefan Sohdteanu, Gheorghe Stefan, $tefan Plugaru,
$tefan Tudor, George Stellnescu) 2, era coborTtor din familia unor ciobani vrIn-
ceni asezati cu turmele pe molla Filipesti din satul Sohatu (1Ifov). Cdsdtorit cu
lana (Eana sau Ana), originard dintr-un sat vecin (Postdvari), $tefan Tudoricd Albu
se strämutase la marginea Capitalei, unde pInd la 59-60 de ani a umblat zi si
noapte pe drumuri pe ploi si pe viscole", fiind staroste al cärutasilor ce transpor-
tau grTul In schelele de la Giurgiu si Oltenita. Barbu, care primi numele de la
nasul Nicd Pescarul, era prTslea familiei, In care se ndscuserd noud copii. Creste prin-
tre vii si porumbisti, pe drumul prdfos al mahalalei, In chiotele grinarilor si ne-
chezatul cailor, vrdjit de atmosfera folcloricd pe care o conservau Inca nealteratd
acele straturi aluvionare. isi Incepe Invdtdtura de carte cu Nea Nicutd" (diaco-
nul Ion Pestreanu de la biserica Sf. Gheorghe Nou), care in schimbul unei sfán-
toaice pe luna II deprinse sä citeascd pe felurime". Trece apoi, In urma unui
memorabil examen de admitere, evocat In Domnul Vucea, la scoala sucursald nr. 4
din coloarea de Negru si, In sfIrsit, la scoala domneascd de la maidanul Dulapului 3,
unde-I cunoaste pe Ion Vucitescu, prototipul nuvelei. Doctor In cele patru clase
primare", Barbu rämTne un an acasd, probabil din pricina lipsurilor materiale, ca
mai firziu sd fie Inscris la liceul Lazar", de unde se muta curind la Sf. Saya" 4.
In anii 1870-1877, el ascultd lectuile unor profesori cu renume ai Capitalei din acea
vreme, ca Massim, directorul liceului, D. A. Laurian si Anghel Demetriescu, das-
cdli de filozofie si istorie, deveniti mai tTrziu amici apropiati ai scriitorului. Din
punct de vedere psihic, bdiatul trece printr-o crizd, care nu e numai aceea a
pubertdtii. Contactul cu orasul, cu civulizaçia, cu morala de atItea ori dubioasd a
claselor superpuse", TI descumpänesc pentru multa vreme. Copilul acesta de tdrani
cldcasi, nestiutori de carte, crescut In mijlocul naturii si In duhul unor traditii

I Al. Sdndulescu, Delavrancea, EPL, 1964, P. 243-244.


2 Emilia St. Milicescu, Barbu Delavrancea, studiu biobibliografic, Editura de Stat didactic& si
pedagogicA, 1958, P. 6 ; Vd. si studiul introductiv al aceleiasi autoare la edi.0a Opere de Barbu
Delavrancea, EPL, 1965.
3 /bider), p. B.
4 Ibidem. 699

www.dacoromanica.ro
firesti ca natura, milenar statornicite, suportd cu greu conventia sociala, In care
e tentat sá vada numai falsitate si ipocrizie ; complicatiile vieii moderne TI deru-
teazd si-I obosesc, vulgaritatea TI jigneste, brutalitatile TI revolta. Elevul intern
de pe bancile liceului Sf. Saya" se manifestO ca o sensibilitate rdnita, ultragiata,
asa cum a si marcat-o mai tIrziu In nuvela Bursierul. E sensibilitatea viitorului des-
raclacinat si inadaptabil, tipul literar care circuld prin atTtea din scrierile lui Dela-
vrancea. Datorita acestui fond liric, debutul sdu se produce mai 'Inn ca poet,
cu o plachetd de versuri azi uitata, Poiana lungcl (1878)5, ce aduna recolta destul
de anemicd a adolescentei, pastorald si idilicd, sentimentald si dulceagd. Volumul
pe care autorul si I-a retras din circulatie In momentul In care Eminescu publica
In Convorbiri literare" Povestea codrului si Singuratate, reprezintd mai mult decTt
un interes documentar. El are semnificatia unui gest. Scriitorul nu va Inceta nido-
data sa fie poet, chiar dacd versurile nu vor fi mesagerii
Anii studentiei la Facultatea de drept (1877-1882) coincid cu publicarea pri-
melor Zig-Zaguri" din Romania libera, unde Incepe sa colaboreze cu sprijinul
profesorului D. A. Laurian. Argus, acesta e pseudonimul tInarului autor, Tsi etaleaza
de pe acum citeva particularitati ale temperamentului si scrisului sau. in Misu et Co.
prefigureazd poate mai spontan decTt in nuvela Parazitii portretul unui politician
liber-schimbist, veros si fanfaron, Inrudit cu eroii lui Caragiale, In descrierea scoalei
sau a balului schiteazd primele exercitii de pamflet, In care sentimentul de repulsie
fatd de societatea timpului e purtat In suvoiul de fraze prea discursive si retorice,
anuntInd stilul stufos si redundant al autorului. Zig-zaguarile" ascund In germene
predispozitia picturalä, precum si tentatia naturalistd, spiritul de observatie, uneori
acida, dar si lipsa puterii de sobrietate si de adIncime psihologicd ce va caracteriza
prea multe din paginile prozei lui Delavrancea. Este epoca In care tIndrul o cu-
noaste pe Elena Miller-Verghy, distinsd intelectuald, In pensionul cdreia va fi che-
mat sa tind prelegeri de literaturd si filozofie si unde se Incheie o prima etapd a
procesului sau de formatie.
Cu ajutorul familiei Verghy, dar si a fratelui sdu Nicu Stefanescu, avocat cu
dare de mInd, si al ziarului Romania liberò, Delavrancea pleacä In 1882 la Paris,
In vederea preatirii tezei de doctorat In drept. Locui In rue de la Sorbonne, In
plin Cartier Latin, aproape de Universitate, de grddina Luxemburg si de cafeneaua
Cluny, punctul de IntTlnire al studentilor si bursierilor romani. HotdrI sd urmeze
cursurile Dreptului gintilor, Economia politica si Dreptul natural si sà studieze
istoria si filozofia. Nu-i rdmIn strdine anatomia si fiziologia comparatd, de unde
va Imprumuta sugestii Intr-o nuveld pOtrunsd de scientism ca Liniste. ate dintre
cursurile juridice indicate mai sus vor fi fost audiate e greu de spus. Faptul ca.
Barbu $tefanescu nu se prezintd la examenul de doctorat ne face sd credem
le-a abandonat curInd, IndreptIndu-si atentia catre alte aspecte ale bogatei culturi
franceze. intr-adevdr, zile Intregi poate fi vazut in sdlile muzeului Luvru, extaziat
In fa-0 Giocondei lui Leonardo da Vinci, figurd ce-I va pasiona pInd la sfIrsitul
inzestrarea plasticd, manifestatd de pe bancile liceului si de mai Inainte,
pe vremea and copilul se minuna de sfintii si balaurii zugräviti de mesterul Bur-
ghelea (Domnul Vucea), Isi descoperise aici terenul cel mai prielnic, unde putea
sd se dezvolte. TIndrul roman cunoscu marile capodopere ale artei universale, de
la maestrii Antichitdtii si ai Renasterii pInd la contemporani. Salonul parizian din
700 5 Al. SAndulescu, op. cit., p. 245.

www.dacoromanica.ro
a
, NJ.

4 A' f' y

,SarbJ 5tefeinescu-Celc,rcnceo cu Ch.:a sa,


Cella

04011 5

1 M./

:rh:, , ,a,r=i5411=11321212iii4=5114

-
. .

'
,11:

'

1883 gäsi In Argus, care trimitea Romani& libere o lunga serie de zig-zaguri", pe
unul din cei mai devotati cronicari. La Paris, el Tsi largi considerabil cultura lite-
rara printr-un contact mai strins cu opera lui Balzac, pe care-I socotea cel mai
mare literat al Frantei din secolul al XIX-lea" 6, cu scrierile lui Emil Zola si ale
fratilor Goncourt, a caror glorie era acum la apogeu. Naturalismul francez, pe
de o parte prin scientism si pozitivism, pe de alta, prin acea écriture artiste"
avea sa constituie una din principalele teme de meditatie teoretica ale scriitorului
si totodata una din influentele cele mai vizibile. sa notam ca Delavrancea era deo-
potriva un mare admirator al lui Shakespeare, cd citise pe Edgar Poe, ca nu-i erau
straini Tolstoi si Dostoievski, spre a nu mai vorbi de literatura franceza, de la tru-
badurii evului mediu la simbolisti. Dorinta de a-si infringe temperamentul romantic,
sub Tnriurirea momentului pozitivist, Ti Tndreapta interesul spre ceea ce numea II-
teratura shakesperiana", evolutiunea naturalista" : voiesc o haina noua : nu port
vechituri romantice ; dispretuiesc si sapca lui Shakespeare si fesul lui Gautier si
eroii lui Hugo" 7. Dar Delavrancea nu e deloc un spirit detasat, capabil de obiec-

° Delavrancea, Scrisoare citre Elena Miller-Verghy, Biblioteca Centrala de Stat, Fondul St.
Georges, Ms. 18.164.
Ibidem, Ms. 18.132. 701

www.dacoromanica.ro
tivitate" si de o reprimare sistematicd a lirismului. Din contra, anii studentiei
si stagiul parizian poartd cu ei vIltoarea unei crize romantice cared apropie de
Eminescu din Särmanul Dionis si Cezara, din Epigonii si mai ales din Scrisori. Psiho-
logia bursierului neconformist, pe care-I stinghereau conventiile sociale ajunge
la forme violente de respingere si negare. Fondul sdu de cinste i puritate morald
nu poate accepta sistemul de viatd" pe care i-I oferd societatea, fals si viclean"8,
se inabusd In mijlocul unui veac al cdmdtarilor", al impostorilor, parvenitismului,
ipocriziei si lasitätii. De aici, deziluzia, dezgustul, un fel de serbd universala, pe
care Delavrancea o exprimd In scrisorile sale care Elena Miller-Verghy, prefigurIn-
du-si eroul inadaptabil, parca mai convingdtor In aceasta schitá spontan-autentica
deet In proza artificioasd dd mai tTrziu. Delavrancea se simte ca i Trubadurul, un
sdlbatic exilat In civilizatie", un sceptic si un deceptionat, cu convingerile intime
clainate. Firea lui revoltatd i robitä de dezgust" e Insetatd eminescian i rous-
sauist de patriarhalitate, nazuind spre un ev primitiv, spre natura mumd, care nu-
mai ea reuseste situeze In spatiul purei contemplatii estetice si dea sen-
timentul ataraxiei.
Setea de linistea binefdcdtoare, terapeutica, a naturii pe care o contrapune
,,zgomotului barbar al civilizatiunii schiloade" se Tnsoteste la Delavrancea cu dorul
de copilarie, cu tirania" amintirii. Si aceasta e vazuta In acelasi mod antitetic
Ma Invioreazd amintirile, sInt singurele comori ce le posed In viatd, sInt singu-
rele vise ce-mi acoperd prezentul cu un rai. Amintirea nu e cleat Trilocuirea lui
acum cu odinioard, e Inlocuirea unei vieti cu alta viatd, a unei deceptii cu o mul-
tumire iluzorie" 9. in portretul psihologic al ttnarului Barbu Delavrancea desci-
fram nu numai trasdturile viitoarelor sale personaje (Trubadurul, doctorul din
Liniste, lorgu Cosmin), dar mai toate motivele nuvelisticii, ca si elementele ei
stilistice. Autorul si-a proiectat personalitatea liric si autobiografic, adesea fart' prea
multa inventie.
De la Paris, Delavrancea trimite României libere corespondente" In care
descrie carnavalul traditional si pitoresc de la jurnatatea postului (Mi-Caréme) sau
consemneazd mThnit moartea lui Gambetta, pe care-I admira ca orator, si inau-
gurarea monumentului lui Michelet, tribunul neobosit al popoarelor apdsate si,
Indeosebi, de ginte latina". Aceluiasi ziar trimite nuvela Sultanica, iar in scrisorile
adresate familiei Miller-Verghy, mereu mai tulburate de nelinisti, expresia dorului
de lard cared definea Inca o data pe romanticul vitalist, cu simturi ascutite, pasio-
nat de lumina' si culoare.
Delavrancea se Intoarce In lard In 1884, dupd ce vizitase Italia, cu monumen-
tele ei celebre si peisajul fermecator care-I va inspira In Fanta-Celia. Nu-si trecuse
doctoratul, In schimb venea cu o pretioasd experientd intelectual-artisticd. La
Bucuresti Tsi regaseste prietenii, pe I. L. Caragiale si pe Al. Vlahuta (cunoscut prin
corespondentd), pe cei de la Romania fiber& unde se numärd printre vechii colabora-
tori. Dupd un scurt stagiu ca prim redactor la Epoca, ziar al tinerilor conserva-
tori, condus de Gr. Pducescu, dupd o singurd colaborare la publicatia socialistä
Drepturile omului, Delavrancea semneazd o vreme (Cu acelasi pseudonim Argus) can-
canurile politice" In Lupta lui G. Panu, face sd apart' cloud numere din Lupta lite-
rara (1887), pentru ca In toamna lui 1887 scriitorul sà intre In redactia Revistei
noi, conclusd de B. P. Hasdeu, atras si de personalitatea fascinantd a marelui sa-
8 I. E. Toroutiu, Studii i documente ¡iterare, vol. V, p. 334-336
702 8 Wdem, p. 368.

www.dacoromanica.ro
vant, iar gazetarul sa-si angajeze neostenitul condei ziarelor liberale Democrap
si Vointa nationalel. Anii acestia, pIna In 1894, and oratorul va fi ales deputat In
colegiul II la Ploiesti, s'int cei mai productivi. Delavrancea, care-si va semna opera
de aici Incolo numai asa, In amintirea strabunilor sal vrinceni, publica volumele
Sultänica (1885), Trubadurui (1887), Parazitii (1892), Intre vis si viatä (1893), se afirma
ca un orator de mare talent la tribuna Ateneului si la Intrunirile publice, ca un
publicist pasionat si inteligent, abordInd variate aspecte ale artei, ca un ziarist
si un pamfletar, care dui:A expresia lui N. lorga taia rani acrinci In sufletul adver-
sarului". Gazetaria ocupd o parte Insemnata a activitani lui Delavrancea si, cu
tot caracterul ei perisabil, va trebui sä ne retina pentru cIteva cupe atentia. Cu
atIt mai mult, daca vom alatura-o activitätii oratorice a scriitorului, cu care e In-
d eaproape In rudita.
Doua probleme de o mare importantd I-au solicitat In permanenta pe redac-
toru I Vointei nationale si pe Inflacäratul vorbitor de la sala Dada" : problema
taraneasca si aceea a unitani nationale. in apararea lor si-a pus tot patosul si pu-
terea lui de convingere, Intreg talentul sau, care face o figura aparte In istoria
ziaristicii si parlamentarismului romanesc. Denuntarea suferintelor taranimii soli-
cita' and pe economist si statistician, ca In conferinta Thranul nostru si teiranul mize-
riei, and pe acuzatorul fulminant, ca In articolele Fiji poporului si sareicia poporu-
lui si Täranii sau In discursul Regimul, and pe scriitorul profetic, ImprumutInd
parca vocea istoriei ca In Lumina' tuturor sau In Nit/lint i drepturi. Stilul e de obicei
descriptiv si oral, pitoresc prin ornamentatie folclorica, sau naturalist prin crudi-
tate verbalä. La fiecare pas ne asteapta o interpelane, urmatä fulgerätor de
ráspunsul casant, cerind prin Insasi realitatea lui cruda, pedeapsa:
.,Si ce au mai facut pentru tarani ? I-au legat cot la cot si i-au purtat postii
Intregi pe jos, sub loviturile de bice si de sabie, pentru a-i aduce In capitala
tarii, ca pe niste prizonieri, fart nici un drept uman.
$i ce au mai facut pentru tarani ?
Au umplut puscariile cu ei si i-au tinut acolo, morn de foame si torturan ...',1o.
Sau Intr-un discurs:
Cum v-an purtat cu satenii revoltati de mizerie, revoltati de biruri, revol-
tan de reaua si barbara administranune ? Intins pe oameni la pämTnt, dupà ce
a Incetat once miscare, si bdtut pîna la sInge"11.
In aceeasi tonalitate interogativa si sacadataIsi construieste portretele, cu un sar-
casm gros,taránesc, de o expresivitate pamfleticd ce-I anunta de la distanta pe Arghezi
,,De mirarea dumitale eu nu ma mir deloc. C5 d-ta si multi ca d-ta, sa nu cunoasca pe
satenii nostri, fie ei de la Dunare, de la Olt, de la Prut, sau de sub tamba Carpatilor,
aceasta n-are de ce sä ne mire. Ce-ati Tnvätat, boierule, si unde ai Invatat, spre a
ne cunoaste pe noi, In firea, In graiul si in nevoile noastre ?"
Te-ai Intors de ieri, de-alaltaieri din petrecerile capitalelor mari, In Capitala
si ajuns aici ce mi-ai fácut ? Plimbari, bauturi, mIncare, teatru, cluburi, cafenele,
cum zicen d-voastra, intrigi amoroase, trai, nu glurna, pe bani gata, de la parinti,
de la neamuri, sau de la noi, din haznaua vistieriei, din toate acestea nu ai si nu
aven de unde a ne cunoaste, a ne Tntelege si a va da seama de datoriile voastre
fata de noi si de drepturile noastre fatd de voi" 12.
1° Tdranii, Vioto national& 1892, nr. 2224, 19 mar-tie (Semnat*).
Regimul, discurs rostit de dl. Barbu Std. Delavrancea, Bucure;ti, 1894.
Acela5i taran, Boierule, Vointo ncrOonald, 1893, 13 noiembrie. 703

www.dacoromanica.ro
Originalitatea, ca i popularitatea gazetarului i oratorului Delavrancea se datorau
färd Indoiald talentului sdu literar, capabil de o mare captatio benevolentiae", dar
unui farmec personal care-I individualiza pregnant printre oamenii politici ai tim-
pului. Apdrdtorul cauzei tdrdne0 nu era un simplu avocat, pledInd cu detaare
profesionald, ci un Wan prin obTrie, purtInd In piept o simtitoare inimd Tardneasca,
Tnfiorata de bucuria antecelor i basmelor, Innegritd de suferinte nedreptate.
l

Oratorul Delavrancea se considera, metaforic vorbind, legatarul testamentar al unor


veacuri Intregi, care gldsuiau acum prin el. De aceea, un discurs ca Pdmînt i drepturi
contine pagini de vibranta poezie mesianicd, intr-un stil solemn-confesiv, electrizant
pentru auditoriu.
Eu nu pot sd uit cà grit copilul tdranului cldca Improprietdrit la '64 ! Nu pot
sá uit ceea ce am Tnvdtat de la cei mai mari dascdli ai mei, de la pdrinti : basmele,
antecele, obiceiurile, limba, aceastd comoard de limbd, unde se gäsesc bogdtiile
cu duiumul, In care mi-am spus durerea i dorul Incercat sd mà apropii de
un ideal ce s-a depdrtat cu pa0i fácuti Inspre dInsul. Strdbunii mei se pierd In haosul
iobagilor, suferind cu ceilalti Idrani deopotrivd lipsa, l foamea, i ndairile". SInt
din ei, grit al lor, sTrit al lor fa'rd sà vreau. S'Int al tdranilor, Ti iubesc fatal. De
ei mà leagd suferintele moOlor l strdmoilor mei. in mine se adund suferintele veacu-
rilor trecute i les la iveald, i le dau In clipa aceasta graiul pe care li-I pot da !"
Ace14 suflet Infldarat este Delavrancea In articolele i discursurile consacrate
unitAtil noastre nationale, pe care a sustinut-o i a apdrat-o cu o admirabila consec-
yenta. Ales deputat liberal In 1894, dupd ce rostise rdsundtorul discurs Rolul
drepturile romeThilor transcarpotini Cestiunea national& el va pdrdsi partidul, in
momentul and D. A. Sturza, ajuns la guvern, trädeazd cauza Transilvaniei. Militant
'MC& din tinerete, mai 'inn pentru unitatea culturald, lar apoi pentru unitatea poli-
tica' a romdnilor de peste munti, Delavrancea nu ocolqte nici un mijloc pentru
a le veni In ajutor. Poarta' campanil de presd, activeazd ca vicepreedinte al Ligii cul-
turale, sine cuvIntdri, transportd chiar fondurile necesare luptátorilor transilvdneni
din procesul Memorandului", cdIdtorind In straie tärdneTti, spre a nu fi recunoscut
de autoritáti. Pentru el chestiunea nationald cuprinde in ea sperantele, iluziile
visele noastre, nu de un an, nu de un secol, ci de o indefinitä duratd i de o Mal-
ti me de la care pururea ne vom inspira. Cind aceste aparente, iluziuni i vise vor pieri,
istoria noastrá se va incheia ca a tuturor popoarelor care nu mai exista" 13.
Argumentatia sa invocd, pe linia cronicarilor i a istoricilor din secolele XVIII
XIX, comunitatea de origine, de limbd, de culturä i de suflet, pe care arcul car-
patic a consolidat-o i n-a risipit-o Soarta, nenorocirile, au putut desparti un popor,
idealitatea lui a ramas identicd. in acest Inteles, Carpatii nu au despärtit fiinta noastrd
In doud, ci i-au mentinut Intregimea ei, addpostind In vremuri de urgie pentru a
revarsa mai apoi, d-o parte i de alta, aceea0 doind, In aceegi limbà, mi catá de ace10
geniu" 14.
In discursul amintit, Rolul i drepturile romanilor transcarpatini, oratorul denuntd
imperiul austro-ungar ca puKdrie de nationalitáti", descriind cu aceeai pand Inmu-
iatd In amar starea de adevdratd roble la care fuseserd adt4 cei trei milioane de romdni
de peste munti

Delavrancea, Rolul i drepturile ronulnilor transcorpatiniCestiunea nationald, BucureFti, 1894.


704 14 Discursul d-lui B. St. Delavrancea, In Drcpelul, 1897, 23 septembrie.

www.dacoromanica.ro
Ei sTnt redusi la iobdgie, leggi pämTntului, vInduIi cu pdmIntul, si mai tirziu
sclavia albd se practicd de nobilii maghiari : unii din romdni sInt vInduTi la tIrg
ba pe aiurea sInt InjugaTi In juguri, ca vitele. Femeile sTnt datoare a lucra toatd
saptdrnTna la baronesele trTndave si crude ... Copiii sTnt pedepsiti ca pentru crimd,
daca ar fi Tncercat sdInveIe carte. Tdranii sInt obligai sA munceascd mai tot timpul
anului pentru aceia care nu trdiau decTt In vTnatori si betii cumplite. Nobilii unguri
au dreptul de a trage In teapd, jus patibuli, i de a decapita, jus gladii, pe romdni, fdrd
ca ei sä poatd porni judecatd contra seniorilor, chiar cTnd ar fi fost prinsi Tntr-o
crimd flagranta.
Pardsind partidul liberal, Delavrancea adera pentru puIin timp la gruparea dra-
pelistd a lui P. S. Aurelian (numele venea de la ziarul Drapelui), ca in 1899 sd intre
In partidul conservator, care TI numeste primar al Capitalei. Va fi apoi deputat de
Putna, Mehedinti si Vaslui, vicepresedinte al Camerei si Tntr-un tTrziu ministru al
lucrarilor publice. Politica TI absorbise cu totul, rapindu-I de la masa de scris pentru
ani TndelungaIi. Singurul contact cu literatura si arta i-I asigurau pasiunea lui pentru
poezia populard (va rosti repetate conferinIe despre doind, dupd ce Tinuse un curs de
folclor la Facultatea de litere In 1892) si marii prieteni, I. L. Caragiale, Al. VlahuId,
N. Grigorescu.
La vechile unelte literare nu se Tntoarce Delavrancea decIt dupa rdscoalele din
1907, care-I afecteazd si pe el. In momentul cInd, spre surprinderea tuturor, dd la
iveald trilogia Moldovei : dramele Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafärul
(1910). Patriotismul gazetarului si oratorului se cristaliza acum In forme superior
sensibile si opera lui literard Tsi gäsea un rasunet necunoscut mai Tnainte. Urmard
piesele dramatizate dupd nuvelele lrinel i Hagi-Tudose, care nu se bucurd de succesul
dramelor istorice. Anii neutralitäTii TI solicitd pe Delavrancea din nou, tundtor, la
tribund. Discursul de receplie la Academie, Din estetica poeziei populare (1913),
precum si Patria i patriotismul (1915), Pämlnt i drepturi (1917) constituie piese anto-
logice, mdrturii ale unui patriotism sincer, exprimat uneori prea bombastic, dar cu
o superbie Várdneascd, pioasa fatá de glia si istoria strdmosilor, faIa de datind si tra-
ditie, cu o Tnaripare poeticd ce-si sorbea puterile din duhul milenar al basmului si
cIntecului popular.
Delavrancea se stinge in lasul refugiului la 29 aprilie 1918, cu mIhnirea de a nu-si
fi vazut realizat visul pentru care militase fard odihnd. pTnd In pragul mortii, unificarea
nalionald a Romdniei, ce avea sd se Tndeplineascd foarte curInd.

Gazetar si publicist de prima mdrime, atent la mai toate aspectele vietii cultural-
artistice ale timpului, Delavrancea nu putea sA nu-si exprime convingerile si preferin-
tele, sa nu formuleze opinii, si uneori In cadrul unor aprinse polemici. Contributiile
sale Tri domeniul folcloristicii si al criticii plastice sTnt remarcabile, iar Tncercarea de
a teoretiza si susIine printre primii la noi naturalismul, foarte modern pe atunci, dei
fdra fermitatea unui contemporan ca C. Mille, ne relevd principala contradicTie interna
a lui Delavrancea, dintre temperamentul accentuat romantic si voinTa de a se disciplina
sub influen-p. pozitivismului. Atitudinea aceasta teoretica e de naturd sa expl ice macar
In parte oscilaVile artistice ale scriitorului, precum si caracterul baroc al operei sale. 705

45 - C. 178

www.dacoromanica.ro
, , ft- 1

acirni Telavra ccn


_":7, Hotdril, folclorul a Insemnat o idee di-
rectoare a ideologiei lui Delavrancea, deter-
minIndu-i o conduit& care o continua pe
aceea a pasoptistilor, si nu mai putin a Con-
vorbirilor literare. Pentru evocatorul nostalgic
al vremurilor patriarhale de odinioard",
creatia populard devine aproape un mit, pe
care-I va glorifica de atitea ori, un model
estetic, pe care-I situeazd In perspectiva
universald, o componentd majora a specifi-
cului national. Ceea ce aveau sd realizeze
specialistii mai tIrziu, Incearcd Delavrancea,
cu pasiunea lui de romantic si cu sufletu I ski
crescut In muzica strävechilor melopei, pe
care le ascultase uimit In copildrie. Prie-
tenia cu B. P. Hasdeu si prezerrta In redaclia
Revistei noi" contribuie, nendoios, la acrin-
cirea cunostin-telor folcloristice ale scri-
itorului, care era foarte bine informatin ma-
terie. S-ar putea spune cd discursul de re-
ceptie la Academie, Din estetica poeziei popu-
lare (1913) si I-a pregdtit cu multi ani
Inainte. Repetate conferirrte despre limba si
literatura populard si despre doind, articole
entuziaste despre culegdtori ca G. Dem.
Teodorescu si Artur Gorovei si povestitori
ca Petre lspirescu, un curs de folclor Iinut
Delavrancea parasind Pegasul literaturii In 1892 la Facultatea de litere, spre a nu
pentru Rosinanta politicei" caricatura vorbi de influenIafolcloricd ce se simte In
de N. Petrescu-Gaina. Intreaga sa opera a nuvelistului si gazetaru-
lui, Il recomandau din plin pe viitorul aca-
demician.
La baza concepTiei lui Delavrancea std. ideea romantic& devenitd o idee fu nda-
mentald a esteticii moderne, si anume cd geniul popular si national este implicat cu
necesitate In opera de artd autentica.
Din acest unghi, vor fi tratate mai toate problemele ce vin sub condeiul publi-
cistului, fie cd discutd despre folclor, fie cd polemizeazd pe o tema de poezie contem-
porand, fie ca scrie despre artele plastice.
Spre deosebire de scriitorii de la Dacia literarel i chiar de Titu Maiorescu, care
au elogiat frumusetile poeziei populare mai mult la modul admirativ-general, Dela-
vrancea se supune la obiect, intentionInd sA pdtrundd structura interioard, sd deta-
seze o individualitate si sA defineascd o tehnicd artisticd, o esceticd. Rezultatele sInt
uneori de-a dreptul surprinzdtoare si o istorie a folcloristicii romdnesti nu le va
putea ignora niciodatd.
sa ne oprim, de pildd, la consideratiile scriitorului din discursul de receptie
706 la Academie.

www.dacoromanica.ro
Cum am spus, doina ca specie liricd de o mare varietate a stat permanent In centrul
aterrtiei lui Delavrancea. Pentru a ajunge la o defini-tie justa, el intreprinde, ca de
obicei, cercetdri multilaterale. Ti citeste pe cronicari, prefetele si articolele devenite
clasice ale lui V. Alecsandri, A. Russo, C. Negruzzi si bineIrrteles ale Invd-tatului
sdu prieten si sfdtuitor B. P. Hasdeu. Prin studiul Doina, Originea poeziei poporane la
români, ajunge la Dimitrie Cantemir, care In Descrierea Moldovei clddea o prima ex-
plicatie cuvIntului doinel
Se vede cd acesta, noteazd autorul Hronicului vechimii moldo-vlahilor, a fost
numele obisnuit la daci al lui Marte sau al Belonei, cdci cu el Incep toate dntecele,
In care se antä faptele rdzboinice si moldovenii II folosesc Indeobste ca pund
Inaintea antecelor lor".
Subscriind aceastä idee, dezvoltatd de Hasdeu, care trdsese concluzia cà doina e
de origine dacicd si cd nu poate fi confundatd cu melancolica elegie", Delavrancea se
pronun-td Impotriva interpretdrii romantice de la mijlocul secolului trecut, potrivit
cdreia, cum zice Alecsandri, doinele sInt antece de iubire, de jale si de dor, plIngeri
duioase ale romanului In toate Imprejurdrile vie.tii sale". Noile culegeri de literatura
popular-a, precum si studiile filologice si istorice ale lui Hasdeu, creaserd premizele
unei definitii mai largi si mai exacte. Pentru Delavrancea, ca si pentru maestrul sdu,
doina a fost dntecul de vitejie al maselor, avInd, initial, un caracter bdrbdtesc,
optimist". Asa se explicd revolta si vehemen-ta dntecelor de haiducie, care dupd
opinia autorului piesei Apus de soare au evoluat din cele mai vechi dntece rdzboinice.
Conferin/ele despre poezia populard, ca si discursul de recepTie la Academie,
au la bazd, In ceea ce priveste interpretarea esteticd, teoria lui Lessing din cunoscuta
lucrare Laocoon, oder Ober die Grenzen der Malerei und Poesie (1766), In care marele
scriitor si estetician german stabilea o deosebire eserrtiald Intre poezie si artele plas-
tice. indreptatd contra descriptivismului, Loocoon contine unele idei foarte intere-
sante, pe care autorul Fanta-Cellei le-a Imbrdlisat In Intregime, aplidndu-le uneori
pInd la exagerare atIt In studiile de folclor, citsi In activitatea sa de cronicar plastic.
Cea mai valoroasd laturd a contributiei lui Delavrancea In domeniul folcloristicii
este aceea consacratd verbului plastic In creatiile poporane" Aici ni se dezvaluie
pe de-a-ntregul spiritul anal itic original, acuitatea observatiei, cunostirytele este-
tice ale scriitorului.
impdrtind verbele In abstracte i plastice, Delavrancea se ocupd de cea de-a doua
categorie, subliniindu-i caracterul concret (plastic) si polisemantismul. Din aceastd
pricind, verbe ca a pedestri sau a izbi (de remarcat exemplele din cronicari !) care
designeazd mai multe actiuni sTnt numite verbe-sumd. (Ex. a pedestri = a descdleca,
a se aseza In corp de armed, a desfásura lupta). Verbele plastice fiind foarte sugestive,
au tendinta de a destepta In mintea vorbitorului imagini complete. Asa sInt verbele
onomatopeice (a chiui, a tipa, a cläntáni, a rdbufni etc.). Observatiile si clasificdrile
autorului sInt ale unui om de bun simt, care stdpIneste spiritul limbii, si care, tocmai
de aceea, condamnd diversele sisteme lingvistice aberante (latinist, italienizant),
precum si tendiryta asa-zis patrioticd" a unora de a elimina din limbd cuvintele ne-
latine. Verbul plastic a exprimat Intotdeauna o imagine artisticd, dar si o necesitate
In mnemotehnicd, pe care o resimtea marele autor anonim, neavInd la dispozitie, cum
spune Delavrancea, parafrazIndu-1 pe Alecu Russo, dedt lancea si plugul. Era nevoie

Dalavrancea, Verbul plastic $i creaOile poporane, In 5ez5toarea, XXXVII, vol. XXV, 1929,
p. 17-28. 707

www.dacoromanica.ro
de cuvinte Cu o intensa coloratura afectiva, care sa poatá emotiona, i sA Intipareasca
bine In memoria urmasilor ceea ce nu putea ramTne Inca prin scris.
Inca din Cursul sau de folclor din 1892, entuziastul profesor afirmase multe
dintre ideile ce revin In studiile si conferintele despre doina, despre natura i verbul
plastic In creatiile poporane". ldeea fundamentará ramIne Tnsa aceea a unitatii noastre
nationale de suflet, de limba si destin
Ad (In poezia populara, n.n., AI. S.) e unitatea romanilor de pretutindenea:
o unitate perfecta de limba, de aspiratiuni i creatiuni ; pentru basmele, legendele,
snoavele, ghicitorile, doinele i rapsodiile epice ale romanilor nu exista munti
ape. De dincolo au trecut aici, cele de aici au trecut dincolo, din Moldova pretu-
tindeni si de pretutindeni In Moldova.
Nu e durere cIntata, nu e dragoste fericita, nu e primejdie cadertata si rimata
care sa nu fi pätruns pe tati romanii ca printr-o endosmosie miraculoasa" 16.

Animator si teoretician al folclorului, unul dintre cei mai interesanti pe care i-a
cunoscut istoria literaturii noastre, autorul discursului Din estetica poeziei populare
este In acelasi timp aproape paradoxal, un sustinkor al realismului si al naturalis-
mului. Chiar daca In aceasta privinta ideile sale sInt mai confuze si mai neconsecvente,
ele poartd semnificatia unei atitudini originale pentru romanticul Delavrancea, care
se voia un scriitor al epocii sale, dominata de scoalaflaubertiana si zolista. Entuziasmu I
sau nu va fi aici de durata, lar ecourile In propria-i opera nu vor avea totdeauna rezul-
tatele cele mai fericite, dar atitudinea, foarte activa In tinerete, denota un spirit re-
ceptiv la modernitate, asa cum nu va fi de pildd In cazul impresionismului din pictura.
Intr-una din primele sale cronici teatrale din Romania literard, Giacinta Pezzana
Gualtieri Delavrancea (pe atunci Argus) Tncerca sd disocieze notiunile de clasi-
cism, romantism i evolutiunea naturalista", manifestIndu-se de-a dreptul rebel fata
de conventionalismul teatrului clasic si de recea declamatie academia pe care o iden-
tifica In tragediile lui Corneille si Racine.
Tfnarul pleda In fond pentru respectul naturii i sensibilitäii umane, domeniu In
care clasicii, prin estetica lor normativ-prohibitivd ramIneau In mare masurä deficitari.
Dupa ce, Tntr-o foarte scurta paranteza, Ti condamna pe romantici (chiar el,
temperamentul romantic I) pentru rolul excesiv acordat imaginatiei, se opreste la
curentul literar, caruia Ti subscrie patetic : O nouä evolutie literara a Inceput sa
se ridice : evolutiunea naturalista, o literaturd shakesperiana, mai stiintifica. Pe
acest drum larg si sigur, drumul naturii, au inaintat si au pierit luptInd talente si genii,
putine la numar, dar teribile pentru vrajmasii lor (desigur, clasicii i romanticii
n.n., Al. S.) armate fiind cu zale otelite de adevar. Baconism literar, experienta si
observatie ; lupta psiho-fiziologica ; iata In cloud cuvinte caracterul naturalismului."
Cu toata confuzia existenta prin asocierea lui Flaubert si Zola cu Balzac si mai
ales cu Shakespeare, accentul cade pe coeficientul de noutate adus de naturalism
observatie riguros scientista, experienta, dualitate psiho-fiziologia idei de care nu
va fi deloc strain atunci cInd va scrie Trubadurul, Liniste, lancu Moroi si chiar Hagi-

Barbu Delavrancea, Opere, vol. V, edi/ie Ingrijità, studiu introductiv, note si variante, glose
bibliografie de Emilia St. Milicescu, EPL, 1969.
11 Argus, Giacinta Pezzana Gualtieri, In Rorndnia liberä, 1881, nr. 1139 si 1148, 27 martie
708 si 7 aprilie.

www.dacoromanica.ro
Tudose. Dar cum naturalismul, cel putin prin Zola, Tsi Insumase virtu/He romanului
balzacian, Delavrancea va fi deopotriva un mare admirator al autorului Comediel
umane. Aceasta TI si fereste sa Tmbratiseze In Tntregime formula naturalista, ale car&
excentricita/i nu pot fi admise de spiritul In esentá romantic si idilic al scriitorului
Pentru Dumnezeu, se abuzeaza d-acest cuvTnt (naturalism, n.n. Al. S.) si nu voi fi
niciodata de partea acelora care vor sa faca dintr-o vorbd scuze tuturor ticalosiilor
omenesti"
Estetica naturalista n-a fost asimilata organic de care Delavrancea, care avea o
cu totul alta voca/ie cleat aceea a impasibilita/ii si a creatiei obiective. Spre deosebire
de C. Mille, autorul unui merituos roman, Dinu Million, inspirat de noua formula
literara, scriitorul nostru, interesat si el de legile ereditä/ii, si ale determinismului,
n-a reusit sà dea la iveald o opera naturalist& cu largi ecouri In epoca si In posteritate.
Ceea ce a scris reprezinta un produs hibrid, un amestec de formule si influen/e, In
care naturalismul nu se detaseaza prea bine de un romantism morbid si pesimist,
spre a nu mai vorbi de valoarea estetica uneori de-a dreptul minora. Asa-zisa litera-
turd shakesperiana"(Tn care naturalismul se confunda cu real ismul) i-a oferit, In schimb,
sugestii profitabile In maniera de a construi portretele si a zugravi mediul din lancu
Moroi, Domnul Vucea i mai ales din Hagi-Tudose, unde clasicismul ideii de caracter"
e tratat cu mijloace moderne.
o
Un alt domeniu care i-a solicitat lui Delavrancea opinia critica si estetica a fost
activitatea sa de cronicar plastic, inaugurata In timpul stagiului parizian, and frecven-
teaza asiduu muzeele si expozi/iile.
Seria de foiletoane Salonul 1883
Pictura reprezinta cel dintTi examen Mersul populatiei Taranul i boierul" desen
satiric de Delavrancea.
al tTnarului critic de arta, aflat Inca
Tntr-o epoca de confuzii si incerti-
tudini, dar fiind pe cale de a-si AI EltSU L POPITIATI Ei"--"T"
clarifica preferin/ele si a-si consolida
atitud i ni le.
Noutatea miscarii artistice euro- TABANUL SI BOIEFilk
pene o constituiau pe atunci, cum
se stie, impresionistii, deconcertanti :110. ci ts,s. 3Ec.,;.
la prima vedere prin ciudata lor teh-
nica antiacadernista. Daca unii ca
Manet, Degas, Monet, Sisley, Pissaro,
Renoir, vor evolua mai mult sau
mai putin In limitele noului curent,
fard sa frustreze In chip flagrant real i-
tatea de corporalitatea ei materiald,
fard sd o reducd la un joc de scInteieri

IS Scrisoare catre Elena Miller-Verghy


din 6 mar-tie 1883, B.C.S., Fondul St.
Georges, Ms. 18.109.

www.dacoromanica.ro
senzoriale, cromatice, majoritateaimpresioniOlor epigoni 1i a postimpresioniOlor
se vor deda maniei coloristice, facInd sa dispara volumele, In favoarea suprafetelor
plane ale obiectelor contopite cu atmosfera, sub diverse ecleraje, In funcne de
meridian, meteorologie, ord. Prolifera In aceasta epoca ala-zisa picturd simfonicd, pe
care o cultivau, alaturi de artiO Inzestran, ca cei amintiti, i o sumedenie de impos-
tori, care vor duce la dizolvarea impresionismului.
InsuOnduli teoretic opinii ale criticii oficiale franceze (de ex. aceea eronan,
cd tablourile impresioniOlor nu sTnt finite plastic, In sensul severului desen academic),
intuitiv, criticul Rorndniei libere simte totu0 artificiul i inconsistenta picturii dema-
terializate, bazan pe diviziunea tuei, pe violenta de colorit, pe disolutia formelor In
at m osfe rd.
Daca anumite exemple excentrice (mai ales ale post-impresioniOlor) sInt bine
sesizate, caracterul novator, descoperirile impresionismului Ti scat:4 lui Delavrancea.
Preferintele sale, Tndrumate In buna mdsurd de critica academista, merg spre desenul
pictural (pe care îi i cultiva atunci cInd executa portretul lui Anton Pann), spre o
formula istoric dep4td. Mai competent se dovedevte Argus (Cu acest pseudonim
§i-a semnat criticile amintite) In aprecierea Salonului parizian din 1883, In ceea ce
privete naturalismul.
ApelTnd Inca o data la ideile lui Lessing din Laocoon, cronicarul Romdniei libere,
care salutase cu entuziasm romanele lui Zola, considera acum cà trebuie facut un dis-
tinguo" Tntre literatura i pictura. Lui i se pare, ca i esteticianului german din care
se inspird, ca reprezentata plastic uritenia inofensiva (In cazul de fan tabloul
L'alcool" al lui Beaulieu) devine respingatoare. IntrucTt pictura nu poate sa
ne prepare printr-o continuitate de scene i descrieri", se recomanda ca aspectele
scabroase sane Idsate pe seama literaturii, care dispune de mijloacele d-a prezenta
vitiul desfawrIndu-se, fdra a ne revolta".
Dei nu va fi consecvent cu ideea naturalismului In literatura, parIndu-i-se ca se
abuzeaza de aceastd formula, aici cronicarul are In principiu dreptate, chiar daca el
aplica prea fidel, ca de obicei, teoria lui Lessing a separatiei artelor. Trebuie sa notdm
ci oroarea fan de aspectele urTte ale vieni (nu totdeauna naturaliste !) expriman
acum, era In parte o manifestare idilicd, identificabila de altminteri i In unele povestiri
nuvele (ex. Sultdnica, Odinioard). In ceea ce priveTte pictura, Delavrancea se
situa pe o pozitie ferma, care elimina once confuzie a realismului cu natura-
lismul. Criticul condamna pe dezgustdtorul Beaulieu (L'alcool), ca sa poan admira
cu e Ytuziasm pe Gustave Courbet. Descrierea celebrului tablou Tnmormlntare la
Orno is urmdrete sà evidenneze realismul neexagerat" al marelui artist, pe care-I
citea à totdeauna cu venerane.
In aprecierea Salonului din 1883, Delavrancea se dovedete, In genere, un spirit
mod rat i judicios, respinend pictura excentrica i pretuindu-i pe autorii de bund
tradine realista. El exprima cele mai frumoase cuvinte despre marele decorator
Puvis de Chavannes i despre Jean Paul Laurens, reprezentant de searnd al picturii
istorice din sec. XIX. Examinarea contemporanilor se efectueazd Tntr-un context
foarte larg, care-i permite cronicarului sa stabileascd asociani cu pictorii celebri ai
trecutului, caracterizan In excelente formule sintetice Delacroix e bogat i splendid
710 Ingres, maiestuos i calm ; Courbet, viguros i viu".

www.dacoromanica.ro
Ceea ce jeneazd In suita de articole publicate In Romania liberä s'int concesiile
fdcute academismului, In primul rind prin condamnarea In bloc a pictorilor impresio-
ni0 i apoi prin elogierea multor artiO mediocri, ca Bouguereau, creator de false
splendori pe qustul burgheziei conservatoare de la sfiqitul secolului. Desigur i sub
influenta criticii oficiale franceze, Argus profera un eclectism care ar fi devenit cu totul
neinteresant dacd din elementele lui n-am putea desprinde o anumitä linie de conduitd.
Combaterea picturii senzoriale dematerializate, pornea din convingerea lui Dela-
vrancea cà desenul ea strict corset formal are o importanta absoluta ; respingerea
naturalismului avea la origine impulsuri romantice, dragostea de natura, de istorie
de folclor. Evoluind Intre asemenea coordonate, gustul scriitorului se va simti pe
deplin satisfacut In fata pictorilor barbizoni0, a lui Corot, i In special al lui J. Fr.
Millet, pe care-I considera, desigur In mod exagerat, drept cel mai mare pictor
francez din toate secolele". Realistul Delavrancea a putut admira poezia gravd
dureroasa din L'homme A la hou" i aureolatd din Les glaneuses" ; idilicul
naturistul s-a regdsit In L'angelus" i In atItea dintre peisaje, unde elementul prin-
cipal nu este niciodatá culoarea, ci expresivitatea desenului. in pInzele lui Millet scrii-
torul descoperea o tematicd Inruditd cu a povestirilor sale tardne0, o anecdoticd
rurala i un lirism sincer i meditativ, care s'int i ale Trubadurului.

o
Intors In tar& scriitorul se mentine permanent In mijlocul vieii artistice, chiar
dupd 1890, end este acaparat din ce In ce mai mult de politicd. Pasionat i entu-
ziast, autorul Fanta-Cellei, desenInd i sculptInd el Trisqi In ceasurile de odihna, e la
curent cu tot ce se produce la noi In acel moment In domeniul artelor plastice. Cro-
nicile semnate Fra Dolce sau ViatorImbrdeaza un amp foarte vast de preocupan, de la
pictura pretentioasd i artificiald a unor biserici, ¡Ana la constructia anti-urbanisticd,
dezordonatd, a Capitalei, de la atelierul particular de pictor modest i pInd la Salonul
oficial. Observatiile sint de obicei patrunzatoare, fie cd aduc indreptatite reprowri,
ca In cazul lipsei de arhitecturd a BucureOului, fie ca transmit binemeritate omagii.
Sd examinam opiniile lui Delavrancea despre dtiva dintre artitii romani de la
finele veacului trecut. )6a cum era i firesc, admiratia sa I-a Triväluit In primul rind pe
Nicolae Grigorescu, ale carui tablouri i-au prilejuit repetate comentarii, uneori pe
de-a-ntregul elogioase, alteori, mai rezervate. De fiecare data insa, Delavrancea
a vazut esentialul, i anume realismul, valoarea de document istoric national
popular al tablourilor maestrului de la Cimpina : Cu sigurantd ca viitorimea va studia
istoria Váranilor din opera marelui maestru. Si de se va incerca In discursurile, In
scrierile, In polemicile, In legile i reformele noastre, In afirmatiile contradictorii ale
partidelor politice, In aspiratiunile vagi i In viclewgurile netrebnice ale claselor con-
ducdtoare, pInzele lui Grigorescu vor fi paginile luminoase din care vor apare [impede,
viata, obiceiurile, vestmintele, felul muncii, gradul de cultura i sufletul taranilor..."19.
ContinuIndu-0 analiza, criticul re-tine elementele principale din registrul tematic
din mijloacele de limbaj ale pictorului, observInd fine-tea temperamentului sau
poetic, In fata caruia realitatea se acoperd necontenit cu o minglioasa undd liricd.
Nu Tricape nici o Indoiald cA pasionatul Fra Dolce I-a admirat sincer pe Grigorescu,
dar nu s-a sfiit, in caracterizdrile ap de elocvente, sa observe tendinta lui spre feeric,

19 Delavrancea, Grigorescu, In Epoca, VIII, 1902, nr. 1909, 10 ianuarie p. 1. 711

www.dacoromanica.ro
spre idilic si chiar spre golirea de substantd a tabloului. Un prilej de critica oferd
Salonul Atheneului din 1888-1889, unde, aldturi de Grigorescu expune si aproape
nec unoscutul, pe atunci, Ion Andreescu, pe care Delavrancea TI considerd o adevdratd
revelatie. Paralelele dintre cei doi, urrndrind sd evidentieze realismul de factura
superioard al tIndrului dispdrut la 32 de ani, stabilea o ierarhie oarecum defavorabild
lui Grigorescu. Ian cum Ti apdreau Grigorescu si Andreescu In 1899
In fata peisajelor lui Andreescu vezi natura vie si mare. Am spus cd o vezi vie
si aici e un punct care-I deosebeste de fermecatorul nostru maestru, Grigorescu.
Ceea ce la Andreescu e viu, la Grigorescu e feeric ; ceea ce la Grigorescu este splen-
doare uscatd, la Andreescu se preface In simplu, energic si suculent. La Grigorescu,
bogdtia aparentd te rápete fárd a te convinge, la Andreescu simplitatea aparenta' te
convinge si te pune pe gTnduri, te face sd Tntelegi si de aceea admiri, admiri fdrd regret
si fdrá reticentd, cdci pledoariile lui sInt niste rezumate limpezi ale esentialului din
natura" 20.
Acest pasaj este semnificativ nu pentru aprecierea critica a lui Grigorescu,
de obiectivitate si deficitard din cauzd cd face abstractie de epoca 1863 1873 a picto-
rului, ci pentru preferintele realiste si naturaliste ale lui Delavrancea. Autorul lui
Hagi-Tudose e atras de frearnatul vietii, pe care vrea sa-1 perceapd de aproape, ascul-
tTndu-i parca pulsatiile, ea un om de stiintd. Sigur cá cercetarea fiziologicd vine de la
scoala naturalistd, dar In consideratiile despre Andreescu, termenii din aceastä sferá
nu sugereazd altceva decTt o realitate vie, palpabild, pläsmuitd, cu o uimitoare fortd
creatoare, de un artist exceptional Tnzestrat : Fagii lui colosali sTnt plini de viatd;
si, In viata lor pictorul a devenit fiziologist. Pe sub coaja lor argintie, crapatd, ráz-
bubatd, simti cd circuld seva suptd din parnTntul de o realitate extraordinard" 21
Am insistat asupra opiniilor estetice emise de scriitor In activitatea sa publicis-
ticd i oratoricd, pe de o parte, pentru cd el aduce, cum am Tncercat sä ardtdm, con-
tributii notabile : dezvoltd ideea specificului national, Tntreprinde printre primii o
analiza' esteticd a poeziei populare, semnaleazd noutatea naturalismului ; pe de alta,
pentru cd aceste preocupdri diverse si uneori divergente explicdIntr-un fel si caracterul
operei sale, pe care I-am numit baroc, In care formula romanticd se ?nsoteste, dacd
nu fuzioneazd, cu cea realista si naturalista.

o
Spre deosebire de contemporani ca L L. Caragiale, I. Slavici, Al. Vlahutd sau
Duiliu Zamfirescu, a cdror dominantd creatoare se instaleazd foarte curInd vizibil i

In opera lar, Delavrancea ni se impune ca o personalitate puternic marcatd printr-un


temperament artistic impetuos si contradictoriu. Vocatia lui romanticd nativa (cu
toate eforturile de a-si lepdda propria umbra) TI va Tndemna spre existentele zbuciu-
mate pasional, spre cazurile extraordinare sau adTncite liric In subconstient, spre
naturá, amintire, idilä, basm. Ad i vom TntTlni un pictor sensibil si un poet prea
adesea discursiv si sentimental, un evocator al etnosului romanesc, Tndrágostit pInd la
patetism de traditie, de folclor, de istorie. Tentatia realismului si naturalismului
II va conduce spre pamfletul moral, vestejind fenomenul de parazitism si facTrid

3° Viator, Salonul Atheneului, in Democratic, I, 1888, nr. 225, 24 decembrie, p. 1.


712 21 Revista noucl, 1889, nr. 2, 3.

www.dacoromanica.ro
procesul unor moravuri sociale, spre descoperirea unui erou problematic, inadap-
tabil"dezrdddcinatul", Invinsul", si In mod exceptional, spre caracterologie. Aici,
vom IntIlni de multe ori un gazetarcu verbul preaabundentsi bombastic, fart inventie
si fortd introspectivd, dar si un prozator stdpIn pe uneltele sale, care va atinge pentru
o clipd culmile capodoperei. Redusd la o formula antinomia nuvelistica lui Dela-
vrancea exprimd permanenta oscilatie a scriitorului, cum singur a numit-o färd
intentie, Tntre vis si viatd", Intre tdrImul fermecat al basmului si Infdtisdrile uneori
crude ale existentei, Intre natura salbaticd si civilizaie, Intre evul ferice i patriarhal
de odinioard" si decdderea unui prezent miselnic si respingdtor. Atitudinea este
In esentd eminesciand si ea a fost observed Inca din epoca.
Prima nuveld publicatd, Sultänica, se dovedeste a fi cea mai semnificativd pentru
viziunea scriitorului asupra lumii areia Ti apartinea si din care Tsi va extrage subiectele,
cItsi asupra uneia din principalele sale orientdri artistice. Färd aplicatie de creator
epic, Delavrancea Isi propune aici sà descrie o pasiune eroticd tratInd In fond motivul
zburdtorului, pe care Insd II urmdreste pInd la consecintele lui nefericite si banale
pardsirea fetei de catre un seduator cinic. Sub ochii nostri se desfdsoard o drama sen-
timentald, nu lipsitd totusi de anume substantd si poezie. Ca si eroinele lui Eliade
Rdclulescu din Sburdtorul i a lui Eminescu din CcWin (File din poveste), SultdnicaIncearcd
aceleasi spaime si dorinte nelinistite, aceeasi bucurie dureroasd de asteptare Incordatd
si de zbucium nealinat, acelasi dulce chin molesitor : Toate o munceau s-o rdpuie.
Ca d-o supunea frdmIntarea, d-o muia dorul si sIngele de-i ndvdlea In colcote In cap,
sA trintea cu fata la pdmInt si sdruta florile, pInd ce o piroteald pldcutd o fácea nici
s-adoarmd, nici desteaptd sd fie". Pasiunea ei devine halucinatie pInd la pierderea
mintilor si la mistuirea romanticd, Inecul In dmpul de flori, mutInd cadrul nuvelei
din curtea bogatd a Kivului, ajunsd de izbeliste, pe tdrimul fantasticului popular, intuit
de catre autor In chiar esenta lui poeticd. Sultdnica nu e numai fata frumoasd de
pica", de o cumintenie si vrednicie pilduitoare din portretul prea idilic, prea cali-
grafic si prea cunoscut, fiica unor oameni avuti, sdrdciti cu vremea, sedusd de un
tIndr a cdrui morald s-a viciat prin contactul cu civilizatia urband. Privitd exclusiv
din aceastd perspectivd, ea nu ar depdsi cliseul semdndtorist pe care oricum TI anuntd.
Scriitorul, destul de neIndemInatic de obicei In a reliefa miscdrile interioare, dar,
In acelasi timp, atTt de absorbit de fabulosul folcloric, ajunge sd-si reprezinte cu totul
revelator modul transfigurat de a percepe real itatea al eroinei sub stdpInirea durerii
si a groazei. Viziunea e terifiant goyescd : D-odatd, lumina ochilor scapArd. Gura
sobei se Idrgeste, buzele-i de pdmInt se rosesc, rinjesc, se Intind ca un etlej de ba-
laur ; fldcdri le sTnt limbi de foc ce se rdsucesc si se desfac ; duduitul dinläuntru se por-
neste ca un potop de jale". Prin reactiile lor psihice, personajele feminine din nuvela
Suite-mica sugereazd un tip de tdran patriarhal, crezInd In eresuri, In practici si In
ritualuri magice, elemente ce se subsumeazd de asemenea romantismului. Ele ne
pun fatd-n fatd cu o lume enigmatic& aci torturantd, aci mIntuitoare, principala sursd
de complicatie a strávechiului suflet tärdnesc. lat-o pe mama nefericitd, cdutInd cu
deznddejde ajutorul cosmosului ocult si al divinitätii milenare : Intr-o noapte de
marti, zdrind un cearcdn In jurul lunii, s-a strecurat ca o ndlucd pInd la bisericd.
Apoi s-a Intors sub strasina casei. isi-a presdrat In crestet parnInt din trei morminte.
A addstat toatd noaptea, dar ielele n-au venit. in altdzi, a Tnsirat toate rugdciunile de
la mosi, strdmosi, rind a cdzut jos de ameteald".
Prezenta omului acesta ancestral, simtindu-se menitsi alduzit de rotirea astrelor,
temIndu-se de duhuri si semnele rdu prevestitoare, a fondului acesta misterios si 713

www.dacoromanica.ro
obscur, Ti creeazd nuvelei un miez, Ti da o
greutate care pune cumva In cumpänä idilismul
si conflictul sentimental. Delavrancea vesteste
prin elementele de fantastic popular pe Sado-
veanu, pe Voiculescu si pe unii dintre povesti-
torii mai noi.
Se mai adaugd la ponderea amintitd si un
alt aspect, foarte semnificativ de asemenea
Suite-Mica. E vorba de modul scriitorului de a
vedea natura si In genere cadrul exterior.
Avem acum prilejul sd remarcam viziunea lui
picturala, sa constatam Inca' o data solidaritatea
sa cu artele plastice, atitudine si ea de origine
romanticd. Delavrancea e un desenator si
peisagist cu mari Tnzestrari, ca pu/ini altii
pTna la Hogas si Sadoveanu ; el e un pictor-
Wan, ca anonimii zugravi de vechi biserici,
care puneau In frescele lor sufletul si cultura
folclorica milenard. Universul sau obisnuit
cuprinde, cum e de asteptat, pe acela al
Borbu $teNnescu-Delovranceo, desen
naturii si al omului roman, vdzut In existenIa,
de losef lser. In mediul sdu ambiant, In ocupaiile, datinile,
credin/ele si nazuinIele sale. Delavrancea po-
sedd, ca impresionistii, simtul nuarrtei, al
tonurilor vagi, estompate. Primdvara lui e suavd, aproape imperceptibild,
Tnvdluitä Tntr-un verde sub.tire, cu un val delicat si transparent : Muscelele,
acoperite d-o pojghita verzuie, abureau un fum ce se-nälta alene, clatinat
de adiere". in peisajul de yard, culoarea se intensificd, dobIndind corporalitate
si comunicInd o frumuseIe robustd, Tmplinitd si ademenitoare. Poiana se desfdsoard
ca o lume organica, pe care o vedem cum creste, cum absoarbe luminasi rdspTndeste
parfum. Cromatica foarte vie sugereazd carnaIia vegetaba din tablourile lui Luchian.
FInul de leandra, de margarita, de trifoi, cu vldstare Tnvoalte, de mazdriche vIrto-
jita, se mica In valuri usoare ca o pinza Imbrebenatd cu flori. Seinteioarele se ridicau
cu vTrful rosu. Dragaica stufoasd rdspIndea, pripita de soare, un miros ca floarea de
tel. LumIndrelele, drepte si batoase, Tntreceau finul si stau de strajd, din pas In pas-
cu flori galbene si batute p-acelasi picior".
Pe acest fond se profileaza gospoddria /drdneascd patriarhald, pe care scriitorul
o evocd nu o data' cu sentimentul semdratorist avant la lettre" al dezraddcindrii, cu
regretul romantic al orInduielilor de odinioard, surpate de Tnaintarea nemiloasd a
vremii. Coloristul vede o casa (a Sultanicdi) alba ca laptele, cu ferestrele Tncondeiate
cu rosu si albastru cu prispa din faId lipitd cu lut galben". PdtrunzInd In interior,
el e atras de coltul icoanelor, asezate spre rdsdrit, ca un mic sanctuar, Intre manun-
chiuri de busuioc si de salcie uscata. Pictorul are acum una din putinele ocazii de a
imita arta primitiv-naivd, simplitatea stIngace a vechilor mesteri, inspirTndu-se din
mediul animalier i fantasticul biblic : Toll sfintii se asemdnau ca cloud' picdturi de apd.
714 TO au ochii din trei linii, nasul dintr-una si gura din doud. Cit despre Sf. Gheorghe,

www.dacoromanica.ro
calare p-un cal cu gItul de cocostIrc, tot omoard si nu mai omoard un balaur de pe
tärImul celdlalt". lmaginea e In subtext ironica, pentru CA* autorul cultiva un alt gen,
pe mdsura temperamentului sdu romantic, ce preferd cu o plAcere senzuald pitorescul
strälucitor, material itatea imaginii plastice. Portul romanesc Tsi potenteazd frumusetea
numai fiind Trnbrdcat pe trupul tIndr al Sultanicai, ce pare la prima vedere desprinsä
din galeria portretelor grigoresciene : $i ce vIlnic, si ce ndframd, si ce arnase de
borangic, galbend ca spicul, si subtire ca pInza pdianjdnului, Inat i se simte tot sTnul,
pietros ca poama pIrguitd, cum se bate, and abia räsufld de osteneald". Dar Delavran-
cea amestecd pe paletä o pasta mai densd cleat Grigorescu, asternutd mai agitat si,
Intr-un fel, mai bärbäteste, la modul rubensian. Prin miscare si colorit, prin atmos-
fera de bund dispozitie generald, prin surprinderea acelui vIrtej de simturi aprinse,
prin vitalismul debordant, aproape demonic, hora pictatd cu atIta vervd de scriitorul
roman aminteste parca de celebra La Kermesse pe care o admirase la Luvru :In
fata Hanului Rosu se Incinsese o horä strasnick de sdreau santei de sub cdlaie. in
virtejul jocului, salbele de galbeni Trnpärätesti si ¡cosan i turcesti zornäiau la gItul celor
avute. Vilnicele cu fluturi sclipitori zburau and la dreapta, and la stInga. Suratele
Impodobite cu flori domnesti ricleau izbind pärnIntul dupd hihditul fldcdilor pletosi,
rumeni de zäcluf si de sInurile durdulii. Se mIddiau rotund trupurile, dirdTind pe
picioarele lor sprintene, parcd naiba edila aceastd tinerime plind de foc si-o arunca
In sus ca pe-o minge".
Cu aceleasi reminiscente flamande ce IntIlnesc temperamentul ndvalnic al unui
naturist, e celebratd opulenta, prea-plinul sevelor si roadelor. Livada si ampul se
ddruiesc generoase ca Intr-un timp fabulos, coplesindu-I prin abundentá pInd la satie-
tate : Ogräzile de pruni si mere se Indoiau sub greutatea pometului. Vrejurile de
dovleci se Incoldciserd unu peste altu acoperind gardurile cu foi tepoase si mai late
ca foile de lipan. Era un an at cinci. Säturase once rivnä. Ca din vreme veche nu
se pomenise atIta prisos de bucate. Ai fi zis ca fitece bob se insutise".
Asezarea gospodäreascd e datoratä unei fierberi de muncd si energie, exprimInd,
ca si natura, aceeasi vointd staticd de a exista : La marginea capitalei, departe de zgo-
mot si de fápturile pizmase, Intre oras si ogoarele tdrdnesti, se Intindea, Inflorind,
mahalaua grinarilor. Mergea bine de la Dumnezeu. Unde-si punea crestinul vatra,
sä prindea cu tdIpoaie neclintite. Casele väruite se afundau In grádini cu rogodele,
veselia copiilor. P-alocurea viile se mlddiau, IncArcate de ciorchini, pe aracii plecati
de greutatea rodului. Tdranii, cu dare de rrand, se Indesau sd-si gdseascd loc Intre
grtnari. Era o fierbere de muncd, o dragoste de propäsire si-o frdtie de trai, c'd nu se
mai pomenea asa mahala tihnitd si harnicd".
Citatul din urrnd e desprins din povestirea Odinioard, mai degrabd o evocare a
vremilor patriarhale, and satul (sau mahalaua ruralä) agrInarilor mai vietuia In limitele
unei economii naturale.
In Odinioar'd, ca si In alte povestiri (Apd qi foc, Väduvele, De azi i de demult),
Delavrancea se revela ca un pictor etnografic al satului, iubitor de folclor si datini,
pe care le noteazd, din pdcate, prea exterior, fdrä seva si adîncile semnificatii din
Amintirile lui Creangd.
Scriitorul, mare iubitor de pitoresc, aglomereazd prea multa materie, inter-
ferTnd unghiurile si amalgarnInd exagerat genurile. Odinioarä adunä laolaltd o evocare
autobiograficä, o istorisire de demult cu o ndprasnicd IntImplare, ca-n Sadoveanu,
un basm, o colectie de ziceri si cimilituri populare, aldturi de un comentariu gaze-
tdresc si sentimental. Momentele ce se ;in nninte, mai cu seamd acelea In care-si 715

www.dacoromanica.ro
evoca propria copilarie, sau acelea In care se descriu straniile gesturi magice ale
vrajitoarei (Fato mosului) sint mecate Tntr-un verbiaj care impovareaza si Tnaceste
nu o data pagina prozatorului.
Unde izbuteste Delavrancea cu adevarat sa-si gaseasca un fagas mai propice tem-
peramentului sau liric si romantic este In povestirea scurf& poematica sau baladesca.
Cele citeva dipticuri, Bunicul i Bunica, $uier i Rözmirita, Sentina i Fanta-Celia,
sînt operele unui poet capabil de a esenIializa, de a evolua cel pu;in o data la un mod
superior pe tarimul idilei, al istoriei legendare si al exoticului.
Bunicul e poemul inocenIei si al candorii, poate prea elaborat, prea lins".
Atmosfera ne comunica ceva de eden, de pace desävirsita, peste care ploua cu flori
Bunicul stä pe prispa. Se gindeste. La ce se gindeste ? La nimic. innumara florile
care cad. Se uita In fundul grädinii. Se scarpina In cap. lor Innumära florile scuturate
de adiere". Bätrinul se contopeste ca Intr-o orgie de alb In acest cadru abundent
floral : Pletele lui albe si creTe parca sint niste ciorchini de flori albe ; sprincenele,
mustgile, barba ... peste toate au nins anii, mulIi si grei".
Dar postura lui, mai ales atunci cind rosteste vestitele cuvinte biblice I:84
pe copii sa vie la mine" aduce usor a cromolitografie.
Mai nuarrot ne apare portretul Bunichii, dei manualele au contribuit In ma-e
m'asura la trecerea bucatii In categoria stricta a materialului didactic. Sintem
mai Inn de ritmul asa de accentuat poematic, incit simim parca nevoia de a transcrie
propozitiile In vers

O vaz ca prin vis.


O vdz a$a cum era.
Naltd, usc4ivd, cu pdrul alb $i cret.
Cu ochii cdprui..."

Sau

Fusul trni sfirtia pe la urechi.


Md uitarn la cer, printre frunzele dudulu
De sus mi se pdrea cd se scutura
o ploaie albastrd".

Dialogul, semnificativ pentru detectarea unei anume cute a sufletului infantil,


are si el, prin curgerea rapidä, sacadata, ceva incantatoriu, ca mai ttrziu la lonel
Teodoreanu
Ea bdga mina In sin si-mi zicea :
Ghici
Alune I
Nu.
Stafide !
Nu.
Naut I
Nu.
716 Turta dulce ! ..."

www.dacoromanica.ro
Basmul nu mai apare aici ca inoportun, el fuzioneaza perfect cu psihologia copi-
lului, a carui candoare produce o pagind de admirabil umor al inocentei
Bunico, e rdu sa n-ai copii ?
Fireste, Ca e räu. Casa omului fara copii e o casa pustie.
Bunico, dar eu n-am copii si nu-mi pare rau".
De asemeni, de retinut este scurgerea trecerii de la starea de veghe la somn,
acea placuta IngInare a vorbelor ce se pierd, ca intr-un abia soptit descrescendo
$i imparatul a Incalecat pe calul cel mai bun ...
Cel mai bun, IngTham eu, de frica sa nu mä fure somnul.
s-a luat o cläsaga cu merinde si a plecaaat
s-a plecaaat
Si s-a dus, s-a dus, s-a dus
s-a dus, s-a dus
PIna ce a dat de o padure mare si Intunecoasä
Intunecoasä ..."
Razmirita, care-i va fi sugerat lui Gala Galaction schTtele Din timpul zaverei
si La vulturi, e un tablou de gen, InfatisInd bejenia, cu miscarea ei grabita si spaimoasa,
cu ¡arma si strigatele ei deznadajduite. Rar a mai pictat scriitorul panouri de ase-
menea dimensiuni, In care atmosfera de panica si halucinatie sa cuprinda parca spatiul
nernarginit. 5uier, de o factura mai pronun.tat baladesca (iniVal era subintitulata
legendä"), e scrisa pe un ton solemn si profetic. Chipul sever al haiducului Ti anti-
cipeaza pe aceia ai lui Panait 'strati : Asa stä In limpezimea cImpiilor coliba haiducului
cu poturi ciadirii, cu serparul verde, smead la fat& Cu musta-ta rara si cu ochii ca solzul
de crap". Desenul e acum o stamp de epoca, iar textul degaja semnificatii sim-
bolice. Kira (nume dintr-o baladä folclorica ce va reveni la 'strati) Tsi meneste copilul,
Tmpletind urarea binecuvIntatoare a Plugusorului cu vraja descIntecului : Dar-ar
Domnul, d-o fi baiat, cImpul lui sa dea noua spice Tntr-un bob, plugul lui sa taie
!DMA la izvoare, boii lui sd ¡ase d-o schioapa copita In parnInt ; sa aiba umbra tihnita
si casa la väzul lumii ; si potera si ciocoii sä se (Rica' cum se duc stolurile de Idcuste,
mInate de vinturi In pustie locuri".
Ca once romantic, Delavrancea are si el nostalgia -tarmurilor mirifice, a exoti-
cului, se aprinde si el de flacara pasionalit4ii pure, facTnd acelasi trup cu puritatea
naturii. Daca Sentino, simpaticul boem italian, aduce imaginea unei iubiri mai
terestre, mai senzuale, avInd ceva din dogoarea Vezuviului si din puterea vinului de
Chianti, Fanta-Cella sugereazd ideea unei iubiri spiritualizate, vecina cu absolutul.
Cine iubeste nu mai moare !" exclamd ca-ntr-un vis gingasa fiica de pescar, stimd a
livezilor de lämTi portocali i fee graIioasd a mdrii. In muzica frazei desluOm un
i

poet care nu cultivat, pe clt ar fi trebuit, virtutile de romantic vizionar, con-


temporan cu simbolitii, senzorial ca ei, receptiv la culoare, la sunete i parfumuri.
Pictorul-tdran dobIndete aici un anume rafinament ce ne duce cu &dui spre coala
de la Barbizon 1i chiar spre impresioni0i atIt de combdtuti teoretic de cronicarul
Salonului din 1883
Ond lumea nu era pustie i soarele rdsdrea de doud ori rara sa apuie vreodata,
Fanta-Celia alerga zglobie pe crestetul golfului, mTnInd caprele din iarba rdscolita
a muchiilor, In pajiOle grase de la umbra albdstruie a dafinilor. $i nu era IdmIie mai
galbend i mai parfumatd ca parul ei despletit, nici cicoare mai albastra si mai Invoaltd
ca ochii ei limpezi si blInzi. 717

www.dacoromanica.ro
De adormea, caprele Ti mTngTiau obrajii trezeau In glasul pasarilor care se
certau sub boltele de vita. Privirile-i alunecau pe poteca de argint, trasa de soare
peste velinta marii mipita de culori.
Pietrele, albatrozii 1i muetele, cu aripi ascutite, netezeau netezipl apelor,
muinduli gua, In goana vIntului. Ograzile de maslini, pe povIrniwl golfului, ca
ni te petece de fum Trnpr4tiate p-o pinza verde 0 Tnfloratä.
Atunci Cella, fara se clipeasca, dreapta ca o fa'clie, cInta. Vorbele ei curgeau
ca ni te picaturi de apä ce cad pe marmura. Nu era ir, nici Inteles. Nu ghiceai
nici simtire omeneasca. i glasul Cellei suia, fära capätTi, repezinduii dorul,
nedesluOt 0 rece, Tntre mare 0 cer".
Ar fi tost de mirare ca un pasionat 1i cunoscator al creatiei populare, ala cum
era Delavrancea, sa nu simta ispita motivelor folclorice, sa nu Tncerce Tnsu0 a scrie
In spiritul pe care n-a Tncetat vreodata sa-I admire 0 sa-I elogieze. Romanticul des-
coperea aici se Tntelege un teritoriu foarte propice zborurilor largi 1i nelimi-
tate ale fanteziei ; amatorul de pitoresc gasea prilejul sä-0 exerseze, din pa.cate pina
la abuz 1i maniera, stilul sau metaforic. Surprinzator, TO face acum aparitia 0 un rea-
list, foarte atent 1i la anumite ecouri ale vietii contemporane, dar un realist caruia Ti
place sa uzeze, In sensul unui eticism superior, de pilde, simboluri, parabole.
Evident, motivele basmelor lui Delavrancea au fost luate din folclor 0 ele sInt
relativ qor de identificat in diversele culegeri existente. Neghinitä, eroul basmului
cu acela0 nume, are ca prototip pe Nan din Gavan, Sfredelq Nuculitd, Piparo
Petru, fiind simbolul Tntelepciunii populare, gTndul lumii". in compunerea scrii-
torului nostru, Neghinita, aa cum II area li numele, e o fiinta miniaturalà, un pri-
chindel mic cIt o neghind", cu ni te ochOri ca cloud scIntei albastre 1i niFte mlini
piciorqe ca ni te firOare de paianjen". El devine fiul babei 0 al mopeagului care
n-aveau copii, face giumbqlucuri, mTnä caii la treier 1i rostete judecati aspre la adresa
lumii, Imp'artitä In sdraci 1i avuti.*Dupä ce este vIndut unor negustori, Neghinit1
ajunge In sfatul Tmparätesc, unde, intrInd In urechile sfetnicilor, afla gTndurile lor
necurate, pe care le comunica Trnparatului, fapt care-i va aduce In cele din urmä pieirea.
Acestaii pedepsete pe boierii 1i Invatatii lacomi, lingu0tori 1i pizma0, iar la Tndemnul
lui Neghinitä hotar4te sä-i schimbe. in urma unor astfel de masuri, Trnparatul e
detronat 1i redus la conditia omului de rind. Acum, calatorind prin tara In tovdra0a
prichindelului, are prilejul sä cunoasca star de lucruri fata de care fusese orb
mai Tnainte.
Neghinitd, de ce-I bat pe 'Ala, de racnqte ca din gura de prpe ?
Fiinda Tmparatul e surd 0 n-aude, raspunse Neghinita.
Neghinita, de ce-or fi atTti oameni goi 1i desculti ?
Fiindca Imparatul e orb 0 nu vede.
Neghinita, de ce batrInul ala s-o fi muncind sA roaza In gingii o cojita uscata ?
Fiindca Imparatul manTnca prea mult.
Neghinitd, de ce-or munci unii 1i noaptea de dau pe brTnci ?
Ca sa doarma Trnparatul 1i ziva de i-o veni poftä".
Raspunsurile sTnt mereu cu tîlc, vrTnd sA comunice ideea Tristrainarii autocratului
de esenta lui omeneasca (erai Tmparat, nu om, acum elti om, nu Imparat") 0 pe
aceea a neadevdrului, baza domniilor autoritare. Pilda ne apare stravezie de-a dreptul,
fiind parca transcrisa din coloanele Vointei nationale, unde combatea pamfletarul care
718 apela nu o data la colorata expresie folclorica.

www.dacoromanica.ro
Foarte stilizat, continInd elemente eterogene, basmul lui Delavrancea e un basm
nuvelistic, ce se depärteazd simtitor de prototip. Tiparul §i tipicul popular grit pds-
trate la Inceput In imagine, ca §i In ritmul naratiunii. Cur-Ind Insã apare procedeul
dialogärii interioare, care apartine exclusiv nuvelistului. in tesätura basmului ¡ese
mereu la iveald firul de o culoare deosebitä introdus de scriitor, ceea ce altereazd
autenticitatea, punInd o notd artificioasa. Delavrancea nu are nici geniul de povesti-
tor al lui Creangd, nici rafinamentul §i instinctul extraordinar al lui Eminescu. Basmul
säu amesteed planurile In asemenea masurd, Mat ajunge la o interferentd hibridäa
genului cult cu cel popular. Astfel, Norocul dracului ne lasä impresia mai degrabd
a unei nuvele fantastice, In acela§i timp moralizatoare, cam In felul Comorii lui Slavici.
Tema se gäse§te formulata aforistic In chiar textul naratiunii : Sd nu furi ca vezi pe
dracul !" sau : Vezi ca ce e al tau se duce §i ce e al dracului ramIne".
Basmul" debuteaza cu tabloul realist al unei familii tdrdne§ti zbatIndu-se Intr-o
sdracie lucie. Bdrbatul Incearca In fel §i chip s-o scoatd la capat, rupIndu-§i picioarele
de alergatura, dar fard folos. NeaVind Incotro, fura o punga din care deodata f§ne§te
un drac. Toate strädaniile lui de a se descotorosi de obiectul necurat s'int zadarnice
§i au de fiecare data' un efect contrar. Terorizat continuu de norocul dracului",
Incearca sà sape o groapd adincd §i sa scape astfel de punga bucluca§ä. Gestul Infri-
gurat nu face decIt sporeasca temerea §i obsesia. Abia §opte§te, §i vorbele-i
sInt repetate de o fiinta nevdzutd
Am säpat o groapä adIncd, acrinca
Si din Trauneric auzi
Adinc adInc ......
Tu e§ti, muiere ? Intreabä omul suparat.
In cireada, unele vaci mi§card clopotele, ting, tang, ting.
E clopotul vacilor".
inchise ochii.
5i dupä ce-oi sdpa o groapa adîncä, adinca, am s-o arunc In fund, In fund,
§-am sá pui tot parnIntul peste ea, peste ea ...
Din Intuneric se auzi
Peste ea, peste ea ..."
Naratiunea capatd, In felul acesta, un caracter foarte dramatic, de-a dreptul pal-
pitaQt. incercdrile repetate de a se lipsi de punga blestematd grit tot atitea mo-
mente de surpriza, de Incordare sporitd a actiunii. Asistam la scene spectaculoase,
care stirnese, pe de o parte, uimire §i satisfactie, pe de alta, groaza §i un mereu cres-
tind sentiment de teroare. Omul azvirle punga In cuptorul Incins, §i de acolo
scoate un purcel §i piini rumenite ; aruncd galbenii la rasarit §i la apus, §i se treze§te
stäp'in al unor turme §i cirezi nenumärate, pe care scriitorul le vede gigantic §i fa-
bulos : N-apuca bine sa sfIr§easca cuvIntul, §i zdri la rasdrit turme albe §i de la apus
turme negre ce izvorau din lumina §i din neguri ca ni§te ape crete nemarginite.
De behäitul lor se de§teptase lumea. Turmele cuprinserd casa, Inväluird curtea,
incinserd satul §i nu le mai Incapea locul".
Atmosfera noptii misterioase, bIntuitä de ecouri ciudate, a locurilor pustii §i
a fenomenelor absurde §i enigmatice aflä In Delavrancea un pictor cu o vocatie sigurd
a fantasticului. Tiranizat de obsesia lui (tema naturalistd altminteri !), taranul ajuns
In robia celui necurat alearga cu spaima In suflet sd se ascundä oriunde o vedea cu
ochii : cräpaserd de fuga, tind dete de o apa repede. Deznäddjduit, T§i
facu Vint §i se arunca cu capul In jos, In mijlocul ei. La un stinjen mai la vale, apa II 719

www.dacoromanica.ro
R1: I. 'N ATION A t.
:WET ATEA

,ISCHIDEREA STAGIUN4I
eriTeAroBATA. 25 6E.PTENIVRIE 1.9.10
Aumna...c eaw.ra aruncd In sus. Si pluti ca o bdOcd umflatd".
Itt t wituvrr.,
Scena, atinend momentul culminant al disperdrii
eroului, va fi reluatd de Gala Galaction In Moara
8 DR SOARE
In 4 atie da 4.1 BARDU DELAVRANCEA
lui Cálifar.
'., 4 01,74111,140,1A ,
StdpInea °data, un fel de studiu preliminar
AGA... ...... ..t t i 1,4... j 1..... 444. LI Kt,. pentru Apus de soare, e un basm care pune
,....r4.11. .. .. ...... 1. .....- 14.. oi..,.. Pa.
....Ix... . ,.. f. %.....-, 1 1,. .... .
E. G.,.
.... . , 1.1
CaD,
11.....G. accentul pe istorie, pictInd in fond vechea curte
,..457..4.4'
. OW ... .., ...
%, GAGA..
La:"...
1 I.. ,
1...... Lia
4,,...
.
I.. C 0.......1
L 00,.../1
-.445.4.4... feudald din ladle romdne, cu obiceiurile
,, .. 4. ..,.....1......, , I. r....... NI.. WA Wry.
I
alaiurile domne0 Indatinate. Subiectul e fárd
. t. ...... a. No....
Ia....
vreun interes deosebit, un pretext mai degrabd
444.. pentru autor de desf4ura verva stilisticd.
........ Se observd i aici, ca i In Norocul dracului,
=
'1"";;...'.
harem:. AI,
notatia realista a lumii satului, ap cum n-o
I
:..4. - fdcuse autorul In povestirile sale cu tema rurald.
S. Wroo lo Cot.] de la Swan la aail 1114 1,1
Filonul etnografic rdmIne mai departe vizibil,
V .;IRCEPUTOL LA OBELI 8'. SEA RA PRECIS Impardteasa i fiica ei fiind simple femei de la
.....I. C5 p111414 40 aw &Maim to .1.16 ,13o vicalLiar apocial gala
7 pas hi dispaaltia daameollor. lard, care torc, ndvddesc, tes, Indlbesc pinza la
111.
1.141'nfLolt,
444 ta, ',L.., G. ra 4.7 n.
I. u. 1.14;
4411.1m V:
rIu, iar bärbatul un ;Aran, care nu dezminte
1. 4, 744 IA A, .4.. GAG* t .4. 4.4$ Indeletnicirile patriarhale, in stare sd se ducd
un, Ca...
14;. r,le 6.0.113 la haw HU. /a la mar 16 q,a. rat la ay. I ,..ata singur In pddure, sd taie copacii i sA confec-
tioneze o butie :
" ,. ,e,. 0109: 54.741414757'S 1910
Impdratul lud securea i inträ In codru.
bocdneald, end mai tare, end mai Incet, dupd
cum bdtea vîntul. impdratul se Intoarce la miezul
:
noptii, ca o momTie ; descuie tqa palatului i se
Afis la deschiderea stagiunii 1910 fdcu nevdzut. Aa tinu trei sdpfamIni, pind ce,
1911 a Teatrului National din Tntr-o zi, pe inserate, II vdzurd curtenii i robii
Bucuresti. cu un car cu patru bol, i In car o butie latä-
reap, aproape Incheiatd, lipseau doar trei
doage".
Tenta oricum idilicd a portretelor de tdrani-Imparati dispare atunci end e
descris Ion porcarul, un soi de Inddratnic lene al satului. Tonul capdtd sobrie- i

tate i asprime, detaliul, crescut In importantd, sugereazd tehnica naturalista Tns4


Ion porcarul palatului, dormea cu fata In sus, cu pdrul ciufulit i cu &Tie pe
obraz. CArnap, zloatd pe el, chimirul abia se tinea Intr-o curea, izmenele rupte-n
genunchi, opincile sparte-n talpd i cu noji.tele TnOrtite pe picioarelegoale i jegoase.
O pdldrie, roata carului, gduritd-n fund, c-o floare de lipan veTted, Ii std la cap
Intr-o moacd groasd i lustruitr.
Mai pline de ce-turi sInt basmele In care autorul Trielege sd nu pdrdseascd tart-
mul fantasticului, In care precumpanete simbolul, atmosfera de mister i teroare.
Se simt aici unele ecouri din Edgar Poë, denaturate Insd Intr-o formula tipic dela-
vranciand, de amalgamare a stilurilor, a terifiantului cu feericul, a IntImpldrilor
stranii cu patologicul, de Impletire, ca de obicei, a unor fire eterogene. Din end
In end, Insd, ne izbete cIte o imagine ca aceea a hrubelor Palatului de cleTtar,
bolgii dantei, din care se ridicd vaietele sf4ietoare ale osInditilor, sau a celor trei
720 patimi, adevdrate Furii antice, vAzute cu un ochi de pictor sarcastic

www.dacoromanica.ro
Cea dintTia ar fi fost frumoasa, de n-ar fi zImbat i n-ar fi mi§cat gura necon-
tenit, clevetind fart noirna. A doua bolboa ochii sai verzurii, scaparTnd scTntei de
mInie. A treia, groasa ca o butie, rumena i voinica, i tot semana, ca o sord buna
cu celelalte cloud, costelive §i pitigaiate.
Ca autor de basme, Delavrancea n-a izbutit sa se pastreze niciodata In mar-
ginile autenticitatii populare. A creat, cum observa N. lorga, un hibrid, o fatà naiva
Tmbrácata In haine moderne". E de apreciat ?ma, pe de o parte, caracterul nuve-
listic, iar pe de alta, vocalia fantasticului, din pacate pusa insuficient In valoare de
prozatorul solicitat In prea variate direcili, incapabil sa se fixeze cu statornicie Intr-un
loc. FluctuaTia lui apartine unui temperament dual, care nu ajunge nicicInd la satis-
facIia deplina a optiunii. El e mistuit continuu de o nostalgie §i de aceea aruncat,
ca de capriciile unui destin dintr-o extrema Tntr-alta, Tntre vis §i viga, Tritre roman-
tismul cel mai suav i realismul cel mai brutal, devenit naturalism. Aceasta e 0
trasatura fundamentala a eroilor sal numiTi inadaptabili, a naraTiunilor care Incearca,
sa puna drama In termenii ei reali, contingenti.
Trubadurul, poate cea mai discutata dintre nuvele, ni se Tnfali eaza ca cea mai
semnificativa pentru Intreaga stare de spirit a tardivului mal du siècle", al cdrui
pesimism se colora cu ideile determinismului pozitivist, i pentru micul ro-
mantism" al lui Delavrancea, aparut In 'Ana epoca naturalista, ceea ce face ca oni-
ricul sa se confunde cu obsesivul i aspiraIia spre natura salbatica, sa exprime do-
rinta de eliberare de sub tirania unei ereditäti Indrcate. Trubadurul, fiind In multe
privinie o proiecIie autobiografica, ga cum sTnt mai WO inadaptabilii delavrancieni,
e un sceptic §i un dezgustat care, ca §i adolescentul de la Sf. Saya" sau ca docto-
randul din corespondenta pariziana cdtre Elena Miller-Verghy, traie§te nenoroci-
rea d-a nu fi Trrteles de nimeni". Acuzator i contestatar al alcatuirilor sociale, cu
luciditatea unui erou problematic, pornit teoretizeze atitudinea critica, find-
rul student ajunge sa vehiculeze ideile cele mai nihiliste i contradictorii, trecute prin
rousseauism, schopenhauerianism, darwinism social, pozitivism. Pe de o parte, el
detesta civilizatia i cultura (tipografia este nefericirea omenirii"), profesTnd o noua
tabula rasa" §i aspirTnd catre inocenta timpurilor primitive i catre insula mirifica
a lui Euthanasius din Cezara. Pe de alta parte, vede natura ca un paradis arna-
gitor, In care domnqte acela0 bellum omnium contra omnes", aceea0 lege a
nedreptatii, a crimei §i a absurdului, ca Tn societatea umana.
Trubadurul (alias autorul) considera' Ca natura e superioara din punct de vedere
estetic operei de arta (ca i &id aceasta ar fi o simplä copie, 0 nu o creatie
exprimTnd o viziune personala), dar In acela0 timp el Insu0 o concureazd in cTteva
rinduri cu tablourile sale mi uite de culori".
Eroul lui Delavrancea e un hipersensibil, un somnambul 0 un lunatic, definind
basmul pe urmele lui Schopenhauer ca o literatura a visului", iar visul ca
cealalta jumatate a vietii pipalte". Existerqa sa onirica, halucinantà, germineaza din
vIrsta neOutoare a copildriei, nutrita la rTndul ei de inepuizabilul nucleu folcloric
Visele se Trimulleau i mai toate se sflreau cu o baba Wand, spaima de urTta,
numai cu doi dinti In gingia de sus. Asta baba ma lua la goand, mi eu fugeam de-mi
räpalau tälpile; sfarTmam bolovanii, saream anturile, treceam prin märacini ; oasele
acTielor ma Injunghiau 0 mi se oprea rasuflarea. Si baba, dupti mine, in spatele
meu, cu mIna aproape pe umerii mei ; Ti simteam suflarea ei de gheatd mi Ti
vedeam, fra sd ma uit Inapoi, vapaile ochilor. 721

46 - C. 178

www.dacoromanica.ro
Asa ma gonea postii Intregi si, cInd simteam cum si-a Infipt ghiarele In spatele
meu, deodata sIngele Imi Ingheta In vine, parnIntul se despica In cloud si ma
cufundam Intr-o prapastie".
°data patruns In zona fantasticului popular, scriitorul desfasoara o suitä de
imagini, dintre cele mai reusite ale nuvelei, In care terifiantul si macabrul, atmo-
sfera stranie de irealitate si delir, amintesc basmele Invaluite In ceturi edgarpoesti.
Naratiunea î1i sporeste acum interesul iar stilul dobTrideste o plasticitate grea,
sugestiva, ce nu se destramd sub torentul cuvintelor : Numai end Imi aparurd
niste broaste, buboase si moi, si Incepura a sari spre mine, cazInd pe pamInt cu
un plesnet umed..." Ne suiram In carute, caii sorbeau departarea gonind ; iarba
se uscase ; un nor de praf ne Caii plesnira, caruta se sfärima".
Romantic prin predispozitiile sale onirice si prin setea de inocenta primor-
diald si dorul de copildrie, prin dezabuzare si prin conceptul unui eros absolut si
metafizic (dorinta lui testamentara de a fi InmormIntat In acelasi sicriu cu iubita),
Trubadurul Tncorporeaza totodata si unele trasaturi ce vin din naturalismul epocii.
El e un ins apasat de obsesia mortii si a numarului cloud, familiarizat cu expe-
rientele de laborator si ale salii de disectie, aspirInd utopic spre o eliberare de
sub robia speter, adica de sub legea de fier a unei ereditati Incarcate si fatale.
Aceste elemente nu reusesc, Intr-adevar, sä genereze o opera naturalista, fondul
romantic al autorului dovedindu-se mai puternic. Ele sInt semnificative totusi
pentru evolutia micului romantism", care Incerca sa evite epigonismul prin cap-
tarea ecourilor literare celor mai noi. Cu efecte hibride si rudimentare aici, natu-
ralismul va fertiliza stilul prozatorului chiar atunci end va aborda cea mai clasica
tema, In Hogi-Tudose.
In Trubodurul, ca mai In toate nuvelele sale, Delavrancea aduce un singur erou,
reflexiv, monologant pIna la discursivitate. Afectarea folclorica din unele basme
devine aici emfaza sentimentala, poza, multe pagini fiind azi de-a dreptul ilizibile
din pricina redundant& si artificiozitatii. in proiectarea viziunilor fantastice, In
fragmentele onirice (descrierea visului de dragoste si moarte al Trubadurului),
scriitorul demonstreazd virtuti sigure ca In Sultanico sau Norocul drocului ; end se
pune chestiunea de a crea epic, de a observa, el nu depaseste In multe cazuri,
ca aici, posibilitàile gazetarului.
Lin4te este o altd nuveld cu un singur erou, de asemeni sceptic si dezgustat
In felul romanticilor. Cadrul social ne apare mai bine fixat, ceea ce face sa se relie-
feze si procesul inadaptarii. Eroul e un tTriar inteligent si sarac, silit sa accepte
slujbe modeste si, In consecinta, sa fie umilit, pentru cä prea observa multe, prea
stia si prea vorbea mult". El se vrea o constiinta critica, oriunde si oriend, con-
tinuInd acuzatiile Trubadurului la adresa societatii, In fond ale autorului Insusi,
din foiletoanele sale, ce le regasim nu o data parca transcrise din coloanele de ziar.
Medic de profesie, eroul din Lin4te ne vorbeste si mai ferm de implicatiile natu-
raliste ale prozei lui Delavrancea, alaturi de cele romantice. Constiinta unui deter-
minism si a unei fatalitati ineluctabile constituie Insusi subiectul nuvelei : Idiot
si ateu e acela care nu crede In soarta, In soarta care te Incinge cu cercuri de
fier de la nastere, In soarta pe care ti-o fata oamenii In Imprejurdrile, lumea si
moravurile ei. Viata nu e libera ; viata e o sclavie si un joc de carti; o carte fatala
te prigoneste zece generatii Intregi, daca vitalitatea bestiei dintr-un neam nu se
722 curma mai degrabd".

www.dacoromanica.ro
Eroul nu are de Tnfruntat numai o societate °stir& dar si un destin, care TI
supune la cele mai crude Incercari ; sosia pe care o iubea la modul romantic, moare
de ftizie, dupa ce-i nascuse o fetisa, minata de acelasi microb. Scientistul si pozi-
tivistul medic studiaza, experimenteaza diverse metode de transfuzie, Insa fara
nici un rezultat. El ajunge apatic si mizantrop, sceptic si dezgustat de lume si de
viatä, revoltat contra universului ca un erou byronian, coplesit de ideea ereditasii
lui viciate, ca un personaj din romanele lui Zola.
Nuvela debuteaza promiSator, stIrnind curiozitate prin figura enigmatica a
eroului si devenind aproape palpitanta prin Incercarea autorului de a-i descoperi
identitatea acestuia. infilnirea la miezul nopIii a celor cloud perechi de ochi, pri-
vindu-se prin perdele, are ceva din atmosfera de mister si teroare a unor basme
ca Palatul de clestar.
De aici Inc°lo, monologul se intensifica prin relatarea episodului de dragoste
In peisaj romansios italian, alunecTnd In obisnuitul ton patimas, pamfletar, ceea ce
scade interesul nuvelei. Eroul Tnsa ne apare mai pregnant decTt In Trubodurul ca
figura de intelectual inadaptat, parcurgTnd nu numai o drama sentimentala, ci si
una lucida a cunoasterii, a InfrIngerii In faSa unui univers Inca misterios si tiranic.
Din aceeasi familie a doctorului din Liniste face parte si lorgu Cosmin din Para-
zitii, care-si pune o alta problema si anume a constiinSei morale. Fiu al unui grefier
de provincie, venit la studii In capitala, e primit In familia prietenoasa a venerabi-
lului profesor Melerian, unde se bucura nu numai de gazduire, dar si de farmecele
tinerei soSii a acestuia. CurTnd, batrinul descoperd adulterul, si profund ultragiat,
se sinucide. Fire cinstitd, In fond nevinovat, TntrucIt nu facuse cleat sa raspunda la
ademenirile Sasei, care la rIndul ei avea circumstanSe atenuante, prin marea dife-
renta de vTrstä dintre ea si profesor, Cosmin träieste drama pacatului si a cainsei.
Autorul nu izbuteste ?ma' nici de asta data a fi un analist. intregul proces e melo-
dramatizat, gesturile sTnt retorice, labarlate, stridente. Monologul asa-zis interior
se degradeaza In mereu inevitabilul pamflet, personajele alcatuind o adevarata fauna
de cartofori, TntreSinusi, faliti fraudulosi, concubini, sTnt simple nume, fara nici
o consisterrp, iar comentariul autorului de-a dreptul anost. In schimb, se reSin
cTteva imagini de ansamblu : atmosfera restaurantului si a salonului bucurestean
si pregatirea InmormTntarii lui Melerian, cu discursurile funebre si panegiricile
scrise Tntr-un stil sforaitor si semidoct.
Ca nuvela citadina, mai reusita pare sa fie lancu Moroi, nu prin obiectivitate
(comentariul si aici pastreaza un ton de vehemenSa), ci prin atmosfera si prin cele
cIteva schiSe tipologice, executate cu anume aplicasie pentru grotesc. STntem Intr-un
Bucuresti de odinioara, cu uliSe noroioase si dosnice, cu birji deselate si felinare
pTIpTind bolnavicios din raspTntie In raspintie. E jour fixe" la d-I director din
Minister, unde printre invitati se ea i micul slujbas lancu Moroi, cu frivola si
ambiSioasa sa sosie. Scriitorul, trecut pe la scoala realismului si naturalismului fran-
cez, a deprins tehnica arnanuntului semnificativ, capabil sa caracterizeze dintr-o
data situaSiile si profilurile morale ale personajelor. Arogant si condescendent,
amfitrionul abia Ti Tntinse lui Moroi virful degetelor, pe cind acesta, supus, le
atinse cu tot respectul cuvenit unui superior", abia Indraznind sa calce covorul
sefului". Sugestiva si de aceeasi buna factura este descrierea interiorului, a salo-
nului dominat de un mare candelabru, sub care se rTnduiau mesele cu postav verde,
strajuite de oglinzi si luminat cu lampi grele de bronz. in fumul gros, chipurile
apar ca niste spectre de panopticum : Boierii si cucoanele dimprejurul meselor 723

www.dacoromanica.ro
verzi InvIrteau cärtile. Din chipul !or piense viata. Din creierul lor piense endi-
rea. Pe aceste schelete Infäsate Tntr-o piele galbend si moartd, nu se zdreau decIt
scTrba, amorteala, uitarea, Tntr-o miscare de trup si de suflet". Ne gram Tntr-o so-
cietate mondend, In care Delavrancea observd, cu aceeasi tehnicd a amdnuntului,
cuplurile adulterine si trucurile lor (retragerea directorului cu Sofi Moroi si a d-nei
director cu junele sublocotenent de rosiori) si urmareste, cu un ochi de experi-
mentator naturalist, starea maladivd, reactia fiziologicd a eroului principal.
Delavrancea a realizat In lancu Moral drama functionarului tiranizat de superior
si Triselat de o sotie rea pTrid la sadism, egoistd si vulgard. Se simte aici o unclä
cehoviand, Insd trecutd prin curentul romanului zolist. Autorul pune mai mult decTt
trebuie accentul pe dizgratios si patologic, elemente identificabile deopotrivd In
dipticul Zobie i Milogul, In care se supraliciteazd anormalitatea, cazul" si fiziolo-
gismul respingtor. $i In ipostaza lui ,,naturalista", scriitorul Tsi relevd temperamen-
tul exacerbat, pe care-I ispiteste uritul", cruditatea si violenta, aproape cu aceeasi
fortd de fascinatie ca natura, idila si basmul. Atitudinea era In fond una romanticd,
ce se manifesta Tntr-o altd epocd literarä, care-i oferea numai tehnica si cadrul
exterior. De aceea, chiar cInd abordeazd teme specific naturaliste, Delavrancea
nu izbuteste niciodatd pe de-a-ntregul, cu toatd intentia lui de a fi un observator
impersonal si rece, asa cum impune estetica naturalistd. Romantismul sdu e funciar.
O variantd evoluatd a nuvelei Trubadurul este Bursierul, mic roman al crizei
pubertätii si a psihologiei agitate a adolescentului inadaptat, In care ne IntTmpind
aceeasi luptd Inversunatd Tntre vis si realitate", aceeasi nostalgie a naturii si repulsie
fatd de cultura si Obisnuita evocare confesivd se Indreaptd acum spre
atmosfera torturantd a liceului, prefigurInd versurile lui Bacovia (Liceu, cimitir / Al
tineretei mele"), cu säule intunecoase de meditatie, cu profesori i pedagogi acri
la inimd, si totodatd cu visurile de dragoste, cu senzatiile aprinse ale vIrstei critice,
&id carnea e revoltatd", cu evaddrile si Tnfriguratele TntTlniri amoroase nocturne,
cu dezamdgirile. Bursierul apartine liricului din Odinioarei i De azi i de demult,
care nu-si poate stapTni duiosia rechemdrii anilor hoinari ai copildriei, dar nici sar-
casmul si indignarea vesnicului justitiar. Portretele profesorilor sTnt lucrate In tuse
rapide, scurte, abia ascunfind violenta, parca rázbundtoare : Un profesor batrIn
si rdu. Tace ca o momTie. Deschide gura parc-ar fi un mort care-si scuipd pämTntul
din gurd si slomneste indesat prin stirbiturile dintilor Afu-ri-situle I" Altul,
gros, rosu-verzui, ca un ficat, fárd gTt, cu ochi umflati si repezi ; mIinile Ti bänd-
ndie In toate partile ; Tnfige degetele In urechile cuiva si scrIsneste : U ! boule ! "
Altul, soios, c-un palton larg si vechi ; nu-I Tricheie niciodatd ; ciupit putin de vdr-
sat ; cu ochi verzi ; barba albd ; tipd pitigdiat, parc-ar fi o femeie : La loc, gdgdutd".
O singurd datd reuseste Delavrancea ca scriind o amintire", sà pdstreze un
echilibru al utilizdrii mijloacelor, sd nu alunece In tonul sentimental, sd pdtruncld
cu finete psihologia eroului si sd se obiectiveze epic. Atunci ne dd mica lui capo-
doperd : Domnul Vucea.
Nuvela e construitd pe o evidentd antitezd, aceea fundamentará a operei lui
Delavrancea, dintre vis si viatd, aici, dintre imaginea ideald pe care si-o fdcea copilul
despre scoald si o realitate dezolantd. Inocentul erou-povestitor vine cu acelasi
fond ancestral ca mai toll eroii delavrancieni, imaginInd nobila institutie In dimen-
siuni fabuloase : un palat mare, mare si frumos, ca In basme, cu por;' de fier, cu
724 geamlIcuri, Cu usi de clestar, cu ziduri vdpsite ca niste icoane..." Pregdtirea pentru

www.dacoromanica.ro
examen si emotiile intrarii la scoala domneased
sTnt urmdrite moment cu moment, Intr-o dozare
savanta, capabila sa ne dezvaluie o psihologie
inedita si sa proiecteze o viziune absolut per-
sonald asupra unei teme atTt de dificile, dupd
ce Ion Ghica publicase $coala de acum cinci-
zeci de ani i mai ales dupd Amintirile lui
Creangd.
$coala e pentru eroul-povestitor o necu-
noscutd, Insd si un fel de parnInt al fagaduintei,
o fantasma ispititoare si enigmatica, faandu-I
sä oscileze Intre curiozitate si spaima, sa traiased
sentimentul de incertitudine al marilor spe-
rante : Md apropiam cu &dui, sfios, tremurind
d-acea vestita scoala, ca de un urs Impaiat,
gata sd. fug. Mi-era fried si mi-era draga. Si
mi-era dragd, fard sa banuiese nici cum e, nici
unde e". intreaga lui existentd se concentreazd
In jurul evenimentului, considerat epocal. Find
Gheorghe tefeírlescu, tatal I ui
si felul de a sdruta al mamei capdtd o noud De lav rancea,
semnificatie : $tiam eu In ate feluri sdruta
mama : altfel de eram bolnav, altfel and o
ascultam, altfel and Invdtam lectia, altfel de pringeam si voia sa ma Impace si cu
totul altfel mA sdrutd, and mA trimise la $coala domneased". Confruntarea cu
examinatorul, sub tensiunea si fistIceala pe care le cunosc asemenea Imprejurdri,
constituie poate cea mai vie pagina de umor din opera lui Delavrancea, un
umor trist ce Invaluie Intreaga naratiune
CIt fac 25 de mdgari si cu 15 bol ? "Il Intreabd Invitatorul dornic sa-I
Incurce pe candidat. Eroul rdmIne contrariat In fata problemei care cere adunarea
a cloud categorii deosebite de obiecte. Urmeazd procesul de reflectie, In care timo-
rarea si graba de a raspunde Incured din ce In ce mai rau lucrurile : Ma endii
eu, md rdzgindii, noteazd povestitorul. imi dam eu socoteala : asta nu e adunare,
ca frate-meu Imi da sd adun tot lucruri de un fel si aia zicea el ea* este adunare.
Ei, trebuie sd fie Inmultire. Dar frate-meu ar fi fost mai bun, mi-ar fi spus at a
dat pe un mdgar si pe un bou, ca sa pot spune at fac terti la un loc. Daca vazui
ca nu se poate altfel, md hotárIi sA raspund
Domnule, nu pot face socoteala pe magari si pe bol, cd tata n-are deat
cai... la cal m-as pricepe...
Eu stiam ed tata cumparase un cal, pe Micul, cu 200 de lei.
Domnul rIse, scolarii pufnira, pe mine ma napadird lacrimile.
Fie si pe cal. Ei, acum sd te %/dz.
Ma duc la tabld ; iau tibisirul ; II scap de vreo trei ori din mina si Incep
socotesc magarii si boii In cal, pe pretul Micului, adicd pe 200 de lei. Adun 25
de magari cu 15 bol, Tnmultesc suma cu 200 de lei si md Intorc spre profesor. El
se uitase In jos si nu vdzuse nimic din socoteala mea. 725

www.dacoromanica.ro
Tusesc bine si strig
Opt mii, domnule !
RTzi domnul, si rizi, si rîzi! CInd se potoli, zice privind In tavan
Auzi, 25 si cul5säfacä8OCü ! Monitor general, ia-I si du-I In clasa a doua I"
Abia dupd aceastd prima Incercare, copilul Il descoperd pe Domnul Vucea, Intru-
chipare a rautäiii, asa cum Hagi-Tudose e Incarnarea zerceniei. Sistemul sau de pre-
dare este faimosul In epoca sistem lancasterian : Clasa avea saisprezece band
bäncile aveau saisprezece primi" si saisprezece monitori" ; peste monitori erau
trei monitori generali" : doi de InvdIaturä si unul de ordine". Generalii" ascul-
tau pe monitori ; monitorii ascultau pe primi ; primii ascultau pe scolarii far-a grad"
Generalii aratau monitorilor sä InveIe d-aici si pind aici ; monitorii, pri-
milor ; primii, scolarilor".
invä/ätorul vine la scoalä mai mult In inspecIie, parca numai spre a-si satisface
sadismul, obligIndu-i pe copii sa stea Iniepeniti ore In ir, apliand batai crunte,
InsOte de o terminologie aproape specializatd Fä, puica tatarule ! " Cinci
dintr-odatd si oprit", confisand arsicele, punIndu-i pe elevi la treburi in propria-i
gospoddrie sau dupd cumpdraturi, supusi astfel unui alt canon, acela
de a mirosi bunataIile ademenitoare i interzise din cosni-ta soilor Vucea. Scriitorul
surprinde acum cu o reald forla de plasticizare supliciul simIurilor excitate olfactiv
si auditiv : Ce md chinuiau, din piad pInd la cocoana, erau jimbla, salamul, alu-
nele si migdalele. Eu Intorceam capul de la cosniTa, dar jimbla si salamul miro-
seau, iar alunele si migdalele sunau. Erau vii. Jimbla si salamul ma luau de nas ; mig-
dalele si alunele mä luau de urechi ; toate md intorceau spre cosniIa In care purtam
greutatea unei fericiri strdine".
$coalä, Invätätor, moravuri sInt vazute cu ochii mai Intli märiti de spaimd
ai copilului, apoi cu o ironie dureroasd de om dezamagit si decepTionat. Propozi-
tia finala are valoarea unei poante, fard care nuvela ar pärea lipsitd de Incheierea
necesarä : Pe seard, sfirsind frecatul si unsul hamurilor, trecusem In clasa a treia".
De o facturd si o valoare Tnrudita, prin viziunea fabulos folcloricd asupra eroului,
prin maturitatea aplicarii proceselor epice si prin acuitatea analiticd este cealaltd
capodoperd a prozei lui Delavrancea, Hagi-Tudose.
Descoperindu-I In societatea vremii, scriitorul si-a confruntat personajul cu
tipurile celebre de avari ale literaturii universale, cu Euclio al lui Plaut, Harpagon
al lui Molière, Shylock al lui Shakespeare, Grandet si Gobseck ai lui Balzac, de
la care a primit, fard Indoialä, sugestii, relevate adesea In trecut. Aceastd contami-
nare livrescd i-a conferit lui Hagi-Tudose o anumitd aura* clasicd, absolut distinc-
tivd. Ar fi gresit Trisd dacd In analiza procesului de influerrtà am anula diferenIele
specifice, trdsäturile individuale, care fac din zercitul lui Delavrancea un tip nou
si original.
Spre deosebire de Shylock, Harpagon sau Gobseck, ImbogaIiIi din camatärie,
Hagi-Tudose a Inceput prin a fi un modest negustor de gaitanuri. De and era
bäiat de pravalie n-a stiut nimic altceva, decIt sa puie decparte, sa agoniseascd
ban cu ban, privIndu-se de cele mai elementare bucurii si pläceri ale vie-0i. ...nu
bea ; nu ochea prin mahala ; mInca pTine cu braga". De Insuratoare n-a vrut s-audd,
cdci femeia, copiii cer de mIncare, vesminte, Invd-ptura... i n-am de unde..."
Traia retras In odaia lui Intunecoasa, ca un mormInt, fard foc, fard fiertura, neiu-
bind pe nimeni, tresarind and umbra i se Incurca In picioare, InchizIndu-se ziva
726 cu zavorul In casd, robotind nopTile In odaie cu o lumInare de seu In mInd, ca o

www.dacoromanica.ro
stafie uscatd". La gditdndrie, din primul moment se purtase amarnic cu ucenicii.
Ca si Harpagon, care interzicea servitorilor sd frece prea mult mesele si scaunele,
de teamd cd se vor toci, Hagi-Tudose Isi mustrd bdietii de prdvalie, pdrIndu-i-se
cA trIntesc obloanele, ca sparg geamurile si stricd lacdtele
incet, Incet, Incetinel, cA usile nu sTrit de fier !
la seama, trIndavule, sd nu spargi geamurile, cd nu sInt de fier !
Nu trInti obloanele, ponivosule, cd nu Or-It de fier !
Incet, Incet cu lacdtele, mototolule, cd nu sInt.. si dacd sTnt ?... Au
broascd, au mestesug, costd parale ! "
Ajuns la bdtrTnete, Tudose fumeazd dei tuseste sd-i iasd sufletul",
Tsi drpaceste singur cizmele si taie intr-una poalele scurteicii, ca s-o peticeascd
la mTneci. Ipocrit si viclean, umbra ca si Euclio din Aulularia din prävdlie-n prdvdlie,
gustInd mdrfurile negustorilor, sub pretext cd doreste sA cumpere : «Dar nu l-ati
vdzut cum misund prin drciumi si bdcdnii ?... Intrd Intr-una, ia binisor o mdslind,
o aduce la gurd, s-o strecoard printre gingii. Fol, fol, fol, o mestecd... E, cum
dai mdslinele, dragd cutare ?..." Nat..." Scump, scump de tot la asa vre-
muri. Vremuri grele". Si pleacd... Intrd peste dru m. $terpeleste icrele de cosac.
Rupe o bucdticd, Ti face \Ant. Pleasc, pleasc ... Cum petreceti icrele ? "
AtIt..." Scump, scump, vremuri grele. » Numai rusinea de a fi vdzut fard
tur la pantaloni (tdiat In acelasi scop cu poalele scurteicii), TI opreste sd nu alerge
de-a busilea In bisericd dupd o firfiricd, ce cdzuse altcuiva din buzunar, spre deose-
bire de Gobseck, care nu se apleca nici dupd pro priul sdu imperial, negInd cu fdtár-
nicie cA i-ar apartine. Rob al unei pasiuni paroxistice, Hagi-Tudose are fascinatia
aurului, fericit de a-I stoca In cantitIti tit mai mari si de a-I substitui tuturor celor-
lalte necesitäti.
Patima tezaurizdrii l-a secdtuit pe zercit, dar nu l-a schematizat ca tip literar
Hagi-Tudose si-a construit o lume a lui, In care principalele sentimente si
umane au fost echivalate In aur. Cu acest etalon Isi mdsoard tot ceea ce endeste
si ceea ce simte, Tsi mdsoard viata si iubirea, superstitiile si credinta : Prdvälia?...
Era copilasul rumen si frumos. El ? Pdrintele fericit cd are pe cine mInglia. Prd-
välia ? Femeia fermeatoare. El ? El, nebunul care-i da In genunchi, cu ochii Inchisi
si cu inima speriatd". Tatar si sotul" iubitor cunosc Infrigurarea emotiei adInci,
precum si melancolia despdrtirilor, In care o lacrimd virtuald se IntTlneste cu zImbe-
tul patern de bucurie duioasd : Mititica, tristd si ea..., ca un om care a Inchis
ochii ! Se crapd de ziud ?... Face ochii mari, cIt geamurile ei, si parca vorbeste,
momind pe treatori sa intre, dea bund-ziva si tIrguiascd cite ceva..., lin-
gusitoarea..."
In cadrul aceleiasi viziuni el invoca divinitatea, and cu admiratie si recunostintá
(Oh ! Doamne, Doamne, ce bun esti, ce Intelept esti ! De n-ar fi soare, cIte
lumIndri mi-ar trebui sa arz ziva In pravälie !..."), cInd cu spaimd si pdrere de
rdu, cd e nevoit sA aprindd candela, dei Milostivul ar trebui sä vazd si pe Intu-
neric". Logica si disponibilitAile afective ale zercitului n-au fost anihilate, ci su-
puse doar unui alt obiect, canalizate Intr-o singurd directie. lubirea si religia, dacd
se poate spune si filozofia, In mdsura In care hagiul emite judeati asupra
sTnt servitorii supusi ai avaritiei, ai acestei faculté maItresse", care hipertrofiazd
unilateral si monstruos -V&A-write psihicului uman. De aici, apartenenta lui Hagi-
Tudose la tipologia clasicd si asemdnarea cu avarii literaturii universale. Ca si Har- 727

www.dacoromanica.ro
pagon sau Euclio, eroul lui Delavrancea se teme de hoV, care nu i-ar fura doar
o besica cu zece mii de galbeni Tngropa/i sub caramizile de supat, ci l-ar fura de
zece mii de ori, i-ar furo sufletul turnat in fitece galben" (s.n., Al. S.). Asa cum Har-
pagon porunceste servitorilor sa trimita negustorului Tnapoi tot ceea ce a rdmas
de la ospaI, la fel Hagi-Tudose, In pragul sfîritului, cere Leanei sa Tnapoieze fulgii,
carbunii si cenusa, spre a putea recupera mäcar jumatate din copilul" pierdut.
Ura i dispre/u1 fa/a de risipitori, fata de ImpatimiVi desfrTului i placerii (Voi ri-
de/i... ride/i cu hohote... Niste risipitori. In via/a voastra n-o sa gusta/i adeva-
rata bucurie...") sTnt ale cinicului Shylock din Neguptorul din Venetia, care-I nu-
meste pe Antonio mofluz" si mTna-sparta", nebunul care dadea bani cu Tmpru-
mut, neluInd dobInda..." Prin situaVile In care e pus, ca si prin structura carac-
terului sat., dominat de o pasiune devastatoare, hagiul se revendica din ilustra familie
amintità. Dar el nu e o copie, ci o varianta romaneasca a zgTrcitului, un tip literar
generat de o anume societate si o anumita literatura. Privit alaturi de avarii lite-
raturii universale, trebuie sd remarcäm ca zgTrcenia lui Hagi-Tudose e mai austera
si capata forme mai alarmante, mai spectaculoase decTt a lui Harpagon si mai ales
a lui Gobseck. De bine, de rau, avarul lui Molière sine servitori In casa
si invita musafiri la ospe/e, chiar daca e In stare sa fure ovazul din ieslea
propriilor sal cai si sa treaca de cIte cloud ori In calendar zilele de post.
In ceea ce-I priveste pe Gobseck, e de observat ca. acesta In pragul morVi
Tsi 'infringe patima, 'Lind Tntreaga avere prin testament unei stranepoate. Nu
aceeasi evolutie urmeaza eroul lui Delavrancea.
Gaitanarul din mahalaua Vitanului ne apare ca un hapsTn de proporlii mitice,
delirante, cum II caracterizeaza G. Calinescu ; el
se ab/ine cu ipocrizie de la cele mai elementare
Ano Ch. tefanescu, mama Iui investiO, sub pretext ca Ti face räu sa aucla guifnd
Delavrancea porcul Tnjunghiat si ca ouale rosii sTnt oua statute.
El seamanä foarte bine cu zgircitul descris de
Anton Pann In Povestea vorbei, care

Nu putea sA se-ndure sa cheltuiascA un ban.


SA mArance si el bine mAcar o datà intr-un an
*i
Ci trAia tot caliceste, mincAri proaste cumparind,
Privind cu jind cele bune, ca si un sdrac de rind".

Via/a hagiului e compusa dintr-un lung sir de


priva/iuni, scurgTndu-se aproape Tntr-o claustare
04, r
monasticä, departe de umbra de mondenitate a lui
Harpagon si de relaVile publice ale lui Gobseck.
insasi patima de a avea si de a nu da nimanui
o le/caie (nici vorbä de a rasa vreun testament)
atinge momente halucinante, parca mai acute ca
la ceilal/i avari.
Lui Delavrancea, lector pasionat al realistilor
francezi, Ti lipseste sobrietatea balzaciana a con-
1
struc/iei caracterului. Scena in care hagiul se
fr

2: 4..Irm-
www.dacoromanica.ro
vdzu topind, el cu mIna lui, bulgdri de aur, turnIndu-i In strachind si sorbindu-i
cu lingura", sau scena mortii, au semnificatii hiperbolice, impuse pe de o parte
de evolutia ascendent& pInd la paroxism, a zerceniei, pe de alta de viziunea
personald a scriitorului. Spre deosebire de Avarul sau Gobseck, unde precumpdni-
toare sInt actunea si observatia, In Hagi-Tudose intervin simbolurile, mai ales
In final, ca expresie a unei vocatii romantice. Dacd vom adduga si faptul cá In
maniera descrierii se folosesc unele procedee zoliste (fixarea precisd a amd-
nuntului, si a reactiei fiziologice exterioare), vom Intelege si mai concret indivi-
dualitatea lui Hagi-Tudose In tipologia avarilor din literatura universal& Oricit
s-ar asemdria cu Euclio si Harpagon, Shylock sau Gobseck, negustorul din mahalaua
Vitanului, prefigurat cu cIteva decenii Tnainte de Anton Pann In Povestea vorbei are
biografie a lui, particulard si distinct& integrIndu-se perfect societálii si litera-
turii noastre de la sfIrsitul secolului al XIX-lea.
Cu nuvela Hagi-Tudose, Delavrancea realizeazd In esentä un caracter In genul
lui La Bruyère, cel mai izbutit din Intreaga sa opera In prozd. Interesul nuvelei
std In personajul ei central, asupra cdruia se IndreaptdIntreaga atentie a scriitorului.
Propuradu-si sà dezvdluie o patimd dezrántuitd, paroxisticd, pe urma marilor clasici
universali, Delavrancea apeleazd la mijloacele si procedeele literare cele mai adec-
vate si, am putea spune, cele mai recente. Sugestiile realismului si ale naturalismului
francez, a-at de pretuit, se dovedesc aici deosebit de fructuoase. Scriitorul nostru
cunoaste importanta mediului, a tabloului de interior pentru a caracteriza mai exact
psihologie. Camera sdrdacioasd, mîncatd de igrasii si mucegaiuri a lui Hagi-Tudose
ne spune mult despre austeritatea excesivd a zercitului Pdretii sInt cojiti si
galbeni ; grinzile tavanului, negre si prguite ; icoanele, cu sfinti stersi ; patul Cu
sanduri, acoperit cu o pdturd Idloasd, vdrgatá cu alb si visiniu. Doud perne de paie
la perete si una de !Ind Trnbrdeatá Intr-o fatá soioasd. Pe jos, pardoseald de ard-
mizi reci. Odaie tristd, Intunecoasd, un mormInt pe ai cdrui ochi de geam, ca un
sfert de hîrtie, si-ar fi fria sa privesti, de fried sd nu vezi mortii odihnindu-se cu
fata In sus".
Impresia e de singurdtate lugubrd, de cavou In care zercitul orbecdie In beznd
ca un Fad liliac al noptii. Nemultumit cu simpla relatare exterioard de asta data,
ca In Domnul Vucea, scriitorul Intreprinde sondaje psihologice, urmdrind cu finete
reactiile cele mai variate. Pentru ca e o fire ascunsd si ipocritd, hagiul nu se des-
táinuie decît sie Tnsusi. Monologul sdu e mai degrabd un dialog interior, foarte
animat si nu lipsit de o anume tentd comic& latá-1 pe Hagi-Tudose socotindu-si
comorile si IncurcIndu-se la numdrátoare
Ba sTnt opt mii...
Ba sInt zece I
Ce fel, zece ?
Atunci, dincolo, strit opt I
As, nu se poate, aseard i-am nurndrat".
Spontan, ca si and 1-ar fi surprins cineva, el se admonesteazd cu severitatea
pe care o aplicd de obicei altora :
Na, hagiule, cap sec, strigi cIt te ia gura, pared cine stie ce-ai fi avTnd I
laca n-ai, n-ai, n-ai, esti sdrac lipit I
Replicile alterneazd naivitatea senild (spaima de a nu fi auzit) cu ipocrizia ava-
rului, care, din prudent& gusta cu adevdrat deliciile aurului numai In end : Am,
am ceva, dar e mai bine sd zic cá n-am chioard para". 729

www.dacoromanica.ro
Ridicolul personajului este evident mai ales In scena finala. Din delirant si
tragic prin forta lui dezumanizanta, paroxismul (ca urmare a patimii dezläntuite)
devine comic. Hagiul cade acum de-a dreptul In mintea copiilor, pretinend lucru-
rile cele mai absurde : sà restituie Regustorului carbunii i cenusa, fulgii si buca-
telele gàinii, spre a dobIndi macar pe jurnatate banii cheltuiti. in aceasta
avarul se gaseste Intr-un raport de awn' si absoluta adversitate cu tot ce-I Tncon-
joara. Se endeste chiar sä taie coada motanului, care e descoperit subit ca pri-
cina a frigului din odaie. Gestul amenintator indica alienatia senilä i provoaca un
rIs irezistibil
Leana crapa usa. Hagiul se uita speriat, si vazInd cotoiul strecurindu-se pe
usa, se rasti
tai coada ! Sa-i tai coada !... O coada d-un stInjen... PIna sa intre,
se raceste odaia ! Sa cheltuiesc si pentru el ?... Unde e toporul ?... Am sa i-o
tai eu ! "
Hagi-Tudose este nuvela care I-a introdus pe Delavrancea In antologia prozei
clasice romanesti. Diverse formule artistice, cultivate de scriitor, cu rezultate atit
de inegale, fuzioneaza aici poate pentru singura data intr-o sinteza fericita. Roman-
ticul trecut prin experienta naturalista ajunsese la un realism original, In spatiul
nostru literar, consolidat prin Insusirea tehnicii detaliului si prin propensiunea
pentru forta sugestiva si vizionara a simbolului, realism, care, din pacate, nu Inscrie
dedt acest singur mare moment.

o
Find la Delavrancea, drama istorica romaneasca Tnregistrase trei mari momente
Reizvan i Vidra a lui B. P. Hasdeu (1867), Despot-Voa a lui Alecsandri (1886) si
Vlaicu-Vodä a lui Al. Davila (1902). Opere semnificative In evolutia genului, care
au intrat Inca de atunci In repertoriul nostru national, nici una dintre piesele amin-
tite nu aducea pe scena un erou asa de coplesitor prin personalitatea lui grandioasa,
precum Stefan cel Mare din Apus de soare. Virtutile lui de domn patriot si viteaz,
de conducator bun si Tntelept le depasesc In literatura, ca si In istorie, cu mult
pe ale lui Razvan, Tomsa sau Vlaicu. Delavrancea se gasea In fata unei sarcini mai
dificile dedt predecesorii sai, care-I obliga la descoperirea de solutii noi, potrivit
eroului titanic ales, dar si temperamentului sau, destul de impropriu obiectivarii
si detasarii dramatice. Hasdeu, Alecsandri, Davila, Tsi construiesc dramele lor, Trite-
meiati pe o lege fundamentala a conflictului dintre cloud forte antagoniste, dintre
cloud persoane sau cloud grupuri. Cel putin la Hasdeu si Alecsandri, protagonistii
sTnt instrumentele ambitiei si setei de putere, urmInd o linie evolutiva spectaculoasa,
potrivit gradatiei clasice : preparativele si sfortarea de a-si ajunge scopul, satisfac-
iibe altminteri foarte scurte, si de Indata, caderea. Tipul activ este aven-
turierul, temerarul, uzurpatorul, care se angajeaza mai putin sau deloc Intr-o luptä
cu sine, ci Intr-o lupta cu Aceasta ar fi schema dramei istorice traditionale.
Delavrancea va proceda In Apus de sacre, daca nu la o revolutionare a conflic-
tului, cel putin la o deplasare de accente, In sensul unei drame istorice, inexistente
la Inaintasi. Conflictul principal e de alta natura dedt cel din Despot-Vodd
Reízvan i Vidra si el pune In umbra conflictul tipic dintre eroi si grupari adverse,
730 devenit aici aproape simplä conventie.

www.dacoromanica.ro
Ajuns bdtrin, purtIndu-si tot mai anevoie
piciorul rdnit cu multi ani In urmd, In luptele
t
de la Chilia, Stefan Isi da seama cá trupul sdu
nu mai e al viteazului de la Rdzboieni si de la
Podul inalt. Dar sufletul i-a ramas tIndr, si and
sd porneascd la bdtdlie, parca uitd si de boald
si de vIrsta covIrsitoare. °mu/ a Imbdtrinit, a
pierdut admirabila lui fortd fizicd de altddatd,
In timp ce domnul si-a pdstrat intactd tineretea
firii, a Tndemnurilor nobile, spre binele lard si
al obstii. De aici, conflictul psihologic al dramei
Apus de scare, asa-zisul conflict intern, cum
l-au numit unii critici ai vremii, si foarte
modern, In epocd. Exista In piesd si un conflict,
sd-i zicem social, care joacd Insd mai mult rolul
de auxiliar, oferind cIteva situatii scenice", si
facilitInd astfel evolutia conflictului intern. Dar
drama Apus de soare, construitä numai pe baza
ciocnirii dintre marele domn si minusculul grup
de trdcldtori condus de paharnicul Ulea ar fi Autoportretul lui Delovrcncea. De-
sen in pen4à pe exemplarul volu-
de neconceput. mului Sultdnica, 1885, daruit viitoarei
in Apus de soare, Stefan, ca domn, Isi sale soIii Marya Lupascu.
pdstreazd intactd Tnsufletirea luptdtorului viteaz
dintotdeauna. El Tntreprinde expeditia In Pocutia,
de unde se Tntoarce cu rdnile sIngerTnde si In
suflet cu primele semne vizibile ale dramei sale. Ce te doare, pdcatele
mele? TI Intreabd Ingrijoratd doamna Maria. Nimic pe domnul Moldovei...
rdspunde $tefan. Ce e durerea ? $i toate pe Stefan Musatin, fiu/ lui Bogdan
nepotul lui Alexandru ce! Bun" (s.n., Al. S.). Omul 5tefan Incepe sd se Indu-
rereze de soarta lui, Tncepe sd-si presimtd sarsitul. Dar domnul Stefan Isi impune
vointa, Tsi stapTneste durerea In timpul operatiei, rdmlne treaz pInd In ultima
clipd, veghind cu grijd de pdrinte la destinele ärii. Domnul invinge slAbiciunile omului,
prin calitatile lui, pe care nu se dau In ldturi s'S le recunoascd chiar dusmanii.
i

Conflictul psihologic se nuanteazd si devine spectaculos de Indatd ce $tefan


afld de uneltirile lui Ulea. Boierii complotisti se izoleazd Inca' din actul I, &id la
sfatul domnesc ce are loc In legdturd cu Pocutia el Tncearcd sa invoce sAndtatea
subredd a voievodului, IndemnIndu-I sa renunte la o noud bdtälie. Orbiti de dorinta
de a pune mina pe putere si convinsi cd rana Ti va grdbi sfirsitul, ei vorbesc des-
pre domn ca despre un personaj al trecutului. Din discutia lor, Tntelegem linia poli-
ticil lui Stefan, Tridreptatd Tmpotriva marii boierimi : incurind scaunul Moldovei
e vdduv anuntd cu o bucurie abia retinutd trácidtorul Ulea Piciorul lui Ste-
fan obrinteste. incheieturile lui sInt prinse. Bietul domn I Mare a fost... cd de
mdrimea lui nu mai sufla nici un boier..." Boierii nu-i pot ierta domnului simpatia
pentru rdzesime, i In genere pentru oamenii de merit pe care-i ridicase In ranguri
DRAGAN : A fost bun... nu zic.
STAVAR : Si drept... 731

www.dacoromanica.ro
DRAGAN: Cu Iara, da...
STAvAR : Pe noi ne-a cam scurtat...
DRAGAN : Boier, razes, Iaran supus, era tot una In fa/a lui
STAVAR : Mosiile le Tmparlea numai la ostasi
DRAGAN: Din supusi Ti facea razesi, din razesi, boieri sadea.
STAVAR : Ce era boierul de sfat Cosma Serpe ? Nimic. Un razes. Dupd batdlia
de la Cosmin, il boieri, s-acum e In divanul /aril..."
Visurile celor trei de a instala o epitropie", adicd de a ob/ine puterea dup.
moartea lui Stefan sint Insa spulberate curind. Conflictul social nu va capdta dimen-
siuni shakespeariene, pentru cà for/ele care se ciocnesc sTrit inegale. in schimb,
el va lumina si mai bine conflictul psihologic dintre Stefan cel Mare si $tefan Musatin,
dragostea de lard si modestia superbd a domnului : Eu am fost biruit lo Reízboieni
la Chilia. Moldova a biruit pretutindenea". E aici o excelenta metafora a ideii de
na/iune, o recunoastere a faptului ca istoria e creata de obstea de/indtoare a marilor
virt4 morale si patriotice. Slavitul" $tefan se Tnchina cu respect Tn fa/a patriei,
pe care sim/ind ca o paraseste pentru totdeauna o lasa mostenire pe vecie urmasilor,
In cadrul unei emoVonante viziuni apoteotice : Tine/i minte cuvintele lui Stefan,
care v-a fost baci pTna la acrinci batrTne/e cd Moldova n-a fost a stramosilor mei,
n-a fost a mea, si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri, si-a urmasilor urmasilor vostri
In veacul vecilor".
Porni/i sa-si /easa urzelile pTrid la capat, uneltitorii ac/ioneaza din umbra. Ulea,
pretextTnd cae bolnav, nu se Tnfa/iseazd la sfatul domnesc, adunat In vederea inscdunarii
lui Bogdan. $tefan, care aflase inten/iile lor tradatoare, Ti sine sub ochi, i deocamdatd Ti
potopeste cu apostrofe sarcastice pe cei prezen/i, stolnicul Dragan si jitnicerul Stavär
STEFAN : Du-te la paharnicul Ulea Sade lIngd castel ... Cine md iubeste
s-apropie de mine ... Nu e asa, stoln ice Dragan ?
STOLNICUL DRAGAN: Da, mdria-ta
$TEFAN : Du-te si-i spune cA i eu i jitnicerul Stavar dorim sa-I vedem. Nu
doresti, Stavar ?
CInd apare Ulea, domnul i se adreseazd cu o ironie tdioasa, rau prevestitoare
AI Paharnice scumpa dumneavostra sanatate ..."
Boierii complotisti Tnsd nu se linistesc. Ei fac agita/ie In favoarea lui Stefani/d,
pe atunci minor. Inca o data, domnul Tnvinge släbiciunile si neputirr/ele omului, ridi-
cIndu-se din pat, i, de data aceasta, ucigTndu-i cu mTna lui pe tradatori. Era ultimul
act de dreptate pe care-I Tnfaptuia, spre consolida voirqa si testamentul sau politic.
Redusa la conflictul dintre grupuri, conflictul extern", drama istoricd a lui Dela-
vrancea e Tritr-adevär vulnerabild. Ac/iunea nu are suficient nerv dramatic, iar for/ele
angajate In luptd sTrit inegale. Figura lui $tefan Ti copleseste pe to/i ceilal/i, care apar,
In genere, estompa/i, fard o individualitate precisa. Doar Oana, fiinIa devotata si
iubitoare, doftorul Smil, mereu priceput sA rdspundd cu respect si supunere la Tntre-
barile voievodului, i, Intr-un fel, doamna Maria se detaseaza ca personaje de sine
statatoare. CIt priveste pe Ulea, Dragan i Stavar, ei nu dispun nici pe departe de
calita/ile necesare, adicd de foro uzurpatorilor clasici. STrit firavi, lipsi/i de ingenio-
zitate si repede elimina/i din ac/iune. Din aceastd cauzd, Apus de soare nu e ata o
drama shakesperiana, asa cum este Viforul, cIt un poem dramatic al dragostei de patrie,
asa cum s-a spus de atTtea ori, Insa si un poem al voin/ei care a voit slobod Ona
la sfIrsit", Tncheindu-se apoteotic. Un poem vizionar, Tridl/Tndu-se cu mult deasupra
732 feeriilor na/ionale", scris la o tonalitate ce-I deosebeste radical de tot ce se

www.dacoromanica.ro
crease la noi pInd atunci In materie. Un poem, ca un text muzical, ce se poate
asculta, dispensIndu-ne de reprezentatia scenicd. $i atunci, conflictul, sau conflictele,
In cazul de fatd, istoria domniei lui Stefan, povestitd uneori de catre el insusi, devin
pretexte pentru cIteva arii celebre, pe care trebuie sa le ante cutremurdtor inter-
pretul eroului principal.
Ce efect nemaipomenit va fi produs oare Apus de soare In lectura marelui orator
si actor Delavrancea ? Numai cei care au avut norocul audd cuvIntul la tribuna ar
mai putea spune. Textul, Inca rdsundtor, ne recompune imaginea. Tiradele se
urmeazd o vreme linistit si senin, cu tonuri calde, mInglietoare, ca apoi, luInd o alurd
gravd, sa izbucneascd Intr-un formidabil bubuit de furtund. Cuvintele eroului se ros-
togolesc vijelioase ca apele unei cascade, rupInd totul In cale. Delavrancea Tsi &in
poemul pe o melodie si-1 rostea ca pe un discurs, cel mai nobil si cel mai pur pe care
l-a hdrázit posteritatii. E si aici o gradatie, o pregaire a momentului culminant,
Insä pe fondul unei gesticulatii nebune, a miilor de aldmuri pe care le domind vocea
solemnd, voivodald, testamentard, profeticd, a solistului contopit In simbol cu Insusi
glasul istoriei romdnesti.
Aproape concomitent cu Apus de soare, a cdrei premierd a avut loc la 2 februarie
1909, Delavrancea a scris drama Viforul, reprezentatd pentru prima dard la 27 noiem-
brie 1909. Interrtia de a-1 pune fatd-n fatd pe Sterdnitd cu Luca Arbore fusese antici-
pan' cu vreo patru decenii Inainte de Eminescu In Mira (1868-1869), una din ?ricer-
cdrile lui dramatice de tinerete. Este probabil ca autorul Viforului sd fi cunoscut schita
dramei istorice a marelui sdu Inaintas. Viziunea diferentiatd a trecutului, dacd ne &dim
la Scrisoarea Ill sau la o poezie ca Umbra lui IstrateDabija-voievod le apartine In once caz
amIndurora. Figura lui Stefdnitd nu evocd nici pe departe mdretia trecutului istoric,
ci nimicnicia acelora care nu s-au fácut vrednici de a respecta legatul patriotic al lui
$tefan cel Mare, Idsat urmasilor cu limbd de moarte. Stefan descindea, ca erou literar,
din familia bdtanului Mircea, care-si apara saracia i nevoile si neamul", In vreme ce
zvInturatul Stefdnitd se aldturd cetei de cheflii a lui Dabija-vodd, sporind betia vinului
cu betia sceleratd a s'ingelui.
Stefdnitá Ti prilejuieste lui Delavrancea o drama' de altd factura' si tonalitate, struc-
tural deosebitd de prima piesd a trilogiei. Avea dreptate sd observe Liviu Rebreanu cd
Viforui este cea mai teatralä dintre toate lucrdrile dramatice ale autorului. Poate si
cea mai dramaticd, In Intelesul scenic al cuvIntului 22. intr-adevdr asistdm acum la
evolutia trepidantd a unui conflict puternic, la ciocnirea unor caractere de valori
aproximativ egale. Furtunosul, Inviforatul Stefdnitd, nu mai e singurul erou bine
reliefat al piesei, singurul caracter, nu mai e o personalitate, care sd-i eclipseze [Ana
la eliminare pe ceilalti. Lui i se opun Doamna Tana, Oana si boierii patriati In frunte
cu Luca Arbore. Nu mai avem de-a face cu un poem, ci cu o drama istoricd.
Privit In ansamblul trilogiei, conflictul din Viforui continua elementele celui din
Apus de soare. Stefänitä dezvoltd la maximum fortele distructive, simbolizate acolo
prin Ulea, iar Luca Arbore si ceilalti boieri patriati reprezintd testamentul politic
al lui $tefan cel Mare, cultul amintirii si al recunostintei pioase fatá de marele domn.
Cu Stefänitä, Delavrancea realizeazd tipul tiranului feudal, In traditia lui Alexandru
Läpusneanu creat de C. Negruzzi, tip care se gdseste la antipodul viteazului si Trite-
leptului $tefan. El nu pdstreazd nimic din calitdtile bunicului, din faima aceluia de
conducdtor Incercat si pretuit de multi dintre oamenii de stat ai vremii. Stefdnitd

22 Liviu Rebreanu, Viforul, In Rampa, 1912, 19 septembrie, p. 8. 733

www.dacoromanica.ro
e un ins orgolios, punind mai presus jignirile personale cleat interesele tdrii, un individ
ros de invidie pe umbra marelui Stefan, pe boierii care-I Tntrec la tragerile cu arcul,
un tip rdzbundtor si abject, trdind be-tia singelui, ca un Macbeth sau Richard al Ill-lea.
Daca In Apus de soare constructia conflictului si a caracterelor urmeazd formula unui
poem ce ignora parca legile genului, In Viforul ea foloseste modelul tragediilor shakes-
peariene si mai cu seamd ale acelora care aduc In prim-plan eroi monstruosi, cruzi,
bestiali. Nu e greu sà observärn cà aceastd caracterizare, pe care i-o face Malcolm
lui Macbeth : e sanghinar, muieratic, avar, mincinos, fals, violent, rdutdcios, posedind
toate vitiile ce au nume", i se poate aplica lui $tefänitd, asa cum nebunia Ofeliei,
care-si pierde mintile de durere, i se potriveste Oanei, dupd moartea lui Cdtdlin.
Procesul de influentd se explicd si prin faptul ca Delavrancea era un vechi admirator
al marelui brit, dar si prin tematica similard, care l-a condus vrInd-nevrind spre ex-
perienta shakespeariand.
Fdrá sd fie un uzurpator de tipul lui Richard al Ill-lea, Stefdnitd are si el de uzurpat
ceva, si anume, umbra glorioasd si amintirea lui Stefan cel Mare, care pluteste peste
tot in castelul de la Suceava. Oana, Doamna Tana, boierii nu mai contenesc povestile
despre vremea sldvitului", evocat cu o idolatrie ce II intriga' pe Stefdnitd, Ti scor-
monesc invidia si dorinta de a se elibera de sub tutela bunicului si de a In'aura once
alte rigori morale, unanim recunoscute. Pe tindra Doamnd Tana o dd uitärii, petre-
cindu-si zilele si noptile cu poloneza Irma, travestitd de ochii lumii in contele Irmski
pe boierii bdtrIni Ti infruntd cu asprime ski umileste ; pe Cdfdlin, sotul Oanei i fiul
lui Arbore, pune ucidd la vindtoare, deschizind cu aceasta drumul unui lung sir
de crime. Tovardsul de chefuri al betivanului Mogirdici si al vicleanului Moghild
voieste sd conducd el si numai el, sd dispund de toti si de toate, dupd bunul sdu plac.
Prezenta lui Arbore, care intervine mereu cu sfaturile i experienta lui
stInjeneste. De aceea Ti si face de petrecanie, mdsluind o scrisoare si acuzIndu-I pe
bdtrinul hatman, ca pe un traddtor si pe un miel. Nedumeriti si indignati, boierii
cer sd se cerceteze temeinic i sd se vadd indeaproape cum stau lucrurile, sd nu fie
judecat In pripd tocmai un om de seama lui Arbore. Dar $tefänità dd replici, pe masura
caracterului sdu de tiran, implacabil pInd la absurditate
VISTIERNICUL IEREMIA Atunci, cum sd cercetdm Ora ce i se aduce ?
STEFANITÀ : Am cercetat-o eu I
VISTIERNICUL SIMA : Cum sa-1 judeam ?
STEFANITÀ : L-am judecat eu 1
VORNICUL CARABAT : $i dupd care lege ?
STEFANITÀ : Legea sint eu I"
Dei exprimind unele tendinte naturaliste (Delavrancea subliniazd mereu, mai
cu searnd spre sfIrsit, caracterul patologic al lui $tefdnitd, ceea ce i-ar explica Tntr-un
fel actele dementiale), eroul are perfectd luciditate. El Tsi recunoaste crima, dupd
ce pusese la cale asasinarea lui Cdfdlin, si trdieste obsesia odioasei lui fapte. Stefdnitä
nu e atit un dezaxat, pe cit un ambitios, Tnsetat de putere absolutd, rob al unei
singure patimi, ca si Hagi-Tudose, patimd care-I dezumanizeazd. Invidia i orgoliul
lui, prin hipertrofie, devin betie de singe, este setea de a ucide. $i, In acest moment,
neclintit de hotdrirea lui, refuzd sà dea ascultare tuturor rugdmintilor , chiar
acelora venite din partea Doamnei Tana, $tefdnitä crede a-si fi realizat scopul,
consolidarea tiraniei nelimitate Rdzvrätitii ! ! ho ! ho ! Toll Arbori ?
La pärnint codrul vi-o sd-mpAdurim din nou ! ..." Dar lupta cu codrul, care simboli-
734 zeazd aici mai mult cleat boierimea credincioasd politicii lui Stefan cel Mare, se sfir-

www.dacoromanica.ro
seste prin Insasi pieirea tiranului. Ca In Macbeth, Doamna Tana Ii striga Ingrozita
ucigasului ei sol : O, esti plin de sTnge, $tefänild !", ca scurta vreme dup. aceea
toarne In vin o licoare otravita, care-I rapune de Indata pe freneticul criminal. Gestul
Doamnei Tana, repetInd o situaIie similard din Alexandru Läpusneanu de C. Negruzzi,
este perfect motivat, prin Intreaga drama a femeii parasite, Tnselate si umilite de un
sol infidel, cazut pe treapta cea mai de jos a neomeniei.
In realizarea Viforului, Delavrancea a demonstrat o mare capacitate de nuanIare
si individualizare a personajelor, o mai clara viziune a situaliilor dramatice decIt
In Apus de soare. StefaniTa nu e un simplu caldu impasibil, ci un tip främTntat, agitat
de nerabdare Tnaintea unei crime si apoi cuprins de obsesia ei, ca In cazul rostogolirii
lui Catdlin de pe stTnca. Temperament crud, el stie sà joace o clipa rolul omului sincer
si grijuliu fala de Arbore, ca imediat sa devind acelasi tip sadic, de o veselie zgomo-
toasd la belie cu cei doi Insolitori, Mop-did si Moghild, de o furie turbatd, faId de
adversari.
intreaga evoluTie a personajului principal n-ar fi asa de convingatoare din punct
de vedere dramatic, daca ea n-ar fi evidenliata prin contrast cu celelalte personaje.
Oana, cazutd pradd nenorocirii, striga In deliru I ei, ca Lady Macbeth, adevaruri crude,
care nu-i dau pace lui Stefanitd. Doamna Tana, mai sobra si mai relinuta, se opune si
ea cu hotarIre sotului, ca pe un ucigas de rind. Fire barbatoasa din familia
Ancai din Näpasta lui Caragiale, Doamna Tana TI urmareste pe criminal cu luciditate,
adund probe contra lui si la urmd TI denuntd si-I pedepseste cu mina ei de sotie
nefericia
Un alt element de contrast at personajului principal din Viforul, poate cel mai
important, este Luca Arbore, hatmanul si vechiul portar al Sucevei. El repreiintà
In piesd, In modul cel mai direct, vointa lui Stefan cel Mare, incalcata cu atTta sfruntare
de nepotul nevrednic. Arbore emotioneazd ca si $tefan, prin acea aurd a batrInetii
Intelepte, prin dragostea lui netármuritd faId de Moldova. in acelasi timp, el traieste
tragedia pdrintelui nefericit, martor Tnfricosat al uciderii lui Cdtalin. Scena and
afld de moartea fiului, precum si aceea In care se apard de calomnia ce i-o aruncase
Stefänild, pldsmuind scrisoarea catre poloni, sInt de o reala tensiune dramaticd. lata-I
pe Arbore, Indurerat ca ratdcitorul si nealinatul rege Lear
De-acum soarele va arde ca pu! meu ... pe ploaie si pe viscol nu-I voi acoperi,
pinel voi Inchide ochii si se va deschide pämIntul. Adevärat ca a murit ? . . . Si nu piing . . .

Uitati-vä la mine di nu plIng I ... Tmprumutati-mi lacrimile voastre sä piing la ca pu!


lui a-tel./in al meu I 0 lacrima numai una ! Ah I ..."
Nemul/umit probabil ca finalul operei sale de evocare istorica constituie
trista figurd a lui Stefanild, Delavrancea Incearcd In Luceafärul sà renvie anii domniei
lui Petru Rares, care aduceau IntrucItva aminte de glorioasa epoca a lui Stefan cel
Mare. intreprinderea era dificild din mai multe puncte de vedere : fiul Rdresoaii nu
prezenta, ca erou, aceleasi resurse dramatice ca marele Stefan : zugravirea unui al
doilea erou, dupd ce fusese creat Apus de soare, presupunea inventivitate si noutate
In sfIrsit, mijloacele artistice trebuiau sd fie cel puTin la Inallimea Viforului, spre a
Inchega un conflict, care sd-I capteze pe spectator. Delavrancea Tsi alesese parca Inadins
aceasta piesa ca sd-si demonstreze
In primul rind, sIntem obligaIi sa asistám la o serie de scene, lipsite de interes,
tocmai pentru cd au fost aproape transcrise din Apus de soare (Impartirea sineturilor,
trddarea lui Crasnes, amintind-o pe aceea a lui Ulea, reaparitia doctorului $mil)
apoi, ascultarn pe Rares, nu o data, rostind replici anoste, povestind la infinit 735

www.dacoromanica.ro
fapte ale trecutului si tinInd discursuri care ne sugereazd debitul ridicat al oratorului
Delavrancea. Dialogurile importante nu au loc pe scend, ci In afara ei, In cadrul rela-
tarilor, de regula, plicticoase. Eroii, In genere, povestesc, fOrd noimd, frustrInd actiunea
si asa foarte anemic& Ceea ce supard In continuare sint intrarile decorative, scenele
artificiale de operetd si vorbele mari, care neavInd o reala acoperire psihologicd,
emotiva, sund In gol.
Nu vom contesta existenta unor personaje izbutite, ca de exemplu mucalitul
MogIrdici, care s-a fdcut om de treaba, ajunend mias In oastea domnului moldovean,
sau a unor momente dramatice interesante, privite separat : sosirea din pribegie a
lui Rares, zidirea celor doi fii ai lui Gritti, sau finalul actului IV, cu darea In vileag a
tradätorilor. Dar, In ansamblu, piesa nu poate concura valoarea celor doud drame
anterioare.
Cu Luceafdrul, Delavrancea Incheie seria operelor sale de evocare a trecutului
eroic, dar nu si cariera sa de autor dramatic. Aveau sa i se mai joace pe scena Tea-
trului NaTional, In 1911 si 1912, cloud piese, arrandoua prelucrari ale cunoscutelor
nuvele lrinel i Hagi-Tudose. Daca /rind cazuse Inca de la premier& pe bund dreptate,
Tnrudindu-se cu Luceafdrul din punct de vedere al nerealizarii scenice, Hagi-Tudose
fusese Intr-o anumita mdsurd victi ma publicului afectat al acelei vremi. Critica, supusa
si ea servitutilor si convenientelor, generalizase anumite defecte de constructie,
ceea ce a determinat subaprecierea personajului central, ca expresie paroxisticd a
avaritiei. E adevarat cà nuvela Hagi-Tudose avea o concentrare si o savanta dozare de
mijloace, pe care piesa nu le-a pastrat. Dar aceasta nu motiva scandalul de presa si
fluieraturile, oprobiul aproape general aruncat unei creatii dramatice merituoase.
Cel puIin eroul principal ar fi trebuit scutit de asprimile si judec4ile pripite ale
cronicarilor.
Cum procedeafá Delavrancea la dramatizarea nuvelei ?
El mentine, In genere, toate momentele si scenele In care se manifesta semnifi-
cativ patima avariIiei, Incearca sd le sublinieze dramatic, uneori prin adaugarea unor
nuarqe, alteori prin detaildri. Spre deosebire de nuveld, unde hagiul Isi vIncluse
gditandria, In piesd el apare ca un negustor si un cdmatar feroce, care-i stoarce fard
mild pe datornici. Zercit si rdu, Tudose confiscd zmeiele copiilor si apoi le vinde,
fura banul dat de pomand de altcineva din caciula unui cersetor si arunca In loc
o piuliTa ruginita, se teme de Tnec numai ca sd nu-si prapadeascd hainele de sarbatoare
cu care fusese In hagialk la lerusalim. Spre a reliefa din punct de vedere dramatic
trdsdturile morale ale eroului sau, Delavrancea Ii opune cloud grupuri de personaje.
cu care Hagi-Tudose urmeazd sa intre In conflict ; pe de o parte, familia lui Matache
Profirel, a jupTnului", burghez Imbogatit, fost tovards de negustorie cu hagiul,
pe de alta, Leana si Ghioala, rudele apropiate si sarace ale zgIrcitului. Dispretul fatá
de lenesi si risipitori existase si In nuveld, dar aici el capatd proportii, configurindu-se
Intr-un mod mai declarat. Din pdcate, Matache Profirel, principalul adversar" a
lui Hagi-Tudose, ii opune hagiului mai mult bonomie si cumsecddenie, decît lene"
si risipd". imbogdtit din negot, stiindu-se Intrutotul stapIn pe situatia sa materiald,
Tsi Ingaduie filotimii, ddruind o suma de bani Leanei, si miluindu-i pe cersetori. Tudose
vede In astfel de gesturi adevarate actiuni necugetate, care-i contrazic flagrant filo-
736 zofia sa asceticd si Insasi ratiunea de a fi.

www.dacoromanica.ro
Mai evidentd, risipa" se constatd In felul de a se Imbrdca al Gherghinei Profirel,
sona jupInului". DInd cu ochii de numeroasele podoabe si bijuterii ale acesteia,
hagiul se minuneazd si izbucneste nducit : Mi s-ar usca mîinile, clac-as purta !"
Gherghina e tipul femeii vulgare, cu ¡fose de boierie, facTrid tot ce-i std In pun ntd spre
a !Area tIndrd, find si cultivatd ca o noud Coana Chirita. Aerele ei de femeie mondend,
glumele de prost gust ent pe mdsura structurii sale morale. Prin abuzuri de echivocuri
comune, frifind comicul ieftin, autorul ajunge Insd Ond la urrnd sa demonetizeze aces t
tip, surprins nu o data In situani ridicole. Tipuri cu adevarat opuse hagiului, din pdcate
mai mult simbolice, sInt Ghioala si Leana. Ele reprezintd lumea umilä, despre care
zercitul spune cu nendurare : Nu, sd nu-ti fie mild de sdrac I Sdracul ori e lenes, ori
e stricdciune !" Leana aduce In piesd aerul simplitätii, al modestiei si al sentimentului
curat. Fiind cu totul strdind de patima unchiului sdu, &id acesta moare Imbrd-
tisTndu-si mormanul de aur, ea exclamd plind de candoare : Ce de bani, ce de bani!
...Sdracu', nenea Tudose I" Formula antiteticd rostitd involuntar de gura fetei naive,
Inchide un adinc Inteles ironic la adresa vieni anormale, chinuite absurd In muncile
de iad ale avaritiei.
Existd In piesd aproape toate elementele unui conflict dramatic, pe care Dela-
vrancea nu le-a fructificat Indeajuns. Hagiului i-a acordat o atentie exageratd, punIndu-1
sd povesteascd si sA monologheze uneori de prisos ; celelalte personaje le-a tratat
fie cu o notd vulgard, ca In cazul familiei Profirel, fie su perficial, ca In cazul Ghioalei
Leanei. Cu toate acestea, piesa interpretatd de un mare actor (cum a fost N. 13d1-
tateanu) mai poate sa trezeascd interesul, ca o variantd autohtond, simbolicd si pito-
reascd, la Avarul lui Molière. Valoarea de capodoperd apartine cu totul nuvelei.

Opera lui Delavrancea se refuzd In bu nd misurd g ustului nostru, din pricinasen-


timentalismului si a jurnalismului retoric ce sufocd prea multe pagini. Re mar and
Ind o data valoarea unor piese antologice ca Hagi-Tudose, Domnul Vucea, Apus de
soare, va trebui sA recunoastem cd ea nu mai face parte din fondul activ de lecturd
al cititorului de azi. Semnificatia ei istorico-literard este Insä deosebitd. Scriitorul
a evocat o lume patriarhard, In care a stiut sA vadd, In ciuda etnografismului, nucleul
ancestral de fantasme si eresuri, a descoperit filonul popular, cheia de boltd a operei
sale, care l-a condus Inspre un realism simbolic si parabolic, dar si s pre zon ele halu-
cinante ale oniricului. Temperament r omantic, Delay rancea e un vitalist, cu simt
plastic exceptional, un pictor primitiv si colorist ; e un poet patetic, vizionar, atin-
gInd cel putin o data' vibratia mari lor puritan. Admiratorul lui Balzac si Zola aspird
spre o prozd de observatie si analizd pe care dacd n-o realizeazd, atrage cu stdruintd
atentia asupra ei. Nuvelele sale citadine i eroul in adaptat, problematic", vor cu-
noaste o carierd strdlucitd In literatura romand de mai tTrziu. Delavrancea, artistul,
a trdit, ca i eroul sdu din Apus de soare, drama vointei de a putea : romanticul
prin structurd a dorit sd fie natural ist ; liricul visa constructia epicd i dramaticd.
Sortii de izbIndd nu au fost de p artea lui. Scriitorul cu vocatia incontesta bird
tribunului inspirat, cu darul vorbei fascinatoare, nu si-a putut lepd la umbra.a 737
47 o. 178

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

Nuvele : Sultänica, Bucuresti, Tipo-Litografia St. Mihalescu, 1885, ed. a II-a, Socec, 1908 ; Truba-
durul, Bucuresti, lg. Haimann, 1887 ; Parazitii, Bucuresti, lg-Haimann, 1892, ed. a 11-a,
Socec, 1905 ; intre vis si viaä, Bucuresti, Librari-editori E. Graeve et comp., 1893,
ed. a II-a, Socec, 1903 ; Hagi-Tudose, Bucuresti, Socec, 1903 ; Stdpinea odatä... Bucu-
resti, Socec, 1909 ; Liniste, Trubadurul, Steipinea odatd, Bucuresti, Socec, 1911 ; Norocu?
dracului, Biblioteca scriitorilor romani, nr. 1, 1916.
Teatru : Apus de soare, drama in IV acte, Bucuresti, Socec, 1909 ; ed. a II-a, 1912 ; Viforul, drama,
in IV acte, Bucuresti, Socec, 1910 ; Luceafdrul, drama in V acte, Bucuresti, Socec,
1910 ; Irinel, comedie In III acte, Bucuresti, Socec, 1912 ; Hagi-Tudose, comedie
in IV acte, Bucuresti, Minerva, 1913.
Discursuri : Cestiunea national& discurs pronuntat la intrunirea politica din Ploiesti, la 19 decembrie
1893, Bucuresti, Tip. Vointa Nationala, 1894; Regimul personal, discurs rostit la Intrunirea
publica de la 20 februarie 1894, In sala Dacia, Bucuresti, 1894 ; Lumin6 tuturora...,
discurs pronuntat In sedinta Camerei de la 17 martie 1895, Buc., 1895 ; Din estetica
poeziei populare, discurs rostit la 22 mai (4 iunie) 1913, in sedinta solemna (Academia
Romlna, Discursuri de receptiune, XL) ; Patria si patriotismul. inält6toorea conferint6
a marelui nostru Delavrancea, Epoca, 1915, 27 ianuarie (Reprodusä In brosura Patria
si patriotismul, Socec, f.a.), P6mint si drepturi, discurs tinut In sedinta Camerei de la
9 iunie 1917, Iasi, 1917.
Despre scriitori : N. I. Apostolescu, Delavrancea, Literature,* ;i art6 romeIncl,1910, p. 37 ; T. Arghezi,
Irinel" de d. Delavrancea, In Viata romdneasc6,1911, nr. 12, p.465-466; C. Bacalbasa,
Bucurestii de-altildota, Ed. Universul, vol .11, 1928, vol. 111, 1930, vol. IV, 1932; G. Bogdan,
Dula, Delavrancea, Hagi-Tudose", intre vis ;i viat6", In Convorbiri ¡iterare, XXXVIII-
1904, p. 409-412; G. Bogdan-Duica, Apus de soare", In Sam6n6torul, 1909, P. 163-
167, 184-186; G. Bogdan-Duica, Viforul" de B. $t. Delavrancea, In Luceafärul, 1910,
nr. 1, p. 22-24; G. Bogdan-Duica, Luceafarul, In Luceafeirul, 1911, nr. 2, P. 40 ; Octav
Botez, Naturalismul in opera lui Delavrancea, Iasi, 1936 ; Paul Bujor, Amintiri despre
A. Vlahutä V I. L. Caragiale, Ed. Cartea romaneasca, 1938; G. Calinescu, Istoria lite-
raturii romelne de la origini pfn'd In prezent, Fundatia pentru literatura si arta, 1941,
P. 501-509 ; G. Calinescu, Material documentar si sari noi despre Gr. Alexandrescu,
C. Negruzzi, Al. Odobescu, M. Eminescu, I. L. Caragiale, N. Beldiceanu, Al. Vlahut6,
Barbu t. Delavrancea, Toni Bacalbasa, Spiridon Popescu, In Studii si cerceteiti de istorie
literar6 si fo/c/or, 1952, nr. 1-4, P. 113 ; G. Calinescu, Delavrancea, in Contemporanul,
4 aprilie 1958, Vd. si vol. Cronici/e optimistului, EPL, 1964; I. L. Caragiale, Smärän-
dita, Roman modern, in Moftul rom6n, 1893, nr. 34-37, si in Opere, 3 EPL, 1963
I. L. Caragiale, D6-d6mult... mai d6-d6mult, In Opere, 3, EPL, 1963; I. L. Caragiale,
Apus de soare - Cfteva note, in Universul, 1909, nr. 70-71 si In Opere, Editura Fun-
datiilor, vol. 1, P. 330, si urm ; Catatogul corespondentei Barbu Delavrancea, B.C.S..
lucrare Intocmita In cadrul sectiei de manuscrise de Mircea Anghelescu, Bucuresti,
1967 ; $erban Cioculescu, Viata lui Caragiale, Fundatia pentru literatura si arta, 1940
$erban Cioculescu, Din corespondenta inedit6 a lui Caragiale, In Preocupari ¡iterare, 1942,
p. 4I ; reoan Cioculescu, Literatura militant6 a lui Barbu Stet.. Delavrancea, In Curs,
738 de istoria literaturit romelne moderne, Literatura militant6, Partea a II-a, Iasi, 1947 (lito-

www.dacoromanica.ro
grafiat) ; Ilarie Chendi, Foiletoane, 1904, p. 24-40 ; Ilarie Chendi, Delavrancea : Apus
de soare", in Noua revistd romelnd, 1909, P. 347; Ilarie Chendi, Dromatizarea unui
episod istoric : Viforul, in Cumpäna, 1909, vol. I, nr. 2, 4 decembrie ; Ilarie Chendi,
Delavrancea : Luceafärul, In Luceofärul, 1911, nr. 3 ; Pompiliu Constantinescu, Barbu
Cerovrancea, In Viaja literarä, 1928, 19 mai, p. 1; Al. Davila, Teatrul Najional - Apus
de soare, poemä in IV acte de d. Borbu Delavrancea, In Noua revistei romdnä, 1909,
p. 274; Al. Davila, De ce a cdzut Hagi-Tudose", In Rampa, 1912, nr. 354, 22 dec., p. 2;
Cella Delavrancea, Amintiri, In Tfneirul scriitor, 1956, nr. 11 ; Ovid Densusianu, Barbu
Delavrancea. discurs rostit la 31 mai 1919, Academia Románd, Discursuri de re ep-
jiune, Bucuresti, 1919 ; Al. Dima, Barbu Delavranceo, profilul operei, In Revista de istorie
si teorie literard, tom. 17, 1968, nr. 4 ; Mihail Dragomirescu - Apus de soare" de
Delavranceo, in Convorbiri critice, 1909, p. 101-106, 212-215 ; Mihail Dragomirescu,
Viforul, In Opinia, 1909, 10 decembrie ; Mihail Dragomirescu, Viforul de Delavrancea,
in Convorbiri critice, p. 812-815 ; Zoe Dumitrescu-Busulenga, Influenje shakespeariene
in trilogio driamaticä a lui Delavrancea, in Limbä i literature'', 1962, vol. VI; Gheorghe
Fruniá (C. Mille), Barbu Stefänescu de la Vrancea, In Drepturile omului, 1885, nr. 114,
22 iunie, p. 1-2; I. Frunzetti, St. lonescu-Valbudea, Bucure;ti, 1940; G. Gerota, lulius
Caesar si Apus de sacre' in Convorbiri ¡iterare. 1922, P. 793-796 ; Emil GIrleanu,
De la repetitiiie Luceafdrului", In vol. Privelisti din tar& 1915, p. 119-120 ; B. P. Has-
deu, Bucea ;i cdpeijrna, Revista nouei, I, 1888,15 ian., p.41-45 ; G. lbräileanu, Cei morti,
in vol. Note ;i impresii, 1920, P. 250-251 ; G. Ibraileanu, Curentul eminescian, in vol.
Scriitori ;i curente, 1930, p. 18 ; N. lorga, De la Vrancea, in Lupta, 1890, nr. 1174, 1179,
1184, 1190 ; N. lorga, incerceiri de criticó stiinjificä, Ion Creangcl, In Convorbiri literare,
1890, P. 244 ;i urm. ; N. lorga, B. $t. Delavrancea, intre vis si viajr, In Arhiva, 1894,
p. 224 ; N. lorga, Povestitorii de ieri i cei de astäzi nuvelisti i scriitori de schite,
in Sdmäneitorul, 1904, nr. 12; N. lorga, A. Vlahujä, Delavrancea, in Neamul romdnesc
Iiterar, 1909, nr. 4, 1 aprilie ; N. lorga, Poezia populard apdrata de d. Delavrancea,
In Neamul romdnesc, 1909, P. 1162 ; N. larga, Delavrancea necunoscut, In Neamul ro-
mdnesc, 1918, nr. 123, 6 mai ; N. lorga, lstoria presei romdne, Bucuresti, 1922, P. 174
;i urm. ; N. lorga, lstoria literaturii romdnesti contemporane. Crearea formei, I, Ed.
Adevärul, 1934, P. 339-346 ; Eugen Lovinescu, Barbu Delavrancea, factor al constiitnes
najionale, In Flacära, 1916, nr. 12, P. 137 ; Eugen Lovinescu, Epiloguri ¡iterare, vol. I,
1919, P. 59 ; Eugen Lovinescu, Critice, vol. VI, Revizuiri ¡iterare, Ed. Ancora, 1928
Eugen Lovinescu, lstoria literaturii romdne contemporone, Bucuresti, Ed. Socec, La.
P. 325-330 ; Titu Maiorescu, Poeji i critici, in Convorbiri ¡iterare, 1886, nr. 1, P. 199
Titu Maiorescu, Oratori, retorl i limbuji, in Critice, ed. a II-a, Minerva, vol. III, p.
221 ; Aurel Martin, Prefajä la vol. Delavrancea, Opere, ESPLA, 1954; D. Micu, Dela-
vrancea, romanticul, In Luceafeirul, 1968, 24 august ; Const. Mille, Barbu $tef. Dela-
vrancea..., in Lupta, 1887, nr. 233, p. 2-3 ; Const. Mille, Critica literarä si rolul
ei, in Lupta, 1887, nr. 332; Const. Mille, Bursierul" de De la Vrancea, In Lupta, 1888,
nr. 468, p. 2-3 ; Const. Mille, De la Vrancea, In Adevärul ilustrat, 1895, nr. 2178,
24 aprilie, p. 3 ; Emilia $t. Milicescu, Delovrancea, om - literat - patriot - avocat,
Cugetarea, 1940 ; Emilia St. Milicescu, Delavrancea i folclorul, In Limbil i literatura,
1956, p. 245-264; Emilia $t. Milicescu, Barbu Delovrancea, studiu biobibliografic. Ed.
de Stat didacticsá si pedagogicá, 1958 ; Emilia St. Mil icescu - Studiu introductiv la Barbu
Delavrancea, Opere, EPL, 1965 ; Corneliu Moldovanu, Apus de soare, in Convorbiirl
critice, 1909, P. 146-151 ; Corneliu Moldovanu, Viforul", piesd In IV acte de d. De a-
vrancea, In Convorbiri critice, 1909, p. 816-825 ; Corneliu Moldovanu, Luceafeirul", 739

www.dacoromanica.ro
drama in V acte de d. Delavrancea, in Convorbiri critice, 1910, p. 813-817 ; George
Muntean, Delavrancea, In Contemporanul, 1968, nr. 18, 3 mai ; D. Murdra;u, Poeziile
lui Delavroncea, in Tinärul scriaor, 1957, nr. 8 ; I. Negruzzi, Despre activitatea literard,
a lui Delavrancea, In Ana/0e Academiei Romdne, seria VI, tom. XXX IV, 1911-1912,
Partea ad-tiva ;i dezbaterile, p. 133-134 ; Nicoara al Lumii [N. D. Cocea].
Delavrancea, In Faca, 1911, nr. 16, 16 aprilie, p. 2; Al. Niculescu, Pärerile lui Barbu
Delavrancea despre limbd ;i stil, in Studii i cercetclri lingvistice, 1955, tom. VI, p. 1-2;
Al. Niculescu, Evolutio frozei i stilul lui Delovrancea, in vol. De la Varlaarn la Sado-
veanu, ESPLA, 1958, p. 409-430; Ov. Papadima, Consideratii despre doind, Studii ;i
cercetdri de istorie literarä i folclor, 1960, nr. 2, p. 309-329 ; Paul I. Papadopol, incer-
cdrile foldoristice ale lui Delovrancea, In Ndzuinta, 1924, nr. 2, iunie, p. 50-56;
N. Patra;cu, De la Vrancea, In vol. Figuri ¡iterare contimporane, 1893, p. 65-115
Nicolae Petra;cu, Biografia mea, In I. E. Torcartiu, Studii ;i documente ¡iterare, vol. VI,
Bucure;ti, 1938; Radu Popescu, Sensui une comemoräri (la 40 de ani de la moortea
lui Delavrancea), In Contemporanul, 1958, 4 aprilie ; Radu (A. Vlahuta), Albumul nostru
- Delovranceo, In Vieata, 1894, nr. 6, 2 ianuarie ; L. kebreanu], Viforul" Cu Tony
Bulandra, In Rampa, 1912, nr. 274, p. 2; M. Sadoveanu, Evocciri, ESPLA, 1954,
p. 158-162; Al. Sandulescu, Studiu introductiv la vol. Delavrancea, Scrieri olese, ESPLA.,
1958; Al. Sandulescu, Delavrancea, EPL, 1964; Al. Sandulescu, Patriotismul lui
Delovrancea, In Scinteia, 24 aprilie 1960; Al. Sandulescu, 50 de oni de la moartea lui
Delavrancea Ut pictura poesis, In Revista de istorie I teorie literard, tom. 17, 1968,
nr. 2; Al. Sandulescu, Delovrancea, Ed. Albatros, 1970; I. $iadbei, Delavrancea,
versificator, In Fdt-Frumos, 1926, nr. 6, p. 185-188 ; I. E. Toroirtiu, Studii ;$
documente /iterare, vol. V, Bucure;ti, 1934; I. Trivale. Apus de soare", In vol.
Cronici literare, 1915, p. 7-37; Tudor Vianu, Arta prozatorilor romdni, 1941, p. 170-
181 ; Tudor Vianu, Delavrancea, In Analele Academiei R.P.R., 1960; vol. VIII. Vd. ;i
vol. Studii de literaturd romdnd. Ed. didactic& ;i pedagogica, 1965; A. Vlahtrta, Admi-
ratie mutual& In Vieata, 1894, nr. 11, p. 1-2; A. Vlahuta, Apus de soare, In Universul,
1909, nr. 46, p. 1: A. Vlahuta, $tefan cel Mare in ,,Apus de soare", in Universul, 1909,
nr. 53 ; A. Vlahu/a, Delavrancea, In Universul, 1909, 24 noiembrie, p. 1; A VlahuIa.
Nemesis, In Universul, 1909, nr. 355, 29 decembrie ; A. Vlahuta, - Nedreptätit, in Dacia,
I, 1919, nr. 25, 2 ianuarie ; A. Vlahu/a, Scrieri olese, ediie Ingrijita, studiu introductiv,
note, comentarii ;i bibliografie de V. Rapeanu, EPL, 1963 ; Mircea Zaciu,
Delavrancea in foto vietii ;I a artei, In Tribuno, 1958, 12 aprilie, nr. 15.

www.dacoromanica.ro
A. VLAHUTA

Mai tinar dedt Eminescu i mai Orstnic dedt Co#wc cu ace10 numar de ani,
putind fi deci prieten cu amIndoi, cu Caragiale i Slavici, ca i cu Delavrancea, fára
acele reticente pe care le provoaca diferentele mai mari de Or-sta., Vlahuta s-a impus
nu numai contemporanilor, ci i posteritatii, Impreuna cu aceasta stralucitageneratie
de scriitori. Poate ca prestigiul de care s-a bucurat i Inca se bucura se datorete
In oarecare masura Ins4i prezenIei lui In aceasta echipa, la ale car& initiative a luat
parte i despre care a putut scrie cu acea intimitate ce miqoreaza distarytele
schimba favorabil optica. Firqte, totul nu se reduce numai la atit. Publicist activ,
a avut mereu la dispozitie, In gazetele lui sau ale altora, o coloana pentru a pastra
contactul cu publicul, i chiar daca n-a difuzat astfel ¡dei originale i de un interes
deosebit, s-a men'tinut la nivelul bunului simt i al unei atitudini etice care a sflr-it
prin a impune. Literatura lui, lipsita de stralucirea artistica a operei lui Caragiale
ori a lui Delavrancea, este expresia unui suflet generos, Indurerat de nedrepta/i,
sensibil la suferinta umana, dornic sa aline i sa sfatuiasca. In ansamblul sau, scrisul
lui Vlahuta slujete unei tendinTe moralizatoare, uneori didacticista, dar nu mai
ptrtin bineinterrtionata". Mereu grijuliu fa-ta de cei tineri, le-a cucerit afectiunea
stima. St. O. losif, G. Ibraileanu, Gala Galaction i nu numai ei 1-au pretuit
ca pe un parinte sufletesc. Cultul lui VlahutaThdrumatorul, omul de bine, i chiar
scriitorul s-a consolidat i datorita paginilor pioase pe care aceTtia i le-au dedicat.
O vreme profesor, apoi preocupat In mod statornic de problemele InvatámIntului,
In contact Indelungat cu autoritatea colara, autorul lui MogtIdea i al Romaniei pito-
re0 n-a putut fi trecut cu vederea de mai nici unul dintre alcatuitorii de manuale
didactice, pentru toate clasele, din timpul vieçii lui pTna astazi. Atitea decenii de pre-
zenta colarä I-au promovat printre clasici, dei la un examen critic exigent calificarea
ar putea sa apara exagerata.
Alexandru Vlahtftd, fiu al unui proprietar de parnInt, s-a nascut In comuna Ple-
q-ti din fostul judet Tutova, la 5 septembrie 1858. Firav din pricina unei boli ciu-
date care 1-a tintuit In pat pTna la noua ani, viitorul scriitor a descoperit lumea
Inconjuratoare tTrziu, cu surpriza i Indntarea captivului eliberat. Poate cA firea lui
reflexiva i receptivitatea la durerile lumii 4i au obIqia In acei ani de infirmitate i In
experien/a imediat urmatoare train' de colarul care a cunoscut asprimea gazdelor, a
Invatatorilor brutali i chiar a colegilor. In timpul claselor primare i de liceu, pe care
le-a urmat la BIrlad, IncepInd din 1867, Vlahuta a trait toate umilintele copiilor de la 741

www.dacoromanica.ro
tara, tratati de gazde ca niste slugi ocazionale, fdra plata. Bacalaureatul i I-a trecut
in 1879 la Bucuresti, unde s-a Tnscris la Facultaiea de drept. In chiar anul urrnator,
lipsit de mijloacele necesare Tntretinerii, studentul s-a prezentat la concursul pentru
un post de Invatator la Tirgoviste. Admis, functioneaza numai citeva luni la clasa I a
scolii primare nr. 1, In ianuarie 1880 devenind profesor suplinitor de limba romana
si latina la gimnaziul lenachita Vacarescu" din acelasi oras. Fara studii speciale,
tinärul profesor dovedeste nu numai pasiune, ci si pricepere, cum reiese din confe-
rintele de literatura' romana si gramatica, pe care le-a tinut la consfatuirile judetene
ale institutorilor, precum si din articolul Limbo romana- in scoala noasträ, publicat In
gazeta localà, Armonio. Dar veleitätile profesorului depaseau pe acelea ale unui
modest exeget la catedra' al scrierilor altora. Versuri Tncepuse sa scrie inca de la
Birlad, din timpul liceului, iar publicistica TI ispitea. lata de ce TI gasim curind printre
membrii comitetului redactional al citatului ziar Armonio, In paginile caruia, deocam-
data la adapostul unor pseudonime, Tsi exercita spiritul critic, publicind versuri
schite in genul profilurilor" satirice de mai tirziu, precum si articole polemice.
Modelele recunoscindu-se lesne, iar cercurile politice fiind iritate de cutezanta vene-
ticului, oficialitatea Tnscena o inspectie jignitoare pentru profesor si cu consecinte
fatale. Protestul public al celui umilit la catedra, In fata elevilor, fu zadarnic. Destituit,
el ramase numai cu orele pe care le preda la scoala militara de la Manastirea Dea-
lului. Dei reprimit In cele din urma si la gimnaziu, se hotari In 1884 sa paräseasca
pentru totdeauna Tirgovistea. Impasu I material TI egala pe cel moral, fiindca profesorul
demisionat avea de Intretinut o familie : inca de pe cind era elev la liceu, Vlahuta
se casatorise , la doudzeci de ani, cu fiica profesorului sau de italiana. De aici Tnainte,
ca aftia dintre contemporanii sai, scriitorul duce un rastimp o viata nesigurä, schim-
1:Ud diverse profesii. Pentru citeva luni, In posesia unei diplome cumparate de la o
fabrica de avocati" din Tirgoviste cu saizeci de franci In nahtl i saizeci in chitantd",
practica avocatura la Galati. Se stabili apoi la Bucuresti, unde, tot pentru scurta
vreme, functiona ca profesor la scoala normará a Societatii pentru invatatura po-
porului roman". Pina prin 1893, cu exceptia lunilor din vara si toamna anului 1888,
cind, ca si Eminescu si Caragiale, a colindat satele (din Prahova i Buzau) ca revizor
scolar, a predat limba romana', In perioade diferite, la liceele particulare Vasile
Alecsandri" si Sf. Gheorghe", precum si la Azilul Elena Doamna". Ultima institutie
Ti oferi cadrul pentru capitolele de inceput ale romanului Dan.
In vremea acestor ani de profesorat se situeaza si afirmarea lui Vlahuta ca scriitor.
Volumele Nuvele (1886), Poezii (1887), Din goana vietii (1892), icoone sterse (1893),
activitatea publicistica In paginile ziarelor Romania libeni, Lupta etc. Ti creeaza
Conferintele lui la Ateneu, Curentul Eminescu (1892), Onestitatea In arta" (1893) sint
urmarite cu interes si comentate in presa. Scriitorul, care va aluneca tot mai mult
spre conformism, e deocamdata eroul unor manifestari protestatare de oarecare
räsunet. Cind, In 1893, Academia Romana TI alege membru corespcndent, el refuza
demnitatea ce i se oferea. Era gestul unui autor ofensat prin respingerea primelor
sale volume, prezentate cu d'Ova ani mai Tnainte pentru premiere ; scrisoarea deschisa
de raspuns atingea Trisa i unele deficiente reale ale practicilor de la Academie. Cel
ce-si {acuse debutul literar propriu-zis In paginile Convorbirilor ¡iterare si luase parte
la sedintele Junimii" n-a Tntirziat sa se rupa si de respectabilul cerc [iterar. Despär-

742 Bani

www.dacoromanica.ro
c
°

Alexandru Vlahutel la 22 de ani institutor


la TIrgoviste.

,.. - .

. ,
"ftin

tirea va fi avut, desigur, si o motivare de principii, Vlahu/a fiind partizan atunci al


literaturii Cu afirmata misiune sociall Dar, in primul rind, cauzele au fost altele.
Prieten al lui Eminescu si profund afectat de Imbolnavirea acestuia, Vlahutä, ca si
Caragiale, a facut din soarta nefericitului poet un cap de acuzare impotriva junimis-
tilor. Aderind la atitudinea minimalizatoare, fireste nedreapta, a generaTiei mai tinere
fata de Alecsandri, el s-a grabit In 1886 sa-I secondeze pe Delavrancea, care facuse
o critica destructiva dramei Despot-voa, si, Intr-o conferinta la Ateneu, a coborit
meritele bardului de la Mircesti, Cu intentia de a-1 IndlIa pe Eminescu. Valoarea operei
celui din urma se putea susIine, neIndoielnic, si fart a micsora realizdrile celuilalt.
Dar pe Alecsandri Junimea" TI venera. Conferinta lui Vlahuta a avu't deci oarecum
sensul unui atac antijunimist camuflat, si a si fost interpretata ca atare. Replica lui
Maiorescu n-a intirziat. Articolul Poeti si critici, poate exagerat In exprimarea incom-
petenIei poetilor de a face critica literarä, dar perfect just In enumerarea elogioasd a
contributiei lui Alecsandri la dezvoltarea literaturii noastre, a fost citit de seful Ju-
nimii" In sedinta, Vlahuta fiind de fatá. A fost ultima prezenta a acestuia printre junk
misti. Manifestarile ostile au continuat. Satirele Delendum si Uniste, simpatia declarata
fata. de Gherea, articolele entuziaste dedicate studiilor critice ale acestuia, partici- 743

www.dacoromanica.ro
parea, Cu conferinta Curentul Eminescu, la §ezdtoarea literard de la Ateneu In cadrul
cdreia Caragiale a expus transparenta alegorie antijunimistá Gcqte i g4te ¡iterare
reprezinta trecerea definitiva a scriitorului printre adversarii Junimii".
Cu convingerea cd are de spus un cuvInt In orientarea generará a literaturii,
A. Vlahutá Tncepe, In 1893, editarea revistei Viata, pe care a condus-o, temporar
Tmpreund cu dr. Alceu Urechia, pInd in 1896, tind a Tntrerupt-o cu intentia nerea-
lizatd de a o transforma In ziar. Programul revistei consta In esentd In sprijinirea scri-
sului romdnesc In spiritul national i popular. in paginile Vietii s-a afirmat, Tntre
St. O. losif, IntImpinat cu cdIdurd de directorul revistei. Au mai colaborat
-)elavrancea, CoOuc, Dimitrie Anghel, Ion Päun-Pincio.
Directorul rdspundea cu con§tiinciozitate la poFta redactiei sfätuind, IncurajTnd
pe debutantii promitátori, dar §i rázboindu-se cu impostorii. in a§a mdsurd
pretuit Vlahutd aceastä activitate, TncIt Incadrat In diverse volume pagini Intregi
de corespondentá cu ocazionalii colaboratori tineri. Faptul subliniazd veleitatile sale
de mentor literar, calitate In care 7i vom recunoa§te bundvointa §i zelul, notTnd
Insd cà sfaturile lui nu dep4esc niciodatd nivelul comun al bunului simt elementar.
Profitul tinerilor a fost mai curind unul de natura afectivd, cleat acela ce va fi decurs
dintr-o reald Indrumare capabild sä. pund In mi care resorturi subtile.
Pe pozitii ostile Junimii" i nutrind admiratie, In adevdratul Tnteles al cuvIntului,
fatá de Gherea, scriitorul s-a angajat totqi Tntr-o penibirá polemicd cu socia4tii, de
care, In ceea ce privqte opinia despre rolul i locul literaturii In societate, nu-I
despartea nimic. Campania antisocialistd dusd In coloanele VieW nu se explicd numai
prin confuzia, aproape de neTnteles, pe care Vlahutá a facut-o Tntre tendintd"
§i tezd" In literaturd (el Insu§i a fost un scriitor cu tendintd §i nu de putine ori chiar
tezist). Lamurirea trebuie cäutatd mai acanc i ne duce spre identificarea pozitiei
ideologice generale a scriitorului. Dei a criticat, cu statornicie i adesea cu violentd,
aspecte ale politicianismului burghez, institutii ale statului respectiv, dei i-a compd.-
timit pe obiditi i nedreptátiti, el n-a dep4it mentalitatea micului burghez, dornic
sA sprijine Tndreptarea stdrilor de lucruri, dar In cadrul orInduirii sociale existente,
a carei rásturnare prin violentd nu putea sA intre In vederile sale.
Dupä ce a condus cltiva ani Gazeta selteanului (publicatie oficiald de culturalizare
a tärdnimii, Inruditd cu Albino), In care Trisd a tipärit traducen i din poezia revendi-
cativä a Adei Negri, Vlahutá e numit, In 1901, referendar la Casa Scoalelor, functi e
In care va fi mentinut pInd la sflritul vietii sale. Nu era o sinecura, referendarul
trebuia sa citeascd manuscrisele prezentate pentru tipdrire i, totodatd, sd tind confe-
rinte 7n mediul satesc dar conditiile serviciului erau, altminteri, cTt se poate de
convenabile, lucrul fiind efectuat acasd, färd obligatia prezentei zilnice la institutie.
De aici Tnainte, viata lui Vlahutd se statornice§te definitiv, In 1905 scriitorul eliberin-
du-se de grijile materiale, prin cea de a treia cdsdtorie. cu Ruxandra-Alexandrina
fiica unui proprietar din Dragosloveni, de unde familia beneficiazd de veniturile
aduse de o vie destul de Intinsd. La Bucure0, referendarul ocupd un apartament
In palatul functionarilor publici din Pia-0 Victoriei. Aici, In odäile cu pereti acoperiti
de tablouri de Grigorescu, unele däruite de marele artist, din amicitie, altele cumpä-
rate, Vlahutá ii primqte, titeodatd pentru zile i nopti In §ir, confratii i bunii prie-
744 teni Caragiale, Delavrancea, Paul Bujor. Caragiale, expatriat In 1904, e IntTm-

www.dacoromanica.ro
?"
.! x
? ca =
, ';.if ''. I r

il .
,

'It:'
-
L

td lis ,' .. . 1,

'.., tr I
r
1,,

. :,
'

V.
:- "1,4 4,
'; W

.
1
_

,-''
ebt'
t."
r

T
r ..' '
.4.-.'''..A;137' -
----f,.
(
_.

Alexandru Vlohut6 in locuint,a sa in Palatul


Functionarilor Publici (Piga Victoriei) Sayre-
unS cu I. L. Caragiale intre picturile lui
Grigorescu.

pinat aici, cu prilejul venirilor lui in Bucuresti, ca In familie. In jurul meselor imbel-
sugate, la partidele de carti si in adevdrate sedinte de cenaclu, la care se perincld si
Cosbuc, losif si alii, strdluceste verva inepuizabild a dramaturgului, primind replica,
uneori violent& dar afectuoasd, a focosului Delavrancea. Grupul de intimi se reintIl-
neste si la Dragosloveni, In casa pe care Vlahutd si-o construise. Fire domoald, amfi-
trionul pune surdina necesard rdbufnirilor celor cloud temperamente explosive si-si
indestuleazd oaspetii cu vin bun din podgoria proprie.
Cu o alatuire sufleteascd atit de deosebitd, cei trei se eã pe o pozitie comuna
in problemele esentiale ale literaturii, nu Insd si la acelasi nivel al realizdrilor artistice
personale.
Publicist pasionat (a lucrat si In redactia Revistei noi, scoasd de Hasdeu), A. Vla-
hut& a fost lesne convins de Spiru Haret, In 1901, sd ia Tmpreund cu Cosbuc conducerea
revistei Sameiniltorul. inainte de a implini un an de directie, amindoi scriitorii au pa-
räsit revista.
Dupd volumele hibire (1896), rn vIltoore (1896), Poezii (1899), ape de liniste (1899),
Vlahutd compune si publica o serie de cdrti din comanda oficiald : Romanic pitoreascò
(1901), Din trecutul nostru (1910). Creatia lui literard e, dupd 1900, precard, volumele
ce urmeazd File rupte (1908), La gura sobei (1911), Dreptate (1914) cuprind, Tntr-o
alatuire Inca mai hibridd decit cele anterioare, schite, povestiri si material publi- 745

www.dacoromanica.ro
cistic. Vlahuta scria In general greu ; elaborarea
dificila pe care o mdrturiseste Dan e o confesiune
personala. Acum Insd, dei are posibilitati de
Pc
a Tntreprinde cdlatorii si de a lua contact direct cu
miscdrile noi In literatura si arta europeand, scrii-
torul se arata din ce In ce mai obosit si incapabil
AL. VLAlit'Thk de a gdsi motive de elan. Lipsit de elasticitate
si ImbarTnit chiar si fizic prematur, ramIne
nereceptiv la gustul modern. Dupa o Tncercare
de a continua contactul periodic cu cititorii, prin
mijloci rea unei rubrici saptdmInale pe care a tinut-o
In 1909-1911 In Universul, mai colaboreazd arareori
la Viap româneascd. Mai tIrziu va conduce publicatia
antologicd de literatura Scriitori romani. Din 1912,
locuieste cea mai mare parte a anului la Dragos-
loveni. Razboiul, Tnaintarea trupelor germane
pe teritoriul ärii, Il pun pe drumuri. impreund cu
, sotia sa, porneste In bejenie, Ingrijindu-se
DUCURESCI salveze tablourile lui Grigorescu, Incdrcate In care

;
-nromaRA cAntrl
It F....Li...1.04.
'i. apoi
l'ItUritIETA)ii, v. °Nit. nd
12
cu boi. Cauta azil mai Inn In BIrladul adolescentei,
la Iasi. Suferintele bajenarilor IntIlni40 In
drum, samavolniciile autoritdtilor, situatia trupelor
Pagina de titlu. pe front, unde intreprinde o calatorie, Ti umplu
sufletul de croare. In Tnsemndrile pe care
si le face si care-au fost date de curind la
iveald, regasim indignarea omului de bine In fata politicianismului vinovat de
prabusirea patriei. Publicistul Tsi reia condeiul si colaboreaza la gazetele Romania,
Drum drept, Neomul romanesc, care apdreau In 1917 la Iasi. in 1918 si 1919
publica numeroase articole In Dacia. Scriitorul denuntd militarismul german, Ti
prezice prabusirea si se bucura and aceasta se produce. Nu Tntelege ?mà nimic
din evenimentele ce rascoleau Rusia, iar sensul istoric al Revolutiei Socialiste
din Octombrie Ti ramIne strain, lese astfel din nou la iveala mentalitatea partizanului
ordinei stabilite si a adversarului ideii de revolutie.
Ultimii ani ai scriitorului sInt Intunecati si tristi. Nici dupa Tntoarcerea din refu-
giu nu-si gaseste linistea. Casa de la Dragosloveni Ti fusese distrusa. Printr-o hotarire
arbitrara, care I-a Indurerat profund, Ministerul Instructiei Publice I-a Inlocuit In
functia de referendar la Casa $coalelor, catre sfIrsitul anului 1918. CurInd Insd, mi-
nistrul se vdzu nevoit sa-1 repuna In drepturi. Bolnav si istovit, scriitorul, rdmas
singur dupd decesul lui Delavrancea si Cosbuc, muri la 19 noiembrie 1919.
A. Vlahuta e un scriitor al impresiei directe, care lucreazd exclusiv pe datele
oferite ocazional de realitate. Uneori, scriitorul ne comunicd el Insusi Tmprejurarea
din care si-a extras subiectul ; alteori Tntrevedem lesne punctul de plecare autobio-
grafic. Paginile despre umilintele Indurate la gazdd de sfiosul Radu Munteanu, eroul
nuvelei Din durerile lumii, transcriu propria experienta a autorului, In timpul scola-
746 ritatii. in profesoratul i activitatea de scriitor al lui Dan se topesc de asemenea evi-

www.dacoromanica.ro
dente detain personale. 0 IntIlnire TraTmplatoare, .Q
o calatorie, o convorbire In tren, o scrisoare
prilejuiesc prozatorului relatarea reporticeasca a
unor episoade, Il determina sa nareze momente
din copilarie, sa creioneze un tip. Eram la Agapia
in deal" ; Pe-o vreme rea, am mas o noapte la
Floresti ; Alaltdieri, pe cInd ma duceam la scoala"; N UVEL
Am Tnvatat cu el la scoala primara" si asa mai
departe grit formule introductive obisnuite.
Lipsa de imaginatie a scriitorului e suplinita de
aceasta pornire de a povesti sumar, dar corect, A. VLAHUTA
incidentele la care a fost martor. Profilurile"
In proza si In versuri sTrit, de asemenea, trasate
cu precizia, lipsita de artä, a copiei dupä natura,
executata cu modelul In fata. La Vlahuta, valoarea
ilustrativd a personajului, a episodului se reali-
zeaza prin selectarea chipurilor sau a situa-
isucr,R.E*,
tiilor, si nu prin imaginarea sau recompu- ,IABILIXENTU1. I/HAELC
nerea originala a acestora din elemente diverse,
8
supuse unei prelucrari artistice substarrtiale. De
aceea, desenul e liniar, rara relief, si cu Vasa.-
turi Ingrosate de intenTia satiria, ceea ce i-ar
conferi o nota oarecum In genul caracterelor" Pagin5 de titlu.
clasice, daca impresia instantaneului de amator
n-ar fi prea izbitoare.
Scriitor lipsit de fantezie creatoare si de capacitatea de a imagina, Vlahuta a si
teoretizat pe marginea literaturii ocazionale, inspirate In principal de faptul divers.
,,$i zi, vrei sa stii cum se face o nuveld ?" iata Tntrebarea cuiva la care scriitorul
raspunde In termeni de re-teta : Ascultd : te plimbi, bunaoara, pe stradä. in calitatea
ta de spion al sufletelor omenesti, fara Indoiald ca nu treci nepasator pe lIngd clientii
Val. Un hohot de Hs, un cuvInt, un gest, toate gasesc un rasunet mai adInc, mai
intensiv, provoaca ondulatii mai largi In sufletul tau cleat In al celorlalti muritori.
Presupun c-a trecut rapide pe ITnga tine un om Tmbracat In doliu". Omul trebuie
urmarit cu endul, autorul proiectatei nuvele derivInd din Tnfatisarea lui si din deta-
lilIe vestimentare datele esentiale ale dramei traite de necunoscut. La fel se face
o poezie : Un tTnar fante care trece pe celdlalt trotuar Tmi atrase privirea, nu atit
prin eleganta Imbracamintei si lustrul jobenului sau, cit prin aerul de satisfacIie si
gestul martial cu care-si ridica In sus sfircurile unei mustacioare blonde, care-i da
un ifos de crai bldstamat si irezistibil ; giovinele a trecut tantos In drumul lui, si eu,
involuntar, am Tntors capul dupa el. L-am vazut cum Tsi legdna trupul, Tntr-un mers
gratios, si cum trägea cu coada ochiului pe la vitrine, ca sä-si admire frizura si redin-
gota Desigur, se gAsea frumos,
AlintIndu-V, mustacioara"

Versul , declansat pe loc de aceasta IntTlnire ocazionala, va fi urmat dupa o vreme


de altele 27, toate grupate In sapte catrene, pentru care titulatura de poezie ramTne 747

www.dacoromanica.ro
improprie, IntrucIt avem a face, de fapt, cu o simpld anecdotd, Incheiatd cu o poann
oarecare. Dupd asemenea retete sInt compuse destule lucran i literare ale lui Vlahutd.
Fireste, nimeni n-a putut Invdta de la d i rectoru I VieVi cum se face o nuveld sau o poezie.
Dar din sfaturile oferite de acesta cu atIta ddrnicie In conferinte, scrisori, articole sau
la posta redactiei, debutantii au putut totusi profita, dupd cum a folosit, In general,
si literatura epocii. Fiindcd Intr-o serie de probleme, unele esentiale, Vlahun a
rostit Indemnuri formulate poate frä subtilitate, dar cu justete. in primul rind, el
a fost un partizan declarat, i cu prestigiu In vremea sa, al literaturii realiste.
Indrumarea spre faptul divers ca sursd de inspirare se traduce, In fond, prin accen-
tuarea necesinti unui contact direct cu realitatea. Vlahun a fdcut multa si nu inutild
risipd de energie, pentru a combate sonoritatea, goald de continut, In poezie, Incli-
natia spre sordid si macabru, In care o seamd de tineri, de altfel and talent, au putut
vedea la un moment dat semnul Unde poate fi elan substanta adevd-
ratei poezii ? in sentimentul sincer, curat, nedisimulat I Sfatul e formulat In termeni
foarte generali, si a putut fi binevenit. Ca si scriitorii fruntasi, contemporani cu el,
A. Vlahutd s-a referit In repetate rInduri la specificul national ca la o calitate
obligatorie a unei literaturi. Mari artist trebuie sd se aplece ca s-asculte si sd
priceapd Wade inimilor noastre". Numai astfel se pot crea opere de acelea, cari
dritäresc In viata unui popor mai mult cleat fala biruintelor lui pe cImpul de
rdzboi". Inspiratia din viata socienti romdnesti Ti gdseste un corolar In reflecta-
rea, In primul rind, a actualinti : and e vorba de subiecte de drama sau de
roman, ni se pare ca n-ar fi tocmai nevoie sd le cdutdm pe malurile Nilului". Si mai
departe : Se petrec atteadrame palpitante aci, subt ochii nostri, e asa de plind de
interes si asa de putin explored viata, societatea noastrd de azi cu patimile si
frdmIntdrile ei, cd, de cite ori Vad pe un scriitor de-ai nostri cdutIndu-si subiectul
la depärtdri de mii de poste i cu mii de ani In urrna, Tmi zic : siretul, Inadins ne
duce-asa departe, ca sd nu bagdm noi de seamd cd ne spune brasoave I"
Pledoaria lui Vlahutd pentru o literaturd de inspiratie nationald capdtd caracterul
unui strigdt de alarrnd, Indrepatit &id se referd la invazia de traducen i de literatura
terifiann si de scandal, nu Insd i Old provine din suspiciune fan de noile curente
literare din Occident. Existd, In cultura noastrd la rdscrucea secolelor XIX si XX, o
miscare destul de largd de aparare a valorilor romdnesti impotriva a ceea ce era
considerat o invazie a strdinismului". Revistele Vatra, Viaça, Floare-albastrei, Pagini
¡iterare, mai tIrziu Seimeineltorul $i alte public* literare s-au angajat In aceastd miscare
cu un zel i chiar cu un sentiment de parka, pe care, de la distantd, nu-I putem
aprecia decIt ca exagerat. Educat la scoala pasoptistilor, scriitorii perioadei la care
ne referim au merite remarcabile In ceea ce priveste apdrarea spiritului popular
si a specificului national In arta i literatura, dar ei au abordat totusi cu rigiditate pro-
blema raportului dintre traditie si inovatie. inversunarea antisimbolistd si, In general,
antimodernistá s-ar explica prin teama ca tendintele inovatoare ar fi dus la Indepdr-
tarea de popor, In speta de nrdnime, de folclor. Viitorul va infirma aceastd teamd,
dovedind cd inspiratia folcloricd e perfect compatibild cu formulele cele mai Indaz-
nete si noi.
Recitind astdzi articolele lui A. Vlahutd, ca de pildd rndemn, Cciri pentrupopor
si altele, ne va fi imposibil sd-i dam dreptate eind vorbeste despre abisul" In care
748 s-au prabusit cu toti", despre sfiala contemporanilor sdi de a rosti cuvintele

www.dacoromanica.ro
patrie, iubi re de lard, de popor, de I imba §i de datinele strAmw0, despre terfelirea
celor mai curate sentimente i celor mai scumpe credinti ale noastre". intr-o epoca In
care scriau Caragiale §i Co§buc, Delavrancea i Vlahutd Insu0, losif i Grleanu, Di-
mitrie Anghel i Macedonski, era prea gray& afirmatia : am ajuns astAzi sdfim aproape
strdini la noi acasd, In buna §i milostiva noastrd tard". Existau, desigur, rromdni §i
rromdnce, care vorbeau romdne§te cu slugile, existau cititori de literaturd francezd
ce dispretuiau cartea romdneascd, dar Instrdinarea culturii noastre nu se produsese.
Oricum, Indemnuri de ordin general ca acesta au putut fi utile : StrIngeti-vd laolaltd
cIti simtiti In voi dorul de muncd 1i setea sfIntd de adevdr, umpleti-vd sufletele de cea
mai aclIncd evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus
de mdrete ale strdbunilor noFtri, Inalziti-vd de cea mai entuziastd iubire pentru
patria voastrd apdratd cu atItea jerife, pentru frumusetile acestui parnInt frdmintat
In Ongele atItor viteji, i faceti ca fiecare end §ifiecare pas al vostru sd fie pentru binele
Indltarea neamului romdnesc 1" Apelul patriotic se conjuga cu sublinierea misiunii
sociale a literaturii : Prive§te Inaintea ta, atitea suflete obidite l Insetate 4teaptd
izvorul !impede 0 binefdator la care sd se adape §i sd se rdcoreascd".
Toate acestea sInt Insd ¡dei ae ordin general, se referd Indeosebi la tematicd,
la atitudinea scriitorului, foarte adesea la atitudinea lui morald. Vlahutd a ramas
mereu prizonierul confuziei dintre etic §i estetic.
Sentimentul dominant In literatura lui Vlahutd e compasiunea pentru suferinta
umand. Titlul nuvelei Din durerile lumii, care deschide volumul de prozd din 1886,
ii precizeazd 1i tematica predilectd. Un tIndr de origine rurald face primii pa0 pe
scara ascensiunii sociale, dar se prdbu§e§te din nentelegerea celor cu care vine In
contact 0 e doborit de board* (Din durerile lumii), o copild, claustratd In mändstire de
un tata pdtima, suferd li piere (Epraxia), un alt tIndr, prigonit cu neomeneascd cru-
zime de mama sa, sdvTr§e§te o crimd odioasd 0 In Inchisoare se oferd gloantelor gdrzii
(V4an), o fatd e sedusd 0 se prdbuete moralmente (Adela), doi copii orfani abia
asigurd existenta mizerd, tintInd din flapetd li dansInd pe strdzi (De-a babo oarba ).
Firete, toate aceste drame traseazd imaginea unei societäti In care durerea 1i mizeria
grit inevitabile. Dar scriitorul se aratd ga de sensibil la suferintd i brutalitate, IncTt
pind la un punct Ti e indiferent mediul In care le descoperd. Cu aceea0 vibratie senti-
.mentald este evocatd i ruinarea unui mo0er, a cdrui avere a fost risipitd de sotie
de rudele acesteia. Proprietarul, silit sd se desfacd de acareturi li sdli pardseascd
pdmInturile, suferd Indoit §i pentru cd se vede constrIns sd se despartd de femeia ce-I
In§elase, adaus prin care Vlahutd II recomandd simpatiei cititorului : SInt atTtea nevoi,
atItea suferinte In lumea asta ... §i tit bine mai poate face el de-aci Incolo" ¡ata
endul care oferd un solid suport moral mo0erului sdrácit §i trádat In dragoste
(Despärtire).
Ezitant In aprecierea raporturilor sociale, Vlahutd nu retm§te sà pdtrundd nici
spre resorturile reale, mai acrinci, ale dramelor trdite de eroii sAi. Aceasta §i
nota specificd a modului In care contureafd el tipul inadaptabilului, frecvent In proza
I ui 0 insistent reluat de scriitorii de mai tIrziu, de la Bratescu-Voine§ti la Camil
Petrescu. Si Radu Munteanu, 1i conu lancu, §i Dan, 0 a-4a altii sint fin i sensibile,
dar lipsite de energie, incapabile sa reziste In fata rAutätii sau mAcar a neintelegerii
altora. Acestea vor fi datele elementare ale conflictului, In rezolvarea cdruia scriitorul
oscileazd Intre planul etic 1i cel al unei predestindri fatale. Lucrurile se IncurcA astfel
§i conflictul t0 pierde pInd la urrnd consistenta, sfir0tul tragic al eroului derivInd din 749

www.dacoromanica.ro
cauze introduse artificial. Radu Munteanu moare din pricina ftiziei, Dan Tnnebune0e,
Bonta (din nuvela Predare) se sinucide, fiincica dupa douazeci de ani de succese In
avocatura i cultura se descopera bolnav de o misterioasa maladie mintala. Abatind
conflictul In aceasta directie, poate sub influenta naturalismului, moralistul Insu0
fiincica Vlahuta e un moralist prin excelenta ii anuleaza de multe ori demon-
stratia. Nu ne convinge nici and, cu insistenta ciudata de misoghin, In once caz In
spirit biblic, denunta femeia ca pe o declanptoare de dezastre. Femeia rea ne IntIm-
pina In multe exemplare i In galeria de stampe antonpanne0i, dar autorul Pove0i
vorbii o graveaza cu umor, ca In satira popularä. La Vlahuta e o aparitie tragica, deci
profund odioasa. Ana Racli0 dezmintinduli gratia, sensibilitatea i modul pur de
a Intelege viata i iubirea, Il supune pe Dan la torturi insuportabile, cu un cinism pe
care scriitorul fi adauga arbitrar caracterului ei. O evolutie similara, tot cu efect
nefericit, urmeaza i Matilda (Coriolan), dar nu numai ea.
Personajele lui Vlahutd, desenate In alb sau negru, se aliniaza In categorii distinc-
te : buni i rai. in elogierea sau compatimirea sentimentala a celor dintti, In Trifle-
rarea celorlalti se exercita spiritul critic al moralistului. De la debut, autorul se
considerd chemat sa contribuie la actiunea de asanare a soc!...;.atii romane0i. in versuri
prof& creioneaza cu ironie, dteodata cu sarcasm, tipul impostorului, al fantelui,
al gazetarului neonest, al militarului grosolan i la, al cartoforului, al poetului lipsit
de talent i mercantil, al criticului negativist i ap mai departe (Profiluri i Citiva
paraziti). Tipul e fie descris In träsaturile i InsuOrile generale ale speciei, ca Tntr-un
manual de patologie morala, fie Tnfatipt, cu sumare note de individualizare, In
anecdote scrise cursiv, dar nedepa0nd nivelul cel mai modest al cronicii rimate :

Dancu zvIrle los gazeta


Cu mutdri ;
Se mai scarpind la ceafd,
Trist se mai scobqte-n ndri,

Apoi cheamd vistavoiul,


Doud palme-i dà strigind
<<Dd-mi chipiul de pe masa....
Drace 1 Da-mi-I mai curind...»

Dancu e un capitan ramas bun In grad, Inacrit i brutal, Infundat In datorii


cam betiv. Ca 0 fantii civili, urrnare0e un mariaj profitabil. Dar fata de negustor
bogat, careia ar voi sa-i faca curte, pare a-I prefera pe un arendg. CautInd un
pretext de duel, bietul capitan e palmuit i parase0e terenul, culeendu-0
chipiul din pre. Anecdota despre Dancu e compusa cam In vremea and Anton Ba-
calbaa creiona cu haz figura lui Mo Teaca. Critica anticazona, ca i condamnarea
imposturii e, la Vlahuta, un ecou al influentei campaniei duse de Contemporanul.
Parasind nota umoristica din Profiluri, prozatorul a dat i o nuvela anticazona tragica,
Ion. Flacaul Ion mediteaza In termenii articolelor polemice la adresa brutalitatii In
armata, infern pe care autorul II face cu atTt mai sumbru prin confruntarea cu tabloul
luminos i festiv al vietii la tara, duse mai Tnainte de osta. Ion e prototipul ideal al
taranului roman : creator de folclor,mIndru i frumos ca un zmeu", voinic ca stir-Ica
(singur purta scrInciobul cu ase polite, Incarcate"), demn. Mai exista Tnsa
750 proza lui Vlahuta i un alt Ion, a carui patanie arunca o lumina mult mai adevarata

www.dacoromanica.ro
asupra satului romanesc contemporan scriitorului. Schita Socoteala, publicatd In
volumul lcoane terse, apdrut In 1893, prezintd o izbitoare similitudine cu Arendasul
roman, tipdrit de Caragiale In Moftul roman, In acelasi an. Nu poate fi vorba de
directa, dar nu e totusi imposibil ca cea dintIi s-ofi sugerat pe a doua. Ambii
sdteni se duc la curte, sd ceard refacerea socotelilor, Intrudt sTrit convinsi cd au fost
InSelati In privinta zilelor de dacd. Protestului lui Ion, sfielnic (la eroul lui Caragiale,
tincturat cu incisivä ironie tdräneascO), i se rdspunde cu pumni. Omul brutalizat
de arendasul romOn" Tsi cautd dreptate, mai departe, depunInd jalba la autoritati,
In consecirqd e bdtut a doua card In fata subprefectului. Ion din Socoteala pare
a avea mai multd experientd amard de viatd. De la curte, porneste spre comund,
cu gindul, probabil, de a se jelui primarului. De la jumdtatea drumului, se
Intoarce Insd acasd, resemnat.
Paginile lui Vlahutd, scrise cu intentie de criticd sociald, au mai curTnd un caracter
demonstrativ, cleat pe acela al consemndrii unor impresii vii. Fisa psihologicd a
vechilului bestial e completatà de scriitor In schita La arie. Cu alt nume, dar din
aceeasi spetd, slujitorul boieresc Ti mInd la treabd pe sdteni cu harapnicul. Pe o tInärd
nevastá Insdrcinatdi o loveste cu piciorul In pIntece. E si o rdzbunare pentru cd, cu
doi ani Mainte, femeia refuzase sd-i fie ibovnicd. Munca pdmIntului se desfdsoard
In conditii infernale, asa cum sTnt descrise In acest alineat de reportaj
E o cdIdurd Indbusitoare. Tdrani despoiati, cu pieptul uscat si pdros, cu bratele
negre, cu capul acoperit de pleavd, misund, ca Intr-un infern, In norul de prafsi
In urletul asurzitor al celor doud masini de trier. Unii card cldile de pe cImp, altii
adund paiele In sird, alii stau sus pe batozdsi hränesc masina care le smulge snopii
din mIini cu lacomia furioasd a unei bestii hdmesite, si grTul curge aprins, ardmiu,
pe cele doud guri ale batozelor ; femeile II card cu sacii la movild, unde de-abia
pot prididi In patru masini de vInturat".
Ca Intr-o schitd de monografie a satului de odinioard, proza lui Vlahutd nu omite
nici felul In care Isi sfirseste zilele tdranul dupd o viatá de nnuncd istovitoare. Chinuit
de pelagrd, rezultat al alimentatiei insuficiente, constInd mai ales din mdmdligd de
mdlai Incins, omul se stinge Tnainte de vreme, lisTridu-i pe ai sdi neajutorati si färd
o lescaie In casd. incheierea schitei De la Wei are sensul unei concluzii de ordin ge-
neral : Sdracii tdrani, multe mai trag, si nimeni nu-i stie, nimeni nu-i crede !"
Rostitd de un personaj al schitei, constatarea apartine scriitorului si pune In evidentd
caracterul de pledoarie a prozei cu subiecte rurale. Vlahutd n-a izbutit sà surprindd,
art' teoretizdri, adevdrul vie-0i In episoade grditoare prin ele Insile, cum a fácut-o
Slavici. De la faptul cu semnificatie sociald prozatorul alunecd lesne spre evenimentul
senzational. O fatá se märitä cu un Mc-du din alt sat, e surprinsd de soacrd respin-
end insistentele unui tIndr din satul ei si, dei nevinovatd, va fi näpdstuitd, sfIrsind
prin a se sinucide. Tragedia se declanseazd din neTntelegerea brutald a soacrei si a
sotului (in sträini). lnvoluntar, si In contradictie cu propriile sale teze, Vlahutd
se apropie astfel de cei ce vedeau In ;aran o fiintd dominatá de instincte, cu un fond
de bestialitate si violenta care explodeazd usor. in Frap de cruce, scriitorul rela-
teazd o crimd pasionald : un so; Isi ucidefratele de cruce", care Intretinea relatiuni
amoroase cu nevasta lui, iar In Amintiri evocd de asemenea o crimd oribild, de asta
data un paricid.
Ca samdridtoristii, Vlahutd e de pdrere cà mizeria satelor deriva din influenta
nefastd a orasului si din prezenta veneticilor" care raspIndesc printre sateni viciile
ticalosia. Satul se descompune economiceste si moraliceste. fiindcd TsiInsuseste 751

www.dacoromanica.ro
moravurile decAzute de la ora, fiindcd e spoliat de arenda0i i drciumarii strdini.
Tot ca sarnanatoriFtii, Vlahusa vede idealul vieii rurale 7n trecut, nu intr-o societate
nouA. Atitudinea lui conservatoare se conjuga cu idilizarea raporturilor dintre Sarani
boieri : Hei, dragul meu, ce era acum patruzeci de ani pe aici 1 ... Ce cursi, ce
gospoddrii Parc-a bdtut vintul i le-a dus. Pe atunci, boierul trdia aici, cu noi,
cauta de pdmint, vedea de nevoile noastre, avea mild de noi, ne povaluia, i ni-era
stApin, judecator i tata. Si trdiau cu tosii In bel0Jg, In dragoste i buna Triselegere".
(De la Sara). Redresarea moral& a satelor i indreptarea situaVei lor economice s-ar
obSine printr-o intensa actiune de culturalizare i prin contribuSia muncii adminis-
traVei oneste i bine interlionate. Un rol de mare insemnatate ar reveni proprie-
tarilor de mo0i i factorilor culturali de la Sara : Ar fi timpul ca Iiteraii noTtri,
ei mai ales, sali indrepte luarea-aminte i toatA dragostea lor spre popor. Cite
lucruri frumoase nu s-ar putea scrie anume pentru el 1 Icoane din trecut, Intimpiari
viteje0, ispravi de acelea care-Si înalà sufletul, scene din viata de la Sara*, puterea
providensiala a unui primar ideal, a unui proprietar, a unui preot, a unui Tnatator,
ga cum Ii visam i cum ar trebui sd fie intotdeauna oamenii acqtia, bunatatea, jertfele,
munca i izbinzile lor, intrupate in povestiri calde, sugestive, aa ca cititorul sa se
simta m4cat ca de lucruri vazute i sd capete Indemnul de aduce i el partea lui
de bine pe lumea asta, de a se face i el folositor cu ceva sarii i neamului lui".
(Cdrsi pentru popor).
Cu asemenea chipuri de apostoli" populat Vlahtytä unele scrieri. Un fiu
de mo0er, mc4tenitor al unei averi mari, traiete o Vista experiensa in casnicie,
nu-0 mai gdsqte rost In yield, se simte un om de prisos i vrea sd se sinucida.
Clopotele invierii TI cheamd In biserica, unde, intre sateni, îi simte inima renäscind
prin dragostea de frate MA de Sarani (in noopte invierii). Tot prin durere ajunge la
mintuire i un Saran bogat care, dupd ce pier tati ai lui, îi doneazá averea comunei,
pentru fondarea unei instituSii de falos obvtesc (Cremene). Falsa soluSie a Indreptdrii
relelor stAri de lucruri de la Sara e reluatd cu deosebire In schiSele Mc); Marin
si Doctorul Pares. Ca i Popa Tanda, Mc) Marin, adus de Imprejurdri Intr-un cdtun
angajat pe calea disoluiei, transformd gezarea Intr-un sat infloritor. Dar schisa lui
VlahuSa nu e, din nou, cleat pur demonstrativd, tezistd. Doctorul Rare0 fiu de Sarani
el Tnsu0, se Intoarce In satul natal, devine proprietarul mo0ei folosqte averea,
puterea de mund i experierrta profesionald In ridicarea comunei. Evident pers-
pectiva lui Vlahusä asupra progresului social, In general, i a ameliordrii vieii rurale,
In special, e utopia Cu atit mai mult utilizarea formala a mijloacelor literare nu poate
salva aceastä prozd de platitudine i nu otrece din domeniul publicisticii In acela al artei.
Autorul lui Dan I0 valorifid talentul modest de scriitor mai ales In direCtia
Si din roman grit de menSionat tot aspectele critice condamnarea politi-
cianismului burghez i a dispreSului fasd de Tardnime. SchiSele PcIrintele Nil, 0 carierei
lntr-un potcap, Dime)" C. Buleandrel, Chimitei, Tiberiu Piscupescu îi gasesc un oarecare
suport In aversiunea prozatorului faId de imposturd i necinste. Avem a face tot cu
ni te profiluri satirice, Tricadrate Insa epic.
In seria gravurilor de tipuri se inscrie i Un beitrin, portretul unui batrin maniac
din Tirgovi te, care a lucrat timp de patruzeci de ani un cupeu cu toate piesele
inclusiv geamurile din lemn I Cu Un bdtrin, Vlahutd anticipeazd nuvelistica lui
Bratescu-Voine0 sub aspectul observarii automatizArii suflete0 (G. Cdlinescu) In
tirgurile de provincie. In fata absurdei osteneli a celui ce-0 irosise patruzeci de ani
752 ca sa confecsioneze o judrie, Vlahusä nu suride, ci mediteaza cu gravitate asupra

www.dacoromanica.ro
pretului a Tnsemnatatii §i sfinteniei datoriilor unui om. Cuvinte marl,
nejustificate de ocupatia stern a bietului batrIn, dar concludente pentru patriarha-
lismul scriitorului.
Cu perseverenta a atacat Vlahuta o tema major-a In epoca, Intr-o serie de arti-
cole : Aun l sacra fames si Zece mai, de la fereastra mea etc,. bucati bine cunoscute
ale publicisticil antidinastice.
McItenirea literara a lui Vlahuta îi revendica i paginile memorialistice Note,
Un Craciun, De la ;ezatoare, Mogrldea In care tonul evocator capata caldurd
Alaturi de Domnul Vucea de Delavrancea, MoglIdea aduce, Intr-un tablou
al §colii de altadata, o justa observatie a psihologiei infantile.
Volumele redactate de scriitor din Tnsarcinare oficiala Romania pitoreascei,
Din trecutul nostru, Pictorul GrigorescusTnt lucran i de popularizare i culturalizare.
Cea dintTi e o geografie fizica §i economica a Romaniei, tratatä literar, mai exact,
la modul reportericesc. Genul calatoriilor" prin tara' avea la noi o traditie veche
(Bolliac, Pelimon etc.). Vlahuta lucreaza dupa un plan mai minutios, propunTnduli
sa epuizeze descrierea, sau cel putin consemnarea principalelor forme de relief,
localitati, ape etc. Lucrarea e, neTndoielnic, folositoare atTt sub aspectul informativ,
cTt i sub acela al educatiei patriotice. Intr-o prezentare grafica exceptionala,
Impodobita cu un mare numar de fotografii dupa tablouri, desene i crochiuri,
Pictorul Grigorescu (1910) e o carte de care biografii acestui maestru al picturii
romane0 nu se pot dispensa. CIt priveFte analiza tablourilor, Vlahuta nu
dep4ete nivelul comentariului unui autor rara pregatire de specialitate, al pre-
zentarii descriptive i al elogiului exclamativ. In sfTrit, Din trecutul nostru nu e decTt
un manual sumar de istorie popularizata, In stil oficial.
Vlahuta a scris nnai mult despre poeti i poezie, declt poezie. Locul
poetului In societate i misiunea artei erau probleme la ordinea zilei In epoca.
Daca scriitorii de la 1848 au dezbätut aceste probleme In articole §i In versuri
(Alexandrescu, Bolliac, Alecsandri, Bolintineanu) dintr-un impuls patriotic i demo-
cratic, Eminescu a trait intens i dureros drama geniului neTnteles Tntr-o lume mes-
china, Vlahuta readuce tema In planul teoretic, dupa cum St. O. losif o trateaza
In tonul sentimental (0 viata). AdIncimea filozofica i vehementa din poezia emines-
ciana confera o forta unica i criticii sociale. Vlahuta, propunTnduli sa dovedeasca
prin argumente, aluneca spre periferia artei. In diverse profiluri" in proza
versuri, fixeaza tipul poetului de porunceala, al bardului de zile mari", poetul
Mercantili", cum Ti spune losif, multiplicTnd imaginea acelui soi ciudat de barzi
gravata In apa tare de Eminescu, In Scrisoarea II. Chiar daca avem a face cu repro-
duceri, mai §terse, satirele lui Vlahuta raspundeau unei intentii sincere de asanare.
Ora vreme versificatori nechemap continuau exercite profesia

Arta nu-i de voi. in laturi, sttrpituri far'de simtire


Ce dati zor lumii blajine cu de-a sila sa v-admire 1...
Dar la glorie-n ce vremuri si tn care tar-ajung
Astfel de paiati de bilciuri si gusati de Ctmpulung ?
0, btiguitori de fleacuri, lautari nerusinati,
Ce dati buzna pe la chefuri si parlzi, ca sa cIntati,
De v-ar scapara o clipa mintea, sà vá priviti bine,
Ati intra-n parnint de sctrba, de oroare si rusine 1...
(Delenaum...) 753

43 - C. 178

www.dacoromanica.ro
Violenta de limbaj ne Indrumd tot spre modelele eminesciene, Insd vulgarizate. in
Sleivit e versul .. Vlahutd parafrazeazd strofa din Criticilor me!
E uor a scrie versuri
Cind nimic nu ai a spune,
inOrind cuvinte goale
Ce din coadd au sd sune".

Aluzia e, de altfel, vdclitd

In vers e mintuirea, cind n-ai nimic de spus."

Satira SlcIvit e versul... defineste, indirect, conceptia autorului asupra artel


poetice. Vlahutd propune o poezie clard, accesibild, supusd rigorilor prozodiei
clasice. in conceptia lui, poetul e un särmándtor", un ostas al jertfei mari", un
fácdtor de bine" (Seimantitorul"), constient de marea putere a cuvIntului
Ca-n basme-i a cuvintului putere
El lumi aevea-ti face din pared,
5i chip etern din umbra care piere,
Si iard5i azi din ziva cea de ieri".

Poetul trebuie sd fie un apostol si un Indrumdtor al semenilor sdi

Voi, cdror vi s-a dat solia sfintd,


De preoti ai acestei mari puteri,
Voi in al cdror suflet se frdmintd,
intunecate valuri de duren,

Si ginduri de-un intreg popor gindite,


Nu duceti minunatul vostru dar
Ofrandd miinilor nelegiuite,
Ci, ca pe sfinta masa din altar,

A-mpdrt4irii taind preacuratd,


A5a cuvintul sá vi-1 pregdtiti
Ca mii de inimi la un fel sd batd,
Si miilor de veacuri sà vorbiti".
(CuvIntu!)

Dei In termeni mistici si cam abstract, Vlahutd enuntd rolul social al litera-
turii. Mai pe larg reia ideea In Unde ni sint visätorii ?... Poemul, citit pentru prima
data In public, dupd o conferintd la Ateneu, a avut sensul unui manifest literar.
Autorul se referd la un fenomen realmente Ingriiordtor In perioada post-eminesciand
predispozitia nemotivatd, artificiald a poetilor la melancolie. N-au lipsit vocile care
au acuzat fdtis opera lui Eminescu asa constata Tnsusi Vlahutdcd omoard entu-
ziasmul si lasa In sufletele noastre o drojdie de arndráciune si de descurajare mala-
754 diva" (Dupc1 Eminescu). Vlahutd respinge acuzatia si face trimitere, pentru analiza

www.dacoromanica.ro
cauzelor reale ale tInjirii si tristetii generale In viata si poezia contimporand", la
studiile despre deceptionism ale lui Gherea. Insd, adaugd connentatorul, cite un t'ir&
a citit de curInd pe Eminescu, i-au rdmas In cap frInturi de fraze, o familie de
cuvinte cari exprima tristetea, desertul vietii si dezgustul de lume, findrul poet,
In mod inconstient, va broda cu aceste cuvinte un sir de versuri, In care neapdrat
se va plInge de duren i strdine de inima lui, de suferinti de la cari el si-a luat,
sl nlci nu putea sä ia, decit vesmIntul, vorbele". Linde ni sint Vla-
huta versificd aceleasi idei

Caci ma-ntreb, ce sint aceste vaiete nemingiiate,


Ce-i acest popor de spectri Cu priviri Intunecate,
Chipuri palide de tineri osteni/i pe nemuncite,
Tristi poeV ce pling si cinta suferin/i inchipuite,
Inimi !ase, abdtute, far-a fi luptat vrodata,
$i straine de-o sim/ire mai inalta, mai curatd 1
Ce stnt bra/ele acestea slabe si tremuratoare
Ce-s acesti copii de ceara fructe istovite-n floare ? ..."

In spirit autocritic autorul reneagd si faza elegiacd a scrisului sdu

$tiu. Am fost si eu ca tine amdgit sa cred cd-n arta


Pot sa trec la nemurire cu revolta mea desartd
$i cu lacrimi stoarse-n sild nu mi-as mai aduce-aminte
Am bocit si eu... nimicuri ce-mi pareau pe-atuncea sfinte 1 ..."

In continuare, Vlahutd atrage atentia poetilor asupra obligatiei lor de a-si


Intoarce privirile spre suferintele semenilor lor

Cite nu-s de scris pe lume 1 Cite drame miscatoare


Nu se pierd, nepovestite, In raprasnica viltoare
A torentelor vieii I Cîi eroi, lipsiti de s'aya',
Nu dispar in lupta asta nesfirsita si grozaval
$i, sub vijelia soartei, cite inimi asuprite,
CîI martiri pe cari vremea si uitarea ti inghite 1"

and versifid el Insusi asemenea drame miscdtoare", Isi alege subiecte mdrunte,
pe care le trateazd melodramatic : zbuciumul unei calugdrite Inamorate (In freíais-
tire), viata sarbädd a unei femei tinere cdatorite cu un bdtrIn (legare), durerea
unei mame. cdreia Ti moare In brate copilul bolnav, In fata icoanei (Lo icoanii).
Asemenea poeme nu puteau avea desigur valoarea unor modele, pentru a sprijini
discursul catre confrati din Unde ni sint visatorii?... In duda intentiilor, Vlahutd
nu se realizeazd ca poet-profet, vestitor al unei lumi. Strofele din Vifor, In care
relateazd un fapt divers din viata rurald un sätean, IntorcIndu-se de la oras, cu
sania, pe viscol, e Ingropat de troiene si versurile de cuplet din Ananghie, despre
impasul In care se afla täränimea, au numai Insusirea de a reaminti cA autorului
ti stätea la inimd chestiunea rurald. 755

www.dacoromanica.ro
in strofe de o cadentd solemnd, poetul face dreptate poporului apdrátorul
patriei i fduritorul tuturor bunurilor (Dreptate).

Cu prilejul evenimentelor tragice din 1907, glasul fostului director al revistei


Silm'olneitorul, funcionar de stat, deci oarecum obligat la prudenn, s-a fdcut auzit
cu mai multd vigoare cleat al altora. Redactia ScItneineitorului, sub semndtura lui
Ion Scurtu, l-a i admonestat cu severitate. N-a fost singurul protest iscat de poe-
mul 1907, publicat In paginile Vietii rom8ne0. Poemul face In termeni limpezi, enun-
tiativi, procesul monarhului indiferent la suferintele poporului §i dispus sd accepte
imaginea falsificatd, de cdtre cei interesati, a stdrilor de lucruri reale. Pe obipuitul
sdu ton potolit, cu o undd de ironie amard, poetul TO versifia rechizitoriul alcd-
tuit din capete de acuzare de o deosebitä gravitate :

Nu ti-ai iubit poporul, maiestate 1


Sau nu I-ai mieles, si e totuna.
De sus si pInd jos s-a-ntins Minciuna
Ea leagd si dezleagd-n tart toate.

lar ca sd-ti dea o spumd de mdrire,


Ca pe-un copil te poarti si-ti aratd
Sclipiri si flori...
Afla-vei tu vreodatd
Cumplita vremilor destdinuire? ..."

Rdscoala se produce. Ar putea fi. In sfiqit, o chemare la realitate.


Nu este Insd :

Deschide ochii mari bdtrinul rege


$i, tremurind, din jiltu-i se 'Ida.
Au cine linistea lui scumpd-i stria?

$-al vremii rost el tot nu-I tntelege".

inclinat spre declamatorism (versurile Iui au fost mult autate de recititori),


Vlahund reuete sd puna uneori o surdind, datorin cdreia Insu0 retorismul devine
acceptabil i capdtd aldurd :

Iubire, sete de viatd,


Tu esti puterea creatoare
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile 'in soare.

$i, imbatate de-al tau farmec


Ce peste lume se asterne,
In tremurarea ei de-o clipd
Viseazd fericiri eterne".
756 (lubire)

www.dacoromanica.ro
Nebiruit e omul ce luptä cu credintal
El ;tie cd pe lume nimic zadarnic nu-i
Ca dincolo de truda si jertfa clipei lui,
in taind, vremea tese la sfInta biruinfl;
CO vuietele toate viseazd armonie,
CI este o dreptate, ;i... trebuie si vie!"
(Triumful ageptdrii)

Pardsirea expresiei lapidare se dovedete fatald poetului i poeziei. Discursi-


vitatea, de pildd In Din prog i Dormi iubito, dilueaza ernoia, poemul se trans-
forma' Intr-o dizertatie, In care argumentele pro i contra alterneaza didactic,
conduand spre demonstrarea unei teze. VlahuId, ca poet, vehiculeaza concepte,
nu imagini ca Eminescu. Compararea satirelor Delendum si Liniqte cu Scrisorile,
a poemului Unde ni sint visätorii ?... cu Epigonii, adicd a unor scrieri cu tematicd
similara, e deosebit de concludentd. Daca In satire avem a face cu un Imprumut
tematic, in poezia erotica versul are timbrul pasti ei

Suferinta mea, iubito,


S-o astern In fraze vrei?
Ca si cum n-ai fi citit-o
Umurit In ochii mei...

De md uit cu drag la tine,


S-amutesc, pe gInduri dus,
intelegi tu foarte bine
CA la sfirqi cu mintea nu-s..
(Pude vechi...)

Modelul eminescian, In imitarea strofei, ritmului, rimei, vocabularului, tonului,


cadrului, este evident :

"Lasa-ti frumuseta prada


Caldelor Imbrdtisdri
Te-as topi In sarutOri
Ca pe-un flutur de zdpadd...

Ce frumoasd-i noaptea I Vind,


DO-te roabd inimii;
Viata MO tine mi-i
Limpede ca o lumina.

Ca-ntr-un vis plutind, ne-om pierde


Prin desisuri
Sunt culcusuri dulci si moi
Sub copaci, pe iarba verde".
(Nu ate...) 757

www.dacoromanica.ro
Ecouri eminesciene räsuna, si in ciclul de Sonete despre caducitatea iubirii si
implacabila trecere a timpului. O vibratie emotiva autenticä intilnim In poemul
lubire, In care fiorul iubirii adolescentine e surprins cu finete si adevar ; la fel,
In alte citeva poezii, de un farmec simplu, cum sInt Prima iectie i Cum curge
vremea... lc:Ma evocatoare, ironia blinda si surTsul resemnat intregesc fizionomia
poetului VlahuIa.
intre poeii post-eminescieni, VlahuIa face o figura onorabill Versificarea
corecta a justificatimpresia onestitatii artistice si l-a recomandat preTuirii,
contemporanilor. Posteritatea, apreciind mai lucid scrisul sau, recunoaste meritele
omului de bine, contributia pe care a adus-o In afirmarea misiunii militante a
literaturii pe plan social, atitudinea civica. Cu proza si poezia lui Vlahu-0, lite-
ratura noastra chiar daca nu a facut un pas Tnainte, aceasta poezie si aceasta
proza au raspuns unor comandamente ale vremii, scriitorul seconclindu-si astfel
confraIii mai favorizati de muze.

BIBLIOGRAFIE

Nuvele, Bucuresti, 1886; Poezii, Bucuresti, 1887; Curentul Eminescu 0 o poezie nouei, Bucuresti,
1892 ; Din goana vietii, Bucuresti, 1892 ; Dan, Bucuresti, 1894; Icoane ;terse, Bucu-
resti, [1895] ; Un an de /uptel, Bucuresti, 1895 ; lubire. Poezii 1888-1895, Bucuresti,
1896 ; in vtltoare. Nuvele, Trrgu-jiu, 1896 ; Oipe de liniste, Bucuresti, 1899 ; Romania
pitoreasa Bucuresti, 1901 ; Din durerile lumii, Bucuresti, 1908 ; Din trecutul nostru,
Bucuresti, 1908 ; File rupte, Bucuresti, 1909 ; Pictorul N. I. Grigorescu. Viaja i opera
lui, Bucuresti, 1910 ; La gura sobei, Bucuresti, 1911 ; Dreptote, [ed. II], Bucuresti.
1914 ; Predare, Bucuresti, [1916] ; Glnduri, Bucuresti, 1927 ; Amurg i zori, Bucu-
resti, [fa.] ; Pictorul N. I. Grigorescu, editie comentatà de I. D. $tefänescu, Craiova,
1936 ; Romania pitoreasca, editie Ingrijità de Virgiliu Ene, Bucuresti, 1958; Poezii,
editie Ingrijitä de Teodor Vargolici, cu o prefatä de Ion Rotaru, Bucuresti, 1959;
Opere Giese. Nuvele, schite. articole. Cu o prefatd de Pompiliu Marcea, Bucuresti,
1959 ; viltoare, editie ingrijità, prefata si note de Virgiliu Ene, Bucuresti, 1960;
Dan, editie Ingrijitä de Virgiliu Ene, Bucuresti, 1960 ; Scrieri atese, vol. IIII, editie
ingrijitd, studiu introductiv, note, comentarii si bibliografie de Valeriu RApeanu, Bucu-
resti, 1964 ; lubire. Poezii, Bucuresti, 1961.
G. Ibräilean u, Opera literara a d-lui Alexandru Vlahurcl, cu o introducere, Tezä de doctorat tn
I itere, Iasi, 1912 ; Paul Bujor, Amintiri de A. Vlahurá ;i I. L. Caragiale, Bucuresti, [1938]
Gala Galaction, Vlahuta, Bucuresti, 1944 ; Tudor Vianu, Alexandru Vlahutei (Comuni-
care la Academia R.P.R. In 18 octombrie 1958), in Viata romdneasca, XI, 1958, nr. 9
Alexandru Bojin, Alexandru Vlahutä. Studiu bibliografic, Bucuresti, 1959 ; Valeriu
Rapeanu, Alexandru Vlahuta 0 epoca so, Bucuresti, 1966.

751

www.dacoromanica.ro
GEORGE CO 5 BUC

intr-una din povestirile sale autobiografice, George Cosbuc defineste mediu


din care s-a ridicat astfel : Doisprezece dintre patrusprezece, cIti urmam clasa
a opta a liceului din Ndsdud, eram bdieti de tdrani oieri, purtam cdciuli si itari.
Vacantele ni le petreceam prin paduri si prin munti, cad numai la scoalderam
domnisori", iar acasd eram ciobani" (Heu, quale portentum Aceastä mdrturisire
fácutd In anul 18871 este Intregitd de altele, povestiri sau poezii ; poetul s-a con-
siderat toatd viata un fecior de tdran si i-a pldcut sd i se spund bade", babe
George", cum se obisnuieste prin pärtile ndsäudene. Desi fecior de preot, Cosbuc
a crescut tärdneste, aldturi de ceilalti copii de seama sa, aldturi de numeroasele
sale rudenii rdmase la starea de tdrani liberi. De altfel, diferentele dintre preoti
sitdrani, In veacul trecut, sub aspectul conditidor de via-td, nu erau prea sensibile
trecerea dintr-o categorie Intr-alta era ceva obisnuit. Chiar dintre fratii poetului,
unul, Aurel, a rdmas tdran acasd, iar nepotii acestuia strit singurii urmasi ai preo-
tului Sebastian Cosbuc In satul Hordou. Preotii nu aveau totdeauna o prea bund
pregdtire cdrturdreascd. Tatd1 poetului, Sebastian Cosbuc, studiase Insd teologia
la Blaj ; la acest popas de studii al tatdlui sdu se referd poetul, nu färd umor,
Intr-o Insemnare autografd de prin 1904, adresIndu-se bldjenilor, cu usoard ironie
antilatinistä si asezIndu-si pdrintele aldturi de $incai, Maior, Micu si Cipariu

Si fericitul parinte al meu


Sevastian popa aici Invgat-a.
Blajule, o, mare e Dumnezeu I
Cad daca-n lume n-ar fi fost tata,
Ca sd-ti &it ode, fire-as azi eu ?2"

Neamul Cosbucenilor, oarte prolific, bucurIndu-se de o situatie mai bund


In satul Hordou, se trdgea dintr-o familie de iobagi romdni care fugiserd, pe la
Inceputul secolului al XVII-lea, de pe o mosie grofeascd de la llisua. Dupd docu-
mente i cercetdrile specialistilor, ei ar fi purtat diferite nume (Nelivaica, Ungur,
Bradea, Tipora, Casian). Fugiti de sub exploatare, strámosii familiei Cosbuc s-au

1 Epoca, III, nr. 355, 19 ian.


1 Biblioteca Academiei, Arhiva Cosbuc, VII, 4. 759

www.dacoromanica.ro
asezat in satul Hordou, pe valea Sälautei, In /inutul liber al Nd.saudului ; fiind,
se vede, oameni harnici si strdbadtori, au reusit sd-si creeze o pozitie materiald
si morald satisfácatoare, unii ajungInd primari sau precyti. Atunci &id urmasii fami-
liei grofesti de pe mosia cdreia fugiserd cosbucenii Incearcd, prin cercetari si pro-
cese, sd-i readucd la llisua, la starea de iobagi, strdnepatii fugarilor stiurd sd se apere
cu dIrzenie si sa rarrand oameni liberi. E adevdrat cà procesul i anchetele se
desfgoard In a doua jurndtate a secolului al XVIII-lea si toate actiunile si preterrtiile
grofesti se Impotmolesc o data cu. militarizarea, la 1763, a unui nurndr de sate
romanesti nisdudene, printre care si Hordoul.
Neamul cosbucenilor Isi crease relatii In numeroase sate de pe valea Somesului
Mare ; urrndrind genealogia poetului, se constatd relatii de Tnrudire In satele Hor-
dou, Feldru, Zagra, Salva si Telciu. Sebastian Cosbuc era fiul lui Anton Cosbuc.
Tatd1 poetului a trait mult (1818-1900). S-a asätorit, In 1843, cu o nepoatd a
vicarului Ion Manan, Maria, pe drid aceasta avea doar 15 ani (1828-1903). Mama
poetului urmase dteva clase la scoala de fete din Ndsdud. Sebastian Cosbuc preo-
teste In satele Invecinate : Runcul Salvei, Salva (unde semneazd ca parohu localu"
in matricolele boteza-tilor Trice')Ind cu anul 1865), pentru a se stabili la Hordou
dupd moartea tatalui sdu. Intr-o cdsnicie care s-a bucurat de mul-ti ani (57 de ani),
cei doi sati s-au Trrteles bine si au muncit din greu pentru cresterea numerosilor
copii. Dintre cei 12-15 copii cIti a rascut preoteasa Maria, doar 6 au trait mai
mult si au Intemeiat, la rIndul lor, familii. Dintre copiii acestei prolifice familii, cel
de-al optulea ndscut a fost George, viitorul poet. Anton Cosbuc, bunicul poetului,
paroh la acea datd In Hordou, Inregistreazd, In matricola botezgilor pe nepotul
sau ca fiind ndscut la 20 septembrie 1866 si botezat In 21 septembrie. Inregistra-
rea este dupd stilul nou al calendarului gregorian, introdus In satele militarizate
ale fostei grani-te ndsdudene (care, de fapt, se desfiin-tase In anul 1851). Asezat la
Bucuresti, Cosbuc a transpus data nasterii sale dup.& calendarul iulian In vigoare
In Romania, scdzInd 12 zile (difererrta dintre cele cloud calendare) si ajungInd la
data de 8 septembrie 1866. Or, e normal sd se pästreze data de 20 septembrie,
indicatd In matricola botezatilor comunei Hordou, p. 34, numdrul curinte 10",
araturi de data morIii poetului, acceptatd tot dupd stilul nou (introdus In Romania
Insd abia In 1924).
in familia pdrintilor sal, George Cosbuc a cunoscut o viaTa linistitd, o atmo-
sferd de armonie si Irrtelegere deplind, deosebitd caldurd. Poetul se pare a fi mos-
tenit de la mama lui darurile artistice pe care le va dezvolta apoi In poezia sa.
Preoteasa Maria era o bund creatoare In stil popular si povestitoare deosebit de
cuceritoare. Tocmai de aceea se pare cd &dui poetului se Indrepta, din depdr-
tdrile In care-I asezase viaça, cu statornicie catre mama sa, a cdrei dragaste o trans-
pune In versuri atunci cînd, satul de ora, endurile-I poartd spre casa copildriei

De ce sd-mi fie fried?


Te pleci ;i mi dezmierzi
De drag, o draga mamd, ma afli ;i md pierzi
Din ochi ; imi ¡el o mind vi-n mina ta o stringi
faci cu dirisa cruce pe piept, ;i pared plingi".
760 (Fragment)

www.dacoromanica.ro
CopiIdria petrecutd la Hordou, la Salva si la Telciu, cu prelungi rile de la 1\ldsäud,
va lAsa o amprentd puternicd si definitorie pentru Intreaga viatá si pentru o bund
parte a creatiei lui Cosbuc. Mediul rustic bogat In elemente de basm si legendd,
de mit si de poezie, va oferi viitorului poet un foarte bogat izvor pentru o bund
parte a creatiei sale originale ; mitologia de la Hordou, cu bogatele ei elemente
autohtone si primitive, va renvia In opera lui Cosbuc. Poezia populard Ti va oferi
si o parte din experientele ei prozodice. Mai tirziu, fie la Sibiu, Intr-o discutie cu
G. Bogdan-Duicd, fie Intr-o prefatA la o culegere de poezii populare, Cosbuc va rea-
minti importanta anilor petrecuti In satul natal. in prefata la cdrticica lui George
Madan, Suspine, printre altele, dupd ce vorbeste despre o strigatura pe care o facuse
pentru fratele sdu Aurel (strigdturd care se raspIndise destul de repede pe o arie
largd), Cosbuc aminteste de prezenta, In satele din Transilvania, a unor rapsozi
care improvizau cu multa qurinta ; cu un asemenea rapsod din satul Hordou s-a
luat la Intrecere findrul Cosbuc ; Cu cel din satul nostru aveam mult de furcd :
rivalizam Intr-una si ne ciocneam uneori. Care pe care, asta era cestiunea. Eu
Ti eram superior In surprinderi : îl Intrerupeam repede la mijlocul versului, umprin-
du-i eu versul Cu o rima bine potrivitd la rima anterioará se Intelege, eu spu-
neam contrarul celor ce vrea el sà spuie, Ti ridiculizam ideea. Se-ncurca batrinul,
Tsi pierdea rostul ; ascultátorii rkleau, si eu dstigam lupta. El nu era asa iute la
&dire ca mine ; dar Imi era superior In exprimare. Avea mai multe rime
eu nu Tntrebuintam rime slabe, d.e. pdmInt-urIt, frate-calde, sau accente po-
porale, ca maica-mea, avea locutiuni, proverbii, expresii tipice. Eu md Incurcam si
cu vorbele cultura, bat-o Ordalnicul I eram obicinuit sa Intrebuintez cite o
vorbd literard, ori savantd", si In fuga versului mä opream zapacit la acest fel
de vorbe, cdci In graba' nu le gdseam echivalentele poporale. 5i o sd spun fdrd ru-
sine, Cd In ultima instantd, el rnd biruia pe toate ardrile. Ma endesc si acum cite-
°data : daca nu Trwatarn carte i ramIneam In sat, dupd toate probabilitátile, eu
as fi fost urmasul acestui rapsod In satul nostru".
Dar George Cosbuc a Invdtat carte. Mai Inn In satul natal, cu dascdlul Tdnd-
sucd Mocodean, putin la Salva, unde tatál sdu era paroh, iar clasele a II-a si a
Ill-a la scoala triviald din Telciu (unde, scoala avInd limba de predare germana, reu-
seste sà Invete binisor nernteste). Clasa a IV-a, Inceputd la Telciu, este continuatd
la Ndsdud, unde Cosbuc este dus In anul 1876 ; in acest centru romAnesc petrece
Cosbuc mai bine de opt ani, pentru cà dupd absolvirea clasei a IV-a primare trece
la gimnaziul superior romAnesc din Nasdud. Aici studiaza cele opt clase, pInd In
1884, &id, In mai-iunie ajunge abiturient" si matur", ad:cA bacalaureat. Din
foarte multe puncte de vedere Nisdudul, care era un sat mai mare cleat Hordoul,
Insemna, de fapt, o prelungire a mediului rustic de pe valea Saldutei. Conditiile
materiale de viatá erau tdránesti, la o gazdA (Tnvätátorul Toader Rotar, care stu-
diase la Praga) mai multi elevi Impreund, gdtindu-si zi de zi mIncarea din alimentele
trimise de parintii lor de acasd. Hrana era simpld, dar consistentd (piine de porumb,
mdmaligd, brInzd, lapte dulce si acru, ouA, cartofi, mai rar carne etc.). Ceea ce este
Insd esential pentru cresterea si dezvoltarea lui Cosbuc sInt studiile de gimnaziu.
Se acorda un loc special, In planurile de TrivätämTnt ale diferitelor clase, studierii
limbilor clasice, limbii germane, apoi celei maghlare. Se studia si literatura aces-
tor limbi. La sfirsitul celor 8 ani de studii gimnaziale, Cosbuc era familiarizat cu
literaturile latina si greacd In asa grad incIt citea cu usurintd orice text si traducea
liber, fara dictionar. Lecturile din aceste limbi deveniserd un fel de distractie (ci- 761

www.dacoromanica.ro
team mult latineste, si repede" Isi aminteste Cosbuc In Heu, quale portentum !),
lar In 1912 ?si crea momente de destindere citind aventurile lui Ulyse.
De atentie speciald se bucura studierea esteticii, a prozodiei. Elevii dispuneau
de o foarte bogata biblioteca, In care, pe lIngd operele literare ale scriitorilor
romdni si strdini, erau colectii complete ale tuturor periodicelor din toate tarile
romdnesti : Curierul romanesc, Curierul de ambe sexe, Albina romemeasccl, Gazeto
Transilvaniei, Federatiunea, Transilvania, Familia, Telegraful romcln, Convorbiri ¡iterare,
Magazinul pedagogic etc. Literatura popularä sau cultà, poezie, proa dramaturgie,
tot ceea ce putea contribui la formarea si educarea elevilor se gasea In biblioteca
Societatii scolarilor", societate care purta numele semnificativ de Virtus romana
rediviva", ca o amintire a vietii militare din granitä si ca un ecou al constiintei
originii latine a poporului si limbii romdne. Numele mai avea si o alta semnifi-
carie : el marca trecerea de la faptele de arme militare la armele culturii, Inlocuirea
lui Marte prin Minerva, un adio armelor consemnat si de oda gimnaziului, scrisd
dupd modelul lui Horatiu Integer vitae : elevii si profesorii de la NdsOud antau :
Daca romanii, domnitorii lumii,
In mama noastra, acea veche Roma,
Zidira' altare si temple maree
Sacrei Minerve.
Azi stranepo/ii, sie, o, Minerva,
Tie4i consacra brava sa junime.
Ea va fi Ve auriul templu
In Dacia veche".

Gimnaziul Insemna largirea retelei de scoli romdnesti aldturi de mai vechile


gimnazii superioare de la Blaj, Brasov si Beius, care intrau Tritr-una din strofele
odei amintite, omagial si colegial. Oda aceasta, care se anta si astazi ca pe vremea
lui Cosbuc, a fost compusd special pentru festivitAtile legate de deschiderea gimna-
ziului superior romdnesc de la Ndsäud, la data de 4 octombrie 1863 ; gimnaziul
se deschisese cu sprijinul material al fondurilor grdniceresti constituite din averea
fostului regiment de granita.
Societatea Virtus romana rediviva", functionInd pe baza de statute aprobate
de autoritati (un timp a tunctionat clandestin, fiind interzisd), linea sedinte de
lucru, In care membrii (elevii din clasele a VII-a si a VIII-a) ?si prezentau operele"
lor originale sau traducen, observatiile lor critice la materialele prezentate etc.
In cadrul acestei societati de lectura a citit Cosbuc un mare numar de poezii ori-
ginale si traducen, devenind apreciat cu entuziasm de catre colegii si de catre pro-
fesorii säi. TIndrul poet este ales vicepresedinte (pe dnd era elev In clasa a VII-a)
si presedinte al socientii (In ultimul an de studii). infiintatd In anul 1870, Socie-
tatea Virtus romana rediviva" ?si propune redactarea unei reviste in care sd fie
publicate" toate lucrdrile prezentate In sTnul ei ; hotarirea fixatd In statutele
din 1878 se materializeazd Trisd abia IncepInd cu anul scolar 1882/1883, and se rea-
lizeazd primul volum al revistei manuscrise Musa someancl ; periodicul, scris cu
mIna, a apdrut, cu mici Intreruperi, pina' In anul 1912. In cel dirrai volum sTrit
cuprinse un mare numär din poeziile lui Cosbuc, iar In cel de-al doilea ateva
poezii si o cuvIntare pe care o rosteste ca presedinte (In total, In volumele I si II,
din Cosbuc s'int cuprinse : 48 de pcezii originale, 14 poezii si o prozd traduse din
762 germana si maghiard). Cei dintTi critici ai creatiei lui Cosbuc au fost colegii

www.dacoromanica.ro
care activau In cadrul societatii de lectura. Unul dintre acestia, Emilian Popescu,
discutind, In ultima sedinta a anului scolar 1883/1884, poezia Tabluu de sear& Tsi
exprima Increderea In potentialul artistic al lui Cosbuc : ... cu producerea ei
la societatea noastra autorele ne-a mai dat Inca o data dovada despre frumosul sau
talent poetic, care dorim s'a si-1 cultive si sà produca opere voluminoase si folo-
sitoare neamului romanesc3".
TInarul poet a fost apreciat si Tncurajat si de catre profesorii sai. in 1897,
In cadrul unor raspunsuri date la o ancheta, Cosbuc va marturisi : intTiele Incu-
ragiari mi le-au dat profesorii mei de liceu care In vederea talentului meu lite-
rar rnä scuteau de studiile tiinifice, i mai ales la matematici eram liber sà urmez
sau nu cursul, fiincica n-aveam nici o tragere de inima spre matematici si spre toate
studiile din care e izgonita fantezia" 4. Cel mai entuziast indrumator al lui Cosbuc
a fost profesorul Grigore Silasi, caruia poetul Ti va purta o stima aleasa toata viata.
La terminarea studiilor gimnaziale, Cosbuc era stapIn pe o solida cultura urna-
nista, de larga cuprindere, constituind baza dezvoltarii si consolidarii de mai tTrziu.
Poeziile scrise de Cosbuc la Nasäud sint, In general, incercari modeste, de un
romantism scoläresc cu ecouri din romanticii germani, pe care Ti citise si din
care realizeaza chiar unele traducen i : Heine, Bodenstedt, Ruckert, Freiligrath,
Kosegarthen. Dar, In aceste Tncercari de elev, grit prezente directiile de mai tir-
ziu ale gindirii poetice cosbuciene : clntarea iubirii, a naturii, a luptei pentru liber-
tate nationala a poporului roman. Conceptia lui Cosbuc despre viata se formeaza
aici : e o conceptie sanatoasd, considerind viata ca o lupta ; Intr-o lucrare ramasa
In manuscris, vorbind Despre salutare (In sensul de mintuire, salvare), trecind In
revista parerile unor poeti despre viata (Goethe, Gay, Lamartine, Rabelais, Bolin-
tineanu, Schiller, Shakespeare, Dante), poetul, prelucrInd un material strain, pare
a-si ihsusi opinia lui Heine : Heine Ti zicea (vietii, n.n., G. S.) o luptä contra naturii.
Dintre toate aceste mie mi se pare cea mai !Duna a lui Heine, asta In ade-
var. Viata asadar e o luptä contra naturii".
Una din mistuitoarele activitati din anii maturitatii, aceea de traducator din
literaturile lumii, Tsi are punctul de plecare la Näsäud. La orele de limbi straine,
elevii erau antrenati sa faca traducen i in romaneste. Pentru traducerea unui tint
din Odiseea, Cosbuc primeste un premiu de 3 talen.
Nu in ultimul rind trebuie sa fie amintite relatiile lui Cosbuc cu literatura
popular& nu numai In sensul cunoasterii celor mai de seama colectii (V. Alecsandri,
G. D. Teodorescu etc.) ci si In al valorificarii unor motive folclorice näsäudene
sau de circulatie mai larga, In prelucrari cu care apoi va debuta in Tribuna lui Sla-
vici, din Sibiu.
In timpul anilor de studii de la Näsaud, Cosbuc isi petrece vacantele taraneste,
la Hordou sau la Lesu, unde avea un frate preot, Leon. Aceste vacante Ii dau
prilejul unor excursii pe la stinele din munti, la care se va referi intr-una din
povestirile sale autobiografice ; sentimentul naturii devine ceva organic, iar lumea
folclorica Ti da imbold la versuri spontane, ca acestea :
Lewle, rtu ca gioara.
Treci-ml la MArioara.
Dar mi treci
SA nu rra-neci..."
3 Musa somesarki, 188311884, 15 iunie 1884.
4 Foaia pentru toti, 14 mai 1897. 763

www.dacoromanica.ro
Dupd absolvirea gimnaziului superior romanesc din Nasaud, In toamna anului
1884, C4Duc ar fi trebuit sd se Inscrie la teologia greco-catolicd din Gherla, pentru
a deveni, aa cum doreau parintii sdi, un bun preot de lard, care sd aibd o parohie
cIt mai aproape de Hordou i care sd ducä mai departe ramura preoteascd a Co-
bucenilor. Dar poetul, nefiind atras deloc spre ceasloave i cazanii, Incurcd actele
necesare concursului de intrare In seminarul teologic gherlean i, atunci cInd,
Insotit de parintele Sebastian se prezintd la concurs, nu este primit i rdmIne cu
posibilitatea de a se Inscrie la Facultatea de filozofie litere) a Universitdtii ma-
ghiare din Cluj, In septembrie 1884. CoOuc se simtea puternic atras spre studii
filologice spre studii clasice mai ales, pentru care primise o foarte bund pregd-
tire la Nasdud. Dar bunele intentii nu se traduc In rezultate pe care sd le confirme
examenele promovate 0 incluse In carnetul de student. Avea serioase greutdti cu
limba maghiard, pe care nu o poseda In mdsura necesard studiilor universitare.
Mai avea i unele greutali materiale. La Cluj, ca student care figureazd In regis-
trele matricole ale universitatii, CoOuc se vede cd a stat doar un singur an co-
lar :1884/1885. De0 el mdrturisqte ca a fost student trei ani, In anii 1885/1886
1886/1887, In realitate a stat, ce e drept mai mult la Cluj, dar n-a urmat cu
regularitate cursurile universitare, nefigurInd nici In anuarele anilor respectivi In
lista studentilor. Timpul de popas academic clujean i-a oferit lui CoOuc ocazia
continudrii unor lecturi din literatura universalä, a realizdrii a numeroase traducen,
cu deosebire din lirici greci. Atentie speciald acordd CoOuc lecturilor din Goethe
Schiller. Fiind 1i bolnav, un timp std pe acasa la Hordou, sau la stTne In muntii
Rodnei sau la o sort a sa, cea mai iubitä, Angelina, cdatoritd cu preotul Con-
stantin Pop, care, la acea data î1i avea parohia In satul Herina, din apropierea
orawlui Bistrita.
CoOuc continua sA scrie mult cu timiditate, trimite mai 'inn Famillei lui
losit Vulcan, la Oradea, o traducere din Petöfi, care apare In noiembrie 1884, sub
semnatura anagramatd C. Bocu ; tot cam In acest timp trimite, sub aceegi semnd-
turd, poezia Filozofii qi plugarii gazetei Tribuna de la Sibiu, pe care Slavici o 0
publica Intr-un numdr de la Inceputul lunii decembrie 1884. Aparitia poeziei Filozofii
fi plugarii a marcat un moment hotdrItor pentru viata lui CoOuc 1h pentru poezia
romaneasca. Ion Slavici reumte sa dea de urma studentului poet, descoperindu-I
IncurajTridu-I cu multa solicitudine (inclusiv pecuniard). Increzdtor In fortele sale,
CoOuc va trimite multe poezii Tribunei, mai ales balade populare. Incurcat Cu stu-
diile universitare 1i avInd supdrdri cu pdrintii ca un neisprdvit ce era, CoOuc
este salvat de la perspectivele inträrii In seminarul teologic de la Gherla 1i atras
In redactia Tribunei, unde i se creeazd un modest post de redactor. Pe la mijlocul
lunii august 1887, George CoOuc se duce la Sibiu, In cel mai fericit 0 mai roditor
popas al vietii sale.
In societatea redactorilor Tribunei, Cc4buc gdsete oameni cu o foarte bogata
temeinicd culturd. Slavici se bucura de un prestigiu special ;Ii apdruserd Novele
din popor, colaborase la Convorbiri ¡iterare 1i fusese, alaturi de I. L. Caragiale
M. Eminescu, redactor la ziarul conservator Timpul din Bucure0. Slavici era sti-
mat de CoOuc li pentru sprijinul 1i Indrumdrile sale. Cei doi scriitori au ocazia
de a discuta uneori, cu pasiune, chestiuni de tehnicd literara, de limbd literara,
764 pentru care poetul manifesta un interes deosebit.

www.dacoromanica.ro
George CoOuc impreur15 Cu Septimiu
Albini, Gh. Bogdon-Duicd vi Pirvu colabora-
tori la rev. Tribuna, Sibiu, 1E189.

o
. .

La Sibiu, Cosbuc, dupd cum singur marturiseste, a trait anii sal cei mai rodi-
tori. in cei doi ani cit a petrecut In acest oras, poetul a scris si publicat foarte
mult (55 de poezii, originale sau traducen). Continua sA publice balade de factura
populard (unele editate In brosuri separate In colectia Biblioteca poporald a Tri-
bunei"). Dar poetul isi limpezeste definitiv drumul personal al creatiei sale, di-
rectia In care va strdluci In poezia romaneascd, balada si, mai ales, idila. Pentru
balada avea stralucite exemple si o bogatd tradiIie In poezia noastra populard si-n
cea culta ; aceasta experienta o valorificd din plin Cosbuc. in idild este, insa, creator,
In sensul In care n-a avut o experientá precursoare si a fost stimulat, ca idee, dupa
cum se va vedea mai departe, de un modest poet elve/ian de limba germana. Un
loc aparte ocupa In poezia lui Cosbuc ciclul de cintece anacreontice publicate In
Tribuna, dintre care unele vor fi incluse si in prima edi/ie a culegerii Balade
idile. Cosbuc incepe sd fie cunoscut si apreciat cu deosebire In Transilvania. intr-o
scrisoare adresatd, la data de 12 septembrie 1888, fratelui säu, Aurel, la Hordou,
printre altele poetul spune : Asa se vede ca lumea toatd din Ungaria si Ardeal
ma considera pe mine ca cel mai tinar, dar cel mai bun poet din Ardeal (adica
ma voi face, pin& acum numai am inceput bine), si asta de acolo vine ca scriu poporal, 765

www.dacoromanica.ro
am ¡dei originale si cunosc limba si provincialismele bine" 5. La aceastd data,
G. Bogdan-Duica vorbise elogios despre productia poetica a lui Cosbuc In citeva
cronici publicate In Gazeta Transilvaniei si in Tribuna de la Sibiu, detasindu-I de
ceilalti modesti poeti contemporani si prezentindu-I ca pe o promisiune certa in
dezvoltarea sa ulterioara. lnstrumentele criticii lui Duicd erau maioresciene asa
cum, tot maioresciene, fusesera si principiile caläuzitoare ale celor dintii critici,
de la societatea Virtus romana rediviva", ai poetului Cosbuc.
Popularitatea lui Cosbuc se explica si prin faptul cä Tribuna era un ziar foarte
rdsp?ndit si foarte citit. infiintatd In primavara anului 1884, Tribuna ajunge repede
la o larga circulatie, de vreme ce, In anul 1887, cind devine Cosbuc redactor, zia-
rul avea peste 4 000 de abonati. Chiar poetul, Intr-o scrisoare adresatd, la 30 oc-
tombrie 1887, parintilor sal, printre altele transmite urmatoarele informatii : Nou-
tati nu stiu, cad ce stiu tot indes la Tribuna. La Anul Nou va iesi mai mare Tri-
buna, mai lata si mai lung si cu mai multe minciuni. Tribuna are 2 987 abonati
(adica pe o luna, pe cloud luni care au numar curent) si 1 218 abonati directi (adicd
pe anul intre.g.). Din Tribuna merg 4 exemplare In America, 1 Australia, 19 Africa
sl 8 In Asia. In Roma merg 3... in Paris 32, in Anglia 4, in Spania si Italia 6, in
Rusia 2 ; apoi prin Germania si Austria merg cu sutele" 6.
Poetul avea nostalgia locurilor natale. Deseori, evadind din boema sibiand,
petrecea prin satele mdrginene, unde gäsea locuri si oameni ca prin partile Nasau-
dului. Observa si retinea obiceiuri, gesturi, expresii, caractere. Viata Idranilor de
margine era asemandtoare, in parte, cu aceea a fostilor graniceri de pe valea Some-
sului Mare, a Salautei. lmaginile se coMpletau si se suprapuneau, impingind &dui
creator poetic spre transpunerea In artd a vietii rustice, depasind piesele folclo-
rice sau prelucrindu-le la un nivel superior. Se nasc baladele si idilele. Traditia
locald pretinde cä Nunta Zamfirei a fost scrisa In satul de margine Gura Riului,
retinind chiar toponimicul locului de hotar : Piatra Gurguiata. E adevarat ca la
Gura Riului, Cosbuc a petrecut mai multe zile placute In casa preotului Manta.
Aparitia Nuntii Zamfirei, In nr. 108, din mai 1889, al Tribunei, a Insemnat un
moment din cele mai fericite pentru via-0 si evolutia ulterioara a lui Cosbuc
era si unul din marile evenimente ale poeziei romanesti. Tindrul poet Tsi trimite
o [Duna carte de vizitä la Bucuresti, care va fi urmatd de o chemare adresata de
Titu Maiorescu ; chemarea de a pleca la Bucuresti era Intaritä si de dorinta poetului
si de indemnurile lui Slavici.
La Sibiu, Cosbuc, pe ling prolifica productie literard, Tsi desdvirsise tehnica
poetica, trecind dincolo de experientele populare, si incepuse sa acorde o mai mare
atentie limbii, In general, si lexicului, In special. Poetul a invatat nu numai din
discutiile cu Ion Slavici, sau cu Ion Bechnitz, ci mai ales din citirea numeroaselor
scrisori sosite la redactia Tribunei, din retinerea elennentelor valoroase si din corec-
tarea greselilor. Ajuns la Bucuresti, tinarul poet Tsi avea instrumentele de lucru
proprii, foarte originale, era stapin pe tehnica versificatiei, pe care o va desavirsi
apoi, ajungind un nentrecut meter al prozodiei romane. Dar, de la Sibiu, Cosbuc
mai ducea cu el la Bucuresti un foarte bogat material poetic, publicat sau in manu-
scrise, material care se va aduna apoi Intr-un volum.

5 George Monahu, Din corespondenta lui Cobuc cu familia, Tribuna Ardealului, 11, nr. '172, 19
aprilie 1941.
766 6 George Monahu, ioc. cit.

www.dacoromanica.ro
George CoOuc tinär cu sosia sa
Elena si fiul sdu Alexandru.

m.

-%

Viata lui Cosbuc la Bucuresti n-a fost din cele mai usoare. Maiorescu I-a aju-
tat sd primeascd o slujba de funcionar ministerial, care nu se potrivea nici cu
pregdtirea, nici cu urea poetului. La scurtd vreme, poetul Tsi prezintd demisia. Tra-
ieste modest, poate cam dezordonat, In locuinte pe care le schimbd destul de des.
Colaboreazd la redactarea mai multor manuale scolare de limba romand. 0 vreme,
este redactor la revista Lumea ilustrata a lui lgnat Hertz. Scrie si publicd In dife-
rite periodice, printre care si Convorbiri ¡iterare (unde semneazd mai Inn o varianta
Trnbunatatitd a Nuntii Zamfirei). Cosbuc nu-si gaseste Inca rostul In capitald ski bat
gIndurile reIntoarcerii In Transilvania.
in anul 1893, Cosbuc Isi publica cea dintfi culegere de poezii originale : Balade
si ¡die. Data este memcrabird. in poezia romdria rdsärise un nou si luminos buchet
de mare poezie, pe care I. L. Caragiale unul din cei mai statornici si entuziasti
admiratori si prieteni ai lui Cosbuc TI anuntd astfel In Moftul roman (I, nr. 39,
23 iunie 1893) : Pe dmpul vast al publicisticii romdne, pe care creste affta spanac
des si abundent, a aparut, In sfirsit, zilele acestea si un copac, si e asa de mIndru
si asa de puternic, cd mii si mii de recolte de buruieni se vor perinda, si el va sta
tot In picioare, tot mai sanatos si mai trainic, InfruntInd gustul actual si vremea 767

www.dacoromanica.ro
cu schimbdrile ei capricioase, si fddnd din ce In ce mai mult fala limbii noastre
cu volumul de Balade i ¡die de George Cosbuc".
Dar bucuria unui mare succes este tulburatd de actiunile unor detractori Inver-
sunati, care se vedeau loviti In dorintele lor de a cuceri Parnasul literelor romane.
Un fost coleg de birou al tTnarului Mihai Eminescu de la tribunalul din Piatra-Neamt,
Grigori N. Lazu, obscur traducdtor din lirica universald si autor de poezii originale
publicate de o editurä... muzicald, II atacd pe Cosbuc cu o patimd nestdvilitd si
turnatd In texte cu totul neacademice, Intr-o brosurd editatd chiar in 1893, si-n
dteva articole publicate In presa vremii. Lui Lazu i se asociazd si alti setosi de glo-
rie si scandal si Cosbuc este declarat hot literar, strdin de neamul romanesc, necu-
noscator al limbii si al traditiilor, al vietii poporului roman. Armata detractorilor
lucreazd febril si pdtimas, articolele se urmeazä surprinzätor de frecvent. Nu lip-
sesc, Insd, nici apardtorii poetului denigrat. In timp ce dusmanii si prietenii se luptä
Intre ei, poetul std deoparte calm, ca si cum n-ar fi vorba despre cartea lui de poezii,
nici despre persoana sa terfelitd de neputinta unor mdrunti scribi al cdror nume
se leagd, scai de pustd de 'Ina oilor, In istoria literaturii romane, de destinul
glorios al lui Cosbuc. Adevdrul e cd reavointa vdclitd a detractorilor s-a convertit,
In cele din urrnd, Intr-un serviciu pentru poet : i s-a creat lui Cosbuc o formidabild
publicitate si poetul a dobIndit astfel un titlu de glorie foarte repede, ceea ce a
Infuriat si mai cumplit pe dusmani. Procesul literar" Cosbuc a durat, cu mici
Intreruperi, aproape 10 ani, la bard aliniindu-se, ca acuzatori sau apärätori, si dteva
nume celebre ale literelor noastre de la sfIrsitul veacului trecut si Inceputul vea-
cului nostru : Al. Vlahutd, Al. Macedonski, Ion Theo (Tudor Arghezi), Nicolae lorga,
C. D. Gherea, G. Bogdan-Duicd, Sextil Puscariu. Nu lipseste, din lista mdruntilor
inamici, nici calomniatorul lui I. L. Caragiale Caion.
Cosbuc va rdspunde calomniatorilor In Notele cu care se Incheie cea de-a doua
culegere de poezii originale Fire de tort, din 1896, si, ceva mai tTrziu, In arti-
cole, mai ales lui Macedonski.
In 1893, cu ocazia procesului Memorandului, tinut la Cluj, Cosbuc este prezent
printre memorandisti cu poezia sa incendiard In opressores, care fusese multiplicatä
la Ndsdud si rdspInditä, In foi volante, participantilor la acea uriasd miscare protes-
tatard a romanilor transilvaneni Impotriva politicii de desnationalizare din limitele
strimbului imperiu austro-ungar. Cosbuc este in cu memorandistii, printre
care are prieteni. Chiar cumnatul sdu, preotul Constantin Pop, este condamnat
si Trichis la Cluj pentru participare la cuprinzdtoarea actiune nationald. Poezia In
opressores este publicatd abia In 1894, in revista Vatra, pe care Caragiale, Slavici si
Cosbuc o editeazd pInd In 1896, cu concursul librarului Sfetea. Tot In Vatra apare,
si tot In 1894, Noi vrem ptimrnt care va demonstra lui Titu Maiorescu neaderenta
lui Cosbuc la ideologia sa literarä si va marca Inceputul unor relatii rezervate, aproape
de o rupturd nedeclaratd categoric nici de o parte, nici de alta.
in anul 1895, cu binecuvIntarea scrisd a pdrintilor sdi, George Cosbuc se
asätoreste cu Elena Sfetea ; In acelasi an se naste unicul bäiat al poetului,
Alexandru. Viata de familie aduce ordine In modul de trai al lui Cosbuc, o anu-
mitd disciplind si conditii de lucru bune. Dar, toatd viata lui, poetul a rdmas
ceea ce numeste Intr-o scrisoare, boier sdrac". Desi a publicat mai multe volume
de poezii originale (fiecare In mai multe editii), traducen, scrieri in prozd, Cosbuc
a trait destul de modest si nu si-a permis dedt unele cäldtorii In sträinätate, fie
768 pentru a-si cauta de sdnatate, mai ales la Karlsbad, fie pentru studii (In Italia).

www.dacoromanica.ro
Ir cdrtile de poezii editate dup. 1893, Cosbuc este foarte atent cu textele,
pentru a nu da prilej dusmanilor sd-I mai acuze de plagiat ; chiar reeditTnd Bolade
¡dije eliminá, IncepTnd cu cea de-a doua editie, din 1897, multe dritece si alte
poezii, unele de mare frumusete, särdcind, nu suficient de motivat, culegerea de
dteva piese reprezentative pentru lirica romdneascd. De speciald importantd este
activitatea de traducdtor a lui Cosbuc, introducInd In circuitul literaturii romane
cIteva opere reprezentative ale literaturii universale : Eneida, Odiseea, Divina Comedie,
Sacontala, poemele indice din Antologia sanscritd etc. Aceastd activitate se accen-
tueazd mai sustinut In ultimii 20 de ani ai poetului.
Cosbuc are merite incontestabile Tn dezvoltarea presei romanesti. Pe IMO'
activitatea de la Lumea ilustratd, poetul si-a pus puternic amprenta personalintii
sale In paginile Vetrei, pe care, dupd informatiile lui Slavici, a gospoddrit-o mai
mult Cosbuc singur. A condus apoi revista Foaia interesantd (1897). A fdcut parte
din colectivul redactional al revistei pentru popor Albino (Tncepind cu anul 1897)
In paginile acestei reviste a publicat Cosbuc un bogat material de culturalizare,
de combatere a unor superstitii ddundtoare poporului roman ; naiv, ca si Sadoveanu
In acea vreme a tineretii sale, crezTnd cà prin culturd se poate Trnbundtáti soarta
tdranului roman, Cosbuc a publicat peste 100 de articole de luminare a lumii satelor.
In 1899 tipdreste cloud car-0 de prozd : Rdzboiul nostru pentru neatIrnare si Povestea
unel coroane de otel, evocInd momente din rdzbolul de independentd de la 1877.
In 1900, Cosbuc este ales membru corespondent al Academiei Romane.
In decembrie 1901, Cosbuc si Vlahutd editeazd revista Sdmändtorul. Cei doi
conduatori Tsi propun sa dezvolte traditiile sdndtoase ale publicisticii romane, con-
tinulnd unele directii ale Daciei ¡iterare a lui Mihail KogdIniceanu, ale Tribunei de
la Sibiu si ale Vetrei. in programul revistei (exprimat Tntr-un articol nesemnat,
Primele vorbe, publicat In primul nurndr al revistei, si Tntr-un articol, intitulat Uniti,
publicat sub semndtura lui Cosbuc, In cel de-al doilea numär al Sämändtorului) se
fixeazd scopurile periodicului orientarea scriitorilor cdtre viata poporului, uni-
ficarea fortelor risipite ale acestora, condamnarea importului de idei si a Tndepärtdrii
de spiritul national. Se face apel la redesteptarea avIntului de odinioard". Cosbuc
afirmd necesitatea cultivdrii unui ideal : Fdrd idealuri nu e luptd, si fárd luptd
nu e nici literaturd".
La scurtd vreme Trisd, cei doi directori pärdsesc conducerea Sämdndtorului, care
va aluneca apoi, sub diverse conducen, spre denaturarea telurilor stabilite de Trite-
meietori. incercdrile unor colaboratori mai tineri de a-I readuce pe Cosbuc la Sämd-
ndtorul au ramas fárd efect, creIndu-se, la un moment dat, chiar Incordate.
Anul 1902 Ti aduce lui Cosbuc cea de-a treia culegere de poezii originale, Ziorul
unui pierde-yard, precum si o slujbd de referendar la Casa scoalelor, unde este,
un timp, coleg de birou cu Al. Vlahutd, Mihail Sadoveanu, Emil GTrleanu. Poetul
primea un salariu lunar de 350 lei. Pentru acesti bani, Cosbuc î tocmea referate
despre cdr-tile pe care le tipdrea Casa scoalelor, -tinea conferinte culturale la tart
etc. in asemenea activitäti fuseserd antrenati si alti scriitori, printre care si
Sadoveanu.
Dupd 1900, Cosbuc intrd tot mai mult In Trnpardtia fantasticd a operei lui Dante.
Tradusese si pUblicase fragmente din Divina Comedie, pornind de la o versiune ger-
mand. Nemultumit, Cosbuc vrea sd realizeze o traducere integrald dupd textul ita-
Ilan original. Pentru a putea realiza acest plan temerar, Cosbuc, care nu studiase
niciodatd In scoald limba italiand, se apucd de studiu serios. intreprinde In 1902 o 769

c. 178

www.dacoromanica.ro
George Cosbuc in 1912 la Sinaia,
corec and manuscrise.

prima cälatorie mai lung In Italia ; dull:4 un scurt popas la Karlsbad, poetul petrece
cTteva saptamIni In statiunea balneara Riva, de pe malul nordic al lacului Garda
aici venise pentru a Tnvata limba lui Dante. intors la Bucuresti, publica o povestire,
Amicul meu din Torbole, scrisä chiar la Riva, si poezia Roca di Manerba. in 1904
apare culegerea de poezii patriotice antece de vitejie. Continua sa lucreze la tradu-
cerea Divinei Comedii. in 1906, In colaborare cu Ion Gorun si Ilarie Chendi, edi-
teaza Viata literarä.
In 1907 are unele neplaceri din cauza poeziei Noi vrem pdmint, care fusese
raspTnditä In foi volante printre rasculati. Se cere arestarea periculosului agitator.
Poetul publica cloud poezii care oglindesc framTntarile prin care trece rara: Pc,-
mintul uitörii i Parabola semäatorului.
Anul urmator, 1908, Ti aduce poetului posibilitatea de a reveni In Transilvania,
de unde plecase In 1889 ; Tmparatul Francisc losif acordase o amnistie celor care
nu se prezentasera la serviciul militar. ReTntoarcerea In locurile copilariei si ale
adolescenIei este coplesitoare. PamIntenii II primesc ca pe un apostol. Nu se mai
Tntorcea Insa adolescentul caruia abia-i daduse mustata cIteva fire firave, ci poetul
matur, Tnarcat de glorie ;i experienta. Pe parinti i-a gasit Tngropati In cimitirul
bisericii din Hordou. S-a revazut cu fraçil, cu colegii de scoala, cu prietenii de
770 altadata. Bucuria se Ingemana cu tristetea. Din 1908 pIna In toamna lui 1914 (cTnd

www.dacoromanica.ro
Tncepusera ostilitatile din primul rázboi mondial), Cosbuc a revenit an de an, sin-
gur sau cu familia, In Tinutul sau de bastina, oprindu-se la Nasaud, Hordou, Feldru,
Prislop, Bistri-ta, Singeorz-Bai. in 1911 ia parte, aldturi de Caragiale, AgIrbiceanu,
Goga la serbarile jubiliare organizate de Astra la Blaj, eveniment subliniat si de
zborul lui Aurel Vlaicu, simbolic, peste Cimpia Libertatii, cucerind pentru prima
data si cerul Transilvaniei. In 1912, Cosbuc petrece sase saptarnini in Italia, unde
face studii dantesti In bibliotecile din Florera. Manuscrisele poetului, carnetele
sale de calätorie, marturisesc gIndurile, grijile materiale, constatärile poetului din
aceasta drume-tie de carturar. Poetul incepuse, pornind de la necesitatea adnotarii
Diviner Comedii, sa adune material pentru un studiu independent despre opera lui
Dante. A si ramas, printre manuscrisele sale, un imens material de comentariu dan-
tesc, publicat editie bilingva, abia In anii 1963, 1965 ; Cosbuc isi redactase
acest studiu direLt In limba italiana'.
Î' august 1909, implinindu-se 25 de ani de la trecerea examenului de bacalaureat,
Cosbuc se intilneste, la Nasaud, cu fosti colegi si profesori de-ai sal ; IntIlnirea este
fixata si In citeva fotografii, In care poetul este asezat la loc de frunte, In acelasi
rind cu fostii dascali.
in 1913 Cosbuc este primit sarbatoreste la Nasaud, la festivitatile prilejuite
de implinirea a 50 de ani de la Infiirrtarea gimnaziului la care-si facuse studiile
era oaspetele care onora la cel mai Malt grad institu-tia.
inceputul primului razboi mondial In 1914 Ti restringe lui Cosbuc
de a descinde In Transilvania ; In toamna lui 1914, fiind la Nasdud, jandarmii impe-
riali cu pene de cocos la palarie Ii pun In vedere periculosului agent roman sa Ora-
seasca imediat Transilvania. Poetul, In sufletul caruia clocotise In permanenta idea-
lul de lupta si eliberare nationala a romanilor transilvaneni publica, In ediIia din
1914 a culegerii Fire de tort, poezia Spade; V cornii, in care, utilizInd alegoria,
prezice apropiata eliberare a Transilvaniei

va veni, veni si-un timp dorit,


Ond cele-nguste-si vor marl cuprinsul,
Clnd cele ce-au fost joc vor
$i nu ne va-ngrdcli-n puteri Invinsul
$irag de munIi".

Anul 1915 Ti aduce o zdrobitoare lovitura ; fiul lui Alexandru, student, deose-
bit de inzestrat, cunoscdtor de limbi clasice si arabe, promitator talent de scriitor
(publicase poeme In proza), moare intr-un accident de automobil, la Balesti (Olte-
nia). Durerea este coplesitoare ; poetul nu-si va mai putea reveni, imaginea fiului
disparut stupid II va urmari cu stdruinIä In gInduri si-n fapte, In WI-file pe care
alterne cu IncapäVnare studiul despre Dante ; tocmai adincirea In opera marelui
florentin Ti va oferi poetului prilejul unor calatorii fantastice In alte lumi, unde
sa stea de vorba cu fiul sau, consemnInd conversatiile imaginare In versuri razleIe,
dureroase. lnvitat sä participe la un miting al romanilor transilvaneni si bucovi-
nerli, In toamna lui 1915, Cosbuc, bolnav si descumpanit, nu poate participa, dar
trimite unui prieten o scrisoare care s-a citit In adunare ; poetul Tsi exprima indig-
narea fall de actiunile dusmanoase la care erau supusi romanii din provinciile
ocupate de Austro-Ungaria si, totodatd, regretul cd nu i s-a dat ocazia de a-si vedea 771

www.dacoromanica.ro
,..t

George Cosbuc In ultimii ani, stInd pe pat


in locuinta sa din BucureW, str. Plevnei.

feciorul murind pentru libertatea celor obijduiti de veacuri" 7. Alegerea ca mamba,


activ al Academiei Romäne, In 1916, nu are efecte deosebite asupra moralului lui
Cosbuc. Se petrecea cu poetul ceea ce se petrecuse, nu cu mult Inainte, cu
B. P. Hasdeu.
Primul räzboi mondial Tsi desfa'sura fortele sale distrugRoare. Inca de la pri-
mele lupte, Cosbuc se &idea la sacrificiul zadarnic, sub flamuri strdine, al rorranilor
din Austro-Ungaria, exprimTndu-si amäräciunea In poezia Mor;i, pentru cine ?
(septembrie, 1914) si Tntrebindu-se revoltat

Si mor, i ma mir i ma prinde-un fior


Cui duc ei ce duc sa rapuie ?
Caci trista lor moarte nu noua ni-o mor I"

Cosbuc pasea categoric spre morm'int, räväsit sufleteste si bolnav, cu cloud


mari idealuri nerealizate (fiul säu si eliberarea Transilvaniei). Cei care si-1 amintesc
din acesti ultimi ani (Liviu Rebreanu, T. Arghezi, luliu Moisil, V. MeruTiu etc.) con-
semneazd transformarea dureroasä a lui badea George.

772 7 Simion C. Mindrescu In serviciul unitäii noastre nationale, Bucurqti, 1928, P. 107.

www.dacoromanica.ro
Gazeta Bucurestilor (nr. 505, din 11 mai 1918) publica necrologul care anunIA
ca George Cosbuc a Tncetat subit din viasd In ziva de 9 mai, orele 1 jumatate d.a.
In vIrstd de 51 de ani". Poetul se stinsese din viatd In locuinta sa de pe Calea
Plevnei, 48, fiind InmormIntat In cimitirul Serban-Vocla (Bellu), aldturi de fiul sdu,
Alexandru. Sosia poetului a trdit pInd In 1943. Cosbuc Isi doarme somnul de ved
In vecinatatea lui Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, In apropierea lui Liviu Rebreanu,
Intr-unul din cele mai frecventate locuri ale cimitirului Bellu.

ExceptInd unele texte de minimd importansd, o era lui Cosbuc se caracteri-


zeazd printr-o unitate de concepSie : un fir calauzitor o ;trdbate de la un capdt la altul.
Scrisul lui Cosbuc este expresia unei Inalte constiinSe artistice si civice. Fdrd sà teo-
retizeze In mod special In jurul misiunii artistului si a artei In societate si-n viaSa.
Cosbuc a avut un crez poetic limpede, cdruia i-a ramas credincios o viará Intreagd.
Impresia de apariSie nu atit singulard dt mai ales surprinzdtoare prin noutate a tui
Cosbuc nu se explica prin opozi-Sia cu Eminescu, pentru cá sInt doud temperamente
poetice deosebite, care se completeaza, ci prin opoziSia cu versuitorii postemines-
cieni care, fdrá sà aibd nici un motiv real, au denaturat mesajul Inalt al genialului
autor al Luceafärului. Cosbuc a fost ceea ce numea lorga un caracter dîrz, neInfri-
cat, de luptator. Concep-Sia lui despre viasd si poezie se alimenteazd dintr-o expe-
riensd secular-5 a Säranimii romane din care s-a desprins. ViaSa e o luptd. Numai
prin luptd au reusit strämosii poetului sa scape de iobägie si sa devind
oameni liberi.
Pentru a InSelege concepsia lui Cosbuc despre poezie si despre misiunea poe-
tului In societate e suficientd (bineInSeles, ajunend la concluzii similare si din lec-
tura operei sale) reSinerea citorva piese care au un caracter teoretic, de profesiune
de credintd. PrefasInd o carticicd Spre primävarä, Versuri a unui oarecare I. Costin
(Bucuresti, Ed. librariei Carol Müller, 1897), la cererea autorului, Cosbuc, sincer,
declara ca Ti vine greu sd laude versurile tinarului, pentru c'd sInt tinguitoare
pline de plIns si eu nu vreau s'A* laud pe cel ce sa tinguieste. ToSi poeSii nostri
mai tineri stiu una si numai una : sd blesteme viga".
Cosbuc pledeaza pentru adevdrul vieSii, singurul care trebuie sd fie substansi
poetica, indiferent cum este acest adevár. Poesii care se plIng i n-au nici un motiv
sTrit niste farisei, versurile lor sInt afectate, lipsite de sinceritate. Cosbuc nu e
Impotriva durerii si a triste-Sii ca material de artd poeticd, doar ca cere condisia
sinceritä-Sii : si Ti da ca exemple pe Leopardi, pe regele poet, David. Cosbuc nu
limiteazd totul doar la adevdrul Itiinçific, obiectiv, ci la adevdrul estetic. Cosbuc
condamnd pe poqii contemporani care nu fac poezii bune pentru cd nu scriu nici
frumos, nici adevdrat. Cred ei cà frumusetea poeziei std In rime, In ritm, In vorbe
alese, si In strofe mdiestrite ? CA adevarul poeziei std In spunerea oricdror lucruri
care corespund realitätii i Atunci matematicile ar fi suprema poezie a omenirii.
Dar In urma, luInd lucrul si asa, corespunde ceea ce spun ei i In poezie
se plIng, Sipà, cer trecatorilor milostivi un revolver sd se sinucidd n-au bani nid
sA si-1 cumpere nu voiesc sd se mai tIrTie In noroiul viesii nici o chipa de acum.
In realitate ? De s-ar gasi cineva milostiv sd le cumpere un revolver, ei ar palmut
pe acest milostiv si i-ar Sine gmbetele viga Tntreagd. in loc sa plîngä, ei hohotesc 773

www.dacoromanica.ro
de-a lungul bulevardului leendu-se de femei, In loc sa se tTrIie prin noroi, alearga
la osea cu muscalul ; lar crt pentru tInguirea ca nici o clipd n-ar vrea sa mai
traiasca, o, fii sigur ca ei abia asteapta seara, sa traga un chef cu lautari la lor-
dache". Cosbuc are aici atitudinea lui Eminescu din Epigonii, din care citeaza un
vers : Si de-aceea spusa voastra era nobila si sfinta..." si a lui Vlahuta din Unde
ni sint visdtorii. Cosbuc spune cá In interesul artei eu mai bine vreau sa sufere
Tntr-adevar poetii si sa ante duren i adevarate, decrt sa le mearga bine si sa-si
Inchipuiasca, ca sufer. E fatal lucru sa sufere poetii ca sa estige omenirea".
Conceptia lui Cosbuc despre poezie se desprinde ciar si din crteva versuri
ale sale : Lupta vieii, Poetul, Scrisoarea lui Firdusi ultra* sahul Mahmud (chiar daca In
cazul acesteia se IntIlnesc i ¡dei straine). Poetul este una din cele mai reusite ars
poetica. Cosbuc n-a scris-o programatic, ci ca un corolar al liniei ideologice de baza
a Intregii sale poezii. Poetui a fost scrisa In anul 1911, In Transilvania, ceea ce-i
mareste mesajul. Cosbuc se contopeste cu fiinta neamului sau, ale carui bucurii
si amartiri, a carui iubire si una le-a cIntat statornic si credincios. Profesiunea de
credintd din Poetui are acoperire In aurul vietii si operei lui Cosbuc. CIntecele sale
au Incalzit inimile luptatorilor pertru libertatea, independenta demnitatea nea-
i

mului romanesc ; poetul nu se considera decrt o %rima' din inima uriasa a neamului.
"Izvor esti si tinta a totul ce cTrit declara poetul, pentru a Incheia emotionanta
profesiune cu perspectiva prelungirii si dincolo de moartea fizica a atasamentului
cu fiinta neamului

lar tu mi e;ti In suflet, ;i-n suflet eu,


$i secoli-nchid-ori deschidd cum vreu
Eterna ursitelor carte,
Din suflet, eu tu, neamule-al meu,
De-a pururi nerupta sa parte I

Este, parca, aici si ceva din Exegi monumentum aere perennius.


Cosbuc a scris foarte mult si de toate : poezie originara si traducen, proza
(Merara si articole, studii etc.), In romaneste si In italieneste. Opera lui nu este
Inca suficient cunoscuta si Arghezi avea cireptate afirmInd, In tableta scrisa cu
prilejul centenarului lui Cosbuc 8,cá poezia lui Cosbuc e o mare poezie nestu-
diata Inca si am constatat ca e absenta din bibliotecile macar ale scriitorilor". Aceasta
opera vasta' si surprinzator de bogata in continut, expresie a unui poet si prozator
nu numai talentat dar si foarte cut de o cultura uluitoare ca largime a cuprin-
derii si ca profunzime a Tntelegerii si acceptarii atunci cInd va fi adunata toata
Intr-o eciil.!e, va Insurna un mare numär de tomuri. Adapat, Inca de pe bancile scolii,
cu studii clasice, cunoscInd excelent eposul popular romanesc, nu trebuie sa sur-
princla la Cosbuc marturisirea din cunoscutele Note puse la sfIrsitul culegerii Fire
de tort din 1896 : De cInd am Inceput sa scriu m-a tot framIntat ideea sa scriu
un ciclu de poeme cu subiecte I uate din povestile poporului si sa le leg astfel ca
sd le dau unitate si extensiune de epopee". Intentia nu s-a realizat din cauza ine-
galei lungimi a versurilor, a repartizarii inegale a diferitelor par-ti ale proiectatei
epopei si, nu In ultimul rInd, din cauza conditiilor materiale si morale de viata,

774 Tableta. Co;buc, in Gazeta :iterara, XIII, nr. 37, 15 sept. 1966.

www.dacoromanica.ro
fiind obligat, uneori, sa scrie ode pentru a putea trai. Dar, nu e mai pu/in adevd-
rat cd vremea epopeii, ca specie a genului epic, trecuse ; romanul ii luase locul,
fart drept de apel. Chiar CoOpuc ajunsese la convingerea cà epopeea este o modali-
tate de expresie literard a unor popoare aflate pe o treaptd de jos a evolutiel lor
culturale i de civilizatie. Ca sd scrie epopee, Cc#uc ar fi trebuit sà fie un masiv
talent epic ; or, epicul din poezia sa este de multe ori Imprumutat i tratat la
modul liric. Tr-Laura fundamentald de sensibilitate de raportare a artistului cu
i

lumea este, la Co§buc, lirismul. E vorba Trisd despre un lirism cu totul particular
In contextul lirismului romanesc, de un lirism obiectiv. Aceastä particularitate a
fost remarcatd de mai mul/i dintre cercetatorii operei lui George Cc#uc. C. D. Ghe-
rea scria : Poe/ii novtri vorbesc aproape exclusiv numai de propria lor dragoste,
CoOuc vorbqte exclusiv de dragostea altora. CoOuc e deci mai pu/in egoist decit
ceilal/i poqi, e mai obiectiv, mai impersonal" 9.
Bogata produc/ie poetica a elevului CoOuc din timpul anilor petrecu/i la Ndsaud
este destul de modesta ca valoare artistica : mici poezii romantice, cu exprimarea
neIn/elegerii 5i chiar a ingratitudinii fetei iubite, cu regrete i deprimdri juvenile,
augmentate Insa de o anumita sensibilitate. CoOuc este convins ca poqii trebuie
sa fie asculta/i, pentru cà ei exprima adevarul. in aceastd perioada, CoOuc ames-
tecd poeziile originale cu traducerile din romantici marun/i, mai ales germani. Ceea
ce trebuie Insd re/inut este faptul ca, Inca In ace§ti ani de adolescent, Cobuc
Incepe sà scrie sub imperiul literaturii populare. in 1883, Intr-una din edirrtele
societalii Virtus romana rediviva", citeFte o lung poveste, de aproape 600 versuri,
Pepe/ea din cen*, din pdcate pierdutd, dar pastratd fragmentar in studiul lui Nicolae
Draganu, din 1926. Aqiunea se aseamand cu aceea a basmului PrIslea cel voinic
merele de aur al lui Petre Ispirescu sau cu Cahn Nebunul al lui Eminescu. Pepelea,
copilul unei vacluve sdrace de la un carat de sat reute, devenind In chip mira-
culos un fldcau voinic, sà scape din prinsoarea zmeilor trei fete de Impdrat i se
cdsatoreFte cu cea mai micd. Basmul se Incheie cu nunta :
,Jrnpäratu-apoi sI gati Era, frate-o veselie
De o nuntà minunatà Cum n-a fost si n-o si fie.
Cum se cade la-mpargi Fost-am i eu fraIioare
$i la crai Dar eu n-am vdzut sub soare,
$i pe Pepelea-I cununi Nice mire, nici mireasa,
Cu copila-i cea mai junl. Mai frumos ;i mai frumoasa".

Din acela0 timp de licean sInt i alte balade populare : Pe pämtntul turcului,
Draga mamei, Filozofii i plugarii, publicate mai tIrziu In Tribuna.
Ca §i In cazul lui Vasile Alecsandri sau al lui Mihai Eminescu, literatura populard
a avut un rol determinant pentru evolu/ia artisticd a lui Cobuc In direc/ia rupe-
rii poetului de lamenta/iile §colarevti i a °Hen-CAM aten/iei sale spre via/a §i arta
poporului roman. Se poate vorbi, la Co§buc, de o etapd folcloricd bine delimitatd
In timp, etapa care, alaturi de lungi balade, poveFti sau anecdote populare prelucrate
Intr-o maniera foarte apropiatd de prozodia populard, se continua In cIteva din cele
mai valoroase poezii coOuciene. S-a scris destul de mult despre aceasta valoroasd

9 Studii critice, II, 1955, p. 203. Cl. si Sextil Puscariu, Cosbuc, In Luceafärul, IV, nr. 8, 15
aprilie 1905 ; Eugen Lovinescu, Critice, III, ed. a II-a, 1920 ; Nicolae lorga, Istoria literaturil ram&
negi. lntroducere sinteticd, 1929, p. 198 ; George Calinescu, Istorio literaturii romdne..., 1941, p.521. 775

www.dacoromanica.ro
parte a poeziei lui Cosbuc (G. Bogdan-Duicd, Al. Dima, Ion Breazu, Gh. Vrabie,
Dumitru Pop, Vasile Netea s.a.). lzvoarele folclorice pe care le valorificd George
Cosbuc sTnt, mai TraTi, locale, din /inutul natal ; dar ele se Tnmultesc Tntr-o cuprin-
dere de motive de mai larga raspTndire. Pe 'Mg Indemnul mediului folcloric In care
a copilarit si In care si-a petrecut si adolescenta, Indemn despre care vorbeste
poetul, se adaugd o aplecare oarecum savantd. Student la Cluj, are ocazia cu-
noascd pe profesorul Grigore Silasi (care, tocmai atunci, fusese scos de la catedra'
pentru activitatea sa romaneascd) ; acesta scrisese cIteva studii apreciate despre
literatura romana populard. Poetul fusese In contact cu Silasi, discutase cu acesta
in locuirqa sa. Citise studiile lui Silasi, pentru ca In Atque nos ! se gdsesc ecouri din
acestea, asa cum, mai tirziu, In activitatea de lumindtor al satelor, poetul va valo-
rifica unele idei ale lui Silasi, referitoare la medicina empirica populard. inrIurirea
lui Silasi asupra lui Cosbuc este indiscutabild. in Atque nos I poetul Tsi Tnsuseste teza
lui Silasi referitoare la prezenIa mitologiei In folclorul rorndnesc. Poemul repre-
zintd aderarea spontand si entuziasta a poetului la crezul Infldcaratului dascal lati-
nist si pune In lumind si alte aspecte ale influenIei acestuia". 10 in aceasta teorie ver-
sificatd a folclorului românesc, Cosbuc aduna, evident, si cunostintele dobIndite
pina la acea data (1886) din contactul cu satul natal si cu alte sate nasäudene. Poe-
ma scris cu patos, märturiseste o concepIie latinista ; poetul da numeroase exemple
de figuri mitologice greco-romane care au devenit eroi ai fabulosului românesc.
Metoda este a lui Silasi, din studiul sau Romdnul in poezia so populard. Studiu asupro
tumor ramilor poeziei poporo/e romdne :11

Timpurile drdgdlase toate-mi trec pe dinainte


Si-mi revoaci-un veac de aur, plin de farmec, dulce-n minte
$i-mi revoaci timpuri bune, zile de vieli senine
5i-atunci amintiri duioase se trezesc rizind In mine,
Si-atunci gindurile mele incldrAt prin secoli trec,
Si, zburind prin Capitoliu, se opresc pe-Olimpul grec".

Concluzia poemului e tot latinista ; poetul vrea sA sublinieze continuitatea


elementului spiritual al Antichitatii si originea noastra nobild ; un sentiment de
mindrie marturisità Ti umple inima

..Atunci ambiliuni curate rrd-nfasoard si md-nghimp


Sirrqesc strirrit atunci pdmintul pentru dezlipite ramuri
Cari nascutu-s-au din sinul unor domnitoare neamuri
$i-mi vine sä-mi Tnal fruntea si so scutur veselos
Si sd strig In lumea largg; u Et in Arcadia nos 1»".

Scrise la Ndsäud, Hordou sau la Sibiu, baladele si basmele populare versificate


sau prelucrate de Cosbuc reprezinta o bogatd experienrá pentru poet. Ele sInt
inegale ca realizare esteticd. SubstanTa populard este uneori completata de
Cosbuc cu un adaus personal. Filozofii i plugarii, scrisd In versuri lungi, este o anec-

" D. Pop, CoOuc I folciorul, in Studia universitatis Babes-Bolyai, Serias philologia, Fasciculus 2,
1966, p. 19.
776 11 Transilvania, IX, nr. 18-23, 1876.

www.dacoromanica.ro
dotd cu tulc, evidentiind intelepciunea Wanului In opozitie cu ifosele cdrturarilot
aroganti si Trigimfati. Poetul a versificat o poveste auzitd de la tdranul Ion Goritd:
motivul este Trisä de räspindire mai largd, prezent si In folclorul altor popoare
canice si chiar mai indepärtate (In Orient, Africa etc.), Bleístdm de mamei. Legenda
poporald din jurul Ndsdudului (Tribuna, 1885) dezvoltd un motiv foarte raspindit
nu numai la români, ci si in Balcani (motivul Lenore) ; spre deosebire de Filczofii
plugari, Bleistdm de mama e scrisd In versuri populare. O alta baladä, Draga mamet
(Tribuna, 1886), este mult mai realizatd artistic (motivul este similar cu cel din Bids-
Ulm de mamei doar In partea finalä). Balada a fost scrisd la Ndsäud In 1883 ; se
condamnd amestecul pdrintilor In sentimentele copiilor, cdsätoria fortatd, din inte-
rese materiale (Cosbuc va relua motivul In Numai una, In Ifintoasele). Ver surile
sint sprintene, Al. Dima subliniazd farmecul deosebit al acestei balade : Rime
tipic populare, usoare, cu imperfectul repetat, o actiune naivd, dar sincer cutre-
murdtoare, reflectd aceeasi mentalitate populard, in care cultura poctului nu inter-
vine In nici un fel. S-ar spune o baladd populard al car& cintdret a fost din Tritim-
plare identificat. Pe deasupra baladei pluteste Trisä zvonul surd al acestui impla-
cabil destin, pe care vointa omeneascd nu-I poate fringe In nici un chip, rdsunetui
acelei soarte care se va rosti de atitea ori ca un laitmotiv In opera de mai
tirziu a poetului". DeznAddjduitd de moartea fiicei sale, Ana, pe care ea a ucis-o cu
uneltirile ei, Fira o blesternd.
Un stirsit dramatic au si baladele Rodovica (1888) si Ceas-rdu (1888), evidentiind
sentimentele de dragoste profunde, statornice, de care dau dovadd fetele simple,
din popor, capabile de ddruiri totale, dar si de sacrificiul suprem : sinuciderea
nebunia. Rodovica nu este lipsitá de carente : lungimi care indepärteazd de miezul
unele note melodramatice. Afrind de moartea iubitului ei, Nandru, care
plecase la oaste, Rodovica se aruncd sub roata morii. Ultima strofd a acestei balade
din popor" olerá un comentariu critic la adresa falselor iubiri burgheze, ceea ce
distoneazd cu restul poeziei, pentru ca se simte prezenta directa a poetului mora-
lizator, dar si binecuvintind inima caldd si sufletul viu cu care a stiut sd iubeasci
Rodovica. Balada Ceas-relu dezvoltd o credirrp populard, pentru a explica innebunirea
fetei care se vede pärdsitd de frácdul pe care-I iubise. inainte de saltul spre nebunie,
fata Isi pune Intrebdri la care nu gäseste insd räspunsul linistitor

Dar, de-am fost fan' sIracä,


Pentru ce m-a amSeit ?

Asa-i, marnl, oare-n tara,


Tot asa-i In once loc ?
Dragostea-i numai un joc ?"

Ceas-reiu, ca si in Vintoasele, explicd dezechilibrul prin actiunea unor forte mira-


culoase, pe care omul nu e capabil sd le stäpineasca, ci trebuie sd le accepte. Poetul
frisd depdseste credinta populard Intr-un scurt comentar final:

Pentru dragosti tinerele,


Multe fete-au nebunit I" rn

www.dacoromanica.ro
Re/in aten/ia basmele versificate Fato craiului din cetini (1886), Cetincl dalb6
(1889), Fulger (1887), lzvor de apc1 vie (1887), Tulnic i Lioara (1887). Sint inegale ca
organizare a tabula/lei si ca realizare artistica, dar reprezinta excelente exerci/ii
pentru dezvoltarea artei lui Cosbuc.
Cosbuc nu neglijeaza nici latura anecdotica a elementelor folclorice. in Pe pei-
mtntul turcului (1885) se intilnesc motive antonpanesti sau din Creanga, tratate insa
cu alte mijloace poetice (femeia necredincioasa care primeste o leche binemeritata
Intilnirile ei cu un amant venit de pe parnIntul turcului sInt, de fapt,
cu propriul ei barbat, care, la urma o avertizeaza :

,,BagA minte-n cap, nevasta, si nu te juca cu focul,


CI de-i face-a doua oara, o sa-ti sune rau cojocul l"

Cosbuc satirizeaza si numeroasele sarbatori Wä rost, pe care le va combate apoi,


In numeroase articole de popularizare, mai tIrziu.
Tot de domeniul anecdoticului Tine si Leac pentru drac. Anecdota poporala
(1888) ; In acest caz, barbatul Tsi bate nevasta pentru a o vindeca de o board simu-
lata. Tot cu bataie, amplificata apoi la nivelul satului (top Isi bat nevestele, se asista'
la o ratified generala), pentru a-si dezvata so/la sa-I mai contrazica, ne Intilnim
si In Dric de telegup (publicata' postum, dar scrisa In perioada nasaudeana). in alte
cloud basme anecdotice, Un Piparuq modern i Pipeirtq-viteaz (1889), poetul, prelu-
crind mai liber materialul popular", aduce elemente oarecum noi. Un Pipeirq
modern a fost asemanata cu Trei viteji a lui Ion Budai-Deleanu ; Achim Cotor a lui
lgnat este un fel de Bocicherec lstoc, pornit In aventuri donquichotesti sa-si caute
nevasta, pe care el crede ca i-au furat-o zmeii. Dupa multe, variate si comice in-
timplari si situatii, Achim Cotor Tsi gaseste nevasta la ibovnicul ei, arc Ciolan
acesta-I primeste cu Servus ! frate-Achim", iar Savinca cu o bataie buna, cad era
Viteaza cit un Bunaparte". Parodia este scrisa Cu dezinvoltura, are un limbaj
colorat. intimplarile prin care trece Achim Cotor Ti dau poetului prilejul de a-si
dovedi reala capacitate de persiflare, de convertire a eroicului si fantasticului In
comic si grotesc. Stintul Soare, personajul mitic pe care Cosbuc avea sa-1 situeze
In centrul mitologiei romanesti, devine In parodia sa un mosneag iubitor de snoave,
care la auzul unor pozne si minciuni", moare de rIs", dar neputincios intr-ale
slovenitului unor scrisori cu alfabet chirilic". Viziunea aceasta a personajului se
regaseste pina la un anumit punct In folclor, dar preluarea ei trebuie apreciata ca
o tendin/a de iesire din limitele concep/iei clasicizante in valorificarea folclorului"
Tradi/ia populara a fost valorificatä de poet In anecdotele amintite mai sus, binen-
/des cu unele adausuri personale, elemente de culturd coborind chiar si din con-
tactul lui Cosbuc cu iluminismul german si, mai ales, romanesc. Anecdoticul
popular este, deci, prima experien/a pe care o dezvolta Cosbuc, pentru ca, ceva mai
tirziu, sa treaca la anecdoticul din surse straine, germane si negermane, dar totul
adaptat spiritului romanesc.
Ceea ce este Insa de mare insemnatate, pentru Intreaga evolu/ie a poeziei lui
Cosbuc, nu sint numai baladele si povestile inclusiv anecdotele amintite pina
acum. Poetul stie sä realizeze o trecere de la filonul folcloric pur, la prelucrari
In care amprenta personalita/ii sale artistice se resimte puternic. De la Cetind dalbel

778 12 D. Pop, Cosbuc si folclorul, p. 25.

www.dacoromanica.ro
la Nunta Zamfirei e un drum lung, dei poeziile apar in acelasi an In Tribuna de
la Sibiu. Undeva, intre prelucrdrile folclorice i poezia pur originalä, intre baladele
populare i baladele si idilele culte, se stabileste o punte de legatura, folclorica,
dar marcind, evident, noua orientare a lui Cosbuc. Este vorba de poezia care
marcheaza rascrucea Crdiasa zinelor, publicatd In Tribuna, In octombrie 1888.
Balada aceasta, In substarrta ei epica, nu face cleat sa transpund In versuri o poveste
populard, pe care o culesese Ion Pop-Reteganul (publicata In Familia, Oradea,
i

nr. 34-35 din 1889), specificind auzita in Ndsaud, de la un pdcurar". Cercetind


comparativ basmul si balada, Ion Breazu ajunge la concluzia cd asemanarea dintre
ele este izbitoare" 13. Cosbuc a simplificat partea de Inceput a acIiunii
basmului, eliminind Incercarile a doi dintre feciorii de Imparat de a ajunge la cr.&
iasa finelor i reTinind doar faptele celui mai mic. Cosbuc a procedat ca i Emi-
nescu In cazul lui Cdlin, de pildd. Reducerea aciunii la faptele strict necesare sub-
linierii esenIialului a permis poetului sa realizeze In Crdiasa zinelor o balada de
o stralucitoare frumuseIe, pe care au subliniat-o citiva dintre cei mai competenti
comentatori. G. Bogdan-Duid, considerind Crdiasa enelor pornind de la un motiv
internalional (tocmai de la ¡liada lui Homer : cucerirea Deidameei de catre Achile,
dezvoltata apoi in alte opere literare"), afirma ca balada lui Cosbuc, psihologic
si legendar", intrd In curentul literaturii mari europene". Al. Dima scria In stu-
diul sau despre anii sibieni ai lui Cosbuc Piesa aduna ca Tritr-un scrin cu juva-
eruri multe din calit4ile lui Cosbuc : fantezie sclipitoare, putere descriptiva stra-
lucitoare, graTie si acea nota sagalnica ce-i era atIt de proprie". C. Dobrogeanu-
Gherea afirma ca La Cosbuc e o tema asemanatoare cu tema biblica caderea
primei femei, a Evei, prin gustarea din pomul oprit. E, de asemenea, o asemanare
intre dezvoltarea iubirii la fiul de impdrat si crdiasa zinelor i acelasi sentiment
la Catalin, copi viclean de casó, i fata de 1mpärat. Chiar lungimea versurilor
ritmul sint aceleasi. Dar Trisasi aceasta asernanare arata cà Cosbuc e un adevdrat
poet, care nu imitä, rasfringe In creatiile sale propria personalitate poeticd,
iar deosebirea caracteristica intre sensul i tonul psihic al acestor doua poezii
arata caracteristica deosebire dintre cei doi poeti. La Eminescu e mai multa gingdsie,
idealitate, humor iubitor In descrierea iubirii ; la Cosbuc e mai mult simIamInt
real de dragoste, de voluptate"".
Cosbuc si-a dat seama de valoarea baladei sale, de profundele ei
de locul ei de sintezd, In sensul cuprinderii In ea a tuturor baladelor si idilelor sale;
tocmai de aceea, a lucrat extrem de mult asupra textului, impresionant, dupa cum
o ilustreaza cele cloud variante manuscrise integrale (pastrate la Biblioteca Academiei
din Bucuresti), precum si remedierile aduse de la o publicare la alta ; peste 150
de variante lexicale i stilistice, färd sa se Iind seama de numeroasele variante fo-
netice. Nici chiar In cazul Nuntii Zamfirei Cosbuc n-a lucrat atit de stäruitor asupra
textului ca In cazul Cräiesei zinelor. Versurile nu sInt populare, ci intocmai ca
ale lui Eminescu din Luceardrul (ritmul, rima, lungimea versurilor ; doar gruparea
versurilor e la. Cosbuc In strofe de cite opt). La Cosbuc, craiasa nu cunoaste o

13 lzvorul foicloric al balades Cr6tosa zinelor" de CoOuc, In Studii ¡iterare, IV, 1948, p. 205
211. Cf. Studii de literatura romana i comparatd, I, Cluj, 1971, 3, Op. cit., p. 25.
14 Cf. studiul lui Duica Craiasa zlnelor" un motiv international, Romurs, XVI, nr. 39, 1922.
15 Studii critice, II, 1956, p. 779

www.dacoromanica.ro
criza a visului pentru luceafar, ca fata de Imparat din poezia lui Eminescu. Asemenea
studii si experiente le trateaza Cosbuc In alte cloud balade, tot populare : Cicoarea
si Briul Cosinzenei.
Avatarurile erotice prin care trece craiasa enelor reprezinta toate fazele iu-
birii, asa cum aceste faze le zugraveste Cosbuc In idilele sale ; chiar si din acest
unghi de Tritelegere, Creiiasa ztnelor pare a avea valoarea unei sinteze.
In anii cei mai roditori ai poetului, anii de la Sibiu, motive si atitudini foiclo-
rice pätrund In creatia sa, dar Intr-o maniera noua ; sursa este tot mai greu de de-
tectat, atitudinea poetului este aceea a unui artist matur, stap-in deplin pe pro-
priile sale mijloace. lzvoarele folclorice sInt utilizate cu mult discernamInt, se retin
doar acele elemente, note etc. care sInt absolut necesare pentru construirea unei
poezii (firul de basm din Nunta Zamfirei, de pilda), pentru interpretarea unor ati-
tudini, situatii, pentru motivarea lor.
In cazul Nuntii Zamfirei, utilizInd o dubla schema epica : de basm si balada,
Cosbuc pare a continua fabulatia din Crdiasa Znelor. TrecInd peste petit (care ar
putea fi tot asa de bine Inteles si ca succesul feciorului de Imparat din Crdiasa zThelor),
atentia se concentreaza asupra evenimentului nuntii, deci a legalizarii unor relatii
de dragoste. Treptele crizei erotice prin care trece cräiasa finelor au fost depasite
Viorel a fost ales si nunta Tricepe sa se desfasoare Intr-o larga, fantastica aproape,
dezlantuire de forte, de vitalitate, de bogatie. Spectacolul etnografic este de o exu-
beranta cuceritoare, antrenanta. Exista o ritmica interioara a Intregii poezii, o
ritmica spiritualä, sufleteasca, artisticä, transmisd excelent, prin prozodie perfect
acordatä aspectelor exterioare, acustice, ale versurilor si strofelor. Este un exemplu
clasic de ceea ce se numeste acordul dintre continut si forma. Este un ritm dina-
mic, imprimat de la Triceput, si acest ritm se aspreste, devine mai dinamic atunci
cInd multimea nuntasilor se desfasoard Intr-o petrecere de o vigoare deosebita,
pe care o consemneaza versurile, no-and parca o lectie de coregrafie popular-a de-
sävIrità
Trei pasi la stInga linisor . . ."

intreg festivalul nuntii, folcloric prin onomastica participantilor, este, In fond,


un ceremonial taränesc autentic, Imparatii si Imparatesele, prinii i printesele sInt
tàrani In ipostaze diferite de eroi de basm, intr-o armonizare perfecta cu festinul
rustic al nuntii, cel mai antrenant eveniment din viata satului, cu larga participare
a oamenilor chemati sau nechemati la °spat. imparatii si Tmparatesele nu numal
ca vorbesc taraneste, dar sInt Tmbracati In costume populare de mare sarbatoare.
Poetul a urmarit pas cu pas desfasurarea unei nunti taranesti, cu toate formele
ei solemne, cu rostirea formulelor rituale, crend o lume In care realul si fan-
tasticul se completeaza perfect. De altfel, la nuntile tardnesti de prin pdrtile Näsau-
dului, si astazi se respecta cu toad seriozitatea unele forme care apar In Nunta
Zamfirei. Chematorii la nunta rostesc formule de invitare care suna asa;

Eu s'int sol Trnpärätesc,


Nu pot sä mä zäbovesc,
CA am o slujbä si-o chemare
780 De la-mpäratul cel mare ..."

www.dacoromanica.ro
dupd care rosteste numele mirelui, apoi al miresei, anuntd data cdsdtoriei si a
ospdtului ; si toatd aceastä misiune este prività cu toatd seriozitatea.
Nunta Zamfirei trebuia sa faca parte din proiectata epopee a lui George Cosbuc.
Oricum, poemul se Inscrie ca una din coloanele de sprijin ale boltei centrale, ará-
turi de un alt poem, de identice proportii si climat social, Moartea lui Fulger (1893).
$i In acest caz, folclorul i-a oferrt poetului modelul baladelor eroice aft de bogat
reprezentate In literatura romând populàrd. Dar, spre deosebire de Nunta Zamfirei,
unde atmosfera este de veselie, de petrecere, In Moartea lui Fulger ceremonialul
este trist, grav, funebru. Totul se desfdsoard dupd reguli mostenite din veacuri,
Intr-un amestec de ritualuri pdene si crestine, obisnuite la InmormIntdri. Proble-
matica este mai complexd, cu serioase complicatii filozofice. Problema centrará a
baladei o constituie acea mare si tulburdtoare taind, a cdrei dezlegare i-a preocupat
pe oameni din totdeauna si cdreia, In diferite trepte ale civilizatiei fie In con-
ceptiile religioase ale popoarelor primitive si pdene, fie In cele crestine i-au
dat rdspunsuri diferite : ce urmeazd dincolo de moartea fizicà, unde se duce omul,
ce rdmîne din el, care este Insdsi rostul mortii si, in acelasi timp, al vietii ? in
lumina religiilor, s-a cdutat o interpretare idealista, spirituard, crendu-se, In lumea
de dincolo, o alta lume, vesnicd, In care omul virtuos cIstigd fericirea unui fascinant
eden. Concluzia la care ajunge Cosbuc In Moartea lui Fulger refuzd once incercare
de a descifra misterul

Nu cerceta aceste legi,


Ca e;ti nebun Ond le-ntelegi 1
Din codru rupi o rdmurea,
Ce-i pasl codrului de ea 1
Ce-i pasa' unei lumi Intregi
De moartea mea 1"

Revolta noastrá In fata legilor imuabile ale rotatiei universale, In fata unor
legi obiective, este inutild. Nepdsarea unei lumi Intregi"trebuie Inteleasd In per-
spectiva continuitätii generafilor, a acelei permanente viguroase a poporului nostru.
Viata trebuie träitd, asa cum ni s-a dat (idee putin fatalista, dar fatalismul nesubli-
niat ca o concepti.e de viatd). in fata mortii singulare, a individului, sfatul experi-
entei de milenii, pus de poet In gura acelui bdtrIn ca vremea", Incleamnd la renun-
tarea de a descifra tainele vieii i ale mortii (De ce sd-ntrebi viata ce-i ? " res-
pectiv Trdieste-ti, doamnd, viga ta I / si-a mortii lege n-o cdta ! ") Indeamnd
la trdirea vietii, fárd filozofare

O fi viga chin rabdat,


Dar una ;tiu : ea ni s-a dat
Ca s-o träim 1"

Dar, aceastd viatd nu trebuie traitä oricum, ci In luptd ; Viata-i datorie grea" [...]
Rdzboi e, de viteji purtat I ". intr-o confruntare cu vesnicia, toate sInt treatoare,
ca si omul indiferent de locul pe care l-a ocupat In timpul vietii Toti
s-au dus pe-acelasi drum". Este aici, In substantd, conceptia filozoficd care alimen-
teazd Panorama deertäciunilor a lui Eminescu, cu observatia cd, la Cosbuc, se sub- 781

www.dacoromanica.ro
iniazä necesitatea luptei ; Cosbuc afirmd hotärIt cà viata ni s-a dat Ca s-o trdim",
dupd ce sustinuse ideea luptei si condamnase plInsul

Ce oameni I Ce sint cei de-acum ? I


$i toti s-au dus pe-acelasi drum.
Ei si-au plinit chemarea lar.
$i i-am vazut murind usor ;
N-a fost nici unul plIngator
Ca fum".

Nu este vorba aici despre un fel de resemnare In fata mortii, de Impdcare cu moar-
tea, de nonactiune In fata celor care ar putea-o aduce, ca In Miorita. Cosbuc nu
deschide portile unei lumi a fericirii färä limite de dincolo de mormInt ; nici un
fel de Nirvana* nu justificd prelungirea vieii umane dincolo de granitele ei terestre
limitate ; omul care moare Tsi prelungeste viata In generatiile cared vor urma. Indi-
vidul se pierde In marea colectivitate, ca ramura din codru, colectivitate care Tnsd
asigurd durata, continuitatea. Ideile viatämoarte, In confruntarea lor dialecticä,
se intilnesc si In alte poezii ale lui Cosbuc. in Moartea lui Fulger Insd ele apar In
cadrul unui caz de puternicd tensiune dramaticä. Craiul si doamna lui sInt tdrani,
ca si In cazul Nuntii Zamfirei ; In Moartea lui Fulger, Cosbuc pare a fi pdstrat aceste
nume de basm nu pentru ca ele s-ar obisnui In popor la InmormIntdri, ci pentru
a sublinia faptul cä toti oamenii sInt egali In fata mortii.
Moartea lui Fulger comportd si alte observatii, printre care numeroase legate
de ceremonialul InmormIntärii, cu toate formele lui hibride, de amestec de religii
si traditii ; oricum, ceremonialul este In Intregime tárdnesc, romdnesc.
Viata trebuie; fie träitä, afirrnd Cosbuc In mai multe locuri In poezia sa. in
ansamblul ei, poezia lui Cosbuc aratd tocmai cum Tsi trdieste romdnul viata, din
perspectiva prezentului si din aceea a trecutului säu pierdut In timpuri legendare.
Plenitudinea vieçii poporului român, elementele esentiale si cele mai caracteristice
ale acestei vieti sInt ilustrate de Cosbuc magistral In lumina unui ideal autohton
de cea mai pura esentd. Diferitele piese care zugrdvesc viata poporului nostru, In
special a tárdnimii, sInt componente ale acelei epopei pe care o visase poetul In
tinerete.
Cadrul In care se desrásoard variatele forme de viatd tdräneascd este natura
patriei, cu nebänuitele ei frumuseti. Cosbuc a recreat pastelul romdnesc, mai corect
spus, l-a ridicat la cea mai Malta* treaptd artisticd In epoca marilor clasici. Alecsandri
crease pastelul, dar perspectivele din care zugräveste si Trytelege natura romdneascd,
precum si mijloacele artistice sInt altele decIt la Cosbuc. Alecsandri a privit natura
cu ochii si experienta boierului patriot, extaziindu-se In fata ei ; paleta poetului
este mai ales coloristicd (dar cu modeste mijloace de nuante) ; la Cosbuc se fac
simtite mai ales miscarea, aspectele acustice ale naturii. 5i Eminescu a iubit si a
antat natura, dar dintr-o altd necesitate de structurd artisticd aceea a unui mare
romantic si visätor care cauta In sInul naturii locuri täinuite pentru spovedanie
si filozofare, dar, mai ales, pentru consumarea, aproape primitiva, a iubirii. Tocmai
natura eminesciand, lipsitd, de cele mai multe ori, de liniile precise ale desenului,
este parca anume construitd pentru a se acorda visului romantic, pentru a oferi
Indrdgostitilor tipic romantici un loc discret pentru festinul erotic ; Indra-
782 gostitii lui Eminescu n-au altd grijä In sInul naturii decTt sä viseze si sä se däruie

www.dacoromanica.ro
total iubirii. La Cosbuc, natura si oamenii care o populeazd grit priviti dintr-un
unghi de Intelegere cu totul tdrdnesc, realist : natura este mijlocul care asigurd
omului conditiile vietii materiale i, tocmai de aceea, prezenta tdranului In sInul
naturii apare ca ceva cu totul obisnuit : tdranii ent considerati doar ca elemente
componente ale naturii. Nu gdsim nimic autat, nici o manifestare de grandilocventd,
doar, uneori, un entuziasm si o admiratie aproape primitive. Natura la Cosbuc nu
are nimic din Intelegerea romantia si a-I Tncadra pe autorul Noptii de yard In cate-
goria romanticilor rustici este o falsd Intelegere a operei i structurii interioare
a poetului. Nota romantia la Cosbuc este de alta nuantd si nu este periferia
sesizabild In poeziile unor anumite experiente si momente biografice (anii de la
Ndsdud si cei de la Sibiu ; In acest oras, Cosbuc Tncepe, de fapt, marea sa creatie :
idila, care coexistd, un timp, cu unele poezii romantice, mai ales de Imprumut
german, sau prin traducen i germane).
Cosbuc a Tnteles si a prezentat natura In poezia sa Intr-o conceptie si expe-
rientd pur Tartneascd ; totul este privit din interior, din lumea satului, lume care
se risipeste si se IntIlneste In diferite locuri ale activitatii ei productive: in lunci,
la pTriu, pe culmi si dealuri, In pripoare, la plug sau la secerd, la coasd sau la strin-
sul finului, la fIntInd sau izvor, aldturi de turma de oi i mioare, plecInd sau Intor-
dridu-se de la muncd. Tocmai fiind antrenati intens In aceastä variatd activitate
campestrd, tdranii lui Cosbuc nu au timpul sa' viseze, nu sInt romantici, iar scenele de
iubire idilele care se petrec In sTnul naturii, sInt doar ocaziile, de cele mai
multe ori IntImplatoare, ale unui vis de dragaste care gdseste apoi clipa speciald
a TntlInirii nocturne din pragul casei, In sensul unei traditii strávechi.
In zugrdvirea naturii, Tnteleasd ca un mediu natural, ca o ambiantd a vietii
active a tdranului, Cosbuc a valorificat si unele experiente ale poeziei clasice greco-
romane (mai ales pe Hesiod i Vergiliu), dar si pe unii poeti germani care, tot dupd
modelul clasicilor antici, zugraveau natura monografic. G. Calinescu observa cd
si In contemplatiile de natura Cosbuc interpreteazd izvoare germane". Dintre
poetii germani, care i-au putut oferi Insd lui Cosbuc cele mai multe sugestii In
sensul afirmatiilor fácute de alinescu, este Friedrich Rückert (1788-1866), din fa-
milia poetilor care realizeazd trecerea de la romantism spre realism. Cosbuc I-a
cunoscut pe Rückert Inca de la Ndsdud (and si traduce din opera acestuia). Riickert
a scris un foarte mare nurnär de pasteluri, grupate, Intr-o editie din 1868, Intr-un
volum masiv, pe cele patru anotimpuri : Lenz (o numire poetia a primdverii, In
loc de Frühling), Sommer (Vara), Herbst (Toamna) si Winter (lama) din cea de-a
treia carte intitulatd Haus und Jahr. Ruckert a consacrat acestor cicluri de pasteluri
aproape cinci sute de poezii. in cea dintii poezie, Das Jahr, din ciclul Lenz, poetul
trece In Fevistd toate cele patru anotimpuri, In sensul ideii cd 1st das Jahr ein Bild
des Lebens. Un Abendlied cu care Tsi deschide Rückert ciclul Sommer ar fi putut
sugestiona lui Cosbuc Noapte de val.& dei deosebirile dintre cele cloud poezii sint
foarte mari. Riickert este un liric subiectiv, priveste natura ca un visätor care n-are
altd treabd : Ich stand auf Berges Heide / Als heim die Sonne ging / Und sah
wie Liber'm Walde / Des Abends Goldnetz hing" ; asemenea atitudini IntIlnim la
Cosbuc foarte rar (la Inceputul poeziei Chindia, a poeziei Tr) miezul verii, cea publicatd
In culegerea Ziarul unui pierde-varcl). Fatd de poetul german, Cosbuc nu creeazd
cicluri speciale pentru diferitele anotimpuri, ci le amested, le risipeste In restul
poeziilor sale. Poetul roman nici nu acordd o importantd egald anotimpurilor, i 783

www.dacoromanica.ro
aceasta dintr-o conceptie si viziune realista, tárdneascd. Cele patru anotimpuri sint
evocate, ce e drept, fiecare, dar Cosbuc rezervd un spatiu deosebit veril. Este toc-
mai anotimpul In care, conform conditiilor de clima ale 1:dril noastre, se realizeazd
cea mai mare concentrare de muna la cImp, cea mai activd prezentd a tdranului
In mijlocul naturii. Tocmai de aceea vara este zugrdvitä de Cosbuc cu deosebitd
atentie, In toate multiplele ei manifestdri, In limitele celor doudzeci si patru de ore
ale ciclului astronomic care formeazd ziva si noaptea. Fiecdrui moment cosmogo-
nic Cosbuc i-a rezervat imagini adecvate, cu variatiuni de lumini si umbre, de sono-
rit4i au tdceri pdtrunzdtoare, de febrile activitati si 410 niri erotice IntImplatoare sau
de tainice soapte In directia Intunericului. Totul este natural. Oamenii si natura sInt
Infra-O-O printr-o activitate ale cdrei forme le-au stabilit veacurile. Undeva se pare
cd un anumit primitivism s-ar face simtit In acest raport omnaturd, ca si cum, din
epoci mult mai apuse si de civilizatii care se pierd In milenii, tdranii ar fi moste-
nit Inca sensibilitdti mistice pägTne, &id unele popoare se Inchinau soarelui, ca sin-
gurul stdpIn al vietii, al universului. Asadar, elemente de mitologie pdgInd i strdind,
aldturate unei mitologii autohtone, cu zIne, iele, zmei si balauri. Dintre cele mai
ilustrative este Faptul zilei, pastel pe care I. L. Caragiale II recita cu o admiratie
exuberantd (cum, de altfel, l-a iubit statornic si l-a prquit pe Cosbuc ca om si
artist). Pastelul reface, Intr-o viziune autentic tdrdneascd prima secventd a ciclului
celor 24 de ore ale zilei si noptii ; este o mica fractiune cosmogonicd, tulburdtoare,
care reconstituie, parca, miscarea primordiald, la scard redusä., a genezei. Se dd o
luptà fantasticd intre Trituneric si lumind, o luptd mitologied (de mitologie romd-
neascd) ; biruinta luminii descoperd In cadru prezenta omului, a tdranului. Poezia
se deschide cu un vers de o mare plasticitate : Ca lacrima-i limpede cerul", vers
care prefigureazd, de fapt, biruinta finald a zilei. Perspectiva este la Inceput siderald,
cu constelatii purtInd nume populare romdnesti (Oierul, Carul, Luceafdrul). Pei-
sajul static, aproape mort, Incepe sd se anime sub foro vIntului care incepe s'a
cinte-n brAciet". Asistdm, apoi, la o puternica explozie de lumind, sugeratd chiar
de vers, de primul vers. Contururile se clarified. Lumina diminetii curge generoas4
pretutindeni

E-n fiada bolta senind,


$i ard-ntrerupere-acum
Se varsd tdcuta
Se varsd grdbitd, se-ntinde
Pe dealuri, pe coaste, s-aprinde
Pe sesuri, pe drum".

O noud ritmicd, sonord, se face simtitd, eliberata de sub cätuele


biruite

..Murmurul din dealuri pdtrunde


Prin väi, i din vale-n päduri
Ca-n farmec, eu nu stiu de unde,
E plin de miscare pdmIntul,
Si cintd si codrul, si vintul,
784 5i-o mie de guri".

www.dacoromanica.ro
In desfasurarea fortelor naturii Isi face prezero omul, /dranul, pornit, cu noap-
tea-n cap, la lucrul cImpului. Toate fazele luptei Intunericlumind au fost privite
de poet Intr-o viziune tipic Várdneascd. Pornit de acasd cu noaptea-n cap spre partea
de hotar unde are de lucru, urcInd culmile prin Intunericul care Incepe sd se
destrame, tdranul urrndreste, parcd Intr-o lume fantasticd, biruirrta fortelor luminii
asupra fortelor Intunericului. Toate miscdrile, tot acest miracol genetic este conceput
de poet prin ochii si experien-ta de veacuri a Idranului romdn, experienta con-
semnatd si In cIteva expresii aforistice : ziva bund se cunoate de diminea0, sculatul
de dimineatd e un lucru bun, cine se scoakï de dimineap, departe ajunge. Este poate
singura parte a zilei pe care tdranul o poate savura urtind cardrile si medi-
tind la miracolul care se desfdsoard In fata ochilor lui, parca ireal, Intr-o lume de
mitologie pe care Cosbuc a prins-o excelent In poezie. Punctul culminant al poeziei,
rdsdritul soarelui, este precedat de prezenta omului estival, pornit la coasä, la se-
cerd, cu carul sau cu turma de mioare spre culmi ; e o miscare complexd de fiinte
si lucruri, de oameni si animale.

Id oameni cu coasa pe umdr


$i fete cu secerea-n briu,
lar gloata cea fa'rd de numdr
A celar de-o sutd de neamuri
Se joacd-n arinii cu ramuri
intinse pe riu".

Ultimele patru versuri ale pastelului sInt parca desprinse dintr-un vechi poem
pdgin (din Rig-Veda, Cosbuc tradusese imnul Scarele), scris de cei care odinioard
se inchinau soarelui ca singurul zeu detindtor al puterii sí singur stapIn a toate

Stnt toate-ale tale, tu, Soare I


Fdpturi tu dInd
Esti singur fiina vie0
$i-al lumii altar".

O asemenea zeificare pdgInd, expresie a unui cult, nu trebuie sd surprindd la un


poet care reprezintd Idránimea romând. In basme si-n balade populare romdnesti
soarele si luna, aldturi de al/i astri, sTnt eroi cu care pdmIntenii sInt In Cosbuc
a prelucrat, In Cicoarea, de pildd, o asemenea fabulatie populard, prezentd in
balada populard cu acelasi titlu, unde se vorbeste despre frumoasa fan de Tmpdrat
Lia, de care se Indragosteste soarele ; fata refuzd sd se cdsdtoreascd cu soarele, care
trimite soli s-o pe-teascd, gIndindu-se si motivInd refuzul omeneste, cam In sensul
fetei din Luceafdrui lui Eminescu, desi motivatia este diferitd, In continutul ei.
Din acest punct de vedere, Cicoarea (care explica, de fapt, legenda florii cu acest
nume) se apropie mai degrabd de Fata din grddina de our, pentru cà soarele se
rdzbund, Trisd nu ca zmeul, ucigInd, ci transformInd neTntelegatoarea fatd Intr-o
floare albastrd. Ceea ce trebuie re-tinut este exprimarea terrerii ca nu cumva soarele

va pIrdsi nevasta,
$i la noi pe lumea asta
Nu va mai veni". 785

60 - C. 176

www.dacoromanica.ro
adicd se ajunge tot la ideea din ultimele patru versuri ale pastelului Faptul zilei.
Cicoarea ilustreazd Insd ceva mai mult : incompatibilitatea iubirii dintre un astru
si o fiintd umand, ca si In Luceafärul lui Eminescu, de care mai apropiad este altd
poezie a lui Cosbuc, Brlul CosInzenei, cu acelasi soare indragostit de briul Ilenei cea
cu ochi de scare". Pastorita noteazd inceputul unei idile dintre soarele sfint si blinda
pdstoritd.
Zilei propriu-zise, timpului dintre rdsdrit si apus, i-a rezervat Cosbuc citeva
din cele mai reusite pasteluri ale sale. Sint foarte cunoscute si devenite pagini anto-
logice pentru lirica noastrd de peisaj poeziile : VîntuI, Prahova, Vara, in miezul veril
(cloud poezii cu acelasi titlu : incluse una In Fire de tort iar cealaltd In Ziarul unui
pierde-varä), Chindia, Pierde-varä, Nunta In codru, Pastel, Dupel furtunel, Pace, tren-
garul väilor, In zori La acestea se adaugd citeva poezli In care se realizeazd
incheierea zilei si legdtura cu seara si noaptea : Pdstorita, Pastel, Noapte de varel
aceasta din urmd, una din cele mai cunoscute si mai populare poezii cosbuciene,
poate si pentru faptul cd poetul, inspirat, a stiut s-o aseze In fruntea primei sale
culegeri de poezii originale, Balade qi idile, in lirica de peisaj a lui Cosbuc se
detaliazd diferite aspecte ale peisajului autohton, In formele de manifestare ale verii
mai ales, dar si cu citeva poezii despre primdvard : Vestitorii primäverii, Furtuna pri-
sau cu acea Toamnä Cintecui XLI din Balade ;i ¡di/e, pe care Dumitru Micu
o asociazd unor poezii ale lui Bacovia, cu zugrävirea, de asemenea, a iernii, In lama
pe uli;ä. Un loc aparte ocupa poezia Vara, cdreia G. Ibrdileanu i-a consacrat o analizd
clasicd, apreciind-o drept cea mai liricd din toata poezia lui Cosbuc. Si cea mai
frumoasd". Vara este triumful soarelui In poezia lui Cosbuc si In poezia romd-
neascd" (Op. cit.). Ibrdileanu TI apropie aici pe Cosbuc de Eminescu, prin vibraia
poeziei, dei cei doi cintdreti se deosebesc structural (unul isi creeazd natura, o
transformA, altul o vede asa cum este si se confundd In ea). S-ar mai putea face
observaia cd, in ultima strofd a poeziei Vara, Cosbuc include unele ecouri din
Nirvana hindusd; strofa este expresiadirectd a fericirii rezultind din integrarea, se
poate spune euthanasiand (ca In Cezara lui Eminescu), a omului In sinul
naturii, dupd moarte

Nraturd, In mormTntul meu,


E totul cald, cd e lumini I"

Cosbuc a zugrivit cerul In viziune Ordneascd, fie In Noapte de vare sau Faptul zilei,
fie In Cicoarea, unde soarele este inchipuit ca un Sfint Hie cu carul tras de roibi
sprinteni

Fldcari vilviiau pe drumul


Cerului, §i-adtric din vdi
Se-nnora-n vdzduhuri fumul
Alb de pe pdcluri cdrunte,
lar pe mun.0, pe cite-un munte
Se-ndlIau vdpai".

O asemenea viziune cosmicd este tipic tárdneascd, folcloricd, In sensul icoanelor


786 pe sticld reprezentinclu-I pe Hie proorocul. Cosbuc rdmine si In acest caz credin-

www.dacoromanica.ro
cios conceptiei sale rustice, neincercInd sa creeze ceruri romantice, In care, even-
tual, sa se ascunda Indragostitii, cautInd acolo limanul fericirii erotice.
Pastelurile lui Cobuc sInt, In totalitatea lor, o cuprinzatoare monografie a
pamIntului romanesc, uneori locurile fiind numite de poet pe numele lor reale (Pe
Timpa, Prin Mehadia, Muntele Retezat care prelucreaza o legencla Prahova,
Pe Bistrita, Pe Bdrdgan) ; in multe din pastelurile lui CoOuc se recunosc cu ourinta
locurile natale, prin unele detalii ale peisajului i ale oamenilor. Oricine, vizitInci
satul natal al poetului, va recita instantaneu In gind versurile din poezia Mama.
Pastelurile sTnt una din laturile cele mai valoroase ale liricii lui CoOuc. Dar
pastelul pur este mai rar la CoOuc ; el se Tmbina, Intr-o perfecta i organica moda-
litate de expresie artistica, cu idila, cealalta mare i valoroasa parte a poeziei co-
buciene. in idilà, CoOuc este deschizator de drum In poezia noastra. CoOuc a
Inceput sa scrie idile Inca' pe eind era la Sibiu, redactor la Tribuna. ldilele lui Cc4-
buc constituie partea cea mai rezistenta, mai bogata, din Intreaga sa lirica. Dra-
gostea rurala, taraneasca, este surprinsa de poet In toate fazele ei : de la chinurile
tulburi, pline de Tntrebari, ale fetei aflate In perioada Cu totul lipsita
de experienta erotica, ingenua, dar simtind puternic acea chemare a instinctului
spre o lume noua, pInd la trairea integraba, fizica, a iubirii. Diferitele etape, faze,
cu conflictele posibile, cu Impliniri, chinurile geloziei, ale parasirii fara urmari grave,
pIna la drama fetei rarnasa singura i cu perspectivele fructului iubirii, toate aces-
tea sInt retinute de idila lui CoOuc Intr-o notatie artistica adecvata. CoOuc nu
surprinde numai laturile fericite, senine, ale iubirii rustice, ci 0 cele grave, ducTnd
uneori spre sinucidere. Adevarul vietii este respectat, dar nu fotografiat, ci tratat
cu mijloacele superioare ale artei.
Una din cele mai populare idile coOuciene, devenita romanta, pentru multi
cu autorul necunoscut, deci intrata In circuitul folcloric, este La oglindd. Poezia,
ca Intr-o microsceneta, aduce o fata care, Imbracata ca nevasta, monologheaza 1R
fata oglinzii, framIntIndu-se sa afle care e deosebirea dintre starea ei de fata 1i cea
viitoare, de nevasta, pentru ca bunica i-a spus

Cä nevasta una ;tie


Mai mult deat fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna
Si ml mir eu ce-o sA fie
Asta una 1"

Starile prin care trece fata s'int contradictorii, gIndurile ei se desf4oara dupa o di-
namica surprinzator de sprintara, cInd qoare, Ond framIntInd Tntrebari grave
este Intr-o permanenta tensiune, de frica mamei ei, plecata In sat, dar care se poate
Intoarce din clipa In clipa

De-ar ;ti mama 1 Vai, sa ;tie


Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie 1"

La oglindd e o mica comedie, introducere la erotica din celelalte idile coOuciene


un umor sanatos, pur, se degajeaza din aceasta idila suavd. 787

www.dacoromanica.ro
In alte ¡die, Cosbuc surprinde momente mai avansate ale relatiilor dintre flä-
cai si fete : Pe lingd boj, Calul dracului, De pe deal, Suptirica din vecini, La plrlu
nu o data se IntIlnesc si neinitiati din timiditate, fata fiind furioasa, dar neagresiva
(Nu te-ai priceput). Agresivitatea fetei, caracteristiaa pentru erotica lui Eminescu,
este rareori IntTlnita la Cosbuc ; fata din ispita pare a fi agresiva, dar aceasta stare
a ei este mai degrabä o impresie produsä de modul cum stie sa eta eze farmecele
ei fizice, pentru a-1 zapaci si tine mereu pornit pe flacau. ldila cosbuciand nu negli-
jeaza nici manifeszarile de gelozie. In Recrutul, gelozia flacaului care pleaca la oaste
si trebuie sa-si lase iubita In pericolul de a fi curtata de altii este de-a dreptul sal-
batica, primitiva ; e capabil sa-si ucida propriul frate, daca nu-i va pazi bine iubita,
pentru ca la intoarcere s-o gaseasca tot a lui, tot dor sd-i poarte. Ritmul poeziei
este unic In lirica lui Cosbuc, un ritm nervos, cu porniri patimase si opriri bruste
ale versurilor, cu abatere de la metrica si combinatia de rime obisnuite. Formele
prozodice redau cu fidelitate tot zbuciumul fläcdului, Cosbuc avansInd spre
versul modern

Eu o las In sama ta
Am sd plec I Si parcd-mi moare
Inima, se rupe-n mine
Nu de vci, tu ;tii de cine I
Si ma doare,
De-a; tipa".

ãIbäticia fldcaului a &it corespondenta ideald In ritmica sacadata, Impiedicatä,


ca si endurile sale Invälmdsite Intre incertitudini, ipoteze si dramatice perspective,
In dinamica versurilor, In structura strofelor.
In alta poezie, alimentata din sentimentul geloziei, dar prins la alte dimensiuni,
In inima fetei, fara temeiuri reale, Cosbuc a dezvoltat motivul In cadente largi, de
respiratie epica asernanatoare nuvelei ; este vorba de Dragaste Invriljbitd, o auten-
tica' nuvela In versuri, organizata pe secvente epice. intregul material esteTnsätratat
la modul liric propriu lui Cosbuc. Starea sufleteasca a Siminei tradeaza, de la
Inceputul poeziei, o mare nervozitate, o rästurnare a mersului normal al Intregii
sale vieti. Retraind cearta din ajun cu iubitul ei, Simina exagereaza faptele, le di-
seca prea In felii marunte, le comenteaza si judeca separat, pierzInd linia centre&
care se reface Tnsa !impede In mintea cititorului, in gradina, cu cîlnele aid-tuft Intr-o
Incordare care creste cu fiecare clipä, atunci cind apare o umbra de barbat la
fereastra casei, parInd a fi Lisandru Simina se minte, sau Tncearca sa se minta

Tot mai des prive;te, tot mai mult s-aratä.


Parca n-ar fi-n casd cel pe care-I catd.
Nu ;tiu cum Simina nu se mai simIea,
Ii venea sd creadd ;i tot nu credea..."

Lacrimile au adus limpezirea inimii zbuciumate ; rezolvarea zbuciumului dramatic


s-a produs asa cum au banuit-o cititoriisi cum a simtit-o nelimpede instinctul fetei.
788 Lunga nuvela In versuri (o nuvela psihologica, s-ar putea spune) se Incheie Intr-un

www.dacoromanica.ro
cadru de lirism de-o gingasie deosebita, In ultimele doud secvente scurte ale poe-
ziei, fiind o excelentd idilà cosbuciand :
Rdsdrise luna, galbend si plind,
Ca o fatä blinda care-n chip duios
Vine sus din ceruri sd ne-aduca jos
Linistea si pacea zdrilor albastre
5i cu dor sd umple sufletele noastre.
Sub cire iubiii mult timp au rdmas,
Cind din usa tinzii s-auzi un glas
Mustrátor, dar dulce : Unde esti, Simino?
Ne culcdm I Pe usa' pui zdvorul, vino I »"

Conflictul de dragoste s-a Incheiat fericit. Cosbuc aduce, parca, aici, o nota
idilicd din nuvela lui Slavici, Scormon. Nu totdeauna Insa conflictele de dragoste
se Incheie asa sau, dupa obiceiul drumului natural, prin cdsatorie. in viata sTnt nu-
meroase cazuri si situatii care se abat de la mersul firesc al lucrurilor, fiind,
si aceste abaten, la fel de firesti, de naturale, de umane, profund umane. Poezia
de dragoste a lui Cosbuc, oglindind veridic viata rurala, nu putea sa nu inregistreze
si asemenea fapte. Nu este vorba despre complicatiile iubirii determinate de stari
sociale diferite (Numai una !, Dusmancele unde se IntIlnesc mai multe motive
gelozia, triumful iubirii dincolo de poziiiile sociale si antagonismul dintre bogati
si sdraci, dintre chiaburi orgoliosi si saraci demni si modesti), ci de iubiri Inselate,
de fete pardsite de catre flacäi din motive diferite, exprimate sau nu de catre
poet. Trei poezii ilustreazd cu deosebire aceste situatii : antecul fusului, Fato mamei
Fato morarului, cu nuantäri diferite de la o poezie la alta, nuantari care marcheaza
Tnsusi gradul de durere al fetei parasite. Obsesia parasirii definitive, fard cdutarea
explicatiilor, care nici nu intereseaza, fiindcd nu schimba cu nimic situatia data,
perspectiva uneori a rusinii In fata satului, care o condamnd de obicei pe fatd, nu
pe iresponsabilul flacdu, constiinta destramdrii unui vis si a unei vieti chiar, toatd
durerea inimii singure se transforma uneori In cIntec monoton, ca Insasi monotonia
vieii fetei, antec trist, ametitor, halucinant, Innebunitor prin rota-tia aceluiasi re-
fren obsedant ; In antecul fusului, fata nu poate scapa de antecul trist pe care si
l-a fdcut singurd, In singuratatea iatacului ei, l-a facut fdra sä vrea, iesind din InvIr-
tirea mecanicd, regulatd, a fusului. Acest antec o urmareste pretutindeni, ampli-
ficat de elementele naturii Inconjurdtoare :
De-atunci TI cint Tntr-una,
CA-mi vine-asa, nevrind
De-as face orice-4 face,
Nu pot a-1 scot din gind".
Ontecul este reluat si amplificat de plopii de pe malul apei, de luncile si co-
drul unde cauta Uniste biata fatd. Poetul nu numeste exact, si daca ar numi direct
ar strica totul, doar sugereaza motivele dramei In care se zbate fata :
CA mama md tot ceartd
$i tata-i supdrat,
Si-n ochii mei se uita
oamenii din sat". 789

www.dacoromanica.ro
Pärinii fetei o cearta, dar InTeleg situalia In care se afla aceasta. in Fata mame!,
parinIii grit mai InIelegatori, mai ales mama tie sa fie alaturi de fata care cazuse
In pacat cu un trecator ; era o iubire cu pacat / Sosita de pe-aiurea". in Fata
morarului Insa situaIla este cea mai dramatica ; tintecul fetei, ca i in cealalta poe-
zie, antecul fusului, este la fel de obsedant, de chinuitor, fata Il &it'd In Ad, parca
sub porunca unor forle deasupra firii. Fructul iubirii parasite se simte i fata I-ar
don i ascuns de ochii lumii

O, stinge-te, lampd, te stînge !


CI brful de-ncins mi-a fost lung,
Dar briul meu astAzi md strtnge.
La copcii cu greu II ajung I

In disperarea ei, fata Isi vede blestemul i ru0nea gigantizate i condamnate chiar
de catre elementele naturii

Sub plopii rari apele sund,


Si plopii rari vtjTie-n vInt,
Scot hohote parcd sd-mi spund
In rts ce nemernicd s'int I
Ce rea, ce nemernica ent,
lar apele-mi strigd : Nebund !»"

Sentimentele au o desfawrare grava, puternica, adInc umana. GIndul mortii pare


a fi singura solutie pentru izbavire, singurul liman al Iinitii definitive

..13a lasd, cà tiu eu ce vreau


A; vrea sd fiu, roan, supt tine I

Multe dintre idilele lui Cc#uc par a fi simple pretexte pentru a consemna
momente de hIrjoana nevinovata, sprinIara, sanatoasa, tradTnd vigoare i candoare.
demnitate i puritate i un inepuizabil fond de sensibilitate sufleteasca a Iaranilor.
Nu lipsete, uneori, din asemenea mici piese reprezentabile nici umorul, tradInd
acea sanatate sufleteasca i urea joviala a romanului In momentele sale de relaxare
i idilele consemneafá tocmai asemenea momente, de scurta durata, dar pline
de continut de viatá, asemenea clipe fugare i IntImplatoare din care se alcatuiete
Insa0 dialectica
Idilelor li se pot asocia, unele premergIndu-le, acele mult-discutate entece
incluse de CoOuc In ediia princeps a culegerii de Balade i idile : este vorba de
ciclul de entece anacreontice, publicate, In parte, mai IntTi in Tribuna, dar i In Lumea
ilustratä, precum i grupajul de tertine In maniera In care se ilustrase Friedrich
Rückert. In aceste compuneri, Cc:Ouc izbucneFte direct, este subiectiv In comuni-
carea sentimentelor, entä mai ales iubirea, vinul, Intr-o viziune tipic anacreontica,
dar i cu mijloace proprii artei sale. Una singurd din aceste piese este o traducere
din Anacreon (Bea cImpia ploi Orsate); in rest, note anacreontice risipite fart sis-
tem Intr-un cimp larg de entece din care nu mai pot fi detectate, i nici nu e
790 ncvoie. in asemenea cIntece sau ritornele experienIa personala de viata a poetului

www.dacoromanica.ro
4i pune puternic amprenta, ele nu s'int rezultatul unor observaIii care apoi o sa
fie strunite de atitudinea obiectivatoare a poetului. lata dteva mostre :

Ea sta, Cu sinul plin de pere, la fintinA


Si ea mi-a dat s-aleg pe plac din sin o para.
Si m-am trezit a-mi di deodatd peste minA,

Pe punte-am prins si-am sArutat mai ieri o fatA,


$i-acum au dat sItenii jalbl la prefectul
CA fetele stau cird pe punte ziva toatA 1"
(Fresco-ritomele, nr. 2 si 3)

Este surprinfátoare o izbitoare asemanare a unui cIntec al lui Cc#uc cu un


fragment din Memento mori al lui Eminescu ; este vorba de Ontecul XXI, cu
notarea formelor fizice ale frumuse/ii femeii, de ecou biblic la amTndoi poetii.
CoOuc scrie :
Unde-i apa mai puIinA,
Tsi ridicA haina sus
Ah, si sint flacli pe maluril
Sint, dar cine i-a adus?
SA priveasca-ntr-alt1 parte!
Si de vAd, ce-au ei de spus?
Decit hainele-nmuiate,
Tot mai bine e s-arate
Gol piciorul cit de sus".
Si fragmentul din poezia lui Eminescu
Si in Libanon vkut-am rAtAcite cAprioare,
Si pe lanuri secerate am vazut mindre fecioare,
Purtind pe-umerele albe auritul snop de griu
Alte vrind a trena apa cu picioarele lor goale,
Ridicari rusinoase si embind albele poale,
Turburind cu pulpe netezi t'ala limpedelui riu".

Probabil, cei doi poeti, care nu i-au putut cunogte aceste fragmente ale operei
lor, s-au alimentat din acelgi izvor : Vechiul Testament, trecut prin prelucrarea lui
Victor Hugo din La légende des siècles, dar románizat integral de CoOuc.
ldealul de libert4i ca trás'aturá fundamentará a endirii poetice, apare la CoOuc
Tna In perioada Inceputurilor col'áre0. Ea este prezent5 i In anii de la Sibiu.
intr-o poezie, Hora, ideea revoltei i-a luptei rasare In timpul vTrtejului horei
de la o nuntä cu mireasd frumoasá

Vezi, asa te vreau, bAietel


Fetelor, sdriti si voi.
Uite-1, ml-ntre patru fete 1
Ciudl, zici ? De ce sA-mi fie,
CiudA-mi e pe lume mie
Numai pe ciocoi". 791

www.dacoromanica.ro
Idealul de libertate are la Cosbuc un dublu tel : libertatea national-a cu rea-
lizarea unitdtii politice a tuturor romdnilor si idealul de dreptate sociald desfi-
intarea exploatdrii tardnimii de cdtre ciocoi si boieri. Ambelor idealuri IncrIn-
gaturi gemene, inseparabile, ale unui ideal mai larg le-a dat Cosbuc expresie
In cTteva din cele mai reprezentative poezii ale sale. Nicolae lorga sesizase tocmai
prezenta acestui ideal de luptator In opera lui Cosbuc atunci cInd afirmase cd
poetul era un spirit grdniceresc, luptkor, provocant, sfiddtor, un spirit brusc si
bdtdios si asa a ramas pInd la stir-sit" 16. in poezia sa patrioticd si sociald Cosbuc este
condus de un principiu propriu : In diferite etape ale istoriei noastre, el se asazd
totdeauna de partea pdmIntenilor, a dacilor cTnd acestia au fost supusi de romani
sau a romdnilor, dupd constituirea acestora ca popor. Cosbuc condamnd agre-
siunea si atacul la libertate, indiferent din ce parte si cu ce scopuri s-ar produce.
intr-o epoca In care se exagera originea noastrd nobild romana, Cosbuc Ti condamnd
pe romani cu vehemerqd, elogiind vitejia apdratorilor pärnIntului strábun a dacilor.
Doua poezii sInt ilustrative p2ntru teza lui Cosbuc : Decebal catrii popor
crntec barbar. Nu s-a scris In Tntreaga literatura romdna o poezie plind de atTta dem-
nitate autohtond, de bärbdtie si curaj In fata dusmanilor romani ai dacilor cum este
Decebal ceitre popor. Discursul lui Decebal, de o superbd inutä, rezumd In el o In-
treagd filozofie de viatd, pe care Cosbuc o actualizeazd tocmai In acea vreme (1896),
cInd romdnii transilvdneni erau mai oprimati si mai lipsiti de drepturi si libertati.
Este vorba de apdrarea, cu once sacrificiu, a pämTntului strdbun, chiar Tmpotriva
unor dusmani redutabili. intrebarea pe care o pune Decebal

Ei sint romani ;i ce mai sint ?"

primeste rdspunsul imediat si categoric, de o fortd care este identicd aceleia din
Noi vrem pam'int !

Nu ei, ci de-ar veni cel Writ,


Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am Intreba : ce vor ?
Si nu le-am da nici lor pämint,
Cad ei au cerul lor 1"

Decebal condamnd Iasitatea, murmurul, plTnsetul, frica si pe cei vTnduti. in fata


mortii, dacii nu trebuie sa tresard. Strofa urmdtoare ridicd curajul In fata mortil
la propolii universale

lar a tdcea i laii tiu


Toti mortii tac 1 Dar cine-i viu
SA ridA I Bunii rid ;i cad !
SA 6:fern, dar, viteaz räsad,
SA fie-un hohotit ;i-un chiu
Din ceruri pina-n iad !"

792 16 !stork] literoturii rom6ne0. Introducere sintetic6, p. 198.

www.dacoromanica.ro
Violenn maxima, de perspective distrugkoare, apocaliptice, o exprima Cosbuc
In cealaltd poezie a sa, In care condamnd pe cuceritorii romani si le aruncd In fan
dispretul si ura care va distruge, ca un uragan dezrántuit, mdturind totul In calea
lui. Poezia, intitulan Un antec barbar, dei vorbeste despre romani, vizeazd, In
realitate, starea romdnilor din Transilvania, tocmai atunci (1893) Tncercati si umiliti
vinduti In procesul Memorandului. Ameninnrea este nimicitoare

Din lstru vom face piriu,


Sa-1 umpli, romane, cu singe,
Cu lacrimi pe care le-or plinge
Nfevestele neamului tau 1"

De la daci la epoca contemporand, Cosbuc s-a oprit la citeva din momentele


de rdscruce ale istoriei poporului roman : Moartea lui Gelu, Cu unele ecouri din
Grenadirii lui Heine, Carol Robert, Mihai Viteazul In Pasa Hasan, Ex ossibus ultor I
Cu crdisorul Horia, anul 1821 In Oltenii lui Tudor, dar mai deosebit rdzboiul de nea-
tirnare de la 1877, cdruia i-a inchinat citeva poezii In care se cintd eroismul si
spiritul de sacrificiu al tdranilor deveniti dorobanti : Povestea caprarului, Dorobantul,
O scrisoare de la Muselin-Selo. In Fragment epic grit evocate figurile celor mai de seamd
domnitori romdni : Mircea, Mihai, Stefan etc. Se mai pot cita Podul lui Traian, Golia
Mortul de la Putna. In zugrávirea rdzboaielor, cu deosebire a celui de la
1877, Cosbuc nu ocoleste laturile grele, Infringerile, mizeria ; o viziune caldd, urna-
nistd, inazeste si contopeste totul. Un puternic elan patriotic Insufleteste pe
luptatori. Pe alocuri seface simtino anumin evocare ce poate fi acuzatd de conven-
tionalism. Sint si versuri facile, penibile chiar In unele locuri. Nu totdeauna Cos-
buc a stiut sd lucreze suficient asupra versurilor, ceea ce afecteazd calitatea lor In
aceastd categorie de poezii patriotice. Cosbuc n-a cunoscut inn rdzboiul decit din
càrçisi Inca de la Ndsdud, unde doi profesori ai sdi publica un masiv volum Res-
belt)/ orientale ilustrat.
Participarea sa activd la cele mai importante evenimente contemporane : rds-
coalele tdrdnesti, procesul Memorandului, se oglindeste In cIteva din cele mai rezis-
tente poezii ale sale patriotice. Procesul Memorandului, tinut la Cluj In 1893-1894,
II are pe Cosbuc de militant activ /n oppressores, scrisd la Bucuresti, este trimisd
In Transilvania, multiplican pe foi volante la Nisdud si rdspindin printre memo-
randisti. Este o chemare hotdrin la lupta Impotriva oprimatorilor, de puterea
Unui cIntec barbar ; o urd acumulan de veacuri se transformä In energii gata sd
distrugd totul, Intr-o actiune excelent motivan

Tu te plingi a mild nu-i?


Mai a;tepIi tu mila lui ?
Haina el /i-o ia din cui,
Pinea de pe masa.

Casa ta, ;i ei stapini


PrindeIi ce NA cade-n mini,
la mir, romani,
CA-i la voi acasd".
793

www.dacoromanica.ro
In continuare, poezia dezvolta argumentele care justifica lupta. Romanii nu mai
vor sa fie kV, nu mai suporta umilirea. Chemarea la luptaare ceva din conceptia
asupra morii din Decebal diva popor. Lupta e generala, antrenind toate for-
/ele oprimate Intr-un valer distrugator, caland peste zei, peste tot, pentru a do-
b?ndi libertatea. Aceasta lipsä de once dumnezeu In momentele grele ale luptei
(ca i In Decebal cdtrei popor, In Noi vrem peimint ! ), pare a fi una din trasaturile
primare ale structurii suflete0 a lui CoOuc, pe care Caragiale TI considera, Intr-o
scrisoare catre Delavrancea, un om fart nici un Dumnezeu". Acest ateism ar
putea fi numit un fel de primitivism al for/elor dezlärquite ale poporului roman
In lupta sa pentru libertate, ajuns la convingerea cà nimic nu-I mai poate ajuta,
nici zeul caruia i se Trichina, §i care e departe, undeva In lumea irealului, iar
dumanii i raul, aproape. Este aici un apel la foriele proprii In lupta decisiva care se
anun/a. Tocmai renuntarea la once dumnezei, detronarea acestora, arata uriaele
energii care se dezlarquie nimicitoare. Nu Intimplator CoOuc a wzat In fruntea
poeziei un motto biblic : Fericit va fi cine va lua copiii lor din faa i va zdrobi
capul lor de pietrele drumului" (Psalm 123). In oppressores este expresia artistica
a unei activit4i politice directe a poetului. CoOuc era In relaIii cu memorand4tii
(cumnatul sau, preotul Constantin Pop, fusese Inchis la Cluj, In 1894, lar poetul
trimite sa-1 cerceteze In Inchisoare pe prietenul sau, publicistul Ion Rusu-$irianul).
Aceasta activitate concreta (oglindita i In paginile Vetrei) o continua CoOuc i dupa
1894, pIna In ultimele clipe ale vie/ii sale. Nu numai atIt : Viata romdneascd publica,
In 1920(1 martie) o alta poezie a lui CoOuc, intitulatd In oppressores, cu specificarea
a e inedita. E, Intr-adevar, o alta poezie, un fel de sinteza a cloud poezii : Tricolorul
§i In oppressores din 1893. CoOuc îi prelungqte astfel dupa moarte o activitate
statornica. Poetul fusese In legaturi strinse cu memorand4tii : coresponden/a,
Tridemnuri la unirea for/elor Trivräjbite ; o fotografie ni-I arata, cu mantia sa larga,
alaturi de Vasile Lucaci §i aIçi memorandi§ti ; dealtfel, Inca In 1892, îi dedicase
Pärintelui Vasile Lucaciu o poezie publican* In Tribuna. in aceea0 familie cu In oppres-
sores se Inscriu Inca : Morti pentru cine?, Graiul neamului, Dundrea i Oltul, Pentru
libertate. Scrisa in 1903, Pentru libertate continua pe In oppressores, exprimInd dem-
nitatea, forla cresancla a celor care lupta pentru libertate, increderea nestramu-
tan In biruinta care se apropie ; poezia prelungete mandatul luptei In genera/Hie
urmatoare, poetul fiind convins ca-i multa via/a §i In noi, §i-n cei ce vin". $uie-
rul de bici care bate Far' de mild oameni goi" se va converti In Ont al lui Tir-
teu", lar lan/u1 care strInge va putea deveni spa& Invocarea lui Tirteu 4i are sem-
nificatia ei : acest poet grec, cu aspect hidos, a fost autorul unor poezii razboi-
nice de mare forta, a unor cIntece care i-au Tnsufle/it pe spartani, conducIndu-i la
victorie In razboiul cu Messenia.
Dar, dintre poeziile In care CoOuc &in lupta poporului pentru libertate
In acest caz pentru libertate sociala i na/ionala cea mai cunoscuta, care I-a tre-
cut pe autor chiar atunci peste hotarele patriei, este fulminantul poem revolu/ionar
Noi vrem pämint I Dincolo de discu/iile referitoare la geneza acestui poem (o cala-
torie In trenul de Moldova, o excursie cu Vlahu/d etc.), la baza lui Noi vrem peimTnt I
stau framTntarile tárane§ti din anii In care CoOuc abia se stabilise la BucureTti. Prin
glasul poetului rabufneau rranii adunate de veacuri In genera/iile de Iarani din care
s-au desprins acei curajo0 strarno0 iobagi ai lui, ura i suferin/ele taranimii exploa-
tate de boieri i ciocoi. Poetul nu face detit sa concentreze secole de mizerie i sa
794 le pund In gura unui propagandist Iaran, caruia i se asociaza apoi toata pränimea,

www.dacoromanica.ro
condamnInd, Intr-un glas, cu o vehementd nemaiIntIlnitd In lirica romand de p'ind
atunci, pe exploatatori §i oprimatori ; pentru cd nu e vorba numai de exploatarea
economicd a tdránimii, ci i de vdcluvirea ei de cele mai elementare drepturi la o
viata* umand. Este vorba de reducerea ei la treapta animalelor de la jug. Rechizi-
toriul pe care-I prezintd tdranii din Noi vrem peimInt I este fdrd de apel, argumentele
sInt atît de categorice Intit, In acest ultim ceas al rdbddrii, and singura ratiune care-i
mai sustine este lupta, ei, cre§tinii, se vor prinde de piept cu Dumnezeu, cu Hristos,
ca §i dacii lui Decebal. Motivatia este desf4uratd gradat, cresdnd, odatd cu pie-
sele ei, i tensiunea dramaticd a poemului. Aici dà Cc4Duc una din cele mai fru-
moase definitii ale patriotismului
Famintul nostru-i scump si sfint
Ca el ni-e leagän i mormint
Cu singe cald I-am apdrat,
$i cite ape I-au udat
Sint numai lacrimi ce-am värsat
Noi vrem parnint I"

Dar rdbdarea §i puterea de tolerantd i de Incredere Intr-o Indreptare a lucru-


rilor, intr-o lume a dreptdtii, s-au spulberat : singura solutie este lupta, justificatd
In sdlbSticia ei, Intr-o dezldrituire de forte care nu mai crutd §i nu mai respectd
nimic, Intr-o perspectivd Infricodtoare (ca i Intr-un antec babar)
Si nu dea Dumnezeu cel sfint
Sa vrem noi singe, nu parnint 1
C?nd nu vom mai putea rabda,
C?nd foamea ne va räscula,
Hristosi sä fi/i, nu yeti scdpa
Nici in mormint I"

Este aici, In Noi vrem pämînt, o motivare a crezului poetic al lui George CoOuc,
formulat in Poetul : Tu, focul, dar Vintul ce-aprinde sint eu" ; In 1907, Noi
vrem pi/mint! a fost un asemenea foc, care, rdspIndit In foi volante printre tdranii
rdsculati, a contribuit la mobilizarea fortelor la luptd Impotriva exploatdrii. Se
§tie cá s-a cerut arestarea periculosului agitator Cc#uc. intr-o Insemnare manuscrisd
pdstratá la Biblioteca Academiei din BucureTti (Fondul Cc#uc, Mapa VIII) poetul
îi Intdrete pozitia pe care o exprimase In poezia Noi vrem pdmInt I Tati am fost
învinuii titeodatd de socialism primejdios. Am fost i eu, §i sTnt vrednic de Invi-
nuire. Am scris odatd, mai scrie, dacd nu fi scris, cIntecul Noi vrem
parnint!... Unii, atunci, i acum, au declarat a au dreptul sa md bad, iar acum,
ca §i atunci, am datoria sà le primesc bdtaia". Este exprimatà, In aceastd märtu-
risire, i consecventa atitudinii bdtdioase a lui CoOuc, agresive, la care se referea
lorga. in 1907, unii comentatori strdini (de la ziarele din Budapesta) au definit poe-
zia Noi vrem plämlnt !, i foarte just : marseillaisa romdnd". Ea a purtat numele
lui Cc#uc §i spiritul romdnesc protestatar, revolutionar, In Franta, Spania, America
Latina', chiar Indatd dupd publicarea ei In romaneTte. O melodie i-a ajutat
pe români s-o tinte ca un cIntec de luptd asemdndtor cu Reisunetul lui Andrei Mure-
pnu. Dealtfel, chiar In timpul lui 1907, Cc#uc scrie Inca cloud poezii cu continut
critic : Pämintul uitärii i Parabola semänätorului. 795

www.dacoromanica.ro
Cosbuc a scris si o poezie-sintezd, care adund la un loc nu numai direc/iile
revolu/ionare, active, ale liricii sale, ci si baladele, idilele, pastelurile, poezia de
evocare istoricd, substratul folcloric, poezia pentru copii ; este vorba de Doina,,
cam din aceeasi vreme cu In oppressores, Noi vrem peim7nt I, Lupta vietii, Pagi Hassan,
publicatd in Vatra la Inceputul anului 1895. In Doina sInt concentrate, In esen/a
lor, armoniile delicate sau bärbdtesti, istoria Intreagd a poporului roman, cu bucu-
riile si durerile, cu biruintele si speran/ele sale, cu credin/ele si idealurile sale, cu
iubirea si ura sa. antare a cIntdrilor neamului romanesc, cum a fost uneori cali-
ficatd, doina exprima artistic veacuri de luna si grava* frdmIntare a unui popor
cu o structurd sufleteascd din cele mai complexe, cu uluitor de bogate resurse ar-
tistice, trecut prin grele Incercari de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Doina are
func/ia unui tonifiant artistic Tri via/a poporului roman, aceea a unui redresor de
energii Incercate din greu

"Copilo, tu esti gata Noi plingem toti, si-amarul


De-a pururea sa plingi 1 Mai dulce ni-e asa.
Si cind esti trista, Doino, Si toate pring cu tine,
Tu inima ni-o fringi. $i toate te-mteleg,
Dar nu stiu cum, e bine Ca-n versul tau cel jalnic
Cind plIngi, ca-n urma ta Vorbeste-un neam intreg".

Doina este pretutindeni In via/a poporului : In iubirea fetelor, In via/a de ostas


a fläcäilor, In ampurile pline de oameni, bdtrTni si tineri, care Aduna fInu-n sto-
guri / Si snopi din spice fac", In tovardsia ciobanului, aldturi de romanul care ard" /
Sldbit de-amar si frInt", In credincioasa frd/ie cu haiducii din codru, pierdutd In
timpuri rara' de margine si-n legencld. Doina Trisemneazd Insäsi expresia permanen/ei
fiin/ei neamului, graiul strdmosesc, sufletul capabil de fine sensibilizdri si trdiri artis-
tice. Ea este cintecul sfint care aduna In el toate litaniile sufletului colectiv al po-
porului roman. In ciuda finalului trist, Domo lui Cosbuc are o funqie mobilizatoare.
Tocmai ultima strofd pare a fi o variantd melodicd a poeziei Graiul neamului, cele
doud poezii aducInd Impreund textul si melodia, graiul strdbun si cIntecele lui, Intro
partitura' unicd. Doino lui Cosbuc este un manifest de luptd na/ionalä si socialà. Melc-
dia ei este variatd, cu treceri de la game minore la game majore, sub semnul ace-
leiasi chei de pe portativ : statornicia si Tricrederea In zorii unei vie/i mai bune.
Cosbuc a reusit sä sublinieze esen/a sufletului colectiv al na/iunii, tinere/ea acestui
suflet, prospe-timea si fine/ea, vigoarea si bdrbd/ia, gingäsia, dar si pornirea päti-
masa. Un fior cald, de rugdciune, al carel Dumnezeu este Insusi Cintecul doinei,
strdbate cu statornicie poezia de la un capdt la altul. Personifiand doina In chipul
unei copile, Cosbuc a vrut sä sugereze mai ales tinere/ea ei, mlddierea, Trifiordrile
si tulburdrile antecului de dragoste, ale celui de Instrdinare, ale celui de luptd, ale
celui de leagdn. Pentru cd In Doina ne TritImpind si antecul de leagän, deci perspec-
tiva continuitd/ii poporului, germenul care creste si duce mai departe un mesa}
istoric : Doina de leagän este astfel inclusa In rindul celorlalte motive
and pringe-n sahaidac
Te duci si-1 joci pe brge,
Si-1 culci apoi pe sin,
Si-i cinti s-adoarrna-n umbra
796 Capitelor de fin".

www.dacoromanica.ro
Aceastd idee este dezvoltatd apoi In poezia Ung5 leageln (1903), In care cinte-
cul mamei tdrance contine si elemente de magie populard si anumite credinte, izvo-
rind din cele mai bune dorinte materne (flori care pot feri pruncul de deochi, ursi-
toare etc.). in duioasa si grijulia alintare a copilului, mama-I vede crescInd mare
devenind tdran voinic, trecInd prin toate fazele iniçierii In activitdtile agricole,
pentru a se Tricadra, traditional, aldturi de tan] sdu, In ritmul muncii. in dragostea
ei, mama-si vede baiatul flacau gata de Insuratoare si se endeste la alegerea
unei nurori.
Pentru copii, Cosbuc a scris mai multe poezii, unele slabe ca realizare artistica
si ca forta a sentimentului (multe, risipite In manuale scolare la care a colaborat
poetul), dar cIteva de o mare viabilitate, marturisind, din partea poetului, sensi-
bilitate, Intelegere surprinzatoare, In contrast cu vehementa din poeziile de evo-
care istorica sau de revolta socialä. G. Calinescu observa cd George Cosbuc este
creatorul la noi al poeziei pentru copii" (Op. cit., p. 519). Dintre aceste poezii sTnt
cunoscute si citate : Vestitorii primdverii, Concertul primäverii, Nuntel In codru, lama
pe ulitei, antec/ A venit un lup din crIng" /, Povestea este/or, fuceiriile celui cuminte,
Cetatea NeamOlui. intr-un grupaj tematic interesant au apdrut, Intr-o plachetd fdrd
indicarea lui Cosbuc ca autor (dar manuscrisul original de la Biblioteca Academiei
din Bucuresti II atestd pe Cosbuc), un numär de doudzeci de poezii cuprinse sub
titlul Cartea celor doi zbIrli;i si-a mai multar aIçi pIrliV In genul celebrei lucran i a
poetului-pictor german, Wilhelm Busch, intitulatd Max und Moritz). in aceastd
plachetd de micro-fabule cu scop evident educativ, o multime de poezioare pentru
copii a scris si inclus Cosbuc In manuscrisele scolare pe care le-a redactat (In cola-
borare) : antec de primävard, Cucul, antec de searel, Peiianjenui si melcul, Pdianjenul
si musca, Plugarul, Dmplarul, VInatorul, Trenul, Vine ploaia, Orasul verde, ¡orna etc.
In asemenea poezii, precum si In prozele scurte pentru cei mici, Cosbuc procedeazd
ca si Ion Creangd. Tsi retrdia propria sa copildrie, la care se reIntorcea, cu stdruintd,
de pe drumurile aspre ale vietii sale, ca spre un liman al unei fericiri de paradis
rustic pierdut. intr-una din poeziile sale, antec, se adreseaza copiilor de Virsta
prescolara

A venit un lup din cring


$i-alerga prin sat sd fure
$i sa duca In pddure
Pe copiii care plIng.
$i-a venit la noi la poartd
Si-am iesit eu c-o nuia :
cc Lup fldmInd cu trei cojoace,
Hai la neica a te joace».
Eu chemam pe lup incoace.
El fugea-ncotro vedea".

Dar poeziile pentru copii scrise de Cosbuc se adreseaza tuturor vIrstelor, nu


numai celor pentru care par a fi scrise exclusiv, ci si maturilor care pot sa-si re-
trdiascd propria copildrie. O poezie cum e, de exemplu, lama pe tilitcl, evocInd
o zi frumoar.a de iarnd rurald, cu lumea gäldgioasd a copiilor porniti pe sotii,
luptIndu-se cu sdniusul, cu frigul, poate fi tot asa de bine adresatd si oamenilor maturi,
care au trait asemenea momente de fericire pura In copildria lor, copildrie pe care 797

www.dacoromanica.ro
o asemenea poezie o readuce parca aievea In fata ochilor. Este un pastel de iarnd
care descrie clipa de fericire ingenua, cu beatitudine care se realizeazd prin crteva
scene obisnuite dar pline de viatd, de jovialitate, de umor sdndtos, reconfortant.
Dintre poeziile care evoca momente ale copildriei, adresIndu-se ata copiilor,
ca si, mai ales, oamenilor mari, cea mai ilustrativa' este, ata prin continutul crt si
prin forma ei, Dupd furtund. Este un luminos pastel estival, zugrdvind natura In
timpul si dupd trecerea unei furtuni, o natura purificatd, reIntineritd, plind de o
noud si proaspdfd viatd. Dupd ce poetul descrie furtuna, cu detalii desprinse din
natura si din sat, Intr-o maniera plind de dinamism, trece la prezentarea luminilor
care scaldd din nou totul, IncepInd cu o exclamatie admirativa' Crt de frumos
e pe lunci, si crt de frumoasd pdclureal " in aceastd frumusete, se Incadreazd plan-
tele, florile, pdsdrile, Intr-o armonie de culori si de ciripituri, reintrind In viata lor
normald, rdsturnatd de trecerea furtunii. Pastelul este din cele mai frumoase In
literatura romdnd, ca descriere, ca sensibilitate

Soarele scapdt-acum, iar roata-i s-ascunde sub culme.


VIntul alene cIntInd deasupra pädurii, prin vIrfuri
Spune trAite povesti din lumile-albastre-ale
Bate din aripi domol, facIndu-si culcusul In ramuri.
Colo si colo pe deal, cu coase pe umär, fldclii
Vin de pe multe poteci, cu chiot se-ntImpinA-n cale..."

Apar Insd si copiii, ca un simbol al vietii, al biruintei, Intr-o confruntare, In


final, cu poetul In sens mai larg cu oamenii integrati din greu In lupta
(se poate acuza si un sentiment de tristete al desrdacinatului)

Sufletu-mi tremura-n piept, uitIndu-rnd vesel la clinsii 1


Nouä, pe-adincuri de m'ad, In luptd cu valuri i vinturi,
Cine-ar putea sd ne dea, ce bine-ntr-atlia de mare
Glorii, putere si-averi, orictte-s dorite de oameni
Veseli de-aceasta sd fim, ca dînii cu cuibul ce-aflarä I"

Exista In opera lui George Cosbuc o categorie, foarte bine reprezentatd, de


poezii care prelucreazd, adapteazd sau localizeazi unele izvoare strdine. Aceastä
categorie, mai bogan' In cea dintîi culegere, Balade i ¡dije (1895), a iscat, prin con-
deiul cenusiului poet Grigori N. Lazu, procesul [iterar" Cosbuc. Problema nu este
lipsitä de interes pentru istoria 'iterará, In general, si pentru a definí profilul artis-
tic al lui Cosbuc cu o trdsdturd noud, pentru a restabili un adevdr In leglturd cu
formatia sa intelectuald, cdrturdreascd, adicd In legdturd cu cultura sa. Cosbuc, asa
cum o dovedeste biblioteca sa, a fost stdpIn pe o foarte larga si cuprinzdtoare cul-
tura !iterara, istoricd, lingvisticd, dobInditd nu numai In studiile sale gimnaziale
sau universitare, ci si, mai sustinut, In studiul temeinic, deloc pe apucate", al
unui nurndr mare si reprezentativ de cdrti, majoritatea In limba germana, dar si
In latina', greacd, italianä, francezd. Profunzimea lecturilor o atestd si numeroasele
sublinieri, adnotári critice fdcute direct pe paginile citite, cu trimiteri si referiri
bogate la diferite alte chestiuni, Intr-o dialecticd filozoficd. Cele crteva sute de cdrti
798 pdstrate din biblioteca lui Cosbuc la Biblioteca Academiei din Bucuresti, la Muzeul

www.dacoromanica.ro
din NIAsaud sau la Casa memoriald din satul natal al poetului, fac dovada incontes-
tabild a temeiniciei cu care poetul citea si urmarea diferite chestiuni literare, filo-
logice etc. Au fost scoase la lumina multe dar nu toate aceste adnotari si comen-
tarii, care constituie, ele Tnsele, un bogat fond de manuscrise cosbuciene, si de carti
din biblioteca poetului, reflectInd gIndirea lui 17. Era un lucru clt se poate de firesc
ca lecturile bogate si atente sd lase amprenta lor asupra creatiei poetului. Cosbuc
a reIinut motive, ¡dei, atitudini din literaturile lumii si acest fapt nu i se poate
imputa. Este, dimpotrivd, un merit deosebit al poetului. AfirmaTia lui Goethe :
E drept ca ne nastem cu unele capacitan, dar rezolvarea noastrd o datoram influ-
entei a mii si mii de elemente, din care ne Insusim tot ce putem si tot ce e pe masura
noastrd" 18.
Setos de cunoastere, fire retrasa, tacutd, Cosbuc gasea In lumea carnlor sub-
starga necesard Tntregirii profilului sdu autohton, romanesc. Cu mici excel:4H, ceea
ce a preluat Cosbuc de la literaturile lumii satisfacea unele cerinTe ale epocii con-
temporane cu poetul, unele experierge necesare si fructuoase pentru poezia romana.
Din acest punct de vedere Cosbuc, care a fost si un mare traducator, a retinut
In opera sa elemente culese din vechea literatura hindusa, din cea persand, arabd,
ebraicd, greaca, latina si, din epocile mai apropiate, din literatura germana cu
deosebi re.
Au fost puse In circulaTie poezii numeroase, pentru a se Tncerca fie diminuarea
meritelor lui Cosbuc, fie pentru a releva circul4a de motive straine In operaaces-
tuia. Din largile experierge ale literaturilor lumii, Cosbuc a reTinut cTteva motive
din poezia veche a Indiei (a carel literaturd o cunoscuse foarte bine si din care
tractusese opere reprezentative), Tngemanate, uneori, cu motive persane, In poeziile
Puntea lui Rumi (In care India si vechea Persie Isi dau IntIlniri cu unele elemente),
Fatma, Hafis, povestiri orientale (un ciclu format din Ceilugärul, Gresala patriarhului,
Bogatul din Siria si Scrisoarea lui Firdusi ceitre sahul Mahmud, aceasta din urmd mult
comentata pentru corginutul ei antimonarhic, mai ales), Moartea lui Fulger (cu
prezenta unor ecouri din Cartea regilor a lui Firdusi). Cosbuc Ti avea familiari pe
Kalidassa, Firdusi, Hafis, Bahtrihari, Amaru (acesta pus In discuIie In leg-turd cu
poezia lui Cosbuc Fragment, In care se IntIlneste motivul lacrimilor, prezent si la
Eminescu, In Venere si Madonei). De la poeni persani, chiar dacd si prin experierga
lui Platen, a Tnvatat Cosbuc s'a scrie gazeluri. Din literatura araba, Cosbuc a pre-
lucrat mai puTin (Arabii si dracul), ca si din cea veche ebraica (Sulamita), atestInd
intermediul lui Rückert. De la vechii greci, In afara influergei lui Anacreon si a
idilistilor, vizibile prezerge se gäsesc In : Andromahe, Poet si critic, $trengarii de pe
Cynthus, Atletul din Argos. Din vechile literaturi, mai trebuie sa fie citate poeziile
Leii de piatrei si Pentru tron (de fapt, cloud traducen i dupd versiuni germane), Legenda
trandafirilor (indiana), Un glas din adincul templului (indiana), cIteva poezii inspirate
din Noul testament, cu unele interpretan i persane (Isus si lumea, ¡sus la impeiratul,
Trandafirii lui 'sus, Minciuna crestinilor, Armingenii, aceasta din urmd cuprinzInd
si credirge romane sau romanesti, legate de 1 mai, ziva primaverii).

17 AI. Duw, Biblioteca lui George Cosbuc. Date privitoare la lecturasi cultura poetului, in Studii
;i cercetäri de bibliologie, Ill, 1960, p. 181-207 ; Gavril Scridon, Ecouri ¡iterare universale in poezia
lui Cosbuc, Bucuresti, 1970.
ls Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe In ultimii ani al vigii sale, in romIneste de
Lazdr lliescu, prezentare de Al. Dima, Bucuresti, 1965, p. 291. 799

www.dacoromanica.ro
Din literatura latina, pe ring multe prezente in poezia lui CoOuc, risipite,
ca i cele greceTti sau orientale, se retine Profetie iar din istoria Italiei : Roca di
Manebra (scrisa de poet In Italia, In 1902), Regina ostrogotilor, Paul de Nola. Din lite-
raturile moderne europene sau din legende ale popoarelor europene, la CoOuc
se gäsesc prelucrari i adaptan i In poeziile : lnima mamei (dupa o balada franceza
prelucrata de Jean Richepin i tradusa de Corneliu Moldovanu) Rugämintea din urmä
(dupa Lermontov, prin intermediul traducerii lui Bodenstedt), Trei, Doamne, si
toti trei (dupd poetul bavarez Karl Steiler), Nedumerire (dui:A Adolf Strachwitz),
El-Zorab (tot dupa Strachwitz, din Per/e der Waste), Romantd (dupa Verrathene Liebe
a lui Adalbert von Chamisso, motivul amorului pierdut, preluat de catre poetul
german de origine franceza din greaca moderna), in spital (dura Feldspitalezu Verona,
de Hermann Gilm), Concertul primdverii (dupa Waldkonzert, de Dieffenbach), De
ceo din urmd datd. Spanio/ete (dupa poetul spaniol Gustav Adolfo Becquer, cunoscut
de CoOuc din traducen i germane, In biblioteca lui se gasete cartea Spanische
Lieder). Din literatura de limba engleza, CoOuc a adaptat Toti sfintii, o excelenta
localizare a poeziei americanului Longfellow, Witlaf's Trinkhorn. Anecdota Lordul
lohn este tot de origine engleza.
In toate aceste poezii de inspiratie straina atIt de variata, Insa, CoOuc i-a
pus puternic amprenta personalitätii sale artistice, a creat a dezvoltat In sensul
i

structurii sale. Nicolae lorga afirma ca, la CoOuc, In cele mai multe cazuri, nu este
vorba numai de o traducere, ci de mai mult cleat o prelucrare chiar, e o topire
mud a fondului, turnat apoi In alte forme, superioare adesea" intr-adevar, cele
mai multe adaptan i sau prelucrari ale lui Co0u.: dep4esc modelele straine, atIt
prin plusul de continut, de idee i sensibilitatd sau sentiment, tit i prin realizarea
artistica. Urmarireacomparativa a diferitelor surse fata de ceea ce a realizat CoOuc
sustine din plin aceasta afirmatie. Exemple tipice, din cele mai multe, sTnt El-Zorab,
Inima mamei, Toti Sfintii, Rugdmintea din urmd, Trei, Doamne, qi toti trei, Scrisoarea
lui Firdusi Cdtre ahiil Mahmud. Personalitatea poetului se subliniaza mai pregnant
tocmai In asemenea poezii, pe care le dezvolta din sTmbure strain, le adauga altoi
romanesc i le Innoiqte, prelungindu-le viata cu seva artistica nationala. Epoca In
care traiqte poetul, epoca marilor clasici, justifica i ea influentele, ap cum, de
altfel, asemenea procese gestative s-au produs i In cazul lui Mihai Eminescu.
Influentele strdine s-au produs la CoOuc paralel cu activitatea sa de traducator,
Inceputa Inca de pe bancile liceului. Aceasta activitate, deosebit de fecunda i valo-
roasà, a contribuit la raspIndirea In circuitul literaturii române a unor opere dintre
cele mai reprezentative ale literaturii universale. CoOuc a tradus mult i nu tot-
deauna cu suficienta selectie, mai ales In anii Inceputurilor sale. Se gäsesc, tocmai
de aceea, In lista poetilor din care a tradus CoOuc, i unele nume mai modeste,
alaturi de creatori geniali : Joseph Christian Zedlitz, Petöfi Sándor, Martin Opitz,
August Fr. Ernst Langbein, Emil de Schönaich-Carolath, Maria Ernest, Adalbert
von Chamisso, Ferdinand Freiligrath, August Gottfried Barger, Heinrich Heine,
Emanuel Geibel, Friedrich Schiller, Gaius Vallerius Catullus, Publius Vergilius Maro,
Camoes, Lord Byron, Anacreon, Dante, Homer, apoi din literatura sanscritä Kali-
dassa .a. ateva traducen i au fost publicate nu numai In diferite periodice, ci i In
volume separate : Aeneis (traducere In formele originale, BucureTti, 1896), pentru
care CoOuc a primit premiul Academiei Române), Mazepa, de Lord Byron (1896):

800 19 Poeziile d-lui Co.Ouc, In Familia, XXX, nr. 23, 5/17 iunie 1894.

www.dacoromanica.ro
Antologie sanscritei (1897); Sacontala lui Kalidassa (1897); Georgicele lui Vergiliu (1906) ;
Parmeno, de Terentiu Publiu Africanul (1908) ; Don Carlos, de Schiller (1910). Dupd
moartea lui Cosbuc au fost editate : Divina Comedie, de Dante Alighieri (In Ingri-
jirea lui Ramiro Ortiz si cu concursul poetilor Emanoil Bucuta si Perpessicius. In
anii 1924-1932, Intr-o editie excelentä) si Odiseeo lui Homer (edited de Stefan
Cazmir si luliu Sfetea, In cloud volume. In anul 1966).
Despre activitatea de traducdtor a lui Cosbuc s-au scris un mare numdr de
articole si studii. Opiniile sTnt favorabile, In general, cu unele mici obiectii de
detaliu. Cele mai multe studii s-au ocupat Insa cu Divina Comedie i pentru faptul ca
opera a fost publican dupd moartea traduatorului, si pentru ca era vorba de un
autor genial, care a constituit cea mai mistuitoare pasiune a lui Cosbuc. Contactul
lui Cosbuc cu Divina Comedie s-a realizat de timpuriu, cind a tradus nnai întîi i a
publicat antece din Infernul, dupä o versiune germana. Traducerea s-a transformat
apoi Intr-o pasiune ardentd, care I-a Indemnat pe Cosbuc sa Invete limba italiana
5i sd reia traducerea de pe un text original. Cosbuc a lucrat peste 20 de ani la
traducerea Divinei Comedii, Invinend greunti foarte mari, impuse de forma prozo-
dicä a acestei epopei (cdci Divina Comedie este, in fond, o epopee). Ramiro Ortiz
îi aminteste cum Cosbuc i-a märturisit ca nu s-a hotärît pentru tertind cleat dupd
ce a Incercat toate celelalte strofe : octava, versul alb si asa mai departe" 2o Exegetii
lui Cosbuc au recunoscut valoarea traducerii lui Cosbuc. Dintre acestia, poetul
Em. Bucuta, care a colaborat, cu Perpessicius, la completarea unor versuri lacunare
in manuscrisul pe care-I edita Ramiro Ortiz, scria urmdtoarele cuvinte cuprinfd-
toare si admirative : Cosbuc a fost fard mild fatd de noi. Mestesugul lui a vrut sa
fie al unui mozaicar ndimit sa schimbe cu altele pietrele unei opere de artd, la care,
ca la o icoand se ruga. Nu s-a endit sa prefacd, ci numai sA puna la loc, bucan
cu bucan. Se poate sd fie traducen i mai strdlucite si mai melodioase cleat a iesit
cea romdneascd a lui Cosbuc, dar ar fi greu sd se arate mai credincioasd si mai In
spiritul ei de obTrsie cleat a lui. Cine erteste nu cunoaste pe Dante, care nu e
nici el totdeauna trubaduresc" Elogios scriu despre traducerea Divinei Comedii
Ramiro Ortiz, Tudor Vianu, Al. Balaci. in ceea ce priveste traducerile din limba
cIt si din greacd, Cosbuc n-a avut nici o dificultate de limbä, fiind un exce-
ient cunosator al ambelor limbi. Traducerile din literaturile orientale au fost fdcute
dup. versiuni In limba germana.
Prin Intreaga sa activitate de traduator, Cosbuc s-a dovedit nu numai un poet
cult, ci si un creator de mare personalitate ; talentul sau a dat un examen mai
dificil declt In productiile originale, pentru ca a fost obligat sà supund un continut
1ntruchipat Intr-o forma strdind conditiilor, logicii particulare si modalitdtilor de
expresie artisticd ale limbii romdne, care tocmai prin asemenea eforturi la care a
obligat-o si-a Imbogätit propriile ei resurse si potente. $1 ca traduator, Cosbuc
a creat. S-au Trnbogdtit si formele prozodice, ritmica, ritmul, organizarea stroficd
a limbii poetice romdnesti.
Cosbuc a tradus si prozd : Rosa Hahemului, tradusä ca elev la Ndsäud, si mai
tIrziu scrieri de AI. Dumas, Quentralles, Emil Carol Franzos, Turgheniev, dar
5i scrieri stiintifice de John Locke si Emanuel Martig, ambele publicate dupd
moartea poetului.

20 Dante i CoOuc In M4carea literara, II, nr. 10. 17 ian., 1925.


ScIptilmina lui CoOuc, in Boabe de grit', III, nr. 34, 1932. 801
c. 173

www.dacoromanica.ro
Un compartment inca insuficient cunoscut si cercetat al operei lui Cosbuc
este acela al scrierilor In proza. Structural, Cosbuc nu agrea proza, nu-i placea,
in general. Nu avea nici talent epic, iar In poezia sa epicul este fie de provenierrta
populara, fie straink de cele mai multe ori un pretext pentru desfasurarea lirismului.
Cosbuc nici n-a avut pretentia de a scrie proza de rezistenIa ci, In cele mai multe
cazuri, a satisfacut unele comenzi social-politice, de culturalizare. Foarte multe
articole a publicat Cosbuc mai ales In paginile revistei pentru popor Albino, unele
adunate si In brosuri sau culegeri. Din numarul impresionant de articole, de proze
mai scurte sau mai lungi, Cosbuc a adunat In volume sau brosuri un numar destul
de mic. in 1887, la Caransebes, E. Hodos editeaza volumasul Versuri V prozd, in
care s'int incluse si cIteva texte dintre cele mai frumoase si revelatorii.
Exista, In proza lui Cosbuc, Citeva povestiri autobiografice, care evoca momente
ale copilariei de la Hordou sau de la Na'sa'ud, Cum trivaTei omul carte, Pe culmea
muntelui, Limbo nemteasca, Neaga, De ce te temi nu scapi, Pregatiri lo bacalaureat,
Hei, quale portentum 1 in unele, IntImplari evocate el-It pline de un umor sanatos,
juvenil, rezultind din ghidusii ale copiläriei, din feste jucate colegilor sau profesorilor.
Biografia poetului se contureaza cu date mai bogate, pentru ca povestirile relateazA
Intimplari autentice. Se cunoaste, de asemenea, climatul rustic de la Hordou sau
cel de la NAsaud, In care a copilarit Cosbuc sau In care si-a petrecut anii de ado-
lescent. in unele, limbajul e autentic taranesc. in cele care evoca momente din
viga de elev de la Nasaud, limbajul e ceva mai elevat, tematica si mediul soli-
citä un alt lexic, colorat cu termeni straini, latinesti In special. in asemenea poves-
ti ri, Cosbuc surprinde caractere si tipuri u mane, fie acela al incapalinatu I u i (In Neap),
fie acela al feciorului de bani gata, al donjuanului adolescent (De ce te temi nu scopi).
Autobiograficd este si povestirea Amicul meu din Torbole, consemrand clipe de feri-
cire cu totul particulark din popasul pe care I-a facut In vara anului 1902 la Riva,
pe Iarmul nordic al lacului Garda ; o plimbare nocturna', cu barca unui pescar
mucalit, pe apele lacului. in aceasta povestire, talentul descriptiv al poetului a
realizat Citeva imagini de bun plastician.
Scrierile de continut istoric ocupa un loc central In proza lui Cosbuc. Scriitorui
trateaza faptele istorice intr-o maniera quasi-beletristica. in Prefata la Rdzboiul nos-
tru pentru neatfrnare scriitorul Isi precizeazd punctul de vedere : Am ales numai
intimplarile de capetenie, si, Intrutit am cautat sa ma apropiu de chipul de pri-
cepere al multimii, m-am Indepartat de pretenIiile literare si de adevarul istoric
cel spus Cu prea mult cutremur si prea cu teama ca nu va fi exact Ora Intr-un
fir de par". AtIt aceasta carte eft si cealaltà, Povestea unei coroane de otel, i-au fost
comandate lui Cosbuc de catre ministrul Spiru Haret. Poetul le considera de fapt
o singura carte. Ele se intregesc una pe alta si trebuie privite ca o singura carte,
o poveste a redesteptarii noastre". Exista, In cele douà carti, pagini remarcabile,
scrise cu sentiment, evocàri de lupte si luptatori, descrieri reusite. Un sentiment
de mIndrie strabate paginile, de incredere In fortele natiunii, de fericire a romanii
au reusit sail tistige independenta prin lupta viteaza. Cosbuc scoate In evidenIal
cu deosebire eforturile si sacrificiile dorobarrtimii, ale Iaranilor, fart a uite si de
situatia celor ramasi acasà, In sate. Cosbuc a cunoscut rdzboiul numai din carli, din
documente. N-a trait razboiul si lipsa aceasta de experierrp directa, personalk
se resimte. Multe pagini se Incheaga greu, sint lipsite de nerv, au ceva convenVonal.
Materialul este redactat parca pentru a fi utilizat ca scenariu cinematografic :
802 tablouri privite din perspective diferite, cInd la TralIimi, Cind din mijlocul secventei

www.dacoromanica.ro
cu mi§cAri de oameni, cu stabilirea cadrului actiunilor. Un anumit umanitarism sta.
bileste optica prin care Co§buc priveste rOzboiul, ororile i mizeriile lui, ale Invin-
gdtorilor si ale Invinsilor ; turcii prizonieri sîntsi ei oameni care suferd, au un su-
flet si un trup chinuit. Uneori, Cosbuc introduce In textul povestirii comentarii
in care starea sufleteasa a luptdtorilor pregdtindu-se pentru confruntdri singeroase
este disecan cu multd Tritelegere. Toti se pregdteau de o cOldtorie lungd si prin
locuri strdine, al cdrei sfirsit numai Dumnezeu putea sd-I stie. Unii erau
cu inima strinsd, altii cintau doine jalnice de prin muntii tdrii lor i cu totii erau
dusi pe enduri. Cei ce impleteau nuielele ca sA fad fasine, para-si impleteau zilel
truditei vieti Intr-un singur mdnunchiu, pe care aveau azvirle mTine intr-un
pustiu de sari; turcesc, de vecii vecilor. lar altii, sdpind pe dealuri santul lor de add-
post, adicau sapele cu oftdturi si li se pdrea CO-si sapd mormintul lor, i gdndin-
du-se la trudele bdnuite ale zilei de mTine, le venea pared de pe acum sA se wze
in mormintul pe care-I sdpau i sa tragd pdmintul peste ei". Pe alocuri, se con-
statä un anumit patetism cu ecouri din Alecu Russo sau Nicolae BdIcescu. Din
Povestea unei coroane de ate!, cele doud capitole mai mari Oastea si Tara sInt cele
mai reusite, exceptind acele pasaje In care poetul elogiazd familia regald. Scene
din cele cloud lucrdri despre rázboiul de la 1877 se detaeazd In citeva poezii din
culegerea CIntece de vitepe.
intr-o atmosferd pasoptistO, Co§buc scrie o articied de educatie patriotia
intitulan Din Tara Basarabilor. Este o scurtd descriere geografia, urmdrind princi-
palii munti si principalele Hurl, ale Intregului pdmint romdnesc, ale tuturor pro-
vinciilor istorice locuite de romdni. Perspectiva primei secvente se deschide de pe
Negoiul : Drept deasupra locului de unde izvordste Arge§ul, frumosul riu pe ling
care s-a ardtat cele din-al semne de vian ale stdpinirii muntenesti, se Main, pe gra-
cia Ardealului, Neagoiul, cel mai 'Malt munte din nesfirsita multime de munti
intr-ale cdror vAi locuieste neamul romdnesc. El intrece Bucegii si Ciahldul i cu
negurosul sdu pisc std ca un urias care s-a ridicat In picioare si se uin de-a lungul
nrilor locuite de romdni, ca sd vadd roata pe ling sine neamul romdnesc de
pretutindeni".
Din acest punct central, poetul trece prin locuri istorice si evoca momente
cruciale ale istoriei poporului nostru. Stilul cärii, scrisd pentru popularizare si
educatie patriotia, are pe alocuri aldura si avintul unui Russo sau BdIcescu : Feri-
cin esti tu Oltenie, lard a Basarabilor, intre toate tdrile locuite de români I In
pdmintul tdu a azut din stejarul Romei cea mai sdnOtoasd ghindd si din aceasta
a ie0t stejarul Basarabilor..."
Amintind In treaat numeroasele povestiri scrise de CoOuc IDentru copii
publicate In manualele la care colabora (aproape patruzeci de mici texte), proza
de povestitor se Incheie.
Cosbuc a scris Insä citeva foarte interesante lucrdri, In care trateazd chestiuni
de istorie §i criticd literard, de orientare a literaturii contemporane lui. in Citeva
prefete la artile altora, prefete care i-au fost cerute de autori sau de editori,
(Povestiri din copileirie de Sergiu Cujbd, Spre primeivard de I. Costin, Suspine, poezii
populare, Cantice junesti de Nic. C. Velo, poet macedonean, Scrieri In versuri
prozei de Grigore Alexandrescu), CoOuc vorbeste fie despre situatia poeziei, mai
ales a celei pesimiste, fie despre literatura pentru copii, fie despre modul de creatie
§i de rdspindire a literaturil populare, fie despre unitatea culturalà a romAnilor de
pretutindeni, despre intdrirea prirt literatura a acestei uninti. Se adaugO la acest 803

www.dacoromanica.ro
sector al scrierilor lui Cosbuc si cele cIteva articole-program, scrise pentru revistele
pe care le-a condus poetul : Vorba de acasd (Vatra, coautori Slavici si Caragiale),
Primele vorbe (Sdmänätorul, coautor Al. VlahuTa), Unit! (Sämäneitorul), Un prim cuvint
(Viao literard). Poetul, pornind de la momentul literar dat, vorbeste despre necesi-
tatea continuarii traditiilor valoroase ale literaturii, despre orientarea scriitorilor
catre trecutul mareT si catre viaTa poporului 22. Alte articole literare menTionabile
sint : Ticuri ¡iterare unde Ti critica pe acei autori ce utilizeaza un lexic pe care
nu-I InTeleg nici ei ; Iscdliturile autorilor, La ce vIrstd au murit scriitorii nowi 1 ladul
lui Dante, Conceptia infernului In Divina Comedie", Dante i duplanii sal ¡iteran.
In ceea ce priveste scriitorii romani contemporani lui, Cosbuc scrie Amintiri despre
Caragiale i un articol polemic indreptat Impotriva lui Macedonski, Poetul de la
Birlad.
In citeva din aceste articole, Cosbuc aduce unele contributii teoretice, cu carac-
ter general, de orientare, de explicare a unor fenomene literare si culturale. Dar
ca teoretician, Cosbuc se releva cu deosebire in articolele si studiile In care trateaza
diverse probleme filologice, sau despre literatura populara. in aceste cloud categorii
largi, Cosbuc continua bunele traditii iluministe ale carturarilor coiïi arde/ene.
Problemele de limba discutate de Cosbuc se refera la vocabular, cu o bogatä
lista de expresii si zicatori explicate. 0 parte din aceste explicar au fost incluse
In culegerea Versuri i prozä din 1897, fiind grupate sub titlul din Vatra : Vorba dluia.
Cosbuc explica aceste zicatori Tinind searna atit de fapte de limba cit si, cu deose-
bire, de felul de viata al romanului.
Din aceeasi familie skit articolele Legea din bdtrini, Dracul In zicdtorile i pro-
verbele noastre, Cum Intelege romänul colorile, Cap, mina i nas, Stan i Bran, Latin,
Liftä, venetic, Ca Pillat in Crez", Douei vorbe (explicarea expresiilor Iapte de pasare" si
brinza de iepure"), Tablouri pdgine (explicarea expresiilor : a prinde pe Dumnezeu
de picior", dupä spatele lui Dumnezeu", a se prinde cu Dumnezeu de piept",
a da cu barda-n Dumnezeu", a-Ti pune Dumnezeu mina In cap"), Lucruri sfinte
(utilizarea cuvintului sfint" mai frecvent In lucruri care nu in de sfera religioasa
sfintul soare", sfinta luna"). Daub* vorbe românesti (expresiile sdrdcie lude" si
putred de bogat"), Tara popii Ion (a tral ca in Tara popii Ion").
In asemenea articole, Cosbuc aduce interpretdri filologice, mitologice si fapte
din legende si traditii. De domeniul lexicului in si explicarile unor cuvinte din pro-
pria sa poezie, cuvinte mai puTin obisnuite (explicarea fiindu-i ceruta poetului de
catre lingvistul H. Tiktin) : Glint, a nuli da rind, grai pe-ales, intrulpi, si/hui sil-
huetic. Aceste explicaTii se pastreaza Tntr-un manuscris de la Biblioteca Academiei
din Bucuresti!`lata cum explica poetul cuVintul Intrulpi intrulpi e o vorba facutä
de mine ; nu exista nicdiri. Am fácut-o ca sd am rima la vulpi si pulpi. Am ajuns
la ea de la exprimarea fete In trup, adica trupese ; am facut Inn pe intrup adjectiv
cu I la mijloc din nevoia rimei i apoi l-am declinat".

Cosbuc a scris citeva articole care trateaza chestiuni de gramatica româneasck


sau referitoare la limba noastra literara' si la istoria limbii române. Unele dezbat
probleme de lingvisticd generald. Nu toate au fost publicate de poet, titeva rami-
nind printre manuscrisele sale, pästrate la fondul de la Biblioteca Academiei. Cosbuc
avea o buna pregAtire filologica, formatd atTt In studii gimnaziale sau universitare,

" Cf. Sanda Odaie-Veri , G. Co;buc, redactor I indrurnator de reviste, In Limba i literatura,
804 Bucurqti, 1966, vol. XI, p. 19-46.

www.dacoromanica.ro
In studiu individual, pasionat. Biblioteca poetului contine lucran i de baza in
acest domeniu, semnate de filologi romani sau straini : B. P. Hasdeu, Frantz Bopp,
Adolf Stenzler, Ferdinand Antoine, Darmstedter, Peter Justus Andeer Pharer, Bra-
chet, Gerber, Blatz, Erdmann, Sievers, Winkler, Steinthal, Leist s.a., cuprintind
arie larga de probleme : lingvistica i filologie romand, romanisticd, indo-europe-
nistica, germanisticd, limbi orientale si arabe, lingvistica generald, istoria limbilor etc.
In Mara de Hasdeu, dintre romani Cosbuc cunostea scrierile filologice ale reprezen-
tantilor Scorn ardelene, ale lui Heliade-Radulescu, Laurian, Massim, Cihac, Zane,
Cipariu, Lambrior s.a. Cosbuc nu aduce contributii noi In dezbaterea unor probleme
generale, dar In chestiuni de gramatica, de limbd literará, Tsi exprima unele opinii
personale. Poetul cunostea foarte bine si limba romana literara i cea populard.
inclusiv dialectele si, cu deosebire, graiul din pdrtile Nasaudului si din Maramures.
Gindirea poetului-filolog se Incadreaza, In ce priveste conceptia despre limba literara,
Intr-o miscare mai larga, formata din scriitori si filologi. Dintre articolele care tra-
teazd problema limbii literare trebuie sd fie retinute : Pentru limbo româneascò,
Provincialismele scriitorilor nostri, Latin ori s/av, Glasul Sfintei Scripturi, artile biseri-
cesti, Literatura didacticii (publicate), precum si De" ori cu", O formulä solemn&
Des pre seircicia limbii rormane. Un plural de batjocurä (ramase In manuscris). Cosbuc
considera ca la baza limbii literare trebuie sa stea graiul viu al poporului : Poporul
acel balaur cu milioane de capete, care In chestiuni de limba nu gIndeste ci numai
simte, n-are creieri ci numai suflet si el e singur curia (tine minte asta I) care hota-
raste In suprema instanta" (Latin ori slay). Rolul scriitorilor este central In formarea
limbii literare, pentru ca : Scriitorul tine calea de mijloc, prin Tnsusi felul sau de
a fi, simte alaturi cu poporul (vorbesc de scriitorii buni, nu de once plevusca),
endeste alaturi de carturar. Deci el corecteazd si pe carturar si pe popor ; rafi-
neaza simtul poporului si tine In friu speculatiile carturarului" (Ibid.). Noua scri-
itorilor ne ramIne cioplirea materialului brut pe care ni-I da pranimea. Ea ne
aduce blocul de marmord si noi avem datoria sa facem lucru de arta din el", afirma
poetul Intr-un fragment de manuscris (Fondul Cosbuc, Biblioteca Academiei, Bucu-
resti, Mapa VII). in alt manuscris indica principiile si mijloacele necesare cultivarii
limbii noastre (Despre seirdcia limbil romeine). Unele articole, In cadrul preocuparilor
poetului pentru cultivarea limbii romane, Impotriva stricatorilor de limba, discuta
abaten i de la normele gramaticale (0 notitei gramaticalä, Invaziunea lui pentru",
A zice" V a spune", De "ori cu", Un plural ajuns de batjocurä). in directia aceasta,
Cosbuc, urmarind limba ziarelor si a cartilor, a decupat numeroase greseli si le-a
grupat Intr-o interesanta gramatial a zapacitilor.
Poetul a scris si despre chestiuni de lingvistica generala cloud' articole deosebit
de interesante prin continutul lor : Logica particularä (pastrat In manuscris la Biblio-
teca Academiei) In care discuta caracterele specifice ale limbii, logica interna a limbii,
si Conservator si revolutionar, unde poetul judeca, Intr-o dialecticd foarte sanatoasa,
miscarile din limba, coexistenta celor cloud tendinte contrarii : tendinta conserva-
toare i cea Tnnoitoare, pe care el o numeste revolutionara : lupta dintre aceste
doud tendinte este Insasi miscarea Inainte, dinamica dezvoltarii, impulsionatá de
lupta contrariilor.
Exista si un pretios sector consacrat literaturii populare. Cosbuc a prelucrat
cIteva traditii i legende populare romanesti, Intr-o forma literard tara pretentii
deosebite : Muresul si Oltul, Albino i päianjenul, Ariciul, Streasina casei, Salda si
plopul, Ursa major, Stele logostele, Apele simbetei, Babele si mosti, Ursul, prepelita, 805

www.dacoromanica.ro
Oul ro;u, Tribunalul satului ;.a. Altele depd;esc povestirea 0 sInt studii despre creatia
populara, contributii Insemnate pentru folcloristica noastrd : Simboluri erotice In
creatiunile poporului roman, Elementele literaturii poporale, Babele sfinte in mitologia
noastra, Bocetul, Descintecul, Fat-Frumos al nostru ;i pasärea Fenix, Na;terea prover-
belor, Ghicitorile poporale, Colindele noastre, Baladele poporale. Acestea grit comple-
tate cu ateva articole cu continut etnografic : Chestionar privind psihologia poporului
roman, Focurile mortilor, Obiceiuri ;i credinte etc. Din domeniul acelora0 preocupdri,
legate de activitatea de luminare a poporului, face parte 0 multimea de articole
publicistice, prin care Co;buc combate unele practici nesandtoase ;i obiceiuri d'au-
ratoare, care persistau Insd In lumea satelor. Dumitru Pop, vorbind despre condi-
Ole In care Co;buc a cunoscut, dintr-o proprie experienta, obiceiurile, credintele
0 traditiile poporului nostru, explicd conceptia iluministd (pornind de la reprezen-
tantii Scolii ardelene) care l-a calduzit pe poet In Intreaga sa activitate de studiere
a folclorului, a obiceiurilor ;i traditiilor populare ;i de combatere sustinutd a ceea
ce este retrograd 0 cidundtor In unele forme de manifestare a magiei sau de practi-
care a medicinei empirice. Co;buc a pretuit literatura romana' populard pentru
valorile ei morale, pentru zestrea ei artisticd, pentru nesecata putere de Innoire
a literaturii. Studiile teoretice cele mai importante ale lui Co;buc despre folclor
au fost scrise In anii maturitätii poetului. SInt de retinut In special Elemente/e lite-
raturii poporo/e, Bocetul, Descrntecul, Colindele ;i Baladele poporo/e. Co;buc este adep-
tul teoriei fratilor Grimm, conform cdreia literatura populard are o origine cosmo-
gonicd, trecutd printr-un strävechi fond comun de mitologie indo-europeand, ceea
ce explicd ;i reminiscentele istorice ;i culturale. Conceptia fusese exprimatd de poet
Inca In Atque nos!, ca un ecou imediat al contactului cu profesorul Grigore Sila0.
Co;buc considerd ca o sarcind primordiald adunarea productiilor folclorice, notarea
obiceiurilor ;i practicilor, chiar 0 a celor a cdror Tdaturare o cere din viata po-
porului. El recomandd o selectare a diferitelor obiceiuri 0 credinte. Poetul, scriind
Impotriva magiei medicale, Impotriva superstitiilor ddundtoare, I0 precizeazd Tnsa
pozitia In mod hotdrIt atunci and spune : Eu am apdrat ;i apär totdeauna obiceiu-
rile poporului and Or-It frumoase ;i nevinovate, ;i-mi place sd le cunosc pe toate
intru adIncul lor, adicd sd-mi explic ;i originea ;i cauza lor. Care nu s'int vrednice
de trait pot sa' plait' In bund pace 0 care sTnt urite cum e jujeul 0 barbare,
ar trebui chiar scoase din deprinderile poporului, fie chiar ;i cu sila legilor. Dar
nu trebuie sd le fierbem pe toate Intr-aceea0 caldare" 24. Descrierea unor obiceiuri
populare frumoase, Thcarcate de o anumitd poezie primitivd fermecdtoare, cu o
estetica cu totul originald 0 particulara, o facea Co;buc cu scopul de a le re'impros-
pata, de a atrage atentia asupra Ion pentru a stimula In acest chip practicarea Ion.
Dar poetul ;tie sd fie ironic, batdios, nemilos 0 persiflant atunci and combate
manifestdrile ddunatoare, lipsite de poezie, de artd, de once urrnd de sentiment
pur. Cu practicile acestea nesandtoase legate de magia medicaid, cu sdrbdtorile
fdra rost s-a luptat Co;buc pe Intinsul a zeci de articolc. Nu sTnt trecute cu vederea
vrajile, pe care le la In derIdere, considerTndu-le cea mai neghioabd dintre cre-
dintele de;arte ale lumii" (Superstitiile pagubitoare ale poporului roman). Poetul iro-

la Conceptia folcloristicd a lui George Cosbuc. Troditiile ei luministe, In vol. Studil despre Cosbuci
Cluj, 1966.
806 24 Medicina popular& In vol. Dintr-ale neamului nostru, p. 51.

www.dacoromanica.ro
nizeazd credinta In farmece si vrdji, spunInd Intr-un loc cd dacd sTnt oameni sa
creadd cd babele pot Imbolndvi cu yap de departe calul si boul, ori alt dobitoc,
atunci vrednici sTnt sd-i duci si sd-i legi In locul boului si al calului la iesle" (Ibid.).
Cosbuc sustine Insd si utilizarea unor medicamente populare pe care stiinta farma-
ceuticii le-a dovedit eficace. Condamnarea vräjilor si farmecelor Cosbuc o argu-
menteazd stiintific. Limbajul din aceste articole este foarte popular, familiar, pentru
a reusi sd fie at mai accesibil si mai convingdtor. Cosbuc n-a condamnat Intreaga
lume a magiei populare romdnesti, pentru cd, poet fiind, a admirat aspectele ei
valabile, artistice, sAndtoase.
Un loc aparte ocupa In proza lui Cosbuc un vast studiu, publicat abia in ultimii
ani si scris de poet In limba italiand. Este Comentariu la Divina Comedie", publicat
In editie bilingvd In anii 1963 (vol. I) si 1965 (vol. II) de cdtre Alexandru Dutu si
Titus PIrvulescu, cu un bogat studiu introductiv si note, prefata fiind semnatd de
Alexandru Balaci. Studiul, pornind de la dteva articole mai mdrunte si de la nece-
sitatea comentdrii traducerii operei lui Dante, i-a consumat lui Cosbuc ultimii 10 aril
ai vietii. Cosbuc I-a scris direct In limba italiana, textul fiind In parte chiar tipd-
rit de catre poet (se pdstreazd dteva coli de tipar, cu corecturile poetului). Cosbuc
credea cd va revolutiona studiile dantesti ; el se preocupa mai cu deosebire de cro-
nologia Divinei Comedii. Oricum, prin acest studiu, Cosbuc se Tnnumärd printre
dantologi, ca o prezentd a spiritului critic romdnesc in spiritul critic universal. Pa-
siunea pentru acest studiu a fost coplesitoare. Eforturile adundrii de material biblio-
grafic, ale colationdrii de texte, ale urmdririi datelor calendaristice etc. sint de-a
dreptul impresionante.
Autor al unei bogate si variate opere, Cosbuc rámTne Inainte de toate un mare
poet, una dintre cele mai originale si surprinzdtoare experiente ale lirismului rom5-
nesc. Nu tot ce a scris Cosbuc rezistd vremii si exigentei artistice. Numeroase piese
au murit chiar In timpul vietii creatorului. Inegal ca realizare, Cosbuc a creat un
mare numär de poezii de sigurd perenitate, In care talentul sdu si-a manifestat
din plindtate fortele Innoitoare.
Arta lui Cosbuc a cunoscut o evolutie relativ rapidd. In anul 1893, and Ii apare
prima culegere de versuri originale, Balade V ¡die, poetul avea In urmd peste 10
ani de productie poeticd si Implinea 27 de ani de viatd. Cartea de versuri a lui Cos-
buc apdrea exact la 10 ani de la publicarea de catre Titu Maiorescu a primei editii
cu poeziile lui Eminescu. Coincidente mai sTnt Ind : In 1866, and Eminescu T§i
publicd prima sa poezie In Familia, se naste Cosbuc : amIndoi debuteazd In revista
lui losif Vulcan ; In anul In care autorul Luceafärului se stinge din viatd, autorul
Nuntii Zamfirei se aseazd la Bucuresti.
Evolutia artei cosbuciene, asa cum o marcheazd etapele ei principale : Ndsdud-
Clu+j-Sibiu-Bucuresti, marturiseste un travaliu deosebit, stdruitor, cu reveniri de
la o publicare la alta, asupra textului si apliandu-i continue ameliordri. Dei talent
caracterizat prin spontaneitate, Cosbuc nu si-a considerat niciodatd pe deplin Inche-
iatd o poezie si, nu o data, a intervenit chiar In pagina gata pentru bun de tipar,
schimbInd chiar strofe Intregi. Poetul a fost cAlduzit de o mare responsabilitate
artisticd. Urrndrirea variantelor, la dteva din cele mai reprezentative din
poeziile sale, atesta cresterea valoricd, dstigul de calitate In ultima forma acceptata
de poet. 807

www.dacoromanica.ro
0 prima aterqie a acordat Cc4buc lexicului poeziilor sale din perioada transil-
vana. Elementul lexical regional sau arhaic este aici mult mai bogat, unele cuvinte
pastrTndu-se i mai tTrziu, fiind expresive i satisfacTnd principiul enuntat de poet
referitor la dreptul cuvintelor regionale de a contribui la dezvoltarea limbii literare.
Dm categoria acestora, unele au intrat In fondul de aur al limbii literare : comarnic,
duium, involt, tail, ndprui, orcan, sähdidac, capita, comTnd, fdloasd, glod, presupus
Dintre fonetisme se semnaleazd forme arhaice, pdstrate de poet chiar i Tn opera
de maturitate, In textele definitive ale editiilor Tngrijite de el, ca dublete literare.
Poetul a tiut sd alterneze lexicul In functie de continutul i tonalitatea fundamen-
tald a poeziei. Exista, apoi, un stil propriu, adecvat lexical continutului. Co#,uc
a utilizat cuvintele in diferite sensuri figurate, acordTridu-le noi semnificatii artis-
tice. Epitetul, metonimia, metafora, comparatia, hiperbola, antiteza, invocatia reto-
ricd, interogatia retoricd, repetitia, principale figuri de stil, sînt detectabile In poezia
lui Cc#uc färd un efort deosebit.
CoOuc a creat i un limbaj aforistic, solicitat de continutul filozofic al unor
poezii cum sTnt Lupta vieW, Gaze/ (Picurii cu strop de strop"), Deceba/ Cdtri:1 popor,
Moartea lui Fulger, La pagi, Rugämintea din urmä, Numai una, Puntea lui Rumi,
unele antece anacreontice etc. Unele expresii aforistice au intrat In fondul paramio-
logic al limbii romdne : O viata, deci te luptd cu dragoste de ea, cu dor"...
Viata asta-i bun pierdut / CInd n-o traie0 cum ai fi vrut"... ; Nu-i nimeni
drac nimeni sfint..." etc.
i

Dar C4Duc este neTntrecut in realizarea perfecIiunii versurilor, In prozodie


si-n acusticitate ; aici rezidd contributia cu totul proprie i originald prin care Co-
buc a revolutionat j dezvoltat versificalia romaneascd, pregdtind-o pentru accep-
tarea versului liber.
Aceasta structurd interioara, de mare muzician, recunoate i Cobuc,
atunci and märturisqte urmdtoarele : Poeziile mele le compun antIndu-le,
am atTtea melodii In cap, ate poezii am scrise. Ca sd le pot cInta, ori mà Trichid
Tntr-o odaie, ori plec pe cTmp, dar mai cu voie compun and cdratoresc cu trenul
stau pe platforma vagonului i acolo-mi bombänesc versurile In pace, cad zgomotul
trenului Imi covTr5ete cTntecul" 25. Mihail Sadoveanu îi amintete cum I-a TntIlnit
odatd, prin 1912, pe CoOuc in gara Dolhasca, In tren : Venea de catre Boto-
Dorohoi, unde Tinuse conferinte la cercuri culturale. Privea pe geam pri-
mdvara tIrzie a Moldovei de miazdnoapte i murmura stante, cum Ti era obiceiul" 26.
CUM a realizat Tnsa Cobuc aceastd uimitoare virtuozitate acusticd a poeziilor sale ?
Care sInt mijloacele prin care a materializat acea structurd interioard de mare muzi-
clan ? Pentru a putea Tntelege acest mecanism de transpunere a unor stdri inte-
mare muzical structurale In materia poeziei e nevoie de ateva directii In ritmuri,
rime, strofe, luate separat i asamblate pentru recompunerea sonurilor de ansamblu,
a complexului acustic propriu fiecarei piese. Mai Tntli, In treacat, e necesar sd se

25 Versuri sl prozd, 1897, p. 8-9.


808 16 PrImelvara la Iasi, In Ami de ucenicie, 1958, p. 167.

www.dacoromanica.ro
arate ca George Cosbuc a valorificat si unele procedee obisnuite In poezie, cum
sTnt onomatopeea si armoniile imitative. ateva exemple
Si zalele-i zuruie crunte"
(Paso Fics.scn)
In Vint avInd vestrnIntul
Si-n par vuindu-i Cintul".
(Pe Bistrita)
Se pornise vIntul prin cires, si floarea
A-nceput sd ningd sisdind domol".
(Dragaste invrclibit6)
Surd vuia prin codri vIntul, brazii se-ndoiau de Vint
Urletul suna sinistru ca un urlet de mormInt".
(Regina ostrogoVlor)
Dar pentru a putea pdtrunde In Insdsi lumea internd a marelui auditiv care a
fost Cosbuc, trebuie Trqeles sistemul sau prozodic. Poezia lui Cosbuc etaleazd o foarte
mare bogdtie de ritmuri, de rime si de organizare stroficd a versurilor. Este neIrl-
trecut din acest punct de vedere, este fart egal. Organizarea stroficd este de o varie-
tate si bogdtie impresionante. De la distihul gazelurilor, la strofa de 16 versuri,
se Intilnesc toate celelalte structuri posibile. Cosbuc a dezvoltat experienIa pot-
ziei românesti, dar a Invdtat mult si de la poe-ti strdini, cu deosebire de la poelii
germani. Se pare cd cel mai mult a Invdtat, In crearea de strofe noi In poezia romá-
neascd, de la poetul Friedrich Hebbel (1813-1863). Cosbuc avea o editie de Gedichte
pe care a citit-o, cum II era obiceiul (e o poezie de peisaj, cu evocan i calde ale
copildriei si ale locurilor natale). Una din poezii, Mutterschmerz (= Durere de mama)
este prototipul prozodic sigur al poeziei lui Cosbuc Mama. intr-unul din rranuscri-
sele sale de la Biblioteca Academiei poetul schitase cloud strofe din Mama, stabilina
schema ababcb b. Scrisd, dupd mdrturisirea lui Cosbuc din Notele de la Fire de
tort din 1896, In 1892, Mama a fost publicatd In 1894. intre timp, Cosbuc i-a modi-
ficat schema stroficd dupd formula ababcdcd, exact ca In poezia citatd a lui
Hebbel. Nu numai afit, chiar si lungimea versurilor, aranjarea graficd, cu deplasarea
spre dreapta a versurilor 2, 4, 6, 8 fatd de versurile precedente, ritmica, totul este ca
In poezia acestuia. Nu trebuie cunostinte de limbdgermand deosebite pentru a trece
cu gIndul de la Hebbel la Cosbuc, pentru a ajunge de la Mutterschmerz la Mama
Noch steht die kleine Wiege dort,
Jetzt darf sie stil le stehen,
Den kleinen Schläfer trug man fort,
Ich werd'ihn nie mehr sehen.
Sonst weckt' er mich in jeder Nacht,
Dann trdnckte sich ihn herzlich
Von selber bin ich heut erwacht,
Da lächelte ich schmerzlich".
prima strofd din Mama :
In vaduri ape repezi curg Pe malul apei se-mpletesc
si vuiet dau In cale, Cdrdri ce duc la moard
lar plopi in umedul amurg Acolo, mami, te zdresc
Doinesc eterna jale. Pe tine-ntr-o cdscioard". 809

www.dacoromanica.ro
Continutul celor doud poezii este Tnsd diferit (poetul german cIntO moartea fiulul,
nu departarea acestuia de mama, ca la Cosbuc). Nu este acesta unicul exemplu
de adaptare la limba romOnd a unor forme strdine, germane.
Dar structura strofica a poeziei a putut fi revolutionatd de catre Cosbuc printr-o
mare bo.gdtie de rime. Al. Tosa, studiind Frecventa tipurilor de rimel, In poezia tul
Co*cav ajunge la concluzii care argumenteazd In plus observatiile lui Bogdan-Duica,
lorga, Slavici, Streinu, alinescu, Cioculescu. Aplidnd procedee matematice (sta-
tistice) si lingvistice, Al. Tosa ajunge la constatarea cd rimele bogate, foarte bogate
leonine sInt mult mai numeroase, mai frecvente dedt cele suficiente sau sdrace ;
rimele primesc un plus de expresivitate prin continutul lor semantic ; prin rimarea
unor parti de vorbire deosebite se realizeazd opozitia de sens ; prin asocierea unui
sens abstract cu unul concret, Cosbuc obtine rime rare, neasteptate. Cosbuc este
maestru neIntrecut In crearea rimei strofice si cincizeci de tipare arhitectonice
nu au corespondent In poezia romaneascd si strdind, iar rima decimd si duodecima
este In Intregime rodul inventivitdtii sale. Ritmica si rima, aranjarea versurilor In
strofá si, In general, organizarea Tntregii strofe si a poeziei In ansamblu, corespund
fondului, continutului. Se citeazd, de obicei, Nunta Zamfirei, dar exemplele pot
fi mult mai numeroase : Recrutu/, La plau, Noi vrem pelmtnt1 Doina, Fläceiri potolite,
lspita, Decebal ceStre popor, Concertul primäverii, Chindia, Pastel, Hora etc. Ritmurile
si sonoritätile poeziei cc#uciene transpun un univers sufletesc bogat. Gingäsia
acestui univers Tsi &este corespondente de sonorizare delicatà ; iar frdmIntarile
lui grave, o dinamicd prozodicd adecvatd. Se conjuga', In realizarea acestui acord
dialectic dintre continut si forma, mai multe elemente, nu numai ritmul, rima
organizarea strofica, §i unele aspecte de detaliu artistic, prezenta si frecventa unor
anumite sunete In cuvinte, deci o muzicd interna', care colaboreazd cu ritmul si
rima, cu Tntregul ansamblu prozodic, la transpunerea continutului. Sugestiile sInt
diferite In exemple ca urmatoarele

Prin viini Ontul In gradina


Catind culci4 mai bate-abia
Din aripi, curInd s-alina,
lar rowl mac Snchide floarea,
Din ochi clipqte-ncet cicoarea,
$i-adoarme-apoi i ea".
(Pastel)

unde frecventa siflantelor s, creeazd o sonoritate delicatä, de imitare a unei furl-


äri ; situalia este identicd In cazul primei strofe a NopVi de vard. poeziile
de evocare istoricd sau de revoltd sociald, asprimea tonului general este realizatà
si din frecventa unor sunete care redau o anumitä duritate (de exemplu consoana r)

De-ar curge singele


Nebiruit e bratul tau,
Cfnd mortii-n fata nu tresari I
(Decebal calra popor)

810
17 n Lirnba V literatura, 1966, 1 vol. XI.

www.dacoromanica.ro
Dar la perfectiunea formelor care l-au impus ca mare artist, G. Cosbuc a ajuns
printr-o munca staruitoare, la care-I Indemna si pe tInarul Liviu Rebreanu, atunci
cInd Ti spunea : Talentul e un dar dumnezeiesc, neaparat, Tnsa sigur, fara multa,
foarte multa trucla, ramIne sterp" 28.
Mare poet clasic, Cosbuc si-a asigurat locul printre marii creatori : Eminescu,
Creanga, Caragiale, Slavici, prin continutul national al operei sale, prin cultivarea
si frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei si claritatea stilului, prin pro-
movarea idealului de frumusete echilibrata, In general prin Innoirea limbii poetice.
Cosbuc este unanim recunoscut un mare clasic al versului romanesc.
Poet al naturii si al omului de la tart', al exuberantei juvenile, al iubirii, al
revoltei si luptei, al barbatiei, Cosbuc Inscrie una din cele mai pretioase experiente
ale literelor romanesti, Intr-un moment de räscruce, and, prin scrierile unei ple-
tore de pseudo-eminescieni, se crease In poezia noastra o stare deprimanta', mala-
diva, din care se parea ca nu exista' perspective de iesire spre un liman sanatos.
In acest climat de mal de siècle, de Weltschmerz, rasare neasteptat de viguros si nou
George Cosbuc, redresTnd poezia romaneasca, aducInd noi orizonturi, noi sensuri,
noi valori artistice.

BIBLIOGRAFIE

Bids tam de ma m 6, Legendd poporold din jurul Ndsdudului, Sibiu, Biblioteca poporall a Tribunei,
1885 ; Pe pdentul turcului, Sibiu, Biblioteca poporala a Tribunei, 1885 ; Fato Croiului
din cetini, Sibiu, Biblioteca poporall a Tribunei, 1886; Droga mamei, Baladd, Sibiu,
Biblioteca poporall a Tribunei, 1886; Fulger. Poveste In versuri, Sibiu, Biblioteca
poporala a Tribunei, 1887; &lade i ¡die, Bucuresti, Ed. Sccec, 1893 ; edi/ii Ingri-
jite de poet apar In anii 1897, 1902, 1907, 1912, 1916, 1918 ; Fire de tort, Bucuresti,
C. Sfetea, 1896; ediVi Ingrijite de poet apar In anii 1898, 1905, 1910, 1914 (editie
mult tmboatità), 1915, 1918; Ziarul unui pierde-vard, Versuri, Bucuresti, Ed. Socec,
1902; ediii Ingrijite de poet apar In anii 1909, 1916 ; antece de vitejie, Bucuresti,
1904, ediii ingrijite de poet apar In anii 1908, 1914; Made. Culese de Gheorghe
Cosbuc, Bucuresti, 1913 ; Drumul iubirii, Bucuresti, Alcalay, Colectia Scriitori romSni,
(Ingrijita de Al. Vlahu0), 1916 ; Cartea celar do( zblrliti vi-o mai multar 010 pIrl,p, Bucu-
resti, f.a. (WA semnatura lui Cosbuc) ; Vatra. Prima editie publicatà de Octav Minar,
Bucuresti, Ed. Socec, 1923 ; Poeme ;i povestiri. Prima edilie publicata de Octav Minar,
Bucuresti, 1923 ; Romonte ;i cintece. Prima editie publicatI de Octav Minar, (f.a.).
Povesti In versuri. Publicate sub ingrijirea lui N. DrAganu, Sibiu, Astra, 1929 ; Poezii,
Bucuresti, 1951 (Cu un studiu introductiv) ; Pcezii alese ; Cu o prefati de Mihai Beniuc,
Bucuresti, (BPT), 1952; Povestea gktelor. Pentru ;colorii mid. IlustraIii de N. Popescu,
Bucuresti, Ed. tineretului, 1952; Pcezii. Prefala de Dumitru Micu, vol. III, Bucu-
resti, 1953 ; Poezii. Prefa# de Silvian losifescu, ilustraIii de Rusu Ciobanu, Bucuresti,

Liviu Rebreanu, Amalgam, 1943. 811

www.dacoromanica.ro
1954; Versurl alese (1884-1904). Prefata ;i culegere de Radu Flora, Viret (R.S.F.
lugoslavia), Libertatea, 1954; torna pe ulitcl. Ilustratii de N. Popescu, Bucure;ti, Ed.
tineretului, 1955; jucciriile celui cuminte. Ilustratii de Romeo Voinescu, Bucure;ti,
1956; Nunta In codru. Ilustratii de Elena Ceau;u, Bucure;ti, 1957; Versuri. Cu un
studiu introductiv de Dumitru Micu, Bucure;ti, 1961 (editie bibliofila, cu note ;i
variante de G. Pienescu); Fire de tort. Cintece de vitejie, vol. III. Prefata de Mircea
Tomq, Bucure;ti (BPT), 1966; Versuri a/ese. Antologie de Gavril Scridon, ilustratii
de Aurel Stoicescu, Bucure;ti, 1966 (editie bibliofila, cu prilejul centenarului na;terii
lui Co;buc). Opere Giese. I. Poezii. Editie tngrijita ;i prefata de Gavril Scridon, EPL,
Bucure;ti, 1966; Opere Giese, Il, Poezii, Minerva, Bucure;ti, 1971 ; Versuri ;I proza,
Caransebe;, Ingrijita de E. Hodo;. Fapte ;i vorbe romcinegi. Carte de citire pentru toti
romclnil, Bucure;ti, I. V. Socec, 1899; Crestomatie pentru tot' rominii, Bucure;ti. Ed.
C. Sfetea, 1904; Rdzboiul nostru pentru neattrnare, Povestit pe tntelesul tuturor. Ed itiunea
autorului, Bucure;ti, 1899 ; Povestea unei coroane de otel ; Bucure;ti, 1899 ; Din rara
Basarabilor, Bucure;ti, 1901 ; Dmtr-ale neamulul nostru, Bucure;ti, 1903 ; Superstitiile
pägubitoare ale poporulal nostru. Descintecul ;i leacurile beibe;ti. Duhurile necurate. Vräji
farmece. Sarbdtori fara rost, Bucure;ti, 1909 ; Co;buc despre literatura l limbä. Ed itie
Ingrijita ;i prefatata de Al. Dutu, Bucure;ti, 1960; Comentariu la Divina Comedie",
I. Toyota tondo. Text stabilit, traducere qi studiu introductiv de Alexandru Dutu ;i
Titus Ptrvulescu. Un cuvtnt tnainte de Alexandru Balaci, Bucure;ti, 1963 ; vol. II,
Le gente sotto larve. Text stabilit, traducere ;i studiu introductiv de Alexandru Dutu
;i Titus Ptrvulescu, Bucuregi,1965 ; P. Vergilius Maro, Aeneis. Traducere In formele
originale de G. Co;buc, Bucure;ti, 1896 ; Byron, Mazepa. Poemcl in versurl. Trad. de
George Co;buc, Craiova, 1896 ; Antologie sanscritd. Fragmente din Rig-Veda, Mahab-
harata, Ramajano. Poezii lince qi proverbe. Traduse ;i precedate de o prefata ;i ad-
notate de George Co;buc, Craiova, 1897; o noua editie, tngrijita de S. E. Demetrian,
Bucure;ti, 1966 ; Calidasa, Sacontala. Traducere libera dupa Cal idasa de George Co;buc,
Bucure;ti, 1897; alta editie, 1959 ; P. Vergilius Maro, Georgice. Trad. In versuri
de George Co;buc, Bucuregi, 1906; Publiu Terentiu Africanul, Parmeno. Comedie
In 5 acte. Traducere de George Co;buc, Bucure;ti, 1908. Friedrich Schiller, Don Carlos.
Poem dramatic tn 5 acte ;i 17 tablouri. Traducere de George Co;buc, Bucure;ti,
1910; Dante Alighieri, Divina Comedie. Traducere de G. Co;buc. Editie Ingrijita ;i
comentata de Ramiro Ortiz, vol. 1-111, Bucure;ti, 1924-1932; alta edi%ie, cu studiu
introductiv ;i comentariu de Alexandru Balaci, Bucure;ti, vol. EPL, 1954
1957 ; Homer, Odiseea. Traducere de G. Co;buc. Editie tngrijita de luliu Sfetea ;i Ste-
fan Cazimir, Cu un studiu introductiv de Stefan Cazimir, vol. I-11, Bucure;ti, EPL,
1966; John Locke, Clteva ¡del asupra educotiunil. Trad. de George Co;buc. Partea
I-11, Bucure;ti, 1912-1920; Emanuel Martig, Psihologie pedagogica pentru ;coalele
normale. Trad. dupa ed. a VII-a [de G. Co;buc], Bucure;ti, 1920.
C. Dobrog can n u-G here a, Poetul tdrdnimil, In Studii critice, vol. Ill, Bucuregi, 1897; Alexandru
Ciura, Eminescu i Co;buc. Note comparative, Blaj, 1903. Szabc5 Emil, Co;buc Gyorgy. Tanul-
many a roman irodalomtilirténet karébdil, Balázsfalva [Blaj], 1904; Eugen Lovinescu,
Contributil de Istorie literard. Co;buc, In Critice, ed. a II-a, Bucure;ti, 1920, vol. Ill
Octavian Goga, Co;buc. Discurs de primire [la Academia Romana] rostit In ;edint,a
solemna la 30 mai 1923. Cu raspuns de G. B3gdan-Duica, Bucure;ti, 1923 ; Constanta
Marinescu, George Co;buc. Studiu critic, Bucure;ti, 1923 ; Ion Slavici,
812 EminescuCreangclCaragialeCo;bucMaiorescu, Bucure;ti, 1924; Nicolae Draganu,

www.dacoromanica.ro
George Co;buc la liceul din Nasaud 0 raporturlle lul cu granicerli, Bistrita, [1926] ;
N. lorga, Istoria literaturii romdnegl. Introducere sintetica, Bucure;ti, 1929, p. 197
199 ; Ion Afirbiceanu, Mari' cintare0 : V. Alecsandri, G. Co;buc, Gr. Alexandrescu, Sibiu.
1931 ; N. lorga, lstoria literaturii romdne;ti contemporane. II. Crearea forme', Bucure;ti,
1934, p. 362-367; Lucia Santangelo, Giorgio Co;buc. Nella vitta e nelle opere, Roma,
Ed. Instituto per l'Europa orientale, 1934. Al. Dima, Cel mal rodnici ani al vieV1
lui George Co;buc. Poetul la Sibiu, Sibiu, 1938 ; G. Calinescu, Istoria literaturil romdne
de la origini pia in prezent, Bucure;ti, 1941, p. 516-523 ; Vladimir Streinu, Clasicil
no;tri, Bucure¡ti, 1943, cap. Co;buc ; Liviu Rebreanu, Amalgam, Bucuregi, 1943, cap.
Co;buc ; Vasile Natea, De la Petru Moior la Octavian Goga, Bucure;ti, 1944, Vas ile
Vartolomei, Mirturil culturale bihorene, Cluj, 1914; Mihai Beniuc, Me;terul Manole,
cronici ;i studii literare (1934-1957). Ed. lingrijita ;i prefaiata de Savin Bratu, Bucu-
re;ti, 1957, cap. George Co;buc. Gavri I Scridon, Paginl despre Co;buc. Contributl I la cu-
noagerea vietil ;I operei poetului, Bucure;ti, 1957; Gavril Scridon loan Doma,
George Co;buc. Bibliografie, Bucure;ti, 1965 ; Gavril Scridon, George Co;buc 0 pamtntul
natal, Cluj, 1966; Dumitru Micu, George Co;buc, Bucuregi, [1966] ; D. Vatamaniuc,
G. Co;buc. Privire asupra operei literare, Bucure;ti, 1967 ; Co;buc In amintirea con-
temporanilor. Antologie de Al. Husar ;i Georgeta Dulgheru, Bucure;ti, 1966; Gavril
Scridon, Ecouri literare universale In poezia lui Co;buc, Bucure;ti, 1969 ; Octav Sulutiu,
Introducere In poezia lui G. Co;buc. Cuvint introductiv de D. Micu, Bucure;ti, 1970.
Studii despre Co;buc, Cluj, 1966; Revistele Arhiva some;ana, nr. 5, 1926, NIsAud
Anuarul liceulul graniceresc G. Co;buc" din Nasaud pe anul ;colar 192511926 ; Revista
de istorie 0 teorie literard, tomul 15, 1966, nr. 3 ; Limb6 0 literatura, Bucure;ti, 1966,
vol. XI ; Studio Uliversitatis Babe;-Bolyai. Serie philologia, Fasciculus 2, 1966 ; Steaua,
Luceafarul, Gazeta literara, Cronica, Tribuna, Contemporanul, Viata romdneasca (numerele
pe august ;i septembrie 1966).

813

www.dacoromanica.ro
TRAIAN DEMETRESCU

PldpIndul fiu al unui negustor de bduturi, la Inceput cojocar, Traian Demetrescu


s-a nascut la Craiova fa 3 noiembrie 1866 si a primit prenumele Radu, copilul Infd-
tisat noud de tatd1 sdu, d-I Radu Dumitriu", cum spune registrul stàrii civile, pe cind
actul de botez, de la 4 decembrie, î da numele Rafail, fiul d-lui Radu Dumitriu de
profesiune pelicariu subtire", iar Caton Theodorian Isi amintea de fostul sdu coleg
de gimnaziu cd s-ar fi numit Traian-Rafael-Radu, dei matricola scolard ii Thregistrase
numele Demetrescu Rafail. Amintirile scolarului oscileazd tntre duiosie si luciditate.
In scoala primara', elevii lenesi erau tinuti Intr-un colt, la arest, loc de spaimA,Th
proiectia copilului de sapte ani dilatat la proportiile unor pivnite, ascunzdtoare de
stafii. La jumdtatea primei clase primare a fost promovat monitor de bancd", pentru
cd stia ca pe apd" tabla lui Pitagora, dar fu tinut
cloud ceasuri In genunchi la arest pentru ca In loc
de rugaciunea Doamne miluieste" recitase, ca un Traian Demetrescu. Po rt r et de
ateu predestinat, alte bazaconii", In rIsul pInd la tineree
lesin al clasei. Obtinu totusi premiul întîi, spre
mirarea lui, deoarece se &idea mai mult la
vacantiune". intrerupIndu-i Invdtdtura, tatál
dete pe seama unui toptapgiu care tiraniza pe
bleui sdraci", clIndu-i astfel din vIrsta fragedd
simtuf acut al milei si al revoltei In fata nedrep-
tdtii. Spre rusinea lui, dupd aprecierea scandalizatd
a parintelui sal, el pardsi perspectivele pozitive
ale negotului, spre relua Trivdtdtura, ca stu-
dent" gimnazial. Memoria lui, pe care o compara
cu un muzeu vast", receptiv mai ales pentru
figurile femeilor iubite, a retinut pe profesorul
Ingrozitor", care-I lovea In cap cu vIrful unei
nuiele subtiri", apoi pe altul cu barbison, care le
preda catehismul cu stupida metodd papagali-
ceascd a dascdlilor vechi", fddndu-i nesuferit
obiectul de studiu, si iardsi altul care f-a amenin-
/at, dad' nu se tunde, cd-i va scoate pdrul din cap
cu clestele; unul singur, bdrbos si blInd, afectat de
surzenie, se facea iubit, pentru cd era larg la note

44
e,
www.dacoromanica.ro
si-i trimitea pe elevi cu comisioane acasd la el. In orele de greacd si latina, gimna-
zistul citea literatura', deprinzInd gustul nesdtios pentru lecturd, devorTnd pe poetii si
prozatorii francezi, de la romantici la contemporani, IncercIndu-se In compuneri
originale, cu o rard fluentd si Inlesnire, si debutInd cu succes In presa craioveand.
invingindu-si timiditatea, trimise un caiet de versuri si solicitá o prefatá lui
Macedonski, care i-o expedia cu data de 23 august 1884, de la Paris, unde se refugiase
dupd nefericita epigramd Impotriva lui Eminescu. Cu retorica lui usor inflamabilä
si generoasd, poetul de conceptie sociald sui-generis, de fapt adeptul unei lince comu-
nicative si sensibild la durerile semenilor, Iducrá accentul personal al debutantului,
comparIndu-i versurile de dragoste cu acelea ale lui Carol Scrob, In acel moment
foarte la modd, citIndu-i ate o poezie integral, altele fragmentar, iar altele recoman-
clIndu-le alduros si sfirsind cu Indemnul cdtre concetátenii craioveni trimità
ca pe Nicoleanu pentru studii la Paris. Acest gest nu se produse, dar cdrtulia debu-
tantului (Poezii, 1885), dedicatd potentatului politic liberal Gheorghe Chitu, fu bine
primita' In orasul natal si In presa centrald. O poezie a fost Tnchinatd lui Vasile Alecsan-
dri, dupd triunnful FIntlnii Blonduziei, dar Inainte de iesirea lui Macedonski, cu ocazia
premierii de cdtre forul academic
In Mirceti rdsunA tainic
Harpa lui Alexandri,
lar Oltenia bAtrTnA
L-al ei sunet tresAri I"
De la Tnceput, tIndrul poet de optsprezece ani simtea si se exprima exponential,
pe urmele lui Macedonski, cu o rrandrie regionald nedisimulatd. Macedonski si-1
anexase, sigur pe sine, proclamInd dreptul sd revindecdm (sic) talentul sdu pe seama
nouei scoli, din care fac parte atTti poeti de valoare". Noua scoald, fireste, se opunea
aceleia de la Convorbiri ¡iterare, care se fdlea cu geniul lui Eminescu.
Ftizia, boala contractatd de pe bdncile scolii, e mentionatd direct In prima lui
culegere
durere, totul tace
In subredul meu piept
0, cTt a vrea din dulcea pace
SA nu ml mai destept l"
(Lo verdea umbra)
In lirica lui vor rdsuna alternativ setea nestinsd de viatd cu dorinta extinctiei,
nu dintr-o convingere speculativd, ca aceea In Nirvana, dei poetul II citea pe
Schopenhauer, ci pentru a scdpa de suferinta fizicd intolerabild.
A vrea sA dorm, sA linistesc
Durerea mea din piept
$i-n lumea-n care pdtimesc
SA nu mg mai destept".
(A; vrea Freamate, 1887)
In aceastd culegere se iveste semnul ofilirii pretimpurii
Oglinda ciará din pArete
M-aratA galben si bAtrTn"
816 (Oglinda...)

www.dacoromanica.ro
Concluzia ?
in creen i nu mai am furtune
De cugetari ce ametesc
Si-acum dorintele-mi nebune
Sunt : traiul sä mi-I prelungesc".

$i 1-a prelungit pfnd la vIrsta de 30 de ani, nu fOrä a-si fi cdutat de


sAnAtate In pOdurile Bucovinei, la Solca sau In Germania, la Reichenhall, loc de
pelerinaj al tuberculosilor, care-i daduse iluzia Insdnatosirii.
Poetul se depOrtase de Macedonski si de ,scoala" sa, färd a fi participat
la furia instrumentalistd a maestrului, naiv Tntretinutä prin cdutarea excesiva
a aliteratiilor, pentru obtinerea faimoasei armonii imitative. Il aparase In 1888,
Intr-un articol portretistic dintre cele mai reusite, Tmpotriva ostracizdrii pe care
o considera nedreaptd, descriind cu precizie natura relatiilor lor [iterare, cu
vizite reciproce, In cursul cdrora maestrul se deda ipotezelor celor mai Indrdz-
nete si-1 combdtea pe discipol pentru atitudinea sa ateistd. La moartea lui
Eminescu compuse o melodioasd odd, cu strofa finará
Dormi I Teasta ta o-ncape un biet cosciug de sanduri.
Ea, ce-a-ncdput In viatä un univers de g?nduri I ...
O I dormi sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet, cdci numai pentru cei morti esti mort !".
(Lui Eminescu)

Versul larg, armonios, dar si cel scurt, de certd muzicalitate, se apropie


mai mult de sonoritatea eminesciand, decIt de tehnica artificiald a lui Mace-
donski, de care se IndepOrtd, ca si Duiliu Zamfirescu, dar färd a se alipi
Junimei" literare. Politiceste, se Tnscrisese la socialisti si fácu parte din
cadrele de conducere ale organizatiei craiovene. Era un mare admirator al lui
Karl Marx, ale cdrui opere le Tinea pe birou, ca pe niste cOrti de capätTi.
Traian Demetrescu (rrangTiat de prieteni cu numele contras Tradem) a fost
Tnainte de once poet, daca prin acest cuvInt se Intelege nu numai usurinta si talentu I
versificArii, dar mai ales facultatea irepresibild de a visa, de a se !asa iluzionat,
de a vibra la tot ce e frumos In natura si In artd, de a simti cu ascutime durerea
proprie si acelea ale dezmostenitilor sortii sau ai inechintii sociale, capacitatea,
In fine, de a-si extinde simtirea asupra universului Tntreg si de ad don i mai frumos
si mai bun.
Acest meliorism e dublat Tnsd, prin contrast, cu o mare acuitate nervoasd,
zenddritä de boala ce-I mdcina, cu viziuni negre, cu ceruri sträbdtute de corbi, pasare
si ea solitard si tristd, cu ierni viscolitoare sau linisti de mormTnt.
Contradictiile interne cu dureroasa alternare Tntre deznAdejde si sperantd,
Ti smulg uneori accente de o neasteptatd muzicalitate

Sunt cupe In viga asa de dulci si ciare,


a InsAsi suferinta o fericire pare
lar alteori sunt zile cind fericirea chiar
Mai trista-i decit moartea, decit un vis amar".
(Noopte de varä, in Sensitive) 817
62 e. 178

www.dacoromanica.ro
Lectorului avid Ti datordm schite remarcabile de criticd impresionista. In
prefata la Profile ¡iterare, tdgdduise criticii impersonalitatea i afirmase tautologic
Pdrerea mea este Insd cd In critica obiectivismul are margini limitate". Saluta In
Gherea o facultate rard de a polemiza", vedea In el, nu un critic estetic", ci un
mare critic social", se arta sever atIt cu poezia patrioticd (loan NeniIescu), clt i
cu cea sociald (Co-Rstantic, Mille), dar i cu poetul de limbd francezd, lipsit de origi-
nalitate, Alex. A. Sturdza, elogia pe Al. Vlahutd, care-i dadu o prefatd, ca figuratcea
mai Vista i mai interesantd a poetului decepTionist", pe Bolintineanu, Nicoleanu
i Mihail Zamfirescu, releva diletantismul lui Nicolae Tincu i Dumitru Teleor,
calitäTile i defectele poetului macedonskian Th. M. Stoenescu, In toate cu un simt
al frumosului, judicios i fin. Dintre scriitorii francezi, admira pe Lamartine, pe Ban-
ville, amant al formei", pe poetul umililor, Coppée, pe filozoful poet Guyau, pe
poeta filozoafd Ackerman, pe Jean Second, In traducerea lui Spartali, pe Emite Zola,
pe Sully Prudhomme, despre care tinu o conterintd, pe Renan, unul din cei mai
iubiti autori ai mei" etc.
Romancierul se mdrturisi In lubita, unde eroul, Emil Corbescu, era preocupat
de InfierbIntata chestie a socialismului". In Cum iubim, opera postumd, mai obiec-
tivatd, eroina e prezentatd ca o fard care jura cd va face ca Nora lui Ibsen, dacd nuli
va iubi soTul, dar °data' mdritatd, consimte sdli TrI ele bärbatul foarte bogat, nu i
sd-I pdräseascd, spre ali urma iubitul. Dad Emil Corbescu era, ca i autorul sdu,
o spetd de socialist visdtor", cel de al doilea erou, procurorul Nestor Aldea, Ti
semana numai prin rafinarea aproape maladivd a sensibilintii i imaginatiei. Romanele
au fost foarte rdspIndite, doud decenii de-a rindul, printre tineri i femei, pentru ca
puneau problema absolutului In iubire.
Scriitorul, prin excelenfd elegiac, reprezentant al nevrozei de fine de veac,
a stdpInit i o facultate reald a umorului, pe care i-a desf4urat-o In numeroase versuri
antidinastice publicate In periodicul Adevärul, care arbora chenarul de doliu In ziva
de 10 mai. Poetul a cultivat uneori cu succes genul hibrid al poemului In prozd cu
vibrante accente umanitare.
Talentul variat al lui Traian Demetrescu promitea un poet i un prozator de
primul rang.

BIBLIOGRAFIE

Po ezi I, prefata de Al. A. Macedonski, Editura librdriei S. Samitca. Craiova, 1885. Freamate,
poezii (1883-1886), 1887. Tipografia Associgilor, Craiova. Amurg (versuri), Craiova,
Samitca, 1888. !rare doi (teatru), traducere dupà François Coppée, Craiova, Samitca,
1888. Evolutia In literatura, conferinta, Craiova, Samitca, 1889. Cartea unei iniml
(versuri), Craiova, Samitca, 1890. Saracii (versuri ), Craiova, Ed. Benvenisti, 1890.
818 Profile ¡iterare, Craiova, Editura Tipografiei D. I. Benvenisti, 1891. Intim, poeme In

www.dacoromanica.ro
proza-nuvele, Bucuresti, Editura Librariei H. Steinberg. Intim (prozi), Craiova, Samitca,
1892. Sensitive (versuri), Bucuresti, Editura Iibräriei 1-1. Steinberg, 1894. L6utorul din
Cremona Pater (teatru), traducere dupà François Coppée, Craiova, Samitca, 1895.
Priveligi din vie*, (proz1), cu portretul autorului, Institutul de editurI Ralian
Ignat Samitca, Craiova, 1896. Cum iubim, roman, opera posturna inedità, Ralian
si Samitca, Craiova, fart datA (1896). Aquorele (versuri postume), cu o prefata de A.
Steuerman, Iasi, Editura Iibräriei Fratii $araga, Simpiu (prozà), Craiova, Samitca,
1896. Nuvele postume, Craiova, Benvenisti, 1896. Poeme ontimonarhice, cu o prefatà
de Eugen Luca, ilustratii de Georgeta Comanescu, Colectia Contemporanul,
flra datI (1951). Din editiile ulterioare, cea mai cuprinatoare, urmatà de o
b ib I iograf ie completa i cu plan i I ustrate : Scrieri alese, editie ingrijitI i prefatatA
de C. D. Papastate, 1968, Editu ra pentru literaturi.

www.dacoromanica.ro
FOLCLORI5T11, IDEILE 5 1 OPERA LOR

A doua jumatate a secolului al XIX-lea este caracterizata, In Europa, de asal-


tul stiintei etnografice si folcloristice In diferite directii, prin fundare de institutii
si periodice, prin teorii diverse, mai ales in ramura basmului, precum cea indianista,
emisa de Theodor Benfey si sustinuta de studiile lui Reinhold Köhler, cea a ori-
ginii mitologice a basmului datorata lui Jacob Grimm si lui Max Mailer, de aseme-
nea teoria animistica a nasterii basmelor argumentata de E. B. Tylor si Andrew
Lang. Adesea se face legatura cu elemente de cultura veche cu reflexe de veacuri
si milenii. f
Cu undele acestei miscari folcloristice europene a intrat In contact folcloris-
tica romdneasca si urmdrile se vad In ideile si lucrarile unor oameni de stiinta ca
B. P. Hasdeu, Simeon Mangiuca (1831-1890), Atanasie Manan Marienescu (1830
1914), Mozes Gaster (1856-1939) etc., fiecare IncercInd Trinoiri stiintifice.
Cum Intr-o istorie a literaturii intereseaza creatia literard, partea de cultura
populara si etnografie va cadea pe planul al doilea, fiind luata totusi In consideratie
acolo unde are implicatii folclorice propriu-zise ; se va da atentie mai mare folclo-
ristilor care au introdus In circuit folcloristic genuri de literatura populara Incà
neexplorate sau au realizat importante colectii de materiale folclorice, generale
sau regionale, continTnd piese antologice.

ATANASIE MARIAN MARIENESCU

Directiile folcloristice s-au Intilnit uneori cu cele filologice sau istorice interne,
cum este cazul cu ideile $colii Ardelene, reflectate In acest sens mai ales In opera
de folclorist a lui Atanasie Marienescu.
Nlascut la Lipova, In Banat, la 20 martie 1830, cu studii de drept la Pesta si
Viena, At. Marienescu a Indragit folclorul si studiul lui, adunInd, mai cu seamd
prin corespondentd, bogate materiale de versuri si proza populard, culese In Banat
si Transilvania, din care multe a publicat In reviste, precum si Intr-o serie de bro-
suri (Ingdduindu-si corectari" In sensul vederilor lui teoretice) : Colinde, Pesta,
1859 ; Poezia popularcl. Balade, Pesta, 1859 ; Balade, culese si corese, brosura a II-a, 821

www.dacoromanica.ro
Viena, 1867 ; Descoperiri mari (basme prelucrate), Pesta, 1872 etc. De asemenea,
pe liga numeroase piese introduse In periodice, a publicat si studii teoretice sau
articole de relatare privind materialele folclorice Raport In interesul poezief
poporale, Foaie pentru minte, inima i literatura', 1859 ; Observatii asupra cIntecelor
jocurilor din Cara, in Familia, 1866 ; Importanta baladelor, poveOlor i datinilor
poporale, In Familia, 1874 etc.
In prima etapa, Orla catre 1866, Marienescu a fost preocupat mai mult de poe-
zia populara (de ritual sau propriu-zisa), iar ulterior s-a consacrat problemelor pri-
vind cultura spirituala i saciará a poporului, cu laturile ei negative (In concepTia
sa de iluminist), dar si cu par/ile dupa el de retinut, precum o serie de obi-
ceiuri de mostenire romanica, sau basme cu origine in cultura si mitologia greco-
latina. Tot mai mult apoi Marienescu devine un teoretician.
Metoda de cercetare si lucru a lui Marienescu are laturi pozitive i negative.
Daca el este printre primii care recomanda descrierea arnanuniitä a elementelor
de cultura spirituala mai cu searna In domeniul mitologiei populare, si cere sa se
noteze toate datele privind informatorii i localitatile de unde s-a fá'cut culegerea,
ceea ce este un lucru bun, In ce priveste materialul cules, Marienescu considera
necesara intervenTia folcloristului pentru a readuce acest material la forma lui
primara si originara, ceea ce, fireste, a dus la contrafaceri
Referitor la originile Indepartate ale elementelor de folclor, Marienescu cautä.
de pila punctul de plecare al baladei ¡ovan lorgovan prin Egipt si Grecia, iar pentru
o serie de basme, pe care le si combina din diferite variante, nu face altfel, gasindu-le
originea In mitologia antica. Se observa Insa ca Marienescu are o vasta cultura
si multe dintre elementele asociate gresit de el pot servi azi ca date pentru stu-
diul folclorului comparat. De asemenea, ideea lui ca datinile transilvanene sTnt
caracteristice i tari" este un adevar de netagaduit, chiar daca astazi nu mai este
cazul sa fie puse In legatura cu o origine romana.
O frTna In calea acestui latinism exagerat a pus B. P. Hasdeu, teoreticianul dacis-
mului In cultura etnografica a poporului roman, impunInd tot mai mult rezerve
fata de mostenirea" latina a folclorului, dei Insusi elevul sau direct, Gr. G. Toci-
lescu, a mai Incercat asemenea apropien i In prima faza a activitatii sale.
In aceasta atmosfera Irisa un T. T. Burada si un Simion Florea Manan gasesc
cu mult bun simt drumul just de explorare a folclorului pe arii largi, lasînd In urma
lor opere durabile.

BIBLIOGRAFIE

Atanasie M. Marienesc u, Colinde, Pesta,1859 ; idem, Poezie popular& Balade, Pesta,1859 ; ideal
Bolade, culese ;i corese, bro;ura II, Viena, 1867; idem, Descoperiri mari (basme pre-
lucrate), Pesta, 1872; idem, Rapan In interesul poeziei poporole, in Fooie pentru minte.,
inimò si literaturel, 1859 ; idem, Observatii °supra cfntecelor si jocurilor din Cara,
Familia, 1866; idem, importooto baladelor ;i datinilor poporale, in Familia, 1874; idem.
Poezii populare din Transilvania, ediIie de Eugen !Majan, prefga de 0. Birlea.
Bucuresti, 1971.
Ovidiu Btrlea, Atanasie Marienescu, folclorist, Tn Analele UniversitcYtil din Timi;oara, I, 1963,,
822 p.11-85

www.dacoromanica.ro
TEODOR BU RADA

Teodor Burada face parte dintr-o familie veche, care s-a ridicat de jos spre
ranguri de boierie. Bunicul sdu, Radu Burada, fusese preot In ttrgul Odobesti. Tatal
sdu, care purta ca si el numele de Teodor capatase, succesiv, diferite ranguri boie-
resti (clucer, sluger, stolnic, caminar, mare ban, spdtar) pInd la cel de vornic.
Teodor T. Burada s-a ndscut la Iasi In 3 octombrie 1839. La vIrsta scolii, tatAl
sdu invinsese greutdtile materiale si-si permitea sd angajeze pentru copii profesori
ilustri. Astfel, T. T. Burada Tnvatd carte In casa printeascd, avind de profesori
pe V. Alexandrescu-Urechia (limba si literatura romana), pe Gr. Cobalcescu (stiintele
naturale), Foulquier (limba francezd), Starke (limba germand si desen), Al. Zaraianov
(limba rusd), Constantin Gros (conversatie la limba francezd si pian). In acelasi timp
ia lectii de vioard cu Paul Nett, Adolf Flechtenmacher si cu Ed. Flübsch. In 1856
intrd in Scoala militard de cadeti de artilerie, dar peste un timp o prdseste si
intrd ca elev la Academia Mihdileand, unde face clasele a VI-a si a VII-a. In anul scc,-
lar 1860-1861 infra In universitate, la Facultatea de drept, trecindu-si examenele
la toate materille cu nota eminente, dupd cum se constata din certificatul cu care
s-a inscris la Facultatea de drept din Paris in anul urmätor. in 1860 a tinut gratuit
un curs de violind la Conservatorul de muzicd din Iasi. In timpul studiilor juridice
la Paris (1861-1865) a urmat Conservatorul de muzicd, clasa violind, cu Delphin
Alard si clasa armonie cu H. Reber si L. Clapisson, trecind examenul de absolvire
in 1863. Licentiat In drept la Paris, in 1865, se intoarce In lard in 1866, cu putin
Inainte de moartea printelui sdu si e numit judecdtor la Tribunalul din Roman si
apoi la alte tribunale.
Dar Teodor T. Burada era pasionat de muzicd, in care se remarcase prin concerte
publice Inca din tinerete. Avind o serioasd pregatire, In urma unui concurs a fost
numit, In 1877, profesor de teorie muzicald si solfegiu" la Conservatorul de muzicd
din Iasi. Aceasta a fost de acum inainte profesiunea sa de bazd, In 1885 demisio-
nInd chiar din magistraturd. In noua sa posturd a dat concerte In lard si In marile
orase ale Europei. Concomitent, cu scripca In mind, a inceput renumitele lui ad-
torii de cercetare etnograficd si etnologicd la grupurile de romdni de peste granitd.
In 1886 II vedem activind si ca revizor al Regiei monopolurilor statului din
fostul judet Iasi. In anul 1887 este propus si ales, In sesiunea generald din martie,
membru corespondent al Academiei Romdne, Impreund cu Ion Bianu, A. Naum,
André Lecomte de Nouy, arhitectul francez care condusese lucrdrile de restaurare
ale mandstirii Curtea de Arges si ale bisericii Trei lerarhi. Cu aceastd institutie
nu s-a impacat Insd si n-a revenit In sinul ei cleat In 1909, cu prilejul unei comuni-
cdri despre opera muzicald a lui Dimitrie Cantemir.
Dup ce intrase, In 1878, la junimea" mai mult pentru a-si putea publica stu-
diile in Convorbiri !iterare, din anul 1893 a rdmas strIns legat de Societatea stiinti-
ficd si literard din Iami si de revista acesteia Arhiva. In 1901 a fost scos la pensie ca
profesor de muzicd, functionInd Inca gratuit nu se putea desprinde usor de aceastä
preocupare [Dina In 1903, cind a devenit presedintele societätii de mai sus, pInd
In 1906. Intre 1908 si 1914 a fost din nou ales presedinte, In care calitate a condus
si revista, In momentul chid n-a avut director.
De p mare vitalitate n-a fost bolnav niciodatd Teodor T. Burada n-a Idsat
condeiul In mina pind la sfirsitul vietii. In ultimele luni ale existentei, putea fi 823

www.dacoromanica.ro
vazut pe ulifele lasului, adus din spate si sprijinit In baston", merend spre pinaco-
teca sau spre o alta institutie. S-a stins la 17 februarie 1923, la lasi.
Burada a intrat In cImpul de cercetari folclorice si etnografice sub impulsul
interesului viu manifestat pentru folclor de generatia de la 1848 si al activitatii
desfasurate ulterior In acelasi domeniu de B. P. Hasdeu si de adeptii sau elevii
scolii sale. Era o atmosferd care nu putea sà nu-I cuprindd si pe el. Fiecare dintre
cercetatori a patruns In folclor pe drumul sau : B. P. Hasdeu a plecat de la cu-
noasterea adIncd a curentului folcloric In Europa si de la conceptia sa personal&
despre ratiunea si substratul folcloric al oricaror cercetdri In stiintele sociale, mai
ales In lingvistica si filologie ; S. FI. Manan a plecat de la contactul initial direct
cu viata si manifestdrile poporului ; Moses Gaster si l-a apropriat pe linia cartilor
populare scrise, pline de elemente folclorice ; Gr. G. Tocilescu I-a Intl''nit In dru-
mul preocuparilor sale arheologice si antice. Ca acestia, atTtia altii, pInd tTrziu, au
luat contact cu folclorul si au devenit folcloristi, pornind de la alte preocupar i
fiind atrasi de noul &rip de cercetare (Tudor Pamfile, de pilda, era militar).
Preocuparile folclorice la Burada s-au manifestat din paginile Almanahului muzi-
cal In care, In 1876, publicd un studiu Despre Fntrebuintarea muzicii in unele obi-
ceiuri vechi ale poporului roman. Pe ITngd valoarea sa muzicala recunoscuta, studiui
prezinta si o deosebitd valoare literara, InregistrInd interesante producfii populare,
printre care colinda Florae da/be, o variant& cu frumoase imagini, la cea cunoscutti
din Alecsandri.
In 1878 Burada Incepe sa publice la Convorbiri ¡iterare o lucrare despre bocete
si despre ceremonialul de ThmormIntare, sub titlul general : Bocete/e popu/are lo
romäni. Imbo'dui a plecat si aici de la aspectul muzical al problemei, dar autorul
studiaza bocetele In continutul lor textual, ramIrand sd se ocupe de muzicd cu altd
ocazie (dupa cum spune singur).
CercetInd culegerile si studiile de literatura populard de pInd atunci, Burada
a observat ca bocetele nu sTnt luate In consideratie nici de V. Alecsandri In cule-
gerea sa de poezii populare, nici de B. P. Hasdeu sau de Gr. Tocilescu In clasi-
ficdrile lor de literatura' popular& De aceea el se consacra unei susfinute cercetdri
si culegeri pe teren a bocetelor din toate regiunile locuite de roman', publicTn-
du-le cu un interesant studiu introductiv, Intre 1878 si 1884, In Convorbiri ¡iterare.
Burada nu se multumeste, ca un simplu diletant, numai cu relevarea acestei
creatii populare neglijate, ci cautd aserndnari cu productii similare la antici. El Incepe
cu afirmatia justa cd bucuria si durerea sInt cele doua caractere ale cIntecului" si
enumerd antecele anticilor, In special la greci : cIntecele plugarilor, vacarilor, tesd-
torilor, seceratorilor, morarilor etc., Tntre ele notTnd si c'intecele jalnice de Inmor-
mIntare, Opijvot. Dupd ce trece In revistd antece In practicd la poporul roman : dn.
tecul de nunta, de seceris, de leagan, antecul pastoresc etc., se opreste la cIntecele
de TnmormIntare sau bocete, pe care le gaseste atIt la grecii vechi cIt i la evrei
si romani. Cu numele de neniae, la romani dritecele de InmormIntare erau Tnsotite
de an-tar din flaut, sistem descoperit de Burada In Bucovina, In Tara Hategului
si regiunea Neamtului, unde mortii erau condusi la groapd Intr-adevär cu dritec
de fluier.
Burada citeazd din Horatiu, din Properfiu, Cicero, Lucilius si Pompeius Festus,
date In legatura cu bocetul la romani. Apoi autorul urmäreste bocetul si numele
lui In diferite regiuni din Italia si In Grecia moderna. Dupd studiul introductiv,
824 Burada dà la lumina, In primul dintre articole, 9 bocete culese In Moldova si Buco-

www.dacoromanica.ro
vina, pe care mdrturiseste ca le-a cules cu greu, fiindcd bocitoarele nu voiau sa
le zica de fricd sa nu le moard cineva din familie. Ulterior, publica un Insemnat
numar de bocete, adunate In diferite tinuturi locuite de romani.
intre aceste bocete grit unele de o valoare literara de netdgaduit, exemple
clasice de bocet. Asa se prezintd Bocetul de mama' cules In comuna Straja din nor-
dul Moldovei
Scoala-te maicu/a drag&
Caci e jale-n casa intreaga
Scoall-te de ne prive$te
$1 din gura ne graie$te [...)
Ai pus fata la parete
$i-ai lasat si fete,
Te-ai pus astazi la pamint
SA nu simti nici leac de Vint.
Din a tale sprincenele
Cum vor creste viore le,
Din ai tai dragi ochipri
Au sd creasca alte flori etc."

Ideea supdrdrii mamei (ai pus fata la parete") si a transformdrii trupului In


diferite flori (viorele, tdmIioarS, flori albe) fac dintr-un tablou macabru o priveliste
In care persistd viata, frdgezimea, nu putregaiul, si cInta sfIrsitul sumbru cu i magini
placute, delicate. Nu antä propriu-zis moartea, ci elementele de odrdslire si per-
petuarea
Burada se opreste i asupra bocetelor culese In Macedonia In 1882, din care

publica un numär de 16 In dialectul respectiv (asa


,cum a putut noteze autorul) si In transpunere
dacoromând. Pagind de titlu.
La urrnd se ocupa de aspectul etnografic al
, . ...
inmormIntdrii la romani : Datinele poporului romdn
la InmormTntdri. El cerceteaza si descrie amanuntit
ceremonialul de InmormIntare In diferite regiuni DATINELE POPORRIII. ROWN
locuite de romani, descoperind la Densus, In Tara
Hategului, antecul bradului, existent In ceremonie
4i azi In aceeasi regiune, In Hunedoara si In regiunea
Gorjului ; reproduce trei variante, cu versuri sle- NNON'
LA IinIENTAICL.
.fuite In veacuri lungi, asemdndtoare ca ritm Mio-
ritei, creatia descoperitd facInd parte dintre cele
mai vechi cIntece ale poporului.
T. T. Burada a catatorit mult si a cules tot
felul de materiale folclorice. O data cu bocete, a
si antecul cununii,
,cules In Transilvania, In 1880, . TEODOR T. BURADA.
<are Insoteste ceremonialul sfIrsitului de seceris,
obicei vechi si foarte rdspIndit la unele popoare
vecine, mai ales In Polonia, unde a luat o mare
dezvoltare. in cIntecul cules de Bu rada, ca de altfel
¡i In variantele lui adunate ulterior, se pdstreaza
vechi rezonante de poezie populara.

I KS?.
Tiportalla trad2 .11.1-4114ri
www.dacoromanica.ro a
In aceea0 vreme, T. T. Burada Intreprinde o cercetare folcloricd In Dobrogea
i publica rezultatele parte In Convorbirl ¡iterare i apoi, In Intregime, In anul 1880,
In lucrarea O c6lätorie 9n Dobrogea. Aceastd lucrare este India cercetare folclorlcd
de tip monogrofic In istoria folcloristicii romane0 i In ace10 timp una din cele
mai pretioase culegeri de literatura popular& ce urmeazd dupd colectia lui
Alecsandri.
['Ira la Burada s-au publicat Tncd o serie de browri cu cIntece populare, Intre
care remarcdm pe cele ale lui Miron Pompiliu, N. A. Caranfil i Simion FI. Manan,
Insd nici unul dintre ace0 folcloriO n-a Tnteles sd Incadreze literatura popular&
In felul de viatd i In manifestdrile specifice regionale ale poporului, aa cum a
procedat Burada. Cei mai multi au adunat cIntecele direct sau prin corespondentA,
din mai multe regiuni i le-au amestecat. Ap vor face chiar G. Dem. Teodorescu
i Gr. C. Tocilescu, T. T. Burada, fard sd faca' teorii folclorice, a conceput fol-
clorul pe arii, cu ramificatii Intrepatrunderi, cu note regionale distincte, nu
i

idealist, ca un summum de manifestare unitard a Intregului popor.


Pluguprul din aceastd colectie, dei nu se ridicd la valoarea celui moldo-
vean, publicat de acela0 In Almanahul muzical pe 1876, are totu0 fragmente
pline de vioiciune i umor. lmaginea morii, speriatd de multimea carelor de
gau, gonind i zburdInd ca o junincd In care a dat strechea, i a morarului
care o momete cu tate, e In forma ei lingvisticd bine §i viu coloran

Cind sosi la moard LuA brdcinaru-n gua,


Cu atite cara, Turul salvarilor In mina,
Asa de-ncArcat $-o scdfip
$i de-mpovdrat, Cu trei tdrile
Moara [mi] s-a speriat ; $i-alerga
Puse coada pe spinare $i tot striga :
$i apucd In lumea mare Ptr, ptr, ptr, si nea, nea. nea,
Mai rranaIi mai I Moara sta
Hdi I Hdi I $i se uita
Pin'punea mina pe ea
Dar ist domn bun, la mtnaIi mdi I
Vasile juptn, HAi I Hdi I [...]".
intre cele 18 colinde se remarcd, prin realizare §i cizelare, colindul cerbuluir

La tulpina unui brad


Hai Lerumi Doamne, hai I
Un cerb mi s-a Iludat
a nime nu I-a vAzut,
CA nime nu I-a stiut
Unde el s-adapd
Apd din ndstrapd [...]".

Cerbul e Vinat ili blesteamI trupul de la coarne pina la carne. Motivul din
vechi povestiri cu animale (fabule) a intrat Intre colinde, ca o simplà povestire, ca
826 un final de urare artificial" legat de rest.

www.dacoromanica.ro
Ca si colindul cerbului, colindul de logodnicd este transformarea In colind a unel
teme de balada, fragmentar luan din Chira Chiralina, ceea ce se Intrevede In poves-
tirea despre negustorii greci Iarigrädeni, care sosesc cu barca smolitd, IncdrcatA
cu marfd formatd din
Fir ;i ibrisin
Postav de cel bun
Sculuri de mdtasd
CA stnt mai frumoasd (...]".

Spre deosebire de balada Chira Chiralina, negustorii sInt pasnici si invita pe


iubitul fetei sd-i cumpere acesteia din marfa adusd.
Si In acest colind versurile transmit culoarea locald a tablourilor de naturd
prín limbaj
Prundulet de mare, Ci-i un ro; cälin,
Sub soare rasare Bdtut de Vint lin,
Un verde darvtnt Sus mi-i frunza deasi.
Bdtut tot de vInt, Jos mi-i umbra groasd [...]".
Nici bdtut de Vint,

Cu temd de basm poetic se prezintd colindul voinicului, In care un tIndr vine


In ajutorul mdrului chinuit de duhul mdrii, care Ti doboard merele ski ddrapdnd
frunza :
Prinsd mdru a se vdita, Cum striga
Cu glas mare a striga: [Si] se vdita [...]
Cine-n lume s-a afla
Duf de mare-a sageta? Lua arcul Tricordat,
Ni/d-n vad se prilejia Cel ce-i bun de sägetat,
Pe mdr de mi-1 auzea Si-o sicreatd
De sAgeatd [...]".

Dar duful" mdrii TI previne cd ei sInt noud fraIi, care nu pot fi sägetati,
cdci Ti apdrd marea :
aci [noi] stntem noud frati
Ce au fost toti sägetati,
Dar nici unul n-am murit,
Cdci In mare ne-am dosit [...]".

Tema aceasta de basm poetic este una din cele mai rare si ea s-a pästrat deci
intr-un colind.
Unul din colindele rare si frumoase, de origine veche, cu amintirea bourului
care poartd In coarne leagdn frumos si Inoatd pe ape, este colindul de fatd mare
(p. 102-103) ; In acest colind se Intrunesc ecouri moldovene, transilvdnene si ol-
tene. Intocnnai cum se prezenta populatia Dobrogei pe la 1880 si deci mediul crea-
tor popular, In noua lui configurgie geograficd :
Jiul mic mare-a venit Margini n-are
Si amarnic s-a 11%4, Si pb:Ivie tmi aduce
Cici de mare $i la vale ca mi-o duce, 827

www.dacoromanica.ro
Tot brazi Coperit cu taftä verde,
Minunaii, Dar In el cine trni sede!
verzi Ileana cu ochi caprii,
Cum nu-i vezi. Cu obrajii aurii
Printre brazi, Ea tot coasa si-nchindeste
Printre frumos mai potriveste
Bohor [bour] negru Trioata intr-un guler si-o basma.
Si pe coarne-mi poarta Alba dalba ca zioa,
Leagan mIndru si frumos, Guleru-i e-al fraVor
Lucrat Cu sedif si os, Basmaoa-a surorilor [...]".

Astfel, colindul mult dezvoltat In Ardeal, prin asociaIii de juni", ocupa un


loc de frunte, ca tematicd si circulaTie, si In Dobrogea, datoritä mocanilor transil-
vdneni si literaturii populare transplantate de ei aci. Burada a Trnbogatit folclorul
literar cu frumoase exemple de colind.
De deosebitä Tnsemndtate literard sInt si cintecele bdtrinesti. Unele cunoscute,
ca lorgu lorgovan, Corbea Viteazul, Mogo s Vornicul, Dobrisan, Saya lenciu Seibienciu,
fac dovada unei largi rdspIndiri pe teritoriul romdnesc ; altele, ca Soarele
luna, Zmeul si zmeoaica, Mierla si sturzul sInt rare, iar o parte, cu mare circu-
la-0e sau mai pu-0n cunoscute, poartd caracteristicile i semnele creaVei locale. intre
aceste din urmd cTntece bdtrinesti se numärd Chira Chiralina, Ghitcl CeiteinuO, Tudor
Tudoras, Necola Neculcea, Saya Letinul si Maica beitand. Chiar daca unele din aceste
balade au fost culese si In alte regiuni, cele notate de Burada au inscris In ele marca
originii sau a participaron dobrogene la crea-0e.
In Mierla si sturzul se desfdsoard tema Tndragostirii sturzului de mierld, care
nu-i InIelege iubitului suferirrta, il par-aseste si acesta se augäreste. in balada Necola
Neculcea, ca Tn Der Handschuh a lui Schiller, dragostea eroului e pusd la Tncercare
de iubitd, cerindu-i sà Tndeplineascd sarcini imposibile ; Tntre altele, Ti pretinde
sddirea unei vii pe apa mdrii ; voinicul Ti Indeplineste dorinTele, Ti aratd si via minu-
nata' si apoi cu arcul o sdgeteazd prdvdleste In valurile mdrii ca pe un duh rdu I
Cu puternice accente locale si pdrti frumoase este balada Saya Letinul (chiar
variantele G. Dem. Teodorescu poartd caracteristicile dobrogene) ; de asemenea
interesantd este Buco Bucalet, al cdrei erou, ajutat de cal, Ti scapd lui Stefan Vociä.
din mInd, Insd cea mai valoroasd dintre balade, prin realizarea artisticd, credem
cd e Maica batancl, Tnregistratd i azi Tmpreund cu o veche si prea frumoasd melo-
die. O bätrTnd Tsi cauta feciorul, de care ea Intreabd Dundrea. Dundrea o trimite
la sora ei ceata ; bdtrTna, prefácTndu-se cerboaid, ajunge la ceaä, aceasta o Tndreaptd.
bine, ea Tsi &este fiul rdnit de pdeni, TI oblojeste cu buruieni prea tari, care-I
omoard si de durere maica se omoard si ea. Partea cea mai frumoasd este por-
tretul voinicului, In zugrdvirea cdruia poporul a folosit elementele descriptivp
Miorita, TncercTnd culori In plus, uneori cu putere de expresivitate noud

Dunare, Durare, Eu ce te-a; ruga


Drum ara pulbere $i te-as Intreba
Si far-de haugas. De un drahiu al meu
Trup mult dragalas. Ce I-am pierdut eu.
De-ai fi vorbitoare De 1-ai fi vazut,
828 $i-ndatoritoare, L-ai fi cunoscut.

www.dacoromanica.ro
Un flAcAu Tnalt. Pana corbului,
Nalt i sprincenat PanA neboità
Fetisoara lui NesulemenitA ;
Spuma laptelui, Ochisorii lui
CoalA de hirtie Mura cimpului,
De la pravalie. CoaptA la rAzoare.
Chiculita lui Feria de soare
Spicul orzului, Coaptà la pArrant,
Cind e revdrsat Feritä de vInt [...]
La vreme plouat, Ba eu l-am vAzut
Creste-n bale lat Si l-am cunoscut
La malul mArii,
Musfácioara lui in marginea tArii
Spicul grtului, La umbrd de peri.
Cind se pIrguieste, De peri si de meri,
Lumea-I Indrageste De pAgIni gonit,
Sprincenele lui De gloante rAnit [...]".

Aceastd balada este o excelentd ilustrare a procedeelor de crea-0e ale po-


porului, care nu se ferqte sd utilizeze tezaurul sdu In forme noi de manifestare artis-
ticd. Pdrul voinicului e descris altfel clecIt In Miorita, creatorul popular nefiind un
simplu copist : pdrul e ca spicul orzului, crescut bogat dupd ploaie, lat In foaie,
in schimb ca pana corbului sInt sprincenele de un negru neIntinat, iar mustdcioara
lui este ca spicul griului, dar al unui grIu in pIrguiald, mIngTiat de privirile gospo-
darilor. Ochii s'int ca mura cImpului, pe care n-o vede soarele i n-o atinge vIntul,
de un negru brumdriu, special. Comparatia se pdstreazd In culegerile recente, cu
unele modifican i creatoare superioare, printr-un procedeu de concentrare

Ochisorii lui
Mura
Intinsl la pAmint
Feritd de vtrit [...]".

Poporul e In continua desdvTrire a creatiei literare.


In continuare, O ceilätorie In Dobrogea contine doine, dintre care de remarcat
este Ontecul haiducului, variantd la Oltule, Oltetule

,,Oltule, Orfule,
Oltule, pe malul tau
CreascA iarbA si dudAu
Sa pascA si murgul meu,
Care-mi poartI trupul greu

O caátorie In Dobrogea este lucrarea cea mai de seamd sub raportul culegerii
de literatura populard. De altfel, numele lui Burada, In domeniul folclorului, a ramas
legat, dei destul de vag, In special de aceastd lucrare, care n-a fost valorificatd
la timp. 829

www.dacoromanica.ro
In 1904, Burada publicd In Arhiva un articol asupra Caloianului. in 1879 el MO-
nise Insa acest obicei In Dobrogea, sub numele de Scaloian, § i-I descrisese. S. FI.
Marian TI considera, pe bund dreptate, descoperitorul acestei datine. PIna la arti-
colul sail din 1904, G. Saulescu, I. A. Candrea, S. FI. Manan i altii facuserd noi
cercetari §i Burada vine acum cu o precizare noud, sinteticd, cu o variantd feminind
a bocetului Caloita, §i Cu Incercarea de a identifica Caloianul cu o zeitate dacica.
Meritul lui mare Insa rarrane mai ales acela de a fi deschis, In vechea sa lucrare,
ochii cercetdtorilor asupra unui obicei care, la Inceput, se credea a fi aproape stins
dar care s-a dovedit, prin noi culegeri, foarte viabil.
Pe baza noilor materiale, adunate din regiunile Braila, lalomita, Buzau §i din
Moldova, Burada descrie obiceiul fetelor de a se aduna marti, In a treia sapta-
mind dupd Pati, and faceau un chip de om din lut, de o palma de mare, pe care
il numeau, dupd regiune, Caloian, Callan, Scaloian sau Caloitd (mai rar). In procesiune,
fetele II duceau §i-I Ingropau afard din sat, cu bocetul (variantd)

lene, lene, Cu inima arsd,


Caloiene, $1 mi te punge
Ma-ta te cdta Cu lacrimi de sInge,
Prin pdclurea rard lene, lene
Cu inima-amard, Caloiene".
Prin Odurea deasd

In joia care urma, TI dezgropau i-I aruncau In &la sau Tntr-o fIntInd. Se adunau
apoi i petreceau cu cIntece §i hore. Plugurile nu arau In unele par-0 cleat pInd la
prInz. Nu era decIt o Incercare de a preveni seceta. CInd tott4 seceta se ardta
peste yard, Caloianul se practica din nou, cu versuri de invocare a ploii, destul de
expresive, pe care autorul le reproduce.
T. T. Burada este astfel cel care a deschis drumul cercetárilor fructuoase asupra
Caloianului.
In anul 1905, Burada deschide In Arhiva § irul unei lungi prezentari de obiceiuri,
de peste an §i de practici ale poporului roman, sub titlul general de PriveliO qi
datini. Despre unele din ele avusese prilejul sa scrie Tnainte. Altele sInt prezentate
pentru Inflia cara In aceasta larga panorama a obiceiurilor cu caracter de reprezen-
tatie, Tntre care trebuie sa distingem Insd teatrul popular propriu-zis §i practicile
de ritual agrar.
intre practicile de ritual, Burada se ocupase de Paparude, obicei asupra cdruia
se oprise Inca In 1877 In Almanahul muzical, gäsindu-I apoi i In Dobrogea. Fete,
Impodobite cu cingatori §i cununi verzi de bojii, In timp ce erau udate cu apd,
spuneau cunoscutele versuri

..Paparucld-rudd,
Vino de te udd etc."

Versurile reproduse de Burada nu aduc lucruri noi din punct de vedere literar.
Teatrul popular este capitolul care l-a interesat mult pe Burada, deoarece dez-
voltarea teatrului romanesc In general a fost una din preocupArile lui cele mal
830 vechi, adunInd mereu material In vederea Istoriel teatrului In Moldova.

www.dacoromanica.ro
1)1. St
intre spectacolele prezentate de Burada 1

tn Privelisti si datini existA un nurnär care co- H1iI ill;1S


respunde dramaturgiei literare populare si
caracteristicilor ei.
Aci prezintd irozii, Steaua i Jocul pdpusilor,
despre care face expuneri ample, cu reprodu-
ceri de texte si gravuri ale instrumentelor
folosite de actorii populari.
Datele despre Irozi sInt pretioase si dove-
desc cd autorul Incepuse cercetärile sale cu
mult mai devreme. Problema originii acestui
joc teatral, care i se pare lui Burada trecut
din Moldova In Muntenia, ramIne nerámurità
de el, ca de altfel de toll cercetátorii timpu-
lui. Cunoaste totusi existenta acestei drame
populare la sasii din Ardeal. 0 mare dezvoltare
a avut din vremuri vechi, sub numele de Szopa
Krakowska, si la poloni, de la care a trecut la
ruteni. in regiunile de rdsarit se numea chiar AVI!

Betlejki (Vicleimul), TricIt legatura cu popoa-


rele Invecinate la nord e cea mai probabila.
Textul reprodus de autor este unul din
cele mai complete si mai vechi. Este un ma-
nuscris de pe la 1860, cu unele prescurtdri Pagina de titlu.
dovedite cu ajutorul unui text cules de la
basirodarul Gh. Popovici si tovarAsii s5i,
care text spuneau ei se cIntà de pe la 1830
Incoace. Personajele grit In numar de 12. Dacd In prima parte se desfasoard drama
religioasa a lui ¡sus cautat de !rod, cu scene reusite de groazd :

Fulgerele lui ca para


Stralucesc Tri toata tara.
ParnIntul e plin de frica,
MunIii se topesc de frica [...].

finalul este In acest vicleim un roman laic cu o roabA frumoasd, pe care pune ochii
un Impdrat si i-o ia cu sila stápInului ei (situatia boierilor moldoveni In fata trimi-
§ilor sultanului In Moldova)
Imparatul cu-a lui svita $i-au pus mlinile la piept
S-au pus la mesa gatita, insa-al nostru Imparat
Atuncea roaba intrInd, Mai nimica n-au mincat.
Bucatele aducind, Ci la roaba au privit
Ea cu un mare respect 51-au ramas de tot uimit [...3".

Povestitorul acestei IntImplari In fata lui 'rod este un harap". !rod izbucneste
vijelios Impotriva acestei nedreptati si, stupoare, harapul se repede sd-1 omoare,
farä sA reuseasca. Negrul vorbeste acum deschis si arata cd a vrut sd se razbune, 831

www.dacoromanica.ro
(iindca !rod era, Tmpotriva vorbelor lui mincinoase, tot atIt de nedrept ca toti
imparatii, deoarece dase ordin sa se taie copiii si gealatii Ti omorIserä de curInd
singurul copil. Negrul continua senin si cu demnitate

Acum fa ce vrei cu mine


De socoti ca-s vinovat
Porunceste la gealat
Ca sa ma taie-n
SA m-arunce In toate parti [...]".

Acest episod din drama populara moldoveneasca a Irozilor este expresia revol-
tei poporului Impotriva stapTnilor, care tdiau si spInzurau" (ceea ce nu e o sim-
pia locutiune populara) cu lege si fará de lege.
Astfel, In ciuda continutului ei religios, drama are aluzii sociale.
Dramaturgia populara, ca si dramaturgia cultä, are drama' §i comedie. Daca drama
o constituie Irozii, comedia e ilustrata de Jocul pdpuVlor. Aceasta comedie este de
fapt o Insiruire de IntImplari comice, de zeflemisiri, de strigaturi puse In gura a
diferite personaje Tntruchipate In papusi. Burada are idee de existenta veche a aces-
tei practici teatrale populare, cunoaste ceea ce s-a publicat la noi si reproduce
un text cules pe la 1876. Descrierea este amanuntitä, reproducIndu-se In gravura
lada cu geam, In dosul careia se joaca papusile, doi papusari i lautarul, care &it'd
in timpul jocului. STnt 17 personaje. Intre ele nu lipsesc : ciobanul cu oaia, tiganul
cu ursul i daiaraua, Vasilache, femeia lui Vasilache, cloud fete, un cioclu etc. Situa-
çiile uneori nevinovate, ca In strigatura cIntecul ciobanului
i

Dragi-mi skit o4ele.


Dar mai dragi fet4ele
Dragi tmi skit oile III
Si copilele bálál [...]".

Alteori intervine gluma usoara, ca In jocul tiganului cu ursul

Diha, Vlaicule, Diha,


Hop °data pe lopata,
DunArea s-o trecem toata,
Sa privim sirboaicele
impletindu-si etele.
Pe dealul cu florile
Paste strbul oile
strboaica caprele [...r.

Zeflemeaua creste si e vizata femeia jucausa, care amTna Tnalbitul pInzei


Ora da gerul

Cine joaca cazaceste


Vara pinza nu ghileste,
Ci-o ghileste la Craciun
832 Cind sufla mereu In pumn [...]".

www.dacoromanica.ro
Astfel, Jocul peípuVlor prezintd des scene de satird sateascd.
Textul cules de Burada, pe lIngd faptul ca e cel mai vechi, contine situaIii de
veritabil umor popular.
Cu räddcini (In parte), ca formd exterioard i decor, In karagöz-ul turcesc, come-
dia populard Jocul peimarilor s-a dezvoltat pe teritoriul românesc din elemente
folclorice autohtone, pInd la urmd unindu-se cu vicleimul In cea mai mare parte
a teritoriului romanesc i constituind, pe vremuri, unul din spectacolele cele mai
aFteptate de popor, spectacol care emotiona, distra qi moraliza. Teatrul acesta
popular a fost urmarit de T. T. Burada cu multa pasiune, punInd la dispozitia
cercetAtorilor literaturii noastre populare §tiri i date valoroase.
Dei T. T. Burada a cules descIntece Inca de la primeie sale preocupan i folclo-
rice, cdci precizeazd uneori adunarea lor de la Zamfira iiganca, roabd In casa tata-
lui meu", totu0 despre aceastd specie de folclor a scris la urrnd de tot.
Exista uneori In descIntece realizdri stilistice populare, care s'int reluate
spontan In alte specii literare, pentru cd Intruchipeazd plastic o anumitd idee. in
Descintecul de sama publicat de Burada, monstru care chinuie pe bolnav este un
balaur, Inchipuit cu solzi de aur

Acolo este un supe laur.


Balaur cu solzii de aur [...]".

Prin expresivitate i onomatopee, aceastd imagine este una dintre cele mai
dragi poporului i dintre cele mai folosite. Ea se regdseyte In multe alte descIntece
sau vrAji i In balade, ca de exemplu In balada Balaurul de G. Dem. Teodorescu:

Mai colo pe loc


Nu-i zare de foc,
Ci mare balaur
Cu solzii de aur,
La soare sclipind,
Ca focul lucind [. . .]".

In consecintà, formulele desentecelor, socotite pe nedrept ca stereotipe


lipsite de artd literard, posedà calitdti i elemente artistice care se cer desprinse
de practica medicald Inapoiatd i judecate ca literatura'.
T. T. Burada a fa'cut asiduu cercetdri pe teren l n-a folosit nici un mo-
ment sistemul corespondentei ca S. FI. Manan i altii. Este descoperitorul i in-
tîlul al bocetului popular, neglijat pInd la el In culegerile de poezie popu-
lard. De asemenea, este primul Thregistrator al Cintecului bradului. Este descoperi-
torul Cintecului cununii, In legdturd cu seceriv.il (In Ardeal), i al Caloianului (In
Dobrogea), In legaturd cu practica de provocare a ploilor. Sub acest raport,
contemporani au evitat s'AA recunoascd deschis prioritatea.
Cunoscut i apreciat superficial, Teodor Burada este un pasionat cercetätor
multilateral i unul din folcloriOi ale arui publicatii folclorice constituie o contri-
bulle fundamentald In istoria folclorului românesc. 833
o. 178

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

Despre tntrebuintarea muzicii in unele obiceiuri vechi ole poporului romdn, In Almanahul muzica1,11,
1876, p. 51-79 ; Bocetele populare la romdni, In Conv. lit., X11,1878-1879, p. 356-365
Bocete din Bucovina, in Conv. lit. XII, 1878-1879, P. 414-416; Bocete popuare, Moldovo-
Dobrogea, In Conv. lit., XIII, 1879-1880, p. 74-76; 276-280; Bocete populare, In Conv.
lit., XIV, 1880-1881, p. 307-312 (din Muntenia, Banat, Transilvania); Bocete populare,
In Conv. lit., XV, 1881-1882, p. 461-163; Datinele populare romdne la inmormintdri,
In Conv. lit., XVI, 1882-1883, p. 1-15; 74-78; Datinele poporului romdn la inmor-
mintare, lasi, 1882, 158 p.; Cintecul cununii, In Conv. lit., XIV, 1880-1881, p. 306-
307 ; O dichorie in Dobrogea, In Conv. lit., XVI, 1880-1881, p. 22-23 ; 110-115
152-155 ; O ccIldtorie in Dobrogeo, lasi, 1880, 280 p.; Priveli;ti ;i datini populare din
Moldova, In Arhiva, XVI, 1905, p. 542-546; XVII, 1906, p. 81-83, 123-126, 173-
177, 276-277, 332-333 (Irozii); XVIII, 1907, p. 127-130 (Steaua); XVIII, 1907, p.
130, 171-172, 222-225 (Jocul papu;ilor); Despre descIntece, farmece, vräji, in Arhiva,
XXVII, 1916, p. 103-110; XXVIII, 1921, p. 81-82, 241-242; XXXI, 1924, p. 141-
143 ; XXXII, 1925, p. 137-138 ; Cercedri asupra danturilor ;i instrumentelor de muzicd
orle] romlnilor, In Almanah muzical, III, 1877, p. 42-104; Despre crestdturile pluta
;ilor pe cherestele ;i alte semne doveditoare de proprietate la romdni, lasi, 1880, 27 p.;
Despre cresteiturile ;algdrilor pe droburile de sare, In RIAF, V, 1885, p. 173-174 ; O
cdlätorie in satele romdne;ti din Istria, In Romelnul, XXXV, 1891, p. 537 si urm ; edi-
tia a II-a ; lasi, 1896, 144 p., cu o harta. Cercetclri despre rom6nii din insula Veglia
In Arhiva, VI, 1895, p. 409-418, cu o harta; In extras : lasi, 1895, 14 p. + 1 harta;
O dicItorie la romdnii din Bithinia (Asia Mica), In Arhiva, IV, 1893, p. 53-84, cu o
harta ; In extras : lasi, 1893, 34 p. + 1 harta; Romdnii din Asia Micd. Relatiune de
calatorie, In Analele Academiei Romdne, seria a 11-a, administrativl si dezbateri, t. XV,
1892-1893, p. 392-397; 0 allätorie la romdnii din Moravia, In Arhiva, V, 1894, p.
266-293 Cu o harti ; in extras : lasi, 1894, 36 p. -1- 1 harta; Sectiunea valahä de lo
Expozitiunea etnograficd din Praga (1895), in Arhiva, XIII, 1903, p. 523-531 ; O cdid-
torie la romdnil din Sllezia austriad, In Arhiva, VI, 1895, p. 663-678, cu o hartà;
In extras : lasi, 1896, 18 p. + o harta; Rämd;ite romelne;ti In Galitia, In Buletinul
Societätii de geografie, XVIII, 1897, trim. 3-4, p. 110-129 ; Rämd;ite romdne;ti in
Galitia, In Epoca, din 15 noiembrie 1896 (scrisori din Gali.tia") si In Buletinul Sacie-
tätii de geografie, XVIII, 1897, trim. 1-2, p. 131-134 ; O cilliltorie la valahii (romdnii)
din Kroina, Croatia l Dalmatia, In Arhiva, XIX, 1908, p. 281-293 ; In extras : lasi,
1908, 15 p. ; O caionie de valahl in Arabia, In Buletinul Societatii de geografie, XXXVI,
1915, p. 100-110; Prtveli;t1 yl &Unl strdmo;e;ti in Moldova, in Arhiva, XX, 1909,
p. 218-223 (Colkidd cu plugu;orul); p. 273-280 (CdIu;arii); p. 289-295 (Copra
sau turca); p. 29! (Jocul halcalei); p. 296 (Jocul giretului); p. 296-298 (ScrInciobul);
p. 298-300 (Pcpurudele); p. 300-301 (Ora-pico); p. 301-302 (Pehlivanii); p. 302-
304 (Mdscdricii); p. 304-305 (5uitarii); p. 305 (Geamala); p. 305-306 (Hagi-lvat).
834 I. C. ChiOmi a, Folclorigl l folcloristicd romdneascd, Bucuresti, 1968, p. 73-158.

www.dacoromanica.ro
S. FL. MARIAN

S. FI. Manan a activat la inceput sub


influenta scolii Alecsandri, a acceptat si s-a
identificat apoi cu ideile noi ale lui Hasdeu,
dar a gasit si resurse proprii de Tritelegere si
aplicare a unei conceptii stiintifice In cerce-
tarea folclorului.
S-a ndscut la 1 septembrie 1847 In satul
llisesti, judetul Suceava, din pdrinti tarani.
Tan.' sau s-a prapadit devreme si a rdmas
mama sd Ingrijeascd de patru copii orfani, doi
bdieti si cloud fete. Dintre ei, cel mai mare
era Simion si se gasea la liceul din Suceava
&id a pierdut pe tatal sau.
A urmat mai Inn la scoala satului, apoi
la scoala poporald" din Suceava, de unde a
pdstrat amintiri urTte, datoritd pedepselor de
tip medieval instituite de directorul scolii,
Franz Theil. Clasa a IV-a a absolvit-o destul
de tTrziu, In 1862, and avea aproape 15 ani.
in 1863 a trecut la gimnaziul" din Suceava,
care avea director pe cehul Jozef Marek. in
primii ani de Invataturd a fost un elev silitor,
dar IncebTrid cu clasa a IV-a e notat din ce
In ce mai slab, Tnat In 1868, pe and era In Simion-Florea Marian.
clasa a VI-a, si-a anuntat retragerea de la
scoala, dupd cum precizeaza o nota pe foaia
sa matricold : Hat seinen Abgang von der Lehranstalt am 15 Marz 1868 angemel-
det". Nu a pardsit Tnsd scoala, cdci In anul 1869 urmeazd clasa a VII-a, dar ramTne
repetent, fiind notat : Mangel an Pflichtgefühl und ungeregelter Schulbesuch".
Elevul Manan Tncepuse de mult timp sd se preocupe exclusiv de folclor. Rdzbatuse
()Ind la el ideea culegerii si a punerii In valoare a creatiei folclorice. Acum neglija
lectiile si culegea folclor, ruga pe colegi sa-i comunice ce stiu, sa-i adune cIntece
In timpul vacantei, iar el copia si punea mereu In ordine material folcloric. Bucuria
lui cea mai mare era sd °blind material. CIta bucurie povesteste unul din colegii
lui Ti faceam noi cu acestea (cTntece populare) ! Eu Insd ma miram de aceasta
si ma uitam la clInsul ca la un smintit si iesit din minte. Cd noi ceilalti ne bucu-
ram de niste pldcinte bune, sau de niste mere dulci, dar nu de niste cIntece popu-
lare". Colegii lui nu-i Tntelegeau munca i socoteau ca nu-i lipseste mult si va
nebuni de tot".
In 1866, pe and se gasea In clasa a IV-a, Manan publicd In Familia lui Vulcan
datine de nunta din comuna sa natald, llieti, cu reproducen i de frumoase oratii
de nunta.
In 1868, tot In Familia, publica patru doine, dintre care se remarca
,,Turturea de pe haragu CA n-am pe nime cu dragu
Nu rnA blestema sA zacu, SI-mi punS mina la capu [...]". 835

www.dacoromanica.ro
In 1869, &id ramIne repetent, S. FI. Manan scoate la Botc4ani o bro§ura de
Poezii populare, cu precizarea In subtitlu balade romane culese i corese", ceea
ce arata influenta curentului romantic.
S. FI. Manan continua, ca elev, sa fie intens preocupat de culegerile de folclor.
In 1870 se apropie de cercul Hasdeu §i Incepe sa publice la Foaia Societätii Romd-
nismul, Traian si Columna lui Traian, mentirand legatura i cu alte reviste. Clasa
a VII-a o face din nou la Nasaud, iar pe a VIII-a la Beiq, In Transilvania. Animat
de sentimente democratice, clt timp a stat aci I-a cautat mereu pe Avram lancu
sa stea de vorba cu el. Nu l-a Intl'Init. in schimb, dintre revolutionarii ardeleni de
la 1848 a gasit §1 a stat de vorba cu Axente Sever i Simion Balint.
In 1871, Manan 4i ja bacalaureatul i se Inscrie la Facultatea de teologie din
Cernauti. Ca student, publica In continuare material folcloric la diferite reviste
i scoate o noua colectie de Poezii populare romdne, In doua volume. Fiind acum
sub influenta conceptiei *tiintifize despre folclor a lui Hasdeu, autorul colectiei
nu mai corecteaza versurile, marturisind singur, In prefata la primul volum,
lucrul acesta.
Termirand facultatea In 1875, Manan se casatorqte cu Leontina Piotrovski,
din Siret. in 1876 capata un post de preot In Poiana Stampii, din judetul Suceava,
trece apoi la Voloca, din fostul judet Siret, pentru ca In 1877 sä ajunga preot In
tIrgul Siret. in anul 1879 a fost numit profesor de religie la coala de baieti i fete
din Siret. intre timp, culege §i solicita cu aviditate, de la diferite persoane, material
folcloric, publicInd In mai multe reviste. Activitatea sa devine cunoscuta i, la 26
martie 1881, este ales membru al Academiei. Plna acum, S. FI. Manan adunase i
cercetase un material folcloric considerabil. De aceea, a trecut la redactarea unor
lucrar compacte de folclor i etnografie. In 1883 s-a stabilit definitiv la Suceava,
clIndu-i-se un post de profesor de religie la gimnaziul de aici. Cei mai multi dintre
elevii lui 4i amintesc cu drag de profesorul Ion. Multi copii veniti din mediul sa-
telor, din Moldova de nord, au fost ajutati i sustinuti de Manan, cu Intelegerea
omului ie0t din popor.
Muncind fart preget §i rara odihna, S. FI. Manan s-a stins la 11 aprilie 1907.
Dei preocuparea de searna a lui Manan a fost folclorul, totu0 el a fost tentat
sa se manifeste i In alte domenii ale muncii intelectuale. intre acestea, tTnar fiind,
s-a lasat amagit de muza poeziei. inca elev de liceu, Manan publica, In Familia pe
1870, versurile Ostasul romdn, In forma populara destul de curata i frumoasa :

Mindru feciora;,
Vesel feciora.7.
['limas de munte,
Ostasel de frunte,
Spune-mi un'te duci,
incotro apuci ?[...)".

Autorul cInta jalea ostawlui care merge sa slujeasca In armata straina, austriaca.
Se vede limpede influenta poeziei populare.in anul urmator, 1871, publica, tot In
Familia, versurile mai putin reuOte, Romanca.
Ca student, Inscrie In Convorbiri literare pe anul 1874 un numar de apte scurte
poezii, In majoritate de factura versurilor de pe un album particular. in ultimul
836 numar al Convorbirilor pe anul respectiv (1874-1875), i se comunica la Pcqta re-

www.dacoromanica.ro
dactiei : D-lui S.F.M. Forma corectä, fard inspiratie", probabil pentru o noud poezie
trimisd revistei. Totusi, Manan trimite si i se publica In 1876, In aceeasi revistd,
versurile e privesc, care nu se deosebesc de cele de pTnd atunci. De remarcat
Manan a trimis la Convorbiri ¡iterare Inn creatii proprii si numai dupd aceea
a intrat In corespondentd pentru a trimite spre publicare material folcloric.
S. Fl. Manan s-a Idsat apoi de poezie. Preocuparea lui de seam:a' a rdmas
folclorul. Dar, In 1881, sub influenta lui Creangd, cu care purta corespondenta, in-
cearcd stilul amintirilor (din copildrie), publicTnd In Aurora romcInd : Vasile
nariul, amintire din copiltirie.
Tata se pregdtea sa piece la munca cTmpului, lard eu, pe-atunci un bdietel
Tntre sapte si opt ani, ma tineam grapd de dInsul [...], rugTndu-I sa ma lee si
pre mine In cimp, promitIndu-i cd de astä data nu-i voi mai vàrsa sdrnInta din saci,
nici nu ma voi ascunde pe sub haturi si voi spdria boii ca sA iasd afard din
brazdd [...]".
Autorul povesteste In continuare despre aparitia la casa lor a banditului-haiduc
Vasile CTrldnariul, pe care pdrintii I-au omenit mai mult de tearnd decTt de bund-
voie. Dei toatd lumea In regiune se temea de el, fiind foarte puternic, totusi mai
tTrziu, Ion Spatd-Latd din llisesti, voinicul satului, l-a spetit In bdtaie" pe Orldnariul
si acesta n-a mai apdrut In sat. Dupd acee , Manan Isi mai Incearcd condeiul, In 1884,
In prelucrdri de snoave populare ca : aalta jiganului, Turcul cälugärit, JurtimIntul
jiganului, care nu prezinta nimic important din punct de vedere al creatiei.
S. FI. Manan a cules personal folclor, dar a adunat mult mai mult prin cores-
pondentd. Ca elev, a apelat la colegii lui, ca profesor, a obtinut material folcloric
de la elevii sdi, care mdrturisesc acest lucru In amintirile Ion si pe care Manan Ti
citeazd In lucrdrile sale. Pe de alta parte, S. FI. Manan s-a folosit de multe alte
mijloace pentru adunarea materialului folcloric : relatiile de prietenie, corespon-
dentd, apeluri In reviste si In prefetele publicatiilor sale.
Metoda aceasta de culegere a fost criticatd aspru de la
un timp Tncoace, recomandlndu-se numai culegerea di recta
Cope rta
pe teren. Pe vremea lui Manan ¡risk o asemenea pro-
blemd nu se punea. Apoi, niciodatd S. FI. Manan n-ar fi
putut sA dea o opera asa de bogatà, dacd s-ar fi rezumat
numai la culegerea directd. In fond, si asfazi se poate folosl
metoda corespondentei pentru investigatii si pentru cu-
legerea unui anumit material folcloric.
In 1879, S. Fl. Manan publica In paginile revistei $ezd-
POBSTA
toarea (Buda) un apel pentru obtinerea de informatii cu popor lo romfine
privire la 61 de pdsdri (nume locale, credinte, obiceiuri)
aduuate i Iutocmite
In vederea Ornitologiei. Intre alii, se adreseazd si lui Ion
Creana In 1880, si e amärTt cA acesta nu i-a rdspuns sl
nu i-a trimis Inca datele cerute, referitoare la un nurndr
de pdsdri, Tntre care : mulge-capre, drepneaua, art.)E YL111Alli113.
capintortura etc. Printre aiii, II gdsim culeg5tor de folclor
si pe Dimitrie Onciul, care Ti comunicd lui Manan cTteva
din cele mai caracteristice si interesante descTntece culese
In Vicovul de Sus (R5cläuti).
In consecintd, FI. Manan nu este Tntru totul un
S. `UtItil 11.
,

culegkor direct de pe teren al materialului folcloric sl

Tipografía let G ri61.70111asS. ;1:k.,


1**

www.dacoromanica.ro
etnografic. El este In mare parte un colectionar. in lucrarile sale apar des numele
unor persoane care au contribuit mult la adunarea materialului folosit de el, ca
preot V. Turtureanu, dr. $tefan Saghin, pedagog" Vasile Balintescu, Gh.Tomoiagd
Invatatorul Pancratiu Prelipseanu, T. Bumbac etc.
S. FI. Manan s-a interesat de folclor Inca de pe bancile scolii. El a Inceput sa
publice de pe atunci culegeri de folclor si descrieri etnografice. in primii pasi ai
activitatii sale de folclorist, Manan, sub impulsul scolii Alecsandri, culege si pre-
lucreaza mai cu seamd poezie populard. Culegerea sa de balade, publicata In 1869
sub titlul Poezii popora/e, Invedereazä acest lucru chiar dacd autorul n-ar fi precizat
ca sInt culese si corese" de el. Aproape jumatate din colectie (p. 60-109) este ocu-
pata de balada Todorel si Marioara, care e o prelucrare In versuri dupd o poveste
populard". Apoi autorul a contopit variantele unor motive ca In Fato Sandului.
Baladele nu sTnt specifice. Cu caracter local e balada haiducului Darle, omorIt In
1808. Ca un ecou sters al motivului Fata Cadiului, din Alecsandri, poate fi notata
balada lovirci. in anul 1870, S. FI. Manan intra In cu B. P. Hasdeu si cu cercul
folcloric al acestuia. De aici Inainte, progresiv, Manan, sub influenta ideilor lui Hasdeu
despre folclor, pe de o parte va renunta la once Indreptare si prelucrare a crea-
;lei populare, pe de al-Ca parte, fata de precaderea pe care o acorda pIna acum bala-
delor i doinelor, II vedem ocupIndu-se si adunInd si alte specii de culturd popu-
lar-a : descIntece si vraji, cimilituri si proverbe, snoave, legende istorice, datine,
credinte, moravuri, elemente de chimie populard (cromatica poporului roman), de
zoologie, de botanica, de mitologie etc.
S. FI. Manan Trnbratiseazd astfel, pentru In-01a oara In cercetarea folcloricd,
Intreaga cultura populara. El pune In practicd ideile lui Hasdeu. Pentru o imagine
limpede a activitatii si contributiei sale, In continuare vom urrndri lui
pe specii.
In 1870 publica In Columna lui Traian o noud balada despre Haiducul Darle, In
Familia pe acelasi an publica sase doine din Ardeal (trecuse aici pentru terminarea
studiilor medii), iar in Foaia Societätii Romanismul pe 1871 un frumos plugusor cules
din Moldova de nord. Aceste creatii populare fac parte din materialul folcloric In
pregatire pentru o noud colectie de poezii populare.
intr-adevdr, In anul 1873 apare primul volum de Poezii populare romane, con-
tinInd balade, iar In 1875 al II-lea volum, continInd doine. Manan are o noud con-
ceptie despre culegerea folclorului si precizeazd lucrul acesta chiar In prefata pri-
mului volum din colectie (1873)
Culegdtor al acestor balade, am crezut cd sacra mea datorintd este sa le in-
torc poporului din al carui sin le-am adunat, asa precum le-am auzit de la cl7nsul,
fara sà schimb vesmIntul lor original ; si aceasta datorinta am cautat s-o Indeplinesc
cu cea mai mare scrupulozitate" (p. VI).
Se poate observa ca atitudinea lui Manan e schimbatd radical, daca raportam
faptul la modul cum a procedat In colectia din 1869. Aceastä conceptie noud, do-
binditd prin scoala Hasdeu, este afirmatd de Manan si cu alte prilejuri. CInd, In
noiembrie 1875, trimite Convorbirilor ¡iterare spre publicare un numar de anecdote
pacdlituri", culegatorul anurrtInd cä poate trimite pentru fiecare numar vreo
poveste sau traditie populard, spune
Cit despre anecdotele i pacaliturile de fata, sincer vä marturisesc cä n-am
adaos nemicd de la mine, ci le-am scris mai cuvInt din cuvInt, dupd cum le-am auzit,
838 prin urmare i versurile din ele sInt originale".

www.dacoromanica.ro
Deci Manan considera ca nu numai poezia popularA, dar nici o alta creatie
folclorica nu trebuie schimbatä de culegator.
In primul volum al colectiei de Poezii poporale gasim In parte, baladele publicate
Orla aici Intr-o forma revizuita : Darle, Pata Sandului, loviO i Fato Cadiului etc. intre
altele, adauga Chiralina, Buga, Cala pod päharnicul, Bradul i Teiul. Pe aceasta din
urma o va republica Hasdeu In Columna lui Traian. Dintre balade, este de notat Voi-
nicul sc¿Ipat (p. 116-122), restrInsa la motivul esential al unui voinic Intemnitat
de domnul tarii si pe care-I scapa calul sau, sarind arnIndoi zidul Imprejmuitor al
temnitei. Ajuns In padure, voinicul se odihneste si mediteaza la räzbunare Impotriva
domnului si a boierilor asupritori. In finalul baladei, creatorul popular s-a folosit
de o imagine plastica dintr-un antec haiducesc

Sub poala de codru verde, Si din gura-asa graieste


O zare de foc se vede, Oi trai, ori n-oi trai,
Da la zare cine sede Da la tar-oi cobort
Si roibutului se-ncrede ? Si mai mult vocla n-a fi,
Voinic finar si scapat Nici boieri n-or boieri,
In verzi codri s-a lasat Caci cum mi i-oi
Si la foc se incalzeste Prinde-i-oi si i-oi upi".

In prefata colectiei de balade, S. FI. Manan face consideratii asupra folclorului


romanesc In general, afirmInd ca datinele cimpenesti ale romanilor" se afla In Geor-
gicele lui Virgiliu, Bucolicele acestui poet continua Manan mi-aduc aminte
de multe datine si superstitii ce exista la noi chiar asa precum existau la romani...
Ovid este izvorul credintelor mitologice ce s'int raspIndite Intre romani prin poves-
tiri si traditii. in el aflam, ca-n gura poporului nostru, fetele si feciorii schimbati
In flori, In brazi, In dafini, In pauni, In pasan i maestre, In animale vorbi-
toare etc.".
S. FI. Manan avusese prilejul sa observe personal aceste metamorfozari In cule-
gerile pe care le facea despre plante si animale, In credin/ele si datinele poporului,
dar apropierea de cultura latina' o facuse exagerat, cu ativa ani Tnainte, Gr. Toci-
lescu, In studiul Poezia populard a românilor, publicat In Foaia Societeitii Romclnismul
pe anul 1870 si reluat In anul urmator In Columna lui Traian. Astfel, Manan se
identifica tot mai mult cu ideile si vederile cercului folcloric Hasdeu, adoptind si
erorile initiale ale membrilor acestui cerc.
Dar Manan afirma In prefatd si parerea cA putini Isi pot Inchipui ce odoare
pretioase stau ascunse In sinul poporului roman [...]".
In volumul al II-lea al colectiei, aparut in 1875, autorul insereaza doine si stri-
gaturi. Dintre doine, e de notat Doind haiduceascd, cu imagini exceptionale In lega-
tura cu revolta täranului oprimat (partea ultima a doinei).
Manan II cautase in Ardeal pe Avram lancu, dar nu reusise s'a-1 Intilneasca.
A adunat totusi poezii populare despre eroul de la 1848 si In anul 1900 a tiparit
Poezii poporale despre Avram lancu. Unele dintre poezii sInt comunicate de prie-
teni. Dealtfel, exista mult mai multe si mai frumoase poezii populare despre Avram
lancu decIt cele publicate de Manan. in orice caz, In aceasta lucrare rezida sen-
timentul de iubire al autorului fata de eroul revolutionar de la 1848, definindu-se 839

www.dacoromanica.ro
prin aceasta Ins4 atitudinea sa politicd. Poeziile con/in accente de revoltd sociald
a poporului, ca In lancu iîngä Cluj :
Pe dealul Feleacului
Merg feciorii lancului,
lancu-I comandeaza bine
feciori dupa mine
SI luam tunuri de fag
Si sa dam tn Cluj cu drag [...]".

In 1902, S. FI. Manan insereazd In Viaja literard I artisticd balada VIrvara,


lar In 1904, In Junimea literard, balada Petrea, In care mIndra, risdnduli via/a, i;i
salveazd iubitul de ;arpele ce-i intrase In gurd In timpul somnului, spre deose-
bire de pdrinti, care se feresc de jivind. Tot In aceea;i revistd publicd ;i
alte bucd/i.
Postum i se publica chiuituri, Inn In Junimea literard din 1907 ;i apoi In volum,
sub titlul : Hore si chiuituri din Bucovina, apdrut In 1910. Chiuiturile ;i horele culese
ent interesante ;i variate : gingge cInd este vorba de sentimentul dragostei, vio-
lente &id acest sentiment e bruscat, pline de moralitate sau satird la adresa mo-
ravurilor unte ;i a fizicului slut.
LuInd In consideratie culegerile de poezie populard ale lui S. FI. Manan
se poate spune cd In totalitatea lor nu se ridica toate la o valoare rAsundtoare,
deoarece autorul, preocupat de multe laturi
ale folclorului, a adunat prin toate miiloacele
Pagina de titlu. posibile ;i n-a stat sd detecteze singur crea/iile
de valoare ;i sd le selecteze. Totu;i, pe de o
parte trebuie sd se /ind seama ca opera lui
face parte dintr-un stadiu timpuriu de cerce-
tAri folclorice, pe de o alta parte ca Intre
piesele adunate exista unele de mare valoare,
ce nu pot lipsi dintr-o antologie, iar altele
4
intereseazd ca variante ale unor crea/ii popu-
OSHpOp.Orae lare de larga rdspIndire ;i de incontestabild
valoare literard.
Culegerile de descIntece ;i vrdji au Inceput
mai ales dupd importan/a pe care le-a acordat-o
IN am, Ianeu. Hasdeu In studiile sale.
In anul 1870, Manan publica In ziarul
Traían al lui Hasdeu, DescIntecul de sarpe
descintecui de ;erpoaicd. in acela;i an publica
vrdji de dragoste ;i de ursitd In Columna lui
. ' Simeon fl, Yaria'n
log' Traían. in anul urmdtor insereazd mai multe
tou
descIntece culese In Ardeal ;i Moldova de
nord, In Foaia Societd/ii Romdnismul, ca si in

- ; Ssre;roor 1900.
he
N rot. ' I
e

www.dacoromanica.ro
Columna lui Traian. Asadar, opera se face sub patronajul lui B. P. Hasdeu.
Apoi Manan trimite un sir intreg de descintece la Albino Carpatilor, intre
anii 1877 si 1879. Peste citiva ani in 1882, publicd sistematic un insemnat
numar de vraji.
In calitate de membru al Academiei, prezinta un raport despre manuscrisul
cu desdntece rdmas de la G. Siulescu. Tot ce-a publicat pind aici Manan ca des-
eintece a constituit material pregAtitor pentru colectia de DescIntece poporane romdne,
data In 1886. E nu numai India colectie de descIntece in folclorul românesc (dupd
manuscrisul lui G. Sdulescu), ciTia opera de folclor a lui Manan lucratd sis-
tematic si tiinific. Insereazd In opera si raportul despre manuscrisul lui G. Säulescu,
In care critica tendinta acestuia de a latiniza terminologia descintecelor, ceea ce arata
pozitia lui stiintificd noud.
In introducerea lucrdrii, Manan trece In revista, cu o bun& documentare sti-
luotrile publicate pina aici In gen si atrage atentia asupra importantei
pe care o prezintd descintecele in cercetarea culturii si a literaturii populare, con-
tinind elemente interesante de limbd, de medicina, de mitologie populard etc. La
fiecare desdntec autorul descrie ceremonialul descintdrii (observatiuni"), iar In
note explicd pe larg termenii si expresiile dialectale, ceea ce indicd procedeul de
lucru al lui Hasdeu.
Din punct de vedere ¡iterar, In descintecele publicate exista uneori frumoase
imagini literare, rezultate din contopirea In text a unor tablouri sau versuri luate
din creatii populare de basm, de poezie 'Ha sau din folclorul copiilor, ca de pildd:
Cind ursu Citnd la masl or sta
Si cu lupu 5i-mpreuni-or ospAta,
In *lure Atunci sa slbiezi
L'inga mure, $i sA junghezi,
Numai atunci
Or sedea 51 nici atunci [...]".
$i or ospata
$1 s-or veseli (Descintec de besicri, P. 46)
$i-or benchetui,

E imaginea convietuirii, din basm, a animalelor abatice, transpusd aici intocmai.


Intr-un scurt descintec de gild, creatorul popular a introdus instantaneu ver-
suri din fólclorul copiilor
nAcItIca,
incalicl pe furca
Si te du la Dundre
Si bea apd turbure.
GtIcutd, nddalcu.tA,
incalica pe-o trocu0
$i te du la mare
$i bea apà de mare
$i te Intinde la soare
$i crapa ca o cicoare". 841

www.dacoromanica.ro
Versurile subliniate grit din cIntecul copiilor

Melc, melc, codobelc.


Scoate coarne boieresti
$i te du la Dundre
$i bea apd turbure
Si te du la baltd
Si bea apd calda etc."

Prin introducerea celor cloud versuri, deseintecul Tsi pierde din nota sumbra,
misterioasa.
Astfel, publicatia lui S. FI. Manan, IntIia si cea mai serioasa Firra la lucrarea
data de A. Gorovei In 1931, ajutd si la urmarirea procesului de creatie, de conti-
nuitate stilistica populara.
In anul 1893, Manan adund si publica la un loc, In chip sistematic, Val», farmece
desfaceri. Autorul indica la fiecare piesd sursa si unde e necesar introduce note
explicative. In general, vrajile sInt socotite de cercetatorii folcloristi tot ca des-
cintece, ceea ce face si Gorovei. Manan le separa, si pe bund dreptate, clInd dovadd
de o adîncd cunoastere a caracterului creatiei folclorice, deoarece, Intr-adevar, In
mintea poporului, descIntecul este legat de practica medicinii populare, pe Ond
vrdjile se referd la alte practici magice.
S. FI. Manan a fost preocupat, de asemenea, de ghicitori si proverbe. Cule-
gerea acestei producIii a Inceput In momentul &id a intrat In legatura cu Hasdeu
si scoala lui folcloricd. Astfel, cele dintIi ghicitori le-a publicat In Columna lui Traian
pe anul 1871. Dupd aceea, un numar Insemnat de ghicitori a publicat In ez'citoorea
(Budapesta), Intre anii 1876 si 1878.
Proverbe a publicat S. FI. Manan In Ceírtile säteanului roman, din anul 1877.
Multe dintre ele s'int expresive si energice, fiincicd In general sInt aceleasi de peste
tot, poartd spiritul si Intelepciunea poporului, concentrate In titeva vorbe

Cind mi-i bine A trdit cu tata bine


cu mine Si se tine si de mine".
Cind mi-i rdu
Numai eu". Calul de olacu
$iuerul de racu
Bat-o vina sdracie $i -teara de jacu
Cumu-i ea la omenie Tot atIta facu".

In aceasta directie, S. FI. Manan n-a stdruit totusi mai mult.


In 1870, Manan publica In Columna lui Traian o lung serie de snoave cdrora
el le spune satire , cele mai multe avInd ca eroi pe Tigani. In anii urmatori, Manan
insereaza, de asemenea, In aceeasi revista', mai multe snoave i povestiri. In 1878,
trimite material de acelasi gen la Cat-tile säteanului roman si ezeltoorea, pentru ca
In 1882 si 1883 sa asalteze din nou paginile Columnei lui Traian cu asemenea isto-
rioare. Materialul publicat In ultima parte este cel mai interesant si variat. Din el
842 nota'm Judecata vornicului, Täranul si ciocoiul si Feciorul morosanului, istorioare inte-

www.dacoromanica.ro
resante ca atmosferd si vechime. Riranui si ciocoiul este una din multele variante
ale temei, care Infdtiseazd ciocnirea dintre taran si ciocoi

lar Iäranul satului,


5tiind rindul carului,
Bagd mina pe sub scoarp
5i scoate-o rraciucd groasd.
Groasd, groasa, ciotoroasd,
5-avintind-o intr-o parte,
Trage la ciocoi pe spate [...)".

In 1893, S. FI. Manan a adunat snoavele intr-o brosurt : Satire poporane române.
E de notat si lucrarea Legendele Maicii Domnului, a cdrei insemnätate constd
In faptul ca Tritr-o mäsurä, face legätura cu vechea literaturä româneascd scrisä, de
tip popular.
In anul 1878, S. FI. Manan a scos o mica brosurd de legende populare, intitu-
latä Traditiuni poporale romane. in aceastä brosurd se gäseste si legenda $tefan-Vodä
si sähastrul, care nu e decit o variantd a cunoscutei legende din Ion Neculce. in
ToIpa i Stefan-Vodei se povesteste cum un tigan istet a reusit sä rdzbune poporul
oprimat si schingiuit de un pircalab, smulgind pentru aceasta Incuviintarea lui Stefan
cel Mare, cu un siretlic. Sint inserate cloud legende una despre tefan-Vodä i alta
despre 5tefan Tomsa si Mitropolitul Crimca, in care se povesteste un autentic conflict
dintre cei doi.
In anul 1895, S. FI. Manan dädu un nou volum de traditii populare istorice
Traditii poporane romcIne din Bucovina. in acest volum se reproduc si legende din
prima brosurä. Unele dintre legende povestesc despre figuri si evenimente istorice,
altele lämuresc numele topice ale regiunii.
In aceste legende este o parte din trecutul Moldovei, asa cum rezultd el din
traditia mai veche Triscrisä de cronici. Dragos-Vodd si bourul, invazia tätarilor si
suferintele populatiei, lupta lui Stefan cel Mare cu ungurii, cu turcii, cu polonii,
nentelegerea dintre Sas-Vodd si sotia sa catolicd, toate acestea grit cuprinse In le-
gendele culese de Manan, uneori Impreund cu variantele lor. in Doamna lui Sas-
Vodei zidurile bisericii catolice, pe care vrea s-o ridice papistasa doamnä, se ddrimd
In fiecare noapte, ca in legenda Mesterului Manole, nu pentru ratiuni magico-
mistice, ci realist, din porunca si uneltirea domnului, care luptä Impotriva catoli-
cismului cotropitor.
Tot atit de interesantesint si legendele puse in legdturd cu numele unor locali-
-CO. 0 parte dintre ele, cele mai putine, sint creatii fantastice, ca Podul dracului,
StlIpu/ Tricolicenilor, Va/ea lui Pintea, dar majoritatea lor au un miez istoric : Poiana
Negrii (in legdturd cu Negrea Basarab), Plaiul Teltarilor, Dealul Leahului, Voleo Dediu-
lui, Movila lui Räzvan etc. Unele dintre faptele povestite se gdsesc consemnate
In cronici, ca spre pildd naratiunea din Movila lui Räzvan, care contine
conflictul dintre boierul Räzvan si leremia Movilä, povestit de Miron Costin In
cronica sa.
Unele legende publicate, prin datele lor istorice, par la prima vedere a nu fi
de domeniul folclorului, ci o constructie a autorului, ndscutd din sentimentul lui
cald de patriot. Aceastd Indoialä e risipitä Trisd de faptul cd ele au fost culese
independent si de alti cercetätori. Aproape majoritatea se gäsesc In lucrarea lui 843

www.dacoromanica.ro
Ludwig Adolf Staufe-Simiginowicz, Volkssagen aus der Bukowina, aparutd In 1885,
chiar In unele public* romane0 anterioare. Deci nu poate fi vorba de o mis-
tificare. De altfel, S. Fi. Manan publica aceste traditii istorice In vremea cînd Ora-
sise demult sistemul prelucrarii materialului folcloric. Dar forma povestirii nu poate
fi Intru totul populara.
insemndtatea culegerii de traditii a lui Manan crete prin faptul ca a Imbog4it
sectorul cel mai särac al culegerilor folclorice : traditia istoricd. Nu numai cd acest
material ajuta la studierea elementelor din cultura populard, dar el ajutd i la expli-
carea i luminarea unor elemente similare introduse In cronici. Astfel, basna lui
Simion Dascdlul I0 are sursa nu In izvoare scrise, ci In datele i tirile de istorie
folclorica.
In concluzie, S. FI. Manan este unul din folcloriTtii cei mai cunoscuti din tara
noastra, prin operele sale de sinteza. Mai putin cunoscute au rdmas numeroasele
sale contributil folclorice i etnografice inserate In reviste.
A vrut sa dovedeascd 0 a dovedit IntTia oara cd neOinta de carte a poporu-
lui este confundata In mod fals cu incultura. Sub Indemnul colii Alecsandri, a adu-
nat In prima parte a activitatii sale creatii populare literare, dar ulterior, §tiind
ca poporul are In tezaurul sdu nu numai o literatura de valoare, ci i interesante
elemente de culturd etnografica, a trecut la punerea In lumina a culturii populare
materiale, sociale i spirituale. Poporul avea o botanica a lui, o zoologie, notiuni
de chimie organica (cromatica), medicina etc. A muncit cu o dIrzenie tipic tard-
neascd la dezgroparea acestor elemente de cultura populard, adurand un material
imens, din care n-a apucat sA publice tot.
Pe baza acestui material bogat, S. FI. Manan a redactat opere de sintezd de
mare Tnsemnatate etnografica literard) ca : Ornitologia poporand romand (2 vol.,
1883), Insectele In limbo, credintelei obiceiurile romdnilor (1903), Särbätorile la romani
(3 vol. 1898-1901), Nunta /a romani (1892), inmormtntarea la romdni (1892) etc.
A dat o prima culegere de DescIntece poporane romane (1886), cu elemente de medi-
cina populard ; s-a interesat printre primii de chiuituri, cimilituri ; a cules satire
traditii i legende populare, pentru a nu mai vorbi de poezia populard propriu-zisd.
Au ramas apoi In manuscris : Botanica (populard romana), Animale sugdtoare, Mito-
logia poporului roman, Inca 2 volume din Särbdtorile la romani, numeroase dosare
cu materiale folclorice. Astfel, activitatea de folclorist i etnograf a lui S. FI. Manan
a fost exceptionald.

BIBLIOGRAFIE

Poezie populari: Poezii poporale din Bucovina, Balade romlne culese si corese, Boto;ani, 1869, 109 ÷
+ III p. ; Baladd din Bucovina, in Columna lui Traían, I, 1870, nr. 1, P. 3 (Haiducul
Darie) ; Doine, in Familia, VI, 1870, p.242-243, si 592 ; Plumorul, tn Foaia Soietc4i1
Romdnismul, I, 1871, p. 475-481 ; Bradul l teiul. Tn Columna lui Traian, V, 1874,
P. 48 ; Dragosteo (baladi de la Maud), Tn 5ezdtoarea (Budapesta), I, 1875, p. 67-68
Poezii poporale romdne, t. I, 1873, 222 p. ; t. II, 1875, 250 p. ; Doine din Ardeal, tn $eza-
844 toarea, II, 1876, p. 5; Doine din Bucovina, in Corm lit., XI, 1877, p. 233-234, 348 ;

www.dacoromanica.ro
Doine populare romdne din Bucovina, In Albina Carpatilor, I, 1877, p. 41-42, 57; II,
1878, p. 291-293, 363-364 (reproducen i din colectia 1875); Batdlia de la Cuslozza;
(1866), doini populari din Ardeal, In Cartlie sdteanului romdn, II, 1877, p. 158-159;
Sotil betivi (boa popular-1 din Bucovina), In artile sateanului romdn, III, 1878, p. 130;
Doine populare din Bucovina, In Amicul famine', II, 1879, p. 98-99 ; Memo/ (balac11),
In Aurora romdnd, 1, 1881, p. 42-45. Finul $1 ()Maw, Hem, p. 12-14; Poezil poporale
despre Avram lancu, Suceava, 1900, IV, +103 p. Vfrvara (balacIA), In Viola literard 51
artistic& 1, 1902, p. 95 si 104: Petrea (baladi culeasa In 1875 de la Petrea SpUlu!).
In Junimea literara, 1, 1904, p. 11-12; Fata generalului (baladd), idem, p. 29-30;
Livdna; $1 mlnuneaua, idem, p. 118; Brumariul (balacIA), idem, II, 1905, p. 24; Voina
(baladi din Ondreni), idem, p 167-169 ; Chiuituri din Bucovina, idem, IV, 1907,
p. 137-138; Hore $1 chluituri din Bucovina, Bucuresti, 1910, XIX+ 192 p.
Descintece si vriji: Vrdji din Bucovina, In Columna lui Tralan, 1, 1870, nr. 3, p. 4 (de dragoste);
nr. 5, p. 3-4 (de ursità) ; Descfntece din Bucovina, idem, 11, 1871, p. 170 si 182; Des-
cintecul de ;arpe $1 descintecul de $erpoaica, In Tralan, 1870, nr. 58 (12 februarie);
Descfntece din Bucovina, In Foaia Societeitii Romdnismul, 11, 1871' p. 38-44, 188-192,
DescIntece din Bucovina, In Albino Carpatllor, I, 1877, p. 94-96, 184-186; II, 1878,
p. 268-269; III, 1878-1879, p. 346-347, 376-378 ; Descfntece, In Amicul familiel,
II, 1879, p. 56-58, 90-92 ; Din farmecele poporolui romdn din Bucovina, In Columna
lui Traian, serie noua, III, 1882, p. 309-318, 330-344 ; G. SAulescu, Descintece,
raport In Analele Academiei Romdne, seria a 11-a t. VII, 1883, p. 153-176: DescIntece
poporane romdne, Suceava, 1886, XXII + 350 p. ; VrdJi, farmece ;1 descintece, Bucuresti,
1893, p. 242.
Cimilitu ri proverbe: Cimilituri din Bucovina, In Columna lui Tralan, 11, 1871, p. 4; Cimilituri din Buco-
vina, in 5ezatoarea (Budapesta), 11, 1876, p. 51; III, 1877, p. 63-65, 88, 96; IV, 1878,
p. 16 ; Proverbe poporale din Bucovina, In Cdrtile Oteanului romdn, II, 1877, p. 47-48,
64, 100, 116, 148, 198.
Satire snoave, legende: Satire, In Columna lui Traian, I, 1870, nr. 8, 44, 46, 48, 50, 54, 58, 60,
62; Cinci satire poporane din Bucovina, Wen, p. 147-154; Satire poporane din Bucovina,
idem, IV, 1883, p. 138-142. Satire poporane romdne, Bucuresti, 1893 ; Tovard;ii ;sore-
celui, In Columna lui Traian, II, 1871, p. 12; Nevasta pietrarului, idem, p. 36; Clobanul,
lungoarea, duma ;1 moartea, In Cantle sdteanuful romdn, Ill, 1878, p. 35-37; Nan!'
$1 ciobanii, In $ezdtoarea (Budapesta), IV, 1878, p. 6; istorioare poporane din Bucovina,
In Columna lui Traian, IV, 1883, p. 15-22 ;I 164-173; R6splata, povesti din Buco-
vina, Suceava, 1897,1 f + 107 ; Brirnuga, istorie popularg, Brasov, [f.a.], 7 p. ; Pefsd-
rile noastre $1 legendele lar, Bucuresti, [f.a.], III + 125 p. ; (Biblioteca pentru toti,
nr. 2): Legendele ciocirliel, Bucurerti, [f.a.], 32 p. ; Legendele rindunicii, Bucuresti, [f.a.]
31 p. ; Legendele maicii Domnului, studiu folcloristic, Bucuresti, [1904], 345 p. ; Tra-
ditioni poporale romdne, studiu folcloristic, Bucuresti, [1904], 345 p. ; Traditioni po-
orate romelne, Sibiu, 1878, 65 p. ; Tolpa ;1 Stefan-Vodd, Brasov, 1899, 8 p. (reproducere
din Traditioni); Stefan Vodei ;I &Mastro', In airtile sdteanului romdn, III, 1878, p. 186-
192 ; Traditioni poporane romdne din Bucovina. Bucuresti, 1895, 368 p. ; Doamna lui
Sas-Vodd, in Cartile sdteanului romdn, V, 1880, p. 45. 845

www.dacoromanica.ro
Datine, credinte, mitologie populari: Datinele poporului t'ornan. O nunt6 la Ili;evi In Bucovina, In
Familia, II, 1866, P. 452-454, 464-466, 476-479 ; Datinele poporului romcln. Masa
ceo mare, In Familia, III, 1867, p. 501-502; Datine, credinte i moravuri romdne. Cocosu4,
In Albina Carpatilor, I, 1877, p. 112-115 ; Dotine, credinte i moravuri romdne, Plugu-
;orul, In Albina Carpatilor, II, 1878, p. 434-437, 446-448 ; Datine, credinte si moravuri
romdne. Seara Sf. Vasile, in Albina Carpatilor, III, 1878-1879, P. 103-105 ; Vacile,
in Sezätoarea (Budapesta), V, 1879, p. 2-6, 12-15, 26-29, 34-36 ; Ariciul, datine
si credinte romelne, in Sez6toarea, V, 1879, p. 74-78 ; Läcusta, in RIAF, VIII, 1902, P.
317-319 ; Nunta la romdni, Studiu istorico-etnografic comparativ, Bucuresti, 1890,
VI + 856 p. ; NaVerea la romdni. Studiu etnografic, Bucuresti, [1892], 441 p. ; inmor-
mIntarea la romdni. Studiu etnografic, Bucuresti, 1892, fa. + 503 p. ; S. FI. Manan
si Dr. Johann Sbierea. Die Rumeinien, Viena, 1893, p. 191-228 (extras din Die os-
terreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild, Viena, 1893) ; Sarta-torne la romdni.
Studiu etnografic, vol. 1-111, Bucuresti, 1898-1901, 290+360+ 346 P. ; Mitologia doco-
romdn6. Balaurii, in Albina Carpati/or, III, 1878-1879, p. 9-11, 22-23 ; Spiritu;u1,
idem, p. 39-41 ; Solomonarii, idem, p. 54-56 ; Moroii, idem, p. 86-89 ; Piticotul,
In Amicul familiei, VI, 1880, p. 24-25, 33-34; Samca, idem, p. 70-71, 87-89 ; Bru-
märelul, in Junimea literand, II, 1905, p. 40-41 ; Stima lacurilor, idem, p. 103-106
Mort-sora, idem, p. 116-118, 183-185 ; Borza, in Junimea !iterar& IV, 1907, p. 13-
16 ; Zeitatea tutunului, in Viata literar6 i artistic6, I, 1907, p. 22-23.
Industia populark Cum fac romdncele din Bucovina culoorea galben6, in Columna lui Traian,
serie noud, 111, 1882, P. 257-265 ; Cromatica poporu/ui romdn, discurs de receptie,
Bucuresti, 1882, 55 p. (extras din Analele Academiei Romdne, seria a II-a, sect. lit.,
t. V, 1882, p. 107-159.
Zoologie populark Corbul, In Amicul familiei, I, 1878, p. 31-33 ; RIndunica, idem, p. 73-74,
84-87, 100 ; Ornitologia populard romeln6, jarca, in Albina Carpotilor, IV, 1879-1880,
P. 186 ; PuNza, idem, P. 218 ; Soimul, idem, p. 259 ; Vulturul, idem, p. 297; Pajura,
idem, p. 364 ; Ornitologia popular6 romeln6, t. 1-11, 1883, V + 438 + 423 p. ; Insec-
tele In limbo, credintele i obiceiurile romdnilor. Studiu folcloristic, Bucuresti, 1903,
XII + 595 P.
Botan ¡c populark Botanica popularcl romdn6.$erpinta, In Albina Carpatilor, III, 1878-1879, p. 218-219.
Pdpädia, idem, p. 219 ; Trandafirul de cirro (rdsura), idem, p. 283-284; Tutunul,
idem, p. 331-312; Arinul, Holera, Lesnicioara, Barabula, idem, p. 325-328 ; Socul,
idem, p. 363-365 ; P/opui In Albina Corpati/or, IV, 1879-1880, p. 42 ; Soarea soarelui
(Floarea-soarelui), idem, p. 43 ; Busuiocul, idem, p. 55 ; Bradul, idem, p. 88 ; Miltr6-
guno, idem, p. 119 ; larba lui Totin, idem, p. 207; Usturoiul, idem, p. 235 ; Cropusni-
cul, idem, p. 252 ; Zburatoarea, in Amicul familiei, V, 1881, p. 139-141 ; insemnätatea
alunului la poporu/ romdn, in Aurora romdncl, II, 1882, p. 2-9 ; Scumpia, idem, p. 21-
25 ; Pipigioiul, In Noua revista' rom6n6, 1901 ; Stinjenelul, in R1AF, VIII, 1902, p. 137-
140 ; 1_6cr6mioora, idem, p. 141-146; Sita ielelor, idem, p. 310-316 ; Viorica, In
Junimea literar6, IV, 1904, p. 59-60; Brebenelul, in Junimea iterard, V, 1905, p. 6-8
idem, p. 23-24; Unti;orul, idem, p. 58-60; ScInteuta, in Junimea /iterara', IV,
1907, p. 124-126 ; Floarea Pavelui, in Victo literar6, 1906 ; P6aucelul, in Victo romd-
neascd, 1906 ; larba fierului, In ezdtoarea, X, 1907, p. 8-10.
846 I. I, Chitimia, Folclori;ti i fo/cloristia romdneascd, Bucureyti, 1968, p. 159-191.

www.dacoromanica.ro
FOLCLOR10-1 DE METODA l COMPLEXITATE $T1INTIFICA

Allturi de B. P. Hasdeu, In a doua jurndtate a secolului al XIX au activat in


domeniul folclorului, cu idei si viziune stiintifica, Al. Lambrior si Moses Gaster.
Primul, devenind mai tIrziu un lingvist de mare importamtd, si-a inceput activitatea
stiirytificd prin a concepe folclorul ca un element fundamental In cultura si literatura
poporului roman. Moses Gaster, cu posibilitäi speciale de investigatii In cultura
veche a popoarelor, a devenit comparatist ilustru In domeniul literaturii populare,
Indt astdzi numele lui are in stiintd circulatie mondiald.

A. LAMBRIOR

Data nasterii lui Lambrior, 10 septembrie 1846, acceptatd In general dupd


necrologul din Convorbiri ¡iterare, a fost rectificatd ca fiind 12 ianuarie 1845. Rdm'Me
Ina de clarificat locul nasterii, care poate fi satul Soci din vechiul Iinut Baia"
(jude/u1 Neamt) sau tIrgul Fdlticeni.
Teal sdu, Dimitrachi Lambrior, fusese de fapt un copil sdrac, adoptat de familia
Tudorachi si ZamfiriIa Lambrior din Fdlticeni. Nu se stie dacd era bdiat de tart,
cu nostalgia pdmIntului natal In mimA, sau era un pui de tIrgovet, acest Dimitrachi.
La fiul sdu, Al. Lambrior, se simte Intr-o mdsurd destul de evidentd zbaterea In cdu-
tarea si Indrdgirea vetrei mosilor, legat de pdmIntul tdrii si de traditiile lui. Mama
sa, Marghiolita, era fiicd de boiernas, tatd1 ei, Vasile Cumpdtd, fiind vistiernic al
doilea. Apoi Insusi pdrintele sdu, Dimitrachi Lambrior, ajunsese prin 1848 pitar.
Dar In acelasi an (1848), tatal a Inchis ochii, lar peste doi ani s-a stins si maicd-sa.
A crescut pe la usile altora i a Invdtat carte din grija autoritátilor, uneori binevoi-
toare, alteori indiferente, si a rudeniilor de tot felul. Clasele primare le-a Inceput
In 1852 la Tirgul-NeamT, le-a continuat apoi In tTrgul natal Fälticeni si le-a sfirsit
la Piatra, Ingrijit aci In parte de o rudd Indepartatd, N. Sdulescu, fatá de care Isi
va exprima mai tIrziu, de la Paris, recunostinIa. in august 1860 Ministerul Cultelor
si al Instructiunii Publice din Moldova Lambrior intrase In grija
il recomandd comisiei examinatoare pe numitul orfan, spre a-I avea In vedere
la concursurile ce sInt a se face pentru primirile In internatul gimnaziului" din Iasi.
Baza recomanddrii o constituiau notele bune cdpdtate de absolventul claselor pri-
mare, Lambrior Alexandru".
Din clasa I gimnaziald a fost coleg cu G. Panu, C. Hogas, C. Dimitrescu-lasi.
G. Panu, cu care a fost prieten nedespärtit, studiind Impreund la Universitatea din
Iasi si merend tot Impreund pentru continuarea studiilor la Paris, a Idsat bogate
Insemndri despre firea, munca stiintificd si atitudinea lui Lambrior, din momentul
intrdrii ca membru la Junimea". C. Hogas Ti recunoaste mai tIrziu lui Lambrior
Invdtatura temeinicd In gimnaziu : era cel mai tare la carte". Avea aplicare spre
studiul istoriei si In clasa a 7-a a suplinit pe propriul sdu profesor, Gh. Chirnischi,
care se Imbolndvise. 847

www.dacoromanica.ro
,

Id
. In 1867, Lambrior a terminat liceul si a fdcut
cerere cdtre rectorul UniversitStli din Iasi sd-i
aprobe a urma Facultatea de litere ca bursier al
t' statului : am dorin/a de a urma Facultatea de
litere, ca bursier al Statului, dupd cum am fost si
In liceu...". Avea 22 de ani si dorea sa faca studii
" 14/
r.L.F,.;
superioare, neavInd siguran/a ca le va face, din
cauza mijloacelor materiale. Ca student In anul II,
r In octombrie 1868 face cerere sd fie numit pro-
`
fesor suplinitor la ramura literard de la Liceul
41111, Central din Iasi. Ministerul II numeste In acest
post, pe care II detine [And In octombrie 1869, and
demisioneazA, cad Intre timp concurase la ocuparea
catedrei de istorie de la gimnaziul din Bacdu, po-
menindu-se Insd numit la Liceul Laurian din Boto-
sani. La Botosani, Lambrior functioneazA ca pro-
fesor pInd la sfIrsitul anului scolar 1871-1872.
De la Inceput se aratd preocupat de studiul istoriei
economice si sociale a poporului român, de valo-
rificarea culturii populare. Are iluzia cd a Invins
greutd-tile si se poate asterne pe muncd
In care sd stApIneascd probitatea si adevdrul. Dar
bucuria muncii si a tinereIii Tnceteazd brusc, pentru
cd generalul Cristian Tell II destituie din post, pe
Alexandra Lambrior. el si pe alti profesori. A. Lambrior a revenit la Iasi
a ocupat prin concurs catedra de istorie la
si
$coala fiilor de militari" (viitorul liceu militar), la
16 iunie 1872, ca profesor definitiv. Aici rdmIne Old In octombrie 1874, cind
T. Maiorescu, In calitate de ministru, II numeste profesor de istorie la cursul
superior al Liceului internat din Iasi.
intre timp, Lambrior publica studii despre Limbo roman() veche i noucl, texte
de literatura poporand" adunate de lordache Golescu, sau pregateste un ciclu
despre obiceiuri i credinte la romdni, rdmas neterminat si publicat numai In parte.
Dar In cercetArile sale A. Lambrior si-a dat seama cd avea nevoie de pregdtire
In domeniul slavisticii, pentru a rezolva unele probleme filologice si lingvistice.
De aceea, tinta lui este de-acum formarea In directia aceasta. Acelasi el II avea
si prietenul sdu N. Panu. Telul nu era greu de atins, fiincicd ambii puteau fi ajutati
de T. Maiorescu. Acesta Ti Indeamnd sA meargd pentru pregdtire, In sensul dorit,
la Moscova sau la Cracovia. Ei Insd, Intr-o scrisoare din 18 august 1874, Ii explica
lui Maiorescu cd au nevoie si de Tnvd/dtura limbii germane, si sub unghiul acesta
ar corespunde Praga. Propun chiar un an la Berlin si trei la Praga, lar plecarea
o prevAd In aprilie 1875. Deocamdatd nu se vede plecarea, de vreme ce Maiorescu
ti propune lui Lambrior sd suplineascd la liceul din Iasi pe I. G. Mesotd, care venea
aci de la Brasov. Plecarea celor doi tineri pentru desdvIrsirea studiilor are loc InsA,
nici cum intenIionase Maiorescu la Inceput, nici cum doriserd ei, ci la Paris. Mai
devreme cleat bdnuiserd, In februarie 1875, pornesc spre FranIa.
Deci dupd cIteva luni de la sosirea In FranTa, a mers sd-I audieze pe Michel Bréal,
848 a lucrat cu Gaston Paris, cu Arsene Darmesteter si cu altii. De la cursul de lingvisticA

www.dacoromanica.ro
.
BI BUOTH ECA INSTRUCTIVA

indo-europeand Sinut de M. Brea' la College de


France, s-a pdstrat un caiet de note luate de E LIE C. I if 1 iii.E
A. Lambrior (Grommair comparée des longues
aryennes). in anul 1876 Lambrior se Inscrie la
Ecole des Hautes Etud es, iar In 26 mai 1876 este . (11'iq 1010 1111100'116
ales membru al Societdsii de lingvisticd din Paris.
Lucreaza cu Gaston Paris si In anii urmatori publica
In revista acestuia, Romania, studii fundamentale In CU 0- NTRODI JCERE
domeniul foneticii limbii romane. Arsène Darmes- 11,4,11,1,1 IiUi irjaonone.ri..
teter, In Rapport sur la section des Sciences historiques
et philologiques, de la Ecole des Hautes Etudes, pe
anii 1877-1878, lauda activitatea stiinsificd a lui
Lambrior, tînar filolog, care promite a ne da ca 3_,AMBRIOR.
teza de scoala un studiu adInc asupra vocalismului
roman. Aceasta tezd va avea o mare valoare, jude-
&id dupa notele ce d. Lambrior a publicat deja
In Romania".
A. Lambrior putea fi multumit de roadele si
perspectivele muncii sale stiinsifice. Ele Incepuserä
sd fie cunoscute si apreciate de colegii sal de stu-
dii, care trimiteau vesti In Tara de la Paris despre T A- gs X
el. N. Xenopol (fratele lui Al. Xenopol), care studia
sociologia, scria In 10 decembrie 1877 lui lacob ; iweloitn.or ft!.wp.

Negruzzi ca I-a IntTlnit la Paris pe Lambrior, care ,

se ocupa serios cu filologia si limba slavd la Ecole Pogind de titlu.


des Hautes Etudes. Cerindu-i colaborarea la Con-
vorbiri ¡iterare, Lambrior i-a spus ca Inainte
de a InvdSa pe alsii, trebuie sd InveSe el Insusi, repetInd (ca Socrate) : Ego nihil
scio, praeter id quod nihil scio (tot ce stiu e ca nu stiu nimic). Acelasi N. Xenopol
anurqd, In anul urmStor, apariSia primelor studii ale lui Lambrior In jurnalul lim-
bilor romanice de aice" (Romania). Lambrior Insusi Sine la curent pe cei din
Sara cu munca sa.
A. Lambrior s-a Intors In Sara pe la stir-situ' lui 1878. A inceput lecIiile la Li-
ceul militar din Iasi, a fost apoi trecut pe data de 1 octombrie 1878 la o catedra
de limba si literatura romand, nou InfiinSata la Liceul naSional din las, primeste sa
dea lecii i de limba latina', apoi renunsd, InfiinSeazd cu cTSiva colegi un institut
pedagogic", In februarie 1879 este recomandat de decanul FacultdIii de litere din Iasi
ca suplinitor la catedra lui A. Vizanti, devenit parlamentar, apoi In acelasi an Incepe
sa sind un curs liber de filologie romand. Anul 1879 trece WA' nici o publicasie,
dar In anii urrnatori (1880-1883) trimite studii la Romania, Convorbiri ¡iterare, Re-
vista pentru istorie, arheologie i filologie. Participd la discuSii initiate de Academia
Romand In legaturd cu ortografia si face observaSii judicioase, este apreciat si con-
sultat In problemele de filologie si lingvisticd. La 2 martie 1882 este ales membru
corespondent al Academiei, cu toate criticile aspre pe care le adresase unora dintre
membri sau instituSiei Insdsi, In probleme stiintifice. Tine In acelasi timp conferinte
publice.
In iunie 1883 se gasea Intr-o vild nu departe de lasi, lunile iulie si august le
petrece la Vdratec. La Intoarcere avea de end sA meargd la Bucuresti, sd-I vadd 849
64 O. 178

www.dacoromanica.ro
pe Tocilescu multumeasca pentru alegerea ca membru In consiliul general
al Ministerului invdsämTntului. Luna septembrie este luna scrisorilor i a insisten-
Selor pentru plecarea In Italia, ca sd-0 caute sanatatea. Tocilescu, se pare, ddduse
ideea cercetärilor In bibliotecile italiene pentru adunarea documentelor referitoare
la Petru Cercel. Dar A. Lambrior nu vrea aerul i praful bibliotecilor, ci soarele
Neapolului. Se agata' cu ultima sperantá de soare, de sfintul soare" al poporului.
Promite sa faca cu prilejul acesta un studiu al dialectului napolitan pentru lingvis-
tica romaneascä. VorbeTte despre ultimele publicasii filologice (face observasii judi-
cioase) i despre plecarea In Italia. Dar peste patru zile, la 20 septembrie 1883 Lam-
brior Inchide ochii. Implinise 38 de ani.
In jurul conceptului culturii folclorice a poporului roman graviteaza Intreaga
activitate Oinsifica a lui A. Lambrior, pInä la problemele de limbd comuna' 1i lite-
raturd i pInä la studiile speciale In ramura fonetismului. Pregatirea temeinica' In
domeniul istoriei, referitor la instituSiile sociale In trecut 1i in prezent In viata satu-
lui, pregätirea In domeniul formelor diferite de cultura popularä 0 In domeniul
limbii poporului In dezvoltarea ei istoricä I-au ajutat pe Lambrior sä formuleze con-
ceptii noi, de luat In seamä 1i adIncit chiar astäzi.
Intre altele, A. Lambrior a emisIia oard ideea adundrii Intocmirii unui
corpus al literaturii populare, 1i anume al cIntecelor, poveTtilor, basmelor, zicalu-
rilor, aa cum le are poporul, chiar de ar fi In sute de variante". Numai pe baza
unui asemenea corpus se vor putea dezlega zicea el multe probleme de naturä
istoricd, lingvistica 1i literard. In vremea tind se cäutau numai teme noi 1i prototi-
puri, Lambrior emite aceastä idee a adunärii Intregului tezaur de literatura popu-
lard, cu toate variantele ei, idee reluatä Inca de alsii, dar nerealizatà nici pInd astázi.
A. Lambrior s-a oprit asupra unor legende. Legendele constituie modul de
explicare fantastic al unor realitäSi evidente : nume topice, originea animalelor,
plantelor etc. Este 4tiinSa" popularä, adesea inexactä. De multe ori Insd legendele
au un simbure de adevdr, cInd e vorba de cele istorice i geografice. in once caz,
acestea dau Intr-un grad mai mare sentimentul realitäSii, ceea ce se va putea vedea
In cele ce urmeaza'.
Astfel, In legatu cu descrierea manästirii Väratecul 0 a schitului Sihla, Lam-
brior pomeneTte de poiana care se deschide pe munte la nord de Varatec, numitä
Poiana Tigancii. Legenda spune cd un sigan, trecInd cu femeia lui pe acolo, a fost
lovit de un traznet. Tiganca I-a Ingropat pe locul respectiv 1i n-a mai voit sä se
despartd de mormint pînà n-a murit 0 ea. Localnicii i-au dat atunci locului numele
de Poiana Tigancii.
Povestirea precizeaza Lambrior i pInä astäzi se pastreazà". A fost,
dar, culeasä la faSa locului, In momentul cInd calatorea In regiune 1i cuprindea
Intr-un tot istoria 1i frumuseSile locale. Legenda pare cä pleacä de la o TritImplare
reald.
O legenda frumoasä i cu un substrat interesant este cea referitoare la Ptrlul
Serafin, de pe muntele Ceahldu. De altfel, ea este prinsa de descrierea muntelui.
Legenda este pusä In legatura cu miKarea revolusionard de la 1821, drid multi revo-
luSionari au fost siliti sä se refugieze In codri. Un asemenea caz s-ar fi petrecut pe
Ceahläu. Cel ascuns ar fi fost o tIn'ärd necunoscutd, Imbräcatd In negru, care a pri-
begit multa vreme In acele locuri sälbatice. lama petrecea prin vizuini, iar vara se
odihnea prin copacii gduno0. Schimba mereu locuinsa 0 se ferea din calea sahas-
850 trilor" i a pastorilor, care o cinsteau 1i chiar puneau merinde pe locul ei. Nu se

www.dacoromanica.ro
stia de unde venise. Se numea Serafina. A vieluit acolo cinci sau noud ani, dupd cum
povesteau localnicii. li placea sà stea pe malul Kuletului cdruia i s-a dat numele ei.
Tot In legatura cu muntele Ceahldu este Legenda Dochiei. Lambrior a cules-o
In regiune, descriind pietrele care reprezintd pe Dochia si oile ei. StInca Dochiei
avea chipul unei femei pInd In 1704, cInd un munte de mat, desfacut din vIrful
Ceahldului, a Inghitit schitul de la Piciorul Sahastrului cu toti sahastrii" si a dete-
riorat stInca, careia i-au sdrit capul si umerii, ce se puteau vedea ceva mai departe.
Prundisul i-a Ingropat aproape picioarele, Inca de-abia mai trecea un om printre
ele, pe unde de altfel se scurgea si PTrIul Alb. in jurul acestei stInci erau alte
pietre, Inchipuind oile. Nu departe era o piatrd destul de mare, numitd Vulturul
lui Traian, caruia,dupa zicerea predaniei" (legendei), acest Imparat i-ar fi Incre-
dintat paza Dochiei. Dochia ar fi fost fiica lui Decebal, regele dacilor. Urmdrita
de Traian, s-a facut pastorita si umbla cu oile In poalele muntelui Ceahlau". Urma-
ritä si aci, s-a prefacut In stIncd cu oitele ei cu tot.
Legenda este interesantd pentru cd tema ei a fost tratatd de Gh. Asachi In balada
Dochia si Traion si i s-a adus acestuia acuzatia cd ar fi mistificat continutul legendei
populare, notatd de D. Cantemir, adauend de la sine ideea urmaririi Dochiei de
catre Traian. in realitate, legenda culeasd de Lambrior dovedeste ca elementele
respective existau In povestirea poporului. Nu se poate banui ca Lambrior a pre-
lucrat aci balada lui Gh. Asachi, Intrudt el Insusi critica aspru pe Asachi pentru
falsificdri introduse In descrierea Ceahldului, muntele Pdun devenind Pion ce nu
se leagd nici cu noima limbii românesti, nici cu povestirile despre Pdunasul codrilor".
Pe de alta parte, nu se poate presupune ca balada lui Asachi a putut raspIndi
printre localnicii regiunii Ceahldu numele lui Traian si al vulturului säu, ca si pe
Dochia ca fiicd a lui Decebal. De altfel, o frumoasd variantd a legendei a fost culeasd
la 1900 de la sdteanul Ion BA*Ian din com. Madei, judetul Suceava. in ea se spune
cà eroina era o fatd de crai, färd seaman de frumoasa, care se lepädase de viata
ei si se facuse ciobanitd pe Ceahlau. Avea turme multe de oi si de capre. Petita de
feciorii de crai si Imparati, ea nu se mdritase. Vestea ajunsese pTria la Traian. Acesta
vine pe Ceahldu. O gäseste, ea fuge. O urmdreste trei zile si trei nopti prin
paduri, zmizi si corhane". S-a läsat prinsd. Traian a luat de zestre oile, caprele
si tara din jurul Ceahldului.
Aceasta variantd a legendei e ca un ecou de idild pastorald anticd In genul lui
Theocrit. Dupd cum se vede, Traian apare si aci. Astfel, Legenda Dochiei, culeasd
de Lambrior, ajuta la clarificarea originii amdnuntelor din Dochia si Traian, atri-
buite lui Gh. Asachi.
CInd descrie apa Bistritei, Lambrior vorbeste de Pietrele Doamnei, ca cel mai
'Malt munte de pe muntele Rardu. Si acest Off Isi are legenda lui. Din cauza täta-
rilor, o doamnd si oamenii sdi au fugit din ,,ara" si s-au ascuns sus, pe munte.
Dar tatarii o urrndresc si aci, Inca nu se putea stavi de rdul lor. Doamna prinse
de veste si porunci oamenilor sal sà arunce cu stInci In capetele tatarilor si
ucidd" ; de atunci, muntele se cheama Pietrele Doamnei, iar *urea din vecindtate,
Lunca Tätarilor.
O altd legenda priveste lezeru/ sou locul Dorohoiului, cu elemente similare
cu balada lui Gh. Asachi, Jijia.
In totalitatea lor, legendele adunate de A. Lambrior intereseazd ca material
folcloric In sine, cu piese puIin sau deloc cunoscute pInd acum. Autorul culegerii
lor le-a acordat importanta pe care o merita. 851

www.dacoromanica.ro
In 1874 A. Lambrior a publicat in Convorbiri ¡iterare un studiu interesant de
literaturd populard i anume despre culegerea de ziatori, proverbe i anecdote
a lui lordache Golescu.
Obtinind manuscrisul culegerii la Junimea", unde-I adusese V. Alecsandri,
Lambrior 71 studiazd cu atentie. El se pune In legaturd cu fiul lui lordache Go-
lescu, Alexandru Golescu, adund multe tiri despre viata i activitatea autorului
culegerii i scrie articolul amintit.
Dar lucrarea cea mai de searnd este consideran de A. Lambrior a fi culegerea
de zicale i anecdote. lordache Golescu afirmd cd a pästrat textele in forma auzin
ce altii au zis i eu am scris". Lambrior precizeazd faptul In sine i cu acest
prilej insistd asupra sistemului ;tiintific de culegere a productiilor populare, cri-
ticind culegerile de cintece, poveTti, basme, In care se vira cuvinte noi, strop-
0te ca sà pard vechi", i apar fet4oare sabinoase" (face aluzie la Atanasie M. Marie-
nescu). Astfel, la o data destul de timpurie, Lambrior atrage atentia asupra necesi-
ntii de a se culege i a se pdstra literatura populard In forma ei autential, fárd
nici o interventie din partea culegdtorului. E unul dintre cei dintii care sustine
aceastd idee.
Dar A. Lambrior emite IntTia oar-A In acest studiu i ideea unui corpus al lite-
raturii populare, bazd pentru diferite cercenri de naturd lingvistica i literard
De voim sd venim la oarecare drepte incheieri istorice, limbistice i literare
asupra neamului nostru, trebuie sà adundm cintecele, povqtile, basmele, zicatu-
rile, ga cum le are poporul, chiar de ar fi In sute de variante. Numai adurandu-se
toatd literatura poporand din toate pdrtile Daciei vom putea dezlega Tntrebdrile
care au fost ideile i credintele ce a inchegat neamul romdnesc In negura vremilor
trecute ; 0 care este spiritul i plearile (inclindrile) poporului nostru In literatura?
Apoi In aceste colectii totale un Alecsandri ar putea spicui colectii de gust
menite nu pentru cercenri limbistice i istorice, ci pentru desfltdri literare".
In primul rind, se observd cd Lambrior nu concepe folclorul ca document isto-
ric, ci ca reflex al istoriei i vietii sociale a poporului roman, a aptitudinilor i Inch-
narilor lui specifice In creatie. Conceptia aceasta rdmine nezdruncinatd. In al doilea
rind, Lambrior emite ideea intru totul Intemeiatd, cd o adevaran antologie de lite-
raturd populard nu se va putea alcdtui cleat In urma Intocmirii corpusului de litera-
turd popular& Once fel de alte colectii nu au caracter complet reprezentativ. Capo-
doperele literaturii populare trebuie sd fie scoase din intreg tezaurul literaturii
populare, care se cere In felul acesta adunat i sistematizat. Ideea lui Lambrior e
noud i frumoasd, ea a fost reimprospdtan de O. Densusianu, intr-un stadiu nou
al culegerilor folclorice. Totu0 realizarea n-a survenit nici pind astdzi.
Se poate observa In plus cd A. Lambrior este preocupat de fondul de viata
culturd popular& Cercentorul sparge lustrul i pojghita civihizaiei i culturii de
suprafan i merge in adinc. Fizionomia adevdran a poporului romAn std tnainte de
toate In formele de vian i culturd ale maselor populare. Aceste forme trebuie stu-
diate In primul rind. De aceea s-a apropiat Lambrior de folclor cu atita Tntelegere
pasiune.
seama de insemndtatea unui corpus al literaturii populare, Lambrior
afirma cd atunci tind va veni timpul unor asemenea lucrdri, and adecd se va aduna
cerceta limba i literatura pentru ea Insd0, nu pentru ca sd se dovedeasca cu-
tare sau cutare idei zdmislite de mai Inainte, atunci colectia rdposatului Golescu
852 va fi o culegere gata acutd". Afirmatia aceasta a lui Lambrior s-a adeverit, fiindci

www.dacoromanica.ro
pildele lui Golescu daca n-au intrat Intr-un corpus, au fost cunoscute si folosite de
Eminescu, G. Dem. Teodorescu, care le cauta de la Paris In vederea unei
Petre lspirescu, luliu A. Zanne si altii.
Dupd expunerea teoreticA, A. Lambrior face descrierea amdnun/itd a manu-
scrisului, compus din 362 de file, cu materialul organizat In doud mari grupe, fie-
care din ele cu alte subImpartiri. Prima grupa corrOne proverbe si zicAtori, a
doua, anecdote de tot felul. Lambrior reproduce un numdr dintre cele mai semni-
ficative. intre proverbe si zicAtori se gäsesc vechi variante, care dau o idee despre
dezvoltarea paremiologiei

Apa curge si se duce, pietrele ramin pe loc.

Forma din zilele noastre e o concentrare a expresiei si vechii formulad, cdci


a ajuns la :

..Apa trece, pietrele

Uneori I. Golescu dd el Insu0 variante, care aran ca ulterior a rezistat si s-a


raspIndit varianta cea mai frumoasd. Astfel, dintre urmAtoarele doud proverbe unul
din Muntenia

Orice sat cu al sau obicei".

altul din Moldova :

ale bordeie, atitea obiceie".

ultimul a fost acceptat aproape pe Intreaga Intindere a teritoriului romdnesc ca


fiind mai expresiv.
De asemenea, forma de astdzi

Ce-i lipseste chelului, tichie de mirgdritar"

suna, dupd Golescu, In vechime mai concret

Ce-ti lipseste chelule? Chitie de margAritar l"

Pentru zicala de astdzi

A nimerit orbu'Braila"

se spunea In vechime In Muntenia

Orbil nimeresc Suceava".

E ciar ca forma de azi e forma cea mai evoluatd si mai bine construiti :

nimerit orbu'Braila, dar tu (cutare lucru)". 853

www.dacoromanica.ro
La fiecare exemplar, Golescu dà i Intelesul care este uneori ascuns.
intre altele, se dau o serie de locutiuni populare, viabile i azi In graiul po-
porului, cum ar fi
Ca lacustele de multe"
Ca nisipul marii"
Ca nuca-n perete"
Pe rind ca la moara"
Fuge dracul de tamale"
Trage nadejde ca spinul de barba" etc.

A. Lambrior a Out sd reproducd exemplele care prezinta importanta din punctul


de vedere al istoriei folclorului.
In 1875 incepe sa publice un lung ciclu de Obiceiuri i credinte la romani.
interesau mai ales elementele de culturd sociala ale poporului roman, prin care
ar putea explica intr-o buna masurd creterea formelor de cultura spirituald : cre-
dinte, cIntece, oratii, colinde, basme etc.
Lambrior prezintd In primul rind datina cumetriei. Dar inainte de a se ocupa
de acest obicei, expune o teorie asupra caracterului culturii folclorice la poporul
roman In trecut Ii In vremile mai noi. Tocmai In acest articol aratd el cd In trecut
cultura folclorica a avut o mai frumoasd dezvoltare, fiincicd de ea s-au interesat
nu numai masele populare, tardnimea, ci si boierimea, care nu dispunea de altfel
de cultura. in special arta populard 0 literatura populard au avut o Inflorire excep-
tionala. Baladele eroice, de pilda, s-au cIntat 0 la curte. Ele au constituit desfd-
tarea boierimii 0 se cintau cu Idutari chiar la ospetele date In cinstea solilor stra-
ini. MuIt mai tirziu, boierimea i intelectualitatea 0-au gasit alte desfatdri 1i preo-
cupäri, iar baladele au ramas doar ca vestigii, cIntate la nunti de Tara, sau cine Oe
la ce alta petrecere. La fel s-a intimplat In fond cu arta tesutului, la care partici-
pau in trecut domnitele, arta lucrului In lemn, cultivatd larg etc. Madar, Lambrior
are dreptate sa constate cd mai demult i la cei de sus 0 la cei de jos era acela0
fond de culturd 1i eventuale schimbari duceau numai la variante. Ond boierimea
intelectualitatea veche au apucat In masd drumul unei alte culturi, de imprumut,
cultura autohtona folclorica a ramas numai In seama tdranimii.
De aceea, Lambrior considera cd trebuie sà le prezinte sub forma lor stator-
nica din viata tärdnimii, cu referinta la trecut, acolo unde este posibil.
A. Lambrior nu rarrane la faptele brute 0 nici nu se multumete cu analiza unor
fapte izolate, ci cu o viziune a intregului ; inglobeaza Tritr-un sistem elementele
de cultura folclorica, In dezvoltarea lor istorica. A. Lambrior a fost prin exce-
lenta un gInditor.
Revenind la cumatrii", trebuie sà spunem ca Trivatatul filolog i folclorist des-
crie acest obicei In desf4urarea lui naturald iîn forma' populard, fiind preo-
cupat, dupa cum se Oe, 0 de probleme de limba. Astfel, ceremonialul naterii se
prezintd In forme perfect autentice, Incadrat pe deasupra In complexul vietii.
Dupd obiceiurile legate de natere, urmeazd In descriere vizita pe care o fa-
ceau megieele 1i prietenele lehuzei, aducindu-i fiecare, dupd puterea ei, daruri,
numite rodine : scutece, faguri de miere, oud, gaini etc. Nimeni nu putea veni cu
mina goald. Fiecare ura veac lung 0 noroc copilului". in legaturd cu aceastä vizita,
854 circula pe-atunci expresia a se duce la rodine".

www.dacoromanica.ro
Faptele In sine ale acestei mici ceremonii sInt interesante si demonstreazd ca,
social, ceremonialul nasterii si al botezului intra In vechime In grija grupului de
ateni si nu numai In grija familiei. De altfel, anumite urme s-au pdstrat pInd In
ceremonialul zilelor noastre.
La botez, dupd ceremonia religioasd urma petrecerea, socotita cumetria pro-
priu-zisa, care avea loc seara si la care erau chemati numai perechi de casätoriti.
Cu o zi Tnainte, un prieten al casei umbla cu o garafa de rachiu din casa In casd,
dadea sa guste din ea localnicilor ski poftea la petrecere spune Lambrior
cam asa :
JupInul nanas si jupIneasa nanasd, Impreund cu ai lor cumatri se Trichina la
cinstita fata Dv, ca la un rrandru codru verde si vA pofteste sA osteniti pina la
gazda domilorsale, cA li s-a ndscut prunc tInar i frumos si de mare veselie s-a
umplut casa lor. Tare se vor supdra cinstiii ndnasi i Intreaga cinstitd adunare,
dacd yeti da gres la aceasta".
In continuare, autorul descrie masa, Insotitä de lautari, antece si veselie ca In
toate timpurile. La urmd se dadeau daruri, fapt care aratd grija comunitatii
pentru copil si care s-a mentinut In parte.
Autorul se ocupd, de asemenea. de ceremonialul de InmormIntare care In
linii mari este cel cunoscut, dar contine si elemente care sInt mai putin comune.
Astfel, Lambrior se opreste asupra bocetelor improvizate de rude, care jelesc
mortul si Ti comunicd durerea vie a inimii, nu cuvinte conventionale : au doard
nu md auzi, nu vrei sd-mi rdspunzi ? Tare te-ai mIniat, mult esti st..parat etc.".
Vecinele sau alte satence se jelesc pentru mort si prin mort transmit mortilor dragi
jalea inimii lor i dorul de a-i revedea macar In vis. Mama este cea mai Indurerata
si ea Isi Intreabd odrasla cum de nu-i e mild de cei ramasi, pentru ce drum se ga-
teste asa frumos, cui lasd pdrintii etc.
Importanta acestor improvizatii consta In faptul cd ele au dat nastere la origine
bocetelor propriu-zise, iar In vremurile noastre ajuta la nasterea variantelor. Impro-
vizatia In bocet este de altfel foarte frecventa In multe regiuni astazi. in privinta
i

ei, Lambrior precizeaza : Femeile cele pdtrunse de durere nu ant& numai versu-
rile obisnuite, ci In suferinta lor nascocesc si altele potrivite cu Imprejurdrile lor
deosebite". Este regretabil cA n-a inserat In descriere bocetele acestea In sine, ci
s-a rezumat la o expunere discursiva, planuind probabil reveniri speciale, ulterior.
Autorul citeazd, dupa Anticile romcInilor de D. Bojincd, si primele doud versuri
dintr-un bocet transilvanean

ant a lumii rea viata


Ce se rumpe ca o a0".

Acest bocet este citat In varianta si de D. Cantemir In Descrierea Molclovei.


Un alt moment important si nu destul de des, In prezentarea lui A. Lambrior,
este jocul fläcdilor i fetelor de-a tuca la priveghiu. Jocul avea loc In risete si
chiote" de seard pInd In zori de zi, In tindd la lumina opaitului sau afard la lu-
mina lunii". Tuca era un stergar Impletit, gros. Jucatorii ficeau cerc si unul intra
In mijloc. Cei din cerc plimbau repede tuca de la unul la altul pe la spate. Cel
din mijlocul cercului trebuia sa ghiceasca la cine se gaseste. Dacd nu ghicea pe cel
ce o avea In mInd, i se dadea un numdr convenit de lovituri. and ghicea, cel des-
coperit Ti lua locul. 855

www.dacoromanica.ro
E cert ca in vechime jocul de priveghiu se practica la moartea tinerilor.
Era In cinstea lor. Ap se poate explica faptul cä aproape 20 de.jocuri de tinereSe
s-au descoperit mai pe urrnd practicate la mort : inelus lny7rtecus, deapp, copra,
minzulica, glsca, but/no, ursul, baba-oarba, moara etc., de cele mai multe
ori desf4urindu-se chiar in camera unde zdcea mortul. in comunele din Vrancea,
care au pdstrat forme vechi de ceremonial, la Thmormintare, jocul era insatit de
cintec din fluier. $i astazi In multe regiuni cei tineri sint InsatiSi la groapd de cin-
tece de scripcd, condcari i hori, ca la nuntd.
Important este i faptul cd dacd rdposatul era holtei i om de arme i se adu-
cea calul i i se da de pomand peste groapd ; daca era plugar bogat i se da peste
groapd o vaca, iar de era sdrac, un coco sau o gdind neagrd".
Obiceiul este stavechi. in vremuri indepartate, calul era ars de viu pe rug
Impreund cu trupul neinsufleSit al stdpInului sau, cu sosia acestuia, cîinii§i
obiectele dragi.
Se amintete i de ceremonialul bradului la capul fläcäibor. Aceasta dovedqte
cd obiceiul, pdstrat In vremurile noi in Hunedoara In nordul Olteniei, era prac-
i

ticat In trecut i In alte regiuni ale teritoriului romdnesc.


Ultimele tiri vechi s'int date de A. Lambrior In legaturd cu cultul mo0lor",
contactul celui dispdrut cu familia, necesitatea de a se hrAni, a avea ce Imbrdca
arme de luptd cu dumanii. Exista credinia ca mogul amine printre ai sdi 40 de
zile. De aceea i se fáceau pomeni [mese Tntinse], la 3, 9 0 40 de zile. in unele
pdrti i se geza In sicriu sare, ac §i at& ca sd-0 coase hainele, &id i se vor rupe.
in Ardeal i se wza in sicriu i o mdciucd noud, cu care sd se apere de vrAjma.0
In care sd se rezeme In lunga-i aldtorie. Moartea era aparenta, contactul intre
vii i morSi rdminea permanent.
Marele poet polon Adam Mickiewicz a Intrupat In chip mareS aceastd concep-
/le In eroul sdu Gustav-Konrad din poemul dramatic Dziady.
La sfir0t, Lambrior anurytd continuarea studiului (probabil date, In primul rind,
despre nuntd), dar preocupan i noi, viata scurtd l-au oprit sd publice restul. Unele
materiale au rdmas In manuscris.
In cercetdrile folclorice romane§ti, A. Lambrior a luat In consideratieTia
card jocurile de copii, In ciclul de Obiceiuri i credinte. Ulterior, s-au ocupat de ele
P. lspirescu, Al. Bogdan, T. Pamfile i alsii. Lambrior a remarcat întii functia so-
ciald a jocurilor In grupurile de copii, Insemndtatea lor istoric-literard §i faptul
s-au pAstrat atit la lard cit i la orw, far-A deosebire de clasd sociald, incit copiii
se aratd buni pdstrAtori ai tradisiilor vechi". Este intr-adevdr singurul capitol din
folclor care a fost cultivat far-a Intrerupere, din cele mai vechi timpuri i pind In
vremea noastrd, cu jocuri de aspect similar, atit la Sara cit i la orge. Copiii dau
§i azi imaginea vechii comunitáSi de culturd a poporului romdn.
Autorul distinge jocuri de iarnd, desf4urate In casa i jocuri de yard, exe-
cutate In aer liber (dei unele jocuri se joacd atit In casa' iarna, eft i afard vara).
Dintre jocuri este descris Inelus invIrtect4, In care un copil îi ascundea fata
In pat sau la pdmInt, alSii roatd In jurul lui îi puneau cite un deget pe spinare,
iar al treilea, apdsind pe unul dintre degetele aplicate pe spinare, Tntreba

Inelus invirtecus
856 Ghici pe-al cui deget am pus ?

www.dacoromanica.ro
Neghicind, primea un pumn, ghicind, era inlocuit de cel ghicit
Baba oarba se numea si Amija. Celui legat la ochi i se spunea :
Baba oarbd, unde-ai mas,
Baba oarbA, ce ./i-ai ars?
O mInicA de cojoc,
Di-te-ncoace-n joc".

Baba oarba" incepea atunci sd orbecdie si sd puna mina pe vreunul din ceilalti.
Este o variantd ale cdrei versuri sint deosebite de cele Thregistrate mai pe urrnd.
Jocul Dupii sau In dupi constd din minuirea a 9 beTisoare de dranitd ; In varianta
aceasta este foarte rar, de obicei folosindu-se cinci sau sase pietricele, iar jocul
fiind numit De-a bupaica sau altfel. Copiii se asezau In cerc si pe rind minuiau
betisoarele : le aruncau In sus cu mina, le prindeau cu dosul palmei, din pozitia
aceasta le aruncau din nou In sus si le prindeau iar In palmd In numdr fárd so;.
Cel care prindea din ele cu so; spurca" si lasa rindul altuia, continuind In al doilea
tur. Unul rdmInea la urmd cu betele neprinse si acela primea de fiecare betisor
cite un pumn.
In alte regiuni, mai pe urmd, totul consta din marea Inderninare de a prinde
cite una, doud, trei, pind chiar la cinci pietricele deodatd, aruncindu-le In sus In
acelasi fel. Erau trecute apoi cu miscdri similare pe sub arcul format de degetul
mare si ardtdtorul de la mina stingd, sprijinite pe pdmint. Jocul acesta, numit topuz,
este descris, Intre aliii, de P. lspirescu.
Lambrior a prins, asadar, o alta variantd, jucatd rar cu betisoare.
Amijitul este in fond jocul De-a v-a0 ascunselea, folosindu-se pentru alesul celui
care avea s'd caute, o veche formula de numardtoare, coruptá
Unu-i malea,
Doui-i calea,
Trei e rugu,
Ciuturugu.
Hai, du-te".
Aceastd formuld a ajuns In vremea noastrd sub urrndtoarea ?d'alisare :
Una mara,
Douà para,
Treia rucu,
Tusurucu [...]
Ale iute,
Du-te".
In Puia-Gaia intereseazd din punct de vedere literar formula, una dintre varian-
tele cele mai dezvoltate ale speciei
Ce faci colo?
O groapl.
Dar 'in groapa ce-ai sa faci i
SA pun ceaunul.
Dar cu ceaunul ce-ai si faci?
SA oparesc un pui de-ai tal.
Ba de-ai tAi [...]". 857

www.dacoromanica.ro
Este interesant de remarcat ca pe cInd In cele mai multe variante numai closca
are pui, In cea notatä de Lambrior pui are si cioara, cautind sa ski smulga reci-
proc. Dupa ce au rämas fara pui, se lupta intre ele. invingtorul devenea closcd,
Invinsul cioara. in timpul jocului puii croncaneau si driiau In batjocura.
Urmeazd trei jocuri cu mingea : Ticul, Oina si Poarca, care s-au pastrat in
forme similare In diferite regiuni, sub acelasi nume sau sub numele de In pilä
[bild] sau Goleo.
Mai interesant e jocul Ha/ea-Malea, inregistrat de Lambrior In caldtoriile sale
geografice. Doi copii se tineau de rnTini si fäceau din ele o bolta sub care treceau
In sir ceilalti. Cei doi spuneau o formula

..Halea-Malea. Ce dai varna?


incotro ti-e calea ? Un catel
Deschide/i portile. Si-un purcel
A cui porti? $i pe (cutare)
A lui BasarabA I De-un picior".

Cind cel numit sosea la pouf& portarii läsau mTinile In jos si acesta trebuia
sa treaca prin forta. Daca reuseau sä opreascä pe rind doi dintre juatori, acestia
treceau In poarta si jocul continua.
Se observa ca jocurile erau In general viguroase, atletice. De altfel, A. Lam-
brior precizeaza ca se practicsu mai mult de bale-0, fetele ocupindu-se de päpusi.
Mai ttrziu fetele au inceput sa se amestece In cele mai multe dintre jocuri, afarà
de unele de aspect bärbdtesc ca Oina, Ticul, Halea-Malea etc.
In felul acesta, A. Lambrior a deschis din vreme drumul cercetärilor In folclo-
rul copiilor, mai tirziu insusi V. Alecsandri indemnindu-I pe Petre Ispirescu sa se
ocupe de acest domeniu, ceea ce acesta a si facut.
Paginile rdmase In manuscris contin date In legaturd cu obiceiurile poporului
roman la diferite särbdtori de peste an. Lambrior Incepe cu obiceiurile de Sf.
Vasile si ajunge 'Dina la Craciun. Datele sint uneori noi fa-VA' de alte cercetdri.
De sf. Vasile toata noaptea se auzeau plugärasii, care chiuiau din gurd, sunau
din talancä, trageau buhaiul si plezneau din bice pe la ferestrele oamenilor. Cu
mult inainte de sf. Vasile, bale-0i si flacdii" se adunau si se intovdrdseau pina la
24 de insi, pregdtind buhaiul, biciul, si altele. Buhaiul era o putind" Invelitä la
gura cu piele In chipul unei tobe, lar la mijlocul pielii era prins par de coact&
de cal, pe care unul dintre bdieti TI trägea cu degetele udate In apd, incit scotea
un muget ca de buhai, de unde si numele. Cel mai iscusit dintre bdieti era ales
urätor, iara ceilalti numai hdiau" In diferite rastimpuri ale urarii. Tabloul urätorilor
si jucdtorilor care misunau in noaptea Anului Nou e sugestiv. Plecau la drum
Inn bäieii cei mici, cite doi, uratura lor fiind foarte scurta, lar and se insera
bine, porneau flacäll cu uräturi lungi si diferite. Aldturi de acestia se rinduiau In
noaptea respectiva ceata celor care reprezentau un joc inchipuind nunta, ceata
celor ce jucau mosneagul si baba, apoi cei care jucau copra etc. Juatorii cäpatau
858 bani sau colad.

www.dacoromanica.ro
Petele, In acest timp, cdutau sà dezlege viitorul. Mergeau e negurd, In noap-
tea de sf. Vasile, la gard si legau cu sfoard un par. Dacd se covedea a doua zi pe
lumina cä parul era noduros, mirele avea s'd fie bogat, de era subtire si neted,
atunci avea sd fie sdrac. Alte fete mergeau la strohul" unde dormeau porcii si stri-
gau : ho ! la anul ! Dacd porcii tdceau, continuau : ho ! la doi I apoi la 3, 4, 5
pind and unul din porci binevoia sa grohdiascd si atunci insemna cd In anul acela
avea sd se mdrite. Unele fete mergeau, clnd noaptea era senind, la fIntInd si, reze-
mate de ghizdurile fIntInii, priveau In oglinda apei, In care puteau vedea chipul
viitorului lor mire. AceIasi lucru Il fdceau pe vremuri fetele polone, dar In dimi-
nea'ça sf. Andrei.
A doua zi dimineata spune Lambrior In Moldova se umbla cu Sema.natul,
lar In Muntenia cu Sorcova, obicei necunoscut moldovenilor. De data aceasta Semcl-
natul se executa cu dte un singur urdtor, care presura" cu grIu sau secard si spunea

La multi ani i sd
Ca griul sd vd-nmultiti
Sd-nfloriti ca merii,
Ca perii,
Sá va fie viaja toatd
Ca toamna cea bogatd,
De toate-mbelygatd".

In Muntenia copiii umblau cu ramuri artificiale de flori si atinend cu ele gazda,


spuneau
Sorcova Peste yard
Vesela I Primdvard.
Sd Tare ca fierul,
Sd vd-nmultiti lute ca otelul,
Ca un mdr, Tare ca piatra.
Ca un Or, lute ca sägeata,
Ca un fir La multi ani cu sdndtate I'
De trandafir.

Interesante s'int Insd datele In legdturd cu obiceiurile practicate In timpul ds-


legilor", and aveau loc sezdtori si clad. Pentru prima data In cercetdrile folelorice
se precizeazd cà sezcItoarea era o adunare de fete si femei mdritate, care lucrau
pentru gazdd : scdrmanat de lInd, tors etc. Astfel se dovedeste cd forma de sezd-
toare organizatd numai din fete nu este proprie numai ardeleanului, unde a avut
o practica foarte intensa, ci si altor regiuni ale ;aril. Unitatea de culturd populard
a fost mult mai mare In trecut, a-tit social dt si geografic.
In aceste adunan i de fete si femei, la care fldcdii si bdrbatii nu erau exclusi,
dntau din scripcd, fbäcäii spuneau prujituri [glume], iar altcineva spunea po-
vesti lungi si frumoase. Dupd cum se vede, se defineste cadrul si timpul In care
s-au ascultat si dezvoltat frumoasele basme si povesti. Ele nu s-au spus numai copi-
ilor, nu sTrit simple Kindermärchen". Au constituit literatura de predilectie a
maselor populare, In cadrul sezdtorilor si clacilor din timp de iarnd, In perioada
cTslegilor. Se poate astdzi afirma cd fiecare specie a avut In trecut timpul, mediul
ei speciale de dezvoltare. 859

www.dacoromanica.ro
La acele4 adunad, precizeazd Lambrior, se spuneau cimilituri de ghicit i se
ziceau frinturi de limbc), care duceau Intr-adevdr la frIngerea" limbii §i a pronuntiel
exacte, spre hazul celor de fatd. Lambrior citeazd o variant& interesantd, deosebita
de cele culese ulterior

Flirt) frtnt,
1-17r13 frint,
Capra calcl-n plata,
Piatra crapl-n patru,
Crape capul caprii-n patru,
Capra crape piatra-n patru".

Se constatd deci cä frinturile de limbd se practicau In trecut de oameni maturi


§i numai ulterior au devenit simple jocuri de copii. De altfel, folclorul copiilor des-
cinde din cel al adultilor.
Cea mai frumoasd sdrbdtoare de primdvard era pe atunci Armindenul (1 Mai).
Se ie§ea la cImp §i In grAdini cu Idutari, mIncare §i jocuri. Unii, mai cu seamd tIr-
govetii, auzeau cucul cIntInd Trina (para In anul respectiv. De-1 auzeau din fatd sau
din dreapta, avea s'A le meargd bine, de-1 auzeau din stInga, avea sä le meargd rdu.
In legdturd cu pdsdrile, primdvara circulau §i alte credinte. Daca cineva vedea
pdsdrile cAldtoare IntorcIndu-se pereche, Ii mergea bine peste an §i de era fatd
sau fldcdu avea sd se cdsdtoreascd In anul acela, petrecInd multi ani In bucurie §i bel-
§ug. Dintre pdsdrile cAldtoare, rIndunelele §i cocostIrcii erau In mare cinste. Ni-
meni nu Indrdznea sd se atingd de cuibul lor. CocostIrcul se putea räzbuna, aducInd
un arbune In cioc §i dInd foc casei.
In expunerea lui Lambrior se gdsesc, de asemenea, date despre MoVi de dupd
pa0, obicei atIt de Insemnat In definirea conceptiei populare asupra continuitdtii
legaturii mortilor cu membrii familiei de pe pdmInt. La fel descrie dupd D. Can-
temir obiceiul Drilgaicei, ulterior devenit tot nnai rar, §i obiceiul Paparudei, prac-
ticat mereu pentru declan§area ploii, opritd adesea, In credinta tdranilor, de
cdramidari.
De sdrbdtorile cräciunului, A. Lambrior prezintd Turca, Steaua §i lrozii, reluate
cu arranunte §i o documentare In plus de T. T. Burada mai tIrziu. Ceea ce inte-
reseazd este remarca Indreptdtitd a autorului cd la stea cIntecele se cInta cu un
glas particular, ce nu seamdnd nici cu cel bisericesc nici cu cel al antecelor de
lume". Mari de acestea, cei ce umblau cu steaua se considerau adversari Irozilor,
ace§tia reprezentInd pdenitatea. De aceea, cInd se IntIlneau In drum, se luptau
Intre ei. De obicei lrozii erau mai vIrstnici §i rdzbeau pe stelari, care Ti evitau.
Cu vremea, aceastd rivalitate a dispdrut. Se dau §i obiceiuri din Ardeal, In lega-
turd cu acelea§i sdrbdtori.
Cu aceastd din urmd lucrare, rdmasd in manuscris, se Incheie activitatea de
folclorist a lui Lambrior. Dei In domeniul folclorului §i-a spus pdrerile incidental
sau In lucran i care constituie Ingele Incercdri §tiintifice ale sale, neduse la sfIr§it,
totu§i, dupd cum s-a observat, Lambrior a vazut limpede problemele folclorului,
a facut cercetari cu toatd seriozitatea i a emis idei noi In judecarea faptelor
de folclor.
A. Lambrior a fost un savant dublat de un enditor. La el intereseazd nu atIt
860 adunarea de materiale, cIt interpretarea lor dusa pTnä la ultima consecintd. Opera

www.dacoromanica.ro
lui e plina de ¡dei, de la cele mai marunte pina la cele larg cuprinzatoare. De aceea,
dei a activat In rastimpul numai a zece ani, contribuVa lui §tiin/ifica, prin bogaTia
de idei, pare uriap. Lucrarile lui corrtin adesea ¡dei variate, referitoare la diferite
domenii.
In domeniul folclorului a avut paren i originale i o poziIie personala. Daca
B. P. Hasdeu este un mare comparatist §i introduce elementele folclorice rornane0
In contextul universal, A. Lambrior le integreaza unui sistem intern de culturä
popularò romaneascä. Pe el nu-I intereseaza universul, ci Iara romaneasca. /54a a
ajuns sa descopere i sa defineasca tipul general-folcloric de veche cultura roma-
neasca, boierimea participind la astfel de cultura In lipsa alteia mai inalte. Ca o
consecinta a acestei situatii, balada a avut o frumoasa dezvoltare In trecut, ulterior
perpetuindu-se In forma i tematica stabilite In mare masura In vechime. ldeea
lui Lambrior, reluata de M. Eminescu §i N. lorga, este indreptatita. Astazi se
constata ca balada este o specie strins legata de o veche tradi/ie, In creatia
populara.
Lambrior a conceput folclorul ca un complex de manifestari populare, fiecare
element fiind perceput exact numai In cadrul sau natural-social. De aceea, el a
pornit prin studierea sociologica a obiceiurilor poporului roman. Dar Lambrior
n-a ramas la functia simplist-sociala a productiei folclorice, ga cum va face ocoala
sociologica". El concepe o categorie esteticä a productiei populare, In cadrul larg so-
cial. Aceasta categorie nu poate fi insa selectata i valorificata esteticqte decit In
totalitatea productiei. Pentru acest motiv, emite intTia oara ideea adunarii intr-un
corpus al Intregii literaturi populare, idee pusa In practica de Ovid Densusianu,
apoi de D. Caracostea i Tache Papahagi, fara ca materialele adunate partial sa poata
vedea lumina tiparului.
Savant de metoda stiintifica riguroasa, mai ales In domeniul lingvisticii, Lam-
brior se dovedqte i un om de ¡dei In domeniul folclorului nu numai de valori-
ficator al unor materiale folclorice.

BIBLIOGRAFIE

Limbo romdnd veche sl noud. Talmacirea romdneascd o scrierllor lul Oxenstiern, Cony.
lit., VII, 1873, p. 325-334 ; Literatura poporand. Pilde, povdtuiri, cuvinte adevdrate si
povegi, adunate de dumnealui Vornicul lordachl Golescul, Cony. lit., VIII, 1874, p. 66
83 ; Limbo cronicarilor ;i limbo de astdzi la romdni, Cony. lit., VII, 1874, p. 129-130;
Obiceiuri si credinte la romdni : Cumdtriile, Cony. lit, IX, 1875, p. 1-5 ; Jocurile copi-
liar, Cony. lit., IX, 1875, p. 5-9 ; Inmormlntarea, Cony. lit., IX, 1875, p. 151-155
Obiceiuri din deosebite timpuri ale anului, publicate postum de I. $iadbei, Fdt Frumos,
I, 1926, p. 145-149 si 168-171 ; insemndri de drum, publicate postum de I. 5iadbei,
Viata romdneascd, XIX, 1927, vol. I, p. 27-45 si 163-180.
I. C. C h i % i m i a, Folcloristi ;i folcloristicd romdneascd, Bucuresti, 1968, p. 216-272. 861

www.dacoromanica.ro
M. GASTER

M. Gaster s-a ndscut In anul 18.56. Celelalte date skit controversate. Dupd
unele märturii, s-ar fi nascut la 17 septembrie, dupd altele Insd la 25 august. De
asemenea, locul nasterii e trecut In unele acte oficiale Bucuresti, in altele Amster-
dam (Olanda)". Mai probabil, s-a nascut In Bucuresti, In ziva de 17 a lunii septembrie.
M. Gaster descindea dintr-o familie de evrei olandezi, cu un trecut de sute
de ani si cu urmasi pIna In zilele noastre in Olanda. Bunicul lui Gaster, Asriel Gas-
ter, a fost staroste de negustori. Copiii lui au continuat profesiunea pdrintelui.
Unul din ei, Abraham Emanuel Gaster, a fost tatal lui M. Gaster. Se pare ca Abra-
ham Gaster a trait multd vreme In tara (in 1921 era Tricd In viatd) ca cetätean
olandez, deoarece timp de douazeci si cinci de ani a fost secretar si apoi consul"
al Olandei la Bucuresti. in aceastä calitate, a semnat prima conventie comerciala
romano-olandezd, fiind decorat pentru acest fapt cu Steaua Romaniei".
M. Gaster nu stia la Inceput romaneste. A Invdtat cu profesor In casa pdrinteascd.
Dealtfel, se pare ca Intreaga Invataturd de scoald elementard si-a facut-o acasa,
cu profesori particulari. in schimb, cursul inferior de liceu I-a urmat la Liceul Gh.
Lazar din Bucuresti, unde se gdseste Inscris Intre anii 1867-1871. Clasa a V-a
a urmat-o la Liceul Matei Basarab In anul scolar 1871-1872, iar restul claselor la
Colegiul national Sf. Saya. Ca elev, s-a remarcat la limbile latinä, &Ina, romana
si la stiintele naturale. S-a dovedit mai slab la limbile francezd si italiana.
Casa pdrinteasca se gasea pe str. Sticlari, din cartierul Vdcdresti. Era casa de
oameni bogati, confortabild, cu mobila grea, de valoare, cu vechi si pretioase co-
voare persane, cu bibliotecd, la curent cu diferite public* europene. Astfel, M. Gas-
ter s-a bucurat de toata Indestularea materiald si spirituald. A avut Inclinare pentru
carte. in casa parinteascd, la etaj, a Inceput sa-si adune si sá organizeze o biblio-
tecd personald, Inca de &id era elev.
In anul 1876, M. Gaster pleacd la Breslau pentru continuarea studiilor. Era Tri
vazd In vremea aceasta studiul limbilor romanice si se simtea nevoia cercetärilor
In domeniul limbii romane, mai ales clupd aparitia lucrdrii lui Fr. Diez : Grammatik
der romanischen Sprachen, apdruta Intre 1856 si 1860 la Bonn. De aceea, In prima
fazd, M. Gaster e Indemnat sa faca studii de lingvisticd la Breslau si Leipzig. in 1877,
la Leipzig, Isi trece doctoratul In filologie" cu o teza despre consoana velarä e In
limba romand.
intre timp, Gaster tine legatura cu miscarea stiintificd din Tara.. Primele lucrári
lingvistice le trimite de la Breslau pentru Columna lui Traian a lui Hasdeu, IncepInd
cu anul 1876, apoi din 1879 trece la Convorbiri ¡iterare ; purta corespondenta cu
T. Maiorescu Inca din 1876 si Ti promisese o lucrare despre Roesler si Jung (Essay
Ober Roesler und Jung), trimisd mai tIrziu, dar reIntoarsd de Maiorescu pentru refa-
cere. De asemenea, din 1872 Incepe a publica In Zeitschrift fiir romanische Philologie
a lui Groeber diferite articole. Din Germania se intereseazd de cdrti si materiale
romanesti. Cauta In special scrierile lui Anton Pann i face cercetdri comparative
si de izvoare. Pann va constitui o continua preocupare a lui Gaster pInd la sfirsitul
vietii sale. De la Breslau Ti scrie si lui D. A. Sturdza si, Tntre altele, TI roaga
trimitd, daca are In biblioteca sa, un text mai vechi decTt editia din 1872 a Ale-
xandriei. Pregdtea un studiu cu text si glosar, pe care In forma proiectatd nu
862 I-a mai realizat decIt partial.

www.dacoromanica.ro
Cu o bund pregatire Ointificd Ii cu un drum deja croit In cercetari, M. Gaster
se reintoarce in tard In 1880 0 se aratd foarte activ. la contact cu Junimea"
frecventeazd cu regularitate edintele de miercuri din casa lui Maiorescu. Aici se
imprieteneTte cu Slavici, Creanga 0 mai ales cu Eminescu, Impreund cu care gusta
frumusetea textelor vechi, Imprumutind de la marele poet un numar de manuscrise
de literaturd veche romaneascd. in Iedinele Junimii" a prezentat comunican
despre poveOle romane0, comparate cu cele indice i talmudice". Din 1882 In-
cepe sA publice studii i articole la Revista pentru istorie, arheologie i filo/ogie a lui
Tocilescu, In probleme de limbd 1i literatura romaneasca, iar la Anuar pentru izra-
eliti In probleme de literaturd comparata i de cultura ebraica. in 1885 devine
colaborator i la Revista literard, avind prilej sa se cunoascd aici cu tindrul D. Stan-
cescu, cdruia Ii face o prefatá elogioasa la prima sa culegere de basme (1885), iar
de la Londra, In 1900, va publica In Kritischer Jahresbericht iiber die Fortschritte
der romanischen Philologie, una din cele mai frumoase 1i temeinice recenzii despre
culegerile de basme ale acestuia.
M. Gaster a avut pasiunea conferintelor. in lard a tinut In 1881 conferinte
la Facultatea de ¡itere, Intre altele despre literatura romand i despre mitologia
comparata. De asemenea, a conferentiat la Ateneul roman despre textele apocrife
In literatura romand (1884), despre originea alfabetului 1i ortografia romand (1885),
iar la Societatea geografica romana" despre toponimicile judetului VIIcea (1885).
A urmat Trisd In viata lui M. Gaster o Intorsätura suparatoare: expulzarea din
tart'. Faptul este atribuit rázbunarii personale a lui D. A. Sturdza, drept rdspuns
la critica publica pe care i-o fácuse Gaster In probleme tiinçifice. Expulzarea Trisd
are In primul rind un substrat politic 0 numai In al doilea rind se poate vorbi de
rdzbunarea lui Sturdza, cum am aratat mai amanuntit In studiul despre activitatea
lui folcloristica'.
In octombrie 1885, M. Gaster a apucat drumul pribegiei, cu &dui sa se
stabileasca la Paris. De acolo Insa s-a indreptat spre Londra, unde a devenit
rabin al comunitalii evreie0. La Universitatea din Oxford Incepe sa' tind prele-
geri libere, Intre altele despre texte romane0, precum, de exemplu, despre
Apocalipsul lui Avram. Poartä corespondenIa de aici cu Maiorescu. Nu-si poate stapIni
amäräciunea si supararea si anunIa, In prima scrisoare din martie 1886, ca In cu rind are
sa apard Crestomatia (avea sa apara' mai firziu) si alaturi de numele sat., va figura
titlul de onoare expulzat". Alte lucrari vor vedea lumina tiparului In Italia, Ger-
mania, FranIa, dar In -tart nu va mai tipari romaneste nici macar un rind" (aber
keine Zeile rumänisch wird vom mir mehr in Lande gedruckt). in iulie 1887 vine
In Brawv pentru vedea familia 0 rudele. Se intoarce apoi la Londra si continua
munca tiinçificA, singura de la care are tot mai mari satisfactii 0 care i-a creat
simpatii In tara.
A legat 0 a Intretinut relaçii prieteneFti cu Take lonescu, Artur Gorovei, cu
care a purtat corespondenta Intre 1893 i 1937, a fost IntImpinat cu cuvinte elo-
gioase de N. lorga, N. Cartojan, G. Calinescu i multi altii In diferite Tmprejurari.
Se pare ca In 1909, cu prilejul centenarului Universitatii de la Berlin, s-a IntIlnit
aici cu Insu0 D. A. Sturdza 0 au stat de vorba, dupd o Indelungata perioadd de
supdrare 1i facere. Succesele sale Ii aduseserd lui Gaster mai multd seninatate.
In 1891 Ti aparuse Chrestomatie romeind, In 1892 trimisese In lard pentru tipdrire,
prin Take lonescu, Tetraevanghelul lui Radu de la Manicesti, din 1893 Incepuse cola-
borarea la . ezeltoarea lui Gorovei, publicase apoi o Alexandrie In Revista pentru 863

www.dacoromanica.ro
istorie, arheologie i filologie pe anul 1894, Inc%
legtturile cu Romania erau mai cordiale si Gaster
a uitat necazul expulzdrii. Dealtfel, M. Gaster a
nutrit nAdejdea Intoarcerii In tart, cu ajutorul
conservatorilor, ceea ce se vede din corespon-
denta lui cu T. Maiorescu. Se oferá chiar sd scrie
articole In ziarele engleze pentru ridicarea pres-
4 tigiului partidului conservator, cerind in acest
sens materiale lui Maiorescu.
In 1921, Take lonescu, In calitate de ministru
de externe, merge la Londra, are prilejul sd-1
vadd pe M. Gaster si sd-i facd invitatia de a veni
intr-o vizita In Tara% Invitatia oficiald i-a fost tri-
t
misd mai tTrziu prin Octavian Goga, ministrul ar-
telor si cultelor in guvernul generalului Averescu.
La Inceputul lunii august 1921, dupd 36 de ani
de la plecare, Gaster a intrat din nou pe pAmTn-
tul romanesc. A fost IntImpinat cu mari onoruri.
A conferentiat in diferite orase ale tdrii, adtorind
cu vagon special.
Pentru meritele sale stiintifice, Gaster a fost
propus si ales membru de onoare al Academiei
Romane In 1929.
Gaster a continuat sd lucreze Ina, dar In 1939,
Moses Goster. Portret de tineree. In primele zile ale lunii mar-tie, s-a stins In drum
spre Cambridge, unde mergea sd tina o confe-
rintd despre literatura populard romanA. Avea virsta respectabild de 83 de ani.
Doud au fost pentru M. Gaster bazele de sprijin In munca sa stiintificd : lite-
ratura orientala si literatura romana veche, In special literatura populard scrisd.
Pentru ultima, a avut la IndemInd un numar considerabil de manuscrise (206 codice
miscelanee), cu circa 750 de texte diferite, la care s-a putut referi mereu. Cu regu-
laritate, Gaster a plecat sau de la un text oriental sau de la un text romanesc,
pentru a face completdri si a aduce limpeziri In probleme de literaturd si folclor.
Trebuie precizat Ins& cd Gaster a fost preocupat de folclor In mdsura In care gAsea
elemente folclorice In textele populare scrise.
Pe and se afla la studii In Germania, a publicat un articol pentru a ardta exis-
tenta unor variante orientale la motive cunoscute pInd aici din alte literaturi. Benfey
ardtase cd episodul cutiilor cu diferite substante, care trebuie ghicite, din opera
lui Shakespeare Negutätorul din Venetia, avea o origine India (Benefey, Panschatantra,
p. 407). Gaster precizeazd cd motivul se gdseste si In literatura ebraiad, si anume In
Talmud (Tractat baba bathra). De asemenea, mentioneazd cd In Talmud existd si
motivul animalului chior, care paste iarba numai pe par-tea ochiului bun, e schiop
(sau n-are coadd) are desagi cu zaharicale si e usor de descris dupd urmele pe care
le asd toate aceste proprienti ale animalului. Motivul era cunoscut pInd aici numai
din O mie V una de noNi, de unde, printr-o anumitd filierd, ajunsese pind In opera
864 Iui Voltaire.

www.dacoromanica.ro
RAT IRA POPULA
In 1880 publica In traducere germana con- ROMANA
tinutul unei carti romanesti cu semne de pre-
vestire, aparuta la Sibiu In litere chirilice. Re-
produce 113 asemenea semne prevestitoare (se
bate ochiul drept, stIng, geana, mana etc.).
Crede cA lucrarea romaneasca este o prelucrare
dupa un original turcesc, care In once caz Dr. M. G ASTER.
n-ar putea fi contestat. Intors In tart, Gaster
tine prin 1881, la Universitate, un curs facultativ AP.ENDICK:
de mitologie comparata, ceea ce dovedeste in vOn0-5,,es, GAi3AMV,I:LOit ALVNANInill 11ACHEDON
plus inclinarea lui spre comparativism. NICOLAC COSTIN
In acelasi timp e preocupat intens de core-
laii Intre teme de literatura populara ()raid si teme
de literatura orientala, In special semitica,IncIt
Intr-o revista germana publica, In anii 1880-1881,
un lung studiu In acest sens. In acest studiu sInt
luate In consideratie si elementele folclorice ro-
manesti. Se urmareste motivul comorii Ingropate
BUCEIRE5TI
la raclacina unui copac, al judecatii sodomice, mo-
tivul broastei ca insula, al aurului ascuns In bat,
jçNN, Lamm?,441,9*
744 cgaeoLv*qtoriol.
motivul broastei si al scorpiei ; de asemenea, se 1,808;
,
lamureste fondul practicii folclorice a ursitoarelor
(Lilith und die drei Engel), de care Gaster s-a ocupat Paginä de titlu.
In mod special, In alta parte, ca obicei de nastere
la romani. Uneori se constata o prea mare in-
gramadire de date, cu si fara rost, IncIt nu toate adera la obiect si cercetatorul
se pierde In ele, ca in cazul temei ebraice Choni Hameagel.
Alaturi de studiul comparat al reflexelor literaturii orientale In literatura uni-
versala, Gaster se ocupa de aproape de literatura populara romaneasca. Din aceste
preocupäri a rezultat, bundoara, studiul despre textele apocrife In literatura romand.
Autorul defineste termenul apocrif" si analizeaza dupa aceea un numar de texte
vechi de caracter religios apocrif.
Studiind literatura populara scrisa In interdependenta cu folclorul, Gaster a
ajuns in curInd sa dea lucrarea sa de sinteza Literatura popular-CI roman& apärutä
In 1883. Aceasta opera a constituit un mare pas Inainte In cercetarile de literatura
populara si TritTia prezentare sintetica In acest domeniu, fiind IntImpinata cu recenzii
elogioase In Tara si In strainatate. Cartea este o Tntretesere de date si consideratii
asupra textelor scrise, cu circulatie la multe popoare, si asupra elementelor folclo-
rice In corelatie cu aceste texte. Clasificarea autorului data materialului In litera-
tura esteticä, etica si religioasa nu se mai mentine azi. Pe de alta parte, distri-
buirea textelor In aceste categorii nu corespunde Intru totul. Intre textele estetice,
Gaster studiaza romanele populare, la urma Ion poezia haiduceascei, ca o continuare
naturald a romanelor pentru vremuri mai noi, ceea ce nu e just, dar tot aici in-
troduce pe A. Pann cu Fabule si istorioare, Povestea vorbii etc., desi Esopia, precum
si literatura similara de pilde si fabule sInt tratate In categoria urmatoare a litera-
turii etice. Literatura popular-a de tip religios ocupa jumdtate din carte, InglobInd
si literatura de prevestire, descIntecele, antecele de stea, baladele, oratiile de 865

65 0. 178

www.dacoromanica.ro
nuntd, vicleimul, Incit nu se vede o raIiune pentru toate aceste specii In aceea0
categorie. Lucrarea nu are, a§adar, cea mai bund sistematizare a materialului, auto-
rul era Ina tindr §i i-ar fi trebuit mult mai mult timp pentru ea. in schimb, Gas-
ter are o extrem de bogatd informaTie pentru virsta lui i a valorificat textele
romaneTti prin comparaTie cu cele strdine. IntenIia lui a fost sà precizeze izvoarele,
mai cu searnd In domeniul literaturii religioase, unde avea posibilitatea sà folo-
seascd pregdtirea sa de orientalist, iar in al doilea rind sd arate cum literatura scriscl
populard a dot nastere celei °Tale. Ideea aceasta e predominantd in opera lui Gaster
In general i ea std la baza conceptiei sale de folclorist. Drumul parcurs are de
obicei la el sens unic : textele populare trec din Orient In Europa ; aici ajung, prin
filierd bizantino-slavd, §i pe teritoriul românesc i dau natere unei bogate literaturi
orale. Cele mai multe texte se regOsesc In literatura veche ebraicd.
In felul acesta, Gaster reduce mult de tot partea de creatie a popoarelor
lucrul e evident, Intre altele, In cele ce spune In prefatd : Orice popor este supus
la Tnriuriri multiple din toate pärtile, care toate lasd o urrnd mai mult sau mai
puIin de recunoscut In starea dezvoltatd In care ajunge o datd. Este dar de un inte-
res deosebit a urmdri aceste Tnriuriri, a ardta canalurile prin care au ajuns con-
cepIiuni §i idei strdine la cutare sau cutare popor, a vedea cum asimilat acel
popor noul material ?Kit a devenit proprietatea sa. Aceste consideraTiuni au un ca-
racter cosmopolit, cad ne duc de la un popor la altul, colindind de la Anglia rind
la India i Arabia, prin China §i Siberia, §i ce e mai curios ne dezvelesc o seírdcie
neateptatcl o fanteziei omenesti In ndscocirea de ¡dei i de situatiuni noi. in genere,
sint numai puTine elemente care, combinate In diferite moduri, constituie litera-
tura populard i prin urmare i cercul vieii intelectuale al poporului este foarte
restrins".
intre cele cloud teorii despre geneza basmelor : cea mitologicd, lansatd de
Fra/ii Grimm, cu naTterea independentd a acestei specii literare la diferite
popoare pe baza unei mitologii vechi, i cea migratorie a lui Theodor Benfey, care
admite cd basmele au venit In Europa din India, pe la jumdtatea secolului al
X-lea, Gaster se situeazO, era normal, de partea lui Benfey, cu corectarea c'S
aceste cdr/i n-au venit toate sub forma de basm, ci cea mai mare parte au
sosit In forma textelor populare, care s-au dezvoltat In novele i povestiri" scrise,
iar pe acestea poporul le-a schimbat In basme. in consecintd, i basmele descind
din literatura scrisd.
La teoria aceasta eronatd a ajuns Gaster In urma studierii numai a acelor basme
pove0 care aveau In ele urme de literaturd scrisd (Bertoldo, Sindipa, Halimd etc.),
fárd sä ia In consideraVe i sà studieze cu atentie mulIimea celorlalte basme, cu o
structurd autenticd In multe privinTe. Dealtfel, Gaster n-a examinat crealia In tota-
litatea ei i din punctul de vedere al mdiestriei ei artistice, mulIumindu-se adesea
cu detectarea ameinuntului In Intregul piesei, chiar dacd el nu era cel mai semnificativ.
Aceastd concepTie despre naTterea creaVei folclorice a rámas nezdruncinatà
tot timpul la Gaster §i a exemplificat-o" ulterior de ate ori a avut prilejul.
In anul 1877, P. Ispirescu facea In Columna lui Traian o apropiere Intre basme
române si basme franceze, care II surprinsese. Primise de la Hasdeu revista de
folclor Mélusine (februarie, 1877) i In ea gdsise basmul breton lepurele, vulpeo
si ursul, foarte asemandtor cu basmele rorndneTti : Vulpea, lupul si ursul (basm
bucurestean) si lepurele, vulpea, lupul si ursul (basm din MehedinIi). Afit basmul
866 francez, cit i cel românesc din MehedinIi sInt o contopire a cloud motive : motivul

www.dacoromanica.ro
animalelor recunoscdtoare fatd de eroul binefdator si motivul voinicului care sal-
veazd fata de Impdrat destinatd balaurului. Continutul basmului francez e urmdto-
rul, In linii mari
Soldatul Hervé Laz-Bleiz se Intoarce acasd si nu mai gdseste din ai sdi decTt
sord. Pleacd arnIndoi In lume. Intr-o pdclure dau de un palat, cu dormitoare si
mese Tntinse Induntru. Se ospdteazd. Mai tTrziu se Tntorc pe rInd banditii care-I lo-
cuiau si pe toti Ti omoard cei doi, cu armele gäsite In palat. Nerve pleacd la vInd-
toare si crutd un iepure, o vulpe si un lup, care Ti devin prieteni si pleacd la palat
cu el. lepurele divulgd pe sord cd tine ascuns pe cdpitanul hotilor, Impreund cu
care vrea sd-si ucidd fratele. Ursul II aduce de picior (cu capul trdncInind de trep-
tele de piatrd ale scdrii") In fata lui Nerve si acesta II omoard. O omoard si
pe soru-sa.
In continuare, basmul francez urmeazd alt motiv
Hervé merge si salveazd pe fata de Impdrat, cdreia Ti venise rIndul sd fie Inghi-
titd de balaurul de la fIntInd. Un cdrbunar Insd II omoard pe Nerve, se dd drept
viteazul care a ucis balaurul si cere pe fatd de nevastd. Hervé este Inviat de ani-
malele prietene, vine la curte si se descoperd adevdrul.
In basmul romariesc din Mehedinti, baba vitregd alungd pe copiii mosului, frate
si sord. In pdclure, nu omoard un iepure, o vulpe, un lup si un urs, care drept
plan Ti dau Cite unul din puii lor ndzdrdvani. Fratii ajung la palatul unui smeu. Se
Imprietenesc cu el, dar fata se Indragosteste de smeu si amIndoi hotdrdsc piardd
pe bdiat. Il conving sd-si lase ateii" acasd. Acestia sInt vIrTti de Indragostiti Tntr-o
vdgdund" si deasupra este asezat un pietroi. and vine bdiatul acasd, smeul se
pregdteste omoare. Bdiatul îi cere sd-I lase sd-si cInte cIntecul. Se urcd In pom
si strigd : Uuu I n'Aude, na Vede, na Greul pdmIntului si Usorul vIntului, cdtelusii
mei, cd và piere stdpInul". Animalele vin si-I omoard pe smeu. Pe soru-sa, fratele
loveste peste ochi cu fripti ai smeului si o orbeste. Bdiatul pleacd In lume
si salveazd pe fata de Impdrat, omorInd balaurul. Un tigan se duce la curte si se
da drept erou. Se descoperd minciuna. Bdiatul Ti redd soru-si vederile cu apd vie.
Aceasta TI omoarä, dar animalele TI Inviazd si el se urca pe tron.
Schema basmelor e foarte apropiatd, ceea ce l-a fIcut pe Ispirescu sà rdmInd
nedumerit. M. Gaster intervine pe loc si gäseste explicatia In originea mitologia
a basmelor :
Uneori s-a sters cu totul spune Gaster sensul religios antic, pInd a scade
la basme si povesti, care mai trdiesc In gura poporului ; asa din smeul cel pden
se ndscu dracul si balaurul ; din zInd : ndlucd, baba pädurii ; din obiceiuri religioase
superstitiuni ; din oratiuni solemne : descIntece. De aici urmeazd acea asemdnare
a basmelor tuturor popoarelor Europei, ba pInd la ale celor asiatice, astfel cd once
comparatiune pe acest teren catd sd se Intincld asupra tuturora".
Cind Gaster afirmd aceasta, se gdsea la studii In Germania, dar nu-si fdcuse Inca
pregdtirea de ebraist si nu adIncise problema textelor vechi orientale. De aceea,
el admite acum cd, afard de o limbd originar comund, popoarele indo-europene au
pdstrat si o religie comund, cu sensuri noi : Zeus (Jupiter), dyous pitar al Vedelor,
Dumnezeu etc. Aceste elemente comune mitologice au generat basme asemändtoare.
Este, In fond, teoria originii mitologice a basmelor, emisd de Fratii Grimm. Gaster
adoptd si e pe deplin convins de ea, notInd cd unele basme au f )st introduse
prin Imprumut din strain:Rate , dar ele sInt cele mai putine si iu prea avem 867

www.dacoromanica.ro
lanuI neintrerupt de comunicaVune pentru a le putea urmdri pi.nd la adevdrata
lor sorginte".
Dar peste ani de zile, dupd ce termind studiile rabinice la Breslau si adInceste
cunoasterea literaturii ebraice, lui M. Gaster i se pare ca afld izvoare scrise orien-
tale pentru o serie de productii folclorice si la urrnd pdrdseste teoria mitologia, In-
scriindu-se printre adeptii teoriei migratorii a basmelor, Intr-o formulare sui-generis.
In Literatura popularei rom8nä (1883) a trecut, In fond, de la teoria mitologicd
a Fratilor Grimm la aceea a migraVunii basmelor, emisd de Benfey, cu corectivul
cd basmele au venit din Orient, ca germeni In sInul textelor scrise si nu ca basme
orale In sine. Teoria pare ingenioasd, dar ea nu se verificd.
Gaster a Impins teoria originii scrise mái departe. Nu numai basmele provin
din texte vechi, ci si alte specii folclorice. In Literatura popularcl roman6, el leagd
desantecele de vechi amulete si exorcisme scrise, antecele de stea de legende
religioase apocrife, chiar baladele si oraVile de nuntd Iärdnesti sTrit de prove-
nienId literard". In legdturd cu Miorita, de pildd, Gaster afld motivul acesteia In
colinde si cIntece de stea transilvdnene (Judecata peicurarilor), TI socoteste mai bine
Infdlisat In aceste specii folclorice si trage concluzia cd balada e de fapt o prelu-
crare ulterioard, dupd vechi entece de stea de origine scrisà.
In 1900 se ocupd de miscarea literard romaneascd, mai cu searnd folcloricd, si
cu acest prilej stdruie asupra culegerilor de basme ale lui D. Stdricescu, facIndu-i
o bund caracterizare:
Dumitru Stdncescu war einer der wenigen welchem geglückt ist die Sprache
des Volkes in dem Märchen treu widerzugeben mit alien Nijancen und alien Fein-
heiten. Er glaubte nicht, dass er das Märchen" verbessern" keinnte, wie es manche
andere tun, die sich als Erzähler denken".
La Londra, Gaster publicd, In traducere englefd, In 1915, o culegere de legende
românesti despre pasan i si animale : Rumanian Bird and Beast Stories, iar imediat
dupd primul rdzboi mondial o culegere ilustratd de basme si legende : Children's
Stories from Rumanian Legends and Fairy Tales, In remarcabile conditii tehnice. Intre
basme a introdus, In ultima culegere, Sur Vultur (Sur The Eagle), impäreltia Ardpustii
(The Kingdom of Arapushka), Tmp6räteasa tnteleaptd (The Witty Queen) din D. Stäncescu,
Povestea lui Furga-Murga (Sucna Murga) din G. Cdtand etc.
Mai tIrziu (1933), M. Gaster se ocupd de baladele romanesti si de epica populard
slavd si reproduce, In traducere englezd, din colecVa lui Tocilescu, Materia/uni
folcloristice, baladele antecu/ lui Mi/ea (The Ballad of Mi/ea), Mosneagul (repro-
ducerea titlului original) si antecul lui Baba Novac (The Song of Baba Novac).
Acestea sInt lucrdri In domeniul folclorului curent, dar Gasten are merite si
In scoaterea la iveald a unor piese folclorice vechi.
In 1883 a publicat un articol despre Colinde, cîntece populare i cîntece de stea
inedite, cu reproducerea textelor, dupd cloud manuscrise, copiate Tntre 1811 si
1821, deci Inainte de culegerea cIntecelor de stea fäcutd de A. Pann. STrit In total
59 de antece, Intre care Insd si Incercdri lince pe vers popular, pornite se pare
din mediu urban, sentimentalist

Fericit este plugariul. Plugariul sätul de One,


Fericit si pacurariul. La amiazd-I doarme bine
Plugariul merge einttnd $i se scoara si mai ard,
1368 Si pe brazda fluierind. FdrA grije ptra In sarà etc."

www.dacoromanica.ro
Sint versuri de tip pastoral, idealizind viata de la lard, pe care tdranul a sim-
/it-o altfel. Aceasta dovedeste cd nu toate cintecele sint autentic populare. Sint
uneori cintece de origind cult& care au intrat In circulatie orald si au devenit
folclorice, cum e antecul pustiei (dupd romanul popular Varlaam si loasaf), care
se gaseste (In variantd) Intr-un manuscris din 1784, apoi In manuscrisul din 1811
1821, In altd variant& si Tritr-o forma noud In antecele de stea ale lui A. Pann
din 1830. in consecint& se poate urmdri dezvoltarea istoricd a cintecului. in
acelasi manuscris dintre anii 1811 si 1821 poate fi remarcat un bocet (vers la mor/i")
de provenierqd cultd :
Mult amdgitoare lume,
Toate ce le ai s'int glume
Si visuri prisositoare,
Ca negura trecdtoare...''

De asemenea, se gdseste Vic/eimui cu textul In prozd, Tntretesut de colinde,


cum si psalmul 46 din Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, de care Gaster nu pome-
neste, intrat In circula-tie °raid si devenit cintec de stea
Limbile sa psalti [salte] Cines cu cuvintul
Cu entdri Thalte, Supusu-ne-au gloate
SI ente Impard/ie Si limbile toate...
Cu glas de bucurie. Mila sd-si arate
Lduddm pe domnul, In sfinta cetate,
Sd steinge tot omul. Spre noi
Domnul este tari Precum ne spun mosii etc."
Impärat mari
Preste tot pdm'intul.

Gaster a gdsit acest cintec Intr-un manuscris si mai vechi, din 1784, si I-a re-
produs in Chrestomatie romeThii. Deci, In cazul acesta se poate urmdri procesul
de transformare a unui psalm in colind (nu e singurul caz). Pe de altd parte, se
dovedeste cd nu Anton Pann este intTiul inregistrator al colindului, cum s-a afirmat.
Un nurndr de colinde si cintece de stea au fost semnalate de Gaster in Lite-
ratura popularei romeinei si altele au fost publicate mai tirziu In Chrestomatie.
De semnalat apoi citeva texte dupd manuscrisul lui Aron Densusianu din 1811
1820 (Oratie la Creiciun, Versul lui losif, Versul lui Adam), dar intre aceste texte de
atmosferd religioasd s-a strecurat si un cintec liric, autentic popular, de o rard
frumusete, sub titlul Versul sträinitätii. E In acest cintec un complex de stäri sufle-
testi, provocate de suferintd si lipsuri, de singurdtate si dorul de Tar& Nu se
simte nici o poticnire In forma lui veche
Sdracd sträindtate, Odihnd n-am cdpAtat.
Mult esti fArà direptate. Vine-m doru eiteodatd
inconjurai /dr'le toate SA md sui la murq cu piaträ,
$i de bine n-avui parte, sa md uit In lumea toatd,
Ca de mic am pribegit, Pe-unde am umblat °data'.
Tot 'in sträini am trait. Fiind cu maid, cu taid,
Nicairi eit am umblat Nu strain ca astd data. 869

www.dacoromanica.ro
Vine-m doru uniori Jos sta mult ca tabdra.
SI ma su i la munt cu flori jelui-m-as muntilor
SI md jeluiesc cu hori. De dorul parin/ilor,
SA-mi mai treacd din fiori, jelui-m-as brazilor
De obidd si de dori, Pentru dorul fra0or.
imi vine ceasul sd mori, jelui-m-as florilor
Si intorsdi ochii roata De dorul surorilor
$i vdzui si lumea toatd jelui-m-as petrilor
Pe deasupra negura Pentru dorul verilor".

SuferinIa s-a transformat apoi In furie si versurile au fost culese de S. FI. Manan
sub forma tintecului de haiducie

Asa-mi vine cite-o cita


Sd-mi fac casa toatd
dau foc sä arda* spuzd,
SA md sui la muti cu frunza C. .3"

Asadar, se poate urmári si In cazul acesta dezvoltarea istoricd sau difuzarea In


diferite variante a cIntecului, plecInd de la cea mai veche forma' publicatä de Gaster.
intre antecele lince, M. Gaster atrásese aterrlia Inca din 1884 asupra unuia,
gasit Intr-un manuscris din anul 1837

Frunzd verde de chiperiu, De-ar fi ceriul tot hirtie,


Cite frunze sint pe ceriu Stelile condeile
De le-am putea socoti $i luna un cdlimari,
AmIndoi ne-am logodi, Soarele un scriitori,
De le-am putea numdra $i-ncd n-ar putea sd scrie
Amindoi ne-am cununa. Binele cel din fetie".
Frunza verde aldmile,

Gaster fácuse lucrul acesta nu pentru a pune In evidentá un antec vechi, ci


pentru a dovedi, In mania lui comparativistä, ca versul De-ar fi ceriul tot hIrtie",
trecut prin toate textele posibile europene si orientale, pleacd din literatura ebraia
(Sure), unde ar fi fost creat de R. Eliezer.
Lucrarea lui este interesantd, In fapt, prin semnalarea unor variante, care apar-
tin si ele vechiului folclor al popoarelor. Motivul e important.
M. Gaster a dat la ivealà, In publicatiile sale, si alte specii de literatura' folcloria
si anume desantece dintr-un manuscris copiat In 1847. E interesant desantecul
de fapt, adicá de fácut pe scrisà, de dragoste, cu elemente care s-au perpetuat
Orla* azi, si cu alte caracteristici, legate de forma veche de compozitie si de limbá

Spdrindu-md, lubul [iubitul] cu iubostile


Curdlindu-md, Frumosul cu frumuatile.
Cdutai dispre rdsdrit, Cum md vdzurd
VAzui luntre di argint, Bine le pdrurd...
In luntre di argint ¡mi faä im suflard.
870 Dragul cu dragostile, Luna in spate Tm scrisdrd

www.dacoromanica.ro
$i In umar doi luceferi Din toli norii
$i In peptu soarele Irn scrisArA. $i din toate cetile,
Rostul [gura] cu merl unsu-mi-au. Din toate negurile,
Glas de cuc In guri pusu-mi-au, Cum zbucnesti si rAsarl
Cu cizmi di argint Sftritul soari,
Gugiumon domnesc In cap pusu-mi-au, Mai frumos
SprIncene di dragoste scrisu-mi-au... $i mai luminos
De mina dreaptA luatu-m-au, $i mai vederos
Pe cArlrusa pornitu-m-au... Si mai drAgalas [dragistos]
Sà zbucnesc, Asa sd zbucnesc eu.
Sä rdsAresc, CVO In fa¡A Tm cAuta
Cum zbucnesti Ti rAsart Ca din azimd de gnu sl satura
Sfintul soari

DescIntecul este tipic, cu imagini literare vechi si frumoase (ele ne intereseaza


In primul !Ind), intre care unele de tipul basmului, ca prinderea lunii In spate, a
luceferilor la umeri si a soarelui In piept, exact ca In basmul Feit Frumos cu pdrul
de aur, din I. C. Fundescu. in al doilea rind, intereseaza faptul cä desdntecul, dupd
continut, a fost cules In mediu boieresc (protocolul este boieresc), deci se confirma
teoria lui A. Lambrior cA boierimea a avut la Inceput o cultura folcloricd.
intre descIntecele vechi, poate fi citat, pentru elementele sale curente azi,
Desdntecul de arpe, din 1809
Plecat-a [cutare] FAlcile Inclestatu-i-a,
Pa cale, De ränichi apucatu-l-a,
PA cdrare. Ranichii Incordatu-i-a [...]
Canal [vipera] neagrA Inainte Sezu jos,
Tare spAimintatu-l-a, SA vAita,
De aid apucatu-l-a, SA olicaia etc."

Asadar, cu mult Inainte de descIntecele dintr-un manuscris copiat In 1839, pu-


blicate de episcopul Melchisedec, sau de cele culese mai tTrziu de V. Alecsandri si
G. Saulescu, avem pe cele gdsite de M. Gaster In manuscrise vechi. in felul acesta,
istoria folclorului se Intregeste cu noi date, care Tnainteaza In trecut. E cazul sa
notam aici ca In 1920 Gaster a revenit asupra desentecelor cu un studiu In care
vorbeste de vechimea practicii, gasind-o la popoarele orientale si la egipteni, ca o
reprezentare dramatica cu personaje ca Isis si Osiris, Astarte si Adonis, Ishtar si
Ghilgames, corespondente pentru personajul Fecioarei Maria din desantecele euro-
pene. DescIntecele din Peninsula Balcanied ar avea multe elemente pdene datorita
sectelor eretice si invaziei turcesti. Studiul denota de fapt Inca °data preocuparea
pentru folclorul comparat.
Gaster a atins problemele folclorului In mdsura In care i-au dat posibilitate
incursiunile comparativiste. in acest sector porneste pe urmele lui Hasdeu, la Co-
lumna lui Traian, si poate fi socotit ca emul al Invdtatului foldorist. Gaster nu este
un folclorist propriu-zis, ci un istoric literar, care s-a lansat totusi In teorii fol-
clorice IndrazneIe. Astfel, In privinIa basmului, Gaster a adoptat la Inceput (1877)
teoria originii mitologice, emisa de Fratii Grimm, dar ulterior a parasit-o si a
adoptat teoria migratiunii, a lui Theodor Benfey, cu ideea noua ca nu basmele In
sine au calatorit dinspre Orient In spre Occident, ci textele populare scrise, din 871

www.dacoromanica.ro
pildele cdrora scriitorii medievali au alcatuit pove0 i nuvele, lar popoarele pe
baza circulatiei orale a acestora, au creat basmele propriu-zise. De aici ar rezulta
asemanarea tematicd a poveOlor i basmelor populare. Gaster a expus noul sau
punct de vedere in Literatura popularcl romand (1883) i I-a pdstrat färd rezerve,
caci In 1931 Inca se mindrea cu paternitatea acestei teorii. in privinta aceasta,
Gaster a apucat un drum gre0t. Nu se poate emite o teorie generald pe baza unui
numar redus de parabole (acestea constituie de obicei exemplificarea lui Gaster)
care puteau avea paralele In textele scrise, dar care nu se confundd Cu totalitatea
basmelor i nici nu se apropie de temele de bam propriu-zise. Pe de altd parte,
M. Gaster n-a Triteles un lucru, i anume ca restringerea temelor esentiale, sche-
matice, la un mic numar se poate face nu numai in literatura populard, ci i In lite-
ratura culta, insd ceea ce intereseazd In creatie este arta cu care sTrit regenerate
intr-o noud structurd vechile idei i teme. Din acest punct de vedere nu exista (afard
de cazurile de plagiat) identitate de creatie. Shakespeare a reluat teme vechi, dar
a ramas Shakespeare. in once caz, teol ia originii basmului In textele scrise apare
azi ca puerild, rezultatd dintr-o Incredere prea mare intr-un comparativism sche-
matic 0 fragmentar.
Dar Gaster nu s-a oprit aici. El a vazut nu numai basmul descinzind din lite-
ratura populard scrisd, ci i alte specii literare : deschrtecele, colindele, antecele de
stea, bocetele, chiar baladele, piecind de la asemändri simple ale unor cazuri izolate.
Aceasta este explicatia cd In Literatura popular romcInei nu se ocupa numai de lite-
ratura scrisa, ci i de cea °raid. In felul acesta, exagerarea a luat proportii, i nu
exista indicii cd Gaster i-ar fi revizuit ideile. Din contra, a incercat s'd le confirme
prin contributiile ulterioare. Plednd de la teoria sa, a contestat pe nedrept pute-
rea de creatie a maselor populare, vorbind deschis de sdrdcia fanteziei" lor. Si
Hasdeu a gasit asemdndri de teme scrise i orale, dar n-a conceput o dependentd
a literaturii orale de cea scrisd, ci a afirmat tocmai contrariul. Se mai poate spune
ca In pasiunea studiilor sale comparative Gaster a ajuns prea des la originea ebraica
a unor teme, cu circulatie, dupd cite se tie azi, i In alte vechi literaturi orien-
tale, precum cea indica, veche arabd, georgiana, persana etc.
Preocupat de comparativism, M. Gaster a neglijat creatia liricd a poporului,
care, dacd nu-i oferea teme de comparatie, Ti putea dovedi, in schimb, cà masele
populare au fost In stare de frumoase creatii 1i n-au ateptat sa rdmTnd tributare
textelor scrise. De aici se putea ridica la creatiile epice In poezie i prozd de indu-
bitabila valoare artisticd, pe care Gaster o recunoate rar i laconic, dar pe care
n-o analizeazd niciodata, caci e preocupat de teme i scheme.
Acestea sint Trisd lipsuri inerente epocii i stadiului de cercetdri, care trebuie
sd fie amintite Intr-o lucrare de valorificare a cercetarilor folclorice, dar care
nu pot umbri meritele in_ontestabile ale lui Gaster. Publiand In strdinatate
texte i studii, pe baza manuscriselor pe care le avea la dispozitie, cum i Chres-
tomatie romeinc) (Leipzig Bucure0, 1891), Gaster a ajutat cit se poate de mult
la cunoaterea i aprec:erea culturii vechi i literaturii romane. A publicat textele
In original, cu traducere In nemtwe sau englezete, incit au putut fi luate In con-
sideratie de strdini, In editii critice, ca bundoard In cazul Apocalipsului lui Avraam.
Ramine o nesecatá arhivd de informatii si texte. Studiile sale au stimulat cercetd-
rile savantilor straini In privinta literaturii romane vechi. A publicat frumoase cule-
geri de legende i basme romarie0 7n traducere englezd. Toate acestea Ti Malta'
872 prestigiul.

www.dacoromanica.ro
EditInd pentru int?la oara diferite texte vechi romanesti, intre ele se descopar
piese folclorice, care ajuta la Intregirea istoriei folclorului nostru.
in consecinta, M. Gaster a lasat o opera bogatd, care a ajutat la progresul
studiilor si care poate fi Inca folosita cu succes. A aprofundat si pus In discutie
numeroase laturi ale folclorului comparat si prin aceasta ocupa un loc Insemnat
In istoria folcloristicii romanesti si mondiale.

BIBLIOGRAFIE

Abrevien! : Anuar pentru izraeliti ; BS : Bukarest Salon ; JGLS :Journal of the Gipsy Lore Society; JRAS
journal of the Royal Asiatic Society ; RIAF : Revista pentru istorie, arheologie ;i filolo-
gie ; STF : Studies ond Texts in Folklore ; ZRPh : Zeitschrift fur romanische Philoloye.
M. G as t e r, A propos de articolul dlui P. lspirescu Basme romelne ;i basme franceze", in Columna
lui Traian, VIII, 1877, p. 447-449 ; Cucul ;i turturica, studiu comparativ, in Cony. lit.,
XIII, 1879, p. 229-234, 322-324 ; Basme ;i istorii talmudice, in AI, III, 1879-1880,
p. 21-29 ; Das tOrkische Zuckungsbuch im Rumanischen, in ZRPh, IV, 1880, p. 66-
71 ; Ziegeunerische Marchen aus Rumanien, in Ausland, p. 259 ; Ein Zigeunermarchen
aus Rumanien : Der Eisemann, in BS, I, 1883, p. 281-287: traducere. Bil of Sale of
Gypsy slaves in Moldavia, 1851, In JGIS, II, 1926, nr. 2, p. 68-81 ; Two Rumanian Do-
cuments concerning Gypsies, in JGLS, IX, 1930, nr. 4, p. 179-182; Rumanian Gypsy
Folk Tales, In JGLS, X, 1931, nr. 4, p. 153-171 ; XII, 1933, p. 166-189 ; Rumonien
Gypsies in 1560, in JGLS, XII, 1933, p. 61; Gypsy Musicians in Moldavia, in JGLS,
XII, 1933, p. 109 ; Legendele sou basmele romdnilor (de P. Ispirescu) in RIAF, I, p.
238-239 : recenzie. Tiganii ce ;i-au mincat biserica, in RIAF, I, 1882, p. 469-475
Ciubar-Voda mincat de guzgani, in RIAF, II, 1883. p. 185-191 ; Proverbe/e romanilor,
English Proverbs, Proverbes français, Deutsche Sprichwörter (de E. B. Mower) in RIAF,
1882, p. 240 ; Lilith ;i cei trei lngeri, studiu ccmparativ, in AI, IV, 1881, p. 73-79
Legende talmudice ;i legende romane, in AI, V, 1822, P. 2-35 ; O poveste talmudic()
In literatura roman& in AI, VI, 1883-1884, p. 62-66 ; Apocrife In literatura romana,
In Ateneul roman, conferinte publice, Bucuresti, 1883-1884, P. 215-271 ; Scholomonar
das ist der Garabencijas dijae der Volksäberlieferung der Rumcinen, in Archiv f r slavische
Philologie, VII, 1883, p. 281-290. Beitröge zur vergleichenden Sagen- und Marchen-
kunde, Bucuresti, 1883, 1C8 p. ; reprcducere In STF, II, P. 1187-1293 ; Held Tränen-
sohn (de M. Eminescu), in BS, I, 1883, P. 264-269, 316-320, 367-373, 40 415,
46-474 : traducerea basmului lui Eminescu Fat Frumos din lacrimei. Der Krug geht
so lone zum Brunnen bis er bricht, in BS, I, 1883, P.511-518, 554-561 : anecdota re-
povestità ; Das Gold im Mörser, In BS, II, 1884, p. 341-344: snoava repovestita ; Die
Lage zerstört auch das von Steinen erbcute Haus, In BS, II, 1884, p. 389-394 : repoves-
tire ; Colinde, cintece populare ;i cintece de stea inedite, In R1AF, II, 1883, p. 313-336;
1884, p. 99-110; Literatura popularel roman& Bucure;ti, 1883, 606 p. ; Had-gadia
;i coco;e1u/ de aur, studiu comparativ, in AI, VII, 1884-1885, p. 61-67; De-ar fi cerul
tot Male ;i marea cernealä, In AI, VII, 1884-1885, p. 121-122; Fata de Imparat
ca pana ceo maiastre 1, in Revista literarel, VI, 1885, p. 129-130 ; vezi ;I BS, II, 1884-188,
p. 488-429 ; Din vechea literatura romana : istoria unui Imparat foarte scump, In Revista
literara, VI, 1885, p.150-152; 171-174: studiu comparativ ; Carte de icoone fard icoane
(de H. C. Andersen), in Revista New& VI, 1885, p. 294- 299, 337-338, 358-360, 873

www.dacoromanica.ro
390-392, 401-402, 421 -422 ; Ilchester Lectures on Greeko-slayonic Literature and
tis Relations to the Folk-lore of Europe during the Middle Ages, 1887, X +229 p.+2 pl. ;
Die rumanischen ,,Miracles de Notre-Dame", In Miscellanea di filologia, In onoarea prof.
Caix-Canello, Florenta, 1886, P. 334-344; The Apoca/ypse of Abraham, from the Rou-
manian Text, In Transactions of the Society of Biblical Archeology (Londra), XI, 1887,
partea I, p. 95-226; reproducere In STF, 1, p. 92-123 ; ingerul i sdhastrul, In AI,
XI, 1888-1889, p. 133-152; Wie der heilige Erzengel Gabriel dreissig Jahre long einen
Einsiedler diente, In BS, II, 1884-1885, p. 421-424: traducere dintr-un vechi manu-
scris ; Re;eta sufleteascd, studiu comparativ, In AI, XII, 1889-1890, p. 12-20 ; Jude-
cata lui Dumnezeu, studiu comparativ, In AI, XIV, 1891-1892, p. 51-60 ; Istoria
nebunului Pavel, In Sezatoarea, II, 1893, p. 11-121; reproducere In STF, II, P. 1176-1180
(text romanesc), p.1181-1185 (traducere) ; Contributions of the History of Ahikar and
Nadan, In JRAS, 1900, aprilie, p. 301-319 ; reproducere In STF, I. P. 239-257; Ru-
manische Beitreige zur russischen atterlehre, In Archiv für slavische Pholologie, XXVIII,
1906, p. 575-583 ; reproducere In STF, II, p. 1167-1175 ; The Sibyl and the Dream
of one Hundred Suns, and Apocryphon, In JRAS, 1910, iulie, p. 609-623 ; reproducere
In STF, I, 211-225; Roumonien Bird and Beast Stories, Londra, 1915, XX + 381 p.
Farmece i descintece romelneti, In Cony. lit., LII, 1620, p. 32-38 ; Folclorul ;i originea
arte!, In Cele trei Criuri, II, 1921, p. 421 ; Roumanian Popular Legends of the Lady Mary,
In Folk-lore (Londra), XXXIV, 1923, p. 45-85 ; reproducere In STF, II, P. 1090-
1130 ; Descintece, In 5ezdtoarea, XXIV, 1928, p. 1 i urm. ; Povestea celor trei prieteni,
studiu de folclor, In Sinai, anuar de studii iudaice, II, 1929, p. 48-53 ; Poveste de folos,
studiu comparatiy, In Arhiva (lai), XXXVIII, 1931, p. 459-470; An Ancient Fairy Tale
translated from the Hebrew, In Folk-lore, XLII, 1931, nr. 2, p. 156-161 ; Conjurations
and the Mysteries, In Search, 1932, p. 102-116, 211-236 i separat : Londra, 1932,
46 p. ; Rumanian Ballads and Slavonic Epic Poetry, In The Slavonic Review, XII, 1933-
1934, nr. 34, p. 167-180 1i separat : Londra, 1933, 14 p. ; Children's Stories Ruma-
nian Legends and Fory Tales, Londra, f.a. 143+12 pl. ; Povestea lui Pafnutie sau tovardwl
In rai, In Sinai, V, 1933, p. 17-28; A. Pann, Povestea yorbei, editie de M. Gaster,
Craiova, 1936, XCV + 326 p. Die Geschichte des Kaisers Skinder, ein rumeinisch-byzan-
tinischen Roman, Atena, 1937, 42 p. ; Zwei Erzeihlungen aus der rumeinischen Volkslitero-
tur : Fuchsin und Kater : Die vier Ungleick/ichen, In Zeitschrift far Volkskunde, VIII, 1936-
1937, p. 31-39 ; Mishle Sendeber, a Contribution to the Hebrew Version of the Seven Wise
Masters, In Jewish Studies in Honour of Chief Rabbi J. L., Landau, Johannesburg [f.a.] p.
7-39 ; Die rumeinische Version der Legende der Aphroditian, In Byzantinisch-neugriechische
Jahrbücher, XIV, 1937-1938, p. 119-128.
I. C. Chitimia, FolcloriFti i folcloristiccl romelneascd, Bucureti. 1968. p. 273-326.

CULEGATORI, CULEGERI, VALORIFICARI DE FOLCLOR

Aläturi de folcloristi Cu viziune strict stiintifica In cercetarea folclorului si


de cei care au Incercat sà Imbratiseze In opera lor aria nationald a culturii populare,
s-au ivit tot mai mult, In efervescenta folcloristicd a secolului, pasionati ai culegerilor
874 de folclor, In special din regiunea cu care aveau trainice legaturi de viatd. Fiecare

www.dacoromanica.ro
a contribuit cu un cuantum de materiale, fie privind specii folclorice variate, fie
In legdturd cu o anumita specie. Unii dintre ace0a s-au remarcat i prin studii despre
folclor. Daca numele unora a intrat, prin culegerile lor, In constiinIa publica, precum
Petre Ispirescu, G. Dem. Teodorescu, Ion Pop-Reteganul, I. G. Bibicescu, Gr. Toci-
lescu, G. Catand etc., alÇii au fost valorificati sau de-a dreptul dezgropati din uitare
mai cu seamd de studiile specialivtilor, ca de exemplu Miron Pompiliu, Simion Min-
drescu, I. C. Fundescu, D. Stancescu, G. I. Piti, Enea Hodo§ etc., dei meritele
lor au fost destul de insemnate la vremea respectiva.
In ordine cronologica vom consemna aportul cel mai de seamd, In domeniul
literaturii populare, al unor folcloriO de frunte cu activitate In a doua jumdtate
a secolului trecut.

MIRON POMPILIU

Data na§terii lui Miron Pompiliu este controversata : 1847, 1848, 1854. Mai
probabil s-a nascut la 20 iunie 1848 (dupd indicatiile chiar ale autorului), In comuna
$tei, pe valea Criplui-Negru. Numele lui adevarat este Moise Popoviciu (tatal se
numea Nicolae Popoviciu), iar Miron Pompiliu este un pseudonim (a folosit i pseu-
donimul Moise Popiliu). Carte a Inceput sà Invee In localitatea natald, de unde
s-a mutat la coala germand din centrul minier &Alta. in 1857 a intrat la liceul
din Beiu, lar In 1862 a trecut la liceul catolic de la Oradea, unde a facut clasele
a VI-a i a VII-a. Ad i a deprins tInarul elev gustul literaturii §i al creatiei, IncepInd cu
vremea sa. publice, Intre altele, In paginile revistei Familia. Clasa a VIII-a o urmeazd,
In anul 1865-1866, din nou la Beiu, Tricheinduli studiile liceale cu un bacalaureat
marcat de mentiunea Cunn prima eminentia".
Studiile universitare le-a Inceput la Universitatea din Budapesta, unde s-a Inscris
la Facultatea de drept, dar in primavara anului 1868 se refugiazd la Bucure0, ca
sa scape de recrutare In armatd sträind, §i aci continua studiile la Facultatea de litere
timp de doi ani, pentru ca In octombrie 1870 sa se inscrie In anul al Ill-lea al Facul-
tatii de litere a UniversitaIii din la§i, pe care a absolvit-o In iunie 1873, and a ob-
/inut diploma de licerrtiat In litere i filozofie. Ad i a avut profesori pe T. Maiorescu,
care I-a ocrotit, pe A. Vizanti (literatura romanA), N. Quintescu (limba latina),
I. Caragiani (limba ell* etc. ; s-a format deci In aceea0 atmosferd In care se prega-
tise §i A. Lambrior, cu care, dealtfel, s-a IntIlnit la Junimea". in toamna anului
1875 a fost numit profesor la coala centred de fete din la0, post de serios sprijin
profesional, In care va ramTne i dupd ce, din motive politice, va fi demis din func-
Iia de secretar al Universit4i, In 1876, ap. cum Eminescu era demis In acela0 an
din postul de revizor §colar.
La Bucure0 §i la0 a intrat In legaturd cu o serie de personalitati, care l-au
apreciat §i publicat, printre acestea fiind de remarcat In primul rind B. P. Hasdeu
§i T. Maiorescu. A legat, de asemenea, o strInsa i trainicd prietenie cu M. Eminescu,
Inca. din 1869, and se IntIlniserd la Bucure0, faptul fiind elocvent, fiindcd Eminescu
avea intu ilia talentelor i a valorilor i nu devenea prieten cu oricine. Pascuti amTn-
doi de aceea.0 board necrutdtoare, and In 1884 marele poet se Tritoarce din cala- 875

www.dacoromanica.ro
toria In Italia la Iasi, el Tsi gaseste ospitalitate In casa lui M. Pompiliu. Peste ani
de zile, In 1892-1893, M. Pompiliu Insusi Incerca sa-si gaseasca liniste si odihna
In aerul de sub cerulliei, la Riva. Va veni In Tara In aparenta refacut, va
face o caldtorie la Budapesta la sfIrsitul anului 1893, va culege material folcloric
prin Muntii Neamtului si Valea Taslaului (pasiunea lui continua), dar In 1897
neurastenia II prinde din nou si dupd internan i inutile (la ospiciul de IMO'
Manästirea Neamtului), Isi pune capat zilelor la Iasi; se Impuscd In 14 noiembrie
1897, moartea survenind de-abia la 20 noiembrie, dupd Incercdrile zadarnice ale
medicilor de a-I salva.
Miron Pompiliu a avut talent si gust literar. A publicat un numdr de poezii,
dintre care unele pot fi retinute pentru tonul lor popular patriotic si sagalnic,
precum Românca i pandurul (1868), Mihai (1869), Românca de la Cris (1869),
Oltul, (1869), Locul naterii (1882) sau ultima lui poezie Noaptea (1897). A tradus,
de asemenea, Cu talent versuri din Goethe, L. Uhland, N. Lenau, von Platen, Fr.
Rückert etc. in Convorbiri ¡iterare a publicat o serie de articole si recenzii
interesante. La Convorbiri ¡iterare s-a bucurat de trecere, a avut pe mind redactia, In
lipsa lui Maiorescu si lacob Negruzzi, si lui i se dato reste fara sà vrea in-
troducerea farsei lui B. P. Hasdeu cu poezia El si ea de imaginarul Gablitz, dupa
ce fusese citita cu patos la Junimea" de M. Eminescu. Panu, care relateazd totul,
afirma cäsi Maiorescu sau Negruzzi ar fi publicat poezia, versurile fiind prea bine
InvIrtite" de Hasdeu pentru a se putea banui ceva.
Dar meritul lui mare ramIne activitatea In domeniul folclorului, darea la iveald
a unor piese folclorice din zona Bihorului, deosebit de importante pentru istoria
contextul folclorului national.
Dupd terminarea liceului, In 1866, M. Pompiliu Intreprinde o calatorie prin
satele de pe Valea Crisului-Negru si culege un numar de balade, precum si o inte-
resantd si reprezentativa oratie de nunta, Nevesteasca (culeasa mai tTrziu si in alte
variante), care prin bunavointa lui losif Vulcan a fost publicata In revista Familia
(Budapesta), 1866, nr. 29. Versul care este, In fond, un dialog Intre mire si portarei"
are structura veche a versului din Miorita sau antecul cununii, cu imagini si ele
de straveche traditie.
In acelasi timp a facut exploran i folclorice la Gura-Rfului de lIngd Sibiu, aci
revelIndu-i-se alatuirea unei culegeri de folclor.
Tot In 1866 publica un numar de sase antece In Albino (Budapesta), I, 1866,
nr. 72, In maioritate cu iz satiric :

Plinge-ml, mama, cu jele


CA mA string domni-n curele"
dar si cu ton liric
Eu m1 duc, codrul ramtne,
Frunza pringe dup. mine,
Dupà dracu punge nime,
Dup& mine-oi plînge eu.
Ond oi vedea ca mi-i rIu".

In anul urmator, 1867, publica in Concordia (Budapesta), VII, 1867, nr. 90, cloud
balade, splendide variante prin simplitatea si nuditatea de tip popular a expresiei,
876 §i anume Vita' Cdtunuta, In care femeia tradatoare a eroului ajunge, ca In toate

www.dacoromanica.ro
cazurile similare, sd fie nemilos pedepsiid, capul ei devenind vIrf de claie, de ase-
menea Stanciu i Voichip, In care turcii o iau la fuga numai la vederea si de teama
fetei cu pistoale, aceasta salvIndu-si astfel fratele-haiduc Impresurat de ei.
Venind la Bucuresti, Miron Pompiliu publicd un Insemnat numdr de balade
si doine, In special din Crisana, Bihor si regiunea Sibiului, In periodicul lui B. P.
Hasdeu, Traian, pe 1869, iar dupd mutarea la Iasi, continua sà insereze asemenea
materiale, de data aceasta si o serie de basme, in paginile Convorbirilor
¡iterare.
In 1869, gruparea Orientul", Tnfiintatd de Gr. H. Grandea, initiase o culegere
de folclor din toate provinciile romdnesti, pentru Moldova fiind destinat Eminescu,
iar pentru Transilvania M. Pompiliu (In 1870 devine membru al societátii), lonitd
Scipione 13ddescu si N. Droc-Bercianu. Miron Pompiliu avea singur materiale pentru
o colectie, dar Orientul" n-a reusit sa clucd la bun sfIrsit ideea si atunci Pompiliu
a alcdtuit o colectie numai de balade, pe care a prezentat-o Junimii", prin lacob
Negruzzi. Junimea" a acceptat colectia pentru tipdrire, iar autorul trimite cu o
scrisoare drept mostre doud balade, cu motive reprezentative In folclor, Feciorul
si pedepsirea maiccl-sa si Dr6guta inselatä, apdrute In Convorbiri ¡iterare, ¡II, 1869,
nr. 17 (1 noiembrie), p. 301-304. in revistä este reprodusd si scrisoarea lui M. Pom-
piliu, In care acesta spune, Intre altele
OcupIndu-md de mai multi ani cu adunarea literaturii noastre populare, am
ajuns a poseda o considerabild colectiune de balade, cIntece, hore etc., stanse mai
cu seamd de la romdnii ce locuiesc In valea Crisului-Negru, la poalele muntelui Bihor
si in Impregiururile Sdbdului.
Dorind a da publicului iubitor de literatura nationald ocaziunea de a putea
cunoaste in cItva si spiritul poetic al fratilor de peste Carpati, simtdmintele, suve-
nirile, afectiunile si pornirile inimii lor m-am hotárTt a tipdri In brosurd manu-
scriptele ce posed".
Colectia a apdrut la Iasi, in 1870, cu titlu I Balade populare române, adunate de
Mironu Pompiliu, si contine, pe IMga piese publicate In reviste, un Insemnat numdr
de inedite.
Din continutul colectiei retine atentia o serie de cIntece, printre care Bradul,
cu frumoase si traditionale unduiri lince, TritTlnite si In alte motive si folosite ca
imagini de calitate, la dispozitia cIntdretului popular

Leagang-se bradu-n codru Bradule, brdcluç de jale,


Ca si frunzuliça-n plopu, Ce te legeni asa tare,
Fdrd vInt, fdrä racoare, Earl boare, far-A \tint,
Fdra nici un pic de boare. Cu crengile la pIrrant? I"

Pe asemenea elemente, din diverse antece si variante (vezi si Ce te legeni,


plopule)s-a bazat Eminescu cInd a creat capodopera, a lui si a poporului, Ce te legeni,
codrule?
Dintre celelalte piese ale volumului sInt de remarcat o serie de motive epice
de structurd veche, precum pedepsirea mamei traddtoare de catre fiu din Mnrcu
si Turcu, o variantd cu versuri si imagini frumoase, motivul legendar Soarele si
luna", Intr-o formd veche pdstratd In varianta lion Brad si soro-sa, care transmite
memoria unor vremuri si obiceiuri Indepartate, peste care este rased In finalul 877

www.dacoromanica.ro
baladei o uncla de conceptie mai noud. Elementul vechi i fantastic se vede In ima-
ginile folosite la cererea fratelui de a se cdsatori cu soru-sa, la care mama rdspunde

Dupd tine-oi da-o eu Si lunirta


De mi-i face, puiul meu : MI-14uIa.
Pod de-aramd StelL4ele cdldrasii,
Peste vat-rid, lar luceferii diplasii I
Pod de-argint El toate le-a isprävit
Peste pdmint, $i din gurd a gait
Scdricicd pinla scare, Sord, sord Solomie,
SI vd fie ndnas mare, Tipa tinta pe cimpie I
Hai cu min la cununie

De asemenea interesantd este i balada Gheorghe, ca variantd transilvdneana


a cunoscutului motiv Corbea", Intr-o constructie speciald, In care stereotipiile
de vers sInt altele. Frumoasd este balada Giurgiu pe motivul $arpelui intrat In sInul
eroului", pe care nici mama, nici tata sau fratii nu riscd scoatd, ci numai iubita,
dovedind dragoste pInd la once sacrificiu, rdspldtitä fiind de faptul cd nu scoate,
ca In multe variante, arpe, ci un brIu de aur", pe care voinicul i-1 face cadou.
E de notat i motivul soacrei care 4i chinuie nora In timpul ost4iei sotului ei,
fiind In final aspru pedepsitä (Feciorul si pedepsirea maiccl-sa). Doud dintre balade,
Nitd si Petrea Banului, Pruncul si fata Tagului, ilustreazd In forme noi tema din
Mocan Oleac", cu vinderea satiei din cauza sdrdciei i cumpdrarea ei de care frate-sdu,
care Ti scoate din mizerie pe soti. Ultima (dintre baladele lui Miron Pompiliu) are
un fond singular, dupd aparentd cel mai vechi din tesdtura motivului.
Aceastä baladd cu o tema speciald i rard, este Vaina si mIndra lui. Nu numai
cd eroul este un viteaz nentrecut, salvat de rrandra lui, care ajunge la el
pe cImpul de luptd In chip de pasare care se dd peste cap i redevine fan' ca
mai Tnainte, dar imaginile sInt strabdtute de ingenuitate populard, ca In aceste
versuri

Dar cea fatd alba. Dai murgule, dragul meu,


Cu inima de dor frintd, Ce rdu-i pe capul tau ?
In desert In cale sta, Coama-i cruntd
Cdci drdgi4u-i nu sosea $aua-i ruptd,
Numai murgul singurel, Vai, cum vii tu de la luptd I
Obosit ca vai de el. Spune-mi, murgule, curat,
Vinea-ncet si schiopdtind Badiul unde mi-ai Idsat?
$i din gurd rinchezind, Eu stapinul mi-am Idsat
Cu seL4a pe sub foale, La hotarul incruntat,
Cu friu galben in picioare. Tot in singe pind-n brtu,
Ca singele me [merge] piriu [...]".

Dintre celelalte cintece se disting cIteva de facturd satiricd (Nevasta zburdainiccl,


878 Nevasta si furca etc.), dar mai ales cIteva doine, Tntre care cloud, publicate In Con-

www.dacoromanica.ro
vorbiri ¡iterare (1876) i regdsite ulterior In diverse variante, sInt de valoare
deosebitd
Jele-i, Doamne, cui-i jele,
Jele-i, Doamne, codrului
De armele lovului,
CA le ploul ;i le ninge
5i n-are cine le-ncinge",
precum
Jelui-m-a; ;i n-am cui, Numai goale clomburele
Jelui-m-a; codrului, SA le bati vinturi grele,
Codru-i jalnic ca ;i mine, Vremile, vinturile
Ca nici frunza nu-i rAmine, Ca pe mine gindurile".

Dintre cele patru naraliuni publicate In Convorbiri /iterare (1872 i 1875) §i


Familia (1888), se remarca basmul /leona CosInziana, din cosi0 floarea-i cintä, noua-
mpäreiVi ascultä, intrat In antologii, pentru frumusetea lui insolitd i pentru con-
structia lui plind de inventivitate i de poezie.
Miran Pompiliu a fost preocupat i de graiul din Bihor, publidnd un articol
cu glosar, Graiul romanesc din Biharea, In Convorbiri ¡iterare, XX, 1887, p. 993-1022,
o bund parte din termenii înscrili avInd o mare importantd pentru corelaTii de
limbd romdneascd In general. Un alt material, Limbä, literatura" i obiceiuri lo romänii
4in Biharea, terminat de redactat la Riva In Italia, dupd multe peripetii, a fost
publicat de S. T. Kirileanu in $ezatoarea lui Gorovei, XI, 1903, P. 161-189. Intre
.materiale stnt dteva poezii lince care au cdpdtat o larga difuzare, precum

Cucule, de unde vii?


De la tirg de la Säbii
De la maica ce mai ;tii? [...]"
sau
FA-md, Doamne, ce mi-i face,
FA-rnd-o pasdre mdiasträ,
SA zbor la maica-n fereastrA [...]".

Dar altele mai pirtin cunoscute au tot4 Infiltrdri de expresie poeticd rar sau de
loc Intîlnita:
Vai de mine arnäritu-s
Tot a;a-am fost de cindu-s,
Voie bund cind eind,
Da amaru d'A rind.
$i vai, Doamne, ;i de mine
Negre-s hainele pe mine,
Nu-s negre ca nu-s spälate.
Da-s negre ca-s judecate,
Nu-s negre cA nu-s läute.
Da-s negre ca-s amArite". 879

www.dacoromanica.ro
Folositoare sTnt materialele privind numele de oameni (prenume si nume),
numele de animale sau terminologia unor unelte. in ce priveste cele cloud glosare
din acest ultim studiu, se vede cd nu ajunsese sa le definitiveze pentru publicat.
In afara de aceasta, nu toate materialele au fost culese personal pe teren, ci unele
Feu fost furnizate prin corespondentd (Intr-un loc vorbeste de pagina manuscrisului
folosit), multe cuvinte neavTnd explicalia si autorul comentîndu-le In nota (aldturi
de alte comentarii introduse de editor). Pe de altd parte, M. Pompiliu a introdus
In ordine alfabetica termenii atIt din Bihor, precum si din Moldova, Tridt nu peste
tot se vede dintr-o data la ce regiune se refera. Dar asa cum sInt, materialele
acestea mai vechi pot fi folosite si au fost folosite de specialisti In materie. De re-
marcat ca pentru unele materiale Miron Pompiliu Incearcd o Inregistrare fonetica
(cu semne speciale).
Dei mai restrInsd, opera de folclorist a lui Miron Pompiliu este importanta
prin valorile zonale pe care le-a pus In circulaIie.

BIBLIOGRAFIE

Poezii : Nevesteasca oratie de nuntd, In Familia (Budapesta), 1866, nr. 29 (11/23 septembrie) ; Cfn-
tece populare (IVI), In Albino (Budapesta), I, 1866, nr. 72 (28 sep.) ; Poezie populard
Stanciu si Voichita, Vitä Catunutä, in Concordia (Budapesta), VII, 1867, nr. 90
(8 dec.) ; Poezii poporane romdne din Crisana : Gheorghitdi si mireasa lui ; Bradul ; Fat('
brodului, In Traian, I, 1869, nr. 1, (16 aprilie) ; Poezio poporane romdne din Crisana
doine (IXX), In Traian, 1869, nr. 4 (24 aprilie) si nr. 5 (22 iunie) ; Poezii poporane
de sub poalele Bihorului ; balade: Tudor si Catita ; Mustrarea fetei ; Räscumpararea voi-
nicului, ibidem, nr. 30 (6 iulie); Cintecul lui Bonaparte dupd cum se cinta In Transilvania,
ibidem, nr. 31(9 iulie); Poezii poporane de lIngö Seibiiu (IVII), ibidem, nr. 33 (13 iulie);
Poezii poporane de sub poalele Bihorului (IIV), ibidem, nr. 38 (25 iulie) ; Poezii po-
porane rormlne din Crisana : doine (IV), ibidem, nr. 61 (27 sept.) ; Doine din pregiurul
Säbiiului (IVII), ibidem, 9 noiembrie ; Din poeziile poporului transilvdneon, In Cony.
lit., III, 1869, p. 302-304; Poezii populare de peste Carpati, ibidem, V, 1871, p. 113
116 ; 295-296 ; antece populare de peste Carpati, ibidem, X, 1876, p. 202-203.
Balade populare romdne, adunate de Miron Pompiliu, 14, 1870.
Basme si povesti : Ileana CosTnziana, din-cositeí floarea-i ant& nouel-mpdratii ascultä, in Cony. lit.,
VI, 1872, ID. 17-31 ; Codreano Sinziana, ibidem, IX, 1875, p. 185-192 ; Pacala si Amd-
geoid si-au gisit omul, In Familia, 1888, nr. 2 (10/22 ianuarie); Toväräsie la hotit, ibi-
dem, nr. 4 (24 ian./5 febr.).
Studii : Graiul romdnesc din Biharea, In Cony. lit., XX, 1887, p. 993-1022 ; Umbel, literaturd si obi-
ceiuri la romdnii din Biharea, in $ealtoarea (Falticeni), VII, 1903, nr. 11-12.
Edi ie integralà a operei : Miron Pompiliu, Literaturd si limbd popularä, de Vasile Netea, Bucure$ti,
1967 (Cu studiu introductiv).
880 Dr. Const. Pavel, Miran Pompiliu, 1847-1897, viata si opera lui, Beius, 1930.

www.dacoromanica.ro
ION POP-RETEGANUL

Are o cuprindere mai mare a folclorului transilvdnean pentru epoca respectiva


(cleat Miron Pompiliu) si este reprezentativ.
S-a ndscut la 10 iunie 1853, In comuna Reteag, judetul Bistrita Ms:dud. Mama
era o blind povestitoare, iar tatd1 se trägea dintr-o familie de cdrturari, cu trecut
chiar nobiliar", dar pärintii sal nu mai aveau o stare materiald prea bund, casa
lor era modestd, învelità cu paie, Insd plind de ospitalitate si de bund voie. In aceasta
atmosferd de ospitalitate, desfäsuratd In basme si povesti, a deprins Ion Pop-Rete-
ganul gustul folclorului. Carte a Inceput sá Invete la sase ani la scoala de la Reteag
unde a avut mai multi dascäli, unii mai buni, altii mai putin pricopsiti". In 1864
a mers la scoala normald de la NIdsdud, pentru care pdrintii se hotdrIserd cu greu
si de unde dupd o Intrerupere destul de mare a cursurilor, In 1870 a trecut la
Preparandia din Gherla. La Gherla a gdsit o atmosferd proprice pentru adunarea
folclorului, dar peste un an, In 1871, s-a mutat la Preparandia de la Deva. In 1873
si-a terminat studiile si a Inceput activitatea de Trivdtdtor pe care i-a pldcut s-o
ducd In diferite localitdti, probabil si pentru a veni In contact cu forclorul unor
diverse arii.

Astfel, munca profesionald si-a Inceput-o la Orlat, IMO' Sibiu, apoi In 1875
apare ca Trivdtdtor la VIIcelele-Rele din Hunedoara, pentru ca un an mai tIrziu
functioneze In Baru-Mare din aceeasi regiune (pe drumul spre Pietrosani). in anul
1878 se transferd la Lisa din Fagdras (actualmente In judetul Brasov), iar In 1879
ajunge tocmai la Portile de Fier, la scoala confesionald" din Boutaru, dupd cum
precizeazd singur. Pe unde trecea se Ingrijea cu cheltuiald personald de partea mate-
riald a scolii, uneori ajutInd si pe copii. Peste cItiva ani, In 1881, se gäseste In
Muntii Apuseni, si anume la $coala confesionald din Bucium-$asa, judetul Alba, unde
profeseazd pInd In 1884, and se transferd In comuna SIncel din apropierea Blajului,
avInd de data aceasta contact cu un important centru de culturd, In care activa
Timotei Cipariu, cu care a intrat, de altfel, In relatii. in 1886 se muta In munte, la
Rodna din judetul Bistrita-Nlasdud. Aici va rämTne, se pare, pInd In 1892, cInd va
fi pensionat din cauzd de board. Se crede cà ar mai fi functionat si In alte loca-
precum Grddiste In Hunedoara i In Sdlistea Sibiului. Intr-o vreme de cald
patriotism transilvdnean, Ion Pop-Reteganul s-a simtit chemat sà faca nu numai edu-
catia celor nevIrstnici, ci si a oamenilor din popor, IndrumIndu-i In probleme de
gospoddrie si de deprindere a unei tehnici superioare de muncä la Tara. A facut
un apostolat care Ii face cinste, mai ales cd l-a silit adesea la sacrificii materiale.
Idealul lui a fost aceastä muncd educativa si adunarea folclorului, pentru care a depus
eforturi si a cheltuit toate resursele. Dupd pensionare a devenit (In 1893) secretar
la Astra" si s-a mutat o vreme la Sibiu, dupd care a revenit tot la Reteagul natal,
un interval de timp petreandu-I la Monor, In judetul Bistrita-Ndsdud. S-a stins brusc
la 3 aprilie 1905, la Reteag.
Activitatea de folclorist a lui Pop-Reteganul a Triceput din vreme. Pe and se
gasea la SIncel linga Blaj, probabil si cu sprijinul sau Tridemnul corifeilor Blajului,
a publicat la Gherla, cu titlu naiv dar sugestiv, Trandafiri i viorele. Poezii poporale 881

56 - C. 178

www.dacoromanica.ro
(1884). De-acum, la scurte intervale de timp, a dat che un volum de folclor.Dintre
ele s'int de amintit Chiuituri, Gherla, 1887 ; Pove0 ardelene0, Brasov, 1888 ; Staros-
tele sau datini la nuntile romanilor ardeleni, Gherla, 1891 ; 125 de chiuituri de care
striga feciorii In joc, Gherla, 1891 ; Bocete, adecil cIntäri lo mor;i, Gherla, 1897 s.a.
Se observa' dese aparitii la Gherla, unde Pop-Reteganul s-a bucurat de sprijinul
tipografului Andrei Todoran.
Folcloristul ardelean a colaborat Intre timp la diferite reviste, dintre care s'int
mentionat In primul rInd Familia, Gazeta Transilvaniei, Transilvania, Telegraful
roman, Amicul familiei, Gazeta de duminicä (Simleu) etc. Remarcindu-se In activi-
latea folcloristica, a intrat In legatura cu alti folcloristi ai timpului sau a fost
apreciat de acestia, precum B. P. Hasdeu, Atanasie M. Marienescu, Teodor Burada,
Jan Urban Jarrifk, Elena Voronca, Artur Gorovei. Ion Pop-Reteganul a devenit
folcloristul reprezentativ al Transilvaniei.
CulegInd folclor, Pop-Reteganul a fost preocupat si de probleme teoretice de
Inregistrare sau de sistematizare a productiilor populare, tinInd seama de ideile
si Incercarile anterioare In aceasta directie, mai cu seama de cuvIntul lui B. P. Hasdeu
(cel putin ca impuls). In 1887 Pop-Reteganul publica In Gazeta Transilvaniei Pro-
grama pentru adunarea materialului literaturii populare (B. P. Hasdeu publicase In
1877 Programa pentru adunarea obiceiurilor juridice), lar In 1890 In Tribuna Triscrie
un alt articol : Despre modul de a aduna materialul literaturii populare. Ideile lui
teoretice se vad Tnsa si din alte lucran. Ion Pop-Reteganul este pentru pastrarea
autenticitatii In asa fel, Incît materialul adunat sA poata' fi folosit si In studii de
limba. De asemenea, el este cel care sustine lucrul cu fise (foita separata"), pentru
avantajul organizarii materialului si folosirii lui rara dificultate. Are, prin urmare,
o conceptie moderna de lucru. Este In acelasi timp adeptul folosirii elevilor (pe
timpul vacantelor), dupa o prealabila instruire, pentru adunarea folclorului din
satele lor natale, pentru ca, fiind localnici, TI cunosc bine si nu introduc In Inre-
gistrare forme inexacte.
Ion Pop-Reteganul a Inceput prin a culege si publica poezie populara. Multe
versuri Tnsa si dintre cele mai frumoase au ramas In manuscris. Din culege-
rile de poezie populara se remarca lirica si strigaturile satirice de duh. Unele
piese s'U-a variante de valoare deosebita, precum aceasta doina maramureseana cu-
I easd In 1889 la Bárgau

Pe unde umbld doru, Pe-unde umblà dragostile,


Nu poti ara Cu plugu, Pati ara cu vacile,
Cind acgd plugu-n dor. Vacile merg rumegnd,
Trag boii de se omor. Badea merge fluierind",

regasita In 1925 de Tache Papahagi Intr-o alta varianta frumos slefuita de popor

Pe unde merge doru, Pe-unde merg dragostile,


Nu poti ara cu plugu, Poti ara cu vacile,
Cd aninS plugu-n dor, Merg vacile rumegind
882 Trag boii numai nu mor. i baclica suierind".

www.dacoromanica.ro
Pentru valori comparate populare, citan-1 si doina de pe Some, din 125 de chiui-
turi, definire populard pertinenta a speciei

Cine-a zis focul daina Ca n-a zis-o nici de-un bine,


Arsä i-a fost inima, Numai de necaz ca mine",
Cum Ti si-a mea, sAraca ;

cunoscutà In aite frumoase variante ardelene, si anume cea de la RIpa de Jos, jude-
/u1 Mures, Inregistratä de Simion MIndrescu

Frunza verde si una, Ca si a mea, saraca,


Cine-o zis dAinu-daina Cine-o zis doina dinttie
Arsa i-a fost inima, Arsd i-o fost ca si mie",

sau cea gdsitä de I. G. Bibicescu in coltul opus al Transilvaniei, la VIIcele, judetul


Covasna

Cine mi-o scornit doina CA' e neagrd ca tina


Friptd i-o fost inima, Ca tina de primdvarä
Ca si a mea acuma, Care-i acatã de card".

Varianta lui Ion Pop-Reteganul In core-


latie cu celelalte aran puterea de innoire a Pagina de titlu.
expresiei In creatia lirica a poporului.
intre entecele de suferintä ardelene se
Inscrie si cel cules In 1889 de Pop-Reteganul
pe valea Hategului (rdmas In manuscris) .!
Nu stiu, Doamne, locu-i rau, TRANDAFIRI SI VIORELE.
Ori ¡Ira noroc Is eu.
Nu stiu, Doamne, lumea-i rea,
Ori asa mi-i data mea POP,0' POPU LA RE
SA trAiesc cum oi putea,
SA nu mai am ce mtnca.
M AUANMATE

Azi e miercuri, miine


Scot Cu carul la gunoi, 10.:1 FOPU CTEGAWSLU

SI ne gunoaie holda, inseimong.


SA se faca cinepa,
SA-mi fac camesuId nouS.
Ca arnesa ce-o avui
Pentru dare o pierde'

OffEAL'A
011.61:11:1RPA ,AURORA P. A. TODOICAN!:.

www.dacoromanica.ro
De aceea omul apdsat de greutdti apuca drumul codrului ca In antecul din
Reteag, cules tot de el, In 1888

Cinta puiul cucului


Pe coarnele plugului
Si mierla de pe teleagd
Tot strigd la bol sd traga,
brazdd, dura plug.
Cd eu de astäzi md duc
5i md bag In codrii verzi.
Te las naibii, sdrdcie,
Si rnd duc la vitejie,
Te las naibii, sapd lata,
$i iau pusca ferecatd".

Fatd de atIta mizerie, poporul a cIntat pe Avram lancu ca dezrobitor, iar Intre
entecele consacrate lui se Inscriu si cele adunate de Pop-Reteganul, dintre care
citan-1 pe cel din SIncel de ring Blaj

Frunzd verde de dirmoz, Pin'domnii seamd-o bdgat,


Om ca lancu n-o mai fost lobdgia o-a-ngropat.
De voinic si de frumos, $-o luat sabia din tina
C-o pus loba& jos. SI si-o steargd de rugind.

De subliniat Intre altele si o variantd bihoreand a motivului universal Amdrltd


turturea, cu note si culoare locald :

,,[] 51 de sede ateodatd


Sede pe cloambd uscatd
Cu inima supdratd
De jale nevindecatd".

Registrul poeziei culese de Ion Pop-Reteganul nu este Insd numai de liricd me-
lancolica. Valoroase artistic sTnt multe dintre strigdturi si poeziile satirice, precum
este urmdtoarea de la Bucova, judetul Caras-Severin

Am o rrandra ca si-o cruce Nu poate lucra de cald.


$i la lucru n-o pot duce Colo, cam pe la oiind,
Dimineata-i roua mare O pisca tIntari de rntrid.
$i se udd pe picioare. Sara cind se rdcoreste
La amiazi e soare-nalt, Zice a se osteneste".

Se observd In acelasi timp cä Ion Pop-Reteganul a lcut culegeri pe Intinsu


Intregii Transilvanii, fiind Intr-adevdr reprezentativ.
intre culegerile sale In versuri se remarca' si cele din ramura poeziei de ritual,
884 prin teme si variante pretioase. SInt de retinut oratiile de nuntd cu un timbru

www.dacoromanica.ro
deosebit de glumd si veselie, asa-zisele antece ale gäinii, interpretate de femei la
masa din casa mirilor

[ .3 NAnasule, dragul meu,


De nu crezi c-am fript-o eu
Sd m'a fac doamnd-n hinteu
Cu-atita nu m-oi l'Asa
$i mai rdu m-oi bldstdma,
De nu /i-am fript-o pe jar
Sd md fac vin In pdhar",

aläturi de care se Insird alte entece, de data aceasta de gravitate In inutä nun-
tasului
In contextul ceremonialului de InmormIntare, Pop-Reteganul a cules bocete
de tonalitate speciald, prin limbaj si imagini

sortxtd, ziva bund,


De la un sir de levandurd,
De la maicd-ta cea bund;
De la un sir de asmarag,
De la tatal tdu cel drag
De la un sir de busuioc,
De la feciorii de joc
De la un sir de tdmii/d
De la fete din uli/d".

Dar elementul cel mai interesant din volumul de Bocete (1897) este antecul
bradului, la care a ajuns probabil din Indemnul lui T. T. Burada, care-I descoperise
mai Tnainte In Tara HaIegului, la Densus, ski cere lui Pop noi date si variante. Unul
din exemplarele culese are imagini Innoite si frumoase

Din pddurea rara


Md cobor la /ard
Merg la cununie,
CA-i gAtitd mie",

si a integrat In corlinutul lui elementele unui alt stravechi bocet In care se invocd
ferestrele de la cosciug (existente pe vremuri)

Pe una sd-/i \fin&


Raza soarelui
Sd te incdIzesti
Sd nu putrezesti" etc.

Ion Pop-Reteganul a descoperit In Hateg si obiceiul Insotirii" (al Infrätirii)


unui grup de tineri, ritual care avea loc In jurul unui arbore, cInd cei ce parti-
cipau la act se legau prieteni pInä la sfirsitul vietii. Ceremonia bradului la moartea
unuia din ei avea, desigur, o strInsd legaturä cu acest prim act de ritual ancestral. 885

www.dacoromanica.ro
Alaturi de CIntecu/ bradului, Pop a Tnregistrat i CIntecu/ zinelor, de o mare im-
portan/A pentru fondul vechi de cultura si literatura romaneasca. De asemenea,
este de notat si un alt cintec funerar vechi, antecul ce/ mare, pe motivul mai cu-
noscut Moartea i cucul sau Cucul si corbul, bazat pe imaginile contrastante care
Tnsotesc Cfntecul cucului" de o parte si cIntecul mor/ii" de alta, alcatuite diferit
de cele din alte culegeri

Ca tu cInd dai a cInta


Multi voinici invaduvesti,
Copii mici trni saracesti,
Conciuri dalbe incernesti
Cind Incep eu a cinta
E colea primavara,
les voinici Cu plugurile
Fete mari cu sucnele
Neveste cu pinzele
Copilasi Cu oile.

Dintre poeziile la sArbatorile anului se remarca o serie de colinde, dintre care


unele, deosebit de expresive, ramase In manuscris, precum Colindare la doi incre-
dintati (Colindul logodi/ilor), cu elemente destul de vechi In corqinut
L-acesti tineri brazi
Andrei BIrseonu. Cum nu-s astazi al/i,
Din valea cu roua
Ai [ani] cu cale noul
Noi sa le dorim
Si le norocim
Ani cu holde mari
Si-n chimir cre4ari,
Prunci si prunce dalbe
La casa sa dibe
Din mun%i cu bojar 1
De la curli cu dor.
D-unde caprioare
MIndre sprinteioare
t -6 °,r3 Marg catre izvoara,
Le-am adus gind bun
Si noroc la drum"
De observat cd Pop precizeazd existen/a
colindatului In asocia0 de tineri, cu vornicei"
-
In frunte (In regiunea Somesului) ceea ce se

1 In variante din alte culegeri bohor : 'bour*.

www.dacoromanica.ro
leagd de alte asemenea cete de juni" din alte regiuni ale Transilvaniei si explica
vitalitatea colindelor.
intre antecele de ritual se Inscrie i Cintecul cununii, frecvent In Ardeal, cu
unele imagini hazlii care in ?ma' de structura Plugusorului

insa acel fecior nu-i acasd


Cà s-a dus la moarà cu gnu ros,
SI toarne la moarà In cos
Darà moara n-a fost acasà,
CA a fost In pädure
A paste cdpsune" [...]

Cu toatd importan/a poeziilor culese de Pop-Reteganul, numele lui a ramas


legat mai mult de seria celor cinci brosuri de basme, Povesti ardelenesti, publicate
In 1888 de editura Ciurcu la Brasov si republicate de aceeasi casa editoriala In 1913.
SInt In total treizeci si patru de piese, dintre care un mare numar au o valoare an-
tologica. E vorba de basme propriu-zis si de povesti hazlii, pe care le-a cules pe
o arie Intinsa a Transilvaniei. Acestei serii fundamentale i-au urmat Povesti din popor,
Sibiu, 1895, si De la moard, povesti si snoove, Budapesta, 1903. In cele mai dese
cazuri, culegdtorul da stiri despre localitatea de provenien0 a piesei si despre infor-
matori (importante fiind si In forma Ion lacunard).
Dintre basmele lui Reteganul notam ca reprezentative : Trifon Fklbelucul, In care
apare vitejia fantasticd" a tindrului din popor, Doftorul Toderas, tindr si el din
popor In competitie cu siretenia fetei de Impdrat pe care o vindeca" de narav
cu o bdtaie tardneascd", AMA Frumoascl si peripe/iile lui pe pretextul furtului
soarelui si lunii de care zmei, Stan Bolovan, care
Invinge In Intrecerea cu zmeii nu prin forta, ci prin
iscusintd, Povestea lui Pahon, unul din frumoasele Pagind de titlu.
basme In care eroul este ajutat In Intreprinderile
lui de animale recunoscaoare, Vizor craiul serpilor,
cu motive Imbinate, cel al metamorfozarii si cel al
sdvIrsirii unor Tncercari grele, In fine o excelenta
poveste cu elemente realiste : Toarceti, fetelor, c-a
murit baba Cloarrta.
Ion Pop-Reteganul n-a putut culege basmele In VINC1-1)E42 DE' OLDIDLI
forma riguroasd a informatorilor (unele par sa fie
dv,111.
povestite de el), dar a avut sim/u1 lor autentic si al
graiului In care se auzeau mereu, ?flat a pastrat In
cea mai mare mdsurd nealterat tipul literar de basm dirt Brop.,
ardelean. Cu el se mai poate compara din punct
de vedere al autenticitaIii doar D. Stancescu cu tut
tipuf literar de basm muntenesc. lata' un fragment
ilustrativ din Doctoru/ Toderas:
Adunard doftori peste doftori si cercara cu A 'N1)1(E! ItSEA
toate leacurile din apoteci, dar nu folosi nimic.
Toderas, dupd ce cdpata sutisoarele, se duse la
boltd cumpard haine doftoresti, o palarie at

I s, It I.

www.dacoromanica.ro
mierra orasului, ochelari negri si umbla cracos de picioare ; se fdcu doftor In
tälpi si merse ard la curtea Impdratului.
Ce cauri ? TI Intrebd un slujitor, si cine esti ?
Eu Ts doftor, si anume care vindecd coarnele de la oameni ; vin la Indlratul
Impdrat ardt dreptdrile.
Chiar In loc bun nimeresti, Ti zise slujitorul, cá i la Indlratul Impdrat i-a
crescut un corn.
$1-I sloboade Trilduntru, iar Toderas spune la Impdratul lefteria lui.
Bine cd* te-a adus Dumnezeu, zice Imparatul, ca uite ce-am pdrit, din chiar
senin mi-a crescut mie un corn si unul la Impdrdteasa si cloud coarne la fan ; de
mine si de Impdrdteasd, calea ca valea cä sIntem bätrTni, dar biata fatd nu si-a
cdpätat peritori särmana. De ne pori vindeca, te umplem de bani.
Cd vd pot".
Este stilul local si Reteganul l-a receptat In spiritul lui specific.
De notat cd Pop-Reteganul are si Incercdri literare personale, dintre care meritä
sa fie semnalate nuvelele Tudorica i Suzona cea nebuna.
Cu o bogatd activitate In diferite categorii de folclor, Ion Pop-Reteganul este
Intr-adevär un folclorist reprezentativ al Ardealului pentru a doua jumdtate a seco-
lului al XIX-lea.

BIBLIOGRAFIE

Trandafiri si viorele.Poezii poporcie, Gherla, 1884 (edi-tia a II-a, Gherla, 1891; edi.0a a Ill-a.
Gherla, 1899). Chiuituri, Gherla, 1887. Povesti ardelenest In 5 WO, Brasov,
1888 (ed4ia a II-a, Brasov, 1913). Starostete sou dotini de la nuntile rom6nilor
ardeleni, Gherla, 1891. 125 de chiuituri de cad strig6 feciorii tn joc, Gherla, 1891.
Povesti din popor, Sibiu, 1895. Bocete, odec6 cfnt6ri la morti, Gherla, 1897. Poezii
poporole, cintece b6trinesti, Sibiu, 1900. De la moar6, povesti si snoove, Budapesta,
1903. Nuvele si schite, Gherla, 1898.
Ion A post ol Popesc u, Ion Pop Retegonul, viola si activitatea, Bucuresti, 1965.

NOUL VAL DE POEZIE POPULARA

Dupd colecria lui Vasile Alecsandri de la jumdtatea secolului al XIX-lea si cu-


legerile mai mdrunte care i-au urmat, al doilea moment important II constituie
colecria lui G. Dem. Teodorescu, Poezii populare romeine, Bucuresti, 1885, IMO' care
se adund culegerile transilvdnene ale lui Jan Urban Jarnfk, Andrei BIrseanu, Doine
strigclturi din Ardeal, Bucuresti, 1885, S. MIndrescu, Literaturò si obiceiuri poporane
din comuna RIpa dejos, comitatul Mures-Turda, Bucuresti, 1892, I. G. Bibicescu, Poesii
populare din Transilvania, Bucuresti, 1893, cea bdndreand a lui Enea Hodos, Poezii
888 populare din Banat, Caransebes, 1892, cea moldoveneascd de Elena Sevastos, antece

www.dacoromanica.ro
moldovenesti, Iasi, 1888, precum si M. Canianu cu Poezii populare, doine, Iasi,
1888, seria fiind Incheiata de o alta lucrare fundamentala realizata de mai multi
folcloristi sub Ingrijirea lui Gr. G. Tocilescu : Materialuri folcloristice, Bucuresti,
1900. Asadar, 1885 si 1900 sInt cele cloud limite ale noului val de relevare
a poeziei populare. De remarcat cA In culegerile ardelene se distinge cIntecul
liric (I. G. Bibicescu insista mai mult si In culegerea de cintece epice), pe end
colectiile lui G. Dem. Teodorescu si Gr. G. Tocilescu pun In lumina balade
populare de rasunet, fiecare colectie cu stilul popular si temele de unde s-a
facut culegerea. Activitatea celor doi folcloristi retine mai mult atentia.

G. DEM. TEODORESCU

Nläscut In Bucuresti la 25 august 1849 (tata' era originar din Oltenia), a


Inceput sA invete carte cu dascäli de biseria intrind dupa aceea la scoala primara
din strada Stirbei Voda'. Studiile liceale le-a facut la Lazar si In continuare la
Matei Basarab, aratIndu-se foarte silitor. in 1868 a obtinut diploma de bacalaureat.
Intre timp, G. Dem. Teodorescu a devenit functionar (impiegat) la Minis-
terul Cultelor si al Instructiunii, urcind din treapta In treapta [Dina la postul de
ministru al instructiunii, ocupat in 1891.
Dar G. Dem. Teodorescu nu s-a dedicat numai specialitatii" administrative.
In primul rind si-a continuat studiile la Facultatea de litere, a audiat pe August
Treboniu Laurian, pe V. A. Urechia, pe P. Cernatescu si pe alti profesori, dar
o diploma n-a obtinut (o spune singur). in 1875 a fost trimis de catre Titu
Maiorescu cu o bursa sA studieze la Paris si de la Sorbona se Intoarce
"Intr-adevar cu o diploma In 1877.
Pina la aceasta data insa G. Dem. Teodorescu
se apropiase de cercul folcloric si publicistic al lui Pagina de titlu.
B. P. Hasdeu, mai ales In cadrul Societatii Roma-
nismul" dominatà de acesta, se Imprietenise cu Gr.
G. TocileScu. Incepind inca din 1868, intra In
redactia ziarului Românul, unde ramIne pInd In
1875, and pleaca in Franta, unde ?si face ucenicia,
devenind publicist de temut In spiritul lui
Hasdeu, ulterior colaborind la foaia Ghimpele (con-
tinuarea lui Nichipercea) intre 1870 si 1871, ca 11 POI! ULARE
prim-redactore", cu satire politice In stil popular,
publicate sub pseudonimul Ghedem. In 1872 e
prezent la revista lui August Treboniu Laurian,
Transactiuni literare.
In 1874 G. Dem. Teodorescu Incepe sa se
manifeste 1tiinific, publicind Tncercari critice asupra
unor datine i moravuri ale poporului roman, pentru
ca la reintoarcerea din Franta sa tipareasca Cer- 4: t.rit.

cetari asupra proverbelor romane (1877), care au


fast pregatite la Paris sub impulsul cercetarilor
folcloristice initiate de Hasdeu.

; 4
www.dacoromanica.ro .1
Pubhand Intre timp Poezii populare romeine (1885), lucrare de succes deosebit,
precum si opere de istorie literard: Viata si operele lui Eufrosin Poteca (1883), Viata
si operele lui Anton Pann, 2 vol. (1891-1893), de asemenea tintnd conferinte cu ca-
racter stiintific (Mituri lunare : Vircolacii, tinutd in 1888, publicatd In 1889), G. Dem.
Teodorescu are Indrázneala sd se prezinte la concursuri pentru ocuparea unor ca-
tedre universitare : prima data' la Iasi, In 1897, unde a reusit Ovid Densusianu, a
doua oard In 1900, la Bucuresti, unde a avut al doilea insucces. A profesat la
liceele Sf. Saya si Matei Basarab. in ziva de 20 august 1900 s-a stins din viatd.
Folcloric, adicd literar, importantd prezintd culegerea Poezii popuiare romane,
pentru care materialele au fost adunate Intr-o lungd perioadd de vreme de aproxi-
mativ doudzeci de ani, dar a fost individualizatd mai ales In 1883-1884 prin piesele
fundamentale culese de la Idutarul din Braila Petrea Cretu Solcanu, de care a dat
IntImpldtor In vara anului 1883 la Lacul Sdrat. Dupd indicatiile sale, G. Dem. Teodo-
rescu a Inceput sd adune folclor Inca* din anii 1864-1865 de la mama si de la tatd1
sdu (de la acesta a cules Intre altele un frumos Toma Alimos), continuInd In anii
urmdtori sa Intreprindd culegeri de la Idutari si persoane din Bucuresti, apoi
din comune ale judetelor Ilfov, Vlasca etc. intre timp. o serie de prieteni si
cunoscuti (Intre acestia si Gr. G. Tocilescu) i-au comunicat materiale culese In alte
pdrti ale Munteniei RImnicu-Sdrat, Prahova, lalomita etc. Materiale masive a obtinut
Insd de la Idutarul brdilean Petrea Cretu Solcanu, culese In august 1883 la Lacul
Sdrat si mai 1884 la Bucuresti. Aria culegerilor se circumscrie asadar la Muntenia
centrald si de rdsdrit.
Pe ring culegeri Insd, G. Dem. Teodorescu a introdus In colectia sa si mate-
riale folclorice publicate de Ion Heliade Rdclulescu, V. Alecsandri, Anton Pann,
S. FI. Manan, T. T. Burada, scoase apoi din diverse brosuri anonime sau din peno-
dice, materiale putin cunoscute. El a vrut astfel sa dea o culegere completd, aldturi
de cele mai importante de pInd aci ale lui V. Alecsandri, S. Fl. Manan, T. T. Burada
etc., la variantele cdrora trimite In notele din fruntea pieselor sale.
Ca si ali folcloristi, G. Dem. Teodorescu este tentat sd compare opera sa cu
aceea a lui Alecsandri, considerind In mod eronat ca acolo unde se iveau deosebiri
ele se datorau interventiei lui Alecsandri, fdrd sd observe (mai adInc) ca variantele
repartizate pe teme Isi au individualitatea lor si nu se puteau reduce la forme
identice.
Culegerea aceasta contine mult mai multe categorii folclorice dedt toate cele
de pInd aci si este cea mai bogatd. Orinduirea categoriilor folclorice nu este fdrd
lipsuri In chestiuni de amdnunt, dar In linii mari autorul Insird organic materia,
IncepInd cu poezia obiceiurilor i jocurilor de copii, continiand cu ghicitori si anec-
dote, cIntece de lume (entece lince) si desentece, Incheind cu balade.
Fiecare subTmpdrtire (colinde, vicleim, vasilcd, plugusor, sorcovd, oratii de
nuntd, jocuri de copii, Idzdrelul, paparudele, si caloianul, ghicitori, glume, cIntece
de lume, desantece, cIntece vechi) este precedatd In mod judicios de o nota intro-
ductivd, In care specia este Incadratd etnografic si folcloric, Tnsotitd de o bibliografie
esentiald. Spiritul de metodd al autorului este evident.
In fiecare dintre categoriile folclorice exista piese importante ca realizdri sou
motive literare. in poezia obiceiurilor se gdsesc o serie de versuri cu fond stravechi,
precum mai multe colinde cu elemente laice, Intre care Colind de fereastr'd (se
890 Intelege : la fereastrd), pe motivul vechi i larg räspindit al vietItii care cere sa nu

www.dacoromanica.ro
fie sdgetatd, dnd este luatd la ochi, aduce imagini
structurd veche de vers.
Deosebit de valoros e colindul Ciuta (colind
de mocan"), cules de Dem. Constantinescu-Teleor
la AtIrnati In 1887, pe motivul Mioriçei, Intr-o forma
ancestrald i Intr-o desrásurare larga de mit popular.
In care eroii s'int o ciutd i fratele ei" cerbul ; se
explica Tntre altele originea Lacului Rou" printr-o
Vinatoare sTngeroasa (urarea final& nu exista)

,Sus pe munte ninge, Dintr-o stropitura


Jos 'In vale ploua, Faptu-mi-s-a, fapt,
La Grozesti 2 pe muchie Ca un chip de lac
Pica-mi pic de roua. Un lac mititel,
Dintr-o picaturá Frumos iezärel" [...].

Este patria unor ciute care pasc i s-adapd In


(idilicd)

,,$i pe lac 'incap Ciute ciutaline,


Pasc si mi s-adap Ciute fard spline ; -°
O droaie de ciute, Toate ca-mi pasteau
G. Dem. Teodorescu student.
Mari si mai marunte, Arpa ca mi-si beau" [...].

Dar una dintre ele este nelini tità i nu baga de seamd dedt frdtiorul" ei,
cerbul

A ciuta mioara Ci se strejuia [...]


Pe bot galbioara, Nimeni seama-i lua
La par caruncioara, Afara d-un cerb
larba nu pastea D-un cerb tretior
Nici apä nu bea, Al ei fratior".

Cerbul o Intreabd, ca ciobanul pe oaie In Miorita, In forme asemandtoare

O ! ciuta mioara, Au nu-i apa tina,


Pe bot galbioara, Ca nici n-ai pascut
La par caruncioara, $i nici n-ai bata? [.. ].
A mea sumara. Ce te tritristezi
Au iarba nu-i bund Si mereu oftezi '1"

1 Autorul aminteste de variantele iarvent si orvent, precum si refrenul d'arvunel cu frunza


verde" (p. 50), facInd legatura cu den um irea slavona ( bu Igara") a artaru I u i: Heop, ceea ce dovedeste
preocupan i de filolog.
2 E vorba de Grozestii Tismanei, dupa precizarea autorului, mosie intarita de Neagoe Basa-
rab in 1518, printr-un hrisov. 891

www.dacoromanica.ro
$i ciuta rdspunde ca si mioara din Miorita
O cerb tretior,
Al meu fr4ior,
Ba iarba e build
Si apa e lind,
Dar, de n-am pdscut
Si de n-am blut,
Semn mi s-a facut" [...].

$i ciuta vorbeste de vTndtoarea care se pregaeste si care avea sd le decime,


fdrd putinId de scdpare, ceea ce se si intîmplä, cdci vIndtorul cu ogari si soimi
Pinla Rosiul Lac
'N goand le lua Tot din sInge fapt,
$1 mi le gonea Inn'la pod de oase,
Prin di murni Oase noduroase.
cdrun.0 Din oase mdrunte
Prin di brazi De ciute cdrunte".
Tnal%i,

Este o dovadd a unui strävechi fond al Mioritei, din care a luat nastere balada
si alte creaii. Colindul aratd cA lacul s-a Tnrosit de sTrigele cdprioarelor omor-Tte.
De importan/d similard este Colind de pescar (p. 95), care conTine Intru totul
elementele baladei Antofitd al lui Vioarcl (fdrd tragedia de aici), cu vidra care-si cautd
si salveazd puiul (pescuit si schingiuit de pescar) cu vorbe de candoarea unei ade-
vdrate mame.
Poezia obiceiurilor din colectia lui G. Dem. Teodorescu are, prin urmare, o
importarqd speciald si asupra acestui lucru nu s-a atras atenIia.
Interesante sTnt variantele (la alte culegeri) privind Vic/eimu/ si Jocul pdpusi/or
(ultimul cu multe elemente de haz), Plugusorul (In numeroase variante) etc. Inte-
resante si variate sTnt, de asemenea, oraIiile de nuntd, adunate cu multd grije, precum
si Jocurile de copii. Pentru acestea din urmd se dovedeste un serios om de stiintd,
fiind In mdsurd sd se refere la jocuri similare In Antichitate, precum De-a v-ati as-
cunselea, De-a baba oarba, De-a misca (jocul In cerc), pentru care citeazd (p. 186)
textele grecesti din opera lexicografului grec din Egipt (sec. II e.n.) Pollux [Julius
Polideukes], Onomostikon, cartea a IX, ca si jocuri slavone asemandtoare cu Mijoarca etc.
Dintre toate jocurile de copii meritä sd fie menIionat De-a vrabille, joc mai
rar, In care copiii fac incipient exerciIiul poeziei populare, Tntr-un joc linistit, cu
ajutorul recitativului prin care recitatorul schimbd locul cu unul din copii pe care
TI trece la recitat

Cuibul Cuibul
Cuiburelele Cuiburelele
bate pdsdrelele, Toate pdsdrelele,
Schimb ! Schimb !"

G. Dem. Teodorescu indicd si cadenta recitativului pe grupe silabice, cunos-


892 &id deci bine jocul.

www.dacoromanica.ro
intre antecele de ritual agrar se gdsesc numeroase variante de Caloian si Papo-
rude. Pentru cel din urmä autorul a inserat si o varianta (scoasa din manuscrisele
lui G. Saulescu), cu prelungiri vechi si semne meridionale

Luga,
Papaluga,
lesi din a ta gluga
Suie-n sus la rug6 [nedeie],
Seceta s'a fuga.
la cerului tortile
$i deschide portile
$i revarsa ploile,
Cura ca suvoaiele
Prin toate gradinile,
Creasca-ne olivele
Una cu legumele
Curechiul i guiele

La ghicitori, Insirate alfabetic dupd obiectele de ghicit, folcloristul da uneori


si corespondente In limbi straine (francezd, italianä, germana, englezd, greacd etc.),
gäsite In peste douazeci de lucrari citate In nota introductiva (p. 215). Indicarea
obiectului (In ghicitori reproduse dupd izvoare mai vechi) e citeodata falsá, ca In
cazul ghicitorii
In padure cioca-boca
in tIrg hi-ho-ho
$i acasa treapa-leapa".

In care este vorba de sita de cernut si nu de cal ( ! ), prin coca-boca Intelegindu-se


obodul (marginea de lemn a sitei), In hi-ho-ho fiind p'inza sitei din /o& de cal (In ve-
chime), iar prin treapa-leapa traducIndu-se lovirea obodului cu podul palmelor In
timpul cernutului. Ghicitoarea are deci poezia ei In muzica imaginata a cernutului
manual vechi.
Un Intins compartiment este cel al Cintecelor de lume (!), In care autorul intro-
duce cIntece lince, satirice, strigaturi, bocete chiar etc. Domina cIntecele cu accente
orientale si de mahala, de tipul Spitalul amorului al lui A. Pann, pe care-I foloseste
din plin. Altele i le pune la TridemInd Petrea Cretu $olcanu din fondul" brdilean
sau alti Mutad. Marca prima este nota lejerd" si cheflie. Dar exista si piese bune,
precum o serie de cIntece haiducesti, Intre care un vechi Cdpitan de judq, cules
In VTIcea si publicat In Românul (22 IX 1883)

Frunzuli/a rugulet,
Capitane de judet
Nu ma mai /ine-n cotet
Pentr-un pui de murgulet.
Frunza verde de vizdei,
ziva ti-aduc trei
Cu iebincile pe ei [...]". 893

www.dacoromanica.ro
De asemenea, este de notat o variantd frumoasd pentru capodopera liricd Jelui-
m-as si n-am cui, variantd spusd de $olcanu

Foicica macului,
jelui-m-as si n-am cui.
Sa md jelui
VIntului, criv4ului 7
Bate vIntul
Arde cImpul,
imi lasA jalea si gIndul.
jelui-m-as cImpului.
Cimpului si drumului,
Dar mi-e cimpul pustiit,
Tot de jalea mea plrlit [...]".

O doind de Instrdinare, rnsträinatul (p. 285), si un cIntec de lume meditativ,


Lume, fume, soro lume, ies si ele din noianul amoraselor" banale, saturate de
libertinism.
Intre dntecele zise zoologice" (aci autorul introduce si pe cele botanice !),
se disting dteva bucdti, precum Turturica, pe motivul AmärFtei turturele sau Cintecul
teiului (In fond, un frumos dntec de haiducie plasat In chip arbitrar aci).
Un compartiment bogat este cel al descintecelor, adunate din publicatii si din
gura unor informatori, uneori cu elemente de imaginatie si de poezie, ca In Vrajo
de ursitd, practicatd cu brIul de Incins

BrIne, brInisorul meu,


FA-te sarpe laur.
Sarpe balaur
Cu solzii de aur
Cu totul de aur.
Cu 24 de picioare
mergätoare
Cu 24 de limbi
Impungätoare,
Cu 24 de aripi
zburatoare [...1.
Cu limbile sa-1 Impungi,
La mima sd-I strdpungi
Si la mine sd-I aduci.
cu solzii sd-1 solzesti
Si la mine sa-1 pornesti [...3".

Dar compartimentul de greutate al colectiei a devenit cel al CIntecelor vechi


(legende i balade), astäzi cel mai cunoscut si apreciat. intr-adevär la capodoperele
descoperite de Alecsandri era prima data cInd se publicau masiv variante importante
si balade noi In stilul Dundrii de Jos. Poporul si creatia lui nu mai erau o des-
S94

www.dacoromanica.ro
coperire a romantismului pasoptistilor. El exista permanent ca força creatoare In
note variate. Variantele culese de G. Dem. Teodorescu suna altfel decIt cele publi-
cate de Alecsandri. Aqiunea epica este mai desfasurata si uneori In linii mai dure.
Nu se compara, de exemplu, Doncird, din Alecsandri cu tragismul din balada Doicil,
culeasa de G. Dem. Teodorescu, si cu descriptiile primitiv" populare de eroi
sau de lupte. Deliul" Bugeagului, care spoliaza populatia si-si bate joc de fete,
are o Infeçisare monstrucasa

Cu cealmaua capului
Cit rotila plugului.
Cu gura cit bèldia,
Cu trupul cit butia,
Deste ca resteiele,
MTni ca putineiele".

Dar end îi vine rIndul sorei lui Doicil, acesta, desi suferind se duce cu calul
nazdrävan (plastic descris) la Poarta sa dezlegarea de a pedepsi pe monstru",
apoi Tntors, &id deliul vrea sa-1 loveasca, Il izbeste el voiniceste cu buzduganul

Doicil ce mili facea,


Buzduganul repezea,
Dupa ceafa mi-I lovea,
La casa sufletului
Unde-i pas deliului.
Mäzdrelcel apoi scotea.
Mazdracul si sabia,
Capul de i-I reteza".

Sorei sale Ii da averile Deliului, iar el se stinge Impacat, exprimindu-se in


limbaj local

Pe päen I-am biruit


Pe deliu I-am ciocirtit".

Poezia poporului nu a fost numai literatura, ci indemn la lupta cu once


matahala °Hat de Infricosatoare. Eroismul nu era gratuit sau de decor.
Toate temele cunoscute din Alecsandri Tsi au acum variante in acu stica nouà
sau exista teme noi, precum Gheorghelas (personaj istoric) ale carui acte particulare
sint modelate dupa aspiratiile maselor. Este compartimentul cu cele mai multe piese
culese din nou. Din 85 de balade numai 12 au fost scoase din alte
Un mare numar (32) au fost culese de la acelasi cIntare, Petrea Creçu Solcanu,
ceea ce le confera o anumità unitate de stil. Si Miorita, si Mesterul Maneje, si Corbea,
Badiu, Toma Alimos sau Delco apar cu alte rezonarqe, care sInt in mare masura ale
zonei. 895

www.dacoromanica.ro
Colectia lui G. Dem. Teodorescu, recomandatd de B. P. Hasdeu si G. Sion
pentru sprijin material, cu afirmatia cd este cea mai importantd din ate au apdrut
pind acuma", constituie un serios punct de sprijin in cunoasterea poeziei populare.
G. Dem. Teodorescu a cules si basme care au rárnas insd In manuscris.

BIBLIOGRAFIE

Jan Urban Jarn f k, Andrei Birseanu, Doine ;i strigaturi din Arded, Bucuresti,1885 ;ediie
noua de C. Ciuchindel, Bucuresti, 1964 ; critica de Adrian Fochi, Bucuresti,
1968 ; S. Mindrescu, Literature,' ;i obiceiuri poporane din comuna Ripa de jos, Comitatul
Mure;-Turda, Bucuresti, 1892 ; I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania,
Bucuresti, 1893 ; edi/ie critica de Maria Croicu, Bucuresti, 1970 ; Enea Hoclog,
Poezii populare din B6nat, Caransebes, 1892 ; Elena Sevastos, antece moldovene;ti,
Iasi, 1888 ; M. Canianu, Poezii populare, doine,lasi, 1888.
G. Dem. Teodorescu, incercdri critice asupra unor datini ;i moravuri ale poporului romdn,
Bucuresti, 1874 ; idem, Cerceteiri asupra proverbelor romdne, Bucuresti, 1877 ; idem,
Notiuni asupra colmdelor romeine, Bucuresti, 1879 ; idem, Petrea Cretu 5olcanu Iclutarul
Bucuresti, 1884 ; idem, Poezii populare romdne, Bucuresti, 1885.
0.v idiu Papadim a, G. Dem. Teodorescu, In Revista Fundatiilor, mai, 1944, p. 309-341 ; idem,
G. Dem. Teodorescu, Revista de folclor, VI, 1961, nr. 3-4, p. 55-73.

GR. G. TOCILESCU

In jurul anului 1900, and apar Materioluri folcloristice, sub ingrijirea lui Gr. G.
Tocilescu, se cristalizeazd al treilea moment important in culegerea poeziei populare.
Dacd G. Dem. Teodorescu a vrut sa dea o imagine integrald a poeziei, folosind nu
numai culegerile pe teren, dar si publicaiile pentru piesele mai putin cunoscute
(reproduse chiar si din colectiile mari), Gr. G. Tocilescu a pldnuit sà dea o cule-
gere de poezie nou adunatd din toatd tara. Avind colaborarea unor folcloristi ini-
tiati si pasionati : Cristea N. Tapu (In special), M. Canianu, C. Rdclulescu-Codin,
Al. I. Hodos, N. I. Apostolescu si un numdr de invätätori, s-a adunat un bogat
material, publicat In cloud volume masive, care, cu °Hate deficiente de structurd,
contin piese de valoare deosebitd, uneori unicate, mai ales din zone mai putin
cercetate pind aci.
Tocilescu s-a ndscut In satul Fefeli, lînga Mizil, la 26 octombrie 1850. Pdrintii
896 sai erau originan i din Bucuresti, unde aveau mai multe proprietd/i, In mahalaua

www.dacoromanica.ro
MIntuleasa. Tatal sau, George Tocilescu, fusese ofiter in armata romana. Mama sa,
nascuta Elena Brezeanu, descindea dintr-o familie de boiernasi. Invatatura elemen-
tara a facut-o la Ploiesti. $coala medie, la fostul liceu Sf. Saya, unde a fost coleg
cu G. Dem. Teodorescu si cu Spiru Haret, de la care a ob/inut mai tIrziu subventii
pentru cercetari folclorice.
In 1874 si-a luat diploma de licerrta In drept. Studiaza In continuare la Praga,
unde ?si ia doctoratul In filozofie, secTia istorie. Trece apoi la Viena, unde face studii
de epigrafie si arheologie. Intre timp a studiat si limbile slave cu profesori renumi-ti
ca Fr. Miklosi6 si A. Leskien.
Intors In Tara, merge In misiune de cercetare stiinTifica In Bulgaria si In Rusia,
de unde s-a Tnapoiat cu cronica lui Moxa si un numar de 72 de documente poloneze,
referitoare la Odie romanesti.
Se duce apoi In Franta pentru studii si adInceste problemele de istorie si arheo-
logie la Ecole des Hautes Etudes i la Collège de France.
In 1881 se creeaza pentru el catedra de istorie antica i epigrafie la Universi-
tatea din Bucuresti. In 1890 e ales membru al Academiei, iar In anii urmatori (1891
1892) merge pentru cercetari In Italia. Din datele vietii si activitatii sale rezulta
a a luat parte la diferite congrese tiinifice sau a tinut comunicari la Paris, Roma,
Londra, Abbeville, Orléans, Köln, Dresda. S-a stins la 17 noiembrie 1909, In vIrsta
de 59 de ani.
Invatatura, cercetarile, calätoriile de studii i-au deschis drnp larg de munca
ti inlificà.
Dupa exemplul lui Hasdeu, Tocilescu a activat In domenii variate. A vrut s'A
fie poet si printre primele sale publica;ii este poezia La rornâni, tiparita In 1870,
In care evoca trecutul si lupta pentru dezrobirea de sub jugul turcesc, m'asura sl
structura versurilor amintind pe primii nostri poeti moderni

La arme, dar, la arme ca-n timpul barbaliei,


Cu armele In mina eroic sa luptam,
Romani sIntem atuncia, cind jugul tiraniei
Prin moarte ori prin viga cu sfartmam.
Al liberta%ii geniu astfel vorbea o data,
PlanInd cu-a sale aripi p-aviticii CarpaIi,
Si muntele i valea mugia... mugia Indata
De strepetul de arme, de bravii adunati [...]".

Trecutul, dupa el, trebuia sa fie un indemn pentru o noua lupta Impotriva
asupritorilor.
O mare pasiune a nutrit pentru documentele istorice, Foaia Societeitii Romdnis-
mul fiind Tncarcata de vechi documente, publicate de el, dupa metoda riguroasa
aplicata de Hasdeu In Arhiva istorial a Rornaniei 0865-1867) si In alte publicatii
ale sale. Publica apoi docum ente In special In Revista pentru isturie, arheologie V filo-
logie. A colaborat si la colectia de documente Hurmuzaki, editInd In 1866, Tmpreuna
cu Al. Odobescu, vol. I din suplimentul I, cu acte istorice dintre anii 1518-1780,
Mai tTrziu va pune sub tipar, la Viena, un numar de documente slavo-romane. 897
57 - C. 178

www.dacoromanica.ro
descoperite In arhivele Brasovului. A redac-
tat, simultan Cu celelalte preocupan, un
numar de studii istorice. Urmareste, spre pilda,
desfasurarea miscdrii din 1821, pe care o
socoteste nascuta din lupta maselor populare
In frunte cu Tudor Vladimirescu. In acest
sens, Tocilescu foloseste, alaturi de docu-
mentul cancelariei, documentul folcloric,
trecut din generatie In genera-0e. El citeaza.
din colecIia Alecsandri Visa/ lui Tudor Vladi-
mirescu

Tudor, Tudor, Tudorel,


Dragul mamii voinicel I
De &Id mama ti-ai lAsat
Si olteni adunat,
Pe ciocoi sA-i prinzi in ghiarA, [...]
MuIt la fa0 te-ai schimbat
Si mi te-ai Intunecat [...]".

Revolta poporului o ilustreaza prin antecu!


pandurilor, Intr-o variantä noua, din care se
Grigore Tocilescu. remarca versurile

SA trag brazda dracului Cum te prefAcusi In tun,


La usa spurcatului, Plugule-tul meu nebun
O brAzdu0 d-ale sfinte, Vezi, asa mai poli ara
SS /inS ciocoiul minte Si mA scapi de angarà [...1".

Tocilescu si-a Inceput activitatea folcloristica cu gruparea fácuta de Hasdan


la Foaia Societätii Romanismul.
in 1870, publica, cu o introducere, cloud Desantece culese de I. Minescu, acela
care va mai culege si publica aici si care a dat material folcloric si lui G. Dem. Teo-
dorescu pentru colecIia sa de poezii populare. in introducere la cele cloud desein-
tece, unu de diochi si altul de muscdturd de sarpe, Tocilescu face consideraIii despre
valoarea literaturii populare si despre originea ei antica
in aceste nimicuri noi gasim Supercalele romanilor, serbari pentru Pan si Peiu-
nasul codrilor [...]. Nimicurile acestea s'int adevärate si nepieritoare arhive ale ori-
carui popor".
ldeea originii vechi romane a creatiei noastre folclorice este o meteahna a cer-
cetatorilor folcloristi din acea perioadd, iar aceea a folclorului ca arhiva vie a ori-
carui popor" e o nestavilita Inca reluare si arborare a ideii folcloristilor romantici.
In acelasi an si In aceeasi revista, Tocilescu Tncepe publicarea unui studiu despre
Poezia populare) a romemilor. Autorul atrage atentia ca poezia populara este Tntria
898 literatura a oricarui popor ; citeaza parerile lui Herder, Michelet, A. Russo, face

www.dacoromanica.ro
elogioase aprecien i asupra culegerii lui Alecsandri, pentru ca sa conchicla, In prima
parte, ca poezia populara se poate clasa In urmatoarele apte categorii

Colinde sau coliande


Balade sau cintece batrIne§ti
Doine
C?ntece de lume
Hore sau antece de joc
Satire, cimilituri
DescIntece.

In continuare, fiind preocupat de a face legatura Intre poezia popular-a i creati-


ile antice, se ocupa mai ales de specii care fi ajuta In sensul acesta, ca Pluguprul,
diferite colinde (Saturnalele romane", zice el), i face apoi apropien i Intre anumite
productii cu creatii ale lui Horatiu, Virgiliu etc. Studiul nu se Incheie i Tocilescu
Il reia peste un an In Columna lui Traian, cu completan.
Tot In anul 1870, Tocilescu publica, cu o notin explicativa, snoava Zapciul i
grädinarui, pe care el o Inregistrase de la Apostol DImboviceanu. Tocilescu II con-
sidera pe DImboviceanu ca fiind unul din creatorii de poezie popular& deoarece
acesta avea un caiet cu multe satire la adresa calugarilor, a mitropolitilor, a cio-
coilor". DImboviceanu spunea : Taranul este mai vrednic de cinste i mai omenos
i iubitor de lard cleat boierii cu caftan i domnii cu gugiuman", iar Intr-o
poezie scria :

Velitii din divan,


Boierii cu caftan,
Sunt ho.0
De codru to-ti,
Si voda-n capul lor
In loc de bun pastor
E-un mare hrapitor [...3".

DImboviceanu nu este Tnsa creator popular, cum credea Tocilescu, ci un inte-


lectual, boier scapatat i progresist, care crea In spirit popular. De altfel, Toci-
lescu a putut afla ulterior ca snoava Zapciul V grädinarul nu era a lui DImboviceanu
Intr-o variant& ea se gasea i la Anton Pann.
Urmeaza In activitatea folclorica a lui Tocilescu o pauza lung& provocata de
alte preocupan, de studii i calatorii in strainatate, pIna &id reia firul cercetarilor
folclorice, de-acum Intr-un periodic condus i animat de el: Revista pentru istorie,
arheologie qi filologie.
in 1884, Tocilescu publica balada Meterul Manole, culeasa de G. Dem. Teodo-
rescu, cu un mic studiu introductiv. In introducere, autorul face cIteva interesante
consideratii asupra literaturii populare. El afirma Ca, clupa realizarile efectuate In
domeniul folclorului de A. Pann, Al. Russo, V. Alecsandri, adunarea i publicarea
literaturii populare nescrise a ramas zeci de ani In stagnatiune ; se gIndea la colectii
mari de texte populare. Anunta cu satisfactie Ca de aproape 15 ani G. Dem. Teo-
dorescu n-a pregetat a culege partea poetica a literaturii noastre populare din
diferite puncte ale ;aril". Considera ca acesta este cel mai indicat pentru o editie 899

www.dacoromanica.ro
cu variante a poeziei populare. De fapt, G. Dem. Teodorescu a scos o editie rntocmai
In anul urmator, 1885, si e sigur ca in privinta metodei de editare s-a consultat
In prealabil cu Tocilescu, care Inca din 1875-1876 Ii comunica la Paris material
fplcloric.
Tot In anul 1884, Gr. Tocilescu publica In revista sa desentece, dupa un manu-
scris din 1839, comunicate de Episcopul Melchisedec ; apoi, dupa un manuscris ramas
de la Aron Prejbean, desantece si poezii populare din regiunea Prahova, Intre care
notam o frumoasa oratie de nunta, Un ctntec de la un mocan batrin (e balada Gheor-
ghitä Gheorghelas), antecul lui $erban-Voda si Ontec batrin al lui Matei-Vodc, Basarab,
acestea cloud din urma reproduse de la Tocilescu si de G. Dem. Teodorescu In
colectia sa.
In 1894, Tocilescu publica sapte balade culese la manastirea Hurezu In VIIcea,
din gura lui Oprea Lautarul : Tudorel, Viaja unui copil de sTrb vestit, Patima lui Gheor-
ghilas streinul, Patima ciobanului (varianta a Mioritei), Corbea, Badiu arciumaru
si Mihai Viteazu.
Colectia de poezii a lui G. Dem. Teodorescu, din 1885, era un nou stadiu In
culegerea poeziei populare, fatä de aceea a lui Alecsandri. Se introducea si metoda
variantelor, pentru care opinase Tocilescu. Acesta a pregatit, In schimb, Mate-
rialuri folcloristice.
In B.A.R., Ms. 5158, f. 237, se pastreaza un proiect de lucrari istorice, dupa
toata probabilitatea Intocmit la Academie mai din vreme, In care la capitolul
XI, intitulat Literatura (Tocilescu adauga : Traditiuni ora/e), se spune
Se vor aduna si se vor publica toate entecele poporane ale romanilor din
Dacia, Moesia si Macedonia, in formele lor originale si cu comentarii. Totodatd
se vor aduna si se vor publica si legendele po-
Pagina de titlu. porane In proza, basme (Tocilescu adauga: proverbe,
ghicitori, superstitii) si alte tradiTiuni[...]".
'WE
, In colectia sa, Tocilescu a urmat acest plan, ca
arie, a introdus si creatia aromanilor, prin cule-
MA-TER I A LU RI gerea facuta de Pericle Papahagi, volumul al II-lea
din Materia/un i folcloristice, lar pe de alta parte,
In planul sau a avut si un al Ill-lea volum de prof&
K LORIST10E pentru teritoriul dacoroman, care n-a mai aparut.
In Introducere la Materialuri folcloristice (1900),
(.LIW 41f 314 tIPI 141
.:1 Tocilescu concepe folclorul larg, ca si Hasdeu, con-
siderIndu-1 ca rntreaga manifestare si productie a
poporului :
YINISTERIttil i.:(31.tElAR $1 'AMINTIILUI PUBLIC
Credinte, mituri si legende, naravuri, datini
f .
si obiceiuri, cIntece, jocuri, cimilituri si proverbe
ale poporului, ceea ce cugeta, ceea ce simte, ceea
ce stie, ceea ce voieste si crede poporul, cum
p.. traieste si cum Tsi manifesta credintele si senti-
AL at.A...1 P.IIK L uIvilL.TATIL MntrrO
mentele sale, in scurt, traditiunea popularä In
4!. west.. errIrilirr1
fi -
acceptiunea cea mai larga a cuvIntului, cuprinend
tot ce se transmite In popor din generatiune In
generatiune, constituie ceea ce numim cu un singur
cuvInt : pinta folclorului sau folklore".

KUM Ma'
.r.U.11.111 DItAr7r..C RV.VONIV a. WIATIOLERM
1.
fouo0

www.dacoromanica.ro
Cupa Tocilescu, materialul folcloric poate servi tuturor disciplinelor
poate fi generator de literaturd cultd, ba, mai mult i aceasta e o noutate

pe care o exprimd Tocilescu folclorul e factor de educare a tineretului


Etnologia, antropologia, mitologia, etnopsihologia, tiina antichit4ilor, ba
chiar si istoria literaturii gäsesc in folclor, In productiunile naive ale poporului,
nececate comori de informaIiuni, mostenire a veacurilor trecute, cel mai temeinic,
mai folositor si mai bun material al lor. Folclorul are un rol Insemnat In cresterea
instruqiunea tinerimii ; el alcatuieste un rol de apetenie si In literaturd, ca un
izvor pururea limpede si fecund de inspiratiuni poetice" (p. IV).
LuInd In cpilsideraTie culegerile de pInd aici, Tocilescu considera ca singura alca-
tuire stiin/ifica este aceea a lui G. Dem. Teodorescu, lipsa ei fiind doar ca n-a dat si
notarea fonetica a pronurrprii", observa-tie care atinge o chestiune de luat In seama.
O culegere noud era justificatd de concep-tia, ciar exprimata de Tocilescu,
folclorul, In circulaIia si dezvoltarea lui, se transforma' sub raportul expresiei si al
continutului, That din timp In timp el se cere Inregistrat In noua sa InfaIisare
,,Limba evoltand, produqiunile poporane un compus pe eit se poate de ne-
statornic evolueaza si ele [...]. 5i evolvtia nu se petrece numai din punctul de
vedere lingvistic, ci si din punctul de vedere al ideilor predomindtoare" (p. XVII).
AvInd In vedere lucrul acesta, Tocilescu n-a introdus In colectia sa cleat mate-
rialul cules recent pe teren, spre deosebire de G. Dem. Teodorescu, care a inserat
In Poezii popu/are §i culegeri fa'cute cu mult inainte de 1885. Culegerea lui Tocilescu
fixeazd, In forma ei, un anumit moment folcloric, ceea ce este un punct pozitiv.
Tocilescu a avut veden i juste asupra folclorului, dar cInd a pornit la lucru, s-a
grabit, a amestecat materialele, rezultind o colectie publicatd haotic.
Totusi colectia lui Tocilescu contine material si crea/ii populare pretioase,
uneori nenregistrate si necunoscute pInd aici, In forma lor noud. intre balade apar,
spre pildä, Niculca, frumoasa fata a sTrboaicei räpitä de turci, Antofijd a lui Vioarä,
vechi mit popular, cu fond tragic, In care vidra îi rdzbund crud puiul schingiuit
de erou, Cintecu/ lui Oancea, CIntecui BanuJui, RädiIa, antecui lui Cahn (balada lui
Ion al Mare), Aga 1361eiceanu, personaj istoric asupra cdruia stdruie Tocilescu In intro-
ducere, pe baza variantelor culese pentru colecIia sa si pe baza relatdrii cronicilor.
intre cIntecele haiducesti noi, colecIia conTine antecul lui Hun, Haiducul, Cln-
tecuf lui Säcalei, care furd o herghelie turceascd, si altele. ColecIia capatd individua-
litate mai ales prin materialele culese de-a dreapta si de-a stInga Oltului (Teleormag)
cu stil propriu. Balada Doicin, bunaoara, se desfa'soard In altd esatura de episoade
si In alta expresie, fa-Và de cea din G. Dem. Teodorescu (vezi mai sus), iar figura
asupritorului este zugravitd nu In simple hiperbole, ci In linii burlesti de
traditie locald :
Nemerit-a, poposit-a, De cildie aldturat,
Nu aseard, alaltdseard, De genunche depdrtat
D-un arap negru buzat, Ond te uiti la dinsu
Cu solzi dupd cap, Nu poti tine risu.
Parcd-i dracu-mpelitat ; Vezi ochii ca taierle
in piept gdvdnat, Dintii cum sint teslele
In spate cocosat ; Mdsele ca risnitele
Vezi cocoasa gItului, Unghiile ca secerle
Cit morcoasa testului ; Legatura capului
De vine lisat, Ca rotila plugului" 901

www.dacoromanica.ro
Singurul element comun cu G. Dem. Teodorescu este doar comparatia tur-
banului (legatura capului", dincolo cealmaua" tatarascd) ca rotila plugului.
Printre piesele de valoare artisticd se numard balada Hinca andrului, AguVtei
a lui Topará sau antecul lui Mocan-Oleac.
Se poate conchide, ca In colectia lui Tocilescu se gasete material folcloric de
Insemnatate sociala, de valoare de expresie artisticd.
i

O liosa de sistematizare se vede In cazul Proverbelor adunate de Cristea Tapu,


In Oltenia (p. 707 i urm.). Aceste proverbe i zicdtori n-au indicate nici sursa, nici
locul de unde au fost culese i nici nu sTnt clasate dupd ideea pe care o exprima.
De aici Trnpr4tierea unor variante, care sInt tott4 foarte apropiate, chiar ca ex-
presie, i Intelesul neclar al unor zicatori care au fost create in anumite conditii
de viata sociald i care se cereau uneori explicate. Astfel
Nici lelea cu bIrnete, nici badea cu a/tite" (p. 707) se referd la rosturile diferite
ale barbatului i ale femeii In viata sociald de altddatd, printr-o figura de stil care
pleacd de la portul barbatilor cu brTu i al femeilor cu camad cu altite. ldeea exista
de altfel i In proverbele altor popoare
,,Zona z pola wraca a mái kury maca" (Nevasta se Intoarce de la munca
cImpului, iar bdrbatul cauta Orille de ou).
De asemenea, se cereau explicate

Ac ;i ata, c-a venit zapciul In sat" (p. 707);


Unde dA i unde crapA" (p. 808)
(Cu sensul : ce-ai vrut ;i ce-a ie;it),

care concret se leagd de lemnul ce se crapa, nu unde este data lovitura de topor,
ci unde este fibra lui dispusa pentru crapare.
Zicatoarea :

Na-ti-o bunI cA ti-am dres-o" (p. 719)

este o coruptie datoritd contamindrii de variante ; aceste variante sund astfel

Na-ti-o frIntd, cd ti-am dres-o" ;i


Na-ti-o bund, cA ti-am frint-o".

fiind vorba de o unealtd de lucru. De aici a rezultat forma de mai sus, care la ana-
liza n-are sens, dar poporul are In minte, acolo unde se foloseTte, ideea abstracta
a unui deserviciu.
Proverbul

902 .,La un car de oale e destul o lovitura de rraciucA"

www.dacoromanica.ro
are de fapt, la origine forma care circula si azi

,Ajunge o mdciucd la un car de oale" (o vorbd e de ajuns


ca omul sä TnIeleagA).

Concret, o singurd lovitura nu sparge toate oalele din car, dar o maciuca e
de ajuns.
In consecinta, proverbele aveau nevoie de comentarii.
Unele se refera la starea sociala

"Femeia nebdtutd e ca moara neferecatd" (p. 7U8)


,,Barbatul si calul si nu-i crezi, eind 4i pare cd merg
mai bine, atunci te trtnteste" (p. 718).
,,Decit slugd la ciocoi, mai bine cioban la oi" (p. 719)
"Tdranul munceste tot anul, ca sA capete banul" (p. 718).

intre proverbe ant trecute rara rost si locuTiuni, metafore populare ca

,,Sdrmanul, a ajuns in sapd de lemn" (p. 719).

Din contra, Intre locutiunile adunate de M. Canianu In regiunea Nearnt


(p. 1165-1193) ant inserate si proverbe sau zicatori, ca de pilda

Frica pdzeste bosandria" (p. 1173);


Departe griva de iepure" (p. 1175).

Nici Intre locu/iunile citate nu exista o orinduire si o clasificare a elementelor


culese i nici nu se da explicaTia si Tntelesul lor. De exemplu

I se apropie teiul de curmei" (p. 1167) si


A ajunge fringhia la par" (p. 1179)
traduc proverbul
S-a strins funia la stejer",

care circula si azi. Toate ramIn enigmatice, daca nu se stie ca aceasta abstractiune,
In variante, pleacä de la faptu I concret al treierisului alta data cu animale. In mij-
locul unei arii rotunde, pe care se aseza griul secerat, era Infipt un par (stejer),
curmei de care se lega cu o funie (funie adesea de coajä de tei), Tntinsa pIna la mar-
ginea ariei, doi boi Injugati sau un cal ; acestia fiind rranaIi dinapoi, funja se strIngea
la par si animalele framIntau cu picioarele grTul de pe Intreaga suprafata a ariei.
CInd ajungeau ITngä par, erau Intorsi In sens invers, de data aceasta funja des-
facIndu-se, si tot asa Orla spicele erau desfacute de boabe prin calcare. De aici s-a
nascut proverbul : S-a strIns sau s-a adunat funia de stejar", cu sensul de nu
mai merge" : s-a apropiat de sfIrsit viaIa unui batrîn", depinde In ce Tmprejurari
e folosit proverbul. 903

www.dacoromanica.ro
intre locutiunile adunate, pot fi citate, pentru Insemndtatea lor sociald sau
valoarea lor !iterara, urmdtoarele

A-1 veni cuiva apa la moarà (p. 1166)


A se face cirlig de foame" (p. 1167)
A nu-i tdia custura", 'a fi sArac', 'neputincios' (p. 1167)
,.A pune opinca-n obraz", 'a ruina' (p. 1171)
A fi cdrbune acoperit" 'ràu', 'ascuns' (p. 1171)
A-I musca sarpele de timba" 'a divulga' (p. 1173)
A pune picioru-n prag, 'a se impotrivi' (p. 1182)
A fi argint viu", 'nestatornic" (p. 1184), etc., etc.

in general, colectia Materialuri folcloristice, iniTiatd i scoasd de Gr. Tocilescu,


la 1900, corrtine un material folcloric important.
Autorul a vrut sa dea o colec/ie tiinificä, IncercInd sa impund sistemul nota'rii
fonetice, folosit paial, InsarcinInd pe elevul sdu N. I. Apostolescu sd alcdtuiascd
un indice de cuvinte rare, forme fonetice, morfologice, semantice".
Culegerea aceasta poate sd serveascd ca punct de sprijin i material In cerce-
tdrile comparate de azi.

BIBLIOGRAFIE

Desc in te ce, Foaia Societdtii Romdnismul, I, 1870, p.93-96 ; Zapisul grädinarul, Foaia Societätii
Romdnismul, 1, 1870, P. 349-350; Poezia populard a romdnilor, Foaia Societätii Romd-
nismul, I, 1870, p. 111-129 ; 182-202; 255-268 ; 362-371 ; Poezia popularia a romd-
nilor, Columna lui Traian, U, 1871, p. 184-186 ; III, 1872, p. 13-15 ; 20-21 ; 38-39
45 ; Literatura popular& Colectiunea G. Dem. Teodorescu, RIAF, III, 1884, p. 341-372;
Balade poporane auzite in mindstirea Hurezului (VlIcea) de la Oprea läutarul, RIAF, VII,
1894, p. 417-427; Chestionar folcloric, Bucuresti, 1898; Materialuri folcloristice 1 II,
Bucuresti, 1900, 1712 p. ; Prefata la G. G. Burghelea, Cfteva cuvinte despre
literaturd popular& Botosani, 1901, IV -I- 60 p. Proiect de lucrdri privitoare la timba
istoria nationald, in BAR, ms. 5165, f. 2-6 : Proiect da lucrdri istorice, in BAR,
ms. 5158, f. 237.
I. C. Chi%imi a, Folcloristi i folcloristicd romi.leascd, Bucuresti, 1968, p. 193-216.

PROZA FOLCLORICA

Descoperirea literaturii folclorice a Inceput cu poezia, cdutatd i valorificatd


In special de romantici, dar ulterior se constata' o preocupare i pentru proza
populard, mai cu searnd In a doua jumdtate a secolului al XIX-lea, atIt In literatura
904 euro peana cIt i In literatura romana.

www.dacoromanica.ro
Basmele, povestile si snoavele culese In aceastd epoca au fost publicate In
diverse reviste, In volume cu materiale folclorice de diferite categorii si In
volume reprezentative de basme, activitatea de culegere fiind stimulatd Intr-o
mdsurd considerabild de atmosfera folcloricd creatd de B. P. Hasdeu. Consemndm
lucrdrile lui I. C. Fundescu, Basme, oraVi, päcälituri si ghicitori (1867, ed. II :
1870), cu o introducere de B. P. Hasdeu, P. lspirescu, Legende sou basmele
romänilor (1882), I. G. Sbiera, Povesti poporale romanesti (1886), Ion Pop-Reteganul,
Povesti ardelenesti (1883), D. Stáncescu, Basme culese din gura poporului (1892),
G. Cdtand, Povestile Banatului (1893 1895), care a continuat sus/inut Insd
activitatea In veacul urrndtor etc. De Trisemndtate deosebitd sInt colectiile lui
Petre Ispirescu, Ion Pop-Reteganul (tratat mai Inainte) si D. Stancescu, prin
temele si tonalitatea lor specified, raportatà la epoca de culegere si la aria
etnogeografica.

PETRE ISPIRESCU

Imprejurdrile In care s-a format i-au determinat spiritul folcloric.


Petre Ispirescu s-a ndscut la Bucuresti in ianuarie 1830, ca fiu al unor oameni
modesti. Carte a Inceput sd Inve/e, sub grija mamei, cu niste dasai de bisericd,
ca si al/ii pe vremea aceea (G. Dem. Teodorescu), fiind sIrguincios si cdutTnd
sa afle lucruri noi. A II-Iva/at cu un profesor si psaltichia", ceea ce i-a permis
sa ajungd de tIndr antdre/ de strand si sd cTstige
un ban. Intre timp s-a apucat sA Inve/e i limba
francezd. Petre Ispirescu.
Asa cum s-a IntImplat cu al/i scriitori (Ion
Heliade Rddulescu, Gr. Alexandrescu etc.), Ispi-
rescu a citit cu interes cdr/i populare, precum
Alexandria, Halima, Erotocritul, Arghir Cräisorul si
altele, care i-au deschis gustul spre cartea si stilul
popular, avInd In intelect i spiritul basmelor
auzite In copildrie de la pdrirqi. Acestea fiind
tipdrite In brosuri, a fost intrigat dupd cum
spune singur de existen/a cdr/ilor si a Incercat
sA afle modul cum se fac ele, devenind ucenic de
tipografie la Carcalechi, unde a fost apoi angajat
ca meserias-tipograf, a ctstigat Increderea patro-
nului si i s-a dat sA tipdreased singur Vestitorui
romásnesc, care se lucra aci. Munca in tipografie I-a
pus pe Ispirescu In contact cu cdr/i si publica/ii,
fácIndu-si mereu o culturd de autodidact, nede-
pdrtIndu-se Insd de matca si spiritul folcloric In
perceperea si exprimarea lucrurilor.

www.dacoromanica.ro
De pe la aproximativ doudzeci de ani Tnainte preocuparea lui s-a Tmparlit Intre
cules tipografic si lectura cdrtilor care Ti intrau In mInd, pe unele citindu-le i In limba
francezd. Asa a luat cunostintd de fabulele lui Florian, de romanul lui Bernardin de
Saint Pierre, Paul si Virginia, de Atala lui Chateaubriand, Calatoriile tut Guliver
de Swift, de opere ale lui Cervantes, Jean Jacques Rousseau, V. Hugo, Dumas etc.
Petre Ispirescu a trecut prin multe tipografii si In fiecare a gdsit ceva de Tnvdtat
sau prilej de a cunoaste diferite personalitdti ale vremii. in 1854 a trecut de la Car-
calechi la Copainig, unde s-a bucurat Intre altele de prosperitate materiald, dar fácTnd
gresala sd se amestece In publicarea unei corespondenie secrete a printului Vogoride,
In 1858 este arestat, Tsi pierde postul si dupd ce trece prin tipografia lui Ferdinand
Ohm, se angajeazd la aceea a lui Vasile Boerescu, care dispunea de o presa modernd
si unde s-a bucurat din nou de Incredere si prosperitate, devenind asociat. Acum,
tipdrind car-0 si reviste, precum Nichipercea (TncepInd cu 1859), Taranul roman (din
1861), Buciumul (1862) etc., cunoaste oameni de carte, Intre care pe N. Filimon,
Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Ion lonescu de la Brad, si este Tndemnat
publice basme, ceea ce si face la Tdranui romdn In 1862. in 1863 V. Boerescu vinde
tipografia lui Cezar Bolliac si lspirescu se vede silit sa intre In tipografia lui C. A. Ro-
setti, destined mai ales pentru Romdnul, iar Old gazeta este suprimatd (In 1864)
si tipografia Tsi Tnceteazd lucrul, Ispirescu pune bazele, Tmpreund cu Scarlat Walter
si Fr. Göbl, Tipografiei lucrátorilor asociaii", el fiind cu munca i ceilalti cu cd1d-
toriile de informare". In 1867 Ion Ghica, ministru de interne, Il numeste directorul
Imprimeriei Statului, unde Ispirescu aduce, de asemenea, pe Walter si Göbl, ultimul
rämTnInd peste un timp singur conducdtor, cdci In 1868 P. Ispirescu demisioneazd si
Tnfiinteazd o noud asociatie tipograficd, Tmpreund cu Petre Jorjean [Georgian], C. Pe-
trescu-Conduratu si Economescu, si anume Noua tipografie a laboratorilor
romani", care Ti da noi satisfactii, si materiale si morale; In 1878 devine singur
conducdtor, Ti schimbd numele In Tipografia Aca-
demiei Romdne" si are prilejul sd cunoascd pe Al. Odo-
Pagind de titlu. bescu, pe Gr. Tocilescu, pe B. P. Hasdeu (care TI trece
printre colaboratorii permanenti la Columna lui Traian),
fi / ii 2 pe V. Alecsandri etc. Petre Ispirescu publica brosuri
EGENDE de basme, dar se lanseazd i In lucrdri stiintifice In
domeniul folclorului (sub egida lui Hasdeu i Tocilescu)
FAI; sau al literaturii, pldnuind, de pildd, cu Jan Urban
Jarnfk, scoaterea unei CrestomaUi de texte, pentru
care Ispirescu se chinuie, cu toate Tndrumdrile lui Titu
BASIRE 11,01ANILORE Maiorescu, Eminescu II Slavici, pentru cd nu avea
pregdtirea necesard. In tipografie lucreazd pentru
I)INATE DIN MINA l'OPORMAI
Academie pe datorie, iar colectia fundamentald de
basme din 1882, In care Investise o suma serioasd, Ti
provoacd o mare amardciune, pentru cd nu se vinde,
I. NI.' it Es v t oficialitatea nu-i da nici un sprijin (nici ocrotitorii"
, cu vorba), premiul Academiei promis de Alecsandri
nu se vede si este silit sd desfacd tipdritura la anticari
cu un pre; mult sub cost. Mai publicd brosuri per-
sonale de folclor, tipdreste poeziile populare ale lui
Jarnfk si 13Trseanu In 1885, dar munca destul de grea
mai ales amarul TI sapd mereu si, In 27 noiembrie 1887,

ILICPA,W1
nit; i 11 E' LAU RiU114.MANI
Armdmni, Nr
1 SN:.)

www.dacoromanica.ro
moare de congestie cerebrald, survenitd la masa de lucru, la virsta de 57
de ani.
Activitatea lui Petre lspirescu s-a ridicat de la naivitate si simplitate folcloricd
(In sensul bun al cuvIntului) laIncercdri propriu-zis stiirrtifice. Dupd ce In 1862 publicd
In Taranul roman sase basme clasice ale folclorului romdnesc : Tinerete fara batrinqe
viatä feireí de moarte, Cele trei mere de aur (In editia din 1882 : Pus/ea cel voinic
merele de our), Balaurul cu sapte capete, Fata de Impeirat i pescarul, Fat Frumos (In
alte editii : Fat Frumos cu parul de aur) si Fata mosului cea cuminte, apdrute In acelasi
an si In brosurd sub titlul Basme sau povesti populare (inexistentd azi In vreo biblio-
tecd), In anii 1872, 1874 si 1876 tipdreste trei brosuri din Legende sau basmele romani-
lor, ghicitori si proverburi, Cu o introducere de B. P. Hasdeu. In aceeasi vreme publica
si cloud brosuri de Snoave sou povesti populare (1873 si 1874), pentru care la ediiia a
II-a (1879) M. Gaster îi face recenzii elogioase (acesta savura anecdotele) In Magazin
far die Literatur des Auslandes (1879) si In Literaturblatt far die Germanische und Ru-
meinische Philologie (1880). Petre lspirescu Tncepe sd publice materiale folclorice la
unele reviste, precum Columna lui Traian, Revista literarel, Ghimpele etc. Hasdeu TI
sine la curent cu materiale strdine accesibile si Intr-un numär din Mélusine (februarie,
1877), primit de la acesta, Ispirescu are prilejul sd constate asemdnarea dintre un basm
francez si basme romdnesti (mai ales unul din Mehedirqi), publiand un articol cu titlul
Basme romane si basme franceze, In Columna lui Traian (mai, 1877), cu o interverrtie a lui
Gaster, inseratd In aceeasi revista ceva mai tTrziu (vezi mai sus Gaster). Apoi, la Indem-
nul lui Al. Odobescu, scoate In 1879, cu o precuvIntare" a acestuia, Din poveOle
unchiasului sfeitos (basme pdenesti intocmite de P. Ispirescu"). Un an mai tTrziu
publicd Pi/de i ghicitori, iar In 1882 apare volumul sdu fundamental, numai din basme,
Legende sou basmele romanilor adunate din gura poporului, care a constituit baza pentru
toate ediiile ulterioare. In acelasi an lspirescu adund si introduce In Revista pentru
istorie, arheologie i filo logie, condusd de Tocilescu, Zicatori populore. In continuare,
Ignat Samitca ii publicd la Craiova Basme, snoave i glume (1883), la Sibiu tipdreste
Jucarii i jocuri de copii (1885), dupd ce materialele apdruserd In Columna lui Traian
pe 1883. Ultima lucrare folcloricd publicatd In viafd a fost povesti morale, adunate din
gura poporului (1886). Un numär de basme au ramas In manuscris.
Dar pe parcurs Petre lspirescu a realizat lucrdri de altd factura. El a scris si publi-
cat anonim Ispravile si viata lui Mihai Viteazul de un culegator tipograf (1876). Unele
scrieri au rdmas In manuscris si s-au tipdrit dupd moarte, precum lstoria lui Stefan
Vodei ce! Mare V Bun (1909), Povestile despre Vlad Vod6 Tepe (1936) sau unit/mal intim,
semnalat mai demult, si publicat recent (1969), In care sInt inserate si Incercdri de
poezie ale autorului. De asemenea, Ispirescu a tradus Ruinele Palmirei de Volney In
peste 700 de pagini, traducere Ind neterminatd, rdmasd In manuscris, azi rdtdcitd.
La Indemnul lui Jan Urban Jarrak, se apucd In 1880 sd lucreze la o Crestomatie de
texte de limbd romand. El avea sd le caute, sà le copieze si sd le trimitd la Viena lui
jarnfk pentru comentarii si alcdtuirea volumului. Era o lucrare greu de dus la
capdt, pentru el care nu se orienta In materie (acceptase din obligatie fatd de Jarnik).
M. Gaster, rugat de Titu Maiorescu sa colaboreze, s-a sustras, pentru cd el singur
pregdtea o asemenea lucrare, pe care a publicat-o mai tIrziu. Incercarea nu s-a reali-
zat, fiincicd nu era pe puterile autorului. Domeniul pe care II avea organic In spirit
era folclorul. Restul era efort de Incadrare culturald si
Petre Ispirescu trdieste prin basmele pe care le-a publicat. Se pune problema dad
basmele publicate sint autentic folclorice sau sInt, asa cum au afirmat mul/i, opera 907

www.dacoromanica.ro
lui de scriitor. insusi Hasdeu a fost de pdrerea aceasta, pleand de la ideea cd n-au
fost culese, ci scrise de el din memorie. intr-adevdr, In cazul lui Ispirescu nu este
vorba de un culegator, dar nici de inventia unui scriitor, ci de un povestitor popular,
care a scris ceea ce stia si obisnuia sd nareze (exista Insd si basme culese de lspirescu).
El si-a Tnsusit perfect stilul folcloric al mediului popular In care s-a format si s-a po-
menit scriind, and i s-a cerut sä scrie, ceea ce avea In minte (din mosi stramosi) sub
aspectul nargiunii. lspirescu este In felul acesta un informator, care In loc sA poves-
teascd el si altul s'a scrie, a scris singur, transmitInd mai bine caracteristicile sti-
lului popular, pe care II stdpInea organic. Ct de adevdrat este acest lucru se vede din
mdrturisirea facuta In legaturd cu povestirea In scris" am zice a primelor basme
publicate In Tdranul roman dupd ce savurase (tot cu spirit folcloric) basmul Roman
ndzdrdvan, apdrut tot acolo :
and am citit cel dintIi basm tiparit, m-am mirat cà i basmele noastre sä fie
de ceva. $i-am zis : asa e basmul, bun e cum e. $-a fost destul sà scriu cel dintTi basm,
ca n-am mai scapat : i mie-mi placea, ca nu ma puteam stapIni, i unii scriitori, mari
Invatati, d-ai nostri, nu-mi mai dadeau pace".
Pentru lspirescu Insusi a fost o revelatie publicarea de basme In scris (care de
obicei se povesteau). El le considera atIt de mult ale poporului (In Intreaga lor struc-
turA), Mat nici n-a semnat primele brosuri. lspirescu a fost pentru contemporani
o descoperire a povestitorului popular, a talentului tdranesc" al omului din popor,
In atmosfera democratica de pretuire a taranului de la revista Tdranul romdn, conclusa
de Ion lonescu de la Brad. Sub acest raport, al autenticitatii tipului folcloric, a fost
pretuit si pe buna dreptate elogiat de Alecsandri, Odobescu, Delavrancea etc. in
prefata la editia de basme din 1882, V. Alecsandri, avInd un bun simt folcloric, le
subliniazd frumusetea i autenticitatea:
Drägälase povestiri, care Tmi IngInau somnul cu visuri Inanntoare si care au
avut o fericita Inriurire asupra Inchipuirii mele de and sInt pe lume. Ele au con-
tribuit a ma face poet !
In adevar, acestefantastice roduri ale imaginatiei poporului roman au un caracter
de originalitate [...], caci sInt si Inavutite de traditii mitologice ale anticilor nostri
strábuni, i viu colorate de razele soarelui oriental. Ele dar ent de natura a naste
mirarea si admirarea strainilor culti, care se ocupa cu stud i ul producerilor intelectuale
ale semintiilor rasdritene.
A se interesa de aceste basme feerice este un lucru natural ; a le feri de nimicirea
la care ar fi expuse cu timpul este o dorinta patrioticd ; ?nu, a ti de a le pdstra naivi-
tatea poetica a graiului povestitorilor de la ;ezdtori este o operd din cele mai meritorii".
$i Alecsandri avea dreptate sA Incheie cu afirmatia ca numele lui lspirescu se
vede legat de comoara povestilor din ;ara" i autorul colectiei si-a Indeplinit o
sacra datorie catre patrie".
Acelasi caracter de autenticitate folcloricd si de talent popular In povestire II
remarcd si Delavrancea In articolul publicat la moartea lui lspirescu In Romdnul (1887):
Ispirescu a scris mult [...], dar opera lui nepieritoare este desigur intitulata
Basmele romdnilor. and citesti acest volum recitesti, si iar îl citesti, ti se pare cd
asculti un popor Intreg. Ispirescu n-are nici dialecte, nici loc, nici asemuire partied
numai cu unele judete. El e de pretutindeni, din toate timpurile, naiv, glumet,epic,
trist, bogat, ca Intregul nostru popor. El ti-apare ca un lacar mare In care s-au adunat
si frInt i rdsfrint toate razele luminoase ale romanitälii simple, särmane, muncitoare
908 ale acestui aur curat al neamului nostru".

www.dacoromanica.ro
Intr-adevdr (Cu oricitd nuanta In interpretare din partea lui Delavrancea), acesta
este lspirescu In esenta lui : reprezentantul prin excelentá al stilului epic popular, cu
Inclinare spre epopeic, spre perioada mai intinsd a frazei. Asemenea talente s-au
descoperit destule In popor. El nu este un inventiv, un restaurator" de forme po-
pulare, cum credea Delavrancea, ci un meter rar al povestitului, cu elementele In
totalitate folclorice, motenite de veacuri Tntregi. Imbinarea lor este arta povestito-
rului popular de talent. Si lspirescu este un asemenea mare talent. El e un unchia
sfatos". Fard sd fie lisit de elemente muntene0 de grai, Ispirescu nareazd basmele mai
mult In stil de zond munteanä (cu anumite structuri specifice), dar in tonalitate gene-
raid de limbaj degajat de timbrul dialectal muntenesc, ca in acest pasaj, de exemplu,
din Voinicul cel cu cartea In mThel näscut:
Uncle mi se repezird, neiculene, di arapi, ca n4te zmei i ca niTte lei paralei,
de nu-i puteai ajunge cu praTtia. Intr-o furd acolo, i unul apucd caii de dIrlogi
mi ti-i opri ca pe ei, i altul apuca' pe pismdtdre;u1 de stApin al moiei de piept,
cIt te-ai terge la ochi, fu i dat jos i unde mi incepurd a rdsuci i a-I buchisi
Tnfundat, de-1i era mai mare mila de dinsul.
Dacd Ti cerurd arapii inelul, el tdgAcluia ca un nemernic. Se pusese diavolul cdlare
pe inima lui ; I nu-I lasa nicidecum sä scoatá inelul la iveald. Dar ce credeti cd arapii
mi-I [Lard numai aía, cu una cu cloud ? Nici sà và ginditi I
II luard din nou la tarbdceald. Umbla prin mTinile lor, de la unul la altul, ca o
minge. II mai fátuird, TI mai trudird, Il luard din nou la rapanghele,i-1 mai dard cdteaua,
de credeai cd se pierde prin mTinile lor, i ca sà spuie nici cit.
Dacd vAzurd arapii aa, ea' se Inclinase i nu vrea sA dea inelul, TI puserd jos, unul
TI tinea i altul scoase un cutit de la briu, II dete pe masat [vergea de otel pentru ascu-
tit] i se fAcea cd vrea jupoaie de viu.
VAzu Ala CA nu e glumd, cd-i stA via-0 numai Tntr-un fir de ata, i ca sd scape de
moarte, spuse cà la el este inelul scoase de-1 dete arapilor [...].
Fdt-Frumos privea i crqtea carnea pe el de multumire, &id vedea cA freacd
ridichea bicisnicului de zdca, dupd cum i se cuvenea".
Stilul naratiunii lui Ispirescu tine In mod limpede de zona munteanäi este altul,
decit de pildA, stilul naratiunii lui Pop-Reteganul, dar el este altul i cleat stilul basme-
lor adunate de D. Stancescu (vezi mai jos comparatia) cu vorbd TArdneascd" tipic
munteand, cu expresii neceremonioase.
Pe de altd parte, nu este adevärat cd Ispirescu a imprinnat basmelor stilul sau
personal i cea mai bund dovadd o avem, ceea ce nu s-a aratat, In pdstrarea caracte-
risticilor de limbaj regional, In Tnregistrarea basmului TnVr'te meírgäritari de la un
subiect din Barad-0 Mehedintiului, transmis In cel mai autentic grai local, oltenesc
(unele mici abaten i se datoresc subiectului care ajunsese la ora)
Tiganca, care tia blestemAIia ce facuse, se temea vAzind frumusetea merilor
zise bärbatului ei, tatd1 copiilor rtpu0 de clinsa
Ma, mie mi-a venit aa sa te indemn a tdia merii dia ce cresc lînga grajd
din ei sá faci, din doi, cloud scinduri la pat, cd tot ne lipsqte citeva scinduri.
Bine, fa, ráspunse fiul de boier, cum sd taiern noi a mIndrete de meri ? Nu vezi,
tu, cd sint de poveste ? Cine mai are asemenea meri ?
Fie, mie mi-a venit aa ca tai ; cd tu de nu-i vei tdia, eu nu mai mdninc
piine i sare cu tine pe un taler.
$i neputindu-se cotorosi de d'insa, fiul de boier puse de tale merii i facu din-
scInduri i se culcA pe dInsele. 909

www.dacoromanica.ro
Peste noapte, tiganca auzi cum vorbea scIndurile
Dado, zicea una, cad copii erau un bdiat si o fatd Dado, zise baiatul,
greu Ike ?

Greu, raspunse fata, ca'ci este pagIna pe mine. Dard ie, greu Iti este ?
Mie nu-mi este greu, zise bdiatul, ca este tata pe mine.
Cum pricepu tiganca cá vorbele scIndurilor o vor duce la pierzare, de le vaauzi
fiul de boier, numai dete nici un pic de somn In genele ei pInd dimineata.
Barbate, ii zise blestemata de cioropind, cum se lumina' de ziud, sà tai scIndu-
rile alea ce le-am pus ieri la pat ; cad am visat niste vise urTte astd-noapte.
Bine, fa, ii rdspunse el, cum sd taiern ale scInduri asa de frumoase ?
Eu nu stiu ; tu dacd nu le vei tdia, eu md duc si ma' dau de ripd.
Ca sd scape de dra ei, fiul de boier puse de tdie scIndurile, fatindu-le tänddri
mdrunte. lard spurcata astupd toate gdurile casei si puse sdndurile pe foc de arserd.
Totusi dou'a scInteioare, se strecurard pe cos si picará In grädind. lar pe locul unde
cazurd acestei scIntei rdsari doud steble de busuioc".
Deci, lspirescu este el Insusi un autentic talent popular de povestitor si In acelasi
timp un culegdtor cu respectul autenticitatii altor povestitori de basme.
intre basmele publicate de el se disting prin valoarea literard Greuceanu, PrIslea
cel voinic si mere/e de aur, Tinerete fcIrd bàtrinete si via0 PA de moarte, Fata mosului
ceo cuminte, Tugulea, fiul unchiasului si al meltusii, Porcul ce! fermecat, ¡leona Simzeana,
Lupul ce! neizdreivan i Ht-Frumos, Balaurul cel cu sapte capete etc. Cele mai multe din
basmele sale introduse In studiu comparat international capdtd o semnificatie literard
deosebitd, ca motive si artd distinctivd. intre basmele lui lspirescu exista' si tipuri
extrem de rare pe plan universal, precum Fata de impeírat i pescarul, altele In care se
constatd combinatii de motive, fdcute de popor.
ReprezentInd ideal talentul narativ popular, Petre lspirescu a lasat o opera de o
clasicitate nedesmintit'd de culegerile ulterioare.

D. STANCESCU

Dei D. Stdncescu a jucat un rol Insemnat ca publicist si folclorist, totusi au


rdmas putine stiri despre viata lui.
S-a nascut la 20 decembrie 1866, In Bucuresti , si s-a stins din viatá In 1899,
la vIrsta de 33 de ani. Tatd1 sdu a fost secretar al Ateneului Roman, la a carui fun-
dare contribuise u nchiul sdu, pictorul Const. I. Stancescu.
D. Stancescu a efectuat o bogatd activitate culturalä. S-a format si el sub in-
fluenta conceptiei si ideilor folclorice ale lui Hasdeu si Al. Odobescu. A debutat In
literatura la vIrsta de 17 ani (1883), la revista Literatorul, de sub conducerea lui Al.
Macedonski, si a fost apoi preocupat de domenii diferite de manifestare literard si
culturala'. Studiile Incepute In tard au fost continuate In Belgia, la Liège. intors In
lard, a continuat sA culeagd basme si povesti, bucurindu-se sub acest raport de apre-
cien i elogioase, lar In 1895 a pus bazele vechii Biblioteci pentru tor In care personal
a publicat, pInd In anul morii, numeroase traducen i din literatura francezd. A fost
prieten bun cu Traian Demetrescu, cdruia i-a Inchinat un frumos articol la moarte,
reproducind pasaje din scrisorile acestuia (a urmat Intre noi o corespondentd aproape
910 neIntreruptd", spune Stancescu). in 1897 a fácut o caldtorie de o luna de zile In Elvetia

www.dacoromanica.ro
(2 iulie-2 august), scriind un jurnal. in anii care au urmat, D. Stancescu a continuat
sa lucreze i sa publice intens.
D. Stancescu a pornit la drum cu gIndul de creator moralist. Asa apare chiar
de la prima sa bucata din Literatorul : Actualit4i, In care prezinta drama unei fete de
familie nevoiasd, inseiatä de un tInar aristocrat. Continua apoi, tot In paginileLiterato-
rului, critica moravurilor societa-tii burgheze, prin Memoriile unui c4el, In care acesta
destainuie viata imorala si mizerabila a stapinilor lui si a cunoscutilor acestora, prin
Intîmplörile unei beincute, care observa multe, treand prin diferite pungi i buzunare,
prin Monolopl unui papagal lipsit de libertate etc. Concomitent, zugraveste cu duiosie
si Trrtelegere, dei idilic, viata trudnica i grea a oamenilor din popor, ca In Copilul
muncitorului sau In Pastel, In care furtuna ra.stoarna pe mare barca unui pescar, asteptat
de mamá si copii. D. Stáncescu este Tnsa preocupat de realizarea artistica a scrisului,
de transpunerea in scris a unor procedee plastice, dui:4 cum incearca acelasi lucru
mai tirziu In buatile Arta (Tntruchipata Tritr-o femeie) si De teamd, publicate In 1889
In Revista olteand. in 1884 tipareste o brosura de imita-tii i traducen".
Dar, Tritr-o vreme and literatura populard era din ce In ce mai cdutata si
pre-tuità, iar basmele publicate de curind de Ispirescu (1882) erau Intimpinate cu
laude, democratul D. Stancescu nu putea sa nu se intereseze de literatura populara.
In basme si povesti gäsea frumuseti care intreceau propria sa creatie literara. De
aceea, de la inceputul activit4ii sale, In Literatorul, In Revista literard i mai tTrziu In
Revista nouä, adund si publicd basme, povesti, snoave. In 1885 apare primul sau volum
de Basme. O vreme Inca, Stáncescu continua sa-si incerce personal condeiul In Popa
Cinzeacei, In spirit satiric-umoristic, pe baza de elemente folclorice, sau melodramatic
In Dor de ducd. in partea ultima a activiatii sale insa, se dedica numai culegerilor
folclorice i traducerilor, prquite public In mult mai mare masura.
Judecat ca traduator, D. Stancescu este unul din marii popularizatori a-tit de
literatura beletristica universalà, cit i de cunostin.te generale. Spiritul de cercetari
si realizan, avintate, enciclopedice, intIlnit la Al. Odobescu, B. P. Hasdeu, Gr. G.
Tocilescu etc., se traduce la Stancescu prin spirit de popularizare enciclopedicd, la
dispozitia maselor, ceea ce nu poate fi cleat un merit. Stancescu n-a avut puterea
marilor Intreprinderi literare si stiirrtifice, care animau epoca si pe maestrii lui, a
avut insa irrtelegerea justa si nobila a necesitttii instruirii si cultivarii unui public
at mai larg. in felul acesta, activitatea lui de publicist, de traducator se apropie de
nevoile poporului, are sursd comuna cu activitatea de folclorist si, in consecinta,
merità sä fie luata in consideratie. Dealtfel, cele cloud preocupan i merg mina In mina
la Stáncescu : pe de o parte, difuzarea literaturii culte si a stiin-tei in mase, pe de
alta, punerea In circulaie, valorificarea literaturii populare. Este o strinsa conexiune
Tritre cele cloud aspecte ale muncii sale pe tarimul
Daca sub raportul activiatii literare D. Stancescu a ramas total necunoscut,
nici ca folclorist, cu toate meritele lui, n-a devenit multä vreme mai cunoscut.
Format In atmosfera de admiratie §i pre-tuire a literaturii populare, D. Stancescu
a pornit de tinar la adunarea si publicarea de basme, povesti, snoave. Astfel, la 18
ani, In 1884, publica In Literatorul basmul Norocul i nenorocul, care avea din capul
locului sa' defineasca caracteristica basmelor lui Stancescu, modul personal al culega-
torului de a se apropia de crea-tia poporului si de limbajul acestuia. in anii urrnatori,
In Literatorul, Revista literard qi In Revista noudi insereaza culegeri de literatura
populara, Intre care se remarca basmele imparatul peOlor, inVr-te margarite cu
dalbe flori aurite, Fata popii a cu stem §i Dan V bivolii di albi. 911

www.dacoromanica.ro
Dar, In 1885, Stäncescu publica si prima sa brosura de Basme, cu o prefatd de
M. Gaster. Aceasta brosurd, de fapt, atrage atentia asupra meritelor lui D. Stancescu,
ca un nou i priceput culegdtor de basme, aldturi de P. Ispirescu. in prefatd, M. Gaster
afirmd cd basmele date la iveald de Stdncescu sTnt o oglindd adevdratd, iar nu m ete-
t.igitd" a geniului popular, iar G. I. lonescu-Gion Ti consacri o zronicd elogioasd in
Romdnul, spunTnd Intre altele
Eu cred cd daca d. Dumitru Stdncescu, autorul a sasesapte basme publicate ma i
zilele trecute Tntr-o brosura [...], nu va 'Asa pajistile Tnflorite ale literaturii populare
si din ce In ce mai mult va munci stilul popular si minunatele Tntorsdturi ale frazei
batrTne romdnesti, vom putea numdra Inca* un scriitor roman care Impreund cucule-
gdtorul-tipograf", cu d. lspirescu, sd ne dea adevdrate modele de stil popular [...]".
In 1890, si N. lorga, Intr-un articol asupra povestilor, publicat In Lupta, se referd
sila volumasul ales" al lui Stäncescu, analizeaza de aproape basmul Sarpele mosului,
Cu corespondent In Legenda Psiheei, i Incheie cu afirmatia cd povestile [...]sInt un
titlu de glorie al literaturii noastre".
in acelasi an, N. lorga Ti comunicd lui Stdncescu, la Liège, cd Emile Picot a analizat
basmele sale Intr-unul din cursurile de limba romând, la Santa de limbi orientale
din Paris.
Toate aceste aprecien i stiri au fost Indemnuri serioase pentru a se consacra
culegerii i literaturii populare, activitate pentru care dovedise Tnsusiri speciale. De
asemenea, la aceste Tndemnuri se adauga stima si atentia de care se bucura P. Ispirescu.
In 1891-1892, B. P. Hasdeu avea sa tina un numdr de lectii despre basm
la Facultatea de litere, pregatind studiul (confine si numele lui Stancescu)
publicat In Etymologicum Magnum Romaniae
si In Revista noud.
Pagina de titlu. De aceea, dupd ce se Intoarce din strdind-
, tate, atentia lui Stdncescu este Indreptatd spre
folclor. ReluTnd basmele publicate In prima
brosura si adunTnd altele, Stdncescu publica,
In 1892, un volum esential de Basme, de care
Ii rdmIne legat numele si care este si cea mai
DUMITKU STANCESCU .
frumoasa culegere a sa. Culegerea este prece-
data de o interesann si elogioasd prefata
scrisd de G. lonescu-Gion, caruia Stancescu Ti
Trichina dealtfel cartea. Al. Macedonski In-
E tTmpind aceeasi culegere cu laude pentru
priceperea si Tnsusirile de culegdtor ale auto-
, CULESE DIN CUMA POPONUI.U1
rului. De aici Tnainte Stancescu activeazd cu
rIvnd In directia literaturii populare. Astfel,
In 1893 tipdreste cartea Alte basme, preceded
GU 0 .PRf.FAI-k
de o prefata In care insereazd si studiul intro-
ductiv al profesorului belgian de sanscritä (la
IoNNESCL:4.:It
Universitatea din Bruxelles), Eugène Monseur,
studiu cu titlul Ce e folclorul, extras din
lucrarea acestuia Le folklore wallon. in spiritul
epocii dominatd tot mai mult de comparatism

'

..0.1MANN.

www.dacoromanica.ro
0 de primitivism", cercetatorul belgian considerd folclorul,
In totalitatea
lui, ca expresie i manifestare a omului In epoci primitive, conceptie la
care adera, fdra o examinare proprie adTricitd, D. Stancescu. Basmele adunate In
acest volum, Intre care unele variante, ca temd, la cele publicate anterior, sInt inte-
resante 0 de tipuri felurite. Urmeaza o culegere de Snoave, datá In acela0 an, 1893,
Basme si snoave, Glume i pove0, ultima alcatuire fiind La gura sobei, In care apare, ca
basm nou, numai Fato unchiaplui, pe tema vacii care o ajutd pe eroind sA Trideplineascd
munci imposibile, restul de basme fiind cunoscute din publicatiile sale anterioare.
Intre textele de folclor publicate de Stancescu s'int unele (mai cu seamd snoave)
de minima important& dar sInt altele pline de noutate i de caracteristici proprii.
Este neIndoielnic cd, In vremea and au cules basme P. Ispirescu, D. Stáncescu,
Ion Pop-Reteganul i alii, culegerea nu s-a putut face exact, Intocmai cum povestea
informatorul. Culegdtorul trebuia sd se identifice cu povestitorul sau cu povestitorii
lui i ulterior sd Tmplineasca" i sa limpezeascd naratiunea.
De aceea, naratiunea populard poarta nu numai timbrul specific povestitorului,
ci 1i ceva din firea i modul de identificare a culegdtorului cu creatia populard l cu
subiectele informatoare. Nuantele deosebitoare Tntre una sau alta din culegeri sTrit
perceptibile, °Hat de ware ar fi ele, la aceia care culeg i se adapteazd momentului.
Altul este tonul unui basm din Ispirescu i alt ton i desf4urare se simt In basmul
cules de Stancescu. Cu dt, apoi, culegkorul îi aproprie mai putin modul popular de
povestire dintr-un anumit moment loc, cu atIt interventia lui e mai evident& ca la
i

N. D. Popescu, St. T. M. Crudu, M. Gorjan etc.


Dintre culegdtorii de basme munteneTti, cei mai talentati, sub acest raport,
Petre Ispirescu i D. Stáncescu, fiecare mentinIndu-se la un anumit ton care, dei
diferit, e Tritru totul popular i la unul i la celalalt. Nici unul din ei n-a prelucrat
basmele, dar fiecare le-a imprimat o dinamica i o ritmicitate proprie In ce privete
constructia frazelor, prin folosirea unor anumite procedee din stilistica populard.
Basmul din P. lspirescu are o desf4urare domoald, cu nuantdri lince, care te
transporta, te Invdluie la lecturd; basmul lui Stancescu e mai dinamic, concentrat
In exprimare, cu dialog frecvent, cu dese coborTri din fantastic la realitatea imediatd,
evidentd i In exprimarea sobrd i neTncdrcatd de metafore. Astfel, dei eroul este un
voinic ndzdrávan, nefixat In timp i spatiu, totu0 e coborTt printre localnici, and se
spune cA fata de Trnpdrat zdpdci pe bietul ruman cu vorba i cu rrangTielile i fdcu
se despartd de arme". In limba poporului rumän se identificd cu sensul de
,om'barbat'.
D. Stancescu a prins un alt ton de povestire, pe care-I folosete poporul,
un ton In care apare gluma, umorul popular i care e mai putin gray 0
ceremonios fatd de personajele basmului sau fata de gravitatea momentului.
Limbajul tnsu0, care frizeazd prin unele expresii vulgarul" (ca In Sur-Vultur),
lasa aceastd impresie. Acest lucru a putut depinde i de un anumit tip de povestitor
popular, de care a dat IntImpldtor i care a c4tigat, prin vorba darul lui
i

narativ, simpatia culegdtorului, subjuendu-I pe acesta stilistic. In popor exist&


stiluri individuale de povestire i de creatie litcrara. Un basm nu diferd de la
povestitor la povestitor numai prin variante de continut, ci i prin variante de
stil narativ.
AnalizInd deci mai Indeaproape basmele publicate de D. Sfanceszu, se poate
vedea cA meritul lui mare este acela de a fi surprins basmul romanesc sub o fatd 913

58 - C. 178

www.dacoromanica.ro
o tonalitate noud, existente Tn sinul poporului. Aceastd caracteristicd este evidentd
In totalitatea basmelor culese i publicate de D. Stdncescu.
Trebuie ardtat de asemenea cà, dacd In basme se folosesc expresii populare
consacrate i un lexic sau forme fonetice i morfologice autentic populare : draci
sallimbeliaV, fin ghizddu verde ; a ven! ontîc, ontrc ; a podidi plinsul ; zeiblaie ; vrenic ;
a se oak? ; aidi etc., culegatorului pare sd-i scape ici i colo, expresii i adausuri
personale, vorbind de exemplu de fata lui Tartacot cu gura mica", de care s-amo-
rezeazd" eroul basmului : 4 s-amorezd nu glumd, cd de n-o vedea Intr-o zi, se
prdpädea de tot".
Cu toatd bogd-tia elementelor realiste, aceste basme nu sInt lipsite de avTn-
tare In fantastic i de poezie.
Ond, In basmul Sur-Vultur, vulturul dispare In vdzduh, dupd ce bietul om II
slobozise", Il vindecase hrdnise i cu vitele din curte, urmeazd fragmentul
Ond l-a pierdut din ochi, a Inceput i el sd fluiere
la te uitd, ma, Imi mTned vitele i mà Idsd aa!
Si puse mTna sd se scarpine In cap !
In vreme ce se scArpina el In cap de necaz, numai ce se pomeni Ale ceva
la ureche ; and se uitd, ce sd vazd? Sur-Vultur se ndpustise tocmai d-acolo din
vdzduh, eTt putuse, cu pieptu-n prdjina din mijlocul curtii i cum o izbise cu osu
pieptului, o \fir-Ise pe toatd in pdmInt.
Apoi se Indreptd spre ruman zise
imi Incercai puterea ; acu pun-te-n spinarea mea i aidi !
Dupd ce plecard InditTndu-se In vdzduh, taman and erau p-aproape de vTntul
turbat, Sur-Vultur numai cidelu drumul rumdnului din ghiare i dupd ce-I Idsd de
se TrivIrti ni.telu, il prinse iar ; apoi dup. ce mai trecu niel iar Ti dddu i lar II
prinse pTnd In trei ori, dupd care-i zise
Vezi aa fried am pätit i eu cTnd âi Intins pqca spre mine, cum ai
tu aci eTnd îi dddui drumul.
Apoi dupd ce mai umblard, vreme Tndelungatd, iacd dddurd de ni te case, de
la soare a fast putInd tine rumdnul ochii deschi i dar la ele nu i-a putut de loc. [. .]".
Fantasticul din basmele adunate de Stdncescu este strins legat de chipuri de
oameni i Imprejurdri de viatd veridice.
OricTte elemente realiste ar corytine, basmele rdmIn totu0 i aici la construe-
;la lor specified, la caracterul lor general fantastic, la formule tipice, folosite la Trice-
putul i la sfTrOtul lor, Inca numai nuarrtele sTnt diferite, structural ele au un
stil propriu
A fost °data demult, demult rdu,
Cind fugeau soarecii dupd pisici
$i erau mai nevoiasi cei voinici [...]".

aa Incepe basmul Cerbul de aur. lar In Zorilä Mireanu, and calul zmeului se oprete
de teama eroului, sim-tit pe aproape, zmeul Ti spune cu o formuld obipuitd,
de mijloc
Hi Cal de leu, Ce stai
De paraleu, $i rdsai
914 De bun viteaz al meu $i-ndarat te dai ?"

www.dacoromanica.ro
pentru ca In basmul Don si bivolii ói albi sà s-audd la sfîrit:

lar eu venii aliare p-un cocos,


Ca sd nu viu pe jos.
Si vA spusei o poveste
Care-a fost da nu mai este".

$i In basmele culese de Stancescu eroii se metamorfozeaza, se prefac In


lighioane spurcate" i au de luptat cu alte lighioane omene0. in arpele
basm frumos, cu tema' larg raspInditá in folclorul universal, arpele este un tIndr
care Invinge toate Incercdrile grele, ridicd palate, poduri de aramd, argint i aur
c4tigd astfel pe fata Tmparatului, avInd loc nunta, care oricIt e de fantasticd, are
note de veche nunta. boiereascd
Dac-a vd.zut aa Trnparatul, a hotdrIt sà i-o dea [pe fatal i s'a faca nunta. Si
se fdcu nuntd Impardteascd d-au tinut chefurile noud zile i noud nopti, ca curgea
vinu-n pahare ca din ipot, iar ni te haramine de Tigani zdrangäneau din diple
de juca toatd lumea i mIncdrile le cara cu cuptoarele, ca era poftit mai tot noro-
dul din Impar:dile ; i toti se mirau de arpe ca-i era capu In palat, iar coada taman,
la bordeiul unchiaului, dar lumea ca lumea se mira ce se mira -apoi se cidclu
la mancare, la bduturd si la joc [...]".
Astfel, In totalitatea lor, basmele culese i publicate de D. Stáncescu îi Os-
treazd caracteristicile specifice acestui gen de creatie populard, dar au i note aparte,
care descoperd o anumita predilectie pentru fenomenul realist local i pentru o
anumita stare de spirit a povestitorului, cu care se identifica de altfel culegdtorul.
Aceste basme TrnbogdIesc tezaurul i varietatea folclorului romanesc, iar valoarea
lor 'iterara' e incontestabild.
Calitatea 'iterara a basmelor lui D. Stancescu este evidenta, prin respectarea
In mare masurd a autenticitatii populare i prin surprinderea unor note speciale
de povestire popular-a : realismul, familiaritatea exprimarii, umorul popular,
gluma.
Neluata In considergie mult timp i socotitd probabil de Insemndtate reclusa,
opera sa de culegator II aazd pe D. Stancescu printre folclor4tii noWi de
frunte.

Poezia populard valorificata de Alecsandri i de pgopt4ti a fost sursa de in-


spiraIie pentru literatura din epoca anterioard i a constituit In acela0 timp lovitura
victorioasa Impotriva tendintelor latiniste In limba, mai mult decIt argumentele
polemicile teoretice. Proza folcloricá valorificatd In a doua juma-tate a secolului
al XIX-lea a avut i ea o Insemnatate considerabild In cristalizarea stilului proza-
toric, i In receptarea, precum i integrarea elementelor de naraliune i atmosferá
populard In creatia epocii, aa cum se observa din plin la Ion Slavici, Ion Luca Cara-
giale, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu etc. Descoperirea si valorificarea pro-
zei populare a Tnsemnat, prin urmare, o reevaluare a fortelor creatoare individuale
si nationale. 915

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

I. C. Fundesc u, Basme, orctii, pacalituri ;i ghicitori, cu o introducere de B. P. Hasdeu, Bucuresti,


1867 (edi%ia a II-a: 1870).
I. G. Sbier a, Povesti poporcle rcmdresti, 1886 ; idem, Pove;ti ;i poezii populare romdnesti, ed4ie
de Pavel Tugui. Bucuresti. 1971.
G. Cat an A, Povestile Banatului, culese din gura poporuiui biineltean, Gherla, Tipografia Aurora'
A. Todoran, 1893-1895.
Pet re Is pi r escu, Basme sau povegi populare, Bucuresti, 1862; Legende sau basmele romdnilor, ghici-
tori ;i proverbe, 3 vol. cu o introducere de B. P. Hasdeu, Bucuresti, 1872, 1874,
1876 ; Snoave sau povesti populare, 2 vol., Bucuresti, 1873, 1874 (edi/ia a II-a, 1879 );
Basme romdne ;i basme franceze, Columna lui Traion, VIII, 1877, p. 234-244; Din
povestile unchia;ului sfeltos, basme pagInesti intocmite de P. Ispirescu, Bucuresti, 1879
Pilde ;i ghicitori, Bucuresti, '1880 ; Legende sau basmele romdnilor adunate din guro po-
porului, Bucuresti, 1882; Zicatori populare, Revista de istorie, arheologie ;i filologie, I,
1882, p. 224-235 ; 450-460; Ill, 1884, p. 144-163 ; V, 1885, p. 153-165; 377-
384 ; Basme, snoave ;i glume, Craiova, Tipografia Ignat Samitca, 1885 (edi/ia a II-a:
1893) ; Jocuri romdnegi de copii, Columna lui Traion, IV, 1883, p. 104-112 ; 287
290 (In brosurd : Jucdrii ;I jocuri de copii. Sibiu, 1885); Povesti morale, adunate din
gura poporului, Bucuresti, 1886: Opere, I. ed4ie de Aristilia Avramescu, prefatd
de C. BArbulescu, Bucuresti. 1969 (basme); vol. ll (alte opere).
[Petre Ispirescu], Ispravile ;iviata lui Mihai Viteazul de un culegator-tipograf, Bucuresti, 1876
istoria lui $tefan Vodcl ce! Mare ;i Bun, Bucuresti, Socec, 1908 ; Povestile despre Wad
Vodd Tepes, prefaId si note de T. Morariu, 1936; firma!, In Documente ;I manuscrise
literare, sub Ingrijirea lui Paul Cornea ;i Elena Piru, t. II, Bucuresti, 1969, P. 127
200.
B. Delavr an ce a, P. Ispirescu, Rcmdcul, XXXI, 1887, P.1121-1122 ; Al. Odobescu, Petre lspirescu,
Analele Academiei Romclne, t. X, 1887, seria II, p. 21-24; Dora Littman, Victo lui
Petre Ispirescu, Studii ;i cercetäri de istorie ¡iterara ;I folclor, IV, 1955, p. 513-534
Tr. lonescu-Niscov, Corespondenta dintre Jan Urban Jarrifk ;i P. Ispirescu, ibidem, XII,
1965, p. 651 si urm. ; Corneliu Bdrbulescu, Petre Ispirescu ;i basmeie sale, Bucuresti.
1971 (tezd de doctorat ms.).
D. St Incescu, Norocul f i nenorocul (basm), Literatorul, V,1884,p.259-263-; Basme culese din gura
poporului, cu o introducere de M. Gaster, Bucuresti, 1885, 80 p. Impdratui pestiior
(basm) Literatorul, VI, 1885, P. 88-92 ; in;ira-te margarite cu dalbe flori aurite,
Revista literard, VI, 1885, p. 450-453 ; Fata popii a cu stem (basm), Revista literard,
VI, 1885, P. 536-539 ; Odaia tiganului (snoavd), Literatorul, VI, 1885, P. 9-10 ; Don
;i bivolii di olbi (basm), Revista literarä, VII, 1886, p. 40-46 ; Mort-nemort (snoavd),
Revista literard, XI, 1890, p. 26 ; impeiratul pestitor (basm), Revista literara, XI, 1890,
P. 549-552; Varza retezata (snoavd), Revista noud, IV, 1890, p. 71; Trei snoave, In
Revista noua, IV, 1890, P. 196 ; Tiganul cu trei sufiete, Revista noud, IV, 1890, p. 490
Nu i-o fost drag (snoavd), In Revista literarä, XVII, 1896-1897, p. 10 ; Basme culese
din gura poporului, cu o prefaId de lonescu-Gion, I. G. Haimann, Bucuresti, 1892,
366 p. ; Cerbul de aur ;i cite basme pentru copii, culese din gura poporului, cu 12
916 ilustratiuni originale din Jiquidi ;i portretul autorului, I. G. Haimann, Bucure,sti,

www.dacoromanica.ro
1893. 16 p. ; Alte basme, culese din gura poporului, Bucuresti, edit. H. Steinberg,
1893, XXVI + 207 p. ; Snoave, Bucuresti, I. G. Haimann, 1893, 118 p. ; Da-te dupd
mine (snoava), in Literatorul, XIV, 1894, p. 27 ; Basme ;i snoove, Bucuresti, H. Ste-
inberg, 1895, 136 p. ; Glume ;i povesti, cu o scrisoare de Al. Vlahuta, coperta de Jiquidi,
Craiova, edit. Rallan si Ignat Samitca, 1895, 240 p.; La gura sobei, snoave si basme,
Bucuresti, fa. 112 P. (Bibl. pt. tO, nr. 35) ; Na-ti-I (snoava), In Revista literora, XVI,
1895-1896, p. 41; Sd nu piarzd cheile (snoava), in Revisto literara, XVI, 1895-1896
P. 223 ; Atunci-i cltd (snoava), In Revista literorä, XVI, 1895-1896, p. 348.
I. C. Chi/imi a, Folclori;ti ;i folcloristicd romdneascd, Bucuresti, 1968, p. 371-378.

www.dacoromanica.ro
REVISTE SI SCRIITORI,
IN IJLTIMELE DOLJA DECENII ALE SECOLULUI AL XIX-LEA

In cImpul literaturii si al publicisticii, deceniile 9 si 10 ale secolului al XIX-lea


marcheazd o epoca de dispersare a fortelor, de Inmultire a experimentelor, de eman-
cipare a multor scriitori din orbita marilor reviste care dominaserd a doua jumdtate
a veacului.
0 data' cu dezagregarea conducerii atrasd de practica politicii curente
stralucirea, neegalatd, a revistei Convorbiri ¡iterare Tricepe sd se stingd. Mutarea re-
dactiei de la Iasi la Bucuresti, In 1885, e Triceputul declinului. De fapt, Inca mai di-
nainte cu a-Ova ani, multe stele Tricepuserd sà apund. Eminescu se imbolndvise, revista
continuTnd reproducd versuri din volumul Tngrijit de Titu Maiorescu. Creangd
e bolnav si el. Alecsandri mai publicd, foarte rar, doar dedicatii pe albume. Plecarea
la Bucuresti a lui lacob Negruzzi factotum-ul Junimii", cum II numeste George
Panu e semnalul desträmdrii. Mdrturiile si scrisorile vechilor junimisti oglindesc
oboseala, regretul dupd tineretea activa a societätii si, implicit, a publicatiei. Cu-
prinsul revistei, ca si compozitia colaboratorilor, devin, treptat, eclectice. Multi
dintre colaboratorii care nu párásiserd Tncd revista pleacd acum, pentru ca In locul
sematurilor lor sa apard acelea ale unor vechi inamici ai Directiei nou'd".
Unii dintre cei ce pleacd devin colaboratori la alte reviste sau patroneafd ei
insisi publicatii literare, rdminind credinciosi vechii orientdri estetice si ideologice
sau croindu-si drumuri noi. In 1884, poetul I. Nenitescu, convorbirist asiduu,
publicarea revistei Tara nouä, mai mult stiintificd cleat literard, combdtind
ca si revista junimistd importarea formelor fdrd fond".
Vlahutd, plecat de la Convorbiri, conduce, ?nceptnd din 1893, revista Vieata,
potrivnica noilor teorii socialiste dar si vechii orientdri a Junimii" si
programatic, once participare In taberele politice" existente.
Alti trei dintre colaboratorii de frunte ai Convorbirilor ¡iterare, Caragiale, Sla-
vici si Cosbuc, scot in 1894 revista Vatra, o noud rivald a revistei iesene, preconi-
zind intoarcerea la Vatra strámoseascd, la obirsia culturald a noastrd" si ambitio-
nind sd fie o foaie pentru toti romdnii.
Dupd ce colaboreazd la ziarul Epoca, ademenit de G. Panu, Caragiale scoate
In 1896 o revista de duminicd, Epoca literarä, pe care o vrea tribund de educare
esteticd a cititorilor, de indrumare catre adevdrata literaturd de valoare. Tot In
1896, multi dintre vechii convorbiristi se adund la revista Literature,' i Gael romcInä, 919

www.dacoromanica.ro
condusd de Oldnescu-Ascanio si N. Petrascu, care inten-
tioneazd sd imprime noii publica/ii o orientare care sd
sintetizeze si sa imbine ceea ce este valabil atIt in critica
metafizicd a Junimii", consideran defectuoasd In manifes-
tarea ei integrald, cIt i In critica stiintificd, preconizan
de Gherea In Contemporanul si susIinun in ziarele
revistele socialisteLiteratureisi stiintd (1893-1894), Lumeo
mud (1894), Evenimentul ¡iterar (1893), Lumea noud stiinfficd
literard (1895) etc.
si
SfIrsitul secolului cunoaste ateva meritorii Incercdri
publicistice, cu si mai meritorii intentii programatice, dar
cu o aparitie efemerd. In afard de numele noi si care In
apropiatul Inceput de secol XX capdtd prestigiu ca ale
lui $t. O. losif, D. Anghel, P. Cerna, M. Sadoveanu la
Povestec vorbei (1896), Floare-albastra (1898), Pagini ¡iterare
(1899) etc., colaboreazd si vechi convorbiristi.
G. PA "s'U Dintre ce care se grdbesc 'Inca din 1881 sd se
i'Mpa UM.dektn,facut ih cur,1211'
procesOui ifalitei de ,d. HEM% despartd de Imbdtanita revista ieseand, face parte si George
,RAYMO.ND POIN- Panu. Traiectoria pe care o urmeazd, de altfel, atitudinea
C.4M. "

acestuia fan de Junimea" si de revista Convorbiri ¡iterare


este ciudatd si sinuoasd. Dar dei Incepe i sfIrseste ca
G. Panu desen. inamic activ al Junimii", Panu rAmIne totusi In constiinta
posteritd/ii mai mult ca unul dintre cei trei romdni" de
la sedintele cenaclului condus de Titu Maiorescu.

GEORGE PANU

Personalitate puternicd si interesantä, care a stTrnit In jurul sdu Ortejuri


de contradictii si polemici, George Panu, amarul critic Panu", cum I-a numit Titu
Maiorescu, este omul despre care istoria literaturii si a culturii romdnesti a Os-
trat cele mai extremiste mdrturii, unele elogiindu-I färd rezerve, altele desfiintIndu-l.
Astdzi surprind aprecierile entuziaste ale unor contemporani de prestigiu care n-au
ezitat sd-I numeascd om de geniu" (C. Mille, Gh. Panu, Adevdrul, XXIII, 1910, nr. 7604,
p. 1), avInd posibilitdtile creatoare ale unui foarte mare romancier" si ale unui
foarte mare estetician (G. Ibrdileanu, Gh. Panu, Via;a romdneascd, V, 1910, nr. 11,
p. 278), In epoca sa Insd, spiritul säu efervescent si multilateral cucerea si chiar and
stirnea revolte si indignare, Intotdeauna desmortea inerii. in beletristicd aportui
säu e limitat : Amintirile de la Junimea" din Iasi, ateva Portrete si tipuri parlamen-
tare, citeva scene Din viata animalelor, si aceste contributii InglobIndu-se mai mult
In domenii adiacente beletristicii, memorialisticd, reportaj. Numele lui G. Panu
920 ramTne Insd In istoria literaturii noastre ca acela al unui foarte talentat si

www.dacoromanica.ro
PORtRETE.
deosebit de fecund ziarist, animator de cultura', ale
carui articole, Tndeobste politice, sTnt adevdrate
microstudii caracterologice si filozofice, modele de
pamflet scTnteind de originalitate i fine/e a gTndirii. TIP.O R i PARLAMENTARE
Temperament viu, combativ, G. Panu cauta
Tntotdeauna centrul vfitoarei atTt In via/a literará,
culturala, cIt si in cea politica. Se consacrd disputelor
furtunoase si luptei politice, pentre care e deosebit PANU
de dotat, iubind retorica, verbiajul, mTnuirea ideilor
si a imaginilor. Biografia sa Ti oglindeste neastImparul,
goana contradictorie catre o tribuna de la care sd
Imparta adevar si sanc/iuni.
Nascut la 9 Ill 1848 la Iasi, ca fiu al maiorului
Vasile Panu (numele razasesc Vasile BrTndza), G.
Panu Tsi Tncheie studiile gimnaziale la Iasi In 1867
si devine imediat profesor la gimnaziul Alexandru BUGURESCI
cel Bun. Atractia catre polemica TI face sd se ralieze
TIPouRArm eArtc., reAvoiva...s
cercului belferesc" liberal din Iasi In ceea ce pri-
1892.
veste animozitatea fall de societatea Junimea" si
sa-si exerseze spiritul critic In eiteva violente atacuri :

publicistice antijunimiste. Motivele reale ale acestei


Paging de titlu.
aversiuni grit, pe de o parte, desconsiderarea de
catre junimisti a lui Simion BArnutiu iubit si res-
pectat de tineret lar pe de alta, superioritatea afisati a cercului coi.vorbirist.
Obiectul atacurilor este Trisd de ordin estetic, filozofic, istoric. Pentru a combate
Junimea", G. Panu Tsi cauta argumentedupa propria-i marturisireIn pozitivismul
lui Comte, In determinismul lui Taine, In studiul istoriei patriei. Atacul se da In 1871
(vizIndu-I Tndeosebi pe Titu Maiorescu) In trei articole, primul intitulat Despre forma
si fond critica conferintei d-lui Maiorescu, aparut nesemnat, persifrnd teoria for-
melor fart fond" ; al doilea, TricercInd sa demonstreze lipsa de valoare a producOlor
dramatice convorbiriste, In speta tragedia Rienzi, apar/inTnd lui Samson Bodnarescu,
si, implicit, respingind judecatile de valoare ale esteticianului Junimii" si presupusul
spirit din studiul Directia noua ; iar al treilea, fiind, de fapt, o satird In versuri cu
titlul Boiericale, raspunfind unei còpii de pe natura a lui I. Negruzzi, cu titlul
Electorale.
Totusi, renumele si /inuta societalii iesene si ale Convorbirilor ¡iterare, devin
irezistibile pentru tInarul istoric care si-ar fi dorit apärute aici studiile, asa Tnet
faza violent antijunimista e limitatd la cIteva luni, dupd care, IncepTnd din 1872,
recunoscTnd superioritatea zdrobitoare" a junimistilor din punct de vedere lite-
rar, filozofic, estetic fatá de lumea In care se miscase pina atunci, G. Panu este
un asiduu frecventator al sedin/elor Junimii" si un colaborator staruitor al Convor-
birilor. De altfel, In a doua parte a studiului Direcjia noua, aparut In 1872, Titu Maio-
rescu TI pomeneste pe G. Panu ca facInd parte dintre prozatorii acestei directii. 921

www.dacoromanica.ro
,
- . 171(1,14V UR

LUPTA
.

u . ..
no
". wwwww
7.1M11;i11F/tAL.M.NirfONVf
r
Curd reVI ...'
-.. ..
....,...Au
,444, .

... .... .....


N., ....- ...K. 4..4. - .... "
.... .. "..4 74.74». .., -o.
Abia venit la Convorbiri, G. Panu se face
,
.'.4.
.."..,,

'yr. ................ , ... ....


'.... .... .... "....... F.. cunoscut ca unul dintre istoricii revistei. Cu un
,,, ..,.... ,,., .....,,,r.
, ..., . . 1...... »A.. .4.. 4. :MA' ' .
0,.....,
,.......1 ..,_,, ., .., ....... ....3 ...... "' r,..." 'Z.' ." "':'''''.........."'..1''''.' , an Tnainte Tnfiintase Tmpreund cu Al. Xenopol, Al.
a.
.... r, 45: 4........- .. Lambrior, Cernescu si magistratul Tasu o Socie-
7',...... ,,,..2........
U. U....n...0.1 ......
....,.. i..................... J... .............:"...
. ,... M. .... .1 .....

-4,..*..-
, .., ,,,,, ..... ..,....... *, .., a 1..... ..... - ...".
t' :Z.= . '' " 7. 7..7 ''" tr.:---=.-11"-"..- :-:,:.:---.."":`...'...r...7.
' '. 't.. a
tate istoricd". !.Rodul participdrii sale la aceastd
.., .,......,
.,
..... ,, ,. ., ......... 1...g............
..4»-:
.
' ...........
,ft.............
,..... .: ...I. . ... b,, societate este studiul Influenta polond asupro

,.. ,
, 40 ..... et..
e. I. 4 My. ...,... , .. 4... .....a.... ,,, istoriei rom7nilor sau rolul limbii slavone in cultura
..., - .. 111...
.. . -..........
4.......... e . 2.4 ....... 7" .7 '.... 4. ........ 7744.. '
.

, .9 a .. ..... .4.1.4. . . b., Pe...r.... ...um..., .. . I..


.V........... s Lambrior si Tasu sTnt numiti la
.1. noastrd. Panu,
I, ,..1.... .0
,
a. - ,.. Ai ..., 1.1. ......... .1 ..... ......
t d .......... . X .. , ....ca.... ....Lg. ,......... Junimea" : Cei trei romdni".
4 .....,, v :r... In 1872, G. Panu publica In Convorbiri literare
. 0. a ....I.
IA 1..........., .6.............1 ... ,
; ....
,
...I., .......1. ......,............
..............
. .

Intinsul studiu intitulat : Asupra atirndrel sou


4.. ..........., .... a. ...... 11...... .11........
:at, U la. Via '

...:
.....4
,,,,,.,...,,,,,...,.....,,
...... .....p,............ 0.11, "..... o 74. " ' "" ..., ''''...
on...Ir vs. nt
" """" neat7rndrei politice a romanilor in deosebite secule.
af OW
., ,, 4.
.... 144, 1=..11
,..ar%WU ....{ ... ,
Neastimpdrul sau polemic TI Tnregimenteazd Tntre
...... ...,4 mod
....
J. !Y.... %I ... ....
1 6......... combatantii Convorbirilor cu adversarii Junimii".
40
T.. ft. 1,..1,....... t wwws ....
.....................:
... ha II*,
rA 11,..
inuse M. Astfel, In 7 numere ale revistei, din 1872-1873
... .. ...A .6 shoal ,
Y.. .,......,. LA 4. ob.. hoft
1,99.91 A..* a.. (Conv. lit., VII, 1872-1873) G. Panu combate Istorio
aelpm*
111,11 Ur

..
1

4 1 . flP criticd a romdnilor de B. P. Hasdeu, contestInd-o.


. ...O.*
IIV* Kau..
Alt
..... ............
Ow .. .i
1 M.O. 041.1.
.I7
Faptul ca opera lui Hasdeu fusese primitd cu
NW..

0. ..
Alp, 4 .1,1 4.
1....
..4-

to
11111 on ...we.
1..............."....4
.. a .... It.
.
An... 41614, entuziasm iar autorului i se decernase o medalie
.11.. M.ê
...11
ca rm. f...... ..........b* o
.........1.4.1 b.
a.... 1..4
de aur nu-I opreste pe Panu sd o prezinte drep
"'gib Z.'. ". .11 r.wo
w=, f
V.
1.11
.44 waill...I. JP... tit 1 _,.a e NM, ea pile rift].
11111111, I,
o denaturare a documentelor si rezultatul unei
interpretdri personale, ilogice si falsificatoare.
G. Panu Ti imputd lui Hasdeu chiar reaua cre-
dintd", In afard de asa-numitul spirit al scolii
Pagina cu frontispiciu. vechi". AnalizInd i aspecte literare ale istoriei
lui Hasdeu (loan Vodd ce! Cumplit), Panu criticd
retorismul grandilocvent si fantezia romantic&
confuzd.
in Studiul istoriei la romdni (Cony. lit., VIII, 1874-1875), G. Panu Ti atacd,
calitatea lor de istorici animati de un sentiment de nationalitate exagerat", pe
A. T. Laurian, V. A. Urechia, Eliade, Hasdeu. In aceste studii vehementa polemic4
a lui Panu 'intrece competenta de istoric. Pretinfind adversarilor practicarea unei
metode stiintifice de investigare, Panu semnaleazä In treacät cd la Convorbiri literare
doar lucrarile lui A. D. Xenopol räspund acestei cerinte, restul sectorului istorio-
grafic fiind Inca destul de slab. in ciuda violentelor polemice si a divergentelor de
paren i In privinta modului de cercetare a istoriei, G. Panu §i-a exprimat In repetate
rInduri pretuirea pentru Hasdeu, numindu-I om de valoare", polemist emerit
si lucrdtor neobosit", un gigant admirabil, preparat pentru rdsfoirea si Tntocmirea
istoriei noastre nationale", a cdrui scoald noud reprezenta un progres sensibil fatd
de istoriografia anterioard : superioritatea acestei scoli asupra celeilalte este Tntru-
at e superioard o metodd tiinificä, chiar aplicatd gresit, fatd cu o lipsd aproape
deplind de once spirit de investigatie, de criticd si de dovedire pe cale documentará"
(Studiul istoriei la romai, In Antologia ideologiei junimiste, p. 396).
In prelectiunile populare" ale Junimii" aveau IntTietate problemele istoriei
considerate evolutionist. in cadrul acestor prelegeri, Panu vorbeste In 1873 (11
922 martie) despre Corabie (Tri ciclul Omul si natura), In 1874 (10 III) despre Poezia

www.dacoromanica.ro
populard (In ciclul Demente nationale), iar In 1875 (23 II) despre Slavoni (In ciclul
Influerle consecutive asupra poporului roman).
Convorbirile ¡iterare primesc semnatura lui G. Panu si In sectorul beletristic.
PlacIndu-i dulceata limbei" si efeminarea sentimentelor" la Petrarca, Panu traduce
si publica trei sonete (Cauta singuratatea, dar amorul 11 urmeaza ; Departindu-se
de Laura ; Dupä moartea Laurel väzInd Valchnisa, an. VII, 1873, nr. 1) mai mult pentru
a demonstra poetilor convorbiristi ca poezia lirica de actualitate n-a fácut nici un
progres" si ca toate plIngerile, stelele, väile, adierea, luna, vaitarile poetilor mo-
derni si In special a poetilor nostri, toate se gasesc In Petrarca acum sase sute de
ani" (Amintiri de la Junimea" din laV, In Pagini alese, ESPLA, 1958, p. 84-85).
NetinInd seama de vechea animozitate sau tocmai pentru ca Panu sfIrsise prin
a se converti, temporar, la ideologia Junimii", Titu Maiorescu, ministru al Instruc-
;lei Publice In 1874, TI trimite, Trnpreuna cu alti doi tineri Trizestrati Gr. Toci-
lescu si G. Dem. Teodorescu la Paris, ca student la Sorbona. Aici Tncepe prin a
studia greaca si latina, dar nemultumit de studiile licerrtiare" Tntemeiate pe accep-
tarea pasiva a dogmelor clasiciste, opteaz5 pentru studiile juridice, pe care le face
tot la Paris si la Bruxelles, unde Isi trece doctoratul. Scrisorile sale catre I. Negruzzi
dezvaluie o revenire la antijunimismul manifestat cu ani In urrna. Unul dintre Telu-
rile sale devine argumentarea superioritätii filozofiei pozitiviste fatá de endirea
metafizia Intors In -tart In 1879, Panu se simte Instrainat de Junimea". Ruptura
de societatea ieseana are ca pretext imediat citirea In 1881 la Junimea", a
Scrisorii Ill de Eminescu si anume a versurilor cu aluzii la C. A. Rosetti.
Pärerile sale Innoite despre arta, Panu si le face cunoscute In doua conferinte
tinute In 1882 In cadrul unei serii de conferinte cu A. D. Xenopol si C. Dimi-
trescu (profesor de filozofie), clupd ce Junimea" sistase ciclul prelectiunilor
populare". Conferinta intitulata Idealul In and pledeaza pentru o literatura realista,
oglincla a societatii si a idealurilor epocii. Cealalta conferinta, Poezia i tiinÇa, sustinea
inspiratia din contemporaneitate. Ambele sInt comentate laudativ In revista Con-
temporanul (Verax, Conferinte/e din sala universitc4ii, II, 1882, nr. 17, si nr. 18).
ConsiderIndu-i pe junimisti niste utopisti ai trecutului", Panu recunoaste
deschis ca divergentele de ordin politic au dus la Indepartarea sa de Junimea".
in 1881 Panu este procuror la Iasi, calitate In care dupa spusele lui Maiorescu-
ar fi fost aparatorul socialistilor" In incidentele petrecute cu prilejul comemo-
rarii Comunei. Tot In 1881 devine sef de cabinet al ministrului C. A. Rosetti si-si
continua cariera politica intrind, In 1883, ca partizan al lui C. A. Rosetti In Came-
rele de revizuire, interpelarea sa din 22 X1 1883 fiind un debut relevant pentru
calitätile sale de orator : claritate, originalitate In expunere, logica, spirit. Portretul
cu reale virtuti plastice pe care G. Ibraileanu TI face vorbitorului Panu TI aureoleazd
ca pe un apostol : cu o mIndra stIngacie, cu o admirabila si barbateasca urItenie
de om robust, cu ochii aceia care se uitau cu un fel de ura dureroasa, cu glasul
sacadat si ragusit de pasionat, G. Panu venea la tribuna parca din mijlocul celor obij-
duiti si Intunecati, ca un rdzbunator al lor" (G. Ibraileanu, Gh. Panu, Viata roma-
neasca, V, 1910, nr. 11, p. 280).
Panu abandoneaz5 Insa curind postura liberalista In care se situase ca rosettist
si, Inconjurindu-se de un grup de radicali, scoate la 19 iulie 1884, In Iasi, ziarul
Lupta, ziar democrat radicalist, antidinastic. in articolele de fond ale acestui ziar,
Panu ia imediat pozitie antibratienista si anticarlista si se face exponentul unor 923

www.dacoromanica.ro
revendicari progresiste, Intre care votul universal. Doud dintre articolele publicate
aici, si anume cele intitulate : Un exploatator i Omul periculos, violent antidinastice,
Ti atrag condamnarea la doi ani de deten/d In mai 1887. Panu reuseste sà fuga In
strdindtate, lar In ianuarie 1888, ales In lipsd deputat In opozi/ia unitd", este iertat
de rege si revine In /art.
Dupd acest vTrf" In ceea ce priveste exprimarea personalitd/ii sale interesante,
a talentului sdu polemic care a fost iniTierea si conducerea ziarului Lupta, Incepe
a doua etapa a vie/ii si activitd/ii lui G. Panu, care urmeazd o linie descendentä.
Radicalismul sau se converteste, treptat, In conservatorism, cu oscilatii alternative
spre liberalism.
Seria de patru articole intitulatd Critica qi literatura, publicate In efemera
revistä Epoca literarei, de nuantd conservatoare, a lui I. L. Caragiale si N. Filipescu,
ini/iatd si cu ajutorul lui G. Panu, semnaleazd pdrásirea radicalismului. in aceste
articole comentate de Gherea In studiul DI. Panu °supra criticei qi literaturii,
deprinend starea tristd a literaturii noastre", Panu respinge eminescianismul,
ignorind cauzele lui obiective, sociale, si expliendu-I printr-o preferin/d de grup,
preconizeazd Intoarcerea la izvoarele literaturii vechi.
In 1897 intrá In partidul conservator, dar dupd 4 ani TI párdseste, lar la1 mar-
tie 1901 e ales in camera liberald a lui Dimitrie Sturdza.
Daca ziarul Lupta I-a reprezentat pe radicalistul G. Panu, revista Saptämlna, scrisd
In exclusivitate de Panu si scoasd de la 2 noiembrie 1901 pInd In 1910 cu 4 luni
inaintea mor/ii sale ecte exprimarea fazei liberaliste. Siiptclmlna este o revistd
mai mult politicd, totusi Panu face loc aici si criticii literare, cronicilor teatrale,
schi/elor din via/a animalelor, amintirilor de la Junimea". in 1906, cInd Tsi Incheie
publicarea Amintirilor, Panu anuntá proiectul unui studiu amplu, o criticd amd-
nun-0-a a literaturii actuale romanesti", pe care Tnsa n-a mai avut ragazul sa-1 scrie.
In schimb ,articolul intitulat incotro e viitorul poeziei, publicat cu un an Tnaintea
mor/ii sale, In 1909, e Idmuritor In ceea ce priveste concep/iile estetice ale autorului
Indeosebi In ceea ce priveste accentul deosebit pe care Panu II punea asupra con-
Iinutului bogat de idei din opera artisticd, asupra priorit4ii endirii, a concep/iei
despre lume si societate fa/d de inspira/ie si fantezie. Revista SelptdmIna publicd si
raspunsul lui Panu la descrierea pe care Duiliu Zamfirescu o facuse poeziei populare
(articolele : Poezii popu/are, 1909 ; De la Academie).
Panu mai redacteazd si ziarele Cronica i Ziva (la ultimul colaboreazd In 1895
si Caragiale).
Dupd o scurtd experientá ca vicepresedinte al Camerei si ca cenzor la Banca
Nationald, George Panu Inceteazd din viatá la 6 noiembrie 1910, In Bucuresti.
Dintre scrierile sale apropiate de beletristicd nu e lipsit de interes literar volu-
mul Portrete i tipuri parlamentare (Bucuresti, 1892), In care Panu se relevd un
bun portretist, urmInd, dei exterior, modele clasice. ImbinInd vioiciunea dialogului,
cultivarea amánuntului pitoresc cu fixarea din eteva linii sigure a trdsäturilor
caracterologice esentiale, sesizInd totdeauna latura umoristicd a tipurilor si medi-
ilor pe care le investigheazd, Panu dovedeste un adevdrat talent dramatic, animIn-
du-si portretele, fácIndu-le sd se miste si sd vorbeascd. Dintr-o largd galerie de por-
trete se desprind, mai bine individualizate, cIteva deputatul care nu InIelege nicio-
data nimic dar e nelipsit de la Camera' ca sd-si incaseze diurna ; cel cu toate
partidele si cu toate guvernele ; tIndrul flusturatec, al cdrui singur ideal politic" este
924 o casatorie cu zestre buna, pe care, ca deputat, o poate contracta cu usurinta etc.

www.dacoromanica.ro
Volumul Din viata animalelor, publicat fragmentar In Sdpteirni'no, cuprinde fine
observatii asupra vieii obiceiurilor pdsdrilor i animalelor, dar prea insistente
i

si tratate, pe alocuri, dupd cum spunea G. alinescu In chip de jurnal de


coter. Povestirea nu are nerv, e diluatd si searbddd. Uneori se transformd Tntr-un
Tndreptar pentru gospoddrirea manuald a celui aflat In singurdtatea pddurilor.
Cea mai atrágatoare din punct de vedere literar, nu prin stil adesea negli-
at ci prin argumentare, talent portretistic, savoare, i prin informatiile pretioase
pe care le cuprinde ramTne scrierea memorialisticd Amintiri de la Junimea" din
la0 (2 vol., 1908-1910), lucrare plind de inadvertente si inexactifati adesea inte-
resate dar Investitä cu o rard putere de evocare. Frecventatorii cenaclului Junimii",
sedintele acestui cenaclu, diverse TntImpldri si relaii antagonice cu personalitdti
si reviste ale epocii prind viatd sub pana lui G. Panu si compun un tablou deose-
bit de expresiv, dei nu totdeauna credincios faptelor reale. RdmInInd, In fond, un
adversar al Junimii", Panu strecoard pe IMO' faptele relatate fidel, anume retu-
suri perfide, mai ales Tn unele portretifdri. Exemplul cel mai pregnant este por-
tretul intelectual al lui Maiorescu, o abild Tmbinare de fluxuri si refluxuri, de alter-
nante rapide Tntre laude si reprosuri. Elogiile acordate la Inceputul unei fraze sint
Indatd retrase sau interpretate malitios, pentru ca fraza urrnatoare sa Imparta din
nou aprecien i admirative. Tesdtura de afirmatii i negatii e doar aparent complicatd,
cdci antipatia fundamentald este usor de descifrat, Maiorescu fiind cel dintTi care a
sesizat lumina Tndoielnicd" In care apare Junimea" In Amintirile lui Panu.
Acest bärbat spune Panu despre Maiorescu duce la perfectie calitdtile
intelectuale care le are, dar Ti lipseste zborul, 1i lipseste ldrgimea de veden, Ti lip-
seste puterea de a generaliza, criticele sale sTnt juste, Tnsd ele privesc adeseori numai
o fatd a lucrurilor i prin urmare sInt nedrepte". Uneori contrazicerile Tntre care
serpuieste Panu ent deconcertante. El anuleazd, cu satisfactie, tot ceea ce realitatea
obiectiväli interesele personale TI siliserd afirme : Aceastd opera (n.n.,Critica
poeziei romane a lui T. Maiorescu) o mai repet, a fost sdratoasd, de o reald utili-
tate, Tnsd opera In sine nu a fost mare, adicd nu a fost una din acele care stabilesc
pe un om punTndu-I sus-sus. [...] DI. Maiorescu tratInd chestia poeziei romdne
a fdcut o opera mai mult didactico-esteticd, un mic compendiu admirabil de regule
In aceastä privintd, cu exemple foarte fericite. Dar sarcina era asa de usoard I "
exclamd Panu, minimalizTnd dintr-o data* toatd importanta pe care o recunoscuse
operei maioresciene, sau : in regulele estetice ale d-lui Maiorescu un poet original
si de un mare avTnt intelectual nu putea intra, normele erau prea Tnguste, conti-
nutul prea mic, acele regule sInt admirabil de bune, concede malign Panu
pentru talentele mediocre si pentru poeti a cdror calitate este corectitudinea si
cumintenia".
Pentru fiecare membru al Junimei", Panu schiteazd un portret fugar dar esen-
;jai, acordTrid, dupd caz, prioritate datelor fizice, celor morale sau scriitoricesti,
junimistii pdrdsesc sobrietatea uniformizantd, incolord a manualelor si reTnvie In
dominanta personalitätii lor : zeflemistul Pogor, spirit fin si limpede, scornitorul
de porecle, amator de bufonerii si anecdote, dar Ingälbenindu-se cu glasul tdiat,
la fiecare frazd pe care trebuia sd o rosteascd In public ; impetuosul Petre Carpe
nemilos In criticele sale, pentru care o operd era sau o capodoperd sau o nulitate,
mijlocie nu exista" ; St. VIrgolici, cel mic 11 gras", poreclit de Pogor negustor 925

www.dacoromanica.ro
de porci" ; pudicul Naum", cu figura blInda i tristd, poreclit i André Chénier
senzitivul Bodnarescu,Tnalt, slabdnog, cu ochii lipsi-ti de vioiciune i cam erbovit"
cunoscut de poet profund i obscur, mai mult obscur cleat profund" pigmen-
teaza malitios, Panu ; distinsul i originalul Lambrior : Indraznetul, naiv sincerul i
fecundul A. D. Xenopol, totdeauna plin de idei etc. Ca i In portretul pe care
i-1 face lui Maiorescu, Panu pune In caracterizdrile lui Alecsandri i Eminescu un
amestec de pdrtinire i obiectivitate, de judeati impartiale i resentimente rdu
ascunse, accentuThd anume laturi, omitInd altele i reuOnd sd fie Tntepdtor, cu in-
tentie. Alecsandri apare drept omul cel mai Tnemfat din lume", sensibil la linguOre,
avInd nevoie de un cerc de adulatori. Pentru Eminescu, fatd de care 4i recunoate
(parca cu mIndrie) prea marea deosebire de caracter, de cultura i de conceptiuni
a lucrurilor", Panu are doar aprecien i lipsite de caldurd, In care strdbat, nu rareori,
interrtii minimalizatoare.
Stilul este foarte inegal, alternInd sobrietatea comunicarii tiintifice, istorico-
literare, cu vioiciunea relatarii colorate a IntImplarilor traite, relatare abundind
In interjectii, exclamatii, comentarii In aparté, dar i cu neIngrijirea i dezordinea
notelor fugare nedestinate tiparului. Deosebit de receptiv la umorul de situatii,
Panu nareazd cu deosebit talent IntImplarile de haz, avInd preferintd pentru expre-
sivitatea dialogului. Panu alterneazd replicile cu adevdrat simt dramatic. MarcInd
atitudinea interlocutorilor, dd adevarate indicatii de regie : raspundea rizInd
Budd" ; obiecta cu timiditate Miron Pompiliu" ; riposta Lambrior infu-
riat" etc.
Amintirile de la Junimea" sInt punctate de considera-tii critice, estetice, opinii
literare, digresiuni, reflecTii, uneori adevdrate articole independente, construite
pe anume idei, toate vddind spiritul polemic al autorului, dar mai presus de once
marturisind existenIa unui real talent literar.

BIBLIOGRAFIE

Cestiunea izraelitel, lasi, 1886 ; Portrete si tipuri parlamentare, Bucuresti, 1892 ; Chestia evreilor.
Bucuresti, 1893 ; Chestiuni politice Sufragiul universal Chestiunea evreilor, Bucuresti,
1893 Discursul rostit In sedinta senatului de la 1 dec. 1893 cu ocoziunea discutiei
generale asupra proiectului de rdspuns la Mesagiul Tronului, Bucuresti, 1893 ; Sufragiul
universal, Bucuresti, 1893 ; Consultotie asupra legii din 27.111.1894 ; Gh. Panu si L,
Catargiu, intrunirea conservatoare de la Iasi, Discursurile, 1896 ; Amintiri de la Junimea
din lasi, vol. I, II, Bucuresti, 1908 1910 ; Cercetdri asupra stdrei tdranilor In
veacurile trecute, vol. I, Bucuresti, 1910 ; 0 1ncercare de mistificare istoricä sou
carteo d-lui R. Rosetti PelmIntul, satenii si stäpfnii, 1910 ; Pagini Giese, Ed. de
stat, 1958, B.P.T. ; Din viata animalelor, f.a.

lasii In a doua jurnAtate a sec. XIX.


926

www.dacoromanica.ro
) ,

f i,s.
' :""7--
- ,
ausileat fL;
-T,..1 II II LI 1111 A'. U
d t ti I I
111t
.., ,.:
pr.u.---,.. iii I ,
11 11M j. 11

......... . . . ... "

777F

k
I

,..,,,,,,t '''....,
a., Ai at* OA*
.;
,t4t1
.04
v**"..:1111*
41, ., --.' ' ---.- .404e ,
.. ,.- --sot., A .. A
, _,...
T
F"."
e, L ,

Mr'
,
P.,.
-,,..1111

V. ` Inew0g7.7:.
t

'7'r:'- 4.. ,
i at., sot
ri,
. er. 4

f
°On.; tt.a..,.T, ,...
MO'
-.

- o ....- ,.,T.
..-_, st.
.7",g,,. -,--,.-,.4. t.,
J =, . ill ti. 0611 ...

, ,vt II- )$. :


-
___..- ,_-_,,,.,-7s-
,--, ... .. i. a

-a

.
t..
o

4 ill SI
II
11141. I It. ,

I 411,. it -'`Irm 4441


PM II
it
"

r
°
L www.dacoromanica.ro
el
1 .1,"
e/yr r
- , 1
.

, , ,
G h. Panu ;i actualitatea, Iasi, 1888 ; Gr. Tocilescu, Cum se scrie la noi istoria. Doi istorici : G. Pannu
;i P. Ceratescu. Schite critice ; C. Hogas, Gh. Pannu Amintiri räzlete, Viata romeineasa,
V.1910, XIX ; Dimitrie Hogea, G. Pannu la Dur6u. Citeva note ;i amintiri, Piatra Neam%,
1931 ; I. lalowitzki, Gh. Panu G616teanu, Adev6rul, 1935, nr. 15,899 ; Caroni-Chilom
Cecilia, G. Panu eseist si critic la revistele Cony. Lit. ;i Saptamtna, Bucuresti, 1942
E. Lovinescu, T. Maiorescu ;i contemporanii lui, Ed. Casa scoalelor, 1943, vol. II.

LU PTA (19 iulie 1884 30 noiembrie 1895)

Primul numdr al ziarului Lupta, apärut In Bucuresti, la 19 iulie 1884, si purtInd


mentiunea, In subtitlu, ziar liberal opozitionist", precum si numele directorului
politic George Panu publicd pe prima pagind un cuvTnt Civil cititori, semnat
de director si care echivaleazd cu programul publicatiei : Scriu In numele cItorva
amici si al meu. Voi rezuma situatia politicS, iar concluzia va fi programul ziarului".
Panu Tsi precizeazd aici atitudinea antiliberará, atactndu-I violent pe Ion Brátianu,
seful guvernului pretins liberal", precum si pozitia net antijunimistd, junimistii
fiind reprezentantii partidului conservator. DeclarIndu-se un adeveirat liberal, G. Panu
aratà necesitatea separatiei definitive de Brätianu, care cautä a ucide opera libe-
rala de 50 de ani de zile, sustinTnd cu fAtArnicie libertatea presei, a Intrunirilor sau
egalitatea politicA a cetAtenilor, dar In fapt prosternTndu-se In fata monarhiei des-
potice". Articolul program se Tncheie agitatoric : sd nu Idsdrn sd moarA miseleste
In t ara noastrd, din pricina unui singur om, liberalismul, adecd fructul gIndirii si a
experient ei Tntregei miscäri moderne". Scopul imediat si sustinut al campaniei
jurnalistice a lui Panu se relevä a fi : rdsturnarea guvernului. in slujba acestui Tel
sInt mobilizate toate fortele ziarului, pe tot timpul aparitiei. Fiecare nurndr cuprinde
polemici furioase cu I. BrAtianu, articole antidinastice, diverse stiri In legdturd cu
abuzul de putere al guvernului, articole anticlericale, atacuri la adresa fanatismului
antisemit, Tmpins pInd la expulzarea unor personalitAti de vazd, apeluri patetice
cdtre cititori etc. Acelorasi directii combatante le este consacrat, cotidian, articolul
de fond, semnat invariabil, pInd dupd 1890, de G. Panu.
Rubricile ziarului, unele cu caracter permanent : articolul de fond, cronici
politice, stiri din tart, stiri externe, stiri culturale etc. sTnt strábätute de acelasi
curent politic rAzvratit si revendicativ. Lupta sustine ca unica morald ce trebuie
insuflatA tuturor fArd deosebire de culturA si de clasA, morala sociald", proclamä
dreptul femeii de a munci si a deveni om Tntreg, dezvAluie starea de mizerie a Tara-
nilor, strecurTnd ideea organizdrii unei campanii de infiltrare Tn creerii oamenilor
acestora" a spiritului de revoltd s.a. Chiar si stirile externe sInt selectionate, din-
du-se amploare celor care informeazd despre miscdrile liberale si despre revendicdri
liberale.
Cercetarea atenta a ziarului scoate Insä la iveald lipsa unei fermi-Id-0 politice,
928 conduita principald a publicatiei urrnInd o traiectorie adesea serpuitoare. Vehe-

www.dacoromanica.ro
mentele pamfletare sTnt nu o data convertite In elogii tare suna ciudat si conven-
tional. in 20 noiembrie 1887 se poate citi pe prima pagina acest apel de o vio-
lentA ocanta : ,,Cetateni I in sfirsit masca a cazut I Primul ministru al escrocilor
si jefuitorilor, laacheul regelui Carol si patronul celor cari tIlharesc de 12 ani tara
s-a aratat ceea ce este, aceea ce a fost Tntotdeauna : un om necinstit. [...] La
fortificatii se fura I Carada furl [...]. Rind si regele e amestecat I [...] Cetateni,
sa stiti dar ce aveti de facut la alegeri. Deschideti-va ochii si fie-N/5 mild de tara I
Daca afirmatiile n-ar suferi modificari, usoara jena stTrnita de tonul melodramatic,
catavencian, al apelului s-ar spulbera, ea se transforma Insa In hohot de rIs, cTnd
la moartea lui Bratianu (15 mai 1891) citim necrologul redactat In acesti termeni
nu putem uita cà omul acesta a fost un luptator energic pentru ridicarea natiunii
romane, pentru Tntemeierea regimului reprezentativ, pentru dobIndirea privile-
giilor, pentru modernizarea statului, pentru democratizarea institutiunilor".
In primul an, Lupta apare de trei ori pe saptamTna, la Tnceput martea, joia si
duminica, iar dupa o luna de la aparitie, miercurea, vinerea si dumineca. Din 23
noiembrie 1886 ziarul capata format mare si apare In toate zilele de lucru". Va
continua astfel zilnic, pTria la 30 noiembrie 1895.
G. Panu, director si proprietar al ziarului pTna cu trei ani Tnainte de Tncetarea
aparitiei, face Tntr-adevar din Lupta o tribuna a curajului si a polemicii necrutatoare.
El este o prezenta activa si permanenta, care ia zilnic parte prin intermediul arti-
colelor de fond semnate sau a diverselor rubrici publicate sub pseudonime, la viata
politica, expunIndu-si principii si pareri In legatura cu probleme de interes general.
Unele articole de fond pot fi considerate niste adevarate profesii de credinta, Panu
fiind Tncontinuu preocupat de grija de a-si preciza si explica atitudinea, de a-si
delimita propriile convingeri si teluri fata de ale altor partide si grupari politice.
Radicalismul i se pare o doctrina total deosebitä, daca nu antagonica, fata de cele
care reprezentau puterea sau opozitia In tara noastra In acea vreme, iar explicatiilor
sale staruitoare, chiar daca sTnt confuze, nu le lipseste buna credinta. Autodefinirile
politice abunda In prima pagina a ziarului (vezi nr. 122, 29 noiembrie 1886, arti-
colul de fond Socialist ori liberal-national?). in afara de articolele de fond, Panu
Tsi publica In Lupta discursurile din Camera, precum si cunoscutele si corozivele
Portrete parlamentare. Adversarii politici sTnt caracterizati cu vehementa cruda.
G. Panu nu ocoleste expresia tare, dar reuseste sa nu coboare In trivialitate ci sa
imprime frazelor sale savoare si nerv. Cele mai multe pamflete II au ca tinta pe rege,
explidndu-se prin aceea ca nu accepta monarhia ca institutie abuziva si despotica.
In campania antimonarhica, Panu Tsi asociaza si aIçi colaboratori de prestigiu
ai ziarului. Notabila este cronica semnata de Al. Vlahuta, intitulata Aun i sacra fames
conceputä ca un basm cu un rep avar si iubitor de aur, care-si astupa urechile la
pringerile norodului.
CTteva articole antidinastice depäsind In violenta' pamfletara ceea ce scrisese
pIna atunci cum e cel intitulat Omul periculos Ti atrag lui G. Panu chemarea
In fata instantelor judecätoresti si o condamnare pe care o evita parasind tara.
I. C. Bacalbasa devine girantul responsabil al ziarului. Articolele de fond, tri-
mise de Panu din strainatate, continua sä apara pe prima pagina, alterrand cu unele
semnate de Const. C. Bacalbasa, fapt care va continua si 7n anii urmatori.
In nurna'rul din 16 ianuarie 1892 cititorii sInt anuntati de retragerea lui Panu
de la dirijarea zilnica a ziarului". Proprietar al ziarului si sef al partidului radical, 929
69 o. 178

www.dacoromanica.ro
Panu Insd va continua de a avea o InaIn si decisiva privighere asupra gazetei,
care continua a fi organul partidului democrat-radical".
Dupd nici patru luni, un alt anunt indicd o Tridepartare definitiva, Panu cedind
proprietatea ziarului administratorului Al. Lefteriu.
In ciuda afirmaTiilor cd Panu Is' va pastra dreptul exclusiv de a imprima
direcTia politicd aziarului, Lupta va publica In anii urmatori memoriile regelui Carol.
De la 10 ianuarie 1895 pInd la 30 noiembrie, data Incenrii apariIiei, articolele de
fond ramTn nesemnate.
Intre rubricile cu caracter permanent ale ziarului, In afard de cele politice (Cro-
nica de duminicä) sau de cele cu conIinut divers (cum e cea intitulan vag Cronicd,
semnatd cu pseudonime ca Faust, Romeo, 'gnat°, Rob etc., cea intitulan Carnetul
meu, iniIiata In 1893, Cronica de marli, semnatd de G. T. Buzoianu sau rubrica
intitulan Zig-zaguri din 1895) se afld una sau mai multe rubrici literare, de critica
literara si de critica teatrala. Daca articolele de critica literarä Tsi pastreaza constant
locul in foiletonul sdptamInal, sub semndturi diverse, cronicile si stirile teatrale
au o apariTie mai capricioasä. SInt intitulate la Inceput Din ale lasilor si cuprind
scurte informatii cultural-teatrale ; din nr. 52, 21 noiembrie 1884. Tricep sd devind
cuprinzdtoare, sub titlul Teatrale (nesemnate) ; In 1884, 19 decembrie, pentru prima
oard apare o Cronial teatralä, In foileton, intitulan ca atare dar nesemnata ; In
1886 e semnan Stal nr. 115" ; alteori se numeste Masca sau simplu Criticd tea-
tral& semnatd Critic, sau Cronica teatrald, care 'in 1894-1895 e deosebit de frecventa
si e semnan de L C. Bacalbasa.
intre colaboratorii ziarului se mai numard : Petru Grddisteanu (din 1889),
Vlahun (care semneazd cu pseudonimul Mirmidon), Z. C. Arbore, N. lorga (din
1890), A. Baclardu etc. Dintre multiplele pseudonime, nonm : Memphis, Ceres,
Figaro, Penin (probabil Panu, cu articole-pamflet), Argus, Bacon, Penel, Condei,
Guy (cu care e semnat si foiletonul teatral).
Cronicile teatrale numeroase (mai ales In 1894, &id se pot citi aproape zilnic)
si unele deosebit de cuprinzatoare, alcdtuiesc o buna sursd documentard In ceca
ce priveste viata teatrald bucuresteand a epocii. STrit In atentia cronicarilor si
spectacolele muzicale. intre spectacolele cu piese originale analizate se numärd
0 scrisoare pierdutä, 0 noapte furtunoasä, Näpasta si D-ale carnavalului de Caragiale,
Pintrna Blanduziei de Alecsandri, Räzvan si Vidra de Hasdeu, Unchiasul &Jr-6de si
Saul de Al. Macedonski, Nazat de I. Negruzzi si Dim. Rosetti, Stefan Vodä cel Tinär
de losif Vulcan si alte dteva, ale cdror autori sint Gr. Ventura, Gr. Bengescu, Paul
Gusty, 011änescu-Ascanio, Polizu-Micsunesti, A. din Dorna, Radulescu-N iger,
V. A. Ureche, N. Tincu, I. Livescu, M. C. Dimitriadi, Em. N. Antonescu, I. C.
Bacalbasa, C. Marculescu, etc., dramaturgi marunti ai vremii.
Spectacolele cu piese de rasunet mondial, capodopere ale literaturii dramatice
universale (cum skit : Othello si Hamlet, In care joacd Gr. Manolescu, Avarul, Bol-
navul lnchipuit, Georges Dandin, Burghezul genti/om, Vicleniile lui Scapin de Molière,
HoTii, Don Carlos si Maria Stuart de Schiller, Ruy-Blas de Victor Hugo, Mincinosul
si Polyeucte de Corneille, Fedra de Racine, Onoarea, Sfirsitul Sodomei si Magda de
Ridermann, Kean si Doamna cu camelii de Al. Dumas etc.) fac obiectul unor cronici
teatrale scrise cu finete, competenn si bund cunoastere a posibilitalilor si lacunelor
teatrului romanesc de catre C. Mille, I. C. Bacalbasa s.a.
Unele din aceste cronici oferd prilejuri de teoretizari asupra rolului social si
930 educativ al teatrului In genere, precum si prilejul exprimärii unor concepIii Inaintate

www.dacoromanica.ro
In leg-turd cu dezvoltarea teatrului romanesc. Se remarca grija pentru buna alcatuire
a repertoriului, cu accent pe marea creatie dramatica nationala i universala. NM-
clajduim se spune la redeschiderea, in 1884, a stagiunii Teatrului National din la§i
cu PntIna Blanduziei ca macar asta data societatea dramatica, artiTtii i artistele
vor cata sa dezvolte un gust mai luminat §i mai fin In alegerea traducerilor, lumea
de ani intregi fiind satula de namolul acelor platitudini teatrale cu care astazi se
pot Infldcara numai instinctele barbare sau patimile nefire0 ale mahalagismului
incult".
Cronicarii teatrali ai Luptei declara razboi melodramei, se infati eaza ca adepti
ai teatrului modern, cu subiecte reale §i pline de vigoare naturala, care alaturea
cu frumosul sa respire mai mult adevarul". Exprimarea acestor conceptii avansate
aluneca uneori In exageran i negativiste cum ar fi, de pilda, aprecierea teatrului
lui V. Hugo ca fiind perimat i nemaiadresindu-se sensibilitatii epocii. Tonul de
fronda, de nihilism al unan cronici este In nota radicalismului zgomotos al ziarului
Trebuie rupt odatä cu acest nenorocit repertoriu, bun acum 50 de ani (e vorba
de Lucrezzia Borgia n.n.) iar astazi ridicul".
Lupta pentru un repertoriu original existent In epoca se reflecta In cronicile
dramatice din ziarul lui Panu. Cind zic Teatrul nostru national spune C. Mille,
acesta este numai un chip de a vorbi, cad tot ce poate fi mai nenational este
teatrul poreclit cu acest nume. Pe scena lui vedem defilind toti autorii straini. Autorii
romani apar §i ei, o data pe lund, In vreun spectacol alcatuit din crimpeie [...]
Adevarul este ca nu avem In literatura noastra, partea dramaticä". Multe din aceste
cronici sint revendicative, se cere rasplatirea actorilor merituo§i (Aristizza Roma-
nescu, Gr. Manolescu, I. Anestin etc.) prin retributii convenabile, o judicioasa repar-
title a rolurilor, grija pentru formarea actorilor etc.
O discutie In jurul dramei Ndpasta a lui Caragiale se intinde pe mai multi ani.
E inceputa Intr-o cronica semnata Tel, In 7 februarie 1890, In care se infirma
tehnica dramatica. lorga Caspunde indata printr-un amplu articol, In care considera
piesa superioara ca conceptie i ezecutie". Dupa citeva uni, Gr. I. Alexandrescu,
(editorul postum al lui Creanga) dovedete o nentelegere unitä cu reaua credinta,
exprimate printr-un joc de cuvinte ireverentios §i neonest : Apdar drama Neipasto
este o adevarata napasta a dramei". in schimb, in 1891, Adolphe Last exagereaza
cu afirmatia ca Ndpasta ar fi superioara lui Othello. AceI4, va rdspunde vehement
in 1892 lui Ion Gherea, intr-un articol intitulat Criticii Näpastei.
Cronicile dramatice semnate de I. C. Bacalba5a pun accentul pe piesa ca opera
literara. Unele dintre ele sint adevarate pledoarii pentru dramaturgia originala.
Trebuie sa tim care este menirea Teatrului National ? Trebuie sa-I consideram
ca pe o oglinda a teatrelor de bariera din Paris, sau este o institutie romaneasca
men ita sa ajute i sa Incurajeze arta noastra dramatica, dramaturgia noastra?"
Intreaba I. C. Bacalba§a, indignarile sale mergind pina la a cere schimbarea
directiei Teatrului National.
Partea literara a ziarului incepe In septembrie 19, 1884, cu un foileton : Moor-
tea lui Vladimir de C. Mille, scriere reprodusä dupa primul numar al revistei Romdnia
liberd literarä.
Primele scrieri beletristice apar In Lupta Cu o periodicitate Cu totul intimplä-
toare §i, In general, sint reproduse dupa alte reviste. La inceput citeva titluri sint
de literatura romana, dei nu de cea mai buna calitate : Gura lumei de C. Mille 931

www.dacoromanica.ro
(dupd România liberò literarel); lstoria a doi coi de N. Volenti (dupd Convorbiri lite-
rare), Cei de pe urmei osIndi0 la moarte de A. G. Sutu etc. FArd nici o exceptie,
putinele scrieri românesti publicate sau mai ales reproduse In Lupta timp de 8 ani
sînt contemporane. E vorba de citeva semndturi, care vor deveni ulterior de pres-
tigiu sau numai cunoscute, cum sint : Vlahutd (cu ateva versuri), C. Hogas (cu Amin-
tiri dintr-o ceildtorie reproduse dupd Arhiva), D. Zamfirescu (reprodus, de ase-
menea, dupd Atheneul roman), I. A. Bassarabescu (dupd Revista contimporanei), V. Crd-
sescu, Paul Bujor, C. Mille (Cu capitole din Dinu Milian), Radu Rosetti i intre acestia,
Dim. si V. G. Mortun, Rädulescu-Niger, un oarecare George G. Vernescu etc.
Proza predomind, se Intilnesc totusi risipite si citeva versuri semnate, Insd,
(In afard de Vlahutd, de Gh. din Moldova, sau de Radu Rosetti) fie cu nume care
nu spun nimic, fie cu pseudonime si mai opace : Virgur, Piron, Roelet, Therence,
Sandernagor, Namuna, Pddure, Gordon etc. P. V. Grigoriu si Al. Obedenaru
semneazä fiecare ate o poezie ocazionald.
In publicarea de literatura', raportul cantitativ este net In favoarea literaturii
strdine, aproape In exclusivitate literaturd francezd. Predominä literatura de sen-
zatie, romane ieftine, färd nici o valoare si schite lesios-melodramatice sau de un
erotism tulbure. Primul foileton, din 22, 24 februarie 1885, cu romanul Contesa
Suzana de Jacques Vincent, recomandat cà ar fi avut un imens succes In ziaristica
parizianä", isi pune pecetea pe literatura ziarului Lupta. Foiletonul critic al lui
C. Mille, publicat In acelasi ziar, In care vestejea traducerile proaste dupd romane
obscure frantuzesti, nu serveste la nimic. incepind din 1892, ziarul este invadat zil-
nic cu asemenea maculaturd pseudoliterard. Pe lingd foiletoanele cotidiene, Incepe
Inca' din 1890 sä se ocupe mare parte din pagina a II-a cu alte asemenea traduceni
de prozd scurtd. Un bilant aproximativ numärd peste 70 de nume de autori francezi
cu totul obscuri, autori de romane In fascicole sau de schite fade. CIteva din titlu-
rile romanelor publicate In foileton sInt elocvente färd comentarii : Sugrumatorul,
O viatei criminal& in flagrant delict, Femeia uciga;ei, Ultima noapte a unui vagabond,
Ofticoasa, Cu pasiune etc.
Se intIlnesc insd din end In end si nume dé prima mind din literatura fran-
cezd sau universald, din pdcate In traducen i foarte slabe, prin intermediare fran-
tuzesti (cu exceptia unui traduator des intlInit In periodicele vremii, I. Spartaly,
traducdtorii sînt anonimi). De fapt, adesea e vorba nu de traducen, ci de adaptani
si localizan i care denatureazä originalul.
Scriitorii tradusi sint tati contemporani, care fie träiau In acelasi timp In Franta
sau aiurea, fie decedaserd de scurt timp, ceea ce ar putea vorbi despre ecoul destul
de prompt pe care-I avea literatura sträinä la noi (cu rezerva cd, In majoritate,
e vorba de literatura de duzinä, cu care se umpleau golurile ziarelor pariziene).
Scriitorii francezi sint reprezentati insä In Lupta si de nume strälucite ca ale lui
Balzac, Maupassant (i se reproduc foarte multe schite In 1893, anul mortii sale),
Emile Zola, Alphonse 'Daudet, Paul Louis Courier, Flaubert s.a. Doar citeva scrieri
poartd semndtura lui Tolstoi, Turgheniev, Twain.

In participarea pe care o are ziarul Lupta la viata cultural-literarä a epocii, cen-


trul de greutate II are critica literard, capitol substantial, bogat In dezbateri pasio-
932 nate, legate de tot ceea ce se ivea nou In literatura nationald si universalä, mai

www.dacoromanica.ro
ales francezd. Interesul pe care-I trezesc foiletoanele ample si cu o frecventa in
general saptdmInala, dar ajungInd In anumite lungi perioade sd fie zilnice, este asi-
gurat de semnaturile Intre altele ale lui N. lorga, B. Delavrancea, C. Mille.
Prima cronicd literara apare abia In 1886, deci dup. 2 ani de la aparitia ziarului,
si e reprodusa dupd Contemporanul. E vorba de articolul polemic al lui Gherea :
Ultra DI. Maiorescu. Articolul de fond (deci Panu) subliniazd consensul de vederi
Ideile continute de critica d-lui Gherea fiind si ale noastre, credem de datorie
a le da o at se poate mai mare publicitate". Stilt precizate, de asemenea, prin
negarea esteticii maioresciene, conceptiile privind arta si literatura profesate de
ziarul Lupta. Atitudinea antimaioresciana (cu unele contraidictii de opinii si atenuari)
se va mentine pe tot parcursul aparitiei gazetei. De altfel Lupta se va razboi cu
toate revistele si ziarele junimiste, precum si cu altele (Vointa nationald, Românul,
Romania Telegraful, Tara noua etc.), violenta polemica fiind o norma de con-
duità redactionala.
Aceasta violenta polemica, mergInd 'Dina la nihilism si uneori chiar pIna la rea-
credintd, II va caracteriza pe C. Mille, cronicarul literar permanent din 1887-1888.
Exaltat si iconoclast, C. Mille va da atacuri furibunde, netemperIndu-si violentele
verbale, impotriva a tot ceea ce nu se va acorda conceptiilor sale estetice i sim-
patiilor sale literare. Tonul nu este egal. Cronicile cuminti, expunerile de principii
Inaintate si de inform* utile alterneazd cu diatribe furtunoase, frizInd adesea par-
tinirea si chiar gratuitatea.
M ille Isi Incepe activitatea de critica I iterara, foiletoane saptarnînale, la Lupta, la sfir-
situl anului 1886, IncercInd sa-si dovedeasca apartenenta la linia ziarului printr-un
atac Impotriva lui Maiorescu, atac inegal si IntrucItva neconvins. De altfel In toatd
campania antijunimista si antimaioresciana a ziarului rdsund notele discordante ale
contradictiilor, ale recunoasterilor unor merite reale. «Si daca Junimea" a adus
vreun serviciu literaturii române, spune Mille, e desigur serviciul ce i-a facut pas-
trInd limba intacta. Nu se stie daca fard acest curent nu am fi astazi din punct
de vedere limbistic In asa stare, ca Irrtelegerea limbii literare ar fi cu neputinta
pentru un tdran» (1-2 decembrie 1886).
Severitatea lui Mille e justificatd In cronicile polemice Indreptate Impotriva
deformatorilor de limba, iar rolul Junimei" este recunoscut deschis : Astazi, daca
avem o limbd romana, sa datoreste In mare parte miscarii care a fdcut-o Junimea",
Convorbirile ¡iterare' (30-31 martie 1887).
Interesante ent acele foiletoane critice care cuprind consideratii critice gene-
rale, dezbateri si teoretizari In jurul unor probleme literare de interes general si
foarte actuale, cum Or-It cele grupate In jurul romanului ca specie evoluata a litera-
turii (si, implicit, examindrile critice succesive ale putinelor romane existente In
literatura noastra, apartinTrid lui Filimon, Bolintineanu, Grandea, N. Xenopol),
cele consacrate literaturii istorice, cele foarte multe In care vorbindu-se de curente
literare se da prioritate, ca importarrta In epoca, naturalismului Cinteles, de fapt,
ca realism), cele care cuprind judecati asupra presei literare si a celor mai impor-
tante reviste romanesti, chestiuni de esteticd si teorie literard, precum si expunerea
conceptiei privind puterea educativa a criticii literare (Critica, pentru o miscare
literara, este una din cele mai puternice sprijine. Cind ea a Trrteles miscarea noud,
&id ea porneste din spiritul tiinçific, poate sa aduca mari servicii, alcdtuind o opi-
niune publica, deprinzInd pe cititori cu noul curent, facIndu-le un chip de cugetare
nou." 24-25 august 1887). 933

www.dacoromanica.ro
In schimb adoratia, cultul pentru Eminescu, se exprima, indirect, prin atacuri
nedrepte i uneori anulatoare, impotriva altor mari scriitori ai epocii, ca Odobescu
(cdruia-i recunoate limba frumoasd, exclamind insd : Ce pdcat cà acest stil
puternic i cu rat imbracd un fond gol" 6-7 ianuarie 1887) sau ca Alecsandri, pe care
Il denigreazd In repetate rinduri, socotindu-I un talent decdzut, fach i desuet.
neagd poezia, in vorbe jignitoare (Cind eTti banal i in cugetare i In forma in
care imbraci cugetarea, ce mai lucru qor e sd cinti : « Frunzd verde trei sarmale/
pe dealuri i pe vale/ urmäresc ochii matale ». Si, in general, toatd poezia §colii
lui Alecsandri l Bolintineanu nu std. cleat In aceastä caracteristia banalitate de forma
§i de fond" 15 ianuarie 1887), ii neagd dramele istorice (A fost de ajuns ca Alec-
sandri sd comitd Despot Vodii i apoi FIntIna Blanduziei pentru ca el singur sd prinza
curaj §i sa ne toarne una dupd alta altd drama istoricd, dezgropind pe nenorocitul
Ovidiu"-26-27 ianuarie 1887), neagd once viatd In legendele sale istorice i afirma
cd primul lucru pe care-I are de fdcut tIndra genergie este acela de a-I coborT de
pe piedestal pe cel socotit pe nedrept zeul poeziei romdne0. Azi nu mai e vorba
de a pune pe Eminescu dupd Alecsandri (lucru pe care-I acuse Maiorescu In 1871
In articolul Directia noucl n.n.). Dinsul nici nu se cuvine a fi apropiat de plenipo-
tentiarul Romdniei la Paris" (23 decembrie 1868).
Admiratia exaltatd fatd de Eminescu (in care se unqte cu Delavrancea i Vlahutd
chiar In foiletoane critice publicate in Lupta) TI face pe C. Mille sa-1 respingd cu
oroare, ca pe un ciumat, pe Macedonski (pe care TI numqte, constant, rdposatul"
Macedonski, rdposat in conOinta opiniei publice contemporane §i in desf4urarea
literaturii române, de la producerea sinistrei epigrame antieminesciene). Face o
declaratie fanaticd : Mi-am luat insdrcinarea ca Intotdeauna cind acela care a fost
ucis sub dispretul public va Incerca sá ridice capul din mormIntala tdcere a uitdrii,
sd caut sd-I cufund din nou, intocmai cum pe un cine lepros oamenii II ineacd
cu pietre II lovesc &id dinsul, in supremele-i sfortdri, iese din cind In and d-asupra
apei" (23 decembrie 1886).
TotuO, cultul eminescian exprimat In fraze infiorate (E frica condeiului pare
atingd acest nume. Pe cerul intunecos al literaturii române luci deodatd puter-
nicul talent al lui Eminescu, care acu sà piará prin lumina lui strdlucirea nefireascd
a gen iilor fabricate de prostia omeneascd" 15 ianuarie 1887) nu-i rdpqte lui Mille
lucid itatea in ceea ce privqte pericolul pseudoeminescianismului pentru tindra
poezie romdneascd, influenta sa acind sd se piardd pentru literatura romana mai
multe talente ce ar fi putut fi originale" (22-23 iunie 1887).
Alternind cu Mille, Vlahutd, Delavrancea, un oarecare G.C.U., scrie citeva foi-
letoane critice cu acela§i caracter bdtdios, atacindu-i pe latini§ti, rdzboindu-se cu
denigratorii lui Eminescu, respingind traducerile proaste etc.
1889 este un an sdrac In cronica literarä. Mille a plecat, Delavrancea §i Vlahutd
de asemenea. O singurd data apare semndtura lui Gh. Adamescu, de citeva ori
ace14 G.C.U. In luna ianuarie a lui 1890 foiletonul ziarului e ocupat zilnic de un
studiu despre Eminescu semnat Oswald Neuschotz. Tot zilnic se publicd In februarie
1891 un lung studiu despre Näpasta lui Caragiale, de Adolf Last. Alti critici ai
anilor 1891-1895 : Eduard Dioghenide, cu articole despre Gherea, Ovid Densu-
sianu care scrie tot despre Gherea, Gh. Ghibdnescu, Gh. Ion, V. Cire, N. Tincu,
loan Bacalbap, N. Petracu. Sint colabordri pertinente, dar intimplatoare. Ap dui:A
934 cum Mille a fost cronicarul permanent al anilor 1887-1888, N. lorga, pe atunci

www.dacoromanica.ro
student la Iasi, devine cronicarul anului 1890, revenind apoi, pentru perioade scurte,
In 1892 si 1894. Unul dintre foiletoane e consacrat predecesorului ski, C. Mille, pentru
talentul caruia märturiseste ca nu are mare pretuire, considerindu-I un Vallès
corcit cu Zola", caracterizIndu-I independent In paren i si care a venit la Lupto uncle
executa o paruiala In regula contra tuturor celor ce nu-i placeau d-sale".
In subiectele de discutie alese pentru foiletoanele sale, lorga va calca pe urmele
lui Mille, binenteles cu opinii, orizont cultural, atitudine si ton diferite. Si In aten-
ia va sta pe primul plan Eminescu (sInt scriitori ca Eminescu, Alecsandri, Cara-
giale sau Delavrancea, de care sectorul de critica literara al ziarului se ocupa de
mai multe ori), dar si pericolul epigonismului eminescian, apoi starea de stagnare
a literaturii noastre catre sfIrsitul secolului al XIX-lea, ale carel cauze sInt politi-
comania IntIi, manierismul pe urma" (Pe Maiorescu, pe care dealtfel II previeste
si II lauda, II acuza de a fi parasit literatura pentru politica. Ce critic nninunat era
d I. Maiorescu ! " exclama lorga 11 martie 1890 Ce n-ar fi putut face, daca frun-
tasul critic al Convorbirilor n-ar fi calcat credinta, ce se cadea s-o aiba IntIiei iubite,
artei I Azi, soarecii n-ar mai juca pe masä, cum spune proverbul, si multe prese
n-ar mai geme sub greutatea prostiilor si insanitatilor ce zilnic scot capul din glodul
micilor reviste"). lorga scrie, la despre Gherea, considerindu-I Intemeie-
torul criticii stiintifice la noi, despre literatura nationala, despre roman si inexis-
tenta lui In literatura noastra (deci consens cu Mille), despre rolul criticii (idem),
Incearca o periodizare a literaturii romane, discuta probleme de estetica si teorie
literara (despre fond si forma, artist si public, metoda realismului, impersonalitatea
In arta nu-I aproba pe Maiorescu : Artistul nu se poate izola de opera, el este
sIngele ei viu si arta fart dInsul nu mai e arta, ci o fotografie literati, un cadavru"
despre temperamentul artistic, tehnica romanului, stil si stilisti, raportul Intre
succesul si valoarea unei opere literare etc.).
Multe foiletoane sint consacrate unor scriitori priviti monografic sau In lega-
tura cu o scriere recenta. lorga vorbeste despre Th. Sperantia si anecdotele populare,
despre Delavrancea unul dintre cei mai buni stilisti ai nostri Ion Ghica
caruia-i apreciaza sobrietatea clasica Gh. din Moldova, A. C. Cuza, A. Naum,
G. Cosbuc etc.
Pe nedreptatitul Alecsandri, In acelasi ziar care i-a difuzat umilirea, lorga
repune In dreptul de a fi Intre cei din frunte cInd vorbim de luceferii rari ai poe-
ziei romanesti" (27 mai 1890).
Temut ca adversar dar pretuit In epoca pentru Indrazneala, curajul si nivelul
ridicat de la care aborda once sector al vietii politice si culturale contemporane,
ziarul Lupta este o bogata, utila si mai ales interesanta sursa documentara pentru
cercetarile de istorie literara, fiind vorba de un periodic puternic angajat In lupta
pentru promovarea unui teatru national si a unei literaturi nationale de [Duna cali-
tate, In pas cu cerintele cele mai Tnaintate ale epocii.

LUPTA LITERARA (1887)

infiintarea revistei Lupta literarä la 19 aprilie 1887 cla expresie uneia dintre
multiplele ipostaze de ordin estetic si politic Intre care a oscilat Indelung Barbu
Stefanescu-Delavrancea. LuIndu-si raspunderea iniierii i conducerii unei reviste 935

www.dacoromanica.ro
literare, Delavrancea Incerca sà fructifice o bogata experientd redactionald. Zig-
zagurile" social-protestatare sau cronicile plastice, muzicale si teatrale, publicate
staruitor In junimistul ziar Romdnia liberd (care-i adaposteste In 1883 lui Delavrancea
si debutul ca nuvelist romantic), alterneazd cu colaborarea la ziarul socialist Drep-
turile omului, participarea la Infiintarea ziarului Epoca In 1885, al cdrui prim-redac-
tor a fost dteva luni, si, implicit, adeziunea la conceptiile liberal-conservatoare
fac loc trecerii precipitate In tribuna radicald a lui George Panu, ridicatd de ziarul
Lupta, evolu'ind In cele din urmd cdtre liberalismul bratienist °data cu fecunda acti-
vitate gazetdreascd de la Romdnul lui C. A. Rosetti, de la Democratia i Voino
naVonald. Aparitia revistei Lupta literard se situeazd pe la mijlocul acestei traiectorii
jurnalistice sinuoase si coincide, Intr-un fel, cu apropierea scriitorului de Lupta lui
G. Panu (de unde probabil si ideea numelui revistei) si cu rdsucirea de la simpatia
projunimistä manifestatd, la polemicd antijunimista.
Lupta literard, numindu-I, In subtitru, ca director pe Barbu Stefanescu De la
Vrancea si purtInd mentiunea apare In toate duminicile", se anunta ca o revistd
de duratd, cu un continut substantial si selectionat, adresIndu-se iubitorilor de lite-
raturd In primul rind, precum si tuturor celor interesati de fenomenul cultural
din tara noastrd. N-au apdrut totusi dedt cloud numere, primul la 19 aprilie si
al doilea la 26 aprilie 1887. (In bibliografia Publicatiunile romdnefti 1820-1906
de Nerva Hodos si Al. S. lonescu, existd mentiunea ca se pare cd ar fi existat si
al treilea nurndr, care Insd nu s-a pdstrat.) Fiecare numar, format In 40, are dte 12
pagini, numerotarea fiind facutd Insd, pentru ambele numere, de la 1 1a24. Revista,
e conceputd ca un stindard de luptd In numele unor principii estetice si culturale
cuprinse In cele dteva articole publicate si semnate de Delavrancea.
Lupta literard se deschide fárd un cuvInt Tnainte continInd indicatii programatice.
IncepInd cu prima pagind, cunoscutul articol critic-polemic al lui Delavrancea,
0 familie de poeti,acoperd patru pagini din primul numar si primele cinci pagini din
numarul 2, rdmInInd neterminat. (Este publicat integral In Romdnul, XXXI, iunie-
iulie, 1887.) Dealtfel, In afara dtorva colaboran, cu versuri si prozd, care nu-i apar-
tin si care ocupd un spatiu restrins, revista e scrisd aproape In Intregime de Dela-
vrancea. Scriitorul n-a mai socotit necesard formularea unui program al revistei,
articolul 0 famine de poeti indidnd destul de limpede liniile directoare ale protes-
tului sau Inscris In perimetrul vietii literare si culturale. Aceste linii directoare pot
fi lesne desprinse din amanuntita analizd literara pe care Delavrancea o face versu-
rilor a patru poeti contemporani si pot fi tot atIt de lesne expuse sistematic. Ele
sInt : respingerea categoricd a oricdrei influente straine In literatura noastrd
(opinie, de fapt, exageratd)
elogiul folclorului ca unicul izvor de mdiestrie caci, clupd cum spune
Delavrancea, adevdrata arta (...) nu poate fi smulsd cleat din inima poporului";
combaterea confuziei si a lipsei de logicd In poezie ;
combaterea limitarii la chinurile iubirii ca unicd sursd generatoare de poezie
si, implicit, apelul care multiplicarea si diversificarea temelor
solicitarea sinceritatii, a sentimentului adevdrat In poezie, In literaturd.
Intentia lui Delavrancea a fost aceea de a polemiza direct si indirect cu Titu
Maiorescu. in 1886 Delavrancea contestase, Intr-un articol, valoarea artisticd a dramei
istorice Despot-Vodcl a lui Alecsandri. Maiorescu, In Poetisi critici, rdspunsese si acestei
936 interventii, nu doar lui Vlahutd. Reactia antijunimistd, implicit antimaioresciana,

www.dacoromanica.ro
are deci un substrat con cret, personal. Alegerea spre analiza a versurilor lui
Th. Serbanescu, Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, poeti convorbiristi, carora le
adaugd, ca fan-Id parte din aceeasi familie, pe Carol Scrob, tine de aceasta intentie
manifesta. Dar principi ile estetice, mai sus expuse, In numele carora poezia celor
patru este examinata si anulatä cu vehementä critica, se confunda, de fapt, cu ale
lui Maiorescu din arti colul Despre poezia rom6nei din 1867, scris deci cu 20 de ani
In urma.
Analiza lui Delavrancea, minutioasa, sistematica, dovedind reolevirtuti critice apli-
cate la obiect, pacatuieste printr-o violenta uniforma, partinitoare, care-I Indeparteaza
prea ades pe autor de adevar ski altereaza perceptia artistica. Reprosurile aduse
celor patru poeti, determinate de slabiciuni reale, dar formulate nenuantat, apar
disproportionate fata de peisajul poetic al epocii. ExceptInd eteva nume de mare
prestigiu, aceste reprosuri pot fi adresate poetilor epocii ivii laolaltä, i deci
si celor convorbiristi, dar In once caz nu numai lor. Articolul lui Delavrancea este
Tnsa o sageata cu traiectorie ocolita, tintindu-I de fapt pe Maiorescu, pe care, de
altfel, îI i interpeleaza de cIteva ori, IntrerupInd exemplificarile critice sau prin
referiri In subsolul paginii, si pe care il acuza de maiestate decretala" in critica,
de teoretizare excesiva, nesprijinita pe studiul concret al unei opere literare. Prin
articolul O familie de poeti Delavrancea vrea sa demonstreze eficacitatea criticii
a nalitice.
SemnInd In primul numar al revistei cu pseudonimul Fra Barbaro si In numarul
urmator cu pseudonimul Minucio, amplele articole intitulate Din cultura noastret
Delavrancea se dezvaluie In aceeasi pretuita postura de militant cultural. Tintele
sarcasmelor si revoltelor scriitorului sInt diverse si multiple, IncepInd cu vicii gene-
rale, politice si sociale, si terminInd cu felul In care acestea se rasfring In viata
artistica i tiintifica. Si aici Delavrancea se suprapune, constient sau mai degraba
ignorTnd acest lucru, unor opinii maioresciene si junimiste. Ca si Maiorescu,
Delavrancea vestejeste mediocritatea, necinstea si demagogia patriotarda : Din cauza
acestui virtej de viata politica si privata, explica Delavrancea, fara Inteles si
ideal, chiar sufletul cuvintelor celor mai sfinte e schimbat In insulte rusinoase, cum
s-a IntImplat cu patriot, national, patriotism, patrie, libertate, influentä more&
constitutie, onorabil etc. etc., cari desteapta In mintea oricarui copil nevinovat
murdarele Tntelesuri de punga, cochint, sarlatan, cumulard, chimirlic, minciuna,
retevei, ciornageala, nerusinarea etc". (Amintim ca O scrisoare pierdutd apt-use In
Convorbiri literare In februarie-martie 1885.) Influenta acestor dezordini" sociale
si politice asupra vietii culturale se concretizeaza, Intre altele, In schimonosirea
limbii române In publicistica si manualele scolare, In plagiat si impostura. Subliniind
admirativ campania revistei Contemporanul pentru demascarea plagiatorilor care
semneaza carti scolare, Delavrancea, onest, nu poate trece sub tacere aportul lui
Maiorescu : Aici este drept, spune el, sa ne amintim ca ministrul care s-a ocupat
mai mult si mai cu multa pricepere de cartile didactice a fost d. Maiorescu".
PropunIndu-si sá Intreprincla, Intr-o serie de articole, care Tnsa nu au mai avut
unde sa apara, o cercetare asupra modului cum se preda In scolile noastre studiul
limbii si literaturii romOne, precum si asupra altor aspecte ale vietii culturale din
epoca, Delavrancea facea o precizare programatica raspicata : LasInd la o parte
politica militanta, noi In Din cultura noastrei deschidem o Intreaga lupta, un mili-
tantism sever si drept, continuu si nenduplecat, in viata noastra artistica si stiintifica. 937

www.dacoromanica.ro
In rubrica Coresponden0, Delavrancea ramIne credincios acelorasi principii
pentru impunerea cdrora militeaza In articolele teoretice, laudInd inspiratia din
literatura popular& cu conditia ca sal nu se dea drept creatie originala poezii Impes-
tritate cu versuri populare autentice, apreciind grija pentru o limbd frumoasa si
bogatd, respinend o poezie sub cuvInt ca i se adresa cu laude lui Tnsusi, ceea ce
ar fi Tnsemnat reInvierea sau continuarea vechiului sistem d-a ne aprinde singuri
tdmIiesi smirnd".IncercInd sane un Indrumator estetic plin de tact si de rabdare, se
plictiseste prea curInd de mistuirea resemnatd a unor ineptii cu pretentie de lite-
raturd si, In nr. 2 al revistei, Ti rdspunde unui corespondent pe caracteristicu-i ton
aprins : D-ta se vede ca n-ai habar peste cite capete ratacite dai cInd publici o
revista literard I Ce poftesti, sa Tncurajdm reaua deprindere d-a rima oriend si
oricum ? ".
In afara articolelor teoretice si a rubricii de corespondent& revista cuprinde
pagini de beletristica, pentru care Delavrancea si-a asigurat concursul Otorva con-
frati literari cu care avea relatii de reciprocd pretuire. Asa este Alexandru Vlahuta,
care In 1885 Tsi Tricheiase colaborarea la Convorbiri ¡iterare, participarea la numarul
jubiliar din 1892 fiind cu totul ocazionala. In nr. 1 din Lupta literarä Vlahutd pu-
blica poezia Mame!, cu multe ecouri eminesciene, dar prefigurIndu-I si pe Cosbuc,
a cdrui poezie Mama va aparea abia In 1894. Evocarea mamei si a copildriei este,
dealtfel, o tema raspIndita In epoca'. Vlahuta ezita Tntre imagini eminesciene, suave,
dematerializate cIntInd chipul de madond sfinta", icoand veche" si dulcea
videnie" a mamei si pigmentarea cu detalii realiste, concrete, de viata cotidiand,
netransfigurata (In zilele calde de yard, Incet päsind pe scInduri", mama lasa sto-
rurile groase si da mustele afard"). Vlahutd Incepuse deja sd pardseascd tonalitatea
sumbra, Tnclinarea catre deceptionism ce-i caracterizase pind In 1887 versurile.
E probabil cd articolul lui Gherea despre Deceptionismul In literatura roman& aparut
In Contemporanul cu cloud luni in urma, In februarie, articol pe care Vlahuta II va
recomanda entuziast spre vindecarea tinerilor blazati, poeti pesimisti si bolnavi
de duren i Inchipuite", isi incepuse opera salutara asupra poetului Insusi. Amara-
ciunea neTmplinirii care rasuna In finalul poeziel si-a pierdut accentele de disperare
funebra.
Numarul 2 al Luptei ¡iterare adaposteste poezia lui Vlahutd cu note de sAgal-
nicd melancolie, intitulata Cum curge vremea. Versuri mai publica aici, In ambele
numere, socialistul Const. Mille, eminescianizInd delicat (In zadar), dar aluneend
catre tonuri deceptioniste (Terza Rima i Ah! mi-e somn), declarIndu-se obosit de
o viata fdra alt rost decit durerea. In nr. 1 publica poezia Finis, incoerentd si fune-
rara, O. Carp (dr. G. Proca), credincios revistelor gheriste, dar care In 1886 cola-
borase si la Convorbiri ¡iterare. In nr. 2 al revistei, folcloristul Artur Gorovei pu-
blica poezia Singur, banal& fard personalitate. Aparitia In sumar a lui Petre Ispi-
rescu, cu Din povestirile unchieplui srdtos, repovestind si autohtoniend, Tntr-o limba
plind de savoare si de pitoresc, cIteva legende mitologice, este o mdrturie a orien-
tarii catre folclor, pe care voia s-o imprime revistei sale Delavrancea.
In afard de povestirile lui Ispirescu, proza este reprezentatd In Lupta literard
938 de nuvela lui Delavrancea Hagiul, prima varianta a lui Hagi-Tudose.

www.dacoromanica.ro
Aparitie meteoricd, revista Lupta literarä reprezintd o treaptd semnificativd
In activitatea gazetdreascd a fondatorului ei, B. $t. Delavrancea, precum si un moment
demn de semnalat In istoria presei literare romdnesti din a doua jumdtate a seco-
lului al XIX-lea.

REVISTA NOUA (decembrie 1887septembrie 1895)

Aparitia Revistei noud la 15 decembrie 1887 adaugd la cunoscutele


hasdeiene (Romania, 1858 ; Foita de istorie i literaturcl, 1860 ; Din Moldova,
1862-1863; Aghiujcl, 1863-1864; Satyrul, 1866; Arhiva istorica, 1864-1865; Tratan,
1869-1870; Columna lui Traían, 1870-1877 si 1882-1883; Revista ¡iterará
1876 ;) pe ultima si cea mai apreciatd revistd conclusd de B. P. Hasdeu. Contem-
poranii revistei, ca si cei ce o rdsfoiesc mai ttrziu, o privesc ca pe una dintre cele
mai frumoase reviste din epocd, tipdritä pe htrtie de lux, Imboatitd cu ilustratii
si reproducen i si, deseori, cu o pagind sau cloud de note muzicale. La aceastd Iinutd
exterioard de elitd au contribuit fondurile bdnesti puse la dispozitie de Victor Bil-
ciurescu, ofi/er de cavalerie si autor de versuri In momentele libere, iar mai tIrziu
gazetar si politician conservator. Dulcele poet liric", cum II numeste lorga (lstoria
literaturii romane contemporane 1867-1890, vol. II, p. 10), simpatizant al lui Mace-
donski j colaborator la Literatorul §i Revista ¡iterará, inten/ionase fondInd Revista
nouä sa uneascä In paginile ei sematurile lui Hasdeu §i Macedonski, Intr-o comuna
reactie antijunimistd. Hasdeu nu se supune Trisd acestui plan si In calitate de
director Isi asociazd ca redactori pe Vlahu/d i Delavrancea, prilej pentru o ?ride-
lungd animozitate din partea lui Macedonski. Revista nouò primeste totusi colabo-
rarea multor obisnui/i ai cercurilor macedonskiene, dupd cum dealtfel add-
posteste i semndturile unor convorbiristi.
Multe dintre numele Inscrise In lista de redactori i colaboratori ai revistei
s'int un gir de calitate i prestigiu : Hasdeu, Delavrancea, Vlahutd, Ion Ghica, Nicolae
lorga si al/ii.
Cei opt ani de apari/ie din 1887 pInd in 1895 sInt scurta/i, prin Intreruperi,
la sapte ani de apari-tie, anul fiind egal cu 12 numere. (Nu apare : septembrie 1888
februarie-martie 1890; decembrie 1891 ; mai si iunie 1893 ; iunie, iulie, august,
septembrie 1894.)
Primul numär apare la 15 decembrie 1887 (revista e lunard, apdrInd la 15 ale
lunii) In Bucuresti, sub directia lui Hasdeu i avTnd ca redactori pe B. $t. Dela-
vrancea, Al. Vlahtstd, Victor Bilciurescu (redactorii se primenesc de-a lungul anilor ;
Al. Vlahutd pleacd In martie 1891 ; In schimb se adaugd In fiecare an al/ii ; D. D. Ra-
covitd, I. Bianu. G. I. lonescu-Gion, Th. Sperarnia, Ion Ghica, V. Cosmovici ; In ul-
timii trei ani, redactor permanent este Victor Crdsescu).
Cuprinsul primului numär este semnificativ pentru liniile directoare ale revis-
tei : atente acordata folclorului, predilec/ie pentru istorie (studii si literaturd cu
subiecte istorice), ca si pentru studiul limbii, preocupare pentru dezvoltarea tea-
trului national, contributii la istoria literaturii romdne si la critica literard. Desi- 939

www.dacoromanica.ro
gur, ponderea decisivd o are literatura, si revista, chiar dacd Tsi va Impdrti pagi-
nile, In proportii aproape egale, Intre beletristicd si stiintd, va rdmIne pInd la sfirsit
predominant literard.
Primul numär se deschide cu Un cuvtnt lnainte programatic, samnat de Hasdeu.
De fapt, programul este sugerat prin negatii. Hasdeu enumerd toate culorile si
influentele politice si literare, pe care Revista nouei nu le va adopta, avInd ca unic
scop accesibilitatea si multumirea gustului public, ceea ce, ca program, pluteste
In vag. Grija esentiald a lui Hasdeu este aceea de a-i feri pe imitatorii si colabo-
ratorii revistel de primejdiile pe care i se pare ca a reusit sd le identifice si care
pIndesc la tot pasul, O ceatd de tineri declarà Hasdeu m-au rugat de a lua
asuprd-mi cdIduzirea lor, pe potecele cele anevoioase, adesea abia atinse, uneori
rdu strábdtute, mai totdeauna nesigure, ale literaturii romdne". Primejdiile sInt
determinate Insd confuz. Ele ar fi : socialismul" Inteles de Hasdeu ca un soi de
don-quijotism exprimat prin Tnchipuirea ca Iumea se poate indrepta cu umdrul
sau cu pumnul", In loc de a o ajuta In mersul naturei lucrurilor" realismul O-la-
Zola", gongorismul". Hasdeu decreteazd, deci cd : Revista noucl nu va fi socialistd,
zolistá nu va fi, gongoristd nu. Dar aici ni se opreste prevederea. Omul poate sd
stie totdeauna Idmurit numai ceea ce nu vrea sO fie ; ceca ce vrea sd fie, este un
dmp Tntins, brázdat In lung si-n lat cu rescruci, cu suisuri si pogorTsuri, cari nu se
descurcd si nu se limpezesc dedt IndrumIndu-ne odatd bdrbdteste c-un «Doamne
ajutd» si pdsind apoi, crImpei cu crImpei, o bund bucatd Inainte. Ne ajunge dard
a cunoaste marginile acestui emp, peste cari sintem hotdrIti a nu trece. Stdvilitd
Tntre aceste zdgazuri, Revista mud va Imbrätisa tot ce merge la inima si la mintea
poporului, tot ce se poate spune astfel ?flat lumea sd-Inteleagd si s'a guste, tot ce
Invatd plddnd si place InvätInd".
Literatura beletristicd este bine reprezentatd In nr. 1 al revistei, prin nuvela
Hagi-Tudose a lui Delavrancea si prin poezia cu ecouri eminesciene lertare a lui
Vlahutd. Victor Bilciurescu, colaboreazd la rindu-i, si aproape permanent In anii de
aparitie a revistei, cu versuri deceptioniste, In maniera epocii, si cu unele romante,
foarte cunoscute prin intermediul Idutdresc, ca : In flnul de cuand cosit.
In toti anii de aparitie a revistei, literatura va fi reprezentatá pe de o parte
de cdtre nume de prestigiu, iar pe de alta de catre debutanti si scriitori insigni-
flan-0, dintre care Trisd Hasdeu, al cdrui gust literar avea dese capricii si incerti-
tudini, ?si va alege dtiva meniti satisfacd ambitia si pretentia de a fi creat o
scoald, de a fi format si promovat talente.
Vlahutd, fdand parte dintre cei de mai Inainte consacrati, publicd In Revista
noud poezie de revoltd sociald, combdtInd parvenitismul si prdpastia dintre stra-
turile sociale, precum si poezie eroticd, fácInd elogiul iubirii In cea mai purd notd
eminesciand" spune lorga. Poeziei lertare i se adaugd, succesiv, Lin4te, Inchinatd
amicului sdu Delavrancea, si In care eminescianizeazd depringInd soarta artistului
hulit si nenteles ; in Homo homini lupus, revolta sa Impotriva fortei care sfarrnd
dreptatea celui slab are accentele zdddrniciei si se Ineacd In lipsa de solutii. Lunga
poezie in fericire, In care poetul se aratd total absorbit si depersonalizat de umbra
marelui sdu maestru, apare ciclic, In patru numere succesive. CurInd, In ziarul Lupta
(4 martie 1890) Intr-un foileton Sdptamina literarä semnat de lorga, poemul
lui Vlahutd e dat ca exemplu negativ caracteristic bolii eminescianismului deceptio-
940 nist ce cuprinsese poezia noastrd. Poezia intitulatd A fost de neiertat, ocazionatá de

www.dacoromanica.ro
moartea luliei Hasdeu, e fára valoare artistica. Din 1891, Vlahuta Tsi Inceteaza cola-
borarea In revista hasdeiand. °data cu aceasta plecare Hasdeu Tsi retrage simpatia,
semanInd aluzii depreciatoare In articolele sale polemice. Astfel, combatInd anoni-
matul In publicistica, Hasdeu subliniaza afirmatii Cu pretentie de critica literara
care se fac la adapostul acestui anonimat si care i se par neIntemeiate, chiar scanda-
loase. Intre elogiile anonime deplasate. Hasdeu numard si pe cel In care Vlahuta
e numit cel mai mare poet si romancier". Bun versificator, fara Indoiald apre-
ciaza Hasdeu, dar unilateral si aproape sterp" (Zacherlina, Revista noud, VI,
1893, nr. 6).
Din categoria debutantilor pe care Hasdeu Ti ridica la rangul de mari poeti,
cu mandria ca descoperirea Ti apartine In exclusivitate, face parte Gh. Kernbach,
cunoscut sub pseudonimul Gheorghe din Moldova, cu studii de statistica In Italia,
redactor In 1881 al ziarului Albino din Botosani, In 1884 al revistei social-democrate
Emanciparea si colaborator al Contemporanului.
Debutul literar si-1 face Insa In Revista nouä. Mai tTrziu va colabora la Lumea
ilustratä si la Viata romcIneascd. Nr. 3/1888 al Revistei nouä se deschide cu o scrisoare
a lui Hasdeu care Gheorghe din Moldova. Hasdeu Isi exprima, public, paren i mai
mult dedt favorabile despre un caiet de versuri ce-i fusese trimis. Entuziasmul
exploziv al aprecierii este exagerat, Esti poet, Domnule ; esti poet si pace buna".
Hasdeu foloseste prilejul pentru a emite si cIteva scurte caracterizari ale poeziei
romanesti din epoca sa si pentru a-si marturisi, disimulat, vechiul resentiment impo-
triva lui Eminescu, caruia-i oferä calificativul de mare", dar caruia nu-i poate ierta
ca a Innobilat o revista adversara. Poezia romaneasca din ziva de astazi apreciaza
Hasdeu se pituleaza' In cloud nume : Alexandri (sic I) si Eminescu". Contra unei
forme usoare, cuprinzInd o usoard cugetare s-au radicat, prin antiteza, o forma
si o cugetare cari, tinzInd cu once pret a lovi mai tare si a birui mai iute, se
scufunda uneori pe cellalt pripor de a fi prea grele, prea forma si prea cugetare
o scormolire microscopica de greutati ritmice si de abureli mistice ; un soi de ron-
sardism romanesc trebuincios pentru o clipa ca un leac energic, dar and teafara
este literatura, atunci de prisos si chiar vaarnator". Ceea ce m-a mIngTiat mult
In versurile d-tale i se adreseaza Hasdeu lui Gh. Kernbach este ca nu cauti
mereu cu stäruinta ca Eminescu si nu gäsesti pretutindeni asa de lesne ca Alecsandri".
Scrisoarea e urmata de reproducerea unui grupaj de 6 poezii din caietul trimis.
Revista nouä va continua sa publice versurile lui Gheorghe din Moldova, care, In
general, sInt facile, uneori sprintare, fara profunzime, scurte romante zburdalnic-
erotice, dispuse In strofe putine si scurte de obicei catrene. Intre poeziile publi-
cate la debut se aflä si cunoscuta romanta Fä-ne, Doamne, lar copii. si adap-
-Carl dupa Anacreon, unele ecouri, vulgarizatoare din Eminescu, ca In poezia S-a
stins amorul (N-oi mai tremura dräguta, / De placed, ca-n alte dai, / eind de-acum
privirii mele / Tu straina te arati"), unele similitudini cu stilul poeziei populare,
cTteva palide aluzii sociale, nu justifica aprecierea si mIndria de descoperitor ale
lui Hasdeu.
Din aceeasi categorie fac parte : V. Cosmovici, medicinist, poet si dramaturg,
autor de versuri erotice searbade, agrementate cu imagini eminesciene luna,
luceafar, bucium si al unui omagiu versificat adus marelui poet disparut, intitulat
Nocturnò Pe morrantul lui Eminescu ; Nicolae Tincu, frecven-and asiduu mai
ales ultimii ani ai revistei ; Haralamb Lecca, fecund, plicticos, de o imaginatie 941

www.dacoromanica.ro
trivial-macabrd In versificdri interminabile intitulate semnificativ : In temnitä, La
spital, In cimitir etc. ; N. G. Rddulescu-Niger, semnInd versuri idilice, vulgari-
zIndu-I pe Cosbuc, si cIteva Nopti, pseudo-meditatii, vulgarifindu-1 pe Musset. Mai
colaboreazd, la rubrica Poezie" : Scarlat Ordscu, avocat si specialist In petrol, cu
versuri erotice, parafrazInd pe Eminescu si cu pasteluri fade ; Th. Dumbrdveanu,
filozofind banal si stingaci ; R. Torceanu, radcit si In coloanele Convorbirilor ; T. Flo-
rescu, epigramist, colaborator si la Moftul rpm& ; $t. Cruceanu, medic, cunoscut
ca autor al antecului Mos Cr6ciun si colaborator, mai tTrziu, la Convorbiri literare
si Lumea nou6 ; Ludovic Daus, care debuteazd aici cu poezii, continuTrid apoi sd-si
risipeascd In numeroase publicatii, romane, piese, traducen i ; Cornelia din Mol-
dova" (Ana Conta, sosia lui Gh. Kernbach, Gheorghe din Moldova") care
colaboreazd In ultimii ani ai revistei cu romante facile si un Badea Pletea"
(e vizibild, la Revista nou6, predilectia pentru asemenea pseudonime, läudate
de Hasdeu, Badea Pletea este pseudonimul lui Corneliu Budu, inginer si avocat,
colaborator si la Romanul), si cu totul accidental, Traian Demetrescu si Alexandru
Obedenaru.
Oliva poeti convorbiristi Tricep sd publice asiduu In Revista nou6, concomi-
tent cu colaborarea la Convorbiri /iterare. Prezenta Veronicdi Mide e sdracd, aproape
o exceptie, In schimb, TncepInd din anul II, skit intens prezenti Ciru Economu cu
ale sale lungi si insipide balade istorice (Fratele Paisie, Ldpusneanu, MormIntui
lui Cain, Mihnea Vocld cel Rdu), loan Nenitescu, care In acelasi timp publicd In
Convorbiri ¡iterare pasteluri In manierd alecsandriand, si care, la Revista noud, este
autorul a numeroase versuri patriotice, inferioare celar dintTi (Moartea lui Decebal,
Mihai Vod6 Craioveanul, Tatul lui Neacqu, Faurarul si boierul, Voievodul Stefan, Spiltarul
Coman, Paul Chinezu, La ospeitul Dunarei), inspirate din trecutul istoric sau din rdz-
boiul pentru independentd din 1877, exaltInd sentimentele de unitate si desteptare
national& si folosind uneori ritmuri si imagini din poezia populard : Fost-a fost In
vremea veche/ Un viteaz fdr.de pereche/, Cu pept lat / $i Inzeuat,/ Cu brat tare
de bdrbat/ (...) Ce-i zicea Mihai Soimanul / Mihai-Vodd Craioveanul". Convorbi-
rist, dar colaborInd In acelasi timp si la Contemporanul este Arthur Stavri, care si
la Revista nou'd publicd versuri de dragoste si meditatii greoaie, sub obsesia poeziei
eminesciene, copiind expresii si versuri Tntregi, refdand cadrul si atmosfera emi-
nesciand cu aceleasi elemente predilecte : noapte, codru, lund, lac, luceferi, bolti
albastre, flori de tei, glas de bucium etc. (Märgärint si Odorica, In tintirim, In codru
File de dragoste, Vom fi singuri, Odihncl, Caut, Calina, Vedenie, De-odinioar6 etc.). Con-
vr+rbirist este si C. A. Bonachi, autor de versuri exotice insignifiante.
Imaginile eminesciene sInt evidente si In versurile lui Nicolae lorga, In ciuda
pdrerilor sale negative despre curentul eminescian. lorga Tsi incepe colaborarea la
Revista nou6 (din nr. 2/1890, anul III, pInd In nr. 8-9/1891), cu o poezie intitu-
latd Moartea : Din racld pdrul lung, bdlan / Se lasd-n jos alene/ $i ochii mari,
albastri, dorm / Sub mIndrele ei gene". Unele versuri mdrturisesc dorinta de reTn-
viere a Antichitttii : La capa! Venerei ce doarme de Titian, Perikles, antaU pe
Apolion etc.
Paginile de versuri ale Revistei nou6 sInt semnate si de multe nume deloc sau
abia cunoscute : Dim. Bodescu, Adela Xenopol, loan Sdrtteanu, deosebit de fecund
ca si loan Frumusanu si Dem. Moldoveanu, apoi George G. lonescu, Alfred Daus,
942 Th. Vangheli etc.

www.dacoromanica.ro
Versurile greoi-meditative cu care colaboreaza Petre Dulfu (debutase In Lite-
rotorul) n-au nici o valoare, In schimb publica aici o buna scriere pentru popor, De-a e
lui Pdcall
Rubrica Proza", initiata In primul numar al revistei de catre Delavrancea
devine permanenta si destul de bogata.
Dupa aprecierea lui lorga, Delavrancea cunoaste la Revista nouä o perioadd
de avint creator, de activitate spornica si multilaterala. Alaturi de schite si nuvele,
Delavrancea face critica literara si critica de arta. In ceea ce priveste proza beletris-
tica, aici, la Revista nouä, se afla publicat, dupa cum spune lorga poate ce a dat
el mai bun si mai personal". Colaborarea sa, aproape permanenta Tn primii ani de
aparitie a revistei, se rareste treptat, cu goluri mari, TncetInd dupa 1894. Dupd
nuvela Hagi-Tudose, Delavrancea publica In Revista nouä nuvelele : Sentino (nr. 7/
1888), Tnainte de alegeri (nr. 10/1888), Bursierul (nr. 2/1888), Domnul Vucea (nr. 4/1888,)
Neghini0 (nr. 1/1889), Poveste (nr. 6/1889) parodied de Caragiale , Nu e giaba"
cafea (nr. 9/1889), Irinel (nr. 3/1890), Norocul dracului (nr. 10/1893), Departe-departe
(nr. 11-12/1893), De azi i de demult (nr. 8-9/1894).
Proza lui Ion Ghica scrisori catre Alecsandri Tncompartimentate de lorga
In rubrica de istorie a revistei alimenteaza, de fapt, din plin, sectorul beletristic.
Ion Ghica Isi Tncepe colaborarea la Revista nouä In nr. 5/1888, dupa ce in nr. 3,
la rubrica Notite bibliografice", Ion Bianu lauda volumul de Scrisori ceítre V. Alec-
sandri din 1887, ca pe una din cele mai Tnsemnate productiuni ale prozei roma-
nesti". Nr. 5/1888 se deschide cu titlul : Amintiri din pribegie dupä 1848 nouä scr-
sori cätre V. Alecsandri, datate Londra,februarie 1888. Cele noua scrisori se publica
pTna In 1889, nr. 7. Separat, Ghica trimite pentru 1889, nr. 5, scrisoarea inti-
tulata : Un bal la curte In 1827; pentru 1889-1890, nr. 11-12 Convorbiri eco-
nomice Catre Dl. V. Alecsandri Doucl cellätorii In vis ; pentru nr. 6/1890, cea
cu titlul Un boier cum a dat Dumnezeu ; iar In 1891 Moravuri de altä data. Cola-
borarea lui Ion Ghica la Revista nouel e completata cu Schite politice (an. V, 1892,
nr. 1-2) si cu un medalion despre Al. Sihleanu In 1893 (an. VI, nr. 7), cInd semnd-
tura lui e TntTlnita pentru ultima cara.
In nr. 8/1890, Tsi Tncepe colaborarea staruitoare prozatorul $tefan Bäsarabeanu,
cu o schin despre contrabandisti, intitulata Santinela. PTna In nr. 1-2/1892, Stefan
Basarabeanu doctor, debutant cu proza In Contemporanul i colaborator la revis-
tele socialiste, va semna cu acest pseudonim, dupa care, In ultimii ani de apa-
ritie a revistei Ti va aparea exclusiv numele sau adevarat : Victor Casescu. Schitele
si nuvelele sale sTrit inspirate, mai des, din vian pescarilor dobrogeni.
Colaborar permanente, In ultimii doi an' de aparitie are loan A. Bassarabescu,
aflat foarte aproape de debutul din 1888 la Romdnia literarä, c'ind era inca elev.
Va colabora la sumedenie de ziare si reviste, Tntre care : Romdnul literar, Adevärul
ilustrat, Floare-albasträ, Sämäneítorul, Luceafeírul, Viata literard, Ramuri, Flacära, Ade-
vdrul ¡iterar i artistic etc. Colaborarea la Convorbiri ¡iterare este Tnsa, Tntr-un fel,
actul de consacrare, cea dintIi manifestarea scrisului meu matur" (evorba de nuvela
Emma, publican' In 1896), dupa cum o caracterizeaza Tnsusi scriitorul, care va deveni
membru al Academiei Romane si care Tn 1947 exclama cu TncIntare : Azi o lume
noua se plarnadeste In soarele pacii" (apud T. VIrgolici, Doi nuveligi: Emil Girleanu
A. Bassarabescu, EPL, 1965, p. 108). 943

www.dacoromanica.ro
Schitele i nuvelele publicate In Revista nou6 nu sInt cele mai reprezentative
pentru personalitatea sa literara. Ele in de o perioadd incerta de debut, cu incli-
natii romantioase i melodramatice. O non' comuna acestor nuvele (Intre care
Dou6 case, Ion Corbu, intre iubire si sdräcie, Jean, Surori, Singurdtate, Un plagiat,
invins) si care se va pastra ulterior este simpatia pentru oamenii simpli,
saraei, umili.
Sectorul proza" al Revistei nou6 numard i prezenta lui Nicolae lorga cu In-
semnari memorialistice, In anul III de aparitie, un Jurnal dintr-o calatorie In Italia,
evocInd Neapoli, Venetia, Padova, Vicenta, Verona, Milano, Florenta.
Dupa ce Hasdeu TI calificase public drept zero In literaturd, V. A. Urechia
colaboreazd totqi la Revista nou6 cu o legencld istorica, In 1892, i cu o nuveld In 1894.
Alti prozatori de la revista hasdeiand sInt : G. Radulescu-Niger, foarte fecund
ca autor al unor nuvele cu subiecte rurale trivializate i V. Cosmovici semnInd
idile dulcege.
Sprintene amintiri din copildrie scrie Theodor Sperantia, profesor de romand,
initiator al muzeului etnografic, profesor de literatura dramatica la Academia de
muzica i arta dramaticd. E un colaborator permanent al Revistei nou6, pe care
o invadeaza aproape numdr de numar cu un fals folclor", cum II numea lorga,
anecdote de oarecare haz, ilustrate de Jiquide. Sperantia mai publica In Revista nou6
cIteva schite, eteva pove0 una In versuri, alte cloud In prof& dintre care
una, culeasd de la un bIrladean §i intitulatd Sotiea babel, e o varianta a lui Dann
Prepeleac (1888, nr. 7).
Anecdotele lui Tb. Sperantia, adunate Tntr-un volum de 300 pagini, primesc
adeziunea toted a lui Vlahuta, care, intr-un articol publicat In Revista noud, consi-
dera volumul cel mai onest i mai serios studiu de psihologie populara", In care
autorul a cules i a seleetionat aspectele cele mai caracteristice unui grup de oa-
meni, acelea cari pot arata nota specified', permanent distinetivd a cutdrei rase".
Elogiile skit exagerate : ce limbd i ce vers Ingrijit sub aceasta aparentd de up-
rintd I " nu au altd explicatie cleat adularea reciproca a colaboratorilor
Revistei nou6.
Aceste laude molipsesc i pe al-0 culegatori de folclor care Incep sa publice
In revista snoave cu substrat nationalist, ca Dumitru Stancescu, Gh. Adamescu.
Dumitru Stancescu publica i basme, ca i G. Nicolitd, ca §i G. I. Piti. SInt publi-
cate i basme de Ispireseu, i balade populare culese de Stefan Cacovian, prietenut
lui Eminescu, colaborator la Convorbiri. V. A. Urechia, sub titlul Legende/e
costiniane publied o legenda despre care spune ea exista i In Spania, Franta
Portugalia, dar pe care o prelucreaza' Tntr-un stil arhaic artificial.
Interesul real pentru folclorul autentic manifestat la conducerea Revistei nou&
sta la baza publicarii unor culegeri de versuri, obiceiuri i datini populare, culegeri
fa'cute de S. FI. Manan (Balade populare din Bucovina) si G. I. Piti§ ambii cola-
boratori §i la Convorbiri. (G. I. Piti publica aici Nunta In Schei, Jocuri de petre-
cere, Comori superstitii i obiceiuri pentru noaptea Sf. Gheorghe Sarbeitoarea
junilor la Pasti obicei popular din Schei Pricolici, Necuratu credinte
populare din Schei, Nunta In Säliste, Turca In Persani etc.).
1892 apare semnatura lui P. Papahagi, pe atunci student, publiend antece.
In
de leag6n la macedoromani. A. Cand rea se ocupa' de Porecle/e la romdni.
Culegerile sint urmate de cIteva studii de folcloristica. in centrul atentiei stä
944 basmul. Virginia RImniceanu stabilqte o tipologie a basmului Intr-un amplu studiu,

www.dacoromanica.ro
minutios i sistematic, consacrat basmelor culese de lspirescu (1894, nr. 11-12).
G. I. lonescu-Gion prefateaza colectia de basme adunate de D. Stancescu cu un
articol Despre basm, publicat In Revista noua (1892, nr. 1-2). Lazar Saineanu
restrInge observatiile la rolul In basm al uria0or i piticilor (1895, nr.4).
In sumarul scrierilor beletristice figureaza §i o epistola inedita a lui Bolinti-
neanu Unui prieten satira violentd a vrajbei i tradarii diferitelor partide poli-
tice ; Inca cloud poezii inedite ale lui Bolintineanu, scrise In 1848, Caträ boierii
români antinaVonali §i Cátre muierile lor ; un fragment din Insemnare a allatoriei mele
de marele boier Dinicu Golescu ; (Starea pranului roman la 1820); o nuveld ineditä
de Tadeu Petriceicu Hasdeu i alta istorica de Alexandru Hasdeu.
Revista noud publica §i teatru original, localizari sau traducen i autorii
fiind G. Radulescu-Niger, N. Tinc, Th. Sperantia §i chiar Hasdeu, cu o schita dra-
matizata Femeia.
Capitolul criticii i al istoriei literare este destul de bogat la Revista noud,
mai putin axat pe contemporaneitate, §i avInd In atentie mai ales prima jumatate
a secolului al XIX-lea. Medalioanele critice sTrit consacrate unor personalitati selec-
tionate potrivit masurii In care raspund anumitor exigente : sa fie deschizatori de
drumuri In literatura pentru diferite genuri i specii, apropiati de folclor §i de
limba poporului, contribuind la creterea limbii romaneTti, patrioti §i cu o realä
originalitate romaneasca. Aceasta linie e indicatd Inca din primul numar al revistei.
SemnInd o ampla nota bibliografica despre Gheorghe Asachi, Minuzio (aproape sigur
pseudonimul lui Delavrancea) motiveaza patriotic alegerea in umilintä §i dure-
roasa stare ne-a gasit Inceputul acestui veac. Cu greu s-ar putea exagera descura-
jarea, saracia fizica i intelectuala In care printr-un §ir de Imprejurari nenorocite
se namolise neamul romanesc". Autorul se referd la cei o sutd de ani de domnie
fanariota. Asemenea Imprejurari se arata aduc cu ele un fel de sete a tim-
pului de ap-numitii oameni mari. Viata lor lasa o dungä de o nwearsa lumina peste
Intunericul epocii In care au muncit, i nu e deloc nefiresc dad, In masuri relativa'
a lucrurilor, entuziasmul general exagereazd IntrucItva Insemnatatea i meritele
acestor pretio§i muncitori". Unul dintre aceTtia este socotit Asachi, care a contri-
buit la dweptarea noastra nationala".
Aderind la aceasta idee expusa de Minuzio, Ion Bianu scrie despre Timotei
Cipariu, preocupat de romanitatea neamului, despre Dosoftei mitropolitul Mol-
dovei, pIna la care vers romanesc scris putem zice ca nu exista", despre Costache
Conachi, care pe cInd toate porneau la noi a grece§te, el Inca de la 1802 scrie
In versuri romane0", despre Papiu Ilarian, Tnsufletit de entuziasm pentru tot
ce este national", despre Treboniu Laurian, comentarea exagerdrilor sale latiniste
fiind un prilej de aluzii antimaioresciene, despre Antioh Cantemir i doua scrisori
originale ale acestuia.
Delavrancea mai scrie, la rindul sau, despre Grigore Alexandrescu, a cdrui
limba este limba nepieritoare a poporului".
Theodor Sperantia relevä rolul lui Veniamin Costachi In Incurajarea teatrului
romanesc i II admira pe C. Negruzzi, ca pe unul din stIlpii viitorului romanesc",
iar cu Anton Pann I§i recunoaTte afinitati. lonescu-Gion insista asupra faptului cd
dei scrierile Vornicului Alecu Beldiman nu au energie idei mari, autorul lor
i

T§i iubwe tara cu sinceritate ; Ion Maiorescu, privit tot de Gion, apare ca unul
dintre apostolii luminärii poporului roman". Gion scrie §i despre C. A. Rosetti,
G. Sion i iqind de data aceasta din cadrul traditionalelor medalioane face 945
60 - C. 1:8

www.dacoromanica.ro
o critica foarte severd volumului Poetica romand de Ion Manliu. A. Papadopol-
Calimach colaborator si la Convorbiri public& un ciclu de Amintiri despre
Costache Negri, analizIndu-i indeletnicirile literare si remarcTndu-I ca patriot si
bärbat de stat".
N. Tinc este, In ultimii ani ai revistei, autorul a numeroase medalioane istorico-
literare despre : Costache Baldcescu, V. Carlova, loan Catina etc. Unele dintre aceste
medalioane s'int consacrate unor literati mai apropian de epoca sa sau chiar con-
temporani : M. Zamfirescu, N. Scurtescu, George Cretzeanu, Al. Z. Sihleanu etc.
Petre Ispirescu face obiectul unui inspirat si elogios medalion semnat de Dela-
vrancea, In care notele de critica sociald se Tnvecineazd cu hiperbolizan i jenante
acest scriitor bogat si energic, a cdrui frazd si observane adeseori ti-amintesc de
vechiul si bdtrTnul Omer".
Medalionul scris de St. Vellescu despre poetul Nicolae Nicoleanu este un prilej
de caracterizare a poeziei din epoca 1850, cTnd fiecare tTnär se credea dator a Tn-
cerca sd faca versuri", invadind revistele vremii cu productiile pseudopoetice Trisei-
late pe scoarta caetelor de scoald". 0 schitd biograficd despre Ion Creangd e sem-
natd de Arthur Stavri.
Paralel cu medalioanele apar, mai ales dupd 1890, studii critice mai Intinse.
Unul este al lui G. Dem. Teodorescu despre Operile lui Anton Pann, subintitulat
modest recenzie bibliograficd", dar fiind un studiu amplu, Tntins pe mai multe
numere, cu foarte constiincioase note rezumative si aprecien i despre volumele I ui Pann,
considerate cronologic.
Cele mai serioase si ample studii Ti apartin lui lorga. Unul este despre V.
Alecsandri, analizTnd opera sistematic, pe genuri si totodatd cronologic. Interesant
este ca la revista la care erau redactori Vlahutd si Delavrancea, care faceau
public comparani Intre Alecsandri si Eminescu, In defavoarea primului, lorga
condamnd acea nerecunostintd a «epigonilor» exclusivisti, cari credeau si poate
cred Tncd, In pornirea lor nedreaptd, ca Tnchinatorul unei religii noud trebuie sa
sfarme TntTi pe zeul timpului trecut". lorga scrie si despre Bencescu, considerindu-I
autorul anteírii Romaniei, apreciind lstoria Romanilor supt Mihai Vodei Viteazul drept
un exemplu de patriotism adTnc si cald", o epopee", o carte de aur" care add-
posteste splendori de stil neimitabile. Nicolae Filimon constituie subiectul altui studiu
semnat de N. lorga.
Articolele lui Vlahufa. despre Studiile critice ale lui Gherea sau cel intitulat
Polidor, au un pronurrtat caracter polemic. In primul, subliniind extraordinara
largire de vedere a criticului de la Contemporanul", recomandd volumul tinerimii
noastre, In mare parte descurajatd si Impinsd prea de timpuriu la pesimism, cea
mai nencrocitd si mai dizolvantd board a timpului". Polidor este portretul lui Mace-
donski, scris cu aversiune, Tncdrcat de aprecien i distrugatoare, autorul nefericitei
epigrame adresate lui Eminescu este Tinut la stIlpul infamiei.
Se TraTInesc si dteva articole despre literatura strdind (Em. Gregorovitzz scrie
despre o poema islandezd, intitulatd Skida-Rima si un studiu despre Literatura ger-
(rand In Franta) si a te dteva aprecien i elogioase referitoare la colaboratori ai revis-
tei, cum este recenzia semnatd de Zamfir C. Arbore despre volumul de Schite qi
nuvele al lui Victor Casescu, sau articolul lui lonescu-Gion despre volumul de ver-
suri intitulat Rustice, al lui G. Radulescu-Niger, pe care-I socoteste, Cu partinire
de grup, poet In adevdratul si onestul sens al cuvIntului", elogiindu-i versul corect
946 i Oegant".

www.dacoromanica.ro
Sumarul Revistei noud cuprinde si cIteva Incercari de critic& de art& semnate
de Delavrancea, care expune, descriptiv si critic, Salonul Atheneului (primul
nostru salon de pictura si sculptura) apreciindu-I pe Ion Andreescu ca pe un poet
fiziologist al plantelor" admirInd portretul lui Hasdeu creat de Mirea i cerInd
rentoarcerea In arta la geniul nostru popular, energic cu desavIrsire mare
si original". Un alt articol scurt analizeaza portretul luliei Hasdeu realizat
de Meillart.
O rubrica serioasa si bogata este aceea a Notitelor bibliografice" semnate
de Ion Bianu (bibliotecar al Academiei i membru al Academiei, cu studii de
filozofie si filologie romanica, ulterior profesor de literatura romana la Universi-
tatea din Bucuresti) de Ion Bogdan si O. Lugosianu ambii colaborind si la Con-
vorbiri. Aceste note bibliografice iniTiate In nr. 3 al revistei au In vedere carli
de stiirrta literara, de istorie, filologie, etnografie, folclor, editii si culegeri, rezer-
vInd un spaTiu larg cartilor straine, In care se aflau inform* si paren i despre lite-
ratura, istoria si cultura romanilor.
Interesul pentru istorie este predominant la Revista nouä, lar studiile de istorie
se bucura de ospitalitate. Istoricul fecund al revistei este lonescu-Gion, care-si ex-
tinde pe mai multe numere paginile sale pitoresti din Istoria fanariotilor in Romdnia.
In aceste articole de istorie Incepute din primul numar, lonescu-Gion (doctor In
litere la Paris si Bruxelles, profesor de istorie si francezd In Bucuresti, gazetar cu-
noscut, semnInd In Te/egraful si Binele public, redactor la Romeinul, membru al
Academiei Romane) Tsi releva, pe ITnga competenIa stiimtifica, reale disponibi-
litaTi literare. Stilul articolelor sale este colorat, bogat In perioade lungi, Tntoarse
cu iz arhaic, In interogari si exclamaIii retorice, alterrand tonul i ritmul, trecInd
de la pamflet violent, rechizitorial, la meditaTie si la imn de slava. Citatele sInt alese
cu grija, pentru a sluji sentimentului de mIndrie nationala. Un aparat critic bogat
probeaza ampla documentare a unui studiu erudit, fara a fi sec si greoi. Alte
articole relateaza calatoria lui Carol al XII-lea al Suediei In Romania sau candida-
tura unui francez la tronul TAM Romanesti.
Studii de istorie i sociologie scriu Radu Rosetti (Despre clasele agricole In
Moldova" si despre formarea naionaIità1ii romane), Al. Papadopol-Calimach, lar
D. A. Sturdza colaboreaza cu articole de istorie moderna axate pe ideea patriotica,
Inaintata, ca nimic nu dezvolta constiirrta nalionala mai mult cleat studiul istoriei
nationale. intr-Insa se oglindesc bunurile i relele trecutului i, printr-Insa ne aju-
tam Tntru a Tndruma viitorul spre Teluri prielnice naTiunii".
In 1890-1891 se publica, numere In sir, Condica Bancoveneascii, de la Arhivele
Statului, unde Hasdeu era director.
Grija pentru desvoltarea teatrului na-tional, exprimata In primul numar al
revistei printr-un studiu semnat de D. D. Racovita cunoscut critic dramatic care
scria si nuvele In Liberatorul si care adoptase pentru cronicele dramatice publicate
In Romania fiber& pseudonimul Sfinx nu e un accident ci o preocupare constanta
a conducerii Revistei noud. D. D. RacoviTa colaboreaza frecvent cu articole de pro-
bleme, combative, curajoase, avInd In vedere progresul primei scene a Arii, selec-
/ionarea repertoriului, promovarea dramaturgiei nalionale, educarea publicului,
dar si a actorilor, i rezistenTa In faIa prostului gust. 0 examinare retrospectiva
a evoluIiei teatrului romanesc urmareste culegerea exemplelor pozitive si negative
acumularea unor Invatáminte utile In perspectiva. Acceptarea produc/iunilor 947

www.dacoromanica.ro
dramatice strdine, atIta vreme cIt este vorba de capodopere ale genului, corect
traduse, este necesard a-at pentru formarea gustului public tit si pentru formarea
actorilor, cu conditia sd nu se facd oricum. Primirea pieselor strdine nu Inseamnd
a se trece toatá contrabanda literard de peste granitá". Vina pentru faptul
Teatrul National era invadat In acel timp de comedioare fOrd nici un pret, farse
groase, operete usurele, melodrame de prin teatrele de barierd si chiar
e pusd In seama directorilor care s-au succedat, multi far-a pricepere si färd dragoste
de teatru, pe seama publicului neevoluat, dar si a guvernelor indiferente. SustinInd
necesitatea promovdrii dramaturgiei oficiale, D. D. Racovitd crede ca e necesarà
o criticd stimulativd, care sd fie sever& fart' a descuraja : Nu se cuvine spune
criticul sd sfIrsim once criticd cu vorba : In Idturi ! (s.n.) si, mai ales cInd pri-
vesti lucrurile In general, e nedrept sd stdruiesti a da pe erld tot produsul unei
epoce Tntregi, pe cuvInt cd nu corespunde cu regulile absolute si nestrOmutate ale
artei". (E foarte probabil cd aceste ultime fraze dezaprobatoare sd fi fost un atac
Impotriva lui Titu Maiorescu. Sd nu se uite cd revista era conclusä de Hasdeu,
vechi inamic al lui Maiorescu, si cà redactorii erau Delavrancea si Vlahutd, care,
cu un an Inainte fuseserd moralizati de conducdtorul Junimii", In articolul Poeti
si critici (Cony. lit., 1 IV 1886), articol cu ecouri si In cel intitulat In läturi (Conv.
lit., 1 VI 1886).
D. D. Racovitá consacrd o serie de Profile din teatru actorilor : lulian, Gr. Mano-
lescu, C. Nottara; G. Bengescu-Dabija se preocupd de lipsa de dramaturgi romani;
lonescu-Gion este, la rindul sdu, foarte interesat de problemele teatrale si scrie mai
multe articole intitulate uniform Teatrul National, dar In care se ocupd de chestiuni
diverse : public, interpretare actoriceascd, dramaturgie originald (lauda piesa Saul
de Macedonski si Cincinat Pavelescu, pentru forma sa : D-I Macedonski este
rámTne In istoria poeziei noastre contemporane unul din artistii cei mai corecti
si mai Impodobiti In ráurirea si Instrunarea versurilor"). Intr-un articol D-ale
teatrului lonescu-Gion pune accent pe pronuntarea corectO a limbii, pe unitatea
acestei limbi : E o singurd limbd romand care trebuie vorbitd pe scend, la tri-
bunal, In orice ocaziuni mai mult sau mai putin solemne. Aceasta-i limba iesitä din
popor, scuturatd In parte si-mbogatitä foarte de scriitorii trecutei generatiuni din
toate tdrile romane".
In slujba acestei limbi, Revista now), Tsi deschide coloanele articolelor si
studiilor lingvistice ale lui Lazar $dineanu, Ion Bogdan, loan Paul.
In ultimul numdr al anului 11(11-12, dec. 1889 si ian. 1890) se initiazd o noud
rubricd Cronica lunard" semnatá de Const. lonitd si contirad informatii si
aprecien i din cele mai diverse domenii : teatru, constructii, legi, politicd externa,
epidemii etc.
In Revista noud se pot citi si eteva articole de geologie, (autor Gregoriu Ste-
fänescu), de arheologie (autor Al. Stefulescu) sociologie etc.
B. P. Hascleu, iniiatorul, fondatorul si directorul Revistei noud are o colabo-
rare multilaterald, Tmputinatd Insd si rdritä dupd moartea luliei.
Public& articole filologice axate pe probleme de detaliu cum ar fi sufixul
-es, originea cuvIntului morfolesc" (articol citit la un banchet al Revistei noud,
In 29 IV 1890), cei patru as In limba romanä, sensurile si originile cuvintelor stur-
lubatec si fanatic" etc. si uneori eseuri lingvistice pe probleme mai generale ca
948 asociatia de idei In filozofie si lingvisticd.

www.dacoromanica.ro
Articolele de istorie putine despre Armenii din România, despre Basarabi
sau despre Gaspar Gratiani, nu sTrit dintre cele mai definitorii pentru Hasdeu
istoricul, iar In unele, cum ar fi cel intitulat O introducere In istoria universal& se
abate de la subiect, ocupIndu-se de locul spiritismului In istoria culturii si de con-
ceptia spiritistä a istoriei universale.
Semneazd multe note bibliografice si unele medalioane In care e Inclinat mai
ales cdtre polemicd i teoretizdri. in medalionul despre Costachi Stamati Incearcd
sà stabileascd inferioritatea poeziei fatd de prozd In evolutia de la simplu la com-
plex a literaturii si culturii universale : Poezia este singura limbd a unei orne-
niri inculte, proza ndscIndu-se mai In urrnd, deja dupd o treaptd oarecare de civi-
lizatiune" [...]. O proza clasicd e culmea dezvoltdrii ¡iterare a unui popor".
Inegalitatea valoricd a scrierilor lui Stamati Ii slujesc unui scop polemic Indreptat
Impotriva intransigentei critice a lui Titu Maiorescu. Hasdeu afirmd cd In ciuda mul-
telor pagini slabe, numele de scriitor a lui Stamati este salvat de eiteva pagini de
adevaratd poezie. in loc de trei volume, reduce-0-1 la unul Indeamnd Hasdeu
din zece pagine alegeti una ; [...]. Noi dstia de la Revista nouä nu sTntem critic,-
gindaci ci critici-albine" (nr. 6, 15V 1888).
Sdgetile polemice, Impotriva Convorbirilor i a lui Titu Maiorescu, sInt semdnate
din plin In cuprinsul Revistei nou& de-a lungul anilor de aparitie. in ciuda atacului
aluziv Indreptat Impotriva lui Maiorescu chiar In primul numdr In articolul lui
lonescu-Gion, multilateralitatea, seriozitatea i valoarea cuprinsului acestui numdr
primeste, din partea Convorbirilor literare o adeziune care face abstractie de
polemica existentd. Nurndrul din 1 ianuarie 1888 al Convorbirilor ¡iterare consemna
cu simpatie aparitia Revistei nou61: Aparitia acestei noud publicatiuni o privim ca
un semn cà In publicul nostru se läteste interesul pentru literatura nationald si noi
urdm din inirnd tot succesul noului nostru confrate".
Dispozitia polemicd a lui Hasdeu se mentine nealteratd. in 1892, Intr-un articol
intitulat O restauratiune Tsi exprimd caustic indignarea fatá de aparitia unei
a literaturii romane de Dr. W. Rudow, de ale cdrei lacune si denaturdri II socoteste
raspunzdtor pe lacob Negruzzi. Acesta ar fi furnizat autorului informatii eronate,
menite sà riclice In sldvi cercul junimist. Negruzzi este incriminat i ridiculizat de
catre Hasdeu pentru cà 1-ar fi comparat pe Maiorescu cu Lessing (Lessing piticit
la cele cloud volume pesimiste de Criticó (nu Logicd) si de Logicó (nu criticd)")
si cu Napoleon. (Articolul malign al lui Hasdeu e Insatit si de o caricatura, profilul
lui Maiorescu, Impodobit cu tricornul napoleonian.) Negruzzi mai este luat In deri-
dere si pentru cd ar fi autorul de fapt al compardrii (In volumul mentionat) al lui
V. Pogor cu Alecsandri si al tratdrii serioase a lui Samson Bodndrescu. Hasdeu con-
siderd volumul o Incercare de restaurare a Invechitei noii Directii", caracterizatd
prin spirit de gascd.
In alt articol O iscóliturd dintr-un plebiscit, VI, (1893, nr. 1) atacul la Maio-
rescu se asociazd unui atac Impotriva lui Gherea, despre care sustine ca std cocotat
pe o temelie stiintificd foarte subredd si sldbanoagd" si cdruia ii ridiculizeazd titlul
de director la revista Literaturò i tiinçó. Ridiculizarea e Intemeiatd pe o denaturare
si un joc de cuvinte, lui Gherea imputIndu-i-se ca se crede atotstiutor, director
peste literatura i tiintd, nu al unei publicatii cu acest titlu.
Hasdeu Imparte cu generozitate" sarcasme i ironii depreciatoare, In stInga
si In dreapta, vizInd pe toti cei carora, la un moment dat, li se acordd vreun elogiu
In contextul literaturii. Il ataca pe Mihail Dragomirescu numai pentru cd este elevul 949

www.dacoromanica.ro
lui Titu Maiorescu, pe Philippide (care II atacase fie in Arhiva lui Xenopol, fie in Con-
vorbiri ¡iterare) il compard cu un nebun Fontanini care declarase ca vrea sd-si
lege car/ile cu pielea lui Hasdeu. In temeiul acestei compara/ii, se Intreabd mall-
ios cu ce poate fi comparatá revista Convorbiri ¡iterare care-I publicd pe Philippide
pe prima pagind. Despre starea sanitard a direqiunei celei de peste Milcov nu
incape nici mdcar Intrebarea". Atacd anonimatul In publicisticd, nu pentru alt motiv
(el fiind acela care socoteste exemplu de modestie pseudonimele colaboratorilor
sdi : Gheorghe din Moldova, Badea Pletea etc.) decit acela cd la adäpostul anoni-
matului se aduc elogii dispropor/ionate altora decIt lui. De pildd, Gherea e
numit cel mai mare critic". Caragiale, dupd pdrerea lui Hasdeu garçon de talent
numai atita", e numit cel mai mare dramaturg". Tonul adoptat de Hasdeu
in trei articole intitulate Zocherlina 1, 2 si 3 este deosebit de violent si veninos.
Cei ataca/i riposteazd, aproape pe acelasi ton (In Viea/a lui Vlahutd apar arti-
colele : Zacherlina d-lui Hasdeu si Ghero fobia d-lui Hasdeu, iar In Lupta pseudonimul
Memphis semneazd un articol pamflet intitulat Alexandru Macedon, in care Hasdeu
e persiflat pentru ambi/ia sa nepotolitd, dei e onorat In /ara toatd, premii de
la Academie a luat cite a vrut, subverr/ii a avut de tot soiul, lefuri a primit din
toate paule, iar acuma, In urma toastului rostit la banchetul d-lui Tache lonescu,
nu se poate ca sd nu se aleagd cu ceva [...]. DI. Hasdeu este una din gloriile noastre
na/ionale si ne doare cind ii vedem declinul. Sd apuie, dacd natura implacabild porun-
ceste, dar sd apuie ca un soare ce a fost, i p'ind I-om pierde din ochi sd-i vedem
numai razele stralucitoare. Dar asa cum a luat-o de la o vreme, mult mi-e tearnd
cd, peste pu/in, nu se va mai alege de d-sa nici praful... de Zacherlin"), ceea
ce provoacd apari/ia celorlalte cloud Zacherline. Myna polemicd il face pe Hasdeu
ca in Räspunsul la revista Vieata" (1895), supdrat pe Vlahutd i pentru ca-I atacase
dar mai mult pentru ca Intre/inea cultul lui Eminescu, purandu-I deci, mai presus,
deprecieze din nou pe marele poet : De vreme ce Viea/a se supra pe mine
pentru cd am cutezat a nu admira la Eminescu niste versuri ce par a nu fi fost
fAcute decit numai i numai spre a cdpdtui cite o rima excentricd, azi ii voi rds-
punde ca, In limba romând, este tot ce poate fi mai usor de a croi asemenea rime
cu duiumul".
Despre Glossa spune ca poate sd fie un fel de gimnasticd, dar poezie nu este".
Si totusi dintre rindurile inchinate lui Eminescu, necrologul scris de Hasdeu
este memorabil (nr. 6, 15 V11889) ; Hasdeu uitd vechile hdquieli
(care se vor repeta, de altfel In anii urmdtori) provocate de faptul cd poetul repre-
zenta Convorbirile ¡iterare. Motto-ul, din lulia Hasdeu, e Inchinat In onoarea ace-
luia care face onoare Idrii sale". Elogiile s'int fdrd rezerve : ,,Eminescu a Idsat multe
versuri admirabile, insd meritul lui cel covIrsitor, un merit de principiu, este acela
de a fi voit sa introducd si de a fi introdus in poezia romana adevdrata cugetare
ca fond si adevdrata arta ca forma, In locul acelei usoare ciripiri de mai Inainte,
care era foarte igienicd pentru poet si pentru cititor, scutindu-i de-o-potrivd pe
unul si pe celdlalt de once Wale de cap si de once Wale de mima". Eminescu
va trdi fiindcd a izbutit a gdsi frumosul fdrd a imita pe nimeni". El va trdi, dei
a murit nebun. [...] sd nu fi Tnnebunit, el nu avea ce minca". Protestul social e
violent. El va trdi, desi a murit nebun ; vor muri Insd pentru vecie nenumarati
InIelep/i cari au Igsat, lasd i vor Idsa totdeauna sd Innebuneascd un Eminescu".
(in nurnärul urmdtor, Vlahu/d povestind o amintire despre Eminescu Incheia
950 pe acelasi ton protestatar : A adormit in sfirsit aceasta jertfd glorioasä a unei socie-

www.dacoromanica.ro
frivole si nepasatoare. intr-o tara cu atItea nulitati triumfatoare, un poet atit
de mare si de cinstit nu putea sa moara decIt Intr-un spital de nebuni").
Dupd citeva poezii pe teme diverse (Mater Dolorosa, Multiplicamini), Intre care
si o balada In metru popular stefan i Radul (Stefan cel Mare / Acela carel Pdreche
n-are / Sub sfintul soare / ...), toate versurile scrise dupa moartea luliei, precum
si legenda In prozä Povestea crinului (socotita de lorga cea mai simtita poezie a tim-
pului") s'int Inchinate disparutei. (Revista nouä publica In numere de-a rIndul gru-
paje de versuri in limba francezd ale luliei Hasdeu, precum si o nuveld, Sanda, scrisa
In romaneste, ca si poezia Romania, anume pentru revista tatalui sdu, cu putin Thai nte
de exitus). Versurile lui Hasdeu (Astepand, La casa de nebuni, Gaudeamus, Fabulä,
Dumnezeu) s'int cutremurate de presimtirea si dorinta mortii acceptatd ca o eliberare
de suferinta si de speranta reîntîlnirii spirituale cu fiica sa.
Hasdeu devine din ce In ce mai dezinteresat de soarta revistei pe care o con-
duce si se cufunda exclusiv In lungi studii despre suflet, dumnezeu, nemurire, spi-
ritism conceput ca stiinta credinta din care ofera fragmente spre publicare
(Somnul i sufletul, Telegrafia iubirii, Hipnotismul In spiritism, Materialismul in spiri-
tism, Excelsior, Studie fizice asupra spiritului etc.).
Bogatd, diversa si interesantä In continut, Revista noud este o continuatoare
demna a revistelor fruntase In viata culturala a ;aril, izvorInd din principiile si
programul Daciei ¡iterare.

COALA NOU A (1 iulie 1889 iunie 1890)

GravitInd In orbita Contemporanu/ui, revista $coala noud apdruta la Roman,


In iulie 1889 In ciuda scurtei sale aparitii (18 numere distribuite pe Intinderea unui
singur an) se cere Inscrisa In istoria literaturii romane nu numai pentru ca prin pro-
filul sau ideologic face parte din grupajul revistelor si publicatiilor socialiste ale epocii,
dar In primul rind pentru cà la aceasta revista a debutat Ibraileanu 1.
De fapt, tinarul licean de 18 ani, care-si petrecea vacanta dintre clasele a
VI-a si a VII-a la Roman, este nu doar un colaborator al revisteicoala nouä ci se numara
Intre initiatorii, editorii si redactorii ei principali. Dei Isi facea liceul la BTrlad,
Garabet Ibraileanu fusese atras de ideile socialiste rdspIndite In mijlocul tineretului
colar din Roman de catre V. G. Mortun, Inca de pe and urmase si absolvise gim-
naziul In acest oras. Lui Ibraileanu i se alatura alji doi tineri socialisti, foarte apropiati
ca vIrsta lonescu Raicu Rion si Eugen Vaian. impreuna, reusesc sa scoata la Roman
unde se afla socialistul Panait Musoiu si cu ajutorul banesc al acestuia (si el
foarte tinar 25 de ani si abia lefegiu) revista In intentie bilunara despre
care Amintirile din copildrie i ado/escentel scrise de Ibraileanu In 1911 amintesc cu
entuziasm : Revista era socialista, ateistd, materialista, realista In sfirsit, revo-
lutionarä In toate directiile I".

2 Vezi Ovidiu Papadima, Revista debuturilor lui Ibrdileanu: noud, In Limba ;i


iiteraturd, vol. XI, Bucure§ii, 1966, p. 269-293. 951

www.dacoromanica.ro
Articolul program, apdrut In nurndrul 1 pe prima pagina, poartd amprenta
acestei tinereti entuziaste si modeste totodatd: Inca una ! Reviste sInt multe,
prea multe poate, fatd cu numdrul scriitorilor din vremea asta, fap Tnsd cu cei ce
ar putea scrie, destule nu-s. Tinerimea In loc sd astepte, dormitInd, vremea bdr-
batiei pentru a frdmInta bdtdtorite cImpuri, ar trebui sa-si pule de timpuriu la Incer-
care vlaga. coala nouä tinteste sä facd un manunchi din rodul Incercdrilor, a cdror
sdrnIntd poate ar fi fost spulberatd de vIntul vremii. 5coala noucl Tintee sä facd un
manunchi de tineri muncitori. Viitoriul va spune, va ajunge tinta".
Revista e o publicatie a unor tineri intelectuali cu preocupdri literare si cTstigati
de ideile socialiste. Aceasta componentd redactionald se reflectd In profilul revistei
care, ambitionInd, la scard redusa sa reproducd schema preocupdrilor diverse
cuprinse In sumarul Contemporanului, ramTne totusi predominant literard. Din
acest punct de vedere 5coa/a nouei a fost, In mod justificat, consideratd o revistd de
tip oarecum nou fatd de revistele socialiste anterioare", fiind orientatd aproape
exclusiv spre literatura.
Dupd modelul Contemporanului, tinerii redactori ai revistei si colaboratorii
lar (Intre care se nurndra Izabela Andrei, originard din Roman, Thruditd cu
V. G. Mortun, care mai tirziu se va numi Izabela Sadoveanu, devenind o foarte cunos-
cuta publicistd si memorialistd; Eliza D. Mustea, originara din Tecuci, viitoare folc-
lorista ; poetul socialist Ion Catina, al cdrui nume e familiar In publicatiile munci-
toresti ; Corneliu Botez, poet ; Henri Streitmann, student la Göttingen si eseist
etc.) Incearcd sa-si spund opinia In cele mai diverse domenii de stiinp, sociologie,
filologie, filozofie si criticd literara. Cel mai adesea practica este aceea de a rezuma
si a cita elogios (Cu adausul opiniilor proprii sau mai bine zis al adeziunii), campaniile
Intreprinse de Contemporanul. Astfel este elogiatai de catre lonescu Raicu Rion (In
articolul sdu Din civilizatia noastrel, pp. 66-71, 85-88) campania de demascare
a ignorantei si plagiatului In InvdtamTntul superior, a mijloacelor nepedagogice si
brutale din TrivatdmIntul primar, a promovdrii nonvalorilor In viata tiinificà. Dupd
modelul Contemporanului este semnalat si aici un plagiat : publicarea In revista Gene-
ratio nouei, sub semnatura M. Sigmand, si cu titlul schimbat, a unei poezii de Uhland,
tradusd In prof& de Vaian In Scoala nouel. Revista romascana se Tricearcd si In dezbater
filologice (lbrdileanu semnInd cum face adesea cu iniiala I. scrie despre
functia adverbului mai i vocativul
Douel particulariteiti ale dialectului moldovenesc
In e), precum si In sustinerea emanciparii femeii, dupd modelu I articolelor Sofiei
Nadejde (vezi articolul semnat F. N. Chestia femeilor,dar mai ales articolul lui
Panait Musoiu Ceva despre femeie, cu un istoric al situatiei de dependenp si sclavie
a femeii din preistorie pInd In capitalism, s.a.). Scurte articole Isi aleg subiecte din
domen iul stiintelor naturale (Vindecarea oftigei ; Apärarea fierului de ruginel), Tnsotite
de sfaturi practice. Nu lipsesc rubricile de sociologie, psihologie sociald, economie
politica. Doud traducen i Roadele peimIntului i Roadele industriei, demonstreazá
statistic repartitia inegald a bogatiei materiale a omenirii. Articolul lui Pana it
Musoiu Dragostea (studiu de psihologie socialä) combate prejudeatile religioase
si rasiale. Atit articolele feministe cIt si cele de sociologie cuprind Indemnuri si pre-
vestiri revolutionare de felul : Miscarea proletarilor, la care vor lua parte si femeile,
va fi hotdritoare, va grabi schimbarea societätii de azi" sau in curind, toatd lumea va
952 simti nevoia unei revolutii, si va Incepe o miscare cdreia nemicd nu se va putea Impo-

www.dacoromanica.ro
trivi. Multimea fdrd numdr, cdreia Ti ghiordie matele, va veni sä ceara' socoteald
celor ce au Inhätat roadele pdmIntului ca s'a' le risipeascd" etc.
UrmInd deci Tndeaproape exemplul alcàtuirii ideologice a Contemporanului,
5coala nouà se distinge prin aceea cà rdmIne o revista' predominant literard, o revista
In care ponderea o au materialele beletristice si de stiintd literard, criticd si esteticd.
Garabet Ibrdileanu, semnInd cu pseudonimul Cezar Vraja sau cu initiala
publicd In 5coala nouel si numai aici ! o liricd impregnan de ecouri eminesciene.
Cele trei poeme In proza : Amintiri (p. 3-4) ; Vis (p. 31-32) si Otiliei (p. 58-59),
ca si versurile intitulate Ideal, Aceleiasi, Lor i Unui cunoscut rdmIn singurele mani-
festdri poetice din cariera cunoscutului critic literar, si au deci, dacd nu o valoare
artisticd intrinsecd, valoarea unicintii. Cele trei poeme In prozd sInt chiar fru-
moase, preluInd, Tntr-un ton cald si juvenil, atitudini, motive, elemente ale univer-
sului eminescian. Astfel este ecoul iubirii stinse, revenind dintr-un trecut feeric,
devenit ireal prin uitare : Parcd te-am iubit Tntr-o altd vreme, pe and visurile
IngTnau cu ardtdri luminoase. O I vreme sldvitd, asa de mult deosebitä de cea
de azi, de ce te-ai dus ? N-a mai rdmas din tine cleat un rdsunet al unui zvon
Indepdrtat, rdsunet Tntrerupt de zgomotul negrelor valuri ale vremei I Abia mai
strábate ate-o licdrire zImbitoare In brTul Tntunecat al amintirei istovite de chinuri !"
etc. Poemul Vis foloseste toate elementele specifice universului eminescian : codru,
tei, noapte, lunà, izvor, lac, nuferi etc. Deodatd, ca prin minune, md gdsii In
codru, lume plind de visuri si de taine, bdtrTni prieteni ai lumii (...) Fdrd sd
stiu cum, Intindeam piciorul In strdlucirea izvorului (...) $i-asi fi dorit sà adorm sub
umbra dulce de lund a blIndei crengi de tei (...) Dard mai Tncolo vdzui lacul ce rds-
pIndea mirosu-i umed de pa', amestecat cu mireasma galbenilor nuferi. Ce strdluci-
toare cdrare de argint brdzdase luna plind pe luciul lacului adormit !". Poemul Otiliei,
cu ritm interior, dd glas eminescienei invitatii erotice In codrul luminat de lurid.
lubita e investitd cu atributele portretistice caracteristrce versurilor lui Eminescu
Inger blond", brate mol", ochi umezi". Oh ! vin de mine mai aproape, stdpIna
visurilor mele : acus rdsare de pe codru luna, cu-al ei norod de veacuri ! Oh, vin'
vad sub tremurInde si blindele tale pleoape ce-aproape stelele scInteie ! (...) si
umezi de aprinsi, asa pe jumdtate-nchisi de-al fericirii vis umbriti, i-oi sdruta-n
dornic nesat noroc mi-i hdrdzi, viata-mi vei face senind cu-al dulcei tale
gure foc, cu strIngerea-ti de brate moi ; (...) 5i nu te teme Inger blond, de ei,
paragene pustii ; o, nime n-are sd ne vadd doar luna galesd, o pata! etc.".
Poezia Ideal trimite, cu precizie, la modelul ei, La Steaua a lui Eminescu
Din vesniciile senine / A licdrit o blIndd stea / in noaptea visurilor mele, / CInd
rdsdrisi, iubita mea / BrazdInd o dung de lumina', / in negura de veci pieri / 0
stea aprinsd de-n departe, / CInd trista-mi dragoste muri." Celelalte versuri, ale
cdror titluri au fost mentionate, ramIn minore, mai cu seamd and lbrdileanu Tsi
Incearcd sdgeata satiricd.
Lirica celorlalti colaboratori ai revistei stä sub semnul aceluiasi eminescianism.
Panait Musoiu (P. M. Indr6gostiVi, p. 85) anta dragostea fericird avInd drept cadru
o naturd In särbdtoare ; Corneliu Botez (Melancolie, p. 326) e sensibil la atmosfera
sumbrd si la accentele funerare din poezia eminesciana purtInd acelasi titlu si mai
ales din poezia 0, mama, dar si la poza retoricd a lui Vlahun (Noaptea, p. 363
364) ; Eugen I. Vaian (semnInd E.I.V. sau V.) e si el atras, alternativ, de peisajul tipic
eminescian lurid, lac, tei, atmosferd vesperald (in noapte, p. 76-77) si de 953

www.dacoromanica.ro
meditatia din Mortua est (Jale, p. 84). Eugen Vaian se desprinde din aceastd tuteld
poeticd atunci cInd Tncearcd o liricd de convingeri politice. Poemele In prozd Socia-.
listul (p. 135) si Dreptatea realizeazd efecte notabile In poezia de revoltd sociald a
epocii. Eliza Mustea, lzabela Andrei, Panait Musoiu, Corneliu Botez, ritmeazd si ei
aspecte sociale dar vag, sentimentalizInd.
Sectorul prozei beletristice al revistei e deficitar si nu se pot Tncadra aici decTt
Incaland granitele genului meditatiile filozofice ale lui Ibrdileanu Note si
Din caiet sau eseul poematic Deceptia omoard (p. 135) al lui Ion Catina. Se fac tra-
ducen i din scriitori strdini, selectionati tot dui:A modelul Contemporanului : Turghe-
niev, V. Garsin.
Mai interesante decTt beletristica sInt la coola nouei articolele de esteticd
si critica literard, ilustrate de semndturile lui Ibräileanu si lonescu Raicu Rion. Este-
tica revistei din Roman descinde direct si vizibil din scoala Contemporanului. SInt
tratate de pe pozi-tia esteticii si criticii stiinIifice a lui Gherea, probleme aflate In
atentia epocii : conditia geniului artistic (ilustrindu-se cu cazul Eminescu", fatd
de care tinerii socialisti nutreau un adevdrat cult); formele far-a fond, evid entiindu-se
si In lipsa gustului estetic (lonescu Raicu Rion, Din civilizatia noastrei, p. 66-71,
85, 88) ; raportul dintre realitate, sinceritate si adevdr pe de o parte si opera
de arta si importanta InrTuririi pe care aceasta o exercitä In societate ; raportul
dintre artist si mediul sdu ; ImpärTirea psihologicd a scriitorilor In pesimisti si opti-
misti ; forta In artd (lonescu Raicu Rion care de data aceasta semneazd cu pseudo-
nimul Paul Fortuna articolul Entuziasmul si arta, p. 139-144, 145-151, 164
167); pledoaria pentru realism confundatd adesea cu natural ismul oglindirea
realitatii concrete; conceptul de adevdr In arta ; deosebirea dintre naturalism si
pornografie In arta (I. Chilieanu2, Naturalism si pornografie p. 195-206, 233-238).
Aceleiasi disocien i Intre naturalism si realism Ti este consacrat articolul semnat de
H. Streitmann : Zola si Spielhagen. Comuna tinerilor socialisti si existentd si In arti-
colele din . coala nouà este comparatia dintre Alecsandri si Eminescu, In defavoarea

primului, si chiar contestarea lui Alecsandri pentru activitatea sa de culegere si


valorificare a folclorului (Rion, Imprejureiri usureitoare, p. 33-66). Totusi calitatea
neegalatd de pastelist Ti este recunoscutd (Paul Fortuna, Natura admirat'd,
p. 257-263).
Din cauza lipsurilor materiale, revista coala nou6 e nevoitd, dupd un an, sd-si
suspende aparitia care se anuntase interesantd si mai ales promitätoare. RdmIne
Insd In posteritate sd se adauge, semnificativ, grupului de reviste socialiste si munci-
toresti.

2 In legdturd cu autorul acestui articol existd o controversd : intemeiat pe studiul bio-


grafic al prof. Al. Piru despre Ibrdileanu, prof. Ov. Papadima (op. cit.), crede ca I. Chilieanu
este pseudonimul lui G. Ibrdileanu. Aceastd identificare fusese facutd In 1936 si de N. Savin,
fost coleg al lui Ibrdileanu i fost membru al Societatii Orientul din Birlad In articolul sdu
memorialistic Vremi de aitcl dat6, pub licat in numdrul omagial al Vietii romdnesti . Prof. I.
Vitner In volumul Literatura fn publicatii/e sociaIistei muncitoresti 1880-1900; Reviste ¡iterare;
Formarea conceptului de iteratu rr) E.P.L. 1966, p. 237-238, afirml cä N. Savin a
fäcut o eroare si cà acest pseudonim dupg cum ar dovedi-o Corespondenta revistei in nr. 10,
in care se rgspundea succesiv lui I. Chilieanu si lui Cezar Vraja (ceea ce nu s-ar fi rácut
spune prof. Vitner dacd ar fi fost vorba de aceeasi persoand) II ascunde pe Henri
954 Streitmann, singurul bun cunosator al limbii germane In redacIie.

www.dacoromanica.ro
HARALAMB LECCA

Figurd ciudatd, interesantd In epoca, socotit un arbitru al elegantei, omul


extremitátilor si al extremelor", cum II caracterizeafd un contemporan, Naralamb
Lecca a stIrnit cele mai contradictorii reactii, fiind fie repudiat cu indignare, fie elo-
giat, dar atit simpatiile cIt i antipatiile purttnd pecetea disproportiei determinate
de partialitate. Scriitor deosebit de fecund, Incerdnd toate genurile literare, dar
stäruind In dramaturgie, H. Lecca este uitat Incd Inainte de a fi incetat sä scrie,
valoarea artisticä a scrierilor sale fiind invers proportionald cu numdrul de pagini.
Totusi istoria dramaturgiei române nu poate face abstractie, pentru un anume mo-
ment al ei, de piesele lui Lecca, si chiar dacd afirmatia cd a fost dupd cum apre-
cia un contemporan (Al. Serban, Figuri contemporane: H. Lecca, Flactira, I, 1912,
nr. 24, P. 188) cel mai sdrbdtorit autor dramatic din capitald", la Inceputul celui
de-al doilea deceniu al secolului nostru, apare drept o exagerare, nu e mai putin
adevdrat cà dramaturgia lui Lecca deschide drumul teatrului citadin.
Ndscut la 10 ianuarie / 23 februarie 1873, In Caracal, ca fiu al maiorului Gh.
Lecca si al Zoei Mdndstireanu, nepot al pictorului Constantin Lecca si cdsdtorit tTr-
ziu cu Natalia Botezat, Haralamb Lecca are o viatá scurtd (moare la 47 de ani,
la 9 martie 1920, In Bucuresti), dar sinuoasd i cu multe schimbdri de decor. Dupd
terminarea cursului primar In Caracal i liceului In Craiova, pleacd la Paris spre
a studia medicina. Intors In tara, face studii de drept In Bucuresti.
Ziarist, publicist, traduator, poet, prozator i dramaturg, Lecca este In acelasi
timp actor, mai ales In piesele sale, un actor slab, dupd cum Il Vdd cronicarii epocii,
cu figura rece, cu glasul aspru si nemlädios, cu gesticulatia transantd i colturatd",
care, cu toatd frazarea inteligentd", nu reuseste In unele roluri cleat sa pro-
voace risul Intregii sail In momentele cele mai serioase" (Al. Cobuz, Teatrul mo-
dern : VIltoare, Coeur d Coeur, de Romain Codus, In Rampa, 1912, la 18 octombrie).
Dragostea i interesul pentru teatru, nu numai ca gen, dar si ca institutie, il fac
pe Lecca sa primeascd pe rInd functiile de secretar literar al Teatrului National din
Bucuresti, In 1900, de subdirector al teatrelor, de director al Teatrului National
d in Iasi si de inspector general al teatrelor.
Debutul In literatura face ca poet, cu poezia In cimitir, la Revista nouil
a lui Hasdeu. Colaboreazd cu productii literare la mai multe reviste, Intre care :
Vatra, Convorbiri ¡iterare (dupd 1895, unde publica traducerea piesei Femeia inda-
rätnicd de Shakespeare si versuri) ; Literaturcl i artä romanä a lui 011änescu-Ascanio
Noua revistä romeTha a lui Rddulescu-Motru ; Viata romásneasccï ; Pagini ¡iterare a
lui Ion Gorun, 1893 ; Povestea vorbei, 1894 ; Flacära. Face parte si din cercul revistei
Analele ¡iterare, politice i stiintifice, de sub directia prof. G. T. Buzoianu, publi-
catie nelipsitd de anume prestigiu, la sedintele careia venea i Macedonski.
Debutul îi este Incurajat de Hasdeu, care-i adreseazd o scrisoare elogiativd,
Inscrisd drept prefatd In fruntea primului sdu volum de versuri, publicat In 1896
intitulat Prima. Hasdeu se foloseste de poezia lui Lecca, In scrisoarea mentio-
natd, ca de o sdgeatd Impotriva Junimii". Scrisoarea sa este un pretext de atac in-
vectiv. Recunosand In Lecca o stofd de mare poet", Hasdeu Incearcd sä explice
notele pesimiste din poezia acestuia exclusiv prin influenta Triciumatei scoale a
lui Schopenhauer" si prin lupta Intre o natura intima adevdrat poetia, cu porniri 955

www.dacoromanica.ro
generoase, Cu idealuri Mahe, cu avInturi sublime, i Tntre povIrni ul cel junimist
de pamfletar In versuri, dresat a Tmbala tot ce ridica pe om d-asupra dobitocului ..."
Prea darnic cu elogiile, Hasdeu stimuleazd astfel proliferarea unei versificari corecte,
dar lipsite de once vibratie poetica. Volumului Prima Ti vor urma Secunda In 1898
(volum premiat de Academie), Sexta In 1901, Octavo In 1904, A noua, In 1904, Poezii,
In 1911, Zece monologuri, Cinci poeme, multe poezii fiind reluate In diverse variante.
Poezia lui Lecca e minord, etalInd acute Inclindri catre excentricitate. De aceste
cautari fortat originale -tine nuanta exotica, predilec-tia pentru numiri strdine, cu
sonoritäti inedite Valadolid, don Paez, Don Carlos din Pontevedre, Dona Clara,
Otrant, Guadalquivir, Dolores , pentru curgerea melodia a versului Imprumu-
tata de la simbolivti, dar ramTnInd In cazul lui exterioara, lipsitä de semnificatii,
precum igustul pentru morbid. Multe poezii vddesc preferirrta lui Lecca pentru
descrierea mizeriilor fiziologice, eroii poeziilor sale narative fiind de obicei ftizici
muribunzi, cu chipul devastat. Poetul insistä gratuit, fard a fi preocupat de expri-
marea simbolicd a unei idei majore, In desenarea portretelor hidoase, terifiante
sau jalnice. Amintirile de la cursurile de medicind de la Paris Ti slujesc In confec-
tionarea celor mai dezgustatoare imagini naturaliste, In care insista cu un soi de
voluptate morbida asupra detaliilor. Poezia intitulatd Macabrd Intinfindu-se,
cu interminabil sadism, pe 20 de pagini e o mostrd edificatoare. Scriitorul ne
plimba prin sali de spital pline de duhori, In care zac schelete Imbracate In piele
vie, roase de cancer, ne perindd prin lata ochilor rani hidoase, puroaie i pansamente
fetide, ne face, In culori tari, crude, portretul interniOlor strInsi la cind i ne
trimite, culminInd, In sala de autopsie. Alte poezii descriu cimitire, morti, ritua-
luri de InmormIntare, vicii, bdtrini decrepi-ti, agonii. Ca un corolar al decrepitudinii
umane, scriitorul e atras de natura In descompunere, vorbind de case darapanate,
de rarn4i.tele unei biserici trásnite, de ruine i ploi apasatoare, descurajante. Abia
la al optulea volum bolnava inspira-tie a liricului" este Tintuita de Ilarie Chendi
In Sämänätorul (Ill, p. 280), care Tnsa Ii atribuie calitatea de artist rafinat".
Lecca versificd cu uwrintd i abilitate, dar comunicd prea puIind substanta poe-
tica, Tntr-o risipd de modaliftti prozodice. JucIndu-se cu rimele i ritmurile, scri-
itorul vrea sa facd demonstra-tii de virtuozitate, colecIionInd, In acee* poezie, o
varietate de stiluri. lorga Insa nu pre-tuiete aceastä echilibristicd prozodicd i nu
vede In poezia lui Lecca decit un vers obosit i färä nici o surprindere In rima
sau ritm" (Istoria literaturii romeme contemporane, 1867 1899, vol. II, p. 122).
Prozatorul e inferior poetului i, aa dupd cum poezia trädeaza veleita-ti dra-
maturgice, proza autobiografica Il dezvdluie pe poet. Schitele i nuvelele sale (din
vol. Crängi, 1914, Din viata lui Napoleon, Nuvele) sInt lipsite de alt interes literar In
afara Tntr-o masurd de cel stilistic. Coloratd, saturatd de imagini i metafore
(unele proaspete, demonstrInd acuitatea vizuald i puterea asociativ-poetica a lui
Lecca), limba, mInuitä IndemTnatic, este poematica.
Proza lui Lecca poarta i pecetea dramaturgiei. Unele schite debuteaza cu enu-
merare de personaje, caracterizate In dteva cuvinte, ca In distributia unei piese,
cu scurte descrieri ale decorului, precum i cu indicatii regizorale, Tnainte de
ridicarea cortinei".

Teatrul Na.tional din Bucure;ti,


956 la sfirIitul sec. XIX carte po§talà

www.dacoromanica.ro
1 ,
4114
i.3
114

A.'
7-
1

Frfr:Jr!
-
..
'0! Pr
- 1 :77'1.1,11¢,---
8r9_
--.Nrir, r r r
a I .
,
' .,,,leir7177. fr: :1 1:.0,
"t1
?I! F
/FE il r r .1,,,,,,
,,, 1

1 -I.. .
.1.

-
-T.

I -4,--, .. ; 4 o
ii - -
,,--
-16''''..-- -- -.: .., ......,......!":

1,
6, I
1
,

'.V11,21
.,41=11
4 ,
- : r Ft

n I I.:
1'1,1
t , ° !.

Afr
fett,..esimn,

,
-
!.! !
1,4
,
4111/ 11 Al- t
'
rif
t.
[um! ;, (7-ftiliirv,ri
NA:
,

t t'
RIEr
-:V VJ -

,.
t
.".41. grfk
www.dacoromanica.ro
,
Pe lIngd volumul sdu de nuvele impropriu numit astfel Lecca publica
In diverse reviste si articole de consideratii filozofico-literare, precum si un miscd-
tor portret al lui Hasdeu din anii de dupd moartea fiicei sale : SurTsul lui carac-
teristic, un surTs muscdtor, dar fard rautate, Ti murise pe buze. El, om cu duh, atlet
In replici, duelist nenvins In epigrame, el, caruia nu-i scdpa o aluzie, färd ri-
posteze fulgerdtor, acum, fie sub stapTnirea unui mistuitor dezgust de viatd, fie
coplesit de o supraomeneascd abnegatie, petrecea ore Intregi, chiar and Ti venea
ate un prieten, nemiscat, tdcut, umbra" (Hasdeu i lulia, Flacdra, nr. 49, 21 sep-
tembrie 1913, p. 389).
Expeditia militara' din Bulgaria In 1913 face subiectul volumului Dincolo, din
Dundre-n Balcani, 1913, prozd memorialisticd, apreciatd de C. Sp. Hasnas ca mono-
tong si nereliefata" (F/acära, 1913-1914, an. III, nr. 8, din 7 decembrie 1913, p. 72.)
Ca dramaturg, H. Lecca nu rámTne un anonim In epoca sa, piesele sale fiind
reprezentate cu succes pe scena Teatrului National din Bucuresti, dar stIrnind cele
mai contradictorii reactii. Predomind parerile extremiste : Mihail Dragomirescu
Il respinge fart drept de apel, Al. Davila II critica violent, Tn timp ce alti croni-
cari dramatici Ti dedicd articole elogioase. V. Anestin, la dramaturg, Ti con-
sacra un studiu critic Tntins (H. Lecca autor dramatic, Bucuresti, 1902, 47 p.)
Lecca este autorul pieselor : Bianca (Literaturcl i artä romanä, I, p. 610) ; Costa
Diva, 1899 ; Jucdtorii de cärti, 1900 ; Stupii satu/ui, 1896, reprezentatd In 1897; Su-
premo fortd, 1901; ann. 1902 ; Cancer /a inimcl, 1907 ; Moartea lui Scherolck-Holmes
(In 1896 oferd directiei Teatrului National din Bucuresti piesa In 5 acte Pentru o
femeie), nici una capodoperd, dar marcInd un interes crescInd pentru teatrul social,
fapt caracteristic nu doar pentru autor, ci pentru desfdsurarea dramaturgiei noastre
la pragul dintre cele cloud secole.
Succesul dramaturgului Lecca se explica atît prin experienta si mestesugul
acumulate In diversele functii teatrale, prin influenta pe care o putea avea In aceasta
calitate, faend sa i se joace piesele pe prima scend a tarii, cIt i prin faptul ca sfir-
situl secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea e o epocd de criza pentru
dramaturgie, de gol. Atractia fata de public se explica i prin aceea cA In toate
piesele rolul feminin II juca reputata actrita Aristizza Romanescu (era chiar scris
anume pentru ea). Voga" teatrului lui Lecca este deci In totul
Lecca nu este un mare creator de tipuri si nici intriga sau conflictul nu sInt
punctele sale de rezistenta. E totusi un om de teatru, bun cunoscator al scenei,
dramaturgia sa beneficiaza de aceasta experientd. in piesele sale se consuma, gradate
savant, drame de Malta. tensiune, rezolvate, de obicei, tragic. Bianca, satie adulte-
rind, surprinsd de bdrbat, TI ucide pe acesta, In timp ce amantul cadea rdpus de
gloantele dezonoratului ; Gina, Casta-Diva, logodnicd ultragiatd, are tdria supra-
omeneascd de a renunta fa'rd intoarcere la bärbatul iubit ; un tata cartofor,
nefericit de a fi transmis viciul fiului sau, îl ucide, constatInd proportiile monstruoase
ale räului ; un om politic ruinat, calomniat, parasit, defäimat, hartuit de dini",
fostii prieteni i acoliti, i devastat de pasiunea pentru o fenneie diabolica, se sinu-
cide ; o femeie din lumea mare, tortured ca de un cancer la inimd" i extorcatà
de bani de care un fost amant fard scrupule, e rdzbunatd spectaculos de fiul sdu,
care-I ucide pe santagist ; Tnsusi abilul si finul Holmes Isi gäseste In piesa lui Lecca
sfIrsitul ; o singurd femeie, Zoe, a cdrei viatd e un sir de drame, are suprema fortd"
de a rämTne In viatd. Sentimentul amar, atotstdpTnitor In piesele lui Lecca, nu e
958 sinonim cu mizantropia. Lecca e dezgustat de o anume lume, a parvenitilor, a poli-

www.dacoromanica.ro
ticienilor verosi, a declasatilor ce populeaza saloanele de jocuri de noroc, a depra-
varii morale. Piesele sTrit violent critice, desi sagetile sale, netintind totdeauna bine,
sInt lipsite de eficacitate. E o critica sociala vehementa, dar lipsita de claritate.
Construite prea teatral (In sensul peiorativ al cuvIntului), personajele princi-
pale din piesele lui Lecca au o nota de falsitate, nu conving cleat rareori si Tnsasi
definirea lor psihologica e lacunara, defectuoasa. Aportul inedit si IndernInarea lui
Lecca stau In aducerea pe scena si mInuirea experta a amanuntelor vietii vii, a crearii
cadrului social. Lecca Isi populeaza piesele cu numeroase personaje episodice si
cu o adevarata masa de figuranti, mInuindu-i Insa cu o pricepere care da spectato-
rului senzatia ca asista la scene de viata reala nu totdeauna deosebit de semnificative
sau legate indisolubil de firul principal al intrigii, dar exprimInd autenticitate. Lecca
este un pictor al vietii de salon, pe care o cunoaste bine si pe care nu numai ca
n-o idilizeaza, ci o dezvaluie In toata banalitatea si superficialitatea ei sufocanta si
deseori respingatoare prin exacerbarea patimilor meschine.
Dialogurile sInt vii, pline de naturalete, calitate pe care, expliand-o prin mes-
tesugul accesoriilor scenice, o recunostea chiar Mihail Dragomirescu, violent anula-
tor, care Tsi Incheie cronicile la dramaturgia lui Lecca cu un oftat exasperat (Cronica
dramatic& volum, Bucuresti, 1904, p. 50) si care socotea ca cea mai rezistenta
dintre piesele acestuia, drama sociala Cîinii, a fost o ThmormThtare In seria de sar-
batori artistice", din cursul unei saptarnIni teatrale.
In schimb, V. Anestin nu se multumeste sa afirme Ca, din autorii dramatici
incitati de Caragiale sa scrie piese moderne, Lecca s-a ridicat mai presus de cei-
lalti", dar, lipsit de gust si discernamInt artistic, aluneca In aprecien i scandaloase.
D. Lecca spune Anestin nu a facut altceva cleat sa urmeze pe d. Caragiale,
suind Insa o treapta mai sus".
In afara de activitatea sa de dramaturg, nelipsita de o anume valoare, i prin care
Lecca ramIne In istoria literaturii noastre, chiar si numai pomenit laconic, scriitorul
s-a facut cunoscut prin bogata sa activitate de traducator. Traducerile sale dupa
Balzac, Beaumarchais, Boccaccio, Corneille, Diderot, Daudet,Hugo, Maupassant,
Molière, Racine, Shakespeare, Sienkiewicz, Slidermann, Swift, Zola, Maeterlink
stau märturia unei bune orientar In diferitele perioade ale literaturii universale
si a unui gust artistic evoluat.

BIBLIOGRAFIE

Opera scriitorului : Prima, versuri, Bucuresti, 1896 ; Cinci poeme, 1898 ; Secunda, versuri, Bucu-
resti, 1898 ; Casta-Diva piesd In 4 acte (Tertia), Bucuresti, 1899 ; Juceitorii de corp. piesd
In 4 acte (Quarta) Bucuresti, 1900 ; Supremo fort& piesd In 4 acte (Quinta), Bucuresti,
1901 ; Sexta, versuri, Bucuresti,1901 ; Clinii, piesd In 4 acte (Septima), Bucuresti, 1902;
Octavo, versuri, Bucuresti, 1904 ; Poezii, a noua, Bucuresti, 1904 ; I.N.R.I. poemd biblicd
In 5 pdqi si un prolog si o Intrebare, a zecea, Bucuresti, 1904 ; Cancer la inimd, piesd in 3
acte, Bucuresti, 1907; Din viata lui Napoleon, Parli schi/ate, f.a. ; Poezii, a opta sutä,
Bucuresti, 1911 ; Noi Romdnii. Trei oameni. Actorii, Bucuresti, 1912; Dincolo. Din Du-
neíre-n Balcani, Bucuresti, 1913 ; Creingi, i\fuvele, 1914 ; Moartea lui Sherlock-Holmes,
piesd, f.a. ; Zece monologuri, f.a.
Traducen i (Cronologic): Tennyson Alfred, Enoch Arden. 1896 (si 1907) ; Shakespeare, Femeia Incleirdtmcd,
1897 ; Carmen Sylva, Povestea unei regine, 1899 ; Flammarion, Tcinele cerului, 1904 ; 959

www.dacoromanica.ro
Carmen SyIva, Marioara ;i In ziva scacfentei, Iasi, 1904; Racine, Atalia, 1907 Theo-
dor de Banvi I le, Särutarea. 1907; Shakespeare, Romeo ;i Julieta, 1907: Swift, Guliver
In tara uria;ilor,1909 ; Maupassant, Ulcica, 1909 ; Maupassant, 0 viatà, 1908; Maupassant,
Domni;oara Fifi,1909 ; Beaumarchais, Barbierul dn Sevilla, 1909 ; Balzac, Mos Goriot,
1914: Boccaccio, Povegi din Decameron ; Bulwer-Lytton, Ultimeie zile ale Pompeiului ;
Corneille, Horatiu, tragedie 'in 5 acte ; Daudet, Jack ; Diderot, allugärita ; Grillparzer,
Hero si Leandru, tragedie in 5 acte ; Hugo, Ernani, dram& in 5 acte, Tri versuri ; Malot
Hector, Singur pe lume ; Moliére, Tartuffe ; Sienkiewicz, Quo Vadis ; Ridermann, Moor°
paräsita ; Jules Verne, Ocolul pdmIntului in 80 de zile ; Zola, Atacul morii ; Maeter-
linck, Inteligenta florilor.
Despre scriltor : Victor Anestin, H. Lecca, autor dramatic, studiu critic, Bucuresti, 1901 ; C. Sp.
Hasnas, Cdrti nof Dincoio. Din Dundre-n Balcani, Flood ra, 1913, decembrie 7, p. 72: Al.
Davila, Lecca, Casta-Diva, Literature,' ;i artd romänd, 1898, III, p. 262; Al. Davila, H.
Lecca, Supremo fortä", La Roumanie, 1909, nr. 2962 ; Pompiliu El iade, Cronicd literard ,
despre Ctinii", L'Independence roumanie, 1902, 27.1/9.11; Pompi 1 iu El ade, cronicd literará
despre Supremo forte', L'Independence roumaine, 1901, 9/22 decembrie ; (Vezi si cro-
nicile semnate Claymoor (Mihai Vdcdrescu) In L'Independence roumaine la Clinii 1902,
24 116 11; Femeia indärdtnica, 1902, 21 noiembrie ; Jucätorii de ceiqi, 1899, 21 octom-
brie/7 noiembrie ; Supremo fortes% 1900, 19 octombrie/1 noiembrie ; Al. $erban, Figuri
contemporane : H. Lecca, Flacära, I, 1912, nr. 24, p. 1888 ; Al. Cobuz, Teatrul modern,
Rampa, 1912, 18 octombrie ; Ilarie Chendi, Octavo, Seimelneltorul, III, p. 280; Mihail
Dragomirescu, Cronica cframaticä (volum), Bucuresti, 1904; G. alinescu, H. Lecca,
Viata romdneasal, XXV, 1933, nr. 11, p. 43-44.

NICOLAE TINC

Nicolae Tinc sau Tincu, ndscut la 17 septembrie 1846 In Bucuresti (sau Turnu
Severin) si decedat la 29 august 1927, are o carte de vizitä bogatd In ceea ce pri-
veste raporturile sale cu literatura, fiind istoric literar, autor dramatic si poet"-
dupd caracterizarea lui G. Cdlinescu (Istoria literaturii romdne, p. 525). Intr-adevdr,
micul functionar de la Curtea de conturi, de unde ¡ese la pensie ca referendar,
Isi consuma febril, fecund si multilateral, veleitätile literare, färd sä ajungd Insd la
rezultate deosebite. Prezenta sa In istoria literard a epocii este notabild doar In md-
sura In care, asociindu-se unor nume de prestigiu sau fácInd parte din grupul unor
oameni de litere cunoscuti, participd la desemnarea unor anume momente si ten-
dinte culturale. N. lorga II enumerd Tritre iniiatorii trecdtoarei" reviste Lupta
literarcl, aldturi de Delavrancea, Vlahutd, Mille, dei numele sdu nu se IntIlneste
In paginile celor cloud numere apdrute. Tinc are totusi o bogatd activitate ziaristicd,
semnInd ades cu pseudonimul Tal! i Metall, si colaboreazd cu literatura proprie
si articole de criticd si istorie literard, Intre altele, la Revista contimporancl, Revista
noucl a lui Hasdeu, la România literarcl, la Literatorul (cu versuri) etc.
Ca dramaturg, nu depdseste valoarea unor autori de piese de teatru ca N. Scur-
tescu, Gr. Ventura, V. Maniu, T. Miller si altii, din perioada de vdclitd inferioritate
a literaturii bucurestene fatd de cea promovatd de Convorbiri ¡iterare. Numele sdu
rdmIne Trisd legat numai de unul dintre primele spectacole de revista inspirate din
960 actualitate si concepute ca un protest Impotriva oficialitäii. Impreund cu un grup

www.dacoromanica.ro
de colaboratori ai Revistei contimporane, avocatul-publicist Petru Grdcli teanu, poetii
Zamfirescu, Ciru Economu, Al. Lara i Oscar Eliot, scrie revista Cer cuvtntul sau
Ambiol Frosei, In 7 tablouri, nou gen de teatru, care T0 c'4tigd curTnd o mare popu-
laritate, fiind reprezentatd cu succes, In 1874, de trupa artiOlor asociati condusd
de Matei Millo. N. Tinc a contribuit deci la impunerea unei noi modalitdti de teatru
satiric. Viend obiceiuri demodate, conveniente sociale anacronice i ddundtoare,
moravuri politice, precum i persoane cu identitate precisa, revista Cer cuvIntul
si-a atras replici i proteste. Socotind-o un atac la adresa propriei sale persoane,
Pantazi Ghica riposteazd, calificInd-o drept o elucubratie literard i opurandu-i re-
vista-rdspuns Ai cuvIntul, lipsitä de once valoare, In care-i ataca pe autori, dar nu-i
numea dedt pe Gräcli teanu i Millo.
In dramaturgie, formula redactdrii In colectiv se pare ca-i convine mai mult
lui N. Tinc, cdci cele cIteva comedioare, unele scrise cam In acela0 timp cu revista
Cer cuvIntul intitulate : 1 Aprilie, publicatä in 1873, 1 Mai, din 1874, Recunostinp,
Dou6 nume, Mällisorul 0 al cdror autor exclusiv este, nu retin atentia nimdnui.
In schimb, drama istoricä In cinci acte Doamna Chiajna. prelucratd Impreund cu
G. Rdclulescu-Niger dupd nuvela lui Al. Odobescu, chiar dacd nu e o realizare
artisticä demnd de inclus Intre cele dintli reu0te ale literaturii dramatice din epoca,
deschide totu0 stagiunea din toamna anului 1891 a Teatrului National din Bucure0.
Scrisd In prozd, piesa urrndrete Indeaproape modelul, accentuTnd pe coordonata
despoticd a caracterului Chiajnei i amplifidnd episodul liric dintre domnita Ancuta
boierul Radu Socol. Asupra acestei idile nefericite, contrariatd de Tnverundrile
vindicative ale Doamnei Chiajna, se muta centrul de greutate al conflictului, con-
vertind drama de severitate clasicd In melodrama dulceagd. Cea de-a doua nuveld
istoricä a lui Odobescu Mihnea Vodä ce! Reiu se bucurd 0 ea de atentia lui N. Tinc
care semneazd singur o drama In 3 acte, cu acela0 titlu.
N. Tinc exersat Indelung Tnclindrile spre dramaturgie ca traducdtor, fiind
In primii ani ai activit4ii sale ¡iterare traducdtor de librete de opera. Abia mult
mai tIrziu, In 1895, alege spre traducere o piesd din dramaturgia clasicd universal-a,
cum e comedia In 5 acte, In versuri, Mincinosul, de Corneille, sau o comedie din
repertoriul francez, modern mult jucatd In a doua jurndtate a secolului al XIX-lea,
ca Aventuriera de Emile Augier (la traducerea acesteia lucreazd In colaborare cu
Sever Moschuna).
Inclinarea catre poezie a lui N. Tinc este nu numai concomitentä cu cea cdtre
dramaturgie, dar se Trnpletete i se conditioneazd reciproc. Este semnificativ ca, din
cele trei volume de versuri (de fapt cinci, dacd socotim i doud reeditdri cu sumar
schimbat prin adaosuri i omisiuni), unul poartd titlul Monologuri i versuri.
Tinc traduce, dar mai ales adapteazd i localizeazd versuri din poeti contempo-
rani francezi, italieni i germani, etiva mai cunoscuti, majoritatea obscuri. Prefe-
rinta tematicd se imparte In doud extreme : pe de o parte poezii interminabile,
povestind despre drame sf4ietoare i avInd un final moral izator, menit sd arate tri u mfu I
virtutii i recuperarea rdtdcitilor, pe de alta cupletul satiric sau anecdotic, culti-
vInd umorul gros, poanta echivocd. Scriitorul TO permite mari libertdti fatd de
textul original, uniformiend stilul i trivialiend limba, care ades poartd pecetea
mahalalei bucuretene.
Ca prozator, N. Tinc e 0 mai anost. Insu0 autorul, in scrisoarea trimisd drept
CuvInt Tnainte" cdtre directorul revistei Tribuna familiei, care se Ingrijea de apa-
ritia volumului de Nuvele (reeditat In 1922 sub titlul Femeia cu ochii verzi) fdcea 961

61 - 0. 178

www.dacoromanica.ro
mArturisire care, chiar daca pe jumdtate era ipocritd, Ti cinstea totusi spiritul auto-
critic : Md Tndoiesc Insd de un lucru spunea Tinc, Intintat tot4 cà nuvelele
sale mai pot interesa pe cineva : de valoarea lor literard". Intr-adevdr, valoarea
nuld atTt sub raportul inventiei faptice, a comunicdrii unor idei, cIt §i din punc-
tul de vedere al expresiei artistice, stilul lui N. Tinc, lesinat §i siropos, exasperTnd
deopotrivd prin banalitate i incoerentd imagisticd.
Autor de conferinte literare, filozofice, sociale, morale, N. Tinc Tsi publicd
asemenea conferintd intitulatd Monstrul. Consideratiuni umoristice asupra omului
(Conferintd tinutd la ateneele din Giurgiu, Pboieti i Buz-du In 1907), In care
divagheazd aberant pe tema discutatei superioritdti umane, optTnd, ambiguu,
pentru similitudinea om-monstru, dar i pentru Tncrederea In educabilitate i In
forta cugetdrii descdtusate.
Mai pertinent, dei rara originalitate, se aratd N. Tinc In domeniul istoriei
literare. Volumul intitulat Poetii italieni moderi (Bucuresti, 1907, cuprinde o
conferintd publicd, tinutd la ateneele din Focsani, Pboieti i Giurgiu) face
cunostintd cititorilor romdni cu dteva nume proeminente ale poeziei italiene
contemporane : G. Carducci, Lorenzo Stechetti, Giovani Pascoli, Arturo Graf,
Alfredo Baccelli, Ada Negri, Emilio Bosi. Scurte caracterizan i biobibliografice,
Tmpletite cu aprecien i critice, alterneazd cu exemplificdri de versuri, traduse
de autor, §i cu anecdote din viata poetilor prezentati. Colabordrile numeroase
la Revista notiä cu medalioane critice i schite biografice, ca de pildd cele
despre C. B616cescu (IV, 1891, nr. 4-5), Mihalache Zamfirescu (V, 1892, nr. 12)
Nicolae Scurtescu (IV, 1892, nr. 11-12) ; Vasile arlova (V, 1892, nr. 10) ; George
Cretzeanu (VI, 1893, nr. 6) ; Constantin Lecca (VII, 1894, nr. 2), grit contributii
limitate, dar utile, la istoria literaturii romane. Integrindu-se insd spiritului de
grup la Revista nouä, ca i mai Tnainte la vst a c otimporancl sau Litera-
torul, N. Tinc va adopta pozitia anticonvorbiristd §i va ataca Directia nouei,alegindu-
si ca tintä cum au fdcut-o multi alii dintre beligeranti pe Eminescu. Mihalache
Zamfirescu e declarat geniu in comparatie cu Eminescu, poet cu fraze greoaie,
cu vorbe Intortochiate, cu ¡dei IncTIcite". N. Tinc îi reedita astfel anti-
junimismul manifestat cu 20 de ani In urmd In Revista contimporand (III, 1875, nr.
7), cInd, dupd exemplul lui Gr. Gellianu, socotea ambianta Directiei nouä perni-
cioasd pentru un talent ca al Matildei Poni, care nu are de Tnvdtat altceva, In
compania unor poeti ca d-nii Negruzzi, Eminescu, Bodrarescu i altii', decTt
Tncdlcarea regulilor artei, ale limbii i prescrierile bunului gust". Aceastä opacitate
Ti va salva Tnsd, Tntr-un fel, numele de uitare, fiind Tntotdeauna inclus In nurndrul
denigratorilor lui Eminescu.

BIBLIOGRAFIE

Volume (cronologic) : 1 oprilie, comedie 1 act, 1873 ; 1 Mai, comedie, 1874 ; Poeme pentru copii. Bue.,
1897; Monologuri In versuri dup6 diferiti autori, 1898 ; Nuvele, Ed. Rev. Tribuna familiei,
1899 ; Rime vesele, 1900; Monstru I, Consideratiuni umoristice asupra omului, Buc., 1907
Poetii italieni moderni, Buc., 1907; Femeia cu ochii verzi, nuvele, Buc., 1922 ; Recuno-
tinta, comedie, f.a.; Monologuri, In versuri, f.a.;M6rtiprui, comedie 1 act, f.a. ; Versuri
pentru copii, f.a.; Mihnea Vod6 R6u, drama 3 acte, fa. ; impreuna cu Rädulescu
962 Niger : Doamna Chiajna, drama istorica In 5 acte, Buc. 1891.

www.dacoromanica.ro
Traducen: Commarano Salvadore, Saffo, tragedie lirica In 3 pArli, 1871 ; Comedii I mono/ooge,
traducere, 1811 ; Musset, Noopieo de decembrie, 1895 ; Corneille, Mincinosul, comedie
In 5 acte, in versuri, 1895; L. Capranica, Amorul lui Dante, 1910; L. Lazarovici,
Popo nostru cel toc3trin, Slatina, 1911.

A. D.TJXENOPOL

De o multilateralitate si capacitate de lucru impresionante, poligraful Xeno-


pol" cum II numea Titu Maiorescu, In virtutea zecilor, sutelor si miilor de pagini
pe care le umplea cu un fel de insatiabild foame a hIrtiei si a cernelii neostenit
explorator al celor mai diverse domenii de activitate spirituald i depozit eferves-
cent de idei, este cunoscut si apreciat Inca din timpul vietii si nu numai In peri-
metrul hotarelor patriei noastre ca istoric si teoretician al istoriei, ca sociolog
si economist, filozof al istoriei si al culturii, ideolog, logician, pedagog cu afinitdti
pentru lingvistia si folcloristicd, critic literar si cultural-estetic si doar In ultima
instantà pomenit ca autor de beletristica. In ciuda faptului ca legAtura sa cu beletris-
tica e doar tangentiald ca si la George Panu ponderea valoricd a versurilor
sale (de altfel numeroase) si a notelor de cdrátorie reduandu-se la o simpld enume-
rare si acidugire In fisa sa bibliograficd, frecventa i calitatea interventiilor sale In
problematica esteticd, culturald si literard a epocii fac din A. D. Xenopol o perso-
nalitate remarcabild si In disciplina istoriei literaturii romdne.
Xenopol se naste In cartierul Pdcurari din Iasi, la 25 martie 1847, ca fiu al lui
Dimitrie Xenopol §i al Mariei Vasiliu, ambii pe jumdtate greci. Poliglot, cultivat

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

'ÇIJIT
NTARE FESTITh'i
CiONOLOGIA RATIONAM
roMlitA

la 'sèrbarea nationald pe mormentul

STEFAN Cali MARE IISTORIEI TTNIVERS ALF,


In ib (27) Augusta 18'41, preluerata
4. in privire lu esnmellul dc Baculaureata,:
'A.b.ENOPOL. -

de
irt
I. 1). NENOPOL
Prot,' unu "sorotorMu rusescu. PrcAtut in folosul foo-
dului pentru rklicares'unci monumentu Dodori n filosofie, proftseru,dc istorie ja Inalitutui
Mare. Austirnacu din lassi.

(.Rhprodurjhoita esic oprita.)

IA881. 1871,
TIPOOSAFIA, 80CliTiTII JO NINE&
. 11Pitil, 1871
www.dacoromanica.rot.
TIPOUNA F A SOCIATATII JUNIN EA:,
si studios, Xenopol-tatdl Intretine In propria sa familie o atmosferd prielnicd
pasiunii cercetdrii si Invätäturii continue si se dedicd, o vreme, Tnfiintdrii si
conducerii unui pension particular cu limba de predare franceza , la care
A. D. Xenopol face primii ani de scoald, fiind coleg cu V. A. Ureche. Pensionul se
Inchide Insd curind, neprocurInd suficiente mijloace de existentd familiei ; tan'
devine, pentru multdvreme, directorul penitenciarului central din Iasi, lar Alexandru
Xenopol e internat, la noud ani, Tntr-un pension grecesc. Face apoi 5 clase la
Liceul national Academia Mihdileand , avIndu-I coleg pe Calistrat Hogas, si, In
sfirsit, termind liceul la Institutul academic, unde-si dd si bacalaureatul, In primul
an de Infiintare a acestui examen. Peregrindrile de la o scoald la alta nu i-au
ddunat. Dimpotrivd, Xenopol deprinde de la o Virstd fragedd limba francezd, In
care-si va scrie mai tTrziu unele din cele mai importante si pretuite studii de
istorie si filozofie, e atras cdtre limba &end' si cdtre capodoperele Antichitdtii.
La Academia Mihdileand consacrd mult timp studierii istoriei In afard de programa
scolard, prezentind In clasa a V-a in cercul stiintific al liceului, intitulat
Societatea", studioasa lucrare importanta si utilitatea istoriei (reprodusd In 1901
In revista Arhiva), cu ecouri din opera lui Guizot. Ultima etapa a studiilor sale
liceale, cele fácute la Institutul academic, Isi pun amprenta pe viitoarea formare
a personalitdtii sale stiintifice. Aici, Tntre membrii unui excelent corp profesoral
aproape toti junimisti se afld si Titu Maiorescu, care, In ciuda ulterioarelor
animozitdti reciproce, fu si pentru Xenopol ca pentru multi oameni de
litere si de culturd ai epocii pdrinte spiritual.
Dupd bacalaureatul trecut In 1867 anul aparitiei revistei Convorbiri ¡iterare ,
datele biografice si bibliografice privind evolutia stiintificd si creatoare a lui A. D.
Xenopol se pot grupa desigur, arbitrar, doar pentru a incerca o prezentare
strInsd si sistematicd a unei personalitäti cu o activitate derutantd prin Tntindere
si multilateralitate In trei mari etape. Perioada Inscrisd Intre anii 1867-1882
ar constitui etapa convorbiristil sau junimista desi Xenopol tinuse dndva sd
precizeze cd apartine doar junimii" literare, repudiind junimismul politic. Xenopol
este primul bursier al Junimii", la propunerea lui Titu Maiorescu, si cu ajutorul
acestei burse face, timp de 4 ani, studii de drept si filozofie In Germania, lutndu--0
In 1871, cu magna cum laude", ambele doctorate, cel In drept la Berlin si cel In
istorie la Giessen. Intors In lard, devine magistrat procuror de sectie la Tribu-
nalul din Iasi, Fad In 1878, dnd se retrage, practidnd avocatura, dar In acelasi timp
fiind si profesor de istorie la institutul academic, prefigurInd cariera de profesor
universitar la catedra de istorie, din 1883.
Lunga etapd de 15 ani de afiliere la Junimea", timp In care a colaborat
permanent si masiv la revista societätii iesene, corespunde epocii de treptatd matu-
rizare intelectuald a viitorului savant, elogiat peste hotare si, chiar dacd scrierile
sale definitorii In ceea ce priveste capacitatea si originalitatea sa stiintificd apar mult
mai tIrziu, dnd se produsese o ireparabild rupturd de junimea", perioada lor de
gestatie corespunde acestor ani de debut, de cdutdri si acumuldri, de stimulare 0
educare a unei uriase puteri de muncd. Etapa junimistd e deosebit de fecundd. Xeno-
pol Tsi exercitä spiritul critic, multipliendu-si atentia si interesul cdtre cele mai
diverse discipline. La junimea" e numit Factotum sau Bon c) tout faire. Prolificitatea
964 sa stTrneste uimire unanimd. George Panu Tsi amintea de Xenopol ca de omul de

www.dacoromanica.ro
-
bunavointa si gata de a lua once , A ^
subiect ce i se oferea", ca de cel
mai fecund scriitor al Convorbirilor
¡iterare" 1, remarcabil totodatd prin
bogatia i originalitatea ideilor.
Era un scriitor neegal _

apreciazd Panu, strecurind mal itio-


zitatea ce-i era caracteristicd
avea lucran i admirabile, dar si lucruri - ,

mediocre. Ceea ce-I caracteriza in


diferitele sale scrieri Tnsa, o idee
gresita, bun& sau falsa, dar o idee.
Niciodata nu scria numai ca sa
scrie".
Colaborarea lui A. D. Xenopol
la Convorbiri ¡iterare Incepe Inca din
primul sau an de studii la Berlin,
1868, cu un articol ideologic, de
atitudine si de principii cultural-
estetice Maintate, intitulat Cultura
national& deosebit de important atit
in contextul scrierilor sale, cit si al
revistei In care aparea (Convorbiri
¡iterare, II, 1868, nr. 10-17). Xeno-
pol sustine aici necesitatea culti-
varii caracterului national al cul-
turii, opus cosmopolitismului uni-
formizat i depersonalizant, accen-
tueaza asupra valorii I iteratu ri i Alexandru D. Xenopol la bltrIneIe.
populare, a traditiilor si a limbii,
exprimindu-si increderea In cul-
tura romaneascd originald. Cosmopolitismul nu e pentru noi", afirma Xenopol,
considerindu-I, de altfel, nociv oricarei culturi, pe care o vedea ca rezultat al unei
viziuni interioare particulare fiecdrui neam. Xenopol defineste literatura ca suma
productiunilor In care fantasia si ideile originale ale unui popor se exprima prin
limba lui intr-un mod astfel ca acesta sa se arate ca elementul esential". Cultura
nationala este privita ca o necesitate, ca un factor al constiintei de sine a unui
neam si conditie a fericirii omenesti : Trebuie sa cautam a Tntari directia
nationala a spiritului nostru afirma Xenopol daca voim sá producem in
adevar ceva mare".
Atras statornic catre estetica i literatura, Xenopol semneazd In Convorbiri
¡iterare articole de sinteza si atitudine generala ca : Miscarea literard In Romania
liberd, (Convorbiri ¡iterare, VI, 1872, p. 67-71) ; Ceva despre literatura poporand
(Convorbiri ¡iterare VI, 1872, p. 174-176), vorbind despre autorul colectiv al
folclorului ; Despre epigrama (Convorbiri ¡iterare VII, 1873) sau incercdri asupra
versului roman (Convorbiri ¡iterare, IX, 1875). Competent si sobru In articolele

1 G. Panu, Pogini alese ESPLA, 1958, p. 148 149. 965

www.dacoromanica.ro
teoretice, Xenopol manifestd, In general, lipsd de discernamInt In actul critic
practic §i imediat. Numeroasele recenzii §i note pe marginea car-01°r i a unor
autori mdrunii sTrit strdbdtute de un entuziasm sonor i disproportionat. Indul-
genIa In critica II va caracteriza toatO viata, dublatä de o autoindulgentd, mai
bine-zis o supraestimare a propriilor virtuti poetice. Se IntIlnesc §i exceptii
de pildd, oprindu-se la lectura unui roman de Gr. Grandea, Fulga, remarcd lipsa
de invenVe i de caractere (1872) sau despre un volum de poveTti traduse din
alte limbi, comenteazd calitatea proastä a traducerii, regretTnd CO nu se publica
mai Inn povqtile rorndne0, cdci cel putin povqti avem, §i le avem
frumoase, de tot felul, duioase i àgalnice, aclinci i t.i oare" (1874).
Una dintre multiplele faIete ale activitdIii creatoare a lui Xenopol la Convorbiri
este deci aceea de teoretician al culturii §i de apologet al culturii nationale.
Panu vorbeTte In amintirile sale de cloud curente estetice antagonice In sTriul
Junimii", unul majoritar, susTirand tezele esteticii metafizice §i ruperea de reali-
tatea Inconjurdtoare, iar celdlalt, din care fa'cea parte pe ring Panu, Lambrior,
Conta i Xenopol, subliniind necesitatea inspiratiei din realit4ile contemporane,
ale epocii.
Xenopol este la Convorbiri, pe rind sau simultan, autorul unor articole §i studii
din cele mai diverse domenii, dezvaluindu-se ca sociolog i economist, istoric
filozof, pedagog i logician, lingvist i folclorist, critic literar §i ideolog cultural etc.
Din sumarul Convorbirilor spicuim, sub semratura sa, In primul rind studii de
istorie i teorie a istoriei, cum sTnt : Istoriile civilizatiunii (Convorbiri ¡iterare, III, 1869,
In 11 numere), In care Xenopol e un teoretician al dinamicii progresului, al progre-
sului omenirii prin mi care dialecticd ; Despre Rumeinien Studien de Bob Rossler (1876),
In care TI combate pe autor, deoarece contestá formarea poporului roman In nordul
Durarii ; sau studiul care va aparea ulterior amplificat In 2 volume : Rdzboaiele
dintre ru0 i turd i influenta lor asupra romdnilor (1879). (impreund cu Panu, Cer-
nescu, Lambrior i Tassu, Xenopol Tnfiintase Societatea istoricd" din 14, care se
Intrunea la el In casd, sdptämTnal, i dezbdtea probleme de istorie generará sau naTio-
nald.) Preocupat de starea economicd a larii, Xenopol scrie §i publicd In Convorbiri
Studii asupra stdrii noastre actualr (Convorbiri ¡iterare, IV, 1870, V, 1871, continuat i In
1877, Starea noastrd economicd) de mari dimensiuni, manifestInd pentru starea tart-
nimii un interes pe care-I va r xprima i mai tTrziu Tritr-o recenzie despre lucrarea
lui Al. Philippide : Tncercare as pro stdrii sociale a poporului roman In trecut (Convorbirl
¡iterare, XV, 1881) ; In studiu, Starea economicd a täranului roman, publicat In 1903
in Revista idealistd a diplomatului moldovean M. G. Holban, studiu atacat de lorga
In Sämeindtorul din 1905 ; ca §i In lucrarea intitulatd Mijloace de lndreptare ale stdrii
tdrdnimii romane din 1907, In care preconiza TnIdturarea exploatdrii. Studiile men-
tionate relevd cultura tiirqifica temeinicd a autorului, care folose§te numeroase
date geografice, geologice, antropologice pentru rámurirea problemelor economice
§i sociale. AtracIia cdtre economia politicd se concretizeazd i Intr-o surnd de recenzii
la Cárli de specialitate, cum ar fi cea despre Convorbiri economice a lui Ion Ghica
(Convorbiri ¡iterare, 1872-1873) sau cea, foarte criticd, despre Tratatul de economie
politicd al economistului ieean I. Strat (Convorbiri ¡iterare, IV, 1870).
Cunoscut mai tTrziu ca filozof al culturii i istoriei, Xenopol se manifestO ca
atare Tncd din aceFti ani de maturizare §tiintificd, discutTnd ideile junimiste, opug
966 randu-se fatalismului junimist, privind de pe pozi/ii Inaintate gIndirea lui Buckle

www.dacoromanica.ro
In Convorbiri publicd §i lucrari de logica §i filozofie Panteism (1878) serioase
§i documentate, rara a se ridica totu§i la valoarea studiilor lui Vasile Conta.
Anume articole, cum sTnt Reforma wzelmintelor noastre (Convorbiri literare, V.
1871) sau Despre lny'dt'dmIntul colar In general, releva o alta ipostaza a lui Xenopol,
pedagogul. De altfel, Inca de la primul studiu, Cultura naTionalä, se arata preocupat
de probleme §colare §i consacra mai multe pagini pledoariei pentru formarea unor
§coli umaniste In care sa aiba TntTletate predarea cu metode §tiintifice a filo-
zofiei, istoriei nationale, §tiintelor naturii. Capitolul IV din Studii asupra stdrei
noastre actuale se intituleaza Despre InvätämIntul colar In general i lndeosebi despre
cel al istoriei §i, schitind programa de InvatamInt, pledeaza, de asemenea, pentru
o educatie tiinificà i umanista, reprobInd neglijarea disciplinelor umaniste
filozofie, istorie, economie politica, drept, statistica, introduse tTrziu §i formal.
Xenopol se integreaza unei ideologii Tnaintate, democratice, Intretinuta la
Junimea" Tndeosebi de Eminescu, Panu, Conta.
Pe ring Lambrior, Slavici, Miron Pompiliu, Creana Xenopol face parte dintre
cei care instituie la Junimea" un curent de simpatie pentru folclor, iar cu arti-
colul sat., Ceva despre literatura poporanel provoaca o interesann discutie In jurul
genezei §i circulatiei creatiilor literare populare.
In ceea ce prive§te opiniile sale lingvistice, acestea se situeaza moderate
undeva la mijloc Intre curentul maiorescian fonetist §i cel transilvanean
etimologist, latinizant. De fapt, era partizanul unei grupari careia Ti apartinuse §i
Aron Pumnul, care sustinea tot o limba artificiala, o limba fart neologisme, arhaicä,
Incremenità, fárd modificdri, la sfTuitul secolului al XVIII-lea. Aceastä pdrere
retrograda este contracaratd de exprimarea convingerii progresiste ca limba are
un rol de prim rang In exprimarea originald a unei culturi. Peirea limbii spune
Xenopol este peirea poporului".
Xenopol are In Convorbiri i Incercari beletristice, dar nu datorin acestcra e
prezentat de Titu Maiorescu ca prozator reprezentativ al DirecTiei noucl, ci pentru
studiile serioase §i originale de istorie, filozofie, estetica, sociologie, proza fiind
consideran de catre mentorul Junimii" Tntr-o acceptie mai larga.
In Convorbiri ¡iterare, Xenopol se Incearca In genul epistolar, In proza memo-
rialistica. Impresiile de calatorie, notele de drum intitulate Mehadia (Convorbiri
¡iterare, de la 15 11883 1 III 1884) sTnt un amestec de genuri §i de stiluri, descriere

de natura Tnflorita stilistic alternInd cu pagini de satira la adresa unor tipuri sociale
§i a unor vicii administrative. Din punct de vedere artistic, este vorba de o
pseudoliteratura plicticoasa, fara idei §i fárd personalitate, turnata Intr-o forma
greoaie §i dezlInata.
Stilul plat, plicticos-corect, este propriu §i studiilor, precum §i polemicilor
sale §tiintifice, carora le lipsesc verva, ironia Intepatoare §i suculenta, vioiciunea
de spirit din articolele lui Titu Maiorescu, Eminescu, George Panu.
Inainte de a fi inclus de Titu Maiorescu In Directia nouä, Xenopol se socotea
§i era socotit reprezentantul noii genergii (§i e vorba In primul rind de juni-
mi§ti), actul de consacrare In aceastä postura constituindu-I cuvIntarea sa de la Putna
din 1871. Intors de la Berlin, frecventeaza asiduu §edintele cenaclului ieean, devine
secretar al Junimii", redactInd procesele verbale, poarta polemici In numele cer-
cului convorbirist cu revistele adversare. CInd Convorbirile sint acuzate de cosmo-
politism, Xenopol ia atitudine, subliniind aspectele nalionale In activitatea revistei. 967

www.dacoromanica.ro
Articolul sau datat 1 1111871 si intitulat O privire retrospective/ asupra Convorbirilor
literare" (dar care apare abia In numarul iubiliar al Convorbirilor din 1937) e un
[pliant ideologic dupa 5 ani de aparitie, un fel de nou program, pledind pentru
linia critica a revistei si recapitulind, pe puncte, principiile fundamentale ale
acesteia :
1 Raspindirea spiritului de critica adevaratd ;
2 Incurajarea progresului literaturii nationale si combaterea sarlatanismului
literar Tmbracat sub masca unui fals patriotism
3 Sustinerea neatTrnarii intelectuale a poporului nostru si deci combaterea
imitatiunii de la straini".
Prelectiunile populare" ale Junimii" se bucura de prezenta repetata a lui
Xenopol, care conferentiaza intiiul despre Cele cinci simturi (13 11 1872) In
cadrul ciclului Elemente de educatiune, despre Nationalitate (1872), despre Foc, in
ciclul Lupta omului cu natura (In 1873), si despre Locuinta (conferinta pe care tre-
buia s-o tina V. Burla), despre Muzico popularel (7 IV 1874) In cadrul ciclului Ele-
mente nationale, iar In 1875 deschide ciclul Influente consecutive asupra poporului
roman, cu capitolul introductiv Privire teoreticel, revenind la 23 Ill cu conferinta des-
pre Austrieci.
In ciuda acestor acte de fidelitate si apartenenta spiritualä fatä de Junimea",
Xenopol intra deseori in dezacord cu anume principii i idei politice si culturale
sustinute de conducere2 Junimii" si, disensiunile cumul'indu-se, Xenopol Ora-
seste de fapt, in 1882, societatea ieseana, continuind totusi, cu totul sporadic, sa
colaboreze la Convorbiri pina In 1901. In 1879 T. Maiorescu isi exprima fata de
Negruzzi nemultumirea ca Xenopol face parte dintre conferentiarii prelectiu-
nilor" populare. Nemultumirea este provocata de atitudinea politica a lui Xenopol,
care trecuse in tabara liberalilor, adversara junimistilor. Dezertarea nu este iertata'
de Maiorescu si, dei Xenopol Ti dedica studiul din 1882, R(aboaiele dintre rusi
si turci, Maiorescu nu-I mentioneaza In articolul sat' Literatura romana si straineitatea,
In care amintea toate lucrarile aparute pina atunci.
Xenopol se manifestase si anterior In contradictoriu cu unele teorii si principii
social-politice junimiste. Astfel combate in repetate rinduri teoria formelor fara
fond" sustinind, dimpotriva, necesitatea adoptarii unor forme istorice noi, cerute
de un anumit stadiu al dezvoltarii obiective. Intr-o scrisoare catre I. Negruzzi, din
17 11869 (Toroutiu, Studii si doc. lit., vol. II, p. 18), Xenopol Tsi exprima dezacor-
dul cu articolul maiorescian Tn contra directiei de azi a culturii romane si mai ales
cu afirmatia lui Maiorescu despre progresul aparent din tara noastra, provenit din
influente exterioare.
Cei 12 ani (daca-i socotim pina In 1879, cind e atras de liberali) sau 17 ani (daca-i
socotim pina In 1883, cind se rupe efectiv de Junimea"), cit a colaborat masiv
la Convorbiri ¡iterare, A. D. Xenopol a fost istoricul si sociologul de frunte al revis-
tei, pe care, ulterior, G. Cdlinescu TI va aprecia drept singurul om de stiinta
serios din prima faza a « Junimii»".
Xenopol devine mai cunoscut si mai important dupa despartirea de Junimea"
este vorba de etapa a II-a, etapa marilor lucrar de teorie si filozofie a istoriei,
de rasunet mondial , dar aceasta doar pentru cA atinsese apogeul maturizarii sale
stiintifice si nu ca efect al evadarii din cercul de influenta convorbirist. Seria de
968 studii publicate in Convorbiri este exercitiul si preludiul operei capitale de mai tTrziu.

www.dacoromanica.ro
Inca din perioada convorbirista Xenopol Incepe sa-si grupeze unele studii In
volume unitare, cum sInt : Studii economice aparut In 1879 la lasi, Teoria lui Rössler,
din 1884. Cursul de istorie pe care-I sine IncepTrid din 1883 la Universitatea din Iasi
71 determina sä1i restrInga i sä-si adTriceasca preocuparile intr-un domeniu predi-
lect Inca din copilarie : istoria. Roadele unei munci pasionate si stäruitoare nu In-
ttrzie. In 1888 apare primul volum din Istoria romdnilor din Dacia traianä, premiat
de Academie In 1889, cInd autorul devine si membru corespondent al acestui Malt
for stiinSific. Mai tIrziu, Xenopol va preciza ca, la aparisia acestui prim volum din
lucrarea pe care o considera una din cele mai mari ale vieSii" sale, erau gata
pentru tipar Inca patru. Cele 6 volume ale lucrarii se succed, anual [Ana In 1893,
&id e ales membru al Academiei si cInd citeste, ca discurs de recepsie, un stu-
diu despre viaSa lui Kogalniceanu (aparut In brosura In 1896).
Istoria romdnilor din Dacia traianä va stIrni ecouri largi atIt Intre contemporani,
cItsi In posteritate. lorga va sublinia (In Sämancltorul) meritul acestei lucrari, careia-i
descoperea, In afara de valoarea stiinSifica necontestata, si o forma masurata
curgatoare". Nu aceeasi va fi si pärerea lui G. Calinescu, care, vazInd In Xenopol
IntIiul istoric veritabil" (1st. lit. rom., p. 590), logician si arhivist totodata" (ibid.,
p. 861) si remarand soliditatea lucrarii de istorie a romanilor, mereu 'Jura' si
care poate oricInd sluji istoricului ca urzeala sintetica", precizeaza ca nu Tricape
Intre hotarele literaturii, neavInd nici o Insusire artistica.
Cu toata ostilitatea din partea lui D. Onciul sau I. Bogdan, Xenopol domina
ca istoric ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.
Atras, In mod deosebit, de aspectul filozofic si teoretic al istoriei, Xenopol
Isi extinde complica cercetarile i dupa numai 6 ani de la apariSia ultimului
volum din Istoria romdnilor (timp In care publicase multe alte studii limitate, prega-
titoare, si In care colaborase cu articole si recenzii la mai multe reviste romanesti
Intre care savanta Columnä a lui Traian a lui Hasdeu, citita in cercuri stiinsifice
interngionale, precum si la reviste franceze de istorie), apare la Paris Les principes
fondamentaux de l'histoire, publican peste un an, In 1900, la las, si In limba romand.
Lucrarea e primita' cu mult interes peste hotare, contribuind nu numai la cunoas-
terea lui Xenopol de catre straini, dar si a poporului roman. In acest scop, Xeno-
pol publicase 'in 1896, la Paris, traducerea prescurtan la 2 volume a Istoriei romd-
nilor din Dacia traianä. Les principes fondamentaux de l'histoire, lucrare fundamentala
de filozofie si teorie a istoriei, In care autorul face pentru prima oar-a distincsie
Intre faptele de repetiSie din stiinsele exacte si cele de succesiune din istcrie,
aparutä In 1908, modifican i adaugita, si sub titlul La théorie de l'histoire, este uni-
versal cited pTna in zilele noastre, iar la vremea apariSiei (In 1900) i-a adus auto-
rului titlul de membru corespondent al Academiei de StiinSe Morale si Politice
din Paris.
Xenopol participa la congrese de istorie i TrivanmInt superior, unde prezinta
comunicari pe teme puSin abordate anterior : La psychologie et l'histoire, L'hypothèse
dons l'histoire etc. si Sine lecSii la Sorbona (In 1907) unde devine profesor one-
rific si la College de France (In 1908).
Etapa aceasta de dedicare, aproape exclusiva, cercetarilor din domeniul istoriei
e Inlocuita, In primii ani de la Inceputul secolului al XX-lea, cu o a treia, si ultima,
In care centrul de greutate al preocuparilor sale se deplaseaza, neinspirat, spre lite-
ratura. Motivul se pare a fi fost de ordin intim. Apropierea de Riria profesoara 969

www.dacoromanica.ro
Cornelia Gatovschi, ndscutd Biberi, din Iasi, devenitd mai tirziu sotia sa, poeta
mai mult decIt mediocrd, pe care Trisd sine sd o prezinte, fard cumpdt, drept unul
din cele mai mari talente ale neamului romdnesc (Arhiva, 1902, nr. 7-8, p. 297
300) si chiar s-o apropie de Eminescu probabil cA i-a trezit acel demon al scri-
sului", de care pomenea In repetate rinduri. Ajungind, In 1894, directorul revistel
Arhiva Societe apdrutd la Iasi, In 1888, si la care, de la Inceput,
fusese presedintele Sectiei literare, Xenopol ambitioneazd sa initieze si sA Indrume
o scoald noud In literatura romdnd, sd imprime o altd directie intelege
sA facd acest lucru acaparind, aproape In Intregime, coloanele revistei si umplIndu-le
cu propriile-i productii pseudoliterare ; semneazd cu pseudonimele Lora, Laur, Rama,
o abundentd de versuri retorice, färd idei si fdrd lirism, si prozd memorialisticd
platd si prolixd, Amintiri dintr-o excursie la Karlsbad, pe care avea naivitatea sd le
considere demonstratia unui stilist, cum se autoaprecia (Studii si documente ¡iterare,
vol. IV, p. 412). Paralel, publica In Arhiva i articole si studii de istorie, revista deve-
nind, de fapt, In curind, o publicatie legatd de literaturd doar prin arti-
colele de istorie si critica literard ale lui N. lorga si mai ales prin proza lui Calis-
trat Hogas si Emil Girleanu.
Dealtfel In 1903 pardseste directia revistei, pentru a reveni temporar, Intre
1906-1908, cInd pleacd definitiv. in 1914 pleacd din Iasi si, dupd o boald lungd
si chinuitoare, Inceteazd din viatá la 27 februarie 1920, la Bucuresti. Multi contem-
porani i-au evocat figura de bdtrin singuratic", cu distinctiuni de englez In figura
sa de savant european" (p.L. Petre Locusteanu, Flacdra, I, 1912, nr. 33, p. 260),
Insufletitd de acea sinceritate naivd care face fondul caracterului lui" (G. Panu,
Scrieri alese, ESPLA, 1958, p. 67), de bonomia" cu care cucerea simpatiile audito-
riului studentesc la Sorbona, la Iasi sau la Bucuresti, cu care rdspIndea In jurul
lui simpatie si cordialitate" (E. Lovinescu, T. Maiorescu i cont mporanii lui, vol. I,
p. 343, 344).
Numeroase mdrturii, reproduse In maloritate, chiar de Xenopol In Arhiva,
fac dovada pretuirii lui Xenopol pe plan international, european. Chiar dacd e com-
bdtut uneori, Xenopol nu e ignorat, si istorici si gInditori cunoscuti, ca francezii
Henri Berr, P. Lacombe, Gabriel Monod, W. Bontreux, filozoful italian Benedetto
Croce, neokantianul german H. Rickert si multi altii, sTnt unanimi In a-I cita si
a-i sublinia soliditatea cercetdrii stiintifice.
Pe plan national, pretuirea exegetilor lui A. D. Xenopol poate fi sintetizatd
In cuvintele lui N. lorga, care, vorbind In numele Academiei la moartea acestuia,
aprecia ca opera istoricd constituie una din cele mai mari sfortdri ale spiritului
romdnesc aplicat la stiintd".

BIBLIOGRAFIE

Opera scriltorului Cronologia rationata a istoriei universale prescurtata cu privire la examenul de


bacalaureat, Iasi, Tipogr Socec. Junimea, 1871 ; Cuvintare festiva rostita la serbarea ratio-
970 nald pe mormtntul lug Stefan ce! Mare, In 15/27 august 1971, 14i. 1871 ; De societatum

www.dacoromanica.ro
publiconorum Romanorum historia ac natura iuridiciali. Dissertatio inauguralis, Berolini 1871;
Istoria randnilor pentru dasele primare de cmbele sexele, Ed. II, Bucuresti, 1879 ; Istoria
universold prescurtatd cu privire la examenul de bacalaureat, lasi, 1879 ; Studil economice,
lasi, 1879 ; Rzbooiele dintre ru;i ;i turci ;i Inrfurirea lor asupra Nrilor romdne, vol. III,
1880 ; Studii economice, Craiova, 1882; Teoria lui R6sler. Studil °supra staruintei romd-
nilor in Dacio troica, lasi, 1884 ; Une enigme historique. Les Roumains au moyen-dge,
Paris, 1885 ; Memoriu asupra Invätdmintului superior In Moldova, 1885 ; Serbarea ;co-
lara de las!, 1885 ; Pierre le Grand et les pays roumains, 1886 ; Influenta francezd
Romdnia, Bucuresti, 1887: Etudes historiques sur le peuple roumain, lasi, 1887; Die
Dacischen Kriege des Kaisers Trojan, Viena, 1 890 ; Istoria rcmdnilor din Dacia traiand,
lasi, 1888-1893, 6 vol. ; Histoire des Roumains de la Dacie trajone, 2 vol., Paris,
1896 ; Les Roumains et les Hongrois, 1896 ; M. Kogàlniceanu, Bucuresti, 1898; Primul
proiect de constitutie al Moldovei, 1893 ; Les principes fondamentaux de l'histolre, Paris,
1899 ; Principiile fundomentale ale istoriel, lasi, 1900; Magyars et Roumains devant l'his-
toire, Paris, 1900 ; L'hypothase dans l'histoire, 1900; Necessité de l'introduction de cours
sur la théorie de l'histoire dans les universités, 1900; Amintiri de cdIdtorie, lasi, 1901
Expunere pe scur-t a principiilor fundamentale, Bucuresti, 1901 ; Roumanie, 1904; No-
tiunea valorii In istorie, Bucuresti, 1905 ; Originile partidului national In Rcmdnia, 1906;
La notion de la voleur en histoire, 1906 ; Sociologia e storla, Rome, 1906; Congresul pentru
proprietatea !iterara ;i artisticd, Bucuresti, 1907; Congresul sociologic din Londra ;i orga-
nizare° militar-6 a ;coalelor din Romelnia, 1907; Neconsciutul In istorie, 1907; Evolutia
In istorie, 1907; Mijloace de Indreptare a stärii tairdnimei romdne, lasi, 1907; Lupta
Intre Ddrie;ti ;i Drciculevi, Bucuresti, 1908 ; Les roumains leçon au Collage de France,
1908 ; Unioni;ti ;i separatigi, Bucuresti, 1909 ; L'imagination en histoire, Paris, 1909
Partidele politice In Revolutia din 1848, Bucuresti, 1970; Din cmintirile unui boier mol-
dovean : D. Ghi;escu, 1910 ; Soclologia ;i socialismul, 1910; Des pre metodd in stiinte
;i istorie, 1910; De la mathode dans /es sciences et dans l'histoire, Paris, 1912; Le pos-
tulat psychologique, Par is, 1912; Regele Caro! I, 1912; La prévision en sociologie, 1910;
Sociologie et socialisme, 1912 ; ldeile de legl ;1 prevedere, 1913.
Despre scrlitor : P. Locusteanu, A. D. Xenopoi, Flaca°, I, 1912, nr. 33, p. 260; Gh. Panu, Scrieri
alese, ESPLA, 1958, P. 67; G. Calinescu, Istoria literaturii romdne, 1941, p. 590; E. Lo-
vinescu, T. Maiorescu ;I contemporanii lul, vol. I, P. 343, 344; 0. Botez, Al. Xenopol
teareticion l filozof al istoriei, Bucuresti, Ed. Casa scoalelor, 1928; D. Bodiu, Xenopol,
;1 junimea, Conv. lit., LXX. 1937, P. 237-265.

ARHIVA SOCIETATI1 §TIINTIFICE §I LITERARE DIN 1A§I (1889-1900)

Revista Arhiva apare 'in 1889 la lasi ca organ al Societatii stiintifice si literare"
Infiintata In acelasi an si continua, cu o Tntrerupere de doi ani (1921-1923), Orla
In 1941. In primul an, aparitia e mai rara, ate un numar la doua luni. Din 1890,
u I ie, revista e lunar.
in primii trei ani, andIngrijeste de revistafilologul H. Tiktin, revista este Tntr-a-
devar o arhiva a Societatii stiintifice si [iterare. Aici stnt publicate memorii, note 971

www.dacoromanica.ro
AMU' .

analize In leg-turd cu cercetdrile membrilor so-


A
cietatii, dad de searna despre opere stiintifice aparute
I
la noi sau peste hotare etc. Fiecare tom, apartinInd
unui an de aparitie, Incepe cu expunerea compozitiei
societatii pe anul respectiv.
intre iulie-decembrie 1891, revista nu apare.
In 1889, anul aparitiei revistei, presedintele
societätii este Grigore Cobalcescu, presedinte al
AN,1
sectiei literare este A. D. Xenopol, iar al Sectiei
stiintifice dr. Eug. Rizu. Dintre membrii sectiei
literare fac parte, Intrealte nume cunoscute, ca Alex.
Baclarau, avocat celebru In Iasi si profesor de francezä
al lui M. Sadoveanu, H. Tiktin, filozof si profesor de
germana la Colegiul national din Iasi, Ed. Gruber,
Al. Sutu, C. Meissner etc., si fosti convorbiristi, ca
V. Burla, profesor de elina la Colegiul national din
I 1
Iasi, si N. Beldiceanu, dar si adverisarul intrigant al
PrEMMANI, LIBRAR EDITOR
lui Titu Maiorescu, Andrei Vizanti. Prospectul socie-
I

.1..
tätii, publicat In revista, este plin de promisiuni In
ceea ce priveste intentia de a propaga In mase
cultura generald privitä serios, stiintific. Societatea
s-a constituit se area In Prospect pentru a 'in-
truni pe specialisti, care sd gaseasca astfel sugesti-
Pagina de titlu.
unea, impulsul si emulatiunea care sa inspire si sd
accelereze activitatea lor". Membrii acestei socie-
täti continua Prospectul strins lipiti lîngä facul-
tatile de stiinta, de litere si de medicinä, In jurul
carora ei se grupeaza si de al cdror luminat concurs ei au puternica credinta ca nu
vor fi lipsiti, vor urmari, dei pe alte cdi, acelasi scop, vor contribui si ei, aid-
turea cu ele, la cultura stiintelor, la desteptarea gustului stiintific si la rdspIndirea
luminilor In ;ara noastra". Conform acestui deziderat culturalizator, in primul an
revista publica, pe Itriga memoriile, notele si analizele speciale, si lucrari de consi-
deratii generale, pentru a informa despre fazele prin care au trecut deosebitele
stiinte pInd In acel an. Revista este In primii ani prin excelenta stiintifica si mai
ales e consacrata istoriei ; din 1893-1894, odatd cu directoratul lui Xenopol, lite-
ratura si critica literara Incep sä ocupe un spatiu apreciabil ; In cele din urma
Ins& dupa 1900, Arhiva devine o revista speciald de istorie. Se publica documente,
zapise, studii de istorie, clari de seama despre cärti de istorie etc. Mai apar aici
numeroase articole si studii stiintifice din alte discipline : filologie (semnatari con-
secventi : H. Tiktin, Al. Philippide si insusi Xenopol), pedagogie (C. Meissner, I.
Gavanescu si din nou multilateralul Xenopol), filozofie (C. G. Stere), psihologie
(Sp. Popescu, P. P. Negulescu), sociologie (A. C. Cuza), stiinte naturale, drept,
arheologie, istoria artelor, folcloristica (T. Burada, C. Erbiceanu) etc.
Oteva spicuiri din sumarul pInd la 1900 al lucrarilor de istorie : A. D. Xe-
nopol ocupä, fireste, primul loc, fiind autorul celor mai multe articole, studii si
dari de seamä cu subiect istoric. El publicd aici multe capitole din Istoria roma-
nilor, precum si numeroase studii separate : Societatea si moravurile In timpul fana-
972 riotilor ; Starea economicei a Orilor romane In epoca fanariotei ; Reforme/e lui Const.

www.dacoromanica.ro
Mavrocordat ; Ideea Unirii ; Metoda de predare In istorie ; Idea, In dezvoltarea poporului
roman ; Romanii si maghiarii 1n fop istoriei s.a. In 1898 Xenopol Tsi Incepe studiile
despre Principiile fundamentale ale istoriei, publicate ulterior la Paris, In limba fran-
cezd, In 1899 si la Iasi, In romand, In 1900. Studii istorice mai scriu Gr. Butureanu,
I. Tanoviceanu, P. Rdscanu si Nicolae lorga, care ?ma', In aceastd perioadd, semneazd
foarte multe articole de criticd literard. Chiar In primul tom, lorga publicd un
eseu In sase capitole, despre lubirea in literatura modernä, considerat Intr-o dare
de searnd a secretariatului, de la Inceputul tomului II, drept un studiu psihologic
de mare valoare. In aceeasi perioadd, N. lorga Isi exersa condeiul de critic literar
In Convorbiri ¡iterare, semnInd medalioanele despre Veronica Mide si Ion Creangd.
Din ianuarie 1894 director al revistei este Xenopol. IncepInd cu aceastd data,
si, de fapt, chiar cu un an Tnainte, din 1893, literatura si critica literard ocupd, In
revista, un spatiu tot mai mare. In 1893 secretar este poetul Neculai Beldiceanu,
profesor la gimnaziul Stefan cel Mare" din Iasi. Presedinte al sectiei literare este
Th. Codrescu, membru corespondent al Academiei Romane. Numarul membrilor
sporeste ; din punctul de vedere al apartenentei de grup, al orientárii si al atractiei
fatd de o revista sau alta, compozitia este eclecticd. Astfel, In 1893, devin membri
ai Societätii stiintifice si literare" colaboratori ai Convorbirilor, ca I. Bogdan, poetii
Boniface Hétrat si Ana Conta, prof. univ. C. Leonardescu (care In acelasi an scria la
Convorbiri ¡iterare Despre problema si metoda esteticii contemporane), adversari ai Juni-
mii", ca : V. A. Ureche si Gr. Tocilescu, somititi culturale neutre ca Al. Odobescu si
Dim. Onciul, Ovid Densusianu (profesor la liceul din Focsani), T. T. Burada etc.
Tomul cuprinde foarte multe versuri de Boniface Hétrat (unele fiind traducen i din
Mistral, Shelley etc.), Adela Xenopol, Ana Conta-Kernbach, N. Beldiceanu, Raul Stavri
(fratele lui Arthur Stavri), Ovid Densusianu, A. G. Sulu (traducen i din Eminescu In
francezd), D. lamandi, Giordano, patronul B. Goldner, tipograf autor de epigrame,
Gr. N. Lazu si C. Lara (ultimii trei colaborind, sporadic, si la Convorbiri, precum
si L Pdun (Pincio). Beldiceanu publica, In afard de dteva doine (Dama voinicului,
Doina floricelului, Doina mIngnerei, Doina drumeolui, Doina dorului) si o poema mai
Tntinsa, intitulatd Pelmlntul, si tratInd poetic despre geneza lumii (lorga, In ¡stork]
literaturii romane contemporane, 1867-1890, apreciazd aceasta poema drept o In-
cercare de a pune geologia In versuri"). Este ultimul an de activitate literard
al poetului de la Convorbiri si de la Contemporanul. Tomul VII, din 1896, al Arhivei,
se deschide cu un necrolog semnat de Gr. C. Butureanu (autor de manuale de
istorie), consacrat eminentului poet si arheolog (n.n., R.F. In 1895, publicase un
articol despre Inscrip;ia de la Rädcluti), unul din membrii cei mai de seamd ai « So-
cietttii stiintifice si literare din lasi»".
Poetii se Inmultesc de la an la an. In 1895 vin A. C. Cuza (InchinInd versuri
artistului Matei Millo), Spiru V. Hanes, Tradem si Tsi Incepe activitatea poetica
A. D. Xenopol, semnInd sub pseudonimul I. Laur versuri naive si fdrd profil.
Nota generald este deceptionistd, comuna In epoca. Mai interesante ent traducerile.
Al. Philippide traduce din versurile lui Eminescu si ale lui Cosbuc In limba germand.
In 1896 numdrul colaboratorilor creste. Intre altii, vin aici filozoful si esteti-
cianul P. P. Negulescu (convorbirist In acelasi timp), A. Papadopol-Calimach, Th.
V. Stefanelli, prof. Gh. Ghibanescu din Hui, cercetator de documente istorice si
filozofice etc. Poetilor li se adaugd Samson Bodndrescu, Gh. Murnu, Alex. A. Sturza,
Virginia Mide Gruber (fiica Veronicdi Mide ; traduce din Heine), $t. O. losif etc. 973

www.dacoromanica.ro
Intre colaboratorii noi, din 1897, se afla filozoful" (ga este recomandat)
C. G. Stere. Poetii sint aceigi. I. Laur (A. D. Xenopol) îi continua cu tenacitate
publicarea versurilor. $t. O. losif traduce i adapteaza din Petöfi. In 1898-1899
versurile se Imputineaza. In 1900 apare, semnInd nivte Epigrame, pseudonimul Emil-
gar. Referindu-se la aceasta epoca, Sadoveanu scria : Staruia atunci la Igi o publi-
catie mai veche, Arhiva lui A. D. Xenopol, care, de la preocupan i mai severe,
lunecase spre literatura" (Anii de ucenicie, ESPLA, 1958, p. 195).
Proza e saraca. ateva Amintiri din o dildtorie de Calistrat Hogg, In 1893, o
nuvela de Girleanu, Dragul mamei, In 1900, Citeva Insemnari de calatorie din Tirol
Svitera, despre lacul celor patru cantoane i Interlaken, semnate de A. D. Xe-
nopol, cloud Incercari de nuvele istorice, una despre batalia de la Baia, de Gr. C.
Butureanu i alta despre Radu de la Afumati, de Bogdan-Duicä, i cloud schite ale
lui Gr. I. Alexandrescu. Acesta din urrna debuteaza In revista, In 1889, cu o re-
cenzie a dramei 1\leipasta de I. L. Caragiale, dovedind obtuzitate critica i atractii
pentru jocurile de cuvinte facile. Personajele ii apar false, conventionale: lata dar
o drama decreta Gr. I. Alexandrescu In care un asasin este bine privit i de-
vine simpatic, iar morala, o tripla imoralitate. A§adar drama Neipasta este o adevd-
rata napasta a dramei". Dramaturgia este reprezentata In Arhiva de Ora la 1900 de
o singura drama istorica, Tnvingator qi invins, de Titus Dunka, pe tema razboiului
daco-roman.
Din fericire, critica literara la Arhiva, capitol substantial, nu este reprezentata
doar de semnatarul negativistei recenzii despre Napasta. In primele numere, acest
sector este acoperit de N. lorga, care publica aici studiile : Pesimismul la artiO
(1890-1891) ; Critica literard i anticii (face deosebiri Intre critica tiirrtifica i critica
judecatoreasca, ultima dind verdicte asupra operelor, aratIndu-ne astfeliu singure
gusturile personale ale criticului") ; inceputurile romantismului (socotindu-i pe ro-
mantici precursorii poeziei contemporane, carora trebuie sa li se multumeasca
pentru aceasta largire nesfir*ta a cercului subiectelor, a hainelor poetice, In ciuda
conventiei i a tipicurilor de once fel") etc. Impresii despre literatura nationala
a epocii semneaza N. Bosnief Paraschivescu, iar despre proza lirica, A. Vojen. Un
studiu amplu despre CoOuc scrie D. A. Teodoru.
Darile de seama, recenziile sInt un capitol bine reprezentat. In 1893, I. Tano-
viceanu recenzeaza volumul Parazitii al lui B. $t. Delavrancea, neapreciind subiectele,
dar lauclInd stilul : Autorul, care nu e la primele sale Tncercari literare, este con-
siderat, cu drept cuvInt, una din persoanele care cunogte i scrie mai bine limba
romana". TotuO, ii imputa lipsa de naturalete, abuzul de onomatopee, fraza roman-
tica etc.
Tot I. Tanoviceanu, In acela0 tom, lauda volumul Din goana vietii, de Al. Vla-
huta, valoros ca idee, dar impregnat de pesimism.
Boniface Hétrat socoteTte (in 1893) traducerea facuta de N. Gane Infernului
lui Dante o dezarnagire. I. Paul, profesor de germana la Colegiul national, apoi pro-
fesor de estetica la Universitatea din Cluj, recomandInd revista Literaturd si
ii reprwaza, In schimb, lui Gherea, In cele cloud articole polemice cu Maiorescu
(Asupro esteticei metofizice qi qtiintifice) i cu Philippide (Idealurile i arta), tonul
jos, zeflemeaua aspra i totu0 uwara, spiritul ieftin". Dreptatea i se pare a fi In
intregime de partea lui Maiorescu : Cetind o scrisoare dinainte de Intemeierea
974 «Junimei» i una de astazi i facInd comparatiile cuvenite, dl. Gherea va Intelege

www.dacoromanica.ro
usor rolul d-lui Maiorescu si al Junimei" i credem ca, IntelegInd cu inima curatd,
va gdsi i dumnealui ca e pdcat nu pentru dl. Maiorescu, ci pentru domnia-sa
pentru critica noastrd literard, dacd a IntrebuinIat stilul pe care I-a IntrebuinTat.
De altfel i ca fond de ¡dei, acest articol al d-lui Gherea nu mi s-a pdrut prea rodi-
tor. E o discutie de cuvinte, o vIndtoare obositoare dupd contraziceri In pdrerile
d-lui Maiorescu, ale cdrui cuvinte le talmdceste cum domnia-sa voeste. Nu e mai
enervant Intr-o disartie decIt a nu fi Idsat In pace ca sdli Tn/elegi vorbele cum
tti place, sd 1i se Intoarcd vorbele pe dos si sd li se dea InIelesuri pe care nu le
au". Din cele cloud articole polemice, I. Paul aratd cà afli cA dl. Gherea e supdrat
pe dl. Maiorescu permis a avea paren i critice, si-a permis a scrie si a pune
la cale dreaptd literatura Tnainte de dl. Gherea. E supdrat pe dl. Philippide cd
apard isprava muncitd a Junimei", e supdrat i iardsi supdrat si alta nimic. SInt
färd folos astfel de polemice si nepotrivite pentru dl. Gherea". Acest citat e semni-
ficativ In ceea ce priveste opiniile care se vehiculau In epocd In legdturd cu polemica
Gherea-Maiorescu. Articolul intitulat M4carea literarä i tiintific6, de Gherea, este
considerat deosebit de instructiv.
La rubrica Ddri de seamd" apare pentru IntIia dad In publicistica romdnd
numele lui Paul Zarifopol, care recenzeazd (In 1897) volumul Deux manières d'écrire
l'histoire, al lui H. D'Arbois de Jubainville. O cronicd despre Casta Diva, piesa lui
H. Lecca, scrie In 1900 V. Hulubei. in acest an, Emilgar semneazd trei cronici literare,
despre Lecca, I. Vulcan (Fecioara) §i Ludovic Daus (Stritunii), iar G. Popa-Radu
consemneazd o amintire din viaIa lui Eminescu (p. 283).
Dupd 1900, revista Arhiva corespunde, prin conIinut, din ce In ce mai mult
treptat, o revistä de istorie.

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE GENERALA

DOCUMENTE

Colectiile Bibliotecii Academiei R. S. Romania, Muzeului de literaturd, Institutului de istorie


si teorie literard, Bibliotecii Centrale de Stat, Bibliotecii Universitare din Bucuresti, Cluj si Iasi,
Arhivelor Statului din Bucuresti, Cluj si Iasi.
Hennette si Mihail Eminescu, Scrisori celtre Cornelia Emil= ;i fiico so Cornelia, Iasi, araga,
1893 ; I. E. Toroutiu, Studii ;i documente ¡iterare, 1XII, Bucuresti, Ed. Bucovina, 1931-1946 (Vo-
lumul 1 In colaborare cu Gh. Cardas) ; Serban Cioculescu, Corespondenta dintre I. L. Caragia/e ;i
Paul Zarifopol (1905-1912), Bucuresti, F.P.L.A., 1935 ; Emanoil Bucuta, Duiliu Zamfirescu ;i Titu
Maioreseu in scrisori, Bucuresti, 1937 ; Scrisori cötre Vasile Alecsandri, note, vocabular ;i index de
Vasile Boitos, III, Bucuresti, 1947 (Clasicii nostri comentati); Documente ¡iterare inedite, Ion
Chico, editie ingrijitd, prefatd si note de D. PAcurariu, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959 ; Augustin
Z. N. Pop, Contributii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Bucuresti, Ed. Academiei, 1962
Ion Luca Caragiale, Scrisori si acte, editie ingrijitd, prefatd si note de Serban Cioculescu, Bucuresti,
E.P.L., 1963 ; Ion Creangd, Documente, Editie ?ngrijitd si studiu introductiv de Gheorghe Ungu-
reanu, Bucuresti, E.P.L., 1964 ; Augustin Z. N. Pop, Meirturil. Erninescu-Veronico Miele, Bucuresti,
Ed. tineretului, 1967; Augustin Z. N. Pop, Noi contributii documentare la biografia lul Eminescu,
Bucuresti, Ed. Academiei, 1969 ;.*. Documente din mi;carea muncitoreasc6 din Romönio, Bucuresti,
Ed. C.G.M. /f.a./.

BIBLIOGRAFIE

Georges Bengesco, Bibliographie franco-roumaine depuis le commencement du XIX-e siècle


jusqu-O nos jours (deuxième édition, augmentée d'une préface, d'un supplément (1895-1905) et
d'un index alphabétique, Paris, 1907 ; Nerva }-Iodo s si Al. Sadi-lonescu, Publicatiunile periodice rom6-
ne;ti, 1 (1820-1906), Bucuresti, 1913 ; Gh. Adamescu, Contributiune la bibliogrofia rom6neosca,
fasc. I-111, Bucuresti, 1921-1928 ; N. Georgescu-Tistu, Bibliogrofia literaturii romöne, Bucuresti,
1932 ; M. STnzianu, Convorbiri ¡iterare, Indice bibliografic 1867-1937, Bucuresti, 1937 ; Emil Manu,
Sumarul Contemporanului" (1881-1891), pe autori ;i pe ani, Anexd la lucrarea Savin Bratu, Z e
Dumitrescu, Contemporanul " si vremea lui, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959 ; Catalogul corespondent
lui Ion Chica, publicat de Nicolae Liu, Bucuresti, Ed. Academiei, 1962; .*. Indice pe materii ;)
alfabetic al revisteiContemporanul" (1881-1891), Biblioteca Centrald Universitard M. Eminescu", 977

82 o. 178

www.dacoromanica.ro
Iasi, 1964; Marin Petrici, Ion Luca Caragiale, Bibliografie de recomandare, cu o prezentare de Zoe
Dumitrescu-Busulenga, Bucuresti, 1964; Gavril Scridon, loan Doma, George Cosbuc, Bibliografie,
Bucuresti, 1965; M. Stnzianu, Sorin Alexandrescu, Al. Dutu, Nicolae Liu, Nadia Lovinescu, Liviu
Ono, Liliana Topa, Bibliografia literaturli romdne (1886-1960), ¡sub redactialui Tudor Vianu/,
Bucuresti, 1965

ISTORII LITERARE

Aron Densusianu, lstoria limbei i literature! romdne, Iasi, 1885 ; W. Rudow, Geschichte des
Rumanischen Schrifttentum bis zur Gegenwart Durchgeben vom Prof. J. Negruzzi und G. Bog-
dan, Leipzig, Wernjgerade, 1892-1894; Romeo Lovera, La letteratura rumena con breve Crestomazia
e Dizzionarietto esplicativo (text bilingv), Milano, Ulrico Hoelpi, 1908 ; Gh. Adamescu, lstoria
literaturii romdne, Bucuresti, 1914 ; N. I. Apostolescu, lstoria literaturil romdne moderne, partea
II-a 1866-1900, Bucuresti, C. Sfetea, 1916 (Biblioteca Societatii Steaua" nr. 45); Petre Hanes,
lstoria literaturil romdne;ti, Bucuresti, 1924; Const. Loghin, Istoria literaturil romdne (de la inceput
pina tn zilele noastre), Cernduti, Tipografia Mitropolitului Silvestro, 1926; E. Lovinescu, Istoria
literaturii romdne contemporane, Bucuresti, I-1V, Bucuresti, Ancora, 1926-1929 ; N. lorga, Istoria
literaturil rom6ne0 contemporane, 1-11, Bucuresti, 1934; Martin Block, Die rumanische Literatur,
In : Heiss, Herms, Friedrich SchOrr, Hans Jeschke : Die romanischen Literaturen des 19. und 20.
Jahrhunderts, Band 11-2, Potsdam, Athenaion, 1938; Gh. Cardas, Istoria Ilteraturil romdnefti de la
origini pin6 in zitele noastre, Bucuresti, 1938 ; Lucian Predescu, Istoria literaturii romdne de la inceput
astdzi, ed. IV, Bucuresti, Cugetarea-Georgescu Delafras, 1939 ; G. alinescu, lstoria litera-
turii romdne de la origini pfn6 In prezent, Bucuresti, FRPLA, 1941 ; $erban Cioculescu, Vladimir
Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii romdne, Bucuresti, Casa $coalelar, 1944, Ed. Didactici
si Pedagogicd, 1971 ; G. Calinescu, Istoria literaturii romelne, Compendiu, Bucuresti, Ed. Natio-
nala" Mecu, ed. 1, 1945, ed. II, 1968 /cu o prefatd de Al. Piro/ ; Gabriel Drdgan, Istoria literoturil
romdne (de la origini ping tn zilele noastre), ed. IV revdzutd i adatigith Bucuresti, Cugetarea,
1946; D. Mot-draw, lstoria literaturii romdne, ed. IV, Bucuresti, Cartea Romdneasch 1946; G. Ca-
linescu, Ion Vitner, Ov. S. Crohmalniceanu, Istorla literaturii romdne ,volum alcdtuit de catre In-
stitutul de istorie literard si folclor al Academiei R.P.R., 1-11, ESPLA, 1954-1955 ; Gino Lupi, Stork;
della Letteratura Romena, Firenze, G. C. Sansoni, 1955 ; PdIfi, Endre, A romón trodatom törtenete.
Budapest, Gondolat Kiado, 1961 ; Klaus-Henning Schroeder, Einführung in das Studium des rumd-
nIschen Spracnwisenschaft und Literaturgeschichte, Berlin, Erich Schmidt, 1967 ; Ion Rotaru, O istorie
a literaturil romdne, 1, De la originl pfn6 la 1900, Bucuresti, Minerva, 1971

SINTEZE

E. Lovinescu, Istoriacivilizatleiromdnemodeme, 1-111, Bucuresti, Ancora, 1924-1925; Eugen


Demetrescu, Infiuenta scoalei economice liberate in Romclnia in secolul al XIX-lea, Bucuresti, Ed.
Bucovina, 1935; G. C. Nicolescu, Ideologia literaturii poporaniste, Bucuresti, 1937; Mario Ruffini,
Nota su Junimea" e il movimento letterario in Romania fra it 1864 e il 1885, Torino, Milano, Societa
Editrice Internationale, 1937 ; Gino Lupi, La Junimea e le correnti antijunimiste, Roma, 1943 ; E. Lovi-
nescu, Antologia ideologiei junimiste, Bucuresti, Casa $coalelor, 1943 ; Tudor Vianu, Junimea
Istoria literaturii romdne modeme, Bucuresti, Casa $coalelor, 1944; Valeriu Ciobanu, Poporanismul,
978 evolutie, ideo/ogie, Bucuresti, Tip. Toroutiu, 1946; Poetii Contemporanuiui", Bucuresti, E.S.P.L.A.

www.dacoromanica.ro
1955 ; .".. Prozatorii Contemporanului", Antologie cu o prefata de Zoe Dumitrescu-Busulenga,
E.S.P.L.A., Bucuresti /La./ ; Savin Bratu, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Contemporanul" si vremea
lui, E.S.P.L.A.,1959 ; Ion Enache, Contributii la critica poporanismului, Bucuresti, Ed. Stiin/ifica, 1961
D. Micu, Poporanismul 0 Viato romdneasc6", Bucuresti, E.P.L., 1961 ; Radu Pantazi,Filozofiamarxista
1n Romdnia, Bucuresti, Ed. Politica, 1963; Familia, centenar (1865-1965), culegere omagiala, Oradea .
1965 ; G. C. Nicolescu, Curentul ¡iterar de la Contemporanul", Bucuresti, Ed. Tineretului, 1966
Z. Ornea, Junimismul, E.P.L., 1966 ; Ion Vitner, Literatura In publicatiile sociaiiste (1880-1900).
Reviste ¡iterare. Formarea conceptului de literatur6 socialist6, Bucuresti, E.P.L., 1966 ; Adriana Iliescu,
Literatorul, Bucuresti, E.P.L., 1968 ; Dan Manuca, Scriitori junimisti, lasi, Junimea, 1971 ; Z. Ornea,
Poporanismul, Bucuresti, Minerva,1972 (Colectia Momente si sinteze).

AMINTIRI

Radu Sbiera, Amintiri despre Eminescu, Cernavti, H. Pardini, 1903 ; D. Teleor, Erninescu
intim, Buturesti, Ed. Tipografiei Moderne, 1904; Octav Minar, Eminescu. Aspecte din viao si opera
poetului, Bucuresti, ¡fa./ ; George Panu, Amintiri de la Junimeo" din lasi, III, Bucuresti, Adevarul,
1908-1910 ; Teodor V. Stefanelli, Amintiri despre Eminescu, Bucuresti, 1914 ; lacob Negruzzi,
Amintiri din Junimeo", Bucuresti, ViaIa romaneasca, 1921 ; loan Slavici, Amintiri. Eminescu, Creang6,
Caragiole, Cosbuc, Moiorescu, Bucuresti, Cultura Nationala, 1924; Paul Bujor, Amintiri de A. Via-
huI6 0 I. L. Caragiale, Bucuresti, 1938 ; Arnintiri din pribegie dup6 1848 de Ion Ghica, comentate de
Olimpiu Boitos, Craiova, Scrisul romanesc, 1940; E. Lovinescu, Titu Maiorescu si contemporanii lui,
I, V. Alecsandri, M. Eminescu, A. D. Xenopol ; II, Gh. Panu, lacob Negruzzi, Bucuresti, Casa Scoalelor,
1943 1944 ; Ion Pas, In amintirea lor, ..., Bucuresti, Ed. Partidului Social-Democrat, 1945 ; Mihail
Sadoveanu, Evocilri, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1954; Cosbuc In amintirea contemporanilor, Antologie de
Al. Husar si Georgeta Dulgheru, Bucuresti, 1966 ; Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente,
Editie tngrijita, prefata si note de Cornet Regman, III, Bucuresti, Ed. Albatros, 1971 ; Ion Popescu,
Amintiri despre Eminescu, Antologie si ecli.tie Trigrijita de Ion Popescu, Iasi, Ed. Junimea, 1971
Amintiri despre Caragiale, Antologie si prefga de $t. Cazimir, Bucuresti, Minerva, 1972.

PRESA

Ion Lupas, Din trecutul ziaristicii rom6nesti, Arad, 1916 ; N. lorga, lstoria presel romdnesti
de la primele inceputuri 016 la 1916, Bucuresti, 1922; ..*.. Din istoricul formdrii 0 dezvoltdrii clasei
muncitoare din Romdnia, p1n6 la primul rdzboi mondial, Bucuresti, Ed. Politica, 1959 ; Const. Antip,
Contributii la istoria presei romdnesti, Bucuresti, 1964; 4,'`. Presa muncitoreascei si socialist6 din Ro-
mdnia, I, partea I (1865-1889), partea a II-a (1890-1900), Bucuresti, Ed. Politica, 1964; .,.". Mis-
corea muncitoreasc6 din Romdnia (1893-1900), Bucuresti, Ed. Politica, 1965 ; .,, Presa literar6
romdneascd, articole program de ziare si reviste (1789-1948), note, bibliografie si indice de I. Ha-
giu si o introducere de D. Micu, III, E.P.L., 1968.

979

www.dacoromanica.ro
LISTA I L USTRAT I I LOR

lnaugurarea Societ4ii Academice Romdne in Bucuresti, 1/13 August 1867. Lito-


grafie 526x709 mm. de F. K/aiser/. Pesta, Atel. L. Deutsch. Premiul
IV, la Familia", Sem. II, 1868 (B.A.R. Cabinetul de Stampe Inv.
764) (p. 7).
Bucuresui, la 1866, vedere centrala, fragment. Litografie de I. Huber (B. A. R.
Cabinetul de Stampe Inv. 765) (p. 11).
Tabloul Societatii Literare Junimea"dinlasi,1 88211883. Fotografie 460x 365 mm. lassy,
Atel. Bernard Brand (B.A.R. Cabinetul de Starnoe, F IV 24867)(p. 32).
Anton Naum (1829 1917). Portret de maturitate. Fotografie 88x56 mm. lassy.
B. Chaland & Co. (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F II 21374) (p. 36).
Anton Naum, Aegri somnia. Poeme, lassi (Pagina de titlu) (p. 37).
Anton Naum, Traducen, lassi, 1875 (Pagina de titlu) (p. 37).
Vrasile] Pogor, si N[icolae) Skelitti, Foust. Tragedie de Goethe tradusd de ...,
1862 (Pagina de titlu) (p. 38).
Col. Nicolae Skelitti, Poezii, Birlad, 1888 (Pagina de titlu) (p. 38).
Vasile Pogor (1833 1906). Portret de tinere/e. Fotografie vizit" 87x55 mm,
lassy, Atel. Schivert (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I 46648) (p. 39).
Nicoiae Skelitti, (1836-1872). Portret, In vol. Poezii de Col. Nicolae Skelitti, Ed. I,
Birlad, Ed. George Catafani, 1888 (p. 40).
Th. Serbanescu, Poesii. Adunate si publicate de T. G. Djuvara. inscrtite de un
studiu asupra poeziilor lui Serbdnescu de T. G. Djuvara si D. C. 011a-
nescu, Bucuresci, 1902 (Pagina de titlu). (p. 41).
Col. Theodor $erbdnescu (1839-1901). Portret de maturitate. Dupd vol. Th. Ser-
banescu, Poezii..., Bucuresci, 1902 (p. 42).
Dimitrie Petrino (1844/46-1878). Portret de tinereIe. Desen in penita de I. Von-
sovici,1890, In Revista Nouol, Bucuresti, IV (1891), nr. 1, apr. 15 (Co-
perta) (p. 44).
Dimitrie Petrino, Luminei i umbre, Cerrauti, 1870 (Pagina de titlu) (p. 45).
Mihail D. Kornea (-1863). Portret de tinerete. Fotografie (B.A.R. Cabinetul de
Stampe, F II 2571) (p. 46).
Michel D. Korné, Poesms. lassy, Imprimérie de la Societe junimea", 1868 (Pagina
de titlu) (p. 46). 981

www.dacoromanica.ro
Matilda Cugler-Poni (1853-1931). La tinerete. Fotografie vizit" 70x56 mm, lassy,
Ate!. Bernard Brand (B.A.R. - Cabinetul de Stampe, F I 46543) (p. 48).
Matilda Cugler-Poni, Poesii, Bucuresci, 1888 (Pagina de titlu) (p. 48).
Nicolae Gane - ttnar. Fotografie vizit" 88x56 mm, lavi, Atel. Bernard Brand
(B.A.R. - Cabinetul de Stampe, F 118042) (p. 50).
Scrisoarea lui Nicolae Gane catre lacob Negruzzi, redactorul revistei Convorbiri
¡iterare, la;i, 23 decembrie 1899 (Col. prof. $erban Ciocule.cu) (p. 51).
Nicolae Gane, Domnita Ruxandra. Nuvela istorica, 14 1873 (Pagina de titlu) (p. 52).
N[icolae], Gane, Novele, vol. I, lassi, 1880 (Pagina de titlu) (p. 52).
lacob Negruzzi (1842-1932). Portret de tinerete, lassy, Ate!. Bisenius. Fotografie
vizit" 93x56 mm (B.A.R. - Cabinetul de Stampe, F 146616) (p. 54).
lacob Negruzzi, Poesii, Bucuresci, 1872 (Pagina de titlu) (p. 55).
Convorbiri ¡iterare, anul I (1 martie 1867- 1 martie 1868). Redactor : lacob Ne-
gruzzi, 14, 1868 (p. 56).
lacob Negruzzi la maturitate. Fotografie 240x180 mm, In Col.: Oameni celebri
ai Neamului nostru", Bucure;ti, Edit. Cartea Romaneasca" - Sectia
Material Didactic (B.A.R. - Cabinetul de Stampe, F II 2309) (p. 57).
I. Pop-Florentin, antece voinice0i despre zile din bdtrIni, Blrlad, 1870 (Pagina
de titlu) (p. 58).
I. Pop-Florentin, Decebai. Nuvela istorica, Craiova, 1882 (Pagina de titlu) (p. 58).
Ion Pop-Florentin (1843-1936). Portret de maturitate. Fotografie c. p. 139x82 mm
(B.A.R. - Cabinetul de Stampe, F I 20628) (p. 59).
Miron Pompiliu (1843-1936). Portret de tinerete, dupa Pavel Constantin, Miran
Pompiliu, Beiu;, 1930, pl. 1 (p. 60).
Nicolae Xenopol (1859-1917). Portret de tinerete. Fotografie vizit" 90 x 54 mm,
Bucuregi, Atel. Franz Mandy (B.A.R. - Cabinetul de Stampe, F I
110720) (p. 61).
Nicolae Xenopol, Brazi i putregaiu. Morovuri provinciale, Bucuregi. 1892 (Pagina
de titlu) (p. 61).
Ion Popovici-Banateanu, Nuvele. Din viata meseria0lor, Bucuregi, 1909 (Coperta), 62.
Ion Popovici-Hateanu (1869-1893). Fotografie 240x180 mm In Col. Oameni
celebri ai Neamului nostru", Bucure;ti, Edit. Cartea Romaneasca",
Sectia Material didactic (B.A.R. - Cabinetul de Stampe, F II 2317)
(p. 62).
Samson Bodnclrescu (1840-1902). Portret de maturitate. Czernowitz, Atel. foto.
Friedrich Seboack. Fotografie vizit" 96 x 64 mm (B.A.R. - Cabinetul
de Stampe, F 1109393) (p. 64).
Samson Bodnarescu, Scriem, Cernauti, 1884. (Pagina de titlu) (p.65).
Samson Bodnarescu, Rienzi. Tragedie In cinci acte. lassi, 1869 (Pagina de titlu) (p. 65).
[011anescu] Ascanio, [Dimitrie Constantin], Pe malul girlei, Comedie tntr-un act,
BucureFti, 1870 (Pagina de titlu) (p. 69).
D[imitrie] C[onstantin] 0116nescu Ascanio (1849-1908). Portret de tinerete. Foto-
grafie 120x60 mm, Paris, Atel. Eug. Pirou (B.A.R. - Cabinetul de
Stampe, F I 6365) (p. 70).
Titu Maiorescu (1840-1917). Fotografie c.p. 137x87 mm, Bucure;ti, Edit. Papet.
Principele Nicolae" (B.A.R. - Cabinetul de Stampe, F I 19233)
982 (13- 86)-

www.dacoromanica.ro
T. Maiorescu, Critice, Bucuresti, 1874 (Pagina de titlu) (p. 96).
Titu Maiorescu, Critice, vol. 1, Bucuresti, 1892 (Pagina de titlu) (p. 97).
Tau Moiorescu. Portret de maturitate. Fotografie. vizit", lassy, Edit. Fratii
Schrager" (Col. prof. $erban Cioculescu) (p. 113).
Titu Maiorescu la batrInete 1n biblioteca sa. Fotografie 240 x 180 mm (Col. prof.
$erban Cioculescu) (p. 137).
Transactsuni Litterarie i 5cientifice. Revista bilunard. Directiunea : Aug. Laurianu si
St. C. Michailescu, Bucuresti, 1(1872), nr. 1, febr. 15 (Pagina) (p. 149).
Anghel Demetriescu (1847-1903). Portret de maturitate. Fotografie. C.p. 136x86
mm [Bucuresti], Edit. Papet. Principele Nicolae" (B.A.R. Cabinetul
de Stampe, F I 20603) (p. 150).
Anghel Demetriescu, Primele elemente de gramaticd ellend. Traducere, Bucuresti,
1892 (Pagina de titlu) (p. 151).
Revisto Contimporand. Litere Arte Sciinte, Anul 1, 1873, Bucuresti,
(Pagina de titlu) (p. 151).
Telegraful Romdn, editia II. Director politic : loan Gh. Bibicescu, Bucuresti, I
(1888), Seria II (Frontispiciu) (p. 153).
Telegraphuhl. Redactor : loan C. Fundescu, Bucuresti. VI (1876), nr. 1125,
ian. 4 (Frontispiciu) (p. 153).
Aron Densusianu, Negriada. Epopeie nationala, Bucuresti, 1879 (Pagina de titlu)
(p. 154).
Revista Noud. Director B. P. Hasdeu, Bucuresti, I (1888) (Pagina de titlu)
(p. 154).
Aron DensuVanu (1837-1900). Portret de maturitate. Fotografie cabinet" 140x
97 mm., Bucuresti, Atel. Wandelmann (B.A.R. Cabinetul de Stamp%
F I 21003) (p. 155).
Dreptul Gentilor [de Simion Barnutiu], [Iasi, 1867] Curs Litografiat (p.156).
Simion Bc1mutiu (1808-1864). Fotografie. 240x180 mm. Col. Oameni celebri
ai Neamului nostru", Bucuresti, Edit. Cartea Romaneasca", Sectia
Material didactic (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F 11 2230) (p. 157).
Casa copilariei lui Mihai Eminescu din Ipotesti Botosani. Fotografie 110x155 mm
(B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I 39458) (p. 160).
Biserica veche din Ipotesti, cu mormintele parintilor lui M. Eminescu (Ctitoria
caminarului Gh. Eminovici), Fotografie. 110x150 mm (B.A.R. Cabi-
netul de Stampe, F I 39462) (p. 161).
Clopotnita veche si cei doi tei saditi de poet eind era copil. Dupa : [C. Botez]
Omagiu lui Mihail Eminescu cu prilejul a 20 de ani de la moarteo sa.
15 jan. 1850 16 jun. 1889 16 ¡un. 1909, Bucuresti, Socec, 1909 (Comi-
tetul Comemorativ Galati), p. 56 (p. 162).
Aran Pumnul (1818-1866). Profesor de limba romana si istorie nationala la Gim-
naziul din Cernauti, al carui elev preferat era Mihail Eminescu. Litografie
de Th. Mayerhofer, in Revista Noud, Bucuresti, an. II, 1889, nr. 8, aug.-
sept., p. 283 (p. 163).
Arune Pumnul, Lepturartu rumlnesc asioediat spre folosln0a invoetioeceilor de'n
cosa a gimnasiului, III, 1V12, Vieanna, 1862-1865
(p. 164). 983

www.dacoromanica.ro
De-a0 ove Poezie cu care M. Eminovici debuteaza In revista Familia, Pesta,
ll (1866), nr. 26, martie. Cu aceasta ocazie losif Vulcan, directorul
revistei, ii schimba numele in Eminescu (p. 165).
Curierul de lassi, IX (1876), nr. 58, mai, 26 (Frontispiciu). Ziar la care M. Emi-
nescu a colaborat In 1875/1876 (p. 166).
Timput, ziar politic, comercial, industrial si literar. Bucuresti, 11 (1877), nr. 5, ian. 8
(Frontispiciu), la care M. Eminescu a fost redactor, apoi redactor
sef Intre 1877-1883 (p. 167).
Mihai Eminescu (1850-1889), In perioada studenIiei la Viena 20 de ani, Praga,
Atel. A. Thomas. Fotografie vizit" (Orig. Muzeul Literaturii Romane
din Bucuresti) (p. 169).
Teiul lui Eminescu din gradina Copou, lasi, In Eminescu comemorativ. Album Gras-
tic-literar Intocmit de O. Minar, Iasi (1909) (p. 173).
Eudoxiu, Cavaler de Hurmuzaki. Fragmente din Istoria Romdnilor, Bucuresti, 1879
(Pagina de titlu). (Publicgie la care a colaborat Mihai Eminescu, lucrind
In vara anului 1878 petrecuta' la Floresti mosia lui Nicolae Mandrea.
Vezi : I. Slavici, Amintiri, Bucuresti, 1924, p. 125) (p. 174).
Eudoxiu Hurmuzaki (1812-1874). Portret de maturitate. Fotografie vizit" 100x66
mm (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I 12863) (p. 175).
M. Eminescu, Scrisocirea Ill, pagina de manuscris B.A.R. Cab, de msse 2282, p. 48
(p. 186).
Chioscul lui M. Eminescu din parcul $colii de fete Otetelisanu" (Magurele
11fov) unde ar fi compus Scrisoarea IV. Fotografie. 240x180 mm (B.A.R.
Cabinetul de Stampe, P II 39964) (p. 187).
Eminescu In 1878. Fotografie. Dupa Tabloul Soc. Literare Junimea" 1882/1883,
lassy, B. Brand, (B.A.R. Cabinetul de stampe, F IV 24867) (p. 197).
Almanachula Societätii Academice Social-literore Romdnia JuniV, Viena, 1883 (Coperta),
In care a aparut IntIia card poezia Luceafärul de M. Eminescu (p. 214).
Pagina cu primele versuri din poezia Luceafdrul de M. Eminescu, In : Almanahul
Societöçii Academice Social-literare Romdnia Jund", Viena, 1883 (p. 214).
Mihai Eminescu, Legenda Luceafdrului (pagina de manuscris) A. R. Cabinetul
de Manuscrise Ms. rom. 2260, p. 198) (p. 217).
Mihai Eminescu. Portret din 1884/1885, lassy, Atel. Nestor Heck. Fotografie
vizit" (Col. Marin Bucur) (p. 218).
Poesii de Mihail Eminescu, Bucuresti, Socec, 1884. Pagina de titlu (p. 221).
Mthai Eminescu.Ultimul portret 1887, Bottusany, Atel. Jean Biellig". 7otogra-
fie cabinet" 150x110 mm (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I 39455)
(p. 222).
M. Eminescu, scrisoare catre Al. VlahuIa. Manastirea Nearnt, 26 ianuarie 1887
(p. 226).
Man° Blanduztei, Foaie Literara Politic& saptamInala. Fondator M. Emi-
nescu. Bucuresti, 1888/1889 (Numar cu semnatura In facsimil a lui
M. Eminescu) (p. 229).
Was Eminescu Masca mortuara Copie. Bronz de Filip Marin (B.A.R.
Cabinetul de Stampe) (p. 230).
984

www.dacoromanica.ro
MormIntul lui Mihai Eminescu la cimitirul BeIlu $erban VocIA, Bucuresti,
Basorelief In bronz de sculpt. Ion Georgescu, 1889 (p. 233).
Convorbiri Literare, 14, XVII (1884), nr. 11, febr. 1. Numar In care s-au publicat
un grup de poezii ale lui M. Eminescu (p. 237).
Alexandru Chibici-111vneanu. Portret In roba de magistrat, In M. Eminescu come-
morativ. Album artistic-literar 1ntocmit de O. Minar, Iasi (1909) (p. 238).
Ion Creanga diacon. 1859/1860. Fotografie 125x80 mm (B. A. R. Cabinetul de
Stampe, F I 10919) (p. 257).
Ion Creang6 (1837-1889). Portret la 43 de ani. Fotografie vizit" 91 x62 mm. lasi,
Atel. Nestor Heck" (B.A.R. Cabinetul de Stampe F I 46556) (p. 262).
Bojdeuca lui Ion Creangd din lasi. Fotografie (B. A. R. Cabinetul de Stampe).
(p. 267).
Scrierile lui Ion Creanga. Prefa/a de A. D. Xenopol Biografia lui loan Creangd
de Gr. Alexandrescu, Vol. III Diverse, 14, Tip.-Lit. lui H. Goldner,
1892 (Pagina de titlu) (p. 270).
Ion Creangd, Amintiri din copirdrie. Anecdote. Cu ilustrAiuni de Theodor Buicliu.
lassy, 1892 (Pagina de titlu) (p. 279).
Theodor Buicliu Ilustralie la Amintiri din copildrie" de I. Creangd. Si cum
ajung In dreptul teiului, pun mIncarea jos In casnic...", In Scrierile lui
loan Creangd. vol. 11 Diverse, 14, Tip. lui H. Goldner, (1892) (p.280).
Ion Creangd, Euvres choisies. Souvenirs d'Enfance. Contes. Recits, Bucarest, 1955
(Pagina de titlu) (p. 298).
Ion Luca Caragiale (1852-1913), In 1901. Fotografie c.p. 88x135 mm cu semratura
autografd. / Bucurqti, Edit. Papet. La Principele Nicolae" (B.A.R.
Cabinetul de Stampe F I 39318) (p. 308).
Ion Luca Caragiale cu fiul sdu Matei. Fotografie. c.p. 104x100 mm (B.A.R. Cabine-
.,
tul de Stampe, F I 39334) (p. 313).
Ion Luca Caragiale, fotografie din 1899.140 x100 mm (B.A.R. Cabinetul de Stampe,
F I 39317) (p. 315).
Ion Luca Caragiale In biblioteca sa, imbrIcat In costum naVonal albanez, Berlin,
1910. Fotografie 280x170 mm (B.A.R. Cabinetul de Stampe.
F Ill 39357) (p. 320).
Ion Luca Caragiale In 1902. Fotografie c. p. 88x135 mm (B.A.R. Cabinetul de
Stampe, F I 39318) (p. 323).
Ion Luca Caragiale cu Alexandru Viahutd In casa lui A. Vlahu-td din Bucuresti (Casa
Funcionarilor Publici Piaia Victoriei). Fotografie 80x110 mm (B.A.R.
Cabinetul de Stampe, F I 39347) (p. 326).
Luca Caragiale (1812-1870). Tatd1 scriitorului I. L. Caragiale. Fotografie vizit"
(B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I 39350) (p. 329).
I. L. Caragiale caricatura de Iser, dupd Locusteanu, P. Cincizeci de figuri contem.
porcine. Desenuri de..., Seria 1, Bucuresti, 1913 (B.A.R. Cabinetul
de Stampe, St. 11 897) (p. 331).
Sande und andere Novellen und Skizzen von I. L. Caragiale Aus dem Rumanischen von
Ludwig Klein, Leipzig. Prima traducere din proza lui Caragiale
limba germand (Col. prof. $erban Cioculescu) (p .336).
1907 din primavar6 OA In toamnä. Cfteva note de I. L. Caragiale, Bucuresti, Tip.
ziarul Adevdrul", 1907 Coperta (Col. prof. $erban Cioculescu).(p.344). 985

www.dacoromanica.ro
lui I. L. Caragiale catre fiul sdu Matei, 1907 (Col. prof. Serban
Scrisoarea
Cioculescu) (p. 347).
Claponul Foita hazlie si populard. Redactor I. L. Caragiale (Pagina de titlu).
(p. 350).
Moftul Romdn Revista spiritista nationald. Organ bi-abdomadar pentru
raspIndirea stiintelor oculte In Dacia-Traiand. Director I. L. Caragiale.
Prim redactor A. Bacalbasa, Bucuresti, 1(1893), nr. 1, ian. 24 (Pagina
frontispiciu) (p. 353).
loan Slavici (1848-1925). Portret de tinerete. Fotografie vizit" 55x80 mm exe-
cutata la Budapesta, Atel. Barabás Bodrog (B.A.R. Cabinetul de
Stampe, F I 5536) (p. 371).
loan Slavici la maturitate. Fotografie 240x180 mm, In Col. : Oameni de searnd
ai Neamului romanesc", Bucuresti, Edit. Cartea Romaneasca", Sectia
Material didactic (B.A.R. Cabinetul de Stamp% F II 2326) (p. 377).
loan Slavici, Mara roman, Budapesta, Luceafdrul, 1906 (Pagina de titlu) (p. 389).
loan Slavici, Nuvele din popor, Bucuresti, Socec, 1881 (Coperta) (p. 393).
Ion Ghica la maturitate. Fotografie 240x180 mm. Col. Oameni de seamd ai
Neamului romanesc. Edit. Cartea Romaneasca, Sectia Material didactic
(B.A.R. Cabinetul de Stampe, F II 2275) (p. 421).
Ion Ghica la 21 de ani, In 1838. Desen, Paris In pastrarea familiei. (p. 423).
Precioasele, comedie Intr-un act. Tradusa de la Moliére de D. I. D. Gika. Bucuresti,
In Tipografia lui Eliade, 1835. Coperta (Col. prof. Serban Cioculescu),
(p. 438).
Printul Ion Ghica" la batrtnete. Fotografie vizit" 88x56 mm, lassy. Edit.
Fratii Schrager" (Col. prof. erban Cioculescu)(p. 441).
Ion Ghica catre I. Caragiani (prima si ultima pagina a scrisorii) (Col. prof.
Serban Cioculescu) (p. 446).
Alexandru Macedonski (1854-1920). In 1909. Fotografie. c.p. 135 x 84 mm
[Bucuresti], Edit. Papetdriei Principele Nicolae" (B.A.R. Cabinetul
de Stampe, F 119228) (p. 461).
Generalul Alexandru D. Macedonski (1816-1869). Tatal poetului. Gravurd tn lemn
107x70 mm (B.A.R. Cabinetul de Stampe Inv. 22335) (p. 468).
Alexandru Macedonski Impreuna cu fiul sau Alexe (In picioare) si cu poetul Oreste.
Fotografie 98x138 mm Bucuresti, Atel. Julietta" (B. A. R. Cabi-
netul de Stampe, F I 48992) (p. 475).
Alexandru Macedonski. Portret de maturitate. Fotografie (Col. Muzeul Literaturii
Romane, Bucuresti) (p. 477).
Al. Macedonski Caricatura desen in penitä i acuarela 213x147 mm de N. Pe-
trescu-Gaind (B.A.R. Cabinetul de Stampe, Inv. 11149) (p. 478).
Alexandru Macedonski desen de losif Iser In P. Locusteanu, Cincizeci figuri
contemporane. Desenuri de iser, Seria I, Bucuresti, 1913 (B.A.R. Cabi-
netul de Stampe, St. ll 897) (p. 481).
Alexandru Mocedonski litografie 655 x 480 mm de Jean-Al. Steriadi, 1918 (B.A.R.
Cabinetul de Stampe, Inv. 8257) (p. 486).
Ultima locuinta a lui Al. Macedonski In calea Dorobantilor, ulterior demolatd, colt
cu actuala str. Al. Macedonski, dupa G. Calinescu Istoria litemturii
986 romdne de la origini pind In prezent, Bucuresti, 1941, P. 464 (p. 488).

www.dacoromanica.ro
Interior Camera cu tronul poetului" unde avea loc cenaclul literar. Fotogra-
fie (originalul in Col. Muzeului Literaturii Romdne in Bucure$ti)(p. 490).
Literatorul (Red. Al. Macedonski), Bucure$ti, 1 (1880), nr. 1, ian. 20 (Pagina cu
frontispiciu) (p. 509).
Familia. Fclia enciclopedica $i beletristicd cu ilustratiuni. Propietaru, redactorul $i
editoru losifu Vulcanu, anul I, 1865, Pesta, 1865 (Pagina de titlu) (p. 526).
Calendarului Daciei pentru anul 1871, anul I, Bucure$ti, 1870 (Pagina de titlu
(p. 528).
Sediul Societatii Astra" Sibiu, in Boabe de gnu, Bucure$ti, (1930), nr. 4, iunie,
I

p. 223 (p. 529).


Tribuna, Sibiu, (1884), nr. 3, apr. 18/30 (Frontispiciu) (p. 533).
1

Transilvania, Fclia Asocigiunei transilvane pentru literatura ro mana $i cultura


poporului roman, Brasiovu, (1868), nr. 1, ian. 1 (Pagina cu fronti-
1

spiciu) (p. 534).


Victor Wad Delamar4na (1870-1896). Elev la Liceul Militar din Craiova (la 15 ani).
Fotografie vizit" 100x70 mm (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I

13142) (p. 538).


Vasile Bumbac (1837-1918). Portret de tineree. Fotografie vizit" 85x55 mm
(B.A.R. Cabinetul de Stampe, F 1 4931) (p. 543).
Atheneul Roman. Revista mensuala, anul I, 1-30 iunie 1866, Bucure$ti (Pa-
gina de titlu) (p. 544).
Albino Pindului. Litere, Sciin.te si Arte. [Bucuregi], I (1868), lune, 15 (Pagina
cu frontispiciu) (p. 545).
Ghimpele, Bucure$ti, VII (1866), nr. 50, iunie, 9 (Pagina cu frontispiciu) (p. 549).
Iasi(' Vulcan (1841-1907). La maturitate. Fotografie cabinet", 150x105 mm
Oradea Mare, Atel. Fekéte Sandor (B.A.R. Cabinetul de Stampe,
F 111255) (p. 552.
losifu Vulcanu, Poesii, Pesta, ... 1866 (p. 552).
Ion Nödejde cu Al. lonescu qi V. G. MorIun, In Saptamlna ilustrata, Bucure$ti, an I

(1893), nr. 14, aprilie 18, P. 107 (p. 567).


Un grup de colaboratori ai revistei Lime° Noua. De la stinga la dreapta, sus
C. Vranialici, I. Teodorescu, G. Robin, S. Sanielevici. Gr. Panaitescu
jos: C. Niculescu-Telega, St. Popescu, I. Paun-Pincio. Dupa I.C. Atanasiu.
%gin' din istoria contemporana a Romaniei, 1881-1916, vol.!, Migarea
socialista 1881-1900, Bucuregi, 1923, p. 67 (p. 577).
Constantin Dobrogeanu-Ghereo (1835-1920). Fotografie cu semnatura autografa,
vizit" 89x59 mm, Ploe$ti, Atel. Friedrich Brand (B.A.R. Cabinetul
de Stampe, F 117918). (p. 589).
Contemporanul. Revista $tiintifica $i literara. Redactor loan Nadejde, anul I,
trim. I, (iulie, 1881), 10, 1881 (Pagina de titlu) (p. 591).
Literatura si 5tiin0 Director C. Dobrogeanu-Gherea, Bucure$ti, 1893 (Pagina
de titlu), (p. 597).
Ion Paun-Pincio. Fotografie dupa un desen In penita. Publicat In : Ion Paun-Pincio,
Versuri, Proza, Scrisori, Bucure$ti, 1911 (p. 577).
Sofia Nödejde. Fotografie din 1895, c.p. 180x120 mm (B.A.R. Cabinetul de
Stampe F 119307 (p. 584). 987

www.dacoromanica.ro
Victor Cräsescu Pseud. stefan Bässäräbeanu. Fotografie 240x180 mm (BAR.
Cabinetul de Stampe F Ill 23215) (p. 585).
Lumea Nouä. Organ zilnic al social-democratiei romane, Bucuresti, 1(1894), nr. 30,
dec. 3 (Pagina de titlu) (p. 585).
G. Ibräileanu la 25 de ani, dupa Viata lui G. ibräileanu de Al. Piru, Bucuresti,
ESPLA, 1956 (p. 638).
Evenimentui Literar. Directoare Sofia Nadejcle, 14, I (1894), nr. 20, mai 2
(Pagina cu frontispiciu) (p. 639).
G. Ibraileanu, Scriitori i curente, lasi, 1909 (p. 643).
Viecv. Revista saptamInala ilustratd, sub directia d-lor A. Vlahuta si V. A.
Urechia, Bucuresti, I, nr. 1, nov., 28 (Pagina cu frontispiciu) (p. 650).
Vatra. Foaie ilustrata pentru familie, Bucuresti, I (1894), nr. 1 (Coperta) (p. 654).
Floare-Albasträ. Revista literara saotarnInala. Bucuresti, I (1898), nr. 1,
oct. 11 (Pagina cu frontispiciu) (p. 660).
Duiliu Zcmfirescu la maturitate. Fotografie 240x180 mm. Col. Oameni alesi ai
Neamului romanesc", Edit. Cartea Romaneasca, Sectia Material di-
dactic (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F II 2335) (p. 666).
Duiliu Zamfirescu. Portret de maturitate. Dupa Realitatea ilustrotel (p. 668).
Duiliu Zamfirescu, Marne Scotiu. Pagina de manuscris (Col. prof. Serban
Cioculescu) 671).
Duiliu Zcmfirescu. Unul din ultimele portrete. Fotografie 165x220 mm, Bucuresti
Atel. Julietta" (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F 111332) (p. 672).
Duiliu Zamfirescu, Viata la tearä roman, Bucuresti, 1898 (Pagina de titlu) (p. 673).
Barbu $tefänescu-Delavrancea cu fiica sa Cella. Fotografie 110x85 mm (B.A.R. Cabi-
netul de Stampe, F 119794) (p. 701).
Delavrancea parasind Pegasul literaturii pentru Rosinanta politicei" carica-
turd de N. Petrescu-Gaina, In revista Pagini ¡iterare, Bucuresti, 1(1899),
nr. 6, martie 10 (Coperta) (p. 706).
Mersul populatiei Taranul si boierul" desen satiric de Barbu Stefanescu-
Delavrancea, In Vieata, Bucuresti, 1(1894). nr. 14, febr. 27, p. 5 (p. 709).
Barbu 5tefanescu-Delavranceo, desen de losef lser, dupa P. Locusteanu : Cincizeci
de figuri contemporane. Desenuri de lser, Bucuresti, 1913 (B.A.R. Ca-
binetul de Stampe, St. 11 897) (p. 714).
Apus de ware. Drama In 4 acte de Barbu Stefanescu-Delavrancea. Afis la deschi-
derea stagiunii 25 septembrie 1910 (Col. Muzeului Teatrului National)
(p. 720).
Gheorghe $tefänescu, tatal lui Delavrancea (dupa Emilia St. Milicescu, Delavrancea,
Bucuresti, 1965 (p. 725).
Ana Gh. $tefänescu, mama lui Delavrancea (dupa Emilia St. Milicescu, Delavrancea,
Bucuresti, 1965). (p. 728)
Barbu Stefänescu-Delavrancea. Autoportret. Desen In penita pe exemplarul volu-
mului Sultänica, 1885. ddruit viitoarei sale satii Marya Lupascu (Orig.
Col. Muzeului Literaturii Romane) (p. 731).
Alexandru Viahutä la 22 de ani institutor la TIrgoviste. Fotografie vizit" 93x55
988 mm (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F 118830) (p. 743).

www.dacoromanica.ro
Alexandru Vicihutd In locuinta sa In Palatul Functionarilor Publici (Plata Victoriei)
impreund cu I. L. Caragiale intre picturile lui N. Grigorescu. Fotografie
75x110 mm (BAR. Cabinetul de Stampe, F I 39346) (p. 745).
Al. Vlahutd, Poesii, Bucure;ti, 1887 (Pagina de titlu) (p. 746).
Al. Vlahutd, Nuvele, Bucuresti, 1886 (Pagina de titlu). (p. 747).
George Co;bucImpreunl cu Septimiu Albini, Gh. Bogdan-Duicd ;i Plrvu. colaboratori
la rev. Tribuna Sibiu, 1889. Fotografie (Col. G. Scridon) (p. 765).
George Co;buc tIndr cu sosia sa Elena ;i f iu I sdu Alexandru. Fotografie (Col. G. Scridon)
(p. 767).
George Co;buc In 1912 la Sinaia, corectind manuscrise. Fotografie (Col. G. Scri-
don) (p. 770).
George Co;buc In ultimii ani, stind pe pat In locuinta sa din Bucure;ti, str.
Plevnei. Fotografie 240x180 (Col. G. Scridon) (p. 772).
Traian Demetrescu. Portret de tinerete. Fotografie vizit" 110 x 88 mm, Craiova
Atel. Karl Hahn. (B.A.R. Cabinetul de Stampe F.I 5068 (p. 815),
Teodor Burada, Datinele poporului romdn la InmormIntdri, 14, 1883 (Pagina de
titlu) (p. 825).
Teodor Burada, Despre crestdturile pluta;ilor pe cherestele ;i alte semne de proprie-
tote la romdni, 14 1880 (Pagina de titlu) (p. 831).
Simion-Florea Marian. Fotografie 240x180 mm. In col.: Oameni celebri ai Neamului
nostru", Bucure;ti, Edit. Cartea Romdneascd, Sectia Material Didactic
(B.A.R. Cabinetul de Stampe, F. II 2295) (p. 835).
Simion-Florea Manan Poezii poporale romdne adunate ;i intocmite de ..., tom. I-11,
1873-1875 (Coperta) (p. 837).
Simion-Florea Manan (1847-1907) Poesii poporale. Avram lancu, adunate ;i
publicate de..., Suceava, 1900 (Pagina de titlu) (p. 840).
Alexandru Lambrior (1845-1883) Portret heliografie. Bucuresti, Socec Teclu, In
Revista pentru istorie, archeologie ;I filologie, Bucure;ti, II (1884),
vol. 111-1V, p. 1 (p. 848).
Al. Lambrior, Carte de citire. Bucdti scrise in latina chirilicd, In deosebite veacuri.
Cu o introducere asupra limbei romdnesci, Iasi, 1882 (Biblioteca
instructiva) (Pagina de titlu) (p. 849).
Moses Gaster (1856-1939) Portret de tinerete, Bucuresti, Atel. foto Franz Mandy"
vizit" 55 x 80mm (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I 5158) (p. 864).
Dr. M. Gaster, Literatura populard romdnd. Bucuresti, 1883 (Pagina de titlu) (p. 865).
loan Pop-Reteganul, Trandafiri 0 viorele, poesii populare culese 0 aranjate de ...,
Gherla, 1884 (Pagina de titlu) (p. 883).
Andrei Birseanu (1858-1922) Fotografie. cabinet" 105x140 mm, 1905. Hermann-
stadt, Atel. foto Emil Fischer (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I

6181) (p. 886).


Prof. Andrei BIrseanu, Cinci deci de colinde adunate de ;colori de la ;c6lele medii
romdne din Brasiovu sub conducerea lui Andrei Blrseanu, profesor, Brapv,
1890 (p. 887).
Gh. Dem. Theodorescu, Poesii populare romdne. Culegere de ..., Bucuroti, 1885
(Pagina de titlu) (p. 889). 989

www.dacoromanica.ro
G. (la Serbarea de la Putna, 1871). Fotografie vizit"
Dem. Teodorescu, student
90x60 mm, Bucuresti Atel. C. Szathmari (B.A.R. Cabinetul de
Stampe, F I 5595) (p. 891).
Grigore Tocilescu. (1850-1909) P ortret de tinerete. Fotografie 250x159 mm,
Bucuresti, Atel. I. Niculescu (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F III 23590)
(p. 898).
Grigore Tocilescu, Materialuri folcloristice culese I publicate sub auspiciile Ministe-
rului Cultelor j Invdtdmtntului Public. Prin ingrairea lul Grigore G. Toci-
lescu, Vol. Bucuresti, 1900 (p. 900).
Petre lspirescu (1830-1887). Portret de maturitate. Fotografie vizit" 88 x 55 mm,
Bucuresti, Atel. Maier & Gerstl (B.A.R. Cabinetul de Stampe, F I
18178) (p, 905).
Petre Ispirescu, Legende sau basmele romdniloru". Anecdote din gura poporului, Bucuresti,
1882. (Pagina de titlu) (p. 906).
Dumitru Stancescu, Basme culese din gura poporului, cu o prefga de lonescu-Gion,
Bucuresti, 1892 (Pagina de titlu) (p. 912).
G. Panu desen. In Adevdrul, Bucuresti, XLIII (1930), nr. 14377, noiembrie 7,
P. 1 (p. 920).
Gheorghe Panu, Portrete i tipuri parlamentare, Bucuresti, 1892 (Pagina de titlu)
(p. 921).
Lupta. Ziar liberal-opositionist. Director politic Gh. Panu, Bucuresti, I (1884),
nr. 1, jul. 19 (Pagina cu frontispiciu) (p. 922).
lasii In a doua jumatate a sec. XIX Aducere aminte de la lassi Souvenir de
Jassy". Litografie 480x759 mm, de E. Szchermack, Viena, st. lit. Ed.
Sieger (B.A.R. Cabinetul de Stampe. Im. 3889) (p. 927).
Bucurestii, vedere generala la 1866. Litografie 427x562 mm, de J. Huber (Cabi-
netul de Stampe, Inv. 765) (p. 957).
A. D. Xenopol, Cuventare festivc1 rostita la serbarea nationald pe mormktul lui $te-
fanu cerú Mare In 15/27 Augustri, 1871, lassi, 1871 (Pagina de titlu)
(p. 963).
A. D. Xenopol, Cronologia rationald a istoriei universale, prelucratd Cu privire la
examenul de bacalaureat, lassi, 1871 (Pagina de titlu) (p. 963).
Alexandru D. Xenopol (1847-1920) la batrtnete. Fotografie 240x180 mm, In col.:
Oameni de seama ai Neamului romanesc" Bucuresti, Edit. Cartea
Romaneasca, Sectia Material didactic (B. A. R. Cabinetul de Stampe,
F II 2334) (p. 965).

Arhiva Societeltii stiintifice i /iterare din Iasi, tom. I, anul 1889 1890, Iasi, 1890
(Pagina de titlu) (p. 972).

990

www.dacoromanica.ro
INDICE DE NUME

Aaron, FI., p. 533 Anghel, C. D., p. 392, 497, 584, 656, 660, 743,
751, 919
Abrudeanu, J. R., p. 538
Ackerman, T., 818 Annunzio (D'), p. 229, 491, 493, 517
Adam, Ion, p. 641, 650, 662 Anonimus Notarius (E. Lovinescu), p. 142
Adamescu, Gh., p. 933, 943 Antemireanul, Al., p. 543, 658, 659
Adamski, Ed. M., p. 522 Antinescu, Zaharia, p. 305
AgIrbiceanu, I., p. 416, 526, 547, 771 Antipa, Gr., p. 34
Agurä, Gheorghe, p. 77 Antonescu, Em., p. 932
Alard, Delphin, p. 823 Antonescu, Teohari, p. 34
Albini, Septimiu, p. 533 Antonine, Ferdinand, p. 805
Alechem, $alom, p. 358 Apostol, Domni-ta, p. 663
Apostolescu, N. I., p. 657, 896, 904
Alecsandri, Vasile, p. 10, 11, 12, 13, 34, 41, 42, Apollodor, p. 170
44, 45, 49, 51, 55, 57, 63, 69, 70, 75, 85, 100, Apuleius, p. 42
101, 102, 106, 107, 123, 124, 125, 126, 127, Arbore, Zamfir, p. 602, 929, 945
129, 130, 132, 133, 134, 139, 140, 153, 172, Ardeleanu, Carol, p. 417
173, 175, 176, 199, 220, 259, 311, 322, 324, Ardeleanu, George, p. 548
341, 345, 376, 380, 385, 408, 409, 414, 420, Arghezi, Tudor, p. 11, 392, 393, 394, 405, 406,
423, 427, 428, 436, 437, 438, 439, 440, 446, 463, 496, 522, 767, 772, 774
456, 457, 458, 468, 471, 496, 497, 512, 513, Aricescu, C. D., p. 15, 23, 24, 124, 133, 450
519, 522, 525, 527, 528, 535, 539, 540, 542, Ariosto, p. 182
543, 544, 545, 554, 555, 562, 571, 573, 590, Aristia, C., p. 544, 545
655, 657, 673, 674, 676, 684, 707, 730, 743, Aristotel, p. 542, 545
753, 775, 782, 816, 824, 838, 844, 852, 858, Arnim, Achim (von), p. 263, 878
871, 888, 890, 894, 895, 898, 899, 900, 906, Arvers, p. 217
908, 925, 933, 934, 935, 940, 944,945, 948, 954 Asachi, Ermiona, p. 176
Alexandrescu, Grigore, p. 100, 101, 102, 107, 263, Asachi, Gh., p. 42, 51, 162, 166, 225, 526, 546,
338, 466, 545, 624, 625, 626, 637, 751,801, 851, 944
905, 930, 944, 973 Ascar, L. V. A., (Al. Vlahu0), p. 650
Alexandrescu, Sicd, p. 343 Asian, Edg. Th., p. 658
Alexandru, P.W., p. 581 Atanasiu, C., p. 599, 959
Alfieri, p. 609 Atanasiu, Smaranda, N., p. 15
Allievi, Flenriette, p. 670
Amaru, p. 799 Auger, Ives, p. 298
Aman, Teodor, p. 530, 544 Augier, Emile, p. 496, 497, 498, 691, 960
Anacreon, p. 42, 790, 800 Aupick, p. 626
Ananescu, N. D., p. 152 Aurelian, P. S., p. 544, 705
Andersen, p. 268, 532, 533, 535, 536
Andreescu, Ion, p. 658, 712, 946 Aureliu (T. Maiorescu), p. 84
Andreev, p. 529 Avram lancu, p. 80, 838, 839
Andrei (Sadoveanu), lzabela, p. 952, 954 Axelrod, P., p. 595, 597
Anestin, I., p. 956 Axente, Sever, p. 836 991

www.dacoromanica.ro
Babel, Vichentie, p. 534 Berariu, I., p. 542, 543
Babes, Victor, p. 530, 534, 547 Berescu, J., p. 532
Bacalboa, Anton (Toni), p. 13, 314, 323, 358, 521, Bergerac, Cyrano (de), p. 168, 182
568, 590, 591, 594, 637, 645, 652, 661, 752, Bernstein, Eduard, p. 595
933 Bernhardt, Sarah, P. 467
Bacalba;a, Constantin (Bacon), p. 311, 314, 336, Berr, Henri, p. 74, 972
353, 455, 518, 521, 526, 581, 928, 929, 930 Bianu, Ion, p. 823
Bacalogu, Em., p. 151 Biberi-Gatoschi, Coralia, p. 73, 968
Bacovia, G., p. 519, 522, 580, 731, 785 Bibescu, Gh., p. 422, 451
Bicescu, Florian, p. 656 Bibescu, Dimitrie, p. 442
Baccelli, Alfredo, p. 961 Bibicescu, I. G., p. 875, 883, 888, 889
Baciu-Muntenescu, Vasile, p. 536 Bielinski, p. 603, 628
Bach, p. 86 Bilca, p. 375
Balint, Simion, p. 836 Bilciurescu, Victor, p. 938, 939
Balintescu, Vasile, p. 830 Birkhoff, p. 103
Balzac, H., p. 15, 529, 538, 564, 605,614, 699, 706, Bismark, p. 6, 435
724, 735, 931, 958 13Irlea, Ovidiu, p. 822
Banu, C., p. 392, 468, 492 Birsan, Zaharia, P. 392, 525, 526
Banville, p. 818 Btrseanu, Andrei, p. 526, 528, 534, 536, 537,
Barac, losif, p. 80, 236 888, 906
Barasch, luliu, dr., p. 88 Btrzu, St., p. 608, 614
Barbu, Ion, p. 519, 633 Björnson, Björnsterne, p. 532, 533, 538, 609,
Barcianu, loan, Valeriu, p. 528, 537 631, 639
Baronzi, p. 15, 20, 521 Blaga, losif, p. 528
Baritiu, G., p. 80, 97, 100, 129, 525, 526,527, Blaga, Lucian, p. 145, 634
534, 535, 540, 544 Blagoev, p. 596
Bart, Jean, p. 612 Blanchin, Victor, p. 161
Barthélémy, p. 169 Blarenberg, N., p. 460
Basarabescu, I. A., p. 345, 660, 693 Blatz, p. 803
Bastiat, p. 440 Bläjan, Alimpiu, p. 162
Bastide, p. 423 Bldjan, p. 822
Baudelaire, Charles, p. 88, 92, 144, 152, 229,406, Bocancea,
E., T., p. 535
461, 476, 494, 629 Boccaccio, p. 278
Baumgarten, p. 545 Bodenstedt, p. 763, 800, 802
Bazilescu, I. V., P. 34 Bodescu, Dim., p. 944
BAciardu, Alex., p. 971 Bodndrescu, Samson, p. 34, 63-68, 73, 76, 93,
Badescu, lonitS, Scipione, p. 525, 877 100, 120, 124, 164, 541, 925, 948, 961, 972
Balcescu, Costache, p. 322, 354, 381, 385, 949 Bogdan, Al., P. 528, 856
Balcescu, Nicolae, p. 306, 419, 424,425, 427, 432,
Bogdan (Dula), G., p. 155, 525, 528, 533, 536,
545, 592, 803 542, 761, 766, 767, 776, 779, 810, 973
13dIce$ti (fratii), p. 12 Bogdan, loan, p. 34, 137, 946, 947, 968, 972
BArnutiu, S., p. 110, 122, 540 Bogdan-Pite0, p. 264, 463, 519, 522
Bassärabeanu, $tefan (Victor Cräsescu), p. 537,565,
Bogza, Geo, p. 272
568, 570, 581, 585, 586, 654, 661, 662,1 933,
Böhme, lacob, p. 168, 229
938, 942, 945 Bohus, $tefan, p. 368
Beaumarchais, p. 529
Bois, Jules, p. 492
Beaulieu, p. 707
Boiu, Zaharia, p. 531, 535
Becquer, G. A., p. 800 Bojardo, P. 223
Bejan, Gheorghe, p. 77 Bojinca, D., p. 855
Beethoven, p. 122
Bechnitz, Ion, p. 765 Bolintineanu, D., p. 25, 99, 100, 101, 102, 107,
Belcot, ID. 467 125, 126, 166, 169, 212, 385, 158, 461, 470,
Beldiceanu, Neculai, p.156, 526, 565, 568, 574, 472, 511, 519, 525, 537, 540, 544, 545, 563,
575, 576, 577, 637, 639, 646, 662, 971, 972 674, 675, 678, 682, 753, 763, 906, 932, 944
Beldiman, N., p. 645
Bonachi, C. A., p. 547
Bonachi, Mihai (de), p. 579, 580
Beldiman, Stan, p. 77 Bonaparte, Maria Laetitia, p. 463
Bengescu-Dabija, G., p. 68, 77 Bonald, Louis (de), p. 115
Benfey, Theodor, p. 821, 864, 866, 868, 871 Bopp, Frantz, p. 805, 807
992 Beranger, p. 86, 234, 455, 470, 529, 586 Borlea, Sigismund, p. 370

www.dacoromanica.ro
Bosch, H., p. 266 Butureanu, Gr. C., p. 972, 973
Bosie, Vasile, p. 77 Buzatu, Gavril, p. 50
Bosi, Emilia, p. 961 Buzdugan, Z., p. 565, 639
Bosnief Paraschivescu, V., p. 975 Buzoianu, Gh. T., p. 521, 929, 955
Bossy, p. 77 Byng, Lucy, p. 298
Bota, Moise, p. 373 Byron, p. 423, 456, 459, 529, 533, 545, 609, 617,
Botez, Corneliu, p. 952, 953, 954 628, 674, 800
Boudouin, p. 182
Bougureu, p. 711
Bourger, p. 538
Boutière, Jean, p. 257, 264, 265, 268, 287, 292, Cacovian, Stefan, p. 943
296
Cagl iostro, p. 179
Brandes, Georg, p. 628, 634
Caian, D. F., p. 664
BranOe, Valeriu, p. 532, 537, 538, 543 Caion, p. 464, 465, 768
Branting, p. 596
Brantôme, p. 176 Cair, p. 344
Calderon, p. 76
Bratu, p. 162 Calimah-Catargiu, V., p. 76
Brdescu, Gheorghe, p. 345, 591
Brdtescu, Voine;ti, I. A., p. 34, 100, 294, 679, 753
Calinic (mitropolit), p. 256
Calman - Lévy, p. 491
Brätianu, I. C., p. 6, 72, 129, 354, 384, 428, 432, Caloianu, V., p. 20
544, 589, 927
Camoens, p. 101, 799
Brdtianu, D., p. 424, 432 Camus, p. 127
Bratienii (fratii), p. 12 Candiano-Popescu, Al., p. 6
Breazu, Ion, p. 776, 778
Candrea, George, p. 537
Bréal, Michel, p. 848, 849
Candrea, I. A., p. 830, 943
Brentano, p. 237 Canianu, M., p. 889, 896, 903
Breughel, p. 226
Canning, Georges, p. 423
Brezeanu, Ion, p. 334 Canning, Strafford (of Redcliffe), p. 427
Brinda, loan, p. 537 Cantacuzène, Gh., Ad., p. 519
Gh. (Panu), p. 74
Cantacuzino, Gr., p. 392
Brote, Eugen, p. 387, 391
Cantacuzino, J. A., p. 93, 98
Brücke, Ernst, p. 372 Cantacuzino-Nababul, G. Gr., p. 433
Brunetière, F., p. 670 Cantemir, A., p. 858
Buchental, p. 43 Cantemir, Dimitrie, p. 169, 188, 194, 823, 851,
Büchner, Ludwig, p. 72, 638 855, 944
Buckle, Gr., p. 120 Cantilli, Constantin, p. 462, 519, 520, 521, 52.3
Bucuta, Emanoil, p. 547, 627, 801 Capellmann, R., p. 83
Budai-Deleanu, Ion, p. 12, 156, 778
Caracostea, p. 861
Budu, Corneliu, p. 941 Carada, Eugen, 13. 357
Buescu, Victor, p. 298 Caragiale, Costache, p. 305, 306
Buicliu (fratii - Theodor, loan, Aligar), P. 77 Caragiale, Ecaterina, p. 311
Bujor, M. Gh., p. 599 Caragiale, I. L., p. 5, 6, 9, 10, 12, 13, 14, 34,
Bujor, Paul, p. 581, 583, 602, 637, 744, 931
52, 55, 76, 77, 79, 114, 120, 129, 130, 131,
Bujoreanu, Dinu, p. 17 132, 134, 144, 145, 162, 165, 260, 287, 294,
Bujoreanu, loan, p. 15-19 299, 305-359, 355, 382, 385, 388, 390, 395,
Bulwer - Litton, E. G., p. 66 397, 406, 415, 416, 419, 432, 439, 462, 464,
Bumbac, Vasile, p. 526, 533, 540, 543, 546, 838 465, 497, 526, 528, 549, 550, 568, 583, 594,
Bungetianu, D., p. 34 597, 603, 614, 619, 629, 631, 632, 634, 640,
Burada, Theodor, p. 91, 822, 835, 860, 882, 885, 647, 650, 653, 654, 655, 656, 657, 658, 661,
890 668, 669, 673, 681, 692, 702, 705, 712, 735,
Burbe, Ed., p. 115 741, 742, 743, 744, 750, 751, 763, 767, 768,
Burelly, Alexandrina, p. 312 771, 773, 784, 794, 804, 811, 930, 933, 934,
Urger, August, Gottfried, p. 470, 800
949, 915, 958, 973
Burke, p. 545
Caragiale, lorgu, p. 162, 305
Burckert, p. 545
Caragiale, Matei, p. 322
Burghele, Nficu, p. 34, 76, 381 Caragiani, I., p. 71, 165, 875
BurIA, Vasile, p. 34, 48, 73, 76, 93, 120, 967, 971 Caraiani, p. 34
Burns, p. 609 Caranfil, N. A., p. 826
Busch,Wilhelm, p. 797 C.arducci, Giosue, p. 583, 667, 670, 971, 961 993

03 - c.178

www.dacoromanica.ro
Careyla, P. 74 Ciurezu, D., p. 547
Carp, O. (G. Proca), p. 579, 597, 625, 639 645, Ciupercescu, Telemac, p. 77
651, 662, CImpineanu, loan, p. 420, 422, 423, 424, 425, 427
Carp, P. P., p. 6, 31, 34, 75, 76, 77, 91, 92, 94, CImpineanu, Scarlat, p. 419
101, 120, 121, 122, 129, 137, 311, 433, 544, Cirlova, Vasile, p. 140, 437, 545, 945
625, 929 Clapisson, p. 823
Carrel, Armand, p. 420, 421, 422 Claymor (Mi§u Vddrescu), p. 343, 439, 545
Cartojan, N., p. 41, 863 Claudius, p. 40
Caselli, D., p. 522 Cleuzion, Henri (de), p. 519
Cassu, Nicu, p. 77 CI imescu, N., p. 259
Castelnuovo, p. 535, 538 Coarra, V., p. 598
Castara, Gheorghe, p. 536, 537, 875, 905 Cobalcescu, Grigore, p. 823, 970
Catargiu, L., p. 6, 25, 53, 122, 127, 354, 455, Cocea, N. D., p. 392
428, 432, 433, 436 Codreanu, M., p. 100, 547
Catina, I., p. 580, 952, 954 Codreanu, Nicolae, p. 588
Catullus, Caius Valerius, p. 800 Codrescu, Th., p. 972
Caudella, p. 68 Codus, Romain, p. 955
Cavadia, G., p. 41 Cojocariu, Teodor, p. 162
Cazimir, Nicu, p. 77 Colcan, Felix (Filip), p. 422
Cazimir, Stefan, p. 325, 801 Colgiu, I., p. 619
Cazotte, p. 178, 179 Colombo, Ana, p. 299
Cälinescu, G., p. 109, 133, 135, 139, 143, 144, Colson, Felix, p. 422
147, 249, 257, 258, 265, 266, 273, 288, 292, Combescu, Georgeta, p. 819
324, 417, 611, 626, 663, 683, 684, 726, 753, Combarieu, Jules, p. 453
775, 783, 797, 810, 863, 924, 967, 968 Comte, A., p. 72, 74, 87, 150, 606, 920
Cehov, A., p. 294, 337, 351, 358, 529, 588 Conachi, Costache, p. 12, 352, 944
Cerchez, Mihail, p. 31, 76 Condillac, p. 122
Cerchez, Theodor, p. 77 Condorcet, P. 122
Cerna, P., p. 100, 109, 139, 319, 523, 650, 919 Confucius, p. 374
Cerratescu, P., 13. 889 Constantinescu, Barbu, p. 383
Cernescu, p. 921, 965 Constantinescu, Maria, p. 311
Cern?§evski, p. 603, 628 Constantinescu, Pompiliu, p. 620, 685
Cervantes, p. 76, 906 Constantinescu - Stans, I. N., p. 658, 660
Cezar, ID. 92, 670 Constantinescu - Teleor, Dem., p. 891
Chamiso, Adalbert (von), p. 800 Constantiniu, P. Constantin, p. 76
Chardon, Louis, p. 519 Conta, losif, p. 34, 965, 966
Charlieu, Hector (de), p. 455 Conta - Kernbach, Ana, p. 972
Chateaubriand, p. 22, 194, 906 Conta, Vasile, P. 71, 72, 156, 254, 566. 965
Chavannes, Puvis (de), p. 710 Coppée, François, p. 49, 519, 538, 572, 647, 818
Chendi, Ilarie, p. 525, 528, 530, 531, 538, 650, Corbescu, Emil, p. 818
770, 956 Corcea, Avram, p. 532
Chénier, André, p. 586, 925 Cornea, Mihail, D., p. 34, 45, 46, 83, 84, 100
Chevallier, Michaely, p. 432 Cornea, Paul, p. 145
Chibici-RIvneanul, p. 34, 165, 541 Corneille, p. 86, 89, 529, 708, 956, 960
Chilieanu, I., p. 954 Cornel, Th., p. 657
Chirnischi, Gh., p. sr Corot, p. 711
Chiru - Nanov, I., p. 657 Costaforu, G., p. 119, 122, 395
ChiIimia, I. C., p. 834, 861, 879 Costache, Veniamin, p. 664
Chopin, p. 327, 355 Costiescu, p. 450
Cicero, p. 824 Costin Emanuela, N., p. 651
Cihac, p. 76, 805 Costin, I., P. 773, 803
Ciodrlan, I., p. 660 Costin, Miron, p. 169. 172, 442, 843
Cioculescu, Serban, p. 93, 143, 324, 326, 549, Co§buc, George, p. 11, 12, 14, 100, 140, 173, 264,
697, 810 317, 355, 385, 387, 388, 395, 406, 455, 525,
Cioflec, Romulus, p. 657, 660 526, 530, 533, 535, 536, 537, 538, 543, 547,
Cipariu, Timoteiu, p. 95, 96, 110, 526, 533, 562, 552, 597, 619, 620, 621, 622, 623, 624, 625,
759, 805, 944 648, 651, 652, 653, 655, 656, 660, 673, 674,
Cisman, N. V., p. 640, 646 676, 677, 681, 695, 741, 744, 745, 751, 758,
994 Ciura, Al., p. 525, 527, 528 810, 930, 934, 937, 941, 972, 973

www.dacoromanica.ro
Co;buc, Alexandru, p. 771, 773 Davila, Al., p. 173, 339, 519, 780, 956
Cc4buc, Leon, p. 762 Davila, Carol, dr., p. 151, 384
Cc4buc, Sebastian, p. 759, 764, 760 Dam& Fr., p. 496, 497, 498
Cotriq, A., p. 547 DArmanescu, T., p. 654
Cotta, Ion, p. 162 Deak, p. 369
Courier, Paul Louis, p. 931 Degas, p. 709
Courbet, Gustave, p. 643, 710 Delacroix, p. 710
Courteline, p. 343 Delamarina, Victor, Vlad, p. 539, 540
Caciunescu, Georgiu, p. 368 Delavrancea, Barbu 5teflnescu, p.11, 14, 132, 133,
Crdiniceanu, C., p. 392 174, 310, 314, 318, 337, 341, 348, 353, 356,
Creangd, Ion, p. 5, 9, 10, 12, 34, 35, 56, 79, 91, 391, 392, 402, 483, 487, 488, 526, 536, 547,
120, 129, 130, 131, 140, 164, 165, 243-302, 571, 594, 597, 603, 637, 650, 652, 673, 678,
341, 361, 362, 367, 376, 379, 380, 383, 385, 681, 685, 693, 694, 695, 697, 699-737, 739,
404, 565, 568, 597, 673, 715, 719, 725, 778, 741, 744-746, 751, 753, 794, 932, 933, 939,
797, 810, 863, 945, 972 942, 944, 945, 946, 908, 909, 915, 959, 973
Cremer, I., p. 549 Delgeanu, Antoneta, p. 518
Cre.Oanu, G., p. 152, 545, 948 Demetriad, Mircea, p. 11, 498, 518-522
CreIulescu, Nfarcis, p. 245 Demetriescu, Anghel, p. 120, 151, 152, 311, 459,
Cristodulo, Emanoil, p. 76 518
Cristodulo, Theodor, p. 76 Demetrescu, Mihail, p. 518, 654
Croce, Benedetto, p. 74 Demetrescu, Nicolae (Demetru Nf. Saphir), p. 580
Cruceanu, St., p. 941 Demetrescu, Demetru, p. 522
Crudu, St. T. M., p. 913 Demetrescu, Traian, p. 10, 483, 493, 497, 513,
Cuciureanu, Victor, p. 77 518, 522, 526, 581, 637, 639, 641, 642, 646,
Cugler - Poni, Matilda, p. 84, 124, 380, 518, 651, 653, 675, 815-819, 910
527, 568, 936 Demetrius, V., p. 656
Cujbd, Sergiu, p. 803 Densusianu, Aron, p. 10, 104, 133, 155, 156,
Culianu, N., p. 34, 76 526, 528, 530, 534, 869, 890
Curan, Maria, p. 100, 527 Densusianu, NI., p. 27, 162, 526
Curnot, p. 73 Densusianu, Ovid., p. 469, 471, 545, 852, 861,
Curtean, George, p. 535 933, 972
Curtius, p. 73, 83 Dereanu, Nficu, p. 486, 487, 493
Cuza, A. C., p. 34, 100, 542, 971, 972 Deschamps, Emile, p. 171, 178
Deseanu, Adrian, p. 537
Cuza, Alexandru, loan, p. 5, 14, 24, 31, 75, 90, Dépériéres, Dodun, p. 50
92, 100, 247, 306, 332, 420, 428, 481, 484,
Diaconovici, Cornel, p. 537, 538
548, 666, 934 Diamant, Theodor, p. 431
Czaikowski, Mihail Czaika, p. 420, 421, 427 Dickens, p. 51, 84, 310, 586, 609
Czartoriski, p. 420 Diderot, p. 348
Dieffenbach, p. 800
Dierx, Leon, p. 517
Diez, Fr., p. 862
Dacianu, E. D., p. 536 Dima, Alexandru, ID. 775, 776, 777, 779, 797
Daguerre, p. 487 Dima, Gheorghe, p. 530
Ddianu, Ilie, p. 319, 536 Dimache, NI., p. 12
Dimitriadi, M. C., p. 927
Dan, Dimitrie, p. 541, 543 Dimitrescu - Iasi, C., p. 73, 77, 156, 566, 847
Danielopol, p. 319 Dimitrovi/d, Ambrozie, p. 539, 540
Dante, Alighieri, p. 22, 51, 225, 233, 405, 502, Dimitrov, p. 596
503, 529, 545, 763, 769, 770, 800, 801, 807, 973 Dimo - Pavelescu, Anita, p. 298, 300
DärmAnescu, T., p. 654 Dinurseni, Ele, p. 538
Darmstädter, Arsene, p. 805, 848, 849 Dimboviceanu, Apostol, p. 899
Darzen, I., p. 259 DImbu, Gr., p. 580
Darwin, p. 72, 74, 340, 559, 561, 609 Djuvara, Al. G., p. 518
Datculescu, C. C., p. 547 Djuvara, T. G., p. 41
Daudet, Al., p. 529, 533, 538, 629. 931, 961 Dobrogeanu-Gherea, C. (Constantin Cass), p. 11,
Dau§, Ludovic, p. 519, 536, 653, 656, 941, 974 14,114,135,136, 151, 156, 314, 324, 328, 330,
David, p. 775 338, 353, 556, 558, 559-561, 563, 565-568,
Davidescu, N., p. 313 583, 587-634, 637, 639-641, 643, 645, 995

www.dacoromanica.ro
649, 652, 681, 693, 743, 744, 755, 768, 779, 241, 259, 260-262, 309, 310, 312, 313, 322,
919, 923, 929, 932, 937, 945, 958, 949, 954, 341, 355, 357, 359, 361, 362, 365, 366, 367,
973, 974 369, 372, 374-376, 379-387, 390-392, 395,
Dobroliubov, p. 603, 628 397, 403, 406, 410-412, 415, 432, 448, 458,
Doja, P. 228 467, 505, 507, 513, 514, 525-527, 530, 535-
Dominic, Al., p. 519 539, 541, 542, 546, 552, 566, 568-570, 575,
Donici, Alecu. p. 562 578, 590, 597, 614-619, 620, 622, 623, 625,
Donna, G., p. 519, 522 627, 631, 632, 633, 634, 643, 658, 668, 669,
Donizetti, p. 83 677, 691, 700, 713, 719, 733, 741, 742, 743,
Dosoftei, p. 869 753, 755, 757, 764, 766, 773, 774, 775, 779,
Dostoievski, p. 340, 529, 532, 533, 538, 586, 609, 780, 781, 782, 785, 786, 781, 788, 800, 807,
629, 631, 647 811, 816, 853, 861, 863, 875, 876, 877, 925,
933, 934, 939, 941, 943, 945, 906, 953, 954,
Dospinescu, loan p. 77 961, 966, 968, 973
Dowley, Bob, p. 432-436 Enescu, P. 530, 543
Dragoslav, I., p. 467 Engels, Fr., 145, 563, 564, 591, 595, 639
Dragomirescu, Mihail, p. 13, 34, 136, 139, 140, Eartv8s, P. 373
467, 527, 641, 948, 952, 956, 957 Eraclide, C., p. 75, 77, 79
Dragomirescu, luliu, p. 522, 656, 657 Erbiceanu, C., p. 561
Drdganu, Nicolae, p. 775 Ercole, Pasquale (d'), p. 88
Drdgescu, C., p. 534 Erdmann, p. 805
Draghici, Meletie, p. 537 Ernest, Maria, P. 780
Dagosescu, Basil, p. 305 Esarcu, C., dr., p. 152, 544
Dragulinescu, C., p. 518 Evolceanu, D., p. 34, 137
Dagusanu-Codru, p. 12
Droc-Berceanu, N., p. 877
Drogli, Aglaia, p. 542
Drogli, Ion, P. 540
DiThois-Reymond, P. 151
Duca, Neofit, p. 419 Facca, p. 322
Dudescu, Nicolae, p. 444
Diihring, p. 163, 560 Faguet, Emile, P. 465, 605, 627, 628
Dulfu, Petre, P. 530, 535, 547 Fagure, Emil, D., P. 638, 640, 647
Dumas, Al., P. 15, 179, 529, 906, 929 Farago, Elena, P. 100
Dumitrescu-Busulenga, Zoe, p. 265, 266, 292, 293 Farra, Alexandru, p. 77
Durand, Oswald, p. 519 Faugeroux, p. 420
Duse, Eleonora, p. 661 Fdlcoianu, George, P. 425
Fenelon, P. 68
Du/u, Alexandru, P. 651, 799, 807
Fercu, Mihai, P. 365
Dutzescu-Du/u, Th., p. 320, 654 Fereal, M. V., (de), p. 15
Festus, Pompeius, P. 824
Festus, Lucilius, p. 819
Feuerbach, p. 85, 87, 88
Ebers, G., P. 538 Feuillet, P. 532
Eckermann, P. 628, 799 Feydeau, P. 359
Economu, Ciru, P. 959 Fichte, p. 86, 93, 194, 374
Eftimiu, Victor, P. 519 Filimon, Nicolae, p. 23, 309, 341, 431, 681, 683,
Eliade, Pompiliu, P. 339 695, 906
Elias, I. M., p. 154 Filimon-Stoicescu, Domnica, P. 96
Eliezer, R., p. 870 Filip, G., P. 391
Eliot, Georges, P. 629 Filipescu, Dimitrie, P. 424
Eliot, Oscar, P. 959 Filipescu, Nicu, P. 336, 923
Elvin, B., P. 325
Ember, G., P. 551 Filipescu-Vulpe, Al., p. 425
Emilgar, P. 974 Filitis, C. A., P. 591
Firdusi, p. 799
Eminescu, Mihai, P. 5, 6, 9-14, 24, 42-47, 50, Fischart, P. 266
55, 59, 61, 64, 65, 71, 74, 75, 93, 100, 103, Flammarion, P. 487
110, 111, 120, 122, 126, 128, 132, 134, 136, Flaubert, p. 68, 483, 494, 586, 628, 695, 708, 931
996 140, 141, 143-145, 147, 152, 154, 156, 159- Flechtenmacher, Adolf, P. 823

www.dacoromanica.ro
Fleva, Nicolae, p. 32.3, 463 Ghica, Alexandru D., p. 421, 422
Florentin, p. 153, 540 Ghica, Grigore, p. 381, 421
Florescu, Bonifaciu, p. 11, 151, 209, 455, 457 Ghica, Dimitrie, p. 420, 425
Florescu loan, Em., p. 432, 433 Ghica, loan, p. 5, 6, 10, 12, 310, 419-446,
Florian, Aaron, 13. 18, 119, 530, 531, 906 906, 934, 938, 942, 965
Florian, Mircea, p. 87, 88 Ghica, Maria, p. 508
Florian-Parmantier, p. 467 Ghica, Pantazi, p. 22,152, 419, 455, 519, 959
Floru, I. S., p. 34 Ghil, René, p. 11, 461
Fogazzaro, p. 538 Gilkin, Ivan, p. 479
Fortuna', Paul, p. 954 Gibbon, Eduard, p. 670
Foti, loan, p. 77 Gilm, Hermann, p. 800
Foulquier, p. 816 Giordano (Goldner B.) E., p. 580
France, Anatole, p. 225, 274, 342, 529, 634 Girardin, Saint-Marc, p. 444
Francisc-losif, p. 462, 769 GIrbea, Leon (Nadejde, G.), p. 581, 638, 640, 646
Franzos, Emil Carol, p. 801 GIrboviceanu, Petre, p. 547
Freiligrath, Ferdinand, p. 763, 800 GIrleanu, Emil, ID. 52, 176, 547, 751, 769, 969, 973
Frincu, Teofil, p. 156 Glückman (Ygrec, Radu Lascar) dr., p. 640
Frimu, I. C., p. 600 Godin, André, p. 467
Frumusanu, loan, p. 941 Goga, Octavian (Othmar). p. 100, 103, 138, 140,
Frunzescu, E., p. 590, 591 162, 391, 392, 393, 402, 525, 526, 530, 547,
Fulton, p. 487 551, 553, 662, 771, 864
Furtunä, Horia, p. 467 Goethe, p. 40, 59, 66, 83, 85, 122, 127, 165, 166,
Fusinate, Arnaldo, p. 24 176, 179, 194, 229, 235, 237, 266, 373, 459,
Fuster, Charles, p. 519 464, 476, 529, 533, 536, 540, 541, 545, 609,
Fundescu, I. C., p. 23, 26, 267, 546, 548, 871, 763, 764, 798, 876
875, 905 Gogol, N., p. 324, 529, 533, 637
Goldis, I., p. 537
Goldoni, p. 294, 533
Goldsmith, D., p. 128
Golescu, A. G. (Arapilä), p. 424, 425, 432, 852
Galaction, Gala, p. 392-394, 396, 416, 462, 463, Golescu, Dinicu, p. 12, 306, 944
522, 594, 656, 717, 720, 741 Golescu, lordache, p. 848, 852, 854
Gambetta, p. 702 Golesti (fraIii), p. 12
Gane, N., p. 10, 34, 49-52, 99, 120, 125, 126, Goncourt (fraiii), p. 701
128, 164, 278, 310, 341, 384, 412, 679, 973 Gonzaque-Frick, Louis (de), p. 467
Gori.ta, Ion, p. 776
Garibaldi, p. 372 Gorjan, M., p. 913
Garnet, D., p. 487 Gorki, 529
Garsin, p. 954 Gorovei, Arthur, p. 5, 17, 656, 662, 706, 708,
Gasner, p. 179 842, 863, 879, 882, 937
Gaster, Mozes, p. 565, 821, 824, 847, 862-874, Gorun, Ion, p. 522, 951
907, 912 Gourmont, Remy (de), p. 480, 522
Gautier, Th., p. 93, 178, 179, 647, 667, 701 Grädisteanu, Petre, p. 152, 153, 310, 318, 929,
Gay, p. 763 959, 960
Gavanescu, I., p. 971 Graf, Arturo, p. 961
Geibel, Emanuel, p. 59, 800 Grandea, Grigore, Haralambie, p. 527, 535, 545,
Gellianu, G., p. 152, 969 546, 559, 877, 932, 963
Geoffroy, p. 849 Graur, C., p. 264, 599
Georgescu, I., p. 458 Gray, p. 546
Georgescu, Paul, p. 15, 96, 145, 146 Gregoriadi, M. (de Bonachi), p. 42
Gerber, p. 802 Grevin, p. 343, 498
Gervinius, p. 73 Grice, p. 74
Ghelerter (Mihail Valeanu) dr., p. 639 Grigorescu, C., p. 259, 530
Gheorghe din Moldova (Kernbach, Gh.), p. 578, Grigorescu, Nicolae, p. 658, 705, 711, 712, 744,
579, 590, 938, 941, 949 746
Gherea, Sofia, p. 586 Grigoriu, P. V., p. 931
Gheorghiu, C. Gr., p. 580 Grigorovici, George, p. 601
Ghibanescu, Gh., p. 945, 980 Grigorovi.ta, E., p. 543, 657, 759
Ghica, Al. I. (Caimacam), p. 18, 423, 424 Grigorovita, V., p. 534 997

www.dacoromanica.ro
Grimm (fratii), p. 268, 805, 866, 867, 871 Hodos, Elena, p. 801, 882
Grimm, Jacob, p. 95, 167, 226, 821 Hados, Nerva, p. 935
Grimmelshausen, p. 193, 229 Hodos, Constanta, p. 527, 651, 662
Grocher, p. 862 Hoffmann, E. T. A., p. 178, 229, 369, 542, 628
Gros, C. p. 823 Hogas, Calistrat, p. 52, 73, 260, 272, 294, 714,
Grozea, Stelian, p. 518 847, 875, 931, 963, 969, 973
Grozescu, lulian, p. 527, 530, 537, 548, 651, 661, Holban, M. G., p. 965
662, 769 Hölderlin, p. 237
Gruber, Ed., p. 263, 971 Holodan, I. (losif Vulcan), p. 551
Guidotti, p. 538 Homer, p. 83, 101, 167, 225, 271-273, 778, 800,
801
Guizot, p. 73, 74. 963
Gusti, 259, 312, 319 Horatiu, p. 70, 101, 328, 487, 529, 761, 824, 899
Guyau, Jean-Marie, p. 494, 627, 640, 650, 818 Horia, p. 228
Hosanu, Ion, p. 375, 386
HUbsch, Ed., p. 823
Hugo, V., p. 15, 49, 69, 92, 101, 127, 152, 161,
231, 240, 355, 494, 529, 546, 647, 674, 701,
791, 917, 929, 930, 906, 958
Haeckel, p. 72, 340, 561 Hulubei, V., p. 74
Hafis, p. 799 Hurezeanu, Damian, p. 600
Halevy, p. 152 Hurmuzachi, Eudoxiu, p. 173, 380, 381, 382, 387,
Kanes, p. 625, 972 390, 404, 409, 546, 897
Harte, Bret, p. 533 Hurmuzachi, Alexandru, p. 539, 540, 651
Haret, Spiru, p. 264, 547, 745, 802, 897 Hurmuzachi, Gheorghe, p. 539, 540
Haseu, p. 309 Huysmans, C., p. 596
Hasnas, Spiru, p. 654, 952
Hascleu, Alexandru, p. 944
Hasdeu, B. P., p. 26, 55, 74, 76, 108, 124, 125,
129, 152, 156, 163, 175, 228, 308, 311, 313,
316, 376, 385, 407, 416, 513, 525, 527, 528,
530, 539, 544-546, 548, 594, 656, 658, 702, iacobescu, D., p. 519
707, 708, 730, 745, 771, 772-805, 821, 822, amandi, D., p. 972
824, 835, 838-842, 847, 861, 862, 866, 871, ancovescu, I. N., p. 518
875, 876, 877, 882, 889, 896, 897, 898, 900, ancu, Avram, p. 372
905, 906, 907, 908, 910, 911, 912, 921, 929, anov, loan, p. 34, 63, 66, 645
938, 941, 944, 946-952, 956, 959, 976 braileanu, G., p. 7, 11, 93, 108, 116, 118, 119,
Hasdeu, Tadeu Petriceicu, p. 944 126, 135, 140, 141, 144, 263, 264, 272, 273,
Hascleu, lulia, p. 527, 950 292, 324, 328, 352, 602, 620, 637, 640, 741,
Hauptmann, G., p. 646 785, 919, 922, 951-955
Haydn, p. 327 enachescu, C. Gh., p. 259, 263
Heb bel, F., p. 809 bsen, p. 517, 529, 609, 629, 631, 639, 646,818
Hegel, p. 37, 93, 194, 493, 612, 628 hering, Rudolf, p. 372
liescu, Lazar, p. 799
Heine, p. 31, 40, 41, 59, 122, 194, 195, 325, 358, liut, Olimpia, p. 542
438, 529, 545, 546, 586, 609, 628, 647, 763, liut, Veniamin, p. 161
793, 800, 972 oanid, George, p. 15, 23, 420
Hennequin, p. 628 onescu, Al. S., p. 594, 599, 938
Herbart, p. 85-88 onescu-Caion, C. A., p. 318, 319
Herder, p. 22, 85, 515, 898 onescu, Eugen, p. 345, 359
Herczeg, Ferenz, p. 386 onescu-Gion, G. I., p. 938, 944-948, 912
Heroveanu, E., p. 640 onescu-Gion, Lazar, p. 349, 547, 658
Hetrat, Boniface, p. 972 onescu, Ion (de la Brad), p. 290, 426, 906
Hesiod, p. 783 onescu, Radu, p. 100
Hett, Paul, p. 823 onescu Raicu-Rion, p. 11, 595-641, 643, 645-647
Hervilly (d'), p. 498 951, 952, 954
Herwegh, p. 40 onescu-Sion, G., p. 155
Heyse, lacob, p. 95, 533 onescu-Sisesti, p. 547
Hirte, Joseph, p. 372 onescu, Take, p. 863, 864, 949
Hloch, Adela, p. 76 onita, Constantin, p. 947
998 Hodos, Al. I., p. 532, 541, 888, 896 ordan, p. 50

www.dacoromanica.ro
lordachescu, C., p. 451, 459 Koch, Paul (de), p. 15
lorga, Nicolae, p. 10, 73, 263, 264, 272, 292, 389, Kohen, Maurice, p. 518
392, 393, 399, 407, 412, 417, 450, 525, 547, K/Aler, Reinhold, p. 821
605, 637, 641, 642, 653, 654, 655, 693, 703, Kogalniceanu, Mihail, p. 7, 12, 44, 95, 107, 109,
721, 767, 775, 782, 800, 810, 861, 863, 912, 140, 345, 384, 432, 515, 526, 533, 543, 544,
939, 932, 934, 938, 941, 943, 945, 950, 959, 555, 768, 968
969, 972, 973 Kiinigsberg, p. 368
lorgulescu, Aurel, p. 519 Korolenko, p. 538, 647
losif (arhidiaconul), p. 15 Kosegarthem, p. 763
losif, St. O., p. 14, 100, 318, 392, 497, 513, 526, Kossuth, p. 369, 372
530, 652, 656-661, 674-677, 741, 744, 751, Kotzebue, p. 83, 176, 354
753, 919, 972, 981 Kovacs, p.386
osifescu, Silvian, p. 620
Ipsilanti, ID. 450 Kremnitz, Clara, p. 94, 383, 384, 393
rimescu, S., p. 602 Kremnitz, Mite, p. 127, 129, 165
sac, Emil, p. 525 Krenski, p. 451
spir, Mircea, p. 245 KreVilescu, N., p. 544
KrIlov, p. 564
spirescu, Petre, p. 267, 528, 536, 775, 853, 654, Kulischer, M., p. 564
858, 905-910, 912, 913, 937, 945
strati, C., dr., p. 152, 658
strati, Titus, p. 77
stria (D'), Dora, p. 546
vascu, George, p. 100
zvoranu, C., p. 75, 450 Labiche, p. 359, 559, 562
Laboulaye, p. 430
Lacombe, P., p. 74, 969
Laeger, Auguste, p. 259
Lafarque, Paul, p. 564
janvier, Louis-Joseph, p. 519 La Fontaine, p. 101, 176, 352
Jarnik, Jan Urban, p. 537, 882, 888, 906, 907 Lagerl5f, Selma, p. 529
Jereghie, Th. P., p. 518 Lahovari, Alexandru, p. 75, 432, 433
Jokai, Mor, p. 373, 529, 538 Lamartine, p. 15, 22, 195, 200, 231, 455, 529,
Jubainville, Arbois H., (de), p. 974 674, 684, 763, 818
Jung, p. 862 Lambrior, Alexandru, p. 71, 125, 128, 567, 805,
Jung-Stilling, p. 179 847-861, 871, 875, 921, 925, 965, 966
Lang, Andrew, p. 821
Langbeim, August Fr. Ernest, p. 800
Lepadatu, Al., p. 156, 536
Lepadatu, I., p. 527
Kahn, Gustav, p. 456 Laplace, p. 561
Kalidassa, p. 799-801 Lara, Al., p. 959
Kalinderiu, p. 390 Lara, C., p. 972
Kenner, Benedict, p. 93, 356 Lascar, Atanasie, p. 663, 664
Kanner, H., p. 305 Lascar, lordache, p. 663, 664
Kant, p. 72, 85, 87, 93, 123, 374, 689 Lascar, Radu, p. 642
Karnabatt, D., p. 458, 518, 519 Lasalle, p. 445
Karr, D., p. 519 Lasson, Adolf, p. 88
Kautsky, Karl, p. 563, 564, 596 Last, Adolph, ID. 930, 933
Kautz, p. 369 Last, I., p. 338
Keats, p. 225 Lates, V., p. 562, 564, 565
Kemeny, Istvan, p. 218, 464 Laur, I., (Xenopol, A. D.), p. 73, 972, 973
Keminger, Hortensia, p. 384 Laube, p. 174
Keyserling, p. 194 Laurens, Jean, Paul, p. 710
Kisfaludy, p. 373 Laurian, August, Treboniu, p. 8, 9, 102, 149,
Kirileanu, G. T., p. 252, 259, 269, 879 539, 804, 889, 921, 944
Kleist, p. 369 Laurian, D, A., p. 149-151, 424, 547, 699, 700,
Klinger, M., p. 195, 225 803
Klopstok, p. 84 LavaIle, p. 423
Koceanovski, p. 588 Lavater, p. 225 999

www.dacoromanica.ro
Lavisse-Rambaud, p. 73 Macedonski, Nikita, p. 469
Lazar, Gh., p. 537 Madan, George, p. 760
Lazarin, G. G., p. 580 Maercker, August, p. 88
Lazu, Grigore N., p. 538, 640, 647, 768, 798, 980 Maeterlinck, p. 461, 517, 955
LazAreanu, Barbu, p. 602, 631 Magdu, Vioara, p. 539
Lazärescu, p. 450 Magheru, p. 83, 484
Lecca, Constantin, p. 80, 165 Magyarosy, Catherine, p. 381
Lecca, Haralamb, p. 530, 653, 654, 656, 657, 662, Maistre, Joseph (d), p. 115
940, 950, 959, 974 Maior, Petru, p. 12, 95, 111, 759
Lefteriu, Al., p. 928 Maiorescu, Ion, p. 80, 956
Legouvé, p. 500 Maiorescu, Titu, p. 5, 6, 8-13, 20, 31, 34, 43,
Leist, p. 805 46, 48, 53, 55, 58, 62, 64, 66, 71, 73, 75, 76,
Lemattre, p. 628 77, 79-147, 152, 154-157, 162, 164, 165,
Lenau, NI., p. 48, 59, 122, 194, 876 258, 259, 260, 262, 278, 288, 309, 311, 312,
Lenin, p. 595, 597, 644 324, 340, 378, 379, 381-387, 390, 416, 432,
Leonardescu, C., p. 152, 972 510, 514, 526, 528, 534, 535, 538, 540, 541,
Leopardi, p. 127, 608, 609, 670, 773 547, 548, 555, 558-560, 566, 568, 569, 584,
Lepsius, p. 163 592, 593, 595, 597, 598, 603, 604, 614, 615,
Lermontov, M., p. 529, 609, 647, 800 618, 620, 622-628, 631, 632, 633, 634, 637,
Leroy, Charles, p. 582 637, 638, 642, 645, 649, 667, 669, 671-673,
Leskien, A., p. 897 674, 678, 682, 689, 692-694, 695, 697, 706,
Lessing, p. 83, 85, 176, 379, 609, 628, 948 708, 743, 766, 767, 806, 848, 862-864, 875,
Letourneau, Ch., p. 564, 647 876, 906, 907, 919, 922, 924, 925, 933, 935,
Liebknecht, Karl, p. 596 936, 947, 948, 949, 962, 963, 966, 967, 971,
Lincoln, p. 432
Lisle, Leconte (d), p. 92, 462, 577, 598, 631, 670, 973, 974
948 Makensen, p. 509
Litzica, C., p. 34 Malefield, Felics, p. 18
Livescu, I., p. 929 Malgouverné, p. 53
Locke, John, p. 72, 122, 800 Mallarmé, p. 461, 517
Locusteanu, Petre, p. 969 Mandrea, NI., p. 34, 76
Lombard, Paul, p. 467 Manet, p. 709
Lombroso, p. 340 Maniu, V., p. 59
Longfellow, p. 798 Mangiuca, Simeon, p. 821
Longos, p. 493 Manicea, Gh., p. 556
Loreanu, St., p. 640 Mano, Gr. N., p. 20
Loti, Pierre p. 670 Manolescu, Grigore, p. 445
Lovinescu, Eugen, p. 41, 89, 90, 94, 98, 104, 105, Manolescu, Nicolae, p. 146
122, 140, 142, 143, 155, 324, 328, 566, 569, Manu, Emil, p. 565
592, 634, 681, 696, 697, 775, 969 Manu, G., p. 436
Lucaci, Vasile, p. 386, 794 Marcovici, p. 119
Ludan, p. 419 Marcus, Solomon, p. 104
Lucilius, p. 824 Marghiloman, p. 394
Luchian, p. 463, 658, 712
Lugosianu, O., p. 946 Manan, S. FI., p. 526, 528, 534, 535, 541 - 543,
Lungu, Maria, p. 527 653, 655, 813, 822, 824, 826, 830, 835-847,
Lupescu, M., p. 565 870, 890, 941
Lupu, Eugen, p. 556, 588 Marienescu, Ath. M., p. 376, 527, 528, 531, 534,
Luxemburg, Roxa, p. 596 545, 821, 822, 852, 882
Lys (de), p. 179 Marivaux, p. 408
Maro, Publius Vergilius, p. 800
Marhinho, Antonio R., p. 298
Marsillac, Ullyse (de), p. 544
Martin, P., p. 580
Macaulay, p. 74, 152 Marton, Kakas, p. 548
Macedonski, Al., p. 6, 8, 10-13, 26, 76, 133, Marx, Karl, p. 13, 445, 527, 560, 563, 564, 582,
144, 151, 157, 299, 316, 356, 392, 439-523, 590, 597, 601, 612, 640, 657, 817
525, 530, 537, 560, 568, 597, 641, 668, 669, Maupassant, p. 529, 532, 533, 538, 562, 628, 629,
674, 675, 678, 696, 751, 767, 804, 816-818, 647, 931, 958
1 000 910, 912, 923, 929, 933, 948, 947, 955 Massim, I., p. 8, 149, 544, 699, 805

www.dacoromanica.ro
Mavrogheni, Petre, p. 432, 433, 446 Mironescu, I. I., p. 288
Mavros, Nficolae, p. 425 Misail, G., p. 544
Mazzini, p. 374 Missir, P., p. 34, 76, 120, 156, 310, 320, 559, 560,
Mazzoli, Augustino, p. 549 584, 590
Mayer, Carol, p. 562, 564
Mayer, Paul, p. 71
Mistral, p. 972
Mayzlowna, Konstancya, p. 298 MIndrescu, Simian, p. 771, 875, 883, 888
MacArescu, p. 295 Mtndru, At., p. 467, 656
Marculescu, Eliza, p. 663, 664 Mirzescu, Elena, p. 45
Medici, Lorenzo (de), p. 199 Mirzescu, G., p. 119
MehedinIi, S., p. 34, 137, 272, 392, 694 Mockel, Albert, p. 459, 517
Meilhac, p. 152 Macodean, Masud, p. 760
Meissner, C., p. 979 Moisil, luliu, p. 772
Melic, p. 34 Moldovan, Silvestru, p. 532, 535
Melchisedec, p. 871, 900 Moldovan, Margareta, p. 535
Mera, I. T., p. 412, 532 Moldovanu, Corneliu, p. 656, 800
Merimée, Prospère, p. 538, 562 Moldoveanu, D., p. 519
Meruiiu, V., p. 772 Moleschott, p. 72
Méry, Jules, p. 645 Molière, p. 85, 311, 324, 420, 529, 533, 535, 538,
Mesmer, dr., p. 179 726, 728, 737, 929, 958
MesotS, I. G., p. 848
Metternich, p. 424 Mommsen, Th., p. 73, 670
Meyerbeer, p. 83 Momulescu, p. 99
Michelangelo, p. 405 Monahu, George, p. 766
Michelet, Jules, p. 699, 898 Monet, p. 709
Michelet, Karl, Ludwig, p. 87, 88 Monod, Gabriel, p. 969
Micle-Gruber, Virginia, p. 972 Monseur ,Eugène, p. 912
MichAilescu, $tefan (Stemil), p. 9, 149, 150, 151, Montandon, M., p. 468
454 Montesquieu, p. 61, 183, 432
Moore, p. 609
Mickiewicz, Adam, p. 609, 856 Morariu, C., p. 541, 542
Mide, Veronica, p. 46, 47, 59, 100, 164-166, Moreas, Jean, p. 461, 597
380, 518, 527, 542, 569 658, 936, 941, 972, Moreto, August in, p. 55
Micu, Dumitru, p. 785 Morgenstern, p. 325
Micu, Samuel, p. 12, 95, 759 Morris, p. 629
MihAiescu, Alexandrina, p. 651 Mortun, V. Gh., p. 77, 156, 566, 569, 580, 581,
Mihdilescu, Gh., p. 580 594, 639, 645, 646, 951, 952
Mihailovski, p. 644 Moruzi, Dimitrie, p. 336
Mihalache, p. 961 Mozart, p. 83, 122, 530
Mihai Viteazul, p. 374, 425, 426, 462, 792 Moxa, p. 897
Miklosié, Fr., p. 897 Mrazec, L., p. 34
Milicescu, Emilia St., p. 699, 706 Mulner, Adolf, p. 499
Mill, J. St., p. 87, 128 Killer, Carol, p. 772
Mille, C., p. 156, 458, 526, 559, 565, 567, 568, Killer, Max, p. 95, 821
570-574, 577, 581, 589, 591, 594, 705, 709, Munteanu, Al. (a lui Vasile), p. 537
818, 919, 929, 930, 931-934, 937, 959 Munteanu, Donar, p. 519
Millo, Matei, p. 436, 446, 544, 959, 960, 972
Muresanu, Andrei, p. 99, 100, 101, 173, 368,
Miller-Verghy, Elena, p. 670, 671, 700, 702, 709, 370, 531, 533, 537, 540, 545, 795
721
Muresianu, lacob, p. 84, 533
Miller, T., p. 967 Murnu, G., p. 530, 651, 654, 660, 972
Millet, J. Gr., p. 711 Musa, Petru, p. 370
Milton, p. 22 Mustea, Eliza, O., p. 952, 954
Mincu, Ion, p. 658, 665
Minescu, I., p. 898 Musset, Alfred (de), p. 22, 41, 44, 49, 408, 529,
Minulescu, I., p. 392, 522, 523 545, 674, 684
Mire Melic, loan, p. 76 Musset, Paul (de), p. 94
Miron, Pompiliu, p. 34 Musatescu, Gavril, p. 528, 530
Miron Romanul (episcop), p. 379, 384, 386, 531, Musatescu, Tudor, p. 344
532 Musoiu, P., p. 594, 951, 952, 953, 954 1001

www.dacoromanica.ro
Nanu, D., p. 522, 543, 640, 646, 656, 660 Obedenaru, Alexandru, p. 482, 518, 520,931, 941
Nanu, Neculai, p. 404, 843 Oberstein, dr., p. 165
Napoleon Bonaparte, p. 92, 169, 200, 364, 466, Odaie-Veris, Sanda, p. 804
501, 502 Odobescu, Alexandru, p. 91, 100, 125, 126, 129,
Napoleon III, p. 169, 459 265, 287, 341, 384, 385, 397, 413, 528, 539,
Naum, Andrei, p. 34, 35, 55, 100, 152, 164, 530, 544, 555, 625, 653, 997. 906, 911, 960, 972
656, 823, 925, 934
NIclejde, Gh. (Leon G?rbea), p. 557, 581, 588, 589 Odorescu, p. 486, 487
Oeconomu, Ciru, p. 152, 657
NAdejde, loan, p. 9, 156, 157, 541, 557, 559, 560. Offenbach, p. 68
561-564, 567-569, 586, 591, 599, 639, 642. Olänescu-Ascanio, P. 69, 70
646, 647 011nescu, D. C., p. 386
NAclejde, Sofia, p. 156, 527, 528, 547, 558, 559, Olteanu, Adelina, p. 527
562, 564, 565, 567, 568, 569, 578, 581, 584, Onciul, Dimitrie, p. 34, 562, 837, 968, 972
586, 588, 594, 599, 637-639, 643, 645-647, Onitiu, Virgil, p. 527, 532, 543, 655
662, 952 Oniwr, Victor, p. 537
NAnescu, Petrache, p. 419 Opitz, Martin, p. 800
Neculce, Ion, p. 404, 843 Opran, Petru, P. 518
Neculu/d, Th., p. 637 Oräsanu, N. T., p. 386, 437, 548, 549
Negoitescu, I., p. 135 OrAscu, Scarlat, p. 941
Negri, Ada, p. 41, 744, 961 Oreste, P. 436, 519
Negri, Costache, P. 945 Orleanu, George, G., p. 660
Negruzzi, Costache, p. 51, 126, 483, 679, 733, Orleanu, S., p. 519, 520
735, 944 Ornea, Z., p. 93, 94
Negruzzi, lacob (Jack, Jacopo), p. 7-12, 31, 34, Oritz, Ramiro, p. 801
43, 54-57, 66, 74, 76, 77, 92, 95, 98, 99, 100, Ossian, p. 545
116, 117, 120, 125, 130, 131, 153, 154, 155, Ostrovski, N., p. 586, 593
164, 176, 260, 265, 2, 266, 290, 310, 312, 313, Oteteleseanu, Ion, p. 390
322, 324, 345, 372, 375, 3, 377, 378, 379, 380, Otremba, G., p. 68
381, 389, 407, 410, 519, 539, 540, 546, 562, Ovidiu, P. 499, 545
645, 660, 665, 670, 690-694, 707, 849, 876, Oxenstierna, p. 71
877, 883, 922, 929, 930, 948, 960, 961, 968
Negruzzi, Leon, P. 53, 120
Negulici, p. 658
Negulescu, P. P., p. 34, 136, 137, 671, 971, 972
Nekrasov, p. 586 Paicu, Pavel, p. 540
Nei, Stefan, p. 76 Pamfile, Tudor, P. 824, 856
Nernteanu, B., P. 519 Pangratti, Z., p. 34
Neni%escu, loan, p. 547, 818, 930, 941 Pann, Anton, p. 319, 419, 728, 865, 868, 869,
Nenitescu, Stefan, I., p. 519 872, 890, 893, 899, 944, 945
Nenovici, N., p. 23
Nerval, P. 522 Panu, Gh., p. 13, 34, 64, 71, 74, 75, 93, 125, 152,
Netea, Vasile, p. 776 317, 318, 513, 514, 566, 567, 570, 702, 847,
Neuschatz, Oswald, P. 933 848, 876, 919-925, 930, 932, 962, 964-966,
Nica, Theodor, p. 77 969
Papadat-Bengescu, Hortensia, p. 354
Nicoleanu, N., p. 20-23, 100, 538, 544, 546, Papadima, Ovidiu, p. 951, 954
816, 818, 948 Papadopol-Calimachi, A., p. 945, 946, 972
Nicolescu, N. G., p. 651 Papahagi, Pericle, p. 900
NicolitA, G., p. 943 Papahagi, Tache, P. 861, 882
NiculitA-Veronca, Elena, p. 542 Papastate, C. D., P. 819
Nietzche, p. 629
Vintill Stroe, p. 26 Papiu-Ilarian, Al., P. 373, 526, 527, 539, 544, 944
Nizet, Fr., p. 519 Paracelsus, P. 229
Nordau, Max, p. 647 Paris, Gaston, P. 71, 848, 849
Noru, Radu, p. 541 Parodi, Alexandru, p. 309
Nottara, C., P. 467, 500, 517, 947 Pascoli, Giovani, P. 961
Nouy, André Lecomte (de), p. 823 Pascalopol-Calimachi, p. 151
Novalis, p. 178, 237, 628 Pascaly, M., P. 24, 162, 163
1002 Nuitter, Ch., p. 68 Pascu, A., p. 640

www.dacoromanica.ro
Paten, p. 85 Pletea, Badea, p. 947, 949
Paul, I., p. 34, 973, 974 Plesoianu, C. C., p. 518
Paul, Jean, p. 84, 179, 194 Pliniu cel TinAr, p. 670
Pauler, p. 369 Plotin, p. 545
Pavel, C., p. 880 Plutarch, p. 419
Pavelescu, Cincinat, p. 10, 462, 463, 477, 482, Poenaru, Cleopatra, p. 165
499, 500, 518, 519, 662, 947 Poenaru, Petrache, p. 419
PacAlianu, T. V., p. 536, 542 Poe, E., p. 94, 144, 178, 203, 522, 538, 701
Päcurariu, D., p. 439, 666
Pältineanu, P., p. 518
Pogor, Vasile, p. 31, 37, 39, 75, 77, 92, 93, 98,
Päucescu, Gr., p. 702 99, 120, 121, 128, 153, 643, 948
Hun, V. D., p. 546, 653-656 Polychroniade, loan, N., p. 453, 464, 518, 520
Paun-Pincio, I., p. 576-578, 637, 639, 646, 654, Pompiliu, Miron, p. 34, 59, 60, 64, 93, 165, 376,
972 380, 410, 525, 527, 528, 534, 545, 826, 875 -
['Madan, Sar, p. 461, 463, 466 880, 966
Péladu, Josephin, p. 491, 492 Poni-Kugler, Matilda, p. 100, 974
Pel iman, A.,..., p. 86, 755 Poni, Petru, p. 48
Pellico, Silvio, p. 533, 546 Pop, Augustin, Z. N., p. 669
Peltz, I., p. 509, 519 Pop, Dumitru, p. 565, 776, 778, 806
Perrault, p. 268 Pop-Florentin, I., p. 58
Perescu, Z., p. 24 Pop, luliu, p. 394
Perpessicius, p. 631, 667, 801, 803
Peticä, Stefan, p. 464, 509, 517, 519, 580 Pop-Reteganul, Ion, p. 528, 532, 534, 542, 565,
778, 875, 881-888, 905, 909, 913
Petöfi, Sandor, p. 373, 529, 537, 609, 631, 639,
647, 764, 800, 973 Pop, Vasile, p. 651
Petrarca, p. 24 Popa, Nh., p. 534
Petrascu, G., p. 658 Popazu, loan, p. 80
Popescu, Candiano, Al., p. 306
Petrascu, N., p. 358, 655-658, 670, 689, 690, Popescu, Emilian, p. 763
691 Popescu, N. D., p. 267, 308, 913
Petrescu, Camil, p. 323, 349, 593, 679, 695, 696, Popescu, losif, p. 536
751 Popescu, Spiridon, p. 547, 638, 646, 971
Petrescu, Cezar, p. 547 Popfiu, Justin, p. 527
Petrescu-Conduratu, E., p. 454 Popovici, A. C., p. 387
Petrescu-Crusoveanul, Vangeliu, p. 565 Popovici, George, p. 543, 831
Petrescu, Ghenadie, p. 462, 463, 464
Petrescu, I., p. 500 Popovici-Bdn4eanul, loan, p. 62, 63, 140, 532,
Petrescu, Paul, p. 651 536
Petrescu, Petra H., p. 305 Porea, Dimitrie, p. 654
Petrino, Dimitrie, p. 43-45, 63, 124, 164, 518, Porumbescu, lraclie, p. 542
540, 546 Poussin, p. 478
Petroff, Al., p. 519, 520, 521 Preferanski, p. 588
Petroniu, p. 176 Prelipceanu, Pancratiu, p. 838
Petrovici, Eduard, p. 581 Priscu, Radu, p. 288
Petrovici, Ion, p. 41 Prodan, Hagi, p. 450
Pharer, Peter Justus, p. 805 Properliu, p. 824
Philippide, Al., p. 34, 165, 949, 965, 971, 972, Prutz, p. 90
973, 975 Prudhomme, Sully, p. 647, 818
Picard, Gaston, p. 467 Pumnul, Aron, p. 95, 96, 110, 161, 539, 966
Picot, t mile, p. 912 Puscariu, Sextil, p. 82, 525, 530, 536, 651, 768,
Pilat, Ion, p. 467, 674 775
Pirandello, p. 466 Puskin, p. 529, 545, 609, 647
Pissaro, p. 709
Pitis, G. I., p. 875
Ptrvan, V., p. 393
Plrvulescu, Titus, p. 807
Platen (von), p. 689, 799, 876
Quentralles, p. 801
Platon, p. 59, 535, 545 Quillard, Pierre, p. 463, 466
Plehanov, p. 596, 597 Quinet, p. 546
Plessys, Maurice (du), p. 597 Quintescu, p. 546, 875 1003

www.dacoromanica.ro
Rablais, p. 265, 266, 294, 331, 763 Roman, Visarion, p. 536
Romanescu, Aristizza, p. 445, 930
Racine, p. 27, 708, 929, 956 Rosetti, C. A., p. 9, 12, 45, 61, 74, 165, 306, 425,
Rachilde, p. 491 432, 548, 590, 622, 906, 922, 935, 944
Racovità, D. D., p. 518, 521, 938, 946, 947 Rosetti, Dimitrie R., p. 55, 76, 929, 946
Racovità, Ghe9rghe, p. 77, 518 Rosetti, Gabriel, Dante, p. 629
Racovità, N.,+/ p. 544 Rosetti, M. C., p. 590
Racovski, C., p. 587, 596 Rosetti, Radu, p. 651, 656, 662, 931
Radu de la Manicesti, p. 863 Rosetti-Tescanu, p. 72
Radu, Gheorghe, p. 73
Radovici, Al. G., p. 591, 594 Rosetti, Th., p. 6, 31, 75, 92, 120, 125, 129, 384,
Raimundi, p. 178, 179 436
Rallet-Slatineanu, Ana, p. 458 Rossi, Ernesto, p. 498
Rambaud, Alfred, p. 73 Rossini, p. 83
Ranetti, p. 318, 342, 662 Rosca, luliu, I., p. 27
Ranke, p. 73, 115 Rotar, Teodor, p. 760
Ranta-Buticescu, Vasile, p. 527 Rotariu, Pavel, p. 537
Rdceanu, V., p. 259 Rouseau, J. J., p. 127, 182, 194, 609, 647, 906
Radoi, loan, p. 518 Royére, Jean, p. 467
Rdclulescu-Codin, p. 274, 517, 896 Rubens, p. 448, 610
R5clulescu, Ion Heliade, p. 95, 99, 100, 140, 146, Ruckert, Fr., p. 763, 783, 790, 799, 876
168, 419, 426, 437, 454, 455, 459, 461, 466, Rudorf, p. 73
480, 487, 497, 504, 509, 511, 513-515, 525, Rudow (Lucretia Suciu), p. 527
527, 544, 545, 548, 713, 805, 890, 905, 922 Rudow, W., dr., p. 155
Rufus, Curtius, p. 670
RSclulescu-Motru, C., p. 34, 137, 151, 641, 657, Rusu, Andrei, p. 576
955
Rusu-Sirianu, loan, p. 532, 536, 654, 793
Radulescu-Niger, G., p. 530, 929, 941, 943, 944, Russel, dr., p. 555, 557, 586, 588
945, 954 Russo, A., p. 15, 95, 107-109, 146, 322, 540,
Rdclulescu-Pogoneanu, I. Al., p. 34, 137 545, 638, 707, 803, 898, 899
RIpede (Volenti, N.), p. 49
RAscanu, P., p. 972
Rdzvan, P., p. 638, 640
Reber, H., p. 823
Sacelarii, p. 450
Rebreanu, Liviu, p. 681, 686, 695, 696, 733, 772,
773, 811 Sadoveanu, Ion, Marin, p. 416
Rebreanu, Vasile, p. 301, 536 Sadoveanu, Mihail (Cobuz, M. S.), p. 8, 52, 138,
Reid, Th., p. 122 139, 144, 176, 264, 273, 322, 367, 395, 416,
Reinecke, Leopoldina, p. 310 522, 523, 547, 551, 661, 679, 685, 689, 714,
Renan, p. 818 769, 773, 971
Renoir, p. 709 Sadeler, p. 426
Reybaud, Louis, p. 439 Saint-Pierre, Bernardin (de), p. 195, 917
Reynod, Ernst, p. 597 Saint-Pierre, I., p. 597
Ribot, Th., p. 466, 561 Saint-Remy, p. 68
Richepin, Jean, p. 466, 800 Saint-Ouen (M-me de), p. 259
Richter, Jean-Paul, p. 194 Saghin, Stefan, p. 838
Rickert, H., p. 73, 74, 969 Sala, Vasile, p. 528
Rienzi, p. 518 Salticov-Scedrin, p. 586
Rimbaud, p. 264 Salvandy, p. 546
Rizu, Eugen, p. 981 Samain, p. 684
Rimniceanu, Virginia, p. 943 Sand. G., p. 22, 128, 545
Riscanu, Gh., p. 580 Sandu-Aldea, C. (S. Voinea), p. 392, 651, 660
Robeanu, T. (Popovici, George), p. 100, 542, 543 Sanielevici, H., p. 599, 626
Robescu, C. F., p. 318 Sansot, E., p. 466, 491
Robin, François, p. 34 Saphir, N. Dem. (Nicolae Demetrescu), p. 565,
Robin, Gabriel, p. 565 580
Roessler, p. 862 Sarcina, A., p. 542
Rolinat, Maurice, p. 460, 521, 647 Sardou, Victorian, p. 319
Roman, Alexandru, p. 370, 526, 534 Sartre, p. 127
1004 Roman, I. N., p. 558, 560, 610, 647, 651 Savigny, p. 115

www.dacoromanica.ro
Savin, V., p. 954 Slavici, Ion, p. 5, 9-14, 62, 64, 119, 120, 125,
Sändulescu, Al., p. 671, 699, 700, 710 126, 128, 131, 140, 153, 154, 165, 195, 301,
Saulescu, G., p. 830, 841, 847, 893 310, 313, 341, 358, 351 -417, 531, 532, 541,
Sdvescu, Cezar, p. 526 597, 653, 654, 655, 673, 681, 685, 693, 695,
Sävescu, luliu, G., p. 518, 520, 522 696, 712, 741, 750, 764, 766, 767, 769, 789,
Sbiera, G. I., p. 539, 540, 541, 543, 905 804, 810, 811, 863, 906, 915, 966
Schasler, Max, p. 88 SlIvescu, Stefan, p. 662
Schelling, p. 87, 194 Smith, Adam, p. 432
Schelitti, Nicolae, p. 31, 40, 41, 48, 49, 99, 546 Smith, Cristoph, p. 259
Schelegel, Fr., p. 229 Socrate, p. 545, 849
Schiller, Fr., p. 40, 55, 66, 83, 85, 91, 101, 162, Sorbul, Mihail, p. 497
174, 176, 194, 212, 226, 474, 529, 545, 546, Soulié, p. 15
629, 763, 800, 801, 828 Spacco, T., p. 75
Schintilä (Tintilä), Vasile, p. 539 Spartaly, I., p. 518, 818
Schldegel, p. 628 Spencer, Herbert, p. 72, 74, 93, 127, 595
Schlemihl, Peter, p. 182 Spielhagen, Fr., p. 94, 658
Sch6naich-Carolath, Emil (de), p. 800 Sperantia, Th. D., p. 156, 538, 565, 569, 580,
Schwarzfeld, M., p. 565 581, 934, 938, 943, 944
Scriban, Filaret, p. 295 Spinoza, p. 85, 689
Scriban, Neofit, p. 50 Stadl (D-na de), p. 105
Schopenhauer, p. 87, 93, 94, 109, 122, 128, 135, Stamati, p. 99
150, 230, 239, 374, 433, 608, 616, 816 Stamati-Ciurea, C., p. 543
Stamatiad, Al. T., p. 467, 469, 509, 518, 519
Scriban, Romulus, p. 544
Stanciu, Stoian, p. 298
Scortianu, Paul, p. 591
Stane, N., p. 634
Scribe, p. 529, 535
Starke, p. 816
Scridon, Gavril, p. 799 Stavri, Artur, p. 580, 651, 660 si urm., 662,
Scrob, Carol, p. 518, 520, 535, 568, 816, 936 945, 975
Scureiu, D., p. 310 Stavri, Raul, p. 972
Scurtescu, M., p. 25-29, 546, 945, 959
Stanceanu, C., p. 544, 588
Scurtu, I., p. 535
Stancescu, Dumitru, p. 655, 868, 887, 905, 909-
Scurtu, Scarlat, p. 26, 151 915, 943, 944
Senancour, p. 22
Secend, Jean, p. 818 Stänescu, M. B., p. 377-379
Seulescu, M., p. 34 Stechetti, Lorenzo, p. 670, 961
Sevastos, Elena, p. 543, 645, 888 Steege, Ludovic, p. 438
Sfetea, Elena, p. 768 Steiler, Karl, p. 800
Sfetea, luliu, p. 388, 801 Stein, Lorenz, p. 372, 374
Stendhal, p. 695
Shakespeare, p. 68, 76, 83, 91, 101, 176, 2251
311, 322, 498, 529, 545, 610, 671, 708, 726, Steinthal, p. 73, 805
Stenzler, Adolf, p. 805
732, 763, 764, 872, 951, 958 Stepeniak, p. 595
Shaw, Bernard, p. 358 Stere, C. G. (5ercAleanu), p. 11, 643, 638, 641-
Shelley, p. 577, 972 644, 971, 973
Sienkiewicz, p. 958 Sterne, p. 265, 266, 274, 294
Sievers, p. 805 Steuermann, A., p. 640, 647
Sihleanu, Alexandru, p. 100, 547, 562, 945 Steuermann-Rodion, A., p. 580
SiIasi, Grigore, p. 528, 763, 776, 806 Stahl, F. Y., p. 86
Silvestri-Giorgi, A., p. 298, 300 StInca, dr., p. 562
Sima, Gr., p. 532, 536 Stoenescu, Th. M., p. 11, 457, 464, 508, 518, 519,
Simionescu, A., p. 259 520, 521, 530, 536, 818
Simionescu, Dan, p. 108 Stork, F., p. 657
Simionescu, Florea, p. 518 si urm. Strachwitz, Adolf, p. 800
Simionescu, I., p. 547 Strajanu, N., p. 528
Simon, Jules, p. 420 Strat, p. 125
S'imtion, T., p. 535 Streinu, Vladimir, p. 143, 144, 604, 810
Simu, G., p. 536 Streitmann, H., p. 952, 954
Sion, Gh., p. 89, 341, 457, 518, 540, 544, 545, Strindberg, p. 538, 629, 630
896, 944, Stroescu, NeIla, p. 288
Sisley. p. 707 Struteanu, Scarlat, p. 357 1005

www.dacoromanica.ro
Sturdza, D. A., p. 14, 307, 313, 390, 432, 436, Teodoru, D. A., p. 562, 564, 580, 973
663, 704, 862, 863, 923, 936 Teophrast, p. 535
Sturdza, Grigore, M., p. 12, 425 Terentiu, Publiu Africanul, p. 801
Sturdza, Alexandru A., p. 818, 972 Thakeray, p. 609
Sturza, loniä Sandu, p. 663 Theo, Ion (Tudor Arghezi), p. 463
Sturdza, Mihail Gr., p. 425 Theocrit, p. 851
Suciu, Lucre/ia, p. 100, 527 Théot, Th., p. 18
Suciu, Maria, p. 526 Thierry, p. 74
Siidermann, p. 529, 958 Thiers, p. 74, 459
Sue, E. p. 15, 647 Tieck, Ludwig, p. 59, 179, 194, 229, 628
Suliotis, Cristodul, p. 518 Tiktin, H., p. 300, 802, 970
Sully, Monnet, p. 466 Tisza, p. 369
Swift, p. 294, 906, 966 Tocilescu, Gr., p. 547, 562, 822, 824, 826, 839,
Swinburne, p. 629 850, 863, 868, 875, 889, 890, 896-904, 906,
907, 911, 972
Todoran, Andrei, p. 892
Tolstoi, Lew, p. 319, 340, 529, 532, 533, 538,
586, 609, 629, 646, 672, 684, 691, 692, 701
$aguna, Andrei, p. 368, 388, 399, 530, 539 Toma, lorgu, p. 535, 543
Saineanu, Lazar, p. 155, 528, 944, 947 Toma, Moise, p. 527
Serb, Gheorghe, p. 349 Tomoioaga, Gh., p. 838
$erban, Al., p. 950 Tomosoiu, Neagoe (Nicoleanu), p. 20
Serbanescu, Theodor, p. 34, 41, 48, 100, 124, Topkceanu, George, p. 674, 677
126, 545, 546, 568, 654, 936 Ttlpffer, p. 94
Sincai, Gheorghe, p. 12, 111, 759 Torou/iu, I. E., P. 34, 111, 116, 665, 689, 690,
$ontorogul, Nica, p. 368 694, 702, 967
Stefan cel Mare, p. 14 Tosa, Al., P. 810
$tefanelli, Th. V., p. 541, 542, 972 Traian, P. 170, 668
$tefanescu-Est, Eugeniu, p. 519, 523, 662 Traen E., p. 68
Stefanescu, Gregoriu, p. 947 Trif, Aureliu, p. 537
Stefanescu, Ion (Ion Creanga), P. 254 Trutzescu, I. I., p. 518
$tefulescu, Al., p. 947 Tucidide, P. 668
Stirbei, Barbu Dimitrie, p. 81, 422 Turgheniev, P. 529, 533, 536, 586, 609, 631, 680,
Su/u, Al., p. 165, 931, 971, 972 684, 693, 801, 931, 954
Su/u, Panaiotis, p. 562 Turtureanu, V., p. 838
Tutoveanu, G., p. 656
Tu/ovici, p. 596
Tzigara-Samurcas, p. 34
Tacit, p. 670 Tylor, E. B., p. 821
Taine, Hyppolyte, P. 129, 152, 567, 605-610,
627, 628, 640
Tanoviceanu, I. P. 319, 972, 973 Tapu, Cristea, N., p. 896, 902
Tardini, Fani, P. 161 faranu, Deodat, P. 599
Tardini-Vladicescu (trupa de teatru), p. 161 Timiras, N., p. 259, 519
Tasu, V., P. 34, 312, 921, 965 Tincu, I\fr., P. 518, 521, 818, 929, 933, 934, 935,
Tanasescu, Eleonora, p. 384, 386 959, 962
Tattarascu, Gh., p. 544, 658, 665
Tintila (Schimbila), Vasile, P. 539
Tautu, G., p. 15, 124, 540, 548, 549
Teler, D., p. 521
Teleor, D. C., p. 343, 458, 518, 519, 522, 818
Tell, Christian, p. 256, 425, 484, 848 Uhland, L., p. 40, 59, 529, 545, 876, 952
Teodoreanu, Al. O., P. 345 Ungureanu, Ch., p. 252, 255
Teodoreanu, lonel, p. 143, 682, 716 Urban-Jarnik, I., p. 532
Teodorescu, C. A. (C. Florea), p. 640 Ureche, N'estor, P. 518
Teodorescu, G. Dem., p. 16, 71, 151, 394, 528, Urechia, Alecu (Caragiale I. L.), P. 355, 742
547-549, 658, 706, 708, 762, 824, 828, 833, Urechia, V. A., p. 9, 55, 152, 321, 358, 386, 457,
853, 975, 888-902, 905, 907 459, 507, 518, 521, 522, 526, 543, 544, 546,
Teodorescu, Isaiia, p. 254 649, 661, 889, 921, 929, 943, 962, 972
1006 Teodorian, Cathon, p. 518 Urquhard, David, P. 423

www.dacoromanica.ro
Vacher, p. 264 661, 697, 702, 705, 712, 741, 758, 769, 774,
Vaian, Eugen, p. 463, 951-9 794, 804, 928-931, 933, 935, 939, 945, 946,
947, 949, 953
Vaillant, p. 463
Valbudea, p. 658 Vogt, p. 72
Voiculescu, V., p. 547, 716
Valentineanu, p. 425
Vallés, Jules, p. 566, 572 Voinov, D., p. 34
Vangheli, Th., p. 941 Vojen, A., p. 973
Volenti, N., p. 34, 49, 75, 100, 931
Varro (Eminescu), p. 534
Varo, I., p. 640, 646 Volney, p. 907
Vasici, Pavel, p. 531
Voltaire, p. 44, 85, 368, 420, 438, 609, 864
Vasiliu, Gh., p. 580 Voniga, D., p. 537
Vasiliu, $tefan, p. 564 Voronca, Elena, p. 882
Veirdiswarty, p. 373, 529
Vatamaniuc, D., p. 363, 395, 412 Vrabie, Gh., p. 776
VIcarescu, lerachiO, p. 12, 545
Vdcärescu, lancu, p. 259, 451, 545 Vucitescu, Ion, p. 699
Vácdrescu, Misu, p. 343, 545 Vulcan, losif, p. 10, 13, 97, 161, 407, 525-528.
Vdcarescu, Th., p. 544, 545 533, 534, 537, 545, 548, 549, 551-553, 651,
Váleanu, Mihai (Ghelerter), p. 638 669, 764, 807, 835, 876, 929, 974
Velescu, $tefan, p. 518, 521, 544 Vulcan, Samuil, p. 551
Velo, Nic. C., p. 803
Ventura, Grigore, p. 458, 518, 521, 929, 959
Veresciaghin, p. 566, 610
Verga, p. 538
Vergea, Pandele, p. 486, 487, 493 Wagner, p. 88, 89,101, 123, 144, 494
Verhaeren, p. 517
Verier, Constantin, p. 76 Walch, G., p. 459
Verlaine, p. 457, 517, 629 Walenstein, p. 419
Vermont, N., p. 509 Watt, p. 432
Verne, Jules, p. 483, 536, 538 Weber, Fr. W., p. 538
Vernescu, George, G., p. 931 Weigand, G., dr., p. 298
Verussi, Petru, p. 566 Wel Is, p.483
Vianu, Elena, p. 299, 300 Werder, Karl, p. 87
Vianu, T., p. 89, 93, 94, 104, 105, 115, 116, 135, Wenzel, p. 369
142, 143, 145, 287, 292, 325, 509, 519, 668, Werner, Zacharias, p. 499
669, 801
Wieland, p. 178, 179
Vi6I6-Griffin, p. 517 Wilde, p. 499
Vigny, p. 225 Windelband, W., p. 73
Villara, Alecu, p. 425
Vinci, Leonardo (da), p. 700 Winkelmann, p. 22
Vinea, I., p. 634 Winkler, p. 805
Virgilius, S. G., p. 83, 149, 783, 801, 839, 899 Withmann, p. 517
Vischer, Fr. Th., p. 104, 534 Wundt, p. 689
Vitner, I., p. 954
Vizanti, Andrei, p. 44, 76, 849, 875, 979
Vilsan, p. 100, 138
Vtrgolici, St. (Pogor), p. 34, 76, 125, 164, 856,
924 Xeni, C., p. 662
Virgolici, T., p. 942 Xenopol, Adela, p. 542, 972
Vtrnav, Scarlat, p. 425 Xenopol, Al. D., p. 61, 73, 116-118, 120, 125,
Vtrtosu, R., p. 450 127, 130, 153, 260, 547, 562, 566, 567, 849,
Vlädescu, St., p. 460 962, 973
Vladimirescu, Tudor, p. 437, 450, 625 Xenopol, Nicolae, D., P. 34, 61, 383, 412, 849,
Vlaicu, Aurel, p. 771
VIAdoianu, p. 451 921, 932
Alexandru, p. 12, 13, 100, 132, 133, 310,
313, 314, 317, 322, 329, 345, 346, 358, 384,
387, 513, 526, 571, 594, 597, 603, 618, 626,
637, 639, 641, 642, 645-650-652, 655, 659, Yan-Tsen-Tsai, p. 535 1007

www.dacoromanica.ro
Zarifopol, Paul, P. 319, 320, 321, 326, 327, 329,
Zabails, Costi, P. 538 339, 342, 343, 351, 352, 353, 358, 600, 974
Zaharia, Gheorghe (Turca), P. 77 Zasulici, Vera, P. 597
Zaharia, N., P. 657 Zelditz, P. 40, 800
Zalomit, P. 119 Zeller, P. 163
Zamfirescu, Constantin, P. 661, 663 Zetkin, Clara, P. 596
Zamfirescu, Duiliu, P. 10, 12, 100, 139, 140, 142, Zigmary, P. 50
340, 345, 363, 389, 390, 402, 457, 458, 463, Zimermann, Robert, P. 372
483, 488, 518, 519, 526, 597, 608, 627, 651, Zola, P. 402, 483, 517, 533, 538, 566, 586, 628,
652, 656, 657, 663-697, 712, 915, 923, 931 629, 630, 648, 694, 701, 708, 709, 710, 723,
Zamphirescu, M. Gh., P. 9, 152, 153, 519, 546, 737, 748, 818, 955
818, 945, 959, 961 Zosim, P., p. 653, 654
Zanne, luliu, A., p. 805, 853 Zsckokke, P. 476
Zaraianov, Al., P. 823 Zubcu-Codreanu, N., p. 556

www.dacoromanica.ro
INDICE DE OPERE I PUBLICATII

Abu-Hasan, p. 322 Albina si paianjenul, p. 805


Albumul SocietaIii Junimea", p. 252
Accente intime, p. 473, 512 Alegatorul liber, p. 307
Aceasta carte este toata tinere-tea mea, p. 22 Alegoria morala, p. 585
Aceleiasi, p. 953 Alexandria, p. 365, 419, 862, 863, 905
Acolo, p. 661 Alexandru cel Bun, p. 172, 174
Acsam Dovalar, p. 479 Alexandru Lapusneanu (M. Eminescu), p. 175
Acte ;i documente relative la istoria Renasterii Alexandru Lapusneanu (C. Negruzzi), p. 341, 735
Romaniei, p. 450 Alexandru Macedon, p. 949
A cui e vina?, p. 660 Al. Sihleanu, p. 942
Acum, p. 462 Ali, p. 26
Adela (Al. VlahuI1), p. 745 Alina-Linda, p. 519
Adela (G. Ibraileanu), 13. 416, 684 Aliula, p. 52
Adevarata arta, p. 659
Almanahul Societatii academice Romania juna"
Adevarul, p. 318, 389, 455, 464, 465, 467, 558, (Viena), p. 130
571-579, 558, 582, 600, 632, 645, 649, 818,
919 Almanahul muzical, p . 824, 826, 830
Adevarul ilustrat, p. 571-573, 942 Almanahul SocietaIii social-literare Romania
Adevarul literar si artistic, p. 395, 428, 438, 942 jund", p. 130, 340
Adevaruri, p. 515 Alte basme (Stancescu), p. 912
Adio, p. 216 Alte cercetari critice si filozofice ale lui H. Sa-
Adone, p. 229 nielevici, p. 626
A doua aniversare, p. 652 Alte orizonturi, p. 657, 673, 675
Advocatul CIrciocarescu, p. 63 AmarIta turturea, p. 884, 894
Advocatul poporal, p. 557 Amarazenie, p. 453
Aeneis, p. 800 Amb4u1 Frosei, p. 959,
A fost de neiertat, p. 949 Amestecul de dorinIi, p. 305
Ah I mi-e somn, p. 937 Amicul copiilor, p. 585
Aga Balaceanu, p. 901 Amicul familiei, p. 882
Aghachii Flutur, p. 562 Amicul meu din Torbole, p. 770, 802
Aghiula, p. 153, 518, 938 Amicul poporului, p. 535, 536
AgusiIa a lui Topala, p. 902 Amicului F. I., p. 526
Ahasvéros In veacul nostru, p. 65 Amija, p. 865
Ai cuvintul, p. 960 Amilcar Barca, generalisim al Cartaginei, p. 68
Alb sau rosu ?, p. 552 Amintiri (G. Ibraileanu), p. 953
Albina, p. 96, 110, 390, 530, 532, 534, 540, 546, Amintiri de la junimea" din Iasi (Gh. Panu),
547, 548, 744, 769, 802, 876, 940 p. 74, 93, 919
Albina Botosanilor, p. 546 Amintiri din copilarie si adolescer41, p. 951
Albina Buzaului, p. 546 Amintiri din junimea" (I. Negruzzi), p. 54
Albina CarpAilor, p. 382, 536, 546, 841 Amintiri (S. Nadejde), p. 558
Albina Pindului, p. 59, 545 Amintiri (I. Slavici), p. 395, 406, 653
Albina romaneasca, p. 546, 762 Amintiri (Al. Vlahutà), p. 751 1009

64 - C. 178

www.dacoromanica.ro
Amintiri (Sp. Popescu), p. 646 Anuarul Atheneului (-ornan, p. 544
Amintiri din casa mor-0°r, p. 340 Anuarul pentru israelili, p. 863
Amintiri din cdldtorie (A. D. Xenopol), p. 73 Anul Nou 1859 si Ingroparea incetatului 1858,
Amintiri dintr-o cdldtorie (C. Hogas), p. 973 p. 18
Amintiri din copildrie, p. 250, 255, 258, 261, 265, AnunOtorul roman, p. 18
268, 269, 270, 271, 273, 274, 275, 276, 277, Aquarele, p. 521, 819
279, 280, 282, 284, 285, 286, 287, 288, 289, Apa morlilor, p. 679
290, 291, 292, 294, 295, 296, 297, 298, 361, Apdrarea nAionald, p. 155
383, 403, 715, 724 Apdrarea socialismului de mai multe birfeli netn-
Amintirile d-lui August Bedloc, p. 178 temeiate, p. 560, 590
Amintiri din cariera diplomaticd, p. 674, 681 Apd i foc, p. 715
Amintiri dintr-o excursie la Karlsbad, p. 969 ApIrarea fierului de rugind, p. 952
Amintiri din pribegia dupd 1848, p. 442, 942 Apele simbetei, p. 805
Amintiri din teatru, p. 339, 354, 358, 359 Apocalipsul lui Avram, p. 863, 872
Amintirile unui vechi sufleur, p. 419 Apoi vezi..., p. 661
Amintiri din vremuri (Cum a iubit DepArd.teanu), Apostolul, p. 365, 367
p. 667 1 Aprilie, p. 311, 338, 956
Amor pierdut - viaId pierdutd, p. 176 Apus de soare, p. 391, 402, 705, 707, 720, 730-737
Amor si lacrimi, p. 574 Arabii si dracul, P. 799
Amor udat, p. 42 Ardealul, p. 651
Amorul unei marmore, p. 526 Ardinghello, p. 229
Amortire, p. 576 Arendasul romdn, p. 13, 337, 368, 751
Am spus florilor, p. 540 Arghir Crdisorul, p. 905
Amurg, p. 818 Arhiepiscopul si metropolitul Andreiu, baron de
Amurgul veacului, p. 542, 543 $aguna, p. 399
Ana-Moya, p. 176 Arhiva, P. 830, 931, 949, 963, 968-973
Anabasis sau Expeditia celor zece mii, p. 419 Arhiva istoricd a Romdniei, p. 897, 948
Analele de istorie, p. 600 Arhivarul, p. 667, 678
Analele Institutului de istorie a partidului de pe Arhiva Societ4ii stiintifico-literare, p. 969
Urna C.C. al P.M.R., p. 596 Ariciul, p. 805
Anale literare, p. 522 Aripa frumoasà, p. 887
Anale literare, politice si stiin%ifice, p. 955 Aripi tdiate, p. 660
Anarhismul si Socialismul, p. 593 Arma si unealtd, p. 850
Anarhisti i socialisti, p. 598 Armenii din România, p. 948
Analele Universit4ii din Timisoara, p. 822 Armindenii, p. 799
Ananghie, p. 619, 756 Armindenul, p. 577, 860
Anecdote afumate, p. 580 Armonia, p. 742
Anecdote botezate, p. 580 Arpad, regele ungurilor, p. 172
Anecdote pipdrate, p. 580 Arta de a scri, p. 591
Anecdote populare, p. 580 Arta decadentd, p. 641
Andromahe, p. 799 Arta naturalistd, p. 566
Anexe la E. Lovinescu, p. 89 Arta pentru arta, p. 582, 583, 645, 652
Angelo-Malipieri, p. 161 Arta pentru popor, p. 659
Aniei, p. 580 Arta poeticd dupd Horgiu si Boileau, p. 544
Anii de ucenicie (G. Cosbuc), p. 808 Arta prozatorilor romdni, p. 143, 287
Anii de ucenicie (A. D. Xenopol), P. 973 Arta socialista, p. 652
Animale suatoare, p. 844 Arta si poporul, p. 643
Anna, p. 688, 689 Arta tendenIioasd, p. 641, 646
Anna Karenina, p. 684 Arta tenden/ionista si arta realista', p. 642
Antichatile de la Cucuteni, p. 576 Arta versurilor, p. 517
Anticile romanilor, p. 855 Arfa*, p. 911
Antofi/i al lui Vioard, p. 892, 901, 948 Artele frumoase, p. 643
A noua, p. 955 Arthur Schopenhauer, p. 564
Anticrist, p. 68 Artele in educgiune, p. 129
Antologie, p. 347, 351 Artistu, p. 424
Antologia ideologiei junimiste, Culegere de studii Artisti, p. 651
neadunate pina acum In volum, p. 90 Artiytii-ceateni, p. 597, 602, 610, 639
Antologia sanscritd, p. 763, 801 Artiytii mute, p. 614
1010 Anuar al Gimnaziului (lasi, 1863), p. 90 Artiytii proletari cu4i, p. 597

www.dacoromanica.ro
Arti$tii proletari intelectuali, p. 548 Badea Orlan la Roma, p. 656
Artagul dracului, p. 548 Badiu, p. 895
Arvinte i Pepelea, p. 153 Badiu Circiumaru, p. 900
Asinul de aur, p. 873 Bal filantropic, p. 646
Asmodeu, p. 519 Balada popii din Rudeni, p. 677
Asmodii i cronica, p. 519 Balade, p. 814
Asupra atirnarei sau neatIrnarei politice a roma- Baladele populare, p. 806, 821, 822
nilor In deosebite secole, p. 922 Balade populare din Bucovina, p. 943
Asupra criticii, p. 566, 573, 603, 610, 634 Balade populare romane, p. 59
Asupra criticii metafizice $i celei $tiintifice (ras- Balade populare romane adunate de Miron Pom-
puns d-lui Bogdan), p. 594 piliu, p. 877
Asupra criticii metafizice $i $tiintifice, p. 566, 607
Balade $i idile, p. 522, 765, 768, 769, 786, 790, 798
Asupra esteticii metafizicii $i $tiintifice, p. 136,
Balaurul, p. 833
550, 597, 973
Balaurul cu $apte capete, p. 907, 910
Asupra lui Alecsandru Russo, p. 657
Baltagul, p. 685
Asupra lui Eminescu, p. 657
Barcarola, p. 539
Asupra mi$carii literare a romanilor de azi, p. 378
Bariera Simnicului, p. 484
Asupra poeziei noastre populare, p. 106 Barzii de zile mari, p. 652
Asupra personalitatii $i impersonalitatii poetului, Basaraba, p. 863
p. 595 Basarabii, p. 948
Asupra reorganizar-1i Teatrului National, p. 557 Basme (Miron Pompiliu), p. 59
Asupra teatrului, p. 658 Basme (D. Stancescu), p. 911, 912
Asupra tragediei antice $i moderne i Despre Basme culese din gura poporului, p. 905
trei cazuri, p. 92 Basme, oraii, pacalituri $i ghicitori, p. 905
A$a se fac banii, p. 482, 483 Basme romane $i basme franceze, p. 907
A$ezarea verbelor 'in romane$te, p. 395, 397 Basmele romanilor, p. 908
A$teptind, p. 950 Basme sau pove$ti populare, p. 907
vrea..., p. 816 Basme, snoave i glume, p. 907
Atala, p. 906 Basme $i snoave, p. 913
Atheneul roman, p. 544, 673, 931 Basmul feciorului de Imparat cel cu noroc la
Atletul din Argos, p. 799 Vinat, p. 287
Atmosfera 'incarcata, p. 349 Batrachomyomachia, p. 71, 487
Atomele, p. 646 Bazele social-democratiei, p. 601
Atque nos I, p. 776 Balcescu, p. 967
Attila, p. 172 Baltaretu, p. 437, 443
Aulularia, p. 726 Batausii, p. 17
Aur, marire $i amor, p. 177, 190 Bdtrinii, p. 585
Aun i Sacra fames, p. 753, 928 BatrInu Laceanu, p. 17
Aurora, p. 346 Bea empia ploi varsate, p. 790
Aurora romana, p. 525, 536, 541, 551, 837 Beizadea Epaminonda, p. 55
Avangarda social ismului, p. 595 Basarabia, p. 588, 589
Avarul, p. 929 Betia de cuvinte (C. A. Rosetti), p. 9
Avatar, p. 178 Betia de cuvinte (T. Maiorescu), p. 126, 152
Avatarii faraonului TI, p. 178, 188, 195 Bianca, p. 956
Avem noi oare proletariat ?, p. 591 Biblia, p. 172
A venit un lup din cring, p. 797 Biblioteca familiei, p. 522
Aventuriera, P. 960 Biblioteca lui Cosbuc. Date privitoare la cultura
AvIntul, p. 394, 473 poetului, p. 799
Avram lancu, p. 58 Biblische Geschichte, p. 259
A zice" $i a spune", p. 805 Bietul codru, p. 577
Bietul Gheorghe, p. 578
Bietul lup, p. 585
Biletul cIstigator, p. 351
Binele public, p. 946
Biografia lui George LazAr, p. 527
Baba Dana, p. 388 Biserica si scoala, p. 383
Babele sfinte i mitologia noastra, p. 806 Björnson, p. 597
Babele $i moii, p. 805 Blästam de mamA, p. 777
Bacalaureat, p. 317 Blestemul bardului, p. 10 1011

www.dacoromanica.ro
Boabe de gnu, p. 801 Calea noastra, p. 640, 642
BobIrnacul, p. 549 Calendaru claponului (1877), p. 549
Boborul, p. 306, 342, 349 Calendaru dracului, p. 25
Bocete (1897), p. 885 Calendaru Gura satului, p. 551
Bocete, adica cintari la morti, p. 82 Calendaru Ghimpelui (1875), p. 307
Bocetele populare la romani, p. 24 Calendaru Muncii, p. 587, 588, 599, 601
Bocetul, p. 806 Calendaru muncitorului din Galati, p. 582
Bocetul de fecior, p. 825 Calendaru romanesc pentru Bucovina, p. 541
Bocetul de mama, p. 825 Caloianul, p. 830, 833
Bogatul din Siria, p. 799 Caloian (G. Dem. Teodorescu), p. 893
Bogdan-Dragos, p. 173 Calul arabului, p. 455
Bogdan-Vocla, p. 410 Calul dracului, p. 788
Boierimea de altadata, p. 176 Carnire (nuvela americana), p. 18
Boierule, p. 701 Cancer la inima, p. 956
Bolnavul Inchipuit, p. 929 Cantice junesti, p. 803
Bolond Miska, p. 548 Cantarul de avis, p. 342
Bosforul, p. 70 Cap, m'ira i nas, p. 804
Borta vintului, p. 235 Ca Pillat In Crez", p. 805
Botanica, p. 844 Capatul drumului, p. 640
Bradul, p. 839 Capitalul, p. 563, 637
Brazi si putregai, p. 61, 687 Ca poate atunci, p. 656
Bratu, p. 565 Capra cu trei iezi, p. 285, 288, 298, 412
Briul Cosinzenei, p. 780, 786 Capul de mort, p. 575
Bronzes, p. 463, 474, 512 Caracterul nationalitatii romane ca baza legisla-
Brutus si Tarciniu, p. 27 tiunii sale, p. 109
Care e cea mai culpabila, p. 26
Buca Bucalet, p. 828 Carmen, p. 523
Buchetiera din Florenta, p. 57 Carnavalul de Venetia cu variatiuni, p. 351, 335
Buchetul, p. 471
Buchetul primaverii, p. 450 Carol Robert, p. 793
Buciumul, p. 906 Cartea celor doi zbinIiisi-a mai multor
Bucolica unda, p. 478 p. 797
Bucovina (V. Alecsandri), p. 540 Cartea de aun, p. 483, 485
Bucovina (periodic), p. 538, 539 Cartea regilor, p. 799
Cartea unei inimi, p. 818
Bucurestii lalelelor i trandafirilor, p. 483, 485, Carte de cetire (Al. Lambrior), p. 71
496 Casa cu nr. 10, p. 483, 485
Bucurestiul industrial si politic, p. 430 Casa Dudescului, p. 438
Budulea Taichii, p. 383, 414 Casta Diva, p. 956, 974
Buga, p. 839 Castel Fusano, p. 677
Bukarester Tageblatt, p. 394 Catihetii de la Humulesti, p. 285
Buletin, p. 544 Caut, p. 941
Buletinul armatei i marinei, p. 392 Cauzalitatea mecanica si fenomenele psihice, p.151
Buletinul instructiunii publice, p. 24 Cauzele pesimismului In literatura si viata, p. 614
Buletinul Societatii Ateneul, p. 544 Cantor-Me lui Cupidon la pustiu, p. 49
Bunica, p. 716 Calatoriile lui Gulliver, p. 96
Bunicul, p. 716 Caldura mare, p. 345
Burghezul gentilom, p. 929
Bursierul, p. 942 Calin. File de poveste, p. 135, 190, 192, 208, 221,
Bustul lui Bolintineanu, p. 668 235, 288, 518, 677, 713, 775
Calugareni, p. 470
Canaria, p. 495
Canuta om sucit, p. 358
Capitan de judet, p. 893
Caball si amor, p. 55 Carti pentru popor, p. 748, 752
Cadavrul, p. 521 artile bisericesti, p. 805
Caietul dragostei, p. 573 Cartile sateanului roman, p. 547, 842
Caietul rosu, p. 572 Cata cititori, p. 507, 508, 589
Caii negri, p. 484 Cata d-nul Maiorescu, prin Contraziceri?, p. 136
Cal de frtu, p. 63 Catra lacrimi, p. 540
1012 Calapod paharnicul, p. 839 ata lumina, p. 651

www.dacoromanica.ro
Cata muierilor lor, P. 944 Chestionar privind psihologia poporului roman,
Catre Cleobul, P. 676 P. 806
Catre cititori, P. 34, 514, 515 Chestiunea agrard la Congresul International de la
Catre cititorii nostri, P. 557, 558 ZUrich, P. 96
Catre Diana, P. 676 Chestiunea taraneasca, P. 594
Catre d-I Maiorescu, P. 559, 566, 591, 593, 603, Child Harold, P. 65
932 Children's Stories from Rumanian Legends and
Catre T. L. Maiorescu, P. 387 Fairy Tales, P. 868
Cauta singuratatea dar amorul II urmeaza, P. 922 Chimita, P. 752
Ceas rau, P. 654, 777 Chindia, P. 786, 810
Ce cerem de la artisti, P. 644 Chira Chiralina, P. 827, 828, 839
Ce e amorul ?, p.216 Chiuituri, P. 882
Ce e national 'in arta, P. 392 Chrestomatic romanesc, P. 539
Cei care plIng, P. 646 Cicala, P. 548
Cei de pe urrna osInditi la moarte, P. 931 Ciceul, P. 653
Cel din urrna Armas, P. 395, 448 Cicoarea, p. 780, 785, 786
Cel din urrna Musatin, P. 175, 228 Ciocoii vechi si noi, P. 681, 682
Cele cinci simturi, P. 967 Ciocoiul, P. 549
Cele sfinte nu huliti, P. 582 Ciolanul, P. 549
Celestina, P. 18 Ciomagul, P. 549
Cele trei mere de aur, P. 907 Ciors Intors, P. 379
Cele trei n'alud, P. 560 Cismigiul, p. 25
Cele trei zeite, P. 317 Ciuta, P. 890
Cenusotca, p. 228 Ciinele Balan, P. 52
Ce poate fi va fi, P. 75 CIntec al slavului de Sud, p. 450
Cerbul de aur, P. 914 Cintec batrin al lui Matei Voda Basarab, p. 900
Cerc vicios, P. 354 Ontec de primávara, P. 797
Cercetare critica asupra teatrului romanesc, P. 309, eintec de seara, p. 797
324, 354 Cintec vechi de lume, p. 509
CIntece ale gainii, P. 885
Cercetari asupra proverbelor romane, p. 889
CIntece de dor, P. 64
Cercetari asupra starii taranilor In veacurile tre- CIntece de leagan la macedo-romani, P. 943
cute, P. 74 Ontece de lume, p. 892
Cercctari limbistice si critica sistemului etimo- Cintece de primavara, p. 661
logic, p. 95 Ctritece moldovenesti, P. 888, 889
Cercetari !iterare, 1887, lasi, P. 104, 156 antece de stea, P. 869
Cer cuvIntul, P. 959, 960 Ontece de vitejie, P. 803
Ce scop au cursurile populare ?, p. 92 Cintece si obiceiuri la nunti, P. 564
Ce scriem? P. 643 Cintece si plingeri, P. 152
Cestiunea Eminescu, p. 458 Cintece vechi (legende si balade), P. 894
Ce te legeni codrule? p. 236, 568, 877 CIntecu Banului, P. 901
Ce te legeni plopule? p. 877 Cintecu bradului (T. Burada), p. 825, 833
Cetina dalba, P. 778 CIntecu bradului (Pop-Reteganul), P. 885, 886
Cetiti-mal P. 395 Cintecu cel mare, P. 886
Ce trebuie sa traducem? P. 613 Cintecu cununii (T. Burada), p. 825, 833, 876
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie? P. 526 CIntecu cununii (Pop-Reteganul), P. 887
Ceva despre clasicism si romantism, P. 626 CIntecu fusului, P. 591, 789, 790
Ceva despre literatura poporana, p. 964, 966 CIntecu haiducului, P. 829
Ceva despre psihologia placerii estetice, p. 528 Ontecu lui Baba Novac, P. 868
Ce vazui I, 584 Cintecu lui Cali, P. 901
Ce vor socialistii? P. 591 Cintecu lui Milea (The Ballad of Milea), P. 868
Ce vor socialistii romani? P. 560, 563, 590, 593, Ctritecu lui Mocan-Oleac, P. 902
599 CIntecu lui Oancea, P. 901
Cezara, P. 82, 189, 702, 721, 786 Cintecu lui Pacala, P. 901
Charles Baudelaire, Critica 'iterara si muzicala, antecu lui Paun, P. 901
jurnale intime, P. 88 Cintecu lui Serban-Vocla, P. 900
Chestii de tactica, P. 594 CIntecu pandurilor, P. 898
Chestii teatrale (introducere la un sir de critici CIntecu pustiei, P. 869
asupra teatrului roman), P. 567 Cintecu teiului, P. 894 1013

www.dacoromanica.ro
CIntecul Thargeliei, p. 676 Conditiile progresului omenirii, p. 595
Ontecul ztnelor, p. 886 Conditiunea materiala a poeziei i conditiunea
atrjaliul, p. 482 ideará a poeziei, p. 101, 102
Cîtä viata i noroc, p. 614 Conferintele din sala Universitatii, p. 922
Oteva cupe, p. 580 Conjuratia lui Fiesco, p. 55
CIteva cuvinte, p. 522 Conrad, p. 169
Cileva din siluetele epocei, p. 150 Conservator si revolutionar, p. 805
ateva pareri, p. 309, 312, 327, 355, 356 Conservatorul, P. 549
eiteva paren i anonime, p. 355 C. Balcescu, p. 961
Meya reflexii asupra poeziei noastre, p. 100 C. Dobrogeanu-Gherea, p. 602
CIteva strofe (1875), p. 49 Constantin Dobrogeanu-Gherea. Corespondente,
Citeva versuri, p. 49 p. 596
Oliva paraziti, p. 750 C. D. Gherea sau socialiltii i progresul, p. 595
Clacasii, P. 402 Constantin Lecca, P. 961
Claponul, p. 307, 309, 325, 549 Constantin Mille, p. 571
Clasicii nostri, p. 144, 604 Credintele religioase la romani, p. 564
Clasicism, romantism, baroc, p. 626 Creditul, p. 440
Claudius, p. 40 Cremene, P. 752
Clarigo, p. 176 Crestomatia romana, p. 863, 869, 872
Clipe de liniste, p. 745 Crima si pedeapsa, p. 340
Clodina (nuvela savoiarda), p. 18
Crima i virtute, p. 68
Cluceru Alecu Gheorghescu, P. 429
Coarnele lui Nichipercea, p. 548
Crisenii nostri, P. 153
Critica, p. 948
Codicele Voronetian, p. 509
Codita dracului, p. 538 Critica criticii (Al. Russo), p. 95
Critica criticii (C. D. Gherea). p. 953
Codreana SInziana, p. 60 Critica In Convorbiri !iterare, p. 98
Codul penal, p. 19
Colind de cocon, p. 900 Critica 'iterara i anticii, p. 973
Colind de fereastra, p. 890
Critica poeziei romane, p. 924
Critica sociala, p. 560, 594
Colind de pescar, p. 892
Colindare la doi Incredintati, p. 886 Critica si literatura, p. 514, 598, 923
Colinde, p. 821, 822 Critica sijcoala realista, p. 517
Critica unei critice, p. 104
Colinde, cIntece populare si cIntece de stea Critice (P. Constantinescu), p. 272
inedite, p. 868 Critice III (E. Lovinescu), p. 595, 775
Colindele noastre, p. 806
Critice VI, Revizuiri (E. Lovinescu), P. 566, 569
Columna lui Traian, p. 26, 128, 152, 153, 275, Critice (T. Maiorescu), p. 96, 614
376, 407, 530, 836, 838, 839, 840-842, 862, Criticele lui Gherea, p. 316
866, 871, 899, 906, 907, 938, 968 Criticii Napastei, P. 930
Comedia ara nume, p. 84 Criticii nostri, p. 621
Comedia umana, p. 709 Criticilor mei, P. 621, 754
Comediile d-lui I. L. Caragiale, p. 131, 559, 592 Criticul exemplar, p. 144
Comediile lui Caragiale, p. 597 Cronica, p. 510, 512, 514, 518, 594, 923
Comentar general, p. 513 Cronica fantastica, p. 308
Comentariu, p. 516 Cronica lunara, p. 542
Comentariu la Divina Comedie", P. 807 Cronici, p. 661
Comertu, p. 424 Crucile rosii, p. 381
Cometa, p. 497 Crutare i lucs, p. 540
Cometa lui Odobescu, p. 486 Cu bilet circular, P. 656
Comment on devient riche et puissant, p. 483, Cucoana Nastasia Hodoronc, p. 68
489, 646 Cuconu Zamfirache, P. 16
Comoara, p. 412, 719 Cucul, p. 797
Comori, P. 943 Cucul si corbul, p. 886
Conceptia infernului In Divina Comedie", p. 804 Cu genele plecate, p. 660
Conceptia folclorica a lui G. Cosbuc. Traditiile Cugetari (Al. Russo), p. 108, 531
ei luministe, p. 806 Cugetari (N. Beldiceanu), p. 575
Conceptia materialista a istoriei, p. 594, 600 Cuiburi de rIndunele, p. 521
Concertul primaverii, P. 797, 800, 810 Culcate-s romanite, p. 651, 676
Concina, p. 153 Culisele chestiunii nationale, p. 318
1014 Concordia (1861), p. 525, 530, 532, 551, 876 Cultura nationala, P. 117, 964, 965

www.dacoromanica.ro
Cultul celor mici, P. 651 Dascalul Pantilie, P. 379
Cum curge vremea, P. 756, 937 Dascilusul, P. 415
Cum iubim, P. 818, 819 Das Jahr, P. 783
Cum Intelege romanul colorile, P. 804 Das verschleierte Bild zu Sais, P. 178
Cum Invata omul carte, P. 802 Datinile poporului roman la inmormIntari, P. 825
Cu mIine zilele-ti adaugi, p. 206 Datini transilvanene, P. 534
Cumirrtenia fetelor, P. 68 Danila Prepeleac, P. 270, 282, 288, 290, 301
Cu mortii, P. 460 De-a baba oarba, P. 749, 892
Cum s-a format lumea ?, P. 561 De-ale lui Pacala, p. 942
Cum se scrie romaneste, P. 395 Dealul leahului, P. 843
Cum se Inteleg taranii, p. 317, 654 Dealul lui loan, P. 655
Cum se zugravesc partidele noastre istorice, P. 601 De-a miga, P. 892, 901
Cum vorbesc t'aranii, p. 13 De-as avea, p. 322, 426
Cunogi tu tristul cIntec ?, P. 660 De-a vrabiile, P. 892
Cu pasiune, P. 931 De-a v-ati ascunselea, p. 757, 892
De azi si de demult, P. 715, 724, 942
Curcanul de Craciun sau cincizeci de curcani
Decadentismul, P. 522
Intr-unul, P. 433
Decaderea literaturei contemporane, P. 597
Curentul Eminescu, P. 742, 743 De cea din urrna data. Spanioleste, p. 800
Curierul de ambe sexe, p. 259, 497, 510, 514, 762 Decebal, p. 171, 172, 225
Curierul de lasi, P. 380, 382 Decebal catre popor, P. 792, 794, 808, 810
Curierul !iterar, P. 660 Deceptia omoara, p. 954
Curierul romanesc, P. 762
Deceptionalismul 'in literatura romana, P. 566,
Curs de analiza' critica, p. 512, 515
591, 613, 614
Curs de folclor literar romanesc, p. 565
Curs de poezie, P. 144 De ce ne batem, p. 645
CuvInt Inceptor, P. 656 De ce nu-mi vii, P. 542
De ce taceti 1, p. 22
CuvInt initial, p. 510
CuvIntul, P. 557, 754 De ce te temi nu scapi, p. 802
CuvIntul meu, P. 468 De demult, p. 580
Dedicatiunea lui Ossian, p. 40
Cyrano de Bergerac, P. 229
Cytera, P. 520 Definitia frumosului, p. 545
Degradarea, p. 19
Cuza Vocla (V. Alecsandri), p. 545
De ici de colea, din tiara Ardealului, P. 537
Cuza Voda (D. Bolintineanu), P. 546 De la Academie, p. 923
Cuza Vocla (Al. Macedonski), p. 499 De la Alexandrescu la Eminescu, p. 109
De la libertate la sclavie, P. 595
De la mare, P. 65
De la misticism la rationalism. p. 467
De la moara, povesti si snoave, P. 887
Dacia 'iterara, P. 7, 92, 107, 341, 385, 515, 530 De la sezatoare, P. 753
532, 539, 706, 708, 764, 950 De la tara, p. 651, 751, 752
Dacia viitoare, P. 563, 570, 590, 637 Delendum, p. 651, 743, 757
Dacii, P. 635 Democratia, p. 703, 712, 935
Dafnis si Cloe, P. 493 Democratia sociala, p. 514
D'ale carnavalului, P. 131, 311, 324, 327, 328, Demon si Inger, P. 176
331, 334, 337, 566, 619, 929 De" ori cu", P. 805
Deosebirea dintre anarhism si socialism, P. 600
Dalta tiganului, P. 837 Departe, p. 353
Dama cu camelii, P. 929 Departe - departe, p. 944
Dan, P. 12, 609, 752
DepartIndu-se de Laura, P. 922
Dan si bivolii sai albi, P. 911, 915 De pe culmea vietii, p. 502, 511
Dans de efeb, P. 479 De pe deal, p. 788
Dante si Cosbuc, P. 881
De philosophia Herbarti, P. 86
Dante si dugnanii sai literari, P. 804 De prin straini, p. 661
Dantele, P. 651 Deputatul, P. 667, 678
Danturi vealice, P. 520
Dare de seamd, P. 399 Der blonde Eckbert, p. 194
Darie, p. 839 Der Gedanke, p. 87, 89
Darwinismul In progresul intelectual, p. 559 Der Geisterseher, P. 179
Darwin si Malthus In etiologie, P. 562, 564 Der goldene Topf, p. 229 1015

www.dacoromanica.ro
Der Handschuh, P. KB Despre progresu I adevarului in judecarea I ucrarilor
De privesc, p. 837 literare, p. 130, 132
Der Runeberg, p. 194, 229 Despre forma Invatamintului public, p. 121
DescIntec de besica, p. 841 Despre religiunea In popor, p. 92
Descintece, p. 844 Despre romantism, p. 657
Descintece poporane romane, p. 841 Despre Rumanien Studien de Bob Rossler, p.965
Descintecul de sarpe, p. 840, 871 Despre salutare, p. 763
Descoperirea Americii, p. 258 Despre saracia limbii romane, p. 805
Descoperiri mari, p. 822 Despre scrierea limbei romane, p. 99
Descrierea Moldovei, p. 188, 248, 707, 855 Despre stil, p. 100
Desgust, p. 675 Despre sunete si culori, p. 92
Desmostenitii, p. 575, 646 De tearna, p. 911
Despartire (M. Eminescu), p. 618 Despre urit, p. 655
Despartire (Al. Vlahuta), p. 749 Despre visuri, p. 129
Despartirea, p. 595 Destul, p. 513
Desperarea, p. 451, 454 Desteapta-te romane, p. 99
Despot-Voda (V. Alecsandri), p. 69, 409, 412, Deux manières d'écrire l'histoire, p. 974
446, 743, 935, 947 De ziva mea, p. 661
Despot-Voda (N. Scurtescu), p. 27, 152 Dezvoltarea productiei capitaliste, p. 582
Despre basm, p. 944 Dialogurile mortilor, p. 419
Despre capital si chipul In care ja nastere, p. 582 Dictando divers, p. 631
Despre clasele agricole In Moldova, p. 946 Dictionar filosofic, p. 84, 85
Despre chipul cum se poarta Cu copiii si Cu tinerii Diclionarul Junimii", p. 76
popoarele salbatice, 13. 564 Dictionarul I imbii romane I iterare contemporane
Despre cresterea si mai cu seama despre cresterea p. 300
junelor romane, p. 374 si urm. Dictionarul limbii romane, p. 8. 149
Despre cunoasterea de sine si cunoasterea altora, Dictionnaire de la conversation et de la lecture,
p. 129 p. 259
Despre curentelefilologice romanesti din Bucovina,
p. 540 Die Ahnfrau, p. 172
Despre darwinism, p. 561 Die Bergwerde zu Falun, p. 229
Despre directiunea progresului nostru, p.75 si urm. Die Elfen, p. 194, 229
Despre epigrama, p. 964 Die Migsbraut, p. 229
Despre forma si fond - critica conferintei d-lui Die Metamorphose der Pflanzen, p. 178, 229
Maiorescu, p. 920 Die Matrone von Ephesus, p. 176
Despre ideal si real itate, p. 129 Din Dobrogea, p. 667, 678
Despre importanta economiei politice, p. 425 Die neue Zeit, p. 564
Despre inriurirea revolutiei franceze asupra idei- Die romantische Schule, p. 628
lor moderne, p. 92 Die Rumanen in Ungarn, SiebenbOrgen und
Despre Insemina refrenului de 0 Lere Doamne" Bukovina, p. 383, 398
den Col indele romane ;i despre Cauza relelor Die Verwandlung; p. 487
in civilizatiunea moderna, p. 540 Die Zeit, p. 321
Despre tntrebuintarea muzicii si unele obiceiuri Din batrini, p. 379, 415
vechi ale poporului roman, p. 824 Din caiet (lbraileanu), p. 954
Despre invatarnintul scolar in general, p. 965, 966 Din carnetul unui dezertor, p. 483
Despre libertatea omului ca individ si membru Din carnetul unui vechi sufleur, p. 339
al societatii, p. 373 Dinca C. Buleandra, p. 752
Despre limitele cunoasterii naturii, p. 151 Din chinurile vietii, p. 584, 646
Despre literele latine primite de noi fArà schim- Din civilizatia noastra', p. 952, 954
bare, p. 95 Din corespondenta lui Cosbuc cu familia, p. 766
Despre logica poeziei, p. 512, 516 Dincolo, din Dunare-n Balcan, p. 956
Despre marfa, schimb, moneta, p. 582 Din copilärie, p. 660
Despre minte i mima, p. 92 Din departare, p. 646
Despre modul de a aduna materialul literaturii Din doua lumi, p. 391, 416
populare, p. 892 Din durerile lumii, p. 626, 746, 749
Despre poezia romana, p. 99, 936 Din durerile noastre, p. 51
Despre principiul scrierii ;i critica sistemului Din estetica poeziei populare, p. 705, 706
fonetic, p. 95 Din experienta, p. 141
Despre problema si metoda esteticii contemporane, Din goana vietii, p. 345, 742, 973
1016 p. 972 Din Heine, p. 662

www.dacoromanica.ro
Din ideile fundamentale ale socialismului, p. 600 Doina drumetului, P. 575, 972
Din istoria teoriei si a criticii literare romdnesti, Doina floricelului, P. 972
I, 1812-1866, p. 100 Doina mIngIierei, p. 972
Din lume pentru lume, p. 584 Doina ochilor albastri, p. 575
Din lumi ce nu mai sInt, P. 646 Doina vornicului, p. 972
Din noapte, p. 526 Doine, p. 575, 646
Din notitele unui observator ipohondric, P. 638 Doine si strigdturi din Ardeal, P. 888
Din pdcat In pdcat, P. 395, 416 Doi prieteni, P. 18, 86
Din partea rdposatului, P. 661 Doi prieteni nedespdrtiti, p. 454
Din pension, p. 646 12 Morti ; Alexandru Macedonski, p. 455
Din povestile unchiasului sfátos, P. 937 Doja, p. 176
Din prag, p. 661, 757 Dolca, P. 895
Din strdindtate, p. 526 Domnia cuvIntului, p. 643
Din teoriile noastre, p. 643 Domnita Mezina, P. 656
Din timpul zaverei, p. 442, 717 Domnita Ruxandra, p. 51
Dintr-ale neamului nostru, p. 806 Domnu Chonfleuri, P. 68
Din treacdt, P. 660 Domnul Brociner ca descriitor al vietii tdranesti,
Din trecutul Indepdrtat. Un fragment din aminti- p. 591, 624
rile mele, p. 588 Domnul Istrat Gordut, P. 388
Din trecutul nostru, p. 745, 753 D. Maiorescu, p. 595
Dintr-un jurnal de bord, P. 662 D. Panu asupra criticei si literaturii, p. 611, 922
Din tigdnie, p. 388 Domnul Vucea, p. 699, 700, 709, 724, 729, 737,
Dinu Millian, P. 573, 578, 709, 931 753, 942
Din vacantele Pastelui, p. 646 Don Carlos, p. 55, 174, 176, 801, 929
Din valurile vietii, P. 661 Doncild, P. 895
Din viga animalelor, P. 75, 919, 924 Dor de ducd, p. 911
Din viga de la tard, P. 584 Dorinta, P. 542
Din viga lui Napoleon, P. 956 Dorinti nebune, P. 572
Diorile Bihorului, P. 368 Doritorii nebuni, p. 545
Diplomatul, tábdcarul i actrita. P. 417 Dormi iubito, P. 757
Directia Contemporanului, P. 558, 561, 593 Dorobantul, p. 793
Directia noud In poezia si proza romana, P. 123, Doud loturi, p. 351
126, 127, 378, 555, 597, 920, 932, 961, 966 Doud mame, P. 584
Directia urmatd de Contemporanul, p. 558 Doud note, p. 309
Discursuri parlamentare, p. 115, 122, 137, 145 Doud nume, P. 960
Disectiune In poeticd, p. 514 Dota particularitati ale graiului moldovenesc,
Divina Comedie, p. 562, 769, 770, 771, 801, 807 P. 952
Dîmbovita, p. 25
Doud vorbe, P. 641, 650, 804
Djali, p. 675 Doud vorbe romdneste, p. 804
DI. Brociner, ca descriitor al vietii tdrdnesti, 25 de minute, p. 692
P. 591 22 Februarie, p. 499
Doamna Chiajna (M. Eminescu), P. 228
Domna Chiajna (Al. Odobescu), P. 960 Dracul In zicdtorile si proverbele noastre, P. 804
Doamna lui Sas-Vodd, P. 843 Dragaica, p. 866
Dobrisan, p. 828 Draga mamei, p. 775
Dochia i Traian, p. 851 Dragi cocoare, p. 576
Doctorul Rares. p. 752 Dragosiada, P. 540
Doctorul scdpdtat, p. 17 Dragostea (studiu de psihologie sociald), p. 952
Documente privind istoria Romdniei. Rdzboiul Dragoste de oameni, p. 647
pentru independentd, P. 563, 588 Dragoste InvrAjbitd, P. 623, 655, 788
Doftorul Toderas, p. 887 Dragostea, P. 578
Doicin, P. 895, 901 Dragostea trecutului, p. 644
Doi feti cu stea In frunte, p. 377 Dragul mamei, P. 973
Doina (G. Cosbuc), p. 625, 626, 654, 796, 810 Drapelul, P. 61, 561, 704, 705
Doina (B. St. Delavrancea), p. 707 Drama banald, P. 483, 484, 495
Doind (Beldiceanu), P. 575 Dramele Parisului, P. 331, 471
Doina amarului, p. 575 Drdguta Inselatd, P. 877
Doina doinelor, P. 575 Dreptatea, P. 468, 537, 745, 756, 954
Doina dorului, P. 575, 972 Dreptatea poporului judece pe fratii Caragiale,
Doina dragostelor, P. 575 P. 306 1017

www.dacoromanica.ro
Drepturile omului, p. 560, 563, 571, 573, 582, Emmi, p. 176
585, 591, 593, 619, 637 Eneida, p. 542, 769
Drept prolog, p. 572 Enigma Otiliei, p. 416, 683
Dric de telegtrta, p. 778 Entuziasnul si arta, p. 954
Dridri, p. 153 Epigonii, p. 124, 136, 322, 702, 757, 774
Droits des Moldaves et des Valaques, p. 422 Epigrame, p. 973
Drum drept, p. 746 Epistola deschisa catre homunculul Bonifaciu,
Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu In scrisori, p. 209
p. 627, 670, 671, 690, 692, 694, 695 Epitalamul aflat la Bunesti, p. 576
Dumbrava Ro;ie, p. 376 Epoca, p. 314, 316, 317, 318, 354, 357, 514, 652,
Duminica (gazeta familiei), p. 492 711, 759
Dumnezeu, p. 962 Epoca literara, p. 14, 318, 923
Dunarea, p. 455 Epoca de aur, p. 481
Dunarea ;i Oltul, p. 794 Epraxia, p. 749
Dupa Eminescu, p. 755 Erotocritul, p. 236, 905
Dupa furtuna, p. 546, 786, 798 Ervin, p. 491
Dupa moartea Laurel vazInd Valchisa, p. 922 Esopia, p. 865
Dupii, p. 857 Essais de critique et d'histoire, p. 628
Duplica (Asupra prozei), p. 100 Essay Ober Roesler und Jung, p. 862
Dupa natura, p. 572, 646 Esteoa5re1spiritul ca ceva deosebit de materie
Dupa razboi, p. 69, 579
Dupa sarbatori, p. 650
Dupa un an de jale, p. 62 Estetica, p. 383, 401
Du règim dotal, p. 87 Etudes de la Nature, p. 195
Etudes I ittéraires sur le dix-neuvième siècle, p. 605
Durerile facerii, p. 466
Dusmancele, p. 789 Etymologicum Magnum Romaniae, p. 912
Du;manii poporului, p. 646 Eu ;i ea, p. 154
Dziady, p. 856 Evanghelia dupa loan, p. 86
Evenimentul, p. 576, 637, 638
Evenimentul literar, p. 5, 10, 12, 388, 392, 584,
597, 631-637, 648, 649
Eclesiarhul Colivarescu, p. 63 Evol4a In literatura, p. 818
Economia na.tionala, p. 599
Evolu/iunea limbei romane, p. 541
Evreica, p. 53
Ecouri [iterare universale In poezia lui Co;buc,
Excelsior, p. 13, 460, 471, 478, 479, 480, 508
p. 799
Exegi monumentul aere perennius, p. 774
Ecourile nopIii, p. 480
Educatorul, p. 383, 384 Ex ossibus ultor, p. 793
Educgia intelectuala, morala si fizica dupa H. Spen-
ExpoziIia arti;tilor In via0, p. 658
Expozi-tia lui N. Grigorescu, p. 657 si urm.
cer, p. 561
Educa.tiunea, p. 391 ExpoziIia pictorului G. Petrascu, p. 658
Egalitatea, p. 442 Expunerea socialismului tiinific i programul
socialist, p. 593
Egipetul, p. 169
Egloga, p. 453
Eine Trifologie, p. 155
Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form,
p. 87, 88, 89 Fabull, p. 950
Electorale, p. 920 Fabule si istorioare, p. 865
Elegie, p. 660 Facerea (Rigveda), p. 209
Elemente de educatiune, p. 967 Facerea Zoitei, p. 573
Elemente din istoria romanilor, p. 576 Falimentul naturalismului, p. 659
Elementele literaturii poporale, p. 806 Fama Lipschii, p. 694
Elemente na.tionale, p. 922 Fama Lipschii, primul periodic romanesc si redac-
Elmira, p. 527 torii sal, p. 694
Eleonora, p. 26 Familia, p. 10, 13, 22, 60, 96, 97, 154, 161, 383,
El-Zorab, p. 455, 800 525, 526-530, 536, 544, 548, 571, 665, 762,
Emanciparea, p. 563, 582, 590, 637, 940 764, 779, 799, 807, 822, 835, 836, 876, 879,
Emilia Galotti, p. 83 882
Eminescu (C. Dobrogeanu-Gherea), p. 593 Familia lui Mihai Viteazul, p. 655
Eminescu ;i poeziile lui (T. Maiorescu), p. 134, 135 Fanta-Cella, p. 702, 707, 711, 716
1018 Emma, p. 942 Fantazie, p. 656

www.dacoromanica.ro
Fantezie blonda, p. 520 Fitingdu, p. 379
Fantome, p. 584 Fiul cuiva p. 389, 392
Fany, p. 69 Fiul lui Pene 5 Curcanul, p. 70
Fapta omeneascd, p. 365, 403, 405 Fiul lui Stoian, p. 438
Faptul zilei, p. 656, 784, 786 Fiul Romaniei, p. 453
Fata Cadiului, p. 838, 839 FintIna Blanduziei (V. Alecsandri), p. 457, 816,
Fata craiului din cetini, p. 778 930, 933, 941
Fata de birdu, p. 370, 376, 407 Fintina Blanduziei (T. Maiorescu), p. 130
Fata de impdrat 5i pescarul, p. 907, 910 Fintina Blanduziei (01Idnescu-Ascanio), p. 70, 166
Fata din grädina de aur, p. 222, 223, 785 FIntina Blanduziei (periodic), p. 259
Fata mamei, p. 623, 655, 789, 790 Flacdra, 438, 462, 942, 950, 955, 956, 969
Fata morarului. p. 623, 789, 790 Fldcdri potolite, p. 810
Fata mo5ului, p. 716 Floare-albastrd (M. Eminescu), p. 659
Fata mo5ului cea cuminte, p. 907, 910
Fata popii a cu stem, p. 911 Floare-albastrd (periodic), p. 658, 661, 748, 919,
Fata Sandului, p. 839 942
Fata unchia5ului, p. 913 Floricele, p. 368
Fatma, p. 799 Flori de cantorie, p. 25
Faunul, p. 477 Flori de mormInt, p. 43, 44, 45
Faust, p. 65, 174, 464 Flori de mucigai, p. 406
FAclia de Pa5te, p. 594 Florile dalbe, p. 824
Fd-ne, doamne, iar copii, p. 940 Flori sacre, p. 467, 471
Fdrd plete, p. 660 Florin 5i Florica, p. 539
Fdrd titlu, p. 668, 669, 675, 678 Florinta, p. 541
Fdt-Frumos al nostru i pasdrea Fenix, p. 806 Fluierul lui Stefan, p. 51
Fdt-Frumos cu pdrul de aur (P. Ispirescu), p. 907 Fluierul ciobanului, p. 470
Fat-Frumos cu pdrul de aur (I. C. Fundescu), p. 871 Fluture, p. 657
Fdt-Frumos din lacrimd, p. 59, 194, 195, 235, 376, Foaia Duminicii, p. 547
410, 411 Foaia interesantd, p. 769
Fdurarul 5i boierul, p. 941 Foaia pentru toIi, p. 763
Fecioara, p. 974 Foaia poporului, p. 378, 388, 536
Fecioara din Orleans, p. 55 Foaia sdteanului, p. 543
Feciorul Dediului, p. 845 Foaia Sdteascd a Principatului Moldovei, p. 546
Feciorul moropnului, p. 842 Foaia Societdtii pentru I iteratura 5i cultura poporu-
Feciorul popei, p. 573 lui roman din Bucovina, p. 532, 539, 540, 541,
Feciorul 5i pedepsirea maicd-sa, p. 877 544
Federgiunea, p. 96, 104, 110, 156, 500, 502, Foaia satului, p. 547
504, 762 Foaia Societ4ii Romanismului, p. 836, 838, 839,
Federigo, p. 562 840, 897, 898
Fedra, p. 929 Foaie de duminica, p. 536
Femeia, p. 944 Foaie gtiirrffica 5i literard, p. 425
Femeia cu ochii verzi, p. 960 Foaie pentru minte, inimd 5i literatura, p. 80, 81,
Femeia Inddrätnicd, p. 955 259, 525, 815, 822
Femeia schimbatd In vulpe, p. 487 Foametea tardneascd, p. 595
Fiecare la rIndul sdu, p. 584 Focul, p. 967
Figuri contemporane : H. Lecca, p. 948 Focurile mortilor, p. 806
Figuri !iterare, p. 287 Folla de istorie 5i literaturd, p. 938
Fiica haosului, p. 656, 675 Foit,a Tribunei, p. 385
Fiica lui Sejan, p. 657 Folklor, p. 659
Fiji poporului 5i särdcia poporului, p. 703 Formele, p. 473
File de dragoste, p. 941 Forta moran, p. 464-467, 478, 480, 511, 515
File rupte, p. 651, 745 Fragment, p. 760, 799
Filozofia dreptului, p. 86 Fragment de biografie, p. 252
Filozofia tendinIelor sociale In artd, p. 642 Franta industrian, p. 424
Filozofii 5i plugarii, p. 764, 775, 776, 777 Frantuze5te, p. 322
FinanIele, 430 Fratele Paisie, p. 941
Finis (Al. Antemireanul), p. 659 Frdlia, p. 582
Finul lui Dumnezeu, p. 235 FraIii de curce, p. 751
Fioruri, p. 521 Fraze in5eldtoare, p. 599
Fire de tort, p. 622, 653, 768, 771, 774,786 Freamdte, p. 816, 818 1019

www.dacoromanica.ro
Frecverrta tipurilor de rima In poezia lui Cosbuc, Gheorghe, p. 878
p. 810 Ghicitorile poporale, p. 806
Frica, p. 340 Gheorghelas, p. 895, 900
Friedrich Engels, p. 595, 596 Gherofobia d-lui Hascleu, p. 949
Frimu, p. 602 Ghiarele dracului, p. 548
Frumoasa lumii, p. 235 Ghiaura, p. 656
Frumoasa lind, p. 656 Ghimpele, p. 26, 307, 309, 322, 329, 339, 358,
Frumosul ideal, p. 659 548, 549, 668, 898, 907
Frunza de chiparos, p. 471 Ghip. Cdtdnutd, p. 828
Frunze gasite prin volume, p. 668, 691 Gill Blas, p. 492
Fugarul de la seminar, p. 585 Giurgiu, p. 878
Fuit, p. 651 GIndul meu, p. 404
Fulger (basm), p. 778 Gndirea lui Dobrogeanu-Gherea In NeoiobSgia",
Furfantd, p. 436, 437 p. 600
Fulgerul (periodic), p. 455
Furtuna, p. 593 Ginduri negre, p. 574
Furtuna prirraverii, p. 786 Glasul Sfintei Scripturi, p. 805
Glume i povesti, p. 913
Goana, p. 651
Gogu i Gogusor, p. 654
Golia ticalosul, p. 793
Gabrielle, p. 496-498 Graf Essex, p. 174
Graiul neamului, p. 794, 796
Gargdunii dragostei, p. 552, 657 Graiul romfinesc din Biharea, p. 879
Garda civicd, p. 342 Grammaire comparée des langues aryennes, p. 843
Gaspar Grgiani, p. 386, 409, 948 Gramatica (I. Heliade Rdclulescu), p. 95
Gaste si este literare, p. 312, 650, 744 Gramatica (Gh. $incai), p. 111
GAteala, p. 564 Gramatica (I. Vulcan), p. 407
Gaudeamus, p. 950 Gramaticale, p. 57
Gazel, p. 808 Grammatik der romanischen Sprachen, p. 862
Gazeta Bucovinei, p. 388, 542, 543 Grand Hotel Victoria Romand, p. 339, 341
Gazeta Bucurestilor, p. 394, 773 Grddina cu cai, p. 382
Gazeta de duminicd, p. 882 Grddina fermecatd, p. 18
Gazeta literard, p. 774 Grdmdtici si mascarici, p. 314
Gazeta moldoveneascd, p. 539 Grenadirii, p. 40, 793
Gazeta poporului, p. 314, 317, 354, 536 Gresala patriarhului, p. 799
Gazeta sdteanului, p. 744 Greuceanu, p. 910
Gazeta satelor, p. 547 Greutd/ile traducerii, p. 598
Gazeta Transilvaniei, p. 84, 96, 383, 532, 533, Grigore Alexandrescu, p. 655
762, 766, 882 Grigorescu, p. 711
Gazometru, p. 355 Grigori-VocIA, Ill, p. 66
Gemenii, p. 193, 200, 496 Griselida, p. 18
Genergia noul, p. 952 GriviIa, p. 549
Geneza poeziei, p. 545 Grue-SInger (M. Eminescu), p. 172, 227
Geneza poeziei Noi vrem pdmInt", p. 264 Gruiu-SInger (V. Alecsandri), p. 172
Genii necunoscute, p. 597, 639, 643 Grundatze der Philosophie der Zukunft, p. 88
Geniu pustiu, p. 180, 226 Gura lumei, p. 573
Geniu si nefericire, p. 575 Gura satului (periodic), p. 525
Geniva, p. 656 Gura satului (I. Slavici), p. 378, 379
Genoia, p. 167 Gura satului (I. Vulcan), p. 551
G. Cosbuc, redactor si 'indrumItor de reviste,
p. 804
George Cretzeanu, p. 961
Georges Dandin, p. 929
Georg ice, p. 839 Hafis, p. 797
Geschichte der Rumanien, p. 83 Hagi-Tudose, p. 705, 708-712, 722, 726-730,
Geschichte des rumanischen Schrifttums bis zur 736, 937, 939, 942
Gegenwart, p. 155 Haiducul, p. 901
Gesprache mit Goethe in den letzten Jahren seines Haiducul Darie, p. 838
1020 Lebens. p. 628 Halea-Malea, p. 858

www.dacoromanica.ro
Halima, p. 172, 178, 179, 193, 905 deal, p. 953
Hamlet, p. 176, 515, 939 dealul In arta, p. 536, 922
Hans und Jahr, p. 783 dealul lor ;i idealul nostru, p. 591
Hanul ciorilor, p. 654 dealurile sociale si arta, p. 547, 643, 973
Harap-Alb, p. 265, 284, 286, 287, 288 dee ;i ideal, p. 566
Harpista, p. 419, 675 deil,
eaa d6evz9 oltarea poporului romln, p. 972
Ha;deu, p. 657
Hatmanul Baltag, p. 55, 55, 310, 311, 325, 338 epurele, vulpea ;i ursul, p. 866
Heinrich von Ofterdingen, p. 178, 658 ertare, p. 646, 765
Hei, quale portentum I, p. 759, 762, 802 ezerul sau lacul Dorohoiului, p. 851
Heline, p. 520 on Brad ;i sora-sa, p. 877
Henrich IV, p. 466 eana CosInzeana, p. 410
Herbst, p. 783 ¡cana CosInzeana, din cositd floarea-i cInta, noud-
Herman ;i Dorothea, p. 55, 541 mpdratii ascultd, p. 60, 879
Hermes, p. 464 ¡cana SInzeana, p. 910
High-life, p. 356 ¡cana cea ;ireatd, p. 377
Himn profan, p. 520 liada, p. 542, 544, 779
Hipnotismul In spiritism, p. 950 lie-Vocla, p. 67
Histoire de la littérature anglaise, p. 606, 627 linca $andrului, p. 902
Histoire des Romains, p. 259 lustratiunea nationald, p. 467
Histoire des Romains de la Dacia Trajane, I, II, lustratiunea romând, p. 574
p. 73 mn catre Santa Maria, p. 539
Histoire générale, vol. ¡II-IV, p. 73 mn lui.Satan, p. 476, 560
History of civilisation in England, p. 115 mnuri pagIne, p. 673, 677
Hora, p. 441, 791, 810 mportanta baladelor, pove;tilor ;i datinilor
Hora cdprarului, p. 471 populare, p. 822
Horace, p. 86, 89 mportanta ;i utilitatea istoriei, p. 963
Hore atelite, p. 155 mpresiuni de caldtorie, p. 25
Hore ;i chiuituri din Bucovina, p. 840 nconsolabilii, p. 651
Noria, p. 58, 176 ndignarea, p. 572
Horia ;i Clo;ca, p. 527 ndustria, p. 630
Horiadele, p. 171 nelu;-InvIrtegu;, p. 856
HotArIt, p. 582 nfamie, p. 347, 351
Hatii, p. 55, 929 nfernul, p. 50, 405, 801, 963
Hrana, p. 564 nfluenta mediului ;i tendinta, p. 606
Hronicul vechimii moldo-vlahilor, p. 707 nfluente consecutive asupra poporului nostru,
Hymnuri cartagineze, p. 540 p. 922, 967
Hyperion (Hifilderlin), p. 225 nfluenta lui Hegel In cultura romAnd, p. 83, 99
Hyperion (Keats), p. 225 nfluenta polond asupra istoriei rominilor sau
rolul limbii slavone In cultura noastrA, p. 921
nima mamei, p. 800
nimi InsIngerate, p. 660
n oppressores, p. 654, 768, 794, 796
lacob Negruzzi, Scrieri alese, p. 92 nscriptia de la RAclauti, p. 972
ade; (Al. Macedonski), p. 457, 496-499, 477, 505 nsectele In limba, credintele ;i obiceiurile roma-
ade; (Pantazi Ghica), p. 22 nilor, 844
adul lui Dante, p. 804 nspectiune, p. 351, 358
ancu, p. 176 nsula Prosta, p. 445
ancu lIngi Cluj, p. 840 nteger vitae, p. 762
ancu Moroi, p. 723, 724 ntim, p. 641, 642, 818, 819
anuarie,p. 675, 677 nterviul meu, p. 602
ard;i creierul femeii, p. 584 ntroducere In literatura populard romand. Stu-
arma, p. 797 diu comparativ, p. 580
ama pe ulitd, p. 622, 786, 797 ntroducere la psiho-fizicd, p. 151
a scripca, 660 ntroductio la poesiele ossianice, p. 544
bsen, p. 597 nvaziunea lui pentru", p. 805
coand ;i privaz, p. 208 nventiatorul poporului, p. 547
coane din lume, p. 648 nvocare, p. 540
coane ;terse, p. 742, 751 oan Popovici-Bandteanul, p. 138
conostas ;i Fragmentarium, p. 180 oan Slavici, p. 394 1021

www.dacoromanica.ro
Ion (Al. Vlahuta), p. 651, 750 ;licarul, p. 549
Ion a Petranului, p. 541 thalo, p. 456
Ion Brezeanu, p. 656 tinerar ;I sinteze folclorice In literatura romana
Ion Corbu, p. 943 de la Inceputul secolului al XX-lea, p. 565
Ion Creanga, Opere, vol. II, p. 91 ubire, p. 507, 745, 757, 758
on Creanga (Z. Dumitrescu-Busulenga), p. 265, ubirea In literatura moderna, p. 972
266 ubita, p. 818
on Ghica, p. 657 van lorgovan, p. 822
on Ion, p. 406 van Turbinca, p. 265, 266, 268, 277, 301
. S. Turgheniev, notite bibliografice, p. 591
orgu lorgovan, p. 828
ovan lorgovan, p. 534 zvoare contemporane ale mi;carii lui Tudor
ovita, p. 838, 839 Vladimirescu, p. 450
rinel, p. 705, 736, 942 zvoarele inspiratiei poetice, p. 657
rozii (T. T. Burada), 831, 832 zvor de apa vie, p. 778
rozii (A. Lambrior), p. 860 zvorul folcloric al baladei Craiasa ZInelor" de
scaliturile autorilor, p. 804 Co;buc, p. 779
sopia, p. 365
spita, p. 651, 810
storia armatei romane, p. 545
storia a doi cai, p. 931 Impacarea, p. 55, 540
toria civilizatiunii, p. 965 Imparateasa Inteleapta (The witty Queen), p. 868
storia contemporana a Romaniei, p. 110, 122, Tmparat ;i proletar, p. 10, 169, 322, 568, 572, 617
260, 354 Imparatul, p. 538
storia critica a romanilor, p. 921 Imparatul pestilor, p. 911
storia fanariotilor In Romania, P. 946 Imparatia Arapultii (The Kingdom of Arapushka),
storia fiilor lui Eduard, p. 258 p. 868
toria filozofiei germane In secolul al XIX-lea, Tmprejurari u;uratoare, p. 954
p. 130 Imprumutarea formei, p. 643
storia ieroglifica, p. 194 Tmprumuturile Statului, p. 430
storia literaturii romane (Dr. W. Rudow), p. 948 Tnainta0 lui Eminescu, p. 111
storia literaturii romane contemporane (E. Lovi- Tnainte, p. 557, 563, 589
nescu), p. 142 Tnainte de alegeri, p. 942
storia literaturii romane contemporane (N. lorga), In arcane de padure, p. 480, 481, 502, 516
p. 938, 972 in atelier, p. 476, 477
storia literaturii romane contemporane, 1867- Trica unul, p. 26
1899, vol. II, p. 956 incepem, p. 339
storia literaturii romane moderne (T. Vianu, Tnceputurile romantismului, p. 973
VI. Streinu, $. Cioculescu), p. 93, 115, 143 Incercare asupra starii sociale a poporului roman
storia literaturii romane de la origini Orla In In trecut, p. 965
prezent (G. Calinescu), p. 143, 144 Tncercari asupra versului roman, p. 964
storia literaturii romanesti. Introducere sinte- Incercari critice asupra unor datine ;i moravuri
tica (N. lorga), p. 775, 792 ale poporului roman, p. 889
storia lui Alecu, p. 439, 651 Incercari de metafizica, p. 72
storia lui Alecu Soricescu, p. 439 Incercari de metafizica-materialista de Vasile
storia lui Arghir, p. 236 Conta, p. 61
storia lui $tefan cel Mare ;i Bun, p. 907 In chestiunea operei romane, p. 658
storia pentru Inceputul romanilor In Dachia, Tnchisorile mele, p. 394, 395, 404, 405
p. 111 In codru, p. 953
storia printului Zeyn Alasnam ;i a regelui geni- In contra directiunii de azi a culturii romane,
ilor, p. 179 p. 107, 108, 117, 118, 123, 126, 560, 967
storia romanilor din Dacia Traiana, p. 73, 968, In contra directiei de la Contemporanul, p. 558,
971 561, 592
storia romanilor sub Mihai Voda Viteazul, p. 381, In contra poetilor, p. 522
945 In contra socialismului de H. Spencer, p. 595
storia ;i viata lui Mihai Viteazul, p. 907 Incotro e viitorul poeziei, p. 931
storia teatrului In Moldova, p. 830 in Dalmatia ;i Italia, p. 656
storicul orasului Foc;ani, 664 Tndemn, p. 748
sus la Imparatul, p. 799 Indragostitii, p. 953
1022 sus ;i lumea, p. 799 Tndreptarea, p. 674

www.dacoromanica.ro
lndreptarea 'iterara, p. 674 In urma despartirii, p. 576
Indreptari, p. 673, 688, 689 Invataceilor de poezie, P. 100
In fata vietii, p. 668, 673, 681, 693 invatämtntul primar amenintat, P. 120
In fericire, p. 939 Invatatorul copiilor, p. 259
In ftnul de curtnd cosit, p. 939 invatatorul satului, p. 547
Inemfata plapurnareasa, p. 305, 322 In VtIcea, p. 656
In gradina, p. 656, 661 In viltoare, P. 745
In iubire, p. 651 Invingator i invins, p. 973
in loc de prefata, p. 515 Invins, P. 943
In lume, p. 62 In zadar, P. 937
In miezul verii, p. 786 In zori, p. 781
In manastire, p. 755
TnmorMintare la Ornans, p. 710
InmormIntarea, p. 480
InmormIntarea la romani, p. 844
InmormIntarea i toate sunetele clopotului, p. 516 Jale, p. 954
In muntii Sucevei, p. 656 Jean, p. 628, 943
In noapte, p. 953 Jeannot et Colin, p. 438
In noaptea tnvierii, p. 752 Jelui-m-a$ ;i n-am cui, p. 894
In pragul secolului, p. 510, 517 Jéri5me Paturot à la recherche de la meilleure
In razboi, p. 672, 673, 679, 687, 688 des republiques, P. 439
In tipa, p. 337 Jéreme Paturot à la recherche d'une position
Tnrturirea artei, p. 642 sociale, p. 439
In ruine, p. 656 Jerife patriotice, p. 342
In sat la noi, p. 578 Jidovul ratacitor, P. 15
Insemnare a calatoriei mele, p. 944 Jijia, p. 851
Insemnari despre Titu Maiorescu, p. 145 Jocul papoilor, p. 831, 832, 892
Insemnari ieene, p. 288 Jocuri de petrecere, p. 943
Insemnari zilnice, p. 81, 83, 85, 88, 94, 112, 120, Jocurile de copii, p. 892
122, 127, 128, 309 Journal de Debats, p. 468, 483, 638
Juan, p. 675
In spital, p. 521, 800 Jucariile celui cuminte, p. 797
Tristrainatul, P. 894 Jucatorii de carti, P. 956
In straini, p. 751 Judecata pacurarilor, p. 868
InOra-te margarite cu dalbe flori aurite, p. 909, Judecata vornicului, 842
911 Junetea lui Mirabeau, P. 176
In temnita, p. 941 Junii corupti, p. 546
intemnitarile mele, p. 395 Junimea 'iterara, P. 840
In templul legilor, p. 652 Junimismul, contributii la studierea curentului,
Inttia nuvela, P. 585 p. 93
1 Mai (C. Dobrogeanu-Gherea), P. 595, 601 Juramintul tiganului, p. 837
Intti Mai (P. Pincho), p. 577 Jurnal intim, P. 907
1 Mai (N. Tinc), P. 960 Jurnal de calatorie In Africa, p. 540
inttiul vInt de toamna, p. 471 Justitia, p. 521
IntIlnirea, p. 661 Justitia romana - Sectia corectionala, P. 342
IntImpinare la critica domnului I. Nadejde asupra
pártii Ftiintifice din cartea de citire Inva-
tatorul copiilor", p. 562
Intimplare neageptata, P. 661
Intimplärile lui Tudorel, p. 18 Kabale und Liebe, p. 15, 176
IntImplarile unei bancute, p. 911 Kakas Mi-ton Albuma, P. 548
Tntre cotete, P. 483, 485, 486, 488, 494, 496 Karkaleki, P. 357
Intre dou'd povete, P. 656 Karl Marx j economi0i noWi, P. 560, 563, 598
intre pisici ;i oameni, P. 641, 647
Intre scriitori, p. 645 Karl Marx i economi0i romani. Expunere po-
Intre vis iviata, p. 703 pulara a teoriilor socialiste cu prilejul unui
Intretinutul, p. 26 raspuns dat d-lui Missir, P. 530
Intelegerea lui Maiorescu, p. 145 Kean, p. 929
Kir lanulea, P. 341, 352 1023
Intelesul cuvintelor, p. 129

www.dacoromanica.ro
Kritischer Jahresbericht Ober die Fortschritte La Revue des deux Mondes, p. 491
der romanischen Philologie, p. 863 La Revue Internationale, p. 463
La Revue Musicale, p. 453
La Revue socialiste, p. 596
La Revue sociologique, p. 596
La romani, p. 897
L'alcool, p. 710 La sftrIit, p. 661
La SmTrdan, p. 656
Lara, p. 485
La arie, p. 651, 660, 751 La societé litteraire Junimea, p. 93
Las palabras, p. 678
L'art au point de vue sociologique, p. 628, 647 La spital, p. 941
La bae, p. 337 La steaua, p. 209, 542, 953
La capul Venerei ce doarme de Titian, p. 941 La wsea, p. 667
La belle Helene, p. 152 La théorie de l'histoire, p. 964
La Bucovina, p. 526
La casa de nebuni, p. 948 La théorie de l'ondulation universelle, p. 72
La ce vIrsta au murit scriitorii noFtri ?, p. 804 Latin, p. 804
La colonne trajane, p. 670 Latin ori slay, p. 805
Ldcrdmioare, p. 44 Latina gintd, p. 70
LacrArnioarele tnvdtdceilor, p. 530 Laura sau recurg4tinta, p. 18
Lacrimi, p. 646 La un buchet, p. 572
La critique scientifique, p. 628 La verdea umbrd, p. 816
La crucea din sat, p. 381 La vie et l'oeuvre de Ion Creangd, p. 264
Lacul, p. 322 La vulturi, p. 717
La denii, p. 667 La Walonie, p. 10, 459, 517
La expozitie, p. 661 Ldptdrita din Montfermeil, p. 15
La fille de Lilith, p. 342 Ldpupeanu-Vodd, p. 66
La Gleichenberg, p. 454 Ldutarul din Cremona, p. 819
La gura sobei, p. 44, 745, 913 LAutarul, p. 542, 575
La hanul lui MInjoald, p. 341, 342, 353, 359 Leac pentru drac, p. 778
La Heliade, p. 526 Leacul definitiv, p. 594
La icoand, p. 651, 755 Le baron de Trois &tones, p. 43
La Kermesse, p. 715 Le Beau Danube bleu, p. 466
La Légende des siecles, p. 791 Le Bon Homme Misère, p. 498
L'Ambulance, p. 467 Le Calvaire de Feu, p. 463, 466, 468, 491, 492
La moartea lui Aron Pumnul, p. 530 Le colonel Ramollot, p. 582
La Mc4i, p. 355 Leconte de Lisle i poezia contemporand, p. 598
La muza lui Alecsandri, p. 40 Le Constitutionnel, p. 640
La naw, p. 660 Le diable amoreaux, p. 178, 179
La noi e putred mdrul, p. 154 Le Feu, p. 467
Lantul slàbiciunilor, p. 317, 349 Le fou, p. 467, 468, 500, 501, 502
Lanturi In poezie, p. 516 Legdturile mele cu Convorbirile literare", p. 129
Laocoon oder Ober die Grenzen der Malerei und Legea din bdtrtni, p. 804
Poesie, p. 707 Legea lui Lynch, p. 585
La o artista, p. 526 Legea potrivnicilor noWi, p. 591
La o doamnd, p. 454 Legenda Dochiei, p. 851
La oglindd, p. 787 Legenda Lordului-Primar de Londra Wittington,
La o mamd, p. 539 p. 482
La ospdtul Dundrei, p. 941 Legenda Maicii Domnului, p. 843
La Paris cu once pret, p. 26 Legenda aurului, p. 45
La Nti, p. 808 Legenda Psiheei, p. 912
La Phalange, p. 467
Legende arabe, p. 520
La pIndd, p. 661
La pTrIu, p. 788, 810 Legenda trandafirilor, p. 799
La poarta spitalului, p. 662 Legendele Costiniane, p. 943
La psychologie et l'histoire, p. 968 Legende sau basmele romdnilor, p. 905, 907
La Renaissance Contemporaine, p. 467 Legile, p. 442
La revolte des anges, p. 342 Leii de piatrd, p. 799
La Revue Genérale de bibliographie française, Lelia, p. 23
1024 p. 461 Le Mercure de France, p. 491

www.dacoromanica.ro
Le mouvement social, p. 596 Literatura de la 1848, p. 643
Le National, p. 412, 420 Literatura dramatica, p. 643
Lenore, p. 470 Literatura didactica, p. 805
Lenz, p. 783 Literatura germana In Franta, p. 945
Leonicl Ciupicescu, p. 307 Literatura noastra In publicatiile socialiste $1
Leon C. Negruzzi si Junimea-. p. 138 muncitoresti : 1880-1900; Reviste literare
Le Pasteur et son Fils, p. 259 Formarea conceptului de literatura socialista,
Le pied de momie, p. 178 p. 954
L'Era nouvelle, p. 596 Literatura moderna, p. 522
Les Contemplations, p. 647 Literatura noastra popularA, p. 659
Les fondements de la metaphisique, p 72 Literatura poporana, p. 383
Les Litanies de Satan, p. 476 Literatura popular-A romana, p. 865, 868, 869,
Les Mistères de Paris, p. 15 872
Les montreurs, p. 512 - Literatura romana si straindtatea, p. 126, 155,
Lepturariul, p. 110, 161 383, 943
L'Ere nouvelle, p. 596, 639 Literatura ,,romaneasca" si d-nul Duiliu Zam-
L'état présent et l'avenir des Principautés, p. 422 firescu, p. 390
Le soir, p. 466 Literatura romaneasca scriitorii transilvaneni,
i

Les précieuses ridicules, p. 420, 439 p. 390


Les premières principes composant le monde, Literatura si arta romana, p. 13, 151, 649, 656
p. 72 657, 658, 673, 955, 956
Les principes fondamentaux de l'histoire. p. 73. Literatura si artele romane In a doua jumatate
968 a secolului XIX, p. 155
Letopiseti, p. 458 Literaturà si obiceiuri poporene din comuna
Lettres persanes, p. 61 l'Upa de jos, Comitatul Mures-Turda, p. 888
Le Thyrse, p. 491 Literatura si studii, p. 639
Leu-paraleu, p. 371 Literatura si stiinta romana, p. 11
Levante si Calavryto, p. 518. 519, 668, 669.674 Literatura si stiintS, p. 559, 576, 583, 584, 597.
Lewki, p. 426, 465, 471, 477-479 609, 627, 637, 973
Lew Tolstoi, p. 693 Literatura uitata, p. 639
Lexiconul de la Buda, p. 111 Literaturblatt Rir die Germanische und Ruma-
L'homme dans la lune, p. 182 nische Philologie, p. 907
L'hypothèse dans l'histoire, p. 73, 968 Una de aur, p. 482
Libertatea, p. 442 Locotenentul Sterie, p. 669, 679
Libertatea femeii In prelegerea d-lui Missir, p. 584 Locuinta, P. 967
Liberalii de alta datd, p. 443 Locul nasterii, p. 876
Liberalii ideologi-utopisti Tata Cu socialistii, p 593 Locuri scumpe, p. 661
Liberalul, p. 561 Logica ,part. I. (T. Maiorescu), p. 128
Lifta, p. 804 Logica elementarA, P. 128, 130
Liga conservatoare, p. 466 Logica particularA, p. 805
Liga ortodoxd, I, p. 452, 463, 508, 521 Logica poeziei, p. 515
Lilith und die drei Engel, p. 865 Lor, p. 953
Limba literarä, p. 641 Lordul John, p. 790
Limba, literatura si obiceiuri la romanii din Lourdes, P. 647
Biharea, p. 879 Luca, P. 415
Limba nemteasca, p. 802 Luceafdrul (B. $t. Delavrancea), P. 705, 736
Limba romand In jurnalele din Austria, p. 96, 113 Luceafarul (M. Eminescu), P. 11, 129, 130, 223,
Limba romana in scoala noastra, p. 742 224, 236, 586, 673, 773, 779, 785, 786, 807
Limba romanl veche si noul, p. 848 Luceafarul (periodic), p. 389, 392, 402, 775, 942
Limbl si literatura, p. 804, 810, 951 Lucinde, P. 229
L'independance roumaine, p. 343, 673 Lucrezzia Borgia, p. 930
UngA leagan, p. 797 Lucruri sfinte, p. 804
Linia dreaptd, p. 392 Lui, P. 625
Uniste, p. 651, 700, 702, 722, 723, 743, 757 Lui Cetalo Pol, p. 476
Lira mea, p. 552 Lui Eminescu, p. 651, 658, 817
L'irreligion de l'avenir, p. 628 Lui et elle, p. 94
Literatorul, p. 5, 10, 423, 426-429, 460, 461, Lume, lume, soro lume, p. 894
464, 465, 468, 471, 476, 480-483, 490, 498, Lume noul, lume veche, p. 637, 681
501-509, 511-521, 582, 668, 669, 674, 701, Lumea, p. 395
938, 942, 946, 910, 911, 959, 961 Lumea ca vointa si reprezentare, p 93 1025

II-o. 178

www.dacoromanica.ro
Lumea ilustratS, P. 767, 769, 790, 940 Mauprat, P. 23
Lumea literará, P. 536 Maurii $i infantii Lorei, P. 18
Lumea nouá, P. 576, 582, 585, 597, 630, 638, Max und Moritz, P. 797
919, 941 Mazepa, P. 800
Lumea noua $tiintificä $i literará, P. 584, 595, Margdrit $i Odorica, P. 941
600, 637, 919 Márgaritare, P. 660
Lumea prin care am trecut, P. 368, 376, 395, 404 Márgelele Oltului, P. 471
Lumina, P. 153, 155, 309, 346, 379, 462, 508, 574 Marti$orul, p. 960
Lumina noua, P. 674 Meda, P. 483
Lumini $i umbre, p. 43, 44 Medeea, p. 500
Lumindtorul, P. 537 Medicina populara, P. 806
Lumina tuturor, p. 703 Mediul social ca factor patologic, P. 598
Lumini$uri, P. 580 Melancolie, p. 586, 953
Lupta, P. 74, 75, 571, 573, 639, 652, 702, 744, Melodii intime, P. 152
912, 922, 923, 927-935, 939 Mélusine, P. 866, 907
Lupta literará, P. 571, 573, 700, 934, 935, 937, Memento mori, P. 169, 198, 791
938, 959 Memoriile unui ate', P. 911
Lupta omului cu natura, P. 967 Memoriile unui schelet, P. 521
Lupta pentru trai, P. 562, 564 Memoriile unui tartan, P. 26
Lupta $i toate sunetele ei, p. 470, 480, 516 Mercure de France, P. 463, 466, 468, 480
Lupta vietii, P. 622, 774, 796, 808 Messieurs les ronds de cuir, P. 343
Lupta zilnica, P. 602 Me$terul Manole, P. 895
Lupul cel názdrávan $i Fát-Frumos, p. 910 Metamorfoze, P. 487
Metoda de predare in istorie, P. 972
MetocIA noud de scriere $i cetire, P. 259
Mi-a cIntat cucu-n fatá, P. 583
Mi-Carème, P. 702
Macabra, P. 955 Mielusica, P. 565
Macbeth, P. 68, 76, 735 Mierla $i sturzul, P. 828
Madelena, P. 15 Mihai (M. Pompiliu), P. 876
Madrid, printesa Spaniilor, p. 22 Mihai (cel Mare) (M. Eminescu), P. 176
Maestrul din oglinclä, p. 483, 485, 490 Mihai Vereanu, P. 57
Magazin fiir die Literatur des Auslandes, p. 907 Mihai Viteazu, P. 900
Magazinul pedagogic, p. 762 Mihai Viteazu dupä o descriere greacd a lui Gheor-
Majurul Pri$ibeev, P. 337 ghe Palamid de la 1607, P. 668
Mai, p. 479 Mihalache Zamfirescu, p. 961
Mai am un singur dor, P. 220 Mihnea Vodd cel Rau, P. 960
Maica batrIna, p. 828 Mihu Copilul, p. 271
Maiorescu $i rolul criticii, p. 144 Mijloace de Indreptare a stärii táranimii románe,
Mama (G. Co$buc), P. 654, 787, 809, 937 P. 965
Mama (S. Nadejde), 584 Mijoarca, P. 892
Mama (M. Sadoveanu), P. 661 Millo director, p. 539
Mamei (Al. Vlahutä), p. 937 Milogul, P. 724
Marastirea, P. 465, 477 Mincinosul (Corneille), 929, 960
Manea, P. 415 Mincinosul (St. Velescu), p. 521
Manualul vfnátorului, p. 51 Minciuna cre$tiná, p. 797
Mara, P. 12, 388, 389, 417, 654. 681 Minerva, p. 391, 392, 535
Marcu $i Turcu, P. 877 Minerva literará ilustratd, p. 391, 392
Marcu-Vodd, P. 176, 228 Ministru, P. 569
Mare farsor, mari gogomani, P. 320 Minna von Barnhelm, P. 83
Marea Neagrd, p. 674 Miorita, P. 220, 565, 685, 695, 782, 825, 828, 829,
Mari curente ale literaturii europene din secolul 868, 876, 891, 892, 895, 900
al XIX-lea, P. 628 Miorita $i calu$arii $i alte studii de folclor, P. 580
Maria-Stuart, P. 55, 929 Mira, P. 174, 176, 733
Mara-Tudor, p. 161 Miradoniz, P. 202, 232, 236
Martial, P. 521 Mireasa la mormInt, p. 27
Mater Dolorosa, p. 950 Miron $i Florica, P. 55
Materialismul In spiritism, p. 950 Miron $i frumoasa färä corp, p. 236, 237
Materialuri folclorice, P. 868, 889, 896, 900 Misiunea preotului la sate, P. 275
1026 Mattino, P. 491 Misterele Bucure$tilor Baronzi), P. 15

www.dacoromanica.ro
Misterele cdatoriei, p. 15 Mortul de la Putna, p. 793
Mistere din Bucuresti (I. M. Bujoreanu), p. 15 Morti - pentru cine ?, p. 772, 794
Misterele din Bucuresti (G. Creteanu), p. 15 Mo; Ajun, p. 651
Misterele inkuisitiei, p. 15 Mos Alisandru, p. 646
Misterele noptii, p. 526 Mos Craciun, p. 941
Misterele Parisului, p. 647 Mosii, p. 382
Misterele romanilor, p. 171 Mos Ilie, p. 646
Misterele intirimului Per-Lasez, p. 15 Mos Ion Zurba, p. 63
Miscarea literard, p. 801 Mos lordan, p. 578
Miscarea literard In cei din urrra zece ani, p. 512 Mos Martin, p. 752
Miscarea literard In Romania libera, p. 964 Mos Nichifor Cotcariul, p. 268, 278, 284, 286,
Miscarea Merará In ziarele politice, p. 518 298
Miscarea literata si stiintificd, p. 597, 974 Mos Teacd, p. 314, 317, 582, 583
Miscarea muncitoreascd din Romania, p. 596, 597 Mostenitorul crimei, p. 521
Miscarea noastrd sociald, p. 76 Motivele artei, p. 642
Miscarea sociald, p. 593 Movila lui Rdzvan, p. 843
Misu et Co., p. 700 Muguri, p. 368
Mitocanul, p. 654 Mugurul, p. 373
Mitologia poporului roman, p. 844 Munca (ziar), p. 571, 576, 582, 590, 593, 594,
Mituri lunare : VIrcolacii, p. 900 596, 630, 645, 649
MIngliere, p. 578 Munca creatoare si munca exercitiu, p. 597
MIngTiere si Intristare, p. 646 Nunca stiintificd si literard, p. 576
Mlneierea dezmostenirii, p. 453 Muncitorul, p. 560, 563
Moara cu noroc, p. 370, 371, 412, 414 Muncitorilor, p. 580
Moara lui alifar, p. 656, 720 Muntele Retezat, p. 787
Moard pe Durare, p. 483 Muresan, p. 166, 168, 174
Moartea, p. 941 Muresul si Oltul, p. 805
Moartea lui Cezar, p. 27 Murind, p. 661
Moartea lui Dante, p. 468, 502, 503, 478 Musa somesand, p. 762, 763
Moartea lui Decebal, p. 941 Musculita, p. 392
Moartea lui Fulger, p. 624, 781, 782, 799, 808 Mustrarea de cuget, p. 68
Moartea lui Gelu, p. 656, 793 Musatin si Codrul, p. 228
Moartea lui Gherea, p. 571 Mutter-Schmerz, p. 809
Moartea lui Vladimir, p. 573, 930 Muza de la Borta rece, p. 9, 152
Moartea lui Scherlock-Holmes, p. 952 Muzica, III, 1927, p. 453
Moartea pilotului, p. 662 Muzica populard, p. 967
Moartea si cucul, p. 886 Muzica sIngelui, p. 656
Moarte si nemurire, p. 88
Modista si cinovnicul, p. 322
Moftul In fata opiniei publice, p. 318
Moftul roman, p. 307, 311, 314, 316, 317, 318,
319, 326, 337, 342, 346, 349, 353, 462, 465, Nagy Talar, p. 548
582, 751, 767, 941 Naiada, p. 478
MoglIdea, p. 741, 753 Nala si Damayanti, p. 195
Mogo; Vornicul, p. 828 Nasterea proverbelor, p. 806
Momente, p. 13, 312, 317, 318, 322, 323, 325, Natura, p. 152
326, 328, 331, 342, 343, 350, 356, 359, 439 Natura moartd, p. 483
Monitoru (periodic fr.), p. 424 Naturalism si pornografie, p. 954
Monitorul (I. A. Cantacuzino), p. 98 Nationale Eigentiimlichkeiten, p. 398
Monitorul oficial, 1881, p. 667 Nationalii si cosmopolitii, p. 111
Monogamia, p. 564 Nationalitatea, p. 967
Monologul unui papagal, p. 911 Nationalitatea In ara, p. 402
Monologuri si versuri, p. 960 Nationalu (periodic fr.), p. 424
Monsieur Pigeanneau, p. 342 Nationalul, p. 25
Monstrul. Consideratiuni umoristice asupra omu- Nazat, p. 55, 929
lui, p. 960 Natiunea romand, p. 307, 309, 342
Mont-revéche, p. 23 Ndluca crimei, p. 460, 474
Moravuri de alta datd, p. 942 Naluci din vechime, p. 483, 495
MormIntul lui Cain, p. 941 Napasta, p. 312, 319, 327, 332, 337, 338-340,
Mortua est !, p. 64, 124, 197, 954 464, 542, 619, 621, 623, 929, 930, 933, 973 1027

66 - o. 178

www.dacoromanica.ro
Napasta, drama de Caragiale, p. 542 Norocul dracului, p. 719, 720, 722, 942
Neaga, p. 802 Norocul si nenorocul, p. 911
Neamul romanesc, p. 746 Notarul, p. 667, 678
Nebuna din Herasti, p. 519 Note, p. 566
Nebunul din Sarento, p. 26 Note (G. Cosbuc), p. 768, 774
Ne cheama pamIntul, p. 391, 402 Note (lbraileanu), p. 954
Necola Neculcea, p. 828 Note (Al. Vlahuta), p. 753
Necredinciosul, p. 661 Note si impresii, P. 126, 141, 264, 274
Necunoscutul, p. 575 Notite risipite, p. 355
Necuratu, p. 942 Notitele bibliografice la Studii critice, vol. IV,
Nedumerire, p. 800 p. 631
Negoita, p. 26 Noua evolutie 'iterará', P. 517
Negriada, p. 155 Noua ortografie romana, P. 541
Negutatorul din Venetia, p. 864 Noua revista romana, p. 599, 600, 693, 955
Nella, p. 675 Nou chip de a face curte, p. 543
Nenorocitul, p. 540 Noul curent literar, p. 517
Neoiobagia. Studiu economico-sociologic al pro- Noul testament, p. 788
blemei noastre agrare, p. 600-603, 621 Nouveaux essais de critique et d'histoire, p. 627
p. 126 Nouvelles pages anthologiques, p. 459
Neologismele,
Neutralitatea noastra, p. 602 Novacii, p. 666
Nevasta si furca, p. 878 Novena di Belfagor, P. 352
Nevasta zburdalnica, p. 878 Novele, P. 669, 671
Novele din popor, p. 382, 383, 384, 391, 398,
Nevesteasca, P. 876
Nici o fapta t'ara rasplata, p. 646 412, 764
Nici Idea cu bTrneti, nici badea Cu altite, p. 902 Novele romane, p. 673
Novoe vremea, p. 588
Nimic, p. 40 Nu cata, p. 757
Nicolae Filimon, p. 945
Nicolae Scurtescu, p. 961 Nucul, p. 661
Nicolas Nickleby, p. 51, 310 Nu e giaba" cafea, p. 942
Nicu Devianu, p. 483 Nu mai plInge, p. 673
p. 901 Numai una, p. 777, 789, 808
Niculca,
Nichipercea, p. 25, 540, 889 Nunta de argint, P. 580
Nirvana, p. 657, 816 Nunta in codru, p. 677, 786, 797
NO si Petrea Banului, p. 878 Nunta In Saliste, p. 943
Nitisor, p. 660 N'unta In Schei, p. 943
Noaptea, p. 876, 953 N'unta la romani, p. 844
Noaptea de decemvrie, p. 465, 467, 478, 482, Nunta lui Dragos, P. 173
Nunta Zamfirei, p. 288, 538, 624, 766, 767, 779,
453, 673
Noaptea de februarie, p. 460, 473, 487, 499 780, 781, 807, 809
Noaptea de ianuarie, P. 462 Nu plInge, p. 46
Noaptea de iunie, P. 473 Nu te-ai priceput, P. 788
Noaptea de mai, p. 460, 477, 478, 504 Nu te juca cu dracul, p. 55
Noaptea de martie, p. 475 Nuvela In scrisori, P. 485
Noaptea de noiemvrie, p. 129, 475, 476, 478 Nuvele (H. Lecca), p. 494
Noaptea de septemvrie, P. 471 Nuvele (I. Nadejde), p. 584
Noaptea sub schele, p. 651 Nuvele (N. Tinc), p. 960
Noapte de vara, p. 817 Nuvele (Al. Vlahuta), p. 742
Nobila cersetoare, p. 153 Nuvele istorice, p. 125
Nocturna, p. 660 Nuvele postume, p. 819
Nocturna - Pe mormIntul lui Eminescu, p. 940 Niirenberg, p. 636
Noi si iar noi, p. 305
Noi vrem parnint, P. 626, 654, 768, 70, 792,
794, 795, 796, 810 O arnica, P. 674
Nfopti, p. 941 Oastea i tara, P. 803
Nopti de vara, p. 660 Oberon, p. 179
Noptile carpatine sau istoria martirilor romani, Obiceiuri si credinte, p. 806
P. 534 Obiceiuri i credinte la romani, p. 854, 856
Nora, p. 818 Obiectul artei In general, p. 657
Norii, p. 646 Observatoriul, p. 532
1028 Norocul, p. 382

www.dacoromanica.ro
Observatii asupra ctritecelor i jocurilor din Onoarea, p. 929
Cara;, p. 822 Onomastikon, p. 892
bunA educatie, p. 322 notiid gramaticald, p. 805
Obuzul, p. 660 paginA din viaja lui Strauss, p. 667
calarire-n zori, p. 526 palma la bal mascat, p. 68
O cAlltorie In Dobrogea, p. 826, 829 Opere, p. 449, 453, 463, 466, 483
carierl Intr-un potcap, p. 752 Opere alese, p. 299
Oceania-Pacific-Dreadnaught, p. 483, 490 Opere complete, p. 86
cercetare critica asupra poeziei romOne de la Operele lui Anton Pann, p. 945
1867, p. 98, 101, 104, 106, 107, 112, 114, 123, piatrA In baltd, p. 663, 664
135, 525, 592, 598 Opincarul, p. 549
Ochiul dracului, p. 548 Opinia, p. 319
clipd, p. 661 Opiniunea, p. 549
Ocnele, p. 472 Opiniunea terei, p. 549 ;i urm.
comedie la tard, p. 376 poveste, p. 55
conferintd, p. 327, 351, 356 privire retrospectivd asupra Convorbirilor
confruntare. Sociali;tii nostri si Karl Marx, [iterare, p. 117, 966
p. 560, 590 problema literará, p. 598, 629, 633
Octava, p. 955 Optum, p. 155
Oda In metru antic, p. 136 Ora;u1 verde, p. 797
Ocrá armatei române, p. 470 Oratie de CrIciun, p. 869
Odinioard, p. 710, 715, 724 rdzbunare, p. 53
Odyseea, p. 71, 271, 272, 763, 769, 801 Orbul amor, p. 370, 373
O fIclie de Pa;te, p. 332, 338, 340, 359, 542, 619, repetitie moldoveneascd, p. 305
692, 693 Orestia, p. 172
familie domneascd In exil, p. 655 Orientul latin, p. 10, 156
familie de poeti, p. 935, 936 Originalitatea formei p. 643
O floare la Plevna, p. 17 Originalitatea lui Caragiale, doua plagiate, p. 319
formuld solemnO, p. 805 Originea familiei, a proprietatil private ;i a sta-
Ofticoasa, p. 931
tului, p. 563, 598
Oglinda, p. 816 Originea poeziei poporane la romani, p. 707
Oina, p. 858 Originea speciilor, p. 72
introducere In istoria universalà, p. 948 Orlando furioso, p. 172, 194, 229
iscAliturA dintr-un plebiscit, p. 948 Ornitologia poporand romOnA, p. 837, 844
iubire la tarà. Drama In trei acte ;i trei ta- Ortonerozia, p. 313, 322, 376, 407
blouri, p. 569 Osta;ii nostri, p. 41, 592
trimormIntare, p. 662 scrisoare de la Muselin-Selo, p. 793
Olteanca, p. 68
Oltenii lui Tudor, p. 793 scrisoare pierdutO, p. 131, 311, 322, 324, 325,
Oltul, p. 452, 454, 455, 457, 461, 463, 468, 471, 327, 328, 331-339, 344, 346, 348, 353, 359,
582, 876 692, 929, 936
Oltule, Oltetule, p. 829 °s'inda rAului, p. 379
mama, p. 651, 953 OsInditii, p. 53
marturisire, p. 662 Oskolki, p. 337
mie ;i una de nopti, p. 864 soaré la mahala, p. 305
1907 din primAvarA toamnA, p. 321, 345, Ospatul lui Pentaur, p. 473, 478
353 Osta;u1 romdn, p. 836
moarte, p. 573 sutd de ani, p. 338
Omul care rIcle, p. 546 125 de chiuituri, de care strigl flAclii la joc, p. 822,
Omul liber, p. 395 885
Omul periculos, p. 923, 928 Othello, p. 76, 542, 929, 930
Omul si natura, p. 848, 921 Otiliei, p. 953
muzl, p. 674 Otrava, p. 17
Onestitate i neonestitate, p. 521 umbrA dincolo de Styx, p. 485
Onestitatea In arti, p. 742 Oul ro;u, p. 806
noapte furtunoasa, p. 131, 307, 309, 310, 319, viatA, p. 573, 753
322, 328, 330, 334, 335, 339, 344, 446, 566, viatA criminalk p. 931
619, 929 vial pierdutA, p. 381, 382, 412
noapte In pAdure, p. 656 Ovidiu, p. 130, 933
noapte In Sulina, p. 483, 485, 496 zi solemni, p. 346 1029

www.dacoromanica.ro
Pace, p. 786 Parintele Nil, p. 752
Pagini alese, p. 964 Parintele Vasile Lucaciu, p. 794
Pagini de istorie !iterara, p. 456 Pastor4a, p. 786
Pagini din istoria teatrului roman, p. 657 Pasurile unui american In Romania, p. 61
Pagini 'iterare, p. 417, 649, 660, 748, 919, 955 Pe acelasi drum, p. 580
Pe Acropole, p. 676
Pagini razle.te, p. 52
Paianjenul si melcul, p. 797 Pe album, p. 646
Paianjenul si musca, p. 797 Pe aratura, p. 690
Pahod na sosea, p. 307
Pe Magan, p. 787
Palatul de clestar, p. 353, 723 Pe Bistrita, p. 787
Palatul fermecat, p. 489 Pe bolta clara, p. 479
Pana Trasnea SfIntul, p. 679
Pe culmea muntelui, p. 802
Pe drum de posta, p. 483, 484, 486. 496
Pandele Vergea, p. 486
Panorama desertaciunilor, p. 781
Pe drumul catre moarte, p. 572
Pe Dunare, p. 662
Panschatantra, p. 864
Panteism, p. 965 Pe litiga boi, p. 788
Paparuda, p. 830 Pe lInga plopii t'ara sot p. 217, 238. 241, 256
Paparude, p. 893 Pe malul erlei, p. 69
Paraponisitul, p. 446, 539 Pe malul Prutului, p. 540
Paraschiv Ciulic, p. 412 Pe mare - Constan.ta, p. 656
ParaziO, p. 348, 698, 700, 703, 721, 973
Pentru ce limba latina este chiar In privirrta
Pareatca sau asesorul Schiverniseala, p. 63
educa.tiei morale studiul fundamental In Gim-
Parizina, p. 456 naziu, p. 90
Parma, p. 654 Pentru d. Dobrogeanu-Gherea, p. 598
Parmeno, p. 801 Pentru libertate, p. 794
Pentru limba romaneasca, p. 805
Partea stiinIifica din invilOtorul copiilor de d-nii Pentru o femeie, p. 956
C. Grigorescu, I. Creanga si V. Raceanu, Pentru poezie, p. 100
p. 562 Pentru tron, p. 799
Pascal Saracul, p. 395 Pe pamtntul turcului, p. 778
Pasteluri (Beldiceanu), p. 574 Pepelea, p. 25, 548
Pastel (G. Cosbuc), p. 656, 786, 810 Pepelea din cenusa, p. 775
Pastel (D. Stancescu), p. 911 Pe povIrnis, p. 414
Pastrama trufanda, p. 359 Perihelie. p. 460, 477
Pasa Hasan, p. 793, 796 Perikles, p. 941
Patima ciobanului, p. 900 Personalitatea lui Gherea, p. 587
Patima lui Gheorghilas Streinul, p. 900 Personalitatea si morala In arta (Studii critice),
Patima rosie. p. 497 p. 559, 595, 599
Patimi, p. 584 Pescaresele, p. 18
Patria (ziar), p. 541, 543 Pesimismul la artisti, p. 973
Patriarhale, p. 651, 657, 660 Pesimismul lui Eminescu, p. 390
Patria si patriotismul, p. 705 Pesimistul de la Soleni, p. 593, 608
Patrie si libertate, p. 152 Pe sTnurile tale, p. 471
Paul Chinezu, p. 941 Pe strada, p. 528
Paul de Nola, p. 800 Pestele pe braza p. 377
Paul-René, p. 171 Petit Jean, p. 459
Paul si Virginia, p. 906 Pe Timpa, p. 787
Pacala, p. 518 Petefi, p. 597
Pacala si Amageala, p. 60 Petrea, p. 651
Pacalitura Aurorei romane, p. 548 Petrea Banului, p. 878
Pacat, p. 340, 359 Petrea Ca/elei, p. 533
Pacate marturisite, p. 52 Petrea Dascalu, p. 51
Padurea, p. 478 Petrica, p. 680
Padureanca, p. 364, 370, 383, 385, 398, 414, 533 Petri-Notae, p. 43
Padurea ulmilor, p. 483, 496 Petru Rares,
ParnInt si drepturi, p. 703-705 Petru si Bogdan, p. 67
PamIntul, p. 646 Pe velociped Intre Bucuresti si Brasov, p. 521
Parnintul si omul, p. 553 Philosophie de l'art, p. 628
Pamtntul trecutului, p. 775 Philosophie und Christentum, p. 88
1030 ParnIntul uitarii, p. 770, 795 Phoenix, p. 660

www.dacoromanica.ro
Physiologie du mariage, p. 15 Poezii populare (G. Panu), p. 923
Pictorul Grigorescu, p. 753 Poezii populare ale romdnilor (V. Alecsandri),
Pierde-vard, p. 787 p. 106
Pietrele Doamnei, P. 851 Poezii poporale despre Avram lancu, p. 839
PiIde vechi, p. 651, 757 Poezii populare din Banat, p. 888
Pipdrus-Viteaz, p. 778 Poezii populare din Transilvania, p. 822, 888
Pirke Aboth, P. 880 Poezii populare, doine, p. 889
Piriul Serafin, p. 850 Poezii populare romane (S. FI. Manan), p. 836, 838
Pirvu, banul Craiovei, p. 27 Poezii populare romdne (G. Dem. Teodorescu),
Plaiul tdtarilor, ID. 655, 843 p. 888, 890, 898
Planul lui Decebal, p. 171 Poezii populare romdnesti (I. Vulcan), p. 552
Plevna, p. 455 Poeziile d-lui Cosbuc, p. 800
PIIns de privighetori, P. 580 Poeziile d-lui Octavian Goga, p. 138
Plugarul, p. 797 Poeziile d-lui A. Naum, p. 138
Plugusorul (T. Burada), P. 826 Poeziile populare Colectia Alecsandri sau cum tre-
Plugusorul (G. Dem. Teodorescu), p. 887 buie culese si publicate cintecele populare,
Plugusorul (G. Tocilescu), p. 892, 899 p. 565
Poarca, p. 858 Poiana lungd, p. 700
Poarta neagrd, p. 394, 406 Pohod na Sibir, p. 572
Podul dracului, p. 843 Poiana Negrii, p. 843
Podul lui Traian, p. 793 Poids de la Moldovalachie dans la Question
Poema rondelurilor, p. 466, 468, 502 d'Orient, p. 422
Poeme antimonarhice, p. 819 Polemica, p. 513, 597
Poème antiques, p. 512 Poliandrie, p. 564
Poetica matematica, p. 104 Polipul unchiului, p. 381, 409
Poet si critic (G. Cosbuc), p. 799 Politica, p. 317, 326
Poetul (G. Cosbuc), p. 774 Politica noastrd, p. 563
Poetul (A. Demetriescu), p. 657 Politica externA a /arismului rusesc, P. 563
Poetul de la Birlad, p. 804 Polyeucte, p. 929
Poetul tArdnimii, p. 597, 598, 622, 623 Pompeia si Sorente, p. 482
Poetul Vlahirp, p. 14 Pomul de CrAciun, p. 485, 489
Poe0 italieni moderni, p. 961 Popd Cinzeacd, p. 911
Poeti si critici (T. Maiorescu), P. 132, 140, 144, Popa Duhu, p. 254, 296
593, 604, 743, 935, 947 Popa Tanda, 380, 391, 408, 412, 414
Poezia, p. 100 Poporanismul, p. 644
Poezia viitorului, P. 461, 480 Poporanismul In arta, p. 392, 402
Poezia departdrii, p. 674 Poporanismul In literaturd, p. 673, 685, 695, 696
Poezia dramaticd, p. 657 Poporul" in artd si literaturd, p. 644
Poezia patrioticd, P. 514 Populu, p. 424
Poezia populard, p. 921 Porcul fermecat, p. 271, 910
Poezia populard a rominilor (G. Tocilescu), p.901 Poreclele la romdni, p. 943
Poezia populard a romdnilor (S. FI. Manan), p.839 Portrete de familie, p. 664
Poezia populard. Balade, p. 821, 822 Portrete socialiste, p. 599
Poezia populard romind (I. Vulcan), p. 552 Portrete si tipuri parlamentare, p. 75, 923, 928
Poezia simbolistd-instrumentalistd, p. 480 Post-Restant, p. 344
Poezia ;i celelalte arte frumoase, p. 655 Post-scriptum sau cuvinte uitate, p. 600
Poezia ;i raporturile ei cu celelalte arte, p. 657 Postume, p. 691
Poezia si stiirrta, p. 922 Povd/uitoriu la cetire prin scriere dupd sistema
Poezii (N. Beldiceanu), p. 574 foneticd, P. 259
Poezii (Traian Demetrescu), p. 818 Poveste (I. L. Caragiale), p. 654
Poezii (14. Lecca), p. 955 Poveste (B. St. Delavrancea), p. 942
Poezii (Al. Macedonski), p. 10, 455, 457, 459 Povestea cdprarului, p. 624, 793
Poezii (D. Petrino), p. 546 Povestea codrului, 700
Poezii (A. Stavri), p. 579, 580 Povestea gistelor, p. 797
Poezii (Al. Vlahixtd), p. 742, 745 Povestea vorbei (A. Pan), p. 728, 729, 750
Poezii (N. Volenti), p. 49 Povestea lui Furga-Murga (Sucna Murga), p. 868
Poezii (I. Vulcan), p. 552 Povestea vorbei (periodic), p. 955
Poezii noud, p. 673 Povestea lui Hyperion, p. 659
Poezii poporale (I. Pop-Reteganul), p. 891 Povestea lui Ion, P. 661
Poezii poporale (S. FI. Manan), p. 836, 838 Povestea lui lonicd cel prost, p. 301 1031

www.dacoromanica.ro
Povestea lui Pahon, 887 Prtslea cel voinic si merele de aur, p. 75, 907, 910
Povestea lu i Stan Pa/itu I , p.269, 284,285 Privelisti si datini, p. 830, 831
Povestea porcului, p. 270, 285, 286 Privighetoarea Socolei, p. 51
Povestea unei coroane de o/el, p. 769, 802, 803 Privire teoretica, p. 967
Povestea vorbii, p. 865 Problematische Naturen, p. 658
Povestiri din copildrie, p. 803 Proces cu detractorii, p. 514
Povestiri orientale, p. 799 Proces-verbal, p. 313, 346
Povestirile d-lui Sadoveanu, p. 138 Produc/iunea, consumatiunea si schimbul, p. 430
Povesti (I. Creangd), p. 258, 261, 268, 273, 274, Profe/ie, p. 800
279, 280 Profile literare, p. 818
Povesti (I. Slavici), 391
Profiluri, p. 750
Programa pentru adunarea materialului literaturil
Povesti, anecdote (I . S. lonescu), p. 290 populare, p. 882
Povesti ardelenesti, p. 905
Povestile despre Vlad Tepes, p. 907
Programa pentru adunarea obiceiurilor juridice,
p. 882
Povestile Banatului, p. 905 Progresul adevarului, p. 141
Povesti din popor, p. 887 Propasirea, p. 92, 426
Povesti poporale romanesti, p. 905 Proprietatea, p. 430
Poznesii /ardnesti, p. 660 Proprietatea din punct de vedere istoric, p. 591
Prahova, p. 786, 787
Protestarea, p. 320
Précis des droits des Moldaves et des Valaques Proverbe, p. 902
fondé sur le droit des gens et sur les traités, Providen/a, p. 473
p. 422 Provincialismele scriitorilor nostri, p. 805
Precizari si date noi In legatura cu St. O. losif, Pruncucigasa, p. 573
Cerna si D. Zamfirescu, p. 665 Pruncul In fa/a Tagului, p. 878
Predare, p. 750 Psalmi, p. 474, 486
Prefga (G. Cosbuc), p. 802 Psaltirea In versuri, p. 869
Prefga (C. Dobrogeanu-Gherea), p. 569, 601 Publica/iunile romanesti, p. 935
Prefga (Al. Macedonski), p. 472, 476 Puia-Gaia, p. 857
Pregatiri la bacalaureat, p. 802 Puntea lui RLmi, p. 799, 808
Preludii slave, p. 522 Pustnicul, p. 207
Preminte Solomon, p. 541 Puterea tntunericului, p. 319, 338, 340
Prepeli.ta, p. 805 Pu/ine cuvinte despre coruperea limbii romane
Presa Capitalei, p. 469 In Bucovina, p. 42, 541
Presa fa.ta de noi, p. 591 Pygmalion, regele Feniciei, p. 68
Presa muncitoreasca si socialista din Romania,
p. 563
Prezentul, p. 466
Pribeagul (Olanescu-Ascanio), p. 69 Quintescu, N.. p. 129, 884
Pribeagul (Pop-Florentin), p. 58
Pribeagul (St. O. losif), p. 668
Pribegire, p. 521
Pricolici (G. I. Pitis), p. 943
Priculici (I. Grozdvescu), p. 537 Rabagas, p. 319
Prietenia, p. 520 Radu III cel Frumos, p. 68
Prietenie apusa, p. 474, 480, 482, 516 Ralla, p. 44
Prima, p. 955 Rampa, p. 463, 467, 955
Prima lec/le, p. 758 Randez-vous, p. 46
Prima ;coala de fete in Moldova, p. 658 Ramuri, p. 779
Primavara, p. 575 Raportul tnra/isat de catre Deleggia Partidului
Primdvara la lasi, p. 808 Muncitor Roman (1891), p. 590
Prima verba, p. 451, 454 Raport In interesul poeziei populare, p. 822
Primele vorbe, p. 769 804 Rapport sur la section des Sciences historiques et
Primul bal, p. 69 philologiques, p. 849
Princesa din Trebizund, p. 68 Raul, p. 44
Principii de estetica, p. 144 Radita, p. 901
Principiile criticei, p. 100 Radovanca, p. 438
Principiile fundamentale ale istoriei, p. 972 Rapirea Bucovinei, p. 521
Prin Mehadia, p. 787 Rascoala, p. 682, 686, 695
1032 Prinos si saracie, p. 521 Rdsmiri/a, p. 716, 717

www.dacoromanica.ro
Räsfoind pe Gherea, p. 631 Revista Lipovei, p. 537
Räspuns d-lui Maiorescu In chestia creierului la Revista literard, p. 459, 460, 462, 464, 508 513
femei, p. 559, 584 521, 863, 907, 911, 938
Räspuns la citiva critici, p. 512 Revista literard si Ftiintificd, p. 154, 938
Räspuns la criticele nedrepte si calomniile Inver- Revista noud, p. 155, 551, 710, 745, 911, 912,
sunate Indreptate contra artilor noastre de 938-951, 955, 957
scoald de cdtre domnul loan Pop Florentin, Revista olteanä, p. 492, 911
p. 91 Revista pentru istorie, arheologie si filologie
Räspuns lui Herbert Spencer, p. 593 p. 849, 863, 897, 899, 907
Räspuns la revista Viata", p. 949 Revista politicä, p. 542
Räspuns la unele Intrebäri, p. 593 Revista romand, p. 530, 653
Räzboaiele dintre rusi si turci si influenta lor asupra Revista romana pentru stiinte, litere si arte.
romanilor, p. 965, 967 Principiile, p. 100
Räzboiul nostru pentru neatirnare, p. 769, 802 Revista sociald, p. 157, 560, 563, 591, 593 599
Räzboi sau neutralitate, p. 602 637
Rkboi si pace, p. 672, 687 Revista teologicS, p. 561
Räzbunarea lui Statu-Palmä, p. 376 Revolutia din Pirlefti, p. 378
Rkesul de la Goläsei si mosneanul de la Florica, Revue des deux mondes ,p. 426
p. 354 Rhea Silvia, p. 27, 152
Rkvan si Vidra, p. 163, 728, 929 Richard al III-lea, p. 734
Rdzvan-Vodà, p. 76 Rienzi, p. 66
Räzvrätirea, p. 578 Rig-Veda, p. 785
Realism si idealism, p. 566 Rime alegorice, p. 202
Reaparitiunea Literatorului, p. 515 Rispetti, p. 651
Recrutul, p. 788, 810 Rtridunel, p. 579
Recunostinta, p. 960 Roadele pärntritului si roadele industriei, p. 952
Reforma administrativä, p. 601 Robia si socialismul, p. 570, 593
Reforma asezdmintelor noastre, p. 965 Robia frazei, p. 594
Reforma, p. 52, 86, 654 Roca di Manerba, p. 770, 800
Reforma InvdtdmIntului si gInduri despre admi- Rodovica, p. 779
nistratie, p. 120 si urm. Rolul si drepturile romanilor transcarpatin - Ces-
Reformele lui Const. Mavrocordat, p. 971 si tiunea nationald, p. 704
urm. Rolul päturei culte in transformärile sociale
Regele Lear, p. 311 p. 594
Regele din Thule, p. 40 Rolul tinerimii in miscarea sociald, p. 562, 564
Regenerarea literaturii romane, p. 156 Roma Invinsd, p. 307, 309
Regimul, p. 703 Roman Anthology of Sections of rouman poety
Regina Ostrogotilor, p. 800 ancient and modern bring a collection of the
Regul i sau gramatica poeziei, p. 100 national ballade of Moldavie and Wallachia,
Relatia, p. 19 p. 259
Remember, p. 342 Romanul romanesc, p. 657
Reminiscente, p. 322 Romana (G. Cosbuc), p. 800
René-Paul, p. 171 Romana (St. O. losif), p. 661
Renuntarea, p. 657 Romana (Al. Macedonski), p. 454, 476
Repertoire des Connaissances Usuelles, p. 259 Roman nazdrävan, p. 908
Repertoriul nostru teatral, p. 526 Romanca, p. 836
Resbelul orientale ilustra, p. 793 Romanca de la Cris, p. 876
Resboiul, p. 549 Romanca si pandurul, p. 876
Resboiul roman, p. 549 Romania, p. 71, 746, 849, 938
Reuniunea romana de lectura*, p. 539 Romania liberä, p. 150, 309, 345, 458, 559, 573,
Revederea progresului, p. 424 652, 667-669, 678, 690, 700-702, 710, 711,
Revedere, p. 387, 568 742, 932, 935, 946
Revederea Moldovei cu Romania subt Alecsandru Romania libera literara, p. 930, 931
loan I In 1859, p. 18 Romania muncitoare, p. 315, 571, 596, 599, 600,
Revista Ateneului, p. 544 601
Revista Carpatilor, p. 89 Romania pitoreasca, p. 656, 657, 741, 745, 753
Revista contemporanA, p. 152, 307, 959, 961 Romania viitoare, p. 527, 563, 589
Revista Fundatiilor Regale, -p. 143, 669 Romanii din Ardeal, p. 397, 399
Revista idealista, p. 390, 965 Romanii si maghiarii in fata istoriei, p. 972
Revista independentä, p. 459, 522 Romanische Revue, p. 539 1033

www.dacoromanica.ro
Romanische Volkspoesie, p. 85 Schita de obiceiurile lucratorilor rusi, p. 585
Romanul, p. 17, 20, 109, 319, 323, 383, 452, 460, Schita de obiceiurile seminarului din Chisinau,
498, 591, 889, 893, 908, 932, 935, 941, 946 p. 585
Romanul In poezia sa populara - Studiu asupra Schite noul, p. 322, 341, 351, 352
tuturor ramurilor poeziei poporale romane, Schite politice, p. 942
p. 776
Schite ;i nuvele, p. 585, 945
Schite usoare, p. 155, 311
Romanul literar, p. 967 Sclavul amorului, p. 532
Roman nazdravan, p. 910 Scormon, p. 789
Romeo si Julieta, p. 176, 498, 499, 545 Scrieri alese (Traian Demetrescu), p. 819
Rondelul cupei de Murano, p. 478 Scrieri alese (M. kogalniceanu), p. 108
Rondeluri, p. 479, 482 Scrieri alese (G. Panu), p. 969
Roza Hahemului, p. 801 Scrieri alese (Al. Russo), p. 108
Rugaciunea unui dac, p. 166, 171 Scrieri alese, II, Amintiri din Junimea" (I. Ne-
Rugamintea din urrna, p. 800, 808 gruzzi), p. 92, 98
Rugina $michirescu, alegator, p. 63 Scrieri despre rascoala lui Horia, p. 427
Ruinele Palmirei, p. 907 Scrieri In versuri si proza, Ff. 803
Rumanian Bird and Beast Stories, p. 868 Scrieri neogrece despre romani, p. 658
Rumanische Jahr Richer, p. 538 Scrieri social-politice, p. 601
Rumanische Poeten, p. 540 Scrieri sociale si filozofice, p. 116
Rusaliile, p. 376 Scriitori romani (T. Vianu), p. 89
Ruy-Blas, p. 69, 929 Scriitori romani (Al. Vlahuta), p. 746
Scrisoare deschisa d-lui Gherea, p. 652
Scrisoarea I, p. 209, 568, 615, 616, 617, 618
Scrisoarea II, p. 44, 45, 210, 538, 753
Sacontala, p. 769, 801 Scrisoarea Ill, p. 74, 210, 228, 568, 615, 616, 617,
622, 732
S-a dus amorul, p. 426 Scrisoarea IV, 13. 568, 618, 619
Salamb6, p. 68 Scrisoarea de la Dumnezeu, p. 485
Salda si plopul, p. 805 Scrisoarea lui Baudelaire catre Wagner, p. 88
Salomon de Caus, p. 83 Scrisoarea lui Firdusi catre sahul Mahmud, p. 774,
Salonul Atheneului, p. 712 799, 800
Salonul 1883 - Pictura, p. 709 Scrisori catre V. Alecsandri, p. 419, 422, 423, 439,
Salutare Anului Nou, p. 374 432, 433, 437-446, 942
Santinela, p. 581 Scrisori catre Ibraileanu, p. 602
Sapho, p. 467 Scrisori catre varul meu, p. 646
Sarmis (Nunta lui Brig-Belu), p.170, 189 Scrisori inedite, p. 67, 692
Sarsaila, p. 578 Scrisori persane, p. 432
Satire poporane romane, p. 845 Scrisorile (M. Eminescu), p. 175, 209, 702, 757
Satyrul, p. 18, 25, 308, 313, 588, Scrisorile lui Junius, p. 438
Saul, p. 492, 529, 530, 567 Scufita rosie, p. 412
Saya lenciu, Saya lenciu Sabienciu, p. 833 Secunda, p. 955
Saya Letinul, p. 833 Se duc..., p. 657
Salbaticul, p. 581 Semänatul, p. 859
Samanatorul, p. 389, 392, 402, 745, 748, 754, 756, Sensitiva, p. 521
769, 804, 956, 964, 965 Sensitive, p. 817
SaptamIna (Ion Ghica), p. 425 Sentino, p. 716, 942
Saptamtna (Gh. Panu), p. 74, 922, 924 Sepi, p. 367, 371, 388
SaptamIna ilustrata, p. 425 Serbarea de la Putna, p. 406
SaptamIna literara, p. 939 Serghie Pavlovici, p. 53
SaptamIna lui Cosbuc, p. 801 Setea de bani, p. 569
Sarbatoarea junilor la Pasti, p. 943 Sexto, ID. 955
Sarbatori la romani, p. 844 SfIrsit de toamna, p. 576
Sarmanul Dionis, p. 75, 182, 193, 236, 702 Silvina-Doamna, p. 657
Sbuciumari politice la romanii din Ungaria, p. 399 Simbolismul, p. 522
Sburatorul, p. 99, 173 Simboluri erotice In creatia poporului roman,
Scara, p. 654 p. 806
Scarlat, p. 26 Simion C. MIndrescu in serviciul unitatii noastre
Scepticismul la noi, p. 76 nationale, p. 772
1034 Schita asupra literaturii romane, p. 514 Simplicissimus, p. 193, 195

www.dacoromanica.ro
Simplu, p. 819 Spiritul critic In cultura romaneasca, p. 7, 93,
Sindipa, p. 496, 873 108, 118, 119
Singura, p. 46 Spovedania unui om nou, p. 572
Singuratate, p. 618, 675, 681, 700, 943 Spre Cotesti, p. 680, 681
Situgia financiara a Turciei, p. 545 Spre ocultism, p. 464
SImburele, p. 660 Spre primavara, p. 773, 803
`SInt ani..., p. 656 Spre SIn Vasile, p. 651
SIntem si ramtnem, p. 599 Stamatiad, Mindru si Dragoslav, p. 467
SInziana si Pepelea, p. 324, 446 Stan Bolovan, p. 887
Skida-Rima, p. 945 Stan si Bran, p. 804
Slavit e versul, p. 754 Stanciu si Voichita, p. 877
Smarandita, p. 582, 646 Starea economica a taranului roman, p. 965
Smarandita, roman modern, p. 356 Starea economica a tarilor romane In epoca fana-
Smotocea si Cotocea, p. 307 riota, p. 971
Snoave din popor, p. 655 Starea literaturii romane, p. 546
Snoave sau povesti populare, p. 913 Starea noastra economica, p. 965
Soacra cu trei nurori, p. 261 Starostele sau datini la nuntile romanilorardeleni,
Soacra-mea Fifina (O soacra), p. 310, 325, 332, p. 882
338 Statu qua (sic), p. 432
StapInea odata, p. 720
Soacra, soacra, poama acra, p. 584
Steagul nostru (Gheorghe din Moldova), p. 578
Soare si gnu, p. 483 Steagul nostru (P. Scorteanu), p. 591
Soarele, p. 785 Steaua, p. 831, 860
Soarele si luna, p. 828 Steaua Dunarii, p. 549
Social-democratia si razboiul, p. 601 Stejarii, p. 579
Socialism si comunism, p. 86 Stejarul, p. 470, 471
Socialismul, p. 588, 602, 603
Stele logostele, p. 805
Social ismul Isi are oare ratiunea? p. 599
Stelu/a, p. 44, 541
Socialismul si razboiul, p. 602 Stepa, p. 477
Socialismul stiintific si mijloacele violente, p. 591 Stindardul, p. 455, 482, 550
Socialist ori liberal-national i p. 928 Stindardul tarei, p. 460
Socialistii, p. 580 Stîlpii satului, p. 956
Socialistul, p. 557, 954 Stilpii societatii, p. 646
Societatea si moravurile In timpul fanariotilor, Stilpul Tricolicenilor, p. 843
p. 971 Stoian, p. 438
Societatea scriitorilor romani, p. 513 Stosachi, p. 63
Sociologia si istoria, p. 73 Straja tarli, p. 460
Socoteala, p. 651, 751 Straturi In poezia noastra poporana, p. 655
Socoteala boierului, p. 346 Strabunii, p. 974
Soldáleasca, p. 471 Streasina casei, p. 805
Solii pacii, p. 657 Streini oaspeti ai Principatelor In secolul al
Sommer, p. 783 XVIII-lea, p. 658
Somnoroase pasarele, p. 542 Strigarea dragostilor, p. 843
Somnul si sufletul, p. 950 Strigoii, p. 136, 172, 202, 211, 226
Sonata Kreutzer, p. 646 Strofe la E..., p. 542
Sonete, p. 758 Studia Universitatis Babes-Bolyai, p. 776
Sonetul puterii, p. 502 Studie fizice asupra spiritului, p. 954
Sonnet lointain, p. 474 Studie moldovana, p. 108
Sora salahoristului, p. 839 Studii asupra maghiarilor, p. 377
Sorcova, p. 859 Studii asupra starei noastre actuale, p. 965, 966
Sosesc, p. 656 Studii critice, ed. 1,1890, vol. I, p. 594. 595
Sovremennik, p. 558 Studii critice, vol. II, p. 566, 591, 594, 595, 626,
Spada si corabii, p. 771 775, 779
Spanische Lieder, p. 800 Studii critice, vol. III, p. 595, 598, 622, 629
Spartacus, p. 572 Studii critice, vol. IV, p. 610
Spatarul Coman, p. 941 Studii critice, vol. V, p. 595, 609, 624
Speranta, p. 322, 375, 526 Studii de literatura romana, p. 105, 666
Spirea, p. 585, 586 Studii de literatura romana si comparata, p.779
Spiridusul, p. 548 Studii despre Cosbuc, p. 806
Spirite, p. 179 Studii economice, p. 967 1035

www.dacoromanica.ro
Studii literare, IV, p. 779 Stefanitd Vodd, p. 657
Studii i cercetdri de bibliologie, III, p. 799 $trengarii de pe Cynthus, p. 789
Studii si documente literare (E. Toroutiu), I. $trengarul vdilor, p. 786
p. 665, 694, 702 Suier, p. 716, 717
Studii si documente literare, II, p. 116
Studii si documente literare, IV, p. 111, 278, 967,
969
Studii ;I portrete literare, p. 466 Tableta Cosbuc, p. 774
Studiul istoriei la romani, p. 921
Studiul istoriei la romani In Antologia ideologiei Tablou de seard, p. 763
junimiste, p. 921 Tablouri pagine, p. 804
Stuful de liliac, p. 471 Tactica liberald, p. 594
Sub sopron, p. 578 Tainele inimii, p. 107
Subtirica din vecini, p. 788 Taie-fuga, p. 379
Succes, p. 307 Talmud (Tractat baba bathra), p. 864
Sufletul, p. 656 Tarara, p. 42
Sufletul si viata viitoare, p. 474 Taras Sevcenco, p. 597
Sulamita, p. 799 Tata' (M. Sadoveanu), p. 661
Sultdnica, p. 356, 693, 702, 703, 710, 713, 714, Tatdl (Strindberg), p. 630
722 Tatul lui Neacsu, p. 941
Supdrarea socialistilor, p. 652 Tanase Scatiul, p. 12, 673, 678, 679, 686, 687,
Superstitiile pdgubitoare ale poporului roman, 691, 695
p. 806 Te-afunzi mereu, p. 577
Supra-productia intelectualilor, p. 598 Teatru (1889- editia Socec), p. 13, 312
Suprema consolare, p. 660 Teatru (C. 1. Fundescu), p. 24
Suprema fortd, p. 956 Teatru la romani, p. 70
Sure, p. 870 Teatru modern ; Viltoare, Cceur a cceur, p. 955
Surori, p. 943 Teatru National In Cernduti, p. 540
Sur - Vultur (Sur The Eagle), p. 875, 913, 914 Teatru roman, p. 367
Suspine, p. 761 Teatru roman de diletanti in Cernduti, p. 542
Suspinuri i cugetdri, p. 580 Teism si ateism, p. 88
Suvenir, p. 454 Telegraful, p. 23, 25, 154, 549, 762, 882, 932, 946
Suveniri din Venetia, p. 454 Telegraful roman, p. 381, 383, 384, 385, 530, 531,
Suzana cea nebund, p. 888 532
Telegrame, p. 327, 346, 349, 355
Telemaque, p. 68
Temd cu variatiuni, p. 317
Temelii folclorice si orizont european in literatura
Santa, p. 51 romana*, p. 565
$arivari, p. 424 Tendentionalismul si tezismul In arta, p.558, 561
Sana i ciobanii, p. 307
$arpele mosului, p. 912, 915 Tendintele literaturii franceze actuale (Scoala ro-
$dgi cImpenesti, p. 65 mana.), p. 597, 699
$coala acum 50 ani, p. 443 Tentamen criticum in linguam romanicam, p. 111
$coala ardeleand, p. 804 Tentatiile Sftntului Anton, p. 266
$coala noastrd de arte frumoase, p. 658 Teofil si Nasia, p. 27
$coala noud, p. 637, 951-955 Teoria fatalismului, p. 72
$colile noastre sdtesti, p. 387 Teoria hexametrului, p. 546
Sezdtoarea, p. 528, 707, 736, 837, 842, 879 Teoria lui Rossler, p. 967
Soimul banului de Craiova, p. 542 Teoria ondulatiunii universale, p. 72
$oseaua, p. 25 Teoria perceptiei, p. 122
Stefan Hudici, p. 591 Tetraevanghelul (Radu de la Mänicesti), p. 863
Stefan Hudici, schitd dramaticd de V. G. Mor- Thalassa, p. 468, 490, 492-496
tun, p. 591 Theodoros, p. 144
$tefan si Radul, p. 950 Theorie der Geisterkunde, p. 179
$tefan Rares, p. 27 Thérèse Raquin, p. 545
Stefan Toma si Mitropolitul Crimca, p. 845 Tiberiu Piscupescu, p. 752
Stefan-Vodd, p. 845 Ticuri [iterare, p. 804
$tefan-Vodd cel Tindr, p. 552 Timpul, p. 129, 165, 310, 313, 353, 354, 367,
1036 Stefan-Vol si sdhastrul,p. 843 382, 383, 384, 393, 397, 432, 591, 764

www.dacoromanica.ro
Tinerete fa'rd batrInete si viatd fara de moarte, Trei ani In Romania sau corespondenta onorabilu-
p. 907, 910 lui Bob Dowley, p. 430, 432
Tinerilor, p. 579 Trei comedii ale lui I. L. Caragiale, p. 566, 619
Tipuri apdrute, p. 521 Trei crai de la rdsarit, p. 407
Tipuri din Capita% p. 654 3 decembrie, p. 498, 499
Tipuri disparute, p. 521 Trei surori (A. P. Cehov), p. 367
Titan, p. 179 Trei surori ($t. O. losif), p. 651
Titirica Sotirescu et Comp., p. 333, 339, 348 Trei viteji, p. 778
Titu Maiorescu (G. Ibraileanu), p. 126 Trenul, p. 797
Titu Maiorescu (E. Lovinescu), p. 105, 142, 155, Tribuna, p. 10, 13, 62, 368, 385, 386, 387, 388,
634 389, 393, 397, 399, 404, 417, 530, 532, 763-766,
Titu Maiorescu, (T. Vianu), p. 115 769, 775, 777, 779, 787, 790, 794, 882, 890
Titu Maiorescu - critic literar, p. 145 Tribuna Ardealului, p. 766
Titu Maiorescu estetician si critic literar, p. 105 Tribuna libera, p. 50, 51
Titu Maiorescu tata de noi, p. 143 Tribuna literard, p. 514
Titu Maiorescu intim, p. 144 Tribuna, revista cestiilor contemporane, p. 546
Titu Maiorescu In 1859, p. 144 Tribuna poporului, p. 389, 390, 534
Titu Maiorescu si contemporanii lui, p. 142, 969 Tribunalul satului, 806
Titu Maiorescu si Edgar Poe, p. 144 Tricolorul, p. 794
Titu Maiorescu si pasoptismul, p. 109, 145 Trifon Habducul p 887
Titu Maiorescu si posteritatea lui criticd, p. 142, Trionfo della morte, p. 491
592 Triumful asteptarii, p. 757
TImplarul, p. 797 Triumfurile, p. 200
Taoca la Lugoi, p. 538 Trompeta Carpatilor, p. 154, 452
Toaca la Sabes, p. 538 Trubadurul, p. 703, 721, 722, 723
Toader si Mdrinda, p. 51 Tu esti poet, p. 651
Toamna (St. O. losif), p. 661 Tudor Tudoras, p. 828
Toamna (I. P. Pincio), p. 577 Tudorel, p.900
Toamna - CIntecul XLI, p. 786 Tueurs sans gage, p. 345
Toane sau vorbe de daca, p. 380, 381, 408 Tuhutum, p. 58
Toarceti fetelor, c-a murit Baba Cloanta, p. 887 l'ulnic si Lioara, p. 778
Turca, p. 860
Todericd, p. 265, 562 Turca In Pesani, p. 943
Todorel si Marioara, p. 838 Turcul calugarit, p. 837
Talpa si Stefan-Voda, p. 843 Turturica, p. 888, 894
Toma Alimos, p. 890, 895 Tutti-Frutti, 548, 551
Tombatera, p. 25, 548
Tobuzul, p. 550
Toreadorul, p. 520
Toroipanul, p. 550
Toti sfintii, p. 800 Tal, p. 351
Toxin si toxice, p. 306 Tara (V. Alecsandri), p. 542
Traditii poporane romane din Bucovina, p. 843 Tara (ziar), p. 387
Traditiuni poporale romane, p. 843 Tara Basarabilor, p, 803
Traducerile si limba !iterara, p. 597 Tara popii Ion, p. 804
Traian, p. 153, 836, 840, 877, 938 Tara Romaneasca, p. 513
Traian In Dacia, p. 171 Tara ZInelor, p. 203
Traianida, p. 169, 171 Tara noila, p. 932
Traité du verbe, p. 461, 516 Taranii (B. St. Delavrancea), p. 703
Trandafirii lui Isus, p. 799 Taranii (A. Cehov), p. 358
Trandafiri si viorele, p. 881 Tdranii (G. Hauptmann), p. 646
Transactiuni !iterare si stiintifice, p. 149, 151, 152, Taranii In literatura p. 624
454, 882, 889 Tdranul nostru si tdranul mizeriei, p. 703
Transilvania, p. 96-98, 110, 534, 762, 776, 892 Tdranul si ciocoiul, p. 843
Tratatul de economie politicd al economistului Taranul Roman, p. 547, 906, 907, 908
sean I. Strat, p. 965 Ticul, p. 858
Trdsnetul, p. 455 Tiganca, p. 53
Trecerea, p. 585 Tiganiada, p. 156
Trecerea Oltetului, p. 484 Pntarul, p. 548
Trei, doamne, si tati trei, p. 800 Tugulea, fiul unchiasului si al matusii, p. 910 1037

www.dacoromanica.ro
Ultima iluzie, p. 573 Ustökös, p. 548
Unui prieten, p. 944
Ultima noapte a unui vagabond, p. 931
Ultima ora, p. 347
Ultima-Verba, p. 469
Umanitatea, p. 395
Umbra mea, p. 182 Yac victis, p. 571
Umbra lui strate Dabija-Voevod, p. 673, 733 Valea Dediului, p. 655, 843
Umbra lui Mircea la Cozia, P. 99 Valea lui Pintea, p. 843
Umiliti si obiditi, p. 591 Valea vietii, p. 155
Umorescu Sperantei, p. 548 Valeria, p. 18
Umoristul (1863-1867), p. 548, 549, 551 Van Kalikenberg concesionar, p. 63
Un bal, p. 39 Vaporul mortii, p. 460, 479
Un bal la Calarasi, p. 26 Vara (loan Adam), p. 660
Un batrIn, p. 752 Vara (G. Cosbuc), p. 786
Un beneficiu, p. 473 Vara (D. Zamfirescu), p. 677
Un boier cum a dat Dumnezeu, p. 942 Varlaam si loasaf, p. 869
Unchiasul Sdracie, p. 457, 497, 498, 499 V. Alecsandri In Cernauti, p. 539
Un cIntec barbar, p. 792, 793 Vasile CIrlanariul, amintire din copildrie, p. 541,
Un cIntec de la un mocan batrin, p. 900 837
Un chip roco, p. 26 Vasile D'Hoya, p. 961
Un copil artist, p. 543 Vasile Porojan, p. 641
Un Craciun, p. 619, 753 Vasul, p. 465, 478
Un dejun la mosie, p. 646 Vatra, p. 12, 52, 317, 389, 649, 653-655, 661, 748,
Unde m-ati Ingropat, p. 646 768, 771, 794, 804
Unde ni sInt visatorii ?, p. 651, 755, 756, 757, 774 Vatra pdrasitd, p. 367, 390, 413
Un drum gresit, p. 673, 691 Vacluvele, p. 715
Un drum la Cahul, p. 57 Vechea tragedie franceza si muzica viitorului a
Un episod de la Plevna, p. 27 lui RichardWagner, p. 88
Un exploatator, p. 923
Un glas din adIncul templului, p. 799 Vechituri, p. 573
Unirea, p. 535 Vechiul orologiu, p. 659
Unirea dmocratica, p. 307 Vechiul si Noul Testament, p. 254
Unirea vamilor Intre Moldova si Valahia, p. 425 Vechiul Testament, p. 791
Uniti, p. 804 Vede, p. 868
Venere si Madona, p. 124, 568, 618, 799
Universul, p. 307, 309, 312, 318, 342, 356, 745, Venetia, p. 618
746 Verbul plastic si creatiile populare, p. 707
Un Wat de sec, p. 584 Vergiss mein nicht, p. 22
Un nenorocit, p. 661 Verigd - tiganul, p. 484
Un piparus modern, p. 778 Verrathere Liebe, p. 800
Un plagiat, p. 660, 943 Versuintii romani, p. 368
Un plural de batjocura, p. 805 Versuri (C. Mille), p. 571
Un prim cuvInt, p. 804 Versuri, amicului C. D., p. 307
Un raspuns d-lui B. P. Hasdeu, p. 387 Versuri si proza (G. Cosbuc), p. 802, 804, 808
Un raspuns d-lui loan Gherea, p. 561 Versuri si proza (I. Paun-Pincio), p. 576
Un raspuns d-lui prim ministru I. C. Bratianu In Versuri si prozd. Scrisori (I. Paun-Pincio), p. 576
discursurile sale de la Craiova si din sala Ate- Versul simfonic, p. 517
neului In privinta proprietatii, p. 590 Versul lui Adam, p. 869
Un sfat tinerilor social-democrati, p. 594 Versul lui losif, p. 869
Versul straindatii, p. 869
Un studinte roman In Germania, p. 89 Vespasian si Papinian, p. 57
Un trandafir In livrea, p. 541 Vesperala, p. 521
Unui cunoscut, p. 953 Vestea, p. 482, 511
Ura, p. 51, 460 Vestitorii primaverii, p. 786, 797
Uriasul cu un ochi In frunte, p. 271 Vestitorul romdnesc, p. 18, 905
Unta satului, p. 309 Viaja la /ara, p. 12, 340, 416, 673, 679, 681-697
Ursa major, p. 805 Viata !iterara, p. 585, 804
Ursita, p. 416 Viaja literara si artistica, p. 840
Ursul, p. 805 Viaja lui Ion Creanga, p. 265
1038 Urzicatorul, p. 549 Viaja noud, p. 392, 469, 522

www.dacoromanica.ro
Via/a romaneasca, p. 141, 145, 392, 395, 402, Vorba Mula, p. 804
462, 580, 583, 638, 696, 746, 756, 794, 919, Vorba de acasd, p. 388, 804
922, 940, 954 Vorbe parlamentare, p. 57
Viaja sociala, p. 571, 573 Votul universal, p. 594
Via:/a si opera lui Mihai Eminescu, p. 265 Vraja de ursitd, p. 894
Via/a si opera lui Eufrosin Poteca, p. 890 Vraja lumei, p. 483
Viaja Idranului român, p. 396, 989 farmece si desfaceri, p. 842
Via/a unui copil de sTrb vestit, p. 900 Vremile literare de azi, p. 513
Vicleimul si jocul papusilor, p. 831, 869, 892 Vremuri apuse, p. 660
Viclenie si amor, p. 55 Vulpea, lupul si ursul, p. 866
Vicleniile lui Scapin, p. 311, 929
Victima, p. 651
Viea/a, p. 12, 389, 576, 643, 645, 649-652, 659,
661, 744, 747, 930, 949 Werther, p. 40, 180
VieVe paralele, p. 419
Vieile sfin/ilor, p. 250 Winter, p. 783
Vifor, p. 651, 756 Witlaf's Trinkhorn, p. 800
Viforul (B. St. Delavrancea), p. 705, 732, 733-
735
Viforul (L. Rebreanu), p. 733
Viitorul, p. 558, 467 Zacherlina, p. 940, 949
Viitorul social, p. 600 Zacherlina d-lui Hasdeu, p. 949
Vindecarea oftigei, p. 952 Zacherlina In continuare, p. 469
Vine ploaia, p. 797 Zadarnic, p. 660
VirtirOle si vi/urile, p. 585 Zafira, p. 540
Vis, p. 953 Zapciul, p. 17, 899
Visul, p. 660 Zeflemeaua, p. 342
Visul codrului, p. 651 Zeflemele, p. 55
Visul fatal, p. 460 Zece mai de la fereastra mea, p. 753
Visiil lui Tudor Vladimirescu, p. 898 Zece monologuri, p. 955
Visul unei nop/i de vara, p. 129 Zeitschrift für Völkerpsychologie und Sprach-
Visan, p. 749 wissenschaft, p. 73, 862
Vi/d Cdtant4a, p. 876 Zi de august, pe drum de posta, p. 483, 484, 487,
Vizar craiul serpilor, p. 887 495, 496
Vinatorul, p. 797 Ziarul unui pierde-vard, p. 769, 783, 786
Vint de stepe, p. 450 Ziatori populare, p. 907
Vintoasele, p. 651, 777 Zile traite, p. 52
Vintul, p. 786 Ziva, p. 318, 393, 394
Vintul soartei, p. 53 Ziva de muncd, p. 582
Voevodul $tefan, p. 941 Zina padurii, p. 656
Vogue, p. 491 Zina zorilor, p. 376, 378, 410
Voich4a, p. 674 Zmeul i zmeoaica, p. 828
Voina si mindra lui, p. 878 Zoa-Zirvan, p. 58
Voinic t'ara noroc, p. 660 Zobie, p. 51, 572
Voinicul cel cu cartea in mina ndscut, p. 920 Zoe, p. 51, 573
Voinicul scapatat, p. 835 Zora si Spielhagen, p. 954
Voirr/a na/ionala, p. 61, 309, 354, 387, 529,703, Zorild Mireanu, p. 914
718, 932, 935 Zulniea Hincu, p. 569
Volkssagen aus der Bukowina, p. 844 Zur Logik der Geschichte, 73
Vom fi singuri, p. 941

www.dacoromanica.ro
SUMAR

Pag.

INTRODUCERE GENERALA (Serban Cioculescu) 5

SCRIITORI DE TRANZITIE DUPÀ UNIRE : loan M. Bujoreanu, N.


Nicoleanu, I. C. Fundescu, N. Scurtescu (George Cilinescu) . . . 15

JUNIMEA" SI CONVORBIRI LITERARE: POETII: Anton Naum, Vasile


Pogor, Nicolae Schelitti, Theodor Serbanescu, M. Gregoriady de
Bonachi, D. Petrino, M. D. Cornea, Veronica Micle, Matilda Cugler-
Poni, PROZATORII : N. Gane, Leon Negruzzi, lacob Negruzzi,
I. Pop-Florentin, Miron Pompiliu, N. D. Xenopol, loan Popovici-
Bandteanu ; DRAMATURGII : loan lanov, Samson Bodnarescu,
G. Bengescu-Dabija, D. 011änescu-Ascanio ; FILOLOGI, FILOZOFI,
ISTORICI, MEMORIALIST' : I. Caragiani, AI. Lambrior, Vasile
Cota, A. D. Xenopol, Gh. Panu : DIVERS' (Al. Piru) 31

TITU MAIORESCU (George Ivascu) 79

ADVERSARII JUNIMII": Tranzactiuni literare V tiintifice, Revista con-


timporanä, Traian, Columna lui Traian, Trompeta Carpatilor, Telegraful,
Contemporanul, Revista nouä (Tudor Vianu) 149

MIHAI EMINESCU (George Cilinescu) 159

ION CREANGA (Vladimir Streinu) 243

I. L. CARAGIALE (Silvian losifescu) 305

IOAN SLAVICI (0v. Papadima) 361

ION GHICA ($erban Cioculescu) 419

ALEXANDRU MACEDONSKI (Tudor Vianu) 449

LITERATORUL $1 REVISTELE ANEXA (Adrian Marino) 507

FAMILIA, TRIBUNA $l ALTE PUBLICATII TRANSILVANENE DIN


EPOCA (George Muntean) 525 1041

www.dacoromanica.ro
Pag.

CONTEMPORANUL: POEZ1A : Constantin Mille, Nicolae Beldiceanu,


I. Paun-Pincio, Gheorghe din Moldova, O. Carp ; ALTI POETI
PROZA: Anton Bacalbasa, Paul Bujor, Sofia Nadejde, $tefan
Bassarabeanu (Al. Manta') 555

C. DOBROGEANU-GHEREA (George Ivascu) 587

EVENIMENTUL LITERAR (Cornelia Stefänescu) 637

ALTE REVISTE (Vieata (1893-1896), Vatra (1894-1896), Literatur6 V


and romein6 (1896-1910), Floare-albastra (1898-1899), Pagini lite-
rare (1899-1900)) (Th. Virgolici) 649

DUILIU ZAMFIRESCU (AI. Sindulescu) 663

DELAVRANCEA (Al. Sindulescu) 699

AL. VLAHUTA (Ion Roman) 741

GEORGE COSBUC (G. Scridon) 759

TRAIAN DEMETRESCU ($erban Cioculescu) 815

FOLCLORISTII, IDEILE $1 OPERA LOR : Atanasie Manan Marienescu,


Teodor Burada, S. FI. Manan ; FOLCLORISTI DE METODA $1
COMPLEXITATE $T11NTIFICA : A. Lambrior, M. Gaster ; CULE-
GATOR1, CULEGERI, VALORIFICAR1 DE FOLCLOR: Miron
Pompiliu,Ion Pop-Reteganul ; NOUL VAL DE POEZIE
POPULARA : G. Dem. Teodorescu, Gr. C. Tocilescu ; PROZA
FOLCLOR1CA : Petre lspirescu, D. Sta'ncescu (I. C. Chitimia) . . 821

REVISTE $1 SCRIITORI IN ULTIMELE DOUA DECENII ALE SECOLU-


LUI AL XIX-LEA: G. Panu, Lupta (19 iulie 1884 30 noiembrie
1895), Lupta literar6 (1887), Revista noucl (decembrie 1887 septem-
brie 1895), $caaia nou6 (1 iu lie 1889 iunie 1890) ; Haralamb Lecca,
Nicolae Tim, A. D. Xenopol, Arhiva societ6tii viintifice 0 ¡iterare
din laV (1889-1900) (Rodica Florea) 919

BIBLIOGRAFIE GENERALA (Cornelia $tefänescu) 977

ILUSTRATII $1 LEGENDE (Elena Clornea) 981

INDICE (V. Beldie) 991

1042

www.dacoromanica.ro
Redactor: VIOLETA MIHAILA
Tehnoredactor: MIRCEA CONSTANTIN
Bun de tipar 14.02.1973. Rime scris I A, tratatd cu
83% grad alb, format 70x 100 de 80 Gima. Coli de
tipar 65,25
C.Z. pentru biblioteci marl: 859.09(082)
C.Z. pentru biblioteci mid: 8.59.09
Ttraj 49.000 ex.
intreprinderea poligrafica Informatia, Bucure0, str. Bre-
zoianu nr. 23-25.
Republica Socialistd Romania

www.dacoromanica.ro

S-ar putea să vă placă și