Sunteți pe pagina 1din 1031

ISTORIA

LITERATURII
ROMANE
m

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA
REPUBLICII ACADEMIA DE $T11NTE
SOCIALE SI POLITICE
SOCIALISTE
ROMANIA A REPUBLICII
SOCIALISTE ROMANIA

ISTORIA
LITERATURII
ROMANE

COMITETUL GENERAL DE COORDONARE:

ACAD. ALEXANDRU PHILIPPIDE presedinte ; ACAD. ALEXANDRU


ROSETTI, ALEXANDRU BALACI, membru corespondent al Acade-
miei Republicii Socialiste Romania, $ERBAN CIOCULESCU, membru
corespondent al Academiei Republicii Social iste Romania, ALEXANDRU
DIMA, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste Roma-
nia, JEAN LIVESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste Romania, ACAD. ZAHARIA STANCU membri
Secretar prof. univ. MIHAI NOVICOV ; secretar adjunct
ELENA PURICA

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA
REPUBLICII ACADEMIA DE $T11NTE
SOCIALE $1 POLITICE
SOCIALISTE
ROM ANIA A REPUBLICII
SOCIALISTE ROMANIA

ISTORIA
LITERATURII
ROMANE
III
EPOCA MARILOR CLASICI

COMITETUL DE REDACTIE AL VOLUMULUI :

ERBAN CIOCULESCU, membru corespondent al Academiei Repu-


blicii Socialiste România redactor responsabil ; OVIDIU PAPADIMA,
prof, univ. ALEXANDRU PIRU redactori responsabili adjunqi;
Secretar : CORNELIA TEFANESCU

Bucure;ti 1973
EDITURA ACADEMIEI REPUBLIC!! SOCIALISTE ROMANIA

www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE GENERALA

Volumul al treilea din lucrarea Istoria literaturii române contine procesul evo-
lutiv al unei perioade scurte, IncepTnd cu Tntemeierea miscdrii literare iesene Ju-
nimea" si Tncheindu-se cu sfIrsitul secolului trecut. In interval de mai putin de patru
decenii, tIndra noastrd culturd nationald Tsi trdieste momentul plenar al ivirii si
dezvoltdrii unui nucleu care polarizeazd pe clasicii mari ai literaturii noastre : Mihai
Eminescu, Ion Creangd, I. L. Caragiale, I. Slavici si Titu Maiorescu, afirmati In pagi-
nile revistei Convorbiri ¡iterare, dar si o serie de actiuni fecunde de la stInga
miscdrii socialiste din jurul periodicului Conternporanu/ si Evenimentul literar, pInd la
extrema dreaptd a curentului estetist de la Literatorul. Politica se Tmpleteste strIns
cu literatura, fie pe linia unei reactiuni ostile Tndeosebi pasoptismului, care Insu-
fletise cu spiritul sdu generos perioada anterioard a unui sfert de veac, fie In sensul
unui nou progresism, fundamentat tiinific, In spirit marxist. La rIndul ei, cultura
romdnd ia un avInt nou dincoace si dincolo de Carpati, In toate tdrile romdnesti.
In prima jumdtate a celui de-al saptelea deceniu al veacului trecut iau nastere scolile
de InvdtámTnt superior : Universitatea de la Iasi (1860) si cea de la Bucuresti
(1864), precum si Asociatia transilvand pentru cultura poporului roman, Astra din
Sibiu (1861), care, Infiintatá In ajunul Tntemeierii monarhiei bicefale, avea sd fie princi-
palul focar de culturd nationald a poporului nostru la sfirsitul erei monarhiei hab-
sburgice. Momentul initial este sincronic cu modernizarea justitiei noastre, prin
punerea In vigoare a codurilor penal, civil si comercial (1865), care marcheazd abro-
garea atTt a vechii legislatii de influentd bizantind, codificatd In secolul al XVII-lea, cIt
si a obiceiului pdmIntului, adicd a dreptului cutumiar, nescris. SfIrsitul domniei lui
Alexandru loan Cuza, provocat de reforma agrard democraticd, strdluceste asadar
prin mari evenimente politice si culturale, care constituie laolaltä, Impreund cu
actul istoric al Unirii, placa turnantd a istoriei noastre contemporane. in ordinea
economicd, se deschide o ampld dezbatere Tntre teoreticienii liberului schimb, ca
loan Ghica si ceilalti, ai protectionismului care triumfd practic, In faza constituirii
unei industrii nationale. intr-un singur an 1867 se legifereazd Tntiiul nostru
sistem monetar national si se Tnfiinteazd Societatea Academicd Romand (viitoarea
Academie Romand), cu membri recrutati din toate provinciile romdnesti. inceputul
deceniului urmdtor vede organifindu-se primele cercuri socialiste (1871-1872) si
Asociatia generald a muncitorilor din Romdnia (1872), In timp ce luptele politice se
dau mai mult pentru putere, decIt In jurul unor principii, Tntre cele doud particle 5

www.dacoromanica.ro
burgheze zise istorice, care desfäsoard mari campanil de presa si miscäri de stradä,
uneori cu tendinte republicane, ca actiunea lui Al. Candiano-Popescu de la Ploiesti
(8 august 1870) si manifestatia sub guvernul aceluiasi Ghica Impotriva consulului
prusian de ziva Impäratului, la casa SlAtineanu (11 martie 1871), agitatie care ar fi
izbutit sä Indeparteze de pe tron pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, dacA
acesta n-ar fi fost sustinut de seful partidului conservator, LascAr Catargiu, fostul
locotenent domnesc, In rrainile cdruia suveranul isi depusese declaratia de abdicare.
Miscärile republicane continua, si acela care va avea sä se puna In fruntea miscärii
simboliste, poetul Al. Macedonski, se afirmase In tinerete ca un aprig republican,
lar In acelasi cor Isi Incerca simultan glasul, cu o fabulä antidinasticd, I. L. Caragiale,
la Ghimpele" folcloristului G. Dem. Teodorescu. Sincronismele sint adeseori
revelatoare prin varietatea lor de aspecte. Dupä cucerirea Independentei, strälu-
citä afirmare a virtutilor ostäsesti ancestrale, noua dinastie strdind se consolideazd
prin proclamarea regatului ; In acelasi an In care, pe plan economic, se remarcä
Intemeierea Bäncii Nationale a Romaniei, pe cel politic, peste munti, Tnfiintarea
partidului national, lar pe tärTm literar, aparitia Insemnatului periodic iesean Contem-
poranul, care-si afirma adeziunea la principiile socialismului stiintific. Pe plan extern,
regele consolidat prin autoritatea sefului conservator, obtine de la premierul libe-
ral I. C. Brdtianu, instaurat la putere pe o perioadä de doisprezece ani (1876
1888), alipirea Romaniei la Tripla Aliantd, dar tratatul din 1883 rämIne secret si
nu trece prin sistemul bicameral al Parlamentului, ca sa nu se expunä esecului sau
mdcar disputelor pdtimase, asa cum se IntImplase cu concesiunile cäilor ferate si alte
tratative economice cu urrrari oneroase pentru bugetul Incdrcat cu o prea
mare datorie publicd externä. Cu acest tratat, Romania, legatä economiceste de Ger-
mania, principal creditor si importator, se Infeuda si politiceste Telurilor imperialiste
ale lui Bismarck. Este semnificativ faptul ca dintre marii nostri scriitori, proveniti
din tabere deosebite, atIt loan Ghica, partizanul Infocat al economiei liberale, clt si
Mihai Eminescu, fost student al universitätilor germane, se IntIlnesc Impotriva cance-
larului de fier" si chiar a acelor bismarqueuri de marca", din rIndul drora va fi
ridiculizat pe aceastä tema Insusi P. P. Carp, seful politic al Junimii" si unul din cei
cinci membri fondatori ai cercului literar iesean cu acelasi nume. Dacä Junimea"
literard a strIns la un loc, In interval de 25 de ani de strälucire a Convorbirilor ¡iterare,
pe ITngä gloriosul Vasile Alecsandri si pe revelatia memorialisticii nationale, loan
Ghica, mänunchiul mai sus-numit de clasici, politica de orientare conservatoare a
dat dintre membrii ei fondatori trei presedinti de consiliu de ministri, In acelasi
numAr de ani : Th. Rosetti (1888-1889), P. P. Carp (1899-1901 si 1905-1907)
si Titu Maiorescu (1912-1914). Aceasta mare promotie politicä acoperea In realitate
o dureroasä lipsä de ecou al grupdrii In fata opiniei publice, iar rarii ei alesi au fost
porecliti cu asprime opozitia miluitä", pentru ca obtineau mai adesea mandatele
In cartel fie cu conservatorii, fie cu liberalii, cleat prin propriile lor forte. SA nu
uitdm cä parlamentarismul nostru, pInd la sfirsitul întîiului räzboi mondial, se spri-
jinea pe sistemul votului censitar, care Indepärta practic de la vot masele muncitoare
de la °rase si de la sate. El a dat un sir strälucit de oratori, care-si luau ca model
ideal stilul parlamentar britanic, stil care nu avea comun cu literatura cleat o anu-
mità grijä formaba si toatä gama de gesturi si intonatii a teatralismului, toate la un
loc reducIndu-se la prea putin &id liderii tribunei parlamentare Tsi strIngeau In volum
discursurile. Daca Titu Maiorescu a fost cel mai norocos dintre oratorii supusi pe calea
6 tiparului aprecierii posteritätii, adevdratul sdu prestigiu de acest fel si I-a cucerit

www.dacoromanica.ro
t.' R
&r,

" ' '


""
-
.1
7.
r it
,-
. 9re-
-- .
= . ,17,,

'e.17
Iv.
u

..71 o

"

: .11 t "
,
C.. 4 _' ' -
. F.
. tx"
r," 7 -

-4,*;', 5

.1t A
4- a
, ,, ' ,.7. z
,...-
El
a'
k .7
'F'9
'- ': ;,
. i..-;
, 17'9
L;.
, -
. . . ,
.
'....,- 4-.4
., 1..,,,,
'
.

° 44 ..,. ..A -
4. ...,1 .....
.5. .n
t , - , ri
X . . ..
,

.... ..ciod-
2 ....
y,e,,
t',...
' , °
O. ' .., a n
r.'" ,, --.- . .1....,1115.,, ;.

t.. -

#, °)°"....
:'° , -
°.
itl;p144,,Iqjajlt4t,401Wiltk flgr.AU .110 V 149

, .I A381.1,1 ApII.STRilt
. " j
i»...,...s(440L,:4:1zeit -2 --aft'
lnaugurarea Societ4ii Academice Romlne In Bucure;ti, 1/13 august 1867.

In calitate de conferentiar, Inainte de aparitia Convorbirilor ¡iterare, In fa/a publicului


cultivat al lasilor, lar mai apoi de la Tnaltimea catedrei de logicd si istorie a filozofiei,
la Universitatile din Iasi si din Bucuresti. O lungd controversa, care nu s-a epuizat
cu Spiritul critic In cultura romdneoscei, lucrarea fundamentald a lui G. Ibraileanu,
a fost purtata pe tema prioritdtii culturale, In emulatia dintre cele cloud capitale ale
tarilor romdnesti, unite la 24 ianuarie 1859. Daca Bucurestii si Muntenia au dat
cao altä Ile de France" sau Lombardie, limba ei literara, lasilor li s-a recunoscut,
pentru marea filierd a gruparilor si revistelor literare, de la Dacia literard (1840)
a lui M. Kogalniceanu, 1)M:a la Convorbiri ¡iterare (1867) a lui lacob Negruzzi, supe-
rioritatea creatiei literare si mai, In genere, a unui climat intelectual, favorabil
creatiei artistice. Este de prisos sa se cIntareasca, pe cloud coloane, valorile crea-
toare dinainte i dupd 1867, de dincoace sau de dincolo de Milcov, pentru a se da
o decizie justa In aceastd controversa, care mai stdruie, oral, sa alimenteze dispu-
tele, dupa ce a consumat atTtea coli de tipar. Unitatea noastra spirituald, a romdnilor
de pretutindeni, n-are a suferi de pe urma acestor controverse, care nu o pun
niciodatd In primejdie. Se poate Insd releva faptul ca Insusi aportul Munteniei si al 7

www.dacoromanica.ro
Bucurestilor In fixarea limbii noastre literare rdmIne iritant fatd de unele suscepti-
biliati de amor propriu. Astfel marele Mihail Sadoveanu protesta dnd se vorbea de
fenomenul lingvistic al provincialismelor moldovenesti, observind, cu evidentd jus-
tete statisticd, predominarea acestora pe o Intinsd arie teritoriald care cuprinde si
o bund parte din Transilvania, asadar pe mai mult de jumdtate din cuprinsul
Problema limbii literare este astfel deplasatd de pe terenul pur filologic pe acela al
lingvisticii. Or, nimic nu este mai iritant dedt obiectul de disputa gramaticalo-
lingvisticd. Astfel se poate observa ca s-au pierdut dteva decenii de Inveninate con-
troverse pe tema purismului latinist, iar scoala transilvand a crezut ca triumtä prin
impunerea de catre un for cultural de mare prestigiu ca Academia Romand a Dictio-
narului limbii romdne (1871-1876) al lui A. T. Laurian si I. C. Massim, la o data
&id reprezentantii fonetismului si ai bunului simt, In frunte cu Titu Maiorescu,
dstigaserd bdtalia Impotriva etimologismului In fata opiniei publice si a scriitorilor.
Cum Insd si eliadismul italienizant se dovedise caduc, ne-am fi asteptat ca nimeni
nu-i mai urmeze lectiile, cdzute In desuetudine. impotriva orickei ratiuni, dtiva
obstinan, In frunte cu Insusi Al. Macedonski, afecteaza pInd si In primul deceniu al
secolului nostru acelasi sistem ortografic eliadist, de mult perimat. Acest fenomen,
depasind cadrul cronologic al volumului nostru, se cuvine totusi a fi citat ca o ilustra-
tie a unor reviviscente anacronice, comune de altfel tuturor culturilor, din toate
timpurile. De aci rezultd ea nu se poate vorbi de un stil de epoca cleat cu Tntelesul
unuia dominant sau precumpdnitor, dar nicidecum unic si exclusivist. Din acest punct
de vedere, climatul cultural al lasilor de la Inceputul celui de-al saptelea deceniu al
secolului trecut a fost desigur mai favorabil marilor Infaptuiri literare dedt Bucurestii,
capitala frdmIntatd pind la absorbire de arzdtoare probleme politice, economice
si sociale.
Din punctul de vedere al vietii publice In genere, cu toatd complexitatea ei
de implicani, fixarea capitalei Principatelor Unite In Bucuresti a Insemnat pentrw
Iasi un dureros sacrificiu, consimtit din Tnaltul simt patriotic al miscdrii unioniste.
lasii se transformau, Incet-Incet, Intr-un centru provincial de molcomd si tristd viata
vegetativa. Ca printr-un proces firesc de compensane, energia spirituald a inte-
lectualitatii iesene s-a redresat si a simtit nevoia organizdrii si a activitatii. Asa a
luat fiintd Junimea" In anul 1864. in-Mu' ei nucleu, de cinci tineri, dintre care nici
unul nu atinsese vIrsta de treizeci de ani, In ajun Intre ei necunoscuti, s-a strIns si s-a
alatuit ca printr-un magnetism firesc, pentru a-si pune totalitatea problemelor
vremii, din domeniile cele mai variate ale culturii. Nici unul din ei, poate cu excep-
%la lui lacob C. Negruzzi, nu era mTnat de o poruncitoare vocatie literard. In
schimb, cu toni deprinseserd din studiile lor superioare facute In tdrile Occiden-
tului interesul pentru cele mai variate sectoare ale stiintelor umane si sociale.
Prelegerile lor, paralel cu acelea de la t'indra universitate iesana, si In concurentd
cu institutia oficiald, de altfel conclusd de unul dintr-Tnsii, au fost preludiul curentului
literar propriu-zis, care s-a ndscut o data cu revista gruparii, Convorbiri literare
(1867). Nici o alta, de acum Inainte, nu avea sd-si precizeze o asemenea structura,
de asociatie liberd, fard statute si Ara alta disciplind dedt aceea de strictd exercitare
a spiritului critic, cu aceeasi rigoare Inversunatd In Iduntrul ei, ca si In afard. Aceastd
nota dominantd a gruparii ne permite sd afirmarn ca o data cu ivirea Junimii" a'
aparut la noi si spiritul critic In acceptia cea mai strictd a cuvIntului, cu corolarul
sau, constiinta esteticd. Dacd In ordinea urgentii, cum se spune In armatd, problema
8 numarul unu era aceea a limbii si a gramaticii, problema In care Societatea Aca-

www.dacoromanica.ro
demica avea sd IntIrzie cu solutiile cele juste, problemele estetice ramIneau cele
permanente, iar lecturile literare constituiau centrul ei de atractie. Universitatea
liberd a Junimii" se dubla astfel cu o grupare literard mereu mai compactd, ai Car&
membri Isi rezervau dreptul sentintei critice fart nici un menajament, Intr-o atmo-
sferd de cordiald colegialitate, care departe de a le elimina, cherna si impunea
poreclele individuale si chiar pe cele colective, ca aceea de caracudd" si de gogo-
mani", rezervatd figurantilor epretentiosi, atrasi ca fluturii de para de foc care
lumina färd sd-i arda. Nu se putea ca o asemenea tumultuoasa miscare sa nu stir-
neascd tot felul de reactiuni. Rezistenta Irnpotriva Junimii" si a Convorbirilor a fast.
In Iasi si In toatd tara de o deosebitd fortd. Aceasta le-a asigurat, gruparii si orga-
nului lor, coeziunea, vitalitatea si prestigiul. lasii si-au intensificat viata intelectuala,
prin actiune si reactiune, IdsInd capitalei Principatelor Unite preponderenta vietii
politice si economice. Dar si la Bucuresti, atTta miscare literara cita rdmInea, era.
stimulatd prin acelasi proces de actiune si reactiune, sd ia atitudine. Bucurestii
nu reusesc Insa a opune citadelei literare iesene o alta fortd organizata, de aceeasi
coeziune si rigoare ideologicd, multumindu-se cu actiuni ofensive ocazionale si dispa-
rate. Se cuvine sd remarcdm insa, la periodicul literar Transactiuni ¡iterare V tiin--
tifice (1872-1873), o noua orientare de ordin pozitivist, In directia stiintifica, prin
pana informatd a lui $tefan Michailescu, care se remarca prin numeroasele studii de
popularizare In directia variatelor stiinte ale naturii. Ca si asociatul sdu, Dem.
Laurian, fiul lingvistului, Stemill, cum mai semna $t. Michailescu, va face pInd la urrna
pace cu Junimea" si cu Maiorescu, cdrora le combatuse ironic schopenhauerismul.
N-ar fi exagerat sd relevam cd aceasta predilectie a constituit un cldundtor lest pentru
gru parea literara iesand, concentric atacata, la Iasi si In toatd -Ora, pentru sldbiciunea
ei fata de metafizicianul adept al Nirvanei. Acest delict de opinie" avea sa fie ridicat
ca obiectie capitala contra lui Maiorescu cu ocazia unei validan i parlamentare si s-ar
fi soldat cu anularea mandatului, fard interventia mIntuitoare a lui C. A. Rosetti,
presedintele Camerii deputatilor. SIngeroasa executie din articolul Betia de cuvinte
atrage Convorbirilor dusmdnia periodicului bucurestean Revista contimporanei, de
sub conducerea lui V. A. Urechia, care protestd contra incalificabilei diatribe
Betio din Convorbiri i a d-lui T. Maiorescu". Replica nu era lipsitd de spirit, ca si
gustatul poem dramatic Muza de la Borta rece (1874) al lui M. Zamphirescu, care
astdzi nu mai rezistd la lecturd, dar facuse hazul tuturor adversarilor Junimii".
Mai eficace este campania antijunimistd de franctiror a lui B. P. Hasdeu, mutat
de la Iasi la Bucuresti. Studiile lingvistice si istorice nu-I absorb pe Innascutul
umorist, care izbuteste Ali dstige galeria prin farsele lui, trimitInd sub diverse
pseudonime elucubratii ce-si gasesc locul In coloanele Convorbirilor. Acestea sInt
numai dteva aspecte ale luptei dIrze pe care a trebuit s-o sustind Junimea", In
perioada ei de glorie, consolidatd prin lansarea" lui Eminescu, Creangd, Cara-
giale si Slavici, o data cu afirmarea unui corp de doctrind literard si a unor prin-
cipii lingvistice pInd la urrnd triumfatoare.
Predominarea cultural& a lasilor se confirma la aparitia revistei Contemporanul
(1881), de directie marxista. Redactorul ei, loan Nadejde, ridica problema important&
a manualelor didactice, In mare parte atunci sub once nivel, precum si aceea, mult
mai gravd, a pregatirii unora dintre notorii oameni de stiinta. Dei opusa ideolo-
gic Convorbirilor, IntTia noastrd revista sociald si literard de orientare socialistd
combate paralel forma rara fond" si contribuie In aceeasi masurd la controlul
riguros al activitatilor intelectuale. Este semnificativ faptul a In coloanele revistei 9

www.dacoromanica.ro
se sarbatoreste jubileul de 10 ani al Comunei din Paris. Dupd cum se stie, Mihai
Eminescu, a evocat de asemenea acelasi moment istoric In poemul fmpefirat si
proletar. Tot atunci, foarte tIndrul N. larga debuteazd la Contemporanul cu un
vibrant accent revolutionar de sldvire a acelor profeti cu ochi de foc", carora le
recomanda rdbdarea, In asteptarea falnicilor zori" ai zilei de mtine. Contemporanul
mai sustine drepturile politice ale femeii In societate, iar literatura sa de imagi-
natie, orientatd realist, se apleacd Intelegator peste conditia mizerd a muncitorilor
de la sate si de la orase, pe care numai constiinta de clasd si votul universal
aveau sd o Indrepte. Durata de zece ani a Contemporanului, superioara efemeridelor
literare bucurestene, asigurd directivelor ei, din care nu lipseste interesul pentru
folclor, o larga rdspIndire. Rivalitatea dintre Convorbiri si Contemporanul este Inca
unul din semnele de pre% ale dialogului care atestä vitalitatea spirituald a vechei
capitale moldovene.
in revista Familia, apdrutd Tnaintea Convorbirilor la Buda, Inainte de a se muta
la Oradea, debuteazd Eminescu, spre mIndria lui losif Vulcan, nasul sdu literar,
care nu era Insd In misurd a da magazinului sau literar o directivd fermd. O altd
revistä I iterard ardeleand, ca Orientul latin (1874) de la Brasov, se distinge prin tenacea
dusmdnie a lui Aran Densusianu attt fatd de Convorbiri, dt si, din pdcate, prin totala
neIntelegere, de acelasi calibru ca si aceea a anonimului de la Blaj, a genialitätii lui
Eminescu. Transilvania si Blajul vor pdstra multa vreme resentimentele cele mai
tenace Impotriva atTt a lui Vasile Alecsandri, care facuse din latinistii lar victimele
comediilor sale, dt si contra lui Titu Maiorescu, care criticase necrutator sistemul
lar lingvistic si limba din periodicele lar. lntîia sparturd In sistemul defensiv si ofen-
siv al presei transilvane contra Junimei a fost aderarea lui I. Slavici, care-si afirma
In Convorbiri marele sdu talent de povestitor si se va face In Tribuna lui de la Sibiu
adeptul ideilor filologice si estetice maioresciene.
Criteriul de valorificare a unei miscdri literare este In functie de numarul si de
importanta scriitorilor care au iesit dintr-Insa si mai ales a celar tineri. Maiorescu si
Negruzzi au reusit sà atragd la Convorbiri ¡iterare pe cei mai de searnd scriitori ai gene-
ratiei pasoptiste (Vasile Alecsandri si loan Ghica) si sd impund un mdnunchi de incom-
parabili artisti si creatori de geniu (Mihai Eminescu, Ion Creangd, Ion Luca Caragiale),
care au constituit propriu-zis clasicismul nostru. Cu loan Slavici e ridicat la o treaptd
Malta genul nuvelistic, Incercat la aceeasi revistä In mod onorabil de N. Gane, repre-
zentant al generatiei unioniste. Dacd mai luam In consideratie ca Maiorescu a dat
vremii sale IntTiul corp de doctrina esteticd romaneascd si exemplul unei riguroase
selectii artistice, prin critica sa de directivd, locul central al Junimii", ilustratd
prin cei mai de seamd creatori ai timpului, se justifica pe deplin.
Este semnificativd afirmarea Intiiului curent literar bucurestean, In jurul revistei
Literatorul, apdrutd In 1880, si a poetului Al. Macedonski, care-si pune din primul
moment problemele tehnicii versului si ale poeziei, cu logica ei proprie. Inainte
de a se Incadra simbolismului european si de a colabora la organul sdu La Wallo-
nie (1886), Macedonski oscileazd Intre poezia cu caracter social, prin care Intelege
lirismul cu puternicd Incarcdturd afectivd, accesibild tuturor (Prefap la volumul
Poezii, 1882), si lirica de esentd muzicald, obtinutd printr-o savantd tehnicd. Dupd
Incercdri infructuoase de a se apropia de Junimea", prin lecturi In cercul ei
bucurestean si prin dedicarea aceleiasi culegeri lui Maiorescu, poetul NoNilor Tsi
va descoperi vocatia de sef de scoald si va lansa" talente si nume care II vor
10 pdrási unul dte unul (Duiliu Zamfirescu, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu,

www.dacoromanica.ro
..44d; U; "
s

'Cr
_

r.
it* 141
.%,,

Bucurevii, vedere ceotralà la 1866.

Tudor Arghezi), cu exceptia unor figuri terse i subalterne (Mircea Demetriad,


Th. Stoenescu, Bonifaciu Florescu).
AderInd dupa 1890 la instrumentalismul" lui René Ghil i teoretizInd, cu
exemple proprii, armonia imitativa, prin procedeul aliteratiilor sonore, Macedonski
contribuie desigur la procesul de evolutie a versului de factura modernd i de supra-
veghiata perfectie artisticA.
Ultimul deceniu al secolului trecut propune prin reactia lui Alexandru Vlahuta
problema lichidarii eminescianismului", ca epigonism literar, dupa ce acelgi dis-
cipol fervent al autorului Luceafdrului, dimpreund cu Delavrancea, proclamase
regalitatea ¿iterará a lui Eminescu i detronarea lui Alecsandri, al carui mesaj,
altadata unanim aplaudat, nu mai mergea la inima noii generatii.
La aceasta lichidare" contribuie desigur mai mult creatia de alta esentd cleat
luarea teoreticd de atitudine ; de aceea aparitia, In presa transilvana, a tonicei
lince a lui George Co§buc este salutatd de Ins4 Maiorescu, care-I invita pe tInarul
poet sa vina In tard i sa se stabileasca la Bucureti.
Centrul mi§carii socialiste se deplaseaza de la lali la Bucurqti, In jurul perso-
nalitatii magnetice a teoreticianului marxist de la Contemporanul, C. Dobrogeanu
Gherea, i a organului sau Literatura i tiína rorndnd (1890-1891). Inainte de a
lua pozitie Impotriva curentului socialist In arta, Trisu0 Vlahuta salutase In Gherea,
dupa o scard de valori Impdrt4ita mai ales de tineret, pe scriitorul nostru cel
mai de searna.
Golul Mat la lai prin Incetarea aparitiei Contemporanului (1890) i prin mutarea
lui Gherea la Bucure§ti, este umplut de constituirea grupdrii progresiste de la
Evenimentul ¡iterar (1893-1894), In jurul lui C. $arcaleanu (C. Stere), teoreticianul
poporanismului, care preconizeaza In creatie orientarea catre un realism social",
inspirat din viata muncitorilor de la orae §i mai ales din sate. Acelgi cerc literar
va revela precocele talent critic al lui I. Raicu-Rion §i verva polemica a lui C.
Vraja (G. Ibraileanu), Inverunatd Impotriva conceptiilor retrograde despre familie, 11

www.dacoromanica.ro
descoperite In recenta opera a lui Vlahutd, Dan. Dacd aceastä mult discutatd carte
a fost cel mai mare succes de librdrie a sfIrsitului de veac literar, ar fi nedrept
nu mentiondm cd lui I. Slavici i-a fost dat sà creeze cu Mara (1895) o adevdratd
capodoperd a genului, mult mai tIrziu recunoscutd ca atare, iar lui Duiliu Zamfi-
rescu, ultim recrut al Convorbirilor ¡iterare, mutate la Bucuresti, sd se Tncerce cu
succes In directia frescei sociale, prin romanul sdu ciclic, al Comdnestenilor. Cu
Viata la tarä Tsi afld expresie conceptia conservatoare a bunului boier paternal, iar
cu Teínase Scatiu, pe linia Ciocoilor vechi i noi, aceea a deposeddrii clasei boieresti
de catre arendasii hrdpdreti, lichidabili numai prin vindicta publica.
Interesul pentru soarta tdränimii a fost In bund parte stimulat de rdscoalele
tärdnesti din 1888. Un alt fenomen de sociologie literard trebuie cdutat In originea
scriitorilor. Literatura premodernd si cea modernd este un produs al clasei boie-
resti de toate treptele. lenächitä Vdcdrescu si descendenta sa, Costache Conachi,
N. Dimache, N. Cantacuzino, Dinicu Golescu au fost reprezentanti ai protipen-
dadei, atinsi de duhul Tnnoitor al luminismului. Chiar tetrarhii scolii ardelene, Micu,
Sincai, Maior, Budai-Deleanu Isi revendicau particula nobiliard, obtinutd de cel din
urma In ajunul mortii, prin diploma de la Impdatie. Mari scriitori pasoptisti sTnt
odrasle, In majoritate, ale marii boerimi (fratii Golesti, C. A. Rosetti, loan Ghica),
sau ai celei mijlocii (V. Alecsandri, C. Negruzzi, M. KogdIniceanu, fratii BdIcesti,
fratii Brdtieni etc.). Cite un pasoptist transilvdnean, ca Ion Codru Drägusanu, se
mdgulea, nu fOrd simt de autoironie, cd face parte din boierimea grdnicereascd de
sapte pruni", cu privilegii de la Impäräteasa Maria-Theresa.
intIlul fiu de -Oran moldovean In literaturd este Ion Creangä, Nica a lui Stefan
al Petrii, ciubotarul"; el se scuzd pentru tdrdniile" lui si se codeste sd-si dea
pdrerea, cu mintea lui cea proastd" (de om din popor, fard Invdtdturd Tnaltà).
Tnainte de a fi primit la Junimea", lacob C. Negruzzi ridiculizeazd oratoria cu
lapalisade a popii SmTritTnä, asa cum se va fi manifestat tindrul diacon progresist
In cadrul fractiunii independente de la Iasi, a adversarilor Junimii" si a calomnia-
torilor lui Maiorescu, care au reusit sa-1 demitd din InvatärnTnt (1874). Scriitorul
din popor este un fenomen rar In literatura noastrd din prima jumätate a secolului
trecut, dar devine mai frecvent o datä cu generatia lui VlahutO si a lui Delavrancea,
fiul orzarului din Delea-Noud, care-si cauta Tnaintasii printre tdranii din tinutul
Vrancei. Gherea va descoperi Insä fenomenul modern al proletarului intelectual,
care va asigura catre sfIrsitul secolului urcarea valului de simpatie pentru miscarea
muncitoreascd si lärgirea cercurilor literare initiate de socialisti la Iasi si la Bucuresti,
cu mai multi ani Inainte de crearea Partidului social-democrat român (1893).
In ultimul deceniu al secolului trecut, literatura de la Convorbiri ¡iterare inträ
In declin. Eminescu si Creangd muriserd, Caragiale s-a rupt de Junimea" ; Slavici
initiazà, cu Cosbuc si Caragiale, revista Vatra, a cdrei directiva, paraleld cu aceea a
periodicului Viata, vesteste semandtorismul Inceputului de veac viitor. Un puternic
curent national In literatura se strdduieste sd faca pondere socialismului In crestere,
care la rIndul sdu Isi gaseste derivatia prepoporanistd de la Evenimentul ¡iterar din
Iasi. Izolat si vesnic In cdutare de Inalte patronaje, ca acela al hegelienei beizadele
Grigore M. Sturdza, fostul contracandidat al tatälui säu la scaunul Moldovei, Al.
Macedonski ramIne singur pe pozitii estetiste si Isi cauta puncte de sprijin compensa-
torii In sufraje occidentale, Incerandu-si norocul In ipostaza de poet bilingv, cu un
picior la Bucuresti si altul la Paris. La Convorbiri se produce o spärturä in rIndurile
12 tinerei generatii de critici. In timp ce, credincios directivelor maioresciene, Mihail

www.dacoromanica.ro
Dragomirescu îi disputa cu socialiOi pe Eminescu, fluturInd Impotriva criticii
gheriste criteriile estetice pure, N. PetraKu, biograful lui Alecsandri i al
lui Eminescu, initiaza un cenaclu propriu dizident i o revista de somptuoasa
prezentare grafica i de un nou avint : Literatura l arta romanä (1896).
Viata literara este foarte vie i diversa In tendintele ei, cu o pronuntata placere
pentru polemicile de idei, dar ceea ce lipsete este publicul cel mare, care sa o sustina.
Caragiale se TrispaimInta end numara doua-trei sute de poeti, dar constata ca nu
sTnt tot atIti amatori de poezie In rindul publicului. Autorii Incep a se folosi de
artificiul schimbarii copertei initiale i al Inlocuirii ei cu mentiunea editiei sau
ulterioare, ca sa dea iluzia marilor tiraje i a interesului public acut. Ap face Cara-
giale cu editia Socec a Teatrului (1889) care beneficiase de prefata rasunatoare a arti-
colului lui Maiorescu, i mai ales Macedonski, care multiplica In zadar copertile
culegerii de versuri Excelsior (1897), fara nici un ecou In public.
Scriitorii noFtri, la acest sfTrOt de veac a-at de bogat In tendinte contrarii, nu
retqesc sa se profesionalizeze, tocmai din lipsa factorului solicitator de carte : publi-
cul. Gherea îi sustine familia i prietenii politici prin buna gospodarire a restau-
rantului garii din Ploievti, dar Caragiale, administrator fantast, nu reuete In
similara Intreprindere de un an la Buzau i queaza in tentativele lui ulterioare,
singur sau In asociatie cu oameni de meserie. Cu un astfel de prilej se strica prietenia
dintre fostul director i primul sau redactor de la Moftul roman, umoristul Anton
Bacalbap, care-i anunta metaforic decesul, cInd afla despre Caragiale a a deschis o
berarie. Caragiale mai Infrunta mTnia lui Vlahuta i a lui Delavrancea cu o inocenta
schita pe tema Cum vorbesc taranii. FoOi apologeti ai lui Eminescu Impotriva regali-
tatii literare a lui Alecsandri nu admit gluma pe socoteala taranului, pe umerii caruia,
dupa Trisu0 autorul far& ecou imediat al schitei Arendawl roman, se sprijina edificiul
economiei burgheze. Aceastataranime, ramasa, In pofida evolutiei moderne a statului
roman, In conditie permanenta de erbie, sub formele deghizate ale liberelor tocmeli
agricole, este centrul de interes al unei largi parti a scriitorilor, ispitii in egala ma-
sura, de altfel, de chernarile socialismului la o literatura militanta.
Un viu dialog se Incinge Intre reprezentantii celor doua fronturi de lupta care
Inregistreaza de o parte i de alta cIte o defectiune, ca aceea a lui Toni Bacalbap,
trecut la conservatori, dupa ce fusese copilul teribil al socialismului ; In acela0
lagar trece pentru un moment i radicalul G. Panu, memorialistul independent al
Junimii", care va ewa final In tabara adversa. Despartit In 1892 de foOi sal prieteni
literan, Caragiale s-a gIndit un moment sa contribuie la crearea unui teatru munci-
toresc, dupa ce TO Incercase la Clubul muncitorilor ironia Impotriva lui Maiorescu.
La Moftul roman (1893) nu vacruta cu sagetile lui pe nimeni, dar va lasa lui Toni lati-
tudinea sa dedice articolul de fond la 1 Mai sarbatorii muncitorilor din lumea Intreaga.
in Transilvania, Familia lui losif Vulcan, membru al Academiei Romane, stramu-
tata de la Buda la Oradea Mare, va publica un articol de fond, cu portretul In frontis-
piciu, la moartea lui Karl Marx, i va urmari cu atentie centrul literaturii nationale,
Bucure0i, Tritr-o rubrica permanenta. La Tribuna din Sibiu, Ion Slavici Intretine viu
interesul pentru literatura din lard", care TO face drum mai ales prin turnee teatrale
prin activitatile dramatice ale Astrei. Scena este aceea care, poate mai hotarTtor
dedt presa literard, mentine aprinsa flacara patriotismului In rIndurile largi ale
obtei romane de peste munti, zguduita de procesul Memorandului i de carenta
politicianismului burghez din lard", care consimte la expulzarea ziariOlor transil-
vaneni, la cererea guvernului imperial. Cu acest prilej, Inaintea unei studentimi 13

www.dacoromanica.ro
delirante si In cadrul manifestaIiei iniIiate de Liga Culturala, Caragiale rosteste
fraza electrizanta Romanii subjugaIi ne sunt indispensabili ca aerul si apa". Dela-
vrancea Tnsusi trIntise usile clubului liberal, and D. A. Sturdza, dupa ce agitase -Ora
In timpul procesului Memorandului, venit la putere, ca asigure sprijinul puterilor
aliate", declarase ca nu exista problema romaneasca cleat Intre Dundre si Carpati.
Un aflux permanent de tinere talente literare trece munIii ca sa-si realizeze destinul
In limba literara a Iarii libere : dupa Cosbuc, proclamat de Gherea poet al Iardnimii,
urmeazd St. O. losif, cu varianta sa proprie de monografie sateascd transilvana,
facIndu-si ucenicia ca secretar al lui Caragiale la Epoca literarcl (1896), unde patronul
sau publica In schila Poetul Vlohutcl profeticul vis al eliberarii Ardealului si al celei
de-a doua intrari triumfale In Alba-lulia. Nu fusese tot un ardelean neuitatul dascal
al lui Caragiale In clasele primare de la Poiesti, drid, cu prilejul vizitei domnitorului
Alexandru loan Cuza, a scris cu caracterele latine, recent introduse de acesta oficial,
urarea stramoseasca vivat? Scriitorii de toate tendintele Tritretin nestinsa flacara
crezului In unitatea poporului nostru de pretutindeni. Manifestatia de la mormIntul
lui $tefan la Putna, iniIiata de tinerimea romand universitard de la Viena, in frunte cu
Eminescu si Slavici, a fost preludiul unei neIncetate actiuni, care a strins din primul
ceas pe supravietuitorii marelui '48, ca un simbol al continuitaIii generaIiilor. Cei
treizecisicinci de ani de la Intemeierea Junimei" si pIna la sfirsitul secolului al XIX-lea
condenseaza o epoca istorica de mari infaptuiri politice, IncepInd cu cucerirea Inde-
pendentei si sfirsind cu organizarea In partid a clasei muncitoresti de la orase, In
timp ce literatura, atingInd culmile crealiei clasice, nu uita nici un moment functia
ei de educaTie sociala si naTionala, prin prizma mäestriei artistice. Efervescenta sflr-
sitului de veac, mai vie ca oricInd In aspectele ei polemice, este preludiul viitoarelor
limpeziri.

14

www.dacoromanica.ro
SCRIITORI DE TR A N Z !TIE DUPÀ UNIRE

10AN M BUJOREANU

In aceasta epoca Incep sa Infloreasca romanele populare de formula E. Sue


ale caror caractere sTnt : exaltarea poporului, intentia reformei sociale, realismul
uneori grotesc i tipologia antitetica. Jidovul rätacitor aparuse In 1857-1858 In
traducerea Arhidiaconului losif (ed. G. loanid). Se cultiva misterele". La 1853,
d-na Smaranda n. Atanasiu tradusese la Galati Misterurile tintirimului Per-Laez,
In 1855 P. M. Georgescu dddea editorului G. loanid Misterele inkuisitiei (de M. V.
de Féréal). Dupd Les Mistères de Paris. Baronzi daduse Misterile BucureOlor, ziarele
promiteau ni te Misteruri din Bucure0 In patru tomuri i de G. Creteanu.
C. D. Aricescu publica Mysterele dis'dtoriei, compilate din Balzac (Physiologie du
mariage) i Paul Cocopl" (Paul de Kock). Inca din vremea lui A. Russo acesta era
popular : La noblesse de seconde classe ne parle que Balzac et Soulié, Lamartine
et Hugo, Kock et Dumas, Paul de Kock surtout ! Ils l'adorent". lar G. Tdutu fdcuse
un cIntecel

Dui:4 ce pe din afar%


Recitesc pe Paul de Kock
Si fumez mereu /igard
Alerend din loc in loc
Fir's& am vreo trebusoard,
aci ma 1in aristocrat,
S-astd bresld n-a sd moard,
Apoi nu-s civilizat ?

loan M. Bujoreanu, care tradusese i el din Paul de Kock Lelptclrita din Montfer-
meil (1855) i Madelena (1857), compusese Mistere din Bucure0, In care ia apararea
tdránimii, a micilor industri4 romani. Intriga e cam aceea din Kabale und Liebe.
Alexandru, fiul unui mare boier, plin de prejudecati de protipendadd, se Indra-
gostete de nepoata unui cojocar. Tatal, om vitios, tiran secundat de un satelit infer-
nal, un tigan parvenit, face tot ce-i sta In putintd spre a Impiedeca legdtura, merend
pIna la otrdvirea fiului. TTrziu, se caiqte i se omoara, uciend i pe rnTravul sfd-
tuitor. Aceasta e actiunea centred. Mai s'int i altele, caci romanul tinde sd zugra-
veasca dedesubturile societatii bucuretene. Ca un document mai viu se poate cita
descrierea Teatrului National In 1862. 15

www.dacoromanica.ro
...Inceputul spectacolului se fixa la opt seara i curtea teatrului era plinä
de trasuri, Inca de la apte ore i jumatate. Zgomotul jandarmilor i al servitorilor
se auzea de departe, lumea Incepuse a intra In teatru In cea mai mare confuzie
Imbulzeala, ca cum s-ar fi temut ca va pierde irul vreunui act, dacd nu va fi insta-
latd Inainte de ora fixata. Damele erau ca niciodata In mare toaleta, cad ele se
gatesc totdeauna mai bine cInd prevad ca va fi lume multä. Mirosul parfumurilor
se raspIndea cu putere In -We'd sala teatrului. Nu se mai auzea cleat Witurile
rochiilor de matase i disputele oamenilor din parter cu gezarea pe locurile lor.
In fine, maestrul de capela dete semnalul, lovind cu o baghetä tinicheaua unei lampe.
Rar autorul para.sete schemele morale abstracte spre a se coborI la tipuri
concrete. Dar o data, cu prilejul unui joc de loton, ne prezinta un grup interesant,
Cu dialog de bun nuvelist
A§tept pe nouazeci §i pe patrusprezece, zise batrIna BTrzoae.
Si eu am un carton I striga o tInara fan' de la a treia masa.
Curios lucru I zise domnul Sapunescu, care parea distrat. N-am pus pIna
acum mai nici un numar. Mi se pare ca am prea urTte cartoane ... dar asta nu ma'
face sa ma mir, cad sInt prea nenorocit la acest joc! Nu-mi aduc aminte ca sa fi c4ti-
gat o data macar.
Optzeci i noua, striga domnul Mirinescu, scatInd un alt numar din sac [un
con.topist Mirinescu fusese Tnaintat pitar In aprilie 1856].
Ah 1 Dumnezeule ! ... ce aproape este de numarul nouazeci care-mi lipse§te
Treizeci §i unu.
Treizeci i unu ? strigd domnul care purta lorneta : ateapta, opriti !
Ce, ai c4tigat ? Intreaba batrina BIrzoae cu neastImpar.
Nu, dar am pe arnIndoua cartoanele acest numar... cu care fac doul terne
(trei In rind).
Uite, frate, cum m-am speriat : am crezut ca facuse cuinul Domnule,
te rog, nu ma mai speria astfel, dumneata care ie§ti ga de lini§tit la acest joc. Pe
unde suntem, domnule Mirinescu ? N-am auzit numerele din urma.
Dar, doamna, dad vorbe0 Intr-una, nu este grepla mea.
N-am vorbit eu, ci dumnealui a zis : oprii ! 0 1 &id ai vorbi §i eu la loto,
s-ar auzi musca 1 ... Ce numar a ie0t, domnule Mirinescu ? §i te rog ma iarta de
suparare.
Treizeci §i unu.
Mai'nainte
Optzeci §i noua.
Dar acum ?
Bägare de seama', ca incep, striga ea, liand un aer preOdential. Douazeci §i
unu ! II am ... Treizeci I ... Nu-1 am ... Patru am. Treizeci i cloud 1
Il aveam de cloud ori pe cartoanele mele de ieri Nouazeci ! ... A I Impelitatul
... a! ticalos de nouazeci I pe tine te gteptam adineauri !... Acum Imi vii ? sa
te duci dracului ... de ce nu ai ie§it In cealaltd partida? Vai de mine 1 ce
mIncarimi am pe nas I ... parca m-ar TnIepa cineva cu ace ...
Sa pui o lipitoare, ii zise domnu Säpunescu, cu un mare sInge rece §i neri-
dianduli ochii dupa cartoane".
Datoram lui loan M. Bujoreanu i teatru, ramas obscur. Comedia in cloud acte
Cuconu Zamfirache trateaza despre un arenda de cincizeci de ani care luInd de nevasta
16 o fata de optsprezece ani, Florina, ahtiata dupa via-ta de lux a BucureTtilor, se vede

www.dacoromanica.ro
concurat de unul mai tinar §i renuntd la ea, Insurindu-se cu Manda Vrajbeanca, vaduva
de patruzeci de ani, care nu-i mai putin u§uraticd. impins In viata dispendioasd a
capitalei, Zamfirache apare In scend cu 'omen pe vIrful nasului, cu fes negru, pe
cap, cu halat atirnind pind jos, legdturd albastra, pieta deschisa, pantaloni vargati
deschi§i §i strimti §i cisme largi (sIntem In 1855). E interesant ca In Tncheierea piesei
persoanele se aeazd la masa de stos, la cea de lotto §i la cea de preferant, iar jocul de
loton decurge ca In roman. Scrisoarea lui Tudor Bogasierescu care Florina sund
caragialete : Angelul meu I Agreabila-ti fisionomie m-a an§antat din momentul
sejurului dumitale In Bucure§ti. Te amez cu ardoare, angelul meu ; te ador cu pasiu-
nea cea mai ardente ca Menelau pe Elena ... Aibi pietate de pasiunea §i de lar-
mele mele etc." Judecata lui Brîndtq, comedie In trei acte (poate o localizare) aratd
o cunoatere serioasa a epocii c'ind magistratura era ca vai de lume". Amanuntele
din viata tribunalelor sint copiate cu fidelitate. Eftihia, nevasta lui Brindt.q, negu-
tátor de grIne", s-a maritat a doua oara cu Repezeanu, grefier de comisie, crezind
Intiiul so;, care are ochi albaWi ca i copilul pe care Eftihia II navte prematur dupa
a doua casatorie, s-a Inecat. Dar acesta reapare. Justitia, venald, ia mita de la amindoud
pdrtile §i nu decide cine e sotul legal. intimplätor Repezeanu, denuntat drept de
fraudatorul Brindu, e arestat. Atunci Eftihia mdrturise§te ca copilul cu ochi albavtri
este al lui Brindu§. Efect facil, un erou stranutd tot timpul. Alte mici piese, de fapt
cintecele BdtrInul Läceanu, Doctorul scdp'dtat (acesta §i In versiune francezd sub titlul
Lumpatzius d la recherche d'une position médicale), Zopciu, O floare la Plevna, romantd,
Bdtclusii sint fdra interes. I se anuntd In 1860 reprezentarea unei comedii intr-un
act cu cintece, Otrava, tradusd din frantuzqte (Rom&nul, nr. 330 din 25 noiem-
brie 1860).
Despre I. M. Bujoreanu avem oarecari §tiri. S-a ndscut la Bucure§ti, vineri
3 august 1834, na§d la botez fiind cucoana Tinca Bujoreanca", acea Catinca desi-
gur care avea In 1855 case de vinzare In fata podului Calitii lingd biserica Sf. Hie
(Vest. rom., nr. 83 din 22 oct. 1855). Era fiul pitarului (6 dec. 1837) Mihalache sin
Dinu Bujoranul din Podul Calicilor, procororu judeatorii politice§ti a Ilfovului",
sectia a doua, cu sechestru pe jumatate leafa pentru o datorie de 3 000 lei, In 1837,
mutat la 25 martie 1838 in aceea0 calitate la judecdtoria Oltului, In locul lui Pana'
Oldnescu §i a dumneaei Ralu sau Ralita sin Costache Lupoianul, casttoriti la 1 octom-
brie 1833, tatäl In a doua cununie. Medelnicerul Dinu Bujoreanu, bunicul scriito-
rului, poseda dupd catagrafia din 1831 mo0a cu §ase familii Tart4e§ti din satul
Adunatii-Tartdse§tii Bujoreanului In jud. Ilfov §i mo0a Gradinarii, cu patru familii
In jud. Muscel. Mihalache, pomenit ca serdar In 1843, avea mo0a Be§teloaia, In
jud. Dimbovita, cu 26 familii. Un popa Gheorghe din Dimbovita Ti punea sechestru
pentru o datorie pe podul pddurii dupd rnoiile Butimanu i Catunu din acel judet"
§i pe veniturile lor pe leat 1845. in acest an 1845, cloud pdrti din trei ale padurii de pe
mo0a Butimanul, de astd data' a d-nei serddresei Ralu Bujoreanca", erau scoase la
mezat pentru datorii. in 1855, Ralita Bujoreanca arenda mo0a Bujoreni, ce-i zice
Catunu, din jud. Dimbovita (Vest. rom., nr. 1, din 5 ian. 1855). in mai 1856, serdd-
reasa se judeca cu creditorii In calitate de ingrijitoarea averii rdsposatului ei so;'.
Ralita Bujoreanca poseda In 1858 case cu cloud caturi pe ulita Primäverii nr. 17,
pe ling piata mica, pe care le da cu chirie. La catul de sus erau noud camere comode,
TnCapdtoare, cuhnie spatioasd, camdri, un antre mare". Acaretul avea grajd, §oproane,
pu; In curte, grádind, pivnitd, magazie de lemne (Anirq. rom., nr. 54, din 9 iulie
1858). Pdrintii lui Bujoreanu erau deci oameni cu stare. Ddm prin scripte de doi frati 17

2 c. 1:8

www.dacoromanica.ro
ai scriitorului. Unul este Alexandru, ndscut In mahalaua Cretulescu, la 26 decembrie
1837, numit astfel dupd nas, care este vistierul Alexandru Nenciulescu. Altul, Con-
stantin, era nascut la Rusii-de-Vede In 1839, avInd 31 de ani cInd, apitan, se cdsätorea
In septembrie 1870 cu Alexandrina Rosianu din Slatina.
Scriitorul Tnsusi se Insoti la 6 noiembrie 1875, end era domiciliat In comuna
Pantelimon, cu Anna Kis, austriacd, avInd, probabil cu ea, Inca din 1872, o fatd care
e desigur acea Maria Kisch, fiicd naturald a Annei, ndscutd la 13 aprilie. I. M. Bujo-
reanu mai avu cu Anna Kis o fat& Elena (ndscutd la 13 aprilie 1874, cisatoritä la
19 ianuarie 1895 cu George Constantinescu, telegrafist). Rali-ta, mama scriitorului,
s-a recdsdtorit sau a trdit In uniune slobodd cu un al doilea bärbat, cad are copii,
care Ti poartd numele. La 11 iunie 1855, serddreasa naste o fatd, Olga, tatd1 declarat
fiind $tefan Urlateanu, iar nasd la botez paharniceasa Marghioala Macidonschina.
Olga Bujoreanu se casdtori la 4 mai 1879 cu doctorul In medicind George Th. PTr-
vulescu, originar din Craiova. A doua fan' a serddresei este Mariia sin Ralita Bujo-
reanca" rascutd la 14 iunie 1857 In mahalaua Amzei. Tatäl nu e amintit. Scriitorul
si-a fdcut studiile prin pensionatele din CapitaId si la Sf. Saya, a ocupat felurite
slujbe. in 1860 era trecut din calitatea de reporter al judetului Prahova In aceea de
corespondent al Oficiului statistic (Anurn. rom., nr. 99, din 7 dec. 1860) si-I gasim
referent la Ministerul de Interne, directiunea statisticd, In 1865, director al prefec-
turii Vlasca In 1866, apoi la Teleorman si iaräsi la Vlasca In acelasi an, judecdtor la
Ploiesti, In 1868, redactor la Monitorul Oficial In 1870 si tot acolo subdirector de la
1888. In 1873 1874 dddea consulta-tii ca avocat si locuia In str. Polond,
nr. 47.
Fost-a oare surghiunit In 1856 la Mdrastirea Tismana ? De acolo, ,,dei In
suferirrp, departe 6e patria mea, si ca o pasdre Trichisd, ale cdrii suspine sInt färä
eco", trimitea Vestitorului romanesc al lui Karcaleki un acrostih de Anul nou 1857,
Inchinat caimacamului Al. I. Ghica (Vest. rom., nr. 2 din 5 ian. 1857). Incd din 1853
publicase In acelasi Vestitor (de la nr. 4 din 14 ianuarie pInd la nr. 9 din 31 ia-
nuarie) Celestina, nuveld ispaniold, fárd a marturisi cd este de Florian. In Anunrátorul
roman din 1858 IntIlnim ateva nuvele semnate de el Tnsd cu localizare cosmopolitä,
Indt par traducen i ori adaptdri (Valeria, nuvela italiana ; Laura sou recunostinp
Clodina, nuveld savoiarda ; Comire, nuveld americand ; Grädina fermecatä ;
rile lui Torel ; Pesciiresele ; Copii perd4 ; Griselida). Una din ele, intitulatà Doi prieteni,
este cu actiunea In epoca romand : Pe timpul lui Octav Cezar, care nu avea Inca'
numele de August...", Bujoreanu scrise si o oratie funebrd la moartea poetului
franco-român Th. Théot (31 oct. 1858), o cronicd teatrald despre Maurii i Infornii
Lorei, dramd In 5 acte de Felics Malefiel si o cronicd recapitulativd Anul nou 1859
Ingroparea tncetatului 1858.
O brosurd anunTatd sub initialele I.M.B., Revederea Moldovei cu Romania subt
Alecsandru loan I In 1859 este de el.
Colabord la Satyrul lui Hasdeu.
Era un om onest si combativ, care denurrta relele societdIii timpului : Lumea
strigd din toate unghiurile ärii In contra abuzurilor funclionarilor Carii sunt
In mare parte, causele atTtor rele ? Abusurile. Cine au comis si comit abusuri ?
18 Unii funcTionari. Ce mdsuri s-au luat In contra unor asemenea lepre ale societttii?

www.dacoromanica.ro
Nimic si lar nimic..." (Degradarea, etc. v. si RelaVa din Telegraful nr. 825, din
20 dec. 1874 si 828, din 24 dec. 1874).
Atacat ca praise pre; de favoare, lei 4 000, pentru tiparirea la Imprimeria Sta-
tului a Codului comunal, dovedea ca clacluse suma legala de 6 000 lei noi (Telegrafu/,
nr. 87, din 16 mai 1872).
A murit la 1 august 1899 In str. 13 Septembrie nr. 4 de cancer stomacal.

BIBLIOGRAFIE

I oan M. Bujorean u, Ldptärita din Montfermeil, de Paul de Kock, tradusa din frantuzeste
de..., Bucuresti, G. loanid, 1855 ; Madelena de Paul de Kock, tradusa din frantuzeste
de..., Bucuresti, G. loanid, 1857; Teatru (C-nu Zomfirache, Beitrinulu 121ceanu, Docto-
rulu scapiitatu, Lumpatzius d la recherche d'une position médicole), Bucuresti, 1857
Revedereo Moldovei cu Romeinia subt Alecsandru loan I In 1859, Bucuresti, 1859 ; Mistere
din Bucuresci, III, Bucuresti, N. Cernavodeanu, 1862 ; Judecata lui Brincu;, comedie
In trei acte, Bucuresti, 1864 ; Cunoscinte fo/osit6re. Traductiuni si prelucrari. Partea I,
Bucuresti, 1865 ; Partea II, Bucuresti, 1866; Degradarea constitutiunei statistice V abu-
suri statistico-tipografice comise de D. I. Petrescu ;i Cnie, Bucuresti, 1866 ; Causa nedrep-
teitilor Pcute In numirea functionorilor administrotivi ;i pro punerea pentru un proiect de
iege de admisibilitate, inaintare i destituire a acestor functionari, Bucuresti, 1866; Miseriile
din districtul Vla;ca sau despotism, obusuri, ilegalitoi, Bucuresti, 1867 ; Itinerariul func-
tionarilor administrativi In toate pärtile acelea (atribuite lor) a legilor, procedurelor, regu-
lamentelor, decretelor, instructiunilor etc. promuigate pia la 1 ianuarie 1870, Bucuresti,
1870; Codu communalu, collectiune de tome pdrtile legiuirilor (promulgate pinä la I ianuo-
rie 1871) otribuite primorilor i consiliilor comunoli, Ed. a II-a, revazuta, corrigiata si
adaugita, Bucuresti, 1871 ; O floare la Plevna, romansa. Musica de Dimitrie C. Butcu-
lescu, Bucuresti, 1880 ; Zopciu, cantoneta-satyra, Musica de Dimitrie C. Butculescu,
Bucuresti, 1881 (la sill-sit bibliografie). Collectiune de legiuirile Romdniei vechi i nuol,
IIII, Appendice, Tabla generala, Bucuresti, 1873, 1885 (5 vol. Bibl. de legislatiune)
Legi, regulamente, tratate, conventii etc. emanate de la Ministerul de Externe (promulgate
de la 1 ianuarie 1875 pina in anul 1885), Bucuresti, 1885 ; Bdteu;ii, tabiou de mora-
vuri, Bucuresti, 1895.
N. lorg a. Bucurestii de acum un veac, dupe,' romanul unui ova= (loan M. Bujoreanu, 1862), Bucu-
resti, Acad. Rom., Sec. ist. S. III, t. XVL, pp. 159-182, 1933 ; G. Calinescu, loan
M. Bujoreanu, in Ruda si cercetäri de istorie literord ;i folclor, 1960, nr. 2,
p. 348-352.
C6pii de acte din Arhivele Statului Bucuresti, de Elena Piru, la 1.I.L.F.
Un A. Bujoreanu publica in Vest, rom., din 1845, Memoarurile mele sou eu in naturd, scrise In zece
minute (Rostofin), trad. din frantuzeste (nr. 14, din 17 febr.) si Vizitiul Maresolului C.
(nr. 90, 91 si 92 din 17, 20 si 24 noiembrie). Un Alecu Bujoreanu este numit membru
la curtea apelativa din Craiova In 1856 (Vest. rom., nr. 69, din 15 sept.) iar un lancu
Buioreanu, politai la Severin, in 1860 (Anunt. rom., nr. 2, din 6 ian. 1860). 19

www.dacoromanica.ro
N. NICOLEANU

Fata de Baronzi, N. Nicoleanu face ofigurd foarte stearsd. Lipsa de talent este la
el aproape desavIrsitd: nicdieri nici cea mai modesta culoare lexicalA, nici o metaford,
nici o muzicd a frazei. Propriu-zis poetul se cherna Neagoe Tomosoiu si se ndscuse
In Cernatu Skelelor, l'inga Brasov, la 9 martie, clupd stiirrta sa (Aniversarea mea)
dupd Almanahul Junimii, la 16 iunie 1835, dupd condica bisericii satului. Familia
fugi, In 1848, dincoace, si tIndrul Tomosoiu intrd In seminarul din Buzau al episcopiei,
unde vIddica Ti era rudd. Nu se poate Trytelege pentru ce Inca de pe acum poetul
Tsi schimbd numele In acela de N. Nicoleanu. in 1849, profesorul V. Caloianu I-a
luat din Buzau si I-a dus la Craiova, Tnscriindu-I la colegiu. Cu ajutorul unor bine-
voitori nestatornici (se pringe poetul), N. Nicoleanu putu merge la Paris Tnainte
de mai 1858. Acolo TI TntTlni pe Titu Maiorescu and veni sd-si pregdteasca doctora-
tul. Ii scrie apoi din Berlin (20 octombrie, 1860), din Anvers (15 aprilie, 1861),
iardsi din Berlin (22 august, 1861). Un prieten 1i trimitea, In februarie 1861, 140 fr.
si consilii optimiste. Pale donc trois mois de loyer, ta chambre est, si je ne me
trompe, de 40 fr. par mois, cela fera 120 fr. il te resterd encore 20 fr. pour toi
afin de t'acheter bougie, sucre, tabac etc. etc. J'aime croire que ta maTtresse
d'hertel sera assez contente d'empocher 120 fr." In toamna lui 1861, cInd se Tntoarce,
Tncepu a face gazetarie la Romanul, apoi capdtd, la 13 septembrie 1862, o Tnsdrcinare
temporard de delegat In consiliile pentru confectionarea rolurilor In jude-tul Roman
(1250 lei salariu lunar), locuind la H6tel d'Europe, pIna ce la 27 august 1864 fu
numit director al liceului din Iasi. Stätu acolo pInd In iunie 1865. Atunci e adus cap
al secliunii bunurilor publice din Arhivele Statului, cu vreo mie de lei leaf& In
postul decedatului Filimon, pentru ca apoi sa devind, la 23 mai 1866, revizor scolar
(Iasi, Vaslui, Fdlciu), demisionat Tnainte de 12 aprilie 1866, si din nou s'd se Intoarcd,
dupa ce fusese cTteva luni cap al Diviziunii $coalelor, In Ministerul Instructiei, secre-
tar la Arhive, la 8 august 1867. Omul era instabil si iubit, fiindc'd i se fdceau gustu-
rile. Ducea viatd sportivd. Era Tnscris la Soc. de dare la semn" si platea dteva
zeci de piastri la Bukarester Turn-Verein. I se gasea caracter franc si nobil" si Juni-
mea", cu care intrase In legaturi, Ti dddea oarecare importarytd. Se dedica eroticii
(A iubi mi-a fost si doliu, a iubi si mIngTiere"). In 1866, pe cind era la Iasi, II impor-
tuna cu scrisori din felurite puncte ale tárii, Botosani, Focsani, Braila, o arnica"
condamnatd a trdi departe de tine", care TI sdruta mii de mii de ori" si n-avea nici
o preterrtie vis-a-vis" de el, purtIndu-i dimpotrivd portretul pe inima mea ca pe
cel mai sfInt lucru". ,,Daca o alta femee au ocupat asa de curInd locul meu din inima
ta zicea ea spunem adevdrul". Peregrinatiile si faptul de a-si da adresa fictivd
la o Lina Albescu, artistd, dau de banuit ca era o actritd de turnee, nu libera (TritTlegi
singur greutd.tile"). Din astfel de rela-tii trebuie sa' fi decurs si doliul". La 1 ianuarie
1868 poetul innebuni. Credea ca are In loc de cap o stea pe care voia s-o taie.
Cu remisiuni si Inrdutdtiri, o duse pInd la 1871, cInd muri la ospiciu. Gr. N. Mano,
directorul Arhivelor, care Ti platise salariul pInd la 1 mai 1868, socotind cä asa
i se cuvenea de vreme ce nici un decret nu destituise pe bolnav, fu pe cale de

a fi dat In judecata. Mort la 7 aprilie 1871, la orele 5 dupd-amiazd, In ospiciul


20 Pantelimon.

www.dacoromanica.ro
Nicoleanu avea o lira plina de sarcasm, careia 1i cadea jertfa Inn critica :
Eu nu scriu si nu-mi bat capul cu pedan/i si cu pigmei,
Mediecritd/i stupide, lai, invidiosi, miser.

Nascut Intr-o zi funeste", fatale", era hotarit a combate

... eu nu te voi blestema


Nu, cdci am sim/it via/a, dei-am Incercat durerea ;
Nu, cdci pentru a combate n-am pierdut Incá puterea
Nu, cdci jalnicul meu suflet e tdcut, dar nu Invins".

Acest temperament violent se manifesta cu deosebire In erotica. ParafrazTnd pe


Arvers, poetul antä o dragoste neImpartasita :

Sccreta mea durere se va-ngropa cu mine


5i nimeni nu va pli'nge la capu-mi arzdtor,
Un plins de vecinic doliu, de vecinice suspine,
Cad via/a-mi fu o lung& oftare de amor
Zdclarnicd, perdutd, ca si cum n-ar fi fost I"

lubita era :

Cea mai dulce, mai frumoasd si mai scumpd din femei" (I)

era slävitä din divina trebuinta d-a iubi", printr-un exercitiu de idealism
Tu nu eral dectt umbra ce-mi servea de apdrare,
Ca sä nu-mi topeasa ochii razele nemuritoare
Din sufletul ce iubesc".

Poetul ironiza cu amaraciune indiferenta ei

Negresit, ai ochii negri si sprincenele arcate


Fa/a alba si pe umeri cloud plete aruncate
D-un negru posomont I
Dar ce vrei I Stnt un sälbatec d-o naturd necioplitd I
Mie-mi trebue un suflet, lar nu piele lustruitd
Ca sd nu mor de urit I"

Misoginismul degenereaza In grobianism

Adio dar, lung adio, lung si fdrä revedere


don, femeie crudd, nici l-a doua Inviere
SA' nu te mai pociu vedea.
Cind vei sta sa calci pe pragul locuirAelor divine,
inselInd pe Sfintul Petre, cum m-ai Tnselat pe mine
Ca dracului sd te dea I" 21

www.dacoromanica.ro
De ce teiceti ?, publicatd In Familia (reprodusd si In Te/egraful, nr. 53, din 6
iunie 1871) nu-i lipsita de emotie In interogatiile ei

Salbe profunde, misterioase, ldei de pace si de fralie,


Pline de umbrd si de flori, De libertate si de amor,
Riuri cu soapte armonioase, lmnuri de falä, de bucurie,
Vinturi upare, ctrnpuri cu flori Speran¡e-nalte de viitor,
voi sttnci negre, arbori Martiri si eroi
De ce tAce-ti ?... De ce tdce/i ?..

Printre mss. au ramas si fragmente dintr-o piesd de teatru (eroi : Van Buck,
vechi, deci anclen" comerciant, Valentin, nepotul sdu, un abate, un profesor de
dan;), care poate sa fie traducere, avInd In vedere glossele frantuzesti.
Criticul arata a fi avut oarecare cultura'. $tia de cIntecul antecelor", de Dante,
de Milton, de Herder, de Chateaubriand si G. Sand, de Lamartine, chiar de Sénan-
cour, Isi scotea note despre viata lui Winkelmann. Din Alfred de Musset traduce
Au lecteur (Aceastä carte este toatd tineretea mea"), Madrid (Madrid, printesa
Spaniilor"), Vergiss mein nicht. Fireste, acestea sint cunostinte banale. Ideile lui sint
interesante. Critica si el pe tinarul venit de la Paris, opunIndu-1 cuconului Lica de
Poeticescu din comedia lades a lui Pantazi Ghica.
Departe de a fi sceptic, el e vesel si plin de sperante. Lustruit, frizat si poli-
ticos, el frecventeazd la Paris toate universitatile, cunoaste gradina plantelor, stu-
diazd galeriile de picturd, explica pe Rafael, admira pe Michel-Ange, reciteaza pe
Byron si critica pe Lamartine. Setos de toate, stie toate. Darrteaza la Mabille, se Tm-
braca la Dussetois, supeaza la Maison d'or si se desteaptd la Clichy. intors In tara,
aci e adevarat rege ! Galant si generos, femeile mor dupd dînsul. Prodig si liberal,
amicii TI aclameaza. Si astfel din serbare In serbare, din triumf In triumf, orgolios si
plin de datorii, ca un patrician roman, el Tnainteazd pInd drid, obosit de vanitatile
lumii, se face cronicar, alegator, prefect, se-nsoard cu vro mostenitoare sau se resem-
neazd ca un cdtel la picioarele vreunei femei bdtrIne".
Nicoleanu era deopotrivd adversar al dramei fantastice si brumoase, care ne
linea Intr-o eternd langoare" si al imitatiunii, acest copil diform al neputintei".
Ca mai toti polemistii din acea vreme, Infiera pe noul ciocoi al erei constitutionale,
vorbind de patrie, virtute", Jara meserie, t'ara casa, rara masa, rara loc si foc, care
posedInd virtutile cameleonului, azi e alb, m'irle negru, poimIne rosu, sustinInd
toate opiniunile, toate partidele". Nici femeia moderna nu-i e pe plac
In public, la spectacole, In palate si saloane, pina si In cele mai obscure regiuni,
influenta acestor fiirrte e dominanta. Sub forme placute si ipocrite, acum vesele, riza-
toare si vii, acum languroase, melancolice si suferinde, ele ascund vanitatea si setea
unor visuri, ce le devorä si le rapeste somnul. Gloria si stralucirea lor e luxul, iar vani-
tatea si lacomia de a parveni cu once pret le arde, Impingindu-le a pune In serviciul
pasiunilor chiar cele mai vile instrumente. Din gratie fac arme veninoase, din virtute
o seductiune, din constantd un prejudit, din onoare o specula, din amor o cursa
Intinsa naivitatii si credulitatii".
O pricind a acestor star o gaseste poetul In influenta Iecturei romantelor strd-
ine". El combate Intr-o conferinta boala galomania ce stricd limba,
cel mai scump tezaur al unui popor", fard de care nu poate fi nationalitate",
22 precum si romantismul vaporos din scrierile d-nei G. Sand, care au fost Intr-adevär

www.dacoromanica.ro
foarte gustate, deoarece pIna In 1855, editorul George loanid scosese Lélia (trad.
N. Nenovici), Mauprat, Mont-réveche. Nicoleanu va osIndi, Inaintea aparitiei decep-
tionismului eminescian, dispretul afectat pentru lume", dezgustul profund de
viatd si de lumina", ironifind pe un poet contemporan care se socotea pe sine spi-
rit spulberatic, suflet sceptic".

BIBLIOGRAFIE

N. Nicolean u, Poesii, Cu o prefaIA de lacob Negruzzi, lasi, 1865 ; N. Nicoleanu, CIrlova,


C. Stamati, Opere a/ese, ed. G. Bogdan-DuicA, Bucuresti, Minerva, 1906.
I. NI egruzz i, Neculai Nicoleanu, In Conv. lit., V, 1871, 72, pp. 81-84 ; St. Vel lescu, Nicolae Nico-
leanu 1835-1871, in Revista noud, I, 1888, nr. 12 ; Despre originea ardeleand a lui
NI. N. ; Ar. Densusianu, 1st. limbei ;i lit, rom., ed. a II-a, p. 304, nota 12 ; lije Con-
stantinescu, O poezie necunoscutd Inca a lui N. Nicoleanu, In Arhivele Olteniei, III, 1924,
p. 156 ; Victor Tudoran, Nicolae Nicoleanu, in Plaiuri Säcelene, 1935, nr. 6 ; Scrisori
de la vechi colaboratori, in Come. lit., XL, 1906, p. 272 urm. B.A.R. ms. 926 ; copii
de acte din Arhivele Statului (Rodica Chiper si Elena Piru) la 1.I.L.F. (actul de moarte
din Reg. mor-ti al com. Pantelimon, Dobrotesti-Ilfov, 1871, art. nr. 47) ; G. Cali-
nescu, Amica lui Nicoleanu etc., In Natiunea din 21 septembrie 1947 ; Acelasi, N. Nico-
leanu, in Studii ;i cercetdri de istorie literard ;i folclor, 1960, nr. 2, p. 352-353.

C. FUNDESCU

I. C. Fundescu, gazetar, originar de pe ITngä rTul Mislea, prieten al lui N. Fili-


mon si C. D. Aricescu, ndscut In Pitesti la 1836 (mort la 22 ianuarie 1904, la
H6tel de France), Implinea In 1856 doudzeci de ani

Doudzeci de rose nurndr anii mei I

Ar fi trecut printr-o epoca de mizerie


FArd vesminte, fdri Inazire,
S-adesea oare si nemincat !"

La 8 iunie 1857 fu numit secretar si inspector al Comitetului Teatrelor, la 31


ianuarie 1869 a fost pus In disponibilitate.
In 1869, marnd-sa, Ralia, trdia. Un vdr al lui Fundescu se chema Ilie Anghe-
lescu, un altul Dumitru I. Fundescu, ceea ce Inseamnd ca tata-ski Constantin avea un
frate Ion. Un Gheorghe C. Fundescu, trdind cu o loana Constantin si avInd la 2
mai 1876 un copil Gheorghe, trebuie s'a' fie fratele poetului. Actul de nastere poetul 23

www.dacoromanica.ro
si-I facea Cu martori deoarece nu era Inscris In condicele bisericii. Ar fi pretins
ca-i neam de voevod de la Bosnia", dar pentru Eminescu el era tigan ciord-horò-
rumbas de laie, alb ca pana corbului", stranepot al vechilor faraoni", moderni-
zat In stranepot al lui Traian", Ionel CiocIrdel", trecut de la bucatarie la gaze-
tarie", ciurar ori lingurar. Nu stim ce instructie poseda, Insa Tntelegea putin nem-
teste", cita din Petrarca, V. Monti, Arnaldo Fusinato. in vara 1862 sta cu Aricescu
la pavilionul din BIsca, la Z. Persescu. Revenea si In 1863, cInd Aricescu, Inchis la
Vacaresti, II invidia
Liber astazi ca si soimul tu te plimbi pe Penteleu.
In anul urmator, avInd conflicte cu regimul Cuza, pleca la lasi, luIndu-si de la
Bucuresti un trivial ramas bun : Adio s-un praz verde". Acolo redacteaza Teatrul
i frecventeaza actrite materialiste

Eliso, nu vrei oare


Prin penelul meu abil
SA te fac nemuritoare
Cum flcu si Rafail
Pe Madona-mbr4isatà
Cu copilul sAu iubit.
Spune-mi, vrei sublimA fati,
SA m-apuc de zugrAvit?
SA-ti spun drept, o vrea mai bine
Un ceasornic cu rubine I "

Erotica lui e inconstanta. O data, In 1857, divinizase pe Luceta :


As vrea sa fiu claviru-li cu coardI auritA,
CInd degetele tale pe dInsul ar juca".

Acum, In 1864, cultiva pe Elvira :


Dus pe bratele gIndirii
Eu sedeam pe-o taburea
La picioarele Elvirii".

In 1865, dind e tot la lasi, se consacra Tnsa unei Mari


Daca voi mArire In aceastd lume
Virtutea In mine etern a domni,
Daca doresc aur, glorie si nume
E pentru Mari".
(Fii a mea)

pentru ca In 1866 sa revina la Elvira. (Sotia sa se va cherna Atena Furduescu. Se cunu-


nase cu ea la 15 februar 1869, printre martori fiind si actorul M. Pascaly si se
desparteau In 1875).
La 11 februar 1866 rasufla usurat : tiranul" cazuse. ReIntors la Bucuresti, de-
venea administrator la Buietinul Instructiunii publice. Acum pleaca In sträinatate, si-1
descoperim (prin poezii) la Lago di Como, In gondola la Venetia si pe lacul Lucerna
24 In Svitera. in 1867 era din nou la Venetia, la Florenta.

www.dacoromanica.ro
Printre operele ce plänuia sa publice grit niste Impresiuni de caliltorie cu itine-
rariul BucurestiAtenaNapoliElvetia, de asemenea si versuri intitulate flori de
akitorie. Fusese pTna la Bonn
O I dulce Rhin
Fluviu divin".

Ca jurnalist a colaborat la DImbovita, Nationalul, Romani, Tetegraful, Nichiper-


cea, Satyrul (el ar fi Se-ma-ki), a editat Pepelea, Tompotera si Calendarul dracului.
A strins folclor, In 1875 era si el arestat la Vacaresti. La 16 decembrie N. Scurtescu
Ti trimitea un mesaj poetic :
Amice, petreci bine inchis in puscarie?"
A fost deputat. (in 1876 era Tntr-o comisie de ancheta a guvernului L. Catargiu).
Fundescu, considerat de contemporani poet de o naiva dulceatá", a versificat
in color, IncercInd a fi vocea Argesului" (1859).
Argesul repede, negru i turbure,
Vine turbat.
Lida ca crivatul, bate talazele-i
infuriat".
Maniera lui Bolintineanu e aplicata la viata moderna (Flori de cimp, 1864)
Sala e splendida, mii lampe lucesc,
Lustre, candelabre sala poleesc I

Muzica rasuna, dantul se porneste


Vesela placere peste tot domneste.

Damele romane de placed se-mbata,


cu bucurie lucsul si-1 arata.

Pe gaz si retele, cu aur brodate


Miile de stele se vac' semanate,

Dantele, brucsele pe sinuri de crin,


Flutura s-ascunde focosul suspin".

Unele poezii au caracter de folclor suburban ca $oseaua (Pe muzica de Idutari


din Scaune")
Frunza verde si-o lalea
Ai, Elizo, la soma,
La Baneasa In padure
S-adunam la fragi i mure..."

sau C4megiul pemuzica de Ciuciu Ldutaru"


Frunza verde mar salciu
La gradina-n Cismigiu,
Doul fete frumusele
Mi-au furat mintele mele". 25

www.dacoromanica.ro
SInt Insemnate ca apärute dteva nuvele" (Eleonora, Un chiproco, Tncei unul,
Tntretinutul, La Paris cu once pret), doua fragmente de romane satirice (Memoriile
unui tartan, Negoitei), o satira sociala (Un bal la CeiläraV). Urmau sa mai apara: Care
e cea mai culpabild, roman original, Nebunul din Sorento, nuvela.
Romanul Scarlat (1875) e precar, cu un oarecare stil uscat de proza analitica.
ldeea n-ar fi lipsita de interes. O prirrtesa vaduva cu copil îi schimba cu per-
versitate amantii, ca un Don Juan feminin, pdrasete pe Scarlat pentru un °filer vitios,
moara la spital Intr-o lamentabild depresiune, apoi trece In bratele
unui proprietar, Manoil, care o surprinde la Venetia cu un baron ungur
Ineaca cu gondola, cu baron cu tot. Macedonski afirma cà eroul romanului ar fi
fost Scarlat Scurtu, autorul unei singure poezii publicate In revista literara a
Atheneului.

BIBLIOGRAFIE

I. C. Fundesc u, Voceo Arge;ului, Bucurqti, 1859 ; Flori de amp, Bucurqti, Tip. C. A. Rosetti, 1864;
Poesii noui, Bucure0, G. loanid, 1868 ; Scarlet, roman original, Bucurqti, 1875 ; Lite-
ratura popular& Bropra I, 1867 ; Literatura popular& Basme, oratii, pacdlituri i ghici-
tori, Bucureti, Socec, 1875 ; Bucure;ti, H. Steinberg, 1897; De la Schey, Hitrovo
Kotzebue, Bucure0, 1890.
G. CAI inesc u, I. C. Fundescu, In Studii ;i cercetdri de istorie literarei i folclor, 1960, nr. 3,
p. 531-534.
Ms. B. A. R. 5031 ; Act de maarte nr. 528, act de cds'atorie, alte Fartil (copii El. Piru)
la 1.I.L.F.

N. SCURTESCU

N. Scurtescu, odrasla de taran, originar din Valea-Lunga, jud. DImbovita (n.


1844), fiu al lui Niculae i al Adrianei, veni la Bucure0 la 16 ani, abia tiind sa
citeasca, cladu examenele de coala primara In doi ani, intra In 1862 la Sf. Saya, sfir0
liceul i, In 1870, prin concurs, fu numit institutor la coala primara din Schitu
M'agureanu, clasa Ill. A publicat versuri populare prin ziare sub pseudonimul Nita
Vintild Stroe, articole i poezii, fara personalitate, prin revistele lui Hasdeu (Ali,
bundoara, In Columna lui Traian, 1874) dddea o mIna de ajutor redactional la
i

Ghim pele. Locuia in Calea Belvedere, 63 (azi Plevnei), Intr-o odaie pärInd prea mare,
la etaj, avInd pat de fier, patru scaune de paie, carti gramadite pe masä dinaintea
26 ferestrei ce raspundea pe un vast balcon cu leandri Tnfloriti, vara. Alte carti, Intre

www.dacoromanica.ro
care i poeziile lui, erau risipite pe duwmea. $coala mutIndu-se In strada Sf. Hie, TO
transferd i poetul locuinta acolo, i prietenul sau luliu I. RoKa contempla umbra-i
Malta i slabd" zugravindu-se pe fereTtile ce dau spre apa DImboviTei", la rindul al
doilea". Vdd Inca pe acest N. Scurtescu scrie N. Densqianu In ocidi-ta rece i
mizerd ce se afla pe locul unde se Incheie In vale bulevardul Magureanu, fdra foc, cu
haina groasd pe el, la masa de brad, scriind, slab i fiert de vapaia ofticei, cu ni te md-
n4 ce fusese albe, rupte i Innegrite, pe care le pusese spre a nu-i Ingheta degetele
cInd tinea condeiul 1" Probabil In cautare de aer mai curat, TI gdsim In iulie 1875
pe Pion", In PIngaraIi. In 1879 se interna la spitalul Colentina, unde murea In
noaptea de 31 martie spre 1 aprilie, la orele trei dimineala.
Poeziile, In general erotice, apoi sociale, sTnt fade, lipsite de imagini, nesemanInd
cu nimic, de-abia ultimele puIin cu lirica eminesciand. Se indica poetului de a pro-
paga dreptatea, lumina, veritatea". Cutare compozitie schita un Indemn la revolta
agrard : Taranul rabda, rabda ; el rabdd peste fire ; Dar and räbdareali perde,
fereascd Dumnezeu". Scurtescu ura tiranii i In 1877 saluta ironic pe Don Carlos,
pretendent la tronul Spaniei : Te salutam, mdret reprezentant al prea-cinstitei
domnii absolute I Bun venit printre noi, teribild majestate a Spaniei". Incolo era
spiritualist i reproba arderea cadavrelor sub cuvInt CA la trimbiTa judecaIii nu ne-am
mai putea gäsi fiecare /arTna. S-a remarcat In drama. Facuse un Despot, pldnuia un
Stefan Rare, Brutu V Tarciniu, Plrvu banul Craiovei. In ms. ramasese partea TntTia din-
tr-un roman istoric asupra lui Mihai, Inceputuri de nuvele (Teofil i Masia, Un episod
de la Plevna, versuri dintr-o drama Moartea lui Caesar. Prin reviste ar fi publicat o
drama: Mireasa la mormTht. Opera remarcabild este Rhea Silvia (1873), Intlia tragedie
romand de tip clasic (citise cu multa dragoste pe dramaturgii clasici francezi
Indeosebi pe Racine").
Act. I : Rhea Silvia, ascunsd sub un nume strain, nutrqte mereu razbunarea
Impotriva lui Amuliu, rapitor al tronului tatalui ei Numitor i al vietii fiilor sdi,
Romulus i Remus. Regele ?ma o iubqte. Act. Il : Rhea se dezvaluie tatalui i amIn-
Icloi Incearcd sd scape de la moarte pe hotul de turme Remus pe care Amuliu 1.1
trimite fratelui sau Numitor, spre a-I maguli. In Remus, In care nu recunoaTte Inca
pe fiul ei, Rhea vede o unealtd de razbunare. Pentru ace14 scop face scapat i pe
Romulus, care intrase In cetate spre ali gasi fratele. Cind Irish' afla, grqit lamurita,
cd sint fiii lui Faustus, cel care clacluse moartea pruncilor sal, Tricepe sa fie cuprinsa
de urd Impotriva-le. Act. III : Regele e furios cd Numitor nu omoara pe hoT i, gelos,
4i Inchipuie cd Silvia iubqte pe osTridit. Silvia a aflat ?ma' de la Faustus Insu0 cine
ent copiii i toti laolaltd conspird Impotriva lui Amuliu, care, In Act. /V, vine sd le
ceard socoteald. 0 vorbd imprudentd descopera totul i conspiratorii grit aruncati
In temnitd. Act. V: Annuliu s-ar purta totqi mai blInd, dacd Silvia i-ar rdspunde cu
dragoste, iar aceasta, InspdimIntatd, e gata sd se supund spre all scapa fiii, cInd Romu-
lus, care fugise, vine cu norodul rdsculat i Incheie domnia uzurpatorului.
Scutit de Indatorirea culorii locale, Scurtescu scoate treptat toate urmdrile
din definiIia eroilor, reprezentInd mai mult o pasiune cleat un caracter. Amuliu e
un iubitor de putere, un tiran ndvdlit la batrIneTe de sldbiciunea erotica. NeizbInda
Il Invenineazd de cloud ori, ca barbat i ca rege. Silvia e o mama' apriga, care a pierdut 27

www.dacoromanica.ro
feminitatea, un fel de Andromacä tintuità de o idee fixa. Gelozia sporità si totodará
acoperitä de viclenia omului politic, e definitá In linii repezi, energice :

Eu Inc-as putea crede, dei prin arragire,


Acele argumente, ce-mi spune-a ta vorbire.
Dar ochiu-mi nu se-rqalà la ceea ce-a vdzut.
$i inima-mi atina zadarnic n-a bdtut.
Cu bAnuiala-mi trig sI nnergem mai nainte.
$i cind deplin vei sd vezi de am cuvinte.
and ea ;tie cA viaja acelui pradator
De cdtre noi e datä in mIini lui Numitor,
Va cluta-n tot felul, prin once viclenie,
Supliciul si moartea s5-i schimbe-n simpatie.
Cata-va de-1 iubeste, poatá gratia,
Femeia n-are arme, dar poate dezarma.
Pe Numitor cunoastem, el e cam slab din fire
Si trece foarte lesne la mill din cumplire.
$1 dacd-i adevdrul cum Polemon mi-a spus,
CA ea fiind acolo, sa-1 ierte-a si propus...
Dar noi s-avem rábdare ca sA vedem in fine.
SA prindem, de se poate, si probe mai depline
$-atuncea cInd prepusu-mi va fi adevärat,
in crunta-mi gelozie voi fi neInduplecat".

Numitor, fire molaticä si sensibirá, cdruia scrupulul onoarei ii slabeste puterea


1e a voi, InvinovAtit cà se lasd TnrIurit de altii, pune Intrebari jignite

51 cine? Mi-aduci chinuri. Ai bAnuieli. Dar cine,


Ad i amestec s-aibd un altu-afar'de mine ?...
$i cum ? de-a mea pärere, ai crede s-am complici ?
Ai zis cuvinte grele, te rog sA le explici !"

Rátrunderea psihologicd a lui Scurtescu se vede In acea repede scenä In care,


pierzIndu-si cumpätul, Numitor si Silvia scapà cuvintele instinctuale fiu" si
dezauind adevarul
Amuliu
$tiu intrigile voastre, era prea bine tesute
$i sufletele voastre destul de preacute.
Complotul vostru Insd sta In mina mea acum,
Vorbiti cIt vd e poftà aparati, oricum.
Tot eu am si tilharul mi-e sigurd izbinda
Momentul este-aproape ca osinda,
$1 locul : iat'd colo, am zis a-1 spinzura.
Ca sa te crez, femeie, tu nu vei suspina.

Silvia (Cu disperare)


28 E fiul meu, iertare L

www.dacoromanica.ro
Numitore
Dar ce faci, fiica mea ?...
Amuliu (cu spaima)
Voi zis zis? Rude? Noul descoperire
Ce-mi vine fdra veste cu-a lor marturisire 1
A I Taird infernald, complot Ingrozitor,
La care gindind numai rna scutur, md-nfior 1
Ce fel ? Este posibil Ast lucru ca sa fie.
Ca mortii inca o data In lume sä revie?
Atunci, sinteti in via.tà si contra-mi complotati.
Ca demoni din'ntuneric, perfizi i blästämati I"

Dialogul este nervos, färä vorbdria i diminutivele lui Alecsandri. Tragedia lui
Scurtescu suferd tot4 de uscaciune cdrturäreascä i de prea multä converrtie cla-
sicd. Racine rdscumparà acele* vitii prin marea poezie. La Scurtescu gäsim un singur
accent poetic remarcabil, visul lui Romulus, care Ti va pastra numele In antologii
Visam cä msd suisem pe muntele Aventin
Pärea o zi superbd pe-un orizont senin.
Pornind spre parnint bratul, luai intr-a mea mind
Din coasta-acelui munte, un pumn plin de tdrind
$i-o aruncai in spatiu, dar praful se facu
Un stol Intins de vulturi si spatiul umplu,
lar eu priveam la dinsii si spre a mea mirare
Vedeam cum al lor numär crestea far de-ncetare
$i mai tot orizontul, oricit era de-ntins.
De-acele falnici pdsdri pdrea a fi cuprins.
VIzui cd-n orice parte prin zbor se rdspindird,
Mai mult cu-ale lor aripi pärnintul adumbrird.
Se repezea-n tot locul, se zvircolea in zbor.
Incit am Mat somnul prin strigatele lor".

Poemul dramatic Despot-vodcl este uscat i fära seva lingvisticä, tot4 cdderile
cortinei i Tricerarile de studiu psihologic sTnt interesante. Indeosebi dramaticä
apare fafárnicia simplà a lui Mcrtoc i a boierilor, vàzuli cu o atitudine Tntr-un act
alta In cel urmätor, cu cea mai spontand versalitate.

BIBLIOGRAFIE

N. Scurtesc u, Rhea Silvia, Bucuresti, 1873 ; Despot-vodd, in Revista contemporanei, 1875, nr.
2-3 ; Rhea Silvia, Despot-vodä, Bucuresti, 1877 ; editie curentà din Rhea Silvia, In
p. t., nr. 704; Poezii 1867-1876, Bucuresti, 1877.
N. Tinc u, Niculae Scurtescu (biografie), In Revisto noud, V.1892, nr. 11-12 ; luliu Rosca, Niculae
V. Scurtescu, portret literar, in Revista literarb", 1896, XVII, p. XXI (Declaratii a dr.
I. !strati) ; G. CAlinescu, Material documentar, in Studii i cercetelri de istorie literarei
folclor, X, 1961, nr. 3, p. 531-532. 29

www.dacoromanica.ro
JUNIMEA SI CONVORBIRI LITERARE

Junimea" a fost o asociatie liberd fundatd pe comunitatea de ¡del a unor tineri


dornici de a da un alt curs culturii romdnesti sub guvernarea democraticd a lui
Alexandru Ion Cuza. Sub lozinca entre qui veut, reste qui peut", initiatorii, in
1863, sInt lacob Negruzzi, de 20 de ani, doctor In drept de la Heidelberg, Titu
Maiorescu, de 23 de ani, doctor In filozofie de la Giessen, Petre Carp de 26 de ani,
doctor In drept de la Bonn, Theodor Rosetti, de 26 de ani, doctor In drept de la
Berlin si Vasile Pogor, de 30 de ani, doctor In drept de la Paris.
Programul politic al asociatiei (majoritatea Intemeietorilor constituiau aripa
stingd a partidului conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de Titu
Maiorescu. « Junimea» din Iasi, scrie acesta In 1890, a fost...o adunare privatd de
iubitori ai literaturii si ai stiintei, de iubitori sinceri. Din IntImplare, cei dintTi membri
ai ei s-au gdsit a fi Inzestrati cu cunostinte destul de felurite, fiecare dupd studiile
si dupd gusturile sale, Tneit sd se poatd completa unii pe altii si totodatd sd se poatd
Intelege. Discutiile cele mai animate, Insd fdrd nici un amestec de interese personale,
i-au apropiat si i-au Imprietenit, atrdend Incetul cu Incetul pe multi altii, a cdror
dispozitie de spirit Ti fácea accesi bi I i la asemenea cercetdri adeseori abstracte. in primii
ani ai acelor intruniri intime s-a urmdrit cu stdruintd citirea mai tuturor operelor
literaturii romdne de On-atunci, bune-rele cum erau, si pe temeiul unor asemenea
cetiri se iscau discutiile : observdri critice, Incercdri de stabilire a unui teren comun
de Intelegere, teorii conduse la extrem si apoi !imitate spre o aplicare mai fireascd,
expuneri stiintifice despre esteticd, despre limbd, despre scriere, despre multe
alte obiecte ale endirii omenesti cdci stiintele se Inrudesc de omnibus rebus
et quibusdam aliis, totdeauna libere, adeseori Indrdznete, de regula vesele, niciodatd
personale, sau meschine, sau Inveninate. Si se formase astfel o atmosferd de preo-
cupdri curat intelectuale, care fdrd voie si pe nesimtite ajunsese a stapTni pe toll,
asa IncTt orele petrecute o data pe sdpfdmInd la Junimea" stdteau In cel mai
mare contrast cu viata de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligentei
libere, Indltat deasupra trivialintilor reale. $i asa de intensiv si asa de puternic
lucra aceastd atmosferd asupra celor ce o respirau, TricTt forma ea Insdsi o legaturd
Intre ei si-i armoniza pe toti pentru timpul tit dura, pe unii pentru toatd viata lor".
Cele mai disparate spirite s-au putut Trralni si s-au putut Insufleti In acest
contact : veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor
Rosetti cu (pe atunci) humoristicul lacob Negruzzi, scriitorul acestor rInduri cu
militarul autodidact M. Cerchez, traducdtorul lui Heine, N. Schelitti, cu frantuzitul 31

www.dacoromanica.ro
M.
Teodor Nica Hristodulo
Samson
V. Casten
Bodndrescu

Burla M.6heorghiu
N.13eldiceanu

A. Nauta
6h.
Racovitä loan
Alex.Suly
1/tu Buicliu
Dospinescu Maiorescu
C.Meissner
Th.Rossetti Petra Carp
RI bal. 1
C. I Melik
&Meson
leonardesc
Th. Burada
Iamb
Negrutti Dr. Alas
1 L. 5h. Dejan &a vid
Carugia le

General Burghelea
Cerchez N Mandrea Nicu Gane
Earagiani

5h .Capsa Dimlire Stefan New


Pavel Paicu
Rossetti

617. Alex N. Mihalcea


'Won tambnor V.Tasu Col.
Hristodulo
Pomp& C.lepaclatu
Serbtinescu
I Nemtescu

A/ex. Zaharia
Th &luck Beldimaa V.Cuciureanu
A.D.Xenopol Pe/re Misir

Valerian
Xenoton E Diantres S.Vtileanu
Ursianu
6heorghiu Alex.
tasi
617. Negruzzi Philipp/de

N.Volenti V Bossie Tekmak


aperasstv

www.dacoromanica.ro
V

Tabloul Societatii Literare Junimea" din la0, 1882/1883.

8 - 0. 178

www.dacoromanica.ro
M. Korn& inchisul estetic Burghele cu Ortosul glumet Creanga, juristul Mandrea cu
Paicu, agerul si recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul VIrgolici cu
óbscurul german Bodndrescu, horatianul 011anescu-Ascanio cu liricul ofiter Serbd-
nescu, tacutul Tasu cu vorbdretul lanov, viul cugetaor Conta cu poligraful Xenopol,
exactul Melic Cu volintirul" Chibici, amarul critic Panu cu blIndul Lambrior, anecdo-
tistul Caraiani cu teoreticul Missir, bunul papa" Culianu cu epigramaticul Cuza,
izbucnitorul Philippide Hurul" cu blajinul Miron Pompiliu, supergingasul Volenti
cu filologul BurId, popularul Slavici cu rafinatul Naum, Tnaltul visator Eminescu cu
nemilosul observator Caragiale, si si altii In umbra' si penumbra, iar din &id In
cInd In mijlocul lor Intineritul Vasile Alecsandri cu farmecul povestirilor lui."
In-01a forma* de manifestare publicd a Junimii" au fost prelectiunile" populare
Incepute In februarie 1864 si continuate vreme de 17 ani, pina In 1881, de continut
variat Intre 1864-1874, ciclic pInd In 1874 si referitoare la cultura si istoria nationald
mai departe.
La 1 martie 1867, din intiativa lui lacob Negruzzi si in redactia lui, pe care o va
pastra timp de 27 de ani, apare la Iasi revista Convorbiri ¡iterare, bilunar pInd In
1885 si lunar dupa aceastd data, la Bucuresti. intr-un cuvInt Catre cititori, aparut In
nr. 12 al revistei, la 1 aprilie 1893, lacob Negruzzi Isi pregdteste retragerea, pe care
o va preda peste trei ani unui comitet : Färd un moment de Intrerupere, scria el,
foaia noastrd a aparut timp de 26 de ani : 18 ani la Iasi, si acum s-au Implinit alti
opt ani de dnd ea se publicd la Bucuresti... Autorii de valoare din once lard ori
provincie locuita de romani au colaborat la aceastä revista, IncepInd cu bdrbani
care faceau parte din generatia de la 1834 si mai ales din aceea de la 1848, bdrbati
care au contribuit puternic la regenerarea noastrd nationald. Pe ton acestia i-am vdzut
stingIndu-se unul cite unul, si partea cea mare a lucrdrii noastre a fost fa'cutd de gene-
rana de la 1866, care, mai ales, contribuie In zilele noastre la organizarea si consoli-
darea statului, precum si la conducerea miscdrii intelectuale a poporului..."
Doctrina literard a Junimii" va fi formulatd In chip exclusiv de Titu Maiorescu
In perioada 1867-1893, iar de la aceastä data de elevii sal alcdtuiti Intr-un comitet
compus pInd la 1900 din Teohari Antonescu, I. Al. Bratescu-Voinesti, Mihail Drago-
mirescu, D. Evolceanu, I. S. Floru, P. P. Negulescu, C. Rddulescu-Motru, I. Al.
Radulescu-Pogoneanu si François Robin, iar din 1900 pInd In 1903 completat cu Gr.
Antipa, I. N. Bazilescu, I. Bogdan, L. Mrazec, A. Naum, D. Onciul, $t. Ordsanu,
E. Pangratti, I. Paul, A. Philippide, C. Litzica, S. Mehedinti, P. Missir, D. Bunge-
tianu, M. Seulescu, D. Voinov si N. Volenti. Din 1903 pInd In 1907 direcna o are
Ion Bogdan, din 1907 pina In 1921 Simion Mehedinn, din 1921 pind In 1938 Al. Tzi-
gara-Samurcas, iar din 1939 [And In 1944, &id Tnceteaza, I. E. Toroutiu.
Etapa literard esentiald este cea dintre 1867-1893. Fundamental este spiri-
tul critic, asa-numitul criticism, caracterizat prin respectul adevarului, disocierea
valorilor si adaptarea ideilor la realitäti si Limba artificiald, falsa eruditie
si pedantismul, lipsa de gust sInt permanent semnalate i ironizate de membrii
Junimii", care cultiva zeflemeaua si in un dosar de enormitdti, un adevarat sottisier.
Junimistii Tsi dau porecle pitoresti individuale sau colective. lacob Negruzzi e sacul
cu minciuni", Caragiani binehrdnitul", Lambrior, Tasu si Panu alcatuiesc grupul
celor trei romdni", sensibili la problemele nanonale. Asistenta pasiva, conclusa de
matematicianul Culianu, constituie caracuda". Carp se adreseazd celor mai vechi
Cu apelativul : gogomanilor I Pogor participd la sedinte zgomotos, arundnd perne
34 de pe canapea, In favoarea veseliei, cu sloganul : anecdota primeaza I" Gluma nereu-

www.dacoromanica.ro
sin e Tnsa sanctioned* Cu exclamatia faul I" sau prost Ti Paicu ; afard Paicu !; sa
tacd 5 minute !" Anecdotisti gustati sint la Junimea" Caragiani si Creanga, mai
ales cu anecdote pe ulita scurta", dei acestea fac sà roseasca pe pudicul" Naum,
stIrnind In schimb delirul lui Pogor.

BIBLIOGRAFIE

George Pan u, Amintiri de lo Junimea" din laV, 1-11, Bucure;ti, Adevärul, 1908, 1910 ; lacob
Negruzzi, Amintiri din Junimea", Bucure;ti, Viata romelneascd, 1921 ; [I. Negruzzi]
Dictionarul Junimei", In Cony. lit., XLII, 1908, p. 6-8 ; VI, 1924, p. 123-125, 229-
231, 306 -308, 387-388, 460-461, 623-624, 686-687, 780-781, 682-683, 952-
953 ; LVII 1925, p. 52-53, 129-131, 200-201, 297-298, 366-368, 452-454, 565-
567, 699-700, 778-779, 59-860, 863 bis, 64 bis ; C. Meissner, Amintiri, In Cony.
lit., XLIV, 1910, p. 131-139 ; Amintiri de la Junimea", In Cony. lit., LXVI, 1933, p.
144-151 ; loan Slavici, Amintiri. Eminescu, Creangei, Caragiale, CoOuc, Maiorescu, Bucu-
re;ti, Cultura nationalà, 1924 ; Benedict Kanner, Junimea de Jassy son influence sur
le mouvement intellectuel en Roumanie, Paris, Bouvelot-Jouve ; C. Sateanu, Aniversä-
rile Junimii". Din arhiva lui lacob Negruzzi, In Adev. lit. ;i art., nr. 599, din 20
mai 1932 ; C. Sdteanu, Poreclele junim4tilor, In Adev. lit. ;i art., nr. 600, din 5 iunie
1932; C. ateanu, Figuri din Junimea", Buc., 1936 ; Comemorarea Junimii" la laV,
mai 1936. la;i 1937; M. STrizianu, Convorbiri literare. Indice bibliografic 1867-1937.
Buc., 1937 ; I. E. Torotrtiu i Gh. Cardas, Studii ;i documente literare, Bucure;ti
Bucovina, I, 1931 ; 11-111, 1932 ; IV, 1933 ; V, 1934 ; VI, 1939 ; G. alinescu, lstoria
litcraturii romdne de la origini laInd In prezent, Bucure;ti, F.R.P.L.A., 1941 ; E. Lovi-
nescu, Antologia ideo/ogiei junimiste, Casa $coalelor, 1943 ; Tudor Vianu, Junimea,
In Istoria litraturii romäine moderne, I, Bucure;ti, Casa ;coalelor, 1944 ; G. alinescu,
Material documentar, In Studii i cercetdri de istorie literard i folclor, IX, 1960, nr. 4,
p. 763-764 ; Z. Ornea, Junimismul, EPL, 1966 ; Rodica Florea, Convorbiri literare,
1867-1894, In Reviste literare romdne;ti din secolul al XIX-lea. Contrkutii monografice,
sub Ingrijirea ;i cu un cuvint Inainte, de Paul Cornea, Bucure;ti, Minerva, 1970, P.
161-263; Dan Mänucl, Scriitori Junimi0. 14, Junimea, 1971.

POETII
ANTON NAUM

Cel mai In vIrsta dintre poetii Junimii", Anton Naum, aroman de origine, nds-
cut la 17 ianuarie 1829 In mahalaua Calicilor din Iasi, va debuta tTrziu In literatura
dupd 43 de ani, exercitIndu-se paralel In traducen i dans le gait ancien", dupa
formula André Chénier. Urmase facultatea de litere pIna la 31 de ani la Paris si
era profesor secundar, academician la 64 de ani, profesor universitar de limba si 35

www.dacoromanica.ro
literatura francezä la 68 de ani, urrnInd lui
Stefan VIrgolici, pTha la 79 de ani, mort aproape
nonagenar la 27 august 1917.
Modelul favorit al lui Anton Naum este
clasic. A tradus Arta poetica a lui Boileau,
si din La Fontaine, dar si din Lamartine, Mus-
set, Hugo, Gautier. In Aegri somnia (1876)
temele sTnt livresti, poemul titular exploatTnd
motivul fortuna labilis, fa'ra patos, mai de graba
epicureic, cu o anume elegantd a descrierilor
de peisaj interior sau exterior (pe aripile unui
demon, poetul se Tnchipuie strabatTnd Italia,
Egiptul, Palestina, Caucazul, Germania, Spania,
Polonia). Visul are loc In decor sarbätoresc

Vino I mi-am luat de noapte o tunica stravezie


Cu mirt verde si cu laur patul l-am ?mpodobit,
lar Lycisca line gata linga cupa aurie
Amfora cu cloud toarte cu vin vechi pecetluit".

Lipseste fantazia luxurianta a lui Eminescu


din Memento marl, interesant e Tnsa ca si Anton
Naum e preocupat de mitologia nordica, de
Valhala si Odin.
Anton Naum. Portret de maturitate. Povestea vulpei (1902), epopee eroi-comica,
adapteaza Reinecke Fuchs de Goethe la mora-
vurile locale, travestind personaje politice con-
temporane. ligoreanu (Vulpea) care trimite pe ursul Brunius la Tibano Inchipuie
pe Ion Bratianu Tnversunat Trnpotriva lui P. P. Carp. Bucurestii apar ca Bestiopoli.
Fgora e Florica, Parlamentul e ScafIrlia. iTgoreanu are privire diabolic& rTsul
infernal si cinic, tonul batjocoritor" si o crincena rinjire". Satira e Tndreptata
asadar deopotriva In contra liberalilor si conservatorilor, cu generalizan i din
Scrisoarea III de Eminescu, Intr-un amestec grotesc de epitete comic sarcastice

Mitocanii strinsi la punga si fricoasa burghezime,


Moliile din bugete, sinecurii somnorosi.
Lenesii inamovibili si tribunii zgomotosi,
Curtezanii, delica/ii, mirliflorii, sustinu/ii,
indragiIii de babane, din constiinIa cazu/ii,
sclifositii, gusatii
OersiIii din natura, fonfii, tosi degeneraIii".

Maiorescu avea motiv sa se indigneze de iesirile neacademice ale rafina-


36 tului" Naum, poreclit de Pogor regele dicofron".

www.dacoromanica.ro
ft rAubt, ft. J'AUM.

TRADUCERI.
AEGRI SOM.NIA
POW. rtda
Ls F.DI no,...Lansart.P. -
A. do
V. t1.1, Tb. Onothltr.

!ASST.
TIPOGRAFIA. NATIONALk
STRAW, AI. IL/.
1875.
187e.

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

BIBLIOGRAFIE

Anton Nau m, Traducen, Iasi, 1875; Aegri somnia, poem, Iasi, 1876: Versuri 1878-1890,
Iasi, 1890; CuvInt de primire (la Academie). Bucuresti, 1894; Povestea vulpei,
epopee eroi-comica, Bucuresti, Socec, 1902.
N. lorg a, Anton Naum, In Oameni cari au fost, II ; M. Morariu, Povestea vulpii de Anton Naum ;i
Reinecke Fuchs de Goethe, In Calendarul Minervei pe 1926, Bucuresti, Cartea roma-
neasca ; G. alinescu, Material documentar, In Studii i cercetari de istorie literara si
folclor, IX, 1960, nr. 4, p. 760.

VASILE POGOR

Mefistofelul Junimii", nätIngul" de Pogor, care rldea de-i sareau dintii cei
noi din gura" ski plesnea camasa, e mai mult amfitrionul si animatorul gruparii,
literat amator. S-a nascut In Iasi, la 20 august 1834, ca fiu al comisului Vasile Pogor,
traducatorul Henriadei lui Voltaire. Studiaza la Institutul francez al lui Malgouverné
p'ina la vTrsta de 16 ani, and pleacd la Paris, unde urmeaza dreptul. intors In tara 37

www.dacoromanica.ro
doctor, va fi de la 24 de ani magistrat, prim-presedinte al Curtii de apel la 36
de ani, deputat, vice-presedinte al Camerei, primar al lasului la 47 de ani, director
al Creditului urban, om risipitor, punInd la cale planuri niciodatä. Tnfaptuite, vesnic
hartuit de creditori. A murit septuagenar la 20 martie 1906, retras la via sa din
Bucium de ring Iasi.
Gustul lui Pogor era clasic, citea pe Homer (Intr-un an ¡liada si In alt an Odiseea)
si pe Horatiu, dar si pe Hugo, Gautier, Baudelaire, Sully-Prudhomme, motiv pen-
tru care i se zicea biblioteca contemporana" a lasului. Se interesa de literatura,
istorie si filozofie si la Junimea" a facut prelectiuni despre InrIurirea ideilor revo-
lutiei franceze, despre arta la poporul elen, dramele lui Shakespeare, evolulionismul
lui Buckle, budism (dupa Burnouf). Era voltairian, liber cugetator, pozitivist, sceptic,
maliTios, spirit modern, deschis noutatilor, ceea ce explica traducerile sale, primele
la noi, din Baudelaire (Don Juan In infern si Tiganii ceilätori, In 1870). Avea curajul
sa talmaceasca In romaneste, Tmpreuna cu Nicolae Skelitti, Inca din 1862, prima parte
din Faust.
In compunerile personale (a publicat 9 poezii originale Intre 1867-1873)
depringe, ca si tan] sau, caducitatea lucrurilor omenesti si regreta timpul pe Old
era noble-W. (Pastelul unei marchize). Se lasa atins de aripa melancoliei Intr-un comen-
tariu (Pogor era si pictor) la celebra gravura a gravurii lui Albrecht Diirer :

O, Direr, 'intro paging asa de mari tristeti,


Un ocean de chinuri In cadru asa restrins 1
Spune de ce-ntunericul prin mînele istete
Cu liliacul negru chiar soarele a sttns?"

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

PESII
101

erancbic tic (Godly.


pICOLAI SKELITII
1attOU2i OE
j2,OLONELUL

1,7)/77.4 iyJIA

EurruRA GE, WI CAT i'ANN".,


IIÍ:JtLAlI
A
JA I T.

asa.. www.dacoromanica.ro
Vosile Pogor. Portret de tinere/e.

Poezia Un bal, daca a lui e initiala cu care e semnatd, P., noteazd cu umor non-
salanta, indolenta specified a lui Vasile Pogor, asemandtoare cu a lui Alecsandri
Simt o mare fericire de-a sta singur In tacere,
Desi stricta convenin/a ma' suelte-a fi la bal,
Cad sInt lenes din natura si ma legän cu placere
intr-o dulce somnolen/a pe al visurilor val.

Ce noroc ca-n asta seara n-am pus frac, n-am pus focoale
Ci ma-ntind In libertate pe-un divan nepre/uit
Sau ma primblu farl grija sa calc damele pe poale
Ori sa rup vreo dantela c-un cAldi nesocotit".
Aceste putine versuri ne fac sd regretdm ea proiectele literare rat-me printre
hirtiiie lui Vasile Pogor n-au fost realizate.

BIBLIOGRAFIE
Goet h e. Faust, trad. V. Pogor si N. Skelitty. asi, Berman, 1862.
V. A. Urechia, Legea maximului li limbo romdneascd la laV (d. Vasile Pagar), In Vieato,
I, 1894, nr. 27 ; Ana Conta-Kernbach, Boabe de märgean, Viola romdneoscd, Iasi, 1922; 39

www.dacoromanica.ro
V. I. Cataramd, Vasile Pogor, schita biograficd,
in Ad. lit. i artistic, nr. 911, din 22 mai 1938,
p. 9. (stud iu ampl ificat : Iasi, 1943) ; C. Sateanu,
' Centenarul lui Vosile Pogor, ibid., nr. 665, din
3 sept. 1933 ; Acelasi, Contributii biografice,
ibid., nr. 915, din 19 iunie 1938 ; Acelasi, Din
farseie spirituale ale junimistului V. Pogor, ibid.,
nr. 897, din 13 februarie 1938; G. Cilinescu,
Material documentar, in Studii i cercetclri de
istorie literard i folclor, 1959, nr. 3-4, p.
695-707.

NICOLAE SKELITTI
r

c." c. 11,
fi
n
Colaboratorul lui Vasile Pogor, colonelul
F ,
Nicolae Skelitti, nascut la 12 august 1835, mort
la Viena de o board de creier la 20 iunie 1872, Tsi
facuse studiile la Potsdam si Berlin, ceea ce explica
,
interesul sau pentru literatura germana. A tradus
ara,ofi
Werther de Goethe, Regele din Thule i Craiul codru-
Nicolae Skelitti. lui, din Schiller Pescarul, din Uhland Blestemul
bardului, din Heine Grenadirii, din Herwegh,
Claudius, Zedlitz, Prutz. Dedicatiunea lui Ossian
La muza lui Alecsandri indica alte orientari ale poetului, facil reflexiv In Nimic

Sint nemicuri toate-n lume,


Mate la neant conduc,
Once fapte, once nume
La nimica se reduc I

Restul poeziilor culegerii postume din 1888 sTnt compuneri extravagante, In


genul amintirilor" de album
Cite stele-s semdnate Am surprins eu intr-o noapte
Si in ceruri sus lucesc O stelutd s-un steloi
Mate stilt ?morezate Dupd multe dulce soapte
Si-ntre ele se iubesc. Sdrutindu-se amindoi".

BIBLIOGRAFIE

Po e zi i, de colonelul Nicolai Skelitti, Birlad, George Catafani, 1888.


lac ob Neg r uzz i, Neculai Skelitti, in Cony. lit., VI, 1872-1873, p. 168-172; G. alinescu,
40 Ske/itti, in Contemporonul, nr. 18, din 9 mai 1958, p. 3.

www.dacoromanica.ro
THEODOR 5ERBANESCU

Un succes ne.wteptat In epoca au avut poeziile colonelului Theodor Serbanescu,


nascut In Tecuci la 24 decembrie 1839 i mort In Braila la 2 iulie 1901. Maiorescu
Insqi gasea In ele ($erbanescu a publicat Intre 1867 i 1892, In Convorbiri ¡iterare,
69 de poezii originale) Intre cele mai placute producen i ale literaturii romane".
inrudirea cu Ion Petrovici explica atentia acordata de E. Lovinescu i N. Cartojan
(prima editie apare postum, In 1902, sub Ingrijirea lui T. G. Djuvara). Poetul, vestit
Don Juan pe vremuri, moOer, adresa satiei, din diverse garnizoane, misive Infla-
carat neserioase (Un dor cumplit de tine Tmi arde sufletul..." ; ... ma simt ca
am sa Innebunesc, de vei mai Inttrzia, caci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor..."), versifi-
end pretinsele chinuri sentimentale In stil bombastic

O durere intérnala In durerea mea pagina


Vai I consuma viaja mea De-0 putea o clipa, eu
Suferinta-mi e mortal& lua parnintu-n Mina
Si nu-i chip sa scap de ea. S-as zvirli in Dumnezeu".

Emulul lui Skelitti cunotea i el pe Heine, Alfred de Musset i Ada Negri, din
care a tradus. De la germani vine indiscutabil un aer de Weltschmerz

Bate vIntul, bate tare,


Bate de la rasarit
Si-mi aduce dor de mare,
Dor de lung calatorit".
Pagina de titlu.
insa meditatiile lui Theodor Serbanescu nu de-
p4esc perimetrul domestic, banal
.4.. ". .3
T
Trista-i viaja ara soare I
Toamna veted-a sosit...
lama-mi calca, simt, pe gIt
Cu opnii In picioare".

Alecsandri din astasii nostri e recognoscibil In 'AgmrArz!, r rc


poeziile patriotice : T.r.t.
1"Trt p.kx/111,1, 1111
Tunul tuna, bomba zboara,
Bravi cu miile dispar,
lar colo, In biata /ara, IL 1).1141/411.4
Vaduvele plIng amar I" '
1,17,., .111
.,,,
Muzica lui G. Cavadia a prelungit vitalitatea In liol.s.tut se bbele 's- 1, ni .1. 4.. .114.4
vulg a romantelor lui Theodor Serbanescu pe tema ..te.,{ 11. .t.o^banes

vremelniciei lucrurilor omene0

1111(Mr,1.1
LINZ,sr.4...M4A4w.re.c l'Iris,

www.dacoromanica.ro
Uncle esti ?... Unde esti ?
in zadar In larga lume
Caut sI te mai gksesc,
Tu I-al drei dulce nume,
Si azi Ind-nglIbenesc !
Dad tu tot mai tdiesti
Unde esti ?... Unde esti ?"

ConcepInd iubirea In sfera pur senzuald,


poetul nu dorea nemurirea, de teamd de
a nuli perpetua chinul dragostei.

BIBLIOGRAFIE

T h. Serbanesc u, Poezii adunate de T. G.


Djuvara, Bucuresti, Socec, 1902 ; Strafe
a/ese, ed. E. Lovinescu, Bucuresti, Casa
scoalelor, 1927; Poezii, comentate de
I. Petrovici si NT. Cartojan, Craiova,
Scrisul romanesc.
T. G. Djuvara, Poezia lui Th. Serbdnescu cu scrisori
poezii inedite (conferin/ä), In Cony.
Col. Theodor erbdnescu. Portret de ma-
turitate. lit., XXXVI, 1902, p. 949-473, 522
545 ; G. Bogdan-Duid, Notitcl despre
T. erbilnescu, ibidem, XXXVIII, 1904,
p. 1151-1152; G. Cälinescu, Material documentar, In Studii i cercetclri de
i folclor, IX, 1960, nr. 4, p. 751.
istorie ¡iterara

M. GREGORIA DY DE BONACHI

Din $erbdneti-Tecuci era Mihai Gregoriady de Bonachi (1841-1897), fiul


unui negustor din Smirna, avocat i preedinte al Curtii de Apel din Bucure0,
cu studii germane de la Dresda i Berlin. A publicat Intre 1868 i 1892
cincizeci de poezii In Convorbiri literare", adunate In volum In 1890, i tra-
ducen i din Anacreon i Apuleius (Psihé).
Poeziile lui Mihai Gregoriady de Bonachi clasicizeazd In stilul AlecsandriEmi-
nescu, cu reminiscente anacreontice. Traducerile din Anacreon reactualizeazd stilul
Asachilancu Vacdrescu printr-o fericitd interpretare a motivului Amor udat de
ploale, tratat, Intre altii, de Grécourt, cIt i prin corecta transpunere a tripticului
42 Eros, Bachus, Roza :

www.dacoromanica.ro
Voiesc sä eint atrizii Si luna bea din soare,
Voiesc sä cInt pe Kadmos De ce rnä certi amice
Dar lira-mi pe-a ei strune, Cind deci si eu beau vinul.
Numai de-amor räsund.

Parrantul negru suge, Roza-i floarea primäverii,


Sug arborii pärrantul Roza zei Inveseleste,
Si marea soarbe rIuri, Roza-n pletele-i de aur
lar soarele bea marea Pune firul Cythereei.

BIBLIOGRAFIE
Mihai Gregor iady de Bonach i, Poezii, Bucuresti, lg. Haimann, 1890 (Im. Galati)
Anacreontos meli, text bilingv, Galati, 1889;
G. Cal inesc u, Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie Iiterarä i folclor, X, 1961,
nr. 3, p. 532-533.

D. PETRINO

Un alecsandrinian este bucovineanul Dimitrie Petrino (ndscut la Rujnita In


1838, mort In Spitalul Brincovenesc din Bucure0 la 29 aprilie 1878), fiul lui
Petrache Petrino i al Eufrosinei Hurmuzachi. Primind o mc4tenire neaFteptatd
de la un unchi dinspre tata, contele" Petrovici de Armis, un aventurier levantin,
Dimitrie Petrino Incepe la 21 ani o viaId de placeri, hoindrind prin Italia
Germania. La 25 ani lacob Negruzzi II IntIlnqte ca bummler", chefliu, la Berlin
la acee4 vIrstd, In lavi, interesat de cursele de cal. Doi ani mai tTrziu era dorobanI
la Botoani, unde, Indrägostit de fiica baronului Buchental, fugi i se cdsätori cu ea la
Odesa, fárd voia Orintilor. Victoria muri la 8 septembrie 1867, declanO.nd instinc-
tul poetic al lui Petrino, care-i dedicd Indatd volumul Flori de mormInt. Se silea
In 1869 sd atrag aterrOa lui Maiorescu, publidnd broura PuVne cuvinte despre coru-
perea limbei romane In Bucovina i fdand abonamente la Convorbiri literare. intr-ade-
vdr, Maiorescu aproba multe poezii ale lui din volumul Lumini i umbre (1870) cu
gut". Revista nu-I acceptd cleat Intre 1874-1875 cu apte poezii, ceea ce-I de-
termind totu0 sà päräseascd provincia i sd se instaleze la 14, numit la 1 iulie 1875
de Maiorescu director la Biblioteca centrald In locul lui Eminescu, trecut revizor
Petrino are nedelicatetea sä dea pe Eminescu In judecatd pentru sustragere
de carTi, cauzInd ironiile poetului din Petri-Notae i Le baron de Trois étoiles
Armeano-grec, lingäu cu douä fete
Iti ad-aminte ce aveai In straiti
CInd pietre numdrai la noi In piete.
Mä-ntreb In sine-mi unde este slava ?
S-au dus cu totul vechile Inväturi ?
Deodatà %Ad naintea mea pc jäturi
Neamul lui Petcu ot Udrinaglava. 43

www.dacoromanica.ro
Moruzi-bel fiind In bune toane
La curtea sa chernd voios bacalul
Si-n loc de-a-si pune-n rang, cum vruse calul
Ti-au boierit pe bunul tAu, baroane".

Dei era ftizic si surd, incapabil, dupd Emi-


nescu, pentru Insdrcindri publ ice, Petrino suplini
din noiembrie 1876 pInaIn februarie 1877 la ca-
tedra de literatura romand a Facult4ii de litere
pe Andrei Vizanti, lingusind pe Kogälniceanu
si Alecsandri, färd sa poatd inlocui pe titular.
Alcoolul si femeile Ii scurtard viata la 40 de
ani, Cu putin Inainte de Inceperea rázboiului
de independentd.
InfluenTa Leicrämioarelor lui Vasile Alecsan-
dri, a Ste/t4ei, se observd numaidecIt In Flori
de mormInt. Copila baldioard", Victoria, a Idsat
pe poet zdrobit"
Te-ai dus precum se duce martirul de pe lume,
Ca fulgerul ce moare, ce moare reInvins,
Ca valul care lasd, cind trece, albe spume,
Tu ai Idsat in urma-li un suvenir nestins".

Accentele alecsandriniene se recunosc, de


Dimitrie Petrino. Portret de tinerete. asemenea, In entarea suferin-tii pentru asuprirea
strdind In Lumini i umbre
Durerea-mi n-are margini, durerea-mi n-are nume
Cit inca In Suceava un secol otravit
Senterqa sa de moarte va sustinea in lume
Si Ond dnd cdIdul va fi nepedepsit".

Raul (1875), poem In cloud cInturi dedicat lui Vasile Alecsandri, Poet-Rege",
nu-i cleat, cum observa chiar Eminescu, localizarea poemului lui Alfred de Musset
Rolla (1833). Suferind de rdul veacului si afisInd dispreTul legilor si al credinIei (Dors-
tu content ? Intreba Musset pe Voltaire, instauratorul cultului raTiunii), Raul abu-
zeazd In sala desfrIndrii" de inocenta Mariei, o fatá de cincisprezece ani, silitd de
mama ei sd se %/In& Cuprins de regret pentru fapta sa, tInarul vrea s-o ia de nevastd,
prea tTrziu, cad victima se otrdveste determinIndu-I si pe el sd se Injunghie cu
pumnalul, dupd ce-si regasise puritatea sufleteascd.
Eminescu gasea bund poema In trei drituri de inspiratie alecsandriand La gura
sobei (1876), nu se putea abTine sd nu ironizeze totusi maniera Intr-o versiune frag-
mentara' la Scrisoarea II :

5-am lasat sA doarmd-n colbul sfinIitelor cronici


Pe strdlucitul Stefan si pe viteazul Mihai
44 Nu-I asezai pe cel de-ntti I-a cuptorului gurd..."

www.dacoromanica.ro
Poema nareazd despre eliberarea din roble
tätdrascd a cdpitanului Negrea, de a cdrui
Maria, se Indràgostete fiul hanului, fdcut apoi
pIrcdlab. POESIILE
Legenda nurului (1877), dedicatà doamnei Elena
MIrzescu (alte poezii ale lui D. Petrino sTnt dedi-
cate contesei E*** P***, doamnei C.R.B.) ar fi
fost Indreptatd, In fine, Impotriva lui Alecsandri,
cu care Petrino se stricase. Eminescu o lua ca
. intd In Scrisoarea II:
Cdci si noi avem pe aicia soiul cel burtos de barzi,
Ce Incearcd prin poeme sd devind cumularzi,
inchinind ale lor versuri la boieri si la cucoane
Sint cîntai prin cafenele i fac sgomot in saloane
Ipokrene Parizul. Pe Musset, pe a10 pradd
Si Cu versuri rau traduse tu Ti vezi facind paradd,
CArdrusile vietii pentru ton.ti fiind inguste.
Ei incearcd sd le tread.' prin proteqie de fuste
p,gul ,
Dedicind brosuri la dame, a cdror barbell se spell
C-ajungind cindva ministri, le-ar deschide carierd".
(variantd In Opere II, ed. Perpessicius, 1943).
Dar la moarte Eminescu scria totu0 despre Pagind de titlu.
Petrino, apreciindu-i Florae de mormint : Talent
a avut, poet era !"

BIBLIOGRAFIE

D. Petri n o, Flori de mormInt, R. Echardt, 1867 ; Lumini s umbre, 1870 ; Raul, 1875 ; La gura
sobei, Iasi, 1876 ; Poeme, Iasi, $araga.
M. Eminesc u, D. Petrino (necrolog), in Timpul, 111, 97 din 4 mai 1878 ; G. Sion, Suvenire despre
poetul D. Petrino, in Revista now], IV, 1891, nr. 2-3 ; G. alinescu, Material docu-
mentor, in Studil si cercet6ri de istorie literarcl i folclor, 1960, nr. 4, p. 760.

M. D. CORNEA

Frantuzitul" M. Korné, de fapt Mihail D. Cornea, nascut In la0 la 13 octombrie


1894, decedat In Biqteni la 26 iulie 1901, licen/iat in litere de la Paris (la 21 de ani
voia sa concureze la catedra de limba francezd a Universit4ii din la0), deputat,
cdsdtorit o vreme cu Li bertatea-Sofia, fiica lui C. A. Rosetti, mare avocat In Bucure0, 45

www.dacoromanica.ro
adunat In volum numai poeziile franceze,
dei Intre 1867-1869 a publicat In Convorbiri
¡iterare i 27 de poezii romane0. Consulta
asupra talentului pe amici: Panule, ia citqte
versurile astea care mi-au venit In minte In
trásurd, and veneam la curte". Regreta pre-
matur tinere.tea :

Am fost In lume si eu o data


40,
Cu suflet june si plin de dor,
Credeam atuncea ca viga toata
E un vis dulce de lung amor".
tAkiL

Cultiva amorul fatal i decorul nocturn


sumbru, tonul convenTional al romarytei.

BIBLIOGRAFIE

Mihail D. Cornea. Portret de tineree. M. Korn é, Poésies, lassy, 1868.


G. CAlinescu, Material documentar, In Studii ;i
Pagina de titlu. cercetari de istorie literar6 i folclor, 1960,
nr. 4, p. 760.

VERONICA MICLE
Po si
Datoritd unui vechi conflict cu Maiorescu,
Veronica Mide (n. Veronica-Ana Cimpeanu,
In Näsdud, la 22 aprilie 1850, greco-catolicä,
mdritatd la 14 ani cu profesorul universitar
$tefan Mide de 46 de ani, vdduvd cu cloud
O*. fete la 29 de ani, decedatd la mdnästirea
MICHEL_ D
Agapia la 4 august 1889) fu admisd la Con-
vorbiri ¡iterare abia In 1875. Debutase mai
Tnainte cu o nuvelä, Rendez-vous, semnatä
Corina.
,
Poeziile adunate In volum In 1887, cu-
prind romante i sint desigur un ecou direct
din Eminescu. Muzica a fdcut celebre cloud
xiii:101x Singurd si Nu pringe...

"to
JANST.
':111PUFNERIE DE LA, 80C1IgTh: JUNIMEA.., ,
isoft. t; ' '' ' . I ,, i
>

-
www.dacoromanica.ro
De cite ori am tresdrit Nu plInge a te dau uitdrii
La fiece migare Si nici nu punge a te las...
Crezind ca poate ai venit Sosit-a ora-nstrdindrii
Tu, dulce ardtare. Si ceasul bunului rdmas.

Si-apoi de cite ori am prins, Se rupe-un lant plin de tArie


VdzInd cd noaptea vine, Ca firul cel mai subtirel
$i lampa singurd o-am stIns, Cind soarta vrea ala sd fie,
lu bite, färä tine. Zadarnic vrei sd faci altfel.
0, dac-ai ti de ate ori
NoFti albe, nedormire, Si nu mai e nimic In stare
Ti le-a jertfit pInd la zori SO-ntoarcd vremile-napoi
Salbatica-mi iubire. Si-acea iubire atit de mare
Ce-a fost °data Intre noi.
Mdcar o clipd-ai fi venit,
Adus ca de ursite Rdrrai tu dar, rdmil cu bine,
C-un särutat sA pui sfiqit Rarrai cu suflet
Durerii nesflqitel Un dor se duce qi-altul vine,
$1 vei uita ca te-am iubit.

13dnuiala unui adevdr In spatele acestor strofe dd cititorului cunosator


destinului lui Eminescu iluzia unei poezii de o mare profunzime. E adevdrat
In dedicaTia dated 28 august 1875, Veronica Mide cerea mult mai pu-tin

.,Geniu tu, planeazd-n lume I Lasd-mA In prada sortii


$i numai din depOrtare and ;i and sit' te privesc.
Martora mdririi tale sa fiu pini-n pragul mortii
$i ca pe-o minune-n tainO sa te-ador, sa te sldvesc".

BIBLIOGRAFIE

Ver on ¡ca M ic I e, Poezii, BucureFti, lg. Haimann, 1887 ; Poezii, ali, $araga, 1909 ; Poezii,
Bucure§ti.1914 (B. p. t. nr. 924); Poezii, ed. Aug. Z. N. Pop, Bucurqti, EPL, 1969,
N i c. V. B a b o ean u, lubire-Durere. M. EminescuVeronica Mide. Scrisori, impresii, epilog. Bucu-
regi, 1905. Octav Minar, Veronica Mide, Bucurqti, Flacara, 1914 ; AceI0, Veronica
muza lui Eminescu, Bucuregi, Cartea romaneascd, 1920; AceI0, Veronica
Mide. Dragoste i poezie, Bucurevti, Socec, 1923 ; Acei4, Cum a iubit Eminescu,
BucureFti, Biblioteca Lumina, nr. 22-23 ; ed. a II-a, Cum a iubit Eminescu. Pagini
intime, Bucuregi, f.a. ; P. V. Hanq, Veronica Mide cätre Eugenia Frangulea, scrisoare
ineditO In Prietenii istoriei ¡iterare, 1,1 aprilie 1933 ; Dana Vasiliu-Voina, Veronica
Mide, schita bicgraficd, In Adev. lit. 1i art.. nr. 913, din 5 iunie 1938 ; Scrisori ale Vero-
nichii Mide catre Eugenia Frangulea, In Conv. lit., LXXII, 1939, nr. 10-12 ; A,ugustin
Z. N. Pop, M. EminescuVeronica Mide, Bucuregi, Ed. tineretului, 1968, ed. a II-a,
1969 ; G. COI inescu, Material documentar, In Studii li cercetäri de istorie literarä1i folcior.
X, 1963, nr. 3, p. 535 ; George Sanda, Veronica Mide. Bucuresti. Cartea
romaneasca. 1972. 47

www.dacoromanica.ro
,

MATILDA CUGLER-PONI

O eleganta a limbagiului", sinceritate a


t.
7P
sentimentului si precizia compunerii, sub inrIu-
rirea lui Heine si Lenau, constata Maiorescu la
Matilda Cugler, fiica ajutorului de arhitect Carol
von Cugler si al Matildei Herfner, nascuta In
Iasi, zice-se, la 2 aprilie 1851, maritata Inn cu
Vasile Buda, apoi cu profesorul universitar
Petru Poni (1841-1925) si decedata la 9 octom-
brie 1931. PublicIndu-si volumul In 1874, se
poate spune ca oferise, promovata de Maiorescu
Insusi, modelul poeziilor preferate la Junimea",
tipul lidului cantabil, cu imagini de album,
Tngerasi, fluturasi, pasarele si floricele, suportabile
and ramîn, In conventionalitatea lor, decente

,Ai plins si tu °clan? MA crede, nu degrabd


Eu, fdu, nu pot sd credl Se face lar senin.
é : ; Ah, lacrAmi lasa urme
o c 1
'r.ZW,,j:-.74.
Ce ani Intregi se vdd. Un ce WA de nume
Rdmine-n el ascuns...
Matilda Cugler-Poni la tinerete. Un ochi, care °data Dar ochii tài ant limpezi,
A Wins de dor si chin, Nu pot sd cred c-ai plins".

Ins& comparatiile hiperbolice, repetate apoi


de Skelitti si Serbanescu, pun la indoiala chinu-
Pagind de titlu. rile iubirii, asa-zisa sinceritate
,,Atit foc grozavul Etna
Nu cuprinde-n sinul sdu
Citd crudd disperare
Port adinc in pieptul meu".

Matilda Poni s-a Incercat fara succes In teatru


si In prof& supravietuind ca poeta numai prin
cuvIntul lui Maiorescu.
MATILDA CUGLER-PONI

BIBLIOGRAFIE

Matilda Cugler-Poni, Poezii, Iasi, 1874; alte


ediii : Socec, 1885, 5araga si Casa scoalelor.
64,1111.,T, .1 1927; Un tutor, plea* In cloud acte, Oradea
Mare, 1881, ed. II, Brasov, I. Ciurcu,
1914; Sfintul Nicoloe, B. pop. a Tribunei.
Sibiu, 1885; ed, II, 1886; ed. Ill, 1912;

BUCU RC SC
EdItur Libririel SOCECC re Comp.
Cam .weriel No.
MOS.

www.dacoromanica.ro
Fato stolerulus. B. pop. a Tribunei, Sibiu, 1886, ed. II, 18813; Povestirt
adevarate, Bucuresti, Cartea romaneasca; Scrier! alese, editie Ingrijita de Ion
Nula. la;i, Junimea, 1971.
C. V. Gerot a, O uitata figura convorbiristä : Matilda Cugler-Poni (1853-1931), In Conv.
lit., LXX, 1937, p. 376-381 ; G. Calinescu, $tiri despre Maiorescu V contemporanii
sai, In Jurnalul ¡iterar, nr. 2, din 8 ian. 1939 G. Calinescu, Material
documentar, In Studii V cercetäri de istorie !iterara i folclor, 1960, nr. 4
p. 759.

N. VOLENTI

Foarte tindr, la 18 ani, debuta la Convorbiri literare super gingasul'


Nicolae Volenti, numit In realitate Räpede, dar poreclit Volintiru, de unde
pseudonimul. Se nascuse la 17 iunie 1856 si era mare proprietar rural, magistrat,
deputat carpist in 1888, cititor si traducator din Hugo, Musset si François
Coppée, mort pe neasteptate In 1910 (22 septembrie).
Poeziile lui sTnt In dependenIa pastelurilor lui Vasile Alecsandri, notInd
incolor un apus de soare
Dupa dealul ce nutreste oi plavite : mari, mar-unte,
A luminei ochi se pleaca si se-nchide disparind,
lar In vale rtul curge, s-o copila pe-a lui punte
Chipu-n apali oglindeste, t'ara grifa' surizInd".

BIBLIOGRAFIE

N. Volent i, Cfteva strofe, Galati, 1875 ; Poezii, la;i, 1891; Meya versurl, 1903.
N. lorg a, N. Volenti, In Oameni cari au fost, I; G. Calinescu, Material documentar, in Ruda V cer-
cetäri de istorie literard V folclor, 1960, nr. 4, p. 761.

PROZATORII
N. GANE

innul prozator al Convorbirilor a fost Nicu Gane, nepot de frate al lui Enacachi
Gane, autorul poemului Cill'dtoria lui Cupidon la pustiu. S-a ndscut la 1 februarie 1838
In Fdlticeni si era fiul postelnicului Matei Gane si al Ruxandei Vdsescu, boieri cu
vechime pTnä In secolul al XV-lea si mosii In nordul Moldovei. Nicolae Gane Invatá 49
4 - C. 178

www.dacoromanica.ro
\ficolae Gane, fir&

scoala primard la Fdlticeni, cu pdrintele Neofit Scriban si un profesor de limba ger-


mand Ziegmary, apoi trece la pensionul francez din Iasi al lui Jordan, dupd care ur-
meazd dreptul la Paris. Ajunge secretar al francezului Dodun Despérières, directorul
Inchisorilor, speriat de cdIdul Gavril Buzatu, care-i cere noaptea trei sorocoveti,
judecdtor si presedinte de tribunal la Suceava, prefect de Suceava si Dorohoi, prim
presedinte al Curtii de Apel din Iasi prin 1866, unde, peste trei ani, dupd ce caldtorise
In Franta, se Insoard cu Sofia Stoianovici, deputat, senator, primar 'in mai multe rIn-
duri al lasului, ?ricer)Ind din 1874, ministru In 1888, prefect al judetului Iasi prin 1904.
Era om vesel, iubea vIndtoarea si politica, fiind Insd labil In idei, detestat din aceastd
cauzd de Eminescu (limbajul filozofiei lui Gane, daca cunoaste cineva filozofia lui
Gane") si de junimisti, care-i ziceau Nicu-ti-Gane si Drdgdnescu, dupd numele unui
bdcan din Iasi (era prezidentul celor 9" care nu Triteleg niciodatd nimic). Trecu
la liberali si In 1906 se integra grupului de la Viata romelneascei, sperInd In reIn-
vierea Convorbirilor ¡iterare din epoca iesand. A murit la 16 aprilie 1916, aproape
octogenar.
Nuvelele lui Nicu Gane (publica 27 Intre 1867-1886, reunite In 1886 In trei
50 volume) au pus In umbra poeziile si traducerea (In iambi de 13 silabe) a Infernului

www.dacoromanica.ro
lui Dante. Dependenta de Vasile Alecsandri e
vizibilà atIt In poezie cIt i In prozd. intTia nuvela,
Fluerul lui Stefan (1867) reja tema din episodul
Toader si Mdrinda de Alecsandri. Un fläcau luat la
oaste ddruieste unei fete un fluier. Ond acesta nu
mai antä, fata Tritelege cà flacaul a murit. TIngu-
irile fetei sInt notate fals, neverosimil
STrit pierduta, vai I striga ea cu o voce de
nebund. Fluerul nu mai cinta. 0, visul meu, visul
meu nenorocit. Stefan a murit. lata, TI vac] curgIn-
du-i sInge din piept. Dumnezeule, cu ce ti-am
gresit..." etc.
Domnita Ruxandra si Petru Rare refac nuvelele
cu acelasi titlu de Asachi, ImprumutTnd si eroii de
fictiune, pe Coribut si Malaspina, crezute de
Gane personaje istorice. Nuvelistul apasa asupra
contrastelor. Ruxandra e alba si senind ca zorile
diminetii", Timus seamdnd a fi Tnsusi diavolul",
cu fruntea Tncretita, närile umflate, buzele strInse
Tntr-un rictus, ochii paimasi Incruntati.
Privighetoarea Socolei imita nuvela lui Costache
Negruzzi, Zoe. Avem a face cu o curtezand liber-
tina, modista Eleonora, care se sinucide cu ocazia
unui °spat oferit In semn de adio amicilor ei.
Eleonora, fiica placerii, sora frumusetii si stapina
norocului, e o femeie care traieste fara constiinta Scrisoarea lui Nscolae Gone
pacatului : Ea facea raul ce face parfumul rozei catre lacob Negruzzi.
care se pierde fiindca toll se Trnbatd de el".
santa e o nuvela haiduceasca de serie, cu eroi
stereotipi. Codreanu e Tnalt, frumos, salbatic si
ingrozitor, Santa o crTsmaritd nurlie si venald,
Stanciu, fratele ei, un tradator perfid i ipocrit.
Hatmanul Baltag (1874) se inspira din roma- 11;ti,,,
nul Nicolas Nickleby de Dickens. Petrea dascellul,
istoria cu vInatorul care Impusca ursul direct In
bIrlog cu o puscd pe care lipeste o lumTnare, este 7.

extrasd din Manualul v7n6torului de Costache Ne- 44-


mi- 41:
gruzzi, cunoscut lui Gane neIndoios In manuscris.
Pare Trivederat cd N. Gane n-are imaginatie
epicd, nici simtul observatiei tipologice, nici sensul
fantasticului, fiind un psiholog cu totul precar si
un povestitor naiv. Nuvela lira din copildrie pune
o problema interesantd, aceea a destinului unui
om condus din umbra de ura dusmanului sdu, Insa
autorul nu dispune de mijloace de investigare a
zonelor ascunse ale sufletului.
Special itatea nuvelistului va fi evocarea tTrgu-
rilor de provincie si a oamenilor necomplicati, cu

www.dacoromanica.ro
DOMNITA RUXANDRA NOVELE
NUVELA ISTORICA

ph COL A,

TiroGnArIA,NA-r!ukA*LA,
1080.
I 7 3,

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

manii si tabieturi In formula de mai tirziu a lui Sadoveanu, Girleanu, Hogas, ca


duduca Bdlasa, vdduvd grijulie fatd de tindra Elena, cucoana Marghiolita, geloasa In
chip tardiv i gratuit pe coconul Stefdnica, batrin cu sal turcesc pe umeri si fes ros cu
canaful albastru In cap, indolent ca si arhon privighetorul Andronache Brustur,
treziti din somnolenta de Idutari pe la cite o aniversare, cl plimbare la iaz sau la
stina, unde ciobanii se conduc dupa rituri arhaice, ignorind, dei de o mare can-
doare, purtdrile oamenilor de la oras, Intr-o existentd bucolicd, dupd legile naturii.
Chiar boierii cu apucdturi despotice ca logofátul Manole Buhus care nu sufera ca
Tiganul sd nu asculte de el (subiectul se aseamana cu cel din Reforma ... de Ca-
ragiale, schita aparuta In 1894 In Vatra) e un suflet bun, depasit doar de vremi.
Alta Tnsusire a lui Nicu Gane e de a rememora melancolic copilaria ca in Mute",
naratiune pe tema dragostei pentru copii impinsd pina la jertfa de sine a unui
musulman fatalist (bre, pui de ghiauri, voi dragi la mine") sau anele Man, cu
amintiri din vremea internatului, unde copilul e dus de o nadiceanca pe
dricuri", cu roti galbene, cos verde si caprd neagrd", colegi cu porecle pitoresti
(Presnel, Tuflic, Poriu Impdrat, Scormolici, Besleaga), un cine credincios si rau,
lingindu-si stapinul pe obraz, dar croind anteriile tiganilor si excelente descrieri de
interioare precum aceea din casa Talpan cu mobile vechi, scaune de nuc ca niste
strane, pat Malt, scrin cu sfesnice de biserica, ceas cu cuc, perdele de adamascd
un portret reprezentind o cucoana cu zulufi, mot si horbote la et, format tipsie.
Memorialistica lui Gane din Pagini raziete (1901), Zile traite (1903) si Pacate
52 meírturisite (1904) e insa fadd, lipsitá de nerv.

www.dacoromanica.ro
B1BLIOGRAFIE

ID isc ursu I pronuntat de domnul Nicolai Gane, procuror general al Curtii de apel din laV la ocaziunea
inaugurdrii anului judiciar 1869/1870, la0, 1870; Incercdri ¡iterare, 10, 1873 ; Poezri, 1873;
Poezii, 10, $araga, 1886 ; Novele, III, Iai, 1880 ; I-111, Bucure;ti, Socec, 1886 ; ed.
noua, 1889 ; ed. Ion 5iadbei, Craiova, Scrisul romanesc, 1941 ; Pagini räziete,
Libraria noua', 1901 ; Zile trdite, Iai, Libraria florid. 1903 ; Pdcate meirturisite, 10,
Libraria noua, 1904 ; Spice, BucureTti, C. Sfetea, 1909, ed. II, 1910; Amintiri, comen-
tate de Ion $iadbei. Craiova, Scrisul romanesc ; Dante, Infernul, trad. In versuri,
10, 1906, ed. a Ill-a, Bucure0, Alcalay ; 24 ianuarie 1859-1909, cuvintare,
1909 ; Andrei Florea Curcanul sou cum e ronulnul la rdzboi, povestire din 1877-1878,
Sibiu, Biblioteca Astra ; Ciubucul logofdtului Manole Buhu;, BucureFti, Biblioteca
Caminul" ; Comoara de pe Rardu, nuvele, edi/ie Ingrijita de Hie Dan. Buc..
B. p. t.. 1971.
A rt u r Go ro v e i, Nicu Gane, Bucurqti, Academia romana, Mem. seclit., S. III, t. VI, nr. 9, 1933 ;
Ace10, Nicu Gane, amintiri familiare, In Adev. lit. V art., V, nr. 207 ; C. Gane, Pe
aripa vremei, 1923 ; Artur Gorovei, Nicu Gane, Bucurqti, Cartea romaneasca, 1937
Leca Morariu, Bucovineanul N. Gane. La centenarul nasterii lui, Cernau/i, 1938
G. Calinescu, Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie literard ;i folclor,
IX, 1960, nr. 4, p. 762.

LEON NEGRUZZI

Fratele mai mare al lui lacob Negruzzi, Leon zis si Tony (n. In Iasi la
5 iunie 1810, m. In Trifesti la 16 iulie 1890), era mai mult un veleitar cleat un
scriitor, greoi si lenes, A Invatat la pensionul lui Malgouverné in Iasi, apoi la Berlin
liceul, iar facultatea de drept la Viena, fart a lua licenta. Intors In tara, intra la 24
de ani In magistratura, filnd judecator, membru al Curtii de Apel din Iasi, procuror
.general, prefect sub Lascar Catargi (1871-1876), primar, senator liberal, epitrop al
asezamintelor Sf. Spiridon. Malt, balansat In mers, sangvin, cu rIsul zgomotos, era om
de treaba, fart dusmani, dupa opinia lui Titu Maiorescu (la chefuri cerea socoteala
finala si-un coniac). Cele sase nuvele publicate In Convorbiri ¡iterare Intre 1867 si 1882
(VIntul soortei, Evreica, O reizbunare, Tiganca, Serghie Pavlovici si sInt de
recuzita romantica, aglomerInd Inemplari senzationale, dueluri, jocuri de noroc,
blazari, sinucideri, desparliri, amor funest, condamnari la moarte, crime, relatate
sec, Ara intuitie psihologicá.

BIB LIOGRAFIE

L eon Neg r u zz i, Vintul soartei, In Cony. lit., 1, 1867 ; Evrerca, In Cony. lit., II, 1868 ; Tigancai
In Cony. lit., X, 1876 ; Serghie Pavlovici, In Cony. lit. XV, 1881 ; Os1nditiii In Cony. lit.
XV, 1881; Serghie Pavlovici i alte nuvele (OsInditii ;i Tiganca) Cu o prefga de Titu Maio-
rescu, Buc., B.p.t., Alcalay. 53

www.dacoromanica.ro
IACOB NEGRUZZI

Secretarul perpetuu" al Junimii" si redactorul revistei Convorbiri literare,


lacob (Jak, lacopo, Carul cu minciunile) Negruzzi (n. In Iasi la 31 decembrie 1842,
m. In Bucuresti la 6 ianuarie 1932) ar fi fost cu totul uitat Inca' din timpul vietii,
daca, la 78 de ani, n-ar fi publicat delectabilele Amintiri din Junimea", care I-au re-
adus,fie si numai pentru o clipa,Tn actualitate. La aceasta data, operele sale complete
In sase volume, aparute cu un sfert de veac Thainte, zaceau ca si astazi necitite prin
biblioteci. Si, cu toate acestea, lacob Negruzzi este viabil macar printr-o parte a
scrierilor sale, ca sa nu mai vorbim de rolul sau de animator al celei mai stralucite
epoci din literatura romana.
Doctor In drept din Germania, unde statuse 11 ani, la Berlin si Halle-Witten-
berg, deveni automat, la intoarcerea In tara, profesor la facultatea de drept din
Iasi, dei nu avea decIt 20 de ani, peste trei ani chiar decan, e drept, Intr-un moment
and facultatea n-avea nici local, nici studenti. Era cramponul junimistilor, obligati
sa scrie si sa faca abonamente la revista, unde In corespondenta cu cititorii se arata
mai mult spiritual cleat ironic, familiar In relatii, deloc intrigant In cenaclu, bucurTn-
du-se de talentul cui II avea, stergIndu-se In fata geniului. Junimea" era In primul

locob Negruzzi. Portret de tinerete

www.dacoromanica.ro
tind el si cInd In 1885 s-a mutat In Bucuresti, 'Land cu el si revista, vremurile de
glorie apuneau. Negruzzi, In vIrsta abia de 43 de ani, va menSine direcsia Inca
opt ani, pentru ca dupd Inca alti trei ani sd ¡ase locul tinerilor. Lua totul In usor In
Parlament, unde nu vorbea niciodatd, ca si la Academie, unde se amuza sd deconspire
premiile i voturile. Tinea legatura cu vechii prieteni, nu se certa cu nimeni, surTzd-
tor faId de toSi. Frecventa Jockey Club, cduta sd-si conserve sdndtatea si era nelipsit
din adundrile de amici. A fost vdzut venind pe la Academie pInd In ultimelezile, aproape
nonagenar.
lacob Negruzzi a practicat de la Inceput si pInä la sfIrsit toate genurile literare,
proza, teatrul si critica, nevoind a opta pentru nici unul In chip special. A izbutit mai
mult In proa placerea lui fiind de a observa oamenii si sufletul lor, o materie fard
margini".
Poezia erotica este frivola sau sumbrd, conventionalà, facild si prolix5, greu de
citit astdzi. Partial acceptabile s'int epistolele si satirele de orientare clasicd, elo-
giind pe Maiorescu, Alecsandri si pe Anton Naum la lucrul grddinii si al viei (Tai,
sapi, Indrepti, legi, sprijini, gingasii pomisori") sau vizInd moravuri si tipuri contem-
porane, politicieni, avocaSi, filologi etc. Autorul se rdzbund pe Hasdeu, socotindu-I
simplu glosator, si ironizeazd pe vorbitorul IngTmfat Vasile Alexandrescu-Urechia.
Se poate resine portretul Luxisei din satira Impotriva divorturilor

Sedea culcatd pe-un jiq legändtor


O tIndrd femeie In haind de mdtasd
Bogatd, iar aldturi deschisd sta pe masa
0 carte frarquzeascd de Ponson du Terrail.
Cu gratie nespusd mica un evantail".
Pagind de titlu.

Dui:A Hermann si Dorothea de Goethe, lacob


Negruzzi scrie poemul Miran i Florica, prefdand
eposul burghez in idilà pastorald cu povestea unui
tIndr ce-si cIstigd sosia dupd ce o scapa de la Tnec.
In teatru (Tmpacare, proverb, 0 poveste, Nu te juca
cu dracul, comedii) predominA tema cOsOtoriei.
Traducerile din Schiller (Hojii, Conjurajia lui Fiesco,
Cabala' si amor, Don Carlos, Maria Stuart, Fecioara din
Orleans) au cel mult meritul In timp. Vicle- 06F. .
nie si amor este, cum ardta Inca Eminescu, un furtisag t
dupd Agustin Moreto. Fart' valoare sInt opera bufd
Hatmanul Ba/tag, dupd nuvela lui Gane, compusd /ACOB
Impreund cu I. L. Caragiale (lacob Negruzzi a scris
numai cupletele), opera bed Beizadea Epaminonda,
de lacob Negruzzi singur, revistele politice si umo-
ristice In colaborare cu D. R. Rosetti, Zefiemeie
Nazat !

' 'WEIX:RFSCI
inikarc sum* social k
T. C41....a a. T.

www.dacoromanica.ro
Copiile de pe natura alcatuiesc partea cea
mai trainica a operei lui lacob Negruzzi, mai
ales cele In proza, adevarate schite de mora-
vuri, caractere In sens labruyerian, fiziologii
'ANUL sau reportaje. Autorul n-are pretentia de a
1 face literatura de semnificatie Inaltà, trans-
cendenta, ci numai de a observa exact :

De-ji plac In poezie ideile mdreIe,


Frumoasele tablouri, precum Inchipuiesc
Acele geniuri mindre, ce-n zboruri Tndrdznete
Olimpicile virfuri s-atingd ndzuiesc
Atuncea nu cu mine sa stai la convorbire
Si astd cdrticica de-o parte sd o pui
aci ea jos pe pdrranturi reIine-a ta gIndire
Si culmile Imite cu ea nu pati sd sui".

15,1 s
De fapt aceasta jurnalistica va fi macar In
unele cazuri depasitä de lacob Negruzzi, mai
putin In piesele In versuri, simple cronici
rimate, ca cea tratInd despre moravurile
Pagind de titlu.
electorale si popa SmIntIna (Ion Creanga).
In galeria tipurilor din Copii intra urma-
toarele specimene : mijlocitorul matrimonial
propunInd fotografii de fete nubile pentru o partida ; omul rara opinie care promite
votul tuturor si care semneaza once, .retractind apoi cu formula : Sa fie bine !"
parintele Gavril ; dispretuitorul de titluri care Intors de la studii din strainatate,
unde probabil n-a fost remarcat de nimeni, se mira de atentia ce se da la noi titrati-
lor, Monsieur Costica zis si Constantinius Buzdurugus Romanus ; nationalistul sovin
ignorant care invoca la tot pasul pe Mihai Viteazul si $tefan cel Mare, chiar si
pentru a arata ca' spre a opri patrunderea In Tara' a strainilor, acestia n-au
tolerat constructia cailor ferate ; parazitii mondeni cu fumuri nobilitare, asa-numitii
paralei i paraleoaice, botezati (cam pueril I) cu nume de rezonanta : contele Curcano-
Mirmilitzki, baronul Constantin Garla de Afumata, ducesa Bute, nascutd Topa, prin-
cesa Bostano-Castravetzki, nascutd Pitringelo-Barabula ; holteiul t'ara camin lonita
Cocovei, Indragind de aceea tribunalul, unde vine pe once vreme ; cuceritorul cu
multe amante, functionar marunt, care te obliga sa subscrii la o pusca pusa la loterie,
pentru a-ti scoate dosarul mai repede din arhiva, Ghitá Titirez ; ambitiosul ipocrit
Tache ZImbild, avocat si jurnalist ; avarul ce se ascunde spre a nu primi musafiri si
care face vizite cu portabacul gol, Chilipir ; cinstitul care demisioneaza din slujba
la once tentativa de Mita i se sinucide fiind respins ca sot de o vaduvä, cuconul
Pantazachi, tipul barbatului demn ; cucoana de moda veche, speriata de deprinderile
56 noilor generatii (o nepoata a sa, Catincuta, tine un jurnal scandalos si fuge cu un

www.dacoromanica.ro
°filer), cazutd In bigotism nu färà a fi atentä
la efettul asupra celor din jur (face cruci mari
In bisericd, gemInd), Nastasiica ; ipohondrul
gray Imbolnävit de pe urma unei fripturi de
curcan, Cristache Vdicarescu.
Remarcabild e satira sicanelor procedurale
cu cuvinte accentuate pedant sau moldoveneste
(pròcura, nu vom puté) si eroi hilan i ca Pipita
si cacon Manolas In Un drum la Cahul, satira
pedantismului lingvistic latinizant sau italieni-
zant In Vespasian i Papinian, satira frantu-
zismului In Gramaticale, satira cliseelor orato-
rice din Vorbe parlamentare.
Romanul lui lacob Negruzzi Mihai Vereanu
se sustine prin paginile privind nnentalitatea
bdtrInilor (generalul Vereanu, cocoana Savastita,
coconul Sändulachi), grija lor pentru asezarea
copiilor. insä povestirea aventurii lui Mihai
Vereanu cu o venetiand cunoscutä In Italia si
reTntIlnità In Moldova, unde face descoperirea
ca nu-i dedt sora lui, fiica fostei ibovnice lacob Negruzzi la maturitate.
a tatalui sdu, e de u n senzational factice,
imitat dupä cel din Buchetiera din Florenta a lui Vasile Alecsandri.

BIBLIOGRAFIE

lacob Neg r u zz i, Opere complete, I, Copii de pe naturä ; II, Poezii ; III, Mihai Vereanu etc..
IVV, Teatru ; VI, Traducen i din Schiller, Bucuresti, Socec, 1894-1896 ; lacob Negruzzi
si I. L. Caragiale, Hatmanul Baltag, in Cony. lit., XVIII, 1884 ; lacob Negruzzi si Ed. Cau-
della, Beizadea Epaminonda, in Cony. lit., XIX, 1885 ; Zef/emele, revistd politicd si umo-
risticd In 3 acte del. Negruzzi si D. R. Rosetti, In Cony. lit., XXII, 1888 ; Acelasi, Nazat
(revistä politicä si umoristicd a anului 1885 in 4 tablouri) In Cony. lit., XX, 1886
Amintiri din Junimea", Bucuresti, V.R., 1921. Copii de pe nature'', Amintiri din
Junimea", I-11, Bucuresti, B.p.t., 1870 (ediIie Ingrijità si prefatatd de Cor-
nel iu Simionescu).
M. L. Negruzz i, Mos Jac, In Cony. lit., LIX, 1927, p. 65-169 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu y con-
temporanii lui, II, Gil. Panu, lacob Negruzzi, Bucuresti, Casa scoalelor, 1944; G. Cali-
nescu, Materia/ documentar, In Studii i cercetäri de istorie literard i folclor, 1960, nr. 4,
p. 762. 57

www.dacoromanica.ro
I. POP-FLORENTIN

Un nuvelist tenebros este ardeleanul I. Pop-Florentin din Poptelei


Hgegului), ndscut la 8 august 1843 0 mort de 93 de ani In 29 august 1936, cu
studii filozofice de la Viena, profesor secundar la 14, suplinitor la un moment
dat al lui Titu Maiorescu la Universitate, pensionar din 1905.
Cele lapte nuvele publicate Tntre 1869-1871 sTnt de recuzitä negruzziana
si asachiana. in Pribeagul Alexandru Costei clädete cu aurul Idsat lui In pdstrare
de un necunoscut un palat-templu pentru Ermina. lubita moare, necunoscutul
reclamd comoara 1i Costei se aruna Tntr-o prdpastie. Juanita, gonitd de sot 0
de tata, apeleaza la Armand Toreanu, cäruia nu-i daduse destula atente Tnainte.
Acesta Incearca zadarnic s-o scape de la Inec. TInarul Victor Albanu, Indragostit
de tInara sa mama vitrega, Tsi ucide tan.' prea gelos. Dragoste fatala, sinucideri,
crime I Ilizibile astazi sInt nuvelele fabulos istorice: Decebal, In care dacii lupta cu
iazigii si jertfesc cdpdVinile duvnanilor moil! lui Zamolxe, apoi fratele lui Decebal,
Bicilie, 1i Dochia merg la Roma spre a ucide pe Traian, Bicilie trdcleazd, Dochia
moare 1i dacii se prdbuesc In pulbere ; Tuhutum, tablou din vremea luptelor
voevodului Gelu cu Tuhutum, unul din cei sapte capi ai fiilor lui Magor din Etel-
Cuz; Zoa-Zuirvan, poveste iraniand despre un tiran cotropitor, rdpus de un
b4tino care primqte drept rdsplatd iubirea frumoasei lzris, fiica lui Aldamur.
Marl de nume proprii frumos sundtoare, nuvelele lui I. Pop-Florentin s'int prea
chinuite 1i abstracte. Romanele Haría, Avram lancu au devenit simple piese de
arhivd.

Pagina de titlu. Pagina de titlu

.CANTECE VOINICESCI,
DECEBAL
despre dile din betrani.
Aterctt. luniu Brutu. Ortaiti. Soorol,
0.4 Bruti. 'Frei Oretli
NOVELA 1STORICA
" /

T. rm. 11.01LEINTINU. I. POP. FLO.RENTIN.


'

TEMA. 111,11F 93 MI/ 431..

tZ, t TrtNo
,CRAIOVA.
LIRmAti 8. SANICA.
. 1 8 2.

www.dacoromanica.ro
'

BIBLIOGRAFIE

I. I.Pop, Florenti n, antece voinicesti, Birlad, 1870


Fundament de filozofie, Iasi, 1871; Estetico,
lasi, Buciumul roman, 1871: II, 14,
Saraga,1887; Romeo. asi, Buciumul roman,
1873; Tinerejeo lui Stefan ce! Mare, nuveld
istoricd, Bucuresti, 1904; Reforma metodului
In studii i pedagogie, Bucuresti, lg. Hai-
mann; Respuns la odreso d-lui Verox-Mordax-
Vindex, In Contemporanul, II, 1882; Homo,
roman, Bucuresti, B. p. t., nr. 79, 1885
Frumusejea lineard l frumusejea omului.
Iasi,M. Costin, 1920; Mama Tudorc,
Rm. Vilcea, 1920; Maico Starija, Buc.,
1920; Avrom lancu, Bucuresti, 1924; Ste-
foniada, 1924.
Titu Maiorescu, Reforma metoodelor In procticd si
Teoria consecutismului universal de I. P.
Florantin in Convorbiri ¡iterare, 1895, nr. 5.
p. 517; N. lorga, I. Pop Florentin, in Oameni
care au fost, IV ; G. Cdlinescu, Material
documentar, In Studii si cercetari de istorie Ion Pop-Florentin. Portret de maturitate.
literard ï folclor, 1960, nr. 4, p. 761.

MIRON POMPILIU

Proza folcloricd din Fdt-Frumos din lacrimel este ilustratd la Convorbiri ¡iterare
de Miron Pompiliu, pe numele s5u adevdrat Moise Popovici, nascut In SteiCrisana
la 14 iunie 1848, sinucis la 19 noiembrie 1897 In Iasi, autor mai Tnainte al unei
culegeri de Balade populare române (Iasi, 1870). FScuse liceul la Beius si Oradea
Mare, facultatea de litere la Pesta si Iasi. La 20 de ani colabora la Albino Pindului
i era membru al societatii de folclor Orientul" a lui Grandea si de prin 1869
membru al Junimii", unde va fi prezidentul caracudei". Prieten al lui Eminescu,
Il va gdzdui pe acesta bolnav la Iasi in 1884, iar in 1888 era bolnav si el cu Emi-
nescu In grija Harietei la Botosani. lubea ara sperante pe Veronica Mide si suferea
de insomnii si ginduri negre.
Miron Pompiliu cunostea bine literatura germana i a tradus din Heine, Uhland,
Lenau, Platon, Goethe, Rückert si Geibel. Basmele publicate In Convorbiri ¡iterare
In 1872 si 1875 aduc ceva din atmosfera nuvelelor lui Ludwig Tieck. 59

www.dacoromanica.ro
In lleana Cosinzeana din cositcl floarea-i cinta noud-mpeírati asculta vedem un
tinär care s-a scaldat, Impotriva consiliilor paterne, In lacul finelor. Ileana i-a pus.
pe deget un inel si tTnärul o cauta pInd ce o gäseste la o moarà. Eliberind din
greseala un zmeu, nu poate räpund dedt cu calul cu paisprezece inimi
detinut de Mama Ciumei.
In Codreana Sinziana apare un umor täränese, uneori exprimat In clauzule
Dusu-m-am si eu, dar fiind schiop de un picior, dnd am sosit, nunta era pe-
sfirsit si numai zama goalä am gäsit si In zadar In zama pInd In pIntece Inotam,
cd de carne ca-n palma dam. Si m-am apucat de sorbit c-un ciur blagoslovit
va puteti Inchipui cum am chefuit".
In 1886 Miron Pompiliu publica In Familia l'IRGO i Ameigialei. Au ramas de-
la el doine, poezii populare de ring Sibiu, specimene de limbA, literatura si
obiceiuri de la romanii din Biharia :
Ionele chica crea0 Stau sa iau muchea securei
Fara tine nu-i viga. S-o lovesc in cerul gurei.
o
Zis-o htda a mi-o da
Foaie verde visinea $asa bol de oi lua
Mincu-ti gura mindra mea. $asa bol mi-i tare-m plac
Da cu hida ce sa fac V'
o
Cind o yad in gura surei Pe /armuri de DunariIa
Parca yac, muma padurei. Merge dalba Toderi0
Olurile zuruind
Cizme rosii tropaind.
Miran Pompiliu. Portret de tinere/e,
o
Ma-nsurai sa-mi iau muiere
Luai muma mumei mele.
14, Cind o vad la foc seend,
. I t ) Parca vad ursul juand.
, 29- r.
`

BIBLIOGRAFIE

Miron Pompiliu, Balade populare


romdne, 100870 ; Scrieri, ed.
a, V. Netea, Bucuresti, EP 1967.
06.1i °
N. Banesc u, O msiune o tul Miran Pornpiliu (In
4 chestia misionarilor unguri pentru
ciangdi), in Conv. lit., XLIII, 1909,
p. 1300-1305 ; Dr. Constantin
Pavel, Miron Pompiliu, viatu,
opera, Beus,1930 ; Miron Pom-
piliu, Voltaire, in Jurnalul !iterar,
I, nr. 11 din 12 martie 1939.

www.dacoromanica.ro
N. D. XENOPOL 40.1,100.4,

Fratele mai mic al istoricului A. D. Xe-


nopol, Nicolae D. Xenopol (Iasi, 11 septembrie
1858 Tokio, 1917) cu studii la Liege, pro-
venind de la Romeinul lui C. A. Rosetti, una
din bestiile negre ale lui Eminescu, redactor
din 1885 la Vointa national& deputat In 1895 al
colegiului al II-lea Olt, redactor din 1897 la L
Drapelul, ministru al Comertului si Industriei
intre 19/2-/914, apoi reprezentant al Roma-
niei In Japonia, a publicat Intre 1879 si 1880,
and n-avea deci cleat 21-22 de ani, In 33
capitole independente, Pasurile unui american
In Romania, dupá modelul din Lettres persones
de Montesquieu, punInd pe Johnston Blackwurst
si servitorul ski John sd observe relaIiile so-
ciale si politice de la noi cu oarecare Indrdz-
near& Insd fird o idee limpede centrará si "
Intr-un stil rara relief, curent. Tot atIt de tern
este cel de al doilea roman, Brazi i putregai,
reeditat fart* necesitate in 1955. u
- -

Nicolae Xenopol. Portret de


tinerete.
BIBLIOGRAFIE

N. D. Xenopol, PCIsurile unui american rn Rom6nia,


in Cony. lit., XIII, 1879 ; Brazt i putregai. PaginS de titlu.
Morovuri provinciale, Bucureti, 1892; ed.
Th. Virgolici, Bucure0, ESPLA, 1955
(B. p. t.). iNtit6LAE XEi4OPOL

R
!DAN POPOVICI-BANATEANUL

PUTREGAIU
1869
Foarte apreciat de Titu Maiorescu a fost
lugojeanul loan Popovici-BándIeanul (17 aprilie
9 septembrie 1893), student al Institu-
r
' 14412AV lift t pnovt:461 ALE.

tului teologic-pedagogic din Caransebes Intre


1889-1892i care publicase Inn poezii populare IA DOUA
la Tribuna lui Slavici. Cele cloud nuvele mai mari . .

publicate postum In Convorbiri ¡iterare (1893

.
BUCÓRESCI.;, .

TIPOORAFIA 0101AT* NATIONAL,


STRAW% A..1111,4/1,1 NV'

www.dacoromanica.ro 1802. .
1894) atrag atentia prin ineditul observatiei
asupra unui mediu care n-a mai fost tratat
la noi.
El Tnsusi fiul unui meter opincar, loan
Popovici zugraveste aspecte din viata saertilor
si calfelor de la lucratoarele (atelierele) de
ori viata micilor precupeti de opinci
din satrele orasenesti banatene.
Nuvela Tn lume este povestea tTnarului
muncitor Sandu Boldurean. Abia eliberat din
armata, acesta se angajeaza can* In lucrd-
toarea maistorului Dinu Talpoane, om bun
la suflet dar fa'ra autoritate, dominat de
sotia sa, parvenita Veta. De la Tnceput Sandu
primeste numai un florin si jumatate, dei
chiar patronul recunoaste ca merità patru
77'
florini. El suporta regimul aspru al muncii,
sindluind" cu rabdare pieile In frig pe malu-
rile Timisului
... Era °tent si dedat cu frigul, dar
°Hat de repede lucra, räsuflarea i se sleise
I. P.-Bdnateanu. si miinile i se Tntepeneau. La Tnceput mai rar,
In urmd tot mai des mica din picioare, punea
PaginI de titlu. sinaläul pe butuc, Tsi sufla In palmi si, mTinile
IncrucisTndu-si, lovea cu dreapta subsuoara
r's1;ffilr*rpi:.4-14f*. i 441 stinga, iar cu stInga subsuoara dreaptä, ca sä-i
Tncalzeasca sIngele, pe and ochi-i lacrimau
6161.1ECR FORILARA de ger".
Ana, fiica lui Dinu Talpoane, da lui Sandu
vin cald, ceea ce Tnfurie pe maistorita Veta,
care determind pe sotul ei sa concedieze
Indata pe Boldurean, spre a evita o casaorie
nedoritä a fiicei sale. Sandu, amarIt, pleaca fard
1
sa protesteze In lume", asa cum venise.
t' Corespondentul lui Sandu este Tn nuvela
I V' :ArTeigiV.°
Dupö un an de jale maistorul Vasi. Maistorita
ioN Fora ml-uk;iyzei) Lenca a ramas %/Schwa cu cloud fetite, dar
4),
priceperea In comer; si energia dIrza Ti lipsesc.

gr
N iJVELE.:. Maistorul Nita Ti cumpard pieile argasite la
un pret scdzut, iar maistorul losif 1i imputa,
11.4E.ESIA!..'0/1 In scopuri necinstite, o suma de bani mai
Vol; I.
mare decTi aceea pe care o Imprumutase

,
REVISTA -Pb210DI-EX
--,41 55
BAN1

www.dacoromanica.ro
vesica centta-pegirui pretul ahonnmentului,.;.
bdrbatul ei rdposat. VInzarea la satrd a opincilor nu merge, fiindcd Lenca nu
stie sä atragd musterii. Un vecin o Tnsald VinzIndu-i marfa pe care el n-o putea
desface. Abia cInd una din fetiIele väduvei se Imbolndveste, maistorul Vasi are
curajul sà meargd In casa Lencdi si sd-i dea bani pentru a-si pldti datoria
cdtre losif. Prin intervenIia pdrintilor, Lenca si Vasi se vor cdsätori dupä
trecerea anului de doliu.
In poezii loan Popovici-Bändteanul eminescianizeaza sau imita pe V. Alecsandri
In povestea versificatd Cal de fr7u.

BIBLIOGRAFIE

I o n Popovici- Bän atean u, Din victo mesericVlor, nuvele, Cu prefaVa de Titu Maiorescu,
Bucure0, B.p.t., 1895 ; alta ed. Socec, 1909.
T r. Toplicean u, Victo o opero lui loan Popovici-Hateanu. Caransebe, 1930 ; D. Vatamaniuc,
I. Popovici-Belneiteanul, Bucureti, ESPLA, 1959.

DRAMATURGII

IOAN IANOV

$i teatrul de la Junimea" se afld la Inceput sub influenta lui Vasile


Alecsandri. intre 1867-1879 magistratul loan lanov (lasi, 24 iunie 1836 28
februarie 1903) publica In Convorbiri ¡iterare apte anticele comice (Pareatcd
sau asesorul Schiverniseald, Rugincl Smichirescu alegeítor, Von Kalikenberg conce-
sionar, Eclesiarhul Co/ivcIrescu, Advocatul arciocdrescu, Stosachi, Mcl Ion Zurba)
repetInd tipuri si moravuri din opera comicd a predecesorului, fárd vreo
Insusire proprie.

SAMSON BODNARESCU

Obscurul german" si lenevitur Samson Bodndrescu era, ca si D. Petrino,


bucovinean, ndscut In Gäldnesti-Radduii la 27 iunie 1840 dintr-o veche familie roma-
neascd, un strdmos, Pintea, fiind cdpitan de plai pe vremea lui $tefan cel Mare.
Dupdstudii liceale la Cernduti, Bodndrescu e scurtd vreme profesor la Bucuresti apoi,
pe la 26 de ani, pleacd la Viena, unde studiazd filozofia un an si jumdtate. De la Viena
trece la Berlin, iar la 30 de ani Tsi trece doctoratul la Halle cu o tezd despre Lao- 63

www.dacoromanica.ro
koon de Lessing. Frecventeazd sedintele Junimii"
din lasi Incepind din 1870 In calitate de biblio-
tecar al Universit4ii, iar din 1874 ca director al
$colii normale de la Trei lerarhi. La balamucul"
sdu de acolo TI vor vizita Eminescu, Slavici si
Miron Pompiliu, Bodnarachi" fiind un om timid,
dar sociabil si afabil. Destituit In 1876 de liberali,
deveni prin concurs profesor la Scoala normald
Vasile Lupu din lasi un an mai firziu. Dar peste alti
doi ani se instala director al Institutului particular
Anastasie Basotd din Pomirla, unde, devenind capul
unei numeroase familii, ?si sfirsi zilele, neurastenic,
abia trecut de 60 de ani, la 3 martie 1902.
Primele poezii ale lui Samson Bodndrescu din
perioada 1865 1869, adunate Intr-un manuscris
sub titlul antece de dar sint mai mult cintece de
' 7, . lume, de inspiratie folcloricd, decit lieduri heineene,
.

cultivind nu atit fantazia Tnfocatd", cum credea


Maiorescu, cit un sentiment al fericirii simple cu
'1_404 ceea ce e de ajuns, quod satis est (Averea mea):

Cd n-am casa, ca n-am masd,


de
Prea putin de ele-mi pasa ;
Samson Bodnarescu. Portret
maturitate. al am mindrd de iubit,
Sint bogat i fericit".

Limbajul e In chip curios (intr-o poezie din octombrie 1871) eminescian


(Eminescu se afla la Viena si nu publicase Inca ceva asemändtor)

Pintre crengile uscate


Cinta vintul vers duios,
Glasu-i sufletu-mi strAbate,
Simt un tremur dureros

O influentá eminesciand afldrn insd in confuza, dupd G. Panu, Ce poate fi va fi,


din aprilie 1872, unde un bdtrin mag se intreabd ca Eminescu In Mortua est! asupra
rosturilor existentei, ajungind Insd la concluzia cd In natura nimic nu se pierde
totul fiind supus transformdrii infinite

O, inimd s'a/A I de ce presupui


Perirea s-acolo pe unde ea nu-i ?
De ce, daca moartea pe tine te-nvinge,
Crezi tu cA de lume se poate atinge?
De ce ti se pare cd este perire
64 Schimbarea de forme in vecinica fire?"

www.dacoromanica.ro
Di I

RIENZI
SCRIEBILIC TRAQEDIE IN CINCI ALT8

loi DE

SAMSON L. BODNARESCU.
Samson Beitnisestu.

* --c

X .A. El 13 I,
1,11TIITISEA $1 IMPRIMERIA scroitrlTil JUNIMI0
Kdít ura
11840.

Pagina de titlu. Paginl de titlu.

Regdsim ideea In Ahasveros In veacul nostru (scend) amestec de Childe Harold


§i Fatist, cu contestarea puterii de distrugere a divinitaIii, cItà vreme universul are
propriet4i palingenetice, capacitatea de a se realiza mereu

De;artl-ti de mInie impovAratul ceri


lar trigreuiazA-1, si lar II delartA;
Vezuvule, Etna, rumpe-i de pe pdmint, clAde;te-i
Deasupra mea, lehova, rdstoarnA-i peste mine,
Si scurge-al lor jAratic o mare-n ea sl Mot,
Zadarnic tncercarea 1i-a fi de-a rnA sarma...
M-ai pedepsit odatA sA fiu ca tine vecinic..."

Nu §tim ce ar fi devenit Bodndrescu Ara Eminescu, cert este cd, dupd ce


l-a cunoscut, n-a mai fost el. Mai tot ce va publica ca poet din 1874 std sub InrIuri-
rea lui Eminescu, de care e fascinat §i anulat. Pa de pildd In ciclurile ägi clmpenesti
si De la mare :

Haide, dragA, sui In luntre, LegIngi ?met de valuri,


SA tot mergem, mergem du;i, SA clArn grijile uitArii,
SA scApArn mAcar o clipA SA dam sufletele noastre
De-a pAmtntului cAtu;i. Dragostii si desfAtArii. 65
6 o. 178

www.dacoromanica.ro
Hai, nu sta a;a pe gInduri I BraI de dragoste puternic
N-auzi marea cum ne cheaml? Te va duce, n-avea tearnI"».

Originale rdrra doar epigramele In stilul xeniilor lui SchillerGoethe


Ce-i poezia, ma-ntrebi 7 Dezbrac-al tAu suflet de haina
Zilnic cu dInsa deprins ; sarbatore;te endind,
Du-te-n gradini, culege podoabe frumoase i mIndre
$i te gdteTte atunci In al ei templu ai fost".

Poeziile lui Bodndrescu au apdrut In volunn abia In 1884, dedicate lui loan lanov.
Innul volum, publicat In 1868 de Junimea", era o tragedie In cinci acte, Rienzi, dupd
romanul istoric din 1835 al lui E. G. Bulwer-Lytt6n. Maiorescu aproba supunerea
la regulile tragediei clasice, Panu osIndea Indepdrtarea de adevdrul istoric, adevdrul
e cd, voind a urrndri cresterea si descresterea favorii populare, Bodndrescu nu izbu-
teste sd creeze caracterul personajului care devine din gInditor om de acnune si
din luptdtor pentru libertate tiran. SfIrsitul piesei este Intr-adevdr prea brusc.
Eliberat din Inchisoarea de la Avignon prin jertfa sotiei sale, Cola di Rienzi, abia
sosit la Roma, cade ucis de pumnalul cavalerului Montreal, Tnainte de a fi instituit,
ca senator, impozite grele si a fi pierdut Increderea si simpatia poporului. Lipseste
poetului marea oratorie In stare de a face din eroul sdu un tribun. Vorbirea aces-
tuia e, dimpotrivä, searbddd :

Romani O frati de sInge I ajurqi sInte.0 la culmea


De unde ochiul vostru senin poate privi
La tot ce se numqte mister In mecanisme,
Ce suie i coboarl ctntarul fericirii
Unui popor In lume".

Vocatia teatral a lui Samson Bodndrescu s-a manifestat in continuare pe terenul


istoriei romdnesti. Tot din 1868 dateazd drama Grigori-vodb" III, cinta' la Junimea",
dar (Amasa netipdritd, din cauza redactdrii greoaie si a lipsei de claritate a caracte-
relor si situatiilor (Grigorie Ghica III In luptd cu sfetnicul tráddtor Miron care In-
lesneste ocuparea Bucovinei de austrieci spre a dstiga, In urma uciderii domnito-
rului, tronul pentru el). Dupd aceastd Schicksalstragödie", Samson Bodndrescu
scrie tragedia In cinci acte 121pweanu-vodil, cititd la Junimea" In 1872, apdrutd
In Convorbiri /iterare In 1878-1879, iar In volum In 1884. Autorul ?si Ingdduie liber-
tan fatd de istorie, ca si fatd de nuvela lui Negruzzi. Actiunea e plasatd In a doua
domnie a Lapusneanului. CIstiend bdtdlia, \toda* ordond nimicirea tuturor adver-
sarilor. STrit introduse personaje si conflicte noi. Ana, sotia lui Peucer, pe care
Ldpusneanu o lsase vaduvd, la instigatiile lui Motoc, afld de la $raiber secretul iubirii
dintre Stroici si doamna Ruxandra. Ldpusneanu bdnuieste tradarea sotiei, aceasta,
spre a apdra pe Stroici, se asazd In capul complotului boierilor. LApusneanu mace-
läreste pe boieri, predd pe Motoc multimii, dar moare si el, iar Stroici oferd
coroana Ruxandrei. Dei oscilante, figura voevodului si a doamnei, Unte cInd umane
si eind demonice, Impinse &id de setea de putere si cInd de porniri firesti, se
66 tin minte. Si Iiipweanu-voda e o tragedie fatalä, cu unele influente shakespeareane.

www.dacoromanica.ro
Träddtorul MoIoc e aici mai mult un Polonius servil, iar Ana Peucer ofelizeazd,
cIntInd, In scena dezväluirii necredintei Ruxandrei, un cIntec hilar, absurd

Liliac ;i busuioc
A pus lelea sare-n foc.
S-a strigat : haiduc I haiduc I
DA la inimA buluc.
S-a zis una, ;-a zis nouI,
S-a crApat pArrantu-n douA.
$-a sArit deodati hop I
TuflicutA, dracul ;chiop
Pe spinare cu un snop...
S-apoi, lele I hop ;i top,
Dui:4 nuntA-i ;i uncrop".

Abia In 1968 s-a revelat drama In cinci acte Hie-yodel, scrisd Intre 1888-1889
si rdmasd printre manuscrisele lui Samson Bodndrescu, drama din proiectatul ciclu
Urmaqii lui Alexandru ce! Bun, care, Impreunä cu Petru §i Bogdan, urma sä formeze
o trilogie.
In urma celor patru bdtdlii pentru tronul tdrii (din care Bodrarescu pune numai
cloud), cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Hie si $tefan, domnesc Impreund. Polo-
neza Ringala, sora regelui Vladislav, mama vitregd a lui llie si mama adevdratä a
lui $tefan, Incearcd sd impund la domnie numai pe $tefan. Prin Liuba, vara Marascdi,
prinIesd de Druzk, cumnatd a lui Vladislav si sotie a lui Hie, Ringala Tricearcd sä aducd
la tron pe $tefan singur, cu Witold In capul ostirii. Liuba, iubita lui $tefan, trebuie
sä simuleze dragostea pentru llie, In scopul ca acesta sd accepte propunerile Rin-
galei. AmeninIatd sd fie aruncata In iaz, Ringala pune otravd In bdutura lui llie
din care bea Liuba, apoi, descoperitä, ea Trisdsi. Este prima oard cInd acest personaj,
care va face carierd In teatrul romdnesc, intrd In scend. Hie, care In realitate a fost
orbit de fratele sdu, nu otrdvit, apare In piesa lui Samson BodnArescu meditativ,
dispretuind totul pentru dragoste (In versuri bine strunite):

,,$i ce mi-s toate cele? MArirea? astAzi este,


Te-ai dus din astä lume, rAmtne o poveste.
Averea? E un idol, ;i cine i se-nchinI
De lucruri trecatoare nAdejdileli aninA.
Puterea? Este frIul cu care se strune;te
NesAtioasa poftl, norodul ce-nvràjbe;te,
E biciul care rntril al zilelor greu car,
Te duci cu el pe-o cale de care n-ai habar.
CA vecinicia-i lungl 5i WA de sfir;it,
Si zilelor frumoase urmeazA timp urtt.
Dreptatea? Este dosul la care te-ndose;ti,
SA nu te vacIA lumea a;a dupA cum e;ti.
E frumusetea, poate? La sfìntul ei altar
Chematul uitA lesne de-al vietii chin 5i-amar.
Dar statua tdcutA 5i-un viers gläsuitor
Pot ele sA aline neasttmpArul de dor?" 67

www.dacoromanica.ro
A ramas printre 14r-tide poetului si o feerie neterminata Anticrist. cu perso-
naje reale si fantastice (Scaraotchi, Michiduta, Nichipercea, Duhul morii, Duhul
florilor, Duhul pietrei, spirite, suflete).

BIBLIOGRAFIE

Samson Bodndresc u, Rienzi, tragedie, Iasi, Editiunea si imprimeria societdtii Junimea",


1868 ; Din scrierile lui . .. Cerndisti, 1884; Scrieri, antologie cu o prefatà de Aurel
Petrescu, Text stabilit de Paul Lazdrescu, Bucuresti, EPL, 1968.
II. Chend i, Samson L. Bodnarescu, in Conv. lit., XXXVI, 1902, p. 477-80 ; Dr. I. G. Sbiera, S 6 MI6-
turclm neadevdrurile, In Desteptarea, X, 24 din 24 III 1902 ; Leonida Bodnärescu, Epistold
deschisa cdtr '6 d. prof. univ. I. G. Sbiera, foaie volantà, Cerrauti, 12 aprilie 1902 ; Dr. I. G.
Sbiera, Rdspuns domnului prof. L. Bodndrescu, In foaia volanta a Desteptdril din 8/21 apri lie
1902; Samson Bodndrescu, schitd biografic6, In Degeptarea din 24 II (9 III) si 28 III
(13 III) 1902; Anuarul Scoa/ei normale Vasile Lupu" din lqi pe anul ;color 1929-1930,
Iasi, Viata romcIneascd, 1931 ; Maria Simionescu, Samson Bodn6rescu, schit6 biografia
In Adev. lit, ;I art., nr. 912 din 29 mai 1938 ; C. N. Mihalache, Samson Bodnarescu
In Vatra 13awwilor, 41-2, mai 1938-1939, p. 14-22; G. Calinescu, Un castan
replantat, In Contemporanul, nr. 8 din 28 febr. 1958 ; Acelasi, Material documentar,
in Studii sl cercet6ri de istorie Reran, ;I folclor, 1961, nr. 3, p. 532.

G. BENGESCU-DABIJA

Un dramaturg alecsandrinian a fost la Convorbiri ¡iterare generalul de inten-


denta G. Bengescu, zis baioneta neinteligenta", n5scut In Bucuresti la 30 iunie
1894, fiul austriacei Louise Salviny von Uffman, casatorit cu moldoveanca Sofia Dabija,
de unde al doilea nume, senator de Falciu prin 1906, mort la 13 ianuarie 1916.
Opera de debut a lui G. Bengescu-Dabija este usoara comedie de situatii Tntr-un
act 0 palmil la bal mascot (1871). Acesteia Ti urmau drama In cinci acte In versuri
Radu III ce! Frumos (1875), opera bufa' de Ch. Nuitter si E. Tréfeu, Princesa din
Trebizund (1875), comedia In trei acte Cucoana Nastasia Hodoronc (1877), opera
comica In trei acte cu muzica de G. Otremba si E. Caudella Olteanca (1880),
tragedia In cinci acte Pygmalion, regele Feniciei (1886), In versuri, despre curtezana
intriganta Astarbée, din fritImplarile lui Téléma que de Fénelon, tragedia Amilcar
Barca, generalisim al Cartaginei (1892) cu subiectul extras din Salammbô de Flaubert
(mercenarul Matò Tnapoiaza zeitei Tanit, zaimful, valul sacru), Cumintenia fetelor
(1894), Crimil i virtute (1907), poemul dramatic In versuri In trei acte Mustrarea
de cuget (1913), toate intrate azi In repertoriul dramatic mort. A tradus Domnu
68 Choufleuri de Saint-Remy cu muzica de J. Offenbach si Macbeth de Shakespeare.

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

G. Ben g es c u - Dab i j a, Radu Ill cel frumos, drama in versuri In cinci acte, Iasi, 1875 ;Princes°
din Trebizund, opera bufa, Iasi, 1875 ; O palma la bol mascot, ccmedie tntr-un act,
In Cony. lit., V, 1871 ; Cucoana Nastasia Hodoronc, comedie In trei acte, In Cony. lit.,
XI, 1877; Pygmalion, regele Feniciei, tragedie In cinci acte, in Cony. lit., XX, 1886 ;i
In volum, Bucure;ti, 1886; Olteanca, opera comica In trei acte, muzica de G. Otremba
;i G. Caudella, la;, Tb. Balassan, 1880; Amilcar Boron generalisim al Cartaginel, tra-
gedie, Bucure;ti, 1892 ; Conferinte admirative, Bucure;ti, 1895 ; Cumintenia fetelor,
repr. T.N. st. 1895/96, Bucure;ti, 1894 ; Criza si armata, Bucuresti, 1901 ; Crimd
virtute, repr. T.N., 1907/1908 ; Mustrare de cuget, poem dramatic In versuri In trei acte,
Bucure;ti, 1913 ; Domnu Choufleuri de Saint-Remy, muzica de J. Offenbach ; Macbeth
de Shakespeare ; Scrisoare dive lacob Negruzzi, In Cony. lit., LXV, 1932, p. 615-616,
G. Cal in es c u, Material documentar, In Studii ;I cercetdri de istorie literard si folclor, VIII, 1959,
nr. 1-2, P. 373.

D. OLLANESCU-ASCANIO

Ca autor dramatic Incerca sa se afirme la Convorbiri literare Intre 1878-1889


D. 011anescu-Ascanio, nascut In Focsani la 21 martie 1849, bacalaureat din Iasi, doc-
tor In drept de la Bruxelles,.magistrat In Tecuci, apoi
diplomat. Insarcinat de afaceri la Viena, Constanti-
Pagina de titlu.
nopole, Atena, comisar al Expozitiei romane la
Paris In 1900, academician, conservator infidel, se-
catura de caracter" dup. Maiorescu, mort In Bucu-
re la 20 ianuarie 1908.
BC.A.I.TIO-
A scris comedii usoare, de obicei Intr-un act.
Pe malul glrlei, cu atmosfera de epoca de la 1800 si
o morala (beizade Fluturache pedepseste pe Idranul
Ionia fiindca, salvIndu-I de la Tnec, I-a tras de par,
ca sa se adevereasca proverbul pe cine nu Iasi sd PE
moarà, nu te lasa sA trdie0"); Dupd r6zboi (colonelul
Costin TrispairnInta Tntors de pe front pe amantul
sotiei sale, declarIndu-i ca sotul a murit, de unde
MALUL GARLEI
obligatia rivalului de a se Insura), Pribeagul, In care Comedie Intr'un
se ilustreaza sentina din Despot yodel' de Alecsandri
SIntem tarani Nu vindem tara noastra, nici cu-
getul pe bani" ; Fanny, un qui pro quo, unde sosia ,,,
unui avocat se pacalWe singura, liand numele unui
prieten al sotului ei, Fanny, drept numele femeii cu
care se crede Inselata ; Primul bal (In aceasta doi

BUC UR ESC 1.
Tsu.prnsTITAN Nn. s I.

www.dacoromanica.ro
,
asteapta musafiri zadarnic, IntrucIt
- - n-au fost ImpArtite). A tradus Ruy-Blas de
Victor Hugo.
In poezie 011dnescu-Ascanio cIntAFIntIna Blan-
.
duziei, Latina Gintd, rdzboiul de independent& pe
Fiul lui Pene Curcanul, Bosforul, improvizeazd
Clntece de harem pentru Leile Mesh'Ume, scrie
pasteluri, satire In contra arivistilor politici,
poezii de dragoste In vers liber (Amori, 1896).
Traducerile si adaptdrile dupd Hora/iu (Ad
Pisones, Ode, epode, Carmen saeculare) i Catul
(Passer Lesbiae) sInt In maniera Alecsandri

De and te-ai fácut prieten cu lpachus cArndtarul,


Cu Nycandru de la Rhodos vinzatorul de copii,
Cu Rutilius istrionul si cu Gellion barbarul,
Pe la mine se-mpline;te anul de and nu mai vii".

Serios e studiul Teatrul la romani din


D. 011dnescu-Ascanio. Po rtret de tinerete.
1897-1898.

BIBLIOGRAFIE

Dimitrie 011anesc u, Pe malt)l glrlel, comedie Intr-un act, Bucure;ti, 1879 ; Q. Horatius
Flaccus, Ad Pisones, trad. In versuri, Bucuresti, 1891 ; Ode, epode, Carmen Soeculore,
trad., I, Bucure;ti, 1891 ; D. C. 011anescu-Ascanio, Lupui ;i barza, fabutá
intr-un act In versuri, in Cony. lit., XII, 1878; Dupd rdzboi, comecre intr-un
act, in Cony. lit., XIII, 1879; Pribeogul comedie intr-un act, In Cony. lit., XIII,
1879 ; Fanny, comedie tntr-un act In versuri, in Cony. lit., XVI, 1882; Primul
bat, comedie tntr-un act, In Cony. lit., XXIII, 1889 ; Teatru (Pe molt,' gfrIel,
Dup6 rdzboi. Pribeogul, Fanny. Primul bol, La mormintul poetuiui), Bucure;ti, 1893
Poezii 1878-1898, Bucure;ti, Socec, 1901 ; Frederic Damé i Ascanio, lubirea
dotaría, amintirl din rezbel, teatru In Cimpoiul, I, 1882; D, 011ánescu,
Satire, Bucure;ti, B.p.t., 1908; Vosile Alecsandri, discurs de recepIiune. Bucure.ni.
A.R., 1894.
N. Petra ;c u, D. C. Oildnescu (Asconio), Bucure;ti, C.N., 1926 (alti ed. In 1934) ; G. CAlinescui
Material documentar, In Studil l cercetdri de istorie literard i folc., 1959, nr. 3-4,
70 p. 700-701.

www.dacoromanica.ro
FILOLOGI, FILOZOFI, ISTORICI, MEMORIALISTI

I. CARAGIANI
Lui Ion Caragiani, aroman din Avdela, nascut la 11 februarie 1841, profesor
de limba i literatura greaca la Facultatea de litere din la0, mort octogenar la 13
ianuarie 1921, i se datoresc primele traducen i romanevti In proza ale Odyseel i
Botrachomyomachiei (1876). La Junimea" i se d'actea epitetul homeric binehranitur
Caragiani.

BIBLIOGRAFIE

I. Caragian i, Cursu completu de gramatica ellena. Partea III, Jassi, 1870-1872. Omer,
Odyseea V Batrachomyomachia, trad. In prozA, lasi, 1876. Studii istorice asupro
romdnilor din Peninsula Balcanic'd, Bucuresti, 1891,
N ecrolo g, In Docoromania, I, 1920-1921 ; G. Calinescu, Material documentar, In Studii V
cercetdri de istorie literard V folclor, 1960, P. 759-760.

AL. LAMBRIOR

Spiritul adevarului In lingvistia la Junimea" TI reprezenta Alexandru Lam-


brior, nascut In comuna Soci din judetul NearnI, la 10 septembrie 1845, mort
prea tTnar In la0 la 20 septembrie 1883. Fusese bursier al vechii Academii
Mihailene i ajunsese la 24 de ani profesor de liceu la Botopni. Devenit In 1872
membru al Junimii", Maiorescu Ti acordä o bursa de studii la Paris, unde
pleaca la 30 de ani, Tmpreuna cu Gh. Panu i G. Dem. Teodorescu. lntrat In
mi carea filologica a lui Gaston Paris i Paul Meyer, colaboreaza din 1878 la
revista Romania cu studii asupra vocalismului roman, izbutind sd trezeascd
atentia romaniOlor, Tndeosebi a lui Gaston Paris, care spuse ca articolele sale
anurrra o noua era In studiul limbii romane". Pasionat de limba veche populard
§i de limba culta a secolului al XVIII-lea a relevat lui Eminescu, cu care era
prieten, traducerea aforismelor lui Oxenstierna. A publicat o Carte de citire
(buccIti scrise cu ¡itere chi ri lice In deosebite veacuri) care In 1894 era la a treia
ed iTie.

BIBLIOGRAFIE

I. Siadbe i, Alexandru Lambrior, In Victo romdneascd, iulie, 1923.

VASILE CONTA

Filozoful Junimii" a fost, dupa Titu Maiorescu, Vasile Conta, nascut la 15 noiem-
brie 1845 In satul Ghindaoani din judetul Nearni, fiu de preot, mort prematur, la
21 aprilie 1882 In 14. A fost i el elev al Academiei Mihailene i dupa studii comer- 71

www.dacoromanica.ro
ciale la Anvers, trecut doctoratul In drept la Bruxelles la 27 de ani (ca stu-
dent aderase la Internationala l), fiind numit apoi profesor la Universitatea din la0.
Deputat nationalist prin 1878 1879, ajunge la 35 de ani ministru al Instruc-
tiunii Publice In guvernul liberal al lui Ion Brdtianu, In care demnitate a venit cu
o reformd progresistd a InvdtdmIntului secundar.
Opera filozoficd a lui Vasile Conta, publicatd mai toata In Convorbiri ¡iterare,
se compune din Teoria fatalismului (1875-1876), Teoria ondulatiunii universale (1876
1877), Originea speciilor (1877) §i tncercäri de metafizial (1879). Un prieten al sdu,
Rosetti-Tescanu, a dat postum versiuni franceze : Les premiers principes composant
le monde (1888), Les fondements de la métaphysique (1890), La théorie de l'ondulation
universelle, prefatatd de Ludwig Büchner (1895).
Junimi§tii erau In genere filozofi ideali0 de influentd kantianä i postkan-
tiand. Conta va fi un materialist empirist i senzualist, evolutionist sub InrIurire en-
glezd (Locke, Spencer, Darwin) i germand (Vogt, Büchner, Haeckel, Moleschott).
Cunc4tintele omenevti ent dupd Conta n4te Intipariri" materiale In creier sau
reflectii de ordin secund asupra lor, ca la J. Locke. Spatiul i timpul nu Or-It forme
pure ale intuitiei ca la Kant, ci cadre reale, existInd In afara conOintei. Lumea
e de natura materiald, lar psihicul o functie a creierului. Materia se afld Intr-un proces
de evolutie onduliformd, transmiterea micärii fácIndu-se prin unde. Pe curbele
acestora se ridicd i cad formele naturale, cIt i produsele gIndirii, ideile,
religiile. Transformdrile se supun unor legi fixe l naturale", unui determinism
In care necesitatea e confundatd cu cauzalitatea, numitd de Conta fatalism. Liber-
tatea omului e iluzorie, el fiind determinat ca once fenomen fizic. Fatalismul este
extins de Conta, sub InrTurirea lui A. Comte i H. Buckle, asupra natiunii, condi-
Iionatd exclusiv de mediul geografic, lar evenimentele istorice grit explicate prin-
tr-o conceptie organicist-mecanicistd.
Filozofia materialista a lui Conta, Indeosebi ateismul sdu, a avut un ecou puter-
nic printre oamenii de tiintd ai vremii, medici i naturaliO, care I-au urmat, dind
nwere aproape unui curent de gindire, [And In 1920. Cit despre ecoul peste hotare
al acestei filozofii, el a fost mai mic. Herbert Spencer chestionat rdspundea
printr-un formular, Haeckel spera sa gdseasca timp spre a-I citi.

B I BLIOGRAFIE

B. Cont a, Teoria fatalismului, Iasi, Saraga ; Originea speciilor, Iasi, 1877; incercdri de metafizicd
Iasi, Saraga ; Teoria ondulatiunii, III, Jai, araga ; Les premiers principes composant le
monde, 1880 ; Les fondements de la métaphyslque, Paris, 1890; Lo théorie de l'ondulation
universelle, pref. Ludwig BOchner, Paris, 1895 ; Opere complete, ed. Octav Minar,
Bucuresti, Sfetea, 1914; Opere filozofice, ed. N. Petrescu ; B. Conta, Discursurl par-
lamentare. Proiect de lege. Articole de ziare etc. (1878-1881), cu o prefatl de B. C.
72 Livianu, Iasi, 1899 ; Opere filozofice Giese, Bucuresti, 1959.

www.dacoromanica.ro
B. C, Livi an u, Victo siscrierile lui Vasile Conta, tn Revista literord, VII, 1886, p. 416 urm.; Rosetti-
Tetcanu, Biografia lui Conta, In Cony. lit., XXIX, 1895, p. 923-937; Ana Conta-Kern-
bach, Biografio lui Basile Conta, In Viato romelneasca, X. 1915, vol. 38-39; G. D. Scraba,
Vasile Canto, studiu filozofic, Bucuresti, 1912 si Bucuresti, Fund. I. V. Socec ; D. Bada-
reu, Un système matérialiste métaphysique au XIX-e siécle. La philosophie de Basile Conta,
Paris, 1924 ; I. G. Dumitru, Junimistul V. Conta, bursier in strdin6tate, In Cony. lit.,
LXX, 1937, p. 327-329 ; Pompiliu Preca, Scurtd expunere o filozofiei lui Vosile Canto,
Bucuresti, 1937.

A. D. XENOPOL

IntIiul mare istoric roman Inainte de N. lorga s-a nascut la 23 martie 1847
In lai. Tatal, D. Xenopol, poliglot, fusese supus grec, protestant, dragoman, om
de afaceri, director de pension, mama se numea Vasiliu. Alexandru Xenopol a
studiat la Academia Mihaileana din Igi, apoi, cu o bursa a Junimii", la Berlin, patru
ani, de unde se Intoarce cu cloud doctorate, unul juridic (De publicanorum societa-
tum historia cc natura iuridicali, Berlin, 1871) §i altul In filozofie, probabil despre
istoricul englez H. T. Buckle. Era pasionat de istorie, la 15 ani citise pe Guizot
la Berlin urmase cursurile romanistului Rudorf, pe Mommsen, Curtius, Ranke,
Gervinus, Steinthal, unul din redactorii revistei Zeitschrift far Volkerpsychologie und
Sprachwissenschaft. Magistrat la tribunalul din Igi i avocat In 1878, Xenopol con-
cureaza la o catedra de filozofie cu Coco Dimitrescu-la0 care-I invinge. Va ajunge
profesor de istoria romanilor la Universitatea din la0 abia In 1883, and avea
36 de ani. Era acum liberal antijunimist §i Maiorescu II va ironiza in articolul din 1892
Contraziceri Mic studiu de strategie literard. Membru al Academiei Romane din
1893, Xenopol va scoate Intre 1894-1903 i 1906-1908 la Igi Arhiva societätii
ftiinffice i ¡iterare, cu colaborarea, Intre altii, a lui C. Hogg. El insu§i publica
poezii sub pseudonimul I. Laur §i Rama. Foarte devotat celei de a doua satii, Cora-
lia Biberi-Gatoschi, vestita Riria, Inn sotie a lui Vasile Burla, Xenopol solicita la
batrinete, In chip penibil, revistele literare pentru ea. Ni§te Amintiri din celleitorie
ale lui prin Elvetia i Italia de nord, publicate In 1901, nu confirma o vocatie lite-
rara. A fost membru corespondent al Institutului Frarrtei i profesor onorific la
Sorbona i a murit la 27 februarie 1920.
Opera fundamentala a lui A. D. Xenopol este lstoria romdnilor din Dacia Traiand
In 14 volume, Inceputa in 1888 (Intre 1925-1930 era la a treia editie). Rezumata
in limba franceza sub titlul Histoire des Roumains de la Dacie Trajane, III i publi-
cata la Paris In 1896 cu o prefata de Alfred Rambaud, a fost premiata de Acade-
mia franceza i introdusa In sinteza Histoire générale, vol. de Lavisse-Rambaud.
Alta scriere importanta este Les Principes fondamentaux de l'histoire, aparuta
In 1899, In limba romana In 1900, In editia a doua cu titlul La théorie de l'histoire
(Paris, 1908). Xenopol sustine ca In succesiunea fenomenelor istorice se manifesta
serii" nu legi, cA seriile, Inlantuite cauzal, sint ireversibile, apropiindu-se de W.
Windelband i H. Rickert, In unele privinte i de teoria factorilor a lui Cournot.
Diverse alte studii ale lui Alexandru Xenopol (L'hypothèse dans l'Histoire, Sociologia
e storia, Zur Logik der Geschichte) publicate In reviste internationale de mare cir- 73

www.dacoromanica.ro
culatie au fost subliniate de autoritati In materie ca Rickert, Grice, Berr, Lacombe,
Benedetto Croce.

BIBLIOGRAFI E

A. D. Xenopo I, Studii economice, 1879 ; Rdzbooiele dintre ru;i ;i turci ;i inrturirea lor osupra
tdrilor romdne, I-11, 1880; Teorio lui Roesler, 1884 ; Une énigme historique: Les Roumains
au Moyen-Age. Paris, 1885 ; lstoria romdnilor din Dacia Traiand, 1XIV (vol. I din 1888),
ed. a III-a, 1925-1930 (rezumatd sub titlul de Histoire des Roumains de la Dacie Tra-
jane ;i introdusd In Histoire génerolé Lavisse-Rambaud, vol. III §i IV) ; lstoria partidelor
politice in Romdnia, 1910 ; Romdnii ;i Austroungaria, 1914 ; Les principes fundamenteaux
de l'histoire, Paris, 1899 ; ed. rom. 1900 ; ed. a II-a sub titlul La Théorie de l'histoire, Paris,
1908 ; Arnintiri de caidtorie, 14, 1901.
Oct a v Bot e z, Alexandru Xeno poi, teoretician, filozof al istoriei (studiu critic), BucureTti, Casa Foa-
lelor, 1928 ; D. Bodin, A. D. Xenopol si Junimea, in Corm lit., LXX, 1937, p. 237-265;
E. Lovinescu, T. Maiorescu ;i contemporanii lui, I, V. Alecsandri, M. Eminescu, A. D.
Xenopol, Bucurqti, Casa ;coalelor, 1943 ; G. Calinescu, Material documentar, In Studii
0 cercetdri de istorie literaril ;i folclor, IX, 1960, nr. 4.

GH. PANU

Memorialistul Junimii" Tnainte de lacob Negruzzi, rautaciosul" Gheorghe


Panu s-a nascut la 9 martie 1848 In Iasi (dupa actul de moarte, In Galati), dintr-o
familie de militari originara din Vaslui si care s-ar fi numit TntTi BrInza. Delegat
electoral al barnutistilor, rara sa irite pe junimisti, Panu citise de timpuriu pe Gui-
zot, Thierry, Thiers, Buckle, Macaulay, Carlyle si, pozitivist, adept al lui A. Comte,
Spencer si Darwin, va combate In Convorbiri ¡iterare opera istorica a lui Hasdeu.
Profesor de franceza In Iasi din 1869, in 1875 plead la Paris pentru studii de istorie,
dar trece la Bruxelles In 1879 doctoratul In drept. intors In tara, intra In viata
politica, fiind sef de cabinet al lui C. A. Rosetti, procuror la Iasi, liberal, indignat
de Scrisoarea III de Eminescu, militant pentru un partid radical, director al ziarului
Lupta (1884). AtacTnd pe regele Carol I, e acuzat de lèse-majestate si nevoit sa fuga
la Viena, Tnsa, fiind ales in lipsa deputat, e absolvit. intre 1901 si 1910 a redactat
singur revista Selpt6mIna, cu articole politice, cronici dramatice si literare, obser-
vatii din viata animalelor. Räscoalele din 1907 Ti prilejuiesc lucrarea Cercetdri asupra
steirii tdranilor in veacurile trecute din 1910. A murit la 6 noiembrie 1910.
Opera capitala a lui Gh. Panu e, neIndoios, Amintiri de la Junimea" din Iasi,
74 aparuta In cloud volume Tntre 1908-1910. indoielnica In mare parte ca document

www.dacoromanica.ro
istoric, lucrarea e un document moral cu caracterizari psihologice subiective, ne-
drepte, nu mai pu-tin interesante prin reducerea la o formula tipologica (frondeu-
rul" Carp, olimpianul" Maiorescu, distantul" Alecsandri). S-a dovedit Tnsa
Gh. Panu n-a asistat la edinIa in care s-a citit nuvela Seirmanul Dionis de Eminescu,
nici la lectura poeziei Ce poate fi va fi de Samson Bodnarescu, relatate din fantezie.
Acele* Trist4ri se regasesc In Portrete i tipuri parlamentare din 1892, publi-
cate mai tTrziu In ziarul Lupta. Deputatul lzvoranu vorbind cu voce sepulcrala
cu lacrimi In et, autocratul Alexandru Lahovary voind a biciui auditorul ca Xerxes
marea cu vergi, zeflemistul Pogor anunIInd caderea unei propuneri cu mare sau
patenta' minoritate, N. Volenti privind palid locul vociferarilor ca i cum s-ar teme
sa nu fie implicat, dau o idee despre observaTia jurnalistului Gh. Panu.
Din viata animalelor pune acela0 spirit de observaIie Tritr-un jurnal de coteI
privitor la psihologia canina i ornitologica.

BIBLIOGRAFIE

George Pan u, Cestiunea izraelitä, lasi, 1886 ; Bucuresti, 1893 ; Bucuresti, 1902 ; Sufragiul
universal, Bucuresti, Lupta, 1893 ; Portrete i tipuri parlamentare, Bucuresti, 1893
Amintiri de la Junimea" din 1°0, III, Bucuresti, Adevärul, 1908-1910; ScIpt6mlna,
revista, Bucuresti, 2 nov. 1901-1910; Din viata animalelor, Bucuresti, Bibl. Dimineata.
C. Hoga s, Gheorghe Panu. Amintiri rdzlete, In Viata romdneascei, V, 1910, vol. XIX ; C. D. Anghel,
Gh. Panu seedneltorul de idel, In Libertatea, 1933, p.355-357 si 375-378; I. lalowitzky,
Gheorghe Panu gdlelteanul, In Adeveirul, 1935, nr. 15 899 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu
contemporanii lul, II, Gh. Panu, lacob C. Negruzzi, Bucuresti, Casa scoalelor, 1944;
G. Calinescu, Material documentar, In Studii i cercetdri de istorie literorä i folclor. IX,
1960, nr. 4.

DIVER$1

La Junimea" au participat oameni din toate domeniile de activitate, vIrsta


Ins4i nefiind o piedica. C. Eraclide (1819-1875) era jurist, bucovineanul Pavel
Paicu (nascut la 27 iunie 1831 mort 1a22 aprilie 1898) profesor, pare-se limbut,
poreclit T. Spacco i porcule-tul marunt". Theodor Rosetti (4 mai 1837 16 iulie
1923), melancolicul" cumnat al lui Alexandru Ion Cuza, magistrat, preedinte al
Curtii de Casa-0e, ministru, prim ministru Intre 1888 i 1889, guvernator
al Band nationale, facea i el teoria formelor fara fond In articolul Despre direc- 75

www.dacoromanica.ro
Vunea progresulul nostru (1874), punInd accentul pe capitalul biologic al natiel sau
depringea egoismul politicienilor, recomandInd solidaritatea individului cu colec-
tivitatea In M4carea noastr6 socialà (1885), ori, In fine, criticInd negativismul cla-
selor de sus In Scepticismul la noi (1891). P. P. Carp (Iasi, 29 iunie 1837 22 iunie
1918), originar dintr-o familie boiereascd din Vaslui, venise la Iasi din Germania
cu monoclu si Iinutd de nobil borusian, dInd unui gazetar care-I importuna un räs-
puns In englezeste, incisiv si nemilos In critica despre Reizvan-vockl a lui Hasdeu
(semnatd, dealtfel, P. Bdtdusu), stiind totusi ca arta e domeniul posibilului, nu al
realului. Lider conservator, P. P. Carp a devenit curInd exponentul unei politici
reacIionare de forld, rezumatd In formula pronunIatd cu ocazia rdscoalelor idrdnesti
din 1907 : Inn represiune si apoi vom aviza". A fost adeptul intrdrii Romdniei
In rdzboi In 1916 aldturi de Puterile centrale si al formdrii unui stat romdn federal
In cadrul Austriei Mari. A tradus din Shakespeare greoi, Trisd direct din englezeste,
Macbeth si Otello. Generalul Mihail Cerkez (1839-1884) era eroul de la Plevna cdruia
Osman-pasa ti predase sabia si Invingdtorul de la SmIrdan. Vasile Burld(OpdiIeni-
BudeniIiuStorojinet, 9 februarie 1810 9 ianuarie 1905), filaogul, avea studii
de greacd. latinä si sanscritd de la Viena si Graz si era profesor de liceu, membru
al Junimii" din 1871, suplinitor 'in 1875-1876 la Universitate al lui A. Vizanti, deve-
nit celebru prin discutia cu Cihac si Hasdeu asupra etimologiei cuvIntului ra.P.
Ar fi scris o singurd poezie, dedicatd celei de a treia sotii a sa, Adela Hloch, pe
care Insd lacob Negruzzi n-a voit sà i-o publice In ruptul capului. loan Mire Melic,
zis si Mirmilic (Bucuresti, 15 august 1840 Iasi, 29 ianuarie 1889) era profesor
de matematici la Universitatea din Iasi, ca si N. Culianu (28 august 1843 28 noiem-
hrie 1915), astronomul si geodezul papa Culianu", tdcutul proverbial N. Man-
drea (1842-1910) era jurist, $t. VIrgolici (1843-1897) hispanist, cu studii despre
Cervantes, Lope de Vega, Calderon de la Barca. Juristul P. Missir (1856-1928),
prieten al lui Caragiale, critica violent In Convorbiri literare din 1 martie 1883 volu-
mul de Poezii din 1882 al lui Alexandru Macedonski, gdsind un conTinut strain
sferei estetice" si insaninti". In fine, Christea $t. Buicliu (Roman, 7 decembrie
1857) era medic cu studii de la Paris, profesor la Universitatea din Bucuresti.

Nostim de constatat este ca. Junimea" a fdcut cunoscute cel pulin In epoca
persoane care n-au scris niciodatd nimic. Lista acestora o face cu secret umor, deo-
sebit de constiincios, lacob Negruzzi In Dicjionarul Junimii".
Mai Inn erau doi focseneni : Emanoil Cristodulo (1828-1889) si Theodor Cris-
todulo (ndscut In 1845 si probabil In viaId In 1924) care, ca si anteriorul, n-a scris
si nu scrie". Apoi venea V. Calimah-Catargiu (1830-1882) fost ministru plenipo-
tentiar al Romdniei la Paris care, nici el, n-a scris nici un rind". N-a scris
nimic", membrul tdcut", $tefan Nei (1830-1916), participant o singurd data' la
o disculie. Dimitrie Rosetti (1830-1903) ridea mult de prostiile altora, dar singur
nu s-a expus niciodatd nici prin scris, nici prin grai". OrTit si el mult pentru tdce-
rea sa, Nicu Burghele (1831-1908), pomenit de Titu Maiorescu Tnsusi, n-a scris
76 nimic". ,,N-a scris nicioda .1" Constantin P. Constantiniu (1834-1914), fost direc-

www.dacoromanica.ro
tor de teatru. Formula el tace" Insoteste pe cei trei Buicliu, Theodor (1839-1897),
loan si Abgar (ndscut In 1848), poreclit si Murzuc. N-a scris nimic Nicu Cassu
(1839-1904), donatorul tipografiei Junimii". N-a scris niciodatà nimic" Telemac
Ciupercescu (1839-1888), om cu particularitatea cd nu voia sa treacd, fdrd voia
lui Brahma, peste vIrsta de 39 de ani, dei a trAit 49. N-a scris" Gheorghe Raco-
vita (1839-1913), unul din amatorii de anecdote corozive, rara perdea. Theodor
Cerchez (1841-1911) n-a scris nimic", se ilustrase prin faptul cA blestema la supà-
rare pe Impäratul Traian pentru ca ne-a adus In aceste parsi. Simpaticul" membru
Nicu Casimir (1843-1868) nu apucase Inca a realiza planurile sale literare" la
moarte. Nu scria Lascar Ciurea (1843-1865) poreclit de Nicu Gane Ciurild, Bu-
rla, cel mai mic Cocodila, Stan Beldiman, aldevitd pulpa, Constantin Verier, Vlad
mutar. Dar bOtrInii ce mai fac ?" loan Foti, nascut In 1843, mort in 1924, n-a scris
nimic ; unii zic cd ar fi vorbit o data". N-a scris niciodatd nimic" Alexandru Farra
(1844-1921), fost administrator al tipografiei Junimii", apoi consul general al
Romdniei la Stambul. Nu scria nimic brasoveanul Theodor Nica, ndscut In 1846,
avocat In Bucuresti si fost director In Ministerul de Instructie Publicd sub Maiorescu,
mult pretuit din aceastd caufd de membrii caracudei, grupul tinerilor modesti de
prin colturi, cIrtitori la ureche, care pIndeau cu nerabdare momentul aducerii cea-
iului, cafelei si cozonacului. N-a scris nimic cu toate Indemnurile redacto-
rului", Constantin Dumitrescu (Dimitrescu)-lasi (1849-1923), apreciat filozof si con-
ferentiar. N-a scris niciodatO nimic" Gheorghe Bejan (1847-1895), fost cdpitan In
garda national& si reprezentant la ,Junimea" in aceasta calitate a ceea ce Caragiale
numea baioneta inteligentd". N-a scris nimic" de asemenea loan Dospinescu
(1849-1892), dat cu liberalii, frecvent numai la aniversdrile junimii". Ironia lui la-
cob Negruzzi nu menajeazd nici rudele sale apropiate. lata cum trateazd pe Gheor-
ghe Negruzzi, fratele mai mic. Ndscut In 29 decembrie 1849, in Iasi. In junimea",
de la 1868. N-a scris nimic, afard de cIteva IndreptAri a unor novele ale lui Mortun.
Unii zic cd aceste novele ar fi iesit si mai proaste dupd corecturd. El pretinde ca
ar fi iesit victorios la concursul pentru lectura tinut In urma plecdrii lui Maiorescu
si a lui Eminescu. Bengescu Insd si Carp, ba In timpul din urmd Dimitrescu si Bossy,
contestà aceasta. Mort la 22 august 1890 la Trifesti." Unul care nu scria si care ar
fi murit a doua zi dupä vorbire, a fost Gheorghe AgurA (1850-1911) membru al
caracudei, dispdrut la un moment dat din Iasi, devenit din profesor ofiter i aghio-
tant domnesc, ceea ce e putin probabil. Victor Cuciureanu, ndscut In 1850, zImbea
dulce, vorbea putin si n-a scris nimic la revista sau altundeva. N-a scris nimic"
Titus Is-c-ati (1851-1916), la un moment dat mistuit in agriculturd prin judetul Vas-
lui. N-a scris, nici n-a vorbit" falticineanul Gheorghe Radu (1852-1905). Vasile
Bosie, ndscut la Iasi In 1855, judeator la Tribunalul Ilfov, avea vaga reputatie de
a fi comis aforisme sub voalul anonimatului". Punta ochelari pince-ne7 si a fost
botezat de Pogor Babiti. in sfîrit, caracterizarea lui Gheorghe Zaharia, ndscut In
Iasi la 19 septembrie 1875 : Nu scrie, dar tace. Porecla sa este Turca, nu se stie
dacd din cauza originii sale otomane, sau din cauza oarecaror obiceiuri orientale.
Cunoscut prin anecdotele sale si impresiunile din cOldtorie, de care ride mult, dar
singur". 77

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE

C. G a n e, P. P. Corp si locul sdu in istona politicä o teirii, III, Sucuresti, Universul, 1936, ed. a
II-a, 1941 ; E. Lovinescu, P. P. Carp, critic ¡iterar ;i literat, B.p.t., 1942 ; G. Cälinescu,
Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie literorò i folclor, IX, 1960, nr. 4,
p. 764.
N. I o r g a, Un profesor : Vasile Burlä, In Oameni cari au fost, II ; Petre Gagea si G. D. Loghin, Ceva
despre Vasile Buriä 1840-1902, In Jumalui ¡iterar, I, 5, 29 ian. 1939 ; G. Cälinescu,
Material documentar, in Studii ;1 cercetöri de istorie literard ;i folclor, 1960, nr. 4, p. 763,

78

www.dacoromanica.ro
TITU MAIORESCU

Once istorie a literaturii unui popor Inscrie In succesiunea evocdrilor ei mo-


mente de rdscruce, exemplificate fie de un mare scriitor, fie de un critic, fie de un
moment de constituire i afirmare a unei directii ideologice originale. Un astfel de
moment semnificd, pentru cultura noastrd, Titu Maiorescu, personalitate multiplu
reprezentativa, teoretician §i critic literar, implicat In chip fundamental etapei de
consacrare a literaturii romdne moderne.
Prezentd marcantd printre contemporani, spirit continuat i discutat cu fer-
voare de-a lungul timpului pînd In zilele noastre, Maiorescu a exemplificat laturi
diverse ale vietii culturale din Tara noastra, creInd o §coald nu de emuli con§tiin-
cio0, ci de spirite, prin ele ?risele valoroase, fatd de care intreaga miKare intelec-
tuald ce l-a urmat a simtit nevoia organicd de defini pozitia. Nu prin dimen-
siunea cantitativd a scrierilor sale despre literaturd §i-a ocupat Maiorescu locul sdu
prestigios In patrimoniul culturii nationale, ci prin semnificatia lor, ca i prin proiec-
Intregii sale conduite de &dire §i aqiune, prin capacitatea sa de a pune
circulatie idei, de a deschide perspective, de a numi problemele vremii sale, dar
nu numai ale sale, ci, In unele privirrte, §i ale noastre.
In timp, Maiorescu a fost receptat adesea ca unul dintre contemporani" §i
aceasta, pentru cA, ap cum spunea IbrAileanu, el a creat la noi stilul ideilor"1,
adicd stilul timpului modern, In care trdim cu
Am Incercat sA cuprindem, In acest capitol de istorie literard dedicat lui Titu
Maiorescu, viata §i activitatea criticului In diverse sectoare ale culturii noastre, chiar
dacd unele nu au tangentd imediatd cu fenomenul beletristic, pentru cd astfel s-a
constituit §i afirmat personalitatea celui ce a dat prima editie a poeziilor lui Emi-
nescu §i a direqionat, cu exemplard consecventd, una dintre societdtile noastre
literare cele mai fecunde, Junimea".

Care este biografia acestui Boileau român, Tnarmat §i cu principii directoare,


animat §i de polemicd, ndscut §i intr-o epoca de mari scriitori (Eminescu, Creangd,
Cara,giale) §i dotat cu un gust sigur, ager §i cu sentimentul valorilor", a acestui Boi-

1 G. Ibraileanu, Titu Motorescu, in Note V irnpresii, 10, 1920, p. 146. 79

www.dacoromanica.ro
leau IntIrziat" dar necesar", cum observa Pompiliu Constantinescu In eseul sdu,
cu titlul, dealtfel, programatic 2, Titu Maiorescu fatei de noi?
Se ngte la Craiova, la 15 februarie 1840, ca fiu al lui loan Maiorescu (1811-1864)
i Maria Popazu (1819-1864). Tatd1 sdu, personalitate proeminenta a vietii politice
i culturale din Transilvania, originar din jurul Blajului, ora devenit Inca din tim-
pul lui Inocentiu Micu un adevarat centru al romdnismului, studiase la Blaj, Cluj,
Pesta (aici, teologia) i Viena, unde se preocupa de istorie i filologie, abandonInd
definitiv cariera preoteasca. in 1836, trece Muntii, lar un an mai tIrziu este pro-
fesor i inspector la coala centrala din Craiova. De aici, trimite prietenului sdu
G. Baritiu spre publicare In Foaie pentru minte, inima i hteraturä o scrisoare cu-
prinfind directe atacuri Impotriva a ceea ce se constituia, tot mai vizibil, ca in-
fluentO a spiritului francez In Principate, spirit considerat de autor ca lux grozav,
ddrdpOnator" 8, atIt sub aspectul ski teoretic (materialismul frantozesc"), tit i

practic (beletristica franceascd", o beletristicd lunecoasd", capabild sA amdgeas-


ca mai pe tor). Tot aici. loan Maiorescu va prevesti, dealtfel nu singurul dintre
spiritele generatiei de la 1848, ceea ce va primi numele de teoria formei WO
fond" In scrierile fiului sdu : Pe bietul roman se silesc sd-I subptie, al-I Imbrace
cu haine noud (subl. ns., G. I.), dui:A civilizatia Europei, pInd ce atTta II cutropesc
Cu petece strOine, TricIt nu se mai poate cunoaTte In el originalitatea". IncluzInd
i o asprd criticd a sistemului de TrivttdmInt romOnesc, la care se observa absenta
profesorilor Invdtati", a dasailor cu Malta menire a datoriei lor patriotice, arti-
colul lui loan Maiorescu stTrnqte un violent protest al opiniei publice, In primul
rInd al corpului didactic, direct vizat. Autorul este dat In judecatd, silit a retracta
public cele spuse. Urmeazd o perioadd frdmIntatà : destituit In 1842, pleacd la Bra-
wv, apoi la 14, pentru a reveni tot la Craiova, unde, In 1848, va citi 'in curtea
Colegiului national proclamatia de la Islaz. Agent al Guvernului provizoriu, pe
l'ingd Dieta din Frankfurt, continuO, apoi, existenta agitata, din care nu lipsesc in-
frIngerile, acuzatiile false, tristetea unui trai mereu In centrul polemicilor i intri-
gilor. Expulzat, se rentoarce In tard dupd Unire, e profesor la Sf. Saya i director
la Eforia Instructiei Publice, de unde fatalitate parca e silit ali da demisia.
Moare in august 1864, In plira maturitate creatoare, lAsInduli singurul fiu, in
vTrstd, atunci, de 24 de ani, in pragul unei cariere ce se anunta spectaculoasd, dar
care nu a fost ferita de sinuozittti uneori afit de apropiate cu ale propriului sdu
destin.
Titu Maiorescu urmd la coala primard din Craiova (1846-1848), Ilnd lectii de
caligrafie de la pictorul Const. Leccai folosind cunoTtinte de latinddeprinse de la
tatd1 sAu. in timpul revolutiei, ajunge cu familia la Sibiu, apoi, cu ajutorul lui Avram
laneu, la Blaj, i, In sfirOt, la Bra.wv, unde fratele mamei sale, Ion Popazu, Tnfiintase
un gimnaziu roman, al cdrui elev, In clasa I, este In 1850, dupd ce Tri acela0 ora
4i isprAvise cursul primar la coala lui losif Barac. La serbarea de sfIr5it de an
a gimnaziului, elevul Maiorescu este cel ce va rosti, din partea colarilor, un dis-

1 Pompiliu Constantinescu, Titu Maiorescu fata de noi, In Scrieri, Ill, EPL, 1969, P. 519.
3 Cf. E. Lovinescu, T. Maiorescu, I (1840-1876), Bucuresti, 1940, p. 10. Monografia, in cele
douA volume ale sale, constituie o priml mare sinteza, de inglobare a referimtelor anterioare, inclu-
siv cele din NotiIele biografice" desigur supervizate de Titu Maiorescu insusi, semnate in
Convorbiri literare, 1910, nr. 2, p. I LXVI, de S. M. si integrate de autor (Simion Mehedin/i)
80 sub numele Soveja, tn vol. Primavera literara, Bucuresti, 1914, p. 111-202.

www.dacoromanica.ro
curs publicat In Foaie pentru minte, inima" i literaturcl din 2 august 1851 4 fdrd indi-
carea, Insd, a autorului. Asa cum s-a pastrat, discursul" adolescentului de 11 ani
este o meditatie sentenTioasd asupra avantajelor Invepturii In general si a Invdtaturii
in dulcea limbd" maternd In special. De la Indltimea scenei, copilul dà sfaturi
chibzuite pdrintilor din said : Nu mai pu/ind bucurie credem cA simt astAzi si acei
buni tali de familie, care, pdtrunsi de marele adevdr cA Invdtdtura e averea cea mai
securd ce clInsii o pot rasa de mostenire dupd moarte la copiii lor, Tsi dau copiii
la InväIdturd si sprijinesc scoalele din toate puterile lor ; da, dragilor nostri pa-
InväIdtura e averea cea mai securd ce o Idsa/i noud fiilor vostri ; averea mate-
riald e supusd la varii schimbdciuni : numai InväVdtura e nepieritoare, o astfel de
mostenire nici moliile n-o rod, nici focul nu o mistuieste, nici furii nu o sapd".
Nu gradul de originalitate, usor contestabild la aceastd vtrstd, trebuie sA ne
preocupe In legaturd cu primul act de oratorie maioresciand, cIt, poate, indicarea
unei constante de &dire si atitudine, pe care, dealtfel, o va materializa la modul
cel mai direct In anii urmdtori si care va rdmInea definitorie personalitd/ii sale
respectul muncii si al Invdtaturii, forma superioard de cultivare a spiritului uman,
avere" cu adevArat cea mai sigurV, placere continua a
In octombrie 1851, Ion Maiorescu T§i Inscrie fiul la Gimnaziul academic, anexa
pentru externi a Academiei Theresiane din Viena, ora. In care el indeplinea functia
de translator la Ministerul de JustiTie si unde Tsi chemase familia rdmasd la Brasov.
O scrisoar adresatd de Titu Maiorescu sorii sale Emilia, la 27 ianuarie 1869 5,
atestd faptul ca toate cheltuielile scolaritdlii sale vieneze (1857-1858) si berlineze
(1859) au fost suportate de Barbu Dimitrie $tirbei, iar studiile de la Paris au fost
acute ca bursier al statului. Tindrul elev se adapteazd cu greutate structurii unui
TrivdtdmInt Intr-o limbd strdind lui si avind caracteristic, In cazul Theresianum-ului,
o anume rigiditate a relaIiilor interne, o morgd, reald, de colegiu aristocratic, frec-
ventat doar de fii de nobili si urmarind, printr-o programa complexd, cristalizarea
unei educaTii ce Tmbina studiul limbilor cu cel al disciplinelor tiinifice sau artistice.
Epoca ne este descrisd de Maiorescu Insusi, In prima parte din ceea ce se va
constitui, apoi, ca insemnäri zilnice 6, document de exceplionald importarqd pentru
TnIelegerea omului si criticului, pe o intindere de peste trei decenii, imagine mai fideld,
Intr-un sens, a acestuia, dar si umbritd de acel inevitabil halou deformator pe care
once mdrturisire declaratd, once jurnal, confesiune, II poartd implicit In chiar
structura sa. Publicarea hisemneírilor zilnice a Inlesnit si stimulat o adevdratd recon-
siderare a omului ce ramdsese In inima contemporanilor si amintirea urmasilor
ca simbol al echilibrului, detasdrii impersonale, lucidit4ii 0, de aici, firesc, al spi-
ritului critic, omul ce ridica ironia si tonul de zeflemea subtire la altitudine spi-
rituald, omul ce devenise un adevdrat simbol al ordinei, al canonului acceptat. Pagi-
nile jurnalului, /inut cu rard constiinciozitate, dezvaluiau o noud dimensiune a lui
Maiorescu : cea interioard, Triväluità de silueta statuard a omului public, profesor,
avocat si ministru, dimensiunea unui (paradox aparent I) sentimental, tinzInd con-
tinuu a-si apropia semenii, Intr-un efort cu rare izbTrizi reale, dimensiunea unui

4 Textul discursului In E. Lovinescu, Anexa nr. 1, la op. cit., I, p. 421-422.


I. E. Toroutiu, Studii si documente literare, VI, Junimea, Bucuresti, 1938, p. 1-2 (text in
limba germanS).
Titu Maiorescu, insemnäri zi/nice, publicate cu o introducere, note, facsimile ;i portrete,
de I. Ildclulescu-Pogoneanu, vol. I (1855-1880), Bucuresti, 1937; vol. ll (1881-1886), Bucuresti,
1940 ; vol. III (1887-1891), Bucuresti, 1943. 81

6 - 6. 178

www.dacoromanica.ro
Insingurat, ce a trdit nu ()data gindul sinuciderii i a traversat cu mare greutate
clipele de solitudine, mereu cu dorinta de a fi Tnconjurat de oameni, de a fi ascultat
Tnteles. Un sugestiv portret ni-I transmite Sextil Pwariu, el Tnsu0 martor
al celor doud" fete ale lui Maiorescu, Inca din timpul acestuia. Inedit, pInd
nu de mult 7, textul cuprinde i descrierea primei TntTlniri a lingvistului ce publicase
atunci cIteva studii de specialitate In Convorbiri /iterare cu mentorul revistei i al
socieatii junimea" : Nu mai tin minte cTnd am fost TntTia oard la el. Nu l-am
vizitat Tnsd decIt dupd ce publicasem In Convorbiri Citeva articole filologice i tiam
a m'O* remarcasem. Cum In clasele elementare el fusese, In coala din Brgov,
coleg cu tata, eram sigur cd mà cunoaTte i clupd neam. M-am mirat cInd cunoscutii
mi-au spus cà trebuie caut la 8 dimineata. in strada Mercur 1, Tntr-o odaie
mare, foarte bine rinduità, Tmi iei Tnainte un barbat mic de stat, mai mult Tndesat,
cd.runt. Numai sprincenile stufoase Ti erau Inca negre i de sub ele te priveau ni te
ochi pe care Ti simteai cd Tti pdtrund pTra In suflet. Fruntea lata' i senind i ochii
vii dominau aceastd fatd frumoasd In care nu bdgai de seamd ca nasul e ceva prea
turtit. Foarte prietenos, md Tntreabd de scopul venirii mele la Bucurqti, de studiile
mele §i daca am vreo dorintd i poate sà má ajute. Cu capul plecat ceva Inainte
cu mina la ureche, ca sd audd mai bine, cdci In anii din urrnd auzea greu. Pldcut
impresionat cá nu-i ceream nimic, Tncepu povesteascä cu fraza lui curgdtoare,
cu felul lui de a termina fraza printr-o reticentd, un surTs sau un gest cu mana,
caracterizTndu-mi societatea cu multd ironie i descriindu-mi oamenii cu care aveam
a face. De la IntTia vizitd, dar mai ales mai tTrziu, mà surprinse cu cTta libertate vor-
bea de oamenii cu care tia cd am de-a face, artandu-mi slàbiciunile fiecdruia,
citeze vreo anecdotd care Ti caracteriza deplin, avInd la nevoie un document
la Inderrand, In care Trni ardta negru pe alb tit de frumoase succese obtinuse cutare
elev al säu la examenul de capacitate sau ce prostie publicase altul. Aveai impresia
cd In capul lui ordonat sTnt sute de Iddite i In fiecare din ele caracteristica fiecdrui
contemporan. Aveai nevoie sd-I cunoTti pe unul, el deschidea Mita ardta o
schitd mai totdeauna In linii mai mult sau mai putin caricaturale".
Prima impresie va fi, Insä, de-a lungul timpului, nu numai confirmatd, ci
amendatd. lata, evocat de acelgi, un alt Maiorescu, capabil de gesturi unice, de
neuitat pentru un adolescent In ochii cdruia criticul era, situatie aproape gene-
raid In epoca', mai putin om, dit simbol : Greeli a avut §i el, ca once om, dar
a avut multe i mari calitali i a serndnat multe idei bune i adevdrate. Si chiar
dacd uneori nu-I putem aproba, n-am Tncetat nici un moment sd-i fiu recunosator.
Cdci nu voi uita niciodatd seara aceea cInd TntorcTndu-rnd In 1903 obosit de la
biblioteca, unde stätusem toata ziva, i urcTnd cele trei etaje ale locuintei mele
din Lazarethgasse, gazda ?mi spuse cä m-a cdutat un domn care mi-a läsat o carte.
Cartea era dictionarul retoroman, pe care Maiorescu, IntorcTndu-se din St. Moritz,
i l-a adus studentului din Viena, pe care nu-I cunoTtea decTt din cele cTteva articole

de filologie publicate In Convorbiri. lar &id doi ani dupd aceea Academia premia
dictionarul etimologic al docentului de la Universitatea din Viena, Maiorescu fu
cel dintTi care-mi comunica telegrafic tirea aceasta".

7 Textul face parte din volumul memorialistic inedit, Rdzbosul (1914-1918), si a fost scris de
Sextil Puscariu sub impresia imediatd a mor0, la 1 iulie 1917, a lui Titu Maiorescu. Citar-vi dupl
reproducerea textului sub ingrijirea lui Gabriel Tepelea in Arges, an. VI, nr. 2, februarie 1971,
82 p. 1 si 18-19, Titu Moiorescu vdzut de Sextil Pumriu.

www.dacoromanica.ro
Sd revenim, Insa, la imaginea elevului adolescent Maiorescu, aflat la Theresianum,
ap cum ne-o ofera el Insu0 In paginile de Inceput ale rnsemndrilor. 0 prima
aproape bibliografica, deschide jurnalul viitorului critic : lista, substanIiala
ca Intindere, a reprezentatiilor teatrale i muzicale pe care le vazuse de prin 1847
(deci, Inca* din -tara) rind In noiembrie 1855, cInd Incep propriu-zis Insemnarile, listä
ce cuprinde piese de Shakespeare, Kotzebue, Schiller, Goethe, Lessing, opere de
Rossini, Mozart, Donizetti, Meyerbeer, toate adnotate abreviat, prin calificative, de
tTnarul spectator.
intreg jurnalul va pastra, dealtfel, aceasta voca'çie a clasificarilor, ca i placerea
aglomerarii de date (calificative colare, variatii meteorologice, itinerarii enumerate
ca In pliante de turism,menu-uri, mobile etc), adevarate inventare, dincolo de care
ghicim, poate, ordonatul spirit de observaIie al omului ce cauta continuu puncte de
sprijin In afard, tinzInd a umple realitatea zilnica cu obiecte, coordonate stabile
sigure, aa cum, pe alt plan, cauta cu fervoare prietenia, stima, iubirea semenilor, pe
care dorea alaturi, tot timpul alaturi.
Frecventarea spectacolelor se Imbina cu preocupari Icolare : la 16 noiembrie
1855 Incepe prima lecIie de limba engleza, la 1 decembrie face cea mai bund lucrare
de limba latina din clasd, lucreaza cu asiduitate la limba greaca, exerseazd la clavir
flaut, deseneaza, citete Goethe, Virgiliu, Homer, e notat eminent" la istoria natu-
rald i, dupd citva timp, la matematica. intre timp, copiaza texte politice concepute
i

de tatal sau, frecventeaza familia generalului Magheru i dorqte prietenia colegului


sdu R. Capellmann, aläturi de care (generozitate de adolescent) ar vrea sa se situeze
pe locurile 1 0 2 din ierarhia colara.
Tinarul de 15 ani are i planuri de viitor : pInd la sfIr0tul gimnaziului vrea sa
traduca Minna von Barnhelm, Emilia Galotti i o gramatica elina de Curtius, lar 'Dina
la luarea doctoratului sä traduca tot Lessing, In afara de poezii, i sa scrie o Geschichte
der Romanen, pentru care i Incepe a stringe carti de informare. in noiembrie 1855
nota: Am terminat piesa mea: Die Blödsinnige [Bleoata]. E bine. A4 vrea sa o
trimet la teatrul din Josephstadt, ca sa o reprezinte". Este afectat de nedreptatile
pe care le sufera tatal sau, ca i de (amanunt interesant pentru caracterizarea celui
ce peste ani va fi Invinuit ca nu respecta tradiIia naTionala a generatiei de la 1848)
aprecierile defaimatoare la adresa revoluTiei de la 1848, pe care unul dintre profesori,
romdn, le face In fata sa. Indignarea tIndrului este reala, dar cuminte
Doamne ! de ce nu sInt singur i sInt tot legat de Orin-0i mei, pe care Ti necajesc
aducInd un testimoniu rau I Dar fie, ca tot Imi razbun 10 safac vreo cIteva hexametre,
In care o sa desemnez pe tIlharii i0a de piariO, care-i avem aici: nu plateTte nici
unul o ceapa degerata !" 8.
Zelul elevului Maiorescu este impresionant ; ziva de lucru Incepe la 6 jumatate
diminea-ta .7,i se termina rareori Inainte de 11 jumatate noaptea, cu o mica pauza
de prinz. hi face singur un program cotidian : sa lucreze 200 rinduri latina, 100
greacd, sa Invete capitole din gramatica latina, greacd, franceza, englezd,
de flaut, 1/2 ora de desen i 4 exemple matematice" iar slmbata i duminica o ora
matematicd i o ord desen".
Ritmul de munch.' de-a dreptul uluitor nu poate atenua golul sufletesc : familia
ii este departe, prietenia cu un Cornea nu e totald, el Insu0 traverseaza cu greu
criza adolescenTei : Acasa, aa-asa. Cu mama, ca totdeauna, binior ; cu soru-mea

8 insemnäri zilnice, I, p. 24. 83

www.dacoromanica.ro
nu vorbesc cleat ce e chiar de trebuinta ; cu tata Inca nimica ; daca-mi da ceva de
lucru, II fac ; finis ; daca ma cearta tac i nu-mi pasa ; daca am facut rau, Imi pare
mie destul de rat.' ; da vezi ca de regula ma cearta cInd e In toane rele i nu tie
unde Ali verse necazul. Nu ma cunosc oamenii 4tia 1 Nimeni nu ma cunoate !
Numai bietul Cornea ceva I Un om ap de bun, sincer, qi veridic, non plus ultra ;
prea cu minte nu e, dar tot are ; multa subiectivitate nu are ; dar pentru veri-ce
lucru bun de afara este priimitor ; cu el vorbesc mai mult i mai liber ; adeca cu el
vorbesc exclusiv; cu toate aceste nu mi-e amic In Intelegerea cea frumoasa, strictà,
a vorbei. Nu-i spun toate lucrurile. Ap, am li psa de ceva I Se vede ca acum e timpul
unde se lupta flacAul cu barbatul ; ori, ce alt ceva e'n mine ? and grit transportat
In alte sfere, auzind o muzica de Mozart sau macar gindindu-ma singur noaptea
and desper cu totul de a-mi face un nume etern ; and plIng la tonul cel mai simplu
al unei muzice clasice ; and rid de certele altora In contra mea ; ce sa fac ? Trebuie
sa am numai contraste ; eu n-am pe nimeni ; n-am nice o placere ce o au altii
n-am amic sincer" 9.
In octombrie 1856 e primit intern la Theresianum, c4tigInd treptat prietenia i
respectul colegilor. Ace14 sever program de Invatatura, dar i clipe de retragere In
propriul s'au univers de &dire : termina piesa Comedia feírei nume, traduce din Goethe
i Klopstock, scrie epigrame la adresa colegilor. Bilantul anului 1856 i se prezinta'
ca satisfacator 1.-1 exprima In termenii s'ai exacti, atent la nuantele concretului
Foarte muit ma bucura ca Intre mine i soru-mea s-au dezvoltat foarte strInse
relatii sufletevti. in coala sTnt pretutindeni stimat i laudat de profesori, de con-
§colari absolut stimat, pe [frig asta Insa de catre doi din ei iubit, dar de cei
mai multi dintre ceilalti urrt. De vulgaritati In vorba m-am ferit constant i In mod
absolut. De necajit nu m-am mai necajit de loc In ultimele 7 luni" 10.
La Inceputul anului urmator, Maiorescu adreseaza lui lacob Murqianu, redactorul
Gazetei Transilvaniel, cIteva traducen i din Dickens i Jean Paul, Insotite de o scrisoare u
semnata cu pseudonimul Aureliu, unde justifia, In maniera semnificativa', optiunea
facuta, ce Ii pare, atunci, scopul vietii sale : de a cuminecare Romaniloru spiritulu
celu aduncu §i fundamentale alu clasiciloru germani §i englezi i alu celoru antici
In contrastu cu usiaratatea i supraficilitatea Franciloru", a car-or literatura arunca pe
cititori In stricta sentimentalitate idilica". Nici scrisoarea, nici traducerile nu s'int
Insa publicate, ci doar un scurt raspuns putin Incurajator : Intentiunea e 'Duna,
proba e mica, vom vedea". Nu e singura neplkere a tTnarului elev, mereu bolnav
In aceasta perioada, ostracizat de colegi, aproape parasit de familie. Mi se pare a
sTnt nefericit. M-am desgustat de tot", va marturisi, In stilul sat., I ipsit de impon-
derabile, Maiorescu In ajunul, totuO, al unui mare succes §colar: obtinerea premiului
I In clasa a 7-a. 0 scurta vacanta In Tara, related cu exactitatea unui ghid de cale

ferata, Ii treze§te red i amintiri din copilarie, pentru ca Intoarcerea la Theresianum sa


Tnsemne reInceperea razboiului tacit cu colegii i atmosfera gimnaziului. Obipuitul
tur de orizont realizat de sfIrOtul anului marcheaza prima mare revelatie autentica
In formatia intelectuala a viitorului critic. Maiorescu fixeaza, cu distinctie i precizie
a termenilor, elemente ce vor ramInea definitorii psihologiei, comportamentului i
structurii sale spirituale. latd, dar, pasajul : 31 Dec. 1857. Anul se apropie de sfTr-

ibid., p. 40.
10 Ibid., p. 56.
84 11 Textul e reprodus tn Anexe la E. Lovinescu, op. cit., I, p. 422-423.

www.dacoromanica.ro
situl sdu ; e ora 10 1/2 noaptea. Asi vrea sd strabat iute cu FIndul anul care-a trecut
dar sInt Intr-Insul elemente asa de felurite si de ciudate. in totul, e rece ; apeisatoa-
rea indiferentd, acest colos de ghiatd, cdruia prin reflexiunea mea i-am cdzut pradd,
este prea destul exprimat Intr-Insul. Pentru directiunea mea stiintificd a fost de
cea mai mare Tnsemndtate cunostinta cu privirea generala asupra filosofiei si cu logica,
aceastd stlintd asa de extrem de interesantd. Ea m-a adus sd ndzuiesc spre cea mai
'Duna formulare a cugetdrii, spre o exprimare fárt greseli, scurtd, adevaratä, spre o
ferire de acele cuvinte umflate si goale, pe care tinerii sTnt asa de aplecati sd le
Tntrebuinteze ; ea mi-a insuflat TntTi Intr-adevar iubirea pentru o directie de gTnd i re de
care niciodatà nu ma* voi despArti. S-a infiltrat Insd In mine un scepticism decon-
certant, o punere la Tndoiald a tuturor celor traditionale, ba chiar a ideii de D-zeu
si de nemurirea sufletului paralel cu imposibilitatea de a concepe absolutul. La
ce oscildri e su pus cugetul meu In aceastä privintO 1 Cine md constrInge sd admit un
D-zeu, care e cu totul de neconceput de ratiunea mea ?"12.
Mari le sale lecturi sint acum Herbart, Goethe, Platen, Schiller si Herder, a aror
comentare Tmpreund cu colegii TI fac sd trdiascd poate cele mai fericite zile din viata
mea" si sd se cunoascd mai bine pe sine Tnsusi ; citind biografia lui Goethe, tTnarul
Maiorescu crede cd am gäsit la Goethe, In istoria evolutiei lui sufletesti, unele trdsd-
turi care coincideau foarte mult cu mine, care uneori erau scoase din sufletul meu",
la fel, dupd lectura scrisorilor lui Lessing : O, ce om I Multe din cele spuse de el
parca sInt tocmai din &dui meu ; In multe parca m-am recunoscut pe mine".
Afinitätile livresti nu Ti sint suficiente. Spirit deschis permanent ecourilor din
afard, spirit politic nu numai datoritd afilierii la cauze ale diferitelor dispute ideo-
logice, ci pentru cA astfel, sub acest unghi, recepta, Inca din adolescentA, realitatea,
Maiorescu simte nevoia permanentO a unor afinitati concrete cu oameni de gene-
ratia sa. Deoarece instrumentele pe care cTnt eu sInt numai de coarde, cine Imparte
cu mine armonia pustiului meu ?" se Intreabd Tntr-o vibratie eminesciand de farmec
dureros, tTridrul de 18 ani ".
Lista prietenilor, fixati cu adevdratO vocatie de moralist si portretist In
caractere individualizate, nu-I satisface : Dar unde e Tntre toti acestia unul cu
care sd ma potrivesc ?".
Prin inteligentd, luciditate si orizont intelectual, Maiorescu Tsi depdsea vIrsta.
Asemenea multor constiinte moderne, el se bucurd de iesirea din adolescentd, uni-
vers Tnchis, In care puternica-i individualitate se simtea prea dependentd de ceilalti
SO' am numai examenul de maturitate In urma mea, aceastd copildrie, ce, vrind-ne-
vrInd, trebuie fácutd Tmpreund cu alii ! Trebuie sa Tncep sd studiez vieata ; altminteri,
In cele din urrn5 Tntepenesc si In ce priveste mintea"".
Dar, situatie mereu dialecticd, °data' ajuns, singur, pe arena vietii, Maiorescu
va tinde perpetuu spre mica celuld colectivd a grupului de colaboratori, prieteni,
intimi, de care se va ardta periodic nemultumit, spre a-i regdsi, apoi,
In 1858, din noiembrie, se afld la Berlin ca student al Faculatii de Filosofie.
Lecturile sale se Tmboatesc : Kant, Alecsandri (Rornanische Volkspoesie), Molière,
Spinoza, Feuerbach, Voltaire (al drui Dictionar filosofic Ti displace cdci : omului istuia
superficial si fard fundament Ti std foarte bine cInd e In meseria lui, adecd In negatiu-

Insemnari zilnice, p. 84.


13 Ibid., p. 94.
14 Ibid., p. 95. 85

www.dacoromanica.ro
Titu Maiorescui

nea pura ; Insa vrea sa fie negativ mixt, i atunci cade In secaturi. Culturd se vede cd
a avut foarte slaba. aril, pe care el din Trinmplare le-a citit, le citeazd cu o impor-
tanIa, ce nu o meritä. ; pe and alte le, de mare Insemndtate, sInt trecute cu vederea").
Citote Béranger, Stahl (Filosofia Dreptului), Corneille (Cinna si Horace), recitete Her-
bart i ascultd Bach (din care preferd Evanghelia dupei loan), iar de ziva numelui pri-
mete cadou Operele complete ale lui Fichte. -1.§i trece doctoratul la Giessen In 1859,
cu De philosophia Herbarti, dupd care se Intoarce In septembrie la Bucure§ti
sine, la SfIntu Saya, conferinta despre Socialism si comunism, pe care A. Pelimon o
prezinta In Reforma15, apreciind pe acest orator june i dotat de un talent rar"
ce dezvoltd cu multa elocintd, Inaintea unui Insemnat numar de auditori, marea
idee ce ocupa In timpuri moderne spiritele i framIntd cele dint?' capacitan din lu-
mea europeana principiul sau Intinsa idee a comunismului i a socialismului".
Afirmane care nu Impiedicd pe ace14 Pelimon sa marcheze pozina negativa a lui
Maiorescu fatá de ceea ce conferennarul considera a fi In practica", idei vatáma-
toare i irealizabile". Antiprogresismul tînarului junimist era, astfel, marcat chiar
dintru Inceputul manifestarilor sale cu caracter politico-ideologic.
Dar ederea In Romania este de scurtd durata, pentru cd, In noiembrie 1859,

86 lb Textul In Anexe la E. Lovinescu, op. cit., I, p. 423-425.

www.dacoromanica.ro
Maiorescu va porni cu o bursa la Paris, unde, dupa doi ani, Isi ia licenta In Drept
cu teza tratInd Du régime dotal.
Este perioada de cristalizare definitiva a formatiei sale filosofice si estetice,
ce se desavIrseste atIt In mediu de cultura german cIt si francez, sinteza interesanta,
cu urmari directe asupra activitätii sale viitoare. Elev al profesorilor Carl Ludwig
Michelet, redactor al revistei hegeliene Der Gedanke, organ al Societatii filozof ice
din Berlin", si Karl Werder, cel care TI sfatuieste studieze pe Schopenhauer pen-
tru a ajunge la Kant, cunoscätor, acum, din ce In ce mai avizat al marilor curente
filosofice europene, Maiorescu va publica, In 1861 la Berlin, lucrarea Einiges philo-
sophische in gemeinfasslicher Form, aflatä, cum s-a remarcat, sub influenta lui Herbart
si Feuerbach, cea dintTi recunoscuta de autor Insusi, care-si plaseaza mentorul pe pri-
mul loc dintre filosofii mai noi". Ca si Herbart, Maiorescu considera filosofia stiinta
care se ocupa numai cu raporturile pure", accentuInd, deci, conceptul de relatie,
raport, pe care il situeaza, Insä, tangent realitätii : Sus, spre o viata noua, proaspata
Tesem stiinta cu realitatea si sa re'inviem din fundul Intunecos si putred al contem-
plarii abstracte ! latà steagul stiintei actuale, iata chemarea ei sociala. De o asemenea
chemare sociala trebuie Inainte de toate sa tie socoteala filosofia. Caci din toate rela-
tocmai cele omenesti sint cele mai Tnalte, si daca printre aceste iubirea e
relatia cea mai perfecta, pentru ca e cea mai nobila, cea mai universala si cea mai
puternica', putem sustine, facInd sa reiasa acest moment principal, ca filosofia, In
Tntelesul cuvIntului Tnsusi, iubire de stiinta, este, In esenta ei, stiinta iubirei" 16.
Directia de &dire pe care o consemna testimonial Maiorescu In bilantul anului
1857 din jurnalul sau este aceea de sursa si cum va demonstra Mircea Florian In
numarul jubiliar, 1867-1937, al Convorbirilor literare de finalitate herbartiana.
Caci niciodata Maiorescu nu s-a lepaciat de Herbart. El e cel din-al roman de seama
partas al doctrinei lui Herbart, ale acelei conceptii lucide, realiste si totusi patrunse
de un cuceritor suflu de umanitate". Dar ceea ce pare a urmari finarul care Tntru
ale filosofiei cunoaste acum pe Hegel, Schopenhauer, Feuerbach, Aug. Comte, este a
Tmprumuta de la acestia idei ce ar putea desavIrsi si chiar modifica herbartianismul.
Secretul lui Maiorescu ni se pare a fi acesta : a porni de la Herbart pentru a Intocmi
o conceptie originaba In spiritul aceluia" afirma studiul mentionat, nu fara a sub-
linia pertinent : E aci si o tragedie, cad herbartianismul Ingaduie, prin nota exacti-
tatii sale, originalitatea mult mai putin cleat alte doctrine, d.p. a lui Kant, Hegel,
Schopenhauer".
In ce-I priveste pe tInarul hegelian" Feuerbach, acesta e receptat IntrucTt se Oa
mai mult pe linia lui Herbart dedt a lui Hegel, iar In 1862 incepe a se face simtita
simpatia pentru Schopenhauer, simpatie ce se va accentua tot mai mult ulterior, fära
a duce la o adeziune de discipol. Kantianismul e alimentat deopotriva de Herbart si
Schopenhauer, care erau mai fideli lui Kant cleat Schelling si Hegel. in sfirsit, accep-
tarea de mai tTrziu a lui J. St. Mill si Spencer se justifica tot prin acordul dintre acestia
si Herbart.
TrasInd acest periplu al optiunilor filosofice maioresciene, Mircea Florian afirma
categoric : Hegelian n-a fost Maiorescu niciodata. Nici nu se putea sa fie. Spiritul
herbartian, indiscutabil pTria In 1861, imuniza contra hegelianismului". Cad In epoca
de formatie a lui Maiorescu, hegelianismul ortodox era de mult In agonie". Si apoi,
chiar Tntr-o nota din cursul lucrärii sale, Maiorescu, dup. ce recunoaste ca psihologia

le Titu Maiorescu, Einiges..., din textul tradus de M. i R. D[juvara] in Cony. lit., LII, 2,1920, p. 94. 87

www.dacoromanica.ro
sa are o pecete herbartiand sub inspiratia lui Suttner de la Theresianum, scrie
inainte de once, din Indemnul sdu m-am interesat de Herbart, ale cdrui ¡dei solide si
pAtrunzdtoare In ce priveste studiul teoretic al filosofiei Ii asigurd primul loc
printre filosofii mai noui" (p. 229)"".
In insemnäri..., la data de 11 martie 1859, Maiorescu scrie : am Tnghitit cu
o pldcere furioasa brosura lui L. Feuerbach : Grundsätze der Philosophie der Zukunft.
Parca ar fi vroit sd-mi scrie filosofia mea proprie, asa ne nimerim... Am isprdvit Insd
de Feuerbach, Philosophie und Christentum" (p. 111-112). Reflexul acestor adeziuni
se vede In capitolele IX (Teism I Ateism) i X (Moarte qi Nemurire) din Einiges...
ReceptInd materialismul lui Feuerbach In virtutea fermului sdu ateism, Maiorescu
considera ca Dumnezeu nu este decIt umanitatea abstractizatd", nu este o fiintd
suprapdmInteasca", ci una exclusiv umand". Fiinta omeneascd Isi capdtd astfel veri-
tabila libertate, aceea de a se supune propriilor sale imperative, idee teoretizata
care i-a ramas, apoi, de-a lungul Intregii vieti, o devizd de &dire si actiune.
Publicarea de studii i articole este completatd de o altd prezentd a ttrarului
Maiorescu pe arena dezbaterilor intelectuale : conferinta despre Vechea tragedie
francezei i muzica viitorului a lui Richard Wagner. pe care o sine In primavara anului
1861 la Berlin si Paris si este discutatd In Societatea de filosofie din Berlin" In
prezenta lui C. L. Michelet, Adolf Lasson, Max Schassler, Friedrich August Maer-
cker, Pasquale d'Ercole, tosi distinsi savanti continuatori ai spiritului hegelian. in
rdspunsul sdu, ca dealtfel si In conferinte, Maiorescu si-a pdasit punctul de vedere
herbartian si I-a transpus In planul hegelian, pentru a dovedi fecunditatea lui 18.
Mai interesant pentru noi de remarcat e cd prin conferinta respectivd Maiorescu
abordeazd o tema de mare actualitate (aceastd capacitate de a se situa mereu pe
fenomenul fundamental al contextului literar sau ideologic el o va pAstra toatd
viata), purand In discutie creatia unui muzician de avangardd, respins si admirat deo-
potrivd Inca din momentul aparitiei sale. Admirat, precum o demonstra scrisoarea
pe care Baudelaire, cu un an Inaintea conferintelor lui Maiorescu, o adresa compozi-
torului german : Mai 'inn aceastd muzicd mi s-a pdrut cunoscutd, iar mai tTrziu,
reflectInd, am Tnteles de unde venea mirajul : mi se pärea cd acea muzia este a mea
o recunosteam asa cum recunoaste once om lucrurile pe care e sortit sA le
iubeascd" 19. Fard a-I cunoaste pe Wagner, marele poet francez simte nevoia impe-
tuoasd de a-si Impdrtdsi entuziasmul : Mi-am Inchipuit Tritotdeauna cd oriclt ar fi
de obisnuit cu gloria un mare artist, nu e totusi insensibil la un compliment sincer,
&id acest compliment e ca un strigd't de recunostintd, si, In sfIrsit, cd acest strigdt
poate avea o valoare de un fel mai aparte venind de la un francez, adicd de la un om
prea putin fdcut pentru entuziasm si ndscut Intr-o lard In care lumea se pricepe
tot atIt de putin In poezie si In picturd, ca si In muz'cd. inainte de toate, tin sd va
spun cd' va datorez cea mai mare desfeitare muzicalei pe care am Incercat-o vreodatd.
Sint la o vIrstä cind nu te nnai distrezi scriind oamenilor celebri i as fi ezitat Ina
multa vreme sa yä i'mpärnsesc printr-o scrisoare admiratia mea dacd zilnic nu mi-ar
fi cdzut sub ochi articole nedemne, ridicole, In care se fac toate eforturile posibile
pentru a vi se defdima geniul. Nu sInteti dumneavoastrd primul om, domnule, In
Mircea Florian, Tnceputurile filosofice ale lui T. Maiorescu, tn Conv, lit., numar
1867-1937, LXX-1-5, ian.mai 1937, P. 133 ;i urm.
19 Ibid., P. 145.
29 Scrisoareo lul Baudelaire catre Wagner, In Charles Baudelaire, Criticei literara i muzicala,
88 Jurnale intime". ELU, 1968, P. 210-212.

www.dacoromanica.ro
egaturd Cu care am avut prilejul sà sufdr si sd rosesc de tara mea. In sfirsit, indigna-
rea mi-a impus sa-mi ardt recunostirqa : mi-am zis : nu vreu sä fiu pus laolaltd cu
to/i acesti imbecili".
Pozi/ia lui Maiorescu nu este, evident, aceeasi. Un alt temperament si o altd
structurd intelectuald, un alt gust si o alta forma/ie II duc pe tIndrul critic roman
la concluzii mai pu/in exaltate dar nu mai puiin interesante prin acea definire, Inca'
din titlul comunicarii, a muzicii lui Wagner, ca muzicd a viitorului", chiar dacd,
personal, nu o gusta. Pdstratd Trar-un rezumat publicat In Der Gedanke si reprodus
de T. Vianu In addenda stud iu I ui sdu. InfluenTa lui Hegel In cultura romanc120, conferin/a
porneste de la defini/ia totusi 1 hegeliand a frumosului si stabileste cloud ipos-
taze de excep/ie fa/d de aceastd deplind pdtrundere a ideii cu aparen/a sensibild"
aceea a sublimului, unde ideea, elementul logic se valorificd In paguba
aceea a fermeceltorului, unde momentul sensibil se eviden/iazd In dezavantajul
ideii". Tragediile lui Corneille (exemplificarea este din Horace) si muzica lui Wagner
(valorificarea unilaterald a armoniei In paguba melodiei") sTnt plasate de Maiorescu
In domeniul sublimului conceput, sub influen/a kantiana, ca o supramarime" care
sustraendu-se percep/iei sensibile, pune In eviden/d In noi momentul ideal".

Cu o asemenea zestre" intelectuald se intorcea, In toamna anului 1861, Titu


Maiorescu, la 21 de ani, in /art. Aici, nu era necunoscut. Dr. luliu Barasch semna
In Romdnul o dare de searnd asupra lucrdrii maioresciene Einiges philosophische...,
iar G. Sion prezenta astfel In Revista CarpaVlor pe Un studinte romiln In Germania21:
[.. ] Voim a vorbi despre un june studinte carele, intr-o etate nematurd Ina, a
stiut prin talentele sale a-si face un renume In Germania. Acesta este Titu Maiorescu,
fiul domnului loan Maiorescu, cunoscut intre to/i Romanii dupd eruditiunea sa si
dupd lucrarile Insemnate ce ne-a dat asupra istoriei si a linguisticei noastre
Junele laureat (e vorba de doctoratul din Germania), addpat din pruncia sa de la
sorgin/ele autorilor germani, sim/i o predilec/ie particulard pentru filosofie, stiin/d
si muzia. Spiritul sdu precoce, inteligen/a sa pentru ideile abstracte, care fac gloria
spiritului german, Ii atraserd de timpuriu admiratia camarazilor sdi si chiar a Invd-
Tatorilor sái. Dupd concursul ce a depus la Bucuresti Tnaintea Eforiei scoalelor, Titu
Maiorescu capatd un stipendiu din partea Statului, cu obliga/iunea de a merge In
Fran/a si a se perfec/iona In Litere. Mergind la Paris, se puse cu mare activitate pe
studii, pe ringa litere el se ocupa si cu Dreptul, si In curs de un an el cdpdtd gradul de
licepliat In arnIndoud aceste specialitd/i ; lucru rar Intr-adevar, cad ramura Literelor
este cea mai dificild, si foarte greu poate capata cineva licen/a. Dar, In curInd, acest
june promite a se Intoarce chiar cu doctoratul de Litere, lucru cu Indoit mai greu
de cdpdtat, fiind stiut cd pInd acuma din Facultatea de Litere de la Paris n-a venit
cleat prea pu/in doctori".
Considerat de Sion ca un nobil model pentru junimea studioasd", Titu Maiorescu
este vdzut ca o personalitate utild momentului istoric national, de care este sfdtuit
a se apropia cu mai directd, operativd consecverqd : Talentul sau, cunostin/ele sale
fac onoare parin/ilor ce I-au ndscut, patriei si natiunii romane. Dar pe cit a reusit
20 Tudor Vianu, Scriitori romdni, B.p.t., vol. II, Ed. Minerva, 1970, p. 252 si urm. Vecheo tra-
ged,e..., la p. 320-329.
21 Text reprodus In Anexe la E. Lovinescu, op. cit., I, p. 428-429. 89

www.dacoromanica.ro
a-si face un renume Tntre germani, putea-va reusi oare a se face folositor si natiunii
sale i 0 Tngrijire ne preocupa : ca el s-a prea aruncat In germanism, adecd In teoriile
si sistemele cele abstracte ale nemtilor, care sTnt necomparabile cu spiritul pozitiv
al romanilor. De aceea si ne permitem a-I conjura sd-si aducd totdeauna aminte cd
e roman, sd cugete mai mult la gloriile nationale, sd mediteze la lucrdri cari pot sd
fie folositoare romanilor si sd prefere o glorioard romaneascd In schimb cu aplaudele
ideologilor nernti. Aceasta ar fi puntea cea mai salutard, peste care am don i sa-1 vedem
pasind".
Aici, la Bucuresti, Maiorescu anuntd, In decembrie 1861, un curs public si po-
pular despre educatiunea In familie, fondatd pe psihologie si esteticd", afirmTnduli,
deci, de la prima sa aparitie pe arena vietii intelectuale nationale, conceptia asupra
posibilitätii unei actiuni de Iuminare" Tri sens modern, de contact direct cu opinia
publicd, pe marginea unor subiecte de interes general.
incercarea de a intra In TnvdtamTnt esueazd, dar, dupd ce este primit In audientd
de Cuza, este numit In magistratura, de unde, dupd sase luni, va pleca la lai, ca
director al Colegiului national si ca profesor cu un curs de istorie la Universitate.

0.

La Iasi, In 1863, publicd un util si complet Anuar al Gimnaziului, care, pe 1410


date legate de organizarea institutiei de TnvdtdmInt, cuprinde si o contributie originald
a noului director : Pentru ce limbo latind este chiar In privinta educatiei morale studiul
fundamental In Gimnaziu22, studiu din concluzia cdruia reproducem : Din cele spuse
rezultd : limba latina avTnd gramatica cea mai riguroasd, avInd o intindere de sferd
care poate Trnbatisa toate partile inteligentei, avTnd, In fine obiectivitatea anticd,
este studiul fundamental al gimnaziului nu numai ca studiu teoretic, ci chiar In pri-
vinta more& si este totdeodatd modelul care ne aratd cum instructia si educatia
se Intdresc una prin alta. La acest merit principal si decisiv al numitului studiu mai vin
ca noui merite, cd este deja admis In instructia popoarelor civilizate si ca prin urmare
formeazd astäzi o rdddcind comuna a Intregei culturi europene etc. Spre studiul limbii
latine, dar si, In genere, al antichitdtii clasice au a se concentra tendintele de Tndrep-
tare In privinta InvdtámTntului In scolile secundare. Acel studiu, departe de a rdmIne
Tnddrdt, trebuie sd tistige din contra o dezvoltare energicd, In cantitate un Tndoit
numdr de ore consacrate lui, lar In calitate o mult mai mare rigoare gramaticald si
o mai vie introducere In spiritul antic. Atunci el va pdtrunde In mdcluva junimii noastre
studioase ca nutrimentul cel mai sdndtos al ratiunii ; atunci Ti va ocupa In timpul
gimnaziului tot cercul ideilor si o va feri astfel Tntr-un mod adevdrat pedagogic,
adicd spontan, de molipsirea cu lucruri mai Inalte Tnsd tocmai de aceea periculoase
junimii, precum sTnt politica si altele ; atunci va realiza frumoasele fructe si In tineri-
mea noastrd, Ti va da si ei ceea ce a dat claselor cultivate din Apus, un spirit
adInc de real itate, care In partea practica se prezintd ca onestitate, In partea teoreticd
ca iubire de adevär si In orice caz ca seriozitate de caracter si atunci vom avea In
fine fericirea de a zice cu drept : tinerimea noastrA este coaptd pentru misiunea
ce i-a rezervat-o istoriatdrii si epocii In care trdieste I".
Nici o mirare ca. viitorul autor peste 5 ani al pamfletului In contra directiei
de astazi In cultura romand se ridicd Tmpotriva politicii ca politicd" In scoald,
" Text reprodus In E. Lovinescu, Antologia ideologiel junimiste. Culegerea de studii neadunate
90 ptná acum fn volum, Casa Scoalelor, 1943, p. 11-42.

www.dacoromanica.ro
asa cum, inca din 1867, se va ridica Impotriva ei ca izvor de inspiratie si cu finali-
tate artistica In literatura I Purismul" pedagogic al lui Maiorescu este intrinsec
conceptiei lui despre vian si societate, conceptie care nu trebuie eludan', ci comba-
tuta tocmai prin redarea ei In Intregul context : ea este repetarn caracte-
ristica, definitorie, doctrinarului junimist, al carui sistem de reactiune la starea prezenta
este subsecvent moralei sale practice, cu al säu esafodaj teoretic, care, evident, nu
unei viziuni evoluate precum a noastra, de astazi corespunde, ci, dimpotriva,
In explicarea lui intra cu necesitate rigiditatea dogmatica a celui format la Theresia-
num, si tocmai de aceea aspirind, cu avida voinn, a fi beneficiarul unor adecvate
siesi reajustan i institutionale. Maiorescu are luciditatea destinului social pe care
si-I construieste prin Insasi conduita In societatea al carel diagnostician exemplar se
vrea si nu se sfieste a se si manifesta ca atare. Deci, nu prin abstragerea de la viata
saciará, respectiv politica, pe care o predica tineretului studios, ci, dimpotriva, el
Trnbina pozitia privilegian' de a fi profesor, cu aceea de a fi om politic. Dei
foarte tinar, renumele profesorului este In ascensiune. Din initiativa lui Odobescu
este numit director al lnstitutului Vasilian, adica al scolii normale de invantori,
pe care, cu zelul si spiritul organizatoric caracteristic, Maiorescu incearca a o face
Cit mai utila si mai potrivin In Trnprejurarile noastre si nu copian de altundeva".
Dupa o scurta calatorie In Germania, unde studiaza situatia institutelor de invatarrant
similare, Maiorescu revine la lasi, deschide cursurile, avIndu-I coleg pe Theodor Burada
si precia (cu vocatia-i enciclopedica) orele de gramatica, literatura, compozitie. Mo-
mentul este evocat, printre altii, de Ion Creanga23, cu sublinierea semnificatiei pe care
actiunea tinarului profesor o avea In contextul invatamintului nostru : in cei doi
ani de la Inceput, adeca In 1863-1864 si 1864-1865, unii dintre noi am urmat In
scoala normará, ca scolari Inscrisi, iar altii, dei eram institutori, vazInd ca slabul curs
de pedagogie ce-I fácusem, mai Inainte, ni era de putin folos practic, si fi indca lectiu ni le
de pedagogie ce le facea d-I Maiorescu se tineau Tnadins In orele libere de clasa, pen-
tru a putea urma tati institutorii din lasi, cari vor voi, am urmat si noi cu mare
placere la acel curs, care ne-a fost de foarte mare fotos, si pentru care sintem ski
vom fi totdeauna recunoscätori d-lui Maiorescu. Caci, In tara la noi, singurul care a
Inteles rolul ce joaca stiinta pedagogica Intemeiata pe practica, este d-I Maiorescu,
care, In tot timpul profesorului sau de pedagogie, s-a ferit de a Indopa pe scolarii
sai cu teorii pedagogice abstracte, rara s'a fie intemeiate pe o practica adevarata.
Pentru acest scop a infiintat cursuri practice de predare, la clasa I si a II-a primara,
atit la scoala din Trei lerarhi, cIt si la celelalte scoale primare din lasi, unde trimitea
pe scolarii sal, ca sa puna In practica ceea ce singur li arata la scoala pedagogica
din Trei lerarhi".
Paralel, Maiorescu este profesor la Universitate, predind istorie si, apoi, filosofie
si indeplinind functii administrative : decan (In 1863), rector (Tntre 1863-1867).
In acelasi timp, el inaugureaza, In 1863, ciclul conferintelor publice, de mare
ecou in epoca, ata In rIndul publicului larg, cit si al specialistilor. In jurul nnaestrului
se string, firesc, confinii spirituali : P. P. Carp, doctor In Drept la Bonn, traducator
din Shakespeare (Macbeth si Othello), lacob Negruzzi, doctor In Drept la Heidelberg,
traducator din Schiller, viitor secretar al Junimii" si redactor al Convorbirilor ¡iterare,

0 Ra'spuns la criticele nedrepte ll calomniile inverwnate Indreptate contra cdrtilor noastre de ;coald
pe catrd domnul loan Pop Florentin, In Ion CreangA, Opere, vol. II, Editura Minerva, Bucure0, 1970,
p. 109-148; citatul nostru la p. 111. 91

www.dacoromanica.ro
Vasile Pogor, doctor in Drept la Paris, traducdtor din noua poezie francezd (Baudelaire,
Leconte de Lisle, Th. Gautier, V. Hugo), Teodor Rosetti, doctor In Drept la Berlin,
cumnat al domnitorului Cuza.
Astfel, In 1864, prelectiunile populare continua cu un program mai variat.
lasarn descris de chiar unul dintre reprezentantii grupului maiorescian24 : Prele-
gerile au Inceput In 9 februarie, si au urmat rind In luna lui mai. Pogor a fdcut cloud
conferinte : Des pre indurirea revoluVei franceze asupra ideilor moderne. Carp de ase-
menea cloud : Asupra tragediei antice si moderne i Despre trei cezari (Cezar, Carol cel
Mare si Napoleon), iar Maiorescu singur a tinut zece. Negresit, Pogor a vorbit
bine si cu mare succes. Carp de asemenea a vorbit foarte bine, dar cursurile lui Maio-
rescu au fost admirabile. Era pentru mine ceva neasteptat. Vorba lui Maiorescu, lim-
pede si usoard, limba sa romdnd atIt de frumoasd, de care nu-mi dam seamd unde
a gdsit-o, claritatea expunerii, care contrasta asa de mult cu cursurile celor mai multi
profesori ce ascultasem In Germania, materia cea interesantd a prelegerilor, cunostin-
tele variate si bogate ale oratorului, Intr-un cuvInt, stralucita lui elocventa, Imi
fácurd efectul cel mai adInc. De la cea TritTi prelegere introductivd, intitulatd : Ce
scop au cursurile populare ? am fost cuprins de o admiratie care a mers tot crescInd,
la prelegerile Despre religiunea In popor, Despre sunete i colori i a culminat In cea de
pe urma Despre minte i inim6".
intIlnirile publice sInt Insotite de reuniuni mai intime, unde aceiasi tineri inte-
lectuali hotardsc Infiintarea unei societati literare, ce primeste, se pare cd la sugestia
lui Teodor Rosetti, numele de Junimea". Adevdratd institutie a culturii romdne,
Junimea" a fost ani de-a rIndul laboratorul de creatie al celor mai de seamd scriitori,
critici, savanti ai timpului, care &eau In climatul reuniunilor de lucru" sau In pagi-
nile Convorbirilor ¡iterare, revista Trifiintatd In 1867, o forma deschisa" de comentare
si afirmare a propriilor opere. lstoria literard a dezbdtut, Tricd din contemporaneitatea
fenomenului, caracteristicile Junimii", gradul de literar" si politic" din profilul
general al grupdrii, contributia ei la evolutia si emulatia spiritului critic, a gustului
public, a creatiei propriu-zise si, dincolo de divergentele de interpretare, rolul acestei
societdti In cultura noastrd a fost unanim acceptat. aci dacd pe plan politic Junimea"
marca simptomul unui fenomen de regresiune, In cultura', situarea pe pozitie pre-
ponderent esteticd In ce priveste literatura, pe ratiunea adevdrului In stiintd, consti-
tuia o conditie de salt calitativ, legic necesar. Prin urmare, disocierea Intre activitatea
social-politicd a junimistilor si continutul concret al pozitiei si actiunii lor In culturd
se impune prin Insdsi realitatea evolutiei literaturii, artelor, stiintei In specificitatea
valentelor proprii.
Altfel spus, clupd Trscrierea tdrilor romane pe orbita spiritului european, In
epoca luminilor" si In secolul nationaliatilor", dupd peste jurnatate de veac de
generoasd efervescentd, h care cultura nationald moderna Isi Injghebeaza formele
institutionale, In care ideologia Daciei ¡iterare, a PropeiVrii i a Romaniei ¡iterare deter-
mina un nou relief geografiei noastre spirituale, In care poezia, proza, teatrul Isi ridica
primii piloni, Intr-un avInt de factura revolutionard, faza cristalizdrii valorice, a
decantdrii calitative, se impunea ca o necesitate obiectivd, iar ivirea marilor potente
creatoare ca o legitima asteptare. TIndra intelectualitate pe care o reprezintd Ju-
nimea" are In fata ei un ecran de perspectiva, ca atare de noi parametri calitativi,
tocmai fiindcd este beneficiara unei mosteniri, a unei traditii purtInd e adevdrat

92 14 lacob Negruzzi, Scrieri alese, II, Amintiri din Junimea", B.p.t., Ed. Minerva, 1970, p. 14.

www.dacoromanica.ro
Inca vizibil, urmele unei gestatii precipitate, revolutionare, dar nu mai putin ale
unui potential creator stimulind el Insusi mintile, determinind constiintele noii
generatii.
Care sint parametrii teoretici ai unui asemenea sistem de &dire ? Evocind
perioada Tnceputurilor" de la Junimea", Gh. Panu 25 arata ca societatea era divizata
In trei grupuri, corespunzind unor formatii si optiuni variate : curentul german
(Maiorescu, Eminescu, Pogor, Bodnarescu), francez ($tefan VIrgolici, $erbanescu)
si chiar cel latinist (Miron Pompiliu, Burla). Pe atunci la Junimea" Isi aminteste
Panu era la moda toed filosofia germana incepind cu Fichte, Hegel, Kant si mai
cu seama Schopenhauer. Rationalismul pur, budaismul, migratiunea sufletelor cu
doctrina metempsichozei, hegelianismul cu toate deductiile lui logice, toate se incru-
cisau In cazul adeptilor, producind confuzii uimitoare".
Asimilind, Inch' din perioada formatiei lor, marile curente ale gindirii europene
moderne, intemeietorii Junimii", ca si multi dintre adeptii (consecventi sau nu)
ai gruparii accentuau, desigur, caractere ale spiritului german, fenomen nou In
cultura noastra, legata, pina la acea data, indeosebi de gindirea franceza si italiana.
$coala idealismului german va reprezenta tot atItea repere ale ideologiei junimiste.
Tudor Vianu, studiind influenta lui Hegel in Romania, va situa conceptia junimistilor
si a lui Maiorescu, In special, ca un moment al Restauratiei europene, ajunsa Trish'
pe tarimurile noastre dupa ce Tsi Indeplinise rolul sau In Occident"26, dar va preciza
mai tirziu, In capitolul pe care l-a dedicat Junimii" In Istoria literaturii romdne mo-
derne27, ca, dei apartinind prin metoda Tntrebuintata momentului Restauratiei,
Maiorescu n-a cultivat totusi idealurile ei. Caci Restauratia era traditionalista, In
timp ce Maiorescu dorea schimbarea starilor noastre In sensul modern al civilizatiei
apusene, pe care intrupind-o In tot felul sau de a fi, se felicita ori de cite ori o regasea
In altii [...]. Pe de alta parte, In timp ce filosofii Restauratiei judecau dupa criteriul
imanent al istoriei, Maiorescu va vorbi In numele criteriilor transcendente si
anistorice ale valorilor absolute".
Schopenhauer (aforismele acestuia sInt traduse de Maiorescu insusi, dup. cum
prima traducere In limba franceza a Lumii ca voinVi i reprezentare se datoreaza tot
unui roman, J. A. Cantacuzino, care o redacteaza la sugestia mentorului junimist),
Spencer (receptat In virtutea evolutionismului sau), H. Th. Buckle (In opera caruia
trec elemente ale aceleiasi gindiri politice a Restauratiei, marcind evolutionismul
englez) vor fi cititi cu harnicie" la Junimea", iar ultimul dezbatut, In cadrul prele-
gerilor populare, de Maiorescu, si constituind obiectul unor studii semnate de Xeno-
pol sau Pogor 28. Ei omit, Tnsa, aproape once determinare a realitatilor social-econo-
mice, &rid astfel o imagine falsa asupra stadiului real de dezvoltare, tot mai pregnant
capitalista, a societatii noastre, dei conservatorismul lor se vrea evoluat (uneori

26 Gh. Panu, Amintiri de la Junimea" din Ic4i, vol. III, Bucuresti, 1908-1910.
26 T. Vianu, Influenta lui Hegel In cultura romcIn6, In Analele Acad. Rom., Memoriile seqiunii
I iterare. seria III, tom. VI, M., Memorii, 1933, p. 366-435.
27 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii romelne moderne, I,
Casa scoalelor, Bucuresti, 1944, p. 195-196.
28 in atara studiilor dedicate lui Maiorescu si care, toate, abordeazA si caracterele junimis-
mului, problema a fost special cercetatd de Benedict Kanner, La societe latéraire Junimea, de lassy
et son influence sur le mouvement intellectuel en Roumanie, Paris, 1906 ; G. llorlileanu In Spiritul
critic In cultura romcIneasc6, Iasi, 1909 ; Z. Ornea, Junimismul, contributii la studtereo curentului,
Bucuresti, 1966. 93

www.dacoromanica.ro
chiar de avangarda)In cadrul acestei poziii. Altfel spus, acesti conservatori ce se voiau,
dupd reminiscentele engleze, progresisti", militau, In fapt, pentru modalitatea
prusacd de evolutie spre societatea modernd, cu pästrarea pe at posibil neal-
teratd a multor institutii de tip feudal.
Dealtfel, trebuie, credem, fácute nu putine disocien i Tntre profilul miscdrii si
rolul conducdtorilor ei. Inca Lovinescu, apoi Vianu si cercetAtorii mai noi (Z. Ornea)
au accentuat cd Junimea" nu reprezenta o colectivitate unitard, cd, In cadrul
pozitiile principalilor ei reprezentanti erau marcat individualizate, si ca daca
Petre Carp reprezintd junimismul politic, Titu Maiorescu TI reprezintd mai ales pe
cel literar si estetic.

o
Revenind la 1864, acolo unde am Intrerupt retrospectiva vietii i activitätii lui
Titu Maiorescu pentru a evoca, fie si numai sub forma unei imagini panoramice, semni-
ficatia grupului junimea", In care personalitatea profesorului i viitorului critic
a fost fundamental implicatd, avem a nota i aceasta nu numai ca un amdnunt strict
personal evenimente mai putin favorabile pentru cel ce Incepuse, atIt de specta-
culos, o carierd stiintificd promitdtoare. Maiorescu este victima unei Inscendri judi-
ciare sub acuzatia de imoralitate si dei procesul la care va fi citatd ca martor viitoarea
Veronica Mide se Incheie cu reabilitarea, fireascd, a acuzatului, avatarurile unui
destin nefavorabil nu vor Inceta, ele revenind, mai tTrziu, In 1871, &id Maiorescu
este iar suspendat din InvdtdrnMt, de data aceasta pentru 13 ani, timp In care se
exercitd doar ca avocat.
Tnsemnärile zilnice marcheazd pentru aceastd perioadd, IncepTnd cu 1866, cInd
jurnalul" (ghilimelele apartin lui Maiorescu) este reluat, pe ITngd evenimente fami-
liale (tIndrul profesor se cdsätorise cu fiica consilierului de justitie din Berlin, Clara
Kremnitz, si avea o fetitd, pe Livia) momente ale preocupdrilor sale intelectuale :
participd la sedintele Junimii", continua a-si dedica timp lecturii, citind, conform
indicatiilor autorului, Lui et elle de Paul de Musset, nuvele de Tòpffer, romane de
Spielhagen, preferatii" sdi rämTrand, Insd, semnificativ, Poé si Schopenhauer.

o
Anii 1866-1868 marcheazd abordarea de cdtre Maiorescu a cItorva probleme
fundamentale ale culturii noastre (limba, literatura, folclorul), Intr-un efort de definire
a caracterelor" momentului intelectual romdnesc, realizat de pe platforma unei
serioase pregkiri teoretice, a unui gust sigur, a unei Intemeiate ierarhifdri valorice.
Maiorescu este continuatorul, aici, al generatiei de la 1848, si ea interesatd de formele
vieii spirituale autohtone, dar actiunea mentorului junimist se aplicd unei alte pe-
rioade, In care problemele fuseserd deja puse, urrnInd a li se da rezolvarea pe mdsura
stadiului actual al evolutiei societdtii i culturii noastre, In care acumuldrile realizate
de predecesori (culegeri de folclor, volume de literaturd, studii), clddeau posibili-
tatea generalizdrilor si definirii legice a fenomenelor. Maiorescu institutionalizeazd,
deci, parametrii culturii noastre moderne si o face cu pregdtirea si ardoarea de
tIndr savant dornic de a le da o nouä rezolvare, cea a vremii sale, a conceptiei,
94 ideologiei pe care o reprezintd. El rástreazd In aceastd actiune patosul generatiei

www.dacoromanica.ro
de la 1848, sitand, ca si aceasta, procesele suprastructurale pe coordonatele directe
ale actiunii politice, dar acum Intr-o altd finalitate : aceea a integrarii organice a
culturii In procesul de structurare Intr-adevär moderna a societätii romanesti.
Maiorescu are, astfel, vocatia, am numi-o cetateneascd, de a ridica In fata opiniei
publice aspecte fundamentale pentru momentul respectiv, conform unei intentii
mobile de constructor arhitect al culturii, asa cum cu cloud decenii In urmd se afir-
mase KogdIniceanu sau, Inaintea acestuia, Petru Maior si Samuel Micu. Earl Tndoiala,
ca si acestia, Maiorescu nu este singur sau singurul care initiaza diferite discutii In
epoca sa, dar este cel mai reprezentativ, unind maturitatea si pregnanta formuldrilor
teoretice cu directa lor raspIndire practica In rindul marelui public. in acest sens,
faima profesorului, avocatului, omului politic slujeste intentiilor literatului desi,nu e
mai putin adevarat, fenomenul este reversibil, cu egala semnificatie.
Prima problemd pe care o abordeazd Maiorescu este cea a I i mbi i si, In I ini i generale,
el continua initiativele lui Heliade, ce militase In Gramatica sa din 1828 pentru simpli-
ficarea alfabetului, primordialitatea limbii vorbite, deci, a fonetismului, sau pe Al.
Russo, acel patrunzdtor spirit teoretic al generatiei de la 1848, autor In 1846 al
Criticii criticii iar, 10 ani mai tIrziu, al studiului Contra latinizontilor ardeleni. Inca
din 1864 membrii Junimii" s'Int preocupati de ortografia romaneascd, de elaborarea
unui proiect unitar de scriere a limbii romdne, atIt de necesar In acele momente
&id se legiferase Inlocuirea alfabetului chi ril ic cu cel latin. lacob Negruzzi Isi am i nteste,
astfel, de propria sa initiativd privind ortografia, facuta Insa, o spune el Tnsusi,
fa'ra vreo sistema' hotarItd, ci mai mult dupd fantezie si capriciu, amestecInd fone-
tismul cu etimologicul In mod cu totul arbitrar". Discutiile continua In cadrul sedin-
telor Junimii", unde proiectul lui Negruzzi provoacd opinii contradictorii, astfel
Indt sarcina elabordrii unui studiu este asumata de Maiorescu care, la sfirsitul anului
1865, citeste prima parte, de principii generale, din Incercarea sa asupra ortografiei
romane. in aceeasi perioadä (Inceputul anului 1866), Maiorescu noteazd In jurnalul",
de putin timp renceput, preocupan i lingvistice mai ample : Astäzi mi-a venit In
minte cd adevdrata carte de logica ar fi : Logicd si gramatica. Trebuie Inceput de la
egipteni si aratat cum la ei scriere si limba se in Impreund si apoi din limba (grama-
tica), ca una ce e logicd Incarnata, scoasd logica". in acest scop, isi propune sa citeasca
gramaticile germane ale lui Jacob Heyse si Jacob Grimm, prelegerile despre stiinta
limbii de Max Miller pe care le Inghite pe nerdsuflate" si le comenteaza : excelenta
carte".
In sfirsit, geneza studiului Despre scrierea limbii romane : In iunie [1866, n.n.,
G.I.] am terminat cartea mea Despre scrierea limbei romdne, a car& idee fundamentald
(partea 1)0 concepusem si o scrisesem In noaptea de 15/16 noiembrie 1865. Important
pentru mine ca cea dintTi a mea lucrare originalä si conceputd cu iuteala fulgerului.
Ultima parte, critica etimologismului, am scris-o In nopti In care mica mea Livia
zacea bolnava de un Inceput de holerd, cind am vdzut cu cea mai aclIncd stringere de
inirnd resignarea micei creaturi".
Studiul are patru par-ti : Despre literele latine primite de noi fart; schimbare
Des pre scrierea lui ti, v, 14, w, 4; ,,Despre principiul scrierii i critica sistemului
fonetic; Cercetari limbistice i critica sistemului etimologic. UrrnInd $colii Ardelene, lui
Heliade si miscdrii lingvistice continuatd de Pumnul, Cipariu, Maiorescu reja o proble-
ma de baza a culturii noastre, ca de altfel a oricdrei culturi In genere, dezvoltInd,
In cea mai mare parte, idei care astázi ni se par de domeniul firescului, dar care atunci, 95

www.dacoromanica.ro
T. MA1ORESCU.

la diva ani dupd Unire, erau In cmtrul contro-


verselor stiintifice din care vor rezulta regulile

CRITICE scrierii romanesti, valabile peste timp.


derTnd ca principiul fonetic nu este un principiu
absolut si general al scrierii romane, ci trebuie
restrIns In mod esential", Maiorescu combate, In
Consi-

numele dependentei rationale a regulei fonetice


de principiul logic In scrierea limbei", teoriile lui
A. Pumnul, uneori cu slabe Indreptatiri, cum ar fi
In canna discutia In jurul sunetului pentru care nu vede
Dleeetie l
de
e Waal la rattan remind.

IcrIrrr. necesar, cel putin In stadiul respectiv al limbii,


limbs romitni jurnlele dl. Al. un semn special, aldturi de ä. Contestabilà In
Olteendel polemice
Direct, noon
aceastd directie, teoria maiorescian& este Ins& pe
deplin valabil& In directia criticii etimologismului
(sustinut, atunci, de Cipariu), care incerca a
anula sau a considera falsa metamorfoza fone-
tic& de sute de ani prin care a trecut limba cu
secole inapoi", care dorea o revenire la sonurile
BCCURESI'l primitive ce corespundeau unui grad de dezvol-
mrruRA LIPIt 011,1 ,;OCE,.I.: 6.. COMP. tare a natiunilor lui, peste care poporul roman
7. CAL. 7.
a trecut de mult", netinInd seama de propria
I 8 74 vial& limbei si a inteligentei unui popor".
a
Acestor argumente impecabile ale mentorului
junimist le dau palide rdspunsuri cei vizati, lar
Societatea Academic& Romana, Infiintatä In 1866
Pagina de titlu, vol.', din 1874.
si inaugurata un an mai tIrziu, reia dezbaterea,
op-and pentru o solutionare diferitä de cea a lui
Maiorescu. Consecinta : acesta Tsi da demisia.
Nu peste mult timp, In 1868, el redacteazd articolul Limbo romancl in jurnalele
din Austria, Indreptat Impotriva noilor stricatori de limba", a caror pozitie i se
pare a dep4i interesele simplei discutii lingvistice, devenind un pericol pentru
cultura romanä In genere : Stilul jurnalistilor romani din Transilvania, Bucovina si
Banat a ajuns intr-o stare ce nu mai Ingdcluie tacerea cu care a fost primit pana
acum. Prin formarea noilor expresii si prin constructiunea lar sintactick compatri-
oii de peste Carpati tntroduc pe toate zilele In limba romana o denaturare
a spiritului propriu national, care in Intinderea ei de astdzi a devenit primejdioask
cu atit mai mult cu cit cei ce au cauzat-o si cei ce o continua nu par a avea conOinta
raului, ci raspIndesc Increderea de a fi cei mai buni stilisti ai literaturei romane"29.
Atent observator al implicaVilor sociale, Maiorescu îi avizeaza Inca de la Inceput
cititorii In legaturd cu referirile sale asupra limbii articolelor publicate In Gazeta
Transilvaniei, Albino, Federatiunea, Transilvania sau Familia: Recunostinta ce se dato-
reste acestor foi pentru serviciile aduse cauzei politice a romanilor austriaci nu ne
poate scuti de datoria unei opozitiuni energice In contra formei cu care se prezintd ;

" Titu Maiorescu, Critice, editia In 2 volume, cu o prefata de Paul Georgescu. Text stabilit,
tabel cronologic, indice si bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu, EPL, Bucuresti, 1967. Citatul
de mai sus este din vol. I, p. 83. in continuare, citatele din textele maioresciene, cuprinse In aceasta
96 edi ie, nu vor mai fi date In subsol, ci In parantezele indictrid volumul si pagina.

www.dacoromanica.ro
CRITICE 0867 1Si,2
cad usor s-ar putea IntImpla ca In rezultatul
final cTstigul dobIndit In politica sa fie cumpanit
prin pierderea suferita In limba" (I, 84).
Trei i se par formele de stricare" a expri- TITU MAIORESCU
marii In cazurile citate : tendinta de germani-
zare a limbii, exagerarile stilistice si falsa ori-
ginalitate In formarea si Tntrebuintarea cuvin-
voLum UL
telor".
Bogatele citate duc la o concluzie de nuan-
tare a circumstantelor i cauzelor situatiei ana- i;
lizate dar si de ferma argumentare in lima - 1,110,1,
e Pirrgio nr,
promovarii autenticitatii nationale. Maiorescu nu
se refera la simple introducen i nepotrivite de
vocabular (In speta de germanisme), ci face apro-
fundate diferentieri de structura, In raport cu
care exprimarea prin limba trebuia safie adecvata.
Ca atare, el vorbeste de predispozitia naturala"
a unui popor, mai mult, de gradul Inaintarii pe
scara civilizatiei i culturii a fiecaruia. Prin ur- BUCURWri
mare, introducerea unor germanisme denumind o
serie de ¡del abstracte este abuziva In foile roma- r.H-H-},À I 1,1:
11.1 IF.I :'i ,,};(21" C!IMP

nesti din Transilvania, frizInd pur i simplu


superficialitatea. Deci, forme fard fond". alterind Pagina de titlu a vol. I din ed4ia,
stilul Tnsusi, In sensul de specific national, al 3 volume, tiprità In 1892-1893.
poporului roman sau al confinilor lui originari
Limba este o reproducere credincioasa a acestei
deosebiri" si In vocabularul francez, italian, roman, sunt un sir de cuvinte a
caror sensualitate oarecum pipaita nu-si afla echivalent In nici un cuvInt
german ; si viceversa, sunt In limba germana cuvinte, mai ales notiunile compuse,
a cdror abstractiune este cu neputinta de reprodus In limbele romane". Asadar:
Orce incercare de a confunda aceste margini, de abstractiune, produce o falsificare
a geniului pro priu al natiunii (s.n., Ga.) §i ramTne nenteleasa pentru marea majoritate
a poporului, prin urmare este osIndita In fapt" (I, 99-100). De unde concluzia finali-
zatoare : in mijlocul luptelor de nationalitate, ce In imperiul austriac se agita mai
mult cleat oriunde, si In lipsa de o literatura romana destul de bogata, compatriotii
nostri de peste Carpati au Tndoita datorie de a pastra cu scumpatate spiritul deosebit
al limbei materne si de a nu-I falsifica prin elemente straine" (I, 101). Prin urmare,
,,cerina unei limbi curate este o cerinta absoluta, de la a aril Implinire nu se poate
dispensa nici un jurnal care Tsi respecta pe sine Tnsus In misiunea ce si-a ales-o de a fi
conducatorul poporului pe calea progresului national" (1, 116).
Raspunsul celor vizati nu contrabalanseaza argumentatia maioresciana. losif
Vulcan In Familia i mai ales G. Baritiu In Transilvania recunosc valabilitatea critice-
lor, dar accentueaza o scuza pe care, dealtfel, Maiorescu o prevazuse si o invocase
el Tnsusi : Noi Insa pe aici necum sa avem timp de a ne ocupa cu scrierea de critice
literare, dei adesea ne lipseste si timpul de a le citi. Fiecare din noi ducem cIte trei
patru sarcini grele, din care, bine sa observarn, abia cIte una este platita sau uneori
niciuna. De aceea noi ne bucuram vazInd ca d-lui T.M. Ti ramTne timp prea de ajuns
de a citi tot ce se publica In limba romaneasca, prin urmare, ca. e In stare de a se 97
7 - 0. 178

www.dacoromanica.ro
ocupa cu critica, pentru care noi pe aici nu avem «ragaz» i nici ca putem §ti cînd II
vom avea. intr-aceia noi IntreImprejurarile de fan facem d-lui T.M. o rugare colegiala,
iar aceasta este, ca d-lui sa continue cu criticele d-sale ; Tnsa pe eit timp noi aici
entern condamnati a ne ocupa i Ingriji Intru Tritelesul cel mai strins i mai genuin
al cuvintului de conditiunile sine quibus non, ale conservatiei noastre nationale, pe
atita d-lui sa nu ne Incurce In tragerea cercurilor noastre, in care ne aflam In aceste
timpuri absorbiti cu totul, ci sä-§i exerciteze deocamdata arta criticei sale acolea
In lai, unde-i sta deschis un cImp larg destul i Inca' tocmai In ziaristica locala. A cere
de la noi astazi ca sa scriem pe placul d-lui T.M. ar fi tocmai ca i &id ai cere de la
ofiteri ca Intre §ueraturile gloantelor §i Intre vaetele celor rànii sä scrie raporturi
§i buletine elegante §i caligrafice"30.
In ce prive§te sistemul ortografic propus de Maiorescu, autorul IntIlni destule
dificultati chiar la Junimea", dar cum spune lacob Negruzzi, Intr-un veritabil
capitol de istoria culturii române dupd un ir de edinte ajunseram a ne
Intelege pe deplin. Maiorescu cecrind pe ici, pastanduli parerea pe dincolo, pro-
fita' de aceste discutiuni, gati scrierea sa, §i mai tTrziu, dupa ce o pieptana §i re-
pieptana, ea fu publican In browra. La Inceput, acea sistema de ortografie numin
a «Junimii » fu primita' cu protestan i generale ; In Bucovina i mai ales In Transil-
vania ea fu consideran ca pernicioasä pentru neamul roman. in Romania lumea
profesorala de la care atTrna totul pIna la urma caci din coala' iese omul cu
opiniuni fixatese Imp-0 In parerile sale asupra lui, dar nu Indrazni Inca sa o adop-
teze [...]. Etimologi§tii din Academie ne considerara ca rai patrioti, de nu chiar
ca durnani ai nationalitatii romane. De acolo porni epitetul de «cosmopoliti » ce se
dedea membrilor «Junimii ». insa cu Incetul lucrurile se schimbard prin puterea
adevarului. Ortografia «junimii », dupa cum se numea sistema propusa de Maiorescu
In cartea sa Des pre scrierea limbei romeine, se primi mai Inn de membrii socie-
tatii noastre, afara de Pogor, care nu s-a putut niciodata familiariza cu clInsa. ativa
profesori o introdusera apoi cu timiditate pe ici, pe colo In §coalele din la0 i prin
alte orae din Moldova. Fiind director al Monitorului, domnul I. A. Cantacuzino
o adopta In foaia oficialà, alte jurnale o admiserä §i ele apoi, aa That cu Incetul
ea se lati i prin diferite cancelarii. Mai tTrziu ea fu primita' §i In Bucovina, la Su-
ceava §i In Transilvania, la Braov. in urma unei lungi corespondente ce am avut
cu persoane distinse din Sibiu, ea se admise i acolo. in sfirOt, la o revizuire a
ortografiei hotarIta de Academia Romanä, In care Maiorescu consimtise sä reintre,
eu fusesem ales de curind, §i aceasta corporgie primi putin schimban ortografia
noastra §i astfel se plecara toti la sistema pe care cu indignare zgomotoasa o con-
damnase §i huiduise la Inceput"31.
Marcan Inca prin debut, argumentan cu noi §i noi contributii ulterioare, aten-
tia acordata de Maiorescu consolidarii limbii romane moderne este Intregin de o
alta constanta a spiritului sau, §i anume interesul pentru literatura, pentru speci-
ficitatea exemplara a artei cuvintului, dar §i pentru manifestarea concren a acesteia
In parametrii de timp respectivi.
In 1867, In numarul 1, din 15 martie, al Convorbirilor literare apare studiul maio-
rescian O cercetare critied asupra poeziei romane de la 1867. Ceea ce la prima vedere
s-ar dovedi o Incercare de teoretizare a conceptului de poezie, a fost in intentia lui
30 G. Baritiu, Critica In Convorbiri ¡iterare, in Transilvania, Brasov, 1868, I, nr. 16, p. 365-371,
apud E. Lovinescu, T. Moiorescu, I, Anexe, P. 432-433.
98 31 lacob Negruzzi, Scrieri alese, II, Amintiri din Junimea", B.p.t., 1970, P. 40-45.

www.dacoromanica.ro
Maiorescu, la data redactdrii lui, un preambul necesar pentru o antologie a poe-
ziei romane, pe care junimi0i voiau a o publica In editurd proprie, o antologie utild
marelui public i programei de InvdtdmInt. Si deoarece (folosim amintirile aceluia0
Negruzzi) literatura predecesorilor nu li se pdrea reprezentativa pentru o editare
integrald, ci numai antologicd, fiecare membru al Junimii" avea datoria sä selec-
teze din opera diferitilor poeti piese reprezentative, urrnInd ca numdrul sd fie
alcdtuit In colectiv. O prima piesd" lirica supusd discutiei generale, o poezie de
Bolintineanu, Intrunete adeziunea lui Negruzzi, Gane, Schelitti, dar este respinsd
de Pogor i Maiorescu. SustinInduli pozitia, fiecare parte aduce argumente i se
ajunge, firesc, la generalitáti. Realitatea practicd cerea i ducea, In acela0 timp,
la constructia teoreticd : In seara dintIi domni i aci, ca odinioard la inceputul
discutiei asupra ortografiei, o mare confuziune, dar peste o sdptdmInd, Maiorescu,
Indemnat de ideile preschimbate Intre noi, se puse iard0 sa cugete asupra acestui
subiect i ne veni cu o parte din tratatul sdu Despre poezia romcInei, care mai tIrziu
a fácut un efect aa de mare i a pus de la Inceput pecetea originalitdtii pe
revista Convorbiri ¡iterare. Scrierea lui Maiorescu deschise, la cei mai multi dintre
noi, orizonturi noud. Ma atunci noi judecam valoarea unei poezii numai dupd
un instinct natural, fard a cerca sd analizdm cauzele pentru care cutare poezie ne
place, iar cutare alta ne pare rea. De atunci Incoace lucrurile se schimbard, Tricetul
cu Incetul, critica 4i fIcu loc In Societate, i dupd un ir de ani, aa ne desprin-
sesem cu oarecare idei fundamentale comune, ?net adesea ne Tntelegeam prin simple
semne, färd multa vorbd" 32
Paralel cu lectura studiului maiorescian, de astd data Intr-un consens de selec-
tie mai general, urma Intocmirea antologiei : Bolliac, Momuleanu, Stamati
spune Negruzzi, nici puturd dobIndi gratia de a introduce o singurd bucatd de
versuri In antologia noastrd", din Murepnu se alege Deteaptei-te romelne, Sburatorul
lui Heliade este respins cu unanimitatea voturilor", cu greutate se admit cloud
doine de Alecsandri, In timp ce vestita Umbra lui Mircea fu &it'd bund numai
pInd la jumdtate iar partea a doua rea i lipsitd de inspiratie". Rezultatul ?
Il aratd Maiorescu Ins4 In Prefata la editia dintîi a studiului, tipdrit la la§i,
In vara anului 1867, dupd aparitia In Convorbiri : Cartea de fatd a fost altfel proiec-
tan cleat se prezintd publicului acum. Sunt aproape doi ani de end membrii
societätii « Junimea» consacrd o parte din timpul fiecdrii edinte a lor la lectura
poeziilor romane publicate pInd astázi, cu scop de a compune pentru juna genera-
tiune romana o antologie In care toate poeziile sd fie dacd nu mai presus de orce
criticd, cel putin insuflate de un simtimInt poetic i ferite de injosire In conceptiune
In expresiuni. insd din miile de poezii cetite, Societatea nu a putut alege un
numdr suficient pentru a compune un volum, i dintr-o colectiune de poezii
frumoase a ie0t o critica de poezii rele" (I, 7).
De la Creatie, la Critica iata drumul, aproape didactic expozitiv, al studiu-
lui maiorescian, moment de larg ecou In conOinta epocii. O spune acela0 martor,
prompt In reactii i sugestiv In formulare, lacob Negruzzi : Intr-un articol de gazetd
se vorbea de Insemnatii noFtri filosofi, pe end nu se ardtase printre romani Inca
nici un cugetkor original In materie de filosofie ; Intr-un alt articol se compara
Väcdrescu cu Goethe i se punea compatriotul nostru In calitatea sa de latin,
In special de roman, mult mai presus de unul din cele mai mari geniuri poetice

32 lacob Negruzzi, op. cit., P. 68. 99

www.dacoromanica.ro
ce a produs omenirea. Critica lipsea pe atunci cu desavTr§ire i se poate zice, fart
nici o Indoiala, ca ea a fost introdusa In mod §tiintific de publicatiile societatii
« Junimea», In special prin scrierile lui Maiorescu, care au avut un efect aclInc §i
purificator pentru literatura romanr3s.
Prima editie a studiului cuprinde, pe ring textul critic, citeva exemple de
poezii mai bune" (11 poezii lince, 10 fabule-epigrame, 13 balade de Gr. Alecsandrescu,
Alecsandri, Bolintineanu, M. D. Cornea, Nicoleanu, T. Serbanescu i A. Sihleanu),
pe care Maiorescu le considera semn caracteristic al starii In care a ajuns litera-
tura româna In anul 1867". La a doua editie, aparuta In 1892, autorul precizeaza
(In Prefata datata septembrie 1891) ca exemplele relevate atunci ca singure posi-
bile nu mai pot avea astazi aceasta Insemnare", lor fiind necesar a li se adauga
altele, dintre care, parte au Tnaltat limba, forma, ideea poeziei ronnâne cu mult
peste treapta de la 1866", adica «pastelurile4 baladele razboinice ale lui Alecsandri,
poeziile lui Naum, VI5huta, $erbanescu, Duiliu Zamfirescu, T. Robeanu, 011anescu-
Ascanio, A. C. Cuza, Bodnarescu, Colouc, Volenti, ale doamnelor Matilda-Cugler-
Poni, Lucretia Suciu, Veronica Mide §i, mai ales, ale lui Eminescu" (I, 9). in sriqit,
o nota din 1908 adauga la virtuala antologie pe Goga, Bratescu-Voine0, losif Cerna,
VIlsan, M. Codreanu, Maria Cuntan, Elena Farago.
In aceasta perspectiva, studiul din 1867 ramlne, ap cum o dorea autorul Ins4,
numai ca un indicator pentru distanta strabatuta pe calea evolutiunii de progres",
cu date ce nu trebuie, deci, absolutizate, ci plasate In contextul istorico-literar de
care au fost generate.
Ca i In cazul studiilor dedicate limbii, i aici, in discutarea conceptului de poe-
zie, Maiorescu are predecesori confini : pe un Heliade care, la 1832, dupa ce,
In 1831, arhitecturase, dupa diferiti teoreticieni occidentali, acele Reguli sau Gra-
mmatica poezii, milita Pentru poezie, sau dadea primele cursuri de popularizare Despre
stil, pe un Baritiu care, In 1843, dadea povatuiri Tnvataceilor de poezie, pe un A.
Murepnu, publiand, la 1844, ateva reflecsii asupra poeziei noastre, sau Duplicó
(Asupra poeziei), pe un Cezar Bolliac, semnatar al unui substantial studiu, din 1846,
Poezia, dar, mai ales, prin nivelul teoretic al contributiei, valabilitatea pozitiei
eleganta tiintifica a expresiei, pe Radu lonescu, care expune, la 1861, Principiile
criticei, In publicatia lui Odobescu, Revista romanä pentru stiinte, ¡itere si arte. Prin-
cipiile, de un nivel teoretic deadreptul tulburator pentru acel timp, intentionau
sà realizeze o sinteza Intre metoda istorica" i metoda estetica" pe coordonatele
unei, atIt de moderne pentru noi, adevarate critici superioare", aceea care, pe
lInga studiul serios al deosebitelor opere artistice, pe ling dezvoltarea gustului
necesar spre a le apretui, ar uni i cugetarea filosoficä pentru a cerceta princi-
piile artei i a Intelege frumosul In sine". Ca atare, principiile, acestea In descendenta
direct hegeliana, fac deosebirea Intre Ointa i arte", vazInd scopul artei In re-
prezentarea idealului", i exprima conOirrta de sine a criticii, ce raspIndqte ideile
§i cunoOntele In natiune, inspira gustul artelor i literelor, deteapta amorul fru-
mosului §i ajuta, pregatqte civilizatiunea"34.
Teoretizare a conceptelor artei, analiza concreta a situatiei literare contempo-
rane, imagine, prima i poate cea mai directd, de afirmare a spiritului critic maio-

lacob Negruzzi, op. cit.. P. 70-71.


" intregul text al lui Radu lonescu In vol. George lvascu, Din istoria teoriei i a criticii literare
100 romdne0. I, 1812-1866, Ed. didactica i pedagogia, 1967, P. 575-591.

www.dacoromanica.ro
rescian, O cercetare criticó asupra poeziei romane de la 1867 trateaza subiectul In
jurul a cloud capitole : Conditiunea materialä a poeziei si Conditiunea idealei a poeziei.
Studiul debuteaza cu afirmatia reamintind mai vechea conferinta a lui Maiorescu
asupra lui Wagner : frumosul cuprinde ¡del manifestate In materie sensibild". Ca
atare, poezia, ca toate artele, este chemata sa exprime frumosul". Deci frumosul
este categoria ce defineste poezia, In deosebire de stiintá, care se ocupa de ade-
var".Fatd de celelalte arte, Insa, poezia (adicaliteratura) nu and In lumea fizica
un material gata pentru scopurile ei". Caci, cuvintele nu sunt material, ci numai
organ de comunicare", si fiincicd sonul literelor nu are sd ne impresioneze ca ton
muzical, ci mai Inn de toate ca un mijloc de a destepta imaginile si natiunile cores-
punfatoare cuvintelor" uncle aceasta desteptare lipseste, lipseste posibilitatea
perceptiunii unei poezii". Deci prima" conditie materiald (sau mehanica", spune
plastic Maiorescu) a poeziei este aceea de a destepta prin cuvintele ei imagini sen-
sibile In fantazia auditoriului", de a nu da simple notiuni abstracte, logice, des-
materializate", idei teoretice", ci idei Invelite si Incorporate In forma sensibild".
Mai didactic Inca : Prin urmare, un sir de cuvinte care nu cuprind alta deat
notiuni red, abstracte, fard imaginatiune sensibild, fie ele oricIt de bine rimate si
Impartite In silabe ritmice si In strofe, totus nu sunt si nu pot fi poezie, ci ramIn
proza o proza rimata" (I, 11-13).
In aceastä actiune de sensibilizare a imaginii, poetul are de IntImpinat o piedica
obiectivd, numitd de tinarul critic pierderea cresdnda a elementului material In
endirea cuvintelor unei limbi", fenomen definitoriu progresului logic al inteligen-
tei limbistice Intr-un popor", dar care poate fi atenuat prin alegerea cuvIntului
celui mai putin abstract", folosirea epitetelor ornante", a personificarilor, com-
paratiilor si metaforei... Bogate exemplificari din Schiller, Camoëns, La Fontaine,
Shakespeare (In traducerea lui P. Carp), Victor Hugo, Horatius, Homer sau Alec-
sandri, Gr. Alecsandrescu, Bolintineanu, A. Muresanu urmeaza indeaproape fiecare
sugestie teoretica, procedeul ramInInd acelasi si atunci and, cu o vervd nedezmin-
tita, Maiorescu radiografiazd acea infirmerie a literaturii romdne", unde tropii
au devenit conventii verbale, imagini uzate si abuzate", incapabile a stirni vreun
ecou emotional In constiinta receptorului. Lucru cu atIt mai gray, vrea sa spuna
criticul, Intruat poetul nu este si nu poate fi totdeauna nou In ideea realizatd,
dar nou si original trebuie sd fie In vestmIntul sensibil cu care o Tnvaleste si pe care
Il reproduce In imaginatiunea noastra". Nu subiectul poeziilor, impresiunile lince,
pasiunile omenesti, frumusetile naturei", aceleasi de and lumea", conferd sigiliul
ci Incorporarea lor In arta"; deci aceasta trebuie sa fie noua si tot-
deauna variata". Caci situare Inca mai Indrazneata In contextul teoretic aici
(In procesul de«Incorporare In arta») poetul stabileste un raport pInd atunci necu-
noscut Intre lumea intelectuald si cea materiald si descopere astfel o noud armonie
a naturei" (I, 27-28).
Dar dincolo de implicatia pur teoreticd, Maiorescu resimte nevoia de a-si jus-
tifica pozitia prin ceea ce constituie argumentul major : finalitatea constructiva,
perspectiva culturii romdne. De aceea ne pare important a insista asupra acestor
adevdruri fundamekale ale literaturei, caci tocmai ele sunt astazi pierdute din con-
stiinta tinerei noastre generatii, si de aceea suntem In pericol de a nu mai avea
unul din puternicele mijloace de culturö ale societätii romäne" (subl. ns., G. I.). Asa-
dar, departe de a fi cea estetizantd", motivarea principald este cea legata de func-
;la sociala a artei, a literaturii. 101

www.dacoromanica.ro
De unde si obligatia, la fel de acut resimtitd de Maiorescu, a cercetdrii cauzelor
a ceea ce el demonstrase a fi devenit un procedeu amenintdtor, de degradare a
Insdsi notiunii de literaturd, In spetd de poezie, mardnd un fenomen de discon-
tinuitate In raport Cu mica temelie artisticd ce o puseserd In tara noastrd
poetii adevdrati, Alecsandri, Bolintineanu "), Gr. Alexandrescu". Or; ceea ce ne-a
surpat aceastä mica tenelie artistica" este probabil politica". Cáci,atIt cel pu-0n
este sigur (de observat reticentele stilistice maioresciene spre a nu face afirmatii
sententioase In aceastd privintd), cd cele mai rele aberatiuni, cele mai decdzute
producen i Mitre poeziile noastre, de la un timp Incoace, sunt cele ce au primit
In coprinsul lor elemente politice". Si, spunInd aceasta, criticul se foloseste
simplist, dar categoric, de considerentul teoretic, propriu dihotomiei artel-qtiintel,
cu care Tsi deschisese cercetarea critica". Asadar, politica este un product al
ratiunii poezia este si trebuie sd fie un product al fantaziei (altfel nici nu are
material): una, dar, exclude pe ceailaltd". Aplicativ: De aceea vedem cà poeziile
politice, precum si cele rele istorice au toate vitiul corespunzdtor: de a fi lipsite
de sensibilitate poeticd" (I, 28).
Exemplele de rigoare ce urmeazd s'int comentate de Maiorescu drept fiind
articol de jurnal pus In rime o monstruozitate literard" sau manualul de
istorie al lui Laurian pus In stante si trochee", In opozitie, deci, frapantd" cu
acele contexte citite in favoarea poeticului.
Numai aparitia frumosului", a artei autentice ar da, apoi, posibilitatea unei
critici estetice", a unor considerdri mai Trialte", situatie Tnsa necaracteristica,
spune Maiorescu, pentru literatura noasträ prea tIndrä Inca pentru o esteticä mai
rafinata". Ca atare, Inca ()data, dupa scurtul enunt al Prefetei, criticul subliniazd
finalitatea studiului sdu, prima necesitate"a lui : aceea de a marca In mod de-
monstrativ linia de separare Intre poezie si celelalte genuri literare, pentru ca cel
putin pe aceastä cale sd se Idteascd In juna generatie un simtirrant mai just despre
primele elemente ale artei poetice" (I, 21).
Trednd la partea a doua a cercetdrii sale, Conditia ideold o poeziei, Maiorescu
explica Inca de la Inceput care este acceptiunea pe care o dd termenului de idee,
concept caracteristic momentului cInd idealismul hegelian se dizolva In psiholo-
gism si, ca atare, sensul sdu apropiindu-se de sentiment si posiune : ideea sau obiec-
tul exprimat prin poezie este totdeauna un simtimInt sau o pasiune si niciodatd
o cugetare exclusiv intelectuald sau care se sine de tdrImul stiintific, fie In teorie,
fie In aplicare practica" (I, 32).
Deci, sentimentele (iubirea, ura, tristetea, bucuria, disperarea, mInia etc.)
sInt obiecte poetice", In timp ce preceptele etice, politice sunt obiecte ale sti-
intei si niciodatd ale artelor". Stiinta si arta avind domenii autonome, distinctia
intre ele se impune ca o necesitate a cercetdrii critice si a aprecierii axiologice.
Evident, motivatia lui Maiorescu poartá amprenta formatiei sale In cadrul curen-
tului filozofiei si esteticii idealiste. Arta, spune criticul, este un product de lux
al vietei intelectuale, une noble inutilité", care nu aduce publicului un falos astfel
de palpabil Indt sa o atraga de la sine din motivul unui interes egoist". Placerea
estetica, subliniaza Maiorescu, este legan' de universalitatea artei, de capacitatea

*) in/elegem pe Bolintineanu de mai tnainte, pana la 1852, end se facu publicarea


primelor sale poezii; caci peste ultimele lucrar ale sale (Eumenidele etc.) trebuie sa aruncarn
102 un val" Sine sa precizeze Maiorescu In nota.

www.dacoromanica.ro
acesteia de a se propaga Tn opinia generald a receptorilor ei, de a fi Inteleasd si
de a vorbi" la constiinta tutulor". Ca atare poezia trebuie s trateze nu,
conceptul stiintific, politic etc., deoarece un asemenea concept, pe de o parte
nu este materie Tnteleasd si interesantd pentru tor, iar, pe de altd parte, are un
acut caracter istoric, modificTndu-se cu cerintele fiecärei epoci, climat istoric,
imperativ social, ce se pierde" pentru generatiunile urmdtoare". Sitiandu-se sub
specie aeternitatis, arta ar avea datoria sO se inspire din aspectele generale ca arie
de räspIndire si interes, deci, din simtiminte si pasiuni, fiindcd aceste sTnt co-
mune tutulor oamenilor" (I, 33).
Evident, argumentul prin restrTngerea ariei de inspiratie a artei (In numele
nobilei a-egoiste si, astfel, universale", peste spatiu si timp accesibile)
este si incomplet si caduc prin el Tnsusi, de Tndatd ce politicul, istoricul genereazd
simtiminte" si pasiuni" cum, de altfel, Tnsusi Eminescu o va demonstra exemplar
si cum, mai tTrziu, Tnsusi Maiorescu, receptind poezia pdtimirii noastre" a lui
Goga o va resimti si afirma. Dar hic et nunc sintem In România anului 1867
pozitia mentorului junimist trebuie consideratd exact In coordonatele ei istorice
si In finalitatea, de elevat ordin cultural, pe care o urmdrea, de altfel, si prin
acea fastidioasd, arridnuntitd, exemplificare incredibilA, de aceea si ridiculä, sub
privirile noastre de astdzi. Preveniti, sä continudm, dar, a Infdtisa cercetarea cri-
ticd de acum peste un secol.
Alt indiciu de disociere a artei de stiintd II constituie, pentru Maiorescu, faptul
cà frumoasele arte, si poezia mai Inn, sInt repoosul inteligentei" (I, 34). Formula
este imediat explicatd. in timp ce cunoasterea stiintificd oferd imaginea unui per-
petuu proces de cuprindere a infinitului fenomenal, a lantului de cauzalitäti si de-
terminan i implicate fiecdrei noi descoperiri, proces pe care generatie dup. generatie
are datoria, Tmpingind piatra lui Sisifos" mai Tnainte, de a-I rezolva, arta consti-
tuie In acest dialog al omului cu eternitatea (nici o limita eternd nu ne opreste,
dar etern ne opreste o limita") o mIngTiere binefOcAtoare", pentru ca prinde
atentia nelinistitd si agitatd spre infinit si, TrifdtisTndu-i o idee mdrginitä In forma
sensibild a frumosului, Ti dd linistea contemplativa si (In acest sens, n.n., G. I.)
un repaos intelectual" (I, 35).
latd clauze, pentru Maiorescu Tntemeiate si hotArTtoare, ce despart poezia
de stiintd, sfere deosebite", care au comun acelasi organ pentru ideile" lor, adicd
limbagiul omenesc".
Trei semne caracteristice" ale afectelor constituie, In acelasi timp, calitätile
ideale" ale poeziei. Ele sInt : 1. 0 mai mare repejune a miscdrii ideilor. Obser-
varea aceasta o poate face oricine. Exemplul cel mai Idmurit dintre toate ni-I pre-
zintd spaima, cu prodigioasa sumä de idei ce ne pot strdbate mintea In momen-
tele ei. 2. 0 exagerare sau cel putin o mArire si o noud privire a obiectelor sub
impresiunea simtimTntului si a pasiunii. Lucrurile endite iau dimensiuni crescTnde,
micul cerc al constiintei intelectuale se preface In linte microscopicO, si, privite
prin ea, toate senzatiunile si toate ideile momentului apar In proportiuni gigantice
si sub colori neobisnuite. 3. 0 dezvoltare grabnicd si cresancld spre o culminare
finaba sau spre o catastrofd, dacd ludm acest cuVint si In sens bun, nu numai In
Imprejurdri tragice" (I, 36).
ComentTnd aceste calitáti ideale", Maiorescu face o seamd de observatii de
real interes : el abordeazd problema mdsurii" estetice a poeziei (comentatO
astdzi de noua criticd si fixatd, de Birkhoff, Tntr-o celebra formula) care nu trebuie 103

www.dacoromanica.ro
sd aibd cuvinte multe pentru endiri putine", ci sà rdspundd cerintei unei con-
formit4i, Intre cuprins si intindere", deoarece nu multimea cuvintelor si cifra
paginilor imprimate ar fi mdsura valorii poetice"35. Ceea ce si demonstreazd cri-
ticul prin inserarea unor exemple (justificate prin sublinierea Ina °clan' a sco-
pului didactic ce i I-a propus cercetarea noastrd") care par sd demonstreze ca
dusmanul cel mai mare al poeziei este tocmai cuvIntul", cä acesta nu are exis-
tenn de sine, ci are singura misiune de a fi un organ de care sd se anine gIndi-
rea In comunicarea ei", de a fi mijloc de comunicare" adicd ceea ce se argumen-
tase In prima parte a studiului.
AbordInd problemele receptdrii artistice, Maiorescu aran faptul cd nu numai
ceea ce spune poezia ne ocupd constiinta, ci ea se afld a fi In atTtea raporturi cu
alte cercuri de gIndiri ale noastre, IncIt si acestea sunt reproduse In constiinn si
Insotesc si ilustreazd oarecum perceptiunea poeticd" (I, 45), Idrgind astfel, motivat,
contextul de relatii intelectuale generat de opera artisticd în mintea cititorului ei.
In acela0 timp, el formuleazd dezideratul, atit de vechi si writ de modern, al operei
deschise", ce lasd nespuse unele lucruri pentru a fi completate In chiar procesul
receptdrii lor : Tot asa, In lumea inteligentei cuvIntul zis este numai un fragment
al raportului ce se stabileste Intre suflet si suflet: restul se acordd pe tdcute
formeazd ascunsa armonie a simtirilor omenesti" (I, 47). Disociind, In continuare,
frumosul de adeviír, Maiorescu teoretizeazd conceptul de adevdr subiectiv",
rand de Tnsusi specificul creatiei artistice.
Boala diminutivelor", aceastd forma de decadenn chestiunea,
apoi, a rimelor usoare" si, prin aceasta, ieftine" si comune", folosirea terme-
nilor nepoetici, a numelor proprii sInt tot atItea puncte ale sarcasticului atac
maiorescian, ce voia sa facd din studiul sal o cercetare critica fan' de pericolele ce
amenintau tInära noastrd literaturd, In primul rind pericolul mediocritätii si neade-
vdrului, pseudo-estetic. La acel stadiu al evolutiei culturii romdne, Maiorescu consi-
dera indispensabild o evaluare criticd lucidd si atentd a fenomenului beletristic si
aceasta, dintr-o intentie constructivd, vifind perfectionarea viitoarelor productii
artistice : Ad devine prima datorie a stiintei de a se opune In contra rdului con-
tagios. O criticd serioasd trebuie sd arate modelele bune dte au mai ramas si
le distingd de cele rele i, curetind astfel literatura de multimea erorilor, s'd
prepare junei generatiuni un cimp liber pentru Indreptare" (I, 70).
incd de la aparitie, studiul lui Maiorescu suscita o serie de discutii. La un an
dupd ce 0 cercetare criticd este publican' in Convorbiri, Aron Densusianu. Il acuzd
pe autor, (In 1868, In seria de articole Critica unei critice din Federatiunean de
plagiat dupd Fr. Th. Vischer, a cdrui Estetica data din 1846-1857. Cele cIteva, reale,
similitudini contextuale nu sInt, insd, concludente. AtIt E. Lovinescu, T. Vianu
cIt si cercentorii mai noi au subliniat faptul ca Maiorescu preia o serie de con-
cepte estetice, de sursd hegeliand, prin intermediul popularizatorului sdu cel mai
cunoscut, Vischer, dar aceste concepte aveau deja si urmau sà aibd o circulatie
europeand larga, aveau sà devind un bun" comun al unei Intregi perioade de
&dire si sistematizare teoreticd a artei. De altfel, identifieind ideea cu sentimentul,
Maiorescu este, cum spunea Vianu, unul dintre cei dintTi care a crezut necesard

" Cf."Solcmon Marcus, Pcetica matematica", Ed. Academiei, Bucure;ti, 1970, p. 20-21.
ApIrute in 4 numere, In maliunie 1868 ; retiparite In vol. Cerceteiri literare, 14 1887,
104 p. 59 ;i urm.

www.dacoromanica.ro
Indrumarea idealismului hegelian catre psihologism"37, premergInd In teoretizare
conceptul de idee poetic& dei denrionstratia sa nu este consecventa pe dimen-
siunea constituirii ei. Maiorescu concepe arta ca raport intre corrtinut si forma,
cu functia decisiva a celui dintTi, cuvintul urrnInd a fi doar vehicul" de comuni-
care al ideii. E o pozitie teoretied de larga circulatie In epoca, amendata Insd de
endirea moderna, care corcepe literatura ca artd a cuvTntului, accentuTnd functia
estetica a limbajului.
O alta problemd asupra careia perspectiva noastra ideologicd difera de a
mentorului junimist este cea a artei ca repaos al inteligentei", teorie ce mini-
malizeaza structura cognitiva a creatiei artistice, dupd cum excluderea politicului
din structura literara ne apare ca o operatie de laborator", fard viabilitate si
valabilitate, infirmata de chiar specificul actului creator ce tinde a oferi cititorului
o imagine de altei factura a realitatii aceasta implidnd si parametri ideologici,
deci si politici. Schopenhauerian, Maiorescu vede In stiintei §i po,itica forme de mani-
festare ale vointei de a trai In contingent, sub impulsul vieti i practice. Motivatia
teoretica este subreda. Sensul de perspectivd, finalitatea cercetarii critice" s-au
dovedit, Insa, pozitive. Plecrind Tmpotriva implicarii stiirrtei si politicii In literatura,
Maiorescu combatea de fapt la acea data abuzul de platitudini care, sub aspec-
tul pseudo-literar, nu Tntrupau decTt simple versificar de stiri istorice, de concepte
stiintifice sau lozinci politice, feira nici o insusire artistic& Literatura militantä, anga-
jatd deschis si generos In slujba unor elevate idealuri sociale, pe care o promoveazd
scriitorii epocii pasoptiste, preluata Intr-o epoca de declin revolutionar de pana
unor versificatori fdra talent, transformase ideatia si izvorul patriotic 'in simple
declamatii patriotarde. E ceea ce justifica pe deplin actiunea lui Maiorescu, care
va deveni un punct de reper al spiritului critic românesc. Caci cum va observa
Lovinescu In monografia sa sentimentul patriotic nu e prin sine Tnsusi arta,
ci poate deveni, ca once sentiment. Dupd cum nu exista excludere, nu exista nici
confundare de notiuni. Atitudinea lui Maiorescu de a disocia aceste notiuni ca fiind
exclusive, oricTta exagerare ar fi continut principial (si vom vedea ca el singur
a revenit mai tTrziu asupra ei), a fost capitald pentru destinele literaturii noastre.
Ea a despartit apele de parnInt si a Inlaturat din domeniul artei toate declamatiile
nationale ce Infloreau In publicistica timpului, sub cuvTntul manifestdrii unor sen-
timente frumoase" 38.
CombdtInd cu atTta rigoare, dar totodata revarsInd o veritabird avalansa de
exemple din maculatura literard" a vremii, Maiorescu pregatea atmosfera propice
pentru eflorescenta marii creatii literare pe care o Tntrevedea la orizont. El facea
un prim pas In deschiderea si netezirea drumului sensibilitàii moderne spre sub-
stantializarea specified a actului estetic. SustinInd caracterul impersonal al emotiei
estetice, Maiorescu lua atitudine, ca si In cazul excluderii politicului din artd, im-
potriva pseudo-literaturii, mediocre si conformiste, care se limita la contingent
si ocazional. Peste veac, pledoaria pentru universalitatea si durabilitatea operei
de artd prelungind, e adevdrat, unde clasiciste IntTrziate Ti face onoare criticului
Maiorescu. Astfel, primul act de atitudine critica In literatura a lui Maiorescu a intro-

37 Tudor Vianu, Titu Maiorescu, esteticiari ;i critic ¡iterar, in Studii de literaturà romdnei, Ed.
didactica si pedagogica, 1965, p. 153.
38 E. Lovinescu, T. Maiorescu, I, p. 231. 105

www.dacoromanica.ro
dus un criteriu pertinent de ierarhie a valorilor, valoras nu atit In argumentatie,
In gestul ferm, calauzit de bun sirnt si intuitie. De la nivelul autoritatii criticului,
exemplele rizibile care ilustreaza articolul, au constituit In epoca argumentul
cel mai eficient Impotriva mediocritatii i imposturii literare. Dar subliniind aceasta
pondere pozitiva a pledoariei maioresciene, valabila mai mult ca reactie limitata
istoric la anume simptome literare, nu putem atenua caracterul adesea deformator
al ideologiei criticului In raport cu legitatea, sensul, dialectica procesului artistic
contemporan lui. Maiorescu absolutizeaza un aspect, omitTnd, cu superioritate,
discutarea celorlalte, nu mai putin semnificative, caracteristice situatiei literelor
din vremea sa. De aici, caracterul incomplet al viziunii maioresciene, impregnata
*i de atItia indici de conservatorism estetic si nu numai estetic.

Dupa limba si literatura, Maiorescu se intereseaza de folclor, urmInd si aici


o larg cuprinzatoare traditie, ilustratä, de mai toti reprezentantii generatiei intelec-
tuale precedente, adica de la 1848. $i astfel, In Convorbiri ¡iterare din 15 ianuarie
1868, scriind Asupra poeziei noastre popu/are, a doua editie a volumului de Poezii
populare ale românilor de Vasile Alecsandri îi pare criticului o carte fundamentala
pentru cultura romaneasca, i aceasta pentru ca ea este si va ramTne pentru tot
timpul o comoara de adevarata poezie si totdeodata de limba sanatoasa, de notite
caracteristice asupra datinilor sociale, asupra istoriei nationale i, cu un cuvInt, asu-
pra vietei poporului roman" (I, 73).
Poeziile adunate de Alecsandri din toate regiunile locuite de romani Ii slujesc
lui Maiorescu ca exemplu ideal pentru principiile expuse in O cercetare criticd,
deoarece ele au marea calitate a sinceritatii, autenticitatii trairii i expresiei artis-
tice, naivitatea" lor Inseamna lipsa de once artificiu", lipsa artei din calcul",
a reflectiei reci, speculative sau speculatoare", Ineit izvorInd astfel poezia populara
din plenitudinea simtimIntului, In ea ne aflam aparati de acele aberatiuni intelec-
tuale care strica inspirarea multar poeti, chiar a celar cu talent" (I, 76).
Ca si In studiul teoretic, Maiorescu abordeaza dialectica raportului Intre sen-
timent si idee, cu intentia continua de largire a continutului lar : Cu toate aceste,
autorii si publicul« din societate» s-ar Insela foarte mult c'ind ar crede ca simtimIn-
tul naiv al poporului nu este compatibil cu ideile cele Inalte. Lumea se poate apro-
funda tot asa de bine pe calea inimei ca si pe calea reflectiei, si din aceea ca po-
porul îi exprimd numai sirritirile sale nu rezulta cä i-ar lipsi meditatiunea si deli-
catetea In exprimarea ei. indraznim chiar sa credem ca multi poeti de salon ar fi
IncIntati and ar putea descoperi In fantazia d-lor ¡dei cu o umbra numai de fru-
musetea celar populare" (I, 77). Asadar, Alecsandri are, pentru Maiorescu, marele
merit de a fi pus In circulatie o colectie de autentica arta, demonstrInd astfel prin
ea Trisasi marile virtuti ale poporului.
o
Aceasta ar fi configuratia generala a ceea ce s-ar putea considera In genere
o prima etapa" In activitatea lui Titu Maiorescu : etapa aborddrii problemelor
106 de prima importanta si prim interes pentru cultura noastra, etapa In care studiile

www.dacoromanica.ro
sale critice se situeazd Intr-o descendentd directd din problematica epocii pav)ptiste,
numai cd la un alt nivel, implidnd substantiale c4tiguri de originalitate. Este etapa
In care criticul dezbote probleme §i dd modele In virtutea idealului sdu cultural i
estetic, etapa In care dd exemple pozitive dar i reguli negative, pedagogic func-
tionale, pentru a ne feri de mediocritátile care, fárd nici o chemare interioard,
pretind a fi poeti" (I, 70). Sensul general al actiunii sale se afld In confruntarea ela-
nului de valorificare a parametrilor culturii române moderne cu spiritul critic
de unde radiografierea lucida a situatiei noastre literare, lingvistice, §i concluzii
directoare trase cu pondere de arhitect, Intr-o perspectiva de solidd constructie
i organicd dezvoltare.
Cu atit mai mult, pentru o asemenea perspectiva de &dire i actiune ideolo-
gicd se cerea, pe de o parte, respingerea fenomenelor ce apdreau ca nocive pentru
dezvoltarea culturii noastre, pe de alta parte, aprobarea acelora care semnificau
sau puteau semnifica autenticele valori nationale.
Spirit militant, Maiorescu era, desigur, contient de urger-4a pledoariilor sale,
pe care §i le organizeazd cu simtul tactic al strategului.
De aici, mai Inn negatia, cu forta ei de oc, Inca de la Inceput dar cu reper-
cusiuni de seism, prelungit i repetat. Este articolul (apdrut In Convorbiri ¡iterare
din 1868) Tn contra directiunii de astózi a culturei romóne, veritabil studiu de mor-
fologie a culturii romdne0 la treapta de evolutie pe care dupd revolutia de la
1848, dupd Unire ea o marca prin intrarea Intr-o noud fazd a Tns4i dezvoltdrii
nationale.
La acea datd, autorul avea 28 de ani, apartinInd, deci, tinerei genera-0i de inte-
lectuali, generatie ce acläuga firescului spirit contestatar, derivat din chiar situarea
sa In dinamica peisajului intelectual al tdrii, un acut criticism, dobIndit prin formatie
§i cultivat, cum o recunosc toti memorialiOi epocii, In grupul junimist.
Anticipatá de 0 cercetare criticó asupra poeziei romóne de la 1867, interventia
de acum privea o problemd centrald a culturii noastre, pusd incd din primele faze
ale procesului de integrare a ei In structurile europene moderne, structuri pe care
generatia de la 1848 le Trnbräti eazd apoi la modul revolutionar, dar pe care, peste
cloud decenii, generatia junimistd se credea datoare a le reconsidera fundamental.
Maiorescu pune, deci, In dezbatere Insu0 raportul dintre formele civilizatiei autoh-
tone §i cele europene, dintre traditie i inovatie, dintre ceea ce Ibräileanu va numi
mai tirziu influente strdine" i realitäti nationale".
Intrarea României In circuitul vietii moderne §i profundele schimbäri pe care
acest fenomen le-a implicat In toate domeniile vietii politice, sociale, spirituale nu
scdpase de altfel observatiei scriitorilor de la 1848, ei Insi0 factori directi de pro-
movare i sustinere a noului, avangardd a gindirii contemporane lor. Nu mai putin,
Insd, ei observd cu luciditate i, adesea, cu simptomaticd exactitate, cd generalizarea
noului nu este firesc implicatei procesului de evolutie a stárii nationale, In diferite
sectoare ale ei. in aceastd privintd, nu numai satirele unui Gr. Alecsandrescu, come-
diile i prozele lui Alecsandri, romanele lui Bolintineanu (In ce aveau ele ca parte
de dezbatere a unor probleme curente"), dar mai ales opiniile unui spirit teoretic,
precum Kogälniceanu sau Alecu Russo, echivaleazd cu primele studii de prog-
nozd a caracterului culturii rornâneti. Cel care, la 1840, in Dacia literard,
ceruse accentuarea fenomenului national (pentru a da suport i valoare artisticd
unei literaturi originale) va relua asemenea probleme i In anii urmdtori. intre
altele, In Tainele inimii, fragment de roman din 1850, unde, prin internnediul per- 107

www.dacoromanica.ro
sonajelor sale asistdm la o stralucitä demonstratie precedInd pe Maiorescu
a ceea ce acesta va sus-tine, In stil pur ideologic, peste cei aproape 20 de ani.
Niciodatd n-am fost contrar ideilor si civilizaçiei straine spune Kogälni-
ceanu. Dimpotrivd, crescut si trait o mare parte a tineretelor mele In acele IAA
care stau In capul Europei, am fost i sInt de idee cd In secolul al XIX-lea nu este
iertat nici unei natii de a se Inchide Inaintea InrIuririlor timpului, de a se mdrgini
In ce are, rara a se Imprumuta si de la strdini [...]. Propdsirea este mai puternicd
cleat prejudetile popoarelor ; si nu este zid destul de nalt si de tare sd o poatd
opri In drumul sdu. Romdnii, prin pozitia geograficd, politicd, morald si etnogra-
ficd, sInt datori mai mult cleat orisicare alta natie, de a nu rdmInea strdini la tot
ce face gloria si puterea seculului. Mici si slabi, ei nu se pot face mari si tari cleat
prin civilizaçie, adecä prin Imbundtd-tirea intelectuald si materiald a tdrei lor". Din
nenorocire", continud autorul, procesul de adaptare a ideilor i institutiilor strdine
nu a fost Inteles totdeauna In dreptul simt", adicd In reala lui semnificatie, ajun-
&du-se la un mimetism periculos dezvoltdrii institutiilor nationale : Civilizatia
nu izgoneste nicidecum ideile si ndravurile nationale, ci numai le Trnbundtd-teste
spre binele natiei In particular si a omenirii In general. Noi Insd, In pretentie de
a ne civiliza, am lepädat tot ce era bun pdmIntesc si n-am pAstrat cleat abuzurile
vechi, Inmultindu-le cu abuzurile noud a unei rdu Intelese si mincinoase civili-
zatii. Asa, predicind ura a tot ce este parrantesc, am Imprumutat de la strdini numai
superficialitdti, haina dinafard, lar nu spiritul sdu, spre a vorbi dupd stilul vechi,
slova, iar nu duhul. Prin aceasta am rupt cu trecutul nostru si n-avem nimic pregd-
tit pentru viitor, cleat coruptia ndravurilor"39.
imprumutInd haina dinafard, litera iar nu spiritul", cultura si romând
rupe legitatea fireascd fatd de traditie, atitudine periculoasd pentru cd, spune
Kogdlniceanu, adevdrata civilizatie este aceea care o tragem din sInul nostru, refor-
rrand i Trnbundtd-tind instituiile trecutului cu ideile si propdsirile timpului de fatd",
realizInd, deci, raportul firesc Intre traditie si inova-tie, Intre influente strdine"
realitIti nationale".
Nu mai putin, Alecu Russo reia problema un an mai tTrziu, In 1851, in Studie
moldovan'd, unde deplInge repedea abandonare a unor traditii ale trecutului In fa-
voarea bon-ton"-ului", cu deosebire In clasele boieresti", ceea ce accentueazd
prdpastia adInCa" dintre boierul de astdzi" i popor. Rezultatul nu este Incura-
jator : Societatea educatd a Moldovei sarndn'a a fi o colonie inglezd Intr-o -tart a
cdria nid bimba, nici obiceiuri, nici costiume nu ar cunoaste ; streindtatea se oplo-
seste Intre noi ; doi oameni se mdsurd astdzi de cloud ori din cap pInd In picioare
pInd a nu rosti un cuvInt. Cu dt ctstigdm In propdsiri, cu atIta pierdem In relatiile
private" 40.
Pentru ca In Cuget6rile din 1855 (deci, cu nici 15 ani Inainte de Maiorescu)
sa respingd, din nou, excesivul miros de strdindtate" pe care II are i se pare

lui Alecu Russo, precursor direct al regionalismului lui Ibrdileanu din Spiritul critic
cu deosebire cultura ardeleand si cea bucuresteand.
In sfirsit, In chiar anul aparitiei studiului maiorescian, Indreptat In contra direc-
tiei de astdzi, B. P. Hasdeu, continuator al pasoptistilor i adversar al lui Maio-

29 M. KogIlniceanu, Scrieri Giese, ediIie Ingrijita si prefa# de Dan Simonescu, B.p.t., ediIia a
11-a, 1956, p. 148-149.
108 49 Al. Russo, Scrieri alese, cu o prefaIl de Emil Boldan, B.p.t., 1856, p. 68.

www.dacoromanica.ro
rescu, publica In Romdnul articolul Caracterul nationalitcltii romdne ca baza legis-
latiunii sale, pledoarie In favoarea adaptdrii organice a formei legislative la fondul
national, pentru sistarea unor procedee ca acestea : and un popor are cumva
nevoie de o haind, adicd de vreo reformd exterioard, legislatorii si administratorii
sdi se grdbesc pe data a-1 Tnveli In niste vesminte exotice, aduse cine mai stie de
unde si croite cine mai stie pentru cine. Dacd haina este prea largd, se rdspunde
cä purtdtorul o sd se mai Ingrase cu timpul ; dacd e prea strimtd, se asigurd cd
stofa o sd se mai Intindd mai In urmd ; si astfel nenorocitul popor se vede con-
strins, vrind-nevrind, a farî dupd sine o hlamidd de astrolog sau a stringe din
umeri Intr-o scurteicd de arlechin...". Este timpul Insd, acum sau niciodatd,
de a ne lepdcla de hainele altora si de a Intelege, In fine, cd la boalele noastre,
care s'int cam multe, fiind efecte cronice ale unui trecut pdcdtos, noud ne trebuiesc
niste retete scrise anume pentru noi
Ce relevd o asemenea retrospectiva, care s-ar putea, de altfel, continua cu noi
si noi exemple ? in primul rind, caracterul de continuitate ca problematic& Intre
Maiorescu si predecesorii säi directi, In sensul aborddrii unor aspecte definitorii
ale momentului istoric, cu o reald bazd de adevär In epocd. In al doilea rInd, Insd
si aceasta o evidentiazd cu mai multa pregnantd Insdsi parcurgerea studiului maio-
rescian discontinuitatea, antagonismul chiar, Intre atitudinea si solutiile oferite
de mentorul junimist si cele alp unui KogdIniceanu sau Russo 42. Lucrul este expli-
cabil. Alti parametri ideologici guvernaserd formatia si, apoi, activitatea propriu-zisd
a celor cloud* generatii cdrora apartineau, respectiv, Kogalniceanu si Maiorescu,
generatii separate nu atTt cronologic cIt spiritual (In sensul altor cote de nivel
si altor spectre de opticd), altele erau generatoarele ideologice si, prin urmare,
altfel conditionate finalitäile demonstratiei lor politice si literare. Cu capacitatea
sa unicd de a transforma istoria literaturii Intr-o serie de caractere, Cdlinescu vedea
In Titu Maiorescu un Tánase Scatiu superior, subtil, usor melancolic, energic cu
delicate-la", rivnind, el, nepotul de tdran,a se adapta clasei conservatoare", Incer-
eind sd asimileze, prin educatie, aristocraticul. De aici, dorinta sa de singularizare
fatd de predecesori, negarea oricdror valori imediat anterioare sau contemporane,
In afara celor la edificarea cdrora contribuise direct. Sugestia cdlinesciand este spec-
taculoasd, dar nu definitiva. Negarea predecesorilor o face, credem, Maiorescu In
primul rind din motive ce in de ansamblul endirii sale politice, &dire respingInd
revolutia si democratismul propagat pInd la ultimele lui consecinte pe toatd scara
sociald, neacceptInd viziunea profund dinamicd asupra istoriei, iritIndu-I elogiul
schimbdrii, patetismul vizionar al luptatorilor ce visau continuu la Tara de mline,
viitor pentru care erau gata a face once. Cititor asiduu al lui Schopenhauer si
adept al criticismului kantian, Maiorescu venea cu o noud imagine, dinadins descu-
rajantd nu afit prin aciditatea demascdrii inadvertentelor sociale existente, pre-
zentd, precum s-a vdzut, si In literatura si publicistica pasoptistilor, cIt prin siste-
matica analizei si absolutizarea diagnosticdrii menite a zgudui profund constiinta
activa a epocii.

Tn Romdnul, 1868, 11 ian. P. 26 (apud Paul Cornea, Titu Maiorescu i pa;optismul, in vol.
De la Alecsandrescu la Eminescu, EPL, 1966, p. 339).
42 Critica e In adevär asemandtoare, dovadl cA Maiorescu ;i prietenii sIi, departe de a initia,
nu faceau cleat sa cristal izeze anemultumirea mai generala». Dincolo de semnalarea aului, diver-
genta de opinii e Ind majorä"observgie pertinenti a lui Paul Cornea, In studiul citat ;i dezvoltat
In P. 339 ;i urm. 109

www.dacoromanica.ro
Dar iatd studiul. El este considerat de Maiorescu ca o concluzie sinteticd a arti-
colelor sale precedente, cele In care se oprise : asupra poeziei de salon si poe-
ziei populare, asupra etimologismului d-lui Cipariu si Lepturariul d-lui Pumnul, asu-
pra dreptului public al romOnilor dupa scoala Barnutiu si asupra limbei romdne
In jurnalele din Austria" (I, 145).
Rdspunsurile polemice ale redactorilor Albinei, Federatiunei sau Transilvaniei
sTnt stricacioase prin forma si cuprinsul lor, fiindcdtrdiesc Tntr-o atmosferdstricata
si se inspird de ideile si de sirrrtimintele ce caracterizeazd marea majoritate a « inte-
ligentelor si anteluptatorilor» romdni. Vitiul radical In ele, si, prin urmare, In
toatd directia de astäzi a culturei noastre, este neadevärul, pentru a nu Tntrebuinta
un cuvInt mai colorat, neadevdr In aspiran, neadevar In politicO, neadevdr In poezie,
neadevdr pInd In gramaticd, neadevdr In toate formele de manifestare a spiritului
public" (I, 147).
Societatea româneascd Ti pare lui Maiorescu a fi fost pIna pe la 1820, cInd In-
cepu a se trezi din letargia ei", cufundata /...i In barbaria orientald" si abia dupa
acea data Incepe sä recepteze ideile revolutiei franceze, factor determinant in viata
Europei moderne. Prin generatia tIndrd a acelui Inceput de secol, adicd Irrtele-
gem noi prin generatia de la 1848, atrasd de lumina.", se produce acea emigrare
extraordinard" spre experienta tdrilor apusene, de la care se la, Insd, din neno-
rocire, numai lustrul din afard", si aceasta, pentru cä nepregdtiti precum erau
si sInt tinerii nostri, uimiti de fenomenele mdrete ale culturei moderne", se pa.-
trunserd numai de efecte, dar nu pdtrunserd pInd la cauze, vazurd numai formele
de deasupra ale civilizatiunii, dar nu Intrevazura fundamentele istorice mai acrinci,
care au produs cu necesitate acele forme si fárd a cdror preexistentd ele nici nu
ar fi putut exista. $i astfel, mdrginiti Tntr-o superficialitate fated, cu mintea si cu
inima aprinse de un foc prea usor, tinerii romdni se Intorceau si se Intorc In patria
lor cu hotdrIrea de a imita si a reproduce aparentele culturei apusene, cu Tncrederea
ca In modul cel mai grdbit vor si realiza Tridatd literatura, stiinta, arta frumoasd
si, mai IntTi de toate, libertatea Intr-un stat modern" (I, 147).
Iluzii juvenile", astfel va caracteriza aici Maiorescu Tncercarile pasoptistilor
(despre care, In lstoria contemporand a Romeiniei, pasiunea anti-pasoptista a autorului
va merge [And la a caracteriza proclamatia de la Islaz o opera de fantezie, fdrà
valoare practicd", o naivd asternere pe hTrtie a unui amalgam de idei nebuloase,
cum misuiau pe atunci In brosurile frazeologilor din alte tarn". Numai vanitatea
din a arata popoarelor strdine cu once pret, chiar cu dispretul adevarului cd le
sIntem egali In nivelul numai o ratdcire totald a judecatii", pot,
pentru Maiorescu, fi singurele explicatii ale acestei abaten i de la linia adevärului istoric.
latd un punct culminant al reactiunii junimiste, In textura ideologului ei cel
mai autorizat, numai cd acum depdsind el Insusi once margini ale adevarului"
istoric, frizInd prin asprimea formuldrilor pamfletul, InfruntInd parcd ostentativ
grija de a nu rani sensibilitatea colectivd. Ofensiva maioresciana era Insa declansatd
Tntr-o asemenea conjunctura, IncIt unele aspecte ale acestui cu/t a/ adevärului,
Tntr-o societate evident greu Incercatá de atIta demagogie, de atIta minciuna, aveau
sA impresioneze, la numai doi ani de la aparitia In contra directiei de astäzi, pe
un Eminescu : Principiul fundamental al tuturor lucrarilor d-lui Maiorescu este,

110 " Titu Maiorescu, !storia contemporand o Romdniei (1866-1900), Bucurqti, 1925, p. 43.

www.dacoromanica.ro
dupd cite stim noi, nationalitatea In marginea adevarului (sub/. Em.). Mai concret :
ceea ce-i neadeveirat, nu devine adeviirat prin Imprejurarea ca-i national ; ceea ce-i
injust nu devine just prin aceea national ; ceea ce-i urit nu devine frumos
prin aceea cd-i national ; ceea ce-i rau nu devine bun prin aceea ca-i national"".
intr-adevar, neabatindu-se de la adevar, transformat intr-un dat aprioric si
inteles In afara oricarui contingent, Maiorescu respinge in studiul sau chiar unele
din principalele opere ale $colii ardelene, Gramatica lui $incai sau Istoria pentru
tnceputul românilor In Dachia a lui Petru Maior, apoi Lexiconul de la Buda sau Ten-
tamen criticum in linguam romanicam, aratindu-le ca falsificari" ale istoriei, etimo-
logiei si gramaticii.
lnsensibil la finalitatea lor de nobila luptd nationala, Maiorescu da alarma ca
structura falsa" a acestor opere, unele puse la temelia culturii noastre, se va
mentine pe toata evolutia ei ulterioara, accentuind dezacordul dintre fond" si
forma" si, ca atare, amenintind insäsi dezvoltarea societatii contemporane.
Pro causa, rechizitoriul maiorescian ridicd prin absolutizare la rang de gene-
ralitate aspecte particulare, renegind once valabilitate a institutiilor culturii roma-
nesti : inainte de a avea partid politic, care sd simtd trebuinta unui organ, si public
iubitor de stiinta, care sa aibd nevoie de lectura, noi am fundat jurnale politice
si reviste literare si am falsificat si dispretuit jurnalistica. Inainte de a avea Inva-
tatori sdtesti, am facut scoli prin sate, si Inainte de a avea profesori capabili, am
deschis gimnazii si universitati si am falsificat instructiunea publica. inainte de a
avea o cultura crescutd peste marginile scoalelor, am facut atenee romane si aso-
ciatiuni de culturd si am depretiat spiritul de societati literare. inainte de a avea
o umbra macar de activitate stiintifica originala, am fdcut Societatea academica
romana, cu sectiunea filologica, cu sectiunea istorico-arheologica si cu sectiunea
stiintelor naturale, si am falsificat ideea academiei. inainte de a avea artisti trebuin-
ciosi, am facut conservatorul de muzicd ; Mainte de a avea un singur pictor de
valoare, am facut scoala de bele-arte ; Tnainte de a avea o singurd piesd dramatica
de merit, am fundat teatrul national si am depretiat si falsificat toate aceste
forme de culturd" (I, 150-151).
Dei, prin chiar structura si orientarea gindirii lui teoretice, Maiorescu nu
are cum intui si cu a-tit mai putin de a-si explica dialectic un atit de vast com-
plex precum cel al construirii civilizaiei noastre moderne, el constata, pe de altd
parte, prapastia sociald dintre o minoritate privilegiata si marea masa a claselor
produckoare.
Cultivarea unei atari stdri de lucruri considerata de Maiorescu atIt de nociva
nu poate duce, dupd el, cleat la un abis" intre clasele mai Mahe ale romanilor"
si poporul de jos" (formularea sa va regasi mai tIrziu In programul unei reviste
ne-junimiste, chiar anti-junimiste, ca Viata romaneasca"), fenomen cu atTt mai
gray cu at, citam din nou in-extenso textul, de aceastd data, In intregime vala-
bil, al lui Maiorescu : Singura clasa reala la noi este täranul roman, si realitatea
lui este suferinta, sub care suspinä de fantasmagoriile claselor superioare. Cad din
sudoarea lui zilnica se scot mijloacele materiale pentru sustinerea edificiului fictiv,
ce-I numim cultura romand, si cu obolul cel din urma TI silim sa ne plateasca pictorii
si muzicantii nostri, academicii si atenianii din Bucuresti, premiele literare si stientifice

44 M. Eminescu, Nationalii i cosmopo/itii, reprodus de I. E. Torouliu, In Studii V documente


literare, IV, Junimea, 1933, p. 85-92; citatul la p. 90. 111

www.dacoromanica.ro
de pretutindenea, si din recunostintd cel putin nu-i producem nici o singurd lucrare
care sd-i TnaIte inima si facd sà uite pentru un moment mizeria de toate zilele"
(1, 151).
La capdtul acestui rechizitoriu critic, Maiorescu se Intreabd asupra
de aparitie a unei energice reactiuni" in rindul tinerimii romdne" In care,
cu drept cuvint, se implica si pe sine, la cei 28 de ani pe care Ti avea reactiune
care sä inlocuiascd pretentiile iluzorii" cu un fundament adevdrat". Asadar, efort
constructiv, dar vazut tot ca o necesard negatie : Maiorescu crede cd datoria
fiecdrei inteliginte ce vede pericolul (este) de a lupta pinä In ultimul moment in
contra lui". Directiile acestei lupte i se par a fi cloud : combaterea mediocritätilor
si a formelor fárd fond, care nu propagd, ci nimicesc cultura. Ca atare, solutia
se contureazd si ea In termeni nihilisti : este mai bine sd nu facem o scoald
deloc decit sA facem o scoald rea, mai bine sd nu facem o pinacoteca deloc decit
sd o facem lipsitá de arta frumoasd ; mai bine sd nu facem deloc statutele, organi-
zarea, membrii onorarii si neonorati ai unei asociatiuni cleat sd le facem fárd ca
spiritul propriu de asociare sd se fi manifestat cu sigurantd In persoanele ce o
compun ; mai bine sd nu facem deloc academii, cu sectiunile lor, cu sedintele so-
lemne, cu discursurile de receptiune, cu analele pentru elaborate decit sd le facem
toate aceste fárd maturitatea stiintificd ce singurd le dd ratiunea de a fi" (1, 152-153).
La prima vedere, argumentul maiorescian pare perfect logic : functionind In
gol, färd fond", formele se discrediteazd cu totul In opinia publica i IntIrzie

chiar fondul, ce, neatTrnat de ele, s-ar putea produce in viitor si care atunci s-ar
sfii sd se Tmbrace In vestmintul lor dispretuit" (1,153). Dar In rationamentul sdu
asupra raportului continut-formä, Maiorescu absolutizeazd primul termen (continutul),
cdruia Ti subliniazd rolul determinant, hotäritor, dinamic, fatd de celdlalt (forma),
conceput ca Tnvelis pasiv, mimetic. Or, analiza stiintificd a relatiilor procesuale
demonstreazd functia activd a formei, capacitatea ei de a deveni, pind la un punct,
forta motrice a evolutiei continutului. E adevdrat, insemn6rile zilnice marcheazd
constiinta acestui adevdr atunci cind Maiorescu reflecteazd asupra constitutiei tdrii
De altminteri, trebuie sd concepi constitutia i ca o scoald de exercitiu pentru popor.
intrebare: Este ea acum nepotrivitd i rea pentru noi ? Rdspuns: Da. Dar [alta]
Tntrebare: Dar, cu toate astea, sileste ea, cu timpul, poporul sd reflecteze asupra
sa insusi, deoarece, Tncolo, gIndeste asa de putin, i ingdcluie ea, apoi, mai mult
decit o altd constitutie, poporului devenit mai matur sd se inalte prin propriile sale
puteri ? Eu cred cd tot da. $i, Tntru atita e bund"". Pozitia rdmine, Ins& sin-
gular& neoperantd In demonstratiile lui Maiorescu, cäci el nu o implicd logicii ana-
lizelor sale nici atunci cind discutia despre fond si forma se referd la domeniul
artei (ca In O cercetare critic6...), nici acum, cind ea este plasatd pe coordonatele
politicii culturale,
In al doilea rind, privind In concret situatia, procesul condamnat cu atita
pasiune de Maiorescu constituia un fenomen istoriceste incontestabil, o realitate
In mers. Critica atit de vehementd in contra directiei acestui proces urrndrea
evident indreptarea, corectarea lui. Cdci : Ca sd mai trdim in modul acesta
este cu neputintd. PlIngerea poporului de jos si ridicolul plebei de sus au ajuns
la culme. Pe de alta parte, prin inlesnirea comunicdrilor, vine acum insäsi cultura
occidentald la noi, fiincicd noi nu am stiut sA mergem Tnaintea ei. Sub lumina ei

112 46 insemndri zilnice, p. 132.

www.dacoromanica.ro
Titu Maiorescu. Portret de maturitate.

biruitoare va deveni manifest tot artificiul si toed caricatura «civiliza/iunii» noastre,


si formele deserte cu care ne-am Inernfat pIna acum Isi vor razbuna atragInd cu
läcomie fondul solid din inima straina" (I, 151). Asadar, argumentul suprem (In
linia, dealtfel, si a pozi-tiei pe care Maiorescu o exprima In articolul Limbo romancl
In jurnalele din Austria) este acela al promovarii in parametrii de civilizatie si cul-
turd moderne, dar pe un fundament Tntr-adevar solid, nealterat, neamenirttat de
factorii (de formele fara fond") a caror nocivitate ar putea deveni In perspec-
tiva un proces ireversibil de alterare a fondului propriu, national.
Adevarul In istorie, In filologie, in stiirrta nu este pentru Maiorescu atTt
o problema In sine, cIt o pIrghie de energica reactiune" impotriva directiei de
asteizi" (1868), In mäsura In care aceasta directie e o prelungire a directiei vechi,
care, cu metode ca acelea denunIate de catre critic, este nu numai depasita, dar
continuata prolifica o rätacire totala a judeatii". De unde necesitatea de a
actiona pentru ca odata cu dispretul neadevarului de pIna acum, sa destepte
(In spiritul tinerimii romane) voinIa de a pune fundamentul adevarat acolo unde
se afla astazi numai preterrtii iluzorii" (I, 152). Aceasta actiune de regenerare a
spiritului public" trebuie sa se efectueze Tnainte de a rasa sa se strecoare In inima
nepasarea de moarte" (I, 152). De aici si datoria fiedrui om de cultura de a lupta
Impotriva raului. 113

8 o. 178

www.dacoromanica.ro
In finalizarea acestei actiuni, Maiorescu indicà drept prim obiectiv descurajarea
mediocriteitilor care, tocmai ca beneficiare ale formelor fara fond", au accedat la viata
publica. De pus capat, deci, indulgentei, primirii necritice (sub cuvInt ca «tot este
ceva » si ca are sa devie mai bine") cu care, tot zicInd asa de 30 de ani, Incurajam
la oameni nechemati si nealesi !". Or, rezultatul este ca de atunci Incoace mergem
tot mai rau, ca poezia a disparut din societate, ca jurnalistica si-a pierdut once in-
fluerta, lar cIt pentru politica romana, fericite articolele literare, carora le este permis
sa nu se ocupe de d'insa !". Actiunea de descurajare a mediocritatilor de la viata
publica devine, ca atare, un veritabil comandament national, si cu cIt poporul este
mai incult, cu a-at mai mult, fiindca tocmai atunci sunt primejdioase". lar al doilea
adevar, si cel mai insemnat, de care trebuie sa ne pätrundem, este acesta : Forma
fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca
nimiceste un mijloc puternic de culturd" (I, 152).
Aceasta atIt de necrutatoare critica la adresa societatii contemporane, cu un
a-at de sever avertisment, avea ca finalitate orientarea tinerimii noastre" si, prin
ea, viitorul civjlizaiei i al culturii romane. Ca atare, e greu de sustinut ca, In per-
spectiva dialecticii de dezvoltare a societatii romanesti, o asemenea luare de pozi-
tie era expresia unei conceptii contrarevolutionare". Nu peste mult, Caragiale,
cu o luciditate sclipitoare, pe care numai un mare artist o poate avea, va ipostazia
In comediile sale tocmai aatea si atItea aspecte ale societatii pe care, ideologic, Maio-
rescu le diagnosticase ca forme fara fond". Un ideolog propriu-zis, de pe o pozitie
direct progresista (nu conservator-progresista", precum junimismul incerca a se
acredita), am numit pe C. Dobrogeanu-Gherea, va constata, mai -arziu si el (comen-and
pe Caragiale) aceleasi forme fart acoperire, numai ca explicatia fenomenului si solu-
ia fi altele cleat cele maioresciene.
Evident, manifestul programatic al lui Maiorescu a dat nastere la confuzie, daca
nu la perplexitate, nu numai pentru Indrazneala lui negatoare, dar si pentru ca no-
tiunea de forma' cuprindea cloud categorii de elemente suprastructurale : unele
politice (constitutie, parlament, alegeri, presa), altele culturale (Academie, Universi-
tatea, teatre, conservatorul, expozitii). Daca din punct de vedere politic Maiorescu
arata o fata de reactionar" care iritat de perpetuarea unor mijloace, devenite
evident anacronice nu mai poate recepta, In valabilitatea lor intrinseca, istoriceste
confirmata, idealurile generatiei de la 1848 (de unde datoria impusa junimii romane
de a o osindi si parasi °data pentru totdeauna directia acestor «anteluptätori » ai
natiunii"), In aprecierea pasoptismului cultural critica lui nu vizeaza direct si
opera literara a acelei perioade (criticul o ignora), ci productiile minore, de mediocri-
tate si impostura, ale epocii contemporane lui, care acestea se nutresc de senti-
mente false, sInt proliferate In climatul formelor rara fond" (precum o demonstrase
copios O cercetare criticel asupra poeziei de la 1867),
at priveste solutia, Maiorescu prefera sa Intrebe dramatizind : Mai este oare
timp de scapare ? Mai este oare cu putinta ca o energica reactiune sa se produca In
capetele tinerimii romane si, °data cu dispretul neadevdrului de pana acum, sä des-
tepte vointa de a pune fundamentul adevarat acolo unde se aflä astdzi numai pretentii
iluzorii ?" (I, 151-152). De unde concluzia noastra, ca finalitatea principala a arti-
colului lui Maiorescu era dinadins, programatic, limitata, ea urmarind un sindrom de
fixatie In rIndurile opiniei publice, In asa fel ca ea sa fie frapata prin chiar acest
mod de a purae In mod alarmant problema si, ca atare, diagnosticarea situatiei In
114 aspectele ei cele mai flagrant nocive. Tehnica oratorica a lui Maiorescu a intrat desi-

www.dacoromanica.ro
gur In joc, textul sau avInd dinamica de manifest ideologic, ca atare implicInd sim-
plificari i IngrcOri evident tendenVoase. De aici i punerea nu sub semnul certi-
tudinii de perspectivd, ci precum cronicarii de odinioard a unei invocan i a desti-
nului, daca nu a providentei (autorul fiind un ateu) : Poate soarta ne va acorda timp
pentru aceasn regenerare a spiritului public i Tnainte de a rasa sa se strecoare In
inirnd nepasarea de moarte, este Inca de datoria fiecarii inteliginIe ce vede pericolul
de a se lupta pInd In ultimul moment In contra lui". Pigmentat de fatalism acesta
mai curTnd sugerat de invocalia retorica verdictul procesului pe care mentorul
Junimii" II face societatii rornane0 nu este total negativ, pesimist, ci mai curTnd,
sub aceasta coloratura' stilistica, autorul îi invoca contemporanii, generatia lui In
primul rnd, de a proceda neIntTrziat la aceasta imperioasd actiune de redresare
morald. Dep4ind sfera culturii, mesajul In ton patetic al lui Maiorescu avea o
finalitate social-politica, cultura, literatura fiind considerate de el la aceasn data
ca mijloace directe de aqiune practicd.
Privitä In originile i structura sa, critica sociologica a lui Maiorescu apare ca un
moment al gIndirii postrevolutionare In toate ladle de culturd ale Europei. ldeea cd,
prin marea surpare de teren produsa de Revolvtia francezd, societ4ile democratice
moderne au ajuns la forme artificiale de existenn (idee indicata i de Maiorescu ca
o cauzd Indepartan a schimbarii din vian publicd romaneasca) se TritIlnqte la mai
mulTi enditori europeni din epoca dominan de reaqiunea antirevoltrtionard i apoi
de evenimentul restaurarii monarhiei In FranTa : Edmund Burke, Joseph de Maistre,
Louis de Bonald etc. Elemente ale endirii politice In Restauratie trec In evolirtionis-
mul englez, Intre altele, In lucrarea lui T. H. Buckle, History of civilisation in England
(2 vol., 1857+1861), recunoscuta de Maiorescu in introducerea Discursurilor parla-
mentare (I, p. 44) ca un izvor al cugetarii sale. E ceea ce releva argumentat T. Vianu
In capitolul din lstoria literaturii romeine moderne, marcInd, Insa, cà adeptul lui
Buckle n-a receptat i evoluIla curentului (prin Savigny, Ranke), a studiilor istorice,
evolu-tie care va determina ca istoricii sd se Intrebe daca RevoluIia franceza Tnsasi,
prezentata ca simplà fapta a unan ideologi (cum face Maiorescu cu referire la Revolu-
tia de la 1848) n-a fost mai degrabd o realitate ancoran In cauzalitatea istorica a
vremii i daca cercetarea faptelor care au produs revolvtia nu este de preferat senti-
mentelor care o condamnau. RefuzInd aceasta cercetare, mentorului junimist i se
pare cd noile înfäliàri In viata publica a nrii nu pot fi decit produse pe calea unei
contagiuni pur ideologice. Este aceasta o cantonare In timp, o poziIie oarecum
metafizica. Si, totqi, contradictoriul Maiorescu n-a cultivat idealurile Restaura-tiei,
care era tradiIionalista, deci, reacIionara ; caci el dorea schimbarea starilor noastre
In sensul modern al civilizatiei apusene...46.
Fenomenul nu trebuie sa ne surprindd. Pe de o parte, sa reIinem, deci, incapa-
citatea lui Maiorescu de a endi dialectic, ceea ce II Impiedicd sa vadd perspectiva
modalitatea reald a acestei schimbari, conceputa de el nu ca un proces socialmente
necesar, ci mai curInd ca un fel de miracol al acumularilor, miracol care ar transfor-
ma de la sine cantitatea In calitate. De unde i tonul de alarmd fatalistd care con-
tinua pInd la capdt : aci far-a cultura poate Inca trai un popor cu nadejdea ca la
momentul firesc al dezvoltarii sale se va ivi 1i aceastd forma binefäcatoare a vietei
omeneTti ; dar cu o culturd falsa nu poate trai un popor, i daca staruiqte In ea,

46 Cf. T. Vianu, Titu Maiorescu, In Istorio literoturii romdne moderne, citatA i anterior,
p. 193-195. 115

www.dacoromanica.ro
atunci da un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: cà In lupta Intre civi-
lizarea adevaratá i Intre o natiune rezistenta (la aceastd civilizare adevaratd, n.ns.,
G. I.) se nimiceTte natiunea, dar niciodatd adevdrul" (I, 154). Ignorind procesul de
interdependentd a fenomenelor social-politice, autorul ignora însài posibilitatea
procesului, al cdrui mecanism TI va explica mai tirziu un G. Ibraileanu i care, privind
el retrospectiv asupra civilizaiei i culturii române moderne, va demonstra
In anume conditii istorice, unele specif ice dezvoltdrii poporului nostru, forma creeazä
fondul. Pe de alta parte, nu putem a nu observa ca, In filiatia TnaintaOlor
pawptiO tocmai vehementa (cum o caracterizeazd Vianu) acestei critice, Indrep-
tatd asupra Intregului orizont al culturii noastre de-atunci i sporitd de talentul
celui care o exercita, prin impresionanta vigoare a formuldrilor sale", acest negati-
vism atIt de radical, pornit dintr-o opozitie atit de violenta", ne apare astazi mai
curTnd ca o strategie de ofensivd acutd prin care sd se impund In cultura romand,
nu o reIntoarcere la trecutul feudal , ci, dimpotrivd, tocmai pentru a impune
o directie now) : aceea pe care Maiorescu se va crede Indreptätit sa-i i constate pro-
ducerile", ca o reactie salutard a spiritului nostru", ca un Tnceput de scapare",
numai dupd patru ani, In 1872.

Dar pInd atunci manifestarile din 1868, atIt de rásundtoare prin violenta lor,
negativist& ale lui Titu Maiorescu, manifestdri printre care cea Contra coalei Bar-
nutiu (acesta polarizInd Ins4i venerabilitatea pawptismului transilvan) produsese
o prima puternicd impresie de oc psihologic In rindurile opiniei publice, aceasta
noud stare de spirit genereazd divergente de opinii In chiar gruparea junimistd.
Tindrul istoric A. D. Xenopol, Intretinut la studii de fondurile Junimii", mdrturi-
sete lui lacob Negruzzi, Intr-o scrisoare datatá 17 ianuarie 1869, 47cA efectul ce
mi-a facut articolul lui Maiorescu a fost prea mare, pentru ca reactiunea In contra lui
sa nu fie tot atIt de puternicd". In ce consta ea ? Xenopol respinge viziunea nihilistä
a mentorului junimist, perspectiva pierii" pe care o sugereazd radiografierea de
cdtre acesta a starii disperate" din cultura i civilizatia roman& fetiOzarea caracteru-
lui fals" al progresului, negarea, deci, a lui. Discutia trebuie pornita pe alte baze
intrebarea deci std aci : Este progresul nostru dintr-un inceput fals i de aceea e
starea noastrd astazi rá, sau progresul nostru e In sine normal, cleat [ca] In aceastä
regularitate i legitimitate a sa trebuia sd se producd stdri anormale ca aceea de
astázi ? Mi se pare ca numai cind se formuleazd astfel Intrebarea, se presimte
ipoteza din urrnd este, In admisiunea ei, esplicarea stdrii noastre de astazi, i cA deci
consecventele ce se pot trage sInt cu totul altele ; cdci dacd se produc bureti
muKhi pe trunchiul ¡fwd. verde, nu trebuie sA conchidem de aici cá mdduva Ins4i e
deja putredd".
AnalizInd dialectica formdrii unui popor prin raportul specific Intre
factorul intern i extern, Xenopol face, In acela0 timp, o incursiune In istoria euro-
pearl& demonstrind cä procesul discutat de Maiorescu pentru momentul contemporan
este analog, In directiile lui fundamentale, cu altele petrecute de-a lungul secolelor.
E ceea ce tInarul istoric aplica, apoi, direct situatiei nationale. Fait a nega valabili-

47 Scrisoarea e reprodua de I. E. Torou/iu, St. si doc. lit., II, p. 28 si urm. ; cuprinsI si


116 In vol. A. D. Xenopol, Scrieri sociale i fi/ozofice, Ed. Stiirvtifici, Bucuresti 1967, P. 147-155,

www.dacoromanica.ro
tatea unora dintre neconcordantele depistate de Maiorescu, Xenopol deschide o
alta perspectivd, mai complexa, mai aproape de legitatea istorica si sociala a tarii
noastre : Cum am spus-o de la inceput, nu neg ca suntem In o stare care nu e de
dorit ca sa rarrana astfel, neg Insd ca aceasta stare ar fi efectul unui progres gresit si
ca, prin urmare, ar trebui sa aiba de consecventa pieirea noasträ. Starea noastra cum
este ea, este foarte legitima, cu toate ca prezinta multe nelegitimitati. Raul care exista
va trece, IntrucIt aceasta este posibil. Ceea ce trebuie unui popor pentru a se dezvol-
ta, impulsul spre viata, acela I-avem. Fie Tncercarile manifestdrii lui at de slabe 1
destul ca ele exista. Cad cum putem pretinde la perfectiune, cum putem ucide tot
ce nu este perfect si care este masura perfectiunei ? noi care nu am patruns
Inca' decit putin In spiritul civilizatiunei Occidentului ? Cum putem taxa de neadevdr
ceea ce este nestiinta, cad dacd sunt chiar unele exemple de neadevdr acestea nu
formeaza majoritatea. Neadevarul exista numai acolo unde exista constiinta de el
[...]. Altmintrele nu e posibil. Se poate imputa nestiinta, slabiciune de judecata,
once, dar nu neadevar. Daca s-au falsificat la noi istorie, filologie, aceasta, desigur,
nu s-a facut cu constiinta falsificarii, sau, dei exista poate pInd la un punct, era pre-
cumpenita de interesul chiar a existentei si trebuie dacd nu privite cu recunostinta,
cel putin scuzate [...], cad ele erau rezultatele nu a sentimentului rau, dar a simti-
mIntului si aceasta este destul pentru a Intuneca adevärul
Opinia lui Xenopol invita la meditatie si actiune : Ceea ce apare ca neadevar,
va disparea and spi ritu I nostru va fi In stare sa pdtrunda mai adîncîn natura I ucru ri lor,
cind gustul nostru se va fi curate. Constiinta lucida, delimitIndu-si cu demnitate
parerile, nesacrifiand probitatea stiintifica prieteniei si respectului pe care le-a nutrit,
temeinic, cel putin In acesti ani, fatá de junimisti, Xenopol atacd In concret teoria
maioresciand : A cere Trisd ca acel popor sa nu aiba scoli pentru ca nu poate avea deat
scoli rele, sa nu aiba pinacoteci pentru ca nu poate pune In ele cleat monumente de
arta sträina, a nu avea libertate pentru ca aceasta este des calcata In picioare, a nu face
poezii pentru a face poezii rele, a nu scrie istorie pentru ca stiinta si mijloacele nece-
sare pentru aceasta sunt Inca slabe si ca, prin urmare, nu se poate ajunge la adevar...
a pretinde aceste, zic, este a ucide chiar posibilitatea progresului, a carui natura
cere de a merge de la rdu la bine, de la nestiintd la stiintd. A face aceasta este a
lmpiedica miscarea intelectual& care este esenta progresului".
Sä nu uitárn cd studentul berlinez debutase In publicisticd printr-un studiu dedicat
Culturii nationale, aparut In Convorbiri In aceeasi perioadd cu in contra directiei si ca,
deci, interesul sau pentru formele constituirii Rominiei moderne depdseau cadrul
unei simple polemici, rarranInd, dealtfel, axa Intregii sale activitati stiintifice. In
scrisoarea catre Negruzzi, Xenopol propune o alta perspectivd dedt cea din finalul
articolului maiorescian : o lege de existenta si nu de distructiune : and un popor
a ajuns la constiinta de sine, and el a Inceput a se dezvolta, atunci el nu piere, pIna nu
Implineste rolul sdu istoric pe pamInt".
Doi ani mai frziu, In 1871, tot A. D. Xenopol scrie acea O privire retrospectiva
asupra Convorbirilor literare, nepublicata la timpul respectiv48, ea Wind, desigur,
eretica membrilor gruparii, dei, In linii generale, aduce un substantial omagiu actiuni-
tlor junimiste, fondatorilor curentului critic, celor ce au dat o alta acceptie, mai de
adIncime, literaturii nationale, desi, din nobila dorinta de reabilitare a esteticului,

48 Publican abia in 1937, In Convorbirl ¡Iterare, nurrar jubiliar, 1867-1937, LXX-1-5,


ianuariemai 1937, P. 66-73. 117

www.dacoromanica.ro
poate cà aceasta excludere a simtimintului patriotic a mers uneori prea departe".
De data aceasta, luind pozitie contra acuzatorilor mi§carii junimiste de cosmopolitism
antinationalism (acuzare generata simptomatic tocmai de articolul rn contra
directiunii de astäzi a culturei rcmâne), tinarul istoric aduce una dintre primele i cele
mai revelatorii caracterizari ale junimismului.
Rasfoind Convorbirile, scrie Xenopol, oricine poate deosebi cloud genuri de
producen i : unul negativ, adica critic, altul pozitiv, cuprinzInd producen i literare §i
deosebite". Necesitatea criticii, a unei critici In intelesul tiintific al
cuvintului", este demonstrata ca o conditie a spiritului modern de sine a unui popor,
caci pana cind un popor nu a ajuns a pretui el insu0 valoarea aezamintelor sale,
pana atunci o indreptare a snrii sale e peste putinn". Criticei i Creatie sint astfel
structural, reciproc determinate. Raspunzind criticilor aduse Junimii", Xenopol
face o pertinenn punere la punct, dep4ind prin valoarea ei conditiile strict incidentale
care o provocasera : Ce va sa zica o literatura nationala i In genere o directiune de
cultura nationala?" Literatura nationala este expunerea ideilor nationale ale popo-
rului sau chiar a unor idei universale in forme originale", ráspunde autorul de mai
tTrziu al celebrelor Principii fundamentale ale istoriei, atragind luarea aminte ca tre-
buie °data pentru totdeauna sä ni se Intipäreasca bine in minte aceastä deosebire
mare intre directiunea adevarat nationala, care tinde sa imbogateasca cu idei §i forme
proprii poporului literatura acestuia, i aceea a ... prlatanismului literar, care specula
pe declamatiuni patriotice scopuri politice tot atTt de meschine ca i mijloacele intre-
buintate pentru a le ajunge". Caci patriotismul e un lucru mare i sfint" §i a-1
Injosi, a-1 tirT In tina in fiecare imprejurare, vra sazica a nu respecta ceea ce un popor
are mai de pret elementul Insu0 deosebitor al existentei sale...".
Sprijinind, in fond, actiunea de pina atunci a lui Maiorescu, ce demascase far&
drept de apel literatura fals-patriotica, patriotarda, in articole pe care el Insu0.
le va numi (peste 20 de ani In Poeti i critici) un act de critica generala", Xenopol
ridica argumentarea la veritabila ei finalitate, cu ecou peste veac. El sublinia, ca atare,
ca pozitia Convorbirilor literare, departe de a fi o foaie antinationala" prin critica
promovan de ea, este intr-adevar mult mai nationala cleat altele care pretind a o
fi", ca'ci foaia Convorbirilor a sustinut totdeauna neatlrnarea intelectuald a poporului
român" (sub'. ns. G. I.). Si, corolar al argumentärii : Precum once om, aa §i
popor trebuie aiba baza existenn In sine insu0. Nu e vorba, el e legat In mod
necesar atit de generatiunile trecute cit i de elementele coexistente, dar legatura
trebuie sd fie un raport liber iar nu o scalvie. Consecinta neatirn'arii trebuie
Intarita prin o cultura' serioasà, nationala prin forma 0 fond, dar nu nationala prin
declamatiuni ca este ea o atare".
Se-ntelege ca opinia noastra despre Junimea" in ansamblul activintii ei 1i cu
atit mai mult despre epfodajul ei ideologico-politic, ca expresie a unei categorii
sociale de tendinte regresive, nu trebuie sa se limiteze doar la aceasta expunere de
motive" a lui Xenopol, prin prisma areia sa' judeca'm ansamblul 1i intreaga evolutie a
conceptiei junimiste de-a lungul a-a-tor decenii. O linie ideologica trebuie judecata
nu numai in valoarea ei intrinsea ci In contextul intregului complex in care ea apare
actioneazà, e receptata sau afla opozitie, se definqte pe parcurs, Incarcindu-se
de noi valente sau pierzind chiar din cele initiale. La punctul ei originar 0 In prima ei
faza de afirmare aceea pe care Ibraileanu (In Spiritul critic...) o fixeaza pina In
jurul anilor 1880-1881, ideologia, dar mai ales actiunea culturala concreta junimista,
118 promovate in primul rind prin Convorbiri ¡iterare 1i avind ca principal purtator de:

www.dacoromanica.ro
cuvInt pe Maiorescu, au gasit o mare receptivitate In spiritele constiente de necesi-
tatea definirii si afirmarii unei personalitäti nationale proprii la nivel contemporan
european, deci cu exigenta critica si Cu un Malt discernamInt al valorilor. insisi expo-
nentii ideologici ai clasei muncitoare, prin Contemporanul, In primii ani ai sai, n-aveau
de ce sa vada In Convorbiri un adversar principal. De altfel, revista junimista a primit
bine Contemporanul, cad, cum spune foarte sugestiv tot Ibraileanu : Contemporanul
a reprezentat In istoria culturii romanesti lupta Impotriva acumularii culturii prin
banditism, si In genere a fäcut pentru stiinta ceea ce Convorbiri ¡iterare au facut
pentru literatura" 49.
Privitä prin prisma ideologiei marxist-leniniste, conceptia filosofica si cu atIt mai
acuzat pozi;ia politial a lui Maiorescu, vazutä pe ansamblul actiunilor ei si In finali-
tatea ei de clasa, nu trebuie sa ne apart' ca amendabila ideologic datorita nu
putinelor lui acte de cultura, interventiilor lui fecunde In domeniul literaturii, prin
promovarea criteriilor de validare estetica a creatiei si implicit de descu-
rajare, In numele si de pe platforma acelorasi criterii, a mediocritatii, a pseudo-
literaturii. Dimpotriva, disocierea critica a ideologiei politice junimiste de ceea
ce a Insemnat aceasta' societate ca element catalizator al vietii literare este
pentru noi cu atIt mai necesara. Ea aparea evidenta, de altfel, si contemporanilor,
cum va recunoaste, atIt de semnificativ, loan Slavici Intr-o scrisoare catre
Maiorescu din 1889 : Nimeni In timpul celor din urma diva ani n-a lucrat
atIt de mult si cu atIta succes ca noi 'Ostia din Sibiu pentru propagarea spiritului por-
nit din Junimea". Orisicare ar fi pärerile in ce priveste InrIurirea noastra politica,
chiar si adversarii nostri recunosc ca In viata literara am avut multe batalii si pe
toate le-am dstigat. Si totdeauna sub steagul Junimii" am luptat. Nu cred, deci,
ca Intre cei ce cunosc lucrurile e vreunul care, fiind vorba de literatura, nu ne soco-
teste si pe noi Intre junimisti". [...] Cu, ori fart voia dumneavoastra, junimist"
azi mai are si un sens politic, e o cestiune de onestitate sa va marturisesc ca In
i

intelesul acesta noi, dei amici ¡iteran i ai junimistilor" de peste Carpati, nu sIntem
junimisti [...] 'rasa. literaricw? sIntem cu dumneavoastra si pentru dumneavoastra".

o
Dar sa nu ne departam prea mult, anticipativ, cu aprecierile de sinteza asupra
,,junimismului", fara a marca, la timpul lor, si o serie de elemente disociative In
activitatea de ansamblu a profesorului, omului politic, oratorului, savantului Titu
Maiorescu si cea de critic al culturii si literaturii noastre, dei, In epoca, prezenta
sa era, fireste, unica, sectoarele" diferite In care se exercitä constituindu-se Intr-o
singura imagine. Deci, urrrand propriile sale marturisiri din Tnsemneirile zilnice, ca si
principalele surse asupra biografiei criticului, trebuie sa notam ca In martie 1870
Maiorescu este destituit din InvätamInt, considerindu-se (de catre G. MTrzescu,
ministrul Cultelor, G. Costaforu, rectorul Universitatii din Bucuresti, pe baza
actului de acuzare semnat de Aaron Florian, Marcovici si Zalomit), nevalabil
certificatul medical prin care tInarul profesor solicitase un concediu, din moment
ce, In aceeasi perioada, el pledase, ca avocat, dteva procese, fadndu-se astfel vinovat
de a fi Tnselat bunacredinta" a autoritätilor si de a fi compromis demnitatea
caracterului profesoral".

49 G. Ibraileanu, Spiritui critic In cultura rorneTheasca, editia citata, P. 92.


119

www.dacoromanica.ro
In numarul 3, 1 aprilie 1870, din Convorbiri literare53, Maiorescu publica articolul
nväteimIntul primar ameninpt!, In care combate una din initiativele parlamentare
ce acredita transformarea preatilor in Invd-tatori comunali. Maiorescu demonstreaza
disjunctia Tntre cele cloud atributii, sustirand caracterul laic al InvatarnIntului, pozitie
cdreia Ti va ramIne fidel ani de-a rindul, pInd In 1891, cInd accepta, In proiectul de lege
a InvätämIntului, colaborarea bisericii cu scoala. Acum, Insa, In 1870, Maiorescu
porneste de la faptul ca scopul scoalei comunale nu e Tnvatarea cetirei si scrierii
In sine, ci este In prima linie dezvoltarea inteliginei satenilor prin Inzestrarea cu
toate cunostintele importante In sfera lor de viata", deci functia ei In stat este pri-
mordiala pentru constituirea unei psihologii si directii de existent& ea contribuind
la ,.Tnchegarea organismului unei societati date", la sustinerea unitatii nationale si
teritoriale", fiind, la sat, poate elementul cel mai puternic, fiindca sddeste si Inra-
dacineaza din prima copildrie si In mod special ideile care formeazd apoi cultura co-
mund a unei natiuni". $coala comunalä are pentru Maiorescu o importantä de prim
rang In societatea romaneascd, ea asigurInd fluxul continuu, necesar viabilitäii Insasi
a statului, Intre sat si oras, asigurInd deci, participarea satenilor, adecd a poporului
la cultura natiunii".
AnalizInd, In continuare, structura manualului de scoala, Maiorescu demon-
streazd ca nu preotul, educat si instruit prin seminar Tntr-o anume directie, este che-
mat si indicat a-I preda elevilor, In primul rInd datoritä metodei sale", periculoasa"
pentru scoala, caci : Misiunea preotimii nu este de a dezvolta si ageri inteliginta,
ci de a produce credinta dogmatica supranaturala. Metoda pentru aceasta este In
state civilizate exaltarea fantaziei spre detrimentul ratiunii, lar In state necivilizate
tImpirea ratiunii prin memorizare mecanica si prin Intretinerea superstitiilor. Astfel,
credinta dogmatica este compatibild cu scoala, a car& obiect este Trytelegerea lumeasca,
numai pana and se margineste in sfera ei supranaturala ; dar Indatd ce se Tntinde
mai departe si cere credinta oarba In chestiuni care se raporta la stiinta naturald,
devine incompatibild cu scoala si trebuieste combatutd". Condusi de dogmele
neschimbatoare, stagnate de zeci de secole", preotii nu pot, deci, a fi promotorii
stiirrtelor naturale care progreseazd an de an", dogma fiind prin urmare inamica
scoalei elementare In Intelesul culturii moderne".
Am insistat asupra acestui mic studiu deoarece el constituie un preambul al
unei mai Indelungate actiuni pe care Maiorescu o Tntreprinde In favoarea organizdrii
InvatamIntului romanesc. In aprilie 1870, Petre Carp intrd In guvernul lui
Manolache Kostache-lepureanu nu Tnainte de a avea o discutie cu junimistii Pogor si
Maiorescu, In vederea stabilirii unei platforme politice comune. Discutiile celor trei
nu sInt tocmai armonioase. La capätul consurnarii lor, Maiorescu noteazd acele dteva
gInduri despre constitutie, deja mentionate de catre noi, cu finalul : $i plebiscitul
francez a aparut timp de 18 ani ca un mijloc despotic. Acum Tnsa s-a adeverit deodata
ca un mijloc de progres. II y a une force éducatrice dans la masse"51.
In ce priveste, MEL InvatamIntul In jumalul" politic din 1870, la 18
aprilie (p. 126-139 din rnsemnari zilnice), pe ring o lista de persoane din jurul
nostru", plauzibile de anume functii Intr un cabinet de colaborare junimistd,
Maiorescu Tsi configureaza de asemenea Reforma inveipmintului i ginduri despre

50 In Convorbiri ¡iterare, 1870 (IV), nr. 3, p. 33-40.


120 al insemndri zilnice., p. 132.

www.dacoromanica.ro
administraTie. E un veritabil program de devastare" a InvdtdmIntului, cum TI va
aprecia Lovinescu In monografia lui (I, p. 361-363), Intru cIt. pornind de la
aplicarea strictd a evolutiei de la fond la formd, tIndrul filosof evolutionist Ts'
propunea sà curete terenul prin desfiintarea scoalelor de bele-arte, a conservatoa-
relor, a internatelor statului (?), a seminariilor [...], a tuturor facultdtilor de
Filosofie, a celorlalte facultdti de la Iasi, afard de cea de Dreptpentru cuvIntul
cd nu avem IncA pictori, muzicieni, filosofi, oameni de stiintd, suficienti, si nu
eram In stare sd avem nici chiar revizori scolari cleat peste vreo zece ani !"
In eventualitatea obtinerii portofoliului ministerial, Maiorescu voia a sine conferinte
scolare In toate oraseletdrii cu licee si gimnazii pentru a cunoaste mai bine situatia
reald a Invdtdrrantului. Lucrul nu se IntImplä si, cu demnitate si prieteneascd afectiune,
Maiorescu simte nevoia a clarifica situatia In corespondenta cu P. Carp : inn, chestia
ministerului : la ce lung Idmurire de ce eu n-am venit la rInd ? CA* si-am scris despre
asta, era motivat, precum stii, numai de convorbirea telegraficd cu lepureanu, pe a
cdrui listd figura direct numele meu. Dacd a intrat numai Pogor, asta se-ntelege, e
de la sine clar. CA tu, In interes obiectiv, voiai bucuros sA mA ai si pe mine, o cred.
Eu Insumi rämTn fard de aceastd chestiune mai mult cleat dezinteresat, anume indi-
ferent. Nu uita doard cä eu nu sunt un om politic, ca tine ; eu sunt un simplu particular,
a cdrui advocaturd si ocupatie de scriitor umple de ajuns cercul sdu de activitate.
N-am nevoie de administrarea InvdtdmIntului, In nici o privintd ; daca ea va avea
nevoie de mine, md va si cduta, si, din nenorocire (cel putin In cei patru ani imediati),
singurul ei efect va fi sä mA Incurce. Eu trebuie sd asigur existenta materiald a familiei
mele asta e IntTia mea datorie"52. Maiorescu reaminteste prietenului sdu nu numai
acesti parametri de viatd familiald ci si pe cei ce in de autodefinirea sa, ca o naturd
sträinä existentei catilinare": Numai cd, nu pot fi deputat : mijloacele mele nu
permit acest lucru. Ca ministru Insd, pot exista ; ca deputat, nu ; si, fiindcd nu sunt
singur, ci tata de familie, asta nu e o consideratie pecuniard, ci una esential morald.
Firea mea este, In privinta situatiei familiei mele, si si altminteri, croitd pentru bund-
stare burghezd si tinde spre o bazd largd si sigurd. Pentru o existent& catilinard nu
simt nici o vocatiune, si sa vin cIteva saptdrrani la Camera. si apoi iardsi sA pledez la
procese, Imi pare nesdndtos" 53.
Asupra Inv'dtdmIntului, revine Maiorescu Intr-un studiu ca Despre reforma Inva-
Tamintului public, apdrut In Convorbiri din octombrie 1870. Articolul debuteazd prin
a critica acea cale, de la sine nenaturald" prin care legile nu se fac pentru a Inde-
plini trebuintele simtite de societate, ci vor a produce mai Inn trebuintele pc care
le Indeplinesc mai pe urmd ; ele se fac dar din sus In jos si nu viceversa", mod de a se
referi, de fapt, la deja expusa sa teorie a formelor fail fond. Maiorescu radiografiazd
cu luciditate fenomene de centralism excesiv, birocratism si formalism, cerind res-
pectul Invdtdtorului care, el, nu inspectorul, este sufletul InvdtdmIntului", respectul
lectiei, adicd a ceea ce e real si rdmIne". Maiorescu cere Infiintarea a cel putin 6
institute preparandale", cu cadre didactice care au urmat cursuri In straindtate si
avInd ca elevi tineri de la sate care, la terminarea studiilor, urmeazd a se Intoarce
ca Invdtdtori In comunele natale, toate acestea cu fonduri obtinute din desfiintdrile
preconizate In proiectul de Reforma citat.

52 Ibid., p. 159.
52 Ibid., p. 161.
" In Convorbiri ¡iterare, 1870 (IV), nr. 15-16, p. 237-241 ; 252-260. 121

www.dacoromanica.ro
Evenimentele petrecute, atitudinea lui Carp nu trec fard ecou In sufletul celui ce
afila o superioard detasare fa-rd de el Tnsusi. Ultimele luni ale anului 1870 sint aburite
de infinita tristele : Dupd serbarea anuald de ieri a Junimii", am simIit Indata si
simt Tricd un gol care te duce la desperare. Esti, n-ai Tncotro, prea singur si vecinic
redus numai la tine Trisu-ti, cu toate ca esti cu tosi ceilaiçi si In mijlocul lor chiar"55.
intr-o asemenea dispoziIie sufleteasa, Maiorescu citeste si traduce din Schopenhauer,
primit la Junimea", dupd insemnarile sale, cu un surprinzdtor interes care se men-
simte ca este de datoria" sa de profesor sa scrie o Logicd, desi ar don, mai
degraba, sä conceapd o Psihologie (TI reline doar greutatea fireascd de a explica
pasiunile"), dupd cum are deja schilat planul unei cdrti despre Teoria perceNiei,
In care implica cercetdrile lui Locke, Condillac, Condorcet, Th. Reid, Kant, Cousin,
Schopenhauer.
In aprilie 1871, Carol de Hohenzollern viziteazd lasul si Maiorescu este invitat
la toate Intilnirile si recep-tiile oficiale, In asa fel Tricit usoara Incordare dintre pro-
fesor si principele ce nu acceptase numirea lui In guvern se atenueazd. in aceste zile,
la propunerea lui G. Costaforu, junimistii intra In politicd aldturi de conservatori
(Lascar Catargi) si aceasta pentru ca la acea data conservatorii susIineau idei ale pro-
gramului junimist ce respectau punctele principale ale divanurilor ad-hoc din 1857.
O spune, direct, Maiorescu : Eram noi deodata Conservatori ? Noi eram In prima
linie susIinatorii programului hardzit de la divanul ad-hoc. $i fiindcd politica liberali-
lor din primdvara anului 1871 periclita realizarea lui, iar guvernul conservatorului
Lascar Catargi lucra In sensul acestei realizan, noi eram datori din principiu
susIinem partidul conservator. Ce avea sd se 'in-ample dupa indeplinirea cerintelor
de la 1857, ramTne o chestie deschisa si nu avea interes pentru moment"56. Din mai
1871, Maiorescu intra in Parlament si Tntreaga sa evoluIie de opinie se poate urmari
In volumele editate mai tTrziu, Discursurile parlamentare (5 volume, 1897-1915) si
Istoria contemporand a României (1925). Raporturile cu orientarea" Barniqiu, problema
reorganizarii TrivaTamintului romanesc, apararea libertäii presei, iata citeva dintre
interverqiile publice ale tindrului om politic, ce TntreIine, Inca de acum, polemici
ardente (Eu sint mai hotarlt cleat alii si atunci purced cu toata hotdrirea si färd
sa mä mai gindesc la mine"). in acest timp, consemneaza Maiorescu In jurnal, citeste
Goethe (foarte mult si cu multa caldurd sufleteascd"), din care, ca si din Heine si
Lenau, stie pe din afard", traduce cu Tricetul mai departe" pe Schopenhauer, In pro-
grama anului 1872", Tsi propune sd termine articolul DirecVa nou'd (Proza), pentru Con-
vorbirr, vrea sà redacteze un manual de bacalaureat pentru filosofie", sa termine
traducerea Aforismelor lui Schopenhauer, sa-si editeze articolele de critica, sa-si re-
editeze scrierile despre limba si o gramatica pentru scolile elementare, sà tipdreascd
Istria, lucrarea tatalui ski, din care citeste si la Junimea", asculta muzicd cu multd
pläcere (Beethoven si Mozart). Ceea ce nu atenueaza supliciul momentelor de Instrdi-
nare, ca acelea traite In timpul unei conferinte publice : Tmi parea ca si cind as
vorbi dintr-o lume streina oamenilor, si acel sentiment ca st_nt plin de via-0, Tntre ei,
In mijlocul lor, care mai Tnainte ma cuprindea cu atita entuziasm, nu l-am mai avut
acum. in genere, am impresia ca Tmbdtrinesc, ca scad, cred chiar ca-mi slabeste me-
moria". Criticul se regaseste, uneori, In viaIa familiald, face excursii in lard si peste
hotare, unde nu recepteaza goticul (e nesanatos, pentru a a eliminat greutatea In

55 insemnäri zilnice, p. 164-165.


122 66 T. Maiorescu, istorio contemporadá Romdniei, p. 43 (apud E. Lovinescu, op. cit., I, p. 368).

www.dacoromanica.ro
arnagire si aceasta nu-i permis nici unei arhitecturi"), nu acceptä pe Wagner, care se
impune doar prin masivitate", In timp ce de frumusete muzicala nu e aici nici o
urrna". li noteaza In jurnal si cIteva gInduri de tipul : Oare pIraul de la munte ar
fi asa de limpede si de sburdalnic, daca n-ar fi totodatä rece ?" sau Fidelitate
bine, adica aproximativ statornica. Dar de ce asta sa Insemne exclusivitate
Un alt pasaj de meditatie marcheaza o problema atIt de discutata de Maiorescu
In articolele dedicate fenomenului cultural romanesc scrise In aceasta epoca, largind
perspectiva : Tot ce e de valoare trebuie sa fie endit si savIrsit In mod original,
In once lard, mai ales si cInd e vorba de a aduce Intr-o tara mai putin cultivata cultura
superioarä a alteia. Traducere, locuri comune searbede, dei ar fi locuri comune
numai In tara culta si lucruri noi pentru cea inculta, n-au nici un efect si sInt deci
pierdere de vreme pagubitoare. Pentru ce ? Pentru ca once notiune (si Intr-asta se
rezumä asa-zisa cultura) este o formula abstracta care nu mai are nici un Tnteles cInd
ii lipseste intuitia premergätoare. Pentru un om care si-a facut educatia Intr-o lard
mai culta, problema, and e vorba de activitatea sa Intr-o lard mai putin culta, suna
asa: Cu care domeniu dintre cele ce exista de fapt In aceasta Tara trebuie safaci lega-
tura, pentru ca elementele sale intuitive sd fie grupate spre abstragerea muncii de
cultura generala mai Malta? Aceasta Insa este o munca originalei, scoasa din izvorul
stravechiu al intuitier58.

Revenind la activitatea de ideolog literar, Maiorescu Intreprinde la patru ani


dupa contestarea directiei vechi", adica In 1872, o initiativa, de aceasta data demon-
strativ constructiva, cea de indicare a directiei noi", In mare parte, directia generatiei
sale, a idealurilor sale, in sens larg cuprinzator, nu circumscris cronologic, caci din
lista autorilor cercetati vor intra si scriitori mai vechi, apartinInd, ca Alecsandri,
epocii pasoptiste, nu de mult pe ansamblu criticatä.
La acea data Maiorescu implinise 32 de ani si poate acest lucru nu trebuie omis
In explicarea certitudinii sale ca se dezvolta [...] o literatura Inca june si In parte
Inca necunoscuta dar care, prin spiritul ei sigur si solid, ne da primul element de spe-
rarrp legitimd pentru viitor" (I, 157). Aceasta nouä" directie se caracterizeaza,
spre deosebire de cea veche", prin simtimInt natural, prin adevar, prin Intele-
gerea ideilor ce omenirea Intreagä le datoreste divilizatiei apusene si totodata prin
pastrarea si chiar accentuarea elementului national" (I, 158). Recunoastem In elogiul
noii generatii punctele teoretice spre care tindea Maiorescu Inca din articolele sale
mai vechi, ca O cercetare criticó sau in contra directiei de astdzi.
Primul autor pe care Maiorescu II citeaza ca reprezentativ pentru Directia nouó
in poezia i proza romând este Vasile Alecsandri, cel care dupa o lunga tacere ne sur-
prinse" cu publicarea Pastelurilor, devenite, spune criticul cu intuitia astäzi confir-
mata, o podoaba a poeziei" sale si a literaturii romane Indeobste". Trecerea lui
Alecsandri In fruntea poetilor contemporani, act care a fost nu ()data interpretat
ca diplomatic omagiu al junimistilor fata de cel mai reprezentativ scriitor al epocii
pasoptiste, ne apare ca Indreptätit, autorul pastelurilor fiind unul dintre acele spirite
complete, ce eticheteaza o epoca, principalele ei directii.

57 Insemneiri zilnice, p. 172-200 passim.


58 Ibid., p. 201. 123

www.dacoromanica.ro
Aceeasi clarviziune critid dovedeste Maiorescu si In plasarea In imediata apro-
piere a lui Alecsandri a unui alt poet, atunci Inca* necunoscut, a tIndrului de 22 de
ani Mihai Eminescu, portretizat cu exceptionald acuitate de critic : Cu totul osebit
In felul säu, om al timpului modern, deocamdatd blazat In cuget, iubitor de antiteze
cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pInd acum asa de putin format
Mat ne vine greu sA-1 citám Indatá dupd Alecsandri, dar In fine poet, poet In toatá
puterea cuvIntului, este d. Mihail Eminescu" (I, 159-160). Referirile lui Maiorescu
sInt la Venere 1i Madoncl, Epigonii i Mortua est, aceasta consideratd ca cea mai 'Duna.",
cu un progres simtit In precizia limbajului si In usurinta versificdrii". Criticul insistä,
totusi, asupra unor confuzii", antiteze foarte exagerate", abuzuri lingvistice,
rime rele", toate ilustrInd o anume neglijentd a formei" de care tindrul
poet este sfätuit a se debarasa.
BodnOrescu, Matilda Cugler, Serbdnescu si Petrino sInt, cu destule observatii
critice, situati In directia noud" a poeziei contemporane, meritele lor reliefIndu-se,
cu deosebire, In raport cu un climat literar (mijlocul literar", spune Maiorescu)
lipsit de autenticitate esteticd, si In care Convorbirile ¡iterare s-ar fi constituit, dup'd
aprecierea mentorului junimist, ca singura revistd criticd".
Reprosurile ce se fac artei contemporane sInt cele deja cunoscute din articolele
precedente : Intentii politice, afectdri sentimentale, limbd fortatd, expresii crude
sunt Inca la ordinea zilei pentru majoritatea scriitorilor nostri de poezii, si sperám
cà generatia viitoare Tsi va explica cu greu cum cu o forma asa de putin pläcutd si
cu un bagaj asa de usor de idei au Indräznit atTtia contimporani ai nostri sd se Intro-
ducd In literatura. Sd nu mai vorbim despre dd. Aricescu, TOutu, Hasdeu, BoIliac
(Hasdeu si BoIliac ca poeti ; ca autori prozaici sunt fOrd contestare dintre cei mai
buni) etc. Despre acestia s-a vorbit destul In singura revistä criticd ce a avut-o
Romania, In Convorbiri ¡iterare. Dar sä ne aducem aminte si de alii, sA ne
reprezentäm Ina odatd societatea In care sunt silii sd trdiascd poetil nostri cei
adevdrati" (I, 166).
ComentInd ateva pasaje dintr-o asemenea arrá incriminatá, Maiorescu se ridicä
Tmpotriva lipsei de maturitate si responsabilitate a jurnalisticii si a vietii literare In
genere fatd de debuturile si productiile artistice, lipsa respectului pentru public",
falsificarea" judeatii de valoare si, prin aceasta, gustul opiniei publice, inexplica-
bila promovare a maculaturii" beletristice care, insistd criticul, se ascunde In spatele
unor nobile idealuri, discreditIndu-le : Drapelul sub care se Introduc aceste deser-
tatiuni personale si cruditäti estetice este totdeauna natiunea si liberiatea, si, astfel,
cloud idei din cele mai Inalte au ajuns a fi scara pe care, cOland-o In picioare, se urcd
oamenii cei mai lipsiti de orce merit" (I, 175).
Odard mai mult, sensul militant al criticii literare, atitudinea de onestitate inte-
lectuald sInt sustinute de Maiorescu : De aceea Impotrivirea energicd In contra
directiei false arätate In aceste rInduri ne va pdrea totdeauna o datorie literard, si
Incercarea de a pune o stavild In contra ei a-at prin criticarea producerilor rele,
si prin relevarea scrierilor mai bune, si de a produce un fel de presiune Indestuld-
toare a opiniei publice In contrd-i, va trebui sd fie repetirá färd obosire si cu puteri
unite, pand and va izbuti presupuind cd va izbuti vreodatd" (I, 176).
A doua parte a studiului, dedicard Prozei, se deschide cu o reluare a argumentelor
ce tindeau a defini formele fOrd fond", de aceastd data cu aluzia mai directä la aportul,
vechii si noii generatii la propdsirea culturii romdne. Maiorescu condamnd impetuos
124 dar fdra nici o argumentare pe anteluptkorii" ce Ii par a fi dorit progresul grabnic"

www.dacoromanica.ro
fiind niste nationalisti zelosi", cu privilegiul exclusiv al focului patriotic", direcTia
ideologilor fiind (aici concluzia este de-a dreptul eronatd dacd o raportdm la cei des-
pre care vorbea implicit criticul, adica la generatia de la 1848) mai mult Indreptata
spre formele din afard", spre deosebire de directia noud i jund [care] cauta mai
Intl de toate fundamentul dinlauntru, si unde nu-I are si rand and Inca nu-I are, dis-
preTuieste forma dinafard ca neadevdratd si nedemnd" (I, 185).
In directia tiinei, reprezentaqi ai noii" generatii i se par lui Maiorescu a fi
A. Odobescu, Strat, Slavici, Burl& Xenopol, P. P. Carp, VIrgolici, Panu, Lambrior,
T. Rosetti, nu fart a-si exprima o rezervd de principiu i anume cd, nici una din
scrierile citate, privite din punctul de vedere al stiinIei generale, nu este de vreo
Insemndtate extraordinara", dar cd In marginile restrinse" ale literaturii noastre
stiin/ifice, ele se reazernd pe fundamente solide", fiind redactate cu o bund cunoas-
tere a domeniului discutat, au probitate si sinceritate
In proza estetica, juna direclie" este cea a lui lacob Negruzzi, autor al apiilor
de pe naturä, Odobescu cu Nuve/ele istorice, Gane care, aldturi de Hasdeu, Alecsandri,
Bolintineanu, au nneritul de a se fi opus etimologismului transilvan sau excesului
de neologisme.
O anume inconsistent& real& a ceea ce Incerca a defini prin direcIia noud",
il face pe Maiorescu sA ocoleascd analiza concretä a datelor literare si sA abordeze
problema continuu teoretic, subterfugiu vizibil In structurarea de ansamblu a studiu-
lui, interesant nu prin ceea ce ne anunIa programatic prin titlu, ci prin abordarea,
din nou, a raportului dintre genera-0i si prin consecventa promovare a spiritului cri-
tic. Maiorescu, ca reprezentant al junei noastre deplinge faptul ca ini-tia-
tivele sale si ale grupului sdu nu au fost criticate, adicd evaluate, discutate cu seriozi-
tate, de contemporani, ci calomniate de acestia. Reprosul este adresat, In fond, toc-
mai celor combdt4 In atItea rInduri : Barba-0i pe care din copildrie eram obisnuiti
a-i admira In fruntea miscdrii noastre nalionale, In loc de a fi venit, In experierrta
si maturitatea ce o aveau, sA lumineze si sd modereze cu bundvointd aspirdrile cele
noud, par a fi privit via-ta publicd a poporului roman ca o stäpInire exclusiva a lor,
si astfel, uitindu-si demnitatea Virstei, au inceput a se purta In contra-ne In modul
dovedit mai sus prin atItea exemple nepldcute" (I, 200).
Izolatd astfel, in climatul literar contemporan, tIndra genera-0e este osInditä
sd-si caute singurd calea viitorului", ea trebuie sd Impreune energia vIrstei sale cu
prudenIa altei Virste". Promotor al atitudinii critice, Maiorescu are aici nostalgia de
a nu fi fost el insusi (si direcIia noud", implicit) suficient criticat, ceea ce i-ar fi
dat mai multa sigurantd", cdci combaterea leald", departe de a fi primejdioasd",
este necesard Inaintdrii progresului. Ne lipsesteregretd (cu cItä sinceritate ?)
Maiorescu Inso-tirea celor bdtrini intru cautarea adevdrului, ne lipseste controlul
experienTei si critica oamenilor mai maturi" (I, 200).
Dintre predecesorii mai vIrstnici, o singurd excepIie : Vasile Alecsandri, cel a
cdrui inimd rdmäsese destul de tindra pentru a continua Tmpreund cu juna generaTie
lucrarea comuna.", exemplu elocvent pentru a demonstra tit bine poate aduce Impre-
unarea autoritdIii mature cu aspirdrile tinerimii". Cad, Alecsandri, prin scrieri si
satuiri orale, ne-a Intdrit i tendenta de a ne emancipa limba din pedantismul filo-
logilor si de a o primi asa cum ¡ese, ca un izvor limpede, din mintea poporului.
El a dat sustinerii noastre teoretice sprijinul renumelui sdu literar, si dacdIncercdrile
de ?ndreptare limbisticd vor izbuti, o mare parte a meritului ii revine lui". (I, 200
201). 125

www.dacoromanica.ro
Paraleld simbolicd cu articolul Indreptat rn contra directiei de astäzi, cel iposta-
ziind Directia noue, se Incheie cu acelasi elogiu adus adevdrului, corolar dialectic al
spiritului critic maiorescian : Critica, fie si amard, numai sd fie dreaptd, este un ele-
ment neapdrat al sustinerii i propäsirii noastre, si cu orce jertfe si In mijlocul a or-
cdror ruine trebuie ImplIntat semnul adevdrului" (I, 213). Legitimare, In fond, a
propriei sale actiuni, Maiorescu Isi va defini el Insusi perioada de pInd pe la 1881 ca
sinteza generald In atac", epoca In care nu interpretarea, ci judecarea fenomenelor
culturale caracterizeazd sensul gindirii sale teoretice. Ibrdileanu va observa, de altfel,
cu juste-te Ca In aceastä parte a activitalii, pasionat, natura de luptätor, Maiorescu
nu s-a pus pe terenul interpretárii, al explicdrii care aproape absolvd, ci pe terenul
negatiei [...] Acest om [...] a avut un spirit minunat de potrivit sarcinei sale, a avut
spiritul eminamente negativ. De forma pur negativd a atitudinii sale Tsi da samd
si el, dar o explicd prin cauze curat obiective, prin lipsa unei adevdrate literaturi,
ca obiect al criticei sale si prin metoda criticei estetice, pe care o aplicd el literaturii"59.
In directia atitudinii polemice a criticului fatd de aspecte ale culturii vremii se
Inscriu si articolele Betio de cuvinte (1873) sau Neologismele (1881), In acesta din urrnd,
Maiorescu motivInd organicitatea slavonismelor In limba romdnd si, In acelasi timp,
combdtInd excesul de neologisme, printr-o motivartie ce reia, iardsi, teoria formelor
färd fond. CuvIntul, neologismul, spune Maiorescu, intrd In limbd nu din destilarea
rece a reflectiunii, ci din adura sentimentului", sub fierberea emotiunii", situatie
neconformd cu realitatea contemporand and entuziasmul s-a rdeit si s-a rdcit asa de
tare, Mat o mare parte a societätii noastre este cuprinsd de un fel de lancezime seep-
tied pentru tot ce se mai numeste « reformd» politicd si sociald". Cauza acestei
Idncezimi este tocmai faptul cd miscarea de la '48'58 a fost prea unilaterald, prea
märginitd numai la clasele de sus ale poporului. Noile institutiuni ce le-am copiat In
pripd, noile cuvinte ce le-am primit noi, cei cu stiin-td de carte, au ramas märginite
In cercul nostru cel restrIns si nu au pdtruns In poporul de jos. Declamdrile noastre
cele mai sincere pentru libertate nu au scos poporul din rabia cea veche a cugetului
sdu; i speranta noastrd In viitor nu a putut preface deznaddjduirea lui din trecut"
(II, 150-151).
In 1882 Maiorescu publicd un nou studiu, construit In maniera sa specified, de
ridicare a faptului concret la dimensiunea generalizdrii si anume, Literatura romcIncl
si streiindtatea. Prilejuit de aparitia In limba germana a unor traducen i din Alecsandri,
Eminescu, Bolintineanu, lacob Negruzzi, Serbänescu, Slavici, Odobescu, Gane, ca si
din poezia populard, Maiorescu dezvoltd, pared In termeni contemporani noud, dina-
mica relatiei Intre naVonal si universal, plasInd, e drept, primul termen cu deosebire
In sfera continutului : Ceea ce a trebuit sá placa strdinilor In poeziile lui Alecsandri,
Bolintineanu, Eminescu si Serbdnescu si novelele lui Slavici, Negruzzi si Gane este,
pe IMO' mdsura lor esteticd, originalitatea lor nationald. Tati autorii acestia, pärdsind
oarba imitare a conceOunilor strdine, s-au inspirat de via-ta proprie a poporului
lor si ne-au Infdtisat ceea ce este, ceea ce endeste si ceea ce simte romdnul In
partea cea mai aleasd a firei lui etnice. Acest element original al materiei, Imbrdcat
In forma estetied a artei universale, pdstrind si In aceastd forma ca o rämdsità din
pdmIntul sdu primitiv, a trebuit sà Inante pe tot omul luminat si sà atragd simpatica
lui luare-aminte asupra poporului nostru. Cdci once individualitate de popor Tsi

126 59 G. Ibraileanu, Titu Maiorescu, in Note i impresii, la0, 1920, 140-143 passim.

www.dacoromanica.ro
are valoarea ei absoluta si Indatä ce este exprimata In puternica forma a frumosului,
IntImpina un rasunet de iubire In restul omenirii, ca o parte integranta a ei" (II, 249).
Criticul foloseste acest prilej si pentru a dezvolta o interesantd teorie a roma-
nului poporan" : Caci o figura din popor este de la Triceput pusa sub stäpInirea
Imprejurarilor ca sub o fatalitate, ea poate fi pasiva fara a fi slaba, fiincica Infati-
seaza In sine toata puterea impersonalä a traditiei de clasa si totdeodata exprimarea
simtirilor si a pasiunilor ei poate fi mai clara fiind mai primitiv fireasca si mai putin
mestesugitä prin nivelarea culturei Inalte". Astfel spus, la 1882, Maiorescu e un anti-
cipator al autenticitatii", cu grija, de altfel, sa avertizeze ca teoria sa nu vrea sa fie
o formulare absoluta, Tndeosebi nu vrea sa condamne romanele moderne, care nu ar
fi o reprezentare a figurilor tipice dintr-un popor dat si sa recunoasca exclusiv
romanele claselor de jos" (II, 252). Ecoul favorabil stIrnit de traducerile romanesti
peste hotare salutat cu convingator entuziasm patriotic : Noi, romanii, Trisd trebuie
sa ne bucuram vazInd ca, dupa ce mai multe generatii ale tinerimii noastre au primit
atTtea ¡dei de stiinta si atTtea simtiri de arta din strainatate, a sosit timpul ca si noi sa
putem raspunde cu ceva, si ca tInara literatura romana a fost In stare sa dea batrInei
Europe prilejul unei emotiuni estetice din chiar izvorul cel curat al vietei sale popu-
lare" (II, 253).
Nu mai putin, Insa, spiritul critic maiorescian Inregistreaza, ca si In Direc;ia notiä,
slaba reprezentare a stiintei romanesti pe plan european, stiinta ce ar trebui sa se
orienteze, spune autorul, In cloud directii (indicate si de predecesorul sàu, Ko-
gälniceanu) : istoria patriei noastre si cercetarea limbei noastre materne", directii
In care savantii nostri mai au Inca multe de facut, evocarea realizärilor de [Dina atunci
neparTndu-i criticului concludenta.

RetrospectivInd din nou, pentru a nu pierde din vedere faze ale biografiei inte-
rioare maioresciene, ne Tntoarcem la anul 1873, and, dupa un revelion petrecut cu
Xenopol la Alecsandri, la Mircesti, jurnalul Inscrie putine notatii, cele mai multe
referindu-se, pe un ton de amaraciune descurajanta, la aceea care va deveni mobilul
dramei sale familiale, Mite Kremnitz, aflata Impreuna cu sotul sau Wilhelm Intr-o
vizita la Iasi. Maiorescu remarca la acestia incapacitatea de a participa cu pläcere la
auditiile de muzica, la lecturile din Goethe sau Leopardi, In care doar el Tnsusi Tsi
racoreste" sufletul singur, Insä, la admirabila vieata de vis a entuziasmului estetic".
Criticul se simte tot mai singur. Izolarea de ceilalti este tot mai grava. De aici, obser-
vatia a-tit de moderna, aproape In termenii lui Sartre si Camus, a acestui cititor fer-
vent al lui Goethe : A nazui spre ceva Impreuna cu aliisi a trai sufleteste Impreunä
cu altii este un ideal irealizabil" ".
Stare de spirit simptomatica pentru cel care, din 1874, va fi timp de doi ani
ministru al Cultelor si Instructiunii Publice In guvernul lui Lascar Catargi. Ca mi-
nistru, Maiorescu reia vechiul sat., punct deprogram politic vizInd ameliorarea Invata-
mIntului romanesc. indreapta o atentie speciala asupra Brasovului, se intereseaza
In chiar ziva numirii sale de publicarea colectiei de documente Hurmuzachi, se ocupa,
apoi, de restaurarea Curtii de Arges. Jurnalul sau inscrie, In 1874, anul In care Ti
apare primul volum de Critice, lecturi din Hugo, referiri la J. J. Rousseau, Spencer,

80 insemndri zilnice, p. 209. 127

www.dacoromanica.ro
O. Goldsmith, ca si un serial de anecdote (povestite de Carp, Eminescu, Pogor,
Lambrior, Gane). Re./inem, din dorinIa de a da o imagine cIt mai adecvatä a omului,
si cloud din cugetarile sale, prima interesanta pentru plastica expresiei, In formularea
unei di leme intelectuale personale, cealalta cu referiri directe la idealuri le sale estetice:
Gran4a Intre cer si parnInt e In linie matematica infinit de sub/ire. Dar numai
un pas mai jos e deja pamTnt. intre arrandoi acesti mici pasi este deosebire ca de la cer
la parnInt. Tot astfel In politica si In morala". Si : ,,Exista un adevelr estetic. Acesta are
abaten i de la adevarul real si trebuie sa le alba ; perspectiva e adevarata din punct
de vedere al artei si falsa din punct de vedere real" 61.
Un an mai tIrziu, In 1875, jurnalul debuteaza cu o noti/a semnificativa : Impre-
siile se precipita cu cit esti mai sus In Stat. Spre a nu ma zapaci, trebuie sa fixez esen-
/ialul". Acesta este, pe ring obisnuita activitate parlamentara, format din imagini
ale excursiilor In -Ora (cInd citeste George Sand si deseneaza peisaje) sau peste ho-
tare, ca si de insinuarea tot mai frecventelor disensiuni familiale, acum i publice, In
fa/a prietenilor.
Pe plan social, nu mai pu/ine insuccese. In ianuarie 1876, va prezenta proiectul
de lege a InvalamIntului ce reia ideile mai vechilor sale intenIii pe aceasta tem.& cu
accentuarea, acum, a dezvoltarii InvaVamIntului real si tehnic de toate gradele, pro-
iect ce primeste votul de blam al Senatului la o diferen/a de 10 voturi. Maiorescu este
Inlocuit cu Petre Carp Intr-un guvern ce nu va mai rezista decIt cloud luni dar pe
care fostul ministru II sprijina cu principled solidaritate pTna In ultimul moment.
In acelasi an îi apare In Convorbiri traducerea aforismelor lui Schopenhauer si volumul
Logica, partea I : Logica elementar& acuzat In Columna lui Traian de plagiat dupa J. St.
Mill si aparat de Eminescu. Fostul ministru este pentru scurt timp agent diplomatic
la Berlin, func/ie din care demisioneaza In iulie 1876, regretInd judeca/ile nedrepte
si calomniile la care a fost supus si Tntorandu-se" cu bucurie la traiul mai linistit
Insa dup. aceea m-am regasit spune el In insemarile zilnice i ma duc cu indoit
cu raj si senintitate In activitatea privata a advocaturei si sper In mai mult timp liber,
cu dispozi/ie pentru activitatea stiin/ifica si literara. Totdeauna [asta a fost pentru
mine] marea fericire 1" 62.
Speran/ele nu i se Implinesc. intors In Iara, In vara anului 1876 se gaseste pus sub
acuzare (Impreund cu al/i 10 ministri) i dei jurnalul consennneaza eu personal
indiferent i vesel fata cu aceasta" sau oamenii de dart' s-ar mira sa vada cIt de senin
si indiferent las sa treaca pe dinaintea mea istoria procesului", chietudinea interioara
a criticului nu poate fi totala. Din nou, el simte nevoia reperelor externe ale prieteniei
celorlal/i (Nici unul din prietenii mei nu m-a parasit. stInd DO mine, cu ace-
Iasi atasament"), poate pentru a putea primi mii usor clauzele raportului Comitetului
de acuzare prezentat In Adunarea Deputa/ilor In martie 1877, care II facea vinovat
de ilegalitali" administrative si financiare, printre acestea fiind leafa prea mare data
lui Eminescu (500 lei In loc de 250 , dupa buget"), bursele (140 galbeni) date lui
Slavici si aceluiasi Eminescu pentru efectuarea studiilor In strainatate (Prin acest
fapt prevenitul Maiorescu a comis o adevarata räsipa de banii Statului, dInd cu Impru-
mut banii publici si cu termen nelimitat la favori/i de ai sai"), cheltuielile facute pentru
instituirea comisiilor de examinare a carlilor didactice sau de reparare a Teatrului
Na/ional.

61 Op. cit., p. 215 ;i 217.


128 62 OP. cst., p. 256.

www.dacoromanica.ro
Oriat olimpianism" ar afisa Maiorescu, ecoul unei asemenea brutale ostraci-
zäri publice este resim/it cu trista luciditate. Tot jurnalul, acest inepuizabil izvor de
cunoastere a omului, ni-I releva : 1856, 1866, 1876 20 de ani petrecuti cu con-
stiinIa de sine. Eu Trni par Tnsa mie Tnsumi ca un fruct copt gata sa cada. Ce-mi mai
poate oferi nou vieaTa Cunosc femeia, stiu ce insemneaza iubire si casatorie, cunosc
prietenia, m-am urcat pInä In culmea ambitiei si am simIit arta. Am fost profesor si
scriitor ce mai poate veni Inca ? Cine a agonisit In sine indiferenIa a-ncheiat
socotelile cu vieata. Ce am de facut ? CInd Insa creierul se umfla din nou, basica
de aer se urca iarasi In sus, priveste din perspectiva aerianä In adIncime si Isi pare
siesi superbd. C'est une misère" 63.
Incidentul se va Inchide abia In ianuarie 1878, and I. Brdtianu cere Camerei
sa sfIrseasca °data cu aceasta nenorocitä chestiune", ceea ce se si voteaza cu 55 bile
pentru si 6 Impotrivd. intre timp Maiorescu, mutat la Bucuresti, va conduce, In
1877( patru luni) ziarul Timpu/, unde scrie cu consecventa, continua a prezida reuni-
unile de vineri seara ale junimii", care se desfásoaraIn casa lui, sau a lui Odobescu
(de altfel, cercul colaboratorilor la Convorbiri se lärgeste dup. Alecsandri, Eminescu
si Creanga cu I. L. Caragiale), citeste mereu mult englezeste" si din Taine, dar
ocupat tot mai intens cu avocatura Isi neglijeaza preocuparile literare, ceea ce, alaturi
de agravarea crizei familiale, Ti produce reale insatisfactii : Deci, träit mai departe
cam monoton", in fundul sufletului, mi-e groaza de existema mea zilnica". Are
vise ciudate, carora le da o excesiva importantà si se endeste la moarte : Eu
Insumi m-am gIndit mult la sinucidere si mi-am zis a suta oara ca nu pot face asta,
cIt timp nu las destui bani familiei mele". Singura Mite e mereu ceea ce ma atrage
mai mult", dei nici In aceasta direcIie fericirea lui Maiorescu nu va fi de durata.
In 1879, o Tnsemnare exprima tonusul sat., sufletesc : La mine acasa, vechea viatà
cenusie. Nu ajung deloc sa ma Tntreb daca-mi face pläcere sau nu In cei 4 pereIi ai
mei. Masinä de trait"64.
Intensa activitate politica si gazetareasca este Intrerupta de scurte excursii,
ca aceea facutd cu Caragiale la Viena, unde, interesant, dramaturgului Ti face cea mai
mare bucurie" vizionarea spectacolului Visul unei nopti de varä sau de plimbari In
-tar& Insotit de familie, prieteni si de aceea care-i va deveni scqie, Ana Rosetti.
In 1880, ateva conferinte publice Des pre cunoaterea de sine i cunckwerea altora,
fine/evil cuvintelor, Despre visuri, Artele In educatiune, Des pre ideal i realitate, apoi,
la Academie, face parte, Impreuna cu Hasdeu, Alecsandri, Quintescu, din connisia,
conclusa de Barit, pentru elaborarea proiectului de ortografie, pe care II si citeste In
sedinIa din aprilie, proiect caracterizat, o spune Maiorescu Tnsusi, de un fonetism
temperat prin necesitaIi etimologice".
In 1881, Maiorescu si T. Rosetti se retrag din Comitetul clubului conservator si
formeaza gruparea junimista", de nuanta cohservatoare progresista", ale carel
¡dei sInt expuse In Camera de P. Carp la sfIrsitul aceluiasi an. Ponderea activitatii
politice a lui Maiorescu este pentru un timp diminuata, el refuzInd, de altfel, In 1884,
In cadrul unei istorice IntIlniri cu Bratianu si Carp, colaborarea cu guvernul liberal,
pastrndu-si doar, pTna In 1887, aldturi de alti 11 junimisti, un loc In parlament. Este
tot mai preocupat de fenomenul cultural, conduce sedirtele Junimii" (In acesti
ani se vor citi aici cIteva opere monumentale : Luceafärul, Noaptea de noiembrie,

63 op. cit., p. 260.


64 op. cit., p. 321. 129

www.dacoromanica.ro
FIntIna Blanduziei, Ovidiu, ingrijeste, in 1883, editia priceps de Poezii eminesciene, se
intereseaza de miscarea intelectualä a romanilor ardeleni (sub influenta sa apare
Almanahul Societätii social-literare Romania Junei", unde vor publica, alaturi de Emi-
nescu cu Luceafärul, Alecsandri, Creanga, I. Negruzzi, Xenopol, ca si, In aprilie 1884,
Tribuna din Sibiu), lar din octombrie 1884, reintegrat ca profesor la facultate, tine
doud cursuri : de lstoria filozofiei germane In secolul al XIX-lea si de Logica elementarä,
afirmindu-se inca °data In fata opiniei publice intelectuale ca profesor, savant si
orator de prestigiu.
0
Acestia au fost, pe scurt, parametrii de vian publica si privata ai lui Titu Maio-
rescu In epoca de pina la 1885, consideran Indeobste ca limita pentru cea de-a doua
perioada a activintii sale. Ramine acum sa analizarn efectiv principalele sale scrieri
cu caracter cultural, scrieri ce definesc aceasta perioadd, asa cum s-a mai spus, sub
zodia criticismului", dei si acum, ca si In prima etapa a activitatii sale (de pind la
1868), nu lipsesc perspectivele constructive, Tncercarile de solutionare a starilor de
fapt existente In arta si cultura romaneasca a timpului.
0 a treia etapa a activitatii sale, cuprinsa intre 1885-1895, s-ar caracteriza prin
abordar-ea directa a fenomenului literar, el Trisusi ajuns la acea eflorescenn de maturi-
tate estetica incit sa permita existenta unei critici specializate. Perioada este marcan
Trisa cu deosebire de redactarea citorva studii fundamentale dedicate literaturii
romane, In primul rind lui Caragiale si Eminescu, studii prin care Maiorescu demon-
streafá exceptionala sa intuitie critica In raport cu cei doi mari clasici ai culturii
noastre, oferindu-ne prima imagine a acestora in constiinta intelectuald a vremii,
valabila, fie doar si ca reper de referinn peste timp. inaintea evocarii lor, vom nota,
Insa, articolul publicat, In 1883, in Almanahul Societätii academice Romania junr
din Viena, Despre progresul adevärului In judecarea lucrärilor ¡iterare, sintezd a ideilor
sale mai vechi si preambul teoretic al celor ce vor urma. Pentru ce scriem?" se
Intreaba, retoric, Maiorescu, astfel ca räspunsul sau sd avanseze conceptul de en-
tusiasm impersonal", de mai tTrziu, singurul semn valabil al artei si, deci, semnul
hotaritor al celor chemati", caci, ceea ce impiedica atitia oameni, de altminteri
inteligenti, de a vedea bine, de a gindi adevarat si de a scrie frumos si ceea ce Ti con-
damn& sa ramTie totdeauna mediocri este tocmai marginirea personalitatii lor la
interese exclusiv individuale. Prin negarea egoismului nu strabate lumina adevarului,
nici caldura frumosului" (II, 210).
In continuare, Maiorescu abordeaza o problemd de maxim interes In teoria artei,
cea a progresului, pe care o leaga de evolutiunea psihologica In judecätile literare",
imagirand, dupa citeva exemple mai cunoscute, cazul unui tIndr si talentat creator ce
aduce Tri viata publica" o noua idee, izvorita din entuziasmul sat.] curat" si buna
credinta impersonala", idee, In acelasi timp, iesita din atmosfera actualitatii", nas-
cuta din chiar mijlocul luptelor intelectuale ale epocii In care trdieste (creatorul,
n.n., G. I.) si ale poporului din care s-a nascut". Cu asemenea geneza, ideea se pro-
paga In public si dupa citeva etape (polemici, acceptare de catre constiintele intelec-
tuale autentice ale vremii) ea ajunge In faza recunoasterii generale". Conditia
succesului, a progresului este, deci, vocatia impersonalitatii dezinteresate, atit a
artistului, In momentul creatiei, at si a criticilor, In momentul receptarii. Perspectiva
130 este armonioasa : Atunci lupta merge spre apus, discordia dispare Incetul cu incetul,

www.dacoromanica.ro
autoritatea celor mai maturi se late5te asupra celorlalti 5i, Intr-o generatie viitoare,
adevarul cel combatut odinioard ajunge a fi adevdrul primit de toti ca un substrat
de sine Inteles pentru cugetarea comund.
Apa a trecut, pietrele au ramas, 5i din piatra In piatrd pa5e5te adevarul spre vii-
torul sdu nemarginit" (II, 217).
Teoria se va perpetua 5i In Comediile d-lui I. L. Caragiale, studiu din 1885, cel dintti
elogiu de prestigiu adus dramaturgului, autor pInd la acea data al marilor comedii
0 noapte furtunoosä, Conul Leonida fatel cu reactiunea, 0 scrisoare pierdutä, D'ale carna-
valului, care, toate fard exceptie", spune Maiorescu, merita sa fie cunoscute 5i,
dupd pdrerea noastrd, laudate". Precizare cu atTt mai semnificativa cu dt, la data
reprezentarii lor, piesele lui Caragiale nu au Intrunit adeziunea unanima, divergentele
explicabile pentru critic, cad In materie de gust literar ce e drept diseutia
e totdeauna grea, 5i e grea mai ales acolo unde lipse5te Inca traditia literara 5i prin
urmare comunitatea de idei In privinta operelor ce le numim frumoase".
Cu spiritul metodic 5i rara sa capacitate de a demonstra 5i scenariza idei, Maiorescu
lncepe articolul despre Caragiale prin definirea esentialului tucrarea d-lui Caragiale
este originald" 5i, apoi, prin detalierea lui (se observd procedeul de tipizarecaracte-
rologia structura, actiunea, ponderea specified a limbajului), Maiorescu defineste
5i perspectiva generala a operei dramatice caragiale5ti: in acest caleidoscop de figuri,
Inlantuite In vorbele 5i faptele lar spre efecte de scend cu multa cuno5tinta a artei
+dramatice, d. Caragiale ne arata realitatea din partea ei comicd. Dar u5or se
poate Tntrevedea prin aceasta realitate elementul mai acITne 5i serios, care este nedezli-
pit de viata omeneascd In toata Tnfati5area ei, precum In genere Indaratul oricarei
comedii se ascunde o tragedie" (II, 272-273).
lata argumente valabile pentru critic In intentia sa de a plasa teatrul lui Cara-
giale, adevarat Inceput de literatura dramatica nationalä, independentd, traind
din propriile sale puteri", In rIndul mi5carii intelectuale sandtoase" (aldturi de
Slavici, Creangd, I. Negruzzi, Eminescu), mi5care de5teptata In literatura noastrd
prin acea culegere de poezii populare prin care Alecsandri a Indreptat spiritul tine-
rimii de astazi spre izvorul ve5nic al tuturor inspiratiunilor adevarate : simtirile
reale ale poporului In care traim" (II, 273).
Ma acum obi5nuita perspectiva maioresciana asupra valorilor culturii natio-
nale, drora le afiliaza, pe buna dreptate, 5i pe Caragiale. De la acest punct, demon-
stratia criticului abordeaza noi aspecte. in primul rind, el anuleaza acuzatiile aduse
autorului de presa contemporand ea In piesele sale ar fi urmarit scopuri poli-
tice", 5i anume ridiculizarea liberalilor. Replica lui Maiorescu tinde spre reabi-
litarea specificului 5i autonomiei esteticului : Caci este evident ea o comedie
nu are nimic a face cu politica de partid ; autorul T5i ia persoanele sale din socie-
tatea contimporana cum este, pune In evidenta partea comied a5a cum o gase5te,
5i acela5 Caragiale, care astazi T5i bate joc de fraza demagogia 5i-ar fi batut
loe ieri de i5lic 5i tombaterd 5i I5i va bate joc mime de fraza reactionard, 5i In
toate aceste ca un i va fi In dreptul sau literar incontestabil" (II, 275).
De aici, metoda clasied la Maiorescu, se ajunge la discutarea unui aspect teo-
retie, 5i anume moralitatea artei : Dacd ni se pune Intrebarea : arta In genere
5i In special arta dramatica are sau nu are o misiune morala ? contribuie ea la edu-
carea 5i Inältarea poporului ? Noi raspundem fart 5ovaire : da, arta a avut tot- 131

www.dacoromanica.ro
deauna o Inalta misiune morala, i orce adevarata opera artistica o Indeplinete"
(II, 276).
In ce consta aceasta ? Raspunsul, pregatit Inca de Progresul adevärului, este
In linie directa schopenhaueriana : Orce emolie estetica, fie dqteptata prin sculp-
turd, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stapTnit de ea, pe cad
vreme este stapInit, sa se uite pe sine ca persoana, i sa se InalIe In lumea fic-
tiunii Daca izvorul a tot ce este rau este egoismul i egoismul exagerat,
atunci o stare sufleteasca In care egoismul este nimicit pentru moment, fiindca inte-
resele individuale sunt uitate, este o combatere indirecta a raului, i astfel o Mal-
/are morall Si cu cIt cineva va fi mai capabil prin dispozitia sa naturala sau prin
educatie a avea asemenea momente de emotiune impersonala cu a-at va fi mai Inn-
rita In el partea cea buna a naturei omene0" (II, 277).
Condiiie absoluta a artei, matar-ea impersonala" este conceptul prin care
Maiorescu argumenteaza vechea sa polemicä Tmpotriva patriotismului ad-hoc"
De aceea poeziile cu intentii politice actuale, odele la zile solemne, compozi-
lilIe pentru glorificari dinastice etc. sunt o simulare a artei, dar nu arta
adevarata" (II, 278).
Esenta" artei este de a fi fiqiune", deci o piesa de teatru cu directa
(sub!. n. G. I.) tendenIa morala, adeca cu punerea intentionata a unor Invätäturi
morale In gura unei persoane spre a le propaga In public ca Invataturi, este imo-
raja in InIelesul artei, fiincica arunca pe spectatori din emotiunea impersonald a
ficliunii artistice In lumea reala cu cerintele ei, i prin chiar aceasta Ti coboara In
sfera zilnica a egoismului, unde atunci cu toata Tnvatatura de pe scena inte-
resele ordinare c4tiga preponderentd. Cad numai o puternica emoVune imper-
sonala poate face pe om sa se uite pe sine i sa alba, prin urmare, o stare sufle-
teasca inaccesibilä egoismului, care este radacina oricarui rau" (II, 278).
AccentuInd, Inca odata, asupra structurii specifice a operei de arta, Maiorescu
îi incheie studiul elogiind opera lui Caragiale, cu toata diferenIa de valoare In
diferitele comedii" ale sale, toate Insa, spune criticul la modul metaforic, plante
adevarate", care daca au viaIa lor organica, vor avea i puterea de a träi".
Ceea ce timpul a 0 confirmat.

Pornind, de asemenea, de la o situaIie particulara, modul defavorabil In care


au comentat opera lui Alecsandri doi dintre scriitorii cu talent ai tinerei gene-
Delavrancea i Vlahuta, Maiorescu ajunge la o problema teoretica 0 In arti-
colul Poeti si Critici (1886).
Maiorescu era, In 1886, o personalitate recunoscuta, se exercitase In multiple
sectoare ale vieTii literare române0. intre articolul despre Caragiale i cel despre
Eminescu, Poeti i critici este un moment de pauza", In sensul ca analiza este
mai direct Inlocuita cu teoretizarea, monologul despre altii" cu cel despre sine".
Despre critica i critic se scrisesera numeroase articole pIna la Maiorescu, Ina cel
al mentorului junimist cunoate cea mai larga audienIa, ramInInd, peste timp, geneza
unei adevarate pentru acei care vor concepe creatia si critica domenii
autonome, imposibil de unificat pe coordonatele aceleia0 viziuni.
Studiul debuteaza In maniera specific maioresciana, de evocare a teoriilor sale
132 mai vechi, acum, dupa trecerea timpului, confirmate de evolutia literara : astfel,

www.dacoromanica.ro
genera-tia flour de la 1872 a Implinit ceea ce se astepta" de la ea, unii, chiar,
au Intrecut asteptarile i relativ si-au adaos puterile pentru a da acelei
miscari un avInt". Se afla in aceasta acumulare demonstrativa, pe ring un expli-
cabil orgoliu, o constanta a psihologiei maioresciene, a celui care a tins continuu
spre armonia propriei opinii, spre continua regasire de sine.
In condiiile, deci, In care noua directie" de la 1872 s-a impus acum, In 1886,
ca linie directoare a culturii românesti, scade trebuirrta unei critici generale",
literatura buna izgonind, prin chiar existerqa ei, literatura rea, asimilata de Maiorescu
cu Macedonski, Aricescu, Aron Densusianu, scriitori ce au vi-tiat" atmosfera este-
Nereceptarea poetului rondelurilor de care critic nu trebuie sa ne mire.
Dei citise In cercul junimii", Macedonski simboliza, In linie estetica, o directie
diferita de cea promovata de Maiorescu, direcTie In fond tot a unei poezii noi",
la acea data, Insa, sinonima cu simbolismul, iar In linie ideologica, de asemenea o
pozitie alta declt a grupului junimist, IntrucIt era situata In descendenIa pasoptis-
mului si vizionarismului lui Heliade.
Revenind la analiza situatiei literare contemporane, Maiorescu considera, asa-
dar, Incheiatá misiunea pe care pIna atunci o Implinise exercitarea criticii sale
sinteza generala In atac, izbirea unui Intreg curent periculos", adica misiunea,
aproape pedagogica, de judecare a falsei literaturi i promovare a celei adevkate",
pentru ca acum critica trebuie sa-si aduca' contribuTia la largirea cercului
individuale", la Trnbarbatarea" tinerimii Inca prea amortita de *la trecu-
tului", spre Iucrarea roditoare".
Si, totusi, chiar In aceste condiii In care lucrkile sanatoase" formeaza majo-
ritatea productiilor artistice, Maiorescu justifica dreptul criticii de a rosti, &id
trebuie, un energic In laturi ! " (asa cum va face In acelasi an, referindu-se la
cartea lui Aron Densusianu, istoria limb& i literaturei romane), sau de a lua
fatá de, considerate gresite, atitudini ca acelea ale lui Vlahutá i Delavrancea In raport
cu Alecsandri. Maiorescu acorda acestor opinii importara cuvenita, dreptul de
a fi cercetate i, eventual, amendate, pe de o parte pentru Ca atit VlahuTa cIt
Delavrancea, scriitori de talent ai junei generaIii", sint oameni debuna-credirrta
si de bunaltiinta", a caror parere, chiar de neacceptat, trebuie luatä In considerare,
iar pe de alta parte pentru ca, pornind de la un caz concret, se poate ajunge la
justificarea unei idei generale, ca aceea a raportului Intre creator si critic. Teoria
maioresciana, respinsa mai tTrziu de un G. Calinescu, vizeaza stabilirea unei tran-
sante antinomii intre capacitatea criticului si a creatorului de a judeca opere de
arta. Creatorul, individualitate puternica, este din fire refractar" la sugestiile altor
viziuni artistice, este inflexibil In propria sa impresie" i, ca atare, nu poate
fi cleat pktinitor", In timp ce criticul este tocmai foarte impresionabil pentru
razele rásfrinte din prisma altora", este din fire transparent", este flexibil la
impresiile poetilor" i trebuie sa fie mai ales nepartinitor". Puterea intelectuala"
a creatorilor se cere, deci, Tritrupata In opera de arta si nu mistuitä In elaborki
de critica", Igstrid aceasta pe seama celor specializaIi, mai lesne primitori" ai ra-
zelor de lumina" emanate din universuri creatoare.
In sfirsit, Maiorescu ia In discutie o problema centrala a teoriei literaturii, pro-
gresul artistic, conceput ca fenomen specific, cu legi specifice ce nu pot fi expri-
mate cantitativ i nici chiar calitativ prin analogie cu situa-tia progresului In alte
sfere de cunoastere. Sau, cum o spune el Insusi, cu atita plasticitate : "Si acuma
ce InTeles poate avea Intrebarea cine este mai mare poet? intelesul de a masura 133

www.dacoromanica.ro
incomensurabilele, adicä nici un Tnteles". Ca atare, Incercarea de a stabili o ierar-
hie" valoricd In arta este falsa In chiar punctul ei de pornire, deci, tot astfel
accentueazd Maiorescu se Intimpla l cu cultura timpului, &id raportarea lui
Eminescu la Alecsandri tindea a deveni o obsesie. Aldturarea celor mai bune poezii
eminesciene ad/rica lor melancolie i In amdráciunea lor satiricd") de cele
mai bune poezii ale lui Alecsandri (Tri eleganta lor strdvezie In simplitatea lor
i

gingod, uneori banale") nu ar fi dreaptd", decreteazä Maiorescu, deoarece


aici logica demonstratiei sale dep4ete sfera esteticului Insemnätatea lui Alec-
sandri este alta, i anume fundamentald pentru cultura noastrd : in Alecsandri
vibreazd toatd inima, toatd mi carea compatriotilor sai, citd s-a putut Intrupa Intr-o
forma poeticd In starea relativd a poporului nostru de astdzi. Farmecul limbei romane
in poezia populard e/ ni 1-a deschis ; iubirea omeneascd i dorul de patrie In limitele
celor mai multi dintre noi el le-a intrupat : frumusetea proprie a parnIntului nostru
natal i a aerului nostru el a descris-o ; [...] &id societatea mai cultd a putut
avea un teatru in 14 i Bucure0, e/ a rdspuns la aceastd dorintd, scriindu-i comedii
drame ; cind a fost chemat poporul jertfeascd viata In rdzboiul din urmd,
el singur a Inalzit osta0i notri cu raza poeziei. A lui lirä multicolord a rasunat
la orce adiere ce s-a putut detepta din mi carea poporului nostru In mijlocia lui.
In ce std valoarea unicd a lui Alecsandri ?
In aceastd totalitate a actiunii sale !iterare" (II, p. 290-291).

Acest complet i atit de semnificativ elogiu al lui Vasile Alecsandri este urmat,
trei ani mai tTrziu, In 1889, de elogiul lui Mihai Eminescu, Intr-un articol-portret
de exceptionald t'orla evocatoare, ramas mult timp ca imaginea sa cea mai eloc-
ventä. Indiscutabil mai pregnantd decit In cazul celorlalti clasici" ai literaturii
noastre contemporani lui Maiorescu, relatia criticului cu Eminescu are o pondere
reprezentativd, In ap mdsurd Tncit exegetii moderni ai poetului au ajuns a vorbi
de cele doud fete" ale acestuia, dintre care una este cea aflatd sub directa in-
fluentd a mentorului junimist. Eminescu qi poeziile lui, studiu dedicat, deci, omului
§i creatorului, fixeazd locul lui Eminescu In cultura romänd a timpului, dar i In
perspectiva ei, cu previziuni care, ca i cele fdcute In cazul lui I. L. Caragiale, s-au
dovedit a fi perfect Indreptätite astäzi. Baza ideologicd a studiului este teoria
schopenhaueriand a geniului, creator cu dotare nativa exceptionald, situat In afara
oricdror contingente istorice, sociale, materiale: Ce a fost i ce a devenit Emi-
nescu este rezultatul geniului säu inndscut, care era prea puternic In a sa proprie
fiintd 'inda sa-1 fi abätut vreun contact cu lumea de la drumul sdu firesc. Ar fi
fost crescut Eminescu In România sau In Franta, 1i nu In Austria §i In Germania
ar fi motenit sau ar fi agonisit el mai multa sau mai putind avere ; ar fi fost ae-
zat In hierarhia statului la o pozitie mai Inaltd ; ar fi Tritilnit In viata lui senti-
mentara' orce alte figuri omene§ti Eminescu rdmInea ace14 soarta lui nu s-er
fi schimbat" (II, p. 330).
Maiorescu observa la Eminescu o covIr*toare inteligentd" ajutatd de o pro-
digioasd memorie, indiferenta totalä la Intimplarea externa, conventie saciaba,
avere sau neavere, rang sau nivelare obteascà", simplicitatea, IncIntatoare ce o
avea in toate raporturile sale omene0", lipsa vanitatii, aplecarea continua spre
134 stadiu, lecturd, meditatie, interesul pentru cele mai variate forme ale culturii euro-

www.dacoromanica.ro
pene, pasiunea gazetAriei, toate acestea, laturi ale unui profil moral aparte,ce Im-
bina luciditatea totald a savantului i creatorului cu naivitatea unui geniu cuprins
de lumea ideald, pentru care orce coborIre In lumea conventionald era o sup:rare
si o nepotrivire fireascd". Eminescu al lui Maiorescu (si credem cd formularea
nu este arbitrard, existInd In istoria noastrd literard un Eminescu vdzut de Gherea,
un altul de Ibrdileanu, un altul de alinescu sau Vianu, un altul de Ion Negoitescu
si exista, desigur, virtual Incd multi altii, In temeiul acelui atit de Intemeiat prin-
cipiu critic al operei deschise", al creatiei ce oferd noi si noi sugestii genera-
tillor de interpretatori) este un pesimist, adept convins al lui Schopenhauer",
nemultumit nu de soarta sa particulard", ci pentru soarta omenirii Indeobste",
cultivInd un pesimism, deci, nu ca amärdciune personald", ci ca simtimInt este-
tic". Eminescu vdzut de Maiorescu are caracteristicd o senindtate abstracta" atIt
In melancolie, cIt si In veselie, o melancolie impersonald", In virtutea cdreia Isi
cAuta refugiul Intr-o lume mai potrivitd cu el, In lumea cugetdrii si a poeziei".
Gravat In aceste unii, portretul eminescian Imbind date caracterologice reale ale
poetului, cu reflexe ale teoriilor generale maioresciene i, de ce nu ? poate
chiar cu proprii deziderate de conduitd.
A!¡a cum In O cercetare critica Maiorescu disociase transant fondul de forma
operei de artd (operatie explicabild la acel moment istoric, absolutizatd, Insd, peste
timp, de alti esteticieni, pInd a deveni o manierd didacticistd), in Eminescu i poeziile
lui criticul desparte viata de opera poetului analizat, discutIndu-le In capitole
distincte, cu, totusi, o relatie : Intelegind astfel personalitatea lui Emi-

nescu, Tritelegem totdeodatd una din pdrtile esentiale ale operei sale literare:bogdtia
de idei, care Tnaltd toatd simtirea lui (cdci nu ideea rece, ci ideea emotionald face
pe poet), si vom vedea In chiar pdtrunderea acestei bogdtii intelectuale pana In
miezul cugetdrilor poetului puterea miscdtoare care 1-a silit sa creeze pentru un
asemenea cuprins ideal si forma exprimdrii lui si sa Indeplineascd astfel amIndoud
cerintele unei noi epoci literare (II, p. 335).
Maiorescu vede In Eminescu, cu atTta dreptate, un om al timpului modern",
cu o cultura la nivelul culturei europene de astdzi", cunosand deopotrivd filosofie
si literatura strdinä, dar si pe cea autohtond, i avInd rara capacitate de a transfera
eruditia In creatie : Acel cuprins ideal al culturei omenesti nu era la Eminescu
un simplu material de eruditie strdind, ci era primit i asimilat In chiar individua-
litatea lui intelectuald" (II, p. 335).
Individualitatea poeziei eminesciene este datd, spune Maiorescu, de pasiunea
cercetdrii adevdrului i sinceritatea cu care poetul ipostaziazd nu numai Iirismul
individual", ci si simtimIntul national sau umanitar", ceea ce si explicd larga pene-
Valle a operei poetului In publicul larg. Maiorescu observa cu moderna intuitie
farmecul de adIncime al lirismului eminescian, forta acestuia de a deschide nebdnuite
perspective In constiinta i sensibilitatea cititorului, fold echivalInd, In acelasi timp,
cu catharsis-ul aristotelic i conceptul cu caracter national al gindirii actuale : De
aici se explica In mare parte adInca impresie ce a produs-o opera lui asupra tutu-
lor. Si ei au simtit In felul lor ceea ce a simtit Eminescu, In emotiunea lui Isi regd-
sesc emotiunea lor ; numai c'd el îi rezuma pe toll si are mai ales darul de a des-
chide miscdrii sufletesti cea mai clard expresie, asa Indt glasul lui, desteptInd rdsu-
netul In inima lor, le dd totdeodatd cuvIntul ce singuri nu 1-ar fi gdsit. Aceastä
scdpare a suferintei mute prin farmecul exprimdrii este binefacerea ce o revarsd 135

www.dacoromanica.ro
poetul de geniu asupra oamenilor ce-I ascultd, poezia lui devine o parte integranta
a sufletului lor, si el trdieste de acum Inainte In viaIa poporului sau" (II, p. 336).
ReluTnd dihotomia fond-forma, Maiorescu considera ca fárd forma frumoasd"
a poeziilor eminesciene, cuprinsul" lor nu ar fi avut atTta putere de a lucra
asupra altora", deci, In incheierea studiului, face o repede analizare a elementelor
ei distinctive". Inainte, Insa, de aceasta, Iine a preciza cá In structura sa volumul
de Poesii eminesciene cuprinde toate piesele lince si cele de la inceput, pe care
Insa autorul declarase de mult ca voia s'a' le Indeparteze si In parte sd le suprime"
si, dei unele dintre ele, chiar Cdlin, Epigonii, Strigoii nu s'ira Eminescu In toatd
puterea lui" (prin contururile tremurinde ale descrierilor fiará destula precizie
intuitiva, lipsa de claritate a endirii, greseli In accentul ritmic si In sine"), ele
figureaza aläturi de celelalte, pentru ca, dincolo de imperfecIiuni apare o frumusete
de limba si o Indltare de cuget care prevesteau de la Inceput ce avea sa devie
poetul ajuns la culmea lui". Poeziile lui Eminescu se caracterizeazd printr-o mInuire
perfecta a limbii materne", prin capacitatea de a transfigura modelul folcloric
cIndu-1 primitor de un cuprins mai Inalt", ca si prin prelucrarea vorbirii cronica-
rilor, prin splendoarea unei rime surprinzatoare", prin rimele noi, sau includerea
poeticd a numelor proprii In vers, toate acestea topite Intr-o armonie liricà nemai-
TntIlnita In literatura noastra.
Astfel, ajunge Eminescu, la capdtul travaliului sau poetic, la deplina stapInire
a formei ciare", la aplicarea sigurd a unor forme rafinate In Oda 7n metru antic,
In Glossa si In admirabilele Sonete, pe de alta, la cea mai limpede expresie a unor
cugetdri de aclInca filosofie, pentru care nu se gasea pInd atunci nici o pregdtire
In literatura noastrd" (II, p. 342).
Concluzia studiului este revelatoare. La capatul succintei analize a operei emi-
nesciene, Maiorescu prevede semnificgia ei In timp, locul fundamental pe care
Il va ocupa pe coordonatele constiintei noastre na-tionale : Acesta a fost Eminescu,
aceasta este opera lui. Pe et se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana
va Incepe in secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, si forma limbei na-tionale,
care si-a gasit In poetul Eminescu cea mai frumoasd Infdptuire pana astazi, va fi
punctul de plecare pentru toa-a dezvoltarea viitoare a vestrnIntului cugetdrii roma-
nesti" (II, p. 344).
Concluzie pe care viitorul a transformat-o In realitate.
In 1892, Maiorescu raspunde lui Gherea, care publicase, In urrna. cu 6 ani, Cdträ
d-nul Maiorescu, prin Contraziceri ?, acesta urmat de un nou raspuns gherist, In
1894, Asupra esteticii metafizice si stiintifice. La atIt s-a redus, concret, ceea ce
a primit numele de polemica Gherea-Maiorescu", o polemicd interesanta mai mult
prin urmdrile In constiinta contemporanilor clecTt prin Insasi desfasurarea ei. Situat
pe pozitii altele decTt ale lui Gherea, Maiorescu nu intra propriu-zis In discutie publica
cu acesta, läsIndu-si colaboratorii (pe un P. P. Negulescu sau Mihail Dragomirescu)
sa o faca In paginile Convorbirilor. Manifestare de orgoliu, deloc impersonal" ?
Pu-0n probabil, In cazul criticului ce Tntretinuse vii polemici pIna la aceasta data
urma a o mai face 'Inca.

Aici se Incheie a treia perioadd din activitatea de critic !iterar a lui Maiorescu,
cea in care, prin clteva studii de critica aplicatd, sTnt pusi In valoare scriitori proe-
136 minerrti ai generatiei contemporane.

www.dacoromanica.ro
"
fT:os

1:

,1

,,,t1

"
L 2%,t
"
° f
WI
L4r.LW
-

_
o

-- -.3. °

rt1 1 1 w.
y

.2:7;,

Tau Maiorescu la bAtrinete, in biblioteca sa.

Ultima perioada din activitatea lui Titu Maiorescu, dintre 1895 i 1917, anul
mortii sale, este marcata de cIteva evenimente nu lipsite de importan/a : In 1895,
Convorbirile ¡iterare intra sub conducerea unei noi genera/ii junimiste (M. Drago-
mirescu, loan Bogdan, S. Mehedinti, P. P. Negulescu, C. Radulescu-Motru, I. Al.
Radulescu-Pogoneanu, D. Evolceanu), o generatie nu de scriitori, ci de savanti,
modificare ce se va resim/i i In sumarul revistei. Din 1897, Maiorescu Incepe
editarea Discursurilor parlamentare (vol. III, In 1897, vol. III, In 1899, vol. IV, In
1904, vol. V, In 1915), Intre 1900-1901 este ministru de Justitie In guvernul lui
P. P. Carp, In 1903 face din nou parte din comisia academia pentru revizuirea orto-
grafiei romane0 i, anul urmator, prezinta la Academie un proiect In care prin-
cipiul fonetic este cel fundamental. in 1908 publica o editie completa (3 volume) 137

www.dacoromanica.ro
din Critice, este apoi, intre 1912-1913, ministru de externe si prim-ministru, pentru
ca 'in 1914 sd se retragd din politicd, sustinind neutralitatea tdrii, in acesti ani are
loc si ruptura definitivd cu un vechi prieten, Duiliu Zamfirescu, incident mult
comentat de contemporani. 0 ultimd adtorie In strdindtate, In 1914, an In
care, Intr-un sanatoriu din Heidelberg, se stinge din viatd sosia sa, Ana. in ziva
de 18 iunie/1 iulie 1917, la Bucuresti, moare Titu Maiorescu.
In planul activitdtii literare, perioada este de mare interes, ea caracterizIndu-se
prin creionarea de cdtre Maiorescu a citorva profiluri de scriitori, In articole
omagiale sau rapoarte academice.
Tn 1890 evocd relatiile lui Leon C. Negruzzi i Junimea", prilej de Fortretizare
a scriitorului dar si a societdtii privitd, acum, cu distantarea cuvenitd. Ea Ti apare
lui Maiorescu ca o adunare privatd de iubitori ai literaturii si ai stiinter, In care
intelectuali de formatii si preocupan i diferite purtau discutii animate, Insd fdrd
nici un amestec de interese personale", discutii totdeauna libere, adeseori in-
drdznete, de reguld vesele, niciodatd personale sau meschine sau inveninate". Preo-
cupdrile curat" spirituale fIceau, astfel, din Junimea" ne evocd Maiorescu o
lume aparte, un vis al inteligentei libere, indltat deasupra trivialitdtilor reale'' (II, 357).
Dupd Poeziile d-lui A. Naum (discurs la Academie, In 1894) si Icon Pcpovici-Bdnd-
teanul (calda evocare, din 1895, a scriitorului ardelean), Maiorescu susline, In 1906,
printr-un raport citit la Academie, premierea Poeziilor d-lui Octavian Goga. Raportul
salutd ca eveniment literar" volumul din 1905, considerInd ca efectul produs
asupra marelui numär de cetitori trebuie ca provine mai Inn din forma frumoasd
In care autorul a stiut sd exprime cuprinsul «patriotic» al multora din versurile
sale", observatie cu totul semnificativd pentru cel ce disociase Inca din primele
scrieri, politicu/ de estetic. Argumentele lui Maiorescu expuse, de altfel, si IA'S
acum, sint aici mai direct enuntate : Ce e drept, patriotismul, ca element de
actiune politicd, nu este materie de arta, °Hate abaten i s-au comis si se mai comit
in contra unei regule asa de simple. Mai ales cei ce n-au destul talent literar
cautd sd-si acopere lipsa prin provocarea unor dispozitii sufletesti foarte importante
In alte priviri, dar nu In cele estetice. Cu toate acestea, patriotismul este In inimile
sincere, In afard de orce tendintd politicd, un simtimInt adevdrat si actinc, si Intru-
cit este astfel, poate fi, In certe Imprejurdri, ndscdtor de poezie" (II, p. 458).
Maiorescu vede In poezia lui Goga un simbol al psihologiei romdnilor ardeleni,
al idealurilor acestora expuse Intr-o forma frumoasd, apropiatd de nota populard".
Tot In 1906, Maiorescu propune spre premiere la Academie si Povestirile dlui
M. Sadoveanu, orierrandu-se, astfel, cu gustul sdu infailibil, spre un findr prozator
reprezentativ al acelor ani, dupd ce fdcuse acelasi lucru si In domeniul poeziei.
Scrierile de pind atunci ale lui Sadoveanu i se par creatiuni de o puternicd
originalitate, inspirate de intuitia exacta a unor tipuri felurite, luate de pe toate
treptele societätii noastre, mai ales dintre tdrani si mici tirgoveti, si exprimate
Intr-o forma perfect adaptatd mijlocului social descris" (II, p. 469).
Analiza citorva povestiri II face sd observe sobrietatea stilului, plasticitatea
imaginilor, impresia de frumusete deosebitä ce ne rdmine mai ales de la descrie-
rile naturei' simplitatea vorbirii eroilor, cu o justa gradare a nuantelor", ac-
centu'ind Insd, cu atIta justete, structura prozei sadoveniene : insd meritul cel ir are
al nuvelelor si schitelor d-lui Sadoveanu ne pare a fi alegerea momentului psihologic
138 in care culmineazd mai toate. Este pururea un eveniment sufletesc hotdrItor, care

www.dacoromanica.ro
formeazd obiectul povestirii i in jurul cdruia se grupeazd §i se cumpänesc cele-
lalte amänunte, fie cd evenimentul este o crizd violenta, fie cd este amintirea mai
temperatd a unei turburdri, fie cd este stabilirea unei lini§tiri finale. DeznoddmIntul
nu este niciodata silit, ci apare ca un rezultat neapärat, oarecum ca o lege a
naturei, §i tocmai prin aceastd TWA!tare impersonald povestirile d-lui Sadoveanu
îi Tndeplinesc misiunea nnorald, care In afard de orce intentie a autorului reiese
ca un accesoriu din toate operele de arta adevdratd" (II, p. 473).
Acestui talent curat romOnesc", izvorit din fondul propriu al tdrii In care
s-a ndscut", Ti recomanda Maiorescu, cu vocatia sa superior didacticä : Tntinderea
cuno§tintelor prin studii superioare §i TnmulTirea senzatiunilor, p-in contactul cu
o civilizaTie mai Tnaintatd, pentru ca lArgeascd sfera conceptiunilor §i sd fie scu-
tit de monotonia In care pot cOdea cele mai viguroase talente dacd rárnIn reduse
la un orizont prea mdrginit" (II, p. 474).
o
O anume, realä, modificare de accent In pledoariile criticului nu putea trece
neobservatd. 0 va expune cu aerul parca jignit al apärdtorului vechilor" principii,
al junimistului consecvent ce asista la disolutia mi§carii, Mihail Dragomirescu, aflat
acum, dupd 1895, la conducerea Convorbirilor ¡iterare. Dragomirescu refuzd sà accepte
colaborarea lui lorga cu literaturd la Convorbiri, ameninVind cu demisia, observInd
cum Ti luase pe toti, pInd §i pe Maiorescu, curentul semänätorist" (Maiorescu
trimitea la Semeinätorul, In loc sd dea la Convorbiri ¡iterare, poeziile lui VIlsan §i
Cerna, care se citeau In salonul sdu"), pozitie fa-VA' de care se simte izolat (Eu md
simteam din ce In ce mai singur") dei ideile sale nu contraziceau vechile idealuri
junimiste (eu cdutam sä rdmin credincios vechii directiuni inaugurate de Maiorescu,
pentru care In Stiin/A, Arta §i Istorie interesul adevdrului era mai presus de once
alte interese") 65. Ruptura este inevitabild : In 1906, Dragomirescu pdrAsqte grupul
maiorescian §i, un an mai tTrziu, fondeazd Convorbirile critice pe care, ca de altfel
Tntreaga sa activitate, le situeafd sub steagul adevdrului" §i estetismului pur, dei,
In fapt, imixtiunea tezelor naTionaliste nu va ramTnea strdinO ideologiei sale.
CTt despre junimism, el Tncetase de a mai fi o doctrind operantd Inca din urrna
cu cTteva decenii, pentru a Tntregi componenIa altor ideologii, In primul rind cea
sernAndtoristä.
In sfIr§it, i-a fost dat lui Maiorescu, acel adept al destinelor unitare §i armo-
nioase, sd-0 Tncheie activitatea de critic Tntr-o maniera asernOndtoare cu cea a debu-
tului sdu, din urm5 cu cinci decenii. in 1909, el apdrd la Academie poezia populard,
rdspunzTnd obiectiilor formulate de Duiliu Zamfirescu In discursul de receptie.
Textul, celebru nu numai prin aciditatea arcticd" (ar spune Cdlinescu) a atacului
Impotriva vechiului sdu emul i prieten, reabiliteazd (a cita card In cariera sa ?)
valoarea culegerii lui Alecsandri, moment Tnsemnat al epocii de dupd 1855, epoca
rengterii politice" a tdrii, §i aceasta pentru cd Alecsandri, a cdrui exceptionalA
valoare In literatura noastrd stä In rècuperarea tutulor curentelor de simIiri ale
contimporanilor sdi, vine i In ajutorul acestei miKdri §i cautd sA ne cI§tige sim-
patiile occidentale, scotind la iveald mai ales acea parte de altminteri reald
a manifestdrilor sufletului nostru poporan, care se poate numi lirica§i contempla-
tivá, aclicd duio0a sirrtirilor i cumpdtarea exprimdrii" (II, p. 481).
" Cf. Mihail Dragomirescu, Legdturile mele cu Convorbirile literare", In Convor biri literare",
nurnirul jubiliar citat, p. 88-98. 139

www.dacoromanica.ro
Maiorescu discutd i justifica, In continuare, optiunea tematia a culegerii lui
Alecsandri, ca §i interventia poetului In textele culese, realizatd cu deplind bund-
credintd" §i nu cu intentia de falsificare. in termeni preci§i, Maiorescu aratd va-
loarea iniiativei lui Alecsandri, care cu adIncul sdu instinct de poet national"
a fIcut din publicarea textelor folclorice un act de redeTteptare, pe plan intern
§i extern, a interesului pentru cultura autohtond, devenitd i izvor de inspiratie
pentru Eminescu, Co§buc, Goga imodel pentru miile de colari §i studenti ai
generatiei de astdzi".
In partea a doua a studiului, Maiorescu apdrd literatura lui Goga, Slavici,
Creangd, Popovici-Bdndteanul de atacurile lui Duiliu Zamfirescu, conchizInd
dupd teoria sa expus5 In Poeti i critici, rolul scriitorului In culturd este de a da
..creatiuni proprii", IdsInd operatia criticii pe seama altora.
Acestea sTrit datele biografiei umane i spirituale ale lui Titu Maiorescu.
I se mai poate, oare, potrivi propriul sdu aforism. Arta vietii ? Rezervd, dis-
cretiune, cumpatare, In general negatiune §i In rezumat abnegatiune".

Ponderea pe care personalitatea lui Maiorescu a avut-o In fata contemporanilor


se va men-One constantd peste timp. Criticele sale au, astfel, semnificatia unui ade-
varat program de atitudine, devenit simbol al unei Tntregi directii de ideologie
literarà. Maiorescu este, la noi, primul critic cu sistem teoretic i practic definit
§i Infáti§at ca atare, este criticul ce §i-a legat numele de existenta unei societäti cul-
turale i a unei publicatii apdrute de-a lungul a mai multor decenii, ca i de pro-
movarea unor mari scriitori. Desigur, i Heliade TI descoperise" opiniei publice
pe un CIrlova, i Kogälniceanu sau Alecsandri conduseserd reviste literare, dar
actiunea lui Maiorescu este mai larg cuprinzdtoare, la un alt nivel i cu o aka sem-
nificatie. CIt ceea ce priveTte imaginea" sa In coNtiinta posteritatii, ea a fost,
lucru firesc, sintetizatd, prin distantare, la cIteva coordonate dintre care cloud,
credem noi, s-au constituit cel mai pregnant: exista, pe de o parte, imaginea unui
Maiorescu clasic", rationalist, adept al adevdrului" estetic aristotelic, dInd reguli
analize precise asupra fondului §i a formei, iar, pe de alta parte, un Maiorescu
aparator al autonomiei esteticului, al specificitdtii artei In raport cu celelalte forme
de conOintd sociald. Continuatd, directia maioresciand a dus fie la o imagine imbo-
gdtità cu noi contributii (ca In cazul lui M. Dragomirescu sau E. Lovinescu), deci
la elemente de progres intelectual, fie, dimpotrivd, la ceea ce s-a constituit ca sursd
a celui mai direct dogmatism, forma a stagndrii, prin absolutizarea unor teze ale
mentorului junimist §i reducerea sistemului lor de conexiuni cu continutul ideo-
logic ce le-a generat.
incerand o sumard retrospectiva a imaginii" lui Maiorescu In cultura romand,
ne vom opri doar la cTteva momente, esentiale, dintre care cel dintIi, In ordine
cronologicd ,este profilul" trasat de G. Ibrdileanu, ideologul unei miKdri literare
In polemicd cu junimismul. El subliniazd natura pasionatd", de luptätor", olim-
piand numai prin vointd", a lui Maiorescu, aflat In posesia unui gust rafinat §i sigur",
caracterizat printr-o lipsd de comprehensiune larga", cu toate, explicabilele
demonstreazd Ibraileanu inadvertente i omisiuni care, ele, au fost, la acea
data, o conditie a fortei lui", In sensul ca neaderenta mentorului junimist la anume
140 simptome i realitAti literare contemporane îi avea rostul ei legic, am spune

www.dacoromanica.ro
noi astäzi In raport Cu orientdrile precedente. In luptd, comprehensiunea poate
fi o stare de suflet inoportund. $i cu atIt mai mult atunci cInd lupta este urgentd
0 are obiectivul formidabil, cum a fost lupta lui Maiorescu, In Imprejurdrile cunos-
cute", explicd Ibrdileanu, pentru ca, dupd ce trece In revistd exagerdrile" maio-
resciene, sd le justifice sub unghiul transpunerii In momentul istoric respectiv :
Dar ostracizarea sentimentului patriotic i social, teoria artei pentru arta i lipsa
punctului de vedere istoric-literar, toad exagerarea i Ingustimea asta, au fost
utile atunci (subl. n. G. I.). Literatura vremii era push' ga de mult In slujba
politicii i ga de putin artisticd, IncIt §i remediul trebuia exagerat. Trebuia, mo-
mentan, repudiat In totalitate ceea ce pInd atunci rdpise literaturii caracterul ei
autonom de artd. $i trebuia exageratd importanta formei, a «artei», Intr-o vreme
In care forma era socotitd ca lucru secundar, ori chiar cu totul nesocotitd" 66.
Situat, spune Ibrdileanu, pe terenul negatier, Maiorescu a atacat" unele
aspecte ale literaturii romdne, cu toatd cruzimea neieratoare a luptatorului care
nu vede (subl. n. G. I.) motivele celuilalt", fácInd astfel un imens serviciu" cul-
turii noastre, dar a 0 inaugurat, cu toate exagerdrile, o directie nour, spiritul
contestatar fiind astfel dublat, chiar daca In forme mai putin concludente ca Intin-
dere, de spiritul afirmativ. Formidabil In negatiune, el, Maiorescu, nu a creat cleat
foarte putin, §i anume In a doua fazd a activitalii sale". Ibrdileanu considerd ca
Maiorescu nu a cultivat o critica ,,interpretativa i psihologicd", ci una didacticd",
In sensul ca observatiile analitice 0-It facute ca exemplificare a unor teorii mai gene-
rale, i aceasta deoarece criticul a fost mai Inainte de toate un profesor". Exegezele
critice maioresciene, toate, cu exceptia celor cItorva observatii psihologice din arti-
colul dedicat lui Eminescu sau din Progresul adeveirului si Din experientd, nu rezistd,
dupd Ibrdileanu, timpului, ele 0-au pierdut actualitatea" cdci observatie gene-
ralizatoare critica literard nu poate trdi, nu poate Infrunta vremea, cleat numai
cTrid este psihologicd" (Observatie devenitd paradoxald a criticului ieean, aci este-
tica lui Maiorescu, ca esteticd a sentimentului, Insemna, ea Insd0, cum s-a mai
remarcat, evolutia hegelianismului spre psihologism, iar In ceea ce prive§te valabi-
litatea criticii maioresciene timpul nu a estompat-o, ci, de cele mai multe ori,
a co nf i rmat-o).
Incheind evocarea lui Maiorescu, Ibrdileanu traseazd liniile unui portret spi-
ritual dominat de ratiune §i deplind stdpInire de sine, caracterizat printr-o minu-
nata ierarhie sufleteascd", ce se reflectd §i In afard, In structura articolelor, dove-
dind o adevdratd artd a strategiei literare". Stilul maiorescian este sugestiv carac-
terizat de Ibrdileanu : Stilul acestui logician, stilul acestui aristocrat al gIndirii,
stilul acestui om echilibrat este limpede, rece, casant, avar In cuvinte i de o
elegantd sobrd §i oarecum cdutatd In vIrto§enia lui. Maiorescu este creator In stil.
El este initiatorul unui gen de stil In literatura noastrd. El a creat la noi stilul ideilor.
$i, poate, a rdmas §i pInd astäzi cel mai bun scriitor de idei al romdnilor" 67.
In ansamblu, imaginea pe care Ibraileanu ne-o oferd asupra lui Maiorescu se
remarcd prin justetea spiritului critic ce o animd. Intre cei doi ideologi literari
distanta era uri*'. Orientat spre alte coordonate de culturd literard §i esteticd decIt
Maiorescu, admirator al lui Gherea, cdruia, de altfel, Ii §i propusese directoratul
VieTii romeinesti, legat In chip fundamental de traditia generatiei de la 1848, at'it

66 G. lbaileanu, T. Maiorescu, in Note ;i impresii, la;i 1920, P. 137-148 passim.


67 op. cit., p. 146-147. 141

www.dacoromanica.ro
in activitatea de critic et i de indrumator de revista, cu un univers de receptare
a fenomenului artistic altul cleat al lui Maiorescu, Ibraileanu vede in mentorul juni-
mist un mandarin" al culturii noastre, i aceasta datorita formatiei sale organi-
zate in anii lui de invatatura petrecuti din copilärie In strainatate, In mediul aris-
tocratic in care a trait In lard, in ideile conservatoare ale « Junimii»". Ceea ce nu
poate atenua, Insä, sentimentul de mindrie" fan de existenta In zorile culturii
noastre moderne" a unui european desavirit" ca Maiorescu 68.
Cel care, alaturi de Vianu, a facut din prezentarea lui Maiorescu locul geometric
al activitatii sale critice, a fost
E. Lovinescu. inainte de a publica monografiile
dedicate vietii i operei maioresciene, Lovinescu le discuta semnificatia prezentei
in contextul de ansamblu al ideologiei noastre literare In primul volum al Istoriei
literaturii romane contemporane, cu accent asupra raportului dintre orientarea junk
mista i ceea ce s-a constituit, In primele decenii ale secolului al XX-lea, sub numele
de semanatorism. Lovinescu subliniaza, Inca din primele rinduri ale capitolului,
ca activitatea lui Maiorescu, de o remarcabila unitate" pe tot cuprinsul evolutiei
sale, s-a clatinat, dupa imprejurari, Tntre arnindoud atitudinile, and afirmind cu
mai multa stäruirrn, ca i P. Carp, nevoia asimilarii culturii straine, cind staruind
asupra principiului national, ca punct de plecare al literaturii noastre. Sub osci-
latia aceasta numai de intensitate (subl. n., G. I.), atitudinea lui principala a ramas
Insa identica timp de o jumatate de veac" 69.
Trecind in revista interventiile lui Maiorescu de dupa 1900 (rapoartele aca-
demice i raspunsul dat lui Duiliu Zamfirescu), Lovinescu stabileTte, atit de intemeiat,
filiatia Tntre aceste ultime prezente ale criticului in viata literara i ideile incluse
In studiile publicate In anii de Tnceput i apogeu ai carierei sale, incercind a de-
termina, apoi, disociativ, profilul junimismului fan de semanatorism : lorga, ideo-
logul noii grupari, prin confuzia eticului cu esteticul, n-a dat decit un rol func-
tional esteticului, pe care Maiorescu TI disociase cu Tngrijire ca pe o valoare auto-
noma".
In 1940, Lovinescu termina monografia T. Maiorescu. Dupa trei ani el publica
Titu Maiorescu i posteritatea lui criticcli Titu Maiorescu i contemporanii lui. Acest
serial de reconsiderare critica Inseamna, In epoca, mai mult cleat o exegeza lite-
rara. in acei ani, intoarcerea" lui Maiorescu, sublinierea meritelor acestuia erau
echivalente cu elogiul, prin figura criticului junimist, a principiilor rationalismului,
al Iuptei pentru adevar" (considerata de Lovinescu ideea forn" la Maiorescu),
elogiul unei gindiri clasice, iubitoare de armonie, elogiul esteticului, adica al apa-
rarii specificului artei toate acestea echivalind atunci cu tot atitea deziderate
ale intelectualilor români democrat' ce asistau, mai ales dupa 1937, la dezlantuirea
obscurantismului, misticismului, la folosirea platformei artistice in scopuri natio-
nalistlovine.
In autobiografia publican, cu pseudonimul Anonymus Notarius, in 1942, Lovi-
nescu indica el insu0 acestea Aparitia lui Maiorescu poate fi consideran ca
providentiala pentru destinele literaturii române, i dei tras izvoarele dintr-o
Malta cultura occidentala, Tncadrarea ei la datele noastre suflete0 merin sa fie
privin ca miraculoasa. Pozitia lui spirituala nu numai ca a anticipat asupra epocii,

69 Op. cit., p. 148.


69 E. Lovinescu, 'stork, literaturii romelne contemporane. I. Evolutia ideologiei literare, Bucureni
142 1926, p. 32-44 passim.

www.dacoromanica.ro
intrInd In conflict cu toate misticismele firesti, de altfel, unui popor tTnar mmat
de febra cresterii, dar poate fi considerata si azi ca o pozitie anticipata asupra men-
obstesti a generatiei tinere zguduitä de noi convulsiuni mistice" 70 Cu doi
ani Tnainte, In 1940, In Revista Fundatiilor, Pompiliu Constantinescu publicase
articolul (mentionat la Inceputul capitolului), cu titlul atit de semnificativ, Titu
Maiorescu fatd de noi. Elogiind personalitatea lui Maiorescu, simbol al spiritului
estetic", Pompiliu Constantinescu conchidea, cu aluzii destul de stravezii la situatia
istorica contemporana, astfel : Pentru disciplina criticii literare, dupa o sun' de ani
de la nasterea lui si la aproape un sfert de veac de la moarte, Titu Maiorescu este
Inca o stea polard, care nu lasa sa se rätäceasca mintile In noaptea confuziei, si lumi-
neaza Inca valurile vrajmase, care pot duce la naufragiu, Tntr-o cultura destul de
tInara si bIntuita, din cInd In cInd, de cicloane ametitoare".
latd semnificatia volumelor lui E. Lovinescu, resimtita ca atare si de con-
temporani semnificatie ce nu poate, desigur, acopen i In Intregime si caracterul
viziunii lovinesciene, pe alocuri de prelucrare necritica, In perspectiva noasträ,
a diferitelor valente ale personalitatii maioresciene.
Dupa ce publicase o serie de studii dedicate formatiei si profilului intelectual
al criticului si esteticianului literar Maiorescu, In 1941, In Arta prozatorilor romani,
T. Vianu radiografiaza datele caracteristice ale stilului acestuia, remarcIndu-i so-
brietatea, excelenta implicare a procedeelor retoricii clasice atit In structura tex-
telor critice cIt i a discursurilor, pregnanta formulärilor, concizia lapidara a ex-
presiei, caracterul ei sententios ce implica utilizareafructuoasa a maximei, sentintei,
aforismului, semnificatia ironiei maioresciene (RTsul lui Maiorescu era taios, dar
demn").
Dupa trei ani, In 1944, acelasi Vianu va da, In Istoria literaturii romane moderne
(scrisa în colaborare cu Serban Cioculescu si Vladimir Streinu) cea mai operanta,
pentru istoria literara, imagine a lui Titu Maiorescu. Reunind, aici, concluzii ale
studiilor sale mai vechi, aclaugInd si noi puncte de vedere, Vianu face o substantiala
retrospectiva a vietii si operei lui Maiorescu, unul din oamenii cei mai luminati
ai Tntregului secol In care se plarnadise Romania moderna.", figura de conducator
spiritual" necesar epocii sale, fondator al criticismului, moment de temperare
clasica", caracter romanic", atIt prin slaba lui aptitudine metafizica", precum si prin
toata intensa dezvoltare pe care o dobIndeste virtutea lui programatica, organi-
zatoare, legiferanta", scriitor care, In domeniul sau propriu", a supus graiul
nostru" la un efort de adaptare fata de idee, Intr-o maniera cu nimic mai prejos
de aceea a lui Mihai Eminescu" 71
0 al-Ca imagine daduse, Ms.& despre Maiorescu, G. Calinescu In a sa Istorie
a literaturii române de la origini pInc, 7n prezent. Cu exceptionala sa capacitate de
a reconsidera judecatile critice ale predecesorilor säi, Cälinescu conchide ca Maio-
rescu, personalitate vazutä ca simbol al Junimii" literare, a fost un am cunoscut
In lumini false", pentru care formula seninatatii" este simplista". Ca atare, ado-
iescentul Maiorescu Ti pare mai degraba un ambitios care tine sä se TrifrIneze si
sa se corecteze", anuntInd o personalitate, nicidecum" un geniu. TTnarul studios
abandoneaza stiinta, lasIndu-se cu totul absorbit" de viata, citind, apoi, mai putin

70 E. Lovinescu, Ed. Vremea", Bucurqti 1942, p. 63.


71 Op. cit., p. 209-210 passim. 143

www.dacoromanica.ro
si fart metodd, de unde o elementaritate a spiritului". Formula este, desigur,
excesivä, dar daca Intre Ibrdileanu si Maiorescu distantele erau mai ales In plan
ideologic, In cazul raportului alinescu-Maiorescu divergenta de opinii este Trisotitd
si de o totald divergentd temperamentalä, cea dintre un asociativ paradoxal, tumul-
tuos, pururea imaginativ, si analistul la obiect", ciar, deductiv, concret. alinescu
respinge teoria maioresciand din Poeti i critici, amendeazd opinia defavorabild a
acestuia despre Wagner, ca si, mai ales, conceptia lui despre poezie, considerind
cà Maiorescu e ImpOrnIntenitorul la noi a acelei false estetici dualiste dupd care
frumosul operei de artd este derivat din frumusetea In sine a formei si a ideii",
iar pärerea dupd care metaforele si comparatiile, produand imagini, sint conditii
ale frumosului poetic apare azi abuzivd". Cu deosebire acest aspect al gIndirii
maioresciene este reconsiderat de G. alinescu, autor, din 1939, al unui Curs
de poezie, conceput In cu totul alt registru de ideologie esteticd i argument/rid
functia poeziei de care o altd lume, cu alte finalitài, legi, perspective decit cea
reald, adevdratd". Pentru Cdlinescu, ca reprezentant ,la acea data', al esteticii mo-
derne, conformitatea poeziei cu viata se constituie dupd alte principii cleat cele
ale mimesis-ului clasic. La fel si dificila problemd a comunicdrii artistice este pusd
In termeni noi, caci, argumenteazd autorul Cursului de poezie si al Principiilor de
esteticei, postulatul maiorescian ca poezia sd fie TnIeleasd" I-a dus pe acesta si pe
urmasii sdi la cultivarea poeziei mdrunte de sentiment" si la (astdzi paradoxala)
nereceptare a unui Macedonski sau la ignorarea unui Baudelaire care, ei, la 1860
1880, semnificau, In fond, In literatura romOnd si europeand, directia noud".
UrrnInd, peste ani, pe Ibraileanu, dar cu alta argumentare, alinescu vede In
Maiorescu un critic de analizà, de creatie", articolele sale pdrIndu-i total insufi-
ciente", afirmatie evident abuzivd dacd am evoca fie si numai studiile despre Emi-
nescu, Caragi'ale, Sadoveanu. Cu mai multd cdldurd subliniazd, Insd, alinescu exce-
lentele calitdti de orator si polemist ale criticului, materializate In pagini de savu-
roasd subtilitate", adevAratá plkere intelectuald pentru cititorul rafinat". Maio-
rescu nu este un clasic, satisfacut de armonia lumii sale, ci un enditor de o mi-
zantropie trista, glaciald", care da o ritmicd fated paginilor sale". Maiorescu nu
este un optimist, ce-si vede realizate inteniiie, ci chiar cele mai neinsemnate dizer-
tatii" ale sale au vaga tristete a unei munci datorate dar deocamdatd menite sd
cadd In desert" 72.
Un ultim exeget de seamd al directiei maioresciene este, In perioada inter-
belicd, Vladimir Streinu, ce reuneste In capitolul dedicat lui Maiorescu din volumul
Closicii nowi 73 studii precum Titu Maiorescu in 1859, Titu Maiorescu-intim, Maio-
rescu i rolul criticii, Criticu/ ¡iterar, Criticu/ exemplar sau Titu Maiorescu i E. Poë,
In care Maiorescu e vazut ca un magistrat" al literelor romOnesti, omul de gust
dreapta judecatä", deci, criticul exemplar".
Dupd cel de-al doilea rdzboi mondial, receptarea lui Maiorescu, ca a a-a-tor
alti scriitori si ideologi din trecut, Inregistreazd o curbd sinuoasd de-a lungul cdreia
un prim moment este acela al respingerii In bloc" a activitätii acestora, conside-
ratd global, sub specia reactionarismului. O asemenea etapd de dogmatism In reeva-

72 G. Calinescu, lstoria literaturii romdne de la erigini prnd In prezent, BucureTti, 1941, P. 343
365 passim.
144 " Vladimir Streinu, Clasicii nowi, Bucureti, 1969, P. 37-104.

www.dacoromanica.ro
luarea critica a moTtenirii noastre culturale este, Insa, urmata de o alta In care
se initiaza, In spiritul constructiv al ideologiei marxiste, reconsiderarea contributiilor
esenTiale din istoria artei §i tiinei românesti, prin sublinierea deopotriva a partilor
valoroase, durabile peste timp, dar §i a limitelor acestora.
In cazul lui Maiorescu, problema se pune In date specifice, la fel ca i In cazul
lui Eminescu sau Blaga, toti intelectuali care au unit activitatea pur literara sau
critica' cu cea sociala i filosofica. 0 prima operaTie va consta, deci, In depistarea
fenomenelor caracteristice pentru fiecare din vocaVile acestor personalitati ale cul-
turli noastre, In numirea, In termeni at mai preci i §i nuarqaTi, a raporturilor dintre
diferitele sectoare In care s-au exercitat, raporturi de determinare sau interdeter-
minare, dar i de coexistenIa In domenii paralele, fara vreo forma de influenIare
directa. Mai exact : In ce termeni trebuia, deci, valorificat politicianul care tinuse
ani de-a rindul acele Discursuri parlamentare, In raport cu istoricul §i criticul literar
care alcatuise prima editie eminesciana Exista doi Maiorescu, cu sfere ideatice
netangente, chiar antinomíce ?
Cum se IntImpla adesea, dupa perioada de reflux", de contestare integrala §i,
ca atare, ne§tiirrtifica, a unei personalit4i culturale sau a unui curent literar, con-
opiniei publice Inregistreaza perioade de flux", de acceptare integrala,
pozi-tie de asemenea neTtiirrtifica, a celor nega-ti anterior. La fel i In cazul de fata.
IncepInd cu anii 1960, se simte din nou nevoia Intoarcerii" la Maiorescu, autoritate
critica exemplara, promotor consecvent al valorilor autentice din domeniul autonom
ca forma de constituire i existentá a esteticului. Un critic ca Liviu Rusu are, astfel,
meritul de a redeschide problema Maiorescu", argumentInd, In studiul publicat
In Viata româneasc'd"74, valabilitatea contribirtiei acestuia In cultura romana, dar
observaIiile sale, pertinente i Intemeiate, coexista cu aprecien i insolite, ca acea
apropiere stabilita Intre mentorul junimismului §i... Engels (pe temeiul descendenIei
lor hegeliene comune).
Etapa negarii i acceptarii apologetice este, In succesiunea interna a dinamicii
culturii, urmata' de o alta, In care critica literará Tricearca o largire §i nuarrtare a
capadtaIii de receptare, o Trnbogatire problematica dar, mai ales, de argumentaIie.
Reflex mai mult sau mai putin direct la o poziTie ca acea a lui Liviu Rusu, apar
dteva studii aparTirand lui Tudor Vianu sau Paul Cornea 76 Paul Georgescu 77,
dintre care, cel al lui Tudor Vianu, intitulat, dealtfel, a-tit de semnificativ, intele-
gerea lui Maiorescu, e i cel mai concludent ca valabilitate a viziunii. AnalízInd critic
aspectele fundamentale din activitatea luí Maiorescu, Vianu sintetizeaza, didactic,
In 10 puncte, caracterele ei pozitive, conchizInd : Influenta lui In epoca a fost atit
de activa §i s-a produs In atTtea Imprejurari, In legatura cu atitea probleme, Indt
nu este cu putintä a scrie istoria literaturii si a culturii romemesti In a doua jumcItate
a secolului al XIX-lea prcl a tine seama de contributia lui (sub!. T. V.). InfluenIa lui
Maiorescu a lucrat In sensul temeiniciei ; a descurajat mediocritatea §i a facut impo-
sibila farsa culturala. ReputaIiile darImate de el nu s-au mai putut reface. Admiram
astazi verbul lui critic, sobru i incisiv, demnitatea lui polemica, de la care nu
s-a abatut niciodata, prin evitarea oricarui atac personal, prin merlinerea In sin-

74 Liviu Rusu, insemnäri despre Titu Maiorescu, In Viata romäneascci, nr. 5, 1963, p. 64-88.
75 T. Vianu, intelegerea lui Maiorescu, In Vic*, romäneasci5, 1963, nr. 8, p. 52-59.
76 Paul Cornea, Titu Maiorescu i popptismui, In Vioto romäneasc6, 1963, nr, 9 .p. 103-120.
77 Paul Georgescu, Titu Maiorescu-critic ¡iterar, In Viata romelneascd, 1963, nr. 12, p. 101-146. 145

10 C. 178

www.dacoromanica.ro
gurul plan al ideilor. Actiunea criticii culturale a lui Maiorescu a fost salubrd. Mi
se pare de netdgdcluit ca, dacd opera §i actiunea lui n-ar fi existat, ar fi lipsit un
factor pretios din dezvoltarea modernd a literaturii i culturii noastre. Direqia
progresului nostru a trecut f i prin Maiorescu" (sub!. T. V.).
Reintrat In optica ideologiei critice a zilelor noastre, Maiorescu a fost i reedi-
tat, primele editii aceea din 1967, din care citärn textele de-a lungul capitolului
nostru) fiind prefatate de Paul Georgescu, care analizeazd estetica maioresciand,
conexiunea ideilor ce ;in de directia clasicd, romanticd sau realista a endirii sale,
semnificatia diferitelor studii critice i a prezentei de ansamblu a mentorului juni-
mist In epoca sa i In cultura noastrd.
In sfIr§it, prin Contradicha lui Maiorescu 78, Nicolae Manolescu abordeazd Intr-un
efervescent §i mult discutat eseu critic directia constructiva, fondatoare a spiritului
maiorescian, In raport cu cea negatoare, dupd cum i locul lui Maiorescu In tra-
ditia culturald romaneascd.

Ca toate problemele centrale ale unei culturi nationale, §i momentul Titu


Maiorescu este unul dintre acele momente deschise", IndemnInd continuu la re-
flectie i interpretare. Parcurgerea integrald a textelor, ca i, mai ales, plasarea lor
In contextul real de &dire contemporand, ca i In semnificatia reflexului lor peste
timp, este credem noi actul necesar pe care fiecare generatie de intelectuali
trebuie s-o facd. judecdtile nu pot fi, prin firea lucrurilor, definitive.
Ap cum am marcat In retrospectiva biobiograficd din acest capitol, Maio-
rescu a parcurs dteva etape", pe care nu le concepem ca praguri cronologice
absolute, ci ca imagini legic reunite ale unei evolutii ideologice multiplu evocatoare,
centru de interferente a a-a-tor idei mai vechi sau contemporane, perspectiva
deschisd asupra culturii romine, In faza ei modernd. Maiorescu a reunit actiunea
de afirmare i negare pe coordonatele aceleia0 viziuni, mi carea dialecticd fiind,
Insd, mai putin caracteristicd endirii sale, dt slujindu-ne noud, astazi, ca principiu
ordonator al acestuia. Maiorescu are vocatie de arhitect ce Tharp edificii i imprimd
un stil culturii nationale. De aici, atentia acordatd analizei pieselor" pe care ur-
meazd a le asambla Intr-un tot caracteristic, de aici functia seiectiei, deci aprobdrii
sau respingerii unor idei, momente literare, scriitori. Observatia penetrantd asupra
problemelor limbii, literaturii, folcloristicii secolului al XIX-lea II duce pe Maiorescu
atit la respingerea unei directii cIt i la promovarea alteia, etape ce se orTnduiesc
Intr-o dinamicd dialectia pe dimensiunea carierei criticului In care nu hiatusurile
ci continuitatea, consecventa pledoariilor, mereu i mereu argumentate cu noi
exemple din diverse sfere ideologice, se relevd cu fiecare interventie a sa.
Titu Maiorescu face, de asemenea, relatia istoricqte necesard Intre preocu-
pärile sal §i ale urma§ilor, dezbdtInd atTt aspecte ce fdcuserd obiectul
lucrdrilor lui Heliade sau Alecu Russo, dar §i teorii pe care le vor dezvolta gin-
ditorii secolului din care criticul nu a apucat a trdi nici cloud decenii. Vocatia
sa de luptator" (manifestare nu atit temperamentald, cit ideologicd), ce ridica
la rang de dezbatere idei i directii ale climatului literar, este completatd de cea a
estetului ce promova autonomia artei, izolarea acesteia din determindrile extra-

146 78 Nicolae Manolescu, Contradictio lui. Maiorescu, Bucuresti, 1970.

www.dacoromanica.ro
estetice. Natura duala a personalitaIii lui Maiorescu a fost, astfel, receptata cel mai
adesea prin reconsiderarea uneia sau alteia dintre coordonatele sale de &dire i
actiune dei, firesc, imaginea este complexä, de o ambivalenta necesara.
Forta lui Maiorescu In cultura noastra de dup.& 1865 pInd azi sta In capaci-
tatea de propagare a cItorva ¡dei, bine materializate In formule plastice, In perpetua
sa adeziune la arta autentica, prin accentuarea primatului criterillor axiologice,
deci refuzul mediocritalii i imposturii.
Critic i teoretician literar, profesor de logica i filosofie, om politic, orator de
mare prestigiu, istoric, memorialist, moralist, prozator i polemist remarcabil, Titu
Maiorescu este In lumina contrastelor furnizate de Intreaga sa activitate, de com-
plexa sa personalitate unul din virfurile culturii romaneTti moderne. Ap cum,
dintre contemporani, s-a afirmat un Eminescu, iar, dintre urma0, un Calinescu.

BIBLIOGRAFIE (SELECTIVA)

I. Volume: Einiges philosophisches in gemeinfasslicher Form (Consideratii filozofice pe trrtelesul


tuturor), Berlin, 1861 ; Despre scrierea limb& romäne, 10, 1866 ; ed. a II-a, Bucure;ti,
1873 ; Poesia rumdnd. Cercetare criticä... urmatd de o alegere de poesii, la;i, 1867;
Contra ;coal& Barnutiu, la;i, 1868 ; Critice, Bucure;ti, 1874 ; Logica, partea I, Logica
elementara", Bucure;ti, 1876 ; ed. a II-a, Bucure;ti, 1887; Critice (1867-1892), editie
noul li sporita, 3 vol., Bucurefti, vol. I §i II, 1892, vol. III., 1893 ; Discursuri parlamen-
tare cu priviri asupra dezvoltdrii politice a Romdniei sub domnia lui Carol I, 5 volume,
Bucure;ti, vol. I-11, 1897, vol. III, 1899, vol I IV, 1904, vol. V, 1915; Critice, editie com-
pleta, 3 volume, Bucure;ti, 1908 ; Critice, 3 volume, Bucure;ti, 1915; lstoria contempo-
rand a Romdniei (1886-1900), Bucure;ti, 1925 ; insemndri zilnice, publicate cu o intro-
ducere, note, facsimile ;i portrete de I. Radulescu-Pogoneanu, 3 volume, Bucure;ti.
vol. 1(1855-1880), 1937, vol. 11(1881-1886), 1940, si vol. Ill, (1887-1891), 1943
Gedichte (Poezii) (1855-1878), editate cu un cuvInt Inainte del. E. Toroutiu, Bucuresti,
1940. Dintre editiile de Critice aparute In ultimii ani cea mai cuprinzatoare (folosita
;i de noi In redactarea capitolului de fall) este Critice, 2 volume (prefata de Paul Geor-
gescu, text stabilit, tabel cronologic, indice ;i bibliografie de Domnica Filimon-Stoi-
cescu), Bucure;ti, 1967. (Pentru Intreaga bibliografie maioresciana, pia la 1967 inclusiv,
a se consulta vol. 11 al acestei editii, p. 542-570).
11. Pr efe te ;i edi/ii: Poesii de Mihail Eminescu, Bucure;ti, 1884, cu o prefata de Titu Maio§
rescu. Ma In 1913 vor mai aparea Inca opt editii de poezii eminesciene Ingrijite de
Maiorescu ; Teatru de I. L. Caragiale, Bucure;ti, 1889, cu o prefata de Titu Maiorescu.
III. Traducer i: Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra Intelepciunii In viatd, traducere de Titu
Maiorescu, Bucuresti, 1891 ; Henrik Ibsen, Copilul Eyolf, traducere de T[itu] Mtaiorescu],
Bucure;ti, 1895 ; Alarcon, Bret-Harte, Mark Twain, Nuvele 0 schite, traductie de T.
Maiorescu ;i Livia Maiorescu, Bucure,sti, 1902. 147

www.dacoromanica.ro
G h. Pan u, Amintiri de la Junimea" din Iasi, 2 volume, Bucuresti, 1908-1910; G. Ibrdileanut
Evolutia spiritului critic Locul Junimii" in aceasta evoiutie, In Spiritul critic In cultura
romelneasa Iasi, 1909 ; G. Ibraileanu, Titu Maiorescu, In Note ;i impresii, Iasi, 1920, p.
137-148; lacob Negruzzi, Amintiri din Junimea", Iasi, 1921 ; Soveja (S. MehedinW,
Titu Maiorescu, Bucuresti, 1925 ; I. Petrovici, Titu Maiorescu 1840-1917, Bucuresti
1931 ; I. E. Torouliu, Studii ;i documente literare, I Junimea", Bucuresti, 1931 (volum
semnat alAturi de Gh. Cardas) ; vol. Ill, Junimea", Bucuresti, 1932; vol. V. Junimea",
Bucuresti, 1934 ; vol. VI, Junimea", Bucuresti, 1938 ; vol. IX, Junimea", Bucuresti,
1940 ; Tudor Vianu, Trei critici ¡iteran i (Titu Maiorescu, Mihoil Dragomirescu, E. Lovi-
nescu), Bucuresti, 1931 ; N. lorga, Oomeni cari ou fost, Bucuresti, 1935, vol. II, p. 277
280 (T. Maiorescu), Emanoil BucuIa. Duiliu Zamfirescu ;i Titu Maiorescu in scrisori, Bucu-
resti, 1937 ; Mircea Florian, inceputurile filosofice ale lui T. Maiorescu, In Convorbirl
¡iterare, nurnAr jubiliar, LIX, 1-5 ianuarieaprilie, 1937, p. 99-105 (In acelasi nurnär
si alte referinte bibliografice utile) ; Octav Botez, Titu Maiorescu si locul lui In cultura
romdneesca, Iasi, 1940 ; Pompiliu Constantinescu, Titu Maiorescu fata de noi, studiu
apIrut In R.F.R., VII, 3, 1940, p. 584-607, reluat In Eseuri critice, Bucuresti, 1947,
p. 4-45 ; E. Lovinescu, I. Maiorescu, 2 volume, Bucuresti, 1940 ; I. Petrovici,
Titu Maiorescu, Bucuresti, 1940 ; G. alinescu, Junimea". Momentul 1870. Titu Maio-
rescu, Istoria literaturii romane de la origini pina In prezent, Bucuresti, 1941, p. 343-365;
Tudor Vianu, Prozatorii Junimei". 1. Titu Maiorescu, In Arta prozatorilor ran-6)i, Bucu-
resti, 1941, p. 92-101 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu 0 posteritatea lui critic& Bucuresti.
1943 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu si contemporonii lui, Bucuresti, 1943 ; Vladimir Streinu,
Titu Moiorescu, in Clasicii nova, Bucuresti, 1943 ; Tudor Vianu, Titu Maiorescu, In lstoria
literaturii romdne moderne, Bucuresti, 1944, scrid In colaborare cu $erban Cioculescu
si Vladimir Streinu, istorie in care Vianu redacteaza capitolul Junimea, p. 157-236
Paul Cornea, Titu Maiorescu ;i pa;optismul, Viata Rcmáneascc3, 9, 1963, p. 103-120,
reluat In volumul De la Alecsandrescu la Eminescu, Bucuresti, 1966, p. 325-368
Z. Ornea. Junimismul, Bucuresti, 1966 ; Nicolae Manolescu, Contradictia lui Maiorescu,
Bucuresti, 1970; Domnica Filimon, Titu Maiorescu inedit, In Secolul 20, nr. 12 (12(r,
1970, Bucuresti, p. 23-35.

148

www.dacoromanica.ro
ADVERSARII JUNIMII"

CInd apar Convorbirile ¡iterare si actiunea Junimii" Incepe a se face simtitá


In Intregul mediu literar al vremii se produce o polarizare care Imparte pe ceilalti
scriitori ai epocii In adversari si aliai. O rezistentd interesTnd ordinea de fapte
pe care o Infátisdm aci este de semnalat abia cu publicatia periodicd Transac-
fiuni ¡iterare i tiintifice, 1872-1873, pusd sub conducerea tinerilor D. A.
Laurian i t. C. Michdilescu. Cel dintTi (1846-1906) era fiul lui August
Treboniu Laurian (1810 1881), autorul, Tmpreund cu Massim, al Dictiona-
rului limbei romcIne, monumentul latinismului. Devenit profesor de filozofie la
Liceul Sf. Saya din Bucuresti, Dimitrie
Laurian este una din figurile distinse
ale InvátámTntului vremii. Cel de-al Pagind de titlu.
doilea (1846-1899), profesor de stiinte
In TnatdmIntul liceal al Capitalei, Incepe
In acest moment o Intinsd activitate de
popularizare stiintificd si filozoficd, despre TPAN.SACTIUNI .
care trebuie sd tinem seama. Revista, scrisd
In limba si ortografia latinitilor, ceea ce LITTERARIE SI SCIENTIFICE
atrage critica lui S. G. VIrgolici In Con- .

iti I At, Alt IA


vorbiri ¡iterare (VI, 2), urmatd de replica . , .
lui Laurian, ii fixeazd linia de conduit&
HMO 711:14 hit Luti Sn, C. M In/
scriind In prospectui sdu : In dorinta de
a fi utili, In sfera In care avem datoria de .
MAFJLJ tr6MSLIOJI.:111,1
a ne mica, pdsim In arena. Aqiune prin auenctri. ,

iatd visul nostru. Stiinta In general, a. "tirtrt,qttlit ; - ptletai


:{:1444 oktakw4titet
stiinta faptelor si a principiilor, stiinta tl mg. LAFEris, ; As. itaira T,frotato dImarikt rt).
Coralist. tor xi. to.wri 4,4 at;4.11i
.

t. «Ara i1au,r4. VO.ka I ...A.tre.


naturei, spiritului i umanitätei, vor forma t. ; (IOW. 1,144.[1.-. talloWrs .

N. ,07,wrr, waWass 0,464. letttsatwt


continutul acestei reviste enciclopedice". 11. A. I. /1,64.1. L. not. -

111,116
Publicatia doreste sd se abatd din drumul i
. .

politicii, prea vie In preocupdrile contim- a


, ."
poranilor, si zadarnicd, anta vreme clt
stiinta n-o calduzeste. Linia de con- g. a 4 at.t.p. 4..11.41 I. C.. .0.... I ...*.
.
, f.
, ..
C.

',It A 3 r it It.

- '

www.dacoromanica.ro
ducere a revistei o imprima gadar St. Michdi-
lescu. D. Laurian reprezintä mai de graba, In
putinele manifestari literare ale vremii (curTnd
parasite pentru a se consacra politicii con-
servatoare i activitatii ziaristice, ca director
al Romaniei libere si al Constitution°lului),
pozitiile unui spiritualism filozofic, cu accente
nationaliste i deocamdatd democratice. In
introducerea cursului sdu de filozofie, el
declara a fi un roman, intr-o vreme care se
instraineaza. Prin originile mele, declard el,
apartirand universitatii romdne i franceze,
universitati la care am Invatat sä asociez
la cultul rationabil al trecutului aspiratiunile
si exigentele legitime ale timpurilor mo-
derne, sa pun Ratiunea in locul prejudiciilor,
principiile In locul lanturilor". Deviza sa este
progres prin libertate, libertate prin educati-
une". Laurian se exprima aadar In frazeologia
pe care o combdtea junimismul. Mult mai te-
meinic este $t. Michäilescu. Tindrul autor este
un pozitivist, un adept al lui Auguste Comte,
cdruia, acum i mai tTrziu, Ii consacra nume-
roase i solide pagini exegetice, Mat nimeni
Anghel Demetriescu. Portret de nu va putea studia patrunderea i raspindirea
maturitate. culturii pozitiviste In tara noasträ, rara sa se
opreasca la numele lui. Discutiunile metafizice,
scrie Michailescu, ce facurd obiectul de predi-
lectiune al filozofiei platonice, nu mai grit atTt de gustate in epoca In care traim,
Este un progres Once s-ar zice, filozofia nu ramine stationard, dupa cum le
place unora a crede i intre cari citärn un nume cu mare greutate, d-I Janet, ce,
mai anii trecuti, dete alarma ca filozofia moare, ca a murit chiar. Filozofia expirä
pentru cA spiritualismul este la capdtul zilelor sale... Filozofia moderna
mediteazd tacit i modest la lampa observatiunei §i experientei i nu oferä
ca rezultat cert al reflexiunii, cleat aceea despre care ne putem convinge
sincer i pozitiv". Paralel cu precizarea principiilor i cu pregdtirea manualelor
sale §tiintifice, intrebuintate citva timp In invatämintul secundar, $t. Michailescu
publica o serie numeroasä de bune articole de popularizare, In domeniul astrono-
miei, al fizicii, al mineralogiei, al fiziologiei vegetale i animale. In anul razboiului,
la 4 martie 1878, Michailescu dezvolta la Ateneul roman conferinta sa Industria
rözboiul, pe care o publica mai tTrziu In bropira, ca un studiu de sociologie, ramurä
noud a §tiintelor morale despre care vorbevte printre cei dintii. De la lai patrun-
dea din ce In ce mai mult, In sferele largi ale cititorilor romani, renumele lui
Arthur Schopenhauer. Michdilescu (sub pseudonimul Stemill) publica brc4ura Citevo
din siluetele epocei, 1874, unde filozoful german alcatuie§te obiectul unei men-
150 tiuni ironice pentru cercul ieean, i sceptice cit privqte continutul noii ?rival&

www.dacoromanica.ro
-

- PRIMELE ELEMENTE
turi. Mai tirziu, ca si prietenul sau Laurian, el se
apropie totusi de Maiorescu si and acesta II face
atent asupra memoriului lui Dubois-Reymond,
Des pre limitele cunoamrii naturii (apdrut In tra- GRAMATICA ELLENA
ducerea criticului In Cony. lit., 1891), Michailescu
foloseste prilejul pentru o noua precizare a ideilor
sale. Dubois-Reymond ardtase ca fenomenele spiri-
tuale cad ?Tigard de legea cauzalitätii, ceea ce rape-
te In legdturd cu el once speranTa a stiintei de a NG. DEMETR FACTS .
le putea cunoaste : ignorabimus I impotriva aces-
tei afirmaii compune St. Michailescu volumul sdu
introducere la psiho-fizial, 1892, In care ni se
.
arata ca daca teza lui Dubois-Reymond ar fi ade-
varatd, ar trebui sd ne Intoarcem la entitdtile
vechii metafizici. Pozitivistul român doreste Insd
sd reintegreze sufletul In fenomenalitatea naturii,
ardtInd cd creierul trebuie sd fie privit ca un
aparat de transformari dinamice", ca eul este o
func-tiune de Imprejurari naturale" si ca feno-
bUCURE*TI.
menalitatea psihica este o spetd de energie cos-
mica". Studiul lui Michailescu capdtd un raspuns.
D-I C. Radulescu-Motru publica studiul Causalitatea
mecaniccl si fenomenele psihice (Cony. lit., 1893)
si-si face debutul sau filozofic. Michdilescu se
gdsea In plindactivitate, and o boald necrutatoare Pagina de titlu.
pune stdpInire pe el si la 2 iunie 1899, In vIrsta de
53 de ani, se sinucide. Anghel Demetriescu pu- Paginä de titlu.
blicd un articol In Literaturd i arta roman& 1899,
unde Trnpreund cu amintiri Indepartate din vremea
studiilor comune si cu o pretuire pozitiva a talen-
telor si activitätii lui, ni se dezvaluie firea tur-
mentata a vechiului prieten. REVISTA
Transactiunile ¡iterare qi Ointifice au jucat un
rol In directia difuzdrii culturii stiintifice, articolele
lui St. Michdilescu fiind Insotite de acele ale lui
Em. Bacaloglu, Dr. Davila, apoi de acele istorice
CONTIMPORANA
ale lui Papadopol-Callimachi, ca si de acele lite- 1.acio' S+c)INTE.
rare ale lui D. Laurian si Bonifaciu Florescu,
poligraful prezent de aci Inainte In toate Intre-
prinderile publicistice ale miscdrii din Bucuresti.
Literatura este reprezentatd prin poezii de Gran- \NL L.
dea, Al. Macedonski, prin drama istoricd Rhea
Sylvia a institutorului bucurestean N. Scurtescu
si prin traducerile din poe-tii francezi ale lui G.
Dem. Teodorescu, pe care, dupa ce l-am gdsit
printre participantii serbarilor romdnesti din 1871,
la Putna, TI vom afla ca autor de studii istorice in

11 cri:ESCI,

www.dacoromanica.ro
Columna lui Traían a lui Hasdeu si ca folclorist In marea culegere care i-a facut cuno-
scut numele. In 1873 Transactiunile fuzioneazacu Revista contimporancl, 1873-1876,
unde spiritus rector este moldoveanul Vasile Alexandrescu-Urechia (1834-1901),
profesor al Universitatii din Bucuresti, mai tIrziu ministru al Instructiunii Publice,
Presedinte al Ligii culturale etc. Poligraf cu multe cunostinte, pana lui V. A. Urechia
aleargd prea repede pe hIrtie. Maiorescu surprinde dteva din inadvertentele sale,
Impreund cu ale altor colaboratori ai Revistei contimporane, In Betio de cuvinte. Rds-
punde inteligentul P. Gradisteanu, abdtut de atunci catre activitatea juridicd
politicd. Replica lui V. A. Urechia vine mai tTrziu, Intr-o stIngace si prolixd ple-
doarie pro domo, din care retinem resentimentul Impotriva zeflemelei junimiste.
Autorul se Intreabd dad In adevar n-a existat nimic bun In tara noastra. $i ne
repetirdm aceastd Intrebare continua el ajunend la auzul nostru pe aripa
ecoului intrigant. Keful mare din sTnul socientii Junimea", la cetirea incalificabilei
diatribe : Betia din Convorbiri i a d-lui T. Maiorescu. Sd fie oare hohotul acesta
al omului sincer convins de eroarea groaznicd a celor cari cred servi tara
si natiunea, continuTnd a umbla In calea In care nu-si poate da seama de nimic,
ci fide pentru cd vede rizInd " Urechia avea aerul cd suferd pentru sentimentele
sale nationale. Cu timpul vechea rasundtoarea polemicd este uitata si V. A. Ure-
i

chia devine Intre 1885 si 1892 colaboratorul Convorbirilor ¡iterare, cu studii istorice
pldcut povestite Legende romane, 1891. Revista contimporana continua publicatiile
vechilor colaboratori ai Transactiunilor, sporiti pentru partea stiintificd cu Dr. C.
lstrati, care dovedeste necesitatea crematiunii mortilor, si pentru partea istoricd
cu contributii de ale d6ctorului C. Esarcu (1836-1898), conduator pe vremuri,
Impreund cu N. D. Ananescu, al revistei de popularizare stiintificd Natura, crea-
torul Atheneului roman, copiind, In timpul misiunilor sale diplomatice, din arhivele
Venetiei, documentele interesInd istoria romanilor. Acestora li se adaugd cu arti-
cole literare si filozofice C. Leonardescu, nnai tIrziu profesor universitar si cola-
borator al Convorbirilor i Anghel (uneori Angel) Demetriescu (1847-1903), eru-
ditul profesor bucurestean, filolog clasic, bun cunoscdtor al literaturii germane
engleze, din care traduce pe Macaulay, stilist fastuos, cu articole despre Buckle
si Taine, dar si cu un raspuns la criticile pe care Gh. Panu le adresase In Convorbiri
lui Hasdeu. Literatura este reprezentatd prin nuvelele lui Pantazi Ghica,
fratele lui Ion, vechi revolutionar de la 1818, boem impenitent, autor frantuzit
lugubru, una din victimele Betiei de cuvinte. Poeii sInt batrInul G. Creteanu
(1829-1887), alt supravietuitor al generatiei revolutionare, autorul Melodiilor
intime, 1854 si Patrie i libertate, 1879 ; N.
(18.14-1870)
Scurtescu
dupd valoroasele tragedii clasice Rhea Sylvia §i versuri rdpite
Despot, slabe
ftiziei menite In curind ucidd ; CiruOeconomu (1848-1910), care
pe IMO' palide versuri originale, traduce din Hugo si Baudelaire. Figura
cea mai de seamd a grupului vrea sd fie bucuresteanul Mihail Zamphirescu
(1838-1878), careia i se adund In 1881 poeziile sub titlul antece si plîngeri. Lui
Zamphirescu Ii deleagd gruparea sarcina de a ridiculiza Junimea" Intr-o impro-
vizatie dramaticd Muza de la Borta rece, 1874, revista teatrald cum epoca cunoscuse
mai multe, scrise in gustul lui Meilhac si Halévy din La belle Hélène, bufonerie lite-
rard cum o numeste autorul Insusi, In care Maiorescu este Minorescu, Eminescu
152 este Minunescu, Naum este Ndut etc., si al car& umor pare astazi atIt de rdsu-

www.dacoromanica.ro
LEGRAF
Pagina cu frontispiciu. .... M A_ 1T 1=2, C:11

.11t.t. a 1.3al
T Ingliat..Inr. 10A N 811,10ESG13

IsNot ifulttlAtlArift
M.., <NA '
n
. 0..4, fa
or a
arN
K... I.want.. 0,
K....A...a,.
.te 1

la 4.JsxlSe
5. .a ANA
NAN ;
a
tu same
1.4=, r r 4,.;;_S ...K. ... a, a:1,1r"
N.
....0 1.K4
ANI
...
IAA #
NatANN.
.1.4.4.a.
A a....i .4 ......a ....3
11.......A .........a 114. r". ' e .......'.. .1.......
...... .r.
t.....1.4
w............ *. Ka*.
.
... ".......
...... aki. ..,. at ars nt.....
am:
NA....
...,..
as..1 ...ff..
a ,
...* ..,ti*
at .........4*.
...... N..
A K......,
Atanal
...Aar as
........ ,..... .Rtl
. .., ....1..:::-

alfalfa fa.:1!
1
'
a

a.m.*
....fa a. aa
,

...., .a.,,....
PAA.N.......... N.A..
Iv....Ns
. NAN. aNA
.......4 ...le, 0.., -, . .
r.., . ...N..*** .......' . ll'al ..a.
,....

.j.. .*
.....1 tvI.
a .....a.....A
A ANNANA eall A,.

A. la :no... tms
.... 1..K 51Z1 1,. ..,
la* MAN. ANA. si
E
a.m.. ea
a
laa *a.
ow, Hem 61,6 Kr*
a re.
4. 4.--
I'

: ....a- ,
fa fay
.

...KC. ....../. arlf ,rals: resi


zir,« .

flat, Inca ne minunam ca epoca s-a putut Inveseli de el. Zamphirescu este un poet
macabru, evoend castele ale mot-0, mirese de strigoi, proclamInd dezolarile sale
nemIngTiate, end nu ofteaza cu banalitate pentru iubita lui, totul Intr-un idiom
italienizant, dupa modelul lui Eliade, cu alegrqe, turment, steld, immortale, displacen,
pro fume, lamente, adorndri, tremdri, dolente etc. Alecsandri, care patronase Ince-
puturile Junimii", Tncurajeaza si grupul literatilor bucuresteni, (find Revistei con-
timporane romanul Dridri, mai multe poezii si lucrari dramatice, Arvinte si Pepelea,
Nobila cersetoare, Concino. Un alt junimist, I. Slavici, publica studiul Crisenii nostri.
Prin interventia lui Alecsandri, duelul Revistei contimporane cu Convorbirile Inceteaza,
P. Gradisteanu renun-Vind la noul raspuns pe care TI pregatea.
inca din 1869, Hasdeu face sa apara ziarul Traían, continuat In anul urmator
prin Columna lui Traían (1870-1877 si 1882-1883), grupul nationalist, latin si demo-
crat, uneori republican, al muntenilor, cautindu-si aci o tribuna. Hasdeu supune
activitatea Convorbirilor la o aspra cenzura (dupa cum o fäcuse si mai Inainte In
Lumina, 1863 si Aghiutd, 1863, dintr-o pornire care nu se va istovi nici mai ttrziu).
Pogor si Bodnarescu, Negruzzi, Xenopol si Florentin, adica personalitati de forma-
turi si merite deosebite, sTnt criticati laolalta si cu aceeasi asprime. in ce-I priveste

1.,
TELEGRAPIDITI
Pagind Cu frontispiciu. tha,12
ia 4,
I.I sa
. as:
N...., , "AS
A,
V,* :
' .4..

....MA. AA- 4,
5,4.. *6, A. N. e Aka,. AA.,
e
. .:
I
44 a t.4....11..enpv=aKt . n -I, 44 kaa.
La. 4. iv- 44, 4
, la ...it.. iews.ai/c.
4. Iti12 aka, I. BUCURESCt, 3 14NUARIE 14...5.
la
4
;41. Ob IA 114.6

15 dia. 44.1 a 1.: .

'of
4I4,Ke
...Nis A, ,;auc,
<
,* 4,4
4..1. *KK*
miar 15, 51,
a samott445V, 1 MV,...: t,h0
a Wei .4., Iv 1.
. t. 4.4
lst
K
o1
sls e.. X* es ..
b* www.dacoromanica.ro
tm a- ...at I tic 444 Ail
ti. fa- 44,# $46.151 aa .aaa. bees .1
sa
rr.4 .04 .444.04, . ,..
,I4 14..tt .4...e wan
4, ...al
AB. DESNUSIANU
R1IST\ NO A

NEGRIAD'A
EPOPETA NATIONALA.
ISE
(PARTE.). ANTAU IN mask CA(TE111)
Barbu Siel la Vrancea, A: V f ahuta,
Victor Beaa, D D. ccv,t O. I,nnescu-
E3,111u. Th..Sperantia.

44:4

BUCCIIIESCI
TIPOGRAFI'A CATRTI1 11. 0631,
rismanv Iowa:
IC% No.

Pagina de titlu. Pagina de titlu.

pe Maiorescu, atacurile devin cu totul necumpdnite and criticul alegindu-se,


In 1871, deputat al colegiului al Ill-lea la Severin si Arges, Hasdeu repetd Invinui-
rile cunoscute din atItea public* contimporane : cosmopolitism, filosemitism,
germanism, antidemocratism. Acuidrile aveau nevoie de o confirmare experi-
mentald si astfel ghidusia lui Hasdeu Inchipuie o farsd, rdsundtoare pe vremuri,
trimiVind Convorbirilor spre publicare elucubratia liricd Eu si Ea, tradusd din
fictivul poet german Gablitz de I. M. Elias. Versurile apar In Convorbiri (IV,1871,
15 iulie) si Hasdeu jubileazd In revista Familia si In ziarele bucurestene Trompeta
Carpatilor si Telegraful, organe asociate luptei Impotriva lui Maiorescu si a
junimistilor. SenzaTia este mare. Maiorescu se dezvinovdteste, ardtInd ca nu are
rdspunderea redactiei si nu se afla In lard In momentul In care textul apocrif
parvenise Convorbirilor. Negruzzi se gäsea si el In straindtate. Farsa produce con-
sternare printre junimisti. Slavici scrie din Viena: Sd ne pregdtim de luptd".
Cinci ani mai tTrziu, In 1876, Hasdeu expediaza Convorbirilor o nou'd elucubra.tie :
La noi e putred márul, sub iscdlitura P. A. alescu, al drui acrostih completa
cuvintele : La Convorbiri ¡iterare. Poezia este frumos cititä de Eminescu si,
de data aceasta, redactia responsabild o primeste. lacob Negruzzi rdspunde
presupusului autor la posta redactiei : D-lui P. A. C. multumiri si noroc
bun". Hasdeu, cdruia i se propunea In acelasi timp directia noii publicatii
154 Revista ¡iterará i tiinçifict3. primeste oferta, invoand necesit4ile pe care

www.dacoromanica.ro
\

le punea In lumina fraza sa izbutitd: Asa dart',


neseriozitatea Convorbirilor fiind legalmente
constatan prin propria lor mdrturie, ma grabesc
a primi sarcina de a dirige In partea-i literard
Revista de fan, considerInd-o a fi In adevdr
necesara, de vreme ce nu exist-a deocamdata
In Romania nici o alta de aceasta natura. Va
fi nu o directie noud, ci o directie sdnatoasd".
O noud iesire antijunimistd a lui Hasdeu se
produce In 1892, cInd un german, Dr. W.
Rudow, publica o istorie a literaturii romane,
revazuta din Trisdrcinarea Ministerului Instruc-
tiunii de lacob Negruzzi si G. Bogdan (Duica)
Geschichte des rumeinischen Schrifttums bis zur
Gegenwart, Wernigerode, 1892. Scrierea repre-
zenta punctul de vedere junimist i, In afara de
partialitatea aprecierilor ei, continea nume-
roase erori de informatie. Hasdeu, care nu
ocupa nici un loc In aceasta expunere generala
a literaturii romdne, pune la cale o executie
capitald, apdruta sub titlul : Eine Trilogie, desigur
cu intentii ironice fan de germanismul de atitea
ori imputat grupdrii adverse, mai Intii In Revista Aron Densusionu. Portret de matu-
Noud, apoi Intr-un extras, In 1897: brosura ritate.
continea, In afard de articolul lui Hasdeu, pe
acel al lui Lazar $aineanu, suplinitorul lui Hasdeu
la Universitate, eruditul filolog din atTtea contributii la Revista noud, dar si la Convor-
biri ¡iterare, autorul unei Tntinse opere romanesti, Tnainte de stramutarea sa la Paris
apoi articolul lui G. lonescu-Gion, profesor bucurestean, istoric cu unele merite,
conferentiar, autor didactic, cronicar teatral, care adusese din studiile sale franceze,
deprinderea nepotrivin de ali presdra scrierile cu galicisme si o frazeologie entu-
ziasta pe care o parodiaza I. L. Caragiale In Literatura i artele romdne In a doua
jumdtate a sec. XIX (Schite upare, 1896, Opere, III).
Hasdeu a fost adversarul cel mai tenace al Junimii si al lui Maiorescu. Biblio-
grafia atacurilor sale (stabilin de E. Lovinescu In T. Maiorescu, II, 1940) se Tntinde
pe o durata de 40 de ani, de la Lumina, 1863, rind la Apdrarea national& 1902. Tara
si stdruinta resentimentului sdu Ti dau acestuia caracterul unei pasiuni. Maiorescu
foloseste prilejul studiului Literatura romeind i strdinatatea 1882, pentru a releva
Impreund cu recunoasterea marilor merite istorice si filologice ale vechiului adver-
sar, ba chiar si a frumusetii stilului &au foarte viu", violenta atacurilor sale.
Alt adverrsar IndTrjit al lui Maiorescu si al grupului junimist este Aron Densu-
sianu (1837-1900), reprezentant al vechiului Ardeal latinist, profesor al Universi-
ntii din Iasi, poet Incerandu-se In marile genuri, pentru ca scrie o epopee, Negriada
(1879-1884) si o tragedie In 5 acte, Optum, 1897, pentru a nu mai vorbi de poe-
ziile sale din Valea vietii, 1892 si Hore otelite, 1892, productii care n-au aflat nici- 155

www.dacoromanica.ro
V
.
.

....1L544;ZIA4W7. . ,
re.:..r14.X3
.

' *,

. ,
"dift¡,'O'

°data cititori. Rezistenta sa fatä de Junimea"


.
a fost dintre cele mai rau inspirate, pentru
P.,z,
i AL...,,,......,..... ..... ^ ....Av.-7 -,',..- Y.,. ca I-a dus nu numai la inscenarea plagiatului"
...-......, ,.......,..../.. ,...... ..i.)...,..,,, ...<.......; ..........4.4,..4.9,..".,:,,,-.... .... lui Maiorescu (in Federatiunea, 1868, apoi In
, . . ., .. ,... :
.....- .....-;,...r.,,-... 4 .............,...-..- ,........,,...x. ....GAG ......14., .
Cerceteiri ¡iterare, 1887) dar si la Tncercarea
,

Zi ... <,,,, .AA,,,,,,..."»,., -../....4;,... : ....,-. .......",,.....,.¡,,,-1,..... .--,..;....7....


de anulare a lui Eminescu, care ar fi un
....b.,. 41'....,,r. s',,,,,,,k. .0.*. ,..4......... .....::: ............-................, 3,... IS.,....4 ...AT,
A,....... ...,....,/,.....,44 ,.A. ,. .............. ,.. ......7..44,...a.v. . ,,,,i.,..... 7.,....,4-..
simplu desechilibrat", opus spiritului etnic-
romanesc". Volumul Cercetdri ¡iterare are
,
totusi meritul de a fi pus mai inn in lumina
importanta lui Budai-Deleanu autorul Tiga-
, niadei. in Orientul latin (1874 1875), ziarul
(.41(A.L. LA.; brasovean al lui Teofil Frincu, al tinärului
a.
poet I. A. Lapedatu si al lui Aron Densusianu,
acesta din urma publica lungul studiu
.4.1% .!
Regenerarea literaturii române, in care se
aproba influenta franceza, deoarece ea a
dat bune rezultate acolo unde a fost mai
. .* 9 -K puternica, in Muntenia. Acuzarile pe 'care
,
Maiorescu le ridicase Impotriva limbii romane
in jurnalele ardelene, Densusianu le intoarce
1.4,
impotriva lui Maiorescu insusi, al drui
scris ar fi plin de expresii traduse din
.
limba germana. Densusianu este pentru
spiritul national In literatura i Junimea"
Dreptul Gentilor, curs de Simion 13Sr-
nutiu, Iai, 1867. ar fi fost o miscare Tnstrainata.
intr-un moment in care Junimea"
Tncepuse a se impune In pretuirea ge-
nerala, un adversar teoretic, pe tärTmul social, apare Ion Nadejde (1854-1928),
redactor al Contemporanului, 1881-1891 si al Revistei sociale, 1884-1887, harnic
si invatat publicist, cu competenta variata, In stiintele naturii, in economie politica
si In lingvistia, militant socialist si ateu, ['Ina la ciudata lui eclipsare intr-a doua si
cea mai lung parte a existentei lui. Prima dintre revistele lui arata consideratie
pentru Junimea", imprumutindu-i, chiar in articolul ei de program, formula formele
rara fond", pe care le va combate, de asemenea, propunindu-si in acelasi timp sa
arate cititorilor chipul cum priveste stiinta contemporana lumea". Conferintele
Junimii" grit analizate pe larg, i cu aprecien i pozitive, atunci cind se constatä
unele indrumari comune, ca de pilda In prelegerile lui C. Dimitrescu-lasi. Poeziile
lui Eminescu sint reproduse in extenso si se intretine cultul lui Vasile Conta. in
afara de articolele In favoarea casatoriei libere si pentru egala indreptatire a femeii
la viata publica, ale Sofiei Nadejde, uneori In polemica cu Maiorescu, literatura
este reprezentata prin versurile socialiste i atee ale lui C. Mille, N. Beldiceanu
etc., pe care din 1885 II vom afla In Convorbiri, apoi prin anecdotele lui Th. Speran-
cunoscut prin activitatea lui literara si lingvisticä i din revistele lui Hasdeu.
In 1884, Ion Nadejde Tsi asociaza ca redactor.pentru partea literara pe V. G. Mortun,
unul dintre primii editori ai lui Eminescu. In 1885 apar si primele critici ale lui
C. Dobrogeanu-Gherea (I. Gherea). in Revista social& Nädejde va raspunde stu-
diul antisocialist al lui P. Missir i, precizind programul socialismului roman, va arata
156 ca, dad prin partea lui critica i negativa, junimismul si socialismul coincid, cele

www.dacoromanica.ro
Simion Bárnutiu.

doua directive se deosebesc prin explica/ia fenomenelor si prin Indrumarile de viitor.


Liberalismul românesc ar fi dat gres, afirma marxistul Nadejde, pentru ca a crezut
ca poate introduce formele politice ale Apusului, rara substratul lor economic. Socia-
lismul ar urma sa puna de acord cele cloud' aspecte, printr-un sir de reforme, al
caror program II schiteazd In linii largi.
Dintre organele si personalitätile adverse Junimii", am omis revista Literatorul
pe conducatorul ei, Al. Macedonski, negat de Maiorescu, chiar pina In 1886
(cf. articolul Poeti i critici), cInd poetul produsese cIteva din operele lui cele mai
remarcabile. Macedonski si curentul Injghebat in jurul revistei lui alcatuiesc Insä
capitolul cel mai de seama al curentului muntean si, in aceasta calitate, urmeaza
a fi studiat mai ttrziu, cu toate dezvoltarile de rigoare.

157

www.dacoromanica.ro
MIHAI EMINESCU

Eminovicenii erau àrani romani cu vechime In satul Caline0 din jud. Suceava.
Ti IntIlnim acolo din IntTiele decenii ale veacului XVIII. CapatInd slobozenie, intrara
In tagma raz4easca, ceea ce e un fel de nobleIe. Insinuarile ca Eminescu n-ar fi roman
sInt de domeniul himericului i se explica prin aceea ca poetul se indignase Tmpo-
triva scursurilor straine : bulgaroi cu ceafa groasd, grecotei cu nas subTire". RInd
pe rInd Eminescu a fost turc, albanez, persan, suedez, rus, bulgar, sTrb, rutean,
polon, armean. Unui calomniator el ii raspunde cu aceste cuvinte perfect Tntarite
de documente : ... eu nu ma supar deloc de modul cum se reflecta persoana mea
In ochii d-tale, caci de la ap oglincla nici nu ma pot gtepta la alt reflex. Dar acest
reflex nu schimba deloc realitatea, el nu ma oprqte de a fi dintr-o familie nu nu-
mai romana, ci i nobild neam de neamul ei sa nu va fie cu supdrare ?flat va
asigur cd Intre stramo0 din tara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e r4ne sa vor-
besc, s-o fi at-11nd poate Iarani liberi . Tatäl, Gheorghe Eminovici, baiat de cIn-
taret de strand, Invatd ceva carte In Suceava. Vorbea i scria nernIqte. Boierul velit
Bal il aduse scriitor la rnoia sa din Dumbraveni, unde-I i gasim In 1839 In vIrsta
de 27 ani. In 1840 se Insura cu Ralu, fata stolnicului JuraKu din Jolde0, primind
zestre In pamInt §i In bani. In 1841 Bal; Ti capatd de la Mihai Voda
Sturza decretul de caminar. Era acum boier. Prin 1849-1850, dupd naTterea
celui de-al aselea copil, cumpara jurnatate din mc4ia lpote0, unde îi facu casa
acareturi. Ad sau In Botopnii apropian se nascu, la 15 ianuarie 1850,
Mihai Eminescu. In totul Eminovici avu 11 copii : $erban (*1841), Niculae (*1843),
lorgu (*c. 1844), Ruxandra (*1845), Hie (*1846), Maria (*c. 1848), Mihai (*1850),
Aglae (*7 mai 1852 + 30 iulie 1900: trecutä la catolicism In 1890 spre a se casa-
tori cu ofiterul austriac Gareiss v. Döllitzsturm), Harieta (*c. 1854), Matei (*1856),
Vasile. Trei din ei, Ruxandra, Maria, Vasile, murira de timpuriu, ceilali jucara oare-
care rol In existerrta poetului, Tndeosebi Henrieta. $erban (care ar fi fost i el Kato-
lischer Religion") muri la Berlin de tuberculoza, cu fenomene de alienane (la 30
noiembrie 1874 In spitalul Charité). Studiase medicina. Niculae, Neculai cel prost",
se sinucisese din cauza unei boale, lorgu, militar, posac la fire (CInd rIdea, se
schimba vremea"), muri tTnar, Me, elev al coalei de medicina a lui Davila, de ase-
meni, Henrieta era paralitica i sfIr0 cu semne de tuberculoza. Gh. Eminovici nu
facu fericin pe copiii sal, dei avea bune intenni trimitea la carte In strainatate.
Nutrea idei pozitive i era autoritar dupa moda veche. Mihai va iubi mai mult
pe mama, femeie blinda i miloasa. 159

www.dacoromanica.ro
Casa copilariei lui Mihai Eminescu din Ipotesti. Botosani.

Poetul crescu aproape Tardnqte la Ipote0, sat saracacios, aezat Intr-o vale
Inchisa de dealuri ()clan Tmpadurite. Casa lui Eminovici era gospodareascd, pridvor
larg cu trepte, oddi cu privire libera In jur Imprejur, oproane, hambare, livadd,
tei imeni. Fratii mai mari ai poetului umblau calare pe mo0e, el se cufunda In
vreun bordei la o baba, ori la stTna, cutreierind padurile cu o carte In mInd i doi-
trei covrigi, dormea pe malul apelor :

Fiind baiet, pdcluri cutreeram


ml culcam ades lîngà izvor,
lar bratul drept sub cap eu mi-I puneam
S-aud cum apa sund-ncetisor ;
Un freamat lin trecea din ram In ram
un miros venea adormitor ;
Astfel ades eu nop.ti tntregi am mas,
BlInd Inginat de-al valurilor glas".

Cu fratii se scaldd In balta, i In insula din mijlocul ei citeau pe Robinson. Se


rdzboiau cu broaFtele, faceau marluri pe ura de paie. Avu i o dragoste juvenila,
&id fu mai mare, o iubitd cu ochi mar" i pärul negru'n coade", care muri
finara, ca Silvia lui Leopardi. IncepInd cu clasa a Ill-a primara', Eminescu îi fácu Inva'-
tatura la Cernau-ti, 'inn la National-Hauptschule, de unde iei la sftrOtul anului
colar 1859/1860 absolvent, clasificat al 5-lea Tntre 82 colari. In toamna 1860 e
Inscris la K. K. Ober-Gymnasium, cutie lung, un fel de ospiciu mohorit, pe unde
trecura j fratii sal mai mari, $erban, Niculae, lorgu (Gheorghe) i hie. Eminovici
TI puse In cost" In timpul claselor primare la Aron Pumnul, se pare, apoi la un
birjar rutean, Tirtec, unde era un adevarat infern de copii In gazdd. Tovar4ii spe-
riau pe Eminescu fácInd pe stafiile, Tirlec le dadea de mIncare mai mult porumb
fiert In lapte, TricIt micii pensionan, Trifometati, furau mere. Eminescu ramase cu
160 obipuiryta de a m'inca mere cu lacomie. Intre profesorii romdni, In afard de popa"

www.dacoromanica.ro
Biserica veche din lpotesti, Cu mormintele
päriniIor lui M. Eminescu (Ctitoria cdminarului
Gh. Erninovici).

Veniamin 'hut, care pTrlea", se remarca Aron Pumnul. Era un mare patriot, care
Inlesnea copiilor citirea de cdrti românesti si se purta prietenos cu studentii",
cu care bdtea chiar mingea. Eminescu TI iubi In chip deosebit, Ti devord Lepturariul
cu toate ciudäteniile lui. In genere, scoala cernduteand nu-i placea lui Eminescu,
si se presupune ca ar fi Incercat sa fuga chiar din clasele primare. Clasa gimna- I

ziald merse binisor, a II-a rdu, si tTlharul" fugi iaräi. Eminovici puse de-I [eta
cobzd si-I Tntoarse la scoald. RdmInInd repetent, Eminescu frecventeazd In 1862/1863
tot clasa a II-a, stTnd In gazdd la un frantuz betiv, Victor Blanchin. Dar dupd vacanta
Pastilor 1863 nu mai apare prin cataloage. Poetul devine privatist". Legenda spune
ca mergTnd la Cernduti pentru pregdtirea In particular, In primdvara lui 1864, Emi-
nescu se IA dupd trupa Tardini-VIddicescu, care dddea reprezentatii acolo pentru
IntTia oard. Cd a fácut parte din aceastä trupd rezultd din afectia colegiala pe care
i-o pdstrard directorii companiei. STnt stiri ca poetul ar fi obtinut certificat de clasa
a Ill-a de la gimnaziul catolic din Sibiu, oras Tn care se afla atunci ca student jurist
fratele sdu Niculae. Trupa pleca la Brasov. in octombrie 1864 Eminescu intra ca
practicant la Tribunalul din Botosani, stInd acolo pTnd In martie 1865, cTnd se repezi
la Cernduti spre a urma studiile collegiale". Acolo venise iardsi trupa Tardini,
si din nou legenda spune ca Eminescu s-a luat dupd ea. in 1865, oricum, poetul
se afla printre strdini, In strdindtate". Dacd era cu actorii, Fani Tardini juca In
iunie la Brasov (specializatd In V. Hugo : Maria-Tudor, Angelo Malipieri). in toamna
1865 Eminescu reapdrea pe ulitele Cerndutului. Acum sedea In casa lui Aron Pumnul,
care era rdu bolnav si c-o muiere" rea ce-i scurtase zilele si-I tinuse ca pe Pegas
In jug". Era bibliotecar. in epoca aceasta trimise versuri la Familia lui losif Vulcan,
care TI prezentd cu laude In nr. din 25 febr./9 martie 1866, schimbIndu-i numele In
Eminescu din acela de Eminovici. Pumnul murise in ianuarie, spre jalea poetului, 161

Li - C. 17S

www.dacoromanica.ro
care Ii dedica o poezie. in vara Eminescu parasi Cernautii. O WA pe jos, cu un bat
in mind i un strait de-a umar, spre Ardeal, coborind probabil pe valea Dornei,
se !Asa pe apa Mureplui Ora la Tg.-Mureplui. Acolo doi seminariO, Ion Cotta
Teodor Cojocariu, imbracati In straie nationale, TI luara In trasura spre Blab fiincicd
poetul voia sa vada locul uncle a rasarit soarele romanismului". Cu un carnetel
in mina, Eminescu îi facea insemnari. Domnilor zicea el eu sint poet §i vreau
sa-mi adun material". inainte de a sosi la Blaj, ga cum facuse Asachi la Roma, poetul
se ridica In trasura In Virful Hulei i miKind palaria zise : Te salut din mima Roma-
mica. multumesc, Dumnezeule, ca m-ai ajutat s-o pot vedea". La Blaj o duse greu,
neavind de nici unele, suportind totul cu robustete. Se culca Imbracat prin fin, se
pieptana cu degetele, se spala cu un strop de apa, se &aura cu mere. lqea la cImp sS
citeasca i se scalda ceasuri Tntregi In Tirnava, IMO moara, din jos de roan. Emi-
nescu venise sa mai cI§tige o clasa, dar se spune cd d-I profesor Olimpiu Blajan II
respinse la examenul de I. greaca. Dormitul prin grajduri, pe linga lacul Chereteu, pe
sub stra§ina manastirii, mincarea de capatat de pe la seminar TI destramara §i-I std.-
bird. In august 1866 merse la Alba-lulia, la adunarea Asociatiunii", dormind pe c.
rogojina intr-o crT§ma. Se abdtu i pe la Bucerdea-Grinoasa, satul de obTr§ie al Id
Maiorescu. Razbit de mizerie, veni la Sibiu, unde N. Densu§ianu constatd ca curgeaui
zdrentele de pe el" : abia se mai vedea pe la git un mic rest de camga neagra, iar
pieptul de sus pina jos era gol, §i cu mare necaz cerca bietul om acopere pielea
cu o jacheta ruptd in toate partile, zdrentuita de la mineci pind la coate, cu ni te
simpli pantaioni zdrentuiti din sus §i zdrentuiti din jos ...". Dens4anu II Tmbracd
§i-I trimise cu scrisoare la popa Bratu din
RaOnari, bunicul dinspre mama al lui Octa-
Clopotnita veche $i cei doi tei sàdii vian Goga. Acela ii dadu un taran care-I
de poet and era copil.
petrecu peste munti. In tart, poetul intr.& in
trupa lui lorgu Caragiale ca sufler, trecInd
apoi la Pascali. I. L. Caragiale îi aducea
aminte ca un director de teatru ambulant
(desigur Pascali) Ii spusese cA gasise la
Giurgiu, slujind In curtea §i grajdul unui
hotel, pe Eminescu. Acesta, culcat In iesle,
citea in gura mare pe Schiller, cad avea un
geamantan plin de carti. Sa-1 fi abandonat
aci lorgu Caragiale ? Un actor din trupa
acestuia povestea cA directorul lui, neavInd
sufler, TI trimise In port i acolo gäsise pe
Eminescu descult §i fart cam4d, numai
In gheroc §i pantaloni, rafind banitele de
.te.er- cereale. Cu lorgu Caragiale poetul a colin-
dat pina In 1867 orgele muntene, raminind
la el Ind o iarnd in Bucuresti, 1867/
1868. Apoi intrd in trupa mai serioasa a lui
Pascali, pornind cu ea In turneul din Ardeal

-
'`. .0
1,t. .
,.
elo;ïp
g p,
si ; s.

,4
www.dacoromanica.ro
in mai 1868. Trupa jucd la Brasov, Lugoj, Timisoara, Arad, Oravi/a, primitd pretu-
tindeni cu mare InsufleVre. in toamnd (29 sept. 1868), recomandat de Pascali, Emi-
nescu fu angajat, cu 450 lei lunar, 2700 lei pe stagiune, sufler al II-lea si copist la Teatrul
Na/ional din Bucuresti, unde juca o data i rolul ciobanului din nzvan i Vidra de
Hasdeu. in vard, plecind cu trupa In turneu In Moldova, pind la CernA4, Eminovici
ar fi pus mina pe tilhar" si 1-ar fi ferecat la lpotesti. in toamna anului 1869 II trimitea
la Viena sd se inscrie la Universitate. inscriindu-se acolo ca audient, inseamnd cd
poetul nu terminase liceul, dar cd totusi spera sa-1 sfirseascd In curind. La Viena el
trai in strimtoare veseld, ca to/i studenVi romani, cunoscu pe Slavic', urmd cursurile
eclectic. (filozofie, istorie, drept, economie politicd, anatomie), citind mai mult In
casa. Un oarecine preda la Universitate despre Craiul Rhamses" si nevasta lui,
Rhodope", iar el privea distrat pe fereastrd la o mamzell Rezi".

Prin ferestre uliternici


Noi priveam la madam Maier
priveam cum mamzell Rezi
$i cu Seppi joaca staier".

Viena îi lasd amintiri dulci (si probabil i boala din care i se trage moartea)

Cu murmurele ei blinde
Cu izvorul, harum horum
Ne primea in a ei brate Aron Puma Profesor de limba ro-
Alma mater philistrorum. man& si istorie nationali la Gimnaziul
din Cernluti, al carui elev preferat
Cu murmure, ca izvorul era Mihai Eminescu.
Cujus, hujus, harum, horum
Ne primea-n a sale brate
Alma mater philistorum.

Cu evlavie cumplitl
inghiteam pe regii lybici
Unde sint acele vremuri
Te intreb: amice Chibici?"

De la Viena, dupd o Intoarcere In lard cu


care prilej vizitd pe junimisti, Eminescu pleacd
in 1872, In toamnd tirzie, la Berlin. Junimea"
'ir
Ii dadea un stipendiu. in afard de asta, agentul
diplomatic din capitala Germaniei II va lua se- ,

cretar particular. Eminescu se inscrie In decem-


brie ca student ordinar, indiciu ca intr-un fel
oarecare lichidase problema liceului. La Berlin
urmd cursuriie lui Dühring (Logicd si principii
de filozofie), Zeller (Istoria filozofiei), Lepsius
(Monumentele Egiptului) si pe alii mai putin .1-
n

I.; -4 ti)e.

:7.7!tir
.
=

www.dacoromanica.ro
notorii. Îi gdsise i aici o prietend, cu care se plimba la Potsdam, cu trenul, In
clasa a Ill-a :
Zice Darwin, tata Darwin. Tntre dinIi o pipa lungd,
Cum cd omul e-o maimt41; Subsuori pe Schopenhauer.
Am picior de maimL4ci
Milly-nsa de pisicuIa. $-acum suiera masina,
Fumul pipei lin miroasa.
$i ma urc In tren cu graba, Sticla Kummel ma invita,
Cu o foame de balaur, Milly-mi ride. Ce-mi mai pasa!"

Venind In fruntea Ministerului de Instructie, Maiorescu Indemnd pe Eminescu


sd-si dea doctoratul, spre a putea ocupa catedra de filozofie de la Iasi. li ordonantd
ajutorul cerut. Eminescu, care urmase la Berlin regulat semestrele in 1872/1873 si
1873/1874, se purtd straniu In aceastd Imprejurare. Nu-si dddu doctoratul si dupd o
vizitd la Konigsberg, Cracovia si Lemberg, In vederea culegerii de documente (poate
ca voia sd faca o lucrare de istorie, poate i se cereau pentru culegerea oficialä, In
schimbul banilor), IncredintIndu-se cd nu era pregait pentru lucteári arhivistice
veni la Iasi, nu fdrd endul de a se Tnapoia In Germania In noiembrie pentru
doctorat.
La 23 august 1874 fu numit director al bibliotecii centrale, In locul lui Samson
Bodndrescu, In balamucul" cdruia, de la Trisfetite, se addposti. Il scoate de la biblio-
tecd D. Petrino, care pe deasupra mai are si nedelicatetea de a-I da In judecatd
pentru o imaginard sustragere de arti. Maiorescu II numi atunci (1 iulie
1875) revizor scolar pe judetele lai i Vaslui, Insd
abia se apucd de treabd, cu un mare zel, i guvernul,
Pagina de titlu. peste un an, cdzu. Ministerul Ti cere Tnapoierea
ajutorului de 100 galbeni acordat de Maiorescu.
Eminescu rdmase fdrd rosturi, aciuindu-se cTtva timp
Lepturafit ruminesc In bojdeuca lui Creangd. Era scTrbit de oameni, de
institutii, de liberali, de dragoste. Cunoscuse pe
401.1,kil riiLil muttni Veronica Mide, de la care avu mari dezamdgiri. Nu
i-ar putrezi oasele va blestema cui au dat fiintd
acestor tdri In care cuvTntul nu-i cuvTnt, amorul
(iilkiunta ti,hutirit;t tit ilrtm. nu-i amor". Se apucd de gazetdrie, compirind Curierul
de Iasi, pe care II numea In dispret foaia vitelor de
*.tIfrof pripas" si care era proprietatea unei tovdrdsii de
junimisti (N. Gane, lacob Negruzzi, Stefan VIrgolici,
de' o tlasa I. si IL a giantasiuld de jos
Anton Naum si altii). Trdia ca la Blaj. in pragul
lu
oddii lui prietenii rdmIneau asfixiati : cdrti risipite
pe jos, rufe aruncate dupa sobd, pat nefdcut, apä
Arum Pumnut. bdhnitd In cord, coji de nuci, ghemotoace de Mrtie.
'I,..11 .
Arunca Incdltdmintea pe pat si pierdea nasturii de
la redingota lustruitd. Dormea Inclestat, mInca cu
Tuna! I. poftd mare nuci si mere si trecea In embete
pierdute spre Copou, cu prul cascadat pe spate,
muKTnduli sfircul mustdtii. Certindu-se cu directorul
tipografiei care Ti pretindea sd laude pe primar sou

,
, www.dacoromanica.ro
sa semneze o astfel de adulgie, Eminescu *ca si de la foaia vitelor de pripas.
Il chemara, In fine, In octombrie 1877 la Timpui din Bucuresti. Ad i avea colegi
pe cinicul Caragiale si pe grijuliul Slavici. La Timpul Incepu seria de articole
Tmpotriva liberalilor, si In special a pociturei" C. A. Rosetti, admirabild opera
pamfletarà, dovedind Insd o frita/le crescInda. Boala Tnainta insidioasa, sub
Intaiisarea sdndtalii, lar munca la redactie, In carnasa, la o masa plina de hIrtii,
era istovitoare. Un mar luat dintr-un talger Ti aducea aminte de libertate. Prietenilor
care TI vizitard le descrise starea lui cu cloud versuri din Goethe. usor modificate
Arm am Beutel, krank am Herzen
Schlepp ich meine langen Tage".

Mai avea si agita/iuni de ordin erotic. Voia sd la de nevasta, deconsiliat de


Maiorescu, pe Veronica Mide, t'amasa vdduvd, se Indragosti, spre ciuda aceluiasi
Maiorescu, de Mite Kremnitz, apoi umbla dupa Cleopatra Poenaru, fiica pictorului
Lecca, si cam cimotie cu Caragiale. in 1882, dupd vreo cinci ani de jurnalistica,
era complet plictisit : Astept telegramele Hayas, ca sa scriu, lar scriu de meserie,
scrie-mi-ar numele pe mormint si n-as mai fi ajuns sa traiesc". Directia TI platea rdu
si neregulat. in iunie 1883, merse la lasi, cu prilejul dezvelirii statuii lui Stefan cel
Mare, solemnitate la care nici nu lud parte, mulIumindu-se numai sa citeasca la ju-
ni mea" Doina.
Dadea semne de ratdcire. Creanga, la care dormi, TI Vázu punInd pe mdsuta
un revolver, de teamd sa nu-I ucida cineva. Locuia la Slavici (plecat tocmai In
strainatate), si acolo, la 28 iunie 1883, TI cuprinse nebunia, pe care Maiorescu
i-o presim/ea din purtarile de la Junimea".
Se credea cdlugar ca leronim si binecuvInta pe toata lumea. Purtarea lui Maiorescu
a fost admirabild In toata aceastd parte trista a
viemli lui Eminescu. Prin grija si cu ajutorul lui,
poetul fu internat In sanatoriul d-rului Su/u, apoi
In noiembrie, condus la Viena In asezämIntul DE-ASIU
d-rului Oberstein de la Ober-D6bling, unde fusese Pe-ttsitt ett o &re
rnpitdre;
internat si Lenau. Peste cIteva luni era limpezit, '3 din Alaite,
si la sfirsitul lui februarie Chibici-RIvneanul TI rice dulei it unid plain,
Intovarasea In Italia, la Vene/ia si Floren/a, Plain ridiendo eu.earba, verde,
care lasard pe poet indiferent. La 17 martie te pende.
pornea spre Bucuresti si dupd o sedere de ineeti5i41'n,

cIteva saptämTni se stabili la lasi, la Inceput !4it.ptint1u siopte amero;

Tntr-o oddi./d la Miron Pompiliu. Prietenii TI Lte.asitt ay..; o illorkien


ddcleau bani si-I Inconjurau cu mare aten/je, 1,tgittsia si titterka,
Insd Eminescu devenise avar, dintr-o frica mala- ea si titlreit erinului.
Altot ea miles, siottioi,
diva de viitor. I se ciadura ore de suplinit la Amalgamo d'o mor oasis
Scoala comerciara, apoi, la 24 septembrie 1884, Si de uta porptteitt,
sub direc/ia lui I. Caragiani, postul de sub- 1,antatolu veedu si osiaru,
bibliotecar la Biblioteca centrará, pardsit de A. Siaptindu nitlire de amoro

Philippide. Din scripte rezultd cd funciona mai I te-asio avi70 porumbitia


ales la serviciul de Inregistrare, Indeplinind I;u chipa albo de tiopilitia,
si unele mdrunte sarcini birocratice. Boala idandisiora
ea a di de priroavirs,
I :lit ti. ti Cite diolitra
eantit doiten, di/Mitra,
1-asio eatiti."a 'neetisiortt,
8/.1/linda =ia-pte de antorn,

r
Milita litiaapeu ) ,

ea terma» limeblikum colimele 111481 seesii


e0114011160 .44/ loonrcar4 j11.
www.dacoromanica.ro p*.e "wont ite 16 SOL
[4.. mIor ame oe-a prisse it .1,
Int Nnin 28 MI 11)76. NO 54

'7'14 ihat 14,3j41CATitNIIA )1: I I'(4 1,1; ) )1 x I )Es1.11111, 1-, ruirrit 11tLAT1i E 1)1X tA, <
1S S I
,,,...,÷.....,...,t,,,,-,...,,..,,,,..,.... .., Aparo de ami tiri pe septaroada Pagina Cu frontispiciu.
r,a,,,,,,, . e, ::, ,,1.1
.'..r.A.Z..,...i....,..,...7,1,:,-"' ".4'-
ma .....,.............,4 Olonalnn II nolninnon h& IltEPIAIMMATMIALL I
,AL hi.r,,,,,, , , . 4 r A ... 4 ,.. r
.,.
r ..

'. .

. .''...... ''
..... w a *
'.!.!..'

.....
...".!"1";.
r: 7 .,, i ' 7 , r
.....--
':
: r . awao
g.

..
f 14. o. ,:.4.....,,,;,*,...... i '. g re :

Altri romeo, Out Malo f MY.


.'
0,noe IA 14 14.4,11 +U'
rn Y 4.0 .4, 1.1.9.3. . 44,
'..4:161Ciart mweiturtt '1,Y4 tat 11... a..., . 4fi

.
trs)ei, Yostibil .101.
.jOY.
omp,Mol,.

...k...
Wo-

H Wat:1# Wainf. ylie =t;:t"."-*** ;in= 1,* PayrVt


1....111
110, }PO.. 1p.
t.
4.1 .4.4 14.
t, 4.4. .44.
= t."1.
.m- 1 ole

,, ,..,
A4at.
oye yyert. y a....
t.,. »44 ya.*
.
r

a' 10h. a, ", 1 7 '''


--' " ' ,. Y.
=
Ta..
,,O, Atr04,40

tlr. I.
144,.
44. yeai.,
k axt .46 44,, 444

rciff.
, . . . 04,11 P

reveni, poetul deveni suparator pentru Dalilele de pe drum si la 9 noiembrie 1886


trebuira sa-I interneze in Ospiciul de linga Minastirea NearMului, din care iesi ame-
liorat la 10 aprilie 1887. Pleca la Botosani la sora sa Harieta, care Ti dadu noi
Ingrijiri, fiincica boala avea recidive, facind gresala, In parte din interes, de a pro-
voca o publicitate regretabila cu listele de subscriplie. In vara 1887 bolnavul fu dus
In strainatate la baile din Hall (In 1885 vara, fusese la Liman, ring Odesa). Reintors
mai sanatos, Eminescu se plictisi In glodosul Botosani, In care Harieta visa sa-1 reina
definitiv, mai ales ca Parlamentul era pe cale de a vota poetului o pensiune. Atunci
veni, in primavara 1888, berecheta", balduca", Indracita" cu o droaie de nespa-
la/i", adica Veronica Mide, care II lua la Bucuresti. Acolo Eminescu se purta o vreme
normal, scrie citeva lucruri cuminTi si In decembrie se lasa convins de c4iva publi-
cisti de mina a treia sa patroneze o efemera revista', FInttna Blanduziei. in primavara
1889 prietenii fura nevoiti totusi sd interneze pe poet si sa ceara instituirea unei
curatele pentru administrarea pensiei, fiindca Eminescu umbla dupa o cIntarea0
vieneza, cu parul galben ca de aur si cu glasul ca clopotul", si cu un servet legat
turceste in jurul capului saluta urcat pe masa pe o alta cintareata, suedezà". Se cre-
dea Matei Basarab. Muri In zorii zilei de joi 15 iunie 1889 de o criza cardiaca' si fu
Ingropat simbata 17 iunie, pe o ploaie marunta, la cimitirul Bellu, intre un tei
un brad.
Activitatea ¡iterara a lui Eminescu se intinde pe saptesprezece ani. Din
haosul de proiecte, mai cu searna tineresti, s-a condensat puTina opera definitiva.
CredinIa de pina mai deunazi ca Eminescu e un meteor, iesit din neant, ca un miracol,
fard nici o legatura cu trecutul, se dovedeste falsa. Eminescu e cel mai tradiIional poet,
absorbind toate elementele, si cele mai mar-unte, ale literaturii antecedente. Toate
temele lui ies din tradiTia romäneascd, oricit de scurta, si TrirTuririle straine, pornite
si acelea inaintea lui, aduc numai nuanIe si detalii. in primul rind descoperim la el
intenIia de a trata, pe urmele lui Asachi si Bolintineanu, In mari poeme epice ori
dramatice, mitologia autohtona. Cititorul obisnuit stie doar de Rugciciunea unui dac,
cIteodata de poemul faustian Murean, in care patriotul ardelean e Tnfatisat ca
166 un filozof schopenhauerian, teoretician al raului In istorie si al unui panteism

www.dacoromanica.ro
sustinut pe ideile platonice, In cautarea fericirii negative prin eremitism, somnolenta
;I ficIiune.
Dacia slujea ad, ca si Grecia clasica in poemul lui Goethe, ca un loc de Intoarcere
pentru individul modern roman, care Imperechiat cu Dochia (ca Faust cu Elena)
ar fi dat renasterea romana, Intr-un cadru get

Rasuna corn de aur gi Imple noaptea clara


Cu chipuri ratacite din lumea solitara
A codrilor... In cirduri veni/i, genii qagalnici.
Ce-acum trnpleti pamtntul cu sunetele jalnici,
Acum ascungi In umbra sau tupilgi sub bale,
Piqcgi picioarele-albe a fetelor balaie.
$i zimbrii enei Dochii, pe frurAi cu sterna mare,
$i voi, cai albi ai marii, cu coame de ninsoare...
invie codru I Duhuri cu suflet de miresme,
Zbura/i prin crenge negre ca strivezie iesme,
Cu sunetul de pasuri s-aduca pasul numa
Pe corpuri albe haina de diamantina bruma
Sa seinteie In umbra, sa spinzure feeric
Trece.0 incet prin aer. calcInd pe tntuneric".

Dacia urma sa fie o zona de mijloc Intre nord si sud (lacob Grimm identificase
pe geti cu Astfel dacele sInt Mae" ca fetele gote, Insa privelistea e medi-
teraneana

Se leagan visatorii copaci de chiparos


Cu frunza lor cea neagra uitIndu-se In jos
in ape... lar prin crenge de-un verde-adlnc de jale
Se-oglinda-n apa-albastra de aur portocale..."

SInt alte planuri mitologice mai despletite. GenaTa ar fi trebuit sa trateze crea-
tlunea parnIntului dupa o mitologie proprie romana", In 20 de drituri, si rapsodul
ar fi fost orbul poet Rom", deci un nou Homer. Cosmologia s-ar fi Intemeiat pe un
nurnar de mume" (muma vIntului, muma muntilor, muma marii, muma iernii,
muma florilor), niste personificar de idei eterne, dupa toate aparenIele, amintind
goetheenele Miitter. Basmul de imaginatie asachiana, tratInd despre un mag calator

Prod.' la RAW. 1P"

IMP
A.., h.,. Pot

,
414.,..7,aantrawl

,
. Lraft
. 4.
.44 a
;I..'"
...A. I-4.
.

535 P441....1Cri.

TEI,ItArle AA., *NW 66.4.,.1 i ...I.., e.t.a 41.


.
'4 .54* a. ...r .4. .....
4.,.., ... 1,.......,./ at ..0
,ses
4a 4. . M,..1. .4 1. Al

.
.rneftu.4. .er.### Eva, .25
so .. a.a 144.0 .4 a 545158poeteael 31 rsacl..?
.l.
1.

...a aaa
Nee, a7.
ra,.. 154-551 . 515,..4.14.
,ferseaseeeei 4.4 /sit., a
A.... . .41.. * i.. 44 nee. Am. eaati.1.4
.4.45 . mat ... in 411154 45 *yea... g.te«
41 1. 066

Paging cu frontispiciu. 4.
la . 4 44.6. la
Wa4.4.
.1 !eve. via11441414...., .4
ala arataa,.. ....1, a a . der eee eeee .6 laa
.1. a oa. le,..1.1 a lama,
J
exeeeeeete # een.
RaalS os4
*rte. ra a .3, I. . A., 44.43, awalt 4.4*. etaltaa 6.44
# ........,...........1.4 ow. .714,
... ed teeeeeee tor, # .ati.54 ..
.4. .a ......,..., 661.i. A
A.... .4 T.6.6 6 ......p...
!tri
4*451.1fa.

t AA
aaltata eft. se*
44.4 044
!...1 1. ...... eireche merle, 6.4.1 am. va, ...A
.A.aaaa 4.44.4 3
"...
In a
aSt eadvas
6...
, 1 .1,
me ,45,st Aes. e

4. 4 an.
4aos,14.
.. .1. 040.4
9.
X bade/.
444.4

.... 4. a ...en #

;
WS. ov At ####.# peee, # 'Le
ree.
44 . ... .41444.4.S.iaa
aca4
a.:4. 4.1.. ',mat Ps.
arm
4,1.,-
betee#*".14 +
AI*
.4*
1.1. ...4.$04...!..rati. Os. .0. 6
1*
4eamt
aartat. 11.1. I
laa. p 1144 04.

www.dacoromanica.ro
a$11.1.11 . V.,. 444 ,4id, OA*
law lbws. 4.1*.
I. e WOO, ;,10,061.ii.
Nor,
pot.-
eierlAxe
AAA.. .5.54,
. .
6.444
la 4,44.
..rtAL4.
4119*210,,O
V.41.
In stele, contine idei le filozofice din Murean. Fantazia e mai Invoaltd. BdtrInul Impdrat
Isi trimite feciorul sa citeascd, la un sihastru de pe muntele Pion, cartea lumii".
Un seraf face magului o teorie abstrusa asupra originii Ingeresti a sufletelor, ce-si
au originea In ate o stea, teorie curat platonicd, cu un misticism gotic In stilul lui
lakob Böhme, care si el recunostea In om o parte sidericd". Strit, dupd seraf, si
oameni fárd Ingeri de pazd, färd stea, a cdror nastere e o greseald In planul eternitdtii.
Dumnezeu le e tatd. Ei sTrit geniile melancolice

,,Dei rari ;i lumea nu va sa-i vazd,


Viaja lor e luptd, end mor se duc neplinsi".

Doctrina romanticd a geniului, iatd singurul element nou de continut introdus


de poet. Serafimul apdruse si lui Eliade. Necromantul duce pe voievod In pesteri de
marmurd neagrd pe muntele Pion

El zice s-alene coboard la vale,


La porti uriase ce duc In spelunci.
De send prdbusite gigantici portale
Descule si intrd In mindrele hale
De marmurd neagrd, intinse si lungi".

Trec prin boite sdpate-n granit", intrd Intr-o saldcu muri de marmurd ebenind,
lucind ca oglinzi de tuci. Acolo tIndrul bea din paharul Somniei (solutie schopen-
haueriand) si, cdzut Intr-un vis colosal are, ca intr-un Somnium Scipionis, viziunea
universului stelar

Vezi tu zice umbra pe-a hdului vale


PdmIntul cu munIi-i ce fumegd stins,
Cu mdri adormite ce murmurd-n jale
Dorm populii, äri i cet4ile sale
Deasuprd-/i oceanul de stele intins.
PdmIntul departe-ntr-un punct s-a contrage
Cäci lumi de departe in puncte se schimb.
Dispar a pdmintului visiune vage,
A stelelor lard curatd se trage,
Aleargd, trdieste a astrilor timp".

Magul porneste si el cdlare pe o stea, se lasd In lund (Cyrano de Bergerac reeditat)


si de acolo In steaua natald, unde dd de un om nefericit, un cdlugdr cu comdnac
negru si rasa de siac, fost ambitios de Impärätie, care se vindecd prin ascezd si contem-
platie de rdul istoric. Femeia himericd ce-i turburd visele nu-i dedt simbolizarea artei,
mijloc schopenhauerian de consolatie

Tot ce-am gindit mai tindr, tot ce-am cintat mai dulce,
Tot ce a fost In cintu-mi mai pur si mai copil
S-a-mpreunat in marea aerului steril
Cu razele a lunei ce-n non i std sd se culce
168 5i-a format un inger frumos si juvenil".

www.dacoromanica.ro
Mihai Eminescu In perioada
studerytiei la Viena.

.4

Legenda dacica este reluatd In maniera Traianidei lui Bolintineanu In Memento


mori, cronografie pesimista' In ton volneyan, specie de Légende des siècles, care, In loc
sa demonstreze progresul, documenteazd nimicul. De la Miron Costin i D. Cantemir,
tema efemeritätii civilizaiilorsi Impdrätiilor era proprie literaturii rcmäne. Anatolida
lui Eliade i Conrad al lui Bolintineanu îi gäsesc o noud sistematizare la Eminescu.
Rind pe and trec prin fata noastrá era preistoricä cu omul paleolitic, imbräcat In
piei de urs si cäciuld de lup, vremea chaldeicului Babilon, a asiricei Ninive (Tntr-o
variantd : Babel), Palestina regilor, Egiptul (de aci a fost extras apoi Egipetul), Grecia,
vdzutà In spiritul lui Barthélémy, Roma cezarilor, momentul dacic, nävälirea barbari-
lor, Revolutia francezd, Napoleon I. Mai tirziu, In impeirat i proletar se Implinea acest
hronograf abandonat cu domnia lui Napoleon Ill i revolutia comunardä, In vreme
ce alte fragmente izolate cuprind descriptia Indiei buddhiste i a celei din epoca na§-
terii lui lsus, In versuri de o mare sugestie

Prin codrii Asiei, prin lesuri cree


De-a vIntului suflare-mbalsarnatd
Prin murqi in non i pin pustii rnArete 169

www.dacoromanica.ro
Cetati antice stralucind s-arata
Si albe par si mitici si cu basme
Pierduta-n codri pare semanata.

pesteri nalte s-adincesc munte


Stinci de bazalt n boltile-n coloane
Se misca-ncet paclurea de pe frunte.

Izvoare curg din negrele icoane


D-idoli pagi'ni ce ca si sfilpi se-nsira
In departari adinci din caravane.

In stele-naltä umeri Himalaia


$i de pe virfu-i alb patind rasare
O luna calda sfinta i balaie

Si-n vai umbroase ce se pierd In mare


Muntii batrini din stele se coboara
$i-ntind In jos stincoasele picioare".

Episodul dacic vorbeste despre trecerea podului lui Apollodor, descrie Sarmlw
segetuza In fläcdri ; reja povestea asachiand a Dochiei (blonde) urmdrite de Traian pe
muntele Pion, si vine, ca In poemele homerice, cu miraculos pdgIn. Zamolxe cu zeil
iesind din Marea Neagrd, luptd cu Zevs si cu celelalte divinitáti elinice. Odyn
Freya privesc IncruntaIi isprdvile olimpice, fiindcd ei 1in cu intr-o Incercare
de satird Decebal Intreabd din Walhalla de soarta germanicei lui Sarmisegetuze

Nu mi-i sti spune ce mai face tara


Ce Dacia se numea regatul meu ?
Mai sta-nradacinata-n munti de piatrà,
Cu murii de granit, cu turnuri gote,
Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?"

Rdzboinicii Tnvinsi se strIng sd moard in cetatea lor spInzuratd pe o margine de


prdpastie:

Si prin arcuri indoite la lumini de rosii


Adunati vazu cesarul la cumplita mas-a mortii
Ducii dad. Faclii de smoala sint Trifipte-n stuipi si-n muri.
Lumintnd halele negre, armuri albe si curate,
Attrnate de columne, lanci i arcuri razimate
De pareti pavezi albastre stralucind pe stilpii suri.

Ei sTnt imbrdcati In piei de tigru si de leu si, asezati In jurul unei lungi mese
de granit, beau otravd din cupe-teste. in Sarmis (Nunta lui Brig-Belu) se adIncea legenda
geticd. Brig-Belu, un muresan care-si converteste pesimismul In machiavelism, asteaptd
170 cu nerdbdare sd treacd un an de la disparitia fratelui sdu Sarmis spre a-i lua legal tro.

www.dacoromanica.ro
nul §i pe logodnica sa Tomiris. Statuia fostului rege. acoperita cu zabranic negru, e
conjurata ritual
- n numele CelOia, al carui vecinic nume
De a-I rosti nu-i Vrednic un muritor pe lume,
Cind limba-i neclintita la cumpenile vremii,
Toiagul meu s-atinge incet de vIrful stemii
Regesti, si pentru d'irisa te chem daca traie;ti
O Sarmis, Sarmis, Sarmis I rasai de unde esti"

NeraspunzInd Indata, se alege rege Brig-Belu, care face nuntd chemind pe toti
zeii vechii Dacii", In frunte cu Zamolxe. Un ghidu§ cu mutra de caprd face sa ricla
pina §i pe regii de piatra din firide ; se Inlantuie un dan; cu sunetul cimpoaielor sa-
tice. Atunci apare nebunul Sarmis (alta data Boerebist) care, dupa ce face o geneza
cu mituri dacice §i filozofia eternitdtii lui Zamolxe din Rugdciunea unui Doc, blestemd
pe frate
De propria ta fata rebel, sa-ti fie teama
Si somnul vame; vietii sa nu-ti mai iee vaina,
Te mira rasai la al tau glas,
incremeneste galben la propriul tau pas,
Si propria ta umbra urrnind prin ziduri vechi,
Cu mTnele-ti astupa sperioasele urechi,
Si striga dupa dînsa plinend, muscind din unghii
Si clnd vei vrea s-o-njunghii, pe tine sa te-njunghii !..."

intr-adevar, prin fenomenele dublului" (traditia romanticd Emile Deschamps


din René-Paul i Paul-René), Brigbel lovind in Sarmis cade mort el Insu§i. Sub titlul de
Horiadele, poetul pldnuia In tinerete vreo epopee nationald in care ar fi vorbit de
Horia, de lancu, §i care se deschidea cu o genealogie nastrupica a României, de asta
data latinista. Vulturul Gloriei romane smulgea inima din Roma murincla §i o lasa sa
cada In parnintul Bourului, adica In Dacia. Patru analize de cInturi din Planul lui Dece-
bal (altul) ne dezvdluie interrtia unei epopei independente a Daciei. Ogur, cIntaretul
orb, este iara§i un Homer. Dochia e o vrajitoare tIndra. Zeii Romei luptd cu zeii
decid, paralel cu armatele respective. Corbul Munin vestea pieirea (Munin §i Hugin
sInt corbii ce Insotesc pe Odin in Edde), Ogur, tIrit de cai ca un Phaeton, cade In marea
Inghetatd. Acolo, In sticlirea feericd a halelor madi, istorisea zeilor germanici neno-
rocirea, iar Nordul, drept razbunare, dezlantuia popoarele barbare. Ar fi existat §i
episodul Traian-Dochia. In alt proiect, cu date mai istorice, In felul Traionida, ori
Deceba/ de I. P. Florantin, Traian In Dacia de Pelimon, campaniile dacice narate mai
amanurrtit erau complicate cu miraculos. Freja (germanica Frouwa, Freya, sotia lui
Wotan) vizita tarile dunarene. Dochia incremenea ca §i in mitul lui Asachi, amintin-
du-se irisa Niobe, fiincicd iubea pe Dacio §i nu pe Traian. Alta Incercare este intr-un
fel &dita §i de Grandea In Misterele romclnilor. Totul se bazeazd pe reIncarnarile lui
Vi§nu, pe metempsihozd. La Inceput avem de-a face cu Gracchus, Decebal, Catilina,
Cicero, pe urmd, prin migratie §i translatie, Gracchus devine francezul Baboeuf, pro-
fetul Societatii Egalilor. Schema seriilor n-a ramas, §i planul apare incurcat. intr-un
loc dam de un Decebal devenit un batrin sdrac, necunoscut". Avem indicatii din
ipostaza celui de-al doilea imperiu francez. Lui Cicero, tip de politician, Ti corespunde
acum Morny, om cinic, ambitios, pozitiv", care cunna§te legile istoriei" §i a upd- 171

www.dacoromanica.ro
truns In taina devenirii ce o urmeazd". Anticul Gracchus n-ar putea urmeze, dat
fiind anacronismul Gracchus-Baboeuf, ci oricum un proletar", un apdrdtor al dreptu-
rilor celor multi. Unei sclave din Germania, Freja In punctul initial, Ii Tine locul Cezara,
tip de amantd infideld, din pricina cdreia se sinucide Morny. Eminescu a avut o clipd
&dui sd execute ideea i dramatic, Intr-o piesd de teatru Decebal, In care vedem
printre personaje pe un laromir, ostatec iasig luat de Decebal (numele e din tragedia
Die Ahnfrau de Grillparzer), un Pater Celsus, preot bdtrIn, Longin, legatul Romei,
care cere lui Decebal sa Inapoieze prada de la iasigi, Boris, un arpe" care pIndevte
scaunul regelui dac. Din toate aceste proiecte nu s-a executat nimic, i Eminescu se
multumea sa vorbeascd de Dochia Intr-un antec de tip popular :

Kindrd-i este rochia


$i o cheamd Dochia".

Mai ales asachiand este propunerea de a trata evul incert al formatiei Tdrilor
române i IntTiele domnii de la descdlecare. Poemul Strigoii, cu avaricul Arald, Inchi-
ndtor la Odin, e din acest grup. Tema strigoilor îi avea i ea trecutul ei (Asachi,
Alecsandri, Negri). Voise sà scrie i un Arpad, regele ungurilor, operetd cu eintece, In
3 acte (prin analogie cu Attila al lui Verdi, cu libret tradus de acela0 Asachi). Eminescu
nu se multunnqte cu lucrdri simple, In tinereTe el vrea ciclul. Ideea fundamentald
o gäsevte In fatalitatea sangvind (remprospdtarea zolistä a destinului grec). intr-un
scurt fragment dintr-o dramd ce fdrd Indoiald ar fi trebuit sd se intituleze Alexandru
ce! Bun, Muptinii deveneau o semintie de Atrizi : De ce rnd tem Jurgea Intreba
bdtrinul Domn. De sIngele meu md tem. Dar nu cunoTti tu acest s'inge fierbinte,
plecat spre mlnie i spre desbin din inima neamului Muptin ? umbre trecdtoare,
Jurgea, dar umbre sIngeroase. Frate alunga pe frate, fii pe tatd i tata pe fii, sIngele
Muptin clocotea de fdrädelegi". Pe acest principiu, enuntat de Alexandru ce! Bun,
Eminescu visa sà construiascd un dodecameron dramatic" din care nota 10 titluri
Drago Vodd, Alexandru ce! Bun, Stefan si Hie, Stefan ce! Mare, Bogdan ce! Chior, Stefan
ce! Tînär, Petru Rares, Alexandru si Hies, Alexandru Lelpusneanu, Despot Vodei. Unele
puncte primird un Inceput de executare. LuTrid-o de la voievozii maramurqeni,
poetul voi sà trateze In Grue-SInger un caz de paricid fatal, imitat In nume i faptd de
Gruiu-Singer de V. Alecsandri. Ca In Orestia lui Eschyl, crima are o origine Indepdr-
tatd, ce e o TntTie revelatie a acelui destin implacabil pe care oracolele nu pot decIt
Intdreascd. Tata! lui Grue, Mihnea-S'inger, a ucis, ajutat de sosia lui, Irina vrd-
jitoarea", pe luga, voievodul Sucevei. Complice cu bdrbatul, Irina e mai mult o lady
Macbeth cleat o Clytemnestra. Doamna Maria blestemd traditionalul de acum
la noi blestem) sà li se nascd un fiu uciga de tata i so t al mamei (deci cazul locastei
al lui Oedip). Oracolului ce vorbete regelui Laius îi corespunde ad i zodierul Sinbad
(nume Imprumutat din Halima). Aa precum LaTus lepdclase pe Oedip pe muntele
Citheron, va face Mihnea, punInd pruncul pe apa BistriTei, dupd pilda de astä datddin
Biblie a lui Moise, pdrdsit pe Nil. E Intr-un fel o IntTie Incercare de a localiza marile
mituri pagine i sacre, Tnaintea ortodoxiOlor. Copilul e cules i crescut de voievodul
Galu al Ompulungului i la timp dd confirmare blestemului, fiinda ucide fárd voie pe
fiul binefäcdtorului sdu, pe Floribel, pe care tot4 Il iubevte. MIhnit, fuge de la curtea
lui Galu, dei iubqte sälbatic pe fiica acestuia, Angelica (nume din Orlando furioso),
intrd In slujba unui prisdcar, trdind In locuri pustii, Tritr-o pevterd, cu sotia lui. Un
172 prisdcar IntIlnise la Siret, dupa poemul polon al lui Miron Costin, pe Drago. Grue

www.dacoromanica.ro
Teiul lui Eminescu din
grAclina Copou, Iasi,

ucide, fdrd sa vrea, pe prisacar, travestit In urs, trdieste apoi cu vaduva. Prisacarul e
Mihnea, tad' sau ; vaduva, Irina, mama-sa. Eminescu complied apoi actiunea, luTnd si
sfrrsitul din poemul lui Alecsandri, dar Tnlocuind pasarea Insetata cu batul uscat din
Biblie ce trebuie sà Infrunzeased. Poetului Ti place sd amestece elemente din toate
partile. Doamna Maria, vaduva lui luga-Voda, cel ucis de Mihnea, traieste In padure
ca Genoveva de Brabant. Angelica, Indrágostitd de Drago, simte turburarile din
Sburdtorul lui Eliade ; la nunta lui Dragos cu Angelica, asemdnatoare cu aceea a lui
Brig-Belu, Grue ar fi petrecut salbatec, cuprins de furiile lui Orest. ContinuTnd ciclul,
Enninescu schitä Nunta lui Drago, ce avea sà trateze iubirea dintre Bogdan si Veroni,
Incheiatd cu o nunta cu delegatiuni din toate pärtile tarii. Momentul acesta al nuntii
patriarhale e tipic la poet si l-a luat mai tTrziu Cosbuc. Intriga erotica trece Intr-un
proiect mai vast, In parte sdvIrsit, Bogdan-Dragoq (poetul confunda, Impreund cu Hur-
muzachi, pe Drago s cu Bogdan, care este Insd un uzurpator al tronului nepotului celui
dintIi). Batt-Tnul voievod Dragul din Cetatea Ariesului e otravit lent de varul sau,
Sas, si de sotia acestuia, Bogdana, un fel de lady Macbeth si ea, care pe deasupra mai
profeseazd schopenhauerismul si machiavelismul lui Muresan. Dragul rabdd, ba dd
chiar semne simulate de imbecilitate, spre a salva pe fiul sau Bogdan, pe care TI gonete
la vTnatoare. PInd atunci potoleste bdnuelile lui Sas, care vrea sd-i ia tronul, numin-
du-I printr-un hrisov epitrop. Cind Dragul aude cornul lui Decebal", mostenit de
Bogdan, semn ca e In pacluri, In afara primejdiei, se da pe fata (aceasta este exact
politica lui Vlaicu din drama viitorului Al. Davila). Hrisovul era neiscalit si-I rupe. Sas,
furios, cauta ucield pe Bogdan, cdei Dragul e muribund, si omoardastfel pe propriul 173

www.dacoromanica.ro
AG M ENT E
DIN

ISTORIA ROMANILOI sat, fiu,care dormea IntImplAtor In patul fecio-


rului de domn. Actele urrndtoare reluau dragos-
tea dintre Bogdan-Dragos Veroni, care acum
se numeste Ana. Momentul Alexandru ce/ Bun e
foarte sumar Infdptuit. Voievodul Isi aratd teme-
rea ca sIngele Musatinilor sd nu aducd vrajbd
Edi/iauea Ministoriului Cultalor qi al Iucmaturiloi Publico
dupd moartea lui. Pe un fiu, Stefan, l-a pus la
mdndstire spre durerea mamei sale (Ringala !),
TO m ù L AINTAIO
Cu portretul lui Eudoxiu Hurmuzaki. pe Hie si-I la tovards la domnie. Un tIndr frumos
apare In tara, vegheat In somnul lui de un vultur.
Putem bänui cd e chiar Stefan. Vodd mai face
Intr-o scend dreptate patriarhald unui cIrciocar
plaideur" $tefan Vulpe. Sub titlul Mira se cu-
prind creiondri de drame istorice felurite. Una
avea sd se ocupe de Stefan cel TIndr, premerend
BUCLTRESCI .
lui Delavrancea. Proiectul din tinerete e de o
Din Stabilirn,ritul pii.ntru Artel,
hohotire schilleriand si de un romantism
r MilEa &
radical, cu iubiri infernale, eroi demonici, fete
30. Strnda endenne,
pale, lunatece. O bund parte din filozoficul
Murean urma sd se transfere aici. Petru Rares,
de pildd, trdind pe un /arm de mare, contempld
Pagina de titlu. pe Mira, care din cInd In and trece printre
ruinele unei biserici. Intriga era, In scurt, cam
aceasta. Sterdnitd se Indrágosteste de Mira, fata
lui Arbure, cu un amor arabic pentru un Inger de marmord. ViaIa lui e
desfrinatd. Arbure conspird, e tAiat ; Mira omoard pe StefdniTd, care o silea se
se cdsdtoreascA cu el. Conspiratia se face In favoarea lui Petru Rares al cdrui
instrument e Majo. Petru iubeste pe Mira si o vrea de sotie. 1nsd Mira,
cdreia, ca In Faust, i s-au deschis cal divine, preferd sa rdmInd vergind" si se
otrdveste. Poetul a revenit asupra proiectului, fdand din StefdniId un erou
nestatornic, de o belie tristd, nobil In fundul inimii, dar abrutizat prin grandoare",
un Childe Harold si un Faust, si In fond un blazat epigon. Arbure, dimpotrivd,
reprezenta trecutul glorios al marelui $tefan. Eminescu Tsi propunea sd la idei
din Don Carlos de Schiller, din Graf Essex de Laube. Mira de altfel era o Ofelie si o
Contesd Rutland. Cu toatd delirarea romantic& drama conTine sImburele din care
Delavrancea avea sd scoatd Viforul, lupta adicd Intre ambitia de om mic a lui
Stefanild i apdsAtoarea amintire a lui Stefan cel Mare

Nu ai de ce ma piTnge... nu voi sa te-mteleg


$i-apoi trecut-a vremea chid ma duceati de mina
Voi sfetnicii cei vestezi... ostirea cea batrtni
A lui $tefan cel Mare... astazi ma Incongior
Cu tineri ca si mine, voiosi si zimbitori

Eri n-ascultam... si ce e... Astazi eint om Intreg


M-am siturat de fete triste, posomorfte.
174 Eu voi amici nu sfetnici I"

www.dacoromanica.ro
Poetul Tsi deplasd interesul apoi spre Petru
Rares, cu care pentru el se Incheia ciclul atridic
al Musatinilor. intre feluritele Insemndri rdmTne o k.
schitä din epoca gazetdriei, CO din urmd Musatin,
care Imbrdtiseazd toed domnia lui Rares. Proiectul
e bizar, incoerent si fárd documentatie istoricd.
Toate aceste intentii apartin conceptiei asachiene, a
determindrii Inceputurilor. Mai departe se constatd
Tnriurirea lui Hasdeu, a lui Alecsandri. Dramaturgul
iese din mitologie si ciclu si face doar teatru
istoric bizuit pe cronicd. Un Alexandru Läpusneanu
medita Eminescu din tinerete, iar In epoca matu-
ritAii scria cIteva scene, departIndu-se mult de C.
Negruzzi. Se pare cd actiunea se petrecea Tnainte
de tdierea boierilor. Vodd omorise pe boierul Grue
fiindcd ceruse socoteald Pasei de intrarea In Hotin.
Pe de alta parte, loan Visternicul, mintind cd va
scdpa pe Grue, rusinase pe Bogdana, sotia aceluia.
Domnul face judecata vicleand, pedepsind pe vis-
ternic sd ia de nevastd pe Bogdana. Ultragiatd, se
bdnuieste cd femeia avea sd ucidd pe Voclä.
legdturd cu ciclul se mai pdstreazd In aceea cd Eudoxfu Hurmuzachi. Portret de
maturitate.
boierii deplIng stingerea ultimului Musatin. Ver-
surile sInt mature, prevestind Scrisorile. Poetul
descrie Tnaintarea otomand In Europa, TncercInd mereu alte variante:

,,Si pe tronul cel de aur Muhamed stetea cu fall.


Curge sInge din cadavre pe podelele din said
$i din testele dusmane au fAcut pdenii cupe
$i ciocnindu-le'ntre dinsii stau ulcioare si destupe.
Acum flamura cea verde, semiluna nouei legi
Pe doi impArati surpat-au si pe saptsprezece regi,
Pe trei marl domnea pdgInul si trei sute de cetdti
Tara-i supune tdrrnii, marea-i supune valul
$i in Aghia Sofia cu ovas hrAnit-au calul,
Acum std mare% si rece, 'intre sulii, lintre darde,
Prin ferestile deschise vede-orasul care arde,
Urlete de biruintd, ale chinurilor vaier
Glas tremurdtor de clopot se amestecd In aer.
I-ajungea I-a lui ureche printre stilpi Tnalti ai scdrii,
$i prin vaietul mulimii sund murmurele marii.
Strdmutatu-s-a multimea, sala naltd e pustie,
Muhamed Cu sine '410,0 si 'invins de grea betie
Se preumbld singur, rece, printre säbii, printre darde,
Prin fereste el priveste la orasul care arde. 175

www.dacoromanica.ro
aci din ;apte pdrli deodata e Bizan/u-ntreg aprins
CAci din ;apte Ilturi, flAcdri pe cetate s-a Intins.
El vedea pe ienicerii cu turbane ;i cu
Si mul/imea cea robitd se-mpingea vuind pe
Peste-ora; cdclea o ploaie de scIntei ;i de cenu;e,
Grinzi cddeau arend pe drumuri ;i cdcleau fere;ti ;i 14e,
Urlete de biruirrp In al chinurilor vaier.
Glas tremurdtor de clopot, se amesteca In aer,
Trec prin fum ;i bäli de sTrige, trec prin stupii nal%i ai scärii
Si prin ipetul mul/imii sunä vaietele mdrii".

In tinereTe Eminescu se endise si la o Doamna Chiajna, la un Reizvan. Sub felurite


titluri, Mihaiu (ce/ Mare], Marcu-Vod6, Mira, Anna Movilä, poetul pldnuise tot pe atunci
o drama a lui Mihai Viteazul, schilleriana si aceasta, noroasa. Domnul muntean lucra
sub semnul Ingerului Unirii" si avea drept instrument aci un popa, aci un Hilariu,
ori un Toma Nour. Pe tronul moldovean Tinut de slabul Movila trebuia pus Marcu,
fiul lui Mihai (In alta parte Miron), Movila avea o fatd, Mira (alta data Anna), Ofelie
lunateca si ea, de care se Indrägostea Marcu. Toma Nour era intrigantul demonic,
In slujba unei idei mari. Poetul combina situaIii din Romeo si Julieta, Hamlet, Kabale
und Liebe, Don Carlos, Clavigo, Torquato Tasso, amestecInd pe Shakespeare, Schiller,
Goethe Intr-o romanticarie desfrInata. Teatrul a fost, cum se vede, aspira-tia intima
a lui Eminescu. li descoperim un proiect de basm comic In cadru istoric, Cenusotcä,
ce avea sa dezvolte desigur povestea Cenusaresei. Eroina s-ar fi numit Anghelina si
ar fi trait orfana In casa lui Toader Lupisteanu, fost vornic de poarta si stapIn pe ceta-
Iuia Moara Guzganilor. Fetele lui, dusmance ale Cenusotcei, erau Alexandra, Oxana,
Zamfira. Erau si personaje bufe : $tefan din Vinturi, ori Isac din Bisericani, cititor de
zodii, Pepelea, mascarici, un Hagi Manuk Balamuk, negustor armean, un Avram Nes-
palat, negustor jidov etc. Intram In maniera Alecsandri. Dup. acelasi, In cadru modern
concepu o comedie Gogu tatii, zugravind starea satului. Subpapuc e marele proprietar.
Frige-Linte, boierul scapdtat, Dr. Napoleon Patarlagica, subprefectul de clasa noua,
Leizer Zolzangesind, patronul hotelului La birliki de aur", evreul corupator. Pe
temeiul poeziei lui Alecsandri Emmi scrisese o mica' piesa Intr-un act Amor pierdut
viatä pierdutei : Emmi (cam Tnainte de a merge la Viena), unde e vorba de dragostea
unui poet matur pentru o tuberculoasa. STrit si alte proiecte, unele rezumate la unicul
titlu : o comedie Veiduva din Ephes, cu istoria cunoscuta din Petroniu, Brant6me
si La Fontaine, luata Trisa dupd Die Matrone von Ephesus de Lessing ; un Dojo, un
Horia, poate un lancu, cu atitudini byroniene (Razbunarea romana, Ariel, Faust.
Un Don Juan roman"), o tragedie Demon si Inger i altele.
In proza lui Eminescu se vad cloua directii : una sociologica si evocativa, cu ceva
din C. Negruzzi si Inca mai mult din W. von Kotzebue, al cdrui Laskar Vioresku
sta la temelia literaturii de mai tTrziu a lui Sadoveanu si GIrleanu cu boieri patriarhali
alta romanticd, dupa sugestia data de traducerea Ermionei Asachi din Emile Deschamps.
Din prima categorie face parte proiectul Boierimea de altädateí, unde se descrie
mosia cuconului Vasile Creangd, pe valea Siretului, curtea patriarhala si fericitd
Siretiul, In vdratica sa lene e oprit adesea In drumul s'au de iazuri mari Tricon-
giurate cu papurd ce-si TnnalIa ciucaläii comi In soare, cu stuf, cu m'aturde mohorIte
176 ca blana de urs si ragoz verde. De malurile iazurilor jur Imprejur matreatá de un

www.dacoromanica.ro
verde tInär strdluceste ca mdtasa, iar In mijloc ochiul verde cel ciar al apei pare negru,
reflectInd In el umbra lumii ce-I Inconjurd.
Pe cite-un plan mai ridicat se vdd curti vdruite cu Tngrijire, cu ardtarea pldcutd
si linistitd. Ferestile dreptunghie strdlucesc In soare, In cerdacul nalt duc Karl curate
7n fata curtii se-ntinde o ogradd mare In semicerc, Tncunjuratd cu zaplaz sindilit,
umbrit de plopi, saldmi sau nuci. in dreapta curtii care se numeste sus" sunt
In genere grajduri si hdmbare, In stir-1ga acarete pentru bucätdrie si servitori
numitä jos", iar dindosul curtii se-ntinde-n patrat cu sant pomätul, flordriile, via
[si prisaca].
Aceasta este ardtarea stereotipd a satelor si curtilor, färd privire la modifica-
7ntImpldtoare, cari individualizeazd pe fiecare din ele.
Caracterul vietii de sat este linistea si tdcerea. Ziva, oamenii fiind la lucru,
nu mai copiii se joacd cu colbul drumului, babele de tot bdtrine sed torand la umbrà
pe prispd, si mosnegii adunati la crismd Isi petrec restul vietei lor b'ind si povestind.
Abia sara, cInd satul devine centrul vietei pdm'intului ce-I inconjurd, se Incepe acea
duioasd armonie ampeneascd, idiiicäsi Tmpdciuitoare. Satele izvordsc umede si aurite
pe jumaltul cel acITnc si albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un
miros adormitor Tmple satul, carile vin cu boii osteniti, sertiind din lanuri, oamenii.
vin cu coasele de-a umär, vorbind tare In tacerea sdrei, talangele turmelor, apa fin-
tinelor, cumpenele sund, scrInciobul sertie-n Vint, dinii Incep a Idtra si prin armonia
amestecatd s-aude plin si languros sunetul clopotului, care Imple inima cu pace".
latd atmosfera lui Sadoveanu, presimtitd cu citeva decenii Inainte. Poetul descrie
curtea boierului, masa la care se adund toti (vechil, stalmaistru, scriitoras etc.),
transcrie convorbirea In duh bdtrinesc (Rele zile. De la Dumnezeu vin toate si bune
rele") a cuconilor". De remarcat un cucon Dragan Ciufd, avar, scdpatat, cu fu-
muri de domn : Capul lui un calup chelbos, nasul mare, fata slutitd de vdrsat si niste
mustdti sborsite, groase si rosii...". Aur, märire i amor e o nuveld mai negruzziand,
neterminatd, care zugrdveste lasul la anul 1840, luxul bonjurist, jocul de cdrti, clasa
din care s-a ridicat In urrnd generatia liberald, acel contingent de asa-numiti oameni
mari ai Romäniei". in salonul unei case mari constatä luxul sau mai bine zis acea bar-
bara superfluentd de mobile scumpe aduse din strdindtate". in salon se vdd pe un divan
turcesc bdtrini penati vddit de costumele moderne ce purtau", ascult7nd cancanurile
unui arhimandrit, In alt colt ofiteri tineri din acea cica de adiotanti domnesti si
de oameni fdrd nici o treabd". Damele erau frumoase, Imbracate dupd moda cea
mai noud (din Paris, se Trytelege)". Se aflau si consuli strdini, somnorosi de nopti pier-
dute. in asistentd sTra si doi eroi romantici, unul demonic, blazat, pdrind a avea 35
de ani prin uzurd, dei e de vreo 25 : uscat si subtire, de-o staturd de mijloc",
ochii de-o expresie extraordinard" ; prin pielea minilor sale uscate vedeai toti
muschii si toate vinele. Ele erau tari de pdreau de ()ter. Ras, cu o frunte ce se pier-
dea acutd in colturile laterale, Tricadratá de un par rosu inchis, aspru si amestecat
des cu fire de tot albe ce contrasta cu rosata Tntunecatd a pdrului. Nasul era uscat si
buzele foarte subtiri". R7s supdrátor. Celdlalt e un Don Juan suav, melancolic, de 18
ani, cu o frunte naltd, albd, foarte netedd si ronda, pdrul lung, moale si negru strd-
lucit", fata Vindtd de albd", nasul corect tdiat In marmurd", ochi Mtunecosi, de
coloare indescriptibild: päreau negri, dar, privind bine sub lungele Ion gene, ai
0:sit ca sunt de un albastru demoniac asemenea unui smarald topit noaptea". Aveau
albästrimea transparenta a strugurului negru", a sinelei topite In apd". Poate cä 177

12 c 178

www.dacoromanica.ro
neumbriti de gene atIt de lungi si atIt de dese n-ar fi pdrut afit de Intunecosi poate
cd lumina neopritd de acea mdtase brund ar fi limpezit noaptea voluptoasa a acelor
ochi". TIndrul era Trnbrdcat Intr-un surtuc de postav albastru deschis, cu talle lunga,
pantaloni negri si jiletca de catifea neagra, cu pui verzi de matasd. Botinele de lac
cuprindeau stralucit si cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Pdrul lui stra-
lucit, cdzInd pe umeri bine fAcuti, contrasta cu albastrul postavului". Oamenii sInt
feerici. Cind consulul rusesc intra Incarcat cu toata splendoarea decoratiunilor
o tinärd doamnd cu pdrul negru, Imbracata In rochie de matase neagrá, destdinuie
junelui iubirea ei. Naratiunea ramIne ad. Mai sInt si alte fragmente de prozà, de un
interes secundar.
Nuvela romanticd cea mai imaginativa' este Avatarii Faraonului Da, istorie pe bazd
de metempsihoza, cu mult din Th. Gautier (Avatar, Le pied de momie, Le chevalier
double), cu puncte de contact, constiente sau nu, In Heinrich von Ofterdingen al lui
Novalis, Das verschleierte Bild zu Sais de Schiller, Amintirile d-lui August Bedloe de
Edgar Poe, Le diable amoureux de Cazotte, Halimd, in Hoffmann, Wieland, Raimundi,
Emile Deschamps. Regele TIA, bolnav de durerea de a fi pierdut pe Rodope, se plimbd
In luntre, pe Nil, la Memphis, printre zidiri colosale
Peste vecinicia undelor, zboard luntrea lui pIna ce dintr-o parte si dintr-alta
a Nilului se ridicd gradinele pendente... Doud pe maluri, de-asupra lor, ca pe
umeri de munte, iardsi cloud, si-n naltimile scdrilor iarasi cloud... Erau scari urie-
sesti ridicate la soare, si fiecare treapta era o gradina lungd, Intinsd si toata lumea lor
repezitd pas [Cu] pas la cer s-acancea ca-ntr-o oglinda' pas [cu] pas In infinitul Nilului..
Gradinele pendente Intoarse straluceau aclInc-adInc In rdu si pintre ele parea
trece luna ca o comoard In fundul apelor. Luntrea se opri la mal... Regele se dete
¡os palid si an-1dt si se pierdu in umbra naltelor boli de frunze a gradinelor,
trecu In lumina lunei si umbra lui se zugrdvea pe nisipul cararilor ca un chip scris
cu arbune pe un lintoliu alb. in fruntea gradinei cei mai nalte era palatul lui, cu
cupola rotunda, cu siruri de coloane sure, cu boli uriesesti...
Erau atIt de mari acele ziduri, Indt regele pdrea un enclac negru esit In lu-
mina noptii care suia scdrile si trecea pin boltile palatului".
Faraonul intrd Intr-o said mare, cu bolta plind de zodii si murii acoperiti cu
chipurile zugrdvite ale regilor, toarnd dintr-o fiola de ametist trei picaturi Intr-o
cup cu apd de Nil si vede metamorfozele lui In 5000 de ani. intr-o alta said des-
coperita, cu podeaua de aur oglindind cerul, consultd, conjurInd oglinda, pe Isis,
care-i rdspunde cd universul este vesnica formare a pulberei dupatipuri eterne (Pul-
berea e ceea ce esistd Intotdeauna... tu nu esti dedt o forma prin care pulberea
trece") ski produce pe tabld un cerc rosu de care attrnd degradant oameni, animale,
plante, minerale, semnifidnd compenetratia regnurilor si transformismul, cam ca
In Die Metamorphose der Pf lancen de Goethe. Regele merge la piramida, cu faca
In mInd, ratrunde sub colonade i uriase simulacre de zei, se lasd jos spre un lac,
in mijlocul cdruia e o insula, In care insuld e o dumbravd, In mijloc fiind un piedes-
tal cu doud sicrie. intr-unul se Oa moarta Rodope de o spdirrantAtoare frumusete".
Alaturi de ea faraonul moare. Peste dteva mii de ani, la Sevilla, copiii aruncd cu
pietre Intr-un bdtrIn nebun care dad cucurigu. Dormind In tinda unei zidiri, unde-I
duce un franciscan, nebunul are un vis genetic, pdrIndu-i-se a se naste dintr-un ou
ca cocos (mitul egiptiac al oului plutind pe apa primordiald Nun, din care ¡ese lu-
mina zilei Rd). 0 cioard ii &it'd tia I tla I tla 1 (cdci este avatarul lui TIA). intre
178 timp gropari ai comunii II Ingroapd superficial In cimitir. El se scoald de acolo rara

www.dacoromanica.ro
a sti bine cine este. Problema migratiei sufletului se complicd cu cazul dubluluit.
Devenit Marchiz Alvarez de Bilbao, merge Tntr-o ulita strimta, la o vizunie saracd,
se Imbracd In chip de gentilom bat-In si bogat, se duce In casa unei tinere fete
pe care urmeaza s-o ia de sotie si care II roaga s-o cad iubeste un cavaler.
Marchizul consimte, facInd donnei Anna si o donatie, si pleaca. Un altul, semanTrici
aidoma cu el, visa ca facuse gesturile lui Alvarez. IntTiul exemplar pleaca cu trasura
la un castel, intr.& Tntr-o odaie fara ferestre, printr-o usa mascata patrunde Intr-o
subterana cu mari statui de piatra reprezentInd cavaleri In zale, scoate dintr-o
bute vin atTt de vechi cà trebuie sà taie camasa lui cu spada, se Trnbata, statuile
joaca hopp, hopp, zupp, zupp. A doua zi, desteptIndu-se din betie, cerceteaza
subteranele pline de argint, aur, pietre pretioase. Subteranele, comorile, statuile
Isi au izvorul In Halimd, In Istoria printului Zeyn Alasnam i a regelui geniilor. De
aci si-au Imprumutat elementele Wieland (ai cdrui giganti de fier din Oberon joacd),.
Raimundi, Tieck, Al. Dumas. Acum soseste, spre mirarea slugilor, dublul, care ob-
serva cA imaginea din oglinda se strImbd la el. Alvarez iese de dupd oglinda, se-
I

bate cu Alvarez II, i unul moare si e aruncat dupd oglinda. Se pare cd e ucis Alva-
rez II, fiinda acesta protestase la actul daniei, nerecunoscIndu-I, In vreme ce Mar-
chizul de Bilbao cel ramas confirma dania. Marchizul moare In curind, scIrbit de
ingratitudinea prietenilor si a iubitei, care TI pardsird, cind, spre a-i Incerca, le spuse-
cd e sdrac. Noua reTricarnare In Franta romanticd. Sicriu Tntr-un paraclis In care
se afla Angelo, om fara mima, care dispretuia femeile". Doctorul Dreifuss TI scoate
de acolo, TI transporta acasa aduce In simtiri. Angelo vorbeste mai tIrziu cu a
tInard femeie cdreia Ti zice mama". Intelegem ca sInt TIA i Rodope. Femeia face
niste consideratii ce aduc aminte de o scrisoare (Ja, wir waren einst Mann und
Weib I") si de o poezie a lui Goethe
..Ach, du warst in abgelebten Zeiten
Meine Schwester oder meine Frau".

(amanuntul se va regasi la Grandea)


... Este o simtire ciudatd... Pare c-as fi femeia ta dar de mult, de mult, ori par-
ca-s muma ta... In sfirsit, e o simtire dulce si familiard. Amantul meu n-as suferi
sd fii... il cu toate astea te iubesc...
Sä-ti explic eu aceastä simtire?... Trni pare ades cA noi am mai trait ()data
si ca eu te-am iubit c-un amor nebun si copilaresc... Visez ades si In fundul visdrilor
mele vad Egipetul cu toatd mdretia istoriei lui si Tmi pare c-am fost rege i c-am avut
o femee frumoasa, ce se numia Rodope, si ca acea femee esti tu...".
Urmeazd o aventurd spiritistd.(dupd Cazotte, Jung-Stilling cel cu Theorie der
Geisterkunde, Schiller cu Der Geisterseher, Cagliostro, d-rul Mesmer, parintele Gassner,
conjuratia duhurilor era la moda, si In Spirite Th. Gautier trateazd evocarea In oglincla
a unei moarte). Cu d-rul De Lys, membru al societatii mistice Amicii Intunericului",
Angelo merge Tntr-un club subteran (bolta cu muri negri, lampa ca de diamant).
Acolo un tTnar de sex incert, un hermafrodit, numit fie Cesar, fie Cesara, cu un nume
luat din Titan de Jean Paul (Graf von Cesara"), cauta sa cIstige dragostea eroului.
Eminescu va avea preferinte pentru femeia virilà ori maternd. Cezara face cIteva
demonstratii iluzioniste In spiritul celor executate de diavol In Le (liable amoureux
de Cazotte. Angelo cade In stapTnirea Cezarei ca turturica In ghiarele vulturului".
Te nimicesc Ti strigd femeia voi sd-ti beau sufletul, sa te sorb ca pe o piaturd 17%

www.dacoromanica.ro
de roud In inima meainsetatd... ingere !". Ea-I inräntui cu bratele si cu picioarele...,
il strIngea tare la piept, ca si and ar fi voit sfarme...". Aceeasi Cezara, In scopuri
comparative, Trilesneste lui Angelo iubirea brindei LiIla, fatd cu instincte burgheze.
Nuvela era pornitd pe dimensiuni interminabile, O istorie senzationald, amestec de
foileton si basm, avea sd fie naratiunea din lconostas i Frogmentarium, care se des-
chide cu descrierea unui ghetto sucevean (legenda eternului iudeu era la modd pe
atunci). Levy Canaan, rabinul, si-a vindut fata, pe Hagar, ca sä poatd merge la leru-
salaim, si a omorit pe Ruben, ginerele, care pretindea din bani. Hagar e inchisd, cu
copilul, Intr-un turn al Sucevei de acel 5tefan care a cumpdrat-o si inselat-o. Copilul
e mort, si ea nebund. O altd nuverá fantasticd, de un gotic fabulos, prezintd un cavaler
cdrárind In Bugeac, intrind Intr-un castel ruinat, cdráuzit de un sunet de clopot si o
luminà misterioard. Dupd sinistre piedici se trezeste intr-o sald In mijlocul cdreia o
femeie moartd In giulgiu alb e intinsd In sicriu. Statui de marmurd neagrd pdzesc cu
sdbii Tnaintind spre cavaler. Acesta se repede la sicriu, femeia II sdrutd, castelul se
ndruieste. Mai tirziu vedem pe cavaler la masd Intr-o odae splendidd si bogatd,
luminatd de candelabre de cristal", Impreund cu Angela.
Judecat ca poem In prozd romantic, Geniu pustiu aduce nota lui personald. Toma
Nour, fiul unui pietrar ardelean, face cunostintd la Cluj cu loan, tIndr nelinistit, care-I
duce sd vadd pe iubita lui pe moarte. Toma se indrágosteste de Poesis, sora Sofiei,
actritd de mina a doua. loan dispare, Toma Nour pdrdseste si el Clujul, fiindcd a des-
coperit ca angelica Poesis are legdturi cu doi dandy corupti ai orasului. Merge MO
acasà, apoi aflind cd loan e pribun" In revolutie (sintem In 1848) se aráturd cauzei.
Intr-un ordsel gäseste honvezi In casa popii si pe preot spInzurat. Soldatii se pregd-
tesc sd batjocoreascd pe fata prelatului, dar, cu un glonte In pieptul ei, Toma curmd
rusinea. Intr-un castel maghiar, ucide pe amantul Poesisei. Tr-RIO de un morar sas,
loan, Toma grit atacati de honvezi. loan e rdnit de moarte si ca scape de chinuri
tribunul cel bdtrIn Ti reteazd cu sabia capul, care se rostogoli pe frunzele uscate".
La Cluj, dupd revolutie, Toma afld ca Poesis murise si dintr-o scrisoare intelege
ca ea se prostituase ca sd Intretind pe tata-sdu. De acum Incolo Incep rdtdcirile
conspirative ale lui Toma Nour prin Europa, sfirsite prin deportarea In Siberia. In
Geniu pustiu gäsim IntTiul jurnal interior romdnesc de tipul Werther. Stilul sdu e un-
tul negru, fantomatic, trecut de la gravurd la umbra. Povestitorul trece printr-un
Bucuresti glodos si Infilneste la cafenea un Apollo demonic vazut de Winkelmann
... Era frumos d-o frumusete demonicd. Asupra fetei sale palide, musculoase,
expresive, se ridica o frunte senind si rece ca cugetarea unui filozof. lar asupra fruntei
se zburlea cu o genialitate sdlbatecd pdrul sdu negru-strdlucit, ce cddea pe niste
umeri compacti si bine fácuti. Ochii sdi mari ardeau ca un foc negru sub niste mari
sprincene stufoase si imbinate, iar buzele strins lipite, erau de o asprime rard. Ai
fi crezut cd e un poet ateu, unul din acei Ingeri cdzuti, un satan...".
E si lamartinism aici, precum gdsim boema goticd a vagabonzilor romantici,
pierduti In visan i metafizice. led o gravurd de epoca Schelling-Jean Paul
Intr-o noapte venisem la Toma. Luna strdlucea afard si In casd nu era luminare.
Toma sta visind pe patul lui si furnind In lungi sorbituri din un ciubuc lung, si focul
din lulea ardea prin intunericul odaiei ca un ochi de foc rosu ce-ar sclipi si-n noapte".
Cu oriate stingacii, nuvela e IntTia incercare Tnainte de Rebreanu de a via viata
ardeleand ordseneascd, tárdneascd si eroicd In literaturd. Memorialistul s-a ndscut la
Tara In Ardeal, mamd-sa a murit cu furca in mind', a fost dusd pe ndsdlie la o bisericd
180 de lemn, pe groapd ardea o luminare de ceard galbend. Mdritd la modul romantic

www.dacoromanica.ro
si chiar cu witz"-uri, alta pagina lEsd sä se vadä existenta scolarilor ardeleni pe care
Slavici i-a descris realistic
intre cei patru pereti gdIbui a unei mansarde scunde si lungdrete, osindite
de-a sta In veci nemdturatd, locuiam cinci insi In dezordinea cea mai deplinä si mai
pacifica. LIngd unica fereastrd stetea o masa numai cu doud picioare, cdci cu par-
tea opusd sa räzima de pdrete. Vro trei paturi, care de care mai schioape, unul
cu trei picioare, altul Cu doud la un capdt, iar cellalt asezat pe pdmInt, astfel Incît
te culcai pe el piezis un scaun de paie In mijloc cu o gaurd giganticd, niste sfes-
nice de lut cu lurrandri de sdu, o lampa veche, cu genealogie directa de la lampele
filozofilor greci ale cdror studii puteau a undelemn, mormane de cärti risipite pe
masa, pe sub paturi, pe fereastrd si printre grinzile cele lungi si afumate a tavanului,
ce erau de coloarea cea mohorItd rosie a lemnului pIrlit. Pe paturi erau saltele
de paie si cergi de rind la pdmInt o rogojind, pe care se tologeau colegii mei
si jucau cärti, furnInd din niste lulele puturoase un tutun ce fácea nesuferitd atmos-
fera, s-asa atit de mdrginitd a mansardei".
Partea a doua e mai realista si, dei mai rámTne vagabondajul rural din roman-
tismul germanic, aerul ardelenesc pluteste pe deasupra :
intr-o zi frumoasd de vara Tmi fácui leglturica, o pusei In vTrful bdtului si
o luai la picior pe drumul cel mare Impdrätesc. Mergeam astfel printre cimpi
cu holde. Holdele miroseau si se coceau de aria soarelui... eu Tmi pusesem pdld-
ria In virful capului, astfel IncIt fruntea rdmInea libera si goald si fluieram alene
un cIntec monoton, si numai lucii si mari picdturi de sudoare Imi curgeau de pe
frunte de-a lungul obrazului.
Zi de vard pin-In seard am tot mers färd sa stau de fel. Soarele era la apus,
aerul Incepea a se rdcori, holdele pdreau cd adorm din freamdtul lor lung, de-a lun-
gul drumului de tard oamenii se-ntorceau de la lucrul cimpului, cu coasele de-a
spinare, fetele cu oale si donite In amIndoud mTinile, boii trägeau Incet In jug si
carul scIrpia, iar romänul ce mergea aldturi cu ei si pocnea din bici isi tipa eternul
sdu häis ho Ascuns In maluri dormea Murdsul, pe el trosnea de cdrute podul
de luntri, pe care-I trecui si eu... De departe se vedeau muntii mei natali, uriasi
bdtrTni cu fruntile de piatrd spdrgInd nourii si lumirand tepeni, suri si slabi asupra
lor"
CInd Eminescu cade pe tema sdlbaticiei, paginile sTnt mai totdeauna märete.
Romanul avea sä aibd un sfIrsit vrednic de un erou al muntilor carpatici. Toma Nour
s-ar fi Tnfundat In Siberia boreald, mai aproape de oceanul In care poetul punea Wal-
halla, si ar fi patinat spre nord, pe noaptea cu luna
Aici vInez ; mi-am cumpdrat din orasul siberian patine cu cari colind pe gheatd
nopti Tntregi cu gIndul apriat de-a rnd räfáci, de-a da In apd... de-a muri. Ade-
sea zbor astfel noaptea prin cImpiile de gheatd, cu cojocul nins, IncIt par un om
de zdpadä, zbor ca o viziune a Nordului (pdream cä vInez departatele stele Mecate
In orient), ce vIneazd neguri si stInci de gheatd ce se ridicd verzi, cu fruntea ninsa,
In razele lunei. Adesea rasare lumina polard In Tnmiitele sale colori si se rdsfringe
asemenea unui luminos vis ceresc In valurile verzi si Tntunecate ale mdrii Inghetate.
StIncile se-mbracd cu raze de diamant si zefir, valurile par a trai, neaua cea Tnde-
lungatä a dmpiilor de gheatá a colorii fantastice, si prin acea feerie lungd, fru-
moasd, teribilä, zboard lunecInd o unicd fiintá vie, palicid ca o umbrd, visdtoare
ca In o noapte, cIntInd doine de primavard... eu ! " 181

www.dacoromanica.ro
In Umbra mea, Eminescu Inchipuise o naratiune oarecum asernandtoare cu isto-
ria lui Peter Schlemihl, Insd cuprinfind o ascensiune In lund. Tovardsa de cdldtorie
se cherna Onda. Avea predecesori ilustri pe Cyrano de Bergerac, pe Boudouin
(L'homme dans la lune), pe Ariosto (urcarea lui Astolfo In lund) etc. Dezvoltatd,
iluminatd de teoria apriorismului, ascensiunea devine Sdrmanul Dionis. Pornind de
la ideea cA principiul lumii e Spiritul, exprimat la rindu-i de un numdr de proto-
tipi individuali, si ca lumea nu este cleat visul acestor prototipi Intru Dumnezeu,
cu ajutorul formelor de perceptie, care sint timpul si spatiul, poetul Isi propune
sd urrndreascd un astfel de archaeu In sus si in jos, pe drumurile timpului si ale
spatiului. Ar fi gresit sä se inteleagd cd, odatd admisä kantiana aprioritate a tipa-
relor intuitive, nuvela e o simpld demonstratie cum ca putem sA ne creäm mo-
mentul si locul pe care-I dorim. Gindul central e schopenhauerian si consta in aceea
cd In afard de existenta ideilor de spetd, ce se incorporeazd vesnic, se recunoaste
si o idee speciald a eului, un individ metafizic ce stäruieste etern prin multiplici-
tatea formelor concrete prin care trece. Nu e deci vorba de puterea pe care ar
avea-o individul concret Dionis de a rdsturna lumea, ci de virtutea individului
metafizic Zoroastru Dan Dionis co de a forma universul dupd planul divin
la care participd i dupd o armonie prestabilitd cu tati indivizii metafizici ce alcd-
tuiesc Totul spiritual. aldtoria lui Dionis este numai un vis, o reminiscentd a ava-
tarilor prin care a trecut. De altfel cAldtoria In luna nu este a-tit o ilustrare a aprio-
ritaIii spatiului, et o iesire din contingent. in lund, adicä in absolut, dupd ce-si läsase
jos umbra, adia o aparentd pentru ochiul terestru, Dionis îi da seama de mecanica
universului, care e &dire. Acolo tot ce gindeste un prototip gindesc prestabilit
toti archaeii si infdpwirea vine in chip necesar ca un continut de reprezentäri al
sufletului individual luat Intr-o ipostazd. Din Imprejurarea cA fiecdrui gind al sat.,
Ii urmeazd realizarea, ceea ce In absolut e firesc, deoarece gindirea individului meta-
fizic este o imagine a gindirii divine necesar creatoare, Dionis trage Tricheierea
Indrázneatd ca ar fi chiar el Dumnezeul. Atunci cade din cer, fiinda fácuse pdcatul
Satanei i confundase participarea la Tot cu atotputernicia divinA. Sistemul e dar
un panteism spiritualist. Eroul este aparenta cu numele Dionis a unui individ meta-
fizic care a fost ()data Zoroastru. Printr-o operatie magic& punind degetul In cen-
trul unor cercuri astrologice dintr-un compendiu de astronomie geocentricd, Dionis
are revelatia uneia din reincarndrile sale trecute, In chipul cälugdrului Dan din vre-
mea lui Alexandru cel Bun. De acolo, printr-o noud conjuratie, se ridicd in lund,
prilej pentru autor de a descrie fericirea edenicd selenard. Existenta In luna este
mai mult o intuire a spiritualitätii, In absolut, decit un ipostaz al prototipului Zoro-
astru. Oriunde s-ar duce insa Dionis, va fi Insotit de aceeasi femeie, fata spdtarului
Mesteadn In vremea lui Alexandru, Maria In timpul modern. La sfirsit Dionis este
gdsit lesinat pe podeaua °ail sale, cad, literar vorbind, totul nu fusese decit un vis
delirant. Cezara cuprinde filozofia practica a poetului. Contesa Cezara se Indrágo-
teste de tindrul alugdr leronim, model al pictorului Francesco. Ea Insäsi Ii azuse
(dupd obiceiul eminescian) In genunchi, afectiunea. Deocamdatá tind-
rul se dovedeste frigid, fiindcd, dupd märturisirea lui, îi trebuie timp pentru dez-
voltarea sentimentelor. leronim primeste scrisori de la un unchi bdtrin sihastru",
Euthanasius, Intrupare a schopenhauerienei euthanasii. Acesta trdiesteintr-o
Inchisd de toate pdrtile de stInci, un adevdrat eden. Viata lui e o glorificare a
automatismului pe temeiul naturii", Nirvana schopenhaueriand devenind la el
182 pancosmis euforic. Combinind pe Rousseau cu filozoful pesimist german, batrinul

www.dacoromanica.ro
fuge de durere prin regresiune spre instincte pregOtqte stingerea In cascada
unui pIrTu. Moartea lui va fi o trecere molcomd i fireasca", de care nu se teme,
decesul natural, fOrd board, de care vorbqte Schopenhauer. leronim face Cezarei
teorii asupra rOului i egoismului In naturd, asupra instinctelor ce Tmbracd haina
poeziei, toate luate din pesimismul german. Ceea ce respinge In fond el nu este
instinctul dragostei, ci parada exterioard, minciuna, cochetdria femeii. El nu vrea
sd fie ca tinerii cu zImbiri banale, cu sim/uri mueratice", dar ar primi dragostea
In toatd ingenuitatea ei animald, dezbrdcatd de conven/ii. in curind, rdnind pe Cas-
tellamare, care e nepot de podestà, leronim e nevoit sä fugd. Nimerqte In chiar
ínsula lui Euthanasius, Intorandu-se astfel la naturd, dupd ce prin cdlugärie se
depärtase pe jumdtate de lume. in ziva cunundrii Cezarei cu Castellamare, mar-
chizul Bianchi moare, i fata respinend pe logodnic se refugiazd intr-o mIndstire.
intr-o zi ajunge ?not In insula lui leronim, i arnIndoi, goi, Incep ad i existen/a edenicd.
Un element de bazd al ascetismului schopenhauerian era castitatea sexual:O.
Castrarea Ins4i nu repugna filozofului. Dimpotrivä, Eminescu glorifica dragostea,
dar In ipostazul cel mai mecanic. Fdrd Indoiald existen/a crete pe ráddcinile
un ginditor nu poate fi teoreticete deet pesimist. Solu/ia radicald a problemei
fericirii ar fi moartea. insd ?litre suprema conOin/d metafizicd i beatitudinea topirii
In Neant exista o cale mijlocie de ImpuTinare a rdului : InIdturarea conOin/ei para-
zitare, din care iese durerea, Intoarcerea la instincte. Dedt conOin/a mai bun in-
stinctul, cleat instinctul mai bund moartea. Dar moartea e inutild, cdci v,iata e vq-
nicd, i prototipii se Tritrupeazd la infinit. Deci eroii eminescieni nu reprima instinc-
tele, ci Incearcd doar a InIdtura suprastructurile in etica i politica sa,
Eminescu a aplicat cu statornicie acest rousseauianism schopenhauerinizat. Fatui-
tatea femeii de lume e condamnabild, Dalila complicd un instinct pe care II au i pasa-
rile de cloud ori pe an. Singurul stat temeinic e acel natural, automat, ca al albinelor,
furnicilor, nu statul liberal alcdtuit pe cale speculativd, Intemeiat pe contraçt social
(aci Eminescu e antirousseauian i antischopenhaueriane ; filozoful german tägdduia
realitatea sociald). Dreptatea e a lui Montesquieu, care admite legi ieOte din natura
lucrurilor. Barbaria devine la Eminescu o sdndtoasd barbarie", obiceiul pOrnIn-
tului" o institutie mai solidd cleat constitu/ia. Poetul crede cu fisiocra/ii In ordinea
naturald". Forma statului natural celui mai tipic este statul na/ional, fiindcd popoa-
rele Trifati eazd o idee obiectivInd vointa universald. Un roi de albine nu se poate
endi amestecat cu alte engdnii. in acest In/eles al puritd/ii e Ingdduit a se vorbi
*i de misiunea unei naIii. Cosmopolitismul nici nu exista, de vreme ce nu-i posi-
bil. Individul care are Intr-adevär dorin/a de a lucra pentru societate nu poate
lucra pentru o omenire care nu exista deet In pàrçile ei concrete In na/io-
nalitd/i".
OricIt s-ar sili poetul sd fie doar un conservator, iar nu un retrograd, aspira-
iile merg catre sändtoasa barbarie" a statului arhaic, ddinuind Intr-o natura
sdlbatica
Sdracd Tara de Sus CrAiile se treceau,
Toati faima /i s-a dus I Numai codrii tal creTteau...
Acu cinci sute de ai.
Numai codru tmi eral... Si In umbra cea de veci
imprejur n4teau pustii, Curgu-mi rTurile red,
Se surpau Tmpdrd/ii, Limpegioare, rotitoare,
Neamurile-mbdtr'iniau, Avind glasuri de izvoare". 183

www.dacoromanica.ro
Eminescu visa pe impdratul-;aran, din basme care iese sara-n prispd sa stea
cu tara de vorbd" si, far-a sà aibd notiuni de drept si de politicd, judednd pe supusii
lui numai cu bunul simt, neajutat de vorbäria inutilä a avocatilor, cdutdtori de dr-
ciocuri" si de noduri In papurd". De cIteva ori poetul s-a incercat sd compund
divanuri domnesti. intr-unul Strolea, Pepelea, Haplea, Baba Cassandra, vin sà cearä
dreptate impdrdtiei
Pepelea. Bine v-am gdsit, impdrate.
Bine ati venit. Ei, ce se mai aude ?
Pepelea. Bund pace, impdrate.
Strolea. S-o babd.
Pepelea. Am venit impdrate c-o jeluire, ca din partea obstei sd fie zis cä bate
grindina ogoara si mor vitele si iaca sä. vorbeascd Strolea.
Strolea. O baba, impdrate.
Haplea. Apoi sà vedeti Màriile voastre cd de... ciurdarii tot copii suntem Im-
pärdtiei cum vine vorba iaca zicd chiar vornicul de la noi din sat cd si el uite-a
vdzut, cInd a mers cu calul peste &rip, cd Pepelea venea din padure... iaca omu-i
de fatd, impdrate... poate, sä spuie chiar el nu-i asa mäi Pepelea ca tu veneai
din pdclure ?
Pepelea. Ba asa !
Haplea. Apoi de ! nu zic eu ?
Strolea. O baba-mpdrate !
Pepelea. Taci mä ! etc.".
Eminescu nu este, cum se zice de obicei, un poet al naturR, al decoratiei vege-
tale, sau e departe de a fi numai atIt. Conceptul nostru de naturd (estetic) provine
din Tritdrirea elementului inert In paguba celui viu. Eminescu nu e nici mdcar un
descriptiv si toate imaginile lui, puse laolaltd, ne dau o naturd sdracd. Natura lui e
o entitate metafizicd, materia In vesnicd alatuire

Ce mi-i vremea, &id de veacuri Pe pdmint rdtAcitor,


Stele-mi seinteie pe lacuri lar noi locului ne .tinem
CA de-i vremea rea sau !Duna. Cum am fost asa rdminem.
Vintu-mi bate, frunza-mi sund Marea si cu riurile,
$i de-i vremea bound, rea, Lumea Cu pustiurile,
Mie-mi curge Duna rea. Luna si Cu soarele,
Numai omu-i schimbdtor, Codrul cu izvoarele".

Codrul, marea, riul, luna sTnt idei, divinitali, nu fenomene ; fenomen este doar
omul. Acesta nu are nici o interventie In desfdsurarea numenilor, suferd doar rotatia.
Conceptia e aclInc tdrdneascd. Pentru tdrani grTul s-a fácut" sau nu s-a fácut",
porumbul se usucd de secetd sau putrezeste de ploaie. Omizile mdnIncd poamele,
vitele mor de molimd. Once &Id de intrare In cursul naturii e primit cu ironie.
Tdranul n-aduce pe jgheaburi apd din rIu ca sà concureze divina ploaie, cherna pe
popd sà iasd cu icoana. Spiritul sdu arhaic n-are Tricredere In sine, ci priveste cu nepd-
184 sare curgerea lumii. Nesimtirea aceasta metafizicd place lui Eminescu. Omul lui

www.dacoromanica.ro
tráieste In sublima nestire de propriul trup. Vaduva tinerica Tsi petrece viata Tntr-o
cdsu/a de padure, napdclita iarna de zdpezi
,,In pdclurea nepatrunsa, De nu-i pasa de zapada,
O cascioara e ascunsa, Care cade s-o sa cada
Nu-i aproape sat, nici drum, Tot, gramada pe gramada,
Singuricd, nu stii cum De-ntrece gardu-n °grada
Doar din horn ii iese fum PIn-la stresin-o s-ajungd
Cine-n casa o sd-mi sadd, De s-alege iarna lungd ?"
Ea hiberneaza Tntr-o lenesa pdrdsire de sine

Parul ei cel negru, moale


Desfdcut cadea la vale",

adoarme pe scaun
Adormind astfel cum sade.
Fusul din mIna Ii cade".

Nevasta finará" a lui Cälin, In loc sa-si ingrijeascd pruncul, doarme toldnita pe
patul cu paie, In vreme ce bordeiul ei a intrat In miscarea naturii

Un papuc e Intr-o grindd, celdlalt e dupd usa,


Pin gunoi se primbld iute leganata o r4uscA
Si pe-un lo' oracdieste un cucos Inchis In cusca;
1-1Trlie-n coli colbdita noduros rtsniIa veche
In cotlon toarce motanul, pieptdrandu-si o ureche".

Mizeria" noastrá e natura lui Eminescu. Natura Incepe acolo unde Inceteazd
oprirea In loc, prin industria omeneascd, a elementelor si moleculele sint slobode din
nou sd se des-faca si sd se Impreune. A putrezi In albia unei ape, a dormi pina' la umple-
rea oddii de pdianjeni, a fi troienit de zdpada sau de frunze, a te desface" in univers,
acesta e conceptul. Supdrat, Idrdnescul rigd se paraseste In voia proceselor vegetale si
fiziologice
Nu-si mai pieptana nici capul de atIta supdrare
Si lasase ca creascd peste piept o barba mare,
Care cade jos In noduri ca si cIl/ii, ce nu-i perii,
Sta sa creascd iarba-ntr-Insa, s-umble gTze ca puzderii".

creste iarba In barba', iatd natura. Dionis se Imbatd cu senzatia cresterii


sdlbatice a pdrului Infundat Tntr-o caciuld de miel, umbld prin ploaie, simIindu-se
ud ca vitele, ca un berbec plouat", babei din poveste Ti place sa fie cdutatd In capul
ocrotitor de vietati, pdianjenul ?si ;ese In liniste pinza din tavan si pina In podelele
odaii fetei de Impdrat, unde nici o activitate umand nu turburd aerul
lar de sus ptna-n podele un pdianjän, prins de vrajd,
A Iesut subtire pinza stravezie ca o mreajd
TremurInd ea licureste si se pare a se rumpe,
incarcatd de o burd, de un colb de pietre scumpe". 185

www.dacoromanica.ro
Eminescu preferd casa vie, unde viaja se naste mereu, casa In grinzile
careia stau greieri

Toamna frunzele colinda,


Sun-un greier sub o grincia",

casa strivitd de arbori

,,Stau In cerdacul tau Noaptea-i senina.


De-asupra-mi crengi de arbori se Intind,
Crengi mari In flori de umbra ma cuprind
Si vIntul mica arborii-n graclina".

De aci vin la poet acele imagini de decrepitudine, locuin/ele intrate In pu-


trefac/ie, surpate de ploi si de muschi, indbusite de pdianjeni, grAdinile abdti-
cite, Intoarse la starea incultd
In mijlocul unei gradini pustii, unde lobodele si buruienile crescuse mari in
tufe negre-verzi se inaltd-n ochii de fereastrd spartd a unei case veche, a carel
stresind de sindild era putredd si acoperità c-un mu§chi, care strdlucea ca bruma
in lumina cea rece a lunei. Niste trepte de lemn duceau la catul de sus al ei. Usa mare
deschisd in balconul catului de sus se cldtina scirtiind in vint si numai intr-o
filing, treptele erau putrede si negre pe ici pe colo lipsea cite una, asa incit trebuia
sd treci cloud deodatd si balconul de lemn.
M. Eminescu, Scrisoareo Ill, pagina de se cldtina sub pasi. El trecu prin hátisul
manuscris. grddinei si prin zaplazurile ndruite si urca
---,,, iute scdrile. Usile toate erau deschise. El
''' intrd intr-o camera Tnaltd, spaTioasd si goald.
-ill r-r-' -....... .,............
Pdre/ii erau negri de siroaiele de ploaie ce
curgeau prin pod si un mucegai verde se
.. , k ..
', 0 -.> , ;, '
m;
e t
... o en, prinsese de var ; cercevelile ferestrelor se
, ,,,,,,,,
4
r-:(7"" ' , -
W.4.

e.,,,
curmau sub presiunea zidurilor vechi si
gratiile erau rupte, numai räddcinile lar
' pe....7,....*,A...»,v1,17.,..c
'i .
,,.',. ire-r""- ,..
t. .
77- ,.- ' ruginite se iveau in lemnul putred. In
colTurile tavanului cu grinzi lungi si moho-
,:Y i,...".....
rite, paianjenii isi executau tacuta si pacifica
fi'...
ea.- :.--.4'' '4"7" lar industrie...".
,.
,.

i : -r-4
:...
'.;
;----;-/. Marchizul de Bilbao intrd si el intr-un
astfel de caste'. Grddina e parAginitä, zid uri le

k P..i. w" ' '''''"-.!


:., ct',.:,..7.:'

...
--t le-7
..--= Y
f ...-.8.«......''
risipite, copacii bdtrini uscati si napàdi;i de
genergii tinere de arbori. Curtea castelului
e plind de ierbdrie si de huciu abdticit"..
l Lr. frl j,.... ..,* Inlduntru mobilele sint vestede, aerul bol-
: 4 "-.-r-
,- ,...(---
1
'. t r-
,i,
...... t
-
s-ir.-*: .
nav. Clubul In care e dus Angelo e ingrädit
c-un gard putred de mult", casa are varul
jr :Cy++. '4.. Tnnegrit de ploaie si vinturi". Un castel mi-
..
,
BLS
e .
6 ... sterios din altd parte e mai mult o ruind, cu
tt' 1 ^ 4;: . ". acoperdmint surpat, ferestre sparte, lemnd-
rie putrida si ndruità, pode; putregdit. MT-
e. d'r^t

chZi;::

'
r '
www.dacoromanica.ro
rastirea lui leronim e intratd In pu-
trefactie. Circulatia elementelor a
Inceput, iar ierburile si gIngdniile
Isi trag substantele din ziddrie si
lemndrie. Pe ziduri furnicile Tsi fun-
deazd state si procesiile de eze se
soresc. Brusturii, lurrandrelele, sul-
cina, mdfdrichea sugrumd iazul din
mijlocul ei. Omul este, In mijlocul
acestei naturi, un turburdtor al marii
linisti. Eminescu mai vede divinitatea
nepdsdtoare a Cosmosului, sub chi-
pul enormei privelisti geologice, asu-
pra cdreia gIndul zboard ca un fum
neputincios. Infia descriptie mare a
poetului e aceea a solului selenar,
fart oameni
inzestrat cu o Inchipuire urie-
seascd el a pus doi sori si trei luni In
albastra aclIncime a cerului si dintr-un
sir de munti au zidit domenicul sdu
palat. Colonade stInci sure, stre-
sine un codru antic ce vine In
nouri. Scäri inalte coborau pintre
coaste prábusite, pintre bucali de
pddure ponorite In fundul ripelor pInd
Chioscul lui M. Eminescu din parcul $colii de
Intr-o vale Intinsd tdiatd de un fluviu fete Otetelisanu" (Magurele Ilfov).
maret, care pdrea purta insulele
sale acoperite de dumbrave. Oglin-
zile lucii ale valurilor lui rdsfrIng In adinc icoanele stelelor, Inca uitTndu-te In el
pari a te uita In cer.
Insulele se Indltau cu scorburi de tdmTie si cu prund de ambrd.
Dumbrävile lor Intunecoase de pe maluri se zugrdveau In fundul rIului,
cit pdrea ca din una si aceeasi rdclacind un rai se Malta In lumina zorilor,
altul s-adInceste In fundul apei. $iruri de ciresi scuturd grei omdtul trandafiriu al
Inflorirei lar bogate, pe care vIntul II grdmadeste In troiene ; flori antau In aer cu
frunze Ingreuiete de &dad ca pietre scumpe, si murmurul lor Implea lumea de un
cutremur voluptos. Greieri rägusiti cIntau ca orologii aruncate In iarbd, iar Olen-
jeni de smarald au tesut de pe-o insuld pInd la malul opus un pod de pinza diaman-
ticd, ce stecleste vioriu si transparent, IncIt a lunelor raze pdtruntind prin el,
Inverzeste Hui cu miile lui unde...".
Luna aceasta e un Eden In care factorul inconsciu are cloud Trifdtisdri aparent opuse.
inn o putere germinativd uriasä, o miscare moleculard neIncetatd ce Indbusd once
svIcnire a constiintei. Omul picat In acest mediu supra-cosmic lesind de parfumul cel
lunatic, devine strigoi ca fata din poveste. Coniferii colosali dau nu leziuni, ci scor-
burr de tdmIie, rdsinoasa ambrd se adund In prunduri. Ciresii se Intind In siruri si 187

www.dacoromanica.ro
aruncd atTta floare, IncIt omul marunt e troienit. Vegetatia si fauna sInt euforice, Tsi
tipa bucuria de a se Trimulti, florile c7nta", lar greierii rägusesc de voluptatea scTr-
Vitului. Pe de alta parte Insa poetul mareste lucrurile inerte, asfaltuoase, munte,
stTrica, roca, avInd o atractiune catre piatra pretioasa, adunatá in mari cantitati,
diamant, smarald, cum e aceea din Avatarii Faraonului Tb. lubitei din luna, eroul Ti
asaza pe par o citadeld" de diamante, lar ea, pentru a avea bani de joc la carti, adunä
stelele de aur din valurile apei. Cerurile sTrit de oglinzi", lacurile au apa de aur",
cu siroaie de stropi de stele". Aerul, sunetele par si ele de argint". Gradina fetei
de Tmparat e de aur, cu flori de pietre scumpe. In fond, sTrit &Lid trepte de uriese-
nie. Pe cea mai de jos omul are Trica viziunea lumii vegetale, sentimentul rarit al
cresterii ei. Pe cea de-a doua constiinta pluteste ca o minuscula enganie, pentru care
un bob de apä a devenit un solid impenetrabil. Eminescu priveste lucrurile de obicei
In acest unghi de vedere disproportionat, din care pricind natura lui devine o ara-
tare vulcanica 7nfricosetoare si nimicitoare

Nu vedeti cd In furtune và blesteamd ocedne?


Prin a craterelor gure rdzbunare strig vulcane,
Lava de evi grAmdditä o reped adInc In cer".

Codrul eminescian e preistoric, 7n el omul se pierde ca o furnica

In munti ce puternici din codri s-ardicd,


Giganti cu picioare de stInci de granit,
Cu fruntea trdsnitd ei norii despica'
$i vulturii-n creen i palate-si ridicd
stau In soare privindu-I tintit.

Acolo prin ruini, prin stînci grämdclite


E petera neagrd sahastrului mag
Stejari prdvaliti peste rIuri cumplite
Si stanuri bAtrIne cu muschi coperite
Incet se cutremur copacii de fag.

Vuind furtunoasa-i si strasnicd arpd


Trec vInturi si clatin pädurea de brad,
Prdval pietre mari din culmea cea stearpd
Aruncd buati cu pomi i cu iarbdi
Ce-n urlet In riuri se ndruie, cad".

Cind Musatin intrá In padurea dacica de acum cinci sute de ai", el da de un


spectacol geologic anacronic. Tara creste incultd pe deasupra zidurilor Sarmisege-
tuzei. VrTnd sa descrie, In fine, Moldova dupd pretinsa Insemnare a unui om din veacul
trecut, Eminescu ne pune sub ochi un soi de jungla cu desavTrsire arhaica, unde pInd
si oaia este sälbatica (dupa Descrierea Moldovei a lui D. Cantemir)
Prin nasipul pTraielor ce se Incep din munti se gäseste praf de aur, prin codri
sTnt cerbi, ciute, caprioare, bivoli selbatici si In muntii despre apus o fiara, pe care
moldovenii o numesc zimbru. La marime ca un bou domestic, la cap mai mic, grumazu
188 mai mare, la pIntece subtiratec, mai nalt In picioare, coarnele Ti stau drept In sus, sTrit

www.dacoromanica.ro
ascu/ite si numai puIin plecate Intr-o parte. Fiara salbatica si iute, poate sà saie ca si
caprele de pe o stincd pe alta. Pe l'inga hotard, despre dmpuri, s'int mari drduri de
cai salbatici. Oile cele salbatice cauta' de pasune Indarapt hrana lor, caci In grumazul
cel scurt nu au nici o Incheietura si nu pot s'a-si Intoarca capul nici Intr-o parte din
a dreapta sau din a stInga".
StInca granitica si oaia cantemiriand si pe deasupra un codru fabulos In umbra
caruia sa misune pIna la zdrobire cerbdria si furnicdria, acestea s'int simbolurile naturii
eminesciene, care pe deasupra trebuie sa-si aiba sediul firesc In luna. Peisajul nu e re-
alist, ci sintetic, construit dupa aspiraIiunea selenard. De pilda insula lui Euthanasius
In apropierea oceanului, Intr-un lac, asezat la rIndu-i Intr-o vale inchisd de stInci
uriase zidite de jur Imprejur, una peste alta p'ind In ceruri" si asemanatoare cu
nibbána" din Suttanipâta, insula In mijlocul apei, unde sub torent oamenii cauta
distrugerea batrInetii si a mortii", apaqine acestei geologii mitice. Fluturii brinzi
necunosdnd primejdia omului se asazd pe capul lui leronim ca pe o [loare. Acest fel
de natura primará e asa de cruda si Incarcatd de seve Indt individul cuprins de mari
betii cade frint, adormit. Cezara ameTitä de iarba si de apa e gata sa adoarma, apoi
gonita de fluturi alearga nebund". Florin e aromit de mirosul teilor

$i sub un tei el de pe cal se dete,


Se-ntinse lenes. jos pe iarba moale
Din tei se scutur flori In a lui plete
$i mai cd-i vine a nu se mai scoale.
$i calu-i paste flori, purtind In spete,
Presunul lui si seaua cu paftale,
in valea de miros, de riuri plind,
in umbra dulce bine-i de odind".

$i Dionis se trezeste stupefiat de fin pe o dmpie cosita. inclinarea pentru natura


grandioasa TI face pe poet sa caute privelistea exotica, munii Himalaia, valea Gange-
lui, Palestina cu codri de maslin" si cu lunci de dafin". Egipetul, Sahara cu volburi
de nisip" Grecia spa-tiul mediteranean. Natura din Cezara este italica, In gradina
sTht portocali si marea e pe aproape. Tara getica din Sarmis se afla la marginea marii
si are In vegetaIia ei chiparosi

Se clatin visätorii copaci de chiparos


Cu ramurile negre uitindu-se in jos,
lar tei cu umbra latá si flori pind-n pdmint
Spre marea-ntunecatd se scuturd de vint".

Alaturi de exotismul oriental stä boreal ismul. Singurateca panorama polard este
mai apta de a ne da ideea unei naturi sublime, In miezul careia omul e o marunta
pata. Eminescu descrie Siberia, enta marea inghetata

in fluvii ea misc-a ei stanuri de ghiaId


Sfárrrandu-le-n vuiet ea strigd mdregd
$1 stIncd pe stIned înaIä. zideste.
Boli mindre ridicd si iar risipeste". 189

www.dacoromanica.ro
CInd compunerea nu Ingaduie peisajul nordic, poetul se multumeste cu prive.
listea hibernald, succedaneu al linistii hiperboreene si al farmecului vulcanic al lunii.
Tablourile de iarnd ent numeroase In opera eminesciand. Dar mai ales Eminescu
amesteca Insusirile iernii In celelalte anotimpuri. Sub lumina lunii o stradd pare ninsa
.ciresii Isi scuturd grei omatul trandafiriu al Infloririi lor bogate", pe care Vintul
TI gramadeste In troiene". Poetul Imperecheazd chiar mediteraneanismul cu borea-
lismul, crend un peisaj mixt (Era o noapte italicd amestecata cu frigul iernii" spune
In Aur, märire i amor), cu zdpadd si rodii

Si tu and apdrea-vei ziva sd para noapte,


Astfel de stralucita sd fie l'ala ta.
Incet numai Oraje sd se uimeascd-n ;oapte
Din crengi de aur Mindre sd cada rodii coapte
Si pasul tdu sd calce pe un covor de nea".

Ceea ce se numeste de obicei natura, adica aspecte geologice, fauna si flora, se


zaseste la Eminescu Intr-un chip elementar. Nu varietatea e nota dominantd, ci dimen-
siunea, cantitatea. Aceasta e determinantd prin puterea de a intimida constiinta
si a o anula. Cutare versuri contin numai notiunea simpl de codru, dar Intr-o pro-
por/le colosal. Padurea noastrd empiricd are o durad limitata, fiind supusd deza-
gregarii, codrul eminescian Trisa creste" peste marginile de timp ale domniilor,
peste acelea ale raselor, el este de veci. lmaginea aceasta egipteand de trdinicie peste
milenii determina dimensiunea microscopicd a omului si desteapta acel sentiment
tipic eminescian de nevoie de a se !asa In voia dinamicii firii. Codrul de aramd din Cellin
Nebunul pare crescut pe un teren vulcanic. Uriesenia privelistii de alta planeta, cu
mult asupra puterii de adaptare a omului, trezeste o jale salbatica

Nainteazd ;i o vede ring& apa ardmie.


Culegind flori amorlite de pe maluri cenu;ie
Si purandu-le In poala grea de florile de piatrd.
Lumineazd luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatrA,
ColIii munIilor ce rup-ti-s, uria;e stinci de cremeni,
Ce pdre/ii si-i ridicd Inddrdtnici, suri, asemeni,
VIntul care trece-n ;uier, noaptea suri ;i bolnavd,
Imple cu salbdtecie ardmoasd-acea dumbravd".

Pdclurea de aur e In schimb un loc de fecundatie sloboda, unde balta germineazd


,,cIte-o musca, ate-un peste", pusi la aceeasi dimensiune. Intrarea In inima acestui
ioc nepatruns de om Infioard

Trece selbele-argintoase, trece-o vale, un colcantaur


Rind vede dinainte-i rdsdrind *urea de-aur.
Mult frumoasa e padurea cu-a ei trunchi de aur ro;,
Ce in frunza lor cea moale suspinau Intuneco;i.
larba lin cdIdtoreyte, o peteald satkoare,
Ce, sclipind cu mii de raze sub al nopiii dulce soare,
Poartd-n galbenele-i unde spice de mirgaritare,
190 Florile de mac ce umfld noaptea capul ro; ;i mare ;

www.dacoromanica.ro
Numai fluturi mici albastri si mari roiuri de albine
Curg In rturi sclipitoare de luciri diamantine,
$-Implu aerul cel dulce de cristal si de racoare,
A popoarelor de multe, sarbatori murmuritoare".

Intr-o pAdure In care iarba cdlatorete, iar fluturii i mi4tele roiesc, nu e loc pentru
om. O astfel de natura exercitd asupra omului acea apäsare ce se cheamd jale. Indi-
vidul simte o adormire, se vede cdzut In tumultuoasa miKare germinativd i la o
mireasmd prea tare ori la un sunet mai prelung dorete s-adoarmd sau chiar sa moard.
Toate poeziile lui Eminescu exprima aceastA Incetare a rezistensei individuale, pasul
de lunatec atre lac i codru, locuri de fermenta/le

Prin a ramurilor mreaja Nu mai cuggi Tnainte,


Sura jalnic In urechi Nici nu cavti Inclarapt.
CIntec dulce ca de vraja
De sub teiul nalt si vechi. Ci ascul/i de pasarele
Ciripind in verde cring
'ara sunetele sfinte Cum de-amoru-ne-ntre ele
Misa jalnic al tau piept, Sfatuindu-se ne plIng".

Natura asTSA, pe de alta parte, dorinta de Impreunare. Ea este Edenul, locul


sexualit4ii, de aceea poetul TO strigd acolo femeia

Eu te cer de la izvor, Intreb murrtii cei InalIi,


De la codrul cel de brazi, De la rturi eu te cer,
De la vIntul ce lovi, De-au vazut cumva ascuns
BalsamInd al meu obraz. Al vieti-mi giuvaer".

$ederea mai lungd aduce apoi nelipsita adormire In codru

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Si prin somn auzi-vom bucium
De la sttnele de oi",

ori chiar dorinSa de moarte

Numai colo unde teiul Vis nebun, delante vorbe


Lasa floarea-i la parnInt Floarea cade, rece vtntu-i,
Eu tncep sa misc din buze $i eu stiu numai attta,
Si trimit cuvinte-n vInt. C-al don i odat'sa rrantui l"

Eminescu are printre copaci cIteva esenSe la care sine In chip deosebit i care
infdsi eazd pentru el Inst4rile generale ale copacului. Teiul sugereazd mireasma estivd,
bradul e copacul boreal, aproape uranic, plopul, elastic i or4enesc, da amintirilor
o rniKare lenta', arinul paduratec sdibdticete prive4tea, aruncInd asuprá-i o brumd
cinegeticd, stejarul mdrete prin marea lui coroand cImpul de alunecare al lunii,
fagul ne duce la codrul de o singurd esensd, salcia e copacul lacustru, nucul, cirepl, 191

www.dacoromanica.ro
mdrul sInt pomi de livezi, simboluri ale Idcomiei copildresti, mesteacdnul indicd prin
scoarta sa albd altitudinea iernaticd, paltinul prevesteste regiunea carpatind, salcImul
e un pom de albie clisoasd, liliacul simbolizeazd In sfirsit fragranta primdverii si idila
juvenild
A noastre inimi isi jurau
Credintd pe toti vecii,
Cind pe ardri se scuturau
De floare liliecii".

larba e narcoticä (plantä de luna, necälcatä de om) si e asa de InaIt'd IncTt poate
ascunde animale silvestre de mari proportii
Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi In taind
Mersul Ordului de cerbi".

Fauna, säracd, e aleasd dupd acelasi criteriu al regresiunii spre spatiul edenic.
n rindul Inn vine calul, simbol al zborului oniric (toll eroii cdldresc), apoi urmeazd
animalele artemidice, bourul, cerbul, ciuta. La vietätile mdrunte se apasd asupra
Inmultirii In neamuri" si sInt preferate acelea care n-au realitate decIt In roiuri
Peste flori, ce cresc In umbrd,
LIngd ape, pe potici,
Vezi bejdnii de albine,
Armii grele de furnici..."

Fapta de cdpetenie a insectelor este Imperecherea. Nunta de g'ingdnii si oameni


arhaici din Cahn nu e färd Inteles. Oameni si insecte, Imbdtati de codru si de lac, vin
sd se Impreuneze dupd un rit milenar
"Dar ce zgomot se aude? BIztit ca de albine?
TO se uitd cu mirare si nu stiu de unde vine,
Rind vdd painjinisul intre tufe ca un pod,
Peste care trece-n zgomot o multime de norod.
Trec furnici ducInd In gull de fdind marii saci,
Ca sd coacd pentru nuntd si prácinte si colaci
Si albinele-aduc miere, aduc colb mdrunt de aur,
Ca cercei din el sd facd cariul, care-i mester faur.
latd vine nunta-ntreagd vornicel e-un grierel,
Ii sar puricii inainte cu potcoave de otel
In vesmInt de catifele, un bondar rotund In pIntec
Somnoros pe nas ca popii gldsuieste-ncet un Ontec
O cojitä de alund trag locuste, podu-I scutur,
Cu musteata rdsucitd sede-n ea un mire flutur
Fluturi multi, de multe neamuri, vin In urma lui un lant,
Toi cu inime usoare, toti sdgalnici si berbanti.
Vin tintarii läutarii, gindaceii, cdrIbusii,
192 lar mireasa vioricd i-asteapta-nardtul usii".

www.dacoromanica.ro
Mentalitatea arhaicd (Tntr-o mdsurd si romanticd) a lui Eminescu se Invedereazd
In descrierile de interior. Lipseste intimitatea ordseneascd, bundstarea, locuinta
fiind sau o petera sau un castel fantastic. Fata de Impdrat std Intr-o colibd murdard,
dupd ce stätuse Intr-un iatac cu arc gotic, dar decrepit : gratii ruginite la ferestre,
pInze de pdianjen de sus pInd jos, trandafiri In pat ca Intr-un sicriu. Interiorul dacic din
Gemenii este rece, funerar. El are arcuri nalte, statui, sàli pustii, InfOsare de mau-
soleu. Asceii lui Eminescu stau In pesteri si scorburi, In chilii. intr-un cuvInt, inte-
rioarele sint neospitaliere fie prin mizeria dusd la descompunere, fie prin imensitatea
fabuloasd. Eminescu Inchipuie pentru eroii sdi case mdrete ce au In ele ceva geologic,
stráluciri de pesteri cu ghea/d, somptuozitati de geodd uriasd. In Pustnicul ni se Infdti-
seazd un salon din lasi pe la 1840. Salele Ora Imbrdcate In atlas alb ca ninsoarea, cu
flori si frunze brodate, limbile frácdrilor par de diamant, aerul e de argint, peretii
sint plini de oglinzi, In said skit miresme suave, oamenii sInt Invesmîntati ca niste
insecte exotice
Sale nalte Imbrdcate cu-atlas alb ca si omatul
Cusut cu flori visinie si cu frunze ca smarald
Pe cInd lurranAri d-o cearà ca zdharul, Implu cald
Aerul cu o luminA argintie cu Incetul.
Candelabre de-argint grele lumineazd-ntinse sale
UrcInd limbi diamantine Intr-un aer cu miroase
Si prin aer trec copile gingase si maiestoase
PArul disfAcut ii curge pe-umeri si pe brge goale.
Muzica aureste sara cu cerestile ei tonuri
Aerul ea II ImbatA, si copilele cu stnii
Albi ca albul de ninsoare mlAclioase ca si crinii
De-a cIntArilor suflare ele zboarA ca paren.

Juni In splendide-uniforme, gulergi cu aur blond


Sau In haine negre, veste ca si neaua argintoasà,
Cu mTnusi ca mArgarita, cu botine radioase".

La Eminescu interiorul este cu ata mai fastuos cu cIt intrd In el mai multe ecouri
din naturd. PereIli sInt de zäpadd, lumina cade ca ninsoarea, tapetul e un amp cu
flori, fetele se clatind In dans ca niste crini, lurradrile ard ca stelele pe cer, bdrbatii
lucesc in haine ca gindacii. El reprezintd Edenul din lurid, fiincicd fetele trec ca niste
lunatice euforice, cu pdrul despletit, precum Ingerii din SeIrmanul Dionis. Mediul e
pretutindeni acelasi, In clubul Amicii intunericului, In palatul din lund, In petera de
sub Ceahrdu, In uriasele hale din fundul màrii, asemändtoare cu palatul submarin
al prin/esei Gulnar din Halima (Istoria lui Beder) i cu feeriile din Mare del Zur
väzute de Simplex In vestitul Simplicissimus al lui Grimmelshausen
.$i in fundul mArii aspre de safir mIndre palate
Ridic bolile lor splendizi, s-a lor hale luminate,
Stele de-aur ard In facle, pomi in floare se Insir
$i prin aerul cel moale, cald ;i clar, prin dulci lumine
Vezi plutind copile albe ca ;i florile vergine
Imbrdcate-n haine albastre, blonde ca auritul fir". 193
18 a. 178

www.dacoromanica.ro
Pe Incetul, poetul cade In ariostismul (pe care nu l-a cunoscut) din lstoria ierogli-
ficti a lui D. Cantemir. Covoarele, pereii contin scene Intregi (metoda bassorelie-
furilor din Dante i epicii RenaTterii), casele sInt adevarate constructii de nestemate.
Castelu I din Feit-Frumos din lacrimei, cu peretii lucii oglindind Imprejurimile, este aidoma
palatului din Orlando furioso ch'acceso esser parea di fiamma viva".
Desigur ca Eminescu nu e un izolat. Materia lui apartine In I inii generale roman-
tismului. Fie ca ar fi citit idealiti ca Fichte, Schelling, Hegel sau poeti ca Goethe
Schiller, sau In sfIr*t naturaliO, ideea statornica ce rezulta din aceste lecturi e cea
panteistica. La Eminescu e mai mult dedt ce numim de obicei sentiment al naturii,
e spaima de Cosmul singuratic, inuman, betie panteistica. Buckle observa dupa o
metoda anticipInd pe aceea a lui Keyserling ca natura asiatica strivete pe om, dIndu-i
fantasii monstruoase. Natura lui Eminescu este i ea, precum am väzut, gigantica,
lunara. Acest naturalism asiatic (Eminescu e In multe privinte un asiat) II gäsim
la germani romantici. Cind contele Cesara a lui Jean Paul Richter vede peisajul
alpin, scoate exclamatii religioase. Alpii Ii stau Inainte ca ni te uriai Tnfratiti
dinspre pavezele gheIarilor cascade se desf4oara ca panglici spre oglinzile lacurilor
de la poalele muniIor. Prive4tea naturii cu munti i cataracte Ti umflä pieptul
da un sentiment de bunatate universala. Ca In insula lui Euthanasius, natura lui Jean
Paul e de o putere germinativa enorma. StInd Intr-un mar In bdtaia fluturilor, a albi-
nelor i a florilor, eroul marqte cu inchipuirea copacul In univers, racIA-
cinile In fundul parnIntului, crindu-i norii ca flori, luna ca fruct i stelele ca roua,
adica fácInd tocmai acele imense raporturi cosmice caracteristice lui Eminescu.
La Tieck natura ia chipul mitului. O melancolie grea trece prin dntecul pasarii fabu-
loase care, peste logica basmului Der blonde Eckbert, simbolizeaza chemarea padurii
singuratice
Waldeisamkeit
Die mich erfreut,
So morgen wie heut'
In ew'ger Zeit
0, wie mich freut
Waldeinsamkeit I "

In Der Runeberg, In Die Elfen natura subterana apare diamantina, sclipitoare


ca In povqtile lui Eminescu, TrisufleIita de duhul parnIntului, de Erdgeist". Opera
lui Eminescu inträ Intr-o mare masura In cercul literaturii naturalistice, In centrul
careia sta Rousseau. Jean Paul Ins4, cu contemporanii lui, este luat de acest
curent i Intr-un loc aminteTte de Tahiti ca lea& paradisiac. Edenul lui Euthanasius
sau luna lui Dionis sTnt locuri virgine, unde n-a mai calcat picior de om, sTnt adica
insula lui Robinson Crusoe. Robinsonada se reduce adesea la descrierea unui Iinut
abrupt, parasit In voia vegetaTiei, parInd golit de oameni i cu flora mediteraneana.
Eminescu TO duce eroii la mare i umple Dacia cu chiparo0. Goethe Ii plimba In Grecia,
Jean Paul In Italia, Heine In Spania, Lenau (dupä Chateaubriand) In America cea cu
paduri primitive i cu cataracte
Klar und wie die Jugend heiter,
Und wie murmelnd süssen Traum,
Zieht der Niagara weiter
194 An des Urwalds grünen Saum"

www.dacoromanica.ro
Sub cascade ii place lui Euthanasius sa putrezeascd, iar Eminescu declara cd vrea
sd fie depus dupd moarte In fundul mdrii Inghe/ate, in America se duce dupd aventuri
eroul din Sturm und Drang de M. Klinger, Karl Bushy, sub numele Wild sdlbaticul",
pentru cA toatd literatura ce poartd numele piesei lui Klinger e rousseauiand si cInta
cu frenezie saibdticirea", Intoarcerea la naturd. Lamartine Insusi e un exponent al
poeziei edenice, al antideluvianismului", cu descrieri de paradisuri abrupte, cu grote
In /inut acvatic. lzvoarele s'int cdutate pInd In episodul Nola i Dama yanti. CIt despre
putrefac/ie, ea e o specialitate a romantismului. In Etudes de la Nature de Bernardin
de Saint-Pierre aflärn aidoma parcul In decrepitudine. Arnim era, dupd Heine, un
maestru In materie (Quel maître que cet Arnim dans la peinture de la des-
truction!").
Somnole nta si toate aspectele ei domind poezia lui Eminescu. Ea e fdcutd cu
somnoroasd"

Pierendu-ti timpul tdu cu dulci nimicuri,


NI-ai vrea ca nime-n up ta sd ban;
Dar si mai bine-i clnd afard-i zloatd,
Sa stai visInd la foc, de somn sä picuri".

Somnul e teluric. Feciorul dintr-o doind doarme In floarea de tei :

Codrule, Mdria-Ta, Unde mi-oiu alterne eu


Lasd-md sub poala ta, Sub cel tei bdtut de vInt
a nimica n-oi strica Cu floarea pIn-la pArnInt,
Fdrd num-o rdmurea, SA md culc cu fap-n sus
Sd-mi atIrn armele-n ea, Si sa dorm, dormire-al dus".
Sd le-atTrn la capul meu,

Fraii lui CAlm Nebunul gduresc In somn pdmIntul de greutatea trupurilor lor
inerte

lui atit dormirä, cTt intrase in pdmInt


De un st?njin si-i Impluse frunza adormitd-n vint".

In Imprejurdri le hotdritoare, dupd un zbucium mare sau dupd o fericire puternicd,


eroii dorm. Toma Nour dupd catastrofd doarme. in Feit-Frumos din lacrimei sInt numai
somnuri si vise. Fata Mumei Pdclurii doarme pe umerii voinicului, Fdt-Frumos dormi-
teazd mult In regnul mineral [And ce mTna Domnului II scoate din acel somn lung".
Genarul da fetei sale o stare hipnoticd cu amnezie, baba cu iepele ndzdrdvane cade
Intr-un somn cataleptic, baba face voinicului mIncdri cu somnoroasd". Sdrmanul
Dionis analizeazd un vis, In Avatarii Faraonului Tld visele se in lant loan Vestimie,
dintr-o Incercare descriind colinddrile duhului In cele trei zile dupd moarte, viseazd.
Asa precum aflase si Slavici de la poet, somnul Inf.d/isa pentru Eminescu o imitatie a
Nirvanei si un antidot al durerii

Las sd dorm ... sd nu stiu lumea ce duren i Imi mai pdstreazd". 195

www.dacoromanica.ro
Originea vrajei eminesciene este In mare m'asura capacitatea de dormitare, rare-
fac/ia miKarilor vitale
Cind cu gene ostenite sara suflu-n luminare,
Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare,
aci perdelele-ntr-o parte cind le dai, si in odaie
Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate
De duren, pe care insa le simtim ca-n vis pe toate".

In visuri, Eminescu are cIteva imagini obsedante ce indica o atractie spre locul
primordial al naTterii i al morçii. Elementul principal este doma care se afla de ordi-
nar Intr-o insulä i cuprinde In mijlocul ei intr-un sicriu un cadavru In figura caruia
poetul se recunoavte cu spaima. Doma e Intr-un loc fund lacustru de piramidä. In
altul Walhalla oceanica, In altul, In fine, castel selenar. Ond toate aceste vise triste
au fost risipite de artist ramIne sentimentul propriului deces

Pe inima-mi pustie zadarnic mina-mi .tiu,


Ea bate ca si cariul Incet intr-un sicriu.
$i cind gindesc la viga-mi, Trni pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura.
Ca si cind n-ar fi viga-mi, ca si cind n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost,
De-mi 1in la el urechea si rid de cite-ascult
Ca de duren i straine 7... Parc-am murit de mult".

Natiunea de timp e mai afectará In timpul somnului. in simpla armonie viga


fenomenala e indicara* de greierul din soba sau din grinda, de orologiu. O timba'
neclintita produce confuzie

Se bate miezul nopIii in clopotul de-arama,


Si somnul, vames vie0, nu vrea sa-i ie varna.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,
S-asaman intre-olalta viga si Cu moarte
Ci cumpana gindirii-mi si azi nu se mai schimbá.
Caci Intre amindoua sta neclintita limba".

Poetul îi poate Inchipui un timp stagnant, t'ara' determinatiuni interioare, un


timp ImbatrTnit, egal In toate parIile sale

De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,


Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-I vad Intors...
Acelasi sir de patimi s-a tors si s-a retors
De rrainile uscate a vremii-mbatrinite.
196 Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncilcite".

www.dacoromanica.ro
Mihai Eminescu in 1878.

Intocmai ca in turburarile vizuale, Eminescu capdta halucingiuni ale simIului


temporal. lmagini le din care rezulta noti unea lui de vIrsta se Trimultese cu atIta inten-
sitate, ?nett poetul are senzatia unei cresteri uriase a trecutului, sentimentul ca are
optzeci de ani,
Optzeci de ani imi pare In Jume c-am trait.
CA sunt bdtrin ca lama, cd tu vei fi murit".

nnai mult, ca punctul initial al masurii a pierit cu totul,

.,Pierdut e totu-n zarca tineretii


Si mutd-i gura dulce-a altor vremuri,
lar timpul crete-n urma mea ... md-ntunecl..

ca In sfIrsit amintirea se Ineaca In valurile vremii".


Eminescu e un poet de conceptie i asta a stInjenit pe critici, care au evitat sa
analizeze poezia sa cu subInIelesul discret ca ea se va perima. Toata arta lui Eminescu
std In a preface ideile In muzica i metafore, de-a dreptul, fara planuri paralele. Emi-
nescu nu filozofeaza niciodatà, propoziOle lui sTnt viziuni. lata Mortua est : putine 197

www.dacoromanica.ro
imagini mdrite si bine umbrite, Intrelinute de sfIrTitul adormitor al versurilor, fäclia
aprinsä, clopotul care sunä, o aripd ce trece prin ceva lichid (simplä abstractiune
amar"), toate laolaltd semn al depdsirii grozavei vdmi a mortii. Apoi urmeazd o as-
censiune vertiginoasd, cu pierderea gravitátii de pe pdmInt, In vreme ce versurile au
trosnituri de incendii

Te vdd ca o umbra de-argint strAlucita,


Cu-aripi ridicate la ceruri pornitS,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele".

Nu mai sInt metafore de asta' data, ci materii ale unei fizici noi, m'arete. Cerul e
Impartit In schele", pentru ca din acest detaliu de zidärie incomensurabilitatea lui
sd fie si mai ameIitoare. Amestecul de lumina' si ninsoare dovedeste o vizualitate
delirantä, care e Insolitd de euforie si de o muzicd de vifor mistic :

O raza te naltà, un antec te duce,


Cu bratele albe pe piept puse cruce,
CInd torsul s-aude 1-al vrajilor caier
Argint e pe ape ;i aur tn aer".

Un trop vine des la poet, aerul de aur, sau cum zice el cu o stranie euforie
iesitd dintr-un joc vocalic aur In aer". Aerul devine gros si fluid. Locul unde se duce
moartea este Edenul selenar cu parad isiace flori care cIntä

',Dar poate acolo sS fie castele


Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu rturi de foc ;i cu poduri de-argint,
Cu ISrmuri de smirna, cu flori care drit".

A doua coardd eminesciand e frica escatologicd. Poetul intrd ca copiii In cea din
urrnd logicd a golului

Dar poate ... o I capu-mi pustiu cu furtune,


rele sugrum cele bune...
Cind sorii se sting ;i cînd stelele pica,
imi vine a crede ca toate-s nimiccl.

Se poate ca boite de sus a se sparga,


SS cada nimicul cu noaptea lui larga,
SS yad cerul negru cS. cerne
Ca prdzi trecdtoare a mortii eteme..."

Interpretarea plasticd a noliunilor e numai pomenitd. Bolta nu Inseamnd pentru


noi dectt eter nerndrginit, lar nimicul e negarea a toate. Bolta" spartd ca o cata-
peteasma prin care cade nimicul" ca cenusa (0 cerne") Tngrozeste spiritul prin
198 materializarea haoticului. in Memento mori imaginile sint hugoliene, dei de o oaresi-

www.dacoromanica.ro
care colosalitate barocd. Poetul std sub arcurile negre, cu stilpi nalti suiti In stele"
Intoarce, marindrqte, uria.5a roat-a vremii". Metaforele au greutatea grinzilor

Si privesc Codrii de secoli, oceane de popoare


Se Intorc cu repejune ca gindirile ce zboard
Si icoanele-s In lupa eu privesc si tot privesc
La vo plata ce Insamnd a istoriei notara,
Unde lumea In cal noud, dupd nou cIntar mdsoard
Acolo Imi place roata cite-o clipd s-o opresc I

Totul e pIrlitor i masiv, pierdut In perspective : codrii secolilor la marginea ocea-


nelor de popoare, pe deasupra cdrora scoboard ca n4te mari pasdri endurile, In
vreme ce icoanele trecutului se luptd ca n4te armate la piatra de hotar a istoriei.
Erele se mdsoard pe antar, lar timpul e roata. Paralelismul ideo-plastic poate fi silnic
oriunde, aici e magistral. In Babilon sInt mdrimi spectrale

Babilon cetate mIndrA, dt o .tard, o cetate


Cu muri lungi cIt patru zile, Cu o mare de palate
Si pe ziduri uriase mari gradini suite-n nori
and poporul gemea-n piete I-a grädinei lungd poali
Cum o mare se framintd, pe cInd vInturi o rdscoald,
Cugeta Semiramide prin dumbrdvile ricori".

CInd tabloul e bucolic, Eminescu (spre deosebire de Alecsandri) are voluptdti


michelangiole0, Tmperecherea aceea de suavitate i musculositate

Si In Libanon vlzut-am ratacite cdprioare


Si pe lanuri secerate am vdzut mIndre fecioare,
PurtInd pe-umerele albe auritul snop de gnu
Alte vrtnd sd treacd apa cu picioarele lor goale
Ridicard rusinoase si zImbind albele poale,
TurburInd cu pulpe netezi fa/a limpedelui rtu".

Episodul Grecia" cuprinde strofe de o picturd sigurd. Atena cu dome albe",


ea alb metal", strälucind tntre muntii granitici i apa calda' a mdrii, nimfele plantu-
roase careli usucd pdrul pe tarrn, petrecerea semidivinintilor In spiritul umorului
negru-ro al lui Lorenzo de Medici, apartin altei Grecii decIt celei conventionale,
unei Grecii mai homerice, mai sälbatice

51 din turmele de stInce risipite cu splendoare


Pe-ntinsori de codri negri rup/i de rIuri sclipitoare,
Vezi ora; cu dome albe strilucind In verde crIng
Marea lin cutremurIndu-si fa/a, scuturd-a ei spume,
Repezind pe-alunecusul undelor de raze-o lume
Jos la poarta urbei mIndre a ei sunete o fi-Mg.

Mai albastrd dedt cerul, purtInd soarele pe fa/d,


Ea reflecti-n lumea-i clara toatd Grecia mareata. 199

www.dacoromanica.ro
Citeodatd se-ncre/este si-si intunec-al ei vis
Nimfe albe ca zdpada scutur ap-albastrd, caldd,
Se Improascd-n joaca dulce, mIddiindu-se se scaldd,
ScuturIndu-si pdrul negru, Tnecindu-se de ris.

$i pe yaluri luminoase oceanul lin le saltd,


Once undd linguseste aritarea lor cea naltd,
Pe nisipul cald le-aruncd rnarea-n jocu-i luminos
Oceanicile corpuri, ca statuie de ninsoare,
StrAlucesc In pdrul negru, ce si-I usca ele-nsoare
Pe-a lor perini nisipoase lenevite Idnguros.

Apoi fug sd-mpopuieze verdea noapte dumbrdvand


Si vorbind margdritare culeg flori In a lor goand.
Dintr-o tuf iveste Satyr capu-i che.1, barbd de
Lungi urechi si gura-i strimbd, cirnu-i nas. De sus isi stoarce.
Lacom poamd neagrd-n gurd. Pitulis prin tufe-o-ntoarce,
Se strimba de ris si-n fugd se dd vebel peste cap".

insd, greseald de tinerete a lui Eminescu, mai departe in episodul Dacia" gran-
diosul devine bombastic si desirat. Zeii dacici ies din mare calari pe bouri, Zamolxe
vine Incalecat pe fulger (Toma Nour se spInzura In Inchisorile rusesti de o raza de
lund, imitînd pInd la un punct pe Miinchausen). Zeii latini sosesc In procesiuni teatrale
Comparabile cu Triumfurile petrarchiste. Zevs sade pe o stea trasa de vulturi. De un
romantism funinginos e incendiul Sarmisegetuzei. Meditatiile asupra nimicului (In
legaturd cu moartea lui Napoleon) sInt vrednice de Lamartine. Mintea noastrd e
gaurita de a-Ma logica a absolutului
Sori se sting si cad In caos mari sisteme planetare

Intr-un cran uscat ;i palid ce-I acopen i cu o mind,


Evi intregi de cugetare trAiesc pacinic Impreund
In zdclar trimit prin secoli de-ntrebdri o vijelie

Sd te cate-n hieroglife din Arabia pustie".

In Povestea magului dam de versuri cvasimallarmeene

$i rdsfirgi In spgiu ingeri duceau In poale


A lumilor adince si blinde ruglciuni
Si intinfind in vinturi aripele regale
L-a lumii trepte-albastre le duc si le depun".

Gemenii cuprind mari senzaIii de cavitate marmoree, In deszrierea salii dace.


Structura lui Brigbelu pe usa care crTscd", la lumina surdd a faclei, e romantica In
felul particular lui Eminescu, cu grosimi si dimensiuni arhaice, cu atmosfera preisto-
rica de stIncd si racealä
Deodatd crisci fierul in dosu-unei firide.
200 A unei tainii scunde intrare se deschide,

www.dacoromanica.ro
De sub o manta lunga se-ntinde-o alba mina,
Ce Sine o faclie aprinsa de rasina,
Care Ti bate-n faSa si-i lumineaza chipul...
Pe-un stilp taiat, orlogiul ii picura nisipul".

Vin apoi scene de ritual remarcabile In barbaria lor

Pe ochi Siind o mina intind,


La sfIntul foc din mijloc cu toSii i le-aprind.
Prin arcurile nalte trecu un jalnic valer,
lar braSele ridica fachile In aer,
lar preotul smunceste c-o mina pinza fina
Ce-acopere statua de marmura senina,
Si esatura neagra de-un fin si gingas tort
Lasind sa cada-n flacari, sopteste-adinc : E mort I"

Dragostea lui Brigbelu pentru Tomiris e comentatä cu o neagra muzia elegiaca:

Se clatin visatorii copaci de chiparos


Cu ramurile negre uitIndu-se In jos,
lar tei cu umbra lata, Cu flori pin-n pamInt
Spre marea-ntunecata se scutura de vInt".

In sfIrsit vin blestemele" lui Sarmis, aproape folclorice, Cu imagini nu grele si


monstruoase, dar pline de tristete si Infricosetoare In putinIa lor de realizare (frin-
gerea sObiilor, duma pe cordbii, sfisierea flamurilor, ingroparea puterii peste ape,
Ingalbenirea sufletului, secarea ochilor si uscarea trupului pe tronul uzurpat, Intoar-
cerea cuvIntului pe dos, umbra care astupd urechile ascultätorului)

Gindirea ta, divine, abia putu s-adune


Din mii minuni din lume o singura minune,
Caci numai Sie singur Îi fuse cu putinSa
S-unesti atila farmec cu-atita necredinla...
Dar nu si-o cer, tot darul zvirl lar la picioare.
De-a lumii tale bunuri privirea azi ma doare.
Nici vin sa-mi cer coroana, nici Sara mea. O clarui
Fasii s-o rup-oricine si cum ii place-oricarui
Stramosi pierduSi In veacuri, rinduitori de cete
Coroana mea s-a voastra e plina azi de pete.

O, voievozi ai ärii, frIngeSi a voastre sabii


Si ciuma In limanuri sa intre pe corabii.
PuteSi de-acum sa rupeSi bucaSi a mele flamuri.
Minjit de de-i zimbrul adunator de neamuri,
De azi al vostru rege cu drag va sd ingroape
Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape.
5-acum la tine, frate, cuvIntul o sa-ndrept.
Caci voi sä-ngalbeneasca si sufletu-Si din piept 201

www.dacoromanica.ro
Si ochii-n cap sà--ti sece, pe tron sa te usuci
SA sameni unei slabe §i strAvezii ndluc
Cuvintul gurii proprii, auzi-I tu pe dos
spaima mortii Intre-ti In fiecare os".

Eminescu e un mare poet al fantomaticului enigmatic i al mortii, i asta se vede


mai bine u neori In versuri le inedite, ca Rime alegorice. Acolo 1n-t'II ni m o Incetini re para-
disiaca a m*arilor de stil dantesc. Un om diafan (un strigoi) se trage lent prin pus-
tiuri pe un schelet de cal, Intr-o gradina cu vegetatie uriaä, descaleca, suie cu un alai
intreg de umbre scari de marmura, se pierde In galerii maure, unde vede trandafiri
negri i se afla deodata In fata unei femei care TnOra margaritare

Ea In§ira margaritare-n poale


Si pe-un covor persan, frumos §i moale,
Ea-ntinde suriend ca-n vis §i lene§
A ei picioare de zapadA goale.

Ochii acrinci ca clou'A basme-arabe


Samln cu aceia ai reginei Sabbe,
Cum Inpdratul Solomon Ii scrie,
Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe".

incetinirea este i In Strigoii, mai macabra, cu prea mult cadaveric, In care sInt
mai ales remarcabile murmurul i leganarea In scena mergerii la groapa :

Facliile ridica se mi§c In line pasuri,


DucInd la groapd trupul reginei dunArene,
Monahi, cunoscAtorii vietii pärrantene.
Cu barbele lar albe, cu ochii stin§i sub gene.
Preoti bStrini ca iarna, cu gingavele glasuri.

O duc eintInd prin tainii i pe sub negre


A misticei religii Intunecoase cete,
Pe funii lungi coboarà sicriul sub párete,
Pe piatra prAvalità pun crucea drept pecete
Sub candela ce arde In umbra unui colt".

Neasemuite sInt viziunea paradisiaca' gigantica, peisajul antideluvian extatic,


geologia aromatica i Inmultirea nebuna din Miradoniz :

.,Miradoniz avea palat de stInci,


Drept stre§ind era un codru vechi
Si colonadele erau de munti In §ir,
Ce negri de bazalt se In§irau,
Pe cInd deasupra, stre§ina antica,
Codrul cel vechi fremea Imflat de vint.
O vale-adInci ce-ngropa in codri
202 Vechi ca parnIntul, jume-a din munte.

www.dacoromanica.ro
Kirland cu trunchii rupIi scdrile negre
De stinci, care duceau sus In palat
O vale-adInci si Intinsd, lung,
Tdiata de un fluviu adinc, bdtrIn
lar In castel de treci prin colonade
Dai de Inalte hale cu plafondul
Lor negru stralucit ;i cu päduri
De flori. Pdcluri cdrora florile
Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii
$i crini, ca urnele antice de argint
Se leagdni pe lugerii cei

Poezia se bizuie pe un truc optic : rnarimea considerabila a elementelor mici.


insa ele sint dintre acelea care, sporite, trag sufletul In ameteala unor senzatii necu-
noscute. Paharul nostru e prea subtire pentru vinul greu al unor atari extaze. Padurile
de flori, in care fiece floare e ca un arbore, lar crinul ca o urna, flordria de giganti"
constituiesc un arhanghelism muzical mai solemn cleat cel mallarmean, cu liniile pre-
lungi si transparente pe care le da Edgar Poe viselor sale edenice (Tara Ztrielor). in
acest peisaj vulcanic, cu stInci de smirra" si troiene de flori de cires, oglindit In
nemiscate lacuri de argint, fiinta care trece nu poate fi cleat lunatecd

lard peste pod


Trece alba, dulce, mIddioasd, jund,
Alba ca neaua noapteapdru-i de aur
Lin Impletind In crinii mInilor
lvind prin haina alba membri-angelici,
Abia calcInd podul cel lung cu a ei
Picioare de ornat, zIna Miradoniz-
Ea-ajunge In gradina ei de codri
$i rdtdceste, o umbra argintie
$i luminoasd-n umbra lor cea neagrd;
Ici se plead spre a culege o floare,
Spre-a arunca In fluviul bdtrin,
Colo aleargi dup-un flutur,
11 prinde ti sdrutd ochii ski dd drumul
Apoi ea prinde-o pasare mdiastra
De aur, se asazi-ntr-a ei aripi
zboard-n noapte printre stele de-aur".

Ca Miradoniz sa poatd saruta ochii fluturelui, acesta trebuie sa fie mdcar cIt o
pasare, ceea ce arata dimensiunile acestei lumi mitologice.
In opera tipärita, poetul Inclina spre un lirism interior, rara delir universal, fara
flori ca arborii si crini ca urnele.
Inefabilul verbal domina acum, si poemul nu poate fi transportat In alta limbd
fard mari pierden i de sînge. ldeea poeticd stdruitoare este stagnarea timpului. Omul
se simte mort, aruncat In nemiscare dincolo de sfera InVirtitoare a vremii. Poezia se 203

www.dacoromanica.ro
umple de ronronuri adormitoare, de cuvinte rotacizante, de imagini de lini te
roadere, troznituri, VrIituri
Clopotnita trosne;te, In stIlpi izbe;te toaca,
Si strdveziul demon, prin aer &id sa treacd,
Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale
De-auzi din ea un valer, un aiurit de jale.
Biserica-n ruina
Sta cuvioasd, trisa, pustie ;i bdtrInd,
Si prin ferestre sparte, prin u;i tiuie vIntul
Se pare ca vrijeste ;i cd-i auzi cuvIntul
Nduntrul ei pe stilpii-i, pdreti, iconostas,
Abia conture triste si umbre au ramas
Drept preot toarce-un greier un gind fin ;i obscur,
Drept dasal toacd cariul sub Invechitul mur".

Poetul se Ineacd In grosimea tdcerii absolute

in odaie prin unghere In aceastd dulce pace


S-a tesut pdinjeni; imi ridic privirea-n pod
Si prin artile In vravuri Si ascult cum Inveli;u1
imbld ;oarecii furi;. De la cdrti ei mi le rod".

Scindarea conOirrtei de conIinutul ei fenomenal diformeazA In chipul cel mai


fantastic relaIiile de duratd. Bärbatul devine atemporalul, In vreme ce femeia rämIne
fenomenul Impietrit al tineretii. Eminescu e un extraordinar analist concret al ideilor
pure, cu care ne produce ameleala golurilor i sentimentul disperiunii

La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porti?


La ce sd mdsori anii ce zboard peste morti?
Tot-una-i dacd astäzi sau mine o sd mor,
and voi sd-mi piará urma In mintea tuturor,
and voi sd uiti norocul visat de amIndoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii Inapoi,
Sd fie neagra umbra in care-oi fi pierit,
Ca ;i end niciodatd noi nu ne-am fi gdsit
Din zare depdrtatd rasar-un stol de corbi,
Sd-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi.
Rasar-o vijelie din margini de pdmint,
DInd pulberea-mi ärînii i inima-mi la vint...

Ci tu rdmIi In floare ca luna lui april,


Cu ochii mari ;i umezi, cu embet de copil,
Din clt e;ti de copild sa-ntinere;ti mereu,
204 Si nu mai ;ti de mine, cd nu m-oi §ti nici eu".

www.dacoromanica.ro
Poetul foloseste tot mai des imaginea apelor oceanice spre a figura Inecul eurilor
individuale
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite Inger scump
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind".

Sonetul, prin exactitatea lui, e mai prielnic acestei poezii a limitárii constiintei.
intr-unul poetul se trage In concavitatea odàii, reintrà In visul propriei existente
si de ad i In mitul natiei, IncIt, pierdut departe In fabula rara fund, abia simte rrainile
red i ale femeii. E totodatà toamnd, Inceputul vegetdrii

Afara-i toamna, frunza-mprastiata,


lar vintul zvirle-n geamuri grele picuri
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si Intr-un ceas gindesti la viga toata.

Pierzindu-ti timpul tau cu dulci nimicuri.


N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i cind afara-i zloata,
Sa stai vislnd la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din je l pe ginduri,


Visez la basmul vechi al zinei Dochii
In juru-mi ce4a creste rInduri-rinduri.

Deodat-aud fosnirea unei rochii,


Un moale pas abia atins de sclInduri...
lar mini subVri reci mi-acopar ochii".
i

Sau dimpotriv5, lupta cu cresterea ndvalnica a timpului care acoperi momentul


alb al copiläriei
Pierdut e totu-n zarea tinereiii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
lar timpul creste-n urma mea ... ma-ntunec I"
Apoi lirica de introspectie se sterilizeazd si de ceea ce numim sentiment, deve-
nind rece, hieratia, mInuind reprezentärile cele mai descárnate. Enigma acestei
poezii stä In solemnitate si In mindra indiferentà :
Nu credeam sa-nvaI a muri vrodata ;
Pururi tînar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei nalIam visatori la steaua
Singuratatii

Piara-mi ochii turburatori din cale,


Vino iar In sin. nepasare trista
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma I" 205

www.dacoromanica.ro
Cu mine adaogi e o pagind de filozofie augustiniand i schopenhaueriand
versificatd

Cu mine adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fatä
De-a pururi ziva cea de azi

Se pare cum a alte valuri


Cobor mereu pe-acela;i vad,
Se pare cum ca-i alta toamnd,
Ci-n veci acelea;i frunze cad ...

Din once clipd trecatoare


Ast adevär II Inteleg,
CA sprijind vecia-ntreagA
Si-nvIrte universu-ntreg".

Totul e abstract, Insd ideile fac Tmpreund un corp geometric miscdtor, ce nu se


opreste la interpretare, si-si continua mai departe jocul. Demonstratia cu märgele,
zilele pe care le adaugi si pe care le scazi, omul care vine si omul care pleacd contin
un umor de idei, al cdrui ac este 'in versul

5i-nvIrte universu-ntreg

fiindcd Invkte" aminteste de Virtelnita", morisca", obiecte sfdrimicioase si meca-


nice. Capodopera liricii ideologice, satiricd färd obiect, este Glossa, ce printr-o presti-
digitatie sublimd de idei voieste a Tnvedera proasta masindrie a lumii

Viitorul ;i trecutul CAci acelora;i mijloace


Sunt a filei douS fete, Se supun cite existA,
Vede-n capdt Triceputul Si de mii de ani incoace
Cine ;tie sd le-nvete Lumea-i veselS ;i tristä,
Tot ce-a fost ori o sl fie Alte má;ti, aceea;i piesd.
In prezent le-avem pe toate, Alte guri, aceea;i gamA,
Dar de-a lor zadärnicie AmAgit atit de-adese
Te intreaba i socoate. Nu spera V nu ai team6".

Satira eminesciand a iesit din aceastä pozitie ideologicd, satira fiind o comparare
a faptelor cu prejudecdtile noastre despre ele. Genul Infatiseazd Tntr-un fel treapta
cea mai 'Malta a liricii (si adevdrul e cd toti poetii mari l-au cultivat), fiincicd la elemen-
tul intelectual se adaugd invectiva. Satira coboard In instinct (de unde si necesitatea
coloarei verbale). Automatismul invectivei pune pe poet In inferioritate morald fatd
de obiectivitatea cititorului si cea mai pretioasd satisfactie esteticd e constiinta
206 noastrd cà satiricul n-are dreptate, ca spumegd fdrá reflectie In goald miscare refle-

www.dacoromanica.ro
xiva. Incercarile vechi s'int potolite, Cu putina caricatura colorata. Intristat de prezent,
poetul se coboara In basmul fluidic al Walhallei
O, mare, mare IngheIata, cum nu sunt
De tine-aproape sa ma-nec In tine I
Tu mi-ai deschide-a tale porli albastre,
Ai racori durerea-mi tnfocata
Cu ¡ama ta eterna. Mi-ai deschide
A tzle-albastre hale si maree.
Pe scari de valuri coborInd in ele,
saluta cu aspra mea eintare
Pe zeii vechi si mIndri ai Walhallei".

Ii IntTmpina Odin. Decebal Tntreaba de Sarmisegetuza si poetul raspunde:


Ce sa vorbesc de ei? Toti oamenii
Pigmei sunt azi pe vechiul glob.., dar ei
Intre pigmeii tati sunt cei mai mici
Mai slabi, mai fara suflet, mai misei,
Romani sau daci, daci sau romani, nimic
NI-aduce aminte de-a voastra rnarire".

Metoda lui Eminescu e swiftiana : In locul invectivei, mitul hermetic. Decebal


e un urias divin si locuieste In fundurile oceanului, contemporanii nostri s'int niste
pigmei Dacii aveau cetati de granit, romanii stnt nomazi". In Pustnicul e un
amestec proportionat de basm si ironie. Salonul modern a devenit un paradis de
fluide aromate si sticlarie. Walhalla suboceanica la mod minor

Sala-mbracata cu-atlas alb ca neaua


Cusut cu foi si roze visinii,
ceruita stralucea podeaua
Ca si-aurita sub lumine vii
Lumini de-o ceara ca zaharu o steaua,
Diamant topit pe-oricare din
Argint e-n sala si de-o raza nins
E aerul patruns de mari oglinzi.

Copile dulci ca Ingerii vergine


Prin said' trec purtInd cununi de flori
Ah 1 vorba Inger scapa pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori
Astfel acum ea ma scapa pe mine
SI zugravesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minIi deserte si cu inimi nule". 207

www.dacoromanica.ro
In aceastd lume de minunate pdpusi de porIelan, satira se strecoard In fabulos.
Salonul e o pdpusdrie de persoane red, goale pe dinduntru si automate. Printre scu-
lele" suave se miscd mdstile grotesti

La ce-as descrie gingasa cocheta,


Ce-abia trecuta de-optsprezece ani,
Priviri trimite, timide, irete,
CInd unui tont, ce o privea avan,
CInd unui ghiuj cu mintea capieta.
Urit s-avar, sinistru si plescan,
Sau unui general cu talla nafta'.
Strigau si prost ca si un bou de balta?"

Färd a duce mai departe caricatura, poemul se cufundd din nou In feeric si In
marea de cristaluri, apoi la una din jucdrii si o supune cu gingdsie de imagini comen-
tariului (versurile sInt imperfecte)

Deci dupa o perdea I Pe-o moale sofa


Alene ade-un Inger de copil.
in paru-i negru-o rosie garofa,
in ochi-albastri plutitori
$i haina de-alba, stralucita stofa
Cuprinde-un mijloc mladiat gentil,
Ce lin se-ndoaie parc-ar sta sa culce
Sub evantaliu-i ce pluteste dulce.

Un Inger, da I Aripa doar se cade


Pe ai ei umeri albi ca neaua, goi,
Spre-a fi un Ingeras precum se cacle.
$-apoi ce bine-i ca s-o crede.0 voi I
Cine-ar ghici vodatd cum ca sade
Un demon crud In suflet de farol ?
Cu vorba Inger tnsa eu saracul
Ma voi scuti de a descri pe dracul".

Viziunea Walhallei si a salonului iesean stau aldturi prin contrast. Oceanul cristalin
cu boli uriase este locul lui Decebal, al eroilor trecutului. in scaunul acestor divini-
t4i te sirmi gigantic. Dragostea fetei din apd (existä un astfel de episod) cu mtini
mici ea doi crini albi" e contemplarea eternitätii. Lumea terestrd este l'nsd un bal,
de obicei un bal mascat". Colosalului Ti la locul lucirea minusculd. Odin e aici general
strigdu si prost", dar muiat In fireturi ca gIngdniile din Cdlin, divinitäile sInt ofiterii
In uniforma si junii gulerai. in misoginism poetul pástreazd totusi graia (froancl
privaz)

Ce vrei ca toata lumea nebuna sa o faci,


In catifea, copita, In negru s'a te-mbraci
208 Ca marmura de alba cu fata ta rasad,

www.dacoromanica.ro
In bol/He sub frunte luminä ochii mari
$i pärul blond in caier i umeri de zäpadd
In negru, gura dulce, frumos o sa-.0 mai ;acla.

De vrei sä-mi placi tu mie, auzi? i numai mie,


Atuncea tu Imbraca matasä viorie.
Ea-nvineIe;te dulce, o umbr-abia upr,
Un sin curat ca ceara, obrazul embitor
clà un aer timid, suferitor, pläpind,
Nernärginit de ginga, nernarginit de blind".

Satira eminesciand are ca punct de plecare rrania, si cu cit aceasta m'inie e mai
directa, mai plina de insulte personale, cu imagini mai bufone, mai färd rusine slobode.
nu expurgatd ca In opera tiparita, cu atit mai viguroasa. in Epistola deschiscl ceitre
homunculul Bonifacius, mintea lui B. Florescu e ctlIoasd" (d'O exemplifiend foarte
bine stareafibroasa aritmicd), intelectualii contemporani s'int peltici" (buna articulare
a ideilor e conditia omului de carte). Invectiva nu e fina". Poetul se 'infurie treptat,
trece la interjecIii si gesturi violente (mascara", irni Tritorc spre tine torso"), la
admonestatii savuroase

Dragul meu I Inva.ta carte ;i asculta.ni indemnul


Cine vrea sä zugrAveascd sä inveOntii desemnul,
Criticul Intli sä tie singur cum säli Fteargä nasul
inainte de-a atinge cu piciorul säu Parnasul "

In Scrisori este multa filozofie", de aceea unii Thclind a vedea in ele o rece poezie
a truismelor raIionale. Punctul de vedere al detractorilor e fals. Geneza din Scrisoarea I
are desfasurarea mitului ca si Facerea din Rigveda, pe care se bizuie, cu deosebirea ca
In locul obisnuitelor divinita/i apar unitali enigmatice : Fiina, Nefiina, Nepdtrunsul,
Muma, Tata'. Aceastd metoda mitologicd, cu sunete din gIndirea moderna*, e a lui
Goethe si nu e deosebita de a anticilor, fiindcd Jupiter, Febus, Diana, Venera sInt si
ele notiuni despre univers. Dumnezeu-Tatal, care se Trnpreund cu Chaosul-Mumd,
spre a da nastere lumii sTnt eroi de basm. Prozaicd este numai filozofia subiectului
(logica, etica), filozofia cauzei primare este prin definiie poetica. Chiar cînd, ca
La steaua, gindul cade in cImpurile experientei, dar a unei experienIe deductive cu
mijlocirea calculului, mintea iesita din relatiile ei strimte, tactile si vizuale, se In-
spaim'Intd, si legea strabaterii luminii siderale devine un mister producator de fioruri
poetice. Mitologia lui Eminescu (intelectuald dar nu inteligibila) consta In asezarea
abstractiunilor In func-tii de concrete. Un Nepdtruns fabuloasd) dormea pdtruns
de sine. Neantul se ridica pe nutiuni de materie

Fu präpastie? genune ? Fu noian intins de apd?


N-a fost fume pricepufa ;i nici minte s-o priceapä,
Cdci era un Intuneric ca o mare far-o raza,
Dar nici de Vázut nu fuse ;i nici ochi care s-o vaz1".

inceputul vazut ca prapastie desteapta imagini terestre, munIi t'ara flora, povir-
nisuri ameTitoare. Apa pe intuneric stirneste senzaIii de umiditate si miscare ritmicd, 209
14 - C. 178

www.dacoromanica.ro
In fond deci absolutul lui Eminescu e arhaica natura abrupta. Pentru ca umbra"
celor nefacute sa se poata desface, mintea trebuie reprezinte mari creste mate-
riale. Eterna pace care stapineste impacata" pare un dragon in stare de multumire
vegetativa. 'Fatal si Mama nascind un bob de spuma constituie un mit cu fabulos stiin-
tific. Bobul de spurna se misa In eternitate ca potasiul pe ana. lar In desfacerea lui
In fisii e teoria nebuioaselor. Stelele vin din valle" chaosului, gindit ca o depre-
siune geografica, In colonii", roiuri" (imagini zoologice). Ele izvora.sc din infinit
ca apele din Edde. Partea apocaliptica e grandioasa. Ad i totul e material. Catape-
teasma lumii (pura iluzie) se innegreste (ca un tavan de grinzi), stelele pier:ca frunzele,
timpul care e o pura categorie moare omeneste, se Intinde In vesnicie ca Tritr-un
sicriu, figurind in pozitiune de cadavru ideea cea mai plastica de extinctie

lar catapeteasma lumii In acanc s-au innegrit,


Ca si frunzele de toamnd toate stelele-au pierit
Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie,
Cáci nimic nu se Intimpla in Intinderea pustie,
Si In noaptea nefiirrtei totul cade, totul tace,
Cdci In sine Impdcatd reincep-eterna pace..."

Scrisoarea II se nutreste aproape numai din sarcasm, din contrastul dimensional.


Labilitatea de sentiment, trecerea brusca de la contemplatie la violenta, de la oapta
la declamatie, acceptarea perfia a opiniei comune spre a persifla constituie un lirism
greu de demonstrat. Sarcasmul, blInd, iese din gdsirea pentru imensitate a unor masuri
ridicule : vremea haina cu petece, mintea istorica cu scripete pe care se urca planete
sau faraoni, clipele cadavre, cutia continInd universuri, epocele margele pe ata,
sistemul planetar o morisca Invirtitoare. Apoi deodata refugiul In poezia de decre-
pitudine : limbi moarte", lectii de astronomie, scoala colbaita, dascal mincat de
molii, Ramses (fireste : mumie), painjenis, pilastrii clasei (amintind marea arhitectura
egiptiaca), scirtiit monoton, valuri de griu, somnolenta

Ametiti de limbe moarte, de planeIi, de colbul scolii,


Confundam pe bietul dascd1 cu un crai mincat de molii
Si privind pdinjenisul din tavan, de pe pilastri,
Ascultam pe craiul Ramses si visam la ochi albastri
Si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pila,
Cdtre vreo trandafirie si salbatica Clotildd.
Imi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scirtiirea de condeie Mea farmec astei linisti,
Vedeam valuri verzi de gr'ine, undoiarea unei
Capul greu cddea pe bancd, pereau toate-n infinit ;
Cind suna, stiam cd Ramses trebuia sd fi murit".

Scrisoarea II!, in ce are mai profund original, e un pamflet, traind dintr-o indig-
nare furioasa, transcrisa Tritr-o n'avala de epitete cacofonice : pociturä, broasca,
210 bulgaroi, grecotei, smintit, stirpitura, fonf, flecar, gagauta, gusat, bilbtit. Numai un

www.dacoromanica.ro
mare poet putea da nobleTe unor pure injurii, care dealtfel sInt indiciul unui lirism
maxim, Intors de la extatic la grindinos

Vezi colo pe uriciunea färd suflet, färä cuget,


Cu privirea-mpdrosatä si la aid umflat i buget
$i de-asupra tuturora, oastea sa si-o recunoascd,
hi aruncd pocitura bulbucatii ochi de broascd...
Spuma asta-nveninata, astd plebe, ast gunoi
SA ajung-a fi stdpInd si pe lard si pe noi I
Tot ce-n äriIe vecine e smintit si stirpiturd.
Tot ce-i Insemnat cu pata putrejunii de natura',
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul,
Toti se scurserd aicea si formeazd patrio/ii,
incIt fonfii si flecarii, gagau/ii si
1311bisiti cu gura strimbd sunt stäpisnii astei na/ii
Voi sunte/i urmasii Romei i Niste raj si niste fameni I
1-e rusine omenirii sd vd zicd you'd oameni 1"

Erotica lui Eminescu nu este mistica In sensul dantesc al cuvIntului. in spiri-


tualism dealtfel erotica e numai prezerrça celor doud sexe si dorin/a de Intregire
a factorului masculin prin cel feminin. incolo totul e metaford, si femeia nu-i cleat
un simbol al fericirii paradisiace. Beatrice Tntruchipeazd harul. Dar la romantici,
pierzIndu-se Erosul divin, a limas, mai mult ca figura literard, ideea salvdrii prin
femeie, ceea ce presupune antitetic si cdderea prin ea. Femeia e Inger sau demon
si de cele mai multe ori Inger si demon laolaltd, seraf si prostituatd, ca la Alfred
de Musset. Fireste, acest spiritualism afrodisiac al romanticilor, fdra religiozitate,
a trecut si la Eminescu mai ales In scrierile juvenile. Demonul-copild este 'in acelasi
timp un Inger de pazd. Or, femeia4nger Impacd cu cerul pe rdzvrätitul demonic.
Mai ales stdptneste demonul cadaveric care trage pe victima Intr-o dragoste
hipnotic'd

Da. simt cd In puterea ta sunt, cd tu-mi esti domn


$i te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn.
Simt ca 1-a ta privire voin/ele-mi s'int sterpe,
M-atragi precum m-atrage un rece ochi de serpe".

Aci vorbeste Tomiris. in Strigoii bärbatul e cel fascinat de braTele reci

,Ti simte gItu-atuncea cuprins de br4e reci,


Pe pieptul gol el simte un lung sdrut de ghea/d,
Pdrea un junghi currnd suflare si
Din ce In ce mai vie o simte-n a lui bra-te
Si ;tie cd de-acuma a lui ramIne-n veci."

In tinerete aplecarea lui Eminescu e pentru dragostea infernala", In care un


Angelo (bärbat Ingeresc pasiv) e istovit de o Cezara (femeie stdpIn). Mai peste
tot femeia cauta ea pe barbat, exercitInd asuprd-i o autoritate materna, el fiind un
frumos copil" cu care se joacd". Femeia se prinde de bärbat ca edera de ste- 211

www.dacoromanica.ro
jar", TI Inldrytuie cu brgele si cu picioarele", TI la In bra-le ea pe un copil", II
pune sd-i sugd vampiric sInge din rand. Irina iubeste pe Grue demonic si bestial".
leronim e cdlugdr, barbat neprihdnit, Cezara vine singurd la el si-I cuprinde ase-
menea unui copil ametit de somn pe care mama TI desmiardd". Lui Eminescu
place a reprezenta pe femeia agresiva".
Dragostea e violenta'. Cezara rdeneste cInd vede pe leronim gol. Sufrá greu,
tremurd, Ti crántdnese din;ii si colanul e gata a-i plesni. CInd se apropie de femeie,
bdrbatul are zvIcniri mari de inimd, simte cà i se rdpune viga, momentul i se pare
fioros de dulce

El din patu-i o ridia si pe pieptul lui si-o pune


lnima-i zvicneste tare, viga-i parcA se apune".

Cezara gTtuie" pe leronim, are impulsiunea de a-I musca (te musc") si de


a-I ucide". leronim ar omorT-o" pe Cezara. Poetul vrea sd bea" sufletul iubitei
Tntr-o sdrutare (la Schiller si Bolintineanu este aceastá expresie : deinen Hauch
zu trinken"). Femeile toate sInt ucizdtor de dulci" si dealtfel si bärbatul cautá
amorul ca de tigresa". El se repede In genunchi si le cuprinde talia" cu amIn-
doud mTinile !asa capul ameTit de amor" In poalele lor, Isi mIddiazd" corpul"
lui de corpul" lor, le sdrutd cu foc", lung, lung" pInd la sTngerarea buzelor. Fe-
meia este un izvor :

De-ucigAtoare visuri de plAcere"

care se asazd pe genunchii bdrbatului si se anind de Situ-i cu barateleamTndoud".


lubitii stau rnInd In rnTrid, gurd-n gura", ?si Ineacd unul altuia suflarea cu sdrutdri
aprinse" si se strIng piept la piept", el sdrutInd cu-mpdtimire" umerii femeii,
ea rásTndu-se addpatd" cu gura

Ei soptesc, multe si-ar spune si nu stiu de-und sa-nceapd,


CAci pe rind si-astupl gura, cind cu gura se acial:4 ;
Unu-n braIele altuia, tremurind ei se sSrutd,
Numai ochiul e vorbaret jara limba lor e mutà".

Asta nu Inseamnd cd In poezia lui Eminescu nu vom gäsi atitudini sublimate


de elementul carnal. in once caz, erotica lui se Intemeiazd pe inocenTd". Nu
pe virginitatea seraficd, inconstientá de pdcat, ci pe nevinovdtia naturará a fiirrtelor
care se Impreund neprefácut. Este o candoare animará. Eminescu exprimase limpede
aceste idei, care sInt In deplin acord cu endirea lui naturalista. La temelia lumii
sta instinctul orb, singura forma de existentd adevdratd, daca primim finalitatea
naturii. lmboldul sexual, acel instinct

Ce le-abate si la pasAri de vreo doui ori pe an"

este izvorul purei fericiri erotice, TritelegInd prin fericire, In stilul negativ schopen-
haurian, clt mai puIind durere. SuferinIa se iveste odatá cu constiinIa, acel epi-
fenomen ce turburd mecanica Intunecatá si fárd gres a firii. Eminescu nu e miso-
212 gin, ci un dezgustat de schimele de salon ale femeii cochete, care sldbesc scopul

www.dacoromanica.ro
naturii, Intelege : procreatia. Ii suprà femeia care cere curteniri In versuri fran-
tuzesti", femeia rece ca si gheaIa", ori practicd", Inentatd de a fi cIntata de un
poet dar aleendu-I pe soldatul tantos cu spada subsuoard"
Soldatul spune glume ware tu petreci...
Pe eind poetul gingav cu mersul de culbeci,
E timid, abia ochii la tine
El vorbe cumpdriete, nu tie ce sd-ti zicd,
Privindu-te cu jale, ofteazd un nduc
Si zile-ntregi stau astfel in jilt 5-apoi md duc".

Adevdrata femeie e gratioasa prin ingenuitate. Ea vine la padure, locul fio-


rilor si al imperecherilor
Hai In codrul cu verdeatd, Acolo-n ochi de pdclure,
Und-izvoare piing In vale, Lingd balta cea senind
Stir-Ica std sd se prdvale 51 sub trestia cea lind
In prdpastia mdreatd. Vom 5edea In foi de mure' .

Fart rusine, ca o vietate sdlbatecd, ea ispites te pe barbat :


Si de-a sorelui caldurd Cind prin crengi s-a fi ivit
Voi fi rcilie ca mdrul, Luna-n noaptea cea de yard,
Mi-oi desface de-aur pdrul. Mi-i tinea de subsuoard,
Sd-ti astup cu dinsul gura... Te-oi tinea de dupd glt".

Intimitatea eminesciand nu e analiticd. Perechea nu vorbeste si nu se Intreabd.


Ametitd de mediul Inconjurator, ea cade Intr-o uimire, numita de poet farmec",
care este neclintirea hieraticd a animalelor In epoca procreatiei. Amorul emines-
cian e religios mecanic, Tndbusit de geologie. in chip obisnuit, fenneia ¡ese de undeva
din trestii sau din padure, se lasd pradd gurii bdrbatului si apoi arnIndoi cad toro-
fascinati de o ritmicd din afard, cdderi de raze, de ape, de flori
Pe genunchii mei edea-vei, Singuratece izvoare,
Vom fi singuri-singurei, Blinda batere de Vint ;
lar in Or infiorate,
Or sd-ti cadd flori de tel. Adormind de armonia
Codrului bAtut de ginduri,
Vom visa un vis ferice, Flori de tei deasupra noastrA
ingina-ne-vor c-un ant Or sd cadd rinduri-rinduri".

Dragostea eminesciand e In fond tárdneascd, cu acele prelucrari de detaliu


pe care le presupune cultura artistica. Ea nu e brutald, ci doar o reprezentare
a modului originar de apropiere sexuald. Cuprinsul afectiv se reduce la cIteva mo-
mente ancestrale, ascunse sub false Tinute romantice ca farmecul dureros". Ele
skit romaneasca jele", dorul", bolirea, stdri vagi, vadind o saturatie a sistemului
nervos, o asupra de masurd". Femeia nu-i Spiritul, ci carnea suavd cu -ncheieturi"
Nu e micd, nu e mare, nu subtire, ci-mplinitd,
incit ai ce tine-n brate, numai bund de iubitd". 213

www.dacoromanica.ro
ALMANACHULO
,-
SOCIETATIriACADEmICF, S.IciA1.1`.1.MMAKE,

ROMANIA .1-UNA"-
Luceatioul.

n ienefti.
e A fain .Att
Ihn neir nun anperAteed
ova In.... kit.

Si ere uns intir.11


own. , n.Are eek.
Cum e Fge.re .re
aihr

" Itt EN A.
vinhea fabliceine lAnn
Annius4 ..;l14N14

Jan,
...Air, eeeaqes.

- . .

Pagina de titlu. Pagina cu primele versuri din


poezia Luceafrirui de M. Eminescu,
in : Almonahul Societ6tii Academice
Social-literare Romdnia Juno", Vi-
ena, 1883.

Motivarea dragostei e ca inima... cere" ca In folclor, unde iubirile se fac


Nici din mere nici din pere, Ci din buze sub/irele" si sTnt istovitoare, duand la
zdcere : Se-ntIlneste dor cu dor, Se sdrutá rind mor". ConOent artisticeste
de simplitatea complex-a a eroticii lui, poetul s-a orientat spre forme literare
comune ca romanIa heinista cultivata de junimisti, careia i-a dat miscäri de cTntec
de lume si de popular-a doina, tratata savant. Poetul se coboard la o sinceritate
afectiva deplina, deconcertantd, dar introduce in entec discret idei si imagini culte.
Roman/a Incepe nud, mai degraba abstract (metafora nu place poporului)

S-a dus amorul, un amic


Supus amindurora,
Deci cinturilor mele zic
Adio tuturora".

Impresia profunda pe care aceste versuri o fac si asupra omului simplu si asupra
214 intelectualului pare inexplicabila. Un proces acustic exista fara Indoiald, baza e

www.dacoromanica.ro
parasirea In voia mecanicii sentimentului. Pe aceasta linie tot4 romana ar dege-
nera In banal daca poetul n-ar Ingrop treptat contururile metaforice
Uitarea le inchide-n scrin
Cu mina ei cea rece,
$i nici pe buze nu-mi mai vin,
$i nici prin end mi-or trece".
Daca cInturile pot fi Inchise In scrin, mausoleu de lemn, Inseamna ca ele stnt
nivte obiecte Ingälbenite, ori vietati minuscule, moarte. Uitarea cu rani reci e
femeia. Ideea funebra se dezvolta mai departe prin trecerea de la scrin la groapa
Atita murmur de izvor,
AtIt senin de stele,
$i un atit de trist amor
Am ingropat In ele I"
Percepem caderi de ape i lumini. Groapa sugereazd notiunea fundului i fundul
noianul"
Din ce noian indepartat
Au rasarit in mine I
Cu cite lacrimi le-am udat,
lubito, pentru tine I "
Haosul se Ingroasa pe masura adIncirii lui, devenind celos, Inca venind din
zona transcendent& cIntecele au a strabate" o patura de rezistentä
Cum strabateau atit de greu
Din jalea mea adinca,
$i et de mult Imi pare rau
Ca nu mai sufar Inca I"
Romania trece i mai sus de filozofie, Intrudt nefericirii erotice i se dau
explicatii de ordin speculativ, aspiratiunile omene0 prea Matte nu se izbIndesc:
Era un vis misterios
Si blind din cale-afara,
$i prea era de tot frumos
De-au trebuit sA piara".
Femeia nu e Inger, viata e durere, ignorarea universului duce la nefericite
iluzii
Prea ne pierdusem tu i eu
In al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitaram toate".
Alta romanta exprima religios fatalitatea erotica atunci &id luna de prima-
vara' culmineaza :
A noastre inimi îi jurau
Credin.ta pe toIi vecii,
C7nd pe carari se scuturau
De floare liliecii". 215

www.dacoromanica.ro
dInd nuantd metafizicd unei fraze folclorice : La umbra de liliac, Dragostele ce
mai fac ? Se sdrutd pînd zac". Adio Incepe elementar
De-acuma nu te-01 mai vedea,
Rdm?i, rdmii cu bine I
Ma voi feri In calea mea
De tine".
Dar apoi Eminescu ¡ese din clima terestrd a romantei
Caci astdzi daca mai ascult
N imicuri le-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste".

Au apärut Insträinarea si sentimentul de deces, ataraxia. Poetul e un luceafär


care a pus Tritre sine si lume spatii de veacuri ce se mdresc mereu, pInd ce in-
cheierea adio" capdtd Intelesul ei cel propriu, de separare prin absolut
,,$i dad luna bate-n lunci Cu ochii serei cei
Si tremurd pe lacuri, Eu n-o voi mai privi-o...
Totusi 1mi pare cd de-atunci De-aceea-n urma mea rdmisi
Sunt veacuri. Adio I "
O clipd poezia nu sade pe pdrrant, dei pentru omul comun ea sund ca o romantd.
Aceastd forma de hermd, cu un cap usuratic si altul grozav, face misterul compu-
nerii. Ce e °moro! pare o simpld poezie de sentiment, In forma de definiTie :
Ce e amorul ? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
$i tot mai multe cere".

Sentimentul e izbit de imaginea, In sine banald, mii de lacrimi", intelectualul


percepe ideea. lar ideea este ca dragostea e un mecanism ineluctabil al naturii,
clJreros, spre care ne Impinge o putere strdind
Te urrndresc lumindtori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
$i noaptea totdeauna".

Soarele si luna sInt In folclor eroii unui mit veneric, care fäptuiesc In proportii
cosmice mecanica sexuald terestrd. Poetul a folosit imaginea pentru Intdrirea notei
de mdrire. irisa' pe plan secund viziunea e a unor astri urrnärind pe om, ceea ce
e de un fabulos enorm. Poezia se complica Irisa si mai mult
Cdci scris a fost ca viaja ta
De doru-i sà nu-ncapd,
Cdci te-a cuprins asemenea
216 Lianelor din al:id".

www.dacoromanica.ro
Afice.
41.7#,;A4

.
r
a f,4 ,14 go?'" sub a.; '' .4
a 44 (4 t Id 41
,
-4
4...04i;;., -fa; '41( t t-4
14^ -. .

e... f.
,
. .1; 4 !ft....4
, 4 ...ow *40 , cr:A.De. 4...114
. irts3a
41. a,,...e 4..

J; di di

, *.
+X
cq. fr: .6' fro
all 4"

11.4...jhod 1"14 e.VI

-I.-
.P'441 r..

4,!--.=*.* .41 , -
eu: . ... 7 . :

Mihai Eminescu, Legend° Luceafdrului


(pagina de manuscris).

Cici scris a fost" e constatarea unei predispozitii de origine cosmic:a spre


erotica integrald. Dorul" se face astfel o miscare a fluidului universal, si ideea
de inec rdsare de la sine. Lianele" submarine care au Tmbrätisarea Infricosatd duc
In acelasi timp &dui spre activitatea haoticd.
Pe ling6 plopii faro sot porneste pe o idee sentimentald excelentd, In sens
popular. Omul de toate zilele cugeta In directia legilor speciei si pentru el dragostea
are totdeauna dreptate, iar nepdsarea e mereu vinovatd, Melt gindul cd o femeie
poate merge cu alterarea instinctului pInd a nu vedea dragostea unui om pe care
toti o vdd e de un patos inimitabil
Pe linga plopii fad sot La geamul tau ce stralucea
Adesea am trecut ; Privii atit de des
MI cuno;teau vecinii toti O lume toata-rIelegea
Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai Tn/eles".

Singurul merit formal trebuitor unei teme atit de simple este desdvIrsita obiec-
tivitate a bdrbatului. Indignarea se cade sa fie a cititorului (e cazul sonetului lui
Arvers). Aceastd amArdciune e Inca romantd. Dar pdrerea de flu ce urmeazd e
poezie populard. Teama de a muri nelumit, nostalgia vietii de spetd, acestea sint
ideile
De cite ori am a;teptat O ora sa fi fost amici,
soapta de raspuns I Si ne iubim cu dor,
O zi din viap sa-mi fi dat, S-ascult de glasul gurii mici
O zi mi-era de-ajuns O ora, si sa mor". 217

www.dacoromanica.ro
11111WALVI7RI-13,

An.

Mihai Eminescu. Portret


din 1884/1885.

De la automatismul erotic, Eminescu trece la metafizicä. Dragostea devine


ratiunea Insdsi a vietii, mai mult, un mister cosmic. Prin ea poetul ar fi biruit
moartea si ar fi dat femeii existentd eternd

Erndu-mi din ochiul tau senin Ai fi trait In veci de veci


O raza dinadins, Si r?nduri de vie/i,
In calea timpilor ce vin Cu ale tale bra/e redi
O stea s-ar fi aprins Inmarmureai mare/".

De Tndata ne scufundäm In mitologie. Dragostea poetului nu e numai o meca-


nica de spetä si o aspirgie spre absolut, ci osInda unui atavism neTnteles, cu capul
In pAgtná'tate :

Cad te iubeam cu ochi pagtni


Si plini de suferin/i,
Ce mi-i lasara din batrini
218 Parin/ii din pari4".

www.dacoromanica.ro
Poetul pardsete i aceastd zona i se refugiazd In astre, cdzInd In ataraxia Lucea-
fdrului
Azi nici mdcar Imi pare rdu Cdci azi le semeni tuturor
Ca trec Cu mult mai rar, La umblet ;i la pon,
CuCa triste/d capul tdu $i te privesc nepdsAtor
Se-ntoarce In zadar. C-un rece ochi de mort".
Mortul" mai are doar atIteazvIcniri de viatä, cit s'O impute, ca un oracol femeii
cd a stricat rInduiala cosmicd
Tu trebuia sd te cuprinzi
De acel farmec sfint,
$i noaptea candela s-aprinzi
lubirii pe pdmInt".
Toatá concep-tia lui Idrdneascd despre femeie Eminescu exprimat-o, Inld-
turInd once dulcegdrie romanticd, Intr-o poezie de factura folcloristicd, qor sti-
lizatd, de o minunatd legdnare poporand. Femeia e planturoasd, sdndtoasd, molatecd,
galesa, bine legatd, cu toate atributele unei bune animalitáti feminine, are Intr-un
cuvInt pe vino-ncoace", adicd ceea ce e de trebuintd pentru promovarea spetei
Vdduvioard tinericä Fga albd, buze ro;i,
Sade-acolo singuricd; lar cInd merge legdnatd
Cite zile sInt lAsate Tremur sinii ;i de-odatd
Numai ninge pe la sate, Tremurd frumuse/ea-i toard.
Cltd-i vremea unei ierne Nu-i sub/ire,
CIt fipadd se a;terne, Cum e bund de iubitd,
Ea tot deapänd ;i /ese Nici prea micA, nici prea mare,
Fire albe, rinze-alese. Plinu/d la-ncingdtoare,
Pdrul ei cel negru, moale Plintrp la s'in, la fa/d,
Desfdcut cdclea la vale, Inca ai ce strInge In bra/e.
Ochii tineri ;i cdprii Tot ce-ar zice i se cade,
Strdlucesc a;a de vii, Tot ce-ar face bine-i ;ade,
lar de ride, are haz; $i la vorbd de s-o-ntinde,
Cu gropi/e In obraz Vorba dulce bine-o prinde,
Si la unghiul dulcii guri, Si de tace iard;i place,
$i la alte-ncheieturi, CA are pe vino-ncoace
$ila degete, la coate, Oache;d ;i sprincenatd
La-ncheieturile toate. $i la Imblet alintatd
Ochii ard Intuneco;i. Ar trebui sdrutatd".
$i ca sd se accentueze cä adevdrata femeie sändtoasd e bund pentru procreatie,
%/Ocluya e privitä In acte de maternitate, clIndu-i-se un copil alb ca un ca, cu o
imagine de oierie
Pe cInd arde focu-n vatra Albia c-un copila;
Lupii urld, ctinii lata, Adormit ;i drdgdla;
lar ea toarce din fuior, Alb ca felia de dar.
LegInInd cu un picior

Vdcluva este Madonna lui Eminescu. 219

www.dacoromanica.ro
In stil folcloric poetul a scris adevarate capodopere. Mai am un singur dar e
Miorita lui. in vestita baladd, moartea e conceputd ca o ramInere vesnicd In spaIiul
terestru, printre oi, dm1. Poporul nu-si poate Inchipui extincTia. Eminescu se asaza
pe marginile neantului, la mare
Mai am un singur dor
In linistea serii
SA ma läsa/i sd mor
La marginea märii".

Mai vrea si codrul, idee de spe-p, statornicul In curgdtor


Sd-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
SA am un cer senin".
Si In sfIrsit luceferii, simboluri ale imensitatii, plutind peste mare, imagine
a neantului matern
Cum n-oi mai fi pribeag Luceferi, ce rdsar
De-atunci Inainte, Din umbra de cetini,
M-or troieni cu drag Fiindu-mi prietini,
Aducen i aminte. O sä-mi zImbeascd lar.
In folclorul lui Eminescu e o complexd Imbinare de mitologie populara si file-
zofie a nimicului Intr-o forma ce pare lineard, dar care e de o savantd impletiturd.
Nu IntIlnim nici un stil, nici o retoricd, nici mdcar metafore, fiincicd imaginile sInt
ideile Insesi ale poemului, nici chiar farmecul" eminescian, uneori supdrätor prin
exces. Poezia a devenit anonirnd. Cea mai mare insusire a lui Eminescu este de
a face poezii populare fdrd sà pastiseze cu ideile culte. Mai stIngace s'int doinele
culese si reparate de Alecsandri cleat cele fabricate de Eminescu pe structurd fol-
cloricd. latd o Doina eminesciand
Codrule, Maria Ta, SA le-atirn la capul meu
LasA-rnA sub poala ta, Unde mi-oi asterne eu
CA nimica n-oi strica Sub cel tei bdtut de Vint
Fdrà num-o rAmurea, Cu floarea pin-la parnInt,
SA-mi atirn armele-n ea. SA ma culc cu fga-n sus
Si sA dorm, dormire-as dus".
Iluziunea poporand e desdvIrsitd. Ideea e Trisd cultd. Codrul e locul vegetdrii,
spre poald" copilul se trage spre a dormi, floarea e mediul morii, blestemul de
la sfIrsit presupune o mare sarbire de viatd. Gestul artistic e strecurat alta data
imperceptibil :
Mindro, m7ndro, vrei nu vrei,
Un inel si doi cercei i
DA-mi sArut ochii tdi I
De vrei rochie de mireasS,
CingAtoare de mitasà."
(Om!, aci tonul e popular)
220 PArul Incurc ma lasA I"

www.dacoromanica.ro
PretenIia ultima e prea rafinatd pentru un Taran. Toatd Moldova e privitä d vol
d'oiseau Intr-o poezie de facturd folcloricd, 'in care abia distingi marea descriplie
literard, panoul policrom
Cd departe se-ntind sesuri, Resfirindu-se pe les,
Ce cu ochii nu le mdsuri, Unde rturile les,
Unde riul cela sfint Si pe virfuri de pdcluri
Parca iese din pdmInt... Mindstiri si-ntdrituri
lar in liniste de vint Vede tirguri, vaduri, sate
Trec departe de parrant Pe empie presdrate,
Cu-a lor pinze atirnate Vede mindrele cetä/i,
Mii cornil incdrcate. StApinind pustiet4i.
lar privind spre miazázi Vede turmele de oi
Dundrea el o fári Cu ciobanii dinapoi,
intr-un arc spre mare-ntoarsd Cu fluiere si cimpoi.
Si spre sapte guri se varsä... lard ergheliile
Vai coboard fumegind, Petreceau cImpiile
Dealuri mindre Inverzind Si de-a lungul riurilor
Vede codrii cum coboard, S-asterneau pustiurilor".
Deal la deal, scard cu scarä.

Piesa rara, miraculoasd, e cIntecul IntTiei fete din Cälin Nebunul, o bocire -Vara-
neascd de singurdtate, flindcd fata se afld In codri In puterea smeului. Ritmica de
desc?ntec evoca o jale cosmicd, frica omului singur Tntr-un teritoriu infinit de Iunci
desarte". Solitudinea cImpurilor e simbolizatà prin greier. Dar greierii, rdspun-
Pagina de titlu a ediIiei I, precedatd de portret.

POESII

MIHAIL EMINESCli

,.

Comp.
1.4

www.dacoromanica.ro
Mihai Eminescu. Ultimul portret 1887

zIndu-si la departäri incomensurabile, sugereazd corespondenta gIndurilor. Fata


trimite dar, In graiul säu, greierul obscur din apropiere-i In grinda casei materne.
Greierul acesta nu e insä terestru ci lunar. Cum s-ar exprima mai minunat senti-
mentul imensitätii si incertitudinea scIrttirii cleat asefindu-1 In luna, care tot-
deodatà Tnratiseaza la Eminescu tara virginä? Pentru tdranul care nu poate analiza
stärile interioare, jalea e o bolire si ca board' simte fata uritul care-i trezeste do-
rinta de moarte prin apä
Greierus ce cirli In lunA, Cum le \tars cu jele I
Cind pädurea sunA, Du-te greier, du-te, greier
Cum nu gtii ce am in mine ; Pin-la munte-n creier
Greiere sträine? Si priveste-nduiosatà
Ca te-ai duce de-ai ajunge Zarea depArtatà,
Noaptea de te-ai plinge, Lumea-ntreagl o colindA,
Ca o pasere mdiastrA Mergi la noi in grindA,
La noi In fereastrA. Spune-i mamei : Ce-am facut
Vai de picioarele mele, De m-a mai nAscut,
Pe-unde umblA ele ? CAci ar fi facut mai bine
Vai de cchisorii mei SA ml ia de mine,
Pe-unde umblA ei 7 PreflcutA cd ma scapd
lnima-n mine-i bolnavA, Sa m-arunce-n apI,
Floare de dumbravl, Cdci de cer ar fi iertati
222 i val lacrimile mele, $i de lumea toatA".

www.dacoromanica.ro
Poemul fundamental al lui Eminescu e Luceafeirul. pe care Fato In gr6dina de
aur TI pregdtete In mod fericit i mai criirl Dealtfei, afara de ideea luan dintr-un
basm cules de Kunisch, relatie substantiala nu e. Fato In greídina de aur e un basm
In maniera Bojardo

Dar un bAlaur tologit in poartà


Soria cu lene pielea lui pestritä.
Cu ochii-nchisi pe jumdtate, poartd
Privirea juatoare trighità,
larà Florin inima-n el e moartd
CInd vede solzii, din/ii cei de criO,
Sdrind la el si-nfipse a lui spadd
Si de pArnInt TI tintui de coadd".

Florin este eroul mitic In stare sa razbatd prin toate piedicile pTrid la femeia
nicidecum un tIndr fli4turatec cum e Cdtalin. El i fata simbolizeaza vitali-
tatea lumii terestre, mecanica sigura a instinctului. Smeul nu are ce sa le impute.
Poemul e tratat cu o mare inventie verbala. Privirile fetei sTnt tinere i hoate",
norocul ei e geaman" cu cel al lui Florin, boiul" acestuia e frumos, valea e
Tntunecoasa cum o simt doar orbii", corbii fac pe cer pete de cerneala", tTnärul
de dar se ticaie", la curtea fetei sTnt gradine, rediuri, lacuri, ziduri,
haina se-ncreata". Unele versuri au curs psalmodic

Culca-mi-as capul la al tdu picior


Si te-as privi etern ca pe o steaud,
Frumos copil. cu umerii de neaud".

Chiar cuvintele domnului catre smeu sint mai Incdrcate de ginduri

Si tu ca ei voiesti a fi demone,
Tu, care nici nu esti a mea fdpturd;
Tu ce sfin/esti a cerului colone
Cu glasul mindru de eternA gura-
CuvInt curat ce-a existat, Eone,
Cfnd Universul era cea0 surd... ?
numeri anii dupd mersul lunei
Pentr-o femeie? Vezi iubirea unei..."

In Luceafärul se Tntoarce spiritul satiric. Catälin nu e marele Fdt ca Florin,


pus la munci grele, pe care le face rara ovdire, mai simpatic clecIt rdul smeu soli-
tar, el e frate cu soldatul tano" i cu junii gulerati cu aur blond". Cdtdlina
are i ea gusturi marunte, sta la Tndoiala Intre sluga i geniu i alege sluga. Mitul
a fost simplificat, redus la o antiteza morará. Pierderile de substann sTnt compen-
sate prin tehnica liturgicd. Tema e dezvoltata analizan, repetata i comentan.,
i

reluata din nou pTna la completa istovire. Micärile sint ciclice i vorbirea incanta- 223

www.dacoromanica.ro
torie. Luceafdrul se exprima printr-o formula, cad neavTrid suflet empiric nu poate
gasi nici relatii, nici expresii noi

Din sfera mea venii cu greu


Ca sd-Ii urmez chemarea,
lar cerul este taal meu
Si mumd-mea e marea.

Ca In cámara ta sá vin,
Sd te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
$i m-am ndscut din ape.

0, yin' I odorul meu nespus,


$i lumea ta o lasd
Eu sunt luceafdrul de sus,
lar tu sd-mi fii mireasd".

Plastica ideilor e si aici extraordinara. Luceafarul pleand spre punctul gene-


rator zboara si, fiindca nu mai se exercita compresiunea aerului si relatiunilor teres-
tre, aripile cresc"
Porni luceafdrul. CreFteau
in cer a lui aripe,
$i cdi de mii de ani treceau
In tot atttea cupe".

Intensitatea spatiului strabatut este sugerata prin fulgerul nentrerupt" al


zborului

Un cer de stele dedesupt,


Deasupra-i cer de stele
Pdrea un fulgen ne-ntrerupt
Rdtdcitor prin ele"..

Geneza si de data aceasta e materiala. Haosul are vai, izvoare, marl


$i din a chaosului vdi, Cum isvorInd TI Inconjor
Jur imprejur de sine, Ca ni te mdri, de-a-notul
Vedea, ca-n ziva cea de-ntTi. El zboard, end purtat de dor,
Cum isvorau lumine ; Pirvpiere totul, totul".

Neantul steril e concret. Acolo nu-i hotar", vremea (ca o apä) n-are puterea
de a se umfla In putul ei si a iesi din goluri", care sTnt atIt de adInci Tnat pro-
voacä negurile orbirii
Cdci unde-ajunge nu-i hotar, Nu e nimic si totusi e
Nici ochi spre a cunoaFte, O sete care-I soarbe,
$i vremea-ncearcd In zadar E un adinc asemene
224 Din goluri a se na;te. Uitarii celei oarbe".

www.dacoromanica.ro
Nouäzeci si patru de strofe fac desigur o tevarie prea complicatä pentru ca
seva sa comun ice peste tot cu aceeasi putere. Unitatea se Tnfaptuieste muzical.
Unele strofe tac, altele ant& In acord cu flautele unei orgi. La sfirsit rdsuna toate
intr-un tipdt coral
Träind In cercul vostru strimt
Norocul vd petrece,
Ci eu in lumea mea ml simt
Nemuritor ;i rece".

Eminescu e un poet universal, dar ca oricare altul un izolat. Luceafdrul e tipi-


cul geniu al romanticilor lui Klinger si al lui Lavater, zeu uman, rege al lumii. Geniile
sInt solitare, nelinistite. Faust, Torquato Tasso, Childe Harold, Jocelyn Ii sInt tova-
rdsi. Ei nu pot sta In spatiul nostru strTmt, de unde vastitatea cadrului romantic
In Intindere (privelistea exotica, primitiva) si In Indltime (ampul uranic). Poezia
cu genii e totdeauna si o poezie cosmicd. Lamartine, Vigny si ceilalti au viziuni cos-
mogonice si escatologice. Astrii grit la modd. Keats Incepuse un Hyperion Hölderin
scrisese un Hyperion.

Universalitatea unui poet, and n-o confundam cu efemera notorietate, este


Imprejurarea prin care opera sa, zdmislita In timpul si spatiul pe care le exprimd,
iese din limitele epocii sale si ale tdrii unde a luat fiintd si devine inteligibild Intregii
umanitäti. Pentru cei care au evadat astfel din contingentele imediate, notiunile de
clasicism, romantism pierd once sens. insd universalitatea fiind un punct cosmic al
unei verticale pe pämTnt, lar nu o abstractie, once poet universal este ipso facto
un poet national. Homer era grec, Dante florentin, Shakespeare englez ; extirpati
din opera lor ceea ce e concret etnic, sublimele Ingustimi dacd vreti, si totul ramTne
inert si fart puls. Universalitatea este o inimd individuala, puternicd si sonora ale
Car& bdtdi istorice se aud pe once punct al globului, precum si-n viitor.
Foarte tindr sau mai matur, Eminescu era obsedat de geneza poporului roman
si pldnuia vaste epopei ori drame despre episodul daco-roman, Incerand a crea si
o mitologie ad-hoc. intr-o epopee cu titlul Decebal, zeii nordici, a cdror resedinta
e pusd ca de obicei In fundul mdrii Trighetate, se solidarizau cu Dacia. Dochia ar fi
fost o vrajitoare tînàrà, iar Ogur un antaret orb, un fel de Homer al getilor care,
Tnsufletind poporul clac In lupta Impotriva romanilor, ar fi fost tTrit de caii soarelui
si ar fi azut In marea Inghetata. Acolo ar fi povestit zeilor Walhallei nenorocirea
dacilor si acestia ar fi hotdrIt sà porneascd nävälirea popoarelor barbare. Mai tTrziu,
iesind din vag, poetul punea pe Freya, sotia lui Wotan, sd viziteze tdrile dundrene.
Orbul era Diutpareu, fost rege si capul preotilor dad, Dochia, fiica lui, iubea pe
Dacio, dar ura si iubea totodata pe Traian. La cdderea Daciei, &dui ei este sa
emigreze cu resturile poporului, Tnsa cu imaginea lui Traian Inaintea ochilor si la ivirea
lui Incremeneste ca Niobe, foarte probabil pe muntele Ceahldu, numit de cdtre
G. Asachi Pion. Ot de stdruitor era In mintea poetului mitul national al Dochiei ne
putem face o idee dintr-un de toti stiut sonet
eu astfel ml uit din je; pe &dud
Visez la basmul vechi al zinei Dochii
in juru-mi ceata cre;te rinduri-rInduri". 225
15 o. 17A

www.dacoromanica.ro
. fen

i. i.4.4, 'iris/.
:513'

Mult mai tIrziu (ca sa trecem peste alte


proiecte), Intr-un fel de satird, poetul, ne-
muliumit de prezent, Tsi Inchipuia ca descinde
In marea Inghetatd, uncle, ,fireste, se afla si
Decebal, care Intreba dacd mai ddinuie Sarmi-
..4< fe ri --,,,);.,!.. ,;.d,..-G.t at .f., segetuza, cea cu muri de granit si turnuri gote.
..ii,.,..... -4 prt..., ...;744. fr.; 1,r, a. ' Poetul Ii mdrturisea cd nu, iar Invingdtorii
lui degeneraserd pInd Intr-attt ca din romani
, (4- I fn.,/ .t deveniserd romunculi. Odin In persoand mIngTia
( le ..ri;; p,. II 1:..; ,..r.,r,....,.:. y,8 f, pe poet si-1 imbia la dragoste cu o divinitate
.......

e ;611. eq' , ',... ,..


a fundurilor de mare, care se ghiceste a fi
!If ., C..- ...0 .
'
Poezia. Asimilarea geilor cu gotii o fdcuse
da I' 41, 41: I' dlr.; 4 of, af ti ,..
Jakob Grimm, de unde prezenta lui Decebal In
,
a ...1....4. " 1 ' .t.le e' Walhalla. In Strigoii, poem descriind ndvdlirea
9.1 4 .,.,10 e.r,
... fo.ie. .9: ,:i .4, J: barbarilor In Dacia, este evocat un bdtrIn
preot al lui Zamolxe, care duce pe Arald Intr-un
ay . e< rfe.'t ... f
¿«dili41.7. dom de marmur negru" In inima muntelui
;-.,
e..
f, care de bund seamd este Ceahldul. Pionul si
...I pelt,
marea Inghetatd sInt cele cloud coordonate ale
Itoa , genezei poporului romdn. Chiar Intr-o versiune
.14,
din Geniu pustiu, eroul Toma Nour merge la
Do 4.. vInätoare pe patine In regiunea borealä, In
lfs. . nddejdea ca, spärgIndu-se gheata sub el, ar fi
cdzut In fundul mdrii Inghetate, unde domneste
M. Eminescu,
barInul rege Nord, acolo unde totul este
scrisoare catre,
Al. Vlahuta la MInastirea Neamt splendid, inalterabil, rece si inteligibil ca cris-
26 ianuarie 1887. talul. Prietenii nu InIelegeau sau considerau
drept extravaganId mdrturisirea poetului ca
, d, cm.
dupd moarte ar don i sd fie asezat In fundul mdrii
re.. ;Tr W.f.; Inghetate spre a sap de putrefactie. Dealtfel
pentru el paradisul fluid si adamantin din
J(14.'. ç4 In 0.'6...
irst
fundul mdrii reprezenta locul geniului cerebral,
ly If, 1,44 11.,,,
J17 n . t aspirind dupa frumuseIe si sorbind chipul fetei
(3i, y a y, 7 de ImpArat.
(4., Pe o räspInditä tema occidentalä, Eminescu,
;\ dote' ;,1 0 1.1 at.. 1.4
.
care nu vdzuse marea cleat foarte fugitiv la

.
il.

.1 el J.
-1./
Of?

_ 1,41
t ..(

.4
. ,
a r .7.e.
Kiinigsberg, Isi va exprima In versuri celebre
dorinta de a muri la marginea mani, avInd
codrul aproape. Superficia tumultuoasd a mdrii
era pentru el viata fenomenald cu catastrofele
, I..; t, (,),) n e?' , Pt" ei, fundul mdrii Infdtisa Walhalla, paradisul fluid,
Inrudit cu diamantul. Codrul, incompatibil cu
Ormul Sci/iei Minor, era si el o speId care, ca
c»..1rve:o.1 et,-/e.)

.4(.. - 4.4 www.dacoromanica.ro


-
atare, depasea existenta individului coruptibil. Pentru cine a cercetat gindirea
explicita a lui Eminescu In scrieri si manuscrise, lucrul nu sufera discutie.
Deci tot In termeni nationali, prin coborTrea In Olimpul acvatic al lui ZamoIxe
si al lui Decebal, era formulata si filozofia ce sedea la temelia acestor asa de simple
si vibrante versuri

Mai am un singur dor


In linistea serii
SA' ma lasaii sä mor
La marginea marii".

Eminescu a abandonat proiectele dacice, reducindu-le la citeva ritmuri folclorice,


precum

M'indra"-i este rochia


Si o cheama Dochia".

Concomitent cu episodul dacic i apoi cu staruinta pind la maturitate, Eminescu,


patriot ardent, a perseverat In ideea unui ciclu de drame din istoria romanilor. Dar
spre deosebire de alti dramaturgi romani, care priveau istoria mai mult anecdotic
sau In fine cu o problematica de interes regional, poetul tinde sä demonstreze prin
evenimentele locale adevaruri accesibile Intregii umanitati. Douain special sint
punctele lui de perspectiva : fatalismul patologic grec, prin care istoria nationala ia
proportiile tragediei eline, si umanitatea shakespeareand, britä si In acelasi timp
imens universald. Intentiile si analogiile sint notate pas cu pas. 1mi pare inutila once
eruditie, sper ca In privinta aceasta am meritat sa fiu crezut pe cuvint.
Deci Eminescu face din Musatini o semintie de Atrizi cu patima varsarii de singe,
ceea ce intr-un fragment de drama va destainui chiar Alexandru cel Bun. Tntr-o tra-
gedie intitulatä Grue Singer, luga, voievodul Sucevei, ar fi fost omorit de Mihnea
Singer. Acesta, ar fi avut un fiu Grue, care, nascindu-se ca Oedip sub auspicii sinistre,
ar fi fost abandonat pe rTul Bistrita. Grue, devenit mare, va ucide far-a sa stie pe tatal
sau si va coabita cu marna-sa, aidoma ca Oedip cu Jocasta. Bogdan-Drago, fiul ucisului
luga, devenea domn. in alt proiect ereditatea sanguinara si shakespeareanismul erau
reluate. Voievodul Dragul din cetatea Ariesului lasa ca epitrop al fiului säu Bogdan-
Dragos pe Sas, care ar rivni sa scape de tinar si sa devina el domn. Bogdan-Dragos
fuge In codru, Sas, crezind a-I omor? In pat, ucide pe propriul fiu. Din toate acestea,
Eminescu, devenit mai pozitiv si socotind ca folclorul este modul cel mai rational de
a universaliza, a retinut cadente In stil popular

,Drago s Voda cel BatrIn


Pe Moldova e stapIn
$i domnind cu toata slava
$ade-n scaun la Suceava".
etc. 227

www.dacoromanica.ro
Nenumarate titluri de IncIntatoare versuri de aspect folcloric se referd la un
Mupt, Intemeietorul dinastiei Muptinilor. In Mwtin qi codrul, de pilda, este evident
vorba de Bogdan-Drago4 prefacut In mit al permanentei Daciei. Codrul-cetate, din
care la sunetul cornului mcqtenit de la craiul Decebal va iei Imparateasa Dochia,
este Sarmisegetuza :

Tu sd vtii, iubite frate,


CA nu-s codru, ci cetate
Dar de mult grit fermecat
i de somn Tritunecat".

Eminescu planuia sa scrie un Dodecameron dramatic, un ciclu de tragedii, Trice-


pInd cu Drago-Voda. Aici ar fi intrat i tragedia despre $tefan cel Tinar, pe care
din departare II speria spectrul lui Rare. Un alt proiect cu Petru Rare s-ar fi intitu-
lat CO din urrnel Mwtin, care se pretindea i el un Muptin, face obiectul unei Incer-
cdri de drama din epoca plindtatii talentului, In care sInt prefigurate momente din
Scrisoarea III. Domnul e o fire machiavelicd i disimulata. Mahomed, la fel. Fire atroce,
el e fratricid i poate incestuos. Blestemul Atrizilor i shakespeareanismul au trecut
asupra lui. Poetul planuia o Doomnii Chiajna, care i ea era de fapt o Muptina. De
asemenea, sub impresia dramei lui Hasdeu, un Rdzvan, istoricqte himeric, care,
desfrinat, trdia c-o tiitoare care omorIse pe fiicd-sa. Proiectele Cu' Mira (Marcu-Vodd)
skit, unele, juvenile §i noroase. Spiritul shakespearean e prezent si aici precum,
declarat, acela mai melodramatic al lui Schiller. Mihai cauta un instrument pus sub
semnu I Ingerului Unirii", pe care Tntelegea s-o Infaptuiasca aezInd pe tronul Moldovei
pe fiul.sau Marcu-Vocla, care Insa era fiul lui Petru Cercel. OricTt de teneoroasä,
piesa era nationald. Dabija-Vodd face obiectul doar al unor stihuri In stil de Tisch-
lied"

CInd eram Vodd la Moldova


Hdldcluiam pe la Cotnari",

Tri vreme ce un fabulos Dan Voievod, Muptin i el, urma sd fie tratat Intr-un poem
dramatic, cu elemente de basm, Cenuptca. In sfTr5it, miKdrile iobage0 din Transil-
vania, aceea a Curutilor lui Doja din 1514, a lui Horia din secolul al XVIII-lea, a lui
lancu de la 1848, urmau sa fie axate pe originile poporului roman. Aceste toate stnt
intentii nationale. Forma nationald a universalitätii lui Eminescu se poate verifica
numai In capodoperele pe care multi le socotesc ca fiind metafizice, vorbind despre
ele cu gura pe jurnatate i ocolind cu grijd ceea ce li se pare un abis ideologic.
Fara Indoialà, este greu pentru cine are superstitia colilor i cautà aa-zisele iz-
voare ale unei opere sd gäseasca nationalitate In ceea ce exterior este sau pare a fi
tipic romantic. Poetul Trisqi zisese

Eu ramtn ce-am fost


romantic".
228

www.dacoromanica.ro
Pornind uneori de la mituri strdvechi, romanticii au predilecTie pentru poezia
genezei si a stingerii, pentru ascensiunile lunare, pe care le vom gdsi dealtfel In
paradisul dantesc, In Orlando furioso, in Adone al cavalerului Marino, In Cyrano de
Bergerac. Tieck insista asupra cristalelor pretioase In Der Runenberg i Die
Elfen. De asemenea, E. T. A. Hoffmann In Die Bergwerde zu Falun. Toll coborau la
filozofia alchemicä a !ui Jakob Böhme, care vedea magic In cristal spiritul
pietrificat sau. spre a simplifica, un succedaneu al luminii solare spre Zentro
Terrae. Feeria marina' din Walhalla eminesciana o regäseste vestitul Simplicis-
simus al lui Grimmelshausen in Mare del Zur, adia In Pacific. Totul acolo e
cristalin. Paracelsus Tnsusi sustine ca Aqua ein Mutter ist der Mineralien".
Despre, Intrepätrunderea Intre regnul mineral si cel vegetal pe urmele
lui Cardanus trata Goethe in Metamorphose der Pflanzen. Hoffmann, care era un
ironist si lua peste pfcior pe filozofii idealisti ai naturii si Indeosebi pe
Novalis, ne va releva in' Die Königsbrout lumea vegetala. O Fraulein Aennchen
se va logodi cu un gnom, cu Daucus Carota I, regele morcovilor. In Der
goldene Topf, precupeala vräjitoare este fata unei sfecle.
Teoria geniului, asa de pläcutd romanticilor, o profesasera enditorii
Renasterii. Spre a simplifica, existau pentru ei cloud soiuri de oameni : un primus
homo si un secundus homo, acesta din urrnä fiind arteficele, recreatorul si reforma-
torul naturii. Goethe este obsedat de ideea genialitäii. Chiar si tema Catalinii,
a femeii care se plictiseste repede de zonele ametitoare, o regdsim, de pildä, In
Die Königsbrout a lui Hoffmann. Aennchen nu suportä multà vreme regimul feeric
al regelui Daucus Carota si e atrasa de nobilul Herr rural Amandus von Nebelstern,
simbol al filistinismului si al platitudinii odihnitoare.
IntrucIt priveste dragostea nestinjenitä, tematic ea rdspunde mentalitätii roman-
tice. Heinse In Ardinghello orofesa un fel de imoralism, Tnchipuind o republica insulard
unde iubirea ar fi fost absolut liberä. Fr. Schlegel 'in Lucinde glorifica die echte
Ehe", cdsatoria veritabild naturalä, peste IngrAdirile legale. Nu altfel &idea Goethe.
In materie erotica, Eminescu viseazä adesea o femeie imoerativd, agresivä, cdreia
si numele de Cezara, Insä das starke titanische Weib" era In vederile romanti-
cilor zermani, si, duo aceea, ale lui Baudelaire Tnsusi, care visa prietenia cu o jeune
géante". Cezara din nuveld devine in liricd Diana, zeita teribild si suavd, vIndtoare de
fiare In pädure si inspiratoare de fericiri violente. Toate acestea exista', abstract, In

FANIANA BLANDUZIEI

k--"k77.4S.
r
,
Pagind cu frontispiciu. !,
1.
':-.4.7-7....."...:-TriZipt,L:.-;:1717,-It.
/

www.dacoromanica.ro ..,..z,:-
1 Mihai Eminescu Masca mortuara
t:

4,
."

:
154.
.1. .4
°, 4

a-

romantism. Cind Insd citesti pe Eminescu Iti dai seama ca sensul interior al poeziel
lui e cu totul altul, geograficeste si temperamental.
Mai tulburator este asa-zisul pesimism al lui Schopenhauer, profesat de poet
teoretic In forme zgomotoase, mai ales end e tTnar si plin de entuziasm national.
Detractorii poetului au denuntat ca o primejdie pentru tineret aceasta viziune neagra.
In fond Schopenhauer era un mizantrop care si-a varsat fierea pentru insuccesele sale
Intr-o epoca In care Incordarea Intre industria capitalista i munca proletard Incepuse
sd fie acutd. Il vexase gazda, facInd din el un misogin care nega femeii genialitatea.
Aproba poligamia si detesta die Dame", dies Monstrum europäischer Civilisation
und christlichgermanischer Dummheit". Speriat de egoismul indivizilor si de lipsa
lor de scrupule, Schopenhauer ocolea baricadele si construia cu sarcasm un sistem
platonician, admitInd nu numai ideile eterne de spete dar si caracterul individual
metafizic, care se releva In lumea fenomenala palingenetic. Esenta omului fiind vointa
oarbd de a trai, producatoare de durere, totul era de a o atenua prin abstragerea
de la luptä, anahoretism, somn si contemplarea ideilor eterne. Arta concurInd starea
vegetativa a plantelor era valabild In masura In care calma, iar genialitatea reprezenta
obiectivitatea deplina a artistului nepasator si rece.
Dacd Trisd citesti pe Eminescu, constati ca foarte multe ¡dei stnt din Schopen-
230 hauer, dar suflul vital este altul.

www.dacoromanica.ro
M. Eminescu e un mare poet al materiei cosmice In vesnica miscare si un antaret
frenetic al germinatiei care implica dezagregarea organicului si a anorganicului. Natura
lui incepe acolo unde oprirea In loc a elementelor prin industria omeneasca TritIm-
pind rezistenta si moleculele Incep sä se desfacä si sa se impreune din nou intr-o alta
viata. Ceea ce noua ni se Infätiseazd ca mizerie" si ruina" este la el intuitia unui
proces vital si ca atare euforic. Dionis Incearca senzatia cresterii nävalnice a parului,
umbla cu voluptate prin ploaie, Infrunta torentele". Poetul prefera casa vie, unde
via-0 Tsi urmeaza procesul, casa in grinzile cäreia stau greieri, strivita Intre arbori,
acoperita de ei. De ad i vin acele imagini de decrepitudine, locuintele surpate de
ploi si muschi, Inabusite de pdianjeni, grddinile salbatacite, inalcite, aduse la starea
inculta. Curtea minastirii lui Dionis este distrusa de vegetatia navalnica ce iese prin-
tre pietrele pardoselii. Ruina au antat-o si romanticii ca o trista conditie istorica a
materiei. Eminescu dimpotriva jubileazä. Buruienile cresc In tufe negre-verzi, muce-
gaiul produce eroziunea tencuielii de var, iarba invinge lespezile. Nu culoarea, nu
varietatea sint notele esentiale, ci cantitatea.lurea noastra empirica are o durata
fiind supusa dezagregarii, codrul eminescian Tnsa creste" peste marginile
de timp ale domniilor, peste acelea ale raselor. Imaginea aceasta egiptiana, de trai-
nicie de-a lungul mileniilor, de vigoare gigantica, determina dimensiunea microsco-
pica a omului si acel sentiment tipic eminescian de a se lasa In voia dinamicii naturii
.,Neamurile-mbdtrtneau
CrSiile se treceau
Numai codrii tari cresteau
Si In umbra cea de veci
Curgu-mi rturile reci".
Dincolo de once interpretare filozofica In sensul de a atribui padurii si altor
aspecte naturale calitatea de species rerum, codrul eminescian reprezinta, ca si
cristalul din zona amorfa, un paradis material, forta impetuoasa a lumii organice,
rationalul aproape umanizat si expresiv, miile de brate intinse spre soare si luna.
Expresie, prin asta, a unei natii viguroase, traind In mijlocul monumentelor naturii,
mai degraba cleat printre cele friabile de granit, Eminescu este, In duda pesimismu-
lui teoretic, un poet national.
Una din notele peisajului eminescian, strins legate de felul lui exultant de a
concepe totalitatea universului material, este giganticul, unit cu spectralul si cu
paradisiacul. Alti poeti de epoca romantica cultivau si ei megaloscopia, dar ca un
simplu tic grafic, pe and la Eminescu sensul este dialectic si cosmic. V. Hugo nu
minuia mai bine colosalul i imaginile grele ca niste coloane asire. Totul la poetul
roman e trosnitor si masiv, pierdut In perspective. Codrii stau la marginea oceanelor
de popoare, deasupra carorazboara, ca niste mari pasäri, gindurile. Meditatiile asupra
nimicului si tdcerii sint vrednice de fantezia lui Lamartine, si nimeni n-a analizat
mai ametitor ideile de existenta si inexistenta. Mintea este gaurita de atita logia
paradoxalä. In ampiile haosului s-au aruncat seminte din care ies ramuri verzi,
In easta furnicii mocnesc ginduri uriase. Paradisiacul lunar ori subacvatic e nelipsit,
lar fenomenele personificate glumesc shakespearean, precum vIntul care cinta
Cind ca lupul latru jalnic
CInd ca nit/a Incet eu miaun
trezesc din vis motanul
Care toarce sub un scaun". 231

www.dacoromanica.ro
Timpul devine material, bdtrInetea e definitd cu uimitoare senzatii vegetale de
invechire, uscare si rácire. intr-un Inceput de basm simbolic oriental, un om diafan
se trage prin pustiuri pe un schelet de cal, intrd Intr-o gradind cu vegetatie uriasa,
descaleca, suie cu un alai Intreg de umbre pe scar de marmurd, se pierde In galeril
maure, unde vede trandafiri neg-i. in Miradoniz dam de paduri de flori ca arboril
de mari, de o flordrie suava de giganti. E nu un truc, ci un arhanghelism muzical mal
solemn cleat cel mallarmean, cu transparentele pe care Edgar Poe le dddea visurilor
sale edenice. Fluturii sint asa de mari Indt Miradoniz le sdrutd ochii. Uriesenia este
harpa poeticd a lui Eminescu, si el pune aci o tristete voluptuoasd de singurátate
pleistocenica. Gigantitatea nu reiese numai din marimea dimensiunilor. Eminescu
are o sensibilitate proprie pentru lumea de pe alta planeta, care nu-i exclusiv vizuald.
Se simte In vers o apasare grea, o trosnitura, o rasuflare de ceva ce depaseste per-
ceptia noastra. Astfel, probabil furnica, far-a a fir ochiul nostru care o -tinteste ca
un soare negru, e Infricosatd de brusca schimbare a climei de pe firele de iarba de
la orizontul ei.
Si somnolenta, care e un prim stadiu al mortii si, speculativ, aduce aminte de
restangerea schopenhaueriand a tensiunii vieii spre a evita durerea, dimpotrivd
este la Eminescu indiciul unei extraordinare vitalitati si efectul unei naturi gigantice
care da o euforie aproape toxica.
Tot la sentimentul ipostazelor materiei intrd si aspectele geologice. E mai mult
cleat natura, intuitia condensdrii nebuloaselor In forme dure si cristaline, la rndul
lor friabile, si a compenetratiei regnurilor. Poetul mdreste lucrurile inerte, asfal-
tuoase, munte, stInca, roca, avInd atractie catre pietrele pretioase, adunate In mari
cantitati, diamant, smarald. Natura surprinsa In plind ebulitie e o aratare vulcanicd
Infricosatoare

Prin a craterelor gure rdzbunare strig vulcane,


Lava de evi grdmdditd o reped adInc In cer".

Cu o minte de copil, Eminescu Inchipuie pentru eroii sai castele märete ori
pester, care au In ele ceva geologic, straluciri de geode uriase. Peretii sTnt de
zäpada. Lumina cade ca ninsoarea. Sub Ceahlau e un palat cu portale gigantice de
stInci, cu boli sapate In granit, cu peretii de marmuri negre-ebenine, lucind
ca niste oglinzi de tuciu lustruit. In fundul stIncos al mdrii sInt palate de safir.
Arhitectura Tnsäsi urmeazd acest stil gigantic, geologic si fabulos. Cutare caste!
creste In mediu vulcanic, ca o creastd de munte.
Erotica eminesciand este una din cele mai nationale note ale universalitatii
sale. Unii trec peste acest aspect fundamental, Incerand sa descifreze pentru
cine a fost scrisd cutare sau cutare poezie. insd de obicei o poezie inspirata de
una este dedicata alteia si Inca nici ei, ci femeii In general. Desigur, aspiratia
catre asa-zisa dragoste liberd este rdspInditd In secolul al XVIII-lea, si mai cu seamd
la romantici. Dar acolo sälbaticia reprezintd un rafinament, consecutiv oboselii
232 prod use de Erosul cavaleresc si de cerebralitati. Inocenta eminesciand e o candoare

www.dacoromanica.ro
Mormtntul lui Mihai Eminescu
la cimitirul BeIlu
erban Vodä, BucureFti.

WHIR EMINESCU
1850^iS frtli1889

/EVEISE OM! SCOW


4 TOT $TISTSAIIEA,

proprie unui popor sanatos. Nu fart scandal au IntImpinat multi, acum treizeci de
ani, demonstratia mea cd erotica lui Eminescu este gingas onestd si carnalà. Negarea
spiritualitttii" speria si mai sperie pe ascuns pe multi ipocriti care Insà, IntrucIt
TI priveste, sInt perfect de acord cu Eminescu In criteriul alegerii fiinei dragi

Nu e mica, nu e mare, nu-I subtire, ci-mplinita,


inctt al ce stringe-n brge numai bunA de iubitd".

Poetul era desigur idealist, Intinfind bratele spre fantasma femeii desdvIrsite,
mlstic nu era, pentru cd aceasta presupune transcendenta femeii, ridicarea ei la rangul
de simbol. Este de neInchipuit ca Dante sd meargd cu Beatrice,

Mtni-n mina, guri-n gura".

in modul sdu instinctual si cvasifolcloric, Eminescu pune gravitate si statornicie

Tu vezi ca In iubire
Nu Ftiu ca sa glumesc,
Nu-%i pare oare bine
C-attta te lubesc?" 233

www.dacoromanica.ro
incolo, viseaza, cu fondul liric al poporului Indeobste, gingdsii robuste si permise,
sagalnicii Indritätoare In codrul milenar, departe de once indiscretie

Parul tau ti se desprinde


$i frumos 1i se mai sede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede".

Alteori poetul face 'in metru popular elogiul frumusetii sdnatoase, a unei vddu-
vioare tinere, mereu cu acea estimatiune corporala

Nici prea mica, nici prea mare,


PI int.10 la-ncingatoare".

Ca o complicatie onesta a sentimentului erotic, vdcluvioara are si un copil In


leagän
Adormit si dragalo
Alb ca felia de co",

ceea ce Inseamnd cà Eminescu simtea instinctual frumusetea iubirilor rodnice.


casa asediata de zdpezi, In urletele lupilor si latratul clinilor, tInara femeie somnoleazd
fericitd, coplesitd de fericirea maternitdtii. Inclinarea poetului este prin urmare
pentru femeia Indeplinindu-si datoria cdtre speta. Crnd Intr-o poezie de aspect rafinat
atrage atentia asupra inefabilului femeii, ca motiv de atractie, asupra a ceea ce In
estetica se numeste le je ne sais quoi"

De aceea una-mi este mie,


De ar vorbi, de ar taca
Dac-al ei glas e armonie
E §i-n tacere-i cc nu stiu ceo",

vedem Indata ca indefinisabilul nu-i o teorie savant& irationalista, ci o definitie Po-


pulard, pe care poetul o si trateaza In cadente folclorice

Tot ce-ar zice i se cade


Tot ce-ar face bine-i ade,
$i la vorba de s-o-ntinde,
Vorba dulce bine-o prinde.
$i de tace iarasi place,
Ca are pe vino-ncoace".

Intimitatea eminesciand nu-i analiticd. Fiind expresii ale naturii, cei doi iubiti
nu vorbesc si nu se-ntreaba. Ei cad, prin puterea instinctului si sub InrTurirea mediului
Inconjurator, Intr-o somnolenta extatica, pe care Eminescu o numeste farmec".
Femeia iese de undeva, dintre trestii sau din padure, se lasa Tmbrdtisata, apoi amIndoi
sInt prinsi de o toropeald, fascinati mai cu seamd de o miscare ritmica din afard, de
234 caderea continua a razelor lunii, de prdbusirea lenta a florilor de tei, de b1Trida ba-

www.dacoromanica.ro
tere de vInt", de unduirea apei, de buciumul de la stIna. Toate aceste ritmuri Inchi-
puiesc viata cosmicd.
Fara a se folosi de o putere de abstracne de care era totusi In stare, Enninescu
determina femeia, ca si poporul, prin afinitate. El n-are vreo ratiune metafizicd de
a ijbi, Trisa suferd legea amorului" pentru cd e o trebuintd a naturii, fiindcd inima
cere"
De-un semn in treadt de la ea
El sufletul leagd,
sa n-o mai poti uita
Viga ta Intreagd".

Fundamental, nu e nimic In erotica eminesciand care s'a* depdseascd poetica popu-


lara si romana, adica Intelegerea obsteasa Inima oricdrui om cere" si e atrasa
de un nu stiu ce" al femeii si ton sTrit o data sub staptnirea dorului", care, precum
se vede filologiceste, este pentru popor un amestec de aspiratie si durere.
Insusirea lui Eminescu este de a fi un mare erotic, de a ridica modul ancestral
de tulburare sexuald la o putere aproape neatinsa de vreun altul. Poeni erotici sTrit
In general niste epicurei eliberati de sclavia pasiunii prin experientd. Mai serios In
emonile lui, Goethe n-a trecut nici el de marginile unor pasiuni, controlate calm prin
reflecne. Irisa la Eminescu ne uimeste gravitatea. Asa iubeste poporul o singurd data,
In vremea Infloririi vietii bärbatesti si a nubilitatii. Eminescu lungeste acest rastimp
de crizd sexuald primara, ramInInd mereu In faza puberald, sublirrand oarecum In
sine o vIrsta stdtatoare. Daca prin solemnitatea si inocenta crizei erotice a spetei
Intelegem spiritualitate", evident poetul este departe de a fi un brutal senzualist,
fiind serios In iubire ca si natura, purad In ea o zguduitoare 5i ereditard Incordare

Caci te iubeam cu ochi piden'


plini de suferin/i,
Ce mi-i !asara din bdtrini
Parin0 din parinIi".

Aceasta e nationalitatea erotica a lui Eminescu, foarte complicata In fond, interior


sl exterior, dei ascunsa Intr-o ingenua simplitate, capabild sa surprinda pe cititorii
lui Dan te ori pe cei ai lui Leopardi.
Ce a mai nanonala latura a universalitani eminesciene este fárd Indoiala folclorul.
IntrucTt priveste epica fabuloasa, desigur, romanticii germani s-au ardtat foarte inte-
resan. Basmele lui M. Eminescu, ca Filt-Frumos din lacrimä, au stilul subtil al scrierilor
lui halucinante si putem spune cA strit pline de idei. Poetul culege basme ca Fru-
moasa lumii, Finul lui Dumnezeu, Borta Ontului, cu endul probabil de a le versifica,
cum a fdcut cu primul. In Cälin Nebunul, in versuri totul e fabulos autentic, doar
versul, analiza notiunii de timp, arhaitatea sTrit eminesciene, raportIndu-se la filozofia
si sociologia poetului. Eminescu are conceptia sa despre institunile automatice,
si In unele din basme ne Infatiseaza (altfel decIt Creangd, care respecta traditia decoru-
lui aulic), sub once haind, suflete de tdrani. Impdratul std tardneste Intr-un sat, se
sfdtuieste din prispa cu supusii, Inconjurat de fruntasii" säi. Fdt-Frumos poartd
haine de pastor, cdmesa de borangic, briu verde si cloud fluiere, unul de doine si
altul de hore. Tablourile ent de muzeu etnografic, evocarea unei astfel de lumi ar- 235

www.dacoromanica.ro
haice, In stihuri lipsite de once manierism, presupune o finete §i un studiu al folclo-
rului exceptional.
Eminescu a cules folclor sau a cdpdtat de la prieteni caiete de culegeri. Arta lui
este de a fi fdcut un folclor savant uneori abia IndepärtIndu-se de la impersonalismul
poporului, punIndu-se imperceptibil la nivelul unor ¡dei adInci, Tntre care dragostea
inocentd i aparenta filozofie a nimicului, care la el este de fapt voluptate de dispersi-
une In materia ve§nic generatoare de viatd. CIt de imperceptibild este trecerea la
nivelul savant ne putem face o idee din urmdtoarele versuri

Ce std Vintul sd tot batd


Prin frunza de tei uscatd
Si fring'indu-si ramurile
SI loveascd geamurile?
irisa tu de ce suspini
Cind privesti peste grAdini... ?"

Elasticitatea pomului, frunza uscatd" de tei, ramurile care izbesc In geamuri


apartin finetelor acustice tipic culte. Cit despre grddini, ele nu exista In folclor §i
toatd poezia std pe ideea solitudinii. Ce te legeni codrule ? pornete de la versuri au-
tentic populare, dar, la sfTrit, imaginea migratiei pdsdrilor, care Intunecd zarea lumii,
ia proportii apocaliptice.
Eminescu s-a endit a versifica §i cdrti populare, ca Istoria fui Arghir, prelucratd
de Barac In stihuri hilare. La Eminescu totul devine spontan §i elisean. Si Erotocritul
lui Cornaro II Tmbie, i putinele versuri rdmase au factura savantd, lunc6 rimInd cu
presupun c6. Miradoniz ar fi avut atmosfera colosal minerald §i vegetald din Sarmanul
Dionis. Dupd un basm de Kunisch, poetul vorbete In stihuri despre o fatd In grädina
de aur" cu pdrul de aur plin de moliciunea spumei". Zmeul este geniul solitar
jind dupd dragostea unei fiinte terestre. De aci a ieit Luceafärul. Miron i frumoasa
fb-rä corp este, de asemenea, versificarea unui basm de Kunisch. Poetul Ti dd semni-
ficatie filozoficd, antInd nostalgia de prototip, conflictul Tntre ideal i real.
In compunerile fabuloase, metrii sInt lungi, Insd cezurile indicInd rime interioare
dau ritmicd populard
Vin In zale Imbracati/ pe cai negri-nalecgi".

Imaginile sInt Irisa de un rafinament plastic §i acustic rar. Un zmeu moare ca o


musca lovitd iarna de o scInteie de ninsoare, codrul anta verlainian sau ca m4ndria
orologiului tin tin sonando" din Paradisul dantesc
Crengile stnt ca vioare printre care vintul trece
Frunze sun ca clopoteii, trezind ceasul doisprezece".

CInd In fine apar versuri In metru scurt de aspect popular, spuse de fata tristi
singurd, jalea se preface In jele" eminesciand, greierul &ad' In luna §i sugereazi
solitudini vaste Intr-o geologie pustie §i corespondenta endurilor la distante plane-
tare, tntr-un vocabular rural plastic i totodatd straniu muzical
Greierus ce ctnti In luna.
236 Cind pdclurea sund".

www.dacoromanica.ro
Miron i frumooso fdrd corp, cu toatd impresia exterioard de compunere popu-
lard In cdutarea prozodiei folclorice, cu dominatia descriptiei vietii rurale, cumulate
pe suprafatd Ingustd, rimele interioare si finale sInt rafinate si specific eminesciene,
precum Indrugd cIte-n drugd".
Astfel, Eminescu izbuteste acest lucru paradoxal, sa placa omului simplu printr-o
conceptie ingenua i elementard, Inscriindu-se cu aceastd ipostazd folclorului national,
si sd tulbure pe omul rafinat de pretutindeni prin complicatia coloarei si a formei
prin stráfundurile filozofice. Opera lui este cu cloud fete, una de in si alta de ma-
tase, e izvor i cascadd catastrofald i poate figura simultan cu aceleasi piese In
culegerea Arnim si Brentano si In operele lui Novalis sau FINderlin sau, in fine,
pentru cine pretuieste muzica obscurd a sufletelor intuind relatiile secrete din univers,
In acelea ale lui Rimbaud.
Cel mai tipic exemplu eminescian de universalitate obtinutd prin mijloace curat
nationale este romanta numitd de junimisti cantabile" si chiar cIntatd, In momente
de umor colectiv, In cor. Aceste romante au factura eintecelor de lume" rdspIndite
prin Idutari si au fost accesibile vulgului prin sentimentalismul lor Tnseldtor. Franceza
chanson" e o compozitie Intemeiatd formal pe dictiunea muzicald, pe arta de a
spune. Substantial ea este sau o piesd sentimentald sau, ca In cazul Béranger, o aluzie
spirituald la evenimentele politice si o discretd diatribd. Romantele lui Eminescu
sInt Trisd tulburdtoare pentru omul cult si reprezintA compendiul dramatic al unor
conceptii de viatd si al unei speculatii filozofice ametitoare. and traducerea Intr-o
limbd strdind distruge ritmica facild, rdmInem uimiti de gravitatea conceptiei. Astfel,
ca i tan.' lui Goethe, vedem la marginea mdrii o floare si ne dam seama pe urmA

Afild IVII*S1s,
.. :1 1:14.rlt
II, '