Lavanda

Lavanda este un arbor mic, originar din regiunea

mediteraneeană care atinge înălţimea de 30-60 cm. Aceasta are
tulpinile verticale, frunzele înguste, verzi-argintii. Toate părţile
plantei au un miros placut, dar cele mai aromate sunt florile.
În lume există peste 40 de soiuri de lavandă, însă dintre
toate acestea doar câteva şi-ar putea atinge întregul potenţial
productiv în zona noastră. Cele 4 soiuri de lavandă care se
adaptează cel mai bine la noi în ţară sunt: Grosso (acest soi
este recunoscut pentru producţia de ulei, este o încrucişare
între două soiuri englezeşti şi este anume creat pentru a
produce o cantitate mare de flori), Hemos(este recunoscut
pentru florile mari, ideale pentru realizarea de aranjamente
florale şi decoraţiuni), Sevtopolis şi Angustifolia Vera (sunt
soiuri ale căror flori sunt foarte apreciate pe piaţă pentru
miros).
Lavanda are nevoie de un teren fertil, reavăn şi bine
drenat. Sunt indicate solurile: nisipoase, argiloase, argiloase
sau chiar lutoase. PH-ul solului uşor alcalin ar trebui să aibă o
valoare de 6,5 – 7,5. Terenul trebuie pregătit cu grijă înainte de
a înfiinţa cultura. Acesta trebuie:
- desfundat la 40-50 cm adâncime
- încorporat gunoi de grajd
- arat superficial, la 20-22 cm, cu 2-3 săptămâni înainte de
plantarea lavandei şi încorporat în sol îngrăşământ pe bază
de fosfor şi potasiu
- menţinut solul curat de buruieni până la plantare.
 Plantele de lavandă pot fi înmulţite prin: butăşire(prin
tăiere de muguri noi sau tăierea tulpinilor lemnoase), seminţe,
marcotaj sau separarea tufelor. Cea mai eficientă metodă este
butăşire.
Lavanda se plantează toamna sau primăvara. În condiţiile
în care planta este rezistentă la ger, supravieţuind la
temperaturi de -15 grade Celsius, se recomandă, plantarea
toamna, deoarece aceasta permite mai buna înrădăcinare a
plantelor. Rădăcinile butaşilor plantaţi toamna vor avea mai
mult timp să se dezvolte, comparativ cu ale celor puşi în
primăvară.
Pentru o cultură întreţinută manual, se recomandă
plantarea la o distantă de 50 cm, cu o distantă de 1 m între
rânduri. Dacă lucrările se realizează mecanizat, se recomandă
1,4 m între rânduri. Indiferent de distanţa aleasă, pe o
suprafaţa de un hectar, se pot semăna aproximativ 10.000 de
butaşi.
Lavanda este o cultură rezistentă, însă, tot trebuie sa faci
periodic lucrări de întreţinere.
Deşi este o planta rezistentă la secetă, lavanda tot are
nevoie de apă. Prin urmare, este recomandată instalarea unui
sistem re irigare prin picurare. În periadele caniculare, udarea
se face cel puţin de 4 ori pe săptămână, însă fără a se face în
exces (plantele pot putrezi după 4-5 zile).

Cele mai frecvente boli ale lavandei sunt:

- Seltoriza: aceasta este provocată, în condiţii de surplus de
umezeală, de ciuperca Septoria lavandula. Aceasta
infectează ţesuturile de suprafaţă ale frunzelor, dând naştere
unor pete roşii-cafenii care mai târziu devin albicioase, cu o
dungă roşiatică pe margine. Într-un final, va apărea un
punct negru in mijlocul petei, iar frunza se va usca şi va
cădea. E suficient să rupi frunzele afectate şi să încerci să
rezolvi problema surplusului de umezeala
- Phytophthora spp. (sau Verticillium spp., Fusarium spp.,
Pythium spp. Si Rhizoctonia spp.) sunt boli de sol, care
cauzează putrezirea rădăcinilor plantei. Sunt cauzate de
umezeala in exces sau de un conţinut prea ridicat de
nitrogen al solului, rezultat din fertilizare.
Exista si o serie de dăunători care ar putea afecta sănătatea
plantelor de lavandă. Uite care sunt şi ce trebuie să faci ca să îi
îndepărtezi:
- Buruienile pot sufoca plantaţia, în primii 2 ani.
Recomandat ar fi să erbicidezi terenul cu un an înainte de
plantarea lavandei şi praşirea frecventă a solului. Din al 3-
lea an de existenta al plantaţiei, buruienile nu mai sunt atât
de periculoase, în condiţiile în care tufele de lavandă sunt
deja mature şi ramificate. Poti erbicida încă, dar vei
diminua recolta
- Isophya tenuicerca este o specie de greier de tufiş. Nu are
aripi şi se deplasează prin sărituri. Atunci cand se
înmulţeşte excesiv pe plantaţiile de lavandă, poate fi
combătut cu tratamente fitosanitare.
- Lăcusta verde de paşune traieşte în roiuri, pe păşuni. Poate,
însa, migra şi în lanurile de lavandă. Femela işi depune
ouale în solul neprelucrat, aşa că e putin probabil să ai
probleme cu aceste lăcuste. Dacă apar, totuşi, o schemă
simplă de tratamente fitosanitare va rezolva problema.
Lavanda înfloreşte de 2-3 ori pe an, în perioada mai-
septembrie. Indicat e să începi recoltarea abia după ce au
înflorit, deja, aproximativ jumatate dintre arbuştii de pe
plantaţie. În primii 2 ani, producţia de lavandă ar urma să
fie cam 500 kg pe hectar. Din anul al 3-lea, însă, cantitatea
ar putea ajunge şi la 3000-4000 kg. Din al 5-lea an,
producţia ar trebui sa fie de circa 5000 kg la hectar. Este
vorba, însă, despre flori verzi. Prin uscare, cantitatea se va
înumătăţi.
Producătorii de ulei au nevoie de flori proaspete, recoltate
în urmă cu cel mult 24 de ore. Se pot folosi şi cele uscate,
dar procesul de distilare e mai greu, iar producţia de ulei
mai mică. Florile uscate se pot vinde către companiile
farmaceutice, de unde urmează sa fie folosite la ceaiuri
aromatice şi la prepararea de tincturi.
În medicina naturistă, produsele pe bază de lavandă sunt
folosite pentru tratarea unei game largi de afecţiuni, de la
dureri reumatice, la căderea părului. De asemenea, lavanda
e folosită şi în industria cosmetică.
Lavanda poate fi stocată până la 6 luni de la recoltare, de
regulă, în cursul aceste perioade, cresc preţul tuturor
recoltelor din vară în toamnă.