1. Dreptul obiectiv – totalitatea normelor juridice dintr-un stat.

2. Dreptul subiectiv – posibilitatea recunoscuta de lege unei pesoane de a pretinde unui tert sa
aiba o anumita conduita (a da, a face, a nu face) si de a apela, in caz de nevoie, la forta coercitiva
a statului.

3. TGD – este o disciplina de sinteza, care ofera o viziune de ansamblu asupra fenomenului
juridic si asupra stiintelor juridice.

4. Dreptul – ansamblul regulilor create sau sanctionate si garantate de catre stat, reguli care
reglementeaza relatii sociale si care au ca scop organizarea si functionarea societatii, precum si
disciplinarea comportamentului uman.

5. Esenta dreptului – calitatea juridical a vointei de a crea dreptul, vointa statala de a legifera.

6. Continutul dreptului – ansamblu de elemente care dau expresie substantei acestuia.

7. Forma dreptului – modul in care se organizeaza elementele care compun continutul dreptului.

8. Principiile de drept – sunt idei centrale care stau la baza continutului tuturor normelor juridice.

9. Norma juridica – este acea regula de conduita, cu caracter general, tipic si obligatoriu, ce
reglementeaza o relatie sociala, regula adusa la indeplinire de bunavoie de catre cetateni sau
autoritatile statului sau, in caz de nerespectare, prin constrangere statala.

10. Interpretarea normei de drept – a desprinde sensul normei sau care a fost vointa reala a
legiuitorului cand a emis-o.

11. Analogia – solutionarea cazului dedus judecatii, caz pt. care nu exista text de lege direct
aplicabil, prin aplicarea altor texte de lege sau a altor mijloace juridice.

12. Izvoarele de drept – acele actiuni, procedee, acte care determina crearea de reguli, de norme
juridice, care fac parte din dreptul pozitiv si dobandesc validitate.

13. Cutuma – legea nescrisa si este cel mai vechi izvor de drept.

14. Doctrina – contine interpretarile date de specialistii dreptului cu privire la fenomenul juridic.

15. Jurisprudenta – totalitatea solutiilor judecatoresti.

16. Raportul Juridic – acea relatie sociala reglementata de norma juridica, continand drepturi si
obligatii ale partilor si care beneficiaza, in caz de nevoie, de forta de constragere a statului.

17. Subiectul de drept – persoana fizica sau juridica sau o autoritate publica, care are capacitate
juridica si participa la raporturile juridice si este aparata, in caz de nevoie, prin forta coercitiva a
statului.
18. Continutul RJ – ansamblul drepturilor si obligatiilor partilor, reglementate de norma juridica.

19. Obligatia juridica – indatorirea prevazuta de lege de a implini/executa dreptul subiectiv.

20. Drepturi absolute – acele drepturi opozabile erga omnes si care trebuie respectate de toti,
sfera subiectelor carora le incumba obligatia de respect fiind nedeterminata.

21. Obiectul RJ – ansamblul actiunilor si inactiunilor pe care le intreprinde titularul dreptului

subiectiv.

22. Actul juridic – manifestarea de vointa a unei persoane in scopul de a produce efecte juridice.

23. Capacitatea juridica – aptitudinea unui subiect de drept de a deveni titular de drepturi si
obligatii civile, prin incheierea de acte juridice civile.

24. Consimtamantul – hotararea unei persoane de a incheia un act juridic, hotarare manifestata in
exterior.

25. Eroarea – falsa interpretare a realitatii cu ocazia incheierii actului juridic.

26. Dolul – determinarea unei persoane de a incheia un act juridc prin folosirea de mijloace
viclene.

27. Violenta - amenintarea unei persoane cu un rau care produce o temere, temere ce o
determina sa incheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

28. Leziunea – prejudiciul material sau paguba pe care o sufera una dintre parti, din cauza valorii
disproportionate a contraprestatiei existente in momentul incheierii actului juridic.

30. Actul administrativ – manifestarea unilaterala si expresa de vointa a autoritatilor

administratiei publice sau a persoanelor private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifica
sau sting drepturi si obligatii corelative si care reprezinta principala forma juridica de activitate a
administratiei publice.

31. Tratatul international – acordul de vointa intre doua sau mai multe subiecte de drept
international, reglementat de dreptul international, care produce efecte juridice constand in
crearea, modificarea sau desfiintarea de norme juridice internationale.

32. Tehnica juridica – ansamblul mijloacelor, procedeelor prin care relatiile sociale dobandesc
forma juridica, devenind drept si se realizeaza.

33. Tehnica legislativa – parte a tehnicii juridice, ce consta in solutii normative create de
legiuitor, prin utilizarea de metode si procedee juridice.

34. Prezumtiile – procedee tehnice constand in consecinte ce sunt trase de legiuitor de la un fapt
cunoscut pt. un fapt necunoscut.
35. Fictiunile juridice – procedeu tehnic prin care un fapt este considerat de legiuitor ca existent
sau stabilit, desi el nu exista sau nu a fost stabilit (persoana juridica etc.)

36. Incorporarea actelor normative – o simpla alaturare sau grupare de acte normative emise in
aceeasi materie.

37. Realizarea dreptului – procesul de transpunere in practica a normelor juridice, prin care
subiectele de drept respecta si executa normele juridice, iar autoritatile statale le aplica in functie
de competenta lor.

38. Aplicarea dreptului – un sistem de actiuni statale pentru punerea in aplicare a normei
juridice.

39. Ramura de drept – ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale dintr-un
anumit domeniu, in baza unei metode specifice si a unor principii comune.

40. Institutia juridica – ansamblu de relatii sociale inrudite, apartinand aceleiasi ramuri, folosind
metoda de reglementare de ramura.

41. Institutiile judiciare – autoritati investite de catre stat sa solutioneze litigii juridice.

42. Proba – mijlocul de stabilire a existentei dreptului subiectiv, de prezentare in justitie a

mijloacelor de proba, precum si rezultatul obtinut din folosirea acestora in scopul aflarii
adevarului.

43. Inscrisurile pe suport informatic – acte juridice sub forma unui suport informatic.

44. Inscrisurile in forma electronica – o colectie de date in forma electronica intre care exista
relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie
inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau altui procedeu
similar.

45. Marturia – declaratia unei persoane despre fapte pe care le-a cunoscut personal.

46. Prezumtiile – presupuneri pornind de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

47. Actiunea – un mijloc prevazut de lege pt. valorificarea unui drept, iar cererea este actul de
sesizare al instantei.

48. Capacitatea procesuala de exercitiu – aptitudinea unei persoane de a sta in judecata, in scopul
valorificarii unui drept, personal sau prin reprezentare.

49. Rechizitoriul – actul de trimitere in judecata si de sesizare al instantei.

50. Responsabilitatea – obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de a da socoteala de ceva.

51. Raspunderea juridica – ansamblu de drepturi, fie ale statului, fie ale persoanei vatamate si de
obligatii ale autorului faptei antisociale, prin care se restabileste ordinea de drept incalcata, prin
aplicarea sanctiunilor juridice.

52. Vinovatia – atitudinea psihica pe care o are faptuitorul, in momentul savarsirii faptei ilicite,
cu privire la fapta si consecintele acesteia.