-PASUL UNU-

Admitem că am fost neajutorați în fața efectelor alcoolismului şi a altor disfuncționalități

familiale, admitem că viețile noastre deveniseră incontrolabile.

Cineva, în sfîrşit, a notat-o.

Prima oară cînd am citit de trăsăturile comune ale unui Copil Adult, m-am simţit ca un clopot
ce tocmai fusese apucat şi sunat din el zgomotos. Am fost calm la exterior, dar vibram pe dinăuntru.
Nu puteam crede ceea ce citeam. Îmi amintesc că m-am întors să văd dacă nu cumva cineva stă în
spatele meu şi îmi citeşte email-urile şi cumva a reuşit să pună acest lucru acolo. Poate că mi-am frecat
degetele de pagină, încercînd să simt cuvintele deoarece păreau atît de reale. Cuvintele auto-judecării
fără milă şi a de a fi pe placul tuturor, descriau ceea ce gîndeam şi acţionam într-un limbaj pe care îl
puteam înţelege.
Nu puteam nega. Fusesem blestemat dureros si subiect al violenţei în copilărie. Nu fusesem
niciodată ascultat. Acum, cineva pe care nu l-am întîlnit niciodată scria despre cum gîndeam şi
simţeam fără să mă fi întîlnit. Pînă să găsesc ACA, mi-am petrecut întreaga viaţă condamnîndu-mă şi
simţindu-mă nedemn. Am luat droguri şi am acţionat intr-un mod dezgustător, simţindu-mă pierdut.
Am citit trăsăturile pentru prima oară acum 20 ani. Am fost angrenat in ACA începînd de atunci.
Trăsăturile şi cei 12 Paşi mi-au redat o nouă viaţă şi iubirea de sine.

Corpul meu îşi aduce aminte ceea ce s-a întîmplat.

Mi-a luat ceva timp să înţeleg ceea ce auzeam la întîlnirile ACA. Trăsăturile comune (cele 14
trăsături) însemnau foarte mult, şi le-am descifrat repede. Dar toată vorbăria despre a fi umilit şi
abandonat, părea că trece peste capul meu pentru o peioadă îndelungată de timp, luni, dacă nu ani. Îmi
puteam aminti mecanismele abuzului meu ce îl includeau pe tatăl meu jignind-o pe mama şi atacîndu-
mă atunci cînd aveam 4 ani. Chiar am văzut sînge şi dinţi zburînd cînd tatăl meu violent lăsa
inconştienţi oameni cu bîta sau sticle de bere. Dar sentimentele asociate cu aceste întîmplări nu au
rămas întipărite pentru mult timp. Am fost atît de amorţit şi inconştient încît nu am putut face
conexiuni între teroarea pe care o simţeam şi aducerile aminte.
Am primit ajutor de la un consilier care m-ar fi liniştit atunci cînd retrăiam un episod violent
întîmplat în casa mea. Deosebirea consta în a povesti întîmplarea rapid, fără a retrăi şi a ma gîndi la el,
pe măsură ce îl descriam Ea mi-a spus că sufăr de tulburarea stresului post traumatic. Am fost sceptic,
dar ştiam că amintirile mele erau violente şi nu erau normale. Am avut un nivel ridicat de toleranţă în a
accepta şi a vedea violenţa fără a simţi ceva. Am primit deasemeni ajutor şi de la o ală sursă: filmele.
Am început să descopăr sentimente şi tensiuni în corpul meu dacă o scenă violentă ar fi apărut în film.
Nu privesc la violenţă, dar cele cîteva scene pe care le-aş fi urmărit, chiar şi la televizor, ar fi declanşat
ceea ce nu m-ai simţisem de o bună perioadă de timp. S-a întîmplat în programul lui Dumnezeu. Nu
eram pregătit pentru asta atunci cînd am venit aici, dar corpul meu îmi spune ce s-a întîmplat şi că pot
face faţă.

Darul celor 12 Paşi.

Un prieten de-al meu a încetat să mai vină la întâlnirile ACA, deoarece credea că Cei 12 Paşi
sunt o continuare a sistemului disfuncționalităţii familiale . Pentru el, Cei Doisprezece Pași erau doar o
listă de lucruri de făcut pentru a obține aprobarea și pentru a se comporta acceptabil în conformitate cu
standardele altcuiva. Dar Alcoolicii Anonimi nu au început cu etapele când a fost înființată AA în
1935. Pașii scrişi au venit după primele întâlniri în încercarea de a oferi sugestii, nu reguli, ale
procesului de recuperare.

Cineva a cerut primilor 100 de alcoolici sobri în AA ce au făcut în mod diferit încît au sfărâmat
în cele din urmă mortala atracţie a alcoolismului, o boală care a sfidat toate căile medicale și religioase
de-a lungul veacurilor. Grupul a spus că au discutat despre procesul evolutiv al recuperării lor, iar apoi
co-fondatorul AA, Bill W., a documentat procesul folosit pentru a obține sobrietatea. Acesta a fost
începutul celor 12 Pași sugerați. În revizuirea propriului meu proces de recuperare în ACA, acum văd
cum Puterea mea Superioară m-a călăuzit în lucrul cu pașii. Darul celor Doisprezece Pași a dus la
sobrietatea mea emoțională și spirituală.

Nu este nimic nobil în luptă.

Am fost în situații în care rezultatul ar fi fost mai bun dacă aş fi spus: "Nu pot face asta". În
schimb, am preluat imposibilul, am eșuat și m-am bătut pentru asta. Mă duc fără recreere, somn și
mâncare, pentru a mă concentra pe sarcina la îndemână. Din nefericire, am considerat perspective
diferite până am găsit o cale de a face treaba. Acest lucru mi-a epuizat energia necesară pentru a
supraviețui.
Am început prin a mă retrage de lîngă familia și prietenii mei. Într-o zi stăteam pe covor în
biroul meu de acasă, privind la o grămadă de hârtie. Nu puteam să organizez lucrările sau să le găsesc
pe cele de care aveam nevoie. Nu m-am putut smulge de pe podea. Am putut plânge doar. Am crezut
că viața mea nu se va îmbunătăți niciodată și aş fi vrut să mor.
Terapistul meu a spus: "Când înveți că nu poți face asta, atunci ai o șansă. Până acum, caută în
a găsi mai multă energie pentru a continua să încerci. Cel mai bun lucru pentru tine este să eşuezi, să-
ţi dai seama că viaţa ta este incontrolabilă şi să înţelegi că nu poţi face totul ".
Când viața mea a ajuns atât de rea pe cît s-a putut ajunge, am început să vin la ACA. Am
descoperit că am început pasul unu spunând: "Nu mai pot face asta. Renunţ." Viața mea s-a
îmbunătățit din acel moment. Am lovit un fund.
În timp ce a da tot ce poți, este admirabil, am învățat în ACA că este mai bine pentru mine să-
mi cunosc capabilitățile și limitele. Când nu pot să fac ceva, trebuie pur şi simplu să renunţ. Când îmi
văd acum prietenii mei care se luptă, nu încerc să le repar viețile pentru ei. Când își ating "Fundul” lor,
ei vor capitula și se vor căuta ajutor ca și mine. În cele din urmă am descoperit că în luptă nu este
nimic nobil. Mă predau.

Nu mai puteam să mai fac asta singur.

Am crescut în ceea ce credeam că este o gospodărie normală. Mama mea a început să lucreze
când am intrat în clasa întâi. Cu părinții noștri la lucru, se aștepta ca cele două surori și cu mine să
avem grijă de casă. În acel moment, îmi amintesc că nu doream să merg la școală și nu doream să
părăsesc casa. Când eram la școală, am vrut să mă întorc acasă în timpul prânzului pentru a mă asigura
că totul era în regulă. M-am gândit: "Dacă fac mai mult, părinții mei vor avea mai multă grijă de mine.
Voi fi destul de bun pentru a fi iubit ". Dar nu am simțit niciodată că sunt destul de bun.
Când am crescut, am devenit profesor. Fiind unul dintre cei mai responsabili profesori de la
școală, mi-au fost acordate sarcini suplimentare și grija copiilor cu probleme. De mult timp, am tratat
responsabilitățile suplimentare. Viața mea a gravitat în jurul școlii și a proprietății casei. Am fost
important pentru ceea ce am făcut. Eram slujba mea. Când mi-am dat seama că nu am putut să combat
stresul, am vorbit la școală. Am fost ignorat sau mi s-a spus că "fac o treabă bună".
Am început a avea atacuri de panică. Când am început să învăț copii după școală și să mă
consult cu părinții în privința cardurilor de raportare, am experimentat dureri în piept și mi-am vizitat
medicul meu. În noaptea următoare, am avut un atac uriaș de panică și m-am dus la casa prietenului
meu.
L-am vizitat pe terapeut și am spus: "Nu mai pot să o fac". M-a întrebat „ce” s-a întâmplat. Nu
știam. Pe drumul spre casă, mi sa părut brusc că "acel ceva" era viața. Nu mai puteam merge mai
departe. Viața mea devenise incontrolabilă. Nimic nu mai era distractiv pentru mine. Nu am văzut nici
un viitor. Aveam nevoie de ajutor doar ca să am grijă de mine și să mănânc.
Evaluatorul de reabilitare mi-a sugerat să particip la o întâlnire ACA, chiar dacă alcoolismul nu
fusese o problemă în familia mea.
M-am dus la o întâlnire oricum. Era prea devreme pentru mine să merg la întâlniri pentru că
eram într-o formă atât de proastă. Am luat citit literatură și m-am recunoscut în cele 14 caracteristici
(Problema). Dacă ar fi existat ajutor pretutindeni, m-am gândit, poate că este în acest program ACA.
Am început să particip la întâlniri în mod regulat. De atunci am fost foarte recunoscător pentru acest
program.

I-am spus lui Dumnezeu cît de neajutorat m-am simţit.

În ultima mea vizită săptămânală în casa părinților, mama mea nu a fost încântată să mă vadă.
Persoana-mulțumitoare, căutător de aprobare pe care ea o cunoștea, a dispărut. Orice speranță că aș
putea corespunde nevoilor ei a dispărut. Era supărată, furioasă și negativă. Poate că spera că o să
capitulez și voi încerca să o “repar”.
Cu mulți ani în urmă m-am gândit să am copii care să mă “repare” și să-mi satisfacă nevoile,
astfel încît să am și eu un sentiment de integritate și de respect față de mine, de asemeni. Copiii mei ar
avea o poftă de viaţă care mă va ridica pe tărîmurile fericirii rar experimentate de oameni. Am
planificat să fiu admirată de rândurile "prestigioşilor sănătoşi“.
Mama mea cred că m-a văzut precum un pește rece, în acea zi. M-am simțit tristă și prinsă, dar
am ales să nu o „Repar“. I-am spus lui Dumnezeu cât de neputincioasă m-am simțit și am început să
repet Rugăciunea Serenității. Dintr-o dată mama s-a luminat, şi cu ocazia aceasta, de a fi fericită,
veselă și liberă, la fel și eu. Sanitatea a înlocuit nebunia. Claritatea a apărut. A doua zi am înțeles pe
deplin ce s-a întâmplat. Mi-am mulțumit Puterii Superioare pentru miracol. Mi-am dat seama că
încercările mele de a-mi repara mama m-au drenat de energia mea prețioasă și mi-au demoralizat
spiritul. Nu cred că o mai pot rezolva. Nu am cauzat nemulțumirea mamei mele.

Sumarul Pasului Unu.

Aceste acțiuni reprezintă principiile spirituale de bază ale primului pas al ACA - neputința,
lipsa de manevră, predarea și renunțarea. Primul pas presupune recunoașterea faptului că familia
noastră este disfuncțională, iar disfuncția afectează gândirea și comportamentul nostru ca adulți.
Trebuie să recunoaștem că suntem neputincioși față de efectele creșterii într-o casă disfuncțională.
Viețile noastre nu pot fi controlate, indiferent de aparențele autosuficienței. Atitudinea socială sau
dependența de sine compulsivă nu depind de recuperare. Trebuie să ne dăm seama că puterea voinţei
sau autodeterminarea nu se pot măsura cu efectele creșterii într-o familie bolnavă. Nu ne putem da
seama singuri. Avem nevoie de ajutor. Trebuie să distrugem iluzia că putem găsi o soluție nedureroasă.
Acțiunile reprezintă de asemenea, munca critică de separare de familie, care este necesară
pentru a obține claritate despre viețile noastre. Separarea de familiile noastre înseamnă stabilirea de
granițe sănătoase și ieşirea noastră din situațiile abuzive și a crizelor familiale, care sunt comune
pentru casele disfuncționale. De multe ori, copiii adulți se chinuie în programul ACA pentru că par că
nu pot să rupă legăturile cu rudele distructive sau manipulative. Nu putem să creștem și să ne regăsim
sinele nostru interior, atâta timp cât ne angajăm în disfuncția familială care este secătoare și
nesănătoasă.
Separarea de familia noastră disfuncțională este un act sănătos de sfidare. Procedând astfel,
contestăm autoritatea minciunii de familie. Facem o declarație că nu vom mai fi loiali față de rolurile
de negare și disfuncționalitate ale familiei. Acest lucru poate părea înfricoșător, dar avem sprijinul
grupului ACA.
Mulți copii adulți se separă de familiile lor cu dragoste, nu cu abandon. Ei au nevoie de timp
pentru a se concentra asupra lor și pentru a se deconecta de la atracţia gravitațională a unei case
disfuncționale. La un moment dat, analizăm relația pe care o dorim cu familiile noastre. Vom alege să
evităm niște membri ai familiei, deoarece aceştia sunt obositori sau abuzivi. Alte rude ne vor accepta și
ne vor încuraja pe noua noastră cale, chiar dacă ei nu înțeleg sau nu vor să meargă pe această cale cu
noi. ACA poate îmbunătăți relația noastră cu familiile noastre, având cunoștința că nu trebuie să mai
participăm la disfuncția lor. Suntem liberi să ne trăim propriile vieți.
 Atingînd fundul.

Recuperarea ACA începe când Copilul Adult renunță, solicită ajutor și apoi acceptă ajutorul
oferit. Unii copii adulți cheamă procesul de renunțare "atingerea unui fund".
Atingînd un fund (minim) poate să apară înainte ca Copilul Adult să participe la prima sa
întâlnire sau să se întâmple după ce a ajuns aici și a început procesul de recuperare al celor doisprezece
paşi. Unii membri ACA ajung la un fund după ani de recuperare. A atinge un minim poate implica
pierderea totului și a deveni fără adăpost, sau poate fi un sentiment de sufocare extremă adus de nevoia
noastră obsesivă de a-i controla pe alții. Unele funduri ACA pot fi un sentiment cronic al singurătății în
care Copilul Adult nu simte niciodată bucurie și nu se conectează într-adevăr într-o manieră
semnificativă cu ceilalți. Mulți Copii Adulți au devenit paralizați în mod literal în recuperare, din
cauza incapacității lor de a renunța și de a se încrede pe ei înșiși sau pe alții.
Alte funduri pot implica o constrângere sau obsesie pentru o altă persoană. Obsesia este atat de
nebunească încît credem că vom înnebuni dacă nu avem această persoană în viaţa noastră. În timp ce
ne concentrăm asupra unei alte persoane, durerea pe care o simțim este defapt ruptura de abandon din
copilărie. Constrângerea pentru o altă persoană este reafirmarea rupturii originale de lîngă părinții
noștri care ne-au înjosit sau ne-au abandonat ca și copii. Rana sufletească nu se vindecă cu pastile,
droguri, sex sau alte forme de deturnare a atenţiei. Dacă vom supraviețui acestei constrângeri, avem
tendința să o repetăm în următoarea relație, dacă nu cerem ajutor și nu o acceptăm. Paşii ACA
acţionează asupra aceastei răni și o vindecă cu harul Puterii Divine.
Toate eşecurile au sens, iar toate fundurile pot fi un punct de plecare pentru un nou mod de
viață. Există speranţă. Vindecarea este posibilă.
Predarea înseamnă că suntem dispuși să facem tot ce este nevoie pentru a ne recupera și pentru
a găsi pacea și liniștea în viața noastră. Recunoaștem înfrângerea completă și renunțăm la noțiunile pe
care le putem "repara" sau în a controla pe altcineva. Suntem dispuși să participăm la întâlniri, să
lucrăm la Cei Doisprezece Pași și să rupem negarea disfuncțiilor familiale. În mod surprinzător,
aproximativ 50% din Copiii Adulți de alcoolici refuză sau nu pot recunoaște alcoolismul în rândul
familiilor lor. Crescând într-o casă disfuncțională, devenim desensibilizați față de efectele
alcoolismului, comportamentului abuziv și lipsei de încredere.
Recuperarea din efectele unei educații alcoolice și disfuncționale este un proces, nu un
eveniment. Trebuie să fim răbdători cu noi înșine. Avem nevoie de a fi sinceri cu privire la
comportamentul nostru și la gândirea pe care am dezvoltat-o în timp ce creștem în familia noastră de
origine. Dacă vă aflați într-o întâlnire ACA, probabil că sunteți aici pentru un motiv. Probabil că nu
sunteți singura persoană din familia dvs. care întâmpină dificultăți în relații, la locul de muncă sau în
alte domenii ale vieții. Familia ta nu este singura familie care se luptă cu negarea și cu inimi distruse în
tăcere. Am constatat că disfuncția familială este o boală care afectează fiecare membru al familiei.
Îndividual, afectează corpul, mintea și spiritul. Boala disfuncției familiale este persuasive și rezistentă.
Boala este progresivă. Relațiile noastre devin mai violente, controlate sau izolate, în funcție de calea pe
care o alegem. "Dependența noastră" la: muncă, sex, cheltuieli, mâncare, foamete, droguri și jocuri de
noroc progresează de asemeni, în funcție de calea noastră aleasă.
Mai mult, boala este generaţională, ceea ce înseamnă că trăsăturile şi gîndurile pe care le aveţi
în acest moment au fost transferate din generatii pînă acum. Scutirea de boală apare atunci când facem
munca Paşilor, participăm la întâlnirile celor doisprezece paşi și căutăm îndrumarea unei puteri
superioare. Recunoscând că suntem neputincioși față de efectele disfuncției familiale și că viețile
noastre au devenit incontrolabile, suntem gata să trecem la Pasul al doilea.

Realizînd un început.
Când este posibil, vă recomandăm să participați la 60 de întîlniri în 90 de zile, să obțineți un
sponsor și să începeți. Pentru Copiii Adulți cu probleme de dependență, vă recomandăm să participați
la întâlnirile celor 12 Paşi pentru a aborda aceste probleme. In timp ce ACA este adesea singurul
program pentru mulţi Copii Adulti, ACA nu este un înlocuitor pentru dependenţii care lucrează la un
program în Alcoolici Anonimi, Narcoticii Anonimi sau Anonimii Cocainei.
De asemenea, recomandăm alegerea unui sponsor. Un sponsor este cineva din ACA, care
participă la întâlniri, lucrează la un program ACA activ și este dispus să fie disponibil pentru a vă ajuta
în programul dvs. Sponsorul nu va lucra programul dvs. pentru voi, dar el sau ea poate oferi sprijin,
speranță și claritate. Vă sugerăm să obțineți un sponsor de la început. Nu o duceți singură. Experiența
noastră arată că nu vă puteți recupera în mod izolat.
 -CAIET DE LUCRU PASUL UNU-

Admitem că am fost neajutoraţi.

Pentru elementele din caiet de lucrat în viitor, veți avea nevoie de sprijin și de onestitate. Se
sugerează să obțineți și un sponsor sau un sfătuitor spiritual înainte de a începe. Mulți copii adulți
caută, de asemenea, un consilier informat pentru a oferi un plus de susținere emoțională pe măsură ce
încep activitatea ACA a muncii celor 12 Paşi. De asemenea, oferim o atenţionare aici. Unele dintre
problemele ridicate de activitatea ACA și participarea la întâlniri, pot readuce în prezent amintiri
deranjante despre unele dintre cele mai atroce abuzuri suferite. Acest lucru ar putea necesita un ajutor
profesional care să ajute ca aceste memorii să poată fi tratate în siguranță și eficient. Încurajăm Copiii
Adulți cu aceste probleme să caute ajutor suplimentar în programul lor.
În ACA, nu recomandăm un anumit stil sau metodă de consiliere; cu toate acestea, atunci când
alegeți un consilier specializat, aveți dreptul să întrebați terapeutul dacă acesta este familiarizat cu
ACA sau cu cei Doisprezece Pași. (Vezi Capitolul 16 din Textul bursei ACA pentru mai multe
informații despre găsirea unui consilier specializat). Mulți consilieri sunt familiarizați cu procesul celor
"Doisprezece pasi", în timp ce alții arată disponibilitate în a învăța. Vă recomandăm să vedeţi cel puțin
trei consilieri înainte de a lua o decizie. Mulți terapeuți vă vor răspunde la întrebări la telefon, pentru a
economisi timp și bani.
De asemenea, veți avea nevoie de o copie a secțiunii „Lista Spălăturilor” (Problemă) și a
„Soluției” pentru secțiunea de lucru. Bine ați venit la un nou mod de viață prin cei Doisprezece Pași
ACA.

Lucrînd Pasul Unu în ACA.

Mulți copii adulți consideră că este util să răspundă la întrebări specifice legate de educația lor
alcoolică sau disfuncțională. În acest fel, începem să vedem negarea noastră și rolul pe care l-a jucat în
structura familiei noastre. Pentru Copilul Adult, negarea poate însemna că ne asumăm erori sau
"uităm" segmente ale copilăriei noastre. Am văzut Copii Adulți descriind copilăriile lor ca fiind
"iubitoare" sau "nesemnificative" atunci când, în realitate, copilăria era plină de neglijență sau de acte
îngrozitoare de abuz mental, emoțional și sexual. Cercetătorii au descoperit că mulți Copii Adulți
suferă de "legătura traumei" („Legătura trădării”, de Patrick Carnes, Ph.D., 1997). Problema traumei
înseamnă că copiii și adulții formează adesea o legătură cu părinții săvârșitori, cu preoții pedofili sau
cu relațiile co-dependente bazate pe încălcarea încrederii de către abuzator. Deși acest concept a fost
controversat în unele cercuri, mulți dintre membrii noștri au găsit sensul și pacea cu amintirile lor prin
aplicarea acestui concept.
Atunci când părinții sunt abuzivi, teoria afirmă că copilul este forțat să se lege de acel părinte,
deoarece copilul este dependent de adult pentru supraviețuire. Copilul trebuie să nege sau să dezvolte o
amintire distorsionată a abuzului, care este adesea baterea, incestul sau înjurăturile crîncene. Ca adult,
persoana spune că are "goluri" în memoria copilariei sau persoana "uită" sau amintiri vagi ale abuzului.
În multe cazuri, adultul va apăra sau va arăta loialitate față de abuzivi sau făptașii principali. Înainte de
a primi ajutor profesional, am văzut mulți Copii Adulți descriind un părinte abuziv ca fiind iubitor și
grijuliu când, în realitate, părintele era neglijent și furios. În același timp, nu toate lacunele din
amintirile din copilărie indică un abuz sexual sau o traumă din copilărie. Este nevoie de ajutor
profesional și bun simț în acest domeniu. În timp ce vrem să ne recuperăm și să trăim în libertate, nu
vrem să indicăm în mod greșit un comportament care nu s-ar fi întâmplat. Unele amintiri nu le vom
recupera niciodată pe deplin, dar vindecarea poate să apară indiferent dacă recuperăm o memorie
existentă sau nu.
Orbirea față de mânie în interiorul lor și al părinților lor este una dintre cele mai comune forme
de negare pe care le vedem printre Copiii Adulți. Am văzut noi membrii ACA care au exprimat
surpriză sau șoc față de sugestia că ar putea fi înfuriate în interior sau că părinții lor ar fi putut fi
supărați. Noii membrii ACA spun adesea: "Nu am un nici o supărare în mine. Sunt o persoană
optimistă, care nu se înfurie niciodată ".
Copiii Adulți au dificultăți în a-și recunoaște furia pe părinții lor din cauza nivelului ridicat de
abuz cu care adultul a devenit familiar în copilărie. Părinții care au țipat sau au amenințat copilul adulți
sunt amintiţi ca părinți care ar putea fi iritați, dar niciodată duri sau răi. Părinții care au fost supărați în
liniște sunt amintiţi ca fiind controlați sau iubitori, dar rareori sau cu ură sau cu ruşine.
Copiii Adulți au, de asemenea, dificultăți în recunoașterea nesiguranţei. Nesiguranţa este o
lipsă de limite între membrii familiei sau între un părinte și copil. Copiii nesiguri devin adulți înarmați,
care își trăiesc viața în direcția unui părinte sau a părinților. Ei numesc îşi sună zilnic părintele,
planifică vacanțe în jurul programului părinților, îi supraveghează cu respect pe părinți și se simt
neputincioși să refuze dorinţele și cererile părinţilor. Copilul nesigur adesea descrie relația ca fiind
iubitoare și apropiată când, în realitate, este sufocantă şi totalitară.
În ACA ajungem să numim în mod corect ceea ce ni s-a întâmplat, fără teamă de represalii.
Atâta timp cât negăm ceea ce sa întâmplat în copilăria noastră, nu reușim să vedem efectele
alcoolismului sau disfuncției familiale în viața noastră astăzi. Efectele sunt în gândirea și
comportamentul nostru.
De asemenea, nu avem o alegere reală în viața noastră, atâta timp cât negarea persistă. Încă în
negare, am exercitat un control rigid care ne-a făcut să credem că facem alegeri; cu toate acestea,
alegerea adevărată este mai mult decât control, ceea ce duce la codependență, izolare sau auto-ură.
Nu există răspunsuri corecte sau greșite la întrebările Pasului 1 la care urmează să răspundeți.
Programul ACA solicită doar să fiți cinstit în răspunsurile dvs, pentru a obține cea mai mare creștere
personală. În plus față de adultul crescut într-o casă dependentă, aceste întrebări se adresează și
Copilului Adult crescut în case fără dependență. De la fondarea noastră în 1978, am identificat tipuri
de familii suplimentare, care creează Copii Adulți care descoperă ACA și se identifică cu programul.
Acești copii adulți se recuperează din codependență și se conectează cu copilul lor interior în ACA.
Întrebările reprezintă tipurile primare de familie, care includ: părinte alcoolic/dependent; părinte
ipohondru; părinte abuzator sexual; milităros sau rigid; labil psihic; şi părintele perfecționist. Există o
suprapunere între aceste stiluri de părinți. Există mai multe tipuri de familii care pot include copii
adulți din casele cu parinţi divorţaţi și casele de tip adoptiv. Există și casa religioasă disfuncțională.
Primele șase întrebări vă vor ajuta să identificați stilul de părinți pe care l-ați confruntat ca copil.

Întrebările Pasului Unu.

1. Cine a fost părintele alcoolic sau dependent în familia mea?
2. Cine a fost părintele sau persoană ipohondru/ă în familia mea?
3. Cine a fost părintele/persoana abuzator sexual în familia mea?
4. Cine a fost genul de părinte/persoană milităroasă, rigidă în familia mea?
5. Cine a fost părintele sau persoana instabilă emoţional în familia mea?
6. Cine a fost părintele sau persoana perfecţionistă în familia mea?

Notă: Puteți utiliza un un caiet de notiţe dacă este necesar un spațiu mai mare pentru a răspunde la
următoarele întrebări. Dacă utilizați acest caiet de lucru într-un grup separat, în afara unei întâlniri
regulate ACA, încercați să răspundeți la întrebări înainte de următoarea sesiune a întâlnirii.

Neputinţa:
1. Cum se deosebește lipsa de neputință faţă de neajutorare?
2. Înțeleg că efectele disfuncției familiale menționate în Pasul Unu sunt trăsăturile Listei de
Spălare?
3. Afișează trei efecte ale creșterii într-o casă alcoolică, dependentă sau disfuncțională. (Sugestie:
oricare dintre cele 14 trăsături comune ACA).
4. Care a fost rolul meu crescînd în casa mea disfuncțională: copilul pierdut, eroul, țapul ispășitor
și salvatorul? Altele?
5. Cu câte dintre trăsăturile comune ACA ale unui copil adult mă identific cu cele din Lista de
spălare / Problemă?
6. Ce înseamnă "nu vorbii, nu crede, nu simţii"?
7. Sunt neputincios împotriva efectelor crescând într-o familie dependentă sau disfuncțională?
8. Folosesc hrana, sexul, drogurile, alcoolul, munca, jocurile de noroc sau alt comportament de
dependență la extrem? Sunt neputincios în legătură cu aceste activități? (Da un exemplu de
neputință).
9. Oare îmi pot schimba părinții sau pe alții, semnificativ, acționând corect, spunând ceea ce este
bine sau fiind perfect?
10. Oare cred că am cauzat dependența și disfuncția părintelui meu și am puterea să îl schimb sau
să îl controlez?
11. Am acționat ca o victimă și am acționat neajutorat, când, în realitate, am manipulat pe alții
pentru a obține ceea ce credeam că am nevoie? Am fost salvat? (A se oferi un exemplu).
12. Am fost condus de o constrângere sau de obsesie pentru o altă persoană care mă stăpânește și
mă face să-mi resping propriile nevoi sau să am grijă de mine? (Dacă da, detaliați cum ați
refuzat nevoile dvs.).

Incontrolabilitatea:

1. Care este definiția mea de a fi imposibil de controlat sau de a avea o viață necontrolabilă?
2. Cred că pot controla în continuare oamenii, locurile și lucrurile, acționând corect, perfect sau
altfel?
3. Cred că oare am putere asupra altor oameni și pot controla acțiunile și gândurile lor?
4. Îmi las gândurile, sentimentele și acțiunile altora să aibă putere asupra mea? (Indicaţi un
exemplu dacă este cazul).
5. Permiteți sentimentele sau posibila reacție a altora să mă controleze sau să-mi determin
comportamentul și alegerile? (Indicaţi un exemplu).
6. Ce înseamnă să fii co-dependent?
7. Au creat relațiile mele haos, abuz sau tulburare previzibilă în viața mea? (Indicaţi un exemplu).
8. Comportamentul și gândirea mi-au afectat performanța la serviciu sau capacitatea mea de a
relaționa cu ceilalți?
9. Care este "partea mea de jos ACA" sau „fundul”? Mi-am atins minimul?
10. Oare obsesia pentru o altă persoană, droguri, jocuri de noroc, mâncare sau sex a făcut viața mea
imposibil de gestionat? Cum?
11. Oare viața mea gestionabilă controlează de fapt comportamentul, pe care l-am desemnat
eronat? (indicaţi un exemplu).
12. Sunt în negarea atitudinii mele de a controla?
13. Mă pot recupera singur?
14. Mă raportez la alți copii adulți în întâlniri? Cum?

Negarea.

1. Am fost obligat să depind de un părinte abuziv sau neglijent pentru hrană și adăpost?
2. Am ignorat sentimentele mele de rușine, teamă și neglijență pentru a supraviețui copilăriei
mele?
3. Am monitorizat sentimentele sau dispozițiile părinților mei pentru a determina cum ar trebui să
mă simt? Eram fericit când părinții mei erau fericiți și tristă când erau trişti? (Indicaţi un
exemplu).
4. Sunt sincer despre cum m-au tratat părinții mei când mă maturizam? M-am temut de un părinte
sau de ambii părinți?
5. M-am luptat cu frații sau surorile mele? I-am supărat pe ei? I-am protejat?
6. Spun că sunt aproape de frați sau de surori, dar rareori îi vizitez sau vorbesc cu ei?
7. Îmi este frică să vorbesc despre trecutul meu, deoarece frații mei mă vor provoca sau vor
încerca să-mi submineze amintirile? Mi-au spus: "treci peste asta".
 8. Minimalizez comportamentul părinților mei, spunând: "Asta a fost în trecut. Ce-a fost a fost.”
Sau "Nu mă uit înapoi. Nu îmi face bine.”

Principiile spirituale ale Pasului Unu: Neputinţa şi Predarea.

1. De ce sunt neputincios în privinţa Pasului Unu?
2. Ce înseamnă pentru mine predarea?
3. Dacă mă predau, asta înseamnă că nu voi avea nici o şansă?
4. Sunt dispus să recunosc că familia mea este disfuncțională?
5. Sunt dispus să recunosc că sunt lipsit de putere față de efectele creșterii într-o casă
disfuncțională și că viața mea nu poate fi gestionată?

Intrați în acțiune: sunați-vă sponsorul, un prieten ACA sau consilier și discutați această secțiune.

Activitățile din primul pas

Activitățile de aici includ schematizarea familiei de origine, revizuirea celor 14 trăsături ale
unui copil adult și scrierea mesajelor familiale. Există, de asemenea, o introducere în sponsorizarea și
afirmațiile ACA.

Exerciţiul 1: Graficul istoricului familial.

Nu putem supraestima necesitatea creării unui grafic extins al familiei, care dezvăluie cu mai
multă claritate efectele disfuncției familiale în viața noastră de astăzi. Aceasta este o etapă importantă
de lucru a Pasului Unu.
În acest exercițiu, veți crea un grafic al familiei dvs. de origine prin prezentarea părinților,
bunicilor, mătușilor, unchilor și altor rude pe care le puteți aminti sau de care ați auzit. Prin listarea
familiei și a personalităților lor, începeți să vedeți natura generațională a dependenței și a altor
disfuncții familiale. Etichetele pe care le veți folosi în graficul familiei dvs. vor servi scopului de a vă
ajuta să găsiți claritate mai degrabă decât a servi ca valoare a judecăţii. Nu judecați neapărat familia.
Căutați modele și asemănări. Vă căutați poziția în structură. Dacă este creat corect, graficul va
demonstra cum nu v-ați fi putut dezvolta într-un alt mod ca adult. Dacă ați fost crescut de dependenți,
de decizionali, de cheltuitori și de dependenţi de muncă, nu ați fi putut fi substanțial diferit ca adult.
Puteți crea un grafic al familiei dvs. prin listarea rudelor dvs. din partea tatălui într-o parte a
graficului și a rudelor din partea mamei pe cealaltă parte. Un exemplu de grafic este furnizat la pagina
30. Pentru mai mult spațiu, puteți duplica acest grafic pe un bloc notes. Pe măsură ce completați
graficul, consultați etichetele de pe pagina următoare.

Etichetele graficului familial:

Gândiți-vă la experiențele dvs. sau la ceea ce ați auzit despre fiecare dintre rude în legătură cu
dependența, religia, relația, alimentația, sexul, munca etc. Introduceți numele fiecărei rude în grafic, cu
eticheta care îl descrie cel mai bine.
Rudele pot avea una sau mai multe dintre următoarele etichete:
- Consumator de alcool / droguri
- enabler
- religios
- A muncit foarte mult (workaholic)
- Neserios, nu urmează ţelul.
- Datorii grele (întotdeauna împrumuturi de bani) sau cheltuieli mari (haine strălucitoare)
- Ingrijorat foarte mult (neurotic)
- Perfecționism (înalt strung)
- Dur, întotdeauna critic, abuziv verbal
- Cronic bolnav, hipocondriac
- Pilula pentru pilule (luând întotdeauna ceva)
- Bucătar mare (mereu gândit de ea însăși)
- Obișnuită frate / rudă
- Din punct de vedere emoțional bolnav
- Copil bolnav, prea sensibil
- Întotdeauna avea fața într-o oglindă (credea că era mai bună decât alții)
- Doamnă om, jucător, gigolo, chaser fusta
- Sexual agresiv, nu în siguranță
- Violente, au lovit pe alții, au răsturnat, au amenințat, au luptat glorificat
- Apucat sau înfruntat în mod necorespunzător
- Hoț, scriitor de control fals, deținut
- Argumentativ (nu va fi liniștit, păstrează argumentele merge)
- pe placul oamenilor
- martir
- singuratic
Obținerea unei viziuni diferite asupra familiei
 După completarea diagramei familiale, uitați-vă la aspectul general al familiei. Căutați modele
de dependență, dependență de codependență sau alte disfuncții de la bunici la nepoți. Uită-te la bunicii
din partea de sus a diagramei și la cel mai tânăr nepoț din partea de jos. Orice asemănări?
Unde sunt copiii pierduți, țapii ispășitori, oile negre și eroii? Care este rolul tău în structură?
Uită-te la poziția ta în structură și observă toate personajele din jurul tău. Această diagramă reprezintă
natura generațională a bolii disfuncției familiale.

Exerciţiul 2: Linia narativă a poveştii familiei şi etichetarea.

a) Etichetele copiilor.

Părinții sau frații noștri ne dau o etichetă, care poate rămâne cu noi pentru o viață. Etichetele
pot include: "idiot stupid", "leneș brat", "nebun", "lacom", "știu totul", "egoist", "gură mare", "rău",
"dezgustător" , "Mincinos" și "ratat". Alte etichete sunt: "fetița tatălui", "favoritul mamei" și "special".
Dincolo de casă, unii membri ACA au fost etichetați ca "învățăcei înceţi" de către un funcționar
școlar și plasați în clase de educație specială. De multe ori, munca noastră la școală a fost afectată de
abuzul din casele noastre, dar am fost clasificați ca fiind persoane cu handicap sau cu un deficit de
atenție. Dar nu eram mai puțin inteligenți sau lenți. O parte importantă a procesului tău de recuperare
implică identificarea etichetelor și planificarea anulării acestora. Notați-vă etichetele din copilărie.
Etichetele mele sunt:
1)
2)
3)
Apoi, notați-vă etichetele pe un mic petec de hârtie și discutați cu sponsorul sau consilierul tău
despre ele. Încercați să evitați să-i învinovățiți pe părinți, dar realizați că etichetele probabil au provenit
de la ei sau de la o rudă. Evitînd învinovăţirea, nu înseamnă că furia sau sentimentul de rușine față de
etichete sunt greșite. Este normal să ai aceste sentimente, dar este important să rămâi concentrat asupra
procesului de recuperare.
După ce vorbiți despre etichete, intrați în toaletă și trageţi apa după ele. Etichetele au dispărut.
Ai să spui cine ești în ACA.

b) „Linia narativă a poveştii familiei” versus „realitatea familiei ".

Aproape fiecare familie disfuncțională are o linie narativă a poveştii familiale și o realitate
familială. Linia narativă a poveştii familiale este propoziția sau fraza pe care o folosim pentru a descrie
familia noastră celor din exterior. De exemplu, un membru al familiei Smith ar putea spune: "Smithii
muncesc din greu, își plătesc facturile, nu fură și nu-i ajută pe alții". Sau "Smithii sunt entuziaști care
îşi crează propriul lor noroc. Stăm împreună.”
Realitatea familiei este diferită și este rar vorbită în cadrul familiei şi cu atît mai puțin în afara
familiei. Realitatea lui Smith ar putea fi: "Tatăl bea, argumentează cu mama și ne sperie cu amenințări
de violență" Sau: "Mama în secret i-a pastile și trebuie ca Eu să am grijă de surori și să-i arat afecțiune
tatălui meu".

Care este linia de poveste a familiei tale?

Care este realitatea familiei?

c) Mesaje familiale.
 Încercați să enumerați 10 mesaje, fraze sau cuvinte pe care părinții vi le-au spus despre
inteligența voastră, capacitatea dvs. de ascultare, supunerea voastră față de ei, educația, sexul,
adevărul, dragostea etc.
Exemple:

"Tata a spus întotdeauna că vrea un fiu / fiică. Eram o fată / băiat.

"De ce nu poți fi mai mult ca fratele sau sora ta?"
"Mă simt atît de rușinat de tine." "Sunt atât de dezamăgit de tine."
"Jose nu ascultă niciodată".
„Julie. Bărbații merg la facultate și femeile se căsătoresc și păstrează casa în ordine. "
„Latoya. Mergeți la facultate, dar ai un loc de muncă și fii mamă, soție, iubită, ascultătoare,
bucătăreasă, planificatorul casei și păstrează casa curată. "
"Aaron este prost ca o stâncă. El nu va ajunge niciodată la prea mult. "
"Te ating atât de mult pentru că e dragostea mea pentru tine. Este secretul nostru. "

Încercați să listați 10 exemple proprii:

1)

2)

3)

4)

5)

6)

7)

8)

9)

10)

d) Acest exercițiu este similar cu punctul "c" anterior.

 Cu toate acestea, această listă se referă la mesaje, fraze, cuvinte sau fraze pe care familia dvs.
le-a spus despre subiecte precum munca, dependența, religia, educația, sexul, adevărul, dragostea și
alte rase. Unele dintre aceste mesaje pot dezvălui prejudecăți familiale. Exemplele acestui exercițiu nu
sunt menite să denatureze o rasă sau un grup.
Exemple:

"Stai departe de acel grup pentru că_____________________________________”

"Obțineți o educație indiferent de condiţii."
"La urma urmei, am făcut-o pentru tine, ești atât de nerecunoscător și egoist."
"Mama mea a fost mereu îngrijorată și a prezis catastrofe."
"Tatăl a spus că copiii ar trebui văzuți și nu auziţi".
"Au spus că un bunic ia luat o băutură de whisky o dată îndelungată."
"Mătușa Joan a plecat pentru o operațiune pe care nimeni nu o vorbește".

Încercați să listați 10 exemple proprii:

1)

2)

3)

4)

5)

6)

7)

8)

9)

10)
 Exercițiul 3 - Identificarea numărului de trăsături ACA din viața ta.

În această activitate, întorceţi-vă la Lista de Spălături (Problemele) din partea de început a

acestui caiet de lucru și încercuiţi numărul de trăsături ale unui copil adult cu care vă identificați. Apoi,
gândiți-vă la exemple legate de modul în care depindeți de aceste trăsături.

Exercițiul 4 – Sponsorizarea ACA

În această activitate de la Pasul 1, începeți să vă gândiți în a alege pe cineva care să vă

sponsorizeze sau să vă călăuzească printre cei doisprezece pași ai ACA. Există informații și experiență
vastă privind sponsorizarea în capitolul 11 din Textul Frăţiei ACA privind bursele (Cartea pașilor și
tradițiilor). ACA are de asemenea, o broșură care detaliază evoluția stilului de sponsorizare al ACA. În
ACA, practicăm un model de „partener de drum” în privinţa mentorat-ului și sponsorizării. Un sponsor
este cineva care a lucrat la paşii ACA și participă la reuniunile ACA. Dacă el sau ea participă la un alt
program de probleme de dependență, sponsorul a obținut sobrietatea în acel program. Sponsorul ACA
este disponibil pentru a-și împărtăși experiența, puterea și speranța în lucrul cu programul ACA.

Pasul Unu: Exercițiu de meditație ACA-afirmare:

Acest exercițiu de afirmare vă poate ajuta să conectați punctele dintre întrebările anterioare la
care ați răspuns, cu noile cunoștințe pe care le învățați despre voi și despre familia voastră. Aceste
afirmații vă vor ajuta să vocalizaţi o nouă direcție în viața voastră, departe de dependență și către o
adevărată libertate. Există putere în aceste afirmații. Dacă se practică în mod regulat, ele ne aduc
claritate gândurilor, în timp ce ne îndreaptă spre adevărul pe care îl îmbrăţişăm acum în ACA.
Pentru a se pregăti să mediteze asupra acestor afirmații, mulți Copii Adulți găsesc un loc liniștit
și dezactivează telefoanele mobile, televizoarele sau alte dispozitive care le-ar distrage atenția. Într-o
stare relaxată, ei respiră încet de cinci până la zece ori, lăsând corpul să se relaxeze. Privind la
afirmații, ei le repetă pe fiecare încet, gândindu-se la fiecare propoziție înainte de a trece la următoarea
afirmație. După citirea afirmațiilor, continuați să respirați ușor și închideți-vă ochii pentru timpul de
meditație pe care l-ați alocat. Să iasă gândurile.
Aceste afirmații pot fi de asemenea, luate cu voi, notîndu-le pe hârtie, notebook sau prin
introducerea lor în computer. Unii membri ACA lipesc afirmații pe o oglindă în dormitor și le repetă în
timp ce se îmbracă pentru a acea zi.

Afirmaţii:
1) Sunt lipsit de putere asupra efectelor alcoolismului și disfuncției familiale.
2) Sunt lipsit de putere față de trăsăturile Listei de Spălături.
3) Viața mea este necontrolabilă atunci când mă concentrez pe alții, mai degrabă decât pe mine
însumi.
4) Nu am cauzat dependenţa sau disfuncţia părinţilor mei.
5) Sentimentele și gândurile mele sunt separate de gândurile părinților mei și ale familiei mele.
6) Pot înceta să încerc să vindec sau să-mi schimb familia prin relațiile mele actuale.
Pot să nu mai încerc să schimb alte persoane.
7) Pot să mă opresc condamnându-mă fără milă.
8) Sunt o persoană valoroasă.

Cât de mult să spui: Un cuvânt de precauție.

 Încheiem această secțiune cu câteva indicații despre cum să discutăm ACA cu cei din afara
programului. Întrucât găsim acceptarea în ACA și pe măsură ce învățăm să avem încredere în ceilalți și
să ne împărtășim povestea noastră, mulți dintre noi simt nevoia de a le spune membrilor familiei
despre viețile noastre și despre faptele noastre din trecut. Simțindu-se încântați de găsirea ACA, unii
dintre noi au spus prea multe despre experiențele noastre membrilor familiei sau prietenilor. Ei nu
puteau procesa astfel de detalii în concordanţă cu acceptarea găsită în ACA. Ne-am simțit răniţi atunci
când persoana ne-a înțeles greșit sau ne-a redus la minimum noua recuperarea găsită.
Deși nu vrem să păstrăm secrete sau să ne ascundem trecutul, trebuie să ne gândim la ceea ce
vom spune și la motivele noastre pentru a spune acest lucru. Asta înseamnă că va exista un moment
pentru a vorbi cu familia și prietenii noștri despre ACA. Vom ști cât de mult din povestea noastră să
spunem familiei și prietenilor în acel moment. Dar la început, de obicei, ne păstrăm cei mai intim
pentru împărtăşirea la întâlnirile ACA și pentru sponsorul sau consilierul nostru.

PRINCIPII SPIRITUALE PASUL UNU: Neputință și predare