Enciclopedia Mortii PDF

Enciclopedia morþii 5
Prefaþþ
Cei mai mulþi dintre noi, dacã ar fi rugaþi sã-ºi spunã pãrerea, ar fi
tentaþi sã afirme cã numãrul celor care au murit pînã în prezent este cu mult
mai mare decît al celor care sînt în viaþã. Acum trei sute de ani, acest lucru
i se pãrea destul de evident poetului englez Edward Young (1683–1765),
care afirma: „Viaþa este un deºert, viaþa înseamnã singurãtate; moartea ne
alãturã majoritãþii“. În prezent, acest fapt nu mai este totuºi atît de evident.
Creºterea dramaticã a populaþiei în ultima perioadã, de la aproximativ 2,3
miliarde în 1950 la nivelul actual de 5,8 miliarde, ºi cea planificatã la 8,3
miliarde pînã în 2025, ne obligã sã ne întrebãm dacã nu va veni un moment
în care vom fi mai multe persoane în viaþã decît toþi strãmoºii noºtri laolaltã.
Aceasta nu este totuºi o variantã posibilã. În fiecare an moare aproximativ
1% din totalul populaþiei, iar de la apariþia omului ca specie au trãit ºi au
murit cam 130 de miliarde de indivizi. Cei mai mulþi dintre aceºtia au trãit
însã în ultima sutã de ani ºi s-a calculat cã fiecare dintre noi nu are decît
cel mult douãzeci de predecesori. Pentru toate aceste cadavre ar fi nevoie
de un coºciug cubic imens, cu o laturã de 5 km. În acest fel s-ar putea scãpa
de ele cu un impact minim asupra ecosistemului.
În poezia „Mormîntul“, Robert Blair (1699–1746) face referire la
acumularea constantã de cadavre:
Ce este aceastã lume,

Decît un cîmp nemãrginit de-ngropãciune,
Acoperit cu prada morþii, cu animale
Sãlbatice ºi blînde ºi plin de oseminte?
Însuºi pãmîntul ce-l cãlcãm trãia cîndva,
Iar noi, cei vii, ne vom lãsa scheletele
Sã ne acopere copiii; la rîndu-le
Îi vor acoperi ºi ei pe-ai lor.
Aici ne regãsim cu toþii!
Din fericire, cadavrele nu se pãstreazã, ci dispar, se descompun, se

degradeazã, iar moleculele lor componente sînt refolosite în ciclurile
6 Enciclopedia moþii
primare ale naturii. În neolitic, cînd populaþia globului numãra doar
5 milioane de persoane, iar densitatea demograficã medie era de aproximativ
1 persoanã la 10 kmp, problema cadavrelor era una minorã. Însã cînd
oamenii au început sã se adune în oraºe ºi cetãþi, spaþiile destinate îngropãrii
au devenit absolut necesare. În plus, pînã relativ recent, oraºele constituiau
locuri insalubre, în care morþile se succedau mai des decît naºterile, fiind
numite chiar „cimitirele omenirii“. Populaþiile lumii s-au înmulþit în ultimii
200 de ani, iar în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã existã în prezent
aglomeraþii urbane cu o medie de 50–200 de locuitori pe kmp. Numãrul
persoanelor în viaþã în acest moment pe glob este de 5,8 miliarde ºi
acestea cîntãresc aproximativ 300 de milioane de tone. Fluxul interminabil
de cadavre s-a transformat într-un adevãrat torent: ºirul celor 627 636 de
persoane care au decedat în Marea Britanie în 1994 s-ar întinde, dacã
acestea ar fi aºezate una lîngã alta, pe o distanþã de 286 de kilometri.
Au devenit astfel necesare metode din ce în ce mai eficiente pentru
rezolvarea acestor creºteri semnificative ale „producerii“ de cadavre. Cimiti-
rele medievale, plasate în curþile bisericilor, au devenit de mult neîncãpã-
toare, fiind înlocuite mai întîi cu cimitirele publice, iar ulterior de
crematoriile moderne. În prezent, cei mai mulþi oameni mor în spitale sau
în alte instituþii mai curînd decît acasã, iar corpurile lor sînt preluate
discret ºi incinerate. În Franþa ºi în Anglia existã deja supermarketuri
funerare (cel din urmã se aflã în cartierul londonez Catford, însã este
condus de o firmã francezã), unde îþi poþi încãrca direct, în cãruþ, sicriul,
urna sau statuia funerarã. Moartea a fost total exclusã din viaþa noastrã
cotidianã, iar mulþi oameni nici n-au vãzut vreodatã un cadavru. Cu toate
acestea, ceremonia înmormîntãrii, ce s-ar putea transforma în final într-o
simplã manifestare de îndepãrtare a resturilor, rãmîne un eveniment
semnificativ ºi conþine încã elemente ce amintesc de caracterul sãu ritual
din antichitate.
Aceastã carte este un studiu amãnunþit, dar realizat dintr-o perspectivã
destul de detaºatã asupra morþii, al cauzelor acesteia ºi al posibilitãþilor de
rezolvare a problemei cadavrelor. Cartea explicã de ce ºi cum murim ºi,
de asemenea, ce se întîmplã cu corpul neînsufleþit ºi cu fragmentele
acestuia; descrie modurile în care cadavrele sînt tratate în diferite locuri
din lume (incinerare, înhumare, expunere), metodele de conservare a
cadavrelor (îmbãlsãmare, mumificare, îngheþare) ºi modurile – fascinante
prin diversitate – în care cadavrele sau pãrþi ale acestora sînt folosite sau
abuzate (disecãri, transplanturi de organe, canibalism, sacrificii umane).
Am abordat, de asemenea, ºi atitudinea faþã de moarte ºi faþã de viaþa
de dincolo. Oamenii sînt singurele fiinþe care ºtiu cã vor muri. Evoluþia
a dus la conºtientizarea ideii ce stã la baza umanitãþii: „Gîndesc, deci
exist“. Sîntem capabili sã contemplãm viitorul, sã ne gîndim la el ºi sã ne
facem probleme în legãturã cu acesta. Se poate accepta ideea cã fiecare
dintre noi trebuie sã disparã definitiv în momentul în care celulele noastre
nervoase au murit? În mod firesc, mulþi considerã cã mai existã ceva în
afara corpului fizic, un suflet sau un spirit care va supravieþui putrezirii
ori incinerãrii. Aceastã credinþã, într-o formã de viaþã dupã moarte, a
reprezentat o preocupare aproape universalã a oamenilor, aflîndu-se în
spatele unora dintre cele mai importante religii ale lumii ºi reprezentînd
o sursã de inspiraþie pentru multe lucrãri artistice, arhitecturale ºi literare.
Acest studiu despre moarte m-a condus pe tãrîmuri stranii ºi am
observat cum cu cît te gîndeºti mai mult la acest subiect, cu atît devine
mai puþin macabru. Am fost nevoit sã explorez o varietate de subiecte
fascinante, multe dintre ele cu o concizie aproape scandaloasã, iar apoi sã
le plasez în lucrare, în aºa fel încît tema propusã sã fie realizatã sistematic.
Sper ca însuºi cititorul sã-mi împãrtãºeascã interesul pentru reutilizarea
pãrþilor corpului (transplantare) ºi pentru capitolul referitor la procesul de
îmbãtrînire. În multe domenii, m-am vãzut nevoit sã apelez la surse
secundare ºi, probabil, s-au strecurat ºi unele erori, dar, cel puþin, secþiunile
medicale sînt corecte.
Am citit mult, folosind material din alte lucrãri similare amintite de
altfel în bibliografie. Leonardo da Vinci (1452–1519) spunea cã „oricine
invocã alþi autori într-o discuþie nu îºi foloseºte inteligenþa, ci memoria“.
În aceastã epocã, însã, este greu sã spui lucruri care nu au mai fost spuse
pînã acum, astfel cã mã consolez cu sfatul romancierului ºi poetului francez
Anatole France (1884–1924): „Cînd un lucru a mai fost spus, ºi a fost
spus bine, nu te jena. Foloseºte-l“.
Ce am putea învãþa din acest ansamblu ciudat de informaþii? Se vrea
mai mult decît o colecþie distractivã de fapte ºi de povestiri? Existã mesaje
demne de þinut minte? Singura concluzie la care am ajuns este cã ar trebui
sã avem o imagine cît mai realistã asupra morþii, ar trebui sã o acceptãm
ºi sã discutãm despre ea mai des decît o facem, o situaþie asemãnãtoare
fiind cea legatã de problema sexului, odinioarã considerat subiect tabu.
Pãºind în mileniul al III-lea, într-o epocã a posibilitãþilor de comunicare
pînã acum neimaginate, indiferent dacã vechile religii dispar, suferã
modificãri sau îºi menþin puterea de influenþã, ar trebui sã avem o atitudine
mai deschisã faþã de moarte ºi de capcanele sale.
Partea I
Moartea
þi cauzele care o provoacþ
1
Ce este moartea?
Cînd mã gîndesc la cît de scurtã îmi este viaþa, înghiþitã în eternitatea

de înainte ºi de dupã, la spaþiul restrîns pe care îl ocup, sau chiar la cel
pe care îl pot observa, cufundat în imensitatea infinitã a spaþiilor pe care
nu le cunosc ºi care nu mã cunosc, mã simt înfricoºat ºi sînt uimit cã
sînt aici ºi nu acolo, de ce acum ºi nu atunci... liniºtea eternã a acestor
spaþii infinite mã înspãimîntã.
Din Pensées, de Blaise Pascal, matematician ºi moralist francez
(1623–1662)
Moartea celulelor
Celulele din corp mor în fiecare secundã. Celulele din sînge, din piele
sau cele care cãptuºesc intestinele sînt fie lepãdate precum frunzele uscate,
fie degenereazã ºi mor. O globulã albã din sînge trãieºte doar cîteva zile,
iar noi pierdem zilnic mai multe milioane de celule din piele ºi din intes-
tine. Praful alb, fin, pe care îl iei pe deget cînd îl plimbi pe un raft sau
pe altã suprafaþã constã în principal din celule de piele moarte. În timpul
vieþii, fiecare dintre noi pierde aproximativ 18 kg de piele. Celulele vii
care acoperã suprafaþa interioarã a intestinelor sînt supuse unui proces
continuu de degradare fizicã ºi dispar dupã cîteva zile. Pentru înlocuirea
acestor celule pierdute ºi pãstrarea intactã a organismului, alte celule suferã
o diviziune constantã. Prin urmare, moartea celularã constituie o stare de
normalitate, iar „în mijlocul vieþii, ne aflãm în plinã moarte“. Acest pasaj
din ceremonia de înmormîntare preluat din Cartea de Rugãciuni a Bisericii
Anglicane poate avea ºi o semnificaþie biologicã.
S-ar putea argumenta cã aceste celule nu trebuie sã moarã ºi cã natura
ar fi putut aranja lucrurile în aºa fel încît ele sã aibã o viaþã mult mai
lungã. Dar la suprafaþa pielii ºi în intestine, degradarea mecanicã inevitabilã
este cel mai bine combãtutã prin înlocuirea permanentã a celulelor moarte
12 Moartea ºi cauzele care o provoacã
cu unele noi. De asemenea, leucocitele, înarmate cu o muniþie chimicã
foarte puternicã pentru combaterea invaziilor de microbi, trebuie dezactivate
ºi înlocuite permanent cu altele noi. Mulþi considerã cã niºte celule într-o
eprubetã se pot înmulþi la nesfîrºit. Adevãrul este cã nici o celulã nu se
poate diviza de mai mult de ºaizeci de ori (vezi capitolul 4). Pânã la urmã,
celula îmbãtrîneºte ºi moare. Existã cîteva tipuri de celule, cum ar fi cele
nervoase ºi cele ale miocardului, care rãmîn la fel pe tot parcursul vieþii,
refãcîndu-se permanent, pe mãsurã ce moleculele vechi care le compun
sînt înlocuite de unele noi, fãrã însã a se diviza efectiv.
Motivele pentru care celulele trebuie sã moarã devin mai clare dacã
avem în vedere dezvoltarea embrionului. În aceastã perioadã, organele în
creºtere suferã un proces continuu de remodelare. Anumite structuri trebuie
demolate, iar unele celule, distruse. De exemplu, coada ºi fantele branhiale
ce apar în fazele iniþiale ale dezvoltãrii, cînd omul îºi explicã originea din
vertebratele primitive, trebuie sã fi fost modificate ºi micºorate în fazele
ulterioare ale dezvoltãrii, aºa cum coada mormolocului dispare atunci cînd
mormolocul se transformã într-o broascã. În timpul desfãºurãrii acestor
evenimente, unele celule trebuiau omorîte, iar procesul de construire
presupune ºi distrugere. Aºadar, pentru acoperirea acestor necesitãþi, toate
celulele conþin un program special de „autodistrugere“ sau de sinucidere.
Acesta poate fi activat la cerere ºi reprezintã o resursã esenþialã în timpul
dezvoltãrii sau în cazul unor infecþii, atunci cînd sinuciderea unor celule
este strategia optimã pentru respingerea atacului. Procesul poartã numele
de „apoptozã“ ºi este descris în capitolul 4.
Necesitatea morþii: o strategie a naturii

Viaþa reprezintã un proces al modificãrilor permanente. Toate vietãþile
sînt obligate sã se reproducã ºi sã se multiplice, iar cînd mor, locul le este
luat de urmaºi. Dar locurile disponibile sînt limitate. Oportunitãþile sau, în
limbaj modern, niºele ecologice nu sînt infinite. Spaþiul redus al suprafaþei
terestre provoacã o competiþie, iar cei care se adapteazã mai repede vor
supravieþui ºi se vor înmulþi mai mult decît ceilalþi. Aºa funcþioneazã
evoluþia. În lipsa morþii, lumea s-ar umple cu repeziciune de creaturile
prezente pe pãmînt în momentul respectiv, fãrã a se mai produce modificãri
ºi, prin urmare, nu ar mai exista evoluþie. O singurã celulã, dupã ce s-ar
diviza în fiecare zi timp de mai multe sãptãmîni, ar produce sute de tone
de celule care ar acoperi rapid întreaga suprafaþã a pãmîntului. Natura este
atît de prolificã, încît moartea trebuie sã intervinã la nivelul fiecãrei specii.
Dacã o femelã elefant ar da naºtere în decursul vieþii la ºase pui, iar toþi
aceºtia ar supravieþui ºi s-ar reproduce în acelaºi mod, dupã ºapte sute de
ani, numãrul descendenþilor unei singure perechi s-ar ridica la aproximativ
18 milioane. S-ar ajunge la o adevãratã luptã pentru supravieþuire. Aºadar,
moartea este necesarã. Natura funcþioneazã în condiþiile în care unii pãrãsesc
Ce este moartea? 13
scena. Aceastã idee a fost exprimatã într-o formã simplã de moralistul
francez Montaigne (1533–1592) în eseul: „Sã studiezi filozofia înseamnã
sã înveþi sã mori“: „Lasã loc altora, aºa cum alþii þi-au lãsat loc þie!“
Moartea mai ia ºi alte lucruri în afarã de individ la sfîrºitul vieþii ºi de
celulele din embrionul aflat în faza de dezvoltare. Unele obiecte sînt necesare
la un moment dat, dar pot fi îndepãrtate dupã ce ºi-au atins scopul. Placenta
este condamnatã la moarte dupã naºterea urmaºilor, fiind de obicei mîncatã
de mamã (excepþie fãcînd fiinþele umane). Cordonul ombilical se usucã la
scurt timp ºi moare, lãsînd în urmã un semn. Din punct de vedere strict
tehnic, Adam ar trebui reprezentat fãrã buric.
De ce, ne-am putea întreba, a ales natura strategia morþii, strategia
unui ºir nesfîrºit de vieþi scurte, ºi nu o altã bazã pentru viaþã? Deoarece
aceasta este singura cale de a asigura schimbarea care, alãturi de competiþie,
constituie forþa conducãtoare a evoluþiei. Motivul final al sexului este
acela cã reprezintã o metodã de amestecare a genelor unor indivizi diferiþi.
Sexul ajutã la creºterea combinaþiilor genetice ºi furnizeazã evoluþiei
material de lucru.
Pentru a înþelege mai bine acest aspect, trebuie sã avem în vedere cã
toate celulele germinale (ovulele ºi spermatozoizii) ale unui individ diferã
fundamental de restul celulelor individului. Aceste celule, cel puþin unele
dintre ele, îi vor supravieþui; dupã ce ovulul este fertilizat, ele încep sã se
dividã pentru a forma un nou individ, urmaºul sãu. Restul, toate organele
ºi celulele somatice (corporale) ale individului, moare o datã cu el. Doar
ADN-ul sãu, genele din ovule ºi din spermatozoizi supravieþuiesc prin
intermediul descendenþilor. Aceasta este calea prin care modificãrile
genetice sînt transmise de-a lungul generaþiilor, permiþînd evoluþia. Individul
ºi corpul sãu nu sînt altceva decît instrumentul prin care celulele germinale
îºi asigurã nemurirea. Din alt punct de vedere, corpul se sacrificã pentru
ca alte celule germinale sã poatã supravieþui. Natura este mai interesatã de
supravieþuirea ADN-ului unei persoane decît de supravieþuirea acesteia.
Distincþia dintre linia nemuritoare a celulelor germinale (germa) ºi restul
celulelor muritoare ale corpului (soma) a fost fãcutã acum mai bine de un
secol ºi este, în continuare, la fel de folositoare.
De ce nemurirea ar crea probleme

O altã posibilitate ar fi fost aceea ca natura sã fi produs supraorganisme
care sã nu îmbãtrîneascã sau sã moarã. Dar atemporalitatea ar fi avut ºi
ea neajunsuri considerabile. În primul rînd, ar fi devenit imposibilã obþinerea
transformãrilor indivizilor de-a lungul a milioane de ani, transformãri
necesare adaptãrii la diverse condiþii. Animalele ºi plantele au suferit
modificãri fundamentale ca rãspuns la schimbãrile climatice, de hranã, ale
animalelor de pradã ºi aºa mai departe. Fenomenul s-a petrecut prin apariþia
unor noi indivizi (descendenþii) la intervale regulate, fiecare nouã generaþie
prezentînd caracteristici uºor modificate. Aºa s-au produs schimbãri.
Pedeapsa pentru nereuºita schimbãrii ºi adaptãrii era moartea. În al doilea
rînd, ar fi însemnat cã, pe mãsurã ce indivizii bãtrîni deveneau din ce în
ce mai mulþi, în timp, nu ar mai fi existat suficient loc pentru noi generaþii.
Iar în al treilea rînd, crearea unei fiinþe nemuritoare prezintã o serie de
probleme biologice extrem de complicate.
Una dintre aceste probleme biologice implicã ADN-ul. Genele noastre
sînt supuse în permanenþã unui bombardament de iradiaþii de slabã
intensitate, provenite de la minerale ºi din spaþiul extraterestru. Toate
celulele fac greºeli ocazionale cînd realizeazã o a doua copie a propriului
ADN, înainte de a se divide. Aceste modificãri ale ADN-ului sînt numite
mutaþii, majoritatea avînd un caracter nociv. Iniþial, cele mai multe greºeli
sînt corectate sau reparate, dar, pe mãsurã ce celulele îmbãtrînesc,
capacitatea lor de reparare scade. Anormalitãþile ADN-ului se acumuleazã
ºi afecteazã funcþiile celulelor. Aceste lucruri þin de procesul de îmbãtrînire
a individului ºi a celulei, fiind tratate mai detaliat în capitolul 4. Cum ar
putea fiinþele nemuritoare sã evite aceastã problemã? O specie nemuritoare,
în cazul în care ar apãrea, ar avea o singurã soluþie pentru a supravieþui:
dominarea totalã. Presupunînd cã ar mai exista încã alte mii de specii,
acestea ar suferi în continuare procesele de modificare ºi adaptare care au
reprezentat esenþa vieþii încã de la apariþia acesteia pe pãmînt. Indivizii
nemuritori ar trebui sã aibã grijã ca aceste specii sã rãmînã aºa cum sînt,
fãrã sã permitã vreo dezvoltare care sã le ameninþe supremaþia. De
asemenea, ar trebui sã-ºi pãstreze numãrul de indivizi la un nivel optim
pentru mediul înconjurãtor ºi sã-ºi supravegheze propria evoluþie, modifi-
cînd astfel regulile arhetipale ale jocului. În final, ei vor fi înlocuit natura.
S-ar putea descrie în acest fel specia umanã în viitorul îndepãrtat? O
datã ce toate secretele ADN-ului vor fi descoperite ºi vom ºti cu exactitate
cum sã obþinem ce dorim, nu va mai exista, teoretic, nici o stavilã în
manipularea dezvoltãrii umane. Probabil cã ne-am sustras deja regulilor
strãvechi ale naturii, deoarece „neadaptaþii“ supravieþuiesc, ºi nu se ºtiu
prea multe lucruri despre consecinþele care se vor reflecta în moºtenirea
noastrã geneticã. Din momentul în care vom avea posibilitatea de a ne
modifica, schimba sau chiar îmbunãtãþi genele în laborator, ne vom dirija
singuri evoluþia, dupã cum facem deja cu evoluþia cîinilor, a pisicilor, a
bovinelor ºi a altor animale domestice. Pare destul de improbabil ca
trãsãturile noastre prezente – pe care evoluþia ni le-a ales drept cele mai
potrivite pentru o viaþã de vînãtor-culegãtor acum 100 000 de ani, o viaþã
de nesiguranþã, foamete ºi boalã – sã fie potrivite pentru viaþa umanã în
viitorul îndepãrtat.
Contemplarea acestor posibilitãþi reînvie o serie de temeri ancestrale.
Cîte ocazii pentru nebuni, pentru dictatori despotici ºi pentru cercetãtori
Ce este moartea? 15
nebuni sau cel puþin lipsiþi de eticã! Cuvinte cum ar fi „clonarea“ (vezi
capitolul 12) întãresc prevestirile sumbre, iar aceastã imagine a viitorului
devine descurajantã. Toate acestea însã vor fi aproape sigur depãºite ºi,
probabil, nu va fi atît de rãu pe cît se tem unii. Cei care se tem ar trebui
sã se gîndeascã la faptul cã vor exista totuºi un control ºi o cumpãtare,
dacã þinem cont de strãvechile calitãþi umane, precum înþelepciunea, bunul
simþ ºi, poate, cea mai veche, bunãtatea.
Moartea unei specii: extincþia

Pînã acum, am abordat problema din punctul de vedere al unei celule
individuale sau al unei singure creaturi, dar conceptul de moarte se aplicã
ºi speciilor. Se ºtie cã 99,9% dintre toate speciile ce au existat pe pãmînt
sînt dispãrute astãzi. Cele care supravieþuiesc reprezintã vîrfurile celor
mai subþiri ramuri din arborele evoluþiei. Doar aproximativ una din zece
mii de specii mai existã. De-a lungul istoriei vieþii au dispãrut cîte o
specie sau douã în fiecare sãptãmînã. Din punctul de vedere al impactului
emoþional, moartea unei specii deranjeazã mai puþin decît cea a unui individ,
este însã tot moarte, la o scarã mai mare, dar la fel de ireversibilã.
Extincþia unei specii se poate produce destul de repede. Cînd se discutã
despre extincþie, oamenii se gîndesc de obicei la pasãrea dodo, incapabilã
sã zboare, de dimensiunile unui curcan, care trãia pe Insula Mauritius. La
un secol dupã ce au ajuns pe insulã (în jurul anului 1681), colonizatorii
au reuºit sã distrugã întreaga specie. În 1810, o altã pasãre, porumbelul
cãlãtor american, exista în cîteva milioane de exemplare. Cîrdurile
migratoare înnegreau cerul, iar greutatea numeroaselor pãsãri rupea crengile
groase ale copacilor. Prin 1871, 136 de milioane de porumbei erau
concentraþi într-o singurã zonã din Wisconsin, pe o suprafaþã de 2 200 kmp.
Cu toate acestea, spre sfîrºitul secolului, specia devenise o raritate, iar
ultimul exemplar a murit în Grãdina Zoologicã din Cincinnati în 1914.
Consiliul Internaþional al Protejãrii Pãsãrilor deþine o listã cu 108 specii
de pãsãri din toatã lumea care au început sã disparã încã din anul 1600
(numãrul total de specii de pãsãri este de aproximativ 9000). Majoritatea
acestor extincþii au fost provocate de activitãþi umane. Moartea speciilor
a reprezentat totuºi o caracteristicã fireascã a evoluþiei, esenþialã pentru
schimbare ºi progres. Uneori au avut loc ºi reduceri în masã, dispãrînd
cu aceastã ocazie, brusc, un numãr mare de specii. Un astfel de eveniment
a avut loc la sfîrºitul cretacicului, în urmã cu 66 de milioane de ani, cînd
au dispãrut dinozaurii ºi o mare parte a vietãþilor marine. O explicaþie ar
fi fost ºi lovirea Pãmîntului de un asteroid ºi formarea unui nor global
alcãtuit din particule de praf care au blocat lumina ºi cãldura soarelui,
ducînd astfel la modificãri dramatice ale climei, în urma cãrora multe
specii nu s-au putut adapta.
S-ar pãrea cã în prezent ne aflãm în mijlocul unei alte extincþii în
masã, provocatã de propriile noastre activitãþi. În fiecare an dispar mii de
specii, deoarece omul le distruge habitatele sau, pur ºi simplu, le omoarã.
Multe specii au fost distruse prin vînãtoare. Am putea sã acceptãm acest
lucru dacã am ºti cã este fãcut din nevoia de hranã, cum s-a întîmplat în
cazul uriaºelor pãsãri moa din Noua Zeelandã, vînate de maori pînã cînd
au dispãrut, într-un interval de numai cîteva sute de ani; este cu totul
altceva, însã, cînd acest lucru e fãcut din nevoia de distracþie. Principele
elector Johan Georg al II-lea al Saxoniei, care a domnit între 1656 ºi 1680,
era un vînãtor împãtimit, ajungînd sã împuºte un numãr incredibil de
cerbi: 42 649. Din fericire, nu a nimicit aceastã specie. În prezent, avem
tendinþa de a ne indigna atunci cînd speciile mai mari ºi mai cunoscute
sînt ameninþate cu dispariþia, fãrã sã avem în vedere cã nenumãrate alte
specii, mai puþin cunoscute, dispar tot timpul. Este greu de acceptat faptul
cã speciile de vieþuitoare dispar în prezent cam de 100 pînã la 1000 de ori
mai repede decît în trecutul geologic. Nu trebuie pierdut din vedere cã
existã încã foarte multe specii de vieþuitoare. În prezent, sînt cunoscute ºi
înregistrate aproximativ 1,5 milioane de specii (cea mai mare parte fiind
insecte) ºi, probabil, mai existã alte cîteva milioane pe care încã nu le
cunoaºtem ºi nu le-am clasificat.
Rãspunsul la ameninþarea accelerãrii vitezei de extincþie a speciilor,
pe mãsurã ce oamenii se înmulþesc, iar clãdirile ºi terenurile agricole iau
locul habitatelor altor creaturi, este pãstrarea anumitor specii în grãdini
zoologice. Ultimul exemplar sãlbatic de bizon european a murit în 1925,
dar specia a fost salvatã prin creºterea acestora în parcuri zoologice.
Pãstrarea speciilor în aceste spaþii nu reprezintã doar conservare de dragul
conservãrii sau satisfacerea curiozitãþii, ci permite generaþiilor viitoare sã
le studieze, delectîndu-se totodatã.
Ce este moartea? 17
2
Principalele cauze ale morþii
Oricine poate suprima viaþa unui om, însã nimeni moartea; acesteia
i se deschid o mie de uºi.
Marcus Seneca (4 î.Hr. – 65 d.Hr.), filozof ºi poet latin
Pînã în secolul XIX, populaþia globului era cu mult sub 1 miliard, dar
de atunci încoace a crescut într-un ritm alarmant. Spre mijlocul anului
1996, numãrul total se ridica la 5,8 miliarde, crescînd în continuare cu
aproximativ 86 de milioane pe an (se nasc circa 167 de persoane pe
minut). În jurul anului 2000 s-a estimat o cifrã de 6 158 de milioane,
aºteptîndu-se ca în 2025 sã fim 8 300 de milioane de indivizi. Probabil cã
destul de curînd cifra actualã se va dubla. În prezent, cel puþin jumãtate
dintre locuitorii planetei trãiesc în marile aglomerãri urbane care au
populaþii ce numãrã peste un milion de locuitori. Acum existã 280 de
astfel de oraºe, de trei ori mai multe decît în 1950, iar toate cele nou
apãrute aparþin þãrilor în curs de dezvoltare. Numãrul naºterilor îl depãºeºte
cu mult pe acela al deceselor.
Aceste cifre sînt într-adevãr îngrijorãtoare, dar estimãrile cu privire la
urmãtorii ani au fost totuºi contestate. Unele grupuri de experþi sînt de
pãrere cã este puþin probabil ca populaþia sã se dubleze în decursul secolului
XXI, atingînd în schimb un vîrf în perioada 2070–2080, dupã care va
urma un declin. De exemplu, aceºtia considerã cã fertilitatea a început
deja sã scadã în multe þãri în curs de dezvoltare. Existã însã atîþia factori
ce trebuie luaþi în considerare, încît nici o precizare pe termen lung nu
este absolut sigurã. Majoritatea celor ce vor fi în viaþã în anul 2020 s-au
nãscut deja, astfel cã putem þine seama de ei pentru a face calcule realiste
pînã în acel moment. Dar mai tîrziu? Va continua foametea, va deveni
SIDA controlabilã, vor apãrea noi infecþii devastatoare ºi, cel mai impor-
tant, va creºte numãrul celor în vîrstã pe mãsurã ce ne apropiem de valoarea
„maximã“ a duratei naturale a vieþii?
Imaginea de ansamblu
Una dintre pãrþile atractive ale studiului despre naºtere ºi despre moarte
este cã, spre deosebire de sãnãtate ºi fericire, acestea pot fi mãsurate ºi
cuantificate cu uºurinþã. Este adevãrat cã nu tot ce conteazã poate fi
cuantificat, dar este important sã ai informaþii valorice, sã ºtii cît de frecvent
are loc un fenomen. De exemplu, posibilitatea de a fi înþepat mortal de un
scorpion este un gînd alarmant, dar poate fi ponderat prin asocierea
informaþiei cã, într-un an, doar 1000 de oameni mor astfel în toatã lumea,
în timp ce în urma accidentelor ºi a violenþei mor 4 milioane pe an (dintre
care morþile provocate de accidentele auto reprezintã o cotã destul de
însemnatã).
Rata deceselor din þãrile dezvoltate (Europa, America de Nord, Austra-
lia, Noua Zeelandã, Japonia) a scãzut de-a lungul secolului XX mai mult
sau mai puþin continuu. Înainte de 1930, o mare parte a deceselor avea loc
în rîndul nou-nãscuþilor ºi al copiilor. Pe la începutul anilor 1950 se aºtepta
deja ca peste 94% dintre nou-nãscuþi sã supravieþuiascã pînã la maturitate,
iar spre sfîrºitul anilor ’80, procentajul ajunsese la 98-99%. În prezent,
aproape toate cele 11 milioane de decese anuale din þãrile dezvoltate sînt
reprezentate de adulþi. Iar numãrul de decese se apropie de cel al naºterilor.
În Marea Britanie este de aºteptat ca, începînd cu anul 2024, numãrul morþilor
sã fie mai mare decît numãrul celor care se nasc, moment în care populaþia
va atinge o cotã maximã de 60 de milioane de locuitori. În schimb, în þãrile
sãrace ºi în curs de dezvoltare din anumite regiuni din Africa, America de
Sud ºi Asia, lucrurile stau cu totul altfel. Aici, mortalitatea infantilã este la
fel de ridicatã ca aceea din þãrile dezvoltate în secolele trecute. Aceste
decese sînt provocate, în mare parte, de boli infecþioase ºi parazitare, cuplate
de cele mai multe ori cu malnutriþia. Trebuie fãcutã însã o deosebire între
rata deceselor, care reprezintã numãrul de decese la 100 000 de locuitori, ºi
numãrul total de decese survenite în rîndul populaþiei. De exemplu, aproape
jumãtate dintre morþile provocate de boli cardiace ºi infarcte au loc în þãrile
în curs de dezvoltare dar, prin raportare la numãrul de locuitori, acestea sînt
mai frecvente în þãrile dezvoltate: Finlanda, Marea Britanie, Noua Zeelandã,
Suedia ºi Statele Unite.
Cît trãim?
Despre durata normalã a vieþii se spunea cã este de 70 de ani, dar
informaþii recente (1996) aratã cã, în Anglia ºi în Þara Galilor, un bãrbat
poate ajunge sã trãiascã 74 de ani, în timp ce o femeie, 80. Din punct de
vedere statistic, aceasta este consideratã în prezent speranþa medie de viaþã.
Consecinþa este cã în urmãtorii ani un segment din ce în ce mai însemnat
al populaþiei va fi reprezentat de persoane de vîrsta a treia. Încã din 1995,
Principalele cauze ale morþii 19
în Marea Britanie, 7% din populaþie era trecutã de 75 de ani, iar aceastã
proporþie va creºte pînã în 2020 cu alte zece procente. Cînd omul îmbãtrîneºte,
este mai predispus la afecþiuni precum bolile cardiovasculare, atacurile
cerebrale sau cancerul, afecþiuni care determinã momentul morþii – adicã
speranþa de viaþã. Moartea survenitã înaintea acestei limite „naturale“ poate
fi consideratã prematurã. Putem separa astfel decesele în cele „aºteptate“,
provocate de vîrsta înaintatã, ºi cele premature, ce au loc mai devreme
decît ar fi normal. Din motive practice, nu ne aºteptãm sã murim între
adolescenþã ºi senectute, adicã, mai precis, între 16 ºi 65 de ani. Prin
urmare, moartea survenitã înaintea împlinirii vîrstei de 65 de ani poate fi
consideratã prematurã.
În capitolul 4 vom aborda un subiect oarecum diferit, ºi anume durata
„maximã“ de viaþã a oamenilor; cu alte cuvinte, cît ar trãi un om dacã nu
ar fi doborît de nici una dintre cauzele obiºnuite de deces (boalã
cardiovascularã, atac cerebral, cancer etc.), decesul fiind provocat doar de
„vîrstã“. Vom observa cã durata maximã a vieþii umane se poate întinde
pînã la aproape 115 ani.
Calitatea vieþii
Evident, momentul ºi cauza morþii nu sînt singurele lucruri ce conteazã.
Calitatea vieþii are o importanþã cel puþin la fel de mare ca ºi durata sa,
deºi este mai greu de mãsurat. Printre cele mai obiºnuite afecþiuni
recunoscute medical cã ar avea un impact considerabil asupra calitãþii
vieþii se numãrã aºa-numitele tulburãri afective (ce includ depresiile sau
alte stãri suficient de grave pentru a necesita asistenþã medicalã), retardul
mintal, lipsa vederii (ce afecteazã 27 de milioane de persoane) ºi infecþiile
cu viermi parazitari, precum filarioza. De asemenea, un numãr uimitor de
mare de oameni, 665 de milioane, suferã de guºã (mãrirea glandei tiroide).
În momentul înfiinþãrii Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, în urmã cu
mai mult de 50 de ani, aceasta a definit sãnãtatea ca fiind „o stare de bine
fizic, mental ºi social completã, ºi nu doar absenþa unei afecþiuni sau a
unei infirmitãþi“. Aceastã idee era destul de optimistã, dar prezenta ºi o
serie de dezavantaje. O stare de bine fizic, mental ºi social complet este
mai degrabã o definiþie a fericirii decît a sãnãtãþii. Deºi cele douã noþiuni
sînt conexe, ar trebui totuºi deosebite. Se poate spune cã sãnãtatea reprezintã
un drept universal al oamenilor, putînd fi în mare parte asigurat de societate.
În schimb, fericirea are un caracter mai subiectiv, implicã dragoste, prietenii,
religie ºi mulþi alþi factori. Este mai greu de întreþinut ºi, deºi depinde
oarecum de sãnãtate, aceasta nu poate fi furnizatã similar. Însuºi termenul
„fericire“ însemna iniþial (înainte de 1500 d.Hr.) ceva ce apare întîmplãtor
sau dacã ai noroc. Declaraþia de Independenþã formulatã de americani în
1776 numeºte drepturile inalienabile la viaþã ºi la libertate, dar numai
dreptul de cãutare a fericirii. Mai mult, cele douã scopuri pot intra în
conflict. Dacã un om renunþã la fumat, va avea o sãnãtate mai bunã, dar
nu va fi neapãrat mai fericit. Cel mai important motiv pentru care cele
douã noþiuni ar trebui deosebite este acela cã, dacã se încearcã garantarea
unui scop imposibil (fericirea universalã), resursele vor fi deviate din
direcþia atingerii unui scop posibil, sãnãtatea tuturor.
Din ce cauze murim?

În 1996 s-au înregistrat la nivel mondial aproximativ 52 de milioane de
decese, dintre care 40 de milioane survenite în þãrile în curs de dezvoltare.
Dacã 52 de milioane vi se pare un numãr greu de imaginat, gîndiþi-vã cã
înseamnã aproximativ 100 de decese pe minut. În 1994, în Marea Britanie
au survenit 627 636 de decese (cam unul pe minut), peste jumãtate dintre
acestea producîndu-se la persoane de peste 65 de ani. Principalele cauze ale
acestor morþi, fie ele aºteptate sau premature, sînt prezentate în Tabelul 1,
datele fiind furnizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii pentru anul 1996.
Aceste valori sînt cît se poate de precise, însã trebuie sã se þinã cont de
faptul cã toate certificatele de deces au fost eliberate pentru doar aproximativ
un sfert din totalul deceselor, fãrã cazurile morþilor provocate de foamete,
masacre, rãzboaie sau dezastre naturale. Aceste cauze vor fi abordate mai
tîrziu, cînd vom discuta în detaliu despre decesele premature.
Tabelul 1
Primele zece cauze ale deceselor survenite în anul 1996 (toate vîrstele)
Cauza morþii Nr. (milioane) % din total
Boli infecþioase ºi parazitare 17,3 33
Boli circulatorii (atac cerebral, infarct etc.) 15,3 29
Cancer 6,3 12
Moarte survenitã la naºtere sau la
scurt timp dupã (naºtere prematurã,
asfixie, traumatisme, infecþii) 3,7 7
Boli pulmonare cronice
(bronºitã cronicã, emfizem) 2,9 6
Cauze externe (accidente, sinucideri) 1,0 2
Malnutriþie, diabet ºi alte afecþiuni înrudite 0,9 2
Moartea mamei din cauza sarcinii sau
a naºterii 0,6 1
Boli psihice (de ex. demenþã, alcoolism) 0,3 <1
Alte cauze sau motive necunoscute 3,7 7
Total 52 100
Sursa: date furnizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii
Momentul în care murim ºi motivul pentru care murim depind de
mulþi factori. Cei mai vulnerabili indivizi sînt tinerii ºi bãtrînii. Evident,
apartenenþa la o societate, starea de sãnãtate ºi de prosperitate a naþiunii
din care face parte individul reprezintã, de asemenea, factori relevanþi.
Bolile infecþioase ºi parazitare provoacã în þãrile dezvoltate doar 1% din
decese, iar în lumea a treia 43%. În schimb, atacurile cerebrale ºi bolile
cardiovasculare sînt cauza a 46% din totalul deceselor din societãþile
dezvoltate ºi a numai 24% din cele ale þãrilor în curs de dezvoltare, deºi
numãrul anual de decese din aceste þãri este aproape dublu faþã de cel din
primele.
Un factor relevant îl reprezintã ºi gradul de sãrãcie ºi, cel puþin în
cazul Marii Britanii, gradul de ocupare a locurilor de muncã. ªomajul a
devenit în prezent o realitate a þãrilor dezvoltate, iar rata deceselor este
mai ridicatã în rîndul ºomerilor decît în cel al persoanelor care au un loc
de muncã. Motivele nu sînt prea evidente, iar pentru a complica situaþia,
existã posibilitatea ca ºomerii, ca grup social, sã fie diferiþi ºi în alte feluri
de cei angajaþi, ºi tocmai aceste diferenþe e posibil sã îi facã mai pasibili
de o moarte timpurie. Statutul socio-economic influenþeazã mortalitatea,
fapt care, de asemenea, nu are o explicaþie clarã. Muncitorii necalificaþi au
tendinþa de a fuma mai mult ºi de a consuma alimente mai puþin sãnãtoase,
dar acest lucru reprezintã doar unul dintre aspecte.
În Marea Britanie, probabilitatea ca un individ sã moarã mai devreme
decît în mod normal depinde în mare mãsurã de zona în care locuieºte el.
Pentru locuitorii din zonele nordice ale Angliei, probabilitatea unei morþi
premature este aproape dublã faþã de cea a locuitorilor din regiunile din
sud. Mortalitatea a scãzut constant începînd cu anii 1950, în acest calcul
fiind incluse ºi decesele survenite în primul an de viaþã, diferenþa dintre
nord ºi sud fiind valabilã ºi în cazul acestor decese. O fetiþã nãscutã în
Leeds are ºanse de douã ori mai mari sã moarã în primul an de viaþã decît
o fetiþã nãscutã în comitatul Dorset. Motivele acestei diferenþe nu sînt
clare, deºi se pare cã gradul de sãrãcie are ºi în acest caz o influenþã
majorã. Dar factorul socio-economic al bolilor ºi al deceselor îºi face
simþitã prezenþa de sute de ani, dupã cum dovedeºte un studiu recent al
cimitirelor din Glasgow. Se pare cã în cazul anumitor boli conteazã mediul
în care a trãit individul în timpul copilãriei, în timp ce pentru alte afecþiuni,
o influenþã majorã o reprezintã cea a mediului din timpul vieþii adulte. În
cadrul Serviciilor Publice engleze, indivizii aflaþi pe treptele ierarhice
inferioare prezentau un risc de trei ori mai mare de a muri din cauza
bolilor de inimã decît superiorii lor. Nivelul riscului depindea ºi de gradul
de control pe care aceºtia îl aveau asupra muncii prestate, adicã dacã
aveau sau nu un cuvînt de spus în privinþa modului ºi a vitezei de îndeplinire
a sarcinilor de serviciu.
Dintre toate cauzele singulare de afecþiuni ºi deces, fumatul este una
majorã. În 1995, în SUA, nu mai puþin de 2,25 de milioane de decese, un
sfert din numãrul total, au fost cauzate de afecþiuni ce pot fi puse pe
seama fumatului. În acelaºi an, în Europa, s-au raportat 1,2 milioane de
decese cauzate tot de fumat (14% din totalul deceselor înregistrate), în
timp ce în Marea Britanie 5 femei ºi 8 bãrbaþi mor din cauza fumatului
la fiecare orã. Tragedia fumatului migreazã acum spre þãrile în curs de
dezvoltare, unde campaniile antifumat sînt mult mai slabe. Aproape o
treime din þigãrile produse în prezent în SUA sînt exportate, iar în China,
procentul deceselor provocate de fumat este mai mare decît în orice altã
þarã. Argumentul potrivit cãruia tutunul furnizeazã venituri bugetare
suplimentare prin intermediul taxelor ºi cã, prin aceasta, asigurã
supravieþuirea cultivatorilor de tutun este complet fals. Guvernul chinez a
calculat cã în anul 1993, în timp ce taxele provenite din comercializarea
þigãrilor au totalizat 41 de miliarde de yuani (3,5 miliarde £), pierderile
economice provocate de bolile ºi decesele produse din cauza fumatului au
fost de 65 de miliarde de yuani.
Mãsurarea impactului morþii ºi al suferinþei

Pe toþi ne aºteaptã moartea – acesta este singurul lucru sigur în viaþã.
În plus, decesele sînt uºor de contabilizat. Mai greu este sã mãsori imensa
suferinþã umanã produsã de morþile premature ºi poverile suplimentare
datorate afecþiunilor ºi infirmitãþilor grave. Acest lucru este ºi el posibil;
o metodã ar fi calcularea aºa-numiþilor „ani de viaþã pierduþi din cauza
infirmitãþii“. Ei reprezintã numãrul total de ani de viaþã pierduþi în rîndul
populaþiei din cauza morþilor premature, plus cei pierduþi din cauza
suferinþei provocate de afecþiuni ºi infirmitãþi (valorile fiind calculate în
funcþie de gravitatea problemelor de sãnãtate). O echipã compusã din
cercetãtori de la ªcoala de Sãnãtate Publicã Harvard ºi de la Organizaþia
Mondialã a Sãnãtãþii, condusã de C. J. L. Murray ºi A. D. Lopez, s-a
concentrat asupra calculãrii acestor valori în cadrul studiului „Global
Burden of Disease“. Folosind acest tip de calcule pentru estimarea poverii
totale cauzate de bolile ce provoacã suferinþe cronice ºi scurtarea vieþii, se
pot obþine unele comparaþii interesante. Þãrile dezvoltate suportã aceastã
greutate într-o proporþie de numai 11,6% din total, dar cheltuiesc 90% din
totalul sumelor alocate sãnãtãþii la nivel mondial. Acest lucru era previzibil,
dar este utilã aplicarea unor valori numerice.
Situaþia globalã se aflã într-o permanentã schimbare, existînd diferenþe
semnificative între economiile de piaþã clasice ºi þãrile în curs de dezvoltare.
La nivel mondial, în anul 1990, primele zece cauze ale scurtãrii duratei de
viaþã ºi ale suferinþelor cronice au fost, în ordinea importanþei:
01. Infecþiile pulmonare (în special la copii)

02. Bolile diareice ºi dizenteria
03. Bolile perinatale (cele care survin în timpul naºterii, printre care
naºterea prematurã, pneumonia, asfixia la naºtere ºi traumatismele)
04. Depresia psihicã majorã
05. Bolile cardiace
06. Bolile vasculare (de exemplu atacurile cerebrale)
07. Cancerul
08. Pojarul
09. Accidentele auto
10. Malformaþiile congenitale (defectele din naºtere)
Pe aceastã listã se mai aflã ºi malaria, omuciderea, sinuciderea, cãderile

de la înãlþime ºi alte accidente. Avînd în vedere schimbãrile petrecute din
1990, probabil cã, în prezent, SIDA se aflã printre primele zece, iar pojarul
a ieºit din top. Calcularea valorilor menþionate mai sus nu este o sarcinã
simplã, existînd multe variabile asupra cãrora specialiºtii se pun cu greu
de acord, dar acest lucru permite obþinerea unui tablou general al
principalelor cauze ale suferinþelor ºi scurtãrii duratei de viaþã.
Dacã mergem mai departe ºi încercãm sã evaluãm în ce mãsurã astfel
de afecþiuni pot fi atribuite riscurilor de mediu, apare o situaþie interesantã.
Acest demers este justificat deoarece, în principiu, cauzele din mediul
înconjurãtor pot fi prevenite ºi, ca atare, un astfel de studiu devine re-
levant pentru stabilirea prioritãþilor programelor de sãnãtate. Primii zece
factori de risc sînt urmãtorii:
01. Malnutriþia Impactul sever asupra copiilor provoacã

o susceptibilitate ridicatã la pojar, diaree
etc.
02. Lipsa igienei Apa cu impuritãþi, sistemele de scurgere
inadecvate ºi igiena necorespunzãtoare
provoacã infecþii intestinale ºi parazitoze.
03. Sexul neprotejat Cauza apariþiei SIDA, a altor zeci de boli
cu transmitere sexualã ºi a cancerului de
col uterin (din cauza verugilor genitale).
04. Alcoolul Baza producerii accidentelor auto, a
crimelor ºi violenþei domestice, provo-
cînd, de asemenea, boli hepatice (valorile
sînt însã ajustate de efectul benefic al
consumului moderat de alcool în cazul
afecþiunilor cardiace).
05. Ocupaþia Expunerea, la locul de muncã, la vãtãmãri
de naturã fizicã sau chimicã.
06. Tutunul Provoacã cea mai mare parte a cazurilor
de cancer pulmonar, jucînd un rol im-
portant ºi în alte afecþiuni; aceastã povarã
se aflã în creºtere din cauza rãspîndirii
fumatului în þãrile în curs de dezvoltare.
07. Hipertensiunea arterialã Provoacã accidente vasculare.
08. Sedentarismul Joacã un rol important în bolile cardiace;
excesul alimentar are ºi el o contribuþie
însemnatã.
09. Drogurile ilegale Rãspîndirea infecþiilor prin intermediul
acelor de seringã; de asemenea, consumul
de droguri duce la comiterea unor infrac-
þiuni violente.
10. Poluarea atmosfericã Particulele atmosferice ºi dioxidul de sulf
îi afecteazã pe suferinzii de boli pulmo-
nare cronice.
Luarea unor mãsuri în privinþa malnutriþiei ºi a problemelor de igienã

necesitã investiþii considerabile, dar se pare cã cea mai mare parte a
suferinþelor ºi a morþilor premature sînt cauzate de comportamentul uman.
Din acest punct de vedere, Rusia reprezintã un exemplu edificator al
efectelor pe care îl deþine comportamentul uman. De la prãbuºirea Uniunii
Sovietice, în 1991, rata deceselor a crescut semnificativ, în principal în
rîndul tinerilor ºi al adulþilor. Cele mai mari creºteri s-au înregistrat în
cazurile de decese provocate de consumul de alcool, de accidente ºi de
violenþã, deºi o contribuþie importanã o au ºi afecþiunile cardiace ºi cele
infecþioase. Pe primele locuri în clasamentul factorilor cauzatori de moarte
se aflã alcoolul, fumatul ºi alimentaþia necorespunzãtoare. În 1993,
consumul mediu de alcool pe cap de locuitor era în Rusia de 40 de grame
pe zi (28 de unitãþi pe sãptãmînã, comparativ cu limitele recomandate în
prezent de 21 de unitãþi pe sãptãmînã pentru bãrbaþi ºi 14 pentru femei),
iar alimentaþia era sãracã în legume ºi fructe.
Cauzele morþii: principalii ucigaºi

Sã încercãm în continuare sã examinãm mai îndeaproape principalele
cauze ale morþii, factorii ce ne ucid, fie în momentul care ne este scris,
fie înainte.
Moartea provocatã de om: rãzboiul, masacrele, înfometarea

O categorie ce nu apare pe lista Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii
(vezi Tabelul 1) este cea a oamenilor uciºi direct (în rãzboaie sau masacre)
sau indirect (prin înfometare, încarcerare, în lagãre de muncã) de cãtre
semenii lor. Morþile provocate de oameni în secolul XX au fost estimate
la aproximativ 110 milioane. Cam 20 de milioane de oameni au murit în
primul rãzboi mondial ºi aproximativ 35 de milioane în al doilea rãzboi
mondial. Aceste cifre fac ca numãrul de oameni uciºi în secolele anterioare
sã parã infim ºi asta nu pentru cã am devenit mai rãi, ci fiindcã populaþia
globului este mai numeroasã. Acum sînt mult mai mulþi cei care suferã ºi
mor în rãzboaie, în lagãre de concentrare, se confruntã cu foametea etc.
Deºi în secolele trecute oamenii erau mult mai rãi, consecinþele se resimþeau
la o scarã mai micã.
Morþile provocate de om, pe care le descriem, în continuare, sînt cele
cauzate de deciziile guvernelor ºi ale naþiunilor. Acest fapt, precum ºi
numãrul mare al victimelor le plaseazã într-o altã categorie decît
omuciderea, pe care o vom aborda în capitolul 3.
Uciderea sistematicã a unui grup identificabil de oameni, adesea de-a
lungul unei perioade de mai mulþi ani, este calificatã mai degrabã drept
„genocid“ decît „masacru“. Genocidul a fost uneori realizat prin metode
indirecte, precum înfometarea sau neglijarea. Spaniolii au omorît peste
1 milion de indieni în Caraibe (1492–1600) ºi alt milion de indieni din
America Centralã ºi de Sud între 1498 ºi 1824. Colonizatorii europeni din
America de Nord au ucis, începînd din 1620, peste un milion de
amerindieni. Genocidul, dupã cum observã Jared Diamond în lucrarea The
Rise and Fall of the Third Chimpanzee, a continuat pînã în secolul XX.
Primii colonizatori ai Australiei s-au fãcut rãspunzãtori pentru moartea a
peste 100 000 de aborigeni între 1788 ºi 1928, iar în perioada 1950–1990
au fost comise genociduri în cel puþin cincisprezece þãri din Africa, America
de Sud ºi Asia de Sud-Est.
În secolul XX s-au fãcut eforturi deosebite ºi demne de laudã pentru
protejarea ºi salvarea vieþii umane (de exemplu, prin progresele din
medicinã ºi printr-o mai bunã alimentare publicã), acest lucru coexistînd
însã cu o capacitate ºi o dorinþã nelimitate de a distruge viaþa. În studiul
The Twentieth-Century Book of the Dead (1972), scriitorul Gil Elliot a
realizat o serie de estimãri interesante, deºi destul de aproximative, ale
morþilor provocate de om de-a lungul secolului XX. (Elliot este cel care
a propus suma de 110 milioane citatã mai sus.) El a fãcut o distincþie între
morþile provocate de arme ºi bombe (50 de milioane) ºi cele provocate de
privaþiuni, definite ca imposibilitatea satisfacerii necesitãþilor supravieþuirii:
apã, hranã, adãpost ºi îmbrãcãminte (60 de milioane). A împãrþit apoi
aceastã ultimã categorie în privaþiuni în oraºe (16 milioane), în lagãre de
muncã, cele mai multe în Uniunea Sovieticã (20 de milioane) ºi în condiþii
de foamete, asediu ºi rãzboi (24 de milioane). Dintre aceºtia, ceva mai
mult de 110 milioane de indivizi erau bãrbaþi. Episoade deosebit
de sîngeroase au dus la apariþia unor „oraºe-fantomã“: în primul rãzboi
mondial – Verdun (1 milion); în al doilea rãzboi mondial – Leningrad
(1 milion) ºi Auschwitz (1,5 milioane). Per total, s-a estimat cã în al
doilea rãzboi mondial au murit cel puþin 4,5 milioane de evrei: 2 milioane
din cauza foamei, a bolilor ºi a privaþiunilor, 1,5 milioane gazaþi ºi 1
milion împuºcaþi. Elliot a observat cã aceste cifre exorbitante sînt dincolo
de capacitatea noastrã de înþelegere, sugerînd necesitatea unor studii
suplimentare pentru fundamentarea acestor estimãri pe date statistice mai
concrete.
În jumãtatea de secol de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, peste
20 de milioane de oameni au fost uciºi în aproximativ 150 de rãzboaie pe
plan local în Africa, Asia, Europa ºi America Latinã. Milioane dintre
aceºtia erau copii. Mulþi alþii au fost schilodiþi, mai ales de minele
antipersoanã. Armele moderne sînt produse în þãrile industrializate ºi, în
fiecare an, o cantitate în valoare de aproximativ 35 miliarde $ este vîndutã
sau datã þãrilor în curs de dezvoltare.
Ar fi de neconceput ca un studiu despre moarte sã nu menþioneze
cîteva informaþii referitoare la una dintre cele mai îngrozitoare muniþii de
rãzboi concepute de om: armele chimice. Acestea au capacitatea de a
omorî milioane de oameni ºi, spre deosebire de armele nucleare, nu distrug
oraºele ºi bunurile materiale, care rãmîn intacte dupã ce cadavrele au fost
ridicate.
Prima armã chimicã, clorul gazos, a fost conceputã în 1915 de cãtre
germanul Fritz Haber, cîºtigãtor al Premiului Nobel. Gazul a fost eliberat
din cilindri în direcþia inamicilor în oraºul Ypres, în primul rãzboi mondial.
În primãvara lui 1915, într-o singurã lunã, s-au folosit nu mai puþin de 500
de tone din 20 000 de cilindri. Numai cã acest gen de atac chimic ce
trebuia sã fie însoþit de o ofensivã de proporþii a infanteriei depindea în
prea mare mãsurã de vreme ºi nu era foarte eficient. ªi britanicii l-au
folosit ceva mai tîrziu, în cursul aceluiaºi an, dar fãrã mai mult succes.
Germanii au început atunci sã lucreze la urmãtoarea variantã, ºi anume
fosgenul. Acesta a fost folosit pentru prima datã în decembrie 1915 ºi,
spre deosebire de clor, care forma un nor vizibil, era practic incolor ºi
inodor. Dupã ce îl inhala, victima nu simþea decît o vagã iritare a ochilor
ºi a gîtului, urmând ca la scurt timp plãmînii sã se umple cu lichid,
provocîndu-i astfel decesul. Fosgenul este de aproape douãzeci de ori mai
eficace decît clorul. Aliaþii l-au folosit, alãturi de clor, în Bãtãlia de pe
Somme din 1916, în urmãtoarele nouã luni fiind utilizate 1 500 de tone.
Problemele pe care le ridicau condiþiile meteorologice fuseserã rezolvate
prin aruncarea unor obuze care explodau, împrãºtiind gazul la o distanþã
de pînã la 1,5 km. Spre sfîrºitul primului rãzboi mondial, 95% din cantitatea
totalã de gaz fusese eliberatã prin intermediul artileriei.
Apoi, în 1917, germanii au început sã foloseascã o nouã armã: iperita
(sulfura de dicloretil). Acest gaz avea un miros asemãnãtor muºtarului ºi
provoca, la inhalare, doar o slabã iritare, dar apoi distrugea plãmînii.
Moartea survenea în cîteva zile, pe mãsurã ce plãmînii se solidificau.
Aceastã substanþã era folositã în stare lichidã, dupã împrãºtiere rãmînînd
la nivelul solului ºi poluînd apa. Spre sfîrºitul rãzboiului, britanicii
pierduserã din cauza acestui gaz 2 000 de oameni, alþi 125 000 necesitînd
tratament medical. Impactul militar era considerabil ºi, prin urmare,
britanicii au început sã-l fabrice, dar rãzboiul a luat sfîrºit înainte de a-l
putea folosi pe scarã largã. Unul dintre supravieþuitorii unui atac britanic
cu iperitã din octombrie 1918 a fost un caporal în vîrstã de 29 de ani din
Infanteria de Rezervã Bavarezã, care se numea Adolf Hitler.
Pasul urmãtor în domeniul armelor chimice a fost reprezentat de gazele
cu acþiune asupra sistemului nervos. În jurul anului 1936, savantul german
dr. Gerhard Schrader a descoperit o serie de otrãvuri de o eficacitate
extraordinarã: agenþii neuroparalitici, care blocheazã acþiunea unei substanþe
esenþiale din sistemul nervos numitã colinesterazã, provocînd pierderea
controlului muºchilor ºi a unor funcþii de bazã, cum ar fi respiraþia. Moartea
este provocatã prin asfixie. Prima astfel de substanþã a fost gazul tabun.
Urmãtoarea, mai eficientã, a fost descoperitã în 1938 ºi numitã gaz sarin,
în onoarea cercetãtorilor germani care au creat-o (Schrader, Ambros,
Rudriger ºi van der Linde). O singurã picãturã aplicatã pe piele este fatalã.
Cu acest gaz pot fi distruse oraºe întregi.
În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, spre sfîrºitul anului 1944,
germanii au produs aceste otrãvuri în cantitãþi uriaºe, Germania deþinînd
aproximativ 12 000 de tone de tabun, plasate în depozite secrete de muniþie,
gata sã fie încãrcate în bombe ºi obuze. Aceste cantitãþi nu au mai fost
utilizate din cauza decimãrii aviaþiei germane ºi de teama represaliilor.
Dacã ar fi fost folosite, rãzboiul s-ar fi prelungit, deoarece savanþii britanici
erau mult în urmã, încercînd sã conceapã noi forme de iperitã.
În timpul Rãzboiului Rece, armele chimice au continuat sã fie produse,
apãrînd totodatã ºi armele biologice, deºi acestea aveau un efect mai redus
ºi erau mai puþin sigure. În cele din urmã, în 1969, preºedintele SUA,
Richard Nixon, a cerut interzicerea armelor chimice ºi biologice. Cu toate
acestea, a continuat conceperea unor noi metode de lansare, cea mai
importantã fiind „arma binarã“, care consta într-un obuz ce conþinea douã
substanþe chimice, inofensive individual, care se combinau în urma
exploziei obuzului la þintã ºi formau un gaz neuroparalitic mortal.
În prezent, dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, ameninþarea unui rãzboi
major a fost îndepãrtatã, tratatul de dezarmare chimicã devenind realitate.
Totuºi, nu trebuie uitat faptul cã oamenii au fabricat suficiente arme chimice
pentru a omorî aproape toatã populaþia globului, fãrã ca planeta sã devinã
nelocuibilã. Ameninþarea este încã prezentã, evenimentele care au avut
loc în metroul din Tokio în 1995, cînd o sectã japonezã a eliberat gaz
sarin, omorînd 12 persoane ºi afectînd alte 1 000, a demonstrat cît se poate
de clar acest lucru. Panica produsã atunci a fost mult mai mare decît ne
sugereazã aceste cifre. Din fericire, majoritatea organizaþiilor teroriste sunt
preocupate prea mult de imaginea lor publicã pentru a folosi arme care
le-ar îndepãrta simpatizanþii.
Bolile infecþioase ºi parazitare

Aceste afecþiuni au omorît peste 17 milioane de oameni în cursul
anului 1996, cea mai mare parte dintre ei copii, afectînd cel mai mult
þãrile lumii a treia. Aceasta se datoreazã faptului cã în astfel de þãri igiena
necorespunzãtoare, malnutriþia, lipsa antibioticelor ºi a serviciilor medicale
de calitate fac ca infecþiile sã fie mai frecvente ºi sã aibã efecte severe.
Bolile ºi decesele din aceste regiuni sînt cauzate în primul rînd de sãrãcie.
Bolile infecþioase care provoacã cele mai multe victime la nivel mondial
sînt:
– Infecþiile respiratorii (pulmonare): acestea sînt rãspunzãtoare de
moartea a patru milioane de oameni anual, cele mai multe victime
fiind copii sub cinci ani. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a
înregistrat progrese semnificative prin campaniile de vaccinãri, mai
ales împotriva tusei convulsive, a difteriei ºi a pojarului, dar, din
nefericire, aceste boli se aflã sub control numai în þãrile dezvoltate,
bogate.
– Tuberculoza: aceasta a ajuns, în prezent, pe locul al doilea în rîndul
celor mai devastatoare boli infecþioase, fãcîndu-se rãspunzãtoare
pentru moartea a 3 milioane de persoane în 1996, mai multe decît
orice altã infecþie singularã. Din ce în ce mai mulþi bolnavi de TBC
contracteazã ºi SIDA, iar aceasta, asociatã cu tuberculoza, formeazã
o combinaþie fatalã. Vaccinul ºi medicamentele care pot trata
tuberculoza sînt disponibile, dar multe dintre þãrile subdezvoltate
nu ºi le pot permite ºi nu dispun de mijloacele necesare distribuirii
lor cãtre populaþie.
– Infecþiile diareice determinã moartea altor 2,5 milioane de copii
anual (aproximativ 8 000 zilnic). În unele regiuni din Africa, Asia
ºi America Latinã, copiii suferã de diaree, în medie, douã luni din
trei. Dintre aceºtia, unii mor, în timp ce altora le este opritã creºterea.
Diareea este provocatã de o gamã largã de microbi ºi de alþi paraziþi,
dar cînd mamele le aplicã acestor copii un tratament rudimentar
(bãuturi ce conþin sare ºi zahãr), rata mortalitãþii e redusã
semnificativ.
Numãrul imens de cazuri de diaree se datoreazã în principal surselor
impure de apã ºi sistemului inadecvat de sãnãtate publicã. Organizaþia
UNICEF a scos în evidenþã faptul cã aproximativ jumãtate din populaþia
mondialã nu beneficiazã de sisteme adecvate de canalizare. În aceste
comunitãþi, infecþiile intestinale se rãspîndesc cu uºurinþã din cauza
insalubritãþii aproape medievale. ªi totuºi, problema ar putea fi rezolvatã
cu numai 6 milioane $ cheltuiþi într-o perioadã de zece ani, sumã care
reprezintã doar 1% din bugetul militar, la nivel global.
În secolele trecute, diareea reprezenta o cauzã frecventã a deceselor
copiilor din Europa. Un epitaf dintr-un cimitir din oraºul englez Cheltenham
face referire la moartea unui copil, survenitã la vîrsta de trei sãptãmîni:
Aºa curînd m-am terminat,

Mã-ntreb de ce-am mai fost creat.
Urmãtoarele boli, în ordinea efectelor produse, dupã primele trei, sînt:

– Malaria (peste 2 milioane de decese în 1996). În prezent nu existã
nici un vaccin preventiv sigur: unica soluþie constã în evitarea
muºcãturilor de þînþari.
– HIV/SIDA (1,5 milioane de decese în 1996). Infecþia se rãspîndeºte
în continuare cu repeziciune atît pe subcontinentul indian, cît ºi în
Africa sub-saharianã.
– Hepatita B (1,1 milioane de decese în 1996). Acest virus provoacã
ºi cancerul hepatic.
– Pojarul (1 milion de decese în 1996) ºi tusea convulsivã (350 000
de decese în 1996) reprezintã în continuare infecþii letale pentru
copiii din þãrile subdezvoltate, deºi acestea pot fi prevenite prin
vaccinãri.
– Tetanosul nou-nãscuþilor (310 000 de decese în 1996). Aceastã
infecþie apare prin depunerea bacteriilor pe suprafaþa secþionatã a
cordonului ombilical.
– Boala somnului (150 000 de decese în 1996). Aceastã infecþie este
rãspînditã de muºtele þeþe din Africa.
Trebuie observat faptul cã SIDA nu se aflã printre primele trei boli
infecþioase ca numãr de victime. Totuºi, la sfîrºitul anului 1996, la nivel
mondial, de cînd a apãrut virusul fuseserã infectaþi cu HIV 29,4 milioane
de copii ºi adulþi, dintre care 8,4 erau bolnavi de SIDA ºi 6,4 milioane
muriserã. La sfîrºitul secolului, la numai douãzeci de ani dupã ce a fost
descoperitã, SIDA ucisese deja 20 de milioane de oameni, adicã 1 milion
pe an. Pentru a-i putea aprecia impactul general, nu trebuie uitat cã SIDA
omoarã adulþi tineri, lãsînd în urmã copii orfani, ºi creºte sensibilitatea la
tuberculozã, astfel cã, în Africa, unul din trei bolnavi de SIDA moare de
tuberculozã. Cele douã boli formeazã un parteneriat ucigãtor. Cu toate
acestea, decesele provocate de SIDA sînt mai puþin numeroase decît cele
survenite în urma accidentelor rutiere ºi, cu toate cã în 1996 au murit de
Molimele
Marile epidemii au constituit o caracteristicã a istoriei scrise, avînd
rolul de a influenþa uneori desfãºurarea evenimentelor.
În anul 701 î.Hr., regele asirian Sennacherib s-a vãzut obligat sã
pãrãseascã Iudeea fãrã a cuceri Ierusalimul, deoarece 185 000 de oameni
din armatele lui au murit în urma a ceea ce se presupune cã a fost o boalã
infecþioasã. Acest episod este imortalizat în poezia lui Byron „Distrugerea
lui Sennacherib“.
Ciuma a fost una dintre cele mai distructive boli. Bacteriile care o
provoacã sînt transmise de la ºobolani la oameni prin intermediul puricilor,
ºobolanilor, iar ganglionii limfatici de la subsuoarã sau din zona inghinalã
(în lb. greacã bubo = inghinal), care dreneazã zona muºcãturii de purice,
se inflameazã, transformîndu-se în depozite de puroi. În cazul ciumei
bubonice, toxinele puternice produse de bacterii îi ucid pe jumãtate dintre
cei afectaþi. Dacã bacteriile invadeazã plãmînii (ciuma pneumonicã), raportul
deceselor ajunge la 100%, iar infecþia se poate rãspîndi direct de la un
individ la altul.
Ciuma a ajuns în Europa din Orientul Îndepãrtat în 1348, iar efectul a
fost devastator. În Anglia, aceastã boalã, numitã Moartea Neagrã, a ucis
aproape o treime din populaþie într-un interval de doi ani ºi jumãtate. O
epidemie din anul 1665, anul premergãtor Marelui Incendiu din Londra, a
fost descrisã foarte plastic de Daniel Defoe (pe atunci în vîrstã de numai
cinci ani) în cartea Jurnal din anul ciumei: „Sãpaserã mai multe gropi în
alt cimitir cînd molima începuse sã se întindã în parohia noastrã ºi, mai
ales, cînd au început sã aparã cãruþele cu morþi... În aceste gropi puseserã
poate cîte 50 sau 60 de leºuri; apoi au sãpat gropi mai mari, în care
îngropau toate cadavrele aduse de cãruþe într-o sãptãmînã, ceea ce... însemna
între 200 ºi 400 pe sãptãmînã; ºi nu puteau sã le sape mai mari, deoarece
ordinul judecãtoresc le impunea sã nu îngroape nici un cadavru la mai
puþin de ºase picioare de suprafaþã“.
Oamenii din evul mediu puneau ciuma fie pe seama cutremurelor, fie pe
cea a miºcãrii planetelor, fie pe socoteala unui complot evreiesc sau arãbesc
(în timpul anilor ciumei din Europa au avut loc 350 de masacre ale evreilor),
dar cel mai adesea pe seama pedepsirii rãutãþii oamenilor de cãtre Dumnezeu.
SIDA 1,4 milioane de oameni, un numãr identic de persoane s-au sinucis

sau au fost ucise de alþi oameni. Trei sferturi din infectãrile cu HIV au
apãrut în urma relaþiilor sexuale neprotejate, iar trei sferturi dintre aceste
cazuri au implicat relaþii heterosexuale. Bebeluºii ºi copiii sînt infectaþi
intrauterin sau în timpul primilor ani de viaþã.
În acest capitol nu am inclus febra Lassa, febra Ebola, schistozomiaza,
holera, tifosul, rabia, poliomielita ºi multe alte infecþii bine cunoscute ºi
adesea mortale, deoarece sînt mai puþin importante din punctul de vedere
al numãrului de victime decît cele menþionate mai sus. Deºi sînt dramatice
ºi pot constitui subiecte de prima paginã, acestea nu reprezintã totuºi
Boala transpiraþiei din Anglia: o molimã misterioasã

În vara anului 1485, Anglia a fost lovitã de o boalã ciudatã ºi
înspãimîntãtoare. Molima a apãrut la trei sãptãmîni dupã intrarea armatei
contelui de Richmond (care avea ºi mercenari francezi) în Londra. Lordul
primar, succesorul sãu ºi alþi ºase consilieri au murit într-o sãptãmînã. Cei
afectaþi se plîngeau de migrene, dureri musculare, febrã, respiraþie îngreunatã
ºi transpiraþie abundentã. Aºa cum descria un medic al vremurilor: „din
cauza vaporilor fetizi, stricaþi, putrezi ºi respingãtori din apropierea regiunii
inimii ºi plãmînilor, gîfîiala respiraþiei se mãreºte, creºte ºi se împiedicã pe
ea însãºi“.
Moartea survenea adesea la 24 de ore de la declanºarea bolii. Nu este
cunoscut numãrul total al victimelor, dar se pare cã fãcea ravagii mai ales
în rîndul tinerilor sãnãtoºi decît în cel al femeilor, copiilor ºi bãtrînilor. Ea
a fost numitã Sudor Anglicus ºi, ulterior, Boala Englezã a Transpiraþiei; s-a
manifestat ºi în timpul altor patru epidemii din verile anilor 1508, 1517,
1528 ºi 1551. Apoi a dispãrut la fel de misterios cum a apãrut, permiþîndu-ne
în prezent doar sã ghicim cauzele care au provocat-o. Boala pare mai
degrabã o virozã respiratorie decît o infecþie, ca în cazul ciumei, tifosului
sau al malariei, posibil o formã extrem de virulentã de gripã dacã nu se ia
în considerare faptul cã gripa atacã de obicei iarna. Este posibil sã fi fost
vorba despre un virus rãspîndit de rozãtoare, nenumãrate în acele timpuri:
în Londra exista cel puþin o familie de ºobolani negri în fiecare gospodãrie!
Pe de altã parte, epidemiile aveau un caracter exploziv ºi erau foarte
rãspîndite, astfel încît infectarea se propaga, cel mai probabil, direct de la
om la om, prin tuse ºi strãnut.
cauze principale de deces. De exemplu, febra Ebola îi omoarã pe majoritatea

celor infectaþi cu acest virus, dar se manifestã numai în unele regiuni din
Africa, iar pînã în prezent numãrul total de decese este în jur de 1 000.
În trecut, bolile infecþioase au avut un impact dramatic, omorînd
milioane de indivizi. Marea epidemie de gripã din 1918 a omorît 20 de
milioane de oameni în numai doi ani – mai mulþi decît toate victimele
primului rãzboi mondial. Alte exemple de molime, boala transpiraþiei ºi
variolã, sînt enumerate în casetele din cuprinsul acestui capi-
tol.
Accidentele ºi dezastrele naturale

În fiecare an, aproape 4 milioane de oameni mor în urma violenþei ºi
a accidentelor, incluzînd aici cãderi de la înãlþime, incendii, inundaþii,
înec, omucidere ºi accidente auto. În anul 1996, accidentele au fost cea
de-a ºasea cauzã de deces din punctul de vedere al numãrului victimelor
la nivel global. Þãrile în curs de dezvoltare înregistreazã de aproape patru
ori mai multe victime din aceste cauze decît þãrile dezvoltate. Un detaliu
Adio variolei
Variola a reprezentat o boalã ucigaºã încã de la începutul istoriei scrise.
A ucis ºi capete încoronate, iar atunci cînd, între secolele XV ºi XVIII, a
fost dusã de exploratori ºi coloniºti în Africa, în Americi ºi în Australia,
impactul a fost comparabil cu cel al armelor de foc ºi al Bibliei. În regatele
aztec ºi maya au murit în numai cîþiva ani circa 3,5 milioane de indivizi,
iar faptul cã toþi conchistadorii spanioli erau rezistenþi la boalã i-a fãcut sã
parã ºi mai invincibili.
Variola era ceva normal în oraºele europene de acum 200 de ani. Pentru
copii, aceastã boalã ce semãna cu pojarul era un obstacol care trebuia depãºit,
ºi provoca aproape o treime din decesele infantile. Oamenii ºi-au dat seama
cã se pot proteja împotriva variolei zgîriindu-se pe piele cu puroiul din
bãºicile suferinzilor, iar Lady Mary Wortley Montagu, soþia ambasadorului
englez în Turcia, a adus aceastã metodã în Anglia, unde a fost intens folositã.
În 1721, doi prinþi ai casei regale au fost trataþi astfel dupã ce metoda fusese
testatã iniþial pe ºase condamnaþi de la închisoarea Newgate.
Mai tîrziu, un doctor de þarã, inventiv ºi tenace, Edward Jenner, care
trãia în provincia englezã Gloucestershire, a descoperit vaccinul modern
împotriva variolei. Pe data de 14 mai 1796, el a prelevat puroi dintr-o
bãºicã de variolã taurinã de pe mîna unei lãptãrese pe nume Sarah Nelmes
(care se infectase de la o vacã botezatã Blossom) ºi l-a întins pe zgîrieturile
de pe braþul lui James Phipps, în vîrstã de numai opt ani. James a suferit
ulterior o uºoarã indispoziþie, iar ºase sãptãmîni mai tîrziu, Jenner l-a inoculat
cu virusul variolei. Bãiatul n-a pãþit nimic. Deºi manevra fusese riscantã,
copilul a fost astfel salvat.
Metoda lui Jenner s-a numit vaccinare (vacca, în latinã = vacã), iar în
prima jumãtate a secolului XX, variola fusese eradicatã aproape complet în
Europa ºi în America de Nord. Boala a continuat însã sã se rãspîndeascã
în Asia ºi în Africa, în 1974 înregistrându-se aproape un sfert de milion de
cazuri. În 1969, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a iniþiat o campanie de
eradicare definitivã a variolei, folosind vaccinul lui Jenner. Dificultãþile
întîmpinate au fost foarte mari, inclusiv barierele culturale, conflictele armate
ºi problemele transportului acestui vaccin în regiunile îndepãrtate. Cum sã
ajungi în satele din munþii etiopieni situate la peste 30 km de cele mai
apropiate drumuri pe care le poþi strãbate numai cu vehicule de teren? Dar
campania s-a bucurat în final de succes, ultimul caz de variolã fiind
înregistrat în octombrie 1977, într-o micã localitate din Somalia, în Africa.
Variola a fost astfel definitiv învinsã.
Costurile totale ale acestei campanii, consideratã de mulþi drept cea mai
mare realizare a ºtiinþei medicale a secolului XX, au fost de 150 de milioane
USD. Pentru succesul acesteia, boala trebuia sã fie exclusiv umanã (dacã
ar fi infectat animale sau insecte, ar fi putut reveni) ºi sã nu persiste în
organism (ceea ce ar fi însemnat posibila existenþã a unor purtãtori sãnãtoºi).
De asemenea, trebuind sã existe un vaccin eficient ºi ieftin (de fapt, vaccinul
lui Jenner nici n-ar fi acceptat astãzi din perspectiva standardelor stricte
actuale), precum ºi resursele ºi organizarea necesare desfãºurãrii acestui
program la nivel global. Acestea au fost furnizate de Organizaþia Mondialã
a Sãnãtãþii ºi de cercetãtorii, administratorii ºi epidemiologii sãi devotaþi.
Motorul cu combustie infernalã

Automobilul reprezintã o deschidere fãrã precedent în ceea ce priveºte
mobilitatea personalã ºi o declaraþie la vedere a venitului ºi a statutului
social al fiecãruia. Rolul deosebit de important jucat de acesta în vieþile
noastre este evident pentru toatã lumea. Sã analizãm însã ºi aspectele nega-
tive ale automobilului, cu motorul sãu cu combustie internã.
Încã de la primul accident mortal rutier înregistrat, cel al unui pieton din
New York, în 1895, automobilele ne-au omorît. Pe drumurile din SUA mor
în fiecare an aproximativ 40000 de oameni. Anglia ºi Þara Galilor au
totalizat în 1995 un numãr de 3600 de victime rutiere (aproximativ zece
decese pe zi), aceastã cifrã scãzînd însã de la 4 968 în anul 1990, deºi în
fiecare an se conduce din ce în ce mai mult. În 1995, cheltuielile medii pe
sãptãmînã de persoanã pentru o maºinã au fost de 13,67 £, în comparaþie
cu 1,40 £ pentru trenuri ºi autobuze.
Din altã perspectivã, totalul de 3 600 de victime ale accidentelor rutiere
din 1995 poate fi comparat cu cele 3 547 de sinucideri din acelaºi an. Mai
mult, Marea Britanie are una dintre cele mai scãzute rate ale deceselor
consecutive accidentelor rutiere din Uniunea Europeanã, cea mai ridicatã
(potrivit rapoartelor din 1994) înregistrîndu-se în Portugalia.
Automobilele ucid atît pasageri ºi pietoni nevinovaþi, cît ºi copii care
n-au apucat sã se nascã. Un cercetãtor american a calculat cã în SUA, în
1968, aproximativ 5 000 de copii nenãscuþi au murit o datã cu mamele lor
însãrcinate în accidente de maºinã – o pierdere ce s-ar putea sã compenseze
numãrul de copii concepuþi în maºini în aceeaºi perioadã.
Maºinile nu provoacã doar moartea ºi traume severe, ci au ºi alte efecte
neplãcute. Contribuie semnificativ la poluarea atmosferei, degajînd substanþe
nocive precum monoxidul de carbon ºi oxizii de plumb ºi azot. Tot ele
produc ºi dioxid de carbon, care contribuie la încãlzirea globalã; sînt asociate
cu sedentarismul ºi cu atacurile de cord; produc mult zgomot; drumurile pe
care circulã distrug mediul. Societatea plãteºte aceste costuri în mare parte
ascunse, precum ºi vãtãmãrile corporale ºi decesele, pentru avantajul de a
deþine un automobil.
Problema este cã, avînd în vedere stilul de viaþã actual, automobilul a
devenit o necesitate. Nu existã nici o îndoialã cã, pe mãsurã ce criza
combustibililor se acutizeazã ºi naþiunile în curs de dezvoltare încep sã
achiziþioneze vehicule, va fi necesarã luarea unor mãsuri în legãturã cu
automobilul cu motor termic. Fie vom reduce drastic mersul cu maºina, fie
tehnologia va trebui sã furnizeze o alternativã viabilã.
interesant este acela cã, în India, femeile sînt de douã ori mai predispuse
unei morþi în urma arsurilor decît bãrbaþii, deoarece, probabil, lor le revine
sarcina supravegherii focului din bucãtãrii.
Accidentele auto, din nefericire, au devenit aproape o caracteristicã
obiºnuitã a vieþii cotidiene (vezi caseta). Dacã acelaºi numãr de oameni
care mor lunar în urma accidentelor rutiere ar muri în accidente aeriene,
feroviare sau navale, s-ar organiza proteste publice ºi ar fi neapãrat necesarã
luarea unor mãsuri. În SUA, victima rutierã cu numãrul 1 milion a murit
în anul 1973, dar mãcelul rutier continuã, fiind, se pare, rezultatul inevitabil
al nevoii noastre de mobilitate. Unele vehicule sînt mai sigure decît altele.
În Anglia ºi în Þara Galilor, în 1989, au murit 343 de motocicliºti cu
vîrste cuprinse între 16 ºi 24 de ani ºi numai 323 de ºoferi de aceeaºi
vîrstã, în ciuda faptului cã existau mult mai puþini motocicliºti decît ºoferi.
Dezastrele naturale atrag mai mult atenþia decît accidentele rutiere,
ajungînd pe prima paginã a ziarelor, în timp ce accidentele, deºi provoacã
mult mai multe victime, au devenit un fenomen cotidian acceptat de
societate. Unele catastrofe atrag atenþia întregii planete din cauza situaþiei
tragice sau din cauza implicãrii copiilor – cum s-a întîmplat în cazul
catastrofei din 1966 din Aberfan, în sudul Þãrii Galilor, cînd un nãmol
semilichid din cãrbune, provenit dintr-o minã prãbuºitã, a inundat o ºcoalã,
sufocînd 140 de oameni, în cea mai mare parte copii.
Lista urmãtoare furnizeazã cîteva exemple ale numãrului de victime
provocate de dezastrele naturale în trecut. Acestea includ ºi perioadele de
foamete deºi, de cele mai multe ori, foametea este rezultatul direct al
acþiunii umane – sau al lipsei de acþiune.
20 mil. de morþi – foametea din nordul Chinei, 1969–1971

6 mil. de morþi – „marea foamete“ din China, 1333–1337
1,5 mil. de morþi – foametea din Bengal, India, 1943–1944
1 mil. de morþi – inundaþiile din provincia Henan, China, 1939
900 000 de morþi – inundaþiile din provincia Henan, China, 1887
830 000 de morþi – cutremurul din provincia Shanxi, China, 1556
242 000 de morþi – cutremurul din Tientsin, China, 1976
100 000 de morþi – inundaþiile din Friesland, Olanda, 1228
99 000 de morþi – cutremurul din Tokio, 1923: multe victime au sfîrºit
în flãcãrile izbucnite în tot oraºul în urma cutremurului, provocate
de ruperea cablurilor de înaltã tensiune ºi a conductelor principale
de gaze, sau de sobele care au explodat
36 000 de morþi – erupþia violentã din Krakatoa, o insulã vulcanicã
plasatã între Java ºi Sumatra, 27 august 1883: zgomotul a putut fi
auzit pînã la 5 000 de kilometri, iar ºocul s-a resimþit pînã în Cali-
fornia, aflatã la 14 500 de kilometri distanþã; majoritatea deceselor
a fost provocatã de valurile uriaºe (tsunami) produse de erupþie
28 000 de morþi – erupþia vulcanicã din oraºul St. Pierre din Insula
caraibianã Martinica, 1902: un nor fierbinte de gaz vulcanic a mãturat
oraºul, omorînd toþi locuitorii, cu excepþia a trei supravieþuitori, în
numai cîteva minute
20 000 de morþi – erupþia Vezuviului nimiceºte oraºul Pompei pe 24 au-
gust 79 d.Hr. (vezi capitolul 7).
Rarele accidente mortale, cum ar fi cele în urma muºcãturilor de ºarpe,
a fulgerelor, a înþepãturilor de scorpion sau agresiunii crocodililor ori
rechinilor, tind, de asemenea, sã atragã publicitate ºi li se acordã mai mult
spaþiu decît dezastrelor majore, deºi, printr-o comparare numericã, devin
aproape irelevante.
Muºcãturile de ºarpe au reprezentat dintotdeauna un fapt obiºnuit în
India ºi în Pakistan, fiind rãspunzãtoare pentru moartea a 22 480 de
persoane în anul 1889. În prezent, peste 1 000 de oameni mor anual numai
în statul Maharashtra. ªerpi veninoºi se întîlnesc, de asemenea, ºi pe
teritoriile în care trãiesc triburile de vînãtori-culegãtori din Papua Noua
Guinee, Tanzania ºi Ecuador, unde 2 pînã la 4 procente din decesele
adulþilor sînt provocate de muºcãturi de ºarpe. Brazilia suferã anual cam
2.000 de pierderi de vieþi omeneºti, cauza fiind aceeaºi, iar în unele zone
din Birmania, muºcãturile „veninoase“ reprezintã una dintre principalele
cauze de deces. Pe cîmpurile de orez, în ridicãturile de pãmînt, existã
galerii de rozãtoare care se hrãnesc cu orez. Acele gãuri mai adãpostesc
însã ºi ºerpi veninoºi (în principal vipera Russell), care se hrãnesc cu
nenumãrate rozãtoare din zonã. S-au luat mãsuri pentru realizarea unui
vaccin (termenul se referã în general la inocularea efectuatã înaintea
infectãrii) împotriva veninului acestor ºerpi, care sã protejeze muncitorii
de pe cîmpurile de orez. Prin comparaþie, numãrul deceselor datorate
aceleiaºi cauze în þãrile occidentale este foarte scãzut: în SUA au loc
aproximativ 50–100 de decese provocate de muºcãturi de ºerpi (mai ales
de ºerpi cu clopoþei) pe an, în timp ce în Marea Britanie viperele au ucis
doar 14 oameni în ultimii 100 de ani.
Descãrcãrile electrice reprezintã o cauzã mai puþin obiºnuitã de deces.
În Marea Britanie, fulgerele omoarã aproximativ 12 oameni pe an, în
SUA, 400–500, iar în zona tropicelor, ceva mai mulþi, deoarece acolo
furtunile însoþite de descãrcãri electrice sînt mai frecvente. Unul dintre
cazurile celebre din istorie a avut loc pe hipodromul Ascot din Anglia, la
data de 14 iulie 1955. Fulgerul a lovit o gradenã cu o serie de elemente
metalice neîmpãmîntate, iar mulþi dintre cei ce se aflau acolo, pentru cã
aveau hainele ude, au fost azvîrliþi la pãmînt. În urma impactului, unii au
fost doar ameþiþi, alþii au rãmas inconºtienþi, douã persoane au murit ºi
alte 46 au necesitat asistenþã medicalã. Nouã dintre acestea ºi-au revenit
însã înainte de a ajunge la spital, iar restul a suferit doar afecþiuni minore:
arsuri, nevralgii sau înþepãturi. Singurele leziuni pe termen lung au fost
suferite de una sau douã persoane care au rãmas surde ca urmare a afectãrii
timpanelor. Fulgerul a lovit ºi o tribunã alãturatã, dar aceasta era prevãzutã
cu paratrãsnet, aºa încît nimeni nu a avut de suferit.
Înþepãturile provoacã un numãr semnificativ de decese. Scorpionii
sînt niºte insecte deosebit de veninoase, iar înþepãturile lor omoarã în
Mexic cam 100–200 de oameni anual, de pînã la zece ori mai mulþi decît
muºcãturile de ºarpe. Veninul albinelor ºi al viespilor nu este, în general,
suficient de puternic pentru a ucide, cu excepþia cazurilor unor înþepãturi
multiple, de sute de insecte, numai cã aceia care suferã de o
hipersensibilitate la veninul acestora sînt foarte vulnerabili. O singurã
înþepãturã le poate fi fatalã, dar o injecþie cu adrenalinã, fãcutã la scurt
timp dupã înþepãturã, le salveazã viaþa.
Sufocãrile. Accidentul clasic se produce cînd o bucãþicã de mîncare ca
o alunã nu mai urmeazã traiectul normal. Alimentul poate bloca traheea,
iar victima îºi încleºteazã mîinile pe piept ºi face o grimasã de disconfort,
nemaiputînd respira. Cei prezenþi la incident pot crede cã omul a suferit
un atac de cord. În asemenea situaþii, pulsul se accelereazã, iar tensiunea
arterialã creºte pe mãsurã ce oxigenul din sînge scade ºi începe sã se
acumuleze dioxid de carbon. Strãduindu-se disperat sã inhaleze aer, victima
nu face altceva decît sã fixeze mai bine obiectul strãin pe trahee sau sã-l
tragã în plãmîni. Dacã are noroc, cineva din preajmã îi va aplica manevra
Heimlich. Cel ce intervine se va aºeza în spatele victimei, îºi va împreuna
mîinile în jurul abdomenului acesteia, la nivelul taliei, sub cutia toracicã,
îi va þine o mînã strînsã în pumn, apucînd de cealaltã ºi trãgînd cu putere
ºi brusc în sus. Aceastã acþiune îi va goli plãmînii ºi, cu puþin noroc,
fluxul de aer va elimina obiectul. Unul dintre „rãufãcãtorii“ cei mai
frecvenþi este bucãþica de fripturã, deoarece aceasta nu se va dizolva sau
dezintegra, cum se întîmplã în cazul unei bucãþi de pîine.
Muºcãturile. În întreaga lume au loc în fiecare an aproximativ 100 de
atacuri ale rechinilor, dintre care jumãtate sînt fatale. Aceste evenimente
atrag atenþia din cauza circumstanþelor sinistre ºi deoarece un astfel de
atac i se poate întîmpla oricãrui înotãtor în anumite regiuni ale lumii.
Crocodilii pretind un tribut ºi mai mare, ucigînd anual circa 1 000 de
oameni în Africa ºi pe unii ghinioniºti din Australia. Unele decese sînt
provocate ºi de atacurile animalelor carnivore. Un tigru din Champawat,
India, care mînca oameni, a ucis 436 de persoane înainte de a fi împuºcat
de vînãtorul ºi scriitorul Jim Corbett, în urmã cu mai bine de 50 de ani.
Radioactivitatea. Trebuie menþionat cã, în ciuda panicii generale pe
care o produce, radiaþia este o cauzã destul de rarã a îmbolnãvirilor ºi a
deceselor. Aproape întreaga cantitate (85%) de radiaþii pe care o primim
anual provine din surse naturale: raze cosmice din spaþiul extraterestru ºi
gazul de radon inhalat, a cãrui sursã este uraniul prezent în multe materiale
pãmîntoase. Restul de 15% provine din expunerile în scop medical ºi, deºi
razele X conþin în prezent doze mai reduse, ele sînt probabil compensate
de utilizarea din ce în ce mai frecventã a noilor proceduri, precum scanãrile
prin tomografie computerizatã – CT. Prin scanarea de tip CT sau CAT
(tomografie axialã computerizatã), datele radiologice sînt prelucrate de un
computer care aratã pãrþi (secþiuni transversale) ale corpului uman. Comisia
Internaþionalã pentru Protecþia Radiologicã a raportat în 1990 cã ºansele
apariþiei unei boli fatale, cum ar fi cancerul, provocate de surse naturale,
este de unul sau douã cazuri din 100 000 pe an. Se ºtie cã întreaga lume
este radioactivã ºi cã o dozã relativ micã reprezintã riscuri pentru sãnãtate.
Riscurile sînt mai mari în anumite zone ºi pentru anumite ocupaþii, ºi
trebuie evident determinatã limita între nivelul acceptabil ºi cel inacceptabil,
de risc.
Bolile cardiovasculare
Acest capitol include bolile de inimã (peste 5 milioane de decese
înregistrate anual în toatã lumea) ºi accidentele vasculare cerebrale (4
milioane). Acestea reprezintã 48% din toate decesele înregistrate în þãrile
dezvoltate, dar numai 11% din cele numãrate în þãrile subdezvoltate. Totuºi,
aproape jumãtate din totalul de astfel de decese survin în þãrile
subdezvoltate. Cele mai multe, desigur, survin în rîndul oamenilor în vîrstã,
care nu intrã în categoria deceselor „premature“.
Marea majoritate a morþilor naturale subite – adicã acele cazuri în care
decesul survine la mai puþin de o orã dupã îmbolnãvire – se datoreazã
afecþiunilor cardiace. În momentul opririi activitãþii cardiace, persoana îºi
pierde cunoºtinþa ºi moare în cîteva minute. Jumãtate dintre decesele
provocate de afecþiunile cardiace se produc subit.
Bolile vaselor de sînge ale inimii (arterele coronare) sînt considerate
adesea afecþiuni ale persoanelor între douã vîrste. Imaginea clasicã este
cea a unui director stresat, supraponderal, fumãtor ºi sedentar. Aceste
afecþiuni se întîlnesc frecvent ºi la femei, deºi apar cu zece ani mai tîrziu
decît în cazul bãrbaþilor, iar în SUA provoacã mai multe decese în rîndul
femeilor decît în cel al bãrbaþilor.
Cancerul
Aceastã boalã afecteazã mai ales oamenii în vîrstã (aproximativ 2,4
milioane anual în þãrile dezvoltate). În 1996 au murit în urma acestei boli
6 346 000 de persoane în întreaga lume ºi, începînd cu anul 2000,
Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii estimeazã cã vor surveni 7 milioane de
decese (4 milioane bãrbaþi ºi 3,2 milioane femei) anual. Deºi majoritatea
acestor decese survin în þãrile subdezvoltate, ele reprezintã un procent
destul de mic din numãrul total de decese din þãrile respective. Din
nefericire, naþiunile dezvoltate exportã în þãrile lumii a treia multe dintre
obiceiurile lor nesãnãtoase (fumatul ºi alimentaþia bazatã pe o cantitate
ridicatã în grãsimi ºi scãzutã în fibre), asociate cu riscul de cancer.
Cele mai frecvente tipuri de cancer sînt:
1. Cancerul pulmonar, rãspunzãtor în perioada postbelicã pentru 35%
dintre decesele bãrbaþilor cu vîrste cuprinse între 35 ºi 69 de ani ºi
pentru aproximativ un sfert din toate decesele provocate de cancer
în toatã lumea. În anul 1996, aceastã afecþiune cauzatã de fumat a
omorît 989 000 de persoane. În SUA, la sfîrºitul anilor 1970, 30–
35% dintre decesele cauzate de cancer s-au datorat fumatului. În
prezent, în Marea Britanie acest tip de cancer provoacã mai multe
decese în rîndul femeilor decît cancerul de sîn, fiind rãspunzãtor
pentru unul din 6,5 decese printre femei ºi unul din trei pentru
bãrbaþi.
2. Cancerul gastric. Aceastã formã de cancer a ucis la nivel mondial
776 000 de persoane în 1996.
3. Cancerul intestinal (al colonului ºi al rectului): aproximativ 495 000
de morþi în 1996.
4. Cancerul hepatic: 386 000 de decese în 1996.
5. Cancerul de sîn: 376 000 de decese în 1996, reprezentînd aproximativ
15% dintre decesele survenite în rîndul femeilor. La bãrbaþi este o
raritate.
6. Cancerul esofagian: 358 000 de decese în 1996.
7. Cancerul gurii ºi al gîtului: 324 000 de decese în 1996.
8. Cancerul colului uterin: 247 000 de decese în 1996.
Cancerul de prostatã se aflã abia pe poziþia a douãsprezecea la nivel
mondial, dar este cea de-a doua formã de cancer care duce la moarte în
rîndul bãrbaþilor din Anglia ºi din Þara Galilor, provocînd 9 000 de decese
în cursul anului 1994. Adesea este un tip de cancer cu dezvoltare lentã, ºi
apare la bãrbaþii de vîrstã înaintatã, fiind frecvent neglijat ºi nediagnosticat.
Existã un mare interes din partea cercetãtorilor pentru studierea
cancerului, rezultatele obþinute de ei bucurîndu-se de multã popularitate.
Oamenii învaþã treptat modul cum îºi controleazã ºi coordoneazã corpul
sutele de milioane de celule, motivele care le determinã sã se dividã, felul
în care sînt create în embrion ºi cum îmbãtrînesc ºi mor. Cu toate acestea,
majoritatea deceselor provocate de cancer ar putea fi prevenite prin aplicarea
cîtorva principii bine cunoscute. De exemplu, 20% dintre aceste decese ar
putea fi prevenite prin renunþarea totalã la fumat, iar decesele provocate
de cancerul hepatic ºi cel de col uterin ar fi reduse considerabil prin
vaccinarea globalã împotriva virusului hepatitei B (principalul vinovat
pentru cancerul hepatic) ºi introducerea pe scarã largã a testelor de frotiu
citovaginal. De asemenea, pare destul de probabil ca alimentaþia (conþinutul
de fibre, tipurile de alimente, modul de preparare a acestora) sã aibã o
importanþã semnificativã în apariþia sau prevenirea cancerului gastrointes-
tinal ºi, dacã acest lucru se face corect, frecvenþa acestor forme de cancer
s-ar putea reduce prin schimbarea obiceiurilor alimentare.
3
Sinuciderea, eutanasia, omuciderea
Biet om, ce eºti! O minge a erorii,

Un vas fragil pe-o mare a terorii,
Venit pe lume din dureri ºi sînge,
În lacrimi te vei zbate cînd te-i stinge,
Nesigurã þi-e calea, dar sigur vei muri,
Tu nu însemni nimic, oricît de mare-ai fi!
John Hall (1627–1656)
În acest capitol este vorba despre acele decese care n-au survenit din
cauze „naturale“, fiind provocate de alte persoane. Deosebirea dintre acestea
ºi cele prilejuite de rãzboaie, masacre ºi infecþii, descrise în capitolul 2,
constã în aceea cã ele survin, de obicei, la un nivel mai redus ºi au un
caracter mai personal. Tocmai acest lucru le face atît de fascinante.
Secþiunea referitoare la omucidere abordeazã sacrificiile umane, avortul ºi
pruncuciderea, precum ºi omorul cu ºi fãrã premeditare.
Sinuciderea
Sinuciderea sau luarea propriei vieþi constituie o sursã permanentã de
fascinaþie. Cine face aºa ceva, de ce ºi, mai ales, cum? În lumea animalã,
acest fapt nu este întîlnit ºi chiar multora dintre noi ne vine greu sã îl
acceptãm sau sã îl trecem cu vederea, deoarece pare sã încalce o lege a
firii. La toate animalele se întîlneºte dorinþa instinctivã de a-ºi apãra viaþa,
iar sinuciderea se împotriveºte acestei legi naturale. Ca atare, ea meritã
analizatã într-o anumitã mãsurã.
Interesul manifestat faþã de fenomenul suicidului nu este deloc recent.
Încã din antichitate a fost studiat de medici, teologi, filozofi ºi juriºti, unii
dintre ei admiþîndu-l ca pe un act raþional. Filozoful ºi poetul latin Seneca
(4 î.Hr.–65 d.Hr.) argumenta astfel: „Dacã pot alege între o moarte prin
torturã ºi una simplã ºi uºoarã, de ce sã nu o prefer pe cea din urmã? Dupã
cum aleg vasul cu care navighez ºi casa în care locuiesc, la fel îmi voi
alege ºi moartea prin care voi pãrãsi viaþa“. În anul 1971 se estima cã se
scriseserã deja aproximativ 5 000 de articole ºi cãrþi cu caracter ºtiinþific
cu acest subiect. De asemenea, mulþi artiºti au încercat sã înfãþiºeze, sã
ilustreze acest subiect. Atît Delacroix, cît ºi Millais au pictat-o pe Ofelia,
care, în Hamlet, tragedia lui Shakespeare, se îneca în urma morþii tatãlui
ei. Printre alþi pictori care au abordat acest subiect se numãrã Edvard
Munch (Cuplul mort) ºi Toulouse-Lautrec (La Pendue). Scene de sinucidere
apar, de asemenea, ºi în multe romane, unii autori fiind în mod deosebit
interesaþi de acest act. Un pasaj zguduitor din romanul lui Thomas Hardy
Jude Neºtiutul descrie felul în care bãiatul cel mare al lui Jude îºi omoarã
fraþii mai mici ºi apoi se sinucide, lãsînd în urmã un bilet pe care scrie:
Fãcut pentru cã sîntem prea mulþi. În piesele lui Ibsen se pot regãsi cel
puþin ºapte sinucideri ºi paisprezece în cele ale lui Shakespeare.
În fiecare an, în toatã lumea se sinucid peste 750 000 de oameni, dintre
care 135 000 în Europa. Aceasta înseamnã aproximativ 2 000 de cazuri pe
zi sau 80–100 pe orã. Dacã se presupune cã fiecare dintre aceºtia are cinci
persoane apropiate (rude directe, prieteni), atunci, în fiecare an, 4 milioane
de oameni suferã consecinþele emoþionale ale unui asemenea act.
Încercãrile nereuºite de sinucidere sînt de cel puþin 10–15 ori mai
numeroase decît cele reuºite, ceea ce înseamnã cã în întreaga lume au loc
în fiecare an între 10 ºi 20 de milioane de încercãri de sinucidere, reuºite
sau nu.
Cum se sinucid oamenii?

Metoda de sinucidere depinde, fireºte, de locul unde are loc ºi de ceea
ce are persoana respectivã la îndemînã. Acolo unde existã multe arme de
foc în cadrul comunitãþii (în Statele Unite), gaz de huilã în majoritatea
caselor (în Marea Britanie pînã în anii 1970), sedative în baie (majoritatea
þãrilor occidentale) sau pesticide pe rafturile celor mai multe case din Sri
Lanka ºi China, aceste metode sînt simplu de folosit. Unele dintre ele,
cum ar fi aruncarea de la înãlþime sau tãierea venelor, nu sînt foarte
sigure, în timp ce altele sînt aproape ridicole. De exemplu, poetul ºi autorul
de operete englez W.S. Gilbert (1836–1911) observa cã „Autodecapitarea
nu este doar un lucru extrem de dificil, ci ºi unul foarte periculos“.
Bãutura are darul de a insufla oamenilor curaj ºi, de aceea, aproape
jumãtate dintre sinucigaºi sunt depistaþi cu alcool în sînge. Sinucigaºii
cãrora le pasã de cei din jur comit actul în afara casei, într-un loc imper-
sonal, cum ar fi un tren sau o camerã de hotel, cruþîndu-i pe cei dragi de
trauma ce o implicã gãsirea corpului. Unul dintre cele mai grave efecte
Sinuciderea, eutanasia, omuciderea 41
resimþite de cei apropiaþi este sentimentul de responsabilitate sau acela cã
nu au reuºit sã împiedice actul respectiv.
Sinuciderea prin împuºcare sau spînzurare este mai frecvent întîlnitã
în rîndul bãrbaþilor. În Europa modernã, spînzurarea a fost o metodã destul
de obiºnuitã, pe cînd în Roma Anticã metoda era tabu. Femeile sînt mai
predispuse sinuciderii prin otrãvire sau înec, apelînd la metoda prin
împuºcare doar foarte rar. Un poem scris de Emily Dickinson (1830–
1886) descrie un sinucigaº care
Privi în sus, sã regãseascã Cerul,

Privi-napoi sã se admire,
Atinse, absent trãgaciul
ªi se-abãtu din viaþã.
Pe data de 4 ianuarie 1704, George Edwards, un om bogat din Essex,

a aranjat trei arme care sã tragã simultan asupra lui, declanºîndu-le în
momentul în care soþia sa a ajuns acasã. Acesta începuse sã punã de mai
mult timp sub semnul întrebãrii credinþa creºtinã, întrebîndu-se, de exemplu,
cum era posibil ca, dacã toþi oamenii erau descendenþii lui Adam, unii
dintre ei sã fie negri. Aceste gînduri l-au îndepãrtat de vecini ºi de soþie,
care refuza sã mai doarmã cu el. Bineînþeles, nu toate armele folosite sînt
de foc: în anul 1622, contele de Berkshire ºi-a folosit arbaleta pentru a se
sinucide.
Medicamentele ºi otrãvurile sînt mai folosite în actele de suicid comise
de femei, avîndu-se în vedere numãrul mare de antidepresive ºi sedative
de astãzi. În Sri Lanka se înregistreazã anual peste o mie de decese în
urma otrãvirii cu pesticide, trei sferturi dintre acestea fiind sinucideri.
Substanþele folosite sînt erbicide (de exemplu Paraquat) sau compuºi
organofosforici precum parationul. Metoda este, de asemenea, preferatã ºi
de femeile din China.
Sinuciderea prin gazare (sinucigaºul îºi introduce capul într-un cuptor)
era cea mai utilizatã metodã în Marea Britanie în anii ’60, dar a dispãrut
aproape complet dupã ce conþinutul de monoxid de carbon din gazul pentru
uz casnic a fost redus. Totuºi, acest lucru nu a avut un impact major
asupra numãrului total de sinucideri ºi, în ciuda catalizatorilor auto, gazul
de eºapament conþine în continuare suficient monoxid de carbon pentru a
fi mortal. În 1995, în Australia, 509 cazuri de sinucidere din cele 2 367,
în majoritate implicînd bãrbaþi tineri ºi adulþi, au fost înfãptuite cu gaze
de eºapament, astfel încît aceastã metodã a ajuns sã fie pe locul doi în
topul „popularitãþii“, dupã spînzurare, dar înaintea armelor de foc.
Monoxidul de carbon se combinã în sînge cu hemoglobina, împiedicînd-o
sã mai transporte oxigenul, astfel încît persoana care inhaleazã acest gaz
moare în scurtã vreme. Monoxidul de carbon pãstreazã culoarea roºie a
hemoglobinei, iar cadavrul are o nuanþã roz, sãnãtoasã, cu toate cã decesul
a fost provocat de o insuficienþã de oxigen.
Scriitoarea Virginia Woolf s-a sinucis prin înecare într-un rîu din apropierea
casei sale din Rodmell, din provincia englezã Sussex. De cele mai multe ori
este destul de greu de stabilit dacã moartea survenitã prin înec este accidentalã
sau doar rezultatul unei încercãri de sinucidere (vezi capitolul 15).
Unii oameni se sinucid sãrind de la mari înãlþimi sau aruncîndu-se în
faþa unui tren ori a unei maºini. Unele locuri au ajuns sã fie preferate de
cei ce se aruncã de la înãlþime, cum ar fi stîncile de calcar de 150 de metri
de la Beachy Head, Sussex, din Anglia, sau Podul Golden Gate din San
Francisco, dar, în general, orice clãdire înaltã reprezintã un punct de atracþie.
În anul 1600, un negustor bogat ºi puritan, pe nume William Doddington,
s-a aruncat de pe clopotniþa bisericii St. Sepulchre din Londra. A lãsat un
bilet de adio în care îl acuza pe un negustor rival de ruina sa financiarã.
O altã posibilitate ar fi un „accident“ rutier, de exemplu intrarea cu maºina
într-un copac sau un zid; avantajul acestei metode constã în faptul cã nici
nu pare o sinucidere. Pe de altã parte, însã, un asasin poate sã însceneze
o „sinucidere falsã“, dar trebuie sã fie foarte atent. Un bãrbat ºi-a omorît
soþia prin strangulare, a urcat-o în maºinã ºi a împins-o într-o prãpastie de
pe marginea unui drum de munte. Iniþial, s-a crezut cã este vorba despre
o sinucidere dar, spre nenorocul lui, bãrbatul uitase sã porneascã motorul
maºinii.
Tãierea venelor, de obicei de la încheietura mîinii sau a celei jugulare,
este adesea sortitã eºecului, deoarece hemoragia se opreºte dacã rana nu
este suficient de adîncã. Persoanele care îºi taie venele de la mînã încep
cu tãieturi superficiale, de încercare, înainte de a se tãia mai adînc.
Înjunghierea sau cãderea într-o sabie sînt metode mult mai sigure.
Pentru o încercare sigurã se pot folosi mai multe metode simultan. Un
exemplu extrem ar fi sã te împuºti în cap, în timp ce zbori cu maºina de
pe o stîncã (cu gazul de eºapament orientat în interiorul maºinii), dupã ce
ai luat o supradozã de somnifere. Mai existã ºi sinuciderea de tip impulsiv,
precum ºi cea nonºalantã. Poetul ºi traducãtorul Thomas Creech (1659–
1701), în timp ce lucra la o traducere din Lucreþiu, a scris pe marginea
foii: „Nota bene: Sã-mi aduc aminte sã mã spînzur dupã ce termin“.
Expresia felo de se, folositã pe vremuri pentru a desemna suicidul,
înseamnã comiterea unei crime faþã de tine însuþi, cu alte cuvinte – luarea
propriei vieþi. Se poate argumenta ºi cã nu toate actele de întrerupere a
propriei vieþi reprezintã o sinucidere. Martirii care au preferat sã moarã
decît sã se dezicã de credinþa lor sînt sinucigaºi în adevãratul sens al
cuvîntului? Dar soldaþii care se aruncã în luptã cu conºtiinþa morþii sigure,
ori chiar cei care-ºi riscã vieþile practicînd unele sporturi periculoase?
Putem include în aceastã categorie toate genurile de comportament riscant,
autodistructiv? Unii psihologi admit un tip suplimentar de sinucidere,
cunoscut sub denumirea de comportament suicidar cronic. Aceia care
abuzeazã cronic de droguri, alcool, mîncare ºi fumat, avînd clar conºtiinþa
faptului cã aceste acþiuni îi pot ucide, se autodistrug oarecum deliberat.
Arabia Sauditã înregistreazã un numãr incredibil de mare de victime ale
accidentelor rutiere, fapt care a determinat autoritãþile religioase din aceastã
þarã sã-i avertizeze pe tineri, în iulie 1997, cã pot ajunge în iad dacã mor
fiindcã ºofeazã neatent. O astfel de moarte ar fi consideratã sinucidere,
fapt ce reprezintã o gravã ofensã.
Sinuciderea în diferite þãri

Statisticile sînt interesante, dar comparaþiile trebuie fãcute cu atenþie,
þinîndu-se cont de modurile diferite de certificare a cauzelor de deces ca
sinucideri ºi de diferenþele în gradul de acceptare ºi înregistrare a unui
deces drept sinucidere. Prin urmare, rata sinuciderilor în istorie este, ºi din
aceste motive, greu de studiat.
În prezent, cea mai ridicatã ratã a sinucigaºilor din Europa se
înregistreazã în Groenlanda: 127 din 100 000 de persoane în fiecare an.
Ungaria, Finlanda ºi Danemarca au, de asemenea, rate ridicate (pînã la 60
din 100 000 anual); Marea Britanie, Suedia ºi Norvegia au rate moderate,
în timp ce Italia, Spania ºi Portugalia înregistreazã cele mai puþine cazuri.
În secolul XVIII, mulþi europeni considerau cã englezii aveau o atitudine
destul de indiferentã în legãturã cu suicidul, netratîndu-l ca pe o crimã;
exista mai degrabã tendinþa de a recurge la aceastã soluþie, deoarece, dupã
cum argumenta filozoful ºi istoricul francez Montesquieu (1689–1755),
Anglia avea o climã care îi predispunea pe locuitorii ei la melancolie ºi
tristeþe, iar aceºtia sufereau de o incapacitate a corpului de a filtra cum
trebuie fluidele nervoase. De fapt, rata sinuciderii era comparabilã în Anglia
cu cea din oricare altã þarã.
Rata cea mai scãzutã pare sã se înregistreze mai ales în þãrile
romano-catolice. Cele mai multe sinucideri ale femeilor au loc în China
ºi aproape jumãtate din totalul sinuciderilor bãrbaþilor se produce în Africa
sub-saharianã. Între 1973 ºi 1983 s-a înregistrat o creºtere a numãrului de
sinucideri în toate þãrile europene (mai ales în Irlanda, Irlanda de Nord,
Norvegia ºi Belgia), în special în rîndurile tinerilor sub douãzeci de ani.
În Marea Britanie, rata sinucigaºilor cu vîrste cuprinse între 15 ºi 24 de
ani a crescut cu 80 de procente între 1980 ºi 1992, iar la aceastã vîrstã
patru sinucideri din cinci sînt comise de bãrbaþi. Motivele pentru care se
întîmplã aceste lucruri nu sînt tocmai clare.
Cine se sinucide?
Influenþa vîrstei. În prezent, copiii sub cincisprezece ani se sinucid
foarte rar, dar în Anglia secolelor XVI–XVII sinuciderea infantilã nu era
ceva atît de neobiºnuit. În acele vremuri, copiii cu vîrste cuprinse între 10
ºi 14 ani erau obligaþi sã munceascã sau erau trimiºi ucenici, fiind adesea
bãtuþi ºi terorizaþi de cãtre adulþi atît acasã, cît ºi la muncã. În prezent,
cele mai ridicate valori se înregistreazã în categoria de vîrstã 15-24 de ani.
În SUA, cea mai frecventã cauzã a deceselor la aceastã vîrstã o constituie
accidentele, în special cele rutiere, urmatã de omucidere ºi apoi de
sinucidere. În 1986 se înregistra pentru aceastã grupã de vîrstã o medie de
14 sinucideri pe zi ºi, din anumite motive, cele mai multe cazuri surveneau
în Alaska, iar cele mai puþine în New Jersey. Rata sinuciderilor este ridicatã
ºi în grupa de vîrstã a celor care au trecut de cincizeci de ani. În 1980, în
Statele Unite, aceastã grupã de vîrstã reprezenta 26% din totalul populaþiei,
dar era rãspunzãtoare pentru 39% dintre cazurile de sinucidere. Rata
sinuciderilor creºte în cazul celor peste 65 de ani ºi este chiar mai ridicatã
la cei trecuþi de 80 de ani. Motivele evidente ale sinuciderii bãtrînilor sînt
inactivitatea profesionalã, moartea partenerului de viaþã, boala, depresia
nervoasã ºi sãrãcia.
Influenþa sexului. În þãrile occidentale, rata sinuciderilor este de douã
pînã la de trei ori mai ridicatã în rîndul bãrbaþilor decît în cel al femeilor,
dar pe mãsura reducerii diferenþelor dintre sexe se reduce ºi inegalitatea
dintre valorile cazurilor de suicid. Este interesant de remarcat cã în Japonia
se înregistreazã un numãr aproape egal de sinucideri la bãrbaþi ºi femei,
fiind una dintre cele mai frecvente cauze de deces ale tinerelor japoneze.
În China, sinuciderea este mai frecventã la femei decît la bãrbaþi, fiind
responsabilã de unul din patru decese în rîndurile femeilor, cele mai multe
cazuri producîndu-se prin ingurgitare de pesticide. Din numãrul total de
sinucideri comise de femei, la nivel mondial, 56% au loc în China. Motivele
nu sînt cunoscute.
Influenþa stãrii civile. Sinuciderea este un gest mai rar întîlnit în cazul
celor cãsãtoriþi, mai ales cînd cuplurile au ºi copii. În SUA, raportul este
dublu în favoarea bãrbaþilor singuri. Se presupune cã este mai puþin probabil
ca un individ sã comitã acest act atunci cînd are cu cine împãrþi problemele
ºi responsabilitatea celor ce depind de el (soþ/soþie, copii). În schimb,
persoanele necãsãtorite sînt mai predispuse la izolare ºi singurãtate, ºi ca
urmare – mai susceptibile la ideea de sinucidere.
Influenþa profesiei. Medicii, stomatologii, veterinarii ºi farmaciºtii
înregistreazã rate peste valoarea normalã deoarece au acces mai uºor la
medicamente ºi ºtiu cum sã procedeze (otrãvirea este cel mai obiºnuit
mod de sinucidere printre cei cu aceste profesii). Dintre medici, valorile
cele mai ridicate se înregistreazã în rîndurile anatomopatologilor ºi ale
psihiatrilor; acest lucru se poate argumenta ºi prin faptul cã cei care au
personalitãþi anormale sînt mai atraºi de aceste specialitãþi. Valori ridicate
se înregistreazã ºi în rîndul marinarilor. Sã se explice aceasta prin izolarea
faþã de cei dragi ºi de societate sau prin faptul cã cei predispuºi la sinucidere
se aflã pe mare? Valori crescute se întîlnesc ºi în rîndul fermierilor, al
silvicultorilor ºi al altor indivizi ce îºi desfãºoarã activitatea în zone rurale
izolate, ceea ce duce la presupunerea cã izolarea reprezintã ºi ea un factor
important. Fermierii folosesc de obicei arme de foc. Sinuciderile în rîndul
studenþilor sînt ºi ele destul de frecvente din cauza presiunii exercitate
asupra tinerilor de examene ºi de aºteptãrile familiei. Aceasta este a treia
cauzã de deces printre studenþii din Statele Unite în ordinea numãrului de
victime.
Influenþa stãrii psihice. Unii cercetãtori sînt de pãrere cã cei care se
sinucid nu s-ar afla în posesia tuturor facultãþilor mintale. Peste o treime
din cazurile de suicid au antecedente de afecþiuni psihice. Cu siguranþã,
cele mai frecvente cazuri se înregistreazã printre suferinzii de depresie
psihicã (din nefericire, multe antidepresive pot fi folosite în scopul
sinuciderii) ºi de schizofrenie. În prezent, din ce în ce mai puþini
schizofrenici sînt trataþi în spitale, iar mulþi dintre ei nu îºi iau regulat
medicamentele; se poate argumenta ºi cã un contact direct cu societatea
„normalã“ creºte posibilitatea de a comite acest act.
Influenþa stresului îndelungat. Imigranþii ºomeri, refugiaþii, deþinuþii –
toþi aceºtia ducînd o viaþã stresantã, adesea cu multe dezamãgiri, cu
momente ce le afecteazã major activitatea normalã – se prãbuºesc din
cauza depresiei ºi a disperãrii.
Efectul dependenþei. Pentru alcoolici ºi dependenþii de droguri, viaþa
depinde de furnizarea unor substanþe scumpe ºi, în cea mai mare parte a
timpului, aceºtia trãiesc ceea ce s-ar putea numi stãri alterate ale conºtienþei.
Atitudinea lor faþã de moarte nu este una normalã.
Existã, totuºi, o serie de pãreri comune eronate în privinþa sinuciderii.
Printre cele mai frecvente ºi mai periculoase se numãrã:
– Cei care vorbesc despre acest lucru nu au de gînd sã-l facã: greºit.
– Cei care nu reuºesc de prima datã vor încerca pînã vor reuºi: greºit,
89-90% dintre ei nu mai repetã experienþa, fiind ulterior bucuroºi
cã au dat greº.
– Sinuciderea are loc fãrã nici un avertisment: greºit. În cele mai
multe cazuri existã semne de avertizare, directe sau indirecte.
– Sinucigaºii sînt nebuni: greºit. Majoritatea nu ar fi calificaþi drept
nebuni dupã standardele obiºnuite.
– Sinuciderea este prevenitã prin circumstanþe sociale potrivite: greºit.
De ce o fac?
Uneori, rãspunsul la aceastã întrebare trebuie dat apelînd la imaginaþie.
Un necunoscut care s-a înecat în 1719, în Anglia, scrisese pe o tãbliþã care
i-a fost gãsitã în buzunar: „Mai bine mort decît expus pericolului de a
muri.“
Dacã nu îi punem la socotealã pe bolnavii psihici, în general existã o
motivaþie, deºi altora li s-ar pãrea mult prea banalã pentru a justifica un
act atît de irevocabil. De exemplu, scriitorul ºi autorul de epistole Horace
Walpole (1717–1797) îi scria unui prieten cã John Crowley, o personalitate
care moºtenise 400 000 £ în urmã cu un an, se împuºcase nu cu mult timp
în urmã, în timpul unei crize severe de gutã. Durerea provocatã de aceastã
afecþiune, înainte ca oamenii sã înveþe cum poate fi tratatã, devenea
insuportabilã. Povestea unui suferind care stãtea întins în pat spune cã,
omul, observînd un pãianjen atîrnat de tavan, se ruga sã nu cadã pe degetul
sãu umflat de la picior, care-l durea îngrozitor.
În unele societãþi din secolele trecute, vãduvele, servitorii sau sclavii
se sinucideau ori le permiteau altora sã-i ucidã dupã ce stãpînul casei
murea. Un exemplu din India britanicã era ritualul numit sati, prin care
vãduva se lãsa arsã pe rugul funerar al soþului decedat. Termenul „sati“
provine dintr-un cuvînt sanscrit ce se traduce prin soþie credincioasã.
Ritualul sati a fost interzis prin lege din 1892, fiind însã continuat. Cu
ocazia excavãrii oraºului antic Ur, de pe malul fluviului Eufrat, a fost
descoperit un mormînt regal în care se aflau corpurile a 62 de persoane
aºezate lîngã stãpînul dispãrut. Printre acestea se aflau femei (probabil
soþii ºi alte femei de la curte) ºi bãrbaþi (posibil soldaþi ºi preoþi), omorîþi
printr-un ritual ºi îngropaþi în acelaºi timp, acum aproape 5 000 de ani.
Cîteodatã, în perioade grele, cum ar fi cele de foamete, comunitatea
aºtepta din partea bãtrînilor ºi a bolnavilor sã se sacrifice în folosul
celorlalþi. Aceastã practicã a fost folositã de japonezi ºi inuiþi. Bãtrînii
ieºeau afarã în ger, iar la scurt timp dupã aceea mureau de hipotermie.
Sinuciderea prin înfometare este o metodã mai lentã ºi mult mai neplãcutã.
Autosacrificiul se practica ºi în alte cazuri. În ultima expediþie a lui Scott
în Antarctica, cãpitanul Oates s-a îmbolnãvit ºi s-a temut cã nu va face
altceva decît sã-i þinã din drum pe ceilalþi. Pe data de 17 martie 1912, cînd
exploratorii se adãposteau în timpul unei furtuni de zãpadã, el a rostit
cuvintele care aveau sã devinã celebre: „Ies pînã afarã; s-ar putea sã stau
mai mult“. Conºtient cã se îndreaptã spre o moarte sigurã, a ieºit în plin
viscol ºi nu a mai fost gãsit niciodatã. Privind retrospectiv, probabil cã toþi
membrii expediþiei erau predestinaþi sã moarã din cauza deficienþei de
vitaminã C (scorbut) ca urmare a faptului cã nu luaserã cu ei alimentele
potrivite ºi nu-ºi mîncaserã cîinii, aºa cum fãcuse Amundsen, un om cu
pregãtire medicalã. În momentul morþii lui Oates, Amundsen atinsese deja
Polul Sud, la 14 decembrie 1911.
Sinuciderea, ca alegere personalã în cazul unei boli incurabile, al unor
dureri insuportabile sau pur ºi simplu al bãtrîneþii ºi al singurãtãþii, este
discutatã în capitolul referitor la eutanasie. Dacã eºti bãtrîn ºi bolnav ºi
vrei sã-þi pui capãt zilelor, e preferabil sã te asiguri cã nu va da nimeni
de tine înainte de a muri. Nu este suficient sã spui cã vrei sã faci acest
lucru. În mai 1997, o directoare de ºcoalã, pensionarã, din oraºul englez
Birmingham, în vîrstã de 81 de ani ºi cu o sãnãtate din ce în ce mai
ºubredã, a hotãrît sã-ºi punã capãt zilelor. A luat o supradozã de somnifere
ºi ºi-a pus o pungã pe cap. Întotdeauna spusese cã se va sinucide dacã nu
va mai fi sãnãtoasã, ºi ºi-a pus un bilet de gît în care ameninþa cã va da
în judecatã pe oricine va încerca sã o readucã la viaþã. Ceea ce nu l-a
împiedicat pe un medic de ambulanþã sã se chinuie (în zadar) sã-i salveze
viaþa.
Deºi se poate afirma cã majoritatea celor care se sinucid suferã de
afecþiuni psihice, nebunia este rãspunzãtoare pentru un numãr relativ mic
de sinucideri. Totuºi, circa 10 procente dintre cei afectaþi sever de boli
psihice se sinucid.
Sãrãcia ºi ruina financiarã, realã sau previzibilã, sînt motive deosebit
de puternice pentru ca o persoanã sã se sinucidã, ºi nu numai în cazul
jucãtorilor împãtimiþi sau al celor care ºi-au pierdut averile. Mulþi oameni
obiºnuiþi, distruºi de lipsa de speranþã provocatã de sãrãcie ºi multiple
privaþiuni, au hotãrît sã-ºi punã capãt zilelor. De exemplu, rata sinuciderilor
a crescut mult în Anglia anilor 1574, 1587 ºi 1597–1600, ani marcaþi de
recolte slabe ºi de salarii mici. De asemenea, cînd Balonul de Sãpun al
Mãrii Sudului, o celebrã perioadã de speculaþii financiare, s-a „spart“, în
1720, s-a instalat o stare de panicã ºi de disperare. Acþiunile Companiei
Mãrii Sudului urcaserã de la 110 £ la 1 000 £, scãzînd apoi brusc. Mulþi
oameni au fost ruinaþi. În anul urmãtor, potrivit rapoartelor oficiale, numãrul
de sinucideri s-a dublat în Londra, de la 27 la 52 de cazuri. În 1731, o
doamnã din înalta societate a oraºului Bath, Fanny Braddock, s-a sinucis.
A fãcut un laþ, s-a urcat pe un scaun ºi s-a spînzurat de uºã. Laþul fusese
realizat din douã cingãtori, una de argint ºi una de aur, dupã ce o cingãtoare
roºie se rupsese la prima încercare. Era moºtenitoarea unei averi de 12 000 £
pe care a pierdut-o însã la jocuri.
Mulþi s-au sinucis din cauza umilinþei, de exemplu în urma unui rãzboi
pierdut sau în urma unui viol. Cu mult timp în urmã, un general chinez
ce fusese înfrînt în luptã a primit din partea împãratului o eºarfã de mãtase
cu care sã se spînzure. Celebrul general cartaginez Hannibal, la sfîrºitul
unei cariere extraordinare, a preferat sã înghitã otravã decît sã se predea
armatei romane inamice. Lucreþia, tînãra ºi inocenta femeie romanã, s-a
înjunghiat dupã ce fusese violatã de Sextus Tarquinius. Multe alte femei,
asemenea Lucreþiei, s-au sinucis atunci cînd castitatea le-a fost furatã sau
ameninþatã, preferînd moartea unei vieþi trãite în ruºine ºi dezonoare.
Sinuciderea lui Simon Bourne, din 1654, a fost provocatã de ruºinea
pedepsei publice pe care urma sã o îndure, preferînd sã se otrãveascã în
Castelul Worchester din Anglia, decît sã fie tãiat în bucãþi în public.
Metoda japonezã de harakiri, formã ritualã de sinucidere, a apãrut
acum mai bine de un mileniu ca o formã onorabilã de a muri pentru
evitarea capturãrii de cãtre inamic. Acest tip de sinucidere i se poate
impune, de asemenea, unui nobil care a sãvîrºit o fãrãdelege, sau asumat
voluntar, ca formã de protest împotriva cuiva sau a ceva. Ceremonia era
standard, presupunînd folosirea unui anume tip de pumnal ºi prezenþa
unui asistent. Dupã înjunghierea pãrþii stîngi a abdomenului, pumnalul era
tras spre dreapta ºi scos, iar apoi se fãcea o împunsãturã la nivelul
diafragmei, continuatã prin tãiere în sus. Ceremonia se încheia prin tãierea
gîtului. Acesta era întregul ritual. Evident, se producea o hemoragie
abundentã ºi totul era foarte dureros, fiind nevoie de mult curaj pentru a
face acest gest. Într-o zi a anului 1663, un anume George Gibbs, hotãrînd
cã lucrurile merseserã prea departe ºi blestemîndu-l pe Satana, s-a dat jos
din pat, ºi-a spintecat abdomenul, ºi-a scos intestinele ºi, zãcînd într-o
baltã de sînge, a murit opt ore mai tîrziu. Deºi harakiri a fost interzis de
legea englezã în anul 1868, acest ritual a continuat sã fie practicat.
O altã variantã de sinucidere „oficialã“ a japonezilor a fost pusã în
aplicare de cãtre piloþii kamikaze din cel de-al doilea rãzboi mondial, care
au bombardat vasele de rãzboi americane de la Pearl Harbor, perfect
conºtienþi cã vor muri. Minisubmarinele japoneze cu o singurã persoanã
la bord erau manevrate tot de cãtre sinucigaºi. Într-o scrisoare adresatã
familiei, un pilot kamikaze scria: „Felicitaþi-mã. Mi s-a acordat o ocazie
deosebitã de a muri. Aceasta este ultima mea zi de viaþã. Destinul patriei
noastre atîrnã de rezultatul bãtãliei decisive purtate în mãrile sudului,
unde voi cãdea precum un mugure dintr-un cireº strãlucitor“.
Sinuciderea romanticã a fost foarte apreciatã în literaturã. Exemplul
clasic ºi cel mai cunoscut este cel din piesa lui Shakespeare, Romeo ºi
Julieta; tot el a imaginat ºi povestea lui Antoniu ºi Cleopatra. Mai meritã
amintit ºi cazul tînãrului Werther, eroul sentimental al romanului lui Goethe
(1749–1822), a cãrui dragoste neîmpãrtãºitã pentru Lotte l-a împins la
sinucidere. Legendele ºi istoria ne pun la îndemînã ºi alte exemple. Didona
a fost fiica legendarã a regelui Tirului, sora lui Pygmalion ºi fondatoarea
Cartaginei, în anul 853 î.Hr. Ea s-a înjunghiat în public pentru a nu se
cãsãtori cu regele Libiei. Povestea potrivit cãreia s-a sinucis dupã ce a fost
pãrãsitã de iubitul ei Eneas, eroul troian, este o invenþie. Morþile tragice
ale celor doi amanþi, Piram ºi Tisbe, sînt descrise de Ovidiu, poetul iubirii.
În realitate, deºi constituie un subiect fascinant pentru scriitori ºi dramaturgi,
al cãror public adorã poveºtile sfîºietoare ale tinerilor ºi ale fecioarelor
pãrãsite care-ºi iau viaþa, sinuciderea din dragoste este o raritate. Au existat
însã unele cupluri care, întîlnind obstacole de netrecut în calea unirii lor,
au preferat sã moarã decît sã fie despãrþite.
Sinuciderile în cuplu sînt cel mai des întîlnite în rîndul bãtrînilor. În
Marea Britanie, 62 de cupluri s-au sinucis împreunã într-o perioadã de
cinci ani, pînã în anul 1993. Acest act este rar, cei 124 de sinucigaºi
reprezentînd mai puþin de un procent din numãrul total de astfel de decese.
Vîrsta medie a cuplurilor era de 56 de ani, majoritatea folosindu-se de
gazele de eºapament ale automobilelor, iar unii dintre ei de medicamente,
barbiturice sau analgezice. Dupã cum era de aºteptat, majoritatea aveau
relaþii stabile. Au existat printre aceºtia ºi patru cupluri bãrbat-bãrbat ºi
douã cupluri femeie-femeie, dar aproape toate erau cãsãtorite. Numai patru
perechi au fost catalogate ca „amanþi“. Aceºti sinucigaºi au o tendinþã mai
accentuatã de a lãsa bilete în care, probabil, îºi explicã gestul, 52 dintre
cele 62 de perechi fãcînd acest lucru.
Un alt tip de sinucidere romanticã îl constituie cel al poetului englez
Thomas Chatterton (1752–1770) care, trãind în condiþii mizere, s-a otrãvit
cu arsenic, nu din dragoste, ci din dorinþa de recunoaºtere ºi de faimã.
Chatterton a devenit astfel prototipul sinucigaºului tînãr ºi genial. Keats
a scris în memoria lui poezia romanticã „Endymion“ (1818), el fiind elogiat
ºi de Coleridge ºi Wordsworth.
Sinuciderea ºi ameninþarea cu sinuciderea au fost folosite ºi drept
armã. Pacifistul Gandhi, în lupta sa împotriva dominaþiei britanice din
India, a intrat în paisprezece greve ale foamei, dintre care cea mai lungã
a fost de 21 de zile, ameninþînd astfel cu propria moarte. Gandhi a avut
într-o oarecare mãsurã succes. Sufragetele din Anglia, de la începutul
secolului XX, refuzau hrana din închisoare din acelaºi motiv, fiind hrãnite
forþat. La sfîrºitul anilor ’80, republicanii irlandezi din închisoarea Maze,
din Belfast, au folosit aceeaºi metodã pentru a lupta împotriva nedreptãþilor
politice. Ei au murit dupã 45 pînã la 61 de zile, fiind apoi consideraþi
martiri. ªi morþile altor martiri pot fi considerate drept forme de sinucidere.
Moartea lui Iisus Hristos a fost cu adevãrat o sinucidere ºi, totodatã, o
„armã“ eficientã pentru rãspîndirea creºtinismului. Poetul englez John
Donne (1572–1631) a scris o lucrare numitã Biathanatos, în care susþinea
cã Iisus s-a sinucis. În 1963, mai mulþi cãlugãri sud-vietnamezi s-au sinucis
stropindu-se cu petrol ºi dîndu-ºi foc. Unele secte budiste acceptã
sinuciderea în împrejurãri speciale, aceasta constituind o metodã dramaticã
de protest împotriva victimizãrii budiºtilor de cãtre catolici. În China anticã,
sinuciderea era un act provocat de dorinþa de rãzbunare, prin care
sinucigaºul spera ca spiritul sãu sã-l bîntuie ºi sã-l pedepseascã pe cel
care-l împinsese la aceastã faptã.
Oamenii se sinucid ºi urmînd un model, un exemplu. Sinuciderea unei
celebritãþi este însoþitã, de obicei, de o creºtere a ratei sinuciderilor. În
luna de dupã moartea lui Marilyn Monroe, în 1962, în Los Angeles s-a
înregistrat o creºtere cu 40% a numãrului de sinucideri. Modelul poate fi
uneori doar un personaj dintr-un serial, dar sinucigaºul se identificã foarte
bine cu acel personaj, pe care-l imitã. Într-un serial de televiziune german,
un student în vîrstã de 19 ani s-a sinucis aruncîndu-se în faþa trenului, iar
în urmãtoarele cinci sãptãmîni au avut loc de trei ori mai multe sinucideri
decît de obicei în grupa de vîrstã 15–29 de ani. Metroul vienez a devenit
în 1978 un loc predilect de sinucideri, iar numãrul victimelor a crescut
dupã ce primele cazuri au fost descrise în presa localã. Dupã ce s-a luat
decizia de a nu mai fi relatate aceste cazuri, rata sinuciderilor a scãzut. O
autoritate în domeniul sinuciderii, Emile Durkheim (1858–1917) povesteºte
despre cei 15 pacienþi care s-au spînzurat de acelaºi cîrlig de pe un culoar
întunecat al unui spital. Dupã ce a fost scos cîrligul, oamenii nu s-au mai
sinucis. Cel mai impresionant caz de sinucidere care urmeazã un model,
în ceea ce priveºte numãrul victimelor, a fost cel în care mai multe persoane
s-au aruncat în gura vulcanului de pe insula japonezã Oshima, în 1933.
Prima victimã se numea Kiyoko Matsumoto, o tînãrã de numai 19 ani, în
cursul anului urmîndu-i exemplul alþi 143 de sinucigaºi. Dupã doi ani,
cînd numãrul total al victimelor ajunsese la 1208, în jurul vulcanului s-a
construit un zid, iar cumpãrarea unui bilet dus spre insulã a fost interzisã.
Sinuciderile în masã sînt, parþial, sinucideri ce se produc ca urmare a
unui exemplu. În luna noiembrie a anului 1978 s-au sinucis, bînd un suc
de fructe cu cianurã, nu mai puþin de 163 de femei, 138 de bãrbaþi ºi 82
de copii. Aceºtia erau adepþi ai fanaticului reverend Jim Jones, organizatorul
sinuciderii în masã, care imediat dupã aceea ºi-a împuºcat familia ºi pe el
însuºi. Un exemplu istoric de sinucidere în masã este cel al asediaþilor din
Masada, descris în caseta urmãtoare.
Cel mai îngrozitor caz de sinucidere în masã din America a ajuns pe
primele pagini ale ziarelor pe 26 aprilie 1997 cînd, în casa de la Rancha
Santa Fe din vecinãtatea oraºului californian San Diego, au fost descoperite
nu mai puþin de 39 de cadavre. Decedaþii aveau vîrste cuprinse între 20
ºi 72 de ani, erau bãrbaþi ºi femei în numãr aproximativ egal ºi aparþineau
unei secte conduse de Marshall H. Appelwhite, fost profesor de muzicã,
atunci în vîrstã de 65 de ani. Ei erau ferm convinºi cã planeta urma sã fie
„reciclatã“ ºi cã trebuiau sã o pãrãseascã pentru a se întîlni cu un OZN
despre care se spunea cã se deplaseazã în urma cometei Hale-Bopp. Singura
lor ºansã de supravieþuire era sã-ºi lase corpurile fizice în urmã pentru a
putea intra într-o lume inalterabilã ºi incoruptibilã de pe o altã planetã.
Urmau sã reînvie pe cealaltã planetã, dupã trei-patru zile. Toþi au murit de
bunãvoie, în urma unei hotãrîri colective. ªi-au fãcut bagajele ºi, cu bani
ºi paºapoarte pentru cãlãtorie, au consumat o dozã letalã de pentobarbital
amestecat cu pudding ºi sos de mere, au bãut votcã ºi s-au întins pe jos
ca sã moarã, cu pungi de plastic trase peste cap. Appelwhite nu fãcea
parte dintre acei lideri spirituali care cautã sã obþinã favoruri sexuale din
partea adeptelor lui; dimpotrivã, el nu numai cã a impus celibatul, dar s-a
ºi castrat. În schimb, le-a pretins bani, proprietãþi, ascultare ºi venerare.
Secta avea ºi o paginã de web (www.heavensgate.com) ce prevestise soarta
Masada, fortãreaþa aproape imposibil de cucerit

Masada (în ebraicã = „fortãreaþã de piatrã“) este o cetate situatã pe un
platou montan izolat de pe coasta vesticã a Mãrii Moarte. A fost locuitã în
ultimii 3 000 de ani, iar în secolul II î.Hr., pe vîrful sãu plat s-a construit
un castel care se înãlþa la 470 de metri deasupra Mãrii Moarte. În anul
73 d.Hr., aceastã fortãreaþã a reprezentat ultimul bastion al zeloþilor ºi
esenienilor evrei în lupta lor împotriva Romei.
Castelul fusese mãrit de Irod, regele iudeilor, în anii 30–36 d.Hr., pentru
a deveni cea mai mare cetate din þarã. Motivul acestor modificãri era
ameninþarea permanentã a Romei. Cleopatra, regina Egiptului, insistase pe
lîngã generalul roman Marc Antoniu pentru detronarea lui Irod, iar în anul
72 d.Hr. (cînd Irod murise deja), Legiunea a Zecea, împreunã cu alte trupe
suplimentare au început asediul Masadei. Garnizoana de apãrare a fortãreþei
avea suficiente alimente, astfel încît, în loc sã-i înfometeze, romanii au
construit o rampã din piatrã, lemn ºi nisip pe o laturã a cetãþii, pe aceastã
rampã au ridicat un turn ºi de acolo au atacat necontenit bastionul. În
acelaºi timp, au început sã loveascã zidurile cetãþii cu un berbece.
Dupã aproape doi ani de asediu, cei din fortãreaþã ºi-au dat seama cã nu
mai au nici o speranþã ºi au hotãrît cã este mai bine sã se sinucidã decît
sã cadã în mîinile romanilor care, cu siguranþã, i-ar fi ucis. Se aflau acolo
960 de bãrbaþi, femei ºi copii. Au fost traºi la sorþi primii care aveau sã
moarã, precum ºi cãlãii acestora. La sfîrºit, cînd aproape toþi muriserã,
supravieþuitorii (cãlãii) au tras la sorþi zece oameni care sã-i omoare pe cei
rãmaºi. Fiecare victimã s-a întins la pãmînt, îmbrãþiºîndu-ºi familia deja
moartã, ºi ºi-a oferit gîtul pentru a-i fi tãiat. În final a mai rãmas un singur
om care, dupã ce s-a asigurat cã toatã lumea murise, ºi-a înfipt sabia în
corp, cãzînd alãturi de familia sa. Potrivit istoricului evreu Josephus Flavius,
douã femei ºi cinci copii care se ascunseserã într-un rezervor de apã au
supravieþuit acestei sinucideri în masã.
Din punct de vedere strict tehnic, singurul sinucigaº a fost doar ultimul
nefericit. Rampa construitã de romani se poate observa ºi în prezent la
Masada, cetate devenitã azi monument naþional al Israelului.
discipolilor ºi a liderului lor, afiºînd un semnal de avertizare scris cu roºu

deasupra logo-ului ce anunþa cã „sfîrºitul“ se apropie.
Care sînt perioadele propice sinuciderilor?

Frecvenþa sinuciderilor este mai micã iarna, în ciuda zilelor mai scurte
ºi a orelor lungi de întuneric ce provoacã de multe ori depresia afectivã
de sezon, o stare care poate fi remediatã prin expunerea la luminã
(artificialã). Cele mai multe sinucideri survin primãvara ºi la începutul
verii, acest fapt confirmîndu-se cel puþin din secolul XVI. De asemenea,
în aceastã perioadã a anului sînt mai frecvente ºi activitatea sexualã ºi
crimele pasionale. O explicaþie ar fi cã, în perioada aceea, persoana
respectivã îºi analizeazã problemele în momentul în care, pentru alþii,
viaþa înfloreºte.
Atitudinile religioase ºi culturale faþã de sinucidere

Primii martiri creºtini ºi, dupã cum am amintit mai sus, însuºi Iisus,
erau de fapt sinucigaºi. În Vechiul Testament sînt citate patru cazuri de
sinucidere, inclusiv cele ale lui Samson ºi Saul. În Ecleziasticul 30:17
întîlnim: „Mai bunã este moartea decît viaþa amarã ori decît boala
necontenitã“. În evul mediu au avut loc multe sinucideri, deºi nu existã
cifre exacte care sã permitã comparaþia cu perioadele ulterioare. În provincia
englezã York, în anul 1190, s-au sinucis 600 de evrei ca formã de protest
împotriva masacrelor ºi a represiunilor pe care le aveau de îndurat sub
domnia regelui Richard I (Inimã de Leu). În Franþa secolului XII, 5 000 de
albigenzi care fuseserã persecutaþi de bisericã ºi numiþi eretici s-au sinucis.
În cele din urmã, societatea creºtinã a dezaprobat sinuciderea. S-a rãspîndit
ideea cã un sinucigaº nu-ºi va gãsi pacea pe lumea cealaltã ºi se va
întoarce sub formã de fantomã. Nu era permisã înmormîntarea acestora în
pãmînt sfînt (adicã într-un cimitir al bisericii); în Anglia, partea nordicã
a cimitirelor era rezervatã cadavrelor infractorilor executaþi, ale celor
excomunicaþi, ale pruncilor nebotezaþi ºi ale sinucigaºilor. În multe regiuni
din Europa, pînã spre sfîrºitul secolului XVIII corpul unui sinucigaº era
tîrît pe strãzi ºi înhumat la o rãscruce, cu o þepuºã înfiptã în el ºi o piatrã
aºezatã pe faþã sau pe gurã (poate pentru a împiedica spiritul malefic sã
se elibereze ºi sã bîntuie prin lume?).
În perioada dinastiei Tudorilor, în Anglia, sinuciderea a devenit o
crimã îngrozitoare în ochii Bisericii ºi ai legii: povestea este descrisã
amãnunþit în cartea Sleepless Souls a lui M. MacDonald ºi T.R. Murphy.
În anul 1600, George Abbot, viitor arhiepiscop de Canterbury, a fãcut o
comparaþie interesantã cu turma de porci din Biblie. Acesta a observat cã
„este un lucru mai mult decît animalic sã te omori sau sã te îneci, ori sã
încerci sã dispari într-un alt fel; deoarece... însuºi porcul aleargã în mare
sã se înece numai dacã este împins de diavol“. Între 1500 ºi 1650,
sinuciderea a fost pedepsitã mai sever decît oricînd înainte sau dupã. Cei
ce îºi luau singuri viaþa erau judecaþi post-mortem ºi, dacã erau gãsiþi
vinovaþi, în cazul în care nu erau consideraþi nebuni, toate averile le erau
confiscate de Coroanã, iar moºtenitorii lor, pedepsiþi. Astfel, cine se
sinucidea îºi condamna automat urmaºii la sãrãcie. Cu timpul, atitudinea
faþã de acest act a început sã se mai schimbe ºi, deºi în 1660 doar 5%
dintre cazuri erau trecute în rîndul „lunaticilor“, pînã în 1710–1720 acest
procent crescuse la peste 90%. Termenul „sinucidere“ a fost inventat în
urma unei tendinþe de liberalizare a gîndirii. Pînã în jurul anului 1636,
acest act era cunoscut sub numele de autoomorîre, autodistrugere sau felo
de se, ºi considerat o crimã abominabilã ce presupunea implicarea Satanei.
Acum, diferite persoane, printre care Sir Thomas Browne (1605–1682),
afirmã cã autodistrugerea nu are nici o legãturã cu vrãjitoria sau cu diavolul,
fiind doar o reacþie a fiinþelor umane la împrejurãrile vitrege în care se
aflã, ºi cã acestea ar trebui tratate ca atare. Noul termen „sinucidere“, ce
nu implica toate acele elemente de superstiþie, era mai potrivit. Cam în
secolul XVIII se vorbea despre sinucideri de o manierã ºi mai puþin rigidã,
iar filozofii ºi scriitorii, printre care Rousseau, Voltaire ºi David Hume,
cereau adoptarea unei atitudini mai liberale faþã de acestea. Totuºi, unele
persoane importante continuau sã priveascã acest act foarte sever.
Predicatorul englez fondator al metodismului, John Wesley (1709–1791),
a sugerat ca leºurile sinucigaºilor sã fie atîrnate ºi lãsate sã putrezeascã în
public. Treptat, sinuciderile din Marea Britanie au încetat sã mai fie
pedepsite practic, deºi actul în sine a fost incriminat pînã în 1961. Cu
toatã schimbarea de atitudine, majoritatea oamenilor nu sînt de acord cu
sinuciderea, aceasta tinzînd a nu fi acceptatã, în multe cazuri, nici de
medici, nici de familie.
Alte religii au adoptat atitudini foarte diferite în privinþa sinuciderii.
Hinduismul o acceptã; dupã cum am observat mai sus, sinuciderea era
chiar încuviinþatã oficial în cazul vãduvelor, prin practicarea ritualului
sati. ªi budiºtii considerã sinuciderea justificatã în anumite circumstanþe,
iar ºintoismul japonez o accepta pînã relativ de curînd. În schimb,
confucianismul interzice suicidul, iar în Islam este considerat o crimã
gravã, mai îngrozitoare chiar decît uciderea unui semen.
În Grecia anticã, viaþa fiind consideratã un dar de la zei, sinuciderea
era privitã, în general, drept un act ruºinos. Cu toate acestea, unii au ales
aceastã cale. Fondatorul ºcolii stoice, Zenca, a dus o viaþã liniºtitã pînã la
vîrsta de 98 de ani, cînd a cãzut ºi s-a rãnit la degetul mare de la picior;
în acel moment a fost cuprins de o stare de neliniºte, fapt ce l-a determinat
sã se spînzure cînd a ajuns acasã. În Roma anticã, pentru majoritatea
oamenilor, încercarea de sinucidere era o infracþiune pedepsitã; totuºi,
stoicul latin Seneca, dupã cum am remarcat mai sus, a argumentat cã
poate fi folositã ca ultimã soluþie în cazul unei vieþi pline de suferinþe ºi
al unei sãnãtãþi ºubrede. Sinuciderea eroicã, de sacrificiu, permisã pentru
binele obºtesc, în cazul unui soldat roman era consideratã echivalentã cu
dezertarea, astfel încît, deºi pedeapsa cu moartea devenea inutilã, aceasta
implica totuºi ºi dezonoarea.
Probabil cã unele dintre cele mai celebre sinucideri din perioada
Imperiului Roman sînt cele ale lui Antoniu ºi ale Cleopatrei. Cleopatra era
o femeie inteligentã ºi ambiþioasã, cu o mare putere de seducþie. Fiica lui
Ptolemeu XII, ea a devenit cosuveranã a Egiptului la vîrsta de 17 ani, în
anul 52 î.Hr. Iulius Cezar, fascinat de ea, a purtat un rãzboi pentru ea ºi
a adus-o la Roma în calitate de amantã, unde a ºi rãmas pînã la asasinarea
lui Cezar. Dupã ce s-a întors în Egipt, ea a devenit amanta ºi aliata lui
Marc Antoniu. Relaþia celor doi nu era privitã cu ochi buni la Roma,
aceºtia fiind înfrînþi printr-o bãtãlie navalã de cãtre Octavian Augustus. În
urma unui zvon cã regina ar fi murit, Marc Antoniu s-a înjunghiat. Mai
tîrziu, Cleopatra a încercat sã îl seducã pe Augustus, dar nu a reuºit ºi,
pentru a evita sã fie dusã în triumf la Roma ca prizonierã, a preferat sã
se sinucidã, lãsîndu-se muºcatã de o cobrã.
Nici o culturã nu duce lipsã de sinucideri, dar numãrul victimelor pare
sã creascã atunci cînd societãþile primitive încep sã se dezintegreze în
contact cu societãþi „civilizate“. Vechile modele sociale ºi însãºi viaþa de
familie încep sã se ºubrezeascã, alcoolul, pe lîngã alte influenþe dãunãtoare,
jucînd de asemenea, un rol important în distrugerea structurilor societãþii.
Groenlanda, care are cea mai ridicatã ratã a sinuciderilor din lume, a fost
supusã impactului dintre cultura indigenã ºi cea occidentalã (danezã). Un
procent ridicat se întîlneºte ºi în cazul civilizaþiilor amerindiene din SUA.
Pe mãsurã ce societãþile subdezvoltate iau calea „civilizaþiei“ ºi a
dezvoltãrii, este de aºteptat ca numãrul cazurilor de sinucidere sã creascã.
Prevenirea sinuciderii
Societatea Umanã, fondatã în cafeneaua de pe lîngã Catedrala St. Paul
din Londra în 1774 de cãtre doi medici, îºi propunea iniþial sã salveze
victimele de la înec ºi sã le aducã la viaþã. Curînd, aceastã societate s-a
mulþumit sã-i scoatã din apã pe sinucigaºi. În primii 25 de ani de existenþã,
societatea a încercat sã salveze peste 500 de oameni, reuºind în mai bine
de 350 de cazuri. Dupã aceea au apãrut organizaþii cu scopul clar definit
de a împiedica sinuciderea. În Anglia, Armata Salvãrii a înfiinþat un
departament antisuicid încã din 1906, iar Liga Naþionalã de Salvare a
Vieþii a apãrut la New York în acelaºi an. Aceste organizaþii au considerat
cã disperarea ce provoacã multe dintre cazurile de sinucidere reprezintã
mai degrabã o problemã socialã ºi spiritualã decît una medicalã. Samaritenii,
organizaþie înfiinþatã în 1953 de un vicar dintr-o parohie londonezã, au în
prezent 165 de centre pe tot cuprinsul Marii Britanii. Peste 30 000 de
voluntari primesc milioane de apeluri telefonice ºi oferã îngrijire,
compasiune ºi prietenie. În SUA existã aproximativ 200 de centre similare
ºi, de curînd, au început sã aparã ºi în Germania, Elveþia ºi Finlanda.
În ce mãsurã reuºesc aceste organizaþii demne de admirat sã reducã
numãrul de victime? Rãspunsul nu este prea clar, dar ele izbutesc sã
opreascã multe tentative. Iatã cîteva tipuri de intervenþii care s-au dovedit
folositoare:
– tratarea pacienþilor cu afecþiuni psihiatrice care prezintã un risc crescut;
– controlul armelor din comunitate;
– reducerea nivelului de monoxid de carbon din gazele folosite în
gospodãrie ºi din cele degajate de automobile;
– controlul substanþelor chimice periculoase;
– reducerea publicitãþii fãcute cazurilor de sinucidere cu ajutorul presei
(pentru a nu oferi nici un exemplu de acest gen).
Eutanasierea
„Eutanasie“ înseamnã, în limba greacã, „moarte bunã“, însã în prezent
termenul este folosit pentru a desemna intervenþia conºtientã în scopul curmãrii
vieþii unui om, referindu-se mai ales la ajutorul dat de medic unui pacient
pentru a muri. În majoritatea þãrilor, o astfel de practicã este consideratã
lipsitã de eticã ºi, în acelaºi timp, ilegalã; se mai practicã ºi în zilele
noastre, însã într-o mãsurã necunoscutã. Oamenii încurajeazã din ce în ce
mai mult dreptul la moarte prin intermediul eutanasiei ºi al suicidului
asistat de medic. Confruntat cu un pacient care suferã de o boalã incurabilã,
în fazã terminalã, cu mari suferinþe, care îºi doreºte sã moarã ºi îi cere
ajutorul, medicul este tentat sã îi acorde acest ajutor. Rudele, îndurerate
de ceea ce se întîmplã, par sã nu gãseascã nici un motiv de ordin moral
pentru a nu accepta acest lucru dacã în felul acesta se uºureazã moartea
pacientului. Mãsura este una activã, nu pasivã, ca în cazul opririi alimentãrii
unui muribund cu antibiotice sau al neresuscitãrii, ori al lãsãrii unui
nou-nãscut ce prezintã malformaþii severe, netratabile sã moarã. Mãsurile
pasive stîrnesc, de obicei, mai puþine controverse. Totuºi, mulþi sînt de
pãrere cã, în principiu, nu existã o diferenþã prea mare între a le permite
medicilor sã opreascã tratamentul pentru a grãbi moartea ºi a le permite
administrarea unei injecþii letale. Într-un caz recent, o femeie în vîrstã de
85 de ani, care suferise o serie de accidente cerebrale vasculare ce o
slãbiserã, aducînd-o într-o stare de semiconºtienþã ºi incapabilã de miºcãri
ample, era þinutã în viaþã printr-o alimentaþie specialã, cu un conþinut
ridicat de substanþe nutritive. Rudele au cerut întreruperea alimentaþiei
pentru ca pacientei sã-i poatã fi curmatã suferinþa, ceea ce s-a ºi fãcut. În
momentul morþii, femeia cîntãrea mai puþin de 25 de kilograme. Medicul
care o trata a fost arestat sub acuzaþia de crimã cu premeditare, dar cazul
avea sã fie abandonat. Nu ar fi fost preferabil sã i se administreze o
injecþie letalã decît sã fie lãsatã, efectiv, sã moarã de foame?
Problema eutanasierii se pune nu numai în cazul bolnavilor în fazã
terminalã, ci ºi a celor din secþia de terapie intensivã. 6 din 10 britanici
ºi 8 din 9 americani mor la ora actualã în spitale, deºi deºi au la dispoziþie
o înaltã tehnologie de întreþinere a vieþii. Prin tradiþie, datoria medicului
este aceea de a salva viaþa ori de cîte ori este posibil. Pacientul poate
ajunge total dependent de o maºinãrie de întreþinere a vieþii, fãrã vreo
speranþã de a-ºi reveni, dar fãrã a îndeplini toate caracteristicile referitoare
la moartea cerebralã (descrise în capitolul 5). În acest caz, pacientul este
incapabil sã cearã sã fie lãsat sã moarã, decizia trebuind sã fie luatã de
rudele apropiate. Oprirea aparatelor este cu siguranþã un tip de eutanasiere,
înregistrîndu-se ºi cîteva ocazii în care un pacient într-o astfel de stare a
reuºit sã-ºi revinã. Dar devine din ce în ce mai evident cã progresele
înregistrate în tehnica medicalã au permis întreþinerea vieþii dincolo de
aºteptãrile multora, ºi chiar dincolo de dorinþa lor. Viaþa a fost prelungitã
inacceptabil, iar oamenilor ar trebui sã li se permitã sã moarã cu demnitate
ºi în liniºte.
„Dreptul la moarte“
În Anglia, pacientul are dreptul legal de a refuza tratamentul de
prelungire a vieþii atît timp cît este „conºtient“ ºi capabil sã înþeleagã în
ce constã tratamentul ºi care sînt alternativele. Dacã pacientul este conºtient
ºi refuzã tratamentul, nu conteazã dacã alte persoane considerã aceastã
decizie ca fiind exageratã sau greºitã. Aceste cazuri apar, de exemplu,
cînd un martor al lui Iehova refuzã un tratament care-i salveazã viaþa. Dar
majoritatea oamenilor sînt de acord cã opiniile pãrinþilor nu ar trebui sã
afecteze tratamentul unui copil.
Existã, de asemenea, posibilitatea formulãrii unui „testament de viaþã“
care constã în instrucþiuni anticipate referitor la genul de tratament medi-
cal pe care o anumitã persoanã ºi-l doreºte sau nu, la care se poate apela
în cazul în care acea persoanã devine incapabilã sã-ºi exprime direct
dorinþele. Ceea ce înseamnã cã, dacã nu doreºti sã beneficiezi de tratament,
nu þi se aplicã în mod obligatoriu, chiar dacã aceastã decizie îþi poate
cauza moartea. Actul are puteri juridice, iar un medic care refuzã respectarea
acestor dorinþe se face vinovat de atac la persoanã. Acest tip de testament
sau Directivele Medicale Avansate este foarte popular în SUA ºi a început
sã se foloseascã ºi în Anglia. Acesta constituie o uºurare, de exemplu,
pentru cei care suferã de afecþiuni progresive ºi îºi fac griji în privinþa
ultimelor lor zile. Testamentul trebuie riguros respectat, iar o copie a
acestuia va fi pãstratã de medic.
Din ce în ce mai mulþi oameni considerã eutanasia ca pe o eventualã
opþiune. În Australia, 14 sondaje diferite de opinie, realizate între 1962–
1996, au arãtat cã o mare parte dintre oameni doresc ca eutanasia sã
devinã disponibilã. Pe Internet existã o bibliotecã a „dreptului la moarte“
(http:www.islandnet.com/-deathnet/open.html). În schimb, medicii,
conºtienþi de responsabilitãþile etice pe care le implicã profesia lor, au
opinii diferite. În SUA, dacã un pacient îi cere medicului sã-l ajute sã
moarã, acesta, pe lîngã varianta de a fi de acord, are ºi alternativa de a-l
pune pe bolnav în legãturã cu Societatea Hemlock, cu unul dintre
programele de prevenire a sinuciderii sau cu un alt medic. Societatea
Hemlock a fost înfiinþatã de Derek Humphry, autorul unei cãrþi numite
Final Exit, care argumenta acceptarea sinuciderii în anumite împrejurãri,
prezentînd o serie de metode ºi de exemple. Legile americane ºi cele
britanice considerã în continuare eutanasia drept o crimã, dar juriile îi
achitã adesea pe acuzaþi, aºa cum s-a întîmplat, de exemplu, în 1986, în
cazul procesului unui medic care a administrat o injecþie masivã de
fenobarbital unui pacient care suferea de cancer pulmonar inoperabil. Curtea
Supremã a Statelor Unite a hotãrît, în luna august a anului 1997, cã Legea
fundamentalã – Constituþia SUA – acordã dreptul de a refuza tratamentul
ºi hrana în scopul salvãrii vieþii, însã nu acordã dreptul general la o
sinucidere asistatã de medic, deºi responsabilitatea interzicerii acestui act
a fost lãsatã fiecãrui stat în parte.
Olanda dezbate ºi cerceteazã acest subiect de mai bine de 20 de ani,
adoptînd o atitudine pragmaticã, la fel ca ºi în cazul altor probleme dificile
din punct de vedere etic, precum drogurile ºi avortul. Eutanasierea este
consideratã în continuare un act criminal, dar medicii sînt achitaþi atît
timp cît o practicã þinînd cont de reguli stricte. Eutanasia trebuie realizatã
la cererea voluntarã a pacientului în cazul în care are dureri insuportabile
ºi iremediabile, fiind, de asemenea, necesarã consultarea unui al doilea
medic. De exemplu, pacientul poate fi deprimat, iar aceastã depresie poate
fi tratatã, deºi se poate argumenta cã un bolnav de cancer în fazã terminalã
are de ce sã fie deprimat. Raportul medicului îi era trimis, pînã relativ
recent, judecãtorului local, care hotãra dacã este cazul sã declanºeze o
urmãrire penalã, pedeapsa maximã fiind de 12 ani de închisoare. Astfel,
un medic a fost încarcerat preventiv sub acuzaþia de omucidere, deoarece
s-a considerat cã nu a respectat regulile stricte ale eutanasierii, fiind
învinovãþit de injectarea unei doze letale de insulinã unui pacient bolnav
de cancer în vîrstã de 72 de ani, fãrã a-l consulta temeinic. Din 1997,
raportul doctorului este trimis în schimb unei comisii de verificare, alcãtuitã
din medici, avocaþi ºi specialiºti în probleme de eticã, mai potrivitã pentru
a analiza aceastã problemã. În continuare se face o distincþie clarã între
asistenþa medicalã acceptabilã ºi crimã, dar legea trebuie clarificatã. Se
estimeazã cã, în Olanda, aproximativ o treime dintre cazuri nu se raporteazã
de teama urmãririi penale. Dacã eutanasierea nu va mai fi consideratã o
crimã, aºa cum se anticipeazã, medicii nu vor mai fi obligaþi sã raporteze
cazurile. Asigurãrile medicale acoperã toate cheltuielile de asistenþã
medicalã pentru bolnavii cronici, astfel încît factorul financiar nu are nici
o contribuþie la cererea de eutanasiere. Între 1992 ºi 1997, cazurile de
eutanasiere din Olanda au crescut de la 2 300 la 3 200 pe an, reprezentînd
la ora actualã 2,4% din numãrul total al deceselor. Chiar ºi aºa, numai o
treime din cererile explicite de eutanasiere sînt acceptate. Pe de altã parte,
în 1995, aproximativ 900 de persoane au fost eutanasiate fãrã ca ele s-o
cearã, deºi, de obicei, cererea era dezbãtutã într-o fazã preliminarã, iar
atunci cînd, în ultimele zile de viaþã, pacienþii aveau dureri puternice, li
se administra morfinã.
În 1988, Asociaþia Medicalã Britanicã a declarat cã pacienþii nu au
voie sã cearã un tratament pe care medicul nu are dreptul sã-l furnizeze,
regula aplicîndu-se ºi în cazul eutanasiei. Dar vremurile se schimbã – în
Elveþia, Germania, Japonia ºi Polonia, uciderea din „milã“ a bolnavilor în
fazã terminalã care solicitã în mod conºtient suprimarea vieþii este pedepsitã
doar prin sancþiuni nominale.
Care sînt alternativele?

Presiunea exercitatã asupra medicilor în cazul eutanasierii pacienþilor
ar putea fi redusã prin douã mãsuri. În primul rînd, o asistenþã medicalã
mai adecvatã în fazele terminale, pentru diminuarea durerilor pacienþilor,
ar scãdea cererile de eutanasiere. Acest gen de asistenþã este disponibilã
în clinici bine administrate ºi ar trebui sã fie disponibilã ºi pe scarã largã;
de asemenea se impune ca asistenþii sociali sã fie mai bine instruiþi în
privinþa nevoilor bolnavilor aflaþi în fazã terminalã. Cu toate acestea, dorinþa
de a muri nu este afectatã neapãrat de controlul durerii. Presiunea pentru
aplicarea eutanasiilor ar putea fi redusã ºi prin schimbarea atitudinii faþã
de moarte (vezi capitolul 16), în cazul în care oamenii nu ar mai fi atît de
speriaþi de aceasta. Despre împãrãteasa Maria Tereza (1717–1780), aflatã
pe patul de moarte, se povesteºte cã ar fi refuzat sã ia morfinã, spunînd:
„Vreau sã fiu treazã cînd mã voi întîlni cu Domnul“. În al doilea rînd,
dilema de eticã medicalã pe care o ridicã eutanasierea poate fi evitatã prin
intermediul sinuciderii asistate de medic. Aceasta include acordarea de
sfaturi referitoare la sinucidere, furnizarea unei reþete pentru un medica-
ment în scopul sinuciderii sau instalarea propriu-zisã a echipamentului
necesar acesteia. În acest ultim caz, medicul ar trebui sã pregãteascã o
injecþie letalã, sã introducã acul în vena pacientului, dupã care, bolnavul
însuºi, în deplinã cunoºtinþã de cauzã, sã declanºeze procesul automat de
injectare. Cu alte cuvinte, pacientul se ucide singur, iar medicul nu mai
este direct responsabil pentru moartea sa. Aceastã variantã nu se mai
poate numi eutanasiere propriu-zisã, dar legislaþia nu este clarã, variind de
la o þarã la alta.
Unii medici americani, îndeosebi dr. Jack Kevorkian, numit ºi „doctorul
morþii“ din Michigan, ºi dr. Phillip Nitschke din Australia de Nord, s-au
numãrat printre iniþiatorii sinuciderii asistate de medic. În Teritoriul de
Nord, Legea Drepturilor Bolnavilor în Fazã Terminalã a fost adoptatã în
anul 1996, de aceasta beneficiind patru persoane înainte de a fi abrogatã
de parlamentul federal australian în 1997. Primul a fost Bob Dent, în
vîrstã de 22 de ani, care suferea de cancer de prostatã; el ºi-a încheiat
viaþa apãsînd butoanele de comandã ale unui computer conectat la un
aparat ce i-a administrat intravenos în braþ trei substanþe. Problema
eutanasiei i-a împãrþit pe medicii australieni în douã tabere ºi, deºi mai
bine de jumãtate din populaþie este de acord cu acest act, cei mai mulþi
politicieni ºi, bineînþeles, liderii religioºi s-au opus vehement. Metoda a
fost descrisã ca fiind „tratarea suferinþei prin eliminarea suferindului“.
Opoziþia întîmpinatã de acea lege era alimentatã ºi de faptul cã Teritoriul
de Nord are cel mai ridicat procent de aborigeni dintre toate statele, iar
jumãtate din numãrul total al deceselor se înregistreazã în rîndurile acestei
populaþii. Atitudinea tradiþionalã a comunitãþii de aborigeni interzice
eutanasia, deoarece moartea este consideratã un fenomen natural ºi orice
tip de intervenþie externã reprezintã o crimã sau o formã de vrãjitorie.
Apare astfel nevoia protejãrii acestui grup vulnerabil împotriva abuzurilor.
În plus, în Teritoriul de Nord nu existã suficiente centre de tratament sau
clinici pentru diminuarea durerilor bolnavilor aflaþi într-o fazã terminalã
ºi reducerea numãrului solicitãrilor de eutanasie. Cu toate acestea, problema
nu va dispãrea, existînd, în viitor, probabilitatea legalizãrii unei forme de
îndeplinire a dorinþelor bolnavilor aflaþi în faza terminalã. S-a afirmat
despre dr. Nitschke cã ar construi un „aparat de comã“ care le-ar permite
acestor bolnavi sã primeascã doze suficiente de medicamente pentru a
rãmîne în comã pînã în momentul morþii. În clipa în care pacientul începe
sã-ºi recapete cunoºtinþa, aparatul creºte doza, aducîndu-l la un nivel de
conºtienþã specificat anterior.
Este totuºi puþin probabil ca sinuciderea asistatã de medic sã fie
sancþionatã într-o þarã de religie catolicã sau musulmanã. Recent, Oregon
a devenit singurul stat american în care medicii mai joacã un rol principal,
în sensul cã un pacient care mai are de trãit mai puþin de ºase luni îi poate
cere doctorului o dozã letalã de barbiturice ºi apoi decide cînd ºi unde se
va sinucide. Curtea Supremã a Statelor Unite a hotãrît, în luna iunie a
anului 1977, cã bolnavii în fazã terminalã nu beneficiazã de dreptul
constituþional de a fi asistaþi de un medic pentru a muri. Cu alte cuvinte,
sinuciderea asistatã de medic este neconstituþionalã. Nu existã însã nici o
barierã legalã pentru ca pacienþii sã primeascã medicamente pentru
reducerea suferinþei, chiar dacã acestea îi grãbesc moartea.
Una dintre problemele acestui tip de abordare o constituie faptul cã
pînã la 50% dintre pacienþii bolnavi de cancer în fazã terminalã suferã de
o stare depresivã care de cele mai multe ori poate fi tratatã. Aºadar, uneori
devine greu de apreciat „competenþa“ pacientului care îºi doreºte o
sinucidere asistatã de medic, cu alte cuvinte, nu este prea clar dacã acesta
vorbeºte sau nu serios. Dacã existã ºi o suferinþã psihicã iremediabilã,
sinuciderea se explicã într-un fel. Iar dacã o astfel de persoanã, bolnavã
în fazã terminalã, reprezintã un candidat acceptabil pentru sinuciderea
asistatã de medic, ne putem întreba ce mãsuri ar trebui sã se ia în cazul
celor ce suferã doar de afecþiuni psihice iremediabile? În acest punct,
medicul va trage întotdeauna o linie.
Cei mai mulþi dintre bolnavii de SIDA aflaþi într-o stare foarte gravã
doresc sã-ºi punã capãt zilelor, iar medicii care-i îngrijesc sînt de cele mai
multe ori de acord sã-i ajute. Într-un sondaj din 1996, realizat pe 118
medici din San Francisco, jumãtate dintre cei chestionaþi au rãspuns cã
prescriseserã doze letale de medicamente bolnavilor de SIDA. La Londra,
însã, problema este abordatã în mod diferit: aici, doar unul dintre cei 600
de pacienþi internaþi într-o clinicã de tratare a cazurilor de SIDA, într-o
perioadã de trei ani, a solicitat sã fie eutanasiat. Oricare ar fi cauza acestei
diferenþe, este foarte posibil ca tratamentul mai eficient cu sedative ºi
atenþia sporitã la nevoile fizice ºi spirituale ale pacienþilor sã reducã numãrul
pentru astfel de solicitãri.
Medicul trebuie sã se asigure, fireºte, cã viaþa pacientului este definitiv
pierdutã ºi cã suferinþele pe care le îndurã el sînt greu de suportat. ªi în
acest caz e posibil însã sã aparã dificultãþi. Sã presupunem cã pacientul nu
este efectiv pe moarte, dar susþine cã viaþa lui nu mai are un nivel calitativ
acceptabil. În 1994, un medic olandez a asistat sinuciderea unei femei
sãnãtoase din punct de vedere fizic, care îºi dorea sã moarã deoarece tatãl
ºi cei doi fii ai ei muriserã cu cîþiva ani înainte. De asemenea, un pacient
aflat într-o fazã avansatã a bolii Alzheimer, dacã ar fi fost întrebat de
eutanasiere înainte de a se îmbolnãvi de aceastã boalã, probabil cã ar fi
optat ºi el pentru asta în condiþiile date. Jurãmîntul lui Hipocrat, pe care
medicii îl mai depun încã, nu ajutã prea mult la soluþionarea acestor
probleme, deoarece are un caracter mult prea general, fãrã sã þinã cont de
asemenea cazuri. În prezent, orice persoanã poate sã aibã un card care sã-i
exprime dorinþa ca, în cazul în care va ajunge într-o stare ireversibilã ºi
fãrã speranþã, sã nu se ia nici un fel de mãsurã pentru a fi þinutã în viaþã
la terapie intensivã; acest lucru nu se aplicã ºi în cazul bolii Alzheimer
sau al vreunui accident vascular paralizant. Chiar dacã celor mai mulþi
dintre noi ne place sã credem cã, dacã îl rugãm, un medic ne va ajuta sã
ne facem ieºirea într-un mod cît mai onorabil, medicii, în spiritul tradiþiei
de a vindeca ºi de a salva vieþi, nu fac parte toþi din aceeaºi tabãrã, iar
deocamdatã legea interzice acest lucru. În urma unui sondaj realizat în
1994, avîndu-i ca subiect pe medicii din Sistemul Naþional de Sãnãtate,
s-a descoperit cã 46% dintre ei ar da curs cererii unui pacient de a-i curma
viaþa dacã acest lucru ar fi legal. În prezent, un medic riscã sã fie urmãrit
penal pentru crimã cu premeditare (implicînd o sentinþã automatã de
închisoare pe viaþã) sau sã fie acuzat sub incidenþa Legii Sinuciderii (care
prevede o sentinþã maximã de 14 ani de detenþie).
O cale de ocolire a legii în vigoare este oferitã de aºa-numita „doctrinã
a efectului dublu“. În Marea Britanie, eutanasia e interzisã, dar medicul
are dreptul de a prescrie un medicament pentru calmarea durerii, chiar
dacã acesta are ca efect probabil sau sigur moartea pacientului. În luna
iunie a anului 1997, o pacientã în vîrstã de 47 de ani care suferea de o
boalã neuronalã motorie a cîºtigat la tribunal garanþia cã medicul ei va
avea dreptul legal de a-i administra suficientã morfinã pentru a-i reduce
durerile, chiar dacã acea dozã îi putea fi fatalã. Deºi în acel moment
calitatea vieþii ei era acceptabilã, ea era conºtientã cã va paraliza, nu va
mai putea vorbi ºi va muri foarte probabil sufocatã. (Pînã la urmã, a murit
împãcatã, fãrã a avea nevoie de acel medicament, în luna decembrie.)
Aceastã doctrinã a efectului dublu pare asemãnãtoare despicãrii firului în
patru, dar, din punct de vedere legal ºi etic, diferenþa este foarte mare.
Administrarea de morfinã pentru reducerea durerii, deºi grãbeºte moartea
prin îngreunarea respiraþiei, diferã mult de injectarea unei doze mari de
potasiu în venã, care opreºte bãtãile inimii, dar nu are nici un efect be-
nefic.
Desigur, nu toþi pacienþii în faze avansate de boalã au o gîndire atît de
clarã ca femeia menþionatã mai sus. Circa 80% dintre cetãþenii SUA mor
fãrã a se încerca resuscitarea lor. Ideea absenþei sau încetãrii tratamentului,
propusã de obicei de medic, se pune în discuþie, de obicei, doar cu cîteva
ore sau zile înainte de survenirea morþii, iar în aceastã fazã pacientul este
adesea incapabil psihic sã mai ia în considerare o astfel de problemã.
Bolnavii de cancer au o ºansã mai mare de a pune dinainte la punct aceste
detalii, deoarece probabilitatea ca ei sã ajungã în clinici de tratament este
mai mare, deºi mai puþin de 5% dintre ei fac acest lucru.
În iulie 1997, Asociaþia Medicalã Britanicã (AMB) a cerut poliþiei sã
ancheteze activitatea a doi medici englezi foarte respectaþi care îi ajutau
pe bolnavii aflaþi în fazã terminalã sã moarã prin intermediul efectului
dublu. Aceºtia au declarat cã, avînd conºtiinþa curatã ºi dupã ce discutau
problema în prealabil cu rudele, le administrau pacienþilor supradoze letale
de analgezice, grãbindu-le astfel moartea ºi, în acelaºi timp, diminuîndu-le
suferinþa. Unul dintre cei doi le dãdea pacienþilor o „pungã personalizatã
de plecare“ cu o dozã letalã de Temazepam, un medicament cu efect
hipnotic (somnifer). Un membru al Comisiei de Eticã Medicalã a AMB a
calificat acest gest drept crimã. Dar dacã medicii erau anchetaþi pentru
crimã cu premeditare, acuzarea trebuia sã dovedeascã cum cã ei
intenþionaserã sã-ºi ucidã pacienþii, nu sã le reducã durerile. În cazul folosirii
unui analgezic obiºnuit, acuzarea nu prea avea pe ce sã-ºi fundamenteze
cazul.
Trebuie tras totuºi un semnal de avertizare. Dacã eutanasia ar deveni
o practicã legalã, s-ar putea ajunge pe pîrtia alunecoasã spre eutanasia
forþatã. Dupã cum am descris în capitolul care urmeazã, referitor la
omucidere, în Germania nazistã, pacienþii cu probleme psihiatrice erau
consideraþi o povarã ºi, prin urmare, uciºi cu miile. Chiar ºi în prezent,
dacã ne gîndim la fãtul nenãscut ca la o persoanã, atunci în întreaga lume
sînt omorîþi anual sute de mii de oameni nedoriþi. Am observat deja cã în
anumite societãþi din trecut se accepta ca bãtrînii, consideraþi o povarã
pentru restul comunitãþii, sã fie încurajaþi sã se sinucidã; uneori, aceºtia
erau chiar uciºi de alþi membri ai grupului. Nu este greu de imaginat cã,
dacã eutanasierea ar deveni o metodã prea la îndemînã, vom trãi într-o
societate în care bãtrînii nedoriþi, care ridicã probleme ºi provoacã cheltuieli
prea mari, vor putea fi omorîþi legal.
Uciderea bãtrînilor
S-a argumentat adesea cã bãtrînilor ar trebui sã li se permitã sã se sinucidã.
În vremuri de mult apuse, li se întindea chiar o mînã de ajutor. Cei bãtrîni
sau bolnavi deveneau o povarã insuportabilã în mediile cu climã asprã sau
atunci cînd era necesarã efectuarea unor cãlãtorii mai lungi. Pãrintele Paul
LeJeune, în cronicile sale despre cãlãtoriile pe care le-a întreprins ca misionar
iezuit în Canada, descrie uciderea unei mame bãtrîne:
„În cea de-a doua zi din ianuarie, am observat un grup de sãlbatici care
încercau sã traverseze fluviul St. Laurence în canoe... am vãzut un sãlbatic
ce-ºi tîra mama prin zãpadã dupã el... incapabil sã o coboare pe calea
obiºnuitã de pe muntele ce mãrgineºte rîul, a lãsat-o sã se rostogoleascã
prin cel mai abrupt loc pînã în vale... nu am putut suporta acest act de
impietate ºi le-am spus acest lucru celor cîtorva sãlbatici care se aflau în
preajma mea. Ei mi-au rãspuns: «Ce ai fi vrut sã facã cu ea? Oricum o sã
moarã... nu va suferi prea mult... el nu poate s-o vindece sau s-o ia cu el.»
Astfel se îngrijesc ei de bolnavii despre care cred cã vor muri. Le grãbesc
moartea printr-o loviturã de par sau de topor atunci cînd au de fãcut o
cãlãtorie mai lungã, ºi o fac din compasiune.“
Omuciderea
Sã omori oameni reprezintã întotdeauna o greºealã?
Interzicerea de a ucide este una dintre cele mai vechi reguli morale.
Dar cînd încercãm sã o examinãm mai îndeaproape, observãm cã avem
de-a face cu o mulþime de dificultãþi. În primul rînd, existã excepþii:
– În cele mai multe societãþi, majoritatea animalelor, cu excepþia
omului, pot fi omorîte. Nu toatã lumea acceptã însã acest lucru.
Jainismul, o veche religie indianã, insistã, asemenea budismului, cã
toate formele de viaþã sînt sacre; dar cãlugãrul jainist merge mai
departe decît budiºtii. Trebuie sã treacã apa printr-o sitã înainte de
a o bea, pentru a filtra tot ce înseamnã organism viu. Poartã o
mascã pentru a nu înghiþi insectele nevinovate ºi îºi mãturã drumul
dinainte atunci cînd merge, pentru a nu strivi vreo vietate cu piciorul.
– În rãzboi, este acceptatã uciderea soldaþilor inamici (deºi pacifiºtii
nu sînt de acord cu acest lucru).
– În multe þãri, legea prevede în continuare cã unii criminali pot fi
executaþi.
– Uciderea este permisã în anumite circumstanþe – de exemplu, pentru
protejarea unei persoane inocente sau chiar pentru autoapãrare, în
cazul unui atac ucigaº.
– Eutanasia poate fi consideratã acceptabilã. Acest subiect controversat
este discutat mai sus.
Executarea criminalilor
Uciderea condamnaþilor este una dintre cele mai vechi practici, existînd
în aproape toate societãþile. Aceastã mãsurã poartã numele de pedeapsã
capitalã, deoarece în latinã caput înseamnã „cap“; astfel, „capital“ înseamnã
„referitor la cap“, respectiv la pierderea sa, metodele preferate fiind
spînzurarea sau decapitarea.
În Anglia, numãrul de infracþiuni pedepsite prin condamnare la moarte
a crescut enorm pe toatã durata secolului XVIII ºi la începutul secolului
XIX, atingînd, în 1830, o valoare maximã de 220. Printre acestea se
numãrau furtul de vite, intrarea prin efracþie sau furtul unei sume de
minimum cinci ºilingi dintr-o prãvãlie. Pe data de 22 iulie 1777, Robert
Biggin a fost biciuit de cãlãu pe strãzile oraºului Cary din provincia
Somerset, înainte de a fi spînzurat. De ce infracþiune se fãcea el vinovat?
De furtul unor cartofi. O altã infracþiune consideratã foarte gravã era ºi
falsificarea bancnotelor emise de Banca Angliei. Primul falsificator executat
a fost R.W. Vaughan, în 1758, ultimul fiind Thomas Maynard în 1829.
Între anii 1805 ºi 1818 au avut loc 207 execuþii ale unor falsificatori de
bancnote (în cea mai mare parte, bancnote de o lirã). Între 1749 ºi 1758,
numai în comitatul Middlessex ºi în Londra au fost condamnaþi pentru
diferite infracþiuni considerate capitale 527 de oameni, 365 dintre ei
(aproximativ 36 pe an) fiind spînzuraþi. Mai tîrziu au început sã fie aplicate
pedepse mai blînde, iar în perioada 1789–1798, din 770 de condamnãri au
fost executaþi numai 191 de infractori. În general, probabilitatea arestãrii
era micã, deoarece pînã spre mijlocul secolului XIX nu exista o poliþie în
adevãratul sens al cuvîntului, cu excepþia „alergãtorilor“, aleºi ºi instruiþi
de fraþii Fielding în casa lor din Bow Street, Londra (cunoscuþi sub numele
de „Alergãtorii de pe Bow Street“). O datã condamnaþi, acordarea sentinþei
depindea de judecãtor, mulþi infractori fiind graþiaþi cu condiþia sã accepte
sã fie deportaþi în coloniile americane sau australiene. În 1837, numãrul
ridicol de mare de infracþiuni considerate capitale a fost redus la 15.
Oamenii din popor au început sã protesteze împotriva execuþiilor publice,
astfel încît, dupã 1868, spînzurãrile se executau în cadrul privat al
închisorilor.
De cele mai multe ori, execuþia criminalilor conþinea ºi un element de
rãzbunare publicã. La Londra, în anul 1811, John Williams s-a sinucis în
timp ce aºtepta sã fie judecat pentru o serie de crime abominabile. Pentru
a fi dat drept exemplu ºi pentru a satisface opinia publicã, corpul i-a fost
aºezat într-o cãruþã, alãturi de un ciocan ºi o daltã, armele crimelor pe care
le înfãptuise. Cãruþa a fost apoi plimbatã într-o procesiune, plecînd de la
închisoare ºi sfîrºind la cimitir, fiind însoþitã de cetãþeni de vazã ºi de sute
de conetabili de poliþie, strigîndu-se în dreptul caselor victimelor. Mormîntul
fusese sãpat intenþionat mai mic, iar cadavrul a fost îngrãmãdit înãuntru,
bãtîndu-i-se o þepuºã în inimã chiar cu armele crimei. Dupã îndeplinirea
acestui ritual, mulþimea formatã din zece mii de oameni, a scos strigãte de
mulþumire. Groparul a vîndut apoi bucãþi din þepuºã ca suveniruri.
Codurile penale europene ºi anglo-americane deosebesc în general
crimele ce reprezintã acte necugetate sãvârºite din pasiune, adesea provocate
(de exemplu crimele pasionale împotriva amantului/amantei sau soþului/
soþiei), ºi cele plãnuite, omorurile „intenþionate“. Pedepsele mai dure sînt
primite de obicei în al doilea caz. Inevitabil, acest principiu provoacã
decizii dificile, de exemplu în cazul în care un ucigaº dorea sã-l ucidã pe
A, dar îl ucidea din greºealã pe B. În prezent, în multe þãri s-a renunþat
la pedeapsa capitalã. Altele, însã, o pãstreazã ca pe o posibilitate. În SUA,
în deceniul anterior celui de-al doilea rãzboi mondial au fost executaþi cîte
150–200 de oameni pe an, dar numãrul acestora a scãzut drastic dupã
rãzboi, iar între anii 1968 ºi 1976 nu a mai avut loc nici o execuþie. Deºi
pedeapsa capitalã a fost reintrodusã în unele state în anul 1977, cînd au
avut loc 21 de execuþii, majoritatea statelor americane n-au mai fost
martorele nici unei execuþii din anii 1960. În statul Virginia au fost
executaþi, prin injecþie letalã, 41 de condamnaþi din 1976, iar în Texas,
131. În China, pedeapsa capitalã este aplicatã pentru un numãr mare de
infracþiuni, printre care se numãrã mituirea ºi agresarea femeilor. În 1996,
în China au fost executaþi 4 367 de condamnaþi, mai mulþi decît pe tot
cuprinsul globului.
Unul dintre motivele eliminãrii pedepsei capitale este acela cã
renunþarea la aceastã metodã nu duce la creºterea numãrului de crime. Un
alt motiv îl constituie faptul cã, uneori, legea greºeºte ºi ea, ajungîndu-se
în acest fel sã fie uciºi ºi oameni nevinovaþi.
Metodele de execuþie au variat în funcþie de momentul istoric ºi de
locaþia geograficã. Moartea prin spînzurare, aplicatã încã din timpurile
biblice, a fost introdusã în Anglia de cãtre angli, saxoni ºi iuþi dupã anul
449 d.Hr., fiind practicatã pînã la abolirea pedepsei capitale pentru crimã
în 1965. Spînzurãrile au atins apogeul în timpul dinastiei Tudorilor: Henric
al VIII-lea ºi-a executat astfel 72 000 de supuºi în timpul lungii sale domnii
de 34 de ani, iar în scurta perioadã a domniei fiului sãu cel mic, Edward
al VI-lea (1547–1553), au avut loc anual, la Tyburn, în Londra, aproximativ
560 de spînzurãri. Aceste execuþii erau publice, pentru a transmite astfel
ce urmãri dezastruoase pot avea jafurile, crimele ºi rebeliunile; dar ele
reprezentau totodatã ºi spectacole cu public, oamenii luptîndu-se sã obþinã
un loc cît mai bun, la fel cum, în prezent, lumea se înghesuie sã urmãreascã
o procesiune regalã sau un meci de fotbal.
Ultima spînzurare publicã din Scoþia a avut loc în 1856; condamnatul
era un medic din Glasgow, dr. Pritchard, condamnat pentru otrãvirea ºi
uciderea soþiei ºi soacrei sale. Slujnica lor, în vîrstã de 16 ani, era însãrcinatã
cu el ºi fãcuse deja un avort, dar motivul crimelor era, parþial, ºi unul
financiar. Pritchard folosise aconitinã, o substanþã extrasã din rãdãcinã de
aconit sau omag, întrebuinþatã ca unguent pentru tratarea durerilor
reumatice; a adãugat aceastã otravã celorlalte medicamente pe care
victimele sale le luau pe cale oralã. Folosise probabil ºi un vomitiv de
tartru, un medicament ce conþinea antimoniu. În lunile dinaintea crimelor
achiziþionase cantitãþi mult mai mari din aceastã doctorie decît toþi ceilalþi
medici din Glasgow laolaltã. Dr. Pritchard a fost executat la Glasgow pe
28 iulie, în faþa unei mulþimi de aproximativ 100 000 de oameni. Ultima
execuþie publicã din Anglia a fost cea a lui Michael Barrett, spînzurat
lîngã închisoarea londonezã Newgate, la 25 mai 1868. Ultima spînzurare
(efectuatã în incinta închisorii) i-a vizat pe doi criminali, Peter Anthony
Allen ºi John Robson Walby, pe 13 august 1964.
În cazul acestei metode se foloseau furcile de spînzurãtoare. Înainte de
secolul XVIII, victima era urcatã pe o scarã pentru a i se pune un laþ, apoi
era lãsatã sã atîrne de acesta, moartea fiind adeseori provocatã prin asfixiere.
Sfîrºitul era agonizant ºi, cu puþin noroc, condamnatului tras de picioare
de oameni din public i se grãbea moartea. Spînzurãtoarea denumea iniþial
întreaga construcþie, dar în secolul XVIII, termenul se referea numai la
stîlpul de care erau atîrnate corpurile celor executaþi. Foarte posibil ca
imaginea cadavrelor ce putrezeau atîrnate în lanþuri sã-i fi speriat pe mulþi
potenþiali infractori. În anul 1759, scara a fost înlocuitã de o cãruþã care
îi era trasã condamnatului de sub picioare – o posibilã îmbunãtãþire. Ul-
tima, ºi cea mai umanã metodã, a fost aceea a cãderii. Laþul era aºezat cu
grijã în jurul gîtului, nodul fiind plasat de preferinþã sub bãrbie, iar trapa
pe care era aºezatã victima se deschidea. Victima cãdea pe o distanþã de
pînã la 2,5 metri, pînã la smucitura finalã. Aceasta provoca, de obicei,
fractura sau dislocarea celei de-a doua ºi a treia vertebre cervicale, ducînd
la leziuni grave ale trunchiului cerebral ºi ale mãduvei spinãrii, moartea
survenind practic instantaneu. Moartea putea fi provocatã ºi de compresia
bruscã a principalelor vase sanguine cãtre creier. Poveºtile despre victimele
care „dansau la capãtul funiei“ au apãrut în urma spasmelor involuntare
ce apãreau timp de o secundã sau douã dupã moarte, ºi nu din cauzã cã
victima era încã în viaþã ºi se zbãtea la capãtul funiei. Arta cãlãului de
spînzurãtoare trebuia sã fie una iscusitã, fiind adesea transmisã din generaþie
în generaþie. Henry Pierrepoint ºi-a învãþat fratele, pe Tom, iar Tom l-a
educat în acest sens pe Albert Pierrepoint (care a executat 450 de victime).
Cu toatã îndemînarea acestora, mai aveau loc ºi accidente, fie atunci cînd
capul se desprindea de trup, fie cînd victima nu murea. Existã multe
poveºti neconfirmate. Un anume John Lee a supravieþuit unui numãr de
trei încercãri de a fi executat la temniþa Exeter din Anglia. Pe 23 februarie
1885, trapa nu s-a deschis dupã trei încercãri în decurs de numai cinci
minute. Drept urmare, sentinþa lui Lee a fost comutatã la închisoare pe
viaþã; ulterior, acesta era eliberat, iar în 1917 a emigrat în Statele Unite,
unde s-a cãsãtorit ºi a trãit pînã în 1933.
În zilele noastre, asemenea procedeu de executare a pedepsei capitale
are un aer medieval. Pe 13 august 1997, un criminal în serie de origine
iranianã a fost omorît la Teheran în faþa unui public frenetic ºi gãlãgios,
format din 20 000 de oameni. Mulþi spectatori s-au suit în copacii din
apropiere ºi pe stîlpii cu semne de circulaþie, unii dintre ei dormind chiar
peste noapte la locul de desfãºurare a evenimentului pentru a prinde un
loc cît mai bun. Condamnatul era un ºofer de taxi, iar cele nouã crime pe
care le comisese în timpul nopþii le terorizaserã pe toate femeile din capitala
iranianã. Mai întîi, legat la ochi ºi de mîini, a fost biciuit timp de zece
minute de bãrbaþi care fuseserã rude cu victimele. Apoi a fost legat de gît
de o macara mobilã uriaºã, fiind astfel ridicat în înaltul cerului pentru a
putea fi privit de toþi, cu picioarele fluturînd în aer.
Linºarea este o formã de spînzurare executatã de o mulþime furioasã,
în afara legii. Metoda ºi-a luat numele de la Charles Lynch, un plantator
din Virginia, care a condus un tribunal neoficial înfiinþat pentru pedepsirea
loialiºtilor din timpul Revoluþiei Americane. În Statele Unite, între 1882
ºi 1951 au fost linºaþi 4 730 de oameni, dintre care 1 293 de albi ºi 3 437
de negri. Aceastã metodã nu este exclusiv americanã ºi se mai practicã ºi
în zilele noastre: un pakistanez suspectat de crimã a fost linºat la Londra
pe data de 27 octombrie 1958.
Decapitarea cu o sabie sau cu o secure era o metodã obiºnuitã de
execuþie în primele secole. Regele Carol I al Angliei a fost decapitat în
faþa unui public numeros, la 30 ianuarie 1649. Eficacitatea acestei metode
depindea de cãlãu, fiind de cele mai multe ori nereuºitã, încît capul trebuia
retezat prin mai multe lovituri. În perioada dinastiei Tudorilor, capetele
tãiate erau deseori înfipte în þepuºe. De exemplu, lîngã Podul Londrei sau
la Temple Bar, astfel ca oamenii sã le poatã vedea. Ultima victimã din
Marea Britanie s-a numit Simon Fraser, decapitat pe Tower Hil, la Londra,
pe 7 aprilie 1747. Aceasta rãmîne însã metoda clasicã de pedeapsã capitalã
în Arabia Sauditã.
Crucificarea era folositã de persani, evrei ºi cartaginezi. În anul
519 î.Hr., regele Darius al Persiei i-a crucificat în Babilon pe 3 000 dintre
oponenþii sãi politici. Romanii au practicat aceastã metodã din secolele
VI-IV î.Hr. pînã la abolirea ei de cãtre împãratul Constantin cel Mare
(primul suveran creºtin), în anul 337 d.Hr. Crucificarea producea o moarte
lentã, cu un grad maxim de durere ºi de suferinþã, romanii aplicînd-o
agitatorilor politici ºi religioºi (precum Iisus), piraþilor, strãinilor ºi sclavilor,
dar nu ºi cetãþenilor romani, cu excepþia dezertorilor din armatã. Aºa cum
era aplicatã de romani, metoda consta din urmãtoarele faze: victima era
mai întîi biciuitã, apoi i se punea în spate crucea sau bara orizontalã pe
care trebuia sã o ducã pînã la locul crucificãrii, în afara zidurilor cetãþii,
ca parte a unei procesiuni militare. Crucea cîntãrea aproximativ 135 kg
(Iisus era prea slãbit pentru a o putea duce, astfel cã a dus-o Simon
Cirineul). De obicei, bîrna verticalã era fixatã dinainte în pãmînt. Mîinile
erau fie legate de bara orizontalã, fie fixate prin baterea unor cuie de
13-18 cm printre oasele încheieturii. Apoi, picioarele erau fixate cu frînghii
sau cuie, adesea pe un suport, iar pentru ca sã fie bine fixate în cuie,
genunchii erau flexaþi. Victimei i se oferea o bãuturã din vin cu mir, ca
analgezic (Iisus a refuzat-o). Intervalul de supravieþuire pe cruce varia de
la trei-patru ore la trei-patru zile, în funcþie de rezistenþa victimei ºi de cît
de puternic fusese biciuit. Moartea era provocatã de îngreunarea respiraþiei,
pierderea de sînge, deshidratare, ºoc ºi obosealã. Pentru a putea respira
normal, victima trebuia sã se ridice ajutîndu-se de picioare. Soldaþii îi
puteau grãbi moartea dacã îi rupeau picioarele sub nivelul genunchilor,
ceea ce fãcea respiraþia imposibilã. Rãmîneau lîngã condamnat pînã la
moartea acestuia, apoi dãdeau corpul rudelor, nu înainte însã de a-l
strãpunge cu o sabie sau cu o suliþã. Iisus a fost condamnat la biciuire ºi
crucificare de cãtre Pilat din Pont, murind dupã trei pînã la ºase ore,
vineri, pe 7 aprilie 33 d.Hr. El murise deja cînd soldaþii au venit sã-i rupã
oasele de la picioare.
Ca urmare a morþii lui Iisus în acest fel, crucificarea a devenit un
subiect important în cultura occidentalã încã de la începutul evului mediu,
reprezentãrile acesteia concentrîndu-se asupra suferinþelor lui Iisus ºi
semnificaþiei sale spirituale. Modul în care a fost redatã aceastã metodã
s-a schimbat de-a lungul secolelor; în funcþie de tendinþele vremii ºi de
artist, imaginea îi includea ºi pe cei doi tîlhari crucificaþi o datã cu Iisus,
ori pe centurionul roman cu suliþa, sau bocitoarele, ori soarele ºi luna
(ambele eclipsate în acel moment). Unii artiºti au insistat asupra detaliilor
fizice ºocante, în timp ce alþii au realizat reprezentãri mai stilizate.
Garota este o veche metodã spaniolã de execuþie prin strangulare.
Iniþial, gîtul victimei era înconjurat de un ºnur care era rãsucit cu ajutorul
unui baston (în spaniolã garrote = baston), dar într-o formã ulterioarã, mai
rafinatã, condamnatul, de obicei aºezat pe un scaun, urma sã fie fixat de
un stîlp vertical cu ajutorul unui colier metalic petrecut în jurul gîtului ºi
strîns prin intermediul unui mecanism cu ºurub ºi levier pînã cînd coloana
vertebralã se disloca. Metoda a fost intens folositã în secolul XVII ºi nu
reprezenta o cale prea potrivitã de a muri. Generalul Lopez a murit în
urma unui asemenea supliciu în 1851, deoarece încercase sã preia puterea
în Cuba. O variaþie interesantã a metodei, sugeratã de un om fãrã educaþie,
a fost consemnatã de preotul francez Jean Meslier (1664–1733). Ideea
ingenioasã era ca toþi nobilii ºi oamenii însemnaþi sã fie strangulaþi cu
intestinele preoþilor! Termenul, folosit ºi pentru a descrie o formã de jaf
la drumul mare, pedepsit prin biciuire, a devenit obiºnuit în Londra anilor
1860 (un hoþ strangula victima în timp ce un al doilea îi golea buzunarele).
Ghilotina este probabil cea mai sigurã ºi nedureroasã metodã de moarte
impusã. Lama oblicã ºi grea cãdea brusc, tãind capul victimei, care se
rostogolea în coºul sau în sacul pregãtit în acest scop. Medicii au observat
cã ochii se mai miºcau timp de maximum un minut dupã decapitare, iar
poveºtile despre ochii care mai puteau urmãri un obiect în miºcare timp
de zece-cincisprezece minute par puþin probabile. Ghilotina ºi-a primit
numele în urma aplicãrii sale în Franþa, ca metodã de execuþie, de cãtre
dr. Guillotine; dispozitivul a fost construit de un german pe nume Schmidt.
Experimentele au fost fãcute pe cadavre din spitale; ghilotina a fost
realmente utilizatã în 1792, pentru execuþia unui tîlhar de drumul mare.
Ghilotina era intens folositã în timpul ºi dupã Revoluþia Francezã, perioadã
în care Charles-Henri Sanson a executat 3 000 de oameni, inclusiv pe
regele Ludovic al XVI-lea. Metoda a fost abolitã în 1982. Ultima ghilotinare
publicã a avut loc la Versailles, pe 17 iunie 1939, iar ultima datã a fost
folositã pe un criminal tunisian, la Marsilia, în 1973. Ghilotina nu a fost
utilizatã exclusiv de francezi, metode similare folosindu-se ºi în Germania
ºi Italia, sub alte denumiri, încã din evul mediu. Societatea de Anticariat
din Edinburgh expune ºi în prezent „fecioara“, uzitatã ultima datã în 1710,
iar „spînzurãtoarea de la Halifax“, un alt dispozitiv de decapitare, a fost
folosit în Anglia pînã în secolul XVII.
O altã metodã clasicã, mai ales în domeniul militar, o constituia
împuºcarea de cãtre un pluton de execuþie. Moartea survenea imediat cînd
mai multe gloanþe treceau direct prin inimã. Se spune cã nu toate armele
puteau folosi muniþie de rãzboi, pentru ca nimeni sã nu ºtie sigur cine a
sãvîrºit crima. Un superb tablou al lui Manet înfãþiºeazã plutonul de
execuþie al arhiducelui Maximilian, împãrat al Mexicului, în anul 1867.
Scaunul electric ar fi trebuit sã fie o metodã de execuþie mai curatã ºi,
totodatã, eficientã ºi nedureroasã. Folosit prima datã în închisoarea Au-
burn din New York în 1890, scaunul electric urma sã fie utilizat în 24 de
state americane, precum ºi în Filipine ºi în fosta Republicã Chinezã. Din
nefericire, rezultatele nu au fost la înãlþimea aºteptãrilor. În 1940, Julian
Rosenberg ºi soþia sa, Ethel, membri ai Partidului Comunist american, au
încercat sã transmitã în Uniunea Sovieticã informaþii secrete referitor la
armele nucleare. Cei doi erau spioni, Rosenberg obþinînd informaþiile în
timp ce lucra în Corpul de Transmisiuni al Armatei SUA. Judecaþi ºi
condamnaþi la moarte, ambii au fost executaþi mult mai tîrziu, pe 19 iunie
1953. Scaunul electric nu a funcþionat însã cum ar fi trebuit, fiind nevoie
de mai mult de un singur ºoc pentru ca obiectivul sã fie atins.
Moartea prin utilizarea unor substanþe chimice a fost conceputã pentru
a remedia deficienþele scaunului electric, datoritã gradului sãu inacceptabil
de erori. Eliberarea unui gaz letal (cianurã) care îºi fãcea efectul imediat
în camera de execuþie sau injectarea unui amestec letal de medicamente
în vena condamnatului erau metode mai eficiente decît cele enumerate
mai sus. Camera de gazare a apãrut în statul american Nevada în 1924,
metodã pe care au adoptat-o ulterior încã alte 11 state. Injecþia letalã este
folositã în Texas, capitala lumii libere în ceea ce privea pedepsa capitalã,
înregistrîndu-se pînã nu demult un record de patru execuþii într-o singurã
lunã. În principiu, metoda este aceeaºi cu cea folositã de veterinari pentru
eutanasierea animalelor bãtrîne, bolnave sau nedorite.
Care e cea mai bunã metodã de execuþie, presupunînd cã scopul acesteia
este eliminarea unei persoane periculoase din societate, ºi nu rãzbunarea
spre a o face sã sufere pentru faptele comise? Ar putea fi de dorit:
– în primul rînd, victimei sã nu i se spunã ce va urma;

– apoi, în timpul ultimei mese, care ar trebui sã fie deosebitã, ar fi
bine sã i se administreze condamnatului un somnifer puternic;
– în final, dupã ce condamnatul a intrat deja într-o stare de inconºtienþã,
ar trebui sã i se administreze intravenos una dintre multele substanþe
letale cu eficienþã maximã.
Pruncuciderea
Dovezile arheologice demonstreazã cã pruncuciderea sau sacrificarea
copiilor dateazã încã din anul 7000 î.Hr. ºi a apãrut în oraºul-stat Ierihon.
Metoda obiºnuitã era aceea de a expune copilul furiei naturii. Vikingii,
galii, fenicienii, romanii ºi grecii din antichitate acceptau uciderea pruncilor
anemici sau diformi. Platon ºi Aristotel au susþinut aceastã practicã,
considerînd cã aceºti copii reprezentau o povarã pentru societate.
Dupã cum ne relateazã Biblia, regele Irod a poruncit uciderea tuturor
nou-nãscuþilor în momentul naºterii lui Hristos, iar faraonii le ordonau
moaºelor sã-i ucidã pe toþi pruncii evrei de sex masculin pentru a evita o
posibilã ameninþare militarã ulterioarã.
Pruncuciderea, mai ales în rîndul nou-nãscuþilor de sex feminin, era o
practicã obiºnuitã în Anglia medievalã, fiind ºi în prezent folositã în unele
þãri subdezvoltate. Familiile sãrace împãrþeau un singur pat, iar sufocarea
prin „suprapunere“ era o metodã simplã ºi nonviolentã de a scãpa de un
bebeluº nedorit. Acest obicei este amintit ºi în Biblie (1 Regi 3). Desigur,
aceasta este doar uneori socotitã o metodã de infanticid, putînd fi ºi un
accident, iar ceea ce pare a fi un caz de pruncucidere este, de fapt, un caz
de sindrom de deces infantil subit. Metoda a fost folositã în Anglia pînã
în secolele XVIII–XIX, cînd erau dezaprobate mai mult adulterul ºi copilul
rezultat, socotit bastard, decît crima propriu-zisã. Abandonarea copiilor în
locuri publice era o practicã frecventã, dar nu se fãcea cu scopul de a
ucide copilul, mama sperînd, de cele mai multe ori, sã i se facã milã cuiva
de mica fiinþã. Casele de copii (pentru copiii gãsiþi) au fost înfiinþate la
Londra în 1741. Alþi copii mureau pentru cã erau neglijaþi pur ºi simplu.
Jurnalul medical Lancet din 1861, a raportat 1 130 de crime asupra
unor copii în vîrstã de sub doi ani între 1856 ºi 1860, numai în Londra.
Valoarea realã trebuie sã fi fost însã mult mai mare, deoarece pînã în 1926
nu era obligatorie înregistrarea copiilor nãscuþi morþi. Mai mult, anchetarea
morþilor infantile fie nu avea loc, fie nu se fãcea corespunzãtor pînã în
1860, an în care a fost promulgatã Legea Procurorilor Regionali, prin care
li se acordau procurorilor un salariu convenabil ºi asistenþã. În ceea ce
priveºte cazurile ce ajungeau sã fie judecate, legea era clar de partea
justeþii morale: uciderea unui copil nelegitim era consideratã crimã cu
premeditare, în timp ce femeile cãsãtorite erau de obicei achitate.
Ascunderea unei naºteri constituia o infracþiune, deoarece acest lucru
însemna cã nou-nãscutul fusese ucis. Cu toate acestea, condamnãrile erau
rare, iar ultima execuþie a unei femei acuzatã de pruncucidere a avut loc
în 1849; se înregistrau deja proteste din partea opiniei publice împotriva
pedepsei capitale, deoarece oamenii acceptau cã starea psihicã a unei mame
poate fi influenþatã de naºtere ºi de lactaþie. Legile referitoare la infanticid
din 1922 ºi 1938 prevedeau cã uciderea propriului copil înainte sã
împlineascã un an era judecatã ca omor prin imprudenþã ºi nu ca o crimã
cu premeditare (majoritatea cazurilor de pruncucidere au loc la scurt timp
dupã naºtere), deoarece psihicul mamei era afectat de naºtere ºi de lactaþie.
Pedeapsa maximã, sub incidenþa legii britanice, este în continuare de cinci
ani de detenþie.
Studiind cazurile de pruncucidere din trecut, trebuie sã þinem seama
de faptul cã, în Anglia epocii victoriene, consecinþele socio-economice pe
care le avea o sarcinã a unei femei necãsãtorite erau catastrofale. Biata
femeie pierdea slujba, respectul ºi locul în societate. Nu este, astfel, de
mirare cã, în acele vremuri în care avortul era o mãsurã extrem de
periculoasã, pruncii erau frecvent abandonaþi sau uciºi. Numãrul cazurilor
a scãzut foarte mult în urma renunþãrii la stigmatizarea femeilor însãrcinate
necãsãtorite ºi a apariþiei unor condiþii mai bune pentru femeile singure ºi
pentru copiii lor. Chiar ºi în prezent, mulþi bebeluºi care altãdatã ar fi
murit supravieþuiesc datoritã progreselor pe care le-a înregistrat medicina
în ultimii ani. În SUA, 7% dintre nou-nãscuþi suferã de handicapuri fizice
sau mentale. Cel mai adesea este implicat creierul, deoarece, deºi
problemele apãrute la alte organe pot fi fatale în fazele timpurii ale
dezvoltãrii, embrionul supravieþuieºte chiar dacã sistemul nervos prezintã
anomalii grave. Exemplele includ forme grave de spina bifida, anencefalie
ºi hidrocefalie. Astfel, devine necesarã luarea unor decizii grele, la care
trebuie sã ia parte atît pãrinþii, cît ºi medicii. O abordare mai durã ºi mai
realistã ar fi aceea cã astfel de nou-nãscuþi care nu sînt încã oameni vor
reprezenta o povarã pentru societate ºi, prin urmare, pot fi eliminaþi. Pe
de altã parte, mulþi argumenteazã cã drepturile copilului, oricît ar fi el de
anormal, trebuie puse întotdeauna pe primul loc, fiind mai bine ca un
copil sã se nascã handicapat decît sã nu se nascã deloc.
În momentul în care China modernã a acceptat cã are o populaþie prea
numeroasã, a impus reguli stricte referitor la numãrul de copii permis unei
familii. Deoarece fetele erau mai puþin apreciate decît bãieþii, s-a iniþiat
practicarea pe scarã largã a pruncuciderii nou-nãscuþilor de sex feminin ºi
avortarea fetuºilor-fete, deºi în prezent se afirmã cã acest lucru se întîmplã
destul de rar. Totuºi, orfelinatele chinezeºti sînt pline de fetiþe.
Pentru a se putea stabili dacã moartea unui copil constituie un caz de
pruncucidere, trebuie sã se rãspundã la trei întrebãri:
– Copilul a fost ucis? Aceastã întrebare se adreseazã, desigur, organelor

legale ºi medicului legist (vezi capitolul 16). În Anglia, acuzarea
trebuie sã dovedeascã faptul cã acel copil nu s-a nãscut mort. Uneori,
distincþia dintre un copil care a fost omorît ºi unul care a murit din
alte cauze este foarte greu de fãcut. De exemplu, leziunile de la
nivelul capului ºi al mîinilor se pot produce chiar în timpul naºterii,
iar strangularea poate fi cauzatã de înfãºurarea cordonului ombilical
în jurul gîtului. Cea mai frecventã cauzã de deces a nou-nãscuþilor
este reprezentatã de leziunile cerebrale provocate de asfixia ce are
loc înainte sau în timpul naºterii. În schimb, leziunile apãrute în
urma înjunghierilor erau o dovadã clarã de pruncucidere.
– Copilul s-a nãscut mort? A apucat sã respire? Acest lucru se verifica
înainte dacã plãmînii copilului mort pluteau în apã. Totuºi, pentru
a respira sînt necesare mai multe inspiraþii, deoarece în momentul
în care sîngele începe sã circule prin plãmîni, aceºtia mai întîi se
îngreuneazã. Testul plutirii este considerat la ora actualã
neconcludent. Dacã plãmînul se scufundã, înseamnã cã acel copil
s-a nãscut mort. Dar dacã plãmînul pluteºte, aceasta se poate datora
fie unei inspiraþii în timpul drumului parcurs prin vagin, fie
descompunerii post-mortem.
– Era nou-nãscutul capabil sã supravieþuiascã? În prezent, un fetus
de numai 22 de sãptãmîni poate fi þinut în viaþã ºi salvat chiar dacã
naºterea a fost prematurã. Totuºi, un fetus de 18 sãptãmîni, deºi viu
în uter, nu poate supravieþui în mediul extern, deoarece plãmînii sãi
nu sînt încã dezvoltaþi.
Avortul
Dacã fãtul e viu, atunci, din punct de vedere moral, avortul este o
crimã. Avorturile incluse pe lista cauzelor care provoacã moartea, dacã
s-ar institui una, ar depãºi cu mult alte cauze, valorile înregistrate putînd
fi comparate cu cele ale morþilor provocate de rãzboaie. Subiectul suscitã
reacþii puternice nu numai din cauza anvergurii lui, dar ºi a aspectelor
morale pe care le implicã. În 1994, un ginecolog din Vancouver care fãcea
avorturi a fost împuºcat de un lunetist. Totuºi, nu sînt oare ciudate reacþiile
atît de puternice ale oamenilor în privinþa avorturilor, precum ºi în cea a
pruncuciderilor sau a eutanasierii, atîta timp cît pe nimeni nu preocupã
prea mult sutele de mii de vieþi care se pierd în accidentele rutiere, în
rãzboaie, din cauza foametei sau a bolilor infecþioase?
Ratele avorturilor sînt calculate sub forma numãrului de cazuri întîlnite
la 1 000 de femei anual. Tabelul 2 prezintã valorile pentru anii 1979–1984.
Cele mai ridicate, dupã cum era de aºteptat, sînt cele înregistrate în cazul
femeilor sub 25 de ani. Numãrul total ajunge la mai multe milioane anual
(160 000 pe an în Marea Britanie):
Tabelul 2. Avorturile din unele þãri în intervalul 1979–1984
Þara Nr. cazuri/1 000 femei/an

Germania de Vest 6,8
Anglia ºi Þara Galilor 12,6
Franþa 14,1
Danemarca 19,3
Italia 22,4
Japonia 22,5*
SUA 26,9
Ungaria 35,5
Cuba 47,1
* Aceastã valoare este mai micã decît cea realã.
În Roma ºi în Grecia Anticã, avortul era o metodã de planning familial
acceptatã, în majoritatea þãrilor devenind ilegal abia în secolul XIX. China
practicã în continuare avorturile pe scarã largã ºi considerã cã acest lucru
este parte integrantã a politicii sale de control demografic. În Japonia, se
spune cã avortul este uºor de realizat ºi practicat tot ca metodã de plan-
ning familial. Musulmanii permit avortul dacã fãtul se dezvoltã anormal
ºi va rezulta apoi un copil invalid, cu condiþia sã se realizeze în primele
120 de zile de sarcinã, ulterior considerîndu-se cã fãtul reprezintã o
persoanã.
Ce este avortul?
Avortul este scoaterea fãtului din uter într-un moment prematur pentru
ca acesta sã poatã supravieþui, cu alte cuvinte, înainte de cea de a 20-a
sãptãmînã de sarcinã, cînd fãtul cîntãreºte cam 400 g. Avortul spontan e un
fenomen frecvent întîlnit: aproximativ 10% din totalul sarcinilor se încheie
astfel. Cel puþin jumãtate dintre aceste avorturi se datoreazã unor erori de
dezvoltare, iar uneori survin atît de devreme, încît mama, neºtiind cã este
însãrcinatã, suferã doar un ciclu întîrziat sau mai dificil. Alte cauze ar
putea fi un dezechilibru hormonal sau o boalã a mamei. Numai un avort
spontan dintr-o mie survine din cauza leziunilor fizice.
Avortul indus este cel provocat în mod deliberat, deoarece fie sarcina
ameninþã sãnãtatea sau chiar viaþa mamei, fie fãtul se dezvoltã anormal. Pe
de altã parte, avortul poate fi provocat deoarece pur ºi simplu sarcina a fost
un accident nedorit.
Principalele metode de inducere a avortului sînt:
– aspirarea, metodã prin care colul uterin este dilatat. Se introduce un
tub subþire, iar conþinutul uterului e aspirat cu ajutorul unei pompe
electrice;
– chiuretajul, prin care conþinutul uterului este rãzuit de pe pereþii
acestuia;
– injectarea unui lichid în interiorul uterului pentru stimularea
contracþiilor uterine;
– injectarea intravenoasã a unor substanþe de tipul prostaglandinelor
pentru stimularea contracþiilor uterine;
– administrarea oralã a unor substanþe hormonale pentru inducerea
sîngerãrii menstruale.
Cu cît sarcina este mai avansatã în momentul efectuãrii avortului, cu atît
riscul la care e expusã mama este mai mare.
În Marea Britanie ºi în SUA, din perioada anterioarã secolului XIX,

legea permitea avortul cu condiþia ca acesta sã fie fãcut înainte ca mama
sã simtã miºcãrile fãtului aflat în uter, fenomen ce se produce în jurul
sãptãmînii a 15-a. Uneori, femeile condamnate pretindeau cã sînt însãrcinate
pentru a evita pedeapsa cu moartea. În acest caz se organiza un juriu
special alcãtuit din femei, care palpau abdomenul prizonierei ºi încercau
sã simtã miºcãrile fãtului, deoarece dacã sarcina ajungea în aceastã fazã,
femeia nu mai putea fi executatã. Un anunþ publicitar apãrut în revista
Bell’s Court and Fashionable Magazine din septembrie 1807 (citat în
jurnalul medical Lancet din 21 mai 1932), spunea:
„Fericirea pierdutã poate fi regãsitã – orice doamnã respectabilã

care este deranjatã de o sarcinã ce-i poate aduce inevitabil dezonoarea
poate obþine consolare, siguranþã ºi un prieten adevãrat pentru
momente de neliniºte ºi primejdie trimiþînd o telegramã doamnei
Grimstone, din Broad Street, nr. 18, Golden Square, Londra, unde i
se va stabili o întrevedere privatã cu autoarea anunþului. Doamnele
aflate în aceastã situaþie beneficiazã de cea mai strictã confidenþialitate
ºi de îngrijire maternalã.“
Avorturile fãcute dupã cea de-a 15-a sãptãmînã de sarcinã au devenit

ilegale în Anglia în 1829, cînd o lege promulgatã de parlamentul þãrii
stipula cã avortul fãcut unei femei care se apropia de momentul naºterii,
în cazul în care nu are drept scop salvarea vieþii mamei, se pedepsea cu
moartea, iar pentru avorturile din primele luni ale sarcinii pedeapsa consta
în deportare pe o perioadã care varia între ºapte ºi paisprezece ani, cu sau
fãrã biciuire publicã. Cu toate acestea, în Anglia victorianã, cînd mãsurile
de contracepþie erau inaccesibile majoritãþii femeilor, avortul se practica
pe scarã largã, fiind singurul mijloc de evitare a groaznicelor consecinþe
sociale ale naºterii unui copil în afara cãsãtoriei. Existau cîþiva medici
dispuºi sã nesocoteascã legea ºi sã practice avorturi chiar ºi în lipsa unor
motive suficiente, de obicei pentru clientele înstãrite. Cele sãrace se vedeau
nevoite sã se bazeze pe practicieni necalificaþi precum d-na Gamp a lui
Dickens sau sã apeleze la „Medicamentele pentru femei” ale vãduvei Welch,
la mortar cu plumb, nucºoarã, medicamentul fãcut din gin ºi praf de puºcã
sau la alte „medicamente“ propuse de diverºi escroci, multe reprezentînd
un adevãrat pericol pentru sãnãtatea mamei. În 1853, servitoarelor (atît de
vulnerabile la sarcinile nedorite) au început sã le fie împãrþiþi fluturaºi
prin care li se explica cum sã facã un avort. Încã din secolul XIX, cîteva
persoane începuserã sã argumenteze cã femeile sînt mai în mãsurã sã
hotãrascã ce se va întîmpla cu propriile lor sarcini decît statul, iar dacã
avorturile vor fi interzise, atunci cei care fãceau ilegal avorturi prin case
ascunse pe strãzi lãturalnice urmau sã preia conducerea, ceea ce reprezenta
un risc major pentru sãnãtatea ºi viaþa femeilor.
Avorturile deveniserã atît de obiºnuite fiindcã foarte puþine femei
foloseau sau aveau mãcar idee despre metodele contraceptive. Annie Besant
ºi Charles Bradlaugh (un librar din Bristol) au forþat adoptarea legii în
1876, reeditînd o broºurã cu titlul „The Fruits of Philosophy“, care oferea
detalii practice asupra controlului naºterii. Cei doi au fost acuzaþi de
obscenitate ºi condamnaþi la doi ani de muncã silnicã, dar, în urma unui
recurs care a avut succes, au fost graþiaþi, iar în urmãtoarele patru luni
broºura s-a vîndut în 125 000 de exemplare. Cu toate modestele încercãri
de educare a publicului, sãracii au rãmas în cea mai mare parte ignoranþi
în privinþa metodelor de evitare a unor sarcini nedorite. Abia în 1922,
Marie Stopes a deschis prima clinicã de planning familial în Marea Britanie.
Ea a fãcut o muncã de pionierat, argumentele propuse fiind acceptate
treptat; în 1937, Asociaþia Medicalã Britanicã estima cã anual, în Marea
Britanie, aveau loc între 44 000 ºi 60 000 de avorturi ilegale. Valoarea
exactã era probabil în jurul cifrei de 100 000. Ulterior, numãrul avorturilor
a rãmas aproximativ constant, dar din ce în ce mai multe erau legale, iar
dupã Legea Avorturilor din 1969, aproape toate au fost legale.
La ora actualã, în Marea Britanie se fac anual aproximativ 160 000 de
avorturi legale (în 1996 s-au înregistrat 177 225). Se poate presupune cã
cea mai mare parte dintre acestea sînt rezultatul neglijenþei sau al
iresponsabilitãþii. Totuºi, este trist cã pentru multe femei puse în situaþia
unei sarcini nedorite, opþiunile sînt avortul sau naºterea urmatã de cedarea
copilului spre adopþie, þinîndu-se cont de faptul cã adopþia reprezintã „o
afacere“ care nu aduce prea multe satisfacþii. Birocraþia procedurilor,
conceputã fãrã îndoialã în folosul copilului, ia atît de mult timp, încît
poate dura unul sau doi ani pînã cînd copilul îºi gãseºte un nou cãmin.
Potenþialii pãrinþi nu lipsesc, dar, în tot acest timp, copilul se aflã în
îngrijirea statului, cu alte cuvinte, de el se ocupã asistenþii sociali.
Un sondaj realizat în Marea Britanie în luna martie 1997 a arãtat cã
în ultimii 20 de ani avorturile s-au bucurat de o susþinere din ce în ce mai
mare. Din 1 888 de adulþi chestionaþi, 64% au fost de acord cã avortul ar
trebui sã fie acceptat legal pentru femeile care ºi-l doresc, în timp ce în
1980, procentul celor care s-au pronunþat în favoarea avortului a fost de
numai 54%. Totuºi, doar 67% dintre cei intervievaþi sînt de acord cu
avortul în cazurile în care copilul are ºanse sã se nascã cu handicapuri
fizice sau mentale, prin comparaþie cu 83% în 1980.
În SUA, precum ºi în Marea Britanie, legile împotriva avortului au
fost adoptate la începutul secolului XIX. S-a calculat cã în 1840 avea loc
un avort la fiecare cinci sau ºase naºteri reuºite, cele mai multe fiind
fãcute de persoane fãrã drept de practicã în domeniu ºi soldîndu-se cu
decesul mamei. Familiile erau, totuºi, destul de numeroase: în 1800, o
femeie nãºtea în medie ºapte copii, dar mai tîrziu numãrul a scãzut, în
1900 media ajungînd la 3,6, mai ales în urma folosirii metodelor contra-
ceptive ºi a unei mai mari disponibilitãþi în privinþa avorturilor. Femeile
credeau chiar cã fãtul nu era cu adevãrat viu decît în momentul în care îl
simþeau miºcîndu-se în uter. Cu toate acestea, multe state au emis legi
antiavort între 1860 ºi 1880. Înaintea acestor legi, medicamentele care
provocau avortul beneficiau de multã publicitate, fãcutã însã în mod discret.
De exemplu: „Doamnele cãsãtorite care au motive sã se considere
însãrcinate sînt sfãtuite în mod deosebit sã nu foloseascã aceste pastile,
deoarece pot provoca o întrerupere de sarcinã“.
La fel ca ºi în Marea Britanie, legile americane privitoare la avort au
devenit mai tolerabile dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, dar dezbaterile
referitoare la planificarea naºterilor au continuat pînã în anii 1930, perioadã
în care aveau loc anual aproximativ 2 milioane de avorturi (multe dintre
acestea fãcute ilegal). Era în continuare interzisã introducerea în þarã a
unor materiale informative despre acest subiect, iar medicina nu a sprijinit
oficial controlul naºterilor decît începînd cu anul 1937. În 1973, Curtea
Supremã a Statelor Unite a legalizat avortul la cerere; în aceastã perioadã,
numãrul întreruperilor de sarcinã din diverse motive începuse sã scadã. Ca
rãspuns la legea federalã tolerantã au început sã aparã multe organizaþii
antiavort ºi în multe state avorturile legale au fost în continuare greu de
fãcut.
Eugenia
Termenul de „eugenie“ a fost introdus în 1883 de cãtre Sir Francis
Galton, vãr cu Charles Darwin, care ºi-a dedicat viaþa studiului ereditãþii
ºi a conceput metoda de depistare a criminalilor prin intermediul
amprentelor digitale. Eugenia reprezintã promovarea acelor calitãþi ereditare
care ajutã la dezvoltarea rasei umane. Metoda implicã îmbunãtãþirea
fondului genetic al speciei prin reproducere selectivã sau prin alte cãi.
Totuºi, reproducerea selectivã, deºi aplicatã cu mult succes în cazul
animalelor domestice, reprezintã un subiect aproape tabu în cazul speciei
umane. Cine este în mãsurã sã decidã ce calitãþi trebuie selectate ºi
perpetuate? ªi, odatã stabilite acestea, ce se întîmplã cu indivizii care
deþin caracteristici nu tocmai dorite, adicã „indezirabilii“? Dupã cum se
va vedea în acest capitol, ceea ce la prima vedere pare o idee genialã
poate avea implicaþii grave în ceea ce priveºte viaþa ºi moartea fiinþelor
umane.
Aspectele care ar trebui eliminate sînt mai uºor de identificat dacã ne
gîndim la bolile moºtenite. O mare parte dintre suferinþele oamenilor este
provocatã de erorile genetice. Unele boli au un fundament genetic bine
cunoscut, putînd fi în bunã mãsurã evitate. Chiar ºi cei mai reuºiþi dintre
noi deþin gene defecte bine ascunse în cromozomi – „ascunse“, deoarece
au un caracter recesiv, activîndu-se foarte rar. Omul obiºnuit are atîtea
gene defecte încît, dacã s-ar aduna ºi ar acþiona simultan, ar reprezenta de
aproximativ patru ori cantitatea necesarã pentru a ucide individul.
Mulþi biologi celebri ai secolului XX, printre care se numãrã Arthur
Keith ºi C.D. Darlington, erau convinºi de necesitatea acestei teorii. Din
nefericire, aceastã convingere i-a fãcut sã susþinã supremaþia înnãscutã a
unor grupuri sociale ºi, prin urmare, sã pledeze în favoarea unor idei
evident rasiste. În 1953, Darlington considera cã „unii oameni se nasc
pentru a comanda, alþii pentru a se supune, iar alþii sînt intermediari“, ºi
clasele conducãtoare „îºi datoreazã poziþia dominantã capacitãþii deosebite
a caracterului lor genetic“. Extrema cealaltã, care spune cã toþi oamenii
sînt egali din punct de vedere genetic, este, de asemenea, eronatã. Nimeni
nu se îndoieºte de faptul cã oameni precum Leonardo da Vinci, Einstein,
surorile Brontë, Darwin, Newton, Beethoven sau Jane Austen ne-au
îmbogãþit specia, fiind purtãtori de gene speciale. Ne-am dori sã existe
mai mulþi oameni ca ei, dar nu în numãr nemãsurat de mare, ºi nu cu
preþul dispariþiei indivizilor mai puþin dotaþi decît ei.
De-a lungul secolelor, unii scriitori sau filozofi au sugerat cã oamenii
sãraci sînt inferiori din punct de vedere genetic, iar faptul cã ei au familii
numeroase ar putea duce la o degradare a rasei umane. Pe mãsurã ce
sãracii s-ar reproduce mai mult decît cei mai reuºiþi ca ei, s-ar produce o
acumulare de gene defecte. În prezent, se ºtie cã sãracii nu sînt inferiori
din punct de vedere genetic, astfel încît s-a renunþat la aceste opinii. În
schimb, cînd o persoanã este purtãtoarea unei gene despre care se ºtie cã
provoacã o boalã cu un efect puternic de invaliditate, este normal ca acea
persoanã sã fie sfãtuitã sã nu aibã copii; iar dacã un fetus este descoperit
a fi purtãtor al genei respective, el poate fi avortat. Acestea constituie
mãsuri rezonabile pentru prevenirea bolilor genetice. Totuºi, în China, o
nouã lege adoptatã în 1995 pare sã meargã mai departe. Ea stipuleazã cã
acele cupluri care au un potenþial ridicat de a transmite o boalã geneticã
gravã au dreptul sã se cãsãtoreascã doar în urma sterilizãrii sau a acceptãrii
de a aplica mãsuri contraceptive pe termen lung. Copiii care suferã de
astfel de boli genetice vor reprezenta o grea povarã pentru stat, astfel încît
trebuie luate mãsuri pentru prevenirea naºterii lor. Nu se specificã modul
în care respectarea acestei „legi a eugenismului“ – cãreia i s-au opus mulþi
geneticieni ºi medici – poate fi impusã.
SUA s-au aflat în avangarda miºcãrilor adepþilor eugeniei. O lege din
Indiana, care dateazã din 1907, permitea sterilizarea criminalilor,
„cretinilor“ ºi a violatorilor declaraþi. În multe alte state au fost adoptate
legi asemãnãtoare între anii 1907–1970, realizîndu-se zeci de mii de
sterilizãri. În Japonia, în perioada 1945–1995 au fost sterilizaþi cu acordul
guvernului peste 16 000 de oameni (dintre care douã treimi erau femei)
care sufereau de handicapuri psihice sau boli ereditare. Legea de Protecþie
a Eugeniei din aceastã þarã a fost abolitã în 1996, dar acest fapt nu a atras
prea mult atenþia. Pînã în anii 1970, sterilizarea obligatorie a persoanelor
cu handicap psihic era practicatã ºi în unele þãri europene, printre care se
ªobolanii ºi bunãstarea socialã

Biologul ºi psihologul C.P. Richter a comparat, în anii 1950, ºobolani
(Rattus norvegicus) crescuþi în laborator (timp de aproximativ 100 de ani)
cu ºobolani crescuþi în sãlbãticie. În laborator existã suficientã hranã ºi
apã, exemplarele beneficiind de adãpost ºi de parteneri la discreþie, astfel
încît lupta pentru supravieþuire a fost eliminatã. Aceºti indivizi sînt mai
puþin rezistenþi la boalã, stres ºi obosealã decît cei sãlbatici; creierul li s-a
micºorat, glandele suprarenale ºi tiroida sînt subdezvoltate, glandele sexuale
ating maturitatea foarte devreme, iar indivizii sînt mai fertili. Aceste
caracteristici, adãugate faptului cã animalele sînt mai docile ºi mai puþin
agresive, dovedesc adaptarea la viaþa în captivitate. În sãlbãticie nu ar
supravieþui mult timp din cauza competiþiei cu strãmoºii lor sãlbatici.
Animalele sînt adaptate perfect vieþii din cuºcã.
Impresionat de aceste observaþii, Richter ºi-a îndreptat atenþia cãtre
oameni. Acum zeci de mii de ani, înaintaºii noºtri se luptau pentru
supravieþuire, lupta fiind cîºtigatã doar de cei mai puternici ºi mai inteligenþi,
care îºi transmiteau genele descendenþilor. Omul modern este exact rezultatul
supravieþuirii celor mai adaptaþi, ceea ce constituie procesul evolutiv. Dar
în ultimul secol procesul evolutiv a fost oprit. Prin scãderea mortalitãþii
infantile ºi a deceselor provocate de pericolele din mediu ºi de infecþii,
indivizii inapþi din punct de vedere genetic au devenit capabili sã
supravieþuiascã ºi sã-ºi transmitã moºtenirea geneticã mai departe. Asistenþa
medicalã, adãposturile îmbunãtãþite ºi progresul general al condiþiilor de
viaþã au redus omul, din multe puncte de vedere, la statutul de ºobolan de
laborator.
Deºi Richter se temea pentru viitorul evoluþiei speciei umane, se poate
argumenta cã omul modern este mai adaptat la viaþa contemporanã decît ar
fi fost strãmoºii sãi îndepãrtaþi. Într-adevãr, multe dintre problemele noastre
sociologice ºi medicale apar din cauzã cã o mare parte a moºtenirii noastre
genetice, deºi adaptatã pentru un vînãtor-culegãtor „sãlbatic“ (preistoric),
nu mai este potrivitã pentru stilul actual de viaþã. Caracteristici precum
agresivitatea (care duce la activitãþi infracþionale, „furie rutierã“, boli de
inimã ºi hipertensiune arterialã) ºi capacitatea de a depozita grãsimi în
corp reprezintã numai relicve nefericite ale unui proces evolutiv care dãduse
vînãtori ºi culegãtori atît de reuºiþi. În civilizaþia modernã însã, acestea sînt
handicapuri.
Problemele evidenþiate de Richter vor fi rezolvate cu siguranþã în
momentul în care oamenii vor începe sã-ºi supravegheze ºi sã-ºi planifice
singuri evoluþia. Nu peste mult timp, ºtiinþa va transforma acest vis în
realitate.
numãrau Elveþia, Suedia, Finlanda ºi Norvegia (în Elveþia au fost sterilizaþi

60 000 de oameni într-un interval de 50 de ani) ºi se pare cã, în Austria,
aceastã practicã este continuatã ºi în prezent. În unele cazuri, practica
sterilizãrii era extinsã ºi în cazul indivizilor „nepotriviþi“ sau „inferiori“
din punct de vedere moral sau rasial, dar nu se cunoaºte cu exactitate în
ce mãsurã se întîmpla acest lucru.
Eugenia devine o teorie cu un aspect extrem de neplãcut atunci cînd
este aplicatã unor caracteristici cum ar fi inteligenþa sau aspectul fizic. La
acest nivel se declanºeazã semnalul de alarmã. Ne amintim cu groazã de
teoriile naziste referitoare la superioritatea rasialã a tipului „nordic“, cu
pãrul blond ºi ten deschis, ºi la necesitatea restricþionãrii reproducerii altor
grupuri sociale. Cu toate acestea, ideea reproducerii selective a reapãrut
recent la Singapore prin intermediul unor proiecte, sponsorizate oficial, de
încurajare a cãsãtoriilor ºi a reproducerii între persoane cu educaþie superioarã.
Încã din 1908, savanþii germani au ridicat semne de întrebare în legãturã
cu persoanele cu sînge amestecat, iar cei care se cãsãtoreau cu persoane
de altã rasã în sînul coloniei germane din Africa de Sud-Vest îºi pierdeau
drepturile civile. În 1923, Hitler, în timp ce se afla încarcerat în Landsberg,
a citit un manual german referitor la igiena rasialã ºi a inclus unele dintre
ideile gãsite acolo în propria sa lucrare, Mein Kampf (Lupta mea).
Convingerile naþional-socialiºtilor (naziºtilor) în legãturã cu eugenia ºi
supremaþia rasialã au fost promulgate de psihiatri, medici ºi antropologi,
programul lui Hitler fiind sprijinit de multe personalitãþi eminente. Hitler
a devenit Cancelar al Reich-ului în ianuarie 1933, în acelaºi an proclamînd
o lege în care se stipula sterilizarea obligatorie a schizofrenicilor, maniaco-
depresivilor, alcoolicilor ºi a celor cu boli congenitale cum ar fi orbirea,
surzenia sau diferite handicapuri psihice. Toþi copiii germani de culoare
au fost sterilizaþi în 1937, iar în perioada 1934–1939 au fost sterilizate
alte 350 000–400 000 de persoane „nepotrivite genetic“. Experimentele
ulterioare fãcute pe femei de cãtre un profesor în ginecologie au demonstrat
cã un medic, cu ajutorul unui nou aparat cu emisii de radiaþii X, putea
steriliza sute de femei zilnic.
Programul iniþiat de Hitler nu s-a oprit la prevenirea reproducerii:
imediat dupã aceea a fost redirecþionat cãtre suprimarea celor vizaþi.
Pacienþii din ospicii au fost uciºi prin înfometare în 1938, iar programul
de „eutanasiere“ a început în 1939. În 1940 fuseserã deja uciºi prin
intoxicare cu monoxid de carbon 70 723 de pacienþi cu dereglãri psihice,
iar profesorii de la Institutul Kaiser Wilhelm de Cercetare Cerebralã
studiaserã 500 dintre creierele acestora. Victimele erau selectate de psihiatri
ºi antropologi, bucuroºi sã sprijine programul, deºi preferau sã nu ucidã
personal. Prima camerã de gazare a fost construitã la Auschwitz în ianuarie
1942 ºi folosea Zyklon B (acid cianhidric), iar în aceste noi crematorii
erau ucise zilnic 4 756 de persoane. La început, cadavrele scoase din
camerele de gazare erau înmormîntate dupã ce le erau extrase obiectele de
valoare, printre care inele sau dinþi de aur, dar mai tîrziu, în timpul
rãzboiului, cînd SS-ul a considerat cã negocierile de pace ar putea fi
afectate de descoperirea cadavrelor, acestea au început sã fie incinerate.
Programul lui Hitler de igienã geneticã ºi rasialã

Hitler considera cã cei care suferã de boli genetice, cum ar fi schizofrenia
ºi „retardarea congenitalã“, ar trebui împiedicaþi sã se reproducã, la fel ca
ºi cei afectaþi de multe alte boli, printre care orbirea ºi surzenia congenitale,
diformitãþile fizice, depresiunea maniacã ºi alcoolismul cronic. În acea
perioadã însã, mulþi oameni aveau concepþii similare, nu numai germanii.
Înainte de cel de-al doilea rãzboi mondial fuseserã fãcute aproximativ
400 000 de sterilizãri prin vasectomie sau prin legarea trompelor uterine.
Majoritatea celor sterilizaþi erau germani. În 1939 se hotãrîse ca aceia care
suferã de boli fizice sau psihice cronice sã fie eliminaþi, pentru a nu mai
trãi pe cheltuiala statului. Astfel, între 1939 ºi 1941, 70 000 de oameni au
fost supuºi unei aºa-numite „ucideri din milã“ în azile special destinate
acestui program. Primele victime au fost 5 000 de copii cu deformaþii
congenitale, uciºi fie prin administrarea de injecþii letale, fie prin înfometare.
Apoi a fost iniþiat un program care-i viza pe adulþi, folosindu-se monoxidul
de carbon. Naþiunea era „curãþatã“ ºi „îmbunãtãþitã“ prin eutanasiere forþatã.
Hitler afirmase de multã vreme cã anumite rase umane erau inferioare
ºi trebuiau eliminate, el fiind susþinut de numeroºi antropologi ºi psihiatri.
Aceºti oameni erau cei care ofereau justificarea intelectualã ºi ºtiinþificã
pentru superioritatea rasialã, ajutînd la stabilirea unui sistem de sterilizare,
ucidere în masã ºi genocid.
Pe mãsurã ce lagãrele de concentrare se umpleau cu prizonieri politici
ºi rasiali, cei prea bolnavi pentru a munci erau separaþi ºi uciºi. Þiganii ºi
evreii, consideraþi rase inferioare, erau omorîþi în numele igienei naþionale.
Metodele folosite în programul de eutanasiere au fost redirecþionate rapid
în acest sens. Naziºtii ºtiau deja ce gaze sînt ieftine ºi eficiente, continuînd
sã foloseascã metode precum deghizarea camerelor de gazare în sãli de
duº. Se afirma despre victime nu numai cã sînt inferioare din punct de
vedere rasial, dar ºi corupte din punct de vedere moral, avînd înclinaþii
criminale; acesta era un fel de tratament medical comunitar prin care viaþa
individualã era sacrificatã pentru binele general. Supravegherea ºi
administrarea programului de ucidere în masã implica zeci de medici
calificaþi, iar nenumãraþi ruºi, polonezi, cehi, iugoslavi, iar mai apoi francezi,
norvegieni ºi belgieni au cãzut de asemenea victime.
Avînd în vedere cã aceia care urmau sã fie uciºi nu erau altceva decît
cadavre ambulante, s-a decis cã unii dintre ei ar putea sã-ºi încheie viaþa
într-un mod folositor, ca subiecte de cercetare medicalã. La începutul
secolului XX, guvernul prusac introdusese pentru prima datã ideea
consimþãmîntului în cunoºtinþã de cauzã, dar vremurile se schimbaserã.
Dr. Josef Mengele, precum ºi alþi medici erau acum pregãtiþi sã foloseascã
victimele lagãrelor de concentrare în diverse experimente îngrozitoare.
Hitler planificase, de asemenea, sã depopuleze Polonia ºi sã o colonizeze
cu cetãþeni germani, iar în 1939 a activat formaþiunile ucigaºe SS. „Avem
nevoie de spaþiu“, spunea el, „ºi trebuie sã-i omorîm neîncetat ºi fãrã
compasiune pe cei de origine ºi limbã polonã.“
Filozofia nazistã referitoare la eugenie dusese la o serie de acþiuni
începînd cu sterilizarea obligatorie, trecînd la eutanasierea forþatã ºi
terminînd cu genocidul. O astfel de serie de paºi devine rapid o direcþie
alunecoasã care n-ar mai trebui urmatã niciodatã.
Cînd Germania a invadat Rusia, trupele erau însoþite de brigãzi speciale
de execuþie, care-i ucideau pe evrei, pe þigani ºi pe bolnavii psihici, fie
prin împuºcare, fie prin gazare în dube speciale. Prizonierii ruºi de rãzboi
constituiau o povarã greu de suportat pentru Reich, 3 milioane dintre
aceºtia fiind omorîþi sau lãsaþi sã moarã prin subnutrire în captivitate.
În total, în cel de-al doilea rãzboi mondial, nemþii au omorît 6 milioane
de evrei. ªi þiganii au cãzut victime crudului regim nazist. La Auschwitz
au fost uciºi 20 943 de þigani. Se pare cã aceastã naþie, care se autointituleazã
Rromi, a fost alungatã din Egipt. Este un popor nomad care s-a rãspîndit
în Europa în secolele XVI ºi XVII, ajungînd apoi în toate colþurile lumii.
Þiganii erau buni ghicitori ºi muzicieni ºi se adaptau cu uºurinþã tuturor
condiþiilor, dar aveau o reputaþie de negustori necinstiþi. Asemenea evreilor,
erau o comunitate separatã de restul lumii, cu opinii diferite, devenind
astfel þinte uºoare pentru discriminare rasialã ºi violenþã. Adesea, þiganii
erau acuzaþi de furt de copii, iar în 1782, în Ungaria, au fost spînzuraþi,
evisceraþi ºi tãiaþi în bucãþi 45 de þigani despre care se presupunea cã ar
fi mîncat un cadavru.
Programul de eutanasiere propus de naziºti evidenþiazã imensul
potenþial de distrugere rezultat în urma asocierii dintre niºte savanþi eminenþi
ºi ideile lor cu politicieni lipsiþi de scrupule. (De remarcat cã Hitler era
obsedat atît de puritatea rasei, cît ºi de sãnãtatea fizicã: în timpul în care
maºina sa maleficã de ucis îºi fãcea treaba printre „indezirabili“, el
întreprindea campanii agresive antifumat pentru pãstrarea puritãþii organice
a poporului german.) Totuºi, trebuie admis faptul cã ideea centralã a
eugeniei este una corectã cînd se aplicã bolilor genetice. Pericolul apare
în momentul devierii logice cãtre sterilizarea indivizilor inferiori din punct
de vedere genetic, acesta putînd fi primul pas pe drumul alunecos care
duce la uciderea oricãrei persoane considerate, din diverse motive,
„nedoritã“ de autoritãþi. Naziºtii au ucis fãrã milã þigani, evrei, handicapaþi
psihici ºi alte grupuri „indezirabile“ la nivel global, fãrã precedent.
„Curãþarea etnicã“ iniþiatã în rãzboiul din Bosnia din anii 1990, deºi nu a
avut aceeaºi amploare, se încadreazã în aceeaºi categorie.
Dilemele etice ridicate de teoria eugeniei, la fel ca cele referitoare la
eutanasiere, se vor contura ºi mai clar pe viitor. Proiectul Genomului
Uman (vezi capitolul 11) ne va furniza informaþii referitoare nu numai la
tipurile de gene care produc boli, dar ºi la factorii genetici care decid
durata vieþii, gradul de inteligenþã, de frumuseþe, de agresivitate, de
supunere, talentul muzical sau matematic ºi aºa mai departe. Se vor face,
fãrã îndoialã, multe presiuni în legãturã cu aplicarea acestor informaþii în
procesul de reproducere umanã. Va veni ºi un timp cînd „copiii
personalizaþi“ vor fi ceva obiºnuit?
Sacrificarea
Sacrificarea este, cu siguranþã, o formã de omucidere. Aztecii din
Mexicul secolelor XIV–XV o practicau pe scarã largã, dupã cum se descrie
în capitolul 14. Pentru ei, sacrificiul uman nu reprezenta un act de cruzime,
ci o reacþie la nevoia de a le oferi zeilor lor suficient sînge pentru ca
lumea în care trãiau sã rãmînã stabilã. Cei sacrificaþi erau fie sclavi, fie
prizonieri de rãzboi. Într-adevãr, scopul rãzboaielor ºi al bãtãliilor era
acela de a lua cîþi mai mulþi prizonieri în viaþã, iar plasele pentru oameni
constituiau arme la fel de importante ca sãgeþile sau suliþele. Nu era însã
uºor sã capturezi un numãr destul de mare de prizonieri, aztecii vãzîndu-se
nevoiþi, din acest motiv, sã lupte aproape permanent cu popoarele învecinate
spre a satisface cererea de victime pentru sacrificii.
Crima cu premeditare
Majoritatea oamenilor, atunci cînd discutã despre omucidere, se gîndesc,
de fapt, la crimã: uciderea unuia sau a mai multor indivizi de cãtre alþi
indivizi. În anul 1993 s-au înregistrat, la nivel mondial, 300 000 de crime.
Cel mai mare numãr se întîlneºte în America Latinã, în Caraibe, în Africa
ºi în unele þãri din Orientul Mijlociu. În aceste zone ale lumii, disputele
personale se rezolvã frecvent prin violenþã, iar în unele þãri, omuciderea
este a doua cauzã majorã de deces în rîndul persoanelor cu vîrste cuprinse
între 15 ºi 24 de ani. În 1980, în fruntea listei se aflau Guatemala, Tailanda,
Puerto Rico ºi Brazilia, cu peste 11 cazuri de omucidere la 100 000 de
locuitori. SUA urmau la micã distanþã, cu 10,5 cazuri. Pe ultimele locuri
erau Franþa, Japonia, Grecia, Anglia ºi Þara Galilor, ºi Irlanda. Majoritatea
þãrilor au ºi o listã a persoanelor dispãrute; unele dintre acestea au dispãrut
fãrã a spune nimãnui nimic, altele s-au sinucis, iar altele au fost omorîte.
De exemplu, în Suedia sînt semnalate anual aproximativ 1 000 de cazuri
de persoane dispãrute, iar 200 dintre acestea nu mai reapar.
În SUA, omuciderea reprezenta o problemã gravã de sãnãtate publicã.
În New York, între 1980 ºi 1983, omuciderea a constituit cauza unicã ºi
cea mai importantã de deces printre cei cu vîrste cuprinse între 16 ºi 45
de ani, aproape toate victimele fiind bãrbaþi. Dacã se calculeazã numãrul
de ani de viaþã potenþialã pierduþi, impactul omuciderilor este mai mare
decît cel al cancerului, al bolilor cardiace, al dependenþei de droguri ºi al
accidentelor. În 1980, omuciderile au atins cel mai ridicat nivel din acest
secol, pe întregul teritoriu al Statelor Unite fiind omorîte 23 870 de
persoane, majoritatea negri sau membri ai altor minoritãþi etnice.
Probabilitatea de a fi omorît de cãtre o altã persoanã este de 1 la 240
pentru albi ºi de 1 la 47 pentru alte grupuri sociale. În Anglia, numãrul de
crime de care poliþia a luat cunoºtinþã s-a pãstrat între 130 ºi 170 de cazuri
în fiecare an, între 1920 ºi 1960.
Cine sînt ucigaºii? În toate societãþile, crimele sînt comise în principal
de bãrbaþi tineri, dar nu numai de ei. Victima este adeseori un membru al
familiei, un prieten sau o cunoºtinþã. Criminalii sînt frecvent soþii sau
soþiile victimelor, iar victimele sînt de cele mai multe ori soþiile ºi nu
soþii. În general, nevestele care-ºi ucid bãrbaþii dupã ce au suferit
nenumãrate abuzuri ºi bãtãi de-a lungul timpului sînt tratate cu compasiune
de cãtre judecãtori. Se estimeazã cã în SUA, în fiecare an, 1,5 milioane
femei necesitã asistenþã medicalã în urma abuzurilor din partea partenerilor
de viaþã. În schimb, omuciderile care au loc în timpul jafurilor sînt comise,
în general, de cãtre persoane care nu au nici o legãturã cu victima.
Un tip special de omucidere cu un impact semnificativ ca numãr de
victime în anumite perioade din trecut a apãrut din practicarea duelului.
Un duel (termen provenit din cuvîntul latin pentru „doi“) era o luptã
aranjatã între douã persoane pentru a se ajunge la o înþelegere în cazul
unei probleme ce nu putea fi rezolvatã pe cale legalã. Duelul poate fi
privit ca un tip de omor ritual. Lupta dintre douã persoane pentru rezolvarea
unor chestiuni importante are o istorie îndelungatã – încã de la confruntarea
dintre Hector ºi Ahile în Iliada lui Homer sau de la cea biblicã dintre
David ºi Goliat. Duelurile au apãrut în Europa de nord-vest în primul
mileniu creºtin, iar în anul 516, regele burgund Gundobald le-a legalizat
sub forma „duelului judiciar“ pentru a înlocui un proces legal: dreptatea
era stabilitã de Dumnezeu. Papii au condamnat metoda, dar aceastã practicã
nu a fost interzisã în Marea Britanie decît în anul 1818.
Duelul, în forma sa modernã, manifestat mai ales în Franþa, era o
metodã de a rezolva o disputã personalã sau de a rãzbuna o insultã ce avea
ca scop revendicarea sau pãstrarea „onoarei“. Aceastã practicã a luat o
amploare atît de mare, încît în 1626, Richelieu a încercat sã o interzicã
prin confiscarea averii celor care participau la dueluri ºi prin exilarea lor
din Franþa. În Anglia au avut loc multe dueluri considerate istorice, inclusiv
cele dintre Pitt ºi Tierney ºi dintre ducele de Wellington ºi lordul
Winchilsea. În general, aceastã practicã era rezervatã nobilimii ºi militarilor.
În Germania, înainte de primul rãzboi mondial, duelurile aveau loc între
ofiþeri de armatã, dar nu trebuia neapãrat sã moarã unul dintre participanþi.
Onoarea, dupã cum prevedeau rigorile acelor timpuri, putea fi apãratã prin
simpla executare a ritualului. Deºi în zilele noastre este destul de greu de
înþeles, în acele vremuri, cicatricele cãpãtate în dueluri erau un semn de
bãrbãþie.
Duelul poate fi considerat drept punerea la bãtaie a propriei vieþi ºi un
incident în 1741 combina jocurile de noroc, duelul ºi sinuciderea. La un
cazino din Londra, un individ pe nume Nouse a avut o neînþelegere violentã
cu lordul Windsor, provocîndu-l pe acesta la duel. Nobilul l-a refuzat, iar
Nouse, înþelegînd cã refuzul se datora faptului cã Windsor nu îl considera
un egal din punct de vedere social, s-a simþit atît de lezat în onoarea
proprie încît s-a dus acasã ºi ºi-a tãiat gîtul.
O altã formã neobiºnuitã de omucidere era cea practicatã de cãtre o
bandã de tîlhari ºi criminali care îi atacau pe cãlãtorii din India între
secolele XVI–XIX. Dupã ce se alãturau grupurilor de cãlãtori, dînd semne
de prietenie, aceºtia îi ucideau pe toþi, fãrã milã ºi cu multã dexteritate,
prin strangulare. Victimele erau apoi îngropate cu un ritual semi-religios.
Au fost uciºi în acest fel aproape douã milioane de cãlãtori. Englezii au
început sã-i suprime pe aceºti criminali încã de pe la 1830, dar metoda a
fost folositã pînã la începutul secolului XX. În timpul procesului unui
astfel de criminal s-a stabilit cã el strangulase peste 900 de persoane între
anii 1790 ºi 1830. Romanul lui John Masters, The Deceivers, conþine o
descriere amãnunþitã a practicilor acestora.
Spre a fi condamnatã pentru crimã cu premeditare este necesar sã se
dovedeascã faptul cã persoana respectivã a plãnuit sã ucidã. S-a discutat
însã foarte mult pe marginea posibilitãþii de a ucide fãrã a fi conºtient de
acest lucru. În anul 1774, un medic vienez pe nume Mesmer a început sã
practice ceea ce în prezent este cunoscut sub numele de hipnozã, cu scopul
de a-ºi trata pacienþii. El folosea diverse echipamente compuse din sîrmã
ºi magneþi, sugerînd cã succesele pe care le obþinea se datorau transferului
de „fluid magnetic“, ulterior dovedindu-se cã aceste obiecte nu erau
necesare. De la el provine termenul de „mesmerism“. În 1841, dr. Braid,
un medic din oraºul englez Manchester, a descoperit cã unei persoane i se
poate induce o stare de transã prin privirea atentã a unui obiect strãlucitor,
el introducînd termenul de „hipnozã“ (din grecescul hypnos = somn). Altã
metodã folositã pentru a induce o stare transcendentã este miºcarea
monotonã a unor obiecte, inclusiv a unui ceas care ticãie, însoþitã de
sugestii verbale ale hipnotizatorului. Cei obiºnuiþi sã se supunã, cum ar fi
soldaþii sau elevii, erau deosebit de vulnerabili la aceastã practicã. Medicul
Liebault a pretins cã a avut succes în cazul a 1 700 de pacienþi în 1756.
În cazul unor anumite persoane, hipnoza poate fi folositã pentru a induce
somnul, pentru a reduce durerea sau pentru a vindeca orbirea, paralizia
sau muþenia, dacã aceste afecþiuni sînt cauzate de tulburãri psihice. Hipnoza
a fost practicatã de foarte mulþi medici, s-au fãcut ºi demonstraþii publice,
iar oamenii au început sã-i supraestimeze puterile. Sub influenþa unei
aºa-numite sugestii post-hipnotice, unei persoane i se poate comanda, de
exemplu, sã se aºeze pe podea cînd ceasul bate ora trei. Dupã ce se
trezeºte din transa hipnoticã, persoana nu-ºi mai aduce aminte de respectiva
sugestie dar, cînd ceasul va bate ora trei, ea va inventa o scuzã ridicolã
pentru a se aºeza pe podea. Ca urmare, a apãrut un interes deosebit faþã
de posibilitatea ca, în acest fel, sã i se comande unei persoane sã comitã
o crimã prin intermediul unui hipnotizator. Subiectul a fost intens folosit
în literatura fantasticã, fiind judecate, de asemenea, unul sau douã procese
fascinante cu aceastã temã în Franþa de la sfîrºitul secolului XIX. Ulterior
s-a dovedit însã cã o persoanã hipnotizatã nu poate fi forþatã sã facã
lucruri care i se par aberante sau imorale în mod normal. Cu alte cuvinte,
nu poþi hipnotiza pe cineva în scopul de a comite o crimã decît dacã acea
persoanã are deja înclinaþii în aceastã direcþie.
Poþi comite o crimã cînd mergi în somn – o crimã somnambulicã?
Atunci cînd dormim, comanda este preluatã de subconºtient, dar crimele
comise în aceste circumstanþe sînt extrem de rare. Cu toate acestea, pe
14 august 1963, Jo Ann Kiger a avut un coºmar ºi a crezut cã prin casa
ei din suburbiile oraºului american Kentucky se plimbã un nebun. Femeia
a luat douã revolvere încãrcate, a intrat în dormitorul pãrinþilor sãi ºi a
tras, omorîndu-ºi tatãl ºi rãnindu-ºi mama. A fost arestatã, dar achitatã
fiindcã se ºtia cã este somnambulã.
Care sînt cele mai folosite arme pentru comiterea crimelor? În SUA,
cele mai multe crime (64% în anul 1980) sînt comise cu arme de foc. Pare
evident cã acest lucru se datoreazã faptului cã armele sînt la îndemîna
oricui: rata acestor crime este de 175 de ori mai mare decît în Anglia ºi
Þara Galilor. În 48% din casele americane existã una sau mai multe arme,
în comparaþie cu 4,7% din casele britanice (chiar mai puþine de la adoptarea
legilor privind regimul armelor în 1997). Dar englezii sînt mai predispuºi
sã foloseascã armele pentru a se sinucide decît pentru a ucide pe cineva;
7 din 10 morþi provocate prin împuºcare în Marea Britanie sînt cazuri de
sinucidere. Mai rar sînt folosite cuþite, alte instrumente tãioase, obiecte
contondente, spînzurarea ºi strangularea. În ultima vreme, sticla a fost
folositã frecvent ca armã de tãiat, în special gîtul unei sticle sau un pahar
spart. În Marea Britanie au loc în prezent aproximativ 5 000 de astfel de
atacuri în fiecare an, dar, de cele mai multe ori, ele nu provoacã moartea.
În cazul strangulãrii, moartea survine adesea din cauza unui reflex nervos
care opreºte bãtãile inimii, ºi nu din cauza opririi fluxului sanguin spre
creier sau blocãrii respiraþiei (asfixie). Iniþial, termenul de „mugging“ (jaf,
în englezã) era folosit în Marea Britanie pentru a desemna sufocarea
victimei, agresorul strîngînd-o de gît cu braþul cîrlig. Un complice îi fura
apoi victimei toate bunurile de preþ ºi banii. Aceastã metodã a înregistrat
o cotã maximã în Londra în 1862, dispãrînd dupã ce un anume parlamentar,
Hugh Pilkington, a fost atacat în Pall Mall. Termenul este folosit în prezent
pentru a denumi orice formã de jaf însoþit de violenþã.
Otrãvirea era mai frecventã în trecut decît acum. Metoda avea un
caracter oarecum sinistru, aproape magic, era un fel de „bucãtãrie mortalã“,
folositã în special de femei. În timpul domniei lui Henric al VIII-lea, un
anume Richard Roose a încercat sã-l ucidã pe episcopul John Fisher ºi pe
restul membrilor familiei sale adãugîndu-le arsenic în terciul de ovãz.
Drept rezultat, s-a instituitã o pedeapsã specialã pentru otrãvitori, ºi anume
fierberea de viu, aplicatã pînã la sfîrºitul domniei lui Henric al VIII-lea.
Unul dintre cele mai popularizate cazuri mai recente de otrãvire a fost
cel al lui Marie Lafarge, care ºi-a otrãvit soþul cu arsenic în 1840. Fiind
o femeie educatã, dar lipsitã de avere personalã, ea l-a cunoscut pe Charles
Lafarge prin intermediul unei agenþii matrimoniale ºi i-a acceptat cererea
în cãsãtorie crezînd cã omul este bogat. Cînd a descoperit cã soþul sãu
locuieºte într-o casã sãrãcãcioasã dintr-un sat retras, ea s-a hotãrît sã scape
de el otrãvindu-l. A fost vãzutã cînd îi adãuga în mîncare un praf alb, iar
dupã ce el s-a îmbolnãvit, doctorii i-au spus cã este otrãvit. La proces,
experþii nu s-au putut pune de acord, iar publicul francez s-a împãrþit în
cei ce o credeau vinovatã ºi cei ce o susþineau. În final, ea a fost condamnatã
în urma unui nou test pentru depistarea arsenicului, conceput de Marsh,
un chimist englez; ea a petrecut zece ani în închisoare. A mai fost ºi cazul
lui Mary Ann Cotton, din nordul Angliei. Ea ºi-a otrãvit cu arsenic trei
soþi ºi cel puþin doisprezece copii, principalul motiv fiind, aparent,
asigurãrile de deces. Primul sãu soþ s-a îmbolnãvit de diaree ºi a murit în
1865, dupã ce îºi cumpãrase o asigurare de 35 £. La procesul sãu din
1873, ea a declarat cã adusese arsenicul pentru a ucide ºobolanii, însã a
fost condamnatã ºi spînzuratã în închisoarea din Durham.
Unul dintre cei mai celebri ucigaºi care foloseau otrava a fost Cesare
Borgia (1476–1507). Dupã ce a devenit o persoanã publicã la vîrsta de
16 ani, cînd a fost numit episcop de Pamplona (tatãl sãu devenise papã),
natura sa violentã ºi încãpãþînatã l-a ajutat sã aibã o carierã remarcabilã
ca soldat ºi conducãtor. În timpul ascensiunii sale meteorice la putere, i-a
ucis fãrã milã pe cei care-i stãteau în cale. Pe mulþi dintre ei i-a înjunghiat
sau i-a strangulat, dar metoda sa favoritã era otrãvirea, de exemplu cu
arsenic, pe care-l adãuga în paharul de vin al victimei. Cu toate acestea,
nemilosul despot a fost ºi un protector al artelor, fiind prieten cu Leonardo
da Vinci.
Existã o mulþime de substanþe otrãvitoare, dar nu toate sînt folosite în
scopul de a ucide ºi nu sînt nici simplu de obþinut. Arsenicul a fost mult
timp una dintre substanþele favorite; în 1972, englezul Graham Young a
fost condamnat pentru douã crime pe care le-a comis folosind o otravã
mai puþin cunoscutã, taliul. Acest caz este unic, deoarece otrava a fost
detectatã în cenuºa victimei dupã incinerare. Morfina este un medicament
scump care, din pãcate, creeazã dependenþã ºi poate fi mortal. Primul caz
de crimã cu morfinã este descris însã în caseta de mai jos.
Moartea prin înecare este o metodã nu prea obiºnuitã pentru sãvîrºirea
unei crime, dar în oraºele mari, un cadavru poate fi aruncat cu uºurinþã
Primul caz de crimã prin otrãvire cu morfinã

La Paris, dr. Edme Castaing, un medic în vîrstã de 27 de ani, a fost
acuzat în 1823 de crimã. Presupusele victime erau Hippolyte Ballet, apoi
fratele lui, Auguste Ballet. Dr. Castaing era un tînãr extravagant, aflat
într-o permanentã lipsã de bani. Hippolyte suferea de tuberculozã pulmonarã,
iar Castaing era medicul care-l îngrijea. Auguste îl plãtise pe Castaing cu
100 000 de franci pentru a distruge testamentul lui Hippolyte ºi a face unul
nou, prin care sã-i revinã lui o mare parte din bani. Dar Castaing, în
continuare avid de bani, a reuºit sã-l convingã pe Auguste sã-i lase lui toþi
banii.
Într-o dimineaþã, la un han din St. Cloud, din apropierea Parisului,
Castaing a comandat un pahar de vin fiert pentru prietenul sãu. Îi pusese
în pahar o dozã considerabilã de morfinã, precum ºi lãmîie, pentru a ascunde
gustul amar. Auguste a bãut doar puþin, deoarece era prea amar, iar a doua
zi nu s-a simþit bine ºi a stat în pat. Castaing i-a dat apoi un pahar cu lapte,
care i-a provocat diaree ºi vomã. Un medic local a observat cã Auguste
prezenta pupile contractate ºi respira greu, simptome cunoscute în prezent
drept semne clasice de intoxicare cu morfinã. A murit în aceeaºi zi.
La proces s-a descoperit cã dr. Castaing cumpãrase cantitãþi mari de
acetat de morfinã de la un farmacist, motivînd cã-l foloseºte pentru
experienþe pe animale. În 1823, acesta era un medicament nou, puþini medici
avînd experienþã în ceea ce priveºte folosirea lui. Din pãcate, nici voma,
nici conþinutul stomacului nu au putut fi testate. Totuºi, juriul l-a gãsit pe
Castaing vinovat de omorîrea lui Auguste (dar nu ºi a lui Hippolyte) ºi l-a
condamnat la moarte.
într-un rîu sau un canal, fiind astfel greu de stabilit dacã a fost sinucidere
sau crimã. Unul dintre personajele din romanul lui Charles Dickens,
Prietenul nostru comun, îºi cîºtigã pîinea recuperînd cadavrele gãsite plutind
pe Tamisa, în Londra. Acþiunea se petrece în secolul XIX, dar Tamisa, la
fel ca orice alt mare rîu urban, continuã sã-ºi transporte partea sa de
cadavre.
Alcoolul, deºi nu reprezintã o armã a crimei, este adeseori asociat cu
aceasta, precum ºi cu toate celelalte tipuri de comportament violent. Deºi
criminalul calculat, cu sînge rece nu are nevoie de alcool, acesta îi poate
îndemna la crimã pe alþi oameni, cum a fãcut dintotdeauna. În Parisul
anului 1885, 27% din totalul de 57 de cazuri de crimã ºi de tentative de
crimã erau asociate cu consumul de alcool, în 1895 procentul ridicîndu-se
la 35%.
Morþile senzaþionale, cum ar fi crimele multiple sau în serie, ori crimele
asociate cu mutilãri, torturã, canibalism sau practici oculte, atrag îndeosebi
atenþia. În astfel de cazuri, criminalul suferã de tulburãri psihice. Toate
aceste crime sînt neobiºnuite, unele fiind extrem de rare, atrãgînd însã o
publicitate exageratã. Se pare cã oamenii preferã sã afle despre un crimi-
nal în serie sau despre unul care îºi mãnîncã, îºi ciopîrþeºte ori îºi abuzeazã
sexual victimele, decît despre unul care doar îºi împuºcã soþia care-l înºela.
Jack Spintecãtorul a fost un necunoscut care a marcat începutul epocii
crimelor violente. Între august ºi noiembrie 1888, el a ucis nu mai puþin
de ºapte femei, toate prostituate din cartierul londonez Whitechapel. Dupã
ce tãia capul victimei, îi mutila corpul într-o manierã ce dovedea cunoºtinþe
de anatomie ºi dibãcie în mînuirea bisturiului. Îi spinteca abdomenul (de
unde ºi supranumele „Spintecãtorul“) ºi îi extirpa uterul. Doamna Martha
Turner a fost cea de-a doua victimã. Aceasta locuia pe strada Commercial
Road ºi fusese pãrãsitã de soþ cu treisprezece ani înainte. La început
cîºtiga 12 ºilingi pe sãptãmînã, dar cînd aceastã sumã a fost redusã la doi
ºilingi ºi ºase pence, s-a apucat de prostituþie. Cadavrul femeii prezenta
32 de plãgi prin înjunghiere. Cea de-a patra victimã a fost gãsitã cu
intestinele legate în jurul gîtului, iar, potrivit unui articol apãrut în British
Medical Journal, pe 29 septembrie 1888, Spintecãtorul îi extirpase uterul,
douã treimi din vezica urinarã ºi partea frontalã a abdomenului, inclusiv
ombilicul. Ucigaºul expedia poliþiei bileþele ironice, numindu-se Jack
Spintecãtorul, o datã trimiþînd chiar o jumãtate de rinichi care aparþinuse
probabil uneia dintre victimele sale. Aceste crime au îngrozit ºi au fascinat
în acelaºi timp întreaga naþiune, iar ziarele au profitat din plin, o stradã
întunecoasã ºi ceþoasã din cartierul londonez East End devenind astfel
decorul clasic al groazei. Criminalul nu a fost identificat niciodatã, aceastã
nereuºitã provocînd un protest public atît de vehement, încît ºeful poliþiei
londoneze s-a vãzut nevoit sã-ºi dea demisia. Poliþia Metropolitanã fusese
reorganizatã în 1884, fiind date în folosinþã 20 000 de fluiere speciale, dar
nici aºa nu a devenit prea eficientã. Acest episod a încurajat apariþia mai
multor romane ºi filme de groazã, pe marginea subiectului fiind publicate
aproximativ o sutã de cãrþi care fãceau diverse presupuneri în privinþa
identitãþii ucigaºului.
În 1953, Anglia a fost ºocatã de cazurile de crimã din „casa morþii”.
Pe strada Rillington Place din Londra, la numãrul 10, au fost gãsite într-un
dulap mascat de un tapet corpurile a trei femei tinere. O altã femeie, mai
în vîrstã, a fost descoperitã sub podeaua din camera de zi. Cadavrele se
pãstraserã destul de bine ºi erau parþial mumificate. Probele vaginale
prelevate au demonstrat cã tinerele femei întreþinuserã relaþii sexuale nu
cu mult timp înaintea decesului. Soþul femeii mai în vîrstã, John Christie,
plecase cu cîteva zile înainte de descoperirea cadavrelor. Ulterior, poliþia
a descoperit în grãdinã un femur uman, sãpãturile ducînd la gãsirea altor
douã schelete de femei. Patologul Ministerului de Interne britanic, Sir
Bernard Spilsbury, a descoperit cã toate cele trei femei fuseserã strangu-
late, existînd ºi semne de intoxicare cu monoxid de carbon (gaz de minã).
Christie a fost arestat o sãptãmînã mai tîrziu ºi a recunoscut comiterea
Cel mai rãspîndit drog uman – alcoolul

Toate civilizaþiile umane au descoperit încã de timpuriu modul de fermentare
a glucidelor din cereale, orez, cartofi ºi din alte substanþe pentru a produce
alcool. Berea a apãrut încã de acum 8 000 de ani, iar viþa de vie a început sã
fie cultivatã în urmã cu 5000–6 000 de ani. Alcoolul are fãrã îndoialã efecte
benefice, reducînd tensiunile apãrute în viaþa cotidianã, iar oamenii îl beau
pentru a se înveseli ºi pentru a uita de necazuri. De altfel, vinul roºu administrat
în doze moderate pare sã reducã incidenþa bolilor cardiace.
Dar nu toatã lumea poate consuma alcool. Aproximativ o cincime din
populaþiile chinezã ºi japonezã suferã de o lipsã congenitalã a unei enzime
care ajutã la procesarea alcoolului. În mod normal, organismul transformã
alcoolul în acetaldehidã, iar în lipsa acelei enzime, acetaldehida se
acumuleazã în fluxul sanguin, provocînd dureri de cap, ameþeli ºi pierderea
cunoºtinþei. Prin urmare, chinezii ºi japonezii nu pot face faþã alcoolului ºi
nu îl consumã.
Nici pentru restul oamenilor, din pãcate, alcoolul nu este un prieten, iar
în prezent aduce multe prejudicii sãnãtãþii fizice, sociale ºi psihice. În
Marea Britanie, aproximativ 30 000 de decese premature sînt asociate anual
consumului de alcool (cel puþin 300 dintre acestea din cauza cirozei
hepatice); alcoolul este asociat unor valori de:
80% dintre cazurile de sinucidere;
50% dintre cazurile de omucidere;
30% dintre accidentele rutiere fatale;
15% dintre cazurile de înec.
Alcoolul are, de asemenea, o contribuþie majorã în ceea ce priveºte
divorþurile, violenþa domesticã ºi abuzarea minorilor.
Cu toate acestea, în Marea Britanie, între 1950 ºi 1980, preþul alcoolului
a scãzut la jumãtate, iar consumul s-a dublat. În prezent, existã în întreaga
þarã 200 000 de consumatori care se intoxicã periodic sau cronic, au o
nevoie incontrolabilã de a bea, necesitã doze mari ºi se distrug atît pe ei,
cît ºi societatea.
Probabil cã alcoolul este ca o maºinã. Provoacã inevitabil pagube ºi
decese, dar din cauzã cã reprezintã o parte esenþialã a vieþii noastre, este
tolerat. Sîntem pregãtiþi sã impunem legi care sã-i reglementeze consumul,
dar nu sîntem dispuºi sã renunþãm total la el.
tuturor crimelor. S-a aflat apoi cã el ucisese alte opt persoane între 1943
ºi 1953. Din nefericire, un alt bãrbat, Timothy Evans, un retardat nevinovat,
recunoscuse douã crime ºi fusese spînzurat. Christie le ademenea pe femei
în casã atunci cînd soþia sa era plecatã ºi, incapabil sã aibã relaþii sexuale
cu o partenerã conºtientã (nu reuºise sã întreþinã relaþii cu soþia sa timp
de doi ani dupã ce se cãsãtoriserã), le aducea, de obicei, într-o stare de
inconºtienþã, forþîndu-le sã inhaleze gaz, dupã care le viola. Apoi victima
era strangulatã, iar cadavrul ascuns. Christie a fost spînzurat pe 15 iulie
1953. Casa a fost mai tîrziu demolatã, iar numele strãzii schimbat, din
cauza proastei reputaþii dobîndite.
Din punctul de vedere strict al numãrului de victime, recordul este
deþinut probabil de H.W. Hudgett. „Castelul“ sãu din Chicago, SUA, era
echipat cu tobogane, un cuptor, o baie de acid, o masã de disecþie ºi
instrumentar chirurgical. Acesta a ucis în total aproximativ 150 de femei
tinere înainte de a fi condamnat ºi spînzurat în 1896.
În ultimii ani s-au înregistrat cîteva cazuri dramatice de crime în masã.
Principalele motive pentru comiterea acestora sînt cele de publicitate sau
de rãzbunare împotriva unor oameni sau instituþii. Criminalul este, de
obicei, obsedat de armele de foc ºi nu numai, deþinînd o colecþie personalã
impresionantã.
Domnul Banks era gardian al unei închisoari din statul american Penn-
sylvania. În momentul în care a afirmat cã se gîndise sã-i împuºte pe toþi
deþinuþii, a fost trimis la centrul de psihiatrie, dar nu a fost tratat. Fascinat
de arme, fãcuse planuri pentru a-ºi proteja familia în cazul unui dezastru
civil sau al unui rãzboi. Într-o zi, ºi-a luat puºca semiautomatã ºi muniþie,
ºi-a pus pe cap o caschetã din Rãzboiul de Secesiune ºi a împuºcat mortal
treisprezece oameni, inclusiv femei ºi copii. Apoi s-a baricadat într-o casã
abandonatã ºi a þinut poliþia la distanþã timp de ºapte ore înainte de a se
preda. A fost judecat ºi condamnat la moarte.
Crimele în masã din Dunblane, Scoþia, ºi din Port Arthur, Tasmania,
au ajuns pe primele pagini ale ziarelor, îngrozind naþiuni întregi. Este greu
sã ucizi în asemenea proporþii prin strangulare sau înjunghiere, aºa cã de
fiecare datã arma crimei era o armã de foc. Reacþia publicã din Australia
a forþat promulgarea unor legi de control al regimului armelor care au fost
astfel interzise, dar în Marea Britanie nu s-au înregistrat încã reacþii atît
de drastice din punct de vedere legal.
Crimele în masã comise de teroriºti au devenit, din nefericire, un fapt
cotidian. Metodele cele mai frecvente constau în folosirea diferitelor tipuri
de materiale explozive. Rezultatul amplasãrii de cãtre teroriºti a unei
încãrcãturi explozive la bordul unui zbor Pan-Am, în 1988, nu a fost uitat
nici acum. Aproape 300 de cadavre au cãzut din cer deasupra unui sat
liniºtit din Scoþia.
Crimele în masã pot fi produse pe o arie mult mai extinsã prin eliberarea
în atmosferã, în rezervele de apã sau prin punerea în alimente a unor
otrãvuri puternice. Este ceea ce a încercat secta japonezã Aum Shinrikyo
în 1995, prin eliberarea unui gaz neuroparalizant în metroul din Tokio,
ulterior aceasta ameninþînd cu contaminarea unor alimente în douã tenta-
tive nereuºite de extorcare de fonduri de la companii producãtoare de
alimente.
O nouã metodã de ucidere în serie a apãrut în iunie 1997, cînd o
italiancã în vîrstã de 35 de ani a fost acuzatã cã ar fi infectat deliberat cu
HIV 8 bãrbaþi. A fost judecatã pentru tentativã de omor.
Omorul involuntar
Omorul este de mai multe feluri. Victima moare indiferent de intenþiile
ucigaºului, dar un omor premeditat ºi deliberat este totuºi diferit de unul
accidental, provocat de o persoanã ce nu intenþionase sã ucidã, caz în care
nu existase elementul de premeditare. Diferenþierea dintre cele douã situaþii
trebuie fãcutã atît legal, cît ºi moral. Din punct de vedere legal, omorurile
fãrã premeditare sînt clasificate drept omor prin imprudenþã sau involuntar,
ºi nu crime, iar pedepsele pentru cele douã tipuri de infracþiuni reflectã
aceastã diferenþã.
Linia de demarcaþie dintre omorul involuntar ºi crimã poate fi foarte
fragilã atunci cînd leziunile care provoacã moartea au fost fãcute la mînie.
Între doi bãrbaþi se produce brusc o altercaþie, iar unul dintre ei primeºte
o loviturã la nivelul craniului care îi provoacã ulterior decesul. Nici unul
dintre cei doi nu fusese înarmat ºi nici nu intenþionase sã ajungã la un
astfel de deznodãmînt. Totuºi, majoritatea cazurilor de omor prin
imprudenþã se datoreazã unei neglijenþe condamnabile: un muncitor aflat
la un etaj superior al unei clãdiri în construcþie aruncã resturi de materiale
ce îi cad în cap unui individ care merge pe lîngã acea clãdire, omorîndu-l;
un ºofer imprudent loveºte un pieton, omorîndu-l. Acelaºi verdict îl primeºte
ºi un criminal, dacã se dovedeºte cã acesta suferã de tulburãri psihice ºi
este incapabil de premeditarea unui asemenea act.
Uneori, juriul are o misiune extrem de dificilã în a da un verdict
pentru o acuzaþie de omor involuntar. Sã presupunem cã un pãrinte nu le
permite medicilor sã-i aplice copilului sãu grav bolnav un tratament care
i-ar putea salva viaþa, deoarece secta religioasã cãreia îi aparþine îi interzice
acest lucru, sau o femeie însãrcinatã ia un medicament ori o otravã care
duce la moartea fãtului. Sînt acestea cazuri de omor involuntar? În astfel
de situaþii, aspectul moral trebuie pus în balanþã cu litera legii.
În SUA, terminologia este alta. Crima cu premeditare se numeºte „crimã
de gradul întîi“ ºi era pedepsitã iniþial prin sentinþa cu moartea, iar celelalte
tipuri de omor sînt „de gradul doi“, fiind pedepsite cu închisoarea.
4
Îmbþtrînirea þi moartea
Adevãrat, adevãrat zic þie: Cînd erai mai tînãr, te încingeai singur
ºi umblai unde voiai; dar cînd vei îmbãtrîni, vei întinde mîinile tale ºi
altul te va încinge ºi te va duce unde nu voieºti.
Ioan 21:18
Îmbãtrînirea este asociatã cu moartea, ºi singura cale de a scãpa de

îmbãtrînire este sã mori tînãr. Înainte de a începe o discuþie despre vîrstã
ºi moarte, este important sã definim anumiþi termeni: în special, trebuie sã
facem o distincþie clarã între speranþa de viaþã ºi durata de viaþã.
Speranþa de viaþã ºi durata de viaþã

Speranþa de viaþã reprezintã doar numãrul probabil de ani pe care îi
mai are de trãit un individ dintr-un anume moment, de obicei din momentul
naºterii. Cînd cineva se referã la speranþa de viaþã, ar trebui întrebat la ce
vîrstã se raporteazã acea valoare. Dacã o adaugi la vîrsta pe care o ai, obþii
vîrsta la care este de aºteptat sã mori. Este o valoare medie. La naºtere,
nu se sperã ca acel individ sã trãiascã pînã la vîrsta la care se va spera mai
tîrziu, în decursul vieþii. Acest lucru se datoreazã faptului cã oamenii mor
la orice vîrstã, iar supravieþuitorii au tendinþa de a trãi mai mult. Astfel,
în 1993, în Anglia ºi în Þara Galilor, speranþa de viaþã era de 73,7 ani
pentru bãrbaþi în momentul naºterii, de 45 de ani la vîrsta de 30 de ani
(ceea ce însemna cã decesul urma sã survinã cel mai probabil la 75 de
ani), de 26,3 la 50 de ani (decesul la 76,3) ºi de 6,5 la vîrsta de 80 de ani
(decesul la 86,5). În 1825, un statistician englez pe nume Benjamin
Gompertz a descoperit, în timp ce studia rapoartele referitoare la decese
ºi la mortalitate, cã dupã vîrsta de 30 de ani, probabilitatea survenirii
decesului se dubleazã la fiecare ºapte ani. Valoarea cea mai ridicatã a
Îmbãtrînirea ºi moartea 93
acestei probabilitãþi este atinsã între vîrstele de 65 ºi 80 de ani, ulterior
înregistrîndu-se o creºtere mai lentã. Cei mai bãtrîni au probabilitatea (în
medie) de a trãi cel mai mult, deoarece persoanele care mor prematur sînt
deja decedate, rãmînînd doar cei predestinaþi sã aibã o viaþã lungã (aceia
ale cãror gene, stiluri de viaþã sau alþi factori le conferã longevitate).
Cei 70 de ani despre care se vorbeºte în Biblie au fost de mult depãºiþi
în þãrile în curs de dezvoltare. În SUA, speranþa de viaþã la naºtere era de
49,2 ani în 1900–1902, urcînd la 66,7 în 1946 ºi la 75,7 în 1991. Progresele
realizate în domeniul medical, în igienã ºi alimentaþie, au dus la o scãdere
a cazurilor de deces în rîndul nou-nãscuþilor ºi al copiilor, astfel cã valoarea
speranþei de viaþã a crescut. Valoarea estimatã la vîrsta de 40 de ani a
crescut într-o proporþie mult mai micã: o datã ce individul depãºea perioada
dificilã a începutului vieþii, speranþa de viaþã nu era mult mai mare decît
cea de la începutul secolului.
În prezent, cea mai ridicatã speranþã de viaþã la naºtere este înregistratã
în Japonia (79 de ani), iar cea mai scãzutã în Uganda (41 de ani). Femeile
înregistreazã valori mai ridicate decît bãrbaþii, de pînã la 82 de ani în
þãrile dezvoltate (în Japonia 82,5 pentru femei ºi 76,2 pentru bãrbaþi).
Valorile ridicate ale speranþei de viaþã sînt asociate cu serviciile medicale
de calitate, cu o alimentaþie corespunzãtoare, cu surse de apã curate, cu un
numãr mare de persoane alfabetizate ºi cu prosperitatea naþionalã – cu alte
cuvinte, cu bunãstarea. Dacã enumerãm 18 þãri în funcþie de PIB-ul
înregistrat pe cap de locuitor, speranþa lor de viaþã la naºtere va scãdea în
aceeaºi ordine. Astfel, PIB-ul pe cap de locuitor al Japoniei a fost în 1993
de aproape 30 000 $, iar în Uganda de sub 200 $.
Durata de viaþã este un lucru diferit. Aceastã valoare reprezintã numãrul
de ani pe care îi poate trãi un om dacã s-ar îndepãrta toate pericolele din
mediul înconjurãtor: dacã toate cauzele principale ale morþii – cancerul,
bolile cardiace, atacurile vasculare, accidentele – prezentate în capitolul 2
ar fi brusc eliminate ºi omul ar muri din alte motive – cu alte cuvinte, din
„cauze naturale“. S-a calculat cã, dacã ar dispãrea cancerul, bolile cardiace
ºi accidentele vasculare, speranþa de viaþã ar creºte cu 17 ani! Dar omul
va muri în cele din urmã nu din cauza vreunei boli sau a unei anomalii,
ci din cauza atingerii limitei maxime de viaþã a speciei umane.
Fiecare specie de animal are o duratã de viaþã proprie, determinatã de
gene ºi obþinutã prin evoluþie ca un mod de adaptare la viaþã. Pentru
specia umanã, durata de viaþã este de circa 115 ani – mai lungã decît a
oricãrui alt mamifer – ºi este puþin probabil sã fi suferit modificãri
semnificative în ultima sutã de mii de ani. Probabil cã nici nu se schimbã,
deºi faptul cã selecþia naturalã a populaþiilor umane în prezent este practic
inexistentã ridicã un semn de întrebare în acest sens. Capacitatea de a-i
menþine în viaþã pe indivizii bolnavi ºi pe cei care suferã de diverse
malformaþii demonstreazã cã natura nu-i mai eliminã pe cei „inapþi“ ºi,
drept rezultat, în genomul uman se pot acumula defecte genetice. Dacã
acest lucru va avea un impact asupra duratei de viaþã sau dacã a avut deja
vreunul, rãmîne de vãzut.
Este surprinzãtor cã durata de viaþã ºi factorii ce o determinã au fost
subiecte atît de neglijate de cãtre cercetãtori. Deºi putem afirma ce este
durata de viaþã, nu ºtim de ce aceasta este ceea ce este. Pe mãsurã ce
îmbãtrînim, celulele noastre suferã diverse modificãri care nu sînt datorate
nici unei boli, nici altor cauze de mediu sau care pot fi prevenite. Acestea
nu constituie în sine cauze ale morþii, iar aproximativ unei treimi dintre
cei trecuþi de 80 de ani nu li se descoperã o cauzã clarã de deces în
momentul în care sînt examinaþi post-mortem. Acestea sînt modificãrile
datorate îmbãtrînirii.
Tabelul 3. Durata de viaþã: grupare a vîrstelor maxime

Specia Durata vieþii naturale (ani)
Þestoasa de Galapagos 175
Sturionul 82
Crapul 50
Omul 115
Mãgarul 50
Elefantul 69
Cimpanzeul 56
Gorila 47
Hipopotamul 54
Girafa 28
Leul 25
Cîinele domestic:
rasã mare (de ex. mastif) 10
rasã micã (de ex. cocker spaniel) 14
Pisica domesticã 27
Balena cu cocoaºã 47
Balena ucigaºã 12
Liliacul 13
Struþul 50
ªoarecele de casã 3
Porcuºorul de Guinea 7
ªarpele cu clopoþei 16
Tenia bovinã 35
Observaþie: Animalele din aceeaºi specie trãiesc, de obicei, mai mult în captivitate
decît în sãlbãticie.
Îmbãtrînirea la animale ºi la oameni
Moartea datoratã vîrstei înaintate se produce printr-un mecanism simplu.
În cazul unor animale cum ar fi mangusta, capra, ºoarecele de cîmp ºi
elefantul african, dantura se uzeazã o datã cu cu vîrsta ºi, rãmase fãrã dinþi,
animalele mor de foame. Protezele dentare aplicate animalelor valoroase, de
prãsilã, le prelungesc viaþa. Unele animale sînt într-un proces de creºtere
întreaga viaþã, fãrã a îmbãtrîni. Printre acestea se numãrã mulþi peºti,
amfibieni, þestoase ºi homari. Animalele care au sîngele rece, dacã sînt
þinute la temperaturi mai ridicate, nu supravieþuiesc mult timp, fiind posibil
ca procesul de îmbãtrînire sã fie provocat de activitatea metabolicã.
În cazul animalelor, procesul de îmbãtrînire se produce doar în
captivitate, cînd multe dintre primejdiile obiºnuite ale vieþii lor au fost
reduse considerabil. În sãlbãticie, aproape toate sînt ucise de animale de
pradã, mor prin înfometare, din cauza rãnilor infectate sau în urma unor
accidente mult înainte de a se declanºa îmbãtrînirea. Acestea nu apucã sã
arate cît ar fi putut trãi dacã ar fi fost protejate de pericolele care le
pîndeau. Acelaºi lucru este valabil ºi în cazul rudelor noastre apropiate,
neandertalienii, puþini dintre ei depãºind vîrsta de 40 de ani. Pînã acum
s-au descoperit fosile aparþinînd unui numãr de aproximativ 300 de
exemplare, dintre care doar unul era bãtrîn. Prezenþa acestuia sugereazã cã
bãtrînii erau îngrijiþi de ceilalþi membri ai tribului, existînd aºadar unele
caracteristici umane familiare, concluzie care a fost confirmatã de
descoperirea unui mormînt din acea epocã, în care se aflau flori aºezate
lîngã cadavru.
Procesul de îmbãtrînire este mai uºor de înþeles dacã se ia în considerare
modul în care animalele se adapteazã mediului în care trãiesc ºi felul cum
evolueazã. Evoluþia îi favorizeazã pe indivizii ce supravieþuiesc ºi se
reproduc. Cei fertili vor moºteni pãmîntul, nu cei blajini. Odatã încheiat
procesul de reproducere, din nemilosul punct de vedere al selecþiei ºi al
supravieþuirii celui mai adaptat, individul devine inutil, nemaiaducînd nici
o contribuþie faþã de specie. Natura nu cîºtigã nimic dacã el rãmîne tînãr,
de aceea unele animale mor imediat dupã reproducere. Aºadar, corpul
intrã într-un proces de degenerare, începe sã nu mai funcþioneze corect ºi
în final moare, astfel încît organismul intrã în sistemul de reciclare
elementarã de care depinde însãºi viaþa.
Totuºi, se pare cã reginele din coloniile de termite, furnici ºi albine
sînt o excepþie de la aceastã regulã. Ele trãiesc de aproape o sutã de ori
mai mult (între 5 ºi 12 ani) decît alte insecte. Acest lucru poate fi explicat
prin faptul cã regina produce ouã continuu, într-o colonie bine apãratã de
prãdãtori. Datoritã faptului cã trãieºte în siguranþã ºi serveºte în continuare
specia producînd ouã, evoluþia a înzestrat-o cu o duratã lungã de viaþã,
deºi nu se ºtie prin ce mecanism. În schimb, în cazul animalelor care mor
tinere nu existã necesitatea unor adaptãri evoluþioniste pentru a-ºi conserva
organismul o perioadã îndelungatã, astfel cã aceste animale au o duratã de
viaþã mai scurtã.
Este aºadar îmbãtrînirea numai rezultatul indiferenþei procesului de
evoluþie faþã de vîrsta înaintatã? Fiecare specie are o duratã de viaþã
intrinsecã, stabilitã genetic, deºi, dupã cum am spus mai sus, aceastã
duratã naturalã de viaþã nu este niciodatã atinsã în mod normal. Aparent,
îmbãtrînirea este un lux pe care omul ºi l-a permis asigurînd celor bãtrîni
hranã, adãpost ºi îngrijire; este un artefact al civilizaþiei umane.
Pe de altã parte, dintre toate mamiferele, oamenii au cea mai lungã
duratã de viaþã ºi cea mai lungã viaþã dupã încheierea perioadei de
reproducere. Aceastã caracteristicã a fost dobînditã de-a lungul evoluþiei,
iar apariþia sa se explicã prin douã motive: în primul rînd, dimensiunile
creierului uman sunt mai mari (în comparaþie cu restul corpului), ceea ce
îi permite sã înveþe din experienþã, iar în al doilea rînd, omul învaþã de la
generaþiile anterioare. Primul aspect necesitã o dezvoltare foarte lentã a
creierului, iar al doilea – ca oamenii sã ajungã la vîrste înaintate pentru
a-ºi putea împãrtãºi cunoºtinþele urmaºilor. Astfel, se poate argumenta cã
bãtrînii sînt utili speciei chiar prin prisma regulilor severe ale naturii.
Tinerii au o perioadã foarte lungã de dezvoltare, pînã pe la vîrsta de
15 ani, timp în care pãrinþii au rolul de a le furniza hranã, adãpost ºi
protecþie. Astfel, este logic ca ei sã supravieþuiascã zece-cincisprezece ani
dupã naºterea ultimului copil. Succesul omului ca primatã raþionalã ºi
capabilã de mînuirea uneltelor a depins de cunoºtinþele („cultura“) transmise
din generaþie în generaþie, depozitarii ºi transmiþãtorii acestora fiind tocmai
bãtrînii. De aceea trebuie pãstraþi, cel puþin o vreme. Unii cercetãtori au
avansat ideea cã perioada deosebit de utilã dintre sfîrºitul perioadei repro-
ductive ºi senectute poate fi numitã „perioadã de cultivare“. Se poate
argumenta însã cã aranjamentul optim, din punctul de vedere al naturii, ar
fi ca oamenii sã se autodistrugã la vîrsta de, sã spunem, 70 de ani. Astfel,
dupã îndeplinirea funcþiei de „cultivare“, ar uºura povara purtatã de tineri
ºi ar preveni supraaglomerarea.
„Cultivarea“ presupune o atitudine pozitivã faþã de vîrstã ºi de
experienþã, dar majoritatea poeþilor ºi a scriitorilor nu a apreciat aceastã
perioadã din viaþa omului. Sînt venerate tinereþea ºi vigoarea, în timp ce
bãtrîneþea este privitã ca un mod regretabil de încheiere a vieþii.
Shakespeare, prin versurile sale incomparabile ºi detaliile deprimante,
descrie cele ºapte vîrste ale omului (Cum vã place, 1599, actul II, scena 7)
ºi se referã la drumul care coboarã dupã perioada de tinereþe, prin
intermediul „clovnului firav, în papuci“ al vîrstei a ºasea spre sumbra
ipostazã finalã:
Ce-ncheie-ãst hronic straniu ºi bogat:
A doua lui pruncie ºi uitarea;
Nu dinþi, nu ochi, nu gust, nu tu nimic.
Scriitorul american Mark Twain (1835–1910) a oferit un nou mod de

abordare a problemei, sugerînd cã „viaþa ar fi de infinite ori mai veselã dacã
ne-am naºte la vîrsta de 80 de ani ºi ne-am apropia treptat de cea de 18“.
Nu trebuie uitat însã cã ºi tinereþea are problemele ei. Cu siguranþã, aceasta
este vîrsta la care se suferã cel mai mult ºi fãrã consolare. Jonathan Swift
(1667–1745) spunea cã nici un înþelept nu ºi-a dorit sã întinereascã. Probabil
cã pentru a-i putea înþelege pe bãtrîni cu adevãrat trebuie sã fim noi înºine
bãtrîni, iar majoritatea celor în vîrstã au învãþat sã adopte o atitudine mai
stoicã. Prin prisma maturitãþii de care se bucurã, îºi acceptã soarta relaxaþi.
Vîrsta a treia poate fi totuºi o perioadã a unor mari realizãri. Picasso picta
încã la 90 de ani, Pablo Casals susþinea concerte de violoncel la 88 de ani,
Bertrand Russell era încã activ în comitete internaþionale de pace la 94 de
ani, iar în Marea Britanie, Regina Mamã ºi-a întîmpinat mulþimea de adoratori
cu ocazia celei de-a 97-a aniversãri.
Cea mai bãtrînã persoanã din lume, care a murit pe 4 august 1997, a
fost Jeanne Calment. A trãit în oraºul francez Arles ºi avea 122 de ani,
vîrstã doveditã cu un certificat de naºtere emis în 21 februarie 1876. Spre
sfîrºit, a avut o sãnãtate ºubredã, orbise ºi era aproape surdã, dar trãise cu
63 de ani mai mult decît fiica sa ºi cu 34 de ani mai mult decît nepotul
sãu. Secretul, spunea ea, stã în umor ºi în folosirea unor cantitãþi mari de
ulei de mãsline, ea bînd ºi fumînd pînã pe la 120 de ani! Un avocat din
localitate a dorit sã-i preia casa ºi a consimþit sã-i plãteascã o sumã de
bani anual pînã cînd va muri, cu condiþia ca apoi casa sã-i revinã lui. Dar
femeia i-a supravieþuit, iar avocatul a sfîrºit prin a-i plãti de trei ori
contravaloarea casei. Dupã moartea doamnei Calment, cea mai bãtrînã
persoanã din lume se pare cã a devenit Christian Mortensen, care avea în
1998 vîrsta de 115 ani ºi trãia într-un azil din San Francisco, savurînd cîte
un trabuc în fiecare sãptãmînã. Cea mai bãtrînã persoanã din Marea Britanie,
în august 1997, era Lucy Askew din Essex, pe atunci în vîrstã de 113 ani.
Aceste vîrste par insignifiante în comparaþie cu unele revendicãri de
longevitate. Una dintre problemele studierii procesului de îmbãtrînire sau
ale gerontologiei, cum mai este numitã, o reprezintã multitudinea de
exagerãri referitoare la cei vîrstnici. Devine astfel necesarã o dozã de
scepticism în privinþa vîrstei animalelor ºi, mai ales, a oamenilor. Subiectul
este un teren minat de legende ºi mituri sau o peºterã a lui Aladin, în
funcþie de perspectiva fiecãruia. Biblia, de exemplu, face referiri la oameni
care au trãit pînã la vîrste impresionante: Matusalem (969 de ani), Noe
(950), Avraam (175) – dar aceste valori semnificã probabil luni, ºi nu ani.
La începutul secolului XX circulau multe poveºti referitoare la grupuri de
oameni care trãiau pînã la vîrste înaintate. Aceºtia locuiau, de obicei, în
zone îndepãrtate, adesea muntoase, precum Anzii, Himalaya sau Caucaz.
Oamenii au început sã accepte aceste poveºti ºi sã creadã în mãsuri
miraculoase, despre care se spunea cã sînt responsabile de longevitatea
acestor indivizi, cum ar fi consumul de iaurt sau de lapte fermentat de
iapã ºi evitarea fumatului ºi a consumului de alcool. Din pãcate, studierea
cu atenþie a acestor poveºti a demonstrat cã toate erau false.
Cu toate acestea, acum se trãieºte cu siguranþã mai mult. În Marea
Britanie, în 1950, speranþa medie de viaþã la vîrsta de 80 de ani era de 6
ani, cifra ajungînd în 1997 la 9 ani. Ceea ce înseamnã cã existã mai mulþi
centenari, iar în þãrile dezvoltate numãrul acestora creºte cu 8% anual. În
schimb, în 99% din timpul total petrecut de oameni pe aceastã planetã,
speranþa lor de viaþã la naºtere a fost de 18-20 de ani. Aceasta era starea
de fapt în Grecia la începutul epocii fierului ºi a bronzului. În Europa, în
secolul XVII, speranþa de viaþã ajunsese la 33,5 ani, iar în SUA, în 1946,
la 66,7 ani. În þãrile dezvoltate, speranþa de viaþã, în prezent, este chiar
mai ridicatã, cea mai mare înregistrîndu-se în Japonia (82,5 ani pentru
femei ºi 76,2 ani pentru bãrbaþi), în timp ce în SUA este de 78,6 pentru
femei ºi 71,6 pentru bãrbaþi. Acesta este, dupã cum am observat pînã
acum, în mare parte rezultatul unui numãr mai mic de decese survenite în
perioada dificilã a copilãriei, dar s-a înregistrat ºi o creºtere a speranþei de
viaþã a celor de vîrstã mijlocie ºi a vîrstnicilor. Prin urmare, existã din ce
în ce mai mulþi bãtrîni. Cifrele din SUA vorbesc de la sine. În anul 1900,
aproximativ trei sferturi din populaþie murea înaintea atingerii vîrstei de
65 de ani, în timp ce, în 1996, trei sferturi mureau dupã vîrsta de 65 de
ani (iar trei sferturi dintre aceste decese surveneau ca urmare a bolilor de
inimã, a cancerului sau a atacurilor vasculare).
Dar dacã medicina te salveazã de o boalã, existã, de obicei, altele care
te aºteaptã. Îndepãrtarea oricãreia dintre ele ar avea un efect surprinzãtor
de redus asupra speranþei de viaþã. De exemplu, s-a calculat cã eliminarea
tuturor formelor de cancer ar adãuga doar 1,2 ani la speranþa de viaþã a
unei persoane de 65 de ani, ºi numai 2,3 ani la cea a unui nou-nãscut.
Eliminarea tuturor bolilor infecþioase ar adãuga doar 0,3 ani în cazul vîrstei
de 65 de ani ºi 0,8 ani la naºtere. Un efect mai important s-ar înregistra
prin dispariþia tuturor bolilor majore ale vaselor sanguine, ale inimii ºi ale
rinichiului, care ar adãuga 15–17 ani persoanelor în vîrstã de 65 de ani.
Omenirea a început deja sã se îndrepte spre o îmbãtrînire sãnãtoasã, dar
trebuie sã mai disparã multe boli înainte ca noi toþi sã putem trãi pînã la
vîrsta maximã pe care ne-o permite specia.
Îmbãtrînirea în eprubetã
Opinia generalã este cã, într-o eprubetã, celulele trãiesc la infinit.
Marele pionier în acest domeniu, Alexis Carrel (1873–1944), cîºtigãtor al
Premiului Nobel, a crescut fragmente de inimã de pui în eprubete. Cînd
numãrul celulelor se dubla, aproape sãptãmînal, separa jumãtate din celule
ºi continua experimentul. A fãcut aceastã experienþã timp de 34 de ani ºi
se pãrea cã, în aceste condiþii, celulele erau nemuritoare. Dacã ar fi reuºit
sã cultive toate celulele în loc sã arunce jumãtate dintre ele în fiecare
sãptãmînã, cantitatea totalã existentã dupã 34 de ani ar fi cîntãrit teoretic
peste 20 de milioane de tone. Concluzia referitoare la imortalitate era însã
eronatã. Cu ocazia fiecãrei scindãri a culturii, savantul adãuga o cantitate
proaspãtã de lichid nutritiv ce scãlda grãmãjoarele de celule. Substanþele
nutritive includeau un extract de þesut embrionar care, fãrã ca respectivul
cercetãtor sã ºtie, conþineau ºi cîteva celule vii, iar acestea erau celulele
care se multiplicau ºi preluau funcþiile culturii pe mãsurã ce celulele bãtrîne
mureau. Adãugarea cu regularitate a unor noi celule fãcuse culturile sã
parã nemuritoare.
Adevãrul referitor la îmbãtrînirea în eprubetã a fost dezvãluit prin
cercetãrile efectuate de savantul american Leonard Hayflick. Acesta a
demonstrat cã celulele provenite din embrioni umani normali sînt capabile
sã se dividã de aproximativ 50 de ori în condiþii de laborator, dupã care
mor. Existã, aºadar, o limitã naturalã. În mod evident, aceastã descoperire
a fost importantã, deoarece celulele prelevate de la oameni de vîrsta a
doua se divizau de mai puþine ori, numãrul de diviziuni scãzînd ºi mai
mult în cazul celulelor provenite de la vîrstnici. Mai mult, numãrul de
divizãri dãdea rezultate logice ºi în cazul comparãrii unor animale cu
durate diferite de viaþã. Celulele provenite de la ºoareci nou-nãscuþi (cu o
duratã de viaþã de 3 ani) se puteau diviza de 14 ori, în timp ce acelea
prelevate de la þestoasa de Galapagos (care are o duratã de viaþã de 175
de ani) se divizau de circa 110 ori. Valoarea umanã de 50 de diviziuni
pentru o duratã de viaþã de aproximativ 80 de ani se potriveºte în acest
sistem. Modul de fixare a acestei limite de diviziune celularã nu este
explicat, cunoscîndu-se numai faptul cã este controlat genetic.
Singurele celule care fac excepþie de la aceastã regulã sînt cele
canceroase, a cãror multiplicare, prin definiþie, nu se poate controla în
mod normal. La Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, SUA, Henrietta
Lacks a fost operatã în 1952 de cancer de col uterin. O probã de þesut i-a
fost datã unui cercetãtor entuziast, care a reuºit sã cultive aceste celule în
eprubete. Ele se divizau la o zi sau douã ºi au fost pãstrate pînã în prezent
în culturã, fiind numite celule Hela. Colonii de astfel de celule Hela au
fost trimise cãtre laboratoare de cercetare din toatã lumea, ajutînd în mare
mãsurã la îmbogãþirea cunoºtinþelor deþinute la ora actualã în materie de
biologie celularã. Greutatea combinatã a tuturor celulelor descendente din
acea cantitate iniþialã de þesut cervical este probabil de cîteva ori mai mare
decît însãºi greutatea pacientei, astfel cã aceasta a dobîndit o formã de
nemurire. (Trebuie menþionat faptul cã, deºi oamenii considerã cã astfel
de celule canceroase se multiplicã cu o vitezã uluitoare, în privinþa evoluþiei
numãrului de celule nici un cancer nu creºte la fel de repede ca embrionul
uman.)
ªi celulele germinale se bucurã de un fel de nemurire. Cînd individul
moare, nu toate celulele germinale sînt distruse, ca restul celulelor corpului.
Ovulul norocos ºi spermatozoidul ºi mai norocos se vor fi unit ºi dezvoltat
într-un embrion, dînd astfel naºtere generaþiei urmãtoare. Iar ciclul este reluat
de la o generaþie la alta. Linia celulelor germinale e nemuritoare, în timp ce
restul organismului moare o datã cu fiecare generaþie (vezi capitolul 1).
Cum se pune problema în cazul criogeniei ºi al nemuririi? Probabil cã
aceste celule singulare, cum ar fi spermatozoizii ºi ovulele, eºantioanele
mici de þesut, cum ar fi embrionii aflaþi într-o fazã timpurie, pot fi pãstrate
la infinit la temperatura azotului lichid (–178°C). Pînã în prezent, cea mai
lungã perioadã în care celulele umane au fost pãstrate îngheþate ºi apoi
readuse la viaþã cu succes dupã dezgheþare este de 32 de ani.
Ce se întîmplã cu oamenii
în timpul îmbãtrînirii normale?
Pentru a analiza îmbãtrînirea „normalã“ trebuie eliminate toate acele
cauze de deces care pot fi în principiu prevenite ca, de exemplu, bolile de
inimã, formele de cancer, atacurile vasculare ºi accidentele. Aceastã ipotezã
ridicã însã probleme, deoarece doctorii ºi patologii sînt interesaþi de boli.
Ei vor sã afle dacã persoana decedatã avea cancer, a suferit un atac de
cord, un atac cerebral sau leziuni fatale. Cu alte cuvinte, din ce cauzã a
murit individul respectiv? A afirma cã doar „de bãtrîneþe“, nu este suficient,
iar vîrsta înaintatã nici mãcar nu apare printre primele 15 cauze de deces
prezentate anual de OMS sau de guvernul Statelor Unite. „Miocardie
degenerativã“ (cedarea treptatã a inimii) sunã mai bine ºi, dacã persoana
vîrstnicã ar fi fost rãpusã de pneumonie sau de vreo altã infecþie, ar fi fost
iarãºi acceptabil. Dar în acest caz sîntem interesaþi doar de bãtrîneþe – ºi
se poate muri cu siguranþã de aºa ceva, deºi aceasta nu a fost studiatã atît
de detaliat precum bolile cele mai comune. Cu toate acestea, avînd în
vedere cã toþi îmbãtrînim, toatã lumea ar trebui sã fie interesatã. Care sînt
caracteristicile procesului normal de îmbãtrînire? Se pare cã acestea pot fi
descrise destul de amãnunþit, fãrã a se cunoaºte însã motivele sau modul
în care apar.
Cei mai mulþi oameni au observat ce se întîmplã cu bunicii, unchii ºi
mãtuºile lor pe mãsurã ce îmbãtrînesc. O persoanã care îi observã ocazional
poate urmãri procesul adeseori mai bine decît înºiºi bãtrînii, deoarece
schimbãrile se produc treptat. Apare ºi un sentiment de tristeþe. Dupã cum
spunea un scriitor anonim: „Bãtrîneþea înseamnã cã din ce în ce mai multe
lucruri se întîmplã pentru ultima oarã ºi din ce în ce mai puþine pentru
prima oarã.“ Nici una dintre aceste modificãri, luatã individual, nu este
fatalã, dar la baza acestora se produc modificãri în organe ºi þesuturi care
duc, în final, la moarte.
Modificãrile produse de vîrstã

Înãlþimea scade cu aproximativ 1,6 milimetri pe an, începînd cu vîrsta
de 30 de ani, din cauza subþierii discurilor intervertebrale.
Grãsimea corporalã tinde sã se aºeze într-o mai mare mãsurã pe coapse
ºi pe ºolduri.
Pielea îºi pierde din elasticitate ºi se subþiazã. Dacã o cutã de pe dosul
palmei este ridicatã ºi apoi i se dã drumul, dureazã o secundã sau douã
pînã cînd pielea revine în poziþia iniþialã. Pe mãsurã ce pielea devine tot
mai laxã, la colþurile ochilor, în jurul buzelor, precum ºi în alte zone se
formeazã riduri. Cele mai severe modificãri ale structurii pielii apar în
zonele expuse la soare, fiind cauzate tocmai de aceastã expunere, ºi nu de
procesul de îmbãtrînire.
Pãrul începe sã scadã din punct de vedere cantitativ. Un tînãr are
aproximativ 100 000 de fire de pãr pe cap. Scãderea acestui numãr, o datã
cu înaintarea în vîrstã, diferã de fenomenul tipic de calviþie, care apare la
bãrbaþi, adeseori într-o fazã timpurie a vieþii, atribuit unor cauze genetice
ºi hormonale. La bãrbaþi pot apãrea fire de pãr suplimentare în nãri, urechi
ºi sprîncene, iar la femei, dupã menopauzã, pe buza superioarã ºi pe faþã.
De asemenea, firele de pãr se subþiazã, se rup mai uºor ºi îºi pierd
pigmentul.
Unghiile cresc mai greu dupã împlinirea vîrstei de 30 de ani ºi încep
sã aparã crãpãturi ºi alte anomalii. Un celebru medic american,
dr. W.B. Bean, a urmãrit ºi înregistrat cu meticulozitate creºterea unghiei
degetului mare de la mîna sa stîngã de-a lungul unei perioade de 36 de
ani. În acest interval, dacã nu ar fi fost tãiatã, unghia ar fi ajuns la o
lungime de cîþiva metri. Printre altele, doctorul a observat cã unghiile sale
creºteau mai repede într-un mediu cãlduros, s-au oprit din creºtere în
perioada în care a suferit de oreion ºi creºteau mai repede cînd era tînãr.
Vindecarea plãgilor dureazã mai mult: o tãieturã nu se va mai vindeca
sau o juliturã nu va mai dispãrea la fel de repede ca în cazul unei persoane
tinere.
Plãmînii îºi pierd elasticitatea ºi sînt mai puþin capabili sã facã faþã
exerciþiilor fizice sau infecþiilor pulmonare. Rezistenþa scade, motiv pentru
care cei în vîrstã se îmbolnãvesc destul de uºor de pneumonie („prietena
bãtrînilor“) ºi, din acest motiv, le este recomandat vaccinul antigripal. O
infecþie de care ar fi scãpat la vîrsta de 50 de ani le poate fi fatalã la 70.
Adeseori, ºi activitatea muscularã scade în intensitate: bãtrînii nu mai
au forþa sã ridice sau sã care greutãþi, iar rezistenþa fizicã le scade foarte
mult, dar acest lucru se datoreazã parþial ºi lipsei de activitate. Persoanele
septuagenare care fac regulat gimnasticã sînt într-o formã fizicã mai bunã
decît sexagenarii sedentari. Totuºi, forma fizicã maximã ºi coordonarea
muscularã optimã, precum ºi cele mai bune performanþe la cursele de 100
de metri sau de maraton se obþin în intervalul 25–35 de ani.
Starea psihicã poate suferi ºi ea modificãri. Nu apar modificãri de
personalitate, dar memoria evenimentelor recente ºi a numelor proprii
slãbeºte (amnezie senilã). Acest fenomen se produce din cauza distrugerii
treptate a celulelor nervoase ºi a pãstrãrii unor conexiuni mai simple din
anumite zone ale creierului, de exemplu în hipocamp. Ideea potrivit cãreia
toþi pierdem mii de neuroni zilnic încã de la o vîrstã fragedã pare a fi
falsã. Boala Alzheimer este însã ceva total diferit, producînd treptat o
schimbare deosebit de severã. Tragedia îmbolnãvirii unui prieten sau a
unei rude apropiate de Alzheimer constã în faptul cã, deºi chipul ºi corpul
sînt cele cunoscute, familiare, din punct de vedere psihic persoana este cu
totul alta.
Timpii de reacþie cresc, inclusiv la variaþiile de temperaturã, astfel
încît bãtrînii sînt mai sensibili la frig (hipotermie) ºi la temperaturi mai
ridicate.
Alte caracteristici obiºnuite sînt durerile articulare ºi reumatismul,
asociate osteoartritei, cauzatã parþial de leziunile articulare apãrute în alte
perioade ale vieþii.
Apar modificãri ºi în ceea ce priveºte somnul: bãtrînii beneficiazã mai
puþin de tipul de somn asociat cu miºcãrile oculare rapide ºi cu visele.
Sînt mai predispuºi la un somn însoþit de sforãituri, deoarece bolta palatinã
se prãbuºeºte; la douã treimi dintre bãrbaþii trecuþi de 60 de ani sforãitul
a ajuns o obiºnuinþã. Oamenii în vîrstã dorm mai puþine ore decît în mod
normal ºi se trezesc foarte uºor.
Viaþa sexualã este afectatã de menopauzã în cazul femeilor ºi de
reducerea activitãþii sexuale la bãrbaþi. La ei nu apare nici o schimbare a
dimensiunilor testiculare: cel puþin iniþial, testiculul continuã producerea
de aproximativ 10 milioane de spermatozoizi zilnic, suficientã pentru
popularea întregii planete în numai ºase luni. O datã cu înaintarea în
vîrstã, funcþia testicularã scade, similar cu funcþia ovarianã la femei.
Testiculele bãtrînilor produc o cantitate mai micã de testosteron, un hormon
masculin, întrebarea care se pune fiind dacã acesta este motivul pentru
care au loc schimbãrile. Rãspunsul ar fi nu, deoarece administrarea unor
cantitãþi suplimentare de testosteron bãtrînilor nu produce nici o schimbare.
De asemenea, prostata se mãreºte ºi provoacã dificultãþi la urinare. O
descoperire recentã (din noiembrie 1997), dezamãgitoare, este aceea cã la
bãtrîni volumul de lichid seminal se reduce, ejacularea e redusã ºi orgasmul,
aproape absent. De asemenea, ei se excitã mai greu la stimuli sexuali,
necesitînd o stimulare fizicã directã pentru a obþine o erecþie. Chiar erecþia
devine o problemã. Douã treimi dintre cei care au depãºit vîrsta de 70 de
ani suferã de disfuncþii erectile chiar ºi atunci cînd îºi doresc contactul
sexual. Aceastã disfuncþie poate fi tratatã cu injecþii ºi diverse metode
mecanice, dar numai o micã parte dintre suferinzi încearcã sã se trateze.
În cazul femeilor în vîrstã, modificãrile fizice se bazeazã pe un numãr
mai mic de hormoni sexuali dupã menopauzã. În zona genitalã, vaginul
devine rigid, iar pereþii acestuia se subþiazã, prepuþul clitorisului se
micºoreazã, iar perniþa de grãsime pubianã se atrofiazã. Nu existã nici o
dovadã concretã a unei scãderi a libidoului, iar activitatea sexualã redusã
se datoreazã cel mai adesea pierderii partenerului sau lipsei de interes a
acestuia. Prinþesa Metternich, întrebatã la ce vîrstã o femeie nu mai poate
avea viaþã sexualã, a rãspuns: „Nu ºtiu, eu am doar 65 de ani“.
Auzul pierde din acuitate, în sensul cã unii oameni percep mai greu
tonurile înalte dupã împlinirea vîrstei de 70 de ani. Avînd în vedere cã
aceste tonuri nuanþeazã toate consoanele, afecþiunea poate provoca
dificultãþi în înþelegerea unei conversaþii în prezenþa unui zgomot de fond.
Bãtrînii aud, de asemenea, mai puþin sunetele puternice. Unele modificãri
se pot datora ºi expunerii la zgomote puternice în fazele timpurii ale
vieþii.
De asemenea, ºi simþul olfactiv suferã modificãri, reducîndu-se
capacitatea de detectare a unor mirosuri puternice.
Vederea se deterioreazã ºi ea în majoritatea cazurilor, reducîndu-se
capacitatea de a focaliza la distanþe mici (prezbitism). Aceastã afecþiune
se datoreazã îngroºãrii ºi diminuãrii capacitãþii de acomodare a cristalinului
în timpul focalizãrii ºi apare la aproape toþi bãtrînii, manifestîndu-se la
trei sferturi dintre cei cu vîrste cuprinse între 65 ºi 75 de ani, ºi la peste
90% dintre cei care au peste 75 de ani. De asemenea, ºi cataracta e o
afecþiune des întîlnitã, fiind provocatã de modificãrile proteice din cristalin
ºi de acþiunea luminii solare, inclusiv a luminii indirecte ce cade tangenþial.
Cataracta ºi prezbitismul pot fi tratate, numai cã aceia care suferã de
degenerare macularã, afecþiune ce reprezintã moartea straturilor celulare
ce reacþioneazã la luminã, nu pot fi ajutaþi. În aceste cazuri, orbirea este
inevitabilã. (În India existã la ora actualã 12 milioane de persoane
nevãzãtoare, majoritatea din cauza cataractei, 80% dintre aceºtia avînd
peste 60 de ani. Este de aºteptat ca sexagenarii din India sã-ºi dubleze
numãrul pînã în anul 2016, cînd vor fi 112 milioane.)
ªi obiceiurile alimentare suferã modificãri. De obicei, bãtrînii consumã
cantitãþi mai mici de hranã, pe de o parte din cauzã cã au o activitate
fizicã mai redusã ºi o masã muscularã diminuatã, iar pe de altã parte
deoarece au un metabolism mai lent. Bãtrînii pot ajunge cu uºurinþã
malnutriþi în urma unor combinaþii de factori printre care se numãrã sãrãcia,
izolarea socialã, pierderea mirosului ºi a gustului, pierderea interesului de
a gãti ºi, probabil, a unei absorbþii mai scãzute a substanþelor nutritive din
intestin. Consumarea alimentelor poate, de asemenea, sã devinã mai dificilã
din cauza pierderii danturii, provocatã cel mai adesea de carii dentare sau
de boli periodontale, dar ºi de procesul de îmbãtrînire. Fiinþele umane sînt
probabil singura specie de pe pãmînt care trãieºte în mod obiºnuit mai
mult decît dantura sa.
Pereþii arterelor se îngroaºã, provocînd îngustarea ºi rigidizarea vaselor
de sînge. Aceastã afecþiune are un efect evident asupra alimentãrii san-
guine a organelor vitale. În plus, ceea ce înrãutãþeºte ºi mai mult situaþia,
pe partea interioarã a pereþilor arteriali se pot depune substanþe grase,
provocînd o afecþiune numitã arteriosclerozã, care se datoreazã în mare
parte regimului alimentar sau altor factori de mediu. Dar chiar ºi cei ce nu
suferã de arteriosclerozã îmbãtrînesc ºi se pare cã aceastã boalã nu afecteazã
animalele foarte bãtrîne.
Rinichii devin mai puþin eficienþi în rolul lor de curãþare a sîngelui de
reziduuri, deºi aceasta se datoreazã parþial ºi unei boli propriu-zise a
rinichilor, nu numai procesului natural de îmbãtrînire.
Oasele devin mai uºoare ºi mai fragile dupã vîrsta de 50 de ani, iar
aceastã pierdere de masã osoasã se manifestã mai pregnant la femei. Cauza
este osteoporoza, produsã ºi de regimul alimentar, ºi de un dezechilibru
hormonal, ºi de o viaþã sedentarã, lipsitã de exerciþii fizice.
Creierul bãtrînilor cîntãreºte mai puþin, pierzînd în intervalul cuprins între
25 ºi 70 de ani aproximativ 100 de grame. Aºa cum am arãtat mai sus, acest
fenomen se datoreazã în principal pierderii treptate a celulelor nervoase.
Dupã întocmire, în acest catalog al felului în care se degradeazã fiinþa
umanã trebuie subliniat, fireºte, faptul cã bãtrînii diferã foarte mult unul
de altul: unii aratã deja vîrstnici la 55 de ani, în timp ce alþii sînt încã
foarte sãnãtoºi la 70–80 de ani.
Iatã cîteva rînduri încurajatoare: „Nu se spune cã vinul vechi este cel
mai bun, cã merele trecute sînt cele mai delicioase, cã lemnul vechi arde
cel mai bine ºi cã pînza învechitã este cea mai albã dupã spãlare? Soldaþii
bãtrîni, dragii mei, sînt cei mai de nãdejde, iar amanþii bãtrîni sînt cei mai
fideli“ (John Webster, 1590–1625).
Ce provoacã îmbãtrînirea normalã?

Modul clasic de a încerca sã se înþeleagã procesul de îmbãtrînire a fost
observarea oamenilor foarte în vîrstã sau a animalelor ce trãiesc foarte
mult. Ne punem întrebãri în legãturã cu vîrsta þestoasei de Galapagos, care
ajunge pînã la 175 de ani sau cu oamenii centenari. Cum reuºesc sã supra-
vieþuiascã?
Cea mai vîrstnicã persoanã înregistratã oficial avea 122 de ani (vezi
mai sus). Cel mai simplu este sã ne concentrãm atenþia asupra celor care
au atins pragul de 100 de ani (centenarii), dar chiar ºi aºa, uneori e dificil
sã deosebim lucrurile reale de cele inventate. Reacþia normalã faþã de o
persoanã care afirmã cã are 100 de ani este cea de scepticism. Oamenii îºi
doresc sã poatã spune cã au 100 de ani ºi, în lipsa unui certificat de
naºtere care sã ateste aceastã afirmaþie, este mai bine sã fim sceptici,
deoarece, din pãcate, nici o altã metodã nu poate furniza informaþii sigure
asupra vîrstei oamenilor – nu existã nimic asemãnãtor cercurilor din
trunchiurile copacilor, sau straturilor adãugate anual la solzii peºtilor, sau
zonelor de creºtere a cerii din urechea balenelor. În Anglia, certificatele de
naºtere nu erau obligatorii pînã în 1837, ceea ce înseamnã cã nu poate fi
acceptatã nici o revendicare a unei vîrste de 115 ani decît dacã a fost
împlinitã dupã 1952. Cazurile din Europa sînt cele mai numeroase: în
Belgia se înregistreazã 5 centenari la fiecare 100 000 de locuitori, în Suedia
7, iar cel puþin 3 din 4 centenari sînt femei. Presupunînd cã aproximativ
50 de oameni din fiecare milion de locuitori au peste 100 de ani, putem
merge mai departe ºi afirma cã aproape 1 din 40 de centenari are peste
105 ani, iar 1 din 40 dintre aceºtia are peste 110 ani (adicã 1 din 40 de
milioane de americani). Se ºtie cã persoanele de peste 100 de ani sînt din
ce în ce mai multe. În SUA existau în 1986 aproximativ 25 000, în 2000
peste 100 000 ºi vor fi peste 1 milion pînã în anul 2080. Acelaºi fenomen
are loc ºi în Marea Britanie, în 1951 existînd 271 de centenari, în 1971
– 1 185, în 1991 – 4 400, iar în 2030 se preconizeazã sã se ajungã la
30 000. Regina care trimite cîte un mesaj de felicitare fiecãrei persoane
care îºi sãrbãtoreºte a 100-a aniversare va avea nevoie de o mulþime de
plicuri.
Încercãrile de descoperire a secretului acestei longevitãþi nu au dat
rezultate deosebite. Centenarii sînt, în general, persoane independente ºi
deschise, dar nu au vreun regim alimentar comun sau alte obiceiuri decît
majoritatea oamenilor. Unii nu au fumat sau nu au bãut niciodatã, dar alþii
au fãcut-o, iar mulþi savureazã încã aceste plãceri ale vieþii. Se simt bãtrîni
ºi, desigur, au avut parte de majoritatea efectelor procesului normal de
îmbãtrînire.
Un singur lucru este cert, ºi anume acela cã longevitatea e geneticã.
Mulþi centenari au rude apropiate care au atins vîrste înaintate.
De partea cealaltã se situeazã cei ce trãiesc anormal de puþin. Moartea
prematurã poate fi provocatã de mai multe afecþiuni:
– Progeria este o afecþiune extrem de rarã, de origine geneticã.
Bolnavul poate avea un aspect normal în primii ani de viaþã, iar
psihicul se dezvoltã aparent normal. Creºterea fizicã este însã mult
încetinitã, iar chipul capãtã un aspect de pasãre. Curînd, pielea se
zbîrceºte, pãrul începe sã cadã, iar arterele se sclerozeazã. Vîrsta
medie la care survine moartea, de obicei în urma unui infarct sau
a unui atac cerebral, este de 12–13 ani.
– Sindromul Werners. ªi aceastã boalã este rarã, dar aproape de douã
ori mai frecventã decît progeria. Are tot o bazã geneticã, prezentînd
o anomalie a unei gene ce asigurã funcþionarea corectã a ADN-ului.
Modificãrile provocate în mod normal de procesul de îmbãtrînire,
precum pierderea pãrului sau albirea lui, cataractele ºi degradarea
pielii, survin într-o fazã timpurie a vieþii. La femei, menopauza se
produce mai repede.
– Sindromul Downs. Persoanele care suferã de sindromul Downs (o
altã afecþiune geneticã) prezintã multe caracteristici de îmbãtrînire
prematurã, puþini depãºind vîrsta de 50 de ani.
Aceste boli furnizeazã vreo informaþie utilã referitoare la procesul

normal de îmbãtrînire? Probabil cã nu, deºi genele defecte ce accelereazã
îmbãtrînirea nu au fost identificate. Se poate trage însã o concluzie. Dacã
îmbãtrînirea s-ar datora numai uzurii, este greu de explicat de ce, în cazul
acestor boli, procesul survine atît de devreme. Dificultatea studierii cauzelor
îmbãtrînirii constã în faptul cã, dacã sînt cercetaþi indivizii cu o duratã
scurtã de viaþã, aceasta se dovedeºte a fi provocatã adeseori de mutaþii
genetice specifice, nocive, care nu iau parte la procesul normal de
îmbãtrînire. Din acest motiv, nu se pot afla prea multe despre îmbãtrînirea
normalã, studiind afecþiuni cum ar fi progeria sau sindromul Werners.
Totuºi, cercetãtorii au prezentat nenumãrate teorii referitoare la cauzele
îmbãtrînirii normale. Chiar faptul cã lista este destul de lungã dovedeºte
cã nimeni nu cunoaºte cu exactitate care ar fi aceste cauze. Deoarece
fiinþele umane sînt mamiferele cu cea mai lungã duratã a vieþii, ar fi
interesant sã se afle ºi cãrui fapt se datoreazã acest lucru. Unul dintre
factori ar fi dimensiunea creierului. Animalele cu creiere mai mari trãiesc
mai mult ºi, deºi oamenii nu au cel mai mare creier, ei posedã cel mai
mare raport creier/corp. Acest lucru influenþeazã durata de viaþã, deoarece
creierele mari, adaptabile, au nevoie de mai mult timp pentru a se maturiza
ºi, de asemenea, dupã cum am observat mai sus, bãtrînii sînt în continuare
folositori speciei.
Viteza cu care se deruleazã viaþa
Conform acestei teorii, un individ îºi începe viaþa cu o cantitate limitatã
de energie potenþialã, bine determinatã. Dacã el trãieºte intens ºi îºi consumã
rapid energia, va muri tînãr. Sã luãm, de exemplu, cazul elefantului ºi al
ºoarecelui. Primul trãieºte pînã la 69 de ani, iar al doilea, doar 3 ani. Cu
toate acestea, ei consumã în timpul vieþii cam aceeaºi cantitate de calorii
pe kilogram/corp, iar inima fiecãruia bate de aproximativ acelaºi numãr
de ori. Sînt totuºi ºi excepþii, ºi nu existã nici o dovadã evidentã cã pentru
un anumit animal o vitezã crescutã de viaþã, adicã un consum crescut de
energie, înseamnã o îmbãtrînire mai rapidã.
Se poate modifica aºadar durata de viaþã prin schimbarea vitezei de
viaþã fie cu ajutorul unui regim alimentar, fie prin controlul temperaturii?
Rãspunsul oferit de experimentele realizate pe animale ar fi cã speranþa de
viaþã poate creºte dacã se þine cont de alimentaþie. Este cunoscut încã din
anii 1930 faptul cã ºobolanii hrãniþi cu alimente sãrace în calorii, dar cu
un surplus de substanþe esenþiale, cum ar fi vitaminele ºi mineralele, trãiesc
mai mult. Sînt subnutriþi, dar nu malnutriþi, iar cu cît raportul proteine/
carbohidraþi din alimentaþie este mai mare, cu atît mai bine. De ce trãiesc
mai mult? S-a sugerat cã ºobolanii de laborator sînt hrãniþi cu cantitatea
maximã pe care o pot mînca, în timp ce, în libertate, alimentaþia lor este
neregulatã ºi, de cele mai multe ori, insuficientã. S-ar pãrea cã prea multã
hranã îi omoarã de timpuriu, iar cei cu o dietã strictã trãiesc la fel de mult
ca în cazul în care ar fi fost sãlbatici. Trebuie sã mai fie însã ºi alþi factori,
deoarece ºobolanii cãrora li se impune un anumit regim alimentar devin
infertili. ªoarecii supuºi unui regim ce conþine aproximativ jumãtate din
numãrul de calorii pe care l-ar consuma în mod normal prezintã o creºtere
de 50% a longevitãþii, iar efectul e mai mic în cazul începerii acestui
regim alimentar la mijlocul vieþii. ªoarecii mai bãtrîni se aflã într-o formã
bunã, reuºind încã sã parcurgã zilnic circa un kilometru pe propriile lor
picioare. Aceeaºi prelungire a vieþii se observã ºi la alte rozãtoare, peºti
sau insecte supuse unor regimuri alimentare asemãnãtoare. Ar fi interesant
de aflat dacã la aceste animale creierul ºi intelectul se dezvoltã normal în
urma restricþiilor alimentare.
Ce semnificaþie au aceste informaþii pentru oameni? În þãrile dezvoltate
existã un procent foarte mare de persoane cu o greutate excesivã. Avînd
în vedere cã persoanele supraponderale au o speranþã redusã de viaþã, ar
fi de aºteptat ca viaþa sã le poatã fi prelungitã prin impunerea unor restricþii
alimentare. Dar ce s-ar întîmpla în cazul unor restricþii moderate aplicate
persoanelor cu greutate normalã? Ar trãi ei mai mult? Din pãcate, nu
existã dovezi în legãturã cu ceea ce s-ar întîmpla în cazul fiinþelor umane.
Maimuþele supuse unui regim alimentar sãrac în calorii prezintã o întîrziere
a maturizãrii somatice ºi sexuale, dar experimentele se aflã încã într-o
fazã incipientã pentru a se putea trage vreo concluzie în privinþa efectului
acestui regim asupra longevitãþii. Testele fãcute pe primate furnizeazã
rezultate mai edificatoare pentru oameni decît cele pe ºobolan ºi ºoareci,
dar acestea implicã ºi costuri ridicate, iar pãstrarea animalelor pe perioade
îndelungate în vederea studierii procesului de îmbãtrînire ridicã prea multe
probleme pentru cercetãtori. Oricum, ar fi greu de tras unele concluzii în
privinþa duratei de viaþã.
Temperatura este un alt factor potenþial. Dacã studiem animalele ce
hiberneazã, de exemplu hamsterii, observãm cã aceºtia trãiesc mai mult cu
cît îºi petrec mai mult timp hibernînd. Rãcirea sîngelui în timpul iernii le
adaugã ani suplimentari. Pasãrea colibri trãieºte pînã la 8 ani, în ciuda
dimensiunilor ei reduse ºi a intensitãþii activitãþii metabolice, faptul putînd
fi asociat cu scãderea considerabilã a temperaturii corpului în timpul nopþii.
Liliecii procedeazã invers, rãcorindu-se în timpul zilei, iar liliacul indian
trãieºte pînã la 31 de ani. Animalele cu sînge rece trãiesc, într-adevãr, mai
mult. Distanþa de la insecte la fiinþele umane este considerabilã, însã dafnia
(puricele-de-apã) trãieºte mai mult cînd scade temperatura ºi moare mai
devreme dacã aceasta creºte. Distanþa de la arahnide la oameni e la fel de
mare, dar unele specii de pãianjeni trãiesc pînã la 70 de ani în captivitate.
Sturionul (mai apropiat de oameni, dar încã destul de departe) poate atinge
82 de ani, deºi au existat ºi mãrturii discreditate apoi, referitoare la crapi
care trãiesc sute de ani. Animalele cu sînge rece trãiesc mai mult timp la
temperaturi scãzute, dacã stau permanent în aceste condiþii, cum este cazul
celor care trãiesc în apropierea Cercului Polar. Animalele prezintã, însã,
reacþii metabolice complexe la modificarea temperaturii mediului lor
ambiant, celor mai multe mamifere accelerîndu-li-se metabolismul în
condiþiile unor temperaturi scãzute, în încercarea de a-ºi pãstra constantã
temperatura corpului. Prin urmare, unele dintre aceste observaþii pe animale
ar putea fi neconcludente.
Acumularea de reziduuri
Teoria referitoare la procesul de îmbãtrînire a apãrut ca urmare a unei
credinþe vechi, populare ce spunea cã multe boli sînt provocate de toxine.
Aºadar, dacã oamenii absorbeau constant toxinele produse de miliardele
de microbi din intestine, nu este de mirare cã se mai ºi îmbolnãveau.
Simplul aspect ºi miros al conþinutului intestinelor fãcea evident faptul cã
acolo se afla o sursã foarte mare de îmbolnãvire. Ca atare, constipaþia era
consideratã o afecþiune serioasã, necesitînd folosirea unui numãr foarte
mare de laxative. Teoria bolilor provocate de toxine a atins un asemenea
nivel în anii 1920, încît un celebru chirurg londonez îndepãrta porþiuni
importante din intestin pentru a trata boli nedefinite ce se manifestau prin
migrene, dureri de spate, obosealã, insomnie, depresie etc. Chiar ºi în
prezent existã mulþi adepþi ai spãlãrii (irigãrii) intestinului.
Au toxinele ºi alte substanþe nocive capacitatea de a se acumula în
organism ºi de a provoca îmbãtrînirea? Rãspunsul ar fi nu. Este cunoscut
faptul cã, o datã cu înaintarea în vîrstã, anumiþi pigmenþi (de ex. lipofucsina)
se acumuleazã în celulele nervoase, miocardice ºi musculare, dar aceste
acumulãri nu par sã constituie nici un inconvenient în acest sens.
Modificãrile din proteine

Pe mãsurã ce ºobolanii îmbãtrînesc, colagenul (o proteinã) din coada
lor îºi pierde din elasticitate din cauza unei „reticulãri“ (legarea ºirurilor
separate) treptate a proteinei. Ca urmare a acestui fenomen, proteinele
încep sã funcþioneze defectuos. De asemenea, proteinele care se recicleazã,
distrugîndu-se ºi refãcîndu-se constant, nu se mai refac atît de repede în
cazul vîrstnicilor, astfel cã anomaliile încep sã se acumuleze. Cînd
fenomenul are loc în cazul proteinei speciale din cristalin, de exemplu,
apare cataracta. Aceastã teorie nu este total eronatã, dar examinarea
celulelor vîrstnicilor nu dezvãluie anomalii ale proteinelor care sã justifice
procesul de îmbãtrînire.
Radicalii liberi
Sînt fragmente moleculare formate în celule, în contact cu oxigenul.
Arderea glucozei prin intermediul oxigenului reprezintã principala sursã
de energie ºi principalul sistem de întreþinere a vieþii celulelor, dar apar
astfel ºi produºi secundari de reacþie, nedoriþi, numiþi radicali liberi sau
agenþi oxidanþi. Aceºtia sînt instabili din punct de vedere chimic ºi se
lipesc cu uºurinþã de alte molecule, degradîndu-le. Se cunosc destul de
multe lucruri despre aceºti radicali liberi. Unul dintre aceºtia, foarte
puternic, este numit supraoxid. Prevenirea formãrii lor se realizeazã cu
ajutorul antioxidanþilor. Antioxidanþii se adaugã în alimente în calitate de
conservanþi, deoarece oxidarea face parte din procesul de descompunere,
iar anumite substanþe existente în mod natural în alimente, cum ar fi
vitaminele E, C ºi beta-carotenul, sînt antioxidanþi. Asocierea cu procesul
de îmbãtrînire este sugeratã de faptul cã hrãnirea ºoarecilor sau a
musculiþelor de oþet cu mari cantitãþi de antioxidanþi le prelungeºte viaþa.
În organism, aceºti radicali liberi sînt distruºi de niºte enzime speciale,
cunoscute sub numele de dismutazã ºi catalazã supraoxidicã. Cercetãtorii
afirmã cã animalele cu o duratã mai mare de viaþã au, în general, niveluri
mai ridicate de astfel de enzime protectoare.
Aºadar, care este mesajul referitor la radicalii liberi ºi la îmbãtrînire?
Longevitatea mai mare a animalelor hrãnite cu cantitãþi mari de antioxidanþi
s-ar datora mai ales apariþiei tîrzii sau chiar prevenirii formelor de cancer,
bolilor de inimã ºi afecþiunilor degenerative ale sistemului nervos. Cu alte
cuvinte, fiindcã aceste afecþiuni apar mai rar sau apariþia lor este întîrziatã,
creºte speranþa de viaþã, ºi nu durata ei efectivã. Similar, interzicerea
utilizãrii automobilelor ar creºte speranþa de viaþã a populaþiei fãrã a afecta
durata acesteia. Majoritatea oamenilor s-ar mulþumi însã cu creºterea
speranþei de viaþã, chiar dacã nu ar atinge vîrsta de 100 de ani. În al doilea
rînd, animalele cu o viaþã mai lungã au mai multe enzime ce distrug
radicalii liberi.
Modificãri ale sistemului imunitar

Pe mãsurã ce se înainteazã în vîrstã, se constatã o scãdere a activitãþii
sistemului imunitar. Anticorpii sînt produºi în cantitãþi relativ mici ºi atacã
celulele propriului organism. Unele celule imunitare îºi reduc gradul de
activitate. Aceastã situaþie nu se manifestã la toate mamiferele ºi se pare
cã fenomenul ar fi un efect secundar al modificãrilor din celulele nervoase
ºi din hormonii care controleazã imunitatea, nu o cauzã propriu-zisã a
îmbãtrînirii.
Comportamentul anormal al genelor

Îmbãtrînirea este asociatã incontestabil caracteristicilor genetice,
existînd mai multe cãi prin care se poate produce acest fenomen. În
cazul persoanelor normale, mecanismul genetic (ADN-ul genelor) suferã
constant mutaþii datorate radiaþiilor naturale sau copierii greºite a genelor
în momentul diviziunii celulare. ADN-ul unei celule suferã zilnic mii de
mici defecþiuni, dar organismul reparã în mod natural defectele sau
greºelile de copiere. În cazul vîrstnicilor, în schimb, sistemul de depanare
nu mai este la fel de eficient, iar defecþiunile provocate de mutaþii se
acumuleazã (potrivit teoriei), astfel fiind afectat controlul bine echilibrat
al celulelor de cãtre gene. Majoritatea mutaþiilor sînt nocive, iar cele
care au loc în organele vitale ale corpului (mutaþiile somatice) duc la
proasta funcþionare a celulelor. Un alt comportament anormal este acela
prin care genele nocive preexistente devin active o datã cu înaintarea în
vîrstã. Aceste gene cu acþiune întîrziatã sînt fie controlate, fie inactive
în fazele timpurii ale vieþii. Aceasta ar fi o posibilã explicaþie a
îmbãtrînirii naturale: gena defectã produce astfel de proteine, ceea ce
duce la proasta funcþionare a celulelor. Dar nici de data asta nu existã
vreo o dovadã sigurã cã lucrurile ar sta aºa.
Chiar ºi aºa, singura influenþã evidentã asupra duratei de viaþã este cert
cea de naturã geneticã. Centenarii au, în general, rude în vîrstã, dupã cum
am precizat deja, ºi fiecare specie de animale are o duratã de viaþã determinatã
de genele proprii. Musculiþa-de-oþet (Drosophila), care se înmulþeºte
extraordinar de repede în condiþii de laborator, este organismul preferat
pentru studiile de geneticã, fiind folositã în cercetãrile asupra procesului de
îmbãtrînire încã din anul 1913. În cadrul unui experiment deosebit de
interesant, timp de 10 ani cercetãtorii au folosit pentru reproducere doar
musculiþele care au supravieþuit pînã la vîrsta de 10 sãptãmîni, dupã care au
comparat aceastã colonie cu una pãstratã în mod obiºnuit, prin împerecherea
musculiþelor la vîrsta de 2 sãptãmîni. Au obþinut musculiþe cu o duratã
medie de viaþã de 72 de zile, spre deosebire de exemplarele „normale“, cu
o duratã medie de viaþã de numai 39 de zile. Ei selectaserã astfel genele
pentru obþinerea unei durate cît mai mari de viaþã.
Dacã un astfel de experiment realizat pe orice animal ar furniza rezultate
asemãnãtoare, ceea ce pare posibil, atunci durata maximã de viaþã a
oamenilor ar putea fi ridicatã de la 110 la cel puþin 150 de ani. Dacã s-ar
lua vreodatã în considerare un astfel de experiment, ar fi cu siguranþã unul
pe termen lung, cu o duratã de mai multe secole. În prezent se cunosc mai
multe amãnunte despre caracteristicile genetice ale drosofilei decît ale
oricãrui alt animal, fiind deja identificate aproximativ 15 gene responsabile
pentru longevitate. Totuºi, mecanismul propriu-zis al îmbãtrînirii acestor
musculiþe nu este încã înþeles ºi, oricum, în cazul oamenilor s-ar aplica cu
totul alte reguli.
Mesajul cel mai important de reþinut este acela cã genele ne controleazã
durata de viaþã. Probabilitatea supravieþuirii, pentru ca aceastã duratã
normalã sã fie atinsã, depinde însã de bolile care ne ucid prematur, iar
aceste boli sînt cauzate, în principal, de stilul nostru de viaþã ºi de mediul
înconjurãtor, dupã cum s-a analizat în capitolul 2.
Celulele noastre nu se mai divid

Celulele umane, dupã cum am observat, sînt capabile de un numãr
maxim de aproximativ 50 de diviziuni. Este posibil ca îmbãtrînirea sã fie
provocatã de epuizarea capacitãþii de divizare a celulelor? Este cunoscut
faptul cã aceastã capacitate se reduce pe mãsurã ce individul înainteazã în
vîrstã, dupã cum era de presupus, în mãsura în care acest proces ar avea
vreo semnificaþie biologicã. Numãrul de 50 de diviziuni este valabil pentru
celulele embrionare, scãzînd la 20 pînã la 40 în cazul persoanelor de
vîrstã medie, ºi la 10–20 în cazul probelor de þesut prelevate de la persoane
cu o vîrstã înaintatã. Celulele prelevate de la tineri îmbãtrîniþi prematur,
care suferã de sindromul Werners, se divid doar de 10–20 de ori. Teoretic,
în organismul vîrstnicilor s-ar acumula celule îmbãtrînite, incapabile sã se
mai dividã, dar nu existã nici o dovadã evidentã cã acest fenomen ar avea
vreo legãturã cu procesul natural de îmbãtrînire.
George Bernard Shaw (1856–1950) a afirmat odatã cã fiecare celulã
a corpului se reînnoieºte la fiecare 7 ani, ceea ce ar însemna cã, la nivel
molecular, celular, o persoanã se schimbã complet la fiecare 7 ani. Ar
trebui aºadar ca o persoanã sã se simtã responsabilã pentru faptele comise
de „celãlalt“ cu mai bine de ºapte ani în urmã? La ora actualã, oamenii
sînt însã mai înþelepþi. Unele celule (celulele nervoase sau cele miocardice)
nu mai suferã nici o diviziune dupã naºtere, iar ADN-ul celulei nu se
„reface“. La 60 de ani, un om are exact aceleaºi celule nervoase pe care
le avea ºi la vîrsta de 6 ani, dar mai puþine. În schimb, celulele din alte
zone ale corpului (piele, intestine, mãduva osoasã) se divid încontinuu
pînã în momentul morþii. Disponibilitatea oamenilor la boala Alzheimer,
de exemplu, se datoreazã faptului cã celulele nervoase nu se divid, astfel
cã nu-ºi pot completa pierderile provocate de boalã. Dar omul nu moare
din cauzã cã nu se mai pot diviza celulele sale. Numãrul maxim de diviziuni
celulare este asociat cu durata de viaþã a fiinþelor umane, dar acest lucru
nu o determinã. Celulele nervoase, de exemplu, nu se mai divid din
momentul formãrii creierului fetusului. Organismele îmbãtrînesc ºi mor
din cauza modificãrilor ce au loc la nivelul fiecãrei celule, ºi nu pentru cã
nu se mai divid celulele. Într-adevãr, multe dintre cele enumerate mai sus
duc la un eºec în ceea ce priveºte conservarea normalã.
Diferenþa subtilã dintre moarte ºi incapacitatea de diviziune este ilustratã
foarte clar de ceea ce se întîmplã în cazul microbilor. Dacã un microb nu
se mai poate multiplica, e considerat mort, iar termenul „sterilitate“ este
folosit pentru a descrie un instrument chirurgical sau un pansament lipsit
de germeni. Steril înseamnã sterp, incapabil de a se reproduce. Microbul
poate fi viu în sensul cã existã, dar dacã nu se poate reproduce, poate fi
considerat mort din toate punctele practice de vedere. Analizaþi prin prisma
regulilor neobiºnuite ale microbiologiei, mulþi dintre noi sîntem morþi.
Aºadar, nu îmbãtrînim fiindcã ne mor din ce în ce mai multe celule.
Dar într-o lucrare despre moarte trebuie fãcute anumite menþiuni ºi despre
moartea unei celule individuale. Ce anume distruge celulele? În primul
rînd, existã o mulþime de otrãvuri ºi toxine provenite din mediul extern
sau create de microbii ce invadeazã organismul. În plus, unii microbi
cresc efectiv în interiorul celulelor, distrugîndu-le. Astfel, multe forme de
diaree sînt cauzate de viruºi ºi bacterii care distrug celulele ce cãptuºesc
intestinele, iar viruºii poliomielitei pot provoca paralizie, dezvoltîndu-se
în celulele nervoase care activeazã contracþia muscularã pentru ca mai
apoi sã le distrugã. În al doilea rînd, corpul îºi poate nimici singur celulele,
lucru care ar trebui sã se facã atunci cînd în celulã se dezvoltã un virus.
Un tip special de celulã imunitarã (limfocitul T) recunoaºte celula infectatã
ºi o ucide înainte ca virusul sã se dezvolte complet în interiorul celulei ºi
sã se rãspîndeascã în organism. (Aceastã ultimã frazã acoperã o parte
importantã a ºtiinþei moderne a imunologiei!) În al treilea rînd, celula se
poate sinucide (vezi caseta).
Cum aratã o celulã aflatã pe punctul de a muri? Dupã cum se poate
presupune, celula care se sinucide o face într-un mod convenabil pentru
sistemele de eliminare ºi reciclare a deºeurilor. ADN-ul sãu se
Celulele se pot sinucide

Cînd un mormoloc îºi pierde coada, celulele cozii nu se dezintegreazã,
fãcînd mizerie, ci se rotunjesc, mor într-un fel ordonat ºi sînt eliminate de
fagocite. Un fagocit este o celulã mare ce înghite celula moartã, o digerã
ºi o eliminã, aºa cum o amibã îºi înghite ºi digerã prada. Celulele cozii mor
înr-un fel ordonat datoritã unui program de sinucidere intrinsec care se
activeazã. El poartã numele de apoptozã (în greacã = desprindere) ºi joacã
un rol vital în timpul dezvoltãrii embrionului. Anumite structuri ce se
formeazã în embrionul uman timpuriu, cum ar fi fantele branhiale ºi coada,
sînt în cea mai mare parte desprinse ºi distruse pe mãsurã ce embrionul se
dezvoltã. În plus, se depune mult efort de remodelare a organelor. Distrugerea
este direct asociatã construcþiei, iar celulele nedorite trebuie omorîte ºi
îndepãrtate. Apoptoza este numitã uneori moarte celularã programatã, fiind
procesul natural prin care organismul controleazã numãrul de celule ºi
îndepãrteazã celulele superflue sau redundante în timpul fazei de dezvoltare.
Celula îºi activeazã programul de sinucidere ºi, atunci cînd este infectatã
de anumiþi viruºi, preferã sã moarã decît sã susþinã dezvoltarea virusului,
care ar implica ºi crearea a sute de alþi invadatori. Povestea infectãrii cu
viruºi ºi alþi microbi este una a luptei neîncetate dintre invadatori ºi sistemele
de apãrare ale individului invadat (gazda). Sistemele de apãrare (sistemul
imunitar ºi fagocitele) sînt extraordinare, oamenii datorîndu-le viaþa, numai
cã invadatorii creeazã mereu strategii de evitare. Gazda reacþioneazã atunci
prin contracarare etc. Este un conflict etern ce dureazã de milioane de ani,
iar gazda care nu reuºeºte sã învingã sfîrºeºte prin a se îmbolnãvi ºi moare,
iar microbul e ºi el pedepsit cu moartea (extincþia). S-a descoperit recent
cã mulþi viruºi, o datã ce pãtrund într-o celulã, deþin un sistem sofisticat
care împiedicã celula sã-ºi declanºeze programul de apoptozã. Astfel, aceasta
este forþatã sã rãmînã în viaþã ºi sã-ºi preia rolul de incubator pentru
virusul inventiv. Din fericire, gazda mai are un as în mînecã, existînd
posibilitatea apariþiei unui limfocit T, care sã salveze situaþia ucigînd celula,
dupã cum s-a descris în cadrul textului.
dezorganizeazã ºi ia o formã sfericã, dar fãrã a se dezintegra. Celulele
muribunde prezintã caracteristici comune, indiferent de cauza morþii, la
fel ca în cazul întregului organism (vezi capitolul 5). Membrana externã
a celulei permite tranzitul moleculelor pãstrate, de obicei, înãuntru sau în
afara celulei. Ea nu-ºi mai produce enzimele, nu mai poate descompune
glucoza, în final luînd o formã sfericã ºi descompunîndu-se în fragmente.
O serie de procese chimice dezastruoase au avut loc în acest fel.
Ordinea face loc dezordinii

Individul matur este un model de ordine. Dar ordinea fiind o stare
instabilã ºi avînd în vedere cã natura tinde cãtre o stare de echilibru,
acþiunile se desfãºoarã dinspre ordine cãtre dezordine. Principiul este numit
de cãtre oamenii de ºtiinþã a doua lege a termodinamicii, iar procesul de
îmbãtrînire reflectã exact aceastã lege fundamentalã. Totuºi, ca teorie a
îmbãtrînirii, ea are un caracter doar ceva mai mult decît filozofic, aparent
neexistînd nici un mijloc prin care se poate dovedi cã este adevãratã sau
falsã. ªi nici nu ajutã la înþelegerea fenomenului îmbãtrînirii.
Concluzia e cã, deºi se ºtiu multe despre ce se întîmplã în timpul
îmbãtrînirii, nu se ºtie de ce sau cum se produce aceasta. Poate cã în anii
ce urmeazã unele mistere vor fi dezlegate. Ar putea exista un singur
mecanism sau mai multe. ªtiinþa gerontologiei este foarte tînãrã ºi a fost
destul de neglijatã pînã relativ recent. Este ciudat cã, deºi specialitatea
medicalã a pediatriei este bine dezvoltatã în aproape majoritatea þãrilor
lumii, numai Marea Britanie are un domeniu geriatric bine pus la punct.
Lumea nu este pregãtitã, atît din punct de vedere medical, cît ºi
socio-economic, pentru momentul în care bãtrînii vor fi mai numeroºi
decît copiii. În octombrie 1997, pe subiectul îmbãtrînirii s-a pus accent în
100 de jurnale medicale din peste 30 de þãri, în încercarea de a atenþiona
publicul ºi guvernele asupra acestei probleme ºi asupra lipsei de înþelegere
a fenomenului.
Cum putem înºela moartea

Pînã în prezent, nimeni nu a putut dovedi cã se poate face ceva pentru
a creºte durata de viaþã a fiinþelor umane. În schimb, speranþa de viaþã
poate fi crescutã, acesta fiind fundamentul majoritãþii programelor de
cercetare biomedicalã. Vaccinurile, antibioticele, prevenirea bolilor cardiace,
a atacurilor cerebrale ºi a cancerului au avut deja un impact semnificativ
asupra speranþei de viaþã a oamenilor. De-a lungul timpului au fost propuse
multe tratamente ºi reguli de urmat pentru a preveni îmbãtrînirea ºi a face
oamenii sã trãiascã mai mult, dacã nu chiar veºnic.
Mituri ºi legende sînt din abundenþã. Existã multe poveºti despre di-
verse licori sau poþiuni magice ce îi aduc nemurirea celui care le foloseºte:
fructul din copacul biblic al vieþii; „ambrozia“ (hrana zeilor) în Grecia ºi
Roma Anticã; de asemenea, vrãjile magice, diversele ceremonii, pietrele
preþioase, focul. Descoperirea elixirului vieþii era þelul tuturor alchimiºtilor
medievali. Ei erau convinºi cã metalele de bazã ca, de exemplu, plumbul,
pot fi transformate în metale nobile (aur) ºi, ºtiind cã omizile se transformã
în fluturi, iar mormolocii în broaºte, se strãduiau sã descopere elixirul
vieþii sau piatra filozofalã ce ar putea transforma un bãtrîn într-un tînãr
viguros.
O altã formulã pentru întinerirea unui bãtrîn era þinerea în braþe a unei
tinere fecioare, aºa cum aflãm cã s-a încercat pentru Regele David din
Prima Carte a Regilor din Biblie. Din nefericire pentru Regele David, deºi
probabil cã tratamentul i-a fãcut plãcere, nu a avut nici un alt efect, el
murind la scurt timp. De la acest tip de tratament, urmãtorul pas logic a
fost încercarea de a-i injecta pe bãtrîni cu extracte de testicule, mai întîi
preluate de la animale, iar apoi de la oameni. Marele fiziolog Charles
Brown-Séquard (1817–1894) ºi-a injectat un extract de testicul de maimuþã,
declarînd cã se simte mult mai bine. Mulþi bãtrîni au fost supuºi acestui
tratament, iar biologul rus Serge Veronoff a grefat testicule de maimuþã la
oameni. Acest mod de grefare a unui þesut strãin a creat nenumãrate
complicaþii, fiind abandonat la scurt timp dupã aceea. Dar cercetãrile au
continuat, iar medicii din închisoarea californianã San Quentin au încercat
sã transplanteze testiculele criminalilor executaþi la alþi prizonieri. Probabil
cã testiculele au fost respinse, aºa cã s-a renunþat ºi la aceastã metodã.
Cercetãrile mai recente ale acestei derutante „fîntîni a tinereþii“ au inclus
ºi injectarea de ser sanguin, fãrã nici un efect, precum ºi de hormon
testicular masculin, de asemenea fãrã vreun efect vizibil.
Alte încercãri au recurs la amestecuri bacteriene, bazate pe poveºtile
despre centenarii ce trãiesc în regiuni îndepãrtate ºi þin regimuri alimentare
speciale. Iaurtul de vaci ºi laptele fermentat de iapã (koumiss) au fost, de
asemenea, metode încercate, iar marele biolog rus Mecinikov (1845–1916),
laureat al Premiului Nobel, a crezut cã bacteriile speciale din laptele
fermentat (lactobacilii) ar putea rezolva problema, înlocuind bacteriile
nocive din intestine. Totuºi, nici de aceastã datã nu s-a înregistrat vreun
efect vizibil.
Mulþi au recomandat restricþii alimentare ºi exerciþii fizice. Aici trebuie
sã ne aducem aminte de diferenþa dintre speranþa de viaþã ºi durata de
viaþã. În cadrul unui studiu de amploare realizat pe angajaþii societãþii de
transport în comun din Londra, cu mulþi ani în urmã, s-a descoperit cã
ºoferii de autobuz, care stau multe ore la volan, mor, în general, mai
devreme decît controlorii ce urcã ºi coboarã tot timpul niºte trepte pentru
a verifica existenþa biletelor. Despre controlori se credea cã au o speranþã
de viaþã mai mare. Medicii sînt de acord cã exerciþiile regulate, în parte
datoritã creºterii alimentãrii cu sînge a inimii, scad probabilitatea survenirii
unui infarct grav ºi protejeazã împotriva hipertensiunii. Astfel, oamenii au
o speranþã de viaþã mai mare. Cu toate acestea, nu existã nici o dovadã cã
sportivii trãiesc mai mult. Probabil cã în aceste cazuri intervin ºi alþi
factori care scurteazã viaþa. Poate fi un fapt irelevant, dar musculi-
þele-de-oþet mor mai repede în cazul în care desfãºoarã activitãþi mai in-
tense.
Efectele restricþiilor alimentare au fost discutate mai sus. Oamenii
trãiesc mai mult dacã nu sînt supraponderali, altfel nu existã însã nici o
altã dovadã în ceea ce priveºte efectul reducerii consumului alimentar.
Deocamdatã, experimentele pe animale (care trãiesc mai mult în cazul
unor regimuri alimentare restrictive sau al nivelurilor scãzute de activitate)
nu pot fi aplicate pe oameni. Se poate trage concluzia cã, deºi exerciþiile
fizice ºi regimul alimentar influenþeazã speranþa de viaþã, nu existã nici o
dovadã evidentã cã acestea ar modifica durata de viaþã.
Ne-ar plãcea sã înºelãm moartea?

Oamenii ºi-au dorit dintotdeauna sã trãiascã mai mult, iar din punctul
de vedere al speranþei de viaþã, acest fenomen se produce deja. Dar noi
vrem, în plus, sã rãmînem sãnãtoºi ºi în deplinãtatea facultãþilor mintale.
O minte agerã într-un corp plin de suferinþe este o variantã la fel de
tragicã precum cea a unei minþi rãvãºite într-un corp sãnãtos.
Pictorul francez Eugène Delacroix (1798–1863), deja bãtrîn, îºi nota
în jurnal: „Aceastã discrepanþã ciudatã între puterea minþii, care vine o
datã cu înaintarea în vîrstã, ºi slãbirea organismului, care este de asemenea
consecinþa vîrstei, m-a impresionat dintotdeauna ºi îmi pare cã este o
contradicþie între regulile naturale.“ În filozofia indianã se spune cã bãtrînii
contemplã asfinþitul vieþii. Bãtrîneþea e o vreme a odihnei ºi a seninãtãþii.
Cu toate acestea, mulþi bãtrîni cautã noi provocãri, savureazã experienþe
noi ºi calcã pe cãi neumblate. Doctorul Samuel Johnson ar fi fost încîntat
sã audã de Universitatea Deschisã ºi de colegiile de învãþãmînt superior
(deºi ar fi dat multã bãtaie de cap profesorilor). La vîrsta de 72 de ani,
scria în jurnalul sãu: „M-am hotãrît sã duc o viaþã mai activã... Scopul
meu este sã petrec opt ore pe zi într-o formã concretã de lucru“.
Pare neîndoielnic cã decesele provocate de cancer, atacuri cerebrale ºi
infarcturi vor continua sã scadã ca numãr pe mãsurã ce oamenii adoptã
stiluri de viaþã din ce în ce mai sãnãtoase ºi încep sã îngrijeascã mediul
înconjurãtor. Infecþiile grave vor fi þinute la distanþã, deºi existã pericolul
permanent ca într-o zi sã izbucneascã o molimã care sã decimeze specia
prea numeroasã. Ar fi ceea ce s-ar numi o infecþie cu rãspîndire rapidã,
care ar face ca SIDA sã parã lentã ºi demodatã. Dar aceasta este doar o
posibilitate teoreticã, iar deocamdatã, toþi trãim mai mult. Demenþa senilã
(boala Alzheimer) va putea fi cu siguranþã prevenitã (din pãcate nu ºi
vindecatã) nu peste multã vreme.
Aceastã creºtere a speranþei de viaþã antreneazã modificãri uimitoare
ºi va duce la apariþia unor probleme în þãrile dezvoltate. În SUA, în prezent,
circa o persoanã din opt are peste 65 de ani. Pînã în anul 2020 va fi una
din ºase, iar în 2040 se va ajunge la incredibila valoare de una din patru
sau cinci. Totuºi, progresul ºtiinþei nu poate fi oprit; oricum, cine ar putea
sã se opunã întregii durate de viaþã repartizatã nouã, oamenilor, ca specie?
Acest fapt este corect din punct de vedere moral. Morþile premature pot
fi, prin definiþie, prevenite, ºi atît timp cît bãtrînii pot fi menþinuþi într-o
stare de sãnãtate fizicã ºi psihicã acceptabilã, nu ar trebui sã fie lãsaþi sã
moarã prematur.
Povara longevitãþii
Ceea ce îngrijoreazã guvernele, chiar ºi acum, este povara financiarã
reprezentatã de bãtrînii care nu mai muncesc. Ei trebuie întreþinuþi, fie din
resurse proprii, fie prin programe de pensii acordate de stat, iar afecþiunile
de care suferã trebuie tratate. În economiile industrializate, pensiile acordate
de stat reprezintã aproximativ jumãtate din totalul cheltuielilor sociale, iar
bãtrînii beneficiazã de peste jumãtate din asistenþa medicalã finanþatã de
stat. Prin reducerea deceselor provocate de cancer, atacuri cerebrale ºi
infarcturi se ajunge la o creºtere a cheltuielilor financiare. ªi aceasta fiindcã
oamenii trãiesc pînã la vîrste mai înaintate, cînd sînt afectaþi de bolile
specifice bãtrîneþii (demenþã, osteoartritã, pierderea vederii ºi a auzului),
care sînt mai costisitoare. Totuºi, scopul asistenþei medicale nu este acela
de a economisi fonduri, ci de a preveni suferinþele ºi decesele premature.
Problema financiarã nu va dispãrea, ci se va înrãutãþi în urmãtoarele decenii,
dacã nu se va face ceva pentru prevenirea bolilor bãtrîneþii. Dacã oamenii
contribuie la fonduri personale de pensii ºi la asigurãri personale de
sãnãtate, problema financiarã ar putea fi diminuatã, dar dezechilibrul fun-
damental nu dispare. Acest lucru înseamnã cã tinerii vor trebui sã
munceascã din ce în ce mai mult pentru a întreþine o populaþie numeroasã
de bãtrîni? Probabil cã nu, deoarece în prezent se produc creºteri
considerabile ale productivitãþii muncii. Curînd, timpul alocat muncii pentru
acoperirea nevoilor de bazã (hranã, adãpost) va fi doar jumãtate din cel
necesar în urmã cu un secol. Tendinþele actuale indicã faptul cã sãptãmîna
de lucru va ajunge 28–32 de ore, iar perioada medie pe care un individ o
va petrece muncind de-a lungul vieþii va fi de 30–35 de ani. Acest lucru
se datoreazã pe de o parte faptului cã societatea necesitã din ce în ce mai
puþinã muncã ºi, pe de altã parte, faptului cã oamenii îºi doresc mai mult
timp liber. Ca atare, o previziune optimistã este cea potrivit cãreia, în
ciuda faptului cã oamenii lucreazã mai puþine ore ºi în ciuda creºterii
perioadei petrecute ca pensionari (perioadã cu nevoi crescute de asistenþã
medicalã) la aproximativ 30 de ani, sistemul va fi viabil din punct de
vedere economic. Dacã va fi durabil ºi din punct de vedere social depinde
de o educaþie mai bunã pentru petrecerea timpului liber ºi de permisiunea
acordatã bãtrînilor ce doresc sã lucreze în continuare.
În trecut, oamenii preferau sã locuiascã împreunã în familii numeroase,
iar înþelepciunea ºi statutul bãtrînilor erau acceptate ºi recunoscute. Apoi,
în secolul XX, familiile au început sã se dezbine, astfel cã, în prezent, în
Marea Britanie, o mare parte din numãrul total de gospodãrii este formatã
dintr-un singur rezident. Bãtrînii nu sînt acceptaþi la locurile de muncã,
fiind aproape obligaþi sã meargã într-un azil. Se manifestã o dominaþie
absolutã a tinerilor ºi a valorilor acestora. Dacã bãtrînii vor fi reintegraþi
în viaþa socialã, iar vîrsta înaintatã se va transforma în vîrsta a treia a
autoîntreþinerii, ajungîndu-se la un echilibru între timpul liber ºi munca
utilã în cadrul comunitãþii, atunci pendula se va fi balansat înapoi. Se pare
cã, într-adevãr, atitudinea faþã de bãtrîni se schimbã, o cerere unicã adresatã
guvernului Statelor Unite în 1997 demonstrînd acest fapt. La ora actualã,
în laboratoarele de cercetare americane trãiesc aproximativ 1 500 de
cimpanzei, majoritatea crescuþi special pentru studiul SIDA. Însã numai
un cimpanzeu din 200 infectaþi cu HIV a murit de SIDA, ceea ce înseamnã
cã aceºtia nu reprezintã modele edificatoare pentru studiul SIDA, aºadar,
nu mai sînt necesari. Oamenii de ºtiinþã, prin intermediul Consiliului
Naþional de Cercetare, ºi-au exprimat grija faþã de bunãstarea acestor
animale. Cimpanzeii trãiesc între 30 ºi 50 de ani, iar cercetãtorii doresc
ca guvernul sã preia responsabilitatea îngrijirii lor ºi sã le garanteze o
bãtrîneþe decentã. Animalele de laborator, cum ar fi ºoarecii ºi iepurii, sînt
suprimate, de obicei, prin eutanasiere dupã ce au fost utilizate, dar
cimpanzeii seamãnã cu oamenii, nu cu alte animale de laborator. 98% din
materialul lor genetic (ADN) este identic cu al nostru, iar folosirea acestora
în cercetare este reglementatã cu multã atenþie. În laboratoare, cimpanzeii
ne-au furnizat rãspunsuri vitale la întrebãrile privind vaccinurile anti-SIDA,
cancerul, boala Creutzfeld-Jacob ºi altele. Ca atare, nu meritã sã fie
eutanasiaþi.
Dacã, printr-un miracol, omul va afla cum se poate prelungi durata de
viaþã, vor apãrea probleme serioase pentru viaþa de pe planetã. Chiar ºi în
prezent, explozia demograficã ameninþã stabilitatea mondialã (vezi capitolul
2). Dacã durata de viaþã ar fi sporitã la, sã spunem, 125 de ani, povara
suplimentarã pe care ar reprezenta-o oamenii ºi creºterea uriaºã a numãrului
de bãtrîni ar arunca pe plan secund toate celelalte probleme prezente.
În afara problemelor de ordin practic care rezultã din dorinþa oamenilor
de a trãi mai mult, ar trebui sã întrebãm dacã se doreºte într-adevãr
prelungirea duratei maxime de viaþã? Am argumentat în capitolul 1
necesitatea morþii ºi, la drept vorbind, nimeni nu îºi doreºte nemurirea. O
viaþã eternã ar fi un chin care ar depãºi puterea noastrã de înþelegere.
Probabil cã mulþi dintre noi ar considera binevenitã o creºtere a speranþei
de viaþã, care sã ne asigure o bãtrîneþe sãnãtoasã pînã pe la 110 ani, atît
timp cît societatea ºi-ar permite sã ne întreþinã, sã ne acopere nevoile ºi
poate chiar sã ne folosescã, dupã cum am arãtat mai sus. Bãtrînii spun,
adeseori, cã aceasta este cea mai fericitã parte a vieþii lor. Totuºi, pentru
mulþi dintre noi ar fi un chin prea mare sã trãim pînã la 110 ani, chiar dacã
ne-am pãstra sãnãtatea ºi vitalitatea. Supravieþuirea pînã la acea vîrstã ar
însemna cã am învãþat cum sã ne trãim întreaga perioadã de viaþã de care
putem dispune, fãrã sã murim din cauza infecþiilor, a cancerului, a bolilor
cardiace etc. Ne-am bucura de o sãnãtate fizicã permanentã. Ce facem
însã cu plictiseala? Într-o lume cu aproximativ 1010 (10 miliarde) de oameni,
ar deveni imposibil pentru unii dintre noi sã ne bucurãm de o viaþã
completã. Specia umanã a evoluat ºi s-a bucurat de succes deoarece s-a
adaptat la o viaþã plinã de pericole, cu perioade de frig, foamete, infecþii
ºi rãni. Din punct de vedere genetic, am fost proiectaþi de naturã ca sã
facem faþã tuturor provocãrilor ºi tensiunilor. Probabil cã avem nevoie de
aceste suiºuri ºi coborîºuri, de lupta permanentã, de stimularea pe care
ne-o oferã apariþia unor noi probleme. Fãrã acestea, fãrã ameninþãri fizice
ºi cu prea puþine griji, nu sîntem în pericol de a ceda în faþa plictiselii?
Un om fãrã probleme ar fi ca o vioarã fãrã coarde. Am putea sã ne
pomenim cu o mulþime de comportamente deviante ºi cei mai mulþi ar
avea nevoie de un psihiatru.
Scriitorul anglo-irlandez Jonathan Swift (1667–1745) prezenta în
celebra sa satirã Cãlãtoriile lui Gulliver o poveste despre longevitate. În
timpul aventurilor sale, Gulliver îi întîlneºte pe struldbrugi, o rasã specialã,
binecuvîntatã cu nemurirea. Dar el descoperã cã ei îmbãtrînesc ºi devin
fragili, ajungînd niºte bãtrîni certãreþi ºi avari. Morala este cã sînt blestemaþi
cu nemurirea, nu binecuvîntaþi. O interesantã ºi subtilã nuvelã scrisã de
Bertil Martensson (1986), numitã „Mixomatozã Forte“, descrie o societate
din viitor în care oamenii trãiesc aproximativ 200 de ani, dar încep sã se
sinucidã din cauza lipsei oricãrei forme de provocare, de pericol sau de
boalã. În urma concluziei psihiatrilor cã „omenirea este prea sãnãtoasã“
apare posibilitatea cumpãrãrii de la farmacii a unor pachete ce provoacã
niºte boli blînde (de exemplu rãcealã). Acestea devin din ce în ce mai
cãutate. Pentru obþinerea unei boli mai grave este necesarã o reþetã de la
medic, acordîndu-se amenzi usturãtoare pentru bolile ilicite.
Partea a II-a
Ce se întîmplþ cu cadavrele?
122 Ce se întîmplã cu cadavrele?
Corpul dupã moarte 123
5
Corpul dupþ moarte
Nu conteazã cum moare un om, ci cum trãieºte. Moartea sa nu este

importantã, dureazã mult prea puþin.
Dr. Samuel Johnson (1709–1784)
Viaþa prezentã a omului pe pãmînt este precum zborul unei

singure vrãbii prin sala în care, în timpul iernii, te adãposteºti
alãturi de cãpitanii ºi miniºtrii tãi. Ea intrã pe o uºã ºi iese pe
alta, dar cît timp este înãuntru, nu o atinge viscolul iernii; dar acest
interval de liniºte se terminã imediat, iar ea se întoarce în iarna din
care a venit, dispãrînd din vedere. Viaþa omului este la fel; iar despre
ceea ce vine dupã sau despre ceea ce a fost înainte nu se ºtie nimic.
Beda Venerabilul (673–735)
Corpul uman este compus în cea mai mare parte din apã, care reprezintã
circa 60 de procente din greutatea sa totalã. Valoarea exactã depinde de
cantitatea de grãsime; majoritatea þesuturilor conþine 80% apã, iar grãsimea,
numai 10%. Cam 18 procente din greutatea corpului sînt reprezentate de
proteine, acizi nucleici ºi carbohidraþi. Proteina furnizeazã material struc-
tural ºi elemente metabolice sub formã de enzime, acizii nucleici transportã
informaþia geneticã ºi coordoneazã activitãþile celulare, iar carbohidraþii
sînt surse de energie ºi fac parte din structura celulei. Alte 15 procente
sînt reprezentate de grãsimi, iar 7 procente reprezintã mineralele (diferite
sãruri). Din punct de vedere chimic, doar atît sîntem.
Cînd cadavrul este mîncat de microbi, viermi sau animale carnivore,
aceste substanþe sînt descompuse ºi digerate sub o formã mai simplã.
Moleculele complexe, cum ar fi proteinele, vor fi transformate în unele
mai mici (aminoacizi) ºi refolosite nemijlocit. Dacã, în schimb, cadavrul
este incinerat, apa se evaporã ºi are loc o descompunere mai accentuatã
a moleculelor. Carbonul este materialul de bazã al vieþii, care formeazã
scheletul lanþurilor proteice, al carbohidraþilor ºi al grãsimilor, iar cînd corpul
este incinerat, carbonul reacþioneazã ºi devine dioxid de carbon. Tot ceea ce
rãmîne reprezintã un amestec de sãruri simple care conþin sodiu, potasiu,
azot, calciu ºi fosfor. Aceasta este cenuºa. Cîntãreºte 2,5–3 kg ºi reprezintã
aproximativ 4 procente din greutatea iniþialã a corpului.
În ce perioadã a zilei murim?

Ciclul regulat de 24 de ore este integrat în majoritatea activitãþilor
noastre fiziologice. Se numeºte ceas biologic ºi reprezintã o formã
ancestralã de adaptare la viaþa de pe aceastã planetã, fiind controlat de o
zonã specialã a creierului. Somnul face parte din acest ciclu de 24 de ore
ºi dureazã ceva timp pentru ca organismul sã se adapteze la un nou ciclu,
dupã cum ºtiu prea bine aceia care lucreazã în ture de noapte ºi cei ce
suferã de diferenþele de fus orar. În timpul somnului, creierul ºi organismul
se odihnesc ºi se refac, iar glanda pituitarã de la baza creierului descarcã
în sînge pulsuri de hormon de creºtere. Înainte de a ne trezi în fiecare
dimineaþã, glanda pituitarã îºi începe activitatea, de astã datã crescînd
cantitatea de hormoni steroidieni din sînge ºi pregãtindu-ne pentru
activitãþile din timpul zilei. Apoi, dupã trezire, temperatura corpului nostru
creºte cu aproximativ o jumãtate de grad Celsius, fiind intensificate ºi o
mulþime de alte procese fiziologice, printre care secreþia de urinã datoratã
rinichilor.
În timpul nopþii, metabolismul nostru înregistreazã o valoare minimã,
iar reacþia la stres este slabã. Oamenii mor în aceste momente, cînd viaþa
se aflã în reflux. Este un fapt dovedit de statistici ºi are sens din punct de
vedere intuitiv. Totuºi, trebuie reþinut cã atunci cînd are loc un eveniment
cum este moartea, el nu este provocat sau asociat în vreun fel cu ce se
petrece în acea perioadã. În fond, se poate afirma cu certitudine cã
majoritatea oamenilor mor dupã ce ºi-au luat ultima masã, excluzînd faptul
cã ar fi putut fi otrãviþi.
Moartea ca eveniment fizic

Pãrãsirea vieþii se poate produce în liniºte ºi pace, cel puþin aºa pare
din punctul de vedere al observatorului, dar, în unele cazuri, ultimele clipe
sînt mai agitate. În timpul desfãºurãrii acestui proces, se pot produce
spasme musculare, lãsînd impresia unei lupte cu moartea. Muºchii faciali
se crispeazã, respiraþia se îngreuneazã ºi uneori se aude un „horcãit“. Se
poate produce o scurtã convulsie, cu o serie de gîfîieli ºi o expiraþie finalã,
dupã care corpul se relaxeazã ºi totul se opreºte. Persoana „s-a stins“.
Ultimul simþ care se pierde este auzul, astfel încît este un gest frumos sã
þii un muribund de mînã ºi sã-i vorbeºti.
Acea contracþie finalã a muºchilor este numitã uneori „agonia morþii“,
din termenul grecesc agon, care înseamnã luptã, iar un eveniment e numit
agonizant atunci cînd are loc chiar înaintea morþii. Dacã inima nu s-a oprit
încã, o va face curînd. Ochii care nu mai pot vedea capãtã un aspect lipsit
de expresie, iar pupilele se dilatã. Avînd în vedere cã mecanismul corpului
nu mai produce cãldurã, trupul începe sã se rãceascã. Aspectele cele mai
deprimante, greu de uitat, în legãturã cu cadavrul unei persoane apropiate
sînt rãceala, rigiditatea ºi lipsa de reacþie. Fiinþa umanã a ajuns sã semene
cu un sac de cartofi sau cu un covor rulat.
Cu siguranþã, nu mai existã nici o îndoialã referitor la instalarea
decesului în cazul unui corp rigid ºi rece, însã, în fazele timpurii, acest
lucru poate fi mai greu de recunoscut. ªi aceasta fiindcã decesul este mai
degrabã un proces ºi nu un moment unic ºi distinct. Private de alimentarea
cu oxigen ºi glucozã imediat dupã oprirea fluxului sanguin, þesuturile ºi
celulele încep sã moarã, dar cu viteze diferite. Pielea poate fi folositã
pentru grefe timp de pînã la 12 ore dupã deces, iar celulele de piele
prelevate din culturã pînã la 24 de ore cresc normal. În ciuda a ceea ce se
spune de obicei, unghiile ºi pãrul nu mai cresc dupã deces, deºi barba
poate pãrea mai mare din cauza deshidratãrii pielii sau a contracþiei
muºchilor firelor de pãr. Timp de cîteva ore dupã deces, muºchii vor fi în
continuare capabili sã se contracte la stimuli electrici. În secolul XIX,
unele persoane mai curajoase au observat cã, în cazul celor ghilotinaþi,
reflexul motor al genunchiului era prezent încã aproape 20 de minute
dupã decapitare. Leucocitele se miºcã în continuare timp de cel puþin ºase
ore. Unele celule din organism mai supravieþuiesc o perioadã dupã încetarea
alimentãrii cu sînge. Chirurgii care efectueazã transplanturi cunosc foarte
bine acest aspect, dupã cum este precizat în capitolul 12.
Pe de altã parte, celulelor nervoase din cortex le trebuie doar 3 pînã
la 7 minute sã moarã dupã ce inima se opreºte ºi alimentarea cu oxigen
este opritã. Chiar ºi stoparea temporarã a circulaþiei sanguine în aceastã
zonã a creierului duce la pierderea cunoºtinþei. Creierul reprezintã doar
aproximativ 2% din greutatea totalã a corpului, dar necesitã 20% din
cantitatea de oxigen, cele mai avide fiind celulele nervoase din cortexul
cerebral. Acestea au nevoie de foarte multã energie, provenitã din
descompunerea glucozei prin intermediul oxigenului. Nu existã rezerve
locale, deci celulele devin extrem de vulnerabile la lipsa de oxigen ºi de
glucozã. În cazul unui soldat de gardã, care stã în post în poziþie de drepþi,
sîngele se acumuleazã în venele picioarelor, cantitatea de sînge ajunsã la
inimã începînd sã scadã dupã un timp. Dacã individul are o circulaþie
perifericã defectuoasã, tensiunea arterialã scade, iar cortexul cerebral, lipsit
temporar de oxigen, începe sã nu mai funcþioneze corect. Omul se simte
ameþit ºi, la scurt timp, îºi pierde cunoºtinþa ºi se prãbuºeºte. În poziþie
orizontalã, circulaþia cerebralã se restabileºte, astfel cã respectivul îºi revine,
simþindu-se însã jenat de cele întîmplate. Din exact aceleaºi motive, în
momentul în care ne ridicãm dintr-o cadã cu apã fierbinte ne putem simþi
ameþiþi. Dacã celulele nervoase sînt private de sînge pentru mai mult timp,
ele încep sã moarã. Dupã cum a subliniat celebrul fiziolog J.S. Haldane,
în 1930, privarea acestor celule de oxigen „nu doar opreºte maºina, ci
distruge mecanismul“.
Celulele nervoase din trunchiul cerebral supravieþuiesc ceva mai mult,
necesitînd doar jumãtate din cantitatea de oxigen de care au nevoie celulele
cortexului. Celulele trunchiului cerebral controleazã respiraþia ºi ritmul
cardiac, existînd posibilitatea survenirii unui „deces cortical“, caz în care
pacientul se aflã într-o comã profundã deoarece celulele corticale sînt
moarte, dar trunchiul cerebral încã funcþioneazã, iar inima ºi plãmînii
lucreazã. Aceastã situaþie este numitã „stare vegetativã persistentã“.
Se poate ºi invers? Poate fi lezat trunchiul cerebral în lipsa unei
vãtãmãri serioase a cortexului? În cazul poliomielitei, înainte de
descoperirea unui vaccin, virusul vãtãma uneori centrii trunchiului cere-
bral, responsabili cu respiraþia, provocînd „poliomielita bulbarã“. În aceste
condiþii, cortexul nu era afectat, iar pacientul conºtient era plasat într-un
„plãmîn de oþel“ care furniza o ventilare artificialã pînã la recuperarea
centrilor trunchiului cerebral.
Moartea ºi legea
Moartea este luatã foarte în serios de lege ºi stat. Este ilegalã
îndepãrtarea cadavrului pînã la stabilirea cauzelor morþii. Medicul care
supravegheazã boala în stadiu terminal, în cazul în care aceasta este cauza
decesului, trebuie sã facã acest lucru „cît mai bine, în funcþie de informaþiile
pe care le deþine ºi de convingerile sale personale“. El semneazã certificatul
de deces pentru a confirma cã persoana a murit, pentru a înregistra cã
decesul a survenit ca urmare a unui motiv rezonabil ºi nu omuciderii sau
altei cauze nenaturale, ºi pentru a furniza o informaþie statisticã. Odatã
decesul înregistrat, biroul de evidenþã a deceselor poate elibera un certificat
pentru înhumarea sau incinerarea cadavrului. În cazul unor decese survenite
pe mare sau în strãinãtate, în armatã sau în penitenciare, ori în cazul
copiilor nãscuþi morþi, se fac demersuri speciale pentru înregistrarea
decesului. Acesta nu este însã întotdeauna un lucru simplu.
Dacã medicul nu a examinat pacientul cu cel puþin douã sãptãmîni
înaintea decesului sau dacã decesul nu se explicã satisfãcãtor, este chemat
un ofiþer de poliþie judiciarã. El poate decide sã nu se ia nici o mãsurã
suplimentarã, poate cere o autopsie ori poate considera necesarã deschiderea
unei anchete publice. În general, ancheta se încheie cu verdictul de acci-
dent, omucidere sau sinucidere, dar se întîmplã cîteodatã sã nu se ajungã
la vreo concluzie evidentã (verdict deschis). Uneori nu sînt cunoscute nici
identitatea decedatului, nici cauza morþii. Funcþia ofiþerului care
investigheazã decesele suspecte dateazã în Marea Britanie din perioada
saxonã, titlul complet fiind „Coronae Curia Regis“ (Pãstrãtorul Pledoariilor
Regale), misiunea lui constînd în apãrarea proprietãþii private a Coroanei.
Era responsabil cu anchetarea unor accidente, cum ar fi naufragiul
corãbiilor, pentru a afla ce sume se pot obþine pentru vistieria regalã. Mai
tîrziu a primit sarcina de a analiza toate decesele subite, neaºteptate. Aceºti
judecãtori de decese sînt avocaþi sau medici autorizaþi, care rãspund numai
faþã de Coroanã, în Marea Britanie ei fiind chemaþi pentru aproximativ un
sfert din totalul deceselor. În alte þãri, de aceastã problemã se ocupã medicii
legiºti, judecãtorii, magistraþii sau poliþia.
Cînd a survenit moartea?

Timp de sute de ani, oamenii ºi-au pus aceastã întrebare pentru cã se
temeau sã nu fie îngropaþi de vii (vezi capitolul 6). Unul dintre cele mai
vechi ºi rudimentare semne ale decesului era încetarea respiraþiei, indicatã
prin incapacitatea de a miºca un fulg sau de a aburi o oglindã þinuta în
dreptul gurii ºi al nasului. Numai cã oamenii pot fi readuºi la viaþã chiar
la o orã sau douã dupã ce par cã nu mai respirã. Un semn mai sigur este
imposibilitatea de a mai percepe bãtãile inimii, astfel cã, sute de ani,
inima a fost consideratã organul cel mai important, sursa principiilor vitale
care definesc viaþa. Dar detectarea ritmului cardiac necesitã folosirea unui
stetoscop ºi o examinare clinicã amãnunþitã. Stetoscopul a fost inventat
abia în 1819, iar în secolul XVIII medicii apelau la testul lui Balfour, ce
consta în introducerea în inimã, prin piele, a unor ace cu steguleþe la
capãt, astfel încît bãtãile inimii puteau fi observate dacã se miºcau
steguleþele. Totuºi, oamenii pot fi readuºi la viaþã ºi dupã ce inima nu le
mai bate, deºi leziunile cerebrale devin inevitabile dupã circa 6 minute.
„Stopul cardiac ireversibil“ constituie, probabil, o definiþie mai acceptabilã
a morþii.
Problema stabilirii momentului în care se poate spune despre o persoanã
cã a decedat a revenit în centrul atenþiei în urma a douã noi cuceriri
medicale: terapia intensivã ºi transplantul de organe.
Tratamentul modern de terapie intensivã poate pãstra restul corpului
în stare de funcþionare pe perioada unei nefuncþionãri temporare a inimii,
a plãmînilor sau a creierului. Acest lucru poate fi realizat ºi în cazul
morþii cerebrale, fãrã vreo speranþã de recuperare. Dupã ce o persoanã a
fost þinutã în viaþã cu ajutorul sistemelor de întreþinere a vieþii timp de
mai multe luni, fãrã vreo speranþã de supravieþuire independentã sau de
revenire la starea de conºtienþã, se pune problema deconectãrii aparatelor.
Aceastã persoanã poate fi consideratã decedatã? Ideea morþii cerebrale a
fost conceputã iniþial ca un ghid pentru luarea unei decizii în aceste
circumstanþe. Hotãrîrea trebuia luatã în interesul pacientului ºi al familiei,
deºi în era transplantului de organe s-au luat în considerare ºi interesele
primitorului.
Transplantul prevede folosirea unor organe prelevate, la un interval cît
mai scurt dupã survenirea decesului, ºi necesitã o definire cît mai clarã a
morþii. În ce fazã poate fi consideratã moartã o persoanã muribundã, astfel
ca organele sã-i poatã fi extrase din corp ºi utilizate în folosul celor
bolnavi? Întrebarea este atît una medicalã, cît ºi una eticã ºi legalã.
Dilemele aduse în discuþie de tratamentul modern de terapie intensivã
sînt exemplificate de cazul unui bãiat de 15 luni, cu leziuni cerebrale ºi
în stare de comã, þinut în viaþã cu ajutorul unui aparat într-un spital din
California, în 1989. Tatãl bãiatului dorea ca aparatul sã fie decuplat, dar
medicii au refuzat, fiindcã pacientul nu se afla în moarte cerebralã. Tatãl,
puternic afectat de situaþie, a luat lucrurile în propriile mîini, a ameninþat
personalul medical cu o armã ºi ºi-a deconectat copilul de la aparatele
care-l menþineau în viaþã, bãiatul murind la scurt timp dupã aceea. Bãrbatul
a fost arestat, dar Marele Juriu statal nu l-a acuzat de crimã, învinuindu-l,
în schimb, pentru folosirea ilegalã a unei arme de foc ºi condamnîndu-l la
un an de închisoare cu suspendare.
O decizie dificilã referitoare la moartea cerebralã ºi la sarcinã

O tînãrã în vîrstã de 18 ani, însãrcinatã în 14 sãptãmîni, a fost implicatã
într-un grav accident rutier. În timpul tratamentului de reanimare, aceasta
nu a dat nici un semn de respiraþie spontanã, iar în a treia zi de la internare
s-a decis cã era în moarte cerebralã. Dar dacã ar fi fost deconectatã de la
aparatul de întreþinere a vieþii, copilul nenãscut ar fi murit, astfel cã aparatele
au fost pãstrate. Doctorul, dupã ce a discutat cu pãrinþii fetei, a convocat
un consiliu consultativ format dintr-un anestezist, un neurochirurg, un
pediatru, un obstetrician, un profesor de medicinã legalã ºi un avocat.
Aceºtia nu au putut ajunge însã la nici o concluzie, astfel încît mama a
rãmas conectatã la aparate.
Problema de naturã eticã era dacã acel „cadavru“ al mamei, declaratã
oficial decedatã, poate constitui un fel de incubator, folosit în scopul
dezvoltãrii fãtului. Are acel copil nenãscut „dreptul“ de a fi pãstrat în
aceastã manierã neobiºnuitã ºi deosebit de costisitoare?
Criteriile morþii cerebrale nu au fost însã clarificate în privinþa fãtului.
Întîmplãtor, mama a fãcut o infecþie, s-a declanºat febra, iar copilul a murit
înainte de a putea supravieþui independent. Au existat însã ºi cazuri în care
copiii au fost nãscuþi ºi au supravieþuit în circumstanþe asemãnãtoare. O
femeie însãrcinatã, aflatã în moarte cerebralã, a fost þinutã conectatã la un
aparat de întreþinere a vieþii timp de 64 de zile pentru a creºte ºansele de
a naºte un copil viu.
Ideea morþii cerebrale
Dacã moartea este un proces, rãmîne evident faptul cã o definiþie
exactã a morþii nu este uºor de dat. E ca ºi cum s-ar încerca definirea
nopþii ca fiind diferitã de zi, necesitînd alegerea unui moment clar din
timpul tranziþiei reprezentate de amurg ºi de rãsãrit. Sau ca deplasarea la
Londra cu avionul: care este momentul exact al sosirii. Cel în care intri
în spaþiul aerian al Londrei, cel în care avionul atinge pista sau cel în care
faci primii paºi pe solul londonez? Inima se poate opri, dupã care poate
fi repornitã. Plãmînii pot sã nu mai respire, dupã care pot respira din nou.
Dar nici unul dintre aceste organe nu mai poate funcþiona autonom dupã
moartea creierului. Termenul de „moarte cerebralã“ a fost introdus în anul
1965, în urma unui raport referitor la prelevarea unui rinichi în scopul
unui transplant de la un donator aflat aparent în moarte cerebralã, a cãrui
inimã încã bãtea. Definiþiile au suferit modificãri de-a lungul timpului, dar
în SUA s-a adoptat în 1981 Determinarea Uniformã a Decesului, cu funcþie
de statut, de cãtre toate statele. Acesta prevede cã o persoanã care a suferit
fie (1) încetarea ireversibilã a circulaþiei ºi a funcþiilor respiratorii, fie (2)
încetarea ireversibilã a funcþiilor întregului creier, inclusiv ale trunchiului
cerebral, este consideratã decedatã. Aspectul esenþial este caracterul
ireversibil al modificãrilor. Cînd analizezi corpul cald, care respirã, dar nu
mai are creier, îþi dai seama cã tehnologia modernã a realizat, de fapt, un
al doilea tip de cadavru, cel cu creierul mort.
Chiar moartea cerebralã constituie un proces complex. Sã analizãm în
primul rînd moartea zonei frontale a creierului (cortexul cerebral),
considerat centrul conºtienþei. Acest lucru înseamnã decesul persoanei?
Cum se poate verifica? Copilul nãscut fãrã prozencefal (anencefalie) sau
pacientul aflat într-o stare vegetativã persistentã (vezi mai sus), deºi nu
sînt conºtienþi ca un om normal, cel din urmã poate supravieþui o perioadã
îndelungatã ºi poate redeveni conºtient chiar ºi trei ani mai tîrziu. Pe de
altã parte, existã ºi moartea trunchiului cerebral, ceea ce înseamnã cã acei
centri nervoºi de la baza creierului care controleazã ritmul cardiac ºi
respiraþia nu mai funcþioneazã. Deºi se poate argumenta cã cei ce suferã
de moartea trunchiului cerebral pot avea sentimente ºi vise, aceastã stare
nu poate continua mult timp. Din momentul încetãrii bãtãilor inimii ºi
stoparea respiraþiei, începe procesul morþii, care se finalizeazã la scurt
timp. Moartea celulelor nervoase ºi edemaþierea creierului are loc în numai
cîteva minute. Persoana dispare, lãsînd în urmã organe, printre care inima
ºi rinichii, care trãiesc în continuare dacã sînt alimentate cu sînge de la o
fiinþã vie.
Majoritatea oamenilor sînt de acord cã un individ aflat în moarte
cerebralã este mort, ºtiind cã aceasta înseamnã absenþa ireversibilã a
funcþiilor encefalului ºi a trunchiului cerebral. Aceasta este „linia
izoelectricã“ de pe un dispozitiv de înregistrare cum ar fi encefalograful.
Dar transplantul de organe, care necesitã organe proaspete prelevate la un
interval cît mai scurt dupã survenirea decesului, a dus la definirea ºi mai
exactã a morþii. În cele mai multe cazuri, moartea cerebralã înseamnã
moartea trunchiului cerebral, iar în majoritatea þãrilor moartea cerebralã,
aºa cum e definitã mai jos, este acceptatã ca moarte legalã, chiar dacã
inima continuã sã batã. Din nefericire, criteriile nu sînt universal agreate,
iar definiþiile legale variazã. Existã posibilitatea ca un individ sã fie declarat
decedat într-o þarã, iar în alta nu. Pentru evitarea acestor probleme
referitoare la deces a fost implementat un program de software numit
„Ryadh“. Acesta se utilizeazã în secþiile de terapie intensivã din unele
spitale din Marea Britanie ºi din Germania ºi calculeazã ce ºanse ar avea
un pacient, din punct de vedere al costurilor, sã fie menþinut în viaþã prin
conectarea la aparate. Dar nu toatã lumea are încredere în acest program.
Criteriile generale pentru stabilirea morþii cerebrale sînt urmãtoarele:
1. Persoana trebuie sã se afle într-o comã profundã (din care nu se mai

poate trezi), care nu se datoreazã vreunei afecþiuni cum ar fi supradozã
de droguri, otrãvire, temperaturã scãzutã a corpului (hipotermie), ºoc
sau diabet. Chiar ºi undele electrice cerebrale (electroencefalograma
sau EEG) pot fi suprimate reversibil în aceste condiþii.
2. Persoana trebuie sã se afle conectatã la un respirator mecanic,
respiraþia spontanã fiind insuficientã sau absentã.
3. Cauza fundamentalã a stãrii în care se aflã pacientul trebuie sã fie
clarã. Cu alte cuvinte, medicii trebuie sã ºtie cã acest lucru se
datoreazã, de exemplu, unei leziuni craniene sau unei hemoragii
cerebrale.
4. Testele speciale de diagnosticare a morþii trunchiului cerebral trebuie
sã fie pozitive, în urma verificãrii realizate de doi medici ºi de încã
un medic independent. Pentru a se evita un comportament subiectiv,
nici unul dintre ei nu trebuie sã facã parte din echipa de transplant,
în cazul în care este posibilã donarea de organe.
Testele pentru stabilirea morþii trunchiului cerebral cuprind:
1. Absenþa unui numãr de aproximativ zece reflexe de bazã ca, de

exemplu, reacþia pupilei la luminã.
2. Absenþa miºcãrilor respiratorii la îndepãrtarea respiratorului mecanic
ºi la stimularea respiraþiei cu dioxid de carbon.
3. Absenþa circulaþiei sanguine în creier. Acesta este testul „standard
final“ care presupune injectarea, în aortã sau în cele patru vase
sanguine care alimenteazã creierul, a unui lichid ce va fi detectat pe
o radiografie. Dar nu e o metodã simplã, necesitã echipament spe-
cial ºi nu este întotdeauna posibil.
Decesul unei persoane

Pînã acum am analizat moartea ca pe un eveniment biologic; cum ar
arãta însã aceasta din punct de vedere filozofic ºi spiritual? Moartea implicã
dispariþia conºtiinþei, finalul capacitãþii de a comunica ºi de a raþiona,
dispariþia spontaneitãþii, a controlului, a integrãrii. Înseamnã cã fundamentul
biologic al acelei complexe fiinþe vii care este omul a dispãrut. Corpul
este gol ºi începe sã se dezintegreze. Sufletul sau spiritul, în aceastã fazã,
este fie mort, fie existã separat de corp.
Care este, mai exact, esenþa personalitãþii ce a pãrãsit corpul mort?
Printre sugestiile marilor filozofi se numãrã:
– capacitatea de a gîndi (Descartes);
– conºtientizarea progresului ºi constanþa de-a lungul timpului (Locke);
– caracteristicile psihologice (Hume);
– raþiunea, bazarea acþiunilor pe principii morale (Kant);
– conºtiinþa de sine ºi comportamentul direcþionat (Sartre).
Din pãcate, nici una dintre aceste definiþii nu e suficient de clarã
pentru a putea fi utilizatã sau mãsuratã practic. În ce fazã spiritul sau
sufletul unei persoane pãrãseºte trupul? Întrebarea are un caracter religios
ºi filozofic, iar rãspunsurile trebuie cãutate în învãþãturile marilor religii.
Aceste aspecte sînt discutate mai în detaliu în capitolul 16. Totuºi, familia
lui Miguel Martinez a fost destul de explicitã. Miguel era un sportiv
spaniol; a suferit un accident în timpul unui meci de fotbal în 1964 ºi a
trãit în comã timp de 8 ani. Familia sa a anunþat atunci cã „Miguel a murit
la vîrsta de 34 de ani, dupã ce a trãit 26 de ani“. Unul dintre cele mai
înduioºãtoare aspecte ale morþii este acela cã omul care tocmai a murit,
aflat în pat, sau pacientul conectat la un aparat de menþinere a vieþii pare
viu; adormit, dar viu.
Experienþele de moarte clinicã

Acest capitol trateazã în principal aspectele fiziologice observabile;
totuºi, descrierea procesului morþii ar fi incompletã dacã nu am menþiona
ce se poate simþi în timpul morþii, iar astfel de senzaþii sînt sugerate de
aºa-numitele „experienþe de moarte clinicã“. Au fost studiate sute de
persoane ce s-au aflat la un pas de moarte, de exemplu în timpul unui atac
de cord sau al unei pneumonii, dar care mai tîrziu ºi-au revenit ºi au
povestit ce au simþit. Se pare cã experienþa are un caracter asemãnãtor
pentru toate persoanele, indiferent de rasã, culturã sau credinþã religioasã,
fiind probabil specificã fiinþelor umane. Acest tip de experienþe este descris
mai detaliat în capitolul 16.
De la rigor mortis la procesul de putrefacþie

Cadavrele se degradeazã ºi se descompun atît de eficient prin procese
naturale încît acest aspect nu poate decît sã ne bucure. Dacã nu ar fi fost
aºa, pe suprafaþa pãmîntului s-ar gãsi o multitudine de corpuri neînsufleþite.
Care sînt modificãrile fiziologice ce au loc dupã moarte ºi care sînt
procesele naturale ce provoacã descompunerea?
În momentul morþii sau la scurt timp dupã, este frecvent întîlnit
fenomenul regurgitãrii conþinutului stomacal în gurã ori pe cãile respiratorii,
precum ºi cel al eliminãrii urinei sau a lichidului seminal. Pielea devine
rozalie sau violacee pe partea inferioarã a corpului unde se acumuleazã
sîngele, deºi este mai palã în zonele de sprijin, þesuturi din care sîngele
a dispãrut. Muºchii se contractã (rigor mortis) începînd, de la una pînã la
patru ore, cu muºchii mici (maxilarul, degetele, ochii, gura), iar dupã
patru-ºase ore, cu cei mari, ai membrelor ºi ai trunchiului. În aceastã fazã,
corpul este în continuare cald, dar rigid. Dupã 36–48 de ore, muºchii se
relaxeazã, iar corpul devine mai moale, dar este deja rece. Intervalele
exacte variazã ºi nu reprezintã un indicator precis asupra timpului scurs
de la survenirea decesului. Rigor mortis, de exemplu, se manifestã mai
devreme în urma unui efort fizic sau cînd vremea este mai caldã, ºi mai
tîrziu pe vreme rece ºi la persoanele bãtrîne ori anemice. Pe mãsurã ce
corpul se deshidrateazã, corneea se înceþoºeazã, iar globii oculari se afundã
în orbite. Rigor mortis se manifestã ºi la nivelul celor mai mici muºchi.
Sînt afectate pupilele ºi, de asemenea, dupã cum am observat mai sus,
muºchii mici (erector pili), care provoacã zbîrlirea pãrului ºi a cãror
contracþie dã senzaþia de piele de gãinã. Faptul cã acest fenomen face ca
pãrul sã parã mai voluminos, plus deshidratarea ºi contracþia pielii, a dus
la apariþia ideii eronate potrivit cãreia pãrul continuã sã creascã ºi dupã
moarte.
Viteza de rãcire a corpurilor neînsufleþite a reprezentat dintotdeauna
un punct de interes pentru medicii legiºti care trebuiau sã se pronunþe
asupra momentului exact al morþii. Aceasta este o problemã complicatã,
descrisã în capitolul 14. Ora morþii poate fi apreciatã doar cu aproximaþie.
De exemplu, lucrurile stau altfel sub apã sau sub pãmînt. Descompunerea
în atmosferã este de aproximativ douã ori mai rapidã decît în apã ºi de
circa patru ori mai rapidã decît în subteran. Cadavrele se pãstreazã mai
mult timp dacã sînt îngropate la adîncimi mai mari, cu condiþia ca groapa
sã nu fie inundatã.
Nenumãraþii microbi intestinali rãmîn în viaþã, iar unii dintre ei (de
exemplu, colibacilii) profitã de situaþie ºi se rãspîndesc în corp, invadînd
zonele care în mod normal le-ar fi fost interzise. Din cauza activitãþii
acestor bacili, primele zone care intrã în putrefacþie sînt intestinele. De
asemenea, corpul suferã un proces propriu de descompunere (autolizã),
provocat de enzime ºi de alte substanþe chimice eliberate de þesuturile
moarte. Pancreasul, sursa atîtor enzime digestive ale intestinului, se
autodigerã la scurt timp dupã moarte. În þesuturi se produc substanþe verzi
ºi gaze ºi ca urmare pielea, începînd cu cea de pe abdomen, capãtã o
nuanþã verde-albãstrie ºi apar pustule. Acestea se pot extinde sub forma
unor pungi mari de lichid, sub care pielea alunecã. Partea frontalã a corpului
se umflã, limba poate ieºi printre dinþi, lichidul provenit din plãmîni se
poate scurge pe gurã sau prin nãri, iar cadavrul capãtã un aspect general
respingãtor. În aceastã fazã, în zonele temperate, dupã patru pînã la ºase
zile de la deces, cadavrul va avea un miros dezagreabil datorat eliberãrii
de hidrogen sulfurat ºi de metan ºi a urmelor de mercaptan. Mirosul unui
cadavru în descompunere este extrem de persistent ºi de pãtrunzãtor. Deºi
Carol al IX-lea al Franþei spunea cã „leºul unui inamic miroase întotdeauna
bine“, cu siguranþã cã, pînã ºi pentru cei mai duri, satisfacþia era produsã
mai degrabã de aspect decît de miros. Procesul de putrefacþie este oprit în
jurul punctului de îngheþ al apei sau în cazul unei atmosfere foarte uscate,
dar la tropice poate avea loc dupã numai cîteva ore.
Descompunerea cadavrului
Neîngropat, un cadavru este folosit la scurt timp de la deces de insecte
ºi animalele de pradã ca hranã. Existã o mulþime de insecte care se hrãnesc
cu cadavre, printre care se numãrã gîndãceii, furnicile ºi viespile, în funcþie
de anotimp ºi de zonã. Primele vin furnicile, care „atacã“ zona pleoapelor,
a buzelor ºi a încheieturilor degetelor, creînd mici ulcere. Cele mai întîlnite
insecte sînt însã larvele muºtei Diptera. Muºtele de gunoi (muºte carni-
vore sau „sarcofage“) sînt specialiste ºi sosesc ºi ele la scurt timp, fiind
atrase de mirosul cadavrului. Ouãle sau larvele sînt depuse în zone
strategice: orificiile corpului sau rãnile de pe piele. Primele ºi cele mai
numeroase sînt muºtele albastre sau muºtele de hoituri (Calliphora
erythrocephala). O singurã muscã-albastrã depune pînã la 2 000 de ouã,
în grãmezi de cîte 50–100. Apoi apar muºtele carnivore, specializate,
precum Lucilia, musca-verde. Competiþia este mare, iar cele vivipare,
capabile sã depunã larve care au ieºit deja din ou ºi pot sã se hrãneascã
imediat, au un mare avantaj. Larvele secretã o enzimã puternicã ce dizolvã
pielea. Aproape toþi oamenii au vãzut ce se întîmplã atunci cînd un ºoarece
sau un iepure mort zace într-un loc timp de cîteva zile.
La tropice, mai ales dacã are rãni care permit accesul rapid, cadavrul
devine o masã mobilã de larve în numai 24 de ore. Cînd am lucrat în
Africa, prima mea vizitã într-o morgã, în 1953, am fãcut-o pentru a analiza
corpul unui tînãr care fusese ucis cu o zi înainte. Muºtele îºi fãcuserã deja
treaba, iar pielea tînãrului se miºca uºor, în timp ce larvele se hrãneau cu
þesuturile de sub ea. Proverbele ºi poeþii vorbesc despre viermi, dar nici
rîma comunã, nici viermii nematelminþi din pãmînt nu sînt prea interesaþi
de carnea putredã. „Viermii“ la care se face referire încã din Biblie ºi pe
care îi aminteºte ºi Shakespeare sînt de fapt larvele de insecte. Acestea au
formã de viermi ºi, dacã musca adultã are acces la cadavrele în descom-
punere, ele devin parte din peisaj. Dacã nu ar exista aceste organisme
flãmînde, am fi înconjuraþi de mai multe cadavre supuse procesului mai
lent de descompunere a þesuturilor. Larvele sînt antreprenorii nevãzuþi ai
lumii.
O modalitate simplã de a obþine un schelet de animal este acoperirea
corpului acestuia cu o plasã de sîrmã, pentru a nu deveni pradã animalelor
devoratoare de cadavre, ºi lãsarea lui la dispoziþia insectelor ºi a furnicilor
spre a-l curãþa. În þãrile cu climã mai rece, musca de casã obiºnuitã poate
sã-ºi depunã ouãle pe cadavre dacã þesuturile sînt deja descompuse. Acestea
reprezintã o alternativã la spaþiul sãu preferat de depozitare, constituit din
gunoi sau bãlegar. O muscã interesantã, amatoare de cadavre, numitã
„musca de coºciug“ (Conicera), poate sã intre în coºciug sau sã iasã în
numãr mare din solul de deasupra unui cadavru îngropat. Nu se ºtie prea
exact cum ajunge acolo. Probabil cã ouãle sînt depuse în pãmînt, iar
larvele îºi croiesc drum spre cadavru, sau însãºi femela se deplaseazã prin
pãmînt pentru a depozita ouãle, ori (cel mai probabil) ouãle sînt depuse
pe cadavru înaintea înmormîntãrii.
În unele zone ale lumii, cum ar fi Europa de Nord, are loc o adevãratã
succesiune a invaziei insectelor, putînd fi deosebite ºapte sau opt momente
diferite. Medicii legiºti se folosesc de aceastã progresie pentru a stabili
data la care a murit o persoanã. Dupã muºte ºi larvele acestora vin o
mulþime de gîze, inclusiv scarabeii (Dermestes), apoi termitele, precum ºi
gîzele ºi moliile din blãnurile ºi þesãturile din muzee, care se hrãnesc cu
pãr. În unul sau doi ani, cadavrul este transformat într-un schelet.
Printre animalele care mãnîncã ºi ele cadavre se numãrã ºobolanii,
ºoarecii, cîini, vulpile, pãsãrile carnivore (vulturi, ciori etc.), iar uneori
chiar ºi mamiferele mai mari. Astfel, unele segmente ale corpului pot fi
rãspîndite pe o suprafaþã destul de mare. În timpul Bãtãliei de pe Somme,
din primul rãzboi mondial, morþii au fost abandonaþi pe cîmpul de luptã,
în zona neutrã de la graniþã, timp de 3–4 luni înainte ca Aliaþii sã înainteze
ºi sã se poatã ocupa de ei. În aceastã fazã, decompunerea ajunsese în
stadii avansate ºi mulþi ºobolani bine hrãniþi îºi fãcuserã adãpost în cutiile
toracice ale cadavrelor.
Cum se descompune cadavrul
În cazul în care cadavrul nu este mîncat de vreun animal, pãrul, unghiile
ºi dinþii se desprind dupã cîteva sãptãmîni, iar dupã aproximativ o lunã
þesuturile se lichefiazã ca rezultat al autolizei ºi a acþiunii microbilor, iar
principalele cavitãþi ale corpului se deschid. Procesul de putrefacþie este,
în general, mai lent într-un coºciug, iar dacã atmosfera este uscatã, cadavrul
poate fi identificat chiar ºi la cîteva luni dupã deces. În piele apar crãpãturi
din cauza ratatinãrii, iar întreaga suprafaþã începe sã semene cu un strat
vechi de vopsea.
Umezeala favorizeazã putrefacþia. Pe suprafeþele pe care corpul se
sprijinã de coºciug pielea se descompune, scoþînd la ivealã partea dorsalã
a craniului, omoplaþii ºi vîrfurile vertebrelor. Pe piele pot apãrea mici
grupuri de ciuperci albicioase, provenite din sporii prezenþi în materialele
cosmetice folosite la îmbãlsãmare. Tendoanele ºi ligamentele nu se
descompun, nici uterul ºi prostata care, din motive necunoscute, pot
supravieþui cîteva luni. Oasele ºi dinþii sînt ºi mai rezistenþi dar, în
aproximativ un an, din cadavru nu mai rãmîne decît scheletul. Oasele sînt
în continuare uºor unsuroase ºi mai conþin substanþe organice, astfel încît,
la tãiere, degajã un miros de ars. Dureazã între 40 ºi 50 de ani pentru ca
oasele sã devinã fragile ºi sã se usuce într-un coºciug sau într-un sol
relativ uscat.
Ceea ce se întîmplã dupã ce corpul a fost redus la stadiul de schelet
depinde de circumstanþe. Studierea a 23 de victime ale Rãzboiului din Viet-
nam a arãtat cã descompunerea oaselor este acceleratã de acizi, de umezealã,
de cãldurã ºi de îngroparea la micã adîncime. Dacã solul are un caracter
acid ºi mlãºtinos, oasele se dizolvã treptat, ca în cazul „oamenilor smîrcurilor“
descris în capitolul 10. Acest proces poate dura între 25 ºi 100 de ani dacã
solul este cald ºi umed, sau între 200 ºi 500 de ani dacã solul este uscat ºi
rãcoros. Într-un sol neutru, oasele se pãstreazã mult mai mult timp în stare
bunã. Oasele tinerilor rezistã mai mult decît cele ale copiilor sau ale bãtrînilor.
S-a ajuns la aceastã concluzie studiindu-se rãmãºiþele de schelete ale
amerindienilor înmormîntaþi în Cimitirul Purisima Mission din oraºul
californian Lompoc între 1813–1849, ºi oasele dintr-un cimitir preistoric
din California. Faptul se datoreazã probabil conþinutului mai scãzut de calciu
al oaselor de copii ºi de bãtrîni. Un cadavru se poate mumifica dacã mediul
ambiant este foarte uscat, de exemplu în nisipurile egiptene sau într-o galerie
ori o magazie rãcoroasã ºi uscatã. Þesuturile capãtã un aspect de piele ºi o
culoare maronie, iar pielea se întinde pe oasele feþei. Mumificarea reprezintã
uscarea corpului înainte ca microbii sã atace cadavrul ºi sã se ajungã la
starea de putrefacþie umedã.
Cînd corpul se aflã în apã, capul ºi membrele se scufundã la un nivel
mai jos, dar formarea de gaze sub piele ºi în abdomen poate sã ridice
ulterior corpul la suprafaþã, plutind de obicei cu faþa în sus. Dupã
aproximativ douã sãptãmîni, pielea începe sã se desprindã. Corpul se
scufundã din nou, timp în care micile creaturi acvatice, printre care creveþii
ºi peºtii, îl curãþã pînã la os. Un test interesant realizat cu diatomee poate
sã ajute uneori la stabilirea felului în care a murit un individ, dacã s-a
înecat sau a ajuns în apã dupã ce decedase. Diatomeele sînt niºte alge
microscopice cu un schelet silicios, aproape indestructibil, ºi se întîlnesc
în mare sau în apele dulci. În timpul înecãrii, acestea sînt inhalate în
plãmîni, intrã în fluxul sanguin ºi sînt transportate în toate pãrþile corpului,
în creier, rinichi, ficat sau în mãduva osoasã. Acestea pot fi observate la
microscop dupã dizolvarea organelor într-un acid puternic. Prezenþa
diatomeelor în aceste organe sugereazã cã individul a murit prin înecare.
În schimb, diatomeele care ajung în plãmîni dupã moartea individului nu
se rãspîndesc în alte organe. Însã testul cu diatomee, folosit încã din 1904,
rãmîne în continuare controversat. Existã aproximativ 10 000 de specii de
diatomee, iar unele se întîlnesc ºi în alimente, precum fructele de mare,
putîndu-se rãspîndi, aºadar, în organism dupã consumarea acestui gen de
alimente.
Ocazional, mai ales în condiþii de umezealã ridicatã, grãsimile corporale
se pot transforma într-o substanþã unsuroasã, asemãnãtoare cu ceara, de o
culoare de cele mai multe ori verzui-albicioasã, numitã adipocerã. Aceasta
se formeazã într-un interval de cîteva luni ºi are un miros rînced ºi un
aspect lutos sau brînzos. Apoi se transformã într-un material calcaros
friabil, astfel încît grãsimea subcutanatã ºi abdominalã se poate pãstra
timp de cîteva decenii, dacã nu chiar secole.
Fosilele ºi petrificarea
Marea majoritate a plantelor ºi a animalelor sînt supuse unui proces
de descompunere ºi distrugere, dar, cîteodatã, destul de rar, oasele se
„mineralizeazã“. Ceea ce înseamnã cã mineralele din sol se impregneazã
ºi înlocuiesc treptat osul original, fãrã a-i distruge structura. Osul, încastrat
în roci sedimentare, devine o fosilã (termen provenit din limba latinã,
însemnînd un obiect scos la suprafaþã în urma unor sãpãturi). Acest proces
dureazã cel puþin 10 000 de ani, fiind extrem de rar. Primatele fosilizate
sînt chiar mai rare, motiv pentru care însãºi istoria evoluþiei speciei umane
este atît de incompletã, necesitînd frecvente revizuiri.
Þesuturile propriu-zise ale unei plante moarte sînt uneori înlocuite,
particulã cu particulã, de minerale precum siliciul, cãpãtînd o structurã de
piatrã. Procesul poartã numele de petrificare (din termenul grecesc
petros = piatrã) ºi se poate vedea în pãdurile petrificate din sud-vestul
SUA.
Fosilele se formeazã, în general, cînd cadavrul se aflã pe fundul unui
ocean, al unui rîu sau lac, unde se depun particule. Pe mãsurã ce aceastã
cantitate de particule depuse creºte, cadavrul este acoperit. În cazul în care
un cadavru e îngropat în urma unei furtuni de nisip, efectul poate fi acelaºi.
Ocazional, animalele rãmîn captive într-o mlaºtinã de catran sau de asfalt
vîscos. În încercarea de a ajunge la ele, animalele de pradã sînt ºi ele
prinse, iar unele pãsãri pot sã rãmînã, de asemenea, înþepenite acolo.
Acest fenomen s-a petrecut în era pleistocenului, acum 1 milion de ani, la
Rancho La Brea, în sudul Californiei, unde s-a descoperit o bogatã colecþie
de fosile pãstrate în condiþii foarte bune.
Dinþii, cele mai dure pãrþi ale corpului, au o rezistenþã crescutã în
procesul de descompunere. Din fosilele descoperite, o parte foarte
importantã fiind reprezentatã de dinþi, paleontologii au sugerat, în glumã,
cã evoluþia mamiferelor poate fi consideratã prin prisma evoluþiei dinþilor:
dinþii se îmbinã unii cu alþii, cu vremea dînd naºtere unor descendenþi
dentari cu dinþii puþin modificaþi! Dantura spune multe despre un animal
ºi despre stilul sãu de viaþã. Unii paleontologi se mulþumesc cu realizarea
unui profil al întregului animal pornind doar de la studierea danturii.
Cadavrele pot reprezenta un pericol?

Cadavrul în stare de putrefacþie, supus procesului de descompunere,
are un aspect macabru, dar, în general, nu reprezintã nici o ameninþare
pentru sãnãtatea umanã dacã decesul nu s-a datorat vreunei infecþii mortale,
cum ar fi ciuma, tetanosul, antraxul, hepatita sau SIDA. De-a lungul istoriei,
mirosul ºi aspectul respingãtor al unui cadavru în descompunere a condus
firesc la convingerea cã ar putea reprezenta o sursã de îmbolnãvire. Teama
de contaminare s-a adãugat ideilor generale referitoare la corpul neînsufleþit
ºi spiritul unei persoane, reflectîndu-se în Legea Înhumãrilor, emisã în
Marea Britanie în 1855, care interzicea înmormîntãrile la mai puþin de 100
de metri de clãdirile locuite fãrã acordul proprietarilor.
În anii 1760, cînd s-a propus construirea unui nou cimitir în apropiere
de Petit Luxembourg, o zonã foarte populatã din Paris, procurorul general
s-a opus proiectului, argumentînd cã „mirosurile fetide rãspîndite de cadavre
reprezintã un semn de la naturã pentru a ne avertiza sã le plasãm la o
distanþã cît mai mare... degajãrile impure... se lipesc de pereþi, pe care-i
impregneazã cu o esenþã respingãtoare ºi... pot fi purtãtoarele unor cauze
necunoscute de moarte ºi contagiune“ (citat de Philippe Aries în lucrarea
The Hour of our Death, 1981). Cei ce trãiau în apropierea cimitirelor se
plîngeau cã vinul ºi carnea li se stricã în cãmarã, iar metalele îºi pierd
strãlucirea. În 1779, la Paris, se spunea cã aerul provenit de la o groapã
comunã de mari dimensiuni, sãpatã la o adîncime de 15 metri în cimitirul
Les Innocents, pãtrundea în pivniþele caselor din vecinãtate. Oamenii se
simþeau rãu, lãmpile nu puteau fi aprinse ºi, ca urmare a protestelor publice,
acel mormînt a fost în final deschis ºi tratat cu var ºi cu var nestins. Les
Innocents a fost primul cimitir închis de poliþie, în anul 1780.
Necesitatea naturii de a recicla cadavrul

Descompunerea cadavrelor este convenabilã nu doar din punct de
vedere fizic; reciclarea unor elemente, printre care azotul, carbonul ºi
fosforul, reprezintã o parte integrantã din economia pãmîntului. Toate
vietãþile, dupã ce mor, trebuie sã fie descompuse, iar elementele din care
sînt formate trebuie eliberate pentru a fi disponibile generaþiilor ulterioare
de plante, animale ºi oameni. Manualele elementare de biologie explicã
detaliat aceste cicluri, iar Shakespeare face referire la ele în Hamlet: „Ce
rosturi înjositoare ne aºteaptã, Horaþio! La urma urmei, de ce sã nu urmãrim
cu închipuirea pulberea nobilã a lui Alexandru pînã în clipa cînd o gãsim
astupînd o vranã de butoi? Cu preaslãvitul Cezar, astãzi lut, mai ºtii? vreo
crãpãturã s-a umplut. Vai, colbul ce-ngrozea cîndva pãmîntul astupã borþi
ca sã opreascã vîntul“. Corpurile reintrã în final în aceste cicluri elementare,
fie cã sînt abandonate pe sol, îngropate, înecate sau incinerate.
Îmbãlsãmarea ºi criogenia împiedicã însã acest proces; ele sînt descrise pe
larg în capitolele 9 ºi 10.
Tratamentul preliminar al cadavrului

Indiferent de cauza morþii, cadavrul trebuie îndepãrtat într-un fel sau
altul. Majoritatea animalelor se mulþumesc sã-ºi abandoneze exemplarele
moarte pe pãmînt, unde se vor consuma pe cale naturalã. Oamenii nu
apeleazã însã la aceastã metodã. În primul rînd, noi trãim în aºezãri
permanente, astfel cã ar fi nepotrivit ca morþii sã se adune în spaþiul
destinat vieþii cotidiene. Cadavrul emite mirosuri dezgustãtoare în timpul
procesului de putrefacþie. Soluþia cea mai la îndemînã a fost înhumarea,
deoarece, astfel, cadavrul nu mai poate fi vãzut, iar natura se ocupã de
restul.
Existã însã ºi aspecte mai importante ce trebuie luate în considerare.
Oamenii sînt diferiþi de animale, în primul rînd prin faptul cã ºtiu cã vor
muri, iar în al doilea, prin capacitatea lor unicã de a se gîndi la viitor ºi
de a ºi-l plãnui. Ca atare, omul se poate gîndi la moarte ºi la soarta celui
mort. Îºi poate contempla propria formã de existenþã de dupã moarte.
Astfel, apariþia unui cadavru trebuie sã fie acceptatã ºi sã provoace o
reacþie. Dupã cum spunea Ruth Richardson, „un cadavru este o prezenþã
prin el însuºi. Seamãnã cu cel mort, dar nu este acea persoanã“. Un cadavru
trebuie îndepãrtat cu o grijã deosebitã. În toate momentele istoriei, oamenii
ºi-au dus morþii într-un loc de înhumare, de incinerare sau i-au lãsat în
calea animalelor care se hrãnesc cu hoituri. Acest obicei este o marcã
definitorie a umanitãþii. Neanderthalienii erau aproape umani, deoarece pe
lîngã faptul cã îºi îngrijeau bolnavii ºi rãniþii, îºi ºi îngropau morþii. De
exemplu, la Le Moustier, în Franþa, un adolescent a fost înmormîntat
într-o groapã, avînd drept pernã un morman de silex, iar la Teºik Taº, în
Asia Centralã, s-a descoperit scheletul unui copil de Neanderthal ce avea
în jurul capului un cerc format din ºase perechi de ciocuri de ibiºi.
Comemorarea morþilor
Metodele de îndepãrtare a cadavrelor sînt însoþite de ritualuri diverse,
unele dintre ele extrem de interesante. Ritualurile exprimã convingeri
fundamentale de naturã religioasã ºi socialã. De-a lungul timpului, unele
variante au suferit diverse modificãri, dar toate ritualurile funerare, de
oriunde ºi de oricînd, conþin o notã esenþialã caracteristicã prin care se
dezvãluie preocuparea umanã faþã de moarte. O întrebare ce nu poate fi
evitatã ar fi: „Ce mi se va întîmpla cînd mor?“ Celor din antichitate li se
pãrea firesc sã continue sã trãiascã într-o formã sau alta, ulterior morþii
fizice. Cîteodatã se fãceau ºi unele pregãtiri pentru ca spiritul sã poatã
pãrãsi corpul, în jurul cadavrului aºezîndu-se alimente ºi bunuri ale mortului
ce urmau sã fie folosite dupã aceea. Majoritatea oamenilor cred ºi astãzi
în existenþa unei vieþi dupã moarte (vezi capitolul 16), iar restul, indiferent
cît de necredincioºi ar fi, acceptã cu greu faptul cã într-o zi vor dispãrea.
Monumentele ºi cavourile îºi datoreazã existenþa nu numai dorinþei
supravieþuitorilor de a cinsti memoria celor ce s-au stins, ci ºi preocupãrii
oamenilor faþã de propria lor moarte ºi intrare în anonimat. Pe mormîntul
Prinþului Negru (Edward, 1330–1376), aflat în Catedrala din Canterbury,
este un epitaf simplu, în limba francezã: „Cum eºti tu acum, eram eu
odatã; cum sînt eu acum, vei fi tu cîndva“. Oamenilor le place sã creadã
cã au lãsat în urmã un lucru durabil ºi tangibil, prin care ceilalþi sã-ºi
aducã aminte de ei ºi prin care sã se simtã încurajaþi în faþa acelei dispariþii
totale a sinelui. Sentimentul este valabil, indiferent dacã e vorba despre
Marea Piramidã a lui Keops, o iniþialã gravatã pe un trunchi de copac ori
un mesaj efemer, scris cu graffiti pe un perete. În aceeaºi categorie se
înscriu ºi multe alte dovezi ale vieþii ºi activitãþii lãsate în urmã. O parte
din satisfacþia de a avea descendenþi sau bunuri materiale, de a crea cãrþi,
muzicã, lucrãri de artã sau de a fi portretizat provine din aceeaºi preocupare
permanentã în faþa de anonimatului ºi a dispariþiei totale.
Dar oamenii sînt uitaþi, ºi chiar ºi cele mai impunãtoare monumente
se prãbuºesc într-un tîrziu, fapt descris atît de memorabil de Shelley în
poezia „Ozymandias“:
Mi-a povestit un cãlãtor venit
Din þãri strãvechi: – Într-o pustietate
Vãzui douã picioare de granit,
Enorme. În nisip pe jumãtate
Ascuns, un chip c-un rînjet împietrit,
Care vãdea cã sculptorul ghicise
Acele patimi, ce-au rãmas întregi –
Mult dupã inima ce le nutrise.
Pe soclu, cîteva cuvinte-s scrise:
„Sînt Ozymandias, rege peste regi.
Puternicilor, opera grozavã
Priviþi-mi-o ºi nu speraþi în van!“
Stã singurã gigantica epavã,
ªi-n jur – nisipu-i ca un ocean...*
Persoanele mai puþin celebre sînt uitate mai repede. Resturile înhumate
ale oamenilor obiºnuiþi fie sînt mutate, fie se construieºte deasupra lor
dupã numai cîteva generaþii. ªi aºa, se cufundã în uitare. Acest lucru poate
fi explicat în termeni biologici. Toþi sîntem foarte interesaþi de copiii ºi de
nepoþii noºtri, ne preocupã bunãstarea lor ºi lumea în care vor trãi dar,
dupã moarte, se produce o rupturã clarã. Cei mai mulþi dintre noi nu ne
vom vedea strãnepoþii, iar firul dragostei ºi al intimitãþii familiale se rupe
în acest punct. Nu mulþi dintre noi vizitãm mormintele strã-strãbunicilor
noºtri. Nu din cauzã cã nu ne intereseazã înaintaºii noºtri mai îndepãrtaþi,
ci fiindcã preocuparea noastrã nu se ridicã la aceeaºi intensitate ºi nu are
un caracter personal. Sîntem interesaþi, dar nu ne implicãm emoþional.
Probabil de aceea atît de puþini oameni manifestã interes pentru încãlzirea
globalã sau epuizarea combustibililor fosili. Aceste evenimente ni se par
prea îndepãrtate. Este ca ºi cum preocuparea faþã de rudele ºi prietenii
noºtri se limiteazã doar la lumea în care trãim în prezent. Într-o poezie
scrisã acum aproape 400 de ani, George Wither (1588–1667) deplînge
pagubele din iubita sa Anglie. Poezia este atît de actualã, încît face impresia
cã ar fi fost scrisã ieri:
Cînd vãd prãpãdul ºi ruina

Ce, chiar ºi-n timpul vieþii mele,
E suferit de biata þarã
Prin crînguri ºi pãduri, fala regatului;
ªi cînd mã deranjeazã lãcomia
Cu care vrem acum, în tot sã profitãm,
ªi nu ne pasã, în desfrîul nostru,
Posteritatea cum o afectãm...
* Trad. Petre Solomon – „Prometeu descãtuºat ºi alte poeme“, BPT, 1965.

Distrugem ce-au plantat pãrinþii noºtri,
Ba chiar toþi cei ce-au fost pînã-acum,
ªi tot ce facem, pentru noi sã fie
Cãci restul nu conteazã de se transformã-n scrum.
Ultima parte din procesul de îndepãrtare a cadavrelor (în cazul celor

ce ridicã monumente pentru rudele moarte) ar consta, cu excepþia
personalitãþilor celebre, în „anonimizarea“ cadavrelor dupã douã sau trei
generaþii. Toate monumentele prea mari ar trebui îndepãrtate curent, iar
resturile sau cenuºa împrãºtiate; cel puþin astfel s-ar rezolva problema
supraaglomerãrii cimitirelor.
Pregãtirea cadavrului
Primele mãsuri practice care se iau ar fi închiderea ochilor ºi, uneori,
aplicarea cîte unei monede pe fiecare pleoapã; închiderea gurii prin plasarea
unei perne sub bãrbie sau prin legarea unui ºnur textil pe sub bãrbie ºi în
jurul capului, precum ºi îndreptarea picioarelor ºi încruciºarea braþelor pe
piept sau în zona abdomenului. Astfel, persoana decedatã capãtã un aspect
liniºtit ºi natural. În Roma Anticã ºi în unele þãri mediteraneene se obiºnuia
plasarea unei monede în gura mortului, reprezentînd taxa pentru Caron,
luntraºul care traversa sufletele morþilor peste rîul din lumea de jos.
Este preferabil ca aceste mãsuri sã fie luate înainte de instalarea stãrii
de rigor mortis. De asemenea, din motive estetice ºi de igienã, orificiile
(rectul, gîtul, cãile nazale) sînt astupate cu vatã, iar capul este ridicat cu
ajutorul unei perne pentru a se evita regurgitarea lichidelor. Cadavrul este
spãlat ºi îmbrãcat.
În mod tradiþional, în secolele XVII–XVIII, înainte de apariþia
antreprenorilor de pompe funebre, aranjarea corpului celui decedat cãdea în
sarcina familiei, cu precãdere a femeilor. În rîndul adepþilor sikhismului ºi
islamismului, spãlarea cadavrului rãmîne ºi astãzi o sarcinã a membrilor
familiei rãposatului. Aceste pregãtiri ale cadavrului au atît un scop practic,
cît ºi o semnificaþie ritualã, deoarece în toate societãþile existã o anumitã
perioadã în care corpul celui decedat poate fi vizitat.
Vizitarea
În trecut, cînd oamenii mureau mai mult acasã decît în spitale sau în
alte instituþii, cadavrul era expus în faþa tuturor, inclusiv a copiilor. Oamenii
se aºteptau sã moarã în propriul pat, acasã, adesea înconjuraþi de prieteni
ºi de familie. Ideea de moarte nu era respinsã, ci acceptatã, în unele
perioade devenind chiar o ceremonie aproape publicã. Ritualurile morþii ºi
prezentãrii ultimelor omagii cuprindeau vederea ºi poate chiar atingerea
sau sãrutarea decedatului. În zilele noastre, însã, moartea este instituþio-
nalizatã. În 1992, 71% din totalul deceselor din Marea Britanie au survenit
în diverse instituþii sociale (54% în spitale, 13% în azile de bãtrîni ºi 4%
în clinici). Vizitarea cadavrului nu prea se mai practicã în Marea Britanie,
însã ºi-a pãstrat importanþa în SUA. Decedatul, dupã ce este spãlat, machiat,
îmbrãcat, de multe ori spãlat pe cap ºi chiar cu manichiura fãcutã, este
expus pe toatã durata serviciului funerar într-un coºciug deschis.
În anumite circumstanþe, cadavrul era expus într-un loc mai public.
În secolul XIX, morga parizianã primea anual aproximativ 1 000 de
cadavre neidentificate. Dupã ce erau þinute la început la –15°C, erau
trecute la –2°C, pentru a fi vãzute de cei care ar fi putut ºti cine sînt
respectivii.
Expunerile publice de amploare sînt rezervate persoanelor celebre ºi
importante. Dacã expunerea dureazã mai mult de una sau douã zile, cadavrul
trebuie conservat pentru a nu intra în descompunere, de obicei prin
îmbãlsãmare (vezi capitolul 9). Grecii din antichitate practicau un cere-
monial lung ce consta în plîngerea mortului, îndeplinirea unor ritualuri
funerare ºi vizitarea cadavrului, astfel încît în anul 590 î.Hr. Solon s-a
vãzut nevoit sã scurteze durata acestor ceremonii. Mai era ºi problema
putrefacþiei. O soluþie folositã de membrii familiilor regale consta în
construirea unei efigii a persoanei decedate, din lemn sau cearã, prin
intermediul unei mãºti mortuare. Impactul, mai mic decît în cazul cadavrului
propriu-zis, era totuºi ceva concret, care se putea folosi pentru omagiere
înainte de ceremonia funerarã propriu-zisã. Efigiile din cearã aparþinînd
lui William al III-lea (m. în 1702) ºi reginei Mary II a Angliei (m. în 1694)
au fost înfãþiºate la Westminster Abbey. Corpurile neînsufleþite ale mai
multor regi ºi regine din Europa sînt expuse public o perioadã îndelungatã
dupã moarte. Lenin, îmbãlsãmat ºi îmbrãcat în haina sa kaki, a fost etalat
într-un sicriu de sticlã în Piaþa Roºie din Moscova timp de peste 60 de ani,
iar Grace Kelly (prinþesa Grace de Monaco) este prezentatã încã,
îmbãlsãmatã ºi arãtînd acceptabil, în Capela Palatinã.
Tratarea ulterioarã a cadavrului ºi îmbãlsãmarea

Unul dintre aspectele cele mai neplãcute ºi supãrãtoare la un cadavru
este mirosul pe care acesta îl emanã în procesul de descompunere. Multe
dintre ritualurile ºi obiceiurile legate de tratarea morþilor pot fi considerate
metode practice, abordate în diferite perioade, pentru reducerea acestui
mod neplãcut de a reaminti evenimentul. Aceste metode sînt descrise mai
detaliat în capitolele ulterioare, dar pot fi prezentate pe scurt astfel:
1. Pãstrarea corpului la o temperaturã scãzutã.
2. Decorarea lui cu ramuri de rozmarin sau cu alte ierburi ori mirodenii
plãcut mirositoare.
3. Îngroparea cadavrului sau îndepãrtarea sa prin altã metodã, cît mai
curînd posibil.
4. Înlãturarea ºi îngroparea organelor interne pentru reducerea vitezei
de descompunere (vezi capitolul 14). Dacã, apoi, cadavrul este fiert,
scheletul poate fi pãstrat un timp îndelungat.
5. Îmbãlsãmarea. Procesul de îmbãlsãmare este descris în detaliu în
capitolul 9 ºi presupune injectarea în artere a unei substanþe lichide
care conþine formaldehidã, un conservant, urmatã sau nu de
cosmetizare ºi de alte tratamente aplicate cadavrului. Ideea de bazã
este ca mortul sã capete un aspect prezentabil ºi liniºtit. Antreprenorii
de pompe funebre deþin camere frigorifice, iar unii au chiar
congelatoare cu temperaturi foarte scãzute, astfel încît, la nevoie,
pot pãstra corpul netratat chiar mai multe sãptãmîni. În SUA, aproape
toate cadavrele sînt îmbãlsãmate, de obicei acestea beneficiind ºi de
un tratament cosmetic facial. În Marea Britanie, unele firme de
pompe funebre le îmbãlsãmeazã de fiecare datã, iar altele aplicã
acest tratament doar la cerere.
6. Plasarea cadavrului într-un sicriu dublu (sau chiar triplu).
7. Sigilarea perfectã a sicriului. De exemplu, se poate cãptuºi cu hîrtie
ceratã ori cu smoalã, sau se poate folosi chit pentru sigilarea gãurilor
de ºuruburi. În cazul în care banii nu reprezintã o problemã, se
poate folosi un sicriu de plumb sau de oþel.
8. La o putrefacþie rapidã în pãmînt se poate ajunge prin folosirea
unui coºciug uºor biodegradabil. Coºciugele din rãchitã s-au bucurat
de o oarecare popularitate spre sfîrºitul secolului XVIII, iar în prezent
se folosesc uneori coºciuge din carton sau chiar din hîrtie de ziar.
6
Înmormîntarea
ªi ce sã facã riga? Sã se plece?

... Schimba-voi...
Regatul meu pe-un biet mormînt sãrman,
Un biet, pierdut mormînt: ori sã mã-ngroape
Pe drumul mare, lumea sã mã batã;
Supuºii sã mã calce în picioare,
Precum zdrobescu-mi inima acum.
William Shakespeare, Richard al II-lea, actul III, scena 3*
Religia creeazã diferenþe

Încã din cele mai vechi timpuri, în diverse þãri cu religii diferite,
înhumarea era metoda preferatã de înmormîntare a celor decedaþi. Primul
om despre care se ºtie cã a fost îngropat a murit acum aproximativ 400 000
de ani, cadavrul acestuia fiind descoperit în China, într-o grotã aflatã la
nord de Beijing. Conservarea fizicã a corpului reprezenta una dintre
caracteristicile esenþiale ale credinþei egiptenilor din antichitate, precum ºi
a primilor creºtini ºi musulmani. Atunci cînd este îngropat, mortul e
considerat intact, cel puþin la început, fiind aºezat într-un „loc de odihnã“
dinainte stabilit. Alãturi de corp pot fi îngropate ºi diferite obiecte consi-
derate necesare defunctului în viaþa de dincolo. Acestea sînt cunoscute
drept bunuri de mormînt ºi includ alimente ºi bãuturã, puse în vase, precum
ºi arme. Regii ºi aristocraþii erau înmormîntaþi alãturi de slugi, cai sau
cîinii de companie, de averi, ºi chiar alãturi de soþii. Toþi aceºtia trebuiau
omorîþi, nefiind aºteptatã moartea lor pe cale naturalã. Regina Shubad a
* Trad. de Mihnea Gheorghiu, ESPLA, Bucureºti, 1955.

Înmormîntarea 145
oraºului Ur din Sumerul antic a fost îngropatã, acum aproximativ 4 500 de
ani, alãturi de un numãr de 60–80 de membri ai curþii, printre care cîntãreþi
la harpã, doamne de onoare ºi oamenii de încredere ai acesteia. ªi soþul
sãu, Abargi, era înmormîntat alãturi de 10 sclave ale sale, aºezate pe douã
rînduri, în veºminte din aur ºi lapislazuli, sclave cãrora li s-a fãcut onoarea
de a-l servi pe rege ºi în viaþa de dincolo.
Corpul este aºezat aproape întotdeauna în poziþie orizontalã, de obicei
întins pe spate. Musulmanii înmormîntaþi au în dreapta lor oraºul Mecca,
iar budiºtii, cu capul îndreptat spre nord. În unele triburi de amerindieni
ºi în Egiptul predinastic (înaintea anului 3100 î.Hr.) era folositã pentru
înmormîntare „poziþia fãtului“, adicã aºezat pe o parte ºi cu genunchii
aduºi sub bãrbie. În Anglia existã în prezent Trustul Voyager (iniþial intitulat
Pagan Hospice and Funeral Trust), a cãrui emblemã reprezintã un cadavru
aºezat în poziþie fetalã. Trustul promoveazã înmormîntãrile ecologice, mulþi
dintre susþinãtorii sãi dorind sã fie înmormîntaþi în aceastã poziþie,
înconjuraþi de multe flori, dupã ce au fost unºi înainte cu ocru roºu (care
simbolizeazã forþa vitalã). Din pãcate, ei au întîmpinat dificultãþi în privinþa
recunoaºterii ca societate de caritate, deoarece pãgînismul nu este considerat
o religie oficialã ºi nu e acceptat de legile britanice care reglementeazã
caritatea.
Înmormîntarea în poziþie verticalã a rãmas un obicei mai puþin obiºnuit.
În primul rînd, groparul are mult mai mult de lucru, iar în al doilea rînd,
osemintele, dupã ce din cadavru nu mai rãmîne decît scheletul, se strîng
într-o masã amorfã, în loc sã se pãstreze într-o formã apropiatã de cea
umanã. Însã, în unele zone ale lumii, rãzboinicii au fost îngropaþi în picioare
pentru a fi pregãtiþi oricînd de luptã.
Civilizaþiile antice
La început, romanii au preferat metoda incinerãrii, însã începînd cu
secolul II d.Hr., înhumarea a devenit metoda cea mai comunã, probabil
datoritã schimbãrii mentalitãþilor în privinþa locului în care urma sã ajungã
decedatul în viaþa de apoi. În Babilon ºi Sumer se fãcea o distincþie
interesantã, pe de o parte între rege sau un alt demnitar, îngropat într-o
poziþie ce imita somnul ºi, pe de altã parte, slugile înmormîntate, dupã ce
erau omorîte, într-o poziþie ghemuitã, pregãtite fiind sã rãspundã la orice
poruncã venitã din partea celor cãrora le erau supuºi.
Iudaismul
În iudaismul clasic se considera cã numai viaþa este importantã, moartea
fiind doar o încheiere fireascã a acesteia. Biblia spune cã „un cîine viu
este mai de preþ decît un cîine mort“ (Ecclesiastul, 9:4). Dar, pe mãsurã
ce în Grecia s-a împãmîntenit credinþa cã morþii se vor ridica într-o zi ºi
se vor bucura de viaþã veºnicã, a devenit importantã conservarea a cel
puþin unei pãrþi a corpului. Iudaismul oficial a introdus ideea existenþei
unui os, numit Luz, aºezat sub vertebra optsprezece, ce nu putea fi distrus
ºi nu ar muri niciodatã. Acest os era folosit de Dumnezeu pentru a reînvia
întregul corp. Dupã ce spiritul divin sufla asupra lui, osul Luz se unea cu
altele ºi forma un nou corp, ce putea sã se ridice dintre morþi. Dar în 1543,
marele anatomist Vesalius a observat cã un astfel de os nu existã în realitate.
În prezent, evreii ortodocºi din Israel îºi înmormînteazã morþii cît mai
repede posibil, uneori chiar în ziua decesului, într-un giulgiu, fãrã sicriu.
În schimb, evreii liberali din Marea Britanie folosesc practica incinerãrii,
fãrã a îmbãlsãma sau a expune cadavrul.
Creºtinismul
Moartea a reprezentat dintotdeauna un factor central al creºtinismului.
Creºtinii timpurii credeau într-o reînviere generalã a morþilor la cea de-a
doua venire pe pãmînt a lui Hristos, astfel încît înmormîntarea era
obligatorie pentru cel mort. Din punctul de vedere al creºtinilor, înhumarea
reprezenta cea de-a ºaptea formã de milã, cel de-al ºaptelea act de
compasiune faþã de celelalte vietãþi (Matei, 25: 35–40). În Anglia, în
secolul XVII, mormintele erau aliniate pe direcþia est-vest, cu capul spre
vest, astfel ca în ziua reînvierii, cînd cadavrul se va ridica, sã fie deja cu
faþa spre rãsãrit.
Romano-catolicii erau deosebit de stricþi în privinþa celor care ar trebui
sã beneficieze de o înmormîntare religioasã completã. Cei nebotezaþi,
apostaþii (cei care renunþaserã la religie) sau excomunicaþii, precum ºi cei
morþi în urma unui duel nu era permis sã fie înmormîntaþi într-un cimitir
catolic, dar nici nu beneficiau de ritualuri de înmormîntare sau de slujbe.
În Anglia, sinuciderea a fost consideratã timp de secole un act de
infracþiune majorã, iar pînã în 1823, sinucigaºii (cu excepþia celor nebuni)
nu puteau fi îngropaþi în pãmînt sfînt. Averile le puteau fi confiscate prin
lege, iar corpurile le erau îngropate la rãscruci de drumuri, cu un þãruº
înfipt în inimã. Ultima astfel de înhumare a unui sinucigaº a avut loc în
1823 la intersecþia strãzilor Grosvenor Place ºi King’s Road din Chelsea.
Unele triburi primitive folosesc metode speciale de tratare a cadavrelor
sinucigaºilor, printre care decapitarea sau dezmembrarea; sinucigaºii sînt
trataþi la fel ca orice altã persoanã antisocialã (vrãjitori, criminali),
prizonierii de rãzboi sau cei trãsniþi de fulger.
În secolul XVII, copiii nãscuþi morþi nu beneficiau întotdeauna de
înmormîntare din cauza convingerii cã viaþa nu începe decît o datã cu
Înmormîntarea 147
botezul. Astfel, în timpul travaliilor lungi, se foloseau uneori seringi pentru
botezarea fãtului nenãscut, dar viu.
Islamismul
ªi musulmanii preferau sã-i înmormînteze pe cei decedaþi. Sufletul
pãrãseºte corpul prin gît, într-un interval de pînã la o lunã dupã moarte, ºi
este supus unei judecãþi care se soldeazã fie cu o recompensã (Raiul), fie
cu o pedeapsã (Iadul). Mortul este supus unui ritual de spãlare ºi acoperire
cu un giulgiu, fiind înmormîntat într-un interval cît mai scurt, mãsurã
binevenitã mai ales în þãrile cu climat cald. Capul este orientat cãtre Mecca,
iar pentru ca pãmîntul sã nu cadã direct peste cadavru, deasupra acestuia se
aºazã cîteva scînduri sau o cutie fãrã fund. Cadavrul trebuie miºcat doar de
musulmani. Nu se foloseºte coºciugul, iar cadavrul nu trebuie deteriorat
prin incinerare, autopsiere sau disecare. Ca atare, studenþii la medicinã din
Arabia Sauditã studiazã anatomia pe cadavre importate din alte þãri. Totuºi,
începînd cu anul 1982, a fost permisã donarea de organe.
Budismul
Budiºtii considerã cã fundamentul conºtiinþei rãmîne în corp
aproximativ trei zile dupã moarte (chiar mai mult în cazul oamenilor
sfinþi). Însuºi Buddha, un prinþ care avea o soþie ºi 500 de concubine, a
suferit o transformare dupã ce a vãzut trei lucruri: mai întîi un bolnav,
apoi un bãtrîn, iar în final un cadavru. Drept urmare, el s-a îndepãrtat de
cele lumeºti, iar în urmãtorii 45 de ani a fost învãþãtor. Budiºtii îºi îngroapã
morþii în coºciuge ºi aprind artificii pentru a îndepãrta spiritele malefice.
Se aduc pentru înmormîntare ºi cele necesare în viaþa de apoi, cum ar fi
bani ºi maºini, dar confecþionate din hîrtie, pentru a fi arse în timpul
ceremoniei. Înmormîntarea iniþialã dureazã pînã la 10 ani, dupã care
coºciugul este scos din groapã, iar oasele se curãþã, se pun într-un vas ºi
se îngroapã din nou.
Hinduismul ºi sikhismul
Hinduºii sînt întotdeauna incineraþi (vezi capitolul 7). În crematoriile
moderne, rolul de a apãsa butonul sau de a însoþi coºciugul la locul
incinerãrii îi revine fiului cel mai mare al celui decedat.
Adepþii sikhismului, care s-au separat de hinduºi în secolul XV, sînt
de asemenea incineraþi. Pãrul trebuie lãsat netãiat, aranjat doar cu un
pieptene ritual, iar defunctul trebuie sã poarte o brãþarã de oþel pe
încheietura mîinii ºi un mic pumnal simbolic.
Este înhumarea naturalã?
Cei care îºi îngroapã morþii au avut în permanenþã o teamã faþã de
posibilitatea profanãrii cadavrului. Probabil cã persoanele în viaþã se
imagineazã în locul celui mort. În multe poezii se exprimã speranþa ca
pãmîntul sã fie uºor deasupra cadavrului (sau a cenuºei). Chipul celui
decedat necesitã o protecþie specialã. Într-o anumitã mãsurã, aceastã temere
se aplica ºi în cazul îmbãlsãmãrii ºi al incinerãrii, iar în trecut, ºi în
privinþa disecþiei ºi a autopsiei (vezi capitolul 11), considerate pe atunci
ca forme de abuz asupra cadavrului. Regina Elizabeth I a Angliei nu era
prea încîntatã de ideea ca, dupã moarte, corpul ei sã fie disecat ºi studiat,
afirmînd cã nu doreºte sã fie îmbãlsãmatã (în final însã, ea a fost supusã
acestui tratament). Ca atare, înmormîntarea pare un lucru natural, în ciuda
faptului cã, pînã la urmã, cadavrul se descompune, devenind de
nerecunoscut. Înmormîntarea era consideratã un proces lent ºi mai puþin
agresiv ºi în acelaºi timp natural, deºi în prezent ar putea fi considerat
destul de violent, mai ales analizat la nivel microscopic.
Oricît ar pãrea de surprinzãtor pentru occidentali, în prezent, o mare
parte a omenirii are o atitudine diferitã faþã de moarte ºi considerã
înhumarea dezgustãtoare. Acum mai bine de 4 000 de ani, popoarele
mesopotamiene (Sumerul, Babilonul, Asiria) nu credeau în existenþa unei
vieþi dupã moarte ºi, deºi îºi îngropau morþii, nu încercau nicicum sã
conserve cadavrul. Hinduºii considerau cã spiritul individual (atmen) este
doar un mic fragment al principiului cosmic atotpãtrunzãtor. El este captiv
o perioadã de timp în corpul omenesc ºi poate fi eliberat prin foc. Corpul
neînsufleþit este oferit lui Agri, zeul focului, în cadrul unei incinerãri
rituale (vezi capitolul 7). Cu toate acestea, copiii mai mici de doi ani sînt
îngropaþi, la fel asceþii, dar în picioare, înconjuraþi de sare. Budismul
tibetan, absorbit din India în secolul VII, îºi pãstreazã o mare parte a
caracterului original, subliniind în mod deosebit importanþa morþii ºi a
decesului propriu-zis. Lucrarea Tibetan Book of the Dead (în traducerea
lui Evans-Wentz) a intrat în atenþia opiniei publice occidentale în anii
1930, fiind adaptatã pentru occidentali de Soygal Rinpoche în anul 1992.
Înþelegerea morþii ºi acceptarea naturii efemere a vieþii sînt considerate ca
stînd la baza împlinirii spirituale. Moartea este o cale de ieºire, nu un zid
gol, iar starea mentalã în momentul morþii este ºi ea foarte importantã.
Cadavrul este oferit pãsãrilor cerului (vezi capitolul 7), ca un ultim gest
de generozitate, nefiind îngropat decît în cazul în care cel decedat avusese
o boalã infecþioasã sau era necorespunzãtor din alte motive. Oamenii
consideraþi sfinþi, precum Dalai Lama, sînt mumificaþi.
Înmormîntarea 149
Înhumarea într-o groapã obiºnuitã
De-a lungul timpului, oamenii obiºnuiþi au fost îngropaþi aºa cum erau
în momentul morþii, îmbrãcaþi sau acoperiþi cu puþine veºminte, într-o
groapã simplã, sãpatã în pãmînt. Orice alt ritual mai complex era destinat
persoanelor importante (nobili, regi) care beneficiau de un ceremonial
deosebit de înhumare, uneori folosindu-se care, cai ºi un întreg protocol.
În cele mai multe zone ale lumii, înmormîntarea se reduce ºi în prezent
la sãparea unei gropi în pãmînt. De pildã, în India de Vest ºi în Sri Lanka
se folosesc în acest scop grotele naturale, iar la Abu Simbel, în Egipt,
grotele au fost adîncite în stîncã cu 55 de metri. Camerele mortuare
impresionante din Paraca, Peru, sînt scobite în stînca solidã, coboarã pînã
la 5 metri sub pãmînt ºi pot cuprinde 400 de cadavre, împreunã cu bunurile
acestora. Mormintele sãpate în stîncã reprezintã în principal o serie de
niºe, însã unele din camerele mortuare etrusce au fost sculptate pentru a
semãna cu niºte paturi, cu picioare ºi perne. Aceste camere din piatrã ºi
grotele au jucat un rol important în privinþa îngropãrilor în timpul ultimei
ere glaciare din Britania, dar ca spaþiu pentru mormintele sãpate în pãmînt
la micã adîncime, în grotele unde locuiau oamenii, ºi nu ca sicrie de
piatrã. Datarea cu ajutorul carbonului radioactiv a unui schelet îngropat
astfel în Grotele Paviland, din apropiere de Swansea, Þara Galilor, a arãtat
cã provine din anul 16 500 î.Hr.
În Anglia, înaintea secolului XVIII, oamenii sãraci erau înmormîntaþi
într-o groapã simplã, fãrã a fi bãgaþi în coºciug. Spre sfîrºitul secolului
XVIII ºi în secolul imediat urmãtor, un mormînt cu un caracter deosebit
de mizer era reprezentat de groapa sãracilor. Funeraliile unui sãrac
reprezentau una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor obiºnuiþi.
Aproape sigur nu se folosea giulgiul ºi, deºi se întrebuinþau coºciuge,
acestea erau foarte ieftine. Groapa, de obicei comunã, cuprindea mai multe
coºciuge aºezate unul peste altul, pînã la aproape un metru de suprafaþã.
Groapa acestor morminte era sãpatã pînã la o adîncime de 7,5 metri, iar
coºciugele de deasupra constituiau þinte uºoare pentru jefuitorii de
morminte. Lipsa de teren din cimitire fãcea ca, la interval de aproximativ
10 ani, osemintele sã fie scoase ºi depozitate într-un osuar (depozit de
oseminte). Dar coºciugele, deºi scumpe, erau convenabile. Cei ce purtau
cadavrul nu intrau în contact direct cu acesta, nefiind vizibil nici mãcar
conturul corpului neînsufleþit. Acesta este un exemplu al distanþei dintre
cei vii ºi cei morþi la care se face referire în capitolul 15. Parþial din
motive caritabile ºi, probabil, din comoditate, parohiile foloseau „sicrie
comune“. Acestea mai pot fi încã observate în unele biserici, de exemplu
în cea din Easingwold, comitatul Yorkshire. Sãracii beneficiau de
demnitatea de a fi purtaþi într-un coºciug pînã în momentul în care corpul
era lãsat în groapã, acesta fiind însã pãstrat pentru refolosire. Echivalentul
modern este aºa-numitul „coºciug de închiriat“, care poate fi obþinut de la
firmele de pompe funebre în SUA ºi Canada.
Locurile de îngropare a celor decedaþi pot fi dintre cele mai dezamãgi-
toare. În anul 1996, s-a descoperit cã celebrul poet de limbã urdu Sheikh
Mohammad Ibrahim fusese îngropat sub una dintre cele mai mari bãi
publice din Delhi. S-a cerut ca acele toalete, construite în 1961, sã fie
înlocuite cu un alt monument, adecvat amplasamentului.
Gropile comune
În timpul rãzboaielor, dupã dezastre naturale, în timpul molimelor sau
în urma unui masacru (vezi ºi capitolul 2), rezultã prea multe cadavre
pentru a fi folosite metodele obiºnuite de îngropare. În perioadele rãzboaielor,
nu exista suficient timp, iar în cazul unei molime nu erau destui oameni
sãnãtoºi pentru a sãpa gropi individuale, iar morþii se aruncau în gropi mari
ce constituiau morminte comune. În cazul masacrelor, cei care le-au comis
se grãbesc sã-ºi acopere urmele actului lor de cruzime. În urma dezastrelor
naturale, morþii rãmîn acolo unde ºi-au pierdut viaþa, iar în situaþii deosebite,
poziþia lor rãmîne înregistratã pentru posteritate. Aºa s-a întîmplat în cazul
erupþiei vulcanului Vezuviu, în anul 79 d.Hr. (vezi capitolul 7).
Ciuma
Epidemiile de ciumã bubonicã, supranumitã ºi „moartea neagrã“, din
Europa din secolele XIV–XVII au adus o serie de dificultãþi în privinþa
capacitãþii de a rezolva problema cadavrelor (vezi ºi capitolul 2). Ciuma
bubonicã era rãspînditã de purecii ºobolanilor infectaþi. Toatã lumea era
expusã la contaminare, atît sãracii, cît ºi bogaþii. În Londra, unde exista în
medie o familie de rozãtoare în fiecare gospodãrie ºi trei purici pe fiecare
ºobolan, numãrul deceselor a suprasolicitat serviciile de sãnãtate publicã. În
anul 1349 se estimeazã cã au murit între 20 000 ºi 30 000 de oameni, dintr-o
populaþie totalã de 60 000–70 000 de persoane. Unele dintre epidemiile care
au avut loc în secolele urmãtoare au fãcut victime într-un raport similar.
Groapa morþilor de ciumã din Aldgate, Londra, avea o lungime de 12 metri,
o lãþime de 4,7 metri ºi o adîncime de pînã la 3,6 metri. În anul 1665, în
intervalul cuprins între 6 ºi 20 septembrie, în acea groapã au fost aruncate
cadavrele a nu mai puþin de 1 114 victime ale ciumei.
Rãzboiul
În timpul bãtãliilor purtate în tranºee în primul rãzboi mondial, gropile
comune constituiau evenimente zilnice ºi variau de la cîteva cadavre înhumate
într-o groapã produsã de explozia unui obuz pînã la îngroparea a sute de
Înmormîntarea 151
soldaþi morþi în urma unor lupte crîncene. Adesea, ofiþerii erau îngropaþi
separat de restul membrilor trupelor. În anul 1916, la Verdun ºi pe rîul
Somme au murit peste 1 milion de oameni (vezi capitolul 2). Dimensiunile
mãcelului pot fi remarcate ºi în prezent în cimitirele de rãzboi, care sînt de
fapt cîmpuri întregi acoperite cu ºiruri nesfîrºite de cruci identice. Comisia
Cimitirelor de Rãzboi a Commonwealth-ului se îngrijeºte de aproximativ
1 750 000 de morminte în mii de situri din peste 140 de þãri.
Un moment mai puþin sumbru legat de capacitatea letalã a rãzboiului
este cel al Bãtãliei de la Bronkurst Spruit din Primul Rãzboi Bur (1880).
Înaintea bãtãliei, soldaþii Regimentului 94 au intrat într-o livadã din regiune,
umplîndu-ºi buzunarele ºi raniþele cu piersici. Ulterior, morþii au fost
îngropaþi pe cîmpul de luptã, îmbrãcaþi în uniforme; 10 ani mai tîrziu, s-a
observat cã în zona aceea apãruserã „douã livezi neobiºnuit de frumoase“
(vezi J. H. Lehmann, The First Boer War, pp. 118–119).
Numãrul mare de cadavre intrate în putrefacþie degajã, fireºte, un miros
dezgustãtor. Dupã bãtãlia de la Sedan (1870), cînd împãratul francez
Napoleon al III-lea a fost înfrînt de prusaci, gropile sãpate în grabã au fost
umplute pînã la refuz cu sute de cadavre. Intrînd în descompunere, acestea
au început sã degaje mirosuri pestilenþiale, respingãtoare. Sedanul se afla
în apropierea graniþei cu Belgia, iar guvernul acestei þãri l-a însãrcinat pe
chimistul M. Creteur sã rezolve problema. Soluþia sa, practicã ºi realistã,
a reprezentat exact ceea ce trebuia fãcut: el a deschis gropile, a turnat
pãcurã ºi kerosen, apoi le-a dat foc.
În rãzboaiele mai recente au murit, în afarã de soldaþi, ºi mii de civili,
rãmãºiþele lor trebuind sã fie îndepãrtate de cãtre cei care au supravieþuit.
Exemplele cuprind cele 25 000 de victime ale bombardamentului oraºului
Dresda (1945), cele 1,3 milioane de victime ale asedierii Leningradului de
cãtre forþele de ocupaþie naziste (1941–1942), ºi cele 80 000 ale bombei
nucleare lansate deasupra oraºului Hiroshima în 1945. Într-unul dintre
cele mai mari cimitire din lume, la Leningrad, se aflã îngropate trupurile
a aproximativ 500 000 de victime de rãzboi din rîndurile ruºilor, iar un
mausoleu din Parcul Pãcii din Hiroshima conþine resturile carbonizate,
neidentificate ºi nerevendicate a zeci de mii de japonezi morþi. Alþi 180 000
de japonezi, victime ale rãzboiului, zac într-un cavou din oraºul japonez
Okinawa.
Înaintea apariþiei transportului aerian, cei uciºi în rãzboaie pe teritorii
strãine puteau fi aduºi acasã pentru a fi înmormîntaþi doar dupã ce corpurile
lor erau îmbãlsãmate sau conservate într-un anumit fel. Cadavrul amiralului
Nelson a fost conservat în rom la bordul corabiei Victory. O practicã
obiºnuitã era cea a eviscerãrii cadavrului, apoi a fierberii acestuia pentru
a se obþine un schelet curat ce putea fi transportat acasã ºi îngropat. Dupã
bãtãlia de la Azincourt (1415), trupurile neînsufleþite ale ducelui de York
ºi contelui de Oxford au fost fierte pînã la separarea oaselor, iar acestea
transportate pe mare din Franþa în Anglia, unde au fost îngropate (vezi
capitolul 14). Americanii, începînd cu Rãzboiul de Secesiune, ºi-au adus
morþii acasã pentru a fi îngropaþi în „saci pentru cadavre“.
Masacrele
Masacrele reprezintã o particularitate teribilã a istoriei umanitãþii,
sistematic repetatã. Omenirea are o capacitate unicã de a ucide în masã
membrii propriei specii. În trecut, principalele pretexte folosite au fost
rãzboiul, stîrnit de obicei de conflicte de naturã etnicã, economicã sau
religioasã, rãspîndirea unor populaþii pe teritorii noi ºi religia. Aceasta din
urmã este cu siguranþã cauza multor astfel de incidente. În 1572, catolicii
au ucis zeci de mii de hughenoþi la Paris, precum ºi cel puþin 100 000 de
albigenzi eretici în Franþa secolului XIII, sub autoritatea papei Innocenþiu
al III-lea. Existã multe detalii bine documentate asupra genocidului
(masacru sistematic pe o perioadã îndelungatã) evreilor ºi al þiganilor,
practicat în mod calculat ºi cu sînge rece de cãtre naziºti în perioada celui
de-al doilea rãzboi mondial (vezi ºi capitolul 3). De exemplu, în lagãrul
de exterminare construit de naziºti la Maidanek, la periferia oraºului
polonez Lublin, au fost omorîþi aproximativ 1,2 milioane de evrei. Toate
hainele ºi bunurile acestora au fost luate ºi ulterior sortate, clasate ºi
exportate în Germania. Bãrbaþii, femeile ºi copiii dezbrãcaþi erau conduºi
în camere întunecoase din ciment, de aproximativ 5 mp, cîte 200–250 de
persoane în fiecare astfel de camerã, ºi asfixiaþi cu aer cald, provenind din
tavan, care conþinea cristale de Zyklon B (acid cianhidric). Cristalele se
evaporau rapid, iar toþi cei din camerã mureau în 5–10 minute. Zyklon B
a fost folosit ºi în primele camere de gazare construite la Auschwitz, în
ianuarie 1942. Naziºtii construiserã ºase astfel de camere de gazare, în aºa
fel încît sã poatã omorî cîte 1 500 de oameni odatã. Cadavrele erau apoi
încãrcate în camioane ºi incinerate într-un crematoriu. Cenuºa albã ºi
fragmentele de os, adãugate bãlegarului, folosite ca îngrãºãminte, produceau
recolte bogate de varzã. De asemenea s-au luat în considerare ºi alte
metode de exterminare, însã acestea au fost respinse. De exemplu, la o
conferinþã din iarna lui 1941–1942 s-a discutat un plan de înecare a 30 000
de þigani nemþi prin trimiterea acestora în largul Mãrii Mediterane pe vase
ce urmau sã fie dinamitate.
Înmormîntãri ºi palate regale

Un ultim tip de groapã comunã este cel care însoþea construirea unui
nou palat sau înmormîntarea unui mare suveran. De obicei, pentru a
sãrbãtori aceste ocazii era omorîtã ºi îngropatã o singurã persoanã, însã
Înmormîntarea 153
obiceiul a atins cote extreme în China perioadei Shang (1500–1028 î.Hr.).
Pentru a celebra construcþia unui nou palat, Hsaio T’un, au fost sacrificaþi
ºi zidiþi în temelie 852 de persoane, 18 oi, 35 de cîini ºi 15 cai.
Giulgiuri ºi sicrie
Giulgiuri
Pare nepotrivit ca faþa ºi restul corpului celui decedat sã vinã în con-
tact direct cu pãmîntul; de aceea se simþea nevoia unei forme de acoperire
a acestora. În perioada preistoricã (înaintea istoriei scrise, care a debutat
acum aproximativ 5 000 de ani), cadavrele erau adesea îngropate fãrã
îmbrãcãminte, dar acest lucru se putea datora lipsei de materiale textile.
În Egiptul predinastic se foloseau piei sau rogojini pentru protejarea corpului
neînsufleþit de nisipul înconjurãtor, coºciugele intrînd în uzul curent abia
în perioada dinasticã timpurie, în urmã cu circa 5 000 de ani.
Într-un mormînt dreptunghiular din Ur (datînd din 3000 î.Hr.) s-a
descoperit un cadavru înfãºurat într-o rogojinã sigilatã cu ajutorul unui
piron lung de cupru. Ulterior, în Anglia, Egipt ºi Peru s-au folosit pînze
sau rogojini din trestie. În vremuri mai recente, cadavrele erau înmormîntate
neînfãºurate numai în situaþii neobiºnuite, de exemplu dupã bãtãlii, masacre
sau molime, dupã cum am prezentat mai sus.
Musulmanii îºi îngroapã morþii acoperiþi doar cu un giulgiu (kafan).
Acoperãmîntul tradiþional în Europa era un giulgiu sau o bandã de pînzã.
În ultimele secole a fost preferatã pînza de culoare albã, iar pînã în secolul
XVIII aceasta era legatã sau cusutã deasupra capului ºi sub picioare,
acoperind complet trupul. Adesea, înainte de închiderea giulgiului, pe
corp erau presãraþi muguri de rozmarin. Rozmarinul nu era doar un simbol
al dragostei ºi al aducerii aminte, ci avea ºi calitatea suplimentarã de a
contracara prin propriul parfum mirosurile respingãtoare degajate de
cadavrul intrat în descompunere. Pregãtirea mortului dateazã cel puþin din
perioada elisabetanã, alte plante folosite fiind tisa, ruta ºi cimiºirul. Uneori,
capul era lãsat descoperit pînã în momentul înhumãrii, pentru ca defunctul
sã poatã fi vãzut de cei din cortegiul funerar.
Giulgiurile erau confecþionate mai ales din in, material despre care se
spune cã ar fi fost folosit pentru a înfãºura corpul lui Hristos, însã în cele
mai multe cazuri se folosea un cearºaf obiºnuit din gospodãrie. În anul
1600, în Anglia s-a impus prin lege ca giulgiurile sã fie confecþionate din
lînã (flanelã), aceasta fiind de fapt o încercare de revigorare a unei industrii
engleze a lînii aflate în declin. O altã lege prevedea o amendã de 5 lire
sterline aplicatã celor care nesocoteau prima lege, însã acestea au fost
abrogate în 1814.
Spre sfîrºitul secolului XVIII, materialul din care era confecþionat
giulgiul s-a redus ºi a fost prins de marginile coºciugelor. El putea fi apoi
bãtut în cuie sau cusut dupã aºezarea cadavrului în coºciug. Corpul celui
decedat nu mai era atît de înfãºurat, însã picioarele erau legate la nivelul
gleznelor, iar braþele de corp.
Sicrie
Folosirea sicrielor pentru înmormîntarea celui decedat dateazã din
preistorie. În urmã cu aproape 1 800 de ani, un om din neamul celor cu
pocale (numiþi astfel datoritã vasului caracteristic pe care îl îngropau alãturi
de cel mort) a fost înhumat în Cartington, provincia englezã Northumberland.
El fusese aºezat într-un coºciug de 1,2 metri lungime, scobit în trunchiul unui
stejar. Confecþionarea unui sicriu din piatrã era, probabil, ºi mai solicitantã,
însã în aproximativ aceeaºi perioadã un alt om a fost îngropat într-un mormînt
sculptat în piatrã (numit „cistã“) de sub o movilã de pãmînt. Un tip de sicriu
confecþionat din calcar a primit iniþial denumirea de „sarcofag“ (în greacã
„carnivor“), deoarece se considera cã acesta ajutã la dezintegrarea rapidã a
organismului.
Pentru cei sãraci, în Egiptul dinastic timpuriu se foloseau coºciuge din
trestie, cele din lemn ºi trestie fiind cunoscute încã din timpul primei
dinastii. Totuºi, romanii ºi grecii din antichitate îºi îngropau morþii în
giulgiuri, dar nu în coºciuge, limba acestor popoare neavînd termeni preciºi
care sã denumeascã „sicriul“. Acum 2 000 de ani, în Roma anticã ºi în
unele regiuni din Orientul Mijlociu se utilizau ca sicrie unele vase imense
(amphorae), întrebuinþate de obicei pentru vin sau ulei. În oraºul antic
Zarathan (Iordania), mulþi morþi au fost îngropaþi doar cu un vas pe cap;
aceasta era fie obiectul care þinea loc de amforã pentru cei sãraci, fie
reflecta dorinþa de a oferi o protecþie specialã capului.
Confecþionarea unui coºciug presupunea timp, efort ºi resurse ºi nu
era agreatã de cei care considerau cã fiecare cadavru trebuie lãsat sã se
descompunã direct în pãmînt, astfel ca produsele descompunerii sã fie
absorbite cu mai multã uºurinþã de solul care le acoperea. În 1580, în
oraºul Rye din provincia englezã Sussex, consiliul orãºenesc a decretat cã
sãracii nu trebuie îngropaþi sub nici o formã în coºciuge, iar oricine încãlca
aceastã hotãrîre era amendat cu 10 ºilingi. În Anglia coºciugele au intrat
în uzul curent abia în secolul XVIII. Ele erau confecþionate din lemn, în
special din ulm, cele mai reuºite fiind fãcute în Anglia în perioada 1725–
1775. În timpul secolului XIX, cînd toatã lumea dorea sã fie înmormîntatã
într-un coºciug, existau multe modele din care se putea alege. Un catalog
din anul 1838, distribuit de firma lui J. Turner din Londra, oferea nu mai
puþin de 33 de opþiuni diferite pentru coºciuge, dintre care 14 erau destinate
în exclusivitate copiilor.
În încercarea permanentã de a proteja cadavrul de distrugere, oamenii
au confecþionat sicrie cu mai multe straturi, în general din lemn. Probabil
Înmormîntarea 155
cã recordul este deþinut de ducele de Wellington, care a fost îngropat, în
1852, în patru sicrie. Pentru cadavrele regilor ºi ale celor înstãriþi existau
sicrie de plumb (atît de grele încît era nevoie de ºase persoane pentru a
le purta pînã la groapã), precum ºi sicrie de fier. În cataloagele prezentate
de antreprenorii de pompe funebre de la începutul secolului sînt menþionate
sicrie din zinc, cãptuºite cu plumb. Bisericile ºi cimitirele percepeau o
taxã mai mare pentru acestea decît pentru cele din lemn, deoarece metalele
nu putrezeau, iar pãmîntul nu putea fi refolosit multã vreme. Mai recent
s-au folosit ocazional ºi sicrie din oþel, care prezintã o serie de probleme
la incinerare, iar unii, mai excentrici, au cerut prin testament sã fie depuºi
în sicrie din bronz, sticlã sau celuloid, ba chiar din cauciuc. Cultul sicrielor
a atins un punct culminant în ultimii ani în SUA, unde acestea sînt lucrate,
finisate ºi lustruite cu tot atîta grijã ca o mobilã pentru camera de zi.
În secolul XVIII, corpul neînsufleþit era aºezat, de obicei, în coºciug
pe un strat de rumeguº, talaº sau tãrîþe, uneori fiind folositã chiar o saltea.
Acestea aveau un scop practic ºi anume acela de a absorbi lichidele de
putrefacþie. Probabil cã pãrea ºi un gest de atenþie, deoarece cei vii se
puteau imagina în locul cadavrelor ºi considerau cã nu este plãcut pentru
defunct sã stea direct pe o suprafaþã durã ºi rece de lemn. Dar nu toatã
lumea îºi dorea ceva atît de scump, iar „sicriele de închiriat“ conþin o
cutie interioarã din carton în care cadavrul poate fi incinerat, astfel ca
sicriul exterior, din lemn, sã poatã fi refolosit. Cutiile din PAL folosite
drept coºciuge interioare se gãsesc în Marea Britanie la preþuri variind
între 30 ºi 50 £. Unii, în încercarea de a face un pas în plus în direcþia
obþinerii unei simplitãþi ecologice, au folosit hîrtie reciclatã de ziar.
În privinþa formei coºciugelor, cele mai comune sînt cele dreptunghiu-
lare, modificate pentru a se apropia de forma omului întins la orizontalã.
Ocazional, acestea au fost modelate mai aproape de forma umanã, fiind
numite sicrie „antropomorfe“. Ele erau folosite de filisteni în secolul XII
î.Hr., iar mumiile egiptene erau depuse adesea în astfel de containere.
Coºciugele cubice sînt potrivite în cazul înmormîntãrii cadavrului aºezat
sau culcat în poziþia fãtului. Coºciugele budiºtilor sau ºintoiºtilor din Tibet
ºi Japonia au o formã cubicã, iar cadavrul stã în ele aºezat sau ghemuit.
La aborigenii din Arnhem Land, Australia de Nord, osemintele
persoanelor importante, în urma procesului de descompunere, erau curãþate,
vopsite cu ocru ºi aºezate în coºciuge confecþionate din trunchiuri de
copaci mîncaþi pe dinãuntru de termite, iar dupã un ritual alcãtuit din
cîntece ºi dansuri, coºciugul era abandonat în naturã.
În vestul Africii, în Ghana, mai mulþi meºteri tîmplari au fãcut recent
coºciuge de diverse forme, unele neobiºnuite (avînd forme de vaci, gãini,
lei sau bãrci de pescuit etc.), pentru a se potrivi cu gustul oricãrui
cumpãrãtor. Deºi pictate ºi cu aspect natural, unele dintre ele nu sînt
acceptate în cimitirele creºtine din zonã.
Un comentariu vulgar referitor la forma coºciugului este cel fãcut de
dramaturgul englez Joe Orton (1933–1967), prin cuvintele unui personaj
adresate unei persoane lipsite de virtute: „Te-ai nãscut cu picioarele
desfãcute. Te vor trimite în mormînt într-un coºciug în formã de Y!“
(What the Butler Saw, actul I).
Coºciugelor li se poate imprima ºi un caracter foarte personal. Regele
George al II-lea, care a murit în anul 1760 (în baie), a lãsat instrucþiuni
clare în testament pentru a fi îngropat alãturi de soþia sa, Caroline de
Anspach. Pãrþile laterale ale celor douã sicrie trebuiau îndepãrtate pentru
ca, în felul acesta, cenuºa celor doi sã se amestece. O formã mai concretã
de iubire a unui cuplu este cea redatã de mormîntul contelui de Arundel
din Catedrala Chichester. Cavalerul ºi doamna sa par sã stea întinºi firesc
unul lîngã altul, cu cîinii lor aºezaþi în mod tradiþional la picioare, iar
mîinile lor sînt împreunate. Aceastã imagine l-a stimulat pe Philip Larkin
sã scrie poezia „An Arundel Tomb“. Un alt mormînt, unde se regãseºte
imaginea unirii mîinilor, este cel al lui Ralphe Greene (decedat în 1417)
ºi al soþiei sale de la Lowick, din provincia englezã Northamptonshire.
Teama de a fi îngropat de viu

O datã ce ai stabilit cã acest lucru este posibil, e simplu sã devii
obsedat de teama unei înmormîntãri premature. În nuvela lui Edgar Allan
Poe „Înmormîntarea prematurã“, aceastã preocupare este descrisã cu detalii
cutremurãtoare. Personajul principal, care suferã de catalepsie (accese ºi
stãri de transã) ºi s-a temut adeseori de posibilitatea de a fi îngropat de
viu, se trezeºte la un moment dat convins, la început, cã s-a întîmplat
exact lucrul de care se temea. Se aflã într-o ladã închisã, detecteazã miros
de pãmînt ºi simte în jurul maxilarului banda aplicatã de antreprenorul de
pompe funebre. Apoi, îºi aminteºte cã, de fapt, se aflã într-un pat foarte
îngust, la bordul unui vapor, cã mirosul provine de la pãmîntul pentru
grãdinãrit transportat de acesta ºi cã îºi legase în jurul capului, în locul
tichiei de noapte obiºnuite, o cravatã de mãtase.
Temerile privind înmormîntarea prematurã, alimentate de mãrturiile
înspãimîntãtoare ale unor martori oculari, au atins cota maximã în Anglia
secolului XIX. Probabil cã una sau douã dintre aceste mãrturii erau
adevãrate. Acestei temeri i s-a dat chiar ºi un nume (tafofobie), iar despre
subiect ºi despre diferitele metode de deosebire a unui om mort de unul
viu s-au scris 120 de cãrþi în cinci limbi. Una dintre ele, scrisã de Franz
Hartmann în 1895, era alcãtuitã dintr-o colecþie de peste 700 de mãrturii
ale unor înmormîntãri premature. Dovezile se refereau la diverse zgomote
ce proveneau din coºciuge sau cavouri (care sunau, de exemplu, ca sîsîitul
gîºtelor), descoperirea unor cadavre în poziþii anormale, a unor giulgiuri
rupte, a unor aºchii de lemn sub unghiile degetelor ca urmare a unor
Înmormîntarea 157
presupuse încercãri disperate de a scãpa ºi chiar poveºti despre femei care
au nãscut dupã ce fuseserã înmormîntate. Printre explicaþiile posibile se
poate menþiona starea de rigor mortis ce poate duce la schimbarea poziþiei
corpului sau sunetele datorate plesnirii cadavrelor ori eliberãrii de gaze
din abdomenul intrat în putrefacþie (sîsîitul de gîºte). Cartea a fost aspru
criticatã într-o recenzie causticã apãrutã în The British Medical Journal
din 29 februarie 1896, dar oamenii s-au lãsat convinºi cu uºurinþã de
existenþa unui risc real al îngropãrii premature.
Este posibil sã fie vorba de cîteva cazuri reale. Înmormîntãrile rapide
se practicau în timpul epidemiilor majore de holerã, ciumã ºi variolã, iar
înhumarea ocazionalã a unui bolnav încã viu era foarte posibilã. În plus,
existã cîteva afecþiuni medicale care creeazã impresia cã persoana afectatã
a decedat, de exemplu catalepsia, coma ºi hipotermia. Deºi inima bate în
continuare, iar respiraþia nu s-a oprit complet, aceste semne pot fi detectate
destul de greu.
Teama puternicã ºi foarte rãspînditã de o posibilã înhumare prematurã
a fost unul dintre motivele principale pentru ca înmormîntarea sã aibã loc
la cîteva zile dupã deces, ca sã se lase timp cadavrului sã dea un semn de
viaþã. Totuºi, în zonele calde ale globului, descompunerea rapidã a
cadavrului fãcea acest lucru aproape imposibil. În secolul XIX, la München,
primãria a dispus darea în folosinþã a zece „morgi de aºteptare“. Aici,
cadavrele erau pãstrate timp de 72 de ore înainte de a fi înhumate, cu
lichide antiseptice ºi acoperite cu flori frumos mirositoare. Degetele, legate
la un sistem elaborat de corzi ºi scripeþi, acþionau un clopoþel în cabina
portarului în cazul în care cadavrul s-ar fi miºcat. Alarmele false erau
frecvente.
Pentru a rezolva aceastã problemã dupã înmormîntare, s-au perfecþionat
dispozitive mai sofisticate, aflate numai la îndemîna celor înstãriþi. În
1896, contele Karnice-Karnicki a inventat un dispozitiv care consta dintr-un
tub vertical ce intra în coºciug ºi era prins de pieptul cadavrului. Cea mai
slabã miºcare a capãtului acestui tub activa un clopoþel ºi ridica un steag
deasupra mormîntului. Francis Douce, anticar ºi colecþionar care a murit
în 1834, a avut o strategie neobiºnuitã de evitare a înmormîntãrii prema-
ture. În testamentul sãu s-a descoperit urmãtorul pasaj: „Îi las lui Sir
Anthony Carlisle douã sute de lire ºi îi cer sã-mi taie capul sau sã-mi
scoatã inima din corp pentru a preveni orice posibilitate de a mã mai
întoarce la viaþã“. Carlisle era un chirurg celebru (Litten, 1992). Au existat
multe alte cazuri în care diverºi indivizi au cerut ca înaintea înhumãrii sã
li se taie preventiv venele.
Se poate remarca existenþa unei metode care garanta evitarea unei
înhumãri premature, ºi anume incinerarea, deºi trebuie admis faptul cã
individul încã recuperabil (dar, din fericire, inconºtient) va fi fost ars de
viu.
Înmormîntarea întîrziatã ºi reînmormîntarea
Majoritatea înhumãrilor au loc la scurt timp dupã deces, dar, cîteodatã,
se fac dupã o perioadã preliminarã de descompunere sau de tratament arti-
ficial. Bãºtinaºii din Insula Borneo pãstrau corpul neînsufleþit al unui ºef de
trib în cortul principal, alãturi de ceilalþi oameni, tratîndu-l ca ºi cum ar fi
fost viu, aducîndu-i hranã, bãuturi ºi þinîndu-i companie înainte de a fi
înmormîntat. Cadavrele aºezate în copaci (înmormîntarea în copaci) sau în
Turnurile Tãcerii ale parþilor (vezi capitolul 7), sînt „reînhumate“ dupã ce
au rãmas doar scheletele, restul fiind mîncat de larve ºi de vulturi.
Înmormîntarea în copaci era practicatã ºi de poporul Naga din India, de
tribul Sioux din America de Nord, de triburile Melpa din zonele muntoase
ale Noii Guinee ºi de unele grupuri de aborigeni din Australia Centralã. O
altã posibilitate este înmormîntarea dupã mumificare. În Biserica Ortodoxã
Greacã, înmormîntãrile se fac iniþial pentru o duratã de trei pînã la cinci
ani, dupã care rãmãºiþele sînt deshumate în prezenþa familiei ºi a unui preot.
Oasele sînt spãlate (uneori cu restina greceascã *), lãsate sã se usuce la
soare, iar în final aºezate într-un sicriu ºi plasate într-un mausoleu de tipul
unui columbar (vezi mai jos). Aceasta pare o metodã practicã, prin care
natura se ocupã de tratarea preliminarã a cadavrului. Dureazã mulþi ani pînã
cînd toate þesuturile moi putrezesc ºi dispar de pe os.
Unul dintre cele mai vechi motive pentru o înmormîntare întîrziatã este
acela de a se asigura cã persoana respectivã este într-adevãr moartã, dupã
cum s-a descris mai sus. Un alt motiv practic este cel din cazul în care o
persoanã decedeazã într-o þarã strãinã, iar cadavrul trebuie trimis pentru
înmormîntare în þara de provenienþã. În trecut, înainte de apariþia sistemelor
frigorifice ºi a avionului, trebuiau luate mãsuri pentru împiedicarea
descompunerii pe drum. Episcopul de Hereford a murit în Italia în anul
1282. Corpul acestuia a fost tãiat în bucãþi ºi fiert în oþet pînã cînd grãsimea
ºi carnea s-au desprins de pe oase. Apoi, scheletul a fost trimis acasã pentru
a fi înmormîntat, iar restul depozitat (o „înmormîntare a cãrnii“) la locul
decesului. De un tratament similar a avut parte ºi regele Henric al V-lea,
cînd acesta a murit, în 1422, în Normandia. Carnea, grãsimea ºi oasele au
fost sigilate, cu diverse mirodenii, într-o ladã de plumb, ºi transportate în
Anglia. Înhumarea finalã a avut loc la Westminster, douã luni mai tîrziu. În
ambele cazuri este de presupus cã organele interne ºi intestinele au fost
îndepãrtate imediat. Alte cazuri, în care diferite pãrþi ale corpului au ajuns
în locuri distincte, sînt descrise în capitolul 14.
Decesele survenite în þãri strãine au devenit ceva mai frecvente o datã
cu dezvoltarea turismului. Între 1973 ºi 1988 au murit în alte þãri 952 de
scoþieni, cei tineri în general în accidente, iar cei vîrstnici mai ales în
urma infarcturilor; corpurile acestora, îmbãlsãmate sau congelate, au fost
* Vin slab, ordinar, corectat cu rãºinã de confere (n. r.).

Înmormîntarea 159
duse înapoi în Scoþia pentru a fi incinerate. Înmormîntarea întîrziatã se
datoreazã, destul de rar, ºi confuziei sau incertitudinii în privinþa locului
de înhumare, ca în cazul lui Charles Darwin (vezi caseta).
Un loc de ultim moment în Westminster Abbey pentru un liber-cugetãtor

Charles Darwin (1809–1882), unul dintre cei mai mari savanþi care a
trãit vreodatã, este cel ce a propus teoria evoluþionistã. Naturalist ºi
colecþionar neobosit, a profitat, la vîrsta de 22 de ani, de ocazia de a se
îmbarca pe vasul cu trei catarge The Beagle pentru o cãlãtorie în jurul
lumii. Vasul era mic, de numai 30 de metri lungime, ºi avea doar douã
cabine, una dintre ele fiind împãrþitã de Darwin cu un ofiþer; cabina era de
numai 3 pe 3,5 metri, iar el, la 1,80 metri înãlþime, trebuia sã se aplece
pentru a putea intra. Plecarea a avut loc pe data de 10 decembrie 1831, iar
cãlãtoria a durat cinci ani. Beagle a vizitat America de Sud ºi Pacificul, iar
entuziastul Darwin s-a întors echipat cu:
un jurnal de 770 de pagini,

1751 de pagini de notiþe de zoologie ºi geologie,
1529 de specimene biologice pãstrate în spirt,
3907 piei, oase ºi alte specimene uscate, etichetate.
El s-a stabilit apoi în satul Downe din comitatul Kent, s-a însurat cu
veriºoara sa ºi a început sã-ºi dezvolte teoriile. Monumentala sa lucrare,
Asupra Originii Speciilor, a apãrut 23 de ani mai tîrziu, în 1858. A realizat
ºi o serie de experimente în propria grãdinã, unele dintre acestea constituind
fundamentul unei bine cunoscute cãrþi referitoare la rîme.
Darwin a murit acasã, la 19 aprilie 1882, sperînd sã fie îngropat alãturi
de copiii sãi, în cimitirul satului Downe. Dar prietenii lui au demarat o
campanie pentru ca el sã fie înmormîntat la Westminster Abbey. Munca sa
de cercetare onorase Anglia, iar el reprezenta un nume important în istoria
englezã, astfel încît se cuvenea sã fie înmormîntat alãturi de alþi englezi
celebri, ºi nu într-un mormînt necunoscut de la þarã. S-au scris mai multe
scrisori prin care se fãcea apel la guvern ºi la vicarul abaþiei. Campania a
fost sprijinitã, iar în final a avut succes.
Acum trebuia procedat la o înlocuire rapidã a antreprenorilor de pompe
funebre ºi la folosirea unui sicriu elegant ºi scump în locul cutiei rudimentare
de stejar în care corpul mai era încã aºezat. S-a organizat în grabã o
ceremonie fastuoasã, cu toatã pompa bisericeascã. La ceremonie au participat
prietenii ºi rudele, oamenii cei mai importanþi (dar nu ºi regina sau primul
ministru), precum ºi „cea mai mare galerie de intelectuali ce a fost vreodatã
pusã laolaltã în aceastã þarã“. Astfel, la o sãptãmînã dupã ce murise, Dar-
win liber-cugetãtorul, cel ce se împotrivise opiniei episcopilor, a fost
înmormîntat în Westminster Abbey, lîngã niºte celebritãþi precum
matematicianul Sir Isaac Newton ºi astronomul Sir John Herschel.
Uneori, cadavrul este cu adevãrat reînhumat, cu alte cuvinte deshumat
ºi aºezat într-un alt mormînt. Potrivit credinþei budiste, în corp rãmîne un
fond al conºtiinþei timp de aproximativ trei zile dupã moarte, sufletul
putînd intra în tãrîmul morþilor abia dupã aceastã perioadã. Ocazia este
marcatã de o a doua înmormîntare, împreunã cu ceremonialul aferent.
Populaþia din Insula Bali considera cã sufletul pãrãseºte corpul dupã 42 de
zile, iar cadavrul înhumat (sau mumificat) poate fi incinerat abia în acel
moment. Cea de-a doua înmormîntare este adeseori ºi ultima, fiind însoþitã
de toate ceremoniile funerare. În anii 1970, într-un sat chinezesc s-au
înregistrat între prima ºi a doua înmormîntare perioade de pînã la 6–7 ani.
A doua înmormîntare pare sã dateze de multã vreme. Într-un studiu
referitor la 17 morminte neolitice din Grota Franchthi din Grecia, dispunerea
osemintelor în gropi simple a demonstrat cã, în timp ce copiii erau
înmormîntaþi la scurt timp dupã moarte, adulþii erau abia dupã o perioadã
temporarã de înhumare sau de aºezare la îndemîna animalelor sarcofage.
Motivele acestui fapt rãmîn însã necunoscute. Probabil cã în unele
ceremonii trebuiau folosite osemintele curãþate. Credinþele ºi obiceiurile
oamenilor primitivi rãmîn înconjurate de mister. O înþelegere completã a
acestor aspecte ne-ar putea-o furniza doar o maºinã a timpului. În
mormintele neolitice din alte regiuni se practica îndepãrtarea mandibulei
de craniu. Uneori se pãstra doar craniul. Triburile Melpa din Noua Guinee
au pãstrat cranii ancestrale în „depozite de cranii“ pînã în anul 1964 cînd,
urmînd învãþãturile misionarilor creºtini, au început sã foloseascã sicrie.
A doua înmormîntare poate avea loc ºi din motive strict practice. În
þãrile din America de Sud ºi din Europa, motivul a fost de cele mai multe
ori lipsa spaþiului de îngropare. Mormîntul este închiriat pe un numãr de
ani, dupã care corpul este deshumat, iar osemintele sînt fie reînmormîntate
într-o groapã comunã, fie aºezate într-o niºã sau un osuar. Dupã cum era
de aºteptat, aºa se proceda de obicei cu cadavrele sãracilor. Noua Lege a
Pauperilor, adoptatã în Anglia în 1834, a dat o loviturã de graþie celor din
clasa muncitoare prin impunerea unui regulament strict care avea ca scop
reducerea costurilor funeraliilor suportate din fondurile publice. Gropile
comune, situate adesea pe terenurile din vecinãtatea azilurilor de sãraci,
erau umplute cu pînã la 20 de coºciuge. Aceste situri erau însemnate nu
cu numele rãposaþilor, ci cu numere, deasupra turnîndu-se var nestins. Se
spune cã uneori osemintele erau vîndute ca fertilizatori, iar coºciugele
erau tãiate ºi folosite ca lemne de foc. Detalii referitoare la lipsa de
demnitate, anonimatul ºi meschinãria ceremoniilor de îngropare ale celor
sãraci pot fi gãsite în cartea Death, Dissection and the Destitute de Ruth
Richardson. Pînã prin 1938, una din zece persoane care mureau în Londra
era îngropatã în astfel de morminte de cãtre Comitetele de Asistenþã Publicã.
În secolul XVIII, în Europa de Est, cei suspectaþi cã ar fi vampiri erau
uneori exhumaþi dupã înmormîntare. Dacã existau semne evidente, multe
dintre acestea fiind astãzi modificãri normale apãrute ca urmare a decesului,
Înmormîntarea 161
vampirul era ucis înfigîndu-i-se un þãruº în inimã. Exhumarea ºi vînzarea
cadavrelor pentru disecþii anatomice este descrisã în capitolul 11.
Înmormîntarea, mai ales în cazul celor din epoca victorianã, era privitã
ca odihnã finalã, un sfîrºit dorit ºi paºnic al corpului. Oamenii îºi doreau
sã fie îngropaþi destul de adînc, într-un loc liniºtit, ºi nu voiau nicidecum
sã fie deranjaþi. Alfred Lord Tennyson exprimã dorinþa de a avea un
mormînt adînc ºi liniºtit în poezia Maud.
Cazul soþiei lui Dante Gabriel Rosetti, Elizabeth Siddal, este unic.
Femeia murise în 1862 (în urma unei supradoze de laudanum), iar soþul
ei a aºezat alãturi de corpul neînsufleþit, în coºciugul îngropat în cimitirul
Highgate, un manuscris cu poezii. Cîþiva ani mai tîrziu, ºi-a dorit sã publice
aceste poezii, dar nu avea decît copii ale unora dintre ele, astfel cã, în
1869, a obþinut de la Ministerul de Interne aprobarea de a deschide
mormîntul. La acest eveniment a fost prezent ºi avocatul sãu, pentru a
rãspunde eventualelor obiecþii formulate de autoritãþile cimitirului. Cînd
coºciugul a fost deschis, iar manuscrisul scos, o datã cu acesta s-au desprins
ºi cîteva bucle blond-roºcate ale soþiei poetului. Manuscrisul, care emana
un miros respingãtor, a fost stropit imediat cu un dezinfectant, iar apoi
uscat paginã cu paginã. Rosetti nu s-a prezentat la deshumare, deoarece
„se afla într-o stare de agitaþie ºi de aºteptare chinuitoare“. Dar poeziile
au fost publicate în 1870.
În prezent, procedura deshumãrii unui cadavru implicã multã birocraþie.
În cazul în care se suspecteazã cã decesul nu a fost provocat de cauze
naturale, medicul legist poate deshuma corpul pentru a-l analiza în detaliu
sau pentru a verifica dacã existã urme de otravã. Arsenicul rãmîne detectabil
timp de mai multe secole. În cazuri mai rare, rudele îºi doresc sã mute
corpul celui decedat într-un alt loc, situaþie în care trebuie sã obþinã o
aprobare în acest sens. Existã în continuare obligaþia de a reîngropa sau de
a îndepãrta corespunzãtor rãmãºiþele umane excavate accidental. Apar ºi
situaþii în care cimitirele vechi sînt afectate, de exemplu în timpul excavãrilor,
pentru construirea unor clãdiri noi. Osemintele sînt recuperate, puse în saci
ºi incinerate sau reîngropate. Sarcinile de acest gen sînt preluate de firme
specializate cu nume ca, de exemplu, „Necropolis Inc.“.
Acordurile semnate în 1997 vor duce la deschiderea gropilor comune
din Cipru. Invazia turcã din 1974 a împãrþit insula în douã ºi se estimeazã
cã aproximativ 1 600 de ciprioþi greci ºi 800 de ciprioþi turci, declaraþi
dispãruþi, zac îngropaþi în aceste morminte. Înapoierea rãmãºiþelor familiilor
celor morþi va fi un proces dureros, dar se sperã sã aibã ca rezultat
îmbunãtãþirea relaþiilor dintre cele douã comunitãþi.
Funeraliile
Ceremoniile funerare au variat mult de-a lungul secolelor. Acestea
reprezintã subiecte de interes major, putînd fi considerate capitole ale
istoriei religioase, sociale ºi economice. În Egiptul antic, ca ºi în alte
regiuni, amploarea ºi dimensiunile procesiunii funerare depindeau de averea
ºi de statutul social al defunctului. Majoritatea locurilor de înmormîntare
se aflau pe malul vestic al Nilului, în timp ce aproape toatã populaþia
locuia pe malul opus, astfel încît cortegiul funerar trebuia sã traverseze
fluviul; multe dintre ilustraþiile pãstrate prezintã mumii ºi sicrie în bãrci.
Mulþi dintre membrii cortegiului erau, probabil, sclavi care duceau flori,
alimente ºi bãuturi pentru ceremonia funerarã, precum ºi patul, hainele,
bijuteriile ºi alte obiecte ce îi aparþinuserã decedatului, pentru a fi depuse
în mormînt, alãturi de el. Adeseori mortul era luat de la îmbãlsãmãtorii
aflaþi pe malul vestic, dupã traversarea rîului, în drum spre mormînt.
Funeraliile nu constituie neapãrat momente de tristeþe. Romanii, cu
ocazia funeraliilor persoanelor importante, organizau jocuri, festine gratuite,
ba chiar ºi lupte cu gladiatori; la înmormîntarea lui Publius Licinius, în
anul 183 d.Hr., au luptat 120 de bãrbaþi.
Persoanele mai bogate ºi cu funcþii importante beneficiazã, în general,
de ceremonii mai somptuoase, deºi existã ºi excepþii. La moartea lui Charles
de Gaulle, în 1970, acesta a fost depus într-un coºciug obiºnuit din lemn,
construit de tîmplarul local, ºi înmormîntat într-un mic cimitir sãtesc,
printre cei care au asistat la înmormîntare aflîndu-se doar familia, prietenii
ºi cîþiva vecini. Acest moment contrasteazã puternic cu pompa ºi grandoarea
funeraliilor regale din Europa sau cu fastuoasele ceremonii ce trebuie sã
fi însoþit înmormîntãrile faraonilor egipteni. Efortul ºi resursele necesare
construirii celor mai mari dintre piramidele egiptene reprezentau cheltuieli
uriaºe pentru economia þãrii.
Antreprenorii de pome funebre au apãrut în Anglia în secolul XVII.
Înaintea lor, pregãtirea cadavrului pentru înmormîntare era responsabilitatea
familiei, fiind fãcutã de obicei de femei. Primul antreprenor a fost Will-
iam Boyce, care ºi-a deschis o prãvãlie în apropiere de Newgate, la Londra,
în 1675. Cartea sa de vizitã anunþa cã „vi se poate furniza orice fel ºi
mãrime de sicriu sau giulgiu gata fãcute. ªi toate celelalte obiecte necesare
unei înmormîntãri“. Spre sfîrºitul secolului XIX, cînd antreprenorii ofereau
servicii mult mai complexe decît simpla îndepãrtare a cadavrului, au început
sã fie cunoscuþi sub numele de persoane care se ocupã de funeralii, în
prezent aparþinînd Institutului Britanic de Organizare a Funeraliilor. Aceasta
este o profesie reglementatã, existînd ºi o Asociaþie Naþionalã a Directorilor
Funerari, cu o deontologie proprie, precum ºi un Consiliu al Standardelor
Funerare, care are numit un comisar funerar.
Înmormîntarea 163
Funeraliile grandioase pentru cei grandioºi au fost dintotdeauna
costisitoare. Procesiunea funerarã complexã fãcutã pentru Sir Philip Sidney
pe data de 16 februarie 1587 a fost imortalizatã într-o gravurã de Johann
Theodor de Bry. Plãcile gravate au fost tipãrite sub forma unui sul cu o
lungime de 11,5 metri, care-i reprezenta pe cei 700 de participanþi în
hainele pe care le purtau. Ceremonia a fost atît de costisitoare, încît se
spunea cã l-a ruinat pe organizator. Procesiunile spectaculoase contribuiau
la pãstrarea memoriei unei persoane însemnate, deºi, în acest caz, este
posibil ca motivele sã fi avut parþial un caracter politic. La începutul
secolului XVII, ceremoniile funerare organizate în Anglia pentru cei înstãriþi
deveniserã expuneri costisitoare ale averilor personale. Se fãceau pregãtiri
speciale pentru procesiune, pentru hainele care urmau sã fie purtate ºi
pentru obiectele heraldice, printre care drapele ºi armuri, de care se ocupa
Colegiul Militar. În afarã de purtãtorii sicriului existau ºi purtãtori ai
baldachinului ce era aºezat apoi deasupra sicriului. Se tocmeau bocitoare,
erau necesare lumînãri ºi alte obiecte ce trebuiau procurate ºi plãtite.
Adesea, în testamentele celor înstãriþi erau incluse instrucþiuni precise
referitor atît la înmormîntarea propriu-zisã, cît ºi la cum ar trebui sã fie
mormîntul. Sir Francis Page, care a murit în 1741, a mers atît de departe
încît a lãsat chiar bani pentru ca mormîntul sã-i fie curãþat periodic de
praf. Este puþin probabil ca mãsurile luate dupã moarte sã fi fost mai
precise sau calculate sã-ºi facã efectul într-un fel mai crud decît în cazul
francezului din secolul XIX care s-a sinucis dupã ce a aflat cã este înºelat
de amanta sa. Acesta ºi-a dorit ca grãsimea din corp sã fie transformatã
într-o lumînare, iar lumînarea aprinsã sã-i fie înmînatã amantei sale,
împreunã cu o scrisoare în care spunea cã a ars pentru ea de-a lungul vieþii
ºi va continua sã ardã ºi dupã moarte. Flacãra pasiunii era simbolizatã de
lumina lumînãrii la care femeia citea acea scrisoare.
Puritanii au protestat împotriva cheltuielilor ºi emfazei imorale a
ceremonialelor funerare, iar între începutul secolului XVII ºi mijlocul
secolului XVIII s-au încetãþenit funeraliile nocturne, mai ieftine. Acestea
se desfãºurau între orele nouã seara ºi miezul nopþii, iar cheltuielile se
reduceau la membrii cortegiului ºi la lumînãri.
În Anglia epocii victoriene, înmormîntarea a început sã fie un ritual
foarte important, mai ales pentru oamenii de rînd. Cei înstãriþi beneficiau
de funeralii ce reflectau statutul lor social ºi financiar, dar cei sãraci îºi
doreau în primul rînd o ceremonie decentã ºi respectabilã. Decesul survenit
la azilul sãracilor constituia cea mai mare tragedie. Dar ceremoniile funerare
erau scumpe. Dupã adoptarea Legii Anatomiei în 1831 au apãrut o mulþime
de societãþi de pompe funebre, furnizînd servicii de asigurare personalã
pentru costurile înmormîntãrii, rata sãptãmînalã variind între un sfert de
penny ºi trei penny. În 1842, o societate de întrajutorare socialã apãrutã în
Manchester numãra deja 220 000 de membri, cei mai mulþi fãcînd parte
din clasa muncitoare. ªi în Roma anticã existau cluburi de înmormîntare
prin care se plãteau contribuþii pentru acoperirea costurilor serviciilor
funerare ºi care organizau în plus ºi activitãþi cu caracter social.
În 1996, în Marea Britanie, costul total al serviciilor funerare, inclusiv
incinerarea, era de circa 1 000 £. Costurile înmormîntãrii sînt mai mari din
cauza unor cheltuieli suplimentare, printre care taxa groparilor, a serviciului
religios ºi a spaþiului mai mare ocupat în cimitir. Preþul mediu pentru cel
mai ieftin loc dintr-un cimitir era, în Anglia, în 1997, de 500 £, inclusiv
sãparea gropii. Locul poate fi cumpãrat, ceea ce înseamnã cã eºti
proprietarul mormîntului pe o perioadã de 50 de ani – înainte era pe veci.
Multe cimitire care aparþin bisericilor nu mai au loc decît pentru mici
casete sau urne cu cenuºã. Costurile sînt ceva mai mici în cazul împrãºtierii
cenuºii într-o groapã goalã. Înmormîntãrile în pãdure (vezi sfîrºitul
capitolului) sînt cele mai ieftine, fiind ºi ecologice.
Va dispãrea vreodatã complet ceremonialul funerar? Probabil cã nu,
deoarece psihicul uman are nevoie de acest tip de ritual. Iar ritualuri au
existat în majoritatea societãþilor umane. Omul modern nu mai practicã
ritualuri de iniþiere a tinerilor ajunºi la pubertate, momentele semãnatului ºi
recoltatului îi mai preocupã doar pe cîþiva fermieri ºi comunitãþile locale, iar
botezurile cu conotaþii religioase devin din ce în ce mai rare. Dar mai existã
încã nunþi, mai existã ceremonii de înmînare a unor certificate ºi diplome
ºi mai existã înmormîntãrile. Aceste ritualuri marcheazã diferitele faze ale
vieþii ºi întãresc legãturile sociale. Funeraliile sau întrunirile în cadrul cãrora
cei dispãruþi sînt comemoraþi ºi li se aduc omagii vor avea mereu un rol
special. Vederea cadavrului, mai ales dupã ce a fost pregãtit pentru
înmormîntare, deplîngerea morþii acestuia ºi meditaþia înseamnã adesea
acceptarea ideii de moarte. Pregãtirea cadavrului pentru a fi cît mai
prezentabil, spãlarea ºi acoperirea acestuia cu o pînzã sau un giulgiu, toate
acestea reprezentau un ritual cu rol terapeutic ºi garantau în acelaºi timp cã
defunctul era pregãtit ca sã fie vãzut de rude ºi prieteni. Prezentarea
cadavrului, dupã cum s-a discutat în capitolul 5, era un ritual rãspîndit în
Anglia, deºi în prezent este mai puþin folosit. De asemenea, cel puþin din
secolul XIV dateazã obiceiul priveghiului mortului zi ºi noapte în perioada
dintre deces ºi înmormîntare. O explicaþie ar fi cã acest lucru îi þinea la
distanþã pe hoþii de cadavre, numai cã acesta era un ritual instituit cu mult
înainte de epoca disecþiilor. Era, de fapt, o ceremonie, iar un singur om de
pazã lîngã cel decedat era suficient. O datã cu înfiinþarea morgilor, unde
cadavrul putea fi depus înaintea înmormîntãrii, priveghiurile au devenit mai
rare. Aceste priveghiuri aveau o funcþie socialã ºi se organizau în ajunul
ceremoniei funerare, iar cu aceastã ocazie, cei prezenþi puteau sã-ºi exprime
gîndurile despre cel decedat ºi regretele, fiind ºi activitãþi cu caracter pur
social, la care se mînca, se bea ºi se spuneau glume.
Înmormîntarea 165
Subiectul ceremoniilor funerare a fost analizat în detaliu în alte lucrãri
ºi articole amintite în bibliografia de la sfîrºitul cãrþii. Un ghid la zi al
serviciilor funerare din Marea Britanie, inclusiv al ceremonialelor care se
pot organiza fãrã asistenþã profesionalã, poate fi regãsit în The New Natu-
ral Death Handbook (editat de N. Albery et al., 1997). Pentru atei, o
broºurã excelentã numitã Funerals without God poate fi procuratã de la
Asociaþia Umanistã Britanicã din Londra. Aceasta cuprinde sfaturi prac-
tice pentru organizarea unor ceremonii funebre demne, fãrã caracter religios.
Este de preferat însã ca aceste pregãtiri sã se facã înaintea morþii, decît sã
fie amintite într-un testament care s-ar putea sã fie citit doar dupã
înmormîntare.
Înmormîntãrile în mare
Înmormîntãrile în largul mãrii par, la prima vedere, una dintre cele
mai simple ºi mai curate metode. Cadavrul este supus unei distrugeri
rapide ºi eficiente, la care iau parte o varietate de organisme nevertebrate
ºi vertebrate, inclusiv rechinii în mãrile calde, ºi este scutit de procesul
mai lent ºi urît-mirositor de putrefacþie. Apar însã alte probleme. Cei
îndoliaþi nu mai rãmîn cu nici un fel de simbol de la defunct, nici mãcar
cu cenuºa, iar locul nu poate fi marcat.
În trecut, funeraliile pe mare erau destul de frecvente. În perioada
vaselor cu pînze era ceva obiºnuit, din cauza procesului de descompunere
a cadavrelor netratate ºi necongelate. Jurnalul pastorului A. Fraser din
Cawdor ne relateazã spusele unui martor ocular al înmormîntãrii soldaþilor
care muriserã la bordul vasului, în timp ce se întorceau acasã, din cauza
rãnilor cãpãtate în Rãzboiul Crimeii de la mijlocul secolului XIX: „Pe
marginea navei era fixatã o placã de lemn. Pe aceasta era aºezat cadavrul,
cusut într-o pãturã în care, la picioare, era prinsã o ghiulea de tun; cadavrul
era acoperit, în întregime, în timpul ceremoniei religioase cu un steag
vechi. La pronunþarea cuvintelor «încredinþãm acest corp adîncurilor», doi
bãrbaþi ridicau capãtul plãcii, al treilea trãgea steagul, iar corpul aluneca
în apã“.
Marea reprezintã un loc natural ºi potrivit de odihnã veºnicã pentru
unii navigatori ºi pentru cei ce trãiesc pe insule mici. Cadavrele, de care
se legau pietre, erau trimise în adîncuri. Cîteodatã, funeraliile pe mare pot
avea ºi o semnificaþie mai importantã. Norvegienii ºi unii bãºtinaºi ai
insulelor din Pacific credeau cã, atunci cînd o cãpetenie murea, pleca în
larg ºi urma sã se întoarcã într-o bunã zi. Prin urmare, corpul era aºezat
într-un vas, în cazul insularilor din Pacific într-o canoe, ºi trimis în aceastã
cãlãtorie. Norvegienii puneau uneori pãcurã sau bitum ºi dãdeau foc bãrcii
la lansare, astfel încît ceremonia era, de fapt, o combinaþie de incinerare
ºi înmormîntare în mare.
În secolele II ºi III d.Hr., în Scandinavia s-a dezvoltat o tradiþie a
înmormîntãrilor pe vase, multe dintre acestea fiind excavate în Norvegia,
în insula balticã Bornholm ºi în alte regiuni colonizate de vikingi.
Înmormîntãrile pe vase de mari dimensiuni erau rezervate persoanelor
însemnate, dar mulþi oameni obiºnuiþi erau înmormîntaþi în bãrci mici,
descoperindu-se mii de morminte în astfel de bãrci. Totuºi, în cazul
înmormîntãrilor pe vase, nava era fixatã în pãmînt, adesea la o distanþã
destul de mare de apã. De exemplu, la Sutton Hoo din Suffolk, Anglia, în
perioada 655–670 d.Hr. a avut loc o înmormîntare pe vas a unui rege
anglo-saxon. Regatul fusese deja convertit la creºtinism, dar obiceiul fusese
împrumutat din sudul Iutlandei cu douã secole mai devreme. Cînd a fost
excavat în 1939, s-a descoperit cã era vorba despre un vas mare de lemn,
de 26 de metri lungime, cu 38 de locuri pentru vîslaºi. Totuºi, zona se afla
la peste un kilometru de cel mai apropiat rîu. Pe vas s-au descoperit
catarame valoroase, agrafe de aur ºi 37 de monede de aur. Dar, ciudat, nu
s-au descoperit rãmãºiþe umane.
Explicaþia acestor înmormîntãri complexe pe vase în pãmînt nu este
foarte clarã. Din punct de vedere practic, pare logic ca o persoanã
importantã, cu o colecþie atît de bogatã de artefacte, sã fie îngropatã în
pãmînt mai degrabã decît sã fie abandonatã în largul mãrii, unde totul s-ar
scufunda, s-ar pierde sau ar putea fi jefuit. Într-adevãr, unele înmormîntãri
pe vase pot fi considerate ca atare, dacã un sicriu face parte întîmplãtor
dintre obiectele de pe vas. La Loose Howe, în apropiere de Rosedale
Head, din comitatul Yorkshire, existã un mormînt în care s-au descoperit
niºte canoe de 3 metri lungime, fãcute din trunchiuri de copaci aºezate
împreunã pentru a forma un sicriu, care conþin rãmãºiþe umane. Mormîntul
dateazã de prin 1500 î.Hr. Aºa-numitele înmormîntãri „cavalereºti“ din
Danemarca fac parte, probabil, din aceeaºi categorie. Bãrbaþii de rang
înalt erau îngropaþi cu scãri, pinteni, arme ºi, uneori, chiar cu un cal, în
timp ce femeile erau aºezate în caleºti ce serveau drept sicrie.
Cei ce se scufundã o datã cu un vas îºi gãsesc mormîntul în apã, iar
soarta cadavrelor este similarã cu a celor aruncate în mare sau cu a celor
ce se îneacã dupã ce cad peste bord. Corpul este supus procesului natural
de descompunere în apã. Lucrurile stau oarecum altfel în cazul în care
cadavrul este mai mult sau mai puþin sigilat în interiorul navei, inaccesibil
peºtilor carnivori, creveþilor sau altor vietãþi – de exemplu, în submarinele
scufundate. Fundul oceanelor este plin de submarine scufundate în timpul
celor douã rãzboaie mondiale. Fiecare dintre acestea conþine cîte un echipaj,
are rolul unui cavou acvatic ºi este declarat oficial mormînt de rãzboi. De
exemplu, submarinul german din clasa U, UB30, identificat de un scafandru
în 1993, se aflã la 50 de metri adîncime în dreptul coastei oraºului Whitby,
din nordul comitatului Yorkshire. Acesta s-a scufundat în 1918 ºi reprezintã
mormîntul celor 22 de marinari care se aflau la bord. În prezent, scafandrii
Înmormîntarea 167
pot jefui astfel de epave în cãutare de suveniruri, ceea ce echivaleazã cu
jefuirea mormintelor din piramidele egiptene. Cînd epava Titanicului a
fost localizatã pe fundul Atlanticului, în 1992, a apãrut ideea cã scufundã-
torii tulburau liniºtea unui mormînt.
În Marea Britanie existã reguli complexe în ceea ce priveºte înmormîn-
tarea în mare. Cadavrul nu poate fi aruncat oriunde; în primul rînd, s-ar
putea agãþa în plasele pescarilor. Trebuie mai întîi obþinutã o autorizaþie
de la Ministerul Agriculturii, Pescuitului ºi Alimentaþiei ºi de la Inspecto-
ratul Pescuitului. Cadavrul trebuie sã fie neîmbãlsãmat, îngreunat cu cel
puþin 100 kg de metal sau ciment, iar coºciugul încins cu o bandã de oþel
pentru a se preveni deschiderea în momentul impactului cu apa. Înmormîn-
tãrile în mare sînt destul de costisitoare.
Cavouri ºi monumente
Indiferent dacã o persoanã este îngropatã într-un sicriu, învelitã într-un
giulgiu, ori îi este îngropatã doar cenuºa, locul respectiv este marcat de
obicei printr-un semn. În vechile cimitire ale bisericilor din Anglia,
mormîntul era însemnat doar cu o placã de lemn, pietrele funerare fiind
o raritate înaintea secolului XVII.
Cavourile ºi monumentele funerare au atins o culme, din punctul de
vedere al dimensiunilor ºi al gradului de complexitate, în Egiptul Antic.
Iniþial, în prima ºi a doua dinastie (3000–2680 î.Hr.), cavourile erau fãcute
sub pãmînt, la suprafaþã neexistînd vreo structurã deosebitã. Mai tîrziu,
(în dinastia a patra), apãrea o clãdire joasã, cu o bazã dreptunghiularã ºi
un acoperiº plan, numitã mastaba („bancã“ în limba arabã). Camera
mortuarã a fost coborîtã din ce în ce mai jos, iar suprastructurile au devenit
mai elaborate, cu multe încãperi ºi coridoare. Prima piramidã, cea a regelui
Djoser (2650 î.Hr.), era o piramidã în trepte, construitã la Saqqara. Are
ºase trepte ºi o înãlþime de 60 de metri, fiind înconjuratã odinioarã de un
zid ºi un complex de monumente funerare. Un secol mai tîrziu (2550 î.Hr.)
s-a construit prima piramidã adevãratã, cu muchiile netede, aparþinîndu-i
regelui Snefru. Piramidele care au devenit renumite în întreaga lume sînt
cele trei de la Giseh, oraº aflat la cîþiva kilometri de Cairo, pe malul vestic
al Nilului (vezi caseta). Piramidele au fost locurile de înmormîntare ale
regilor egipteni timp de aproape 1000 de ani. În jurul piramidei existau
mai multe clãdiri, printre care ºi templul piramidei. Arhitectura complexã,
care ascundea pasaje ºi intrãri false, s-a dezvoltat ºi ca o reacþie la
ameninþarea jefuitorilor de morminte (vezi capitolul 9). Piramidele au fost
abandonate în timpul dinastiei a 18-a (1567–1320 î.Hr.). Egiptenii le
construiserã timp de 3 500 de ani, ceea ce demonstreazã extraordinara
stabilitate a acestei societãþi.
Urmãtorul tip de cavou regal a fost unul mai discret, tãiat în stîncã.
Faraonul Tutmes I (1520 î.Hr.) a fost primul suveran îngropat astfel.
Cavourile sãpate în stîncã aveau scãri, coridoare ºi mai multe încãperi ºi
se întindeau pe distanþe de sute de metri în interiorul stîncii. Templele
asociate de la suprafaþã erau construite la mare distanþã de mormînt, pentru
a nu oferi indicii referitor la amplasarea acestuia.
Sudanezii au cucerit Egiptul în secolul VII î.Hr. ºi au început sã-ºi
construiascã propriile piramide în Sudan. Ultimele dintre ele, datînd din
secolele III-IV d.Hr., sînt mici edificii construite din cãrãmidã.
Structuri piramidale se întîlnesc ºi în Mexic. Piramidele din pãmînt
ale soarelui ºi ale lunii se gãsesc în Teotihuacan ºi, deºi sînt numai ceva
mai mari decît niºte movile de pãmînt, Piramida Soarelui are lungimea
bazei de 210 metri ºi se înalþã pînã la aproximativ 60 de metri. Aceste
construcþii erau probabil înconjurate de temple ºi reprezentau locuri de
veneraþie ºi de jertfe, nu monumente funerare.
Babilonienii au construit temple-turn înalte, din lut, cãrãmizi ºi mor-
tar, cunoscute sub numele de zigurate. Acestea aveau pînã la ºapte terase,
scãri interioare ºi copaci ºi plante pe terasele superioare, care erau udate
cu niºte dispozitive speciale de ridicare a apei. Templul cel mai bine
Piramidele egiptene
În Egiptul de astãzi mai existã 50 sau 60 de piramide rãmase în picioare.
Cele mai celebre dintre ele sînt cele trei piramide de la Giseh, oraº aflat
la cîþiva kilometri de Cairo, pe malul de vest al Nilului. Cea mai mare este
cea a lui Khufu sau Kheops, fiul lui Snefru. Fiecare laturã a bazei mãsoarã
139 de metri, iar piramida este orientatã în funcþie de punctele cardinale.
Iniþial, piramida avea o înãlþime de 147 de metri, acoperea o suprafaþã de
5,261 hectare, fiind construitã într-o perioadã de 22 de ani. Partea centralã
constã din peste 2 milioane de blocuri de piatrã, fiecare cîntãrind aproximativ
2 tone. Piramida era acoperitã de plãci netede de calcar, dar acestea au fost
în cea mai mare parte îndepãrtate, lãsînd expuse treptele gigantice formate
de blocurile de piatrã de la bazã.
Cea de-a doua piramidã este cea a succesorului lui Kheops, Khefren,
fiind ceva mai micã, iar a treia, a lui Mykerinos, este ºi mai micã. Într-un
templu funerar din apropiere, în care cadavrul regal era supus unor ceremonii
de purificare, se gãsesc cinci adîncituri în formã de barcã ce sprijineau
bãrcile de lemn necesare faraonului în cãlãtoria sa spre înaltul cerurilor.
De ce construia populaþia Egiptului antic piramide? În primul rînd, din
nevoia de a avea morminte impresionante, care sã dureze veºnic. De
asemenea, acestea reflectau stabilitatea societãþii egiptene, supremaþia
conducãtorilor, faptul cã Nilul nu seca, fertilitatea pãmîntului ºi ideea cã
acest stil de viaþã era creat de zeitãþi. Ele au rezistat variaþiilor. S-a sugerat
cã marginile piramidei simbolizau razele soarelui. Termenul egiptean care
desemneazã piramida înseamnã probabil „loc de ascensiune“, prin
intermediul cãruia faraonul decedat putea sã se ridice în cãlãtoria sa cãtre
zeul-soare din ceruri.
Înmormîntarea 169
pãstrat, aflat la Ur, are o înãlþime de 20 de metri, iar baza mãsoarã 60 ×
46 metri. Cel mai cunoscut este însã Turnul Babel. Nici aceste construcþii
nu erau, de fapt, monumente funerare.
Romanii aveau un cult deosebit al morþii, acordînd multã importanþã
cavourilor, monumentelor ºi ceremoniilor funerare. Testamentele prevedeau,
în general, alocarea unor sume pentru achiziþionarea unor plãci de piatrã
gravate ºi pentru ritualurile funerare însoþite de festine cu mîncare ºi
bãuturã. De-a lungul secolelor s-au construit morminte de o mare
diversitate. Unele erau plasate sub pãmînt, sãpate în sol sau în piatrã, în
versantele unor dealuri sau stînci. Puteau fi acoperite cu un tumul (movilã)
de pãmînt, cu un diametru de pînã la 50 de metri, specific romanilor.
Altele erau construite la suprafaþã, din blocuri de zidãrie. În apropierea
oraºelor, numãrul monumentelor funerare individuale era atît de mare,
încît acestea se alcãtuiau în ºiruri, erau aranjate pe strãzi, cartiere, care
formau o necropolã sau un „oraº al morþilor“. O necropolã de mari
dimensiuni se întinde la 70 de metri sub naosul bazilicii San Pietro de la
Vatican.
Movile funerare au fost construite ºi de societãþi mai puþin dezvoltate,
precum cele vest-europene din neolitic ºi din perioada timpurie a epocii
bronzului. Acestea erau mici dealuri de pãmînt sau pietre (movile, tumuli
etc.) ºi prezintã astãzi un interes deosebit pentru arheologi. În Suedia,
Silbury Hill, movila misterioasã

Silbury Hill, din provincia englezã Wiltshire, este cea mai mare movilã
preistoricã din Europa. Are o înãlþime de 39,5 metri ºi e împrejmuitã de un
ºanþ cu o adîncime de 6 metri. Cei care au ridicat aceastã structurã colosalã
conicã, acum mai bine de 4 000 de ani, au fost nevoiþi sã deplaseze
aproximativ 350 000 de metri cubi de calcar, folosind doar lopeþi din piatrã
sau din oase (omoplaþi) ºi tîrnãcoape din coarne de cerbi. Ceea ce înseamnã
cam 18 milioane de ore de muncã individualã sau 700 de bãrbaþi muncind
timp de 10 ani. Pînã în prezent nu s-a descoperit vreun cadavru sau vreo
camerã mortuarã, iar rolul pe care l-a avut aceastã construcþie în viaþa
socialã a populaþiei rãmîne un mister.
În schimb, movila de la West Kennet, aflatã în apropiere, avînd o lungime
de 100 de metri ºi încãperi de piatrã în primii 12 metri, conþine osemintele
a 40 de cadavre. Este evident cã aici au fost depuse (probabil dupã putrezirea
þesuturilor moi ºi prin niºte ritualuri necunoscute) doar osemintele unor
persoane importante. Aceastã movilã alungitã dateazã aproximativ din anul
3700 î.Hr., iar ultimele înmormîntãri au avut loc prin anul 2000 î.Hr., cînd
a fost abandonatã în favoarea unor movile circulare, de dimensiuni mai
mici.
Movilele, prin formele, dimensiunile ºi semnificaþiile lor, i-au fascinat
dintotdeauna pe arheologi. Numai în Anglia existã 30 000–40 000 de movile,
dar se poate argumenta cã, în principiu, acestea nu sînt monumente funerare.
Danemarca ºi Franþa au fost descoperite cel puþin 10 000 de astfel de
morminte megalitice. Edificii comparabile au construit ºi populaþiile din
America de Nord în urmã cu 2 000–3 000 de ani. Mormintele megalitice
erau locuri de înmormîntare comune, folosite timp de mai multe generaþii.
Munca necesarã construirii lor, care presupunea organizare ºi disciplinã,
dovedeºte cã acestea jucau un rol important în viaþa socialã a comunitãþilor
ºi, deºi funcþia lor exactã rãmîne necunoscutã, pot fi considerate monumente
care simbolizeazã credinþe dispãrute, asemenea bisericilor lumii creºtine.
Ca ºi bisericile, ele ar fi putut servi atît la adãpostirea corpurilor celor
morþi, cît ºi în scop religios sau de vrãjitorie.
O varietate de morminte stranii

În vremurile preistorice, locuitorii Maltei erau foarte preocupaþi de
subiectul morþii. Pe suprafaþa insulei existã 20 de grupuri de temple uriaºe
construite din piatrã, unele dintre ele alãturate unor morminte ancestrale.
Unul dintre aceste morminte, aflat la Hal Saflieni, în apropiere de Palwa,
Malta, descoperit în 1902, pare a fi un templu închinat morþilor. Acesta
este alcãtuit dintr-un complex mortuar subteran, sãpat în pãmîntul pietros,
cu 32 de încãperi în care au fost descoperite mii de oseminte umane. În
acest loc au fost înmormîntaþi aproximativ 6 000–7 000 de indivizi,
mormîntul datînd din anii 3500-2500 î.Hr.
Pe Gozo, o insulã învecinatã, se aflã un alt mormînt, de astã datã pe
locul unei aºezãri megalitice, Cercul Brochtorff. Aici, încãperile mortuare
au fost construite într-o serie de grote naturale. Dupã cum se procedeazã
frecvent cu locurile de înmormîntare, cadavrele descompuse erau scoase
din spaþiile ocupate la început pentru a face loc nou-veniþilor, iar
fragmentele dezmembrate erau aºezate în gropi comune. Acestea conþin
mii de oase, unele dintre ele sortate ºi stivuite astfel încît craniile sã se
afle într-un loc, femurele în altul ºi aºa mai departe. Se presupune cã în
momentul înmormîntãrii iniþiale ºi al redepozitãrii ulterioare a rãmãºiþelor
celor decedaþi se practicau ritualuri speciale. Încã o datã, devine evident
cã nu se cunoaºte aproape nimic sigur în legãturã cu viaþa religioasã ºi
credinþele oamenilor preistorici.
Printre obiectele depuse în mormintele din aceste zone din Malta s-au
descoperit figurine de lut ºi de piatrã ce reprezintã oameni obezi, mai ales
femei. Antropologii au sugerat cã acestea simbolizeazã cultul fertilitãþii,
foarte rãspîndit în acea vreme. Figurinele sînt mai elaborate ºi mai
numeroase decît oriunde în altã parte ºi se pare cã, în Malta preistoricã,
adorarea reprezentãrilor corpolente devenise o adevãratã pasiune.
Poporul Merina din Madagascar era deosebit de preocupat de
construirea propriilor monumente funerare. Chiar structura acestei societãþi
tradiþionale, cu felul de a-i implica pe toþi membrii societãþii, este fixatã
Înmormîntarea 171
continuu în aceastã zonã prin morminte ºi în jurul acestora. Acestea sînt
edificii masive, parþial subterane, alcãtuite din blocuri grele ºi costisitoare
de piatrã. Fiecare sat are cinci sau ºase astfel de morminte, iar oamenii
petrec de cinci pînã la de zece ori mai mult timp construindu-ºi mormintele
decît casele. Chiar ºi copiii se laudã cu mormintele lor.
Cel mai mare mormînt din lume este cel de pe Muntele Li, construit
pentru Zheng, primul împãrat chinez. Acesta se aflã în apropiere de
Xianyang ºi a fost ridicat în anul 221 î.Hr. Mormîntul are o armatã de
aproximativ 8000 de soldaþi din teracotã în mãrime naturalã. Un mormînt
mai recent, din insula japonezã Okinawa, adãposteºte circa 18000 de morþi
din al doilea rãzboi mondial.
Cimitire, catacombe ºi columbare

Cimitirul este un loc în care se gãsesc morminte colective; este derivat
dintr-un cuvînt grecesc care înseamnã dormitor sau loc de odihnã. Deºi
unele cimitire dateazã din neolitic sau de la începutul epocii bronzului,
sînt, în general, caracteristice comunitãþilor aºezate, cu populaþii numeroase.
Egiptenii, chinezii ºi evreii îºi amplasau cimitirele dincolo de zidurile
cetãþilor, probabil ca sã evite mirosurile emanate ºi din motive de igienã
publicã. Romanii îºi înmormîntau morþii (sub formã de cadavre sau de
cenuºã) de-a lungul drumurilor ce ieºeau din oraºe ºi cetãþi, ca de exemplu
de-a lungul celebrei Via Appia Antica, din afara Romei, sau al Strãzii
Mormintelor, din preajma oraºului Pompei, iar incinerãrile nu erau permise
în interiorul cetãþilor din motive sanitare ºi estetice. Plutarh povesteºte cã
Lysurgus Spartanul a ordonat ca morþii sã fie înveliþi într-o pînzã roºie ºi
îngropaþi în oraº, pentru ca tinerii spartani sã se obiºnuiascã astfel cu
priveliºtea cadavrelor ºi cu ideea de moarte. Catacombele erau cimitire
subterane, adesea tãiate în stîncã. Erau rezervate, în general, membrilor
unei anumite religii, aºa cum este cazul catacombelor evreieºti sau creºtine
de sub Via Appia, din Roma. Catacomba San Giovanni, din Siracusa, se
întinde pe un spaþiu foarte mare ºi are o dispunere asemãnãtoare unui oraº
al morþilor, cu strãzi pe trei niveluri.
La începuturile creºtinãtãþii, mulþi ºi-au dorit sã fie înmormîntaþi în
biserici. Se spune cã în biserica St. Neot din Cornwall, Anglia, au fost
îngropate sub podea 548 de cadavre între anii 1606 ºi 1708. În Anglia, în
secolele XVII–XVIII, au apãrut criptele familiale. Acestea erau de fapt
gropi mortuare cãptuºite cu cãrãmizi, de cele mai multe ori de dimensiuni
uriaºe, putînd adãposti pînã la 50 de sicrie aºezate pe poliþe. Acestea
aveau rolul unor camere mortuare dinastice. Între 1729 ºi 1865, în biserica
creºtinã din cartierul londonez Spitalfields s-au depus aproximativ 1000
de sicrie, aºezate în cripte. Multe biserici erau pavate cu pietre funerare,
devenind aproape un cimitir. În scurt timp, bisericile, prea aglomerate, au
început sã primeascã numai corpurile neînsufleþite ale celor bogaþi sau ale
persoanelor importante. Din acest moment, înmormîntãrile au început sã
aibã loc în curþile bisericilor, care s-au transformat, la rîndul lor, în cimitire.
Înmormîntãrile în interiorul bisericii au fost interzise definitiv în Londra
în 1850.
Înainte de sfîrºitul secolului XVII, foarte puþine morminte din cimitire
aveau pietre funerare, iar poziþia acestora nu era marcatã. Ulterior, din ce în
ce mai mulþi nobili ºi, în final, ºi oamenii obiºnuiþi au beneficiat de pietre
funerare, iar din cauza creºterii populaþiei ºi a extinderii inxorabile a oraºelor,
nici cimitirele din jurul bisericilor nu au mai putut face faþã. De exemplu,
vechiul cimitir de la St. Andrews, Widford, Herts, avea o suprafaþã de mai
puþin de jumãtate de acru, dar organizase înmormîntãri timp de 900 de ani.
Cimitirul a ajuns din ce în ce mai aglomerat pînã cînd, în 1903, a fost
închis, fiind considerat suprasaturat cu nu mai puþin de 5000 de cadavre.
Grãdinile au început sã fie ºi ele considerate drept loc ideal de odihnã
veºnicã. Pe cadavre se puneau flori încã din perioada omului de Neanderthal.
Ideea înmormîntãrilor în parcuri a apãrut în secolul XVII, iar primii
quaker*-i erau adeseori îngropaþi în propriile grãdini. Wordsworth considera
cã grãdinile ºi peisajele rurale erau locuri ideale pentru îngroparea morþilor,
iar în 1820 a afirmat cã cimitirele din oraºe nu erau potrivite din punct de
vedere spiritual. În acelaºi an a fost inaugurat în Liverpool primul
cimitir-parc.
Pînã spre sfîrºitul secolului XIX, cimitirele erau niºte locuri liniºtite,
care îndemnau la reculegere ºi meditare asupra vieþii ºi a morþii (mai puþin
în cazul în care cineva se afla acolo, cu sufletul greu de tristeþe, pentru a
vizita mormîntul unei persoane dragi). Shelley, poetul, scria: „Cimitirul
este un spaþiu deschis printre ruine, acoperit iarna cu viorele ºi margarete.
Cînd te gîndeºti cã ai putea fi înmormîntat într-un loc atît de sublim, îþi
vine sã te îndrãgosteºti de moarte“.
În Franþa evului mediu, cimitirele din curþile bisericilor erau spaþii
publice, zone libere necesare oraºelor ºi cetãþilor atît de aglomerate. Ele
reprezentau locuri de plimbare, de întîlnire, de joacã sau în care se puteau
vinde diverse produse. Cu alte cuvinte, contactul dintre cei vii ºi cei morþi
se realiza într-un mod intim ºi frecvent. De asemenea, ºi în Anglia, în
secolul XVIII, cimitirele constituiau zone publice, locuri în care oamenii
îºi atîrnau rufele la uscat sau îºi goleau vasele de noapte ºi în care animalele
domestice erau duse la pãscut, preotul paroh deþinînd drepturile de pãºunat.
O prezentare mai detaliatã a problemelor pe care le ridicau înmormîntãrile
din oraºele engleze ºi franceze se întîlneºte în lucrãrile scrise de Claire
Gittings, Philippe Aries ºi Ruth Richardson, enumerate în bibliografia de
la sfîrºitul acestei cãrþi.
* Adept al unei miºcãri religioase protestante fondatã în 1652 (n. r.).

Înmormîntarea 173
Înmormîntãrile din oraºe: probleme cu mirosurile ºi spaþiul
Aries descrie cum, în 1763, confruntate cu plîngeri ce se refereau la
mirosurile îngrozitoare ºi la ameninþarea cu izbucnirea unor epidemii,
autoritãþile pariziene s-au vãzut nevoite sã emitã un decret care conþinea
mãsuri radicale. Prin urmare, toate cimitirele din curþile bisericilor oraºului
trebuiau sã fie închise, iar la periferia oraºului trebuiau sã înceapã, în
scurt timp, lucrãrile pentru construirea a 8 cimitire municipale. Acest
decret promitea sã schimbe atitudinea faþã de moarte ºi de religie,
înmormîntãrile transformîndu-se dintr-o problemã de ordin religios într-una
municipalã. Mai mult, cimitirele propuse erau situate prea departe de
procesiunea la bisericã ºi mormînt. În consecinþã, clerul s-a opus acestui
decret, care nu a fost pus în practicã decît mulþi ani mai tîrziu. Din cauza
distanþei lungi care trebuia parcursã pînã la cimitir, cortegiul funerar era
cîteodatã atît de dezorganizat ºi de profan, încît actorul francez Burnet a
exclamat: „Doamne, dacã va trebui sã fiu înmormîntat aºa, mai bine nu
mai mor“.
Unul dintre cele mai mari cimitire pariziene, Les Innocents, a fost
închis de poliþie în 1780. Toþi morþii au fost scoºi ºi în ultimã instanþã
zona a fost transformatã într-un parc public. Sãparea ºi scoaterea corpurilor,
a pãmîntului ºi a osemintelor se fãcea noaptea, la lumina torþelor ºi a
lumînãrilor, întreaga operaþiune durînd douã ierni ºi o toamnã. Au fost
deschise 80 de cripte ºi 50 de gropi comune, conþinînd în total peste
22 000 de cadavre. Rãmãºiþele au fost transportate cu peste 1000 de cãruþe
la carierele Parisului, care serveau acum drept cimitire subterane. Mai
tîrziu, Napoleon l-a însãrcinat pe inginerul sãu ºef sã aranjeze osemintele
într-o manierã artisticã ºi sã deschidã o serie de tuneluri pentru a fi vizitate
de public. Acestea au fost numite Catacombe, osemintele mai multor
milioane de cadavre anonime, expuse în ºiruri ordonate, putînd fi vizitate
ºi în prezent. Creºterea continuã a oraºului în secolul XIX a suprapopulat
chiar ºi noile cimitire, astfel încît morþii au ajuns din nou în mijlocul celor
vii. Spaþiul disponibil fusese consumat mai repede din cauza dorinþei
oamenilor de a construi cavouri impresionante, care sã reziste trecerii
timpului.
În Anglia, cimitirele municipale nu existau înainte de anii 1820, dar
presiunea pentru spaþiu din cimitirele bisericilor din oraºe le-a transformat
într-o necesitate. Londra a fost primul oraº care le-a adoptat. Highgate
Cemetery a fost inaugurat în anul 1839, la scurt timp apãrînd ºi altele.
Fondatorul ºi arhitectul cimitirului Highgate, Stephen Geary, proiectase
deja primul local londonez unde se servea ºi se bea gin, precum ºi statuia
giganticã a regelui George al III-lea din apropierea intersecþiei celor ºase
strãzi, cunoscutã sub numele de King’s Cross (Intersecþia Regelui).
Suprafaþa de 17 acri fusese achiziþionatã contra sumei de 3500 £, iar o
parcelã de 2 acri de pãmînt nesfinþit fusese rezervatã disidenþilor ºi ateiºtilor.
În acel cimitir au fost îngropaþi cel puþin 166 000 de oameni. Autoritãþilor
locale din restul Angliei li s-a permis sã construiascã cimitire în baza
Clauzelor Legii Cimitirelor din 1847. Înmormîntarea era un subiect im-
portant, care a atras un numãr însemnat de mãsuri legislative. În Anglia,
între anii 1852 ºi 1906 s-au adoptat nu mai puþin de 14 legi în legãturã
cu înmormîntarea, în care se stipula cine putea fi înmormîntat într-un
anume loc, ce ritualuri puteau fi practicate ºi de cãtre cine, ce monumente
se puteau construi ºi aºa mai departe. Aceste legi au fost înlocuite,
simplificate ºi aduse la zi în 1974, printr-un Ordin al Autoritãþilor Locale
ale Cimitirelor.
Avînd în vedere numãrul tot mai mare de înmormîntãri, se putea folosi
terenul din cimitire mai eficient? Spaþiile achiziþionate de o familie nu pot
adãposti în prezent mai mult de patru cadavre, fãcîndu-se demersuri pentru
a schimba legislaþia ºi a permite înmormîntarea în acelaºi cavou a unor
persoane care nu au un grad direct de rudenie. Dupã 75 de ani, rãmãºiþele
sînt îngropate la adîncimi mai mari, deasupra lor fiind aºezate alte coºciuge.
Pentru cei ce vor prefera sã fie înhumaþi ºi nu incineraþi, în Marea Britanie
se încearcã reglementarea refolosirii mormintelor vechi.
Ce s-a întîmplat cu cimitirele bisericilor din oraºe ºi cetãþi dupã ce au
fost închise? Chiar biserica putea fi, la nevoie, dãrîmatã, iar locul folosit
pentru o altã clãdire, dar în privinþa cimitirelor din curtea acestora existau
multe interdicþii. Deºi puteau fi transformate în zone publice, au apãrut
diverse litigii referitor la folosirea acelor spaþii pentru construirea unor
toalete publice, a unor estrade pentru orchestre, a unor depouri de autobuze
sau a unor transformatoare electrice. Lucrurile au fost simplificate dupã
adoptarea legii din 1971, care a permis îndepãrtarea pietrelor funerare ºi
exhumarea ºi reîngroparea rãmãºiþelor umane, în cazul în care se obþineau
toate aprobãrile necesare.
O reorientare similarã de la cimitirele bisericilor din oraºe cãtre
cimitirele de la periferiile acestora s-a petrecut ºi în Statele Unite. Comisia
oraºului New York pe Probleme de Sãnãtate a recomandat, în 1806, ca
spaþiile de înhumare din oraº sã fie transformate în parcuri publice, ulte-
rior fiind propuse legi ce au fost adoptate abia în 1822. Prin urmare, în
New York au fost interzise înhumãrile, înfiinþîndu-se cimitire la Mount
Auburn, Laurel Hill ºi Greenwood.
Unul dintre cele mai frumoase cimitire din lume este Cimitirul Protes-
tant din Roma. Înmormîntãrile se organizau pe timpul nopþii, pentru a se
evita manifestãrile de ostilitate din partea catolicilor, aici fiind îngropaþi
aproximativ 4 000 de oameni, în cea mai mare parte englezi ºi germani,
printre aceºtia numãrîndu-se mulþi artiºti ºi poeþi. În 1821, poetul englez
John Keats, suferind de tuberculozã, aflat pe patul de moarte în apartamentul
sãu din Roma, l-a rugat pe prietenul sãu Severn sã se ducã sã vadã locul
Înmormîntarea 175
unde urma sã fie îngropat. Auzind cã pe morminte creºteau viorele,
margarete ºi anemone, s-a arãtat foarte mulþumit ºi a afirmat cã „simt deja
cum cresc florile peste mine“. A murit la numai 26 de ani, la patru luni
dupã ce ajunsese la Roma. Tot acolo se aflã ºi mormîntul lui Shelley, pe
piatra sa funerarã gãsindu-se gravate trei versuri din cîntecul lui Ariel din
Furtuna lui Shakespeare:
El nu s-a spulberat sub val,

Ci doar marea l-a schimbat
În ceva ciudat, bogat.
Povestea cenuºii ºi a inimii lui Shelley este relatatã în capitolul 7;

versurile sînt sinistru de adecvate.
Cultul monumentelor ºi columbarele

Punctul culminant al cultului monumentelor funerare al europenilor ºi
americanilor a fost atins în cimitirele secolului XIX, ilustrat prin construirea
unor monumente magnifice din marmurã sau piatrã închinate memoriei
celor celebri ºi bogaþi. În cimitirele moderne sau în zonele moderne ale
cimitirelor vechi, morþii sînt înghesuiþi din cauza lipsei de spaþiu. În multe
cimitire europene, pe intervale, sînt stivuite trei sau patru rînduri verticale
de spaþii pentru sicrie, pãrînd mici blocuri de apartamente. Construcþia
funerarã prevãzutã cu niºe în care se pãstreazã urnele cu cenuºã ale celor
incineraþi se numeºte columbar, datoritã asemãnãrii cu un coteþ de porumbei
(din latinescul columba = porumbel). Columbarul roman era un mormînt
subteran, prevãzut cu firide în pereþi pentru urnele cu cenuºã. Printre
columbarele celebre se numãrã Columbari di Vigna Codini, de la periferia
Romei, precum ºi un columbar modern ºi foarte mare, din cimitirul
Père-Lachaise din Paris. Cel din urmã are douã niveluri superioare ºi douã
subterane, totalizînd un numãr de 25400 de spaþii pentru urne. Rãmãºiþele
incinerate sînt, desigur, mai uºor de depozitat decît cadavrele întregi, dar
incinerarea nu este încã foarte popularã în Franþa, doar 2% dintre cei
decedaþi fiind incineraþi, în comparaþie cu 70% în Marea Britanie. Cimitirul
Père-Lachaise a fost inaugurat în 1804, aici fiind îngropate sau reîngropate
multe personalitãþi, printre care Balzac, Molière, La Fontaine, Proust,
Chopin ºi Oscar Wilde.
Cimitirele moderne
Cimitirele devin în prezent locuri plãcute de odihnã ºi aducere aminte.
Primii paºi în aceastã direcþie au fost fãcuþi de cãtre americani, dupã cum
explicã Jessica Mitford în cartea sa The American Way of Death (1963).
Cimitirele sînt o afacere foarte profitabilã în SUA, deºi cele mai multe au,
în prezent, un statut non-profit. Acestea pun la dispoziþie antreprenori de
pompe funebre, sicrie ce pot fi alese în încãperi special amenajate, servicii
de þinere sub observaþie a cadavrelor îmbãlsãmate în „casele adormiþilor“,
orice tip de ceremonie religioasã, flori ºi muzicã, îngrijirea ulterioarã a
mormîntului ºi aºa mai departe. Directorul de servicii funerare
(antreprenorul) furnizeazã servicii complete, ghidîndu-le pe rudele
defunctului de-a lungul întregului ceremonial, cu eficienþã ºi mult tact. O
firmã de pompe funebre din Louisiana are o capelã cu drive-in prin care
se poate vedea mortul. La cerere, persoana decedatã, aºezatã într-un sicriu
deschis, este ridicatã într-un container de sticlã ºi luminatã de surse de
luminã albastrã de argon. Personalul trebuie instruit corespunzãtor, aºa cã
la Universitatea statului California se þin cursuri cu durata de un an de
„ºtiinþa pompelor funebre“, urmate de o practicã de doi ani, în urma cãrora
studentului i se elibereazã o diplomã prin care are dreptul sã îmbãlsãmeze
cadavre.
În anii 1960, în California s-a desfãºurat o serie de campanii reuºite
de vînzare a locurilor de veci încã din timpul vieþii. S-a spus cã se vînduserã
suficiente locuri pentru ca firmele sã fie acoperite în urmãtorii 100 de ani,
iar în prezent trei sferturi din înmormîntãrile din SUA sînt achitate în
avans! Cei morþi se transformã în amintiri frumoase. Rudele sînt protejate
de realitatea crudã a morþii ºi a descompunerii organice prin nenumãrate
eufemisme. Firma de pompe funebre este „capela“, morga e „încãperea de
pregãtire“, moartea este numitã „deanimare“, mortul devine „decedatul“,
iar cadavrul poartã numele de „rãmãºiþe“. Modele de cavouri ºi de pietre
funerare se gãsesc într-o mare varietate, cel mai ieftin monument fiind un
mic semn ce are rolul de a indica mormîntul (30 × 60 cm, din bronz sau
din plastic), la nivelul solului. În aºa-numitele cimitire-pajiºti, caracteristice
statului american California, indicatoarele metalice ale mormintelor sînt
aºezate ordonat pe toatã suprafaþa cimitirului, în mijlocul pajiºtilor înverzite.
Cea mai mare dintre cele cinci „Pajiºti de Pãdure“ din apropierea Los
Angeles-ului este cea din Glendale. Fondatorul acestui tip de cimitir, dr.
Hubert Eaton, ºi l-a imaginat ca pe „un parc imens, fãrã monumente triste
sau alte semne ale morþii, plin de copaci înalþi, pajiºti întinse, fîntîni
arteziene, statui frumoase ºi o arhitecturã monumentalã“. Într-adevãr aºa
este. În parc se poate gãsi tot arsenalul necesar unei înmormîntãri, inclusiv
morga, cimitirul, crematoriul, mausoleul, bisericile ºi florãria. Lucrãrile
de artã se gãsesc din belºug, inclusiv sculpturi ºi picturi uriaºe. Crucificarea,
cea mai mare picturã cu temã religioasã din lume, are o lungime de 60 de
metri ºi o înãlþime de 14 metri; existã ºi Învierea (21 de metri lungime ºi
15,5 metri înãlþime), precum ºi un vitraliu care reproduce Cina cea de
tainã a lui Leonardo da Vinci (9 metri lungime ºi 4,5 metri înãlþime).
Toate acestea sînt plasate în peisajul unei grãdini.
Diferitele religii ºi-au avut propriile cimitire din cele mai vechi timpuri;
Înmormîntarea 177
în 1996, Ajax, clubul de fotbal din Amsterdam, a inaugurat un cimitir
special pentru suporterii decedaþi. Acesta are forma unui mic teren de
fotbal deasupra cãruia rudele suporterului rãposat îi pot împrãºtia cenuºa.
Cimitirele sînt din ce în ce mai întinse. Cimitirul Brookwood din
Surrey (peste 200 de hectare ºi aproape un sfert de milion de morþi) a fost
inaugurat în 1854 ºi este cel mai întins din Marea Britanie. La început
avea o linie proprie de cale feratã, numitã Brookwood Necropolis Rail-
way, cu o garã în Londra ºi douã gãri în cimitir, una pentru anglicani,
cealaltã pentru romano-catolici, atei ºi evrei. Taxa pentru transportul unui
sicriu din Londra pînã la Rrookwood varia între ºase penny ºi un ºiling
(echivalentul a 12 penny) pentru un singur drum. Cimitirul din City-ul
londonez, Wanstead, este cel mai mare din Europa din punctul de vedere
al numãrului de morminte – peste 500 000, multe fiind reînhumãri din
cimitirele bisericilor din Londra care au fost închise în epoca victorianã.
În cimitirele în care locurile sînt insuficiente, coºciugele sau urnele
trebuie stivuite pe verticalã. În Shenhu, în estul Chinei, unde au fost
exhumate 60 000 de cadavre pentru a se recupera terenul agricol, în 1993
era în construcþie o criptã pe ºapte niveluri în care urmau sã fie depozitate
urnele cu cenuºã dupã ce rãmãºiþele erau incinerate. Cel mai mare cimitir
din lume, din punct de vedere al numãrului de morþi, este Piskrevskoe din
Petersburg. Acesta are o suprafaþã de numai 26 de hectare, dar este locul
de odihnã al celor peste 470 000 de victime ale asediului armat al nemþilor
asupra oraºului în anii 1941–1944. Cel mai mare cimitir din lume ca
suprafaþã este Rookwood Necropolis din New South Wales, Australia (vezi
caseta).
Un vechi cimitir din centrul oraºului Tokyo are o clãdire cu trei niveluri
ºi între 6 ºi 8 coridoare pe fiecare nivel, cu pereþii acoperiþi de niºe. În
niºe sînt plasate 9 000 de urne ceremoniale ce conþin cenuºa persoanelor
incinerate. Cenuºa este îngropatã ºi pe terenurile înghesuite ale cimitirului,
cu alei largi de acces. Planurile erau ca toate cimitirele pe care le-a avut
oraºul sã fie construite pe mai multe niveluri. Ideea nu este nouã: camera
mortuarã, veche de 2 000 de ani, de la Silwan, de lîngã Ierusalim, are cinci
niveluri. În oraºul italian Genova, confruntat cu o lipsã cronicã de locuri
pentru cei decedaþi, se începe construirea unui cimitir de 40 de metri
înãlþime, pe zece niveluri. Vor exista trei ascensoare ºi un spaþiu suficient
pentru cel puþin 10 000 de „oaspeþi“ permanenþi. În prezent, cel mai înalt
cimitir din lume este Memorial Necropole Ecumenicia din Santos, din
apropiere de Sao Paulo, Brazilia. Are zece niveluri ºi este iluminat perma-
nent.
Rookwood Necropolis
Arãtaþi-mi cum se ocupã o naþiune de morþii sãi ºi voi aprecia... nivelul
la care se situeazã societatea sa.
William Ewart Gladstone, om politic englez (1809–1898)
Rookwood ocupã o suprafaþã de 283 de hectare în zona vest centralã a
oraºului Sydney, Australia. Aici se aflã 600 000 de morminte ºi 200 000 de
niºe pentru urne funerare. Avînd un numãr de aproape 100 de angajaþi
permanenþi, cimitirul este administrat de cãtre o companie publicã, fiind un
excelent exemplu de cimitir semiurban în plinã dezvoltare, care încearcã sã
aibã relaþii bune cu comunitatea pe care o deserveºte.
Cimitirul a fost inaugurat în 1867, avea o cale feratã proprie, iar spaþiul
era alocat în funcþie de procentele populaþiilor comunitãþilor religioase
obþinute în urma recensãmîntului din 1861. În prezent, Australia are o
populaþie de 17,5 milioane de locuitori, nu mai puþin de 270 de grupuri
etnice diferite ºi circa 80 de religii distincte, printre care se numãrã diferite
rituri de creºtini, budiºti, hinduºi, musulmani ºi cea mai mare comunitate
de zoroastrieni (parþi) din lume, cu excepþia celei din India. Ca semn al
vremurilor actuale, liber-cugetãtorii reprezintã în prezent cel de-al treilea
grup demografic (cu 12,9% din populaþie), în timp ce în 1947 ei reprezentau
doar 0,3%.
La Rookwood se fac în fiecare an aproximativ 3 000 de înmormîntãri ºi
3 000 de incinerãri ºi, dacã se menþine acest ritm, în anul 2020 va fi plin.
Ideea cimitirului-pajiºte, în care rînduri întregi de plãci metalice sã fie
aºezate pe suprafeþe de mai multe hectare de iarbã bine întreþinutã începe
sã prindã contur. Însã, cu siguranþã, un spaþiu destinat înmormîntãrilor nu
poate fi pãstrat la infinit. În acest sens, se sperã sã se introducã un sistem
de proprietate ce poate fi reînnoitã, care sã ia locul sistemului drepturilor
de proprietate asupra locurilor de veci folosit în majoritatea cimitirelor din
Australia ºi din SUA. Dupã 50 de ani, de cele mai multe ori, rudele nu mai
existã sau nu mai sînt interesate, existînd propunerea refolosirii mormintelor
dupã aceastã perioadã, în cazul în care proprietatea nu este reînnoitã.
Rookwood este unic datoritã planurilor de conservare a vegetaþiei indi-
gene. Multe plante locale care au dispãrut din suburbiile învecinate
supravieþuiesc în acest cimitir. În urma unui studiu botanic, s-a descoperit
cã dintre cele 225 de specii de plante endemice din cimitir, 53 erau rare,
iar douã specii (de arbuºti) erau nu numai rare, dar ºi pe cale de dispariþie.
S-a pus la punct un program de conservare, astfel încît desfãºurarea
înmormîntãrilor sã nu afecteze existenþa plantelor indigene.
Mai mult, la Rookwood s-a avansat ideea ca cimitirul sã fie un loc
public, pentru oameni obiºnuiþi, nu numai pentru cei ce-ºi jelesc morþii.
Deºi cimitirul este în primul rînd un loc de singurãtate, pioºenie ºi relaxare,
poate fi folosit ºi pentru plimbãri, fotografii, picturã, studiul plantelor ºi al
pãsãrilor. Vizitatorii (cam 1 milion pe an) sînt bineveniþi oricînd.
Înmormîntarea 179
Personalizarea memoriei
Aranjamentele din cimitire reflectã dorinþa universalã a oamenilor de
a fi þinuþi minte, precum ºi nevoia celor rãmaºi de a avea un loc bine
stabilit unde sã-i viziteze sau sã-ºi aminteascã de cei morþi. Romanii pãstrau
acasã mãºti ale morþilor ºi le purtau la ceremoniile funerare familiale.
Deºi oamenii îºi doresc sã-ºi aminteascã de cei morþi, nu vor sã vadã
expuse cranii sau alte pãrþi ale cadavrului. Probabil cã o placã funerarã
este suficientã. În cimitirele catolice din Europa, pe morminte ºi în cripte
sînt înrãmate fotografii ce au rolul de a pãstra vie memoria celui decedat.
Egiptenii din antichitate îi fãceau adesea mumiei o mascã idealizatã
tocmai pentru ca aceasta sã pãstreze pentru totdeauna un chip demn. Însã,
în timpul ocupaþiei romane, unele mumii din familiile greco-egiptene purtau
chiar portrete reale ale defuncþilor. Aceste portrete magnifice erau realizate
probabil la scurt timp dupã moarte ºi, privite, reuºeau sã stabileascã un
contact imediat ºi personal chiar ºi la peste douã milenii distanþã. Pe una
dintre aceste mumii, cineva a inscripþionat cu cernealã emoþionantul mesaj:
„Adio. Odihneºte-te în pace“. Romanii au introdus mãºtile fãcute din
ghips, cu trãsãturile personale pictate ºi cu sticlã sau piatrã încrustatã în
ochi.
Cu mult timp în urmã, dupã moartea mai multor regi ai Angliei, în
Catedrala Westminster Abbey erau expuse mãºtile de cearã sau efigiile lor
din lemn. Ele erau aºezate pe sicriu pe durata adesea îndelungatã dinaintea
înmormîntãrii; uneori puteau trece chiar mai multe sãptãmîni pînã la
punerea la punct a ceremoniilor ºi a procesiunilor necesare. Edward al
III-lea (m. în 1377) ºi regina Elizabeth I (m. în 1603) aveau efigii din
lemn, pe cînd cea a lui William al III-lea (m. în 1702) ºi a reginei Mary
II (m. în 1694) erau fãcute din cearã. Soþia preºedintelui Marcos din Filipine
a pus sã se facã 32 de portrete din cearã ale acestuia, unul dintre ele
dãruindu-i-l fiicei sale ca dar de nuntã.
Mãºtile din ghips pot fi fãcute atît pe o persoanã decedatã, cît ºi pe
una vie, iar în secolele XVIII–XIX ºi-au imortalizat în acest fel chipul
multe personaje celebre sau mai puþin celebre. Masca mortuarã a lui
Beethoven exprimã personalitatea lui puternicã ºi, împreunã cu portretul
pictat, salveazã de la uitare trãsãturile marelui compozitor. Totuºi, mãºtile
mortuare pot exprima ºi seninãtatea nefireascã a morþii sau spasmele ce
distorsionau chipul muribundului. Mãºtile realizate în timpul vieþii nu
prezentau acest dezavantaj, deºi procedura era un adevãrat chin. Cel supus
intervenþiei trebuia echipat cu tuburi speciale pentru respirat înaintea
aplicãrii ghipsului. O imagine foarte realistã, în genul celor expuse la
Muzeul de Cearã Madame Tussaud, este cea a lui Edmund Sheffield, al
doilea duce de Buckingham, care a murit în timpul unei cãlãtorii prin
Europa în octombrie 1735. Cadavrul a fost conservat ºi s-a fãcut o replicã
din cearã, piele ºi lemn. Ducele (mai bine zis, efigia sa funerarã) se aflã
în prezent în Catedrala Westminster, într-o condiþie excelentã.
Sculpturile care asigurã nemurirea persoanelor decedate sînt cele din
lemn, metal sau piatrã. Corpul murea ºi se descompunea, dar persoana
rãmînea la vedere, pentru a nu fi uitatã. De obicei, efigia era aºezatã
într-un monument impresionant. Plãcile comemorative din alamã au fost
foarte apreciate în secolele XVI–XVII.
Morminte goale
Uneori, cavourile ºi monumentele funerare sînt construite fãrã sã conþinã
rãmãºiþe umane. Generalul Gordon a fost ucis în 1885 de armata mahdiului
care asedia oraºul Khartoum. Cadavrul acestuia nu a putut fi recuperat, iar
Catedrala St. Paul din Londra conþine doar efigia sa. Cenotafele îi
comemoreazã pe cei morþi în rãzboaie, dar nu conþin cadavre, fiind doar
morminte goale (din latinã: ceno = gol + taphos = mormînt). Mormîntul
Eroului Necunoscut din Catedrala Westminster conþine însã cadavrul unui
necunoscut, un soldat britanic neidentificat, repatriat în Anglia dupã primul
rãzboi mondial ºi înmormîntat cu pãmînt adus din Franþa, ca un simbol al
tuturor necunoscuþilor care ºi-au pierdut viaþa în acel rãzboi cumplit.
Pietrele gravate cu rune din Iutlanda, datînd din 800–1000 d.Hr., erau
pietre memoriale ale celor decedaþi, dar, de cele mai multe ori, fãceau
referire la drepturi de proprietate ºi nu erau asociate cu morminte. Pietrele
hero ºi sati din India sînt alte exemple de monumente în care nu existã
nici un cadavru. Unele dintre cele mai mari piramide egiptene, printre
care ºi cea a lui Kheops, despre care am discutat mai sus, nu conþin
cadavrul nici unui rege ºi, dupã cum s-a observat, nici de la Silbury Hill
nu s-au recuperat rãmãºiþe umane.
Unul dintre cele mai mari cimitire din lume se aflã în Bahrain, un stat
insular arab din Golful Persic. Acesta constã din mai multe movile funebre
cu morminte de calcar ºi dateazã din mileniul al III-lea î.Hr. Existã atît de
multe astfel de movile, încît s-a spus cã Bahrainul ar fi o „Insulã a
Morþilor“, depozitînd toate cadavrele din Mesopotamia anticã. Pînã nu de
mult, unul dintre misterele arheologiei arabe consta în faptul cã majoritatea
mormintelor pãreau goale, dar acum se considerã cã aceasta se datoreazã
în cea mai mare parte conservãrii precare a osemintelor de-a lungul
mileniilor.
Înmormîntãrile ecologice
Anglia modernã, la fel ca multe alte þãri cu un procent ridicat al
numãrului de locuitori pe kilometrul pãtrat, se confruntã cu o presiune
crescutã în privinþa spaþiilor de înhumare. Mulþi au început sã considere
Înmormîntarea 181
cã, în loc sã ai o piatrã funerarã care pînã la urmã va fi neglijatã într-un
cimitir, în loc sã aºezi cadavrul într-un coºciug din lemn ºi sã ucizi astfel
copacii, în loc sã-l incinerezi ºi sã poluezi astfel aerul, cel drag ar trebui
înmormîntat într-un „cimitir sãlbatic“. Aceastã mãsurã ar fi foarte apreciatã
în rîndul ecologiºtilor, al celor care iubesc grãdinãritul ºi spaþiile sãlbatice.
Fermierii, proprietarii de terenuri ºi organizaþiile de protecþie a mediului
au început deja sã aranjeze locuri de odihnã în pãduri, unde familiile îi pot
înmormînta pe cei dragi într-un stil propriu, mai simplu ºi mai ieftin,
poate într-o cutie de carton, plantînd pe mormînt flori sau arbuºti pentru
a-l marca. În prezent, în Marea Britanie existã peste 60 de astfel de locuri
de înmormîntare, iar detalii despre acestea pot fi gãsite în lucrarea The
New Natural Death Handbook, de N. Albery et al. (1997).
Poþi sã fii înmormîntat în propria grãdinã? Rãspunsul este „da“, atît
timp cît acest lucru nu provoacã neplãceri publice ºi nu contamineazã
pînza freaticã. Numai cã neînþelegerile dintre membrii familiei, problemele
cu vecinii ºi efectul asupra casei ºi terenului fac ca acest tip de înmormîntare
sã fie destul de rar.
7
Expunerea þi incinerarea
Omul este un animal nobil, splendid ca cenuºã ºi mîndru în

mormînt.
Hydrotaphia (înmormîntarea în urnã), Sir Thomas Browne
(1605–1682)
Expunerea la fenomenele naturale

Expunerea cadavrului pe pãmînt, fãrã înmormîntare, ºi lãsarea lui pradã
proceselor naturale de descompunere ºi de distrugere poate pãrea o formã
de nepãsare. Distrugerea organismului rãmîne în seama larvelor, animalelor
carnivore ºi vulturilor. Este însã o metodã practicatã în unele regiuni ale
lumii. Este ceva atît de diferit faþã de înmormîntarea obiºnuitã, încît
sugereazã o cu totul altã atitudine faþã de moarte ºi de corpul omului.
Cadavrul, sfîºiat ºi mîncat de animalele care se hrãnesc cu stîrvuri, este
supus unei distrugeri violente ºi fragmentate. ªi incinerarea îºi are nota sa
violentã, dar în acest caz cadavrul rãmîne în aceeaºi poziþie în timp ce este
distrus. Pe de altã parte, expunerea lasã în urmã oasele care, în anumite
privinþe, sînt preferabile unui pumn de cenuºã.
Lãsarea cadavrului pe pãmînt era intens practicatã în vremurile
preistorice, fãrã a avea vreo asociere directã cu credinþele religioase. Corpul
neînsufleþit era pur ºi simplu aruncat, aparent fãrã respect ºi fãrã nici un
ritual special pentru cel mort. Era o metodã practicã, iar dacã era aºezat
într-un copac sau pe o stîncã, nu mai putea fi atacat de animale. Probabil
cã aceastã metodã se datora ºi groazei pe care o inspira cadavrul ºi fricii
de spiritul celui mort. Uneori, muribunzii erau abandonaþi, lãsaþi sã moarã
singuri. Totuºi, termenul de „expunere“ se referã la o metodã obiºnuitã de
aºezare a cadavrelor, ca fiind o caracteristicã esenþialã a unor practici
religioase. În Tibet se practica abandonarea cadavrelor în zone îndepãrtate,
Expunerea ºi incinerarea 183
probabil din motive de ordin practic, cum ar fi lipsa unei cantitãþi suficiente
de lemn pentru incinerare sau greutatea de a sãpa o groapã. Zoroastrienii
(adepþii acestei religii persane antice) îºi expuneau decedaþii pe dealuri,
munþi sau în turnuri special construite, la o distanþã destul de mare de
zonele locuite. Ei credeau cã trupurile neînsufleþite sînt impure ºi cã ar
putea contamina elementele pure, cum erau considerate pãmîntul, focul ºi
apa. Prin urmare, cadavrul nu putea fi incinerat, deºi adepþii zoroastrismului
venerau focul.
Parþii ºi vulturii
În regiunea Gujarat de pe coasta vesticã a Indiei, descendenþii parþi
(perºi) ai zoroastrienilor îºi expun morþii pe niºte edificii circulare din
piatrã, numite „Turnurile Tãcerii“ sau dakhma. Acestea sînt amplasate, de
obicei, pe un deal ºi n-au nici un fel de acoperiº, pentru a lãsa drum liber
vulturilor. Turnurile Tãcerii din apropierea oraºului Bombay aveau o
înãlþime de 7,6 metri, un diametru de circa 14 metri ºi erau împãrþite la
vîrf în 72 de receptacule dispuse în jurul unei gropi centrale în trei cercuri
concentrice, unul pentru bãrbaþi, unul pentru femei ºi altul pentru copii.
Cadavrul, acoperit cu o pînzã albã, era aºezat pe o corniºã de piatrã ºi
abandonat vulturilor care stãteau la pîndã. În mai puþin de o zi, carnea era
desprinsã de pe oase, care cãdeau apoi sau erau înghiþite de groapa din
mijloc, unde se amestecau cu osemintele celorlalþi. Pentru a simplifica
lucrurile, cadavrele puteau fi aºezate pe un grãtar metalic, astfel încît
oasele sã cadã automat în groapa de dedesubt. În prezent, 90 000 dintre
cei 155 000 de membri ai populaþiei parte locuiesc în oraºul indian Bombay
ºi în împrejurimi, dar majoritatea nu-ºi mai îngroapã morþii în mod
tradiþional.
Kaffir Kalash, un grup religios de la frontiera nord-vesticã a
Pakistanului, expune cadavrele în coºciuge deschise.
Corpul neînsufleþit poate intra mai repede în circuitul elementelor dacã
este tãiat înainte. Pe un colþ de stîncã din apropierea Mãnãstirii Ganden
din Llasa, Tibet, corpurile celor morþi sînt tãiate de persoane specializate
(„tãietorii de cadavre“), dupã care sînt date de mîncare vulturilor. Ritualul
este macabru, dar pentru budiºtii tibetani e un ceremonial religios.
Alternativa era atîrnarea cadavrelor în copaci, popularã în rîndurile
unor triburi din India, Bali, Australia ºi America de Nord. „Cadavrul
scheletizat“ putea fi recuperat dupã aceea ºi îngropat. Aborigenii din
regiunea australianã Arnhem recurgeau la aceastã metodã pentru a obþine
oasele curãþate ale persoanelor importante, pe care apoi le pictau ºi le
aºezau în coºciuge fãcute din trunchiuri de copaci scobite.
Rechini, hiene ºi broaºte þestoase
În unele regiuni ale lumii existã animale care se hrãnesc cu stîrvuri. De
exemplu, în Insulele Solomon, cadavrele erau aºezate pe recifuri ca sã fie
mîncate de rechini, acest lucru reprezentînd ceva între îngroparea pe mare
ºi aºezarea în drumul animalelor de pradã. Membrii tribului Kikuyu din
Africa de Est obiºnuiau sã care cadavrele unor membri decedaþi în tufiºuri
pentru a fi mîncate de hiene sau sã blocheze uºa casei ºi sã facã o gaurã în
peretele din spate, astfel încît hienele sã vinã ºi sã devoreze cadavrul.
Cîteodatã, abandonarea este direct asociatã incinerãrii. Ritualul aruncãrii
cadavrelor umane, pe jumãtate arse, în fluviul Gange e foarte vechi. Deºi
se construiesc 32 de crematorii noi, electrice, de-a lungul malurilor fluviului,
hinduºii considerã în continuare Gangele drept o destinaþie sacrã, ce are
puterea de a-i elibera pe cei morþi din ciclul renaºterii. Cenuºa cadavrelor
care ard pe ghat-uri (treptele de pe malurile rîului) este aruncatã în rîu,
alãturi de cadavre întregi sau parþial incinerate. Anual, peste 45 000 de
cadavre sînt aruncate în acest fluviu, care a ajuns extrem de poluat. Pe
vremuri, fluviul era populat cu delfini de apã dulce, crocodili, þestoase ºi
sute de specii de peºti, dar toate acesta au dispãrut dupã ce fluviul a fost
sufocat de deversãri industriale, ape menajere ºi cadavre. Corpurile ce
plutesc la suprafaþa apei constituie ceva obiºnuit. Însã existã o soluþie: în
fluviu au fost aduse 18 000 de exemplare de þestoase carnivore, care vor
ajuta la dispariþia poverii pe care o reprezintã în prezent cadavrele umane.
În alte zone din India, în rîuri sînt aduºi crocodili crescuþi în ferme cu
acelaºi scop.
Incinerarea
Dacã ne gîndim la ce transformãri este supus corpul unei fiinþe dragi
dupã moarte, la putrefacþia ºi descompunerea þesuturilor cîndva vii, nu e
de mirare cã incinerarea reprezintã o alternativã acceptatã de multã lume.
Sir Thomas Browne a surprins foarte bine situaþia în secolul XVII: „Sã
fim scoºi în mod tragic din morminte, sã ni se transforme craniile în cupe
de bãut ºi oasele în fluiere, sã ne încîntãm ºi sã ne distrãm astfel duºmanii,
sînt lucruri dezgustãtoare ºi regretabile, de care am scãpa în mormintele
în flãcãri“. Tot el observa ºi cã „relicvele arse nu au teama viermilor“,
deºi, cu onestitatea ce-l caracteriza, a adãugat cã „viermii nu sînt uºor de
gãsit în morminte“. Browne avea un spirit inchizitor ºi critica multe din
convingerile creºtine. Cea mai celebrã lucrare a sa, Religio Medici, a fost
interzisã în 1645 de Biserica Catolicã.
Avantajele incinerãrii sînt numeroase:
1. Rezolvã într-o anumitã mãsurã problema aglomerãrii cimitirelor.

Acestea acoperã peste 6 500 de hectare din teritoriul Angliei ºi al
Þãrii Galilor, iar în 1989 se calculase cã incinerãrile economiseau
81 de hectare anual.
2. Dacã nu existã viaþã dupã moarte, nici focul iadului ºi nici reînvierea
fizicã a corpului – idei îmbrãþiºate de un numãr din ce în ce mai
mare de oameni – incinerarea devine o metodã mai acceptabilã ºi
mai igienicã de îndepãrtare a cadavrelor.
3. Este o metodã convenabilã ºi prezintã avantajul de a transforma
cadavrul proaspãt în cenuºã în mai puþin de o orã, fãrã ca acesta sã
treacã prin fazele amintite mai sus (putrezirea ºi descompunerea).
4. Rudele pot arunca cenuºa mai uºor decît cadavrul întreg sau
osemintele. Aceasta poate fi împrãºtiatã aproape oriunde, datã
prietenilor sau pãstratã într-o cutie pe poliþa de deasupra cãminului.
Uneori, împrãºtierea cenuºii este chiar o mãsurã înþeleaptã din punct
de vedere politic. Cînd liderii tiranici sau criminalii de rãzboi mor
sau sînt executaþi, împrãºtierea cenuºii lor înseamnã cã nu va exista
nici un altar la care sã se închine adepþii lor.
5. Sir Henry Thomas, chirurgul reginei Victoria ºi unul dintre pionierii
metodei, a subliniat cã prin utilizarea raþionalã a rãmãºiþelor incine-
rate se pot economisi fonduri însemnate ale þãrii, destinate importului
de fertilizatori.
6. În ultimul rînd, dar nu cu cea mai micã importanþã, incinerarea
presupune costuri mai mici, deoarece nu este necesar sã se
achiziþioneze un loc de veci sau o piatrã funerarã.
Existã, desigur, ºi contraargumente:
1. Aceia care se tem cã vor fi îngropaþi de vii se tem ºi cã vor fi arºi

de vii.
2. Metoda priveazã familia de ceremonialul ºi înmormîntarea
tradiþionale, care-i ofereau acesteia ocazia sã-ºi arate atît afecþiunea,
cît ºi statutul social ºi financiar.
3. Încredinþarea corpului flãcãrilor este o amintire neplãcutã, chiar
dacã subconºtientã, a focului iadului. Directorii de servicii funerare
trebuie sã dea ºi în prezent dovadã de tact; ei nu discutã despre
cuptoare, termen ce aduce aminte de lagãrele naziste de exterminare.
4. Neliniºtea de care a dat dovadã iniþial în aceastã privinþã biserica
creºtinã (în special cea catolicã) era de înþeles. În timp ce
înmormîntarea tradiþionalã subliniazã importanþa corpului ºi a
reînvierii acestuia, incinerarea sublinia distrugerea lui completã,
punea sub semnul întrebãrii existenþa sufletului. Pentru oamenii de
rînd nu era prea evident faptul cã Dumnezeu ar fi putut reînvia
omul cu aceeaºi uºurinþã din cenuºã, cum ar fi fãcut-o dintr-un
cadavru descompus. Neîncrederea clerului în aceastã metodã era
alimentatã cu siguranþã ºi de susþinerea de care se bucura aceasta
din partea liber-cugetãtorilor, nu doar pentru cã era mai igienicã, ci
ºi pentru cã propunea o atitudine diferitã în ceea ce privea moartea
ºi religia. Decretul papal, prin care incinerãrile erau interzise, nu a
fost abrogat decît la 5 iulie 1963.
Din punct de vedere practic, cadavrele nu ard repede ºi este necesar

sã se întreþinã focul cu lemne, cocs, petrol, gaze sau electricitate. Se spune
cã filozoful grec Heraclit a ars foarte greu, deoarece suferea de hidropizie
(acumulare de lichid în þesuturi). Dupã ce cadavrul arde complet, rãmîne
numai cenuºa, amestecatã cu mici fragmente de os. Chiar ºi oasele sînt
distruse, dupã cum sugereazã termenul englez „bonfire“ (= foc în aer
liber, ce provine din alãturarea cuvintelor bone = os ºi fire = foc), care
însemna la început foc alimentat cu oase de animale domestice.
Incinerarea a apãrut în timpurile preistorice, aºa cum ne demonstreazã
desenele rupestre din mormintele vechi de 10 000 de ani din Grota Franchthi
din Grecia, din mormintele din Coridorul Irlandez ºi din cele ale primelor
populaþii din Australia, de acum aproximativ 30 000 de ani. Incinerarea
era o metodã rãspînditã în Grecia anticã, precum ºi în Roma anticã unde,
din motive necunoscute, a fost înlocuitã cu înhumarea în secolul al doilea
creºtin. Cadavrul lui Cezar a fost incinerat, iar în timpul procesiunii
funerare, deasupra catafalcului a fost montatã o replicã din cearã a marelui
om, care-i prezenta rãnile ºi care se rotea în toate direcþiile pentru a putea
fi vãzut de toþi cei care-l însoþeau pe ultimul drum.
Incinerarea este metoda de îndepãrtare a cadavrelor preferatã ºi de
adepþii sikhismului, ai hinduismului ºi de majoritatea budiºtilor (însuºi
Buddha a fost incinerat), fiind unica metodã folositã ºi de shintoiºtii ºi
budiºtii din Japonia. Dar incinerarea era o practicã inimaginabilã pentru
egiptenii din antichitate, care credeau cã au nevoie de corp în viaþa de
dupã moarte, fiind de asemenea respinsã ºi de musulmani.
Incinerarea hindusã
Hinduismul susþine cã sufletul individual este doar o micã parte
componentã a atotcuprinzãtorului principiu cosmic, captiv o perioadã în
corpul omenesc. Prin arderea cadavrului, sufletul este eliberat ºi, în acelaºi
timp, corpul, care nu mai e necesar, este purificat prin foc. În ceremonia
hindusã tradiþionalã de incinerare, celui mai mare dintre fiii rãposatului i
se înmîneazã o torþã cu care acesta aprinde rugul. În timp ce corpul arde,
unii cred cã sufletul se refugiazã în cap ºi este eliberat atunci cînd craniul
plesneºte din cauza temperaturii ridicate. Alþii sînt de pãrere cã sufletul
iese prin nas, ochi sau gurã, iar sufletul celor iremediabil damnaþi pãrãseºte
corpul pe cale rectalã. Apoi, dupã ce trece prin alte locuri, sufletul intrã
într-un alt corp, nu neapãrat al unui om.
Ceremonia incinerãrii nu se desfãºoarã întotdeauna fãrã incidente. În
primul rînd, combustibilul este costisitor, iar cadavrul poate fi ars doar
parþial. Pentru spectatorul occidental, ceremonia poate pãrea banalã ºi
prost organizatã, dupã cum este prezentatã în aceastã descriere din 1933
a ghat-urilor în flãcãri din oraºul indian Benares, apãrutã în volumul Grand
Tour, de Patrick Balfour (Londra, 1934):
„Înaintam pe apa stãtãtoare, plinã de spumã ºi de flori putrezite, cãtre

ghat-urile în flãcãri, de unde se înãlþa spre cer un rotocol de fum provenit
dintr-o masã de cenuºã în care nu se mai putea recunoaºte un cadavru. Un
rug, aranjat cu grijã în formã dreptunghiularã, tocmai fusese aprins, iar
cadavrul, înfãºurat în pînzã albã, cu greu putea fi zãrit în centru. Un bãtrîn,
înconjurat de gãlbenele, stãtea aºezat picior peste picior pe treapta de mai
sus. Cîþiva bãrbaþi îl sprijineau ºi îl frecau cu ulei ºi nisip. El se supunea
fãrã vlagã acestui ceremonial ºi privea cu ochii larg deschiºi cãtre soare.
– De ce îl maseazã aºa? am întrebat ghidul.
– Fiindcã e mort.
Atunci i-am vãzut ridicîndu-l din poziþia aceea ºi cãrîndu-l pînã la
stiva de lemne. Totuºi, nu pãrea mai mort decît majoritatea celor vii din
preajma sa. L-au aºezat cu faþa în jos pe rug, i-au întors capul ras cãtre rîu,
i-au îngrãmãdit cîteva lemne deasupra ºi i-au dat foc cu paie, turnînd
deasupra unt, fãinã, orez ºi lemn de santal.
Ceremonia s-a terminat repede ºi cu multã sporovãialã, în timp ce
cîþiva privitori neinteresaþi discutau pe margine. Cînd ne-am întors cu barca,
zece minute mai tîrziu, craniul se transformase într-un os carbonizat, iar o
vacã rumega placid ghirlandele de gãlbenele.“
În prezent, cadavrele hinduºilor din Marea Britanie sînt incinerate în

crematorii. Uneori, cenuºa este trimisã înapoi în India pentru a fi împrãºtiatã
deasupra Gangelui, fluviul sacru. Marele conducãtor indian Jawaharlal
Nehru (1889–1964) a cerut sã-i fie împrãºtiatã cenuºa dintr-un avion uºor
deasupra cîmpiilor indiene.
Sati-ul
Practica sati-ului (termen care provine din sanscritã ºi înseamnã „soþie
credincioasã“) era folositã curent cîndva în rîndul brahmanilor indieni. La
moartea soþului, vãduva, dacã nu avea copii mici, i se alãtura acestuia pe
rugul funerar ºi murea alãturi de el. Dacã bãrbatul avea mai multe neveste,
toate erau supuse ritualului; în 1780, împreunã cu rajahul Ajit Singh din
Jodhpur au ars 64 de femei. Teoretic, acest ritual avea un caracter voluntar,
dar cele ce refuzau erau dezonorate pe viaþã. În multe regiuni din India pot
fi gãsite pietre sati, cea mai veche datînd din anul 510 d.Hr. Acestea le
comemoreazã pe soþiile eroilor care s-au sacrificat în acest fel. Ulterior,
între anii 1680 ºi 1830, sati-ul nu a mai avut caracter eroic. Legile actuale
le fac pe vãduve moºtenitoare ale averii soþului, dar au existat ºi cazuri de
aplicare forþatã a ritualului, precum ºi de evadãri sau de salvãri. Ritualul
a fost interzis, pînã la urmã, de britanici în 1829. Ceremonialul varia de
la o zonã la alta; povestirea de mai jos, care aparþine unui martor ocular,
notatã de Jean-Baptiste Tavernier în 1650 (Travels in India, V. Ball, 1989),
a apãrut în volumul Faber Book of Reportage:
„Pe marginea unui rîu sau a unui iaz se construieºte un fel de colibã
de mici dimensiuni, de aproximativ 1 mp, din trestie de toate felurile ºi din
vreascuri, peste care se toarnã cîteva oale de ulei ºi de alte mirodenii
pentru a arde mai repede. Femeia este aºezatã pe jumãtate întinsã în mijlocul
colibei, i se sprijinã capul pe un fel de pernã din lemn ºi ºade lipitã cu
spatele de un stîlp, de care este legatã în jurul taliei de cãtre unul dintre
brahmani, pentru a nu fugi cînd o cuprind flãcãrile. În aceastã poziþie, ea
þine capul soþului pe genunchi, mestecînd betel în tot acest timp; dupã ce
rãmîne aºa timp de aproape o jumãtate de orã, brahmanul care a stat lîngã
ea în colibã iese afarã, iar ea le strigã preoþilor sã aprindã focul; acest lucru
este îndeplinit imediat de brahmani, de rudele ºi prietenii femeii care sînt
prezenþi la ceremonie, aruncînd în foc cîteva oale de ulei, pentru ca femeia
sã ardã mai repede ºi sã sufere cît mai puþin. Dupã ce cadavrul se face
scrum, brahmanii iau tot ce gãsesc, adicã aurul, argintul, staniul sau cuprul
topit provenit din brãþãrile, cerceii ºi inelele purtate de femeie; acestea le
revin de drept, dupã cum am mai spus.“
Arderea vrãjitoarelor, a ereticilor ºi a martirilor

În cazul sati-ului este arsã o fiinþã umanã, dar mai mult sau mai puþin
de bunã voie. Arderea unor oameni de vii ca formã de pedeapsã ºi ca
exemplu pentru public era o metodã intens folositã în Europa acum cîteva
sute de ani.
Credinþa în vrãjitori ºi vrãjitoare este comunã multor popoare. Aceasta
face parte dintr-o credinþã generalã în ritualuri magice, nu toate malefice,
iar subiectul a fost studiat cu mult entuziasm de cãtre antropologi. În
Europa, în secolele XVI ºi XVII, ideea vrãjitoriei practicate în scopuri
malefice era acceptatã pe scarã largã, iar acuzaþiile de vrãjitorie erau
frecvente. Printre cei acuzaþi se numãrau ºi preoþi, cãlugãri, maici, judecãtori
ºi primari, aceastã acuzaþie nefiindu-le rezervatã în exclusivitate femeilor
în vîrstã. S-a sugerat ideea cã „epidemia“ vînãtorii de vrãjitoare din Europa
a fost provocatã de panica, demoralizarea ºi dezorganizarea socialã care
au urmat epidemiei de Moarte Neagrã.
În Anglia, judecarea acuzaþiilor de vrãjitorie dateazã din evul mediu.
Primul caz de acest fel a fost cel al doamnei Alice Kyteler, în 1324. Legea
prevedea pedepse care mergeau de la legarea de stîlpul infamiei pînã la
arderea de viu. În Essex, între anii 1560 ºi 1680 au fost judecate peste
1 200 de cazuri. În total, între secolele XV ºi XVII au fost ucise sute de
mii de „vrãjitoare“, cele mai multe dintre ele prin ardere pe rug. La unul
dintre ultimele episoade ale vînãtorii de vrãjitoare, ºi anume la judecarea
vrãjitoarelor din Salem, oraº american din apropierea Bostonului, în 1692,
nu a fost ars nimeni. Toþi cei 31 de acuzaþi (printre care ºi ºase bãrbaþi)
au primit pedeapsa capitalã, dar mulþi dintre ei au fost spînzuraþi. Ultima
vrãjitoare arsã de vie, în Anglia, a murit în Sunderland, în 1722.
Biserica Romano-Catolicã medievalã îi urmãrea necontenit pe eretici
ºi pe opozanþi. Inchiziþia a fost înfiinþatã ca urmare a ereziilor catarilor ºi
valdezilor, iar Papa Innocenþiu al IV-lea a autorizat în 1252 practicarea
torturii. Dupã cum îi spune ºi numele (în latinã inquiro = a cerceta),
inchizitorii nu aºteptau sã se depunã plîngeri, ci îi cãutau activ pe eretici
ºi încurajau rapoartele ºi acuzaþiile. La început, în nordul Italiei ºi în sudul
Franþei, Inchiziþia a avut o înfãþiºare mai blîndã. Deºi pedepsele difereau
ca grad de severitate, nu se apela prea des la execuþii. Între 1308 ºi 1322,
inchizitorul Bernard Gui a audiat în oraºul francez Toulouse 930 de cazuri.
Au fost achitate 139, 300 au primit penitenþe religioase, iar 42 pedeapsa
cu moartea. Totuºi, dupã ce Papa Sixtus al IV-lea a autorizat în 1478
Inchiziþia Spaniolã, regimul a devenit mai aspru. Persecuþiile au continuat,
atingînd cote maxime în Spania, Franþa ºi Germania în secolele XVI–
XVII. Victimele erau torturate ºi, în final, executate, adeseori prin ardere
pe rug. Cînd Urbain Grandier a fost ars în 1634 în oraºul francez Loudun,
acuzat de vrãjitorie, cãmaºa acestuia a fost îmbibatã cu sulf pentru a grãbi
arderea. Procesul a fost judecat de membri ai clerului, dar arderea
propriu-zisã a cãzut în seama autoritãþilor civile. Unul dintre cei mai „de
succes“ reprezentanþi ai terorii sfinte a fost marele inchizitor dominican
Tomas de Torquemada, care a devenit simbolul celor mai îngrozitoare
trãsãturi ale Inchiziþiei. În perioada în care ºi-a desfãºurat el activitatea au
fost arse pe rug cel puþin 2 000 de persoane. O altã figurã memorabilã a
fost regele Filip al II-lea al Spaniei (1556–1598). El a asistat personal la
un „autodafe“ (act de credinþã) cînd a urmãrit arderea a 12 eretici, iar în
timpul domniei sale au fost arºi pe rug 220 de protestanþi. Sute de mii de
oameni au fost torturaþi ºi uciºi în timpul Inchiziþiei Spaniole. Nu era o
vreme potrivitã sã trãieºti dacã aveai un spirit independent.
Mulþi martiri ºi sfinþi au murit arºi pe rug pentru credinþa lor,
încredinþîndu-ºi trupurile flãcãrilor. Numãrul acestora este însã mic în
comparaþie cu mulþimea de vrãjitori ºi vrãjitoare care au avut aceastã
tragicã soartã. Ioana d’Arc, consideratã de cãtre susþinãtorii sãi sfîntã ºi o
adevãratã conducãtoare a poporului, dar vrãjitoare sau o ameninþare politicã
de cãtre adversari, a fost arsã pe rug la Rouen, în 1431, la vîrsta de 19 ani.
Arderea victimelor de rãzboi

Dupã bãtãlii, cadavrele erau cîteodatã incinerate. În oraºul Rivas din
Nicaragua, în 1855, au fost incinerate corpurile a 12 ofiþeri ºi a 100 de
membri ai Forþelor Guvernamentale Americane, morþi într-o confruntare
cu rebelii. Incinerarea cadavrelor soldaþilor Alianþei în urma Bãtãliei de la
Sedan din primul rãzboi mondial, cînd au murit peste 40000 de oameni,
este descrisã în capitolul 2. Grecii din antichitate îºi incinerau soldaþii
morþi în bãtãlii desfãºurate în þinuturi îndepãrtate; potrivit istoricului latin
Pliniu, se recurgea la aceastã metodã pentru cã inamicii aveau obiceiul de
a exhuma cadavrele în cazul în care acestea erau înmormîntate.
Evoluþia incinerãrii în Europa

Iniþial, evreii ºi creºtinii s-au împotrivit metodei incinerãrii, iar în 789,
Carol cel Mare a dat un decret în care se prevedea cã aceia care practicã
incinerãrile vor fi uciºi. Conform legii, persoanele care mureau trebuiau
înmormîntate. Cum ar fi putut avea loc reînvierea dacã nu ar mai fi existat
corpul care sã fie reînviat? Acestei practici i se opunea nu numai clerul,
ci ºi publicul larg. Incinerarea semãna prea mult cu un ritual pãgîn, înrudit
cu jertfa. Probabil cã erau asemãnãri izbitoare între focul care ardea cadavrul
ºi flãcãrile veºnice ale iadului. Opoziþia manifestatã de public era deosebit
de puternicã ºi s-a menþinut pînã în secolul XIX, chiar pînã în secolul XX.
Au fost ºi cîteva personalitãþi ce s-au declarat încîntate de practica
incinerãrii, printre acestea numãrîndu-se Millais, Trollope, Spencer ºi H.G.
Wells, dar aproape toate celelalte o considerau îngrozitoare. Poliþia se
temea cã, falsificîndu-se certificatele de deces, crimele ar putea fi ascunse
prin incinerarea victimelor.
Edward John Trelawny relateazã ritualul incinerãrii poetului Shelley
pe plaja din apropierea oraºului italian Livorno, pe 15 august 1822. Shelley
se înecase pe 8 iulie ºi avusese parte astfel de o înmormîntare preliminarã:
„Priveliºtea unicã ºi magnificã ce ne înconjura se armoniza atît de bine

cu geniul lui Shelley, încît îmi puteam imagina cum spiritul lui planeazã
deasupra noastrã... A trebuit sã sãpãm un ºanþ de 30 de metri lungime ºi
ne-a luat aproape o orã pînã am descoperit mormîntul... lucram în liniºte...
Sunetul înfundat care a urmat loviturii de tîrnãcop ne-a speriat ºi ne-a fãcut
sã ne strîngem laolaltã; metalul lovise un craniu, iar la scurt timp a ieºit
la ivealã întregul corp. Deasupra se presãrase var; din aceastã cauzã sau
Ziua în care a murit un oraº; povestea oraºului Pompei

În dimineaþa zilei de 24 august 79 d.Hr., locuitorii oraºului Pompei,
situat la poalele Muntelui Vezuviu din Golful Napoli, au resimþit un cutremur
violent, au auzit un tunet asurzitor ºi au vãzut strãfulgerãri de foc. La
ora10.00 dimineaþa, Vezuviul a erupt, în vîrful muntelui ridicîndu-se un nor
uriaº de fum care avea forma unui pin.
Pe strãzi au început sã cadã pietre albite de cãldurã, apoi cenuºã, orbind
oamenii ºi intrîndu-le în gurã ºi în plãmîni. Totul s-a petrecut fulgerãtor de
repede, lumea neavînd timp suficient sã fugã. Pe pantele muntelui s-au
prelins gaze fierbinþi ºi toxice, oamenii murind în cîteva minute, sufocaþi.
Nu s-a scurs lavã, dar cenuºa a continuat sã cadã, acoperind cadavrele,
blocînd cãile de acces ºi ajungînd pînã la nivelul ferestrelor. La puþin timp
dupã aceea a acoperit ºi casele, iar în jurul orei 13.00 întregul oraº era deja
îngropat sub cîþiva metri de cenuºã ºi piatrã ponce. Au fost puþini
supravieþuitori, iar Pompei, împreunã cu miile sale de locuitori (dintre care
aproape jumãtate erau sclavi) dispãruse de pe faþa pãmîntului. Oamenii,
loviþi ºi uciºi în mijlocul activitãþilor lor zilnice, au fost conservaþi fidel în
resturile vulcanice. Pompei, în acea dimineaþã cãlduroasã de varã, fusese
oprit definitiv din drumul sãu.
Cu 17 ani înainte se mai înregistrase un cutremur care provocase pagube
însemnate oraºului, dar vulcanul propriu-zis fusese inactiv de cel puþin un
mileniu. În anul 79 d.Hr., erupþia a fost cu totul surprinzãtoare. Totuºi, de
atunci au mai avut loc multe alte erupþii, vulcanul nestingîndu-se complet
niciodatã.
Oraºul îngropat, acoperit cu pãmînt, viþã-de-vie ºi duzi, nu a fost
descoperit decît în 1594, în secolul XVIII fãcîndu-se excavaþii serioase.
Cadavrele din cenuºa solidificatã au putut fi modelate turnîndu-se ipsos
lichid printr-un mic orificiu pînã cînd se umplea întreaga cavitate. În prezent,
vizitatorii oraºului Pompei pot observa detalii din viaþa cotidianã a romanilor.
S-au pãstrat casele, o tãbliþã la intrarea într-o casã pe care scria „Atenþie,
cîine rãu“, pîini proaspãt coapte în cuptorul brutarului, barãcile gladiatorilor
– vizitatorul are senzaþia întîlnirii nemijlocite cu antichitatea. Se pãstreazã,
de asemenea, ºi scene tragice din dimineaþa fatalã, ca de exemplu membrii
unei familii adunaþi sub un acoperiº pentru a scãpa de ploaia de pietre
incandescente. Una dintre femei cãzuse în genunchi ºi îºi þinea în dreptul
gurii un prosop pentru a se apãra de gazele letale ºi de cenuºã, iar soþul
sãu, mort în apropiere, îºi þinea copilul de mînã.
Povestea oraºului Pompei a fascinat generaþii întregi de scriitori, printre
care Goethe, Stendhal, Mark Twain ºi Charles Dickens. Pliniu cel Tînãr ne
oferã o prezentare directã a fenomenului în scrisorile sale cãtre Tacit,
istoricul latin. El se afla în vizitã la unchiul sãu, Pliniu cel Bãtrîn, comandant
al flotei romane staþionate în Golful Napoli, care a murit sufocat în timp
ce încerca sã observe cu atenþie ce se petrecea în jurul sãu ºi-i ajuta pe
sãteni sã coboare pe pantele vulcanului.
poate din cauza descompunerii, cadavrul avea o culoare violacee închisã,
înspãimîntãtoare... cadavrul a fost bãgat în întregime în cuptor... cãldura
soarelui împreunã cu cea degajatã de cuptor era atît de puternicã, încît
atmosfera devenise vãluritã ºi tremura. Cadavrul s-a deschis, iar inima a
apãrut întreagã. Partea frontalã a craniului, cea care fusese lovitã de tîrnãcop,
s-a desprins; ºi, în timp ce partea posterioarã a craniului era aºezatã pe
barele înroºite ale cuptorului, creierii au început efectiv sã clocoteascã ºi
sã fiarbã ca într-un cazan, vreme îndelungatã. Byron nu a putut suporta
scena... Leigh Hunt a rãmas în trãsurã... Singurele pãrþi care nu au fost
distruse erau cîteva fragmente de oase, maxilarul ºi craniul, dar ceea ce
ne-a surprins pe toþi a fost faptul cã inima a rãmas întreagã. Cînd am
recuperat aceastã relicvã din cuptorul încins, mi-am ars mîna destul de
rãu.“
Cenuºa lui Shelley este înmormîntatã în Cimitirul Protestant din Roma,

iar inima i-a fost adusã în Anglia ºi îngropatã separat.
Acceptarea pînã la urmã a metodei incinerãrii s-a datorat în mare
mãsurã schimbãrii de atitudine faþã de Dumnezeu, faþã de viaþa de apoi ºi
chiar faþã de morþi, dar utilizarea acesteia pe scarã largã a fost posibilã
mai ales datoritã progreselor tehnice. Aceasta era o metodã eficientã, curatã
ºi sigurã, ºi putea fi folositã peste tot în lume. Primele proiecte de crematorii
au apãrut în anii 1870. Sir Henry Thompson, chirurgul reginei Victoria, a
vizitat un crematoriu model la Expoziþia de la Viena din 1873 ºi a rãmas
puternic impresionat de igiena ºi avantajele acestei metode de îndepãrtare
a cadavrelor. A fost, în 1874, unul dintre fondatorii Societãþii de Incinerare.
Aceºtia au cumpãrat în 1878 o parcelã de teren în Woking, au construit
un cuptor, iar în anul urmãtor au incinerat cu succes un cal. Dar autoritãþile
ºi publicul larg nu se arãtau interesaþi. Cînd, în 1882, un cãpitan numit
Hanham din Dorset a cerut societãþii sã-i incinereze soþia ºi mama, lucru
dorit de cele douã femei, Ministerul de Interne nu a autorizat procedura.
Drept urmare, cãpitanul Hanham ºi-a construit un cuptor pe proprietatea
sa ºi a incinerat cele douã corpuri. Autoritãþile nu au luat nici o mãsurã
împotriva sa. O altã persoanã care a acþionat pe cont propriu a fost dr.
Price din Llantrissant. În 1884, în vîrstã de 84 de ani, el ºi-a incinerat în
aer liber bebeluºul mort, înfãºurînd corpul micuþului în scutece, aºezîndu-l
deasupra unui butoi mare cu parafinã ºi dîndu-i foc. La locul faptei se
adunaserã o mulþime de oameni care erau atît de intrigaþi, încît probabil
cã l-ar fi bãtut dacã nu ar fi fost ºi poliþia de faþã. Price a fost judecat
pentru fapta comisã, dar achitat ulterior. Incinerarea era consideratã ilegalã
doar dacã provoca pagube publice.
În 1885, crematoriul de la Woking a început sã funcþioneze, iar prima
incinerare, cea a doamnei Pickersgill, a avut loc pe 26 martie. Oamenii se
opuneau în continuare cu îndîrjire, iar uneori devenea necesarã intervenþia
poliþiei. Incinerarea a fost recunoscutã oficial abia în 1902, cînd a fost
promulgatã o lege a incinerãrii care prevedea o serie de reguli în ceea ce
privea amplasarea ºi modul de funcþionare a crematoriilor. Atitudinea a
început sã se schimbe, dar destul de încet. În 1910, incinerarea a fost declaratã
necesarã pentru cei ce urmau sã fie înmormîntaþi în Catedrala St. Paul, dar
chiar ºi în 1990, Biserica Prezbiterianã Liberã din Scoþia s-a opus construirii
unui crematoriu în Inverness. Biserica Romano-Catolicã nu a aprobat
incinerarea decît în 1963, iar preoþii nu aveau voie sã facã slujbe în crematorii
pînã în 1966. Totuºi, în prezent, incinerarea este o metodã acceptatã de
îndepãrtare a cadavrelor în Marea Britanie. Marea schimbare s-a produs
dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Se poate presupune cã a apãrut ca
urmare a revoltei mondiale ºi a reluãrii asasinatelor în masã din timpul
rãzboiului, a sentimentului de schimbare majorã din perioada postbelicã ºi
a credinþei din ce în ce mai reduse în religia tradiþionalã ºi în ritualurile
acesteia. În 1938 au fost incinerate doar 3 procente din totalul cadavrelor,
iar în 1945 valoarea era în continuare scãzutã, de numai 7,8 procente; totuºi,
în 1991 se ajunsese la 69,9 procente. Numãrul crematoriilor a crescut, în
1973 existînd de patru ori mai multe decît în 1950, iar la ora actualã, în
Marea Britanie, sînt circa 230 de crematorii.
Incinerarea se bucurã de o popularitate similarã ºi în Elveþia (57% din
cadavrele declarate în 1988 au fost incinerate), ceva mai micã în Olanda
(43%), ºi chiar mai scãzutã în Canada (31%) ºi în SUA (15%). În þãrile
catolice, metoda este în continuare destul de rar folositã, valorile din Italia
ºi Spania fiind de 1 procent ºi, respectiv, 11 procente.
De ce a fost acceptatã incinerarea mai uºor în Marea Britanie decît în
multe alte þãri? Un rãspuns interesant vine din partea lui Douglas Davies,
ºi anume cã opinia publicã ar fi fost oarecum influenþatã de familiaritatea
britanicilor cu incinerarea hindusã din India. Totuºi, la început, incinerarea
s-a bucurat de mai mult succes în Germania decît în Anglia; primul
crematoriu s-a deschis în Gotha în 1872, iar pînã în 1911 se dãduserã în
funcþiune 21 de crematorii.
În cazul în care oamenii sînt obiºnuiþi cu înmormîntarea, perspectiva
incinerãrii poate produce reacþii extreme. În þinutul Haian din provincia
chinezã Jiangsu, oficialitãþile au decretat cã toþi cei ce mureau dupã data
de 1 aprilie 1993 urmau sã fie incineraþi. Cotidianul Independent a
comunicat cã zeci de bãtrîni au încercat sã se sinucidã înaintea acestei
date pentru a evita sã fie incineraþi.
Crematoriile moderne
Crematoriile funcþioneazã la temperaturi de 800–1000°C ºi întregul
proces dureazã aproximativ o orã (mai mult în cazul cadavrelor persoanelor
slabe). Scopul este incinerarea totalã, pînã în momentul în care se degajã
niºte gaze invizibile, nu numai fum.
Oamenii ºi-au arãtat îngrijorarea în legãturã cu posibila degajare a
unor cantitãþi nocive de mercur provenit din plombele dentare, avînd în
vedere cã mercurul este o substanþã volatilã. Testele au dovedit cã,
într-adevãr, întreaga cantitate de mercur este eliberatã în atmosferã ºi,
considerîndu-se cã fiecare dintre membrii celor 70% din populaþia englezã
care are încã dinþii naturali deþine, în momentul morþii, cîte cinci plombe
cu amalgam, se ajunge la o valoare anualã de 11 kilograme de mercur
eliminate de un crematoriu obiºnuit care efectueazã 3 500–4 000 de
incinerãri. Evident, aceastã problemã meritã atenþie; poate cã mercurul (ºi
argintul) ar putea fi recuperat în timpul procesului de incinerare.
Pacemakerele cardiace sînt scoase dacã au baterii, deoarece acestea
explodeazã în timpul incinerãrii ºi pot avaria cãptuºeala internã a spaþiului
de incinerare. Obiectele personale, cum ar fi cãrþi, haine de piele sau cãºti
sînt interzise din cauza emisiei de gaze toxice, astfel încît morþii trebuie
sã parcurgã acest ultim drum singuri.
În perioadele mai aglomerate pot fi incinerate ºi mai multe coºciuge
simultan, resturile rãmînînd strict separate. Iniþial, acestea conþin mici
fragmente de os incinerat, precum ºi obiecte metalice de genul inele,
plombe dentare, proteze de ºold sau cuie de la sicrie. Obiectele metalice
sînt îndepãrtate cu un electromagnet, iar ce rãmîne este mãcinat, astfel
încît sã rezulte într-adevãr o cenuºã finã. În Marea Britanie se fac anual
în jur de 40 000 de operaþii de montare a protezelor artificiale de ºold, iar
în aproape trei sferturi dintre incinerãri apar reziduuri metalice. Printre
obiectele metalice mai neobiºnuite s-au numãrat monede, forcepsuri ºi
foarfece chirurgicale, un micrometru ºi un dispozitiv de tãiat inele!
Crematoriile pãstreazã cãrþi memoriale, iar din unele dintre acestea se
citeºte cu ocazia fiecãrei aniversãri a incinerãrii. Familia celui decedat
poate sã cumpere pomiºori, arbuºti, fîntîni pentru pãsãrele, discuri solare
sau bãnci, pe care le poate aºeza, împreunã cu mici tãbliþe funerare, în
cimitire, crematorii sau în alte locuri publice.
Cimitirul Nikolo-Arkanghelskoe din Moscova are ºapte crematorii
gigantice gemene, cu mai multe „Sãli de rãmas-bun“ pentru atei.
Crematoriile oferã servicii variate. Momentul în care coºciugul dispare
în spatele uºilor închise este încãrcat de emoþie, iar oamenii se aºteaptã sã
fie o ocazie solemnã, care sã impunã respect, chiar dacã nu cred în viaþa
de dincolo. Uneori, cînd între ceremonii existã o pauzã de doar 15–20 de
minute, poate apãrea impresia unei desfãºurãri pe bandã rulantã a acestui
proces. Dar existã niºte standarde verificate de o Federaþie a Autoritãþilor
Britanice ale Crematoriilor ºi o deontologie a crematoriilor. Detaliile prac-
tice sînt descrise pe larg în The New Natural Death Handbook, publicatã
în 1997, o lucrare deosebitã, scrisã cu compasiune ºi înþelepciune. Conþine
un ghid al celor mai bune cimitire, crematorii ºi firme de pompe funebre
din Marea Britanie, precum ºi sfaturi utile în privinþa îngrijirii muribunzilor,
a felului în care trebuie sã ne luãm rãmas-bun de la ei, a testamentelor ºi
aºa mai departe. Autorii considerã cã, într-o þarã în care moartea ºi detaliile
acesteia tind sã devinã ceva tabu, iar oamenii nu ºtiu prea bine cum se
moare sau care ar trebui sã fie atitudinea lor în cazul morþii unei persoane
dragi, se naºte nevoia a ceea ce ei numesc „moaºã pentru moarte“. Alte
informaþii pentru cei ce vor sã afle astfel de lucruri se regãsesc într-un
numãr special apãrut în 1995 al jurnalului Which?, numit Ce este de fãcut
cînd moare cineva.
Îndepãrtarea cenuºii
În Marea Britanie nu existã în prezent nici o lege care sã reglementeze
îndepãrtarea rãmãºiþelor incinerate. Dupã ce acestea sînt mãcinate sub
forma a 2 kilograme de pulbere finã, cenuºie, sînt înmînate celor mai
apropiate rude ale defunctului. Iniþial, dorinþa de a pãstra cenuºa în ceva
uºor de identificat echivala cu aºezarea acesteia într-o casetã micã ºi era
fie îngropatã, fie depusã într-un columbar (vezi capitolul 6), iar locul
marcat cu o tãbliþã funerarã. Dar spaþiile din ce în ce mai puþine din
cimitire ºi crematorii ºi schimbarea atitudinii în privinþa morþii ºi a
cadavrelor i-a fãcut pe din ce în ce mai mulþi oameni sã-ºi doreascã sã le
fie împrãºtiatã cenuºa. În Marea Britanie, în 1986, au fost împrãºtiate 57%
dintre rãmãºiþele incinerate, iar alte 15 procente au fost îngropate la
crematoriu. Doar 4 procente au fost depuse în morminte sau în niºe din
cimitire. Rudele au luat cenuºa în 22% dintre cazuri, în general pentru a
fi împrãºtiatã în locuri speciale, cum ar fi o grãdinã sau o zonã preferatã
de cel mort. În cîteva cazuri, cenuºa a fost împrãºtiatã potrivit dorinþei
celui decedat, cum ar fi: un teren de fotbal (cazuri apãrute relativ recent)
sau în mare. În 2% dintre cazuri, rãmãºiþele au fost abandonate la crematoriu
unde, dupã o perioadã, au fost împrãºtiate. Extraordinarul roman al lui
Graham Swift, Ultimele ordine, se concentreazã asupra împrãºtierii cenuºii.
Romanul începe într-o berãrie, unde caseta care conþine rãmãºiþe pãmînteºti
este aºezatã pe tejgheaua de la bar ºi se încheie extrem de emoþionant,
cînd acestea sînt împrãºtiate în mare din oraºul Margate, Kent.
Se pare cã ºi comunitãþile de imigranþi care au obiceiuri speciale în
privinþa îndepãrtãrii rãmãºiþelor umane beneficiazã de servicii pe mãsurã.
Ziarul The Times a publicat în noiembrie 1993 o ºtire potrivit cãreia
Consiliul Local al oraºului Leeds avea în plan sã construiascã o platformã
care sã se încadreze în suma de 12 000 £, deasupra rîului Aire, de pe care
adepþii sikhismului sã poatã împrãºtia cenuºa rudelor decedate. Acest grup
religios considerã cã cenuºa umanã trebuie aruncatã numai într-o apã
curgãtoare.
În SUA, incinerarea este consideratã de cãtre directorii de pompe
funebre nu numai o metodã de îndepãrtare a cadavrului, ci ºi un mijloc de
pãstrare a rãmãºiþelor pentru ceea ce ei numesc „memorizare“. Cenuºa
poate fi depusã pentru totdeauna într-o urnã care va fi îngrijitã permanent.
Nu este recomandat sã se împrãºtie rãmãºiþele care nu au fost complet
arse, acest lucru putînd avea consecinþe dureroase. Unele fragmente umane,
recunoscute ca atare, ar putea cãdea pe sol în zone populate sau ar putea
fi aduse de valuri pe plajã, deranjîndu-i pe cei care le vãd ºi provocînd
emoþii puternice celor îndoliaþi. Mulþi americani preferã în continuare
înhumarea, iar în unele state împrãºtierea cenuºii rãmîne o acþiune ilegalã.
Menþionãm în continuare cîteva cazuri neobiºnuite de îndepãrtare a
cenuºii:
– O cantitate importantã de cenuºã umanã, provenitã de la cele 100 000
de victime ale atacului cu bombã atomicã din 1945 este înmormîntatã
în Parcul Funerar din Hiroshima, Japonia.
– Cenuºa lui Beatrix Potter (1866–1943) este împrãºtiatã pe unul
dintre terenurile sale din Near Sawrey, comitatul Lancashire.
Ciobanul ei, Tom Storey, a împrãºtiat-o dupã ce promisese sã nu
divulge locul exact. El a murit în 1988, dupã ce îi împãrtãºise
secretul fiului sãu, numai cã acesta a murit ºi el subit în 1989, luînd
secretul cu sine.
– Despre Artemisa, soþia lui Mausol, se spune cã a pus cenuºa acestuia
în vin, pe care apoi l-a bãut, lucru care i-a dat sentimentul unei
comuniuni complete cu soþul ei.
– Ultima dorinþã a domnului Jeff Thorp a fost sã-i fie împrãºtiatã
cenuºa pe Cîmpia Cheshire cu ajutorul a 28 de artificii. Dupã ce
Autoritatea Aviaþiei Civile ºi-a dat acordul, cenuºa i-a fost însoþitã
în cãdere de o ploaie de stele argintii, roºii ºi verzi. Ziarul The
Times a relatat cã acesta ºi-a fãcut ieºirea, în august 1992, aºa cum
ºi-a dorit, „cu trîmbiþe ºi surle, colorînd apusul cu cenuºa sa“. Mai
recent, în 1996, cineva a aranjat sã-i fie încorporatã cenuºa într-o
rachetã de 1,5 metri inscripþionatã cu numele sãu, exprimîndu-ºi
dorinþa ca la petrecere sã ia parte toþi prietenii ºi membrii familiei
sale, cu cîte o sticlã, pentru a-l urmãri cum dispare într-o dîrã lãsatã
de rachetã. Compania producãtoare de artificii a livrat racheta gratis,
dar unii dintre angajaþii fabricii au cerut sã nu fie fãcuþi pãrtaºi la
confecþionarea acestui produs.
– Cenuºa lui Timothy Leary, gurul din anii 1960, a fost trimisã pe o
orbitã circumterestrã, la 21 aprilie 1997, împreunã cu rãmãºiþele
altor 23 de persoane. Acesta îºi dorise sã fie îngheþat într-un laborator
criogenic, dar s-a rãzgîndit în ultimul moment. Racheta Pegas cu
rãmãºiþele umane a fost lansatã din Insulele Canare, iar satelitul
urmeazã sã facã înconjurul Pãmîntului timp de aproape 10 ani, dupã
care va reintra în atmosferã ºi se va dezintegra.
– În Tibet, osemintele parþial arse erau mãcinate uneori pînã la
obþinerea unei pulberi care se amesteca cu lut ºi modelat sub forma
unei ofrande votive. Pare o idee interesantã, deoarece se obþine în
acest fel un obiect sculptat care-l înfãþiºeazã chiar pe defunct.
Obiectul ar putea fi ºi un articol casnic, precum o canã, o farfurie
(cum ar fi sã „mãnînci de pe unchiul Jack“) sau un prespapier. Se
poate cumpãra chiar un pitic de grãdinã cu un compartiment special
pentru cenuºã! Dacã tot a venit vorba de mîncatul „de pe“ unchiul
Jack, ar putea exista ºi morbida variantã canibalã de a-l mînca pe
unchiul Jack prin încorporarea unei pãrþi din cenuºa acestuia în cina
familiei. Pentru un memento de duratã, dar ºi practic în acelaºi
timp, cenuºa cuiva poate fi încorporatã într-un ceas de bucãtãrie –
ca în cazul fãcut public în 1997, cînd o vãduvã a procedat aºa la
sugestia soþului sãu aflat pe patul morþii.
– Îndepãrtarea cadavrelor animalelor de mari dimensiuni poate crea
probleme: primul crematoriu de cãmile este construit în Dubai de o
companie galezã de incinerãri.
– Pentru a nu fi mutate, rãmãºiþele incinerate ale scriitorului
D.H. Lawrence au fost amestecate cu o tonã de ciment ºi încorporate
într-un monument funerar aºezat în grãdina casei pe care o construise
soþia sa, Freda, pentru a-l proteja. Monumentul are o pasãre phoe-
nix pe fronton ºi se aflã în apropiere de Taos, Santa Fe.
8
Metode neobiþnuite
de îndepþrtare a cadavrelor
Nu toate cadavrele sînt incinerate, înhumate sau lãsate în drumul

animalelor de pradã. Mai existã încã una sau douã modalitãþi suplimentare
de îndepãrtare a cadavrelor, care au în vedere mai ales distrugerea þesuturilor
moi decît a oaselor. În general, oasele rãmîn ca deºeuri ºi pot fi tratate sau
folosite în diverse feluri, descrise în capitolele 12 ºi 14.
Canibalismul
Canibalismul se întîlneºte în majoritatea regiunilor lumii încã din
timpuri preistorice, existînd chiar ºi în prezent. În timpul foametei din
Anglia ºi Irlanda anilor 695–700, oamenii începuserã sã se mãnînce unii
pe alþii doar pentru a supravieþui. Canibalismul era un obicei mai comun
în zone din Noua Guinee, Australia, din cele douã Americi ºi din Polinezia.
Alte relatãri care vorbesc despre practicarea regulatã a canibalismului provin
din China secolului X, din Africa secolului XIX ºi din Sumatra de dinainte
de a fi colonizatã de olandezi. Se pare cã, în unele dintre aceste zone,
carnea de om se gãsea chiar de vînzare în pieþe.
De ce se mãnîncã oamenii între ei?

Canibalismul poate aparea din dorinþa de a dobîndi calitãþile obiectului
mîncat; de exemplu, prin mîncarea cadavrului unui inamic viteaz, ucis în
luptã, cel care îl mãnîncã devine ºi el viteaz. Un alt motiv poate fi acela
de a aduce omagii rituale unei rude decedate. Dupã o logicã stranie, cel
mai potrivit loc de depozitare a corpului unui mort este în interiorul corpului
rudelor în viaþã.
În unele cazuri, canibalismul ritual a dus la situaþii foarte interesante.
Metode neobiºnuite de îndepãrtare a cadavrelor 199
Membrii tribului Fore din zona muntoasã a Papua Noua Guinee obiºnuiau
sã-ºi mãnînce rudele dupã ce mureau. Din pãcate, în creierul unui
predecesor îndepãrtat se gãsea un agent infecþios asemãnãtor unui virus,
care a fost transmis întregii populaþii prin practica canibalismului. Cei ce
consumau creierul (de obicei, femeile) se infectau, iar între 4 ºi 20 de ani
mai tîrziu contractau o boalã neurologicã gravã ºi, în final, fatalã, numitã
kuru. Boala, rãspînditã prin practicarea canibalismului, a afectat o mare
parte a populaþiei Fore, în total înregistrîndu-se 3700 de cazuri. Jumãtate
dintre femeile acelor sate sufereau de kuru, în faze diferite. Canibalismul
a încetat în 1957 ºi nici unul dintre indivizii nãscuþi de atunci nu a mai
manifestat aceastã boalã. Agentul infecþios care provoca boala kuru este
aproape identic cu cel care provoacã pruritul la ovine, encefalopatia bovinã
spongiformã (boala vacii nebune) ºi maladia Creutzfeldt-Jakob la oameni.
Canibalismul ca stil de viaþã

Potrivit unor antropologi, existã o categorie de canibali care se hrãnesc
cu carne de om din simplul motiv cã este cea mai gustoasã: „Carnea de
om este cea mai bunã, dupã care vine cea de maimuþã.“ Aceastã manifestare
a primit numele de „canibalism gourmet“. În dialectul melanezian, termenul
„porc-lung“ se referã la carnea umanã, consideratã un aliment acceptabil.
În 1910, antropologul A.P. Rice descria ospãþul canibalic al unui ºef de
trib din Fiji. Oamenii mîncaþi fuseserã capturaþi în timpul jafurilor locale.
„ªi ce ospãþ! Consta din 200 de corpuri umane, 200 de porci ºi 200 de
coºuri cu cartofi dulci. Modul de preparare al oamenilor ºi al porcilor erau
identice, iar fiecare membru al tribului trebuia, desigur, sã se serveascã din
cele douã feluri principale, fãrã a avea dreptul de a alege doar unul dintre
ele. Astfel, membrii tribului nu se ghiftuiau cu carne umanã într-o asemenea
mãsurã încît sã nu mai existe suficientã pentru ceilalþi, care ar fi fost
nevoiþi sã se mulþumeascã doar cu carne de porc.“
Numãrul participanþilor la acest ospãþ nu este dezvãluit, dar se pare cã

a fost vorba de un festin demn de Gargantua. În Anglia epocii victoriene
se rãspîndise convingerea cã toþi sãlbaticii sînt canibali, iar practica era
limitatã doar de rãspîndirea civilizaþiei. Canibalismul era ceva de aºteptat
din partea oamenilor primitivi. Prin urmare, povestirile multora dintre
exploratorii timpurii trebuie privite cu un ochi critic, ei vãzînd uneori
canibali acolo unde nici nu existau.
Subiectul exercitã o fascinaþie morbidã. Deºi afirmaþia cã unele triburi
au o atracþie deosebitã pentru carnea de om este exageratã, se pare cã
oamenii n-au o repulsie geneticã faþã de consumarea acesteia. Aºa cum în
copilãrie am învãþat cã obiceiul de a consuma materii fecale (coprofagia)
este revoltãtor, tot aºa ni se imprimã ºi dezgustul puternic faþã de carnea
umanã, deºi acesta nu e înnãscut. Oricum, în prezent, tranºarea ºi gãtirea
acestui tip de carne ne-ar îngrozi cel puþin la fel de mult ca ºi consumul
propriu-zis. Se spune cã gustul cãrnii de om se situeazã undeva între cel
al cãrnii de viþel ºi al celei de porc. Maorii din Noua Zeelandã erau
canibali entuziaºti, dupã cum ni se dezvãluie în jurnalele cãpitanului Cook,
precum ºi informaþia cum cã negrii aveau o aromã mai plãcutã decît albii,
deoarece primii consumau mult mai puþinã sare.
Canibalismul pentru supravieþuire

În general, oamenii devin canibali numai în condiþii neobiºnuite. Cînd
vãd moartea cu ochii, adicã în momentul cînd nu au ce mînca, din diverse
cauze, printre care: un asediu, foamete, un naufragiu sau prãbuºirea unui
avion, atunci apare fenomenul care s-ar putea numi canibalism pentru
supravieþuire. Alegerea este cea dintre canibalism ºi moarte. Canibalismul
practicat ca stil de viaþã este foarte rar.
În secolele XVII–XVIII, epoca vaselor cu pînze, în cazul în care unii
oameni naufragiau ºi erau înfometaþi, sacrificarea unuia dintre ei devenise
acceptabilã ºi, în acest fel, ceilalþi puteau supravieþui. Uneori, cel care
urma sã fie sacrificat era tras la sorþi; cel mai adesea, victima era musul,
probabil din cauza gradului sãu inferior mai degrabã decît din cauza cãrnii
sale fragede. Un caz judecat de tribunalele engleze în 1884 a fost R.v.
Dudley ºi Stephens. Dupã ce naufragiaserã ºi rãmãseserã timp de peste o
sãptãmînã fãrã mîncare ºi apã, inculpaþii îl omorîserã ºi îl mîncaserã pe
mus. Aceºtia au fost condamnaþi pentru crimã, pierzînd apelul. Deºi oamenii
au dreptul sã comitã anumite infracþiuni pentru a-ºi salva viaþa, crima cu
premeditare nu se numãrã printre ele.
Alte cazuri sînt relatate mai în detaliu. Robert Hughes descrie un caz
celebru în cartea The Fatal Shore (1988). În 1822, 8 condamnaþi au evadat
din redutabila închisoare aflatã pe coasta izolatã din vestul Tasmaniei.
Dupã 10 zile petrecute prin diverse locuri neprimitoare, foamea le-a învins
inhibiþiile, iar unul dintre ei a fost ucis cu un topor în timp ce dormea:
„Apoi, Matthew Travers a venit cu un cuþit ºi i-a tãiat beregata, lãsîndu-l
sã sîngereze; pe urmã l-am tras deoparte ºi i-am tãiat hainele, i-am scos
mãruntaiele ºi i-am retezat capul; Matthew Travers ºi Greenhill i-au prãjit
inima ºi ficatul ºi le-au mîncat calde; i-au întrebat ºi pe ceilalþi dacã vor,
dar nimeni nu a vrut sã mãnînce în acea noapte“.
În ziua urmãtoare au împãrþit carnea ºi au pornit din nou la drum. Doi
dintre ei s-au despãrþit de grup, fiind descoperiþi mai tîrziu, pe jumãtate
morþi de obosealã, dar pentru ceilalþi cinci nu exista nici o altã sursã de
hranã, iar întrebarea care se punea era cine urmeazã. Greenhill, cel cu
toporul, avea un avantaj, astfel încît, unul dupã altul, ceilalþi au fost uciºi
ºi mîncaþi, pînã cînd nu au mai rãmas decît doi, Greenhill ºi Pearce.
Mergeau separat, pîndindu-se reciproc. Somnul nici nu intra în discuþie. În
final, într-o noapte, aproape cînd se crãpa de ziuã, Greenhill a adormit ºi
Pearce i-a luat toporul de sub cap ºi l-a omorît. Rãmas singur, Pearce ºi-a
continuat drumul, cãrînd cu el ce mai rãmãsese din braþul ºi piciorul lui
Greenhill, pînã cînd, la aproape ºapte sãptãmîni de la evadare, a fost gãsit.
A mãrturisit autoritãþilor întreaga poveste, dar nu a fost crezut ºi a fost
trimis înapoi la închisoare. A evadat din nou, împreunã cu un alt condamnat,
fiind prins dupã cinci zile, timp în care îºi omorîse ºi îºi mîncase tovarãºul.
În urma procesului, tribunalul a hotãrît sã fie spînzurat ºi, ca sã fie pedepsit
pentru infamie, corpul sã-i fie dezmembrat ºi donat chirurgilor pentru
disecþie. Craniul sãu a ajuns într-o vitrinã de la Academia de ªtiinþe Naturale
din Philadelphia.
Povestea lui Mignonette, un vas de 33 de tone care a plecat în 1884
din Essex, avînd ca destinaþie Australia reprezintã un alt exemplu. Vasul
a naufragiat în timpul unei furtuni la aproximativ 2 000 de mile marine est
de coasta Americii de Sud, iar 4 membri ai echipajului s-au salvat într-o
barcã. Au supravieþuit astfel timp de 20 de zile doar cu un kilogram de
napi conservaþi ºi fãrã apã, deºi în a patra zi au prins o micã þestoasã.
Aceasta a fost mîncatã în întregime, inclusiv pielea ºi oasele; îºi beau
propria urinã ºi, din cînd în cînd, adunau ceva apã de ploaie. În cea de-a
29-a zi, Richard Parker, un tînãr de 17 sau 18 ani, care se îmbolnãvise, a
fost omorît de ceilalþi. Gîtul i-a fost tãiat cu un briceag, iar ceilalþi trei i-au
bãut sîngele, apoi l-au spintecat ºi i-au mîncat inima ºi ficatul. Cadavrul
a fost dezmembrat ºi le-a asigurat hrana timp de încã 4 sau 5 zile, dupã
care resturile intrate în descompunere au fost aruncate în ocean. În ziua
urmãtoare, cei trei au fost salvaþi. Dupã ce au ajuns în Anglia, ºi-au
mãrturisit fapta, iar doi dintre ei au fost condamnaþi într-un tîrziu la cîte
un an închisoare.
Cercetãtorul Alfred G. Packer a încercat, în februarie 1874, sã traverseze
Munþii San Juan din Colorado, împreunã cu încã ºase oameni. S-a întors
dupã 55 de zile, mãrturisind cã i-a omorît ºi mîncat pe ceilalþi într-un loc
numit Dead Man’s Gulch („Viroaga Mortului“), din apropiere de Lake
City. Deºi a ajuns în închisoarea de stat Gunnison, a fost judecat abia în
1886, cînd a afirmat cã acþionase în legitimã apãrare (conform principiului
„mãnîncã sau vei fi mîncat“). Judecãtorul l-a condamnat la 40 de ani de
detenþie (cîte opt pentru fiecare victimã) ºi a petrecut în închisoare 17 ani.
În tot acest timp a reprezentat o adevãratã atracþie turisticã, fiind cunoscut
sub numele de „Canibalul de Colorado“ sau „Marele Antropofag Ameri-
can“. Se pare cã s-a bucurat din plin de notorietatea dobînditã.
Canibalismul pentru supravieþuire este practicat ºi în prezent, lucru
dovedit de cazul celor 16 tineri uruguaieni care au scãpat cu viaþã în urma
prãbuºirii unui avion în Anzi, în 1972. Aceºtia au supravieþuit timp de 70
de zile consumînd carnea celorlalþi pasageri care muriserã dupã prãbuºire.
Canibalismul practicat din excentricitate este un caz mai rar întîlnit.
Americanul John Johnson (1820–1900) a fost cunoscut drept „Ucigaºul de
indieni“, deoarece omora indieni din tribul Crow ºi le mînca ficatul. Nu
fãcea acest lucru de foame sau din lãcomie, ci din cauzã cã indienii din
acest trib îi omorîserã ºi scalpaserã soþia. Sugestiile canibalice scandaloase
propuse de Jonathan Swift în satira O propunere modestã sînt expuse în
capitolul 13.
Baia acidã
Baia acidã nu poate fi numitã o metodã obiºnuitã de îndepãrtare a
cadavrelor. Fascinaþia pe care o exercitã se naºte din faptul cã aceastã
metodã nu lasã aproape nici o urmã a cadavrului, în plus fiind folositã de
un asasin într-un caz celebru din Anglia. În 1949, John George Haigh a
împuºcat-o pe doamna Durand-Deacon ºi, dupã ce a bãut o parte din
sîngele acesteia, i-a scufundat corpul într-un rezervor de oþel de 180 litri
plin cu acid sulfuric concentrat. Deoarece era destul de grasã, dupã trei
zile, criminalul a curãþat stratul de grãsime care se formase la suprafaþã ºi
a mai adãugat acid. Dupã patru zile a vãrsat conþinutul rezervorului pe
pãmînt. Cadavrul se dizolvase complet, nemaiexistînd resturi care ar fi
putut fi recunoscute, ci numai o masã grasã, granulatã, întinsã pe o suprafaþã
de 1,8 × 1,2 metri. Haigh era suspect, dar nu exista nici un cadavru. Din
pãcate pentru el, medicul legist, o persoanã cu multã experienþã, a descoperit
printre resturi un calcul biliar uman. Acesta era acoperit de o substanþã
grasã ºi nu fusese dizolvat. Dupã cercetãri ulterioare amãnunþite s-au mai
recuperat o agrafã de pãr, cîteva bucãþele de os ºi fragmente de dinþi.
Haigh a fost gãsit vinovat ºi condamnat la moarte. Se grãbise prea tare.
Dacã ar fi lãsat cadavrul în acid timp de o lunã, nu ar mai fi rãmas nici
o urmã identificabilã.
Compostoriul
Într-un compostoriu, cadavrul îngropat se descompune pe cale naturalã,
iar elementele sale componente sînt refolosite de organismele vii. Domnul
Bloom, personajul din volumul Ulise al lui James Joyce, meditînd la
subiectul înmormîntãrii, îºi dã seama de potenþialul de reciclare. „Fiecare
om cu preþul sãu. Cadavru bine pãstrat de domn gras, gurmand, de nepreþuit
pentru livadã. Un chilipir. Cumpãraþi leºul lui William Wilkinson, perceptor
ºi contabil, decedat recent, 3 lire, 13 ºilingi ºi 6 penny. Cu mulþumiri.“
Nu este deloc de mirare cã, într-o epocã în care problema mediului
devine din ce în ce mai acutã, s-a încurajat ºi s-a accelerat procesul natu-
ral al descompunerii. În anii 1870, dr. Francis Seymour Haden considera
cã solul ar trebui sã aibã acces direct la cadavru. Aducea argumente în
favoarea înmormîntãrilor în coºciuge perisabile, din lemn sau din carton
cu ramã de lemn, înfãºurate în pînzã. În 1899, un anume doctor Young a
sugerat folosirea, pentru cei sãraci, a coºciugelor perisabile, doar în ideea
cã acestea ar fi mai ieftine. Dupã cum este uºor de bãnuit, ambele propuneri
au fost respinse. Publicul nu agrea ideea întoarcerii la înmormîntãrile fãrã
coºciug, în ceva mai mult decît un giulgiu.
În prezent existã tehnologia necesarã construirii unui dispozitiv de
îndepãrtare ecologicã a cadavrelor, care s-ar baza pe cunoºtinþele acumulate
în domeniul prelucrãrii deºeurilor. Dupã îndepãrtarea intestinelor ºi dupã
un tratament preliminar aplicat într-un dispozitiv mecanic de macerare,
fragmentele umane ar fi descãrcate în rezervoare uriaºe de fermentare.
Digestia microbianã ar produce metanul necesar funcþionãrii instalaþiei,
precum ºi o substanþã bogatã în azot ºi fosfor care ar putea fi reciclatã, cu
rol de fertilizator. Din pãcate, propunerile ocazionale de înfiinþare a unui
compostoriu n-au prea fost luate în serios. Cu toate acestea, metoda are
cîteva aspecte interesante, iar distrugerea microbianã acceleratã artificial
a cadavrelor umane ar putea fi pusã cîndva în aplicare.
Metode excentrice de dispariþie

Unii indivizi mai ingenioºi au venit cu propuneri personale extrem de
neobiºnuite pentru îndepãrtarea cadavrelor. James O’Keilly din New York,
inventatorul originalului aparat cu fise, a avut ideea eliminãrii cadavrului
în stratosferã. Dispozitivul se numea Navohi, avea formã de ou ºi era
umplut cu gaz. Dupã introducerea cadavrului, un mecanism automatizat
vãrsa deasupra acid, degajîndu-se astfel o cantitate suplimentarã de gaz,
apoi amestecul lua foc ºi întregul Navohi ardea în aer ca o rachetã.
9
Îmbþlsþmarea þi mumificarea
ªi a murit Iosif de o sutã zece ani. ªi l-au îmbãlsãmat ºi l-au pus

într-un sicriu, în pãmîntul Egiptului.
Facerea 50:26
De teamã sã nu fie uitaþi, oamenii îºi doresc pietre funerare, monumente

ºi alte semne comemorative. Toate acestea au rolul aducerii aminte ºi pot
fi considerate ºi încercãri de pãstrare a formei unei vieþi trecute. Însã în
spatele acestor impulsuri se aflã gîndul înfricoºãtor cã într-o zi corpul,
deºi lipsit de viaþã, se va descompune, va dispãrea ºi va fi distrus din
punct de vedere fizic. Unii considerã cã trupul le va fi necesar în viaþa de
dincolo sau în ziua resurecþiei, însã alþii sînt mai preocupaþi de dispariþia
permanentã a singurei relicve vizibile ºi tangibile a sinelui. Chiar dacã
oamenii nu mai cred în viaþa de dupã moarte, le vine greu sã accepte cu
seninãtate descompunerea ºi distrugerea totalã a corpurilor lor. Celebrul
genetician ºi scriitor britanic J.B.S. Haldane (1892–1964) a spus cã nu îl
preocupã mai mult îndepãrtarea propriului cadavru decît aruncarea unei
cizme vechi. Oamenii ce dau dovadã de o logicã atît de directã sînt rari.
Drept urmare, au fost concepute numeroase metode de prevenire ºi
întîrziere a acestei descompuneri. Faptul cã metodele de conservare a
cadavrelor seamãnã cu acelea folosite pentru pãstrarea cãrnii sau a peºtelui
nu surprinde. Cadavrele pot fi uscate la soare, puse în saramurã, afumate,
tratate prin impregnare cu conservanþi sau îngheþate. Aceste tratamente
previn dezvoltarea microbilor care provoacã putrefacþia. Pot fi folosite, de
asemenea, ºi soluþii dulci, deoarece ºi acestea inhibã dezvoltarea multor
microbi, cum se întîmplã în cazul dulceþurilor. Despre cadavrul lui
Alexandru Macedon se spune cã a fost conservat în miere, iar apoi expus
într-un sicriu de sticlã. Totuºi, cadavrele nu sunt conservate ca alimente,
aºa încît unele metode merg mai departe decît în cazul cãrnii ºi al peºtelui.
Un astfel de exemplu ar fi mumificarea.
Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 205
Îmbãlsãmarea
Termenul „îmbãlsãmare“ reprezintã impregnarea þesuturilor unui
cadavru cu substanþe aromatice (balsamuri). Corpul se îmbãlsãmeazã pentru
a se conserva, cel puþin pentru aproximativ o lunã, spre a se evita emanarea
de mirosuri caracteristice descompunerii ºi pentru ca apropiaþii sã nu-ºi
aminteascã de defunct ca de ceva neplãcut. În general, îmbãlsãmarea nu
se face în scop religios sau legal, dar, folosind terminologia directorilor de
servicii funerare americani, cadavrul obiºnuit este transformat astfel într-o
amintire frumoasã, care poate fi expus privirilor (deºi dupã aceea începe
sã capete un aspect asemãnãtor pielii unui pantof uzat). Din secolul XVIII
au început sã se foloseascã substanþe precum alcoolul, camforul, uleiurile
esenþiale ºi salpetrul; în procesul modern de îmbãlsãmare, aceste substanþe
sînt introduse în corp direct prin vasele de sînge. Pe lîngã acþiunea de
conservare, aceastã metodã împiedicã ºi deshidratarea, care ar duce la
pierderea elasticitãþii ºi la ridarea pielii, precum ºi la înfundarea globilor
oculari în orbite. De asemenea, avînd în vedere cã o mare cantitate de
sînge este înlocuitã, se evitã ºi decolorarea pielii datoratã acumulãrii sîngelui
în partea inferioarã a corpului (vezi capitolul 5).
În Marea Britanie, îmbãlsãmarea nu face parte din tratamentul stan-
dard al cadavrului, deoarece obiceiul expunerii acestuia este mai rar decît
în SUA. Punctul de vedere al americanilor se întîlneºte în lucrarea lui
Frederick ºi Strub, Principles and Practice of Embalming: „O ceremonie
funerarã este un eveniment social la care decedatul este invitatul de onoare
ºi se aflã în centrul atenþiei... Un cadavru tratat inadecvat, aºezat într-un
sicriu superb, este la fel de distonant ca o tînãrã care merge la o petrecere
într-o rochie scumpã, dar necoafatã.“
Din punct de vedere procedural, îmbãlsãmarea modernã presupune
îndeplinirea urmãtoarelor etape:
1. Sîngele este drenat din corp. Se introduce un tub în inimã sau în

una dintre venele coronariene importante, iar sîngele este aspirat cu
ajutorul unei pompe.
2. Apoi, în artera axilarã (de la subsuoarã) sînt introduse ºi fixate
tuburi prin care se introduc în corp, sub presiune, între 5 ºi 9 litri
de lichid de îmbãlsãmare. Dacã se doreºte pãstrarea cadavrului timp
de cel puþin o lunã, sînt intubate ºi arterele carotidã (de la gît),
femuralã (din regiunea coapsei) ºi brahialã (din braþ). Sîngele ºi
lichidul de îmbãlsãmare plin de sînge sînt drenate din vene pînã
cînd cea mai mare parte a sîngelui este înlocuitã. Lichidul de
îmbãlsãmare se introduce ºi în principalele cavitãþi ale corpului –
toracalã ºi abdominalã.
Lichidul de îmbãlsãmare conþine în principal:
– formaldehidã pentru conservarea þesuturilor;

– glicerinã pentru prevenirea deshidratãrii;
– borax pentru pãstrarea sîngelui în stare lichidã spre a putea fi drenat
cu uºurinþã;
– fenol, azotat ºi acetat de potasiu ca dezinfectanþi;
– coloranþi (safraninã ºi roºu de metil) pentru ca pielea sã aibã o
culoare naturalã;
– apã.
3. Pot exista zone ale corpului care nu s-au umplut cu lichid de

îmbãlsãmare, astfel încît mici cantitãþi de lichid sînt injectate direct
în þesuturi, cum ar fi pielea, dupã care corpul este masat ºi frecat
pînã cînd capãtã un aspect de „viu“.
4. Toate articulaþiile trebuie miºcate pentru a împiedica instalarea stãrii
de rigor mortis (care se manifestã într-un interval cuprins între 16
ºi 48 de ore dupã deces; vezi capitolul 5).
5. Gura este pãstratã închisã. Acest lucru se realizeazã prin trecerea
unui ac cu fir pe sub buza superioarã prin nãri, apoi în jos pe sub
buza superioarã ºi prin buza inferioarã, unde se leagã. Între gingii
se pune vatã, în cazul lipsei danturii, dar ºi pentru a umfla obrajii.
6. Dacã este nevoie, faþa este bãrbieritã, pãrul spãlat ºi pieptãnat, iar
unghiile tãiate.
7. Se poate folosi vaselinã sau cremã pentru ungerea corpului, dupã
care se aplicã produse cosmetice. Sînt necesare un fond de ten ºi
fard pentru pomeþi (nuanþe de roz pentru persoanele blonde, roºu
aprins pentru cele brunete ºi brun pentru tenul închis la culoare). Pe
gene ºi sprîncene se aplicã vaselinã (ochii fiind închiºi), ºi se
foloseºte, la cerere, rujul de buze.
În cazurile în care corpul este slãbit, bolnav sau rãnit, este necesarã
folosirea unor tehnici speciale. O fazã suplimentarã, interesantã a
procesului, care dã un aspect de „viu“, constã în infiltrarea de cearã în
cadavru. Se spune cã Eva Peron a fost superb conservatã pentru posteritate
prin aceastã metodã, la fel ca ºi capul Omului de Tollund, unul dintre
oamenii-smîrcurilor (vezi capitolul 10).
Egiptenii din antichitate au fost pionieri în domeniul îmbãlsãmãrilor.
În cazul celor bogaþi, îmbãlsãmarea includea umplerea sînilor ºi remodelarea
mameloanelor (la femei), pictarea feþei, aplicarea unei peruci ºi pictarea
unghiilor cu henna. Inima era lãsatã la locul ei deoarece era consideratã
sursa vieþii, dar creierul, un organ despre care se credea cã nu are altã
funcþie decît aceea de a produce mucozitãþi, nu este menþionat aproape
deloc în papirusurile medicale. Egiptenii erau mai interesaþi în a conserva
cadavrul pentru o perioadã îndelungatã decît de a-i reda un aspect natural.
Mumificarea presupunea îmbãlsãmare, dar era o tehnicã de conservare
mai radicalã, descrisã mai jos.
Îmbãlsãmarea, practicatã în Anglia în secolele XIV–XV, era departe
de a fi la fel cu metoda de astãzi. În prima fazã, organele din cavitatea
abdominalã ºi cea toracicã erau îndepãrtate ºi îngropate fie la locul
decesului, fie separat, alãturi de restul corpului. Apoi, cavitãþile abdominalã
ºi cea toracicã erau spãlate cu lichide dezinfectante ºi aromatice, iar
exteriorul corpului era tratat cu creme ce conþineau conservanþi ºi arome.
Cu siguranþã, acest proces necesita atenþie, experienþã ºi un echipament
adecvat. Prin urmare, versurile urmãtoare nu erau altceva decît o fantezie
romanticã:
La-mbãlsãmarea mea, iubito, lîngã tine voi dori
Sã zac, iar de-alte mirodenii nevoie nu va fi.
Pentru Anthea: Acum e vremea
Robert Herrick (1591–1674)
La moartea lui Henric al VIII-lea, 1547, a fost convocat un grup de

chirurgi, farmaciºti ºi fabricanþi de lumînãri. Cadavrul a fost spãlat, curãþat
(intestinele golite ºi rectul astupat) ºi eviscerat; totul a fost pus într-o cutie
de plumb pentru a fi îngropat în Capela St. George din Windsor. Viscerele
nu au jucat nici un rol în ritualul funerar oficial, dar au fost reunite cu
restul cadavrului, în sicriu, 19 zile mai tîrziu. Apoi cadavrul a fost cauterizat
(principalele vase de sînge au fost cauterizate pentru a se evita scurgerea
sîngelui) ºi îmbãlsãmat. Corpul a fost uns cu mirodenii, învelit în straturi
de pînzã îmbibatã cu cearã ºi acoperit cu o bucatã pãtratã de pînzã din in.
Regina Ecaterina de Valois, soþia lui Henric al V-lea, care a murit în
1437 ºi a fost înmormîntatã în Catedrala Westminster, a fost, de asemenea,
îmbãlsãmatã. Samuel Pepys povesteºte cã a vãzut cadavrul pe data de 23
februarie 1668 ºi „am sãrutat-o pe gurã, gîndindu-mã cã am sãrutat o
Reginã, ºi era ziua mea, împlineam 36 de ani, cînd am sãrutat o Reginã“.
Un alt cadavru al unui rege care a fost îmbãlsãmat a fost cel al lui
Carol I al Angliei. Dupã decapitare, pe 30 ianuarie 1649, rãmãºiþele aºezate
într-un sicriu au fost depuse la Palatul Whitehall, unde chirurgul
parlamentului i-a cusut capul la loc ºi a îmbãlsãmat întregul corp. Carol
a fost înmormîntat la Capela St. George din Windsor la ºapte zile dupã
execuþie, refuzîndu-i-se înmormîntarea la Catedrala Westminster. Ulterior,
cadavrul s-a pierdut, iar cînd a fost regãsit, în 1813, chirurgul regelui, Sir
Henry Halford, i-a fãcut autopsia. Cu aceastã ocazie i s-a înlãturat cea
de-a patra vertebrã cervicalã, unde îl lovise toporul, ºi a fost transformatã
într-o solniþã pentru dineurile oficiale. Ulterior, osul a fost aºezat din nou
în sicriul lui Carol I.
În anul 1618, cînd Sir Walter Raleigh a fost decapitat, soþia sa a
hotãrît ca trupul sã fie îngropat, dar sã i se îmbãlsãmeze capul pe care l-a
pus într-un sac roºu de piele. A þinut capul în acel sac lîngã ea pînã cînd
a murit, 29 de ani mai tîrziu.
Îmbãlsãmarea se practica foarte rar în Anglia în secolul XVIII, iar în
secolul urmãtor dispãruse aproape definitiv. Totuºi, Martin van Butchell
(1735–1812) relateazã practic ºi detaliat conservarea atentã a cadavrului
soþiei sale, în vîrstã de 36 de ani. A fost un elev excentric al chirurgului
ºi anatomistului John Hunter ºi un dentist strãlucit. În Memorandumul
sãu, noteazã:
„14 ianuarie 1775: Azi-dimineaþã, la ora 2.30, soþia mea a murit.

La ora opt, sculptorul i-a imortalizat trãsãturile în ipsos (o mascã
mortuarã). La ora 2.30 dupã-amiazã, Mr. Cruikshank i-a injectat în
arterele crurale 5 pinte* de Ulei de Terebentinã ºi Vermillon...
15 ianuarie 1775: Azi-dimineaþã, la ora 9, dr. Hunter ºi Mr.
Cruikshank au început sã îmbãlsãmeze corpul soþiei mele.“
Procedura s-a terminat dupã o lunã, iar cadavrul a fost cusut la loc.
Orificiile au fost umplute cu camfor, iar corpul spãlat, uscat ºi, în final,
frecat cu uleiuri aromate de cãtre soþ.
Apoi femeia a fost expusã în salon într-un sicriu cu capac de sticlã,
devenind în scurt timp una dintre atracþiile Londrei. Pe 21 octombrie
1775, van Butchell s-a vãzut nevoit sã limiteze orele de vizitã. Mãsurile
pe care le-a luat nu erau doar cele ale unui excentric. Avea motive
întemeiate pentru a-ºi conserva soþia ºi a o expune public, avînd în vedere
cã în contractul prenupþial se preciza cã el îi va controla averea doar atît
timp cît ea va rãmîne pe pãmînt! Noua sa soþie, fireºte, nu a apreciat
exponatul ºi, prin urmare, acesta a fost donat Colegiului Regal al
Chirurgilor.
C. Cobbe, dupã ce a examinat cadavrul în 1857, a spus cã era „o
caricaturã jalnicã a unei femei cîndva frumoase... cu un bust contractat ºi
putred, o figurã hidoasã, de culoarea mahonului ºi o danturã remarcabil de
frumoasã. Între labele picioarelor se aflã rãmãºiþele unui papagal verde...
care-ºi mai pãstreazã încã penajul; este un obiect mult mai puþin respingãtor
decît bipedul mai mare“. Cadavrul a rezistat pînã la al doilea rãzboi
mondial, fiind distrus într-un raid aerian.
Îmbãlsãmarea despoþilor moderni

Lenin a fost îmbãlsãmat ºi a rãmas în mausoleul Kremlinului, în ultimii
70 de ani, într-o stare mai mult sau mai puþin prezentabilã. Poate fi vizitat
*1 pintã = 0,57 litri în Anglia.

de public, iar de douã ori pe sãptãmînã i se trateazã faþa cu un unguent
de îmbãlsãmare. Reprezentînd un monument naþional, i se acordã toatã
atenþia ºi, în fiecare an sau la doi ani, se duce cadavrul într-un laborator
special, unde beneficiazã de o baie de douã sãptãmîni, i se face o injecþie
ºi i se schimbã costumul ºi cravata. Stalin este, de asemenea, îmbãlsãmat,
la fel ca ºi fostul lider cehoslovac, Klement Gottwald. Specialiºtii ruºi de
la Centrul de Structuri Biologice i-au conservat la fel ºi pe Ho ªi Min,
expus la Hanoi, ºi pe Kim Ir Sen, fostul dictator nord-coreean.
Din fericire, aceºti domni îmbãlsãmaþi sînt doar efigii, aºezaþi la vedere
pentru posteritate, dar morþi pentru totdeauna. În schimb, crioconservarea
(vezi capitolul 10) ar fi reprezentat, cel puþin, ameninþarea unei reveniri.
Mumificarea
Atunci cînd se vorbeºte despre mumificare, oamenii se gîndesc mai
ales la cadavrele mumificate din Egiptul antic, ºi acesta este tipul de
mumie pe care îl descriem în lucrarea de faþã. Termenul are însã un înþeles
mai larg, putîndu-se referi la orice alt cadavru bine conservat, inclusiv
oamenii smîrcurilor ºi cadavrele îngheþate descrise în capitolul 10.
În Egiptul antic, conservarea fizicã a cadavrului era subiectul central
al practicilor funerare. Existenþa de dupã moarte nici nu era conceputã
independent de corp, iar individul trebuia sã fie pregãtit sã ia parte în mod
fizic la viaþa de dincolo. Într-adevãr, spiritul nu putea exista independent
dacã trupul dispãrea. Nu avea unde se duce. Era esenþial ca individul sã
fie sigur cã are un corp, mai mult sau mai puþin intact, un nume ºi o sursã
magicã sau realã de hranã ºi bãuturã. Astfel se explicã existenþa mumiilor
din morminte, gravate cu texte care conþineau numele proprietarului, ºi
cantitãþile de mîncare ºi de bãuturã de prin preajmã.
Zeitãþile asociate morþii ºi înmormîntãrii erau: Osiris, zeul suprem al
morþilor; Nut, zeiþa cerurilor, asociatã cu sicriele; ºi Anubis, zeul îmbãlsã-
mãtorilor, reprezentat printr-un cap de ºacal. Într-o vreme, Anubis fusese
zeitatea supremã, cãreia i se închinau toate rugãciunile din timpul
înmormîntãrilor, dar Osiris l-a depãºit în importanþã, iar Anubis a devenit
paznicul lumii de jos, care cãlãuzea pe cei nou-veniþi spre sala de judecatã.
Aici îl ajuta pe scribul Thot sã punã inima decedatului în balanþã cu pana
adevãrului, dupã care îi încredinþa sufletul mortului lui Osiris. Era decedatul
demn de a intra în Cîmpia Trestiilor (echivalentul egiptean al Cîmpiilor
Elizee)? Un monstru, aflat în apropiere, era pregãtit sã devoreze inima
dacã aceasta era consideratã nedemnã.
Cartea Egipteanã a Morþilor este o colecþie de incantaþii magice, scrise
pe papirus ºi îngropate alãturi de cel mort. Are cam 167 de capitole ºi
cuprinde legende precum cea a cîntãririi inimii; cunoaºterea incantaþiilor
magice era consideratã esenþialã pentru a fi fericit dupã moarte. Este simplu
sã ne gîndim la Egiptul antic, tãrîmul faraonilor, ca la un tãrîm de morminte
ºi mumii. Dar egiptenii erau totodatã ºi mari constructori de oraºe, unele
dintre acestea avînd pînã la 80 000 de locuitori, ei fiind pionierii folosirii
pe scarã largã a pietrei în arhitecturã. Au construit baraje, au inventat
cerneala de scris ºi primul material asemãnãtor hîrtiei (papirusul) ºi au
scris primele romane ale omenirii. Cu alte cuvinte, egiptenii din antichitate
nu erau obsedaþi numai de moarte ºi înmormîntare.
Pentru a transforma un cadavru într-o mumie era esenþial sã se elimine
apa. Nisipurile fierbinþi ºi uscate ale Egiptului acþionau ca un agent
deshidratant eficient, astfel încît cadavrele erau bine pãstrate chiar ºi fãrã
a beneficia de un tratament special înainte de înmormîntare ºi erau îngropate
fãrã coºciug, în gropi simple. Cadavrele, înfãºurate în piei sau rogojini,
erau înmormîntate în acest fel în perioada predinasticã (înainte de anul
3100 î.Hr.). Terenul arabil a fost dintotdeauna foarte important, astfel încît
mormintele erau sãpate la marginea deºertului. Gropile erau cãptuºite uneori
cu rogojini, scînduri sau cãrãmizi, dar era vorba doar de o groapã simplã,
nu de un cavou. Aceasta a fost metoda folositã dintotdeauna de cei sãraci,
care nu-ºi permiteau coºciuge, îmbãlsãmãri, mumificãri sau cavouri.
Aspectul pe care-l cãpãta un cadavru astfel îngropat era cel al unui schelet
acoperit de o piele foarte întinsã, care scotea un sunet ca de tobã cînd era
uºor bãtutã cu degetul. Probabil cã mai existau fire de pãr pe cap, dar
carnea ºi þesuturile moi se contractaserã pînã la dispariþie.
Spre sfîrºitul perioadei predinastice, acum mai bine de 5 000 de ani,
egiptenii începuserã sã aºeze cadavrele într-o cutie, un fel de coºciug,
înainte de a-l înmormînta, iar în aceste condiþii, nemaibeneficiind de efectele
nisipului uscat ºi fierbinte, avea loc procesul de putrefacþie. Încercãrile de
conservare a corpului prin înfãºurarea acestuia în pînzã de in îmbibatã cu
rãºinã înainte de a fi depuse în coºciug au dat greº, deoarece cadavrele
intrau oricum în faza de descompunere, iar tot ce rãmînea din ele pînã la
urmã erau niºte carcase goale alcãtuite din bandaje pline cu oase. Era
aºadar nevoie de un tratament mai amplu. Tehnica mumificãrii s-a dezvoltat
mai mult ca o reacþie la ameninþarea cu putrefacþia. Dar abia o datã cu
întemeierea Regatului Nou (pe la 1560 î.Hr.) au fost înþelese cerinþele de
bazã, iar abilitatea persoanelor care se ocupau de îmbãlsãmare a atins
punctul culminant prin anul 1100 î.Hr. Chiar ºi atunci s-au fãcut multe
mumii nereuºite, nu s-au conservat adecvat.
Mumificarea în stilul Egiptului antic

Una dintre primele metode consta în umplerea cadavrelor îmbãlsãmate
cu rãºinã topitã sau cu smoalã, dar aceasta ducea la obþinerea unui cadavru
înnegrit, fragil ºi uºor inflamabil. Cuvîntul arab pentru bitum sau smoalã
este mummiya, ºi reprezintã originea termenului de „mumie“. În Persia
exista un „Munte Mumie“ ce degaja o substanþã vîscoasã, bituminoasã,
despre care se spunea cã are proprietãþi medicale ºi de conservare. Nu se
ºtie precis cît de frecvent era folosit bitumul, dar tehnicile petrochimice
au relevat faptul cã el se regãseºte în mumii ce dateazã din prin anul
1200 î.Hr.; acesta provenea, în principal, de la Marea Moartã ºi din Irak.
În final s-a ajuns la o metodã cu rezultate satisfãcãtoare, utilizatã, începînd
cu primii ani ai celei de-a patra dinastii (2600 î.Hr.), timp de aproape trei
milenii, dispãrînd aproape complet în perioada evoluþiei creºtinismului ºi
fiind total eliminatã dupã invazia arabã din 641 d.Hr., deoarece aceste
procedee erau considerate dezgustãtoare de cãtre musulmani. Calitatea
mumificãrii a variat de-a lungul secolelor, dar în momentele sale de glorie
(cînd s-au folosit ºi cele mai costisitoare metode) mumificarea reprezenta
un triumf al tehnologiei antice. La o mumie reuºitã se mai pot observa
trãsãturile feþei unei persoane care a trãit cu aproximativ 15 secole înainte
de naºterea lui Hristos. Se poate observa, de asemenea, dacã bãrbaþii erau
circumciºi (majoritatea erau). Ocazional pot fi prelevate amprente digitale
clare, astfel încît mumia capãtã oarecum o umanitate individualã realã ºi
reuºeºte sã acopere spaþiul dintre milenii.
Mumificarea se bazeazã pe utilizarea natronului*, un amestec de sãruri
printre care ºi clorura de sodiu (sarea de bucãtãrie), descoperit în cantitãþi
importante pe malurile lacurilor din nord-vestul oraºului Cairo. Aceastã
substanþã are calitatea de a absorbi apa, deshidratînd cadavrul, dar, în
acelaºi timp, are o slabã acþiune antisepticã. O vreme, aceastã substanþã a
fost folositã dupã ce era dizolvatã în apã, ºi mama faraonului Kheops,
descoperitã în mormîntul sãu, într-un scrin de calcit, era aºezatã încã
într-o „baltã“ de soluþie slabã de natron. Numai cã aceastã metodã necesita
folosirea unui container de mari dimensiuni în care cadavrul sã fie cufundat;
s-a descoperit cã folosirea cristalelor solide de natron este o metodã mult
mai simplã.
În continuare se descrie procedeul complet, inclusiv îmbãlsãmarea.
Herodot l-a descris din poziþia de martor ocular dupã ce a vizitat Egiptul
prin anul 450 î.Hr., iar detaliile au fost completate prin analizarea mumiilor
ºi prin experimente de laborator. Durata totalã, de la survenirea decesului
pînã la înmormîntare, era în medie de 70 de zile. Tehnica exactã a variat
în funcþie de perioadã; în epoca timpurie nu se încerca îndepãrtarea
creierului, iar uneori mumiile, în loc sã fie eviscerate, erau injectate cu
rãºini pe cale analã.
1. Creierul se extrãgea din craniu cu un cîrlig metalic introdus pe nãri

ºi fragmentele aruncate, iar interiorul craniului se clãtea cu un lichid.
* Carbonat hidratat natural de sodiu (n. r.).

Funcþia creierului nu era înþeleasã, fiind considerat doar un organ
care produce mucozitãþi ºi nu meritã sã fie conservat.
2. Pe partea lateralã a corpului se fãcea o incizie cu un cuþit de obsi-
dian ca sã se îndepãrteze organele interne. Se scoteau intestinele ºi
plãmînii (aceºtia din urmã prin diafragm, dupã secþionarea traheii),
dar inima rãmînea în corp. Aceasta era consideratã sediul inteligen-
þei, urmînd sã fie cîntãritã în faþa lui Osiris, zeul morþii, pentru a se
stabili dacã persoana decedatã merita sã intre în viaþa de apoi.
Rinichii, probabil nefiind recunoscuþi, erau de asemenea lãsaþi de
cele mai multe ori în organism. Trompele uterine, uterul ºi ovarele
se îndepãrtau, dar nu acelaºi lucru se întîmpla cu penisul ºi cu
testiculele. Cavitãþile toracicã ºi abdominalã erau curãþate cu vin de
palmier ºi cu mirodenii, umplute cu materiale perisabile, iar incizia
cutanatã se cosea.
3. Cadavrul era apoi acoperit cu natron ºi lãsat astfel timp de 6
sãptãmîni pe o lespede înclinatã de piatrã.
4. Dupã spãlare ºi uscare amãnunþitã, toracele ºi abdomenul erau
reumplute cu pînzã de in ºi sãculeþi de rãºinã, rumeguº ºi natron, iar
craniul, umplut cu pînzã de in îmbibatã în rãºinã.
5. Cînd ajungea în aceastã fazã, pielea devenea foarte zbîrcitã ºi durã,
iar faþa ºi membrele erau contractate ºi distorsionate, astfel încît
persoana era aproape de nerecunoscut. Pielea era tratatã prin masare
cu o loþiune din ulei de ienupãr, cearã de albine, natron, mirodenii
ºi vin. Începînd cu dinastia a 21-a (1085 î.Hr.), sub piele se vîrau
bucãþi de pînzã, nãmol, nisip sau rumeguº cu rol de umplere, pentru
a reface trãsãturile originale. Aceastã operaþie se fãcea în zona feþei,
sub pielea braþelor, a picioarelor, a spatelui ºi a gîtului ºi, uneori,
în cazul femeilor, la sîni. Se aplicau ºi produse cosmetice, de exemplu
fard. Mumia începea astfel sã capete un aspect mai natural. În
perioadele tîrzii se picta întreaga suprafaþã a corpului cu un amestec
de ocru ºi rãºini, roºu pentru bãrbaþi ºi galben pentru femei.
6. Marginile inciziei laterale din piele erau trase una peste alta ºi
acoperite cu folie de aur sau cu cearã. De obicei, incizia nu se
sutura.
7. Ochii, înfundaþi în orbite din cauza deshidratãrii, erau acoperiþi cu
bucãþi de pînzã îmbibate în rãºinã, iar pleoapele erau trase pe
deasupra. În perioadele tîrzii s-au folosit ochi artificiali, cu pupile
din obsidian ºi cu albul ochilor din alabastru. Unghiile, adesea
desprinse în urma tratamentului cu natron, erau legate cu aþã.
8. În aceastã fazã se adãugau bijuteriile sau alte ornamente, cum ar fi
foiþele de aur de pe faþã ºi de pe piept. Faraonul Psusenes (din cea
de-a 21-a dinastie) deþine probabil un record în acest sens: în
momentul în care era pe punctul de a fi bandajat, avea 22 de brãþãri
pe mîini ºi 27 de inele pe degete.
9. La sfîrºit, cadavrul se înfãºura cu grijã cu bandaje de in îmbibate
în rãºinã. Rulourile de bandaje aveau o lungime de pînã la 15 metri,
iar o singurã mumie putea fi înfãºuratã în 37 de metri pãtraþi de
bandaj, aranjat în complicate modele geometrice. Procesul era
deosebit de minuþios ºi dura aproximativ 15 zile. Cînd tot acest
proces lua sfîrºit, cadavrul semãna cu ceea ce ºtim astãzi cã este o
mumie.
Mumia purta o mascã pe cap ºi pe umeri, fãcutã din pînzã îmbibatã

cu ipsos întãrit, pe care se picta faþa. Aceasta era încredinþatã familiei,
aºezatã într-un sicriu antropomorf (cu formã umanã) ºi era dusã în camera
mortuarã. Fiecare mumie purta în jurul gîtului o tãbliþã de lemn pentru a
se evita confuziile. Mumiile erau transportate prin þarã, iar în perioadele
tîrzii, persoanele mai puþin importante erau mumificate ºi îngropate fãrã
sicrie, în gropi comune.
O mumificare mai ieftinã, ce se încadra, metaforic vorbind, în „clasa
economic“, se realiza prin injectarea de ulei de cedru pe cale rectalã cu o
seringã, urmatã de astuparea acestui orificiu, sau prin scoaterea intestinelor
prin anus ºi lãsarea cadavrului în natron timp de mai multe zile.
Deshidratarea era mai puþin reuºitã, iar uleiurile, rãºinile ºi bandajele erau
folosite mai cu zgîrcenie decît în cazul persoanelor bogate. La desfãºarea
unei mumii de proastã calitate s-a observat cã pielea nu era bine conservatã,
iar membrele ºi urechile se desprindeau cu uºurinþã.
În Egipt, îmbãlsãmãtorii ºi cei care pregãteau mumii reprezentau o
categorie profesionalã puternicã ºi bine organizatã, deþineau chiar titluri
clericale ºi aveau numeroºi asistenþi. Se pare cã atelierele acestora erau
deosebit de calde ºi pline de mirosuri grele; în timpul rãzboaielor ºi al
molimelor, cadavrele se aglomerau, iar ei nu aveau întotdeauna suficient
timp pentru a face mumii de calitate. Cadavrele se descompuneau ºi cãpãtau
un aspect neplãcut în timpul lungii cãlãtorii pe fluviu de la locul decesului.
Insectele, printre care muºtele ºi gîzele, erau din abundenþã. Pe unele
mumii se pot descoperi crisalide de muºte, înglobate în rãºinile lipicioase
de pe corp ºi printre straturile de bandaj. Ceea ce înseamnã cã ouãle
fuseserã depuse pe cadavru, iar larvele apucaserã sã se hrãneascã. La un
moment dat, într-un bandaj au fost descoperite un ºoarece mort ºi o ºopîrlã.
Bandajarea era munca murdarã, iar bandajele erau adesea pãtate ºi aveau
urme de degete nãclãite în rãºinã.
Într-un climat cãlduros, cadavrele intrã repede în descompunere.
Herodot, în prezentarea procesului de mumificare, susþinea cã trupurile
neînsufleþite ale femeilor de o deosebitã frumuseþe, ale femeilor celebre
sau ale soþiilor oamenilor importanþi erau pãstrate timp de 3 sau 4 zile
înainte de a fi date pe mîna îmbãlsãmãtorilor. Herodot sugereazã cã se
apela la aceastã metodã pentru a se evita violarea cadavrelor.
Se întîmpla ca o mumie sã conþinã oase provenite de la alte cadavre
sau sã-i lipseascã unele fragmente. Acest lucru se datora neglijenþei
lucrãtorilor funerari sau descompunerii cadavrelor înainte de a putea fi
mumificate, în cazul în care se aduceau prea multe pe timp de rãzboi,
molime, foamete, iar absenþa unor fragmente se poate datora morþii
survenite în urma unor accidente. Mumia faraonului Sequenre (1500 î.Hr.)
prezintã o gaurã în tîmplã prin care i se vede creierul, pomeþii ºi nasul sînt
sparte, iar în spatele unei urechi existã o plagã înjunghiatã. Acesta a fost
ucis în luptã, muºcîndu-ºi limba în momentul morþii, iar pînã sã ajungã pe
masa îmbãlsãmãtorilor, cadavrul începuse deja sã putrezeascã.
Despachetarea unei mumii

În Anglia secolului al XIX-lea, mumiile însemnate erau despachetate
nu numai în scop ºtiinþific, ci ºi pentru prezentãri publice, în faþa unor
mulþimi cu un interes morbid pentru acest gen de manifestãri. Expediþia
egipteanã a lui Napoleon ºi descifrarea scrierilor hieroglifice au stîrnit un
deosebit interes pentru Egiptul antic. Mania deschiderii mumiilor a început
sã scadã în intensitate dupã 1850, iar din 1900, în Insulele Britanice n-au
mai fost desfãºate decît 4 mumii, în condiþii strict controlate. Ultima a
fost cea a lui Horemkenesi (vezi mai jos). Între timp, atitudinea s-a
schimbat, iar în prezent oamenii sînt de acord cã rãmãºiþele morþilor ar
trebui tratate cu mai mult respect. Chiar ºi o simplã excavaþie arheologicã
a ajuns sã fie consideratã o profanare a unui cimitir ancestral.
Preºedintele egiptean Sadat a decretat în 1980 cã publicul nu mai are
acces la colecþia de mumii a Muzeului din Cairo. „Faraonii Egiptului nu
vor ajunge subiect de spectacol“, a spus el. Totuºi, colecþia a fost redeschisã
publicului în 1992, iar din 1997 sînt expuse unsprezece mumii care provin
din Valea Regilor. Printre acestea se numãrã mumia cu ºase degete la
picioare a lui Seti I (dinastia a 19-a) ºi a lui Segnere al II-lea (dinastia a
17-a). Cea din urmã prezintã o loviturã la nivelul craniului, moartea fiind
violentã, deoarece survenise în timpul unei bãtãlii. Toate mumiile sînt
depuse în vitrine special amenajate, cu temperaturã, grad de umiditate ºi
oxigen controlate. Se sperã ca prin expunerea lor permanentã sã se
încurajeze industria turisticã. Dar unii continuã sã aibe rezerve în ceea ce
priveºte expunerea cadavrelor regale într-un mod care i-ar fi mîhnit profund
dacã ar fi ºtiut ce-i aºteaptã. În scop ºtiinþific, sînt disponibile în prezent
diferite metode neinvazive, datoritã cãrora nu se mai ajunge la
despachetarea mumiilor.
Povestea lui Horemkenesi, o mumie studiatã în cele mai mici detalii,
este descrisã în lucrarea lui J.H. Taylor Unwrapping a Mummy (1995).
Horemkenesi locuia într-o colibã de chirpici în apropiere de Valea Regilor,
pe malul vestic al Nilului. Fãcea parte din clerul de rang inferior ºi era
responsabil cu ritualurile locale, precum ºi cu supravegherea muncitorilor
care construiau ºi decorau mormintele. ªtia sã scrie ºi sã citeascã, deºi
99% din populaþie era analfabetã, ºi a murit aproximativ în 1050-1040
î.Hr., la vîrsta de 50 sau 60 de ani. În acea perioadã, prosperitatea Regatului
Nou, cu o economie puternicã ºi o guvernare centralã stabilã, intrase în
declin. Lipsa alimentelor era frecventã, iar veniturile statului se reduseserã
considerabil o datã cu epuizarea minelor de aur nubiene.
Coºciugul ºi mumia lui Horemkenesi au fost descoperite în 1905 ºi
aduse în Anglia. În 1981, mumia a fost despachetatã fiindcã se afla într-o
stare de conservare deplorabilã. Aceasta s-a datorat ºi condiþiilor de cãldurã
ºi umiditate din Muzeul Bristol, din vara fierbinte a anului 1976. Speranþa
de a pãstra mumia în condiþii acceptabile nu era prea mare, astfel încît s-a
întreprins un proces foarte minuþios de desfãºare, folosindu-se cea mai
nouã tehnologie disponibilã. Echipa era formatã dintr-un medic patolog,
un arheolog, un anatomist, un stomatolog, un radiolog, un specialist în
domeniul materialelor textile, un entomolog ºi un chimist. Operaþiunea
semãna, pãstrînd proporþiile, cu o salvare arheologicã.
Primele straturi au fost îndepãrtate pe data de 1 aprilie, iar echipa a
lucrat timp de douã sãptãmîni pentru a le îndepãrta pe toate celelalte. (La
Cairo, în 1886, bandajele care-l acopereau pe faraonul Ramses al II-lea
fuseserã scoase în 10–15 minute.) Întregul proces a fost televizat printr-un
circuit închis de televiziune, un fel de ecou al despachetãrilor publice din
secolul XIX (prezentate mai sus). Ca ºi în multe alte cazuri, pînza (de in)
din care erau confecþionate bandajele lui Horemkenesi nu era nouã,
provenind de la alte obiecte de uz casnic, cum ar fi cearºafurile ºi cãmãºile.
(S-a descoperit cã o mumie fusese bandajatã într-o pînzã ce provenea de
la vela unei ambarcaþiuni.)
Horemkenesi murise de cîteva zile în momentul în care a început
procesul de mumificare ºi, din cauza temperaturii ridicate, cadavrul trebuie
sã se fi aflat deja într-o stare avansatã de descompunere. Corpul fusese
atacat de insecte, iar larvele acestora îl devoraserã conºtiincios. În bandaje,
precum ºi în interiorul corpului au rãmas prinºi mulþi scarabei (Dermestes)
ºi larve ale acestora. Insectele, bine conservate, au murit înainte de a
apuca sã iasã. În zona gîtului s-au descoperit 49 de scarabei. Orice larve
de muscã, în cazul în care au existat, au fost probabil mîncate de larvele
de scarabeu. Prin urmare, organele interne erau, într-o mãsurã mai mare
sau mai micã, inexistente.
Horemkenesi era scund ºi relativ obez dacã judecãm dupã cutele pielii.
Preoþii trebuiau sã fie curaþi, iar Horemkenesi sã se fi îmbãiat de douã ori
pe zi. Era proaspãt ras, ca ºi pe cap, deoarece mulþi oameni aveau pãduchi.
Nasul îi fusese desfigurat într-un accident mai vechi, lucru care, probabil,
îl incomoda la respiraþie. Coloana vertebralã prezenta semne de osteoartritã
ºi spondilitã, afecþiuni frecvent întîlnite la mumiile egiptene. Viaþa din
Egiptul antic se baza pe apa ºi mîlul Nilului – soluri umede ºi întinderi
stagnante de apã ce constituiau medii propice de dezvoltare a larvelor de
schistozomã, care pãtrundeau în pielea intactã, ºi a þînþarilor purtãtori de
malarie. Deºi nu s-au mai gãsit organele interne, tehnicile moderne le-au
permis cercetãtorilor sã facã teste pentru detectarea proteinelor (antigenelor)
de schistozomiazã ºi malarie. Horemkenesi suferea de amîndouã. Dantura
lui era puternic afectatã; îi lipseau trei dinþi din cauza abceselor dentare,
iar în momentul decesului mai avea alte douã abcese. Probabil cã suferea
rãu de dureri de dinþi. Alþi doi dinþi erau cariaþi. Se presupune cã folosea
în alimentaþie cantitãþi mari de zahãr din miere. Chipul, reconstituit plecînd
de la craniu (vezi capitolul 11), prezenta un nas strîmb ºi o narã blocatã.
Avînd în vedere lipsa organelor, cauza morþii nu poate fi stabilitã cu
exactitate, dar se presupune cã a avut loc un accident vascular sau un
infarct. Nu s-au descoperit semne de violenþã.
Despachetarea ºi disecarea unei mumii în acest fel constituie un
eveniment rar în prezent. Utilizarea imageriei medicale ºi a altor tehnici
nondistructive face inutilã scoaterea bandajelor.
Ce se întîmpla cu organele interne

Organele interne beneficiau de un tratament special, fiind uscate cu
natron, tratate cu alifii parfumate, unse cu rãºinã topitã ºi învelite în bandaje
de in. Fiecare organ era bandajat într-un pachet separat, deoarece fiecare
trebuia sã fie protejat de un alt fiu al zeului Horus. Cei patru fii erau
paznicii mãruntaielor:
– Imseti, înfãþiºat ca un cap de om, proteja ficatul;

– Hapi, înfãþiºat ca un cap de babuin, proteja plãmînii;
– Duamutef, un cap de ºacal, stomacul;
– Qebhsenuff, cap de ºoim, intestinele.
Cele patru pachete erau aºezate în cutii separate, în sicrie miniaturale

sau în canope. Aceste vase, fãcute iniþial din piatrã sculptatã, erau deco-
rate cu capace în formã de cap de om. În vremurile tîrzii (dinastia a 21-a),
pachetele cu organe erau reaºezate în cavitãþile corpului mumiei, deºi
canopele goale s-au pãstrat totuºi ca fãcînd parte din echipamentul funerar.
În perioadele timpurii, înainte de inventarea procesului de mumificare,
cadavrul era aºezat pe o parte, într-o poziþie ghemuitã, iar coºciugul avea
o formã pãtratã corespunzãtoare. Dar cadavrul trebuia pus în poziþie întinsã
pentru a permite accesul la abdomen în timpul îmbãlsãmãrii ºi al
mumificãrii; prin urmare, sicriele au devenit dreptunghiulare, de lungimea
cadavrului. Erau bogat decorate, iar într-un timp se pictau doi ochi pe
partea lateralã, astfel ca mumia, dacã stãtea pe o parte, sã se poatã uita la
lume. A fost, de asemenea, ºi o perioadã în care se foloseau sicrie interioare
ºi exterioare sau chiar o serie de sicrie, unul intrînd în celãlalt ca un set
de pãpuºi ruseºti.
Înmormîntarea ºi ceremoniile funerare

Spre a înþelege obsesia egiptenilor pentru moarte trebuie sã menþionãm
cã era vorba de mult mai multe aspecte decît obiectele ce pot fi observate –
mormintele, mumiile ºi „bunurile“ aºezate în morminte. Înmormîntãrile
erau însoþite de ritualuri complicate ºi de incantaþii magice, continuate
dupã deces ºi înmormîntare. Un om bogat era urmat de un cortegiu numeros
alcãtuit din slugi, rude, persoane oficiale ºi bocitoare angajate, cadavrul
fiind dus cu un car tras de boi pînã la mormînt. În timpul înmormîntãrii
avea loc importantul ritual de Deschidere a Gurii, iar pentru aceasta
coºciugul trebuia sã fie ridicat în poziþie verticalã. Ideea era sã fie reînviat
cadavrul mumificat pentru ca spiritul sã-ºi reia locul înãuntrul sãu. În
timpul rostirii textelor rituale se ardea tãmîie, se turna apã deasupra
sicriului, iar preotul atingea cu diverse obiecte ochii, urechile, nasul ºi
gura pictate pe sicriu. Magic, capacitãþile mumiei se restabileau pentru ca
mortul sã poatã trece în lumea de dincolo respirînd, vãzînd ºi auzind.
Aceste ceremonii sfinte din antichitate n-ar mai putea fi reînviate în prezent
decît prin intermediul unei maºini a timpului.
Lupta permanentã cu jefuitorii de morminte

Decorarea mumiei cu materiale preþioase ºi aºezarea alãturi a obiectelor,
adesea din aur, necesare în viaþa de apoi erau obiceiuri care constituiau o
invitaþie deschisã pentru jefuitorii de morminte. Aceºtia reprezentau un
aspect social important al vieþii din Egiptul antic, o ameninþare permanentã
pentru siguranþa celor morþi ºi o provocare constantã pentru constructorii
de morminte.
Singurul mormînt regal care a supravieþuit mai mult sau mai puþin
netulburat a fost cel al lui Tutankhamon, un faraon lipsit de importanþã
din dinastia a 18-a (1567–1320 î.Hr) care a murit la vîrsta de 18 ani.
Mormîntul este de mici dimensiuni, dar a devenit celebru deoarece a
rãmas intact ºi a putut fi astfel studiat în zilele noastre. Intrarea era acoperitã
cu bolovani de piatrã ºi pãmînt provenit de la sãpãturile unui mormînt mai
impozant, acela al lui Ramses al VI-lea (1156 î.Hr.), aflat în apropiere.
Totuºi, acesta fusese cãlcat de jefuitori, dar resigilat de oficialii lui Ramses
al IX-lea. Dupã aceea a rãmas necunoscut pînã pe data de 17 februarie
1923, cînd arheologul Howard Carter a intrat în mormînt. Ce a gãsit acolo
a devenit una dintre minunile lumii.
Sicriul regal era confecþionat din aur; mumia avea o mascã încrustatã
cu aur ºi un colier superb, tot din aur. S-au mai gãsit un pumnal din aur,
inele, coliere, amulete ºi un tron poleite cu aur. ªi în celelalte încãperi
s-au descoperit multe alte comori, printre care trãsuri, statui, canapele,
vîsle magice, mobilã, altare acoperite cu aur ºi o trompetã de argint.
Existau ºi alimente sub forma a 116 coºuri cu fructe, 40 de carafe de vin,
cutii cu raþe fripte ºi, desigur, o canopã în care se aflau organele interne
ale regelui. Nici nu este de mirare cã aceste morminte erau jefuite. Faraonii
mai importanþi avuseserã morminte ºi mai grandioase. Pe pereþi erau gravate
ameninþãri la adresa jefuitorilor, dar nu exista practic nici o opreliºte.
Aºa-numitul „Blestem al lui Tutankhamon“, subiectul favorit al multor
filme horror, este doar o simplã invenþie jurnalisticã ºi se pare cã nu a avut
un efect deosebit asupra lui Howard Carter, care a mai trãit încã 16 ani,
murind la vîrsta de 65 de ani.
ªi în mastaba (vezi capitolul 6) se puteau gãsi comori, aceste morminte
fiind ale membrilor familiilor regale ºi ale celor bogaþi. Unul dintre
mormintele regale avea 20 de încãperi diferite, în care se afla mult
echipament în suprastructurile de deasupra nivelului solului, iar în alte
douã astfel de morminte s-au descoperit nu mai puþin de 45 de încãperi
supraterane. Aceste mastaba erau atît de vulnerabile, încît au fost înlocuite
mai tîrziu de depozite mai mici, subterane, tãiate în stîncã.
Pe lîngã numeroase obiecte preþioase, în majoritatea mormintelor se
gãseau ºi alimente. O masã funerarã descoperitã într-un mormînt de la
Saqqara consta din:
– pîine
– terci de orz mãcinat
– peºte fript
– tocanã de porumbel
– prepeliþã friptã
– doi rinichi prãjiþi
– coaste ºi picioare de vacã
– compot de fructe
– prãjiturele cu miere ºi brînzã
– carafe cu vin
Cu siguranþã, nu era masa unui om sãrac! Evident, alimentarea zilnicã

a unei mumii ar fi reprezentat o povarã deosebitã, astfel cã mai tîrziu,
începînd de prin 1567 î.Hr., lucrurile au fost simplificate. În morminte se
depuneau picturi sau modele ale alimentelor sau ale celorlalte ofrande, nu
cu rol decorativ, ci deoarece se credea cã pot furniza chiar obiectele reale
pe cãi magice.
Cea mai mare parte a mormintelor ºi a monumentelor funerare, mici
sau mari, au fost jefuite în antichitate, în ciuda precauþiilor sau a
dispozitivelor de protecþie. Intrarea în pantã a unei mastaba putea fi închisã
cu un bloc masiv de calcar ce culisa pe verticalã sau intrarea se putea afla
în partea inferioarã a unui puþ adînc umplut cu pietriº. Puþul putea fi
astupat de un bloc uriaº de granit. Numai cã jefuitorii erau experþi în
sãparea tunelurilor ºi ar fi putut ocoli astfel de obstacole. Intrarea în
mormînt putea fi ascunsã sau înconjuratã de mai multe intrãri false pentru
a îngreuna accesul. În mormintele regale existau pasaje secrete, închise de
trape culisante din piatrã, uneori blocate cu buloane metalice. Pietrele care
blocau accesul puteau cîntãri 20–40 de tone. Existau pasaje false ºi
dispozitive ingenioase ce ar fi putut fi explicate doar cu ajutorul unor
schiþe. Jefuitorii de morminte nu renunþau însã, reuºind sã evite aproape
toate aceste mecanisme defensive. Se cunoºteau foarte multe lucruri despre
jefuirea de morminte ºi se reuneau comisii speciale pentru a lua mãsuri.
Suspecþii erau bãtuþi ºi torturaþi, iar cei vinovaþi erau uciºi prin tragere în
þeapã, dar nici mãcar aceste pedepse dure n-au reuºit sã suprime jafurile.
Urmãtoarea strategie antifurt a constat în alegerea unei vãi singuratice
(Valea Regilor) pentru înmormîntãri ºi pãstrarea intrãrilor în aceste
morminte în piatrã cît mai mici ºi discrete, dar jefuitorii au ajuns ºi acolo.
În timpul celei de-a 25-a dinastii (1085–945 î.Hr.), preoþii, observînd
cît de ineficientã este pãzirea unui mormînt, au hotãrît sã mute toate
mumiile regale în ascunziºuri secrete. Lucrurile de valoare care scãpaserã
atenþiei jefuitorilor au fost mutate, iar mumiile, reînfãºurate ºi înmormîntate
în alt loc. Noile locuri de depozitare erau mai modeste decît mormintele
originale, mobilate extravagant, dar unele dintre acestea au rãmas
nedeschise pînã în 1875. Au fost descoperite douã ascunzãtori celebre de
cadavre „regale“, una dintre ele conþinînd 153 de mumii.
Faza finalã a luptei permanente cu jefuitorii de morminte a fost atinsã
în secolul VI î.Hr., cînd s-au utilizat mãsuri suplimentare de siguranþã. De
exemplu, camera mortuarã a unei persoane bogate a fost descoperitã la
baza unei gropi adînci de 30 de metri sãpate în stîncã, acoperitã cu o
lespede mare de piatrã. Acest puþ principal era umplut cu nisip, iar la
camera mortuarã se putea ajunge doar printr-un puþ mai îngust, plasat
lîngã primul, care era legat de acesta printr-un scurt pasaj orizontal.
Lespedea de piatrã ce acoperea camera mortuarã avea un orificiu, blocat
de o urnã de lut, iar la terminarea ceremoniei de înmormîntare ultimul om
care ieºea spãrgea aceastã urnã, permiþînd nisipului sã umple puþul prin-
cipal. Acesta ieºea prin puþul mai îngust, care era apoi umplut cu nisip.
Acest sistem ingenios însemna cã oricine intra în camera mortuarã prin
puþul îngust era întîmpinat de un torent de nisip. Singura cale de acces era
prin excavarea întregii cantitãþi de nisip din puþul principal.
Întregul sistem de înmormîntare era atît de vulnerabil ºi de atrãgãtor
pentru jefuitori din cauza credinþei egiptene cã mortul trebuie bine înzestrat.
Mormintele creºtinilor copþi, din secolul III d.Hr., n-au fost jefuite deoarece
se ºtia cã religia acestora nu le cerea sã se punã obiecte de valoare în
morminte.
Este interesant cã, pînã ºi în secolul XX, în Egipt existau experþi în
sãparea tunelurilor. În 1924, hoþii au pãtruns, sãpînd un tunel, în depozitul
de antichitãþi al Muzeului Metropolitan de Artã din Teba, dar n-au gãsit
nimic de valoare.
Mumificarea animalelor
Egiptenii din antichitate considerau sacre anumite animale, dezvoltînd
un negoþ înfloritor cu animale îmbãlsãmate sau mumificate. Existã mumii
de ºerpi, peºti, gazele, pisici, ºoimi, crocodili, cîini ºi chiar de scarabei.
Egiptenii venerau animalele asociate anumitor zei, iar aceste animale se
gãseau ºi în realitate, vii, în unele temple. De exemplu, zeul Thot era
reprezentat de un ibis, iar zeul Apis de un taur. Printre alte animale sacre
se numãrau ºoimii, babuinii, cîinii, pisicile, berbecii ºi ºerpii. Într-un stadiu
tîrziu al civilizaþiei egiptene, toate aceste animale erau mumificate, iar în
morminte se gãsesc galerii întregi cu rãmãºiþele mumificate ale cîte unui
animal: o galerie de babuini, o galerie de cîini etc.
La Saqqara, începînd de prin anul 600 î.Hr., a existat o necropolã
special dedicatã animalelor care conþinea, printre altele, aproximativ o
jumãtate de milion de pãsãri mumificate. Acest numãr uriaº ne reaminteºte
cît de puternice ºi de statornice erau aceste credinþe, exemplarele acumulîn-
du-se constant de-a lungul mai multor secole. Saqqara era locul central de
manifestare a cultului ibiºilor, iar în templu trãiau pînã la 60 000 de
exemplare, rata medie anualã de înmormîntãri fiind de 10 000 de pãsãri.
Un mic calcul aritmetic ne dovedeºte cã pãsãrile nu puteau sã moarã de
bãtrîneþe, iar înmormîntarea avea evident un caracter comun, însoþit aproape
sigur de ceremonii de sacrificare. Numãrul pisicilor mumificate era atît de
mare, încît în secolul XIX au fost vîndute ºi trimise la Liverpool sute de
tone de exemplare pentru a fi transformate în îngrãºãminte.
Cîte mumii existã?

Mumificarea a fost o practicã rezervatã iniþial faraonilor, familiilor
acestora ºi nobilimii, ajungînd apoi foarte rãspînditã, astfel încît aproape
toate persoanele care mureau erau mumificate. Înmormîntarea devenea
mai ieftinã dacã mumia era aºezatã într-un coºciug din lut ºi nu într-unul
din lemn, iar cei mai sãraci erau înmormîntaþi în camere mortuare subterane
comune. Aceste încãperi erau pline de stive de mumii cufundate în smoalã.
S-a estimat cã, în Egipt, ar fi înmormîntate aproximativ 50 de milioane de
mumii. Acestea erau descoperite atunci cînd se construiau noi drumuri ºi,
deºi au fost distruse sau exportate sute de mii de mumii pînã în prezent,
cele mai multe zac încã îngropate. Dintre cele descoperite, mai multe mii
de exemplare au ajuns în muzeele din toatã lumea. În plus, la un moment
dat se credea cã mumiile au puteri tãmãduitoare extraordinare, iar în secolul
XVI, în majoritatea farmaciilor europene se vindea „extras de mumie“,
care se folosea la tratarea rãnilor, fiind administrat ºi pe cale oralã.
Francisc I al Franþei cãlãtorea mereu cu o rezervã de mumie amestecatã cu
pulbere de rubarbã, pentru cazul în care nu se simþea bine sau era rãnit.
În momentul în care cererea a depãºit oferta, au apãrut pe piaþã preparate
false: cadavrele infractorilor executaþi erau tratate cu smoalã pentru a
cãpãta aspect de mumie.
De asemenea, pînã în secolul XX, mumiile erau folosite pentru
producþia de vopsea bituminoasã.
Mumiile din alte regiuni ale lumii

Mumiile nu se gãsesc în exclusivitate în Egipt. În antichitate, metode
similare de îmbãlsãmare ºi de conservare a morþilor erau folosite ºi de
locuitorii Insulelor Canare, de cei din Strîmtoarea Torres ºi de peruvieni.
Unele detalii se aseamãnã atît de mult, încît s-a sugerat cã tehnicile s-au
rãspîndit în Insulele Canare ºi în Strîmtoarea Torres din Egipt. Grotele
funerare din Insulele Canare conþineau, în momentul cuceririi spaniole din
1402, mii de mumii. Îmbãlsãmarea se fãcea de o echipã de îmbãlsãmãtori
profesioniºti. Dupã îndepãrtarea intestinelor ºi a creierului, corpul era uscat
la soare timp de cîteva sãptãmîni, iar apoi uns cu grãsime ºi învelit în
piele de oaie. Locuitorii insulelor din zona Strîmtorii Torres îndepãrtau
viscerele ºi creierul, uscau cadavrul în poziþie verticalã pe o ramã de
lemn, iar apoi îl pictau. Limba, palmele, tãlpile picioarelor ºi unghiile
erau îndepãrtate ºi dãruite soþului sau soþiei. În timpul Imperiului Incaº
(1471–1534), cadavrele regilor ºi ale celor de rang înalt erau eviscerate,
tratate cu balsam de Peru ºi cu alte substanþe, ºi înfãºurate în poziþia
ºezînd ºi cu capul pe genunchi. În unele regiuni din Australia, Noua Guinee
ºi America de Sud, una dintre metodele de mumificare folosite era
afumarea. În sudul Istmului Panama, corpul unui ºef de trib decedat era
atîrnat într-un hamac deasupra unui foc mocnit, ºi conservat astfel.
Mumificarea naturalã
Din punct de vedere strict tehnic, mumificarea este conservarea
intenþionatã a unui cadavru. Mumiile pot apãrea însã ºi în mod natural,
atunci cînd cadavrul rãmîne într-un mediu uscat, protector, de exemplu
într-o grotã sau într-un adãpost sãpat în stîncã. Dintre cele 42 de mumii
de acest tip descoperite în sud-vestul SUA, jumãtate aveau pãduchi. Un
alt exemplu este cel al oraºului mexican Guanajuato, situat la 2 000 de
metri altitudine. Aici se gãseºte nu numai cea mai elegantã baie publicã
din Mexic, placatã cu marmurã, dar ºi mina de argint Valenciana, din
apropiere, care a fost cîndva cea mai productivã din lume; de asemenea,
în cimitirul bisericii La Valenciana se gãsesc ºiruri de cadavre mumificate,
aranjate de-a lungul pereþilor criptelor.
Mumiile din Chinchorro, de pe coasta statului Chile, constituie exemple
recente. Aici s-au descoperit aproximativ 100 de cadavre de bãrbaþi, femei
ºi copii de toate vîrstele, chiar ºi fetuºi. Acestea dateazã de circa 5 000–
6 000 de ani ºi, înainte de a fi înmormîntate, au fost descãrnate, unse cu
lut, acoperite cu pînzã ºi legate cu frînghie. Exemple de mumii naturale
se gãsesc ºi în Alaska, unde îngheþul ajutã la deshidratare. În Insulele
Aleutine, în schimb, clima este mai umedã, iar procesul de mumificare,
realizat în urmã cu 200–300 de ani, necesita intervenþia omului. Cadavrul
era eviscerat, umplut cu iarbã uscatã ºi uscat cît mai bine în atmosferã
înainte de a fi acoperit cu piei de focã sau vidrã ºi aºezat pe o lespede
într-o grotã-mormînt. În Groenlanda s-au descoperit mumiile a 6 femei ºi
2 copii, înmormîntaþi în urmã cu 500 de ani.
Umiditatea ridicatã caracterizeazã ºi climatul Japoniei, dar mumificarea
se potrivea cu principiile budiste, caz în care se poate observa un fenomen
deosebit ce ar putea fi numit „automumificare“. Metoda era practicatã de
preoþi, în general bãtrîni, ºi consta în înfometare ºi contemplare, timp în
care corpul se usca treptat ºi în cele din urmã murea. Dupã deces, cadavrele
erau uneori îmbãlsãmate. Prin automumificare se atingea starea spiritualã
sfîntã de nyujo, fiind descrise 19 dintre aceste mumii japoneze. În Tibet
au fost mumificate multe persoane considerate sfinte, printre care
majoritatea Dalai Lama, iar unele dintre ele au fost apoi aºezate în altare
de aur sau argint pentru a fi protejate.
Corpurile a 8 000 de bãrbaþi, femei ºi copii din catacombele capucinilor
din oraºul sicilian Palermo au fost conservate prin uscare ºi tratare cu
ierburi ºi oþet. Unii dintre aceºtia sînt cãlugãri, dar cei mai mulþi sunt
oameni obiºnuiþi ºi au un aspect straniu, aºa cum stau în picioare sau
întinºi pe jos în ºiruri de-o parte ºi de alta a coridorului, îmbrãcaþi cu cele
mai bune veºminte.
Capete uscate
Capul reprezintã o parte deosebitã a cadavrului. De-a lungul timpului,
craniile sau capetele celor dragi sau ale persoanelor respectate s-au pãstrat
ca amintire, iar cele ale criminalilor sau ale duºmanilor omorîþi au fost
expuse în locuri publice. Am vãzut mai sus cã vãduva lui Sir Walter
Raleigh a pãstrat capul îmbãlsãmat al soþului într-un sac de piele pînã cînd
a murit ºi ea. În Asiria anticã se practica frecvent tãierea capului duºmanilor
învinºi. În secolul XX, aceastã metodã mai era încã practicatã de unele
triburi din Africa, Indonezia, America de Sud ºi Oceania. Capetele erau
uscate, afumate ºi jupuite, iar craniile, adesea pictate, erau pãstrate ca
trofee.
Neamul Jibaro, din amonte de Amazon, mergea ºi mai departe. Ei erau
un popor de rãzboinici ºi erau meºteri în pregãtirea capetelor uscate sau
„Tsantsas“. Mai întîi, pielea era îndepãrtatã de pe craniu printr-o incizie
medianã a scalpului cu ajutorul unui cuþit ascuþit de bambus, al unei scoici
sau al unei pietre de cremene, pãstrîndu-se cu multã grijã pleoapele, buzele,
nasul ºi urechile. Apoi, pielea era cufundatã într-un vas cu diferite extracte
de plante, printre care ºi tanin, care aveau rolul de a o conserva. Gura,
ochii ºi deschizãtura gîtului erau cusute cu fibre de plante, astfel încît
capul devenea un fel de sac în care se turna nisip uscat. Þesutul suplimentar
de sub piele era ars, ceea ce provoca o contractare imediatã. La sfîrºit, faþa
era tratatã cu uleiuri ºi grãsimi. Capul, cu pãrul lung (ei nu-ºi tãiau niciodatã
pãrul), ajungea de dimensiunile unui pumn strîns. Dar aceºti oameni nu
erau niºte simpli sãlbatici însetaþi de sînge. Procesul implica un numãr
mare de ritualuri ºi reflectau credinþele lor în legãturã cu sufletul, cu locul
ocupat de acesta în cap ºi cu diferitele calitãþi ale celui decedat.
10
Îngheþarea
þi alte metode de conservare
Aceasta e Ora de Plumb –

Ce þi-o aminteºti de-ai scãpat cu viaþã –
Precum Degeraþii ºi-amintesc de Ninsoare –
Întîi – Frig – apoi Amorþealã – apoi Renunþare.
Din Dupã-o mare durere urmeazã o senzaþie solemnã,
Emily Dickinson (1830–1886)
Îngheþarea naturalã
Îngheþarea este o metodã eficientã de conservare, dar temperatura
folositã are o mare importanþã ºi, în plus, aceasta trebuie sã fie menþinutã
la nivel constant. Dezgheþarea urmatã de reîngheþare distruge þesuturile.
Cazurile în care cadavrele sînt îngheþate accidental ºi rãmîn astfel sînt
rare ºi probabil cã survin ocazional în regiunile muntoase ºi în cele polare.
Aºa cum, potrivit unor estimãri, sub gheaþa arcticã zac îngheþaþi mii de
mamuþi (al cãror fildeº valoreazã foarte mult), probabil cã se gãsesc ºi
multe cadavre umane care aºteaptã sã fie exhumate ºi studiate. De exemplu,
pe Everest s-au organizat peste 233 de expediþii din momentul cuceririi
vîrfului, în 1953. Pînã în prezent au ajuns în vîrf nu mai puþin de 932 de
persoane, uneori formîndu-se chiar cozi în zonele de ascensiune în care
este necesarã folosirea frînghiilor fixe, iar din 1920 au murit pe drum 156
de alpiniºti. Pe lîngã cele aproximativ 50 de tone de gunoaie împrãºtiate
în apropierea vîrfului ºi resturile unui elicopter prãbuºit, mai existã ºi
cadavrele a 20 de oameni.
Cadavrele îngheþate ºi uscate în condiþii naturale sînt adesea foarte
bine conservate, iar în ultimii ani s-au descoperit cîteva exemplare de-a
dreptul impresionante.
Îngheþarea ºi alte metode de conservare 225
Copii îngheþaþi
În anii 1950, în zonele înalte ale munþilor din Chile s-au descoperit
rãmãºiþele pãmînteºti ale unui bãiat îngheþat. Zona aparþinea unui fost
teritoriu incaº ºi, aflîndu-se la aproape 4 600 de metri altitudine, era greu
accesibilã. Se spune cã acel loc era folosit de incaºi pentru a-ºi sacrifica
copiii zeilor. Copilul, care avea pielea, pãrul ºi unghiile intacte, a fost
pãstrat într-o camerã frigorificã în Muzeul de Istorie Naturalã din Santiago.
S-a gãsit asupra lui un sãculeþ în care se aflau dinþii de lapte ºi unghiile
tãiate. Picioarele îi erau bãtãtorite ºi umflate, degetele de la mîini îi
degeraserã ºi se crede cã el, alãturi de pãrinþii lui, deosebit de mîndri
(alegerea unui copil reprezenta o onoare pentru pãrinþii acestuia), ºi de
alþii, au mers pe jos pînã în vîrful muntelui, într-o procesiune ritualã.
Odatã ajunºi aici, copilul a fost ucis ºi îngropat. Faþa lui avea o expresie
liniºtitã.
Cadavrele îngheþate ale altor copii, victime ale aceloraºi sacrificii
numite capacocha, demonstreazã sfîrºituri mai violente. Un alt bãiat a
fost descoperit pe cel mai înalt vîrf muntos din America de Sud, în 1985.
Avea cam 8–9 ani. Capul lui era deteriorat prin expunerea la aer, dar
existã ºi dovezi despre cruzimea ultimelor sale clipe de viaþã. Fusese
obligat sã bea ceva ce conþinea un pigment roºu; pe dinþi se poate observa
cã vomase, iar corpul ºi hainele erau roºii, colorate de vomã ºi de diaree.
Se pare cã îºi dãduse brusc seama cã urma sã fie ucis ºi fusese cuprins de
fricã. În munþii din Peru s-a descoperit, în 1996, ºi o fetiþã îngheþatã în
circumstanþe similare. Scanãrile tomografice ale craniului au relevat
existenþa unei fracturi craniene, ceea ce demonstreazã cã a fost omorîtã
printr-o loviturã puternicã aplicatã în partea lateralã a capului.
În prezent, sacrificiile umane par niºte manifestãri îngrozitor de stranii
ºi de crude, dar în acele vremuri îndepãrtate constituiau o metodã obiºnuitã
pentru înduplecarea zeilor ºi, astfel, ajutarea comunitãþii. Aceasta era singura
cale pentru a înfrunta ameninþãrile ºi nesiguranþa vieþii (vezi ºi capitolul 3).
Omul de gheaþã: un cadavru neobiºnuit în Alpi

În 1991, o mumie îngheþatã din Alpi a ajuns în primele pagini ale
ziarelor, care relateazã o poveste mult mai veche. Doi alpiniºti au descoperit
lîngã o stîncã din munþi, la o altitudine de 3 000 de metri, la graniþa dintre
Austria ºi Italia, corpul îngheþat al unui bãrbat. Acesta nu fusese îngropat,
iar condiþiile meteorologice nefavorabile îl lãsaserã la vedere. Dar în Alpi
dispar multe cadavre ºi, aparent, nici acesta nu pãrea deosebit. A fost
transportat la Universitatea din Innsbruck ºi, deoarece pe corp începuse sã
se dezvolte o ciupercã, a fost depus într-un congelator. Un topor de cupru,
cu mîner din lemn de tisã, descoperit în preajma bãrbatului a fost estimat
a avea cel puþin 4 000 de ani vechime, iar datarea cu carbon radioactiv a
cadavrului l-a apreciat ca avînd 5 300 de ani, ceea ce corespunde cu perioada
tîrzie a epocii de piatrã, cu mult înainte de construirea templului de la
Stonehenge ºi a ridicãrii piramidelor egiptene.
Omul avea aproximativ 45 de ani, era îmbrãcat în veºminte din piele
cusute cu grijã, iar încãlþãrile lui erau umplute cu iarbã. Avea un arc de
1,80 metri, o tolbã plinã cu sãgeþi, o centurã ºi un rucsac în care s-au
descoperit fructe ºi unelte fabricate dintr-un metal extras dintr-o zonã
aflatã la 300–400 km distanþã. În stomac s-a gãsit ultima masã alcãtuitã
din carne ºi cereale mãcinate grosier. Pe buze, pe picior ºi pe gleznã,
precum ºi pe spate s-au descoperit o serie de linii stranii, tatuate, numãrul
total al tatuajelor fiind de 57. Sã fi fost acestea urmele unui tratament
pentru articulaþiile sale dureroase? Este cunoscut faptul cã oamenii primitivi
îºi tatuau zonele dureroase ale corpului, dar ºi în scop decorativ.
Radiografiile au relevat articulaþii foarte uzate, cu modificãri artritice,
precum ºi o calcifiere (sclerozare) a arterelor. Pe degetul mic de la picior
s-au descoperit urme de degerãturi.
Acest bãrbat îndeplinea vreun ritual? Era vînãtor? Probabilitatea cea
mai mare este ca el sã fi fost un cioban ce-ºi ducea turma de oi sau de
capre pe munte la venirea primãverii. Se rãtãcise în timpul unei furtuni de
zãpadã ºi, cum temperatura scãzuse, s-a aºezat sã facã un foc. Se întunecase,
furtuna continua; apoi a rãmas fãrã lemne, a adormit ºi a murit de
hipotermie. Corpul i-a fost uscat de vînt, zãpada l-a apãrat probabil de
animalele ºi pãsãrile de pradã, s-a mumificat ºi în final a fost îngheþat sub
un strat de cîþiva metri de gheaþã ºi zãpadã.
Acesta este considerat primul om preistoric care a murit incidental ºi
a fost conservat intact, împreunã cu hainele ºi uneltele sale de zi cu zi.
Cercetãrile continuã, oamenii de ºtiinþã desfãºurînd o minuþioasã muncã
de detectivi. Pãrul sãu conþinea urme de cupru ºi arsenic, dobîndite pesemne
în timpul topirii minereurilor de cupru care produc vapori de arsenic.
Cantitãþi impresionante de zãpadã din zona în care s-a gãsit au fost topite,
filtrate ºi analizate pentru a furniza indicii suplimentare. A existat chiar ºi
o micã disputã în legãturã cu jurisdicþia acestui caz, dacã aparþine
austriecilor sau italienilor, dar se pare cã locul descoperirii se aflã la
aproximativ 92 de metri în interiorul Italiei.
O fecioarã de gheaþã
La sfîrºitul anilor 1980, o echipã de arheologi ruºi explora movilele
funerare aflate în zonele înalte ale Munþilor Altai din sudul Siberiei. Terenul
era acoperit de un strat de permafrost, care nu se dezgheaþã niciodatã
complet ºi, în timp ce sãpau în pãmîntul îngheþat al unui platou bîntuit de
un vînt nãprasnic, au descoperit un coºciug. Acesta fusese bãtut în cuie de
cupru ºi pãrea sã conþinã un bloc masiv de gheaþã. L-au dezgheþat lent,
descoperind corpul acoperit de tatuaje al unei femei. Tatuajele fãcute cu
ace de os ºi cu funingine ºi erau fabiloase, reprezentau animale
asemãnãtoare unor cerbi. Era o femeie înaltã (1,70 metri) ºi tînãrã, care
murise în urmã cu aproximativ 2 500 de ani.
Scos din înveliºul de gheaþã, cadavrul a început sã se descompunã, aºa
încît a fost transportat cu avionul la Institutul de Arheologie din
Akedemgorodok. Cercetarea ulterioarã a demonstrat cã femeia fusese
îmbãlsãmatã dupã ce i se înlãturase o mare parte din organe, printre care
uterul ºi globii oculari. Craniul fusese umplut cu blanã de jder, iar corpul
cu turbã ºi coajã de copac. Ea avea în momentul morþii 25 de ani, iar dupã
refacerea trãsãturilor feþei, plecînd de la structura craniului (vezi capitolul
11), s-a constatat cã acestea erau mongoloide. A fost prima femeie descoperitã
în acest fel ºi s-a constatat cã murise din cauze naturale. Rochia era lungã
cît o treime din coºciug, iar ea purta un colier cu cãmile din lemn, acoperite
cu foiþã de aur. Rochia, þesutã din lînã de oaie ºi pãr de cãmilã, avea trei
culori ºi era legatã în jurul taliei cu un cordon împletit.
În apropiere s-au descoperit cadavrele îngropate a ºase cai, omorîþi cu
toporul, ce purtau harnaºamente ornate. Cercetãtorii au descoperit, în urma
unei impresionante munci de detectiv, cã femeia murise în luna iunie, deºi
nu se cunoaºte cu exactitate anul. Existã o muscã ce îºi depune ouãle pe
pielea calului. Calul le linge ºi le înghite, iar acestea incubeazã în stomacul
animalului. În stomacul unuia dintre cai au fost descoperite larve ale acestei
muºte ºi, avînd în vedere cã larvele apar în stomacul cailor abia în a doua
jumãtate a lunii iunie, înmormîntarea poate fi datatã cu destulã exactitate.
Se pare cã fecioara de gheaþã fusese o persoanã importantã, posibil o
povestitoare care pãstreazã amintirea istoriei ºi miturilor acelei societãþi
nomade din antichitate. Cadavrul se aflã în prezent la Moscova, unde se
desfãºoarã studii mai ample asupra lui. Unii localnici din zona în care a
fost descoperitã sînt nemulþumiþi cã i-a fost tulburatã liniºtea ºi considerã
dezgroparea cadavrului drept un act de barbarie. Ei sperã totuºi ca femeia
sã fie reînmormîntatã în munþi.
Crioconservarea: viaþa suspendatã

Celulele pot fi pãstrate cu uºurinþã la temperatura azotului lichid
(–180°C), iar dupã dezgheþare multe dintre ele supravieþuiesc ºi se pot
diviza. Pentru ca astfel de celule sã fie distruse cît mai puþin, îngheþarea
ar trebui sã fie rapidã, iar dezgheþarea lentã. Cel mai important aspect este
evitarea formãrii cristalelor de gheaþã în interiorul celulelor, deoarece
acestea înþeapã membranele vitale ºi omoarã celula. Cristalele de gheaþã
intercelulare provoacã distrugeri mult mai mici.
Care ar fi ºansele de supravieþuire a oamenilor dupã o perioadã de
congelare profundã? Pînã în prezent nu existã nici o dovadã cã un corp
omenesc poate fi criogenat în întregime, apoi dezgheþat ºi sã rãmînã totuºi
în viaþã. Cîteva broaºte ºi ºopîrle pot supravieþui dupã ce corpurile le-au
fost parþial îngheþate, ajungînd sã realizeze aceastã performanþã prin
producerea unui antigel propriu. Ideea conservãrii organismului a fost
propusã încã din 1861 de cãtre scriitorul francez Edmond About, care a
sugerat cã, chiar dacã unii oamenii erau „declaraþi incurabili de medicii
ignoranþi din secolul XIX“, „ar putea sã aºtepte liniºtiþi într-o cutie pînã
cînd doctorii vor descoperi remediul bolilor de care suferã“.
În basmele pentru copii ºi în mitologie se regãsesc multe poveºti despre
somnul prelungit. Într-una dintre poveºtile lui Washington Irving (1819),
Rip van Winkle bea o bãuturã magicã ºi cade într-un somn adînc ce
dureazã 20 de ani. În timpce doarme, anii trec ºi, cînd se trezeºte, descoperã
cã este bãtrîn; soþia sa era moartã ºi îngropatã, iar America îºi cîºtigase
independenþa. Frumoasa din Pãdurea Adormitã are mai mult noroc,
pãstrîndu-ºi farmecul tineresc în timpul celor 7 ani de somn, fiind perma-
nent pregãtitã sã fie trezitã de prinþul sãu. În aceste poveºti, somnul este
indus de magie, dar în zilele noastre, oamenii sînt familiarizaþi cu ideea
criogenãrii întregului corp, deoarece în povestirile ºtiinþifico-fantastice,
astronauþii pot supravieþui astfel cãlãtoriilor interstelare de foarte lungã
duratã. Pe de altã parte, mulþi oameni asociazã congelatoarele cu carnea
moartã.
Mai multe persoane bogate au optat deja pentru varianta criogeniei în
defavoarea îngropãrii sau a incinerãrii. Ei considerã cã, într-o zi, evoluþia
ºtiinþei ar putea duce la decongelarea lor ºi la tratarea bolilor în fazã
terminalã de care suferã. Îºi pun multe speranþe în savanþii din domeniul
medicinei care, cu siguranþã, vor putea cîndva sã trateze orice boalã.
Moartea, cred ei, va deveni o pedeapsã inacceptabilã pentru rasa umanã.
În schimb, majoritatea cercetãtorilor considerã ridicolã aceastã idee,
subliniind cã încercarea de a reanima un corp îngheþat nu are nici o ºansã,
fiind ca ºi cum s-ar încerca retransformarea unui hamburger într-o vacã.
Deºi celulele pot fi îngheþate, multe dintre ele mor în timpul procesului de
dezgheþare; ºi, deºi se pot congela embrioni în faze incipiente, cînd au un
numãr mic de celule, organele nu pot fi congelate, cu atît mai puþin un
animal sau un om întreg. Heliul lichid, la o temperaturã de –270°C, ar
putea fi o variantã mai bunã decît azotul lichid, dar ar fi ºi mult mai
costisitor.
Societatea Americanã de Criogenie îi poate îngheþa pe unii oameni în
azot lichid, dacã aceºtia se aflã în pragul morþii. Mai întîi se administreazã
un anticoagulant, iar pacientului muribund, conectat la aparate de menþinere
a vieþii, i se aplicã o perfuzie cu conservant, dupã care este rãcit. Lichidul
conservant conþine agenþi antigel, cum ar fi glicerina, pentru a împiedica
formarea cristalelor de gheaþã. Corpurile îngheþate sînt pãstrate în rezervoare
mari de aluminiu, de obicei cîte patru în fiecare recipient. La ora actualã,
acest tratament costã cel puþin 120 000 $, pînã în prezent fiind criogenate
astfel cam 30 de corpuri, primul în 1967. ªi animalele de companie pot
fi conservate la fel. Costurile sînt mai reduse (40 000 $) în cazul
crioconservãrii exclusive a capului, mulþi preferînd sã primeascã un corp
nou în momentul resuscitãrii! Mai multe sute de persoane în viaþã au
semnat contracte de conservare cu Fundaþia de Prelungire a Vieþii Alcor
din SUA, iar compania este reprezentatã ºi în Marea Britanie. Se spune
însã cã unii operatori fãrã scrupule au permis dezgheþarea unor corpuri
„vechi“.
În septembrie 1990, publicaþia The Independent a relatat existenþa
unor zvonuri potrivit cãrora s-au fãcut cercetãri asupra criogenãrii ºi clonãrii
în numele dictatorului irakian Saddam Hussein. Ferdinand Marcos, ºeful
statului Filipine, a fost depus dupã moarte într-o criptã îngheþatã. Cînd
guvernul a întrerupt furnizarea energiei elecrice din cauza facturilor neplãtite
ale familiei sale, vãduva lui, Imelda Marcos, a cerut ca soþul sãu sã fie
înmormîntat ca un erou.
Dacã metoda crioconservãrii ar fi abordatã serios, ar apãrea unele
probleme interesante de ordin legal ºi religios. Dacã oamenii pot fi
criogenaþi cînd se aflã pe patul morþii, de ce nu s-ar putea apela la aceastã
metodã ºi cu mult înainte de a muri? Ar constitui acesta un caz de
sinucidere? ªi care ar fi situaþia certificatului de deces? Un cadavru îngheþat
beneficiazã de drepturi legale? Dacã sistemul de rãcire este oprit din cauza
neachitãrii facturilor, este acest fapt echivalent cu pedeapsa capitalã pentru
incapacitate de platã? Ce se întîmplã cu sufletul în timpul îngheþãrii? Cele
mai importante obiecþii aduse împotriva acestei idei apar în momentul în
care ne imaginãm lumea umplutã pînã la refuz de resturile dezgheþate ale
generaþiilor anterioare. Chiar vrea cineva aºa ceva? Îºi doresc oamenii
nemurirea (vezi capitolul 4)?
Probabil cã, în final, crioconservarea nu va mai reprezenta o problemã.
Dacã savanþii vor descoperi cum poate fi creat un individ plecînd de la
ADN-ul din celulele singulare (vezi capitolul referitor la clonare), atunci,
fiindcã putem deja conserva celulele la infinit, se poate considera cã avem
la îndemînã instrumentele necesare pentru a asigura nemurirea. Copiile
unei persoane ar putea fi produse în laborator dupã dorinþã: copii ale unor
lucrãtori docili sau ale unor arhetipuri imposibil de frumoase ºi de talentate.
Pentru mulþi, aceasta constituie cea mai mare teamã, motiv pentru care
experimentele de clonare umanã sînt interzise. Trebuie sã ne aducem însã
aminte cã nemurirea prin clonare ar aduce individului satisfacþii mult mai
mici. Deºi copiile ar fi identice din punct de vedere genetic, identitatea ºi
amintirile persoanei originale vor fi murit, dispãrînd definitiv o datã cu
moartea organismului. Indivizii creaþi cu corpuri identice vor deveni diferiþi
în procesul de dezvoltare ºi maturizare. Cel puþin, congelatorul ar putea
pãstra intactã identitatea unei persoane.
Oamenii smîrcurilor
Oamenii smîrcurilor înseamnã aproximativ 2 000 de cadavre conservate,
mai mult sau mai puþin bine, descoperite în smîrcurile cu muºchi de turbã
din Danemarca, Olanda, nordul Germaniei ºi Marea Britanie. Prima
descoperire relatatã în detaliu a avut loc în Danemarca în 1773; apoi a
apãrut o relatare mai bine documentatã din County Down, Irlanda, în
1781. Oamenii smîrcurilor au trãit în perioada cuprinsã între anii 100 î.Hr.
ºi 500 d.Hr. ºi sînt conservaþi într-o stare remarcabilã. Acidul humic ºi cel
tanic din turbãrii împiedicã procesul de descompunere, conservã ºi totodatã
coloreazã organismul uman ºi, în acelaºi timp, dizolvã treptat oasele. Pielea
se conservã perfect. Pãrul nu cade, dar capãtã o culoare cãrãmizie în urma
acþiunii acizilor prezenþi în sol, iar adesea se poate analiza ºi conþinutul
intestinelor. Unele cadavre din smîrcuri pãreau atît de recente, încît a fost
chematã poliþia localã. Dar cadavrele au un aspect deplorabil ºi deformat,
deoarece oasele pe care se sprijinã sînt parþial dizolvate.
Omul de Tollund a fost descoperit de fermierii care sãpau în cãutare
de turbã în mlaºtina Tollund din Danemarca, în 1950. Cadavrul se afla la
aproximativ 2,5 metri sub pãmînt, dezbrãcat, avînd numai o pãlãrie de
piele ºi o centurã prinsã în jurul taliei. La gît era împletitã o cureluºã din
piele. Omul fusese strangulat în anul 210 î.Hr. Capul era cel mai bine
conservat dintre capetele provenite din antichitate. Proaspãt ras ºi tuns
scurt, avea o faþã uimitor de liniºtitã þinînd seama de felul în care murise.
Inima, plãmînii, ficatul ºi tractul digestiv erau bine conservate, iar stomacul
conþinea resturile unei supe vegetale pe care o mîncase cu 12 pînã la 24
de ore înainte de a muri.
Omul de Grabaulle a fost descoperit de tãietorii de turbã din altã mlaºtinã,
la numai 14 km distanþã de primul, în 1952. Faþa acestuia nu era la fel de
bine conservatã, însã avea mîini ºi picioare frumoase, de pe care se puteau
preleva amprente ale degetelor ºi tãlpilor. Acestuia îi fusese tãiat gîtul de la
o ureche la alta în anul 310 î.Hr. Radiografiile au demonstrat cã fusese lovit
în tîmpla dreaptã. În timpul vieþii îºi pierduse trei dinþi, alþi doi erau cariaþi,
iar aspectul danturii sugera cã respectivul avea aproximativ 35–40 de ani.
Custodele muzeului local a pãstrat cadavrul timp de 18 luni în concentraþii
din ce în ce mai mari de acid tanic, mãsurã ce a desãvîrºit procesul de
tãbãcire ºi a permis expunerea corpului în mediu uscat ºi apoi ungerea lui
regulat cu ulei de in.
Un alt cadavru din smîrcuri, din primul secol creºtin, a fost cel al unei
fete în vîrstã de 14 ani. Se pare cã aceasta, dupã ce fusese dezbrãcatã ºi
condusã în smîrc cu ochii acoperiþi cu un bandaj de lînã ºi o zgardã de
piele de bou în jurul gîtului, a fost înecatã.
În Anglia ºi în Þara Galilor s-au descoperit cel puþin 41 de oameni ai
smîrcurilor. Omul de Lindow a fost gãsit în comitatul englez Cheshire, în
1984. Fusese doborît cu un topor, strangulat cu o frînghie subþire, iar gîtul
îi fusese tãiat. A murit prin anul 300 î.Hr.
Adevãratul mister constã în modul de ucidere, deoarece mulþi dintre
oamenii smîrcurilor, bãrbaþi, femei ºi copii, fuseserã strangulaþi, spînzuraþi
sau li se tãiaserã gîturile. Unii dintre ei par sã fi fãcut parte din nobilime,
deoarece mîinile lor nu prezintã urme de muncã fizicã grea. Perioada în
care au murit aceºti indivizi era una a tabuurilor ºi a practicãrii magiei, iar
omorurile erau probabil o formã de sacrificiu ritual. De obicei, cadavrele
nu erau înmormîntate în smîrcuri. Studierea cerealelor ºi a seminþelor de
flori din stomacurile acestora indicã faptul cã decesele au survenit chiar
înainte de venirea primãverii, moment în care un astfel de sacrificiu ar fi
putut asigura respectivei comunitãþi de þãrani bunãstare ºi fertilitate pentru
anul urmãtor.
Alcoolul, formaldehida ºi alþi conservanþi

Un cadavru bine impregnat cu alcool sau formaldehidã (formol) va fi
conservat, însã aceste substanþe pãtrund în þesuturi destul de lent. Astfel,
cel mai bine conservate dupã scufundarea în aceste lichide sînt obiectele
de mici dimensiuni, precum un vierme, un ºoarece sau un deget uman. În
septembrie 1840, Mr. Gladstone, primul ministru britanic din acea vreme,
a suferit un accident de vînãtoare. Unul dintre degetele sale a trebuit sã
fie amputat ºi apoi scufundat în alcool, unde s-a conservat, fiind îngropat
alãturi de posesorul sãu, dupã moartea acestuia, mai bine de 50 de ani mai
tîrziu.
Deºi în alcool sau formaldehidã se poate conserva intact ºi un cadavru,
este foarte posibil ca procesul de descompunere sã înceapã la nivelul
intestinelor dacã acestea nu sînt îndepãrtate sau dacã lichidul de conservare
nu este introdus direct în abdomen.
Alcoolul
Suzanne, soþia lui Jacques Necker, specialist în finanþe ºi om politic
elveþian, era apreciatã pentru frumuseþea, inteligenþa ºi cultura sa. Ea se
temea sã nu fie îngropatã de vie ºi îºi dorea, de asemenea, sã comunice
ºi dupã moarte cu soþul ei iubit. Sperînd ca trãsãturile sã-i fie conservate
pentru el, a fãcut pregãtiri ca trupul sã-i fie aºezat într-o baie cu alcool,
într-un mausoleu de pe proprietatea lor de pe malul lacului Geneva. Ea a
murit în 1794, iar mausoleul a fost deschis pentru public 10 ani mai tîrziu,
dupã ce a murit ºi soþul sãu. Bazinul de marmurã neagrã era încã pe
jumãtate plin cu alcool, iar corpul era conservat ºi putea fi recunoscut.
Cînd Lordul Nelson a fost ucis în Bãtãlia de la Trafalgar (21 octombrie
1805), el îl rugase pe cãpitanul Hardy sã nu-l „arunce peste bord“ (adicã
sã nu-l înmormînteze în mare). Se spune cã trupul i-a fost cufundat într-un
butoi cu rom de la bordul vasului ºi adus în Anglia. Aproape trei luni mai
tîrziu, era înmormîntat în Catedrala St. Paul.
Inventatorul ºi omul de ºtiinþã american Benjamin Franklin (1706–
1790) a considerat cã ar fi o idee bunã sã inventeze o metodã de
îmbãlsãmare a celor ce au murit înecaþi. A adãugat cã, în ceea ce-l priveºte,
„avînd o dorinþã arzãtoare de a vedea ºi observa starea Americii de peste
100 de ani, aº prefera, oricãrei morþi obiºnuite, sã fiu cufundat pînã atunci
într-un butoi cu vin de Madera, alãturi de cîþiva prieteni“.
Formaldehida
Formaldehida se foloseºte pentru conservarea specimenelor anatomice
ºi a cadavrelor umane pentru disecþie. Aceasta usucã ºi întãreºte þesuturile,
fiind folositã în lichidele de îmbãlsãmare. Constituie un conservant eficient,
dar nu a fost descoperit decît la sfîrºitul secolului XIX. Acidul formic este
arma folositã de furnicile (de la termenul latin pentru furnicã, formica) ºi
urzicile înþepãtoare. Aldehida se obþine cînd alcoolul pierde hidrogen
(alcool dehidrat). Formaldehida deodorizeazã, dar lasã un miros propriu,
specific.
Sãrurile de mercur
Cadavrul marchizului de Tai, care a trãit acum 2 100 de ani în provincia
chinezã Hunan, este foarte bine conservat într-o serie de sicrie. El a fost
cufundat într-o soluþie de sãruri de mercur, iar sicriele, închise ermetic.
Canalul biliar i-a fost blocat de un calcul biliar de mari dimensiuni, iar
arterele coronare sînt ateromatoase. Omul suferea ºi de tuberculozã
pulmonarã, de diferite infestãri cu viermi intestinali ºi avea o fracturã
veche a antebraþului ce fusese prost tratatã, dar se pare cã moartea s-a
datorat unei colici biliare care i-a provocat un infarct.
Gelul siliconic
La Muzeul Tehnic din Mannheim (Germania) se pot observa cadavre
conservate prin injectare cu gel siliconic dupã extragerea grãsimii
subcutanate. În acest fel se obþine un cadavru uscat, flexibil, inodor, ce
poate fi atins.
Metode excentrice de conservare
Autoimaginea lui Jeremy Bentham
Filozoful englez Jeremy Bentham a murit în 1832. Pentru a da altora
un exemplu curajos într-o vreme în care singura sursã legalã de cadavre
pentru disecþie era constituitã de criminalii spînzuraþi (vezi capitolul 11),
ºi-a donat cadavrul pentru o disecþie publicã. Apoi, scheletul trebuia
reasamblat într-o poziþie ºezînd, îmbrãcat ºi amplasat într-o vitrinã pentru
a se obþine o „un autoportret“, adicã propria sa imagine. Capul trebuia
separat, uscat ºi conservat – el se plimbase timp de douãzeci de ani cu o
pereche potrivitã de ochi de sticlã în buzunar.
Cea mai mare parte a instrucþiunilor sale s-a respectat. Oasele au fost
prinse cu sîrme ºi acoperite cu pernuþe pe sub haine. Din pãcate, capul nu
s-a conservat bine, astfel încît s-a fãcut un model surogat din cearã, în
timp ce capul adevãrat i-a fost aºezat în interiorul cutiei toracice. Jeremy
Bentham dorea ca acest gen de conservare sã se aplice ºi în cazul altor
personalitãþi. Autoportretul sãu, care are un aspect foarte natural, poate fi
admirat ºi astãzi la University College din Londra.
Un vagabond excentric
Unele lucruri nu mai pot fi aranjate atît de simplu în zilele noastre.
Edward McKenzie a fost un vagabond care a trãit într-un butoi pe un
morman de gunoi, ºi a murit în 1984, în vîrstã de 72 de ani. Prietenul lui,
un pictor, a dorit sã-l îmbãlsãmeze, sã-l acopere cu vopsea acrilicã ºi sã-l
expunã în biblioteca sa ca pe un fel de press-papier lãcuit. Însã, potrivit
relatãrilor publicaþiei The Times, Consiliul local al oraºului Plymouth a
refuzat propunerea de teama comentariilor în cazul aprobãrii unei proceduri
atît de neconvenþionale.
Placarea electroliticã a morþilor

În 1891, dr. Varlot, chirurg într-un spital parizian, a inventat o metodã
de placare electroliticã a morþilor. Corpul, dupã ce era fãcut conductiv, era
cufundat într-o baie electroliticã de sulfat de cupru ºi acoperit cu un strat
de un milimetru de cupru metalic. Forma exterioarã a cadavrului, cu
aspectul sãu metalic lucios, era pãstratã pentru posteritate. În schimb,
aceastã carcasã ar fi fost plinã de lichidele provenite în urma descompunerii.
Conservarea în aur
Conservarea în aur pare potrivitã numai personalitãþilor celor mai
importante. Corpul lui Chih Hang, un cãlugãr budist chinez, a fost aºezat
dupã moartea lui într-o urnã. Cinci ani mai tîrziu, urna a fost deschisã, iar
cînd cadavrul a fost descoperit intact s-a crezut cã sfinþenia cãlugãrului
fusese confirmatã dincolo de orice îndoialã. Prin urmare, corpul i-a fost
acoperit cu aur ºi poate fi observat ºi în prezent într-o pagodã din oraºul
taiwanez Taipei.
Tãierea corpului uman în felii

O conservare într-adevãr permanentã a structurii corpului uman poate
fi obþinutã la ora actualã prin imagerie computerizatã. Biblioteca Naþionalã
de Medicinã din Washington DC a creat, în cadrul Proiectului Omului
Vizibil, o imagine permanentã a bãrbatului ºi femeii medii, procedeu descris
în capitolul 11. Cadavrele au fost reconstruite, cu ajutorul computerului,
din mii de felii extrem de subþiri. Deºi cadavrele originale au fost distruse,
detaliile anatomice exacte s-au înregistrat pentru posteritate.
Conservarea ADN-ului
Fiecare fiinþã umanã are un set unic de gene (ADN) care, manifestîndu-se
pe mãsura dezvoltãrii embrionului în uter, determinã forma ºi structura
exactã a individului (alãturi de multe alte caracteristici fiziologice). Mediul
în care se dezvoltã (uterul ºi viaþa timpurie) face parte din ecuaþie, iar
stabilirea factorului care conteazã cel mai mult pentru definirea individului,
dintre moºtenirea geneticã ºi mediu, seamãnã într-o oarecare mãsurã cu
stabilirea celui mai important numãr dintre 2 ºi 4 pentru obþinerea produsului
8. Conservarea ADN-ului echivaleazã în mare parte cu însãºi conservarea
individului. Astfel, crioconservarea culturii de celule a unei persoane poate
fi consideratã drept o formã de conservare a corpului.
Pentru a face un pas mare înainte în acelaºi plan ideatic, ar putea fi
cartografiat pe un computer întregul ADN al unei persoane, sub forma
secvenþelor de bazã, iar însuºi ADN-ul sintetizat ulterior în orice moment,
poate un milion de ani mai tîrziu? Dificultãþile cu acest tip de viaþã veºnicã
ar fi probabil de naturã pur tehnicã. De asemenea, dupã cum am menþionat
mai sus, numai genele vor fi nemuritoare, nu ºi persoana conºtientã, care
ar dispãrea o datã cu moartea corpului original.
Proiectul Genomului Uman, dezvoltat de SUA, în care este descris în
totalitate ADN-ul uman, se aflã în acest moment într-o fazã finalã. Deºi
dureazã mult ºi este extrem de costisitor, pînã în anul 2004* vor fi fost
localizate ºi definite aproape toate cele 90 000 de gene ce alcãtuiesc fiinþa
umanã. Una dintre recompensele acestei realizãri extraordinare, în afarã
* În 2001 a fost publicatã harta genomului uman (n. r.).

de darul unic fãcut biologiei umane, va fi localizarea genelor nocive. Prin
urmare, oamenii vor înþelege ºi vor încerca sã rectifice multe afecþiuni.
Asemenea multor altor progrese din domeniul ºtiinþific, ºi acesta va crea
probleme. De exemplu, dacã ADN-ul oamenilor va putea fi accesat de
companiile de asigurãri, se vor putea practica tarife ridicate sau pot fi
refuzaþi chiar cei ce posedã gene care pot provoca boli mortale. Proiectul
Genomului Uman a dedicat aproximativ 3 procente din bugetul sãu anual
studierii implicaþiilor de ordin etic, legal ºi social al acestor progrese ale
geneticii umane. Avînd în vedere sumele alocate, acesta este probabil cel
mai mare program de cercetare filozoficã iniþiat vreodatã.
Virusul variolei este un exemplu al unei astfel de abordãri faþã de un
organism individual. Acesta nu mai existã acum nicãieri în lume, cu
excepþia a douã congelatoare din SUA ºi din Rusia. Existã multe argumente
incontestabile pentru a distruge aceste ultime douã probe supravieþuitoare
ale unei specii microbiene care ar putea încã sã provoace o boalã umanã
îngrozitoare. S-a ajuns, în sfîrºit, la un acord în privinþa datei distrugerii.
Numai cã ºirul ADN-ului virusului este cunoscut, astfel încît, teoretic,
monstrul ar putea fi recreat mai tîrziu.
Clonarea
Clonarea este unul dintre acele cuvinte care atrag atenþia oamenilor.
Aduce în minte imaginea cercetãtorului nebun ºi a despotului malefic. Un
alt cuvînt cu aceeaºi rezonanþã este „nuclear“. Problema cuvîntului e cã
oamenii încã îl mai asociazã cu temutele arme nucleare ºi îºi transferã
temerile ºi asupra altor concepte, precum energia nuclearã. Deºi centralele
atomo-electrice au avut multe probleme, în final ele sînt concepute pentru
a servi drept principala sursã de energie mondialã.
Cea mai bunã cale de îndepãrtare a temerilor legate de clonare este
înþelegerea acestui fenomen. O clonã este un grup de celule sau organisme
cu gene identice, iar clonarea unui fragment de ADN înseamnã producerea
unor copii identice ale acestuia. Acest lucru nu ar fi foarte dificil de
realizat în laborator cu metodele biologiei moleculare, iar în 1991,
geneticienii din SUA au primit acordul pentru clonarea unor gene
individuale din rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Abraham Lincoln. Dar clonarea
unui întreg organism nu este chiar atît de simplã, deoarece ADN-ul trebuie
sã se afle într-un loc adecvat (în nucleul unui ovul fertilizat), dacã se
urmãreºte crearea noului individ prin supravegherea dezvoltãrii
embrionului. Iar embrionul, în cazul mamiferelor, trebuie aºezat corect în
uter. În momentul de faþã nu se poate realiza tot procesul în laborator.
În 1997 a fost clonatã o oaie botezatã Dolly, aceasta atrãgînd atenþia
întregului mapamond. Clonarea s-a realizat prin prelevarea de ADN din
nucleul unor celule somatice nespecializate (fibroblaste) ale unei oi adulte
X ºi transferarea acestuia în celule nefertilizate (ovocite) cãrora li se
îndepãrtase nucleul. Ovulele, conþinînd ADN-ul oii X, au fost introduse
apoi în uterul unei alte oi, unde s-au dezvoltat ºi s-au transformat în
embrioni, dintre care unul s-a nãscut. Acest miel (Dolly) deþinea doar
genele (ADN-ul) oii X, fiind aºadar o copie geneticã exactã (o clonã):
identicã în aceeaºi mãsurã ca un geamãn identic. De fapt, o micã parte din
ADN-ul celulei este pãstratã în afara nucleului, în mitocondriile celulei, ºi
deoarece acest segment nu a fost transferat, Dolly nu era chiar 100%
aidoma cu oaia X.
Incredibila ºtire a clonãrii sale a ridicat multe semne de întrebare.
Dacã s-ar începe clonarea oamenilor? Încotro ne îndreaptã oamenii de
ºtiinþã? Vor reuºi vreodatã sã reproducã oameni care au murit? Cu siguranþã,
clonarea este inadmisibilã din punct de vedere moral... Problemele de
ordin religios sînt, evident, formidabile. Ce se întîmplã cu sufletul? Se
aflã el în ovulul fertilizat sau poate fi gãzduit numai atunci cînd fetusul
începe sã capete un aspect uman, dupã ºase sau ºapte sãptãmîni de gestaþie,
aºa cum sugereazã Toma d’Aquino? Spermatozoidul sau ovulul au suflet?
Cu secole în urmã, renumitul biolog Anton van Leeuwenhoek (1632–
1723) a afirmat cã spermatozoidul uman conþine o copie la scarã redusã
a fiinþei umane, numitã homunculus.
Majoritatea oamenilor, printre care ºi unii savanþi, considerã cã
procedeul clonãrii, la fel ca ºi alte minuni biologice din zilele noastre, ar
trebui reglementat. Jocul cu genele umane trebuie controlat într-un fel.
Prima reacþie a politicienilor a constat în interzicerea clonãrii umane.
Preºedintele Statelor Unite, Bill Clinton, împreunã cu Comisia Consultativã
Naþionalã de Bioeticã, formatã din 18 experþi, a recomandat ca aceastã
clonare a fiinþelor umane sã fie consideratã o infracþiune în SUA. Clinton
spunea cã, deºi „nu este nimic imoral sau greºit în legãturã cu aceste noi
tehnici, dacã sînt folosite în alte scopuri, [clonarea] reprezintã o posibilã
ameninþare la adresa legãturilor sacre ce leagã familia ºi care se aflã la
baza idealurilor ºi societãþii noastre“. De asemenea, ºi Parlamentul Euro-
pean intenþioneazã sã o interzicã. Vaticanul a cerut o interzicere pe plan
mondial, plecînd de la raþiuni de ordin teologic, subliniind cã plãsmuirea
vieþii umane în afara cãsãtoriei se opune principiului divin. Ceasul nu
poate fi însã dat înapoi. Procedeul va avea cu siguranþã unele aplicaþii
deosebit de folositoare, de exemplu conservarea speciilor de animale rare
sau pe cale de dispariþie, ºi va duce la progresul cercetãrii medicale,
furnizînd informaþii noi referitoare la interacþiunea dintre nucleul celulei
cu citoplasma.
În 1997, cercetãtorii americani au clonat doi macaci, utilizînd o metodã
diferitã. Aceºtia au produs un embrion de maimuþã prin intermediul
fertilizãrii in vitro, iar cînd embrionul ajunsese într-o fazã de dezvoltare
în care avea 8 celule, acestea au fost separate ºi transferate în uterul unei
femele de cimpanzeu. Aceasta este o formã de clonare la scarã micã.
Douã dintre cele opt celule s-au dezvoltat ºi au dus la naºterea de pui vii.
Se preconizeazã clonarea de vaci ºi, în curînd, va avea loc, probabil, ºi
clonarea umanã.
Se poate argumenta cã nu este nimic neobiºnuit în legãturã cu
posibilitatea ca unii sã aibã mii de copii. Incredibila producþie de
spermatozoizi a testiculelor dovedeºte cã se pot face copii prin inseminarea
artificialã (sau, teoretic, efectivã) a mii de femei. Se spune cã unii dintre
ºefii de trib timpurii din Africa aveau în armatã regimente întregi formate
din propriii copii. Însã atitudinea faþã de clone este influenþatã de faptul
cã acestea sînt identice. Genele identice nu implicã, desigur, ºi persoane
identice, deoarece mediul are de fiecare datã o contribuþie substanþialã.
Totuºi, acestea sînt replici copiate la indigo, genul înfãþiºat în nuvelele
ºtiinþifico-fantastice sub forma unor armate extraordinare aflate sub
comanda unui Big Brother.
Partea a III-a
Utilizarea þi abuzarea cadavrelor

240 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor
Cadavrul în laborator: disecþia 241
11
Cadavrul în laborator: disecþia
Cadavrele sînt folositoare nu doar în stare iniþialã, ci ºi dupã

descompunere, cînd sînt îngropate ºi reduse la stadiul unei grãmezi de
oase. De asemenea, ele pot fi abuzate, maltratate. Acest capitol, precum
ºi urmãtoarele douã, trateazã sistematic diferitele moduri în care cadavrele
umane pot fi folosite sau abuzate.
Cine este proprietarul unui cadavru?

Ce spune legea? Se pare cã, potrivit legii britanice, nimeni. Cu alte
cuvinte, nimeni nu putea fi arestat pentru furtul unui cadavru, ceea ce a
adus o serie de dificultãþi în urmãrirea penalã a „hoþilor de cadavre“, fapt
descris pe parcursul acestui capitol. În SUA ºi în Canada, în schimb,
familia are unele drepturi de posesie asupra cadavrului.
Se spune cã aceastã lege englezã a fost abrogatã pornind de la cazul
lui Mr. Haynes (1614), acuzat de furtul giulgiului (pînzei de înhumare)
unui cadavru. În timpul procesului s-a afirmat cã acel cadavru nu putea fi
considerat proprietarul giulgiului, fapt greºit interpretat în sensul cã însuºi
cadavrul nu putea constitui proprietatea cuiva. Astfel, în 1856, un fiu a
scos osemintele mamei sale din mormînt însã, avînd în vedere cã acel
cadavru nu era proprietatea cuiva, nu a putut fi acuzat decît de violarea
proprietãþii cimitirului.
Într-un caz audiat în 1996, în care un om a murit din cauza unei
tumori cerebrale, fiul sãu a cerut creierul cadavrului tatãlui sãu pentru a-l
folosi ca probã într-un litigiu împotriva autoritãþii locale în domeniul
asistenþei medicale pentru tratament neglijent. Însã o parte din creier fusese
deja extras (la cererea medicului legist) ºi pus în formol pentru un studiu
histologic; restul creierului fusese aruncat dupã o perioadã de pãstrare.
Tribunalul a hotãrît cã fiul celui decedat nu avea drept de proprietate
asupra cadavrului, însã, dacã acesta ar fi fost supus unui proces de
conservare, atunci ar fi devenit obiectul unei forme de proprietate. Simpla
pãstrare a acestuia în formol nu era suficientã, dar se presupune cã procesul
de mumificare ar fi fost suficient. Însã tot nu este foarte clar cui aparþine
un schelet uman pregãtit cu grijã.
Legea, din nevoia de utilizare a unor definiþii, face adesea distincþii
macabre. Se pare cã un cadavru, spre deosebire de o probã de urinã sau
o ºuviþã de pãr, nu constituie obiectul unei proprietãþi ºi, aºadar, nu poate
fi furat!
Autopsia
Pe pereþii unor morgi se aflã scris urmãtorul mesaj (în limba latinã):
„Acesta este locul unde moartea se bucurã sã vinã în ajutorul vieþii!“
Autopsia este metoda clasicã de descoperire a cauzei exacte a morþii. Ea
se realizeazã pentru ca medicul legist sã fie sigur cã moartea nu s-a datorat
unor cauze externe, iar în trecut era fãcutã pentru instruirea medicilor care
învãþau astfel despre procesele de evoluþie a bolilor, precum ºi patologia
organelor ce se aflã la baza fazei finale a bolii. O mare parte dintre
cunoºtinþele actuale referitoare la bolile organismului uman provine din
examinarea cadavrelor. În ultimii 150 de ani, patologii au putut sã ne ofere
explicaþii raþionale, fundamentate ºtiinþific, pentru majoritatea bolilor
umane.
Autopsiile de-a lungul istoriei

În urmã cu aproximativ 1000 de ani, nimãnui nu-i trecea prin cap sã
secþioneze un cadavru ºi sã-l examineze. Moartea fiind probabil cauzatã
de „viermi“ sau de alþi agenþi nocivi, era mai bine ca aceºtia sã nu fie
lãsaþi în libertate. Oricum, era un afront la adresa defunctului ºi o
ameninþare pentru liniºtea sufletului sãu. Însã Papa Sixtus al IV-lea (1471–
1484) a dat o lege prin care studenþilor la medicinã de la universitãþile din
Bologna ºi Padova li se permitea sã studieze pe cadavre autopsiate. Aceastã
lege a fost confirmatã de Papa Clement al VII-lea (1523–1534), iar uneori
autopsia s-a dovedit folositoare ºi din punct de vedere strict religios.
Într-unul din cazuri, o femeie nãscuse douã gemene siameze unite de la
abdomen pînã la nivelul gîtului, iar preotul din localitate a fãcut douã
botezuri. Biserica a cerut o autopsie pentru a se stabili dacã „monstrul“
era format într-adevãr din douã fiinþe umane ºi nu dintr-una singurã, cu
alte cuvinte dacã avea douã suflete sau doar unul. Autopsia a confirmat
existenþa a douã seturi de organe, drept urmare ºi a douã suflete. Cu toate
acestea, în acea perioadã, autopsiile erau rare. Una memorabilã a fost
consemnatã de Theophilus Bonetus (1620–1689). Acesta a examinat
cadavrul unei fetiþe de 7 ani ºi a descris în detaliu modificãrile rinichilor
care survin în urma unui atac de nefritã acutã. În acele vremuri, boala nu
era nici mãcar recunoscutã, cu atît mai puþin înþeleasã.
O autopsie mult mai spectaculoasã a fost fãcutã de dr. Boerhaave
(1668–1738). Cadavrul îi aparþinea unui nobil, mare gurmand. La ultima
masã, omul mîncase:
– supã de viþel cu ierburi aromate

– varzã albã, fiartã, cu carne de oaie
– momiþe de viþel uºor prãjite
– copanul ºi pieptul unei raþe mici
– douã ciocîrlii
– compot de mere cu pîine
– pere, struguri ºi bomboane
– bere ºi vin de Moselle
Nu mult dupã masã, acesta a simþit o iritaþie în abdomen, ca ºi cum

„ceva s-ar fi rupt sau s-ar fi dislocat“. Zona abdominalã a început sã-l
doarã foarte tare, aºa cã a luat medicamente cu bãuturã ºi vomitive. Însã
situaþia s-a înrãutãþit ºi, în final, omul a decedat. Autopsia lui Boerhaave
nu a gãsit nimic anormal în abdomenul celui decedat, însã la deschiderea
cavitãþii toracice s-au descoperit 10 litri de lichid, în plus producîndu-se
o rupturã în esofag. Acesta a fost primul caz de rupturã de esofag citat.
Autopsiile au rãmas o metodã neobiºnuitã pînã în secolul XIX. Ele au
ajuns în stadiul lor actual datoritã celebrului Rudolf Virchow (1821–1902),
fondatorul disciplinei anatomo-patologiei, prin examinarea sistematicã a
organelor ºi a þesuturilor ºi prin folosirea microscopului. Baronul Karl von
Rokitansky (1804–1878), de naþionalitate cehã, a predat patologia la
Universitatea din Viena ºi a afirmat cã ar fi fãcut 30 000 de autopsii.
Autopsia modernã
În laboratorul de autopsii, fiecare dintre organele principale este scos ºi
examinat cu ochiul liber înainte ºi dupã secþionarea sa pentru a se descoperi
orice anomalii interne. Apoi, þesuturile ciudate sau anormale sînt pregãtite
pentru examinarea histologicã. Aceasta se face prin încorporarea lor în cearã,
tãierea unor secþiuni foarte subþiri (submilimetrice), colorarea acestora cu
pigmenþi ºi montarea lor pe mici bucãþi de sticlã (lamele de microscop).
Apoi, patologul examineazã probele la microscop, detecteazã afecþiunile
organelor ºi stabileºte cauza probabilã a morþii.
Pentru a face o autopsie este necesar acordul familiei persoanei
decedate, iar în prezent acest lucru nu este întotdeauna simplu. Rudele
sînt îndurerate ºi adesea îºi dau acordul foarte greu. Este posibil ca familia
sã nu realizeze întotdeauna necesitatea acestei proceduri, sã fie preocupatã
de teama unei posibile desfigurãri a cadavrului sau sã ridice obiecþii de
naturã religioasã. De asemenea, în ultimii 30 de ani, tehnicile de imagerie
(radiografii, tomografii etc.), precum ºi alte metode noninvazive de diag-
nostic au devenit atît de sofisticate încît, în general, misterul în privinþa
stãrii organelor ºi a þesuturilor celui mort este mult redus. Deºi autopsia
reprezintã instanþa finalã, „ultima consultaþie medicalã“, medicul nu mai
manifestã prea mult interes, cu excepþia cazurilor în care diagnosticul nu
este clar sau afecþiunea celui decedat este rarã. Drept urmare, de-a lungul
secolului XX s-a înregistrat o scãdere constantã a numãrului de autopsii.
Beneficiile medicinei de pe urma studierii cadavrului

În ciuda celor expuse mai sus, autopsiile au în continuare un rol vital
în instruirea studenþilor în medicinã ºi a patologilor, precum ºi în studierea
anumitor boli. În acest scop este necesarã continuarea efectuãrii unui numãr
minim de autopsii. Mai mult, în cel puþin un caz din zece autopsia dovedeºte
cã diagnosticul pus înaintea survenirii decesului a fost incorect, iar medicina
învaþã din aceste greºeli.
Ca exemplu al învãþãrii detaliilor unei anume boli, în SUA se desfãºoarã
un studiu important asupra bolii Alzheimer (demenþã senilã) prin
intermediul cercetãrii creierelor unor cãlugãriþe. Surorile de la Notre Dame
trãiesc în mãnãstiri din diferite zone ale Statelor Unite. Ele au studii
superioare ºi o vîrstã înaintatã, iar 678 dintre ele au acceptat sã participe
la acest studiu, care constã în a accepta sã se supunã unei serii de teste
psihice ºi donarea creierelor, ulterior decesului, în scopul examinãrii
patologice. Acestea constituie un grup bun de studiu, deoarece posibilele
efecte ale influenþei mediului asupra bolii sînt minime. Toate aceste mãicuþe
trãiesc în condiþii similare ºi au aceeaºi alimentaþie, în plus nu beau ºi nici
nu fumeazã. Pînã în prezent, din studierea a 102 creiere s-a evidenþiat cã
blocajele micilor vase de sînge aflate în zone strategice ale creierului pot
determina instalarea acestei forme de demenþã.
Autopsiile reprezintã, de asemenea, o parte esenþialã a muncii unui
medic legist. În cazul descoperirii unui individ mort în apã, se pune
întrebarea: este vorba despre un înec obiºnuit, despre un înec survenit din
cauza intoxicãrii cu diverse substanþe sau din cauza unei boli, ori respectivul
a fost ucis ºi apoi aruncat în apã? Rana de la cap este rezultatul lovirii în
cãdere, în urma unui atac de cord, sau l-a omorît cineva lovindu-l în cap?
Se regãsesc substanþe toxice în ficat, rinichi sau creier? O multitudine de
procese de crimã au depins de dovezile furnizate de medicul patolog.
Acest subiect este tratat pe larg în capitolul 14.
Nu toate studiile referitoare la persoane decedate depind de o autopsie
completã. De exemplu, metalele grele precum antimoniul, arsenul ºi taliul
pot fi detectate în pãr sau în unghii la numai cîteva ore dupã ingerare.
Chiar ºi cenuºa poate constitui o sursã de dovezi. În procesul uciderii lui
Graham Young din 1971, în cenuºa victimei incinerate s-a descoperit taliu,
folosit în otrava pentru ºobolani.
Folosirea cadavrului pentru preziceri

Prezicerea (divinaþia) presupune aflarea unor amãnunte despre viitor
prin metode supranaturale, aflate dincolo de limitele raþiunii sau ale ºtiinþei.
În antichitate, termenul se referea la informaþii despre viitor, dezvãluite de
cãtre zei, ºi implica adesea examinarea cadavrelor unor persoane recent
decedate. Termenul este folosit în prezent pentru a descrie, de exemplu,
un divinator de apã – o persoanã ce detecteazã apa aflatã în subteran prin
intermediul unui bãþ pe care-l þine în mînã. Metodele de prezicere, folosite
de multe popoare primitive ºi de multe altele nu tocmai primitive, includeau
examinarea conþinutului stomacal, de obicei al animalelor sacrificate.
Viitorul, potrivit mãruntaielor ºi pãsãrilor

Termenul de „haruspicare“ provine din cuvintele hira = mãruntaie (în
sanscritã) ºi spic = a privi (în latinã). În Roma anticã, aceastã practicã
avea o importanþã deosebitã. Un animal era sacrificat, iar mãruntaiele sale
examinate cu multã atenþie de cãtre experþi, care dãdeau verdicte ºi predicþii
în funcþie de ceea ce descopereau. Forma ficatului sau a scapulei
(omoplatului), de exemplu, oferea o multitudine de informaþii. Procesul
era controlat de Colegiul Roman al Augurilor, un grup format din
aproximativ 12 persoane influente, care interpretau ºi orice alte semne
sugestive, precum fulgerul ºi tunetul sau zborul ºi cîntecul anumitor pãsãri,
sau felul în care ciugulesc gãinile, considerate sacre. Funcþia lor nu consta
atît în predicþia viitorului, cît în a afla dacã zeii încuviinþeazã o anumitã
decizie. Sentinþele bazate pe dovezi obþinute în urma studierii comporta-
mentului pãsãrilor, în special a zborului acestora, se numeau auguria (în
latinã avis = pasãre) sau auspicia (din latinã avis = pasãre + specere = a
observa). Înaintea oricãrei bãtãlii sau a luãrii unei decizii politice importante
trebuiau consultaþi experþii ºi descifrate semnele. Era o zi sau perioadã
bunã, se afla sub auspicii favorabile, era de bun augur? Termeni precum
„inaugurare“ derivã din aceastã origine.
Printre alte metode de prezicere, probabil mai simplu de realizat decît
haruspicarea, dar nu la fel de sigure, se numãrã:
Astrologia. Metoda a atins punctul culminant în secolul XVII ºi

se bucurã ºi în prezent de o mare popularitate, parþial ca reacþie la
doctrinele rigide, strict logice ale ºtiinþei moderne.
Interpretarea viselor a fost metoda favoritã de prezicere a
viitorului din timpuri imemoriale.
Bibliomanþia (din termenul grecesc mantis = profet). Aceastã
metodã constã în deschiderea unei cãrþi în orice loc, selectarea unuia
sau a douã rînduri la întîmplare ºi interpretarea lor sub forma unor
preziceri pentru viitor.
Piromanþia este o metodã de divinaþie reprezentatã de observarea
aspectului focului, a formelor flãcãrilor ºi a lemnului ce arde.
Cristalomanþia presupune studierea unui glob de cristal.
Chiromanþia se realizeazã prin analizarea liniilor ºi încreþiturilor
din palma mîinii (în limba greacã, cheir = mînã).
În China, oamenii au consultat timp de cîteva milenii I Ching-ul,

Cartea Schimbãrilor, înainte de a lua o decizie importantã. Aceastã carte
interpreteazã hexagrama ce se obþine prin intersectarea lujerelor de
coada-ºoricelului.
Studiul istoriei ºi evoluþiei umane

Cripta de la Christchurch din Spitalfields, Londra, a fost deschisã
recent ca parte a unui studiu de restaurare. S-au examinat scheletele a
peste 100 de oameni care au murit între anii 1729 ºi 1852, pentru
determinarea densitãþii osoase. Colurile femurale ale scheletelor de femei
de diferite vîrste au fost comparate cu cele ale femeilor moderne ºi s-a
descoperit cã subþierea oaselor începe, în prezent, la o vîrstã mai timpurie
decît acum 150-200 de ani. Oasele femeilor decedate la o vîrstã fragedã
nu sînt la fel de rezistente ca acelea ale femeilor din secolul XIX, drept
urmare, degradarea din perioada ulterioarã menopauzei are un efect mai
important în cazul femeilor moderne. Cauza cea mai probabilã a acestei
diferenþe nu este alimentaþia, ci faptul cã viaþa femeilor secolului XIX
presupunea mai multã activitate fizicã, precum mersul pe jos, ceea ce are
drept efect întãrirea oaselor.
Una dintre cele mai frecvente afecþiuni descoperite la examinarea
oaselor din vechime este osteoartrita, ce apãrea din cauza tensiunilor
mecanice la care sînt supuse articulaþiile ca urmare a unui stil de viaþã ce
implica mult efort fizic. De exemplu, 60 de schelete dintr-un mormînt din
Iordania, datînd din epoca de fier (1100–900 î.Hr.), prezentau o osteoartritã
avansatã la nivelul genunchilor, al mîinilor ºi al picioarelor. Un studiu din
1996 pe scheletele de cãlugãri descoperite în cripta Mãnãstirii Sf. ªtefan
din Ierusalim a arãtat cã aproape toate acestea, vechi de aproximativ 1 500
de ani, prezentau cazuri de artritã la genunchi. Explicaþia o constituie
probabil obiceiul zilnic al cãlugãrilor de a îngenunchea perioade lungi de
timp – este, aºadar, un fel de boalã profesionalã; în general, cãlugãrii din
zilele noastre se roagã în picioare.
Mii de cranii, încã din cele mai timpurii momente ale istoriei omenirii,
prezintã gãuri circulare. Se ºtie cã aceste gãuri proveneau din timpul vieþii,
deoarece au marginile cicatrizate. Ele au fost fãcute fie cu un instrument
asemãnãtor unui burghiu, fie, mai puþin periculos, prin zgîriere. Probabil
cã era o operaþie foarte dureroasã ºi sîngeroasã, adesea fatalã din cauza
infecþiilor sau a hemoragiilor abundente. De ce se practica? În toate
societãþile au existat „nebuni“ (persoane ce sufereau de afecþiuni pe care
le cunoaºtem, de exemplu, sub numele de epilepsie sau schizofrenie), iar
aceste operaþii erau fãcute probabil pentru a-i vindeca, „pentru a elibera
spiritele malefice“. Un craniu din Cuzco, Peru, are 7 gãuri de trepanaþie.
Sîntem descendenþii Omului de Neanderthal?

Oasele ºi danturile fosile reprezintã surse clasice de informaþie în
legãturã cu procesul de evoluþie. Strãmoºii oamenilor moderni au lãsat în
urmã un numãr mic de fosile, iar relaþia dintre Omul de Neanderthal
(Homo neanderthalis) ºi Homo sapiens, de exemplu, a fost incertã. Au
cele douã specii descendenþe diferite? Omul de Neanderthal semãna cu
noi, însã era mai musculos ºi mai solid, cu arcadele sprîncenelor bombate,
fruntea îngustã ºi maxilarul proeminent. Era umanoid, avea unelte ºi folosea
focul, însã a fost el într-adevãr strãmoºul noºtru? Acesta a dispãrut acum
aproximativ 4 000 de ani.
E curios cã Omul de Neanderthal avea un creier mai mare decît al
nostru. Ce ar însemna asta? Erau ei mai deºtepþi decît noi? S-a realizat un
studiu în privinþa dimensiunilor corpului oamenilor primitivi pe 163 de
seturi de oase vechi de la 2 milioane ºi pînã la 10 000 de ani. În loc sã se
calculeze aceste dimensiuni în funcþie de mãrimea dinþilor sau a arcadelor
oculare, aºa cum s-a procedat în cele mai multe cazuri, cercetãtorii au luat
în calcul grosimea capului femural. Concluzia: oamenii de Neanderthal
erau cu 30 de procente mai mari decît noi. Drept urmare, capacitatea
cerebralã raportatã la dimensiunile corporale era cu 10 procente mai micã
decît a noastrã. S-au mai tras una sau douã concluzii interesante. Se pare
cã, deºi creierul nostru a crescut în volum acum 600 000 de ani, în ultimii
50 000 de ani volumul creierului speciei umane s-a micºorat. Probabil cã
scãderea în volum (atît a corpului, cît ºi a creierului) s-a declanºat în
momentul abandonãrii stilului de viaþã bazat pe vînãtoare ºi cules, ºi
adaptarea la viaþa bazatã pe agriculturã.
Studiile recente ale oaselor fosilizate aparþinînd unui numãr de 24 de
indivizi, gãsite într-o camerã din adîncurile unei peºteri din Sierra de
Atapuerca, din nordul Spaniei, au generat ºi alte informaþii semnificative.
Aceºti indivizi au trãit în urmã cu aproximativ 300000 de ani ºi prezintã
multe caracteristici ale omului de Neanderthal, precum ºi cîteva caracteristici
ale speciei Homo sapiens. Probabil cã aceºtia erau neandertalieni primitivi,
deoarece adevãraþii oameni de Neanderthal au apãrut abia acum 120000 de
ani. Aºadar, este omul de Neanderthal precursorul omului european modern,
sau cel puþin s-a încruciºat cu Homo sapiens? Este posibil ca omul modern
sã fie descendentul unui numãr variat de specii?
În 1997, oamenii de ºtiinþã au reuºit sã obþinã ADN neandertalian din
oase. Oasele aparþineau unui exemplar descoperit iniþial în Valea Nean-
derthal din apropierea oraºului german Düsseldorf, în 1857, ºi fuseserã
aduse de atunci într-un muzeu din München. Analiza a folosit tehnologii
de ultimã orã, iar rezultatul a fost clar: omul de Neanderthal aparþinea
unei alte linii evolutive decît celei ce a dus la apariþia lui Homo sapiens
ºi nu se încruciºase cu acesta. Linia sa evolutivã s-a separat de cea a
omului modern acum aproximativ 550 000–700 000 de ani. Aceastã analizã
a avut un caracter neobiºnuit, deoarece în mod normal nu este de aºteptat
ca ADN-ul sã reziste timp de 100 000 de ani. Totuºi, oasele neanderthaliene
fuseserã lãcuite pentru a le conserva (obiceiul nu mai este practicat în
zilele noastre), aºa încît ADN-ul a fost protejat de oxigen ºi apã, factori
care l-ar fi distrus.
Expediþia Kontiki de la începutul anilor 1950, condusã de Thor
Heyerdahl, a demonstrat cã populaþia Americii de Sud ar fi putut coloniza
Insula Paºtelui deplasîndu-se pe plute construite din lemn de balsa.
Heyerdahl a descoperit pe insulã oseminte datînd din anul 1100 d.Hr.,
acestea fiind ulterior pãstrate la Muzeul Naþional de Istorie Naturalã din
Santiago. 40 de ani mai tîrziu, în 1994, ADN-ul oaselor a fost analizat în
laborator, iar concluzia a fost cã, deºi majoritatea populaþiei actuale este
de origine chilianã, locuitorii iniþiali ai insulei erau polinezieni.
Viaþa ºi starea sãnãtãþii în Egiptul antic

Studierea mumiilor din Egiptul antic a furnizat numeroase informaþii
valoroase din punct de vedere ºtiinþific. S-au analizat multe astfel de
specimene, deºi adesea nu foarte în detaliu sau prea atent. În Anglia
secolului XIX, dupã cum am vãzut în capitolul 9, mumiile egiptene erau
adesea desfãºate în faþa unui public, operaþia avînd mai degrabã aspectul
unui eveniment social decît a unui studiu ºtiinþific serios.
La începutul anilor 1900 au fost recuperate ºi disecate cel puþin 6 000
de mumii în timpul lucrãrilor de la Barajul Aswan din Egipt. O datare
destul de precisã a mumiilor se poate obþine prin metoda carbonului
radioactiv, folosindu-se carbon obþinut din colagenul din piele sau din
oase. O micã parte a carbonului conþinut de orice þesut existã sub forma
izotopului de carbon-14. Dupã moarte, acest izotop se pierde progresiv
din þesuturi, iar prin mãsurarea cantitãþii rãmase se poate estima cît timp
a trecut de la survenirea morþii. Radiografierea mumiilor furnizeazã
informaþii cu privire la vîrstã, numãr de naºteri, starea sãnãtãþii ºi prezenþa
a diferite afecþiuni. Aceastã analizã a fost fãcutã prima datã în 1896, însã
studii mai sistematice s-au întreprins începînd cu anii 1960–1970, cîteva
mumii fiind examinate chiar prin tomografie computerizatã. Mumiile sînt
adesea conservate suficient de bine pentru o examinare histologicã a
probelor de þesut din organe. Muzeul Universitãþii Manchester din Anglia
a desfãºurat, începînd cu anul 1973, un Proiect de Cercetare a Mumiilor
Egiptene ºi a înfiinþat o Bancã de þesuturi ale mumiilor ºi o Bazã
internaþionalã de date a mumiilor.
Vasele sanguine ale mumiilor prezintã adesea arteriosclerozã ºi
ateromatozã (pereþi arteriali îngroºaþi ºi/sau degeneraþi). Studierea oaselor
aratã cã o mare parte a populaþiei suferea de osteoartritã, tuberculozã a
coloanei vertebrale, infecþii ale urechii medii sau osteoporozã. Tuberculoza
provenea probabil de la vaci, deoarece s-a manifestat la oameni abia dupã
domesticirea acestor animale, rãspîndindu-se apoi la populaþiile urbane
aflate într-un proces de expansiune. Se pare cã populaþia Egiptului antic
suferea de multe dintre afecþiunile din zilele noastre. Totuºi, nu s-au
semnalat cazuri de sifilis, nici de rahitism, deoarece soarele producea
cantitãþi suficiente de vitamina D în piele. Nici cazuri de cancer nu s-au
întîlnit. Existau malformaþii congenitale precum acondroplazia (nanismul
condrodistrofic), hidrocefalia, fisurile labiopalatine (buza-de-lup), picioarele
deformate ºi polidactilismul. Mumia lui Seti I (1318–1304 î.Hr.) prezintã
12 degete alungite la picioare. Radiografia tibiei furnizeazã informaþii
referitor la tensiunile fizice la care era supus corpul ºi relevã faptul cã
30% dintre mumii au suferit la un moment dat de o boalã sau de malnutriþie.
Se manifesta destul de des pneumoconioza (leziuni pulmonare ce conþin
particule de siliciu), provocatã de inhalarea de nisip în timpul furtunilor
deºertice, precum ºi antracoza (particule de cãrbune în plãmîni), indusã de
inhalarea fumului provenit de la focurile folosite în locuinþe pentru
prepararea alimentelor. Paraziþii erau o cauzã comunã a declanºãrii unor
boli, printre acestea numãrîndu-se infestãri cu schistozome (ce atacã
rinichii), trematode (ce afecteazã ficatul) ºi cestode ºi nematozi (care atacã
intestinele). O mumie veche de 5 000 de ani a fost diagnosticatã cu
schistozomiazã în urma detectãrii moleculei parazite (antigenului) în
extractele de piele.
Din motive necunoscute, erau foarte rãspîndite afecþiunile anorectale.
Clasa superioarã, a faraonilor ºi a nobilimii, era la fel de susceptibilã ca
ºi restul populaþiei la contractarea acestor boli, precum ºi a altora. Dantura
era foarte uzatã din cauza alimentaþiei bogate în grãunþe aspre, ce ducea
la descoperirea dentinei ºi a pulpei dentare ºi, în consecinþã, la apariþia
abceselor dentare (fapt dovedit, de exemplu, de studierea mumiei lui
Hortemkenesi, descrisã în capitolul 9). O femeie egipteanã înstãritã din
Teba, mumificatã acum 3 000 de ani, a fost supusã, în 1994, unei tomografii
complete. Examenul a prezentat existenþa unui abces dentar enorm ºi a
demonstrat cã femeia murise în urma unei intoxicãri a sîngelui dupã ce
infecþia se rãspîndise în tot corpul. Probele de pîine (alimentul de bazã)
luate din morminte aratã cã fãina conþinea o cantitate mare de impuritãþi,
printre care ºi nisip, pãmînt ºi particule rezultate din procesul de mãcinare.
Afecþiunile periodontului erau frecvente, nu însã ºi cariile, singura sursã
de zahãr fiind mierea de albine ºi fructele coapte. Cariile nu s-au manifestat
ca afecþiune comunã decît în secolele XVI–XVII, cînd zahãrul a invadat
pieþele lumii (prima fabricã a fost inauguratã în Indiile de Vest în 1641).
Reconstituirea figurii pornind de la craniu

Aceastã metodã a fost testatã prima datã pe cranii de neanderthalieni,
în anul 1910, de cãtre anatomistul Solger. Un alt pionier al metodei,
Gherasimov, din Moscova, a reconstituit figura lui Ivan cel Groaznic
pornind de la craniu. Metodele de realizare a acestui proces au fost însã
mult îmbunãtãþite recent prin folosirea unor tehnici mai sofisticate. Richard
Neave, îndeosebi, specialist la Departamentul de Chirurgie al Spitalului
Regal din Manchester, a iniþiat reconstituirea trãsãturilor faciale pornind
de la craniu. Amplasarea ºi dimensiunile muºchilor pot fi determinate în
funcþie de inserþiile acestora pe craniu, metoda constînd în aºezarea, în
diferite locuri, a 21 de beþe scurte de lemn, perpendicular pe suprafaþa
craniului, pentru a reprezenta poziþia muºchilor ºi a altor þesuturi moi.
Apoi se construieºte un model al feþei folosind o imagine tridimensionalã
generatã de un computer.
Una dintre utilizãrile acestei tehnici este obþinerea figurii unei persoane
în scopuri medico-legale, atunci cînd este disponibil doar craniul. Procedeul
a mai fost folosit ºi în cazul mumiilor, remarcîndu-se, acum mai bine de
3 000 de ani, cazul lui Natsef Amun, preot în Templul lui Karmat. Aceastã
mumie a fost descoperitã în 1823, cumpãratã ulterior de Leeds Society
Museum ºi desfãºatã pentru prima datã în 1828. Sub cele 40 de straturi de
feºe de pînzã, cadavrul emana un miros de scorþiºoarã, lemn de cassia ºi
mir. Pielea era moale ºi unsuroasã la atingere, iar unghiile mîinilor erau
curãþate ºi vopsite cu hene. O a doua examinare foarte minuþioasã a mumiei
s-a realizat în anul 1989, folosindu-se radiografii, tomografii computerizate,
examene histologice ºi serologice, precum ºi tehnici dentare. Imaginea
reconstituitã oferã imaginea frapantã a unui individ care a trãit în urmã cu
trei milenii. Unele detalii, precum cutele sau petele pielii, forma buzelor,
vîrful nasului sau al urechilor sînt imposibil de precizat cu certitudine,
însã echipa din Manchester care a lucrat la acest caz considerã cã un
prieten apropiat al celui mumificat l-ar fi putut recunoaºte.
Caseta demonstreazã cît de bine funcþioneazã metoda.
Portretele mumiilor
Arheologul Finders Petrie a descoperit în 1888, într-o grotã funerarã din
apropiere de Cairo, mai multe cranii alãturi de portrete ale mumiilor. Petrie
era fascinat de cranii ºi pãstra peste 50 de astfel de relicve într-o camerã
specialã din propria casã, numitã „cranierã“. El a murit la Ierusalim dupã
ce a fãcut pregãtiri pentru ca propriul sãu cap sã fie transportat înapoi în
Anglia într-o cutie de pãlãrii.
La British Museum din Londra au fost expuse în 1997 peste 200 de
portrete de mumii din Egiptul roman. Cel ce îi priveºte pe egiptenii din
antichitate direct în ochi are sentimentul unei puternice legãturi personale
cu trecutul îndepãrtat. Unul dintre portrete îi aparþine unei egiptence, iar
Richard Neave, fãrã sã vadã aceste portrete, a primit craniul femeii. Chipul
pe care el l-a reconstituit, pornind de la craniu, semãna izbitor cu portretul
ei.
O altã figurã recompusã cu ajutorul craniului despre care s-a relatat în

publicaþia The Independent în anul 1991 este cea a unei aristocrate etrusce
de acum 2200 de ani. Ea avea aproximativ 70 de ani, îºi pierduse cel puþin
20 de dinþi ºi suferea de mai multe abcese dentare. Figura modelatã este
cea a unei femei în vîrstã, din trecutul îndepãrtat, ce ne priveºte
condescendent, aparent cu un aer sever.
Antropologul francez Pierre-François Puech a reconstituit recent figura
lui Mozart. Craniul, recuperat de cãtre unul dintre groparii care a participat
la înmormîntarea compozitorului, în 1791, a ajuns în Muzeul Mozart din
Salzburg. El prezintã o fracturã vindecatã la tîmpla stîngã; orbitele sînt
mici, iar sprîncenele retrase; dinþii din faþã sînt puþin ieºiþi în afarã, iar
semnele descoperite între dinþi se datoreazã folosirii frecvente a
scobitorilor. Capul reconstituit este foarte asemãnãtor cu portretele
contemporane.
Mesaje ADN din rãmãºiþe umane

ADN-ul osemintelor uscate poate fi recuperat, el studiindu-se în cazul
unor rãmãºiþe umane vechi de pînã la 8 000 de ani. ADN-ul este prezent
doar în mici fragmente, însã chiar ºi o singurã moleculã sau o bucatã
foarte micã poate reprezenta un material suficient pentru studiu dupã ce
a fost copiat de mai multe milioane de ori printr-o reacþie de polimerizare
în lanþ. Recent a fost recuperat ADN-ul unor oase de neanderthalian vechi
de aproximativ 100 000 de ani. Pentru aceastã metodã sînt potrivite în
general rãmãºiþele umane conservate, deºi la cadavrele oamenilor din
smîrcuri (vezi capitolul 10) tot ADN-ul a fost distrus de acidul tanic din
turbã.
Studiile ADN-ului mitocondric au o valoare remarcabilã. Avînd în
vedere cã ADN-ul mitocondric se gãseºte în citoplasma celulelor, nu în
nucleul acestora, el nu este prezent în spermatozoizi, aceºtia neavînd practic
citoplasmã. Astfel, el se transmite prin intermediul ovulelor mamei. ADN-ul
mitocondric se gãseºte într-o cantitate redusã (suficient pentru numai 37
de gene), iar genele mitocondrice nu se amestecã cu depozitul principal de
gene din nucleu. Astfel, mutaþiile suferite de ADN-ul mitocondric
furnizeazã exclusiv dovezi ale descendenþei pe linie maternã. De asemenea,
presupunînd cã mutaþiile se acumuleazã cu o vitezã constantã, analiza
acestui tip de ADN poate fi folositã ca un fel de ceas al evoluþiei. Prin
examinarea ADN-ului mitocondric prelevat de la oamenii zilelor noastre
ºi compararea acestuia cu cel al rãmãºiþelor umane vechi de 3 000–8 000
de ani din Americile de Nord ºi de Sud, se pot afla detalii asupra celor
mai timpurii coloniºti din cele douã Americi. Se pare cã primii oameni
ajunºi pe aceste continente au venit din Asia, probabil în patru valuri
separate, acum 42 000–21 000 de ani. Studii similare ale osemintelor din
Polinezia ºi din Insula Paºtelui indicã faptul cã primii locuitori ai insulei
erau de origine polinezianã, dupã cum am menþionat mai sus. ADN-ul
mitocondric furnizeazã unele dovezi total independente de arheologia ºi
antropologia clasicã.
Unii entuziaºti au mers ºi mai departe, sugerînd, în baza unor studii
similare, cã a existat o singurã precursoare de sex feminin a speciei Homo
sapiens („Eva“), care a trãit în Africa acum 100 000 – 200 000 de ani.
Astfel, tehnologia ADN-ului se dovedeºte o modalitate eficientã în
studiul rãmãºiþelor umane. Ea ne furnizeazã dovezi elocvente ºi
independente referitor la evoluþia umanã ºi reprezintã un fel de arheologie
la nivel molecular.
Probleme de eticã în ce priveºte rãmãºiþele

pãmînteºti umane
Impactul imediat ºi personal al feþei reconstituite ne aminteºte cã un
muzeu sau un cavou care conþine mumii reprezintã de fapt un cimitir, nu
doar o expoziþie. Aflaþi în cãutarea unor dovezi asupra originilor speciei
umane, oamenii de ºtiinþã din epoca victorianã apelau adesea la acþiuni
inacceptabile, conduºi fiind de entuziasm. Ultimul locuitor indigen al
Tasmaniei, William Lanner, a murit în 1869. Populaþia Tasmaniei evoluase
separat deoarece era izolatã pe aceastã insulã, fiind astfel o rasã umanã
unicã. Dr. Crowther, de la Colegiul Regal al Chirurgilor, a exhumat
cadavrul, a luat capul, reîngropînd restul corpului. Alþii i-au luat mîinile
ºi picioarele, iar altcineva – urechile ºi nasul. Se spune cã un anume dr.
Stokell, membru al Societãþii Regale a Tasmaniei, ºi-ar fi confecþionat o
pungã de tutun din pielea lui Lanner. Nu este de mirare cã ultima femeie
tasmanianã, înainte de a muri, în 1876, a cerut sã fie înmormîntatã în
mare. Totuºi, Societatea Regalã a Tasmaniei a obþinut scheletul femeii ºi
l-a expus în Muzeul tasmanian pînã în 1947. Scheletul a fost incinerat, iar
cenuºa împrãºtiatã pe mare, conform dorinþei sale, abia în 1976, la un
secol dupã moartea sa.
Scheletul lui Charles O’Brien (1761–1783), cunoscut drept „Uriaºul
Irlandez“ (avea o înãlþime de 2,29 m), a fost obþinut pentru Colegiul Regal
al Chirurgilor din Londra de cãtre anatomistul John Hunter. O’Brien,
nedorind ca sã ajungã specimen anatomic, a cerut sã fie sigilat într-un
coºciug de plumb ºi îngropat în mare. În schimb, Hunter i-a mituit pe cei
care se ocupau de cadavru, oferindu-le 500 de lire, iar dupã ce a fiert
corpul într-o cuvã uriaºã pentru a separa carnea de oase, a aºezat scheletul
într-o vitrinã unde poate fi observat ºi în prezent, ca mostrã anatomicã, la
Colegiul Regal al Chirurgilor.
Este adevãrat cã, în secolul XIX, arheologii ºi antropologii entuziaºti
care-i însoþeau pe exploratori au îmbogãþit muzeele lumii cu cranii ºi
oseminte ale unor oameni de pe tãrîmuri îndepãrtate. Uneori, însã,
colecþionarii profanau morminte, iar ocazional primeau materie de cercetare
sub forma unor indigeni uciºi. În special frenologii, care considerau cã pot
evalua facultãþile mintale ale indivizilor prin mãsurarea parametrilor
craniului, au încurajat un veritabil export de oseminte din Africa, Austra-
lia ºi din cele douã Americi. În ultimii ani, descendenþii acestora, deranjaþi
de gîndul cã strãmoºii lor au ajuns obiecte de studiu anatomic sau simple
curiozitãþi pentru public, au cerut ca osemintele sã fie înapoiate pentru a
fi înmormîntate conform datinei.
În muzeele europene (în principal în cele britanice) se pãstrau circa
2 000 de schelete, cranii ºi fragmente de oase de la aborigeni australieni.
Descendenþii acestora au dus o campanie susþinutã pentru înapoierea acestor
relicve, dintre care unele ar fi putut aparþine bunicilor lor, în multe cazuri
ei avînd succes. Capetele tatuate ale rãzboinicilor maori constituiau
exemplare preþioase, în muzeele britanice gãsindu-se un numãr de
aproximativ 200 de astfel de relicve. Primele au fost aduse în Anglia de
cãtre cãpitanul James Cook, iar ulterior negustorii le-au acceptat în schimbul
unor muschete. Unele dintre aceste rãmãºiþe sînt repatriate în prezent cu
ajutorul guvernului neozeelandez. Cele 300-400 de oseminte de aborigeni
deþinute de Universitatea din Edinburgh ºi cele din Muzeul Pitt-Rivers din
Oxford au fost deja returnate. Domnul Burnum Burnum, un susþinãtor al
drepturilor aborigenilor, care ºi-a oferit propriul cap în schimbul celui al
legendarului rãzboinic aborigen Pemulwy (adus în Marea Britanie în 1803),
a subliniat cã „dacã aº fi cerut sã mi se împrumute osemintele regelui
George al III-lea pentru a fi expuse în Australia ca suvenir ºtiinþific,
britanicii ar fi fost foarte revoltaþi“.
Chiar în Australia, unele colecþii, precum cea Murray Black, care
conþinea 1 800 de schelete, sau colecþia Crowther, au fost înapoiate, însã
s-a înþeles ezitarea în privinþa cedãrii unei colecþii de 400 de cadavre
datînd din era glaciarã, vechi de 10 000–15 000 de ani, pãstrate în Muzeul
Victoria. Osemintele ar fi fost înhumate, fiind o pierdere realã pentru
ºtiinþã. În acest caz, necesitatea studiului ºtiinþific pare sã aibã o importanþã
mai mare decît cererile descendenþilor.
Ca exemplu de schimbare a atitudinii în privinþa rãmãºiþelor umane,
casa londonezã de licitaþii Bonhams planificase, în 1988, vînzarea unui
cap de maor bine conservat, estimat la valoarea de 10 000 de lire. Însã, ca
urmare a protestelor publice, proprietarul, al cãrui bunic adusese capul în
Anglia cu 150 de ani înainte, a acceptat sã-l cedeze Noii Zeelande. Cereri
similare au fost formulate ºi pentru înapoierea rãmãºiþelor de amerindieni.
Universitatea Stanford a acceptat sã cedeze colecþia de oseminte cu o
vechime cuprinsã între 400 ºi 3 000 de ani. Pe de altã parte, Institutul
Smithsonian din Washington a hotãrît sã pãstreze pentru cercetare cea mai
mare parte din cele 18 650 de schelete de amerindieni, deºi ca reacþie la
Legea Udall emisã de Congres, referitoare la înapoierea osemintelor umane,
mai multe sute de cadavre au fost trimise triburilor din Alaska ºi Hawaii.
În prezent, cel puþin 22 de state americane au legi care interzic profanarea
mormintelor amerindiene. Trebuie acceptat cã tratamentul aplicat
rãmãºiþelor umane este în mare parte o problemã de ordin religios ºi
moral. Arheologii au acordat atenþie acestei probleme, iar acum au obþinut
cooperarea comunitãþilor indigene, explicîndu-le de ce trebuie studiate
rãmãºiþele funerare ºi furnizîndu-le ulterior rapoarte clare în privinþa
descoperirilor.
Un alt exemplu referitor la tendinþa crescîndã de înapoiere a rãmãºiþelor
umane în regiunile sau þãrile de unde au fost aduse este furnizat de patru
eschimoºi. Exploratorul polar Robert Peary a adus cu el la New York, în
1897, 6 eschimoºi sau inuiþi (în viaþã) din Groenlanda. Ei au fost trataþi
ca un fel de exponate ºtiinþifice vii, iar pentru a-i vedea, la bordul vasului
ancorat în portul New York s-au urcat 30 000 de oameni. Însã, dupã ce au
trãit cîteva luni în Muzeul American de Istorie Naturalã din New York, 4
dintre inuiþi au murit în urma unei afecþiuni respiratorii. Cadavrele au fost
autopsiate, carnea îndepãrtatã, iar scheletele depozitate în vitrinele
muzeului, unde au rãmas timp de 100 de ani. Osemintele au fost readuse
în Groenlanda în 1993 ºi îngropate într-un sicriu sub o movilã de pietre.
Sentimentele provocate de rãmãºiþele umane se manifestã ºi în cazul
cenuºii. S-au formulat unele cereri pentru înapoierea în Rusia a cenuºii
balerinei Anna Pavlova. Ea a murit la Haga în 1931, iar corpul i-a fost
trimis înapoi la Londra, deoarece trãise timp de 20 de ani la Ivy House din
Hampstead, iar urna de marmurã albã cu cenuºa sa se aflã în Cimitirul
Golders Green. Poate mai surprinzãtor, aceste sentimente se manifestã ºi
în legãturã cu unele segmente de þesut. Între anii 1940 ºi 1944, aproape
400 de creiere umane provenite de la centrul nazist de „eutanasiere“ din
Brandenburg-Gorden, Germania, au fost trimise la Berlin pentru a fi
studiate. Unele dintre ele au sfîrºit la Institutul de Cercetãri Cerebrale
Max-Planck sub forma unor forme microscopice de organe, pe circa 10 000
de lamele de sticlã. Aceastã problemã a intrat în atenþia autoritãþilor, iar
specimenele ºi restul materialelor asociate au fost incinerate în 1989. Cînd
Universitatea din Tübingen a descoperit cã, la rîndul sãu, se afla în posesia
unor probe de þesut provenite de la victimele naziºtilor, s-au fãcut demersuri
pentru incinerarea acestora.
Disecþia ºi pregãtirea doctorilor

Disecarea ºi studierea cadavrelor umane obiºnuite au dus la acumularea
unui numãr impresionant de cunoºtinþe medicale ºi au reprezentat o piatrã
de temelie pentru pregãtirea medicilor generaliºti ºi a chirurgilor. Istoria
disecþiei este descrisã în mod erudit în lucrarea Death, Dissection and the
Destitute, al cãrei autor este Ruth Richardson. O mare parte a acestei
secþiuni este inspiratã din acest text clasic.
Pînã în perioada Renaºterii, disecþia a fost consideratã o practicã inutilã.
Se ºtia suficient despre anatomia umanã, fiind necesarã doar studierea
descrierilor furnizate de autoritãþile din antichitate. Textele medicale se
bazau pe scrierile lui Galenus, care datau din cel de-al doilea secol creºtin.
În timpul unei disecþii, profesorul citea din textul lui Galenus, în timp ce
un asistent prezenta organele, iar secþionarea era fãcutã de un prosector.
Însã majoritatea disecþiilor lui Galenus fuseserã realizate pe animale, iar
el aplicase aceste descoperiri, prin analogie, la oameni. De exemplu, despre
stern se afirma cã este format din opt segmente separate, iar despre inimã
cã ar conþine un os (os cordis). Din cauza acestui gen de greºeli, era
aproape imposibil ca medicina sã progreseze pînã nu aveau sã se obþinã
informaþii corecte ºi precise în privinþa structurii corpului omenesc.
În Europa secolului XVI existau cîteva ºcoli de anatomie unde disecþiile
ºi cercetãrile minuþioase erau încurajate. Cea mai avansatã þarã din acest
punct de vedere a fost însã Italia, iar la Padova, de exemplu, Vesalius
fãcea studii clasice de anatomie ºi practica disecþii publice. El ºi-a publicat
lucrarea despre anatomia umanã în 1543 ºi ºi-a înregistrat observaþiile pe
o serie de 289 de xilogravuri. Gabriele Fallopius (1523–1562), elev al lui
Vesalius, a descoperit existenþa trompelor uterine ce fac legãtura între
ovare ºi uter, deºi abia douã secole mai tîrziu s-a demonstrat cã ovulele
se formau în ovare; tot el a descris clitorisul ºi a introdus termenul de
„vagin“.
Descoperirea circulaþiei sîngelui poate fi consideratã drept cel mai
important pas în istoria medicinei. Ea depindea de o înþelegere cît mai
corectã a anatomiei, iar William Harvey (1578–1657), cel care a fãcut
aceastã descoperire, disecase în timpul cercetãrilor sale cadavrele tatãlui
ºi al surorii lui.
Dar adesea erau greu de gãsit cadavre pentru disecþie, problemã care
a persistat pînã nu de mult. Acestea trebuie obþinute la scurt timp dupã
moarte, înainte de iniþierea procesului de putrefacþie, însã mulþi oameni nu
acceptau ideea de a fi disecaþi dupã moarte.
Sursele de procurare a unor cadavre au fost:
– infractori executaþi;
– cadavre exhumate dupã înmormîntare;
– cadavre nerevendicate ale celor sãraci ºi deposedaþi;
– cadavre nerevendicate ale celor care mureau în spitale;
– cadavre importate;
– cadavre donate de cei aflaþi pe patul morþii, înaintea survenirii
acesteia.
Infractori executaþi
Încã din cele mai vechi timpuri, oamenii de rînd considerau disecþia
drept o metodã condamnabilã, o profanare a corpului, care presupunea
privarea de dreptul celui decedat la un mormînt ºi la o ceremonie funerarã
decentã. Cînd regele Iacob al IV-lea al Scoþiei a cedat Breslei Chirurgilor
ºi Bãrbierilor din Edinburgh cadavrele unor infractori executaþi în anul
1506, iar Henric al VIII-lea al Angliei a acordat, în 1540, Societãþii
Bãrbierilor ºi Chirurgilor dreptul de a alege anual, în scopul disecãrii,
cadavrele a patru infractori spînzuraþi, a devenit evident cã disecþia era
consideratã drept cea mai crudã pedeapsã. Cadavrul era dus direct de la
spînzurãtoare la anatomiºti ºi dupã disecþie era expus în public. Pînã în
anul 1832, legea folosea disecþia ca formã de pedeapsã finalã, care se
adãuga la moartea prin spînzurare.
O lege adoptatã de Parlamentul britanic în 1752 îi împuternicea pe
judecãtori sã-i condamne pe criminali la disecþie ca alternativã la
spînzurãtoare. Legea interzicea categoric înmormîntarea criminalilor. An-
terior acestei legi, cadavrul celui spînzurat era acoperit cu smoalã ºi
suspendat pe un cadru metalic într-un loc public, unde se descompunea
treptat, pe mãsurã ce pãsãrile îl dezmembrau ºi fragmente din trup cãdeau
pe pãmînt. Evident, disecþia era o pedeapsã mult mai rea decît aceastã
expunere publicã, mai rea chiar decît moartea. Aceasta consta în tãierea
sistematicã în bucãþi a cadavrului, un atac deliberat la adresa integritãþii
corpului, ºi se deosebea considerabil de o autopsie obiºnuitã. Cum putea
sufletul celui mort sã se odihneascã în pace dupã o astfel de profanare?
Nu numai anatomiºtii aveau nevoie de cadavre, ci ºi artiºtii. În 1775,
William Hunter, profesor de anatomie la Royal College of Arts, a obþinut
cadavrele a opt criminali spînzuraþi din Tyburn, Londra. Unul dintre ele a
fost folosit pentru prepararea unui specimen anatomic. Cadavrul a fost
jupuit, adicã i s-a îndepãrtat pielea pentru a expune muºchii, apoi a fost
aºezat într-o poziþie potrivitã înainte de a se instala starea de rigor mortis.
În final s-a pregãtit un mulaj, iar modelul se mai gãseºte ºi în prezent la
Royal Academy of Arts. Benjamin Robert Haydon, care a debutat ca stu-
dent la arte la Royal Academy în anul 1804, ºi-a deschis o ºcoalã proprie
în 1815. El le-a impus studenþilor sã deseneze mai întîi un cadavru înainte
de a folosi un model viu. Tinerii erau nevoiþi sã stea aplecaþi deasupra
cadavrelor în descompunere, disecînd ore întregi.
Cererea de cadavre a crescut o datã cu înmulþirea numãrului ºcolilor
de anatomie. În anul 1701 existau în Londra 24 de profesori de anatomie,
mulþi dintre ei activînd în ºcoli private. În fiecare an era nevoie de sute
de cadavre, iar spînzurãtorile cu siguranþã nu puteau acoperi aceastã cerere.
În 1826, în 12 ºcoli de anatomie din Londra, 701 studenþi au disecat nu
mai puþin de 592 de cadavre. În mod cert, cadavrele erau solicitate ºi
aveau ºi o valoare monetarã. Aceasta a dus la o competiþie indecentã ºi la
practici imorale. Chirurgii ofereau bani prizonierilor de la închisoarea
Newgate care urmau sã fie condamnaþi la spînzurãtoare, dar nu ºi la disecþie,
pentru a-ºi ceda cadavrele. Apoi era necesarã mituirea cãlãului ºi a altor
lucrãtori în domeniu. Indignarea cetãþenilor faþã de aceste practici a culminat
cu demonstraþii violente la spînzurãtoarea de la Tyburn. În final, Legea
Anatomiei a abolit, în 1832, pedepsirea criminalilor cu disecþia.
Cadavre exhumate dupã înmormîntare: hoþii de cadavre

O sursã de cadavre pentru cei pe care nu-i deranja sã le foloseascã era
cea a mormintelor recente. Dupã cum am observat la începutul acestui
capitol, legea nu menþiona nimic referitor la posesia unui cadavru, aºa cã,
din punct de vedere legal, aceasta nu era consideratã o formã de proprietate,
iar furtul sãu nu constituia o infracþiune. În 1795 funcþiona deja o bandã
de 15 hoþi de cadavre profesioniºti, cunoscuþi drept „deshumãtori“, care
opera în Londra. Aceºtia lucrau în 30 de cimitire diferite ºi colaborau cu
opt chirurgi bine cunoscuþi. Au apãrut apoi ºi alte grupuri, între aceste
gãºti rivale declanºîndu-se, la scurt timp, adevãrate conflicte. Cooperarea
groparilor, a paracliserilor ºi a antreprenorilor de pompe funebre se obþinea
cu mitã. Lucrînd pe întuneric sau la lumina lãmpilor, ei au deprins curînd
tehnici specifice. Nu era necesar sã se sape o groapã pe toatã lungimea,
sã se ridice coºciugul ºi sã se scoatã capacul. Existau ºi metode mai
rapide. Grupul Borough, care furniza cadavre Spitalului Guy’s, folosea
urmãtorul sistem:
„În primul rînd, toate pietricelele sau alte posibile semne lãsate
pe mormînt de rudele suspicioase erau înlãturate, dupã ce se nota
poziþia iniþialã a acestora. Apoi hoþii sãpau în jos în dreptul capului
coºciugului ºi forþau capacul. În jurul gîtului cadavrului se trecea o
frînghie sau un cîrlig, prin giulgiu, iar cadavrul era tras afarã. Giulgiul
era aruncat înapoi în coºciug, deoarece luarea acestuia, spre deosebire
de însãºi îndepãrtarea cadavrului, era consideratã hoþie. Dupã
reaºezarea minuþioasã a pãmîntului ºi a semnelor puse de rude,
cadavrul era transportat într-un sac.“
În general, hoþii de cadavre le îndepãrtau acestora dinþii înainte de a

ceda corpurile anatomistului. Chiar dacã un corp intra în putrefacþie ºi nu
mai era acceptabil, dinþii aduceau totuºi un preþ bun, fiind achiziþionaþi de
dentiºti, care-i foloseau pentru a reface danturi. Într-adevãr, doi dintre
aceºti deshumãtori au însoþit armata în campaniile din Franþa ºi din
Peninsulã în timpul Rãzboaielor Napoleoniene, strãbãtînd cîmpurile de
luptã ºi extrãgînd dinþii din gurile soldaþilor morþi. Însã dinþii artificiali
din porþelan rezistau mai mult timp decît aceºti dinþi naturali, supuºi
procesului de descompunere.
Preþul unui cadavru adult în anii 1790 era de aproximativ douã guinee
ºi o coroanã (mult mai puþin pentru copii). În 1828, preþul ajunsese deja
la cel puþin opt guinee. Ruth Richardson urmãreºte transformarea cadavrelor
într-o marfã negociabilã, rezumînd-o în urmãtoarele cuvinte:
„Cadavrele erau aduse ºi vîndute, lãudate, apreciate, tîrguite,

negociate, abordate în termeni de cerere ºi ofertã, livrate, importate,
exportate, transportate. Corpurile umane erau strînse în cutii,
împachetate în rumeguº, în fîn, închise în saci, legate precum o bucatã
de ºuncã, apoi cusute în pînzã de cort, împachetate în butoaie, lãzi
sau coºuri de nuiele; erau puse în saramurã sau injectate cu
conservanþi. Erau transportate în cãruþe sau vagoane, în roabe sau pe
vapoare, manevrate, deteriorate în timpul transportului ºi ascunse
sub mormane de legume. Erau depozitate în pivniþe ºi pe cheuri.
Cadavrele erau dezmembrate ºi vîndute pe bucãþi sau mãsurate ºi
comercializate în funcþie de lungime.“
Detalii referitoare la activitatea hoþilor de cadavre au fost fãcute pu-

blic în raportul de 293 de pagini al unei Comisii Selecte de Anatomie
înfiinþate în 1828 „pentru a investiga asupra modalitãþii de obþinere a
subiecþilor pentru disecþii din ªcolile de Anatomie ºi asupra statutului
legii ce afecteazã persoanele angajate în obþinerea ºi disecarea cadavrelor“.
S-a folosit o mare varietate de strategii de descurajare a hoþilor de cadavre.
Printre acestea se numãrau: ancorarea cadavrului în coºciug cu scoabe de
fier, folosirea unor sicrie metalice brevetate antideshumare, aºezarea unor
cuºti metalice deasupra sau în jurul coºciugelor, ori folosirea unor lespezi
mari ºi grele de piatrã aºezate deasupra mormîntului. Avînd în vedere cã
hoþii de cadavre cãutau trupuri ale unor persoane recent decedate, unele
parohii aveau „case ale morþilor“, unde cadavrele puteau fi depozitate în
siguranþã timp de cîteva sãptãmîni înainte de a fi îngropate, în acest rãstimp
acestea intrînd în descompunere. La mormintele cele mai recente erau
aºezaþi paznici, iar uneori în cimitire se construiau turnuri speciale de
observaþie pentru paza pe timp de noapte.
Reacþia poporului era puternicã, iar de fiecare datã cînd unul dintre
aceºti hoþi de morminte era prins urmau demonstraþii violente. Se propusese
ca fiecare deshumãtor sã fie „ataºat unui cadavru ºi plimbat pe strãzi pînã
cînd ambele corpuri erau amestecate în procesul de putrefacþie“. Opinia
oficialã era, probabil, cã deºi aceste practici erau regretabile, nu exista o
sursã alternativã de procurare de cadavre recunoscutã legal.
Punctul culminant a fost atins o datã cu scandalul Burke ºi Hare. Cei
doi nu erau deshumãtori, ci au apelat la o metodã mai avansatã. Doamna
Hare administra o pensiune modestã în Edinburgh. Un bãtrîn a murit
rãmînînd dator la chirie, astfel încît cei doi s-au hotãrît sã-i vîndã cadavrul,
ceea ce au ºi fãcut, contra sumei de 7 lire ºi 10 ºilingi. Ulterior, un alt
chiriaº s-a îmbolnãvit, iar de aceastã datã, dupã ce l-au ameþit cu whisky,
l-au asfixiat ºi i-au vîndut cadavrul unei ºcoli de anatomie pentru 10 lire.
Tot ei au mai omorît încã 15 persoane, toate sãrace ºi fãrã rude sau prieteni,
dintre care 12 femei. În total, aceste cadavre le-au adus un cîºtig de aproape
150 de lire, sumã exorbitantã într-o vreme în care chiar ºi angajaþii calificaþi
din oraº nu cîºtigau mai mult de 75 de lire pe an. Metoda pãrea o sursã
uºoarã de fãcut bani.
Apoi, în 1828, Burke a invitat acasã la cinã o bãtrînã pe nume Mary
Docherty, a ucis-o ºi i-a ascuns cadavrul într-o grãmadã de paie. Dar
cadavrul a fost descoperit, iar la proces Hare l-a demascat pe Burke, el
fiind ulterior spînzurat ºi, dupã cum era firesc, disecat. Hare a fost eliberatã.
Disecþia a fost urmãritã de un numãr limitat de persoane, care au achiziþionat
bilete pentru acest spectacol, iar în ziua urmãtoare 30 000–40 000 de oameni
au venit sã vadã cadavrul disecat. Corpul fusese jupuit, iar la Colegiul
Regal al Chirurgilor se gãseºte o carte legatã în pielea tratatã a lui Burke.
Însã beneficiarul cadavrelor furnizate de Burke ºi Hare a scãpat. Dr.
Knox, cel ce conducea ºcoala de anatomie, nu a fost chemat sã depunã
mãrturie, dar trebuie sã fi ºtiut cã cele 17 cadavre pe care le primise de
la Burke ºi Hare nu erau ale unor persoane care muriserã din cauze natu-
rale. În faþa casei lui Knox din Edinburgh s-a strîns un numãr mare de
oameni pentru a protesta. Poliþia a împrãºtiat mulþimea, mulþi au fost
rãniþi, iar ferestrele Colegiului Regal al Chirurgilor au fost sparte.
În 1830 au fost condamnaþi, spînzuraþi ºi disecaþi doi „burkeri“ din
Londra. Astfel, în limba uzualã au intrat termeni precum burker, burkaj
sau burkofobie.
Detaliile furtului de cadavre sînt descrise amãnunþit în nuvela „Hoþul
de cadavre“ a lui R.L. Stevenson. „Prospeþimea unicã“ a cadavrelor le
fãcea ideale pentru disecþie, însã, în acelaºi timp amintea de originea lor
sinistrã. În aceastã nuvelã, cadavrele îi sînt livrate profesorului de anatomie
în „pachete lungi ºi terifiante“. Printre ele se aflã cel al unei tinere femei
ucise recent, precum ºi unul cu identitate necunoscutã, proaspãt scos din
mormînt.
Cazul Burke ºi Hare a aþîþat populaþia, iar Parlamentul a reacþionat în
consecinþã. Prima Lege a Anatomiei a fost adoptatã în 1831 ºi a intrat în
vigoare în 1832. Legea era complicatã, avînd 21 de clauze diferite. Prin
aceastã lege, disecþia era legalizatã. Morþii nerevendicaþi puteau fi în
continuare disecaþi, însã disecþia nu mai constituia o pedeapsã juridicã
pentru criminali. Au fost numiþi ºi inspectori care sã supravegheze aplicarea
noii legi. Totuºi, nu exista legislaþie în ceea ce priveºte vînzarea de cadavre.
Cea mai recentã lege britanicã referitoare la aceste probleme, adoptatã
în 1984, permite folosirea cadavrelor numai în scopul studiului ºi al
cercetãrii medicale ºi doar cu aprobarea scrisã din partea Ministerului
Sãnãtãþii. Chiar ºi la ora actualã aceastã lege este folositã ocazional. În
luna aprilie a anului 1997, un artist ºi un fost angajat al Colegiului Regal
al Chirurgilor din Londra au fost arestaþi, fiind acuzaþi de folosirea unor
fragmente de cadavre furate sau dezgropate ilegal. Artistul realizase mulaje
ale diferitelor pãrþi ale corpului, le vopsise cu aur sau argint ºi le pusese
în vînzare, încãlcînd astfel Legea din 1984. Fireºte, arta a folosit
dintotdeauna corpul uman, însã trebuie sã existe anumite limite. De
exemplu, în 1991, un artist ºi un proprietar al unei galerii artistice au fost
condamnaþi pentru cã au expus un avorton uscat prin congelare drept
cercel la un cap sculptat. Existã un punct în care decenþa este depãºitã sau
în care oamenilor li se creeazã o stare de disconfort psihic de neacceptat.
Însã furtul de cadavre nu a fost o caracteristicã exclusivã Angliei. În
1788, populaþia de culoare din New York a depus la Consiliul Local o
petiþie prin care se cerea ca studenþii la medicinã sã nu le mai dezgroape
morþii. Petiþia a fost ignoratã pînã în momentul în care s-au furat cadavrele
unor cetãþeni albi respectabili. În timpul revoltei ce a urmat, Facultatea de
Medicinã Columbia a fost jefuitã, iar pînã în anii 1880, opt state au emis
legi de anatomie. Totuºi, oferta de cadavre era redusã, iar în facultãþile de
medicinã din Baltimore, în 1893, au existat numai 49 de cadavre pentru
1 200 de studenþi. În unele state s-a continuat practica furturilor de cadavre
ºi se spune cã cele patru facultãþi de medicinã din Nashville au fost
aprovizionate din aceleaºi sursã pînã în anii 1920.
Cadavre nerevendicate ale celor sãraci ºi deposedaþi
În secolul XIX, în Anglia, corpul unui sãrac valora mai mult mort
decît viu. În 1827, în 131 de parohii londoneze ºi în azilurile de sãraci au
murit 4 056 de persoane. Dintre acestea, 736 au fost îngropate de prieteni,
însã peste 3 000 de cadavre au rãmas nerevendicate. Probabil cã multe
dintre ele au sfîrºit pe masa de disecþie. În acea perioadã, azilurile sãracilor
erau locuri foarte insalubre. Nu exista un sistem de canalizare, doctorii
erau suprasolicitaþi ºi prost plãtiþi, asistentele lucrau adesea benevol ºi
erau necalificate, iar frecvent erau mai multe persoane internate decît
numãrul de paturi disponibile. Sãracii ar fi fãcut orice pentru a evita sã
moarã în aceste aziluri. Decît sã fie supuºi unei înmormîntãri a sãracilor
ºi sub ameninþarea disecþiei, ei ar fi furat, ar fi fãcut foamea, ar fi emigrat,
s-ar fi apucat de prostituþie sau chiar s-ar fi sinucis. Majoritatea oamenilor,
printre care ºi anatomiºtii, refuzau sã fie supuºi unei disecþii dupã moarte.
Însã, avînd în vedere cã disecþiile erau necesare în procesul de educaþie ºi
în scopul progresului medicinei, oamenii se resemnau sã accepte folosirea
cadavrelor sãracilor. Pînã la urmã, sãracul care se afla la azil era deja mort
din punct de vedere social. Potrivit legii din 1831, morþii nerevendicaþi
puteau fi disecaþi, însã în deceniul urmãtor, societãþile ce acordau asigurãri
pentru costurile înmormîntãrii au cunoscut o dezvoltare puternicã, iar sãracii
puteau economisi de-a lungul vieþii pentru a beneficia de o primã de
înmormîntare ºi pentru a evita groapa comunã a sãracilor ºi masa de
disecþie.
În unele þãri, problema nu era cea a disponibilitãþii, ci a depozitãrii
cadavrelor. În anii 1990, un raport atrãgea atenþia asupra lipsei unui numãr
suficient de cadavre pentru disecþie în facultãþile de medicinã din oraºul
indian Bombay. În fiecare an sînt disponibile circa 500 de cadavre
nerevendicate, însã legea prevedea ca ele sã fie pãstrate timp de trei zile
înainte de a fi considerate nerevendicate. Multe se descompun în acest
interval din cauza aparatelor ineficiente de aer condiþionat ºi a climatului
cãlduros ºi umed.
Cadavre nerevendicate ale celor care mor în spitale

Riscul de a fi disecat era major dacã mureai în spital în secolul XIX.
Adesea, pacienþii erau pãcãliþi cu uºurinþã. La spitalul londonez St. Tho-
mas, pacienþii foarte sãraci trebuiau sã plãteascã o guinee la internare
pentru a putea fi externaþi dupã însãnãtoºire sau îngropaþi într-un mod
decent în cazul în care nu supravieþuiau. Totuºi, dacã mureau, exista o
probabilitate destul de mare ca trupul lor sã fie vîndut pentru disecþie
contra unei sume de patru guinee.
Publicul era foarte sensibil la aceste mãsuri în timpul epidemiilor de
holerã, existînd zvonuri potrivit cãrora victimele acestei boli erau preluate
ºi folosite pentru diferite experienþe. În anul 1832, o fetiþã de trei ani
murise de holerã în spitalul de pe Swan Street din Manchester. Bunicul
sãu, uitîndu-se de curiozitate în coºciug, a descoperit cu stupoare cã în
locul capului cadavrului fusese aºezatã o cãrãmidã. La scurt timp s-a
adunat o mulþime de oameni, iar corpul fãrã cap a fost plimbat pe strãzi,
circulînd zvonul cã acel copil ar fi fost ucis. 2 000 de oameni au luat cu
asalt porþile spitalului ºi au atacat clãdirea, spãrgînd toate ferestrele de pe
partea frontalã ºi arzînd tot mobilierul la care au ajuns. Saloanele spitalului
au fost lãsate neatinse. Dupã ce au fost chemate poliþia ºi trupele de
ordine, un preot catolic curajos a explicat mulþimii furibunde cã nu doctorul
ar fi furat capul cadavrului, ci farmacistul. Acesta a fugit ºi nu a fost prins
niciodatã, însã capul a fost descoperit în locuinþa sa, a fost pus la loc, iar
copila a fost înmormîntatã.
Cadavre importate din alte þãri

În secolul XIX, în Anglia, se vehicula ideea importãrii unor cadavre
din strãinãtate (din Irlanda sau de pe continent) ca alternativã la furtul de
cadavre îngropate. Însã aceasta nu a devenit o sursã importantã. Printre
dificultãþile întîmpinate se numãrau conservarea cadavrului în timpul
transportului, precum ºi necesitatea camuflãrii sale, deoarece echipajele
vaselor de transport urau „cargourile abominabile“ de acest gen.
Cadavre donate de posesori înaintea survenirii morþii

În Dublin, în anul 1828, 400 de oameni ºi-au dat acordul pentru ca
trupurile lor sã fie folosite dupã deces pentru disecþii. Se spune cã mulþi
dintre ei erau asociaþi într-un fel sau altul profesiei medicale ºi, deºi nu
se ºtie cîþi dintre ei au fost disecaþi în final, aceasta a reprezentat o încercare
spectaculoasã de a oferi un exemplu. În ciuda acestui gest în masã, a mai
durat peste un secol pînã cînd aceastã sursã a putut acoperi mai mult decît
o micã parte din cererea de cadavre necesare. Chiar ºi în anii 1934–1935,
doar nouã cadavre din cele 261 disecate în Marea Britanie fuseserã do-
nate. În rest, se apela în continuare la cadavrele celor sãraci obþinute de
la ospicii, spitale, închisori ºi, mai rar, de la azilurile de sãraci.
Numãrul de cedãri voluntare ale corpurilor a crescut semnificativ dupã
cel de-al doilea rãzboi mondial, iar în anii 1960 reprezenta proximativ 70–
100 de procente din totalul cadavrelor disecate. Dintre cele 242 de cadavre
disecate în anii 1969–1970, 238 (reprezentînd 98%) fuseserã cedate de
bunãvoie. Motivele acestei modificãri sînt complexe, însã acea perioadã
era una a schimbãrii atitudinii faþã de religie, de Dumnezeu ºi viaþa de
apoi, a unei lipse de încredere din ce în ce mai evidente în privinþa
semnificaþiei spirituale a cadavrului ºi a unei pãreri mai favorabile faþã de
ºtiinþã ºi medicinã. În aceeaºi perioadã s-a înregistrat ºi o evoluþie aproape
paralelã a procentului incinerãrilor. De asemenea, ulterior anului 1949
este posibil ca existenþa fondurilor de înmormîntare asigurate de Guvern
ºi de Programul Naþional de Asistenþã Medicalã sã fi determinat creºterea
dorinþei oamenilor de a ajuta în acest fel la pregãtirea medicilor, iar la ora
actualã, în Marea Britanie, în fiecare an aproximativ 800 de oameni îºi
doneazã corpul în folosul ºtiinþei medicale.
Se observã cã, ocazional, existã ºi cîte un donator entuziast. Un pamflet
publicat în 1829 de cãtre Richard Carlisle relata povestea lui Pierre Baume,
un erudit francez. Acesta deplîngea caracterul romantic ºi risipa pe care
o reprezentau înmormîntãrile obiºnuite. El nu s-a mulþumit sã precizeze în
testamentul sãu cã îºi doneazã corpul pentru disecþie, ci ºi-a exprimat ºi
dorinþa ca pielea sã-i fie tãbãcitã ºi folositã pentru a tapisa un fotoliu ºi
ca scheletul sãu sã fie donat unei clase de anatomie, craniul sã fie trimis
Societãþii de Frenologie din Londra, iar restul oaselor sã fie transformate
în obiecte utile precum mînere de cuþit, cutiuþe de ace, mici cutii, nasturi
etc.
Disecþia
În timpul unei disecþii, pe mãsurã ce se ajunge la organe ºi þesuturi,
bucãþi din corp sînt tãiate ºi îndepãrtate. În mod firesc, ar trebui sã existe
un anumit respect faþã de cel mort, iar multe facultãþi de medicinã þin
scurte ceremonii în memoria cadavrelor folosite pentru disecþii, dupã ce
rãmãºiþele au fost adunate înainte de a fi înmormîntate.
Nu toþi cei din mediul medical apreciazã disecþiile. Tatãl marelui
compozitor Hector Berlioz (1803–1869) era medic ºi dorea ca fiul lui sã-i
calce pe urme. L-a obligat pe acesta sã urmeze cursurile Facultãþii de
Medicinã, ameninþîndu-l cã nu-i va mai da bani dacã nu va face cum i se
spune, ºi i-a dat un manual de anatomie, promiþîndu-i cã îi va cumpãra un
flaut de calitate de la Lyon, cu condiþia sã-ºi ia studiile de anatomie în
serios. Dar Hector ura sala de disecþii, fredona arii din opere în timpul
disecþiilor ºi începuse sã-ºi petreacã din ce în ce mai mult timp în biblioteca
Conservatorului Muzical din Paris. A abandonat pînã la urmã studiile de
medicinã, moment în care tatãl sãu i-a oprit finanþarea. Astfel, fiul s-a
lansat, fãrã nici un regret, în lumea muzicii, în care îºi putea exprima pe
deplin imaginaþia romanticã.
În prezent, existã destule cadavre pentru disecþii, cea mai mare parte
provenind din donaþii. În acelaºi timp însã, se înregistreazã o scãdere a
accentului pus pe disecþii în facultãþile de medicinã. Aºa cum este practicatã,
disecþia nu reprezintã o metodã deosebit de eficientã de învãþare a anatomiei
ºi, deºi este esenþialã pentru pregãtirea unui chirurg, aceasta nu este neapãrat
necesarã studentului obiºnuit în medicinã.
Alternativele disecþiei
Mai multe facultãþi britanice de medicinã nu mai practicã în zilele
noastre disecþii pe cadavre umane. În schimb, studenþii învaþã pe modele,
pe specimene permanente de disecþie ºi pe oase. Alte materiale didactice
includ programe pentru calculator precum ADAM (Animated Dissection
of Anatomy for Medicine – disecþie animatã de anatomie pentru medicinã),
în cadrul cãruia mii de imagini color îi prezintã studentului 40 de straturi
ale corpului uman; de asemenea, permit crearea unui mod de învãþare
interactiv, prin care utilizatorul secþioneazã corpul cu un bisturiu virtual ºi
scoate la ivealã organele ºi þesuturile. Biblioteca acestui program conþine
o multitudine de proceduri chirurgicale ce furnizeazã studenþilor ºi
stagiarilor o experienþã simulatã. Un alt material didactic, Proiectul Omului
Vizibil, este descris mai jos. Probabil cã disecþia va deveni doar o micã
parte a studiului anatomiei ºi chirurgiei.
Alte utilizãri ale cadavrelor întregi

În ultimul timp s-a încurajat folosirea cadavrelor persoanelor recent
decedate nu pentru disecþii, ci pentru pregãtirea studenþilor ºi a medicilor
stagiari în diverse proceduri, precum introducerea unui tub de ventilare pe
trahee. Metoda este mai satisfãcãtoare decît folosirea unui manechin
(model) ºi este incontestabil preferabilã practicii pe pacienþi vii, anesteziaþi.
Însã oamenii nu sînt prea încîntaþi de aceastã mãsurã, deoarece pare mai
puþin necesarã decît disecþia, iar Colegiul Medical Britanic, precum ºi cele
din alte þãri europene au declarat-o inacceptabilã. Ca metodã alternativã,
în SUA a fost conceput un simulator de pacient uman în mãrime naturalã.
Acesta este o „pãpuºã vie“: are o inimã care bate, poate vorbi ºi respira,
produce sînge, lacrimi ºi urinã. Controlat de circuite electronice complexe,
modelul poate fi bãrbat sau femeie, tînãr sau vîrstnic, într-o formã fizicã
bunã sau nu, putînd chiar simula o femeie gravidã. El va fi folosit pentru
pregãtirea doctorilor în cazuri de urgenþã medicalã, fiind echivalentul unui
simulator de zbor pentru un pilot.
O utilizare a cadavrelor poate mai puþin deranjantã, dar totuºi
controversatã este cea a testelor de impact pentru automobile. Cercetãtorii
de la Universitatea Heidelberg au folosit în acest scop circa 200 de cadavre
cu acordul rudelor, teste asemãnãtoare desfãºurîndu-se ºi în alte þãri.
Corpurile sînt fixate în automobile care sînt apoi lovite deliberat pentru a
se descoperi efectele asupra ºoferilor ºi pasagerilor ºi leziunile produse.
Se spune cã folosirea unui cadavru uman furnizeazã rezultate mult mai
concludente decît un manechin, el jucînd un rol important în proiectarea
airbag-urilor.
Proiectul Omului Vizibil
Biblioteca Medicalã Naþionalã din Bethesda, statul american Mary-
land, a realizat o înregistrare remarcabilã a corpului uman. S-au obþinut
douã cadavre, unul de bãrbat ºi altul de femeie, bãrbatul fiind un criminal
în vîrstã de 39 de ani care a fost executat prin injecþie letalã în Texas, iar
femeia, o locuitoare din statul Maryland, în vîrstã de 59 de ani, care îºi
donase corpul în scopuri ºtiinþifice. Cadavrele au fost supuse diferitelor
metode de scanare (radiografiere, tomografiere computerizatã ºi imagerie
prin rezonanþã magneticã), apoi congelate în gelatinã ºi secþionate de sus
pînã jos la intervale de un milimetru (în cazul bãrbatului) ºi de o treime
de milimetru (în cazul femeii). Fiecare astfel de secþiune a fost fotografiatã,
obþinîndu-se 1 800 de imagini de secþiuni transversale ale cadavrului pentru
bãrbat ºi 5 000 pentru femeie, iar acestea, alãturi de datele obþinute în
urma scanãrilor, au fost introduse într-un computer. Astfel s-au produs
douã baze de date corespunzînd celor douã persoane („Bãrbatul Vizibil“
ºi „Femeia Vizibilã“), suficient de cuprinzãtoare pentru a ocupa peste 70
de compact discuri cu date. Prin intermediul graficii computerizate,
informaþia poate fi convertitã în modele anatomice tridimensionale ce pot
fi rotite, secþionate cu un „bisturiu electronic“ ºi studiate, iar apoi refãcute,
la cerere. Un model computerizat similar a fost realizat ºi pentru un embrion
uman.
Aceastã arhivã de imagini anatomice ale Bãrbatului Vizibil ºi Femeii
Vizibile poate fi „rãsfoitã” ºi descãrcatã pe computerele personale de pe
Internet. Ea poate asista, de exemplu, instruirea studenþilor la Medicinã ºi
a chirurgilor, furnizînd în acelaºi timp o înregistrare vizualã completã a
corpului uman. Aceasta reprezintã cea mai apropiatã variantã faþã de
povestea imaginatã de Isaac Asimov, „Cãlãtoria fantasticã“, în care un
grup de cercetãtori este miniaturizat ºi lansat într-o cãlãtorie de explorare
prin injectarea în fluxul sanguin al unui muribund. Este echivalentul ana-
tomic al Proiectului Genomului Uman (vezi capitolul 10).
12
Folosirea unor pþrþi din corp:
transplantul
Subiectul transplantului de organe ºi þesuturi are un loc firesc într-o

carte despre moarte, în primul rînd deoarece unele organe sînt furnizate de
pacienþi morþi, iar în al doilea rînd fiindcã aceste organe salveazã viaþa
celor care beneficiazã de ele. Corpul uman este o structurã complexã. O
datã dezmembrate, pãrþile sale componente pot fi folosite în multe feluri
utile, fie sub formã de þesut viu, fie ca rãmãºiþe uscate, moarte. Pe cînd
eram student, l-am avut ca profesor pe biologul matematician J.B.S.
Haldane (1892–1964). El afirma cã pînã ºi cele mai dizgraþioase corpuri
umane pot conþine viscere dintre cele mai frumoase, spunînd cã uneori, în
autobuz, pentru a compensa monotonia chipurilor celorlalþi cãlãtori, el îi
disecã mental. Aceste afirmaþii au fost fãcute cu mulþi ani înaintea apariþiei
metodelor moderne de transplant.
Oase, dinþi, placentã, pãr

Oase
Încã din cele mai vechi timpuri, oamenii au gãsit întrebuinþãri practice
pentru oase, folosindu-le ca unelte, arme, recipiente sau în scopuri artistice.
Oasele de animale se gãseau din belºug, iar numele unora dintre ele reflectã
utilizãrile care li s-au dat. Astfel, tibia înseamnã „fluier“ sau „flaut“, iar
fibula înseamnã „broºã“. Oasele prea mici pentru a fi folosite, precum
cele ale urechii medii, au fost uneori numite în funcþie de forma pe care
o au (ciocanul, nicovala).
Craniul uman poate fi întrebuinþat ºi ca recipient. Deºi nu este vasul
ideal pentru bãut, Herodot (450 î.Hr.) scria despre folosirea sa în acest
sens, iar ideea l-a atras pe lordul Byron, care a compus „Versuri scrise pe
o ceaºcã fãcutã dintr-un craniu“:
Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 267
„Sã nu te sperii! Ci în faþã
O tigvã ce nicicînd n-a scos
Cum scoate orice cap în viaþã
Vreun gînd banal sau plicticos.
Trãiam, iubeam ºi beam ca tine.

Dar am murit. Mã umple deci!
N-ai cum mã vãtãma, vezi bine:
Mai crunte buze-au viermii reci!
Decît al rîmelor prãsilã

Mai bine-al strugurilor miez;
De hrana ºerpilor mi-e silã
Divinul vin vreau sã-l pãstrez.
Vreau duhul meu sã reînvie

În alþii! Cînd te-ai deºertat
De creieri, ce-ai putea sã fii
Mai bun decît un vin curat.
De ce nu? Capetele noastre

Ce-n viaþã par cam de prisos
Atunci cînd dintre viermi sunt scoase
Pot fi ºi ele de folos.“
Suprafaþa durã a oaselor a fãcut din ele unelte potrivite pentru desen,
scrijelire, gravare sau sculpturã. Poate pãrea ciudat cã oasele umane pot
fi considerate ele însele obiecte de artã. ªi totuºi aºa se întîmplã, în sensul
cã existã colecþii de oase umane, aranjate dupã anumite modele, numite
„osuare decorative“. Acestea reprezintã mai mult decît o simplã colecþie
de oseminte într-un osuar. Printre exemple se numãrã cele 8 000 de femure
ºi cele 2 000 de cranii din cripta bisericii St. Leonard in Hythe, Kent,
Anglia, ºi expoziþia de oseminte din biserica capucinã Immaculate Con-
ception de pe Via Veneto, Roma.
Frederik Ruysch (1638–1731) a mers ºi mai departe. El era profesor
de anatomie în Amsterdam ºi a întemeiat un muzeu de anatomie umanã
ºi comparatã. El se pricepea la conservarea cadavrelor ºi injecta cearã
roºie ºi mercur în vasele sanguine pentru a demonstra circuitul lor prin
corp. Ruysch a alcãtuit tablouri decorative deosebite, obþinute din combi-
naþii de organe ºi oase. Scopul lor era unul pitoresc, nu educativ sau de
ilustrare a unor principii biologice. El a fost artistul baroc al morþii. Într-unul
dintre aceste aranjamente, un schelet uman cîntã la o vioarã construitã din
artere ºi un femur, în timp ce altul þine în mîini intestine aranjate sub
forma unor spirale graþioase.
Dinþi
Dinþii sînt cele mai rezistente elemente ale corpului uman, iar într-o
vreme, înaintea apariþiei danturii artificiale, dinþii oamenilor erau folosiþi
pentru a confecþiona danturi, dupã cum am precizat în capitolul 11. În
vechime se fãceau ocazional transplanturi de dinþi, folosindu-se dinþii de
lapte ai copiilor, însã o astfel de procedurã era inutilã, în general nereuºitã
ºi nejustificatã. Dinþii de om sau de animal au fost folosiþi ºi la
confecþionarea unor podoabe precum brãþãri sau coliere.
Fratele Giovanni Battista Orsenigo, de origine italianã, a strîns o colecþie
bizarã de dinþi. El era cãlugãr, dar ºi dentist, iar între anii 1868 ºi 1903
a extras ºi a pãstrat în colecþia sa un total de 2 000 744 de dinþi. Cifra
indicã o ratã de ºase extracþii pe zi.
Þarul Petru cel Mare al Rusiei (1672–1725) era ºi el un colecþionar
avid de curiozitãþi de istorie naturalã, dintre care unele mai pot fi încã
observate la Muzeul Institutului de Etnografie din Leningrad. El se
considera dentist, iar în colecþia lui se regãsesc 35 de dinþi de om. Era o
persoanã puternicã ºi crudã ºi se spune cã, atunci cînd avea chef, cerea ca
oricine, chiar ºi un trecãtor ocazional, sã-ºi sacrifice un dinte.
Placentã
Deºi nu face parte în mod obiºnuit din corp, placenta este un organ
uman. Ea cîntãreºte cam 500 de grame ºi meritã observatã mãcar din
punct de vedere alimentar. Într-adevãr, termenul de placentã provine
dintr-un cuvînt grecesc care înseamnã „plãcintã“. Femelele tuturor
mamiferelor îºi mãnîncã placenta dupã naºtere, profitînd astfel de o masã
bogatã în proteine, fier ºi alte substanþe hrãnitoare.
Placentele umane sînt recunoscute în folclorul multor popoare ca fiind
puternice ºi magice, de aceea se folosesc adesea în medicinã ºi în practicile
magice. Într-o vreme se credea cã dezvoltarea viguroasã a copilului sau
sãnãtatea mamei puteau fi asigurate prin îngroparea placentei. Recent s-au
descoperit sute de vase aparent goale, îngropate în pivniþele caselor din
sud-vestul Germaniei în secolele XVI–XIX. Cercetãtorii au descoperit cã
toate acestea conþineau urme de colesterol care se regãseºte în placentã
spre finalul gestaþiei. Se presupune cã placentele s-au descompus ºi au
dispãrut.
În lumea modernã, placentele au fost folosite ca surse de celule umane
pentru culturi de laborator. Unele dintre primele experimente cu viruºii
poliomielitici au fost fãcute pe celule de placentã umanã. Placentele
reprezintã ºi o sursã pentru anumite medicamente. În Africa de Sud s-a
produs un scandal de naturã eticã atunci cînd s-a aflat cã o serie de placente
au fost trimise unei companii farmaceutice, fiind etichetate drept „deºeuri
organice“, fãrã ca femeile de la care fuseserã luate sã fie informate.
Pãr
Pãrul uman creºte mult mai lung decît cel al altor primate, însã nu
rezistã la nesfîrºit, perucile (vezi caseta) fiind folosite încã de pe vremea
egiptenilor din antichitate. Ele nu au fost niciodatã uºor de confecþionat ºi,
pînã de curînd, doar cei înstãriþi ºi le puteau permite.
Transplanturile de organe ºi þesuturi

Începuturile istorice
Transplantul de þesut al unei persoane dintr-o zonã a corpului în alta
nu reprezintã o problemã deosebitã. Acest gen de operaþie a fost practicat
de chirurgii hinduºi timpurii încã din secolul VI î.Hr., fiind introdus în
Europa în secolul XVI de cãtre chirurgul italian Caspare Tagliacozzo. De
exemplu, pielea de pe un braþ se folosea pentru refacerea nasului. În
prezent, chirurgii pot reaºeza la loc un deget retezat sau chiar un membru
întreg. Primul rezultat pozitiv în acest sens s-a înregistrat la Spitalul General
din Massachusetts în 1962. Braþul unui bãiat în vîrstã de 12 ani fusese
retezat chiar sub nivelul umãrului. Membrul a fost împachetat în gheaþã,
dus la spital împreunã cu bãiatul ºi reataºat. O astfel de operaþie este
foarte delicatã ºi necesitã multã muncã pentru suturarea nervilor ºi a micilor
vase sanguine însã, doi ani mai tîrziu, pacientul îºi recuperase aproape în
întregime capacitatea de folosire a braþului ºi a mîinii.
Transplantul de organe ºi þesuturi de la o persoanã la alta a devenit
posibil abia relativ de curînd. Ca urmare, cadavrele recente au ajuns sã fie
brusc o sursã valoroasã de þesuturi ºi organe vii. Acestea sînt folosite în
beneficiul persoanelor bolnave, salvînd zeci de mii de vieþi omeneºti.
Cadavrul, în loc sã fie considerat jefuit, serveºte omenirea cu adevãrat.
Primele transplanturi au fost cele de piele, cartilaj, dinþi ºi cornee.
Corneele au avantajul cã nu sînt irigate de vasele de sînge care aduc
celulele imunitare asasine (limfocitele), rãspunzãtoare de respingerea
transplantului. Primul transplant reuºit de cornee a fost efectuat în 1905
de cãtre Eduard Zirm din Olomouc, Moravia, însã aceastã operaþie a ajuns
sã fie folositã pe scarã largã abia 50 de ani mai tîrziu. De asemenea, ºi
oasele, ºi cartilajele sînt mai uºor de transplantat, deoarece joacã doar
rolul unei reþele structurale, fiind înlocuite în final de materialul produs de
primitor.
Perucile ºi pãrul facial

Mulþi bãrbaþi încep sã-ºi piardã pãrul atunci cînd ating o anumitã vîrstã.
Bãrbaþii care suferã de calviþie pot fi atrãgãtori dacã au alte calitãþi, dar,
în general, chelia semnificã o vîrstã înaintatã, asociatã ºi cu o presupusã
reducere a potenþei sexuale. Chelirea este în strînsã legãturã cu hormonii
masculini ºi, cu toate acestea, eunucii nu chelesc.
Regele Ludovic al XIV-lea al Franþei (1638–1715) a început sã cheleascã
pe la vîrsta de 30 de ani, lucru care-l deranja profund. Purta o perucã, pe
care ºi-o punea dimineaþa în pat, la trezire, cu draperiile trase ºi pe care o
dãdea jos în acelaºi fel seara, la culcare. În aceastã perioadã, perucile au
ajuns foarte populare în Europa, iar spre sfîrºitul secolului XVIII, numai
în Paris lucrau 850 de peruchieri.
În secolul XVIII, perucile au atins culmea gloriei, cele pentru femei
avînd pînã la 60 cm înãlþime. Aºezarea pe cap era destul de complicatã, aºa
cã se ajunsese sã se doarmã cu ele. Trebuie sã ne amintim cã acum 200 de
ani sãpunul nu era nici ieftin, nici uºor de gãsit, astfel încît perucile (ºi
pãrul celui ce le purta) se umpleau inevitabil de tot felul de paraziþi umani,
în special de pãduchi. Samuel Pepys descrie vizita pe care soþia sa a fãcut-o
la frizer ºi fenomenala colonie de creaturi ce se formase în peruca acesteia.
De unde provenea pãrul folosit? Cel mai bun provenea de la alþi oameni,
iar sãracii cîºtigau sume bunicele dacã vindeau un pãr bogat ºi frumos.
Chiar ºi în prezent se spune cã o comunitate religioasã din India îºi întreþine
ºcolile ºi bisericile din vînzarea pãrului lung ºi negru al fetelor lor în þãrile
vestice, în scopul confecþionãrii de peruci. Desigur, o sursã alternativã o
reprezenta pãrul de la cadavre.
Bãrbile ºi mustãþile au fost la modã în diferite epoci încã din vremea
babilonienilor, fiind purtate atît ca semn al distincþiei, cît ºi al masculinitãþii.
Din fericire, aceastã pilozitate nu are aceeaºi soartã cu podoaba capilarã,
rãmînînd la locul ei, spre mulþumirea bãrbaþilor care suferã de calviþie.
Unele femei gãsesc barba ºi mustaþa drept semne atractive, afirmînd cã un
sãrut fãrã mustaþã este ca un ou fãrã sare. Uneori, aceste semne distinctive
se purtau cu prilejul unor ceremonii, erau parfumate sau li se dãdea o
formã deosebitã, iar tãierea bãrbii unui bãrbat poate fi consideratã o umilinþã
similarã tãierii pãrului unei femei. Arabii obiºnuiau sã jure „pe barba
Profetului“. Monarhii englezi Edward al VI-lea ºi Elizabeth au încercat sã
impunã o taxã pe bãrbi, dar fãrã succes.
Transplanturile moderne
Tehnologia transplanturilor progreseazã extrem de rapid, ridicînd unele
semne de întrebare de naturã eticã ºi legalã de mare importanþã, precum
ºi unele probleme de viaþã ºi de moarte, astfel cã meritã sã fie dezbãtutã
mai pe larg.
• În anul 1954 s-a fãcut primul transplant reuºit de rinichi, de la un
geamãn sãnãtos la fratele sãu, aflat într-o stare gravã din cauza unei
insuficienþe renale.
• Primul ficat a fost transplantat în 1960. La început, rata
supravieþuirilor era scãzutã, iar respingerea organului transplantat
constituia o problemã gravã (vezi caseta). Aceastã operaþie este
solicitantã, dureazã pînã la opt ore ºi necesitã prezenþa unui numãr
mare de medici, asistente ºi tehnicieni. Însã dificultãþile au fost
depãºite, iar în prezent, în SUA se fac anual peste 1 000 de
transplanturi de ficat.
• Un transplant cardiac a încercat pentru prima datã în 1967 doctorul
Christian Barnard, iar donatorul a supravieþuit timp de 18 zile. Cel
de-al doilea beneficiar a supravieþuit timp de 18 luni, iar în urmãtorii
7 ani numai în America s-au fãcut peste 100 de transplanturi cardiace,
în 15 centre medicale. Cu toate acestea, operaþia era costisitoare,
necesita medici specializaþi, iar respingerea organelor transplantate
a continuat sã reprezinte o problemã. În anul 1981 deveniserã
disponibile medicamente eficiente de inhibare a sistemului imunitar
ºi de prevenire a respingerii, iar la ora actualã în SUA existã peste
150 de centre de transplant cardiac. Numãrul pacienþilor care
supravieþuiesc peste 5 ani dupã operaþie depãºeºte 70 de procente
din total. La nivel mondial au loc anual între 3 000 ºi 4 000 de
transplanturi cardiace, donatorii variind ca vîrstã între nou-nãscuþi
ºi septuagenari, pacientul putîndu-se întoarce la ºcoalã, la lucru sau
la o viaþã activã de pensionar.
• De asemenea, din 1981 s-au fãcut transplanturi simultane de inimã
ºi plãmîni, ceea ce nu este atît de riscant pe cît pare, avînd în vedere
cã vasele sanguine principale ce leagã inima de plãmîni sînt
transferate intacte.
• Astãzi au devenit ceva obiºnuit ºi transplanturile de pancreas (pentru
diabetici) ºi de secþiuni de intestin (pentru cei care suferã de afecþiuni
intestinale). Se pot preleva segmente de plãmîn, de pancreas sau de
ficat ºi de la donatori vii, însã aceastã procedurã implicã anumite
riscuri.
• Embrionii umani pot fi folosiþi ca surse de þesut sau de celule.
Metoda a fost pusã în aplicare, însã a generat discuþii aprinse ºi
modificãri ale legislaþiei în domeniu. Opinia publicã reacþioneazã
dur în aceastã privinþã, iar subiectul este asociat cu sentimentele
acesteia faþã de avorturi. Fiind confruntatã cu posibilitatea ca oamenii
de ºtiinþã sã poatã face aproape orice, lumea reacþioneazã cu o
aversiune profundã faþã de devierile majore de la legea firii (factorul
de repulsie).
Pãstrarea organelor în stare optimã
În urma morþii cerebrale (vezi capitolul 5), fiecare tip de þesut
supravieþuieºte o anumitã perioadã. Rinichii, ficatul ºi inima pentru trans-
plant trebuie prelevate într-un interval de 30 de minute dupã deces ºi vor
rãmîne vii ºi acceptabile pentru transplant timp de pînã la ºase ore (chiar
mai mult în cazul rinichilor) dacã sînt pãstrate la temperatura unui frigider
obiºnuit (5°C). Dacã un rinichi este cuplat la un aparat ce pompeazã lichid
prin vasele sale sanguine, el poate fi pãstrat timp de pînã la 2–3 zile, însã
la aceastã metodã se apeleazã destul de rar.
Corneea trebuie prelevatã într-un interval de 6–12 ore ºi poate fi pãstratã
cîteva zile, iar pielea poate fi luatã dupã cel mult 12 ore, putîndu-se pãstra
pînã la 7 zile. În ceea ce priveºte pielea utilizatã în cazul arsurilor severe,
se folosesc de obicei fîºii foarte subþiri din pielea pacientului însuºi (ce se
poate regenera singurã în locul de unde a fost prelevatã). Ca alternativã,
se încearcã producerea unor celule de piele vii, dezvoltate în laborator
(vezi mai jos).
Sîngele ºi plasma au o viaþã mult mai lungã, calculatã în sãptãmîni,
ºi, spre deosebire de organe, pot fi depozitate în stare congelatã fãrã a se
deteriora. Aceastã afirmaþie este valabilã ºi în cazul ovulelor fertilizate, al
embrionilor aflaþi în primele stadii de dezvoltare ºi al spermei. Transfuziile
de sînge (celule sanguine sau plasmã) ºi de mãduvã osoasã joacã un rol
vital în tratarea anumitor boli.
Problemele medicale pe care le implicã transplantul

Problema respingerii transplantului este tratatã în casetã. În plus, dupã
cum se menþioneazã acolo, la transplantul unui organ sau al unui þesut
existã oricînd posibilitatea de a se transplanta în acelaºi timp ºi un ele-
ment nedorit. O problemã a fost cea a agenþilor infecþioºi prezenþi la
donator. Aceºtia nu se transmit atît de frecvent prin intermediul organelor
solide, însã riscul este mai mare în cazul sîngelui ºi al produselor asociate.
Aºa s-au transmis malaria, sifilisul, hepatita, virusul HIV, precum ºi diferiþi
alþi viruºi. Din fericire, riscul poate fi redus într-o mare mãsurã prin
verificarea sîngelui donatorilor ºi eliminarea celui cu infecþii. Pe lîngã
teste se folosesc ºi chestionare, iar un donator la banca de sînge a Crucii
Roºii Americane se poate vedea nevoit sã rãspundã la întrebãri de genul:
„Aþi întreþinut mãcar o datã, începînd din anul 1977, relaþii sexuale cu un
bãrbat care a întreþinut relaþii sexuale cu un alt bãrbat cel puþin o datã
începînd din anul 1977?“ În cazul produselor sanguine care nu conþin
celule (plasmã sau alte materiale), riscul este redus ºi mai mult prin
tratamente ce distrug agenþii infecþioºi, dar care ar afecta celulele vii.
Cum respinge organismul organele ºi þesuturile transplantate

În lipsa alimentãrii cu sînge, organele mor rapid, astfel cã primul demers
în cazul unui transplant este suturarea arterelor ºi a venelor organului
transplantat la cele ale primitorului. Aceastã operaþie pe care o face chirurgul
este mecanicã, dar necesitã multã atenþie ºi pricepere. „Inspectorii” imunitari
(limfocitele T) apar la scurt timp, transportaþi de fluxul sanguin, iar aceºtia
considerã organele transplantate drept un corp strãin, la fel cum ar recunoaºte
un parazit sau un microb care invadeazã organismul. Prin urmare, aceºtia
intrã în acþiune, declanºînd formarea anticorpilor ºi a celulelor imunitare
ucigaºe ce au ca þintã þesuturile transplantate. În aceastã fazã, organul
respectiv este invadat de celule imunitare, alimentarea cu sînge este
suprimatã, iar organul este ucis, respins. Armele imunitare ce ne permit sã
combatem infecþiile care ne pot fi fatale au fost îndreptate împotriva
organului strãin.
Cum se face recunoaºterea? Fiecare fiinþã umanã posedã în fiecare celulã
a organismului o serie de indicatori personali. Aceºtia sînt indicatorii
(antigenii HLA sau antigenii mucocitari umani) identificaþi atunci cînd
medicii determinã tipul de þesut. În organism, ei sînt verificaþi în permanenþã
de limfocitele T, iar dacã vreunii dintre ei sînt identificaþi ca fiind strãini
(nu aparþin organismului), celulele care-i poartã sînt distruse de o puternicã
armatã imunitarã (celule ucigaºe, anticorpi ºi substanþe imunitare numite
citocide).
Markerii personali unici sînt configuraþi în funcþie de instrucþiunile
genetice ale individului. Drept urmare, dacã organul transplantat provine
de la un geamãn identic (monozigot), toate genele ºi, prin urmare, toþi
indicatorii celulari sînt identici. Sistemul imunitar nu-i considerã strãini,
iar procesul de respingere nu mai are loc. Cea de-a doua opþiune este
reprezentatã de transplanturile de la fraþi sau de la rude de gradul I,
deoarece multe gene sînt comune. Cu toate acestea, sistemul imunitar
trebuie inhibat.
Organele provenite de la persoane fãrã legãturi de rudenie pot fi acceptate
dacã procesul de determinare a tipului de þesut dovedeºte cã indicatorii
donatorului nu se deosebesc prea mult de cei ai primitorului. Sistemul
imunitar este inhibat cu medicamente puternice, precum prednisonul (un
steroid), azatioprina sau ciclosporina A. Din pãcate, sistemul imunitar inhibat
are o capacitate mai redusã de a combate infecþiile, iar transplanturile sînt
însoþite de numeroase complicaþii infecþioase. Din acest motiv, tratamentul
cu imunosupresoare trebuie echilibrat cu grijã printr-o alegere atentã a
medicamentelor ºi a dozelor, iar pacientul trebuie þinut sub observaþie din
cauza pericolului apariþiei unor infecþii sau a altor complicaþii.
De unde provin organele transplantate?
Cine sînt donatorii? În aceastã fazã trebuie sã li se facã faþã unor
probleme etice importante. În þãrile occidentale, lumea este familiarizatã
cu prelevarea de organe aºa cum a fost prezentatã în volumul Franken-
stein al lui Mary Shelley sau în romanul Coma (vezi caseta). Acestea sînt
doar poveºti imaginare, însã numeroºi oameni, deºi mult mai înþelegãtori
ºi mai cooperanþi decît în trecut, pãstreazã unele suspiciuni în privinþa
activitãþilor doctorilor ºi ale cercetãtorilor entuziaºti din acest domeniu.
Savantul nebun ºi fabricarea de monºtri

Ideea ca un chirurg sã realizeze un nou individ sau un monstru prin
unirea (transplantarea) unor bucãþi vii de þesut ºi organe îi fascineazã de
multã vreme pe autorii de science-fiction ºi de benzi desenate.
Romanciera englezã Mary Wollstonecraft Shelley (1797–1851) a fugit
cu poetul P.B. Shelley pe cînd avea doar 16 ani ºi s-a cãsãtorit cu el trei
ani mai tîrziu. În vara anului 1816, cei doi se aflau în vacanþã la Lacul
Geneva alãturi de Byron ºi un alt prieten, iar Byron le-a propus un concurs
de poveºti de groazã. Aºa cã Mary a început sã scrie Frankenstein sau
Prometeu modern. Lucrarea a fost publicatã în 1818, pe cînd Mary Shelley
avea 21 de ani. Ea ºi-a dorit ca povestea sã fie înspãimîntãtoare, „sã-l facã
pe cititor sã-i fie fricã sã se uite în jurul sãu, sã-i îngheþe sîngele în vine
ºi sã-i înteþeascã bãtãile inimii“.
Frankenstein era numele unui savant care a realizat un monstru „an-
droid“ (cu înfãþiºare umanã, nu de robot) din cadavre furate din cimitire ºi
de la morgã. El a însufleþit monstrul cu un curent electric puternic (captat
dintr-un fulger). Creatura lui Frankenstein este o „fiinþã“ relativ inteligentã,
cu vorbire articulatã, cu temeri ºi dorinþe tipic umane, care scapã la un
moment dat de sub control ºi îºi omoarã creatorul, o metaforã a ideii cã
invenþiile ºtiinþifice pot avea consecinþe nefaste asupra omenirii.
Frankenstein a devenit prototipul „savantului nebun“ din povestirile
ºtiinþifico-fantastice ºi din revistele de benzi desenate. Realizarea de monºtri
cu ajutorul chirurgiei stã la baza nuvelei fantastice a lui H.G. Wells, Insula
Doctorului Moreau, în care animalele sînt supuse unor vivisecþii în
încercarea de a fi umanizate. Coºmarul transplantãrii/construirii de corpuri
capãtã o expresie contemporanã în romanul Coma, scris de Robin Cook
(1977), sau prin conceptul de „biomagazin“, în care cadavre aflate în moarte
cerebralã sînt þinute în viaþã pentru a fi folosite ca donatoare de organe,
pentru experienþe sau pentru instruirea medicilor.
Prima problemã este în ce fel se poate decide momentul în care o

persoanã vie devine un cadavru ºi poate fi folositã ca sursã de prelevare
de organe. Cu alte cuvinte, cum se poate defini moartea? Aceastã întrebare
esenþialã a fost abordatã în capitolul 5 al cãrþii de faþã. Într-o vreme, o
preocupare majorã era aceea cã oamenii ar putea fi îngropaþi înainte de a
fi murit efectiv, însã acest lucru poate fi evitat prin întîrzierea înmormîntãrii,
care i-ar permite prezentarea unor eventuale semne de viaþã. Însã pentru
transplantul de organe, timpul are o importanþã deosebitã, iar teama
îngropãrii premature a fost înlocuitã de cea a prelevãrii premature de
organe. În scopul diminuãrii acestei temeri s-a introdus conceptul de
„moarte cerebralã“.
Doar o micã parte a populaþiei globului are acces la transplantul de
organe. Spitalele moderne ºi bine echipate sînt rezervate unei minoritãþi
privilegiate. Însã chiar ºi în þãrile dezvoltate se înregistreazã o insuficienþã
cronicã de organe necesare unor transplanturi. Mai mult, prelevarea
organelor este limitatã atît de atitudini ºi tradiþii de ordin religios, cît ºi
de unele aspecte practice. Cel mai important lucru este însã faptul cã
legislaþia nu a ajuns încã la nivelul chirurgiei transplanturilor. Progresele
medicale au fost rapide, iar cînd se încearcã sã se afle ce este ºi ce nu este
permis, se intrã pe un teren minat din punct de vedere legal.
Cu toate acestea, organele le acordã beneficiarilor o nouã ºansã,
rezultatele sînt excelente, iar chirurgii ce efectueazã transplanturi sînt foarte
entuziaºti. Fireºte, se fac mai multe transplanturi în þãrile în care un procent
mai mare din populaþie are asigurãri de sãnãtate sau beneficiazã de asistenþã
medicalã guvernamentalã. Practicile diferã ºi în funcþie de religia þãrilor,
astfel încît atunci cînd se discutã ce este acceptabil ºi ce nu, trebuie avute
în vedere ºi aspectele religioase ºi etice, pe lîngã cele privind tehnologia
medicalã. O problemã deosebitã este aceea a folosirii fetuºilor ºi a pruncilor
nãscuþi fãrã creier (vezi mai jos).
Cadavrele, principala sursã de organe

Aproximativ 90% dintre organele transplantate sînt prelevate de la
cadavre (adicã de la donatori aflaþi în moarte cerebralã sau ale cãror inimi
nu mai bat), iar restul de la donatori în viaþã. Transplantul de rinichi este
un mod recunoscut ºi reuºit de tratare a insuficienþei renale, sãnãtatea a
zeci de mii de pacienþi fiind recuperatã astfel. Din pãcate, numãrul
transplanturilor de rinichi este limitat în continuare de numãrul de rinichi
disponibili, sute de persoane murind din cauza acestei crize. Printre
probleme se numãrã lipsa publicitãþii, publicitatea negativã care a rezultat
în urma zvonurilor cu privire la declararea prematurã a decesului, nereuºita
în obþinerea acordului de la cel mai apropiat membru al familiei
(aproximativ douã treimi dintre ei îºi dau acordul atunci cînd le este cerut)
ºi întîrzieri în procesul de prelevare ºi de conservare a rinichilor.
Posibilii donatori sînt cei ce mor din cauza unor boli cum ar fi leziunile
sau atacurile cerebrale, pacienþii obiºnuiþi ai secþiilor de urgenþã, de terapie
intensivã, de boli coronariene sau de neurochirurgie. Membrii familiei
care se confruntã cu decesul subit al unei rude apropiate sînt copleºiþi de
durere, iar în aceste momente luarea unei decizii în privinþa donãrii de
organe poate avea consecinþe traumatizante pentru ei. Se estimeazã cã o
mare parte a numãrului necesar de rinichi poate fi obþinut printr-o „recoltare
mai eficientã“ a surselor potenþiale. O organizaþie voluntarã numitã BODY
(Societatea Britanicã a Donatorilor de Organe), înfiinþatã în Marea Britanie
în 1987, îi ajutã ºi îi sfãtuieºte pe donatori, ºi chiar încurajeazã
achiziþionarea cardurilor de donator. Un exemplu al imensului beneficiu
ce poate proveni din corpul unui singur donator îl constituie cazul unei
englezoaice în vîrstã de 21 de ani care a murit într-un accident rutier în
America, la sfîrºitul anului 1996. Din oasele fetei s-au prelevat 70 de
grefe pentru ºolduri ºi coloane vertebrale, corneea a ajutat la restabilirea
vederii a doi orbi, iar valvele cardiace au acordat o nouã ºansã unor
bolnavi ce sufereau de afecþiuni cardiace.
În 1996, în SUA, 31 000 de pacienþi aºteptau transplanturi de rinichi
iar alþi 1 230 aºteptau transplanturi duble de rinichi ºi pancreas. În Marea
Britanie se înregistra la data de 30 iunie 1996 un numãr de 5 246 de
pacienþi care aºteptau rinichi noi, o cifrã destul de mare avînd în vedere
excelentele rezultate obþinute ºi numãrul de vieþi salvate. În una sau douã
ocazii, organele transplantate au fost chiar reutilizate.
Avînd în vedere criza de organe, adesea sînt folosite ca donatori ºi
persoane vîrstnice (trecute de 60 de ani). Rezultatele nu sînt la fel de bune
ca în cazul organelor tinerilor ºi s-a sugerat ca rinichii acestora, þinîndu-se
cont de faptul cã sînt organe îmbãtrînite, sã le fie repartizate, pe cît posibil,
tot unor bãtrîni. La moartea sa, pe data de 20 februarie 1997, liderul
chinez Deng Xiaoping a decretat cã medicii chirurgi sînt liberi sã foloseascã
orice parte a corpului sãu în scopul transplantului. Numai cã el avea 92
de ani ºi fusese bolnav multã vreme, astfel încît organele sale nu erau,
probabil, în cea mai bunã stare. Deºi un cetãþean chinez s-ar fi putut simþi
grozav de onorat de obþinerea unor astfel de organe, adevãrata valoare a
ofertei lui Deng a constat în faptul cã îi poate încuraja ºi pe alþii sã
procedeze la fel.
Cei care au nevoie de un transplant de rinichi sînt þinuþi în viaþã cu
ajutorul dializei (îndepãrtarea artificialã a reziduurilor din sînge), în tot
acest timp aºteptînd un transplant. Un pacient aflat în stare gravã, care
necesitã un transplant de inimã, poate sã fie þinut în viaþã timp de maxi-
mum patru luni cu ajutorul unui aparat artificial de pompare a sîngelui, ºi
este pregãtit sã primeascã o inimã nouã imediat ce aceasta devine
disponibilã; din pãcate, numai persoanele bogate sau cele foarte importante
beneficiazã de aceastã ºansã.
La donatorii aflaþi în moarte cerebralã, conectaþi la aparate de întreþinere
a vieþii, organele sînt încã alimentate cu sînge în momentul prelevãrii,
rezultatele fiind mai bune decît în cazul prelevãrii dupã ce inima se opreºte,
de exemplu atunci cînd donatorul este declarat mort în momentul în care
ajunge la spital. În acest ultim caz, organul a avut timp sã se deterioreze.
Mai pot fi luate ºi alte mãsuri pentru ca organele prelevate de la persoane
aflate în moarte cerebralã sã fie pãstrate în condiþii optime. Pacienþii ce
mor din cauza hemoragiilor intracraniene pot fi transferaþi în secþiile de
terapie intensivã pentru o scurtã perioadã ºi menþinuþi pe „ventilare
selectivã“, timp în care se confirmã moartea trunchiului cerebral ºi urmeazã
recoltarea organelor. Aceastã metodã pare acceptabilã din punct de vedere
etic, dar nu are un statut legal ºi, de aceea, nu este adoptatã pe scarã largã.
În Marea Britanie, organele pot fi recoltate numai dacã persoana
respectivã ºi-a dat anterior acordul în acest sens, de exemplu avînd asupra
sa cardul de donator de organe care a fost introdus în 1971 (26 de procente
din populaþie au astfel de carduri, dar nu toþi le poartã asupra lor), sau
fãcînd o cerere în prezenþa a doi martori. Aceastã metodã face parte dintr-un
sistem de „optare pentru“, iar o persoanã poate cere donarea organelor
dupã moarte în scopul transplantãrii, al instruirii (pentru disecþii) sau al
cercetãrii. Cu toate acestea, rudele pot anula dorinþele celui decedat. Legea
Þesuturilor Umane din 1961 autorizeazã donarea de organe, dar nu o
impune. Statutul legal exact al transferului de organe este în continuare
neclar.
Cine este proprietarul unui cadavru?

Aceastã problemã a fost prezentatã ºi analizatã la începutul
capitolului 11. Existã încã destulã confuzie în privinþa posesorului de drept
al cadavrului. În secolul XVII, legea accepta faptul cã asupra unui cadavru
nu se pot exercita drepturi de proprietate. Oficial, nimeni nu-l deþinea, iar
din punct de vedere legal, mortul nu avea nici un fel de drepturi. Rudele
cele mai apropiate (soþia, copiii sau fraþii) aveau un drept de posesie (un
fel de tutelã) pentru îngroparea cadavrului. În 1989, o vãduvã din Statele
Unite a primit suma de 150 000 $ ca recompensã pentru durerea pricinuitã
la aflarea faptului cã, în timpul autopsiei, creierul soþului sãu fusese
îndepãrtat fãrã a i se cere permisiunea. Dreptul de posesie a corpului
neînsufleþit implicã faptul cã acesta trebuie sã fie primit în stare intactã
pentru a fi înmormîntat. Cu alte cuvinte, nu se poate realiza nici o disecþie
sau prelevare de organe fãrã autorizaþie.
Avînd în vedere lipsa unui numãr suficient de organe pentru
transplanturi, se încearcã modificarea legislaþiei în sensul acordãrii dreptului
de recoltare a organelor de la orice cadavru, în cazul în care nu este
exprimat un refuz clar în acest sens. Aceasta ar fi o convenþie numitã de
„optare împotriva“, care ar duce la o creºtere substanþialã a organelor
disponibile ºi, prin urmare, la salvarea multor vieþi; un sondaj Gallup,
efectuat la mijlocul anilor 1990 în Marea Britanie, a arãtat cã numai 28
de procente dintre adulþi s-ar opune donãrii propriilor organe. În Belgia,
unde o astfel de schemã de refuz a fost introdusã în 1987, doar 1,5% din
totalul populaþiei s-a opus, iar numãrul donatorilor ºi al transplanturilor
s-a dublat. Totuºi, în Olanda, unde existã un sistem de asigurãri sociale la
fel de bine dezvoltat ºi un numãr mare de spitale ºi clinici bine utilate,
cadrul legal în privinþa utilizãrii organelor este acelaºi ca pentru efectuarea
autopsiilor: necesitã un acord în cunoºtinþã de cauzã, la fel ca ºi în legislaþia
anglo-americanã. Procentul recoltãrii de organe în Olanda (de la victime
ale accidentelor rutiere care mor dupã ce sînt internate în secþiile de terapie
intensivã) este mult mai mic decît cel din Belgia. Germania întîmpinã
dificultãþi asemãnãtoare, fiind necesari 4 000 de donatori anual pentru a
face faþã cererii, dar existã numai un numãr mic de cadavre potrivite sau
disponibile.
În Brazilia, în 1997, a fost datã o lege ce autorizeazã recoltarea
organelor oricãrei persoane dacã ea nu a depus anterior o obiecþie scrisã
în acest sens; cu alte cuvinte, funcþioneazã un sistem de „optare împotrivã“.
Brazilia se confruntã cu o insuficienþã de organe în ciuda faptului cã
numai în Sao Paolo survin anual 5 000 de morþi violente, potenþiale surse
de organe. Din pãcate, noua lege nu se va concretiza într-o schimbare
majorã în lipsa unor metode adecvate de recoltare ºi transportare a
organelor. În aceste condiþii, traficul ilegal de organe pare inevitabil.
Starea vegetativã persistentã

A folosi pacienþi care se aflã într-o „stare vegetativã persistentã“ pentru
donarea de organe este ceva destul de controversat. Însuºi termenul folosit
este neinspirat, deoarece implicã o stare de „legumã“. Este o stare de
„veghe în lipsa conºtienþei“, care se manifestã ca urmare a unor leziuni
cerebrale grave ºi este prezentã de cel puþin o lunã. Aceºti pacienþi respirã
fãrã ajutor, dar lasã adesea impresia cã dorm ºi prezintã incontinenþã de
urinã ºi fecale. Ei pot mesteca sau executa alte miºcãri, dar nu existã
semne de comunicare sau de miºcãri voluntare, iar cortexul cerebral prezintã
niveluri foarte scãzute de activitate. Aceastã stare este asemãnãtoare cu
cea a fetuºilor anencefalici. Este o formã de „moarte vie“, iar menþinerea
în acest fel a unei vieþi lipsite de sens nu poate fi consideratã drept o lipsã
de respect faþã de acea persoanã? Pe de altã parte, putem fi siguri cã aceºti
pacienþi nu simt absolut nimic? Pot fi ei consideraþi niºte cadavre?
Problema este cã au existat cazuri de recuperare a conºtienþei dupã
mai multe luni, chiar dupã un an. Deºi aceste cazuri sînt rare, iar
diagnosticul de stare vegetativã persistentã a fost eronat, aceasta înseamnã
cã diagnosticarea trebuie fãcutã cu multã atenþie. Unii sînt de pãrere cã,
dacã se cunosc dorinþele pacientului, iar familia cere întreruperea menþinerii
artificiale a vieþii, atunci pacientul poate deveni un donator de organe.
Alþii nu sînt de acord, afirmînd cã acesta ar fi un prim pas fãcut pe o pantã
alunecoasã, care se poate sfîrºi prin folosirea ca donatori ºi a pacienþilor
afectaþi de boala Alzheimer. În Marea Britanie ºi în SUA, luarea unor
mãsuri de accelerare a morþii este ilegalã, dar dacã pacientul este lãsat sã
moarã prin suspendarea tratamentului, organele pot deveni inutilizabile
pentru transplant.
În 1997, în Marea Britanie existau aproximativ 1 000 de pacienþi în
stare vegetativã de peste trei luni, aºa încît acest lucru nu este ceva foarte
rar întîlnit. Constituie aceºtia doar un „al doilea tip de cadavre“ ce încã
respirã sau sînt în continuare fiinþe umane cu drepturi proprii? Un sondaj
recent a arãtat cã asociaþia medicilor considerã ca fiind acceptabilã lãsarea
netratatã a unor infecþii acute sau a altor afecþiuni posibil letale ale unor
astfel de pacienþi, iar un numãr mai mic dintre ei afirmã cã uneori este
justificatã suspendarea alimentãrii artificiale. Cu toate acestea, regulamentul
oficial al Colegiului Medicilor din Marea Britanie, adoptat de tribunale în
1993, în urma cazului lui Anthony Bland, care a suferit leziuni cerebrale
severe în timpul dezastrului de la stadionul de fotbal Hillsborough,
precizeazã cã decizia de întrerupere a tratamentului poate fi luatã numai
dupã 12 luni.
Organe recoltate de la rudele în viaþã

Cu cît organul este mai proaspãt, cu atît este mai bine, iar rinichii
proveniþi de la donatori vii dau rezultate mai bune decît cei de la donatori
decedaþi. În SUA, în 1994, 35 de procente din totalul rinichilor transplantaþi
au provenit de la rude în viaþã ale pacientului. Rinichii rudelor apropiate
prezintã o compatibilitate mai bunã a þesuturilor, deºi cu ajutorul celor
mai recente tratamente cu imunosupresoare se obþin rezultate comparabile
ºi în cazul utilizãrii unor rinichi proveniþi de la donatori fãrã nici un grad
de rudenie. Totuºi, donaþiile venite din partea rudelor sînt mai recoman-
dabile, fiind permise de lege, deºi în Marea Britanie legea nu ia în
considerare donaþiile fãcute de soþi/soþii sau parteneri („coabitanþi“).
Din fericire, natura ne-a înzestrat cu un rinichi de rezervã care poate
fi folosit în acest gen de situaþii. În cazul organelor singulare (ficatul sau
inima), viaþa donatorului este sacrificatã, iar legea englezã nu recunoaºte
capacitatea unui donator de a accepta aºa ceva. Ar constitui un caz de
sinucidere. Unii au argumentat, nu eronat, cã dacã þi se permite sã te
sacrifici pentru þara ta sau pentru a salva un om de la înec, de ce sã nu
ai dreptul sã salvezi viaþa unei persoane iubite care este în pericol din
lipsa unui organ disponibil pentru transplant?
O altã dificultate se iveºte în cazul în care donatorul este un copil. De
exemplu, mai multe þãri acceptã transplanturile de rinichi de la un geamãn
la altul, în condiþiile în care transplantul este necesar pentru salvarea vieþii
beneficiarului, iar donatorul înþelege implicaþiile ºi este de acord cu
transplantul. Însã din punct de vedere legal, acest domeniu rãmîne dificil,
iar în Australia orice donare de þesut de cãtre un copil viu este interzisã.
Organe recoltate de la donatori vii, fãrã grad de rudenie cu

primitorul: problema traficului comercial
În cazul în care donatorul viu, soþul sau soþia acestuia, de exemplu, nu
are nici o legãturã geneticã cu primitorul, nu putem decît sã admitem
donarea ca pe o formã de manifestare a afecþiunii. În 1994, în SUA, 196
din totalul de 8 114 transplanturi de rinichi proveneau de la donatori vii
fãrã grad de rudenie de sînge. Rezultatele sînt mai bune decît în cazul
donatorilor decedaþi, datoritã gradului de prospeþime a organelor. Pe de
altã parte, vînzarea de organe intrã în discuþie tocmai în cazul acestui tip
de donatori, iar opinia generalã este de împiedicare a vînzãrii ºi a traficului
de organe. Schimburile comerciale care au ca obiect organele umane au
fost interzise în Marea Britanie prin Legea transplanturilor de organe umane
din 1989. Totuºi, aceste „afaceri“ au ajuns o practicã comunã în statele
din Asia. În India, de exemplu, un adult sãnãtos cu un venit zilnic de 30
de penny poate sã cîºtige pînã la 750 £ în urma donãrii unui rinichi,
suficient pentru a-ºi scoate întreaga familie din sãrãcie. Se pare cã religia
lor încurajeazã acest gen de sacrificiu, deoarece în mitologia hindusã se
regãsesc povestiri în care unele fragmente ale corpului uman sînt folosite
în beneficiul altor oameni. În legislaþia indianã, moartea a fost definitã ca
fiind încetarea ritmului cardiac, iar organele nu puteau fi recoltate de la
donatori diagnosticaþi cu moartea trunchiului cerebral, dacã inima încã
mai bãtea. Acest fapt a încurajat utilizarea donatorilor vii, iar 70% dintre
rinichii transplantaþi proveneau de la donatori fãrã nici un grad de rudenie
cu beneficiarii, plãtiþi pentru acest serviciu. Cu toate acestea, în 1994,
parlamentul indian a adoptat o lege care interzice comercializarea organelor
umane ºi redefineºte decesul tocmai pentru a se declara de acord cu
transplantul de organe de la donatorii care suferã de moartea trunchiului
cerebral. Fiinþele umane au doi rinichi, dupã cum am observat mai sus,
astfel încît acestea sînt organele donate; nu se pot realiza schimburi
comerciale de ficat sau inimã cu donatori în viaþã. Totuºi, în India sînt
diagnosticaþi anual 10 000 de pacienþi care necesitã transplanturi de ficat.
Evident, numai persoanele foarte bogate îºi permit sã fie operate în
strãinãtate; probabil cã ceva mai mulþi vor fi operaþi în India în urma
aplicãrii noii legislaþii. Este însã necesarã ºi o schimbare de mentalitate,
deoarece, în general, familiile nu cedeazã cadavrele pentru recoltarea
organelor.
Doctrinele islamice susþin cã un cadavru trebuie respectat, iar profetul
Mahomed a arãtat cã „ruperea unui os al unui om mort echivaleazã cu
pãcatul de a face acelaºi lucru dacã acel om ar fi în viaþã“. Însã învãþaþii
ºi juriºtii din þãrile musulmane au opinii divergente în legãturã cu problema
transplanturilor, care nu este amintitã ºi analizatã în Coran sau în Hadith.
Cei din þãrile arabe sînt de acord cu transplantul, în timp ce aceia de pe
subcontinentul indian se opun. În 1995, un decret le-a permis celor douã
milioane de musulmani din Marea Britanie sã-ºi doneze organele pentru
transplant. Pînã în prezent s-au realizat peste 100 de transplanturi de rinichi
în Kuweit, prin folosirea organelor unor donatori plãtiþi din India ºi din
alte þãri. Un beneficiar de transplant din Orientul Mijlociu s-a simþit atît
de prost atunci cînd ºi-a întîlnit donatorul, care era foarte slãbit, încît l-a
cazat la un hotel timp de o lunã pentru ca acesta sã se punã pe picioare
înaintea operaþiei.
Potrivit budismului, corpul uman, viu sau mort, nu are un caracter
intrinsec sacrosanct, aºadar donarea unei pãrþi din el reprezintã un act de
compasiune ºi poate ajuta la realizarea unui progres spiritual. În Japonia,
majoritatea rinichilor sînt donaþi de rude de sînge în viaþã. Vînzarea
organelor este ilegalã, iar budismul japonez considerã cã acestea ar trebui
donate fãrã sentimentul de autopreþuire, ci „cu plãcere, uitîndu-te pe tine
însuþi ca fiind cel ce dãruieºte, pe cel ce-l primeºte ºi darul însuºi“. Numai
un sfert dintre organe sînt recoltate de la cadavre (prin comparaþie cu trei
sferturi în SUA), iar donarea de organe persoanelor decedate este încurajatã.
Din 1997, cînd ideea morþii cerebrale a fost recunoscutã oficial, mii de
japonezi au putut fi decuplaþi de la aparatele de menþinere a vieþii, iar
numãrul de organe proaspete disponibile a crescut.
Religia iudaicã acceptã donarea de organe. În fond, primul transplant
înregistrat a fost cel din Cartea Facerii, cînd Dumnezeu, cãutîndu-i lui
Adam o partenerã, i-a luat o bucatã din corp ºi a creat-o pe Eva. În Israel,
Ministerul Sãnãtãþii a interzis iniþial oamenilor sã-ºi doneze vreun organ
oricui nu le era rudã de gradul I. În prezent, douã treimi din totalul rinichilor
transplantaþi provin de la donatori vii ºi numai o treime de la cadavre.
Existã o insuficienþã de organe, 1 000 de pacienþi aºteptînd anual
transplanturi de rinichi, dar se fac numai 160 de operaþii. Acuzaþiile potrivit
cãrora unii cetãþeni palestinieni sãraci ºi-au vîndut rinichii unor primitori
bogaþi au fost investigate, iar vinovaþii, pedepsiþi sever. Noua legislaþie,
introdusã în 1996, le permite însã ºi altor rude de sînge (bunici, nepoþi),
precum ºi unor rude fãrã legãturã de sînge (soþi/soþii, veri) sã-ºi doneze
rinichii sau un lob pulmonar ori hepatic ºi se sperã cã numãrul donaþiilor
se va dubla. Cu toate acestea, mulþi israelieni, fie din superstiþie, fie din
temeri de ordin religios sau de teama îndepãrtãrii unor organe înaintea
morþii, ezitã în continuare sã-ºi doneze organele.
Traficul comercial cu organe a dus la controverse aprinse. În Marea
Britanie, acesta a fost interzis dupã publicarea cu cîþiva ani în urmã a unor
cazuri de transplant de rinichi obþinuþi de la donatori plãtiþi, de origine
turcã. Cu toate acestea, este foarte posibil ca aceastã practicã sã fie
continuatã în unele þãri, ºi probabil cã una dintre cele mai utile mãsuri ar
fi încercarea de a impune un control, nu de a o interzice. Tranzacþia s-ar
putea numi „donaþie recompensatã“ ºi ar putea avea loc numai într-un
cadru medical ºi etic strict. Se pot aduce argumente cã o persoanã are
dreptul sã vîndã ceva ce îi aparþine incontestabil, într-o mãsurã mai mare
decît orice altã proprietate lumeascã. Un pãrinte care îºi vinde un rinichi
cu scopul de a obþine bani pentru un tratament care sã-i permitã salvarea
vieþii copilului sãu nu este cu nimic mai prejos decît un pãrinte ce-ºi
doneazã direct rinichiul în beneficiul copilului sãu bolnav.
Pe de altã parte, un astfel de sacrificiu fãcut de un om numai din cauza
sãrãciei este un act imoral. În Europa, pacienþii aºteaptã în medie 3 ani cu
tratament prin dializã înainte de a beneficia de un transplant de rinichi.
Deloc surprinzãtor, s-au raportat cazuri ale unor europeni care au cãlãtorit
în India sau în alte þãri, unde au plãtit un transplant de la donatori vii, ceea
ce s-ar numi un „turism al organelor“. Însã rezultatele sînt adesea
dezamãgitoare, deoarece operaþiile în aceste zone tind sã fie sub standardele
cerute. Organele ar trebui donate în mod altruist, ca pe niºte daruri. Cînd
se pune problema banilor, apare posibilitatea exploatãrii celor sãraci ºi
vulnerabili. Din America Latinã ºi din Rusia s-au transmis poveºti
înfiorãtoare despre traficul ilegal de organe (în principal rinichi ºi cornee)
recoltate de la morþi nerevendicaþi sau de la persoane rãpite. În octombrie
1996, publicaþia The Times raporta cazul directorului morgii unui spital
din Cairo, arestat pentru furtul ochilor cadavrelor ºi vînzarea lor pentru
transplanturi. Dacã organele ºi þesuturile fetuºilor (vezi mai jos) ar fi
cumpãrate ºi vîndute, ar apãrea ideea cã femeile rãmîn însãrcinate numai
în scop comercial. Traficul cu organe ºi þesuturi fetale a fost interzis în
SUA încã din 1988.
Organe recoltate de la infractori executaþi

În unele þãri se folosesc pentru transplanturi organele prizonierilor
executaþi. Aceastã practicã a fost utilizatã în China, precum ºi în Taiwan,
unde, din 1990, s-au recoltat organele a 22 din totalul celor 51 de prizonieri
executaþi. În cazul unui potenþial donator de organe, execuþia, ce are loc
în mod normal prin împuºcare în inimã, se va realiza prin împuºcare în
cap, evitîndu-se lezarea corneelor.
Organele copiilor nãscuþi anencefalici

În medie, unul din 2 000 de nou-nãscuþi este anencefalic. Acest lucru
înseamnã cã îi lipseºte prozencefalul (creierul anterior), parþial sau total,
iar restul corpului este normal. Aceºtia sînt îngrijiþi, însã cei mai mulþi
mor dupã aproximativ o sãptãmînã. Prin urmare, mai ales inima lor se
foloseºte pentru a reda viaþa unor copii în stare foarte gravã. Totuºi, potrivit
legii, un copil anencefalic nãscut viu nu se aflã în moarte cerebralã. Uneori,
destul de rar în SUA ºi în Marea Britanie, aceºti nou-nãscuþi, dupã ce nu
mai pot respira singuri, nu mai sînt ventilaþi artificial, devenind astfel
donatori de organe.
Ar trebui considerat copilul anencefalic o non-persoanã, lipsitã de
drepturi, adicã „moartã“ din punct de vedere legal? Putem fi de acord cu
dr. M.R. Harrison, care a sugerat în publicaþia Lancet, în 1986, cã „prin
posibilitatea de a transplanta organe fetale avem ºansa de a recunoaºte
contribuþia fetusului condamnat la îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate a
umanitãþii“? Se ºtie cã un copil nãscut astfel va muri în urma unui stop
cardiac dupã numai cîteva zile, chiar dacã este ventilat artificial, ºi se
poate argumenta cã întrebuinþarea organelor acestuia pentru a-i ajuta pe
alþi copii ar putea reprezenta o consolare pentru pãrinþii traumatizaþi dupã
naºterea unui copil cu un astfel de handicap. În unele þãri (de exemplu, în
Germania ºi în unele regiuni din SUA) se iau mãsuri mai radicale. Copiii
anencefalici sînt „recoltaþi“ prin inducerea naºterii ºi pãstrarea acestora
într-o stare de resuscitare cu o orã sau douã înainte de prelevarea organelor,
care se va face la momentul potrivit. Se considerã cã fetuºii anencefalici
nu s-au nãscut vii. Potrivit acestei teorii se observã cã ºi multe animale –
de exemplu ºopîrlele sau creveþii – pot fi considerate „moarte“, numai cã,
evident, la oameni se aplicã în standarde diferite.
Deºi aceºti nou-nãscuþi sînt condamnaþi la moarte, se poate afirma cã
nu acesta este esenþialul, strict tehnic. ªi nou-nãscuþii care au inima sau
plãmînii dezvoltaþi anormal vor muri (dacã nu beneficiazã de un trans-
plant), dar pe aceºtia nu doreºte nimeni sã-i sacrifice pentru a le folosi
organele. O altã problemã pe care o ridicã acest subiect este aceea cã
anencefalia, din punct de vedere anatomic, nu înseamnã neapãrat absenþa
totalã a prozencefalului. Este vorba despre o dezvoltare anormalã, nu de
o afecþiune de tipul totul sau nimic, iar unii copii anencefalici pot prezenta
o dezvoltare rudimentarã a creierului anterior. Diferenþa este mai degrabã
cantitativã decît calitativã. Mai mult, copilul anencefalic poate adesea sã
plîngã, sã înghitã ºi sã reacþioneze dacã este înþepat cu un ac ºi este
posibil ca mezencefalul (creierul mijlociu) sã-i permitã sã aibã anumite
experienþe. Cu siguranþã, acesta nu poate fi comparat, de exemplu, cu
cineva cãruia i se taie capul, ca urmare, fiind total lipsit de creier.
Se pare cã problema de naturã eticã a donatorului anencefalic, ce a
provocat multe discuþii despre moartea cerebralã ºi lipsa creierului în
cazul donatorilor de organe, va fi rezolvatã dacã se va ajunge la o incidenþã
rarã a acestei afecþiuni. Acum, cã fetuºii anencefalici sînt detectaþi într-o
fazã timpurie a dezvoltãrii embrionului ºi avortaþi imediat, cazurile de
anencefalie devin din ce în ce mai rare în SUA, în unele þãri europene ºi
în Australia.
Organe recoltate de la fetuºi

Progresele recente pe care le-a înregistrat medicina au transformat
avortonul într-o sursã bogatã de þesuturi vii care pot fi utilizate în tratarea
unor afecþiuni. Pielea fetuºilor a fost folositã pentru a acoperi arsuri grave,
pancreasul – transplantat unor pacienþi diabetici, fãcîndu-se încercãri cu
rezultate bune de tratare a maladiei Parkinson prin injectarea unei cantitãþi
de celule cerebrale fetale în zonele afectate ale creierului pacienþilor. În
Marea Britanie, aproximativ 100 000 de persoane sînt afectate de maladia
Parkinson, iar celulele fetale injectate par a se fixa bine, a stabili conexiuni
ºi a ajuta pacientul. Dacã aceastã metodã de tratament se confirmã, cererea
de þesuturi fetale va creºte brusc.
Este evident cã þesuturile ar trebui obþinute de la un fetus mort, incapabil
sã supravieþuiascã independent ºi cã mama trebuie sã-ºi dea consimþãmîntul.
Cele mai bune rezultate s-au înregistrat în cazurile în care fetusul donator
se aflã în primul trimestru de dezvoltare (primele trei luni), preferabil la
9 sãptãmîni.
În trecut, spitalele nu acordau destulã atenþie sentimentelor pãrinþilor
în momentul întreruperilor de sarcinã. În prezent, în Marea Britanie se
produc anual aproximativ 500 000 de avorturi spontane (expulzãri ale
fetusului într-un interval cuprins între 12 ºi 28 de sãptãmîni). Legea, care
prevede obligativitatea înregistrãrii fetuºilor morþi ºi a deceselor
nou-nãscuþilor, urmatã de înmormîntarea sau incinerarea acestora, nu
Embrionul uman
La 3–4 sãptãmîni se formeazã inima ºi coada, apar micii muguri ce se
vor dezvolta ºi vor forma membrele, ºi existã o coadã ºi mici sãculeþe
branhiale. Embrionul are 4 mm în lungime ºi nu se deosebeºte prea mult
de embrionul unui peºte, al unei þestoase sau al unei gãini.
La 5–6 sãptãmîni se evidenþiazã structura principalelor organe (inima,
creierul, ochii, urechile). Acum, embrionul are cam 13 mm, dar are în
continuare un aspect foarte asemãnãtor cu embrionul unui mînz, al unui
iepure sau al unui purcel.
La 7–8 sãptãmîni, dimensiunea a crescut considerabil, ajungînd la mai
mult de 32 mm. Coada nu mai existã, organele interne sînt mai bine
dezvoltate, se formeazã ovarele ºi testiculele, iar faþa, mîinile ºi picioarele
care încep sã prindã contur îi dau fetusului un aspect uman.
Din acest moment, pe mãsurã ce embrionul creºte, începe sã semene din
ce în ce mai mult cu un copil mic. În luna a patra de dezvoltare apare pãrul,
iar mama începe sã simtã miºcãrile fãtului.
aminteºte nimic despre fetuºii care au sub 28 de sãptãmîni. În majoritatea
spitalelor, incinerarea a reprezentat metoda preferatã de îndepãrtare a acestor
fetuºi, existînd posibilitatea de a-i fotografia ºi de a le organiza ceremonii
funerare speciale. Un raport din 1992 al Societãþii Naºterilor de Fetuºi
Morþi ºi a Deceselor Neonatale recomandã ca toate cadavrele fetuºilor sub
28 de sãptãmîni sã fie îndepãrtate individual, preferabil prin incinerare, iar
pãrinþilor sã li se acorde posibilitatea de a vedea cadavrul ºi de a participa
la serviciul funerar organizat.
Etica ºi þesuturile fetale

În ce fazã a dezvoltãrii devine fetusul o persoanã ºi are un statut
moral? Este destul de greu de apreciat momentul în care, dupã fertilizarea
ovulului, fetusul devine o fiinþã umanã. Unii specialiºti sînt de pãrere cã
micul embrion poate fi socotit o persoanã atunci cînd creierul a atins
nivelul de dezvoltare ce permite aºa-numita „viaþã cerebralã“, adicã dupã
aproximativ 20 de sãptãmîni. Alþii, însã, considerã cã acest lucru este
irelevant, iar într-o lege adoptatã nu demult de Curtea Supremã a Statelor
Unite se menþiona cã viaþa fiecãrei fiinþe umane începe în momentul
fecundãrii ovulului. Drepturile legale ale fetusului nu sînt destul de clare.
Recent, un judecãtor din statul american New Jersey a hotãrît cã fãtul
nenãscut al unei deþinute care dorea sã avorteze trebuie sã aibã un
reprezentant legal.
Problema vîrstei la care fetusul devine o fiinþã umanã a fost influenþatã
de progresele medicale, deoarece fetuºii foarte mici, incapabili sã trãiascã
independent cîndva, pot fi salvaþi la ora actualã. În spitalele specializate,
75% dintre fetuºii în vîrstã de 28 de sãptãmîni (în greutate de 1 100 g ºi
cu o lungime de aproximativ 35 cm) supravieþuiesc cel puþin un an. Cîþiva
(7%) dintre cei de 23 de sãptãmîni, cu o greutate de numai 700 g ºi o
lungime de 30 cm, ai cãror sãculeþi alveolari din plãmîni abia pot funcþiona,
au crescut bine. Din pãcate, mulþi dintre aceºti copii prematuri vor suferi
de un handicap fizic sau psihic. De exemplu, o femeie aflatã în moarte
cerebralã a fost þinutã conectatã la aparatele de menþinere a vieþii timp de
64 de zile pentru a spori ºansa de a naºte un copil viu.
Nu este de mirare cã multe persoane sînt vizibil revoltate de folosirea
unui fetus subdezvoltat ca sursã de organe sau celule ºi pun întrebãri
destul de incomode. Fetusul simte durerea? Reacþioneazã la stimulii
dãunãtori? Chiar ºi un fetus subdezvoltat are creier, dar cum se poate
determina dacã acesta se aflã în moarte cerebralã? Iar atunci cînd un
cercetãtor entuziast rãspunde cã la fetuºii subdezvoltaþi cortexul cerebral
(creierul anterior) nu este dezvoltat, iar cã miºcãrile lor sînt reflexe, acesta
poate fi întrebat dacã un cortex funcþional este într-adevãr necesar pentru
a resimþi durerea. Cum stau lucrurile în privinþa copiilor anencefalici?
Simt sau nu durerea? Potrivit normelor stabilite de un grup de experþi
britanici în 1997, fetusul nu are celulele nervoase ºi conexiunile necesare
pentru a resimþi durerea înainte de împlinirea vîrstei intrauterine de 26 de
sãptãmîni. Prin urmare, se considerã cã fetuºii mai mari de 24 de sãptãmîni
ar trebui sedaþi sau anesteziaþi în timpul operaþiilor, indiferent dacã acestea
se fac pentru a-l salva sau pentru a-l avorta. Totuºi, avortul în aceastã fazã
a sarcinii se practicã destul de rar.
Oamenii sînt preocupaþi, de asemenea, de aspectele legale ºi simt nevoia
de a primi asigurãri cã donaþiile de organe ºi þesuturi sînt administrate în
mod uman ºi responsabil, iar legislaþia nu este rescrisã pentru a servi
intereselor celor ce beneficiazã de organele transplantate. Dupã cum era
de aºteptat, oamenii sînt mai preocupaþi de creier decît de rinichi, inimã
sau plãmîni. Creierul conþine „persoana adevãratã“. Dacã sînt schimbate
creierele sau numai un numãr (suficient) de celule, de ce nu s-ar transfera
ºi comportamentul, caracterul? Evident, aceste presupuneri ridicã întrebãri
de ordin etic ºi moral. Este un lucru bine cunoscut (de exemplu, în cazul
modificãrii genetice a alimentelor ºi a animalelor domestice) cã ºtiinþa
înregistreazã progrese rapide înainte de a se putea concepe sisteme de
frînare etice. Legislaþia este chiar ºi mai în urmã. S-a spus cã ºtiinþa ne-a
fãcut zei înainte de a fi demni sã fim mãcar oameni.
Problemele etice ale femeilor însãrcinate

În acest caz apar mai multe probleme de ordin legal. De exemplu, pare
corect ca o femeie sã aibã dreptul de a rãmîne însãrcinatã ºi, în urma unui
avort planificat, sã-ºi doneze fetusul pentru a salva viaþa unui membru
grav bolnav din familie. De fapt, o femeie ce rãmîne însãrcinatã acciden-
tal poate hotãrî întreruperea sarcinii ºi furnizarea de þesut fetal. Dar acest
lucru ar însemna cã este normal sã planificãm o viaþã, ºtiind cã va fi
sacrificatã. Ar putea fi acesta doar începutul unei pante alunecoase care sã
ne ducã la ideea „de a concepe piese de schimb“?
Viitorul þesuturilor fetale

Din cauza problemelor apãrute în urma folosirii þesuturilor fetale, noile
legislaþii folosite în Europa ºi în America au îngreunat obþinerea acestora.
Deºi preºedintele Clinton a revocat interdicþia transplantãrii de þesut fetal
emisã de administraþia Bush în 1988, acest tip de þesut este în continuare
destul de greu de obþinut. Þesuturile provenite din avorturile voluntare
sînt superioare din punct de vedere calitativ faþã de cele obþinute în urma
avorturilor spontane sau a sarcinilor extrauterine, astfel încît în acest caz
apar alte probleme de ordin juridic. O întrebare care s-ar pune imediat ar
fi aceea dacã avortul este provocat în special pentru a se obþine þesut fetal.
Deºi cercetãrile se aflã încã în fazã iniþialã, este de aºteptat ca cererea
de þesut fetal sã înregistreze o creºtere semnificativã. Cea mai potrivitã
soluþie ar fi înfiinþarea unei bãnci de þesut fetal, administratã în sistem
nonprofit. Aceasta ar asigura o testare mai uniformã a calitãþii ºi a siguranþei
ºi ar permite o separare totalã a femeilor care avorteazã ºi a medicilor ce
se ocupã de acest lucru de cei care primesc þesuturile ºi le utilizeazã
pentru transplanturi. Vînzarea de þesuturi încurajeazã apariþia unor abuzuri
de neacceptat, iar acest lucru ar trebui interzis. În Marea Britanie s-a
înfiinþat deja o astfel de bancã. În fosta Uniune Sovieticã, atunci cînd s-a
folosit pentru prima datã þesut fetal, modul în care s-a fãcut acest lucru a
avut un caracter mai direct. O clinicã importantã de avorturi din Moscova
furniza suficient þesut pancreatic pentru a fi transplantat la 4 000 de
diabetici. Spitalele ruseºti fãceau în 1993 între unul ºi douã milioane de
avorturi anual, iar femeile aveau dreptul de a semna un document prin
care acceptau ca fetuºii lor sã fie folosiþi în acest fel.
Avînd în vedere gravitatea problemelor de naturã eticã ºi moralã, existã
posibilitatea ca scopul final sã fie modificat ca rãspuns la progresul rapid
al ºtiinþei medicale. Chiar ºi în prezent, majoritatea oamenilor acceptã
folosirea de þesuturi ºi de organe provenite de la fetuºi avortaþi atît timp
cît acest lucru se practicã de o manierã responsabilã ºi umanã. Ar trebui
sã se þinã cont ºi de opiniile celor care se opun categoric acestei posibilitãþi,
dar ei reprezintã o minoritate ºi ar fi de dorit sã nu fie lãsaþi sã împiedice
progresul legal al celorlalþi. Traficul comercial cu embrioni umani trebuie
interzis ºi pare justificatã scoaterea în afara legii a încercãrilor de producere
a unor hibrizi între fiinþele umane ºi alte animale. Confruntaþi cu problemele
complexe de naturã eticã aduse în prim-plan de transplanturi, eutanasiere
(capitolul 3) ºi îngrijirea muribunzilor (capitolul 15), este firesc sã se
ridice un semn de întrebare asupra rolului actual al jurãmîntului lui Hipocrat
(vezi caseta).
Cu timpul, pe mãsurã ce ne obiºnuim cu ideea folosirii materialelor
fetale ºi a beneficiilor lor, adesea dramatice pentru oameni, vom ajunge
poate sã acceptãm unele lucruri inacceptabile la prima vedere. De exemplu,
celulele fetale ar putea fi pãstrate în culturã dupã fertilizarea in vitro, iar
Hipocrat ºi etica medicalã

Medicul grec Hipocrat (460–375 î.Hr.) s-a nãscut în insula Kos ºi este
considerat pãrintele medicinei. El susþinea cã bolile umane se datoreazã
unui dezechilibru între cele patru umori ale corpului, ºi anume flegma,
sîngele, bila galbenã ºi bila neagrã. Adjectivele flegmatic (flegma,
consideratã rece ºi umedã), sangvin (sîngele, considerat cald ºi umed),
coleric (bila galbenã, caldã ºi uscatã) ºi melancolic (bila neagrã, rece ºi
uscatã) se referã la efectele diferitelor umori.
Hipocrat a stabilit unele principii corecte în privinþa efectelor mediului
asupra sãnãtãþii. Descriind medicul ideal, a spus cã acesta ar trebui sã fie:
... de înãlþime moderatã ºi cu membre simetrice... cast ºi curajos, sã nu
fie doritor de venituri mari... Pãrul sãu ar trebui sã fie tãiat îngrijit ºi
simetric, nu ar trebui nici ras, dar nici lãsat sã creascã prea bogat... Cînd
viziteazã un pacient, el trebuie sã stea aºezat picior peste picior ºi sã-l
întrebe despre simptome cu o expresie gravã ºi gînditoare...
Tot de la Hipocrat avem ºi primele norme în ceea ce priveºte etica

medicalã. Deºi interzicea folosirea pesarelor pentru provocarea avorturilor,
a introdus totuºi o serie de reguli lãudabile în beneficiul pacientului.
„Jurãmîntul lui Hipocrat“ include ºi promisiunea de a ajuta pacientul, dar
de a nu-i face rãu, ºi de a pãstra toate detaliile confidenþial. Forma modernã
a jurãmîntului a apãrut pe la mijlocul secolului XX; deºi se presupune cã
o formã asemãnãtoare de jurãmînt era depus ºi în evul mediu, acesta a
suferit modificãri semnificative, pierzîndu-ºi mult din aura filozoficã. Nici
în vremurile moderne jurãmîntul nu a avut un caracter universal, nici ju-
ridic. Desigur, Hipocrat nu a avut de înfruntat situaþiile în care se vãd puºi
uneori medicii moderni, cînd confidenþialitatea poate afecta bunãstarea
publicã sau cercetãrile poliþiei.
La ora actualã, în Marea Britanie, un numãr foarte mic de medici tineri
mai depun acest jurãmînt, deºi majoritatea oamenilor considerã cã toþi o
fac. Totuºi, în unele facultãþi britanice de medicinã ºi în majoritatea celor
din SUA sînt folosite diferite forme ale acestuia. Poate cã pãstrarea unui
ritual sau a unei ceremonii care sã le reaminteascã tinerilor medici de
obligaþiile etice pe care le au ºi declararea eticii medicale în faþa publicului
sînt aspecte benefice. Majoritatea studenþilor la Medicinã preiau principiile
jurãmîntului fãrã o educaþie teoreticã în acest sens. Este oare exageratã
sugestia cã ar fi bine sã existe o serie de legi, general valabile, care sã
defineascã toate relaþiile medic-pacient? Principiile de bazã (sã nu faci rãu,
sã nu exploatezi sau sã seduci etc.) sînt universale ºi toatã lumea recunoaºte
cã, pentru un medic, nici un aspect uman nu ar trebui sã fie strãin sau
respingãtor.
Medicii au însã pãreri diferite în privinþa unor subiecte precum
eutanasierea sau avortul legalizat. Asociaþia Medicalã Mondialã doreºte
introducerea unei formulãri actualizate, care sã poatã fi folositã pe plan
internaþional; problema este cã un jurãmînt care sã se potriveascã în toate
situaþiile ar fi prea lung ºi ar suna ca scris de un comitet de juriºti.
În Marea Britanie, organul disciplinar ce emite un „regulament interior“
este Consiliul Medical General care planificã în prezent introducerea unor
clauze suplimentare care sã-i cearã medicului sã ia mãsuri în privinþa
politicilor guvernamentale ce afecteazã sãnãtatea publicã sau nu servesc
interesele pacienþilor. Acest lucru înseamnã purtarea unor discuþii deschise
în privinþa legilor referitoare la fumat sau la publicitatea în privinþa fumatului
ºi depunerea unor plîngeri în legãturã cu fondurile destinate asistenþei
medicale. Alte adãugiri la acest regulament ar fi o consultare mai aprofundatã
a pacienþilor cu privire la afecþiunile acestora ºi a tratamentelor aplicate ºi
necesitatea consimþãmîntului în cunoºtinþã de cauzã.
numãrul lor ar putea fi sporit suficient prin multiplicare pentru a furniza
o sursã bogatã de celule umane sãnãtoase, care sã fie utilizate apoi în
scopuri la care astãzi abia se viseazã. Problema transplanturilor se aflã
încã într-o fazã timpurie, iar oamenii vor trebui sã se confrunte cu viitorul.
Organe de la animale (transplanturi „exogene“)

Multe dintre problemele asociate cu folosirea þesuturilor fetale vor
dispãrea dacã cercetãtorii vor stãpîni în cele din urmã arta folosirii organelor
ºi a þesuturilor provenite de la animale. Animalele ar fi crescute în acest
scop ºi ar fi ferite de expunerea la microbi, iar utilizarea lor pentru salvarea
de vieþi umane pare mai lãudabilã decît creºterea lor pentru a fi ucise ºi
mîncate.
Transplantul de la animale a fost dintotdeauna improbabil deoarece se
considerã cã organele ar fi respinse violent, iar încercãrile ocazionale s-au
soldat cu eºecuri. De exemplu, rinichii de cimpanzeu au rezistat unui
transplant la om numai între 3 ºi 9 luni, iar rinichii de babuin doar între
1 ºi 3 luni. Oricum, primatele sînt protejate ºi foarte îngrijite în prezent.
Totuºi, aºa cum am explicat mai sus, þesuturile care nu necesitã un aport
însemnat de sînge sînt respinse mai greu, fiind folosite cu succes valve
cardiace ºi cartilaje de la porci sau canguri.
Este foarte probabil, însã, ca imunologii ºi cercetãtorii din domeniul
biologiei moleculare sã fi rezolvat problema la ora actualã. Sistemul
imunitar recunoaºte „indicatorul“ strãin al celulelor care nu aparþin
organismului ºi îi comunicã primitorului cã materialul este strãin ºi trebuie
respins. Acum însã, printr-un miracol al ingineriei genetice, au fost create
animale ale cãror celule au indicatori umani. Aceasta se face prin transferarea
la animale a genelor umane care produc respectivii indicatori. Genele
umane sînt injectate în ovulele sterilizate de porc, la microscop, apoi
aceste ovule sînt transferate unei scroafe. Acestea se transformã în embrioni
ºi fiecare celulã poartã gene producãtoare de mostre de þesut uman, precum
ºi indicatorii corespunzãtori. La scurt timp dupã aceea se nasc porci numiþi
„transgenici“, purtãtori ai acestor indicatori.
Au fost aleºi porcii pentru acest gen de experimente deoarece organele
lor sînt similare celor umane ºi au dimensiuni potrivite. De asemenea, sînt
animale domestice, uºor de crescut, ºi pot fi ferite de microbi sau organisme
parazite nocive. Dacã acest proces va fi încununat de succes, problemele
etice pe care le ridicã transplanturile de organe umane vor fi depãºite,
deoarece se poate afirma cã folosirea organelor de animale n-ar fi ceva
mult mai reprobabil decît consumarea acestora.
Folosirea de material uman mort sau regenerabil
Sîngele, plasma, mãduva osoasã, sperma ºi ovulele nu sînt organe,
aºadar nu fac parte din aceastã categorie. Donatorul este supus cel mult
unui uºor disconfort ºi nu va suferi o pierdere irecuperabilã. Materialul
îndepãrtat este înlocuit la scurt timp. Aceste þesuturi au constituit adesea
subiectul unor procese juridice, probabil tocmai din cauzã cã donatorul
rãmîne sãnãtos, dar destul de contrariat. Însã sistemul imunitar recunoaºte
ce este strãin, indiferent dacã e vorba despre organe întregi sau celule
individuale, aºa încît apar aceleaºi probleme în legãturã cu respingerea. Pe
de altã parte, multe dintre aceste þesuturi ºi celule pot fi recoltate într-un
moment ºi într-un spaþiu adecvate, ºi pãstrate în stare congelatã, ceea ce
simplificã mult lucrurile; în schimb, chirurgul care face transplanturi trebuie
sã se deplaseze, de cele mai multe ori, în diverse localitãþi la date stabilite
cu puþin timp înainte pentru a recolta organele care vor fi apoi aduse
primitorului.
Pãrul
Pãrul uman reprezintã o resursã importantã pentru unele comunitãþi
indiene. Hinduºii îºi rad capetele conform unei tradiþii cu implicaþii
religioase, iar un templu aflat la Tirupati, în Andhra Pradesh, colecþioneazã
4 000 de tone de pãr în fiecare an. O mare parte se exportã, iar o alta este
folositã pentru confecþionarea de peruci. Pãrul reprezintã, de asemenea, o
sursã importantã de aminoacizi, printre care se numãrã cisteina ºi tirozina.
O societate nipono-indianã a hotãrît construirea unei fabrici de prelucrare
a pãrului în oraºul Pondicherry, din sudul Indiei, care ar folosi anual 1 200
de tone de pãr uman.
Sîngele
În 1818, James Blundell, „moaºã” ºi fiziolog londonez, a sugerat
practicarea unor transfuzii de sînge femeilor cu hemoragii puternice.
Sîngerãrile (flebotomiile) erau frecvente în acea perioadã, astfel încît
transfuzia era posibilã din punct de vedere practic. Pînã atunci nu se
fãcuserã decît transfuzii ocazionale, fie la animale, fie de la animale la
oameni, iar decesul unui pacient în secolul XVII, urmat de condamnarea
medicului sãu a dus la interdicþia acestei proceduri, interdicþie care a durat
aproximativ 150 de ani. Însã rezultatele acestor încercãri ºi ale altora din
secolul XIX au fost în general dezastruoase, Janssky descoperind abia în
1907 cã existã patru tipuri de sînge uman ce trebuie potrivite între donator
ºi primitor pentru a se evita apariþia unor reacþii grave.
În prezent, în SUA, donatorii plãtiþi reprezintã principala sursã de
sînge. Acest lucru se deosebeºte de traficul comercial cu organe (vezi mai
sus), deoarece se poate argumenta cã în acest caz primitorul este mai
vulnerabil decît donatorul. Acesta din urmã nu este ameninþat cu
deteriorarea stãrii generale de sãnãtate ºi e recompensat financiar, în timp
ce primitorul este supus riscului infectãrii cu orice fel de microbi (HIV,
viruºi hepatici) care s-ar gãsi în sîngele transfuzat. În majoritatea þãrilor
occidentale, acest risc este destul de redus, dar în alte regiuni ale lumii
este real. În 1993, în Europa s-a importat plasmã sanguinã în valoare de
650 de milioane USD (6,3 milioane de litri), jumãtate din aceastã cantitate
provenind de la donatori din SUA, plãtiþi în acest scop. În Marea Britanie,
donatori voluntari neplãtiþi furnizeazã o cantitate corespunzãtoare de sînge.
Mãduva osoasã
Transplantul de mãduvã osoasã, ce conþine precursorii divizibili ai
celulelor roºii ºi albe din sînge, este o operaþie care salveazã vieþile multor
copii suferinzi de leucemie ºi de alte forme de cancer. Recoltarea mãduvei
din partea superioarã a osului iliac este o operaþie destul de neplãcutã
(necesitînd în general anesteziere localã), dar nu este periculoasã. O altã
sursã pentru aceste celule care se divid (celule stem) o reprezintã cordonul
ombilical, din care se poate recolta sînge (provenit de la fetus ºi de la
placentã) uºor ºi fãrã dureri. Prima transfuzie de sînge din cordonul
ombilical a fost practicatã la Paris în 1988, iar pînã în 1997 se fãcuserã
300 de astfel de operaþii pe copii ºi 20 pe adulþi. Sîngele poate fi pãstrat
în bãnci de sînge ombilical, unde va fi mai accesibil decît mãduva osoasã.
Într-adevãr, o companie americanã încearcã, se sperã cã fãrã succes, sã
breveteze metoda de manevrare ºi depozitare a sîngelui din cordonul
ombilical.
Pielea
Probabil cã, într-o zi, celulele cultivate vor oferi o alternativã realã la
transplanturile de organe ºi þesuturi întregi. De exemplu, celulele de piele
umanã pot fi cultivate în laborator în scopul obþinerii unui „echivalent de
piele vie“ care a fost deja folosit pentru grefe de piele. Celulele se multiplicã
în camera de culturã, iar celulele de la ºase prepuþuri peniene pot fi
dezvoltate pentru a se obþine un milion de milioane de milioane de milioane
de celule: celulele dintr-un singur prepuþ sînt suficiente pentru a acoperi
23 000 de metri pãtraþi! Se comercializeazã deja un produs ce conþine
celule de piele dezvoltate din þesut recoltat prin circumcizie de la
nou-nãscuþi.
Lichidul seminal ºi ovulele
Deºi aceastã lucrare trateazã subiectul morþii, în capitolul de faþã este
totuºi important de menþionat metodele prin care ºtiinþa modernã poate da
naºtere vieþii. ªi aici apar probleme de eticã, iar uneori se face cu greu
distincþia între ceea ce este imoral ºi ceea ce (potrivit legilor noastre
vechi) este ilegal. Problema referitoare la momentul exact în care un
embrion devine o fiinþã umanã (sau capãtã un suflet) s-a discutat mai sus,
în cadrul acestui capitol.
Mai întîi ar trebui explicaþi unii termeni:
• Inseminarea artificialã de cãtre donator înseamnã injectarea în uter

a spermei provenite de la soþ, de la alt donator sau, uneori, a unui
amestec al celor douã. În Marea Britanie, cu ajutorul acestei metode
se nasc anual între 1 500 ºi 2 000 de copii.
• Fecundarea in vitro reprezintã adãugarea spermei soþului sau a altui
donator peste ovulele (soþiei sau ale unei donatoare) aflate într-o
eprubetã, iar dupã fertilizare, micul embrion este introdus în uter.
Embrionii nu rezistã în eprubetã mai mult de o sãptãmînã. Pînã în
prezent, în Marea Britanie s-au nãscut astfel peste 1 000 de copii.
• Transplantul intrafalopian de gameþi reprezintã injectarea ovulelor
ºi a spermei în trompele uterine, pentru ca fertilizarea ºi dezvoltarea
sã se producã în uter.
În cazul injectãrii intracitoplasmice a spermei, spermatozoizii sînt

injectaþi direct în ovul, în laborator, apoi acesta este introdus în organismul
mamei. Tehnica, foarte recentã, este folositã pentru tratarea unor tipuri de
infertilitate. Aºa au fost concepuþi ºi nãscuþi mai multe mii de copii.
Punctul slab al procedurii constã în incidenþa crescutã a malformaþiilor
congenitale grave în rîndul acestor copii, din cauza unei anomalii a spermei
injectate, care nu este de aceeaºi calitate cu cea care ar fi fertilizat ovulul
în condiþii obiºnuite.
O altã serie de probleme apare în cazul folosirii unei mame-surogat,
care poartã embrionul în locul soþiei, fie în urma unui act sexual cu soþul,
fie în urma inseminãrii artificiale sau a fecundãrii in vitro. În aceste condiþii,
este foarte probabil ca nici soþul, nici soþia sã nu fi participat cu material
genetic la conceperea copilului.
Donaþiile de lichid seminal ºi de ovule au fost de un real folos în
tratamentul cuplurilor infertile. În Marea Britanie, singurele forme de platã
de care beneficiazã donatorul sînt cele pentru cheltuielile suportate în
procesul donãrii respectivelor materiale biologice. Donarea ar trebui sã fie
un dar fãcut gratis ºi voluntar.
În ultimii 20 de ani a fost disponibilã ºi sperma congelatã. Una dintre
aplicaþiile sale este tratarea infertilitãþii provocate de cancerul testicular,
sperma fiind recoltatã de la pacient imediat dupã diagnosticarea cancerului.
Pacientul poate beneficia de acea cantitate de lichid seminal dupã terminarea
tratamentului sau dupã tratarea oricãrei alte afecþiuni (prin chimioterapie
sau radioterapie) care induce o reducere a producþiei de spermã. În
septembrie 1997, autoritatea britanicã a fertilizãrii ºi a embriologiei umane
a aprobat prelevarea de þesut testicular de la un bãiat în vîrstã de 2 ani,
care urma sã fie tratat prin chimioterapie. Acest gen de tratament ar fi
putut avea drept consecinþã sterilitatea bãiatului la maturitate, aºa cã þesutul
testicular conservat avea sã-i permitã sã devinã tatã. În SUA se recolteazã
adesea lichid seminal de la bãrbaþi morþi, la cererea partenerelor ºi a
familiilor acestora, pãstrîndu-se pentru o utilizare ulterioarã.
Cu toate acestea, recoltarea spermei poate deveni un subiect de discuþii
aprinse. În 1997, o femeie din Marea Britanie i-a convins pe medici sã
recolteze spermã de la soþul sãu ce se afla în comã, suferind de meningitã.
Bãrbatul a murit la puþin timp dupã aceea, iar soþia a dorit sã foloseascã
sperma pãstratã pentru a concepe un copil. Ar fi fost vorba despre o
sarcinã postumã. Cei doi se puseserã înainte de acord asupra acestei
variante, dar legea a interzis acest lucru, ceea ce a dus la un protest public
atît de vehement, încît, pînã la urmã, femeii i s-a permis acest mod de
inseminare, cu condiþia sã fie fãcutã în altã þarã.
Ovulele ridicã o problemã ºi mai mare. Acestea nu se pot obþine la fel
de simplu ca sperma, existînd într-o cantitate limitatã. În plus, metodele
actuale de crioconservare sînt insuficiente, supravieþuind congelãrii numai
unul din 100 de ovule. Rãspunsul oferit de societatea medicalã a fost
cãutarea unor surse alternative de ovule sau utilizarea unor embrioni aflaþi
în primele faze de dezvoltare (vezi mai jos), subiect ce presupune un alt
teren minat din punct de vedere etic ºi legal. Alternativa este plãtirea unor
persoane pentru a dona ovule (sau spermã). În SUA, aceastã metodã este
acceptatã ºi folositã curent, donatorul fiind rãsplãtit generos. Unii ar putea
afirma cã ovulele vor fi întotdeauna greu de procurat în þãrile în care
donaþia nu este rãsplãtitã financiar.
Folosirea embrionilor sau a cadavrelor ca surse de ovule

Folosirea ovulelor prelevate din uterul unor donatoare în viaþã este
acceptabilã, dar cum stau lucrurile în ceea ce priveºte ovulele extrase de
la femei decedate sau din embrioni? Þesutul ovarian prelevat de la donatoare
vii a fost utilizat cu succes în cazul animalelor ºi în scurt timp va fi
posibil ºi la oameni. Un mic fragment de ovar, prelevat de la o femeie
aflatã în orice stadiu al ciclului menstrual, poate fi folosit pentru a reda
fertilitatea unei femei ale cãrei ovare nu mai produc ovule sau au fost
îndepãrtate.
Curînd se vor putea recolta ovule din ovarele fetuºilor sau ale
cadavrelor. În nici unul dintre aceste cazuri, donatoarea nu-ºi va putea da
consimþãmîntul, dar principala obiecþie adusã acestei metode este aceea cã
fãtul astfel rezultat va trebui sã-ºi accepte originea care, în cazul unui
fetus, este o persoanã care nici mãcar nu a existat ca mamã. Cum ar
reacþiona un copil la aflarea veºtii cã mama lui a fost, de fapt, un avorton?
În plus, existã o ostilitate generalã manifestatã împotriva întregului domeniu
al ingineriei genetice sau al embriologiei. Lumea se întreabã dacã trebuie
sã acceptãm limitele pînã la care este capabilã ºtiinþa sã înainteze ºi dacã
producerea vieþii dintr-un fetus avortat nu este cumva un pas prea departe.
Ca o reacþie la aceste dileme, utilizarea de þesut ovarian de origine fetalã
pentru tratamentele de fertilitate a devenit ilegalã în Marea Britanie, iar
folosirea în acelaºi scop a þesutului ovarian provenit de la cadavre este
încã discutabilã.
Utilizarea embrionului în tratamentele de fertilitate

În acest context, termenul de embrion se referã la o grãmãjoarã de 4
sau 8 celule produse în urma fertilizãrii in vitro. Pot fi criogenate în
scopul unei utilizãri ulterioare, numai cã, din pãcate, în urma decongelãrii
supravieþuiesc mai puþin de 1 din 10 exemplare. Prima sarcinã obþinutã
dupã transplantarea unui embrion congelat ºi apoi decongelat a fost
înregistratã în 1983, în Australia, iar prima naºtere a unui fãt viu a avut
loc în acelaºi an în Olanda. Embrionii proaspãt obþinuþi în eprubetã (prin
fertilizare in vitro), necongelaþi, dau rezultate mai bune, cu alte cuvinte,
reuºesc mai multe sarcini. Problemele apar în legãturã cu durata perioadei
de pãstrare a embrionilor congelaþi, ºi tot aºa în cazul ovulelor sau al
spermatozoizilor congelaþi. Dupã criogenare, aceste celule rezistã perioade
foarte lungi (decenii chiar), dar întrebarea care se pune este cît timp ar
trebui pãstrate în acest fel?
În 1995 se conservau astfel cel puþin 30 000 de embrioni în SUA, iar
în 1996, în Marea Britanie, 52 000 de specimene. În cazul embrionilor,
dacã aceºtia sînt „aruncaþi“ ulterior, apare dureroasa problemã a distrugerii
vieþii. Intervalul maxim de pãstrare a embrionilor în Marea Britanie a
crescut în 1996 de la 5 la 10 ani, cu condiþia ca respectivele cupluri sã-ºi
dea consimþãmîntul, acesta fiind cel mai lung interval acceptat dintre toate
þãrile cu o legislaþie specificã în domeniul respectiv. În iulie 1996, la
încheierea perioadei de 5 ani, atunci cînd trebuiau distruºi 3 300 de
embrioni, multe dintre cuplurile pe care aceastã mãsurã le-ar fi afectat fie
se mutaserã ºi n-au putut fi localizate, fie n-au rãspuns la scrisorile trimise
pe adresele lor. Astfel, cei 2 100 de embrioni care le aparþineau au fost
distruºi. Cei ce au rãspuns au acceptat distrugerea embrionilor, i-au donat
altor cupluri, i-au pãstrat pentru o folosire ulterioarã sau i-au oferit pentru
cercetare. Unii specialiºti considerã cã ar fi preferabilã prelungirea acestui
interval de pãstrare pînã la finalul vieþii reproductive a donatorului, adicã
pînã cînd acesta împlineºte, de exemplu, 50 de ani, dar ºi atunci ar apãrea
probleme legate de aruncarea acestor embrioni.
Existã diferenþe majore între legislaþiile þãrilor europene în ceea ce
priveºte cercetarea, pãstrarea ºi donarea embrionilor. Legislaþia germanã
interzice o asemenea abordare a acestui subiect, dar în aceastã þarã multe
dintre practicile permise în alte state europene sînt pedepsite cu închisoarea,
în timp ce în Italia nu existã aproape nici un fel de reglementãri în acest
sens. Probabil cã puternica influenþã a Bisericii Catolice în societatea
italianã face dificilã însãºi discutarea unei legislaþii privitoare la astfel de
subiecte.
Folosirea embrionilor în tratamentele de fertilitate va ridica cu siguranþã
unele semne de întrebare de naturã juridicã. De exemplu, o decizie
judecãtoreascã recentã din statul australian Tasmania a recunoscut dreptul
de moºtenire al copiilor nãscuþi (cu ajutorul unei mame-surogat) dintr-un
embrion congelat dupã moartea pãrinþilor genetici. Ceea ce pare corect din
punct de vedere logic.
Utilizãrile cadavrelor în scop medical

În folclor circulã multe poveºti referitoare la efectele miraculoase
produse de vederea, atingerea, sãrutarea sau chiar mîncarea unor fragmente
din cadavru. Regele Carol al II-lea al Angliei, bolnav în fazã terminalã, a
bãut o poþiune care conþinea 42 de picãturi de extract de craniu uman.
Indienii Yanonami din regiunea Amazonului considerã o barbarie faptul
cã occidentalii nu beau cenuºa rudelor decedate.
Despre folosirea mumiilor în medicinã s-a discutat pe larg în capitolul 9.
Medicii prescriau pacienþilor tratamente pe bazã de praf sau extract de
mumie încã din anul 1100 d.Hr. Într-o vreme, cînd cererea depãºea oferta,
au existat chiar una sau douã fabrici care transformau cadavrele
contemporane în praf de mumie.
Probleme cu hormonul de creºtere

S-au extras de la cadavre anumiþi hormoni care au fost purificaþi ºi
folosiþi în tratarea mai multor afecþiuni. Un numãr relativ mic de copii
suferã de o deficienþã a hormonului de creºtere, produs de glanda hipofizã,
un organ de dimensiunea unei alune situat în spatele nasului ºi la baza
creierului. Aceºti copii ar rãmîne pitici, dar se pot dezvolta normal dacã
primesc în mod regulat hormoni de creºtere injectabil. În anii 1960 ºi
1970, hormonul de creºtere se extrãgea din hipofizele cadavrelor, pentru
fiecare lot fiind folosite sute de glande. Copiii cãrora li se administra acest
hormon s-au dezvoltat normal, din nefericire, însã, s-a constatat cã
hipofizele de la un numãr foarte mic de cadavre conþinuserã un agent
infecþios care provoacã maladia Creutzfeld-Jakob (similarã encefalopatiei
bovine spongiforme), care a contaminat întregul lot. Rezultatul a fost cã
un numãr mic de copii (între 15 ºi 20 la nivel mondial) s-a îmbolnãvit la
maturitate de aceastã maladie neurologicã fatalã. În timpul proceselor care
au urmat s-a pretins cã hipofizele, care proveneau de la zeci de mii de
cadavre, fuseserã recoltate, în general, fãrã aprobare ºi fãrã a se lua mãsurile
de igienã corespunzãtoare. În prezent, hormonul de creºtere este produs în
stare purã în laborator prin inginerie geneticã.
Uimitoarea lume a moaºtelor umane

Corpurile sau fragmentele de corp umane aparþinînd unor oameni precum
liderii religioºi, sfinþii sau martirii, ori unor regi celebri, unor tirani, cîntãreþi
de muzicã pop etc. au fost dintotdeauna considerate ca avînd o semnificaþie
aparte. De cele mai multe ori, acestea sînt pãstrate, conservate ºi expuse
pentru a fi venerate de admiratori ºi de adoratori. În 1977 s-au înregistrat
încercãri de a fura corpul îmbãlsãmat al lui Elvis Presley din mausoleul sãu
de marmurã. Deºi aceste moaºte nu se utilizeazã în nici un sens practic, ele
sînt considerate cu siguranþã folositoare la ceva.
Regi ºi regine
Despre îmbãlsãmarea ºi expunerea publicã a cadavrelor regilor ºi
reginelor se vorbeºte în partea finalã a acestui capitol, precum ºi în
capitolul 9. În timpurile moderne, de acelaºi tratament s-au bucurat ºi
persoane precum Mao Tzedun, Lenin ºi Eva Peron. Dupã moartea sa în
1924, creierul lui Lenin a fost mai întîi scos din craniu ºi tãiat în zeci de
mii de secþiuni pentru a fi studiat de Institutul Neurologic Sovietic. Se
pare cã acestea n-au furnizat rezultate de mare interes ºtiinþific. Apoi
corpul a fost îmbãlsãmat, însã procedura nu a reuºit, fiind nevoie de o
reîmbãlsãmare în 1926. În final a fost expus permanent într-un mausoleu
special din Piaþa Roºie din Moscova, acolo unde a ºi rãmas, practic zeificat.
Astfel, cetãþenii îl puteau vizita pentru a-ºi prezenta omagiile. O echipã de
persoane specializate în îmbãlsãmare avea rolul de a verifica de douã ori
pe sãptãmînã starea cadavrului, de a-i îngriji chipul ºi de a-l pãstra într-o
stare impecabilã. Ulterior, dupã dizolvarea Uniunii Sovietice ºi pentru a
simboliza distanþarea definitivã a Rusiei de trecutul sãu comunist, în 1993,
s-a luat hotãrîrea de a se îngropa cadavrul într-un mormînt obiºnuit.*
*
A fost doar o propunere. În prezent, capul lui Lenin se aflã tot în mausoleul din
Piaþa Roºie (n.r.).
Craniul – o relicvã miraculoasã
În artã ºi în literaturã, craniul este folosit de obicei ca imagine a unui
om mort sau ca un „memento mori“, o amintire ce simbolizeazã caracterul
trecãtor al omului. Craniile sînt rezistente în timp. Indiferent dacã aparþin
unor duºmani, unor prieteni sau unor persoane celebre, ele pot fi pãstrate
mai mult sau mai puþin pe o perioadã nedefinitã – emblematic sau ca
trofee. Cînd a murit, în 1791, lui Mozart i s-a fãcut o înmormîntare mai
mult decît ordinarã, împãrþind o groapã cu încã 15 cadavre. Dar paracliserul
bisericii vieneze, un mare admirator al compozitorului, marcase cadavrul
cu o bucatã de sîrmã, iar cînd groapa a fost redeschisã în 1801, acesta a
recuperat craniul lui Mozart ºi l-a pãstrat ca pe o relicvã sfîntã. Dupã ce
a fost studiat de anatomistul ºi antropologul Josep Hyrtl, craniul a fost în
final preluat de Muzeul memorial Mozart din Salzburg.
Existã colecþii de cranii ºi de alte oase pãstrate într-un mod artistic, în
locuri sfinte. În Cripta Capucinilor de lîngã Piazza Barberini din Roma se
gãsesc osemintele a 4 000 de cãlugãri, aºezate într-o serie de mici capele.
Craniile, pelvisurile, vertebrele, femurele ºi claviculele sînt aranjate separat
dupã modele vãlurite, creînd o operã de artã macabrã. Ideea, pe lîngã
faptul cã oferã un loc comun de odihnã veºnicã pentru aceºti oameni
sfinþi, avea ºi rolul de a le aminti tuturor de caracterul trecãtor al vieþii ºi
de necesitatea de a acorda atenþie sufletului. Multe dintre osemintele din
catacombele Parisului (vezi capitolul 6) sînt dispuse asemãnãtor.
Un alt mormînt greu de uitat este cripta bisericii St. Leonard din
Hythe, din provincia englezã Kent. Aici se regãsesc osemintele a peste
4 000 de oameni, în cea mai mare parte provenite din gropile din cimitirele
din împrejurimi, datînd din perioada 900–1500 d.Hr. Sîntem întîmpinaþi
de 2 000 de cranii, dintre care 1 000 sînt aranjate unul lîngã altul pe poliþe,
privindu-ne din anonimatul lor straniu. Ideea de a prezenta osemintele în
acest loc s-a fãcut probabil cu scopul de a atrage miile de pelerini care
treceau prin portul Hythe în drum spre moaºtele sfinte din Canterbury.
Moaºtele religioase
Moaºtele religioase, a cãror poveste poate fi cititã într-o fascinantã
lucrare scrisã de James Bentley, Restless Bones (1985), reprezintã un monu-
ment nu numai de credulitate umanã, dar ºi al puterii magice a unui
cadavru ºi a pãrþilor care-l compun. Preocuparea faþã de moaºte a atins
apogeul în evul mediu, însã moaºtele au jucat un rol important de-a lungul
întregii istorii a creºtinãtãþii, ducînd atît la acte de veneraþie, cît ºi la
crime, corupþie ºi înºelãciune.
Unele dintre cele mai timpurii rãmãºiþe umane se aflã în Köln, oraº ce
a avut cea mai vastã colecþie europeanã. O reginã britanicã (Ursula), pe
drumul de întoarcere spre casã, dupã o vizitã fãcutã Papei la Roma, a fost
decapitatã de huni la Köln în anul 238 d.Hr.; se povesteºte cã în acelaºi
timp au fost masacrate ºi 11 000 de fecioare care o însoþeau. Rãmãºiþele
reginei Ursula, cu excepþia capului, au fost expuse într-un altar împodobit
cu pietre preþioase în biserica St. Ursula din Köln. Osemintele fecioarelor
ucise o datã cu ea – în realitate numai 11 – acoperã pereþii Capelei Camerei
Aurite din aceeaºi bisericã.
Creºtinii timpurii recunoºteau oficial cultul moaºtelor, iar sinoadele
bisericeºti de la Gangra (345 d.Hr.) ºi Niceea (787 d.Hr.) au hotãrît ca
aceia care dispreþuiau sau defãimau moaºtele sã fie excomunicaþi. Sinodul
de la Cartagina (801, 813 d.Hr.) a dispus distrugerea altarelor care nu erau
împodobite cu moaºte. În evul mediu se credea cã atingerea unui cadavru,
a unei pãrþi a acestuia sau a unor moaºte conferea puteri magice ºi vindeca
diverse boli. Despre moaºte, prezentate în cadrul unor procesiuni religioase,
se credea cã pot proteja întreaga comunitate. Acestea erau þinta pelerinajelor,
putînd îmbunãtãþi atît soarta nobililor, cît ºi pe cea a oamenilor simpli;
moaºtele erau transportate ºi la locul de desfãºurare a bãtãliilor. Erau
cumpãrate, vîndute, disputate, pierdute, gãsite, furate. Creºtinii timpurii
au considerat cã rãspîndirea rãmãºiþelor pãmînteºti ale martirilor în toatã
lumea ar ajuta la rãspîndirea puterii ºi influenþei lor. Morþii erau martirizaþi
cu o asemenea uºurinþã, încît cei care ucideau un potenþial martir aveau
grijã sã-i incinereze corpul pentru a nu fi hãcuit de cei prea avizi de
moaºte. Pînã ºi cenuºa începuse sã devinã un fel de moaºte. Cînd Thomas
Becket a fost ucis de cavalerii regelui în Catedrala din Canterbury pe 29
decembrie 1170, cãlugãrii ºi oamenii din oraº au adunat nu numai resturile
de creier de pe podea, dar ºi sîngele vãrsat, cu ajutorul unor bucãþi de
pînzã. Biserica i-a exploatat la maximum cadavrul, pelerinii medievali
fiind nevoiþi sã viziteze nu mai puþin de patru altare. Primul dintre acestea
se afla în locul unde fusese ucis cu o loviturã de sabie care i-a retezat
creºtetul capului, unde se gãseau o parte din creier ºi vîrful unei sãbii. Al
doilea altar avea o casetã cu restul creierului, lîngã care se afla o fîntînã
a cãrei apã fusese coloratã cu sîngele sãu (din care se putea cumpãra). În
cel de-al treilea era partea superioarã a craniului, iar în al patrulea, scheletul.
Rãmãºiþele au fost mutate într-un alt altar în anul 1220, expunîndu-se o
falangã ºi alte cîteva fragmente. Mormîntul a fost deschis, iar oasele
examinate de experþi dupã bombardamentul din timpul celui de-al doilea
rãzboi mondial; apoi rãmãºiþele au fost îngropate într-un alt loc, dar, în
prezent, nu se cunoaºte ce s-a întîmplat cu celelalte oseminte.
Oasele sînt cele mai durabile moaºte, dar nu sînt singurele. Sîngele
poate pune unele probleme colecþionarilor. Atunci cînd Sf. Ciprian, episcop
de Cartagina, era pe punctul de a fi decapitat, în secolul III creºtin, discipolii
sãi au aruncat pe jos bucãþi de pînzã pentru a le transforma în moaºte
stropite cu sînge. Se povesteºte cã, în secolul IV d.Hr., cãlugãrii sirieni
turnau ulei printr-o pîlnie în sicriele sfinþilor ºi îl extrãgeau cu ajutorul
unui cep instalat dedesubt; esenþa astfel obþinutã era foarte cãutatã de
pelerini. Au fost ºi cantitãþi mai mari de lichid? În Catedrala din Napoli
existã douã fiole de sticlã pline cu un material negru, despre care se spune
cã ar fi sîngele Sfîntului Januaris, martirizat prin decapitare acum 1 700 de
ani. Uneori sîngele se lichefiazã, semnificînd faptul cã martirul este viu în
rai, iar în Napoli va urma un an de prosperitate. Capul sfîntului este aºezat
între fiole, iar restul corpului se aflã într-o criptã specialã din catedralã.
Catedrala din Aachen are un altar despre care se spune cã adãposteºte
scutecele lui Iisus, feºele pe care le-a purtat în jurul ºalelor pe cruce ºi un
spin din coroana care-i fusese fãcutã de romani. Moaºtele lui Iisus sînt
printre cele mai cãutate, deºi, potrivit Bibliei, acesta s-a ridicat direct la
ceruri fãrã a lãsa nici o urmã din corpul sãu pe pãmînt. Aºadar, cele mai
multe sînt „moaºte secundare“, sub forma unor fragmente din cruce,
piroanele sau coroana de spini, deºi uneori s-a pretins cã ar exista unghii
de la mînã, dinþi de lapte, ºuviþe de pãr, mostre de sînge sau de lacrimi
sfinte. Prezenþa prepuþului sfînt a fost reclamatã în cel puþin opt locuri
diferite. Unul dintre aceste prepuþuri sfinte, alãturi de presupusul cordon
ombilical sfînt, au fost pãstrate cu mult timp în urmã, într-un crucifix cu
ulei, în capela privatã de la Laterano, Roma. Dar acest tip de moaºte au
început sã deranjeze biserica, iar în 1900 au fost scoase în afara legii, iar
aceia care scriau sau vorbeau despre sfîntul prepuþ erau ameninþaþi cu
excomunicarea.
Mama lui Iisus, Maria, a fost ºi ea o sursã de moaºte, printre cele mai
cãutate numãrîndu-se ºuviþele de pãr, diverse obiecte de îmbrãcãminte,
tampoane menstruale. Au existat ºi fragmente care ar fi aparþinut lui Ioan
Botezãtorul, de exemplu o parte din maxilar sau vîrful capului, regãsindu-se
în cel puþin ºapte locuri din Europa. Evident, o mare parte dintre moaºte
sînt falsuri, dar acest lucru nu le-a redus din influenþã. Cei care se aflau
în posesia unor rãmãºiþe umane beneficiau de favoruri papale, de exemplu
reducerea timpului petrecut în purgatoriu (vezi capitolul 16).
Moaºtele erau valoroase, avînd preþul lor. Într-adevãr, acestea reprezentau
unele dintre cele mai preþioase obiecte printre jafurile de rãzboi, iar cruciaþii
care au prãdat Constantinopolul în 1203 au încãrcat care întregi cu moaºte,
cu scopul de a le vinde la întoarcere acasã. În 1425, decanul ºi membrii
conducerii Universitãþii Eton i-au înmînat regelui Edward al III-lea o listã
cu proprietãþile universitãþii; printre acestea se numãrau un os al Sf. Anton,
un braþ al Sf. Gheorghe, un dinte al Sf. Nicolae, fragmente din Sf. ªtefan
ºi altele, precum ºi bucãþi din Sfînta Cruce.
Jean Calvin (1509–1564) a atacat dur cultul moaºtelor, ridiculizînd
abuzul la care acestea erau supuse. El a remarcat cã, la fel ca „mormanul
de oase“, existau suficiente fragmente din Crucea Sfîntã pentru a „construi
o navã solidã“ ºi suficienþi spini din Coroana lui Hristos pentru a face un
gard viu. Martin Luther (1483–1546) s-a alãturat ºi el acestor critici, în
ciuda faptului cã patronul sãu, principele elector Frederick, deþinea o
colecþie de 5 005 fragmente de sfinþi ºi moaºte secundare. Au existat,
totuºi, ºi susþinãtori erudiþi ai cultului moaºtelor. Umanistul francez Charles
Rohault de Fleury a calculat în 1870 cã volumul Sfintei Cruci ar fi fost
de aproximativ 178 milioane de milimetri cubi, în timp ce volumul tuturor
moaºtelor existente era de numai 3,9 milioane de milimetri cubi.
Statutul moaºtelor existente nu este clar nici în prezent. Unele dintre
acestea ar putea fi autentificate de Vatican prin metode cum ar fi datarea
cu carbon radioactiv, dar s-a apelat foarte rar la aceastã metodã.
Un exemplu al dezmembrãrii treptate a unui cadavru în scopul de a
obþine moaºte este dat de Sf. Francis Xavier, un misionar catolic mort în
China în 1552. Discipolii sãi i-au acoperit corpul cu var nestins ºi l-au
îmbarcat pe un vas care mergea la Goa. Din corp au început sã-i cadã
treptat diferite fragmente. O aristocratã portughezã, din adoraþie pentru
sfînt (sau din dorinþa de a obþine moaºte), i-a smuls cu dinþii degetul mic
de la piciorul drept. L-a înapoiat dupã ce, în mod miraculos, în locul unde
fusese degetul a apãrut un firicel de sînge, iar sfîntul a fost aºezat într-o
raclã separatã. În 1636, mai multe organe interne ale sfîntului au fost
trimise spre biserici din întreaga lume, iar ceva mai tîrziu s-a întîmplat
acelaºi lucru ºi cu braþul drept. În 1694, moaºtele se aflau într-o stare de
conservare remarcabilã. Rãmãºiþele, aºezate într-o raclã din marmurã ºi
argint, sînt expuse la fiecare 10 ani, ultima datã fiind în 1984, cînd au
atras zeci de mii de turiºti ºi pelerini.
13
Abuzarea cadavrelor
Cadavrele nu sînt întotdeauna lãsate sã se odihneascã cu demnitate ºi

respect ºi nici nu sînt tratate mereu cu grijã sau folosite în beneficiul
altora. Abuzarea cadavrului sau a muribundului este o caracteristicã
manifestatã frecvent de-a lungul istoriei.
Pedepsirea cadavrului
Dacã se porneºte de la ideea cã, cel puþin spiritual, cadavrul este încã
în viaþã, atunci pînã la supunerea sa la tot felul de pedepse considerate
meritate nu mai este decît un pas. În Anglia, în secolul XVII, au existat
chiar cazuri de arestãri ale unor cadavre de datornici. Cadavrul poate fi
uneori bãtut. De exemplu, doctrina ºintoistã din Japonia interzice, în gene-
ral, lezarea unui cadavru, considerat extraordinar de poluat ºi care ar
trebui purificat prin ritualuri adecvate. Cu toate acestea, pînã în anii 1940,
în Japonia, cadavrele sinucigaºilor erau uneori bãtute drept pedeapsã. În
Anglia, pînã în 1821, tratamentul legal la care erau supuse cadavrele
sinucigaºilor consta în îngroparea acestora la mijlocul unei rãscruci cu o
þepuºã înfiptã în inimã (vezi capitolul 3). Pedeapsa cea mai îngrozitoare,
ce se dorea o insultã adusã cadavrului ºi, implicit, persoanei era
condamnarea la disecþie. Puþine variante post-mortem erau mai rele decît
aceastã violare fizicã, prin hãcuirea ºi fragmentarea celui mort. Legea
englezã referitoare la crimã din 1756 spunea cã disecþia reprezintã o
pedeapsã suplimentarã pentru cadavrul unui criminal. Subiectul este
dezbãtut pe larg în capitolul 11.
Aceeaºi dorinþã de a pedepsi un cadavru a dus la abuzuri ºi mai grave.
Se considera cã infractorii nu erau îndeajuns de pedepsiþi prin simpla
condamnare la moarte ºi, prin urmare, dupã ce erau uciºi, cadavrul lor era
supus unor chinuri îngrozitoare. Într-o epocã atît de sãlbaticã puteau fi
aplicate pedepse mult mai barbare. În cazul lui John Owen s-a atins un
punct culminant. Owen care fusese excomunicat de papã, a fãcut imprudenþa
sã afirme cã a-l ucide pe rege este ceva legal. Pedeapsa pentru aceastã
ofensã, datã în 1615, consta în urmãtoarele mãsuri:
1. Sã fie tîrît pînã la locul execuþiei, adicã sã nu i se permitã sã

meargã.
2. Sã-i fie tãiate organele genitale.
3. Sã-i fie arse intestinele. (Ceea ce însemna cã la scurt timp dupã
spînzurare, înainte sã moarã, intestinele sã-i fie scoase de un mãcelar
ºi arse.)
4. Sã i se taie capul.
5. Sã fie dezmembrat. (Cu alte cuvinte, sã i se taie braþele ºi picioarele.)
Altfel spus, victima era spînzuratã, evisceratã ºi dezmembratã.

Dezmembrarea cadavrului implica ºi o pedeapsã ecleziasticã suplimen-
tarã. Se credea cã, astfel, învierea în Ziua Judecãþii de Apoi va fi imposibilã.
Regele Edward al VI-lea (1537–1553) le permitea celor care fãceau parte
din nobilime sã scape de aceste pedepse severe; aceºtia, chiar condamnaþi
pentru crime sau trãdãri, erau decapitaþi.
Alt episod înfiorãtor a fost cel al lui Sir Oliver Plunkett, arhiepiscopul
catolic ºi Primat al Întregii Irlande, ucis în 1681 pentru rolul jucat în
presupusul complot împotriva Papei. Acesta a fost mai întîi spînzurat în
închisoarea Tyburn, apoi spintecat ºi eviscerat înainte de a muri, fiind
obligat sã priveascã arderea propriilor mãruntaie. În final, a fost decapitat
ºi dezmembrat. Ulterior, mai multe fragmente ale cadavrului au fost recu-
perate ºi pãstrate în racle ca moaºte sfinte (vezi capitolul 12) în diferite
regiuni ale lumii. Braþele au ajuns fiecare într-o altã bisericã sau mãnãstire,
iar un fragment din craniu se aflã în oraºul american Boston.
Cadavrul lui Oliver Cromwell a beneficiat de toatã pompa ºi de
ritualurile unei ceremonii funerare de ºef de stat cînd a murit, în 1658,
numai cã a fost supus unei pedepse „retrospective“, dupã reinstaurarea
monarhiei în 1660. Corpul i-a fost exhumat din Catedrala Westminster ºi
tîrît pe strãzi într-o sanie pînã la închisoarea Tyburn, unde a fost spînzurat.
Cadavrul a fost îngropat sub spînzurãtoare, iar capul i-a fost tãiat ºi expus
într-un þãruº de pe acoperiºul Westminster Hall, unde a rãmas timp de
zece ani.
Cadavrul lui Cicero (106–43 d.Hr.), celebrul orator ºi om de stat ro-
man, a fost ºi el pedepsit dupã ce a fost omorît. Strãlucirea sa oratoricã
l-a fãcut sã se lanseze într-o serie de discursuri împotriva lui Marc Aureliu,
lucru nesãbuit, avînd în vedere cã în acele vremuri Marc Aureliu se bucura
de o influenþã deosebitã la Roma, dupã asasinarea lui Iuliu Cezar. El l-a
ostracizat pe Cicero ºi a cerut sã fie prins ºi ucis de vînãtorii de recom-
pense atunci cînd a încercat sã fugã. Capul ºi mîna dreaptã i-au fost aduse
Abuzarea cadavrelor 303
înapoi la Roma ºi aºezate în aceeaºi tribunã publicã de unde oratorul îºi
lansase iniþial discursurile ofensatoare. Mãsura îºi dorea sã fie o amintire
macabrã a faptului cã acela era capul care gîndise ºi vorbise ºi mîna care
scrisese împotriva lui Marc Aureliu. Ca o mãsurã în plus, Fulvia, soþia lui
Aureliu, i-a înfipt în limbã un ac de pãr.
Un exemplu recent de abuzare a unui cadavru s-a petrecut în Anglia,
dupã ce o femeie de pînã în 30 de ani a fost lovitã de un tren ºi ucisã în
apropiere de Billericay, Essex, pe 6 februarie 1997. Cadavrul, acoperit cu
o prelatã, a rãmas pe ºine, iar conductorii au fost instruiþi sã treacã peste
el ca sã nu blocheze circulaþia la o orã de vîrf. Astfel, peste cadavru au
trecut aproximativ 20 de trenuri înainte de a fi mutat.
Despre canibalism: o nouã abordare

Mîncarea cadavrelor umane constituie cu siguranþã o formã de abuz,
iar despre canibalism s-a discutat în capitolul 8.
O propunere interesantã de naturã canibalicã a fost fãcutã de scriitorul
Jonathan Swift, care a oferit în 1729 o soluþie neconvenþionalã pentru
sãrãcia ºi problemele pe care le înfrunta populaþia Irlandei în acea vreme.
Acea soluþie se numea: „O propunere modestã de a evita ca aceºti copii
ai sãracilor sã devinã o povarã pentru pãrinþii lor sau pentru þarã ºi de a
fi utili populaþiei“. În aceastã perioadã, Irlanda era folositã ca sursã de
materii prime ºi de alimente ieftine, dar i se interzicea sã facã independent
schimburi comerciale cu alte þãri. Bazîndu-ºi propunerea pe acelaºi argu-
ment de exploatare, Swift pretindea cã problemele sãrãciei ºi ale
suprapopulãrii puteau fi rezolvate simultan, descriindu-ºi sistemul într-o
manierã uimitor de detaliatã.
El sugera ca, din cei 120 000 de copii nãscuþi anual în Irlanda, 100 000
sã fie vînduþi unor mãcelari contra sumei de 10 ºilingi fiecare. Scriitorul
a observat cã un copil în vîrstã de un an, cu o greutate de 13 kg, ar
furniza carne cu calitãþi nutritive deosebite ºi care ar putea fi fiartã,
prãjitã sau coaptã în cuptor. Pielea putea fi folositã pentru confecþionarea
de mãnuºi pentru doamne ºi de pantofi de varã pentru domni. Ideea este
înfiorãtoare, dar asta a fost ºi intenþia. Swift a scris-o ca pe o satirã
virulentã, prin care îºi exprima preocuparea faþã de mizeria în care trãiau
catolicii oprimaþi ºi dispreþul faþã de lipsa de interes manifestatã de
englezi pentru situaþia lor.
Povestea lui Fritz Haarmann din oraºul german Hanovra este ca un
ecou înfiorãtor la „propunerea modestã“ a lui Swift. În 1919, cînd Germania
suferea de o lipsã acutã de hranã ca urmare a primului rãzboi mondial,
Haarmann a ucis cel puþin 28 de tineri cu vîrste cuprinse între 13 ºi 20 de
ani, i-a dezmembrat ºi le-a vîndut carnea sub formã de cîrnaþi. A fost
arestat în 1924, judecat ºi condamnat la moarte prin decapitare.
O soartã poate mai blîndã pentru un om mîncat de un alt om poate fi
regãsitã la muzeul Spitalului Regal de Marinã din oraºul Haslar, Hamp-
shire, Anglia. Exponatul este un caiac. Un eschimos care îºi mîncase
tovarãºii pentru a supravieþui la temperaturi de sub zero grade construise
acest caiac din oasele ºi pielea lor.
Înþelegerea sacrificiului uman

Sacrificiul este un ritual religios ºi reprezintã una dintre cele mai
vechi forme de adoraþie din lume. Termenul provine din latinã (sacrum
facere = a face ceremonie sacrã). Sacrificiul are o mare însemnãtate pentru
oameni, fiind practicat diferite comunitãþi de zeci de mii de ani, intens
studiat ºi discutat cu mult interes de antropologi, arheologi ºi psihiatri.
Multe lucrãri, chiar multe cariere au fost dedicate acestui subiect. Printre
cele mai obiºnuite victime ale acestor practici se numãrau caprele, taurii
sau berbecii, iar sîngele era una dintre cele mai importante ofrande. Sîngele
uman avea calitãþi deosebite; de ce ofrandã mai valoroasã se putea bucura
o zeitate decît de o viaþã de om? Sacrificiul uman se practica în unele
regiuni din India înainte de ocupaþia britanicã, în Peru ºi în Tibet înainte
de apariþia budismului, dar implica, de obicei, un numãr mic de victime.
Cei mai înrãiþi practicanþi erau aztecii din Mexic (vezi mai jos).
De ce se practica sacrificiul?
Sacrificiile au scopul de a satisface, de a mulþumi, de a întreba, de a
intra în graþiile unei zeitãþi sau de a comunica cu ea. Se poate afirma cã
folosirea sa pe o arie atît de largã este numai un alt exemplu de gîndire
ilogicã a oamenilor. Omul îndeplineºte un ritual, iar problema care îl
îngrijoreazã se rezolvã satisfãcãtor. Prin urmare, ritualul a funcþionat.
Aceasta este însã o logicã falsã, care se poate aplica la fel de bine, sã
zicem, tratãrii unei boli. Aberaþia poate fi explicatã în felul urmãtor.
Spunem: dacã e adevãrat cã partea întunecatã a lunii este fãcutã din brînzã
proaspãtã, atunci mîine soarele va rãsãri. Dacã observãm cã soarele rãsare,
tragem concluzia cã partea întunecatã a lunii este fãcutã într-adevãr din
brînzã proaspãtã!
Exemple de motive ºi ocazii pentru sacrificii:
• ca mulþumire pentru o recoltã bunã sau pentru victoria într-o bãtãlie;

• în vremuri de primejdie, de boalã sau de recolte slabe, ca rugã
pentru îmbunãtãþirea situaþiei;
• la construirea unui edificiu, pentru sfinþirea acestuia ºi îndepãrtarea
spiritelor malefice; în cazuri extreme s-au îngropat oameni în temelii,
iar în cele mai „blînde“ s-a turnat deasupra temeliei sîngele unui
animal sacrificat, obicei folosit în diferite culturi vest-africane;
• pentru fertilitate (a pãmîntului sau a animalelor domestice); în
antichitate, nimic nu era considerat mai eficient din acest punct de
vedere decît sacrificarea ritualã a unei fiinþe umane;
• pentru liniºtirea furiei unui zeu;
• ca dar pentru o zeitate, sperîndu-se desigur cã aceasta va recompensa
la rîndul ei;
• ca tehnicã de transferare a vinei asupra celui sacrificat, aºa încît cei
vinovaþi sã se purifice ºi sã stabileascã o legãturã cu zeitatea: astfel,
moartea lui Hristos este consideratã de creºtini ca fiind un sacrificiu
prin care, printr-un singur act, li s-au iertat acestora toate pãcatele.
Sacrificarea unui copil acum aproape 200 de ani

În povestirile sale despre poporul Tonga din Pacificul de Sud, William
Mariner a descris sacrificarea unui copil. Un bãrbat îl ucisese pe un altul
într-o clipã de mînie, într-un loc sacru, iar pentru acest sacrilegiu ºefii
tribului au hotãrît cã este necesarã sacrificarea unui copil (de ºef de trib).
„Astfel, copilul a fost cãutat, dar mama sa, intuind cã i se va cere

fiul, îl ascunsese. Într-un tîrziu, el a fost gãsit de unul dintre bãrbaþii
trimiºi sã-l caute... banda de gnatoo i-a fost pusã în jurul gîtului... apoi,
doi bãrbaþi au strîns banda trãgînd de capete, iar victima inocentã ºi
nebãnuind nimic din ce se întîmpla a fost eliberatã curînd din zvîrcolirile
chinuitoare. Apoi cadavrul a fost aºezat într-un fel de cãruþ... ºi purtat
într-o procesiune... pe la diferite case... un preot se aºeza lîngã trupul
neînsufleþit ºi se ruga cu voce tare la zeu ca acesta sã binevoiascã sã
accepte sacrificiul, ca ispãºire pentru groaznicul sacrilegiu comis ºi sã
nu-i pedepseascã pe membrii comunitãþii. Dupã ce acest ritual a fost
îndeplinit în faþa tuturor caselor sfinþite, cadavrul a fost înapoiat rudelor
pentru a fi înmormîntat dupã obiceiul local.“
Sacrificiile puteau fi oferite zeitãþii pe o masã sau puteau fi mîncate.

Locuitorii Mexicului antic îl îmbunau pe zeul soarelui Huitzilopochtli,
mîncîndu-l simbolic. Îi fãceau zeului o statuie din pastã de sfeclã amestecatã
cu sînge de om, pe care apoi o tãiau ºi o împãrþeau spre a fi mîncatã.
Pentru creºtinii timpurii, împãrtãºania poate fi interpretatã în acest fel,
deoarece se considerã cã Iisus este prezent în pîinea ºi vinul care sînt
oferite ºi apoi mîncate. Pîinea ºi vinul sînt transformate în trupul ºi sîngele
lui Hristos ºi, dintr-un anumit punct de vedere, ritualul poate fi privit
drept o formã de canibalism. Adesea, ofranda este arsã, ridicîndu-se direct
la ceruri, un mijloc sigur de a o trimite zeului. Astfel, focul reprezintã o
caracteristicã importantã a multor tipuri de sacrificiu.
Sacrificiile sînt specifice mai degrabã comunitãþilor de agricultori decît
celor de vînãtori, probabil datoritã semnificaþiei lor pentru fertilitatea
pãmîntului. Ofrandele sînt variate, dar sîngele, forþa sacrã a vieþii, are cea
mai mare putere. Astfel, instrumentele preferate folosite în sacrificii sînt
cuþitul sau sabia, iar uciderea victimei nu este întotdeauna o condiþie
necesarã. Mai rar, sacrificarea avea loc prin strangulare sau înecare. În
antichitate, femeile din Peru erau strangulate, celþii îºi sacrificau femeile
prin înecare, iar în comunitãþile mayaºe din Mexic tinerele fecioare erau
înecate în fîntîni sfinþite.
Sacrificiul uman este întîlnit în principal la civilizaþiile timpurii, primi-
tive, fiind apoi înlocuit cu forme „mai civilizate“, dar mai puþin eficiente.
Acest obicei se întîlnea în satele dravidiene din India, dar dupã ocupaþia
britanicã se foloseau numai animale ca victime. Dupã instaurarea
budismului în Tibet, în locul fiinþelor umane s-au folosit ofrande din bucãþi
de aluat, deoarece sacrificiile de sînge erau interzise de religia budistã.
Indiferent de natura sacrificiului, acesta trebuia îndeplinit de persoane
specializate, capabile sã ducã ritualul la bun sfîrºit. Sacrificarea se fãcea,
de obicei, pe un altar (termen derivat probabil din cuvîntul latin altus, loc
înalt). Templele aztece erau cu siguranþã destul de înalte, iar templul
Huitzilopochtli avea 114 trepte care duceau spre locul de sacrificiu. Poetul
englez Tennyson (1809–1892) foloseºte acest cuvînt într-un sens mai gene-
ral cînd se referã la: „Treptele altarului lumii imense / Ce ne conduc prin
întuneric cãtre Dumnezeu“.
Sacrificiul uman a fost practicat cel mai mult în civilizaþia aztecã din
Mexic înaintea cuceririi spaniole. Aztecii aveau convingerea cã soarele se
hrãneºte cu sînge uman, iar în secolul XIV erau ucise în aceste ritualuri
chiar ºi 20 000 de victime anual (vezi caseta).
Cine erau victimele sacrificiilor?

În antichitate, în Orientul Mijlociu, în cazul familiei regale, se practica
înmormîntarea, alãturi de persoana decedatã, a slugilor ºi sclavilor acesteia,
deoarece el (sau ea) avea nevoie de o suitã pe mãsurã în viaþa viitoare.
Înaintea înmormînãrii, victimele erau uneori ucise, alteori nu. Obiceiul s-a
perpetuat în China pînã în secolul XVII. În acest scop, de cele mai multe
ori, erau aleºi copii. Asirienii, canaaniþii ºi uneori israeliþii sacrificau copii
prin metoda incinerãrii, iar în India vedicã, adepþii zeiþei Kali sacrificau
bãieþi. În Peru, pe înãlþimile Munþilor Sarasara au fost descoperite recent
rãmãºiþele îngheþate a cel puþin patru copii, bãieþi ºi fete (vezi capitolul
10). Aceºtia au avut parte de o moarte violentã pe vremea incaºilor, probabil
prin lovituri aplicate la nivelul capului, fiind înmormîntaþi ca parte a unui
ritual religios numit Capa Coche.
Deºi adesea conducãtorul comunitãþii sau regele era cel care oficia
aceste ritualuri, el putea fi ºi victima. Uciderea unui rege bãtrîn ºi slãbit
putea fi o cale prin care sã se evite ca pãmîntul ºi fertilitatea acestuia sã
sufere aceeaºi slãbire. Unele dintre cadavrele descoperite în smîrcuri, despre
care s-a discutat în capitolul 10, erau probabil membri ai unor familii
regale sau nobiliare, judecînd dupã aspect ºi dupã lipsa bãtãturilor de pe
mîini. Regele poporului Jukun, din Nigeria, putea domni teoretic o perioadã
de numai 7 ani (deºi, dacã se bucura de popularitate, iar recoltele erau
bune, putea rãmîne suveran o perioadã mai lungã). Ritualul cerea ca regele
sã fie ucis prin strangulare cu un laþ aflat la capãtul unei bucãþi lungi de
pînzã. Se folosea aceastã metodã pentru a se evita vãrsarea de sînge ºi
pentru ca cei care-l omorau sã nu fie nevoiþi sã-l priveascã în ochi în
momentul morþii.
Folosirea cadavrelor
ca îngrãºãminte, pentru grãsime ºi pentru piele
Cadavrele umane conþin substanþe valoroase, iar folosirea lor în scopuri
ca instruirea medicilor sau operaþiile de transplant, aºa cum am discutat în
capitolele 11 ºi 12, este acceptatã. Cadavrele reprezintã ºi o sursã bogatã
în elemente precum azotul, carbonul ºi fosforul. Aceste elemente, eliberate
în timpul incinerãrii sau descompunerii naturale a cadavrului, sînt reciclate
de naturã. Sînt necesare în dezvoltarea plantelor ºi au rol de substanþe
fertilizante. Prin urmare, se poate afirma cã un cadavru este util. Dacã
leºurile ar fi transformate în compost în containere speciale (vezi
capitolul 8), atunci ar putea fi colectat ºi metanul, un carburant folositor.
(La Londra, în prezent, sînt aruncate chiar ºi carbonul, azotul ºi fosforul
din reziduurile menajere. Produsul final concentrat de la marile centre de
epurare din nordul ºi sudul Tamisei este transportat pe ºlepuri ºi aruncat
în Marea Nordului.)
Totuºi, exploatarea cadavrelor în scopul de a obþine un profit comercial
este cu totul altceva. Conform unei scrisori adresate redacþiei publicaþiei
The Times din 28 iunie 1870, din apropierea oraºului egiptean Alexandria
se importau în Anglia pulbere ºi cenuºã umanã (provenind probabil de la
mumii), unde acest amestec producea un profit de 6 lire ºi 10 ºilingi pe
tonã. Autorul scrisorii spera ca acest comerþ macabru cu resturi umane sã
fie interzis.
Scriitorul francez Victor Hugo susþinea, într-una dintre cãrþile sale, cã
agricultorii britanici mãcinau oasele soldaþilor francezi, englezi ºi prusaci
uciºi pe cîmpurile de luptã de la Austerlitz, Leipzig ºi Waterloo în 1815
ºi foloseau pulberea astfel obþinutã pentru a-ºi fertiliza terenurile. La Wa-
terloo au murit peste 50 000 de soldaþi, aproape toþi fiind îngropaþi la
locul bãtãliei. 30 de ani mai tîrziu, osemintele lor, plus oasele a sute de
cai, au fost trimise în Anglia.
Aztecii
În momentul cuceririi spaniole din 1519, aztecii se aflau într-o perioadã
de maximã dezvoltare. Arta, arhitectura, cunoºtinþele de astronomie, sistemul
de guvernare ºi ceremoniile religioase atinseserã un punct culminant. Faptul
cã nu inventaserã încã roata a fost surprinzãtor. Imperiul lor enorm, cu o
populaþie de peste un milion de oameni, depindea de fertilitatea pãmîntului.
Oraºul principal, Tenochtitlan, se înãlþa pe o insulã aflatã în mijlocul unei
mlaºtini ºi era înconjurat de o reþea de canale ºi lacuri. Aztecii mîncau
porumb, fasole ºi salvie, peºte ºi alte vietãþi acvatice, precum ºi cele douã
animale domesticite, curcanul ºi cîinele. Cîinii care se mîncau proveneau
dintr-o o rasã fãrã pãr ºi erau îngrãºaþi pentru consum, dar carnea avea un
gust la fel de savuros ca aceea a curcanului.
Aztecii credeau cã, pentru ca soarele sã continue sã se miºte pe cer,
anotimpurile sã se succeadã, iar culturile sã creascã, era esenþial ca astrul
zilei sã fie hrãnit cu alimentul sãu natural, sîngele. Era nevoie de sînge
uman, iar în lipsa acestuia, însãºi viaþa lumii ar înceta. Sacrificiul uman
reprezenta o necesitate pentru bunãstarea omenirii.
Victima era condusã în vîrful templului ºi, înconjuratã de mii de spectatori
care priveau de jos, întinsã pe spate pe o piatrã uºor convexã. Mîinile ºi
picioarele îi erau fixate de patru preoþi, în timp ce al cincilea îi spinteca
pieptul cu un cuþit de silex ºi îi smulgea inima care bãtea încã. Operaþiunea
nu se fãcea dintr-o singurã tãieturã de cuþit, necesitînd aproximativ un minut
ca sã se ajungã la inimã ºi ca aceasta sã fie scoasã din piept. Inima era
ridicatã spre cer, în timp ce restul corpului se arunca la baza templului.
Capetele erau tãiate ºi înfipte în ºiruri de þepuºe aflate lîngã templu. Procedeul
era extrem de barbar, iar preoþii se umpleau de sînge; ritualul i-a ºocat pe
conchistadorii spanioli. Cînd împãratul Montezuma al II-lea i-a condus pe
Cortes ºi pe însoþitorii sãi în vîrful unui templu pentru a admira priveliºtea
magnificã, aceºtia au fost scîrbiþi de sîngele împrãºtiat peste tot ºi de duhoarea
de carne putredã. Cu toate acestea, ºi conchistadorii spanioli îºi masacrau,
ardeau, mutilau ºi torturau victimele. În schimb, aztecii ucideau în folosul
poporului, ºi au fost, la rîndul lor, oripilaþi de torturile aduse de cuceritorii
lor de pe tãrîmul Inchiziþiei. Ei erau convinºi cã sacrificiile pe care le fãceau
reprezentau singurul mod de abordare a incertitudinilor unei lumi aflate sub
o ameninþare permanentã. Sacrificiile aveau loc în fiecare lunã, adesea mai
multe sute deodatã. La inaugurarea Marelui Templu extins au fost sacrificaþi
în acelaºi timp 20 000 de oameni.
Dar de unde proveneau victimele, avînd în vedere cã era nevoie de mii
de oameni? Aztecii îi obþineau din rãzboaiele pe care le purtau cu vecinii,
singurul scop al acestor conflicte fiind capturarea unui numãr cît mai mare
de prizonieri care sã poatã fi folosiþi pentru sacrificii. Soldaþii erau înarmaþi,
dar încercau sã nu omoare, fiind însoþiþi de oameni care aveau asupra lor
funii ºi plase pentru prinderea prizonierilor.
Aztecii erau un popor civilizat, cu calitãþi ºi defecte. Alãturi de societatea
bine organizatã, de simþul estetic ºi de puternicele sentimente religioase,
exista obsesia faþã de misterul sîngelui ºi al morþii ºi cruzimea asociatã cu
acestea. Civilizaþia aztecã a fost definitiv distrusã de o mînã de aventurieri
europeni vicleni, curajoºi ºi echipaþi cu cai, muschete, tunuri, arbalete ºi
sãbii de oþel. Toate aceste elemente le erau necunoscute aztecilor, iar
spaniolii erau de neînvins în luptã.
Un exemplu de barbarie îl reprezintã cazul în care se ajunge la ucidere
sistematicã ºi la folosirea cadavrelor pentru obþinerea unor produse ce ar
putea fi obþinute cu multã uºurinþã din animale domestice. Existã relatãri
potrivit cãrora din cadavrele din lagãrele de exterminare naziste se extrãgea
grãsimea din care se obþinea sãpun sau prin îndepãrtarea pielii se
confecþionau abajururi de lãmpi. În istoria omenirii mai existã unul sau
douã episoade cel puþin la fel de oribile, inclusiv cel în care pielea umanã
era tãbãcitã.
Necrofilia: erotismul macabru

Uneori, foarte rar, cadavrul este folosit ºi ca obiect al dorinþei sexuale.
Relaþiile sexuale cu cadavre sînt amintite în scrierile marchizului de Sade;
ocazional, aceastã practicã se regãseºte în anecdotele cu caracter obscen,
iar abuzarea sexualã a cadavrelor o întîlnim în unele cãrþi despre perversiuni
sexuale. Cã un asemenea comportament este rar întîlnit îl demonstreazã
faptul cã nu e menþionat decît în foarte puþine manuale de psihiatrie.
14
Identificarea cadavrelor þi a
fragmentelor de cadavre
În cazul în care un cadavru s-a descompus sau dacã din el nu este

disponibil decît un fragment, identificarea persoanei poate deveni destul
de dificilã. Identificarea este cerutã de rude sau de urmaºi, în cazul
persoanelor celebre, sau în scop medico-legal.
În fiecare an, în Marea Britanie sînt declarate dispãrute zeci de mii de
persoane. Dintre acestea, unele reapar ulterior, despre altele se descoperã
cã au fost ucise, iar altele trãiesc în altã parte fãrã ºtirea prietenilor ºi a
rudelor. Toate oraºele au de rezolvat problema unor cadavre nerevendicate,
neidentificate ºi nedorite. Anual, în Londra mor aproximativ 1000 de
persoane neidentificate, ale cãror prieteni sau rude nu sînt cunoscute. Printre
ele se numãrã nu numai bolnavi psihici, narcomani ºi indivizi abandonaþi,
ci ºi unele persoane care trãiesc singure, fãrã rude sau prieteni. Acestea
mor, în general, acasã ºi nu sînt descoperite decît în momentul în care
vecinii sesizeazã un miros ciudat. În plus, din Tamisa mai sînt recuperate
anual în jur de 50 de cadavre, aparþinînd în cea mai mare parte unor
sinucigaºi care se aruncã de pe poduri. În general, acestea se aflã într-o
stare suficient de bunã pentru a putea fi uºor identificate, dacã existã
persoane care pot face acest lucru. Dacã nu sînt identificate, aceste cadavre
primesc un numãr de înregistrare ºi sînt îngropate (fãrã piatrã funerarã)
sau incinerate, iar cenuºa lor este împrãºtiatã. Identificarea morþilor este
foarte importantã în cazul unor catastrofe sau dezastre, deoarece le permite
familiilor victimelor sã stabileascã moºtenirea proprietãþii, sã îngrijeascã
persoanele care se aflau în întreþinerea celor decedaþi ºi sã încaseze primele
de asigurare.
Criminalii îºi ascund de obicei victimele, înmormîntîndu-le.
Descoperirea unui cadavru ºi aflarea locului în care trebuie sãpat sînt
detalii ce trebuie stabilite de medicul legist ºi de poliþie. Cadavrul înhumat
degajã în timpul procesului de descompunere gaz metan, iar o parte din
Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 311
acesta ajunge la suprafaþã, putînd fi detectat cu ajutorul unui echipament
special. În acest scop se pot folosi ºi cîini poliþiºti, iar în Marea Britanie
poliþia deþine 7 cîini adulmecãtori antrenaþi sã detecteze gazele care provin
de la descompunerea cadavrelor aflate în apã. De asemenea, cadavrul
degajã o cantitate de cãldurã, iar senzorii aerieni, construiþi în scopuri
militare, pot localiza sursele de cãldurã prin intermediul fotografierii în
spectru infraroºu.
Al cui este cadavrul?

Un cadavru cu chipul mai mult sau mai puþin intact este identificat cu
uºurinþã de cineva care cunoaºte persoana respectivã sau care posedã o
fotografie a acesteia. Nu este însã întotdeauna atît de simplu în cazul celor
care mor în incendii sau accidente sau în cazul persoanelor ale cãror
rãmãºiþe sînt recuperate la mult timp dupã moarte.
De exemplu, într-un caz de omor deosebit de grav, partea superioarã
a corpului victimei fusese încastratã în ciment, în fundaþia unei clãdiri.
S-a fãcut un mulaj al capului (craniului) ºi, plecînd de la acesta, s-a
reconstruit chipul (vezi capitolul 11). Faþa victimei a fost prezentatã la
televizor, iar în momentul în care cineva a apãrut cu o fotografie a unei
femei asemãnãtoare, victima a fost identificatã. Turnînd silicon în cavitatea
de ciment care conþinuse mîna, cercetãtorii au reuºit chiar sã recupereze
un set de amprente. Apoi, un fragment dintr-un pachet de þigãri descoperit
lîngã cadavru le-a permis poliþiºtilor, cu ajutorul producãtorului mãrcii de
þigãri, sã dateze scufundarea în ciment prin anii 1974–1975. În final, un
suspect a fost acuzat de acea crimã.
Elementele unice ale corpului, din punct de vedere anatomic, sînt faþa,
urechile, dinþii ºi amprentele digitale. Fiecare dintre noi, datoritã faptului
cã am observat de-a lungul vieþii sute de mii de feþe umane, putem identifica
cu destulã precizie o figurã din mai multe milioane. Acordãm o atenþie
mai redusã urechilor ºi danturii, iar cei mai mulþi dintre noi n-ar ºti ce sã
facã dacã ni s-ar cere sã analizãm amprentele. Caracteristica unicã la nivel
molecular, chimic este ADN-ul, cu ajutorul cãruia se distinge o fiinþã
umanã de oricare alta, cu excepþia unui geamãn identic.
Forma urechii este unicã atunci cînd e examinatã de un expert.
Presupunerea cã Hitler folosea sosii cu ocazia manifestãrilor publice în
timpul celui de-al doilea rãzboi mondial a fost confirmatã cînd s-a observat,
în fotografii fãcute în ocazii diferite, diferenþe în forma urechilor
Führer-ului.
Amprentele sînt modelul alcãtuit de micile creste aflate pe suprafaþa
pielii degetelor. Acestea au funcþia mecanicã de a împiedica alunecarea
degetelor pe diferite suprafeþe. Aceste creste sînt vag unsuroase din cauza
grãsimii produse de glandele locale ºi, prin urmare, lasã urme pe obiectele
atinse. Între creste se aflã deschizãturile glandelor sudoripare. Aceste glande
se formeazã la embrionul în vîrstã de 4 luni ºi se pãstreazã pe parcursul
întregii vieþi. Pe obiectul atins rãmîn ºi urme de transpiraþie ºi, chiar în
lipsa grãsimii, se poate observa modelul lãsat de transpiraþie dacã se aplicã
niºte pulberi sau vopseluri speciale. Pe o bucatã de hîrtie se pot identifica
amprentele chiar la mai mulþi ani dupã ce au fost lãsate. Amprentele
digitale reprezintã metoda clasicã de identificare a criminalilor. Posibilitatea
ca doi oameni sã aibã amprente identice este infinitezimalã, de aproximativ
una la zece milioane de milioane. Chiar ºi gemenii monozigoþi au amprente
vag diferite în urma modificãrilor minore ale modelului în timpul dezvoltãrii
intrauterine. Primele descoperiri în privinþa amprentelor digitale au fost
fãcute de Sir William Herschel, Sir Francis Galton ºi Sir Edward Henry
spre sfîrºitul secolului XIX. Ei au demonstrat cã amprentele rãmîn
nemodificate de-a lungul vieþii ºi sînt unice pentru fiecare individ; au
creat ºi sisteme de identificare. Scotland Yard-ul a adoptat amprentarea ca
metodã de detecþie în 1901. În prezent, prelucrarea amprentelor se face
automat. În locul unor comparaþii manuale laborioase cu mai multe milioane
de alte amprente înregistrate, computerul oferã un rãspuns într-un timp
foarte scurt. Amprentele rãmîn adesea detectabile ºi la cadavrele în
descompunere, iar în cazul în care stratul extern al pielii a fost distrus în
urma unei submersii prelungite în apã, modelul poate fi uneori detectat pe
mostre prelevate din þesuturile de sub piele. Amprentele palmare le folosesc
în general prezicãtoarele, dar ocazional, amprentele palmelor ºi ale tãlpilor
se pot dovedi utile în munca de cercetare a poliþiei. Desigur, toþi infractorii
sînt conºtienþi cã nu trebuie sã lase amprente la locul faptei, dar nu toatã
lumea ºtie cã amprentele se pot recupera ºi de pe partea interioarã a
mãnuºilor de cauciuc!
Printre alte caracteristici individuale se numãrã forma cutelor buzelor
ºi a venelor de pe dosul mîinii, dar acestea nu sînt atît de bine studiate
precum amprentele digitale. Uneori, o persoanã poate fi identificatã ºi
prin intermediul unei cicatrice caracteristice (vezi caseta).
Dinþii constituie cele mai dure fragmente ale corpului, pãstrîndu-se de
cele mai multe ori chiar dupã ce restul corpului s-a descompus sau a fost
incinerat. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, multe victime ale
bombardamentelor aeriene, care altfel n-ar fi fost recunoscute, au fost
identificate de cãtre dentiºtii lor, care pãstrau însemnãri ale dispunerii
plombelor, dinþilor lipsã etc. Amprenta lãsatã în urma unei muºcãturi,
asemenea amprentei dentare, este caracteristicã fiecãrui individ ºi uneori
devine importantã în cazurile medico-legale. De exemplu, un hoþ a fost
identificat într-un caz dupã urmele pe care le lãsase într-un mãr, iar
amprentele muºcãturii s-au folosit ºi împotriva altor persoane ca probe în
unele procese penale. Hitler s-a sinucis cu cianurã, împreunã cu soþia sa
Eva Braun ºi cu Goebbels, la sfîrºitul celui de-al doilea rãzboi mondial,
Cazul doctorului Crippen, prins prin intermediul radioului

Procesul doctorului Hawley Harvey Crippen, acuzat de uciderea soþiei
sale Cora, a început la tribunalul Old Bailey din Londra pe 18 octombrie
1910. Crippen era îndrãgostit de dactilografa sa, Ethel Le Neve, ºi ducea
lipsã de bani. Nu-ºi iubea soþia, dar în cazul morþii acesteia îi moºtenea
averea.
La un moment dat, soþia sa a dispãrut, iar doctorul a anunþat cã plecase
în America, unde a murit ºi a fost incineratã. Dar poliþia a intrat la bãnuieli,
iar 5 sau 6 luni mai tîrziu s-au descoperit rãmãºiþe umane în pivniþa casei
celor doi. Lipseau capul, membrele ºi oasele ºi fuseserã tãiate în aºa fel
încît era evident cã ucigaºul avea cunoºtinþe de anatomie umanã. În rãmãºiþe
s-au detectat urme de scopolaminã, un sedativ. Cadavrul pãrea imposibil de
identificat pînã cînd, pe o bucatã de þesut din peretele abdominal s-a observat
o cicatrice veche, exact în zona unei operaþii pe care o suferise doamna
Crippen cu 18 ani înainte. În acest moment, Crippen a fugit ºi s-a îmbarcat
pe un vapor spre SUA. Poliþia a aflat ºi a radiotelegrafiat informaþia în
America. Crippen a fost arestat pe vapor chiar înainte de a ajunge în port.
Se deghizase, iar iubita lui era îmbrãcatã ca un tînãr.
Procesul a atras un interes deosebit din cauza caracterului morbid al
cazului. Crippen a fost condamnat la moarte ºi spînzurat, iar amanta achitatã.
Acesta a fost primul caz din istorie în care radiotelegrafia s-a folosit pentru
prinderea unui criminal.
iar cadavrele lor au fost îngropate ºi ulterior arse, dar maxilarul lui Hitler,
cu punþi dentare din aur, a fost pãstrat pentru identificare.
Surprinzãtor poate, uneori este nevoie de un expert pentru a face
deosebirea dintre oasele umane ºi cele ale unui animal. Oasele labei unui
urs, de exemplu, se aseamãnã mult cu acelea ale mîinii unui om. În cazul
în care avem craniul, pelvisul ºi femurul unui cadavru, sexul persoanei
respective poate fi stabilit cu o exactitate de 90%. La femei, pelvisul
diferã semnificativ, fruntea este mai înaltã ºi mai abruptã, craniul este
ceva mai gros, oasele nasului sînt mai puþin proeminente, iar apofizele pe
care se insereazã muºchii sînt mai puþin pronunþate. Vîrsta, cel puþin pînã
la 20–25 de ani, este determinatã în funcþie de modelul creºterii ºi sudãrii
epifizelor (capetele de creºtere ale oaselor).
Cu ajutorul unor teste speciale se poate face diferenþa dintre o patã de
sînge uman ºi una de animal. Sîngele individualizeazã fiecare persoanã,
putîndu-se cerceta prezenþa substanþelor grupei de sînge, care se regãsesc
ºi în transpiraþie, în salivã, spermã ºi în sucul gastric.
Amprentarea cu ajutorul ADN-ului

Aceasta este de departe cea mai sigurã metodã de identificare ºi, datoritã
progreselor tehnicii, este mai folositã decît toate celelalte metode de
laborator anterioare, cum ar fi serologia (reacþia anticorpilor specifici la
þesuturi). Testele se concentreazã asupra anumitor regiuni ale ADN-ului
(aºa-numitele secvenþe de bazã „repetitive“) sau asupra ADN-ului
mitocondric (vezi capitolul 11). Modelul lanþului de ADN este unic pentru
fiecare individ. Numai gemenii identici au acelaºi model. ADN-ul se
regãseºte în nucleele tuturor celulelor, iar proba poate fi prelevatã din
orice parte a corpului cu celule nucleate, indiferent dacã este vorba de
sînge, lichid seminal sau þesut din oase vechi. Orice parte a oricãrui organ
poate furniza un rezultat cert.
ADN-ul are forma unor molecule foarte lungi, iar lanþul ADN-ului
uman, dacã ar fi pus de-a lungul unei linii, ar avea aproximativ un metru
lungime. Într-o celulã existã prea mult ADN pentru a fi examinat integral.
Numai o zecime din el are o funcþie biologicã, restul fiind redundant ºi
repetitiv. Însã pãrþile redundante aflate lîngã cele folositoare caracterizeazã
individul ºi tocmai acestea se analizeazã. Procedura constã în prelevarea
ADN-ului din orice zonã a corpului, dezmembrarea în fragmente, apoi
separarea acestora într-o gelatinã specialã. În aceastã gelatinã, fiecare frag-
ment de ADN poate fi observat sub forma unei linii, iar modelul liniilor
reprezintã caracterul unic al individului. Acesta seamãnã cu modelul unui
„cod de bare“ folosit pentru etichetarea produselor într-un supermarket.
Dacã modelul de ADN obþinut din sîngele, sperma etc. suspectului coin-
cide cu cel al materialului biologic prelevat de la victimã, atunci testul
este acceptat ca dovadã la proces.
Prin folosirea reacþiei în lanþ de polimerizare (PCR) prin care o moleculã
singularã de ADN poate fi amplificatã de mai multe milioane de ori pentru
a furniza destul material pentru testare, este suficientã folosirea unui singur
fir de pãr. De bulbul pãrului sînt ataºate multe celule, smulse de pe fundul
foliculului pilos. Astfel, un criminal poate fi condamnat fiindcã a lãsat la
locul crimei un singur fir de pãr. În ianuarie 1997, un cuplu de septuagenari
au reuºit sã-i smulgã unui spãrgãtor cîteva fire de pãr, iar el a devenit
primul infractor din Marea Britanie identificat ºi condamnat prin intermediul
acestei metode.
În ultima vreme, tehnicile au progresat atît de mult, încît se poate
preleva o cantitate suficientã de ADN pentru identificarea unei persoane
de pe un frotiu luat de pe palma acestuia. Mai mult, pe obiectele atinse
frecvent (mînerele servietelor de piele, pixuri, cheile maºinii, receptoarele
telefoanelor etc.) existã cantitãþi suficiente de ADN pentru a se obþine o
identificare la fel de eficientã ca ºi cea prin analiza amprentelor digitale.
Celulele de piele cad într-un proces continuu de pe suprafaþa pielii sub
formã de scuame moarte, aproximativ 100 de milioane zilnic. Praful alb,
fin care se ia pe deget atunci cînd îl plimbi pe un raft sau pe suprafaþa unei
mobile are în componenþã, în principal, aceste scuame de piele. O amprentã
palmarã are suficiente astfel de celule moarte pentru ca ADN-ul lor sã
poatã fi analizat. Metoda este atît de sensibilã, încît în timpul unei simple
strîngeri de mînã cu o altã persoanã se poate transfera pe palma acesteia
o cantitate suficientã a ADN-ului propriu pentru a putea fi identificat.
Folosirea testelor de ADN

în procesul de identificare a rãmãºiþelor umane
Testele ADN ajutã la rezolvarea multor probleme în legãturã cu
rãmãºiþele umane. De exemplu, nouã membri ai familiei imperiale ruse au
fost împuºcaþi sau omorîþi cu baioneta de cãtre bolºevici în 1918 ºi îngropaþi
într-un mormînt anonim din Ekaterinburg. Recent, osemintele despre care
se credea cã le aparþin au fost excavate. S-a analizat ADN-ul mitocondric,
iar modelele, comparate cu cele ale descendenþilor în viaþã, le-au confirmat
identitatea. Rãmãºiþele au fost reîngropate într-un mormînt potrivit cu
rangul lor. Aceeaºi tehnicã a fost folositã ºi pentru a se dovedi cã osemintele
unui bãrbat care s-a înecat în Brazilia în 1979 aparþineau în realitate
medicului nazist de la Auschwitz, Josef Mengele. De asemenea,
folosindu-se material biologic prelevat de la persoane în viaþã ºi vizîndu-se
un scop practic, tehnica a fost utilizatã pentru identificarea familiilor
copiilor ai cãror pãrinþi au fost uciºi de brigãzile criminale din timpul
dictaturii din Argentina. Copiii ºi-au regãsit în acest fel familiile.
Tehnica analizei ADN-ului ar putea sã furnizeze cîndva rãspunsuri la
unele întrebãri de ordin istoric. De exemplu, aparþin într-adevãr micile
schelete din urna aflatã în capela lui Henric al VII-lea din catedrala
Westminster prinþilor (regele Edward al V-lea ºi Richard, ducele de York)
despre care se spune cã au fost uciºi în Turnul Londrei în 1494 din ordinul
unchiului lor, viitorul Richard al III-lea? Osemintele recuperate în 1992
dintr-un cimitir bolivian sînt cu adevãrat rãmãºiþele lui Butch Cassidy ºi
Sundance Kid, care fie s-au împuºcat reciproc, fie au fost împuºcaþi de
soldaþii bolivieni acum mai bine de optzeci de ani?
Forþele armate americane, care foloseau într-o vreme amprente digitale
sau plãcuþe metalice pentru identificarea tuturor soldaþilor, puºcaºilor marini
ºi piloþilor americani, recurg acum la identificarea pe baza ADN-ului. În
felul acesta, cadavrele vor fi identificate fãrã erori, indiferent cît de
desfigurate ar fi în cazul în care sînt abandonate pe cîmpul de luptã sau
în gropi sãpate în grabã. Pe viitor guvernele vor dori, poate, sã meargã
mai departe ºi sã identifice în acest fel toþi cetãþenii, crescînd astfel controlul
ºi supravegherea indivizilor (mai ales a celor ce le fac dificultãþi
autoritãþilor). Un ministru conservator de la Afacerile Interne din Marea
Britanie a propus recent pãstrarea datelor ADN-ului tuturor celor ce au
suferit vreodatã o condamnare penalã într-o bibliotecã guvernamentalã; în
acest caz, ar fi supuºi acestei mãsuri cam 1 din 10 locuitori.
Anchetarea crimelor ºi cadavrul
În cazul descoperirii unui cadavru în circumstanþe suspecte, poliþia
apeleazã la un expert numit patolog judiciar. Întrebarea care se pune este
dacã a fost o crimã, un accident sau o sinucidere. Aceºtia au în permanenþã
asupra lor o „valizã criminalisticã“, în care se gãseºte un ºorþ impermeabil,
mãnuºi, un termometru, seringi, tampoane, instrumente de disecþie,
recipiente de sticlã pentru probe biologice, o lupã, o lanternã ºi un aparat
foto. Trebuie sã fie disponibili în orice moment. Mai jos sînt prezentate
unele dintre mãsurile pe care trebuie sã le ia ºi o serie de întrebãri la care
încearcã sã rãspundã. Cea mai mare parte a informaþiilor relevante pentru
acest subiect se regãseºte în capitolul 5.
Examinarea locului morþii

Existã pete de sînge prin apropiere? Cadavrul a fost tîrît pînã în acel
loc? Rãnile fatale nu duc obligatoriu la o moarte rapidã. De exemplu, un
om înjunghiat în inimã a reuºit sã alerge 400 de metri înainte de a muri.
Rana fãcutã în acest fel se închide parþial prin contracþia miocardului.
Moartea survine instantaneu mai degrabã din cauza secþionãrii principalelor
artere care alimenteazã inima cu sînge.
Cît timp a trecut de la instalarea decesului?

Întrebarea are o importanþã majorã ºi pentru a rãspunde se folosesc
mai multe metode. Calculul intervalului care a trecut de la deces este
afectat de mulþi factori, iar pentru determinarea cu aproximaþie a
momentului decesului se folosesc niºte diagrame. Se cunoaºte cu exactitate
ora morþii în cazul în care un glonþ opreºte un ceas.
Rigor mortis. Acest fenomen este descris în capitolul 5. Un ghid
rudimentar ºi rapid ar fi urmãtorul:
Cadavrul este cald ºi moale = mort de mai puþin de 3 ore

Cadavrul este cald ºi rigid = mort în urmã cu 3–8 ore
Cadavrul este rece ºi rigid = mort în urmã cu 8–36 ore
Cadavrul este rece ºi moale = mort de peste 36 ore.
Uneori, în cazurile în care moartea survine în timpul unei activitãþi

fizice intense sau al unei emoþii puternice, muºchii se pot contracta aproape
imediat. De exemplu, o persoanã care moare prin înecare sau în urma unei
cãzãturi (ori un soldat care moare pe cîmpul de luptã) îºi încleºteazã
mîinile pe un obiect aflat în apropiere. Acest spasm cadaveric este rar
întîlnit, dar demonstreazã cã persoana respectivã era încã în viaþã în
momentul înecãrii sau al lovirii de sol.
Temperatura corpului. Aceasta este mãsuratã rectal, nazal sau, cel mai
bine, în ureche. Interpretarea informaþiei obþinute nu este întotdeauna
simplã. Trebuie luate în calcul îmbrãcãmintea purtatã, amplasarea
cadavrului, dimensiunile corporale (cadavrele mici se rãcesc mai repede),
prezenþa apei, umiditatea ºi temperatura atmosfericã. Temperatura exterioarã
este un alt factor important (la tropice, cadavrul este posibil sã nu se
rãceascã). Temperatura persoanei în momentul morþii este importantã. Febra
sau activitatea muscularã creºte temperatura corpului cu cîteva grade, iar
hipotermia o scade.
Golirea stomacului. Acest factor depinde de cunoaºterea momentului
ultimei mese ºi nu oferã certitudine. Digestia se produce în mod normal
între douã ºi trei ore dupã masã, dar alimentele grase, bãuturile spirtoase,
ºocul nervos ºi stresul duc la o întîrziere a digestiei, în timp ce o masã
bogatã în lichide este mai uºor digeratã.
Modificãrile ochilor. Aspectul retinei ºi modificãrile compoziþiei
chimice a lichidelor ochiului (umoarea vitroasã) furnizeazã unele indicaþii
referitoare la timpul scurs de la deces.
Modificãrile din sînge ºi din mãduva osoasã ajutã la determinarea cu
aproximaþie a orei cînd a avut loc decesul.
Autopsia
Dupã încheierea examinãrii la faþa locului ºi prelevarea probelor
necesare, cadavrul este introdus în aºa-numitul „sac de mort“ ºi transportat
la morgã pentru a i se face autopsia. Mai întîi se recolteazã însã o probã
de sînge care este analizatã pentru determinarea viruºilor hepatici ºi HIV.
Rezultatul analizei va stabili dacã examinarea cadavrului trebuie fãcutã cu
mãsuri speciale de precauþie.
Apoi, cadavrul trebuie identificat. Identificarea este fãcutã de rude sau
de cunoºtinþe prin observarea feþei defunctului. Mai sus sînt descrise ºi
alte moduri de identificare. Tatuajele reprezintã un indiciu util. Cele colorate
se înnegresc cu trecerea timpului, deoarece pigmentul negru (cernealã
indianã) este mai rezistent la atacul celulelor albe ale organismului. Un
indiciu suplimentar care poate fi de un real folos îl reprezintã cicatricele
sau arsurile vechi. Într-o fazã iniþialã, cicatricele au o culoare brun-roºiaticã,
dar dupã 4–6 luni se mai deschid la culoare ºi se îngusteazã, dupã un an
ajungînd aproape albe.
Uneori, probele recoltate ajutã la soluþionarea cazului într-un fel
neaºteptat. Pe marginea unui drum a fost gãsit un om mort cu leziuni
toracice. Iniþial, pãrea sã fie vorba despre un accident rutier, dar pe cadavru
au fost gãsite fire de pãr bovin ºi s-a descoperit cã victima fusese cãlcatã
în picioare de un taur în cîmpul din apropiere ºi apoi aruncatã în stradã.
În cazul plãgilor împuºcate sînt necesare radiografii preliminare, pentru
a se recupera glonþul sau alicele din corp.
În continuare se face un examen anatomo-patologic de rutinã pentru
a se verifica existenþa unor leziuni, a bolilor cardiace, hemoragiilor, a
vreunei forme de cancer etc. Dacã în casa unui bãtrîn pãtrund hoþii ºi îl
leagã, iar bãtrînul moare din cauza unei hemoragii cerebrale puternice la
o orã sau douã dupã ce a fost eliberat, întrebarea care se pune ar fi dacã
acesta a murit din cauza vreunei afecþiuni naturale a arterelor cerebrale ºi
care ar fi legãtura dintre accidentul cerebral ºi pãtrunderea hoþilor în casã,
urmatã de legarea sa. Întrebãri asemãnãtoare se pun ºi în cazul stabilirii
responsabilitãþii pe care o are angajatorul în cazul unui deces la locul de
muncã. ªi morþile cauzate de infarcturi pot face parte din aceastã categorie.
Se ºtie cã aceia care duc o viaþã sedentarã prezintã o probabilitate de ºase
ori mai mare de a suferi un stop cardiac în timpul sau la cel mult o orã
dupã efectuarea unui efort fizic intens, cum ar fi aruncarea zãpezii cu
lopata, alergarea sau un act sexual. Totuºi, bãtrînii pot muri ºi de ceea ce
se numeºte „distrofie miocardicã senilã“, suferind doar de afecþiuni mode-
rate ale inimii.
Cauza morþii
Rãnile de armã. Armele sînt adesea factorii care provoacã moartea în
aceeaºi mãsurã în cazul omuciderilor, al sinuciderilor ºi al accidentelor,
iar în prezent se cunosc o mulþime de metode sofisticate pentru a alcãtui
filmul desfãºurãrii evenimentelor prin studierea corpului victimei. Efectul
produs depinde de viteza proiectilului. La viteze mai mici sau egale cu
viteza sunetului (340 de metri pe secundã), ca în cazul de exemplu al
arbaletelor, al puºtilor cu aer comprimat ºi al majoritãþii revolverelor,
proiectilul penetreazã þesuturile corpului de-a lungul unei traiectorii înguste
ºi produce vãtãmãri locale. La viteze mai mari decît cea a sunetului (de
exemplu armele folosite de armatã, care trimit proiectile cu viteze de 980
de metri pe secundã), proiectilul transmite o undã de ºoc de comprimare
cînd penetreazã þesuturile. Acest interval foarte scurt de presiune provoacã
lezarea unei zone întinse de-a lungul traiectoriei sale. De obicei, glonþul
trece prin corp ºi iese pe partea opusã. Dacã glonþul loveºte un os, de
obicei îl sparge ºi aruncã un fragment în afarã, prin piele. În cazurile în
care infanteriºtii sînt dispuºi pe rînduri strîmte în dreptunghiuri, ca în
cazul Bãtãliei de la Waterloo, era posibil sã fii rãnit de un fragment de os
proiectat dintr-un camarad lovit de glonþ.
Natura rãnii depinde ºi de alþi factori, de exemplu, dacã þeava armei
este ghintuitã sau netedã, de prezenþa sau absenþa unui amortizor ºi de
tipul explozibilului. La distanþe mici (sub o jumãtate de metru), în ranã
intrã funingine, fum ºi gaze încinse. Dupã cum este de aºteptat, rana de
ieºire are un aspect mai zdrenþuit, cu bucãþi de piele care atîrnã spre
exterior. Medicului legist i se cere, de obicei, sã aproximeze distanþa de
la care s-a tras, iar el stabileºte acest lucru în funcþie de aspectul rãnii.
Este mai simplu de stabilit în cazul rãnilor de alice, în care raza de
distribuþie a alicelor creºte cu distanþa de la care s-a tras.
Rechinul-tigru, braþul ºi un Iona modern

Spre sfîrºitul anilor 1950, în largul coastelor australiene, în zona oraºului
Sydney a fost capturat un rechin-tigru viu. Acesta a fost adus la mal ºi i
s-a dat drumul într-un acvariu, unde a regurgitat un braþ de om. Rechinii-tigru
au o muºcãturã foarte puternicã (o forþã de 3 tone pe cmp), dar acel braþ
fusese evident secþionat înainte de a fi înghiþit de rechin. Deºi a rãmas în
stomacul rechinului timp de mai multe zile, se puteau observa o serie de
tatuaje distinctive cu ajutorul cãrora s-a putut identifica persoana cãreia îi
aparþinuse; aceasta se pare cã fusese victima unei bande de mafioþi. Ucigaºii
dezmembraserã cadavrul ºi îl aruncaserã în mare, unde în mod normal s-ar
fi descompus în una sau douã zile. Neºansa acestora a constat în primul
rînd în faptul cã a fost capturat tocmai rechinul care a înghiþit braþul, iar
în al doilea rînd, cã rechinul l-a regurgitat înainte de a-l digera.
Un alt locuitor al mãrilor din largul coastelor australiene este caºalotul
(povestea este relatatã la Muzeul Balenei Ucigaºe din Eden, New South
Wales, Australia). Cetaceul ajunge la o lungime de pînã la 16–18 metri ºi
are colþi lungi, dar numai pe maxilarul inferior. În februarie 1891, un
caºalot împuºcat cu un harpon a lovit cu coada unul dintre pescadoarele
mai mici, fãcîndu-l bucãþi, iar un membru al echipajului, James Bartley, a
dispãrut. Spre sfîrºitul zilei, caºalotul, pe moarte, a fost urcat pe puntea
vasului principal, Star of the East, ºi a început tãierea. Membrii echipajului
au detectat niºte miºcãri vagi în stomacul animalului, iar cînd l-au deschis
ºi-au descoperit înãuntru colegul dispãrut. Acesta era în stare de inconºtienþã,
pielea era de un alb cadaveric, iar omul aproape orbise; stãtuse în stomacul
caºalotului timp de 15 ore ºi, deºi ºi-a pierdut pãrul ºi a delirat timp de 2
sãptãmîni dupã accident, ºi-a revenit ºi a trãit încã 18 ani.
Tãierea, înjunghierea ºi retezarea. Evident, arme diferite (un cuþit

ascuþit, o toporiºcã, o daltã de spart gheaþa etc.) vor provoca tipuri diferite
de rãni. Gîtul tãiat indicã de obicei un caz de sinucidere, iar plaga tãiatã
clasic (pentru un dreptaci) începe de sus, din partea stîngã a gîtului,
secþioneazã vasele de sînge ºi uneori chiar traheea, iar adesea se prelungeºte
puþin ºi în dreapta. Este posibil sã existe ºi niºte tãieturi preliminare de
încercare în aceeaºi zonã. Rãnile provocate prin înjunghiere pot sã însemne
crimã sau sinucidere. În cazul în care existã mai multe plãgi înjunghiate
dispuse în zone diferite ale corpului, sigur nu este vorba despre o sinucidere.
De asemenea, în cazul sinuciderilor, rãnile sînt localizate în general în
regiunea toracelui, în zona inimii, ºi nu la nivelul capului sau al
abdomenului, iar sinucigaºii îºi înlãturã hainele înainte de a se înjunghia.
Arsurile. Moartea este provocatã de cele mai multe ori de inhalarea
fumului sau a altor gaze, de exemplu de cianurã în cazul arderii unor
materiale plastice, ºi nu de arsuri propriu-zise. Acestea pot surveni atît
dupã decesul victimei, cît ºi înainte. Dacã pe cãile aeriene ale plãmînilor
se gãsesc particule de funingine, înseamnã cã persoana era vie în timpul
incendiului ºi le-a inhalat, prin urmare nu a fost adusã în acel loc ºi arsã
dupã ce murise.
S-au înregistrat ºi relatãri ocazionale despre aºa-numite „combustii
spontane“, descrise de Charles Dickens în romanul sãu Casa Groazei.
Corpul uman arde fãrã a afecta obiectele din jur. Uneori nu sînt afectaþi
nici mãcar pantofii victimei. Printre posibilele explicaþii ale acestui fenomen
aproape apocrif ar fi existenþa unei cantitãþi mari de alcool în corpul
victimei sau arderea lentã a grãsimii corporale, ca o lumînare, hainele
jucînd rolul fitilului. Fenomenul este observat în cazurile în care corpul se
aflã în apropierea unui foc deschis sau a unui ºemineu.
Electrocutarea. Gradul în care þesuturile sînt afectate în cazul unei
electrocutãri depinde de cantitatea propriu-zisã de electricitate care traverseazã
corpul, mãsuratã în amperi pe secundã. Aceastã cantitate depinde de tensiunea
electricã ºi de rezistenþa þesuturilor faþã de fluxul de curent. Pielea este cea
mai rezistentã parte a corpului ºi are o rezistenþã încã ºi mai mare dacã este
uscatã decît dacã e umedã. Acesta este motivul pentru care sãlile de baie
sînt atît de periculoase, existînd pericolul de electrocutare (din cauza
dispozitivelor acþionate electric ºi a apei din cadã), precum ºi de supradoze
de medicamente (aflate în dulãpiorul din baie), de sinucidere prin tãierea
carotidei sau a venelor de la încheietura mîinii (lamele de ras) ºi de lovire
(alunecarea pe o suprafaþã umedã, urmatã de lovirea capului ºi apoi de
înecare sau de deces în urma leziunilor cranio-cerebrale).
O tensiune de 240 de volþi este mai probabil sã ucidã persoana
electrocutatã decît o tensiune de 110 volþi. Un curent de 50-80 de miliamperi
ce traverseazã inima timp de peste un minut sau douã este de obicei fatal.
Dacã acest curent traverseazã pieptul, contracþia muºchilor toracali ºi a
diafragmului poate bloca respiraþia. Cazurile în care curentul trece prin
cap sau gît sînt mai rare, dar electricitatea poate afecta trunchiul cerebral,
paralizînd inima ºi respiraþia.
Strangularea. Strangularea cu ajutorul mîinilor este uºor de recunoscut.
Autostrangularea este aproape imposibilã, numai cã, dacã se foloseºte un
laþ, este greu de stabilit dacã e vorba despre un act sinucigaº sau despre
o crimã. Problema suicidului apare ºi în cazul unor practici autoerotice. O
scurtã anoxie cerebralã (privarea alimentãrii cu oxigen) poate duce la
halucinaþii erotice sau la intensificarea orgasmului. Anoxia apare dacã se
introduce capul într-o pungã de plastic sau, mai frecvent, dacã se aºazã în
jurul gîtului un laþ care este strîns manual. În timpul trãirii satisfacþiei
erotice, starea de conºtienþã se diminueazã, iar laþul este slãbit. Evident,
lucrurile pot lua o turnurã neplãcutã ºi, deºi circumstanþele demonstreazã
de obicei cã e vorba despre o sinucidere accidentalã, acest lucru este mai
greu de stabilit în cazul prezenþei unui partener sexual. Un laþ strîns în
jurul gîtului poate provoca decesul prin inhibarea reflexã a ritmului car-
diac.
Spînzurarea. În cazul în care victima a fost sugrumatã cu sîrme, funii
sau ceva asemãnãtor, este vorba despre sinucidere sau crimã? Spînzurarea
este aproape în exclusivitate opera sinucigaºilor, iar în acest caz urma
lãsatã de funie sau de o coardã pe gîtul victimei este ascendentã în direcþia
nodului ºi existã un spaþiu între laþ ºi piele în locul în care frînghia se
distanþeazã de suprafaþa pielii.
Înecarea. Cadavrele gãsite în apã nu se aflã de obicei într-o stare prea
bunã. Întrebãrile la care patologul trebuie sã rãspundã sînt: Era victima
deja moartã atunci cînd a ajuns în apã? A suferit decedatul un atac de cord
obiºnuit în apã?
În cazul unui înec, apa intrã în plãmîni ºi, pe mãsurã ce persoana
încearcã sã respire, aceasta formeazã împreunã cu aerul o spumã care
împiedicã ºi mai mult respiraþia. Dacã apa este dulce, trece din plãmîni în
fluxul sanguin, diluînd sîngele. Dacã e apã sãratã, fenomenul se produce
în sens invers: apa pãrãseºte fluxul sanguin ºi intrã în plãmînii deja inundaþi.
Despre diatomeele din sînge am discutat deja în capitolul 5; dacã sînt
detectate aceste organisme, înseamnã cã victima trãia în momentul în care
a intrat în apã ºi încerca sã respire. Dupã ce victima înceteazã sã se mai
miºte, corpul se scufundã cu pãrþile cele mai grele (capul, braþele ºi
picioarele) în jos. Dupã ce începe procesul de putrefacþie ºi de formare a
gazelor, cadavrul se ridicã din nou la suprafaþã ºi pluteºte – imagine nu
tocmai plãcutã.
Nu toþi cei care mor în apã se îneacã în acest fel clasic. În cazul unora,
scufundarea bruscã într-o apã rece ºi fluxul de apã în gurã ºi nas stimuleazã
un reflex care opreºte bãtãile inimii (stop cardiac). Persoana moare în cel
mult un minut.
Cãderea de la înãlþime. Acest tip de moarte este descris în secþiunea
referitoare la sinucidere din capitolul 3. Se poate ca persoana respectivã
sã se fi aruncat, sã fi cãzut accidental sau sã fi fost împinsã. Locul ºi
circumstanþele au o importanþã majorã. În cazul sinucigaºilor care se aruncã
din diverse clãdiri, rezultatul este mai sigur dacã „lansarea“ are loc cel
puþin de la etajul al cincilea.
Hipotermia. Frisoanele înceteazã atunci cînd temperatura corpului scade
sub 32°C (temperatura normalã este de 36,5°C), iar în cazul în care ajunge
mai micã de 28°C, moartea este aproape sigurã. Cele mai susceptibile sînt
persoanele foarte tinere, foarte în vîrstã sau cele intoxicate cu diverse
substanþe. Aºa-numitul „deces prin expunere la fenomenele naturii“
presupune de obicei hipotermia, fenomen care îi ucide pe cei care se
îneacã sau care rãmîn agãþaþi de epava unei nave timp îndelungat. Patologul
cautã modificãrile caracteristice ale pielii, deºi acestea se pot datora ºi
depozitãrii cadavrului într-o camerã frigorificã.
Alcoolul ºi alte substanþe intoxicante; otrãvurile. Dacã se bãnuieºte cã
moartea a fost provocatã de unele substanþe toxice, patologul trebuie sã
recolteze mostre de sînge, urinã, vomã ºi conþinut stomacal, precum ºi un
fragment de ficat (unde se concentreazã aceste substanþe) în scopul
efectuãrii unor analize. Posibilitãþile sînt aproape infinite, trebuind verificatã
existenþa a peste 30 de grupe de substanþe otrãvitoare, deºi cele mai comune
sînt puþine ca numãr. Acesta poate fi ajutat de rudele, prietenii, colegii de
muncã ai victimei sau de martorii decesului ºi, într-un caz mai fericit, ar
putea gãsi un bilet de sinucidere sau chiar un tub de medicamente cu
etichetã prin apropiere. Otrãvirea este cea mai frecventã metodã de
sinucidere în þãrile dezvoltate. Cadavrul poate oferi unele indicii: urme de
ac, mirosul unei anumite substanþe sau arsuri în jurul gurii din cauza
otrãvurilor corozive cum ar fi erbicidele.
Alcoolul (alcoolul etilic) este substanþa intoxicantã folositã cel mai
frecvent în toatã lumea ºi, totodatã, un catalizator puternic al violenþei ºi
omuciderilor. Se împrãºtie în întregul organism, cu excepþia þesuturilor
grase, deoarece nu se dizolvã în grãsime. Femeile prezintã mai multã
grãsime subcutanatã, astfel încît atunci cînd beau o cantitate egalã de
alcool (raportatã la greutatea corporalã) cu bãrbaþii, în sînge ºi în alte
þesuturi acesta apare într-o proporþie mai mare. Drept urmare, femeile sînt
mai vulnerabile la intoxicarea cu alcool.
Limitele legale ale alcoolemiei ºoferilor variazã de la þarã la þarã (destul
de ridicate în Irlanda ºi scãzute în Suedia); în Marea Britanie, limita este
de 80 mg la 100 ml (35 mg în cazul testului respiraþiei ºi 107 mg în
urinã). Pe mãsurã ce nivelul alcoolemiei creºte, se întîmplã urmãtoarele:
30–50 mg la 100 ml sînge – diminuarea capacitãþii de a conduce

autovehiculul
50–100 mg – scade inhibiþia, persoana devine vorbãreaþã ºi rîde excesiv
100–200 mg – stare de beþie, senzaþie de vomã, instabilitate
200–300 mg – vãrsãturi, stupefacþie, posibil comã alcoolicã
300–350 mg – pericol de moarte, oprirea respiraþiei
Situaþia diferã de la caz la caz. Se poate ajunge la o alcoolemie de

peste 300 mg/ml dacã se bea între 300 ºi 500 mg/100 ml alcool, ceea ce
înseamnã între o jumãtate de litru ºi un litru de whisky, gin sau altã
bãuturã spirtoasã în mai puþin de o orã. Bãutorii înveteraþi rezistã la cantitãþi
mai mari de alcool decît restul oamenilor. De exemplu, un alcoolic cronic
a supravieþuit unei concentraþii de peste 1 500 mg la 100 ml.
Analizele probelor biologice au în vedere multe alte substanþe
intoxicante, printre care heroina, cocaina ºi Ecstasy, oricare dintre acestea
putînd fi relevante în ancheta poliþiei. Viteza metabolismului (viteza cu
care substanþa dispare din corp) are evident o importanþã majorã.
Antidepresivele, prescrise cu atîta uºurinþã, sînt folosite adesea pentru
suicid ºi sînt responsabile pentru aproximativ 10% dintre decesele datorate
intoxicaþiilor în Marea Britanie. Pînã în anii 1980, barbituricele justificau
20% dintre decesele provocate de medicamente în Marea Britanie. În
prezent, acestea nu mai sînt prescrise ca somnifere. Barbituricele pot fi
detectate la un cadavru o perioadã îndelungatã, chiar dupã mai mulþi ani
la cadavrele exhumate.
Paracetamolul este medicamentul de sinucidere favorit în Marea
Britanie la ora actualã, ucigînd anual între 100 ºi 150 de persoane (în timp
ce aspirina provoacã aproximativ 50 de decese anual). Cantitatea de astfel
de medicamente ce poate fi cumpãratã fãrã reþetã a fost redusã în septembrie
1997. S-a sugerat, de asemenea, încorporarea în comprimate a unei
substanþe numite metioninã, antidotul paracetamolului.
Arsenicul, antimoniul, cianura ºi stricnina, care erau pe vremuri ajutorul
criminalului, sînt folosite rar în prezent, deoarece sînt foarte uºor de
depistat. Otrava clasicã a fost arsenicul. Dupã o otrãvire acutã, de exemplu
cu 100 mg de trioxid de arsen, la un interval cuprins între o jumãtate de
orã ºi o orã se manifestã vãrsãturi ºi colaps, iar apoi survine decesul.
Otrãvirea cronicã poate fi detectatã prin evidenþierea unor urme de arsen
în probe de unghii sau de pãr. Antimoniul este asemãnãtor cu arsenicul ºi
se gãseºte în vomitivul de tartru.
Cianura acþiona rapid ºi sigur, deºi neplãcut pentru victimã. Acidul
cianhidric se regãseºte în unele insecticide ºi rodenticide ºi în cîteva tipuri
de preparate pentru lustruire. În cazul inhalãrii formei gazoase, moartea
survine în cîteva minute. Substanþa blocheazã accesul oxigenului în celule,
iar oxigenul în surplus din sînge dã corpului o nuanþã cãrãmizie. Cianura
are un miros special, de migdale amare, dar trei sferturi dintre oameni se
nasc incapabili sã o detecteze. Cianura poate fi ascunsã cu uºurinþã („pastile
de sinucidere“) în inele sau în dinþi goliþi pe dinãuntru.
Stricnina este o otravã nemiloasã ce provoacã un deces agonizant, cu
spasme musculare, convulsii ºi, în final, epuizare ºi moarte.
Insulina a fost folositã de nenumãrate ori în comiterea unei crime ºi
adesea pentru sinucidere, mai ales de cãtre medici ºi asistente medicale,
deoarece aceºtia au mai uºor acces la aceastã substanþã. O supradozã
scade nivelul glicemiei în sînge, fapt ce provoacã leziuni cerebrale ºi
moartea în cîteva ore. Aceasta nu e uºor de detectat, dar nici imposibil.
Monoxidul de carbon se foloseºte uneori pentru sinucidere, iar cîteodatã
în cazuri de omucidere ºi de accidente, putînd fi detectat într-un cadavru
timp de pînã la 6 luni dupã deces. Acest gaz continuã sã ucidã anual cam
1 000 de oameni în Marea Britanie ºi provine din gazele de eºapament ale
autovehiculelor sau de la sisteme de încãlzire defecte. În multe lagãre de
exterminare naziste, victimele erau urcate în containere de mari dimensiuni
în care se pompau gaze de eºapament de la vehicule diesel. Metoda era
ieftinã ºi cu efect imediat; cadavrele, dupã îndepãrtarea dinþilor de aur,
erau îngropate sau incinerate.
Cui aparþin celulele?

Problema referitoare la proprietatea unui cadavru a fost deja tratatã.
Probleme similare pot apãrea ºi în cazul celulelor. Atunci cînd celulele
sînt cultivate în eprubete, nu se pot diviza de mai mult de 50-60 de ori,
dupã cum am menþionat în capitolul 4. Acestea îºi pot schimba însã
caracterul ºi deveni nemuritoare divizîndu-se nelimitat. În aceastã categorie
se încadreazã celulele de cancer. Într-un spital american, în 1951, Henrietta
Lacks a fost supusã unei operaþii pentru cancer de col uterin. O parte din
þesutul colului i-a fost datã unui cercetãtor entuziast, unul dintre pionierii
culturilor celulare care a reuºit sã cultive aceste celule în eprubete. Celulele
(care au primit numele de celule Hela în onoarea donatoarei) au devenit
nemuritoare ºi, în scurt timp, au ajuns în aproape toate laboratoarele de
studiu celular din lume. Probabil cã volumul lor total l-a depãºit chiar pe
cel al întregului corp al Henriettei Lacks, care a devenit, într-un fel,
nemuritoare.
Uneori, întrebarea „Cui aparþin celulele?“ are ºi un caracter juridic, nu
numai biologic. În 1976, într-un spital american s-au recoltat celule din
splina mãritã a unui pacient care suferea de leucemie. S-a descoperit cã
acestea conþineau un nou virus (virusul uman limfotrop al limfocitelor T
– tipul 2) care a stîrnit interesul cercetãtorilor. Pe mãsurã ce s-au înmulþit
în culturã, aceste celule au produs ºi una sau douã molecule de importanþã
biologicã, ce au fost purificate ºi vîndute altor laboratoare. Cultura, numitã
„Mo“, dupã numele pacientului John Moore, a devenit subiectul unui
brevet american, cu numãrul 4 438 032. Numai cã John Moore nu semnase
nici o formã de consimþire, aºa încît dupã ce s-a însãnãtoºit ºi s-a întors
acasã, l-a dat în judecatã pe medicul din laboratorul spitalului unde fusese
operat, pretinzînd o cotã-parte din profituri, deoarece acestea se obþineau
datoritã celulelor sale. Curtea Supremã a Statului California a hotãrît într-un
final cã doctorul respectivului laborator a greºit nedezvãluind valoarea
financiarã a celulelor, dar a adãugat cã John Moore nu mai avea nici un
drept de proprietate asupra lor. Cazul s-a încheiat printr-un acord negociat
între medic ºi pacient.
Nu cu toþi pacienþii se întîmplã acest lucru. În 1995, Institutul Naþional
American de Sãnãtate Publicã a obþinut un brevet pentru o linie celularã
derivatã de la un pacient aflat într-o zonã retrasã din Papua Noua Guinee.
Celulele proveneau dintr-o mostrã de sînge recoltatã în cadrul Proiectului
Diversitãþii Genomului Uman. Celulele conþineau un virus ºi erau potenþial
utile pentru crearea unui vaccin ºi pentru teste de diagnosticare. În acest
caz, furnizorul celulelor are ºanse minime de a beneficia în vreun fel de
ele; aceleaºi ºanse le are ºi populaþia din acea zonã, deoarece ei nu-ºi vor
putea permite achiziþionarea vaccinului sau a trusei de diagnosticare.
Probleme legale în ceea ce priveºte drepturile de proprietate asupra
celulelor apar ºi în cazul ovulelor congelate ºi depozitate, al ovulelor
fertilizate, al spermei ºi uneori al sîngelui. Sperma ºi ovulele aparþin
incontestabil donatorilor; dar care ar fi situaþia în cazul în care sperma
pãstratã a soþului este folositã de vãduvã dupã decesul acestuia? Un exemplu
în acest sens este dat în capitolul 12. Care sînt statutul legal ºi drepturile
de moºtenitori ale posibililor urmaºi rezultaþi în acest fel? Aceste probleme
cad în grija avocaþilor, dar este evident cã progresele înregistrate în
biomedicinã (terapia geneticã, testãrile genetice în stadiu prenatal,
tratamentul nou-nãscuþilor cu malformaþii) îi vor intimida chiar ºi pe cei
mai curajoºi oameni ai legii.
Cine este proprietarul secvenþelor de ADN?

Proprietarul secvenþei de ADN a unei gene deþine practic cheia obþinerii
substanþei create de acea genã, iar substanþa respectivã poate fi insulina,
eritropoietina (folositã în tratamentul anumitor forme de anemie) sau o
proteinã viralã, întrebuinþatã la vaccinãri. În lumea comercialã, o secvenþã
geneticã poate reprezenta o proprietate valoroasã, iar unii au început deja
sã obþinã brevete pentru secvenþe genetice. Posibilitãþile se înmulþesc rapid,
pe mãsura cartografierii secvenþei ADN-ului uman (vezi capitolul 10) ºi
au apãrut anumite semne de îndoialã în privinþa brevetãrii secvenþelor
genetice umane. Dacã cineva ar breveta o genã umanã (ADN), persoana
respectivã ar obþine un monopol legal asupra acelui ºir ADN. Este acest
lucru acceptabil din punct de vedere moral? Ar putea acesta sã interzicã
reproducerea materialului brevetat, cu alte cuvinte, sã îl împiedice pe
donatorul acelei secvenþe genetice sã aibã copii?
Unele obiecþii sînt simple reacþii cu caracter emoþional împotriva
savanþilor ºi a cercetãrilor în domeniul ADN-ului uman. Savantul este
considerat un „hoþ de gene“ ºi multã lume se teme de progresul acestui
domeniu riscant, deoarece nu se ºtie unde se va ajunge. Alte obiecþii sînt
însã mai rezonabile. În primul rînd, brevetarea reprezintã un mod de
asigurare a dreptului de proprietate ºi a recompenselor financiare, ºi nu
implicã nici un fel de beneficii pentru specia umanã; oricum, genele nu
sînt propriu-zis o invenþie care sã poatã fi brevetatã, ci un produs descoperit
al naturii, o parte a corpului uman. Mai mult, nu este oare posibil ca
brevetarea (deþinerea) unei gene sã limiteze accesul liber la informaþie al
altor cercetãtori, acþionînd astfel ca o barierã în calea progresului ºtiinþific?
Pe de altã parte, se argumenteazã cã obþinerea rapidã a unui brevet pentru
o genã cu valoare comercialã reprezintã un stimulent deosebit pentru
investiþii ºi cercetare, lucru de altfel benefic pentru ºtiinþã. Probabil cã se
va ajunge la un compromis, în care anumite secvenþe de ADN, al cãror
produs genetic are utilitate practicã în diagnosticarea, tratarea ºi prevenirea
anumitor boli, sã se poatã breveta. Va trebui sã se obþinã un echilibru ºi,
ca de obicei, avocaþii ne vor obliga sã gîndim mai mult ºi mai clar.
În mai 1997, HUGO (Organizaþia Genomului Uman) s-a declarat
împotriva brevetãrii ADN-ului uman. Organizaþia afirmã cã rezultatele
privind ADN-ul uman ar trebui sã fie accesibile fãrã restricþii tuturor
cercetãtorilor, mai puþin în cazul genelor implicate în unele boli ºi sînt
vizate pentru conceperea medicamentelor ºi în cazul în care cercetãrile
acestor domenii presupun investiþii cu un factor de risc ridicat.
Îndepãrtarea unor fragmente ale corpului

Majoritatea cadavrelor sînt îngropate sau incinerate în stare intactã,
neafectate, exceptînd o posibilã autopsie sau apariþia unor modificãri
provocate de stadiile timpurii ale descompunerii. Concepþia aproape
universalã este cã un cadavru, dacã urmeazã sã fie înmormîntat, ar trebui
sã fie lãsat sã se odihneascã în pace, fãrã a fi deranjat. Papa Bonifaciu al
VIII-lea a emis în 1299 un edict prin care oricine dezmembra un cadavru
era excomunicat. Cu toate acestea, din multe cadavre au fost adesea
îndepãrtate organe sau alte fragmente ale corpului, din diferite motive.
Pentru prevenirea descompunerii

sau ca fazã preliminarã a îmbãlsãmãrii
Eviscerarea (îndepãrtarea mãruntaielor) era o operaþie bine motivatã,
descrisã în capitolul 5. Aceastã metodã devenise o practicã standard în
cazul nobililor sau al suveranilor uciºi în luptã pe teritorii strãine; ca
urmare, restul cadavrului sau scheletul, dupã fierberea ºi îndepãrtarea
þesuturilor moi, putea fi adus acasã ºi beneficia de o înmormîntare adecvatã.
În cazul îmbãlsãmãrii cadavrului, viscerele erau introduse în vase cu
destinaþie specialã.
Un fragment al corpului poate fi îngropat separat în cazul în care
proprietarul este încã în viaþã. Unul dintre comandanþii englezi din Bãtãlia
de la Waterloo ºi-a pierdut un picior în urma unei împuºcãturi. Piciorul a
fost recuperat de pe cîmpul de luptã ºi apoi îngropat, avînd chiar o piatrã
funerarã proprie, în timp ce bãrbatul s-a întors în Anglia ºi a trãit pînã la
o vîrstã înaintatã. În secolul XIX, unui dictator mexican dispreþuit i s-a
amputat un picior, iar el a dispus o înmormîntare adecvatã, la catedralã.
Ulterior, acesta a fost detronat, iar piciorul, exhumat de cãtre duºmanii
sãi, a fost reînmormîntat cu tot ceremonialul dupã ce dictatorul a revenit
la putere. În general, musulmanii îngroapã orice fragment al corpului
îndepãrtat de chirurg. De exemplu, un picior amputat este preluat de familie
ºi îngropat în locul unde, într-o zi, i se va alãtura ºi proprietarul. La curþile
imperiale chineze, dupã ce erau castraþi, eunucii îºi pãstrau organele genitale
(operaþia nu era delicatã, dacã se îndepãrtau cu grijã numai testiculele)
pentru a putea fi îngropaþi împreunã cu acestea. Astfel se puteau ridica la
ceruri ca bãrbaþi întregi. Ultimul eunuc a murit într-un templu budist în
1996, la vîrsta de 94 de ani.
În aceeaºi categorie se înscrie ºi practica înmormîntãrii separate a
placentei (vezi capitolul 12).
Pãrþile corpului considerate moaºte

Moaºtele nu sînt adunate în exclusivitate de la sfinþi ºi martiri, fiind
la fel de cãutate ºi cele de împãraþi, regi, autori ºi artiºti celebri etc. (vezi
capitolul 12). Cînd Napoleon a murit singur ºi uitat pe Insula Sf. Elena,
localnicii au adunat cu mult zel suveniruri rãmase de la marele om. Printre
acestea se numãrau hainele ºi ºuviþele de pãr tãiat, iar cineva a avut chiar
îndrãzneala de a-i îndepãrta organele genitale, o relicvã extrem de
importantã de la un împãrat atît de glorios. În 1972, la casa de licitaþii
Christies s-a pus în vînzare un obiect asemãnãtor unui cãluþ-de-mare despre
care se pretindea cã ar fi ce mai rãmãsese din penisul marelui om. Inima
i-a fost aºezatã într-o vazã de argint, stomacul într-un vas de argint pentru
piper (suferise de cancer stomacal), iar un fragment din intestine a ajuns
la Colegiul Regal al Chirurgilor din Londra. Restul cadavrului a fost readus
triumfãtor la Paris în 1848, la 27 de ani dupã ce murise, ºi îngropat în
Domul Invalizilor. Lui Tutankhamon, despre care am discutat în capitolul
9, i-a fost de asemenea furat penisul de cãtre vînãtorii de relicve, probabil
la scurt timp dupã descoperirea mumiei, în 1925; pînã la reîngroparea sa
în 1926, penisul mumificat al tînãrului faraon, împreunã cu un înveliº
penian din aur, dispãruserã.
Moaºtele pot fi uneori diverse fragmente ale corpului. Cînd împãrãteasa
Josephine a vizitat mormîntul lui Carol cel Mare (742–814) din
Aix-la-Chapelle, i s-a prezentat omoplatul acestuia, fixat pe un fragment
din Sfînta Cruce, sigilat în cristal ºi prins de un lanþ de aur ce atîrnase în
jurul gîtului celebrului rege. Un alt omoplat pãstrat separat de restul corpului
a fost cel al Sf. Andrei din Edinburgh. Degetul arãtãtor al lui Galileo
Galilei se aflã într-o cutie de sticlã la Muzeul de Istorie Naturalã din
Florenþa. Degetul este uºor curbat ºi ridicat în sus, ca ºi cum marele
savant ar face un semn vulgar cãtre detractorii sãi ecleziastici. O relicvã
neobiºnuitã o constituie un dinte al lui Isaac Newton (1642–1727), vîndut
la Londra în 1816 pentru a fi fixat pe inelul unui nobil; fãrã îndoialã, se
spera ca aceastã relicvã sã îmbunãtãþeascã procesele cerebrale ale
purtãtorului. Romanii din antichitate practicau os resectum, prin care un
fragment din corp, de exemplu un deget, era separat de cadavru ºi
înmormîntat, în timp ce restul cadavrului era incinerat, iar cenuºa era
introdusã în urne funerare. Fragmentul îngropat nu avea atît caracterul
unei relicve, cît al unei rãmãºiþe a defunctului care nu era distrusã imediat
de foc; era un fel de compromis între incinerare ºi îngropare.
Ca pradã de rãzboi
Scalparea morþilor pe cîmpul de luptã era practicatã de cãtre sciþi, celþi
ºi teutoni. Deºi practica a fost asociatã triburilor de amerindieni, se pare
cã aceºtia au deprins-o de la duºmanii lor europeni. Unele state ofereau
recompense pentru scalpuri de indieni, iar colonizatorii îi scalpau pe indieni
pentru a demonstra cã îi uciseserã. În statul Massachusetts se acordau
40 £ pentru fiecare scalp de bãrbat indian trecut de 12 ani ºi 20 £ pentru
scalpul unei femei sau al unui copil. Printre relicvele de rãzboi neobiºnuite
se numãrã nasurile a mii de coreeni, tãiate de japonezi în timpul invaziei
acestora în Coreea în 1597. În 1993 au fost îngropate decent 20 000 de
nasuri.
Unele fragmente ale corpului sînt înlãturate ºi pentru a pedepsi sau a
ultragia un cadavru. Despre decapitarea, eviscerarea ºi dezmembrarea
cadavrelor am discutat în capitolul 13.
Pentru îndeplinirea dorinþelor celor morþi

sau pentru a-i onora
Inima a avut dintotdeauna un statut special, fiind consideratã centrul
sentimentelor, al curajului ºi al pietãþii. Încã din epoca de piatrã, inima era
îngropatã uneori separat de restul corpului, deºi era consideratã, de obicei,
ca parte a restului viscerelor ºi îndepãrtatã o datã cu acestea. Richard I al
Angliei a fost ucis în 1199, iar cea mai mare parte a corpului sãu a fost
înmormîntatã la picioarele tatãlui sãu, la abaþia Fontevraut din Franþa.
Viscerele au fost înmormîntate în apropiere, la abaþia St. Saviour de la
Charroux din Poitou. În schimb, inima a fost trimisã la Catedrala din
Rouen spre a rãsplãti cetãþenii pentru loialitatea ce i-o arãtaserã.
William Cuceritorul (1027–1087) a murit din cauza rãnilor din timpul
asedierii oraºului Nantes. Intestinele i-au fost înmormîntate în Chalus, un
oraº din Franþa, inima a ajuns în Catedrala din Rouen, iar restul corpului
în abaþia Les Dames din Caen. În secolul XII, în timpul cruciadelor, mulþi
dintre cei ce au murit pe Pãmîntul Sfînt au cerut ca inimile sã le fie
înmormîntate acolo. Aºa a început practica înmormîntãrii inimilor
creºtinilor, ulterior adoptatã de suveranii din Europa ºi de mulþi alþii. În
Anglia, în secolul XVII s-au înregistrat cel puþin 190 de înmormîntãri de
inimi. Misionarul ºi exploratorul scoþian David Livingstone a murit în
Alala, Africa, în 1873. Inima ºi mãruntaiele i-au fost îngropate acolo, sub
un copac. Restul corpului a fost umplut cu sare, uns cu coniac ºi lãsat sã
se usuce timp de 14 zile. Apoi, dupã ce a fost introdus într-un cilindru din
coajã de copac, acoperit cu o pînzã de vele ºi legat de un stîlp, cadavrul
a fost transportat aproximativ 1 600 de kilometri pînã pe coasta africanã,
în Zanzibar. De acolo, cadavrul a fost transportat pe mare pînã în Anglia
ºi înmormîntat, la aproape un an dupã ce murise. Inima lui Shelley, care
nu a fost arsã (vezi capitolul 7), se aflã în Boscomb Manor House din
Hampshire. Cenuºa lui Thomas Hardy se odihneºte în Catedrala
Westminster, alãturi de cea a lui Charles Dickens, dar inima lui este
îngropatã alãturi de prima sa soþie, în cimitirul bisericii St. Michaels din
Stinsford, Dorset.
Îngroparea inimii nu ºi-a pierdut atracþia nici în prezent. Cadavrul
þarului Boris al II-lea al Bulgariei, care a murit în 1943, s-a pierdut, fiind
probabil distrus de poliþia secretã comunistã. Recent însã s-a recuperat
inima, aflatã într-o urnã de plumb, dintr-un cimitir bulgar ºi a fost
reînmormîntatã.
Capul reprezintã într-o mãsurã mai mare individualitatea unei persoane,
dupã cum este descris în capitolul 15. În 1996, o vãduvã egipteanã a
exhumat craniul soþului sãu fiindcã îi era dor de el ºi se simþea singurã.
Femeia a fost arestatã de poliþie. Sfîntul Thomas Becket a beneficiat de
o înmormîntare clericalã complicatã în Canterbury. Creierul i-a fost pus în
douã morminte separate, iar alte douã morminte conþineau craniul ºi restul
osemintelor (vezi capitolul 12).
Legenda capului lui Oliver Cromwell este prezentatã în capitolul 13.
Pentru transplanturi de organe

Recoltarea organelor pentru a fi folosite ca „piese de rezervã“ este
descrisã mai detaliat în capitolul 12.
Pentru cercetare
Creierul a fost organul cel mai intens studiat. Creierele marilor genii,
artiºtilor ºi savanþilor sînt cumva mai mari sau se deosebesc în vreun fel de
creierele normale? Se pare cã greutatea creierului nu are o influenþã prea
mare, fapt dovedit de urmãtoarele valori de greutate a creierelor, exprimate
în uncii: Troþki – 56; W.M. Thackeray – 58; Marilyn Monroe – 51; Robert
F. Kennedy – 51; Walt Whitman – 45; Anatole France – 35. Creierul unui
bãrbat adult cîntãreºte în medie 49 de uncii (1,370 kg), iar cel al unei
femei, 44 de uncii.
Ce se poate spune despre circumvoluþiunile (cutele) de pe suprafaþa
creierului? Acestea se formeazã deoarece partea frontalã a creierului
(prozencefalul), care este în principiu o reþea densã de celule nervoase
speciale sub forma unui tub gol, s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul
evoluþiei speciei umane. Acoperã în prezent cea mai mare parte a restului
creierului, iar tubul gol s-a prãbuºit (formînd încreþituri pe suprafaþã) pentru
a încãpea în interiorul craniului rigid. Un numãr mai mare de
circumvoluþiuni înseamnã o suprafaþã mai mare a prozencefalului, adicã
un numãr mai mare de celule nervoase. Creierele umane au multe
circumvoluþiuni, dar creierele geniilor nu diferã în acest sens de celelalte.
Mai mult, s-a demonstrat cã delfinii au un numãr mai mare de
circumvoluþiuni (ºi un creier mai greu) decît oamenii.
Însã greutatea creierului ºi numãrul de circumvoluþiuni sînt aspecte
frivole. S-ar putea descoperi oarecari diferenþe dacã s-ar face comparaþii
mai detaliate, cu un caracter mai subtil? Pare puþin probabil. Structura
creierului ne diferenþiazã de celelalte primate, dar nu explicã diferenþele
de intelect dintre oameni. În cãutarea unui element deosebit în creierul
unui geniu, creierul lui Einstein a fost separat de corp înainte ca acesta sã
fie incinerat, în 1955, ºi depozitat în Spitalul Princeton din New Jersey.
Ulterior, creierul a fost plimbat pe la diferite spitale ºi studiat de specialiºti
în neuropatologie, fãrã sã se observe ceva neobiºnuit. Pînã în prezent nu
s-a publicat nici un raport final, iar creierul, conservat în formol, aºteaptã
într-un borcan sã fie studiat în continuare.
Partea a IV-a
Moartea þi viaþa de apoi

332 Moartea ºi viaþa de apoi
Moartea ºi cadavrul: impactul emoþional 333
15
Moartea þi cadavrul: impactul
emoþional
Cea mai mare parte (a omenirii) trebuie sã fie mulþumitã cã se aflã

într-o situaþie în care parcã nici nu s-ar fi nãscut, sã se regãseascã în
Registrul lui Dumnezeu, nu în însemnãrile omului.
Sir Thomas Browne (1605–1682)
Perspectiva morþii
Nimeni nu poate nega cã moartea (cel puþin moartea propriei persoane)
este ceva greu de acceptat. La Rochefoucault spunea cã omul nu poate
privi moartea mai calm decît priveºte soarele. Este simplu sã ne gîndim
la propria dispariþie cu îngrozitoare strîngere de inimã ºi înspãimîntaþi.
Moartea poate fi însã contemplatã ºi dintr-un punct de vedere filozofic.
Filozofii nu se pot împiedica sã manifeste un interes pentru acest subiect;
dupã cum spunea Socrate, citat în Fedon, unul din dialogurile lui Platon:
„Atunci este un fapt, o, Simmias, cã filozofii adevãraþi transformã moartea
într-o profesie“. Se poate filozofa cã moartea este o parte a vieþii, inerentã
acesteia (vezi capitolul 1) ºi nici unul dintre noi nu va fi nemuritor; dar
acest lucru nu ne încãlzeºte cu nimic. Moartea ºterge diferenþele dintre
oameni; ne aºteaptã pe toþi, indiferent de realizãri, avere sau frumuseþe
personalã. Ar trebui sã fim pregãtiþi sufleteºte pentru ea. Cu toate acestea,
omul nu poate accepta dispariþia totalã a sinelui, dacã moartea înseamnã
acest lucru. În fond, moartea nu este o idee abstractã, ci marea ºi aparent
insurmontabila ameninþare la adresa existenþei noastre continue. Printre
sentimentele provocate de moarte se numãrã tristeþea, furia, sfidarea,
indignarea ºi resemnarea, iar cel mai comun dintre ele este frica. Din
punctul de vedere al supravieþuirii speciei, acest lucru e firesc. Prin natura
lor, fiinþele trebuie sã facã tot ce le stã în putinþã ca sã supravieþuiascã, sã
se reproducã ºi sã evite moartea. Teama de moarte poate fi consideratã
drept un avantaj în lupta pentru supravieþuire.
Mulþi oameni vor admite, dupã un timp de gîndire, cã se tem de
procesul morþii la fel de mult ca de moartea însãºi. Aproape toþi ne dorim
un mod rapid ºi calm de a pãrãsi viaþa. Cine nu ar prefera sã moarã brusc,
în urma unui atac cardiac, decît lent, de cancer sau de foame? Frica de
durere nu este singurul chin pe care îl avem de înfruntat în timpul procesului
de dispariþie. Mai este ºi conºtienþa faptului cã, în scurt timp, te vei stinge
asemenea unei lumînãri; în plus, apar regrete pentru pãrãsirea celor dragi
ºi pentru treburile lãsate neterminate.
Pe de altã parte, se poate spune cã gîndul de a ne naºte ar fi chiar ºi
mai îngrozitor dacã am ºti ce urmeazã sã ni se întîmple. Durerile ºi
constrîngerile pur fizice ale naºterii sînt înspãimîntãtoare. Din fericire, în
acele momente traumatizante noi nu ne aflãm în posesia completã a
facultãþilor noastre ºi nu þinem minte nimic din cele întîmplate. Francis
Bacon (1561–1626), filozof ºi om politic englez, a remarcat cã: „A muri
este la fel de natural cu a te naºte, iar pentru un prunc, probabil cã una
dintre ele este la fel de dureroasã precum cealaltã“.
În Europa medievalã, biserica folosea multe mijloace pentru a le aminti
oamenilor de moarte. Se dorea sã se inspire fricã, frica de moarte, în
rîndul pãcãtoºilor ºi al celor ce nu se cãiau. Pentru întãrirea cuvintelor
predicatorilor ºi ale cãrþilor de rugãciuni, erau expuse imagini înfricoºãtoare
numite memento mori (în latinã = aminteºte-þi cã vei muri). Memento
mori erau picturi ºi sculpturi care reprezentau cranii, schelete sau imagini
în care moartea era înfãþiºatã ca o persoanã numai piele ºi os. Uneori se
prezentau imagini ale unor cadavre mîncate de viermi sau cu viermi care
ieºeau din orbite. Artiºtii europeni din secolele XVIII–XIX pictau imagini
ºocante în care un corp avea o parte vie, iar cealaltã moartã, desfiguratã
ºi în descompunere. Moartea avea un caracter democratic, aºteptîndu-i atît
pe sãraci, cît ºi pe bogaþi. Imaginii i se alãturau adesea simboluri ale morþii,
precum coase, clepsidre, lumînãri ºi schelete. Cu siguranþã, frica de moarte
ºi de ororile iadului i-ar fi fãcut pe oameni sã se poarte mai bine. Însã
oricît de logicã ar putea pãrea presupunerea cã oamenii pot fi terorizaþi sã
se poarte corect de frica iadului, dovezile sînt irelevante. Creºtinii nu sînt
cu mult mai morali sau mai amabili cu cei din jur decît adepþii unor religii
pentru care nu existã ideea de iad, sau decît cei fãrã nici un fel de religie.
Totuºi, posibilitatea existenþei unei vieþi de apoi, cu sau fãrã rai ºi iad,
are un efect evident asupra atitudinii cu care este abordatã moartea, iar
acest subiect este dezvoltat în capitolul 16. O serie de studii au demonstrat
cã cei cu o concepþie religioasã tind sã aibã o atitudine optimistã faþã de
moarte. Cei care trãiesc singuri se tem cel mai mult de moarte, în timp ce
persoanele cãsãtorite au tendinþa de a evita subiectul. Totuºi, adulþii normali
nu trãiesc cu teama morþii. Dacã se gîndesc la moarte, pot admite cã sînt
îngrijoraþi, iar aceastã teamã ar putea sã le bîntuie subconºtientul, dar nu
este vorba despre o neliniºte permanentã. Cei mai preocupaþi sînt copiii
(mai mari de cinci ani), bãtrînii ºi persoanele cu probleme psihice.
Poetul Walt Whitman (1819–1892) priveºte moartea cu optimism:
Moartea diferã
De ceea ce cred toþi
ªi e mai norocoasã.
Cei ce împãrtãºesc acest optimism au probabil motive suficient de

bune în acest sens, cu excepþia credinþelor religioase. Aceºtia ar putea, de
exemplu, sã aºtepte nerãbdãtori sã fie criocongelaþi ºi reînviaþi într-o fazã
ulterioarã, dupã cum am amintit în capitolul 10. Pentru ei, moartea este un
eveniment nenatural ºi inutil, o obligaþie jignitoare faþã de specia umanã.
Pentru alþii, optimismul ar putea fi doar o bravadã. Aceºtia vor spune cã
sînt „tineri de 65 de ani“ în loc de „în vîrstã de 65 de ani“. Alþii iau
subiectul în glumã. Winston Churchill a murit la 91 de ani, iar la cea de-a
75-a aniversare se spune cã ar fi afirmat: „Sînt pregãtit sã-mi întîlnesc
Creatorul. Dar dacã ºi Creatorul este pregãtit pentru chinul de a mã întîlni
pe mine, asta este o altã problemã“
Un exemplu de atitudine curajoasã ºi practicã îl reprezintã William
Hazlitt (1778–1830) care a scris în eseul „Despre teama de moarte“:
„Probabil cã unul dintre cele mai bune remedii pentru teama de moarte
este sã cugeþi cã viaþa are atît un început, cît ºi un sfîrºit. A fost o vreme
cînd nu existam, iar acest lucru nu ne preocupã – atunci de ce sã ne
frãmînte faptul cã va veni o vreme cînd nu vom mai fi?... A muri înseamnã
doar a fi aºa cum eram înainte de a ne naºte. Iar lucrul de care ne temem
cel mai tare este cã, dupã o existenþã scurtã, agitatã, febrilã, dupã speranþe
deºarte ºi temeri zadarnice, ne vom adînci din nou în odihna finalã ºi vom
uita de visul zbuciumat al vieþii!“
Unii gîndesc cã moartea este mai uºoarã dacã omul a avut o viaþã
plinã ºi a realizat multe lucruri; nu este însã aºa, deoarece întotdeauna
credem cã am fi putut face mai multe. Sir Isaac Newton (1642–1727) a
inventat teorema binomialã ºi a descoperit ºi analiza matematicã, legile
opticii ºi legea universalã a gravitaþiei. Impactul sãu în domeniul ºtiinþei
a fost enorm; dupã cum spunea Alexander Pope (1688–1744):
Natura ºi-ale sale legi zãceau în beznã ºi-n surdinã,

Dar Dumnezeu a zis: „Sã fie Newton!“ ºi s-a fãcut luminã.
Cartea lui Newton, Principia, este una dintre cele mai importante
isprãvi ale intelectului uman; el a fost venerat ºi onorat de contemporanii
sãi ºi a fost preºedinte al Royal Society timp de 25 de ani. Cu toate
acestea, a rãmas o persoanã timidã ºi modestã, lãsînd sã se întrevadã din
ultimele sale cuvinte cã ar mai fi fost multe lucruri de fãcut.
„Nu ºtiu cum par eu în ochii lumii. Însã eu mã privesc ca pe un copil

ce se joacã pe malul mãrii ºi se distreazã uneori cînd descoperã o piatrã
mai netedã sau o scoicã mai frumoasã decît cele obiºnuite, însã marele
ocean al adevãrului se întinde nedescoperit în faþa mea.“
Se poate spune cã cel mai bun remediu pentru teama de moarte este
acela de a o privi tot timpul în faþã, de a te obiºnui cu ideea morþii ºi de
a o accepta. Aceasta este strategia susþinutã de multe dintre marile credinþe
religioase ale lumii, fapt descris în capitolul 16. Se spune cã, într-un fel,
moartea poate fi evitatã, deoarece spiritul tãu pãrãseºte corpul ºi intrã într-o
Lume a Luminii sau în Conºtiinþa Universalã, stare asemãnãtoare celor
descrise în experienþele de moarte clinicã (vezi capitolul 5).
Probabil cã acest lucru este mai simplu în cazul în care o boalã gravã
ne face sã acceptãm perspectiva morþii, cel puþin temporar. Mozart, într-o
scrisoare cãtre tatãl sãu din 4 aprilie 1787, cînd avea 31 de ani, scria:
„Avînd în vedere cã moartea (pentru a fi exact) este adevãratul scop

final al vieþii, m-am strãduit în ultimii ani sã încerc sã cunosc acest adevãrat
ºi cel mai bun prieten al omului într-o asemenea mãsurã, încît contemplarea
sa nu numai cã nu mã mai sperie în nici un fel, dar mã relaxeazã ºi îmi
oferã o liniºte sufleteascã deosebitã.“
Vederea cadavrului
Cei care au vãzut un cadavru ºtiu cã acest lucru are un efect puternic
asupra psihicului. Numai cã puterea de a stîrni emoþii scade pe mãsurã ce
cadavrul se descompune. Natural cadavrul are cea mai mare capacitate de
a readuce în memorie persoana decedatã. Sentimentele sînt stîrnite cu
uºurinþã de aceastã priveliºte, iar în secolele trecute vederea cadavrului
juca un rol important în viaþa familialã ºi religioasã. Dupã ce mortul era
spãlat ºi îmbrãcat, uneori ºi îmbãlsãmat, puterea influenþei sale devenea
chiar mai mare. Ne aflãm în prezenþa persoanei decedate.
Mumificarea aduce o notã de distanþare, dar factorul personal este în
continuare prezent. În Egiptul roman (secolul IV d.Hr.), sicriele aveau un
capac care glisa înapoi pentru a se putea observa corpul mumificat. În
continuare, în acest ºir al activãrii sentimentelor personale se plaseazã
mãºtile mortuare sau efigiile în mãrime naturalã, care reprezintã surse de
amintire artificiale. Sculpturile sau picturile au un impact similar, în timp
ce o fotografie, mai ales în cazul în care persoana priveºte direct spre
obiectiv, are un efect mai puternic, deoarece surprinde un moment de viaþã
efectivã. Ne priveºte chiar persoana realã. Fotografiile chipurilor moarte
au un efect diferit: ne miºcã mai mult deoarece ºtim cã persoana este
moartã; ochii sînt închiºi, iar omul are un aspect liniºtit.
Faþa ºi capul au un impact mai puternic decît alte pãrþi ale corpului.
Chipul este cel care dã individului unicitatea. Întîmplãtor, capul este în
acelaºi timp o parte a corpului a cãrei îndepãrtare pune automat capãt
vieþii, fapt speculat cu o eficienþã admirabilã de doctorul Guillotine.
Urechile, amprentele digitale ºi urmele tãlpilor au de asemenea un caracter
unic, dar numai în cazul în care sînt examinate de un expert, ºi nu produc
sentimente puternice. Tocmai din cauza impactului pe care-l au faþa ºi
capul, capetele criminalilor executaþi erau expuse public ca o lecþie pentru
restul comunitãþii. Capetele intacte fãceau mai multã impresie decît craniile,
acestea putînd fi înmuiate în saramurã ca pãsãrile sã nu ciuguleascã toatã
carnea, fapt ce le-ar fi transformat în niºte obiecte cu caracter anonim.
Indiferent de circumstanþe, capul retezat are un efect unic, ca în cazul lui
Ioan Botezãtorul sau Oliver Cromwell (vezi capitolul 13).
Alte pãrþi ale corpului se recunosc mai greu, prin urmare au un impact
emoþional mai redus. Oamenii sînt adesea capabili sã-ºi recunoascã
partenerii chiar în cazul în care sînt vizibile doar zonele de la genunchi
în jos, dar, în general, cea mai multã atenþie i se acordã chipului. Inima,
mîinile ºi pãrul creeazã un efect emoþional – dupã cum am observat, inima
era uneori îngropatã separat (vezi capitolul 14) –, dar aceste pãrþi ale
corpului nu pot fi identificate cu uºurinþã ca aparþinînd decedatului. Restul
corpului, printre care muºchii, intestinele, plãmînii ºi rinichii, are un caracter
anonim. Acestea pot avea un impact puternic în cazul în care ºtim cã
aparþin unei persoane deosebite, dar într-o mãsurã mult mai micã decît
chipul sau cadavrul cuiva care a murit cu cîteva zile în urmã.
Pe mãsurã ce din cadavru rãmîne doar scheletul, capul îºi pãstreazã
supremaþia. Craniul nu are un impact atît de personal, dar reprezintã un
simbol al morþii ºi o amintire deosebitã a persoanei decedate. Acest fapt
este reflectat de locul de cinste ocupat de cranii în osuare ºi în practicile
vînãtorilor de capete (vezi capitolul 9). Din restul scheletului, probabil cã
pe locul al doilea în aceastã clasificare se aflã mîinile, iar alegerea se
opreºte cam aici în cazul oaselor: sînt semnificative dacã se ºtie cui aparþin,
nu ºi în caz contrar. Se spune despre un rege englez, aflat pe patul morþii,
cã le-ar fi cerut urmaºilor sã-i poarte oasele cu ei în timp ce mãrºãluiesc,
deoarece inamicii nu ar putea suporta sã-l vadã mort sau viu. Totuºi,
oasele, pentru cã sînt rezistente în timp, reprezintã un simbol cu o
semnificaþie deosebitã a celui care a fost.
Pînã în aceastã fazã, modificãrile suferite de cadavru pot fi conside-
rate cantitative, în sensul cã rãmîne din ce în ce mai puþin din structura
iniþialã. Cu toate acestea, scheletul sau un fragment care poate fi identificat
este în continuare vizibil. Preocuparea extraordinarã pentru relicve ºi moaºte
(vezi capitolul 12) certificã puterea de ordin psihologic a rãmãºiþelor umane
vizibile ºi tangibile. Abia dupã urmãtoarea fazã a descompunerii, dupã
incinerare sau dizolvarea completã a cadavrului în pãmînt, putem vorbi de
o modificare calitativã a atitudinii noastre. Nu mai existã aºadar nici oase,
nici alte rãmãºiþe care sã poatã fi identificate. Cenuºa nu are individualitate
decît în cazul în care ºtim cui aparþine. Procesul de distrugere este complet,
iar persoana a rãmas exclusiv o amintire. Cenuºa însã ne aminteºte de
persoana respectivã, avem în continuare anumite sentimente în acest sens,
iar legãtura dintre cei vii ºi cel mort este încã prezentã.
Împrãºtierea cenuºii are probabil un impact mai redus decît o
înmormîntare clasicã în sicriu, dar rãmîne o ceremonie emoþionantã. Dacã
nu ar fi existat cenuºa, iar corpul ar fi dispãrut complet în crematoriu,
familia ºi prietenii ar fi fost privaþi de o eliberare naturalã a sentimentelor.
Ar fi meritat, în acest caz, utilizarea unei cenuºi false. O datã cu
împrãºtierea cenuºii, totul dispare. În aceastã fazã nu mai existã nici o
rãmãºiþã palpabilã. Cadavrul ºi-a pierdut atît locaþia, cît ºi consistenþa, iar
elementele constituente ale corpului reintrã în ciclul natural.
Cadavrele ºi evitarea morþii

În arta europeanã din secolele XIV–XVI, moartea era reprezentatã
prin imagini macabre, de mare impact. Printre temele frecvente ale sculpturii
monumentelor funerare se regãseau cadavre pe jumãtate descompuse,
numite „transi“, iar corpurile în putrefacþie apar în picturile din aceastã
perioadã, dupã cum se poate observa în fresca lui Masaccio din biserica
Santa Maria din Florenþa. Picturile secolului XV cu „dansuri macabre“
reprezentau bãrbaþi care dansau în drum spre mormînt într-o confruntare
cu propria moarte. Mesajul transmis era cã, din moment ce avem cu toþii
acelaºi destin, ar trebui sã ne pregãtim pentru el. Scheletele curãþate
prezentate în secolele ulterioare par atrãgãtoare în comparaþie cu cadavrele
de la sfîrºitul evului mediu, cu carnea lor putredã. Craniile cu oase
încruciºate erau imagini acceptabile în secolele XVII–XIX ºi apãreau ca
„memento mori“ pe inele, vase, linguri, casete de tutun ºi chiar pe obiecte
de mobilier. Moartea era reprezentatã printr-un craniu sau un schelet, însoþit
ca marcã distinctivã de o coasã sau o clepsidrã.
În perioada victorianã, oamenii erau obsedaþi de moarte. Mortalitatea
infantilã înregistra cote ridicate, iar majoritatea oamenilor mureau înainte
de a îmbãtrîni din cauza unor boli, rãni sau infecþii. Moartea ºi muribunzii
erau întîlniþi atît în mediul familial, cît ºi în cadrul comunitãþii. Spre
sfîrºitul secolului XIX, în albumele foto ale familiei puteau fi regãsite
fotografii ale unor copii morþi. În schimb, în epoca victorianã, subiectul
sexului era tabu ºi înconjurat de prohibiþii. Nu se putea vorbi despre acest
lucru. În prezent, dupã cum au observat unii cercetãtori, aceastã stare a
lucrurilor s-a inversat în societãþile occidentale. Aproape orice este permis
în privinþa sexului, în timp ce moartea e ocolitã cu abilitate ºi hotãrît.
Oamenii mor în spitale ºi în aziluri, iar societatea este scutitã de întîlnirea
permanentã cu moartea. La ora actualã, în Marea Britanie, aproximativ
80% din totalul deceselor se produc în spitale, iar jumãtate din restul
cazurilor, în azilurile de bãtrîni. Cei mai mulþi dintre noi nu au vãzut
niciodatã un muribund, iar unii nici mãcar un cadavru.
Moartea trebuie adusã din nou în centrul vieþii. Ar trebui sã fie un fapt
recunoscut ºi acceptat, nu un subiect tabu, deoarece în acest fel ia naºtere
o teamã artificialã faþã de moarte. Probabil cã Ziua Mexicanã a Morþii, o
zi din anul în care toatã lumea sãrbãtoreºte moartea, împinge lucrurile mai
departe decît este necesar, dar o acceptare deplinã a morþii ar fi ceva
sãnãtos pentru societatea modernã. Cei mai mulþi dintre noi nu sînt pregãtiþi
sã facem faþã morþii ºi doliului, ºi chiar mai puþin pregãtiþi sã înfruntãm
propria dispariþie. Totuºi, cunoºtinþele despre moarte sînt la fel de necesare
ca ºi cunoaºterea metodelor de prim-ajutor, care se predau în cadrul unor
cursuri speciale.
Ar trebui sã ne îndreptãm cãtre atitudinea budistã ºi, în special, cea
tibetanã faþã de moarte. Potrivit Cãrþii Tibetane a Morþilor, meditaþia
asupra morþii duce la familiarizarea ºi la acceptarea acesteia, astfel încît
nu va mai reprezenta un ºoc ºi o teribilã ameninþare. Ar trebui sã ne
depãºim teama naturalã, de origine animalicã. Moartea nu trebuie sã fie
neapãrat cel mai mare dezastru personal, iar înþelegerea conceptului de
moarte reprezintã cheia pentru bunãstare spiritualã.
Compararea morþii cu somnul

Este o comparaþie care apare frecvent, mulþi poeþi asemãnînd Moartea
cu fratele sãu, Somnul. Cuvîntul cimitir este derivat dintr-un termen grecesc
care înseamnã loc de odihnã sau de somn. Ne putem imagina cã somnul
reprezintã starea normalã, pe care o experimentãm la începutul vieþii (în
uter), ºi, din nou, la bãtrîneþe, perioadã dominatã de somn întrerupt de
stãri de veghe. Dacã dezvoltãm aceastã idee, asemãnînd non-existenþa cu
somnul, atunci, dupã cum a spus William Hazlitt, însãºi viaþa poate fi
privitã drept o insulã de vise într-un ocean al somnului. Poemul lui Shelley,
Viaþã funerarã, rãmas neterminat, este profund ºi plin de semnificaþii:
Viþã prosperã, ai cãrei ciorchini strãlucesc

Sub soarele toamnei, nimeni nu vrea sã te guste
Frunzele tale-s giulgi – o ruinã înveselesc
Osemintele – antichitãþi auguste.“
Întîmplãtor, între somn ºi viaþã existã o legãturã semnificativã din punct
de vedere medical. Un om poate fi privat de tipul special de somn în care
se manifestã visele, miºcãrile oculare rapide ºi activitatea electricã ce
caracterizeazã creierul. Acest lucru se poate face prin trezirea persoanei
respective de fiecare datã cînd începe un astfel de somn. Dupã un timp,
respectivul ar putea avea halucinaþii ºi tulburãri psihiatrice grave. Cu alte
cuvinte, acest tip de somn este necesar pentru sãnãtatea psihicã a individului.
Cei ce nu pot dormi normal din cauza unor afecþiuni medicale care le
afecteazã somnul se plîng cã boala lor este mai gravã ºi calitatea vieþii mai
proastã decît cei ce suferã de aceeaºi afecþiune, dar pot dormi normal.
Shakespeare lãuda calitãþile somnului în Macbeth (actul II, scena 2):
Nevinovatul somn, cel ce desface

Fuiorul încîlcit al grijii – somnul:
E moartea vieþii fiecãrei zile,
El, scalda grelei trude ºi balsamul
Durerii sufleteºti ºi-a doua manã
A marii firi, iar la ospãþ viaþã
Cel mai de seamã fel.*
Este posibil ca omul sã simtã nevoia de a dormi fiindcã simte nevoia

de a visa? Sigmund Freud (1856–1939), „inventatorul“ subconºtientului,
era sigur de aceastã interacþiune ºi insista asupra faptului cã: „Interpretarea
viselor este calea nobilã cãtre înþelegere a activitãþilor inconºtiente ale
minþii“. Cu alte cuvinte, visarea este o parte esenþialã a metabolismului
psihic. Necesitatea de a visa ºi a dormi a fost subliniatã ºi de poetul,
dramaturgul ºi filozoful german Goethe (1749–1832), cel care a afirmat:
„Omul nu poate rezista mult timp într-o stare de conºtienþã, el trebuie sã
se arunce înapoi în inconºtienþã, deoarece acolo se aflã rãdãcinile sale“.
Ce se poate spune despre vise? Oamenii au interpretat visele timp de
secole, considerîndu-le pe rînd îngrijorãtoare, îngrozitoare sau amuzante,
dar, de cele mai multe ori, privindu-le cu o teamã superstiþioasã. Visele
sînt luate ºi acum în serios, oamenii întrebîndu-se ce semnificaþii au.
Tînãra care ºi-a visat soþul fãcînd dragoste cu alta s-a înfuriat.
Amintindu-i-se cã a fost doar un vis, ea a replicat: „Dacã el face aºa ceva
în visul meu, cine ºtie ce face de capul lui?“ Visele îi fascineazã de mult
timp pe antropologi ºi pe psihanaliºti. Cartea lui Freud, Interpretarea
viselor, este deja clasicã, iar opiniile lui Jung (exprimate, de exemplu, în
lucrarea Omul modern în cãutarea unui suflet) au avut o mare influenþã.
Mitologia este plinã de vise.
*
Shakespeare, Opere, trad. Ion Vinea, vol. 9, Editura pentru Literaturã Universalã,
Bucureºti, 1961.
Pãrerea tuturor e cã somnul este necesar în parte pentru a ne recupera
în urma uzurii zilnice, în parte pentru a ne conserva energia ºi a ne îngriji
de procesele fiziologice de bazã. Diviziunea ºi creºterea celularã
înregistreazã niveluri maxime în timpul somnului. Ce putem învãþa din
somnul animalelor? Aceste lucruri sînt descrise în casetã.
Animale care dorm, cascã ºi hiberneazã

Fiecare specie de animal pare sã-ºi adapteze necesitãþile de somn în
funcþie de viaþa pe care o trãieºte în sãlbãticie. S-a sugerat cã animalele
care nu sînt atacate prea des (liliecii, felinele) au tendinþa de a dormi foarte
mult (între 15 ºi 20 de ore pe zi), în timp ce animalele aflate permanent
în pericol de a fi atacate (oile, porcii, vacile) dorm mai puþin (între 3 ºi 4
ore pe zi) – probabil deoarece stau de veghe. Oamenii care au nevoie de
opt ore de somn zilnic se aflã undeva la mijloc.
Ar mai exista însã o explicaþie pentru aceste diferenþe. Animalele
ierbivore, mai ales rumegãtoarele, trebuie sã petreacã foarte mult timp
mîncînd ºi nu-ºi pot permite sã doarmã prea mult. În schimb, animalele
carnivore, atacatorii, sînt obiºnuite cu mesele neregulate. Iar cînd nu vîneazã,
în cea mai mare parte a timpului dorm. Sîntem obiºnuiþi somnoroºii cu lei,
tigri, pisici ºi cîini, la fel cum ne-am obiºnuit cu imaginea vacilor, a oilor
ºi a cailor care mãnîncã încontinuu. Carnivorul ce moþãie pare fãrã îndoialã
relaxat, leneº. Aceasta aduce în discuþie cãscatul.
Cãscãm atunci cînd sîntem plictisiþi sau obosiþi, iar un cãscat sãnãtos, la
fel ca ºi un rîs puternic, poate fi contagios. De asemenea, cãscãm atunci cînd
ne trezim. Acea inspiraþie puternicã, asociatã cu întinderea mîinilor ºi a
picioarelor, stimuleazã miºcarea sîngelui din vene cãtre inimã, îmbunãtãþeºte
circulaþia ºi pregãteºte corpul pentru a intra în funcþiune. Cãscatul este un
obicei util pentru aceia care dorm profund, iar dintre animale, cascã pisicile
ºi cîinii carnivori, nu vacile sau oile ierbivore. Faptul cã noi, oamenii, cãscãm
poate însemna cã avem o naturã fundamental carnivorã. Cãscatul a fost
interpretat în toate felurile. G.K. Chesterton a sugerat cã un cãscat este un
„urlet în tãcere“, iar alþii au mers ºi mai departe, afirmînd cã semnificã
agresiune, o încercare simbolicã de a-þi mînca victima.
Indiferent de teoriile inventate în privinþa somnului, trebuie sã se þinã
seama de faptul cã acesta le este necesar ºi animalelor. În lipsa somnului,
ºi ele devin nervoase ºi pot chiar sã se ia la bãtaie. Somnul tipic asociat
cu visele poate fi observat la pisici, ºobolani, capre, miei, iepuri, pãsãri ºi
cimpanzei. Animalele viseazã, aºa cum ºtie oricine care a observat cum îºi
miºcã o pisicã mustãþile ºi coada în timpul somnului sau cum dã din picioare,
îºi miºcã nasul sau chiar latrã un cîine.
Forma extremã a somnului, deºi nu este chiar acelaºi lucru, ar fi
hibernarea, întîlnitã la hamsteri, arici, lilieci, marmote ºi veveriþe. Hibernarea
reprezintã o adaptare biologicã profundã, ce-i permite animalului sã
supravieþuiascã într-un anotimp rece ºi în condiþiile unei cantitãþi insuficiente
de hranã. Are loc o încetinire generalã a activitãþilor fiziologice, iar animalul
se transformã temporar într-un organism cu sînge rece. Hibernarea reprezintã

o adaptare utilã la condiþiile de iarnã (hibernus este termenul latin pentru
iarnã, asemãnãtor cuvîntului sanscrit hima = zãpadã, care se alãturã lui
alaya = reºedinþã, pentru a se obþine Himalaya), existînd dispozitive in-
terne de siguranþã. În cazul îngheþãrii, corpul ar muri, aºa cã, dacã
temperatura se apropie de punctul de îngheþ, animalul se trezeºte ºi începe
sã genereze cãldurã corporalã.
Cîteva detalii despre narcolepsie

Cei mai mulþi dintre noi sîntem obiºnuiþi cu insomnia ºi ar fi interesant
de cercetat ºi fenomenul opus. Narcolepsia este o tulburare rarã a
obiceiurilor de somn, ce pare a fi de origine geneticã ºi a avea legãturã cu
sistemul imunitar. Persoana afectatã adoarme brusc chiar de patru sau
cinci ori pe zi (deºi se poate întîmpla chiar de treizeci de ori), fiecare
astfel de episod de somn durînd între cîteva minute ºi una-douã ore. Desigur,
oricine poate adormi într-o încãpere cãlduroasã, de plictisealã sau dupã o
masã mai grea. Numai cã narcolepticii sînt stranii din cauzã cã pot adormi
în timp ce mãnîncã sau stînd în picioare sau chiar în timpul actului sexual.
Nevoia de a dormi este irezistibilã, iar aceºti oameni renunþã adesea sã
iasã în oraº cu prietenii, la un film sau la o piesã de teatru. Dorm mai
puþin în timpul nopþii, astfel cã timpul total petrecut dormind (ºi visînd)
într-o perioadã de 24 de ore este comparabil cu cel al oamenilor obiºnuiþi.
Aceastã afecþiune se trateazã cu stimulatoare, o metodã destul de eficientã.
Din pãcate însã, mulþi dintre ei sînt predispuºi la atacuri ce provoacã
paralizie.
Credinþa într-o viaþã de apoi ºi teama de moarte

Credinþa în viaþa de apoi reduce teama de moarte? Poate cã mulþi atei
înfruntã moartea cu seninãtate. Este concluzia naturalã, toatã lumea trebuie
sã moarã, iar faptul cã sînt ºi eu implicat nu ridicã o problemã. Acest
lucru nu înseamnã cã moartea este bine venitã, mai ales în cazul în care
survine prematur (adicã înaintea finalizãrii duratei naturale de viaþã, vezi
capitolul 4). ªi, dupã cum am observat mai sus, adesea teama se manifestã
mai ales faþã de procesul morþii decît de moartea însãºi. Majoritatea
oamenilor se agaþã de viaþã, indiferent cît de neplãcutã ar fi aceasta, ºi ar
accepta cuvintele lui Shakespeare din piesa Mãsurã pentru mãsurã, actul
III, scena 1:
Cea mai urîtã ºi chinuitoare viaþã

La care vîrsta, chinul, sãrãcia
ªi-ntemniþarea pot supune firea
E-un rai faþã de groaza morþii.*
Tennyson, în „Cele douã voci“, era de aceeaºi pãrere:
Oricît de grea ar fi durerea

Nici o respiraþie a vieþii
N-a fost vreodatã mai prejos ca moartea.
Totuºi, perspectiva nemuririi ne apare aproape la fel de rea ca însãºi

moartea. Sentimentul cã o viaþã perpetuã nu ar fi prea atractivã e susþinut
de faptul cã moartea este o cerinþã a naturii (vezi capitolul 1). Titon, din
mitologia greacã, era iubit pentru frumuseþea sa de Eos (zeiþa zorilor de
zi), care a reuºit sã-l convingã pe Zeus sã-l facã nemuritor. Numai cã zeiþa
a uitat sã cearã ºi tinereþe veºnicã pentru el, iar atunci cînd Titon a ajuns
bãtrîn ºi hidos, Eos l-a transformat într-o lãcustã.
Alþii sînt atît de îngrijoraþi de perspectiva morþii, încît cad pradã unor
gînduri negre. De exemplu, în poezia „Atacurile stranii ale pasiunii“,
William Wordsworth, în drum spre iubita sa (care este „proaspãtã precum
un trandafir în luna iunie“), ajunge la uºa casei ei ºi este copleºit de o
neliniºte inexplicabilã:
Ce gînduri iubitoare ºi stranii se strecoarã

În mintea agitatã a celui-ndrãgostit!
„O, milã!“ în mine strigã sufletu-ntr-o doarã
„De Lucy va sã fi murit!“
Moartea a devenit un subiect abordat în sute de poezii ºi zeci de cãrþi.

Atitudinile variazã însã foarte mult. Probabil cea mai înþeleaptã dintre ele
e cã ne temem de moarte fiindcã este un tãrîm necunoscut. De exemplu,
poetul englez John Dryden (1631–1700) scria:
Moartea, ea însãºi, nimic nu este; însã noi

Ne temem, cãci nu ºtim ce-i lumea de apoi.
Frederick Cummings (1889–1919), naturalist englez, expert în pãduchi,

ºi-a exprimat în Jurnalul unui om dezamãgit o acceptare biologicã, realistã.
El scria, sub pseudonimul W.N.O. Barbellion:
„Decembrie 1912.
Paleontologia foloseºte o serie de cuvinte foarte reconfortante...
M-a eliberat de acea dorinþã chinuitoare de a trãi... Am descoperit cã
sînt o musculiþã, cã sîntem toþi doar niºte musculiþe ºi cã nimic nu
* Shakespeare, Opere complete, vol. 6, trad. Leon Leviþchi, Ed. Univers, 1987 (n. t.).
conteazã. Acest lucru mi-a uºurat mult viaþa... deoarece nimic nu
poate schimba faptul cã am trãit; am fost eu însumi, chiar dacã pentru
o perioadã atît de scurtã.“
În continuare, mediteazã la reciclarea propriilor molecule, care îi conferã

un fel de nemurire:
„Iar dupã ce mor, materia ce-mi compune trupul va fi indestruc-

tibilã ºi veºnicã, astfel încît, indiferent ce se va întîmpla cu Sufletul
meu, colbul ce voi fi eu va merge mai departe, fiecare atom din mine
jucîndu-ºi rolul individual – ºi voi avea în continuare un deget în
Plãcintã. Cînd voi muri, mã poþi fierbe, arde, îneca, împrãºtia – dar
nu mã vei putea distruge; micii mei atomi ar lua cel mult în rîs aceste
stîngace rãzbunãri. Moartea nu poate face mai mult decît sã te ucidã.“
Jurnalul lui Cummings descrie evoluþia bolii sale (sclerozã în plãci)

foarte deschis. Cititorul îl compãtimeºte, iar Jurnalul, a cãrui prefaþã este
semnatã de H.G. Wells, reprezintã una dintre marile revelaþii ale lucrãrilor
autobiografice britanice.
Mulþi poeþi au fost de pãrere cã moartea reprezintã finalul, dupã care
nu mai urmeazã nimic. Poetul englez A.C. Swinburne (1837–1909), în
„Grãdina Proserpinei“, pãrea convins de acest lucru:
Îi mulþumim cu recunoºtinþã pioasã

Oricãrui zeu posibil,bãnuit
Cã nici o viaþã nu e veºnicã;
Cã morþii nu se întorc printre cei vii
Dupã cum rîurile nu-ºi mai recunosc vreodatã mãrile.
Acelaºi mesaj se regãseºte ºi în Biblie, Eccleziastul 9:
„Pentru toþi cei vii este o nãdejde, cãci un cîine viu este mai de
preþ decît un cîine mort.
Cei vii ºtiu cã vor muri, dar cei morþi nu ºtiu nimic ºi parte de
rãsplatã nu mai au, cãci numele lor a fost uitat.
ªi dragostea lor, ura lor ºi pizma lor a pierit de mult ºi nu se vor
mai bucura niciodatã de ceea ce se face sub soare.“
Moartea din perspectiva copiilor

Copiii, se spune, devin conºtienþi de moarte în jurul vîrstei de 5 ani,
deºi la început ar putea fi vorba numai despre o conºtientizare parþialã.
Pentru un copil este simplu sã creadã cã o persoanã moartã doarme; o altã
variantã ar fi cã decedatul doar „a plecat“, informaþie acceptatã dacã
copilului i se spune cã respectiva persoanã trãieºte, de fapt, în continuare
ºi se va întoarce cîndva. În lucrarea Interpretarea viselor, Freud face referire
la un copil de 8 ani care se întoarce acasã dupã o vizitã la Muzeul de
Istorie Naturalã din Londra ºi îi spune mamei sale: „Te iubesc atît de mult,
mami; dupã ce mori, o sã te împãiez ºi o sã te pãstrez în camera asta, ca
sã te pot vedea tot timpul“. Copiii au o reacþie extrem de indiferentã faþã
de moarte, posibil din cauzã cã nu-i înþeleg pe deplin semnificaþia. Pãrinþii
mei au murit amîndoi pe cînd aveam doar 6 ani ºi îmi amintesc de adulþii
înlãcrimaþi care se foiau în jurul nostru, iar noi nu voiam decît sã ne
continuãm jocul. Mami ºi tati au plecat, ºi ce-i cu atîta agitaþie? O
conºtientizare mai clarã a morþii se manifestã de obicei în jurul vîrstei de
9 ani, iar moartea este consideratã, de obicei, ca fiind o persoanã sau o
figurã înspãimîntãtoare. Probabil cã la aceastã vîrstã ei înþeleg mai degrabã
omorul decît moartea.
În cazul în care chiar copilul este pe moarte, principala teamã este cea
a separãrii implicite. Aceºti copii au o imagine mai clarã despre moarte
decît cei sãnãtoºi, deoarece au suferit din cauza bolii, au fost separaþi de
pãrinþi ºi, poate, chiar au observat moartea altor copii în spital. În general,
ºcolarii înþeleg cã moartea este un fenomen ºi cã are un caracter final, dar
cel mai adesea considerã cã acest lucru li se poate întîmpla doar bãtrînilor,
nu ºi lor. În imaginaþia lor, în care violenþa ºi moartea observate la televizor
abundã, moartea nu este realã. Acolo, moartea survine mai repede decît în
realitate, iar morþii sînt reînviaþi firesc în jocurile cu poliþiºti ºi infractori.
Adolescenþii înþeleg mai bine moartea, dar nu conºtientizeazã întotdeauna
iminenþa propriei morþi.
Incapacitatea de a accepta moartea este surprinzãtoare dintr-un punct
de vedere. În perioada victorianã, oamenii aveau o probabilitate mai mare
de a vedea moartea ºi persoane decedate reale, dar în prezent sîntem
saturaþi de imagini cu moarte ºi omoruri în filme, la televizor ºi în ziare.
Probabil cã o persoanã obiºnuitã, fie ea adult sau copil, ia contact prin
intermediul mass-media cu sute de decese ºi omoruri în fiecare an. Dar
impactul este redus de familiaritatea cu aceste imagini. Decesele au devenit
simple simboluri, separate de lumea realã a morþii ºi a persoanelor ce au
murit.
Bãtrînii ºi moartea: sanatoriile

ºi îngrijirea muribunzilor
Bãtrînii nu-ºi mai fac iluzii cã sînt nemuritori; lor le-au murit pãrinþii
ºi unii prieteni ºi au asistat la mai multe înmormîntãri. S-a spus cã femeile
sînt mai pregãtite pentru bãtrîneþe, poate chiar pentru moarte, datoritã
menopauzei, un fenomen ce le aminteºte mai dramatic de înaintarea în
vîrstã ºi de apropierea morþii decît simpla pierdere a pãrului sau apariþia
unor riduri, ca în cazul bãrbaþilor. Indiferent cum stau lucrurile, în general,
bãtrînii acceptã moartea mai uºor. Aceastã acceptare provine probabil din
faptul cã vîrsta îi face sã aibã o altã atitudine faþã de moarte, nu numai
pentru cã „ºi-au trãit traiul“ ºi sînt pregãtiþi sã pãrãseascã aceastã lume.
Însã se gîndesc mult la viaþa pe care au dus-o, la succesele ºi la eºecurile
înregistrate. Dacã îºi pot analiza trecutul cu satisfacþie ºi cu puþine regrete
fiindcã au dus o viaþã plinã ºi au avut cîteva reuºite, atunci ei acceptã
moartea mai uºor. Pe de altã parte, dacã descoperã cã au ratat prea multe
ºanse ºi au avut prea multe nenorociri, moartea le pare o ameninþare mai
serioasã.
Înfiinþarea sanatoriilor (vezi caseta) s-a bucurat de un succes remarcabil,
fãcîndu-le multora moartea mai demnã ºi bãtrîneþea mai confortabilã.
Bolnavii incurabili în stadiu terminal refuzã adesea sã-ºi accepte moartea,
mulþi cerînd sã fie eutanasiaþi nu atît din cauza durerilor insuportabile, ci
de teamã sã nu fie abandonaþi, sã nu devinã o povarã ºi sã-ºi piardã
controlul. Bãtrînii sînt copleºiþi de imaginile negative prezentate de
mass-media. La ora actualã, în Marea Britanie, tinereþea este sãrbãtoritã,
în timp ce bãtrîneþea este denigratã. Se pune un accent pe nemurire, iar
vîrstnicii se pot simþi cu uºurinþã neapreciaþi ºi neglijaþi. Persoanele care
au trecut de vîrsta tinereþii îºi gãsesc mai greu de lucru. Prin prisma
acestui mod de abordare, ei se simt probabil jenaþi atunci cînd li se cere
sã accepte moartea ca pe un eveniment natural. Poate cã va veni ºi vremea
bãtrînilor, avînd în vedere cã proporþia vîrstnicilor din totalul populaþiei
este în creºtere, iar importanþa lor în calitate de consumatori ºi alegãtori
începe sã fie recunoscutã din ce în ce mai mult.
Mulþi pacienþi, cînd li se spune cã boala de care suferã este în stadiu
terminal, refuzã sã accepte acest lucru. Primul lor gînd este sã consulte ºi
alþi medici, pentru a afla ºi alte opinii ºi tratamente alternative. Multe
dintre aceste tratamente sînt inofensive, cautã sã îmbunãtãþeascã starea
generalã de sãnãtate ºi dau senzaþia cã se întîmplã ceva pozitiv. Alte
tratamente au un caracter mai agresiv ºi folosesc metode neconvenþionale
sau alternative. Cancerul a atras în mod deosebit atenþia, punîndu-se
accentul pe o abordare holistã. Organismul este purificat ºi dezintoxicat
prin spãlãturi ale intestinului gros, iar necesitãþile nutriþionale sînt
satisfãcute printr-un aport de vitamine, enzime ºi minerale. Imunoterapia
a cîºtigat teren, cancerul fiind atribuit unei reacþii slabe a sistemului
imunitar, care poate fi restabilit prin tratament. Printre abordãrile
psihologice se numãrã stimularea pacientului de a adopta o atitudine
pozitivã, iar metodele spirituale se pot concentra asupra armonizãrii
pacientului cu natura. Dar unele tratamente alternative pot fi chiar nocive,
ca în cazul utilizãrii Krebiozenului în anii 1960 ºi a Laetrilului în anii
1970. Pacientul condamnat ar apela la orice metodã, iar un tratament mai
mult sau mai puþin netestat poate da speranþã. Faptul cã medicina
convenþionalã îl respinge este aproape irelevant. Tratamentele alternative
Sanatoriile ºi îngrijirea muribunzilor

În Marea Britanie au existat sanatorii încã din secolul XIX, dar sanatoriile
particulare moderne au apãrut în momentul în care Cicely Saunders a fondat
sanatoriul St. Christopher în Anglia, în 1967. Ea ºi-a început cariera ca
asistentã medicalã, ulterior devenind medic, ºi a subliniat rolul jucat de
controlul durerii fizice în tratamentul pacienþilor aflaþi în stare terminalã,
fapt neglijat în trecut. Considera cã pacientul ºi familia acestuia trebuie
trataþi ca un tot unitar.
Au fost angajaþi voluntari ºi s-a înfiinþat un program de consiliere
psihologicã pentru membrii familiei dupã moartea unui pacient. Pînã atunci,
asistenþa în ultimele momente ale vieþii nu era importantã în medicinã.
Într-adevãr, existã în continuare în literatura medicalã mai multe articole
referitoare la moartea celularã decît la moartea persoanelor.
Ca rezultat al exemplului ei de pionierat, la ora actualã, prevenirea
permanentã a durerii este adoptatã pe scarã largã, iar în Marea Britanie
existã aproximativ 70–80 de sanatorii, multe dintre ele sponsorizate de
fundaþii de caritate împotriva cancerului. Un sanatoriu îºi poate alege
personalul dintre specialiºtii în asistenþã medicalã pentru bolnavii în stadiu
terminal. Aceºtia sînt obiºnuiþi cu pacienþi muribunzi, le acordã afecþiune
ºi acceptã situaþia în care se aflã.
În prezent se încearcã înfiinþarea mai multor centre de zi în care pacienþii
sã beneficieze de asistenþã specializatã sã poatã lua parte la diverse activitãþi
sociale, rãmînînd pe cît posibil în cadrul comunitãþii, ºi sã nu mai fie
mutaþi prematur într-un pat de sanatoriu. Una dintre cele mai mari temeri
într-o asemenea situaþie este sentimentul cã nu mai eºti dorit, iar întoarcerea
muribunzilor acasã îi liniºteºte în aceastã privinþã. Nu au fost pãrãsiþi ºi se
aflã într-un mediu familiar. Dacã familia este de acord cu acest aranjament
ºi dacã îºi permite financiar, atunci aceasta este adesea soluþia optimã.
Primul sanatoriu particular american a fost înfiinþat în Connecticut în 1973,
la început pe bazã de voluntariat, cu un personal alcãtuit în cea mai mare parte
din asistenþi sociali ºi membri ai clerului. La scurt timp dupã aceea a atras ºi
medici, iar aceastã formã de manifestare a intrat în asistenþa medicalã obiºnuitã.
În prezent, în SUA existã peste 2 500 de sanatorii pentru bolnavii în stadiu
terminal. Pentru a fi acceptat, pacientul trebuie sã mai aibã de trãit cel mult
ºase luni ºi sã accepte sã beneficieze de un tratament paliativ, nu de unul
curativ. Programele de asistenþã de acest tip se pot desfãºura în spitale, dintre
care unele au secþii speciale pentru bolnavii terminali, sau în sanatorii private,
însã 80% dintre pacienþi beneficiazã de asistenþã la domiciliu. Acest tratament
este considerat standardul de aur în privinþa asistenþei medicale a bolnavilor
aflaþi în stadiu terminal ºi este finanþat prin sistemul Medicare. Scopul, la fel
ca în orice alt sanatoriu, este asigurarea unui tratament permanent de alinare
a durerii ºi a unei morþi demne, confortabile, precum ºi a asistenþei adecvate
pentru pacient ºi familie ca tot unitar.
Aceastã nouã atitudine în privinþa muribunzilor cîºtigã tot mai mult
teren. În 1994, filantropul George Soros a înfiinþat Proiectul privind Moartea
în America, iar pînã în prezent a donat peste 15 milioane de dolari diferitelor
programe de asistenþã pentru muribunzi.
au cu siguranþã capacitatea de a ridica moralul pacientului, deºi în cazul
cancerului nu existã nici o dovadã acceptabilã din punct de vedere medi-
cal cum cã vreunul dintre acestea ar da rezultate; în schimb, agãþarea de
astfel de soluþii în ultimul moment nu face altceva decît sã amîne acceptarea
morþii.
Unei persoane îi este greu sã accepte cã va muri curînd. Aºa ceva li
se întîmplã altora, de exemplu rãnirea gravã sau decesul partenerului, dar
nu propriei persoane, decît într-un fel teoretic, îndepãrtat. Probabil cã
persoanele aflate pe moarte din cauza unei boli suferã mai mult, în afarã
de durerile fizice, datoritã neacceptãrii faptului cã vor muri. Confruntarea
directã cu aceastã problemã poate fi amînatã temporar de iluziile în privinþa
unei reveniri, dar, pânã la urmã, ea trebuie sã aibã loc. Epicur a spus
cîteva lucruri foarte înþelepte despre moarte (vezi caseta).
Epicur ºi moartea
Filozoful grec Epicur (341–270 î.Hr.) dorea sã taie moartea de pe lista
frãmîntãrilor noastre. Îºi dorea ca oamenii sã se bucure de plãcerile vieþii,
mai ales de cele spirituale, ºi sã îndure pãrþile neplãcute cu optimism.
Fericirea omeneascã este bunul cel mai de preþ, iar ceea ce nu se poate
preveni trebuie suportat. Cu mai puþine aºteptãri sînt ºi mai puþine regrete.
Zeii se bucurã de o fericire perfectã, care ar fi întreruptã dacã s-ar implica
în problemele omenirii. Prin urmare, zeii n-au nici o influenþã! Printr-o
logicã similarã, el a ajuns la concluzia cã „Moartea, cea mai teribilã
nenorocire, nu este nimic pentru noi, deoarece atît timp cît existãm, moartea
nu ne însoþeºte; iar cînd vine, noi nu mai existãm. Astfel, moartea nu-i
preocupã nici pe cei vii, nici pe cei morþi, deoarece pentru primii ea nu
este, iar ceilalþi nu mai existã“. Epicur pleda pentru o viaþã simplã ºi
echilibratã, dar, mai tîrziu, romanii au adãugat acestei concepþii ºi alte
atribute, astfel încît „epicureismul“ a ajuns sã-i reprezinte pe cei care se
abandonau plãcerilor senzuale.
Ne întoarcem astfel la aceeaºi concluzie. Este preferabil sã acceptãm

elegant moartea, deºi mulþi se împotrivesc ºi luptã împotriva acestei idei
pînã la sfîrºit. În momentul în care vor muri, ei pot avea de înfruntat un
zbucium interior dureros. Acceptarea morþii cu calm, resemnare ºi supunere
este susþinutã de unii dintre marii predicatori religioºi indieni. Aceeaºi
atitudine e exprimatã într-un mod memorabil în Biblia creºtinã, în
Evanghelia dupã Luca 2:29: „Acum, slobozeºte pe robul Tãu, Stãpîne,
dupã cuvîntul Tãu, în pace“.
Doliul ºi jelirea morþilor
În societãþile noastre dezvoltate, relativ sigure, moartea ºi în special
moartea prematurã reprezintã un factor neaºteptat. În secolele trecute, ea
avea un caracter familiar, în primul rînd pentru cã decesele premature erau
frecvente, iar în al doilea rînd fiindcã aveau loc de obicei în casele
oamenilor. În prezent, aproape toatã lumea ajunge într-un spital sau într-o
altã instituþie asemãnãtoare, iar mulþi oameni n-au vãzut niciodatã cum
moare un om. Decesele „publice“ obiºnuite sînt accidentele rutiere ºi
atacurile de cord. Impactul emoþional este profund atunci cînd vedem un
om cum moare, chiar dacã este vorba de un strãin, ºi despre acest lucru
ne vom ocupa în continuare.
Moartea unui prieten apropiat sau a unui membru al familiei, poate
chiar foarte îndrãgit, provoacã o serie de reacþii puternice, separate. ªocului
morþii i se adaugã ºi tristeþea personalã, iar situaþia este ºi mai greu de
suportat atunci cînd eºti martor la eveniment. Existã cîteva stadii
recunoscute ale jelirii ºi trebuie parcurse toate sau cel puþin unele dintre
ele înainte ca pierderea sã fie absorbitã complet, iar viaþa sã-ºi continue
cursul. Deºi separarea acestor stadii pare artificialã, ele dau o idee despre
reacþiile complexe ale omului în momentul în care le moare o persoanã
apropiatã.
Stadiul 1: Amorþealã, ºoc. Senzaþia resimþitã este cã lumea îºi continuã
mersul, dar tu nu mai faci parte din ea. Neîncrederea ºi negarea iniþialã se
manifestã în majoritatea cazurilor: Nu mi se poate întîmpla mie aºa ceva.
Este o greºealã, un vis din care mã voi trezi în curînd ºi îmi voi da seama
cã totul e în ordine. Acest stadiu poate dura cîteva zile. Pentru a accepta
realitatea crudã a morþii, poate fi importantã vederea cadavrului. Dacã
acest lucru nu este posibil pentru cã moartea s-a datorat unui accident sau
cadavrul a dispãrut, poate apãrea o stare de neliniºte ºi procesul de jelire
se poate prelungi. Dupã o boalã îndelungatã, sentimentul iniþial este adesea
unul de uºurare cã suferinþele bolnavului au fost curmate, iar acest senti-
ment se poate transforma într-unul de vinovãþie la gîndul cã moartea
respectivului, în loc sã întristeze, a produs o uºurare.
Stadiul 2: Tristeþe. Pe mãsurã ce caracterul ireversibil al evenimentului
devine evident, se instaleazã o stare de tristeþe care se suprapune peste
ºocul iniþial. În aceastã fazã se manifestã nevoia de a se exprima durerea,
de a plînge, de a împãrtãºi acest sentiment ºi cu alþii, dacã acest lucru este
posibil. În acelaºi timp se poate manifesta un alt episod de vinovãþie. Ai
fi putut face mai mult pentru cel decedat, ai fi putut sã fii mai amabil cu
el. Dacã moartea s-a produs pe neaºteptate, poate cã nu ai fost suficient
de drãguþ în ultima vreme. O boalã este întotdeauna stresantã pentru cei
apropiaþi ºi poate cã nu ai fost întotdeauna suficient de rãbdãtor. Ai fi
putut face mai mult pentru bolnav? Îi promiþi lui Dumnezeu cã te vei
rãscumpãra ºi vei fi mai bun dacã s-ar putea sã te trezeºti ºi sã decoperi
cã a fost doar un vis urît.
Aceste sentimente pot fi depãºite vorbind cu ceilalþi despre moarte ºi
despre cel decedat. Revederea corpului sau vizitarea mormîntului ar putea
sã ajute. Astfel începe procesul adesea îndelungat al acceptãrii, în timp ce
tristeþea acutã se transformã într-o durere ºi un sentiment de vinovãþie cu
un caracter cronic, ce poate dura foarte mult.
Stadiul 3: Mînie, furie. Aceasta include mînia faþã de Dumnezeu sau
faþã de soartã pentru cã a permis aºa ceva. Se poate transforma într-o
mînie faþã de prieteni ºi familie fiindcã nu suferã la fel de mult ca tine sau
fiindcã nu au înþeles. Este expresia dorinþei umane naturale de a învinovãþi
pe cineva sau ceva pentru un fapt pe care nu-l înþelege. Pentru indigenii
din unele zone din Papua Noua Guinee de acum 40 de ani, majoritatea
deceselor se datorau evident vrãjitoriei, iar pasul urmãtor consta în
identificarea vinovatului. Crimele din rãzbunare erau obiºnuite. Acest stadiu
este adesea însoþit de agresiune ºi de furie nejustificate ºi poate dura zile
sau chiar luni.
Stadiul 4: Acceptarea morþii. Furia a scãzut, iar în acest moment se
înþelege ce s-a întîmplat ºi se resimte durerea adevãratã cauzatã de moartea
persoanei respective. Lumea s-a schimbat ºi va trebui sã o accepþi în noua
variantã. Adesea existã o anumitã apatie, o reþinere de a face ceva sau de
a lua vreo hotãrîre. Acest lucru poate constitui o problemã într-un asemenea
moment, cînd trebuie rezolvate atîtea chestiuni de ordin practic. Sentimentul
poate fi însoþit ºi de teama cã nu vei putea face faþã. Atunci cînd acceptarea
provoacã o depresie, ea constituie încã un handicap pentru rudã, iar depresia
poate necesita tratament medical.
Stadiul 5: Revenire ºi determinare. Partea cea mai grea a trecut ºi
începi sã-þi canalizezi energiile cãtre roluri ºi relaþii noi. Înfrunþi iar lumea
ºi începi o nouã viaþã.
Acestea sînt reacþiile psihice ºi emoþionale tipice la moartea unei
persoane dragi. Fiecare om reacþioneazã în moduri uºor diferite ºi de
aceea nu toþi trecem prin toate etapele sau, uneori, le amestecãm, fãcîndu-le
imposibil de deosebit.
Efectele doliului dureazã uneori destul de mult. Dupã cum se poate
bãnui, moartea copiilor este deosebit de traumatizantã, iar morþile subite
provoacã o suferinþã mai mare decît morþile care survin dupã o suferinþã
îndelungatã.
Emily Dickinson (1830–1886), în poezia „Distanþa ce-au parcurs-o
morþii“, propune un punct de vedere pe cît de original, pe atît de tulburãtor:
Distanþa ce-au parcurs-o morþii
Dintîi nu o zãrim
ªi ispitiþi suntem, mulþi ani,
Sã credem cã revin.
Cînd îi gîndim mai ispitiþi

De-o bãnuialã suntem
Cu amintirea lor fiind
Deodat-atît de intimi.“
Este interesant cã se parcurg aceiaºi paºi (negare, mînie, depresie,

apatie) ºi în situaþia în care individul este pus faþã în faþã cu propriul
deces. Muribundul suferã nu numai pentru cã se teme de moarte, se simte
înºelat ºi nu-ºi mai poate controla soarta, ci ºi din cauzã cã simte cum cei
din jurul sãu se retrag inconºtient de lîngã el, considerîndu-l deja mort. A
fost tãiat de pe listã ºi lãsat sã-ºi îndure soarta singur. Poate, de asemenea,
sã simtã cum cei din jurul sãu se vor descurca foarte bine ºi fãrã el ºi cã
nu va fi jelit multã vreme. La ora actualã, suferinþa sa psihicã este înceþoºatã
de sedative ºi analgezice.
Doliul poate fi deosebit de dureros în cazul morþii unui nou-nãscut.
Anual, în Marea Britanie, se înregistreazã aproape 8 000 de cazuri de
fetuºi nãscuþi morþi sau de nou-nãscuþi care mor în prima lunã de viaþã.
Sînt ºi ei jeliþi, iar acest sentiment poate dura mai mult decît în cazul
vãduvelor sau al vãduvilor. Se naºte ideea cã bebeluºul nu a avut ocazia
sã fie recunoscut ca o persoanã adevãratã. În trecut, mama era sedatã,
corpul copilului luat repede din preajmã ºi toate obiectele care-i aparþineau
(cãruciorul, pãtuþul ºi hainele) îndepãrtate. În prezent, mamele sînt adesea
încurajate sã-ºi þinã copilul mort în braþe ºi chiar sã-l spele ºi sã-l îmbrace.
Suveniruri precum o ºuviþã de pãr sau o urmã a palmei sau a tãlpii copilului
ajutã la atenuarea senzaþiei de pierdere.
Confruntaþi cu un deces neaºteptat, oamenii (se) întreabã adesea „De
ce?“ La aceastã întrebare încearcã sã rãspundã marile religii ale lumii, dar
pentru un ateu ea nu are o semnificaþie realã. În general, se poate stabili ce
a cauzat moartea, dar sã întrebi de ce acea persoanã a murit tocmai atunci
este ca ºi cum ai întreba de ce o anumitã persoanã a cîºtigat la loterie sau
s-a nãscut într-o anumitã zi, ori chiar de ce existã. Într-adevãr, întrebarea
presupune participarea unei entitãþi necunoscute la eveniment, din anumite
motive, ºi nu numai o serie de cauze ºi efecte cuplate cu puþin hazard.
Obiceiuri de plîngere a mortului

Din cele mai vechi timpuri, fiecare societate ºi-a avut propriile credinþe,
obiceiuri ºi ritualuri pe care le respecta dupã moartea cuiva. În comunitãþile
creºtine se practicã ceremonia religioasã urmatã de incinerare sau
înmormîntare. Este o manifestare publicã în care moartea e recunoscutã
drept realã ºi finalã. Ceremonia încurajeazã susþinerea celor îndoliaþi ºi
omagierea defunctului ºi, de asemenea, uneºte familiile. Evenimentul ca
atare reprezintã o parte importantã a procesului de jelire ºi îi ajutã pe cei
ce sînt în viaþã sã accepte ºi sã înþeleagã moartea, pãstrînd în acelaºi timp
în suflet memoria celui dispãrut. Parastasele ºi vizitele la cimitir au rolul
de a le reaminti celor vii de persoana care a murit.
Diferitele religii au ritualuri diferite, caracteristice: de exemplu shiva,
o perioadã tradiþionalã de 7 zile de doliu total în unele comunitãþi evreieºti,
urmatã de o lunã de doliu parþial; sau priveghiul catolic, care constã într-un
ritual la mormînt ºi slujbe speciale. Bocitoarele de la înmormîntãrile
musulmane sînt adesea ºi mai expresive decît cele de la înmormîntãrile
creºtine, þipînd ºi bãtîndu-se cu pumnii în piept. Uneori sînt folosite ºi
bocitoare profesioniste pentru a încuraja exprimarea durerii. Moartea este
acceptatã ca fiind dorinþa lui Allah, iar cei îndoliaþi se consoleazã
supunîndu-se acestei dorinþe.
Ritualurile religioase dau anumite semnificaþii morþii ºi-i ajutã pe cei
rãmaºi, care sînt deosebit de vulnerabili în acea perioadã. Avînd în vedere
cã ritualul se desfãºoarã în cadrul familiei, moartea devine mai acceptabilã
ºi, în acelaºi timp, sînt fixate anumite limite ale doliului. Priveghiurile
erau manifestãri obiºnuite în rîndul celor sãraci din Þara Galilor, Scoþia ºi
Irlanda în secolul XIX ºi aveau în mare parte un caracter social. Aceastã
funcþie socialã s-a dezvoltat pe mãsurã ce a devenit o obiºnuinþã ca dupã
înmormîntare sã se organizeze o masã pentru cel decedat.
În epoca victorianã, moartea fãcea parte din construcþia societãþii, iar
ritualurile asociate reprezentau ocazii de afirmare a statutului social. Cum
a apãrut ºi cum a evoluat antreprenorul de pompe funebre este descris în
capitolul 5: acesta furniza, contra unei sume, „o înmormîntare respectabilã“.
Detaliile de genul numãrului ºi decorãrii cailor, calitãþii sicriului ºi amplorii
procesiunii funerare depindeau de suma de bani pe care o primeau. O serie
de reguli stricte impuneau îmbrãcarea în negru, precum ºi ce trebuie purtat
ºi cît timp trebuie purtat. Era stipulat ºi momentul în care cei îndoliaþi îºi
puteau relua activitãþile sociale normale. În Anglia s-au purtat banderole
negre la braþ pînã acum 50 de ani. Într-o vreme, bijuteriile purtate la
înmormîntare erau donate, iar calitatea acestora varia în funcþie de nivelul
social al celui care le primea. Samuel Pepys a adãugat în testamentul sãu
ºi distribuirea a 128 de inele de valori diferite, unele dintre acestea costînd
peste 100 £. Uneori, în inele erau montate mici ºuviþe din pãrul defunctului.
Boala fizicã produsã de tristeþe

Se ºtie de multã vreme cã unele afecþiuni fizice pot fi provocate de
mîhnirea profundã care urmeazã dupã decesul unei persoane dragi.
Supravieþuitorii (vãduvele, vãduvii, surorile, fraþii) prezintã simptome destul
de bine definite, printre care migrene, stãri de ameþealã, slãbiciune, greaþã,
dispnee, pierderi în greutate ºi cãderea pãrului. Acestea nu sînt probleme
grave, dar cei foarte apropiaþi persoanei decedate pot sã manifeste ºi alte
stãri, cum ar fi: colitã ulceroasã, artritã ºi boli dermatologice. Acestea sînt
suferinþe fizice, dar au ºi o puternicã laturã psihologicã.
În 1943 a avut loc un incendiu de mari proporþii la restaurantul Co-
conut din Boston, SUA. S-au înregistrat atunci multe victime, iar cîþiva
dintre îndoliaþi au manifestat hemoragii rectale abundente în timpul
înmormîntãrii, datorate unor atacuri acute de colitã ulceroasã. S-a înregistrat,
de asemenea, o mortalitate ridicatã în rîndul supravieþuitorilor din cauza
aºa-numitului fenomen al „inimilor frînte“. Într-un studiu efectuat pe 4 486
de vãduvi în vîrstã de peste 54 de ani, s-a descoperit cã mortalitatea
acestora în primele 6 luni dupã decesul soþiei a fost mai mare cu 40 de
procente. Moartea persoanei iubite poate declanºa de asemenea ºi afecþiuni
psihice sau depresii. Cei ce ºi-au pierdut partenerul de viaþã în ultimele 6
luni sînt mult mai predispuºi sã consulte un psihiatru decît restul populaþiei.
Legãtura dintre boalã ºi stres este acceptatã în prezent de medici, iar
afecþiunile din timpul doliului fac parte din reacþia la stres.
16
Viaþa de apoi þi viitorul îndepþrtþrii
cadavrelor
Poezia istoriei rezidã în faptul cvasimiraculos cã, odatã, pe acest

pãmînt, în aceste locuri familiare, trãiau alþi bãrbaþi ºi alte femei, la fel
de reali cum sîntem noi acum, cu gînduri proprii, cu propriile pasiuni,
dar au dispãrut toþi, generaþiile apunînd una dupã alta, dispãrînd la fel
de irevocabil cum vom dispãrea curînd noi înºine, asemenea fantomelor
în zori.
Din autobiografia lui G. M. Trevelyan (1876–1962)
Viaþa de apoi ºi sufletul

Cu timpul, oamenii au aflat ce se întîmplã cu organismul uman dupã
trecerea în nefiinþã, cum putrezeºte ºi cum se descompune. Au vãzut
moartea ºi i-au apreciat caracterul final. Poeþii, în special, au reuºit sã
reflecteze la scurtimea vieþii ºi la certitudinea morþii ºi a descompunerii
organice. Însã mintea umanã, conºtientã de ea însãºi ºi de individualitatea
sa, nu doreºte sã-ºi contemple dispariþia definitivã. Reacþia la posibilitatea
ca întreaga activitate psihicã, inclusiv sufletul sau spiritul, sã fie suprimatã
definitiv o datã cu moartea creierului a fost inventarea unei sorþi mai
bune. Drept urmare, oamenii ºi-au creat, prin ingeniozitate ºi imaginaþie,
diferite credinþe într-o viaþã de apoi. Aceste credinþe, împletite cu precepte
etice valoroase ºi cu o cantitate apreciabilã de mituri ºi de magie, constituie
marile religii ale lumii. Un zeu sau o galerie de zeitãþi ale cãror acþiuni
controleazã lumea ºi îi dau sens joacã un rol important în majoritatea
religiilor, dar nu în toate.
Cînd privim un cadavru, ne gîndim cã acesta este sfîrºitul, cel puþin
în privinþa corpului. ªi atunci, ce se întîmplã cu sinele, cu sufletul sau cu
Viaþa de apoi ºi viitorul îndepãrtãrii cadavrelor 355
spiritul? Apare necesitatea de a se propune o variantã care sã poatã fi
înþeleasã de oamenii obiºnuiþi. Din acest motiv au fost create destine care
implicã raiul ºi iadul sau transmigrarea sufletelor ori, mai complicat,
uniunea spiritului personal cu o entitate cosmicã de origine divinã.
Fiinþele umane, spre deosebire de alte specii, îºi înmormînteazã morþii;
înhumarea a precedat incinerarea. În momentul în care oamenii aºazã în
mormînt, alãturi de mort, aºa-numitele bunuri funerare (alimente, unelte,
arme) pare evident cã ei cred în existenþa unei vieþi ulterioare. În aceastã
categorie intrã omul paleoliticului, deºi este practic imposibilã stabilirea
precisã a credinþelor oamenilor preistorici. Încã de la începutul istoriei
scrise ºi încã în cadrul tuturor religiilor iniþiale a existat ideea unei forme
de suflet. Oamenii aveau tot felul de vise, îºi aminteau unele lucruri timp
de mai mulþi ani ºi puteau formula gînduri proprii; aºadar, trebuie sã fi
fost ceva mai mult în privinþa existenþei umane decît simplul corp fizic.
La început s-a crezut cã acest lucru incert ºi imaterial este o substanþã
rarefiatã, precum respiraþia, ºi era denumit printr-un termen grecesc pneuma,
care înseamnã respiraþie sau spirit. Mai tîrziu, experþii au încercat sã fie
mai practici ºi sã localizeze sufletul într-un organ special atît timp cît
locuieºte în corp (vezi caseta).
Ca pregãtire pentru viaþa de apoi, cadavrele erau lãsate de obicei intacte,
ba chiar conservate, dar oamenii credeau în continuare în suflet chiar dupã
ce cadavrul era distrus complet prin incinerare. La prima vedere, se pare
cã sumerienii din antichitate fãceau excepþie. Ei credeau cã unicul rol al
fiinþelor umane este acela de a construi temple ºi de a aduce ofrande zeilor
care creaserã totul. Dupã moarte, ei nu-i mai puteau servi pe zei, prin
urmare nu aveau nici un motiv sã-ºi continue existenþa. Nu se punea
problema de recompensã în cazul unui comportament corespunzãtor sau
de pedeapsã în cazul unuia nepotrivit. Totuºi, în ciuda faptului cã ºtiau cã
nu mai au nici un rol dupã moarte, ei credeau într-o viaþã de apoi. Dupã
ce se transformau într-un fel de stafie (etimmu), urmau sã ajungã pe un
tãrîm întunecat, respingãtor, fãrã întoarcere.
În Anglia, cetãþeanul obiºnuit din secolul XVIII se simþea mai liniºtit
dacã, înainte de culcare, recita urmãtoarele versuri, scrise de un anonim:
Acum mã întind sã dorm;

Îl rog pe Domnul sã-mi pãzeascã sufletul.
Iar dimineaþa de n-o voi apuca
Îl rog pe Domnul sã ia sufletul meu.
Un secol mai tîrziu au început sã se punã tot felul de întrebãri. Filozoful

ºi istoricul francez Joseph Renan (1823–1890) a vorbit probabil în numele
unui grup de sceptici plini de speranþã cînd a spus: „O, Doamne, în cazul
Unde se aflã sufletul?

Toate miturile ºi poveºtile inventate în privinþa sinelui, a sufletului ºi a
vieþii de apoi aveau ºi un aspect realist. Învãþaþii se întrebau care era
amplasarea exactã a sufletului în timpul în care acesta se afla în corp.
Întrebarea era de naturã practicã, comparabilã cu cea privind descrierea ºi
locaþia exactã a iadului. Una dintre primele sugestii a fost cã sufletul este
localizat în ficat, organ care, la vremea aceea, pãrea sã nu aibã nici o altã
funcþie. Ulterior, unii dintre grecii antici, printre care ºi Aristotel, au început
sã favorizeze inima, în timp ce alþii (Galenus, Pitagora ºi Platon) preferau
creierul.
Creierul a rãmas cel mai popular sediu, iar anatomistul grec Herophilus
(300 î.Hr.) a mers ºi mai departe, concentrîndu-se asupra unei mici regiuni
(ventriculul al IV-lea) deasupra trunchiului cerebral. Imaginea era neclarã,
deoarece fiecare filozof era de altã pãrere în privinþa naturii exacte a
sufletului. S-a stabilit însã cã sufletul uman nu controleazã numai fiziologia,
ci trebuie sã aibã ºi un caracter „raþional“, baza conºtiinþei ºi a gîndirii
raþionale umane. Atunci cînd sufletul pãrãsea corpul, persoana murea.
Despre suflet s-a vorbit în manualele de anatomie pînã în secolul XVII,
iar filozoful ºi matematicianul francez René Descartes (1596–1650) credea
cã sufletul se aflã în epifizã, un mic corp de forma unei alune, aflat deasupra
mezencefalului. Aici, primind informaþii de la ochi ºi membre, putea
interacþiona cu corpul ºi îl putea controla. În cazul vertebratelor primitive,
epifiza avea forma a doi ochi plasaþi în vîrful capului, urmãrind existenþa
unor posibile primejdii prin gãurile din craniu, dar în cazul fiinþelor umane
pãrea sã nu aibã nici o sarcinã. Descartes dorea sã priveascã sufletul din
punct de vedere practic, fiziologic.
Descartes avea într-o oarecare mãsurã dreptate, deoarece în prezent se
ºtie cã multe dintre activitãþile superioare ale creierului depind de impulsurile
provenite dintr-o regiune a trunchiului cerebral aflatã puþin mai jos de
epifizã. Cînd aceasta nu mai funcþioneazã, se instaleazã starea de „moarte
a trunchiului cerebral“ sau, în termeni cartezieni, „sufletul s-a pãrãsit pe el
însuºi“.
în care exiºti, mîntuieºte-mi sufletul, în cazul în care existã“. Cuvîntul

„suflet“ a dispãrut din terminologia psihologilor în secolul XIX, devenind
un termen teologic. Acum însã, biserica nu ne mai dominã vieþile ca pe
vremuri, iar majoritatea oamenilor nu mai sînt interesaþi de vechile
argumente filozofice ºi dispute religioase. Pentru ei, cuvîntul „suflet“ este
doar ceva ce însoþeºte corpul fizic. Dacã organismul este o maºinãrie,
atunci sufletul este restul: spiritul, mintea, conºtienþa sau conºtiinþa ºi, la
fel cum afirmau ºi anticii, pleacã (sau moare) o datã cu moartea trupului.
Sufletul nu este simplu de definit. Gînditorii medievali îºi petreceau întreaga
viaþã discutînd aceastã idee ºi întorcînd-o pe toate feþele. Nouã, celor de
astãzi, ne vin în ajutor imaginile poetice, prin versuri elocvente precum
cele ale lui Shelley din „Prometeu descãtuºat“:
Mi-e sufletul o luntre fermecatã
Ce ca o lebãdã pluteºte
Pe undele-argintii ale doinirii tale.
Evident, pînã în zilele noastre, oamenii au fost incapabili sã conceapã

moartea ca pe o distrugere definitivã a sinelui, existînd o dorinþã universalã
pentru o existenþã dupã moarte, într-o formã sau alta. Dar este aceasta o
nevoie realã, o caracteristicã inevitabilã a biologiei umane? În prezent,
oamenii încep sã accepte ideea de moarte. Existã posibilitatea ca marile
religii ale lumii, care au avut un rol atît de important în fazele timpurii ale
istoriei umanitãþii, sã disparã pînã la urmã, dupã ce ºi-au servit scopul.
Deja, unii dintre noi sînt pregãtiþi sã trãiascã fãrã promisiunea (sau
ameninþarea) unei vieþi de apoi, precum ºi fãrã Dumnezeul ce o însoþeºte
în majoritatea cazurilor. Aceastã idee are sens din punct de vedere bio-
logic ºi logic ºi este chiar potrivitã pentru oamenii din secolul XXI. O
putem formula direct, cu cuvintele unui poet anonim:
Cînd mori,
Pricepe bine,
Eºti terminat, sfîrºit.
Nu existã nici spirit, nici suflet,
Ci doar o gaurã neagrã.
Þi se observã poza,
Þi se citesc scrisorile,
Dar tu nu eºti acolo,
Te-ai topit în eter,
Ai dispãrut definitiv,
Indiferent
Ce þi s-ar spune.
Dumnezeu ar putea rãmîne, desigur, într-o formã sau alta. Dar

acceptarea în continuare a ideii de viaþã dupã moarte ar implica
compromisuri dificile într-o lume a raþiunii ºi a ºtiinþei. Cînd Lev Tolstoi
(1828–1910) era pe moarte, a fost rugat sã revinã la credinþa Bisericii
Ortodoxe ruse. El a replicat: „Nici chiar în valea umbrelor morþii doi ºi
cu doi nu fac ºase“. Totuºi, indiferent dacã credem sau nu în Dumnezeu
ºi în viaþa de apoi, rãmîne neschimbat faptul cã nu vrem sã murim.
Jean-Jacques Rousseau (1712–1778) a scris: „Cel ce pretinde cã priveºte
moartea în faþã fãrã teamã, minte. Toþi se tem de moarte, aceasta este
marea lege a fiinþelor simþitoare, fãrã de care întreaga specie umanã ar fi
curînd distrusã“.
Religia ºi viaþa de apoi
Este imposibil ºi ar fi chiar o dovadã de aroganþã dacã aº încerca sã
descriu într-un spaþiu atît de scurt credinþele marilor filozofi ºi învãþãtori
religioºi. De altfel, nici nu sînt calificat în acest sens. Fiecare dintre religiile
principale are mai multe variante, mai multe ramuri. Urmãtoarea descriere
succintã nu se vrea decît o prezentare imperfectã ºi incompletã a acestui
subiect.
Din timpuri preistorice, oamenii au creat zei, necesari pentru a justifica
misterele vieþii, succesiunea anotimpurilor, focul, fulgerele, naºterea,
moartea. Descartes a spus cã, dacã Dumnezeu nu ar fi existat, ar fi trebuit
inventat. Moartea nu era sfîrºitul, iar zeii erau importanþi în viaþa de apoi.
În Grecia, pînã în secolul VI î.Hr., existau mii de zei diferiþi, atît de mulþi,
încît se organiza „Ospãþul Zeilor Necunoscuþi“ pentru a se asigura cã nu
fusese uitat nimeni.
Monoteismul este mai simplu, iar marile religii ale lumii ºi-au
recunoscut un Zeu sau o Fiinþã Supremã proprie. De asemenea, fiecare
religie avea propria sa versiune în privinþa vieþii de apoi. În prezent,
multora le vine greu sã creadã cã „persoana“ îºi continuã existenþa dupã
moarte sub forma unui suflet sau spirit. Aceºtia considerã cãutarea continuã
a „sensului“ morþii ca fiind zadarnicã. Totuºi, propria incapacitate de a
accepta cã ei vor dispãrea definitiv într-o zi îi face pe mulþi sã nu fie
mulþumiþi cu statutul de necredincioºi absoluþi. În plus, existã speranþa
naturalã cã toate marile nedreptãþi din aceastã lume vor fi rãzbunate într-o
altã lume, cã pãcãtoºii vor fi pedepsiþi, iar cei corecþi vor fi recompensaþi
la Judecata de Apoi. Aceste credinþe au fost parodiate de Rupert Brook în
poemul intitulat „Fishes’ Heaven“.
Se considerã cã lumea de dincolo se aflã undeva în subteran, într-un
loc întunecat ºi neprimitor, probabil din cauzã cã înmormîntarea era modul
cel mai folosit de îndepãrtare a cadavrelor. Acel loc era un depozit sinistru
al sufletelor morþilor, iar în mitologia greceascã clasicã, Hades era zeul
care primea spiritele care pãrãsiserã trupurile, într-un loc sumbru, dar nu
neapãrat plin de pedeapsã sau torturã. Mai tîrziu, ca ºi în mitologia creºtinã,
a apãrut iadul, locul de desfãºurare al unor torturi înfiorãtoare, unde cei
osîndiþi sufereau pentru pãcatele din timpul vieþii (vezi caseta).
Totuºi, zeii erau în general fericiþi în înaltul cerurilor senine. În cazul
religiilor în care se aplicau rãsplate ºi pedepse dupã moarte, fiecare urma
sã aibã soarta pe care ºi-o merita. Cei buni puteau ajunge în ceruri alãturi
de îngeri sau într-o insulã superbã („Insula Binecuvîntaþilor“), iar pãcãtoºii
erau exilaþi în lumea de jos. În cazul iadului creºtin exista ºi tortura fizicã
a focului.
Focurile iadului însemnau durere, nu cãldurã, deºi aceasta ar fi fost
poate bine venitã, de exemplu, în viaþa de apoi a unui eschimos. Pãcãtoºii
erau arºi de vii cu cîteva secole în urmã, iar flãcãrile eterne din iad fãceau
ca acesta sã fie considerat un loc îngrozitor.
Egiptenii din antichitate, dupã cum am arãtat în capitolul 9, credeau
într-o resuscitare magicã a morþilor ºi într-o judecatã a comportamentului
lor pe pãmînt. Mumificarea era modul prin care se asigurau cã corpul era
pregãtit pentru aceastã întîlnire. Dupã ce conceptul de viaþã de apoi a fost
stabilit, practicile de mumificare egiptene s-au dezvoltat logic – mai ales
în cazul faraonilor. Un pasaj dintr-un text egiptean din antichitate spune:
„O, carne a regelui, sã nu te descompui, sã nu putrezeºti, sã nu miroºi
neplãcut“. Mormintele erau construite din timpul vieþii, tot atunci fiind
numiþi preoþii ce trebuiau sã oficieze ceremonia funerarã, aceste mãsuri
fãcînd parte din pregãtirea minuþioasã pentru moarte ca formã sigurã de
tranzit cãtre lumea de dincolo. Cea mai mare temere a egiptenilor era
aceea cã vor fi uitaþi definitiv. În prezent, cunoaºtem atît de multe detalii
referitoare la viaþa egiptenilor din antichitate tocmai datoritã credinþei lor
în viaþa de apoi, a mumificãrilor ºi a construirii mormintelor înzestrate cu
obiecte de uz cotidian.
Zoroastrismul, religia anticã a Iranului, care a fost modificatã de
Zoroastru prin anul 800 î.Hr., supravieþuieºte acum în India ca religie a
parþilor. Adepþii parsismului cred într-un sistem de recompense ºi pedepse:
dupã moarte trebuie traversat un pod care este larg pentru cei fãrã pãcate,
dar atît de îngust pentru cei rãi, încît ei cad de pe el direct în iad.
Doctrina creºtinã originarã spune cã fiinþele umane au renunþat la
nemurire din momentul în care Adam ºi Eva au abuzat de libertãþile de
care se bucurau în Grãdina Raiului. Prin prisma prezentului, Adam ºi Eva
par doar doi pionieri nevinovaþi, numai cã ei au fost supuºi unui test
crucial fãrã sã ºtie. Ei au dat greº (au pãcãtuit). Au fost dizgraþiaþi, iar
de atunci Pãcatul Originar ni s-a transmis tuturor (pe nedrept) din generaþie
în generaþie. Dupã cum spune Biblia, „plata pãcatului este moartea“, astfel
cã moartea este soarta noastrã. În urmãtorii 2 000 de ani, teologii s-au
strãduit sã gãseascã metode pentru a evita sau a explica povara pãcatului
originar.
Dacã luãm în considerare Învierea ºi Judecata de Apoi, se presupune
cã Dumnezeu va învia într-o zi toþi morþii, dupã care va stabili cine ajunge
în rai ºi cine în iad. Însuºi Hristos s-a ridicat din mormînt, iar credinþa
într-o viaþã de apoi este fundamentalã pentru creºtinãtate. Biserica creºtinã
s-a opus incinerãrii timp de mai multe secole din cauza dificultãþii pe care
ar fi avut-o Dumnezeu de a-i învia pe aceºti morþi. Întrebarea logicã ce se
pune este de ce nu poate fi judecat individual fiecare om imediat dupã ce
moare? De ce trebuie sã aºtepte toþi, poate timp de mii de ani, o înviere
în masã ºi un proces public gigantic, în care sã se acorde sentinþe pentru
rai sau iad? Evident, acest aranjament ar fi incorect pentru cei fãrã pãcate,
care ar trebui sã-ºi aºtepte atît timp recompensa binemeritatã.
Viaþa de apoi în viziunea creºtinã: detalii medievale

În vocabularul universal, termenii care descriu lucruri bune sau plãcute
sînt mult mai puþini la numãr decît cei ce descriu suferinþa ºi durerea. În
mod evident, lucrurile neplãcute beneficiazã de un vocabular mai bogat.
Cu siguranþã în artele vizuale (de exemplu în picturile lui Hieronymus
Bosch), agonia iadului este descrisã în detalii infinit mai clare decît plãcerile
raiului, care în multe cazuri constau doar din cîþiva îngeraºi, sfinþi ºi heruvimi
ce stau întinºi pe niºte nori sau cîntã.
Iadul ºi diavolul au fost descriºi cu o atenþie meticuloasã de iezuiþi, dar
ºi de alþii, în secolul XIV. Trãsãturile diavolului, inclusiv anatomia sa
genitalã, erau bine detaliate. Se spunea cã diavolul practicã acte sexuale
interzise credincioºilor, cum ar fi sodomia, ºi are un penis bifurcat, prin
intermediul cãruia poate comite adulter ºi sodomie simultan. Demonii,
locotenenþii ºi ceilalþi subordonaþi ai sãi au fost apreciaþi ca ajungînd la un
numãr de 7405926. Cu ritualuri, bisericã, discipoli, putere ºi cunoºtinþe
proprii, aceasta era din multe puncte de vedere o imagine reflectatã a lui
Dumnezeu. Unii teologi susþineau cã iadul avea topografie, florã ºi faunã,
climat ºi o lungime de 200 de mile italiene. În cãutarea unor detalii de
ordin practic, aceºtia au stabilit cã o milã cubicã era suficientã pentru a
conþine 100 miliarde de suflete, dacã erau bine îngrãmãdite.
În prezent, credinþele creºtine au un caracter mult mai rezonabil, astfel
încît este foarte posibil sã fii în acelaºi timp un bun om de ºtiinþã ºi un bun
creºtin.
Purgatoriul era o complicaþie post-mortem suplimentarã pentru catolici.

Chiar dacã cineva moare într-o stare de graþie, cu cele mai grave pãcate
(„pãcatele de moarte“) spãlate prin iertare, trebuie sã sufere o vreme dacã
nu a plãtit pentru alte pãcate minore. Purgatoriul (în limba latinã înseamnã
loc de purificare) este locul unde el suferã (deoarece nu-l poate vedea pe
Dumnezeu, în ciuda dragostei pe care i-o poartã) ºi este iertat de aceste
pãcate. În Ziua Tuturor Sufletelor (2 noiembrie), catolicii încearcã, prin
intermediul rugãciunilor ºi al ofrandelor, sã aline sufletele care suferã în
purgatoriu. Toþi catolicii (cu excepþia sfinþilor) trebuie sã petreacã un timp
în purgatoriu, numai cã acest interval poate fi scurtat sau chiar suprimat
prin acordarea de indulgenþe ºi iertãri. Indulgenþele erau în evul mediu o
sursã profitabilã de venit pentru biserici. Credincioºii puteau cumpãra
tablouri religioase, mãtãnii sau obiecte binecuvîntate de Papã ori puteau
plãti slujbe pentru cei morþi. Puteau beneficia, de asemenea, de indulgenþe
dacã spuneau anumite rugãciuni sau vizitau anumite altare. Ideea
purgatorului a fost condamnatã de biserica anglicanã.
Creºtinismul s-a diversificat într-un numãr mare de secte ºi este, sub
o formã sau alta, religia oficialã a unei mari pãrþi a lumii. Încercãrile de
a o suprima în fosta URSS au eºuat, iar Lenin a remarcat cîndva cã
„Religia asta blestematã este ca un cui. Cu cît îl loveºti mai tare, cu atît
mai adînc intrã în lemn!“ În prezent, potrivit majoritãþii sondajelor, mai
puþin de jumãtate din populaþia britanicã mai crede într-o viaþã de apoi, ºi
chiar mai puþini cred cã ºi ceea ce s-ar întîmpla într-o astfel de viaþã ar
fi influenþat în vreun fel de comportamentul nostru pe pãmînt. Valoarea
acestui procent variazã în þãrile creºtine, dar nu trebuie pierdut din vedere
cã vremurile se schimbã neîncetat.
Religia iudaicã are idei mai puþin precise în privinþa vieþii de apoi ºi
a nemuririi. Este posibil ca raiul sã fie o recompensã pentru o viaþã dusã
conform legilor lui Dumnezeu, dar în Vechiul Testament nu se povestesc
prea multe despre acest lucru. Dupã moarte, sufletul petrece aproximativ
un an într-o stare intermediarã, numitã uneori „sînul lui Avraam“, timp în
care îºi viziteazã corpul ºi locurile familiare. Viaþa de apoi nu ocupã un
loc important în concepþiile iudaice moderne.
În prezent, islamul este cea mai rãspînditã religie necreºtinã din lume,
cu sute de milioane de adepþi. Cartea sacrã a musulmanilor este Coranul.
Cu mult timp în urmã, cînd unele regiuni din Orientul Mijlociu erau fertile
ºi ocupate de populaþii numeroase, aceastã parte a lumii a dat mari civilizaþii
ºi a reprezentat un centru de comerþ ºi de efervescenþã intelectualã. Numai
cã deºertul arab a fost dintotdeauna un loc ostil prin el însuºi, unde cei
fragili sînt uciºi de soare, nisip ºi uscãciune. Existau mulþi zei tribali ºi,
cu mult timp înainte de apariþia creºtinismului, exista un zeu mai mare
numit Allah. Mahomed, profetul lui Allah, s-a nãscut la Mecca în anul
570 d.Hr. El a devenit predicator ºi avea cîþiva discipoli, dar la început a
fost persecutat ºi alungat din Mecca. Propovãduia abþinerea de la furt, de
la adulter, defãimare ºi uciderea nou-nãscuþilor ºi le cerea oamenilor sã-l
urmeze. În anul 622 d.Hr., acesta a întemeiat Islamul (în limba arabã,
„predare“), iar musulmanii („cei ce se supun“ dorinþei lui Allah) s-au
bucurat de un succes imediat. Islamismul s-a rãspîndit în lume pe mãsurã
ce aveau loc convertiri, dacã se putea de bunã voie, dar dacã nu, cu
ajutorul sabiei. Existã multe asemãnãri interesante între aceastã religie ºi
creºtinism.
Musulmanii au multe credinþe ºi multe îndatoriri; în privinþa temei
abordate aici, ei susþin cã în viaþa urmãtoare va avea loc o judecatã finalã,
urmatã de recompensele ºi pedepsele potrivite. Moartea este asemãnatã cu
somnul, iar sufletul se ridicã în gît înainte de a pãrãsi corpul. Cei drepþi
intrã în Grãdina Plãcerilor, care avea în descrierea iniþialã caracteristici
tipice gusturilor masculine. Necredincioºii ajung în iad, unde li se toarnã
apã fiartã în cap. Allah a aranjat ca pielea distrusã sã fie înlocuitã mereu
de o altã piele, astfel ca pedeapsa sã poatã fi resimþitã în continuare.
Martirii islamului, cei ce au murit într-un rãzboi sfînt sau au fost alungaþi
din propriile case, beneficiazã de o iertare imediatã a tuturor pãcatelor ºi
intrã automat în Grãdina Plãcerilor. De-a lungul secolelor, doctrinele
originare au fost adaptate ºi reinterpretate ºi existã diferenþe între diversele
ramuri, cum ar fi ºiiþii ºi sunniþii.
Hinduºii cred în existenþa unei vieþi de apoi, sufletul renãscîndu-se
(reîncarnîndu-se) iarãºi ºi iarãºi în alte corpuri, dupã cum este descris mai
jos. Eliberarea din acest ciclu se poate obþine doar prin atingerea unui
anumit nivel de înþelegere, atunci cînd iluzia lucrurilor lumeºti poate fi
depãºitã.
Pentru hinduºi existã 4 ashrame sau niveluri principale ale vieþii:
1. Copilãria.
2. Viaþa adultului activ.
3. Vîrsta mijlocie, cînd omul începe sã se elibereze de constrîngerile
lumeºti, îºi gãseºte un lider spiritual ºi o disciplinã.
4. Nivelul sannyasa, care este adevãrata împlinire a vieþii. Acum, deºi
el poate pãrea din exterior un cerºetor bãtrîn, pe jumãtate dezbrãcat,
pe dinãuntru este la fel de liber precum vîntul, stãpînul lumii, un
înþelept. Dar numai foarte puþini hinduºi ating acest nivel final sau
îºi doresc acest lucru!
ªi budiºtii cred într-un ciclu al naºterii ºi al renaºterii, dar metoda de

evadare diferã. Ei acceptã „Cele Patru Adevãruri Nobile“:
1. Toate formele de existenþã implicã suferinþã.

2. Toatã suferinþa este provocatã de acceptarea dorinþelor.
3. Prin suprimarea dorinþelor, suferinþele înceteazã.
4. Suprimarea dorinþelor poate fi obþinutã prin credinþele corecte,
deciziile corecte (renunþarea la plãcerile carnale, evitarea rãnirii
fiinþelor vii), limbajul corect etc.
Acest gen de comportament va permite evadarea în non-existenþã sau

starea de nirvana. Nirvana este un termen sanscrit care înseamnã „extincþie,
stingere“ ºi presupune sfîrºitul existenþei unei persoane, cu dorinþele ºi
pasiunile sale, ºi atingerea unei liniºti interioare perfecte. Spiritul este în
sfîrºit eliberat de ciclul nesfîrºit al dorinþei, al existenþei ºi al morþii.
Pentru adeptul budismului, înþelegerea morþii ºi a naturii trecãtoare a omului
este esenþialã pentru bunãstarea spiritualã. Însuºi Buddha afirma: „Din
toate urmele de tãlpi, cea a elefantului este supremã. Similar, dintre toate
meditaþiile mentale, cea asupra morþii este supremã.“ În mod ideal, budistul
ar trebui sã mediteze la moarte în fiecare zi.
Budismul Zen a fost întemeiat de un cãlugãr chinez prin anul 1187.
Aceastã credinþã este o ramificaþie japonezã a budismului ºi, aºa cum este
practicatã la ora actualã, reprezintã un amestec de budism, taoism ºi
misticism. Perspectiva din care aceastã credinþã priveºte viaþa de apoi este
una foarte popularã, respingînd reîncarnarea, precum ºi ideea budistã
referitoare la karma, suma acþiunilor unei persoane care-i determinã destinul
din existenþa urmãtoare. Din pãcate pentru cei neiniþiaþi, învãþãturile
budismului zen, la fel ca ºi cele ale multor religii, sînt pline de afirmaþii
evidente ºi de paradoxuri. Uneori este descrisã metaforic ca fiind calea
fãrã balustradã. Credinþa zen te învaþã cã, în loc sã cauþi unele lucruri, ar
trebui sã încerci sã deduci ceea ce nu poate fi cunoscut. Aceastã noþiune
nu este definitã foarte clar, folosindu-se multe alte cuvinte pentru a o
descrie: Abisul, Spaþiul Gol, Vidul, Lumina Clarã, Nimicul, Conºtiinþa
Universalã sau chiar Împãrãþia Raiului. Acest lucru, Lumina Clarã sau
cum vreþi sã-l numiþi, este pretutindeni, dar oamenii sînt prea absorbiþi de
luptele cu demonii ºi zeii pe care ºi-i creeazã singuri pentru a-l descoperi.
Filozofii ºi înþelepþii din antichitate ºtiau de existenþa lui, iar experienþele
de moarte clinicã (vezi capitolul 4 ºi secþiunea de mai jos) sînt dovezi
elocvente ale existenþei acestei lumini clare ºi binefãcãtoare.
Pãrerile antice privind renunþarea ºi abordarea vieþii de apoi ca fiind
o „abandonare a corpului“ au persistat mai ales în budismul tibetan. Datoritã
izolãrii fizice într-o regiune muntoasã, viaþa modernã nu a afectat aproape
deloc Tibetul. Tibetanii scriau, studiau, meditau ºi construiau mãnãstiri
încã de acum 1 000 de ani. Literatura tibetanã referitoare la moarte este
reprezentatã de mii de texte, dintre care multe au fost, din pãcate, distruse
de chinezi. Prima lucrare de acest gen care s-a tradus în limba englezã, în
1927, a fost Cartea Tibetanã a Morþilor. Aceasta constã în principal din
texte ritualice care se citesc pentru a ajuta un muribund sau un mort. S-a
acceptat faptul cã unii oameni se pot întoarce din morþi înainte de a fi
incineraþi sau îngropaþi, iar în literatura tibetanã existã mii de povestiri
despre astfel de întîmplãri. În Tibet, poate într-o mãsurã mai mare decît
în orice alt loc, oamenii au reuºit, prin meditaþie, sã experimenteze fazele
morþii cu mult înainte de momentul decesului efectiv. Aceasta este cea
mai remarcabilã izbîndã în privinþa conºtientizãrii morþii.
Cea mai interesantã caracteristicã a acestor religii în care se renunþã
la lucrurile lumeºti ar consta în afirmaþia cã, în principiu, dacã te detaºezi
de viaþã în timpul vieþii, moartea nu va mai reprezenta o problemã. Într-un
fel, vei fi murit deja. Se crede cã aºa gîndea Jung atunci cînd a spus: „Ca
medic, sînt convins cã ar fi igienic sã descoperim un mod de identificare
a morþii cu un þel pe care sã ne strãduim sã-l atingem; iar sustragerea de
la moarte este ceva anormal ºi nesãnãtos, ce-i rãpeºte scopul celei de-a
doua jumãtãþi a vieþii“. Credinþa mea personalã este cã experienþele
religioase ale profeþilor, budiºtilor zen sau ale celor ce practicã contemplaþia
sînt produse probabil la nivel fiziologic în creier. Experienþele sînt
susceptibile de a fi fost induse de substanþe chimice sau de diverse privaþiuni
ºi, potrivit acestei variante, n-au nici o formã de existenþã obiectivã, nici
o existenþã în afara creierului celui care le trãieºte. Mulþi au pãreri contrare,
iar controversele apar din cauza diferenþei imense dintre imaginea creierului
perceputã de un neurofiziolog, cu milioanele de celule aranjate într-o
structurã de o complexitate inimaginabilã, ºi experienþa conºtienþei indivi-
dului – diferenþa dintre reþeaua densã, tridimensionalã de terminaþii nervoase
microscopice care-ºi trimit mesajele chimice ºi sentimentul „Cuget, deci
exist“. Dupã cum spunea Henry James (1843–1916), „experienþa nu este
niciodatã limitatã ºi nici completã; aceasta este o imensã sensibilitate, un
fel de pînzã uriaºã de pãianjen alcãtuitã din cele mai fine fire de mãtase,
suspendatã în încãperea conºtienþei, care capteazã orice particulã rãtãcitã“.
Poate cã într-o zi aceastã diferenþã se va reduce, dar, deocamdatã, ne
vedem nevoiþi sã acceptãm cã ºtiinþa nu poate explica starea conºtientã.
Aºa stînd lucrurile, este totuºi posibil sã credem, pe de o parte, cã individul
îºi înceteazã existenþa în momentul în care creierul moare, dar în acelaºi
timp sã ne imaginãm cã o parte, care nu este sinele ºi este greu de definit,
supravieþuieºte. Iar dacã, în ciuda nenumãratelor dovezi cã sîntem muritori,
putem experimenta aceastã atemporalitate, aceastã non-existenþã prin
meditaþie, atunci diferenþa se va fi anulat atît cît este posibil în prezent.
Reîncarnarea
Reîncarnarea reprezintã renaºterea sufletului în una sau mai multe
forme succesive. Sufletul sau spiritul transmigreazã ºi ocupã o nouã fiinþã
umanã, un animal sau chiar o plantã. Se crede cã sufletul pãrãseºte corpul
pe gurã sau pe nãri ºi intrã, de exemplu, într-un fluture sau într-un alt om.
Dacã existã un suflet care sã pãrãseascã trupul, atunci ideea reaºezãrii sale
într-un alt loc nu este lipsitã de sens. În povestirile contemporane ºtiinþifico-
fantastice, una dintre temele frecvente este aceea în care sufletul (mintea)
unui extraterestru intrã în corpul unui om ºi îl preia. Romancierul ceh
Franz Kafka (1883–1924) a scris o povestire ce pare destul de realistã, în
care un om se trezeºte într-o dimineaþã ºi descoperã cã a fost transformat
într-o lãcustã uriaºã (Metamorfoza).
Reîncarnarea apare în multe religii vechi, inclusiv maniheismul,
gnosticismul, ºi în misterele orfice ale Greciei antice. O regãsim ºi în
credinþele moderne, precum teozofia. Aceste religii, la fel ca majoritatea,
afirmã cã acþiunile din aceastã viaþã au influenþã asupra celei urmãtoare.
Teozofia are o origine mixtã ºi propovãduieºte credinþa într-o zeitate
supremã, dar incomprehensibilã, iar reîncarnarea este unul dintre principiile
sale majore. Omul trebuie sã parcurgã mai multe vieþi înainte de a atinge
perfecþiunea spiritualã ºi echivalentul teozofic al stãrii de nirvana. Societatea
Teozoficã a fost fondatã în 1875 de o prinþesã rusã, Helena Petrovna
Blavatsky.
Hinduºii cred cã naºterea ºi renaºterea constituie un ciclu perpetuu,
întrerupt în momentul în care se descoperã cã spiritul individual (atman)
ºi spiritul universal (brahman) au devenit unul ºi acelaºi lucru. Abia atunci
individul este eliberat de ciclul etern sau samsara naºterii ºi renaºterii.
Sikhismul adaugã cã sufletele sînt absorbite într-un final în Dumnezeu. ªi
budiºtii considerã cã o parte a sufletului, definit poate cel mai bine drept
caracter, se poate reîncarna într-o nouã persoanã. Pentru ei, modul de
pãrãsire a ciclului naºtere–renaºtere este prin disciplinã ºi meditaþie ºi
prin atingerea unei stãri în care nu mai existã dorinþe lumeºti.
Experienþele de moarte clinicã

Fenomenele care au loc în timpul unei astfel de stãri au fost conside-
rate dovezi ale existenþei unei vieþi dupã moarte. Experienþele de moarte
clinicã au loc în momentul în care o persoanã este pe punctul de a muri,
fie din cauza unei boli, în timpul unei operaþii, fie în urma unui atac de
cord sau a unui accident. Toate aceste experienþe au în comun cîteva
caracteristici de bazã. Detaliile variazã, dar apar aspecte similare în cazul
unor oameni din þãri diferite sau care fac parte din grupuri etnice sau
rasiale diferite. Fundamentul comun este extraordinar. Probabil cã peste
trei sferturi dintre cei ce s-au aflat în pragul morþii au avut aceste experienþe.
De-a lungul secolelor, filozofii ºi misticii au adus în discuþie fenomenele
de acest tip. Se pot diferenþia cinci faze:
1. O fazã de împãcare ºi un sentiment de bunãstare.

2. Senzaþia separãrii de corp, adesea privindu-l de undeva de sus.
Acest amãnunt apare în aproximativ jumãtate dintre cazurile cercetate
ºi este însoþit adesea de o detaºare emoþionalã ºi de o conºtientizare
mai profundã.
3. Sentimentul intrãrii în beznã, de exemplu de coborîre într-un tunel
întunecat.
4. Observarea luminii, care este de obicei de un alb strãlucitor, aurie
sau, uneori, albastrã.
5. Intrarea în luminã ºi cãpãtarea unei senzaþii de frumuseþe, iubire ºi
armonie extraordinare.
În faza a cincea apare de cele mai multe ori sentimentul unei bariere,
iar subiecþii simt cã dacã ar fi depãºit-o, ar fi murit. Unii povestesc detalii
fizice (peisaje, oameni, flori, copaci, muzicã) ale unei lumi de o frumuseþe
extraordinarã, fiind convinºi cã aceasta era viaþa de dupã moarte, iar uneori
sînt iritaþi de faptul cã au fost aduºi înapoi.
Bolile grave, ca, de exemplu, pneumonia, reprezintã cauzele unui
procent important din totalul cazurilor de experienþe de moarte clinicã.
Dintr-un motiv necunoscut, fazele 4 ºi 5 sînt mai rar povestite în cazul
tentativelor de suicid.
Experienþa de moarte clinicã este una realã, nu doar un vis sau o
halucinaþie. Persoana respectivã vede ºi simte totul cu o claritate
remarcabilã, nu ca ºi cum ar fi într-o stare de semiconºtienþã, iar experienþa
produce un efect profund. Dupã recuperare, acestor oameni le este uneori
mai puþin teamã de moarte ºi devin mai afectuoºi ºi mai miloºi. Toþi
afirmã cã experienþa le-a schimbat definitiv viaþa, iar aproximativ 75%
sînt convinºi cã existã o viaþã dupã moarte. Unii pacienþi încep sã aibã
puteri de percepþie extrasenzorialã (telepatie, clarviziune), care se presupune
cã au fost declanºate de experienþa de moarte clinicã. (Experienþele de
acest tip nu survin în urma medicamentelor administrate pacienþilor aflaþi
într-o fazã terminalã, deoarece se presupune cã se manifestã ºi la oameni
cãrora nu li s-a administrat nimic.)
O micã parte din experienþele de moarte clinicã sînt neplãcute („nega-
tive“), pacientul relatînd senzaþii de fricã, panicã, suferinþe psihice,
neajutorare ºi o însingurare profundã. Aceºtia se aflã într-un mediu
întunecos ºi trist, poate pe marginea unei prãpastii, simþindu-se uneori
traºi în jos de o forþã maleficã. Unii dintre ei conºtientizau cã se aflã la
marginea iadului, care emana un miros dezgustãtor de descompunere.
Unul dintre primele studii ale experienþelor de moarte clinicã a fost
fãcut în secolul XIX de cãtre un geolog ºi alpinist elveþian, profesorul
Albert Heim. El suferise cîteva cãzãturi aproape fatale ºi a adunat mãrturii
ºi de la alte persoane implicate în accidente de alpinism. În 1982, un
cardiolog de la Facultatea de Medicinã a Universitãþii Emory, Michael
Sabom, a publicat mãrturiile a 116 supravieþuitori ai acestui tip de
experienþe. El considera cã fiecare fenomen are o explicaþie logicã, iar în
urma studiului pe care l-a efectuat a ajuns la concluzia cã experienþele de
moarte clinicã n-au nici o explicaþie satisfãcãtoare din punct de vedere
medical. Cardiologii, datoritã experienþei cu atacurile de cord ºi resusci-
tãrile, sînt mai în mãsurã sã studieze fenomenele manifestate în timpul
morþii clinice, iar în 1978 un alt cardiolog, Maurice Rawlings, a descris
cazuri de experienþe extrem de neplãcute, în care pacientul era îngrozit,
convins cã vizitase iadul.
Experienþele de moarte clinicã au fost mai bine fundamentate din punct
de vedere ºtiinþific atunci cînd George Gallup, folosind resursele
Organizaþiei de Sondaje Gallup ºi metode riguroase de sondare ºi analizã,
a descoperit cã aceste experienþe nu erau tocmai neobiºnuite. Aproximativ
un procent dintre ele semãnau cu vizitarea iadului, iar multe altele erau
neutre, cu alte cuvinte nici foarte plãcute, nici neplãcute, ci nedemne de
reþinut; unii supravieþuitori ai unor stãri de moarte clinicã au declarat cã
nu au avut nici o astfel de experienþã. Alþii ºi-au suprapus evident credinþele
ºi unele imagini de naturã personalã peste experienþele de moarte clinicã,
declarînd cã au avut viziuni ale unor rude decedate, cã l-au vãzut pe
Hristos sau pe îngerii pãzitori. Fenomenele se aseamãnã cu cele trãite de
misticii creºtini, yoghini sau alþi oameni sfinþi, ºi descrise în The Cloud
of Unknowing, o carte scrisã de un celebru mistic englez, contemporan cu
Chaucer. Senzaþiile trãite în aceste experienþe erau de uimire, groazã,
luminã, comunicare cu divinitatea sau o conºtiinþã cosmicã ºi unire cu o
entitate supremã, fiind adesea obþinute prin meditaþie ºi prin controlul
respiraþiei.
Existã vreo explicaþie simplã de naturã medicalã, fiziologicã pentru
aceste experienþe sau trebuie acceptat cã reprezintã viziuni reale ale unei
vieþi dupã moarte?
Explicarea experienþelor de moarte clinicã

din punct de vedere fiziologic
Se poate avansa ideea cã experienþele trãite în timpul stãrii de moarte
clinicã se datoreazã anoxiei cerebrale, adicã privãrii de oxigen a centrilor
nervoºi superiori. Pe mãsurã ce fluxul sanguin cãtre creier scade, se
manifestã o serie de fenomene paralele ce provoacã experienþele menþionate.
Este o problemã legatã de substanþe chimice ºi de celule nervoase.
Argumentul pare rezonabil, iar mulþi medici considerã subiectul închis. Se
ºtie cã anoxia poate provoca senzaþii bizare chiar ºi în cazul în care viaþa
nu este pusã în primejdie.
O explicaþie alternativã ar fi cã experienþele se datoreazã unor mici
„atacuri“ cerebrale, prin care supraactivitatea lobului temporal (zona de
sub tîmplã) al cortexului cerebral provoacã senzaþiile caracteristice. Este
bine cunoscut cã activitatea anormalã a lobului temporal induce halucinaþii
ºi experienþe „extracorporale“.
O altã posibilitate este cã, atunci cînd simþim apropierea morþii, reacþia
noastrã ancestralã la accidente ºi stres intrã în acþiune. Cînd are de-a face
cu un eveniment grav ºi stresant, corpul rãspunde într-un fel caracteristic.
Dupã o rãnire bruscã ºi foarte gravã a unui braþ, a unui picior sau a
pieptului, pe cîmpul de luptã sau în urma unui accident rutier, este posibil
ca victima sã nu manifeste decît o acceptare calmã a evenimentului. Nu
apare durerea, ci doar o amorþealã, iar dacã rana nu este foarte gravã,
persoana respectivã ar putea sã continue sã meargã, sã se lupte sau sã fugã
din locul respectiv, în funcþie de situaþie. Durerea începe sã aparã dupã
cîteva ore. Acesta este felul naturii de a aborda traumatismele. Într-o fazã
mai timpurie a evoluþiei fiinþelor umane, dacã o victimã care rãmînea în
locul unde a survenit trauma, þipa ºi încerca sã-ºi îngrijeascã rana, avea o
ºansã mai micã de supravieþuire, indiferent dacã leziunea fusese produsã
de un animal de pradã sau în urma unui accident. Amorþeala ºi calmul îi
permit individului sã reacþioneze optim în urma leziunii, pentru a-ºi salva
viaþa. Acest lucru este logic, avînd în vedere originile omului. Mecanismul
este urmãtorul: într-un interval de cîteva secunde se transmite un flux de
mesaje prin nervii simpatici cãtre piele ºi muºchi, precum ºi un val de
adrenalinã din glanda suprarenalã, de deasupra rinichilor; acestea provoacã
o reacþie numitã „fugi sau luptã“, prin care inima îºi accelereazã bãtãile,
fluxul sanguin este redirecþionat dinspre piele ºi alte organe cãtre muºchi,
iar senzaþia de durere este redusã: exact reacþiile necesare pentru ca rãnitul
sã poatã fie sã fugã, fie sã lupte. ªtim toþi cã, pe durata unei asemenea
situaþii, rãnile abia sînt observate. Acesta este modul prin care natura ne
protejeazã. În acelaºi timp, în creier are loc un alt tip de reacþie, prin
producþia localã de substanþe analgezice ºi calmante, numite endorfine.
Ele sînt substanþe endogene (produse de propriul corp), asemãnãtoare
morfinei, ºi sînt create în diferite zone ale creierului în cazul multor tipuri
de stres, de exemplu în alergãrile pe distanþe lungi ºi, poate, ºi în timpul
unei ºedinþe de acupuncturã. Ele altereazã capacitatea senzorialã ºi te fac
sã te simþi capabil sã rezolvi situaþia. Este posibil ca acea conºtienþã
detaºatã a experienþelor de moarte clinicã sã se bazeze pe aceste reacþii?
Alte explicaþii:
o experienþã de naturã religioasã sau spiritualã
Misticii ºi yoghinii ne spun cã nu trebuie sã fii în pragul morþii pentru
a trãi o astfel de experienþã. Se ºtie cã prin meditaþie se pot suprima
mesajele senzoriale cãtre creier, ceea ce poate provoca o pierdere a simþului
realitãþii, precum ºi alte efecte. Cei care au avut experienþe de moarte
clinicã afirmã cã au avut un simþ al realitãþii superior stãrii normale. Poate
fi un caz de autohipnozã? Sau este vorba despre experienþa unei imagini
arhetipale, comune tuturor fiinþelor umane? Nici una dintre aceste explicaþii
nu pare pe de-a-ntregul plauzibilã, ceea ce ne dã senzaþia cã ºtim prea
puþine lucruri despre acest subiect pentru a ajunge la o concluzie. Prin
urmare, experienþele de moarte clinicã nu sînt pe deplin înþelese sau ex-
plicate decît în termeni religioºi ºi spirituali. În acest caz, o asemenea
experienþã reprezintã o viziune misticã a naturii universului. Ar trebui
însã sã fim rezervaþi ºi sã aºteptãm ºi alte dovezi înainte de a explica
fenomenul drept unul de naturã strict paranormalã sau strict fiziologicã.
În SUA ºi în Marea Britanie existã asociaþii ºi institute de studii ale
fenomenelor care se petrec în apropierea morþii, iar cercetarea acestui domeniu
dificil ne va ajuta, poate, într-o zi sã le înþelegem. Pînã atunci, putem citi
melancolia veselã a Rubaiyatelor lui Omar Khayyam din Naishapur (poet,
astronom ºi matematician persan, mort pe la 1123):
„Vai, cerul ce-ar vrea sã priveascã mormîntul – meu ºi al tãu

Urãºte ºi sufletul ºi legãmîntul – meu ºi al tãu.
Aºazã-te în iarbã, deºi nu mi-e dat prea mult timp,
Cãci iarbã va creºte curînd din pãmîntul – meu ºi al tãu.
Cînd voi muri, cu vin curat sãpaþi-mã
ªi doar bînd vinul, binecuvîntaþi-mã,
De ziua învãþãturii, cãutaþi-mã
ª-atunci din praful crîºmei, adunaþi-mã.
Cînd pieri-vor trupul ºi cuvintele – meu ºi al tãu

Cãrãmizi s-or pune pe mormîntul – meu ºi al tãu
ªi de-or trebui noi cãrãmizi pe noi morminte
Ele se vor face din pãmîntul – meu ºi al tãu.”
Fantome, spectre, bîntuiri

O fantomã, aºa cum este prezentatã în situaþia de faþã, înseamnã spiritul
unei persoane decedate, deºi poate însemna ºi orice prezenþã invizibilã,
precum Duhul Sfînt sau spiritul lui Dumnezeu. Fantomele pot fi bune sau
rele. O fantomã care bîntuie este, în general, una care îi agreseazã pe cei
vii. Am adus aici în discuþie fantomele deoarece, dacã ele existã, iar un
mort poate fi uneori vãzut sau auzit vorbind, ºi aceste fenomene constituie
dovezi ale vieþii de dupã moarte – atît timp cît nu este vorba despre o
halucinaþie, o simplã imaginaþie a observatorului.
Aproape toate civilizaþiile, încã din cele mai vechi timpuri, au crezut în
fantome, spectre sau apariþii. Acestea constituie însuºi fundamentul religiei
ºi se spune cã pot comunica cu cei vii, cã îi pedepsesc sau îi recompenseazã.
În timpurile moderne, o mare putere de convingere au în special povestirile
despre casele bîntuite. În Anglia existã mii de locuri bîntuite. Trebuie spus
cã fantomele sînt observate aproape în exclusivitate în timpul zilei. Ele sînt
în cea mai mare parte femei (o femeie îmbrãcatã într-o rochie cenuºie etc.),
ºi pot fi ºi mirosite (sulf ars, tãmîie) sau auzite. În multe cazuri se povesteºte
despre zgomote de paºi ºi þipete; Tedworth House din Hampshire, Anglia,
era celebrã în 1661 pentru un toboºar-fantomã.
Fantomele sînt simple iluzii, imagini create de minþile rãtãcite sau
chiar existã în realitate? În urmã cu un secol, aproape toatã lumea credea
în fenomenele supranaturale ºi inexplicabile. Spiritismul a apãrut în SUA
prin anul 1848 ºi, la scurt timp, s-a rãspîndit în toatã lumea. Se presupune
cã prin spiritism se poate comunica cu lumea nevãzutã a celor morþi.
Comunicarea cu lumea umbrelor are loc într-o adunare numitã ºedinþã, de
obicei în jurul unei mese. În prezenþa unei persoane speciale numite mediu,
care se aflã de obicei într-o stare de transã, se petrec întîmplãri cu caracter
supranatural. Obiectele se miºcã fãrã a fi atinse sau mediul transmite
informaþii furnizate de cei morþi. Uneori se pare cã mediul construia o
formã umanã vizibilã dintr-un material numit ectoplasmã, scos pe gurã.
În prima jumãtate a secolului XX, spiritismul avea milioane de adepþi,
iar în 1882 s-a fondat la Londra Societatea de Cercetãri Psihice pentru
investigarea ºtiinþificã a fenomenelor de naturã spiritualã. Printre aceste
fenomene se numãrau telepatia, clarviziunea, cazurile de poltergeist ºi
vindecãrile prin credinþã, precum ºi fantomele obiºnuite. Printre membri
se numãrau mulþi oameni de ºtiinþã celebri, iar ulterior au apãrut societãþi
similare ºi în Franþa ºi SUA. Aceastã societate a editat multe volume în
care erau descrise cercetãrile asidue ale fenomenelor de naturã psihicã.
Multe dintre acestea s-au dovedit false sau forme de fraudã, dar uneori se
întîmplau lucruri greu de explicat prin intermediul legilor fizicii. De
exemplu, scoþianul Daniel Danglas Homes (1833–1886), bine cunoscut
spiritist, crescut în SUA, care organiza ºedinþe de spiritism încã de la
vîrsta de 17 ani, a fost excomunicat de Biserica Romano-Catolicã din
cauza activitãþilor sale în domeniul paranormalului. Societatea, în urma
investigãrii riguroase a lui Holmes, nu i-a putut justifica realizãrile prin
intermediul legilor cunoscute ale fizicii.
Vînãtorii de fantome sînt sceptici prin naturã ºi folosesc camere video,
reportofoane, termometre ºi alte metode de detecþie mult mai sofisticate.
La începutul secolului XXI, oamenii au început sã creadã din ce în ce mai
puþin în fantome, dar continuã sã audã despre toate acestea sau au chiar
experienþe personale de transfer de gînduri sau alte fenomene inexplicabile.
Probabil cã majoritatea oamenilor cred în incidente supranaturale de un
fel sau altul, numai cã, din pãcate, acestea nu pot fi reproduse la cerere
într-un laborator ºi, prin urmare, sînt greu de studiat. Convingerea mea
personalã este cã, deºi fantomele obiºnuite sînt produse ale imaginaþiei, în
privinþa celorlalte fenomene „paranormale“ încã nu se poate da un verdict
clar.
Tranziþia cãtre viaþa de dupã moarte

De-a lungul istoriei apare frecvent ideea referitoare la niºte cãlãtorii
pe care morþii trebuie sã le facã pentru a ajunge în lumea de dincolo,
adesea într-o luntre, precizîndu-se cã aceastã cãlãtorie poate fi periculoasã.
Unele popoare primitive considerau curcubeul drept o punte pe care morþii
urcau la cer, în timp ce alþii credeau cã morþii urcã prin fumul rugului
funerar. Egiptenii din antichitate credeau cã faraonul mort urca la ceruri
în barca sa solarã, pentru a i se alãtura zeului-soare, Ra.
Cãlãtoria cãtre lumea de dincolo era primejdioasã ºi se povestea despre
monºtri înfricoºãtori ºi luntraºi siniºtri. Erau necesare formule magice.
Zeiþa Ishtar, potrivit legendelor antice mesopotamiene, ºi-a fãcut intrarea
în lumea de dincolo într-un fel cu totul neobiºnuit. Ea a descoperit cã
intrarea era blocatã de mai multe porþi, iar la fiecare poartã i se lua cîte
o hainã înainte de a fi lãsatã sã treacã mai departe. Cînd a reuºit sã treacã
de toate porþile, era complet dezbrãcatã. Morþii greci ºi romani erau echipaþi
practic, avînd asupra lor bani pentru a-l plãti pe luntraºul Caron, ca sã-i
traverseze Styxul, rîul mitic al lumii de jos, precum ºi prãjituri cu miere
pentru Cerber, fiorosul cîine ce pãzea poarta spre Infernul patronat de
Hades, tãrîmul morþilor.
Viitorul îndepãrtãrii cadavrelor

Avînd în vedere cã aceastã carte a debutat cu o serie de statistici
privind numãrul în continuã creºtere al cadavrelor ºi cu problema
îndepãrtãrii lor, pare potrivit sã se încheie cu cîteva sugestii cu privire la
felul în care poate fi abordatã aceastã problemã pe viitor.
Spiritismul îºi scoate personalitãþile la înaintare

În 1876, un mediu spiritist celebru, dr. Henry Slade, a fost dat în judecatã
de Edwin Ray Lankester, un tînãr zoolog ce avea sã devinã directorul
Muzeului Britanic de Istorie Naturalã. Slade pretindea cã poate demonstra
cã spiritul soþiei sale i-a trimis mesaje pe tãbliþe de ardezie, iar Lankester
dorea sã dovedeascã cã omul nu este decît un escroc ordinar. Detaliile
procesului au fost descrise pe larg în The Times.
Lui Slade i-au luat apãrarea Arthur Conan Doyle, un spiritist în ciuda
logicii necruþãtoare a personajului sãu, Sherlock Holmes, precum ºi celebrul
biolog Alfred Henry Wallace, coautor al teoriei evoluþioniste împreunã cu
Darwin. În schimb, Lankester era susþinut de Charles Darwin, precum ºi de
Thomas Henry Huxley ºi de marele magician Maskelyne, care a afirmat cã
putea sã reproducã fenomenul invocat chiar în sala de proces. În final,
Slade a fost condamnat la trei luni de muncã silnicã, dar, dupã apel,
condamnarea a fost anulatã din cauza unui viciu de procedurã.
Wallace susþinea adesea cauze radicale, printre care pacifismul, drepturile
femeilor ºi conservarea resurselor naturale. Fiind cercetãtor al procesului
evoluþiei umane, sugerase cã, avînd în vedere capacitatea creierului de a
rezolva ecuaþii matematice ºi de a compune simfonii, speciei umane trebuie
sã i se fi adãugat pe parcursul evoluþiei ceva suplimentar, ceva special. Însã
Darwin se opunea total acestei idei. Ca urmare a acestor intervenþii, Wallace
a pierdut sprijinul multor savanþi, iar atunci cînd, într-o fazã ulterioarã,
Darwin a încercat sã-i obþinã o pensie modestã, s-a vãzut nevoit sã-i scrie
personal primului ministru Gladstone. Dupã ce scrisoarea a ajuns la regina
Victoria i s-a acordat pensia solicitatã.
Istoria înmormîntãrilor în Anglia ºi Franþa a fost descrisã pe scurt în

capitolul 6. Este povestea umplerii unui spaþiu disponibil cu cadavre,
redirecþionarea cãtre un alt spaþiu, umplerea acestuia etc. Dupã ce, iniþial,
au fost gãzduite chiar în bisericã, trupurile au fost mai întîi mutate în
curþile acestora, iar apoi, pe mãsurã ce populaþiile au devenit din ce în ce
mai numeroase ºi cimitirele din curþile bisericilor au fost închise, înmormîn-
tãrile au fost direcþionate cãtre cimitire amplasate la periferia oraºelor. La
rîndul lor, acestea au devenit neîncãpãtoare, iar multe dintre ele au fost
înghiþite de oraºele în plinã dezvoltare. Pe mãsurã ce populaþia globului
creºte uluitor de repede, devin necesare cimitire din ce în ce mai întinse,
precum cele de la Genova (Italia), Santos (Brazilia), Shenhu (China) ºi
Rookwood (Australia), menþionate în capitolul 6. Din fericire, s-a constatat
cã incinerarea devine o metodã din ce în ce mai folositã, ceea ce echivaleazã
cu necesitatea unui spaþiu mai redus: în spaþiul ocupat de un sicriu se pot
depozita între 50 ºi 100 de urne funerare.
Dacã, aºa dupã cum pare probabil, credinþele religioase vor începe sã
disparã în loc sã renascã, îndepãrtarea cadavrelor va sfîrºi prin a fi exclusiv
problema autoritãþilor care se ocupã cu sãnãtatea publicã. Acestea se vor
orienta în funcþie de aspecte ca igiena, conservarea resurselor naturale,
eficienþa ºi, cel mai important, sentimentele ºi nevoile umane. Majoritatea
oamenilor vor ajunge în crematorii gigantice, sfîrºind ca cenuºã fie în
urne, fie împrãºtiatã. Dacã ideea „compostoriului“ (vezi capitolul 8) se va
concretiza vreodatã într-o aplicaþie pe scarã largã, atunci cadavrele îºi vor
pierde caracterul individual la intrare, fiind preluate într-un proces de
reciclare.
Necesitatea unor ceremonii ºi a unor simboluri simple care sã
aminteascã de cel mort se va pãstra, deoarece aceasta este piatra de temelie
a firii umane ºi nu are legãturã cu credinþa într-o viaþã de apoi. Simbolurile
vor lua forma unor mici plãci sau tãbliþe comemorative, care ar putea fi
înlãturate dupã douã sau trei generaþii. Detaliile referitoare la arborii
genealogici ºi la istoria familiilor, pãstrate într-un sistem central de
înmagazinare, ar putea fi apelate dupã dorinþã pe ecranul computerului.
Vremurile mormintelor, monumentelor funerare ºi ritualurilor religioase
vor pãrea la fel de perimate ca tramvaiul cu cai în zilele noastre.
În 1728, omul de stat, editorul, savantul ºi scriitorul Benjamin Franklin
(1706–1790) ºi-a scris un epitaf care ne dã speranþã tuturor:
Corpul lui
Benjamin Franklin, editor,
(Precum coperta unei cãrþi vechi,
Cu conþinutul uzat
ªi ale cãrei titlu ºi poleialã au cãzut)
Zace aici, hranã pentru viermi!
Însã munca nu i se va pierde,
Cãci, aºa cum credea, ea va reapãrea
Într-o ediþie nouã,
Mai frumoasã,
Corectatã ºi îmbunãtãþitã
Chiar de autor!
Mormîntul contelui de Arundel; mîinile sînt împreunate. Subiectul unei poezii

scrise de Phillip Larkin (1922–1985).
Înmormîntarea prematurã a unui bolnav de holerã. Fotografie a unui tablou pictat

de Anton Joseph Wiertz (1816–1865); expus la Muzeul Wiertz, Bruxelles. Temerile
privind înmormîntarea prematurã erau obiºnuite în timpul epidemiilor de holerã.
Schelet þinînd o banderolã, alãturi de scene de înmormîntare. Gravurã

de prin 1600.
În secolele XVII–XVIII, craniile erau simboluri sumbre ale morþii. Aceastã

gravurã a autorului foloseºte craniul pentru construirea unei fantezii
amuzante.
O prinþesã hindusã comite sati (este arsã pe rugul funerar al soþului

sãu). Tablou indian în guaºã ºi foiþã de aur (1610).
Cadavru uscat în nisip, înconjurat de artefacte. Din Gebelein, aprox. 3300 î.Hr.
Reconstituirea unui mormînt-cãruþã excavat la Garton-in-the-Woods (comitatul

englez North Humberside), în 1985.
Scene ale epidemiei de ciumã din
Londra; înmormîntarea pe timp de
noapte a victimelor ciumei. Desen în
cretã de Edward Matthew Ward (1816–
1879).
Disecþia unei femei, condusã de J. Ch. G. Lucae (1814–1885). Desen în cretã de

Hasselhurst, 1864. Parte dintr-un curs pentru studenþii la anatomie ºi artã; cadavrul
este cel al unei sinucigaºe în vîrstã de 18 ani.
Osuarul din cripta bisericii St. Leonard, Hythe, provincia englezã Kent. Cripta
conþine circa 2 000 de cranii ºi 8 000 de femure, exhumate din cimitirul bisericii
ºi datînd dinainte de anul 1500.
O femeie furã dinþii unui spînzurat.
Gravurã în acvatintã, de Goya
(1797). În secolul XVIII ºi începutul
Un chirurg se luptã sã salveze o femeie secolului XIX, dinþii falºi se
dezbrãcatã din îmbrãþiºarea morþii. Gravurã obþineau adesea ilegal prin aceastã
de Ivo Saliger (1894–1986). metodã.
Figurã jumãtate moartã, jumãtate vie. Metodã folositã în arta europeanã a secolelor
XVIII–XIX; o jumãtate a persoanei din imagine este vie ºi bine îmbrãcatã, iar cealaltã
este moartã ºi descompusã. Picturã în ulei pe cupru din secolul XVIII.
Cuprins
Prefaþã ............................................................................................................ 5
Partea I
Moartea ºi cauzele care o provoacã
1. Ce este moartea? .................................................................................... 11
Moartea celulelor ..................................................................................... 11
Necesitatea morþii: o strategie a naturii ................................................... 12
De ce nemurirea ar crea probleme ........................................................... 13
Moartea unei specii: extincþia ................................................................. 15
2. Principalele cauze ale morþii ................................................................ 17
Imaginea de ansamblu ............................................................................. 18
Cît trãim? ................................................................................................. 18
Calitatea vieþii ......................................................................................... 19
Din ce cauze murim? ............................................................................... 20
Mãsurarea impactului morþii ºi al suferinþei............................................ 22
Cauzele morþii: principalii ucigaºi .......................................................... 24
Moartea provocatã de om: rãzboiul, masacrele, înfometarea ............. 24
Bolile infecþioase ºi parazitare ............................................................ 28
Accidentele ºi dezastrele naturale ....................................................... 31
Bolile cardiovasculare ........................................................................ 37
Cancerul .............................................................................................. 37
3. Sinuciderea, eutanasia, omuciderea ..................................................... 39
Sinuciderea .............................................................................................. 39
Cum se sinucid oamenii? .................................................................... 40
Sinuciderea în diferite þãri .................................................................. 43
Cine se sinucide? ................................................................................ 43
De ce o fac? ........................................................................................ 45
Care sînt perioadele propice sinuciderilor? ........................................ 51
Atitudinile religioase ºi culturale faþã de sinucidere ........................... 52
Prevenirea sinuciderii ......................................................................... 54
Eutanasierea............................................................................................. 55
„Dreptul la moarte“............................................................................. 56
Care sînt alternativele? ....................................................................... 58
Omuciderea ............................................................................................. 62
Sã omori oameni reprezintã întotdeauna o greºealã? ......................... 62
Executarea criminalilor ....................................................................... 63
Pruncuciderea ..................................................................................... 69
Avortul ................................................................................................ 72
Eugenia ............................................................................................... 76
Sacrificarea ......................................................................................... 82
Crima cu premeditare ......................................................................... 82
Omorul involuntar .............................................................................. 91
4. Îmbãtrînirea ºi moartea ........................................................................ 92
Speranþa de viaþã ºi durata de viaþã ......................................................... 92
Îmbãtrînirea la animale ºi la oameni ....................................................... 95
Îmbãtrînirea în eprubetã .......................................................................... 99
Ce se întîmplã cu oamenii în timpul îmbãtrînirii normale? .................. 100
Modificãrile produse de vîrstã .......................................................... 101
Ce provoacã îmbãtrînirea normalã? ...................................................... 104
Viteza cu care se deruleazã viaþa ...................................................... 107
Acumularea de reziduuri ................................................................... 108
Modificãrile din proteine .................................................................. 109
Radicalii liberi .................................................................................. 109
Modificãri ale sistemului imunitar.................................................... 110
Comportamentul anormal al genelor ................................................ 110
Celulele noastre nu se mai divid ....................................................... 111
Ordinea face loc dezordinii ............................................................... 114
Cum putem înºela moartea .................................................................... 114
Ne-ar plãcea sã înºelãm moartea? ..................................................... 116
Povara longevitãþii ................................................................................. 117
Partea a II-a.
Ce se întîmplã cu cadavrele?
5. Corpul dupã moarte ............................................................................ 123
În ce perioadã a zilei murim? ................................................................ 124
Moartea ca eveniment fizic ................................................................... 124
Moartea ºi legea..................................................................................... 126
Cînd a survenit moartea? ....................................................................... 127
Ideea morþii cerebrale ....................................................................... 129
Decesul unei persoane ...................................................................... 131
Experienþele de moarte clinicã .......................................................... 131
De la rigor mortis la procesul de putrefacþie ......................................... 132
Descompunerea cadavrului ................................................................... 133
Cum se descompune cadavrul ............................................................... 135
Fosilele ºi petrificarea ........................................................................... 136
Cadavrele pot reprezenta un pericol? .................................................... 137
Necesitatea naturii de a recicla cadavrul ............................................... 138
Tratamentul preliminar al cadavrului .................................................... 138
Comemorarea morþilor...................................................................... 139
Pregãtirea cadavrului ........................................................................ 141
Vizitarea ............................................................................................ 141
Tratarea ulterioarã a cadavrului ºi îmbãlsãmarea ............................. 142
6. Înmormîntarea ..................................................................................... 144
Religia creeazã diferenþe ....................................................................... 144
Civilizaþiile antice ............................................................................. 145
Iudaismul .......................................................................................... 145
Creºtinismul ...................................................................................... 146
Islamismul......................................................................................... 147
Budismul ........................................................................................... 147
Hinduismul ºi sikhismul ................................................................... 147
Este înhumarea naturalã? ...................................................................... 148
Înhumarea într-o groapã obiºnuitã ......................................................... 149
Gropile comune ..................................................................................... 150
Ciuma ................................................................................................ 150
Rãzboiul ............................................................................................ 150
Masacrele .......................................................................................... 152
Înmormîntãri ºi palate regale ............................................................ 152
Giulgiuri ºi sicrie ................................................................................... 153
Giulgiuri ............................................................................................ 153
Sicrie ................................................................................................. 154
Teama de a fi îngropat de viu ................................................................ 156
Înmormîntarea întîrziatã ºi reînmormîntarea ......................................... 158
Funeraliile .............................................................................................. 162
Înmormîntãrile în mare .......................................................................... 165
Cavouri ºi monumente .......................................................................... 167
O varietate de morminte stranii ........................................................ 170
Cimitire, catacombe ºi columbare .................................................... 171
Înmormîntãrile din oraºe: probleme cu mirosurile ºi spaþiul ............ 173
Cultul monumentelor ºi columbarele................................................ 175
Cimitirele moderne ........................................................................... 175
Personalizarea memoriei ................................................................... 179
Morminte goale ................................................................................. 180
Înmormîntãrile ecologice....................................................................... 180
7. Expunerea ºi incinerarea .................................................................... 182
Expunerea la fenomenele naturale ........................................................ 182
Parþii ºi vulturii ................................................................................. 183
Rechini, hiene ºi broaºte þestoase ..................................................... 184
Incinerarea ........................................................................................ 184
Incinerarea hindusã ........................................................................... 186
Sati-ul ................................................................................................ 187
Arderea vrãjitoarelor, a ereticilor ºi a martirilor ............................... 188
Arderea victimelor de rãzboi ............................................................ 190
Evoluþia incinerãrii în Europa ........................................................... 190
Crematoriile moderne ....................................................................... 193
Îndepãrtarea cenuºii .......................................................................... 195
8. Metode neobiºnuite de îndepãrtare a cadavrelor ............................. 198
Canibalismul.......................................................................................... 198
De ce se mãnîncã oamenii între ei? .................................................. 198
Canibalismul ca stil de viaþã ............................................................. 199
Canibalismul pentru supravieþuire .................................................... 200
Baia acidã .............................................................................................. 202
Compostoriul ......................................................................................... 202
Metode excentrice de dispariþie ............................................................. 203
9. Îmbãlsãmarea ºi mumificarea ............................................................ 204
Îmbãlsãmarea ......................................................................................... 205
Îmbãlsãmarea despoþilor moderni ..................................................... 208
Mumificarea .......................................................................................... 209
Mumificarea în stilul Egiptului antic ................................................ 210
Despachetarea unei mumii ................................................................ 214
Ce se întîmpla cu organele interne .................................................... 216
Înmormîntarea ºi ceremoniile funerare ............................................. 217
Lupta permanentã cu jefuitorii de morminte .................................... 217
Mumificarea animalelor .................................................................... 220
Cîte mumii existã? ............................................................................ 220
Mumiile din alte regiuni ale lumii .................................................... 221
Mumificarea naturalã ........................................................................ 222
Capete uscate .................................................................................... 223
10. Îngheþarea ºi alte metode de conservare .......................................... 224
Îngheþarea naturalã ................................................................................ 224
Copii îngheþaþi .................................................................................. 225
Omul de gheaþã: un cadavru neobiºnuit în Alpi ............................... 225
O fecioarã de gheaþã ......................................................................... 226
Crioconservarea: viaþa suspendatã ........................................................ 227
Oamenii smîrcurilor .............................................................................. 230
Alcoolul, formaldehida ºi alþi conservanþi ............................................ 231
Alcoolul ............................................................................................ 231
Formaldehida .................................................................................... 232
Sãrurile de mercur ............................................................................. 232
Gelul siliconic ................................................................................... 232
Metode excentrice de conservare .......................................................... 233
Autoimaginea lui Jeremy Bentham ................................................... 233
Un vagabond excentric ..................................................................... 233
Placarea electroliticã a morþilor ........................................................ 233
Conservarea în aur ............................................................................ 233
Tãierea corpului uman în felii ........................................................... 234
Conservarea ADN-ului .......................................................................... 234
Clonarea ............................................................................................ 235
Partea a III-a.
Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor
11. Cadavrul în laborator: disecþia ........................................................ 241
Cine este proprietarul unui cadavru? ..................................................... 241
Autopsia ................................................................................................ 242
Autopsiile de-a lungul istoriei .......................................................... 242
Autopsia modernã ............................................................................. 243
Beneficiile medicinei de pe urma studierii cadavrului ..................... 244
Folosirea cadavrului pentru preziceri .................................................... 245
Viitorul, potrivit mãruntaielor ºi pãsãrilor ........................................ 245
Studiul istoriei ºi evoluþiei umane ......................................................... 246
Sîntem descendenþii Omului de Neanderthal? .................................. 247
Viaþa ºi starea sãnãtãþii în Egiptul antic ............................................ 248
Reconstituirea figurii pornind de la craniu ....................................... 250
Mesaje ADN din rãmãºiþe umane ..................................................... 251
Probleme de eticã în ce priveºte rãmãºiþele pãmînteºti umane ............. 252
Disecþia ºi pregãtirea doctorilor ............................................................ 255
Infractori executaþi ............................................................................ 256
Cadavre exhumate dupã înmormîntare: hoþii de cadavre ................. 257
Cadavre nerevendicate ale celor sãraci ºi deposedaþi ....................... 261
Cadavre nerevendicate ale celor care mor în spitale ......................... 261
Cadavre importate din alte þãri ......................................................... 262
Cadavre donate de posesori înaintea survenirii morþii ..................... 262
Alternativele disecþiei ............................................................................ 264
Alte utilizãri ale cadavrelor întregi ........................................................ 264
Proiectul Omului Vizibil ................................................................... 265
12. Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul .................................... 266
Oase, dinþi, placentã, pãr ....................................................................... 266
Oase .................................................................................................. 266
Dinþi .................................................................................................. 268
Placentã ............................................................................................. 268
Pãr ..................................................................................................... 269
Transplanturile de organe ºi þesuturi ..................................................... 269
Începuturile istorice .......................................................................... 269
Transplanturile moderne ................................................................... 270
Pãstrarea organelor în stare optimã ................................................... 272
Problemele medicale pe care le implicã transplantul ............................ 272
De unde provin organele transplantate? ............................................ 274
Cadavrele, principala sursã de organe .............................................. 275
Cine este proprietarul unui cadavru? ................................................ 277
Starea vegetativã persistentã ............................................................. 278
Organe recoltate de la rudele în viaþã ............................................... 279
Organe recoltate de la donatori vii, fãrã grad de rudenie cu
primitorul: problema traficului comercial ........................................ 280
Organe recoltate de la infractori executaþi ........................................ 282
Organele copiilor nãscuþi anencefalici .............................................. 282
Organe recoltate de la fetuºi ............................................................. 284
Etica ºi þesuturile fetale ..................................................................... 285
Problemele etice ale femeilor însãrcinate ......................................... 286
Viitorul þesuturilor fetale ................................................................... 286
Organe de la animale (transplanturi „exogene“) ............................... 289
Folosirea de material uman mort sau regenerabil.................................. 290
Pãrul .................................................................................................. 290
Sîngele .............................................................................................. 290
Mãduva osoasã.................................................................................. 291
Pielea................................................................................................. 291
Lichidul seminal ºi ovulele ............................................................... 292
Folosirea embrionilor sau a cadavrelor ca surse de ovule ................ 293
Utilizarea embrionului în tratamentele de fertilitate ......................... 294
Utilizãrile cadavrelor în scop medical ................................................... 295
Probleme cu hormonul de creºtere ................................................... 295
Uimitoarea lume a moaºtelor umane ..................................................... 296
Regi ºi regine .................................................................................... 296
Craniul – o relicvã miraculoasã ........................................................ 297
Moaºtele religioase ........................................................................... 297
13. Abuzarea cadavrelor ......................................................................... 301
Pedepsirea cadavrului ............................................................................ 301
Despre canibalism: o nouã abordare ..................................................... 303
Înþelegerea sacrificiului uman ............................................................... 304
De ce se practica sacrificiul? ............................................................ 304
Cine erau victimele sacrificiilor? ...................................................... 306
Folosirea cadavrelor ca îngrãºãminte, pentru grãsime ºi pentru piele ... 307
Necrofilia: erotismul macabru ............................................................... 309
14. Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre .................. 310
Al cui este cadavrul? ............................................................................. 311
Amprentarea cu ajutorul ADN-ului .................................................. 313
Folosirea testelor de ADN în procesul de identificare
a rãmãºiþelor umane .......................................................................... 315
Anchetarea crimelor ºi cadavrul ............................................................ 316
Examinarea locului morþii ................................................................ 316
Cît timp a trecut de la instalarea decesului? ..................................... 316
Autopsia ............................................................................................ 317
Cauza morþii ..................................................................................... 318
Cui aparþin celulele? .............................................................................. 324
Cine este proprietarul secvenþelor de ADN? ......................................... 325
Îndepãrtarea unor fragmente ale corpului .............................................. 326
Pentru prevenirea descompunerii sau ca fazã preliminarã
a îmbãlsãmãrii ................................................................................... 326
Pãrþile corpului considerate moaºte .................................................. 327
Ca pradã de rãzboi ............................................................................ 328
Pentru îndeplinirea dorinþelor celor morþi sau pentru a-i onora ........ 328
Pentru transplanturi de organe .......................................................... 329
Pentru cercetare ................................................................................ 329
Partea a IV-a.
Moartea ºi viaþa de apoi
15. Moartea ºi cadavrul: impactul emoþional ....................................... 333
Perspectiva morþii .................................................................................. 333
Vederea cadavrului ................................................................................ 336
Cadavrele ºi evitarea morþii ................................................................... 338
Compararea morþii cu somnul ............................................................... 339
Cîteva detalii despre narcolepsie ...................................................... 342
Credinþa într-o viaþã de apoi ºi teama de moarte ................................... 342
Moartea din perspectiva copiilor ........................................................... 344
Bãtrînii ºi moartea: sanatoriile ºi îngrijirea muribunzilor ..................... 345
Doliul ºi jelirea morþilor ........................................................................ 349
Obiceiuri de plîngere a mortului ....................................................... 351
Boala fizicã produsã de tristeþe ......................................................... 352
16. Viaþa de apoi ºi viitorul îndepãrtãrii cadavrelor ............................ 354
Viaþa de apoi ºi sufletul ......................................................................... 354
Religia ºi viaþa de apoi .......................................................................... 358
Reîncarnarea .......................................................................................... 364
Experienþele de moarte clinicã .............................................................. 365
Explicarea experienþelor de moarte clinicã din punct de vedere
fiziologic ........................................................................................... 367
Alte explicaþii: o experienþã de naturã religioasã sau spiritualã ....... 368
Fantome, spectre, bîntuiri ...................................................................... 369
Tranziþia cãtre viaþa de dupã moarte ..................................................... 370
Viitorul îndepãrtãrii cadavrelor ............................................................. 371

Enciclopedia Mortii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Enciclopedia Mortii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Enciclopedia morþii 5

Ce este aceastã lume,

Din fericire, cadavrele nu se pãstreazã, ci dispar, se descompun, se

Cînd mã gîndesc la cît de scurtã îmi este viaþa, înghiþitã în eternitatea

Necesitatea morþii: o strategie a naturii

De ce nemurirea ar crea probleme

Moartea unei specii: extincþia

Din ce cauze murim?

Mãsurarea impactului morþii ºi al suferinþei

01. Infecþiile pulmonare (în special la copii)

Pe aceastã listã se mai aflã ºi malaria, omuciderea, sinuciderea, cãderile

01. Malnutriþia Impactul sever asupra copiilor provoacã

Luarea unor mãsuri în privinþa malnutriþiei ºi a problemelor de igienã

Cauzele morþii: principalii ucigaºi

Moartea provocatã de om: rãzboiul, masacrele, înfometarea

Bolile infecþioase ºi parazitare

Aºa curînd m-am terminat,

Urmãtoarele boli, în ordinea efectelor produse, dupã primele trei, sînt:

SIDA 1,4 milioane de oameni, un numãr identic de persoane s-au sinucis

Boala transpiraþiei din Anglia: o molimã misterioasã

cauze principale de deces. De exemplu, febra Ebola îi omoarã pe majoritatea

Accidentele ºi dezastrele naturale

Motorul cu combustie infernalã

20 mil. de morþi – foametea din nordul Chinei, 1969–1971

Biet om, ce eºti! O minge a erorii,

Cum se sinucid oamenii?

Privi în sus, sã regãseascã Cerul,

Pe data de 4 ianuarie 1704, George Edwards, un om bogat din Essex,

Sinuciderea în diferite þãri

Masada, fortãreaþa aproape imposibil de cucerit

discipolilor ºi a liderului lor, afiºînd un semnal de avertizare scris cu roºu

Care sînt perioadele propice sinuciderilor?

Atitudinile religioase ºi culturale faþã de sinucidere

Care sînt alternativele?

– în primul rînd, victimei sã nu i se spunã ce va urma;

– Copilul a fost ucis? Aceastã întrebare se adreseazã, desigur, organelor

Tabelul 2. Avorturile din unele þãri în intervalul 1979–1984

Þara Nr. cazuri/1 000 femei/an

În Marea Britanie ºi în SUA, din perioada anterioarã secolului XIX,

„Fericirea pierdutã poate fi regãsitã – orice doamnã respectabilã

Avorturile fãcute dupã cea de-a 15-a sãptãmînã de sarcinã au devenit

ªobolanii ºi bunãstarea socialã

numãrau Elveþia, Suedia, Finlanda ºi Norvegia (în Elveþia au fost sterilizaþi

Programul lui Hitler de igienã geneticã ºi rasialã

Primul caz de crimã prin otrãvire cu morfinã

Cel mai rãspîndit drog uman – alcoolul

Îmbãtrînirea este asociatã cu moartea, ºi singura cale de a scãpa de

Speranþa de viaþã ºi durata de viaþã

Tabelul 3. Durata de viaþã: grupare a vîrstelor maxime

Scriitorul american Mark Twain (1835–1910) a oferit un nou mod de

Modificãrile produse de vîrstã

Ce provoacã îmbãtrînirea normalã?

Aceste boli furnizeazã vreo informaþie utilã referitoare la procesul

Modificãrile din proteine

Modificãri ale sistemului imunitar

Comportamentul anormal al genelor

Celulele noastre nu se mai divid

Celulele se pot sinucide

Ordinea face loc dezordinii

Cum putem înºela moartea

Ne-ar plãcea sã înºelãm moartea?

Nu conteazã cum moare un om, ci cum trãieºte. Moartea sa nu este

Viaþa prezentã a omului pe pãmînt este precum zborul unei