Sunteți pe pagina 1din 3

Bolşevicii au crezunt mereu ca Rusia poate fi un punct central al declanşarii revoluţiilor

în întreaga lume si, din acest motiv, pentru ei a contat “naţionalizarea” maselor cum nu a contat
nici încercarea guvernului provizoriu de a instaura democraţia.

Aceasta n-a fost posibilă, oamenii nu erau pregătiţi pentru ea. În schimb, au fost nevoiţi
să suporte 73 de ani de încercare de a face din Uniunea Sovietică acea societate ideală pe care şi-
o închipuia Lenin. Urmaşii săi au încercat să ducă mai departe imaginea sa, unii pentru a profita
de ea, alţii pentru a îndeplini visul modelului lor. Cu toate acestea, putem spune ca niciunul
dintre ei nu avea să reuşească acest lucru.

Războiul rece şi cursa înarmărilor între SUA şi URSS aveau să scoată la iveală
ineficienta sistemului economic al URSS-ului: mai întâi dezvoltarea economică a încetinit ca mai
apoi să stagneze.

În cele din urmă, nivelul de trai a început să scadă, timpul a devenit din ce în ce mai
apăsător, iar puterea URSS-ului a rămas în picioare până ce singurul fir ce o mai susţinea s-a
rupt.

„Nikita Hrusciov a fost o personalitate extrem de contradictorie, rămânând în istorie ca


fiind cel care a declanşat procesul ireversibil al destrămarii sistemului stalinist, unii analişti
politici caracterizându-l ca un amestec deconcertant de naivitate şi viclenie, de bun-simţ
tradiţional şi aroganţă doctrinară, de omenie şi rigiditate. Manifestând un servilism exagerat în
relaţiile cu Stalin, Hrusciov a acumulat, mai cu seamă în anii de după al II-lea război mondial, un
enorm resentiment împotriva celui pe care îl adora în discursuri publice ce mergeau până la
mistica veneraţie. A participat cu fervoare la spectacolul degradant al cultului personalităţii, dar
tot el a fost cel care, cu veritabil curaj, a denunţat acest cult în aşa numitul "Raport Secret" rostit
la Congresul al XX-lea al PCUS din februarie 1956.”1

„Meritul esenţial al lui Hrusciov a fost de a fi provocat acel dezgheţ (termenul este legat
de titlul unei povestiri de Ilya Ehrenburg), graţie căruia s-a destrămat un întreg univers construit

1
http://www.revista22.ro/imprevizibilul-nikita-hrusciov-491.html, accesat la data de 08.05.2013
pe bază de frică universalizată, duplicitate şi patologică suspiciune”2, urmare a faptului că liderul
sovietic Nikita Hrusciov s-a angajat într-un atac virulent asupra mitului lui Stalin.

Până la sfârşitul vieţii, chiar şi după ce a fost izgonit în 1964 de către o conspiraţie neo-
stalinistă, Hrusciov a rămas un bolşevic convins şi nu a acceptat niciodată faptul că ambiţia lui
Lenin de a construi o societate perfectă, indiferent de costurile de vieţi omeneşti, a fost cauza
întregului dezastru.

Reforma radicală introdusă Gorbaciov a răspuns imperativului politic al dezvoltării


occidentului, avand unele idei capitaliste. Politica de destalinizare incepuse o data cu Hrusciov,
iar Gorbaciov a continuat-o şi a trecut-o la un alt nivel, prin revenirea la teoria lui Lenin pe care
o revendica atunci cand introduce perestroika.

Majoritatea reformelor sale nu au avut rezultatul aşteptat. Din contră, nimeni nu îşi poate
imagina că Gorbaciov a dorit colapsul Uniunii Sovietice, ci doar ca a constatat ca ţara se afla
într-o stare devastatoare, iar reforma era o necesitate.

Reformele lui Gorbaciov au fost cunoscute ca „uskorenie”, adica accelerate, şi mai târziu
termenul perestroika este cel care devine mai popular.

Gorbaciov propune o noua serie de reforme odata cu numirea sa ca Secretar General.


Iniţial este privit cu scepticism, dar programul este adoptat la Plenara PCUS în aprilie 1985, iar
la Leningrad, în mai, Gorbaciov îşi apără vehement planul de restructurare al URSS-ului.

Perestroika, termen care semnifica „restructurare”, reprezinta ideea în jurul căreia


Gorbaciov îşi centrează politica. Având ca plan reformarea economiei centralizate a Uniunii
Sovietice şi totodată şi restructurarea societăţii în sine, Gorbaciov este unul dintre „deschizătorii
de porţi” ruşi. Gorbaciov a avut ca scop sporirea economiei URSS-ului, economie centralizată,
supusă statului şi întărirea autorităţii partidului. Perestroika nu şi-a atins scopul datorita faptului
ca încerca să corecteze problemele economiei şi ale societăţii ruseşti pe care însăşi PCUS le
crease. Prins între conservatorii, care doreau păstrarea tradiţiei şi progresişti, care susţineau
schimbarea şi reformele, Mihail Gorbaciov este ultima victimă a propriului plan de restructurare,
a Perestroikai.

2
Ibidem
Glasnost reprezinta reforma prin care se acorda mai multe libertăţi cetăţenilor, cea mai
importantă fiind libertatea cuvântului. Cenzura fiind o caracteristică principală a regimului
sovietic. Controlul presei a scăzut şi au fost eliberaţi zeci de dizidenţi politici. Prin glasnost,
Gorbaciov a sperat la reprimarea conservatorilor din partid care se opuneau cu vehemenţă
schimbărilor. De asemenea, vroia să atragă populaţia să participe la dezbaterile libere despre
reforme şi să le sprijine.

Dezmembrarea Uniunii Sovietice nu se datorează atat forţelor naţionaliste, cat


dezintegrării la nivelul autorităţii centrale, caci fiecare regiune a fost silită să adopte propriul
drum pentru a salva ceea ce se mai putea dintr-o economie distrusă. ”Căderea sateliţilor europeni
din anul 1989 şi acordul, cam fără voie, dat de Moscova reunificării Germaniei, au demonstrat
prăbuşirea Uniuni Sovietice ca putere internaţională”3

Pentru foarte multe ţări fost sovietice, dezmembrarea Uniunii Sovietice a insemnat declin
economic, sărăcirea poporului, creşterea stării infracţionale, a crimei organízate sau apariţia
conflictelor etnice.

În urma colapsului URSS se creează o instituţie carea vea scopul de a inlocui Uniunea
Sovietică cu Comunitatea Statelor Independente(CSI), dar care s-a dovedit a fi un eşec total, o
structură ineficientă macinată de ambiţii. Colapsul nu a dus la îmbunatăţirea raporturilor între
republicile unionale, ci acestea trec printr-o serie de tensiuni (Rusia-Georgia, Armenia-
Azerbaidjan).

3
E. J. Hobsbawm Age of extremes, Penguin, 1994, p.562