1.

Un grup de calculatoare şi echipamente periferice care partajează (folosesc în comun)

resurse formează o reţea de calculatoare.

2. Operaţia prin care se acordă drepturi utilizatorilor pentru a folosi discuri, directoare,
fişiere, echipamente periferice etc. se numeşte partajare (sharing).

3. De obicei, într-o reţea unul din calculatoare este mai puternic şi gestionează activitatea
întregului sistem. Acesta este denumit server.

4. Celelalte calculatoare din reţea poartă numele de workstations (staţii sau posturi de
lucru).

1. Serviciul DHCP este folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de

reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP.

2. Un serviciu care permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin
copiere sau mutare se numeşte serviciul FTP.

3. Serviciul DNS traduce adresele folosite de utilizatori în adrese IP necesare

programelor, dând astfel posibilitatea ca utilizatorii să poată să folosească un nume
pentru a identifica un server/staţie/etc.

1. O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte WLAN .

2. Într-o reţea client-server, pentru protecţia datelor, administratorul trebuie să realizeze

un backup al tuturor fişierelor de pe servere.

3. Ca şi într-o reţea locală, într-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fişiere şi
imprimante şi se poate accesa Internetul.

1. Un grup de calculatoare şi echipamente periferice care partajează (folosesc în comun)

resurse formează o reţea de calculatoare.

2. Operaţia prin care se acordă drepturi utilizatorilor pentru a folosi discuri, directoare,
fişiere, echipamente periferice etc. se numeşte partajare (sharing).

3. De obicei, într-o reţea unul din calculatoare este mai puternic şi gestionează activitatea
întregului sistem. Acesta este denumit server.

4. Celelalte calculatoare din reţea poartă numele de workstations (staţii sau posturi de
lucru).
1. Pachetul de date, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte CADRU.

2. Echipamentele de reţea care au mai multe funcţii se numesc MULTIFUNCŢIONALE.

3. Pincipiul de funcţionare al switch-ului are la bază mecanismul STORE AND
FORWARD.
1. Serviciul DHCP este folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de
reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP.

2. Un serviciu care permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin
copiere sau mutare se numeşte serviciul FTP.

3. Serviciul DNS traduce adresele folosite de utilizatori în adrese IP necesare

programelor, dând astfel posibilitatea ca utilizatorii să poată să folosească un nume
pentru a identifica un server/staţie/etc.

1. O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte WLAN .

2. Într-o reţea client-server, pentru protecţia datelor, administratorul trebuie să realizeze

un backup al tuturor fişierelor de pe servere.

3. Ca şi într-o reţea locală, într-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fişiere şi
imprimante şi se poate accesa Internetul.

Nivelul n al unui calculator poate comunica cu nivelul n al altuia. Prin urmare, se spune
că regulile folosite în comunicare se numesc protocoale de nivel n. În realitate datele nu
sunt transmise de la nivelul n al unei maşini către nivelul n al alteia. În schimb, fiecare
nivel realizează prelucrările specifice asupra datelor şi le transmit nivelului inferior, până
la nivelul fizic unde se realizează schimbul efectiv de date. Doar din punct de vedere logic
se poate vorbi de o "conversaţie" între nivelurile a două maşini.

Nivelul Transport implică două protocoale capăt-la-capăt: protocolul de control al

transmisiei şi protocolul datagrama al utilizatorului (UDP)

TCP este un protocol sigur orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeţi trimişi
de pe o maşină să ajungă fără erori pe orice altă maşină din reţea.

1. Nivelul OSI care asigură adresarea fizică şi accesul la mediul de transport se numeşte
legătură de date .
2. În comparaţie cu nivelul OSI, modelul TCP/IP are 4 niveluri. Nivelul cu numărul 2
(numerotat de jos în sus) se numeşte internet.
3. Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători.
Nivelul Transport implică două protocoale capăt-la-capăt: protocolul de control al
transmisiei şi protocolul datagrama al utilizatorului (UDP)
4. TCP este un protocol sigur orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeţi
trimişi de pe o maşină să ajungă fără erori pe orice altă maşină din reţea.