UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR LA
TAURINE

Îndrumător,
Prof.univ.dr. Vasile Maciuc
Student,
Ramona-Grațiela Brăișteanu

IAȘI
2019
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR
ANIMALE

Managementul producției de lapte într-o

fermă de bovine

Îndrumător,
Prof.univ.dr. Vasile Maciuc
Student,
Ramona- Grațiela Brăișteanu

IAȘI
2019

2
 CUPRINS

CAPITOLUL I. MEMORIU JUSTIFICATIV ......................... Error! Bookmark not defined.

1.1. Importanţa creşterii bovinelor ............................................ Error! Bookmark not defined.
1.2. Amplasarea şi descrierea fermei……………………………………………………….….6
1.3. Caracterizarea rasei.............................................................................................................. 8
CAPITOLUL II. ORGANIZAREA PROCESULUI DE REPRODUCȚIE .......................... 10
2.1.Optimizarea procesului de reproducție ................................................................................ 10
2.2 Structura efectivelor ............................................................................................................ 10
2.3. Programarea montelor şi fătărilor ....................................... Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL III. PRODUCȚIA DE LAPTE .......................... Error! Bookmark not defined.
3.1.Programarea producţiei de lapte .......................................... Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL IV. TEHNOLOGIA HRĂNIRII ANIMALELOR........................................... 14
4.1. Hrana animalelor ................................................................................................................ 14
4.2.Necesarul de furaje .............................................................................................................. 15
CAPITOLUL V. CONSTRUCȚII ZOOTEHNICE ................................................................. 16
5.1.Sistemul de întreţinere liberă ............................................................................................... 16
5.2. Organizarea mulsului .......................................................................................................... 19
CAPITOLUL VI. CALCULUL PROFITULUI ....................................................................... 21
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ........................................................................................... 23
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 25

3
 CAPITOLUL I. MEMORIU JUSTIFICATIV

1.1. Importanţa creşterii bovinelor

Prognoza unor instituţii specializate în cercetarea demografică umană indică menţinerea

tendinţei de creştere numerică a populaţiei umane, atât pe termen scurt cât şi pentru următoarele
3-4 decenii. Implicit, se va înregistra şi o creştere accentuată a cererii de resurse alimentare
pentru hrănirea omenirii.
Nivelul de trai şi civilizaţie al populaţiei umane este un indicator socio-economic
complex şi dificil de cuantificat, având în vedere multitudinea şi complexitatea factorilor de
influenţă. Între principalele componente care participă la caracterizarea nivelului de trai pot fi
amintite următoarele: nivelul de instruire, gradul de ocupare al forţei de muncă pe domenii de
activitate, venitul anual/locuitor, mărimea disponibilităţilor alimentare de origine vegetală şi
animală (exprimate în calorii, grame proteină/zi/persoană, precum şi raporturile existente între
aceşti parametri), rata creşterii demografice şi structura populaţiei pe grupe de vârstă, durata
medie a vieţii, eficacitatea măsurilor de protecţie socială a membrilor societăţii etc.
Între factorii mai sus menţionaţi, consumul de produse de origine animală/locuitor este
un indicator important în aprecierea standardului de viaţă al unui popor. Importanţa şi ponderea
acestui indicator în caracterizarea nivelului de trai, trebuie corelată cu tradiţiile şi obiceiurile
alimentare ale populaţiilor umane, precum şi cu gradul de dezvoltare socio-economică a zonei
geografice de referinţă.
Acumularea unui volum impresionant de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice în domeniul
producţiei agro-alimentare a permis elaborarea şi aplicarea unor tehnologii moderne, de mare
randament. În acest fel a fost posibilă reducerea numerică a personalului direct implicat în
producţia agricolă (paralel cu creşterea gradului de calificare al acestuia), ceea ce a dus la o
semnificativă rentabilizare a acestui domeniu de activitate.
În acest context, se apreciază că îmbunătăţirea nivelului nutriţional uman (cantitativ şi
calitativ) este unul din obiectivele importante, pe termen lung, al omenirii. Atingerea acestui
obiectiv impune cu necesitate elaborarea unor programe de perspectivă (pe termen scurt, mediu

4
şi lung) referitoare la producerea, prelucrarea şi repartizarea-valorificarea produselor agro-
alimentare.
Creşterea bovinelor reprezintă o ramură de primă importanţă a agriculturii mondiale,
datorită volumului, diversităţii şi valorii producţiilor şi produselor care se obţin din această
activitate. Astfel, bovinele asigură 90-96% din cantitatea totală de lapte consumată pe glob, 30-
35% din cea de carne şi cca. 90% din totalul pieilor grele prelucrate în industria mondială de
tăbăcărie.
În condiţii normale de exploatare, o vacă poate asigura necesarul optim de carne pentru 6-
8 locuitori, iar cel de lapte pentru 10-15 locuitori.
Laptele este un aliment complet, indispensabil în alimentaţia copiilor, a vârstnicilor, a femeilor
însărcinate şi a celor care alăptează, a convalescenţilor şi a personalului care lucrează în medii
toxice.
Bovinele furnizează materia primă şi pentru industria cărnii. Alături de carne, prin
operaţiuni specifice de tranşare se obţin o serie de produse şi subproduse de abator care au
diferite utilizări. Astfel, "al cincilea sfert" este format din ficat, creier, inimă, splină, pulmoni,
limbă, testicule, uger, "burtă", urechi, buze etc. Sângele se poate folosi ca atare (sângerete, tobe,
la "băiţuirea" muşchiului ţigănesc) sau sub formă prelucrată (plasmă uscată, hemoglobină,
globină şi albumină alimentară).
Unele organe, glandele endocrine şi sângele se utilizează ca materie primă în industria
farmaceutică obţinându-se produse farmaceutice de uz uman şi veterinar. Astfel, din ficat se
extrage lecitina, heparina, glicogenul, peptona, antitrombina, hormoni şi enzime, extract de ficat
(folosit la combaterea anemiilor). Din splină se extrage spleina şi unele substanţe folosite în
combaterea leucemiei. Din rinichi se extrage lipoteina, iar din inimă carinina şi citocromul C.
Creierul şi măduvioarele sunt utilizate pentru producerea lecitinei, colesterolului,
cefalinei, tromboplastinei, a unor enzime şi substanţe utilizate în prevenirea şi combaterea
hemoragiilor sau pentru tratarea unor boli ale sistemului nervos.
Din pulmoni se extrage heparina (anticoagulant), iar din gonade se extrage testosteron
(din testicule), anestrol şi progesteron (din ovare).
Din glandele cu secreţie internă se extrag diferiţi hormoni: adrenocorticotrop (din hipofiză),
tiroxină (din tiroidă), epifizan (din epifiză) etc.
Sângele, oasele mari şi confiscatele de carne (produsele de abator ce nu îndeplinesc
normele sanitar-veterinare pentru consumul uman) se folosesc, după un proces de prelucrare
specific, la obţinerea făinurilor furajere care se utilizează pentru echilibrarea raţiilor furajere
administrate animalelor de fermă.

5
 Pielea se foloseşte ca materie primă în industria tăbăcăriei. Pielea se caracterizează prin
supleţe, compactitate ridicată, rezistenţă mecanică mare, conductibilitate termică redusă,
capacitate de inbibaţie (de absorbţie a apei) redusă şi este utilizată (după o prealabilă prelucrare)
în industria încălţămintei ("box", "bizon", "talpă"), la confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte,
marochinărie, artizanat şi în industria automobilelor de lux (la tapiţeria scaunelor şi interiorului).
Din păr se execută pensule, iar din coarne şi ongloane se pot obţine cleiuri cheratinice sau făinuri
furajere.
În diferite zone geografice, bovinele sunt utilizate pentru producţia energetică (la
tracţiune) ca sursă de energie neconvenţională. Boul produce 0,5 CP (0,5-0,6 W/h) timp de 7-8
ore/zi.
Bovinele produc cca. 70% din totalul îngrăşămintelor organice folosite în agricultură.
Gunoiul de grajd administrat ca îngrăşământ organic asigură îmbunătăţirea fertilităţii solului, a
structurii sale fizice şi chimice. De asemenea, contribuie la intensificarea activităţii
microorganismelor din sol, la aeraţia acestuia, sporind în acelaşi timp capacitatea solului de a
reţine apă. Sporul de recoltă obţinut ca urmare a fertilizării terenurilor agricole cu gunoi de grajd
poate ajunge la 10-25%.
Ritmul de dezvoltare a creşterii bovinelor, ca şi performanţele obţinute în acest domeniu de
activitate, sunt reflexul dezvoltării socio-economice înregistrate în diferite zone (ţări) ale lumii.
În ultimele decenii, pe plan mondial se constată o reducere lentă dar permanentă a cererii
consumatorilor faţă de alimentele având concentraţie energetică mare (cereale, cartofi, cărnuri
grase) paralel cu o cerere mereu crescândă pentru lapte, legume, fructe şi cărnuri slabe.

1.2. Amplasarea şi descrierea fermei

Întreprinderea S.C. Săveni Lact S.R.L. a fost înființată la data de 3 martie 2018 și nu a
desfășurat încă niciun fel de activități agricole. Ferma cuprinde 40 de capete de bovine pentru
lapte din rasa Bălțată cu negru românească și activitatea întreprinderii se bazează pe furnizarea
de lapte unităților procesatoare.
Valoarea investiției este de aproximativ 140 000 euro. Din această sumă eu contribui cu
60 000 euro, restul proiectului de 80 000 este accesat din fonduri nerambursabile de la Uniunea
Europeană (tab. 1.1.).
Tabelul 1.1
Valoarea investiției
Valoarea totală a investiției 140 000 euro
Contribuție proprie 33% 60 000 euro

Fonduri nerambursabile UE 66% 80 000 euro

6
 S-a optat pentru o societate cu răspundere limitată deoarece este cea mai flexibilă formă
juridică din România, permițând utilizarea mai multor tipuri de coduri CAEN, și implicit,
extinderea în timp a afacerii pe mai multe ramuri de activitate. Firma nu a suportat fuziuni,
dizolvări, diviziuni sau cesiuni de părți sociale până în prezent.
S.C. Săveni Lact S.R.L. este amplasată în regiunea de Nord-Est a României, în județul
Botoșani, în localiatatea Săveni, Strada Stefan Luchian, nr. 45 (fig. 1.1). S-a ales ca amplasare
zona limitrofă a orașului Săveni deoarece distanța față de localitate, calitatea solului, apropierea
față de DJ 282 și distanța scurtă față de unitățile procesatoare favorizează construcția unei ferme
de bovine pentru lapte.

Fig.1.1 Localizarea investiției în cadrul localității Săveni

Structura de personal a fermei este urmatoarea:
• un administrator
• un economist
• un veterinar
• patru îngrijitori
Programul de lucru este de 8 ore/zi, iar îngrijitorii lucrează în ture.
Administratorul care este și acționarul fermei se ocupă de bunul mers al acesteia,
reprezintă societatea în fața instituțiilor publice (Casa de asigurări sociale, Casa de asigurări de
sănătate, Inspectoratul teritorial de muncă).
Economistul se ocupă de evidențele contabile (bilanț, cont de profit și pierderi, balanțe),
înregistrază orice intrare și ieșire, întocmește actele necesare.
Veterinarul supraveghează bovinele din fermă, administrează medicația și asistă la fătări.

7
 Această unitate urmărește obținerea laptelui de calitate, în condiții igienice și livrarea lui
la un preț accesibil la unitățile de procesare din zonă.

1.3. Caracterizarea rasei

Bălțata cu negru românească s-a format în condiţiile ţării noastre, pe baza taurinelor
Holstein Friză, introduse în România începând cu anul 1961, când s-au făcut importuri de juninci
şi tauri cât şi material seminal congelat din Canada, Anglia şi Polonia, intensificându-se în
perioada 1967-1978 din Danemarca, Olanda, Germania, S.U.A., Suedia, etc.
Astfel, s-au adus un număr total de 54.443 juninci, în special din Danemarca şi Olanda
cele mai puţine din Israel. Taurii au pătruns în România atât prin import de animale -126 capete,
cu precădere din Danemarca şi Olanda, cât şi prin material seminal congelat –135.820 doze, în
special din Olanda –43.187 doze, Suedia –22.336 doze şi S.U.A. –17.201 doze. Materialul
biologic importat a fost crescut în rasă curată şi a constituit în permanenţă sursa pentru
producerea de tăuraşi, care s-au utilizat la ameliorarea raselor locale. Ca urmare, la formarea
rasei BNR s-au folosit încrucişări de absorbţie cu rasele Roşie dobrogeană, Brună, Bălţată
românească, Pinzgau şi diferiţi metişi între aceste rase. În zona Moldovei, primele importuri cu
rasa Friză s-au făcut în anul 1967, din Danemarca, la S.C.D.B. Dancu, judeţul Iaşi. Însămânţările
cu rasa Friză în Moldova s-au practicat încă din anul 1961, prin folosirea taurilor: Dulman 67,
Expert 99, Eduard 121, Eftimie 145, Efess 119, Ben Hur etc.
În prezent, materialul biologic aparţinând rasei BNR păstrează o asemănare genetică de 8
% cu rasele substituite şi 92 % cu rasele participante la încrucişările de absorbţie. Populaţia a fost
omologată ca rasă în anul 1987 (O.M. nr. 125/1987), sub denumirea „Bălţată cu negru
românească”. Rasa BNR nu poate fi confundată cu nici o rasă de tip Friză deoarece are tendinţă
de izolare reproductivă şi drum evolutiv propriu.
Aria de răspândire a rasei este mare, ocupând, în principal zona de câmpie din sud-estul şi
sudul ţării, respectiv zonele mai joase şi colinare din Moldova. Efectivul actual reprezintă
aproximativ 35 % din efectivul total de taurine al ţării. Rasa este asemănătoare ca aspect exterior
şi însuşiri cu taurinele de tipul Friză, din care provine, însă se deosebeşte prin unele caractere
esenţiale.
Dezvoltarea corporală este eumetrică, în medie talia la vaci este de 131 cm iar greutatea
corporală de 580-600kg. Din cercetările efectuate de V.Maciuc în anul 2005 a rezultat că vacile
din rasa Bălţată cu negru românească exploatate în zona de N-E a ţării au o bună dezvoltare
corporală, talia fiind de 131,29–135,14cm, lungimea oblică a trunchiului 149,15–159,58cm,
perimetrul toracic 198,75–212,36 cm şi greutatea corporală de 535,5–624,99kg, valori medii
obţinute în primele trei lactaţii pe un efectiv de1.800 capete.
8
 Taurinele aparţinând acestei rase au o înfăţişare zveltă, uscăţivă iar privit din profil,
formatul corporal se înscrie într-un trapez cu baza mare orientată la nivelul trenului posterior.
Constituţia este fin compactă şi temperamentul vioi. Capul este relativ larg, cu regiunea feţei
lungă şi subţire, profilul este drept, exceptând regiunea frunţii, care, datorită arcadelor orbitare
bine dezvoltate imprimă acestuia o formă concavă. Gâtul este mijlociu de lung şi potrivit de
îmbrăcat în muşchi. Trunchiul este lung şi profund cu linia spinării dreaptă.
Toracele este bine descins în partea anterioară şi larg în partea lui posterioară,
continuându-se cu un abdomen voluminos şi bine dezvoltat. Pereţii laterali ai cutiei toracice sunt
formaţi din coaste potrivit arcuite, cu spaţii intercostale largi şi cu o orientare pronunţată spre
înapoi. Regiunea şalelor este dreaptă, solidă şi largă, continuându-se cu o crupă orizontală,
dreaptă, de formă pătrată. Membrele sunt de structură compactă, puternice şi mijlociu de lungi.
Pielea este de grosime mijlocie, fină, elastică şi uşor detaşabilă.
Ugerul este dezvoltat, bine prins, extinzându-se mult înainte spre abdomen şi spre înapoi.
Are formă globuloasă, sfârcuri potrivit de lungi, simetrice şi bine depărtate, defectele ugerului
fiind mai puţin evidente decât la restul raselor autohtone. Culoarea robei este bălţată alb cu
negru, petele negre şi albe având răspândire variabilă pe trunchi (fig.1.2).

Fig. 1.2. Rasa bălțată cu negru românească

În scopul obţinerii unor cantităţi crescânde de lapte vor fi create linii zootehnice având
aptitudini mai pronunţate pentru producţia de lapte şi respectiv, de linii zootehnice cu
performanţe bune pentru lapte şi care să producă viţei cu performanţe bune pentru îngrăşare.
Procesul de ameliorare se va realiza atât în rasă pură cât şi prin încrucişări cu rase de tip Friză, în
special cu rasa Holstein.

9
 CAPITOLUL II. ORGANIZAREA PROCESULUI DE REPRODUCȚIE

2.1.Optimizarea procesului de reproducție

Organizarea raţională a reproducţiei este problema de interes economic care trebuie să

preocupe orice crescător de animale, aceasta fiind condiţia esenţială pentru obţinerea de rezultate
cu eficienţă ridicată.
Pentru îndeplinirea indicilor de reproducţie planificaţi se impune respectarea unor
condiţii şi anume:
- la însămânţare se folosesc numai dozele de material seminal corespunzător din punct de vedere
calitativ;
- însămânţarea se efectuează de catre inginerii din fermă, cu multă atenţie pentru a nu leza
organele genitale femele;
- se va respecta termenul optim de introducere a viţelelor la insămânţare(18 luni) când greutatea
corporală reprezintă 70-75% din greutate, 90-95% din înălţime, 85-90% din lungime şi
adâncime, 80-85% din lărgime;
- vacile gestante vor fi întreţinute şi hrănite corespunzător.
Se urmăreşte permanent procesul de reproducţie în scopul identificării vacilor şi viţelelor
în călduri, efectuării însămânţărilor la momentul optim, desfăşurării normale a gestaţiei. Se
respectă repaosul mamar (60 zile), care asigură normala dezvoltare a fetusului şi intrarea
normală în funcţia de reproducţie după fătare.

2.2 Structura efectivelor

Stabilirea structurii efectivului se bazează pe necesitatea asigurării efectivelor din
categorii inferioare de vârstă, pentru înlocuirea animalelor care ies din categoria imediat
superioară.
Stabilirea structurii efectivului se bazează pe urmatoarele date:
• direcţia de specializare;
• efectivul de vaci existent la începutul unui an;
• procentul de creştere a efectivului de vaci;
10
• procentul anual de reformă la vaci;

2.3 Programarea montelor şi fătărilor

Proiectarea activităţii de reproducţie este o lucrare tehnică deosebit de importantă şi care
se materializează prin întocmirea Planului de monte şi fătări.
Planul de monte şi fătări este mijlocul de programare organizată, pe baze ştiinţifice, a
activităţii de reproducţie în fermele de taurine şi de urmărire a acesteia.
Acest plan se întocmeşte în luna decembrie şi are valabilitate pentru anul calendaristic următor.
Întocmirea acestui plan impune cu necesitate ca la nivelul fermei să existe evidenţe zootehnice
completate la zi iar animalele să fie individualizate.
Pentru întocmirea planului individual de însămânţări şi fătări se analizează fiecare vacă în
parte din punct de vedere al stării fiziologice, sanitare şi productive. De asemenea, se vor lua în
considerare următoarele elemente: sistemul de programare la însămânţări şi fătări; termenul
optim de introducere a viţelelor la reproducţie; termenul optim de însămânţare a vacilor după
fătare; durata repausului mamar (tab. 2.1).
Pentru întocmirea planului de montă şi fătări trebuie să se ţină cont de urmatoarele date:
- efectivele de vaci, junici şi viţele existente la sfârşitul anului, structurat pe stări
fiziologice;
- efectivul de tineret femel la începutul anului şi vârsta acestora pe luni, în vederea stabilirii
momentului programării la montă;
- vârsta programată la montă a tineretului (19luni);
- durata service-period-ului (90 zile);
- procentul de fecunditate (95%);
- procentul de reformă la vaci ;
- procentul de natalitate (90%);
- raportul între sexe (1:1);
- sistemul de fătări adoptat (eşalonat);

11
 Tabelul 2.1
Planul de monte şi fătări
Specificare Lunile calendaristice Total
Sem.Isem. IIsem.III sem. IV
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
An Vaci Gestante 5 4 4 3 3 3 22
precedent Montate 3 4 2 9
Fătate 4 3 2 9
Propuse
pentru
reformă
Negestante
Junici 1 1 1 1 1 5
viţele Montate 1 1 1 3
Nemontate
An curent Monte:
Vaci Monta I 4 3 2 5 4 4 3 3 3 2 4 2 38
Monta II 1 1 2
Total 5 3 2 4 4 4 4 3 3 2 4 2 40
Negest. la 1 1 2
control
Reforme 1 1 2
din
negestante
Viţele Monta I 1 1 - 2 1 1 1 1 2 1 1 1 13
Monta II 1
Total 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 12
Negest. la 1 1
control
Refome din 1 1
negestante
Fătări Vaci 5 4 4 3 3 3 2 4 2 4 3 2 39
Junici 1 1 2 2 2 1 1 10
Total 5 5 5 5 5 5 2 4 2 5 4 2 49
Reforme 1 1
din fătări
Produşi Viţei 3 3 3 2 2 2 1 2 1 2 2 1 24
obţinuţi masculi
Viţele 2 2 2 3 3 3 1 2 1 3 2 1 25
Total 5 5 5 4 4 4 2 5 3 4 3 2 49
Pierderi 1 1
(1%)
Reforme vaci fătătri 1
TOTAL reforme vaci - 1 - 2 - - 1 - - - - - 4
(din fătări şi
negestante)

12
 CAPITOLUL III. PRODUCȚIA DE LAPTE

3.1.Programarea producţiei de lapte

Producția individuală de lapte, atât sub raport cantitativ, cât și calitativ, este rezultatul
activității funcționale a întregului organism, fiind supusă influenței unor factori diferiți.
Obținerea unor producții mari de lapte impune cunoașterea și dirijarea acestor factori.
Programarea producției de lapte pe baza curbei de lactație constă în stabilirea prealabilă a
producției lunare pe vacă unitate productivă. Această producție se determină pe baza producției
procentuale pe luni de lactație, conform datelor din curba de lactație. Așa de exemplu, dacă
producția medie anuală stabilită este 7800l/cap, atunci productia de lapte pe vacă în prima lună
de lactație va fi: 7800*12/100=936 l/vacă.
În continuare, luând în considerare fiecare lună calendaristică se face produsul între
efectivele de vaci pe luni de lactație și producția de lapte de vacă. Se obține astfel producția de
lapte pe luni de lactație de la întregul efectiv al lunii respective de lactație.
Producția de lapte pe fiecare lună calendaristică, rezultă din însumarea producției de lapte
de la cele 10 luni de lactație. Producția de lapte trimestrială se determină prin însumarea
producțiilor din lunile calendaristice respective.
Tabelul 3.1
Previzionarea producției de lapte
Cantitate lapte/zi Cantitate lapte/lună Cantitate lapte /an
1 vacă 30 l 900 l 10 800 l
40 vaci 1200 l 36 000 l 432 000 l

Cantitatea totală de lapte previzionată pentru primul an este de 432 000 l/an, cu un
procent mediu de grăsime de 3.8%.

13
 CAPITOLUL IV. TEHNOLOGIA HRĂNIRII ANIMALELOR

4.1. Hrana animalelor

Starea de sănătate împreună cu procesele de creştere şi dezvoltare, producţiile animale şi
reproducţia sunt influenţate în primul rând de nutriţie şi de alimetaţie. Ţinând cont că ponderea
costului hranei este de peste 50%, alimentaţiei i se acordă atenţie în mod special, pentru a oferi
rentabilitate activităţii de creştere.
În raţii am folosit pentru hrănirea animalelor urmatoarele nutreţuri: pajişte, siloz, porumb,
porumb boabe, tărâţe de grâu, fân natural, şrot, soia, cretă şi cretă împreună cu fosfat dicalcic.
Raţiile au fost făcute pentru următoarele categorii de animale: vaci în lactaţie, vaci gestante,
tineret 3-6 luni, tineret 6-12 luni , tineret 12-18 luni şi juninci.
Porumbul pentru siloz este considerat “păşunea de iarnă” a animalelor, iar folosirea lui
constituie cel mai eficient mod de hrănire a animalelor în perioada de stabulaţie, având un grad
foarte ridicat de consumabilitate. Porumbul pentru siloz are cerinţe mai mari pentru apă şi
substanţe nutritive din sol, faţă de porumbul pentru boabe, deoarece densitatea este mai mare, iar
producţiile cele mai mari se obţin după prăşitoare, fertilizate cu gunoi de grajd, după
leguminoase sau pe terenuri desţelenite. Cultura se amplasează în apropierea silozurilor şi a
adăposturilor pentru animale.
Fânul natural cuprinde toate fânurile obținute de pe pajiști permanente exploatate prin
cosire (fânețe), când masa verde este conservată prin uscare. La noi în țară aceste fânuri sunt
împărțite după proveniență în: fân de luncă, fân de câmpie, fân de deal și respectiv fân de munte;
la rândul său, fânul de luncă este împărțit în subtipuri: de baltă, de luncă joasă, mijlocie sau
ridicată. Sub aspect nutrițional, fânurile naturale diferă în funcție de compoziția floristică, care la
rândul ei este dependentă de condițiile geografice, sol, climă. Importanța fânului constă, în
primul rând, în valoarea nutritivă a acestuia. Astfel, 100 kg fân de calitate superioară, are o
valoare nutritivă de până la 65 U.N și 7 kg P.D .
Tărâțea de grâu se utilizează în hrana vacilor de lapte și constituie o importantă sursă de
proteină și energie. Proteina din tărâțele de grâu este deficitară în lizină și metionină, precum și
în alți aminoacizi esențiali.

14
 Grăunțele de porumb sunt foarte digestibile (85-90 % pentru SO) dar și deosebit de
palatabile, la toate speciile de animale domestice. Compoziția chimică evidențiază faptul că
proporția de proteină în porumb este redusă (8-10 % în SU), aceasta făcând parte, în general, din
proteinele de rezervă (gluteline, prolamine), care sunt insolubile în apă și sărace în aminoacizi
esențiali (în special lizină, treonină, triptofan); de altfel, cca. 50 % din proteina porumbului este
reprezentată de zeină, care nu conține lizină și are foarte puțin triptofan. Porumbul conține
cantități mari de caroten și xantofile (precursori pentru vitamina A); este o sursă bună de
vitamina E, dar este sărac în vitamine B și nu conține vitamine D. Este foarte deficitar în Ca și
relativ bogat în P, porumbul este carențat în majoritatea microelementelor.
Fânul de deal este cel mai valoros din punct de vedere nutriţional fiind format în cea mai
mare parte din plante cu palatabilitate ridicată şi datorită plantelor aromatice pe care le conţine.
Este bine consumat de toate speciile şi categoriilor de animale erbivore.
Şroturile de soia sunt cele mai valoroase surse proteice de origine vegetală. Conţinutul în
aminoacizi esenţiali este ridicat şi bine echilibrat.

4.2 Necesarul de furaje

Cantitatea de furaje pe care o manacă o vacă într-o zi depinde în principal de capacitatea
rumenului și de timpul de stagnare al diferiților nutrienți în rumen. Această cantitate îl
interesează pe nutriționist deoarece prin ea trebuie să asigure energia și substanțele nutritive
necesare dezvoltării animalului. Din această cauză în rațiile de furaje care se întocmesc s-a
introdus un indicator de normare a acesei cantități care se exprimă în substanță uscată ingerată.
Orientativ, acest indicator se poate stabili și dacă socotim :
1-1,5 kg SU/100 kg greutatea corporală
0,4-0,5 kg SU /litru de lapte
Daca la o vacă de 600 kg și o producție de 30 de litri trebuie să asigurăm un consum
zilnic de 17 kg furaje SU.
360 zile*40 vaci*17kg/zi= 244 800 kg furaj
Tabelul 4.1
Norme de hrană pentru taurine
Categoria Greut UFL/ PDI Ca (g) P (g) UIDL
corp. UFC (g)
(kg)
Vaci lapte 600 16 1595 130 71 17
Juninci + viţele 18-20 450 5,9 515 38 28 9,3
luni
Viţele 12-18 luni 400 5,4 479 33 26 8,5
Viţele 6-12 luni 300 4,4 404 27 18 6,8
Viţele 3-6 luni 200 3,4 329 21 12 5
15
 CAPITOLUL V. CONSTRUCȚII ZOOTEHNICE

5.1.Sistemul de întreţinere liberă

Întreţinerea nelegată a vacilor se practică pe scară largă în ţările cu zootehnie dezvoltată.

Acest sistem s-a impus în practică ca urmare a reducerii continue a populaţiei active din
agricultură. În ţările dezvoltate economic, personalul implicat în agricultură reprezintă 2-6% din
totalul populaţiei active, faţă de 30-40% în ţările în curs de dezvoltare.
Caracteristica principală a acestui sistem constă în întreţinerea liberă (nelegată) a vacilor,
în adăposturi închise sau semideschise, cu amenajări interioare specifice şi cu tratarea în grup a
animalelor. Eficienţa aplicării acestui sistem de întreţinere este condiţionată de asigurarea unor
condiţii specifice, între care:
- vacile întreţinute în sistem liber trebuie să aparţină unor rase cu potenţial productiv ridicat, să
fie ecornate, să reziste la acţiunea factorilor stresanţi specifici întreţinerii libere şi să aibă
aptitudini bune pentru mulsul mecanic;
- efectivul de vaci va fi împărţit în grupe tehnologice (de maxim 50 vaci), în funcţie de nivelul
productiv şi starea fiziologică, respectiv: vaci în prima sută de zile de lactaţie, vaci în a doua sută
de zile în lactaţie, vaci cu peste 200 zile de lactaţie şi vaci în repaus mamar;
- întreţinerea nelegată a vacilor se recomandă a fi aplicată în ferme cu un efectiv minim de 50
vaci de lapte, de preferat între 100 şi 400 capete;
- ferma trebuie să fie dotată cu maşini şi instalaţii specifice, fiabile şi cu randament mare, iar
personalul de îngrijire trebuie să fie calificat şi chiar specializat pe operaţiuni tehnologice
distincte, prin şcolarizare;
- organizarea judicioasă a activităţii de reproducţie, astfel încât natalitatea să fie de peste 85%,
vaci cu gestaţie confirmată 50-53% şi 80-83% vaci în lactaţie;
- în fermele cu întreţinere liberă reforma anuală la vaci este mai mare (30- 35%), astfel încât
după prima lactaţie să se elimine toate vacile care nu se pretează exploatării în acest sistem;
- să existe surse suficiente de furaje de volum de calitate superioară, care se administrează ad
libitum;

16
- fermierii trebuie să manifeste competenţă în organizarea şi urmărirea modului de desfăşurare al
proceselor tehnologice.
Avantajele întreţinerii libere:
- productivitatea muncii este de 2-4 ori mai mare comparativ cu întreţinerea legată ca urmare a
faptului că în cazul întreţinerii libere există posibilitatea aplicării celor mai recente progrese
ştiinţifice legate de mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie, iar lucrătorii sunt
specializaţi pe diferite operaţiuni tehnologice;
- efortul fizic al lucrătorilor se reduce;
- laptele muls are calităţi igienice superioare;
- vacile beneficiază de un regim de mişcare mai bun, cu efecte favorabile asupra stării generale şi
de sănătate a animalelor; implicit, se măreşte longevitatea productivă şi rezistenţa la îmbolnăviri,
se activează funcţia de reproducţie şi se facilitează depistarea vacilor în călduri.
Dezavantajele întreţinerii libere:
- ca urmare a faptului că vacile sunt tratate în grup (şi nu individual) procesele tehnologice
specifice nu pot fi adaptate (decât în mică măsură) particularităţilor individuale ale animalelor;
- cresc posibilităţile de difuzare în efectiv a unor boli infecto-contagioase, deoarece instalaţiile de
adăpare, muls şi furajare sunt folosite în comun;
- comportamentul de grup (cu toate efectele sale nefavorabile) se manifestă mai intens şi ca
urmare, între animale apar diferenţieri ale stării de întreţinere, iar producţia de lapte se reduce cu
5-10%;
- consumul de furaje pentru întreţinerea funcţiilor vitale creşte cu 5-10% comparativ cu
întreţinerea legată;
- frecvenţa avorturilor mecanice, a unor accidente şi a suptului reciproc între vaci este mai mare;
- supravegherea animalelor se realizează mai greu, pentru abordarea şi contenţia animalelor fiind
necesară amenajarea unor compartimente cu întreţinere legată pentru 15-20 vaci;
- investiţiile iniţiale (construcţii, dotări cu maşini şi instalaţii specifice), consumurile materiale şi
energetice sunt mai mari.
Întreţinerea nelegată a vacilor în adăposturi închise
Această variantă de întreţinere a fost concepută în SUA (1960) şi s-a extins apoi în
Europa şi în alte ţări cu zootehnie dezvoltată. Adăpostul vacilor este prevăzut cu patru pereţi,
este compartimentat şi are uşi largi, glisante, care comunică cu padocul. Vacile au acces liber în
padoc, cu excepţia perioadelor cu timp nefavorabil. În adăpost sunt amenajate trei zone
funcţionale: zona de odihnă, zona de furajare şi zona de mişcare (circulaţie).
Zona de odihnă.

17
 Repausul şi odihna vacilor se poate realiza în compartimente cu spaţiu comun de odihnă
sau compartimente cu spaţii individualizate de odihnă.
Întreţinerea liberă în adăposturi cu spaţiu individualizat de odihnă este considerată
varianta cu cele mai mari perspective de extindere. Zona de odihnă poate fi situată în funcţie de
capacitatea adăpostului de-a lungul unuia sau a ambilor pereţi longitudinali ai adăpostului, pe
axa centrală a adăpostului - pe două sau patru rânduri.
Zona de odihnă se aşterne cu un strat subţire de paie tocate, pleavă de orz, rumeguş sau
nisip care se primeneşte săptămânal. Există şi varianta în care în loc de aşternut se folosesc
covoare de cauciuc sau din material plastic care se igienizează periodic.
Cuşeta are lungimea de 2,2-2,3 m şi 1,10 m lăţime. Dimensiunea cuşetei pe lungime
poate fi reglată în funcţie de rasă şi masa corporală a vacilor (pe o distanţă de cca. 60 cm ) cu o
bară metalică (opritor de grebăn) montată în partea anterioară a separatoarelor de cuşetă. Aceste
reglaje se fac cu scopul de a obliga animalele ca în momentul în care se ridică să facă un pas
înapoi, astfel încât defecarea şi urinarea să se facă pe zona învecinată (respectiv pe zona de
mişcare), iar patul de odihnă se menţine curat.
Zona de furajare poate fi amplasată în partea opusă zonei de odihnă, în faţa cuşetelor de
odihnă de-a lungul unui perete longitudinal, sau pe axa longitudinală a adăpostului. Această zonă
poate fi amplasată şi într-o aripă a adăpostului despărţită de zona de odihnă printr-un perete
prevăzut cu deschideri largi pentru accesul vacilor la ieslea de furajare.
Frontul de furajare (50-65 cm pentru fiecare vacă) este individualizat prin bare metalice şi
prevăzut cu sistem de blocare a capului la iesle. Dacă furajarea este restricţionată, fiecărui animal
trebuie să i se asigure un loc de furajare. În cazul furajării ad libitum, se asigură un loc de
furajare la 2-3 vaci.
Administrarea furajelor de volum se realizează cu ajutorul remorcilor tehnologice sau
transportoare mecanice (iesle mecanică) iar furajele concentrate se administrează restricţionat la
muls. Pe timpul verii, furajele de volum se administrează în padoc, în iesle protejate de
copertine.
Zona de circulaţie este situată între zona de odihnă şi zona de furajare, pardoseala zonei
de circulaţie se află mai jos cu 15-20 cm faţă de zona de odihnă. Această zonă trebuie să fie
suficient de largă (minim 3 m) astfel încât să asigure circulaţia facilă a vacilor şi să se evite
incomodarea animalelor aflate în zona de furajare. În zona de mişcare se amplasează jgheabul de
adăpare, unul pentru 20-25 de vaci.
În funcţie de sistemul adoptat pentru evacuarea dejecţiilor, pardoseala zonei de odihnă
poate fi continuă (evacuarea mecanică cu lopata tip "delta" sau cu tractor echipat cu lamă de

18
buldozer) sau discontinuă, de tip grătar (când evacuarea dejecţiilor se face hidraulic sau mecanic
prin amplasarea în canalele de sub grătare a unor lopeţi mecanice cu fiabilitate mare).
Padocul este construit în continuarea adăpostului şi este compartimentat în acelaşi număr
de compartimente ca şi adăpostul. În padoc sunt amplasate jgheaburile de furajare pentru
administrarea furajelor pe timpul verii.
Întreţinerea liberă a vacilor în adăposturi închise cu spaţiu individualizat de odihnă
asigură condiţii corespunzătoare de microclimat şi confort în timpul odihnei, cu efecte pozitive
asupra capacităţii de exteriorizare a potenţialului productiv al vacilor.

5.2. Organizarea mulsului

Sala de muls tip BRĂDULEŢ Neo-zeelandez, în V, coastă de peşte sau herringbone).
Capacitatea sălilor de muls brăduleţ este diferită, de la 2 x 4 locuri până la 2 x 12 locuri şi chiar
mai mult. Sala de muls este prevăzută cu un canal central de deservire pentru mulgători, faţă de
care standurile de muls sunt dispuse simetric şi oblic (cu un unghi de 30-450). De asemenea, sala
de muls este prevăzută cu sală de aşteptare şi padoc de evacuare a vacilor. Fiecare rând de
standuri este prevăzut cu două uşi (pentru accesul şi respectiv, pentru evacuarea vacilor de pe
platforma de muls), cu acţionare (hidraulică, pneumatică sau mecanică) automate.
În funcţie de tipul sălii, instalaţia poate avea în dotare diferite elemente de automatizare a
unor operaţiuni tehnologice: dispozitive automate de identificare a animalelor, pentru controlul
individual al producţiei de lapte, decuplarea şi detaşarea automată a aparatelor de muls etc.
Colectarea şi transportul laptelui către spaţiile de filtrare, răcire şi păstrare se face pe
conducte de lapte, vacuumatic.
Acest tip de sală de muls se recomandă a fi folosit în fermele de producţie, cu efective de
150-400 vaci de lapte.
Organizarea mulsului. În vederea mulgerii, vacile sunt introduse din sala de aşteptare pe
cele două linii de standuri şi sunt blocate la stand. Unul dintre mulgători pregăteşte ugerele
pentru muls la vacile de pe rândul din stânga sălii, iar cel de-al doilea mulgător mulge primele
jeturi de lapte, ataşează paharele de muls, supraveghează mulsul şi detaşează aparatele de muls.
Vacile mulse sunt evacuate în grup din sală, altele le iau locul, iar aparatele sunt mutate la vacile
de pe rândul din dreapta, cărora în paralel li s-a făcut pregătirea pentru muls.
Sala de muls tip brăduleţ asigură o bună productivitate a muncii, de 35-50
vaci/oră/mulgător, în funcţie de capacitatea şi gradul de automatizare al unor operaţiuni
tehnologice, iar investiţiile sunt relativ reduse (spaţiul construit pe animal este mai redus). În
schimb, având în vedere că vacile sunt tratate în grup, pentru utilizarea eficientă a instalaţiei tip

19
brăduleţ se impune lotizarea corespunzătoare a vacilor în funcţie de nivelul productiv şi viteza de
muls, operaţiune greu de realizat în practică.
În vederea obţinerii şi livrării unui lapte igienic se vor respecta cu stricteţe următoarele
reguli:
- mulgătorii trebuie să fie sănătoşi, să nu provină din familii care suferă de tuberculoză sau febră
tifoidă şi să respecte normele de igienă privind pregătirea mulgătorului pentru muls;
- spălarea şi ştergerea ugerului înainte de muls, dezinfecţia mameloanelor după muls;
- primele jeturi de lapte (care au o încărcătură microbiană mare) se mulg în cupe special
destinate şi nu pe stand, după care acest lapte se aruncă;
- se va combate obiceiul unor mulgători care practică mulsul manual de a-şi umezi mâinile în
laptele muls;
- echipamentul de muls şi cel de manipulare al laptelui va fi menţinut în condiţii stricte de igienă.

20
 CAPITOLUL VI. CALCULUL PROFITULUI

Preconizarea veniturilor anuale:

 Vânzarea laptelui: 432000 l/an* 1.5 lei =648 000 lei
 Vaci reformate: 2 vaci*600 kgGV * 7 lei/kg =8400 lei
 Viţei 3 luni: 20 cap. *150 kg * 10 lei/kg=30000 lei
 Vânzări vaci: 3 vaci *4000 lei=12000 lei
 Subvenţii: 490 lei/cap. * 40 cap.=19600 lei
 Subvenţii lapte: 432 000 l lapte * 89 lei/tonă =38448 lei
TOTAL VENITURI: 752 848 lei

Preconizarea cheltuielilor anuale:

Tabelul 6.1
Cheltuielile cu salariile
Categoria de personal Salariul brut Număr de persoane Costurile cu salariile
lunar
Economist 2000 ron 1 2000 lei
Veterinar 2200 ron 1 2200 lei
Îngrijitori 1200 ron 4 4800 lei
Total cheltuieli lunare 9000 lei
Total cheltuieli anuale 108 000 lei
Cheltuieli asigurări sociale 35 973 lei
TOTAL CHELTUIELI 143 973 lei
SALARIALE

Tabelul6.2
Cheeltuieli cu întreținerea fermei
Cheltuieli lunare cu apa 700 lei
Cheltuieli cu energia electrică 400 lei
Total cheltuieli utilități lunare 1100 lei
Total cheltuieli utilități anuale 13 200 lei
Cheltuieli cu furajele:
360 zile*40 vaci*17kg/zi= 244 800 kg furaj
244800*0,8ron/kg/furaj=195 840 lei cheltuieli furaje/an
21
Cheltuieli cu materialul seminal:
Material seminal: 50 doze (120 lei doza)= 6000 lei
Tabelul 6.3
Total cheltuieli anuale
Cheltuieli salariale anuale 143 973 lei
Cheltuieli furaje anuale 195 840 lei
Cheltuieli cu materialul seminal 6 000 lei
Cheltuieli utilități anuale 13 200 lei
Total cheltuieli anuale 359 013 lei

Total venituri: 752 848 lei

Total cheltuieli: 635 013 (este inclusă și valoarea investiției proprii de 60.000 euro= 276000 lei)
Profit brut: 752848 lei-635 013 lei= 117 835 lei
Profit net= profit brut-impozit pe profit= 117 835- 22 388,65= 95 446,35 lei/an

22
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

După cum se observă planul este fezabil investiția este recuperată în primul an și se
obține și profit.
Creșterea bovinelor va rămâne o activitate rentabilă atât timp cât va exista cerere de
produse ce rezultă prin exploatarea acestei specii.
Profitul dintr-o unitate de creștere a bovinelor depinde foarte mult de posibilitatea
producerii furajelor în cadrul unității. Achiziționarea acestora de la terți ar duce la creșterea
exagerată a cheltuielilor și la scăderea profitului sau, în cel mai rău caz la neacoperirea
investițiilor.
Creșterea bovinelor reprezintă un sector profitabil, dar necesită o investiție inițială mare
care se amortizeză într-o perioadă lungă de timp.
Un fermier începător va trebui să calculeze investițiile în așa fel în cât să fie cât mai
rentabil pentru acesta. Astfel la un efectiv de 10-20 capete de bovine nu rentează investiția în săli
de muls performante și nici întreținerea în stabulație liberă (ar necesita o suprafață mare
construită, și implicit la mărirea costurilor pentru înființarea fermelor).
Creşterea veniturilor (principala cale de sporire a eficienţei economice în fermele de
taurine) se poate realiza pe următoarele căi:
- Mărirea producţiilor de lapte şi carne prin optimizarea factorilor care influenţează producţiile
individuale, totale şi marfă la taurine.
- Valorificarea surplusului de taurine obţinut în fermă: viţei masculi livraţi pentru îngrăşare,
tineret taurin (tăuraşi şi viţele) destinat pentru reproducţie, taurine adulte reformate.
- Reducerea pierderilor prin morbiditate, sacrificări de necesitate şi mortalitate la taurine.
- Valorificarea gunoiului de grajd prin comercializare directă sau, mai eficient, prin utilizarea
acestuia ca îngrăşământ organic pentru terenurile destinate producerii furajelor.
Reducerea cheltuielilor de producţie se poate realiza pe următoarele căi:
- Reducerea cheltuielilor cu furajarea taurinelor. În cazul fermelor cu vaci de lapte, cheltuielile
cu furajarea reprezintă cca. 60% din structura cheltuielilor, iar în fermele de îngrăşare cca. 70%.
În vederea reducerii cheltuielilor cu furajarea se impun o serie de măsuri, între care:

23
- întreaga cantitate de furaje de volum şi cea mai mare parte din furajele concentrate se vor
produce la nivelul fermei, aplicând tehnologii moderne care să asigure obţinerea unor producţii
cât mai mari de substanţă uscată la hectar;
- mărirea gradului de valorificare al furajelor prin aplicarea unor tehnologii adecvate de
conservare, prelucrare şi administrare al acestora;
- reducerea risipei de furaje;
- administrarea unor raţii complete, echilibrate cantitativ şi calitativ;
- administrarea raţională a furajelor concentrate (care sunt scumpe), numai în cazul obţinerii unui
spor de producţie care să acopere costul concentratelor şi care să asigure şi un anumit profit;
- reducerea cheltuielilor cu forţa de muncă. Se realizează prin mecanizarea şi chiar automatizarea
proceselor de producţie, ceea ce contribuie la creşterea productivităţii muncii.

24
 BIBLIOGRAFIE
1. http://moneyentrepreneur.blogspot.com/2011/07/plan-de-afaceri-ferma-de-vaci-
exemplu.html
2. https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/management/plan-de-afaceri-ferma-de-vaci-
342185.html
3. https://www.scribd.com/doc/128286384/6-Plan-Afaceri-Ferma-Vaci-Lapte#
4. https://www.scribd.com/document/147692355/Ferma-Vaci
5. Maciuc, V., 2006-Managementul creşterii bovinelor, Ed. Alfa, Iaşi

25