Capitolul 6

INDIA RURALĂ

În începutul acestui capitol se trage un semnal de alarmă referitor la faptul că populația

rurală a Indiei pleacă spre marile orașe în căutare de muncă. Apare întrebarea de ce pleacă
sătenii, de ce preferă vacarmul din marile orașe în pofida liniștii din satele lor. Răspunsul e
simplu, pleacă din cauza sărăciei, sărăcia îi convinge să parcurgă și distanțe de până la 1.600 de
km.
Se spune în text faptul că mulți dintre aceștia nu se mai întorc niciodată înapoi în satele
lor, sau cei care se întorc sunt foarte puțin, mai avem și o parte care se întorc deoarece au fost
prinși de autorități lucrând ilegal și au fost trimiși acasă.
În ciuda acestei migrații de la rural la urban, analiștii au subestimat atracția pe care o
reprezintă orașele pentru săracii din satele Indiei. Ei au comparat ritmul de urbanizare din țări
precum China și India și astfel concluzionează spunând că urbanizarea în India este foarte
înceată.
Între 1981 și 2001, ani în care s-au făcut recensăminte, populația indiană urbană a crescut
de la 23,7 % la doar 27,8%.
Principala cauză ar fi faptul că mulți dintre sătenii care vin la muncă în marile orașe nu
vin cu tot cu familie pentru că nu au o siguranță a locului de muncă, iar ei, când își pierd locul de
muncă pleacă în alte orașe sau se întorc acasă. Astfel ei și familiile lor nu sunt prinși în statistici.
Satele în India, erau văzute de Mahatma Gandhi (părintele independenței Indiei și
inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente), ca fiind seva care dau viață țării. În cele
aproximativ jumătate de milion de sate din India locuiesc aproximativ 700 milioane de oameni,
aceștia reprezintă sufletul Indiei. Mahatma Gandhi spune că orașele indiene ar fi niște implanturi
străine, un cancer introdus de către britanici, iar dacă India ar putea să readucă la viață satul său,
ar fi însănătoșită și și-ar găsi drumul.
(perioada istorică 1858 – 1947 în care Imperiul Britanic a stăpânit regiunea.Regiunea în
discuție includea provincii administrate direct de autoritățile coloniale britanice,(așa numita
„Indie Britanică”) dar și o serie de principate guvernate de o serie de principi locali, care
recunoșteau autoritatea puterii suzerane a Coroanei Britanice. Aceste principate, care aveau
diverse tratate cu Coroana Britanică, se bucurau de un anumit grad de autonomie locală dar
acceptau protectoratul și completa reprezentare în cadrul relațiilor externe a Regatului Unit.)
Comunitatea rurală arată la fel cum a arătat de mii de ani, câteva colibe din chirpici sau
case în mijlocul unor câmpuri verzi sau prăfuite, femei îmbrăcate în rochii ample, bogat colorate,
ducând pe cap oale sau coșuri, iar bărbații, în haine largi umblă cu diverse treburi de colo până
colo. Din când în când sătenii se adună în jurul singurei surse de apă sau merg să se închine la
templu.Însă, dincolo de această față idilică, există o realitate mai puțin idilică, majoritatea satelor
sunt mici, numărând mai puțin de 1.000 de oameni, iar acest grup poate fi împărțit până la 40 de
caste diferite.
Aceste divizări dictează modul de viață, fiecare castă având locul și obligația ei. Există și
o ierarhie a castelor, castele superioare, care au cel mai mult pământ, casta jat din nord-vest,
thakurii hinduși și pathanii musulmani din centru și brahmanii din sud. Cel mai jos sunt lucrătorii
care nu au pământ, caste inferioare și cei atât de săraci încât nici nu intră în sistemul de caste.
Închisoarea rurală. Pentru cei săraci, satul nu a fost niciodată idilic. Satul este și poate fi
un loc calm și liniștit doar pentru castele superioare, care dețin majoritatea pământului și care se
relaxează în vilele de la țară. Însă, pentru mulți săteni, viața la țară este una trăită la limită. Mai
mult de 100 milioane de indieni nu posedă nici măcar acel puțin pământ pe care să poată cultiva
câteva legume.
Venitul mediu în India este unul foarte mic, 750 dolari pe an, dar în multe sate el scade la
doar 150 dolari, iar unii oameni sunt la un prag de sărăcie sub ceea ce se găsește în Africa.
Astfel, nu mai este de mirare de ce sătenii fug către orașe, deși la orașe sunt cazuri în care o
persoană poate câștiga doar 2 dolari pe zi. Sau cei care munceau la sat, pe terenurile celor din
castele superioare primeau 1 dolar pe zi, care mai apoi era recuperat mai mult decât în totalitate
prin taxele pe care le percepeau superiorii pentru accesul la apă și prin împrumuturile la care cei
săraci erau obligați să recurgă.
Satul ordin-de-plată. În India se dezvoltă o economie a ordinului de plată, adică foarte
mulți săteni sunt susținuți de sumele trimise regulat acasă de către fiii, tații și frații care lucrează
în oraș. Pentru multe familii aceste plăți pot reprezenta colacul de salvare, care le protejează
puțin sau care pot însemna și mai mult, o îmbunătățire semnificativă a modului de viață, precum
case propriu-zise, mici articole care nu sunt de necessitate primă, televizoare, etc.
 Aceste ordine de plată reprezintă chiar factorul care contribuie cel mai mult la diminuarea
sărăciei, au efecte chiar mai mari decât măsurile guvernamentale.
Un lucru important și de remarcat este faptul că sătenii plecați la muncă în orașe aduc
când se întorc acasă și altceva în afara banilor și bunurilor materiale, ei se întorc cu o altă
viziune, cu atitudini noi, insuflându-le celor rămași acasă o nouă energie, o nouă voință. Datorită
experiențelor întâlnite și trăite la oraș, adesea oamenii ajung să aibă o nouă viziune asupra vieții,
motiv pentru care delimitările impuse de caste încep ușor să se dilueze, oamenii încep să-și
formeze noi obiceiuri și noi forme de comportament social.
Dacă mai există vreun dubiu asupra cauzei pentru care sătenii migrează către orașe, este
suficient să aruncăm o privire către cifrele din sărăcia rurală.
Spre exemplu, în 2001 peste un sfert din populația indiană trăia în sărăcie absolută, este
de remarcat faptul că în comparație cu 1991 cifra este cu 40% mai mică. Acest lucru dovedește
că boomul Indiei are efecte în întreaga țară. Prosperitatea începe ușor să crească și în mediul
rural, zeci de milioane de locuitori de la sate au acum acces la oale cu presiune și televizoare,
băuturi fine, scutere, etc.
În același timp, încă mai există multe milioane din India rurală care au o viață în pragul
disperării. Peste 300 milioane trăiesc cu un venit de sub un dolar pe zi, jumătate din copii indieni
sunt malnutriți, în plus, 40% din cei mai săraci oameni din întreaga lume trăiesc în satele Indiei.
În raportul Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Umană, care ierarhizează statele în funcție de
sănătate și bunăstare, India este pe locul 126 din 177 de țări.
Paradoxal, este faptul că la doar câteva zeci de kilometri în afara Mumbaiului, oraș în
care se poate trăi ca în cele mai luxoase orașe din lume, sunt cel puțin câteva cazuri de copii care
mor de foame în aproape fiecare sat.
Inițiativa Singh(Manmohan Singh, Prim-ministru al Indiei 2004 – 2014, succedat de
Narendra Modi). Alegerile parlamentare din 2004 au venit cu o schimbare majoră în India.
Coaliția condusă de partidul nationalist din India (BJP) pierzând alegerile, iar alianţa condusă de
Partidul Congresului a venit la putere, Manmonah Singhdevenind prim-ministru. Acesta a ajuns
la putere promițând că va face o prioritate a guvernării sale din problema sărăciei de la sate.
Elementul central al planului lui Singh a fost Programul Național de Garantare Rurală,
probabil cel mai costisitor proiect de sprijinire a mediului rural lansat vreodată din India.
 Problema principală cu care se confruntă cei care nu au pământ este aceea că în anii de
secetă, cu recolte slabe, ei nu au practic nimic de lucru, nu sunt angajați de proprietarii
pământurilor, rămânând astfel fără nici un venit un an întreg.
Programul lui Singh propunea ca unui singur membru din fiecare dintre cele 60 milioane
de gospodării rurale din India să i se garanteze 100 de zile de muncă pe an și plata a 60 de rupii,
aproximativ 1 liră sterlină pentru fiecare zi muncită. Salariul este stabilit la un prag minim pentru
a exista siguranța că doar cei care sunt într-o stare disperată se vor înscrie în program. Cei
angajați în program vor munci la construcția de căi ferate, asfaltări, construirea de canale de
irigații, etc.
Astfel de programe au mai fost lansate și în trecut, dar programul lui Singh a fost lansat la
o scală fără precedent. A fost inițiat în anul 2006 în 200 dintre cele mai sărace și mai puțin
dezvoltate districte ale Indiei, urmând ca în următorii ani să se extindă în toată țara și să coste
miliarde de dolari, aproximativ 2% din PIB.
Agricultura în criză. Una din problemele pe care nu le-a rezolvat planul lui Singh este
criza din agricultură. Muncile cuprinse în program nu sunt din domeniul agricol. Munca agricolă
nu mai asigură un venit viabil pentru mulți dintre locuitorii de la sate.
În 1968, agronomul Norman Borlaug, a introdus ideea de grâne hibride. Au fost create
varietăți hibride de grâu, orez și porumb cu tulpini mai scurte, care cresc foarte repede și dau un
număr mare de boabe. Efectele au fost imediat și substanțiale, ducând la Revoluția Verde.
Producția anuală de grâu a crescut peste noapte de la 10 milioane de tone la 17 milioane de tone
și a continuat să crească. În 2006 spre exemplu, producția de grâu a fost de 73 milioane de tone.
Încetinirea verde. În aprilie 2006 au inceput să se facă importuri de grâne din Australia,
aproximativ 4 milioane de tone până la sfârșitul anului. Guvernarea susținea atunci că motivul ar
fi seceta și inundațiile care ar fi diminuat recoltele.
Oamenii deja începuseră să se întrebe daca Revoluția Verde și-a pierdut suflul. Revoluția
Verde a supus resursele terenului la un stres enorm, care începe acum să afecteze recoltele.
Pentru a continua boomul recoltelor, fermierii au început să recurgă la resurse de apă exploatate
de la tot mai mare adâncime, apa începând să se termine în multe părți. De asemenea, calitatea
apei s-a deteriorate din cauza pesticidelor și fertilizanților. Pe lângă toate acestea, au apărut și
costurile umane, în sud vestul țării sunt sate întregi unde în fiecare familie există unul sau două
cazuri de cancer, un posibil efect secundar al expunerii excesive la pesticide.
 Capitolul 7
INDIA METROPOLITANĂ

În mai 2007, se construiește în Mumbai o casă private, un palat luxos de 60 de etaje,

construit pentru un miliardar, palat care fusese deja evaluat la un miliard de dolari, încă dinainte
să se fi ridicat primul pilon de susținere. Această construcție a reprezentat o demonstrație a
succesului locuitorilor din Mumbai. Unii afirmau că orașele indiene au început să învețe cum să
facă parade de nou dobândita lor bogăție, iar alții vorbeau despre o simptomatică nouă
vulgaritate, care cuprinde întreaga Indie, în timp ce în rândul populației se face simțit un
crescând sentiment de respingere față de asemenea cheltuieli absurde.
India se îmbogățește. Vorbim aici practic de o explozie, de un boom Indian care produce
milionari în dolari într-un ritm amețitor. Peste 10.000 de indieni intră pe lista milionarilor în
fiecare an. Unii sunt extrem de bogați, spre exemplu valoarea a 5 indieni împreună se ridica la
aproape 25 miliarde de dolari în 2003, mai bogați decât cei mai avuți 5 oameni din Marea
Britanie. Pe lângă acești milionari, au apărut și milioane de indieni care o duc bine datorită
economiei în expansiune a Indiei. Rezultatul este că la sosire în marile orașe indiene nu poți să
treci cu vederea semnele evidente ale boomului consumerist și al setei pentru consum agresiv și
nu neapărat rafinat.
Mumbaimania.Deși bogățiile au ajuns și în afara orașelor, metropolele rămân în
continuare centrul acestei noi societăți a banilor, ca referință rămâne Mumbaiul.
Mumbaiul a fost mereu centrul dinamismului și creșterii indiene, iar apariția a ceea ce se
numește astăzi Bollywood a făcut ca orașul să devină, centrul imaginației din India. Oamenii vin
aici nu doar din întreaga Indie cât din întreaga lume. Populația sa a crescut de la 6 milioane în
anii 1970 la nu mai puțin de 21 milioane în 2009 când a apărut această carte, atunci era al
cincilea oraș ca mărime din lume. Principalele firme industrial din India își au sediul în Mumbai.
Orașul prosper acum din call centers, IT, entertainment și mass-media, făcând ca India să treacă
de la economia înapoiată la una în plin boom a serviciilor, fără a se trece prin faze intermediare.
Spre exemplu, în anii 1960, portul și textilele reprezentau siguranța financiară, iar
gangsterii și Bollywoodul erau elementele care compuneau imaginea sa de atunci. Șefii mafiei
erau stăpânii orașului, se îmbogățeau din contrabandă cu aru și electrocasnice, dar și din
narcotice și arme. Aceste lucruri au început să se schimbe odată cu liberalizarea restricțiilor
comerciale, ceea ce a dus la pierderea monopolului mafiei asupra pieții de produse electronice.
Această mafie exsită în continuare, fiind însă mai active în sfera terenurilor decât
contraband, deoarece prețurile terenurilor cresc odată cu boomul din construcții.
Se poate vorbi și despre o vulnerabilitate a orașului Mumbai. Alături de strălucirea
dată orașului de de IT, Bollywood, malluri, insituții financiare, orașul are și o față mult mai
întunecată.
Orașul a fost întotdeauna un oraș al extremelor, discrepanțe massive între bogați și săraci.
Persoane care lucrează în unele dintre cele mai cumplite ateliere clandestine 18 h pe zi, în
condiții periculoase, pentru un pumn de mărunțiș, iar la o stradă mai încolo lucrează cei din IT în
birouri luxoase.
Locuințele sunt atât de scumpe, încât masele de migranți săraci aflați în Mumbai nu
găsesc un loc în care să stea și, cu atât mai mult, unul accesibil pentru ei din pct. de vedere
financiar.
Mumbai este un oraș în care sute de mii de oameni dorm pe unde apucă, pe asflat, după
butoaie, în șanțuri, etc și, sunt foarte mulți copii abandonați. În tot Mumbaiul trăiesc aproximativ
10 milioane de oameni care trăiesc în zone care nu pot fi definite altfel decât atroce.

Capitolul 8
INDIA TÂNĂRĂ
După liberalizările economice din 1991 care au avut un impact economic foarte mare și
care a atras atenția lumii, India trece printr-o transformare foarte profundă. India se transform
într-o țară tânără, aproximativ jumătate din populație având mai puțin de 20 de ani, adică
jumătate de miliard de oameni tineri din India, cresc și se dezvoltă total contrar modului în care
au făcut-o părinții lor, aceștia cresc și se dezvoltă cunoscând țara doar în această perioadă de
după liberalizare.
Liberalizarea din 1991 a avut efecte simțite imediat, spre exemplu în 50 de milioane de
case din India se puteau urmări programe TV occidentale, indienii puteau urmări pentru prima
dată modul de viață al vesticilor și știri din toată lumea.
De această lume modernă nu se bucură toți tinerii indieni, avem și aproximativ 22
milioane de adolescenți care aparțin clasei de mijloc, cei mai săraci indieni din satele îndepărate
nu se uită la televizor măcar din când în când, doar cei mai săraci nu au șansa de a accesa
ocazional internetul, acest lucru având și el efectele sale.
Miss India. Ca toate adolescentele din Occident, multe fete din India sunt obsedate de
modă și de produsele cosmetic. Frumusețea devine în această Indie modern o afacere care se
ridică la trei miliarde de dolari. Dacă până acum tinerii indieni munceau și pentru 1 dolar pe zi
pentru a-și ajuta familia, astăzi, pentru adolescenții și adolescentele din India a arăta bine este un
lucru esențial, astfel ei sunt dispuși să muncească din greu cu ora pentru a-și atinge această
dorință.
Fuga după aur. Liberalizările la care am făcut referire adineauri au produs efectiv o
schimbare a mentalității generației tinere. Ambițiile tinerilor de astăzi diferă total de cele ale
tinerilor din trecut. Singurul lucru care unește noua generație este banul, marea ambiție a tinerilor
indieni, din cel mai mic sat până în cel mai mare oraș, este de a se îmbogăți.
În trecut, cei mai mulți tineri doreau o carieră în administrație publică, inginerie sau
medicină, acum toți sunt fascinați de slujbe bine plătite din IT și din mass-media.
Tinerii votanți. Ca mulți tineri din întreaga lume, tinerii indieni sunt deziluzionați de
politică și politicieni. Cetățenii indieni au drept de vot odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, însă,
puțini tineri votează înainte de împlini 20 de ani. Noua generație consider politicenii corupți sau
chiar copilăroși, nefăcând nimic pentru traiul oamenilor. Tinerii consideră că a te îmbogăți prin
afaceri și muncă pe brânci este o opțiune mult mai bună pentru a-ți ameliora viața decât prin urna
de vot. Politicienii și organizațiile sunt cuprinse de îngrijorare din această cauză, iar pentru asta
concept programe pentru a contracara apatia politică a tinerilor.
Adolescenții uitați. În ciuda tuturor schimbărilor și noilor aspirații, cu toate telefoanele
mobile, moda occidentală, universul internetului și socializarea, există și o Indie tânără formată
din milioane de tineri neinclusă în acest univers modern. Pentru sute de milioane de adolescenți
indieni, lumea se schimbă radical și în bine, dar pentru mult mai mulți tineri viața rămâne tot atât
de grea cum a fost întotdeauna.
 Capitolul 9
INDIA AVANSULUI TEHNOLOGIC

Avansul tehnologic al Indiei este datorat exploziei domeniului IT. India s-a transformat în
culisele mondiale ale domeniului IT, 200 dintre cele mai importante 500 de companii din lume
își rulează operațiile informaționale în India, iar indienii se impun și în afacerile de IT la nivel
mondial. Spre exemplu, Hotmail și cipul Pentium au fost înființate de indieni, iar patru din 10
firme noi din Silicon Valley, San Francisco, sunt înființate de indieni.
De asemenea, o contribuție majoră în avansul tehnologic al Indiei o are și colosul Infosys,
o multinațională indiană, înființată de 7 ingineri și care oferă servicii de consultanță în afaceri,
tehnologii informaționale și servicii de outsourcing. Infosys este un adevărat campus, cu
grădinițe, creșe, spații de joacă, de recreere, săli de sport, de gimnastică, supermarketuri, toate
acestea sunt puse la dispoziție de către firmă. În weekend acest campus se transformă într-o
adevărată tabără de vacanță. Infosys este cel mai dezirabil loc unde să lucrezi în India, spre
exemplu primii 1000 de angajați de pe lista de plată a companiei au devenit toți milionari.
Această explozie a IT-ului în India este foarte surprinzătoare datorită faptului că ea se
petrece în țara cu cel mai mare grad de analfabetism.
Orașul Bangalore devine în timp central IT al Indiei. O agenție guvernamentală din
Karnataka, însărcinată cu dezvoltarea industriei electronice, a cumpărat 135 hectare de teren la
11 km de Bangalore. Proiectul prevedea construirea unui centru pentru firme high-tech, o zonă
industrial dedicată firmelor de software și de electronice. Mari multinaționale din domeniul IT-
ului ca și firme indiene nou înființate au fost atrase de Bengalore.
 Capitolul 10
INDIA ÎN FAȚA VIITORULUI

India a trecut în ultimii 14 ani prin vremuri teribile, doi dintre liderii săi au fost asasinați,
țara a fost de două ori la limita falimentului, iar o dată un număr mare dintre locuitorii săi au fost
pe punctul de a muri de foame, iar sute de milioane de indieni sunt și astăzi extrem de săraci. De
câteva ori țara a fost chiar și în pragul războiului, o dată chiar a unuia nuclear, care ar fi putut
distruge India cu totul.
Cu toate acestea, India poate privi cu optimism viitorul. Este o democrație matură, lumea
votează regulat în cadrul unor alegeri libere și cinstite, iar majoritatea săracă începe să
conștientizeze puterea pe care o are prin intermediul votului ei pentru a face ca lucrurile să se
schimbe în bine.
Prosperitatea și tineretul. Datorită procesului de liberalizare economic care a deschis
porțile Indiei pentru comerțul cu străinătatea încă din 1991, economia Indiei crește astăzi într-un
ritm alert, în fiecare săptămână intrând în țară un miliard de dolari.
Orașe cum ar fi Mumbai, Delhi și Bangalore s-au transformat semnificativ datorită
influxului de capital, mii de indieni au devenit milionari, alte milioane au ajuns să aibă venituri
care să le permit să cumpere bunuri de consum etc.
De asemenea, India este o țară tânără, majoritatea populației având sub 25 de ani, în
Occident o proporție tot mai mare a bugetului va trebui cheltuită în viitor pentru îngrijirea celor
mai în vârstă. În China spre exemplu, din cauza politicii unui singur copil, o mare parte a
populației este în vârstă și apasă pe umerii celorlalți. În India însă, proporția tinerilor este în
creștere.