Sunteți pe pagina 1din 21

1.

CU PRIVIRE LA EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR


DE GAZE INERTE

1.1. Generalităţi

Rolul instalaţiei de gaz inert la bordul navei este acela de a produce şi distribui un gaz
capabil să înlocuiască sau să reducă concentraţia de oxigen din tancurile de marfă.
Instalaţia de gaz inert poate fi folosită ori ca mijloc principal pentru stins incendiul în
magaziile de mărfuri uscate, cu condiţia instalării unui generator independent pentru gaz
inert ori ca mijloc de prevenire a apariţiei incendiului, prin crearea şi menţinerea permanentă
în tancurile de marfă, a unei atmosfere neinflamabile, cu excepţia cazului când este
necesară efectuarea degazării acestor tancuri.
Din punct de vedere chimic, "inert", înseamnă că gazul folosit nu intră în reacţie cu alte
elemente sau substanţe chimice. Adevăratele gaze inerte sunt xenonul, argonul, cryptonul şi
neonul, dar acestea sunt rare şi costă foarte mult pentru a fi produse. La bordul tancurilor
petroliere, drept gaze inerte sunt folosite gazele de ardere de la căldările navale sau de la
generatoarele autonome de gaze inerte, tratate în mod special în sistemul de gaz inert. Ca
gaz inert mai poate fi folosit şi nitrogenul, îmbuteliat special în acest scop. Soluţia este însă
deasemeni foarte scumpă şi se foloseşte numai la transportoarele de gaze naturale
lichefiate (LNG) sau la transportoarele de gaze petroliere lichefiate (LPG) precum şi la unele
transportoare de produse chimice speciale.
Instalaţia de gaz inert trebuie să asigure:
-menţinerea atmosferei în orice zonă a tancului de marfă cu un conţinut de oxigen de
până la 8 % din volum şi a unei presiuni mai mare decât presiunea atmosferică, tot timpul
când nava se află în port sau navigă, cu excepţia cazului când trebuie făcută degazarea
tancului respectiv;
-menţinerea atmosferei în orice zonă a magaziei de mărfuri uscate cu un conţinut de
oxigen de până la 14 % din volum;
-excluderea posibilităţii de pătrundere a aerului în tanc în cursul operaţiilor obişnuite,
cu excepţia cazurilor când trebuie făcută degazarea tancului respectiv;
-evacuarea vaporilor de hidrocarburi din tancurile de marfă goale.
Trebuie ţinut cont de faptul că pentru siguranţă, gazul inert introdus în tancurile de
marfă trebuie să aibe un conţinut de maximum 5% oxigen din volum după cum se arată în
graficele din figurile 1 şi 2 [23, 24], iar temperatura gazului inert introdus în încaperea
protejată trebuie să fie:
-de până la 65 °C pentru tancurile de marfă şi
-de până la 50 °C pentru magaziile de mărfuri uscate.

1.2. Echipamentul

Pentru răcirea eficientă a volumului de gaz debitat către tancurile de marfă şi pentru
curăţirea gazului de particulele solide şi de compuşii sulfuroşi, instalaţia dispune de un
epurator (scrubber).
Scrubberul şi ventilatoarele sunt amplasate în pupa tuturor tancurilor de marfă, a
compartimentului pompelor de marfă şi a coferdamurilor care separă aceste compartimente
de compartimentul maşini. Amplasarea scrubberului deasupra liniei de plutire se face astfel
încât drenarea să nu fie afectată când nava este complet încărcată.
Apa necesară scrubberului este debitată de o pompă independentă. De asemenea
este prevăzută posibilitatea alimentării scrubberului cu apă de răcire de la o pompă de
rezervă, fără a deregla funcţionarea altor consumatori esenţiali.
Scrubberul trebuie să fie conceput astfel încât în condiţii normale de bandare şi de
asietă, eficacitatea acestuia să nu fie redusă cu mai mult de 3 %, iar temperatura gazelor la
ieşire să nu depăşească temperatura prescrisă cu mai mult de 3 °C.
Scrubberul va fi prevăzut cu orificii adecvate şi vizoare din material incasabil şi
termostabil, care să permită efectuarea inspecţiilor şi aplicarea măsurilor de profilaxie.
Instalaţia trebuie să fie prevăzută cu cel puţin două ventilatoare capabile să asigure
împreună debitul necesar de gaz inert. Suprafeţele interioare ale scrubberului şi
ventilatoarelor sunt executate din materiale rezistente la coroziune sau sunt acoperite cu un
strat de protecţie contra acţiunii corozive a gazului.
Pentru reducerea la minimum a cantităţii de apă şi particule solide captate, pe traseul
de gaz inert se prevăd filtre sau dispozitive echivalente.

1.3. Debitul instalaţiei

Pentru tancurile de marfă, trebuie să se asigure un debit de gaz inert egal cu cel putin
125 % din debitul total maxim de descărcare al pompelor de marfă (exprimat volumetric).
Pentru magaziile de mărfuri uscate, debitul instalaţiei trebuie să fie suficient pentru a
umple cel putin 25 % din volumul celei mai mari încăperi protejate în timp de o oră de
funcţionare a generatorului de gaz inert din momentul pornirii.
O
[%]
[%]
18,5
ZONA Zona neinflamaboila
Hidrocarburi in amestec cu aer

INFLAMABILA
(sarac in oxigen) bogat in
hidrocarburi
11,5

11

Zona
inflamabila
ATM.
INERTA
sarac 1,3
in hidrocarburi

0 15 10 0 11 21
Vapori de hidrocarburi [%] O2 [%]
Fig.1 Zonele în care poate apare Fig.2 Zonele în care poate
focul sau explozia apare focul sau explozia

1.4. Protecţia tancurilor de marfă la suprapresiune sau depresiune

Instalaţia de gaz inert se proiectează astfel încât să nu se depăşească presiunea de


probă a oricarui tanc de marfă. Oricum această presiune nu trebuie să depăşească 0,24 bar.
în condiţii normale de exploatare. În timpul umplerii tancurilor de marfă cu gaz inert, precum
şi în tancurile umplute, trebuie să se menţină o suprapresiune de cel mult 0,20 bar.
Pe magistrala de livrare a gazului inert se prevăd unul sau mai multe dispozitive care
să acţioneze pentru echilibrarea suprapresiunii sau depresiunii în tancurile de marfă, dacă
astfel de dispozitive nu sunt prevăzute în ventilarea cargotancurilor.
Funcţionarea instalaţiei cu debitul indicat trebuie să fie asigurată pentru un timp de cel
puţin 72 ore.
1.5. Dispozitive de reţinere

Pe magistrala de alimentare cu gaz inert sunt prevăzute cel puţin două dispozitive de
reţinere, din care unul este închizătorul hidraulic de punte, iar celălalt-o valvulă de reţinere
sau un alt dispozitiv echivalent, montat după închizătorul hidraulic. Aceste dispozitive sunt
amplasate pe punte în zona tancurilor de marfă.
Închizătorul hidraulic de punte şi toate celelalte închizatoare hidraulice trebuie să
împiedice returul gazului inert sau intrarea vaporilor de hidrocarburi către generatorul de
gaze arse.
Alimentarea cu apă a închizătorului de punte se face de la două pompe separate,
fiecare din ele asigurând debitul necesar în permanenţă. Pompele de apă care alimentează
închizătorul hidraulic sunt conectate automat, chiar şi atunci când trebuie făcută umplerea
închizătorului în cazul întreruperii livrării gazului inert. Tubulatura de drenare a închizătorului
hidraulic nu trebuie să treacă prin nici o încăpere. Scurgerile sunt evacuate direct peste
bord.
Închizătorul hidraulic de punte este protejat împotriva îngheţului şi a supraîncălzirii.
Materialele utilizate pentru construcţia dispozitivelor de reţinere trebuie să fie rezistente la
acţiunea acizilor rezultaţi din reacţiile gazelor de ardere.

1.6. Tubulaturi

Magistrala principală de gaz inert poate fi divizată în două sau mai multe tronsoane
principale, fiecare din acestea fiind prevăzut cu ramificaţii pentru fiecare tanc de marfă.
Aceste ramificaţii au valvule de închidere sau cu dispozitive echivalente pentru izolarea
fiecărui tanc faţă de instalaţia de gaz inert. Valvulele de închidere sunt prevăzute cu
dispozitiv de blocare care să excludă posibilitatea manevrării valvulei de către persoanele
neavizate.
Racordurile de intrare ale tubulaturilor pentru livrarea gazului inert în magaziile de
mărfuri uscate sunt amplasate în partea inferioară a magaziilor. Astfel de magazii, cu un
volum de 500 m3 şi peste, trebuie să aibe două racorduri de intrare amplasate în părţile
opuse ale încăperii. Racordurile de intrare ale tubulaturilor pentru livrarea gazului inert în
tancurile de marfă sunt amplasate în partea superioară a tancurilor.
Pe magistrala principală de gaz inert este montată o valvulă de reglare a debitului de
gaz inert. Valvula asigură reglarea automată a debitului de gaz inert în tancurile de marfă,
dacă nu sunt prevăzute dispozitive de control automat a turaţiei ventilatoarelor de gaz inert.
În cazul când între magistrala principală de gaz inert şi tubulatura de încărcare a mărfii
există o legătură, se prevăd dispozitive ce asigură decuplarea lor eficientă, ţinând seama de
diferenţele mari de presiune ce pot exista între instalaţii. Aceste dispozitive constau din două
valvule de închidere, din care valvula de pe magistrala de marfă este de reţinere şi un
dispozitiv sigur de ventilare a spaţiului între cele două valvule.
Diametrul tubulaturii este astfel ales, încât viteza gazului în porţiunea instalaţiei de
distribuţie să nu depăşească 40 m/s, când instalaţia de gaz inert funcţionează la capacitatea
sa maximă.
Tubulatura dintre scrubber şi ventilatoare, precum şi tubulatura de recirculare şi de
evacuare a instalaţiei de epurare şi răcire a gazelor arse este protejată prin acoperire
anticorozivă.
Instalaţia dispune de dispozitive corespunzătoare care să permită conectarea
magistralei de gaz inert la o sursă exterioară. Aceste dispozitive sunt amplasate după
valvula de reglare a debitului de gaz inert.
Magistrala de gaz inert poate fi utilizată şi pentru ventilaţia tancurilor de marfă.

1.7. Mijloace de control şi semnalizare

Funcţionarea instalaţiei de gaz inert este condiţionată de măsurarea, urmărirea şi


reglarea anumitor parametri. Acest lucru se face prin:
 măsurarea continuă a temperaturii şi presiunii gazului inert pe partea de refulare a
ventilatoarelor, când acestea sunt în funcţiune;
 măsurarea şi înregistrarea continuă a presiunii în magistrala de gaz inert, spre
prova faţă de dispozitivele de reţinere;
 măsurarea şi înregistrarea continuă a conţinutului de oxigen în gazul inert pe partea
de refulare a ventilatoarelor (aceste aparate sunt amplasate în camera de
încărcare-descărcare a mărfii sau într-un loc uşor accesibil pentru ofiţerul
responsabil de efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare a mărfii);
 măsurarea pe puntea principală a presiunii în magistrala de gaz inert spre prova
faţă de dispozitivele de reţinere şi a presiunii din tancurile de decantare la navele
combinate, ori de câte ori aceste tancuri sunt deconectate de la magistrala de gaz
inert;
 afişarea măsurării în camera de încărcare-descărcare sau în compartimentul maşini
a conţinutului de oxigen în gazul inert pe partea de refulare a ventilatoarelor.
Fiecare tanc de marfă este prevăzut cu dispozitive corespunzătoare pentru controlul
atmosferei existente.
Pentru a se asigura buna funcţionare a instalaţiei, în compartimentul maşini şi în
camera de încărcare-descărcare a mărfii sunt prevăzute panouri cu semnalizări optice şi
acustice pentru a indica:
 micşorarea presiunii sau debitul apei în scrubber;
 ridicarea temperaturii gazului inert;
 depăşirea conţinutului de oxigen în gazul inert (peste 5 % sau 8 % din volum);
 defecţiuni ale sursei de alimentare cu energie a sistemului de control automat al
valvulei care reglează debitul gazului inert şi al aparatelor de control mai sus
specificate;
 nivelul scăzut al apei în închizătorul hidraulic de punte;
 presiunea gazului inert sub 100 mm.col.apă - măsurată pe puntea de navigaţie în
magistrala de gaz inert spre prova faţă de dispozitivele de reţinere;
 presiunea maximă a gazului - 1000 mm.col.apă - măsurată pe puntea de navigaţie
în magistrala de gaz inert spre prova faţă de dispozitivele de reţinere;
 nivelul maxim de apă în scrubber;
 defecţiuni ale ventilatoarelor de gaz inert;
 debit scăzut de combustibil în cazul utilizării generatoarelor de gaz inert;
 defectarea sursei de alimentare cu energie a generatorului;
 defectarea sursei de alimentare cu energie a sistemelor de comandă automată a
generatoarelor.

3. CONSTRUCŢIA INSTALAŢIILOR DE GAZ INERT

3.1. Clasificarea instalaţiilor de gaz inert

În clasificarea instalaţiilor de gaz inert se urmăresc mai multe criterii. Astfel se poate face o
dinstincţie între acestea, după:
-modul de obţinere a gazului inert:
-gaze arse de la căldările navale;
-gaze arse de la un generator autonom;
-modul de amenajare al instalaţiei:
-staţionare;
-generatoare mobile;
-modul de prelucrare a gazelor inerte:
-fară prelucrare suplimentară a gazelor arse;
-cu prelucrare suplimentară a gazelor arse;
-modul de prelucrare suplimentară:
-uscarea cu ajutorul aparatelor centrifugale;
-uscarea cu ajutorul schimbătoarelor de căldură prin care circulă un agent frigorific;
-uscarea prin intermediul sorbenţilor, ş.a.
În figura 3 se prezintă o clasificare a sistemelor de gaz inert după modul de obţinere a
gazelor arse [4].

Sisteme de gaz inert

Gaze arse de la căldările navale Generatoare autonome de gaz


principale sau auxiliare inert

Instalaţii de gaz inert fără Instalaţii de gaz inert cu


prelucrarea suplimentară a prelucrarea suplimentară a
gazelor arse gazelor arse

Figura 3 Clasificarea instalaţiilor de gaz inert

3.2. Instalaţii de gaz inert fără prelucrarea suplimentară a gazelor

În figurile 4 şi 5 sunt prezentate două tipuri constructive de astfel de instalaţii în care gazele
arse sunt curăţate şi răcite (figura 4) sau se face o prelucrare suplimentară a gazelor în vederea
eliminării dioxidului de sulf (figura 5).
Aceste sisteme au fost executate în diferite variante constructive de mai multe firme şi
implementat la navele multor companii de navigaţie, precum British Petroleum, Shell, Texaco şi
altele [6]. Schema standard a sistemului este prezentată în figura 6. Primele nave pe care a fost
montat aceast tip de instalaţie sunt "British Skill" şi "British Sovering".
La funcţionarea instalaţiei se urmăreşte controlul automat al următorilor parametri:
 -nivelul apei în scrubber;
 -presiunea în tancurile de marfă;
 -concentraţia de oxigen şi dioxid de carbon în căldare şi la intrarea în tancurile de
marfă, în vederea menţinerii regimului normal de ardere şi evitare a pericolului de explozie în
tancuri.
2
la tancurile
de marfa

1
3
Fig.4 4
Figura
Instalaţia de gaz inert inert
Sistem de gaz de tip
(varianta a) A
gaze
1-scrubber;
1-scrubber;
2-ventilator2-ventilator
principal; principal;
3-ventilator auxiliar;
3-ventilator auxiliar; 4-pompa princpală
apă4-pompa
de mare; principala apa de mare;
5-pompa auxiliară apă de
5-pompa secundara apa de mare.
mare
4

5
peste bord

intrare apa de
mare
2
la tancurile
de marfa

3
1 Fig.5
4 Sistem de gaz5 inert de
Figura
Instalaţie de tip
gaz B
inert (varianta b)
5 1-scrubber;
gaze 1-scrubber; 2-ventilator
2-ventilator principal;
principal;
3-ventilator auxiliar;
3-ventilator 4-pompa de
secundar;
circulaţie soluţie; 5-tanc
4-pompa circulatie solutie; soluţie;
6-pompă principală
5-tanc solutie; apă de mare;
7-pompă
6-pompaauxiliară apă de mare.
principala apa de
mare;
6 7-pompa auxiliara apa de
7 mare pentru inchizatorul
hidraulic.
peste bord
intrare apa
de mare
Scrubberul este elementul din instalaţie în care se realizează curăţirea şi răcirea gazelor
arse preluate de la generatorul de gaz inert. Constructiv, scrubberul se realizează în mai multe
variante, astfel:
 scrubbere cu talere;
 scubbere cu pulverizarea apei prin duză;
 scrubbere centrifugale ;
 scrubbere cu pulverizarea apei fară duză ;
 scrubbere combinate.
Scruberul cu talere a fost montat pe navele "British Skill" şi "British Sovering".
Perfecţionarea lui s-a îndreptat spre:
 stabilirea numărului de talere de lucru ;
 îmbunătăţirea răcirii cu apă de mare;
 creşterea siguranţei în funcţionare la oscilaţiile navei;
 folosirea materialelor anticorozive;
 îmbunătăţirea calitativă a acoperirilor de protecţie executate.

Figura 6 – Instalaţie de gaz inert fără prelucrarea suplimentară a gazelor

(1-căldări navale; 2-armături pentru preluarea gazelor cu comandă de la distanţă; 3-analizor de


gaze; 4-tubulatură cu flanşă oarbă pentru aer; 5-scrubber; 6-separator apă; 7-recirculaţia
gazelor; 8-termostat; 9-ventilator auxiliar; 10-ventilator principal; 11-valvulă regulatoare; 12-
presostat; 13-închizător hidraulic; 14-valvula pres-vac; 15-capac de închidere;16-tubulatura de
purjare a gazului;17-tambuchi cu capac etanş; 18-pompă principală apă de mare; 19-presostat
apă de mare; 20-pompă auxiliară apă de mare)

Cercetările au arătat că pentru o funcţionare bună a aparatului sunt necesare trei talere.
Deasemenea, modificarea pH-ului de la 7,7 la 2,4 face posibilă realizarea unui grad de curăţire
a dioxidului de sulf între 94.8-98.8 %.
Schema constructivă a scrubberului cu trei talere şi separator de picături, elaborat de firma
Mesers Davidson este arătat în figura 7, şi permite prelucrarea gazelor arse preluate de la o
temperatură de 580 K [20, 21, 22].
gaze

2
1
3
8
4

5
13
7
6
12 11 10
apa 9
apa

FiguraFig.7-Schema constructiva
7 Schema constructivă a scrubberului
a scrubberului cu
cu talere şi eliminarea apei cu
talere si eliminarea apei cu
separator separator centifugal
centrifugal
1-tubulatura
1-tubulatură intrare
intrare apă;apa;2-tubulatura de trecere
2-tubulatură gaze; a gazelor;3-capac;
3-capac; 4-perete despărţitor; 5-pereţi
4-perete despartitor;5-pereti interiori;6-tubulatura de trecere;7-pe-
interior;
reti6-tubulatură de trecere;
exteriori;8-separator 7-pereţideexteriori;
suplimentar 8-separator
apa;9-tubulatura de apă; 9-scurgere
scurgere
apă; 10-corp separator
apa;10-corpul centrifugal;
separatorului 11-intrare gaze; 12-evacuare
centrifugal;11-tubulatura apă; 13-talere.
de patrundere a
gazelor;12-evacuare apa;13-talere.

Scrubberele cu pulverizare prin duză (figura 8), au o construcţie compactă. Apa de mare
este uniform pulverizată prin 6-8 duze. Corpul aparatului este din oţel, iar pentru acoperirile de
protecţie se foloseşte cauciuc armat cu fibră de sticlă.
apa 1

2
1-tubulatura de
3 intrare a apei;
gaze 4 gaze
Figura 8 Scrubber cu duze pentru
2-tubulatura de
iesire a gazelor
pulverizarea apei
catre ventilator;
5 3-duze;
1-tubulatură intrare apă;
4-ajutaj din ele-
2-tubulatură ieşire gaze; 3-duze;
mente rombice;
4-ajutaj; 5-tubulatură
5-tubulaturi intrare gaze;
inne-
6-închizătorcate
hidraulic; 7-evacuarea
prin care
apei. intra gazele arse
6-inchizator hi-
draulic;
7-evacuarea apei

6
7
apa
Fig.8 Scrubber cu duze de
pulverizare a apei
Apa 1

Gaz
inert
3 Figura 9 Scrubber cu
1-tubulatura intrare
pulverizarea
apa;2-inel apei
ceramic;
4
3-tubulatura iesire
5 gaze spre ventilator;
1-tubulatură intrare apă;
4-suport pentru pul-
2-inel ceramic; 3-tubulatură
verizarea apei;5-tu-
Gaze bulatura de scurgere;
ieşire gaze; 4-pulverizare
arse 6-tubulatura de eva-
apă; 5-scurgere apă;
cuare apa;7-tubula-
6-evacuare apă;7-tubulatură
tura de intrare gaze.
intrare gaze
7 6
Apa

Fig. 9-Scrubber
cu pulverizarea apei
Corpul scrubberului este de formă conică sau piramidală şi este dimensionat astfel încât
să reziste la presiunea apei la înclinările transversale şi longitudinale ale navei. Construcţia
aparatului permite utilizarea lui pentru o gamă largă de debite de gaz inert (de la 7600 până la
25000 m3/h ).
În figura 9 se arată scrubberul cu pulverizarea apei fără utilizarea duzelor, realizat de firma
JAKO, iar în figura 10 cel realizat de firma Hovden .
Scrubberele ce utilizează procedeul de pulverizare a apei se caracterizează printr-o
rezistenţă aerodinamică scăzută, dar nu realizează o curăţire bună a particulelor solide din
gazele de ardere. O mai bună curăţire a gazelor arse de particulele solide, fără a minimiza
răcirea acestora se realizează în scrubberul centrifugal realizat de firma JAKO şi prezentat în
figura 11.
Mişcarea gazelor intrate prin tubulatura 2 în camera de formă conică a aparatului, se
face după o traiectorie elicoidală. Datorită forţelor centrifuge, particulele solide şi particulele de
apă se depozitează în partea inferioară a camerei. Faţă de construcţiile scrubberelor cu
pulverizarea apei prin intermediul duselor sau a celor fară duză, consumul de energie este mai
mare datorită turbionării fluxului de gaze, care de altfel duce la o cădere de presiune în interiorul
aparatului.
2

Gaze
Gaze
Apa

1 4

Apa 6
Fig.10-Scrubber cu pulverizarea apei
1-tubulatura inecata de intrare a gazelor ;
Figura 10 Scrubber
2-tubulatura cu pulverizarea
de iesire a gazelor;apei
3-tubulatura
de apa de pulverizare; 4-limitatoare; 5-peretele
1-tubulatură inchizatorului
intrare hidraulic;
gaze; 2-tubulatură ieşire6-evacuarea apei.
gaze; 3-tubulatură apă pentru
pulverizare; 4-limitatoare; 5-perete închizător hidraulic; 6-evacuarea apei.

Un grad înalt de curăţire se realizează şi în scrubberele combinate, cu două şi trei stadii de


prelucrare (figura 12), realizate de firma FMV, prin pulverizarea apei şi curăţirea gazelor cu
ajutorul filtrelor umede.
Filtrele umede ce asigură curăţirea suplimentară a gazelor sunt realizate din fibră sintetică,
iar elementele schimbătorului de căldură şi ale scrubberului ce se află în contact cu apa de
mare, din aliaje din oţel rezistente la coroziune.
3
2 gaze 1
gaze gaze
1-filtru;
4 2-pulverizatoare;
3-separator de apa
1 3 4-filtru umed;
apa 5-camera de curatire
1-tubulatura de primara
intrare apa la 2
pulverizatoare gaze
2-tubulatura de
intrare gaze; 4 apa de mare

7 5 3-camera de gaze
tratare;4-tubulatura
de iesire a gazelor apa
catre ventilator;
5- scurgere picaturi apa de
5
de apa;6-tubulatura mare
de evacuare apa;
6 7-depuneri particule
apa solide. apa peste
bord
Fig.11-Schema constructiva a scrubberului Fig.12-Schema scrubberului combinat
centrifugal
1 2 gaze
gaze 3
1 2
gaze
gaze

3
gaze
5
4 abur
apa
apa
apa

golire

apa Fig.14-Inchizator hidraulic


Fig.13-Scrubber combinat 1-tubulatura de intrare gaze;2-tubulatura de iesire a
1-tubulatura apei de pulverizare;2-camera gazelor spre tancuri;3-separator de picaturi;4-stut
primara;3-camera de iesire;4-filtre de uscare si golire;5-paharul inchizatorului hidraulic.

Instalaţia de gaz inert (vezi figura 13) a firmei KTV (Kvaerner-Thune Vermetehnic) foloseşte
o construcţie asemănătoare pentru scrubberul folosit [6]. Dezavantajul utilizării scrubberului
firmei FMV ca şi scrubberele cu pulverizarea apei este absenţa închizătorului hidraulic la
intrarea gazelor, care duce la scăderea gradului de siguranţă al sistemului.
Multe firme constructoare, în scopul îmbunătăţirii curăţirii gazelor cu temperaturi înalte şi a
posibilităţii preluării acestora de la căldările navale, folosesc prelucrarea combinată în două
trepte, prin instalarea în sistem a scrubberului cu talere prevăzut cu un sistem preliminar de
pulverizare a apei în tubulatura de intrare a gazelor în scrubber. Aceasta simplifică construcţia
schimbătorului de căldură, dar creşte costul de fabricaţie şi montaj al tubulaturilor.
În scopul prevenirii creşterii presiunii în tancurile de marfă, în sistemul de gaz inert se
montează, pe punte, un închizător hidraulic, care păstrează presiunea în tanc în limite
acceptabile şi în plus împiedică întoarcerea gazelor în căldare. În figura 14 se prezintă schema
unui închizător hidraulic construit de firma F.A.Hadges [20, 22].
O altă variantă constructivă este prezentată în figura 15.
gaze
gaze 2

1 3

4 1-tubulatura
pentr evacu-
area gazelor;
5
2-ejector de
gaze;
3-tubulatura de
intrare gaze;
2
4-paharul inchi-
3 zatorului hidra-
ulic;
5-limitator.
1 4
5

Fig.15-Inchizator hidraulic cu
reglarea nivelului

Existenţa a două închizătoare hidraulice, în scrubber şi pe punte, exclude necesitatea


montării armăturilor mari de închidere şi asigură protecţia împotriva pătrunderii vaporilor de
hidrocarburi în căldările navale.
Diametrele tubulaturilor instalaţiei de gaz inert au valori cuprinse între 700-800 mm, iar
acţionarea armăturilor se face de la distanţă. Tubulaturile sunt de obicei executate din oţel,
acoperite la interior cu un strat protector de răşini epoxidice. Pe traseele de tubulaturi se
montează compensatori care se etanşează cu garnituri de cauciuc. Ca armături, o largă
răspândire o au armăturile de închidere cu clapet şi comandă de la distanţă.
Pentru protecţia tancurilor de marfă la suprapresiune şi subpresiune se montează un
dispozitiv denumit supapă pres/vac. Deschiderea supapei se produce când suprapresiunea în
magistrala de punte atinge valoarea de 1200-1750 mm.col.H 2O sau la atingerea unui vacuum de
700-900 mm.col.H2O.
Ţinând cont de modul de funcţionare şi de rolul său, supapa de pres/vac poate fi
considerată ca o ultimă protecţie a instalaţiei de gaz inert.
Pe fiecare ramificaţie de la magistrala de gaz inert spre tancul de marfă, sunt montate
valvule de închidere.

3.3 Instalaţii de gaz inert cu prelucrarea suplimentară a gazelor

Din această categorie fac parte sistemele de gaz inert care pe lângă curăţirea şi răcirea
gazelor în scrubber realizează şi o prelucrare suplimentară în vederea eliminării oxizilor de sulf,
azot sau a apei conţinute în gazele arse (figurile 5 şi 17). Principiul de lucru al acestui sistem se
bazează pe curăţirea gazelor arse de oxizii de sulf cu ajutorul unor soluţii de carbonat de sodiu,
(Na2CO3). În urma reacţiilor dintre oxizii de sulf si carbonatul de sodiu se obţin sulfitul şi sulfatul
de sodiu (Na2SO3 şi Na2SO4):

SO2+Na2CO3  Na2SO3+CO2  (1)


Na2SO3+0.5O2  Na2SO4 (2)
SO3+Na2CO3  Na2SO4+CO2  (3)
Cantitatea de carbonat de sodiu necesară curăţirii unui metru cub normal de dioxid de sulf
(SO2) din gazele arse poate fi determinată cu ajutorul relaţiei:

GNa2CO3 = nNa2CO3 µNa2CO3 (4)


unde:
GNa2CO3-[kg], este masa carbonatului de sodiu;
nNa2CO3 -este numărul molecular al carbonatului de sodiu
µNa2CO3- [kg/mol], este masa moleculară a carbonatului de sodiu
Numărul de moli al carbonatului de sodiu este acelaşi cu al dioxidului de sulf, astfel, dacă
pentru 1 kmol de SO2 corespunde 22,4 m3N atunci pentru 1 m3N de gaz va corespunde un număr
de moli de SO2 care este acelaşi cu numărul de moli de carbonat de sodiu [4]. Deci:

nNa2CO3 = nSO2 = 1000/22.4 = 44.642 [moli] (5)


Deci,
GNa2CO3= 44,6428*0,106 = 4,73 Kg (6)

Aşadar, pentru prelucrarea unui metru cub de dioxid de sulf sunt necesare 4,73 kg de
carbonat de sodiu. Pentru o instalaţie cu un debit de 20000 m 3/h gaz inert şi cu o concentraţie
de dioxiod de sulf de 0.1 %, ar fi necesar în jur de 95 kg/h de carbonat de sodiu. La un ciclu se
consumă câteva tone de carbonat de sodiu. Acest procedeu are o largă răspândire la sistemele
de tipul celui prezentat în figura 5 şi se aplică pentru a se realiza un înalt grad de curăţire a
gazelor de compuşii de sulf. Instalaţiile de gaz inert care folosesc acest procedeu sunt supuse
unor restricţii în ceea ce priveşte evacuarea apei peste bord, în acvatoriile şi bazinele portuare,
precum şi în mările închise. Apa nu va fi evacuată peste bord fără a o separa de soluţiile
poluante [26, 27].
La prelucrarea gazelor, pentru a obţine un echilibru chimic, trebuie avut în vedere şi
formarea acidului sulfuros şi a acidului sulfuric:

SO2+H2O  H2SO3 (7)


SO3+H2O  H2SO4 (8)

Neutralizarea acizilor de sulf se face cu ajutorul soluţiei de carbonat de sodiu, în urma


reacţiilor rezultând sulfitul si sulfatul de sodiu, nevătămatori pentru mediul înconjurator:

H2SO3+Na2CO3  Na2SO3+CO2 I+ H2O (9)


Na2SO3+1/2O2  Na2SO4 (10)
H2SO4+Na2CO3  Na2SO4+CO2 +H2O (11)

În figura 16 se prezintă varianta constructivă a sistemului de gaz inert cu rezervor separat


aflat în partea superioară a scrubberului unde se realizează curăţirea şi răcirea gazelor, iar în
figura 17 varianta constructivă cu rezervor compact, înglobat în scrubber. Şi într-o schemă şi în
cealaltă se permite curăţirea gazelor de radicalii SO 2 şi SO3 şi neutralizarea apei evacuate peste
bord, prin umplerea periodică a rezervorului cu soluţie pentru tratarea tehnică. În următorii ani se
preconizează ca navele să fie obligate să folosească un asemenea sistem atunci când sunt la
operare în porturi sau când navigă în ape interioare sau mări închise.
gaze

1
7

2
peste
bord

gaze
6
intrare
4 apa
5
3
peste
bord

peste uscare
bord
Figura 16Fig.16-Schema de prelucrare
Schema de prelucrare a gazelor
a gazelor in varianta
în varianta “Pollution Free”
1-scrubber; 2-pompă "Pollushon
apă de Free" mare; 3-tanc soluţie; 4-pompă evacuare peste bord;
1-scrubber;2-pompa apa de mare;3-tanc pentru solutie;4-pompa de evacuare
5-pompă circulaţie; 6, 7-răcitoare.
peste bord;5-pompa de circulatie;6-racitor;7-racitor.

Instalaţiile prezentate în figurile 18 şi 19, au o răspândire largă în construcţiile navale. La


acest tip de sistem, gazele arse preluate de la căldările navale sunt de calitate bună şi în
cantităţi suficiente. Pentru uscarea gazelor se utilizează schimbătoare de căldură de suprafaţă.
Astfel pentru gazele ieşite din scrubber la o temperatură de (308-310) K, cu punctul de rouă de
(283-285) K, şi umiditatea relativă de 95-100 %, este necesar un schimb de căldură de
aproximativ 90 kJ/kg. Asta înseamnă că pentru un supertanc de 200000 tdw, cu un sistem de gaz
inert cu debit de 30000 kg/h este necesar ca maşina frigorifică să aibe o putere de 750 kW
(650000 kcal/h) [6].
gaze
1-scrubber
2-pompa apa
de mare;
1 3-rezervor;
4-pompa solutiei

gaze
apa

gaze solutie

peste 2
4 bord

peste
bord intrare
Fig.17-Scrubber cu rezervor apa de mare

La folosirea sorbenţilor solizi pentru uscarea gazelor este necesar să avem trei tone de
sorbent pentru efectuarea unui ciclu de regenerare, necesitând astfel volume mari de depozitare
a adsorbantului (până la 10 m3), iar la sistemele de uscare cu sorbenţi lichizi instalaţia devine
extrem de complexă (absorber, adsorber, schimbător de căldură, pompe, etc.), de aceea s-a
căutat realizarea de aparate de construcţie simplă pentru uscarea gazelor şi cu aceeaşi
eficienţă. Una din aceste construcţii este aparatul centrifugal arătat în figura 20, care
funcţionează pe baza absorţiei cu soluţie de clorură de litiu şi care îndeplineşte următoarele
funcţiuni:
 răcirea gazelor inerte culese de la căldările navale şi curăţirea lor de dioxidul de sulf şi
de părţile nearse solide;
 uscarea gazelor cu soluţie de clorură de litiu;
 degazarea tancurilor de marfă cu aer exterior.
În sistem intră gaze prelucrate de la căldările principale ce au următoarea compoziţie:
0.57%O2, 74%N2, 13.5%CO2, 0.06 % SO2, restul vapori de apă.
3
2
4
la tancurile
de marfa

Fig.18
1 Sistem de gaz inert tip C
5 Figura 18 Instalaţie de gaz inert
apa cu separator de picaturi
cu separator de
1-scrubber;
picături
gaze 2-racire gaze;
6 1-scubber;
3-separator2-răcire
de picaturi;gaze;
4-ventilatordeprincipal;
3-separator picături; 4-
7 5-ventilator auxiliar;
ventilator principal; 5-ventilator
8 6-compresor;
auxiliar; 6-compresor;
7-condensator; 7-
condensor; 8-pompă principală
8-pompa principala apa de
peste 9 apă de mare; 9-pompă închizător
mare;
bord 9-pompa inchizator hidra-
hidraulic.
ulic din scrubber.
intrare apa
de mare
peste bord

3
2
1-scrubber;
Figura 19 Instalaţie de
2-absorber;
gaz inert cuprin-
3-ventilator absorber
cipal;
4
1 4-ventilator auxi-
liar;
1-scrubbr; 2-absorber; 3-
5 5-racitor gaze;
ventilator
6-desorber; principal; 4-
7-ventilator de-
gaze ventilator
sorber; auxiliar; 5-
9 răcitor gaze: so-
8-preincalzitor 6-desorber;
lutie de LiCl;
la tancurile 7-ventilator desorber; 8-
9-racitor solutie
peste de LiCl;
bord de marfa preîncălzitor soluţie; 9-
10-pompa circulatie
12 răcitor
solutie soluţie;
LiCl; 10-pompa
6 11-tanc solutie;
circulaţie;
12-pompa principala11-tanc
peste 13
peste
soluţie;
apa de mare; 12-pompă
13-pompa auxiliara
bord bord principală apă de mare;
inchizator hidra-
apa de mare 10 ulic din scrubber
8 13-pompă auxiliară.

abur
11
aer
7

Fig. 19 Sistemde gaz inert tip C cu absorber

Gazele, cu o temperatură de 393 K intră în aparatul centrifugal unde se răcesc până la


308 K şi se curaţă de compuşii de sulf. Răcirea şi curăţirea gazelor inerte în aparatul centrifugal
se face cu apă de mare. Din absorber gazele inerte uscate cu o temperatura de rouă de 288 K şi
umiditatea relativă de 90 % trec prin închizătorul hidraulic amplasat pe punte, în tancurile de
marfă şi în dublul fund, după caz.
8

7
aer
6
LiCl
9
Fig.20-schema aparatului
5 centrifugal
Figura 20 Schema aparatului
4 centrifugal
1-separator aer;
3 2-gura intrare aer;
1-separator
3-melc; aer; 2-intrare aer; 3-
carcasă
4-corp; spirală; 4-corp; 5-pulverizare
aer soluţie; 6-intrare soluţie; 7-separator
5-pulverizare LiCl;
spumă;
6-gura8-separare soluţie; 9-gură de
intrare LiCl;
uscare; 10-refulare
7-separator soluţie.
spuma;
8-separare LiCl;
2
9-gura uscare;
1 10-refulare LiCl;
10

LiCl

3.4 Instalaţii de gaz inert cu generatoare autonome de gaze

Clasificarea generatoarelor autonome de gaz se poate face funcţie de dispozitivul cu care


se produc gazele arse, adică:
 sisteme care produc gaze arse în turbogeneratoare;
 sisteme care produc gaze arse în camere speciale de ardere.
Utilizarea turbinelor cu gaze pentru generarea gazelor inerte a atras atenţia specialiştilor
încă din anii '50.
În 1957 firma engleza David Burdvanech a realizat un sistem de generare a gazelor inerte
şi comprimarea lor în vederea trimiterii în tancurile de marfă cu o turbină cu gaze dispusă pe
acelaşi ax cu compresorul centrifugal de supraalimentare a motorului principal de propulsie. În
camera de ardere a turbinei se injectează combustibil care arde, iar gazele arse rezultate sunt
trimise în vederea răcirii şi curăţirii într-un scrubber. Firma Gibbons Brother a realizat un
generator de gaz inert portabil ce foloseşte o turbină cu gaze, cu arderea combustibilului în două
trepte. În 1964 firma A/C Kongsberg Vapenfabric, prin utilizarea unei turbine tip KG 2-3, a
realizat un sistem simplu şi rezistent (fig.21) care lucrează economic [4,6]. Avantajul utilizării
turbinei cu gaze tip KG 2-3 se manifestă prin :
 siguranţă la pornire şi exploatare ;
 cost scăzut de fabricaţie ;
 cost de exploatare scăzut ;
 evacuarea de gaze curate din turbină;
 simplitatea realizării amortizorului de zgomot ;
 posibilitatea utilizării diferitelor sorturi de combustibil.
Se are în vedere, totuşi, şi neajunsurile acestei soluţii datorită debitului specific mare de
combustibil, zgomotului mare în timpul funcţionării şi gabaritului mare al instalaţiei de evacuare a
gazelor.
Turbinele de acest tip sunt utilizate pe nave şi ca turbogeneratoare de avarie şi rezervă sau
ca mecanisme de acţionare a pompelor de marfă. O astfel de instalaţie este arătată în figura 22
unde gazele de ardere eliberate din turbina 19 sunt conduse în camera de pulverizare 17 în care
se realizează reducerea oxigenului din gaze, apoi gazele sunt trecute în scrubberul 13 în care
se pulverizează apă. După trecerea prin separatorul de apă 12, gazele inerte purificate şi răcite
sunt direcţionate către tancurile de marfă. Funcţie de debitul de gaz inert produs şi transmis şi
de sarcina generatorului electric (figura 23) se deduce debitul de combustibil necesar arderii. În
asemenea situaţii de exploatare, sarcina generatorului electric este de 50-60 % din întreaga
putere.
Conţinutul de oxigen din gazele inerte se controlează cu analizorul 8 (figura 22), care
comandă totodată şi cantitatea de combustibil ce va ajunge în camera de ardere a turbinei.
Presiunea în magistrala de gaz inert, după scrubber, se menţine constantă şi este independentă
de debitul de gaze prin utilizarea releului 11 şi a droselului 4, montate pe tubulatura de baipas
ce duce la evacuarea din căldarea navală.

1
4 6
7
2
3

Fig.21 -Generator de gaz inert autonom cu turbină cu gaze


1-reductor; 2-ax; 3-intrare aer; 4-compresor; 5-camera de ardere; 6-turbina; 7-difuzor
ieşire; 8-admisia combustibilului în camera de ardere a generatorului.

Debitul de gaze a turbinei KG 2-3 este de 31000 m3/h pentru tancuri cu un deadweight de
500000 tdw, iar în caz că este nevoie de o cantitate mai mică de gaz, surplusul poate fi evacuat
în atmosferă. La ventilaţia cisternelor cu aer se foloseşte turbocompresorul 22 şi cu ajutorul
ejectorului 20 se trimite aer suplimentar (debitul maxim de aer este de 25000 m3).
Gazele arse trimise în magaziile de marfă evacuate de la o turbină cu gaze de acest tip au
următoarele proprietăţi:
 oxigen - nu mai mult de 0.5 % ;
 hidrogen - mai puţin de 0.1 % ;
 oxid de carbon - mai puţin de 0.1% ;
 dioxid de carbon - în jur de 15 % ;
 azot şi vapori de apă - restul.

la tubulatura
1 caldarii 5
in atmosfera
7
2 8
3
4
6
10

19 11
18 9
17
24 22
21
1200kW 16
la tancurile
12 de marfa
20
13

15
14

intrare apa
peste bord
Fig.22
Figura 22 - Generator de gaze inerte cu cameră de ardere
1-tanc soluţie; 2, 5-dozator; 3-cameră de ardere; 4-drosel; 6, 10-valvule comandate de la
distanţă; 7, 15, 16, 18, 21- valvule de trecere; 8-analizor oxigen; 9-regulator; 11-releu; 12-
separator apă; 14-scrubber; 17-cameră pulverizare; 19-turbină; 20-ejector; 22-turbocompresor;
23-generator.
Debitul specific al apei de răcire în scrubber este în jur de 36 kg/m 3, temperatura gazelor la
ieşirea din scrubber fiind cu 5 K mai mare decât temperatura apei de mare.
Dacă utilizarea turbinelor cu gaze este condiţionată de necesitatea obţinerii unui volum
mare de gaz inert, atunci celălat tip de generatoare autonome de gaz inert, cu cameră de
ardere, nu pot asigura decât generarea unei cantităţi cuprinsă între 50-4000 m 3/h, care este
suficientă pentru necesarul tancurilor mici şi navelor care transportă gaze lichefiate, produse
chimice şi altele.
Folosirea sistemelor de generare a gazului inert utilizând generatoare autonome de gaz
inert are o serie de avantaje şi anume:
 generarea gazelor inerte se face cu un grad mare de curăţire şi este independentă
de funcţionarea mecanismelor principale;
 generatoarele de gaze pot fi amplasate în orice parte a navei în apropierea
tubulaturii de evacuare a căldării principale;
 utilizarea combustibililor diesel uşori cu conţinut mic de sulf permite producerea
gazelor inerte cu conţinut mic de compuşi de sulf (conţinutul de oxigen nu
depăşeşte 0.3 % şi oxidul de carbon 0.05 %).

25
22
-2

20 3
Debitul de combustibil
necesar arderii10 ,kg/h

1
18
3
1 2
15 14
2

10 10

6
5
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 C/H
1.0 1.5 2.0 2.5 3.0

Fig.23 Dependenţa debitului de combustibil Fig.24 Proprietatile gazelor arse la


la ardere în funcţie de gazele inerte. arderea stoechiometrica a combustibilului
generate si sarcina generatorului în funcţie de raportul C/H
1-450kW;2-510kW;3-600kW. 1-conţinutul de CO;2-conţinutul de CO2;
3-apa.

În acelaşi timp cu funcţionarea generatoarelor autonome de gaz se pot utiliza şi gazele de


ardere de la căldările principale ale navei.
În cazul în care sistemul preia gaze arse de la căldări sau de la turbine, proprietăţile
gazelor depind de tipul instalaţiei energetice şi de echipamentele ei, deoarece utilizarea unui
generator autonom de gaze cu cameră de ardere, face ca proprietăţile gazelor să se poată regla
corespunzător combustibilului ales şi arderii stoechiometrice a hidrocarburilor lichide şi gazoase
conţinute.
Pentru aceasta, combustibilul se alege pe considerente economice, cu un conţinut de sulf
care nu trebuie să depăşească 1,8 % ceea ce face ca în gazele de ardere continutul de dioxid
de sulf (SO2) să nu depăşească 20 ppm. De altfel proprietăţile gazelor inerte generate în camera
de ardere se determină pe baza raportului C/H de ardere a combustibilului (figura 24).
Pentru o mai bună conducere a procesului de ardere a combustibilului s-a realizat o serie
de îmbunătăţiri constructive, realizându-se camere de ardere mai eficiente după modelul celor
de la căldările navale moderne. Astfel firmele Deutche Babcock din Germania, şi Hidroterm
Engineering, din Anglia, au adoptat soluţia constructivă cu camere de ardere tip "R-Burner".
Generatorul autonom tip SG-250 realizat de englezi este instalat pe navele de transport gaze
lichefiate şi are un debit de 3000 m3/h de gaze arse cu o presiune de ieşire din agregat de 0.5
daN/cm2. Debitul combustibilului consumat este de 268 kg/h, iar debitul apei de mare pentru
răcire de 164 t/h. La acestea se obţine o temperatură a gazelor, după prelucrare, cu 10 K mai
mare decât temperatura apei de mare folosită la răcire. Conţinutul de oxigen în gazele generate
este menţinut în limitele 0.5-3.0 %, iar conţinutul de dioxid de carbon în jur de 13.5 %.
Transmiterea aerului în camera de ardere este organizată astfel încât, de-a lungul flăcării
mişcarea relativă a aerului rece să ajute fluxul turbulent al gazelor flăcării interioare şi mişcarea
ei să fie orientată în întâmpinarea intrării combustibilului, iar fluxul exterior de gaze se recirculă
şi se supune arderii. Toate acestea asigură un proces de ardere stoechiometric al
combustibilului utilizat, la care concentraţia de oxigen în gazele de ardere este foarte redusă.
În cazul necesităţii uscării gazelor inerte, atunci când se foloseste un generator autonom de
gaz, se poate adopta una din soluţiile constructive folosite în astfel de sisteme, metoda uscării
mecanice (prin folosirea maşinilor frigorifice) ori cu ajutorul sorbenţilor. Dacă se cere şi
transmiterea gazelor cu presiune mărită, atunci sistemul se va completa şi cu un compresor de
gaze.
Prelucrarea gazelor inerte se face funcţie de temperatura de rouă a acestora iar instalaţia

poate fi completată funcţie de necesităţi cu diferite aparate suplimentare. Astfel în figura 25 se


arată schema constructivă a instalaţiei de gaz inert cu aparat
_______ gaze arse _______ soluţie de clorură de litiu
_______ aer _______ apă de mare
_______ abur

Figura 25 Schema sistemului cu generator autonom de gaz inert şi prelucrarea


suplimentară a gazelor cu soluţie de clorură de litiu (1-pompa de apă de mare, 2-
pompa de combustibil, 3-filtru de combustibil, 4-rezervor de combustibil, 5-valvulă de
by-pass, 6-valvulă automată de combustibil, 7-bloc principal ventilatoare, 8-valvulă
automată de aer, 9-dispozitiv de amorsare, 10-camera de ardere, 11-scrubber, 12-
absorber, 13-traductor de temperatură, 14-releu de control al presiunii statice, 15-
semnalizare de avarie a conţinutului de oxigen în gaze, 16-sesizor de umiditate, 17-
răcitor, 18-pompă de circulaţie pentru clorura de litiu, 19-filtru, 20-rezervor pentru
clorura de litiu, 21-pompă de circulaţie prin desorber, 22-oală de condens, 23-
preîncălzitor, 24-valvulă regulatoare de abur, 25-desorber, 26-ventilator, 27-valvulă
regulatoare de combustibil, 28-injector
ciclonic de absorţie şi desorbţie, cu o productivitate de 3000 m 3/h pentru un conţinut de oxigen
ce nu depăşeşte 2 %. În scopul prelucrării gazelor inerte uscate, instalaţia este prevăzută cu
următoarele amenajări:
 generatorul de gaz inert;
 scrubber ( în care se face racirea gazelor arse );
 blocul de uscare a gazelor inerte;
 blocul de transmitere al combustibilului ;
 blocul de ventilatoare;
 amenajări electrice ( tabloul de comandă, automatizări, etc. );
 aparatura de semnalizare.
Blocul de ventilatoare 7 se pune în funcţiune la transmiterea unui impuls de la releele de
presiune montate în tancurile de marfă sau prin comanda "lansare" de la pupitrul de comandă. În
acelaşi timp se pune în funcţiune automat şi pompa de apă de mare 1 precum şi blocul de
alimentare cu combustibil.
Blocul de ventilatoare este alcătuit în această variantă din două ventilatoare centrifugale
montate în serie care au un debit de 3000 m3/h pentru o presiune de 15 kPa (1500 mm col. de
apă). Combustibilul pătrunde în camera de ardere 10 prin injectorul 28, iar instalaţia de ardere
se amorsează cu dispozitivul de amorsare 9 (consumul la injector este de 250 kg/h).
Produsele arderii sunt dirijate către scrubberul 11 unde se răcesc şi se curată cu apă de
mare, iar apoi sunt trimise în absorberul centrifugal 12, unde sunt uscate cu soluţie de LiCl.
Soluţia de LiCl este răcită, în vederea absorţiei apei din gaze, cu schimbatorul de căldură cu ţevi
din alamă şi încălzită, în vederea adsorbţiei apei din soluţia de clorură delitiu (desorbţie), în
preîncălzitorul 23 la regenerare [4].
Elementele de automatizare ale instalaţiei realizează:
 controlul conţinutului de oxigen din gaze;
 controlul temperaturii gazelor şi al soluţiei de clorură de litiu;
 controlul umidităţii relative a gazelor;
 controlul concentraţiei soluţiei de clorură de litiu.
Temperatura de rouă a gazelor inerte în instalaţia prezentată este în jur de 285 K.
Sistemul este montat în special pe navele de transportat gaze lichefiate şi produse chimice.