Interviuri http://www.constantinescu.ro/interviuri/interviuri_38.

htm

Interviuri

Interviu acordat cotidianului Ziua de Cluj, publicat pe 30 septembrie

2009

Constantinescu: “Este normal ca România să fie condusă de un fost

colaborator al Securității?”

Cum a acceptat NATO să lucreze cu securiștii aceia, care au rămas și la

SRI, și la SIE?

Vă spun cum s-a întâmplat. Să fie foarte clar: nu mi s-a cerut reformarea
serviciilor de securitate din România de către nimeni! Nu a fost o condiţie de la
NATO, nu a fost o condiţie de la UE, dar am făcut-o eu pentru că am vrut să o fac.
Dar aici începe marea minciună: că nu au fost reformate serviciile – e minciuna lui
Băsescu. Oricine se duce la Monitorul Oficial găseşte acolo 38 de decrete semnate
de mine de scoatere din serviciile secrete a foştilor generali de Securitate: 38 la
număr.

Vă daţi seama că ei cu mine au probleme. Şi erau adjuncţi şi prim-adjuncţi ai

directorilor tuturor serviciilor secrete. Pe toţi i-am dat afară. Eu am lucrat extrem
de tare cu ei. Când am fost numit preşedinte, am obţinut demisia în alb a lui
Talpeş (fostul şef al SIE pe vremea lui Iliescu – n.red.) şi a lui Măgureanu (ex-
directorul SRI din aceeaşi perioadă, n. red.).

Le-am luat, i le-am dat lui Ciuvică şi le-a pus în casa de bani. Eu am lucrat ca
preşedinte cu demisiile lor în alb. Apoi l-am trimis pe Harnagea (directorul SIE
din perioada Constantinescu – n. red.) la Colegiul Militar să se pregătească. Apoi,
pe Talpeş l-am numit ambasador.

E uzual...

Nu e aşa. L-am folosit într-un moment- cheie: am salvat România de un conflict

diplomatic cu Elveţia, care era foarte periculos. Eu am ţinut (demisia în alb a lui
Talpeş – n. red.) şi am aşteptat ceva. Ei recrutaseră un ambasador elveţian. Or, ei
(elveţienii – n. red.) se aşteptau să dau afară un director.

In momentul în care l-am demis pe directorul serviciului, s-a depăşit orice

diferend şi mi-au mulţumit. Inclusiv la STS am adus oameni complet noi, care nu
au avut absolut nici o legătură cu Securitatea.

Totuşi, Dvs. aţi avut celebra afirmaţie conform căreia v-aţi declarat
învins de securişti.

Nu e adevărat. Dumneavoastră spuneţi ce spun alţii că aş fi spus eu. A fost un text

publicat de o ziaristă de la Cronica Română a lui Alexandrescu. Şi vorbesc de presa
Securităţii şi a securiştilor care au plecat în presă. Eu asta am spus, că am dat afară
securiştii şi ei s-au refugiat inclusiv în presă.

Şi de ce nu aţi reacţionat atunci?

Nu am reacţionat cât am fost preşedinte, mi-am propus să nu reacţionez. în timpul

meu nu a fost show-ul acesta. Dar au fost judecaţi directorii de bănci, au fost
trimişi în închisoare. Dar nu am întreprins nimic împotriva lui Iliescu sau a lui
Văcăroiu.

1 din 6 19.01.2019, 19:11

Interviuri http://www.constantinescu.ro/interviuri/interviuri_38.htm

De ce? Pentru că dacă nu aveai dovezi, erau doar o chestiune politică. în 15

decembrie 2000 (în 21 decembrie 2000 am predat mandatul preşedintelui Iliescu
– n.red.) s-a depus dosarul Jimbolia. Nimeni nu a mai întrebat de atunci de acel
dosar.

In 2000, liberalii şi social-democraţii au căzut la pace...

Stoica semnase acordul de trădare cu Năstase în acel hotel la Paris şi apoi, la

Poiana Braşov. Eu ştiam de acel acord şi de la Paris, şi de la Poiana Braşov. Şi mi-a
recunoscut Stoica. Scrie şi în cartea lui. “M-am dus la preşedintele Constantinescu
şi i-am spus”.

Ce v-a spus atunci Stoica, din postura de lider PNL care a semnat un
pact cu PSD?

A făcut-o, mi-a spus el, ca să salveze partidul. Ştiu că eram trădat de toată lumea
atunci, dar e adevărat că Stoica mi-a spus. Dar vă spun, toate aceste lucruri care
reprezintă istoria au fost ocultate. Şi au fost ocultate prin presă. Băsescu este un
produs de presă, Stolojan e un produs de presă care merge până la nebunie: să faci
din Stolojan erou pentru că a confiscat valuta, populist, de Crăciun, şi să-l faci şi
liderul liberalismului! Dar minciunile sunt mai credibile decât realitatea. Şi mai
ales minciunile repetate.

Şi grupul de intelectuali?

Ca să se ducă spre Băsescu, ei au trebuit să se dezică de mine, că altfel nu se putea.

Fuseseră în spatele meu, cuceriseră ca anticomunişti.

Şi puteţi să ne daţi câteva nume de intelectuali despre care

consideraţi că v-au trădat?

Eu consider că s-au trădat pe ei.

Cât credeţi că vor mai sta lângă Băsescu?

A apărut o dezamăgire de Traian Băsescu. Iar dezamăgirea lor faţă de Băsescu nu

pleacă din faptul că nu le-au asigurat avantajele financiare, care există pentru
fiecare sau avantajele de funcţie din care derivă alte avantaje financiare. Nu
acestea sunt importante. Important este că ei au dorit, în modul cel mai comunist
posibil, să aibă exclusivitatea opiniei pe scena românească, pe care să o folosească
şi în spaţiul politic, şi în spaţiul lor cultural.

Dezamăgirea lor faţă de Băsescu nu pleacă de la faptul că nu le-a asigurat acest

lucru, ci de la faptul că mai vorbesc şi alţii alături de ei şi, culmea, mai vorbesc şi
alţii contra lor! Asta îi zăpăceşte complet. Eu cred că nu m-au trădat pe mine, ci şi-
au trădat propriul statut intelectual, pentru că în toată polemica pe care o duc, ei
nu discută faptele, ci discută situaţia lui Băsescu.

Haideţi să discutăm altceva: este normal ca după 20 de ani, România să fie

condusă de un fost colaborator al Securităţii? E normal sau nu ca după 20 de ani,
România să fie condusă de un fost membru al nomenclaturii? Şi aş mai face un
test: aş întreba oamenii dacă ei cred că şefii misiunilor economice româneşti din
străinătate de pe vremea comunismului erau ofiţeri acoperiţi sau nu? 100% ar
răspunde că au fost ofiţeri acoperiţi. Dar de întrebi dacă Băsescu era, ei răspund că
“să vedem, dacă sunt dovezi, etc”.

Aţi pomenit de un document din care reieşea că Traian Băsescu ar fi

fost colaborator al Securităţii?

2 din 6 19.01.2019, 19:11

Interviuri http://www.constantinescu.ro/interviuri/interviuri_38.htm

Şi că i s-a distrus dosarul. Documentul pe care eu l-am prezentat şi pe care

directorul SRI, Timofte, l-a confirmat, l-a trimis la CNSAS şi CNSAS, la rândul
său, după ce am făcut plângere penală împotriva lor, mi-au trimis o copie
“conformă cu originalul”, în care scria că “dosarul de colaborare cu Securitatea al
lui Băsescu Traian, numărul cutare, a fost distrus de către ofiţerul nu ştiu care, la
data de...”. Dacă dosarul de colaborare a fost distrus, el a existat.

Vorbeaţi de minciunile mai credibile decât realitatea. La ce vă

refereaţi?

In România au fost trei mari manipulări, care sunt exemple de tratat, de cum să
faci din negru – alb şi cum să faci din alb – negru: cazurile Băsescu, Stolojan şi
Constantinescu. Imi povestea Zoe Petre cum prietene de-ale ei îi spuneau că Emil
Constantinescu, în mesajul de renunţare, ar fi zis nu ştiu ce. Când am format
Acţiunea Populară, în 2000, umblam prin ţară. Şi escaladaseră, pornind de la
treaba aceea, chipurile, cu scârbitul.

Este episodul de la Davos. Acolo, România a atins un punct foarte înalt, pentru că
doar de două ori a fost invitată la Davos. Avusesem o întâlnire cu cele mai mari
companii din lume, să le prezint oportunităţile din România. Nivelul era foarte
înalt. Şi acolo a pătruns şi o ziaristă de la Radio România Actualităţi, care m-a
întrebat “ce părere aveţi că se ceartă ţărăniştii cu democraţii şi cu liberalii?”.

Şi eu i-am spus că mi-e scârbă de o astfel de politică în momentul în care avem

ocazia să facem lucruri mari pentru noi şi că nu vreau să comentez acel aspect în
acel context. Şi de aici ea a scos: “Constantinescu, scârbit de politică”. Nu de
“astfel de politică”. Cu care afirmaţie cred că era de acord tot poporul. Dar s-a
rostogolit până la a ajunge că lui Constantinescu îi e scârbă de România.

Şi ce au făcut consilierii Dvs. pentru ca astfel de mistificări să nu mai

apară?

Nimic. Eu i-am oprit. Dacă intram într-o astfel de dispută, când situaţia era atât de
dificilă, trebuia să am cu cine să discut. De exemplu, data atacului din Kosovo o
ştiau, în lumea aceasta, doar câteva persoane. Printre care şi eu, pentru că trebuia
să dau declaraţia aceea cu câteva ore înainte.

Fusese fixată în funcţie de televiziunea din SUA, astfel că a doua zi, pe pajiştea din
faţa Casei Albe, preşedintele Clinton trebuia să iasă şi să ţină o conferinţă de presă
şi să spună că este un lider al unei ţări importante din Est, să şi numească acel
lider şi să declare că în zonă se cunoaşte situaţia ca să le poată spună şi el (în
discursul din martie 1999, Constantinescu spunea că România nu va lua parte la
acţiuni militare pe teritoriul Iugoslaviei, făcea apel la încetarea violenţelor şi îi
atrăgea atenţia lui Miloşevici “să dea dovadă de înţelepciune şi să aleagă calea
negocierii până când nu va fi prea târziu” – n. red.).

Am spus discursul la radio şi televiziune, iar apoi am plecat la Ateneu, la “10

pentru România”. L-am văzut pe Paşcu (fost ministru PDSR al Apărării – n.red.)
agitat, că era şi Iliescu pe acolo, în loja centrală, şi apoi a plecat. Degeratu m-a
întrebat dacă nu plec şi eu, i-am răspuns că nu este atacată România şi că nu plec
ca să aflu ceva ce deja ştiu. în situaţia aceasta, revin acum, trebuia să am cu cine să
discut.

Şi am discutat. Şi am obţinut ceea ce trebuia obţinut pentru România. Noi am

jucat în războiul din Kosovo rolul pe care polonezii l-au jucat în Irak. Tot ce s-a
făcut s-a făcut prin SIE şi de aceea nu am dat afară anumite persoane care erau
din partea tehnică. Ştiam bine şi cazul lui Havel: el, în Cehia, i-a dat afară pe toţi.
Şi au venit nişte neprofesionişti, iar din acel moment Cehia a fost nulă. Americanii

3 din 6 19.01.2019, 19:11

Interviuri http://www.constantinescu.ro/interviuri/interviuri_38.htm

nu asta voiau.

Polonezii nu au dat afară pe nimeni. Şi i-au folosit în Irak. Eu nu puteam să nu

dau afară pe nimeni, pentru că era o Securitate criminală. în Polonia s-au înţeles
cu ea, Walesa a avut un acord cu ei, dar ei nici nu au făcut crime. Dar, repet, cât
am fost preşedinte al României, niciodată nu şi-au permis nici Clinton, nici Blair,
nici Chirac, nici Kohl să facă vreo presiune de ordin economic sau de alt fel asupra
mea. Şi când a fost tot scandalul acela cu elicopterele, am spus că nici unii, nici
alţii, nici Eurocopter, nici Bell Helicopters.

Şi nici nu au intrat. Eu probez astfel: pe timpul mandatului meu a fost pentru

prima oară când şeful CIA a venit în România, a venit la mine. Şeful FBI a venit în
România să-l primesc. Şeful serviciilor de informaţii al UE a venit în România, a
venit la mine ca să îl primesc şi să mă felicite că serviciile româneşti au intrat în
comunitatea serviciilor de informaţii din UE şi NATO.

În acțiunea de “curățire” a serviciilor, nu ați fost tot timpul lăudat.

Am fost acuzat că am avansat un colonel din fosta Securitate, pe care l-am făcut
general.

Din SIE?

Da. L-am făcut general pentru că l-a identificat pe Bin Laden, printr-o pricepere
extraordinară, prin faptul că eram singurii care aveam specialiști în dialectele
arabe. Este adevărat că tot ceea ce am scos eu, Iliescu a băgat la loc după 2000.
L-am dat afară pe șeful STS-ului, am pus un profesor de la Academia Tehnică
Militară, un specialist. Exact în aceeași zi de ianuarie, la patru ani distanță, Iliescu
l-a dat afară pe cel pe care l-am pus eu și l-a adus la loc pe cel care a fost înainte. Și
Băsescu l-a menținut, pentru că erau din aceeași, cum să zic, din aceeași “grupă”.

Adică, un român l-a identificat pe Bin Laden?

Da, l-a identificat unde este, în Iordania, pe baza unor decriptări. I-am anunțat pe
americani, dar se pare că au ratat operațiunea. Dar ne-au mulțumit de
nenumărate ori pentru nenumărate lucruri pe care le-am făcut. Numai că, de
fiecare dată, eu am cerut prețul pentru România. Poate vă amintiți de avioanele
Hercules, cu care se duc acum trupele noastre în Afganistan. în momentul în care
mi-au spus că au nevoie de spațiu aerian, le-am spus că se poate, dar noi nu avem
avioane și că aș vrea avioane Hercules. Și le-am spus: eu vă trimit piloții și voi să
ne dați avioanele. Centrul de observare de la Balotești, la fel. Le-am spus: vreți
survol, plătiți.

Cât credeți că mai rezistă România cu actualul președinte din punct de

vedere al relațiilor internaționale?

România rezistă. Proiectul european este unul de succes. Ei nu pot să admită că

proiectul are și o parte slabă, ca și cu NATO.

Ei, Bruxelles-ul, adică?

Da, marile puteri care conduc. Și asta, nu din meritele mele, ci dintr-o anumită
familie... Nu că aș fi mai bun ca ei, dar sunt cel mai sănătos din familia asta, Havel
e cam bolnav, nici nu se mai depla-sează, nici nu am gloria lor, dar am rămas încă
în circuit. Pe plan intern, este evident. Semantic, dacă pui discursurile lui Băsescu,
Chavez și Lukașenko, sunt identice. Numai că alea două sunt dictaturi, iar Băsescu
vrea, dar nu poate. Ceea ce am făcut eu, legislația europeană, instituțiile sunt
totuși mult prea puternice. Pericolul nu există deloc. Dar asta e drama. Pentru că,

4 din 6 19.01.2019, 19:11

Interviuri http://www.constantinescu.ro/interviuri/interviuri_38.htm

dacă lumea, în primul rând intelectualii, dacă l-ar percepe ca pe un pericol spre
totalitarism, dacă ei ar crede că în al doilea mandat se instaurează un regim
totalitar, atunci ar fi o reacție foarte dură.

Acum nu există?

Nu. Și atunci, ideea este, la ei, “dom’le, de ce să ne băgăm, că avem treburile

noastre!” Și au lucrările lor științifice, cercetări...

Dvs. și grupul din care făceați parte ați pus etica, valorile morale, într-
un prim-plan al relaționării în societate. La Crin Antonescu le vedeți
mai mult decât la ceilalți?

Ăsta e profilul. în scrisoarea deschisă adresată societății civile, încep de la

Antonescu și spun că e un candidat valabil și explic de ce: nu a fost activist
comunist, nu a colaborat cu Securitatea, nu a fost acuzat nici măcar în glumă de
corupție, deși a avut patru ani de ministeriat, este unul din cei pe care i-am văzut.
Sunt foarte restrictiv în susținerile mele, cum sunt și cu studenții. La mine, cine
lua nota nouă, ajungea, apoi, profesor în Occident. Mă gândesc că, peste cinci ani,
dacă nu reușește Antonescu, n-am pe cine să mai susțin. Pentru că nu pot nici să
susțin un tânăr care vine acum. Experiența îngrozitoare a unor tineri care s-au
corupt imediat după ce au intrat în sistem.

Cine, Boureanu, Olteanu?

Pe Boureanu îl știu de mic, de când îmi lipea afișe. Pe Ponta l-am numit la
Anticorupție fiindcă mi-a plăcut de el. Nu au dovedit. Or, Antonescu, da, mi-a
plăcut de el.

La PNȚCD știți care e situația. Sunt, practic, două PNȚCD-uri, unul

condus de Marian Miluț, altul condus de Radu Sârbu. Cum vedeți
situația de acolo, mai poate exista ceva la acest partid care v-a ajutat,
v-a sprijinit?

PNȚCD nu mai e un partid acum, este o psihodramă. Și asta, de multă vreme. Toți
se sfâșie în numele unor principii, în timp ce tot mai puțini sunt cei care pot
reprezenta aceste principii. Menirea mea, ca om venit din mediul academic, cu
experiența unei vieți în politica internațională, este de a lansa proiecte. Cea mai
mare parte a proiectelor civice și politice a reușit. Eșecul se numește PNȚCD. Și
asta, pentru că am încercat un proiect de salvare a PNȚCD, în special după 2004,
ca partid moral neparlamentar. Din păcate, problemele umane, ambițiile
nesfârșite, certurile au măcinat PNȚCD. El este o victimă directă, pentru că țelul
structurilor de securitate a fost, de la început, să penetreze partidele istorice. La ei
este principiul ăsta, ce nu poți învinge, preiei. Și asta cu PNL-ul le-a reușit. Am
fost la congresul PNL și le-am spus: “Voi ați rezistat prin compromisurile făcute,
nu prin valorile apărate. Fiindcă l-ați acceptat pe Stolojan și zona securistă. Acum
discut cu voi fiindcă v-ați eliberat. înainte nu aveam ce să discutăm.” Deci exista
această posibilitate, a alianței între un partid parlamentar, PNL, și un partid
extraparlamentar. Dar, mai departe, lumea nu le cerea decât unitate.

De ce în mandatul dvs. nu ați reușit să faceți schimbarea de generații

în ambasadele și consulatele României?

Politica externă pe care am condus-o a dat rezultate palpabile. Nu vorbesc de

NATO și UE, ci de sistemul de trilaterale cu care am securizat România și care este
conceptul meu. La Washington, dacă consultați documentele Departamentului de
Stat, se numesc “triunghiurile lui Constantinescu.” Eu am crezut în valoarea
intelectuală a unei națiuni și în capacitatea noastră de a avea proiecte și nu de a

5 din 6 19.01.2019, 19:11

Interviuri http://www.constantinescu.ro/interviuri/interviuri_38.htm

urma proiectele altora. Revenind la Externe: România, dintr-o izolare totală, eu

am scos-o mai întâi la nivel declarativ, la Bruxelles, cu aroganță, că din acest
moment monitorizarea României încetează, pentru că eu sunt garantul că
drepturile minorităților sunt respectate. Și, sigur, băgându-i la guvern, s-a
terminat. A doua zi s-a terminat orice fel de monitorizare.

Când ați riscat cel mai mult?

Gestul cel mai riscant a fost când am interzis avioanele. Nu numai că am interzis
survolul, am dat dispoziție generalului Degeratu, șeful Statului Major, să îl anunțe
pe șeful Statului Major al Armatei Ruse că le interzicem survolul și lui Andrei
Pleșu să îl sune pe ministrul de externe rus. Dar am făcut mai mult. I-am dat ordin
lui Degeratu să ridice avioanele de la Bacău - avionul rusesc era deasupra
României și întârziase 12 minute. înțelegerea a căzut - am și făcut un gest de
paradă care putea să fie fatal, mă linșa populația - am ridicat o formație de patru
avioane să încadreze avionul rusesc și au coborât la Craiova.

Și s-au ridicat două de la Craiova, care l-au dus până la graniță. Și a ținut. Iar pe
următorul l-au întors din Ucraina. Rușii au înțeles ceea ce românii și ceilalți nu au
înțeles. Pentru ei nu conta NATO. La ei conta unde sunt americanii. Când s-a
trasat parteneriatul strategic, România a intrat la americani. însă peste orice
așteptări a fost ceea ce s-a întâmplat ulterior. La o săptămână - în presă nu a avut
niciun ecou și nici eu nu am făcut gălăgie - a avut loc Conferința Economică a
Europei Centrale la Salzburg. Davos-ul de la Salzburg, la care au fost prezenți toți
președinții din Europa Centrală și de Sud-Est și prim-ministrul Rusiei, Stepașin,
fostul director al KGB, care trebuia să fie succesorul lui Elțin. Sigur că toată lumea
vroia să se întâlnească cu Stepașin.

El s-a dus la Viena, s-a întâlnit cu președintele Austriei, după care a venit la
Salzburg, s-a întâlnit numai cu mine, s-a dus la conferință, și-a pronunțat
discursul, s-a dus la avion și a plecat la Moscova. întâlnirea a avut loc în camera
mea de hotel, în prezența presei. A zis “am venit să îl cunosc pe președintele
Constantinescu, să îmi cer scuze pentru incidentul cu avioanele și să mă lupt
pentru interesele României”, după care am strâns mâna și am plecat. Dar asta s-a
întâmplat pentru că noi am spus întotdeauna în declarații că respectăm interesele
de mare putere ale Rusiei în regiune, atâta timp cât nu se pun în discuție interesele
noastre. La ruși este foarte important să nu-i jignești. Dacă i-ai jignit, i-ai
terminat. Politica externă eu am făcut-o, pe baza unor principii foarte clare. Am
reformat Ministerul de Externe după principiile mele.

Principiul de bază este că nu există un portret robot de ambasador, pentru că

trebuie să ai diferite tipuri de ambasadori, în funcție de țara unde se duc și
interesele țării respective. Și atunci, am numit în țările unde aveam interese de
prestigiu cultural și nu aveam nevoie de interese politice, pentru că aveam
dinainte relații de prietenie cu șeful statului și am numit acolo trei oameni de
cultură.

L-am numit la Bruxelles pe D.N. Constantinescu, în Grecia pe Dan Rădulescu, în

Portugalia pe Zamfir, expert în portugheză - și era singurul ambasador care își bea
cafeaua cu președintele portughez, și discutau literatură. în schimb, am numit
ofițeri, pentru că nu era să numesc un profesor universitar, în Irak și America de
Sud. Nu eram nebun ca pe spațiul ăsta să nu numesc decât oameni care erau de 20
de ani formați. Am numit apoi oameni care trebuiau să știe limba, pentru că țările
noi au o sensibilitate enormă. Pe Dinică l-am numit ambasador în Slovacia, pentru
că acolo și-a făcut studiile și fusese coleg de grupă cu cei care erau la conducere.

6 din 6 19.01.2019, 19:11