Simbolismul

Profesor coordonator: Andreiu Mihaela

Referat realizat de Mustăţea Diana
Clasa a X-a C
 CUPRINS

1. Definitie si etimologie....................................................................................3
2. Simbolismul – curent literar...........................................................................3
3. Simbolismul romanesc...................................................................................5
4. Bibliografie....................................................................................................

2
 1. Definiţie şi etimologie
Termenul de „simbolism” a fost intrebuintat pentru prima data ca nume dat
unei miscari literare de catre Jean Moreas in articolul „Le Symbolisme”, aparut in
revista „Figaro Letteraire” din 1886.

Este definit - conform dicţionarului – ca un curent în literatură și artă, de

proveniență franceză, de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care a încercat,
cu ajutorul simbolurilor, să stabilească corespondențe între fenomenele universului
fizic și cele ale lumii spirituale, eliberând totodată versul de rigorile
tradiționalismului clasic și căutând prin melodie și armonie verbală să-l apropie de
muzică.

2. Simbolismul - curent literar

Trasaturi generale:
-poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare
-este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie
-in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre pretioase,
utilizand foarte des conceptul de corespondenta (transfer de sens)
-sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre simbolisti; ei
pornesc de la ideea ca farmecul poeziei consta in o sugera o idée, un sentiment, si
nu in a-l numi explicit
-temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea, tristetea, plictisul,
viata targurilor provinciale si sentimentul mortii
-simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului prin
repetarea unor cuvinte, a unor vocale sau a refrenului
-se mai observa o preferinta a simbolistilor pentru versul alb

3
 Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, in a doua jumatate a
secolului al XIX-lea ca o reactie impotriva parnasianismului (miscare literara
aparuta la randul ei ca o reactie impotriva romantismului, a efuziunii sentimentului
in poezie si care a impins poezia in extrema cealalta, ajungandu-se ca aceasta sa
devina un simplu exercitiu de virtuozitate tehnica, poezia sa fie lipsita de sentiment,
sa fie o simpla relatare impersonala).
Departe de a se fi manifestat ca un curent unitar, simbolismul francez se
prezinta ca un conglomerat de scoli si grupari literare dintre care numai cea a lui
Moreas se considera propriu-zis simbolista. In ciuda diferentelor de terminologie,
pe toti poetii francezi ai momentului i-a unit reactia impotriva parnasianismului,
dorinta de innoire a liricii prin readucerea sentimentului in poezie si, in special,
cultivarea simbolului. Toti poetii simbolisti francezi il recunosc drept parinte literar
pe Charles Baudelaire, din poezia caruia „Corespondente” se desprind principalele
trasaturi ale curentului: surprinderea corespondentelor dintre lumea exterioara si
universul interior al sentimentelor, a analogiilor intre notiuni, elemente, a
sinesteziilor (amestecul de senzatii de natura diferita). Ex: „parfum, culoare, sunet
se-ngana si-ti raspund”.
Pentru exprimarea corespondentelor, a legaturilor ascunse dintre lucruri,
poetul trebuie sa se abtina de la a descrie, de la a povesti, caci potrivit esteticii
simboliste, poezia nu-si numeste obiectul, ci il sugereaza, asa cum se exprima un
alt reprezentant al simbolismului francez, Stephan Mallarme: „a numi un obiect
este a suprima trei sferturi din desfatarea poemului, care e facut din fericirea de a
ghici putin cate putin, a-l sugera -; iata visul!”. Poezia ne transmite sensuri, rostul ei
este de a trezi anumite sentimente prin puterea de sugestie a cuvintelor, de a
comunica chiar inefabilul si prin aceasta se inrudeste cu muzica. Un alt poet
simbolist francez, Paul Verlaine, preda in poezia sa, „Arta poetica”, pentru nuanta
in defavoarea culorii, dar si pentru muzicalitatea versurilor, considerand ca versul
impar creeaza o mai buna acustica pentru exprimarea starilor vagi, nedefinite,
pentru renuntarea la sintaxa traditionala, si chiar la rima.

4
 3. Simbolismul romanesc
Simbolismul romanesc s-a dezvoltat sub influenta simbolismului francez,
avand continut si evolutie proprii. A aparut intr-un anumit stadiu evolutiv al poeziei
noastre, in imprejurari care reclamau innoirea liricii, fara a nega poezia romaneasca
anterioara, dar depasind orizontul rural in care fixasera literatura poetii
semanatoristi si poporanisti. Tematica poeziei se largeste prin patrunderea in
versurile lor a orasului cu parcuri, gradini, statui, a tinuturilor indepartate, exotice, a
instrumentelor muzicale, a pietrelor pretioase, a parfumurilor, a florilor de gradina,
a navelor, iahturilor, porturilor etc. Aceste motive se reunesc in cateva teme
specifice: iubirea, motiv de nevroza, targul provincial, spatiu al izolarii, natura , loc
al corespondentelor.
Cel care a deschis portile simbolismului romanesc a fost Alexandru
Macedonski, prin activitatea sa din cadrul cenaclului si al revistei „Literatorul”.
Inca din 1880 Macedonski publica articolul „Despre logica poeziei” in care se fac
apropieri intre muzica si poezie („Arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai
putin decat arta muzicii”) si este revelata deosebirea dintre poezie si proza, poezia
avand „logica” ei, diferita de proza („Logica poeziei e, daca ne putem exprima
astfel, nelogica la modul sublim”). Intr-un alt articol, „Poezia viitorului”, in care
apreciaza ca sunetele joaca rolul imaginilor, ajunge la concluzia ca „poezia
viitorului nu va fi decat muzica si imagine”.
Privita in ansamblu, creatia poetica a lui Macedonski ne este intru totul
simbolista. Astfel, in „Ciclul noptilor” intalnim mult mai multe teme si motive
romantice, asa cum este „Noapte de decemvrie”, scrisa pe tema conditiei geniului,
in timp ce „Poema rondelurilor” se incadreaza in estetica simbolista prin cultivarea
corespondentelor, a sugestiei.
In evolutia simbolismului romanesc se cunosc trei etape:
O prima etapa este reprezentata de poeti precum Stefan Petica si Iuliu Cezar
Savescu, care se si declara primii simbolisti din cultura romana si in creatia carora
se regasesc multe motive simboliste: fascinatia tinuturilor indepartate („La polul
nord” -; I. C. Savescu), prezenta instrumentelor muzicale („Viori aprinse,
femeile”), repetitiile in scopuri muzicale, etc.
O a doua etapa e reprezentata de poetii grupati in jurul revistei „Viata noua”,
condusa de Ovid Deususianu (Emil Isaac, Eugenio Sperantia). Incepand cu 1908
asistam la largirea sferei curentului prin aparitia mai multor volume si reviste
simboliste asa cum este revista lui Ion Minulescu -; „Revista celorlalti”, care prin
articolul-program „Aprindeti tortele” celebra „noul, ciudatul, bizarul” in poezie. In
poezie, Minulescu a cultivat o originalitate ostentativa, stridenta, manifestand
5
interes, in special, fata de tehnica simbolista, prin cultivarea numarului fatidic 3,
prin folosirea repetitiei si a lait-motivelor in scopuri muzicale, a unor neologisme
sonore. De asemenea, poezie sa dezvolta toate temele si motivele majore ale acestui
curent: evadarea spre tinuturi indepartate, exotice („Romanta celor trei corabii”,
„Romanta celor trei galere”), descrierea unor tinuturi exotice (Toledo, Rio de la
Plata, Corint), prezenta unor topusuri specifice mediului citadin (parcul, circul,
scoala, portul, gara etc.), prezenta unor termeni livresti (nume de poeti, pictori,
compozitori, titluri de opere etc.).
Ultima etapa a simbolismului romanesc e reprezentat de poezia lui George
Bacovia, poetul cel mai reprezentativ si mai controversat in acelasi timp. Spre
deosebire de majoritatea poetilor simbolisti, fascinati de transparentele cromatice,
la Bacovia se situeaza ostentativ sub semnul plumbului pentru ca ceea ce
intentioneaza el sa sugereze nu e fluidul, inefabilul trairilor sufletesti, ci trairile
dure, tensionate, sufocante. Poet al violetului, culoarea saturniana, dar si al
maladivului, sugerat de galben, si al negrului -; culoare a claustrarii, vecina cu
moartea, Bacovia a realizat ventilare deliberata a peisajului, in functie de trairile
interioare. Prin cultivarea unor stari sufletesti abisale, zguduitoare, Bacovia
depaseste cadrul esteticii simboliste, apropiindu-se de poezia moderna a secolului
XX.

6
 BIBLIOGRAFIE

 Simbolism, modernism si avangardism

Autor Ioan Mihut; Editura Didactica si Pedagogica
 http://dexonline.ro/definitie/simbolism
 http://www.portal-info.ro/referate/referat-simbolismul__definitie-9629.html
 http://www.preferatele.com/docs/romana/31/simbolismul-23.php
 http://www.referat.ro/referate/Simbolismul_b4511.html