L13: STATUL ROMÂN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC

LA REALIZAREA ROMÂNIEI MARI (SEC. XVIII-XX) I

1.REFORMISMUL BOIERESC (1711-1821):

a)În “secolul fanariot” situaţia Ţărilor Române era foarte gravă: complet aservite Imperiului
Otoman şi exploatate de către turci şi fanarioţi, ele rămân mult în urma Europei civilizate, la toate
capitolele;
b)Boierii români au înaintat multe memorii şi proiecte de reformă marilor puteri europene în care
ei exprimau principalele cereri ale românilor:
- îndepărtarea domnilor fanarioţi şi revenirea la domnii pământeni;
- unirea Principatelor Române (Moldova şi Ţara Românească);
- independenţa Principatelor Române;
- reforme politice, economice, sociale care să modernizeze Principatele.

2.MIŞCAREA DIN 1821 CONDUSĂ DE CĂTRE TUDOR VLADIMIRESCU:

a)Tudor împreună cu unii boieri patrioţi şi o parte a populaţiei Ţării Româneşti au încercat să
înlăture regimul fanariot şi să impună respectarea dreptului la autonomie al ţării;
b)Programul revoluţiei: “Cererile norodului românesc”;
c)Deşi înfrântă de către turci, această mişcare a avut drept urmare renunţarea la domnii fanarioţi:
din 1822 pe tronurile Moldovei şi Ţării Româneşti au fost puşi, din nou, domni pământeni.

3.ÎNCEPUTURILE MODERNIZĂRII LA ROMÂNI (1821-1848):

a)În acea perioadă s-a conturat o grupare patriotică (“partida naţională”) care începea lupta din
Principate pentru obţinerea sau lărgirea drepturilor şi libertăţilor naţionale şi sociale;
b)Prin programele redactate atunci (“Constituţia cărvunarilor” - 1822, în Moldova respectiv “Act
de unire şi independenţă” şi “Osăbitul act de numire a suveranului românilor” din 1838 - în Ţara
Românească) se conturau obiectivele luptei pentru emancipare a Principatelor Române;
c)Au apărut şi societăţi secrete (“Frăţia”) şi publicaţii (“Dacia literară”) care au pregătit Revoluţia
din 1848 în Principatele Române.

S1:
“Art. 7 Constituţia românilor:
a)Ţara rumânească este un loc slobod pentru câte în ea lăcuiesc, pământul ei nu să va putea
înstrăina.
b)Toţi rumânii sunt deopotrivă înaintea pravilii [legii] ... şi toţi contribuiesc la trebuinţele statului;
c)slobozenia individuală este chezăşia [garanţia];
d)Toţi rumânii au dreptul de a publica şi tipări ale lor păreri;
e)Toţi rumânii fără osebire sunt reprezentaţi [...]"
[Osăbitul act de numire a suveranului rumânilor, 1838]

Cum puteau moderniza Principatele Române cerinţele din documentul

de mai sus?

4.REVOLUŢIA DIN 1848 ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC:

a)A fost condusă de tinerii intelectuali (“paşoptişti”): Nicolae Bălcescu (Ţara Românească), Mihail
Kogălniceanu (Moldova), Simion Bărnuţiu şi Avram Iancu (Transilvania), cât şi de către boierii
patrioţi;
b)Revoluţia română din 1848, deşi înfrântă de intervenţia marilor puteri vecine (Imperiile otoman,
rus şi habsburgic), a avut două consecinţe decisive pentru constituirea statului român modern:
- trezirea conştiinţei naţionale la români, dispuşi acum să lupte pentru îndeplinirea obiectivelor
naţionale;
- crearea programului constituirii României moderne, program care avea apoi să se realizeze în
etape şi care însemna: unire, independenţă şi modernizare instituţională, legislativă, economică,
politică şi socială (prin diverse reforme).

S2:
“Revoluţia viitoare nu se mai poate mărgini a voi ca românii să fie liberi, egali, proprietari
de pământ şi de capital şi fraţi asociaţi la fapta unui progres comun. Ea nu se va mărgini a cere
libertatea din lăuntrul care e peste putinţă a dobândi fără libertatea din afară [...], ci va cere
unitatea şi libertatea naţională. Deviza ei va fi Dreptate. Frăţie. Unitate. Ea va fi o revoluţie
naţională.”
[Nicolae Bălcescu, Mersul revoluţiei românilor ]

- Care erau, pe baza documentului, paşii constituirii României moderne?

- Comentaţi următoarele sintagme din sursa istorică: "libertatea din lăuntrul"; "libertatea din
afară"; "revoluţie naţională".

TEMĂ
REDACTAŢI UN SCURT ESEU CU TITLUL “ROLUL GENERAŢIEI PAŞOPTISTE ÎN CONSTITUIREA
ROMÂNIEI MODERNE”
 ROLUL GENERAŢIEI PAŞOPTISTE ÎN CONSTITUIREA ROMÂNIEI MODERNE

În epoca Vechiului Regat, elita românească și-a asumat rolul de centru al puterii, pe care l-a deținut alături de regele
Carol I. După părerea noastră, între unirea Principatelor și Marea Unire din 1918, trei generații pot fi identificate din acest punct
de vedere.

Prima generație era formată din lideri care s-au afirmat în epoca revoluției de la 1848, așa numita generație pașoptistă.
O evaluare statistică ne conduce către cifra de aproximativ 200 de persoane, în total, în Moldova și Muntenia. Unii astăzi sunt
aproape cu totul uitați, aceasta probabil și datorită faptului că posteritatea i-a reținut mai ușor pe cei din prima linie, alții ocupă
și astăzi paginile manualelor de istorie, precum Nicolae Bălcescu. Din punct de vedere social, aproape toți erau boieri, mai mici
sau mai mari, mai bogați sau mai scăpătați. Veritabila lor consacrare politică s-a realizat după 1866, deoarece Alexandru Ioan
Cuza a preferat să se pună pe el în centrul sistemului de putere și nu să-și creeze o bază de susținere politică. Realizările acestei
generații au fost remarcabile: 1848, unirea din 1859, organizarea sistemului monarhiei constituționale, Războiul de
Independență, proclamarea regatului. Chiar dacă din punct de vedere cronologic, unii dintre ei au fost longevivi, generația
dispare din punct de vedere al activității publice între 1881 și 1885. Istoria României moderne a debutat, fără îndoială, cu ei. O
viitoare istorie instituțională a României în epoca aceasta ne va arăta cu precizie care a fost contribuția lor concretă la
organizarea unui sistem și la modelarea unor mentalități care urmăreau aducerea țării în Europa. Acești lideri au fost, în același
timp, oameni politici și de stat, profesori universitari, ingineri, medici, juriști, scriitori și oameni de condei, chiar și istorici,
colecționari, economiști, popularizatori culturali. Toți au studiat în universitățile din Apus dar nu toți au avut răgazul sau
energia să-și obțină și diplomele de absolvire la finele studiilor universitare sau doctorale. Interesant de observat este faptul că
aproape toți, cu mici excepții, cum ar fi Ion C. Brătianu care a studiat ingineria, s-au înscris în cadrul facultăților de drept.
Aceasta nu pentru că aveau vreo deschidere deosebită pentru studiile juridice, de altfel, mulți vor urma în paralel și alte facultăți
și vor abandona pe parcurs studiile inițiale. Toți știau însă că o societate la început de drum avea nevoie mai ales de juriști care
să elaboreze legi, regulamente, să organizeze instituții noi, ceea ce le asigura o slujbă și un mijloc de venit. Bogata literatură
memorialistică pe care membrii acestei generații ne-au lăsat-o, insuficient studiată după părerea noastră, ne oferă numeroase
mărturii în acest sens.

Ei și-au asumat o construcție atât politică, cât și intelectuală. Credem că este foarte greu și, în cele din urmă irelevant,
să realizăm o dihotomie clară, netă, între caracteristicile politice și cele intelectuale ale acestei generații. Termenul de intelectual
credem că are o acoperire mult mai largă în societatea românească despre care discutăm aici, decât în cazul societății
occidentale omonime, în care chestiunea este mult mai clară. O altă observație importantă ni se pare aceea legată de caracterul
exclusiv masculin al acestei generații, doamnele fiind excluse, atât de la gestionarea treburilor publice, cum s-a întâmplat peste
tot în Europa, cât și din sfera unui activism social. Criteriul de gen a reprezentat o normă a selecției în interiorul acestui grup
socio-politico-cultural pe care l-a reprezentat generația. Un alt criteriu deosebit de important al agregării generaționale era acela
etnico-naționalist, alogenilor neoferindu-li-se oportunitatea de a participa la conducerea statului. De altfel, chiar în textul legii
fundamentale, exista o contradicție evidentă care a determinat consecințe politice. Articolul 7 condiționa calitatea de cetățean de
aceea de creștin, în timp ce articolul 20 garanta libertatea absolută de conștiință.