MALADIILE MEMORIEI

Dodut Claudia - sectiunea PIPP anul 1

Memoria este quintesenta experientei umane, cea mai importanta parte a acestui mecanism
complet si complex al psihicului uman, datorita careia ne putem defini ca temperament, personalitate,
limbaj, aptitudini, caracter.
In fluxul continuu al timpului,si al succesiunii actiunilor noastre, memoria e mediatorul
legaturii intre trecut si prezent, raportand in mod permanent itemii noi la cei vechi inmagazinati,
formand ceea ce numim memoria de scurta durata, respectiv memoria de lunga durata.
Memoria e legata direct de procesul invatarii. "Nulla scientia sine memoria", spuneau latinii.
Dupa cum o arata studiile de specialitate, inca din perioada intra-uterina, venim cu un bagaj de
cunostinte, de simturi, chiar deprinderi ce ne permit sa exploram lumea inca dinainte de a o simti si
de a o vedea pentru prima data.
Daca nu am avea memorie nu am putea avea un trecut, asa cum nu ne-am putea forma un
viitor, am fi niste rataciti in timp si in spatiu.
Cea mai elocventa comparatie a memoriei e cea in care o vedem ca pe o biblioteca cu rafturi
infinite, in care dupa ce am inregistrat informatia cu ajutorul memoriei de scurta durata, o punem la
pastrare prin intermediul memoriei de lunga durata, cu drept de acces permanent, atata timp cat
structura psiho-fuziologica ne-o permite. Daca avem aceste trei stadii ale memoriei: endocare
(inregistrare), pastrare (stocare), si acces permanent si nelimitat (reactualizare), avem o memorie
perfecta. Ce se intampla cand in acest lant se rupe o veriga si se anuleaza rafturi din biblioteca?
Un experiment in acest sens apartine lui Atkinson si Shiffrin, care au facut exersari mentale
repetate, la unii pacienti cu traumatisme cerebrale, pentru a vedea daca, abilitatile lor de invatare de
lunga durata ar putea fi afectate de memoria foarte slaba de scurta durata a acestora. Rezultatul nu a
fost cel scontat, deoarece s-a dovedit ca pacientii cu o memorie de scurta durata slaba nu au avut
dificultati de invatare, si deci teza lor, modelul memoriei duale, conform careia singura modalitate
de invatare a materialelor noi si de trecere a acestora in memoria de lunga durata se poate realiza doar
prin intermediul memoriei de scurta nu a fost pe deplin demonstrata.
In ce mod afecteaza traumatismele cerebrale, sau alte maladii memoria? Cand spunem alte
maladii ne putem referi la encefalite, anoxie, comotii cerebrale, alcoolism, soc electro-convulsionant
sau procedee chirurgicale, cum ar fi indepartatrea chirurgicala a hipocampului pentru a reduce
simptomele de epilepsie. (Atkinson, 2002).
Toate aceste maladii pot constitui cauze ale pierderii de memorie, ale amneziei. Toti acesti
factori, care determina leziuni ale creierului limiteaza procesele de asimilare a noilor informatii
precum si cele de reactualizare a celor existente. Sunt anumite zone ale creierului, cu o importanta
capitala pentru memorie, si anume sistemul limbic, cu hipocampul si corpii mamilari, precum si
circuitul carea leaga lobii temporali ai creierului cu cei frontali. ( Baddeley, 19999).
Cea mai frecventa cauza care provoaca tulburari de memorie este amnezia traumatica,
survenita in urma traumatismelor craniene datorate accidentelor rutiere. De regula, cei implicati in
astfel de accidente, in care sufera leziuni la cap, ajung in stare de coma pe o perioada scurta, de
cateva secunde, pana la perioade mai lungi de saptamani, luni sau chiar ani. Toti pacientii care se afla
in stadii comatoase sunt monitorizati atent, iar procesul de revenire este greoi, de obicei. Prima stare
cu care se confrunta la iesirea din coma este o stare de confuzie, numita amnezie post-traumatica.
Desi pare constient, pacientul este confuz, nu recunoaste obiecte sau persoane apropiate lui, este
posibil sa nu-si aminteasca nimic despre accident si poate prezenta o stare de amnezie care se intinde
1
in trecut pe o perioada de mai multi ani, dinaintea survenirii accidentului. Aceasta stare de amnezie
este numita amnezie retrograda.
Desi de obicei pacientii depasesc starea de amnezie post-traumatica, si isi revin complet, sunt
cazuri in care memoria le este afectata pe termen lung, ca si in cazul amneziei retrograde. Aceste
cazuri de amnezie temporara au fost indelung discutate. Avem exemplul raportat de Carpenter : " un
barbat calatorea, impreuna cu sotia si copilul, intr-o cabrioleta. Speriindu-se, calul a luat-o razna.
Incercand zadarnic sa il stapaneasca, barbatul a fost aruncat la pamant, primind o lovitura puternica la
creier. Si-a recapatat cunostiinta, dar a uitat antecedentele inediate ale producerii accidentului.
Ultimul lucru de care isi amintea, era ca pe drum se intalnise cu un prieten, la vreo doua mile
departare de locul unde fusese doborat. Dar nici pana azi nu-si aminteste nimic din eforturile lui de a
stapani calul, si nici de groaza traita de sotia sa si de copil". (Ribot 1989).
Recuperarea acestor pacienti nu este deloc usoara deoarece ei se pot confrunta cu stari de
iritabilitate cauzate de probleme de concentrare, de memorie, de nervozitate, care le altereaza
personalitatea.
Amnezia retrograda nu este specifica doar celor care sufera de amnezie traumatica. Aceasta se
intalneste si in cazul pacientilor ce au probleme in asimilarea de informatii noi, sau de a-si aminti
evenimentele de zi cu zi, adica pacientii care sufera de amnezie anterograda. Sunt pacienti studiati
intensiv din acest punct de vedere, si s-a observat incapacitatea acestora de a conversa din pricina
pierderii gandurilor de moment, sau incapacitatea de a recunoaste informatiile din aceeasi revista
citita inainte, sau a medicilor care ii trateaza de ani de zile.
Nu s-a demonstrat in mod efectiv o anume corelatie intre cele doua tipuri de amnezie in
privinta duratei acestora, dar, in mod tipic, amnezia retrograda se poate mentine pe tot parcursul
vietii, fiind mai pronuntata in cazul experientelor recente si mai putin legata de experientele mai
vechi.
Am mentionat mai sus, la maladiile care afecteaza memoria, cazul epilepsiei. Cel mai celebru
caz in acest sens este cel al pacientului HM (Baddeley,1999), caruia i s-a indepartat tesutul cicatriceal
din amandoua emisfere cerebrale pentru a reduce atacurile de epilepsie. Aceasta procedura medicala
i-a cauzat o puternica amnezie, o stare de amnezie pura, cum o numesc specialistii. Desi si-a pastrat
capacitatea de a efectua unele deprinderi vechi, i-a fost puternic afectata capacitatea de memorare si
de recunoastere a figurilor familiare, precum si capacitatea de a mai munci in pregatirea pe care o
avea.
Ca urmare a acestei interventii chirurgicale, neurochirurgii au invatat, ca in cazul epilepticilor
nu e necesara indepartarea tesuturilor cicatriceale din ambele emisfere, lucru care nici nu s-a mai
intamplat de atunci, deoarece majoritatea functiilor creierului au reprezentari in ambele emisfere ale
sistemului nervos central.
Sunt si alte situatii care pot afecta cele doua emisfere ale creierului si implicit pot provoca
starea de amnezie pura. Poate fi vorba de infectii la nivelul creierului, traumatisme pe ambele parti
ale creierului, otravirea cu petrol lampant, si cea mai frecventa sindromul Korsakoff (Baddeley,
1999).
Descris pentru prima data de neuropsihiatrul rus Sergei Korsakoff, si sindromul Korsakoff sau
psihoza Korsakoff este o tulburare amnestica ce apare cel mai frecvent datorita consumului de alcool,
dar poate aparea si din alte cauze, cum ar fi: intoxicatii acute cu monoxid de carbon, infectii cronice,
traumatisme cranio-cerebrale, dementa senila. (articol medical de specialitate).
Patologia care sta la baza acestuia e deficitul de tiamina sau vitamina B1, care provoaca
scaderea nivelului de glucoza necesar celulelor nervoase pentru a produce energia necesara
functionarii lor eficiente.
Pe langa starea de amnezie pe care o au pacientii ce sufera de acest sindrom, acestia pot
ajunge sa confabuleze si sa aiba halucinatii.

2
 La prima vedere pacientii care sufera de amnezie pura pot fi aparent normali, fara o afectare
vizibila a limbajului sau a comportamentului lor, dar care se pierd la primele intrebari uzuale de
genul: " In ce luna suntem?", sau " Cu cine ai vorbit la telefon azi dimineata?" Aceasta pentru ca ei
prezinta dificultati de reactualizare a intamplarilor, de reproducere a acestora, precum si a unor
imagini vizuale, ceea ce ne arata un deficit si in ceea ce priveste memoria vizuala.
Daca pana acum am vorbit despre efectele amneziei asupra memorei explicite, bazate pe
invatare, in cazul memoriei implicite, a deprinderilor, studiile sustin ca aceasta nu este afectata,
mentinandu-se in continuare si pe parcursul amneziei. Pacientii reusesc sa dobandeasca noi
cunostinte cu ajutorul memoriei implicite deoarece nu trebuie sa faca apel la cele inmagazinate
anterior.
In sustinerea acestei teorii a subzistentei memoriei implicite la amnezici, s-a studiat modul de
afectare al acesteia in cadrul bolilor degenerative cum e schizofrenia, boala Alzheimer,sau boala
Huntington. Daca in cazul bolnavilor de Alzheimer, intiparirea verbala este afectata, iar invatarea
prin deprinderi nu,in cazul bolii Hungtincton, situatia sta fix invers.
Cea mai frecventa forma de dementa este boala Alzheimer, insumand peste 50% din cazurile
de dementa intalnite in randul persoanelor in varsta, mai ales in randul celor trecuti de 65 de ani. Fara
a avea un simptom de baza al debutului bolii (in afara problemelor de memorie ce se instaleaza in
mod normal o data cu procesul de imbatranire) aceasta afecteaza progresiv capacitatea de memorie si
de rationament, cauzand un declin cognitiv general (Baddeley, 2002), marcat de episoade de
memorie.
Un test concludent in diferentierea amnezicilor, de cei bolnavi de Alzheimer, este cel al
fluentei verbale, pacientii din ultima categorie prezentand dificultati de cursivitate si de exprimare
corecta in citirea unor propozitii stupide.
In incheiere as vrea sa ne oprim asupra conceptului de amnezie infantila, studiat pentru prima
data de Freud, care se refera la incapacitatea noastra de a evoca amintiri din primii nostri ani de
viata.
In conceptia lui Freud, aceasta se produce deoarece copiii si-ar reprima astfel pornirile de
natura sexuala fata de parintii sai.
O a doua conceptie in acest sens este aceea a structurii biologice specifica varstei, si anume a
structurii cerebrale a hipocampului, care nefiind suficient dezvoltat inca, nu poate sustine formarea
amintirilor de lunga durata.
O a treia conceptie este aceea centrata pe dezvoltarea limbajului necesar in organizarea
experientelor, care poate nu e compatibil cu modul in care copiii isi encodeaza aceste experiente
(Atkinson, 2002), ceea ce face ca regasirea acestora sa fie imposibila.
In urma intregului tablou expus mai sus, nu putem decat sa devenim mai constienti ca ceea ce
suntem, posibilitatile noastre infinite de raportare la noi insine si la mediul inconjurator apropiat, sau
mai indepartat, accesul nostru la tot ceea ce inseamna a trai, a cunoaste, a simti, a experimenta, a
evolua, il datoram acestei conditii esentiale, fumdamentale a vietii: memoria umana.

Bibliografie
1. BADDELEY ALAN – MEMORIA UMANA , EDITURA TEORA , 1999
2. RIBOT THEODULE – MEMORIA I PATOLOGIA EI, EDITURA IRI, Bucuresti, 1999
3. ATKINSON RITA – INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE, EDITURA TEHNICA, Bucuresti , 2002
4. ARTICOL MEDICAL DE SPECIALITATE
3