Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

Fedotov Irina

SISTEMUL FISCAL NAȚIONAL

Lucrul Individual

Conducător ştiinţific:
Țurcanu Olesea, lector universitar

CHIŞINĂU-2015

1
CUPRINS

Pag.

Introducere……………......................……….…………………………………………………..3

I. Abordări conceptuale privind sistemul fiscal național...........................................................4

II. Istoria și structura Sistemul Fiscal din Republica Moldova...............................................12

Concluzii și recomandări.............................................................................................................18

Bibliografie……………………………………………….…………………………............…..19

2
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei investigate. În prezent, la baza unei funcționări echilibrate și
progresive ale unui stat, un rol important îi revine Sistemului Fiscal, care asigura formarea
bugetului de stat, impune ordinea în domeniul economic și social, contribuie la realizarea justă și
coerentă a politicilor economice, care au rolul de a stimula activitatea antreprenorilor, business-
ul, și are grijă să se efectueze o repartizare eficace a veniturilor. Daca acest organ al statului ar
frîna la un moment dat, ar duce, în lanț, la numeroase probleme și crize în domeniul economic.
Prin urmare, trebuie să se urmărească o conducere eficientă și rațională a Sistemului Fiscal de
Stat.
Scopul lucrării. S-a propus să se descrie activitatea și structura Sistemului Fiscal, să se prezinte
rolul și impactul acestuia asupra activității unui stat, să se evalueze modul în care funcționează și
măsurile pe care le adoptă pentru încurajarea domeniului economic și social al unei țări.
Pentru a se îndeplini cu succes scopul urmărit trebuie să se realizeze următoarele obiective:
-definirea noțiunii de sistem fiscal și evidențierea etimologiei acestuia;
-specificarea componentelor acestuia;
-numirea scopului și obiectivelor sale;
-enumerarea funcțiilor pe care le posedă;
-explicarea termenului de impozit și taxă;
-clasificarea tipurilor de impozite și taxe aplicate de Sistemul Fiscal, explicarea esenței fiecărui
tip în parte;
-descrierea legăturilor fiscalității cu alte discipline;
-prezentarea evoluției istorice a Sistemului Fiscal de Stat din Republica Moldova;
-prezentarea schematică a structurii Sistemului Fiscal din Repubica Moldova;
-prezentarea a unor date statistice despre contribuția impozitelor în venitul national de stat.
Obiectul studiului este Sistemul Fiscal Național, care aparține domeniului economic și face parte
din macroeconomie.
Metodologia de cercetare. S-a consultat literatura de specialitate, care a oferit o gamă largă de
informații privind tema abordată, de asemenea s-a consultat site-uri specializate în domeniul
economic, care au oferit date statistice referitoare la situația actuală. Referatul este structurat în
două părți. Prima parte cuprinde abordările conceptuale privind noțiune de sistem fiscal,
componentele acestuia, structura, modul în care funționează, iar cea de a doua parte este una
practică, în care s-a realizat o analiză a Sistemului Fiscal de Stat din Republica Moldova,
prezentînd istoricul acestuia, funcțiile, rolul, modul în care activeaza și structura acestuia.
Cuvinte-cheie: sistem fiscal, sistem, fiscalitate, impozit, taxă, venit, legislație fiscală, mecanism
fiscal, aparat fiscal, buget de stat, Cod fiscal, sistem de impunere.
3
I. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND SISTEMUL FISCAL NAȚIONAL

Sistemul fiscal reprezintă unul din instrumentele cele mai importante pe care statul le
utilizează în conducerea activității în domeniile economice și sociale, în scopul îndeplinirii, în
bune condiții, a tuturor funcțiilor sale. Astfel, dupa modul în care acesta este constituit și
funcționează, se pot desprinde concluzii referitoare la presiunea fiscală, politica fiscală și
eficiența implicării puterii publice în viața economică și socială a unei societăți. Denumirea de
“fisc” provine din limba latină , unde “fiscus” însemna coș sau paner. Termenul de fiscalitate
este definit de La Rousse ca un sistem de percepere a impozitelor ,ansamblul de legi care se
referă la metodele de colectare și percepere a taxelor de la cetățeni.[2, p.1]. Noțiunea de sistem a
aparut ca o forma incipientă în filozofia greacă, înca din antichitate. Aristotel afirma că „intregul
este mai mult decat suma parților componente”, iar pe baza acestei afirmații el a dat o primă
definiție termenului de sistem. Etimologic, cuvîntul „sistem” provine din grecescul „sustêma”,
care înseamna un întreg alcătuit din elemente distincte. Într-o primă aproximare, „sistemul”
poate fi definit ca o totalitate de elemente interdependente, care acționează împreună pentru
atingerea unui scop comun. Privit dintr-o perspectivă mai complexă, se poate afirma că sistemul
reprezintă un ansamblu de componente organizate și coordonate pe baza legăturilor dintre
acestea, a carui funcționalitate permite atingerea anumitor obiective. [4]
Abordarea sistemului fiscal apare ca o necesitate atunci cînd se vorbește despre domeniul
fiscal, deoarece, în mare parte, acesta reflectă întreaga activitate fiscală a unui stat. Crearea și
coordonarea unui sistem fiscal coerent și eficient este un imperativ al perioadei de tranziție la
economia de piață. Un sistem de impozitare bine gîndit și elaborat reprezintă una dintre cele mai
importante pîrghii de stimulare a producției și de dezvoltare a activității de întreprinzător.
Sistemul fiscal, alături de alte sisteme, urmărește realizarea obiectivelor politicii economice și
ale celei sociale ale întregului stat. În momentul în care sistemul fiscal devine frîna în realizarea
acestor obiective, societatea reacționează pentru reformarea și ajustarea lui, pentru orientarea
acestuia spre ceea ce ea consideră optim în realizarea principalului țel. Acesta reprezintă un
produs al gîndirii, deciziei, acțunii factorului uman, ca urmare a evoluției societății umane, creat.
Inițial, pentru a raspunde unor obiective financiare, la care, ulterior s-au adaugat și obiective de
natură economico-sociale. Sistemul fiscal reprezintă un ansamblu de cerințe și principii
referitoare la dimensionarea, așezarea și perceperea impozitelor, precum și la obiectivele social-
economice urmărite de politica fiscală. Elementele din domeniul economic și relațiile dintre
acestea, introduse în diverse tehnici de stabilire și percepere a cuantumului diverselor prelevări
fiscale, coordonarea acestora și deciziile de natură politică constituie componentele principale
ale sistemului fiscal. El cuprinde trei componente independente:

4
1.Legislația fiscală - reglementează și instituie impozite și taxe considerate componente de bază
ale veniturilor statului și care consfințesc dreptul de creanță al statului asupra contribuabilului;
2.Mecanismul fiscal- cuprinde totalitatea procedeelor tehnice și metodelor prin care se realizează
acțiunea de urmărire și percepere a impozitelor și taxelor;
3.Aparatele fiscale - cuprind organele specializate care pun în mișcare mecanismul fiscal în
scopul realizării obiectivului final , adică urmărirea și perceperea veniturilor bugetare.[2, p1]
Orice sistem fiscal are două caracteristici:
1. Exclusivitatea aplicării, caracteristica ce presupune faptul că sistemul fiscal se aplică într-un
teritoriu geografic bine determinat, fiind singurul colector al resurselor fiscale un sistem de
bugete.
2. Autonomie tehnică, evidențiază autonomia unui sistem fiscal din punct de vedere tehnic,
care, dacă este un sistem fiscal complet, conține toate regulile de așezare, lichidare și încasare a
impozitelor necesare pentru punerea sa în aplicare.
Dacă cele două caracteristici sunt îndeplinite de un sistem fiscal care a fost constituit de
organele proprii ale teritoriului în care se aplică, se va putea considera autonomie fiscală
completă sau suveranitate fiscală. Din punct de vedere politic și fiscal, un stat suveran poate să
exercite o putere fiscală absoluta în cadrul teritoriului pe care se găsește. Este posibil, ca, în
situații speciale, pe teritoriul unei țări, să funcționeze două sau mai multe sisteme fiscale care să
se bucure de o autonomie mai mult sau mai puțin extinsă, pe cînd, în afara teritoriului său, statul
nu are dreptul să exercite nicio putere fiscală.
Scopul sistemului fiscal, în cadrul unei economii naționale, este de a asigura finanțarea
economiei publice prin intermediul prelevărilor fiscale, alături de alte metode de acoperire a
nevoilor publice. Pe lîngă asigurarea finanțării economiei naționale, se poate menționa și despre
scopul de a permite autorității publice implicarea în economia națională, în vederea corectării
fluctuațiilor nedorite ale ciclurilor economice care apar în economia de schimb.
În ceea ce privește obiectivele sistemului fiscal, acestea sunt:
- de finanțare a instituțiilor publice bugetare prin intermediul alocării de resurse;
- de regulator și stabilizator al economiei de schimb;
- sociale ce urmăresc redistribuirea bogației și protecția persoanelor defavorizate din punct
de vedere social.
Pe lîngă obiectivele principale ale activității fiscale, acelea de a constituii resursele bănești
necesare activității puterii de stat centrale și locale, din legile de impozite și taxe se pot desprinde
și alte obiective, care pot fi grupate astfel:
a) încurajarea anumitor activități necesare pe plan social printr-un regim fiscal mai atrăgător și
descurajarea activităților dăunatoare climatului social sau stării de sănătate, educație etc.
5
b) protecția socială a unor categorii defavorizate ale populației prin scutiri de impozite:
1. scutiri de impozitul pe salarii privind:
 sumele primite de salariați pentru munca prestată în perioada preavizului de concediere.
 ajutoarele ce se acordă din fondul de asigurare socială și asistența socială, în condițiile
legii.
 pensiile de orice fel.
 sumele cuvenite urmașilor eroilor martiri ai revoluției și altor categorii încadrate în Legea
nr.42/19902.
2. scutiri la impozitul agricol pentru:
 invalizi și văduve de război.
3.reduceri de 50 % a impozitului agricol pentru:
 persoane handicapate asimilabile cu gradele I si II de invaliditate;
 persoane fizice în vîrstă de peste 65 de ani, care își lucrează singure pămîntul.
4. scutirea de taxe asupra mijloacelor de transport a autoturismelor, motocicletelor sitricicletelor
și tricicluri cu motor care aparțin invalizilor și sunt adaptate invalidității acestora.
5. reducerea cu 50 % a taxelor pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale și
monumentelor istorice, de arhitectură și arheologie de catre elevi , studenți și militari în termen.
[2, p.2-3]
Funcțiile și rolul fiscalității sunt:
a) În cadrul finanțelor publice, fiscalitatea contribuie la constituirea fondurilor publice de resurse
bănești. La formarea acestor fonduri își aduc contribuția:
 regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat;
 societățile comerciale cu capital privat sau mixt;
 organizațiile cooperatiste și asociațiile cu scop lucrative;
 instituțiile publice și populația;
 persoanele juridice și fizice rezidente în străinatate.
Activitatea de constituire a resurselor financiare îmbracă diferite forme între care se regăsesc:
 Impozite care reprezintă contribuții obligatorii fără un echivalent direct și imediat
pentru plătitori;
 Taxele , adică plăți care constituie, în principal, contravaloarea unui serviciu prestart;
 Vărsăminte din profitul regiilor autonome;
 Amenzi pentru fapte contravenționale sau penale;
 Penalități sau majorări pentru neîndeplinirea la termen a unor obligațiuni;
 Vărsăminte din veniturile instituțiilor publice [2, p.3].
6
Fondurile publice de resurse bănești sunt repartizate în totalitate prin bugetul public
autohton pentru sănătate, învățămînt, asigurari sociale, cultură, protecție socială, aparare
națională, ordine publică, activități economice, etc.
b)Fiscalitatea contribuie la redistribuirea veniturilor între membrii societății, determinînd
micșorarea unor inegalități cu privire la venituri între cetățeni din țară.
c)Prin stabilirea unor termene de plată fixă a impozitelor și taxelor, precum și a unor amenzi,
penalizări sau majorări de întîrziere, fiscalitatea contribuie la reeducarea civică a cetățenilor și
dezvoltarea simțului responsabilității acestora pentru îndeplinirea obligațiilor obștești.
d)Rolul de control al activității fiscale pentru combaterea faptelor ilicite, concurenței neloiale,
evaziunii fiscale. Organele fiscale și organele specializate cum sunt garda financiară ,
inspectoratele pentru protecția consumatorului etc, constată și întreprind măsuri pentru reducerea
și combaterea activității comerciale ilicite.
Impozitul este plata bănească obligatorie, generală și definitivă,
nerambursabilă, efectuată de persoana fizică și juridică la bugetul statului sau la
bugetele locale, în cuantumul și la terminalele prevăzute de lege, fără obligația din
partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat.[ 11, p.81]
Elementele impozitului sunt:
 Plătitorul (contribuabilul), este reprezentat de persoana fizică sau juridică obligată, prin
lege la plata impozitului. Spre exemplu, la impozitul pe salariu, subiect al impozitului
este muncitorul sau funcționarul, la impozitul pe profit – agentul economic, etc.
 Suportatorul, de regula, coincide cu plătitorul și reprezintă persoana care suportă efectiv
impozitul.
 Obiectul impunerii, il reprezintă material impusă impunerii;
 Sursa impozitului , indică dacă acesta se achită din venit sau din avere;
 Unitatea de impunere, serveste ca bază pentru fixarea impozitului care se calculează în
cazul impozitului pe venit la unitatea monetară, metrul pătrat la impozitul pe cladiri,
hectarul la impozitul funciar;
 Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere, cota poate fi
stabilită într-o sumă prestabilită pe unitatea de impunere sau procentual;
 Asieta, reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale privind fiecare
subiect impozabil pentru depistarea obiectului impozabil și determinarea impozitului
datorat;
 Termenul de plata este data pană la care trebuie achitat impozitul;

7
 Majorarea este suma care se achită de subiectul impozabil pentru depășirea termenului
de plată.
Există mai multe criterii de clasificare a impozitului. Acestea sunt:
I. După trăsătura de fond și formă:
 Impozitele directe - se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice și/sau juridice în
funcție de venitul sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere și se percep
direct de la subiectul impozitului la aunumite termene, precis stabilite. [10, p.95]
 Impozite indirecte - cuprinse în prețuri ale bunurilor și serviciilor, sub forme și denumiri
diferite: taxa pe valoarea adaugată, accize, taxe vamale etc. Se percep cu ocazia vînzării
unor bunuri și prestării unor servicii, fiind vărsate în bugetul public de către producători,
comercianți sau prestatori de servicii și nu de către consumatori, care sunt cei ce suportă
aceste taxe, dar nu le achită personal, aceasta este și una dintre particularitățile acestui tip
de impozit. Introducerea sau creșterea impozitelor indirecte conduce la accentuarea
procesului de inflației. Sistemul impozitelor indirecte cuprinde variate prelevări.
Se practică frecvent taxele de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale şi
diferite alte taxe considerate tradiţionale. Mai importante, prin contribuţia la formarea
veniturilor bugetare, sunt taxele de consumaţie.
Figura 1.1. Schema impozitelor indirecte.

Sursa: http://ru.scribd.com/doc/28258521/SISTEMUL-FISCAL-TRASATURI-SI-
FUNCTII#scribd
II. După obiectul impunerii:
 impozite pe venit - reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile
obținute într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului
anual impozabil;

8
 impozite pe avere – impozite, propriu-zise, asupra averii, avînd ca obiect valoarea
bunurilor mobile și imobile ale fiecărui subiect impozabil, impozite asupra circulației
averii cum sînt cele pe donații de imobile, succesiuni, pe actele de vînzare-cumparare a
bunurilor imobile etc., precum și impozite pe substanța averii ca impozite excepționale
percepute, spre exemplu, pe averea obținută în situații de război;
 impozite pe cheltuieli - alcătuiesc o categorie modernă de impozite cu un cuprins de mare
diversitate, pornind de la impozitele introduse în prețurile de vînzare a bunurilor de
consum cu denumiri diferite - impozit pe cifra de afaceri, impozit pe circulația mărfurilor,
accize etc.
III. În funcție de frecvența cu care se ralizează:
 impozite permanente (ordinare)- se încasează periodic , de regulă, în fiecare an;
 impozite incidentale (extraordinare) - se încasează o singură dată, de exemplu impozitul
pe avere sau pe profiturile excepționale de război.
IV. În funcție de scopul urmărit la introducerea lor:
 Impozite financiare - sînt stabilite cu scopul realizării de venituri necesare acoperirii
cheltuielilor statului. Astfel de impozite sînt, în primul rînd, impozitele pe venit, taxele
de consumație, etc;
 Impozite de ordine - sînt introduse mai ales pentru limitatrea anumitor acțiuni sau în
vederea atingerii unui scop, ce nu aparține domeniului fiscal. De exemplu, prin
instituirea unor taxe ridicate la vînzarea băuturilor alcoolice și a tutunului se urmărește
limitarea și reducerea consumului acestora, avînd în vedere impactul lor nociv asupra
sanătății persoanelor care le consumă.
V. După instituția care le administrează:
 În statele de tip federal, se deosebesc impozite federale, impozite ale statelor provinciilor
sau regiunilor membre ale federației și impozite locale.
 În statele de tip unitar, se întîlnesc impozite ale administrației centrale de stat și impozite
ale organelor administrației publice locale.
Taxele reprezintă plăți care se fac de persoane fizice sau juridice pentru
serviciile efectuate de instituțiile publice. Există mai multe clasificări ale taxelor, acestea
grupîndu-se în funcție de următoarele criterii:
I. După natura lor, taxele se pot grupa în:
 Taxe judecătorești, care se achită la instanțele de judecată pentru acțiunile introduse
pentru judecare de către persoanele fizice sau juridice.
 Taxele notariale care se plătesc pentru eliberearea, legalizarea sau autentificarea de acte
sau copii.
9
 Taxe consulare care se încasează de către consulate pentru eliberarea certificatelor de
origine, acordarea de vize etc.
 Taxe ce se încasează de către organe ale administrației de stat privind eliberări de
autorizații, rezolvări de contestații, cereri, etc.
II. După modul cum se stabilesc și se urmăresc, se impart în :
 Taxe cu debit care se stabilesc anticipat realizării veniturilor. Aici intra de
regula impozitele ordinare care se incasează anual, precum și unele venituri
care se încasează accidental (cum sunt amenzile, taxe de timbru pentru succesiuni).
Debitele se înregistrează în contul fiscal al contribuabilului.
 Taxe fara debit, care se determină în momentul încasării. Aici se include de
regulă taxele de timbru care se achită anterior prestării serviciului.
III. După venituri ale bugetului care se stabilesc și se incasează de la caz la caz
și atunci cînd sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Aici se includ:
 Amenzi, imputații și despăgubiri trimise organelor financiare pentru urmărire;
 Taxe pe timbru care se achită atunci cînd se solicită servicii la instanțe judecătorești,
notariate, primării, etc;
 Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj și reclamă;
 Taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule, etc. [2, pag 5-6]
Sistemul fiscal, fiind un organ complex, cu atribute ce vizează siguranța veniturilor unui
stat întreg, este în interdependență cu alte discipline, care contribuie la realizarea justă și corectă
a tutoror sarcinilor.
1.Legaturile fiscalității cu finanțele publice - fiind o parte componenetă a finanțelor publice,
activitatea fiscală se intregrează în relațiile sociale de tip economic care privesc distribuția
produsului intern brut, care formează cadrul relațiilor financiare. Finanțele cuprind relațiile
economice care survin în procesul constiturii și repartizării fondurilor de resurse bănești publice.
Este evident că activitatea fiscală își îndreaptă preocupările în direcția constituirii de resurse
financiare publice și nu rămîne neinfluențată de procesul repartizării fondurilor bugetare pe
sectoare și activități.
2.Legăturile fiscalității cu contabilitatea - sistemul contabil al agenților economici și planul de
conturi general, care a fost introdus începînd cu data de 1 ianuarie 1994, a dat posibilitatea de a
se urmării stabilirea și achitarea obligațiilor fiscale pe fiecare categorie de impozit sau taxă. Prin
urmare, în prezent , nu sunt necesare evidențe paralele cu contabilitatea pentru stabilirea relațiilor
cu bugetul de stat sau bugetele locale, fiind necesare doar sursele de informații și documentele
primare justificative care se înregistrează în conturile sintetice și analitice. De aici, reiese

10
necesitatea unei ample și calitative pregătiri a contabililor pentru stăpînirea, pînă la detaliu, a
legilor și normelor fiscal, la fel cum aparatul fiscal trebuie să-și însușească formele de
înregistrare contabilă, conținutul și funcțiunea conturilor, care influențează decontările
cu bugetul public național.
3.Alte discipline care vin în ajutorul fiscalității:
o Cunoștințele de tehnologie în diferite ramuri ale economiei;
o Studiul mărfurilor (merciologia);
o Dreptul comercial;
o Dreptul civil;
o Dreptul penal.

11
II. ISTORIA ȘI STRUCTURA SISTEMUL FISCAL DIN REPUBLICA MOLDOVA
Decenii de-a rîndul, sistemul fiscal național s-a dezvoltat paralel cu cel al Uniunii
Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), după aceleași legi, principii și regulamente, cuprinzînd
atît drepturile, cît și obligațiile, responsabilitățile inspectoratelor fiscale. În Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească(RSSM), ca și în URSS, a fost stabilit un sistem strict centralizat de
calculare și încasare în buget a impozitelor și altor plăți percepute de la întreprinderile și
organizațiile de stat, cooperativele agricole și de producere, precum și de la populație. Primul
document despre crearea inspectoratelor fiscale de stat orășenești și raionale este cel cu numărul
68 din luna martie 1990, aprobat de Sovietul Miniștrilor al RSSM. Tot atunci, pe lîngă
Ministerul Finanțelor, și-au început activitatea anumite subdiviziuni fiscale, dar care nu intrau în
componența organelor financiare locale. Începînd cu anul 1991, după declararea independenței,
la 27 august 1991, în țară a început să funcționeze propria legislație fiscală, ținîndu-se cont de
caracteristicile și particularitățile economiei și interesele bugetare la nivel național. La 17
noiembrie 1992, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la bazele sistemului fiscal. Această lege
a stabilit principiile economice, juridice și organizaționale generale de constituire a sistemului
fiscal, prevede tipurile impozitelor și competența organelor puterii de stat, drepturile și
obligațiile contribuabililor, drepturile, obligațiile și responsabilitatea organelor fiscale, apărarea
contribuabililor, răspunderea pentru încălcarea legislației. Această lege are asemănări cu cea
rusească.
Sistemul Fiscal e voluminos, prevede 10 impozite generale de stat și 10 locale, numărul
cărora ulterior crește. De la 2 decembrie 1992, intră în vigoare Legea privind impozitul pe
beneficiul întreprinderilor. Impozitului sînt supuși toți agenții economici - persoane juridice de
pe teritoriul Republicii, indiferent de formele de proprietate și de cadrul juridic, inclusiv
întreprinderile cu investiții străine, asociațiile și organizațiile internaționale care îți exercită
activitatea de antreprenoriat nemijlocit sau prin intermediul reprezentanțelor permanente și
filialelor. Legea cu privire la taxa pe valoarea adaugată a vazut lumina zilei în noiembrie 1994.
Ea prevede un impozit indirect de stat, aplicat la suma valorii adăugate, formate la fiecare etapă
de producere și vînzare a mărfii, executare a muncii și acordare a serviciilor. Plătitoare de
impozit sunt întreprinderile și cetățenii, inclusiv străini, care desfășoara activități de
întreprinzător, excepție făcând cetățenii care obțin un venit anual din comercializarea mărfurilor
mai mic de 400 salarii minime și institutiile finanțate de la buget. Cota impozitului este aprobată
în mărime de 20 la sută din volumul operațiunilor impozabile și poate fi precizată de Parlament
în timpul aprobării bugetului pentru anul viitor. La sfârșitul lunii decembrie 1994, Parlamentul a
adoptat Legea cu privire la accize. Accizele sunt un impozit indirect de stat, inclus în prețul
mărfii (productiei) și este achitat de consumator. Plătitori sunt considerate persoanele fizice și
12
juridice care produc și realizează mărfuri supuse accizelor (nu de primă necesitate: băuturi
alcoolice, produse de tutun, obiecte din metale prețioase cu sau fără nestemate ș.a.). Începînd cu
1995, accizele au fost stabilite prin taxe fixe în exprimare bănească la o unitate a mărfurilor
supuse accizelor în loc de procentele care se aplicau înainte la prețul de realizare. Pentru întregul
sistem fiscal și nu numai, de fapt, important s-a dovedit a fi adoptarea Legii cu privire la
impozitul pe veniturile persoanelor fizice. Această Lege a fost abrogată odată cu punerea în
aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal. Drept că în decursul anilor cotele impozitului,
precum și marimea venitului neimpozabil, în repetate rînduri s-au modificat. Începînd cu anul
1997, politica financiar-fiscală aferentă veniturilor statului trebuia să definească cît mai exact
posibil, sursele de formare a fondurilor bugetare de care statul are nevoie, metodele de prelevare,
precum și obiectivele economice, sociale sau de altă natură, pe care trebuie sa le îndeplinească
instrumentele folosite în procesul mobilizării resurselor financiare. Astfel, a intrat în vigoare
Codul fiscal al Republicii Moldova, care la acel moment, includea doar două titluri: „Dispoziții
generale” și „Impozitul pe venit”.
Actualmente în țară acționează nouă titluri ale Codului fiscal, și anume:
1. dispoziții generale;
2. impozitul pe venit;
3. taxa pe valoarea adaugată;
4. accizele;
5. administrarea fiscală;
6. impozitul pe bunurile imobiliare;
7. taxele locale;
8. taxele pentru resursele naturale;
9. taxele rutiere. [3]
În anul 2006, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1208 din 20.10.2006, s-a aprobat Strategia
de Dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2006-2010, punînd bazele începutul unei
noi etape de dezvoltare, care era menită să contribuie la fortificarea temeliei administrării fiscale
pusă în anii precedenți. În scopul optimizării administrării impozitului pe proprietate, în anii
2005-2007, au fost inițiate lucrări de creare a unui nou sistem de impozitare a contribuabililor,
prin implementarea Sistemului Informațional Automatizat „Cadastrul fiscal”, ce constituie la ora
actuală un sistem complex elaborat în baza tehnologiilor web.
Un alt proiect semnificativ elaborat de Serviciul Fiscal de Stat, ce oferă o metodă alternativă de
prezentare a dărilor de seamă fiscale, alta decît cea pe suport de hîrtie, și anume în mod
electronic cu aplicarea semnăturii digitale, a fost inițierea creării Sistemului Informațional

13
Automatizat „e-Declarații”. În anul 2009 a fost dat în exploatare industrială, Sistemul
Informațional Automatizat - „Evidența operațiunilor de schimb valutar în numerar”:
- A fost inițiată implementarea celei de-a doua etape de impozitare a bunurilor imobiliare cu
destinație comercială și industrială, a garajelor și terenurilor pe care acestea sînt amplasate și a
loturilor întovărășirilor pomicole cu sau fără construcții amplasate pe ele, reieșind din valoarea
estimată (de piață) a acestora;
- a fost lansat „Portalul serviciilor fiscale”, ce include: serviciul „Declarație electronică”,
serviciul „Declarație rapidă”, serviciile de acces la informații: „Descarcă formulare”, „Despre
contribuabil”, „Facturi fiscale”, Servicii de certificare și eliberare a semnăturilor digitale.
Alăturat, a fost lansat „ghișeul electronic”, prin intermediul căruia, a fost inițiată prestarea
serviciilor electronice fiscale. Totodată, s-a lansat mecanismul ce prevede notificarea
contribuabililor despre termenul de prezentare a declarațiilor și a dărilor de seamă fiscale
(calendarul fiscal), la fel, notificarea despre primirea declarațiilor de catre Serviciul Fiscal de
Stat și erorile din aceste declarații. [3]
La capitolul cooperare internațională, pe lîngă relațiile de colaborare bilaterală, Serviciul Fiscal
de Stat este membru a două organizații internaționale de profil:
- Consiliul Coordonator al Conducătorilor Serviciilor Fiscale din statele membri ai Comunității
Statelor Independente (CCCSF),
- Organizația Intra-Europeană a Administrațiilor Fiscale (IOTA). [5]
Trebuie de menționat și faptul că, Serviciul Fiscal de Stat activează în baza programelor de
cooperare bilaterale cu administrațiile fiscale din Regatul Țărilor de Jos, Franța, România,
Estonia, Cehia, Lituania, etc. În viitor, Serviciul Fiscal de Stat își va orienta acțiunile întru
realizarea obiectivelor de bază stabilite în diferite programe guvernamentale, în Strategia de
dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat, precum și în scopul îmbunătățirii activității de
administrare fiscală.
Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar a Republicii Moldova.
Conform Codului fiscal (art. 2) sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a
principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora precum şi
totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.
În sistemul de impozite trebuie să se respecte unele principii, cum sunt:
 echitatea – tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii
similare, în vederea asigurării sarcinii fiscale egale.
 neutralitatea – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale investitorilor,
capitalului autohton şi străin
 simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor elementelor de impunere;
14
 certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud înterpretările
arbitrare, pentru a permite contribuabililui posibilitatea analizei a influienţei deciziilor de
management financiar asupra sarcinii lui fiscale.
 stabilitatea fiscală – efectuarea modificărilor şi completărilor legislaţiei fiscale să nu fie
efctate pe parcursul unui exeriţiu (an) fiscal şi modoficările să fie de lungă durată.
 eficienţa impunerii – perceperea impozitelor şi taxelor să se efectueze cu minim
cheltuieli, cât mai acceptabile pentru contribuabil. [9]
Sistemul de impunere reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, concepute
conform legislației fiscale în vigoare. Acesta trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi a
taxelor, să propună un nivel optim al fiscalităţii, care nu ar stopa dezvoltarea economică şi nu ar
perturba situaţia materială a populaţiei. Legislaţia fiscală are menirea să stabilească normele
juridice de instituire a impozitelor şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale.
Aparatul fiscal trebuie să coordoneze activitatea de instruire a contribuabililor în materie de
impozit, să controleze determinarea şi perceperea corectă a impozitelor.
În conformitate cu Codul fiscal al Republicii Moldova, există următroarele criterii de
clasificare a impozitării:
I. după trăsăturile de fond şi formă:
 directe;
 indirecte.
II. după instituţiile ce le administrează:
 generale de stat;
 locale.[9]
Această clasificare se poate schimba de la o perioadă la alta, simultan cu modificările
Codului fiscal. Sistemul de impozitarea prevede ca unul şi acelaşi obiect să fie impozitat o
singură data, cu un singur tip de impozit, pentru perioada fiscală respectivă stabilită de lege.
Sarcina principală a Inspectoratului Fiscal de Stat(IFS) constă în popularizarea legislaţiei
fiscale privind impozitele şi taxele şi exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale,
corectitudinii calculului şi transferului deplin şi la timp în buget a impozitelor şi altor plăţi
stabilite de legislaţie.
Funcţiile Inspectoratului Fiscal de Stat sunt:
 asigurarea înregistrării complete a contribuabililor şi a tuturor obiectelor impozabile;
 executarea hotărârilor organelor locale de autoadministrare, cu privire la determinarea
impozitelor şi taxelor locale şi acordarea înlesnirilor fiscale;
 asigurarea completitudinii transferului lor la buget;
 organizarea evidenţei evaluării şi realizării averii confiscate şi patrimoniului sechestrat.
15
Figura 2.1. Structura organizatorică a Sistemului Fiscal de Stat

Sursa: http://old.fisc.md/common/about/ifps/structura1/SFS_rom2.pdf
Figura 2.2. Evoluția contribuției veniturilor fiscale în bugetul de stat, pe perioada 2006-2013.

Sursa: http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=146&
În datele statistice prezentate mai sus, se observă veniturile fiscal din anul 2006 pînă in
anul 2013 sunt în creștere, o mică abatere înregistîndu-se în 2009 cînd venitul fiscal se ridica la
suma de 19531,7 milioane lei, fiind într-o scădere comparative cu anul precedent. Din 2006 pînă
în 2013 venitul fiscal practic s-a dublat. Cu cea mai mare pondere în veniturile fiscal o are
sursele bănești venite din impozitele interne pe mărfuri și servicii, fiind urmat de contribuțiile de
asigurări sociale obligatorii de stat. La polul opus, cu cea mai mică cotă parte, se află impozitele
pe proprietate, a caror sumă nu depășește cifra de 314,0 milioane lei. Prin urmare, se constată
faptul că în țară există un flux mare de mărfuri și servicii, propuse populației, pe baza căruia
bugetul de stat încasează venituri considerabile.
16
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În urma studierei temei, s-au făcut următoarele concluzii:
1. Sistemul Fiscal este un mecanism complex, care asigură buna funcționare a statului prin
formarea constantă de fonduri bugetare și prin controlul patrimoniului populației;
2. Dezechilibrul din domeniul fiscaității unui stat, poate deveni o cauză al stopării
dezvoltării economiei naționale;
3. Sistemul Fiscal este într-o continuă schimbare și perfecționare, care rezultă din eficiența
activității desfășurate anterior, de succesul cu care au fost puse în aplicare tehnicile și
noile legi ale fiscalității;
4. Toate reformările care au loc la nivelul Sistemului Fiscal sunt cu scopul ca să se atingă
performanțele și standardele internaționale, care urmăresc sporirea performanțelor nu
doar la nivel economic, dar și la nivel de întreaga activitate a unui stat.
Pe baza celor studiate, se fac următoarele recomandări:
1. Să se realizeze politica fiscală în conformitate cu starea actuală a întregei populații, astfel
încît să nu afecteze niveul de trai al acesteia;
2. Să se utilizeze cît mai eficient posibil resursele bugetare obținute din impozitele și taxele
fiscal, astfel încît eforturile depuse de cetățeni, în achiatarea acestora, să nu fie în zadar;
3. Să se urmărească permanent tendințele și standardele internaționale în domeniu, pentru a
asigura o actualitate contunuă a sistemului fiscal;
4. Să se continuie modificările și reformele în cadrul aparatului fiscal, care vor contribui la
ușurarea procesului de plată a contribuabilior;
5. Să se ia în considerație persoanele care sunt defavorizate din punct de vedere material și
să se aplice reguli de impozitare special pentru acestea, astfel ca să-și poata onora integral
și la timp datoriile, și concomitent să se aplice taxe mai mari persoanelor ce dispun de un
venit mult mai mare, decît cel mediu;
6. Să se depună eforturi maxime pentru a reduce la minim corupția în cadrul fiscalității și
evaziunile fiscal, care au devenit un mare impediment în dezvoltarea economică.

17
BIBLIOGRAFIE:

1. http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=146& (07.02.2015)
2. http://ru.scribd.com/doc/28258521/SISTEMUL-FISCAL-TRASATURI-SI-
FUNCTII#scribd(07.02.2015)
3. http://old.fisc.md/ro/about/history/ (07.02.2015)
4. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/DEFINIREA-SISTEMULUI-
FISCAL771.php(07.02.2015)
5. http://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/sistemul-fiscal-din-republica-moldova-
281290.html?ref=doc3(07.02.2015)
6. http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=2699(07.02.2015)
7. http://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/impozitul-pe-venitul-persoanelor-fizice-
138445.html?ref=doc3(07.02.2015)
8. http://www.scritub.com/economie/finante/Notiunea-de-impozit-si-
element2514423.php(07.02.2015)
9. http://conspecte.com/Contabitlitate/sistemul-fiscal-al-republicii-moldova.html
(07.02.2015)
10. Mutașcu M.I., Finanțe publice, Ed a 3-a, Editura Mirton, Timișoara, 2012, 285 pag.
11. Dinică G, M. L. Barătulescu, Finanțe publice, Editura Universității Transilvania, Brașov,
2011, 294 pag.

18

Evaluare