Sunteți pe pagina 1din 6

"Mens sana in corpore sana"

Educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare "corporala"


necesara pentru asigurarea sanatatii omului, respectiv "a starii de echilibru si
functionare a organismului" ( Hubert, Rene, etc. ).
Definirea educatiei fizice evidentiaza "baza fiziologica si psihologica" a
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane aflata intr-un proces de
"reasezare" in functie de solicitarile tot mai intense ale societatii moderne
(intelectuale, etice, filosofice, politice, religioase, tehnologice, ecologice, estetice,
igienice etc). Interventia sa vizeaza intretinerea sanatatii organismului, dar si
provocarea "efectelor mintale si morale" care sunt mai putin remarcabile in plan
imediat, generand insa efecte sociale multiple, raportabile la universul valoric
propriu culturii fizice si sportului (idem).
Educatia fizica reprezinta astfel activitatea de formare-dezvoltare a
personalitatii umane proiectata si realizata prin valorificarea deplina a potentialului
fizic, fiziologic si psihologic al organismului in conditiile specifice societatii
moderne, contemporane.
Principiile educatiei fizice indica regularitatea normativa a activitatii de
formare-dezvoltare "corporala" a personalitatii umane:
A) Principiul corespondentei pedagogice dintre dezvoltarea psihica si
dezvoltarea fizica a personalitatii umane ( "maxima latina": "mens sana in
corpore sana" - "minte sanatoasa in corp sanatos");
B) Principiul interdependentei pedagogice dintre cultivarea permanenta a
deprinderilor igienico-sanitare si dezvoltarea deplina a potentialului biologic al
personalitatii umane;
C) Principiul deschiderii educatiei fizice spre activitatea sportiva de masa
si de performanta.
Obiectivele educatiei fizice pot fi prezentate in cadrul unui model
pedagogic centrat pe continuitatea general-particular, exprimata la nivel
informativ-formativ:
1. Obiectivele generale ale educatiei fizice:
a) consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane;
b) stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane.
2.Obiectivele specifice ale educatiei fizice particularizeaza cele doua
obiective generale, evocate anterior:
a) Consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane angajeaza
urmatoarele obiective specifice: formarea deprinderilor si a capacitatilor motrice;
definitivarea conduitei igienico-sanitare in conditii de normalitate si pentru
corectarea unor deficiente fizice; valorificarea capacitatilor speciale la nivelul
activitatilor sportive.
b) Stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane angajeaza
urmatoarele obiective specifice: corelarea sarcinilor privind dezvoltarea biologica
echilibrata cu sarcinile privind dezvoltarea psihica echilibrata (cognitiva-afectiva-
volitiva; temperamentala-aptirudinala-caracteriala); dezvoltarea atentiei
concentrate, spiritului de observatie, gandirii flexibile, prin exercitii si actiuni care
stimuleaza independenta si creativitatea in activitate; dezvoltarea starilor afective
pozitive provocate de mobilizarea energetica generala si speciala, proprie
activitatilor proiectate si realizate; educarea vointei in conditii de competivitate, cu
numeroase obstacole interne si externe; valorificarea potentialului temperamental,
aptitudinal si caracterial, la nivelul activitatilor sportive orientate spre
(auto)perfectionarea resurselor fizice si psihice ale personalitatii umane.
Continutul si metodologia educatiei fizice sustin modelul pedagogic al
obiectivelor generale si specifice, prezentat anterior.
Continutul educatiei fizice include un ansamblu de deprinderi si capacitati
specifice domeniului care vizeaza dezvoltarea armonioasa a personalitatii umane
printr-un echilibru functional realizat practic intre "calitatile fizice" si "calitatile
psihice".

2
Proiectarea acestui tip de echilibru functional stimuleaza direct sau indirect
orientarea vocationala a personalitatii prin valorificarea deplina a insusirilor fizice,
fiziologice si psihice, in perspectiva integrarii sociale - scolare si profesionale -
continue, progresive, in anumite conditii ele evolueaza chiar in directia realizarii
lor "sportive", la nivel de varf sau de masa, dar mai ales in sensul general-uman al
"pedagogiei olimpismului" ( Poenaru, Romeo, ).
Metodologia educatiei fizice raspunde cerintelor pedagogice legate de:
a)dezvoltarea armonioasa a personalitatii in cadrul unui echilibru
functional "fizic-psihic";
b) orientarea integral-vocationala a personalitatii in cadrul actiunii de
valorificare deplina a insusirilor fizice, fiziologice, aplicata in mod progresiv.
Strategiile educatiei fizice evolueaaza in jurul metodelor bazate pe actiune
- exercitiul, jocul, jocul cu roluri etc. - contribuind la:
1) proiectarea educatiei fizice in sens pedagogic general, ca activitate
psihosociala complexa, "nu doar ca un mijloc" de re-creere dupa o activitate
intelectuala mai intensa (Nicola, Ioan.);
2) realizarea educatiei fizice in strinsa corelatie cu toate celelalte
dimensiuni ale educatiei, valorificate in mod specific (cu educatia intelectuala,
pentru dezvoltarea functionala a sistemului nervos, premisa in desfasurarea oricarei
activitati de invatare eficienta; cu educatia morala, pentru formarea trasaturilor
superioare de vointa si caracter, integrate in structura personalitatii; cu educatia
tehnologica, pentru perfectionarea deprinderilor psihomotrice si a calitatilor
acestora - forta, viteza, mobilitate, indemanare etc. - necesare in diferite activitati
productive; cu educatia estetica, pentru stimularea miscarilor ritmice, individuale si
colective, in concordanta cu "criteriile frumosului".
Miscarea si alimentatia, factori de mentinere a sanatatii omului
contemporan. Istoria societatii omenesti consemneaza prezenta practicarii
exercitiilor fizice in viata sociala a tuturor orinduirilor sociale. Aceasta prezenta
chiar daca in unele stadii ale dezvoltarii societatii omenesti avea un caracter mai
restrans, iar in altele mai larg, a fost permanent legata de ideea perfectionarii

3
omului din punct de vedere fizic si corporal, ca element important al societatii, al
pregatirii pentru exigentele vietii sociale. Marturii ale culturii popoarelor antice,
exprimate prin grafica, pictura, sculptura, opere literare sau stiintifice, infatiseaza
omul armonios dezvoltat, puternic, agil, rezistent si indemanatic in miscari, insusiri
dobandite intotdeauna in urma practicarii unui ansamblu de exercitii fizice, anume
intocmit si exersat. Orientarea practicarii exercitiilor fizice spre realizarea unor
asemenea finalitati este intalnita de-a lungul tuturor stadiilor dezvoltarii societatii
omenesti, inclusiv in viata sociala contemporana. Cu alte cuvinte intreaga evolutie
a practicarii exercitiilor fizice demonstreaza ca aceasta a constituit si constitue si in
ziua de astazi o activitate permanenta orientata spre perfectionarea indicilor
dezvoltarii fizice a omului, a capacitatii de miscare si nu in ultimul rand de
mentinere si intarire a sanatatii. Prin exercitiile fizice practicate, omul zilelor
noastre urmareste imbunatatirea indicilor morfologici ai organismului,
(musculatura si aparatul osteo-articular ), ai marilor functii, (circulatia si
respiratia), ca elemente de baza a dezvoltarii fizice pe de o parte si a capacitatii
motrice a oamenilor, concretizata in priceperi si deprinderi motrice, (diferite
variante de mers, alergare sarituri si aruncari) si in calitatile motrice (viteza,
indemanare, rezistenta, forta), pe de alta parte. Se poate spune ca exercitiul fizic
practicat in mod organizat, la orele de educatie fizica, cat si in mod independent,
reprezinta prin continut o activitate sociala cu un real si puternic caracter biologic,
contribuind intr-un mod determinant la mentinerea si intarirea sanatatii. Fara a
diminua cu nimic caracterul biologic al exercitiului fizic si al sportului, ca activitati
sociale, ele nu pot fi nicidecum intelese ca indeplinind numai functii de ordin
biologic, ci dimpotriva si importante functii educative, contribuind la formarea
personalitatii omului.
Exercitiile fizice exercita asupra corpului omenesc o serie de influente
binefacatoare. Acestea au fost studiate si grupate dupa diferite criterii, in: influente
locale si generale, imediate sau tardive, rapide sau lente, trecatoare sau stabile
etc. Se considera ca impartirea in efecte morfogenetice, fiziologice si educative
este mai utila. Aceste efecte au pentru oamenii sanatosi o valoare profilactica, iar

4
pentru unele categorii de bolnavi, convalescenti si deficienti o valoare terapeutica
apreciabila. Efectul morfogenetic al exercitiului fizic este cu atat mai favorabil cu
cat activitatea fizica incepe mai timpuriu si continua pe o durata cat mai lunga..
Efectul benefic al exercitiului fizic se manifesta asupra elementelor constitutive ale
aparatului locomotor, adica oase, articulatii si muschi.
In general, exercitiile fizice dinamice, vii, ample si de scurta durata,
executate frecvent, alternante cu miscari de relaxare si respiratii profunde, sunt
stimulatoare. Daca pentru obtinerea efectelor morfogenetice este nevoie de eforturi
intense pe o lunga perioada de timp, efectele fiziologice se obtin mult mai usor si
repede. Orice exercitiu fizic produce reactii fiziologice rapide si trecatoare.
Exercitiile fizice produc efecte fiziologice stabile numai printr-un antrenament
metodic si de lunga durata. Efectele fiziologice ale exercitiului fizic se resimt in
primul rand in domeniul locomotiei, dezvoltand muschii, intarind sistemul osos si
imbunatatind functiile articulare. Exercitiul fizic dezvolta functia aparatului
respirator, marindu-se frecventa si profunzimea respiratiei, creste ventilatia si
sporeste schimburile de gaze atat in plamani cat si in tesuturi, se mareste toracele si
capacitatea vitala. Aparatul cardiovascular isi dezvolta de asemenea functia. La
efort frecventa cardiaca creste, sangele circula mai repede prin vase, asigurand
schimburi crescute in muschi si organe. Practicarea exercitiului fizic are influente
benefice si asupra sistemului endocrin si nervos. Efectele educative ale practicarii
exercitiului fizic nu sunt de neglijat. Astfel, practicarea pe o perioada indelungata
si in mod metodic a exercitiului fizic are influente asupra dezvoltarii afective,
intelectuale si de vointa, asupra formarii caracterului si personalitatii individului.
De asemenea influenteaza viata psihica, ascute simturile, dezvolta spiritul de
observatie, stimuleaza gandirea si judecata. Din cele aratate mai sus se poate trage
concluzia ca miscarea in general are un rol foarte important in mentinerea si
intarirea sanatatii individului.
Din studiile realizate la nivel mondial, reiese ca si alimentatia are un rol
determinant in mentinerea starii de sanatate a acestuia. Respectarea unui regim de
viata si alimentar echilibrat, reprezinta un factor de baza in mentinerea sanatatii

5
organismului. Toate procesele vitale: respiratie, circulatie, digestie, precum si
celelalte activitati ale omului in timpul vietii se desfasoara pe baza unor cheltuieli
energetice si prin incorporarea substantelor nutritive. Se realizeaza astfel un
schimb de substante cu natura inconjuratoare, proces care poarta denumirea de
metabolism. Elementele care acopera necesitatile energetice, poarta numele de
alimente. Prin asimilarea in organism a acestora se asigura cresterea si refacerea
celulelor, precum si desfasurarea activitatii in conditii optime. In timpul
desfasurarii unor activitati fizice, organismul cheltuieste energie, exprimata in
calorii. Pentru a putea face fata efortului si pentru a-si mentine starea de sanatate,
organismul trebuie sa-si refaca pierderile suferite. Aceasta se realizeaza pe baza
unei ratii alimentare corespunzatoare. Pentru ca ea sa fie corect alcatuita, trebuie sa
sastisfaca mai multe cerinte, dintre care mentionam: sa refaca integral pierderile
energetice ale organismului, sa cuprinda toate substantele alimentare de baza,
(proteine, lipide, glucide, vitamine, aminoacizi, carbohidrati, saruri minerale si
apa), sa cuprinda alimente de buna calitate, usor asimilabile, cu aspect, gust si
miros placut si cantitate suficienta, pentru a da senzatia de saturatie.
In concluzie, ratia alimentara trebuie sa satisfaca atat din punct de vedere
cantitativ, cat si calitativ. Astfel, proteinele trebuie sa reprezinte 12-15 %, lipidele
25-30 %, iar glucidele 55-60 % din valoarea calorica. Din punct de vedere
cantitativ, este necesara o adaptare in functie de greutatea corporala si tipul de
activitate pe care o desfasoara fiecare individ. Se poate afirma ca de modul in care
se face alimentatia, depinde in foarte mare masura starea de sanatate. Din acest
motiv, fiecare dintre noi trebuie sa acordam o atentie deosebita, atat calitatii cat si
cantitatii alimentelor pe care le introducem in hrana zilnica, pentru a ne mentine o
stare de sanatate optima, pe o perioada cat mai mare de timp