Sunteți pe pagina 1din 1

”Duplex (Arh.) Apartament pe două niveluri.

Deși termenul este recent, formula de locuință la care se


referă este destul de veche, fiind caracteristică majorității locuințelor urbane din orașele medievale și
menținută ca tradițională în special în Anglia și Olanda, dar frecventă și în Germania, în țările scandinave
etc. Asemenea locuințe cu fațada de la stradă relativ scurtă, foarte adânci, înșiruite în fronturi compacte,
oferă avantajul unei densități de ocupare a terenului relativ ridicate, utilizarea eficientă a
echipamentului edilitar stradal, fronturi continue capabile a susține imaginea urbană a străzii, asociate
cu păstrarea unei individualități și unei relative independențe a fiecărei locuințe în raport cu vecinii.
Uneori dispune de un lot de grădină individual. Datorită acestor factori favorabili, este de presupus că
pentru localități mici, cartiere periferice, sate urbanizate etc, duplexul va continua să reprezinte una din
soluțiile cele mai adecvate. În cadrul duplexului, funcțiunile locuirii apar de regulă segregate net în zona
de zi, la primul nivel (vestibul, cameră principală de zi, bucătărie, depozitări menajere, grup sanitar
secundar) și zona de noapte, la al doile nivel (dormitoare, baie, depozitări vestimentare). Locuințele de
tip duplex constituie o formulă tranzitorie între locuința individuală, - de la care păstrează independența
accesului și lotul - , și locuința colectivă, cu care are în comun asocierea compactă în fronturi stradale și
dezvoltarea pe înalțime.
Le Corbusier consideră valabil termenul de duplex și pentru apartamentele de două niveluri, suprapuse
într-o clădire multietajată. Asocierea apartamentelor duplex în clădiri colective este legată de utilizarea
unor circulații orizontale de distribuție, de tipul coridoarelor centrale sau exterioare, denumite ”cursive”
sau ”străzi interioare”.” Lexicon de Construcții și Arhitectură - vol. II, Editura Tehnică, București, 1986.