Infrac de Coruptie

INTRODUCERE………………………………………………….……………….
CAPITOLUL I. FAPTELE CE CONSTITUIE ACTE DE CORUPŢIE.

REGLEMENTĂRI DE DREPT ŞI INCRIMINĂRI
1.1. Consideraţiuni şi incriminări privind noţiunea şi spectrul

infracţiunilor de corupţie …………………………………………….…9
1.2. Analiza juridico-penală a infracţiunilor de corupţie……….……..16
1.3 Dimensiunea statistică a infracţiunilor de corupţie…………….….31
CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII AL PREVENIRII

ŞI COMBATERII INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE
2.1. Consideraţiuni generale privind prevenirea corupţiei………….....37

2.2. Factorii corupţiei. Organele de stat atribuite cu funcţia de prevenire
şi combatere a corupţiei……………………………………………….49
2.3. Normele juridice-speciale privind prevenirea actelor de
corupţie……………………………………………………..……..... . 56
CAPITOLUL III. ACTIVITĂŢI DE DEPISTARE ŞI DE

DOCUMENTARE A ACTELOR DE CORUPŢIE
3.1. Procedura de dispunere a măsurilor speciale de investigaţii, privind

colectarea informaţiilor despre faptele de corupţie……………..……59
3.2. Activităţi de depistare şi documentare a acţiunilor ilicite a celor
bănuiţi în actele de corupţie…..………………………………………..66
Secret
CAPITOLUL IV.TACTICA ŞI METODICA DESCOPERIRII

INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE
4.1. Organizarea şi înfăptuirea măsurilor speciale de ivestigaţii la
descoperirea şi cercetarea infracţiunilor de corupţie în ,, flagrant
delict”… …………………………………………………….………81
ÎNCHEIERE.......................................................................................92
BIBLIOGRAFIE................................................................................95
2/97
Secret
INTRODUCERE
“ Caci cu cinstea nici un bine nu se aseamană”

( Învăţăturile lui Neagoie Basarab )
Actualitatea temei cercetate. La momentul dat, societatea este afectată,

într-o mare măsură, de criminalitate . Dintre toate tipurile de criminalitate, corupţia
are actualmente, cea mai negativă influenţă asupra societăţii, fiind un obstacol
major în dezvoltarea ei. Fenomenul corupţiei a existat din cele mai vechi timpuri
constituind, pînă în prezent, o stare de abatere de la moralitate, de la datorie. Una
din priorităţile actuale ale reformelor economice, politice si sociale din Republica
Moldova este prevenirea şi combaterea corupţiei. Privită obiectiv, inclusiv prin
prisma fenomenului corupţiei, tranziţia politică, socială şi economică din perioada
ce s-a scurs de la declararea independenţei statului a avut o importanţă negativă
asupra calităţii guvernării şi dezvoltării ţării. Corupţia reprezintă folosirea abuzivă
a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.La
momentul dat, ca act antisocial, corupţia se manifestă mai ales în aria economică,
afectând interesele colective prin: însuşirea, folosirea resurselor publice în interes
personal, ocuparea unor funcţii publice prin relaţii preferenţiale, încheierea
unor tranzacţii prin eludarea normelor morale şi legale. Corupţia vizează un
ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu
funcţii de conducere sau care exercită un rol public, ci şi de diverse grupuri şi
organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau
morale, sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrîngere,
şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.
Gradul de studiere a problematicii. Analiza literaturii de specialitate ne
demonstrează că mai mulţi autori din tările dezvoltate s-au preocupat de cercetarea
fenomenului de corupţie la diferite etape ale istoricului de dezvoltare. În ulimii ani,
în diferie regiuni ale lumii au fost aprobate un sir de declaraţii si convenţii,
3/97
Secret
îndreptate spre combaterea corupţiei în calitate de flagel mondial, tema corupţiei şi
anticorupţiei fiind pe agenda diferitelor întruniri internaţionale; sunt organizate
simpozioane, conferinţe etc., inclusive în cadrul ONU şi al Consiliului Europei. În
plan internaţional, corupţia posedă forme şi manifestări diverse, care pînă la
momentul actual nu sunt identificate şi sancţionate în totalitate. Lupta cu corupţia
trebuie să cunoaştem că constituie mai întîi de toate o obligaţie a statului, şi pentru
exercitarea efectivă a acesteia trebuie întreprinsă întîi de toate, o abordare
multidisciplinară a profilaxiei corupţiei care să nu fie redusă doar la măsurile
penale. Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţiei e determinată de
conştiintizarea imposibilităţii de a dezrădăcina corupţia doar prin aplicarea unor
măsuri penal-restrictive a necesităţii unei noi abordări a acestui fenomen, inclusive
a îmbinării acţiunilor de prevenire a corupţiei cu cele de depistare, instrumentare,
sancţionare, promovîndu-se, totodată mecanismele economiei de piaţă. Printre
cauzele actuale care favorizează apariţia corupţiei se regăsesc slăbirea autorităţii
statului, datorită ineficienţei institutiilor acestuia, degradarea nivelului de trai,
lipsa unor valori sociale însoţită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa
unei reforme la nivelul instituţional şi legislativ care să fie în concordanţă cu
condiţiile socio-economice. Pentru a înlătura acest pericol şi a lupta contra
corupţiei sunt necesare, în primul rind, eforturile instituţiilor de stat, deoarece
statul dispune de pîrghiile si organele respective. Totodată, trebuie să cunoaştem că
rezultatele eforturilor instituţiilor de stat, sunt mai eficiente, dacă activitatea
anticorupţiei este sprijinită de societatea civilă şi de sectorul privat şi fenomenul
corupţiei nu este tolerat de cetaţeni. Statul trebuie să încredinţeze lupta cu corupţia
unor instituţii specializate, care vor dispune de independenţa necesară, iar
personalul acestora să dispună de o organizaţie si de resurse financiare adecvate
funcţiilor pe care le exercită. Deasemenea, un element important în lupta cu
corupţia este recunoscută cooperarea intrnaţională, extrădarea, asistenţa juridică
etc. Activitatea anticorupţiei este o acţiune complexă care include măsuri de
educaţie, prevenire şi contracarare.
4/97
Secret
Necesitatea efectuării unui studiu asupra fenomenului corupţiei în
Republica Moldova se impune mai ales din cauza impactului negativ, foarte
puternic asupra tuturor păturilor şi categoriilor sociale. Astfel, astăzi ajungînd într-
un dezastru total: nedreptatea bîntuie în societate, asemeni unei furtuni ce sugrumă
tot ce-i stă în cale, predominînd persoane lipsite de capacităţi profesionale ce duc
ţara în impas. La prima vedere s-ar părea că fenomenul corupţiei prezintă un
pericol mai mare în asemenea domenii cum ar fi sistemul vamal sau poliţie, dar
din perspectivele dezvoltării sociale, acest fenomen în educaţie are urmări mult
mai grave. Astfel dacă în sistemul vamal, de exemplu(ex.) un agent economic oferă
mită, încălcînd legea, ca în ultima instanţă să opţină un profit economic mai mare,
în învăţămîntul universitar coruperea presupune în primul rind încălcarea unor
principii morale, astfel se poate dovedi că abilităţile şi cunostinţele absolvenţilor
să să fie periculoase pentru societete. Iată de ce e necesar de a extinde,
posibilităţile de abordare a fenomenului corupţiei, din perspectiva mai multor
domenii.
Drept rezultat scopul acestei lucrări constă în cercetarea fenomenului
corupţiei, a faptelor ce constituie acte de corupţie din punct de vedere investigativ,
prin analiza tactici de prevenire şi combatere a infracţiunilor de corupţie, a
activitaţilor de depistare şi de documentare a actelor de corupţie precum şi analiza
tacticii şi metodicii descoperirii infracţiunilor de coruţie. Pentru realizarea acestui
scop au fost înaintate următoarele obiective:
- analiza juridico-penală şi istorică a faptelor ce constituie acte de
corupţie din sectorul public şi privat. Stabilirea cauzelor şi condiţiilor care
favorizează săvârşirea infracţiunilor de corupţie;
- analiza dimensiunii statistice a infracţunilor de corupţie;
- elucidarea activităţilor de prevenire, combatere a actelor de corupere
la etapa de pregătire şi tentativă;
- analiza activităţilor de depistare şi de documentare a actelor de
corupţie;
- analiza organizării şi înfăptuirii măsurilor speciale de investigaţie.
5/97
Secret
Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică. Suportul metodologic al lucrării îl
constituie tezele fundamentale ale dreptului, dreptului penal, activităţii operative
de investigaţii, criminologiei, precum şi ale altor discipline juridice care reflectă
tema investigată. Caracterul complex al studiului determină diversitatea metodelor,
procedeelor şi tehnicilor utilizate: metode generale (sistematică, logică, istorică,
comparativă) şi metode juridice (formal juridică, juridică comparată). În procesul
investigaţiilor a fost studiată şi analizată literatura ştiinţifică de specialitate din
Republica Moldova, România, Rusia, S.U.A. Paralel cu expunerea şi evidenţa
ideilor de bază, suportul teoretic al lucrării a fost completat cu unele exemple din
practică.
Importanţa teoretică a lucrării constă în cercetarea complexă a tacticii de
prevenire şi descoperire a infracţiunilor de corupţie de către subdiviziunile MAI.
Valoarea aplicativă a lucrării rezidă în completarea laturii teoretice a
studiului cu exemple. Propunerile şi recomandările formulate în lucrare pot fi
aplicate de către practicieni la organizarea şi desfăşurarea lucrului profilactic al
infracţionalităţii prin studiul adecvat al cauzelor şi condiţiilor ce favorizează
săvârşirea infracţiunilor de corupţie. De asemenea, ele pot fi utilizate de către
studenţi la pregătirea către cursurile de specializare.
Structura lucrării. Teza de licenţă elaborată cuprinde sub aspectul
conţinutului patru compartimente de bază, introducere, concluzii şi recomandări,
bibliografie.
În primul capitol „ Faptele ce constituie acte de corupţie. Reglementări de
drept şi incriminări” este analizat conceptul de corupţie în evoluţia formelor şi
afirmării sale drept fenomen antisocial. Deasemenea sunt analizate infracţiuni de
corupţie atît din sectorul public cît şi din sectorul privat. În plan aparte s-a
prezentat dimensiunea statistic a infracţiunilor de corupţie.
Al doilea capitol „Managementul activităţii prevenirii şi combaterii infracţiunilor
de corupţie ” determină aspectele metodologice şi tactice de prevenire şi
combatere a infracţiunilor de corupţie cu evidenţierea factorilor corupţiei,a
6/97
Secret
organelor de stat atribuite cu funcţia de prevenire şi combatere a corupţiei şi de
asemenea se analizează normele juridice special privind aceste acţiuni.
Capitolul trei „Activităţi de depistare şi de documentare a actelor de
corupţie”relevă procedura de dispunere a măsurilor special de investigaţie privind
colectarea informaţiilor privind faptele de corupţie precum şi activităţi de
depistare şi documentare a acţiunilor ilicite a celor bănuiţi în actele de corupţie.
Cpitolul patru „Tactica şi metodica descoperirii infracţiunilor de corupţie”
analizează organizarea şi înfăptuirea măsurilor speciale de investigaţie la
descoperirea şi cercetarea infracţiunilor de corupţie „în flagrant delict”, precum şi
procedeele tactice folosite la actele de corupţie.
7/97
Secret
Capitolul I. FAPTELE CE CONSTITUIE ACTE DE CORUPŢIE.

REGLEMENTĂRI DE DREPT ŞI INCRIMINĂRI
1.1CONSIDERAŢIUNI ŞI INCRIMINĂRI PRIVIND NOŢIUNEA ŞI

SPECTRUL INFRACŢIUNII DE CORUPŢIE
„Cine are putere, este tentat să abuzeze de ea”

(Montesquieu)
„CINE ARE PUTERE, ESTE TENTAT SĂ ABUZEZE DE EA”
Importanţa cunoaşterii criminalităţii, inclusiv şi a infracţiunilor de corupţie nu
mai trebuie demonstrată. Corupţia ca fenomen social şi ca delict infracţional s-a
dovedit a deţine o putere de neinvidiat, dezvotîndu-se o dată cu societatea, cu statul
şi dreptul, dobîndind noi forme şi manifestări. Ea agravează situaţia celor mai
săraci, denaturează situaţia economică şi socială, dezordonează sistemul
,,mşterilor” de stat, populaţiei şi subminează democraţia. Influenţa corupţiei sferei
economice se manifestă prin subminarea principiului concurenţei libere, care este
unul din factorii esenţiali în mişcarea societăţii pe calea progresului în condiţiile
economiei de piaţă.
Conform Constituţiei Republicii Moldova(C.R.M.) Art.1 punc.(3), Republica
Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.1 La prima vedere în aşa stat
democratic, cu aşa constituţie nici gînd de fărădelegi nu ar trebui să existe, dar cu
părere de rău, actualmente corupţia reprezintă cea mai gravă problemă cu care se
confruntă atît statul cît şi populaţia. Pentru a intra în esenţa acestui fenomen
periculos, întîi de toate e necesar să sdudiem istoricul şi evoluţia apariţiei şi
dezvoltării ei.2
1
Constituţia Republicii Moldova în vigoare, adoptatăde Parlamentul Republicii Moldova la 29 iunie 1994//Monitorul
Oficial al Republicii Moldova,nr.1 din 1994
2
Vasile Gurin, Valeriu Pascaru, Sergiu Ilie... CORUPŢIA. Chişinău 2000 pag.12.
8/97
Secret
Corupţia, ca fenomen social, a atras atenţia spre studiul ei, încă din
antichitate. Astfel, prima menţiune despre corupţie în sistemul serviciului de stat,
care şi-a găsit oglindire în unul din cele mai vechi monumente ale statalităţii –
arhivele Babilonului Antic – se referă la a doua jumătate a sec. al XXIV-lea î.Hr. în
epoca sumerienilor şi a semiţilor Regele Urukaghina (Uruinimghina) din Lagaş
(oraş-stat antic în Sumer) a reorganizat administraţia de stat în scopul de a pune
capăt abuzurilor funcţionarilor şi judecătorilor săi, de asemenea, de a reduce
solicitările nelegitime de obţinere a recompenselor de la personalul templului de
către administraţia regală, micşorarea şi reglementarea plăţilor pentru ceremonii.
În India, Kautilya, ministrul principal al împăratului Ciandrapurta Mauria,
în sec. V î.Hr., a enumerat în tratatul „Arthasăstra” 40 de tipuri de însuşire a
venitului de către funcţionarii de stat, dar, făcând, totuşi concluzia: „Este imposibil
să nu încerci gustul mierii sau al otrăvii, dacă ea se afl ă pe vârful limbii tale, tot
aşa şi pentru funcţionarul de stat este cu neputinţă să nu rupă măcar puţin din
veniturile regale”3.
În Evul Mediu nivelul corupţiei nu era mai mic, deşi încercările de a o
limita predominau. În această perioadă noţiunea „corupţie” capătă doar
însemnătate exclusiv bisericească, canonică – ademenire, seducere de către diavol.
Circa 500 de ani în urmă părinţii inchiziţiei, cu metodele lor specifice, au
contribuit la terminarea rapidă a luptei limbii latine cu rădăcinile sale greceşti, care
continua de peste două mii de ani, una din cauzele căreia a fost şi schimbarea
termenului katalysis (de la gr. katalysis – distrugere, descompunere) cu latinescul
corruptia. Corruptibilitas însemna trecerea omului, predispoziţia la distrugere şi
nicidecum capacitatea lui de a lua şi a da mită. Corupţia în teologia catolică a
devenit manifestarea păcatului. După căderea în păcat a primului născut, coruptă,
adică bună şi păcătoasă, s-a dovedit a fi natura în care se nasc şi mor oamenii4.
Păcatul moştenit adesea era examinat drept cauză iniţială a tuturor
păcatelor (Augustin cel Blajin, Thoma De Aquino). În sec. VI imperatorul
3
Хрестоматия по истории Древнего Востока. Ч. 1. М., 1980.
4
Lupaşcu Z. Corupţia – istoricul, evoluţia şi consecinţele ei la etapa actuală // Prevenirea şi combaterea corupţiei în
Republica Moldova. pag.86
9/97
Secret
Bizanţului Anastasie, pentru a lupta cu corupţia, practica darea de seamă a
funcţionarilor, mărirea numărului de pretexte pentru a fi pedepsiţi, înăsprirea
controlului asupra îndeplinirii funcţiilor încredinţate, înfăptuirea schimbării
cadrelor. La punctele de primire erau utilizate etaloane de măsură şi de cântărire,
pentru ca funcţionarii şi vameşii să nu poată micşora (sau mări) greutatea. Pentru
unele categorii de funcţionari erau fixate lefuri, ca ei să nu poată să se
îmbogăţească peste măsură din vistieria statului sau pe baza petiţionarilor din
popor. Treptat, în Imperiu au fost ridicate cerinţele faţă de dările de seamă pe
marginea activităţii demnitarilor de toate rangurile şi cinurile. Activitatea
anticorupţie a imperatorului Anastasie urmărea scopul de protecţie de furt a câtor
mai multe resurse ale sale. Controlul era aproape unica metodă de a micşora
abuzurile funcţionarilor în teritoriu. Ceva mai târziu, în actele legislative ale lui
Iustinian I, se observă tendinţa de a reduce numărul funcţionarilor în provincie, a
răsunat cererea „de a micşora numărul funcţionarilor neprevăzuţi în statele de
personal”. Luptei cu corupţia i se atribuia şi interzicerea de atunci de a cumula mai
multe funcţii.
Metodele de combatere a corupţiei din acea epocă erau destul de primitive
– ele, în principiu, erau limitate de interziceri şi ameninţări, eficacitatea lor era
foarte mică. Imperatorul Iustinian practica, în sec. VI, recompensa pentru
denunţarea delapidatorilor de fonduri publice şi a celor care luau mită. Se
considera că denunţurile aveau un caracter voluntar şi aducea folos societăţii, de
aceea în morala acelor secole ele nu erau acuzate.
A devenit foarte cunoscută reforma de combatere a corupţiei imperatorului
Andronic. Leafa multor funcţionari din Imperiu a fost majorată, pentru a-i face mai
puţin accesibili mituirii. În 1337, în Bizanţ, a avut loc procesul judiciar împotriva
soborului judecătoresc corupt, ca rezultat, parte din colegiul judecătoresc bizantin a
fost acuzată de luare de mită, ea fiind condamnată la exilare cu confiscarea averii.
În Evul Mediu nivelul corupţiei era înalt şi în alte ţări. În Anglia, în 1601,
spicherul Camerei Comunelor a subliniat că judecătorii de pace „pentru o jumătate
de duzină de pui sunt gata să scuipe pe o duzină întreagă de legi penale”.
10/97
Secret
În Rusia, prima menţiune despre mită ca recompensă nelegitimă pentru
efectuarea unor atribuţii oficiale de stat a fost fixată în Gramota regulamentară
Dvinsk din 1397–1398. În sistemul judiciar reducerea corupţiei în Rusia se
manifestă în anii de guvernare a ţarului Ivan III. Pentru prima dată condamnarea la
moarte ca pedeapsă pentru luarea de mită deosebit de mare a fost introdusă de către
nepotul lui, Ivan IV (Ivan cel Groaznic). Pravila sinodală din 1649 a mărit
considerabil cercul faptelor ilicite şi a subiecţilor corupţi, iar pe timpul cârmuirii
lui Petru I, legislaţia, pe lângă personalităţile oficiale, a plasat la subiecţii corupţi şi
mijlocitorii, părtaşii, iniţiatorii şi tăinuitorii.
În Moldova medievală exista o regulă: „Dacă boierii îşi însuşeau ceva din
vistieria statului în favoarea lor ori comiteau vreo fărădelege împotriva
domnitorului, ce se întâmpla nu chiar atât de rar, atunci el, nesfătuindu-se cu
boierii, putea să le ia viaţa sau averea”. Dimitrie Cantemir nota că „regula simplă
nu se baza pe o lege scrisă şi de aceea judecătorii necinstiţi se abăteau de la sensul
ei adevărat, creând prin aceasta condiţii pentru hotărâri nedrepte”. La noi se
practica responsabilitatea pentru corupţia judiciară: „Dacă se va dovedi că boierul a
luat o hotărâre nedreaptă, influenţat de mită ori părtinire ori neştiind legea, el este
supus pedepsei aspre”5.
Esenţa actuală a corupţiei se afirmă la răscrucea Epocii Noi, odată cu
constituirea statelor centralizate şi a sistemelor de drept existente şi azi. Un impuls
important pentru sesizarea corupţiei în sensul ei de azi ne dau lucrările lui Niccolo
Machiavelli. Corupţia a fost comparată de el, de exemplu, cu oftica. La început
este dificil s-o descoperi, dar e mai uşor s-o tratezi, dacă însă a fost delăsată, este
simplu s-o descoperi, dar e greu s-o tratezi. Aşa e şi cu corupţia în cadrul statului,
dacă observi la timp apariţia bolii, ceea ce-i dat doar cârmuitorilor înţelepţi, nu este
greu să te debarasezi de ea, dacă ea a fost neglijată, atunci fiecare vede că nu mai
ajută nici un leac.6
5
Lupaşcu Z. Corupţia – istoricul, evoluţia şi consecinţele ei la etapa actuală // Prevenirea şi combaterea corupţiei în Republica
Moldova. pag.97
6
Horia Diaconescu. Infracţiunile de corupţie ţi cele asimilate sau în legătură cu aceste. Bucuresti 2004 pag.5
11/97
Secret
Ulterior, accentul în înţelesul corupţiei a fost pus pe partea ei criminologică
şi a dreptului penal. Thomas Hobbes menţiona în „Leviathan”: „Oamenii care se
laudă cu averea lor, comit cu îndrăzneală crime în speranţa că vor putea evita
pedeapsa, corupând justiţia de stat ori vor fi iertaţi pentru bani ori pentru alte forme
de recompensă”. Doar în sec. XX treptat se produc schimbări în atitudinea faţă de
corupţie. Punctul de vedere actual, care spune că corupţia afectează dezvoltarea, cu
câteva decenii în urmă era considerat îndoielnic.
În anii 1960–1970 tema corupţiei era pe larg discutată în ţările slab
dezvoltate, dar nu s-a ajuns la o părere comună despre faptul cum afectează ea
dezvoltarea. Parte din savanţi considerau că corupţia poate fi chiar utilă dezvoltării
societăţii. Astfel, Hantington menţiona că corupţia poate avea efect pozitiv, aşa
cum ea micşorează nivelul violenţei şi, pe lângă altele, reprezintă unul din
mecanismele adaptării la epoca contemporană şi are un caracter antirevoluţionr.
„Acel care dă mită poliţistului care deserveşte sistemul – este mai predispus să se
identifice cu sistemul, decât acela care ia cu asalt sectorul de poliţie”, afirma
Hantington7.
La sfârşitul anului 1964, Nataniel Leff de la Universitatea din Columbia
susţinea următoarele: „Corupţia poate introduce elementul concurenţei în industria
monopolistă arhiînstărită şi, astfel, în sistem va fi introdusă tendinţa spre
eficacitate”.
În anii ’90 ai sec. XX atitudinea faţă de corupţie a început să se schimbe.
În 1993, Piter Aidjen a creat organizaţia Transparency International (Transparenţa
Internaţională) care, în 1995, a editat primul catalog de percepere a corupţiei.
Anchetând pe cei mai în vârstă şi mai cu experienţă conducători ai companiilor
transnaţionale şi coordonând răspunsurile lor cu informaţii din alte izvoare,
Transparency International a alcătuit un raiting a 53 de ţări ale lumii. În urma
publicării indicelui corupţiei efectul a fost colosal.
7
Lupaşcu Z. Corupţia – istoricul, evoluţia şi consecinţele ei la etapa actuală // Prevenirea şi combaterea corupţiei în
Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice: Materialele conferinţei internaţionale. Chişinău, 19–20 noiembrie
2004. Chişinău, 2004. P. 89–92.
12/97
Secret
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea criminalităţii
organizate din anul 2000 a fost un pas de răspuns globalizării criminalităţii şi
corupţiei organizate. Convenţia cuprinde un spectru larg de probleme, inclusiv şi
corupţia, defineşte noţiunea de corupţie penală sancţionată. Ea prevede, de
asemenea, necesitatea de a criminaliza actele corupţiei, adică, primirea şi darea
mitei şi luarea unor măsuri legislative şi administrative de prevenire şi depistare a
corupţiei în rândul funcţionarilor publici pentru asigurarea contracarării eficiente a
corupţiei în baza standardelor unice. Convenţia ONU împotriva corupţiei din 2003
exprimă îngrijorări serioase în legătură cu problemele şi pericolul generate de
corupţie pentru stabilitatea şi securitatea societăţii, care subminează instituţiile şi
valorile democratice, aduc prejudicii dezvoltării stabilităţii şi ordinei de drept. În
Convenţie este menţionat legătura dintre corupţie şi alte forme ilicite, în particular,
crima organizată şi crima economică, inclusiv spălarea mijloacelor băneşti.
Conform art. 6 al Convenţiei, statele asigură existenţa unui organ care să se ocupe
de problemele politice anticorupţie, supravegherea şi coordonarea acestei politici.
Acest organ trebuie să fie desinestătător şi independent. Caracteristicile obligatorii
ale componenţei corupţiei citate în convenţii sunt: intenţia, caracterul ilegal al
faptei (activă sau pasivă) ori avantajul ilegal (pentru însuşi funcţionarul public ori
pentru o terţă persoană); comiterea faptelor ilicite de către persoana oficială
(funcţionarul) în cazul exercitării obligaţiilor funcţionale (de serviciu) ori abuzând
de poziţia sa. Trebuie de menţionat că pentru actele ilicite ale corupţiei nu e
obligatoriu ca ele să aibă un caracter finalizat. În calitate de faptă pasabilă de
pedeapsă Convenţia propune examinarea tentativei asupra comiterii actelor de
corupţie, pregătirea ei pentru săvârşire, de asemenea, diferite forme de
complicitate.
Astfel, ONU a recunoscut caracterul internaţional al problemei corupţiei şi
încearcă să găsească forme şi metode unanim acceptate de reducere a acestui
fenomen.8
8
Valeriu Cuşnir. Corupţia. Chişinău 1999. Pag.27
13/97
Secret
Convenţia Consiliului Europei despre responsabilitatea penală pentru
corupţie din 1999 acordă o atenţie deosebită măsurilor care sunt necesare de a le
aproba la nivel naţional. Convenţia stabileşte 13 tipuri de infracţiuni de corupţie,
zece dintre care pot fi pe de-a-ntregul raportate la concretizarea a două manifestări
tradiţionale ale mituirii-corupţie – primirea şi darea mitei. Concretizarea are loc cu
referire la subiect, la comportamentul funcţionarilor publici naţionali, a membrilor
adunărilor naţionale de stat, a funcţionarilor de stat străini şi a membrilor
adunărilor internaţionale, reprezentanţilor sectorului privat, persoanelor oficiale ale
organizaţiilor internaţionale, membrilor adunărilor parlamentare internaţionale,
judecătorilor şi persoanelor oficiale ale judecătoriilor internaţionale.9
În 1996, în Moldova, a fost adoptată Legea despre lupta cu corupţia şi
protecţionismul, iar în 2002 – Legea despre Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei, în 2004 Moldova a ratificat Convenţia Penală şi Civilă
despre corupţie, în 2007 a fost ratificată Convenţia ONU împotriva corupţiei, a fost
ratificat Protocolul Suplimentar la Convenţia Penală despre corupţie, aprobată la
Strasbourg la 15 mai 2003. În aprilie 2008 Parlamentul Republicii Moldova a
aprobat Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei care stabileşte
normele de combatere a corupţie, asigurând apărarea drepturilor şi libertăţilor
persoanei, intereselor publice, securităţii naţionale şi înlăturarea consecinţelor
actelor de corupţie (art. 1 al Legii ).10
1.2. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACȚIUNILOR DE

CORUPȚIE
coruperea pasivă
9
Mihaela V. Infracţiunile de corupţie în lumina legislaţiei naţionale şi convenţiilor internaţionale // Prevenirea şi
combaterea corupţiei în Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice: Materialele conferinţei internaţionale.
Chişinău, 19–20 noiembrie 2004. Chişinău, 2004. P. 114–124.
10
Prevenirea şi combaterea corupţiei: documente internaţionale. Chişinău 2005. Pag. 153
14/97
Secret
Obiectul juridic al oricărei infracțiuni îl constiuie relațiile sociale care se
formează, se dezvoltă si se desfășoară in jurul și datorită unor valori, care, prin
aptitudinea și rolul pe care-l au constituite valori sociale.
Toate relatiile pe care le apără legea penală și sunt încălcate ca rezultat al
savîrșirii infracțiunii, în teoria și practica dreptului penal constituie obiectul
infracțiunii. Legea penală nu prevede nici o infracțiune prin lipsa obiectului de
atentare.
Știinta dreptului penal cunoaște urmatoarele categorii de obiect al infracțiunii:
obiect general, obiect generic (de grup), obiect nemijlocit (de baza și secundar),
obiect material.
Obiectul general al infracțiunii de corupere pasivă il constituie ansamblul
de relații sociale, proclamate și apărate de legea penală în viguare a căror existența
și normală desfășurare sînt condiționate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii
Moldova.
Obiectul generic, comparativ cu cel general, are un caracter mai restrîns.
Acesta este constitit dintr-un cumul de relații sociale formate în jurul și datorită
unor valori fundamentale ale societații. Deci, obiectul generic al infracțiunii de
corupere pasivă îl alcătuiește totalitatea de relații sociale cu privire la activitatea
normală a organelor administrației public, precum și a întreprinderilor, instituțiilor
și organizațiilor de stat. În acest context este foarte important de menționat faptul
că specificul acestei infracțiuni constă în comiterea ei în sfera de conducere,
administrare a activitații organizațiilor de stat, ale administrației publice locale,
instituțiilor de stat sau municipale care nu sînt organizații comerciale, obștești sau
alte organizații nestatale.
Obiectul nemijlocit reprezintă o valoare socială ocrotită în special de
fiecare normă penală speciale. Acea relație socială sau grupul de relații sociale,
asupra cărora a fost îndreptată fapta concretă formează obiectul mijlocit al
infracțiunii.
15/97
Secret
Obiectul nemijlocit al componenței de infracțiune este format din relațiile
sociale asupra cărora se atentează în cazul comiterii unor acțiuni infracționale.
Obiectul nemijlocit este distinct pentru fiecare infracțiune luată în parte,
determnîndu-i astfel specificul și individualizînd-o.
Obiectul nemijlocit de bază al infracțiunii de corupere pasivă îl formează
totalitatea relațiilor sociale care condiționează ocrotirea funcționării normale,
reglementată prin legislația în viguare, a unei anumite sfere (structuri) a aparatului
administrativ sau a aparatului de stat.
Obiectul nemijloc secundar îl constituie ansamblul de relații sociale care
condiționează ocrotirea proprietăților persoanelor fizice și juridice, alte drepturi
constituționale ale cetațenilor sau alte interese ale persoanei, societații sau statului.
În conformitate cu dispoziția art.324 C.P al R.M. obiectele coruperii sunt ofertele,
banii, titlurile de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, servicii, privilegii
sau avantaje.11
Latura obiectivă a infracțiunii de corupere pasivă se realizează prin fapta
persoanei cu funcție de răspundere , persoana public, persoană public străină,
funcționar internațional care pretinde, acceptă sau primește, personal sau prin
mijlocitor bunuri servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin,
pentru sine sau o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, ori pentru a întîrzia sau a
grăbi îndeplinirea unei activități în exercitare funcțiilor sale sau contrar acestuia.
Deci latura obiectivă a infracțiunii e legată de verbele pretinde, accept, primește.
Potrivit Legii Republicii Moldova privind combaterea corup ției și
protecționalismului nr. 900-XIII din 27 iulie 1996, corupția este definită ca
fenomen antisocial ce reprezintă o înțelegere ilegală între doua părți, una
propunînd sau promițînd privilegii beneficii nelegitime, cealaltă, antrenată în
serviciul public, consimțînd sauprimindu-le în schimbul executării sau neexecutării
unor anumite acțiuni funcționale ce conțin semnele infracțiunii prevăzute de Codul
penal.
11
Sergiu Cernomoreţ, Adrian Paladii, Veaceslav Guţan... GHIDUL de instruire a formatorului în domeniul prevenirii
şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008 pag.13
16/97
Secret
Persoana care exercită coruperea prin promisiuni, oferte, dare de bani sau alte
foloase se numește corupătorul, iar persoana antrenată în serviciul public, care
se lasă corupt prin acceptarea sau primirea banilor, sau a altor avantaje se numește
–coruptul.
Prin obiecte (șpagă) destinate coruperii se înțeleg banii, titlurile de valoare,
bunurile material, avantajele patrimoniale (folosorea gratuita a unei locuințe,
procurarea gratuita a abiletelor la sanatoriu și turistice, acordarea ilegala a
premiilor), servicii patrimoniale (prestarea gratuita a unor lucrări de construcție, de
reparații, de transportare a averii sau a familiei la o baza de odihnă), privilegii
(acordarea ilegală a unui titlu sau grad științific, militar etc.,ori a altei distincții
onorifice etc. ), avantaje ( oferirea unei funcții de serviciu mai avantajoase,
îmbnătățirea condițiilor de muncă etc.
Nu pot fi considerate drept șpagă pentru corpere avantajele, privilegiile de ordin
nepatrimonial. De exemplu, caracteristicile, avizele, recenziile, atestările positive,
care nu produc foloase material.
A pretinde șpagă înseamnă a cere ceva, a formula o pretenție din inițiativa
făptuitorului. Această modalitate de savirșire a infracțiunii nu prevede ca pretenția
formulată de vinovat sa fie satisfacută și, deci, se consider consumată din
momentul formularii pretențiilor patrimoniale.
A primi șpagă înseamnă a lua, a accepta, a prelua obiectele coruperii în
posesie. În acest caz, inițiativa îi aparține persoanei care oferă șpaga. Această
infracțiune se considera consumată din momentul obținerii cel puțin a unei părți
din obiectele coruperii.
A accepta șpagă înseamnă a aproba, a fi de accord cu serviciile sau
avantajele care urmează a fi prestate.Acceptarea poate fi tacită și expresă.
Prezența componenței de infracțiune trebuie limitată numai la cazurile în care
persoana coruptă trage foloase material din acțiunile sale în interesul persoanei
care oferă aceste avantaje patrimoniale. Obținerea foloaselor materiale în urma
utilizării situației sale de serviciu, fără a satisface interesele altor personae nu
17/97
Secret
constituiue infracțiune de corupere pasivă. Cele săvîrșite pot fi considerate un abuz
de serviciu sau un abuz de putere (art. 327 C.P.). De exemplu, ”împrumutarea”
bunurilor materialeale instituției, tăinuirea deficitului de avere, creat din neglijența
acestei persoane etc.12
Persoana cu funcției de răspundere poate primi șpaga personal sau printr-un
mijlocitor. Acțiunile mijlocitorului se clasifică ca participație la infracțiunea de
corupere pasivă.
Primirea obiectelor coruperii poate avea un character deschis sau ascuns,
mascat. În cazul formei deschise, făptuitorul primește direct șpaga de la cei care o
oferă.forma mascată se poate manifesta prin acțiuni apparent legale: premii, munca
in cumul etc. La aceste forme se poate referi restituirea unei datorii iexistente,
pierderea intenționată a unei sume de bani in carți, schimbu unor bunuri vădit
neechivalente, primirea bunurlor de către membrii familiei sau rudelor apropiate
etc.
Acțiunile, în baza cărora este primită șpaga se comit cel mai des în limitele
competenței cu care este investită persoana cu funcție de serviciu. Însa subiect al
acestei infracțiuni poate fi si o persoana cu funcție de raspundere, care, deși nu
avea nemijlocit împuterniciri pentru satisfacerea sau insatisfacerea unor acțiuni în
interesul celui care dă șpagă,insă în virtutea atribuțiilor sale de serviciu putea
pentru șpagă să ia măsuri in scopul săvîrșirii acestor acțiuni de către alte
persoanecu funcții de răspundere (pct. 3 al Hotarii Plenului din 11 martie 1996).
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă.
Făptuitorul își dă seama că la momentul săvărșirii fapte bunurile, foloasele pe care
le pretinde, le primește sau acceptă nu i se cuvin, și cu toate acestea dorește să le
primească sau să le accepte.
Subiect al infracțiunii de corupție pasivă este persoana cu funcție de
răspundere (persoana publică, publică străină, funcționar internațional), conţinutul
definiției fiind anterior analizat ).
12
Alexandru Borodac. Drept Penal. Volumul II. Chişinău 2004. pag 500
18/97
Secret
Circumstanțele agravante a coruperea pasivă (alin.(2)art.324 C.P. prevede faptele
de corupere pasivă (prevăzute în alin.(1)) săvîrșite:
a1) de un funcționar internațional
b) de 2 sau mai multe persone;
c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin. (1);
d) în proporții mari.
Se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu amendă în mărime de la 1000 la
3000 unități convenționale și cu dreptul de a ocupa o anumită funcție sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Coruperea pasivă (alin.(3) art.324 C.P) prevede actele de corupție prevăzute în
alin. (1) sau (2) savîrșite:
a) de o persoană cu funcție de demnitate publică;
b) în proporții deosebit de mari;
c) în interesul unui grup criminal organizat sau organizații criminale.
3000 unități convenționale și cu dreptul de a ocupa o anumită funcție sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani13
Prin persoană publică străină se înţelege: orice persoană, numită sau
aleasă, care deţine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judicar al unui
stat străin; persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv
pentru un organ public sau o întreprindere publică străină; persoana care exercită
funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
Prin funcţionar internaţional se înţelege: funcţionarul unei organizaţii
publice internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană autorizată de o astfel
de organizaţie să acţioneze în numele ei; membru unei adunări parlamentare a unei
organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice persoană care exercită funcţii
judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv persoana cu atribuţii de grefă
Prin daune în proporții mari se înțeleg daunele materiale, a căror valoare
exprimată în bani este de la 2500 pînă la 5000 de unitați convenționale de amendă.
13
Codul penal al Republicii Moldova în vigoare, nr. 128-129//1012 din 13 septembrie 2002
19/97
Secret
Prin daune în proporții deosebit de mari se înțeleg daunele materialea
căror valoare depășește de 5000 ori unitatea convențională de amendă.
Prin grup criminal organizat se înțelege o reuniune stabilă de persoane
care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni.
Prin organizația criminală se înțelege o reuniune de grupuri criminale
organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se intemeiază pe diviziune,
între membrii organizației și structurile ei, a funcțiilor de administrare, asigurare și
executare a intențiilor criminale ale organizației în scopul de a influența activitatea
economică și de altă natură a persoanelor fizice și juridice în vederea obținerii de
avantaje și realizări de interese economice, financiare sau politice.14
corupere activă
Alin.(1) art.325 C.P. al R.M., definește coruperea activă ca ,,fapta persoanei fizice,
care promite, oferă, sau dă unei persoane cu funcție de răspundere, personal sau
prin mijlocitor ,bunuri sau servicii, enumerate la art. 324, în scopurile indicate la
acelaș articol.15
Obiectul juridic special constituie relațiile sociale cu privire la activitatea
legală a organelor autorității publice, precum și a întreprinderilor, instituțiilor,
organizațiilor de stat.
Latura obiectivă poate fi realizată prin săvîrșirea a cel puțin uneia din
următoarele acțiuni: promisiune, oferire și dare.
Promisiunea constă în făgăduiala pe care persoana particulară o face
persoanei cu funcție de răspundere cu privire la avantajul patrimonial pe care îl
poate avea acesta dacă va acționa sau nu în sensul dorit de corupător.
14
Brînză S., X. Ulianovschi, V. Stati, I. Ţurcanu, V. Grosu, Drept penal, partea specială, Vol II, Chişinău 2005
pag.642.
15
Ibidem 13
20/97
Secret
Oferirea presupune prezentarea unui folos patrimonial de către corupator
persoanei cu funcție de răspundere, pe care aceasta urmează sa-l primească pentru
a acționa sau nu în sensul dorit de primul.
Prin dare se are în vedere întotdeauna actul corelativ al acceptării
avantajelor patrimoniale. Dacă promisiunea sau oferta n-a fost acceptată de
persoana cu funcție de răspundere, acțiunile corupătorului vor constitui o tentativă
a infracțiunii.
Infracțiunea de corupere activă se consideră consumată din momentul acceptării
cel puțin a unei parți din obiectele coruperii.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează numai prin intenție
directă. Promisiune, oferirea sau darea serviciilor se infăptuiesc în scopul de a
îndeplini sau nu ori pentru a întirzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni contrar
acestor obligații.
Subiect al infracțiunii poate fi persoana fizică, responsabilă, care la
momentul comiterii a atins vîrsta de 16 ani.16
Infracținea prevăzută la art.325. alin. (1) C.P. al R.M. se pedepsesc cu închisoare
de pînă la 6 ani, cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale, iar
persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 de unități
convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
Circumstanțele agravante a coruperea pasivă (alin.(2)art.325 C.P. al R.M prevede
faptele de corupere activă (prevăzute în alin.(1)) săvîrșite:
a) de 2 sau mai multe persone;
b) în proporții mari.
3000 unități convenționale, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în
mărime de la 3000 la 8000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate.
16
Gurschi C., Gurin V., Cuşnir V., Avram M., Jurisprudenţa privind infracţiunile de corupţie, Chişinău, 2003 pag.
306
21/97
Secret
Coruperea pasivă (alin.(3) art.325 C.P) prevede actele de corupție prevăzute în
alin. (1) sau (2) savîrșite:
a) în proporții deosebit de mari;
a1) în privința unei persoane cu funcție de demnitate publică sau a unui funcționar
internațional;
b) în interesul unui grup criminal organizat sau organizații criminale
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani, cu amendă în mărime de la 1000 la
3000 unități convenționale, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în
mărime de la 5000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
Art.325 alin.(4) prevede că persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori
sericii enumerate la art.324 e liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost
extorcate sau dacă persoana s-a autodenunțat neștiind că organele de urmarire
penală sînt la current cu infracținea pe care a savîrșit-o.
Prin persoană publică străină se înţelege: orice persoană, numită sau
aleasă, care deţine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judicar al unui
stat străin; persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv
pentru un organ public sau o întreprindere publică străină; persoana care exercită
funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
Prin funcţionar internaţional se înţelege: funcţionarul unei organizaţii
publice internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană autorizată de o astfel
de organizaţie să acţioneze în numele ei; membru unei adunări parlamentare a unei
organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice persoană care exercită funcţii
judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv persoana cu atribuţii de grefă.
Prin daune în proporții mari se înțeleg daunele materiale, a căror valoare
exprimată în bani este de la 2500 pînă la 5000 de unitați convenționale de amendă.
Prin daune în proporții deosebit de mari se înțeleg daunele materialea
căror valoare depășește de 5000 ori unitatea convențională de amendă.
22/97
Secret
luarea de mită
În art.333 alin.(1) din CP al RM e prevăzută noţiunea luării de mită, fiind

stabilită răspunderea penală pentru pretinderea, acceptarea sau primirea, personal
sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit sa soluționeze prin arbitraj un
litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație nestatală sau care
lucrează pentru o astfel de organizație de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje
sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau
acceptarea ofertei ori promisiunei acestora pentru a îndeplini sa nu ori pentru a
întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exerctarea funcției sale sau contrar
acesteia
se pedepsește cu amendă în mărime de la 500 la 1500 unități convenționale sau
cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5
ani.
Din cele expuse, rezultă că obiectul juridic special al luării de mită îl
reprezintă relațiile sociale cu privire la funcționarea normal, reglementată prin
legislația în viguare, a organizației gestionate.
17
23/97
Secret
La alte bunuri sau avantaje patrimoniale putem raporta bunurile corporale sau
incorporale (drepturile subiective) care au o valoare precuniară.
Prin mită sub forma de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu se cuvin se înțeleg banii atît ai R Moldova cît și valuta străină,
valorile mobiliare și orice alte bunuri. În conformitate cu pct.7 al Hotărîrii
Plenului din 11 martie 1996, luarea de mită se consideră consumată din momentul
luării de către mituit chiar și a unei părți de mită. La fel, trebuie să ținem cont de
faptul că acțiunile cu caracter nepatrimonial nu pot fi obiectul luării de mită.
Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin luarea de către o persoană
care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație
nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație a mitei sub formă de
bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, acceptarea acestora
(privilegii sau avantaje) ce nu i se cuvin pentru a îndeplini sa nu ori pentru a
întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în interesul mituitorului sau al
persoanelor pe care le reprezintă, dacă asemenea acțiuni intră în obligațiile de
serviciu a mituitorului. În situația în care mita propusă și acceptată nu a fost luată
din motive care nu au depins de voința mituitorului, acțiunile lui trebuie calificate
ca tentativă de luare de mită. 18
Infracțiunea examinată este o infracțiune formală și se consideră a fi cosumată din
momentul primirii ( luării ) de către o persoană care gestionează o organizație
comercială, obștească sau o altă organizație nestatală cel puțin a unei părți din
recompensa ilegală sau serviciului prestat, indiferent dacă fapta, acțiunea
(inacțiunea) în favoare mituitorului a fost executată sau nu.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă, adică
făptuitorul conștientizează că, în virtutea situației de serviciu pimește, acceptă,
pretinde ilegal recompensa, și dorește acest fapt. Executarea sau neexecutarea
acțiunilor de către mituit nu influențează la calificarea infracțiunilor.19
18
Mrejeru T., Infracţiunile de corupţie, Chişinău, 2000. pag.201
19
Lupaşcu Z., Corupţia – istoricul, evoluţia şi consecinţele ei la etapa actuală // Prevenirea şi combaterea
corupţiei în Republica Moldova pag.387
24/97
Secret
Subiectul infracținii este unul special, adică persoana care, permanent sau
temporar, exercită gestionarea organizației comercială obștească sau o altă
organizație nestatală conform art. 124 din CP al RM, prin persoană care
gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală se
înțelege persoana căreia, în organizația indicată sau într-o sub diviziune a acesteia,
i se acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei
însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor sau
acțiunilor administrative de dispoziție ori organizatorico-economice.
Alin. (2) art.333 din CP al RM prevede circumstanțele agravante ale luării
de mită, și anume:
b)de 2 sau mai multe pesroane;
c) cu extorcarea mitei;
d) în proporții mari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale,
sau cu închisoare de la 2 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții, sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2
la 5 ani.
Alin.(3) prevede acțiunile de la alin.(1) sau (2), săvîrșite:
b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptu de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5
ani.20
Prin mită în proporții mari se înțelege valoare exprimată în bani de la
2500 pînă la 5000 de unitați convenționale de amendă.
20
21
Diaconescu H., Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed.
Beck, 2004, pag.257
25/97
Secret
Prin mită în proporții deosebit de mari se înțelege valoarea exprimată în
bani ce depășește de 5000 ori unitatea convențională de amendă.
darea de mită
Alin (1) art.334 C.P. prevede darea de mită ca: promisiunea, oferirea sau
darea, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluţioneze prin
arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează o organizaţie comercială,
obştească sau o altă organizaţie nestatală sau care lucrează pentru o astfel de
organizaţie de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se
cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a
întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar
acesteia
se pedepsește cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale
sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în
mărime de la 1000 la 2500 unitați convenționale, cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate.22
Obiect juridic special al infracțiunii de dare de mită îl reprezintă relațiile
sociale cu privire la funcționarea normal, reglementată prin legislația în viguare, a
organizației comerciale, obștești sau a altor organizații nestatale gestionate.
21
22
Ibidem 20
26/97
Secret
Latura obiectivă se manifestă prin promisiunea, oferirea sau dare de mită,
adică fapta de dare personală sau prin mijlocitor unui arbitru ales sau numit să
soluționeze prin arbitraj un litigiu, unei personae care gestionează o organizație
comercială, obștească sau o altă organizație nestatală a mitei sub formă de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, pentru a îndeplini sau nu ori pentru
a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau
contrar acesteia.
Infracțiunea prevăzută la art. 334 din CP al RM este formală și se consider
consumată din momentul darii personale sau transmiterii prin mijlocitor a mitei.
Latura subiectiva se caracterizează prin intenție direct. Un semn obligatori
al laturii subiective îl constituie scopul de a determina persoana mituită, care
gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală a
mitei , pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei
acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia din contul obținerii de bani
sub formă de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje.
După cum în conținutul constitutiv al fiecărei infracțiuni intră un element material,
totașa și intră un element subiectiv prevăzut în textul legii. Acest element, latura
subiectivă, constă în ttotalitatea condițiilor cerute în lege cu privire la atitudinea
psihică a făptuitorului sub-sub raportul conștiinței și voinței sale-față de
materialele faptei săvîrșite (acțiune, inacțiune, rezultat, raport de cauzalitate),
pentru ca această faptă să constituie infracțiune. În acest sens infracțiunea de dare
de mită se săvîrșește doar cu intenție direct. Intenția și scopul, în cazul dării de
mită, pot fi deduse prin orice mijloace de probă. Materialitatea faptei nu este
intotdeauna relevant, sub acest aspect, iată de aceea, determinarea poziției psihice
a făptuitorului,impune uneori examinarea și a altor probe.
Spre deosebire de celelalte infracțiuni săvărșite de persoanele care care
gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală,
care sunt comise doar de subiecții speciali, subiectul persoanei de dare de mită,
27/97
Secret
este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvărșirii infracțiunii de dare
de mită a atins vîrsta de 16 ani. 23
Legea penală încearcă să favorizeze acțiunile de autodenunțare ale
făptuitorului liberănd de răspundere penală, persoanele care au anunțat organele de
urmărire penală despre comitere infracțiunii , acțiunile fiind încadrate în
următoarele cerințe.
1) autodenunțarea trebuie să fie benevolă
2) autodenunțarea poate fi efectuată atît păna la depistarea infracțiunii de către
organelle de urmărire penală cît și după
3) la momentul autodenunțării, făptuitorul nu știa că organele de urmărire penală
sunt la curent cu infracțiunea săvîrșită.
Alin. (2) art.334 din CP al RM prevede circumstanțele agravante ale dării de
mită, și anume:
b)de 2 sau mai multe pesroane;
c) în proporții mari
se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persona juridică se pedepsește cu
amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități convenționale cu privarea de dreptu
de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate
Alin.(3) prevede acțiunile de la alin.(1) sau (2), săvîrșite:
b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persona juridică se pedepse ște cu
amendă în mărime de la 5000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptu
de a exercita o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
Alin. (4) art 334 CP al RM prevede căpersoana care a dat mită este liberată
de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată, s-au dacă persoana s-a
23
Sergiu Brănză, Vitalie Stati...Drept Penal. Partea Specială Chişinău 2005. pag.658
28/97
Secret
autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea
săvîrșită de ea.24
Prin mită în proporții mari se înțelege valoare exprimată în bani de la
2500 pînă la 5000 de unitați convenționale de amendă.
Prin mită în proporții deosebit de mari se înțelege valoarea exprimată în
bani ce depășește de 5000 ori unitatea convențională de amendă.
1.3. DIMENSIUNEA STATISTICĂ A INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE
Fenomenul corupţiei nu poate fi măsurat prin metode directe, în virtutea

caracterului latent al fenomenului, al profitabilităţii lui pentru cei implicaţi şi
deoarece faptele de corupţie sînt sancţionate penal doar dacă sunt cunoscute.
Pentru a înţelege amploarea corupţiei în Republica Moldova se iau la bază studii
sociologice despre perceperea de către societate (cetăţeni) a răspîndirii corupţiei.
24
25
Diaconescu H., Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. Beck, 2004,
pag.284
25
29/97
Secret
Indicele de Percepere a Corupţiei calculat anual de Transparency
International (TI) indică asupra faptului că populaţia ţării şi comunitatea
internaţională percep Republica Moldova ca fiind o ţară în care corupţia este foarte
răspândită. În ultimii 12 ani, valoarea acestui indice al Republicii Moldova, pe o
scară de la 0 la 10, în care valorile mai mici indică asupra unei mai mari răspândiri
a corupţiei, a înregistrat nivele cuprinse între 2,1 şi 3,3, în anul 2010 fiind estimat
cu 2,9 puncte.26
În anul 2011, activitatea CCCEC a fost orientată prioritar la executarea
Programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea
Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2011-2014, strategiilor naţionale în
domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei şi a spălării banilor şi finanţării
terorismului, altor documente de politici.
În acest sens, au fost întreprinse acţiuni în vederea extinderii colaborării cu
organele similare din alte state, organismele europene şi internaţionale,
intensificarea cooperării cu societatea civilă şi asigurarea transparenţei în
activitate, organizaţiile nonguvernamentale şi organele administraţiei publice în
vederea prevenirii şi combaterii corupţiei, crimelor economico-financiare, spălării
banilor şi traficului ilicit cu mărfuri.
În total, în 2011 au fost depistate 401 acte de corupţie şi cele conexe (398
- 2010, 242 - 2009).
Tipurile actelor de corupţie depistate:
corupere pasivă – 103 infracţiuni (127 - 2010, 36 - 2009);
trafic de influenţă - 90 (90 - 2010, 52 - 2009);
delapidare cu folosirea situaţiei de serviciu - 73 (68 - 2010, 56 - 2009);
abuz de putere sau abuz de serviciu - 44 (18 - 2010, 29 - 2009);
exces de putere, depăşirea atribuţiilor - 38 (29 - 2010, 28 - 2009);
fals în actele publice – 29 (20 - 2010, 19 - 2009);
neglijenţă în serviciu – 15 (19 - 2010, 14 2009);
corupere activă - 5 (2 - 2010);
26
www.transparency.org
30/97
Secret
recompensă ilicită - 2 (7- 2010, 3 - 2009);
luarea de mită - 2 (4 - 2010, 3 - 2009).
Printre instituţiile cele mai afectate de fenomenul corupţiei au fost:
administraţia publică locală - 48 de cauze penale (41 - 2010, 29 - 2009);
.organele Ministerului Afacerilor Interne - 47 de acte de corupţie (55 - 2010,

13 - 2009);
instituţiile Ministerului Sănătăţii - 37 (14 - 2010, 11 - 2009);
instituţiile Ministerului Educaţiei - 30 (52 - 2010, 24 - 2009);
avocatura - 15 (12 - 2010, 12 - 2009);
birourile vamale - 11 (7 - 2010, 8 - 2009);
sistemul judecătoresc, oficiile de executare - 10 (13 - 2010, 7 - 2009);
instituţiile bancare - 3 (10 - 2010, 6 - 2009);
organizaţiile din domeniul transportului - 2 (9 - 2010) etc.
Menţionăm asemenea că în organizaţiile şi societăţile comerciale au fost
contracarate 58 de acte de corupţie şi cele conexe (39 - 2010, 15 - 2009), în
întreprinderile de stat şi municipale - 27 (29 - 2010, 12 - 2009), iar 42 de acte de
corupţie (48 - 2010) au fost săvârşite de persoane fizice, printre acestea prevalând
infracţiunile de trafic de influenţă, prevăzute la art. 326 C.P.
În rezultatul măsurilor speciale de investigaţii, s-au pornit 193 de cauze
penale pe acte de corupţie şi cele conexe săvârşite de către persoane cu funcţii de
conducere sau 45% din totalul cauzelor de corupţie, acest indicator fiind în creştere
cu 7% comparativ cu anul 2010, inclusiv în privinţa ex-ministrului (MTIC) - 1
cauză penală, viceministrului (MTID) - 1, persoanelor cu funcţii înalte de
conducere - 4, primarilor - 11, directorilor şi managerilor de întreprinderi şi
instituţii - 57, şefilor de direcţii şi servicii - 36, factorilor de decizie de diferit rang
din cadrul administraţiei publice şi instituţiilor - 83. 4
Au fost documentate de asemenea şi acte de corupţie săvârşite de către
specialişti şi inspectori ai Centrelor de Sănătate, Secţiilor Asistenţă Socială,
Serviciului Ecologic de Stat, Oficiului Poştal, Pazei de Stat, Oficiului Stării Civile,
31/97
Secret
fostului Inspectorat Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi
Protecţia Consumatorilor, Oficiilor Cadastrale Teritoriale, Serviciului Control
Financiar şi Revizie al Ministerului Finanţelor.
În sectorul privat al economiei naţionale, au fost înregistrate infracţiuni de
delapidare şi dobândire ilicită a bunurilor prin escrocherie, cu folosirea situaţiei de
serviciu (art. 190, 191 Cod penal), abuz de serviciu (art. 335 Cod penal). Printre
categoriile de funcţionari suspectaţi de comiterea actelor de corupţie în domeniul
dat, au fost: directori, administratori ai insolvabilităţii, şefi de subdiviziuni,
ingineri, controlori, casieri etc.
Studiind starea infractionalităţii pe teritoriul Republicii Moldova în perioada a 12
luni ale anului 2012 remarcăm existenţa următoarelor infracţiuni prezente în
,,tabelul 1”
,,TabelulNR:1” ( statistica infracţiunii )
NIVELULINF TRIMISEIN INCETATE
INREGISTRATE RACTION.(LA JUDECATA PROCESUL
10000LOC.) PENAL
AN.P. AN.C. +-IN% AN.P. AN.C. AN.P. AN.C. AN.P. AN.C.
T O T A L 33621 34956 4.0 94.4 98.2 10525 10773 6181 6064
32/97
Secret
INFR.SAV.PERS.RASP. 867 1100 26.9 2.4 3.1 232 297 31 32
-MITA (TOTAL) 145 182 25.5 0.4 0.5 73 68 4
-CORUPERE PASIVA 117 142 21.4 0.3 0.4 54 47 3
-CORUPEREA ACTIVA 24 38 58.3 0.1 0.1 18 20 1
-ABUZUL DE PUTERE 201 268 33.3 0.6 0.8 31 42 7 9
-EXCESUL DE PUTERE 222 281 26.6 0.6 0.8 23 44 3 6
-NEGLIJENTA IN SERV 72 82 13.9 0.2 0.2 6 2 4 2
DIRECŢIA INFORMAŢII SI EVIDENŢE OPERATIVE A MAI27
Studiind mai multe surse de informare,remarkăm că Transperency

International anual lansează Indicele de Percepere a Corupţiei (IPC) – indice care
încearcă să scoată în evidenţă corelaţia dintre corupţie şi sărăcie. IPC se calculează
la o scară de la 0 la 10, unde „0” semnifică cel mai înalt nivel al percepţiei
corupţiei, iar „10” – cel mai scăzut nivel al percepţiei corupţiei. În clasamentul IPC
pentru anul 2011, Moldova a înregistrat un scor de 2,9 plasându-se între ţările
Algeria, Senegal, Egipt, Kosovo şi Vietnam. În comparaţie cu alte state CSI, în
anul 2011 Republica Moldova s-a plasat pe primul loc, fiind urmată de Kazakhstan
care a fost evaluată cu 2,7 puncte, Armenia – 2,6 puncte, Azerbaijan, Belorus şi
F.Rusă - 2,4 puncte, Ucraina - 2,3 puncte. Din 182 de ţări incluse în clasament, pe
prima poziţie s-a plasat Noua Zelandă, cu un scor de 9,5p..
Concluzionăm: totul este simplu, vrei să trăieşti bine, să-ţi asiguri un viitor
decent ţie şi urmaşilor tăi – nu corupe şi nu te lăsa corupt. Respectă legea şi pe tine
însuţi.
Corupţia continuă să facă ravagii in lume si afectează, în zona euro, statele cele
mai afectate de criză, precum Grecia si Italia, se arată într-un raport al
Transparency International (TI). Asfel Republica Moldova a urcat 18 pozitii în
clasamentul corupţiei, constată organizatia, subliniind asupra unui nivel
27
http://www.mai.gov.md/content/21556
33/97
Secret
"dezamagitor" al corupţiei în zona euro, "în ţările cele mai afectate" de criza
economica si financiara.28
Republica Moldova a inregistrat o usoară ameliorare a acestui fenomen
comparativ cu anul trecut, plasandu-se pe locul 94 din 176 tari incluse in
clasament. Potrivit, Transparency International-Moldova, comparativ cu 2011,
Moldova s-a ridicat în clasament cu 18 poziţii.
Anul trecut, ţara noastra a ocupat locul 112 în clasamentul Transparency
International. Transparency International realizează un clasament pe o scară de la
zero (nivelul cel mai puternic al coruptiei percepute) la 100 (nivelul cel mai scazut
al coruptiei percepute).
În 2012, Italia si Grecia se claseaza pe locurile 72 si, respectiv, 94, obţinînd
doar 42 si, respectiv, 36 de puncte. Italia pierde trei locuri, iar Grecia pierde 14, în
comparaţie cu clasamentul anterior. Italia afişează, astfel, un nivel echivalent cu cel
al Tunisiei (41 de puncte), în timp ce Grecia se afla la egalitate cu Columbia.
Printre ţările afectate recent de criza datoriilor, se găsesc Irlanda (pe locul 25),
Spania (30) şi Potrugalia (33), ele au obţinut scoruri mai mari de 60 de puncte.
Germania se claseaza pe pozitia 13, iar Franta pe locul 22, cu note de peste 70,
aflandu-se astfel printre statele mai putin afectate de criză.
Prima poziţie în rîndul ţărilor celor mai "necorupte", cu scoruri de peste 90,
este ocupataă de Danemarca, Finlanda si Noua Zeelanda. Japonia si Marea Britanie
se claseaza pe locul 17, fiind urmate de Statele Unite, pe pozitia a 19-a.
La finalul clasamentului se află majoritatea ţărilor afectate de "primavara
arabă", care au scoruri inferioare sau care depaşesc cu putin 40. Afganistanul,
Coreea de Nord si Somalia ocupă, la egalitate, ultimul loc din clasament (174), cu
doar opt puncte fiecare. Rusia, aflată pe pozitia 133, cu un scor de 28 de puncte, se
află în continuare printre cele mai corupte ţări din lume. Transparency recomandă
Uniunii Europene (UE) "să accentueze eforturile privind prevenirea corupţiei în
cadrul institutiilor publice". Deci concluzionînd putem afirma ce state ocupă
primele şi ultemele locuri în clasament şi anume:
28
www.transparency.org
34/97
Secret
1.Danemarca-90
2.Finlanda-90
3. Noua Zeelanda -9029
Capitolul II. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII AL PREVENIRII

ŞI COMBATEREA INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE
2.1. CONSIDERAŢIUNI GENERALE PRIVIND PREVENIREA

CORUPŢIEI
,,Puterea absolută corupe absolut”

(Montesquieu)
29
http://www.inprofunzime.md/stiri/politic/republica-moldova-a-urcat-18-pozitii-in-clasamentul-coruptiei-1.html
35/97
Secret
Corupţia a constituit o preocupare permanentă pe plan intern, fapt care a impus

autorităţilor publice şi diverselor grupuri sociale active promovarea proceselor şi
mecanismelor de prevenire şi de combatere a fenomenului, pornind de la declaraţii
generale formulate în discursurile şi în alte intervenţii publice ale oficialilor de cel
mai înalt rang, continuînd prin campanii de educare civică şi de propagare a
intoleranţei faţă de fenomenul vizat, avînd ca finalităţi dosare intentate, aduse în
faţa justiţiei.
Tematica anticorupţie s-a aflat pe agenda permanentă a relaţiilor externe ale
Republicii Moldova, fiind abordată aparte în cadrul proceselor de promovare şi de
evaluare a reformelor. Importanţa acordată domeniului a fost pusă în evidenţă prin
menţiuni exprese în acordurile bilaterale încheiate cu Uniunea Europeană, precum
şi în documentele de cooperare cu Consiliul Europei, ONU, NATO şi cu alte
organisme internaţionale, majoritatea evaluărilor externe privind implementarea
reformelor democratice în Republica Moldova conţinînd recomandări ce vizează
necesitatea sporirii şi a eficientizării eforturilor anticorupţie.
Toate programele de guvernare au compartimente dedicate prevenirii şi
combaterii corupţiei, priorităţile stabilite anterior materializîndu-se în Strategia
naţională de prevenire şi combatere a corupţiei, aprobată prin Hotărîrea
Parlamentului nr. 421-XV din 16 decembrie 2004.
Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţiei a fost implementată
prin intermediul a 4 planuri de acţiuni consecutive pentru anii 2005, 2006, 2007–
2009 şi 2010. În perioada de implementare a acestei strategii, Guvernul a
beneficiat de asistenţă externă considerabilă pentru implementarea programelor
anticorupţie.
În cadrul Planului Preliminar de Ţară30, guvernul SUA a alocat 24,7 milioane
dolari pentru promovarea reformelor de reducere a corupţiei în domeniile: justiţie,
ocrotire a sănătăţii, administraţie fiscală, administraţie vamală, organe ale
afacerilor interne, precum şi pentru optimizarea activităţii Centrului Naţional
30
Hotărîrea Guvernului nr.32 din 11 ianuarie 2007 „Pentru aprobarea Programului de acţiuni privind implementarea
Planului Preliminar de Ţară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA „Provocările Mileniului”.
36/97
Secret
Anticorupţie (C.N.A).
Indicele de Percepere a Corupţiei (IPC), calculat anual de Transparency
International (TI), demonstrează că populaţia ţării şi comunitatea internaţională
percep Republica Moldova ca pe o ţară în care corupţia este foarte răspîndită. În
ultimii 12 ani, valoarea acestui indice pentru Republica Moldova, pe o scară de la 0
la 10, în care valorile mai mici indică o răspîndire mai mare a corupţiei, a
înregistrat nivele cuprinse între 2,1 şi 3,3, în anul 2010 indicele fiind estimat cu 2,9
puncte.
Potrivit Barometrului Global al Corupţiei (BGC), realizat, de asemenea, anual
de TI, 37% din respondenţii din Republica Moldova au menţionat, în anul 2010,
că, în ultimele 12 luni, au oferit mită (media pentru statele CSI fiind de 32%, iar
pentru statele UE de 5%). Potrivit aceluiaşi sondaj, pe o scară de la 1 la 5, cele mai
corupte sînt considerate a fi: organele afacerilor interne – 4,1, justiţia – 3,9,
partidele politice şi funcţionarii publici – 3,8, Parlamentul, educaţia şi sectorul
privat – 3,7.
Indexul Global al Libertăţii Economice, calculat anual de Heritage
Foundation (HF), în perioada anilor 2005–2007 a cunoscut o uşoară ameliorare a
scorului libertăţii, de la 57,4 la 58,7, după care s-a aflat în declin, ajungînd în anul
2011 la nivelul de 55,7, motiv pentru care Republica Moldova a fost inclusă în lista
statelor cu economie preponderent lipsită de libertate. Răspîndirea corupţiei şi
capacităţile reduse ale statului de a o reprima eficient se numără printre cauzele
pauperizării populaţiei şi ale stagnării economice.
Concluziile rapoartelor şi ale studiilor naţionale şi internaţionale denotă că
reformele anticorupţie aplicate nu s-au soldat cu rezultatele aşteptate de cetăţeni,
evidenţiind următoarele probleme şi sectoare vulnerabile în faţa corupţiei: lipsa
unui cadru legislativ anticorupţie stabil, coerent şi armonizat la standardele
internaţionale; lipsa unor mecanisme eficiente de aplicare a legilor; utilizarea
redusă a instrumentelor administrative de prevenire şi de combatere a corupţiei;
credibilitatea scăzută a populaţiei în prestaţia organelor de drept şi a celor
judiciare; activitatea insuficient de transparentă a autorităţilor şi instituţiilor
37/97
Secret
publice, a organizaţiilor politice; lipsa de transparenţă în achiziţiile publice; surse
bugetare insuficiente pentru buna activitate a organelor de drept şi a sistemului
judiciar; educare şi instruire anticorupţie deficitară a funcţionarilor şi a populaţiei;
absenţa de cercetări sectoriale care ar releva amploarea fenomenului corupţiei.31
Activitatea de prevenire a corupţiei, prin finalităţile sale, constă dintr-un
complex de activităţi publice şi secrete, realizat prin folosirea forţelor şi
mijloacelor din dotare, îndreptate spre depistarea, relevarea şi înlăturarea cauzelor
şi condiţiilor care favorizează comiterea infracţiunilor, precum şi spre identificarea
persoanelor predispuse să comită infracţiuni şi luarea în privinţa lor a măsurilor
individuale profilactice.
Scopul principal al activităţii de prevenire a infracţiunilor de corupţie constă în
a nu admite comiterea infracţiunilor, identificarea şi înlăturarea cauzelor şi
condiţiilor care duc la comiterea lor, identificarea persoanelor predispose să comită
infracţiuni şi petrecera în privinţa lor a măsurilor individual profilactice, în vederea
renunţării la comportamentul antisocial şi la intenţia de a comite infracţiuni,
scutirea statului şi a societăţii de necesitatea tragerii la răspundere penală a
persoanelor care au comis infracţiuni. Toate activităţile de prevenire , realizate de
ofiţerii de investigaţii în colaborare cu alte servicii poliţieneşti, de reprezentanţii
altor organe de stat şi organizaţii obşteşti, pot fi divizate ăn următoarele trei
categorii:
- activităţi de prevenţie generală;
- activităţi de prevenţie individuală;
- activităţi de curmare a infracţiunilor la etapa de pregătire sau tentativă de
infracţiune.
Pentru prevenirea şi combaterea eficientă a corupţiei sînt importante: definirea

corectă a fenomenului, identificarea cauzelor şi analiza consecinţelor lui. Profilaxia
general cuprinde un ansamblu de activităţi direcţionate spre identificarea şi
31
Hotărîre de Guvern Nr. 154 din 21.07.2011 pentru aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011-2015
Publicat 07.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 166-169 art Nr: 483
38/97
Secret
neutralizarea factorilor subiectivi şi obiectivi de natură să favorizeze comiterea
infracţiunilor, informaţia care se obţine din diferite surse:
- Rezultatele analizei situaţiei operative pe linia de activitate,teritoriul deservit

- Materialele studierii teritoriului deservit şi a obiectivelor dislocate, a locuilor
unde se comit mai des infracţiuni de corupţie
- Materialele cauzelor penele pe infracţiuni de corupţie aflate în procedură
- Informaţii primate pe cale operativă
- Comunicările persoanelor cu funcţie de răspundere, conducătorilor de
întreprinderi, reprezentanţilor societăţi, denunţurile şi petiţiile cetăţenilor
- Presa, televiziunea, mass-media.
Pentru identificarea şi lichidarea cauzelor şi condiţiilor care contribuie la
comiterea infracţiunilor de corupţie este necesară elabrarea şi realizarea unui
complex de activităţi, la care se atribuie:
- Propagarea legislaţiei în vigoare, activitatea explicativă anticriminală în
mediul populaţiei;
- Elaborarea şi expedierea pe adresa organelor de stat, atorităţilor
administrative publice, conducătorilor organizaţiilor, întreprinderilor,
instituţiilor, unde au fost depistate condiţii care ar putea favoriza comiterea
infracţiunilor, a sesizărilor cu propuneri privind măsurile de lichidare a lor;
- Monitorizarea continuă, efectuarea controlului respectiv al situaţiei operative
cu scopul depistării la timp a factorilor care pot favoriza comiterea
infracţiunilor;
- Organizarea şi efectuarea unor acţiuni (ambuscade, verificări) sau
operaţiuni speciale poliţieneşti;
- Efectuarea activităţilor de realizare a prevederilor legilor privind protecţia de
stat a unor categorii de persoane.
Prevenţia individuală constă dintr-un complex de activităţi publice şi secrete
orientat spre identificarea persoanelor predispose la la comiterea infracţiunilor de
coruţie, de evidenţă şi aplicare în privinţa lor a măsurilor educative, în scopul
schimbării modului de viaţă, a ruperii legăturii infracţionale, formării unor interese
pozitive şi convingerii de a renunţa la realizarea intenţiilor infracţionale.
Activitatea individual profilactică se desfăşoară de organele de poliţie în strînsă
colaborare cu organele ocrotirii sănătăţii, colectivele de muncă, organizaţiile
39/97
Secret
obşteşti, instituţiile de învăţămînt. Elementele principale ale profilaxiei individuale
sunt următoarele:
- Identificarea persoanelor predispuse la comiterea infracţiunilor de corupţie;
- Trecerea acestora în evidenţa profilactică şi operativă;
- Aplicarea măsurilor de ordin educative,medical, juridic şi operativ.32
Activităţile cu caracter educative se aplică în privinţa următoarelor categorii de
personae, aflate în vizorul poliţiei:
- Bănuite de comiterea infracţiunilor de corupţie, culegerea de informaţii
despre date şi personae;
- Figuranţii bănuiţii, învinuiţii în cadrul urmăririi penale pe cazuri de corupţie;
- Eliberate din penitenciar;
- Condamnate, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei;
- Eliberate de pedeapsă înainte de termen;
- Eliberate conform amnistiei sau graţierii;
- Alte categorii de personae ce prezintă interes operativ pe cazuri de corupţie
sau alte infracţiuni asimilate cu acestea
În scopul opţinerii oportune a informaţiilor despre asemenea personae, se
stabileşte o lebătură permanent cu alte instituţii cu atribuţii în domeniul combaterii
infracţiunilor de corupţie. Datele despre persoanele predispuse să comită
infracţiuni se conţin în:
1. Registrele de evideţă a sesizărilor ţi alte informaţii cu privire la infracţiunile
de corupţie;
2. Evidenţa cauzelor penale, a persoanelor care au comis infracţiuni de corupţie
şi a materialelor cu privire la infracţiuni;
3. Comunicările,alte documente parvenite din alte subdiviiuni ale organelor
afacerilor interne;
4. Petiţiile cetăţenilor, reclamaţiile , administraţiei întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor;
5. Materialele din presă, radio şi televiziune;
6. Comunicările colaboratorilor confidenţiali ş.a.33
Activităţile profilactice individuale se desfăşoară conform unui plan, în mod
eficient şi hotărît. În funcţie de problemele soluţionate,activităţile profilactice
individuale pot fi clasificate în trei grupe:
32
Alexandru PARENIUC, Alexei PUNGA. ACTIVITATEA INVESTIGATIV – OPERATIVĂ ( Partea specială )
PREVENIREA ŞI DESCOPERIREA INFRACŢIUNILOR DE CĂTRE SERVICIILE POLIŢIEI JUDICIARE.
CHIŞINĂU 2O11. pag. 38- 40
33
Ibidem. pag. 42 - 44
40/97
Secret
- activităţi informaţionale;
- activităţi de influenţare;
- activităţi de control.
Activităţile informaţionale au drept scop identificarea persoanelor care
necesită influenţă profilactică, precum şi colectarea informaţiei necesare pentru
organizarea corectă a profilaxiei.
Activităţile de influenţare constituie nucleul profilaxiei individuale.
Activităţile de control sunt menite să verifice eficienţa măsurilor de influenţă care
pot fi considerate suficiente sau insuficiente în ultimul caz, indicîndu-se măsurile
profilactice adăugătoare.
După caracterul lor, activităţile profilactice individuale pot fi clasificate în:
- activităţi de convingere;
- activităţi de constrîngere;
- activităţi de ajutor.
Activitatea educativă constă dintr-un complex de acţiuni de ordin
individual – profilactic, ce prevede:
1. Supravegherea comportamentului şi modului de viaţa a persoanei supuse
profilaxiei, în familie la locul de muncă, utilizînd ajutorul cetăţenilor care
acordă ajutor OAI în mod public şi confidenţial;
2. Exercitarea influenţei educative nemijlocite a funcţionarului special de
investigaţii asupra persoanei. În procesul convorbirii persoana supusă
profilaxiei,trebuie convinsă că acţiunile ei ilicite sunt antisociale, antiumane
care vor atrage după sine o serie de consecinţe ce vor afecta făptuitorul şi
membrii familiei lui;
3. Utilizarea posibilităţilor educative ale administraţiei organizaţiilor,
întreprinderilor,instituţiilor, colectivelor de muncă, în exercitarea influenţei
pozitive asupra persoanei supuse profilaxiei, la locul de muncă, de trai;
4. Implicarea rudelor, prietenilor persoanelor supuse profilaxiei, a cetăţenilor
care se bucură de respect în rîndurile populaţiei la realizarea acţiunilor
educative;
5. Implicarea colaboratorilor confidenţiali în activitatea de profilaxie
individual, asigurînd prin intermediul lor controlul asupra modului de viaţă,
comportamentului şi intenţiile personale luate la evidenţă profilactică.
Importanţa activităţii de prevenire a corupţiei rezidă în funcţiile şi efectul activităţii
de prevenire, care sunt de următoarea natură:
41/97
Secret
de reglementare - activitatea preventivă trebuie să se axeze pe facilitarea creării
unor astfel de condiţii, care ar determina persoanele să soluţioneze dificultăţile,
contradicţiile şi conflictele în limitele cerinţelor legii. Astfel, activitatea preventivă
este una din condiţiile de asigurare a garanţiei principiului supremaţiei legii;
1. de ocrotite - realizând funcţia de ocrotire, activitatea preventivă garantează
realizarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, valorilor sociale. În acest
sens, se manifestă caracterul umanist al activităţii preventive, caracter care
asigură fortificarea statului bazat pe drept;
2. de educare - se realizează prin utilizarea metodelor convingerii, corecţiei
comportamentului uman, conformarea faptelor umane la cerinţele dreptului şi
eticii. În acest sens, eficienţa activităţii preventive constituie un atribut esenţial al
unui nivel de viaţă calitativ. Cu cât sunt mai înalte rezultatele activităţii preventive,
cu atât mai mult sporeşte gradul de securitate a societăţii în faţa tentativelor de
corupere. Având în vedere cele expuse mai sus, activitatea de prevenire a corupţiei
este unul din instrumentele specifice ale statului de drept.34
Activitatea preventivă necesită a fi fundamentată pe asigurarea următoarelor

principii de bază:
1. acţiune legală - măsurile preventive trebuie realizate astfel, încât să se

asigure că ele nu depăşesc limitele competenţei instituţionale şi nu pun în
pericol libertatea şi ordinea publică;
2. acţiune fundamentată - măsurile preventive au efectul scontat, dacă sunt
bazate pe o bună cunoaştere a fenomenului infracţional şi a dificultăţilor
care se intenţionează a fi soluţionate;
3. acţiune justificată şi bine definită - prevenirea corupţiei necesită
întreprinderea unor acţiuni la mai multe nivele.
4. Reieşind din acest fapt şi pentru ca măsurile preventive să aibă efectul
scontat, acestea trebuie adaptate la circumstanţele specifice fiecărui din
nivelele: general, special şi individual;
5. - acţiune cooperantă - pentru a fi eficientă, activitatea preventivă cere o
participare activă a comunităţii şi cooperare cu alte agenţii publice şi private;
34
Marian GHERMAN, Eugen BLÎNDU, Alic CLEFOS. METODOLOGIA PREVENIRII ŞI DESCOPRRIRII
INFRACŢIUNILOR DE CĂTRE SERVICIUL POLIŢIEI JUDICIARE. Chişinău 2010. pag. 109 - 116
42/97
Secret
6. - acţiune eficientă informaţională - succesul activităţii de prevenire este
determinat de bunele relaţii cu publicul, fiind asigurată participarea activă a
publicului în prevenirea corupţiei, informându-l despre necesităţile, esenţa şi
efectul scontat al acţiunilor preventive. Tot în acest scop este importantă
obţinerea unui suport cooperant cu mass-media în activităţile de prevenire a
corupţiei, pentru asigurarea informării publicului în implementarea
planurilor preventive;
7. - acţiune bazată instituţional - succesul acţiunilor preventive, într-o mare
măsură, depinde şi de nivelul de încredere socială faţă de CNA. În acest
sens, este necesară promovarea anumitor standarde interne instituţionale,
care ar promova abilităţile profesioniste şi calităţile morale ale angajaţilor,
incluzând o cunoaştere a prevederilor legii penale, a tehnicilor speciale de
investigaţii şi de urmărire penală, precum şi a normelor comportamentului
manifestat de aceştia în relaţiile cu societatea;
8. - acţiune ajustată politicii naţionale anticorupţie - acţiunile preventive
necesită a fi înscrise în politica anticorupţie naţională şi fundamentată pe
obiectivele şi sarcinile Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a
corupţiei, fiind sincronizate cu acţiunile programate în Planul de acţiuni
pentru realizarea acesteia;
9. - acţiune ajustată la standardele anticorupţie internaţionale - succesul
acţiunilor preventive rezidă şi în valorificarea continuă a standardelor
internaţionale anticorupţie, în întreprinderea tuturor măsurilor necesare
pentru cooperarea internaţională în direcţia prevenirii corupţiei.
10. - În prevenirea corupţiei la nivel de sector sunt utilizate următoarele
instrumente de diagnosticare şi prevenire: - expertiza anticorupţie a
legislaţiei în domeniu; - evaluarea riscurilor de corupţie în instituţiile
publice; - analiza criminologică şi prognosticul criminologic; - studiul de
opinie publică asupra corupţiei; - măsuri educaţional-pedagogice.
Planificarea activităţii de prevenire a corupţiei constă în determinarea scopurilor,
efectelor scontate, reieşind din măsurile realizate. Procesul de planificare include
următoarele etape: determinarea obiectivului strategic; determinarea obiectivelor
43/97
Secret
tactice; evaluarea şi analiza mediului-ţintă; analiza avantajelor şi eventualelor
obstacole; analiza alternativelor strategice; alegerea strategiei; realizarea strategiei;
evaluarea strategiei.
Planurile de prevenire a corupţiei prezintă complet controlul, conducerea şi
repartizarea, după priorităţi, a resurselor, pentru a asigura activitatea de prevenire a
corupţiei.
Eficienţa sistemului de planificare este determinată de flexibilitatea lui, de
posibilitatea unei reacţii adecvate la anumite circumstanţe criminogene şi dinamica
corupţiei, de posibilitatea depăşirii imediate a obstacolelor, fapt, care asigură
realizarea obiectivelor programate. La baza planificării strategice a activităţii de
prevenire a corupţiei stă principiul continuităţii, succesivităţii, reciprocităţii
(interconexiunii), integrităţii.
Planurile preventive speciale (pe anumite sectoare) sunt fundamentate pe o
analiză amplă, utilizând-se instrumentele principale de diagnosticare:
expertiza anticorupţie a legislaţiei în domeniu;
evaluarea riscurilor de corupţie în instituţiile publice;
analiza criminologică şi prognosticul criminologic;
studiul de opinie publică asupra corupţiei.
Ca urmare a aplicării acestora, planurile preventive speciale conţin acţiuni
privind:
cadrul legal în domeniu;
cadrul organizaţional al instituţiilor publice;
acţiuni specifice, în baza analizei criminologice şi prognosticului
criminologic;
politica informaţională anticorupţie.
Succesul acţiunilor preventive este determinat şi de o bună politică
informaţională anticorupţie, care are următoarele obiective:
analiza şi interpretarea opiniei publice, relaţiilor şi situaţiilor litigioase, care
eventual ar putea să afecteze, pozitiv ori negativ, activitatea preventivă;
44/97
Secret
reacţionarea rapidă şi adecvată la opinia publică;
fundamentarea unor relaţii reciproc avantajoase cu societatea civilă şi mass-
media (parteneriate sociale şi mass-media) în vederea sensibilizării publicului
asupra impactului nefast al corupţiei, educaţiei civice în spiritul intoleranţei faţă de
manifestările de corupţie, în vederea obţinerii încrederii societăţii.
Politica informaţională se realizează prin elaborarea, implementarea,
monitorizarea şi evaluarea acţiunilor întreprinse în vederea informării societăţii
civile privind scopurile şi esenţa acţiunilor preventive (planuri strategice de
comunicare).
O acţiune de comunicare anticorupţie urmăreşte un plan riguros, adaptat la
contextul de comunicare şi bine dirijat. Principiile strategice ale planificării
comunicării sunt:
- cunoaşterea audienţei - planurile strategice de comunicare sunt
fundamentate pe o analiză a profilurilor audienţei (nevoi, aspiraţii, atitudini);
- justificarea canalelor de comunicare - planurile strategice de comunicare
sunt fundamentate pe o determinare bine justificată a canalelor optime de
comunicare (radio, televiziune, presă scrisă, lideri de opinie, grupuri de interese);
- sporirea autorităţii şi imaginii instituţionale – planurile strategice de
comunicare sunt axate şi pe sporirea autorităţii şi bunei imagini instituţionale,
pentru ca mesajele anticorupţie să aibă mai mare efect asupra publicului.
Planurile strategice de comunicare stabilesc obiectivele de comunicare,
identifică publicul-ţintă, rezidă într-o analiză fundamentată a contextului de
comunicare, construiesc mesaje-cheie (adaptate publicului-ţintă), schiţează
strategii şi tactici de comunicare, identifică canalele de distribuţie a mesajelor, se
materializează în planuri de evenimente/acţiuni şi planuri media, fiind urmate de
un sistem de monitorizare, evaluare şi acoperite cu resurse.
Planurile strategice de comunicare sunt adecvate contextului de
comunicare. Analiza contextului de comunicare include analiza percepţiei publice
curente a problemei corupţiei, precum şi analiza percepţiei publice a instituţiei. În
acest scop, se consultă studiile/cercetările deja existente în domeniu, precum şi se
45/97
Secret
realizează un audit de opinie, se identifică audienţa care susţine acţiunile
preventive, precum şi cea oponentă.
Planurile strategice de comunicare sunt axate pe anumit public-ţintă. În
acest sens, este importantă o segmentare a publicului-ţintă în public primar şi
public secundar, identificarea poziţiei acestor segmente faţă de problema corupţiei,
fiind trasate acţiuni de comunicare destinate fiecărei din categoriile de public ţintă.
Planificarea politicii informaţionale determină succesul acesteia. În acest
sens, este importantă planificarea anticipată şi urmărirea calendarului mass-media
agreat, de a se ţine cont de disponibilitatea audienţei specifice.
O importanţă esenţială are şi procesul de monitorizare şi evaluare a
politicii informaţionale, axate pe stabilirea eficienţei campaniei de comunicare
anticorupţie.
Fenomenul corupţiei este într-o permanentă dinamică. Acest fapt determină
şi importanţa flexibilităţii activităţii preventive, care, pentru a avea efect, trebuie să
fie obiectiv evaluată şi revizuită, în caz de necesitate.
Evaluarea activităţii de prevenire se efectuează prin:
- definirea unor criterii de performanţă, precum şi monitorizarea realizării

acestora;
- compararea obiectivă a ariilor experimentale şi de control;

- evaluarea efectelor activităţii preventive sau evoluţia dinamicii
fenomenului corupţiei, ca urmare a intervenţiei preventive;
- evaluarea obiectivă a costurilor, beneficiilor şi pierderilor acţiunilor
preventive35.
2.2 FACTORII CORUPŢIEI. ORGANELE DE STAT ATRIBUITE CU

FUNCŢIA DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A CORUPŢIEI
35
Anexă la Ordinul C.C.C.E.C. (actual CNA) nr. 70 din „30” mai 2008
46/97
Secret
Corupţia este un fenomen complex, multistructural şi multidimensional, un
fenomen economic, social şi politic, a cărui complexitate este determinată de
diverse cauze, care pot fi grupate în: economice, instituţionale, de ordin legal,
politice, sociale şi morale. Se afirmă adesea că, în genere, corupţia se naşte din
sărăcie. Sar putea, cert este însă că ea nu dispare odată cu sărăcia. Iată un exemplu
elocvent în acest sens. Ofiţerii CNA au reţinut un judecător, care avea un salariu şi
un venit lunar impresionant pentru majoritatea cetăţenilor. Cu toate acestea, el nu
ezita, după cum rezultă din materialul probator acumulat în cadrul cercetării
cazului, să estorcheze bani în calitate de mită36.
Problema e că, în societăţile în care fenomenul corupţiei persistă o anumită
perioadă se formează, pe de o parte, un sistem de corupţie, iar pe de altă parte, o
mentalitate coruptă. Sistemul de corupţie îl subordonează pe funcţionar, om de
afaceri, cetăţean, politician etc., forţîndu-l să se încadreze în relaţiile de corupţie
proprii acestui sistem. La rândul ei, mentalitatea coruptă îi dă individului impresia
firescului, generînd cu de la sine putere asemenea conduite.37
Corupţia, amploarea ei, specificul şi dinamica ei reprezintă o consecinţă a
problemelor generale sociale, politice şi economice la nivel de stat. Nivelul
corupţiei întotdeauna creşte când ţara se află în perioada modernizării. Republica
Moldova trăieşte la etapa actuală nu doar o simplă modernizare, ci o restructurare
completă a tuturor proceselor economice, sociale şi politice la nivel de stat. Din
aceste considerente, nu este de mirare că ea urmează calea modernizării conform
regulilor de dezvoltare socială, inclusiv celor care au consecinţe negative.
Caracterul şi conţinutul acestor factori în mare măsură determină nivelul şi forma
reacţionarii cu scopul de a neutraliza efectul lor negativ. Printre aceşti factori
putem nominaliza:
 creşterea proceselor de inflaţie în economie, dinamica creşterii capitalului

bancar şi intermediara preţurilor şi serviciilor în comparaţie cu
dezvoltarea economică;
36
Dtudiul Informaţional asupra Dosarului penale nr.2005036499.
37
Valeriu Cuşnir. Corupţia (Partea I) Chişinău 1999 pag.32
47/97
Secret
 creşterea diferenţei nivelului de viaţă între bogaţi şi cei săraci;
 atragerea în activitatea de întreprinzător a contingentului de persoane

cupidante cu orientare antisocială, cât şi a persoanelor care au experienţă
infracţională sau activitate ilegală în sfera economiei, în condiţiile
imperfecţiunii legislaţiei.
De rând cu condiţiile şi factorii generali sus numiţi există şi un ansamblu de factori

specifici care contribuie la creşterea numărului de infracţiuni de fals de bani:
Pentru Moldova modernă sunt caracteristice factori ai corupţiei:
1) un număr mare de verificări exercitate de organele de stat de control. Astăzi,
conform statisticii oficiale, o întreprindere este verificată în mediu de 17 ori pe an.
Neoficial, acest număr atinge 33 vizite pe parcursul unui an;
2) segmentarea aparatului de stat, ceea ce duce la conflictul de competenţe,
adică la situaţia când câteva organe de stat au competenţa să rezolve unele şi
aceleaşi, sau întrebări asemănătoare. Astfel, numărul total de organe de stat ce
efectuează controlul în Moldova ajunge până la 60. De exemplu, conform
legislaţiei, documentaţia financiară a întreprinderii o pot controla: colaboratorii
organelor fiscale ale C.N.A, inspectoratului muncii, organelor vamale, etc;
3) neajunsurile legislaţiei. Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova este
foarte puternic formalizată şi creează posibilitatea de apariţie şi dezvoltare a
birocraţiei: iar birocraţia, evident, duce la corupţie.
4) Instabilitatea economică, adesea însoţită de crize economice. Scăderea
bruscă în economie şi lipsa încrederii în ziua de mâine, fiind combinată cu nivelul
foarte jos de salarizare al lucratorilor instituţiilor de stat, duce la căutarea de către
administratori a mijloacelor alternative de venit, pe care le oferă funcţia lor
profesională;
5) Polarizarea extrem de evidenţiată a societăţii de astăzi în bogaţi şi săraci. Astăzi
în Moldova practic lipseşte clasa socială medie, iar, în loc de aceasta, se observă
oameni putini ce deţin foarte multe mijloace băneşti, pe când marea majoritate
trăieşte sub limita sărăciei. Aceasta duce la faptul că orice persoană ce a reuşit să
48/97
Secret
ocupe o poziţie anumită în aparatul de stat tinde să ajungă la treptele superioare ale
scării sociale;
6) Cote înalte de impozitare. De exemplu, de pe venit, întreprinzătorul trebuie să
plătească impozit (taxa valoare adăugată -TVA), ceea ce, fiind combinat cu alte
impozite, formează o sumă mare;
7) Nivelul jos de educaţie juridică şi, respectiv, lipsa conştiinţei legale la
întreprinzători şi la funcţionarii de stat. Cunoaşterea drepturilor proprii şi

obligaţiunilor - iată arma principală a populaţiei contra funcţionarilor corupţi;
8) Lipsa pachetului de garanţii economico-sociale al funcţionarilor de stat.
Nivelul de salarizare jos, lipsa locului de trai, preţuri înalte la serviciile medicale,
bâtrineţea neasigurată – toate acestea cauzează mituirea funcţionarilor de stat şi
corupţia lor;
9) Lipsa accesului liber la informaţie îi impune pe cetăţeni şi pe agenţii
economici să mituiască funcţionarii de stat. De exemplu, având informaţia despre o
licitaţie, agentul economic poate oferi mită funcţionaiului responsabil ca acela să
nu comunice concurenţilor potenţiali despre timpul de petrecere al licitaţiei. Toate
cele menţionate cauzează pierderi enorme economiei naţionale şi duc la
proliferarea economieii legale38.
În Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei Cap.3. intitulat,, Organe
cu Atribuţii de Prevenire şi de Combatere a Corupţiei” Art.13 sunt prevăzute
organe cu atribuţii de prevenire şi de combatere a corupţiei. Astfel autoritatea
abilitată cu executarea prezentei legi - Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei (CNA) este un organ specializat învestit cu atribuţii de
prevenire şi de combatere a actelor de corupţie sau a faptelor de comportament
corupţional, în ale cărui obligaţii intră:
a) întreprinderea acţiunilor de prevenire, depistare şi de contracarare a corupţiei,
efectuarea măsurilor operative de investigaţie şi a măsurilor de urmărire penală
privind actele de corupţie;
b) colectarea şi analiza informaţiilor privind faptele de comportament
38
PĂCEŞILĂ MIHAELA, Aspecte privind combaterea corupţiei în administraţia publică Chişinău 2009. pag.74.
49/97
Secret
corupţional sau actele de corupţie,colaborarea şi schimbul de informaţii cu
autorităţile administraţiei publice, sesizarea organelor competente despre cauzele
şi condiţiile care favorizează comiterea de acţiuni ilicite;
c) desfăşurarea activităţilor de prevenire a corupţiei, educarea anticorupţie a
cetăţenilor, colaborarea activă cu societatea civilă în vederea propagării în masă a
culturii anticorupţie;
d) asigurarea pregătirii, perfecţionării şi reciclării cadrelor;
e) asigurarea protecţiei şi păstrării informaţiei care constituie secret de stat,
secret comercial şi secret bancar, alte secrete apărate prin lege, devenite cunoscute
în exerciţiul funcţiei;
f) dezvoltarea relaţiilor cu servicii similare străine;
g) elaborarea de propuneri pentru aducerea actelor normative în concordanţă cu
reglementările internaţionale în domeniu.
În Lege sus numită Art.14 sunt prezente de asemenea organe şi persoane abilitate
cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei. Asfel, exercită atribuţii
de prevenire şi de combatere a corupţiei prin realizarea politicilor şi practicilor în
domeniu, în limitele competenţei stabilite de legislaţie:
a)Parlamentul;
b)Preşedintele Republicii Moldova;
c)Guvernul;
d)Procuratura;
e)Serviciul de Informaţii şi Securitate;
f)Curtea de Conturi;
g) alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile
administraţiei publice locale;
h) societatea civilă.
Autorităţile administraţiei publice evaluează periodic instrumentele juridice şi
măsurile administrative pentru a determina dacă sînt adecvate prevenirii şi
combaterii corupţiei, organizînd, în limitele competenţei:
a) controlul interior asupra respectării de către funcţionarii publici a cerinţelor
50/97
Secret
legislaţiei pentru prevenirea actelor de corupţie;
b) recepţionarea informaţiei din diferite surse (audienţă, scrisori anonime, prin
intermediul telefonului de încredere, poştei electronice etc.) referitor la comiterea
faptelor de comportament corupţional sau actelor de corupţie de către salariaţi,
examinarea administrativă a acestei informaţii şi întreprinderea măsurilor de
rigoare, inclusiv prezentarea materialelor respective organului specializat;
c) prezentarea trimestrială la Centrul Naţional Anticorupţie a notelor informative
privind măsurile întreprinse, inclusiv cele realizate în comun cu alte autorităţi,
precum şi a propunerilor de ameliorare a situaţiei existente.
Autorităţile administraţiei publice, organizaţiile necomerciale, alţi reprezentanţi ai
societăţii civile desfăşoară, separat sau în comun, activităţi în domeniul prevenirii
corupţiei prin schimb de informaţii, de experţi, prin cercetarea şi identificarea
cauzelor corupţiei, instruirea personalului, organizarea sistematică a campaniilor
informaţionale de sensibilizare a populaţiei, realizarea şi difuzarea materialelor
publicitare privind riscurile corupţiei, realizarea unor iniţiative social-economice şi
prin alte acţiuni în domeniu.39
Unul din principalele instituţii statale care are atribuţii în domeniu este
Centrul Naţional Anticorupţie. El este un organ de ocrotire a normelor de drept,
specializat în contracararea infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, precum
şi a corupţiei. Acest organ îşi desfăşoară activitatea pe principiile legalităţii,
respectării drepturilor şi libertatilor fundamentale ale omului, oportunităţii,
îmbinării metodelor şi mijloacelor publice şi secrete de activitate, conducerii
unipersonale şi colegiale, colaborarii cu alte autorităţi publice, organizaţii obşteşti
şi cetăţeni.
Crearea Centrului a fost determinată, în primul rand, de necesitatea edificarii unei
structuri de stat eficiente, scopul principal al caruia este combaterea infracţiunilor
economice şi corupţiei în Republica Moldova. Prevenirea lor este o sarcină
prioritară pentru organele de ocrotire a normelor de drept. O alta cerinţă, nu mai
39
LEGE Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei Publicat : 13.06.2008 în Monitorul
Oficial Nr. 103-105 art Nr : 391
51/97
Secret
putin importantă, a fost necesitatea optimizării structurii şi activităţii organelor de
control.
Din experienţa anilor trecuţi, nu se reusea soluţionarea problemelor privind
infracţionalitatea economică, sporirea rezultatelor în combaterea ei din mai multe
cauze, dintre care pot fi menţionate cele mai importante: dublarea funcţiilor de
către diferite instituţii de stat, pe de o parte, şi ineficienta interactiune între ele, pe
de alta. În consecinţă, se inregistra un număr considerabil de controale şi revizii
tendentioase şi inoportune, care nu aveau nici un efect asupra nivelului
criminalitatii în economie, şi sustrageau de la activitate agenţii economici. Fiecare
organ de control avea competenţele proprii, subordonarea sa ierarhică. Totodată,
dintre ţările CSI, numai în Republica Moldova organele de control nu dispuneau de
funcţii de urmărire penală. Odată cu adoptarea Legii cu privire la prevenirea şi
combaterea corupţiei, în Moldova a fost creată o instituţie avind un sistem complex
de descoperire a infracţiunilor economice, începând cu obţinerea şi documentarea
informaţiilor speciale, efectuarea actului de revizie şi control, intentarea dosarului
penal, urmarirea penala şi transmiterea dosarului în instanţa de judecată. Centrul
Naţional Anticorupţie a fost creat ca urmare a fuzionarii Departamentului Control
Financiar şi Revizie al Ministerului Finanţelor; Directiei anticorupţie a
Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi Corupţiei, precum şi a
Direcţiei poliţiei economico-financiare a Inspectoratului General de Poliţie al
Ministerului Afacerilor Interne şi a Gărzii Financiare, care era subordonată
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
Sistemul specializat de combatere a corupţiei include de asemenea şi Serviciului de
Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale,
Curţii de Conturi. Cu excepţia Curţii de Conturi, ale cărei hotărâri sunt publicate
periodic (nu este clar numai dacă toate) în Monitorul Oficial, impactul celorlalte
organizaţii asupra eradicării corupţiei nu este cunoscut publicului larg, deoarece
rapoartele acestor instituţii nu sunt date întotdeauna publicităţii.
O altă autoritate, în atribuţiile căreia intră combaterea corupţie este desigur
Ministerul Afacerilor Interne, şi anume Direcţia Investigare a Fraudelor. Pe
52/97
Secret
parcursului anului 2011 activităţile anticorupţie desfăşurate de subdiviziunile DIF a
DP au fost orientate la relevarea şi documentarea crimelor cu rezonanţă socială
sporită, persoanelor implicate în scheme infracţionale sau predispuse la comiterea
actelor de corupţie, cât şi a infracţiunilor conexe acestora.
Astfel, în pe parcursul anului trecut au fost înregistrate 36 cauze penale pe fapte de
corupere, clasate 5 cauze penale şi 1 cauză penală – încetată. Remise procurorului
34 cauze penale (94,4%) şi 27 cauze penale (75%) au fost expediate în instanţa de
judecată. Ca rezultat al măsurilor anticorupţie întreprinse de către efectivul DIF, au
fost relevate şi documentate 33 cazuri de corupere, orientate în următoarele
domenii şi instituţii: Serviciul Vamal– 7; - Transport – 6; - Administraţia publică
locală – 1; - Oficiul cadastral – 1; - Medicină – 2; - Învăţămînt – 5; - Alte persoane
cu funcţie de răspundere – 11. Printre infracţiunile conexe actelor de corupţie –
relevate şi documentate 42 cazuri orientate în următoarele domenii şi instituţii: ;
Asistenţa socială – 2; - Instituţii de învăţămînt – 5; - Transport – 3; - Administraţia
publică locală – 20; - Oficiul poştal – 1; - Executor judiciar – 1; - Alte persoane cu
funcţie de răspundere – 1040.
Un factor care a condiţionat eşecul tuturor eforturilor de eradicare a corupţiei în
Moldova a fost faptul că acest fenomen la noi are o foarte puternică componentă
politică. După cum scrie presa naţională şi de peste hotare, corupţia în Moldova a
pătruns masiv în toate nivelele politice şi administrative, inclusiv cele mai înalte şi,
alegoric vorbind, nu există cineva care ar păzi paznicii.
2.3. NORMELE JURIDICE SPECIALE PRIVIND PREVENIREA

ACTELOR DE CORUPŢIE
“O provocare pentru chirurgia politica:

extirparea coruptiei, fara a altera
specificul naţional” (Valeriu Bănulescu )
40
Notă informativă privind rezultatele de activitate ale DIF a DP al MAI pe parcursul a 12 luni ale anului 2011.
53/97
Secret
În contextul problematicii examinate se includ şi prevederile Legii
Republicii Moldova privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Aşa dar, în
Capitolul II al acestei legi, întitulat “Măsurile de preîntâmpinare a corupţiei şi
protecţionismului” sunt prevăzute garanţiile de stat pentru preîntâmpinarea acestor
fenomene, exigenţe speciale şi interdicţii faţă de funcţionari şi efectuarea
controlului financiar pentru prevenirea şi combaterea actelor de corupţie.
Potrivit prevederilor art.8 al legii “Interdicţii” funcţionarului i se interzice:
• să primească pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu orice recompensă, sub
formă de bani, de servicii etc., de la orice persoană fizică şi juridică, precum şi de
la organizaţii nestatale şi asociaţii obşteşti;
• să primească în virtutea situaţiei sale sociale daruri şi servicii, cu excepţia
semnelor de atenţie simbolice, conform normelor de politeţe şi de ospitalitate
recunoscute,şi a suvenirelor simbolice în timpul acţiunilor de protocol şi altor
acţiuni oficiale, a căror valoare nu depăşeşte un salariu minim ş.a..
O măsură importantă la preîntâmpinarea actelor de corupţie constituie
deasemenea şi controlul financiar, prevăzut în art.10 al acestei legi. Astfel, la
încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, persoana prezintă o declaraţie
privind veniturile, averea mobiliară şi imobiliară, depunerile bancare şi hârtiile de
valoare, angajamentele sale financiare, inclusiv cele din străinătate. Refuzul de a
prezenta declaraţia sau prezentarea de date eronate are ca efect neîncadrarea în
funcţie sau destituire.
Prin această Lege se prevede urmărirea averii dobândite în mod ilicit sau a valorii
serviciilor acordate nelegitim precum şi anularea actelor şi acţiunilor săvârşite prin
corupţie şi protecţionism.
O altă normă juridică specială privind prevenirea actelor de corupţie este Legea cu
privire la Prevenirea şi Combatere Actelor de Corupţie. Prezenta lege stabileşte
acţiuni de prevenire şi de combatere a corupţiei, asigurînd apărarea drepturilor şi
libertăţilor persoanei, intereselor publice, securităţii naţionale şi înlăturarea
consecinţelor actelor de corupţie. Astfel în Cap. 5 al acestei legi întitulat
,,Lichidarea Consecinţelor Actelor de Corupţie” în art.21 sunt prevăzute -
54/97
Secret
Măsurile de combatere a corupţiei.
Autorităţile abilitate cu combaterea corupţiei sînt învestite, conform legislaţiei, cu
următoarele atribuţii:
a) efectuarea măsurilor special de investigaţie;
b) efectuarea urmăririi penale;
c) aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere, de siguranţă şi a altor măsuri
de securitate;
d) asigurarea confidenţialităţii în procesul penal;
e) aplicarea măsurilor de protecţie de stat pentru asigurarea securităţii
participanţilor la proces şi a altor persoane, inclusiv a celor care aduc la cunoştinţă
organelor competente sau superiorilor posibila săvîrşire a actelor de corupţie, a
actelor conexe acestora sau a faptelor de comportament corupţional ş.a;
În Cap. 6 al prezentei legi intitulat ,,Cooperarea Internaţională” Art.24 Cooperarea

şi asistenţa internaţională prevede că: cooperarea internaţională în domeniile de
prevenire şi de combatere a corupţiei se desfăşoară pe principiile de asistenţă
reciprocă, conform legislaţiei Republicii Moldova, precum şi în baza tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte. Aici e manifestată şi
importanţa Centrul Naţional Anticorupţiei, şi alte autorităţi abilitate cu atribuţii de
combatere a corupţiei care pot efectua, din oficiu sau în baza unei solicitări,
expedierea, recepţionarea sau schimbul de informaţii cu servicii străine avînd
funcţii similare, pe bază de reciprocitate şi cu condiţia confirmării aceloraşi
exigenţe privitor la confidenţialitate, în temeiul acordurilor de cooperare
reciprocă.41
41
LEGE Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei. Publicat : 13.06.2008 în Monitorul
Oficial Nr. 103-105 art Nr : 391
55/97
Secret
Capitolul III. ACTIVITĂŢI DE DEPISTARE ŞI DE

DOCUMENTARE A ACTELOR DE CORUPŢIE
3.1. PROCEDURA DE DISPUNERE A MĂSURILOR SPECIALE DE

INVESTIGAŢI, PRIVIND COLECTAREA INFORMAŢIILOR, CU PRIVIRE LA
FAPTELE DE CORUPŢIE
Noţiunea şi domeniul de reglementare a activităţii speciale de investigaţii le

descoperim în Art.1 din Legea privind activitatea specială de investigaţii. Astfel
activitatea specială de investigaţii reprezintă o procedură cu caracter secret şi/sau
56/97
Secret
public, efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor
tehnice speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea
infracţiunilor. De asemenea e necesar să cunoaştem că prezenta lege reglementează
măsurile speciale de investigaţii, modalitatea de dispunere şi de efectuare a
acestora, precum şi efectuarea controlului asupra legalităţii lor. Măsurile speciale
de investigaţii se dispun şi se efectuează dacă sînt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii: pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului
penal şi/sau poate fi prejudiciată considerabil activitatea de administrare a
probelor; să existe o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvîrşirea unei
infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, cu excepţiile stabilite
de lege; acţiunea este necesară şi proporţională cu restrîngerea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului.42
Procedura de dispunere a măsurilor speciale de investigaţii le descoperim în Legea
Specială de investigaţii. Astfel pentru realizarea colectării informaţiilor privind
faptele de corupţie pot fi efectuate următoarele măsuri speciale de investigaţii:
1) cu autorizarea judecătorul de instrucţie, la demersul procurorului:
a) cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură
supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură
înregistrarea;
c) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor;
f) monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia
financiară;
g) documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi
localizarea sau urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte
mijloace tehnice;
42
Legea privind Activitatea Specială de Investigaţii nr.59-2358 din 20.03.2012.
57/97
Secret
h) colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice;
2) cu autorizarea procurorului:
a) identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de
comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic;
b) urmărirea vizuală;
c) controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate;
d) investigaţia sub acoperire;
h) cercetarea obiectelor şi documentelor;
i) achiziţia de control;
3) cu autorizarea conducătorului subdiviziunii specializate:
a) chestionarea;
b) culegerea informaţiei despre persoane şi fapte;
c) identificarea persoanei.
Măsurile prevăzute la alin.(1) pct.1), precum şi cele prevăzute la alin.(1)
pct.2) lit.c), e), şi f) se efectuează numai în cadrul unui proces penal, conform
Codului de procedură penală al Republicii Moldova. Celelalte măsuri prevăzute la
alin.(1) pct.2) se efectuează atît în cadrul unui proces penal, cît şi în afara acestuia.
Măsurile prevăzute la alin.(1) pct.3) se efectuează în afara procesului penal.43
(4) Măsura specială de investigaţii prevăzută la alin.(1) pct.2) lit.c) se efectuează
doar de către subdiviziunile specializate ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale
Centrului Naţional Anticorupţie. În procesul efectuării măsurilor speciale de
investigaţii se face uz de sisteme informaţionale, de aparate de înregistrare video şi
audio, de aparate de fotografiat şi de filmat, de alte mijloace tehnice, dacă acestea
au fost autorizate în modul stabilit de lege. De asemenea e necesar să cunoaştem că
în procesul efectuării măsurilor speciale de investigaţii se face uz de sisteme
informaţionale, aparate de înregistrare video şi audio, de aparate de fotografiat şi
de filmat, de alte mijloace tehnice, dacă acestea au fost autorizate în modul stabilit
de lege. Măsurile speciale de investigaţii se efectuează de către ofiţerii de
43
Codul de procedură penală al R. Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 Monitorul Oficial al RM nr.104-
110// 447 din 07.06.03.
58/97
Secret
investigaţii ai subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind
activitatea specială de investigaţii.
Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii pe cazurile de
corupţie sînt:
1) circumstanţele neclare în legătură cu pornirea urmăririi penale pe caz de
corupţie;
2) informaţiile, devenite cunoscute, privind acte de corupţie:
a) fapte prejudiciabile de corupţie în curs de pregătire, de comitere sau comisă,
precum şi persoanele care o pregătesc, o comit ori au comis-o;
b) persoanele care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanţa de
judecată ori care se eschivează de la executarea pedepsei penale ce au legătură cu
acte de corupţie;
d) circumstanţele cu privire la corupţie care pun în pericol ordinea publică,
securitatea militară, economică, ecologică sau de altă natură a statului;
3) actele procesuale ale ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale
judecătorului de instrucţie în cauzele penale de corupţie aflate în procedura
acestora44;
4) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor

state în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte în legătură cu acte de corupţie;
5) raportul ofiţerului de investigaţii privind circumstanţele ce pun în pericol
securitatea proprie, a familiei sale şi a persoanelor apropiate lui în legătură cu
formele de corupţie.
Măsurile speciale de investigaţii specificate la art.18 alin.(1) pct.1) se autorizează
în condiţiile Codului de procedură penală al Republicii Moldova. Măsurile
speciale de investigaţii specificate la art.18 alin.(1) pct.2) se autorizează de către
procuror din oficiu sau la demersul ofiţerului de urmărire penală, al ofiţerului de
investigaţii sau al conducătorului subdiviziunii specializate în cadrul unui dosar
44
59/97
Secret
special format şi înregistrat. Procurorul care conduce sau exercită urmărirea penală
pune, prin ordonanţă motivată, măsura specială de investigaţii în executarea
subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind activitatea
specială de investigaţii. Măsurile speciale de investigaţii autorizate trebuie să
înceapă la data indicată în actul de dispunere sau cel tîrziu la data expirării
termenului pentru care au fost autorizate. Măsurile speciale de investigaţii
prevăzute la art.18 alin.(1) pct.1) pot fi autorizate, ca excepţie, în baza ordonanţei
motivate a procurorului în cazurile infracţiunilor flagrante, precum şi atunci cînd
există circumstanţe ce nu permit amînare, iar încheierea nu poate fi obţinută fără
existenţa unui risc esenţial de întîrziere care poate conduce la pierderea
informaţiilor probatorii sau pune în pericolul imediat securitatea persoanelor.
Judecătorul de instrucţie urmează să fie informat, în termen de 24 de ore, despre
efectuarea acestor măsuri, prezentîndu-i-se toate materialele în care este
argumentată necesitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii. Dacă sînt
temeiuri suficiente, judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, confirmă
legalitatea efectuării acestor măsuri.
Ofiţerul de investigaţii care efectuează măsurile speciale de investigaţii
informează procurorul printr-un raport, la finisarea efectuării măsurii speciale de
investigaţii sau în termenul stabilit în actul de dispunere, despre rezultatele
obţinute la efectuarea măsurii speciale de investigaţii. În cazul în care măsura
specială de investigaţii este autorizată de către judecătorul de instrucţie, procurorul
prezintă acestuia toate materialele acumulate de către ofiţerul de investigaţii pentru
efectuarea controlului legalităţii. Dacă în cadrul examinării raportului se constată
că nu sînt respectate condiţiile de întindere a efectuării măsurii speciale de
investigaţii sau prin măsura dispusă se încalcă disproporţionat sau în mod vădit
drepturile şi interesele legitime ale omului, sau au dispărut motivele care au stat la
baza ingerinţei, procurorul sau judecătorul de instrucţie dispune încetarea măsurii.
Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioada de 30 de zile cu
posibilitatea de a fi prelungită întemeiat pînă la 6 luni, cu excepţiile stabilite de
60/97
Secret
prezentul cod. Fiecare prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţie nu poate
depăşi 30 de zile.
Dacă termenul de autorizare a efectuării măsurii speciale de investigaţii a fost
prelungit pînă la 6 luni, este interzisă autorizarea repetată a măsurii speciale de
investigaţii pe acelaşi temei şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia utilizării
agenţilor sub acoperire sau apariţiei circumstanţelor noi, a cercetării faptelor legate
de investigarea crimei organizate şi finanţării terorismului, precum şi a căutării
învinuitului. Procurorul este obligat să dispună încetarea măsurii speciale de
investigaţii de îndată ce au dispărut temeiurile şi motivele care au justificat
autorizarea ei, fără dreptul de a dispune reluarea efectuării măsurii În cazul în care
temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii nu mai există,
ofiţerul de urmărire penală sau ofiţerul de investigaţii propune procurorului
încetarea ei imediată. Este interzisă dispunerea şi efectuarea măsurilor speciale de
investigaţii cu privire la raporturile legale de asistenţă juridică dintre avocat şi
clientul său.45
Ofiţerul care efectuează măsurile speciale de investigaţii întocmeşte un proces-
verbal pentru fiecare măsură efectuată, în care consemnează:
1) locul, data şi ora începerii şi finisării măsurii speciale de investigaţii;
2) funcţia, numele şi prenumele subiectului care întocmeşte procesul-verbal;
3) numele, prenumele şi calitatea persoanelor care au participat la efectuarea
acţiunii, iar dacă este necesar, adresele lor, obiecţiile şi explicaţiile acestora;
4) descrierea detaliată a faptelor constatate, precum şi a acţiunilor întreprinse în
cadrul efectuării măsurii speciale de investigaţii;
5) menţiunea privind efectuarea, în cadrul realizării măsurii speciale de
investigaţii, a fotografierii, filmării, înregistrării audio, utilizarea mijloacelor
tehnice, condiţiile şi modul de aplicare a lor, obiectele faţă de care au fost aplicate
aceste mijloace şi rezultatele obţinute. De asemenea la procesul-verbal se
anexează, în plic sigilat, purtătorul material de informaţii care conţine rezultatele
45
Regulamentul comun privind organizarea şi efectuarea activităţii speciale de investigaţii. Chişinău 2012 pag.45 -
48
61/97
Secret
măsurilor speciale de investigaţii. Procesul-verbal şi purtătorul material de
informaţii se anexează la cauza penală.
La încetarea măsurii speciale de investigaţii sau la solicitarea procurorului ori a
judecătorului de instrucţie, ofiţerul de investigaţii care a efectuat măsura transmite
acestuia procesul-verbal, la care se anexează toate materialele acumulate la
efectuarea măsurii speciale de investigaţii. În cazul în care constată că măsura s-a
efectuat cu încălcarea vădită a drepturilor şi libertăţilor omului sau ofiţerul de
investigaţii a acţionat cu depăşirea prevederilor ordonanţei/încheierii de autorizare,
procurorul sau judecătorul de instrucţie declară nul procesul-verbal şi dispune prin
ordonanţă/încheiere nimicirea imediată a purtătorului material de informaţii şi a
materialelor acumulate pe parcursul efectuării măsurii speciale de investigaţii. În
cazul în care constată că prin acţiunile întreprinse ofiţerul de investigaţii a încălcat
vădit drepturile şi libertăţile omului, procurorul sau judecătorul de instrucţie
declară nule măsurile întreprinse şi sesizează autorităţile competente. Ordonanţa
procurorului se atacă la procurorul ierarhic superior. Încheierea judecătorului de
instrucţie este irevocabilă. La examinarea legalităţii efectuării măsurii speciale de
investigaţii, procurorul sau judecătorul de instrucţie examinează modul de
înfăptuire a măsurii, respectarea condiţiilor şi temeiurilor în baza cărora s-a dispus
măsura specială de investigaţie. După examinare, datele sau informaţiile obţinute
în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii care nu constituie obiectul
cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu
sînt folosite în alte cauze penale potrivit alin.(9), se arhivează la judecătorul de
instrucţie în locuri special amenajate, cu asigurarea confidenţialităţii, o copie fiind
remisă procurorului. Judecătorul de instrucţie ori completul de judecată poate
solicita, din oficiu sau la solicitarea părţilor, datele sigilate dacă există probe noi
din care rezultă că o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul
cercetării. La efectuarea măsurii speciale de investigaţii, ofiţerul de investigaţii este
obligat să formeze dosar special în care include toate materialele acumulate.
Formarea dosarului este supusă înregistrării obligatorii. Dosarul special nu poate
62/97
Secret
servi drept temei pentru limitarea drepturilor şi libertăţilor omului prevăzute de
lege.
Categoriile dosarelor speciale, modul de gestionare, de încetare şi de nimicire a
acestora sînt stabilite prin acte normative departamentale ale autorităţilor ale căror
subdiviziuni specializate efectuează activitatea specială de investigaţii. Prin
derogare de la alin.(3), dosarele speciale care conţin secret de stat se nimicesc după
desecretizarea acestora conform Legii cu privire la secretul de stat. Fiecare dosar
special va include un borderou al persoanelor care au luat cunoştinţă de
materialele.46
3.2. ACTIVITĂŢI DE DEPISTARE ŞI DOCUMENTARE A ACŢIUNILOR

ILICITE ACELOR BĂNUIŢI ÎN ACTELE DE CORUPŢIE.
Infracţiunile de corupţie au căpătat o răspîndire vastă în societate, practic fiind

întîlnite în toate ramurile şi domeniile de activitate ale statului: administrare
publică, comerţ, învăţămînt, relaţii economice externe, finanţe şi bănci, justiţie.
Totodată în activitatea de depistare a infracţiunilor cu caracter corupţional,
organele abilitate sunt obligate să respecte fie pe deplin drepturile şi libertăţile
fundamentale ale persoanei declarate de Convenţiile Internaţionale,Costituţia
46
Ibidem 43. pag.48 - 51
63/97
Secret
R.M., Codul de procedura penală ţi alte acte normative.Conform literaturii de
specialitate succesul depistării acţiunilor ilicite a celor bănuiţi în actele de corupţie
depinde de totalitatea măsurilor speciale de investigaţii şi a acţiunilor de urmărire
penală în scopul: - stabilirii obiective şi corecte a împrejurărilor în cazul săvîrşirii
infracţiunii, adică: timpul, locul, metoda de săvîrşire şi alte circumstanţe
importante pentru cercetarea cazului;
- stabilirea persoanelor care au săvîrşit infracţiunea dată;
- stabilirea locurilor unde au avut loc aceste acţiuni ilicite;
- stabilirea actelor de corupţie sau a altor infracţiuni ascunse de înregistrarea în
OAI;
- elaborarea măsurilor îndreptate spre aducerea informaţiei iniţiale pentru alegera
direcţiei de căutare a infractorilor;
- planificarea măsurilor de urmărire şi de reţinere a infractorilor pe urme proaspete
şi în locurile de posibilă apariţii;
- realizarea măsurilor de depistare ţi control al persoanelor care pot fi complice la
săvîrşirea actelor de corupţie.
- folosirea deplină în scopul descoperirii infracţiunilor posibilităţile aparatelor

operative de căutare şi anchetei47.
Pentru depistarea infracţiunilor de corupţie este necesar de utilizat o metodologie

strict determinată de legislaţia în vigoare a R.M. Se recomandă de folosit
următoarele metode:
- metoda procesual – penală prevăzute de CCP;
- măsuri speciale de investigaţii prevăzute de Legea privind Activitatea
Specială de Invesigaţii;
- metode normative prevăzute de alte legi;
- metode complexe procesual penale, normative şi speciale de investigaţii.
La depistarea infracţiunilor de corupţie, funcţionarii organelor de drept
împuterniciţi cu atribuţii în domeniul activităţii speciale de investigaţie, desfăşoară,
47
Безылев И.М., Великошин И.И., Тарсуков К.М. «Предупреждение и раскрытие мошеничества», Москва,
1986 г.
64/97
Secret
măsuri publice şi secrete, de asemenea e necesar de a folosi metode complexe cu
îmbinarea procedeelor procesual penale, normative şi speciale de investigaţii
efectuate de către echipa de specialişti care pot realiza rezultate eficiente în
combaterea corupţiei.48
Temei pentru depistarea, documentarea actelor de corupţie sau pregătire de
săvîrţire din parea funcţionarilor de regulă sunt:
- denunţul;
- autodenunţul;
- cererile persoanelor (anonime sau semnate);
- articolele şi informaţiile din presă;
- datele organelor de control şi revizie inspectorilor şi controliorilor;
- datele obţinute în urma investigaţiilor operative;
- depistarea nemijlocită de către organul de constatare, organul de urmărire
penală au de căte instanţa judecătorească ăn cadrul cercetării sau examinării
altui dosar a unor semne ale infracţiunii.49
Caracterul măsurilor speciale de investigaţie iniţiale trebuie să fie de contracărarea
acţiunilor de corupţie, orientate spre ascunderea urmelor infracţiunii şi eschivarea
de la urmărire penală.
În scopul descoperirii acestui gen de infracţiune, organele special au dreptul de a
înfaptui următoarele măsuri investigative-operative:
- Chestionarea;
- Culegera informaţiei;
- Urmărirea vizuală;
- Urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice
modern;
- Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă;
- Identificarea persoanei(lor),(care pot comunica despre infracţiunea comisă
sau făptuitorii ei);
- marcarea cu substanţe chimice şi alte substanţe special;
- investigaţia sub acoperire;
48
şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag.144 – 145.
49
110// 447 din 07.06.03. art.273
65/97
Secret
Pentru activităţile care sunt întreprinse pentru administrarea probelor, în
vedera soluţionării problemelor apărute, se înscriu:
- ascultarea părţii vătămate;
- efectuarea percheziţiei;
- verificarea şi ridicarea de înscrisuri;
- prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor bănuite;
- ascultarea martorilor.
Succesul căutării persoanelor bănuite de corupţie depinde de informaţia iniţială:
dacă aceasta a parvenit în timpul util, dacă este completă sau incompletă etc.
Informaţia iniţială poate fi primită în urma efectuării audierii martorilor şi
pătimaţilor, a altor acţiuni de urmărire penală şi măsuri speciale de investigaţii. 50
Forma reacţionării organului de urmărire penalăla informaţia primarăreferitor la
infracţiune, se materializează:
- în rezoluţia de începere a urmării penale la prezenţa temeiurilor şi condiţiilor

stipulate în alin.1. art.274 al Codului de procedură penală ,,Începerea
urmăririi penale”, precum şi rezoluţia de a nu începe urmărirea penală
cazurile prevăzute în alin.5 art.274 şi art. 275 al Codului de Procedură
Penală;
- în procesul – verbal de începere a urmăririi penale – autosesizarea organului
de urmărire penală;
- în decizia de a trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi
penale pentru a o transmite organului competent ,, Verificarea competenţei”;
- în procesele - verbale privind acţiunile de urmărire penală efectuate în
cazurile urgente;
- în actele operative de serviciu – note, rapoarte, acte , sinteze, memorandum,
ordonanţe etc. – întocmite în conformitate cu prevederile Legii privind
Activitatea Specială de Investigaţie, Regulamentul privind activitatea
specială de investigaţii şi Codului de procedură penală.
Temeiurile motivele şi condiţiile normative de începere a procesului penal
intra în obligaţiile organelor de urmărire penală. Astfel primirea sesizărilor şi a
altor informaţii despre infracţiunile de corupţie întră în obligaţiile funcţionarilor
50
şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag.146
66/97
Secret
organelor de urmărire penală abilitate cu atribuţii în vederea recepţionării lor şi
instrucţiunile privind modul de primire, înregistrare, evidenţă, examinare,
prevăzute de Ordinul Comun al Procuraturii Generale.51
Pentru organizarea descoperirii actelor de corupţie, în procesul lucrului pe dovezile

de căutare este necesar:
- a elabora un plan concret de de activitate şi de controlat ipotezele înaintate;

- a coordona măsurile operative de căutare pe un dosar concret cu măsurile de
căutare commune ale organului de interne.
Prin documentare în literatura de specialitate se subînţelege procesul de

desfăşurare a măsurilor special de investigaţii în vederea relevării, aprecierii şi
fixării datelor fapticeprivitor la infracţiunile de corupţie şi persoanelor bănuite,
participante precum şi asigurarea utilizării acestor date în procesul penal.
Documentarea se realizează printr-un ansamblu de măsurispeciale de investigaţii.
Măsurile speciale de investigaţii se documentează prin întocmirea
următoarelor acte:
1. Decizia cu privire la efectuarea unui anumit gen de activitate;
2. Proces – verbal prin care se înregistrează acţiunile efectuate în cadrul
realizării măsurilor speciale de investigaţii;
3. Explicaţia;
4. Raportu întocmit de organul de constatare în adresa şefului organului
referitor la informarea despre anumite aspecte din activitatea de
efectuare a măsurilor operative de constatare;
5. Raportul întocmit de ofiţerul de urmărire penală în adresa organului
de urmărire penală în cazul depistării ţi documentării infracţiunii in
care se expun circustanţele;
6. Nota informativă a organului de constatare.
Toate materialele acumulate în procesul verificării datelor parvenite la
organele de resort vor fi acumulate în cadrul uui dosar special. Pentru cauza
51
Ordinul Comun al Procuraturii Generale din26.08.2003,,privind evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale
şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni.”
67/97
Secret
penală vor fi legalizate numai acele date care pot deveni probe cu privire la
existenţa infracţunii, la identificarea făptuitorului pentru a se constata dacă este
sau nu cazul să transmită dosarul penal în judecată şi pentru a se stabili
răspunderea acestuia.
Lmitele documentării ar fi determinate de următorii factori:
- posibilitatea de a porni urmărirea penală;
- posibilitatea de a aplica sancţiunile prevăzute de lege corespunzător
periculozităţii faptei de corupţie şi a prejudiciului cauzat. Reeşind din cele
expuse se conturează direcţiile principale în care se realizează documentarea
acţiunilor ilicite:
1. Stabilirea persoanelor care pot deţine informaţii privitor la faptele ilicite
ale celor bănuiţi în infracţiunile de corupţie, complicilor lor şi care în
viitor vor putea fi martori în cauzele penale respective; identificarea
acestor personae la locul de trai, de muncă; verificarea lor pe eviden’ele
MAI, în organelle fiscale, Ministerul Tehnologiilor Informaţonale etc.În
dependenţă de relaţiile cu cei implicaţi în infracţiune se recomandă
chestionarea lor publică, confidenţială sau conspirată cu fixarea
rezultatelor în scris într-un raport, notă sau declaraţie, după caz. Este utilă
şi eficientă înregistrarea magnetică a chestionării cu respectarea
prevederilor legislaţiei;
2. Relevarea materialelor, altor bunuri şi obiecte implicate în săvîrşirea
infracţiunilor de corupţie;localizarea şi examinarea acestora după caz în
secret sau conspirat,ridicarea unor mostre pentru cercetarea comparativă
şi perfectarea documentelor – raport sau act;
Fixarea acţiunilor ilicite ale celor bănuiţi în acte de corupţie, a complicilor lor
prin controlul şi supravegherea comportamentului lor cu tehnica specială aplicînd
măsurile speciale de investigaţii, confidenţii precum şi alte posibilităţi. În cazurile
când se impune necesitatea examinării, în conformitate cu art.274 Cod procedură
penală, informaţia despre comiterea sau despre pregătirea comiterii infracţiunilor
de corupţie, este necesar a îndeplini următoarele acţiuni ce le vom descrie în
următoarele etape:
68/97
Secret
Etapa I. Ca măsură specială de investigaţie vom folosi - Chestionarea minuţioasă
a persoanei care s-a adresat cu plângerea sau demersul în vederea realizării
obiectivelor:
- analiza personalităţii denunţătorilor, capacitatea acestuia de a înţelege

pericolul în cazul denunţului calomnios;
- identificarea motivelor şi cauzelor care l-au determinat să denunţe

comiterea infracţiunii;
- analiza circumstanţelor cazului şi împrejurărilor în care a fost comisă sau

se va comite infracţiunea;
- stabilirea, dacă la săvârşirea infracţiunii participă şi alte persoane în

calitate de coautori, complice, instigatori, organizatori. De exemplu, în cazul
infracţiunii de corupere pasivă - dacă în schema de extorcare şi primire a banilor
există şi alţi participanţi, chiar şi dacă nu deţin funcţii de răspundere (rude, colegi,
prieteni), în vederea determinării în mod cert rolul funcţionarului corupt în această
schema;
- determinarea volumului probelor care pot fi acumulate şi puse la baza

viitoarei învinuirii, precum şi acţiunile de urmărire penală ce se impun52.
Etapa II. Dispunerea organului, care asigură activitatea specială de

investigaţie, efectuarea măsurilor speciale de investigaţii şi anume: – culegerea
informaţiei, urmărirea vizuală, urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi
mijloacelor tehnice moderne53.
Etapa III. Începerea urmăririi penale prin ordonanţă conform bănuielii

rezonabile, că a fost săvârşită o infracţiune, constatate în cadrul etapelor anterioare.
52
Marian GHERMAN, Eugen BLÎNDU, Alic CLEFOS. METODOLOGIA PREVENIRII ŞI DESCOPRRIRII
INFRACŢIUNILOR DE CĂTRE SERVICIUL POLIŢIEI JUDICIARE. Chişinău 2010. pag. 109 - 116
53
Sergiu Cernomoreţ, Adrian Paladii, Veaceslav Guţan... GHIDUL de instruire a formatorului în domeniul
prevenirii şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag.146
69/97
Secret
Etapa IV. Pentru derularea cu succes a operaţiunii de documentare a
infracţiunii flagrante, este necesar a remarca următoarele:
- a selecta organul care va fi însărcinat pentru efectuarea măsurilor speciale

de investigaţii, ţinând cont de specificul subiectului infracţiunii.
- în măsura posibilităţilor, de a întreprinde măsuri întru selectarea

membrilor grupului de ofiţări de investigaţii, care vor efectua măsurile speciale de
investigaţii;
- repartizarea rolurilor între membrii grupului operativ şi verificarea
cunoaşterii acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de fiecare;
- informarea ofiţărilor de investigaţii referitor la tactica şi acţiunile care vor
fi întreprinse de procuror imediat după reţinerea în flagrant delict a infractorului;
- înzestrarea persoanei-denunţător cu tehnica specială necesară pentru
documentarea infracţiunii cu întocmirea procesului-verbal respectiv (această
măsură urmează a fi efectuat de specialistul din cadrul organului care asigură
acoperirea operativă);
- instruirea persoanei-denunţător privitor la comportamentul său în cadrul
desfăşurării operaţiunii de documentare a infracţiunii flagrante de corupţie.
În cazul documentării infracţiunii de corupere pasivă, poate fi menţionat
suplimentar, că este necesar a efectua următoarele:
- identificare sursei mijloacelor băneşti care vor fi utilizate în calitate de
valori extorcate (pot fi prezentate de persoana-denunţător sau din fondul special al
organului care efectuează măsuri speciale de investigaţii.
- marcarea bancnotelor cu creion special şi/sau cu praf fluorescent cu
întocmirea procesului-verbal respectiv, precum şi împachetarea şi sigilarea într-un
pachet separat a mostrelor creionului şi/sau prafului cu care au fost marcaţi banii
(aceasta măsură, de asemenea, trebuie să fie efectuată de specialistul din cadrul
organului care asigură acoperirea operativă);
70/97
Secret
Etapa V. Dispunerea efectuării măsurilor speciale de investigaţii organului
competent să asigure activitatea specială de investigaţie şi, după caz, iniţierea
procedurii de autorizare de către judecătorul de instrucţie a măsurilor speciale de
investigaţii legate de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei54.
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a imaginilor.

În sensul măsurii date comunicările şi imaginile includ informaţii de orice natură
( verbală, scrisă, gesticulată, fotografiată, filmată, scanată etc.) transmisă de către o
persoană către o altă persoană sau grup de persoane prin ntermediul reţelelor de
telefonie, ijloacelor tehnice, radiocomunicaţii, reţele de comunicaţii electronice şi
altele, astfel încît reeţind din caracteristicile tehnice ale acetora, ele pot fi însoţite
de o reprezentare auditivă, vizuală sau mixtă. Conform art.136 alin.(4) CPP, în caz
de urgenţă, dacă întârzierea obţinerii autorizaţiei judecătorului de instrucţie ar
provoca prejudiciu grav activităţii de administrare a probelor, procurorul poate
dispune, prin ordonanţă motivată, interceptarea şi înregistrarea comunicărilor,
informând despre aceasta imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore. El, în cel mult 24
de ore, se va pronunţa asupra ordonanţei procurorului şi, dacă o confirmă, va
autoriza, în caz de necesitate, interceptarea în continuare, iar dacă nu o confirmă,
dispune încetarea imediată a interceptărilor şi nimicirea înregistrărilor efectuate.55
Astfel, procurorul urmează să emită, în cadrul urmării penale, o ordonanţă
privind dispunerea efectuării măsurilor speciale de investigaţii şi să înainteze un
demers către judecătorul de instrucţie în vederea autorizării acestei măsuri. La
demersul în cauză, procurorul va anexa şi decizia motivată a conducătorului
organului care exercită activitatea specială de investigaţii56.
54
Regulamentul comun privind organizarea şi efectuarea activităţii speciale de investigaţii. Chişinău 2012 pag.6 - 7
55
110// 447 din 07.06.03.
56
şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag. 164
71/97
Secret
În caz de urgenţă, interceptarea convorbirilor poate fi efectuată de organul
competent în baza ordonanţei motivate a procurorului cu confirmarea ulterioară la
judecătorul de instrucţie.
Potrivit art.136 alin.(1) CPP asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor
se realizează de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova în
condiţiile Legii Speciale de Investigaţie.
Interceptarea comunicărilor poate fi efectuată, potrivit art.136 alin.(3) Cod
procedură penală, în cazul unor ameninţări de aplicare a violenţei, de extorcare sau
de comitere a altor infracţiuni împotriva părţii vătămate, martorului sau membrilor
familiilor lor, la cererea acestora, în baza ordonanţei motivate a procurorului şi cu
controlul judiciar, conform procedurii prevăzute la alineatul (2) art.135 Cod
procedură penală, chiar dacă infracţiunea nu este gravă, deosebit de gravă sau
excepţional de gravă.
Prevederile art.136 Cod procedură penală se referă şi la interceptarea
comunicărilor efectuate în mediu ambiant sau tet-a-tete, care sunt efectuate prin
intermediul înzestrării petiţionarului cu mijloace tehnice speciale ce permit
interceptarea acestor convorbiri.57
În cazul documentării infracţiunilor flagrante petiţionarii se înzestrează cu
tehnică specială pentru a înregistra convorbirile cu bănuitul şi anume:
- aparataj de înregistrare a convorbirilor audio;
- aparataj de înregistrare a convorbirilor video;
- aparataj de înregistrare a convorbirilor audio şi video;
- aparataj de interceptare şi înregistrare a convorbirilor audio la
distanţă;
- aparataj de interceptare şi înregistrare a convorbirilor audio şi video la
distanţă;
Controlul transmiterii banilor sau altor valori materiale estorcate prevede
înmînarea sau predarea de bunuri, bancnote sau documente persoanei care pretinde
sau le acceptă, sub supraveghere şi documentarea acestor acţiuni.
57
Codul de procedură penală al R. Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 Monitorul Oficial al RM nr.104-110// 447
din 07.06.03.
72/97
Secret
Controlul transmiterii banilor sau altor valoări estorcate poate fi efectuat doar de
către organele de urmărire penală ale Ministerului Afacerilor Interne şi Centrul
Naţional Anticorupţie.
Controlul transmiterii banilor sau altor valoări estorcate, deşi formal cade sub
incidenţa infracţiunii, în mod separat nu constituie infracţiune şi se realizează doar
sub incidenţa infracţiunii, în mod separat nu constituie şi se realizează dor în
scopul identificării şi verificării comunicării cu privire la inrecţiunea de corupere
sau de şantaj, care a începutpînă la sau în afara implicării organelor respective.
Persoanele care participă la actul de transmitere a banilor sau altor valoări
materiale excortate nu poartă răspundere pentru acţiunile lor realizate sub controlul
organelor abilitate.
De obicei la înfăptuirea acestei măsuri pot fi antrenaţi specialişti tehnici şi
colaboratori confidenţiali.
Marcarea banilor sau a valoărilor excortate, ce urmează a fi transmise sub
control, descrierea serviciilor ce urmau a fi prestate, este consemnatî într-un proces
verbal în condiţiile şi procedura reglementată de art.163 şi 260 ale CPP cu
menţiuni asupra caracteristicilor specifice ale banilor şi ale mărfurilor sau
produselor extorcate.Şi persoanele care participă la procesul propriu-zis, nu poartă
răspundere pentru acţiunile sale, realizate sub controlul autorităţilor
abilitate.Rezultatele obţinute în urma înfăptuirii măsurii se consemnează într-un
proces verbal.”58
Ea este o măsură specială de investigaţii, care se efectuează, conform
art.18 alin.(2), lit( c ), din Legea nr.29 din 29.03.2012 privind activitatea specială
de investigaţii, în cazul parvenirii de la o persoană concretă a declaraţiei despre
faptul estorcării, în baza deciziei motivate a unuia dintre conducătorii organului
care exercită activitatea specială de investigaţii, aprobată de procurorul care
conduce sau efectuează urmărirea penală în cauza dată.
58
şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag. 164
73/97
Secret
Prin controlul transmiterii banilor sau altor valori materiale se subînţelge
marcarea bancnotelor cu creion special şi/sau cu praf fluorescent, examinarea
acestora şi oferirea bancnotelor petiţionarului pentru a le transmite sub
supraveghere bănuitului.
De aceea, în cadrul cercetării la faţa locului sau percheziţiei, în cazul
infracţiunilor de corupere pasivă, este necesar:
- examinarea hainelor şi mâinilor persoanei bănuite, în vederea
depistării particulelor de praf, cu utilizarea lămpii cu lumină ultravioletă;
- colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă a particulelor de pe
mâinele sau obiectele examinate şi sigilarea acestora în plicuri. Examinarea se
efectuează cu utilizarea mănuşilor sterile, a tifonului steril şi a pachetelor pentru
împachetare nefolosite, pentru a exclude orişicare dubiu referitor la provenienţa
particulelor de praf special de pe tifonul cu care se extrag mostre de particule
microscopice de pe mâinile sau hainele bănuitului. Totodată, pentru preluarea
mostrelor particulelor este necesar, în conformitate cu art.154, 255 Cod procedură
penală, emiterea unei ordonanţe în acest sens de către ofiţerul de urmărire penală
sau procuror cu întocmirea procesului verbal respectiv sau includerea menţiunii
despre acest fapt în procesul-verbal de cercetare la faţa locului sau percheziţiei.59
De regulă, infracţiunile de corupere activă pot fi documentate în cazul în
care funcţionarul căruia i se promite, i se oferă sau i se dea oferte, bani, alte
valoare, etc., declară despre aceasta organelor de drept competente să investigheze
cazul. În astfel de situaţii, procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală
pe cazul dat, în baza ordonanţei sale, va da indicaţii în scris, în temeiul cărora
urmează a fi emisă decizia motivată a unuia dintre conducătorii organului care
exercită activitatea specială de investigaţii. Ulterior, cu acordul funcţionarului care
a comunicat despre infracţiunea de corupere activă şi care va figura în cadrul
urmăririi penale în calitate de martor, va fi efectuată măsura operativă de
investigaţie respectivă - urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi
mijloacelor tehnice moderne a funcţionarului propriu-zis pentru constatarea
59
Avram Mihail, Vasile Gurin, Anatol Donciu, Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupţie, Coordonator V.
Zubco, dr. în drept, conf. universitar, Editura ARC, Chişinău 2005
74/97
Secret
inexistenţei infracţiunii de corupere pasivă în acţiunile acestuia, precum şi pentru
documentarea momentului oferii valorilor de către bănuit.
Prin documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne se
subînţelege înregistrarea audio şi video a discuţiei între funcţionar şi bănuit,
precum, fotografierea întâlnirii acestora, etc.
Etapa VI. Efectuarea cercetării la faţa locului, în cazul în care locul
transmiterii este un loc public sau efectuarea percheziţiei, în cazul în care locul
transmiterii este biroul de serviciu, domiciliul altă încăpere privată.
În ambele cazuri, acţiunile nominalizate se efectuează cu înregistrarea
video a acestora. Până la începerea acţiunii procesuale participanţilor li se
comunică drepturile şi obligaţiile de care beneficiază participanţii, precum şi faptul
că are lor înregistrare video. În cadrul cercetării la faţa locului sau percheziţiei,
urmează a fi descrise bancnotele depistate cu indicarea nominalului, seriei,
numărului şi anului emisie acestor. În cazul marcării bancnotelor, acestea se
examinează cu lampa cu lumină ultravioletă, în vederea depistării particulelor de
praf sau inscripţiei efectuate cu creionul special. Ulterior, bancnotele trebuie să fie
împachetate şi sigilate într-un plic cu anexarea la procesul verbal întocmit60.
Etapa VII. Ţinând cont că valorile, ce nu i se cuvin, sunt promise, oferite
sau primite, extorcate în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea, pentru a
întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu, ori
pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru a obţine de
la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă,
este necesar, în regim prioritar, (în special în cazurile de corupţie pasivă) a examina
şi, după caz, a ridica următoarele:
- materialele, dosarele, documentele, care se află la funcţionar în procedură
de executare;
60
Cuşnir V. M., Corupţia – reglementări de drept; activităţi de prevenire şi combatere. Partea II. Monografie,
Chisinău, 1999
75/97
Secret
- registrele de evidenţă, registrele de ieşire intrare a corespondenţei (cu
anexarea xerocopiilor autentificate la procesul-verbal de examinare, dacă sunt
numai examinate).
Ulterior, va fi necesar solicitarea ordinului de numire în funcţie a
funcţionarului, fişa de post, caracteristica şi plângerile asupra acţiunilor acestuia. A
stabili dacă funcţionarul avea putere de decizie sau hotărârea este adoptată de un
organ colegial.
Reieşind din circumstanţele formei de corupere intentate de către persoana cu
funcţie de răspundere, cercetarea ulterioară a acesteia va include documentarea
acţiunilor anterioare ca formă de pretindere care include în sine acţiunile ilicite de
exces de putere sau de depăşire a atribuţiilor de serviciu.
Documentarea şi petrecerea masurilor ulterioare de cercetare operativă, trebuie să
conţină date suficiente ce ar indica semnele infracţiunii, în special, de faptul unde,
când, ce semne şi ale cărei infracţiuni anume au fost depistate, în ce împrejurări au
fost descoperite semnele infracţiunii; date despre persoana (persoanele) care au
săvârşit-o (dacă autorul este cunoscut), despre martorii oculari ai infracţiunii (dacă
aceştea sunt cunoscuţi), despre locul de aflare a urmelor infracţiunii, documente.
O condiţie foarte important pentru descoperirea infracţiunilor de corupţie
este interacţiunea aparatelor operative cu alte subdiviziuni atît din ministerele de
forţă, cît şi din cele civile.La această luptă participă toate serviciile OAI.
Interacţiunea acestor servicii cu serviciile Poliţiei judiciare are o importanţă
colosală şi în mare măsură depinde de rolul organizatoric al lucrătorilor speciali
Urmărirea nformativă – reprezintă totalitatea de acţiuni şi măsuri special de
investigaţii effectuate de către subdiviziunile specializateale autorităţilor prevăzute
la pct.17 al Regulamentului, orientate spre stabilirea veridicităţii informaţiei
iniţiale, acumulare adăugătoare a datelor despre persoanele bănuite în infracţiunile
de corupţie şi cazurile de corupţie ce prezintă interes pentru efectuarea activităţii
special de investigaţii. Urmărirea informativă pe infracţiunile de corupţie este
efectuată de către ofiţerul de investigaţie sub controlul conducătorului
subdiviziunii specializate. Materialele obţinute pe parcursul urmăririi informative
76/97
Secret
se anexează la dosarul special. Deasemenea e necesar să cunoaştem că în
dependenţă de scopul urmăririi informative subdiviziunile specializate pornesc şi
pot avea în gestiune mai multe dosare.
Astfel pe depistarea cauelor de corupţie pot fi pornite urmatoarele dosare speciae:
a) dosar de urmărire informativă a persoanei sau grup de personane(DUI);
b) dosar de cercetare cu autorul neidentificat(DCI);
c) dosar de cercetare a infracţunii cu autorul identificat;
d) dosarul analitic(D.A).
Temei pentru pornirea dosarelor speciale pe cazuri de corupţie şi a sistemelor
informaţionale, efectuarea în cadrul lor a măsurilor special de investigaţiiservesc
datele şi informaţiile, ce se conţin în înştiinţările colaboratorilor confidenţiali,
materialele parvenite din subdiviziunile specializate, instituţii şi organizaţii, în
declaraţiile cetăţenilor, mass-media şi din alte surse.
Dosarul de urmărire informativă se porneşte în privinţa persoanei (grup de
personae), care a atins vîrsta stabilită de legislaţie pentru tragerea la răspundere
penală, despre care se deţin date şi informaţiidespre pregătirea sau comiterea
infracţiunilor de corupţie, prevenirea şi descoperirea cărora este legată de
necesitate efectuării unui complex de măsuri special de investigaţii.61
61
Regulamentul comun privind organizarea şi efectuarea activităţii speciale de investigaţii. Chişinău 2012 pag.53-
64.
77/97
Secret
Capitolul IV.TACTICA ŞI METODICA DESCOPERIRII

INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE.
4.1. ORGANIZAREA ŞI ÎNFĂPTUIREA MĂSURILOR SPECIALE DE

INVESTIGAŢII LA DESCOPERIREA ŞI CERCETAREA INFRACŢIUNILOR
DE CORUPŢIE ,, ÎN FLAGRANT DELICT’’
Depistarea cazurilor de corupţie este un proces dificil, anevoios,

condiţionat de faptul că majoritatea actelor de corupere, mituire au loc în lipsa
martorilor. De regulă, relaţia corupţiei este ocazionată de înţelegere reciprocă între
două părţi (cel care corupe şi cel care este corrupt) şi de existenţa unui interes
reciproc. În cazul corupătorului interesul se încadrează în acţiunea (inacţiunea),
decizia sau prestaţia urmărită, iar pentru cel corupt interesul se materializează în
foloasele, avantajele şi bunurile obţinute. În asemenea situaţii cazul de corupţie
rămâne în taină.
Potrivit unor calcule, doar circa unul-două procente din persoanele de la
care se extorcă bani, bunuri, nemulţumiţi de acest fapt, sesizează organele de
78/97
Secret
urmărire penală. Informaţia despre celelalte circa 98-99% de fapte corupţionale nu
ajunge la organele de drept. Este vorba de corupţie invizibilă (latentă)62.
De aceea, nu întâmplător, majoritatea absolută a cauzelor penale privind
infracţiunile de corupţie se intentează doar în baza plângerilor oficiale. Există
situaţii când organul de drept poate fi sesizat şi prin denunţ. Deobicei sesizările
făcute prin denunţ aparţin persoanelor din mediul autorilor – mediul familial,
profesional, alte medii frecventate din motive diverse. De exemplu: din mediul
familial, denunţătorii sunt, de regulă, rude apropiate, chiar şi soţia/soţul,
nemulţumiţi, invidioşi, răzbunători, pentru că nu profită de câştig, sau invers,
pentru că suferă prin darea de mită. Din mediul profesional, denunţătorii sunt, în
primul rând, colegii de serviciu, şefii sau subordonaţii, unii oneşti, alţii răzbunători,
invidioşi, dar şi nemulţumiţi că nu s-au bucurat de câştigul operat, în urma unei
anumite complicităţi la comiterea actului de corupţie. Din mediul celor antrenaţi în
actul de corupţie, cum ar fi, de exemplu, cei obligaţi să mituiască sau forţaţi să
plătească o sumă de bani peste aşteptările lor, inclusiv cei care pot să profite, în
urma denunţului63.
Sunt cunoscute foarte puţine cauze, în care urmărirea penală ar fi fost
declanşată în baza unor sesizări interne (din oficiu), informaţii obţinute în baza
propriilor investigaţii, în special a unor măsuri speciale de investigaţii64.
Deci, cel mai adesea informaţia despre extorcare de bunuri şi alte foloase
parvine la organul de drept de la persoanele nemulţumite de acest fapt, în
asemenea situaţii se iau măsurile necesare pentru organizarea unui flagrant.
Sesizările privind infracţiunile flagrante sunt soluţionate imediat. Astfel,
persoana care sesizează printr-o plângere organul de drept, cu privire la faptul că
de la aceasta se extorcă anumite bunuri sau foloase, conform art. 263 al. (7) al
Codului de procedură penală, pc. 7 al Instrucţiunii privind modul de primire,
62
Vaceslav Didâc, procuror, şef al Centrului de pregătire a cadrelor Procuraturii (Buletin informativ al Procuraturii
Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2005.
63
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 686
64
Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2005)
79/97
Secret
înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre
infracţiuni din 18.07.2008 (în continuare Instrucţiunea din 18.07.2008), este
informată de către persoana oficială a organului care a primit-o, despre
răspunderea pe care o poartă în caz de informaţie calomnioasă, fapt care se
consemnează în procesul verbal, sau după caz, în conţinutul sesizării şi se confirmă
prin semnătura persoanei, care a făcut plângerea.
Depunerea sesizării se efectuează în limba de stat. Persoana care nu posedă
limba de stat are dreptul să depună sesizarea în limba sa maternă, sau în limba pe
care o cunoaşte.
Persoana oficială a organului care a primit sesizarea despre actul de
corupţie, inclusiv şi cea declarată oral, eliberează imediat petiţionarului care a
depus plângerea un certificat despre acest fapt, în care se indică persoana care a
primit plângerea, semnătura ei, conţinutul pe scurt al plângerii, data şi ora
primirii65.
După ce a fost primită sesizarea, se efectuează imediat înregistrarea
acestora. Pe fiecare sesizare sau altă informaţie referitoare la infracţiunea de
corupere sau mituire se aplică ştampila specială, care include: timpul înregistrării,
numărul de înregistrare, funcţia numele de familie şi semnătura persoanei care a
efectuat înregistrarea în Registrele nr. 1 sau nr. 2.
Organul de urmărire penală sesizat în modul prevăzut de lege, dispune prin
ordonanţă, începerea urmăririi penale, în cazul în care din cuprinsul de sesizare
rezultă o bănuială rezonabilă că de la persoana care a sesizat organul de drept, se
pretind sau i se propun anumite bunuri şi foloase în schimbul efectuării unor
acţiuni (inacţiuni), sau luării cărorva decizii în folosul corupătorului.
După ce a fost pornită urmărirea penală, are loc dispunerea de măsuri
speciale de investigaţiii şi se recurge la pregătirea reţinerii persoanei în flagrant
delict.
65
Instrucţiunea privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre
infracţiuni nr. 121/254/286-0/95 din 18.07.2008, aprobată prin ordinul interdepartamental al Procurorului General,
Ministrului afacerilor interne, Directorului General al Serviciului Vamal, Directorului Centrului pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei – în continuarea, Instrucţiunea din 18.07.2008
80/97
Secret
Organizarea flagrantului şi realizarea propriu-zisă a flagrantului
Reţinerea persoanelor în flagrant reprezintă, practic, cea mai sigură
modalitate de probare a actelor de corupţie. Organizarea lui presupune, obligatoriu,
efectuarea atentă a unor activităţi de pregătire, raportate la fapte, în sine, dar şi la
modul de sesizare66.
Fireşte că primul element luat în calcul pentru pregătirea surprinderii în
flagrant, îl reprezintă modul în care s-a făcut sesizarea. În cazul sesizării din oficiu,
organul de drept va verifica datele existente despre fapte şi făptuitori. Va fi
investigată, în primul rând persoana mituitorului sau celui care oferă folosul
necuvenit. Se va verifica dacă are sau nu antecedente penale, ce profesie are şi
unde este angajat, precum şi alte date care ar face verosimilă probabilitaea
săvârşirii faptei şi identificarea subiecţilor activi ai infracţiunii. Verificarea acestor
date se poate realiza cu ajutorul unor măsuri speciale de investigaţii, aşa ca:
culegerea de informaţii despre persoane şi fapte, chestionarea, identificarea
persoanelor, cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor audio, video, de
fotografiat, de filmat, etc, supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor
tehnice, interceptarea convorbirilor telefonice şi altor convorbiri, culegerea
informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii, etc. Se va verifica, care sunt
relaţiile dintre persoana care urmează să primească aceste bunuri, urmându-se a
stabili dacă nu cumva aceste relaţii sunt de duşmănie sau dacă nu se urmăreşte, de
fapt, compromiterea acesteia din urmă.
În cazul sesizării prin denunţ, este posibilă chestionarea detaliată a
denunţătorului, chestionarea care va fi efectuată potrivit tuturor regulilor tactice,
astfel încât să se poată realiza o imagine completă asupra faptelor infracţionale.
Audierea denunţătorului se va desfăşura cu respectarea atât a regulilor procedurale,
cât şi a regulilor tactice care guvernează audierea martorilor raportat la
personalitatea sau gradul de cultură, vârstă şi, bineînţeles, poziţia socială67.
66
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 685
67
A. Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică. Ed. Gama, Iaşi, 1997, pag.. 210
81/97
Secret
Astfel dacă parvine o plângere de la o persoană concretă, despre faptul
extorcării de la ea a banilor, titlurilor de valoare, a unor bunuri sau avantaje
patrimoniale, organul de urmărire penală personal sau prin intermediul organelor
care exercită activitatea specială de investigaţii, este în drept să efectueze o astfel
de măsură specială de investigaţii, prevăzută în art. 18 al. (2) pc. 2) lit. (o) a Legii
privind activitatea specială de investigaţii, precum controlul transmiterii banilor
sau bunurilor extorcate. Însă, înainte de a se efectua o astfel de măsură specială,
urmează să fie respectată o anumită procedură. Procedura dată este reglementată
expres de Legea privind activitatea specială de investigaţii. Conform art. 18 al. (4)
a legii date, controlul transmiterii banilor sau altor materiale extorcate se
efectuează în cazul parvenirii de la o persoană concretă a declaraţiei despre faptul
extorcării, în baza deciziei motivate a unuia dintre conducătorii organului care
exercită activitatea specială de investigaţii, aprobată de procurorul care conduce
sau efectuează urmărirea penală în cauza dată68.
Succesul realizării flagrantului depinde foarte mult de planul elaborat, de
circumstanţele ce ţin de locul şi timpul transmiterii obiectului actului de corupere,
caracteristicile actului de corupere, de personalitatea participanţilor la infracţiune,
de numărul şi de atribuţiile fiecărui membru al grupului operativ, de dotarea cu
tehnică criminalistică, etc.
Deci, la organizarea flagrantului, un rol deosebit îi revine planului elaborat,
unde vor fi enumerate toate acţiunile care sunt necesare pentru realizarea cu
succes a reţinerii persoanei în flagrant delict.
Un moment important este faptul, că transmiterea banilor nu poate fi
efectuată în cazul în care nu există acordul procurorului şi nu este începută
urmărirea penală. Astfel, dacă în baza plângerii despre extorcare a mitei, ofiţerul de
urmărire penală emite o ordonanţă de începere a urmăririi penale, el o va prezenta
procurorului şi numai după confirmarea acesteia, va cere de la procuror acordul
pentru transmiterea banilor sub control. Spre regret în practică prevederile Legii cu
privire la activitatea specială de investigaţii nu se respectă întocmai, întâlnim
68
82/97
Secret
cazuri de transmitere a banilor fără aprobarea procurorului şi fără a se porni
urmărirea penală69.
Echipa de reţinere în flagrant va fi coordonată de conducătorul
subdiviziunii specializate, există cazuri când aceasta poate fi coordonată şi de
procuror. În echipă de asemenea vor fi prezenţi inspectori şi criminalişti specialişti
în domeniul înregistrărilor şi interceptării comunicaţiilor. În cazul în care
informaţiile provin de la servicii speciale, în măsura în care specialiştii acestora au
calitatea de organ de investigaţii, vor fi cooptaţi în echipe şi cadre ale acestor
organizme70. Vor fi stabilite atribuţii precise şi clare pentru fiecare membru a
echipei, în funcţie de competenţa materială a fiecăruia.
Stabilirea modului de acţiune al echipei care realizează flagrantul este o
măsură deosebit de importantă. Vor fi stabilite variante diverse de acţiune ţinând
cont de datele pe care le deţin, de comportamentul autorilor. Aceste variante vor
cuprinde pe larg inclusiv atribuţiile fiecărui membru al echipei, modul său de
acţiune71.
Este evident că fiecare caz presupune modalităţi particulare de organizare a
flagrantului. Totuşi se pot contura cu adevărat câteva măsuri ce trebuie luate de
către membrii echipei pentru derularea acestei acţiuni:
Supravegherea atentă a locului unde urmează să se deruleze infracţiunea;
Protejarea participanţilor la comiterea faptelor, începând cu denunţătorul şi
terminându-se cu organele de drept;
Stabilirea modalităţilor şi mijloacelor de comunicare între membrii echipei.
Apelarea la mijloace tehnice, logistice, adecvate acţiunii.
69
Veaceslav Didâc, procuror, şef al Centrului de pregătire a cadrelor Procuraturii (Buletin informativ al Procuraturii
Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2005).
70
Avram Mihail, Gurin Vasile, Donciu Anatol, Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupţie,
Coordonator V. Zubco, dr. în drept, conf. universitar, Editura ARC, Chişinău 2005, p. 132.
71
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 688, făcută trimitere la V. Bercheşan, Metodologia
investigării infracţiunilor, Vol I, p. 33.
83/97
Secret
Toate aceste măsuri vor servi la realizarea flagrantului ca atare,
identificarea şi ridicarea bunurilor sau valorilor, conservarea unor mijloace
materiale de probă şi fixarea rezultatelor72.
După ce se stabileşte atribuţiile fiecărui membru a echipei, se întocmeşte
act de marcare a banilor sau bunurilor. Astfel cu ajutorul unui creion fluorescent,
se scrie cuvântul „MITĂ”, pe bancnotele sau pe alte valori ce urmează a fi
înmânate.
În actul de marcare a banilor vor fi înregistrate şi seriile acestor bancnote.
După flagrant, bancnotele vor fi supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice.
Sub formă de capcane criminalistice mai sunt folosite prafurile invizibile,
care devin vizibile, fluorescente, sub acţiunea lămpii cu raze ultraviolete. Aceste
prafuri se depun pe bani sau bunuri diverse, fiind apoi preluate de mâina acelora cu
care au fost în contact. Pentru eliminarea riscului contaminării probelor, este
recomandat, ca operaţiunea de marcare sau pudrare să se realizeze de către
specialistul criminalist cu câteva minute înaintea flagrantului şi să nu aibă acces la
acestea nici o altă persoană, cu excepţia deţinătorului.
În unele cazuri realizarea flagrantului este însoţit de înregistrarea
convorbirilor. Organele de drept pot utiliza mijloace tehnice de înregistrare video şi
audio. În asemenea caz se va face act de înmânare a tehnicii, şi se va emite o
ordonanţă de interceptare şi înregistrare a convorbirilor şi imaginilor. În hainele
sau în alte bunuri care se vor afla la persoana de la care se extorcă mita, se vor
instala mijloace tehnice, cu ajutorul cărora se va înregistra în mod video sau/şi
audio convorbirile dintre persoana de la care se pretinde şi persoana care pretinde
mita.
După efectuarea înregistrărilor, organul de urmărire penală va întocmi un
proces-verbal care va cuprinde, în afara datelor prevăzute de art. 260 CPP,
următoarele:
- Autorizaţia dată de judecătorul de instrucţie, conform legii;
- Numele posturilor telefonice între care se poartă convorbirea;
72
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 688.
84/97
Secret
- Numele persoanelor care poartă convorbirea;
- Data, ora şi durata fiecărei convorbiri;
- Numele şi calitatea persoanei care a realizat înregistrarea;
- Numărul de ordine a casetei, din evidenţa serviciului care efectuează
înregistrarea;
- Înregistrările redate în formă scrisă.
La procesul-verbal se ataşează caseta original, fiind sigilată de organul de
investigaţie. Aceste înregistrări se vor putea expertiza la cererea procurorului,
instanţei sau părţii vătămate.
La realizarea acestor înregistrări se vor avea în vedere următoarele:
Specialistul însărcinat cu înregistrarea convorbirilor va transmite imediat
mesajele cu valoare sau semnificaţie infracţională organului de urmărire penală,
orice întârziere prejudiciind activitatea de probare a infracţiunii.
Alegerea mijloacelor de înregistrare video, fotografice, în funcţie de condiţii
specifice în care se va realiza înregistrarea. Astfel, se va ţine cont de
particularităţile sau topografia locului de întâlnire, de spaţiul închis sau deschis,
timp de zi sau noapte, sursele de radiaţii electromagnetice, etc.
În cazul denunţului se va putea utiliza procedeul montării pe corpul
denunţătorului a unor aparate de înregistrare a întregii convorbiri.
Deşi CPP nu prevede prezenţa martorilor asistenţi, credem că prezenţa unor
martori nu ar fi de prisos. Ei nu trebuie să aibă legătură, fireşte, cu cei implicaţi în
activitate ilicită. Martorii asistenţi sunt aleşi înainte de trecerea la prinderea
făptuitorului şi vor însoţi echipa în toate activităţile derulate, însă ei nu trebuie să
fie martori oculari în momentul în care are loc înmânarea bunurilor73.
Organele de drept, în realizarea cu succes a flagrantului, urmează să
respecte cu exactitate prevederile CPP şi a Legii cu privire la activitatea specială
de investigaţie. O mică abatere de la aceste prevederi poate duce la nulitatea unor
probe importante sau în genere la eşecul întregii operaţiuni.
73
Mihail Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu, Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupţie,
Coordonator V. Zubco, dr. în drept, conf. universitar, Editura ARC, Chişinău 2005, p. 133.
85/97
Secret
Un rol foarte important la cercetarea actelor de corupţie şi la organizarea
flagrantului îl are procurorul. Astfel înainte de a aproba transmiterea sub control a
banilor, procurorul este obligat să studieze atent materialele prezentate, să le
analizeze minuţios împreună cu ofiţerul de urmărire penală şi să-şi dea acordul,
numai atunci când v-a fi convins de faptul că s-au efectuat toate acţiunile speciale
de investigaţii care trebuie să preceadă operaţia de transmitere a banilor/bunurilor.
Întâlnirile se organizează special în parc, în stradă, făcând posibilă fixarea
lor de la distanţă pe peliculă video. Şi numai după aceasta procurorul aprobă
transmiterea banilor sub control. Astfel fiind prins în flagrant delict, bănuitul de
cele mai multe ori încercă să prezinte faptul găsirii la el a bancnotelor marcate
drept o provocare, însă, luînd cunoştinţă de înregistrările video şi audio, e nevoit
să-şi recunoască vinovăţia74.
Deci la organizarea flagrantului organele de drept urmează să fie prudente
în acţiunile lor, să nu scape din greşeală careva lacune şi să aibă la bază un plan
bine gândit.
Realizarea flagrantului
Deobicei reţinerea persoanei corupte, are loc imediat după primirea
obiectului actului de corupere, sau în momentul realizării transmiterii bunului.
Uneori, în dependenţă de situaţie reţinerea are loc când banii/bunurile sunt
transmise intermediarului. Astfel, este foarte important, ca reţinerea să se efectueze
în aşa mod, ca persoana coruptă să nu poată să distrugă sau să se izbăvească în alt
mod de obiectul actului de corupere, sau să inventeze un alt motiv care să explice
prezenţa banilor la persoana în cauză (deobicei, persoanele reţinute invocă faptul
ca este vorba despre o provocare). În acelaşi timp este important ca între
momentul reţinerii şi audierii persoanei date, să existe un interval de timp cât mic
posibil75.
74
Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2005) .
75
Н. П. Яблоков, Криминалистика, 2-е изд, Юристь, 2002, с. 647
86/97
Secret
Desfăşurarea propriu-zisă a acţiunii de surprindere în flagrant va parcurge
următoarele etape:
a) Supravegherea locului în care v-a fi surprins făptuitorul. Fiecare membru al
echipei va supraveghea zonele sau spaţiile, persoanele care i-au fost încredinţate.
Ei vor comunica în permanenţă cu conducătorul echipei, informându-l prompt
asupra celor întâmplate, asupra unor elemente noi, neanticipate, care pot afecta
desfăşurarea flagrantului, cum ar fi: transmiterea de către autor a unor complici,
cu mesajele de a li se da banii sau bunurile; transmiterea persoanei care a sesizat
organul de drept de a reveni în altă zi sau de a preda banii la o anumită adresă ori
într-un cont în bancă; apariţia unor noi persoane care doresc să dea bani sau
bunuri.
În cazul prezenţei persoanei care a sesizat organul de drept printr-o plângere,
acesta este instruit să facă anumite gesturi prin care să transmită echipei mesaje.
Supravegherea are loc cu ajutorul înregistrărilor video şi audio care pot fi
valorificate ulterior în administrarea probatoriului.
b) Realizarea efectivă a flagrantului. În funcţie de complexitatea acţiunii,
echipa va alege momentul intervenţiei, asigurându-se de efectul elementului
surpriză asupra infractorului, element tactic semnificativ pentru destrămarea
sistemului de apărare a acestuia.
Regulile tactice care trebuie urmate în aceste momente sunt următoarele:
Intrarea cu rapiditate în spaţiul infracţional, în aşa fel încât făptuitorul să nu
poată să fugă. Dacă spaţiul este deschis, se vor bloca toate direcţiile, iar dacă
spaţiul este închis se vor bloca toate căile de acces spre uşi sau geamuri. Membrii
echipei, prestabiliţi, vor avea grijă ca făptuitorul să nu distrugă obiecte sau bani
aflaţi la vedere ori asupra sa, să nu încerce să se sinucidă.
Conducătorul echipei, ceilalţi membri, trebuie să-şi decline identitatea,
prezentând legitimaţia, astfel încât toate persoanele prezente să audă.
 Identificarea funcţionarului sau a persoanei care a primit mita pe baza
documentelor de identitate pe care le deţine asupra sa. Vor fi reţinute toate datele
din documentul de identitate.
87/97
Secret
Identificarea tuturor persoanelor care se găsesc în acel loc şi care ulterior ar
putea confirma sau oferi date despre activităţile desfăşurate de făptuitor, despre
bunuri şi bani, în calitate de martori oculari. Până la finalizarea operaţiunii, aceste
persoane vor rămâne la faţa locului pentru audiere şi pentru semnarea actului de
constatare.
Efectuarea percheziţiei corporale a autorului. Înaintea percheziţiei se
recomandă făptuitorului să declare ce valori sau bunuri deţine şi de unde provin.
Apoi se solicită făptuitorului să scoată din buzunare obiectele şi valorile şi să dea
explicaţii cu privire la acestea, explicaţii ce vor fi consemnate în scris. În cazul în
care se vor găsi sume de bani sau bunuri provenite din fapte posibil similare,
primite în aceeaşi zi, acestea vor fi consemnate în procesul-verbal.
Percheziţia întregului spaţiu în care a fost surprins făptuitorul. Se vor căuta
valori sau bunuri care vor putea fi folosite ca mijloc de probă. În cazul în care s-au
găsit bani sau bunuri marcate criminalistic, autorul va fi întrebat dacă a pus mâina
pe acestea şi în ce context. Înscrisurile, ca şi unele obiecte care aparent nu au
valoare probatorie, vor fi analizate şi ridicate pentru eventualele conexiuni cu alte
materiale. Înainte de a fi ridicate, bunurile vor fi fotografiate, video-filmate şi
descrise cu minuţiozitate în procesul verbal. Vor fi menţionate locul şi poziţia unde
au fost găsite.
Înştiinţarea autorului cu privire la dreptul de a fi asistat de un apărător.
Ascultarea acestuia se va realiza la faţa locului, după ce au fost audiate toate
celelalte persoane. Declaraţiile vor cuprinde detaliat faptele, scopul urmărit de
făptuitor, persoanele care l-au ajutat, precum şi toate împreujurările necesare
elucidării faptei. Dacă se va considera necesar se va dispune şi efectuarea unei
percheziţii la domiciliu76.
76
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 690-691 .
88/97
Secret
ÎNCHEIERE
Evoluţia fenomenului studiat, potrivit celor mai vechi izvoare de drept, ne

permite să conchidem că corupţia, în esenţa sa, reprezintă un abuz de funcţie în
scopul obţinerii unor foloase. De aceea, în desfăşurarea conţinutului acestei teme s-
au elucidat acele momente esenţiale prin care are loc realizarea infracţiunii de
corupere, evidenţiind astfel faptele comise de indivizii corupţi care au transformat
funcţiile de administrare în surse de venit ilicit, în scopul îmbogăţirii personale.
Organizarea combaterii actelor infracţionale sub formă de corupere devine o
problemă de mare importanţă şi actualitate pe plan naţional, deoarece unii
cercetători ajung la concluzia că în urma săvîrşirii a acestor fapte ilegale statul
nostru se transformă într-o organizaţie criminală. Astfel, în asemenea stat nu
89/97
Secret
persistă noţiuni ca: „drepturile omului”, „echitate socială”, „alegeri libere”. Prin
urmare, mai devreme sau mai tîrziu, statul criminal se va prăbuşi şi va strivi sub
ruinile sale întreaga societate.
Trecând în revistă toate mecanismele naţionale, internaţionale şi
regionale analizate, un prim aspect care iese în evidenţă este faptul că acestea au
apărut foarte tardiv, comparativ cu iniţiativele din celelalte domenii ale securităţii,
combaterii, prevenirii criminalităţii sau respectării drepturilor omului. Având în
vedere acest fapt este normal ca aceste mecanisme să aibă o eficienţă limitată,
deoarece pur şi simplu nu a existat perioada de timp minimă necesară pentru
implementarea lor.
Tactica şi metodica prevenirii şi descoperirii infracţiunilor de corupţie este
inspirată de politica penala a ţării şi comportă soluţii naţionale, care la rândul lor
depind de structurile, programele şi metodele prin care se înfăptuieşe strategia
naţională de combatere a infracţionalismului iar pe de alta parte sunt în funcţie de
mijloacele financiare pe care statul poate să le afecteze acestui scop.
Prevenirea şi descoperirea actelor de corupţie ca şi a întregii criminalitaţi este
considerată drept obiectivul principal al organelor angajate în eradicarea acestui
fenomen şi are la baza concepţia criminologică şi cea specială de investigaţie.
Prin tactica şi metodica de descoperire şi combatere a actelor de corupţie se
înţelege un ansamblu de mijloace juridico-penale şi speciale, petrecute de către
organele de stat specializate în condiţiile legii, pentru constatarea la timp şi în mod
complet a faptelor ce constituie infracţiuni de corupţie şi întreprinderea măsurilor
şi planurilor prin mijloacele juridice eficiente întru vederea organizării activităţii
de prevenire şi descoperire a acestor fapte ilicite. Astfel ca orice persoană coruptă
să fie sancţionată penal potrivit vinovatăţiei sale, toate acestea urmând a fi realizate
în baza cooperării şi conlucrării organelor abilitate în eradicarea corupţiei.
Evaluând mecanismele regionale şi globale, putem concluziona că în general
abordarea cu privire la conceptele şi măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi
combaterea corupţiei este aceeaşi în majoritatea instrumentelor juridice
internaţionale, neexistând diferenţe semnificative în ceea ce priveşte problemele
90/97
Secret
esenţiale. Una din principalele deficienţe constatate este lipsa unor mecanisme de
monitorizare funcţionale a implementării instrumentelor naţionale.
Dacă, în ceea ce priveşte stabilirea de standarde şi politici generale există o
colaborare bună, aceasta prezintă probleme la nivelul cooperării judiciare.
Principala deficienţă a mecanismelor de cooperare specializate formate din
structuri de aplicare a legii, este că nu aduc un input consistent cooperării în
domeniul investigaţiilor speciale şi asistenţei judiciare reciproce.
În final se poate afirma, că obiectivele propuse în introducere au fost realizate şi
în acest context putem face o conluzie privind îmbunătăţirea eficienţei
mecanismelor anticorupţie referitoare la sintetizarea prevederilor celor mai
importante într-un singur document cadru, crearea unor mecanisme de
monitorizare pentru implementarea actelor normative şi convenţiilor cu posibilităţi
de sancţionare în cazul neîndeplinirii angajamentelor sau simplificarea
procedurilor în ceea ce priveşte cooperarea judiciară şi specială, pentru ca aceasta
să se poată desfăşura mai facil.
Am dorit să contribuim, prin această lucrare, la înfăptuirea unora din
principiile şi normele muncii şi vieţii social - politice, ale eticii şi echităţii sociale
potrivit cărora trebuie prevenite şi combătute corupţia şi orice trafic de influenţă,
precum şi tendinţa de folosire în interes propriu şi în dauna oamenilor simpli a
unor funcţii şi atribuţii încredinţate în societate.
În contextul cercetărilor efectuate putem înainta următoarele propuneri de
lege ferenda, care în viziunea noastră ar contribui esenţial la perfecţionarea
legislaţiei penale a R. Moldova:
În cadrul părţii speciale a codului penal să fie introdus un nou capitol cu
titulatura „ Infracţiuni de serviciu” în care să fie incriminate infracţiunile:
– Coruperea activă (actualul articol cu nr. 325 a C.P. al R.M.).
– Traficul de influienţă pasivă ( actualul articol cu nr. 326 a C.P. al R.M.).
– Traficul de influienţă activ ( care să incrimineze fapta persoanei care dă,
oferă sau promite bunuri, servicii şi avantaje unei persoane care are sau
91/97
Secret
susţine că are influienţă asupra unui funcţionar publuic, conform Convenţiei
penale împotriva corupţiei de la Strasbourg).
– În cadrul traficului de influienţă pasiv să fie inclus un nou aliniat care să
incrimineze acţiunile de promisiune de exercitare, sau de exercitare a
influienţei pentru o persoană fără scop material, însă în interesul personal,
(rudenie, prietenie. etc.).
Altă variantă posibilă ar fi ca în cadrul capitolului care incriminează
infracţiunile săvîrşite de persoana cu funcţie de răspundere, să fie introdus un nou
articol, şi anume art. 326/1 în care să fie incriminat traficul de influienţă activă
( conform convenţiei sus numite).
În cadrul art. 326 să fie introdus un nou aliniat care să criminalizeze traficul
de influienţă ematerial sau care este comis din motive de rudenie, prietenie, etc.
BIBLIOGRAFIE
A. IZVOARE (LEGI ŞI ALTE ACTE NORMATIVE, ACTE

INTERNAŢIONALE )
1. Constituţia Republicii Moldova în vigoare, adoptatăde Parlamentul Republicii

Moldova la 29 iunie 1994//Monitorul Oficial al Republicii Moldova,nr.1 din 1994.
2. Codul penal al Republicii Moldova în vigoare, nr. 128-129//1012 din 13
septembrie 2002.
3. Codul de procedură penală al R. Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003
Monitorul Oficial al RM nr.104-110// 447 din 07.06.03.
4. Legea nr. 320 din 27.12.12 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului.
92/97
Secret
5. Legea privind Activitatea Specială de Investigaţii nr.59-2358 din 20.03.2012.
6. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, nr. 90 din 25.04.2008,
publicată în Monitorul Oficial nr. 103-105. la data de 13.06.2008.
7. Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.900-XIII din
22.07.96
8. Legea Republicii Moldova cu privire la aderarea la Convenţia Penală cu privire
la corupţie, nr. 428-XV din 30 octombrie 2003 \\ Monitorul Official al Republicii
Moldova nr. 229-223, art. 918 din 21 noiembrie 2003
9. Regulamentul comun privind organizarea şi efectuarea activităţii speciale de
investigaţii, nr.01/04/019/09/056/01/051/04.
Decretele Preşedintelui Republicii Moldova nr. 104 din 30 aprilie 1992 cu privie la
măsurile de combatere a corupţiei ăn organelle puterii de stat şi administraţiei de
stat \\ Monitorul Oficial al Rwpublici Moldova nr.4,art.101 din 30 aprilie 1992
10. Convenţia Penală priind corupţia şi raportul explicativ, Strasburg, 27 ianuarie
1999, Seria tratatelor europene nr. 173
11. Hotărîre de Guvern Nr. 154 din 21.07.2011 pentru aprobarea Strategiei
naţionale anticorupţie pe anii 2011-2015 Publicat 07.10.2011 în Monitorul Oficial
Nr. 166-169 art Nr: 483
12. Hotărârea Curţii de Conturi privind rezultatele controlului asupra activităţii
Departamentului Vamal şi subdiviziunilor teritoriale în anul 2001 nr. 47 din
24.05.2002, Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 103-105 din 18.07.2002.
13. Hotărârea Curţii de Conturi privind rezultatele controlului asupra unor aspecte
ale activităţii de bază a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi subdiviziunilor
teritoriale în anul 2001 (nr. 49 din 24.05.2002, Monitorul Oficial al Moldova nr.
102 din 16.07.2002
14. Hotărârea Curţii de Conturi privind rezultatele controlului asupra activităţii
financiar-economice a primăriei municipiului Chişinău nr.46 din 23/05/2003.
B. MONOGRAFII, TRATATE, MANUALE, CURSURI

1.Ainiţoaie C., T. Butoi, Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova 1992.
2. Avram Mihail, Vasile Gurin, Anatol Donciu, Depistarea, cercetarea şi calificarea
infracţiunilor de corupţie, Coordonator V. Zubco, dr. în drept, conf. universitar,
Editura ARC, Chişinău 2005.
3. Bejan O., Corupţia, Chişinău, 2007.
4. Brînză S., X. Ulianovschi, V. Stati, I. Ţurcanu, V. Grosu, Drept penal, partea
specială, Vol II, Chişinău, Ed. Cartier 2005
5. Ciopraga A., Criminalistica, Tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi 1996.
6. Cojocaru C., Eficienţa politicilor şi acţiunilor anticorupţie în contextul Planului
de acţiuni UE-RM.
93/97
Secret
7. Cuşnir V. M., Corupţia – reglementări de drept; activităţi de prevenire şi
combatere. Partea I. Monografie, Chisinău, 1999
8. Diaconescu H., Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu
acestea, Ed. Beck, 2004
9. Gheorghe Butnaru, Octavian Bejan... Cum să ne protejăm de corupţie. Chişinău
2006 pag
10. Gîrneţ I., Infracţiuni de corupţie, Bucureşti, 2010
11.Gurin V., Pascaru V., Ilie S., Corupţia, ARC, 2000.
12. Gurschi C., Gurin V., Cuşnir V., Avram M., Jurisprudenţa privind infracţiunile
de corupţie, Chişinău, 2003
10. Marian Gherman, Eugen Blîndu, Alic Clefos, Metodologia Prevenirii şi
Descoperirii Infracţiunilor De Către Serviciul Poliţiei Judiciare-Chişinău, 2010.
11. Mihail Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu, Depistarea, cercetarea şi
calificarea infracţiunilor de corupţie, Coordonator V. Zubco, dr. în drept, conf.
universitar, Editura ARC, Chişinău 2005
12. Maxim M., C. Mureşan, Ş. Ştefănescu, T. Teoteoi. I. Toderaşcu, V. Vătăşianu,
Istoria românilor, vol. IV, Bucureşti, Editura Eciclopedică,2001.
13. Mihaela V. Infracţiunile de corupţie în lumina legislaţiei naţionale şi
convenţiilor internaţionale // Prevenirea şi combaterea corupţiei în Republica
Moldova: aspecte teoretice şi practice: Materialele conferinţei internaţionale.
Chişinău, 19–20 noiembrie 2004. Chişinău, 2004.
14. Mrejeru T., Infracţiunile de corupţie, Chişinău, 2000.
15. Lupaşcu Z., Corupţia – istoricul, evoluţia şi consecinţele ei la etapa actuală //
Prevenirea şi combaterea corupţiei în Republica Moldova
16. Sergiu Cernomoreţ, Adrian Paladii, Veaceslav Guţan... GHIDUL de instruire a
formatorului în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei în Republica Moldova.
Chişinău 2008.
17. Valentin Mejinschi, Simion Carp, Mihai Ciupac,Alexandru Pareniuc, Alexei
18. К. К. Горяинова В. С. Обчинского Г К Синилова Теория Оперативно-
Розыскной Деятельности.
19. Вагин О. А. ,Исиченко А .П., Шабанов Г. Х. ,Оперативно- Розыскные
Мероприятия и использование их результатов, Москва 2006
20. Н. П. Яблоков, Криминалистика, 2-е изд, Юристь, 2002, с. 647
21. Безылев И.М., Великошин И.И., Тарсуков К.М. «Предупреждение и
раскрытие мошеничества», Москва, 1986 г.
22. Кушниренко С. П., Особенности расследования взяточничества: Учебное
пособие. СПБ, 2002.
23. Руководство для следователей, под общей редакций заместителя
Мининстерства Внутренних Дел Российской Федераций – начальника
следственного комитета при МВД России, генерал-майора юстиций В.В.
Мозякова, изд. „Экзамен”, Москва 2005.
24. Филиппова А. Г., Криминалистика, 2000.
25. Филиппова А. Г., Криминалистика, 3-е изд. Спарк. 2004.
26. Шурухнов Н. Г., Криминалистика, Юристь, Москва 2005.
27. Яблоков Н. П., Криминалистика, 2-е изд, Юристь, 2002.
94/97
Secret
C. EDIŢII PERIODICE (REVISTE, CULEGERI, ARTICOLE)

1. Trofim Carpov, Mihail Babaiev… Revistă de Criminologie, Drept Penal şi
Criminalistică;
2. Revista Gardianul nr.17 (27) 30 septembrie 2011;
3. Revista Moldovenească de Drept Internaţională şi relaţii Înternaţionale 2010.
nr.87
D. PRACTICA JUDICIARĂ ŞI STATISTICA

1. Vaceslav Didâc, procuror, şef al Centrului de pregătire a cadrelor Procuraturii
(Buletin informativ al Procuraturii Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2009) .
2. Ordinul Comun al Procuraturii Generale din26.08.2003,,privind evidenţa unică a
infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni
3. Notă informativă privind rezultatele de activitate ale DIF a DP al MAI pe
parcursul a 12 luni ale anului 2011.
4. Tranziţia în administraţia publică locală“, sondaj realizat de Institutul pentru
Dezvoltare şi Iniţiative Sociale “Viitorul", februarie 2003.
5. Global Corruption Report, 2001”, Transparency International
E. SURSELE ELECTRONICE
1. http://www.inprofunzime.md/stiri/politic/republica-moldova-a-urcat-18-pozitii-
in-clasamentul-coruptiei
2.http://www.google.ru/#hl=ru&newwindow=1&sclient=psy-
ab&q=primirea+unei+remuneraţii
3. http://www.mai.gov.md/content/21556
4. http://www.dexonline.ro-definiţie
5. www.procuratura.md
6. 4. http://isop.ro.| isop.corupţie
95/97

Infrac de Coruptie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infrac de Coruptie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE………………………………………………….……………….

CAPITOLUL I. FAPTELE CE CONSTITUIE ACTE DE CORUPŢIE.

1.1. Consideraţiuni şi incriminări privind noţiunea şi spectrul

CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII AL PREVENIRII

2.1. Consideraţiuni generale privind prevenirea corupţiei………….....37

CAPITOLUL III. ACTIVITĂŢI DE DEPISTARE ŞI DE

3.1. Procedura de dispunere a măsurilor speciale de investigaţii, privind

CAPITOLUL IV.TACTICA ŞI METODICA DESCOPERIRII

“ Caci cu cinstea nici un bine nu se aseamană”

Actualitatea temei cercetate. La momentul dat, societatea este afectată,

Capitolul I. FAPTELE CE CONSTITUIE ACTE DE CORUPŢIE.

1.1CONSIDERAŢIUNI ŞI INCRIMINĂRI PRIVIND NOŢIUNEA ŞI

„Cine are putere, este tentat să abuzeze de ea”

1.2. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACȚIUNILOR DE

În art.333 alin.(1) din CP al RM e prevăzută noţiunea luării de mită, fiind

1.3. DIMENSIUNEA STATISTICĂ A INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE

Fenomenul corupţiei nu poate fi măsurat prin metode directe, în virtutea

.organele Ministerului Afacerilor Interne - 47 de acte de corupţie (55 - 2010,

,,TabelulNR:1” ( statistica infracţiunii )

NIVELULINF TRIMISEIN INCETATE

INREGISTRATE RACTION.(LA JUDECATA PROCESUL

AN.P. AN.C. +-IN% AN.P. AN.C. AN.P. AN.C. AN.P. AN.C.

T O T A L 33621 34956 4.0 94.4 98.2 10525 10773 6181 6064

INFR.SAV.PERS.RASP. 867 1100 26.9 2.4 3.1 232 297 31 32

-MITA (TOTAL) 145 182 25.5 0.4 0.5 73 68 4

-CORUPERE PASIVA 117 142 21.4 0.3 0.4 54 47 3

-CORUPEREA ACTIVA 24 38 58.3 0.1 0.1 18 20 1

-ABUZUL DE PUTERE 201 268 33.3 0.6 0.8 31 42 7 9

-EXCESUL DE PUTERE 222 281 26.6 0.6 0.8 23 44 3 6

-NEGLIJENTA IN SERV 72 82 13.9 0.2 0.2 6 2 4 2

DIRECŢIA INFORMAŢII SI EVIDENŢE OPERATIVE A MAI27

Studiind mai multe surse de informare,remarkăm că Transperency

Capitolul II. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII AL PREVENIRII

2.1. CONSIDERAŢIUNI GENERALE PRIVIND PREVENIREA

,,Puterea absolută corupe absolut”

Corupţia a constituit o preocupare permanentă pe plan intern, fapt care a impus

Pentru prevenirea şi combaterea eficientă a corupţiei sînt importante: definirea

- Rezultatele analizei situaţiei operative pe linia de activitate,teritoriul deservit

Activitatea preventivă necesită a fi fundamentată pe asigurarea următoarelor

1. acţiune legală - măsurile preventive trebuie realizate astfel, încât să se

- definirea unor criterii de performanţă, precum şi monitorizarea realizării

- compararea obiectivă a ariilor experimentale şi de control;

2.2 FACTORII CORUPŢIEI. ORGANELE DE STAT ATRIBUITE CU

 creşterea proceselor de inflaţie în economie, dinamica creşterii capitalului

 atragerea în activitatea de întreprinzător a contingentului de persoane

De rând cu condiţiile şi factorii generali sus numiţi există şi un ansamblu de factori

întreprinzători şi la funcţionarii de stat. Cunoaşterea drepturilor proprii şi

2.3. NORMELE JURIDICE SPECIALE PRIVIND PREVENIREA

“O provocare pentru chirurgia politica:

În Cap. 6 al prezentei legi intitulat ,,Cooperarea Internaţională” Art.24 Cooperarea

Capitolul III. ACTIVITĂŢI DE DEPISTARE ŞI DE

3.1. PROCEDURA DE DISPUNERE A MĂSURILOR SPECIALE DE

Noţiunea şi domeniul de reglementare a activităţii speciale de investigaţii le

4) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor

3.2. ACTIVITĂŢI DE DEPISTARE ŞI DOCUMENTARE A ACŢIUNILOR

Infracţiunile de corupţie au căpătat o răspîndire vastă în societate, practic fiind

- folosirea deplină în scopul descoperirii infracţiunilor posibilităţile aparatelor

Pentru depistarea infracţiunilor de corupţie este necesar de utilizat o metodologie

- în rezoluţia de începere a urmării penale la prezenţa temeiurilor şi condiţiilor

Pentru organizarea descoperirii actelor de corupţie, în procesul lucrului pe dovezile

- a elabora un plan concret de de activitate şi de controlat ipotezele înaintate;

Prin documentare în literatura de specialitate se subînţelege procesul de

- analiza personalităţii denunţătorilor, capacitatea acestuia de a înţelege