Per aspera ad astra

Constela\ii
Constela\ii
diamantine
diamantine
Revist# de cultur# universal# Anul IX, Nr. 12 (100)
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Decembrie 2018
2 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 12(100)/2018

Sumar Constela\ii diamantine

Constela ii diamantine, 100 ............................p.3 Revist de cultur universal
Al. Florin ene, Poeme ....................................p.4
Iulian Chivu, Teogonie i teognosie în Fondat la Craiova,
Evangheliile de la Nag Hammadi ............pp.5-8
George Petrovai, Universalitatea fundamentelor în septembrie 2010
moral-spirituale ale omenescului ...........pp.9,10
Ben Todic , Anul 2018, piatra de temelie a - apare lunar -
Neamului ...........................................................p.10
Drago Niculescu, Filozofia i tiin a sub
semnul unit ii (II) ...................................pp.11-13 Membri de onoare ai colectivului de redac ie
tefan Dumitrescu, Poeme ...........................p.14 - Prof. univ. dr. Remus RUS
Viorel Martin, Poeme ....................................p.15 - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog
Janet Nic , fuiala paradoxului ................p.16
Daniel Marian, Prelegerea umbrei sau umbra
- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
prelegerii ...........................................................p.17 - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,
Stelian Gombo , Ce urmeaz ? ......................p.18 critic de art
Ionel Popa, G. C linescu - Spa iul estetului
......................................................................pp.19-23 Redac ia
Voichi a Tulcan Macovei, Al. Florin ene:
Situa ia din via a literar a României Redactor- ef: DOINA DR GU
începutului de secol XXI .........................pp.24,25 Secretar general de redac ie: JANET NIC
Doina Dr gu , Rolul jurnalistului în societate
Redactori literari: IULIAN CHIVU
..............................................................................p.25
Horia Picu, “Geometriile spa iului” ....pp.26,27 LIVIA CIUPERC
Livia Ciuperc , Poezia lui Daniel Luca ......p.27 DANIEL MARIAN
Ion Popescu-Br diceni, Elegiile Nemuritorului BAKI YMERI
Interior .......................................................pp.28,29
Nicolae V reanu-Sârbu, Poeme ...............p.30
Redactor artistic: FLORIN M CE ANU
Vasilica Grigora , “Români, trezi i-v !”..pp.31,32 Redactori asocia i
Anca Sîrghie, Memorandistul Nicolae Cristea,
între oamenii-icoan ai Neamului românesc - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor,
......................................................................pp.33,34 matematician, membru al Academiei Româno-Americane de
Lucre ia Berzintu, Expozi ia personal - tiin e i Arte
Bruno Her covici ..............................................p.35 - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor
Andrei Cauc r, Poeme ....................................p.36
Mihai Caba, Când canarul scap din colivie...
membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
......................................................................pp.37,38 - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor
Beatrice Silvia Sorescu, Poeme ...................p.39 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Irina Floriana Alexandrescu, Poeme ...........p.40 - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv,
Silviu D. Popescu, Dorin a ............................p.41 critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din
Vavila Popovici, Speran a se construie te!
......................................................................pp.42,43 România i al Royal Society of Literature UK
Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.43 - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist,
Galina Martea, Constatarea evenimentelor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
istorice - apari ie editorial în onoarea
Centenarului Marii Uniri .......................pp.44-47
Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate
Nicolae M tca , Fente evanescente ..............p.47 în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului
Ionu Copil, Tradi ii i... tradi ii .............pp.48-51 care semneaz textul.
Nicolae B la a, Despre... gânduri, voie bun i Materialele se pot trimite la adresele:
iar gânduri ................................................pp.52,53 constelatiidiamantine1@gmail.com
Florentin Smaramdache, Hitler s-a refugiat în
Argentina la sfâr itul celui de-Al Doilea const.diamantine@gmail.com
zboi Mondial ........................................pp.54,55 revista.constelatiidiamantine@gmail.com
crimioara Iva, Poeme ..................................p.56
Angela Burtea, Revelionul .....................pp.57,58 ISSN 2069 – 0657
Nicolae Munteanu, Constela ii epigramatice ..p.59
Const. Bordeianu, Constela ii epigramatice ..p.59 Adresa redac iei:
Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60 Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
România, cod: 200440
Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic ,
N.N. Negulescu, Al. Florin ene Ilustra ia revistei: Max Beckmann
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Constela ii diamantine - la ceas aniversar
100
100
În paginile revistei Constela ii diamantine, înc de la înfiin area
sa (septembrie 2010), sunt promovate crea iile culturale i literare ale
scriitorilor din ar i de pretutindeni, urm rind, prin aceasta, îmbi-
narea spiritului universal al graiului românesc i demnitatea literaturii
na ionale. Ca loc ineluctabil de manifestare a spiritului, revista noastr
pune în valoare, dincolo de aspectele artei contemporane (grafic ,
desen, pictur ), i mijloacele moderne de abordare computerizat ,
devenind o îmbinare armonioas de simboluri expresive, ce poart
amprenta ra ionalului i dau sens istoric materiei.
Criticul literar Lauren iu Ulici, în „Literatura român contempo-
ran ”, declar , i pe bun dreptate, c unele reviste, din perspectiv
istoric , sunt „centre de iradiere literar ” i „veritabil athanor al lite-
rarit ii”. În jurul unor gazete literare s-au format genera ii. S lu m
câteva exemple de la noi din ar : de pild , promo ia 50 s-a format, în
cea mai mare parte a ei, în jurul ziarelor Scânteia i Scânteia tine-
retului; promo ia 60 s-a format i s-a afirmat în jurul revistelor Steaua,
Gazeta literar , Luceaf rul i Contemporanul; promo ia 70 s-a for-
mat în jurul climatului literar al revistelor Amfiteatru, Echinox, de la
Cluj, i Dialog, de la Ia i.
O revist , putem spune, f teama de a gre i, cu toat efemeri-
tatea ei, poate fi privit i definit , în ansamblul ei, ca o oper de art ,
în care materia, subordonat unor scopuri esen ialmente spirituale,
este un mijloc de manifestare a spiritului.
Revista Constela ii diamantine, ajuns la num rul 100, s-a axat
întotdeauna pe cultul valorii, a dep it, credem noi, grani ele na iona-
lismului, a avut i are o deschidere spre universalitate, spre nem r-
ginire. Înc de la început, colectivul de redac ie al revistei i-a conturat
un program cultural inedit, prin dep irea valorilor închistate, a mo-
delelor perimate i a perspectivelor de culise. Principiile care ne ghi-
deaz în selectarea materialelor sunt autenticitatea, originalitatea
compozi ional i expresivitatea artistic . Noi concepem cultura ca
pe o unitate închis care se deschide spre confra i, spre marele public.
Dorim s promov m valoarea i s strângem în jurul revistei creatori
de frumos de o înalt inut etic , moral , cultural .
Revista Constela ii diamantine men ine contacte permanente
cu institute culturale, universit i i academii din lume, are un dialog
permanent cu valorile culturii române din ar i str in tate, creeaz
deschideri c tre toate genurile artistice, incluzând arta plastic , tea-
trul, filmul, muzica etc.
A concepe i realiza o revist cultural , necesit mult munc ,
mult aten ie i transpira ie i, de ce s nu recunoa tem, cultur i
rafinament. Acest lucru minunat nu se poate înf ptui f dragoste,
mult dragoste. Este extrem de ambi ios s creezi din nimic o
revist cultural , cu un profil bine pus la punct. Acest lucru solicit
efort, abnega ie i d ruire total .
Albert Camus spunea: „O realizare este un angajament - oblig la
o realizare i mai mare”. Sper m s se confirme acest adev r.
Doina DR GU
3
Pentru revista „Constela ii diamantine”,
cuvinte care se in de cuvânt
100 de ani de la Marea Unire!
100 de numere ale revistei „Constela ii diamantine”, de la mica
izvorâre a dorin ei unui grup de prieteni, de a scoate o revist de
renume!
Frumoas coinciden , frumoas întâmplare!
Revista „Constela ii diamantine” s-a plasat, înc de la început,
prin concep ie i crez, nu în opozi ie cu celelalte reviste de cultur , ci
în ideea de complementaritate, întru s tatea i armonia întregului
spiritual.
Parafrazând o vorb celebr , noi ne asem m cu ceilal i prin
faptul c vrem s fim diferi i i ne deosebim pentru c vrem s fim
asemenea celorlal i.
Noi concepem cultura ca pe o unitate închis care se deschide,
tentacular, spre semeni. Cu alte cuvinte, promov m un subiectivism
educat, tolerant, cu lipici i cu valen e, mereu înainte merg tor.
Deschiderea noastr face popas pe toate meridianele lumii, acolo
unde exist i persist focare de românism bine integrat i bine tem-
perat. Clocotul diversit ii tematice este bine strunit în chingile unor
rubrici permanente, ceea ce înseamn câ tig în coeren i în elegere.
Valorile estetice, teoretice, morale i religioase se cern, în paginile
revistei noastre, de aproape zece ani, spre deliciul combatan ilor i
al degust torilor de nou, de originalitate, de surpriz . Evident, nu
exist înving tori i învin i, ci numai înving tori. Aici, prin cultur
adev rat , se face saltul de la zoologie la umanitate, de la violen la
în elegere, de la instinct, la ra iune.
Coloritul i fanteziile coloristice ale paginilor, inclusiv „pic turile”
de pictur , sugereaz senza ii calorice, animând vreascurile cuvân-
tului abstract din discursurile eseistice sau argumentative.
De asemenea, prin paginile dedicate epigrami tilor, oferim doza
de umor românesc i de inteligen întregului mapamond.
De ce s nu recunoa tem, în timp, revista noastr a fost contestat
de voci r cite care vedeau, în calitatea revistei, o amenin are ce ar
fi putut s le pun în umbr .
Dar, cu tact i r bdare, mai ales, cu argumente solide, apele s-au
limpezit, adev rul, cum era i firesc, având câ tig de cauz .
Suntem con tien i c tr im într-un relativism feroce care, în nai-
vitatea sa, se crede absolut, ceea ce pare absurd. Tocmai pentru a
echilibra i a reface integritatea ra ionamentului corect, noi milit m
pentru amintirea valorilor generale i permanente, f de care, rela-
tivismul ar fi, de-a dreptul, stingher.
adar, plutind pe o mare agitat , s tim c acolo, undeva, de-
parte, ne a teapt un rm salvator i binecuvântat.
Acum, la ceas aniversar, promitem o fertil deschidere spre se-
meni, continuitate i respect fa de toate valorile care ne unesc i
ne fac mai buni!
Janet NIC
4 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 12(100)/2018

Al. Florin |ENE

teptare
III
Tata despic inima nucului,
I
Tata despic inima mielului
Ograda cu nuc sub cea plutind,
i focul umple ograda de umbre,
Mic voievodat la marginea Oltului,
Focul mielului se vars -n p mânt.
Prim vara în roua c zut din frunze,
Tata se a eaz în capul mesei cu toat livada,
Case din lemn î i spal ferestrele,
Împ indu-ne din feliile inimii
Nestatornice ochiuri în nop ile de veghe.
i sângele mielului ne curge pe barb -n jos,
Când trifoiul decide vara,
i sevele nucului se preling în brazd ,
Când pentru r cirea fontelor solare
corindu-ne explozia verii din piepturi.
De la brâul zilei
În micul voievodat de la marginea râului
Mama aduce ap de la fântân
Seninul are la r cin fântâna,
În cumpenele doni elor de fag,
Frunzele leg nându-se m cheam
Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei,
i respir adânc între cer i cump na ei.
sa i-v -n aripile primului vânt
Apoi acolo, în l zile de zestre ale mamei
Care merge spre casa
Din podul casei, r sfoind mirosul de nuci
Unde mama, cu mâna dreapt -a surorii mele,
i caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor,
te te sub cump na zilei
Timpul r mâne pe lucrurile din podul casei
Pentru întoarcerea mea abia lic rind,
Copil
Un dor al ei.
Ca mine în rug ciunile mamei.
II
IV
i semin ele trec în ne tire peste art tur
Coloane de dealuri cu ferestre,
i-n ne tire brazdele r mân grele,
Satul ca o lic rire suie,
Iar pâinea a crescut peste mejdin ,
Norii în pâlcuri alearg din cas în cas
Mirosind a ploaie m runt .
Sub soare via î i fierbe mustul
Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui,
i Oltul macin în turbine lumina,
Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpin .
Mama tot mai aduce r coarea fântânii,
teptând, trec nodurile nop ii peste z ri
Sora mea tot coase batiste i fa de mas ,
i coco ii î i preg tesc cântecele melancolicelor de tept ri.
Tata ciople te carul
Pentru întoarcerea mea acas .

Al doisprezecelea ceas

Vremea urc în imponderabil,

rile sub zborul c rora moleculele de aer mor
Poart t cerea între particule,
Doar mi carea brownian în dezordinea ei
Ordoneaz apa de ploaie
Din paharul de pe mas .

Cântecul mierli ei pune miere în levita ia

Fulgului de p die
Dus mai departe în interiorul zilei
Cum orele sunt plimbate de indicatoarele ceasului
Pe cadranul numerotat de cineva
Ce n-a tiut s numere
Max Beckmann - Vioar i flaut Decât pân la al doisprezecelea ceas
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Iulian CHIVU
Teogonie ]i teognosie
@în Evangheliile
de la Nag Hammadi
Conturarea conceptual în diacronie a lui Dumnezeu, ca r spuns,
s-a ar tat a nu satisface nicio întrebare de ordin existen ial, cu toat
fecunditatea imaginativ a omului ca fiin reflexiv . i asta, cu cer-
titudine, din cauz c registrele referen iale nu se pot pune în acord
cu registrul Adev rului Divin nu fiindc scap cuprinderii i în ele-
gerii la modul general, ci pentru c ori este de o alt esen epistemic
i nu se verific aposterioric în experien ele materiale, ori comitem o
eroare logic asupra c reia ne previne David Bentley Hart (Ateismul:
o am gire, Ed. Doxologia, Ia i, 2017) cu o precizare: Gre im funda-
mental dac pretindem adev rurilor credin ei ceea ce pretindem ade-
rurilor ra iunii.
Ei bine, acest lucru se poate extinde i asupra impedimentelor
conceptualiz rii lui Dumnezeu în termenii gândirii omene ti, inca-
pabile s -l cuprind . Mai apoi, datele existen ei lui Dumnezeu nu
sunt exclusive i, în consecin , nu satisfac nevoia fireasc de absolut
a omului ca fiin gra iat . In aceste condi ii, orice definire a lui Dum-
nezeu se constituie prea pu in din certitudini ale esen ei i mai mult
din atributivitatea investirii, a a cum o arat istoria filosofiei, motiv
pentru care se suprapune dintru început reprezent rilor cosmogonice
i mitologiilor. De aceea orice încercare de definire a Lui în termeni ai
ra iunii nu se dovede te posibil decât în perspectiv panteist sau/
i panenteist .
Textele gnostice de la Nag Hammadi (1945, Egiptul de Sus), dup
cum se tie, au ie it la iveala ca i manuscrisele de la Qumran (Manu-
scrisele de la Marea Moart 1 - 1947-1956) din întâmplare; e vorba
Max Beckmann - Fiul risipitor
5
despre 30 de caiete cu foi de papirus (40 de lucr ri originale care
însumeaz 1200 de pagini), apar inând gnosticilor cre tini, cel mai
probabil c lug ri locali, care le-au îngropat spre a se feri de perse-
cu iile practic rii credin ei lor. Textele sunt databile dup sec. I-II
d.Hr (dar sigur înainte de canonizarea Scripturii de la sfâr itul seco-
lului al IV-lea). Dintre acestea amintim Cartea sfânt a Sfântului
Duh nev zut; Cartea secret a lui Ioan; Eugnost fericitul; În elep-
ciunea lui Iisus - apocalipse, epistole, evanghelii, rug ciuni etc.
rin ii Bisericii Ortodoxe, printre care Irineu de Lyon, Ipolit, Tertulian,
Origene2 i al ii, le-au respins mai mult sau mai pu in explicit, de i au
cut dese referiri la evangheliile gnostice (Evanghelia Adev rului,
Evanghelia Egiptenilor, Evanghelia dup Filip, Evanghelia dup
Toma; cea atribuit Mariei Magdalena, prin istoricul ei, nu este asi-
milat în unanimitate textelor gnostice).
Unele dintre textele de la Nag Hammadi sunt accesibile i în
limba român , cea mai recent încercare de a face o însumare a lor o
dator m Editurii Herald (Evanghelii gnostice 2018), care se adaug
lucr rilor lui Ioan Petru Culianu (ex.: Gnozele dualiste ale Occi-
dentului, Ed. Nemira, Buc, 1995) ori celor realizate de el împreun cu
Mircea Eliade (ex.: Dic ionar al religiilor, Ed. Humanitas, Buc., 1993).
Culianu sondeaz în istoria teismului, a panteismului i a panente-
ismului pe ideea Binelui i a R ului (dualismul) înc din cosmo-
genez , reflectat de la miturile orientale pân la Geneza biblic
continuat , mai apoi, în diferite curente care mizeaz pe actul crea iei
duale (Demiurg, Dumnezeul cel Bun), demiurgul co car, femeia
(Sophia) care procreaz mon tri3, urmând ca în miturile
gnostice s sim demiurgul ignorant; în marcionism i se
adaug mitul arhon ilor (maniheist) i se prelunge te în
Bogomilism, în Catharism i în Nihilismul modern al lui
Nietzsche. i continu pân la Dumnezeul teismului, con-
ceput ca unic i de alt esen decât lumea creat de El -
conceput ca fiin voitoare, ca persoan absolut care,
prin actul crea iei, se prelunge te dincolo de Universul
ruia îi este imanent.
Or, pân la acest nivel de conceptualizare, Dumnezeul
gnosticilor cunoa te accente panenteiste4, cu menirea de a
împ ca monoteismul cu panteismul (la Karl Christian
Friedrich Krause i la Charles Hartsharne aceasta se face
pe argumentul unor pasaje de legend gnostic dualist ,
frecvente i în Evangheliile gnostice). Iat un exemplu din
Evanghelia Egiptenilor, un prolog la râmul nestric cios
(40,12-41,7):
„...lumina infinit ,/ str lucirea din eonii/ luminii nedescoperitului,/
necunoscutului,/ ve nicului,/ inefabilului Tat ...” (p.266); Tat l
„«Întîia» ogdoad ,/ datorit c reia a venit întru fiin / copilul de
trei ori b rbat,/ care este gândul/ i cuvântul,/ nestric ciunea i/
6 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
[via a] ve nic ,/ voin a,/ mintea i cunoa terea androginului Tat ”
(p.267) - în ideea emana iei celor trei puteri [Tat l, Mama i Fiul, cf.
41,7-12] - (n.n., mama fiind a doua odgoada, iar fiul a treia). Fiul; „A
treia odgoad - [putere],/ Fiul [t cerii t cute], i coroana t cerii
cute,/ slava Tat lui/ i virtutea [Mamei,/ El] a emanat din sânul
celor apte puteri/ ale marii lumini/ ale celor apte voci,/ i cuvântul/
[este] a lor des vâr ire.” (p.2685).
De la dualismul radical al celor dou for e divine echipolente i al
celor dou t râmuri coexistente în maniheism, r spândit sub influen
iranian în iudaismul lipsit de astfel de viziuni, se va trece mai apoi la
dualismul atenuat al sethianilor, când una dintre for ele creatoare
trece ca secundar prin partea ei de contribu ie (lumea material ), în
timp ce Dumnezeu se va deta a asociindu- i lumea spiritual . Odat
cu valentinienii (nota 6) se trece la monism i de aceea gnosticismul
valentinian se constituie ca o prim etap a deta rii de dualism. Din
acest punct de vedere, cel de al doilea codex de la Nag Hammadi
(Apocrifa lui Ioan; Evanghelia lui Toma; Evanghelia lui Filip;
Ipostazele Arhon ilor; Despre originea lumii; Exegeza sufletului
i Cartea lui Toma Contestatarul) ni se pare a fi cel mai relevant.
Iat , de pild , un fragment din Apocriful lui Ioan (NH,II,1), men ionat
în notele complementare (Evanhelia dup Filip) ale lui A. Toth la
Evangheliile gnostice:
„Iar c petenia Arhon ilor a sedus-o pe ea (Eva, n.a) i a n scut în ea
doi fii, cei doi sunt Eloim i Yave. Eloim are un chip de urs i Yave
un chip de pisic . Unul este drept, dar cel lalt nedrept... pân
ast zi leg turile trupe ti ale c peteniei Arhon ilor au continuat. i
el a s dit dorin a de împreunare în cea care îi apar inea lui Adam.”
(p.232).
6
Irineu (Adversus Haereses; II,27,1. PG,VI,802), episcop de
Lugdunum, Lyonul de mai târziu, socotea gnosticismul ca subiectiv,
la liberul arbitru al percep iilor individuale i c nu permitea stator-
nicirea unor reguli, a unor canoane cu toate c pretindea a împ rt i
o credin profund , mai mare decât cea a cre tinismului; cunoa terea
fiind pentru ei calea izb virii. Cu toate acestea, cum vom vedea,
Hristos r mâne i în centrul doctrinelor gnostice, ceea ce între inea
Max Beckmann - Coborârea de pe cruce
Anul IX, nr. 12(100)/2018
o permanent disensiune teologic între acestea i cre tinismul au-
tentic, mitologismul lor f cându-le u or de asimilat ca verosimile.
Iat , de pild , un verset despre Cei doi pomi ai Raiului din aceea i
Evanghelie dup Filip (71,22-72,4):
„Sunt doi pomi ce cresc în Rai. Unul produce [animale], cel lalt
oameni. Adam [a mâncat] din pomul ce produce animale. [El] a
devenit un animal i a n scut animale (...). Dumnezeu l-a f cut pe
om [...oamenii] l-au f cut pe Dumnezeu. Aceasta este calea urmat
în lume - oamenii f uresc zeii i (apoi) se închin crea iei lor. Astfel,
mai potrivit ar fi ca zeii s se închine oamenilor!” (p.201).
Sau, tot acolo, versetul Despre obâr ia lumii (NH, II,5; 116,35-
117,18):
...Ea (Eva, n.n.) l-a z mislit mai întâi pe Abel cu ajutorul Întâiului
Arhonte, iar pe ceilal i prin aportul celor apte St pâni i al îngerilor
lui.” (p.233).
I. P. Culianu7 semnaleaz c în cele mai multe cazuri gnosticii fac
trimitere la Ialdabaot sau, dup Epifaniu (40,2; 15,3; 2-4), creatorul
lumii este numit la gnosticii tardivi Sabaot - i unul i altul fiind echi-
valen i Demiurgului, nu ai lui Dumnezeu. Dup Iustin îns (Cartea
lui Baruch), creatorul este un Demiurg nez mislit numit Elohim; El
Sadday este un alt apelativ al divinit ii prezent i în Vechiul Testa-
ment. Cu Evanghelia dup Filip (80), Facerea Universului i
nestric ciunea fiilor (75,2-14), avem deja un Demiurg care î i relev
imperfec iunea:
„Universul a venit întru existen din pricina unei gre eli. C ci cel
care l-a creat a vrut s -l fac nestric cios i nemuritor (...) C ci
niciodat universul nu a fost nestric cios, întrucât cel ce l-a creat nu
a fost (nestric cios).” (p.204).
Iar odat cu Evanghelia Egiptenilor, prin apari ia Logos-ului
(NH,IV,59,29-60,22), se face trecerea spre „adev ratul Dumnezeu”:
„Atunci marele n scut prin sine,/ [Cuvântul] viu [a venit],/ adev ratul
[Dumnezeu],/ firea cea nen scut ,/ cel al c rui nume îl voi spune:/
[...] AIA [...] THAOTHAOST [...],/ care [este] fiul [marelui]
Hristos,/ care este fiul t cerii [in]efabile,/ [care] a venit din marele,
nev zutul/ i nestric ciosul [Duh,/ Fiul] t cerii i [t cerea] au ap rut/
[...nev zut... om i]/ comoara slavei sale./ [Atunci] a ap rut el în
descoperire [...],/ i el a f cut cei patru [eoni]./ Cu un cuvânt i-a
cut.” (p.274).
Sub influen a platonic , gnosticii p strau totu i o percep ie pe-
simist a actului crea iei. Aceasta nu era nicicum lucrarea unui Dum-
nezeu bun, unic, ci se admitea inclusiv ideea unei erori demiurgice
ce ar fi atras consecin a unui dezastru inevitabil. În Evanghelia lui
Toma, doar cei care vor cunoa te taina acestor începuturi nu vor
cunoa te moartea.
Într-o accep ie ceva mai satisf toare, N scutul prin sine, Cu-
vântul viu, adev ratul Dumnezeu este fiu al marelui Hristos, ceea ce
pentru noi ar fi o grava eroare dac nu am avea în vedere c în Evan-
ghelia dup Filip (62,7-17) Hristos este echivalentul ebraicului cel
surat (Iisus este scump rare, iar Nazareul deriv de la adev r).
Acest Dumnezeu anticipeaz atributele Dumnezeului biblic, îns nu
se îndep rteaz prea mult de Demiurg (idem,62,35-63,5):
„Dumnezeu este un mânc tor de oameni. Din aceast pricin oamenii
i-au fost [jertfi i]. Mai înainte ca oamenii s -i fie jertfi i, erau sacri-
ficate animale, întrucât acelora c rora ei le jertfeau nu erau zei,”
(p.189)
Nebuloasa i confuzia interpret rii actului crea iei decurg din
reprezentarea haotic a începutului. Logos-ul scrierilor gnostice nu
are coeren a celui din Geneza vechitestamentar ; el se une te cu
Autogenes i cu Adamas i, astfel, omul a venit întru fiin printr-un
cuvânt (Evanghelia Egiptenilor, 49,16-22):
„Apoi, Marele Logos, Autogenes i cuvântul Pleromei celor patru
lumini, au dat slav marelui, nev zutului, inefabilului, feciorelnicului
Duh, i marelui eon-Doxomedon, i tronurilor care sunt întru acesta,
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
i puterilor care-l înconjoar , st pâniilor, puterilor i copilului de
trei-ori-b rbat...” (Cererea Logos-ului i a Pleromei; 53,12-54,11)”
Tot acum, dup aceea i Evanghelia a Egiptenilor, apare Biserica
celest (55,2-16):
i nestric cioasa i spirituala Biseric crescu în cele patru lumini
ale marelui i viului Autogenes, Dumnezeul adev rului, l udând,
cântând i dând slav cu un singur glas, cu un singur vers, cu o sin-
gur gur neobosit , Tat lui, Mamei i Fiului i întregii Pleroma...”
Adamas deriv de la Adam i a fost obiectul unor specula ii eti-
mologice, la naaseni de exemplu (Hipp. V 7,35), unde nu e Arhonte,
e, dimpotriv , Omul Ceresc incoruptibil (de la a-damao), precizeaz
Gnozele dualiste ale lui I. P. Culianu (p.120). El m nânc din pomul
care produce animale, a a cum am v zut, i va d inui la limitele
gnostice într-o nara iune apocrif pân în sec. al IX-lea (Via a lui
Adam i a Evei) cu legenda celor opt ceruri create de Dumnezeu cu
culoare ro ie, provenit de la arhangheli.8
scut din dou fecioare9 (din Duhul i din fecioara p mânt;
( - adamah - înseamn mânt; iar - ruah înseamn duh,
motiv pentru care Hristos este Noul Adam), el este dus de arhon i,
potrivit Apocrifului lui Ioan, în Paradis, unde l-au pus sub spectrul
unor interdic ii i avertismente.10
În paradigma textelor dualiste11, Adam este iubitul Pronoiei, din
al c rei sânge purificator se ridic Erosul androgin, aduc tor de
pl ceri erotice care cauzeaz , prin s mân a arhon ilor, apari ia co-
pacilor i a vi ei de vie. Din perspectiva cabalistic 12, unde se une te
cu Dumnezeu, Adam este Alfa al lumii, devine ADaM (om fiind numai
D i M).
Revenind la dualismul gnostic, s-a remarcat13 c însu i dualismul
ca atare, în varianta sa platonic i a iudaismului platonizat, a ad ugat
o tent net oprimist prin crea ia dicotomic cu care s-a afirmat
opozi ia Bine/R u, continuat în teodiceea cre tin mai apoi. Folclorul
cosmogenetic românesc, printr-o culegere a lui N. Cartojan, de pild ,
aduce în discu ie în acela i spirit existen a Nefârtatelui, probabil sub
influen iranian . Bogomilismul venea i el tot de acolo cu Satanael.
În cosmogeneza nord-occidental , rolul lui Satanael este luat de
Broasca estoas care aduce p mânt de pe fundul m rii în ajutorul
Max Beckmann - Nebuni aresta i
7
lui Dumnezeu, îns coiotul se va na te din acel p mânt odat cu
na terea cuplului primordial, iar orgoliul acestuia nu va reu i mai
mult decât arhon ii i tricksterii textelor gnostice de la Nag Hammadi.
I. P. Culianu citeaz o Scriere f titlu14 de unde exemplific i
cu Arhontele ignorant care î i înf ptuie te gândul printr-un Cuvânt
ce troneaz peste apele ini iale din care desparte mai apoi p mântul,
tot a a cum prin Cuvânt Ialdabaot instaureaz ase prin i (hebdo-
mada) care vor fi înso i de tot atâtea vicii întruchipate în femei. Tot
a, dup un text valentinian, Sophia este înlocuit de o for mas-
culin , Logos-ul, în scopul de a ajuta umanitatea ca specie nou
ap rut .15
În aceea i apologetic dualist a Binelui i a R ului, dup Cartea
lui Baruch, crea ia este s vâr it de un spirit feminin i dou spirite
masculine16, îns Elohim, v zându-i nedes vâr irea, ar vrea s dis-
trug lumea pe care tocmai a creat-o, dar Binele o salveaz opunându-
se, temei pentru sciziunea dintre for ele creatoare, ca în teodiceele
lui Leibniz. O mic divaga ie se impune aici în contul folclorului
românesc, la care tocmai am mai f cut o referire: La indienii tukano
din p durile amazoniene ale Columbiei i la popula ia desana, în
locul demiurgului masculin sunt prezente dou for e feminine: Fiica
Soarelui i Fiica lui Aracu, amintind de Sora Soarelui i de Sora
Vântului din monografia lui Ion Ionic , Dealu’ Mohului (Ed.
Bucovina, 1943).
De aceea i sorginte dualist se pare a fi i basmul Craivisin Fiul
Vacii7, ca o posibil influen iranian a mitul arhon ilor creatori ai
unei fiin e târâtoare, asupra c reia Ialdabaot sufl spiritul vie ii, mo -
tenit de la mama sa spre a o des vâr i. Dumnezeul cabalistic îns se
teme s i des vâr easc obiectul crea iei, omul, dându-i suflet ca
nu cumva acesta, mai apoi, s i revendice dreptul de colaborator la
crea ie i îl las ca golem (stare nefinisat ), probabil un trickster abil,
ezitant, predispus gre elilor, dar care, cum spune Paul Radin, niciodat
nu se socote te învins.
Teognosia cre tin dep te controversa i, cum tim, împ când
teismul cu panteismul va proclama nu atât cunoa terea Fiin ei, cât
cunoa terea i recunoa terea prezen ei divine în crea ia lui Dum-
nezeu, dup cum o relev paradoxul teandric al Logosu-lui, al prezen ei
divine în om, respectiv a suprafirescului în firesc: i Cuvântul Trup
S-a f cut i a locuit printre noi i am v zut slava Lui,
slav ca a Unuia-N scut din Tat l, plin de Har i de
Adev r (Ioan I, 14).
Dic ionarul Eliade/Culianu18 socote te gnosticismul o
religie a începuturilor erei cre tine, anomic , contradictorie,
cu sisteme de credin e adjudecate diferit în mi ri religioase
sincretice, dar care împ rt esc consecvent ideea panteist
oamenii sunt manifest ri materiale ale unui Dumnezeu
imperfect, un Demiurg asimilabil Dum-nezeului din Vechiul
Testament, în scrierile gnostice fiind prezent, a a cum am
zut, i un Iisus Hristos, nu atât ca mântuitor al lumii, cât
mai ales ca ameliorator al crea iei.
Toate acestea conduc spre apofatismul ortodox, spre
un Dumnezeu negr it, a c rui fiin se elibereaz de antro-
pomorfisme numai prin teognosie i prin credin ca unica
ra iune teologic ; adev rurile credin ei, cum s-a mai spus,
dac ar fi cunoscute cu mijloacele ra iunii, nu ar mai fi ade-
ruri ale credin ei. Evangheliile de la Nag Hammadi anti-
cipeaz i relev un astfel de parcurs prin apari ia Logos-
ului (vezi supra, Evanghelia Egiptenilor; NH,IV,59,29-
60,22), cu atributele sale: Marele n scut prin sine; Firea
cea nen scut ; Cuvântul viu; Fiul t cerii inefabile; Ade-
ratul Dumnezeu...
Dup teogonia i teognosia dualismului i gnosticismu-
8 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
lui, panteismul, cu înrâuririle lui din platonism, se contureaz tot mai
mult ca filosofie monist , în care Dumnezeu e totuna cu crea ia i cu
natura (Deus sive Natura, la Spinoza), la Plotin Dumnezeu este în
afara lumii, deasupra ei (Unul sau Binele imobil în el însu i, ca
hypostaze superioare, sub care vin inteligen a i sufletul). La Toma
de Aquino Dumnezeu este, prin esen a sa, similitudinea tuturor
fiin elor. Cu René Descartes, atributivitatea lui Dumnezeu se l rge te
i se în elege prin El o substan infinit , etern , imuabil ,
independent , a-tot-cunosc toare, a-tot-puternic i prin care fiin ele
i celelalte lucruri care sunt au fost create i produse. Pentru Leibniz,
Dumnezeu este de in torul ra iunii ultime de a fi a lucrurilor, al
orânduirii lor, al legilor ra ionale ale lumii i al ordinii de perfec iune
i gra ie pe care acesta o împline te. Iar odat cu Locke, care
recunoa te c Dumnezeu poate pune în materie propriet i care îi
permit s opereze de la distan , se întrez resc deschideri panenteiste
în temeiul ra iunii prime a lucrurilor, Dumnezeu ac ionând în deplin
libertate i în cuno tin a lucrurilor i a consecin elor voin ei Sale.
Criticând din aceast perspectiv opiniile lui Pierre Bayle (1647-
1706) exprimate în Dictionnaire historique et critique (cel mai co-
vâr itor rechizitoriu alc tuit spre ru inea omenirii, cum îl aprecia Paul 3
Hazard), Locke caut la el ra iunea existen ei lumii i o identific în
ra iunea propriei existen e a lui Dumnezeu în care se reune te toat
ra iunea lucrurilor, de aceea Bayle socote te c , astfel, Dum-nezeu
concur implicit la r ul moral i la r ul fizic. De altfel, se continu pân pleroma; 5. Sophia inferioar , r mas în afara pleromei, iertat i a teptând
ast zi cu controverse i specula ii care exced nu numai oric rei teologii,
ci i oric rei reflec ii filosofice, dar care nici nu r mân f r spuns.
a, de pild , citim un eseu al lui Mario Germinario19, în care au-
torul se întreab : La ce trebuie s privim ca s descoperim semnele
prezen ei lui Dumnezeu? Dac Dumnezeu exist undeva, într-un
anume fel, prezen a lui trebuie s rezulte nu întru totul identic cu
absen a sa... Ei bine, unde este locul în care credin a cre tin ar
trebui s g seasc aceste semne? n mod clar, este în istorie, a a
cum era deja în Vechiul Testament, fiindc religia biblic este o
religie istoric , în care Dumnezeu se relev nu în for ele misterioase
ale cosmosului...
Germinario are în vedere concluziile lui Miguel de Unamuno
(Agonia cre tinismului20) care, parafrazându-l pe Hristos când a
Max Beckmann - Fiul risipitor printre porci
Anul IX, nr. 12(100)/2018
strigat de pe cruce, la ceasul al nou lea, Eli, Eli, lama sabahtani?
(Cristo nuestro, Cristo nuestro! Por que nos abandonato?), acuz
criza modern a credin ei într-o chiasm memorabil : Dac omul nu
mai întreab , nici Dumnezeu nu mai r spunde// Dac Dumnezeu
nu mai r spunde, nici omul nu mai întreab (n.n. ceea ce nu e tot-
una!) i se ajunge la: Doamne, dac nu e ti, unde î i voi g si ab-
sen a? Dar, dac e ti peste tot, de ce nu î i simt prezen a? Or, dac
a stau lucrurile între oameni, teologia ar putea replica laconic: A
cui e vina? Desigur, o r cire la care, altfel, nu s-ar fi ajuns dac
Dumnezeu ar fi perceput din perspectiv teo-logic : Dumnezeu este
i r mâne unic; El este des vâr ire calitativ i etic ; In morala
Sa, este dragoste des vâr it fa de Crea ia Sa, iar Dragostea Sa
rezid în Sfin enie: Dumnezeu este singur f p cat. i, ca s
elucid m o descump nire bimilenar esen ial , e bine s lu m în
seam eroarea logic asupra c reia ne previne Bentley Hart: Gre im
fundamental dac pretindem adev rurilor credin ei ceea ce pre-
tindem adev rurilor ra iunii!
1
Databile între anii 250 (î.Hr) - 70 (d.Hr).
2
Dup Ugo Bianchi (Arché e Telos, 20-1)era dualist, îns dup H. Crouzel
(Studia Patristica Mediolanensia; 29-34) nu era.
La G. C. Stead, de pild , ea e întâlnit în cinci ipostaze: „1.Sophia ca so ie
perfect a lui Dumnezeu; 2. Sophia - izvor esen ial al materiei, al r ului i al
mor ii; 3.Sophia care cade i p se te lumea celest , dar este iertat i
reprimit în ea; 4. Sophia care p tuie te i este iertat f s p seasc
fie reprimit ” (Stead, The Valentinian Myth of Sophia, în al s u Journal of
Theological Studies, N.S. XX,1969, 93), p.101
4
Termenul este traductibil ca „toate în Dumnezeu”
5
Se face trimitere la Evanghelii gnostice, amintit mai sus.
6
Irineu de Lyon (sec. al III-lea d. Hr), apologet, p rinte al Bisericii Cre tine,
autor al unor studii împotriva ereziilor dualiste (Adversus Haereses) ale lui
Valentin din Egipt (m.160 d. Hr.), gnostician i teolog cre tin, candidat la
episcopatul Romei, respins ca eretic.
7
Gnozele dualiste ale Occidentului, Ed. Nemirauc, 1995, p.120
8
Culianu, Gnozele..., p.62
9
Evanghelia dup Filip, Na terea feciorelnic ...( (71,16-21).
10
nânc precum i-e voia. Afl îns c hrana lor este amar , iar frumu-
se ea lor nelegiuit ; iar desf tarea lor am gire, iar copacii lor nedreptate,
fructele lor otrav nimicitoare, iar f duin a lor este moarte (vezi Evan-
gheliile gnostice, p.250)
11
Culianu, I. P.; Gnozele..., p. 126
12
Moshe Idel, Cabala, noi perspective, Ed. Nemira, Buc, 1995, p.
102.
13
Vezi I. P. Culianu.
14
Gnozele...., p. 124.
15
Sophia vine mereu în ajutorul speciei umane, împotriva Seniorilor
cos-mosului, pe care nu scap nicio ocazie de a-i trage pe sfoar (...)
Nefiind totu i în stare s pun cap t singur tiraniei lui Ialdabaot,
cere ajutor de la Mama celor Vii i aceasta îl trimite pe Cristos,
fratele din dreapta al Sophiei care-i devine syzygos i asigur mântuirea
umanit ii precum Iisus Hristos; Culianu, op. cit. p.98.
16
Binele (agathos) atot tiutor; Elohim, Tat l-demiurg, invizibil i
necu-noscut, nu îns i atot tiutor; i ambigua Eden-Israel, înzestrat
cu dou min i i dou trupuri, «fat pân la mijloc i mai jos arpe».
Elohim i Eden, împin i de dorin unul c tre cel lalt, se unesc i
nasc dou dodecade de îngeri, una apar inând Tat lui i cealalt Mamei.
( Culianu, op. cit. p.98-99).
17
Vezi antologia noastr Basmul cu Soarele i Luna, Ed. Minerva,
Buc, 1988.
18
Dic ionarul religiilor; Ed. Humanitas, Buc, 1992 (12.3)
19
Cum putem s percepem i s ar m c Dumnezu exist i c
este cu noi Dumnezeu, Emanuel, dac în Biserica sa î i prelunge te
cerea i nu ne d m seama de prezen a lui; trad. Ileana Damian,
Tribuna, an XVII, nr.373, martie 2018, p. 26
20
Ed. Institutul European, Ia i, 1993
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
George PETROVAI
Universalitatea
fundamentelor moral-
spirituale ale omenescului
A fost omul creat, ori el este rezultatul unei evolu ii afirmat
teoretic, dar imposibil de confirmat cu probe tiin ifice? Indiscutabil
aceasta trebuie s fie baza de pornire într-o dezbatere despre om
i însu irile sale fundamentale (suflet, con tiin , ra iune, limbaj
articulat, principii morale i estetice, afec iune, voin etc), în con-
tinuare la fel de miraculoase i încifrate pentru tiin ifici ca via a în-
i. Marea diferen dintre adep ii crea ionismului i cei ai evolu io-
nismului este urm toarea: primii cred o Fiin perfect (atotpu-
ternic , atot tiutoare, atotiubitoare) este cauza acauzat a tot ce
exist i mai este nesecatul izvor al miracolelor (evenimente neobi -
nuite ce se produc în condi ii neobi nuite), iar prin aceasta ei sunt
mult mai aproape de Adev rul metalogic i lini titor, pe când ceilal i
in mor se încread într-o teorie ipotetico-speculativ i f
rigoare argumentativ , motiv pentru care ace tia sunt mereu captivii
discutabilelor adev ruri ale logicii nelini titoare.
De pild , ne în tiin eaz materialistul francez La Mettrie în lucrarea
Istoria natural a sufletului, „de la Aristotel i pân ast zi, niciun
filosof n-a putut s ne spun l murit ce este sufletul”, cu toate c -
adaug eu (G.P.) - termenul este extrem de uzual i pe toat durata
vie ii avem de-a face cu diverse manifest ri ale acestei esen e umane:
emo ii, bucurie, mul umire, melancolie, fericire, dragoste, ur , furie,
altruism, zgârcenie etc.
Tocmai de aceea, se putea ca un gânditor de talia lui Descartes
nu acorde sufletului importan a cuvenit , adic s nu fac din el
cheia de bolt a cartezianismului i piatra de încercare pentru mul i
dintre filosofii care l-au succedat?! C ci, ne informeaz Petre P. Ne-
gulescu în Istoria filozofiei moderne (Editura Academiei Republicii
Max Beckmann - Scrisoarea
9
Socialiste România, Bucure ti, 1972), „sub influen a lui Voltaire,
cugetarea francez a început s p seasc metafizica lui Descartes,
care r sese atotputernic pân la începutul veacului al XVIII-
lea (subl. mea, G.P.), i s se îndrepte c tre empirismul englez”.
Ideea central a filosofiei lui Descartes se prezint astfel: avem,
pe de o parte, o substan creatoare, perfect i infinit numit Dum-
nezeu (substan a la el este ceva ce exist în sine i pentru sine), iar
pe de alt parte avem dou categorii de crea ii - lucrurile întinse (res
extensa) i lucrurile cuget toare (res cogitans) sau sufletele ima-
teriale. Cu precizarea c deosebirea absolut dintre suflet i corp
constituie marea problem a cartezianismului, pe care discipolii direc i
ai francezului s-au str duit în zadar s o elimine (de exemplu, filosoful
flamand Arnold Geulincx elaboreaz teoria ocazionismului sau
acordul dintre mi rile trupului i st rile suflete ti prin voin a lui
Dumnezeu) i pentru a c rei solu ionare, continuatorii metodei sale
deductive (Spinoza i Leibniz) au fost nevoi i s elaboreze noi sisteme
filosofice. P i, ne spune Negulescu, ce le r mânea de f cut dup ce
„Descartes constat ac iunea reciproc dintre spirit i corp, o declar
îns inexplicabil - i trece mai departe”?!...
Mult mai tran ant este Descartes în delicata chestiune a nemuririi
sufletului: de i admite ideea de Dumnezeu ca fiind înn scut în mintea
omului (c ci, argumenteaz el, ideea de Dumnezeu sau de Fiin
infinit nu putem s-o dobândim cu ajutorul sim urilor, instrumente
incapabile s perceap infinitul), gânditorul nostru s-a ferit s sus in
sufletul ar fi nemuritor. De pild , în scrisoarea adresat prietenului
u Mersenne, afirm c , fiind sufletul deosebit de corp, el nu este
cu necesitate supus inevitabilei pieiri a corpului, dar asta este tot ce
se poate spune i nicio demonstra ie filosofic nu poate s mearg
mai departe...
Evident, o atare pozi ie circumspect nu putea s nu-i aduc lui
Descartes o droaie de critici i du nii, îndeosebi din partea iezu-
ilor, care nutreau fa de el o dubl nemul umire: întâi c refuzase s
trag concluzia nemuririi sufletului i a existen ei unei vie i viitoare,
a cum ne încredin eaz Scripturile; apoi c iezui ii respingeau cu
indignare îndoiala absolut , deoarece îndoindu-se de tot i de toate,
omul Descartes recunoa te c se îndoie te chiar i de adev rul revelat
al religiilor în general, al cre tinismului în special.
Cum spuneam i cu alt prilej (vezi Baruch Spinoza sau modelul
antic la în eleptului), gânditorul olandez de origine evreiasc sus-
ine c întinderea i cugetarea sunt atributele acelei substan e unice,
infinite i cu misiune panteistic (Deus sive Natura - Dumnezeu sau
Natura), din care decurge contradic ia fundamental a spinozismului:
fiind substan a unic în acela i timp întins i cuget toare, iar cuge-
tarea neavând întindere (numai corpurile materiale sunt divizibile,
nu i ideile!), înseamn c deodat ea este întins i neîntins .
10 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Iat motivul pentru care cuget torul german Gottfried Wilhelm
Leibniz revine la pluralitatea de substan e a lui Descartes, într-un
sistem în care, ne spune Negulescu, „transform dualismul cartezian
al substan ei întinse i al substan ei cuget toare în monismul for ei,
întocmai dup cum Spinoza transformase acela i dualism în monismul
substan ei divine”. Altfel spus, Leibniz înlocuie te panteismul lui
Spinoza cu dinamismul i substan a cu monadele (unit i de for -
simple, indestructibile i indivizibile), pe care le nume te fie puncte
metafizice sau substan iale, comparabile cu idealele i neîntinsele
puncte matematice, fie atomi reali sau metafizici, adic diferi i de
atomii fizici prin aceea c , nefiind materiali, sunt indivizibili.
Vas zic , dup ce Leibniz deosebe te atomii metafizici de atomii
fizici, el mai deosebe te monadele (v zute ca entit i metafizico-
eterne) de corpurile sau individualit ile fizico-pieritoare ale expe-
rien ei noastre, a a încât fiecare fiin omeneasc îi apare ca un agre-
gat de monade (monada-regin formeaz sufletul, toate celelalte
alc tuiesc corpul), între monade neexistând o ac iune reciproc , asta
deoarece fiecare dintre ele constituie „o lume aparte, absolut inde-
pendent ”, în schimb, existând de la începutul începutului între
activit ile lor o armonie prestabilit , gra ie c reia se potrivesc per-
fect unele cu altele i confer omului o via unitar .
Se subîn elege c aceast lege a armoniei prestabilite nu putea
fie statornicit decât de Dumnezeu, cauza prim a Universului i
a monadelor alc tuitoare, dar - contrar opiniei lui Spinoza - o cauz
situat în afara seriei cauzale a fenomenelor universale i a legilor
sale. Pe scurt, un Dumnezeu atoatecreator i independent de Univers!
i astfel, ne în tiin eaz P. P. Negulescu, direc ia deductiv a
filosofiei moderne se încheie „printr-o reîntoarcere la punctul de
plecare”, aceast direc ie fiind închis într-un cerc vicios, „din care
sfor rile a trei sisteme diferite, din cele mai ingenioase, nu reu esc
o scoat ”...
N.B.: Comb tându-l pe empiristul John Locke i concep ia lui cu
„tabula rasa” (la na tere, sus ine englezul, mintea uman este complet
lipsit de idei), Leibniz explic diferen ele de dezvoltare intelectual
dintre oameni prin teoria dispozi iilor înn scute, numite de el virtu-
alit i. De pild , încearc el s ne l mureasc , ghinda nu con ine în
ea stejarul sub forma actualit ii, ci dispozi ia organic trebuincioas
sau stejarul virtual.
Tocmai pentru c gânditorii omenirii nu sunt de acord în problema
sufletului (dezacordul decurge din neputin a min ii umane de-a dezlega
tainele crea iei, respectiv de-a cunoa te esen a existentului), trebuie
mergem la Biblie, cartea Adev rului revelat, unde ni se spune cu
simplitatea i elegan a transfiguratoare a limbajului dumnezeiesc:
„Domnul Dumnezeu a f cut pe om din râna p mântului, i-a suflat
în n ri suflare de via , i omul s-a f cut astfel un suflet viu” (Genesa
2/7). Încearc s nu fii de acord cu aceast afirma ie, i lini tea ta
untric s-a dus pentru totdeauna pe apa sâmbetei...
Max Beckmann - Ispita
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Ben TODIC{
(Australia)
Anul 2018,
piatra
de temelie
a Neamului
Tr im vremuri debusolate, pline de oameni dezorienta i. Când
eram copil m înfruptam din pove tile i legendele str mo ilor no tri
Geto-Daci, pline de Fe i Frumo i i Cosânzene i visam. Genera ia
mea a avut povestea ei, cu eroi vii i vise de reîntregire i unire, cu
tinere e f b trâne e pline de lacrimi de fericire.
Azi nu mai credem i am devenit s raci i goi la suflet i-n spirit.
sens, f idealuri de via vedem doar h u la cap tul tunelului.
poveste, tr im doar în prezent. Nu mai avem int , nu ne cunoa -
tem rostul i nici mobilul care s ne motiveze s mergem spre lumin .
Materialismul e lipsit de suflet i stabilitate, e o cale printr-un labirint
buruienos spre o direc ie moart . A CREDE a disp rut, pentru c f
poveste, golul din fa e doar ABIS. În abis e ti nimic!
Neamul nostru întotdeauna a privit spre NEMURIRE în UNIRE,
ÎNTREGIRE în NEMURIRE. Credin a noastr e NEMURIREA!!!
Povestea neamului nostru a fost dintotdeauna nemurirea, iar azi mai
mult ca niciodat avem nevoie s reînnod m NEMURIREA, povestea
de care avem nevoie azi. inta spre care s ne dorim a privi, a ne mo-
tiva existent, a continua drumul neamului, al str mo ilor, p rin ilor
no tri în nemurire.
În copil rie am tiut s visez datorit pove tilor noastre. Azi nu
mai avem pove ti în care s credem pentru c ni s-au furat i dac
dorim s ne reînnod m destinul ca neam, s ne reg sim balan a ca
suflete în Nemurirea Neamului Românescva trebuie s ne construim
una nou . Pentru Nemurire au luptat str mo ii no tri în decursul
istoriei, vis împlinit la 1 Decembrie 1918. Astfel ne-am sfin it ca
Na iune Cre tin-Ortodox , adev rat Catedral a Neamului pentru
nemurirea, mândria i cinstirea p rin ilor no tri.
Copii, fi i mândri de ve nicia Limbii Române, cl di i-v NOUA
POVESTE A NEMURII pentru d inuire i tr inicie a viselor i
NEAMULUI ROMÂNESC.
Nu întrerupe i visul, INTA NEMURIRII! La Mul i Ani!
Dou pietre de hotar ale României:
- Centenarul UNIRII de la 1 Decembrie, 1918
- Sfin irea Catedralei Neamului Român, 2018
Sunt într-adev r dou pietre de hotar în spa iul i timpul acestei
milenare Istorii a României.
fim mândri de Neamul în care ne-am n scut, s fim mândri de
România, de Limba, Cultura i Credin a noastr cre tin Ortodox ,
în care au tr it i s-au jertfit str bunii no tri, i în care vom tr i i noi
cei de azi, urmându-le ferici i calea ve niciei lor!
Tr iasc Romania i Biserica lui Iisus Hristos!
Ioan Micl u-Gepianu
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Drago] NICULESCU
Filozofia ]i ]tiin\a
sub semnul unit[\ii (II)
În leg tur cu complementaritatea gândire „forte” - gândire
„slab ” în tiin i în filozofie, important este citarea, în lucrarea
mai sus men ionat , a lui Hans Gadamer, care sublinia cum, „spre
deosebire de fizic , în care se elaboreaz un limbaj predominant
«artificial» spre a exprima cu precizie st rile real-fizice, filozofia nu
dubleaz limbajul curent, iar conceptele ei p streaz ceva din originea
lor în limbajul natural”.
Dar dac vorbim despre infinit, care este o no iune dificil de ana-
lizat sau interpretat, îns i definirea, abordarea i reprezentarea lui
este diferit chiar în cadrul aceluia i tip de gândire, cea logic-formal :
în matematica clasic mul imea infinit este totu i delimitabil , putând
a fi aprehendat de gândirea matematicianului (similar Absolutului
filozofic, care cuprinde o energie incomensurabil într-o Fiin de
dimensiuni determinate, dar nem surabile), pe când logicismul pri-
ve te infinitul ca pe o dimensiune ipotetic nesfâr it ( irul numerelor
naturale), de i Jeffrey Brower sus ine, printr-o critic intui ionist ,
ca i infinitul matematic s fie tratat exclusiv în mod constructiv i
considerat, deci, ca poten ial, iar David Hilbert, p rintele colii for-
maliste, în alocu iunea „Despre infinit” (1925), sublinia posibilitatea
simplific rii teoriei sistemului studiat - procedur comun în mate-
matic -, prin ad ugarea unor elemente ideale (de exemplu, numerele
imaginare).
Max Beckmann - Salcâm înflorit
11
Asupra teoriilor cu caracter integrator, holist, care implic aspecte
rela ionale, structural-sistemice, i nu atât elemente i aspecte sub-
stan ialiste, care deplaseaz priorit ile cercet rii de la cercetarea
pur spre cea aplicativ , a a cum sunt cibernetica, teoria sistemelor,
teoria informa iei, semiotica etc., vom vorbi într-un segment ulterior
al acestui studiu. Aceleia i viziuni integratoare, care impune nece-
sitatea unei înnoiri i operabilit i problematice sporite, îi apar in i
programele metodologico- tiin ifice ale pluridisciplinarit ii i inter-
disciplinarit ii, cu accent pe interdisciplinaritate, care permit transfe-
rul de metode i idei dintr-o disciplin în alta, cu ob inerea de rezul-
tate ample i fecunde. Aplicabilitatea acestor programe metodologice
este vast i stimulatoare, cuprinzând ast zi aproape întregul câmp
disciplinar tiin ific, în interiorul lor crescând, din ce în ce mai mult,
rolul supra-disciplinei care este matematica. O viziune integratoare
asupra adev rului nu va putea fi ob inut decât prin coordonarea
unghiurilor de vedere logic, metodologic i epistemologic, cu preci-
zarea pe care Acsinte Dobre o expune foarte pertinent, c „perspec-
tiva epistemologic va considera conceptul de adev r ca având ge-
neralitate indefinit , nelimitat , ca fiind a adar, universal i polimorf,
deosebindu-se de viziunea logic constructiv i univoc ”, autorul
„Introducerii în epistemologie” subliniind, de asemenea, comple-
mentaritatea celor dou perspective asupra adev rului, cea logic i
cea epistemologic , precum i superioritatea valorii tiin ifice globale
a unei teorii tiin ifice fa de valoarea ei de adev r, de i temeiul
valorii globale a respectivei teorii r mâne, fundamental, adev rul. În
acela i sens, Th. Kuhn se delimiteaz de concep ia abord rii adev -
rului tiin ific ca scop în sine i definitiv fixat în favoarea mult mai
importantei c ut ri permanente, efort cuantificat prin num rul pro-
blemelor rezolvate i a preciziei solu iilor lor.
Nu putem s nu ne referim i la conceptul de cauzalitate. În
aceast privin , a existen ei i pozi ion rii determinismului statistic,
cu legile sale, cu probabilitatea i mai ales cauzalitatea sa statistic ,
tip de determinism provenit dintr-un soi de cuantificare, de m sur ri
aplicate hazardului, indeterminismului i autodetermin rii haotice,
noi ne-am exprimat tran ant p rerea i în alte studii i mai ales în
Teoria Înaltului Determinism Energetic, în care am înfierat sever exa-
cerbarea indeterminismului în mai toate ramurile tiin ei, considerarea
acestuia drept paradigma determinist actual atotst pânitoare i
omnivalabil . Repet m, i cu aceast ocazie, ceea ce am mai sus inut.
Nefondat pe nimic altceva decât pe un model rezultat al unor cons-
tat ri empirice la nivel micro-fizic, aceast fals paradigm tiin ific
actual , sus inut acerb de gânditori, din ignoran , comoditate i
neputin , care proclam vehement puterea unui hazard n scut din
nimic, va fi înlocuit de noua i profunda paradigm energetic a
transcentivit ii, care î i a teapt recunoa terea i impunerea i
care explic cum în spatele acestui aparent hazard se afl legi pre-
cise, ce fac din Predeterminare i Autodeterminarea controlat ,
elementar i sistemic , angrenajul determinist universal fundamen-
12 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
tal, posesor al unei cardinale func ii i misiuni Regenerator-energetice.
Am introdus i sus inut un nou tip de cauzalitate, Cauzalitatea
transcentiv , tipul de cauzalitate specific Înaltului Determinism
Energetic. Ea provine din transcendent i are direc ie tranzitiv ,
ac ioneaz din exterior asupra structurilor existen ial-fenome-
nologice, ontologic-obiective. Tipurile de cauzalitate postulate de
determinismul clasic (cauzalitate obiectiv - tranzitiv i imanent )
i de cel probabilist (cauzalitate statistic ) sînt insuficiente. De i
reale, ele nu pot s ofere explica ii. Aparatul lor teoretic explicativ se
reduce la constat ri de ordine sau dezordine structural i factual ,
ori la simple trat ri unitare, conciliante între ordine i dezordine.
Poate c dezideratul p trunderii misterului cauzalit ii - dimensiunea
esen ial a principiului i teoriei deterministe - nu a fost atins, ba
chiar ne-am îndep rtat de el, din cauza dizolv rii în constat ri i
analize vizând elemente ale stratului problemei ( inând de iner ii fizice
obiectuale, empiriste, mecaniciste, precum c ut ri de direc ii vecto-
riale, ordini sau dezordini structurale, confortabile regularit i sau
bizare contingen e) i nu ale substratului - adev ratul teren de studiu
metafizic. Dac în domeniul determinismului modern (probabilist) se
pare c fizica, biochimia, biofizica, au un cuvânt important de spus,
începând de la termodinamic i ajungând la mecanica cuantic , de
la structura, dinamica i reac ia moleculelor la cercet rile genetice, în
realitate lucrurile nu stau deloc a a. Simpla descoperire a unor ma-
nifest ri ale structurilor materiale i energetice discrete haotice, pro-
babile, desf urate sub imperiul hazardului nu înseamn mai nimic.
Pentru a ezarea pe calea explic rii fenomenului sau a mecanismelor
ascunse din spatele lui, trebuie f cu i pa i în adâncime, nu doar pe
terenul fizicii, al eviden elor fenomenal-obiective, ci i al metafizicii,
al ontologiei spiritualiste. Orice alt orientare, c tre alt domeniu
explicativ, va duce inevitabil tot aici. De aceea, am introdus i sus inut,
în cadrul teoriei Înaltului Determinism Energetic, conceptul trans-
centiv de Autodeterminare controlat , care trebuie p truns i în eles
în complexitatea i profunzimea lui, concept care marcheaz limitele
unei libert i imanente reale a calit ilor spirituale, permise i încu-
rajate, dar în acela i timp îngr dite, ghidate i c uzite c tre un
optim energetic regenerator.
Max Beckmann - Siesta
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Prin luminarea acestei realit i, autodetermin rile imanent i
probabilistic promovate de tiin a actual sunt, din acest moment,
dep ite, fiind înlocuite de o matrice explicativ profund , stabil ,
necesar , în virtutea c reia devenirea nu mai poate fi o simpl auto-
devenire, iar autodevenirea nu mai poate avea drept cauz puerila,
conven ionala „explica ie” neelucidat a autoorganiz rii sistemice,
provocat de tainice fenomene entropice i negentropice imanente,
care r mân banale formule f fond. Acestea nu se pot constitui
nicidecum în explica ii teoretice propriu-zise, ele neavînd substan
explicativ , nef când altceva decât s surprind la nivel observa-
ional, empiric, stratul cel mai superficial, vizibil al problemei. Regre-
tabil este perpetuarea automat , f discern mânt a acestor poncife
de c tre filozofi ( i nu de c tre oamenii de tiin pozitiv , de c tre
cercet tori, care au nevoie de dovezi concrete pentru a- i schimba
conduita), op iunea lor pasiv , spiritul de înregimentare necondi-
ionat , confortul gregar, nesolicitant i steril, înghe area într-o para-
digm formal , nesondat la adâncimea necesar a stratului cauzal
profund. În acest sens, relevant este p rerea fizicianului austriac
Erwin Schrödinger (877-1961), laureat al premiului Nobel pentru fizic
(1933), unul dintre p rin ii fizicii cuantice, care contest paradigma
indeterminist , sau a autodetermin rii aleatorii i haotice (Paradoxul
lui Schrödinger, experimentul mental Pisica lui Schrödinger), afir-
mând c indeterminismul, inclusiv cel prezent în mecanica cuantic ,
exprimat prin rela iile de incertitudine ale colegului s u, Werner
Heisenberg (de asemenea laureat al premiului Nobel, în 1932, i
fondator al mecanicii cuantice), nu poate fi supus nici unei forme de
interpretare, din moment ce, în primul rând, el nu este definibil.
Alte modele i metode teoretice, în afara celor men ionate, sunt
cele structuraliste i func ionaliste, primele punând accentul pe
structuri, pe componente sistemice structurale i nu pe geneza în
timp a acestor structuri, iar ultimele, pe func ionarea sistemelor relativ
independent de caracteristicile lor structurale, în termenii rela iilor
lor cu input-urile cauzale i output-urile rezultante.
1.5. Nivelul metodologic metateoretic i cel
psihologic în studiul creativit ii intelectuale
În leg tur cu tema nivelului metodologic metateoretic i al celui
psihologic în studiul creativit ii intelectuale, dep ind caracterul
inefabil, productiv, dar neîn el tor, dup p rerea lui Eugen Ionescu,
al imaginarului, izvorât din adâncimile suflete ti ale omului, se
constat necesitatea rela ion rii bivalente a dou categorii de cupl ri
structural-metodologice: prima se refer la cuplarea cunoscutelor
faze ale schemei psihologice a inov rii (preg tire, incuba ie, iluminare,
verificare i dezvoltare) cu fazele ac ionale concrete în câmpul afirm rii
noului ideatic, care sunt conceperea, propunerea explicit , inte-
grarea i instaurarea inova iei validate ca reu it , iar cea de-a
doua vizeaz corelativul logic-empiric, f a c rui respectare nu mai
poate fi conceput nici un demers evolutiv fertil în tiin . Iat dou
scheme metodologice a c ror contingen se impune ca mijloc gno-
seologic i operativ propulsor obligatoriu în izbânda atingerii unor
scopuri înc rcate de poten ialitate novatoare, în geneza unor noi
direc ii evolutive în ontologia complexului teoretic. Frontul de ac iune
al dualit ilor metodologice se întinde, sub grandoarea i eroismul
luptei creatoare, de la scepticismul critic popperian sau rezilien a
plin de precau ie a constructivismului etic justificator al lui Gerard
Fourez la evolu ia kuhnian discontinu a istoriei tiin ei sau pro-
iec iile simbolice, dintr-un adânc imemorial, ale lui Freud i C. G.
Jung. Pluralitatea gândirii este în acord direct i implicit cu pluralitatea
lumii, semnificate ale unei relativit i i diversit i mereu înainte
merg toare, deschise experien ei mundane i, prin aceasta, execu-
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
toare ale Marelui Proiect transcendent. Filozoful Acsinte Dobre
eaz lucid, atât sub semn de opozi ie gândirea inovativ fa de
gândirea învechit i conformist , chiar „dogmatic ”, cât i sub sem-
nul unei dualit i fecunde, al unui factor propulsor: „În cadrul rela-
tivit ii gândirii umane îns se constat c inovarea, îmbog irea
sensurilor se coreleaz inextricabil cu probabilitatea, cu imperfec-
iunea i pluralitatea. O astfel de gândire inovativ , imperfect în
bog ia crea iilor ei i veghind asupra propriilor ei limite, se opune
gândirii dogmatice, absolutizante; aceasta din urm poate fi even-
tual cunosc toare, dar nu i înnoitoare.
Dualitatea gândire inovativ - gândire rutinier i dogmatic poate
fi i ea un factor propulsor în odiseea creativit ii umane, a auto-
determin rii sale cognitiv-reflexive. Ea indic , totodat , o cale fecund
de înaintare, sub semnul preceptului antic ce ne îndrum a nu înceta
ne cunoa tem pe noi în ine”. Dualitatea logic (formal-logic) -
empiric (observa ional-sensibil) mai cuprinde îns , în ea îns i, în
interiorul mecanismului ei corelativ, un aspect important, pe care, cu
fine e, îl relev C. Noica. Fundat pe func ionarea unitar a dou
principii, cel logic, al non-contradic iei, i cel de utilitate empiric al
ra iunii suficiente (Leibniz), îmbinarea con ine, într-un mod dialec-
tic, i o func ie reductoare: este vorba de func ia reductoare i va-
lidant pe care principiul empiric poate fi chemat, finalmente, s -l
exercite asupra sferei largi a lucrurilor, destinate unei analize infinite
a adev rurilor lor, sfer extrinsec lucrurilor purt toare de adev ruri
finite, reglate pe cale logic de principiul non-contradic iei.
Din punct de vedere al perspectivei metateoretice de abordare
global a problematicii tiin ifice, al turându-se lui G. Fourez, epis-
temologul i fizicianul american Gerald Holton eviden iaz ceea ce
de fapt i Thomas Kuhn sus inea - existen a caracterului conservativ-
evolutiv al con inutului teoretic implicat în revolu ia tiin ific pa-
radigmatic , sau, altfel spus, necesitatea con tientiz rii i poten rii
filonului genetic al procesualit ii istorice a evolu iei tiin ifice,
prezentul i viitorul novator neavând cum s i poat asuma ilicit
negarea trecutului din care provine i se legitimeaz identitar i pro-
itor. Ivirea i instaurarea noii paradigme nu înseamn i nu poate
însemna abandonarea fondului teoretic al paradigmei anterioare -
mo tenire pe care o preia i o spore te, construc ie pe care o re-
configureaz pentru a cl di mai departe. Referindu-se la semnifica iile
filozofice ale unor controverse actuale ce înso esc descoperirea de
legi în tiin , filozoful i profesorul Acsinte Dobre trateaz problema
descoperirii tiin ifice i a relevan ei ei pentru disputa dintre realism
Max Beckmann -
13
i antirealism în filozofia tiin ei, tem în cadrul c reia, specificând
pluralitatea nivelurilor care se întrep trund în desf urarea procesului
de descoperire a legilor - nivelul general-teoretic, experimental-in-
strumental, logico-epistemologic i istoric-factual -, îl men ioneaz
i pe epistemologul italian Angelo Maria Petroni, profesor la Uni-
versitatea din Bologna, care propune modele de construc ie me-
tafizic complex , cu rol ac ional interdisciplinar, i care condamn
blocarea în tiparele unor structuri conceptuale fixe, imobile, în stare
a lumina palid o perspectiv istorico-metodologic redus . În lini-
amentul acestei concep ii, A. Petroni consider de importan major
dou tr turi ale legilor tiin ifice: precizia i predic ia lor, tr turi
care, validate în special în domeniul fizicii, sus in realismul în disputa
fertil realism-antirealism (conven ionalism). Dar înnoirile calitative
din tiin i tehnologie exercit puternice implica ii socio-istorice,
civiliza ionale, care necesit abord ri teoretice adecvate. Punctând
pe scurt reperele de for ale acestor analize, începem cu schimbarea
major de viziune filozofic i metodologic care a avut loc de-a
lungul timpului, privitoare la inversarea polarit ii raportului ac iune
(practic ) - teorie, în sensul cre terii rolului, în epoca modern , a
practicii, ca dimensiune ac ional ce integreaz cunoa terea teoretic .
Apoi, se remarc un alt tip de schimbare: trecerea de la tehno-
centrism la sociocentrism, muta ie care are loc din zona concep iilor
tehnocentriste asupra dezvolt rii în zona teoriilor sociocentrice i
care reprezint aplicarea tehnologiilor într-o societate i civiliza ie
centrat pe om, pe necesita ile i evolu ia condi iei sale. Procesul de
produc ie a fost i el regândit i restructurat în scopul ob inerii unor
performan e productive sporite, într-un climat de munc mul umitor,
cu protejarea resurselor naturale i a echilibrului ecologic. În spiritul
noii configura ii tehnologico-sociale, necesitatea c ut rii i g sirii
unor indicatori ai calit ii tiin ei a declan at analize epistemice care
uneori s-au închis în cercul unor dependen e biunivoce, a a cum
este cazul raportului dintre con inutul teoretic al cercet rii i validarea
sa prin praxisul în care este aplicat, raport teorie-practic ce func i-
oneaz pe baza unei implica ii reciproce, în ambele sensuri, dominanta
sau reduc ia unilateral neputând avea loc f acro area celuilalt
sens, corelativ. De asemenea, aceste analize au vizat i compara ii
între indicatorii economici i cei ai calit ii tiin ei, cu reliefarea de-
osebirilor dintre cele dou categorii de indicatori.
Din punct de vedere paradigmatic, are loc i o recontextualizare
a cunoa terii tiin ifice prin delimitarea concep iilor pozitivist-nor-
mativiste de interven ia narativit ii speculative, analitice, simbolice
i a focarelor conotative metaforice, simultan cu apari ia, la sfâr itul
secolului XX, a unor deosebiri calitative între efor-
tul colectiv de ac iune paradigmatic a cercet -
torilor i viteza inova iei tehnice. Acest decalaj,
semnalat de filozoafa belgian Isabelle Stengers
i sus inut de filozoful Acsinte Dobre, marcheaz
de fapt noua etap a tiin ei i gândirii, în care pre-
siunea timpului, deci i a evolu iei, face ca uzura
moral a instrumentelor tehnice de cercetare i m -
sur i necesitatea înlocuirii lor s devanseze capa-
citatea oamenilor de tiin de a se uni i mobiliza
în elaborarea noii paradigme. Acsinte Dobre, spre
finalul lucr rii sale, apreciaz , într-o viziune global :
„For a cercet rii tiin ifice metodice, utilizând para-
digma, î i prime te sensul mai profund din situarea
ei într-un proiect social mai vast, cu componente
politice, etice, filozofice. A adar, considerând
tiin a, dintr-o perspectiv ac ionalist , drept un
cuprinz tor proiect social, vom remarca prezen a
cre-ativit ii la diferite nivele, între care i acela al
Na terea gestiunii i politicii amintitului proiect”.
14
}tefan DUMITRESCU
Imnul Marii Uniri
Slav Marelui Dar al Tat lui ceresc
cut poporului sfânt daco-român
În fa a Marii Uniri îngenunche mun ii Carpa i
i murmurând Imni de slav a a r mân
Glorie vou osta i jertfe sfin ite
Care v-a i pus via a la temelia acestei ri
Acum sunte i Sfin i în Împ ia cereasc
i îngerii i Domnul v -nal cânt ri
i slav neamului acesta care-a putut s dea
Asemenea eroi monumente de vitejie
Din toat fiin a lui scrâ nind s-a încordat
În ve nicia timpului s mai r mâie
În fa a voastr s-au înclinat
i Decebal i Mircea i tefan i Mihai
ci datorit vou ara s-a în at
i-a înflorit ca livezile în luna lui mai
i cât va mai dura acest p mânt
Cu p duri cu izvoare cu dealuri cu vii
Cu holde i livezi maiestuoase
vor cânta i v vor mul umi
Mare p cat c oamenii politici
În loc s duc jertfa voastr mai departe
Au l sat ara s fie ciopâr it
Punându- i mai presus de ar poftele lor de arte
Dar mare este Dumnezeul nostru
Sunând din trâmbi e ne va chema la în
i ne va da puteri s ne-ncord m
i vom reface iar i România Mare
Glorie vou Marilor Eroi
Care-a i cl dit din jertfe România Mare
În fa a voastr ne-nchin m cu to ii
Cu dealuri cu p duri cu mun i cu mare!
To i i-au b tut joc de tine, ara mea!
To i i-au b tut joc de tine, ara mea!
Parc -ai fi fost o cârp nu o stea,
Nu e vecin s nu fi rupt din tine
Câte-o îmbuc tur , când i-a fost lui mai bine,
N-a fost anotimp s nu te tr sneasc
Tr darea i iubirea de iasc
Nici n-apucase i bine s te fi n scut
i-i erai Europei scut,
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 12(100)/2018
Iar ea, drept r splat i mul umire,
Te-a înjunghiat pe la spate, s i vii în fire,
i când î i era lumea mai drag , i mai bine,
Te-a vândut ca o curv , f ru ine!
Vai de capul t u a fost din început,
Mai bine nu te-ai fi n scut!
Asia i-a trimis scursorile sale
se odihneasc în tine, ca-ntr-o vale
Pe de o parte te l udau to i,
Pe de alta, te jefuiau, ca ni te ho i,
Tr sni-i-ar Dumnezeu s -i tr sneasc ,
Pe limba ta, a româneasc ,
i când le-o fi lumea mai drag
le dea otrav i podagr !
i ca i cum nu i-ar fi fost de-ajuns,
Te-ai r stignit tu singur , Iisus!
De fiecare dat când î i d Dumnezeu câte-o minte bun ,
Ai pizmuit-o, i-ai înjunghiat-o pe lun ,
Nici un neam nu i-a asasinat geniile sale,
Cum ai f cut-o, neamul meu, Dumitale!
Poate i de aceea Domnul te-a blestemat,
mergi ca racul, prin timp, împiedicat!
To i i-au b tut joc de tine, ara mea!
Parc -ai fi fost o cârp , nu o stea,
Ci m car acum, în ceasul din urm ,
nu r mâi de turm ,
te pierzi, s dispari din Istorie, f rost,
Ca i cum n-ai fi fost!
i din trud i din geniu, c tâi,
ajungi na ia Dintâi!
are Doamne, Tat Ceresc, Bunule Dumnezeu,
Ai, Doamne, mil de neamul meu!
St Patria
St patria ca pâine în câmpie
Deasupra ei se-nal bolta albastr
Si ve nicia este ve nicie
Si ara noastr este tot a noastr
St Patria ca stâlpul pe un deal
Vie ii eterne sus inându-i rostu
înc mai avem un ideal
Si neamul nostru este tot al nostru
St patria ca vulturul pe munte
Ochiu-i str luce-n lume ca un soare
Mai suntem iat dac tot mai suntem
Dac iubirea aceea ne mai doare!
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Constela\ii diamantine
Viorel MARTIN
Osânda
Bate vântul ca un arpe,
Rupe corzile la harpe,
Sfarm i d râm toate
Flautele fermecate.
fichiuie i biciuie te,
din coad ca un pe te,
Zgreap i se-nt rât ,
Ca o scorpie urât .
Scoate secolul la bar
i mileniul la osând ,
Norii negri m -mpresoar
i ar vrea ca s m vând .
i m scuip i m -mpro
i m -ntunec , puzderii,
Ca o namil de clo
Ce-a clocit peste imperii.
Parc Dumnezeu, s racul,
A sc pat din poal veacul.
durile din Marte
Bate vânt ca o n luc ,
Gândurile îmi usuc
i îmi vine dor de duc
Pe planeta matracuc .
i-am s merg i mai departe
Prin p durile din Marte,
m risipesc pe carte
Pân dincolo de moarte.
La r scruce de destine,
m -nv lui în lumine,
te reg sesc pe tine
În sonete cristaline.
Doamna mea i mândra mea,
-mi o zdrami de stea!
Cu tifla
Se mai scurg prin vreme
Pic turi de via ,
Tinere ea înc
d c m r sfa ,
Iarba m încânt ,
Frunza m dezmiard ,
Se aud prin codru
Lovituri de bard .
Lic re-n aluni
Ochi de licurici,
Mul i prieteni buni
S-au mutat de-aici.
Huruit de scânduri
Veacul îmi trimite,
lesc prin gânduri
Constela\ii diamantine
15
Herghelii cumplite. Câte-o nuc i-un covrig...
i îmi fac pomelnic Fream de vânt i ghea
i-mi trimit i chifla; Pomii degera i i goi;
Veacule nemernic, Când colindele prind via ,
O s i dau cu tifla! Ve nicia e cu noi.
Prin n me i, din dep rtare,
Tic-tac Vine-un cor de prichindei
Tic-tac, tic-tac! i când steaua sus r sare,
Nici clipele nu m mai încap; Dumnezeu e printre ei!
Alerg dup pâinea mea col uroas ; Lacrima
ianjenul vie ii a uitat s mai eas .
Pânza se-ntinde, de pânz ine-te, Am t iat via i plânge.
î i cuprinde clipele vinete. Picuri u oare...
De singur tate nu-s leacuri sau vraci, Nu m gândeam c o doare!
Taci i sap , sap i taci! Picurii cresc.
lumineaz c ile grele, Fiecare e ca un Glob P mântesc.
Mouse-ul scotoce te prin ele. Lacrimi curate
Trei degete danseaz pe tastatur , Atârn de vi e t iate.
Toate tainele c ilor le fur , i-mi arat o fa
Nu trebuie nici scar ... Strâmb i lunguia .
Rafturile pot s dispar ... Care-i misterul,
Vremi i imperii se fac i desfac... -n pic tur
Se-ncovoaie tot cerul?
Tic-tac, tic-tac!
Am t iat via
Din crâng, de sub tei
O cafea
i-mi vine s plâng...
Aura ta o v d numai eu, De lacrima ei!
ti o f râm de Dumnezeu,
Mi te d ruie ti ca o pâine, Ferestre
Când ast zi îl cheam pe mâine. Casa mea e o zestre
Toate speran ele mele Cu multe ferestre.
La tine vin s se-nchine, uit pe geam
Îmi luminezi via a cu ele i Dumnezeu îmi face program:
i nu ceri nimic pentru tine. Diminea a-mi arat un soare
Nop ile noastre, simfonii de culori, Cât o m lig de mare;
fac împ rat pân -n zori Prim vara, de Pa te,
i nu tiu, când n-or s mai fie, Când totul rena te,
De ce s mai colind prin ve nicie, d mugurii cum plesnesc,
Apare lumina de dup perdea... Firele de iarb cum cresc.
- Hai s bem o cafea! Televizorul din casa noastr
E alt fereastr .
Bun seara, la om bun Aici numai crime, violuri i accidente,
Bun seara la om bun, Nesfâr ite reclame
Am venit cu colindatul, La b nci i medicamente.
z pada umple satul Tzunami, cutremure, avioane c zute,
i miroase a Cr ciun. Borfa i, droga i, para ute.
Degera i i dolofani, Nu tiu cine-i face
Stau cârna ii pe la grinzi, Programul perfid.
Cade neaua peste ani, De asta-l închid.
Lacul s-a f cut oglinzi. uit pe fereastr ; stropii zglobii
Latr -n margine de sat ie dulci simfonii,
Câinii h ui i de frig; , seara, la geam,
O m tu ne-a mai dat Dumnezeu îmi face program.
16 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 12(100)/2018

Janet NIC{

R[fuiala paradoxului
Volumul de proz „R fuiala”, de Mihai
lcu an, ap rut la editura „Editgraph”, Bu-
u, 2018, se dovede te a fi o carte istea ,
plin de farmec, incitant , un foarte bun leac
pentru triste e i am ciune.
Cele treizeci idou de „pastile” t dui-
toare, înghi ite cu pu in r bdare, î i fac efec-
tul mintena , pân s i dai seama ce se în-
tâmpl .
Dincolo de proza tradi ional , grea de
sensuri, ca de pietre de moar , cu coborâ uri
în infernul subcon tientului, cu analize psi-
hologice sofisticate, puse pe bigudiuri meta-
fizice, Mihai S lcu an propune o proz post-
modern , vioaie, vesel , reconfortant .
Între tipul de proz european, înc rcat
de excesele imagina iei, de fiorul adâncimii
i al în imii, i tipul de proz american, adept
al imaginii rapide, u oare, f orgolii de
psalm sau od , prozatorul Mihai S lcu an
alege varianta american , mai potrivit pen-
tru zilele noastre.
Drept consecin , prozele prezentate nu
te pun pe gânduri, nu te îngroap , nu te afun-
în mister, ci te binedispun, te amuz i te
înt resc.
În esen a lor, schi ele sunt anecdote „nu-
velizate”, îmbr cate în haine scumpe de or -
ean, i se termin cu o poant hazlie. Aici
se vede mâna epigramistului Mihai S lcu an.
Strategic, proza domniei sale se adre-
seaz inteligen ei zburdalnice, nu sentimen-
tului greoi, lipicios. Personajele povestirilor
au simplitatea personajelor de basm, sunt,
mereu, orientate spre exterior, spre lumea
larg , nu sunt priponite de ru ul Eului im-
perios.
În povestirea „R fuiala”, dou firme de
construc ii treneaz în instan , de un an.
Avocatul afaceristului Marean îl sf tuie te
nu cumva s încerce mituirea judec to-
rului, c va pierde procesul. Domnul Marean
îi trimite judec torului un cadou, drept mit ,
i câ tig . Avocatul crede c au câ tigat da-
torit presta iei sale, dar afaceristul îi dezv -
luie secretul: el trimisese cadoul judec toru-
lui, din partea adversarului s u.
Anabela tefania Moldoveanu, românc
stabilit temporar în Londra, invit la ea a-
cas , dou românce, la o partid de bridge.
În timpul jocului, se poart o discu ie elevat ,
pe teme culturale. Se vorbe te despre un târg
interna ional de art , despre Mariana Nico-
lesco, Angela Gheorghiu i Henri Coand .
Se spun bancuri engleze ti, subtile, ironice,
vesele. La sfâr it, cele dou invitate, uimite
de confortul gazdei, afl c so ul acesteia
este scriitor. Scrie „proz scurt cu succes
garantat la femei, mai precis, cecuri. Cu
alte cuvinte, exact ce trebuie!”
Gheorghe I. Mânzal , om cuminte i mun-
citor, este un adev rat Stan P itul. Ghini-
oanele se in lan de el, din pricina altor
Mânzal din satul s u, dar cu alte ini iale.
Neavând ma in , nici permis de conducere,
trebuie s pl teasc o amend , venit pe nu-
mele s u, dar, pân la urm , se dovede te c
nu despre el era vorba. Alt dat , cu toate c
avea copiii mari, pleca i, de ani buni, la ora ,
e amenin at cu amenda pentru c nu- i trimite
copilul la cursuri, la coala primar . La fel a
it-o cu dispensarul, cu Ocolul silvic, cu
Judec toria. De fiecare dat , Gheorghe s-a
speriat, dar a rezolvat încurc turile.
Ultima p anie a lui mo Gheorghe este
memorabil . F cându-i-se o chemare la Biroul
electoral jude ean, pentru ridicarea mandatu-
lui de deputat parlamentar, vrând s profite,
ironic, de aceast încurc tur , mo Gheorghe
îi spune so iei: „Femeie, coboar valiza din
pod i preg te te-mi straiele de s rb toare
plec la Bucure ti, în Parlament. De a-
ceast dat , nu am s contest identitatea!”
În schi a „Un costum la patru... scân-
duri”, Gra ian Iuliu Romanescu, jurnalist,
care, prin fi a meseriei, ar trebui s fie un om
al zilei, vrea s devin scriitor, s adopte un
stil beletristic, superior. În acest sens, se în-
toarce în satul s u natal, s observe via a
satului, frumuse ea lui simpl i gr itoare.
Aici, se întâlne te cu un fost coleg de coal ,
acum, gropar, c ruia îi moare un frate. Pri-
etenul din copil rie îi cere lui Gra ian costu-
mul s u negru, pentru înmormântare. Gra ian
îi împrumut costumul, dar afl , pân la urm ,
, de fapt, costumul era pentru mort. Lovit
de realitatea care bate orice imagina ie, jur-
nalistul renun la visul de a scrie un roman
despre via a rural . Pentru jurnalist, realitatea
e poanta ce îl treze te la... realitate.
Schi a „Traducerea Bibliei” se termin ,
de asemenea cu poant . Un b utor de me-
serie vine la preot s se spovedeasc i î i
rturise te p catul de care nu se poate dez-
ra, dar nici nu vrea. Preotul îi spune f -
torului i degust torului de p cate c , dup
Biblie, b utura este du manul omului, iar
enoria ul nostru se ap cu alt înv tur
a C ii sfinte: „În eleg, p rinte, în eleg bine
ce spune i... Dar Biblia nu ne înva c tre-
buie s ne iubim du manii?”
În alt povestire, doctorul Silviu Radian
i inaugureaz noua clinic particular . S -l
impresioneze pe primul pacient care a intrat
în biroul s u, vorbe te, o bun bucat de
timp, la telefonul fix, cu un domn ministru.
Pacientul era, de fapt, me terul care trebuia
racordeze telefonul la re ea.
Cu structuri flexibile de feline, aducând
mai mult a eseuri, toate povestirile lui Mihai
lcu an radiaz de voie bun i de paradox,
împletindu-se într-un tot unitar.
sl nina semnifica iilor ascunse, f
conota ii coafate în mister, textele se desf -
oar la scen deschis , pe epiderma bunu-
lui-sim , invitând la veselie i relaxare.
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 17
Daniel MARIAN

Prelegerea umbrei
sau umbra prelegerii
De fapt, umbra în acceptul lui Vasile Ro- lele/ fu prins în Valul polemic/ au un sens/
dian are dou feluri de dimensiuni: una bun straiele din jad” (Ce este în str lucire).
- cea plastic exprimat în poemul tocmai citat, Pe undeva, a întrez ri o apropiere a lui
i una potrivnic , nimerit s -i aminteasc Vasile Rodian, în încrunt rile lui spiralat i
de poe ii Ion Monoran, Ghi Pruncu , zigzuit exprimate, cu frumoasele n stru cii
Eduard Pamfil. La vie ile acestora dense, tul- ale lui erban Foar . În orice caz, un spirit
buri, i poezia pentru ei, de acum, nu ar putea de Timi oara epocal îi duce a a, împreun ,
fie decât încrâncenat . Fie c e un „Pri- într-o plimbare pe unde timpul înc nu a
veghi”, fie un „Ecou mecanic”, au loc aprin- îmb trânit, iar locurile sunt fragede de înce-
deri despre care-ai zice c -s necontrolate puturi... „Ora ul/ cei pleca i/ ar întârzia pu in/
decât de vreun dumnezeu prip it prin un- în a-l recunoa te/ multe b nci, farmacii/ O.K.-
ghere, prin culise, vestibule ori m cini i uri/ pe unde trecea/ nu demult tramvaiul/ e
de unde s dirijeze o orchestr fenomenal de acum o statuie/ îl salut/ pe b iatul din tabl /
ciudat . E aici ora ul, e parcul, e tramvaiul, e sunt bucuros/ c are pântecul gol/ e o alt
Catedrala, i e o por ie bun de nemil a fi- prindere a eternului” ( iatul din tabl ).
rescului înaintea ob tesc-acceptabilului: „da- Cu tot dragul salut prefa a unui alt timi-
faci mult coal î i pierzi s lb ticia/ care orean dintr-un optzeci mereu updatat, Mar-
e aur în poezie, nu mai ai sufletul t u/ cin- cel Tolcea, care puncteaz admirabil i f
ste ti prea mult nimicul”... loc de-ntors: „Poe ii scriu i despre poe ii
Cu avânt dincolo de cotidian optzeci, vii, i despre poe ii care sunt mai pu in vii. Ei
imaginea se reduce, ori se induce, ori se de- sunt un fel de entomologi care, dac este
duce, dar ori icum e alta, în rcat la dimen- nevoie, îi readuc pe cei de dincolo aici cât ai
Un înfocat hai-hui i singur i cu prietenii siuni cosmice gata de ilumin ri progresive zice pe te, fluture, p die, libelul , vâsc,
de bun oar . Printr-o vale de vreme în care dar i de impact n ucitor: „Meteoritul/ mu el, romani . Într-un anume fel, atunci
se r stoarn mun i de vremuri. Tot r sfoind sc pat din legile centurilor de sus/ plesni ca când poezia face din poe i un fel de perso-
tr irile i retr irile ca într-o memorialistic un pufulete/ pe ruta p mânt/ Veghetorul/ se naje dintr-un teatru adev rat, cu replici, cu
obligatorie. Poate fi lucrul acesta f cut de la mai scutur i el de scame/ oricum era un pui un decor perfect adecvat epocii, ea, poezia,
un fir de iarb la o gean de izvor i mai de- de cosmos/ plecat s exploreze/ ce ploaie de se transform într-un fel de m rturisitor...”
parte la un pârâu de mir ri i mult mai departe lumini e/ inundar cerul/ Îngrijitorul cu ste- Încât mie ce mi-ar mai r mâne de zis...
la oceanul de întreb ri care nu vor s recu-
noasc realitatea în forma-i strâmb .
Vasile Rodian î i ia cu el umbra pe post
de str jer în „Criza portretului” aceea inevi-
tabil deopotriv me terului i privitorului
de rând. Vom în elege mai apoi de ce... „Fu-
geam ca dup o ar tare/ s prind umbra no-
rilor pe câmp/ se tot dep rta de mine/ nu re-
eam/ îmi pl cea i mie copil fiind/ s împart
cu cineva orele de p stor/ animalele î i aveau
treaba lor/ din iarba cât era î i mai ridicau
capul/ s vad ce mai pun la cale/ Îmi ziceam
anul viitor/ în vacan a de prim var / A a a
început s -mi fie dor de umbr ” (Umbra).
Senza ia de a fi urm rit permanent de
umbr e atât de puternic , încât mai bine o
invi i al turi de tine, s nu- i suce ti nici capul
nici min ile. Dar ce te faci când brusc umbra
se scunde de tine i tu nu mai po i chiar nu
mai po i f umbr ... Max Beckmann - Înainte de bal mascat
18 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 12(100)/2018

Stelian GOMBO}

Ce urmeaz[?!...
Mai sunt câteva zile i, iat , anul nostru centenar - 2018 a (de)curs niste, în pogrom-uri, gulag-uri i holocaust-uri, fie dup ce s-au
în mersul, altminteri firesc, dar implacabil, palpitant i tumultuos al perindat în tot felul de peregrin ri i emigr ri pe întregul mapamond,
timpului, fiind tot atâtea zile pân la sosirea noului an, 2019!... pentru ob inerea/câ tigarea unui respect, cuvenit i binemeritat, a
Acum este clipa ori momentul când fiecare dintre noi merit s i unui venit mai bun/a unui trai mai decent i a unei pâini mai bune/mai
fac un mic bilan al anului care a trecut, analizând/cânt rind ce a albe sau mai proaspete, când i pe ei de noi i pe noi de ei îi cuprinde
cut i ce nu a f cut în acest an, cu împlinirile, realiz rile, succesele i ne cuprinde dorul, regretul i jalea, mai cu seam atunci când
sau neîmplinirile sale!... con tientiz m faptul, trist i dureros, c au l sat acas , copii sup ra i,
În alt ordine de idei, trecând, deci, dincolo de planul nostru per- marca i i afecta i i, poate, chiar familii îndurerate i destr mate i, nu
sonal, referindu-ne, pu in, la scar na ional , în anul acesta centenar doar atât, ci au (mai) l sat o ar f for de munc , calificat i chiar
i-am evocat pe eroi (în special pe cei din primul r zboi mondial) î-am necalificat , de am ajuns s -i angaj m, în locul lor, pe al ii, de pe alte
comemorat pe to i f uritorii Marii Uniri, pomenindu-i, cu pre uire, meridiane?!...
respect i recuno tin , pe to i marii b rba i ai acestei ri, pe to i În concluzie, vin, iar i, s întreb, aici i acum: ce urmeaz , fra ilor,
rba ii de stat ai acestei na iuni ori patrii i, totodat , am intrat, care este proiectul nostru de ar , cu care plec m/pornim la drum,
bucuro i, festivi i triumfali, în Catedrala noastr Na ional - Catedrala din anul centenar - 2018, afar de anivers ri/comemor ri i manifest ri
Mântuirii Neamului!... cultural-spiritual-na ionale, pline de festivism, desigur, binevenite
Da, va s zic , ie im, curând, din anul nostru centenar, an în care, i ele, ori Sfin irea Catedralei Mântuirii Neamului, adic m gândesc
bineîn eles, au mai fost i alte multe, variate i diverse, momente/ la un demers/deziderat fiabil i viabil, eficient, consistent i suficient,
evenimente i manifest ri, toate gr itoare, relevante i elocvente complex i complet?!...
îns vin s întreb eu, unul, aici i acum: ce am înv at, noi to i, din Avem. Exist oare a a ceva?!...
toate acestea, cu ce ne-am ales, care sunt foloasele/rezultatele, Dac da, unde este i cum arat acest proiect?!
culturale, spirituale i duhovnice ti, pe care le-am deprins noi din Dac nu, ce mai a tept m sau, mai bine zis: de ce mai amân m/
toate acestea?... întârziem acest lucru?!...
Exist ele, aievea, cu adev rat?... ci dac nu, dac înc nu ne-am trezit din be ia aceasta cotidian
Vom fi, i noi, de aici înainte, mai curajo i, mai uni i, mai demni, i nu ne-am revenit din amor eala aceasta, generalizat , apoi s tim
mai determina i, mai fermi, mai corec i, mai one ti, mai cinsti i, mai cu to ii, oameni buni, c zadarnic a fost curajul i b rb ia eroilor,
altrui ti decât pân acum, ca neam, ca popor sau vom reveni la ve- zadarnic a fost eroismul i credincio ia m rturisitorilor, zadarnic a
chile noastre metehne, defilând separat i pierzând în comun, ca fost toat implicarea i determinarea marilor b rba i de stat ai acestei
pân acum!... ri, altminteri d ruit i binecuvântat de Dumnezeu, zadarnic a
Din tot acest an centenar - 2018, al unit ii noastre na ionale, fost loialitatea i fidelitatea regelui, altfel spus, zadarnic toat a-
când tân rul nostru stat românesc a împlinit primii 100 de ani, vom ceast spontaneitate a noastr , altminteri minunat , de-a dreptul
înv a, oare, s nu mai fim atât de dezbina i, atât de frustra i, atât de spectaculoas i plin de entuziasm îns lipsit de substan , seri-
complexa i, atât de încrâncena i, atât de invidio i, ozitate, consisten i consecven , una argu-
atât de egoi ti, atât de r zbun tori, atât de fragili, mentat , justificat i determinat , corect asumat
atât de f râmi i i (atât) de vulnerabili!... i sincer responsabilizat !...
Da, adev rat, mult lume, din toate col urile adar, evocându-i, în continuare, pe eroi,
lumii, a admirat i admir , în continuare, spon- pomenindu-i pe martiri, cinstindu-i pe to i f uri-
taneitatea noastr , din unele momente ale istoriei, torii Marii noastre Uniri de la 1918, trebuie totu i,
generozitatea sau ospitalitatea noastr , cultura, urmeze i altceva, s facem un pas, înainte,
spiritualitatea i civiliza ia noastr , ca neam/ca adic mai departe, dincolo de focul de paie, ajun-
popor, îns , din p cate, de cele mai multe ori, sunt gând, deci, s ne respect m între noi în ine, f
nevoi i s se opreasc numai la atât, fiindc de a ne mai sabota, antaja, calomnia, descuraja,
constan , perseveren i consecven , sus i- zbuna i marginaliza, în mod reciproc, cu alte
nut i înte-meiat , nu (mai) poate fi vorba!... cuvinte, haide i s ne apuc m serios, asumat i
De ce oare?... responsabil, de treab , c ci curajul, b rb ia, cre-
Deoarece, între altele, ne trezim/ne revenim dincio ia, patriotismul i eroismul nu trebuie s
prea târziu, uneori mult prea târziu, având, printre fie ni te calit i ori virtu i trecute i perimate ci,
altele, aceast sl biciune ori neputin de a-i apre- mai ales, prezente i, îndeosebi, viitoare!...
cia/admira pe cona ionalii/concet enii no tri, fie Pân una alta, v adresez, tuturor, un sincer i
dup ce nu mai sunt printre noi p mântenii, fie lduros la mul i ani, cu bucurie, cu împlinire,
dup ce au ajuns în exil sau în refugiu - cum, iat , fericire, sfin ire i mântuire!...
a fost, bun oar , ( i) cazul Regelui Mihai I al Ro-
mâniei, fie dup ce au ajuns în pu riile comu- Max Beckmann - Natur moart cu trandafiri galbeni
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 19
Ionel POPA

G. C[linescu - Spa\iul estetului

Cartea nun ii (1933); Enigma Otiliei (1938)
Unul din componentele
textului romanului c linescian
care d seama de individua-
litatea i originalitatea lui în
cadrul peisajului romanesc
românesc este spa iul. Pentru
a identifica func ionalitatea i
semnifica iile lui în trama ro-
manului, i chiar a tehnicii de-
scrierii, pornim de la câteva
supozi ii.
Nu numai criticul, ci i ro-
mancierul G. C linescu scrie
polemizând cu cineva, fie pen-
tru a critica constructiv, fie
pentru a propune o alt pers-
pectiv asupra obiectului, fie
din pl cerea jocului. C lines-
cu are patima i pl cerea confrunt rilor livre ti. Verva parafraz rilor
i a pa tiz rii nu neag pân la desfiin area sursei ini iale, ci, înso indu-
le de un zâmbet jovial, d o alt perspectiv .1 Autorul Enigmei Otiliei
îndreapt asupra mediului i oamenilor „în locul unui ochi de obser-
vator i moralist, ochiul estetului” fiind un balzacian f Balzac2.
Având în vedere chipurile sub care ni se înf eaz spa iul literar
linescian putem spune c autorul ii nun ii este adeptul dicto-
nului: «Spune-mi unde locuie ti ca s i spun cine e ti». Viziunea
scriitorului asupra spa iului exterior (natural, urban) i interior (odaia
i obiectele ei) este un util adjuvant în departajarea balzacianismului
de Weltauschauung-ul scriitorului.
Romanele lui G. C linescu se deschid cu un „tablou ini ial”
multifunc ional (Al. C linescu).Tabloul ini ial al ii nun ii, într-o
descrip ie narativizat , prezint întoarcerea tân rului Jim în ar de la
studii. Tabloul este subtil construit printr-o serie de opozi ii menite
sugereze ideologia romanului: dinamic/static, nou/vechi, civili-
za ie/natur , frumos/urât. Aceste opozi ii mereu prezente în roman
prin noi i noi imagini vor conduce la marea opozi ie Via /Moarte
(Eros/Thanatos).
Tân rul Jim (Ion Marinescu) c tore te spre cas cu „trenul de
mare vitez ”. Când trenul porni dintr-o sta ie transilvan , Jim trase
a compartimentului i „merse s se a eze la locul s u de lâng
fereastr ”. Din nou „Mirosul de piei încinse i de unsori îl f cu s
priveasc cu mai mult repulsie plu urile groase ale fotoliilor de
culoarea tutunului uscat. Pe spetezele i pe bra ele lor, eroziunile se
pref cur în ulcera ii negre lipicioase, adev rat lepr a stofelor b -
trâne. Jim acoperi cu batista plaga rezem torii sale. Apoi se l pe
spate într-o pozi ie calm , rece i meditativ [...].” Locul visavi de cel
al lui Jim era ocupat de o tân pe care o privea discret remarcându-
i frumuse ea i tinere ea întregii f pturi. De la un timp, Jim ridic
geamul compartimentului i privi afar :
„Locomotiva alerga adulmecând traversele, sfor ind la pode e,
ipând prelung la ivirea capetelor albe de pod, iar pistoanele zvârleau
ritmic lucioasele articula ii de-a lungul înaltelor i multiplelor ro i.
Hurducarea monoton , ciocnitul ascuns de lan uri i tampoane care
teau necontenit m surile se pref ceau la poduri în pr bu iri asur-
zitoare de mari pl ci de fier, dup care urma iluzia unei lini ti curg toare,
de izvor. Terasamentul luneca pe dedesubt, smulgând dup sine
stâlpii de telegraf i pomii [...].” Amestecul regnurilor va fi mereu
prezent în descrierile din cele dou romane.
Locul calului n zdr van din basm, care m nânc j ratic este luat
de locomotiva, care îl duce pe F t-Frumos la fel de repede spre desti-
na ie. În drumul s u întâlne te fel i fel de obstacole azvârlite în
urma sa de mama zmeilor, dar peste care trece victorios, bineîn eles
cu ajutorul calului n zdr van: „Pe retina îngust a ferestrei, stâlpii
de telegraf alergau în ând i coborând fasciculul de fire, urcându-
le pe un mal înalt i pr bu indu-le în râpe lutoase [...]” Câmpurile cu
„turme de tufe” i copaci se pierdeau într-o „cea aurie”, „Solul se
rupea acum în gropi, în ruine, în surp ri neregulate, mi cându-se ca
undele în sus i jos acoperind brusc orizontul i descoperind deodat
pr liri lungi de terenuri spre v i pierdute în genune, iar trenul c -
dea între maluri de lut [...] sau ie ea pe marginea unei râpe pr sti-
oase [...]” ipând prelung, locomotiva alearg mai departe, trecând
peste „O albie lat de râu, de n moliri împietrite i cr pate, în mijlocul
reia erpuia încet un fir de ap tulbure, ro ietic [...] vite înfipte cu
copitele în n mol [...].” Trenul alearg în ritmul tampoanelor, „zup-
zup-zup” iar „ uieratul locomotivei se preface într-un muget prelung
de bou r zle it, iar p mântul tremura de copite. Veneau cirezile de la
une [...] Cu lini tea marilor besti lacustre, un bou cu bust de
zimbru [...] privea sângeros i nemi cat trenul [...]” Trenul alearg
mai departe peste „mla tini cu ape coclite, putrede”, pe suprafa a
smârcurilor apare imaginea „monstruoas de ghiar crispat a câte
unei r cini exhumate din n mol.”
Dup cum se vede din pasajele reproduse, scriitorul renun la
banalit ile colare despre «frumuse ile naturii», la efuziunea senti-
mental , exprimarea impresiilor nu este retoric , ci una realist «în
alb i negru». Privirile scriitorului/ale lui Jim se opresc asupra aspec-
telor refuzate, considerate urâte de pictura i de literatura academizate.
Descrierea e ordonat de laitmotivul locomotivei. Imaginea cine-
matografic trimite spre futurism (D. Micu). Descrierea peisajului e
mereu întrerupt de mutarea privirii de la priveli tea de afar la cea
interioar a compartimentului i c torilor.
Între alergarea trenului i statica compartimentului exist un con-
trast cu rezonan simbolic . Trecutul, vechiul înso te noul, pentru
viitor trebuie s te ui i cu sechelele trecutului; via a nu e liniar i
numai lumin , ci un amestec de urât i frumos, de ofiliri i înfloriri;
lumea nu e numai din Jimi i Vere, ci i din „vecini de compartiment”
ca „vecinul masiv i stâncos, care r sufl greu, rumeg încet i mu
din când în când dintr-o felie mare de mortadela” i ca „ofi erul” care
20 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
doarme indecent i incomodeaz pe ceilal i c tori. Subtila imagine
a compartimentului are rostul de a releva tinere ea i frumuse ea
fizic i moral a celor doi tineri, chez ie a viitorului.
Toat critica a remarcat c romanul Cartea nun ii e construit pe
dou planuri opozabile: planul poematic al iubirii i planul caricatural
al „casei cu molii”, spa iu ridicat la rang de simbol absolut negativ.
Portretizarea ei e o „pagin de glorie a literaturii noastre” (Al. A.
Philippide). Descrierea a fost considerat o parodie a poeziei ruinelor
(D. Micu).
„Nu tiu al ii cum sunt, dar eu, când m gândesc la locul na terii
mele, la casa p rinteasc [...] salt i acum inima de bucurie!”, m r-
turise te Nic din Amintiri din copil rie de Ion Creang . La reve-
nirea, dup trei ani de absen , casa p rinteasc , mama i celelalte
rubedenii din „casa cu molii” nu-i trezesc lui Jim nici un sentiment
nostalgic, de bucurie a revederii, dimpotriv , are o atitudine rece.
Scriitorul nu face decât s demitizeze toposul «întoarcerii la cuib»:
„G. C linescu nu-i concureaz pe D. Anghel i Ion Pillat, nu înge-
nunche, asemeni celui dintâi, pe «covoare vechi cu flori terse», în
fa a iconostasului ferecat în argint, a ezat în «firida din p rete», nu
e p truns de «un sentiment adânc de evlavie» la vederea portretelor
de familie, nu tr ie te asemeni celui de-al doilea, sentimente pioase
contemplând «odaia bunicului», «ochelarii bunicii». Intrând, escortat
de baba Chiva, dup traversarea unei s li [...] cu l zi i cufere mari
de-a lungul p re ilor, într-o înc pere semiobscur , Jim e izbit de aerul
viciat, îmbâcsit de mirosuri în ep toare [unde este mirosul de gutui,
busuioc, lev ic ?]. Particularitatea descrierii e minu iozitatea arhe-
ologic , exercitat în absen a oric rei note declarat afective. B trâna
cas e pentru tân rul doctor în literatur un «Herculanum» acoperit
de lava anilor i, privind-o cu ochii aceluia, scriitorul comunic uimiri
intelectuale [...] Inaderen a uman-afectiv , i a personajului i a scri-
itorului la climatul «casei cu molii din strada Udricani» e categoric ,
de unde i ironia subtextual .”3
„Casa cu molii” e un muzeu-bazar. Jim face un adev rat inventar
al acestuia. Descrierea flamand a od ilor pline de mobile de tot
soiul, de ve minte, alimente, nu mai ofer imaginea unui „corn al
abunden ei”. Descrierea fiec rei od i devine «cartea de vizit » a
acelui care o locuie te. Scriitorul ofer o admirabil imagine a „unui
mediu înpietrit, situat în afara timpului i tocmai de aceea anacronic.”4
Vechimea împietrit a aceste lumi e sugerat i de toponimul „strada
Udricani” i de antroponimele: Chiva, Magdalena, Ghenca, Fira, Iaca,
Agepsina, Caterina, Lisandra, toate „moa te”. Acestor „mumii ambu-
lante” romancierul le opune pe tinerii frumo i i plini de via : Jim,
Vera, Lola, Dora, Mady, Bobby. Ace tia se mi în alt spa iu, total
diferit de cel al casei cu molii de pe strada Udricani. Dup trei ani de
Max Beckmann - Femeie citind
Anul IX, nr. 12(100)/2018
lips din ar , lui Jim Bucure ti îi pare uimitor de modernizat, constat
apari ia construc iilor moderniste ca Palatul Asigur rilor Generale,
Palatul Telefoanelor, un adev rat zgârie-nori, a restauratului-bar, a
magazinelor noi, moderne, a cinematografului, a imobilelor ce ad -
postesc institu ii i societ i de afaceri. Jim i Vera se plimb cu au-
tomobilul prin Bucure ti i la osea; tinerii danseaz tango i foxtrot,
merg la meciuri de box, iar în weekend merg la mare. Prin toate acestea
autorul ii nun ii traseaz un spa iu al civiliza iei urbane.
Cartea nun ii are un sfâr it, cam tezist, de basm: cei doi tineri,
Jim i Vera, se c toresc, renoveaz „casa cu molii”, modernizând-
o din temelii; „moa tele” dispar din peisaj. Victoria binelui asupra
ului e aureolat de procrea ie. Ultimul spa iu din roman este pân-
tecele Verei care rode te salvând lumea de la o catastrof cosmic :
„Jim îngenunche la marginea patului i, prinzând-o pe Vera de mijloc,
o s rut în mijlocul pântecului” rostind un mic poem închinat pro-
crea iei.
În mai multe rânduri, în variate formul ri, G. C linescu afirma c
„mediul nu e un adaos decorativ.” Adic , spa iul exterior i cel inte-
rior, cu prec dere, vorbesc în lipsa omului îng duindu-ne s intuim
tr turile lui suflete ti, modul lui de a fi, de a gândi, într-un cuvânt
caracterul i psihologia lui, i chiar s ne imagin m chipul lui.
Enigma Otiliei începe cu un amplu „tablou ini ial” (întregul capi-
tol I) alc tuit din dou panouri. Tabloul are menirea de a trasa coor-
donatele esen iale socio-istorice al cronotopului i pe cele ale tipo-
logiei personajelor. Descrierea este una balzacian , dar cu destule
abateri, relatarea e a naratorului omniscient i obiectiv, îns f cut
prin ochii personajului s u care treptat descoper strada i casa
utate, apoi interiorul casei i pe locuitorii ei. Descriere este mai
degrab o «mise en scene» decât «mise en abyme» cum afirm Al
linescu. Descrierea permite „indentificarea codurilor textului: so-
cial, cultural, tipologic, onomastic”.5
Prima fraz identific cronotopul: „Într-o sear de la începutul lui
iulie 1909, cu pu in dup orele zece, un tân r de vreo optsprezece-
nou sprezece ani, îmbr cat în uniform de licean, intra în strada
Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiz în
mân , nu prea mare, dar desigur foarte grea fiindc , obosit, o trecea
dintr-o mân într-alta. Strada era pustie i întunecat [...]”. Descrierea
locului, bogat în detalii semnificative, de la general la particular i
portretizarea casei c utate sunt f cute de ochiul unui arhitect, într-
un limbaj tehnic de specialitate: „Nici o cas nu era prea înalt i
aproape nici una nu avea cat superior. Îns varietatea cea mai nepr -
zut a arhitecturii [...], m rimea neobi nuit a ferestrelor, în raport
cu forma scund a cl dirilor, ciubuc ria ridicul prin grandoare,
amestecul de frontoane grece ti i chiar ogive, f cute îns din var i
lemn vopsit, umezeala care dezghioca varul, usc ciunea care umfla
lemn ria f cea din strada bucure tean o caricatur în moloz a unei
str zi italice.”
În fa a unei case cu ferestre înalte i înc luminat „sta-
iona o tr sur luxoas cu doi cai albi.” E casa c utat de
tân r, casa tutorelui s u. Despre descrierea „casei cu molii”
din Cartea nun ii s-a spus c e „o pagin de glorie a litera-
turii noastre”. Acela i lucru, i poate cu mai mult temei, se
poate spune i despre portretul casei lui Costache Giurgiu-
veanu: „Casa avea un singur cat, a ezat pe un parter scund
ale c rui geamuri p trate erau acoperite cu hârtie trans-
lucid , imitând un vitraliu de catedral . Partea de sus privea
spre strad , cu patru ferestre de o în ime absurd , formând
în vârfuri lor câte o rozet gotic , de i deasupra lor zid ria
scotea tot atâtea frontoane clasice, sprijinite pe câte dou
mensole. Acoperi ul c dea cu o stra in lat înspre strad ,
rez mându-se pe monsole desp ite de casetoane, totul în
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
cel mai antic stil, dar mensole, frontoane i casetoane, erau vopsite
cu un ulei cafeniu. Zid ria era crepat i scorojit în foarte multe
locuri i din cr turile dintre fa ada casei i trotuar ie eau îndr zne
buruienile. Un grilaj înalt i greu de fier, ruginit i c zut pe spate,
dovedea pe dreapta, existen a unei cur i în care se z rea prin întuneric
atâta frunzi i atâtea trunchiuri încât impresia [...] fiind de p dure
fund.” Intrând, încercând s închid „infernala u ”, tân rul se
trezi într-o anticamer „de o în ime incomensurabil , ocupând
spa iul celor dou caturi laolalt .” Scara avea în vârful ei un „Hermes
de ipsos [...] o copie dup un model clasic, dar vopsit detestabil cu
vopsea cafenie”, iar în locul caduceului avea o lamp de petrol.
Capetele de jos ale sc rii erau sprijinite de doi copii de stejar,
„adulter ri donatelliene”, care trebuiau s fie din marmor , pere ii
„grosolan tencui i” erau acoperi i cu imita ii dup picturile pompeiene,
iar plafonul imita unul roman. Concluzia estetului nu se las a teptat :
„Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era inter-feren a de a
executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotivite.” Tot
ansamblul arhitectural era lipsit de „coeziunea planurilor”, iar imita iile
grosolane d deau impresia de „ruin i r ceal ”.
Dup anun area prezen ei, prin „tragerea de mâner a unui clo-
po el”, tân rul z re te în capul sc rii o închipuire de „omule ”, care
la întrebarea tân rului („- Unchiul Costache? [...] Eu sunt Felix”)
spunde bolborosind: „- Nu-nu-nu tiu ...nu-nu st nimeni aici, nu
cunosc...”. Buim cit, tân rul Felix e gata s plece, dar trase din nou
de mânerul clopo elului. De data aceasta din capul sc rii, din spatele
trânului se auzi vocea cristalin a unei tinere: „- Dar, papa, e Felix”.
Condus de veri oara Otilia i urmat de unchiul Costache, Felix
intr într-o „odaie foarte larg i foarte înalt [...] în mijlocul ei, la o
mas rotund prev zut cu o mare lamp de petrol [...] se aflau , în
fa a unui joc de table, trei persoane, care la deschiderea u ii ridicar
capul în felurite grade de curiozitate. Erau dou femei i un b rbat.”
Un detaliu semnificativ: distribu ia luminii împarte spa iul în dou :
mijlocul înc perii e luminat, restul în obscuritate. Acolo se retrage
Felix, pe o canapea, descoperind în semiobscuritate un b rbat „cu
broboad i scurt barbi on, care broda”. Dup vreo dou ore de chi-
nuitoare a teptare, e condus de Otilia în camera ei pentru odihn ,
prilej pentru scriitor de a descrie, atent la detalii, odaia tinerei. Ca-
mera se afla în plin dezordine: C i, obiecte de toalet feminin ,
pu i, îmbr minte erau împr tiate peste tot, u ile i sertarele
mobilei, „cu piese vechi dar alese cu gust”, erau deschise. Aceast
descriere a camerei întrege te portretul ini ial al fetei. Dezordinea
Max Beckmann - Dup amiaz
21
interiorului, diversitatea i calitatea obiectelor pun în eviden tine-
re ea i frumuse ea personajului, acel amestec indicibil de tr turi
înc nedefinite i contradictorii. Camera Otiliei devine pentru Felix,
mai ales dup plecarea ei pe nea teptate, în secret, la Paris, imagine
înlocuitoare a fetei, pe m sur ce în sufletul s u cre te sentimentul
iubirii.
În curtea vecin casei lui Costache se afl casa surorii sale Aglae
Tulea. Între cele dou case se circul direct prin gr din . Casa e „f -
etaj, cam veche, dar solid .” Înf area casei, „perfec iunea” geo-
metric a cur ii, i interioarele (mobilier, mul imea „tablourilor” pictate
de Titi, copii dup ilustrate, i a broderiilor executate de Simion,
rbatul Aglaei, camera Auric i, cel lalt copil al familiei) ne spun c
intr m într-un mediu în care cultura, intelectualitatea, frumosul se
sesc în mare suferin . Spa iul (casa cu exteriorul i interioarele ei)
corelat cu rela iile dintre personaje arat c lumea din Enigma Otiliei
este e înc nedesprins din stadiul gentilic.6
Dac descrierea spa iului î i aduce contribu ia la circumscrierea
a ceea ce de la Balzac încoace se nume te milieu, atunci descrierea
camerei devine modalitatea principal de cunoa tere a personajului,
iar dictonul «spune-mi unde locuie ti ca s i spun cine e ti» î i do-
vede te valabilitatea. Ilustrativ , în acest sens, este i descrierea lo-
cuin ei lui Pascalopol din capital i a celei de la mo ie. Locuin ele
lui Pascalopol sunt în total opozi ie cu cele ale lui Costache Giur-
giuveanu i Aglae din strada Antim, distan a dintre ele este astrono-
mic . Locuin ele lui Pascalopol se impun prin frumuse ea i urba-
nismul lor. Casa de pe Calea Victoriei are dou caturi. Dup ce urci „o
scar cu balustrad de fier forjat” ajungi în fa a unei u i pe care o
bli „de email arat simplu: Leonida Pascalopol”. Apartamentul
înf eaz „ultimul confort”: „ferestre i înc peri mari”, u i „largi cu
frontoane”, cu „l mpi electrice”, „în loc de dormitor, avea o sofa
joas , enorm ” acoperit cu un „chilim vechi de mare calitate, în
culori dulci de otav ”, pe pere i atârnau „arme vechi”, în camer se
aflau „câteva scaune în X, încrustate cu sidef”, pe pere i atârnau
„mici picturi”; „Biroul avea o mas simpl de stejar [...] pe ea se aflau
un teanc de registre” i o „ma in de scris «Yost», pe pere i câteva
reproduceri de tablouri alese cu gust” printre care i un „Grigorescu
autentic” i alte tablouri „centrate în jurul unui mare portret al unui
tân r student de universitate german în uniform de asocia ie goli-
ardic ”, iar „pe întinderea unui întreg perete” erau vitrine „în esate
cu c i [...] fran uze ti, nem ti i chiar engleze ti” de agronomie,
medicin veterinar , economie politic , de istorie „ i foarte mult
literatur ”; pe un raft, „Felix z ri i un flaut” la care, afl Felix, am-
fitrionul cânta; în vitrine i „cuiere ne ti” atâr-
nau „ulcele ardelene ti i câteva tipsii perugiene
de la începutul secolului al XVI-lea”, Tân rul Felix
privea toate acestea cu „uimire i nesa ”.
Otilia i Felix, la invita ia lui Pascalopol, vor
vizita i mo ia acestuia. În gara Ciulni a îi a tepa
Pascalopol „îmbr cat într-un elegant costum co-
lonial. i la casa de la mo ie, Felix constat armonia
dintre rustic i urban, echilibrul dintre cerin ele
arhitectonicii i nevoile de confort. Întreaga înf -
are a casei, organizarea i munca mo iei arat
este vorba de o ferm modern , de tip capita-
list; aici Pascalopol este un fermier american. La
întrebarea lui Felix: „- Produce mult mo ia?”, Pas-
calopol r spunde: „- Produce, fire te, dac o ex-
ploatezi ra ional” practicând „culturi specializate.”
Ajun i aici cu comentariul, ne permitem o mic
parantez care numai aparent ne abate de la tema
investiga iilor: descrierea celor dou spa ii cores-
22 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
punz toare cu cele din Ciocoii vechi i noi, Via a la ar , T nase
Scatiu ne spune f echivoc cine este personajul cu numele Leonida
Pascalopol, ca stare social , statut intelectual-spiritual, inut moral .
Pascalopol este un aristocrat, nu de sânge, ci prin educa ie i munc .
Obâr ia lui literar nu e în linia lui Dinu Murgule , nici din cea a
boierilor sadovenieni, tip Lai Cantacuzin, nici din boierii or eniza i
ai lui Ionel Teodoreanu. Leonida Pascalopol al lui G. C linescu co-
boar din Dinu P turic , T nase Scatiu i Miron Iuga, dar f bruta-
litatea i viclenia primar a primului, f b nia grosolan i
incultura celui de-al doilea i f arogan a încremenit într-un feu-
dalism anacronic a celui de-al treilea. Fa de personajul s u, scriitorul
nu manifest nici simpatie ilicit , nici antipatie parti-pris. rintele
u având toate datele genetice procreeaz un lord.
i o ultim observa ie cu privire la rolul spa iului, în spe a ca-
sei, în proiectarea personajului: Stanic Ra iu e un personaj f ca-
, el e mereu într-un du-te-vino pri ora , din ora în casa lui Giurgiu-
veanu sau a soacrei Aglaie, între cele dou case, i din nou în ora .
Condi ia lui de comis-voiajor al ve tilor, pu ine adev rate, multe
inventate, r spunde pe deplin la întrebarea: Cine este Stanic Ra iu?
Spiritul structural citadin al lui G. C linescu i pledoaria sa ferm
pentru urbanism nu presupune obligatoriu i automat respingerea
naturii, îns el, spre deosebire de un Odobescu, Duiliu Zamfirescu,
Sadoveanu, are o alt viziune despre natur , o vede din alt perspec-
tiv . În descrierea spa iului natural, C linescu renun i la mitologie,
i la idilic-bucolic, i la patosul liric, i la metafizica romantic i
panteism, i la sociologie, iar ce este primitiv i închistat îl impresi-
oneaz negativ. Tot ce i se ofer privirii este pus sub lupa ochiului-
arhitect, vede spa iul fizic-geografic ca estet. Pentru C linescu a fi
om al civiliza iei urbane i produc tor de civiliza ie urban omul
trebuie s reorganizeze materia i, din P mânt, Ap , Foc i Aer, s
zideasc un nou „spa iu acoperit”, altfel natura singur , f zid ria
omului e surs a resemn rii i amor irii, iar hipnotismul ei inactiv
ucide spiritul, spa iul i obiectele fiind supuse haosului, degrad rii,
iar omul dispari iei. Cele dou tablouri de natur , ample (capitolul
întâi din Cartea nun ii i capitolul ase din Enigma Otiliei) sunt
suficiente pentru a dovedi apartenen a scriitorului i implicit a perso-
najelor sale (Jim, Vera, Otilia, Felix, Pascalopol) la civiliza ia urban .
Pentru tinerele personaje c linesciene ora ul este cadrul lor firesc
de existen , nici un moment nu se simt ni te dezr cina i, ni te
inadapta i.7 Cele dou tablouri sunt suficiente i pentru a eviden ia
spiritul polemic-constructiv în care scrie C linescu.
Excursia lui Felix i a Otiliei în peisajul rustic este o aventur într-
un spa iu str in, nou în raport cu experien a lor de via . Aventura le
provoac emo ii necunoscute, dar fire ti8:
Max Beckmann - Iadul p rilor
Anul IX, nr. 12(100)/2018
„Otilia i Felix coborâr în gara Ciulni a [!], întâmpina i cu bri
de Pascalopol [...] îmbr cat într-un costum rural-colonial [...]. Bri ca
îns i era un vehicol de lux, u or ca un caic, i cei doi cai negri erau
a de voinici i de n va i, încât tr sura p rea mai u oar decât
era într-adev r [...]. Mo ia se afla la vreo 15 kilometri dep rtare de
Ciulni a în direc ia Dun rii”. Pe m sur ce bri ca str bate câmpia
ganului, naratorul descrie totul prin ochii lui Felix. „Câmpia era
a de plat i întins , încât nu i se z rea nici o margine”. În alergarea
tr surii pe dinaintea ochilor lui Felix se perind imagine dup ima-
gine: „fâ ii enorme” de p mânt care fuseser lanuri de grâu, iar acum
erau „întinse miri ti”; „când bri ca trecea printre s turile de
porumb, zarea era astupat cu des vâr ire”; „La încetarea porum-
bi tilor, reap reau miri tile de lanuri tot atât de lungi de ov z”; „un
cal ie it pe nea teptate în marginea câmpului p rea gigantic, copilul
care-l mâna din urm cu o nuia, un ciclop”; Felix se sim ea pierdut de
sute de ani pe locuri în care orice urm de civiliza ie fusese distrus
de mult soare i de ierburi”. Dincolo de „gr din rie” d dur de un
pârâu, dar care „nu era decât o erpuire de an [...] în care prezen a
apei era dovedit doar de noroiul gros [...] i de mici b ltoace verzui.
Un miros de li tr da un ochi de ap cu broa te.” La orizont „se
ivir ni te pete negre [...] ni te domuri negre cu epi în vârf [...]
co ere de nuiele împletite, grajduri de nuiele, case de nuiele lipite cu
lut scorojit [...]. Totul alc tuia o ruin trist [...] un Pompei de lut”;
„Felix avu intui ia pustiet ii scitice”.
Urmeaz celebra imagine cinematografic vizual-auditiv-cinetic
cu „zeii negri”:
„Uruitul ro ilor i tropotul cailor spori în con tiin a lui [Felix] într-
un chiot prelung, ca i când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoar-
de. i într-adev r, un fum înec cios începu s se ridice în zare i aerul
suna de ni te r gete neindentificabile [...].Un noroi gros p rea c
se rostogole te moale dinspre zare spre tr sur , un noroi cald care
fierbe i plesne te, f când s se mi te domol suprafa a lui. Buc i
din aceast lav p ta câmpul ici-colo, adunându-se spre centrul in-
vaziei. Strig te guturale, sugrumate, crescur în val, i noroiul începu
se pr vale mai cu putere, zguduind p mântul.” „Sunt bivoli”, zise
Pascalopol oprind bri ca la marginea drumului pentru fereal i
privirea spectacolului: „Colbul crescu ca o furtun i înnegri totul.
În inima lui se z rise întâiele vite, lungi, negre, cu capul plecat i
adulmec tor [...] mergând ondulat ca o barc neagr pe Styx. Apoi
venir mai multe laolalt plutind îndesate unele înt-altele, pline de
moale încrustate b rboase i, în sfâr it, invazia fu atât de general ,
încât bri ca fu înconjurat de ace ti zei negri care tr geau din n ri
privind spre Otilia, confundând-o poate cu o buruian mai înalt
[...]. Tropotul, r getele [...] f ceau o larm surd în care r reau
ni te urlete s lbatice”, ale bivolarilor. Dup ce mai str tur ni te
lanuri, Felix z ri la orizont o „pânz de salcâmi” în spatele c reia
descoperi un grup de cl diri: re edin a fermierului Pascalopol.
În zilele urm toare cei doi tineri musafiri, c rind un cal „masiv”
i cuminte, viziteaz împrejurimile conacului pân la un hele teu,
„Priveli tea era sinistr i grandioas ”; „În apropierea hele teului
mântul era înnoroiat”, apa din lac era „mocnit , scârboas ” i un
„miros p trunz tor de li umplea aerul”, „ni te bivoli e” erau în ap
„pân la pântece”. Imaginea d lui Felix senza ia unor „vise grele”.
Imaginea B ganului este într-adev r o „urie enie”, dar pe ori-
zontal nu pe vertical ca în „Cetatea vie””.
Impresiile contradictorii trezite de urie enia sublim , dar i în-
sp imânt toare a B ganului sunt oarecum contrapunctate de ceea
ce cei doi tineri tr iesc pe nea teptate i inedit, poetic, întin i al turi
pe o claie de paie ascultând târâitul greierilor i privind cerul înstelat.
„Sufletul lui Felix se umplu de o lini te sfânt , de un sentiment de
total desfacere de p mânt. În aceast naviga ie aerian luase îns
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
i pe Otilia.” Sentimentele celor doi nu sunt în contradic ie cu ce au
tr it str tând s lb ticia B ganului, ci sunt fire ti pentru tinere ea
sufletelor lor. Imaginea aceasta face pandant cu poemul închinat
procrea iei din finalul ii nun ii.
Descriind B ganul, Odobescu îl vede prin tablourile i statuile
din Louvru, Duiliu Zamfirescu încearc implantarea în peisajul valah
a idilicului i bucolicului clasicilor latini, C linescu, un citadin, îl
descrie realist, sub unghi geologic i amestecul regnurilor. N. Balot
are urm toarea opinie: „Chiar i în descrieri ale naturii [...] pitorescul
de sorginte romantic (pe care-l repudiaz teoretic), ca i patosul
liric al particip rii la cele ale firii (de origine nu mai pu in romantic )
sânt înl turate prin interven ia hiperbolismului [...] expunerea este
tipic esteticii grotescului. B ganul [e] o infinitate monstruoas .”9
Dac în ceea ce prive te descrierea „casei cu molii”, a interioarelor
casei lui Giurgiuveanu sau a celor din casa Aaglaei i în ceea ce
prive te tipologia personajelor (cu excep iile tiute) opinia lui N.
Balot e de acceptat , ea nu este de accepta pentru descrierea spa iului
exterior natural-geografic. Valoarea i fascina ia descrierii B ganului
nu vine din exagerarea specific grotescului, ci din vibra ia real i
fireasc în fa a „urie eniei” spa iului geografic al câmpiei B ga-
nului, iar C linescu ( i personajul s u) nu se las însp imântat de
primitivism, de preistorie ca eul bacovian din Lacustr . linescu i
personajele sale (Jim, Felix, Otilia, Pascalopol) v d natura, spa iul în
general, sub unghi estetic.
Ora ul ca décor epic nu apare în proza noastr odat cu romanele
H. P.-Bengescu, Camil Petrescu, G. C linescu i al ii. Primele imagini
ale Bucure tiului ca topos literar, e drept anemice estetic, apar în textele
lui Ion Ghica, George Barozi, în anonimul „Donjuanii din Bucure ti”,
de la mijlocul secolului XIX. Prima imagine istorico-documentar i
cea mai consistent literar apare în Ciocoii vechi i noi (1863) de Ni-
colae Filimon, certificatul de na tere a romanului românesc. Prima
cotitur , calitativ estetic, spre nodernitatea or eneasc , lucrativ , o
face Ioan Slavici cu Mara (în vol. 1906). Prin toposurile Radna-Lipova-
Arad-Viena apar primii germeni ai noii lumi sociale i psihologice.
Ie irea din patriarhalitate, stagnare, contempla ie, sterile, e posibil
numai prin acceptarea forfotei ora ului i integrarea în ea.
În Cartea nun ii i Enigma Otiliei, linescu chiar dac se
înscrie pe linia H. P.-Bengescu i Camil Petrescu nu realizeaz chiar
o fresc a capitalei cum sus ine Gh. Glodeanu10. În cele dou romane
linesciene sunt prezente doar embleme ale noului, disipate în sce-
nariul epic, ca semne ale procesului de desprindere a capitalei din
condi ia de „mare sat” i p irea lui spre civiliza ia urban . S le
enumer m: trenul, electricitatea, telefonul, automobilul, cinema-
tograful, ringul de box, mari imobile care ad postesc institu ii, resta-
uratul-bar, practicarea excursiei i a week-end-lui. Jim, Vera, Lola,
Dora, Medy, Bobby, Felix, Otilia (nume moderne) sunt tineri frumo i,
care se îmbrac sportiv, dar i elegant. Toate aceste semne de civi-
Max Beckmann - Trei cranii
23
liza ie urban sunt opuse vechiului, mediocrit ii, imita iei, dezordinii
din construc ii i din gândire. Scriitorul le respinge prin ironie i
criticism, prin subtile trimiteri spre valorile arhitecturii i artei. Ro-
mancierul î i imagineaz în locul marii hardughi o a ezare uman cu
adev rat de civiliza ie urban în care s nu mai existe Pripasuri,
Medeleni, târguri „unde nu se întâmpl nimic”, în care s nu mai
existe numai Scatii, Ioni, D nu i, ci i oameni complica i, instrui i,
cul i, cerebrali. Pentru C linescu, ca i pentru Lovinescu, contem-
poranul s u cu care, uneori, a polemizat, opozi ia rural/urban nu este
una valoric . Pentru ei urbanizarea societ ii e o necesitate istoric ,
iar pentru roman (literatur ) o necesitate estetic . Apropo de opozi ia
rural/urban: C linescu a afirmat, în repetate rânduri, în diferite for-
mul ri, c i în lumea satului exist toat scara de valori morale, ca în
orice societate, dar f c rtur rism, c un ran i Kant î i pun ace-
lea i probleme, dar fiecare le rezolv în felul s u specific.
Spirit citadin i livresc, polemic-constructiv, C linescu î i cons-
truie te spa iul s u literar cu ochi estetic. Totdeauna când face de-
scrierea spa iului i a obiectelor ce-l populeaz scriitorul are în spate
un model cultural, iar grandiosul sau elementarul, noul sau vechiul
din tablourile sale sunt programate la fel ca balzacianismul (N.
Manolescu, p. 255). Aceste caracteristici dau descrierilor c linesciene
originalitate i farmec. Descrierile c linesciene ale naturii, ale exte-
rioarelor i interioarelor caselor atât în con inut, cât i tehnic , sunt
cute dup criterii estetice, nu de un scrib-me ter, ci de un intelectual
sensibil deopotriv la frumos i la urât. Imaginea spa iului cu limbajul
ei propriu are semnifica ii istorice, sociale, morale, psihologice, inte-
lectuale, culturale. Ceea ce scrie Erih Auerbach despre Balzac se
potrive te i romancierului nostru:
„El nu s-a mul umit, asemeni lui Stendhal, s situeze personajele,
al c ror destin îl poveste te cu gravitate, într-un cadru istoric-contem-
poran i social bine determinat, ci a conceput aceea leg tur ca ne-
cesar : fiecare spa iu de via devine pentru el o atmosfer moral i
sensibil care îmbin peisajul, locuin a, mobila, corpul, caracterul,
rela iile, ideile, activitatea i soarta oamenilor, iar situa ia istoric
general apare la rândul ei ca o atmosfer care cuprinde toate spa iile
de via luate aparte.”11
Spa iului literar din cele dou romane este pe aceea i lungime de
und cu concep ia autorului lor despre „sensul clasicismului”. Spa iul
literar c linescian rela ionat cu celelalte componente ale textului
duce spre Weltanschuung-ul scriitorului.
Note i bibliografie
Edi ii
G. C linescu, Cartea nun ii, Ed. Minerva, Buc.,1978
G. C linescu, Enigma Otiliei, 1959
*
l. D. Micu, G. C linescu - Între Apollon i Dionysos, Ed. Minerva, Buc,
1979, p.185
2. N. Manolescu, Ochiul estetului în Arca lui Noe, vol. I, Ed. Minerva, Buc,
1980, p.257
3. D. Micu, op. cit., p.78,79,80
4. Gh. Glodeanu, G. C linescu sau redescoperirea polemic în Poetica
romanului interbelic, Ed. Ideea European , Buc, 2007, p.143
5. Al. C linescu, „Începutul” i „sfâr itul” în romanul lui G. C linescu în
Perspective critice, Ed. Junimea, Ia i, 1978,p.l02
6. D. Micu, op. cit., p.545
7. idem., p.523
8. Ion B lu, nota de la p. 92 în Enigma Otiliei, edi ia Ed. Albatros, col. „texte
comentate”,1983
9. N. Balot , Satiricon-ul lui G. C linesc în De la Ion la Ioanide - Prozatori
români ai secolului XX, Ed. Eminescu, Buc, I974, p. 435
10. Gh. Glodeanu, op. cit., p. 142
11. Erih Auerbach, Mimesis, Buc, 1967, p.523
Capitol din studiu în lucru, Spa iul literar în romanul românesc - inventar
fenomenologic Media , noiembrie, 2018.
24 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Voichi\a TULCAN MACOVEI
Al. Florin |ene:
Situa\ia din via\a literar[
a României î@nceputului de secol XXI
Ca analist al st rii de fapt din literatura român a tuturor epocilor,
domnul Al. Florin ene î i îndreapt privirea i asupra vie ii literare
din România de dup anul 1989, când, dup opinia sa i în mod
firesc, ar fi trebuit ca lucrurile s se a eze într-un climat de normalizare
a valorilor literare. C ci, a a dup cum însu i consemneaz „Literatura
înseamn libertate i nu este nevoie de mai multe canoane. Ci chiar
de niciun canon”. De ce, atunci, sus ine domnia sa, „înc mai func i-
oneaz dup ob inerea libert ii, canoane teoretice, care impun reguli
ce ar trebui respectate de scriitori?”. Cu prec dere, vorbe te de „nefe-
ricitul C rt rescu i improviza ia cacofonic Postmodernismul româ-
nesc”, prin care acesta ar fi tran at un drum, nu doar liber literaturii
noastre, ci acceptând în arta literaturii ie irile sim urilor celor mai
grote ti, chiar pornografice ale omului-creator.
Al. Florin ene caut i motiva ia acestui demers privind postmo-
dernismul i consider c , de i a trecut comunismul, avem înc de-a
face cu scriitori care au venit din aceast epoc i sunt înc aservi i
unor directive. Plecând de aici, putem s accept m critica acerb a
domnului ene: „Ce preten ii s am eu la Paul Cornea, când Poulidorul
genera iei ’80, C rt rescu, ca s nu-l numesc altfel, zicea despre
Heidegger c umbla cu basca prin cârciumi, exersându- i hermene-
utica. Analfabetul n-avea de unde s tie c , simbolic, postmoder-
nismul (în cazul c exist ) ar începe dup ce Nietzsche ar fi vestit c
«Dumnezeu a murit» (interpretat fundamental de Heidegger).”
inând cont de aceste considerente, analistul Al. Florin ene
ajunge la concluzia c „în literatura român au învins scriitorii ca-
noniza i de regimul comunist”. Mai mult decât atât, c „în b lia re-
canoniz rii au învins activi tii din sistemul propagandei PCR”.
Sunt aici acuza ii, chiar grave, fa de starea de fapt a literaturii
Max Beckmann - Telescopul
Anul IX, nr. 12(100)/2018
noastre de dup 1989. Ele se refer , în principal, la faptul c , spus
direct, dac nu scrii cum a trasat postmodernismul, dac e ti prea
sensibil i ai crea ii prea morale, înseamn c nu e ti bun, nu e ti un
scriitor al timpului, deci nu faci parte din literatura român .
a este! Afirm, ca scriitor mai moralist, mai tradi ional al acestui
timp!
Aceasta deoarece, în plan general, sunt apreciate crea iile, indi-
ferent de gen (dac se mai respect genul literar, având în vedere mult
propov duita intertextualitate) care promoveaz , de multe ori, non-
sensul, kitsh-ul, pornografia, doar pentru c suntem în epoca post-
modern trebuie obligatoriu s transform m în art tot ceea ce este
urât i dezgust tor. (aplicarea cu orice pre a dezideratului arghezian
de a face „din bube, mucegaiuri i noroi - frumuse i i pre uri noi”)
Mergând pe analiz , ni se argumenteaz c , dup ob inerea liber-
ii cu ocazia Revolu iei din 1989, valoarea literar a r mas în Ro-
mânia, la fel de tributar socialului i politicului, precum în epoca
comunist .
„În ara noastr , dup 1989, s-au constituit, de la început, dou
grup ri i i-au disputat notorietatea în fa a unui public dezorientat.
Eliti tii s-au declarat minoritari, în timp ce oportuni ti «apolitici»,
care fuseser activi tii culturali ai regimului criminal comunist, s-au
regrupat în jurul unor port-drapele apar inând genera iei 1960-1980,
obedien i fa de Puterea Comunist , care în prezent fac jocurile ce-
lor proveni i din FSN, interesa i s p streze ierarhiile prestabilite de
regimul comunist, i acum men inu i în falsele ierarhii în «istoriile»
de doi bani semnate de N. Manolescu i Alex tef nescu”. (În litera-
tura român au învins scriitorii canoniza i de regimul comunist -2017)
Sigur, ca autor cu o privire ager asupra literaturii, deoarece con-
tientizeaz foarte bine care este locul dumnealui în context, Al.
Florin ene a fost atent la toate schimb rile din cultur , cu prec dere
din literatura român postdecembrist .
i, dup cum s-a prezentat de atâtea ori, ca un om onest, ca un
gânditor lucid i critic, i-a permis s emit constat ri care vor r mâne,
cu siguran , peste timp.
O astfel de „sentin ” deloc u or de acceptat este urm toarea:
„În literatura român au învins scriitorii canoniza i de regimul co-
munist”. De i autorul subliniaz c a avut loc o „b lie” pentru re-
canonizarea scriitorilor, au învins aceia i oameni ai propagandei
comuniste. Argumentul fundamental i absolut plauzibil în acest
sens, const în existen a acelei „memorii colective” care a absorbit
i a ierarhizat scriitorii dup criteriile încet enite în perioada pro-
pagandei comuniste.
Pe acela i ton vehement, domnul Al. Florin ene acuz în mod
special, pe cei doi critici literari forma i la propaganda comunist ,
Nicolae Manolescu i Alex tef nescu. „Vina lui Manolescu i te-
nescu este c au men inut în ierarhia listei lor autori ce au promovat
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 25
realismul socialist, promovând astfel nonvaloarea i chiar porno- Doina DR{GU|
grafia”. Sub scutul acelora i argumente, Al. Florin ene aduce în
fa a noastr nume sonore de scriitori români onora i în coala co-

Rolul
munist , canoniza i de „rigorile realismului socialist”, care au con-
tinuat s fie aplauda i, nume precum: D.R. Popescu, Augustin Buzura,
Ion Mure an i al ii.
Acum, sincer vorbind, personal, m-am format ca profesor de

jurnalistului
Limba i Literatura Român în perioada comunist i am predat în
liceul românesc atât înainte de Revolu ia din 1989 cât i dup .
Observa iile domnului Al. Florin ene m-au f cut s deschid ochii

fa de aceste probleme i s le v d într-o alt lumin . Înc din fa-
cultate, m chinuiam (eu i colegii) s înv m romanele lui D. R.
Popescu, Dumitru Popescu, i greoaia proz a domnului Augustin
Buzura (care de altfel, a fost un mare om de cultur ). i am f cut
acest lucru, f s c ut m sau s apreciem elementele estetice. Doar
pe cele de natur social sau politic ! sau s apreciem elementele
estetice. Doar pe cele de natur social sau politic !
i atunci?
Chiar dac vor fi unii care vor sus ine c domnul ene nu are
dreptate în cele demonstrate i c este p rtinitor, suntem de p rere
, într-adev r, s-ar impune o reevaluare a Istoriei Literare Române.
i dac mergem pe firul acelora i idei, se pot aduce argumente i din
„Manifest în anul Centenarului!”, un alt document care analizeaz
critic valorile Literaturii Române actuale. „Dup 1964 (când sunt
elibera i majoritatea de inu ilor politici) încep s fie «recupera i»
fo tii de inu i scriitori: Ion Caraion (turn tor dovedit!), Al. Paleologu
(turn tor autodenun at!), Nicolae Balot (turn tor dovedit!), t. Aug.
Doina (turn tor dovedit!), C. Noica (ale c rui teoretiz ri despre
rostirea româneasc a fiin ei se potriveau de minune cu politica na i-
onalist a lui Ceau escu), Edgar Papu (autorul teoriei na ionaliste a
protocronismului) etc. Paul Goma - singurul scriitor român care s-a
opus comunismului! Asta spune mult despre caracterul sau lipsa de
caracter a scriitorului /intelectualului român”. (Manifest în anul
Centenarului - 2018)
Acum, fie ne place, fie nu ne place, domnul Al. Florin ene sus-
ine c aceste lucruri sunt de mare importan pentru rea ezarea
valorilor române ti în matca lor adev rat , i cere demascarea (sau
consemnarea cu stelu în Istoria Literaturii Române) a scriitorilor
postdcemebri ti care au aderat la realismul socialist, scriind opere la
comand .
O alt foarte interesant problem atacat curajos de autor în
eseurile sale critice este aceea a plagiatului, a diferen ei dintre furt,
dela iune i plagiat din literatura român .
Domnia sa sus ine cu argumente c , de multe ori, invidia, dorin a
@în
societate
Ziarele i revistele, cu destinul lor de efemerid , de cele mai multe
ori nu supravie uiesc clipei, prezentului. Dac tomurile stau pe
rafturile bibliotecilor sau, mai nou, pe suporturi magnetice, înfruntând
vremea i vremurile, ele putând fi citite oricând, ziarele i revistele,
de i reflect climatul cultural, educa ional, economic i politic al
timpului, nu au aceea i soart . Cititorul, dup ce a parcurs paginile
unei publica ii, nu mai revine niciodat , sau, în cel mai fericit caz,
atunci când un articol îi folose te în activitatea sa.
Era în care tr im este o er a informa iei. Misiunea ziaristului este
de a informa publicul cu privire la evenimentele care se petrec în
diferite domenii - politic, social, cultural, educa ional, sportiv etc.
Meseria de jurnalist nu este u oar , este extrem de solicitant ,
plin de dinamism i uneori chiar cu peripe ii, ce aduce provoc ri în
fiecare moment. Este o meserie ce implic i o mare responsabilitate.
Un jurnalist trebuie s aib o personalitate puternic , o capaci-
tate de a scrie i de a prezenta informa iile într-o form precis (f
a fi subiectiv sau corupt, cum, din p cate, vedem tot mai des pe la
multe ziare i televiziuni), s aib o gândire flexibil i cuno tin e
bogate din diverse domenii de activitate (istorie, politic , educa ie,
cultur ), abilit i de comunicare, capacitatea de a face fa situa iilor
neprev zute i o rezisten psihic i fizic .
Jurnalismul este o voca ie i nu necesit întotdeauna studii de
specialitate, adic facultatea de jurnalism. Dac unui profesor îi tre-
buie o diplom pentru a preda la catedr o anumit materie, un jurnalist
trebuie s aib o înzestrare
nativ , exact ca un muzician,
un sportiv, un artist etc.
Max Beckmann - Arta muzical

de uzurpare de c tre cei „de la conducere” (Uniunea Scriitorilor; Acum, în secolul vitezei,
sec iile unor propagande) au f cut ca scriitori de valoare, cu adev rat ne punem întrebarea dac mai
talent estetic, s fie înl tura i din prim planul cititorilor, pentru ca al ii
este nevoie de jurnali ti? R s-
(dori i de unii) s le ia locul. „Expresia româneasc «s moar i
punsul este afirmativ: avem
capra vecinului» este foarte veche i are un substrat spiritual i psi-
nevoie de jurnali ti one ti,
hologic foarte bine înr cinat în cazul multora dintre cona ionalii
cinsti i, cu bun sim i cu acea
no tri. Este vorba, de fapt, de o adev rat autoprogramare neuroling-
con tiin a responsabilit ii,
vistic în sens negativ, pe care românii au adus-o la nivel de art ”.
avem nevoie de informa ie, dar
(Considera ii despre dela iune, furt i plagiat în lumea literar - 2018)
de una corect i loial princi-
Este curajul înving torului de a spune adev rul!
piilor s toase.
ci toate observa iile (care pot fi pân la urm probate) sunt
Albert Camus spunea: „zi-
surprinse i analizate cu microscopul omului curat, neatins de teroarea
niciunui regim aflat de-a lungul timpului, la conducerea rii! aristul este istoricul clipei”. Un
Concluzionând, spunem i noi c genera iile viitoare, dornice de ziarist, care î i pune în valoare
adev r, vor putea analiza literatura român de tranzi ie de la realismul talentul în scopuri nobile, adi-
socialist impus la libertatea de crea ie i astfel valoarea operei literare pentru aflarea adev rului,
se va redescoperi în esen a ei, iar scriitorii români vor fi rea eza i la tie s fac din clip o eterni-
locul ce li se cuvine! tate.
26 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Horia PICU
„Geometriile spa\iului”
Nicolae V reanu Sârbu s-a „îmbr cat
în haina ponosit a poeziei” i a scris volumul
de versuri „Geometriile spa iului”, unde se
întâlnesc realiz ri remarcabile, „impregnate”
pe alocuri cu u oare imperfec iuni. A adar,...
Autorul î i caut împlinirea „la cozile c -
ut torilor de fericire” tocmai când este prea
plin de „nostalgie alunecoas ”. Chiar aceast
expresie mi-a atras aten ia în mod deosebit
în prima poezie a volumului. Dou cuvinte,
doi termeni care vin din sfere diferite, „nos-
talgia” din lumea gândurilor, a st rilor sufle-
te ti mai precis i „alunecoas ”, ceva cât se
poate de concret, deranjant câteodat , dar
necesar de multe ori. Poetul reu te s cre-
eze, prin apropierea celor dou cuvinte unul
de altul, senza ia atât de bine cunoscut c
nostalgia se duce încet-încet, locul luându-
i-l alunecu ul concretului.
În aceea i poezie („St team la cozile c -
ut torilor de fericire”), autorul se simte bine
în preajma „iubitoarelor de discu ii contor-
sionate”, care „...nu obosesc niciodat / s
te introduc în f de cuvintele vis rii / încât
te podidesc versurile.”
În „Nimic nu întrece voin a”, N. V. Sârbu
reu te o interesant prezentare a aspira iei
pe care o are omenirea: de a cerceta, de a în-
cerca s descopere ce-i cu ea, „de unde venim
i ce drum alegem”, adic „s îngrop m veac
dup veac în trecut / pentru ca-n viitor al ii
repete, s dezgroape cuvântul i obiectele
/ l sate-n urm mo tenire.”
Autorul e integrat din plin în aceast stare
permanent de iscodire pe care o are ome-
nirea. Înaintea lui a fost la fel, dup el vor fi
al ii care vor face la fel: „Eu sunt cel care v
las patima / de a muri într-o lume / care las
urme ce trebuie cândva g site i descifrate.”
Poezia autorului sibian ne poart uneori
spre ezoteric.
„În golul din mine se amestec misterele
/ în care sufletul intr -n agonia înainte de
sfâr it f ca gândul s dep easc bariera
/ ce separ cele dou lumi atât de diferite.”
Ideile sunt interesante, uneori cam extra-
vagante, cu accentul spre spectaculos care
primeaz în locul banalei (oare?...) prozodii:
„Cu tine o s împart p catul setos, / noapte
ame it de cântecul greierilor / desf urat
prin ierburi.”
Nicolae V lureanu Sârbu scrie în poezia
„Nu spune nimic”: „Norocul nu se a teapt ,
el vine / odat cu sufletul ce se înal i Dum-
nezeu îl scap din palme / pe cre tetul t u.”
Eu o s trec peste titlul poeziei i o s
spun ceva. Când se înal sufletul, în credin a
cre tin (nu-i singura!) înseamn c cineva
moare. Atunci cade norocul pe capul unora?
Max Beckmann - Tablou de familie
Anul IX, nr. 12(100)/2018
În volumul „Geometriile spa iului” î i g -
sesc locul” i poeziile despre spa iu, chiar
hiperspa iu. „Universul în care tr iesc e rupt
din altul mai mare”. Univers din care venim
i în care ne reîntoarcem: „sângele purt tor
de via se crede, / pleac i vine în inima
cosmosului viu cu susur de izvor prin fân-
tânile c rnii” i leg tura dintre timp i eter-
nitate: „Sufletul meu cu respira ie de ceas /
i plimb limbile pe cadranul solar / pân în
clipa suprem .”
Unele poezii au titluri cu impact, u or o-
cante chiar. În „Ezitarea fuge jupuit de spe-
ran ” aflu (afl m) c „ne iubim f s deo-
sebim curbele dintre noi,”
Pân putem deosebi curbele de pe dru-
muri când suntem oferi tot e bine...
Autorul are admirabila capacitate de a fi,
în multe din paginile volumului de fa , un
adev rat poet modern, cu idei extrem de bine
transformate în cuvinte. Mie mi-a pl cut foar-
te mult urm torul fragment din poezia „La
nesfâr it”: „Prind timpul de frânghii / îl trag
dup mine, / nerecunosc tor m las în urm ,
-mi pierd definitiv trupul / în p mânt”
Poezia modern face rabat de la versi-
fica ie în favoarea ideilor.
„Sunt altfel decât vi se pare c sunt” mi-
aminte te (doar dup titlu, nu dup con inut)
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
de „ Nu sunt ce par a fi” a lui Ion Minulescu.
„Nu sunt ce par a fi / [...] / Sunt cel din
urm strop de vin / Din rustica ulcic de p -
mânt / [...] Ce p cat / C vinul vechi, de Dr -
ani, / M-a întinerit cu trei sute de ani,”
zicea Minulescu.
„Sunt altfel decât vi se pare c sunt /
Imaginea pe care o beau e atât de amar c o
m las de b ut.” zice V reanu Sârbu.
Întortocheate sunt c ile poeziilor de azi. Au-
torul care (ne) spune „Sunt altfel decât vi se
pare c sunt” se explic în aceea i poezie:
„De osul vântului m prind în zori / ca de o
curbur a limbii vorbite / cu în elesuri nede-
slu ite.”
Alt poezie („Zi de prim var ”) a c rei
prim strof trebuie luat „cu de-a m runtul”,
cum zicea Marin Slujeru sugestiv i inublia-
bil, dup cum se vede, din moment ce din
când în când îmi place s -l citez.
„Z u c nu mi-am urcat cuvintele pe scar
/ i podul meu are sertarele goale, din când
în când mai urc ceva fum / fiindc îmi place
mirosul de crâ .”
Semnalez apari ia podului cu sertare. Si-
gur, ele sunt goale, pentru c tot omul care
vrea s achizi ioneze a a ceva are dreptul s
pun în ele orice dore te. Se mai poate ob-
serva c poezia a fost scris înainte ca legea
antifumat s intre în vigoare.
În „Noaptea din noi” din nou poetul sibian
ne arat uria ul s u poten ial i scrie: „Clipele
se plimb pe marginea patului, dormi, / aripile
lor fo nesc pe la urechi, mesteci dragostea
copiilor pe buze / i ei se leag -n somn.”
Sunt metafore intersante în versurile po-
etului sibian, cu tonuri de gri i negru, ca în
„Noaptea p rerilor de r u”: „Noaptea are
haine ponosite de ploi, / pline cu aer i întu-
neric / de la gri închis la negru bezn .”
Aceea i poezie se încheie superb: „Noap-
tea î i suflec gesturile / i nu se vede nicio
duio ie / dar îmi închipui mâna mea dreapt
cum te mângâie-n somn / pe p rul ca o noap-
te cu miresme de mai.”
O poezie simpatic , „Înl untrul meu r -
mân mântuit”, pe care ar trebui s-o citeasc
parlamentarii români, începe a a: „În buzu-
narele mele i aerul este rarefiat / câteva mo-
nede se ceart pe bun stare dar ea lipse te
de mai mult vreme,”
Alt poezie pare mai degrab predic de
duminic . Prima strof , cel mai bun argu-
ment; „Team de tine s i fie / mai mult decât
de Dumnezeu fiindc -n tine este r ul cel mare
i nu-n afar .”
Cam atât. Parafrazând titlul unui roman
de Carla Guelfenbein sau al unui film româ-
nesc, „Restul e t cere”, parc -mi vine s spun
„Restul e citire”.
Livia CIUPERC{
Poezia lui
Daniel Luca
Recentul volum, Teritoriu ocupat (Ed.
eCreator, Baia Mare, 2018), semnat de tân rul
poet timi orean Daniel Luca, ne surprinde
pl cut printr-o poezie de o prospe ime inci-
tant , adaptat perfect canoanelor timpului
prezent. Un dou miist care îmbr eaz me-
tafora, nestemat stilistic , apt s -i înmire-
smeze versul i s -l c uzeasc pe c rile
deja b torite, înspre l ca ul zei ei Euterpe:
„M ca r / pe ramurile / umbrei / pân la /
nori” (Umbra).
În viziunea lui Daniel Luca, actul poetic
se dore te strunit cu maxim luciditate, astfel
încât ideea central a poemului - de preferin-
, cu form fix - se dore te la grani a dintre
haiku (neîncadrat în rigorile clasicit ii ni-
pone), poezia într-un vers (chiar dac forma
ei grafic este una special ) i reprezentarea
vizual de sorginte suprarealist .
Concizia poemului se dore te punct cen-
tral, relevant i sugestiv, precum în Na tere
(„M-am n scut / în sprânceana ta - stâng ”),
Soare („Inima mea / poate înghe a / soarele”),
Izvor („Te-ai ad pat / la izvorul meu / pân
am secat”), Întreg („Te iubesc pe buc i. /
Întregul / mi-e necunoscut”) etc.
Interesant, unele poeme poart amprenta
locului unde inspira ia l-a-mbr at (Ghelari,
line ti, Dude tii Noi etc.) pe poet, expli-
cabil sudur afectiv în spa iu i timp. De i,
27
e bine s recunoa tem, se poate întâmpla,
cu sau f inten ie, ca echilibrul pe care ni-
l dorim, s ne surprind , dizarmonic, dar con-
tient, ca în exemplul acesta: „Din neaten ie,
/ velierul t u / mi-a blocat ramura dreapt ”
(Blocaj).
Pentru poetul Daniel Luca îns , eroticul
este punctul central în jurul c ruia pulseaz
izvorul pururea energizant.
În transmodernitate, eroticul se las c -
uzit de armura unui imaginar implantat în
universul picassonian: „te-am iubit cu ochii
cu gura cu nasul cu mâinile cu picioarele.
Inima am ferecat-o într-o colivie” (Inima),
adic , dintr-o respira ie („cu mâinile cu picioa-
rele”), cuceritor de acaparant, de-a dreptul -
sufocant. Explicabil. Acest nobil impuls nu
cunoa te regresie, ci este înve mântat în
mantia unui sentiment unic i în tor.
i ce constat m? Mult subtilitate în evo-
carea fazelor iubirii, de la primii fiori ai „înfrun-
zirii”, „M-am plimbat cu tine / prin ploaie. /
Deodat ai început / s înfrunze ti” (Prim -
vara) i pân la apogeul ei, dar în ritm... de
vals (Minus 40°).
Reprezentarea vizual ne aminte te de
Guillaume Apollinaire, poetul care, la un
secol de la zborul s u spre astre, a impus
versului francez anumite rigori îndr zne e,
într-o armur a liricului care a ocat în zorii
secolului al XX-lea, dar care ast zi, adic în
mileniul al III-lea, exuberan a exprim rii este
în largul ei.
adar, recunoa tem în imaginarul po-
etic al lui Daniel Luca pl cerea de a încadra
cuvântul - pe vertical , form extrem de su-
gestiv : „În fa a / inimii / mele / sunt anun ate
/ dou / mari / manifesta ii: / una pro / alta
contra. / O smulg / i o plantez / pe caldarâm”
(Miting).
Cenzura nu are rolul doar de a sus ine
caden a, ritmicitatea sau muzicalitatea ver-
sului. Nu. Invita ia este de a p trunde în taina
cuvântului care - s-ar cuveni - s filtreze în
con tiin a lectorului. Un posibil mesaj po-
etic al lui Daniel Luca.
„Înfrunzirea” i „înflorirea” impun dalb
reflec ie; secret al actului de crea ie, „lacrima”
- inspiratoarea, „verdele” care-l st pâne te
i care-l impulsioneaz în aceast „goan ”
cotidian - de ce nu?! - benefic .
28
Constela\ii diamantine
Ion POPESCU-BR{DICENI
Cer etorul i Copilul
Pisicul meu, când st la geam,
are confini în Amsterdam.
Când îns s st la pând oareci
prind ce-au ros vechii cioareci
din lada tatei ce-a f cut
cândva r zboiul ca recrut,
pisicul meu - cum v spuneam -
când harnic toarce seara-n geam
se trage parc dintr-un neam
preastr lucit din Amsterdam.
Cum îi contemplu - al s u profil,
din zeu egip ian, cum botul
catifelat îi mângâi, totul
se umple de mister. Copil
vrea s redevin, hoinar
pe Bistri a i pe Ponoare,
lenevesc ca erpii-n Soare,
remodelat de vreun olar
necunoscut i zdren ros,
cerându-mi noaptea g zduire,
iar eu s -mi ies stupid din fire
i s -l azvârl pe sc ri în jos.
Apoi s-alerg cu disperare
-i dau, de urm , în vreo ur
ascuns, cu jum tate gur ,
umil tot lui s -i cer iertare.
El s -mi r spund : „Fiul meu,
chiar Eu eram, nu m-ai v zut?
Max Beckmann - Tineri la mare
Constela\ii diamantine
Acum degeaba-i ceri, c zut
în pulbere, lui Dumnezeu
se întoarc . Ia paharul
acesta. Când sim i-vei harul
asupr i pogorât s -l bei
numai atunci, altfel în stei
te prefaci”. Iar eu, supus,
cu ochii-n lacrimi, s -l privesc
cum în ve mânt împ tesc
de cer etor se duce-n Sus.
Dup ce
Lui Mircea Bârsil
Dup ce nu mi-ar mai fi trebuit
un mers ca oul i sfera.
Dup ce Omul cel înalt n-ar mai scrie
pas rea - fereastr
se dedubleaz .
Dup ce Nichita St nescu
n-ar mai îndura
în condi ia de zeu
necunoscutul.
Dup ce m rturia Stâncii
de Poezie
n-ar mai fi înregistrat
de C torul printre a tri.
Dup ce toate acestea
s-ar fi împlinit,
crede i-m , prieteni i neprieteni,
v-a i fi iubit Eroul.
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Amurg s lbatic
Vezi, Doamn , cum zei a
i arde c bu ii
ca pe cernite cronici
în vastul amfiteatru
purtând pe umeri frunze
de fulgere orbite?
Ascult , Doamn , focul
trecut-a pe cor bii
spre-a soarelui nun ire
cu Hades. Cavalerii
cu umbre limpezite
(cristale lefuite)
sub bol ile legate
-ntre ele ca idei
într-un discurs socratic
dau sens la curcubeie
pustii ca în elesuri.
Se risipesc apoi
într-un amurg s lbatic.
Se tânguiesc, livide,
de moartea lor, icoane,
ca-ntr-un de ert cu stele
ce se transform -n p ri
ce-aduc în ciocuri rou
ca s hr neasc tiin a
-nv ilor învin i,
în timp ce tot mai silnic
noi chinuim Eternul
cu vorbele de arte
ale acestei lumi.
Iar cauza amarei
singur i e visul;
sau doar un dans al mâinii
într-o eroare pur ?
Imn c tre Nichita St nescu
-i d m dreptate Ro ii!
Ea-i asemenea Ecoului
care nu tr deaz .
Fluierul î i na te din nou
Focul - P rinte.
ce- i va preface-n cenu
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Constela\ii diamantine
literele-cochilie.
i ce bine-ar fi
ne rostim cu ochii
ci nu cu gura
întruchiparea mor ii
în crinii albi de lâng noi.
Au nu se-ntâmpl -n fiecare zi
al Sinelui elan în sc ld toare
i lase spaima sa de îngeri?
Scriind despre Nichita St nescu
sim im în stilou sângele lui
tulbur tor transformându-se-n sev
împ teasc , menit s urce
în arborii goi.
i toate mir rile încep s ne doar ,
i toate respir rile înspre brându i
i cuvinte
încet ne coboar .
i-a nu tiu câta oar
din absen a lui
aerul se umple cu aripi
de Sbur tor.
De-acum înainte,
vom scrie
elegia nemuritorului Interior,
noi, prin ul dezmo tenit
i plecat în pustie.
Jan Hus
Crinii s-au transformat în corbi,
brusc, de i sora lor plângea.
Tu, sor a mea,
fere te-te de zeii orbi!
În adâncul lor întunecat
n-ai cum privi. i de-ajutor nu-s
nici oglinzile, ascunse în palat
de-atât pustiu s-au transformat în plumb.
În inima neantului e-un bumb
ce-l tot prive ti cu-o fix nep sare.
Estimp, dintr-o iluzie r sare
un întreg regat pentru Jan Hus.
Sora
Noi ne iubeam, pe când la moar
o stea î i proiecta lumina
pe piatra aspr . M -nfioar
i-acum c ldura ei, divina,
din trupul plin, ca o p dure
cu zeci i sute de jivine
i-i murmurau în coapse, pure,
pl cerile printre suspine.
Noi ne iubeam, pe când afar
în aer se l ea f ptura
de foc a lumii, princiar .
Îi simt i-acum pe buze gura
nemairostind ci doar c zând
în voluptate, cum în ap
pescarul trist i prea fl mând.
Constela\ii diamantine
29
Mai poate-n suflet s -mi încap
sânii ei grei ca valuri line
C[r\i primite
la redac\ie
de palma mea oprite brusc
într-o-n are din ru ine?
Acum de dorul lor m usc.
Noi ne iubeam, pe când la u
pe geam b trâna ne privea.
Cine era, cu o brându
în mâna dreapt , Doamne, ea?
Nu ne-am sculat, nu ne-am oprit
din lacoma îmbr are.
Mustrarea ei îmi parea rit
al reîntoarcerii? -n spinare
avea desagii înc rca i.
„Opri i-v , oricum am fost
i eu femeie la b rba i
pe a ternut, i bun, i prost,
când se surpa în ei r bdarea”.
Ne desf ceam. Pe-un scaun stând,
ofta i-atunci asem narea
cu Buna m -ngrozea. Plângând
i vinovat în fa a ei,
nu-n elegeam. De unde-avea
de aur, în urechi, cercei?
Iar din Înalt c dea o stea.
Sticla ferestrei ca un ochi
deschis spre pâlpâirea-i scurt .
Prin ea z risem cei doi plopi
lovi i de flac în burt .
Ea ne zicea: „Sosirea mea
are-acest semn. Voi nu-l mai ti i.
Eu vi-s str in . Timpul ne-a
îndep rtat. i ferici i
i tot tr it. Cum a i putut
nu-mi trimite i un cuvânt
car? Pe fa a mea de lut
nu v-a i depus s rutul sfânt
i mâna mea nu v-a întins
un Ou, o Pâine ori o Nuc !
auzeam crescând, în vis,
i îmi venea un dor de duc .
Sunt Sora bunei voastre Muici.
i nu mi-a i scris când a murit.
De-acolo, dintre nev stuici,
fi venit s-o v d”. Un rid
pe chipul ei pornea a cre te
ca r cina c tre noi!
Parc plutea pe râu un pe te,
un arpe-n mâlul de z voi.
i desf când desagii: „V-am
adus i vou ni te ou ,
fasole, grâu i un balsam
de r ni adânci, gutui vreodou
i ni te struguri, ni te mere”.
i-o lacrim -i sclipea sub pleaop .
i-o oal de p mânt cu miere
i-un chil de vin inut la groap .”
30
Constela\ii diamantine
Nicolae V{L{REANU SÂRBU
Nop ile deschid u ile iadului
Lumea r zvr tit pe început
i recunoa te p catele,
bate clopotele nemul umit de întâmpl ri,
rupe din sufletul încredin at de Dumnezeu
i uit de îndatoririle sale.
Nimic nu se ridic
deasupra gândurilor ascunse,
se îmbrace în cuvinte m rturisite,
în r ni supureaz sângele dezam girii,
via a are rigori ce se extind
i nu se mai pot îndeplini.
Întunericul se pierde de lumin ,
nop ile deschid u ile iadului
paznicii verific orice identitate
bolnav i insufl mor ii bucuria pedepsei.
Fiecare î i joac -n via , rolul
Noaptea s-a scuturat de pe umerii cerului,
odat ajuns pe p mânt
se îmbrac -n întuneric,
nu tiu unde o s fiu când m cau i
poate o s m ascund dup cuvinte,
fiecare î i joac -n via , rolul.
Nimeni nu m scap din ochi
port necicatrizat rana
închis -n suflet cu cercuri de t ceri.
Tu strângi în palme dragostea departe
ca pe un trup sub ire,
tem s nu- i alunece printre degete
pentru c nu a putea s suf r mai mult.
Cu aerul mun ilor pe cre tet
N-am sim it respira ia frunzelor,
nu tiu s m bucur din plinul clipei,
vrea s fiu asemenea p rilor
în fiecare moment
cu gândurile împlinite de zbor.
Am v zut cum te macin angoasele
i nu te po i întrupa în cel de lâng tine
încât s -i tr ie ti fiecare mi care de buze.
Noaptea mi-a pus perdeaua
înflorat pe ochi,
tept s -mi creasc dimine ile-n priviri
cu aerul mun ilor pe cre tet,
se bucure copiii prin inima mea
i s se joace cu sufletul
pân vor cre te iubitori i înal i.
Constela\ii diamantine
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Îmi pare c trec prin t cerile sublime tu cobori în mine
ca un tren de noapte prin Câmpiile Elizee salamandr -nflorat cu ochiul domol,
în care nu are opriri. pace i înseninare
Spune-mi cum î i scrii poemele ca într-o iubire de care m despart
cu mâna pe sâni.
-mi împrumu i inima
cum ai putut s o dai degeaba Noaptea se trece prin ochi
celui vândut pe credit minciunii? ca o podoab smerit ,
de vorbele lumii te ascunzi
Nimic nu-mi justific naivitatea în sângeriul cearc n al lunii.
cu care ui i cuvintele
înv ate pe de rost. Imposibilul din cuvinte
Norii s-au scuturat de ploaie, întorc la dorin ele tale
vântul se-ntoarce acas , i tu nu crezi c voi r mâne cuprins
ochii t i surprind p rile gr bite. în interior
Ziua se deschide dup ziduri de cea între noi s-a statornicit valul
unde soarele cap suli e pe care nu-l traverseaz nicio barc
pentru r punerea du manilor îl îndep rt m cu mâinile
dup aceea ajungem la rm
sosi i pe nea teptate.
ne plimb m pe falez
Spune-mi cum î i scrii poemele ora ul se apropie de cer
în loc de scrisori fiecare stea î i caut un loc
i din ele în eleg totul. pe acoperi urile caselor neluminate
Bat prin aer aripi de pas ri stau i m întreb
Între noi nu-i nicio umbr , unde vom ajunge cu gândurile
doar mâinile care se ating discret privindu-te în ochi
i- i transmit fluxul de c ldur l untric . mângâi fa a ta luminat
Uit s tr iesc emo ia scurs printre degete de un surâs abia deslu it
într-un final abandonat calci ap sat peste amintiri
de ochii t i gata s ard sub pleoape. s le sco i din loca ul dorit
Iubirea prins -n col ul ner bd rii mai nou
tremur armonios ca sunetele cape i o certitudine
pe corzile viorii, în suflet î i cuib resc p rile
bat prin aer aripi de pas ri care cheam la iubire
care se-ntorc cu grij la puii din cuib. au un ciripit ce deschide u ile
prinde nostalgia florilor scuturate de m r iese din piept inima
i nimeni n-are nevoie de miraj pentru fiecare gest
când vântul aduce nori de ploaie
i seara cade obosit peste ora ul dau liber vântului
intrat în letargie. ir easc p rul
i a tept
Ca o podoab smerit
marea patim
Întorc izvoarele din drum i le ad postesc imposibilul întrupat în cuvinte
sub ceturi de piatr care se las spuse
fulgere deasupra de mun i cu buzele aprinse de ner bdare
îmi aprind c pi e de fân
în somn. nu te gr bi
îndep rteaz umbrele
O pas re st pe um rul meu i intr sub pielea minunii
i veste te furtuna adev rate.
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Vasilica GRIGORA}
„Români, trezi\i-v[!”
porni în acest demers literar de la defini ia din dic ionarul
explicativ al limbii române a cuvântului „unire”, de la în elesul, con-
inutul s u.
UNIRE înseamn , printre altele, asamblare, îmbinare, alipire,
reunire, îmbinare, armonie, concordie... Încercând un exerci iu de
observa ie i interpretare a ceea ce se întâmpl ast zi cu fiecare din-
tre noi, în jurul nostru, în ar i în lume, îmi îng dui s spun c „uni-
rea” este „rara avis”, deci, pe cale de dispari ie, iar termenul ar trebui
se reg seasc doar în dic ionarele de arhaisme. Sigur, c exagerez,
îns , astfel doresc s trag un semnal de alarm asupra unei st ri de
fapt, înainte de a se ajunge la o limit greu de ajustat i îndreptat.
i s-o lu m metodic. Cred c fiecare observ din ce în ce mai des
i mai mult c , parc ceva nu este în ordine cu noi în ine, ca indivizi,
oameni cu toate rolurile pe care le îndeplinim (so /so ie, p rinte,
copil, om al muncii...) Noi nu mai suntem în armonie cu noi în ine,
sufletul parc nu mai are aceea i rezonan cu mintea i trupul. În
aceea i m sur , avem diferende mai mari sau mai mici cu cei din jurul
nostru, avem întotdeauna ceva de împ it cu cei de lâng noi ori de
mai departe. Judec m pe mul i, clam m i atribuim injurii, de i la vedere
afi m o min binevoitoare, care nu este altceva decât o masc plin
de un rânjet, acel „professional smile” care se promoveaz în vest.
În a a-zisa democra ie, politica ne-a învr jbit i mai tare. Începând
din cele mai mici c tune i sate, ora e, pân la nivelul întregii ri i
pe tot mapamondul între oameni exist discordie. i cred c exist o
explica ie simpl . S-a r sturnat scara de valori, banul fiind valoarea
suprem i a a cum spune românul: „Banul este ochiul dracului”. i
dac ni-l dorim i-l inem aproape pe diavol, îl îndep rt m pe Dum-
nezeu, cel întreit: Tat , Fiul i Sfântul Duh. Unde nu mai exist credin ,
exist doar durere. În via a noastr , a românilor exist un mare para-
dox: bisericile sunt pline, oamenii merg în pelerinaje în ar , în str -
in tate, fac multe acte de caritate i totu i se întâmpl atâtea lucruri
grele i urâte: crime, violuri, ho ie i corup ie pân la cele mai înalte
trepte ale societ ii române ti.
Pentru c în acest an, s rb torim cu „mare pomp ” un eveniment
de o importan covâr itoare în existen a milenar a poporului român,
Marea Unire din 1918, se cade s regândim modul nostru de a fi, de
a convie ui în aceast societate în v dit degringolad . De ce? Pentru
înf ptuirea acestui deziderat a dovedit c numai în unire putem s
ne p str m ceea ce am mo tenit de la înainta i, putem ad uga câte
ceva la talan ii d rui i i oferi i spre înmul ire genera iilor viitoare.
Dar s ne amintim câteva momente ale împlinirii idealului unirii
neamului românesc.
Unirea din 1918 este un punct nodal de mare însemn tate i re-
zisten pentru d inuirea poporului român i cea mai mare s rb toare
a tuturor românilor. Întrebarea fundamental pe care trebuie s ne-o
punem fiecare dintre noi la împlinirea unui veac a acestui vis milenar,
cred c este: ce facem fiecare dintre noi pentru bunul mers al rii i
pentru a l sa viitoarelor genera ii un stat puternic, un popor demn, o
ar dezvoltat i respectat în lume, în condi iile unei civiliza ii
31
moderne i a globaliz rii tot mai accentuate i atât de vocale? Poate,
pare f noim aceast întrebare. Ne sim im mici, f importan ,
putere de decizie, singulari în peisajul social-politic interna ional
actual. Patriotismul este condamnat, etichetat ca fiind un sentiment
exagerat, de sorginte comunist , lucru cum nu se poate mai pervers.
Procesul de europenizare politic are meritele lui, îns poate fi i
extrem de d un tor. Încearc s sape la pilonii de rezisten ai fiin rii
poporului i statului na ional - credin , spiritualitate, educa ie, cul-
tur ... Depinde îns de noi cât i cum vor fi atinse interesele i ide-
alurile noastre. Se impune bun -credin , vigilen , cunoa terea i
promovarea adev ratului poten ial al neamului i rii sub toate as-
pectele sale. S ne post m con tient în contemporaneitate, s redo-
bândim i s manifest m virtu ile înainta ilor i s fim mândri c sun-
tem români, dup unii, cel mai vechi popor tr itor în grani ele sale.
Unirea a fost un ideal de milenii al românilor din întreg spa iul
românesc, din provinciile istorice: Muntenia, Moldova, Banat, Cri-
ana, Bucovina, Basarabia, Transilvania, de aceea s-a împ mântenit
sintagma „unirea în cuget i sim iri” a românilor de rând i a oamenilor
de stat, cei care aveau în mân pârghiile politice de decizie a destinului
rii. Românii adev ra i au dorit aceast unire a teritoriilor române ti
sub un singur steag, un singur nume i un singur conduc tor, proces
de lung durat . Aceast idee n-a ap rut dintr-o dat , într-un anumit
moment, într-o anumit conjunctur , ci a fost purtat aievea de români
i a fost l sat mo tenire urma ilor urma ilor.
Pentru coeren a demersului nostru a men iona pe scurt punctele,
nodurile trainice ale men inerii i realiz rii visului de unire, pa ii f cu i
în decursul istoriei i evenimentele cheie, remarcabile, cu multe
sacrificii, dar i cu satisfac ii.
În spa iul românesc, delimitat aproximativ de grani ele actuale
ale României, popula ia b tina a încercat de-a lungul timpului s
se uneasc într-o singur organizare statal . Cea mai veche tendin
de unire, cunoscut de istoria spa iului carpato-danubiano-pontic,
a avut loc în urm cu mai bine de 2000 de ani. Sub conducerea lui
Burebista, conduc torul geto-dacilor, vechea popula ie locuitoare a
acestui spa iu, are loc formarea primului stat care se întindea pe toat
suprafa a României de ast zi. Aceast unire a fost i r mâne un punct
de referin în istoria românilor, o mo tenire simbolic la care s-au
raportat românii i conduc torii acestora în diferite perioade istorice.
Dup un mileniu i jum tate, împlinirea visului unui Regat Dacic
are loc, când Mihai Viteazul, prin str lucite campanii militare i eforturi
diplomatice reu te unirea rii Române ti, a Moldovei i Ardealului,
în anul 1600, devenind Domnul rii unite. Din p cate a fost o unire
de scurt durat , îns aceast fapt str lucit a p strat viu idealul
locuitorilor autohtoni ai acestui spa iu de a locui într-un stat cu un
singur conduc tor. P strându-se vie amintirea personalit ii lui Mihai
Viteazul i a actului înf ptuirii unirii sub conducea sa, în 1848, a avut
loc transformarea con tiin ei de neam în con tiin de ar , reînviind
mugurii dorin ei de unire. În aceast perioad apar intelectuali, perso-
32 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
nalit i marcante, pa opti tii care se întâlnesc în ar i în str in tate
i se ocup pe cale diplomatic de viitorul i destinele rii.
Un moment esen ial în evolu ia rilor Române i înaintarea spre
idealul unirii, a fost Unirea Moldovei cu ara Româneasc i alegerea
aceluia i Domn în ambele provincii române ti, care prin reformele
socio-politico-economice a realizat Mica Unire, un pas hot rât spre
Marea Unire. Prin metode politice i diplomatice, Cuza îi sprijin pe
românii din afara Principatelor Unite, men inând prin aceste ac iuni
con tiin a apartenen ei la un singur neam.
Anul 1877 aduce România în prim planul unei lupte dintre Impe-
riul Rus i Imperiul Otoman i cu toate acestea, la 21 mai, parlamentul
României (Moldova i ara Româneasc ) declar independen a ab-
solut a rii, sfin it prin luptele la care au participat armatele române,
recunoscut i consfin it de mai toate cancelariile str ine. Astfel
drumul spre Marea Unire continu .
Primul r zboi mondial aduce cu sine mai multe schimb ri la nivelul
politicii i a factorilor de putere în spa iul european, determinând o
transformare radical pe harta geopolitic a Europei. Imperiile mul-
tina ionale s-au destr mat, permi ând reforma unit ii na ionale i
afirmarea unor noi state independente. La 27 martie 1918, Basarabia
este primul teritoriu care s-a unit cu România, ca urmare a deciziei
adoptate de Sfatul rii, Bucovina, provincie a Austro-Ungariei, du-
destr marea acesteia, în cadrul Adun rii Na ionale de la Cern i,
s-a decis unirea Bucovinei cu România, iar la 15 noiembrie 1918,
Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate „unirea
necondi ionat i pentru vecie”.
Unirea provinciilor române ti cu Regatul României nu r mâne
ecou nici în Transilvania aflat în cadrul fostei monarhii Austro-
Ungare. În cadrul unui plebiscit, popula ia venit în num r mare din
Transilvania, Banat, Cri ana, Maramure î i alege reprezentan ii i
formeaz Consiliului Na ional Român Central (CNRC), au convocat
Marea Adunare Na ional de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Con-
siliul nume te un guvern provizoriu, Consiliul Dirigent al Transil-
vaniei, condus de Iuliu Maniu. În cadrul acestei adun ri, Vasile Goldi
a citit „Rezolu ia Unirii” cu România. Câteva zile mai târziu, Consiliul
trimite la Bucure ti o delega ie condus de patriarhul Miron Cristea,
care înmâneaz regelui Ferdinand I declara ia de la Alba Iulia. La 24
decembrie, regele promulg decretul prin care confirm legislativ
unirea Ardealului cu Regatul României.
În plan interna ional, noua configura ie teritorial a rii a fost
recunoscut prin tratatele semnate în cadrul Conferin ei de Pace de
la Paris, din anii 1919-1920. Ungaria recunoa te unirea abia în 1920,
prin tratatul de la Trianon. La 15 octombrie 1922 a avut loc la Alba
Max Beckmann - Societatea parizian
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Iulia încoronarea regelui Ferdinand I, numit i „Întregitorul” i a re-
ginei Maria, ca suverani ai României Mari. La festivit i au fost pre-
zen i reprezentan i din 13 state ale lumii, aceasta fiind o nou dovad
a recunoa terii Marii Uniri pe plan interna ional.
Marea Unire a României de la 1 Decembrie 1918 este cea mai
valoroas împlinire din via a poporului, neamului românesc. A pre-
supus un viu interes din partea românilor i str inilor. Acolo unde
interesele i opiniile împ rt ite au fost diferite, divergente, au chemat
la gândire, ra iune i dialog... Unirea este evenimentul care a l sat în
urm dificult ile insurmontabile trecute cu mult diploma ie, decizie
ferm i creatoare pe fundamentul realit ilor istorice, cu rezultate
remarcabile.
Unirea este un fapt istoric de mândrie na ional , la care trebuie
ne raport m permanent cu bucuria împlinirii i demnitate. Din
perspectiv decizional , România a dus o politic statornic de în-
tregire teritorial , de ap rare a independen ei na ionale.
Unirea de la 1918 nu este doar o nara iune, un roman tr it, o
fresc vie a unei societ i. Analiza scopului i cauzelor acestui eveni-
ment are o explica ie i o conota ie fiin ial pentru neamul românesc.
Problema deciziei a fost esen ial în aprecierea momentului, dar i a
destinului nostru ca ar i neam.
Din p cate i ast zi exist teritorii române ti în afara grani elor
statului român. Iar un alt mare p cat este acela c milioane de români
au luat drumul pribegiei pentru un trai mai bun, firesc i decent pen-
tru aceste vremuri.
Dac la începutul acestei scriituri, am f cut referire la OMUL
tr itor pe acest p mânt, nu pot s nu m adresez i factorilor de de-
cizie politic , afla i într-o nebuloas strident în ceea ce prive te
destinul rii i neamului. A a cum spunea eminentul economist de
talie mondial , Anghel Rugin , dup evenimentele din 1989, în Ro-
mânia ar fi fost posibil un „miracol economic”. A propus o strategie
economic tiin ific , îns reprezenta ii puterii de pe toate e ichierele
politice postdecembriste au refuzat cu obstina ie. Dezam git i scârbit
de lipsa de reac ie i bun voin a guvernului, parlamentului i pre-
edin ilor României, academicianul român, tr itor i mult apreciat i
respectat în SUA i în lume, a ad ugat cu triste e: „Dar oricît am stu-
dia de mult, noi to i tr im sub aceea i lege universal a imperfec iunii
omene ti. Din p cate am ratat acest miracol. Români, trezi i-v !”
Ne vom trezi oare? Când i cum? Cu ce efort, cu ce jertfe? Întreb ri
retorice!? Deocamdat plutim în deriv total , cu vâsle betege, vir-
tutea nu mai st de veghe nici sub v lul înser rii, nici la lumina zilei,
în drumul nostru nu mai vedem frumuse ile crea iei divine pe acest
spa iu, numit îngere te „Gr dina Maicii Domnului”. Nu e timp de
patetism, ci îmbr ez atitudinea, gândirea i sim irea unui mare spirit
al neamului românesc, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga - Maica Benedicta,
care spunea: „Am o n dejde imens în ace ti tineri care
îmi sunt atât de dragi! Ei bine, ace ti tineri n jduiesc
vor reface - i poate chiar la un nivel mai înalt - toate
tradi iile noastre, vor respiritualiza fiin a noastr ! Le
doresc s izbândeasc , iar atunci când vom ti c ei sunt
din nou în c utarea adâncilor taine pe care le-ascunde
spiritualitatea noastr , atunci vom putea noi, cei b -
trâni, trece dincolo lini ti i”.
Pân atunci, cu n dejdea în bunul Dumnezeu i în-
crederea în robuste ea gândirii i plin tatea sim irii
tinerelor genera ii, s ne bucur m sincer de aniversarea
Centenarului Marii Uniri a României. S rb torirea Zilei
Na ionale a României pe 1 Decembrie, s nu mai fie ni-
ciodat doar: „ steagul arborat / de florile m rului - /
speran a în plop!”
La Mul i Ani, ROMANI din ar i de pretutindeni!
La Mul i Ani, ROMÂNIA!
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anca S#RGHIE
Memorandistul Nicolae Cristea,
@î ntre oamenii-icoan[
ai Neamului românesc
Memoria timpului cerne printr-o sit
deas lucrarea înainta ilor, dintre care r zbat
la limanul nemuririi numai o mic parte, cât
vârful unui aisberg plutind în ocean. Despre
militan ii români transilv neni din perioada
Imperiului Austro-Ungar se cuvine s glo-
m în anul Centenarului Marii Uniri mai mult
decât oricând, pentru c activitatea lor plin
de sacrificii s-a constituit în istorie ca o treap-
important spre împlinirea visului Româ-
niei întregite.
Restituirea operei r mase de la preotul i
publicistul memorandist Nicolae Cristea (n.
1834 Ocna Sibiului - d. 1902 Sibiu), redactor-
ef între 1865 i 1883 la „Telegraful Român”1
din Sibiu, i ctitor apoi al ziarului „Tribuna”,
din aceea i localitate a Transilvaniei, se între-
ge te cu fiecare volum pe care îl a ez m în
lumina tiparului, ca o datorie pe care ne-am
asumat-o fa de un mare înainta , amenin at
altfel s cad pe nedrept în uitare. Experien a
dobândit ca asesor consistorial sub patru
mitropoli i ai Ardealului, începând cu inega-
labilul Andrei aguna, care l-a desemnat în
testamentul s u în func ia încredin at „pâ-
-i va pl cea”2, apoi sub Procopie Ivanovici,
Miron Romanul i sub Ioan Me ianu, va face
din ocnerul iste i harnic un om chibzuit,
demn i prestant, ac ionând cu mult tact, ceea
ce îl va determina chiar i pe fostul ministru
de finan e maghiar Lucaci, vorbind cu un alt
român, s afirme c Nicolae Cristea „este
omul cel mai cu minte i de omenie din toat
na ia dumneavoastr ”.3 Aprecieri elogioase
aveau s vin în contemporaneitate din par-
tea mai tinerilor jurnali ti M. Eminescu i I.
Slavici, iar între istoricii prestigio i de mai
târziu, specializa i în trecutul Transilvaniei,
Vasile Netea n-a ezitat s -l socoteasc pe
Nicolae Cristea, printr-o superlativizare la fel
de onorant , drept „cea mai înalt figur de
gazetar ardelean din secolul al XIX-lea, ade-
rat pild de onestitate, de abnega ie i
eroism profesional.”4
Volumul Medita iuni Politico-Istorice.
Spre Marea Unire (Editura D*A*S, Sibiu,
2018) apare acum dup o culegere de studii
consacrate de noi în 1996 acestui om-icoan
al neamului românesc, Memorandistul Nico-
lae Cristea i epoca lui, prefa at de Prof.
Univ. Dr. Mircea P curariu. Cartea s-a bucu-
rat i de o a doua edi ie, îmbog it , în 2011.
Concomitent, în 1996 a ap rut prima edi ie,
urmat în 1998 de o a doua, edi ie critic , la
volumul File de memorialistic . Jurnal, cu
33
un Cuvânt înainte semnat de Mitropolitul
Ardealului Antonie Pl deal . În noul vo-
lum au fost selectate de data aceasta dou
eseuri politice, ap rute antum la Sibiu, res-
pectiv La int . Medita iune politic de Ni-
colae Cristea, în 1895, i Din trecut pentru
viitor. Repriviri politice recente, în 1899, dar
cu autor nemen ionat, pe copert ap rând
doar titlul Articole politice. Textul a fost
retip rit dup ziarul „Tribuna” nr. 251 i ur-
toarele din 1898, având anexate trei ma-
teriale doveditoare, de un cert interes. Dorim
complet m astfel plaja crea iei lui Nicolae
Cristea cu pagini în care printr-o panoramare
a seismelor societ ii din rile central i est
europene, se reflect în subtext crezul i di-
rec ia de lupt ale temerarului combatant si-
bian pentru idealurile na iei române. Replasat
în peisajul caleidoscopic al societ ii austro-
ungare cu principalii ei actan i, cititorul este
pus în contact cu evenimentele de la Curtea
imperial a Vienei, cu deciziile luate în Par-
lamentul budapestan, cu luptele ce se duceau
pretutindeni pentru putere. Dar tema pivo-
tant a comentariului r mâne chestiunea ro-
mâneasc , cu amintirea proasp a deten iei
suferite pentru activitatea memorandist a
sa i a camarazilor lui transilv neni de crez
politic.
St pânind cinci limbi str ine, comenta-
torul are o anumit ubicuitate ca spectru do-
cumentar i dovede te o autoritate cu totul
special , asigurat de continua lectur a pre-
sei. De aici i plaja larg a faunei politice din
care î i selecteaz personalit ile discutate.
Se perind prin paginile celor dou medita-
iuni monarhi i arhiduci, mini tri i parla-
mentari, politicieni ce re inuser interesul
presei momentului. Din e ichierul politic eu-
ropean nu lipsesc Napoleon al III-lea, Bis-
marck, arul Rusiei Alexandru al III-lea, chiar
dac la un moment dat în imperiului dualist
„providen ialul” Kossuth Ferencz este v zut
ca cel mai potrivit aspirant la tronul Ungariei
i ziarele se încarc pân la satura ie cu ase-
menea aprecieri elogioase. În pofida atâtor
34 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
nume de personalit i, care populeaz scena
politic a vremii, profilul cel mai puternic con-
turat în noua carte este pân la urm chiar al
lui Nicolae Cristea. Politicianul transilv nean
tr ia o teribil dram a marginaliz rii, în ciuda
martiriului pe care continua s -l suporte chiar
i dup ie irea din temni a de la Va . Paginile
Jurnalului u început în 1895 i Medita-
iunile scrise pentru viitorime erau o supap
prin care ziaristul î i desc rca sufletul tot mai
întristat i- i nutrea con tiin a mereu treaz .
Aspira iile Partidului Na ional Român, pre-
zent prin reprezentan ii s i în multe file ale
Medita iunilor, mi rile Partidului Liberal
i ale celui Conservator din România, cu ade-
ri sau respingeri de linii tactice, trezesc in-
teresul analistului politic de la Sibiu. Co-
mentatorul reînvie o lume apus pentru citi-
torul zilelor noastre, dar nu pe cea a str lucirii
habsburgice, care a alimentat beletristica bo-
gat în fantezii a temei. Analistul este preo-
cupat în principal de sarabanda aranjamen-
telor din culise, cu umbrele compromisurilor
sate de actan ii vie ii politice. În elegând
ce se ascunde în dosul cortinei, Cristea nu
ezit s dea în vileag falsul i turpitudinea
acelei lumi doar aparent pline de fal , el de-
osebind aparen ele de adev r.
În mod cert, inuta dârz , atât profesio-
nal cât i uman , îl desemneaz pe jurnalistul
transilv nean ca pe un model demn de urmat.
Modest i discret în tot ce a întreprins, cu
aplica ie social i vizionarism politic, Ni-
colae Cristea a l sat imaginea omului de con-
dei consecvent crezului
u, tot astfel cum Mircea
Vulc nescu r mâne pentru
noi icoana omului de stat
imaculat, iar Arsenie Boca
este în con tiin a urma ilor
simbolul credin ei religioa-
se mântuitoare. i nicicând
nu socotim c ne este mai
necesar o asemenea pil-
duitoare existen de me-
morandist, implicat în lupta
pentru demnitatea poporu-
lui s u asuprit, ca în acest
an centenar al Marii Uniri.
Mai presus de toate, în
concluzie, merit în eles
mesajul pe care autorul îl
transmite viitorului prin
medita iunile sale. În con-
textul dramatic în care i-a
fost dat s lupte pentru „ in-
ta” na ional cea mai înalt
a românilor din Transilva-
nia, pe care el trebuia s o
ascund sub pav za unei
atitudini moderate, în lupta
cu teroarea regimului austro-ungar ajuns la
apogeul puterii sale, m rturisirea f cut în
eseul La int concentreaz crezul s u de
lupt tor cu arma condeiului: „Între astfel de
împregiur ri, aspira iunile române nu pot fi
imposibile... De optimism putea fi vorba când
ne-am fi m rginit la laudele activit ii române
de pân aici în cauza na ional politic , atunci
când am zis c , dup activitatea l udabil de
pân aci i chiar i admirabil , lucrurile au s
se dezvolte mai departe de la sine i c ro-
mânii nu mai au nimic de f cut. Aceasta nu
am zis-o i nu o zicem, când constat m c
românii nu au ajuns înc la int . Eveni-
mentele, nici atâta nu ne permit: s st m la
constatarea aceasta. Ele ne împing, i înc
cu tot dinadinsul, la ac iune mai departe. Este
timpul suprem. i a teptarea i amânarea
sunt p cate de moarte.” (s.n.) N dejdea nu
îi este spulberat nici m car de lunile pe-
trecute în închisoarea ungureasc de la Va ,
de unde el încurajeaz so ia i copiii în 13/25
august 1894, încredin ându-i c necazurile
prezente se vor transforma în „pl ceri sigure,
pentru to i apar in torii familiei noastre în
mic i mare.” (s.n.) Desigur c familia cea
mare era în con tiin a acestui om de profund
însufle ire patriotic ara întreag , care
trebuia mântuit pe plaiuri transilvane de jug
str in. Dar la finele secolului al XIX-lea Ro-
mânia nu era înc preg tit pentru o unire
administrativ , drept care unii jurnali ti
transilv neni, între care se num ra i Ioan
Slavici, vedeau posibil o structurare federal
a statului, cu regiuni care s i conserve
Max Beckmann - stignire
Anul IX, nr. 12(100)/2018
identitatea bazat pe specific de limb i de
cultur . Aceast optic alimenta teoria uni-
ii prin diversitate, pivotând pe elemente
culturale i era aplicat de comentatori la
întreaga Europ .
Studiile publicate în volumul Medita iuni
politico-istorice. Spre Marea Unire, pentru
prima dat înm nuncheate astfel, sunt nu nu-
mai un dialog impresionant al intelectualului
sibian cu marile imperative ale vremii lui, ci i
o oglind a evolu iei limbii române la finele
secolului al XIX-lea, o interesant baz de
cercetare pentru stadiul momentului publi-
cistic respectiv. Pentru c asemenea pagini
se cer puse la îndemâna cititorilor de la în-
ceputul secolului al XXI-lea, unele retu ri
discrete s-au impus cu necesitate, întocmai
cazului unor construc ii resim ite ast zi ca
inadecvate. Principiul urmat a fost ca, pe cât
este posibil, s conserv m expresivitatea
limbii literare române de la finele secolului al
XIX-lea, dar f s oc m lectorul zilelor
noastre. Unde era necesar, am dat explica ii
la cuvintele ie ite din uz, recurgând la marile
dic ionare ale vremii. A a cum ne-am consti-
tuit ca o echip în realizarea unui asemenea
dificil proiect editorial, în care istoricul Mihai
Sofronie este prefa ator, iar îngrijirea edi iei
am împ it-o cu Marin Diaconu, consider m
în acest an de s rb torire a Centenarului
Marii Uniri, apari ia noii c i dedicate memo-
randistului transilv nean Nicolae Cristea are
multiple ra iuni de sus inere. Gândul nostru
de a des vâr i o restituire tiin ific complet
cuprinde i un al patrulea volum, cel consa-
crat publicisticii autorului
sibian, întregire pe care o
încredin m anului ce va
veni.
1
Cel mai longeviv ziar ro-
mânesc al tuturor timpu-
rilor, „Telegraful Român”
apare neîntrerupt la Sibiu
din 3 ianuarie 1853, când
a fost ctitorit de Andrei
aguna, pân în prezent.
2
A. aguna, Testamentul
marelui arhiepiscop An-
drei baron de aguna, Si-
biu, Diecezana, 1915, p. 9.
3
N. Cristea, File de memo-
rialistic . Jurnal, Casa
de pres si Editura Tribu-
na, Sibiu, 1996, p. 245.
4
V. Netea, Discu ii asupra
ziarelor i ziari tilor ar-
deleni. În Pentru Transil-
vania ( mântul i oame-
nii), f.a., p. 213.
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 35
Lucre\ia BERZINTU
(Israel)

Expozi\ia personal[ -
Bruno Her]covici
hain pe piept. Apoi, bunicul i doi unchi s-au pierdut în timpul Po-
gromului de la Ia i, din 29 iunie 1941. Tat l s u, farmacist, a sc pat
de pogrom printr-un noroc; fusese concentrat la armat tocmai în
zilele de trist amintire.
Imediat dup terminarea r zboiului, mama sa a început s lucreze
ca înv toare la o coal din Ia i, luându-l i pe Bruno, în clasa
întâi, pe când acesta avea cinci ani. La vârsta aceea el tia deja s
scrie i s citeasc .
În jurul anului 1946, tat l s u i-a deschis o farmacie în Pia a Sf.
Spiridon din Ia i i de multe ori î i petrecea serile preg tind acas
siropuri, capsule cu medicamente, supozitoare... pentru a- i completa
stocul medicamentelor vândute. Pentru Bruno era fascinant, era ca
un spectacol.
Bruno Her covici, datorit dasc lilor dedica i profesiei, a avut
pasiuni pentru mai multe discipline colare ca: educa ie fizic , mate-
matic , fizic , desen, literatura tiin ifico-fantastic .a. A i scris câ-
teva articole la o bro ur bilunar patronat de revista „ tiin i
Tehnic ”, semnând cu pseudonimul Herman Brune.
i aminte te cu drag despre profesorul Ultimescu Vasile.
Una dintre cele mai moderne s li de sport din România este la
Dr. Bruno Her covici s-a n scut în 1939 la Ia i, România. În anul Colegiul Na ional din Ia i (la care a f cut liceul Bruno Her covici),
1973 s-a stabilit în Israel, unde a fost medic de familie la serviciile de denumit „Sala prof. Vasile Ultimescu”, în memoria celui care a fost
tate Macabi. În urm cu apte ani s-a pensionat dar î i dedic la catedra de educa ie fizic vreme de 38 de ani, în perioada 1929 -
timpul picturii. 1967, scria în Ziarul de Ia i din 1999.
Expozi a personal a pictorului-medic dr.Bruno Her covici a fost Pasiunea pentru desen a avut-o i o are i în prezent. Odat , cu
organizat în sala Eihal Hatarbut, Bat-Yam, Israel, în noiembrie 2018. ocazia zilei lui Stalin, a participat la un concurs de portrete i a luat
Tablourile canvas, în ulei pe pânz , în numar de 25, prezint - în Premiul II, dup cele relatate de domnia sa. Îns , la terminarea liceului,
afar de câteva peisaje - portretele unor personalit i, spre exemplu: lucrarea sa a fost o schi în tu a unui reactor nuclear.
cânt re ii Leonard Cohen i Shlomo Artzi, psihiatrul i psihoanalistul În 1955 se înscrie la Institutul de Medicin din Ia i i, dup
Ioram Iovel, regizorul Ari Folman (premiat la câteva festivaluri de absolvire, devine un medic generalist de prestigiu.
film), filosoful Iri Rikin, sculptori a i pictori a Shula Ross, cânt rea a
Carla Bruni, savantul biolog i genetician Craig Venter. Dar i perso-
naje din filme: Sherlok Holmes sau imagini de copii i tineri. De ase-
menea s-au aflat expuse câteva tablouri cu perechi în momente de
expresie a unor sentimente profunde.
Dintre peisaje se remarc „Copaci pe malul apei” prin coloritul
viu i jocul de lumini i umbre.
Vizitatorii s-au interesat de proiectele de viitor ale pictorului.
Bruno Her covici s-a n scut la Ia i, în 1939, i a locuit în apro-
pierea Institutului de Medicin la care avea s intre peste 16 ani.
Primele patru clase le-a f cut la „Cultura” cu profesori excelen i, vis-
a-vis de Teatrul Na ional. În 1950, în clasa a V-a, s-a mutat la Liceul
Na ional Nr. 1 (de b ie i), pe str. Arcu, aproape de Pia a Unirii. Aici a
stat pân la clasa a X-a, terminând numai cu note de cinci (cinci era
nota maxim ) dup care a dat examenul de „maturitate” (actualul
bacalaureat). Absolvind liceul cu note maxime a putut intra la medicin
examen, când erau aproximativ 7-8 candida i pentru un loc.
O amintire trist din timpul copil riei sale a fost aceea c evreii,
care ie eau pe strad , trebuiau s poarte steaua galben prins de
36
Constela\ii diamantine
Andrei CAUC{R
Suzana undeva exist o via frumoas
teapt s o aducem în noi
vreau s aud i cuvintele tale
cât pot cuprinde le strâng pentru drum
nu ajunge numai poezia
merinde s trecem pustia
lacrimile care mi-au ars fa a s-au stins
cei dragi s-au ascuns în uitarea p mântului
norii care fumegau s-au târât peste munte
crucea de pe um rul meu - nev zut
pare mult mai u oar acum
sau e dulcea a în el rii
vino s facem plinul unei vie i golite
atâta de limpede e via a mea de parc
ieri m-am n scut
va trebui s ocolim o vreme apoi
ajungem acas
s punem sufletul
terg tor la intrare
pân la urm eram atât de aproape
închideam pleoapele pe ochii celuilalt
nu strici ceva de bucurie - ne tiind
câte lupte zadarnice voi da - Suzana
pân la por ile sufletului t u
alerg c tre o cantin în care
nu te vei s tura niciodat
i strugurii mei necule i r mân
tu te dai la cuvinte ca la femei
intri în crâ ma lor de parc e ti acas
de ce nu te zide ti pe dinl untru
de ce dai totul afar - în cea
i nucile cad cu iz de lemn de sicriu
unde ai v zut tu astfel de lume
unde nefericirea s-o petreci fericit
tu tii mai bine luciul acestei rostuiri
nu mi-e team de potopul verbelor
pe care nu le cunosc
nici de tinere ea târzie
Constela\ii diamantine
nici de ochii ferestrelor
nici de mine m car cu rele umbriri
dar au fost aprinse dou lumân ri
care ard mult prea aproape una de alta
sunt gata s pierd totul
sau s câ tig nimicul
rnicie - mâna e goal
unde-i pumnul de aur
dragostea cu amintirile ei ciudate
mai bântuie
nu ai ce pierde nici a câ tiga
totul sau nimic - nu exist
uneori dou suflete se topesc
unul în altul într-o
flac albastr nev zut
mâna ei peste mine - face cât un dans
nu po i iubi femeia pe care o cuno ti
cu o str in e altfel - e totul pe nou
chiar dac strânge jugul iubirii
zâmbe te cuvinte atât de frumos
i-ai da toat votca pentru ele
prive te dep rtarea altfel - împreun
sub plapuma norilor e bine
mâinile noastre înva timid s vorbeasc
într-o zi fluier i plec f gar
într-un imperiu mic - ne în elegem greu
nu vrea niciunul s dea înapoi
tezaurul furat de amândoi
mai bine s -l t iem bucat cu bucat
nu mai po i lipi o t ietur
nu schimb m m car
dragostea pe ur - niciodat
vrei s te prefaci în ce ai fost
stai sfânt i ascult
cum se întinde covorul de pa i
sub fereastr
cum respir fiecare cuvânt f mam
stai sfânt i prive te am ciunea serii
mai las -m câteva zile f tine
te prefaci în str in
n-o s i mai aminte ti nimic
Anul IX, nr. 12(100)/2018
ai devenit frumoas pân la uitare
sapi planuri de retragere în dep rtare
devii mai nesigur ca o punte ame it
peste un râu învolburat
iubire vitreg iar te întorci te-am dezgropat
din lini tea hârtiei
am suferit pân au ap rut stigmatele
unui zâmbet absurd
a început s ias singur tatea din pere i
ca ochii sfin ilor din zidul bisericii
dragostea se preg tea de înviere
i n-ai crezut-o - acum nici doctori a nici
cele mai frumoase ceaiuri nu pot
Dumnezeu nu împrumut de dou ori
dac pierzi te ui i zadarnic în cer
nu garanteaz nimeni c vom ajunge
- acolo unde alpini tii înghea
cu norii sub t lpi
dar cel pu in vom urca
pân r mânem f aer
cu picioarele goale -
tu nu mai po i umbla
îngere te rog ajut -m
car s nu mi se vad
pr bu irea
nu po i sta mereu în spatele oglinzii
mai bine s fii umbra care m ridic
în privire
sau femeia care m ridic în cuvinte
ca într-o les fermecat -
când devin netrebnic
i oglinda îmi scuip
cioburi în minte
sunt prins cu o mie de bra e
o singur femeie poate s fac
acest balet str lucitor
acest labirint de oglinzi -de priviri
din care nu mai po i ie i decât
cu ajutorul altei femei care te caut
din r sputeri
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Mihai CABA
Când canarul scap[
din colivie...
Se poate intui lesne ce se întâmpl cu un canar care reu te s
scape din colivia prizionieratului s u, chiar dac aceasta îi oferise
toate condi iile unei captivit i excelente, lipsit de grija zilei urm -
toare. R spunsul este i el destul de simplu de exprimat: canarul în
spe î i recâ tig astfel nesperatul deziderat al libert ii individuale,
dup care tânjea deseori, ascunzinu- i-l cum numai el tia mai bine
în trilurile sale frumos cânt toare cu care- i impresiona st pânii casei.
Mai mult ca sigur c aceast metafor a „sc patului din colivie”
a stat la baza incitantului ei titlu: „Libertatea canarului”, dat recentei
sale expozi ii, a 10-a personal , de c tre pictorul Cristian Diaconescu,
a c rei bogat palet de exprimare artistic este bine cunoscut pu-
blicului vizitator al galeriilor de art ie ene i române ti.
Cu aceast nou expozi ie pictural „Libertatea canarului”,
Cristian Diaconescu î i semneaz prezen a dezinvolt , pentru a 3-a
oar , pe simezele ospitalerei Galerii „Dana”, dup succesele expo-
zi iilor: „UMAN” (2011) i „Diaconescu Cristian într-o colec ie par-
ticular ” (2015), oferind amatorilor de art înc o posibilitate a arun-
rii unei „priviri evolutive” asupra crea iei sale artistice.
Afi ul expozi iei „Libertatea canarului”
Vernisajul acesteia, din 5 noiembrie 2018, avea s confirme nume-
roasei audien e inspirata metafor a „libert ii canarului sc pat
din colivie”; cele 58 de pânze expuse pe simezele de la parterul i
etajul Galeriei „Dana” înt rindu-i, toate împreun i fiecare în parte,
mesajul autenticit ii acesteia. Dac ar fi s o raport m memorabilelor
37
vorbelor de duh rostite cândva de c tre regretatul om de spirit, eseist
i filozof, Petre ea: „Libertatea omului este partea divin din
el”, atunci vom putea conchide f t gad c prin aceast recent
„personal ” pictorul Cristian Diaconescu reu te, cu neîngr dit
libertate, s scoat la vedere „divinitatea” lui l untric , exprimat
laborios în plan material prin form i culoare ce reverbereaz în
ochii i sufletele privitorilor apeten a spre tot ce înseamn noutate
i frumos.
De pe simeze se desprinde obsesiv autoportretul pictorului, mul-
tiplicat i dedublat în diverse st ri existen iale ale tr irii i crea iei sale,
de la lini tea atelierului, la propria-i îngândurare spiritual , de la masca
autoap rii, la metamorfoza culorii chipului; fiecare dintre acestea
aflându-se în c utarea propriei imagini i identit i, a propriului „Eu”.
De altfel, vorbind despre acest subiect, la prezentarea f cut
pictorului la vernisaj, doamna Maria Bila evschi, reputat critic de
art , avea s sublinieze: „Autoportretele artistului, în care acesta
pare a avea ochi ca dou pece i implacabile, emerg ca o întruchipare
a unei interoga ii ancestrale. Lupta cu materia pictural este doar
rezolvarea unei acerbe lupte cu sine. Cristian Diaconescu nu este
preocupat s ating zonele obscure ale fiin ei, ci se concretizeaz
asupra procesului de schimbare, devoalând interesul pentru inter-
pretarea propriei imagini prin ambiguitate i t inuire. Libertatea
canarului vorbe te despre amintiri, vise, obsesii, un theatrum mundi,
unde în centrul aten iei întâlnim portrete evocatoare, anticipative
i chiar deziderative, o crea ie esen ial autobiografic .”
Pe lâng autoportrete mai afl m pe pânzele artistului i alte figuri
complementare, poate a unei fiin e dragi, poate a unor cuno tin e,
dar i cele care fac trimitere spre „canarul” tematic ce se opre te
tocmai pe capul st pânului înainte de a- i lua „zborul libert ii”.
Compozi ional, pânzele de mari dimensiuni care alc tuiesc ex-
pozi ia, impresionante printr-o cromatic expresiv în care predomin
galbenul canarului cânt tor angajat înspre albastrul cerului liber-
38 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 12(100)/2018

în cuvântul s u domnul H.Aldea s-a ar tat la fel de interesat (nota

ii sale, se succed privirii într-un accentuat dinamism vizual ce
produce emotivitatea i revela ia unei arte autentice.
bene!) i în achizi ionarea câtorva pânze ale artistului.
Cu prilejul vernisajului expozi iei „Libertatea canarului” a fost
lansat complementar i albumul de art frumos intitulat: „Cristian
Diaconescu - zbor, t cere, gol”, autor Florin Petrachi, realizat în
condi ii excelente de tehnoredactare de c tre Editura Dana art / 2018.
Cu cele 136 de pagini i cele 117 de imagini foto reu ite ale pânzelor
artistului, cu adnot rile de esen ale unor valoro i critici de art ,
între care: Petru Bejan (un pictor al contrastelor), Maria Bila evschi
(sugestiile l untricului), Adina Scutelnicu (pictorul asaltat de în-
geri), Cristian Nae, Theodor Ha egan i Valentin Ciuc , albumul în
spe , de format mare, poate fi considerat o pre ioas „achizi ie”
pentru cei ce fac din pictur un adev rat hobby. În finalul albumului
este prezentat o succint „carte de vizit ” a pictorului: absolvent
în 2001 al Univiversit ii de Arte ie ene, clasa profesor Corneliu
Ionescu, membru UAP din 2002, numeroase premii i diplome la
Saloane i Festivaluri de art , 10 expozi ii personale, multiple
particip ri la expozi ii colective, tabere i simpozioane de crea ie.
Concluziv: un tân r i talentat pictor ie ean, a c rei crea ie în plin
afirmare se individualizeaz prin stilistic , inteligen i profunzime,
despre care, desigur, vom mai auzi numai de bine.

În „caietul de sal ”, realizare grafic deosebit a doamnei Sma-

randa Bostan - curator, aceea i doamn Maria Bila evschi avea s
sintetizeze, cu recunoscuta-i autoritate în materie, faptul c : „Arta
lui Cristian Diaconescu poate fi definit ca un portret al discre iei,
expresie superioar a nostalgiei, ecou al efemerului. Contextura
figural sau informal dicteaz ritmurile subiective ale crea iei i
recept rii acesteia. Cristian Diaconescu reu te s impun o vizi-
une coerent rezultat dintr-un efort analitic împins spre expresio-
nism i investit cu noi virtu i care se cl desc de la icon la simbol într-
un posibil manifest al eliber rii, al resemnific rii sinelui creator.”

Juriul vernisajului: Maria Bila evschi - critic de art ,

Cristian Diaconescu - autor, Florin Petrachi - editor,
Smaranda Bostan - curator, prof.unv.dr. Hortensiu
Aldea - colec ionar

La lansare, întocmai ca i în prezentarea din album, autorul Florin

Petrachi, i el recunoscut om de art , avea s conchid definitoriu:
„Nu-l putem defini pe artistul Cristian Diaconescu într-un cuvânt
deoarece nu putem cuprinde toat înc rc tura pe care o transmite
i nici tot universul pe care l-a creat, îns putem spune c prin
arta sa vivace s-a devotat pânzei i publicului, s-a l sat c uzit
din interior i a reu it s i transpun personalitatea în ceea ce
Despre pictorul Cristian Diaconescu i noua lui produc ie numim noi art .”
pictural a vorbit la fel de autorizat i domnul prof.univ.dr. Hortensiu Nelipsit de la vernisajele Galeriei „Dana”, pot aprecia i aceast
Aldea, unul dintre aprecia ii colec ionari de art ai Cet ii ie ene, nou manifestare artistic ca fiind o reu it deplin , meritând toate
foarte bine cunoscut în rândul arti tilor plastici i a colec ionarlor felicit rile.
din toat România. În anul 2009, la Editura Dana art, domnia sa i-a Cât despre „libertatea canarului sc pat din colivie”, n-avea
cut cunoscute numeroasele i pre ioasele sale achizi ii de art în -mi „scape” nici de aceast dat o „remarc ” a privitorului sta-
reu itul album „Colec ia Hortensiu Aldea”, foarte bine primit în rândul tornic ce m consider: Sc pând din colivia lui cea trist , / Canarul-
iubitorilor de frumos din Ia i i de pretutindeni. Fiind impresionat de artist vrea s demonstreze / La Galeria Dana pe simeze / C
talentul etalat în lucr rile din expozi ie de c tre deja consacratul libertatea lui, iat , exist !
Gabrielei chiar
pictor Cristian Diaconescu, pe care, ca un bun cunosc tor, l-a elogiat, Münterc exist-! Felicit
Plaj ri,dib Bornholm
maestre!
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Beatrice Silvia SORESCU
Ce-nseamn zborul...
-nal pe cerul neted i sufletul mi-e plin.
Albastre gânduri, iat , mi le ad p din stele.
i vântul poart -n plete, miresme de pelin,
Se unduiesc copacii sub z rile acele.
Ce-nseamn zborul lacom, se vede-n ast sear :
Sub cre tete de rou , într-un altar senin,
Mi se inund fiin a cu topuri de cerneal ,
Ce-au s -mplineasc visul în anii care vin.
înot adânc, s lbatic, pe cre tete de lun ,
i-mi rotunjesc cuvântul sub cerul lunecos.
Într-un c al clipei, to i îngerii se-adun
i torc, în falduri, firul, sub ire i frumos.
Zadarnic, ochi de smoal m s geteaz -ntruna
i vor, cu sânge rece, s rup zborul sfânt,
Aceste aripi salt , nu obose te una,
Sunt candel aprins -ntre bolt i p mânt.
În cursul nostru...
În cursul nostru, ne topim cu sete
Într-un izvor ce curge lin i dens,
i clipele ne par întruna bete,
Atâta drum, atâta mers...
E jar de bucurie via a toat ,
E plâns adânc într-un t ciune ud,
E dor cioplit în mun i înal i de piatr ,
Lumin-ascuns -n steaua de la sud.
în cursul nostru, fr mânt m ulcioare,
Cioplim în noi covoare i gr dini,
Zvârlim în ploi, speran ele cu soare
i-apoi ne sem m printre arini.
Destin
M-ad poste te via a într-un c de rou ,
-nl uie, cu sete, cu bra ul ei firav,
na te din nimica, m moare-n lun nou ,
culc -n toamna, iute, ca pe un fir bolnav.
ispite te via a cu-arome-mb toare,
Cu sori s pa i în aur i f uri i frumos,
i m love te aprig cu bra ele-i avare,
Îmi pune aripi noi sau m trânte te jos.
macin lent via a, ca pe un bob de sare,
biciuie puternic, m-acoper cu flori,
soarbe cu tandre e, m -nv luie-n culoare, în mine, se torc vremuri de-alt dat ,
risipe te-n grab , printre cl buci de nori. Se rotunjesc ca miezul unui m r,
E via a risipire? Erai sau iad deodat ?
În goana ei nebun , alunec cu noi
i coloreaz timpul c-un nume, doar o pat , în mine se-ntorc doinele cu fa a,
Ce se tope e-n tain , în aur sau noroi.
Nu-i toamn ...
Nu-i toamn , ca a noastr , nic ierea,
tut în cristale de argint,
Cu vânt suav i dulce cum e mierea,
Poieni aprinse care nu te mint,
Nu-i nic ieri arama ce luce te,
i pomi ca ni te lumân ri de lut,
Nici galbenul p durilor, pe creste,
Dar mai ales mirosul de p mânt,
Nu-i nic ieri o toamn ca a noastr ,
Gravat-adânc n slovele de foc,
Nici iarba crud , de sub bolt-albastr ,
Nici cerul gri, cu toate la un loc,
Nu-i toamn , ca a noastr , nic ierea,
Demn o purt m, în noi, de când ne tim,
O-mpreun m cu visul i t cerea
i-o bem, la mas -n cupele cu vin.
Metamorfoze
Ne macin timpul în g uri de smoal ,
Ne bântuie toamna cu fa a ei goal ,
Ne pierdem prin cea a oceanului dens,
Ne macin timpul în grabnicu-i mers,
Se macin carnea pe oase b trâne,
De-a lungul, de-a latul, cascade în spume,
Ne pierdem i ochii, i gurile rele,
Ne macin timpul în negre himere,
Ne zgârie noaptea cu unghii de smoal ,
Ne cheam p mântul cu fibra lui rar ,
i sângele curge prin g uri de fum,
Ne macin timpu-n copite de scrum.
39
În mine
Sunt fire lungi de via colorat ,
Ce curg apoi, pe-o arip de nor,
E-un jgheab imens, în care plâng cu foc,
În mine plânge cerul diminea a,
i stelele î i caut noroc,
Prin mine trec r spunsurile toate,
Se t lm cesc pe-o raz de cristal,
În mine-iziu -aprins , dar i noapte,
În mine-i strig t aspru de metal,
În mine sunt str mo i cu visuri nalte,
Istorii fr mântate dinadins,
În mine tr iesc dorurile toate,
zbate-n mine-atâta necuprins,
În mine, toamna ghemuit i strânge
Gutuile cu miezul lor dulceag,
În mine-i r ritu-n stropi de sânge,
i-apusul tot în gura unui mag,
De ce prin mine? Sunt doar fir de ap ,
Sunt doar o frunz rupt din copac,
O arip deschis , care salt ,
i-un vis care r zbate-adânc, în larg,
Eu sunt cuprinsul unui cer de rou ,
Sunt oaz r stignit -n univers,
Nu-mi trebuie comori, tai luna-n dou
i prind o stea i-o luminez prin vers,
Eu sunt albastrul pur din infinit,
Cuvintele îmi clocotesc sub tâmpl ,
Voi? Doar cenu a bun de privit,
Prin care dr cu ori s lbatici umbl ,
Am tot ce vreau, am raiul la picioare
i sub peni -a tern doar flori de crin,
Am apa descântat în ulcioare,
i-un suflet pur, atâta de senin,
mân în col ul nep tat de ur ,
mân a a cum mi-am dorit a fi,
Nu-mi trebuie otrav i minciun ,
Ci doar un ciripit de ciocârlii.
40 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Irina Floriana ALEXANDRESCU
De sus, Dumnezeu î i acoper un c scat!
st team pe marginea casei tale,
descul în botinele cu glan ...
îmi flutura p rul peste ochii negri.
cro etam dou osete
pentru iernile în care- i voi pleca
i l sam c lcâiul neterminat,
pentru aduceri aminte
i femei arca cu vigilen pe coapse...
mâinile îmi oboseau sacadat
i atunci m desc tu am de ele,
le desf ceam încheieturile s stea libere
pe o bucat de frunz de nuc...
privesc încet în rama unui tablou
pictat când purtam rochia tivit cu iubire...
acum am riduri la col ul buzelor
sfârtecate de din i.
„s bei! pofta s bei”
spunea Poe cand venea pe la mine, în
vizite necordiale cu sinele.
uit de-a lungul cimitirului Saint-Vincent
spre aceste meleaguri galante
uit dezmembrat de gânduri .
într-un col , un înger î i coase pene pe aripi,
ramele ochelarilor i se aburesc a batrâne e.
zâmbesc în col ul gurii... amar...
De sus, Dumnezeu î i acoper
scatul cu mâna alb
a tuturor sfin ilor... accepta i...
Fiecare prime te o bucat din mine!
am plecat cu geamantanul plin de str zi.
linii de tramvai ruginite
îmi înnoad gleznele
în col uri de str zi m a teapt câini
-mi dezveleasc gambele pân sus...
le arunc un cub de zah r
inut între buze înainte...
acas îmi pun dresurile negre
pe c i clasice.
am avut câteva procese de con tiin azi
i da! sunt un avocat îngrozitor de r u
cu tot ce in în mine, în tine,
în vintrele ce m iubesc noaptea,
în copil rii duse...
la prânz îmi aprind lumân ri transparente
la cap tul sufletului
i m îndr gostesc de tine, iar tu de el...
el ma iube te de atâ ia ani încât a uitat ...
câ i suntem în patul acesta al nesomnirii,
a strig tului gemut, al s rutului
pe toate rozele... m împart la trei... fiecare
trebuie s primeasc o bucat din mine
Tu ce alegi?
Cum omori durerea
se ia o coal de hârtie alb
se scrie primul cuvânt care- i vine în minte
de când ea a vrut s plece
de exemplu „ascu it” nu i se pare de ajuns
adic EA pleac
i-a spus azi în ma in c pleac
pleac pentru ca tu s te cau i
unde? în lumea asta s afli unde e ti i cine
i unde vrei s i fie mormântul
dar EA tot pleac
plânge dar pleac
te iube te dar pleac si v iubi i îngrozitor
i tu o acuzi de „lumeasca-i interpretare
a vie ii”
EA ip la tine de e lumesc atunci
când copiii albesc
sub dureri î i spun „Tat l nostru”
i fac cruci mici cu mânu e perforate de
branule colorate i când ea nu- i mai d
mâna suflecat dar plânge
i tot nu se întoarce la tine ai dou solu ii
unu - iei o coal de hârtie alb i-i scrii
doare ascu it în genunchi i mor toate
visele mele dar te las s pleci eu nu m
opresc din a m c uta i o s cer s -mi fac
mormântul într-o p dure
unde vin oamenii s fac dragoste
a cum am f cut alalt ieri ieri i azi cu tine
i te iubesc dar nu pot s nu m caut
pentru c tiu c TU e ti de fapt dar
la i dar la final iei coal i o pui la prima
cutie po tal de lâng un Peco
la intrarea în ora ul cu 7-8 minuni i gata
te doare ca dracu dar tu te cau i i nu tii
ce o s g se ti poate nimic dar asta e
doi - iei o doz de durere i înc zece
opre ti ma ina la un peco
Anul IX, nr. 12(100)/2018
o întrebi dac tie cât o iube ti
ea î i explic de ce nu poate r mâne
chiar dac se arunc în gol
dar nu poate vedea copiii albi de durere
i tie c tu e ti unica ei ans
dar te las s te g se ti i nu- i spune
decât s iei locul ei nu- i cere altceva
tu tragi aer în piept o prive ti cât e de
hot rât te las genunchii i- i pleac din
corp cu sânge cu tot i îi strigi
vrei sa fii so ia mea?
în sta ia peco f inel
ei tocmai i-a c zut un dinte acum trei zile i
a încercat s -l lipeasc cu clei
i ai iubit-o mult pentru n stru nicia asta
acum plânge i e hot rât s plece
deci o ceri în c torie i dup ce o ceri o
întrebi cum s-o ceri f inel
ea râde f un dinte tocmai la intrarea în
ora ul cu 7-8 minuni
asa recunoscut. i dac zice DA e pentru
tie c tu ai ales
i ai facut con tient saltul în gol
La diateza activ în pomelnicul mor ilor
de azi noapte î i in minutarul la tâmpl
în timp ce-mi desfac încet nasturii grei
vopsi i cu ciment negru .
Cu o lam , tai franghiile ce atârn din cer...
am facut un salt f plas sub ochii t i
i m-am sim it amanta pierdut
spa iu între zborurile noastre...
te gust de jum tate de an!
acum sunt o Ev fl mând .
mi-ai copt merele i sacadat te calc
cu pantoful din pielea arpelui
canonizat de tine pe drumul f
întoarcere... din iad...
Hei! Bineîn eles c sunt de vin :
eu pot renun a la orice ,
eu pot sta i dreapt sub blestemele mamei,
eu pot hr ni elefan ii cu mâinile goale,
eu pot s latru câinii ce- i dezvelesc
gleznele a carne crud ! din când în când
cineva m scrie cu litere lips
i m conjug la diateza activ
în pomelnicul mor ilor! Îi mul umesc
cu o noble e obligat , frigid !
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Silviu D. POPESCU
Dorin\a
(fragment de roman)
Motto: „Intr m cu tancurile în noua provincie a min ii,
noi, generalii Ordinului de Lemn. Eu, Marele Înghi itor,
arunc asupra unui cuvânt nevinovat ca s îl devorez
de viu în timp ce, cu mâna stâng , in pixul i rescriu
alte cinci cuvinte pentru fiecare noapte nedormit .
În noua provincie a co marului, m reg sesc dormind
pe sc rile de la intrare, gol i zdren uit, i plin de sânge.
În Mercator am adus cu mine cele apte harpii ale somnului.”
ST M SINGURI sub cerul de iunie, nep tori i tineri, în parcul
Cet uii, rezema i de zidul din piatr care îngr de te accesul înspre
panta periculoas , într-o loca ie cu vedere spre centrul Clujului.
La peste 300 metri deasupra ora ului, priveli tea m las f
cuvinte, iar aerul tare îmi aduce aminte de frânturi din via a pe care
am avutr-o în urbe cu ani în urm , o existen marcat doar de trecerea
nestingherit a echinoc iilor i solsti iilor, a zenitului i nadirului, a
za ului de cafea i ig rilor fumate în cafenele cochete din centrul
vechi.
Locul preferat din Insomnia*, o cafenea renumit pentru con-
certele de tot felul, de la jazz la rock, este la masa de lâng balconul
vechi i plin de fisuri, mas de la care se poate vedea o parte a ora-
ului, de la libr ria Universit ii înspre Matei. Mai jos, dup libr rie,
este drumul spre Gheorgheni, dar pân acolo trece pe lâng cinemato-
Max Beckmann - Via a exist
41
grafele Clujului: Arta i Victoria. B ncile de peste drum din mica
fâ ie de parc de pe Eroilor sunt parc suspendate între vis i spasm.
O tres rire m face s întorc privirea i o sudoare rece îmi atrage
aten ia c , totu i, visez.
Parcul catedralei, neschimbat de ani, î i petrece miile de oameni
care îi calc perimetrul în fiecare zi a anului universitar. Studen i,
muzicieni, pictori, arti ti - îi recuno ti dup figurile lini tite i ner b-
toare. Mai ales studen ii care roiesc prin fiecare cafenea sau bar al
ora ului, anticariat sau libr rie, cinematograf sau teatru, în c utarea
unor senza ii noi.
Este ceva pe care nu-l pot explica la ora ul sta de suflet: s fie
oare aerul atât de familiar, confortul i sentimentul de acas pe care
mi-l inspir sau faptul c îi cunosc toate str zile, to i copacii, dealurile,
micile cascade pe care le face Some ul, cafenelele i cluburile, c minele
studen ti. Îmi amintesc totul ca i cum s-ar fi întâmplat ieri.
Pl nuiam de ceva vreme s m întorc în Cluj, s rev d locuri,
oameni i, iat -m , din nou în parcul Cet uia, de aceast dat mai
pu in naiv i mai murdar. Mai t cut i mai preg tit. Nu mai vreau s
gândesc. Îmi las în urm jobul împu it i toate gândurile i grijile
materiale, îmi aprind o igar , stau pe marginea gardului de beton ce
îngr de te dealul i, flegmatic, privesc cerul senin.
Asta f ceam i ultima oar când am fost aici, acum vreo patru
ani, eram doar ceva mai gras i mai nep tor. Constela iile au r mas
în acela i loc, natura nu s-a schimbat
prea mult, doar eu... am mai îmb trânit i
am devenit orb. Nu mai v d dincolo de
lucruri. Bine-în eles c exagerez, dar a a
suntem noi, vis torii, mai preten io i de
la via i cu ambi ii proste ti sau
copil re ti precum s mai beau o cafea
în Flowers-Tea House** sau s mai fac
o plimbare prin centru.
hot râsem de ceva vreme s m
mut înapoi în Cluj. Vroiam un nou
început acolo. O nou ans ca de
aceast dat s fac lucrurile cum trebuie.
Acum locuiam în Timi oara, pe strada
Telegrafului.
Doi buni prieteni din facultate m-au
ajutat s îmi g sesc un apar-tament cu 2
camere în M tur cu o chirie
convenabil . M mutasem a adar în Cluj
împreun cu Cristina.
* Insomnia este o cafenea din Cluj de
pe strada Universit ii
** Flowers-Tea House, o cafenea din
Cluj-Napoca, în zona Pia a Unirii
42 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Vavila POPOVICI
(Carolina de Nord)
Speran\a se construie]te!
„Speran a este visul omului treaz.” (Aristotel)
Miturile grece ti, acele povestiri despre zei, sunt adev rate înv -
minte morale, deoarece ele con in adev ruri umane fundamentale.
Unul dintre ele este mitul Pandorei, care a încercat s explice originea
ului. Povestea spune c atunci când Prometeu l-a imitat pe Zeus
creând oameni perfec i din lut i dându-le apoi via , Zeus s-a sim it
jignit i a dorit s se r zbune. Astfel, l-a pus pe Hefaistos s creeze
o cutie în care zeii au pus toate relele din lume. Singura care s-a de-
osebit de ceilal i zei a fost Atena - zei a în elepciunii - care a pus în
cutie Speran a. Zeus i-a d ruit-o pe Pandora ca so ie lui Prometeu,
împreun cu acea cutie, de unde i numele de Cutia Pandorei. Pro-
meteu a refuzat s primeasc darul, îns fratele s u a deschis cutia
eliberând toate relele i, speriat, s-a gr bit s închid capacul, f s
observe c pe fundul cutiei r sese Speran a. De aceea se spune
Speran a moare ultima.
Când ne sim im slabi în lupt cu via a, speran a este cea care ne
face puternici, fiindc ea ac ioneaz ca o energie a sufletului. Poetul
român Tudor Arghezi o definea foarte asem tor lui Aristotel, ca
fiind „un vis cu ochii deschi i”. „Nu l sa visele s piar , pentru c
dac visele mor, via a nu este decât o pas re cu aripi rupte care nu
mai poate s zboare”, spunea scriitorul american Langston Hughes.
În secolul XIX, filozoful german Arthur Schopenhauer sus inea
voin a omului este elementul real i esen ial de a tr i, c este sin-
gura expresie a existen ei îns i a universului i c orice om are ne-
voie de griji, dureri ori mizerie, dup cum corabia are nevoie de înc r-
tur , spre a merge drept i sigur. El sus inea c voin a st la baza
ac iunilor omului, având o puternic for lipsit de ra iune i de
scop, c lumea i istoria sunt lipsite de sens i de o int final . Mai
sus inea c voin a este înso it de inteligen i curaj, i c ele, aces-
te calit i, se mo tenesc, una de la mam i alta de la tat . Deci, s
în elegem c voin a ar fi o for care imprim o mi care care poate fi
haotic dac nu solicit inteligen a i curajul pentru a-i da un sens.
Fiecare om are dorin e, î i creeaz un ideal i sper s i-l îndepli-
neasc prin lupt , deseori fiind implicat sacrificiul sub diferite forme.
Omul sper s fie fericit. Sper , i cine nu poate spera i nu poate
lupta, nu are cum s ajung la fericire.
Po i spera, po i realiza, po i câ tiga, dar po i i pierde; dar nu
conteaz , fiindc mai po i încerca, mai po i din nou spera, mai po i
pierde, dar po i câ tiga. Dac nu speri, în final ajungi s disperi.
Cre tinismul ne încurajeaz vorbindu-ne despre Speran : „...
tim c necazul te determin s ai r bdare, r bdarea aduce biruin a
în încercare, iar biruin a aceasta aduce n dejdea. Îns n dejdea
aceasta nu în eal , pentru c dragostea lui Dumnezeu a fost tur-
nat în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Ro-
mani 5:3-5).
Existen iali tii secolului trecut au vorbit foarte mult despre dez-
dejde, ca stare în fa a unei lumi închise, f ie ire. Cel mai ilustru
reprezentant al existen ialismului, filozoful, dramaturgul, romancierul
francez Jean-Paul Sartre - de i are o filosofie original , pur personal ,
Anul IX, nr. 12(100)/2018
marcat puternic de aspectele politice ale vremii - , în povestirea Cu
ile închise, imagineaz camera ca un fel de infern, un spa iu închis,
lipsit de ferestre i pat, cu lumina permanent aprins i u a încuiat
pe dinafar ; un spa iu în care nimeni nu intr , iar cele câteva personaje
din untru nu pot ie i... Nici o dorin de a crede nu este zugr vit în
arta sartrian ; nici acea jum tate de m sur în credin : „Cred, Doam-
ne, ajut necredin ei mele”. Întunericul este total, fiindc Sartre
este un existen ialist care respinge existen a lui Dumnezeu, consi-
derând c omul î i prime te existen a de la p rin i, iar „apari ia” exis-
ten ei este un accident.
Scriitorul Octavian Paler propune îns altceva: s reînv m spe-
ran a. Într-un dialog imaginar cu poetul Hölderlin, îi r spunde aces-
tuia printr-un poem i vorbe te despre poezie, de i nu se refer doar
la cei care scriu versuri, ci la capacitatea omului de a- i dep i condi ia
de muritor prin valorificarea virtu ilor sale. i speran a este una
dintre virtu i, care se poate verifica mai ales în perioade de lipsuri,
cum ar fi perioada de secet . „A i scris undeva un vers, - spune
Paler - „La ce bun poetul, în vreme de secet ?”, i tocmai asta îmi
îndr zneala s m adresez unui mare poet i s spun c adev -
ratul curaj, adev ratul curaj al poeziei nu este probabil s cânte
ploile când toat lumea le vede, adev ratul ei curaj este s vad
cerul pârjolit i s spere. i înainte de a fi ploaie adev rat care
ud câmpiile, ploaia s fie astfel speran i cântec”.
adar, binele s fie mai întâi în cugetele noastre, acesta este
crezul prin care Paler justific poezia. i cere poetului s fie un profet
al speran ei, care s aminteasc celorlal i c au datoria s spere:
„Un poet în fa a unui cer ars, în fa a unui câmp pârjolit i care nu
e în stare s cânte i s cread în ploi, s ne aduc aminte c
ploaia exist , c ea va înflori p mântul bolnav, a adar, un poet
care nu e un profet al speran ei, un poet cu buzele arse care nu
simte nevoia s cânte ploile lumii n-a în eles c poezia e în primul
rând o form a speran ei”.
Este, poate, cea mai frumoas defini ie a unui poet, aceea de
profet al ploilor în vreme de secet . S fim atunci to i poe i ai anului
ce vine - 2019! S avem curajul s profe im vremuri mai bune! S
demonstr m c speran a nu este zadarnic ! S spunem astfel, c
poetul - adic sufletul viu al fiec ruia - trebuie „s cânte ploile toc-
mai atunci când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc
i ne dor, când soarele arde i mâinile miros a îndoial ... ” Este,
poate, cea mai frumoas defini ie a unui suflet de poet, aceea de
„profet al ploilor în vreme de secet ”.
fim atunci poe i anul acesta care vine i s profe im vremuri mai
bune! S demonstr m c speran a nu trebuie s lipseasc din sufletele
noastre. Sunt de acord c speran a este un „vis” necesar sufletului
nostru, dar cred, în acela i timp, c ea necesit s fie înso it de voin
care s pun în mi care visul, a a cum a afirmat cândva Paler, c spe-
ran a trebuie construit . Speran a poate fi imaginat ca un castel cu o
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 43
arhitectur care s ne scoat din realitatea modest sau chiar mizerabil , i s Dumitru ICHIM
ne ofere prosperitate. Iar prosperitatea nu poate fi realizat f o activitate
intens , f curaj, cinste, dreptate i d ruire.
(Canada)
În via , individul se love te de tot felul de obstacole, de greut i. Existen a
este un ir de victorii i e ecuri, iar fiin a uman nu poate rezista decât dac
se te în propria interioritate puterea necesar de a merge mai departe. O
asemenea surs de putere de rena tere este tocmai speran a. Renun area la
lupta cu via a, incapacitatea de a dep i dezn dejdea amenin evolu ia fiin-
ei i chiar integritatea ei. Dac lumina permite ochilor s vad ceea ce este în
jur, speran a deschide ochii sufletului pentru a vedea c exist o cale de a
merge mai departe, folosind lumina întrez rit . Ivirea acestei lumini a sufle-
tului ac ioneaz salvator. Cuprins de speran , omul alung teama r ului din
via a sa. El va în elege c trebuie s lupte pentru normalitatea, lini tea vie ii
Psalm de luminare a lemnului
lui i c spiritul s u va rena te datorit acestei lumini.
„Se lumineaz lemnul sub dalt i gealauri”,
Este clar c atunci când ai o dorin , speri sau disperi. Dar i spe-ran a,
a-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
i disperarea presupun o atitudine. Exist i persoane care nu sunt capabile
De slab te la i Iubirii, atunci îi e ti puternic.
nici s spere, i nici s dispere. Se predau platitudinii. Tr iesc într-o lume
Au fluierul d cântec din cioturi, sau din g uri?
absolvit de dorin e, de idealuri. O lume fals .
mân a-i rege florii, cocon de ram guri.
Speran a nu are unitate de m sur . Putem spera tot timpul, putem a tep-
Petala, ca arip , e doar r scump rare
ta, putem r bda atingerea visului, a idealului... R bdarea este cea care ne
Spre zborul ce d fructei gust acri or de soare,
absolv temporar de disperare i f a avea motiva ia r bd rii, omul începe
Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.
dezn jduiasc ... „Cel ce dezn jduie te î i ucide singur sufletul”,
n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
spunea Sfântul Ioan Sc rarul.
Adânca-n elepciune-i când de frumos i-e fric .
O dorin realizat este un efect al unei cauze, fiindc atunci când ne
Nu încruntând sprânceana e ti cuib de rândunic ,
propunem a spera în ceva, acel ceva are o motiva ie în mintea noastr , în su-
rutul din lumin se-nfrupt , nu din gânduri.
fletul nostru. Asemeni unei semin e, speran a este cea care încol te i a -
Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoa te-i!
teapt culegerea rodului. Cu ce ai ajutat dezvoltarea? Da, „speran a se
Altfel, ce toarce gândul e doar m tasea broa tei.
construie te”, adic omul nu trebuie s viseze i s r mân pasiv, ci trebuie
i ac ioneze în dobândirea dorin ei sale, a idealului s u. Dup definirea Psalm de suspin metafizic
idealului, speran a fiec ruia poate fi însumat speran ei colective. Un ideal
colectiv, întru binele societ ii în care tr im, poate fi realizat cu ajutorul Ce mândr por i în les i-n ochi s lbatici, tigrii,
însum rii for elor fiec ruia dintre noi. S sper m fiecare, s sper m împreun ludele safire bârfindu-te-n colan!
i s nu dezn -d jduim, fiindc dezn dejdea nu duce nic ieri, curm drumul Banal ? Nu! lasciv , chiar i atunci când vii, gri
pavat cu flori al speran ei. Spre violet nostalgic penumbrei de m rgean.
Închei aceast pagin cu poemul intitulat „Speran a”, din noul volum În toate - Salomee, din sadic dans, pl cere...
de versuri „Închin acest pahar iubirii”: Inima zgomotos bate, / gândurile -i gloatei isterie, pâine i circ, i fumul!
odihn cer, / vorbele - au t cut demult. / Ochii refuz realitatea obositoare Nu cu o et prinzi zborul, ci cu-n optiri de miere,
/ strâns -n ghemul zilei ce-abia a trecut. / Iertarea i uitarea sunt chemate Cum î i dezbrac mintea de noaptea ei, parfumul.
/ a ridica zidul înalt, / genele se unesc strângând i ascunzând / lacrimi E sete, foame, fl ri, când sfâ ie felina...
cristaline c ut toare de libertate. / Pleoapele precum fluturii aripile- i Cherchez la femme? Dar unde, din scen , e poetul?
strâng, / cumin i a teptând zâmbetul zorilor / când, / harfele copacilor De ce-ai dat frâul liber otr vilor, lumina?
se vor auzi cântând. / Îngerul dimine ii va veni zâmbitor, / cu speran a Metafora nu-i strâmb , când ceri pe ea profetul?
pus pe-o tav de-argint, / oferit drept - cea de cafea.// Sunt curva ordinar , dar i Botez torul...
De-ng duit-ai tava, au n-ai uitat z vorul?

Psalmul cresc torului de stele

Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-m !
Spre-un continent Vivaldi’s catarg de z ri fl mând.
Cum por i dumnezeirea pe-altar fragil de hum ,
Din netr ite lacrimi fântânii suflet dând?
Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
-mbrac -n stih stiharul înaltelor stihiri.
duri voievodale Te-ntâmpin ca Mire
Magdalenând lumina din nard de trandafiri.
Dând buchii-ntregi vapaia, aripi s aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul mor ii, i-o prinzi în trup, ca nad .
Tu cine e ti, Iubire? F trecut i-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livad .
- Sunt cresc tor de stele, din lut le tiu aroma...
Max Beckmann - Exil în lumea nou De n-a fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?
44 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Galina MARTEA
(Olanda/Basarabia)
Constatarea evenimentelor
istorice – apari\ie editorial[
@în onorarea Centenarului Marii Uniri
În semn de recuno tin pentru marele eveniment Centenarul
Unirii a fost lansat edi ia special a revistei de cultur istoric CO-
LUMNA 2000, serie nou , editat de Universitatea „Ioan Slavici”
din Timi oara. Fiind în al 19-lea an de existen , revista Columna
2000, cu numerele 73-74-75-76 (ianuarie-decembrie 2018), este o
publica ie remarcabil care, la rândul ei, ar putea fi comparat cu o
monografie tiin ific de o valoare aparte în domeniul istoriei, având
un con inut de 330 pagini i o consisten analitic ce predispune
tre reflec ii profunde, în cazul dat, c tre onorarea/ reamintirea/
constatarea celor mai reprezentative evenimente din istoria neamului
românesc din perioada anilor 1918-2018 i nu numai. Publica ia
respectiv este binevenit prin prezen a unor personalit i marcante
din sfera academic , universitar i scriitoriceasc atât din cadrul
rii, cât i din afara ei, avându-l pe Aurel Turcu în calitate de con-
duc tor spiritual, iar în consiliul tiin ific al revistei fiind prezen i
renumi i oameni de tiin precum Ioan Aurel-Pop (acad., prof.univ.,
dr., pre edinte al Academiei Române), Ioan Hategan (dr., cercet tor
tiin ific la Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Acade-
miei Române), Doina Benea (dr., membru corespondent al Institutului
German de Arheologie din Berlin), Adrian Bejan (dr., prof.univ.,
membru al Societ ii de tiin e din România), Radu Paiu an (dr.,
prof.univ, pre edinte al Asocia iei Istoricilor B eni), Cornel Pe-
troman (prof, dr., responsabil al Sec iei de Istorie Modern a Societ ii
de tiin e Istorice din România-Filiala Timi ),
cât i al i savan i eminen i ai na iunii române.
Corespunz tor, existen a revistei este ono-
rat prin contribu ia major a Colegiului Di-
rectorilor Onorifici i, nu în ultimul rând, con-
struit i pus în lumin de Colegiul de Re-
dac ie, redactor sef fiind istoricul Tiberiu
Ciobanu (fondator, director, dr., conf.univ.,
prorector al Universit ii „Ioan Slavici”), iar
redactorii- efi adjunc i fiind domnii Dumitru
Mnerie (dr., prof.univ., pre edintele Consi-
liului Academic al Universit ii „Ioan Sla-
vici”) i Otilia Breban (prof.), i, respectiv,
redactorii Ana Caia, Ion Jurca Rovina, Zaharia
Pere , Mariana Gurza, Alina oi, Veronica
Balaj i mul i al ii, care prin inteligen a i ca-
pacitatea lor profesional reu esc s ofere
publicului cititor o lucrare demn de respect
i apreciere.
O revist consacrat în totalitate marelui
eveniment - Centenarul Unirii, dar i multor
Anul IX, nr. 12(100)/2018
altor evenimente/ ac iuni istorice ce au fost prezente în via a poporului
român. O lucrare oportun i de o importan extraordinar , aceasta
însumând în sine aspecte despre istoria, cultura, tradi iile, unitatea
i identitatea neamului românesc. Scopul principal al acestei edi ii
este de a relata realitatea tr it în ara româneasc de-a lungul timpului
i, nemijlocit, de a elucida con inutul obiectiv prin intermediul c ruia
se profileaz personalitatea poporului român în diverse perioade
istorice. Pentru început, în cuvântul de deschidere, la sec iunea Edi-
torial, ne vorbe te Dumitru Mnerie despre „Cultura i demnitatea
României în anul anivers rii a 100 de ani de la Marea Unire”. O
descriere fascinant i impun toare despre trecutul i prezentul isto-
ric al României. Referindu-se la semnifica ia anului 2018, Domnia Sa
scrie: „Anul 2018, prin Decizia 864/ 2017 a Parlamentului euro-
pean i a Consiliului UE, este declarat Anul european al patri-
moniului cultural. Revista Columna 2000, încheie al XIX-lea an
de existen în Serie nou , cu îndeplinirea menirii de p str tor la
loc de cinste al patrimoniului cultural românesc, al demnit ii
României - vatr statornic a tuturor românilor”, continuând cu:
„Întregul an 2018 este pres rat de momente de aduceri aminte, de
anivers ri i comemor ri, dovezi de recunoa tere i pre uire a
valorilor culturale adunate de poporul român de-a lungul vea-
curilor. Lista momentelor se deschide cu numele a doi mari români,
tat i fiu, personalit i de care se leag de istoria românilor, în
special istoria medieval a Transilvaniei i
Banatului: Iancu de Hunedoara (n.1407,
Hunedoara - d.1456, Zemun) i Matia
Corvin (n. 1443, Cluj - d. 1490, Viena). Se
împlinesc 580 de ani de când Iancu de Hu-
nedoara, unul dintre cei mai mari coman-
dan i militari ai Europei medievale (remar-
cat mai ales pentru numeroasele campanii
antiotomane), devine Ban al Severinului i
Comite al Timi oarei (1438)”. În acela i timp,
Domnia Sa semnaleaz c „Anul 2018, anul
Centenarului Marii Uniri marcheaz Româ-
nia (suprafa a 238.397 kmp i 19.549.220
locuitori), ca ar membr în principalele
organisme interna ionale, cum ar fi Orga-
niza ia Na iunilor Unite - ONU (1955), Uni-
unea Latin (1980), Consiliul Europei
(1993), Organiza ia pentru Securitate i
Cooperare în Europa - OSCE i Organiza-
ia Interna ional a Francofoniei - OIF
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
(2003), Organiza ia Tratatului Atlanticului de Nord - NATO
(2004), Uniunea European - UE (2007). Acum România, ca ar
european bine integrat , se preg te te s preia chiar i Pre e-
din ia Consiliului Uniunii Europene (în 2019)”. Concomitent,
Dumitru Mnerie face o analiz i descriere succint despre activitatea
i via a marilor domnitori, istoriografi, umani ti, filozofi, c rturari,
oameni de tiiin , episcopi, scriitori, oameni politici de origine ro-
mân , care prin contribu ia lor au dezvoltat i au venerat ara ro-
mâneasc , ace tea fiind Dimitrie Cantemir, Mihai Viteazul, tefan cel
Mare (Domnitorul Moldovei timp de 47 ani, considerat cu cea mai
mare domnie din epoca medieval din rile Române), Miron Costin,
Vasile Alecsandri, Ioan Inochentie Miku-Klein, Ion Ionescu de la
Brad, Nicolae Grigorescu, Regina Elisabeta, Regele Carol I, Ioan
Slavici, Ciprian Porumbescu i multe alte personalit i distincte ale
na iunii române. În încheiere, domnul Dumitru Mnerie men ioneaz
cu mult satisfac ie sufleteasc i demnitate na ional despre valoa-
rea Actului de Unire din 1918: i totu i, aniversarea cea mai drag
a poporului român din acest an este Centenarul României. Pre-
zentul num r al revistei „Columna 2000” este dedicat, în special
acestui mare eveniment. În editorial se amintesc dou momente
premerg toare extrem de importante, i anume: 27 martie/9 aprilie
1918, momentul hot rârii prin vot de c tre Sfatul rii (adic
Parlamentul proclamatei Republicii Democratice Moldovene ti)
a unirii Basarabiei cu România (act ce reprezint concretizarea
i biruin a mi rii «româniste» din acest inut), precum i 15/28
noiembrie 1918, unirea Bucovinei cu România, hot rât în Con-
gresul general al Bucovinei, când, în fapt s-a decis adoptarea
Mo iunii prin care se cerea „unirea necondi ionat i pentru vecie
a Bucovinei, în vechile ei hotare pân la Ceremu , Colacin i
Nistru, regatul României”. Momentul de referin al înf ptuirii
Marii Uniri a fost marcat la Marea Adunare Na ional de la Alba
Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918, fiind convocat de c -
tre Marele Sfat Na ional Român, prin Consiliul Na ional Român
Central de la Arad, la care au participat 1228 de deputa i pentru
a vota Rezolu ia de la Alba Iulia, prin care se pecetluia unirea
românilor transilv neni, cri eni, b eni i maramure eni cu
Regatul Român”. Sunt puse în relief idei fenomenale, p trunse de
spiritul na ional, desigur, totul fiind raportat la mediul, p mântul i
graiul românesc. Cuvinte extraordinar de frumoase, cuvinte care
inspir sentimente de venera ie i provoac omul în realizarea cât
mai multor ac iuni nobile pentru ara natal .
Max Beckmann - Noaptea
45
Cu acelea i gânduri de bun credin i fidelitate în valorile spi-
rituale, umane, na ionale, Col.(r.) Constantin C. Gombo scrie un
eseu în memoria regretatului Aurel Turcu (mentorul revistei Co-
lumna 2000, savant, poet, prozator, etnograf, jurnalist, istoric), înti-
tulând „Gânduri pentru un prieten plecat în nemurire, Aurel Turcu
(1943-2012)”. Acesta este un moment de reculegere pentru o perso-
nalitate i identitate autentic a neamului românesc. În memoria
scumpului prieten, Col.(r.) Constantin C. Gombo m rturise te: „La
1 decembrie anul acesta voi aprinde o candel i pentru tine în
Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Nu te pot uita, drag i de
neuitat prieten!”.
La sec iunea Pagini de Istorie, autorii înscriu subiecte nespus
de importante despre etnogeneza românilor, voievodat, ideea i
indentitatea na ional , recunoa terea independen ei, na ionalizare,
ac iunile politice române ti, cultur , rela iile socio-umane, etc.; iar
componentul Marii Uniri este transpus în cel mai detaliat mod i cu
mult demnitate na ional . Pentru început, profesorul universitar i
dr. Doina Benea ne face cuno tin cu studiul privind „Cercet rile
arheologice din castrul roman de la Tibiscum (1976-2015). Re-
zultate i perspective”. Respectivul studiu tiin ific ofer o larg
posibilitate de în elegere concret a modului de integrare cultural a
unor popula ii provinciale (traci, vindelici), cu etnii din spa iul sirian
i nord-african cu popula ia local dacic în secolele II-III, autoarea
argumentând c ascenden a rapid a veteranilor din castrul de la
Tibiscum în rândul elitei aristocra iei urbane locale, dar i de la
Apulum i mai ales, în Capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
constituie indiciul cel mai clar al romaniz rii unei p turi impor-
tante din popula ia anticului Tibiscum”.
La aceea i sec iune Pagini de Istorie, profesorul universitar i
dr.Tiberiu Ciobanu prezint descrieri foarte clare i destul de intere-
sante „Despre Vlad epe - un „voievod absolut” i „cel mai mare
cârmuitor i comandant militar” al vremii sale - la împlinirea a
570 de ani de la urcarea sa pentru prima oar pe tronul rii
Române ti”; „Despre Mihai Viteazul («st pân [chiar dac doar
vremelnic] al întregului neam românesc», «eroul na ional [pentru
ve nicie] al tuturor românilor» i «principe valah [român] de
interes [indiscutabil] universal») la aniversarea a 460 de ani de
la na terea sa i a 425 de ani de la urcarea lui pe tronul rii
Române ti”; „Despre Dimitrie Cantemir, principele-c rturar al
neamului românesc, la aniversarea a 345 de ani de la na terea sa
i la comemorarea a 295 de ani de la trecerea lui la cele ve nice”;
„Despre Alexandru Ioan Cuza, p rintele statului na ional român
modern, la comemorarea a 145 de ani de la trecerea sa la cele
ve nice”. Cercet rile Domniei Sale sunt marcate de o viziune ampl
despre marii voievozi, domnitori, c rturari români, în mod aparte,
despre acele personalit i distincte care, în timp, au contribuit sub-
stan ial la realizarea aspira iilor milenare de unitate, respectiv, de
creare a statului na ional român. F când o descriere relevant despre
domnitorul Mihai Viteazul, Tiberiu Ciobanu spune: „Neîndoielnic
„fiul marelui i preabunului r posatului Io Petra co Voievod”5
este conduc torul nostru politico-militar cel mai temeinic cunoscut
pe plan na ional i interna ional din întreg Evul Mediu românesc,
el meritând pe deplin s fie pomenit cu evlavie, mândrie i re-
cuno tin de c tre to i românii cu ocazia Centenarului, deoarece
este, practic, primul unificator de neam i ar din îndelungata i
zbuciumata noastr istorie”. Cât despre Dimitrie Cantemir (dom-
nitorul Moldovei i marele c rturar al umanismului românesc), autorul
men ioneaz : „... de i a domnit foarte pu in, prin întreaga-i activi-
tate, pus atât în slujba luptei pentru neatârnarea patriei sale, cât
i a dezvolt rii culturii române ti i europene, poate fi considerat
unul dintre cei mai valoro i voievozi i c rturari ai neamului nos-
tru”. Afirma ii de mare pre în adresa marilor personalit i române ti.
Îns , Ioan-Aurel Pop (prof.univ., dr.hab., pre edintele Academiei
46 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Române) scrie despre „Etnogeneza românilor - dincolo de aspectul
enigmatic i miraculos”, în concluzie declarând: „Poporul român s-
a format într-un proces îndelungat, între secolele I-II i VIII-IX d. Hr.,
ca un popor romanic din romanitatea estic , în urma coloniz rii Daciei.
Invazia slavilor a sl bit în chip sensibil romanitatea sud-dun rean ,
diminuându-i mereu poten ialul uman. Datorit romaniz rii, limba
latin s-a impus peste tot în provincia traian , iar apoi i în celelalte
regiuni ale Daciei, a a cum se impusese i în Moesia i Dacia Aure-
lian . Limba latin vorbit la Dun rea de Jos (latina popular ) a
evoluat pe o cale proprie, ca i latina vorbit în Peninsula Iberic sau
în Gallia, i a dus treptat la formarea unei noi limbi - limba român .
Unitatea limbii române i faptul c la sud de Dun re nu s-au format
limbi romanice distincte, ci doar dialecte ale limbii române de-
monstreaz înc o dat strânsele contacte dintre romanicii de pe
ambele maluri ale fluviului, precum i faptul c izolarea protoromânilor
i românilor de la sud de fluviu de masa nord-dun rean a poporului
lor s-a f cut relativ târziu, prin secolele al VII-lea - al VIII-lea, când
etnogeneza i glotogeneza erau aproape terminate”.
Eugen Mioc (prof., dr.) prin intermediul lucr rii despre „Ideea
na ional i Revolu ia de la 1848-1849 în Banat i Transilvania”
zice c „Revolu iile dintre anii 1848-1849 au reprezentat, atât prin aria
de r spândire cât i prin durat , o ridicare popular nemaiîntâlnit
pân atunci la nivel european. Ele au fracturat regimurile monarhice
neoabsolutiste de pe b trânul continent i au adus ca noutate na io-
nalismul.1 Organizatorii mi rilor au fost cu predilec ie intelectuali,
proveni i atât din rândurile burgheziei liberale cât i din cele ale
nobilimii reformatoare. Majoritatea liderilor revolu ionari aveau con-
tingen cu lojile masonice i combinau ideile iluministe de sfâr it de
secol XVIII - libertate, egalitate, fraternitate, specifice Revolu iei
franceze de la 1789 - cu idealuri romantice de început de secol XIX -
conceptele de na iune i na ionalism. Prin urmare, scopurile mi rilor
revolu ionare au fost multiple: democratizarea societ ilor, cu tot
ceea ce presupune acest fapt dar, i emanciparea popoarelor asuprite
i formarea unor state na ionale pe criterii etnice. Conceptul de na-
iune în sensul modern al termenului apare la sfâr itul secolului XVIII
în vestul Europei i în Statele Unite i de acolo se extinde în întreaga
lume...”. Anul 1848 a constituit îns i momentul trezirii con tiin ei
na ionale a românilor. A fost pentru prima oar când, idealul form rii
unui stat românesc unitar a coborât de la nivelul elitelor la nivelul
poporului de rând”.
Respectiv, profesorul Otilia Breban prin articolul „140 de ani de la
recunoa terea independen ei de stat a României” înregistreaz
urm toarele: „Anul 1878 se înscrie în istoria neamului românesc ca anul
în care a fost dobândit pe calea armelor (în urma victoriei ob inute de
armatele ruso-române asupra for elor militare turce ti în R zboiul din
1877-1878) i recunoscut prin ac iuni diplomatice (care au culminat cu
Congresul de Pace de la Berlin din iunie-iulie 1878) Independen a de
Beckmann - Ultima datorie a lui Perseu
Anul IX, nr. 12(100)/2018
stat a României (ce fusese deja proclamat la 9 mai 1877), f înf ptuirea
acestui ideal na ional nefiind posibil , practic, evolu ia ulterioar a rii
noastre i înscrierea acesteia în rândurile marii familii a statelor europene”.
„În prim vara anului 1877 existau toate condi iile interne i externe pentru
îndep rtarea suzeranit ii otomane. Întreaga na iune dorea i era inte-
resat s ob in inde-penden a deplin a României. Un r zboi victorios,
care s înl ture suzeranitatea Por ii otomane i s consfin easc inde-
penden a rii, reprezenta o necesitate, nu numai de ordin istoric, ci i de
ordin mo-ral i na ional”. „În ciuda unor condi ion ri i îngr diri, Tratatul
de la Berlin a recunoscut independen a statului român i intrarea cu
drepturi depline a României în concertul european. În lunile urm toare,
Austro-Ungaria, Imperiul Otoman i Rusia, au recunoscut fiecare noul
statul interna ional al rii, stabilind cu ea rela ii diplomatice. Italia va
recunoa te independen a în 1879, dup ce articolul 7 din Constitu ie se
va modifica, articol care f cea referire la drepturile civile i politice, iar
celelalte trei mari puteri, Fran a, Marea Britanie i Germania, vor re-
cunoa te independen a rii, abia în anul 1880, dup ce guvernul român
avea s accepte condi iile de r scump rare a c -ilor ferate de la ac ionarii
germani. Datorit recunoa terii sale interna- ionale, România a str tut
o etap decisiv în procesul ei de afirmare european . Totodat , do-
bândirea independen ei de c tre statul român a contribuit în a preg tii
des vâr irea unific rii statale a na iunii române”.
Profesorii Radu Boti i Mircea Boti analizeaz cu mult pasiune
Ac iunile politice române ti în direc ia realiz rii Marii Uniri, la
acest subiect concretizând: „În nemijlocit leg tur cu activitatea
politic i diplomatic dus pe diferite planuri de România în scopul
realiz rii idealului s u national,cu lupta purtat de cona ionalii din
provinciile aflate sub st pânire str in , un mare num r de români au
desf urat în diferite ri din Europa,precum i în S.U.A. o ac iune
multilateral i eficace,în cooperare cu sârbii, cehii, polonezii etc.
pentru cauza comun : victoria principiului na ionalit ilor i recu-
noa terea acestuia drept criteriu fundamental în statuarea postbelic
a lumii”. Pe când, Ana-Maria Ciupu (elev în clasa a XI-a, tiin e
Sociale, Liceul Teoretic „Vlad epe ” Timi oara) vine cu o relatare
destul de pre ioas despre „Propaganda românilor din Occident
în favoarea Marii Uniri”, astfel afirmând: „În înf ptuirea Marii
Uniri din 1918, un rol deosebit de important l-au avut ac iunile
românilor afla i în Occident, i, mai ales, a celor afla i acolo cu un
mandat. Propaganda româneasc în favoarea cauzei na ionale s-
a amplificat mai ales dup retragerea armatelor române în cadrul
campaniei de la sfâr itul anului 1916”. Astfel, marile personalit i
ai neamului românesc au desf urat o activitate enorm pentru cauza
românilor, pentru ara natal , printre ace tea reg sindu-se: Vasile
Stoica din SUA, Gheorghe Mironescu i Dumitru Dr ghicescu din
Marea Britanie; Traian Vuia i Alexandru Lep datu din Fran a, Vasile
Goldi din Belgia i mul i al ii. Prin aceast lucrare autoarea de-
monstreaz c activitatea desf urat de românii din str in tate a
dat roade mari, constituindu-se într-o contribu ie semnificativ la
cunoa terea i în elegerea cauzei române ti.
Fiind structurat în multiple sec iuni i cu diverse con inuturi
(pagini de istorie, patrimoniu, evoc ri, din istoria înv mântului
românesc din Banat, homo religiosus, marea unire reflectat în art ,
din larga românitate, mari personalit i ale omenirii, restituiri, me-
ridiane, consemn ri, vitrina cu c i), revista în cauz cuprinde o
pleiad întreag de autori care, la rândul lor, transmit mesajul cores-
punz tor pentru publicul cititor. În aceast list a autorilor/ cerce-
torilor/ academicienilor/ scriitorilor se înscriu i Hora iu Suciu i
Monica Suciu cu lucrarea „Lugojul, Marea Adun re Na ional de la
Alba Iulia i instaurarea administra iei române ti (1919)”; Lauren iu
Nistorescu cu „Ultramontania, un ducat tardeno-dacic”, Sorin Ga-
briel Ionescu despre „Voievodatul - forma de organizare a comu-
nit ilor din Banat la începutul Evului Mediu”, Ioan Ha egan cu
„Studen i din Banat la universit i str ine în Evul Mediu. Studen i
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 47
timi oreni”, Alexandru Gyuris cu „Cetatea Nicolae M{TCA}
Timi oara otoman în h i habsburgice
din secolul XVIII”, Cristina Grecu „Ani-
versare. 170 de ani de la Revolu ia pa op-
tist din Banat”, Sorin Coda „Pr bu irea
Frontului de Est i consecin ele sale poli-
tice pentru România (1917-1918)”, Marieta
Rubane „Scurt privire asupra evenimen-
telor din preajma Marii Uniri”, Horia âru
„Regal la Marea Unire de la 1918”, Cons-
tantin C. Gombo „Ecoul Marii Uniri de la
1 Decembrie 1918 în documente de arhiv
i presa vremii din Banat (1919-1940)”, Cine-o caut -o g se te
Du an Baiski „Rebeli cen -zeni, la Curtea N-avea fric de bau-bau, Altfel spus, pe lâng dânsul
Mar ial ”, Eusebiu Narai „70 de ani de la O inea în chef i cânt, Via a îns i poate trece.
na ionalizare. Na ionalizarea principale- Ba-nc mai f cea i blau,
lor mijloace de produc ie în jude ul Cara ”, Pân’ i lui i-au f cut vânt Da capo al fine
De la cap s-o d m pe fa :
Mariana Gurza „Vasile Pl van - m rturii de
Confiden Doar un ho , în cap de noapte,
istorie tr it ”, Galina Martea „Centenarul
Mi se confia, discret , A furat cât fur apte:
Marii Uniri - unitatea na ional a româ-
C-au mers cot la cot prin Platz. Pân la un cap de a .
nilor de pretutindeni”, Virginia Popovici
„«Opinca», prima „foaie” româneasc din Cum s mearg la bra et ,
Când el, bietul, n-are bra rac bogat
Banatul sârbesc” i mul i al i autori; în cele N-are car i nici c ru ,
din urm , redac ia revistei venind cu studiul Nici prieteni nu, nici bani,
În acela i jug
„Dovezi documentare ale particip rii la Nici pe moa ’-sa-n telegu ,
Trag la plugul crudei soarte,
Marea Unire”. De men ionat, în majoritatea Îns are-un car de ...ani.
Gospodari de mare gazd ,
cazurilor, lucr rile tuturor autorilor se înscriu , privindu-i dintr-o parte,
în categoria cercet rilor tiin ifice, acestea Nu pricepi cine-i din brazd Doar o âr
fiind înso ite de surse bibliografice, intro- Gra ie de c prioar ,
duceri, concluzii i alte aspecte caracteristice Impas Spate tari i leg minte,
con inutului analitic. Autorii revistei, prin su- Însu i Vod e-n impas: Loc c ldu , „Maibach” la scar .
biectele abordate, au încercat s pun ac- Judelui - s -i zboare easta? De-ar avea i-un pumn de minte...
cente clare pe evenimentele istorice care au L-ar cresta ni el la nas:
marcat, în timp, identitatea poporului român. Prea- i burzuluie te creasta. Gai
Printre multitudinea de autori prezen i în Mânc rici de spicheri ,
aceast revist sau, mai bine zis, în aceast Coroana - cu orice pre Nu dea Domnul s te-aga e,
monografie tiin ific se reg sesc renumi i Printre ho i i printre javre i o mare me teri
savan i, scriitori, pedagogi i istorici cu re- i-a pierdut de tot busola: La a face caraga e.
nume, iar cele scrise de domniile lor sunt re- Calc -n gropi i pe cadavre
alit i despre destinul, via a i existen a po- i men in -aureola. Lamentarea înavu itului peste noapte
De pe când a prins la carne,
porului român. Sunt formulate descrieri ce
Restan ierul - la ora de medita ie Toat ziua d din gur
relateaz , cu adev rat, istoria na iunii române
Cum avea capul ciub r , pentru-a fi mai cu coarne,
din trecut i prezent, astfel lucrarea de fa
Cu semin e de bostan, i-a pus carnea-n saramur .
fiind nespus de necesar societ ii române
de ast zi, cu atât mai mult, în Anul când se I-a probat de-a fir a p r,
Dar s-a l murit ... bu tean. Cu burta pe carte
onoreaz marele eveniment - Centenarul i sub dânsul - câte-ncap
Unirii. O lucrare ce merit a fi lecturat i i lungeasc mintea scurt ,
Spovedania unei doamne (recent) divor ate
în eleas cu întreaga totalitate a proceselor Doar c ,-n loc s -i intre-n cap,
Burta-i - la foraj un foi
afective, intelectuale i voli ionale ale omului Mai degrab -i intr -n burt .
Cu pinot, merlot, burgund.
- con tiin a, cugetul, gândirea - unde sunt Nu mi-i c era butoi,
puse în eviden con inuturi extraordinar de Dar era i f fund. În cât timp se face casa?
interesante ce sunt p trunse de spiritul Noua firm i face casa
na ional, în acela i timp, totul reprezentând Unul - ochi i altul - buz Mai s nu crezi: într-o lun .
o chemare întru valorificarea sentimentului Toat lumea se amuz Casiera sare masa:
autentic pentru neamul românesc de pretu- De pahare bazaochi: - i-o fac într-o or . Lun !
tindeni. Drept urmare, COLUMNA 2000 este La Buzatu e plin ochi,
o revist de cultur istoric construit con- La Ochiosu e plin buz . Castele în Spania
form celor mai moderne tehnici editoriale i Trei castele-a pus. Oculte.
care, la rândul ei, este publica ia care com- Dezinteres total Cam de-aici toat zâzania.
pleteaz , în mod onorabil, patrimoniul cul- Te doboare râsul, plânsul, Eu l-întrec. Am mult mai multe.
tural român. Nici cald nu-i e i nici rece. Nici secrete. Sunt în Spania.
48 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ionu\ COPIL
Tradi\ii ]i ...tradi\ii
Tradi iile sunt tipare de ac iune. În actul na terii, copilul este
sp lat i i se taie ombilicul, este cur at de reziduurile asociate
actului na terii i i se ofer independen a. În decursul vie ii ne
na tem de sute sau mii de ori (de obicei spunem c ne schimb m, dar
este întotdeauna vorba de tandemul moarte/na tere). Tradi ia na terii
fiului lui Dumnezeu ofer un tipar al acestei na teri anuale (de fapt,
la sfâr itul fiecarui ciclu evolutiv, ciclu care poate ine ore sau zeci
de ani). Noi vorbim de na terea Fiului, nu a Tat lui, El exist pur
i simplu i apare o varint upgrade a acestuia. Na terea Domnului
este legat de solsti iul de iarn , interfa a cea mai acut dintre un
sfâr it i un început. Cealalt tradi ie, a învierii Domnului, este mult
mai pu in important , dar este considerat mai mare datorit EGO-
ului i insuficientei în elegeri a lucrurilor. În locul unei na teri, omul
prefer s persiste în actualul model; asta înseamn ata amente,
resentimente, obi nuin . Omul degradat/virusat fizic i psihic alege
se reGenereze în acela i tipar. De asta se spune c nu po i supra-
vie ui f Dumnezeu sau c neamurile f Dumnezeu pier.
Tradi iile legate de na terea propriu-zis a copilului in de ursitoare
i de botez. Ursitoarele reprezint menirea în via , condi ionarea
i setarea copilului într-un anumit tipar de gândire. Botezul este o
practic mai pervers , care implic în mai mic m sur sp larea
copilului i în mai mare m sur înecarea lui. Stingerea focului
celest prin înecul ritualic al botezului explic lipsa de gândire logic
i comportamentul nonviolent (e r u când în fa a unei agresiuni,
omul nu riposteaz ) al boteza ilor. Îns a a cum spuneam, omul se
na te de nenum rate ori în via a sa, a a c acest înec trebuie reactua-
lizat periodic..., se face în fiecare iarn de Boboteaz .
Tradi iile legate de na terea Domnului (din sine însu i) in de o
loca ie anume (grajd, Galileea) i de oferirea de daruri de c tre Magii
de la r rit. Asta înseamn rena terea într-un sistem bazat pe ordi-
nea natural , s lbatic a lumii, dar în ni a animale dresate (oi,
Max Beckmann - Magician i dansator
Anul IX, nr. 12(100)/2018
vite). De fapt, întreaga poveste biblic are o afinitate spre sectorul
zootehnic (alegerea ciobanului Cain, Iisus mielul Domnului, credin-
cio ii - turma ascult toare, parabola oi ei r cite etc). Iar Galileea,
raportarea noului reN scut tot la acela i sistem de valori. Darurile
magilor sunt un simbol al recunoa terii superiorit ii nou n scutului
i al supunerii în fa a acestuia. Aviz celor care fac cadouri copiilor,
socrilor, iubitei... prin prisma tradi iei Cr ciunului.
De Pa ti vorbim de pâine muiat în vin i de ou vopsite (f apa-
rent leg tur : de ce se zice c umbli cu cioara vopsit dar nu cu oul
vopsit). Grâul (o s mân ) este un simbol al mor ii urmat de reNa tere,
este specific Cr ciunului (cozonacul) i nu are ce c uta într-un act de
regenerare/vindecare. Folosirea lui arat o for are/folosire a meca-
nismului na terii în recrearea/persisten a aceluia i model i nu a vari-
antei lui upgrade. Vinul, iar i nu apare ca o b utur ini iatic , ci ca
sângele omului... cadavrul este resuscitat/reînviat cu infuzia pro-
priului sânge, cu vechea lui via , cu vechiul lui model psihic.
Postul i praznicul. Sunt asemenea unei monede cu dou fe e,
ying i yang. Postul este cur irea, golirea, reg sirea sinelui, a iden-
tit ii proprii i praznicul este umplerea, acumularea de experien e,
de modele mentale. Mecanismul cre tin de tip post/praznic cur
individul de influen ele lume ti/sociale i îl umple/satureaz cu mo-
delul Dumnezeu; aplicând în concret, cur individul de modelele
exterioare lui i îl reactualizeaz pe cel propriu (sau pe cel con inut
de ceea ce Pr znuie te). Postul interzice consumul de carne, ou ,
lapte, dulce. De altfel, expresia spune c nu se m nânc de dulce sau
de frupt. Asta înseamn c omul se priveaz /elibereaz de influ-
en ele/tiparele agresive, pasionale, de fric , de dependen ele i
viciile sale (lapte, ou ), de pl cerile sale mai mult sau mai pu in
morale. Faptul c se m nânc mult crud (netratat cu foc) reduce
analizarea (judecarea/bârfirea) celor din jur.
Praznicul Cr ciunului se bazeaz pe mâncarea porcului. Se spune
sacrificarea porcului (în mitologie, animalele erau sacrificate zeilor care
se hr neau cu fumul animalelor arse). Porcul este v zut ca un animal
murdar, care h ie lacom l turi, legat de p mânt (f aspira ii spi-
rituale, nu prive te niciodat spre cer) i sacrificarea lui se spune c
este sacrificarea simbolic a acestor tr turi în om. Dar omul se hr -
ne te cu porcul (nu-l omoar i arunc la gunoi), deci se încarc /preia
respectivul model comportamental. Este tendin a noului om de a fi
asemenea unui porc, s tr iasc doar pentru a mânca i îngr a. Privind
cu aten ie, este un model i o tendin deloc rar . De Pa te este omorât
mielul (nevinovatul din turm ) o societate fericit este o societate în
care cet enii au fost reinventa i ca rumeg toare docile!
Observ m o inversare a atitudinii fa de na tere i moarte. Se
spune c dacii se veseleau la moartea cuiva i plângeau i erau cu-
prin i de triste e la na terea unui copil. La o analiz logic , în cazul
unei vie i pline de greut i i necazuri, e o atitudine logic . Aceast
atitudine genereaz o stare de mul umire/împlinire a omului i o
atitudine de team , preocupare fa de viitor. Actualul model cu pa-
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ranghelie la na tere i bocete la înmormântare sugereaz o aruncare
cu incon tien în via , o tratare a viitorului într-un mod superficial
i cu mintea îmb tat de iluzii. Pe de alt parte, regrete pentru ce s-a
întâmplat, regrete pentru ce nu s-a întâmplat, regrete pe toat linia i
o stare de nemul umire generalizat .
Mitizarea i demitizarea figurilor istorice i religioase. Interac i-
unea dintre comunitate i zestrea spiritual a trecutului induce atât
virusarea cet enilor cu tipare psihice, dar duce i la o consumare a
acestei rezerve de energie psihic i mai ales la o modificare a ei de
tre min ile moderne. a mor zeii i religiile. Motivul pentru care
cre tinismul înc persist se datoreaz faptului c adep ii s i au fost
reconfigura i puternic i în loc s degenereze acest model, îl înt resc.
Dar pe termen lung, rezultatul este acela i.
În cazul figurilor istorice, datorit faptului c modelele respec-
tive configurau psihicul individual într-un mod nedorit (nedorit de
anumi i invadatori) s-a încercat demitizarea lor artificial i accelerat
prin scoaterea în eviden a p ilor întunecate a acestor personalit i,
prin emisiuni tv care desconsiderau/înjoseau/batjocoreau aceste
figuri, iscând hohote de râs. Îns acest lucru a dus la un efect inte-
resant, cei pu ini care au continuat s i iubeasc i respecte str -
mo ii au beneficiat de un aport multiplicat de infoenergie din res-
pectivele modele.
Mai exist ritualele de trecere: copil-adolescent, tân r-b rbat,
matur-mo .
În societatea modern au c tat diferite forme: mersul la coal
i absolvirea claselor i a ciclurilor de înv mânt, majoratul, mersul
în armat , angajarea în câmpul muncii, c toria, menopauza/andro-
pauza pensia, jocul de table în parc.
Chiar dac coala, ca i armata, a devenit o institu ie formal , de
uniformizare a indivizilor i setarea lor pe un anumit curent/model,
ele reprezint treptele cunoa terii i antrenarea ca r zboinic. Ex-
ceptând excep iile, absolvirea unui nivel de înv mânt confer încre-
dere i stim de sine. Faptul c exist o mul ime de absolven i de
facultate care nu tiu mare lucru i au o cultur general inferioar
unui absolvent de înv mânt liceal de pe vremea comunismului (a
ine totu i cont de accelerata evolu ie tehnologic ) are i o conota ie
pozitiv . Lipsa încrederii în for ele proprii i stima de sine sc zut
sunt o boal na ional , o boal pe care universit ile private au vin-
decat-o în mare m sur . C aceste nulit i cu diplom , când se vor
lovi de realitatea social i economic vor c dea în bud , e o alt
poveste i problema personal a respectivilor.
Îns faptul c armata a fost eliminat este bine i r u. Evident c
armata este frumoas doar când, dup mul i ani, î i aminte ti de ea i
depeni amintiri cu un vechi camarad, la un pahar de oare ce. Evident
a produs multe suferin e i chiar drame. Dar dincolo de asta, de
aparenta tâmpenie, se spune c inteligen a nu a intrat niciodat
într-o institu ie militar , a realizat o înc rcare a osta ilor cu un mo-
del de lupt tori i cu numeroase exerci ii de NLP care le-au conferit
multe avantaje în via .
Dar rolul armatei este unul singur, s antreneze oameni nevinova i
ucid al i oameni, este o institu ie care creeaz în mod legal i
eficient uciga i. Faptul c a fost eliminat din sistemul social mi se
pare un lucru bun... atâta timp cât nu vom fi invada i de cineva!
Îns s nu uit m c istoria militar vorbe te de nenum rate ori de
oameni extrem de pa nici care, prin i într-un conflict, au devenit
lupt tori extrem de eficien i. Cei care se bat cu pumnul în piept i
spumeg de furie nu fac o ceap degerat .
În ritualurile de ini iere ale popula iilor primitive, tân rul cuno tea
femeia i lumea nev zut (profund ). Majoratul sau chefurile sunt
un simulacru al acestei ini ieri (b utur , droguri) i sex. Cu cât tân rul
este mai superficial, debusolat, are o mai mic sau eronat cunoa -
49
tere a lumii, cu atât nevoia lui de substan e ini iatice (droguri/
alcool) este mai ridicat . Lua i-i iarba i cocaina, va fuma ori-
cioaic i se va ame i cu diluant.
Persisten a într-un anumit comportament semnific incapacitatea
subiectului de a dep i acel nivel, de a realiza ini ierea. B uturile
i sexul au rolul de a- i deschide noi perspective, noi orizonturi i
nivele de în elegere. Dac vezi alcoolul i sexul doar ca pe pl ceri în
sine (ceea ce nu este deloc r u, de altfel), ini ierea nu- i atinge scopul
i trebuie repetat .
Acela i lucru se petrece i ca adult în ce prive te serviciul i fa-
milia. E ecurile pe acest plan arat incapacitatea tr irii la acest nivel
(probabil celelalte trepte nu au fost urcate, subiectul e adult doar
datorit vârstei). Sau datorit tr irii cu superficialitate a acestui nivel,
este compromis.
Datorit experien ei sale, b trânul c ta un statut aparte, deve-
nea un fel de sf tuitor i conduc tor al grupului. El nu mai putea s
munceasc fizic, dar munca lui se ridica la alt nivel. Este de în eles de
ce un pensionar care nu î i g se te o preocupare de gestionare a
unui grup sau situa ii se cur rapid. Devine inutil i universul nu
permite s existe nimic inutil. Aceast preocupare a mo ului este
sublimat în îngrijirea nepo ilor, îngrijirea unei gospod rii/gr dini,
implicarea în jocuri: ah, table, c i etc.
Praznicele na ionale, jum tate din ele sunt de factur religioas ,
ceea ce înseamn împletirea/importan a sacralit ii în mentalul
nostru colectiv, iar celelalte sunt 24 ianuarie - Mica Unire, 1 mai -
Ziua muncii, 1 iunie - Ziua copilului, 1 decembrie - Marea Unire.
Praznicele religioase legalizate se refer la na terea din nou, la rege-
nerarea în acela i model, autodep irea/evolu ia într-un plan supe-
rior (Rusaliile, În area Domnului), p strarea identit ii (15 august -
Adormirea Maicii Domnului) i gestionarea eficient a viciilor i
negativit ii (30 noiembrie - Sf. Andrei). Praznicele cu înc rc tur
istoric sunt cele legate de armonia interioar i exterioar /cu cei din
jur (mica i marea unire), cultul muncii (1 mai) i al copilului/copil riei
(1 iunie). De mare, sau cea mai mare, importan este încheierea unui
nou ciclu i începerea unui nou o nou ans ! (1 i 2 ianuarie). Dac
praznicele religioase se refer la modele mentale interne i inevitabile,
cele istorice sunt tipare ale unor evenimente (fericite/reu ite) sociale,
de interac iune cu mediul fizic sau social. Este totu i interesant cultul
mamei (religios oficializat Sfânta M rie Mare/Mic i neoficializat
i 8 martie), sacralizat i cel al copilului doar legalizat.
Cea mai important s rb toare na ional a suferit în cursul istoriei
recente câteva modific ri. De la ziua regelui - 10 mai, tiparul mintal
al controlului con tiin ei asupra psihicului s-a trecut la ziua eliber rii
na ionale 23 august, tiparul mental al libert ii, ajungându-se la
ziua Marii Uniri a principatelor (principalelor), dobândirea unei
identit i personale prin armonizarea diverselor resurse i tendin e
interioare.
La praznicele na ionale se ascult discursuri politice, se ascult
muzic popular patriotic i de chef, se bea uic i se consum
mânc ruri specifice. Chiar dac sunt plictisitoare/mincinoase i în
limbajul de lemn, discursurile oficialilor (primar, prefect, politi-
cian, ministru, pre edinte) reprezint comunicarea dintre sinele
psihic i neuronii/re elele neuronale de rând. Folosirea autosu-
gestiei a a cum o tim (repetitiv , lipsit de emo ie i mincinoas
este sublimarea perfect a mesajului politic. Muzica popular este
conexiunea cu zestrea spiritual a neamului - aportul energetic al
creierului care sus ine mesajele sinelui.
uica este o esen a vie ii, o în elepciune dobândit prin actul
tr itului i se manifest ca o b utur ini iatic , este acea în elep-
ciune ce optimizeaz realizarea ordinului dat de Sine. Mânc rurile
specifice fac conexiunea dintre cel ce transmite mesajul i cel care îl
50 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
prime te; este un fel de limbaj! Nonverbal. Mânc rurile tradi ionale
sunt sarmalele, ciorba de fasole cu ciolan, micii, m liga cu brânz .
Mânc rurile tradi ionale reprezint o personificare a experien elor
na ionale. Aproape în orice cas se m nânc supa de pui, ciorba
acr , cartofi pr ji i, pit cu sl nin . Fiertura de îngeri (p ri) denot
nevoia de experien e frumoase/pozitive/în toare. Cartofii sunt
acea în elegere a lucrurilor prin introspec ie i un consum exagerat
de cartofi denot tr irea în sfera mental a în elegerilor i emo iilor
personale. Pita uns cu untur i cu ceap , pres rat cu un praf
de sare arat atât via a privit prin ciclul moarte/na tere; rena tere,
adic grâul împletit cu untura, partea cea mai consistent /spuma
tr irilor intens emo ionale i pasionale, temperate de iu eala i
triste ea în eleapt a cepei sau usturoiul. Sarea d m sura în toate,
rostul a tot ce s-a întâmplat. Hr nirea de tip pit cu unsoare cu cea-
este un tipar extrem de armonios al hr nirii i de asta nu este
oferit la praznice i este oarecum dezavuat de societate.
La praznicele oficiale se scot straiele de s rb toare, cele mai m -
re e realiz ri ale neamului. Produsele de panifica ie: colaci, cozonaci
(grâul), fasolea, m liga toate sunt produse ale semin elor, ale unei
forme de reNa tere, asociate cu realiz rile emo ionale i pasionale
(marile aspira ii ale neamului, curentele sale emo ionale - carnea de
porc, oaie - aceste animale nu reprezint modelul agresiv, r zboinic,
ci cel al turmei sau consumatorismului. În plan mental nu este nea-
rat r u, turma reprezint unitatea neamului, coalizarea în jurul
unui scop/om i porcul, hedonismul, pl cerea în ceea ce faci i
tr ie ti.
O continuitate prin istorie au micii, micii tradi ionali sunt f cu i
din trei feluri de carne, excita i de bicarbonat i carismatici datorit
amiroaselor (condimente). Complexa structur pasional a românului
se bazeaz pe aceast combina ie, îns faptul c au ajuns s se fac
doar din porc i vit înclin balan a spre hedonism i sexualitate
exacerbat (taurul comunal).
Nelipsitele sarmale de la praznice i Cr ciun/An Nou sunt realizate
dintr-un mugur uria (varza) supus fermenta iei malolactice i asociat
cu carne de porc. În pragul reNa terii, omul se seteaz pe experien e
incipient expansive/extrovertite în care pune pasiune i pl cere.
Faptul c românii sunt deschi i i pasionali, comunicativi, soci-
abili se datoreaz tiparului (sarmalelor), dar fermenta ia prin care
varza a trecut îi face departe de a fi naivi.
Ne-am f cut obiceiul s începem fiecare zi cu o cafea. Cafeaua
este otrav excitant exotic pe care o fierbem i o bem amar sau
Max Beckmann - Promenad
Anul IX, nr. 12(100)/2018
îndulcit cu sau f lapte. Mediul social ne ofer o otrav psihic ,
pe care o consum m fie ca s putem func iona, fie ne-am obi nuit i
ne face pl cere s o analiz m (este o b utur f cut prin fierbere).
Cei mai mul i spun c nu pot func iona f cafea, au nevoie de
actualizarea periodic a minciunilor sistemului pentru a putea s
se implice. Cafeaua le face r u în timp, consum resursele minerale
sau irit stomacul, nu cred c mai e nevoie s explic de ce.
Via a este mi care. Actul tr itului implic dinamic la nivel de
gând, vorb , fapt . Via a însemn mâncat, dormit, folosirea mâinilor,
picioarelor, sex. Când aceast dinamic înceteaz , apare moartea.
Revenind la multitudinea de vie i pe care le tr im în cadrul unei
existen e, orice diferen de poten ial duce la o na tere i orice
armonizare, la o moarte. Via a e alergarea spre echilibru. Apari ia
unui gând este na terea, gândirea lui este moarte (aici vorbim de cea
mai rapid succesiune de via -moarte), o farfurie cu ciorb de fasole
e via , farfuria golit e moarte. Când omul înceteaz acest joc,
aceast alergare iar i iar reluat , în alte forme, moare cu adev rat.
Moartea fizic apare atât datorit degrad rii suportului fizic, cât
i datorit termin rii experiment rilor i deplinei armoniz ri. Un
pensionar plictisit, care nu- i mai g se te nimic de f cut, se stinge
lent, pentru c nu mai are rost. Un om deschis provoc rilor, un om
care e curios, care experimenteaz mereu, are o via îndelungat .
trâne ea în schimb este rigidizare, degradare a sistemului. Asta
se datoreaz tiparelor mentale gre ite, proastei comunic ri cu exte-
riorul, iner iei, lipsei de toleran în eleas acum ca în elegere/con-
cep ii rigide, idei fixe. Am v zut femei de 28-30 de ani b trâne i femei
superbe de 50-55 ani. Tiparul mental are efecte extrem de vizibile.
Monarhie versus republic . Într-o monarhie, voin a regelui/împ -
ratului/suveranului era atotputernic . Într-o republic , este un sistem
birocratic greoi i stufos, un parlament i un guvern care au ceva de
spus i evident, un pre edinte cu o putere mai mult formal . Modelul
monarhic d puteri imense sinelui, care se comport ca un tiran i
i e robul propriilor pasiuni i limit ri. Modelul republic permite
existen a mai multor centri nervo i care adeseori intr în conflict
i cel mai puternic î i impune direc ia Sinelui decident. Este de
în eles de ce personalit ile unitare de tip monarhic sau religios (mo-
narhia lui Dumnezeu) sunt hot râte, impulsive i refractare argumen-
telor logice care nu le convin. Îns acest tip, dac atinge un nivel
superior de evolu ie, este superior modelului democratic, fragmentat,
supus îndoielii, conflictual.
Modelele de baz : copil, adult, b trân. Asocia marele filosof
Lucian Blaga, copil ria cu jocul, tinere ea cu iubirea i b trâne ea cu
în elepciunea. Ca model social, noi am ales Iubirea/adultul. Iubirea
este comunicare, interrela ionarea cu exteriorul într-un mod deplin
armonios; respectiv aer i hran /experien ele vie ii i mediul de
via . Deplina armonie între subiect i sistemul în care exist este
iubire. Cu cât aceast interrela ionare este mai defectuoas , cu atât
iubirea se transform în ur , devine ceva toxic, o otrav . Nu este de
mirare de ce în sistemul nostru actual Otrava i Antidotul au o pon-
dere atât de mare. Este logic de ce marile filosofii ale lumii propov -
duiesc iubirea, de ce este v zut ca solu ia tuturor problemelor.
Modelul b trânului - În elepciunea - este în elegerea sistemului
în care exist . Acum nu se mai intervine, nu se interac ioneaz , doar
se observ i se în elege. Observatorul este o func ie a În elepciunii,
apanaj al b trâne ii.
Modelul copilului este cel mai puternic, el are o pozi ie supe-
rioar /de dominare a sistemului. Poate nu-l în elege dar îl contro-
leaz cu u urin . De asta e nevoie s devin adult/s experimenteze
i apoi b trân/s în eleag . Urm torul stadiu, c zut în desuet, este
datul în mintea copiilor! Reluarea ciclului.
Vârsta nu este o condi ionare a unui model anume, exist oameni
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
care s-au n scut b trâni i adul i care nu îmb trânesc niciodat . De
fapt, exceptând copil ria, care este un dat nativ, dar limitat i re-
strâns tot mai mult de societatea actual , majoritatea adopt modelul
adultului i nu îl mai p sesc.
Bolile copil riei in de dificult i de integrare (pojar, scarlatin
etc.), de upgrade ale mediului (r celi i viroze respiratorii), r niri
diverse din cauza interac iunii stângace cu mediul înconjur tor.
Bolile b trâne ii in de uzur i de rigidizare. B trânul în elege
sistemul, nu-i place i îl simte toxic, ceea ce duce la propria sa uzur .
În acela i timp are o p rere personal rigid , lips de flexibilitate i
toleran i asta îl rigidizeaz , îl usc precum o smochin . El î i pierde
entuziasmul, implicarea emo ional i asta e egal cu pierderea lichi-
delor din corp.
În mod ideal, b trâne ea ar trebui s fie limitat i restrâns
ca timp, omul b trân s aib pielea ca de copil, f riduri, ochii
str lucitori, auzul ascu it. Conform modelului, b trânului ca obser-
vator folose te i ar trebui s aib foarte dezvoltate sim urile i mintea.
Cum tocmai astea sunt degradate la b trâne e, este limpede c sunt
foarte multe erori în manifestarea modelului b trâne ii. Când omul se
apropie fizic de b trâne e, trebuie s i analizeze organele b trâne ii
(pielea, ochii, auzul, mirosul, gustul, creierul) i s repare/optimizeze
tiparele mentale de func ionare a acestor organe. Apoi s dea în
mintea copiilor.
a cum spuneam, în decursul existen ei sale, omul trece prin
numeroase mor i i rena teri. Este important dac aceste mor i implic
trâne e degradat i agonizant sau o stingere senin ca atingere
a armoniei. Prima degradeaz rapid corpul fizic.
Pentru a realiza ceva notabil în aceast lume, e nevoie de modelul
copilului. Modelul b trânului în elege sistemul, cel al adultului
func ioneaz în sistem, dar modelul copilului manipuleaz sistemul
dup voia sa, pentru c el este St pânul Jocului. Nu degeaba (sau
degeaba) a oferit Iisus solu ia reDeveni i copii i ve i dobândi Împ -
ia Cerurilor.
Remer Ra spune c Zamolxe este manifestarea divinului în tot ce
exist i Iisus manifestarea divinului în om. De fapt, Iisus este mijlo-
cul/calea corect (s fac o concesie i cre tinilor), pentru ca poten-
ialul om s ajung la deplina manifestare, omul s devin Dumnezeu.
Dar Zamolxe este mecanismul prin care lumea s devin maximul
posibilit ilor sale (împ ia cerurilor !?).
Dragobetele i actul creativ. Prin natura lui, organismul b rbatului
e capabil oricând de actul creativ. Energia creativ dac nu e sublimat
(urcat la cap) i folosit ca i combustibil psihic în actul creativ
(sau r zboinic) psihic, preseaz i destabilizeaz întregul organism.
Se ajunge la acea foarte frecvent situa ie în care întreaga seduc ie
a b rbatului se limiteaz la un penis erect. Pe plan mental sau
emo ional individul este un nonsex. Asta nu poate crea atrac ie i
nici satisfac ie.
Exist b rba i care sunt v zu i ca feline sexuale i b rba i care
sunt v zu i ca lipsi i de sex. Exist destule cazuri în care în ochii
unor femei e ti sexual i în ochii altora non sexual. Aici depinde i de
ceea ce este ea i dac în ochii ei e ti o prad care suscit interesul.
Exceptând cazul fericit în care î i ridici energia sexual la nivel ener-
getic-emo ional, e ti un non sexual sau energia sexual este fie sub
presiune la nivel de organe, fie la nivel mintal (dar nu sublimat în
act creator ci irosit i distrug toare în dorin e i imagin ri sterile.
Experien a neamului a rezolvat aceast problem , creând meca-
nismul de racordare la fluxul emo ional al energiei creatoare. Drago-
betele. Sf. Valentin e un surogat, o variant denaturat (sau de ce
nu? Upgrade). Corpul emo ional (magistralele emo ionale i senti-
mentele) se realizeaz prin experien e i dac nu sunt experien e sau
ele nu sunt corespunz toare, individul se distan eaz tot mai mult
51
de un sexual. Poate citi toate c ile, f tr ire efectiv nu realizeaz
nimic. Cum, tradi ional, virginitatea/fecioria era important , este lim-
pede c experien a nu era posibil . Nevinovatul/neprih nitul (adic
nepervertit emo ional) se îmbr ca în energia emo ional sexual
a neamului/comunit ii. Lumea înconjur toare a dezvoltat dou
modele sexuale, al plantelor i al animalelor. Cel animal implic pasiune,
fidelitate/infidelitate, c ut ri, ritual, gelozie. Cel al plantelor implic o
naturale e i non alan , o mai mic implicare sentimental (exist
polenizare datorat vântului i polenizare datorat insectelor). Dra-
gobetele le implic pe amândou dar confer întâietate regnului ani-
mal (în special p ri). Valentines Day implic fluxul emo ional uman
mai elegant, moral sau nu dar lipsit de for a i fatalismul celorlalte
dou modele.
Acest flux emo ional al Dragobetelui a c tat o structur autosu-
ficient numit Zbur tor! Dac racordarea la fluxul emo ional al
dragobetelui înconjura individul cu o aur sexual ce atrage i in-
duce realizarea sexului, Zbur torul posed psihicul individual sclavi-
zând fie psihicul posedatului, fie cel al victimelor sale (e vorba de
Zbur torul feminin sau masculin; oricum este ca o moned cu cele
dou fe e, dar depinde de tiparul psihic al posedatului care poate
avea model ori de femeie ori de b rbat, indiferent de sexul s u).
Voca ia singur ii versus spiritul gregar. Dintotdeauna au existat
inadapta i social care au c utat solitudinea. În triburile primitive
mergeau în p dure, i supu i unor ini ieri deveneau amani/ghizi
spirituali. Începând cu evul mediu (în sfera cre tin ) deveneau asce i/
lug ri. Indiferent dac omul simte chemarea spiritual sau che-
marea lumii, împlinirea lui în via ine de urmarea acestei chem ri.
Se poate crede c chemarea lumii este mai puternic ; e doar o p rere.
Dac pu ini oameni aleg calea c lug riei (o cale grea i nu prea ten-
tant ), asta nu înseamn c al ii nu au auzit chemarea sinelui. Voca ia
singur ii este mi carea spre interior i chemarea lumii, mi carea
spre exterior. Sunt complementare i ritmice ca b ile unei inimi.
Cine nu poate gestiona aceast implozie-explozie ritmic în gândirea
i activitatea sa, alunec în extreme, manifestând doar o tendin i
la un moment dat poten ialul celeilalte îl va absorbi cu o for c reia
nu i se poate opune. Rareori acest lucru se întâmpl datorit unei
vie i, de obicei este o karm familial care se descarc pe un anumit
individ/copil/urma .
Dar chemarea spiritual nu înseamn doar c lug rie; este actul
introspectiv, actul educa ional sau al cunoa terii. Cunoa terea sine-
lui este un act introspectiv, cel al cunoa terii sinelui altcuiva, un
act extrovertit; dar ambele în sfera chem rii singur ii/spiritu-
al . Cunoa terea lui Dumnezeu în practica cre tin este un act ex-
trovertit al ascetului. Chiar dac se alege o anumit chemare/direc ie,
balansul/ritmicitatea trebuie practicat pentru echilibrul psihic, altfel
individul devine mort.
Echilibrul psihic al unui individ ine de ritmicitatea i constan a
tendin elor sale îndreptate spre interior cu cele îndreptate spre exte-
rior. i statutul lui în lume ine de valoarea expira iei sale, cât de
bine tendin ele/realiz rile sale spre exterior împlinesc nevoile mediului
înconjur tor/social. Asemenea respira iei, omul atrage în sine ceea
ce îl înconjoar , integreaz în sine (prin asta se hr ne te/cre te/evo-
lueaz ) apoi elibereaz înapoi în lume. Orice disfunc ie în acest proces
respirator/circulator (sânge /celule) duce la anomalii de tip c lug ri/
singuratici/misogini/mizantropi etc.
Societatea comunist a obligat/stimulat individul s înve e/cu-
noasc ceea ce a consumat tendin ele spirituale ale individului. So-
cietatea actual stimuleaz tendin ele de manifestare/spre exterior,
ceea ce creeaz un puternic poten ial spre mi carea de interiorizare,
cu manifest ri de genul fanaticilor religio i, spiritualilor de tot felul,
pr torilor sexuali asociali, consumatorilor de stimulente i substan-
e ini iatice.
52 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicolae B{LA}A
Despre... gânduri,
voie bun[ ]i iar gânduri
Gândind la vina de a fi vinovat, nu de pu ine ori, am avut senza ia
trec eu pe lâng mine, c m întâlnesc eu cu mine i c în permanen
ceva nu ar fi tocmai în regul . Umblu uneori cu capul plecat, alteori
revoltat, cum ar fi zis mo Gheorghe „plin de draci”, în anume situa ii
v d pus sub semnul întreb rii chiar de propria-mi istorie, o istorie
a omului c zut din primordii, ce vrea, totu i, s fiin eze. În zilele mai
bune, m trezesc, mai spre sear , luat la întreb ri de un alt mine. „Nici
ast zi nu ai f cut cine tie ce, pentru a fi i tu, adic eu, om în lume?!”
Ridic din umeri... „ i atunci, de ce mai vrei i un alt mâine?!” Niciun
spuns. Nici istoria, una a v rs rilor de sânge, ce-mi curge prin
vene, nu-mi spune cine tie ce. Doar pe ici, pe colo, abureli. ...C mai
pe la-nceputuri, mai f minte, s-a întâmplat s ucid parte din sângele
meu, adic s -l ucid pe Abel... Fraticid, dintr-un fel de arogan , cât
ar t st pânului c eu sunt eu i nimeni, altul ca mine. M car dac
fi în eles c atunci am omorât un om, tot ar fi fost bine. Probabil s-
ar fi stins în mine pofta de a ucide! Dar eu nu i nu, mai ales c pentru
fapta mea, Prea Bunul doar m-a certat. „Merge i a a!” - mi-am zis în
timp ce, de-a lungul anilor, m-am compl cut în acelea i nemernicii în
care am amestecat, cu poft i mare tam-tam, pl cerile carnale. În
consecin , pân la incest, numai o palm ! Toat Sodoma i toat
Gomora tiau! Nu este cazul s redescriu drumul deja petrecut! Îl in-
tui i. Ca s mai scurt m, una peste alta, m-am târât, ca om, prin vre-
muri, cu hâra i pâra, tocmai de atunci de când am sim it gustul
averii, al banului, gustul puterii i-al sângelui v rsat. Iar acum, desigur,
de câte ori m poticnesc pe drumul vie ii, m tot întreb: „cine sunt
eu?” Ce s mai zic? Încurcate i i ele, i mersul suveicii printre vremuri.
...Dar pentru c tot mi-a fost dat graiul i odat cu el puterea de a
povesti i a m l sa povestit, am s spun, cândva, nepo ilor, ceva de
genul: pe atunci, în societatea multilateral dezvoltat , propaganda
tot b tea apa în piu cu Omul nou! Omul nou, dup Omul cu voin
de putere, dup Supraomul unei alte perioade istorice. Prin urmare,
Max Beckmann - Carnavalul
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Supraomul, dincolo de perspectivele moralei, tot o fr mântare a min ii
umane, dup context i interes, pe ici, pe colo, intoxicat de pucioasa
ars , ce a invadat, la vreme de restri te, nu doar Sodoma sau Gomora,
ci întreg p mântul. Eu, supraomul, om nou?! Sens f de sens! Un
fel de aiureal pentru justificarea fiin rii de-aiurea, cât vreme în
mine nu st ruie nimic din atitudinea pentru semeni, pentru binele
tuturor, nimic din cele ce au devenit moral pentru întreaga omenire!
Prin urmare, omul nou, o reformulare i un picior în dos, pentru pasul
înainte, prin propria noastr , repet, v rsare de sânge. Apoi, am s
mai spun c , în urm cu dou mii de ani, mi-am ratat întoarcerea la
ceea ce am fost l sat s fiu. i asta pentru c iubirea aproapelui nu e
de colea, nu e un fel de strâns în bra e sau un alt fel de a spune c
„am înc lecat pe o a i v-am spus povestea a a!” Nu! La fel i cu
iubirea de Dumnezeu. Dar dac tot nu sunt capabil de iubire, ce m-a
împiedicat în a-mi pre ui pe cel de lâng mine? Ce m împiedic s
dau „Cezarului ce e al Cezarului i lui Dumnezeu ce e al lui Dum-
nezeu”? Nimic, în afara închipuirilor nite dintr-o frica interioar ,
pus în mi care de instinctul de conservare, la care a ad uga aro-
gan a i egoismul în a vie ui.
Prin urmare, eu cu mine, într-un permanent r zboi, apoi la fel cu
semenii, i vreau s fiu cât m car s devin nemuritor?! Aiurea! Totu i,
chiar i în aceste condi ii de ratare f vreun fel de întoarcere, privind
în jur, în timpurile mele, v d cum filosofi ai viitorului vorbesc despre
omul veacurilor. tiin a, ce-i drept, a ajuns la momentul în care poate
schimba, când inima sau ficatul, când o mân , când un picior. Opera-
iile pe creier sunt un fleac, iar de aici i pân a pune capul unuia pe
trupul altuia, nu mai e decât un pas. Dac nu deja o fi fost f cut?!
Altfel spus, omul, în viitor, va putea fi reparat i repus în circuitul
existen ei. Cum r mâne cu ra iunea de a fi, cum va r mâne cu sufletul,
cu toat partea de sensibil i subiectiv a lui? Cum r mâne, din aceste
ultime perspective, cu repunerea corect a sa pe linia vie ii? Gânditorii
în ale tiin ei sunt încrez tori. Eu?! M îndoiesc,
îns când iau în calcul ideea conform c reia a putea
fi parte a un posibil experiment la nivel planetar,
mu esc. Iar de aici i substan a t cerii. M rog,
sunt multe de gândit i regândit - mi-am zis în una
din serile când c utam în adâncurile fiin ei, al i cai
verzi pe pere i, diferi i de cei ce ni-i flutura sub nas
comunismul, chiar i în anul de gra ie, 1989, când
întregul bloc din r rit, i nu numai, trosnea din
toate încheieturile.
Îmi a teptam fiica s se întoarc dintr-o scurt
vacan , pl nuind un fel de chef pentru a s rb tori
succesul ei de la facultate i pentru a mai uita câte
ceva din toate cele ce îmi fuseser date s le întâm-
pin. Loca ia era ca i g sit , invita ii, la fel. B utur ,
slav domnului, cu toat criza, mai pe sub mân ,
dar, la ordin, putea curge gârl ... Ni te l utari, iar
de aici, distrac ie pe m sur . Imediat dup sosirea
fetei de la mare, am i c zut de acord asupra a tot
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ceea ce gândeam s pun, de unul singur, la cale. În ziua cu pricina, la
un sfâr it de s pt mân , ea i colegii s i au ajuns de la Turnu Severin,
în Slatina, cu un mi-crobuz plin ochi, tot într-un cântec. Au coborât
în fa a restaurantului, apoi am intrat cu to i, într-un demisol, un fel de
cram amenajat pentru petreceri private, departe de ochii lumii.
Dup principiul: „la pl cinte înainte, la r zboi, înapoi” sau „azi pe
cine mai bem, pe cine mai f...tem?”, primul care a intrat pe u , dup
noi, a fost procurorul, dup el tovul de la circula ie, apoi, unul dup
altul, activi tii de pe la jude eana de partid i o parte din colegi. Pe
colonel, eful garnizoanei, îmbujorat nevoie mare, semn c turnase
în el ceva t rie, l-am g sit deja la datorie.
- Tr i, s rut mâinile, tr i! - am salutat eu, milit re te, când m-
am apropiat de masa lui.
- Tr i! Mon er, s i prezint noua ordonan ... Doamna e anga-
jat la mine la popot , pe post de secretar . Secretar personal , m
în elegi! Îmi toarn în pahar, m gâdil în ceaf , iar, dup context, i
mai jos, mai ales când mi se apleac . Vezi ce vremuri?! Pot spune,
chiar de o scârb total ! Greu s stea tot timpul b ! ‘Mneata, tot
singur, tot singur?
- ... Tot! - am ridicat eu, nedumerit, din umeri.
- Ptiu, drace! Mai ceva decât cumin enia p mântului!
- A a ziceam i eu.
- Musai i varianta masculin ! ...Numai c Brâncu i a murit la
Paris! Cine tie, s-o fi n scut un altul! Auzi, dar când i se pune de un
fr mântat de buci, precum coca de pâine în postav , ce faci?
- ...Planuri cincinale! - am glumit eu, cumva, jenat.
- R u! Partidul pune pre pe nivelul ridicat i pe înaintarea lui pe
cele mai înalte culmi... Ce dracu, domnule, colc ie ora ul de fete, iar
dumneata te ii de realiz ri m re e. D -te încoa, la doamna, i vezi
cum arde, c poate ai uitat!
- Domn’ colonel, nu se cade, ne aude procuroru’, tia cu partidul!
- Las -l, domnule! stuia, nu-l vezi, îi curg balele... Cine mai tie
între ce craci o mai fi înnoptat? Dar nici cu doamna lui nu mi-e team !
Era în tandre uri cu... M rog, mai pe la dou , în noaptea trecut ,
veneam cu secretara dinspre cazarm . Se descurc femeia! i apoi,
de ce ar r bda?! E, asta e! B i, domn ef, d -le în m -sa! Vodc , s
vin vodca! C femeile curg gârl !... - a strigat el dup un chelner, cu
ochii pironi i pe l utari.
- Comandasem i ni te Courvoisier! Nu v incit ?
- E, cum nu, dar am. Uit -te ce cour..., la madam?! Poate procurorul,
sta, deocamdat , v d c are doar ap în pahar!
- Domn’ procuror, v salut generalul, cic face cinste! Courvoi-
sier sau vodc ?
- Uite, al dracului! Pe amândou , p rinte, pe amândou ! Dar ine
minte, când o da sta de b ut, vine sfâr itul! Auzi, domn’ general, pe
doamna dumitale, cât st m noi pe-aci, prin cârciumi, cine o mai f..te?
- Domnule, cu justi ia nu e bine s te pui r u, dar i-am mai spus
i alt dat i alalt ieri... Ce Dumnezeu, nu mai ai nici gram de inere
de minte! Cour...voisier-ul, bat -l vina! Ca i pe-a dumitale, aia de la
contrainforma ii. Vezi c ieri, cam pe la dou , trei, de diminea a,
doamna era în tandre uri.
- Taci, drag , bagi omul la b nuieli! Au, cine vorbe te?! - l-a
înghioldit femeia ce-l înso ea pe colonel.
- Ho, f ! ...C a a ne tachin m noi... Auzi, o pusese unul capr , cu
capul spre geam, i d i i lupt ...
- Ce tii dumneata? Julieta în persoan ! A a m a teapt ea, s -
cu a, cu ochii în lacrimi, pân spre zorii dimine ii. Dr stoas , nu-
i mai spun! O minune de femeie! Cert e c eu muncesc de m sesc
to i dracii! Nu mai are sulimea ce mânca! Au crescut infrac iunile! Se
fur al dracului!
- E, asta nu e bine! Cât timp mai... i al ii, m în elegi dumneata,
nou ni se mic oreaz por ia! A a c , datoria înainte de toate! La
pu rie cu ei, d -i în m -sa! Noi s avem ce f...te i ce mânca! Zic
bine, coana mea?
53
- Parol, mon general! ...Îns mai bine ar cânta muzica!
- P i, da, numai c ..., nu-i vezi, înc sunt la pip it, nu s-au stabilit
care cu care! ...Hopa i mili ia! B i, tovar e, ce m-au uitat tia pe
mine la garnizoan , dar i pe tine la mili ie! Auzisem c ai murit, de
atâta cetit, pe la ni te cursuri de promovare! S nu te avanseze ca-
reva înaintea mea, c -i mare belea! Pun garnizoana în pozi ie de asalt
i te-am terminat!
- Las , drag , omul s i trag sufletul, s -i tihneasc i lui m car
în seara asta!
- Ho, f , ce dracu! C glumeam... S tr ie ti, colega, s tr ie ti! Ia
loc, ia loc! O t rie, ceva, criv dinspre Laica?
- B , voi, tia ai lui Ivan Turbinc , vodca i iar vodca! Lumea
bun , ehe... Io-te colea, Whisky!
- Bravo, colega, bravo! Iar ai dat iama prin vam ?! Trimit ia de
afar medicament pentru doctori, pentru ia ce trag s moar , iar tu
omori mortul pentru a nu tiu câta oar ! Bravo! Tovul de la secu
tie? Apropo, în seara asta, cine ne face raportul?
- Ehe, tiin a a avansat! Ori crezi c ei mai sunt ca solda ii t i, cu
rani a în spinare?! Ce dracu, domnule!
- O fi i cum spui, c prea o zici din suflet! Te-ascult tia i
noaptea în pat când sfor i! De-asta, procurorul, sta de colea, de la
justi ie, nu doarme noaptea, la el, în pat. B iat de tept! St camuflat,
între buci i craci, i uite, al dracului, cum p le te securitatea!
- Domn’ comandant, gata, c ne ia seama lumea! Apoi vezi c vin
chelneri ele cu gust rile... Mi-a zis mie unul, c astea, unele, nu toate,
ar avea microfoane i la p...d ! Auzi, da s nu mai spui la nimeni, pe
doamna ai dat-o la puricat, înainte de a veni cu ea aici? Mai pe scurt,
i-ai verificat m car chilo ii, c de restul am în eles c se ocup al ii... Ce
faci?! Vodca î i spune cuvântul! - i-a optit eful mili iei, la ureche.
- Vodca, pe dracu, grija pentru om i lini tea patriei! Adev rul e
i eu muncesc de îmi sar ochii! - i-a r spuns colonelul pironit spre
talia femeii. O fi vreuna! Da, o verific, fir-ar ea a dracu! Atât i-ar tre-
bui, c o împu c! - i-a zis, ca pentru sine, în vreme ce i-a umplut
paharul gata s dea peste el.
- Sete mare, sete mare! Tot înainte, tovar i! - i-am îndemnat eu
ciocnind paharul cu fiecare în parte, dup ce am tras cu urechea la
cele îndrugate. O clip mai târziu, am f cut semn l utarilor s înceap
cântatul.
- „ i-am zis verde s lcioar / M rie i M rioar / M rie i M rioar /
Ia un par de m omoar / Parul sa fie de plop/ S nu m omori de tot
(m i)/ M rie i M rioar / Ia un par de m omoar ”...
- Madam, i-auzi ce zice mili ianul, chilo ii la verificat! - Cic ai
putea avea în ei tehnic de ascultat?! Ascult!
- Mon general, i-ai b ut min ile? P i, se poate?! M-ai luat cu
dumneata s i torn în pahar, nu s i dau... Ce Dumnezeu, ia ascult !
- „...C de trei zile zac în boal ?/ i nu-mi zice nimeni „scoal ”/ De
trei zile zac în boal / i nu-mi zice nimeni „scoal ”/ Dar de-i zice
dumneata/ M-ar mai trage inima/ Dar de-i zice dumneata/ M-ar mai
trage inima (m i)”
M-a bufnit râsul. Atmosfera se încinsese. În salonul în care m
aflam, peste tot voie bun . Am intrat i în cel de al turi unde se zb n-
uiau tineri. Mi s-a p rut i acolo c totul era în regul . Fic -mea m-
a v zut, mi-a zâmbit i f cut cu mâna. Am plecat. Sim eam nevoia de
a merge la wc. Am urcat sc rile. La parter, din gre eal , am intrat la
toaleta femeilor. În holul ei, tot capr , una din colegele fetei mele. Se
admira în oglind , în timp ce unul o f cea pe la spate. Am închis
ru inat. Ei i-au v zut mai departe de treab . Întors la subsol, am dus
prima sticl ce mi-a ie it în drum la gur i nu m-am oprit pân ce nu
am terminat-o.
- Ptiu, fira-ar dracului, ce via ! - am r bufnit de parc eu, la
vârsta lor, a fi fost un sfânt.
Spre diminea , întors acas , iar am c zut pe gânduri, iar m-am
întâlnit cu mine i iar conflicte. Cu Dumnezeu, cu noua genera ie, cu
lumea, cu partidul...
54 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Hitler s-a refugiat
@în Argentina la sfâr]itul
celui de-Al Doilea R[zboi Mondial
În lunile mai i iunie ale anului 2014 am c torit în Brazilia i
Argentina. Pe lâng obiectivele turistice vizitate, am consultat i
câteva publica ii.
Am cump rat o carte în spaniol de Abel Basti, „Tras los pasos
de Hitler” (Pe urmele lui Hitler), tip rit la Buenos Aires, de Editura
Planeta, în anul 2014, edi ia a doua, în 4.000 de exemplare. Am citit-o
pe avioane i în aeroporturi la întoarcerea în Statele Unite.
Conform teoriei oficiale, transmis de rile Aliate, Hitler s-a
sinucis pe 30 aprilie 1945, la ora 15:30, în bunc rul s u din Berlin,
împreun cu amanta sa Eva Braun.
Dar mii de nazi ti s-au putut refugia în America Latin , în special,
în sudul Argentinei (Patagonia, ara de Foc). Câ iva nazi ti celebri,
precum Adolf Eichmann, Erick Priebke sau Josef Schwammberger
au fost captura i în Argentina i, apoi, executa i. Eduard Rosckermann,
supranumit „M celarul”, a fost prins, dar a sc pat prin complicitatea
poli iei argentiniene. Îns , Herbert Hein i colegul s u, Josef Mendele
(„Doctorii mor ii”) nu au fost niciodat identifica i în exilul lor sud-
american.
Autorul c ii se întreab : dac au sc pat câteva mii de nazi ti de
mâna a doua sau a treia, s nu fi putut sc pa i Adolf Hitler cu aman-
ta lui Eva Braun?
Armata sovietic , ocupând Berlinul, în mai 1945, a descoperit
dou cadavre arse, presupunând c-ar fi ale celor doi, care s-ar fi
sinucis. Pe atunci nu se putea studia ADN-ul. Craniul, presupus a fi
al lui Hitler, a fost depus la Arhivele Federale din Moscova. Îns ,
când o echip tiin ific nord-american a analizat ADN-ul acestui
craniu, a descoperit c acesta apar inea unei femei tinere, între 30-40
ani, nicidecum lui Hitler! i Stalin, i FBI sau CIA se îndoiau de
sinuciderea lui Hitler.
Conform unui militar brazilian, Hitler ar fi murit în vara anului
1971 (la vârsta de 82 de ani). Ar fi c torit prin Argentina, Brazilia,
Paraguay i Columbia folosind un nume fals: Adolf Schütelmayor.
Fuga lui Hitler ar fi fost cunoscut serviciilor secrete ale marilor
puteri. Se presupune c ar fi sc pat fugind fie cu un avion special,
zburând f escal din Berlin pân în Argentina, fie la bordul unui
submarin UBoot.
Nem ii se înfiripaser în sudul Patagoniei înc din Primul R zboi
Mondial prin vapoare care ancoraser sau naufragiaser aici, într-
unul din ele fiind chiar Wilhelm Canaris, eful spionajului de mai
târziu al lui Hitler.
De la sfâr itul Primului R zboi Mondial pân în 1932, în Argen-
tina tr iau peste 140.000 de minoritari germani, iar pân în 1940,
comunitatea lor ajunsese la 250.000.
Începând din 1933, serviciile secrete au trimis agen i care s fac
propagand nazist în colectivitatea german argentinian , nazi tii
câ tigând mul i simpatizan i.
Unele guverne sud-americane cochetau cu Hitler, dar în acela i
Anul IX, nr. 12(100)/2018
timp simulau în interior o politic antinazist . În 1939, un scandal de
propor ii izbucne te între Buenos Aires i Berlin, când guvernul
argentinian prime te copia unei presupuse inform ri secrete de la
Ambasada German , prin care nazi tii vor s ia Patagonia, considerat
„tierra de nadie” ( ara nim nui). În Al Doilea R zboi Mondial, Argen-
tina se men ine neutr . Militarii germani, naufragia i pe coastele argen-
tiniene în urma luptelor cu vasele britanice, sunt interna i în lag re.
Brazilia intr în r zboi în anul 1942 contra Axei (Germania-Italia-
Japonia).
Atât comunitatea anglofil , cât i cea germanofil , c utau s
atrag Argentina de o parte sau alta.
În ianuarie 1944, pre edintele argentinian, Ramirez, rupe leg turile
cu Japonia i Germania. Spre sfâr itul celui de-al Doilea R zboi Mon-
dial, s-au format poduri aeriene între Germania i Spania prin escadrile
de avioane numite Führerstaffel, prin care nazi tii se refugiau apoi
spre Japonia (care nu capitulase înc ) i spre Argentina.
În februarie 1945, un singur submarin german transportase în Ar-
gentina milioane de m rci, dolari, lire sterline, franci elve ieni, florini
olandezi, franci belgieni i franci francezi, pe lâng 2.511 kg de aur,
4.638 carate de diamante i briliante, plus 87 kg de argint. Aceste
fonduri sunt depuse în b nci germane din Argentina i, de notat, i în
contul lui Juan Domingo Perón i so iei sale, Maria Eva Duarte de
Perón. Presat de celelalte na iuni sud-americane, gu-vernul argentinian
declar la 27 martie 1945 r zboi Axei, invocând Actul din Chapultepec.
Succesorul lui Hitler, Amiralul Doenitz, anun la 1 mai 1945 c
Führer-ul a murit ca un „erou” în lupta împotriva sovieticilor. Dar
agen ia rus de tiri TASS s-a îndoit de moartea lu Hitler, considerând-
o ca un truc nazist.
S-au vehiculat specula ii c Al Treilea Reich ar fi construit o baz
gigantic subteran la Polul Sud, denumit „211”, în urma Expedi iei
Antarctice din anul 1938. Germanii ar fi luat teritoriul Neuschwaben-
land (din Antarctida).
În anii ’50, diverse ziare i reviste din lume (chiar vestitul „Le
Monde”, apoi „Bonjour”, „The Plain Truth” etc.) public articole c
Hitler ar fi viu. Au ap rut i o serie de c i pe marginea acestui subiect.
Conform altor documente, la sfâr itul r zboiului, câteva sumbarine
germane au transportat clandestin nazi ti în Argentina. Alia ii captura-
ser un submarin nazist (U-505) în 1944 i reu iser s descifreze
sistemul criptigrafic german de comunicare secret , numit Enigma.
Totu i, submarinele nem ti erau dotate cu radare avansate
(Radardetektor FuMb26 Tunis) care detectau avioanele inamice pe
o raz de 50 km, dar i generau „un câmp de protec ie”, care le f cea
invizibile radarelor inamice.
Se formase o filier nazist care asigura pa apoarte, vize i ad -
post refugia ilor. Între 1946-1955, Pre edintele argentinian Perón a
aprobat emigrarea a 80.000 de germani i austrieci, plus un mare
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
num r de croa i usta i, italieni fasci ti i colabora ioni ti. Nu au putut fi
depista i criminalii de r zboi, pentru c refugia ii veneau cu documente false.
Administra ia sa chiar vindea pa apoarte i certificate în alb pentru a
facilita emigrarea în Argentina a fugarilor europeni.
Hitler i Eva Braun s-ar fi refugiat cu un submarin în Patagonia i ar fi
locuit la ferma San Ramón, la vreo 30 km de ora ul Bariloche, la poalele
mun ilor Anzi. Ferma cuprindea 30.000 hectare de teren, ai c rei proprietari
fuseser germani din genera ii. Se crede c Helmut Gregor („el doctor Gregor”,
denumit în exil) era numele fals al criminalului nazist Josef Mengele, niciodat
prins. eful g rzii personale a lui Hitler, Wilhelm Monhke, de asemenea s-a
refugiat în Argentina sub numele fals Pedro Geller, dup ce fusese capturat
de ru i i eliberat dup mai mul i ani. Se crede c i Vice-Führer-ul, Martin
Borman, i Heinrich Müller, eful Gestapo-ului, i-ar fi înscenat moartea,
refugiindu-se în America de Sud.
Conform autorului hispanic al acestei c i, Abel Basti, printre fugarii
acuza i de crime de r zboi sosi i în Argentina se num i Vjekoslav Vrancic,
Erick Priebke, Walter Kutschmann, Eduardo Roschmann, Klaus Barbie,
Gustav Wagner, Walter Rauff, Friederich Schewend, Franz Röstel, Gerhard
Bohen, Franz Stangl, Herberts Cukurs, Jacques de Mahieu, Ludolf-Hermann
von Alvensleben, Andreas Riphagen, Willem Sassen, Jan Olij Hottentot, Jan
Durcansky, Vohteh Hora, Hans Fishboeck, Constantin von Groman, Branco
Benzon, Vlado Svencen, Ante Pavelic (Pre edintele Croa iei naziste), Joseph
Schwammberger etc. Joseph Broz Tito a solicitat extr darea criminalilor de
zboi Ante Pavelic, José Bercovic, Mirko Eterovic, Ivo Bogdan, Vinko Nikolic,
Daniel Livanotic, Marko Colak i Yacob Yovovich.
Comisión Argentino de Immigración a facilitat emigrarea fasci tilor i na-
zi tilor. Curios c i Vaticanul i-a ajutat. Analog, Ambasadele Argentiniene
din rile europene. Se efectuau opera iuni de evacuare a nazi tilor.
Proiectele de anvergur s-au întreprins în Argentina cu ajutorul acestor
refugia i dup r zboi: arme de ultim tehnologie, avioane moderne, energie
atomic , motoare pentru submarine. Pre edintele Perón se ambi iona s trans-
forme ara într-o putere mondial . La proiectul nuclear lucrau i oameni de
tiin italieni (Abele i Pinardi) i, în special, germani (Beck, Haffke, Greinel,
Ehrenberg, Seelmann, Eggelbert).
Argentinienii construiau în secret i un motor atomic pentru submarine.
(Statele Unite au realizat primul submarin nuclear din lume în anul 1954,
numit «Nautilus», ca-n pove tile lui Jules Verne). Argentinienii fabric i
primul lor avion de vân toare cu reac ie, numit Pulqui II.
Urm ream în New Mexico la televizor pe canalul Discovery o emisiune
despre Mega-Armele lui Hitler i industria sa de r zboi. Dup conflagra ie,
odat cu ocuparea Germaniei, a început o goan dup vânarea oamenilor de
tiin i tehnicienilor germani. O parte dintre ace tia au fost lua i de URSS,
al ii de SUA. Al ii au fugit în America Latin . A a încât, în timpul r zboiului
din Coreea (iunie 1950 - iulie 1953) s-a constatat c avioanele sovietice i cele
americane de lupt erau asem toare. De ce? Fiindc fuseser f cute dup
proiecte germane!
Autorul c ii prezint multe dezv luiri de la martori oculari care l-ar fi
zut pe Hitler. Nazi tii se întruneau i în exil. Na iunile Unite au adoptat o
rezolu ie împotriva extr rii lor în rile comuniste, precum Iugoslavia. Hitler
i Eva ar fi fost ad posti i de mai multe familii prin Bariloche i Cordova în
Argentina. Un partid nazist argentinian se înfiin ase în 1931 în timpul guvern ri
lui Uriburu.
Este investigat i via a sexual a lui Hitler. Multe femei s-au îndr gostit
de el (afirm autorul). Unele chiar s-au sinucis din dragoste. (Analog, Stalin
avea trecere la femei. Dovad c puterea (sau faima) atrag sexul slab!).
Sunt i persoane care s-au declarat a fi descendente din Hitler.
Un alt autor, Max Gregorcic, în cartea sa „Hitler no murió en Berlin” (Hitler
n-a murit în Berlin), sus ine, în 1987, c numele fals al lui Hitler în Argentina
era Martin Karl Hunger; ar fi tr it în provincia Mendoza i ar fi murit la 13
octombrie 1986.
Diverse investiga ii au ob inut diferite concluzii privind Hitler. Dup alte
variante, Hitler ar fi plecat din Argentina în Paraguay, unde ar fi tr it lini tit
protejat de serviciile secrete ale dictatorului Stroessner.
55
Calendar - Decembrie
1.12.1691 - a murit Miron Costin (n. 1633)
1.12.1892 - s-a n scut Cezar Petrescu (m. 1961)
1.12.1918 - s-a n scut Ludmila Ghi escu (m. 1991)
1.12.1934 - s-a n scut tefan Radof (m. 2012)
1.12.1934 - s-a n scut Platon Pard u (m. 2002)
1.12.1934 - s-a n scut Floren a Albu (m. 2000)
2.12.1935 - s-a n scut Nicolae Labi (m. 1956)
2.12.1951 - s-a n scut Al. Cistelecan
3.12.1991 - a murit Petre ea (n. 1902)
4.12.1883 - s-a n scut N. Cartojan (m. 1944)
4.12.1987 - a murit Constantin Noica (n. 1909)
4.12.2009 - a murit Marin Mincu (n. 1944)
5.12.1859 - s-a n scut Nicolae Petra cu (m. 1944)
5.12.1965 - s-a n scut Vasile Baghiu
5.12.1966 - a murit N. N. Condeescu (n. 1904)
5.12.1974 - a murit Zaharia Stancu (n. 1902)
5.12.1975 - a murit Dinu Pillat (n. 1921)
5.12.1985 - a murit Mihail Celarianu (n. 1893)
5.12.1987 - a murit Leonid Dimov (n. 1926)
6.12.1897 - s-a n scut Oscar Walter Cisek (m. 1966)
6.12.1937 - s-a n scut Mihai Dr gan (m. 1993)
6.12.1950 - s-a n scut Gheorghe P un
6.12.1952 - a murit Dumitru Popovici (n. 1902)
6.12.1991 - a murit Vladimir Colin (n. 1921)
6.12.2007 - a murit Marius Tupan (n. 1945)
7.12.1935 - s-a n scut Sorin Titel (m. 1985)
7.12.1976 - a murit Bartalis János (n. 1893)
8.12.1876 - s-a n scut Hortensia Papadat-Bengescu (m.1955)
8.12.1928 - s-a n scut Toma George Maiorescu
8.12.1996 - a murit Marin Sorescu (n. 1936)
9.12.1998 - a murit Banu R dulescu (n. 1924)
10.12.1858 - a murit Eufrosin Poteca (n. 1785)
10.12.1900 - s-a n scut Ion Sava (m. 1947)
10.12.1954 - s-a n scut Cristian Teodorescu
10.12.1956 - s-a n scut Nicolae B ciu
10.12.1966 - a murit Ion Chinezu (n. 1894)
10.12.1997 - a murit Miron Cordun (n.1935)
11.12.1902 - s-a n scut Dan Simonescu (m. 1993)
11.12.1954 - s-a n scut Ion Chichere (m. 2004)
11.12.2011 - a murit Leonida Lari (n. 1949)
12.12.1929 - s-a n scut Marin Bucur (m. 1994)
12.12.1939 - s-a n scut Tudor Octavian
12.12.1951 - s-a n scut Sorin Preda
12.12.1953 - s-a n scut Dan C. Mih ilescu
12.12.1962 - a murit Felix Aderca (n. 1891)
13.12.1693 - a murit mitropolitul Dosoftei (n. 1624)
13.12.1887 - s-a n scut Mihail Cruceanu (m. 1988)
13.12.1929 - s-a n scut Sanda Radian (m. 1991)
13.12.1930 - s-a n scut Georgeta Horodinc (m. 2006)
13.12.1948 - a murit Zaharia Bârsan (n. 1878)
13.12.1983 - a murit Nichita St nescu (n. 1933)
13.12.1987 - a murit Marcel Mihala (n. 1937)
14.12.1883 - s-a n scut László Tompa (m. 1964)
14.12.1898 - s-a n scut Petru Caraman (m. 1980)
14.12.1910 - s-a n scut Gaby Mich ilescu (m. 2008)
14.12.1932 - s-a n scut Dumitru Solomon (m. 2003)
14.12.1946 - a murit I. Al. Br tescu-Voine ti (n. 1868)
14.12.1962 - a murit Simion Mehedin i (n. 1868)
14.12.1986 - a murit Constantin Chioralia (n. 1902)
14.12.2007 - a murit Mihai Pelin (n. 1940)
15.12.1887 - s-a n scut Cella Delavrancea (m. 1991)
15.12.1947 - s-a n scut George Pruteanu (m. 2008)
15.12.1993 - a murit Aurel Martin (n. 1926)
16.12.1980 - a murit Ion Maxim (n.1925)
16.12.1989 - a murit Franz Liebhardt (n.1899)
16.12.1993 - a murit Ovidiu Constantinescu (n.1914)
17.12.1870 - s-a n scut I. A. Bassarabescu (m. 1952)
17.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952)
continuare în pag. 58
56 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 12(100)/2018

L[crimioara IVA
(Italia)

Planuri de renovare Constatare

Ar fi timpul s renovez câte ceva. Prive ti norii! Tu nu po i ghici
Voi zugravi pere ii gândurilor în culori vii, cele vechi întristau. Care sunt lacrimile mele sau ale norilor!
Voi tapeta în m tase, câteva sentimente, nu vor mai auzi criv ul. plimb descul prin iarba ud .
Voi instala aer condi ionat în dormitorul unui regret. Plâng. Plâng i norii.
Voi pune gresie pe holul unei idei, s alunece mai u or. Prive ti dealurile! Tu nu po i ghici
Apoi, voi mai vedea! Care sunt ridurile mele sau ale dealurilor.
Prive ti frunzele! Tu nu ghice ti
Unde se ascund iubirile când î i simt sfâr itul? Care este fream tul meu sau al frunzelor!

Cine poate ti unde se ascund iubirile când î i simt sfâr itul?! Rotire
De i, dac stau bine i m gândesc, ar fi câteva indicii:
Monalisa f surâs, sufletul înclinat asemenea Este demodat sa fii om:
afi ezi un zâmbet,
Turnului din Pisa, Vene ia f gondole,
ridici povara de pe umerii celuilalt,
India f Taj Mahal...
aju i o speran s treac strada,
Unde se ascund iubirile când î i simt sfâr itul?!
dai cuiva o mu tur din felia ta de fericire,
Nici vorb într-un surâs, nici la Pisa sau Paris. sprijini o idee,
Iubirile înainte de moarte se ascund într-un cub de ghea ! dai „bun ziua!” unui necunoscut…
rotesc în jurul clipei... i spre lini tea mea,
Vreau s existe ho i de secunde! A lucrurilor i a îngerilor,
Demoda ii îmi zâmbesc, m salut ,
Vreau s existe ho i Îmi despov reaz umerii,
mai mecheri decât timpul! Îmi ajut o speran s treac strada,
Un tip de... ho i de secunde, Îmi sprijin o idee,
secunde pe care ace tia Îmi dau o mu tur din felia lor de fericire...
le fure timpului i apoi, rotesc în jurul clipei... i spre lini tea mea,
una câte una, s le înapoieze A lucrurilor i a îngerilor,
celor pe care timpul i-a p gubit. Demoda ii î i iau inima,
Doamne, a fi mai bogat cu o copil rie! O a eaz cu elegan în dreptul soarelui
Max Beckmann - Fata cu papagal

i apoi, î i v d de-al lor respir!

Rogu-Te, Doamne!
Busola
Lovit de un junghi bunicul st pe un nor.
Caii pasc slobozi. Pentru a indica nordul magnetic al p mântului,
Grâul se aure te. acul din inima mea se-nvârte
Bunica st pe un alt nor i brodeaz stele. i tot se-nvârte, îns nu ame te!
Cuptorul este rece. Acul inimii poate devia!
Aluatul iese din covat . Pentru a evita devia ia acestuia,
Rogu-te, Doamne, trimite-i înd t! stau departe de aparate, instrumente
sau persoane electrice.
Hibernare Mai ales, stau departe de z mintele
de sentimente feroase. Mai ales!
Iubirea st la col pe coji de nuc .
I-am pedepsit arogan a. Constatare
Acolo va sta pân î i va cere iertare.
Vor trece câ iva ani pân o va face?! Toamna acesta
voi închide, pentru o vreme, în mine. Seam un pic cu mine:
Va fi un fel de hibernare. Desfrunzit este ea,
Pân una alta înghit stele. Desl crimat sunt eu!
Te vor c uzi spre noaptea din mine.
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Angela BURTEA
REVELIONUL
Când spui Revelion, te gânde ti automat la petrecerea organizat
de omenire la cump na dintre ani: Anul Nou ia locul Vechiului An. E o
noapte special , plin cu bucate alese, cu inute elegante, cu proiecte
de viitor, cu încredere, bucurii i exuberan . De, este Revelionul! Da-
e petrecere, petrecere s fie, iar românul tie s i lase grijile în urm
i s in pasul cu voia bun !
M-am întrebat adesea care ar fi însu irea de baz a poporului
nostru. Inteligen a! a nit un gând n stru nic. De ce? întreab gr bit
un confrate. Fiindc omul tie se adapteze, iar adaptabilitatea apar-
ine omului inteligent, r spund r spicat, sperând s m i priceap .
i chiar de n-a fost un an îmbel ugat i-a mai chiop tat din când
în când, românul î i pune deoparte ceva m run pentru noaptea din-
tre ani. i de n-a f cut-o pân atunci, tot se descurc , iar prezen a lui
devine obligatorie. Important este s vrea!
inuta vestimentar ! îmi opte te un cârcota . Nu-i problem ! îi
spund peste um r. Dorin a de-a ie i în lume, nu pune piedici. Românul
e i inventiv. Domnii tot la un pantalon i-o c ma recurg, iar doamnele
improvizeaz , dac sponsorii sunt pleca i. Scarlett O’Hara a r mas un
model de net duit pentru multe dintre femei. Ei, ce dac nu e românc !
La importuri suntem mae tri, iar personajul respectiv a f cut furori în
toate timpurile. Merit s lu m în calcul ac iunile ei, m car în momente
de cump .
Dar locul, va fi oare confortabil? se auzi sâsâit o alt nedumerire. O
noapte! Ce conteaz o noapte! r spund înfuriat. Încercarea moarte n-
are! Joci, ai o ans ! Nu joci, stai acas în fa a televizorului ca un cer-
etor, a teptând un moment care s te remonteze la final de an. Trebuie
riscat, iar românul tie ri te. Chiar i-atunci când se frige pu in, tot
nu se d b tut. Pân la urm , ce pierde? A, ni te bani! Adev rat, când
i-a a sunt pu ini, parc nu-i a bun s -i arunci în buzunarele altora
doar pentru satisfacerea unui moft! Dar dac va fi bine? A a c , trebuie
riscat, iar pân la anul viitor vom mai chibzui.
Max Beckmann - Scufundarea titanicului
57
Masa, masa festiv ! Bucatele vor fi oare apetisante? r sun vocea
unui alt nehot rât. Mai e ceva? întreb pe de-a dreptul sup rat . Oricum
Revelionul vine dup Cr ciun. Important este s te distrezi! Muzic s
fie! E, asta mai era: muzica!
Muzica cum o fi? se auzi din nou. Eu vreau s dansez. Doar a a s-
o a eza mâncarea, s ltând în sus, în jos, la stân-ga i la dreapta! Chiar
nu vreau s r mân în farfurie vreo m slin , du-p ce mi-am sacrificat
ni te economii. i-apoi, dansul ajut digestia. tii, nu vreau s intru în
anul cel nou constipat.
Joci, nene, joci! strig din r sputeri. N-ai jucat toat via a ca pe sâr-
, chiar i-atunci când nu se auzea nici musca? Acum, de n-or fi l u-
tari pe pofta matale, o fi vreun DJ priceput, cât s împleteasc muzicile.
Cârcota mai e ti, române! Asta tot de la inteligen i se trage!
***
Problema e rezolvat . Confratele meu dep te toate nedumeririle
i inhibi iile i ajunge la Revelion. Intr an , fiindc a a îi este felul,
pe-afar de amabilitate fa de nevast -sa i ocup cu o elegan
des vâr it locurile rezervate. Circumspect, prive te în jur, s vad
care, cum, ce fel!
- A, uite i familia Iv nescu! îi opte te la ureche nevasta, în timp
ce se face c -l scutur u or pe um r. Stai, nu întoarce capul, insist
femeia.
Interesat, b rbatul începe a frem ta. Trebuie s-o vad . Dintotdea-
una îi pl cuse Iv neasca.
Sunetul paharelor ciocnite r sun în acordul sunetelor muzicale.
Lumea debordeaz de bucurie. Petrecerea e în toi. Farfuriile se golesc
rând pe rând.
- Ce faci, drag , de ce nu m nânci tot? întreab femeia.
- Nu pot, r spunde el iritat peste m sur . Nici aici nu-mi dai pace?
- D farfuria mai aproape, am o pung în po et ! Doar n-oi crede
las aici ceva! B rbatul î i scoate batista. Î i terge broboanele de
transpira ie. Prive te îndelung într-un col al s lii, apoi se ridic . Nevas-
-sa cunoa te lec ia. Toate via a a fost un simandicos. Dac-ar fi fost
se ia dup el...
rbatul se-ndreapt spre ie ire, î i scoate o igar i-ncearc s-o
aprind .Bricheta e moart . Cu privirea în jos, insist . Nimic. Instanta-
neu, se-ntoarce. tie c nevasta e ajutor de n dejde. Nici n-apuc s
fac primul pas c lumina str vezie a unei fl ri îi opre te trecerea.
Aprinde igara, trage cu putere i împr tie în rotocoale aproape perfecte
fumul.
- Tot frumos ai r mas! r sun ca un clopo el vocea doamnei de
lâng el.
- Matilda! spuse cu voce strangulat b rbatul.
- Ssst! Taci, nu spune nimic. tiu c în seara asta sunt superb ,
tiu c mi-ai dus dorul, tiu c i-ai jucat prost cartea în ultimul timp,
tiu, tiu, tiu, tiu tot. Dar mai tiu c în seara asta nu-mi scapi.
Tase intr în joc. T cea i fuma. Avea un arm aparte. Cu mâna
stâng în buzunar, iar cu dreapta inea igara într-un anume fel. Încerca
58 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
par indiferent, dar amintirile d deau n val . tia c în noaptea aceea nu-i va
fi u or i trebuia s i joace rolul pân la sfâr it! Matilda, Matilda, iubire nebun
i de nest vilit!
Femeia zâmbi, flutur o mi care special a genelor, opti dou -trei vorbe i
disp ru, l sând în urm parfumul ei dulce-am rui.
În ring, perechile de dansatori frem tau în acordurile muzicii perfecte. În
rând cu ei, Tase î i strângea la piept consoarta, determinând-o s rezoneze
odat cu el. Sim ea mul umirea femeii i se felicita în sinea lui. Nu- i ie ise din
mân . La tinere e era de neoprit. Asemenea unui torent, acoperea cu privirea-
i seduc toare mul imea, oriunde s-ar fi aflat. E ua foarte rar, iar în seara asta
musai trebuia s fie în form . Dansa i frem ta.
Ultimele acorduri anun au o pauz binemeritat , iar mâncarea aburind de
pe mese îi ademeni. Tase lu câteva îmbuc turi, se mi nervos pe scaun i-
i anun nevasta c iese s ia o gur de aer, asigurând-o c e pe-aproape i
nu- i fac probleme. Femeia îi tia meteahna. N-avea astâmp r niciodat ,
iar astfel de petreceri n-au fost niciodat o prioritate pentru el. Doar ea p rea
mul umit c ie ise la Revelion. El încerca s fac fa situa iei.
Tase se îndrept spre ie ire, sub privirea iscoditoare a nevesti-sii, apoi o
lu la stânga. La a doua u , r suci u or de butuc i intr . Matilda clocotea.
teptarea îi m rise pofta. Sânii ei volupto i, privirea seduc toare i buzele-i
rnoase puseser st pânire pe Tase. Nu-i trebui mult b rbatului s i simt
iubita vibrând sub înc tu area trupului s u înfierbântat. Întreaga înc pere era
inundat de parfumul iubirii lor. Chicotea Matilda, iar Tase zâmbea triumf tor!
Dup un timp, b rbatul se-ntoarse în local. Ducea dup el puterea iubirii,
iar mâinile lui erau pline de formele ucig toare ale femeii care-i treziser sim urile
mai ceva ca la prima tinere e. P ea dezinvolt i tr gea tacticos din igara a-
prins cu bricheta iubirii. Prin fa a sa, la doi pa i, trecu în mersu-i leg nat Iv -
neasca. Înclin u or capul, salutând-o discret, iar farmecul femeii parc p lise.
Matilda r mânea Matilda.
i g si nevasta prins într-o hor , îi zâmbi de la distan , apoi, ca orice
rbat de cas , se prinse i el.
- Frumos Revelion! îi strig Tase la ureche.
- Vezi? i nu voiai s mergi! r spunse femeia, tropotind cât s -i ajung
pân la anul viitor. Auzi, drag , tii cine-i patroana?
- Cine-i? întreb nedumerit Tase.
- Matilda drag , aia care a vrut s ne despart la tinere e!
- Matilda? Nu tiu despre cine vorbe ti, r spunse b rbatul uimit de-atâta
cunoa tere feminin .
- Ei, nu tii! Iv neasca mi-a spus. Aia tie tot!
- Iv neasca? Frumos Revelion! Mai venim i la anul, zise Tase, intrând în
jocul femeii. De-asta te iubesc eu pe tine!
- Mâncarea i-am pus-o la pachet. O m nânci acas , doar n-o s-o las
patroanei!
- Bravo! Bravo! Acum te iubesc i mai mult! N-am nicio grij când sunt cu
tine! Frumos Revelion!
Max Beckmann - Exil în lumea nou
Anul IX, nr. 12(100)/2018
Calendar - Decembrie
continuare din pag. 55
17.12.1905 - s-a n scut Vasile Lovinescu (m.1984)
17.12.1905 - s-a n scut Dionisie M. Pippidi (m.1992)
17.12.1941 - s-a n scut Liviu Petrescu (m.1999)
17.12.1985 - a murit Liviu Rusu (n.1901)
17.12.1987 - a murit Mircea Scarlat (n.1951)
17.12.2003 - a murit Aurel Petrescu (n.1927)
18.12.1874 - s-a n scut Radu D. Rosetti (m. 1964)
18.12.1915 - s-a n scut Vintil Horia (m. 1992)
18.12.1921 - s-a n scut Nae Antonescu (m. 2008 )
18.12.1977 - a murit Teodor Scarlat (n. 1907)
18.12.1997 - a murit Ion Vlasiu (n. 1908)
19.12.1989 - a murit Alexandru Mitru (n. 1914)
19.12.2000 - a murit Arcadie Donos (n. 1925)
19.12.2011 - a murit Mariana ora (n. 1917)
20.12.1861 - s-a n scut Constantin Mille (1927)
20.12.1929 - s-a n scut Al. C prariu (m. 1988)
20.12.1943 - s-a n scut Magda Ursache
20.12.1944 - a murit N. Cartojan (n. 1883)
20.12.1946 - s-a n scut Andrei Codrescu
20.12.1950 - s-a n scut Ioan Flora (m. 2005)
20.12.1966 - a murit Mihail Sorbul (n. 1885)
21.12.1596 - s-a n scut Petru Movil (m. 1646)
21.12.1915 - s-a n scut Ada Orleanu (m. 1990)
21.12.1933 - s-a n scut Dan Zamfirescu
21.12.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990)
21.12.1987 - a murit Marcel Gafton (n. 1925)
21.12.2005 - a murit Pericle Martinescu (n. 1911)
22.12.1646 - a murit Petru Movil (n. 1596)
22.12.1896 - s-a n scut Sandu Tudor (m. 1962)
22.12.1944 - s-a n scut Dan Muta cu
22.12.1956 - a murit Nicolae Labi (n. 1935)
22.12.1998 - a murit Dan Lauren iu (n. 1937)
24.12.1889 - s-a n scut Nichifor Crainic (m. 1972)
24.12.1933 - s-a n scut Ion ugui (m. 2002)
24.12.1934 - s-a n scut Gheorghe Vod (m. 2007)
24.12.1968 - s-a n scut Doina Ioanid
24.12.1963 - a murit Tristan Tzara (n. 1896)
24.12.2008 - a murit Haralamb Zinc (n. 1923)
25.12.1919 - s-a n scut Horia Deleanu (m. 1998)
25.12.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005)
25.12.1941 - s-a n scut Ioan Alexandru (m. 2000)
26.12.1912 - s-a n scut Neagu R dulescu (m. 1972)
26.12.1940 - s-a n scut Vintil Iv nceanu (m. 2008)
26.12.1962 - a murit Radu Stanca (n. 1920)
27.12.1897 - s-a n scut Tudor Vianu (m. 1964)
27.12.1906 - s-a n scut Emil Giurgiuca (m. 1992)
27.12.1962 - a murit Erwin Wittstock (n. 1899)
27.12.1993 - a murit Manole Auneanu (n. 1935)
28.12.1925 - s-a n scut Baru u T. Arghezi (m. 2010)
28.12.1941 - s-a n scut Ioana Em. Petrescu (m. 1990)
28.12.1951 - s-a n scut Theodor Damian
28.12.1955 - s-a n scut Magda Cârneci
29.12.1839 - s-a n scut Nicolae erb nescu (m. 1901)
29.12.1843 - s-a n scut Carmen Sylva (m. 1916)
29.12.1873 - s-a n scut Ovid Densu ianu (m. 1938)
29.12.1912 - s-a n scut Radu Popescu (m. 1985)
29.12.1933 - a murit I. G. Duca (n. 1879)
29.12.1978 - a murit Franyó Zoltán (n. 1887)
30.12.1863 - s-a n scut Ion Gorun (m. 1929)
30.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952)
30.12.1894 - a murit Ion P un-Pincio (n. 1868)
30.12.1986 - a murit Ion Banu (n. 1914)
31.12.1842 - s-a n scut Iacob Negruzzi (m. 1932)
31.12.1889 - a murit Ion Creang (n. 1837)
31.12.1894 - s-a n scut Alexandru Marcu (m. 1955)
31.12.1903 - s-a n scut Ilarie Voronca (m. 1946)
31.12.2001 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907)
Anul IX, nr. 12(100)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 59

Nicolae MUNTEANU (31.07.1927)

scut în loc. Z bala, jud. Covasna, a absolvit o coal tehnic în domeniul aeronauticii, apoi a absolvit coala
Militar de Ofi eri de Avia ie, navigatori i a fost profesor la coala Tehnic de Ofi eri de Avia ie Sibiu, iar dup
numai trei ani a fost trecut în rezerv i a lucrat pân la pensionare ca tehnician în construc ii i în înv mânt.
A scris teatru, proz , versuri satirico-umoristice, monologuri, epigrame. Este membru al Cenaclului Umori tilor
Sibieni „Nicolaus Olahus”, este fondator i redactor al revistei ACUS i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor
din România.
Apari ii editoriale: Epigrame, rondeluri i... (2004), Clepsidra (poezie, 2006, 2008), Poezia cu form fix (2008),
Leacuri împotriva triste ii (epigrame, rondeluri .a., 2009, 2014).

Aviator prev tor Unui enoria Între genera ii

La amanta de la „zece” Ca mo ul nostru altul nu-i: “Vom face-o lume nou !”
Noaptea vrând a i-o petrece, Prezent la liturghii, frecvent, Spunea un tinerel,
Completând atent inuta, Se simte bine-n strana lui trânul: “Bravo vou ,
i lu i para uta. i doarme ca în Parlament. i noi ziceam la fel!”

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Doamna mea La c tâiul bolnavului Derut
Pentru mine e un zeu, Bolnavul, când s-a spovedit, Dup tragicul regim
Înger scump, ce s mai spui; a cum face-orice cre tin, Toat lumea azi ne minte
mi-o in Dumnezeu, Un preot blând l-a miruit, i de-atuncea nu mai tim
Dar pe cheltuiala Lui. Iar medicul a spus: „AMIN!” Încotro e înainte.

Unor politicieni Sfat unui tân r ofi er Resemnare

Merit , în mod egal, Când efu-i doamna ofi er, Sunt b trân i în elept
Studia i pe îndelete Oricât ai fi de curios, Într-atât cât spune cartea;
i, pe urm , val cu val, Prive te-o-n ochi, fii cavaler, Azi nimic nu mai a tept,
„S -i împar i în dou cete...”. Privirea n-o l sa mai jos. Nici chiar moartea.

Constantin BORDEIANU (12.11.1928 - 9.04.2018)

scut în loc. Bere ti-Bistri a, jud. Bac u, a absolvit coala Medie Veterinar Media (1949), Facultatea de Zootehnie
(1953), Facultatea de Ziaristic (1972) i Facultatea de Filozofie, curs seral (1976), toate la Bucure ti, unde a lucrat ca inginer
i ziarist. A fost membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti i al Uniunii Epigrami tilor din
România, membru fondator al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR.
A scris poezii, epigrame, schi e umoristice, scenarii de film. Apari ii editoriale: Paharul cu umor (epigrame, 2008), 20 de c i
documenatare i tiin ifice (agricultur , zootehnie, viitorologie i calitatea vie ii) i 2 c i de poezie.

Alcoolul urc la cap Ursita Risc mult venind la mare...

ut cu-atâta sete vinul
Se urc -n cap, f ocol;
Nestingherit î i face plinul...
Unde g se te locul gol.
Gânduri de tân r la integrare
muncesc, s am i parte
m -nsor, s -mi iau ma in ...
Occidentu-i prea departe,
Mai aproape-i o vecin .
Distih
Cu femeia i cu vinul
Mi-am înnobilat destinul!
Cu vestita dansatoare e “ars ” cam demult!
Nu trecu nici s pt mâna
i cu ochii la picioare… Metamorfoz
S-a decis s -i cear mâna! Cum poart -n sine dulcineea
Un sâmbure de soacr ,
Unei epigramiste Oricât de dulce e femeia
A nutrit de când exist Ajunge poam acr !
Visuri de epigramist ,
Logodit -i cu amorul, torie din interes
Dar n-a întâlnit… umorul! El bunic i ea minor ,
Critica i degeaba,
Unei bronzate Cât averea e major
Se pr je te des la soare; Merge strun treaba.
Am r bdare i-o ascult:
60 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Florin M{CE}ANU
MAX BECKMANN
Max Beckmann este, în general, considerat cel mai mare dintre a
doua genera ie de expresioni ti care au ajuns în vârst în perioada
dintre cele dou r zboaie mondiale. Mul i dintre ace ti arti ti au
suferit experien e teribile pe câmpurile de lupt , în timpul primului
zboi mondial, ceea ce i-a determinat s îmbr eze nihilismul lui
Dada, satira politic i, în cele din urm , neo-realismul numit Neue
Sachlichkeit.
De i i Beckmann a fost zguduit emo ional de Primul R zboi
Mondial, el a r mas mai adev rat fa de peria tactil i de paleta
expresiv a expresioni tilor mai devreme decât mul i dintre contem-
poranii s i. Activitatea lui Beckmann cuprinde o gam larg de su-
Max Beckmann - Autoportret
Anul IX, nr. 12(100)/2018
biecte, de la comentarii sociale, portrete de extraterestrii conven ionale
la alegorii monumentale ( i adesea obscure).
Max Beckmann a fost un contemporan i prieten al fondatorului
Galeriei St. Etienne, Otto Kallir. Kallir a publicat o serie de lucr ri ale
lui Beckmann în anii 1920, iar galeria a men inut o leg tur cu lucr rile
artistului de atunci.
scut în Leipzig, într-o familie de clas mijlocie, la 12 februarie
1884, Beckmann i-a început experien a de art formal la aisprezece
ani la coala de Art din Weimar i apoi a studiat la Paris i Floren a.
A revenit la Berlin, unde a intrat în contact cu dealerul de art Paul
Cassirer în 1907, devenind cel mai tân r membru al corpului de
conducere al Secesiunii din Berlin în 1910 i a primit un contract de
publicare a lucr rilor sale grafice în 1911.
În 1915, Beckmann s-a înscris ca ordonator medical în armata
german , iar mizeria i sacrificarea pe care a asistat-o pe Front la dus
la o tulburare nervoas . Experien a sa militar i-a schimbat complet
stilul artistic; tehnica romantic a anilor dinainte de r zboi a dat
na tere unui stil care folosea formele unghiulare i culorile plane.
Noile sale lucr ri au fost afi ate pentru prima dat în 1919 i au primit
o recep ie excep ional de pozitiv .
Beckmann a atins în imea popularit ii sale în perioada 1924-
1930, în timpul erei Weimar. În acest moment a fost elaborat o a
doua monografie a lucr rii sale, iar dealerul IB Neumann i-a semnat
un contract de trei ani cu venituri garantate. De asemenea, i o în-
treag camer a Kronprinzenpalais din Berlin a fost dedicat muncii
sale. În 1930, a fost ales s reprezinte Germania la Bienala de la
Vene ia. Observa iile lui sumbre au surprins imagina ia unei na iuni
deprimate.
Beckman a sim it efectele na ional-socialismului de îndat ce
Hitler a venit la putere în 1933. A fost imediat demis din postul s u la
Städelschule i a fost catalogat de nazi ti ca un artist „disp rut”
dispre uit. Lucr rile sale au fost plasate în prima sal a expozi iei
„Art degenerat ” din 1937. În ziua deschiderii spectacolului, el i
so ia sa au fugit la Amsterdam, unde a tr it r zboiul de la distan .
Timp de zece ani, Beckmann a tr it în exil auto-impus în Amsterdam,
în lipsa încerc rilor sale disperate de a ob ine o viz pentru Statele
Unite. În 1944, germanii au încercat s îl trag în armat , de i artistul
de aizeci de ani a suferit un atac de cord. Lucr rile finalizate în stu-
dioul s u din Amsterdam erau chiar mai puternice i mai intense
decât cele din anii de masterat de la Frankfurt incluzând câteva
triptychuri mari, care reprezint o asumare a artei lui Beckmann.
Beckmann a emigrat în Statele Unite în 1947 i a ocupat posturi
didactice în St. Louis i apoi în Brooklyn.
A suferit de angin pectoral i a murit dup Cr ciun pe 27 de-
cembrie 1950, lovit de un atac de cord, la col ul 69th Street i Central
Park West din New York, nu departe de blocul s u.