Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
LUCRARE DE DIPLOMA
INDRUMATOR, CANDIDAT,
ONU ILIE
1
PROMOTIA AUGUST 2014
RECUPERAREA IN FRACTURA
DE FEMUR
2
CUPRINS
1.1.2.Osificarea femurului..........................................9
1.2.2.Metabolismul oaselor........................................15
2.1.Fracturi femurale............................................................19
3.1.Tratamentul fracturilor......................................................24
3
3.2.Tratament local ortopedic................................................26
3.3.Tratamentul chirurgical.....................................................28
3.5.Tratamentul recuperator..................................................30
CAPITOLUL 4..................................................................................32
4.1.Ccazul I.............................................................................32
4.2.Cazul II..............................................................................34
4.3.Cazul III.............................................................................35
CAPITOLUL 5..................................................................................38
5.1.Concluzii............................................................................38
BIBLIOGRAFIE.................................................................................40
4
MOTTO
Motivul alegerii acestei teme este datorat faptului ca in ultimul timp nevoia
crescuta de miscare a oamenilor,a dus la o crestere mare a numarului de
5
accidente,soldate de multe ori cu lezarea integritatii corporale acestora.Cel mai
des intalnite leziuni,sunt cele osoase.
6
CAPITOLUL 1
Notiuni de anatomie si fiziologie a osului:
•carpiene, tarsiene.
4.Oase neregulate.
7
Femurul este un os lung care formeaza scheletul coapsei si are ca elemente
anatomice urmatoarele׃
Osul femural are corp tubular, peretii fiind alcatuiti din os cortical dens si dur,
iar centrul fiind cavitar. Extremitatile sunt spongioase, mai voluminoase si
acoperite de un strat subtire de os cortical.
8
1.1.2.Osificarea femurului
In jurul varstei de un an apare centrul pentru cap , la 3-5 ani pentru trohanterul
mare si trohanterul mic. Sudarea la diafiza are loc dupa pubertate.
•articulatia genunchiului
•Mijloace de unire
Cele doua meniscuri au forma semicirculara si sunt mai groase spre margini
si subtiri spre mijloc.
•capsula articulara;
10
•membrana sinoviala a genunchiului;
•ligamentul rotulian;
Oasele sunt piese rigide, componente ale scheletului.Ele indeplinesc mai multe
roluri functionale׃
12
vor fi urmate de profunde tulburari de mineralizare.Un rol deosebit revine si
vitaminelor in formarea si regenerarea tesutului osos.Vitaminele A, B1, C si D
in special dirijeaza diferitele faze in geneza osului.
Atunci cand tarma proteica din diferite cauze isi modifica structura biochimica,
ea poate pierde capacitatea de fixare a sarurilor de Ca.Ca existent la un
moment dat este progresiv resorbit,el ne mai fiind apoi inlocuit, se ajunge la
osteoporoze, mai mult sau mai putin intinse.Transferul de ioni de Ca si de PO4,
intre mediul intern si os si, invers, intre os si mediul intern se face in raport cu
necesitatile organismului.
13
fracturi sau incurbari diafizare.Aceasta deminerelizare a scheletului este
numita osteomalacie.
Din cele spuse mai sus se poate deduce ca fenomenul este reversibil si in
momentul in care aportul de Ca se normalizeaza, in momentul in care
capacitatea organismului de a resorbi, retine si fixa Ca s-a recastigat,
mineralizarea scheletului se va face rapid, avand in vedere ca matricea
proteica este normala.In hiperfunctia glandelor paratiroide ca si a galndei
tiroide, Ca scheletic este mobilizat in cantitati mari si eliminat prin urina,
ajungandu-se la importante demineralizari ale scheletului (osteoza
paratiroidiana sau tiroidiana).
Anumite boli ale unui os duc in faza finala la un proces asemanator de eburnare
si scleroza osoasa(osteomielita).Din cele de mai sus se desprinde concluzia
ca modificarile morbide care survin in metabolismul glucidic, protidic sau
mineral cat si anumite dereglari endocrine sau repercursiuni asupra structurii
si a compozitiei normale a osului.Pe langa fenomenele amintite mai sus,
infectiile acute si cronice,anumite tulburari circulatorii cat si proliferarile
neoplazice modifica profund structura si forma osului.Inflamatiile acute si
cronice cat si neoplaziile osoase intereseaza in totdeauna elementul celular,
conjunctiv al osului si numai secundar elementul mineral.Toate aceste procese
se petrec intre sistemul vascular si tesutul conjunctiv, totusi aparitia radiologica
a procesului se manifesta numai in momentul in care apar si modificari ale
substantei minerale.
1.2.2.METABOLISMUL OASELOR
Din cele studiate se constata ca oasele sunt organe vii , deci prezinta un
schimb permanent de substante, ceea ce este characteristic metabolismului.
Folosindu-se metoda atomilor marcati cu izotopi radioactivi, s-a constatat ca
atat substantele minerale cat si cele organice care intra in alcatuirea oaselor
se primesc continuu. Metabolismul este cu atat mai active cu cat organismul
executa mai multe miscari; prin aceasta oasele angajate direct in actiune sunt
mai dezvoltate. Lipsa de activitate duce la subtierea lor.
Metabolismul serurilor minerale este strans legat de asa numitul echilibru foso-
calcic. Fosforl si calciul sunt elemente indispensabile si se gasesc in organism
sub forma de saruri insolubile, dupuse in mare cantitate in oase si dinti si in
mai mica masura dizolvate, in lichidele mediului intern ( sange, lichid interstitial,
limfa). Echilibrul foso-calcic din organism este pastrat printr-un autocontrol
exercitat pe cale umorala. Hormonii care regleaza acest echilibru sunt
parathormonul, secretat de glandele paratiroide si calcitonina secretata de
glanda tiroida. In metabolismul mineral al oaselor intervine vitamina D2.
15
atat cresterea in acest teritoriu este mai lenta si, invers, cu cat presiunea
segmetului respectiv este mai mica, cu atatmai rapid va fi ritmul cresterii.
CAPITOLUL 2
Fractura de femur:
Prin fractura se intelege intreruperea continuitatii unui os.In majoritatea
cazurilor , intreruperea este neta, evidenta, in timp ce in alte cazuri este foarte
discreta si apare numai pe filmul radiografic ,anatomopatologic , intreruperea
lipsind macroscopic.Acestea sunt fisurile osoase.Fracturile sunt expresia unui
conflict intre rezistenta osoasa , pe de o parte , si forta mecanica care
16
actioneaza asupra osului pe de alta parte.Ori de cate ori forta agentului
traumatic depaseste rezistenta osoasa, se produce fractura.
•ETIOLOGIE
Din totalul traumatismelor la care individul este supus numai a saptea parte din
cazuri se soldeaza cu fracturi;(M.D′Aubigne).De cele mai multe ori , forta care
actioneaza asupra osului producand fractura , este considerabila.Totusi, uneori
forte neinsemnate pot produce fracturi;aceasta in cazul in care rezistenta
osoasa este micsorata printr-un proces osos morbid.Aceste fracturi trebuie
separate de acelea ale oaselor sanatoase.Ele au fost numite ,,fracturi ale
oaselor bolnave‟(A.Radulescu) sau ,,fracturi spontane‟(D′Aubigne).
•Frecventa fracturilor
De la 10% din totalul traumatismelor din anii ’50 azi sunt statistici ce dau
procente de 40-60% in marile aglomeratii urbane si industriale ( circulatie ,
transport , constructii etc).
•in a doua copilarie sunt mai frecvente fracturile de antebrat , cot, coapsa
si gamba;
•intre 20-45 ani este grupa cea mai afectata ( barbatii fiind mai des
intalniti);
3.Fracturile adultului;
4.Fracturile batranului
19
linia de fractura formeaza cu orizontala un unghi mai mic de 30◦ contactul si
presiunea intre cele doua fragmente este pozitiva si consolidarea se produce
aproape constant(fracturi de gr.I).Cand unghiul este intre 30-50◦(fracturi de
gr.II)se produc deseori alunecari si tulburari de consolidare , iar atunci cand
unghiul este mai mare de 50◦(fracturi de gr.III)nu se mai produc cosolidari ale
focarului.
Hemoragia in focarul de fractura este de cele mai multe ori putin importanta si,
de asemenea , leziunile partilor moi.
•Simptome-Fracturile obisnuite (in coxavara)ale colului femural sunt
caracterizate printr-o altitudine caracteristica a membrului inferior.Acesta este
in adductie, rotatie externa si scurtat.Pe langa acesta se mai constata disparitia
santului inghinal, un edem mai mult sau mai putin important al intregului
membru inferior si uneori o echimoza care apare la cateva zile dupa
accident.La palpatie, bolnavul acuza dureri vii la locul unde artera femurala
trece pe sub arcada crurala.Uneori, pulsatiile arterei femurale devin foarte
evidente si usor accesibile palpatiei.
Trohanterul mare este situat deasupra liniei lui Nelaton-Roser, iar triunghiul
Bryant este deformat.Impotenta functionala este totala, membrul inferior zace
inert pe planul patului, orice miscare producand dureri intense
bolnavului.Fracturile in abductie sunt caracterizate prin:abductia moderata a
coapsei,alungirea ei si impotenta functionala relativa.Durerile sunt prezente
insa de intensitate mai mica.Examenul radiologic trebuie executat pe cat
posibil dupa o prealabila corectie a rotatiei externe.In aceste conditii, linia de
fractura apare evident.Executata in rotatia externa, radiografia este mai greu
de interpretat, deoarece fragmentele osoase se suprapun si datele obtinute
sunt incomplete.
•Diagnosticul- se stabileste cu usurinta, pe baza simptomatologiei
clinice si de laborator.Complicatii.Avand in vedere varsta avansata la care se
produc de cele mai multe ori fracturile colului femural, numeroase complicatii
ameninta viata bolnavului.Intre acestea amintim:pneumopatii acute,
hipostatice, boala tromboembolica, infectii urinare, escare, etc.
Situatia intraarticulara a fracturii in numeroase cazuri ca si tulburari circulatorii,
care se produc la nivelul capului femural si verticalitatea liniei de farctura dau
nastere la tulburari in evolutia consolidarii, acestea fiind fie intarziata, fie chiar
compromisa.
2.2.3.Fracturile regiunii trohanteriene.Sunt variate ca forma si ca
gravitate.Prin traumatism direct se produc fracuti izolate ale marelui trohanter,
in general fara deplasare, in timp ce prin mecanism indirect se produc fracturi
cominutive ale trohanterului mare, uneori asociate cu detasarea micului
trohanter.In general, aceste fracturi sunt banigne, vindecarea producandu-se
20
fie prin simplu repaus la pat fie prin extensie transcheletica urmata de
imobilizarea gripsata.Acelasi rezultat se poate obtine si prin reducerea
extemporanee urmata de imobilizarea gripsata.
2.2.4.Fracturile diafizei femurale.Sunt frecvente atat la copii cat si la
adulti.Ele reprezinta 70% din totalul fracturilor de femur.
•Etiologie.Sunt consecinta unor traumatisme severe, dar se pot intalni si
in urma unor traumatisme mai putin violente, cum sunt, de exemplu, reducerea
unei luxatii coxofemurale sau cu ocazia nasterii (fracturi obstetricale).
•Mecanismul de producere.Este de cele mai multe ori indirect, se pot
intalni insa si fracturi prin mecanism direct(impuscaturi,etc).
•Anatomie patologica.Fracturile diafizei se intalnesc in orice portiune,
astfel gasim fracturi sub trohanteriene, fracturi ale ⅓ superioare, mijlocii si
inferioare ale diafizei , precum si fracturi supracondiliene.Fiecare din aceste
varietati are unele particularitati atat in ce priveste modul de deplasare a
fragmentelor cat si tratementul.Linia de fractura poate fi transversala, oblica
sau elicoidala.Fracturile incomplte ca si acelea cu fragment intermediar sau
cominutive nu sunt exceptionale. De asemenea , cu toata abundenta partilor
moi care inconjoara diafiza, se intalnesc totusi si fracturi deschise.Leziunile
partilor moi ca si hematomul sunt de cele mai multe ori importante.In afara
dilacerarilor musculare se mai pot si leziuni nervoase si vasculare.
La adulti, cantitatea de sange extravazata cu ocazia unei fracturi de femur
variaza de la 800-1500 cm³ , la copii hematoamele sunt mai mici.Grupurile
musculare puternice care actioneaza asupra coapsei produc de cele mai multe
ori deplasarea fragmentelor.In aproape toate varietatile de fracturi, fragmentul
superior este tractionat inainte de muschiul psoas-iliac, in timp ce muschii
gemeni deplaseaza fragmentul distal posterior.Concomitent , muschii
pelvitrohanterieni vor mai imprima fragmentului superior o pozitie de abductie,
in timp ce muschii adductori vor trage fragmentul inferior spre linia mediana,
acesta luand in acelasi timp o pozitie de rotatie externa.
•Simptome.Frcturile difizei femurale sunt insotite aproape constant de
toata simptologia clasica.Avand in vedere traumatismul putenic , durerea
intensa ca si pierderea unei cantitati relativ mari de sange din patul vacular,
socul traumatic este deseori prezent.Semnele locale de probabilitate,
ca:durerea in punct fix, impotenta functionala totala, tumefactia coapsei,
durerile in intregul membru, echimoza tardiva, etc., ca si semnele de
certitudine, permit cu usurinta stabilirea diagnosticului.Examenul radiografic
furnizeaza date complementare asupra formei fracturii cat si asupra deplasarii
fragmentului.
21
•Complicatii.O parte din complicatii imediate au fost deja amintite;mai
adaugam interpozitia de tesuturi moi intre fragmente, apoi fracturile duble si
gangrena gazoasa care poate complica fracturile deschise.Embolia grasoasa
ca si boala tromboembolica se pot manifesta din primele zile.Complicatiile
tardive sunt:consolidarea intariziata, pseudoartrozele, consolidarile vicioase
care lasa deformari si scurtari ale membrelor, redoarea sau intepenirea
articulatiei genunchiului, sindromul posttrombotic, atrofii musculare etc.
•Prognosticul este ,in general, favorabil, fracturile se consolideaza in
timp normal de cele mai multe ori, iar bolnavul ajunge sa-si reia ocupatia
anterioara in curs de 3-8 luni de la accident.
Complictiile amintite ca si varsta inaintata sau eventualele suferinte adaugate
fac prognosticul rezervat.
2.2.5.Fracturile extremitatii distale ale femurului.Sunt fracturi mai rare decat
fracturile diafizei.
Ele sunt deseori consecinte ale unor traumatisme directe,ca si caderi sau izbiri
ale genunchiului flectat sau se produc in urma unor traumatisme indirecte care
smulg un condil sau un fragment din condilul femural prin intermediul
ligamentelor colaterale.Alteotri, o presiune puternica a condilului tibial asupra
condilului femural produce detasarea lui ca si consecinta a unei caderi in
picioare sau a unui pas gresit.
•Anatomie patologica.Desi mult mai rare, fracturile exremitatii distale
femurle sunt de forme variate.Distingem fracturi supracondiliene, fracturi
unicondiliene, fracturi bicondiliene in T,Y,V, precum si smulgeri ale insertiilor
ligamentelor colaterale.Bineinteles , mjoritatea acestor fracturi sunt
intraarticulare.Fragmentele fracturate sunt deplasate in special in fracturile
supracondiliene.
•Simptome.In functie de tipul de fractur, simptomatologia este
diferita.Fracturile partile ale unui condil dau o simptomatologie mai stearsa, in
timp ce fracturile supra sau bicondiliene se vor manifesta mai zgomotos.Avand
in vedere faptul ca aproape toate aceste fracturi sunt intraarticulare,
hemartroza va fi prezenta si se manifesta prin tumefactia articulatiei
genunchiului, pozitie de semiflexiune din genunchi cu deviatie in valg sau var
a gambei.Sensibilitatea in punct fix este greu de gasit, uneori se palpeaza cate
un fragment osos proeminent sub tegumente.Este de remarcat aparitia unor
miscari patologice din articulatia genunchiului(abductia sau adductia exagerata
a gambei in fracturi uni si bicondiliene).Uneori, cu ocazia miscarilor patologice
, se percep crepitatii.Examenul radiologic este absolut indispensabil.
•Complicatii-prognostic.Fracturile supracondiliene, ca si dezlipirile
epifizare la copii, pot produce compresiuni asupra pachetului vascular sau
22
nervos popliteu, compresiuni care, atunci cand sunt prelungite, compromit
viata sau functia segmentului de membru subjacent.Avand in vedere situatia
intraarticulara a unor fracturi, artrozele genunchiului vor aparea de cele mai
multe ori alterand functia articulatiei.Redorile articulare, de asemenea, succed
cu destula regularitate acestor tipuri de facturi.
CAPITOLUL 3
Plan de reuperare si tratament
3.1.TRATAMENTUL FRACTURILOR
Consolidarea farcturilor este dependenta de:
•varsta pacientului;
•gradul deplasarii fracturii;
•tipul fracturii;
•localizarea fracturii;
•vascularizarea zonei de fractura;
•patologie asociata;
23
Deplasarea fragmentului de fractura intarzie consolidarea.Imobilizarea
intereseaza o articulatie supra si alta subiacenta focarului de fractura.La o
fractura necomplicata se poate constata vindecarea la nivelul focarului de
fractura pe parcursul primelor 15 ore posttraumatism.
Radiologic, calusul apare la patru saptamani posttraumatim;Calusul este
format dintr-un amestec de cartilj si os fibros, care este inlocuit progresiv de
catre osteomul remodelat pe parcursul catorva ani.
Diagnosticul vindecarii fracturii se face prin examinare clinica si confirmare
radiologica.Urmarirea se continua pana cand linia de fractura nu mai este
vizibila.
1.Recuperarea medicala presupune evaluarea pacientului astfel:
•istoricul bolii, incluzand starea functionala a aparatului mioartrokinetic
dinaintea fracturii;
•interpretarea radiografiilor si a datelor de laborator;
•inspectia membrului afectat;
!!!ATENTIE LA:
•eventuala prezent a edemului;
•modificarile de troficitate;
•atrofia musculara;
•prezenta escarelor;
•palparea pulsului periferic deasupra si dedesubtul focarului de fractur;
•examen neurologic pentru a identifica deficitele motorii sau senzoriale, ca
urmare a traumatismului asupra nervilor periferici;
•se apreciaza orice durere produsa de palparea, mobilizarea sau incarcarea
membrului respectiv;
•se apreciaza mobilitatea activa sau pasiva in articulatiile sub si supraiacente
focarului de fractura;
•se apreciaza capacitatea pacientului de a contracta voluntar musculatura
membrului afectat.
2.Program de recuperare medicala a fracturilor
Scopul principal este acela de a restabili nivelul normal de activitate al
pacientului;
24
Obiectivele generale in vederea recuperarii fracturilor membrelor sunt:
•reducerea durerii, avand drept mijloace:
•tratament medicamentos:antialgice administrate oral;
•caldura;
•masajul;
•SNET(stimulare neuronala electrica transcutanata);
•fluidoterapie
!!!ATENTIE: Caldura nu se aplica atat timp cat nu este asigurata hemostaza.
•reducerea edemului,avand drept mijloace:
•exercitii active, asistate;
•pozitia antidecliva a membrului afectat;
•bai Whirlpool;
•masaj bland;
•aplicarea unor ciorapi supraelastici;
•recuperarea mobilitatii articulare si a fortei musculare, avand drept mijloace:
•exercitii active, asistate;
•exercitii de reeducare neuromusculara;
•exercitii cu rezistenta;
•caldura urmata de intinderea tesuturilor conjunctive(stretching).
•recastigarea independentei de autoingrijire si a activitatilor zilnice, avand drept
mijloace:
•prescrierea echipamentului adaptiv:scaunul toaletei este inaltat, coada
prelungita la peria de baie, scaun tapisat etc.
•ajutoare de mers:cadru, carje, baston.
Pacientii frecventi ai serviciilor de recuperare sunt:
•cei cu fracturi, in special ale membrelor inferioare:cap femural,col femural;
•cei care au suferit traumatisme musculoscheletale.
25
Mobilizarea rapida minimalizeaza efectele imobilizarii asupra sistemelor
cardiopulmonar si musculoscheletal.
Dupa imobilizarea initiala se va utiliza o orteza spre a facilita deplsarea si
pentru a permite incarcarea progresiva.Ortezele sunt utile mai ales in cazul
fracturilor distale de femur si al celor tibiale.Durata imobilizarii variaza in functie
de tipul fracturii, de localizare si de tratament ortopedico-chirurgical.
3.2.TRATAMENTUL LOCAL ORTOPEDIC
In ciuda progreselor medicinii moderne, la baza tratamentului fracturilor raman
principiile enuntate cu decenii in urma de Bŏhler:
3.3.TRATAMENTUL CHIRURGICAL
27
Tratamentul chirurgical urmareste:
3.5.TRATAMENTUL RECUPERATOR
29
Kinetoterapia trebuie sa initieze si sa perfectioneze motilitatea restanta sau
recuperanta a individului, in cadrul procesului complex de reabilitare psihica ,
profesinala a acestuia.
•Scopul kinetoterapiei:
Sunt total contraindicate curei balneare : infectia osoasa, fracturile fara tendinta
de consolidare si fracturile pe os patologic.
CAPITOLUL 4
Cazuri
4.1.CAZUL I
Varsta: 27 ani.
Sex: masculin.
Ocupatia : salariat
31
Antecedente heredo-colaterale: Neagra TBC, sifilis, diabet zaharat.
1.Istoricul bolii:
3.Starea prezenta:
32
Aparat uro-genital: rinichi nepalpabil, semnul Giordano-Pasternatki negativ
bilateral, loje renale libere, mictiuni fiziologice.
4.Examene paraclinice:
4.2.CAZUL II
Varsta: 30 ani.
Ocupatie:Sofer
Data internarii:29.10.2013
1.Istoricul bolii
Aparat digestiv: faringe curat, abdomen suplu, ficat 1 cm. Sub rabordul costal
splina nepalpabila, transit intestinal normal.
34
4.3.CAZUL III
Nume si prenume:A.P
Data nasterii:20.03.1967
Varsta: 46 ani.
Data intrenarii:6.04.2013
2.Stabilirea diagnosticului
3.Starea prezenta
Pacient in varsat de 46 ani, sex masculin, stare generala relativ alterata, afebril,
tegumente si mucoase usor palide, curate, calde, tesut celular subcutanat si
adipos bine reprezentat, ganglioni periferici nepalpabili.
36
CAPITOLUL 5
Concluzie:
Concluziile trase la aceasta lucrare sunt in primul rand referitoare la obligatiile
morale, cunostintele profesionale , ingeniozitatea si capacitatea de improvizare
a asistentului medical. Asistentul medical este un cadru tehnic relativ
specializat in munca medico-sanitara, situata pe cea mai inalta treapta a
cadrelor medii sanitare.
38
BIBLIOGRAFIE
1.Ortopedie-editura didactica si pedagogica,Bucuresti 1965 pg.5-9,pg81-90.
2.Compendiu anatomia si fiziologia omului-editura Corint,Bucuresti 2009,
pg.48-81.
3.Ghid de medicina fizica si recuperare medicala Georgiana-Ozana Tache-
editura Scripta,Bucuresti 2001,pg.43-46.
4.Marele atlas ilustrat al corpului uman-editura Litera,Bucuresti 2009,pg.48-56.
39