Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
International Air Transport, The Challenges ahead Organization for Economic Cooperation and
Development (OECD), 1999.
2) dreptului partenerilor contractuali ai convenţiei de a ateriza pe teritoriul unui stat
contractant, fără scopuri comerciale;
3) dreptului de a debarca călători, marfă şi poştă, luate de pe teritoriul statului posesor al
aeronavei;
4) dreptului de a lua călători, mărfuri şi poştă din statul partener, dacă acestea sunt
destinate statului căruia îi aparţine aeronava;
5) dreptului de a transporta călători, mărfuri şi poştă, către sau din terţe ţări.
Prin Decretul nr. 194/1965, România a aderat la „Convenţia de la Chicago”, devenind
membră a ICAO.
• Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, semnată la Haga (16
decembrie 1970), referitoare la reprimarea capturării ilicite de aeronave, cuprinde unele
reglementări specifice3, în vederea combaterii fenomenelor de răspândire, înmulţire şi
agravare a actelor de violenţă, care pot fi săvârşite la bordul unei aeronave în timpul zborului,
ori al unei aeronave angajate la îndeplinirea unui serviciu aerian.
România a aderat la ambele convenţii, respectiv prin Decretul nr. 143/1972 la Convenţia
de la Haga (1970) şi prin Decretul nr. 66/1985 la Convenţia de la Montreal (1971).
• Convenţia privind problemele colaborării în domeniul activităţilor de exploatare
comercială şi financiară între întreprinderile de transport aerian, semnată la Berlin (27
octombrie 1965);
• Convenţiile privind tarifele unice pentru pasageri şi marfă, inclusiv taxele aferente
serviciilor acordate aeronavelor (EAPT, EAGT), semnate la Budapesta (1 aprilie 1963).
• Convenţia pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian
internaţional, adoptată la Montreal, la 28 mai 1999, ratificată în România prin O.G. nr. 107,
din 31 august 2000, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 437, din 3 septembrie 2000, privind
unele modificări ale urmă-toarelor convenţii internaţionale
- Convenţia de la Varşovia
- Protocolul de la Haga
- Convenţia de la Guadalajara
- Protocolul de la Guatemala City.
În această convenţie, transportul aerian internaţional este definit ca fiind orice transport
aerian (efectuat cu sau fără transbordare sau întrerupere a transportului), în care punctul de
plecare şi punctul final de destinaţie sunt situate pe teritoriul a două „părţi contractante” sau
chiar pe teritoriul unei singure „părţi”, dar cu condiţia efectuării unei opriri pe un teritoriu
supus suveranităţii, suzeranităţii sau autorităţii unui alt stat.
3
Începutul în această direcţie îl constituie câteva prevederi cuprinse în Convenţia de la Tokyo (1969) cu
privire la infracţiuni şi anumite alte acte săvârşite la bordul aeronavelor la care a aderat şi România (Decretul nr.
627/1973).
4
International Air Transport Association.
Obiectivele urmărite de IATA se referă la promovarea unui trafic aerian sigur, regulat şi
eficient, cultivarea relaţiilor comerciale în acest domeniu, studierea şi punerea în valoare a
căilor de navigaţie aeriană, promovarea cooperării între societăţile de transporturi aeriene care
participă direct la traficul aerian internaţional, promovarea cooperării cu celelalte organizaţii
internaţionale care pot contribui la buna desfăşurare a transporturilor aeriene internaţionale.
• Zona 1 (IATA Area 1), care cuprinde: America de Nord, America de Sud şi insulele
adiacente, Groenlanda şi insulele Hawaii;
• Zona 2 (IATA Area 2), care cuprinde: Europa, Africa şi insulele adiacente, Orientul
Mijlociu (inclusiv Iran);
• Zona 3 (IATA Area 3), care cuprinde: Asia şi insulele adiacente, Australia, Noua
Zeelandă şi insulele Oceanului Pacific.
IATA a reuşit să pună de acord sistemele contabil-financiare adoptate în diverse ţări ale
lumii, elaborând un sistem propriu suficient de unitar, care să satisfacă necesităţile
companiilor aeriene membre5.
5
Regulile acestui sistem sunt cuprinse în Revenue Accouting Manual.
6
Codul aerian, în Ordonanţa nr. 29, din 22 august 1997, completată cu Legea nr. 130, din iulie 2000, Legea
nr. 297, din iulie 2000, şi publicată în Monitorul Oficial nr. 353/31 iulie 2000.
7
Înfiinţată în conformitate cu H.G. nr. 73, din 29 ianuarie 1991.
8
Înfiinţată în conformitate cu H.G. nr. 1321, din 21 decembrie 1990.
indispensabile traficului de mărfuri prin faptul că elimină cheltuielile suplimentare legate de
depozitare şi aşteptarea cursei următoare.
Prin contract, partenerii stabilesc drept principiu de cooperare partajarea echitabilă între
ei a ope-raţiunilor, în care scop:
• traficul aerian existent între cele două ţări este dirijat numai pe cursele partenerilor de
POOL;
• natura traficului aerian inclus în POOL este bine precizată, urmărindu-se stimularea
reducerii cheltuielilor de transport aerian pe relaţiile în care se aplică contractul;
• zilele şi orele de operare, precum şi capacitatea aeronavelor cu care se operează sunt
astfel stabilite, încât numărul pasagerilor şi cantitatea de mărfuri transportate să fie echitabile.
Principalele elemente care influenţează nivelul tarifelor aeriene (la cursele regulate) sunt
următoarele:
1) greutatea mărfurilor încărcate – se practică o degresivitate accentuată pe măsura
creşterii cantităţii încărcate per expediţie;
2) caracteristicile mărfurilor transportate – nivelul tarifelor sunt stabilite separat pentru:
• mărfuri generale (General Cargo Rates), la care tarifele sunt calculate în funcţie de
distanţă şi de greutatea normală urmând apoi scări de greutate cărora li se aplică rate
descrescătoare pe kilogram.
• mărfuri speciale (Specific Commodity Rates), la care tarifele sunt mai reduse, având
caracterul unui tarif preferenţial stabilit între două relaţii de transport, atunci când există o
cantitate de minimum 10 tone/an10 de schimb de mărfuri între cele două ţări.
10
Tarifele SCR (Specific Commodity Rates) pot fi stabilite bilateral sau multilateral. În ultimul timp, în
cadrul tarifelor SCR se manifestă tendinţa eliminării scării de 100 kg pentru a se impune, în acest fel,
expeditorului obligaţia expedierii unei cantităţi cât mai mari de marfă în condiţiile în care benef iciază de un preţ
redus.
• mărfuri condiţionate (Class Rates), la care tarifele, mai mari, reflectă faptul că
transportatorul aerian trebuie să creeze anumite condiţii pentru a le conserva proprietăţile
fizico-chimice, biologice, valoarea etc.
• mărfuri ce utilizează palete, containere (igloo-uri) sau alte dispozitive standardizate de
IATA (Unit Load Devices)11, la care tarifele sunt mai reduse, urmărindu-se dezvoltarea
continuă a unui transport aerian modern.
Întotdeauna taxele de transport se calculează conform tarifelor în vigoare la data emiterii
Scrisorii de trăsură de transport aerian – AWB.
În principiu, în cazul transporturilor efectuate în trafic aerian internaţional pot fi folosite
următoarele construcţii tarifare:
• tarife directe sau publicate (între aeroportul de plecare şi cel de sosire);
• tarife directe cumulate pe tronsoane (în cazurile în care nu există tarife directe
publicate între aeroportul de plecare şi cel de sosire);
• tarife directe şi cumulate plus tarifele interne (în cazurile în care marfa este transportată
pe cale aeriană, inclusiv pe linii interne);
• tarife speciale (stabilite, bilateral sau multilateral, între unele companii de transport
aerian internaţional);
• tarife speciale combinate cu celelalte tarife (directe, cumulate şi interne);
• tarife combinate (în cazurile în care expediţia respectivă de marfă se derulează pe mai
multe tronsoane, pe care se aplică atât tarife generale, cât şi tarife speciale).
11
ULD (Unid Load Devices) reprezintă toate mijloacele interpuse între marfă şi aeronavă în scopul
facilitării unui transport modern, operativ şi cuprind paletele, containerele şi igloo-urile.
12
Air Way Bill.
13
Luftfracht.
60
predată la locul de destinaţie sau în timpul călătoriei unei alte persoane decât destinatarul
indicat în scrisoarea de transport aerian, cu condiţia ca exercitarea acestui drept să nu aducă
prejudicii nici transportatorului aerian, nici celorlalţi expeditori şi cu obligaţia de a suporta
cheltuielile care rezultă în urma dispoziţiilor sale. În situaţia în care executarea ordinelor
expeditorului este imposibilă, transportatorul aerian trebuie să-l avizeze imediat pe expeditor
de acest lucru;
2) destinatarul, la rândul său, are dreptul, din momentul sosirii mărfii la punctul de
destinaţie, să ceară transportatorului aerian remiterea Scrisorii de transport aerian AWB şi
predarea mărfii în schimbul plăţii totalului creanţelor şi al executării condiţiilor de transport şi
expediţie, indicate în AWB. Dacă destinatarul refuză primirea Scrisorii de transport aerian
AWB sau a mărfii, sau nu poate fi găsit, expeditorul îşi reia dreptul său de a dispune asupra
mărfii aşa cum s-a menţionat mai înainte;
3) transportatorul aerian răspunde pentru daunele ivite în caz de distrugere, pierdere sau
avariere a mărfii care face obiectul transportului, dacă evenimentul care a pricinuit daunele
respective s-a produs în timpul călătoriei aeriene
Scrisoarea de transport aerian consolidată se bazează pe faptul că tarifele aeriene descresc
de la o anumită cantitate de marfă în sus, pe măsura creşterii greutăţii expediţiei. Apare, deci,
posibilitatea grupării într-o singură expediţie a mai multor partizi de marfă cu aceeaşi destinaţie şi
a expedierii acestora cu o singură Scrisoare de transport aerian. Această grupare a expediţiilor este
efectuată de case de expediţie abilitate, fără a se produce întârzieri în livrarea mărfurilor.
Din punct de vedere al expediţiei internaţionale aeriene de grupaj, partizile de mărfuri
generale de mic tonaj, apte a fi expediate în trafic aerian, pot fi expediate fie prin consolidare
directă, fie prin consolidare cu reexpediere dintr-un aeroport intermediar.
• Consolidarea directă sau simplă este efectuată de către o casă de expediţie direct de pe
aeroportul de expediţie, mărfurile consolidate fiind adresate unei alte case de expediţie
corespondente, ce operează pe aeroportul de destinaţie – cap de linie, unde vor avea loc
divizarea (deconsolidarea) şi reexpedierea mărfurilor către destinatarii finali.
• Consolidarea cu reexpediere dintr-un aeroport intermediar14 presupune purtarea în
prealabil a unor tratative cu diverse case de expediţie internaţională şi stabilirea aeroporturilor
intermediare, care să ofere cele mai avantajoase cotaţii din punct de vedere operativ şi tarifar.
În urma comparării cotaţiilor primite, se aleg aeroportul şi casa de expediţie (corespondentul)
cu care se va lucra.
14
Idem pentru consolidarea cu reexpediere.
61
c) Non Certified Aircraft Container, construit din orice material, exceptând
metalul, putând avea oricare din dimensiunile containerelor de mai sus.
8. EXPEDIŢII ŞI TRANSPORTURI
INTERNAŢIONALE
CONTAINERIZATE
61