Sunteți pe pagina 1din 3

REPERE STILISTICE ÎN MUZICA

ROMÂNEASCĂ DESTINATĂ ACORDEONULUI

I. O INTRODUCERE ÎN ANALIZA REPERTORIULUI MUZICAL


PENTRU ACORDEON

1. Argument și metode de cercetare


1.1. Documente muzicale folosite în susținerea tezei

2.Prezentare generală a acordeonului


2.1. Descriere tehnică sumară: specific de construcție, materiale, acordaj,
posibilități tehnice, modalități de execuție, tipuri de acordeon

3. Scurtă prezentare a stilurilor muzicale acordeonistice universale


3.1. Reprezentanți recunoscuți pe plan internațional: școala rusă, școala franceză,
Astor Piazzolla și școala argentiniană, zona balcanică etc.

II. TRĂSĂTURI STILISTICE ÎN MUZICA ROMÂNEASCĂ


PENTRU ACORDEON - ROLUL ACORDEONULUI ÎN FOLCLORUL
ROMÂNESC DIN SECOLELE XX ȘI XXI

1. Evaluare generală a elementelor de limbaj muzical acordeonistic

1.1. Evoluția muzicii instrumentale în folclorul românesc


1.2. Repere analitice în melodica muzicii folclorice pentru acordeon
1.2.1.Structuri intonaționale specifice
a. culoarea modală: scări muzicale (moduri populare): moduri cu puține
sunete (oligocordii, pentacordii), moduri de 7 sunete (heptacordii):diatonice, cromatice și
acustice
b. ambitusul melodiilor și conturul intonațional
c. formule melodice: formule stereotipe
d. formule cadențiale
e. polimodalismul facilitat de claviatura acordeonului

1.2.2.Structuri ritmice
a. ritmul divizionar al muzicii populare
-formule și celule ritmice
-diviziuni normale și excepționale
b. ritmuri cu specific pur folcloric: sistemele parlando-rubato (stilul
doinit) și aksak (influența folclorului bulgăresc în repertoriul de acordeon)
c. structuri poliritmice

1.2.3. Structuri arhitectonice


a. forme libere de tip improvizatoric
b. forme fixe
c. arhetipuri motivice
e. forme asimetrice din folclorul lăutăresc
2. Procedee de execuție în repertoriul acordeonistic lăutăresc
2.1. Ornamentica specifică
2.2. Rolul accentelor asimetrice
2.3. Procedee de expresivitate (dinamică și agogică)
.

3. Rolul dublu al acordeonului în cadrul tarafului și orchestrei populare


3.1. Compartimentul solistic:
- atribuții, rolul principal în grup
-emanciparea acordeonistului solist
3.2. Compartimentul acompaniator:
- rolul secundar, susținerea armoniei și ritmului
- evoluția acompaniamentului armonic

4. Contribuția acordeoniștilor la dezvoltarea limbajului muzical folcloric:


4.1. Dezvoltarea posibilităților variaționale (improvizatorice)
4.2. Dezvoltarea simțului armonic în rândul ascultătorilor (armonia tonal-
funcțională facilitată de structura bașilor)
4.3. Transformarea instrumentală a melodiilor vocale: analiza comparativă
4.4. Rolul cromatismului prin pas semitonal facilitat de claviatură

Concluzii

III. PORTRETE DE ACORDEONIȘTI

1. Scurtă prezentare generală a acordeoniștilor de elită, din diverse zone stilistice

2. Portrete interpretative reprezentative (clasici ai acordeonului românesc - perioada


anilor 1950-1980)

2.1. Marcel Budală


2.1.2. Detalii biografice, cariera muzicală
2.1.3. Procedee muzicale
a.structuraliste: modalism, sisteme ritmice, formule melodice
b.de execuție: ornamentică specifică, accente, frazare
c.de expresie - arta interpretării
d. câteva trăsături generale de stil

2.2. Vasile Pandelescu


2.1.2. Detalii biografice, cariera muzicală
2.1.3. Procedee muzicale
a.structuraliste: modalism, sisteme ritmice, formule melodice
b.de execuție: ornamentică specifică, accente, frazare
c.de expresie - arta interpretării
d.câteva trăsături generale de stil

2.3. Analiză comparată Marcel Budală și Vasile Pandelescu

3.Atitudini inovatoare la actuala generație de acordeoniști: (din anii 1990 până în


prezent)
3.1. Exemple muzicale personale – partituri și analiză
Concluzii

IV. ANEXA LUCRĂRII (melodii transcrise din repertoriul interpreților analizați)

CONCLUZII - Stilul acordeonistic românesc - punct de intersecție dintre limbajul


muzical oriental și occidental

BIBLIOGRAFIE

CUPRINS