Sunteți pe pagina 1din 24

Referat

Chirivila Anamaria- Madalina


AMF B, anul 2

1
MEDICAȚIA APARATULUI
URINAR

2
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR

Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi și căile evacuatoare ale
urinii:calice, bazinete,uretere,vezica urinară și uretra.

NOȚIUNI DE ANATOMIE

Figura 1.Rinichiul

Sunt organe pereche situate retroperitoneal,de o parte si de alta a coloanei


vertebrale lombare.Rinichiul are forma caracteristică,circa 300 grame,are doua
fețe (anterioară și posterioară) și două margini(laterală convexă și medială
concavă).

3
În zona marginii concave se găsesc hilul și pediculul renal în care se văd vasele
renale (artera și vena),uretrul și fibre nervoase vegetative.

Secționând rinichiul în lungul liniei mediane,din partea convexă spre cea


concavă se observă:

-papilele și calicele renale:formațiuni membranoase prin care se varsă urina

-parenchimul renal,cu structura zonală:corticală și medulară.

Zona corticală este formată în principal din glomeruli,tubi uriniferi și vasele de


sânge care le aparțin.Zona medulară conține 6-18 piramide renale (Malpighi),
formate din tubi colectori care drenează mai mulți nefroni.

Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie și vârful spre sinusul renal,
deschizându-se in papilele renale,acestea se deschid în calicele mici care
confluează formând calicele mari(2-3) și apoi pelvisul renal (bazinet) continuat
cu ureterul.O piramidă Malpighi cu substanța corticală din jurul său formează
un lob cortical.

Nefronul-este unitatea morfofuncțională renală;îndeplinește toate procesele


care au ca rezultat formarea urinii.Nefronul
este alcătuit dintr-o capsulă și un tub unifer
lung.

Capsula Bowman , extremitatea


pronimală,închisă dilaterală a nefronului,are
forma unei cupe cu pereți dubli,mărginind o
cavitatea ce continuă lumenul tubului.
În adâncitura capsulară se află un ghem de 4-

4
12 bucle capilare(glomerulul),care rezultă prin diviziunea arteriolei aferente și
care se reunesc la ieșirea din capsulă,în arteriola aferentă.Capsula împreună cu
glomerulul alcătuiesc capsulul renal Malpighi.

Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o porțiune contortă,


tubul contort proximal (care se află în cortica renală) și este format dintr-un
strat de celule a căror membrană,spre lumen,prezintă o ”margine în perii” ,
formată din microvili, care maresc mult suprafața membranei.

Segmentul intermediar(ansa Heule), subțire este format din două brațe


(descendent și ascendent) unite între ele printr-o buclă,are epiteliul turtit,fără
microviri. Nefronii care au glomerulii în zona corticală externă are ansa Heule
scurtă, în timp ce nefronii cu glomeruli în zona externă a
corticolei(juntamedulari) are ansa lunga, care coboară profund în medulară.

Segementul distal este format dintr-o porțiune dreaptă,ascendentă, care ajunge


în corticală în vecinatatea glomerulului propriu,în imediat contact cu arteriola
aferentă.L acest nivel epiteliul tubular, la fel ca și celulele musculaturii netede a
arteriolei aferente, prezintă modificări și formează și formează aparatul
juxtaglomerular care secretă urină.Urmează o porțiune contortă situată în
întregime în corticală.mai mulți tubi distali se unesc și se deschid în tubul
colector din structura piramidelor Malpighi.

5
Fig.3-Structura nefronului

Vascularizația renală- este extrem de bogată,primind 20-25 % din debitul


cardiac de repaos.Artera renală,ramură a aortei abdominale,pătrunde prin hil și
apoi se împarte în ramuri interlobare ( între piramide), din care se desprind
arterele arcuate, ce formează o ansă în jurul bazei piramidelor, arterele
interlobulare,din care glomerulul.După ce se regrupează în arteriole,se
capilarizează din nou în jurul tubul respectiv( în medulară) și se deschid în
venele interlobulare, apoi în venele arcuate.Venele având un traiect aproape
asemănător cu cel al arterelor,se colectează în vena renală care se deschide în
vena cavă inferioară.

Intervația renală-provine din plexul situat în hilul organului format în


majoritate din fibre simpatice,dar și din câteva fibre parasimpatice venite prin
nervul vag.Fibrele nervoase,situate perivascular,se distribuie celulelor
musculare din peretele arteriolar și componentelor tubulare.

6
MEDICAȚIA APARATULUI URINAR

DIURETICELE

Diureticele sunt substanțe care cresc eliminarea de urină


(apă și sare).Unele elimină predominant apa,mărind
volumul urinei și provocând o diureză apoasă. Altele
elimină o urină bogată în sare,numite din această cauză
saluretice,folosite pentru eliminarea excesului de sare și
apă,reținute în edeme.

Clasificarea diureticelor

1.Dupa locul,mecanismul de acțiune și structura chimică:

-diuretice de tip tiazide (de ansă terminală)-inhibă reabsorbția de Na+, la nivelul


terminal,cortical al ansei Henle:Tiazide (hidroclorotiazida,ciclopentiazida,
meticlotiazida,ciclotiazida,politiazida) și substanțe înrudite (sulfamide
heterociclice-clopamidă,clortalidonă,indapamidă)

 diuretice de ansă (ascendentă)-inhibă reabsorbția de Na+,la nivelul


segmentului ascendent al ansei Henle:acizi carboxilici
(furosemid,bumetanid,piretanid,acid etacrinic,idacrinonă)
 inhibitorii anhidrazei carbonice-inhibă anhidraza carbonică,formarea de
H+ și reabsorbția de Na+ și KHCO3,prin schimb de H+:acetalozamida
 antialdosteronice-inhibă reabsorbția de Na+ prin schimb de H+ și
K+,stimulată fiziologic de aldosteron la nivelul tubului contort distal,prin
două mecanisme: antagonști competitivi ai aldosteronului

7
(Spironolactonă,Canrenonă) și antagoniști de efect ai aldosteronului
(Triamteren,Amilorid)
 diuretice osmotice-sunt filtrate glomerular,fără reabsorbție tubulară și
cresc presiunea osmotică a urinei tubulare,antrenând un coeficient
osmotic de apă și realizând o diureză apoasă,cu o concentrație de Na+
redusă:Manitol,Izosorbitul.

2.După efectul asupra K+:

-diuretice care elimină K+:puternic (tiazide și înrudite) și mediu (diuretice de


ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice)

-diuretice care rețin K+:antialdosteronice competitive și de efect.

3.După intensitatea efectului diuretic:

-eficacitate mare-diuretice de ansă (tip furosemid)

-eficacitate medie-tiazide și înrudite

-eficacitate slabă-inhibitorii anhidrazei carbonice,antagoniștii aldosteronului.

4.După durata acțiunii:

-durată scurtă (mai puțin de 6 ore)-diuretice de ansă (2-6 ore)

-durată medie (6-24 ore)-ciclopentiazidă(6-12 ore),meticlotiazidă (12-24 ore),


triamteren (6-10 ore),amilorid (24 ore)

-de durată lungă (peste 24 de ore)-


ciclotiazida,politiazida,clortalidona,clopamida, indapamida,spironolactona.

8
Medicamente diuretice înregistrate în România:

 Furosemid(Furosemid cpr. 40mg,fiole 20mg/2ml;Furosil cpr. 40mg;Fusid


cpr. 40mg;Lasix cpr. 40mg,fiole 10mg/ml-2 ml;Salurex cpr. 40 mg)
 Hidroclorotiazida(Nefrix cpr. 25 mg,50 mg)
 Indapamid(Impamid cpr. 2,5 mg;Indapamid cpr.film. 2,5 mg,1,5
mg;Tertensif cpr. Film. 2,5 mg,Tertensif SR drj. 1,5 mg)
 Manitol(Manitol sol.perf. 20%,250 ml,500 ml)
 Spironolactona(Aldactone drj.50 mg,cps.100 mg,sol.inj.20 mg/ml-10 ml;
Spironolactona cpr.25 mg;Verospiron cps.50 mg,100 mg)

Combinații:-Diursan cpr.(Amilorid 5 mg,Hidroclorotiazidă 50 mg)

-Triampur Compositum cpr.(Triamteren 25 mg,Hidroclorotiazidă 12,5 mg)

-Diurex cps.(Spironolactonă 50/100 mg,Furosemid 20 mg).

ALTE MEDICAMENTE

.Antidiuretice

Vasopresina(ADH) este un hormon hipotalamic,secretat la nivelul nucleilor


supraoptic și paraventricular și transportat de-a lungul prelungirilor axonale în
lobul exterior hipofizar.Eliberat în sânge acționează asupra tubilor colectori
determinând creșterea permeabilității pentru apă.Secreția de ADH este
declanșată de o serie de stimuli,atât de natură osmotică cât și nonosmotică.Cea
mai importantă modalitate de reglare a secreției este stimularea
osmoreceptorilor din hipotalamusul anterolateral și a baroreceptorilor din vasele
mari de la nivelul gâtului și cordului.Orice modificare în osmolalitate este

9
sesizată de neuroreceptorii hipotalamici,iar aceștia vor stimula neuronii care
produc ADH.Când osmolalitatea serică crește peste o anumită limită sunt
activați osmoreceptorii,care vor determina o creștere a secreției de ADH,iar
atunci când nivelul plasmatic as osmolalității este redus,receptorii nu sunt
stimulați și secreția de vasopresină este suprimată.Nivelul de ADH se modifică
deci liniar cu osmolalitatea.Secreția de hormon antidiuretic (ADH) poate fi
stimulată și de modificări ale tensiunii arteriale și ale volemiei,care activează
receptorii din vasele mari și inimă.Reducerea volumului sangvin cu 15-20%
printr-o hemoragie,determină o creștere semnificativă a nivelului de ADH,
producând vasoconstricție arteriolară difuză,și deci creșterea tensiunii
arteriale.La persoanele sănătoase,ADH are efect presor minim.Greața și voma
sunt alți factori care stimulează secreția de ADH,ambele fiind controlate de
regiuni ale creierului care au conexiuni cu hipotalamusul.Determinare ADH
sete utilă în diferențierea diabetului insipid de cauză centrală(ca urmare a unui
deficit de secreție a hormonului antidiuretic la nivelul hipotalamic),de cel
nefrogen(determinat de incapacitatea tubulilor renali de a răspunde la
ADH).Cel mai frecvent diabetul insipid nefrogen apare în afecțiunile renale,dar
au mai fost demonstrate și modificări genetice ale receptorilor pentru ADH și
ale canalelor de apă de la nivel renal.Manifestările clinice ale diabetului insipid
sunt reprezentate de poliurie și polidipsie.În secreția indecvată de
ADH(SIADH) eliberarea de ADH este disproporționată,iar osmolalitatea serică
este scăzută.Recomandări pentru determinare ADH-ului:diagnosticul și
monitorizarea diabetului insipid;intoxicația psihogenă cu apă;sindromul de
secreție inadecvată de hormon antidiuretic(SIADH) inclusiv producția ectopică
de arginin vasopresină.Pacientul va aeviat consumul de alcool,ceai,nicotină sau
cafea.Dacă este posibil se întrerupe medicația cu 48 de ore înainte de
recoltare.În maxim 30 de minute de la recoltare se separă plasma prin
10
centrifugare(preferabil în centrifugă cu racire la 2-8 grade Celsius) 15 minute și
se transferă într-un tub ce va rămâne închis ermetic până în momentul
testării.La sfârșitul testului se adminstrează ADH exogen și se evaluează
răspunsul antidiuretic astfel:

 Dacă ADH este scăzut în prezența unei osmolalități serice crescute,iar


osmolalitatea urinară crește în mod semnificativ după adminstrarea de
ADH exogen,diagnosticul este de diabet insipid central;
 Dacă ADH-ul stimulat este crescut,iar osmolalitatea urinară crește puțin
sau deloc ca urmare a administrării de ADH exogen,pacientul are
probabil diabet insipid nefrogen;
 Pot exista forme mixte de diabet insipid(centrale și periferice incomplete)
ce complică interpretarea rezultatelor;
 Pacienții cu polidipsie psihogenă vor avea,de obicei,un răspuns normal la
testul de privare de apă.

Un nivel plasmatic crescut de ADH,la un pacient normovolemic și cu


hiponatremie ar putea fi orientativ pentru SIADH.Confirmarea norvolemiei este
imporatntă la asltfel de pecienți,deoarece un nivel ridicat de ADH reprezintă,de
asemenea,un răspuns fiziologic la hipovolemie.Crizele epileptice,hemoragiile
cerebrale, traumatismele cerebrale,tumorile cerebrale, neurochirurgia
,electroșocurile, medicamentele cu acțiune centrală precum și o varietate de
afecțiuni care reduc volumul sangvin aparent sau presiunea în vasele centrale
pot avea ca rezultat creșeteri inadecvate de ADH.În cazul în care nici una din
aceste condiții nu poate fi dovedită,ar trebui suspectată secreția ectpică de
ADH,cea mai frecventă cauză fiind cancerul pulmonar.Modificări lae secreției
de ADH se mai pot întâlni la femeile gravide în ultimul trimestru de sarcină,la
pacienții cărora li s-a adminstrat hCG și la bolnavii cu chist hidatic.Acest test
11
nu ar trebui solicitat la pacienții care au primit recent radioizotopi,fie în scop
terapeutic,fie diagnostic,din cauza potențialelor interferențe.Nu poate fi
recomandată o perioadă de timp înainte de recoltare,deoarece aceasta depinde
de tipul,doza,precum și de clearance-ul izotopilor adminstrați,care sunr
specifice fiecărui pacient în parte.Valorile serice de ADH obținute în urma
testului de privare de apă pot fi dificil de interpretat din cauza existenței mai
multor variabile nestandardizate în acest test.

Medicamente:-
creșteri=clortalidona,cisplatin,eter,furosemid,hidroclorotiazida,litiu,
meticlotiazida,politiazide.

-scăderi=clorpromazina,clonidina,guanfacin.

Antiseptice și antiinfecțioase urinare

 Metenamina(Urotropina)=dezinfectant urinar,tablete de 500 mg;se


administrează de 3-4 ori pe zi,asociat uneori cu un acidifiant.
 Derivați de chinolonă și fluochinolonă,ca acidul nalidixic,bacteriostatic
pe bacili gram negativi,numai la nivelul căilor urinare;produce repede
rezistență.Se administrează sub formă de comprimate și capsule de 500
mg,1 g la 6 ore timp de 7,10 sau 14 zile.
 Cinoxacin cu acțiune asemănătoare,comprimate de 50 mg,de 2 ori/zi,7-14
zile. Dintre derivații de fluochinolonă,foarte activi în infecțiile
urinare:Nolicin,Ciprinol.
 Derivați de nitrofurantoină:Nitrofurantoin,bacteriostatic și bactericid,cu
spectru larg.Rezistența se instalează rar.Activ în infecții urinare cu
germeni sensibili.Se administrează 3 comprimate de 100 mg/zi.

12
Antiseptice și antiinflamatoare în combinații cu sulfamide,inclusiv
antispastice

 Antispastice urinare:emepronium(Cisrelax,compr. de 200


mg,anticolinergic), oxibutinin(Driplane,compr. de 5
mg),isopropramida(Priamide,compr. de 5 mg), propiverin(Mictonorm,dr.
de 15 mg și Detrunorm,dr. de 15 mg).
 Alte antispastice urinare:Clarelax(compr. de 200 mg),Cystenal(folosit în
litiaza renală-sol.buvabilă 3-4 picături de 3 ori pe zi),Renol(sol. 3-5
picături de 4-5 ori pe zi),Renalex(antiseptic și antiinflamator-sol. 3-5
picături pe zi),Rowatinex(folosit în litiaza renală-sol.3-5 picături de 4-5
ori pe zi sau capsula de 4 ori pe zi),Urinex(cu acțiune similară
Rowatinex-ului- 3-4 capsule pe zi),Uricol(activ în infecții urinare și
liatiază renală- 1-2 pachete de 3 ori pe zi dizolvate în jumătate de pahar
de apă).

.Medicamente folosite în disfuncția erectilă

 Sildenofil(Viagra) compr. de 25-50 mg;papaverină și


combinații(Apilarnil potent, Tesopalmed,F-cumyohimbin)

Medicamente folosite în profilaxia hipertrofiei benignă de prostată(Adenom


de prostată)

 Alfluzosin(Xatral)- 2,5-5 mg capsule;Tamsulosin cps;Terazosin(Hytrin)


tab.1-2 mg(o dată pe zi indicat în tulburări micționale) și tab. de 5 și 10
mg;Proscar compr. de 5 mg;Permixon cps de 100
mg;Adrenostop;Proprin(2-3 cps de 3 ori/zi);Prosafin etc.În infecțiile
urinare este obliagtorie folosirea chimioterapicelor,numai după

13
urocultură cu antibiogramă.Pentru bacilul coli,efect major are
Norfloxacina de 2 ori pe zi,timp de 14 zile sau mai mult.

MEDICAȚIA AFECȚIUNILOR APARATULUI URINAR

Fig.4 Fig.5

Fig.6 Fig.7

14
Fig.8 Fig.9

Fig.10 Fig.11

Fig.12 Fig.13

15
Fig.14 Fig.15

Infecțiile urinare

În infecțiile urinare de tipul cistitelor necomplicate,pe lângă tratamentul


medicamentos indicat de doctor,simpla hidratare,creștere a diurezei ajută la
eliminarea prin urină a bacteriilor și grăbește vindecarea.Odată cu depistarea
exactă a agentului infecțios care a produs îmbolnăvirea,tratamentul se face
conform rezultatelor antibiogramei care indică sensibilitatea germenului.

Terapia antibiotică pentru tratarea infecțiilor tractului urinar (ITU) sunt:

 Sulfonamidele- Bactrim, Septra


 Trimetoprim- Trimpex, Proloprim
 Flourochinolone- Ciprofloxacin, Floxin
 Cefalosporine-Ceclor,Duricef
 Nitrofurantoin-Macrobid,Macrodantin
 Penicilina-Ampicilina,Amoxicilina
 Tetracicline-Tetraciclina,Vibramicina.

Durerile și arsurile întâlnite în infecțiile urinare răspund la tratamentul cu


Fenazopiridina.

16
Tratamentul în IU urmăreşte două obiective:

 eradicarea IU şi vindecarea bolnavului;

 prevenirea reinfecţiei şi a recăderilor.

Tratamentul igieno-dietetic:

 Regim alimentar;

 normocaloric,

 normoglucidic,

 normoprotidic la pacienţii cu funcţie renală păstrată.

 in caz de retenţie azotată se impune restricţie protidică,

 iar în caz de hipertensiune arterială se recomandă regim hiposodat.

 Aportul lichidian trebuie crescut (cură de diureză);

 se recomandă ceaiuri, sucuri, ape minerale,

 pentru a asigura o bună diureză care împiedică


aderenţa bacteriilor la peretele tractului urinar.

 Se mai impune: evitarea băilor fiebinţi, micţiuni cât mai frecvente,


combaterea constipaţiei.

Tratamentul medicamentos

 etiologic,

 antiinfecţios, care se aplică în funcţie de forma clinică de


boală.

17
 Scopul său este eradicarea infecţiei şi prevenirea reinfecţiei.

 Tratamentul de atac este diferenţiat în funcţie de gravitatea


formei clinice de infecţie urinară.

• În IU cu potenţial de gravitate(pielonefrite acute, IU pe fond obstructiv,


IU la nou-născut):

• tratamentul antibiotic -de la internarea bolnavului în spital,


înainte de a se cunoaşte rezultatul uroculturii.

• Se administrează antibioticele bactericide cele mai


eficiente teoretic asupra florei cel mai frecvent implicate
(germeni Gram-negativi) şi cu o bună concentrare renală.

• După 2-3 zile de tratament se verifică urocultura.

• negativă se continuă tratamentul;

• pozitivă se schimbă antibioticul, în funcţie de


antibiogramă.

• Se preferă asocierea Ampicilină + Gentamicină timp


de 10-14 zile (în primele 5 zile intravenos, ulterior pe
cale orală sau intramuscular).

• În cazul în care urocultura este pozitivă, după 48 ore de


tratament se înlocuieşte Ampicilina cu o cefalosporină de
generaţia a treia sau cu un alt antibiotic, în funcţie de
antibiogramă.

În IU benigne, antibiotice sub formă de monoterapie: Ampicilină, Amoxicilină


sau Cotrimoxazol, pe cale orală sau intramuscular, timp de 10 zile.
18
• Bastin propune o clasificare a medicaţiei antiinfecţioase urinare în
funcţie de concentraţia plasmatică şi urinară:

• grupa I: antibotice cu concentraţie tisulară şi urinară bună,


cu efecte toxice reduse: Ampicilina, Gentamicina,
Colimicina, Cefalosporinele.

• grupa II: antibiotice care realizează o concentraţie urinară


bună şi mai slabă tisulară, dar cu efecte toxice prezente:
Streptomicina, Tetraciclinele, Rifampicina,
Cotrimoxazolul, Acidul nalidixic, Nitrofurantoinul.

• grupa III: antibiotice care au concentraţie urinară şi renală


moderată, dar efecte toxice semnificative: Cloramfenicolul,
Pristamicina, Novobiocina.

• Dacă nu se cunoaşte antibiograma,

• sunt de preferat antiboticele din grupa I Bastin;

• pentru terapia de primă intenţie se alege Ampicilina sau o


cefalosporină.

• când există certitudinea unei IU fără pielonefrită se aleg


antibiotice din grupa II Bastin, preferabil de primă intenţie
Biseptolul sau Acidul nalidixic.

• La 48 de ore după sistarea tratamentului se recomandă


urocultură de control.

Tratamentul profilactic:

• se recomandă în următoarele situaţii:


19
• reflux vezico-ureteral

• malformaţii obstructive,

• IU recidivante,

• pacienţi supuşi unor intervenţii urologice,

• vezică neurogenă.

• Medicaţia de grupa I şi II Bastin îndeplineşte condiţiile necesare.

• Se administrează doze mici de Nitrofurantoin, Cortimoxazol, Ampicilină,


Acid nalidixic seara, înainte de culcare, după golirea vezicii urinare, în
doză unică sau divizată la 12 ore.

• Doza este egală cu 1/4 - 1/2 din doza uzuală a medicamentului.

• Preparatele administrate se schimbă după 10 zile,

• astfel că într-o lună se administrează trei antibiotice.

• Durata tratamentului profilactic este de aproximativ 6 luni.

• În cazul infecţiilor urinare cu reflux vezico-ureteral sau pe fond


malformativ, tratamentul profilactic se prelungeşte cel puţin 24-36 luni
sau până la rezolvarea chirurgicală a cazului.

Alte tratamente:

• Tratamentul patogenic- corectarea dezechilibrelor hidrice


şi electrolitice din insuficienţa renală.

• Tratamentul simptomatic constă în administrarea de ;

20
• antispastice,

• antipiretice ş.a.

• Măsuri generale de igienă a micţiunilor, cu evacuare


ritmică.

TRATAMENTE NATURISTE

Plantele medicinale sunt eficiente în vindecarea bolilor aparatului urinar,cu


condiția să fie folosite ca adjuvant,în nici un caz să înlocuiască tratamentul
claisc.

Măceșele au conținut ridicat de vitamina C.Din ele se prepară un ceai cu efecte


diuretice,care se administrează pe o perioadă lungă,fără să aibă efecte
secundare. Este indicat în bolile căilor urinare sau de rinichi,în răceli și pentru
tratarea astenie de primăvară.Se folosește o lingură o lingură de fructe la o cană
de apă.Fructele se zdrobesc înainte de folosire cu o furculiță,având grijă să
îndepărtăm perii și sâmburii.Se adaugă apă caldă și se lasă la fiert 5-10
minute.se ia de pe foc și se mai lasă acoperit trei minute.Se filtrează și se bea
cald.Șovârvul de apă este recomandat pentru calculii renali și în infecțiile
urinare.Pentru calculii renali se folosește un decoct preparat din șovârv în
amestec cu coada-calului și rădăcină de pătrunjel.Se obține un decoct dintr-o
linguriță de amestec la o cană de apă,fierte timp de 10 minute.Se beau trei căni
pe zi.Propolisul este utilizat în infecții urinare.Se recomandă 5-10 grame
zilnic.Drăgaica,sau sânzienele,se recomandă în infecțiile urinare.Pentru un efect
mai bun se folosește în amestec cu urzică și splinuță.Este bună și sub formă de

21
infuzie,cu o jumătate de oră înainte de mesele principale. Tratamentul durează
trei săptămâni.Coada-calului oprește hemoragiile și ajută la eliminarea pietrelor
de la rinichi.Răchițele,fructe de merișor sunt bune pentru tratamentul
cistitelor.Ciuboțica-cucului se folosește sub formă de ceai(o cană pe zi
preventiv) în bolile digestive și renale.Are proprietăți sedative,antispastice,
diuretice.Cozile de cireșe sunt utilizate în infecții urinare.Se folosesc cozi
uscate, păstrate în condiții corespunzătoare,altfel își pierd
proprietățile.Merișorul este un antiinflamator folosit cu succes în infecțiile
tractului uro-genital.Mătasea porumbului este eficientă în durerile de rinichi.Se
prepară o infuzie din mătasea de la un porumb la o cană de apă.Se strecoară și
se bea neîndulcită în loc de apă. Semințele de morcovi se folosesc pentru
prepararea unui ceai care ajută la ameliorarea durerilor cumplite din litiaza
renală și la eliminarea pietrelor mici.Se obține dintr-o linguriță cu vârf de
semințe la o cană de apă.Se lasă la infuzat zece minute,în vas acoperit.

Măceșe Cireșe

22
Drăgaică Merișor

Mătase de porumb Coada calului

Ciuboțica cucului Șovârv

23
24