9.

TERMODINAMICA VAPORILOR

9.1 Generalităţi
În diagrama p-V, comprimarea sau destinderea izotermă este reprezentată de o hiperbolă
echilateră de ecuaţie p·V = ct.
Dacă se repetă comprimarea izotermică la presiuni mai mari, în diagrama p-V apar
deformări ale hiperbolei, cu atât mai accentuate cu cât temperatura scade mai mult.

Într-un punct K (punctul critic) cele două inflexiuni ale curbei se apropie,
temperatura în acest punct fiind denumită "temperatura critică" (Tk). În starea critică
parametrii termodinamici se numesc parametrii critici. De exemplu, pentru apă
parametrii critici sunt: pk = 221,11 bari, tk = 374,1 ºC, vk = 3.14 dm3

Pentru gazul real s-au propus mai multe ecuaţii de stare de către diverşi
cercetători care au introdus corecţii în ecuaţia de stare a gazului perfect: pV = mRT cum
sînt următoarele:

• ecuaţia van der Waals (1873):

  a
p + v2 (v - b) = R·T (9.1)
 

• ecuaţia Kamerling-Onnes (1901):

B C
p·v = A + v + v2 (9.2)

• ecuaţia Vukalovici-Novikov:

 a0·N2  A1(T) A2(T) 

p + v2  (v - b0·N) = R·T·1 - v - b ·N - (v - b ·N)2 - … (9.3)
   0 0 

unde N este numărul de particule iar A1(T), A2(T), etc., au forme complexe, polinomiale
în funcţie de temperatură.
Pentru determinarea parametrilor termodinamici de stare nu se folosesc aceste ecuaţii în

Figura 9.1 Variaţia temperaturii

mod direct, ci indirect. Pe baza lor s-au întocmit tabele şi diagrame pentru vaporii de
largă utilizare în tehnică (apa, agenţi termici, frigorifici, etc.). Pentru T<Tk izoterma
prezintă un palier orizontal care se măreşte odată cu scăderea temperaturii. Limitele
acestui palier dau curbele de saturaţie pentru lichid şi vapori.
La stinga izotermei critice şi a curbei de lichid saturat se află zona de lichid.
Se înţelege prin vapori ai unei substanţe starea de gaz a acestei substanţe din
imediata apropiere a zonei de lichefiere. Ca denumire particulară prin abur se înţeleg
vaporii de apă. Aburul este fluidul cu cea mai răspândită utilizare termoenergetică.

9.2 Vaporizarea la presiune constantă

Vaporii reprezintă gaze aflate în apropierea punctului lor de lichefiere.
Studiul experimental al vaporizării la presiune constantă se face încălzind o
cantitate de lichid aflată într-un cilindru cu piston asupra căruia acţionează presiunea
constantă p (de exemplu, o greutate aşezată pe piston).

Deoarece aplicaţiile tehnice sunt în majoritate legate de apă, denumirile din

paranteze sunt pentru apă şi vapori de apă.

9.1.1.1 Figura 9.4

• de la a la b: Încălzire lichid (apă) până la ts = temperatura de saturaţie (sau fierbere).
În această zonă volumul specific creşte foarte puţin.
• de la b la d: Vaporizare la ts = const. Amestecul celor două faze aflate în echilibru
termodinamic, adică la aceeaşi p şi T, lichid la saturaţie şi vapori saturaţi uscaţi,
poartă denumirea de vapori saturaţi umezi. În această zonă volumul specific creşte
foarte mult.
• de la d la e: Supraîncălzirea vaporilor saturaţi uscaţi.

Mărimile de stare specifice ale lichidului la saturaţie (cazul b) se notează cu

indice prim (v', u', i', s'), iar cele corespunzătoare vaporilor saturaţi uscaţi (cazul d), cu
indice secund (v", u", i", s").
 Se repetă experienţa pentru diferite presiuni constante şi se reprezintă în diagrama
p – v:

Figura 9.5

Procesul de vaporizare este similar pentru orice presiune până la pcritic, când
trecerea din starea lichidă în cea gazoasă se realizează direct, fără existenţa zonei bifazice
şi fără modificarea volumului specific.
Pentru fiecare lichid, la o presiune dată corespunde o singură temperatură de
saturaţie sau fierbere ts (de exemplu, apa fierbe la 100°C doar la presiunea atmosferică
normală; la alte presiuni, temperatura de fierbere a apei este diferită de 100°C).

Prin titlu al vaporilor se înţelege concentraţia de vapori saturaţi uscaţi din amestec
(vapori umezi):

m" m" kg vapori saturaţi uscaţi

x = m = m' + m"  1 kg de vapori umezi  ∈ [0,1]. (9.4)
 

• pentru lichid saturat: m = m'; m" = 0; x = 0;

• pentru vapori saturaţi uscaţi: m = m"; m' = 0; x = 1;
• curba limită a lichidului saturat (x = 0);
• curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi (x = 1);
 Dacă fierbem apă la presiunea p
pornind de la t0 = 0 ºC (punct O). În punctul p
V
a (v = v') începe fierberea, iar în punctul b s- ll

a terminat (v = v"). Repetând procedeul la K T>Tk

pk lV
presiuni variate, locul geometric al tuturor
T=ct
punctelor care limitează începutul şi sfârşitul o a c b
fierberii este o curbă numită curbă de
l lll T<Tk
saturaţie sau curbă limită.
x=0 x=ct x=1
v' v v'
Odată cu creşterea presiunii se ajunge în V
punctul critic unde v = v' = v" (volumul Figura 9.2 Domenii ale substanţelor reale

specific critic). Se delimitează zonele:

I. lichid nesaturat (p<pk), trecerea în stare de vapori se face prin zona de vapori
umezi;
II. lichid nesaturat (p>pk), trecerea în stare de vapori se face direct, fără a trece prin
starea de vapori umezi;
III. vapori umezi (cuprinsă intre curbele x = 0 şi x = 1)
IV. vapori supraîncălziţi care pot fi lichefiaţi izotermic (t < tk)
V. vapori supraîncălziti care nu pot fi lichefiaţi izotermic (t > tk)

Pentru o stare de zona lll volumul total al amestecului este: V=V'+V"

V = V' + V" sau m·v = m'·v' + m"·v" = m(1 - x)·v' + x·m·v"
unde V' - volumul ocupat de lichidul saturat;
V" - volumul ocupat de vaporii saturaţi uscaţi;
m = m' + m"
m" = x·m
m' = m - m" = m - x·m = m(1 - x)

Pentru 1 kg de vapori umezi rezultă:

v = x·v" + (1 - x)·v' = v' + x(v" - v') (9.5)

v - v' ac
x = v" - v' = ab (9.6)

Toate curbele de titlu constant (x = ct) pot fi trasate cu ajutorul acestui raport în domeniul
vaporilor umezi şi toate trec prin punctul critic K.
9.2 Mărimile calorice şi termice de stare ale vaporilor

Aceste mărimi sunt: presiunea şi temperatura ca mărimi termice de stare, iar ca mărimi
calorice: u, h, s ,v. În ecuaţia primului principiu apare variaţia energiei, şi mai puţin
valoarea absolută a acesteia. În consecinţă se poate alege o origine arbitrară pentru
mărimile de stare calorice (h, s, u) faţă de care se pot determina valorile acestora pentru
diverse stări ale substanţei.
Toate instalaţiile energetice cu vapori sunt construite prin inter-conectarea în serie
a unor agregate specializate care funcţionează ca sisteme termodinamice deschise. În
acest caz ecuaţia primului principiu devine:

δQ - δLt = dH = m·dh (9.7)

Figura 9.3 Punctul triplu al H2O:

S - solid; L - lichid; V - vapori

Mărimile care interesează în mod deosebit sunt entropia şi entalpia. Pentru aceste
mărimi s-a ales drept origine starea de lichid saturat în punctul triplu al apei (t0 = 0 ºC; p=
6·10 N/m2); punct pentru care apa, H2O, se prezintă sub toate cele trei stări: solid - lichid
- vapori, într-un amestec la echilibru.
În punctul triplu s-a considerat: h' = 0, s' = 0, u' = 0.
În timpul fierberii starea lichidului variind de la lichid saturat până la starea de vapori
saturaţi uscaţi, pentru un kilogram de fluid se absoarbe căldura de vaporizare:

r = i" - i' = (u" - u") + p(v" - v') = ζ + ψ (9.8)

ζ - căldura latentă de vaporizare; termenul de " latentă" are semnificaţia că aceasta

cantitate de căldură nu este observabilă din exterior prin variaţia mărimilor termice p şi t;
ψ - căldura externă de vaporizare.

h = (1 - x)·h' + x·h" = h' + x·(h" - h') = h' + x·r [kJ/kg] (9.9)

s = (1 - x)·s' + x·s" = s' + x·(s" - s') = s' + x·r [kJ/kg·K] (9.10)

u = (1 - x)·u' + x·u" = u' + x·(u" - u') = u' + x·r [kJ/kg] (9.11)

9.3 Tabele si diagrame de vapori

Pentru determinarea mărimilor calorice de stare ale vaporilor de apă s-a folosit ecuaţia
termică de stare Vukalovici-Novikov, care în ciuda complexităţii este de precizie ridicată.
Tabelele şi diagramele întocmite acoperă întreg domeniul de stări care poate fi util pentru
proiectare. Utilizarea calculului duce la rezultate mai precise, utilizarea dar diagramelor
prezintă mai multă rapiditate în obţinerea rezultatului urmărit. Aceste tabele şi diagrame
sunt date în: "Proprietăţile termodinamice ale apei şi ale aburului - tabele şi diagrame"
după M.P. Vukalovici. Există trei tipuri de tabele şi anume:

Tabelul l Apă si abur în stare de saturaţie în funcţie de temperatura

 Tabelul ll Apă si abur în stare de saturaţie în funcţie de presiune.
Acest tip de tabel este asemănător cu Tabelul l, cu deosebirea că prima coloană este dată
pentru presiune [bar, sau mbar];

Zona de demarcaţie dintre apa şi abur este arătată printr-o linie orizontală îngroşată;
deasupra se află parametrii pentru apă nesaturată, iar sub dreaptă se află parametrii
aburului supraîncălzit.

Se pot remarca următoarele:

• Tabelele l şi ll cuprind parametrii la saturaţie de pe curbele x = 0 şi x = 1;
• Tabelul lll cuprinde parametrii apei şi aburului supraîncălzit, deci în afara curbelor
de saturaţie;
• Pentru zona lll (vapori umezi), deci în interiorul curbelor de saturaţie, parametrii de
stare se calculează prin intermediul titlului de vapori x;
• Pentru studiul economicităţii instalaţiilor termice cu vapori se foloseşte diagrama
T-s, deoarece ariile de sub curbele reprezentative ale transformărilor termodinamice sunt
proporţionale cu schimbul de căldură;
• Pentru studiul transformărilor adiabatice din maşinile de forţă se foloseşte diagrama
i-s;
• Pentru studiul instalaţiilor frigorifice se foloseşte diagrama lg p-i;
 T i v = ct p = ct lgp T = ct VSI
V
TK K K
VSI s = ct
LN VSI lV T = ct
p = ct LN VU
l+ll v = ct
lll VU
x=1
T0 VU x = 1 p,T = ct v = ct
x=0 x = ct x = ct x = ct x = 1
x=0
V s i
Figura 9.4 Diagrame de vapori

9.4 Transformările simple ale vaporilor

Vaporii sunt produsi într-un generator de unde ies cu parametrii necesari (p, h, t) şi sunt
trimişi apoi în agregatele care formează instalatia termică. Ecuaţia principiului l pentru
aceste sisteme deschise este:
• •
δQ - δP = dH = m dh (9.12)

P - puterea mecanică totală (Pa sau Pc)

9.4.1 Transformarea izobară (p = ct.)

p T T2 2 i 2 lgp
T2 K
K K
p = ct p = ct p = ct

1 2 1
T2 1 1 2
x=1
x=1
x=0 x1 x=1 x=0 x1 x1 x1 T2
x=0 x=1
v s s i

Figura 9.5 Transformarea izobară (p = ct.)

9.4.2 Transformarea izocoră (v = ct.)
p T T2 2 i 2 lgp
2 p2 T2 K
K K
v = ct
v = ct v = ct
2
1 1 1
1
x=1 v = ct
x=1
x=0 x1 x=1 x=0 x1 x1 x1 T2
x=0 x=1
v s s i

Figura 9.6 Transformarea izocoră (v = ct.)

9.4.3 Transformarea izotermă (T = ct)

p T i lgp
p1
K K p1 p2 K
T = ct T = ct p2
T = ct 2
1 1 2 p1 1 t
1 p2 2
2 p x=1
2 x=1
x=0 x1 x=1 x=0 x1 x1 x=0 x1 x=1
v s s i

Figura 9.7 Transformarea izotermă (T = ct.)

9.4.4 Transformarea adiabatică(izentropă) reversibilă (ds = 0)

p p1 T 1 T1 i lgp
1
p1 T1 1
K T1 K K
s = ct p1 T1
s = ct s = ct 1
p1

2 s = ct
2 x=1 2
2 x=1
x=0 x2 x=1 x=0 x2 x2 x=0 x2 x=1
v s s i

Figura 9.8 Transformarea adiabatică reversibilă (ds = 0)

9.4.5 Laminarea
T T i p1 lgp
p1
K K p2 K
p2
p1
1 p1 1
1 2
2 2
1
T2
x=1 p2
x=1 2
x=0 x1 x=1 x=0 x1 x1 x=0 x1 x=1
V V s i

Figura 9.9 Laminarea (dh = 0)

Laminarea este un fenomen ireversibil care-şi găseşte largă utilizare în reglarea sarcinii
turbinelor cu vapori. Se observă că prin laminarea vaporilor umezi se pot obţine vapori
supraîncălziti, dar cu presiune şi temperatura inferioare valorilor iniţiale. Daca fluidul se
găseşte în ambele stări (1 şi 2) în zona de vapori umezi atunci titlul x2 va fi:

h1 - h2' + x1·r1
h1 = h2 ⇔ h1' + x1·r1 = h2' + x2·r2 ⇒ x2 = r2 (9.13)