Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1-125/18
S E N T I N XXXXXXXXX
În numele Legii
Preşedintele şedinţei
Cu participarea:
Procurorului XXXXXXXXX
Avocatului XXXXXXXXX
în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.201/1 alin.(1) lit.a), art.201/1 alin.(1) lit.b) Cod penal.
c o n s t a t ă:
Inculpatul YYY, fiind audiat în ședința de judecată, sub jurămînt conform prevederilo
art.364/1 Cod de procedură penală, prin expunerea factologică, ce nu contravine învinuirii formulate î
rechizitoriu, și-a recunoscut integral vinovăția și a dat declarații care confirmă circumstanțele descrise ma
sus, menționînd că-i pare rău de cele comise (a se vedea procesul-verbal al ședinței de judecată).
- Plîngerea din 13.11.2017, depusă de către partea vătămată XXX, pe faptul acțiunilor ilicite ale
soțului YYY. (f.d. 14);
- Raportul de evaluare psihologică nr. 123 din 29.01.2018, în cadrul căruia a fost supus
examinării partea vătămată XXX, conform căruia: ”Se atestă că dna Ana trăiește stări psiho – emoționale d
intensitate înaltă și instabile, cum ar fi stări de deprimare, stări de tensiune interioară, panică și înfricoșare
neliniște și dificultate în a dormi. Totodată se atestă o imagine de sine scăzută, trăind sentimente d
inferioritate considerându-se nedemnă de respect din partea celor din jur din cauza celor întâmplate
Prognosticul emotional permite să anticipăm că dna Ana actualmente prezintă stări psiho–emoționale și d
comportament caracteristice persoanelor care au trăit experiența abuzului psihologic și fizic de frecvență
intensitate înaltă ” (f.d.47-51);
- Raportul de evaluare psihologică nr. 123 din XXXXXXXXX, în cadrul căruia a fost supus
examinării ZZZ, a.n. 13.05.2010, conform căruia: ”Se atestă că minora ZZZ manifestă semne specific
copiilor victime ale violenței sau martori ale violenței în mediul în care a trait. Se constată: trăiri d
nesiguranță, sentimente de inferioritate, timiditate, tristețe adâncă, anxietate sporită, frică, contacte dificile c
alte persoane, stare de neputință, închidere în sine, defense puternice manifestate prin râs”. (f.d.57-58);
- Raportul de expertiză judiciară (medico legală) nr. 2018 28D 0046 din 05.03.2018, potrivit cărui
la partea vătămată XXX s-au constatat vătămări corporale ușoare sub formă de echimoză față, plag
contuză buza inferioară. (f.d.100-101);
- Raportul de expertiză judiciară (medico legală) nr. 2018 28D 0047 din XXXXXXXXX, potriv
căruia la partea vătămată XXX s-au constatat vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoză su
ochiul drept și excoriații suprafața anterioară genunchiul drept. (f.d.106-107);
- Raportul de expertiză judiciară (expertiza complexă psihiatrico-psihologică legală) n
201837A0104 din XXXXXXXXX, potrivit căruia: La partea vătămată XXX nu s-au depistat înclinații de
ascunde adevărul. Declarațiile depuse reprezintă descrierea unor evenimente real trăite, dar expertizata ar
tendința de a exagera cele întâmplate din cauza senzitivității afective, hiperactivității mărite. XXX a putut s
perceapă corect circumstanțele importante pentru dosar, să le memorizeze și să le reproducă adecvat. Î
rezultatul acțiunilor de maltratare, la care pretinde expertizata că a fost supusă de către soțul său YYY
reieșind din particularitățile psihologice individuale pe care le posedă, ea a manifestat nivel înalt d
anxietate, frică, hiperstezii, somn dereglat, dispoziție depresivă, amintiri neplăcute recurente, ceea c
înseamnă că ea a suportat traumă psihologică. (f.d.115-117);
- prin declaraţiile părții vătămate XXX (f.d. 44);
- precum și alte documente ale cauzei, care coroborate cu declarațiile inculpatului constitui
probe utile, pertinente și concludente ale cauzei și formează un ansamblu probator ce confirmă totalment
vinovăția inculpatului, fiind puse de instanță la baza sentinței.
Analizînd probele cercetate în ședința de judecată prin prisma prevederilor art.101 CPP, în virtutea cărora,
fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar
toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, se ajunge la concluzia că în ședința de judecată cu
certitudine s-a dovedit vinovăția lui YYY, în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2011 alin.(1) lit. a) din Codul penal
cu indicii de calificare: violenţa în familie, acţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui
membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporal
sau a sănătăţii și art. 201/1 alin.(1) lit.b) Codul penal - cu indicii de calificare: acţiunea intenţionată comisă de un
membru al familiei în privinţa altui membru al familiei,
manifestată prin:intimidare în scop de impunere a voinţei asupra victimei.
Respectând criteriile prevăzute la art.75 CP la stabilirea măsurii pedepsei instanţa reiese din scopu
pedepsei penale, care urmăreşte restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului şi prevenirea săvârșirii de no
infracţiuni şi ţine cont de gravitatea infracţiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, d
circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării
reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale acestuia.
Instanța de judecată remarcă că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de car
instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și aplicării ei persoanei vinovate d
săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de astabili măsura pedepsei concret
infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale. Legea penală fixeaz
cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată efectuează operațiunea de stabilire și aplicare a pedepse
inculpatului.
Față de natura și gravitatea faptei comise a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celo
personale ale inculpatului, pedeapsa trebuie să fie aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii. Mai mult ca atâ
pedeapsa este echitabilă când ea impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitate
infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale perturbate prin infracțiune.
Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri a
pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat câ
și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția uno
sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopul
urmărit. De asemenea o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentr
corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Luînd în considerație scopul pedepsei definit de art.61 CP, care poate fi atins fără privarea
de libertate și ținînd cont de faptul că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să
înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și de atitudinea corectă față de cele comise, căința
sinceră și ca urmare recunoașterea săvîrșirii faptelor indicate în rechizitoriu și solicitarea examinării cauzei
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, personalitatea inculpatului, faptul că nu se află la
evidența medicului narcolog și psihiatru, lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă de la locul de
trai, instanța consideră oportună aplicarea în privința inculpatului YYY a unei pedepse fără privare de
libertate, considerînd că inculpatului i se poate acorda șansa corectării fără izolarea de societate, prin
suspendarea condiționată a executării pedepsei în limita unui termen de probă, potrivit prevederilor art.90
Cod penal.
În ce privește solicitarea apărătorului inculpatului privitor la aplicarea față de YYY a prevederilor art.5
Cod penal, instanţa de judecată o consideră ca neîntemeieată, nefiind prezentate în acest sens temeiuri pent
liberarea inculpatului de răspundere penală şi atragerea acestuia la răspundere contravenţională, ori inculpatul fii
slujitor al cultelor, este chemat prin aceasta să contribuie la propagarea unor relații conjugale non-violente în societat
însă acesta dimpotrivă prin exemplul său negativ a descreditat rolul unui slujitor al bisericii în fața comunității, de ace
corectarea lui este posibilă numai cu aplicarea unei sancţiuni penale. Pentru combaterea argumentelor apărării instan
de judecată invocă hotărîrea CEDO în cazul Eremia ș.a. contra Moldovei din 28 mai 2013, potrivit căruia Curtea
statutat că statelor în temeiul art.3 CEDO le revine obligația pozitivă pe de o parte de a adopta un cadru legal cu scop
de a preveni și pedepsi maltratarea din partea persoanelor private și pe de altă parte, aplicarea legilor în practică, atun
cînd se cunoaște despre un risc iminent de maltratare a unei persoane particulare sau cînd maltratarea deja a vut loc,
astfel acordîndu-i o protecție victimelor și pedepsindu-i pe cei responsabili de rele tratamente.
În conformitate cu art.3641 alin.8 CPP, inculpatul care a recunoscut săvîrşirea faptelor indicate î
rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală
beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei c
închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor d
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
În acest sens, prin prisma art.3641 alin.8 CPP, instanța de judecată ajunge la concluzia c
pedeapsa cu închisoare pentru art.2011 alin.(1) Cod penal, urmează a fi aplicată în următoarele limite: de l
3 luni la 2 ani.
În conformitate cu alin. (1) art. 84 Cod penal al RM, dacă o persoană este declarată vinovată d
săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa d
judecată, pronunţînd pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentr
concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare d
25 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani și a persoanelor care a
atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnatepe un termen n
mai mare de 12 ani şi 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau ma
multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin absorbire
pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.
Instanța constată că prevederile enunțate mai sus sunt aplicabile față de inculpatul YYY, avînd î
vedere că acesta este vinovat de comiterea a două infracțiuni nefiind condamnat pentru vreuna din ele.
H O XXXXXXXXX R Ă Ş T E:
A-l recunoaște culpabil pe YYY în comiterea infracțiunii prevăzute de art.201/1 alin.(1) lit.a
Cod penal și a-i stabili în baza acestei norme pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de un an.
A-l recunoaște culpabil pe YYY în comiterea infracțiunii prevăzute de art.201/1 alin.(1) lit.b
Cod penal și a-i stabili în baza acestei norme pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de un an.
Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, lui YYY se stabilește, pri
cumul parţial al pedepselor aplicate, pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de un a
6(șase) luni.
Măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi localitatea aleasă în privința lui YYY se menține
pînă la întrarea sentinței în vigoare.
Cheltuielile judiciare suportate pe prezenta cauză penală în sumă de 2502 lei, se trec în contu
statului.
Sentinţa poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Bălţi în termen de 15 zile, prin intermediul
Judecătoriei Bălți sediul Sîngerei.
Președintele ședinței,