L-am izgonit nu din lume și nu din univers, ci din noi înșine.

Știința descoperă că substratul întregului

univers este o energie inteligentă, conștientă, creatoare, purtătoare de informație, vie, și că tot ce
există în univers este făcut din această energie. Misticii o numesc lumină. Noi o putem numi
Conștiință sau Dumnezeu. Nu-l putem izgoni pe Dumnezeu din univers, pentru că el este natura
internă, subtilă a universului. Nu putem izgoni lumina, pentru că singurul lucru care există este
această lumină. Dar putem să uităm acest adevăr și să trăim o sub-realitate, perfect valabilă pentru
noi înșine, din care adevărul a fost exclus. Această sub-realitate va arăta exact așa cum au creat-o
mințile noastre, întunecată, teribilă, aspră, lipsită de lumină, dar plină de substitute artificiale le
luminii. Este lumea în care trăim. Nu uitați de fotonul acela din expriment, care acționează precum se
așteaptă experimentatorul. Umanitatea este un experimentator care a crezut într-o lume în care
lumina a dispărut. Am crezut la scară largă că lumea materială este „reală” iar Conştiinţa izvorăşte din
materie. Am creat deci o lume în contradicție cu un adevăr mai mare. Am făcut să dispară fotonul
pentru un timp, dar acum am ajuns la capătul experimentului. Lumea pe care am creat-o nu este
viabilă pentru că nu respectă liniile de forță cosmice ale universului. Este contra legilor universului.
Conștiința nu numai că nu izvorăște din materie, dar pare să aibă putere absolută asupra materiei. Ba
mai mult, pare că materia este cumva generată de Conștiință. Acesta este punctul fundamental în
care știința modernă confirmă viziunile misticilor: Conștiința este fundamentul Universului
observabil, iar spațiul, timpul și materia izvorăsc din Conștiință. Experimentul unei lumi exclusiv
materiale s-a sfârșit și orice încercare de a menține o asemenea lume este sortită eşecului. Această
lume este pe cale de a dispărea, ca orice creație a minții umane, în fața creației unei Minți de un
ordin superior de mărime: mintea lui Dumnezeu. Acesta este și punctul în care știința așa cum o
cunoaștem nu poate merge mai departe să cerceteze. Mai departe este cercetare a Conștiinței, și
este domeniul psihologiei transpersonale și al spiritualității. Știința a avut un succes extraordinar în a
explica structura și funcţionarea lumii materiale. Dar atunci când vine vorba despre lumea interioară
a minții, despre gânduri, sentimente, senzaţii, vise şi intuiţii, ştiinţa are foarte puţine lucruri de spus.
Iar când e vorba despre Conştiinţa propriu-zisă, ştiinţa pur şi simplu tace. Nu există nimic în fizică,
chimie, biologie sau în oricare altă ştiinţă, care să poată explica faptul că avem o lume interioară,
subiectivă. Această subiectivitate are capacitatea uluitoare de a influența materia. Gândirea,
imaginaţia, visele, dorinţele, tot ceea ce ține de aspectul nostru lăuntric, are harul ”supranatural” de
a influența tot ceea ce ne înconjoară. Când vom accepta complet acest adevăr ca fiind al nostru, acela
va fi momentul în care îl vom fi ”acceptat” pe Dumnezeu înapoi în universul nostru, adică în noi
înșine. Aceasta este schimbarea de conștiință a umanității în aceste vremuri istorice în care se petrec
cele mai mari transformări din istorie.