Verbul este partea de vorbire care arată acţiunea, starea sau existenţa.

Verbele sunt:
– predicative – când pot forma singure predicat
– nepredicative – când nu pot forma singure predicat.
Verbele nepredicative, ca şi cele predicative, sunt atât la moduri personale, cât şi la moduri nepersonale.
Verbele predicative
Verbele predicative au înțeles de sine stătător, adică pot spune singure ceva despre subiect. Acestea exprimă
singure predicatul când sunt la un mod personal. În limba română, cele mai multe verbe sunt predicative.
Exemplu de verb predicativ
– Ioana este în grădină.
* este = „se află”, „se găseşte” <=> spune singur ceva despre subiect; îndeplineşte funcţia de predicat verbal =>
este verb predicativ.
Verbele predicative (personale) sunt verbe la moduri predicative. Verbul predicativ are întotdeauna funcția
sintactică de predicat verbal.
Modurile predicative
Modurile predicative sunt: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ.
Alte exemple de verbe predicative
– Eu citesc. (modul indicativ)
– Voi începe orele după ora unu. (modul indicativ)
– Elevii au mâncat cornurile. (modul indicativ)
– Autobuzul a oprit brusc. (modul indicativ)
– Elevii stau cuminţi în clasă. (modul indicativ)
– Muzica oferă un moment de relaxare. (modul indicativ)
– Tu trebuie să scrii. (modul conjunctiv)
– Să treci pe la mine când ai timp. (modul conjunctiv)
– Eu aş citi o carte. (modul condiţional-optativ)
– Dacă ai veni, ai petrece şi tu cu noi. (modul condiţional-optativ)
– Fugi de aici! (modul imperativ)
– Citeşte! (modul imperativ).

Verbele nepredicative
Verbe nepredicative nu au înțeles de sine stătător, adică nu pot spune singure ceva despre subiect, ci doar
împreună cu alte cuvinte.
Modurile nepredicative
Modurile nepredicative (nepersonale) sunt: infinitiv, gerunziu, participiu și supin.
Exemple de verbe nepredicative
– E uşor a scrie versuri. (modul infinitiv; forma de dicţionar a verbului precedată de a)
– Iubind în taină am păstrat tăcerea. (modul gerunziu; cu terminaţia -ind)
– Crezând că ai plecat am încuiat uşa. (modul gerunziu; cu terminaţia -ând)
– Lucru știut este cunoscut. (modul participiu; cu terminaţia -t)
– Zvonul scris s-a răspândit. (modul participiu; cu terminaţia -s)
– Mașina de spălat nu mai funcționează. (modul supin; formare după schema de + participiu)
– Mergem la cules de struguri. (modul supin; formare după schema la + participiu)
Verbele nepredicative sunt:
– auxiliare – când ajută la formarea unor moduri şi timpuri.
– copulative – când formează cu un nume predicativ un predicat nominal
Verbele auxiliare
În sistemul verbal al limbii române se folosesc trei verbe auxiliare morfologice: a avea, a vrea și a fi.
A avea
Verbul auxiliar a avea ajută la formarea:
– modului indicativ, timpul perfect compus – am povestit; timpul viitor – am să povestesc
– modului condiţional-optativ, timpul prezent – aş povesti; timpul perfect – aş fi povestit.
A fi
Verbul auxiliar a fi ajută la formarea:
– modului conjunctiv, timpul perfect – să fi povestit
– modului condiţional-optativ, timpul perfect – aş fi povestit
– modului indicativ, timpul viitor anterior – voi fi povestit.
A vrea
Verbul auxiliar a vrea ajută la formarea:
– modului indicativ, timpul viitor – voi povesti; timpul viitor anterior – voi fi povestit.
Exemple de verbe auxiliare
– Ieri am plecat acasă imediat după meci.
– N-am mai fost niciodată atât de bucuros.
– Aș merge la spectacol.
– Maine voi merge la meci.
– Ei vor juca baschet la Polivalentă.
– Voi fi ajuns acasă înaintea ta.
– Să fi văzut ce-a fost acolo…
– Noi am fi cântat pe stadion dacă ni s-ar fi dat posibilitatea.
Verbele copulative
Un verb copulativ este un verb care formează un predicat nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu funcție
de nume predicativ.
Exemplu de verb copulativ
– Ioana este frumoasă.
* este = lipsit de sens singur <=> nu spune nimic singur despre subiect; doar împreună cu numele
predicativ„frumoasă” formează predicatul nominal „este frumoasă” => este verb copulativ.
Verbe copulative
– a fi – când nu este verb predicativ sau auxiliar
– a deveni – care este doar copulativ
– a ajunge, a ieşi, a se face, a însemna, a rămâne, a părea – care sunt verbe predicative ce pot deveni copulative.
Exemple de verbe copulative
– Eu sunt elev. (a fi)
– El devine muzician. (a deveni)
– Eu ies doctor. (a ieși)
– Eu ajung fotbalist. (a ajunge)
– El se face doctor. (a se face)
– El rămâne corigent. (a rămâne)
– Ea părea fericită. (a părea)
– El a însemnat mult pentru mine. (a însemna)
Conjugarea verbului
Verbul are patru conjugări; ele pot fi stabilite după sufixele de infinitiv:
– conjugarea I în -a (a cânta);
– conjugarea a II-a în -ea (a vedea);
– conjugarea a III-a în -e (a spune);
– conjugarea a IV-a în -i şi -î (a dori, a coborî).

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Viitor 1
Eu voi invata
Tu vei invata
Ea va invata
El va invata
Noi vom invata
Voi veti invata
Ei vor invata

Viitor 2 (anterior)
Eu voi fi inavatat
Tu vei fi invatat
El va fi invatat
Ea va fi invatat
Noi vom fi invatat
Voi veti fi invatat
Ei vor fi invatat