Sunteți pe pagina 1din 13

SUBIECTE M.L.

1. Pentru a se putea produce asfixia este nevoie ca lumenul respirator să fie redus:
a) la mai mult de 1/2 din diametru;
b) la mai puțin de 1/3 din diametru;
c) la mai puțin de 1/2 din diametru;
d) la mai mult de 2/3 din diametru;

2. Obstrucția căilor respiratorii se poate face cu:


a) semisolide (bol alimentar);
b) aspirația conținutului gastric;
c) sânge;
d) diverși corpi străini.

3. Submersia se poate realiza prin următoarele mecanisme tanatogeneratorii:


a) mecanism anoxic determinat de lichidele care blochează CRS;
b) mecanism neuro – reflex exprimat prin reflexul de plonjon;
c) mecanism hipoxic produs de insuficienta oxigenare a neuronilor corticali;
d) mecanism inhibitor al sinusului carotidian.

4. Următoarele faze ale înecului sunt adevărate, cu excepția:


a) faza preasfixică se caracterizată prin oprirea involuntară a respirației;
b) faza convulsivă este determinată de creșterea concentrație de CO2;
c) faza de comă este caracterizată prin respirații ample, terminale;
d) dispneea expiratorie este determinată de pătrunderea lichidelor prin CRS.

5. Mecanismul tanatogenerator hemodinamic în apă dulce este caracterizat prin:


a) decesul se produce în 8 minute;
b) hipovolemie cu hemodiluție;
c) distrugerea hematiilor;
d) fibrilația ventriculară.

6. Modificările specifice contactului prelungit cu apa sunt următoarele, cu excepția:


a) pielea de găină care apare la 3 – 4 ore postmortem;
b) mănușa morții care apare la aproximativ 30 de zile;
c) tăbăcirea care începe la 30 de zile postmortem;
d) putrefacția începe la aproximativ 48 de ore.

7. Reacțiile vitale specifice înecului sunt următoarele:


a) prezența la nivelul orificiilor respiratorii a „ciupercii înecatului”;
b) creșterea concentrației de CO2 din sânge;
c) prezența de apă în duoden;
d) peteșii Tardieu mari, albăstrui, la nivelul seroasei pleurale.

8.Modificările locale specifice acțiunii temperaturilor înalte sunt produse de :


a) flacără;
b) gaze fierbinți;
c) raze solare;
d) lichide fierbinți.

9. Arsura de gradul I se caracterizează prin următoarele, cu excepția:


a) hiperemie;
b) tumefiere;
c) flictene;
d) durere locală.

10. Flictenele specifice gradului II al degerăturilor au următorul conținut:


a) exsudat sanguinolent inflamator;
b) lichid transparent, rareori tulbure;
c) lichid vișiniu, tulbure;
d) în mare parte gazos.

11. Decesul prin acțiunea temperaturilor înalte se produce prin următoarele mecanisme, cu
excepția:
a) șocul inițial produce excitarea intensă a terminațiilor senzitive din piele;
b) șocul postcombustional;
c) blocarea proceselor chimice de asimilare a O2 la nivel tisular;
d) infecții locale sau generale.

12. Principalele complicații ale arsurilor sunt:


a) bronhopneumonia;
b) nefrita interstițială;
c) insuficiența renală acută;
d) pancreatita acută hemoragică.

13. Diagnosticul pozitiv al arsurilor este dat de:


a) examenul microscopic al flictenelor;
b) prezența arsurilor la nivelul gurii si faringelui;
c) carboxihemoglobină în concentrație crescută;
d) hemoragie „în pânză” la nivelul mucoasei gastrice.

14. Degerăturile prezintă următoarele caracteristici:


a) gradul I – tulburări circulatorii exprimate prin vasodilatație paralitică urmată de vasoconstricție;
b) gradul II – flictene pline cu exudat sanguinolent;
c) gradul III - necroza pielii și a țesutului subcutanat;
d) gradul IV - necroza pătrunde în profunzime până la nivelul oaselor.

15. Frigul determină următoarele modificări la nivelul organismului:


a) termoreglarea este modificată;
b) slăbiciunea si oboseala apar la 33 – 340 C;
c) decesul apare la 300 C;
d) inhibarea proceselor metabolice de asimilare a O2 la nivel tisular.

16. Diagnosticul pozitiv de moarte se stabilește după următorii parametri:


a) aspectul roșu deschis al lividităților;
b) sufuziuni sanguine pe mucoasa gastrică;
c) sufuziuni sanguine la nivelul pleurei viscerale;
d) examenul toxicologic pentru stabilirea alcoolemiei.

17. Electricitatea atmosferică determină următoarele modificări:


a) arsuri de gradul I și II numite fulguride/arborizații;
b) fulguridele pot persista după moarte câteva zile;
c) rar pot apărea arsuri de gradul III;
d) examenul hainelor este important pentru expertiză.

18.Tanatogeneza în electrocuție prezintă următoarele mecanisme:


a) trecerea curentului electric prin cord determină fibrilație ventriculară;
b) trecerea curentului prin torace și abdomen determină paralizie respiratorie;
c) trecerea curentului electric prin cap și gât determină paralizia centrilor cardiac și respirator;
d) trecerea curentului electric prin cord determină fibrilație atrială.

19. Semnele externe sau interne ale traumatismelor electrice sunt reprezentate de următoarele,
cu excepție:
a) marca electrică;
b) necroze cutanate sau subcutanate;
c) fulguride;
d) metalizarea pielii.

20. Expunerea de scurtă durată la acțiunea presiunii scăzute determină apariția următoarelor
modificări:
a) răul de munte;
b) poliglobulia de altitudine;
c) oboseală;
d) tulburări respiratorii și ale ritmului cardiac.

21. Expunerea de lungă durată la acțiunea presiunii scăzute determină apariția următoarelor
modificări:
a) creșterea ritmului și amplitudinii respiratorii;
b) poliglobulia de altitudine;
c) răul de munte;
d) răul de altitudine.

22. Boala de cheson, cunoscută și sub numele de boala de decompresiune, se caracterizează


prin:
a) decesul de produce prin embolia gazoasă;
b) emfizem subcutanat;
c) modificări de culoare tegumentară;
d) diverse tulburări neurologice.

23. Următoarele afirmații despre traumatismele toxice sunt adevărate:


a) toxicul reprezintă orice substanță care, introdusă în organism, provoacă alterări funcționale
sau lezionale;
b) toxicitatea reprezintă un ansamblu de modificări fizice și chimice care rezultă din interacțiunea
dintre toxic și mediu;
c) reactivitatea organismului este condiționată de specie, vârstă, sex, terenul patologic, greutatea
corporală;
d) soarta toxicelor în organism influențează evoluția unei intoxicații, simptomele clinice,
leziunile apărute precum și tratamentul care trebuie aplicat.

24. Cea mai periculoasă cale de pătrundere a toxicelor în sânge este:


a) calea digestivă;
b) calea parenterală;
c) calea respiratorie;
d) calea transplacentară.

25. Neutralizarea toxicului se realizează prin următoarele mecanisme, cu excepția:


a) biotransformarea sau metabolizarea toxicului;
b) depozitarea în organe;
c) distribuția toxicului;
d) eliminarea toxicului.
26. Următoarele afirmații referitoare la toxicele methemoglobinizante sunt adevărate:
a) pot fi nitriți, clorați, aniline, sulfamide;
b) determină oxidarea ireversibilă a Fe3+ în Fe2+;
c) lividitățile cadaverice specifice acestei intoxicații sunt de culoare cafenie – roșcată;
d) intoxicația cu substanțe methemoglobinizante este o asfixie de transport.

27. Următoarele afirmații referitoare la intoxicația cu CO sunt adevărate, cu excepția:


a) CO este un gaz incolor, inodor și foarte difuzabil;
b) lividitățile cadaverice sunt roșii aprinse datorită conținutului ridicat de carboxihemoglobină;
c) intoxicația cu CO este o asfixie de utilizare;
d) decesul se produce prin inhibiția centrilor cardio-respiratori.

28. Viteza medie de metabolizare a alcoolului etilic este de:


a) 0,10 g/l/h;
b) 0,25 g/l/h;
c) 0,15 g/l/h;
d) 0,20 g/l/h.

29. Principalele enzime implicate în metabolizarea alcoolului etilic sunt:


a) aldehiddehidrogenaza;
b) alcooldehidrogenaza;
c) enzimele conținute în sucul gastric;
d) enzimele pancreatice.

30. Faza medico – legală a intoxicației cu alcool etilic, corespunde unei alcoolemii de:
a) sub 1g/1000ml sânge;
b) peste 3g/1000 ml sânge;
c) între 1 – 3 g/l sânge;
d) peste 3 g/l sânge.

31. Următoarele afirmații referitoare la intoxicația cu HCN și derivații săi sunt adevărate:
a) lichid incolor, volatil;
b) toxicul acționează asupra enzimelor din lanțul respirator celular;
c) lividitățile sunt de culoare roșie, rigiditatea este intensă;
d) este o asfixie mecanică de transport.

32. Care dintre următoarele substanțe toxice, după metabolizare în ficat, devin mai toxice:
a) parationul;
b) hexaclorciclohexanul;
c) aldrina;
d) diclordifeniltricloretanul.

33. Beția barbiturică se caracterizează prin următoarele, cu excepția:


a) incoerență;
b) agitație;
c) mers ebrios (ca de bețiv);
d) amețeli, somnolență.

34. Toxina la peștii ichtiotoxici este localizată la nivelul:


a) hematiilor;
b) viscerelor;
c) gonade, ouă;
d) carne.

35. Caracteristic pentru mușcătura de viperă este:


a) existența a 2 orificii punctiforme;
b) distanța dintre cele 2 orificii este de 5 mm;
c) distanța dintre cele 2 orificii este de 7 mm;
d) înțepăturile sunt situate pe fond tumefiat și edematos.

36. Veninul de șarpe este un complex de substanțe care au specificitate:


a) neurotoxică;
b) hepatotoxică;
c) cardiotoxică;
d) nefrotoxică.

37. Botulismul este o toxiinfecție alimentară, caracterizată prin:


a) este produsă de bacilul botulinic;
b) decesul survine prin paralizia musculaturii respiratorii;
c) apare ca urmare a consumului de conserve nepreparate termic;
d) decesul survine în urma contracturii tonice a musculaturii scheletice și respiratorii.

38. Sindromul faloidian produs de ciuperca amanita faloides se caracterizează prin:


a) tulburări digestive violente;
b) transpirație;
c) mioză;
d) arsuri stomacale.

39. Starea de nou – născut cuprinde următoarele aspecte:


a) lungimea fătului cuprinsă între 49 – 54 cm;
b) greutatea este cuprinsă între 2900 – 3500 g;
c) cordonul ombilical are o lungime cuprinsă între 70 – 80 cm;
d) fătul este acoperit de vernix cazeosa și urme de sânge.

40. Următoarele afirmații despre viabilitatea fătului sunt adevărate, cu excepția:


a) capacitatea de a se adapta la condițiile de mediu;
b) lungimea este de peste 38 cm;
c) cordonul ombilical are o lungime de 50 cm;
d) este condiționată de existența malformațiilor congenitale incompatibile cu viața.

41. Întreruperea cursului sarcinii se poate realiza în următoarele situații:


a) dacă întreruperea este necesară pentru a salva viața sau integritatea femeii de la un pericol
grav și iminent;
b) dacă vârsta sarcinii a depășit 14 săptămâni;
c) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate și drept de liberă practică;
d) dacă întreruperea se impunea din motive terapeutice.

42. Avortul spontan prezintă următoarele consecințe medicale:


a) moartea produsului de concepție;
b) hemoragii uterine;
c) decolarea oului;
d) inflamații ale anexelor.

43. Complicațiile locale imediate, consecința avortului empiric, sunt:


a) hemoragii interne prin perforarea cavității uterine;
b) leziuni la nivelul colului uterin;
c) cicatrici ale colului uterin;
d) obstrucții tubare postinflamatorii.

44. Rupturile himenale produse în urma raportului sexual sunt caracterizate prin, cu excepția:
a) margini roșii sângerânde;
b) tumefiate neregulat;
c) prezența de țesut cicatriceal albicios;
d) dureroase la examinare.

45. Sistemele implicate în stabilirea filiației trebuie să îndeplinească anumite condiții:


a) să fie stabile pe tot parcursul vieții;
b) să fie prezente după naștere;
c) să se transmită după legi stabile și bine stabilite;
d) să fie prezente la naștere.

46. O persoană de grup sanguin AII poate primi sânge de la:


a) OI;
b) BIII;
c) AII;
d) ABIV.

47. Leziunile provocate prin automutilare prezintă următoarele caracteristici:


a) sunt dispuse în regiuni ale corpului accesibile propriei mâini;
b) localizarea leziunilor este în concordanță cu scopul pentru care au fost produse;
c) leziunile sunt nepericuloase pentru viață;
d) sunt însoțite de leziuni de ezitare.

48. Concluziile expertizei medico – legale psihiatrice trebuie să stabilească următoarele aspecte:
a) boala psihică de care suferă subiectul;
b) tulburările psihice caracteristice generate de boala de bază și legătura de cauzalitate dintre
aceste tulburări și săvârșirea faptei;
c) dacă în momentul comiterii faptei avea discernământul păstrat, abolit sau diminuat;
d) măsurile de siguranță propuse.

49. Etilismul acut cuprinde următoarele forme:


a) beția acută voluntară;
b) dipsomania;
c) beția intenționată;
d) psihoza etilică.

50. Dipsomania se caracterizează prin următoarele aspecte, cu excepția:


a) constă în necesitatea periodică de a consuma băuturi alcoolice;
b) răspund de faptele antisociale comise;
c) prezintă zoopsii halucinatorii;
d) episodul durează zile de – a rândul.

1. Medicina legală cuprinde următoarele domenii de activitate, CU EXCEPȚIA:


a) Autopsia medico-legală;
b) Examinări medico-legale ale leziunilor traumatice;
c) Stabilirea pedepsei pentru persoana învinuită;
d) Expertiza medico-legală psihiatrică;
e) Expertiza medico-legală în sfera genitală.

2. Tanatologia elucidează aspecte importante puse în actul justiției cum ar fi:


a) Diagnosticul corect al morții, evitându-se astfel înhumările precipitate în morțile aparente;
b) Diferenţierea semnelor morţii reale de leziuni traumatice, permițând astfel semnalarea
obligatorie a cazurilor medico – legale organelor de urmărire penală;
c) Interpretarea fenomenelor vitale şi letale, în vederea susținerii prin mijloace terapeutice a
manifestărilor vitale şi a combaterii celor letale;
d) Stabilirea momentului exact al morţii, ceea ce permite întreruperea la timp a reanimării şi
eventuala recoltare de organe în vederea transplantului;
e) Niciuna din variantele enumerate mai sus.

3. Moartea subită se caracterizează prin următoarele aspecte:


a) Formă particulară de moarte neviolentă;
b) Durată scurtă de timp dintre apariţia simptomelor şi deces;
c) Caracter imprevizibil;
d) Poate fi sau nu precedată de acuze prealabile;
e) la autopsie re relevă totdeauna o cauză tanatogeneratoare.

4. Importanța lividității cadaverice este, CU EXCEPȚIA:


a) Uneori orientează asupra cauzei morţii: în intoxicaţia cu oxid de carbon sau cu cianuri sunt roşii –
carmin, în intoxicaţia cu nitriţi sunt brune;
b) Evidențieaza desenul vascular superficial, sub forma unor dungi;
c) Poziţia sau modificarea poziţiei cadavrului;
d) Reprezintă cel mai sigur şi precoce semn al morţii reale; apariţia lor dictează întreruperea
manevrelor de resuscitare;
e) Pot indica, împreună cu celelalte semne ale morţii şi în special cu rigiditatea cadaverică, timpul
care a trecut de la deces.

5. Semnele precoce de moarte se caracterizează prin:


a) reprezintă semne de certitudine ale morţii;
b) răcirea cadavrului ( algor mortis);
c) deshidratarea cadavrului;
d) autoliza cadavrului;
e) mumificarea cadavrului.

6. Principalele semne externe ale putrefacţiei sunt:


a) pata verde de putrefacţie care apare vara la 24 – 48 ore;
b) circulaţia postumă;
c) flictenele de putrefacţie;
d) emfizemul de putrefacţie;
e) macerarea tegumentului superficial.

7. Prin leziune traumatică (traumă) se înţelege:


a) modificare funcţională produsă în urma acţiunii unui agent traumatic;
b) modificare lezonală;
c) acţiunea agentului traumatic asupra organismului;
d) orice agent care acţionând asupra organismului produce leziuni traumatice;
e) toate de mai sus sunt corecte.

8. Pentru stabilirea nr. de zile de îngrijiri medicale trebuie să se ţină cont de:
a) Tipul, localizarea şi numărul leziunilor traumatice;
b) Perioada de timp necesară aplicării unei terapii pentru leziunea traumatică respectivă;
c) Starea de sănătate anterioară traumatismului suferit de victimă;
d) Perioada de spitalizare;
e) Perioada de recuperare funcţională.

9.Leziuni traumatice cu soluţie de continuitate a tegumentului se caracterizează prin:


a) apariţia unei modificări la nivelul tegumentului;
b) constituirea unei comunicări între mediul intern al organismului şi mediul extern;
c) posibilitate de infecţiozitate ridicată;
d)se vindecă cu apariţia unor cicatrici (sechele);
e) pot determina punerea în primejde a vieţii vicitmei.

10. Următoarele sunt reacții vitale locale, CU EXCEPȚIA:


a) Inflamația;
b) Aspiratul pulmonar;
c) Coagularea;
d) Retracția tesuturilor secționate;
e) Infiltrat hemoragic.

11. Fracturile de bază de craniu pot fi:


a) fracturi meridionale;
b) fracturi ecuatoriale;
c) fracturi orificiale,
d) fracturi liniare;
e) fracturi temporo – mandibulare.

12. Următoarele afirmații referitoare la traumatismele medulare sunt adevărate, CU


EXCEPŢIA:
a) sunt deosebit de periculoase datorită faptului că interesează în mod direct măduva spinării;
b) leziunile apărute la nivelul măduvei sunt ireversibile;
c) pot apare tetraplegii, paraplegii, tulburări sfincteriene;
d) determină apariţia de infirmităţi fizice temporare;
e) apar prin comprimarea măduvei prin hematoamele intrarahidiene.

13. În traumatismele închise ale gâtului pot apărea următoarele mecanisme tanatogeneratorii:
a) moartea prin inhibiţie;
b) moartea prin asfixie mecanică produsă prin compresia gâtului;
c) moartea rapidă prin hemoragie externă;
d) moartea prin embolie gazoasă;
e) fracturi laringo – traheale.

14. Care este cauza deceselor în traumatismele toracelui:


a) Encefalopatia hepatică;
b) Afectarea organele vitale care se află în cutia toracică;
c) Insuficiență renală;
d) Șocul septic;
e) Forța care este exercitată asupra vertebrelor toracice.

15. Factorii determinanţi ai accidentelor rutiere sunt următorii:


a) infrastructura;
b) mediul;
c) anotimpul;
d) ziua din săptămână;
e) maşina:

16. Următoarele sunt mecanisme simple de apariție a leziunilor la pietoni, CU EXCEPȚIA:


a) Impact direct;
b) Leziuni de proiectare;
c) Leziuni de călcare;
d) Leziuni prin presare;
e) Leziuni de târâre.

17. Următoarele sunt acțiuni ale glonțului asupra corpului uman, CU EXCEPȚIA:
a) De frecare;
b) Penetrare;
c) Înfundare;
d) De rupere;
e) Contuzivă.

18. Care sunt modificările ce apar în orice situație indiferent de distanța de tragere:
a) Guler de excoriație;
b) Tatuajul;
c) Guler de ștergere;
d) Inel de metalizare;
e) Arsuri.

19. Scăderea concentrației de oxigen la nivel celular se numește:


a) Hipoxemie;
b) Anoxie;
c) Anoxemie;
d) Hipoxie;
e) Hipercapnie.

20. Următoarele asfixii mecanice de aport sunt violente, CU EXCEPŢIA:


a) electrocuţia;
b) pneumotoraxul spontan;
c) hemopneumotoraxul traumatic;
d) intoxicaţia cu CO;
e) submersia.

21. Modificările externe ale sindromului asfixic sunt reprezentate de:


a) midriaza pupilară;
b) sânge lichid închis la culoare;
c) peteşii asfixice subpleurale;
d) cianoza extremităţilor;
e) urme de urină, fecale, spermă , datorită contracţiilor musculare din perioada convulsivă.

22. Mecanismul tanatogenerator al spânzurarii se explică prin:


a) comprimarea vaselor mari ale gâtului;
b) tromboembolie;
c) redistribuirea sângelui în circuitul mic;
d) comprimarea nervului vag şi laringian superior;
e) rupturi ale intimei arterelor carotide.

23. Modificări specifice strangulării:


a) şanţul de strangulare;
b) leziunile traumatice decelate la autopsie sunt mai evidente după secţionarea pielii gâtului;
c) stigmatele externe ale unei asfixii mecanice sunt mai evidente;
d) emisia de urină, fecale;
e) fracturi ale laringelui şi/sau osului hioid.

24. Tanatogeneza în cazul spânzurarii poate fi explicată prin următoarele mecanisme, CU


EXCEPȚIA:
a) Mecanism vascular;
b) Mecanism mecanic;
c) Mecanism osos;
d) Mecanism neuroreflex;
e) Mecanism medular.
25. În precipitare, leziunile traumatice sunt:
a) reduse, de gravitate mică, situate pe planul anterior al corpului, superficiale;
b) unipolare, interesează extremităţile, nu pun în primejdie viaţa;
c) variate, multipolare;
d) principala caracteristică este gravitatea lor;
e) gravitatea leziunilor depinde de suprafaţa de contact.

1. Medicina legală este:


a) o disciplină socio – juridică;
b) ştiinţă medicală de sinteză;
c) materie specifică învăţământului juridic;
d) este considerată un auxiliar al justiţiei;
e) organizată la nivel naţional având o structură piramidală.

2. Tanatologia medico – legală cuprinde următoarele aspecte:


a) studiază problemele legate de moartea organismului uman;
b) modificările organismului în diferitele stadii ale proceselor cadaverice;
c)stabileşte felul şu cauza morţii (cauza tanatogeneratoare);
d) mecanismul etiopatogenic (tanatogeneza)
e) niciuna din variantele enumerate mai sus.

3. Moartea subită, formă particulară de moarte neviolentă, se clasifică în:


a) Morţi subite cu leziuni organice incompatibile cu viaţa;
b) Morţi subite produse prin inhibiţie;
c) Morţi subite cu leziuni cronice;
d) Morţi subite cu tablou lezional nespecific pentru o boală;
e) Morţi subite prin afectare funcţională.

4. Semnele negative de viață au urmatoarele caracteristici, CU EXCEPȚIA:


a) Apar imediat după încetarea funcțiilor vitale;
b) Reprezintă semne de certitudine ale decesului;
c) Se datorează alterării funcțiilor vitale ale creierului, cordului, plămânului;
d) Au valoare orientativă, nepermițând susținerea diagnosticului de moarte reală deoarece sunt
prezente și în sincope și lipotimii;
e) Niciuna din cele enuntate mai sus.

5. Rigiditatea cadaverică (rigor mortis):


a) reprezintă o modificare cadaverică precoce;
b) apare la nivelul articulaţiilor;
c) se instalează în sens cranio – caudal;
d) este influenţată de condiţiile existente de mediu;
e) dispariţia ei se face în sens caudo - cranial.

6. Modificările conservatoare naturale sunt următoarele:


a) mumificarea;
b) saponificarea (adipoceara);
c) tăbăcirea (lignificarea);
d) pietrificarea;
e) îmbălsămarea.

7. Noţiune medical-juridică de zile de îngrijiri medicale nu trebuie confundată cu :


a) Timpul de vindecare anatomică;
b) Timpul de incapacitate temporară de muncă(concediu medical);
c) Perioada de spitalizare;
d) Perioada recuperatorie – de vindecare funcţională;
e) Perioada de timp necesară aplicării unei terapii pentru leziunea traumatică respectivă.

8. Leziunile traumatice fără soluție de continuitete a tegumentului se caracterizează prin, CU


EXCEPȚIA:
a) Se vindecă fără să lase urme pe tegument;
b) Pierderea integrității tegumentului;
c). Nu sunt periculoase pentru viata;
d) Nu generează infirmitate;
e) Apare printr-un mecanism vascular.

9. Următoarele afirmaţii legate de reacţia vitală sunt adevărate, cu excepţia:


a) permite diferenţierea dintre o leziune traumatică produsă în timpul vieţii de una produsă post-
mortem;
b) poate ajuta la stabilirea datei morţii;
c) reprezintă o modificare locală şi generală apărută în organismul viu;
d) constituie un criteriu obiectiv;
e) pot apărea, în anumite situaţii, şi în organismul mort.

10. Traumatismul cranio – cerebral apare prin următoarele mecanisme, CU EXCEPŢIA:


a) mecanisme de acceleraţie;
b) mecanisme de deceleraţie;
c) mecanism de hiperextensie – hiperflexie;
d) comprimare între 2 planuri dure;
e) mecanism de lovire.

11. Următoarele hematoame nu fac parte din sindromul din sindromul de compresie cerebrală
posttraumatică:
a) hematomul subdural;
b) hematomul extradural;
c) hematomul epicranian;
d) hematomul subarahnoidian;
e) hematomul intraparenchimatos.

12. Mecanismele indirecte de producere ale fracturii coloanei vertebrale sunt următoarele:
a) lovirea directă a zonei vertebrale cervicale;
b) mecanism prin flexia laterală a coloanei vertebrale;
c) comprimarea între 2 planuri dure;
d) mecanism prin hiperflexie – hiperextensie;
e) mecanism de deceleraţie.

13. În traumatismele deschise ale gâtului pot apărea următoarele mecanisme tanatogeneratorii:
a) moartea prin inhibiţie;
b) moartea prin asfixie mecanică produsă prin compresia gâtului;
c) moartea rapidă prin hemoragie externă;
d) moartea prin embolie gazoasă;
e) fracturi laringo – traheale.

14. Mecanismele tanatogeneratorii ale traumatismelor abdominale sunt, CU EXCEPȚIA:


a) Volvulus de intestin subțire;
b) Peritonită prin deschiderea unui organ cavitar;
c) Moartea prin traumatismul plexului solar;
d) Hemoragie prin ruperea unui organ visceral;
e) Soc hemoragic prin ruperea aortei abdominale.

15. Factorii favorizanţi ai accidentelor rutiere sunt următorii:


a) infrastructura;
b) mediul;
c) anotimpul;
d) ziua din săptămână;
e) maşina:

16. Principalele mecanisme lezionale implicate în determinarea leziunilor la ocupanţii maşinii


sunt:
a) proiectare sau ejectare (prin şpc direct)
b) mecanism de impact direct;
c) mecanism de presare;
d) prin forţe cinetice şi vibratorii;
e) mecanism de călcare.

17. Următoarele sunt acțiuni ale glonțului asupra corpului uman:


a) De frecare;
b) Penetrare;
c) Înfundare;
d) De rupere;
e) Contuzivă.
18. Care sunt modificările ce apar în tragerile de aproape sau cu ţeava lipită:
a) Guler de excoriație;
b) Tatuajul;
c) Guler de ștergere;
d) Inel de metalizare;
e) Arsuri.

19. Scăderea concentrației de oxigen în sânge se numește:


a) Hipoxemie;
b) Anoxie;
c) Anoxemie;
d) Hipoxie;
e) Hipercapnie.

20. Următoarele situaţii sunt considerate anoxii de utilizare:


a) hipotermia;
b) intoxicaţia cu HCN;
c) insuficienţa cardiacă;
d) anemia feriprivă;
e) intoxicaţia cu morfină.

21. Modificările interne ale sindromului asfixic sunt reprezentate de:


a) midriaza pupilară;
b) sânge lichid închis la culoare;
c) peteşii asfixice subpleurale;
d) cianoza extremităţilor;
e) urme de urină, fecale, spermă , datorită contracţiilor musculare din perioada convulsivă.

22. Semnul specific extern în spânzurare este:


a) şanţul de spânzurare;
b) semnul Amusat;
c) rupturi transversale ale intimei arterelor carotide;
d) hemoragii punctiforme subpleurale;
e) masca echimotică.
23. Spânzurarea în funcție de poziția corpului fata de sol și poziția nodului poate fi:
a) Completă;
b) Incompletă;
c) Tipică;
d) Atipică;
e) Nicio variantă din cele enumerate mai sus.

24. Următoarele afirmaţii referitoare la comprimarea toraco – abdominală sunt adevărate:


a) este o asfixie mecanică de aport;
b) are loc impiedicarea dinamicii respiratorii;
c) decesul se produce prin mecanism mecanic – anoxic;
d) decesul se produce prin mecanism hemodinamic;
e) o greutate de 20 – 30 kg este suficientă pentru realiuarea comprimării.

25. Leziunile traumatice elementare apar, de regulă:


a) la locul de acţiune al agentului traumatic;
b) diametral opus faţă de locul de acţiune al agentului traumatic;
c) ca o consecinţă secundară a unei agresiuni fizico – mecano – chimice;
d) apariţia lor este explicată printr-un mecanism vascular, reprezentat prin vasodilataţie sau
efracţie vasculară posttraumatică;
e) la distanţă de locul de acţiune al agentului traumatic (echimoza periorbitală).