Brâncoveanu – Piteşti
FACULTATEA MANAGEMENT
MARKETING ÎN AFACERI ECONOMICE – BRĂILA
SPECIALIZAREA / PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE SI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
Conducător ştiinţific:
Conf. univ. dr. SILVIU NICULCEA
Absolvent:
Constantinescu Andreea (Moise)
- 2018 -
CUPRINS:
CAPITOLUL I
ROLUL FORŢEI DE MUNCĂ ÎN ECONOMIE
I.1. Conceptul de muncă. Ipostaze istorice ale forţei de muncă ……....……… 1
I.2. Populaţia, factor determinant în formarea forţei de muncă …………...… 11
I.3. Piaţa forţei de muncă. Caracteristici şi componente ………………...….. 14
CAPITOLUL II
MIGRAŢIA FORŢEI DE MUNCĂ LA NIVEL MONDIAL
II.1. Elemente definitorii ale fenomenului migraţiei forţei de muncă ….....… 19
II.2. Influenţa migraţiei forţei de muncă asupra economiilor din ţările de
origine şi destinaţie …………………………………………………..….. 26
II.3. Impactul crizelor financiare asupra migraţiei internaţionale a forţei de
muncă ……………………………………………………………………. 35
CAPITOLUL III
MIGRAŢIA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN ROMÂNIA
III.1. Situaţia migrării forţei de muncă din România ……………………….. 41
III.2. Impactul economic al migrării forţei de muncă din România ……...…. 55
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………....…. 64
CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ DURABILĂ; TRĂSĂTURĂ
ESENŢIALĂ A ECONOMIEI UMANE
1
Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Dezvoltarea Durabilă o perspectivă românească,
Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 124
2
Dr. Dumitru Ciucur, Dr. Marin Scurtu, Dr. Mihaela Duţu, Dr. Silviu Niculcea, Dr. Mihaela Ioneci, Drd. Camela Marin,
Drd. Mădălina Bălănescu, Drd Corina Ducu, Macroeconomie, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2010, pag. 74
3
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabil%C4%83
4
Leca Aureliu, Statie Emil, Dezvoltarea durabilă.Aspecte conceptuale şi elemente de strategie, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1997, pag. 39
Dezvoltarea economică durabilă presupune o nouă atitudine faţă de mediul
ambiant, modificarea relaţiilor dintre om şi natură, în sensul stabilirii unui nou
parteneriat între cele două entităţi, a echilibrului şi armoniei între ele. Dezvoltarea
economică durabilă sau viabilă nu poate fi limitată la creşterea economică şi
asigurarea calităţii mediului ambiant, ci trebuie să cuprindă şi crearea cadrului
favorabil pentru soluţionarea problemelor sociale cu care se confruntă individul şi
colectivităţile. În această viziune, dezvoltarea economică durabilă reprezintă forma
sau tipul de dezvoltare care îmbină armonios, echilibrat, realizarea creşterii
economice, protecţia mediului înconjurător, justiţia şi democraţia.5
Din definiţiile dezvoltării durabile prezentate anterior se desprind următoarele:
a. dezvoltarea durabilă reprezintă un deziderat mondial. Acest tip de dezvoltare
trebuie inclus obligatoriu în strategiile naţionale, fiind singura cale realistă,
responsabilă şi în avantajul tuturor naţiunilor;
b. acceptarea filosofiei dezvoltării durabile ce decurge din recunoaşterea
insuficienţelor modelelor anterioare de creştere economică. În Era Modernă s-au
experimentat două modele de dezvoltare: modelul economiei concurenţiale de piaţă şi
modelul economiei planificate centralizat;
c. analiza dezvoltării durabile implică o abordare sistematică a triadei
economic-social-ecologic.
Pe parcursul primului trimestru al anului 2013, cheltuielile pentru consumul
final al gospodăriilor populației au crescut cu 0,1% în zona euro și UE27 (după -0,6%
și -0,3% în trimestrul precedent). Formarea brută a capitalului fix a scăzut cu 1,6% în
zona euro și cu 1,4% în UE27 (după -1,4% și -1,2%). Exporturile au scăzut și ele cu
1,1% în zona euro și cu 0,8% în UE27 (după -1,2% și -1,9%). Atât în zona euro cât și
în UE27, formarea brută a capitalului fix a contribuit negativ la creșterea PIB-ului
(-0,3 puncte procentuale, respectiv -0,2 puncte procentuale), în timp ce contribuțiile
cheltuielilor pentru consumul final al gospodăriilor și variația stocurilor au fost neutre
în zona euro (0,0 puncte procentuale fiecare) și ușor pozitivă în UE27 (0,1 puncte
procentuale fiecare).
Figura nr. II.1:
5
Dobrotă Niţă, Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 335.
Evoluția PIB 2008-2013
La sfârșitul anului 2012, cele mai mici rate ale datoriei publice ca procent din
PIB au fost înregistrate în Estonia (10,1%), Bulgaria (18,5%), Luxemburg (20,8%),
România (37,8%), Suedia (38,2%), Letonia și Lituania (ambele 40,7%). Paisprezece
state membre au avut rate ale datoriei publice mai mari de 60% din PIB: Grecia
(156,9%), Italia (127,0%), Portugalia (123,6%), Irlanda (117,6%), Belgia (99,6%),
Franța (90,2%), Marea Britanie (90,0%), Cipru (85,8), Spania (84,2%), Germania
(81,9%), Ungaria (79,2%), Austria (73,4%), Malta (72,1%) și Olanda (71,2%). În
total, șase state membre au înregistrat o îmbunătățire a datoriei publice ca procent din
PIB în 2012 comparativ cu 2011 și douăzeci și unu o agravare.
BIBLIOGRAFIE: