Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
CAPITOLUL 1
1
Luca Paciolo, Tratat de contabilitate în partidă dublă, versiune românească de Dumitru Rusu şi Ştefan
Cuciureanu, Ed. Junimea, Iaşi, 1991, p. 100
profesională. Deşi experţii contabili recunosc utilitatea măsurării acestor elemente
calitative, o astfel de evaluare prezintă un anumit grad de incertitudine datorat atât limitelor
teoriilor economice actuale cât şi instrumentarului metodologic al contabilităţii.
Cea mai des utilizată definiţie a rezultatului este cea privind diferenţa între venitul
total al întreprinderii şi costul total.
Este o definiţie generală, care se nuanţează şi structurează în raport de naturile de
venituri şi cheltuieli, respectiv funcţiile întreprinderii delimitate ca segmente compatibile la
nivelul cărora se asociază venitul cu costul corespondent.2
2
M. Ristea, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p. 11
3
N. Feleagă, I. Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 134
- Economic;
- Financiar.
Din punct de vedere patrimonial rezultatul se defineşte ca fiind variaţia situaţiei
nete a patrimoniului întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar determinată prin
activitatea întreprinderii.
Astfel, evaluarea şi calculul rezultatului trebuie să asigure menţinerea capacităţii
de finanţare a capitalului ca sumă investită de către proprietar. Fondurile investite de
proprietar sub formă de capital trebuie astfel reconstituite încât acesta să-şi menţină în plan
monetar şi financiar capacitatea iniţială de finanţare la începerea unui nou exerciţiu. Orice
creştere-micşorare a acestei capacităţi se explica prin rezultatul pozitiv-negativ sau prin
aportul proprietarului. În aceste condiţii, rezultatul contabil se identifică cu variaţia
situaţiei nete a patrimoniului.
În definirea rezultatului prin prisma relaţiei venit total – cost total se porneşte de
la faptul că orice activitate este simultan consumatoare de resurse şi producătoare de
rezultate. Din punct de vedere contabil, consumul de resurse este definit în plan valoric
prin structura de cheltuieli, după cum „produsul” obţinut este delimitat prin structura de
venituri. Dar consumul de resurse şi rezultatul creat determină modificări în masa
patrimoniului. Astfel, cele două structuri trebuie analizate prin prisma raporturilor
patrimoniale.4
Venitul total desemnează în expresie valorică raporturile patrimoniale cu privire
la constatarea, obţinerea şi realizarea (vânzarea) rezultatelor. Sursa reală a acestor rezultate
o reprezintă, după caz, producţia şi vânzarea de bunuri şi servicii, operaţiunile de finanţare
şi de plasamente ale întreprinderii, precum şi de operaţiuni extraordinare concretizate prin
aceea că nu sunt legate de activităţile curente ale întreprinderii.
Costul total delimitează toate cheltuielile proprii raporturilor patrimoniale cu
privire la angajarea şi consumarea resurselor în cadrul activităţilor „producătoare” de
venituri. De aceea, costul total este definit prin asociere şi corespondenţă cu structura de
venit. În cadrul acestui raport, veniturile antrenează o creştere a situaţiei nete a
întreprinderii, în schimb ce cheltuielile o diminuare a acestei situaţii.
Situaţia netă a patrimoniului este egală cu activele întreprinderii fără datorii.
Se desprind două relaţii privind calculul rezultatului5:
4
At. Pop, Bazele contabilităţii în partidă dublă, Ed. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2000, p. 132
5
M. Ristea, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p. 19
a) ecuaţia variaţiei situaţiei patrimoniului;
Rezultatul exerciţiului =
Situaţia netă finală a patrimoniului la închiderea exerciţiului financiar „N”
- Situaţia netă iniţială a patrimoniului la deschiderea exerciţiului financiar „N”
± Aportul proprietarului la capitalul propriu în exerciţiul„N”
b) ecuaţia activităţii consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate;
Rezultatul Veniturile realizate Cheltuielile exerciţiului „N”
= -
exerciţiului ale exerciţiului corespondente veniturilor realizate
Prin combinarea ecuaţiilor de mai sus, relaţiile care definesc rezultatul se prezintă
astfel:
Creşterea/micşorarea
= Rezultatul net = Venituri - Cheltuieli
Situaţiei nete
Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când
veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită
pierdere, în situaţia inversă.
6
M. Ristea, op. cit. , p. 23
ca structuri calitative ale contului de profit şi pierdere prin regruparea şi prelucrarea
informaţiilor privind încasările şi plăţile.
Rezultatul se calculează astfel:
Rezultatul
Variaţia activelor şi pasivelor generatoare de
Exerciţiului = Încasări - Plăţi ±
încasări şi plăţi, implicit de venituri şi cheltuieli
7
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009
Complementaritatea dintre cele doua modele de situaţii financiare, la care se
adaugă şi situaţia modificării poziţiei financiare, sunt formulate în „Cadrul pentru
elaborarea si prezentarea situaţiilor financiare” elaborat de IASB.
Astfel „informaţiile despre poziţia financiară sunt, în primul rând, oferite de bilanţ.
Informaţiile despre rezultate sunt oferite în primul rând de contul de rezultate. Informaţiile
despre modificările poziţiei financiare sunt oferite de situaţiile financiare prin intermediul
unei situaţii separate. Părţile componente ale situaţiilor financiare se interrelaţionează,
deoarece ele reflectă diferite aspecte ale aceleiaşi operaţiuni sau alte evenimente. Deşi
fiecare situaţie oferă informaţii diferite este posibil ca nici una să nu servească unui singur
scop sau să ofere toate informaţiile necesare pentru necesităţile specifice utilizatorilor. De
exemplu, contul de rezultate oferă o imagine incompletă a rezultatelor dacă nu este folosit
împreună cu bilanţul şi situaţia modificărilor poziţiei financiare.”
Elementele Deducerile
Rezultatul contabil
Rezultatul reintegrabile fiscale la
= înainte de + -
fiscal (cheltuielile impozitarea
impozitare
nedeductibile fiscal) profitului
Dacă acesta este cu semnul (+) îmbracă forma de profit impozabil, iar dacă este cu
semnul (-) reprezintă pierdere fiscală.
8
C. Lefter, Curs complet de contabilitate şi fiscalitate, vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 149
9
M. Ristea, C. G. Dumitru, Contabilitate financiară, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2002, p. 365
Conform standardelor contabile internaţionale relaţia dintre rezultatul contabil
înainte de impozitare şi rezultatul fiscal poate fi definită astfel:
10
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, p. 1487
care au generat o scădere de capitaluri proprii, alta decât distribuirile către proprietarii de
capital. Orice diminuare de capitaluri proprii, alta decât reducerea capitalului social sau
distribuirea de dividende, constituie o cheltuială.
Se disting cheltuieli propriu-zise, care rezultă din activitatea curentă (cum sunt
costul vânzărilor, cheltuielile de personal, amortizarea, etc.) şi pierderile şi minusurile de
valoare (rezultând din catastrofe naturale, din vânzarea activelor imobilizate, din variaţia
cursului valutar, etc.)
11
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, p. 1491
exerciţiului, natura şi suma acestor elemente trebuie specificate separat în contul de profit
si pierdere.12
Exemple de situaţii care pot genera necesitatea prezentării separate în situaţiile
financiare ale unei firme sunt următoarele:
- cedarea unor imobilizări corporale;
- cedarea unor investiţii financiare pe termen lung;
- soluţionări ale unor litigii anterioare;
- restructurare a activităţii unei întreprinderi.
Elementele extraordinare apar în momentul în care avem venituri şi cheltuieli
rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de activităţile curente ale
întreprinderii şi care, teoretic, nu se aşteaptă să se repete în mod frecvent sau regulat.
Elementele extraordinare sunt rare şi scapă de sub controlul întreprinderii:
exproprierea activelor sau un cutremur sau alt dezastru natural.
În ceea ce priveşte termenul de “eroare”, prevăzut în titulatura acestui standard,
reprezintă un calcul matematic greşit, o interpretare a unui eveniment sau pur şi simplu o
fraudă sau o omisiune.13 Corectarea erorilor aferente unei perioade va avea în vedere
profitul net sau pierderea netă aferentă acelei perioade.
Profitul contabil este reprezentat de profitul sau pierderea netă aferentă unei
perioade înainte de deducerea cheltuielilor cu impozitul pe profit.
Impozitul pe profit este reglementat de IAS 12 “Impozitul pe profit” care
detaliază cheltuiala cu impozitul pe profit în: impozit curent şi datorii privind impozitul
amânat.
Impozitul curent este determinat de valoarea impozitului pe profit, care trebuie
plătită în raport cu profitul impozabil, pe o perioadă de timp.
Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe
profit, plătibile în perioade contabile viitoare, în ceea ce priveşte diferenţele temporare
impozabile.
Termenul de diferenţe temporare semnifică diferenţa dintre valoarea contabilă a
unui activ sau datorie din bilanţ şi baza fiscală a acestora. Aceste diferente pot fi14:
- diferenţe temporare impozabile, adică, acele valori ce vor determina creşterea
masei impozabile a unei perioade viitoare;
12
N. Feleagă, I. Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară, vol. I.,Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 146
13
S. Busuioceanu, A. Dăneţ , Contabilitatea societăţilor comerciale, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 57
14
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009
- diferenţe temporare deductibile, adică, acele diferenţe temporare care
determină valori ce pot fi deduse la calculul impozitului pe profit.
15
N. Feleagă, I. Ionaşcu, op. cit., p. 150
16
Belverd E. Needles, s.a., Principiile de bază ale contabilităţii, ed. a V-a, Ed. Arc, Chişinău, 2002, p. 639
Dacă operaţiile nu îndeplinesc decât unul din cele doua criterii, ele sunt considerate
doar “excepţionale” şi trebuie înscrise în rezultatul operaţiilor curente.
Rezultatul schimbărilor în principiilor contabile aplicate. Schimbările în principiile
contabile sunt cele care rezultă din adoptarea unui nou principiu sau o nouă metodă pentru
aplicarea unui principiu vechi ca de exemplu: schimbarea unei metode de evaluare a
stocurilor, înlocuirea amortizării liniare cu cea degresivă şi invers, modificarea metodei de
contabilizare a contractelor pe termen lung, etc.
CAPITOLUL 2
1. Principiul rezultatului
Beneficiul este măsurat prin compararea veniturilor obţinute cu cheltuielile
absorbite. Toate veniturile şi cheltuielile trebuie să facă obiectul contului de profit şi
pierdere, deoarece numai astfel acest cont poate să exprime, în mod complet, întreaga
evoluţie a rezultatului pe o perioadă de mai mulţi ani. Pentru orice exerciţiu, contul de
profit şi pierdere trebuie să reflecte toate veniturile realizate şi toate cheltuielile înregistrate
pe durata perioadei respective, indiferent dacă provin sau nu din operaţii curente.17
Beneficiul se referă la întregul proces de activitate al întreprinderii. Orice regulă
sau procedură care imputa beneficiul numai unei părţi a acestui proces trebuie să fie
revizuită în mod constant, pentru a determina în ce măsură aceasta modifică mărimea
beneficiului fiecărui exerciţiu.
17
vezi Belverd E. Needles, op. cit., p. 436
Dacă se doreşte un beneficiu exact, trebuie să se aştepte dizolvarea societăţii.
Pentru stabilirea unui beneficiu la nivel de exerciţiu, trebuie aplicate anumite principii şi
reguli, care relativizează exactitatea acestuia.
Subiectivitatea rezultatului este dată de faptul că aceasta depinde de persoana în
contul căreia se ţine contabilitatea, de principiile contabile agreate de un sistem contabil
sau altul, precum şi de politica adoptată de întreprinderi în materie de evaluare
patrimonială.
Dacă analizăm conceptul de rezultat din perspectiva persoanei în contul căreia se
ţine contabilitatea se constată că18:
pentru proprietarii unei întreprinderi, rezultatul reprezintă diferenţa dintre venituri
şi toate cheltuielile, inclusiv cheltuielile financiare şi cheltuielile de personal,
necesare obţinerii şi vânzării producţiei;
pentru ansamblul investitorilor întreprinderii, rezultatul este diferenţa dintre
venituri şi masa cheltuielilor, din care au fost excluse dobânzile plătite creditorilor ;
literatura de specialitate numeşte această formă de exprimare a rezultatului ca fiind
rezultat economic;
pentru ansamblul părţilor participante la viaţa întreprinderii (aportori de capitaluri
şi salariaţi), rezultatul este dat de valoarea adăugată, adică de diferenţa dintre
venituri şi masa cheltuielilor, din care sunt excluse cheltuielile financiare şi
salariile, acestea fiind considerate venituri.
CAPITOLUL 3
Diferenţa dintre aceste două structuri se defineşte ca fiind rezultatul din activitatea
economică desfăşurată. Se înţelege deci, din cele prezentate că, desfăşurarea oricărei
activităţi tehnic-economice de producţie, prestaţii comerciale, bancare, etc. implică în mod
inevitabil consumarea anumitor resurse în vederea obţinerii de bunuri şi servicii. Acestea
consumate reprezintă din punct de vedere financiar, veniturile ca unica sursă de acoperire a
20
Pântea I. P., Bodea Gh., Contabilitatea românească armonizată cu Directivele Contabile Europene,
Editura Intelcredo, Deva, 2003, p. 245
cheltuielilor şi de realizare a unui profit suficient pentru a asigura dezvoltarea şi mărirea
capitalului.21
21
A. Duţescu, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de contabilitate, Editat de
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Bucureşti, 2001, p. 62
- cheltuieli pentru reparaţii curente şi revizii tehnice;
- cheltuieli amânate (cheltuieli iniţiale ale unor instalaţii pentru punere în
funcţiune, cheltuieli privind organizarea şi funcţionarea şantierelor de lungă
durată).
În ceea ce priveşte cheltuielile de plată sunt consumurile constatate efectiv pentru
care nu s-au primit până la includerea exerciţiului documentele de constatare (de exemplu:
drepturile cuvenite angajaţilor la închiderea exerciţiului cu titlu de concedii de plătit,
impozite şi taxe datorate, dobânzi datorate).
24
Moisescu Florentina, Bazele contabilităţii – note de curs, Editura Europlus, Galaţi, 2007, pag 48
25
C. Staicu, Contabilitatea financiară armonizată cu Directivele Europene, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2002,
p. 125
- Alte venituri generate de activitatea de exploatare curentă, din participarea la
tranzacţii financiare sau din activităţi excepţionale.
- Diminuări ale provizioanelor create în exerciţiul financiar anterior în măsura în
care acestea au rămas fără obiect.
Veniturile reprezentate prin contul de rezultate pot fi grupate după diverse criterii.
Din această diversitate două criterii pot fi reţinute de bază: cel al naturii veniturilor şi
respectiv cel al destinaţiei veniturilor.
În contabilitatea financiară veniturile se grupează în funcţie de natura activităţii
producătoare de rezultate (activitatea de exploatare, activitatea financiară, activitatea
extraordinară), iar în cadrul fiecărei activităţi, veniturile se delimitează în funcţie de natura
rezultatelor obţinute.
1. Venituri din exploatare, care cuprind:
- Venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi din servicii prestate.
Ele se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, a livrării lor pe
baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul de proprietate
a bunurilor respective asupra clienţilor.
- Veniturile din producţia stocată,
- Veniturile din producţia de imobilizări,
- Venituri din subvenţii de exploatare
- Alte venituri din exploatare curentă cuprinzând veniturile din creanţe recuperate şi alte
venituri din exploatare.
2. Venituri financiare cuprind: venituri din participaţii; venituri din alte imobilizări
financiare; venituri din creanţe imobilizate; venituri din titluri de plasament; venituri din
diferenţe de curs valutar; venituri din dobânzi; venituri din sconturi obţinute; alte venituri
financiare.
3. Venituri extraordinare, reprezentând acele venituri care nu sunt legate de
activitatea normală, curentă a unităţii patrimoniale.
4. Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare
26
Epuran M., Cotleţ D., Ineovan F., Pereş I., Contabilitate financiară, Editura de Vest, Timişoara, 1998,
p. 79
- situaţii de calcul, decontare şi repartizare a contribuţiei la asigurări sociali şi
la constituirea fondului pentru plata ajutorului de şomaj;
- situaţii de calcul pentru constituirea fondurilor de cercetare, a fondurilor de
risc şi accidente;
- decont de cheltuieli (pentru deplasări externe);
- decont pentru cheltuieli valutare (transporturi internaţionale).
27
M. Epuran, op. cit., p.80
3.5 DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI LA
- se înregistrează valoarea ambalajelor ieşite din gestiune prin vânzare către terţi odată cu
mărfurile pe care le conţin – pe baza avizului de expediere şi facturii emise către clienţi.
608 = 381 3.200
- se înregistrează valoarea ambalajelor restituibile dar nerestituite furnizorului, datorită
degradării la client:
608 = 409 234
- înregistrarea facturii de reparaţii emise de furnizori pentru reparaţii curente:
% = 401 1664,29
611 1342,17
4426 322,12
- se înregistrează factura de la furnizor pentru chirii facturate de terţi pentru deţinerea de
spaţii de exploatare:
% = 401 1.240
612 1.000
- se achită direct cu 4426 240
numerar asigurarea bunurilor:
613 = 401 1.145
- se înregistrează comisioane cuvenite terţilor pentru onorarii aferente jurişti şi experţilor
contabili şi facturate de aceştia.
% = 401 744
622 600
4426 44
- se înregistrează factura de la furnizor, pentru cheltuielile de protocol:
623.1 = 401 567,78
- înregistrarea facturii de la furnizor pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate:
% = 401 372
623.2 300
4426 72
- plata din cont a comisioanelor bancare:
627 = 5121 236,04
- se înregistrează lunar amortizarea (deprecierea ireversibilă) a imobilizărilor corporale,
calculate conform planurilor de amortizare:
6811 = 281 2.344
- se înregistrează constituirea de provizioane pentru litigii:
6812 = 1511 1.500
- donaţiile şi subvenţiile acordate altor societăţi, pe bază de proces verbal:
6582 = 345 1.000
sau imobilizări corporale amortizabile:
% = 213 2.200
281 1.800
6582 400
În ambele cazuri se înregistrează TVA colectată aferentă :
635 = 4427 48
- se înregistrează plata datoriilor şi scurt pe baza de OP şi facturi iniţiale:
% = 5124.2 17.989,93
401.0055 16.194,24
665 1.795,69
- se înregistrează dobânzile datorate aferente împrumuturilor:
666 = 168.2 125,72
- se calculează sconturile acordate clien ților prin aplicarea procentului prevazut în
contract la valoarea netă financiară:
667 = 411 200
sau odată cu încasarea:
% = 411 200
5121(5311) 185
667 15
- veniturile din vânzarea semifabricatelor care se înregistrează cu ocazia vânzării lor, pe
baza facturii emise către clienţi :
411.1= % 135,00
702 108,87
4427 26,13
- veniturile din vânzarea produselor reziduale care se înregistrează cu ocazia vânzării
lor, pe baza facturii emise către clienţi:
411.1 = % 37,20
703 30,00
4427 7,20
- veniturile din prestări servicii care se înregistrează pe baza facturii emise către clienţi
cu ocazia efectuării diverselor lucrări :
411.1 = % 582,28
704 469,58
4427 112,70
- înregistrarea facturii emise către chiriaşi:
461 = % 163,37
706 131,75
4427 31,62
- înregistrarea fără factură:
418 = % 163,37
706 131,75
4428 31,62
- înregistrarea şi încasarea facturii în avans:
461 = % 135,00
472 108,87
4427 26,13
şi lunar:
472 = 706 21,5
- înregistrarea chiriilor datorate de angajaţi societăţii:
4282 = % 681,86
706 549,89
4427 131,97
- înregistrarea veniturilor din producţia de imobilizări corporale terminate:
2112 = 722 20.000
- producţia neterminată la sfârşitul anului:
231 = 722 4.500
- şi ulterior, cu ocazia finalizării imobilizărilor şi recepţiei acestora:
212 = % 24.500
231 4.500
722 20.000
- înregistrarea subvenţiei de primit, pe baza avizării de la bugetul statului:
445 = 741 3.450
- anularea provizioanelor rămase fără obiect în situaţiile litigiilor:
1511 = 7812 1.500
- plata datoriilor pe termen scurt:
401 = % 1.954
5124 1.864
765 90
- încasarea creanţelor de la debitorii diverşi:
5124 = % 1.567
461 1.455
765 112
- se înregistrează dobânzile de încasat de la bănci:
5121 = 766 34
- se înregistrează reduceri financiare acordate de furnizor:
401 = % 867,45
5121 800,00
767 67,45
În vederea stabilirii rezultatului exerciţiului financiar aferent lunii ianuarie 2010, se
vor închide conturile de venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul 121 Profit sau
pierdere.
- închiderea conturilor de cheltuieli:
121 = % 162.286,52
601 74.367,80
6021 5.614,92
6022 1.595,32
6024 518,17
6028 398,05
605 1.073,55
607 60.412,50
624 3.618,19
626 1.303,67
627 655,15
628 1.271,97
635 44,00
641 5.804,00
6451 1.265,00
6452 44,00
6453 302,00
665 47,81
666 112,27
6811 3.727,15
691 110,00
- se înregistrează închiderea conturilor de venituri:
% = 121 183.015,75
701 101.405,02
707 1.616,13
711 79.965,38
766 29,22
Rezultat = Total venituri – total cheltuieli = 1.593,41 lei
Rezultatul brut = Venituri - Cheltuieli = 183.015,75 – 173.879,93 = 32.322,64 lei
Profitul net = Profitul brut – Impozitul pe profit = 32.322,64 – 5.171,62 lei
Profitul net = 27.151,02 lei
Impozitul pe profit = 16 % * 32.322,64 = 5.171,62 lei
- închiderea contului de cheltuili cu impozitul pe profit:
691 = 441 5.172
Repartizarea rezultatelor
Conform legislaţiei în vigoare, prin hotărârea AGA, profitul net se va repartiza pe
următoarele destinaţii:
- construirea rezerve legale (5% din profitul brut contabil, anual, până la atingerea
sumei de 20% din capitalul social);
129 Repartizarea profitului = 1061 Rezerve legale
Suma se impozitează:
462Creditori diverşi = 444 Impozitul pe salarii
Dacă din suma netă, o parte se investeşte în capitalul societăţii (cel puţin 50% din cota
brută):
462 Creditori diverşi = 456 Decontări cu asociaţii privind
capitalul
Dacă total venituri (Rc121)< total cheltuieli (RD121), soldul debitor reflectă
pierderea obţinută. Ea se raportează în anul următor ca pierdere neacoperită:
- Ulterior pierderea se va acoperi din diverse surse , prin hotărârea adunării generale a
asociaţilor astfel:
% = 117 Rezultatul raportat
1061 Rezerva legală
1068 Alte rezerve
129 Repartizare profit
1012 Capital subscris vărsat
CAPITOLUL 4
28
Georgescu N., „Analiza bilanţului contabil”, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2002, p. 138-140
De exemplu, clasificarea rezultatelor în cele trei genuri de activitate: exploatare,
financiare şi extraordinare, permite să se separe ceea ce se obtine din activităţile normale,
rezultate care au o semnificaţie mai mare, de rezultatele activităţilor ocazionale şi
evenimentelor neobişnuite.
Contul de profit şi pierdere este util şi altor categorii de utilizatori:
- clienţii, asupra măsurii în care întreprinderea le poate furniza bunurile şi
serviciile de care au nevoie;
- sindicatele, asupra nivelului rezultatelor în vederea negocierii de noi
convenţii colective;
- guvernele, la rândul lor utilizează informaţiile privind rezultatele, pentru
fundamentarea politicilor economice şi fiscale.
Bilanţul şi Contul de profit şi pierdere sunt considerate cele mai importante
documente de raportare financiară, cel puţin din prisma producătorilor (profesioniştilor
contabili). De asemenea, au fost întreprinse o serie de studii pentru a se putea acorda un
scor importanţei celor două documente. Astfel, s-a constatat că în sistemele contabile
naţionale, bazate pe implicarea majoră a statului în activitatea de normalizare29, accentul
cade asupra bilanţului, ca principal document de raportare. În ţara noastră s-a introdus
modelul contului de profit şi pierdere care are la bază clasificarea după natura veniturilor
şi cheltuielilor. Forma de prezentare a structurilor în cadrul contului este cea de listă.
29
Drehuţǎ E., „Manualul expertului contabil şi al contabilului autorizat”, Ed. Agora, Bacǎu, 2002, p. 96
I. VENITURI DIN EXPLOATARE –
Total (rd 3 + 4 - 5 + 6 + 8 la 10)
a)Cheltuieli cu materiile prime
Cheltuieli privind mărfurile (ct 607)
b)Alte cheltuieli externe
Cheltuieli cu materii prime (ct 601)
Cheltuieli cu materii consumabile (ct. 602)
Cheltuieli cu energia şi apa (ct 605)
30
*** Revista „Tribuna Economicǎ”, nr. 124/2009, p. 9
31
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, pag. 75
Alte elemente-rânduri, titluri şi subtotaluri să fie incluse în contul de profit şi
pierdere dacă este necesar să se explice elementele de performanţă ale întreprinderii.
Conformitatea cu formatul contului de profit şi pierdere stabilit în volumul de
Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS va asigura în mod
normal satisfacerea acestor cerinţe.
Informaţii ce trebuie prezentate fie în contul de profit şi pierdere, fie în note
IAS 1 cere ca o întreprindere să prezinte fie în contul de profit şi pierdere, fie în
note o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe
destinaţia lor în cadrul întreprinderii. Volumul de Reglementări contabile armonizate cu
directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere ca această analiză să se facă în funcţie de natura
cheltuielilor şi să fie inclusă în contul de profit şi pierdere.
32
Cǎlin O., Ristea M., „Contabilitate generalǎ”, Ed. Independenţa Economicǎ, Brǎila, 2002, p. 37
Desfăşurarea oricărei activităţi degajă, inevitabil, resursele care asigură finanţarea
creşterii sale şi rambursarea în viitor a datoriilor contractate.
În acest sens, analiza se îndreaptă către evaluarea aptitudinii întreprinderii de a
genera surplusuri monetare care îi garantează echilibrul financiar şi dezvoltarea.
Starea de performanţă economico-financiară poate fi considerată un element cheie
urmărit de orice potenţial sau real creditor. Creditorii pot bloca orice acces al întreprinderii
la finanţare, iar în situaţii deosebite pot chiar să ceară declararea falimentului, atunci când
starea de performanţă financiară este considerată ca fiind total necorespunzătoare.
Menţinerea unei stări de performanţă economico-financiară cât mai bună şi,
respectiv, îmbunătăţirea acesteia trebuie să constituie o preocupare esenţială a întreprinderii
în vederea continuării desfăşurării activităţii în condiţii de profitabilitate şi lichiditate.
Scopul analizei financiare pe baza informaţiilor din contul de profit şi pierdere este
de a evalua performanţele unei firme în contextul obiectivelor şi strategiei pe care şi le-a
stabilit. Contul de profit şi pierdere face posibilă compararea trendurilor diferitelor conturi,
permiţând, în acelaşi timp, compararea diferitelor firme aparţinând aceleiaşi ramuri
industriale.
După cum am arătat anterior, rezultatul exerciţiului caracterizează toate laturile
activităţilor economice şi financiare ale unei societăţi comerciale, întreprinderi, etc.
Mărimea acestui indicator este direct influenţată de strategiile de aprovizionare (forma de
aprovizionare, structura şi ritmicitatea intrărilor), şi vânzare, de asigurarea şi eficienţa
folosirii resurselor materiale şi umane, de politica financiară.
Maximizarea profitului constituie premisa realizării obiectivului strategic de
perspectivă al oricărei firme – sporirea valorii patrimoniale. Identificarea posibilităţilor de
creştere a profitului necesită o investigare aprofundată a acestuia în dinamică, faţă de
obiectivele stabilite şi în raport cu realizările firmelor concurente.
Ca orice fenomen economic, profitul poate fi analizat: structural şi factorial.
Analiza contului de rezultate urmăreşte să se înţeleagă de ce într-un anumit sector,
o întreprindere înregistrează rezultate mai bune sau mai slabe decât media sectorului. Prin
urmare, pot fi cunoscute punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii şi. implicit,
cauzele acestor abateri de la medie.
Deşi o rentabilitate ridicată, la un moment dat, reprezintă un avantaj pentru unitatea
care o înregistrează, ea trebuie interpretată cu prudenţă. La termen, o rentabilitate
importantă va atrage noi concurenţi, determinând o reducere a acesteia. De regulă, poziţiile
strategice dobândite de o întreprindere nu pot fi menţinute o perioadă îndelungată, ele
având un caracter temporar.
În esenţă, analiza contului de rezultate are ca obiectiv aprecierea poziţiei strategice
a unităţii, care determină direct mărimea rezultatelor şi rentabilităţii. Astfel, s-ar putea
aprecia că o întreprindere fără forţă strategică va avea mai devreme sau mai târziu rezultate
mediocre sau negative, în timp ce o unitate care dispune de o strategie adecvată va fi mai
profitabilă decât alte întreprinderi din sectorul ei de activitate.33
Indicatorii financiari calculaţi pe baza informaţiilor conţinute în conturile anuale au
ca obiect măsurarea performanţelor economice şi financiare ale întreprinderii. Aprecierea
performanţelor financiare se fundamentează, în principal, pe contul de profit şi pierdere, pe
analiza soldurilor intermediare de gestiune.
Rezultă că analiza contului de rezultate se bazează mai mult pe aspectele calitative
şi mai puţin pe cele cantitative ale activităţii unei unităţi.
Ţinând cont de componenţa Contului de profit sau pierderi care prezintă structura
cheltuielilor (consumurilor), veniturilor şi rezultatelor obţinute - acest tip de analiză îşi
propune sa determine modul în care veniturile obţinute acoperă cheltuielile, respectiv
modul în care rezultatele obţinute justifică consumurile efectuate.34
Preocuparea esenţială a întreprinderii trebuie să o constituie menţinerea unei stări
de performanţă economico-financiară. prin desfăşurarea unei activităţi rentabile
În acest scop. se au în vedere: cifra de afaceri obţinută, marjele de acumulare şi
capacitatea de autofinanţare, pe care le vom prezenta detaliat în continuare.
33
Neculai Tabără, Emil Horomnea, Constantin Toma – Conturile anuale în procesul decizional, Ed. Tipo
Moldova, Iaşi, 2001, pag. 196
34
Violeta Isai – Teoria şi practica bilanţului contabil,. Editura Valinex,. Chişinău, 2002, pag. 268
calculul ratelor se bazează pe informaţiile furnizate de tabloul soldurilor intermediare de
gestiune.
- rate de randament şi rentabilitate: se determină prin raportarea unui indicator de
rezultat la mărimea capitalului economic utilizat de întreprindere pentru obţinerea lui.
Indicatorii economico-financiari
Tabelul nr1
Indicatori 2009 2008 2007 2006 2005
Cifra de faceri 478,807 417,810 357,527 269,580 165,752
Profitul net 16,041 16,877 5,801 11,452 10,717
Profit brut 20,374 21,140 5,801 13,767 12,758
Salariaţi 6 8 8 6 5
Datorii Total 384,772 295,806 241,564 111,447 19,390
Cheltuieli totale 648,553 541,588 352,388 257,446 153,015
Venituri totale 668,927 562,728 358,189 271,213 165,773
Active imobilizate 45,349 32,729 37,681 34,912 20,264
TOTAL
Active circulante 415,055 322,668 246,597 113,448 24,587
TOTAL
TOTAL Active 460.404 355.397 278.278 148.360 44.851
Stocuri 391,763 252,859 207,698 62,975 10,333
Creante 19,140 22,012 38,899 45,452 5,464
Capitaluri 75,632 59,591 42,714 36,913 25,461
Capital social 10,000 10,000 10,000 10,000 10,000
subscris si varsat
Studiind situaţiile de mai sus, putem afirma că, în condiţiile unei instabilităţi
economico-financiare şi politice destul de accentuată ce a guvernat economia românească
în perioada 2008-2009, firma a reuşit să treacă peste aceste dificultăţi, în prezent
desfăşurând o activitate bună.
Activul contabil prezintă un trend ascendent în perioada analizată înregistrând o
creştere de peste 10 ori în anul 2009 faţă de anul 2005 şi cu 65,45% faţă de anul 2007,
creşterea realizându-se la toate elementele de activ, într-o proporţie mai mare la stocuri şi
imobilizări. Creanţele au crescut de peste 3 ori în 2009 faţă de 2005, dar au scăzut cu 51%
faţă de 2007; pe când stocurile au înregistrat în anii 2006 şi 2007 o creştere puternică şi
apoi, în 2008 şi 2009 să-şi continue ascensiunea dar întrun ritm mult mai domol.
Capitalurile proprii au cunoscut de asemenea o creştere susţinută, avansând în 2007
cu 67,76% faţă de 2005, ajungând în 2009 la 75,632 lei, cu 77,07% mai mult decât în
2007.
35
Datele au fost furnizate de departamentul financiar-contabil de la S.C. COLLIE-PRODCOM SRL
Per ansamblu, situaţia netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestionare eficientă a
resurselor proprii.
În contul de rezultate, veniturile şi cheltuielile sunt evidenţiate, potrivit principiului
independenţei exerciţiului, la angajarea lor, indiferent de data încasării veniturilor şi,
respectiv, a plăţii cheltuielilor.
Situaţia contului de profit şi pierderi
Tabel nr 2
Indicatori 2009 2008 2007
lei % lei % lei %
1. Venituri din 668.179 99,89% 562.307 99,92% 356.673 99,57%
exploatare
2. Venituri financiare 748 0,11% 421 0,08% 1.516 0,43%
3. Venituri extraordinare - - - - - -
Total Venituri 668.927 100 562.728 100 358.189 100
1. Cheltuieli pt 647.094 99,77% 541.588 100% 352.065 99,9%
exploatare
2. Cheltuieli financiare 1.459 0,23% - - 323 0,01%
3. Cheltuieli - - - - - -
extraordinare
Total Cheltuieli 648.553 100 541.588 100 352.388 100
Profit Brut 20.374 21.140 5.801
Profit net 16.041 16.877 5.801
* Sursa conturile anuale de profit sau pierdere
269.580
I 2006/2005 = X 100 = 162,64%
165.752
357.527
I 2007/2006 = X 100= 132,62%
269.580
417,810
I 2008/2007 = X 100= 116,86%
357,527
478,807
I 2009/2008 = X 100= 114,6%
417,810
37
Işfănescu A.(coordonator) – Ghid practic de analiză economico-financiară, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 1999
SIG contribuie la caracterizarea comportamentului economic al unei întreprinderi.
Ele se prezintă sub forma unor marje de acumulare bănească, care pun în evidenţă etapele
formării rezultatului exerciţiului, pe baza elementelor de venituri şi cheltuieli aferente
fiecărei categorii de activităţi.
Soldurile intermediare de gestiunii se prezintă într-un tablou care, în esenţă este o
altă modalitate de prezentare a contului de rezultate. Tabloul soldurilor intermediare ale
gestiunii, sub formă de listă se prezintă astfel:
38
A. Işfănescu, C. Stănescu, A. Băicuşi - Analiza economico-financiară (cu aplicaţii în societăţile comerciale
industriale, de construcţii şi transporturi). Editura Economică. Bucureşti. 1999
39
N. Tabără, E. Horomnea, C-tin Toma – Conturile anuale în procesul decizional, Editura TIPOMOLDOVA,
Iaşi, 2001, p.199
Fig. nr 2 Evoluţia soldurilor intermediare de gestiune
40
Neculai Tabără, Emil Horomnea, C-tin Toma – Conturile anuale în procesu decizional, Editura
TipoMoldova, Iaşi, 2001, p.200
creştere al cifrei de afaceri. Marja comercială a cunoscut o evoluţie ascendentă, înregistrând
o creştere de peste 5 ori.
Producţia exerciţiului nu are un omogen, deoarece producţia vândută este
exprimată la nivelul preţului de vânzare, iar producţia stocată şi imobilizată este estimată la
nivelul costului de producţie. Se calculează astfel41:
Structural, PE a fost alcătuită în 2007, 2008 şi 2009 din venituri din vânzări, iar
veniturile din producţia de imobilizări aulipsi, dat fiind obiectul de activitate al firmei.
PE a avut o evoluţie ascendentă, respectiv a crescut cu 16,67% în 2008 şi cu
33,99% în 2009 faţă de 2007, respectiv de la 355.476 lei în 2007 la 414.737 lei în 2008 şi a
ajuns la 476.317 lei în 2009. Acest fapt denotă un aspect favorabil, datorat extinderii
activităţii prin câştigarea de noi beneficiari, creşterii calităţii producţiei şi a serviciilor
oferite precum şi a creşterii calificării personalului socităţii.
Valoarea adăugată exprimă contribuţia adusă de întreprindere şi personalul ei la
economia naţiunii42. O unitate este producătoare de bunuri, lucrări şi servicii sau adaugă
valoare nouă, consumând în acelaşi timp o parte din producţia altor întreprinderi. Valoarea
adăugată poate fi determinată prin două modalităţi:
a) pornind de la producţie (marjă comercială43):
Valoarea adăugată produsă = Marja comercială
+ Producţia exerciţiului
- Consumurile de bunuri şi servicii provenite de la terţi
pentru această producţie
41
N. Niculescu - Diagnostic global strategic. Editura Economică, Bucureşti, 1998
42
N. Tabără, E. Horomnea, C-tin Toma – Conturile anuale în procesul decizional, Editura Tipomoldova, Iaşi,
2001, p.199
43
A. Işfănescu, C. Stănescu, A. Băicuşi - Analiza economico-financiară (cu aplicaţii în societăţile comerciale
industriale, de construcţii şi transporturi). Editura Economică. Bucureşti. 1999
b) directă:
Valoarea adăugată = Venituri (grupele 70,71 şi 72)
- Cheltuieli (grupele 60, 61 şi 62)
Valoarea adăugată
Tabel nr 5
Indicatori 2009 2008 2007
Valoarea adăugată 257.372 202.927 151.368
1 .Cheltuieli cu personalul 75.736 68.487 55.846
2. Cheltuieli cu amortizarea 37.584 37.584 37.584
3. Cheltuieli cu impozite si taxe 5.937 4.947 2.758
4. Cheltuieli financiare cu dobânzile - - -
În teoria şi practica economică, cele mai frecvent utilizate rate ale valorii
adăugate şi indicatori de eficienţă determinaţi pe baza acesteia sunt:
VA1 VA 0
Arv = 100
VA 0
b) Rata valorii adăugate (Rv) constituie un indicator al gradului de integrare
economică a întreprinderii,2) fiind expresia productivităţii globale, respectiv a bogăţiei
create la un anumit nivel de activitate.
Integrarea este cu atât mai importantă cu cât întreprinderea recurge la mai puţine
aporturi pornind de la materiile prime pentru producerea produselor sale finite. Pentru a
permite compararea întreprinderilor din aceeaşi branşă se determină următorul indicator
care se numeşte indicatorul de productivitate44:
Valoarea adaugata
RVA =
Cifra de afaceri
c) Ratele de remunerare ale valorii adăugate reprezintă ponderea deţinută de
fiecare element component în valoarea adăugată şi constituie expresia remunerării
partenerilor sociali. Aceste rate permit efectuarea de comparaţii sectoriale şi interexerciţii,
şi oferă, totodată, informaţii asupra repartiţiei valorii adăugate între factorii muncă şi
capital.
d) Valoarea adăugată pe salariat (VA/Ns) exprimă eficienţa utilizării potenţialului
uman, respectiv productivitatea muncii definită ca valoarea adăugată realizată în medie de
un salariat
Pe baza valorii adăugate şi a elementelor sale structurale, pot fi construiţi următorii
indicatori:
a) Contribuţia factorului uman la formarea valorii adăugate (Kf)
Cheltuieli de personal
Kf = Valoarea adaugata afaceri
45
Georgeta Vintilă, Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti 1998
46
Idem 45
Fig nr 4. Evoluţia ratelor valorii adăugate
47
Violeta Isai – Teoria şi practica bilanţului contabil,. Editura Valinex,. Chişinău, 2002, p. 283
Tabel nr 7
Indicatori 2009 2008 2007
Cifra de afaceri 478,807 417,810 357,527
Marja Comercială (MC) 14.314 8.521 385
Producţia exerciţiului (PE) 476.317 414.737 355.476
Valoarea adaugata (VA) 257.372 202.927 151.368
Excedentul brut de exploatare (EBE) 35.268 27.368 10.947
48
Idem 47, p. 284
reale, în lipsa cărora profitul net va rămâne doar un potenţial de finanţare, în condiţiile
existenţei acestor disponibilităţi, profitul net urmează să se distribuie sub forma
dividendelor şi/sau să se reinvestească în întreprindere. Profitul net nerepartizat constituie
sursă de finanţare proprie sau element de autofinanţare generat de însăşi activitatea
întreprinderii49.
Acest indicator vizează toate cele trei activităţi ale întreprinderii: de exploatare,
financiară şi excepţională, are deci un caracter global şi se determină după deducerea
impozitului pe profit. Reprezintă în esenţă fluxul poteaţial de lichidităţi aferent întregii
activităţi, calculat ca diferenţă între veniturile monetare şi cheltuielile monetare (ce presupun
încasări, respectiv ce presupun plăţi). Există două căi de determinare a capacităţii de
autofinanţare50:
Determinarea CAF prin metoda deductivă
Tabel nr 8
Indicatori 2009 2008 2007
EBE 35.268 27.368 10.947
Alte venituri din exploatare (+) 30.980 31.870 32.676
Venituri financiare (+) 748 421 1.516
Venituri excepţionale (+) - - -
Alte cheltuieli din exploatare (-) 756 935 1.431
Cheltuieli financiare (-) 1.459 - 323
Cheltuieli extraordinare (-) - - -
Impozit pe profit (-) 4.333 4.263 928
CAF 53.625 54.461 42.457
49
N. Georgescu - Analiza bilanţului contabil. Editura Economică. Bucureşti 1999
50
Violeta Isai – Teoria şi practica bilanţului contabil,. Editura Valinex,. Chişinău, 2002
proporţie mai mică nevoile globale (imobilizările totale şi variaţia necesarului de fond de
rulment).
51
Nicolae Georgescu - Analiza bilanţului contabil, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 155
În mod absolut, rentabilitatea este dată de profitul obţinut, iar în mod relativ, de
ratele de rentabilitate.
Acestea se determină ca raport între efectele obţinute şi eforturile depuse (mijloace
utilizate, capital investit, etc.).
Modificarea ratei a rentabilităţii economice, se explică prin prisma celor doi factori
direcţi: viteza de rotaţie a activului total (At/CA) şi rata rentabilităţii comerciale sau rata
marjei brute la 1 leu vânzări (Rc), a cărei analiză poate fi aprofundată prin intermediul
celor trei factori indirecţi (structura producţiei vândute pe produse, preţurile medii de
vânzare unitare şi costurile unitare).
52
Violeta Isai – Teoria şi practica bilanţului contabil,. Editura Valinex,. Chişinău, 2002, p. 307
Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determină pe baza
relaţiei:
53
G. Vintilă - Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică R. A.
Bucureşti, 1998, p. 183
54
Ariton D. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. PAX AURA MUNDI, Galaţi, 2002
55
Brezeanu P. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. „România de Mâine”, Bucureşti, 1997
Tabel nr 9
RATELE DE RENTABILITATE
INDICATORI 2009 2008 2007
1.Rentabilitatea comercială 12,49 10.75 2.06
2.Rentabilitatea economică 18,07 14,26 11,89
3.Rentabilitatea financiară 3.66 1.03 1.01
4.Rentabilitatea veniturilor 10.24 11.16 6.05
5.Rentabilitatea generală 8.77 9.07 7.05
În perioada 2007-2009 nivelul ratelor de rentabilitate este satisfăcător. Această
scădere s-a datorat în special diminuării profitului brut. Niverul redus dar pozitiv al
indicatorilor de rentabilitate este generat de majorarea cheltuielilor totale (ce afectează rata
rentabilităţii resurselor consumate în sensul scăderii acesteia) şi ocerştere modestă a
veniturilor totale (afectează rata rentabilităţii veniturilor în sensul scăderii).
56
H. Cristea - Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Miron, Timişoara, 1998
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
1. Cifra de afaceri
2.Costul vânzărilor
3.Rezultatul brut
4.Costul distribuirii
5.Cheltuielile administrative
6.Alte venituri din exploatare
7. Veniturile generate de acţiuni deţinute în întreprinderile grupului
8. Veniturile din participaţii în întreprinderi sub o influenţă notabilă
9.Venituri din imobilizări financiare
10.Alte venituri financiare
11.Cheltuieli privind provizioanele financiare
12.Dobănzi de plătit şi cheltuieli similare
13.Impozitul asupra rezultatului activităţii ordinare
14.Rezultatul activităţii ordinare după impozitare
15.Venituri extraordinare
16.Cheltuieli extraordinare
17.Rezultatul extraordinar
18.Impozitul asupra recoltatului extraordinar
19.Precedente
20.Rezultatul net al exerciţiului
FORMATUL 2: Contul de profit şi pierdere cu afectare a cheltuielilor după natură şi
prezentare listă:
1.Cifra de afaceri
2.Variaţia stocurilor de produse finite şi lucrări în curs
3.Producţia imobilizată
4.Alte venituri din exploatare
5.a) Materii prime şi materiale consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6.Cheltuieli de personal
a) salarii
b) cheltuieli sociale
c) alte cheltuieli privind pensiile
7.a)Cheltuieli privind amortizările şi provizioanele imobilizări corporale şi
necorporale
b) Cheltuieli excepţionale privind activele circulante
8.Alte cheltuieli de exploatare
9.Veniturile generate de acţiuni deţinute în întreprinderile grupului
10.Venituri din participaţii în întreprindere sub o influenţă notabilă
11.Venituri din alte imobilizări financiare
12.Alte dobânzi de primit şi venituri similare
13.Cheltuieli privind provizioanele financiare
14.Dobănzi de plătit şi cheltuieli similare
15.1mpozitul asupra rezultatului activităţii ordinare
16.Rezultatul activităţii ordinare după impozitare
FORMATUL 3: Contul de profit şi pierdere cu afectare a cheltuielilor pe funcţii şi
prezentare orizontală (sub formă de cont)
A. CHELTUIELI B. VENITURI
1. Costul vânzărilor l. Cifra de afaceri
2.Costul distribuirii 2.Alte venituri din exploatare
3.Cheltuieli administrative 3.Veniturile generate de acţiuni
4.Cheltuieli privind provizioanele deţinute în întreprinderile
financiare grupului
5.Dobănzi de plătit şi cheltuieli 4.Veniturile din participaţii în
similare întreprinderi sub o influenţă
6.Impozitul asupra rezultatului notabilă
activităţii ordinare 5.Venituri din alte imobilizări
7.Rezultatul activităţii ordinare financiare
după impozitare 6.Alte venituri financiare
8.Cheltuieli extraordinare 7.Rezultatul activităţii ordinare
9.Impozitul asupra rezultatului după impozitare
extraordinar 8.Venituri extraordinare
10.Alte impozite neincluse în 9.Rezultatul net al exerciţiului
rubricile precedente
11.Rezultatul net al exerciţiului
FORMATUL 4: Cont de profit şi pierdere cu afectarea cheltuielilor după natură şi
prezentare orizontală.
A.CHELTUIELI B.VENITURI
1.Destocaj de produse finite şi lucrări în l. Cifrade afaceri
curs 2.Stocaj de produse finite şi lucrări în curs
2.Materii prime şi materiale 3.Producţia imobilizată
consumabile 3.Cheltuieli 4.Alte venituri din exploatare
de personal 5.Veniturile generate de acţiuni deţinute în
- salarii întreprinderile grupului
- cheltuieli sociale 6.Veniturile din participaţii în întreprinderi
- alte cheltuieli privind pensiile sub o influenţă notabilă
4.Cheltuieli privind amortizarea şi 7.Venituri din alte imobilizări financiare
provizioanele imobilizărilor corporale şi 8.Alte dobânzi de primit si venituri similare
necorporale 9.Rezultatul activităţii ordinare după
-cheltuieli excepţionale privind impozitare
activele circulante 10.Venituri extraordinare
5.Alte cheltuieli de exploatare 11.Rezultatul net al exerciţiului
6.Cheltuieli privind provizioanele
financiare
7.Dobănzi de plătit şi cheltuieli
similare
8.Impozitul asupra rezultatului
activităţii ordinare
9.Rezultatul activităţii ordinare după
impozitare
10.Cheltuieli extraordinare
11 Impozitul asupra rezultatului
extraordinar
12.Alte impozite neincluse în rubricile
precedente
13.Rezultatul net al exerciţiului