INTRODUCERE

Lucrarea ,,Contabilitatea rezultatului exerciţiului financiar la” tratează

problematica formării rezultatelor, a conţinutului acestora, a obţinerii veniturilor şi
destinaţiei cheltuielilor precum şi analiza performanţelor economico-financiare ale
întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere.
Desfăşurarea activităţii de producţie sau comerciale ori a oricărei prestaţii este
condiţionată de prezenţa celor trei factori: munca, natura şi capitalul. Prin combinarea lor
în anumite proporţii şi după anumite reguli, se realizează producţia şi entităţile obţin
produse şi/sau servicii. Pentru contribuţia lor, celor trei factori (muncă, pământ, capital) le
revin următoarele recompense: salariul-factorului muncă, renta- factorului pământ, profitul
şi dobânda-factorului capital.
Rezultatele economice pot apărea sub formă de profit sau pierdere. Profitul
reprezintă acele venituri care au depăşit cheltuielile, iar pierderile, cheltuielile care nu au
fost acoperite din venituri. Din punct de vedere contabil rezultatul ectivităţii economice a
unei entităţi este prezentat cu ajutorul Contului de profit sau pierdere numit şi cont de
rezultate.
Contul de rezultate reflectă beneficiul sau pierderea exerciţiului punând în evidenţă
parametrii interdependenţi, de genul: preţul, volumul de activitate, factorii de producţie,
concurenţa etc. Cu toate că performanţa unei întreprinderi are un caracter
multidimensional, ea este cel mai adesea exprimată şi înţeleasă prin indicatorii financiari.
Informaţiile astfel furnizate sunt necesare prin urmare conducerii întreprinderii, dar
în egală măsură şi terţilor pentru a hotărâ asupra unei viitoare colaborări (posibili
investitori, acţionari, bănci, furnizori etc.), fapt pentru care analiza financiară pe baza
informaţiilor din contul de profit şi pierdere prezintă o deosebită importanţă, ea ajutând la
evaluarea performanţelor unei firme în contextul obiectivelor şi strategiei pe care şi le-a
stabilit. Contul de profit şi pierdere face posibilă compararea trendurilor diferitelor conturi,
permiţând, în acelaşi timp, compararea diferitelor firme aparţinând aceleiaşi ramuri
industriale. Analiza contului de profit şi pierdere permite analistului să răspundă la
următoarele întrebări cum sunt:
1. Este rata profitului compatibilă cu strategia competitivă a firmei? De exemplu,
strategia de diferenţiere ar trebui să conducă la o rată a profitului brut mai mare
decât în cazul strategiei reducerii costurilor.
2. Rata profitului suferă modificări? Din ce cauză? Modificarea profitului este
determinată de cauze economice:
- creşterea concurenţei;
- creşterea costurilor materiilor prime;
- ineficienţa cheltuielilor generale?
3. Cât de bine sunt controlate cheltuielile generale şi administrative? Care sunt
activităţile care influenţează aceste costuri? Sunt necesare aceste activităţi?

Lucrarea de faţă este structurată în patru capitole şi abordează în mod coerent şi

unitar problematica veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor exerciţiului financiar atât din
punct de vedere teoretic cât şi practic, analizându-se înregistrările contabile specifice
angajării cheltuielor, realizării veniturilor şi determinării rezultatelor la
În prima parte a lucrării am tratat din punct de vedere teoretic noţiunile de venit,
cheltuială şi rezultatul exerciţiului sub cele două componente: o componentă contabilă care
este reflectată prin rezultatul contabil al exerciţiului financiar; şi o componentă fiscală, care
este reflectată prin rezultatul fiscal al exerciţiului.
În capitolul doi prezint principii implicate de definirea, recunoaşterea şi măsurarea
rezultatului cum sunt: principiul rezultatului conform căruia subiectivitatea rezultatului
este dată de faptul că aceasta depinde de persoana în contul căreia se ţine contabilitatea, de
principiile contabile agreate de un sistem contabil sau altul, precum şi de politica adoptată
de întreprinderi în materie de evaluare patrimonială, şi principiul recunoaşterii rezultatelor.
În capitolul următor tratez contabilitatea rezultatului exerciţiului financiar la S.C. În
prima parte prezint structura cheltuielilor şi veniturilor în contabilitatea financiară, un
scurt istoric şi evoluţia recentă şi organizarea contabilităţii la purtătorii de informaţii
privind contabilitatea rezultatului şi determinarea rezultatului întreprinderii.
În ultima parte a lucrării analizez informaţiile oferite de contul de profit şi pierdere,
informaţii care permit evaluarea performanţelor trecute ale intreprinderii dar şi o
corelaţie raţională între acestea şi performanţele viitoare, estimarea rezultatelor şi fluxurilor
de trezorerie viitoare şi determinării riscului sau gradului de incertitudine a acestora.

CAPITOLUL 1

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND

REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR

Luca Paciolo arăta în prima lucrare 1 de literatură contabilă (1494) că „scopul

fiecărui negustor este de a dobândi câştig licit şi competent pentru subzistenta sa”.
Dacă la sfârşitul Evului Mediu, când economia bazată pe capital era incipientă,
măsura performanţei unei afaceri era câştigul, în secolul al XX-lea, marile companii pe
acţiuni ce operau în industrie şi comerţ îşi măsurau şi analizau periodic performanţa prin
profitul prezentat în contul de profit şi pierdere. Noţiunea de profit sau beneficiu nu este
definită în acelaşi mod de economişti şi de profesioniştii contabili.
Astfel, unii experţi contabili nu includ în beneficii anumite elemente care contribuie
la creşterea generală şi la reuşita firmei. În schimb economistul J.R.Hicks (în „Value and
Capital” Oxford, 1946) defineşte beneficiul ca „mărimea maximală pe care un individ
poate să o cheltuiască în cursul unei perioade, fără ca situaţia financiară să se modifice”.
Conform uneia dintre interpretările definiţiei lui Hicks, nu trebuie măsurat numai
beneficiul monetar, ci şi beneficiul fizic, reprezentat de „măsura creşterii bogăţiei care
provine din anumite calităţi particulare” ca, de exemplu, din creşterea gradului de pregătire

1
Luca Paciolo, Tratat de contabilitate în partidă dublă, versiune românească de Dumitru Rusu şi Ştefan
Cuciureanu, Ed. Junimea, Iaşi, 1991, p. 100
profesională. Deşi experţii contabili recunosc utilitatea măsurării acestor elemente
calitative, o astfel de evaluare prezintă un anumit grad de incertitudine datorat atât limitelor
teoriilor economice actuale cât şi instrumentarului metodologic al contabilităţii.

Pentru sintetizarea şi centralizarea periodică pe cale contabilă a rezultatelor obţinute

de agenţii economici, în Planul General de Conturi este prevăzut un cont numit 121 „Profit
sau pierdere”.
În lucrările de specialitate regăsim acest cont şi cu denumirile de cont de rezultate,
sau rezultatul exerciţiului financiar, sau beneficii şi pierdere.
Având în vedere că el prezintă situaţia analitică a cheltuielilor şi, respectiv, a
veniturilor aferente unei perioade de gestiune, denumirea corespunzătoare este „rezultatul
exerciţiului financiar”.
Acest cont preia din conturile de venituri şi cheltuieli, veniturile încasate de agenţii
economici şi cheltuielile efectuate de aceştia, corespunzătoare veniturilor, pe cele trei mari
structuri:
 activitatea de exploatare;
 activitatea financiară;
 activitatea extraordinară.
În funcţie de mărimea acestor structuri rezultatul exerciţiului poate fi profit, creat
ca sursă de finanţare în urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor sau pierdere,
care exprimă bunurile economice consumate, nerecuperate ca urmare a excedentului
cheltuielilor asupra veniturilor.

1.1 NOŢIUNI PRIVIND REZULTATULUI CONTABIL

Cea mai des utilizată definiţie a rezultatului este cea privind diferenţa între venitul
total al întreprinderii şi costul total.
Este o definiţie generală, care se nuanţează şi structurează în raport de naturile de
venituri şi cheltuieli, respectiv funcţiile întreprinderii delimitate ca segmente compatibile la
nivelul cărora se asociază venitul cu costul corespondent.2

Măsurarea rezultatului poate fi abordată din trei unghiuri de vedere3:

- Patrimonial;

2
M. Ristea, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p. 11
3
N. Feleagă, I. Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 134
 - Economic;
- Financiar.
Din punct de vedere patrimonial rezultatul se defineşte ca fiind variaţia situaţiei
nete a patrimoniului întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar determinată prin
activitatea întreprinderii.
Astfel, evaluarea şi calculul rezultatului trebuie să asigure menţinerea capacităţii
de finanţare a capitalului ca sumă investită de către proprietar. Fondurile investite de
proprietar sub formă de capital trebuie astfel reconstituite încât acesta să-şi menţină în plan
monetar şi financiar capacitatea iniţială de finanţare la începerea unui nou exerciţiu. Orice
creştere-micşorare a acestei capacităţi se explica prin rezultatul pozitiv-negativ sau prin
aportul proprietarului. În aceste condiţii, rezultatul contabil se identifică cu variaţia
situaţiei nete a patrimoniului.

În definirea rezultatului prin prisma relaţiei venit total – cost total se porneşte de
la faptul că orice activitate este simultan consumatoare de resurse şi producătoare de
rezultate. Din punct de vedere contabil, consumul de resurse este definit în plan valoric
prin structura de cheltuieli, după cum „produsul” obţinut este delimitat prin structura de
venituri. Dar consumul de resurse şi rezultatul creat determină modificări în masa
patrimoniului. Astfel, cele două structuri trebuie analizate prin prisma raporturilor
patrimoniale.4
Venitul total desemnează în expresie valorică raporturile patrimoniale cu privire
la constatarea, obţinerea şi realizarea (vânzarea) rezultatelor. Sursa reală a acestor rezultate
o reprezintă, după caz, producţia şi vânzarea de bunuri şi servicii, operaţiunile de finanţare
şi de plasamente ale întreprinderii, precum şi de operaţiuni extraordinare concretizate prin
aceea că nu sunt legate de activităţile curente ale întreprinderii.
Costul total delimitează toate cheltuielile proprii raporturilor patrimoniale cu
privire la angajarea şi consumarea resurselor în cadrul activităţilor „producătoare” de
venituri. De aceea, costul total este definit prin asociere şi corespondenţă cu structura de
venit. În cadrul acestui raport, veniturile antrenează o creştere a situaţiei nete a
întreprinderii, în schimb ce cheltuielile o diminuare a acestei situaţii.
Situaţia netă a patrimoniului este egală cu activele întreprinderii fără datorii.
Se desprind două relaţii privind calculul rezultatului5:

4
At. Pop, Bazele contabilităţii în partidă dublă, Ed. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2000, p. 132
5
M. Ristea, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p. 19
 a) ecuaţia variaţiei situaţiei patrimoniului;
Rezultatul exerciţiului =
Situaţia netă finală a patrimoniului la închiderea exerciţiului financiar „N”
- Situaţia netă iniţială a patrimoniului la deschiderea exerciţiului financiar „N”
± Aportul proprietarului la capitalul propriu în exerciţiul„N”
b) ecuaţia activităţii consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate;
Rezultatul Veniturile realizate Cheltuielile exerciţiului „N”
= -
exerciţiului ale exerciţiului corespondente veniturilor realizate

Prin combinarea ecuaţiilor de mai sus, relaţiile care definesc rezultatul se prezintă
astfel:
Creşterea/micşorarea
= Rezultatul net = Venituri - Cheltuieli
Situaţiei nete

BILANŢ CONTUL DE REZULTATE

Prin reunirea structurilor patrimoniale,

ACTIV + CHELTUIELI = PASIV + VENITURI
se dezvăluie o altă ecuaţie a rezultatului de forma:
ACTIV – PASIV = VENITURI – CHELTUIELI
Potrivit relaţiei, rezultatul este evidenţiat distinct de capitalurile proprii, iar relaţia
de echilibru este:
ACTIV = PASIV ± REZULTATUL
Punctul de vedere economic defineşte rezultatul ca diferenţă între venituri şi
cheltuieli:
VENITURI – CHELTUIELI = REZULTATUL EXERCIŢIULUI

Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când
veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită
pierdere, în situaţia inversă.

Din punct de vedere financiar, rezultatul exerciţiului apare ca variaţia trezoreriei

întreprinderii în cursul unei perioade, prin compararea fluxurilor de încasări cu cele de
plăţi6. Rezultatul întreprinderii impune delimitarea şi stabilirea veniturilor şi cheltuielilor

6
M. Ristea, op. cit. , p. 23
ca structuri calitative ale contului de profit şi pierdere prin regruparea şi prelucrarea
informaţiilor privind încasările şi plăţile.
Rezultatul se calculează astfel:

Rezultatul
Variaţia activelor şi pasivelor generatoare de
Exerciţiului = Încasări - Plăţi ±
încasări şi plăţi, implicit de venituri şi cheltuieli

1.2. INFORMAŢIA CONTABILĂ PRIVIND REZULTATUL ENTITĂŢII

Cadrul conceptual IASB privind elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare

arată că „Informaţiile despre rezultatele unei întreprinderi, în special profitabilitatea
acesteia sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale de resurse economice pe
care întreprinderea le va putea controla în viitor. Informaţiile despre variabilitatea
rezultatelor sunt importante în această privinţă. Informaţiile despre rezultate sunt utile în a
anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de lichidităţi cu resursele existente.
Sunt utile şi pentru formularea raţionamentelor despre eficienţa cu care întreprinderea
poate utiliza noi resurse.”7
Într-o economie competitivă, activitatea unei întreprinderi urmăreşte atingerea a
două obiective: realizarea de profit şi satisfacerea necesitaţilor unei anumite grupe de
cumpărători.
Pentru realizarea acestor două obiective este necesară o informaţie care să dezvăluie
poziţia financiară a întreprinderii şi profitabilitatea acesteia.

Situaţiile financiare care consolidează şi comunică informaţia privind rezultatul

sunt bilanţul si contul de profit si pierdere.
Bilanţul constată rezultatul sub formă de profit sau pierdere, în calitatea sa de
variaţie a bogăţiei întreprinderii determinată de activitatea sa în timpul unui exerciţiu
financiar.
Contul de profit si pierdere descrie şi explică rezultatul prin prisma structurilor de
cheltuieli şi venituri care le-au determinat, implicit a activităţilor consumatoare şi
producătoare de rezultat.

7
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009
 Complementaritatea dintre cele doua modele de situaţii financiare, la care se
adaugă şi situaţia modificării poziţiei financiare, sunt formulate în „Cadrul pentru
elaborarea si prezentarea situaţiilor financiare” elaborat de IASB.
Astfel „informaţiile despre poziţia financiară sunt, în primul rând, oferite de bilanţ.
Informaţiile despre rezultate sunt oferite în primul rând de contul de rezultate. Informaţiile
despre modificările poziţiei financiare sunt oferite de situaţiile financiare prin intermediul
unei situaţii separate. Părţile componente ale situaţiilor financiare se interrelaţionează,
deoarece ele reflectă diferite aspecte ale aceleiaşi operaţiuni sau alte evenimente. Deşi
fiecare situaţie oferă informaţii diferite este posibil ca nici una să nu servească unui singur
scop sau să ofere toate informaţiile necesare pentru necesităţile specifice utilizatorilor. De
exemplu, contul de rezultate oferă o imagine incompletă a rezultatelor dacă nu este folosit
împreună cu bilanţul şi situaţia modificărilor poziţiei financiare.”

Rezultatul exerciţiului are două componente8:

 o componentă contabilă care este reflectată prin rezultatul contabil al
exerciţiului financiar;
 o componentă fiscală, care este reflectată prin rezultatul fiscal al exerciţiului.

Rezultatul contabil reprezintă suma globală a profitului sau pierderii exerciţiului

ce figurează în contul 121”Profit sau Pierdere”, înainte de impozitare.
Rezultatul contabil înainte de impozitare se determină după relaţia:

Veniturile recunoscute în contul de Cheltuielile angajate

Rezultatul
= rezultate înainte de impozitarea - pentru realizarea
contabil
profitului veniturilor
Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a exerciţiului,
stabilit potrivit regulilor fiscale şi în funcţie de care se calculează volumul impozitelor
exigibile (sau rambursabile)9.
Pe baza rezultatului contabil înainte de impozitare se determină rezultatul fiscal:

Elementele Deducerile
Rezultatul contabil
Rezultatul reintegrabile fiscale la
= înainte de + -
fiscal (cheltuielile impozitarea
impozitare
nedeductibile fiscal) profitului
Dacă acesta este cu semnul (+) îmbracă forma de profit impozabil, iar dacă este cu
semnul (-) reprezintă pierdere fiscală.

8
C. Lefter, Curs complet de contabilitate şi fiscalitate, vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 149
9
M. Ristea, C. G. Dumitru, Contabilitate financiară, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2002, p. 365
 Conform standardelor contabile internaţionale relaţia dintre rezultatul contabil
înainte de impozitare şi rezultatul fiscal poate fi definită astfel:

Rezultatul Rezultatul contabil înainte Diferenţele Diferenţele

= ± ±
fiscal de impozitare permanente temporare
Diferenţele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse din rezultatul fiscal.
Diferenţele temporare sunt elemente neintegrabile în rezultatul fiscal al
exerciţiului dar care vor fi deduse ulterior, sau elemente care sunt deduse din rezultatul
exerciţiului dar care vor fi impozabile ulterior.
După impozitarea profitului, recunoaşterea la cheltuieli a impozitului pe profit, se
calculează rezultatul exerciţiului sau rezultatul net contabil pe baza relaţiei:

Rezultatul net contabil Rezultatul contabil înainte de Impozitul pe

= -
(profit net sau pierdere) impozitare (profit brut sau pierdere) profit

1.3. ABORDĂRI INTERNAŢIONALE PRIVIND REZULTATUL

EXERCIŢIULUI FINANCIAR

Organismul internaţional de normalizare contabilă (IASC) consideră contul de

rezultate ca un component al ansamblului de situaţii financiare destinate procesului de
informare financiară.
În “Cadrul de prezentare a situaţiilor financiare” denumit şi cadru conceptual, IASC
a definit elementele care măsoară performanţa întreprinderii: veniturile şi cheltuielile.
Veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune
(exerciţiului financiar), sub formă de creşteri de active sau de diminuări de pasive, care au
ca rezultat creşterea capitalurilor proprii, sau alte forme decât noile aporturi de capital. Un
venit este orice creştere de capitaluri proprii, alta decât creşterea capitalului.10
În această definiţie se cuprind veniturile care provin din activitatea curentă a
întreprinderii sau venituri propriu-zise (vânzări, onorarii, comisioane, dobânzi, dividende,
etc.) cât şi alte venituri şi plusuri de valori sau câştiguri (plusuri de valoare din reevaluarea
activelor, profiturile din cedarea imobilizărilor, etc.).
Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuări de avantaje
economice, în cursul unui exerciţiu sub forma diminuării activelor sau creşterii pasivelor şi

10
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, p. 1487
care au generat o scădere de capitaluri proprii, alta decât distribuirile către proprietarii de
capital. Orice diminuare de capitaluri proprii, alta decât reducerea capitalului social sau
distribuirea de dividende, constituie o cheltuială.
Se disting cheltuieli propriu-zise, care rezultă din activitatea curentă (cum sunt
costul vânzărilor, cheltuielile de personal, amortizarea, etc.) şi pierderile şi minusurile de
valoare (rezultând din catastrofe naturale, din vânzarea activelor imobilizate, din variaţia
cursului valutar, etc.)

Pentru ca rezultatul contabil să măsoare corect performanţa întreprinderii este

necesară respectarea “principiul conectării cheltuielilor la venituri”, adică din momentul
contabilizării unui venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze şi toate
cheltuielile care au contribuit la obţinerea acelui venit.
În doctrina organismului internaţional de normalizare contabilă este definită
noţiunea de rezultat net al exerciţiului, care cuprinde două categorii de elemente :
- rezultatul activităţilor ordinare;
- elementele extraordinare.
La determinarea rezultatului net al exerciţiului trebuie luate în calcul toate
veniturile şi cheltuielile constatate în cursul exerciţiului, în afară de cazul când o normă
contabilă internaţională dispune sau autorizează o altă soluţie contabilă. În categoria
elementelor susceptibile să satisfacă definiţiile de venituri şi cheltuieli date de cadrul
conceptual al IASC dar care sunt excluse de la determinarea rezultatului net al exerciţiului,
sunt incluse diferenţele din reevaluarea imobilizărilor şi profiturile sau pierderile care
rezultă din conversia situaţiilor financiare unei întreprinderi străine11.
În accepţia IAS 8 distincţia între un element ordinar şi unul extraordinar se face
mai mult după natura evenimentului sau operaţiei, decât după frecvenţa sa.
Activitatea ordinară a unei întreprinderi cuprinde toate operaţiile efectuate
conform obiectului ei de activitate, fie cu titlu principal, fie cu titlu auxiliar. Aproape toate
operaţiile şi evenimentele realizate sau suportate de întreprindere şi care formează
activitatea ordinară nu fac obiectul unei publicităţi particulare prin contul de rezultate.
Atunci când anumite venituri sau cheltuieli prezintă o importanţă, o natură sau o incidenţă,
a căror menţionare este utilă pentru a explica performanţa întreprinderii în cursul

11
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, p. 1491
exerciţiului, natura şi suma acestor elemente trebuie specificate separat în contul de profit
si pierdere.12
Exemple de situaţii care pot genera necesitatea prezentării separate în situaţiile
financiare ale unei firme sunt următoarele:
- cedarea unor imobilizări corporale;
- cedarea unor investiţii financiare pe termen lung;
- soluţionări ale unor litigii anterioare;
- restructurare a activităţii unei întreprinderi.
Elementele extraordinare apar în momentul în care avem venituri şi cheltuieli
rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de activităţile curente ale
întreprinderii şi care, teoretic, nu se aşteaptă să se repete în mod frecvent sau regulat.
Elementele extraordinare sunt rare şi scapă de sub controlul întreprinderii:
exproprierea activelor sau un cutremur sau alt dezastru natural.
În ceea ce priveşte termenul de “eroare”, prevăzut în titulatura acestui standard,
reprezintă un calcul matematic greşit, o interpretare a unui eveniment sau pur şi simplu o
fraudă sau o omisiune.13 Corectarea erorilor aferente unei perioade va avea în vedere
profitul net sau pierderea netă aferentă acelei perioade.
Profitul contabil este reprezentat de profitul sau pierderea netă aferentă unei
perioade înainte de deducerea cheltuielilor cu impozitul pe profit.
Impozitul pe profit este reglementat de IAS 12 “Impozitul pe profit” care
detaliază cheltuiala cu impozitul pe profit în: impozit curent şi datorii privind impozitul
amânat.
Impozitul curent este determinat de valoarea impozitului pe profit, care trebuie
plătită în raport cu profitul impozabil, pe o perioadă de timp.
Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe
profit, plătibile în perioade contabile viitoare, în ceea ce priveşte diferenţele temporare
impozabile.
Termenul de diferenţe temporare semnifică diferenţa dintre valoarea contabilă a
unui activ sau datorie din bilanţ şi baza fiscală a acestora. Aceste diferente pot fi14:
- diferenţe temporare impozabile, adică, acele valori ce vor determina creşterea
masei impozabile a unei perioade viitoare;

12
N. Feleagă, I. Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară, vol. I.,Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 146
13
S. Busuioceanu, A. Dăneţ , Contabilitatea societăţilor comerciale, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 57
14
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009
 - diferenţe temporare deductibile, adică, acele diferenţe temporare care
determină valori ce pot fi deduse la calculul impozitului pe profit.

În normele contabile americane (USGAAP) contul de rezultate este construit pe

baza a două tipuri de rezultate generate de activitatea firmei: un rezultat curent care
grupează operaţiile cărora li se aplică principiul continuităţii activităţii şi trei categorii de
rezultat noncurent.
Rezultatul activităţii curente din practica contabilă americană corespunde,
aproximativ, cu rezultatul exploatării din accepţiunea contabilă românească.
Categorii de rezultat noncurent sunt 15: rezultatul activităţilor abandonate;
rezultatul elementelor extraordinare şi rezultatul schimbărilor în principiile contabile
aplicate.
Rezultatul activităţilor abandonate. Doctrina contabilă americană stipulează că nu
este posibilă includerea în rezultatul curent a cheltuielilor şi veniturilor generate de
închiderea unei activităţi a întreprinderii. Astfel, se vorbeşte de o activitate abandonată,
numai atunci când există o activitate completă, bine delimitată de alte activităţi. Formarea
rezultatului din activităţile abandonate intervine din momentul când administraţia
întreprinderii a stabilit un plan precis de închidere a unei activităţi, fiind necesară
delimitarea a două tipuri de rezultat: rezultatul (exploatării) din această activitate, între data
începerii planului de abandon şi închiderea efectivă; rezultatul vânzării acestei activităţi.
Rezultatul activităţilor abandonate este prezentat în valoare netă, după impozitare.
Rezultatul elementelor extraordinare. Elementele extraordinare sunt definite prin
intermediul a două criterii 16:
- au o natură neobişnuită, adică elementul considerat are un grad ridicat de
anormalitate în raport cu activitatea ordinară a întreprinderii şi a mediului său;
- au o frecvenţa slabă, adică elementul trebuie să aibă o probabilitate scăzută de
a surveni în viitor, ţinând cont de mediul întreprinderii.
Sunt considerate elemente extraordinare :
- cazurile de forţă majoră, cum sunt cutremure de pământ şi alte cataclisme
naturale;
- consecinţele unei interdicţii provenind dintr-o reglementare nouă;
- pierderi din exproprieri de active aflate într-o ţară străină.

15
N. Feleagă, I. Ionaşcu, op. cit., p. 150
16
Belverd E. Needles, s.a., Principiile de bază ale contabilităţii, ed. a V-a, Ed. Arc, Chişinău, 2002, p. 639
 Dacă operaţiile nu îndeplinesc decât unul din cele doua criterii, ele sunt considerate
doar “excepţionale” şi trebuie înscrise în rezultatul operaţiilor curente.
Rezultatul schimbărilor în principiilor contabile aplicate. Schimbările în principiile
contabile sunt cele care rezultă din adoptarea unui nou principiu sau o nouă metodă pentru
aplicarea unui principiu vechi ca de exemplu: schimbarea unei metode de evaluare a
stocurilor, înlocuirea amortizării liniare cu cea degresivă şi invers, modificarea metodei de
contabilizare a contractelor pe termen lung, etc.

CAPITOLUL 2

PRINCIPII IMPLICATE DE DEFINIREA,

RECUNOAŞTEREA ŞI MĂSURAREA REZULTATULUI

1. Principiul rezultatului
Beneficiul este măsurat prin compararea veniturilor obţinute cu cheltuielile
absorbite. Toate veniturile şi cheltuielile trebuie să facă obiectul contului de profit şi
pierdere, deoarece numai astfel acest cont poate să exprime, în mod complet, întreaga
evoluţie a rezultatului pe o perioadă de mai mulţi ani. Pentru orice exerciţiu, contul de
profit şi pierdere trebuie să reflecte toate veniturile realizate şi toate cheltuielile înregistrate
pe durata perioadei respective, indiferent dacă provin sau nu din operaţii curente.17
Beneficiul se referă la întregul proces de activitate al întreprinderii. Orice regulă
sau procedură care imputa beneficiul numai unei părţi a acestui proces trebuie să fie
revizuită în mod constant, pentru a determina în ce măsură aceasta modifică mărimea
beneficiului fiecărui exerciţiu.

17
vezi Belverd E. Needles, op. cit., p. 436
 Dacă se doreşte un beneficiu exact, trebuie să se aştepte dizolvarea societăţii.
Pentru stabilirea unui beneficiu la nivel de exerciţiu, trebuie aplicate anumite principii şi
reguli, care relativizează exactitatea acestuia.
Subiectivitatea rezultatului este dată de faptul că aceasta depinde de persoana în
contul căreia se ţine contabilitatea, de principiile contabile agreate de un sistem contabil
sau altul, precum şi de politica adoptată de întreprinderi în materie de evaluare
patrimonială.
Dacă analizăm conceptul de rezultat din perspectiva persoanei în contul căreia se
ţine contabilitatea se constată că18:
 pentru proprietarii unei întreprinderi, rezultatul reprezintă diferenţa dintre venituri
şi toate cheltuielile, inclusiv cheltuielile financiare şi cheltuielile de personal,
necesare obţinerii şi vânzării producţiei;
 pentru ansamblul investitorilor întreprinderii, rezultatul este diferenţa dintre
venituri şi masa cheltuielilor, din care au fost excluse dobânzile plătite creditorilor ;
literatura de specialitate numeşte această formă de exprimare a rezultatului ca fiind
rezultat economic;
 pentru ansamblul părţilor participante la viaţa întreprinderii (aportori de capitaluri
şi salariaţi), rezultatul este dat de valoarea adăugată, adică de diferenţa dintre
venituri şi masa cheltuielilor, din care sunt excluse cheltuielile financiare şi
salariile, acestea fiind considerate venituri.

Din perspectiva acţiunii diferitelor principii contabile, se poate constata că

agrearea prudenţei şi a costurilor istorice conduce la un rezultat, în timp ce practicarea unei
contabilităţi de inflaţie conduce la un rezultat diferit. La nivelul unei întreprinderi, se poate
vorbi de trei rezultate: două calculate de contabilitatea financiară (unul, din raţiuni legate
de analiza financiară, şi celălalt, din raţiuni fiscale), iar un al treilea, determinat de
contabilitatea de gestiune, pentru măsurarea corectă a performanţelor întreprinderii,
compartimentelor, funcţiilor şi produselor acesteia.

Din perspectiva politicii adoptate de întreprindere, în materie de evaluare

patrimonială, pot fi determinate mărimi diferite ale rezultatului. Întreprinderea va alege
acea combinaţie de opţiuni care să corespundă cel mai bine intereselor sale. De exemplu,
pentru evaluarea ieşirilor din stoc în perioada de creştere a preţurilor: dacă interesul este de
a maximiza profitul, în vederea constituirii de rezerve şi a repartizării de dividende mai
18
vezi N. Feleagă, I. Ionaşcu, op. cit., p. 416
atractive, se va alege metoda FIFO care diminuează mărimea cheltuielilor; dacă interesul
însă, este de a minimiza impozitul pe profit ce urmează a fi vărsat la buget, întreprinderea
va alege metoda LIFO, care conduce la o maximizare a volumului cheltuielilor (în prezent
utilizarea ei este interzisă).

2. Principiul recunoaşterii rezultatelor

Rezultatul poate fi înregistrat în diferite puncte ale ciclului afacerilor 19:
- în momentul lansării comenzii de producţie (înregistrarea unui rezultat viitor);
- în momentul cumpărării elementelor destinate fabricaţiei (începutul ciclului);
- în momentul producţiei (pe măsura avansării în procesul de producţie);
- în momentul stocării produselor finite;
- în momentul facturării;
- în momentul livrării;
- la expirarea garanţiei privind bunurile livrate;
- în momentul încasării.

Contabilitatea financiară operează, astăzi, cu două logici (teze) principale :

a) teza conform căreia rezultatul ar trebui să fie contabilizat în mod progresiv, pe tot
parcursul ciclului de producţie, pe măsura avansării produselor şi lucrărilor în curs de
execuţie.
b) teza conform căreia rezultatul nu trebuie să se înregistreze decât într-un punct al
ciclului, atunci când există o mare probabilitate privind obţinerea rezultatului. Un astfel de
moment este cel al “realizării” şi face recurs la principiului prudenţei . Din punct de vedere
istoric, prudenţa s-a nuanţat de la ţară la ţară, generând trei practici de recunoaştere a
rezultatelor :
- fie la vânzare (varianta cea mai răspândită, acreditată şi de actualul sistem
contabil românesc);
- fie la încasare (varianta utilizată în practica veche românească);
- fie la expirarea termenului de garanţie acordat beneficiarilor (varianta
ultraprudenţă).

Spre exemplu, doctrina şi practica internaţională (IAS 11 Contracte de construcţii),

în materie de contracte pe termen lung, recunosc două metode de contabilizare a veniturilor
şi rezultatelor :
19
vezi C. Colette, J. Richard, op. cit, p. 142
  metoda terminării lucrărilor: metoda de contabilizare a veniturilor, conform căreia
acestea nu sunt constatate decât atunci când vânzarea bunurilor sau prestarea
serviciilor, care fac obiectul contractului, s-a încheiat, moment în care se determină
şi rezultatul;
 metoda avansării lucrărilor: metoda de contabilizare a veniturilor conform căreia
acestea sunt constatate pe baza proratei gradului de avansare a lucrărilor relative la
bunurile sau serviciile ce fac obiectul contractului; tot pe măsura avansării se
determină şi rezultatul.

CAPITOLUL 3

CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI

FINANCIAR

Având în vedere faptul că activitatea economică a întreprinderii produce bunuri şi

servicii pentru piaţă, ea poate fi considerată şi centru de calcul economic care presupune
compararea a două elemente20:
- valori produse şi vândute clienţilor, numite şi venituri;
- valori utilizate pentru a obţine veniturile, numite cheltuieli.

Diferenţa dintre aceste două structuri se defineşte ca fiind rezultatul din activitatea
economică desfăşurată. Se înţelege deci, din cele prezentate că, desfăşurarea oricărei
activităţi tehnic-economice de producţie, prestaţii comerciale, bancare, etc. implică în mod
inevitabil consumarea anumitor resurse în vederea obţinerii de bunuri şi servicii. Acestea
consumate reprezintă din punct de vedere financiar, veniturile ca unica sursă de acoperire a

20
Pântea I. P., Bodea Gh., Contabilitatea românească armonizată cu Directivele Contabile Europene,
Editura Intelcredo, Deva, 2003, p. 245
cheltuielilor şi de realizare a unui profit suficient pentru a asigura dezvoltarea şi mărirea
capitalului.21

3.1 STRUCTURA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR ÎN

CONTABILITATEA FINANCIARĂ

În contabilitate, cheltuielile se află în conexiune cu veniturile deja recunoscute,

proces cunoscut ca “matching”. Toate cheltuielile angajate în cursul exerciţiului care nu se
pot ataşa veniturilor realizate sunt recunoscute ca active, fiind imobilizate, stocate sau
repartizate asupra mai multor exerciţii.
Se poate aprecia că în contabilitatea financiară, cheltuielile se grupează din punct de
vedere al perioadei în care se realizează în:
- cheltuieli curente;
- cheltuieli înregistrate în avans;
- cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii;
- cheltuieli de plată.

Cheltuielile curente cuprind cheltuielile angajate şi recunoscute de rezultatul

exerciţiului curent sau în curs.
Cheltuielile înregistrate în avans şi cele de repartizat pe mai multe exerciţii sunt,
după caz, cheltuieli constatate sau angajate în exerciţiul “N”, dar recunoscute de rezultatul
exerciţiului ”N+1” sau exerciţiul “N+”( =1,…n).
Cheltuielile constatate în avans, prin natura lor reprezintă: chiriile plătite în avans,
abonamentele, taxele de locaţie, primele de asigurare şi dobânzile plătite anticipat.
Cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii cuprind:
- cheltuielile pentru reparaţii capitale neprevizibile;

21
A. Duţescu, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de contabilitate, Editat de
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Bucureşti, 2001, p. 62
 - cheltuieli pentru reparaţii curente şi revizii tehnice;
- cheltuieli amânate (cheltuieli iniţiale ale unor instalaţii pentru punere în
funcţiune, cheltuieli privind organizarea şi funcţionarea şantierelor de lungă
durată).
În ceea ce priveşte cheltuielile de plată sunt consumurile constatate efectiv pentru
care nu s-au primit până la includerea exerciţiului documentele de constatare (de exemplu:
drepturile cuvenite angajaţilor la închiderea exerciţiului cu titlu de concedii de plătit,
impozite şi taxe datorate, dobânzi datorate).

La organizarea contabilităţii financiare a cheltuielilor se ţine seama de unele din

principiile de organizare a contabilităţii şi anume22:
- potrivit principiului independenţei exerciţiului toate operaţiile care determină
cheltuieli sunt înregistrate în contabilitate în momentul producerii lor fără a ţine
seama de data plăţii lor. Reflectarea cheltuielilor în faza de angajare şi consum
face din contabilitatea financiară o contabilitate de angajamente;
- principiul prudenţei impune înregistrarea cheltuielilor cu amortizările şi
provizioanele indiferent de existenţa unor rezultate financiare favorabile;
- principiul necompensării interzice efectuarea de compensări între cheltuieli şi
venituri, înregistrate la conturi de rezultate diferite.

Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile într-o clasificare corespunzătoare

naturii activităţilor pe care le desfăşoară întreprinderea (exploatare, financiară şi
extraordinară) şi naturii resurselor consumate (materii prime, salarii, amortizări).23
În contabilitatea financiară cheltuielile sunt definite prin conţinutul clasei 6
,,Conturi de cheltuieli”. Sunt conturi de procese economice, cu funcţie contabilă de activ.
Se debitează cu eforturile facute de întreprindere, după natura lor şi de creditează cu ocazia
închiderii prin contul 121 Profit sau pierdere. Nu prezintă sold final.

1. Cheltuieli din activitatea de exploatare, respectiv cheltuielile ocazionate de

desfăşurarea activităţii înscrise în obiectul firmei, legate de producţie, prestări servicii şi
operaţii comerciale. Din această categorie fac parte:
- cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare; combustibilul;
ambalajele, piesele de schimb, seminţele şi materialele de plantat, furajele şi alte
22
M. Ristea, Contabilitatea întreprinderii, vol. I, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2001, p. 275
23
E. Horomnea, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii. Vol. I. Ed. Sedcom
Libris, Iaşi, 2001, p. 48
 materiale consumabile, costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate sau uzura
acestora, costul de achiziţie al energiei şi apei consumate, costul de achiziţie al
animalelor şi păsărilor şi costul mărfurilor vândute.
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, întreţinere şi reparaţii, redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii, studii şi cercetări inclusiv sumele plătite pentru contractele de
cercetare, cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori, comisioane, onorarii,
cheltuieli de protocol, reclamă, publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări,
detaşări şi transferări, poşta şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele).
- cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate suportate de unitatea
patrimonială ca: impozitul suplimentar pe salarii, impozit pe clădiri, taxe şi vărsăminte
asimilate (taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport, cotele
pentru constituirea fondului special de cercetare-dezvoltare) şi altele.
- cheltuieli cu personalul ca: salariile şi alte drepturi de personal, asigurările şi protecţia
socială, contribuţia unităţii la asigurările sociale şi pentru ajutorul de şomaj, cheltuielile
cu pregătirea şi perfecţionarea profesională şi alte cheltuieli cu personalul suportate de
unitatea patrimonială.
- alte cheltuieli de exploatare, cum ar fi pierderile din creanţe şi alte cheltuieli de
exploatare.

2. Cheltuieli din activitatea financiară cuprind:

- dobânzile curente aferente împrumuturilor primite;
- pierderi din creanţe legate de participaţii;
- pierderi din vânzarea titlurilor de plasament;
- diferenţe nefavorabile de curs valutar, din operaţiile curente şi disponibilităţi în
devize;
- sconturile acordate clienţilor;
- alte cheltuieli financiare (pierderi din creanţe de natură financiară şi altele).

3. Cheltuieli din operaţii extraordinare - reprezentând acele cheltuieli care nu sunt

legate de activitatea normală, curentă a activităţii patrimoniale.

4. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau

pierdere de valoare.

5. Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite reprezentând impozitul calculat

asupra profitului impozabil potrivit legii.
 Ceea ce este caracteristic pentru întregul model de contabilizare financiară a
cheltuielilor este aducerea lor la un anumit nivel de compatibilitate şi comparabilitate cu
veniturile, încât rezultatul exerciţiului (profitul sau pierderea) să încorporeze toate eforturile
financiare ale agentului economic, toate efectele exploatării, dar şi toate influenţele
conjuncturale sau accidentale, interne sau externe, în limita unui segment de gestiune foarte
clar delimitat.24

În contabilitatea financiară veniturile sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din clasa

7 Venituri. Sunt conturi de procese economice, cu funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu
realizarea veniturilor şi se debitează cu ocazia închiderii, în corespondenţă cu 121. Nu
prezintă sold final.
Veniturile se împart din punct de vedere al perioadei în care se realizează în:
- venituri curente;
- venituri înregistrate în avans;
- venituri de realizat.
Veniturile curente sunt constatate, înregistrate şi încorporate în rezultatul
exerciţiului curent.
Veniturile înregistrate în avans sunt constatate în exerciţiul “N” dar încorporate în
rezultatul exerciţiului “N+1”. Aceste venituri cuprind toate veniturile provenite din încasarea
anticipată a unor lucrări şi servicii (chirii, taxe, dobânzi pentru bonurile de trezorerie).
Veniturile de realizat sunt veniturile realizate efectiv în exerciţiul “N” şi încorporate
în rezultatul aceluiaşi exerciţiu, pentru care nu s-au întocmit documente de înregistrare (de
exemplu: vânzări de produse, lucrări şi servicii pentru care nu s-au întocmit şi depus
documente de încasare, veniturile de primit de la buget).
Contabilitatea financiară reflectă veniturile din momentul angajării lor. Conform
acestei concepţii sunt considerate componente ale veniturilor următoarele25:
- Toate încasările din vânzarea produselor fabricate, mărfurilor vândute, lucrărilor
executate şi serviciile prestate din momentul naşterii dreptului de a le încasa.
Sunt asimilate acestora şi variaţia stocurilor de produse fabricate şi comenzi în
curs de execuţie de la finele exerciţiului financiar faţă de cele de la începutul
acestuia.

24
Moisescu Florentina, Bazele contabilităţii – note de curs, Editura Europlus, Galaţi, 2007, pag 48
25
C. Staicu, Contabilitatea financiară armonizată cu Directivele Europene, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2002,
p. 125
 - Alte venituri generate de activitatea de exploatare curentă, din participarea la
tranzacţii financiare sau din activităţi excepţionale.
- Diminuări ale provizioanelor create în exerciţiul financiar anterior în măsura în
care acestea au rămas fără obiect.
Veniturile reprezentate prin contul de rezultate pot fi grupate după diverse criterii.
Din această diversitate două criterii pot fi reţinute de bază: cel al naturii veniturilor şi
respectiv cel al destinaţiei veniturilor.
În contabilitatea financiară veniturile se grupează în funcţie de natura activităţii
producătoare de rezultate (activitatea de exploatare, activitatea financiară, activitatea
extraordinară), iar în cadrul fiecărei activităţi, veniturile se delimitează în funcţie de natura
rezultatelor obţinute.
1. Venituri din exploatare, care cuprind:
- Venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi din servicii prestate.
Ele se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, a livrării lor pe
baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul de proprietate
a bunurilor respective asupra clienţilor.
- Veniturile din producţia stocată,
- Veniturile din producţia de imobilizări,
- Venituri din subvenţii de exploatare
- Alte venituri din exploatare curentă cuprinzând veniturile din creanţe recuperate şi alte
venituri din exploatare.
2. Venituri financiare cuprind: venituri din participaţii; venituri din alte imobilizări
financiare; venituri din creanţe imobilizate; venituri din titluri de plasament; venituri din
diferenţe de curs valutar; venituri din dobânzi; venituri din sconturi obţinute; alte venituri
financiare.
3. Venituri extraordinare, reprezentând acele venituri care nu sunt legate de
activitatea normală, curentă a unităţii patrimoniale.
4. Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare

3.2 SCURT ISTORIC ŞI EVOLUŢIA RECENTĂ A

 S.C. COLLIE PRODCOM S.R.L a luat fiinţă în anul 1992 cu numărul şi data
înregistrării la Registrul Comerţului J17/611/1992, avand codul fiscal RO 4650936. Încă
de la început s-a declarat ca societate comercială plătitoare de TVA. Durata dse funcţionare
a societăţii este nelimitată, cu incepere de la data înregistăarii la Camera de Comerţ şi
Industrie iar modificările de capital şi forma de proprietate se fac în conformitate cu
legislaţia din Romania.
În prezent îşi desfaşoară activitatea de producţie şi vânzare în localităţile Tecuci şi
Luduş, îndeplinînd cu succes obiectivele stabilite de patronat.

Actul constitutiv al societăţii cuprinde:

Forma juridică: Subscrisa persoană juridică de naţionalitate română, îşi
desfaşoară activitatea în conformitate cu legile în vigoare şi cu statutul societăţi. Forma
juridică a societăţi este de societate cu răspundere limitată.
Denumirea societăţii:
Sediul social: Sediul social: s
Durata societăţii: Durata de funcţionare a societăţii este nelimitată în timp, cu
începere de la dată înmatriculării acesteia la Registrul Comerţului.
Obiectul societăţii: Activitatea principală a societăţii este: 4799 – Comerţ cu
amănuntul în magazine specializate
Capitalul social: Capitalul subscris şi vărsat este de 10.000 RON .
Administrarea şi prezentarea: Societatea este administrată, pe durată nelimitată de
o persoana fizică, cetăţean român.
Beneficii şi pierderi: Asociatul unic încasează în totalitate beneficiile şi suportă în
totalitate eventualele pierderi.
Forţa de muncă: Societatea va putea angaja personal cu contract de muncă, cu
repectarea prevederilor Codului Muncii şi regimului de Asigurări Sociale. Are în prezent 9
salariaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Necesarul de personal angajat pe
bază de contract de muncă în condiţiile codului muncii este stabilit de către conducerea
firmei.
Dizolvarea şi lichidarea: Societatea se dizolvă prin voinţa asociatului unic,
imposibilitatea realizării obiectului de activitate, faliment sau micşorarea capitalului sub
limita legală.
 Cu o experienţă de 6 ani în domeniul decorării ferestrelor cu perdele, draperii,
draperii storuri romane, diverse orrnamente, firma s-a axat în principal pe satisfacerea
nevoii tot mai mari de produse diversificate pentru ferestre şi asigurarea serviciilor aferente
de calitate.
Firma este specializata pe următoarele domenii:
 Execuţia completă a lucrărilor de decorare a ferestrelor la care se pot adăuga şi
altele (ex. cuverturi, perne, etc) din materiale importate de firma din Spania şi
Olanda (inclusiv materiale ignifuge);
 Confecţionarea la comandă de feţe de masă şi huse scaune, diverse modele
pentru restaurante din materiale importate de firma din Spania şi Olanda
(inclusiv materiale teflonate);
 Producţie de şine din aluminiu (inclusiv curbarea acestora) cu manevrare
normală, cu şnur sau electrică (inclusiv telecomandă) şi mecanisme pentru storuri
romane, din materiale importate de firma din Spania şi Italia;
 Import şi distribuţie la comandă către diferite firme specializate de materiale
textile (Spania şi Olanda), rejanse (Italia) şi greutăţi de şnur design (Olanda).
 Produse pentru retaileri/colaboratori - şine aluminiu drepte sau curbe - cu sau
fără acţionare, galerii curbe, materiale textile.

Servicii de măsuratoare şi montaj oferite de

a. Pentru distante D ≤ 25 km în jurul unui showroom – măsurare + transport + montaj
sunt executate gratis
b. Pentru 25 km < D < 100 km - măsurare + transport + montaj - gratis pentru
comenzi mai mari de 1500 EURO, iar pentru comenzi mai mici măsurarea şi
montajul sunt gratis, iar transportul se calculează conform formulei: preţ transport =
4 x D x 0.3 lei (doua drumuri dus-întors), unde D reprezintă distanţă de la
showroom la client.
c. Pentru D>100km – măsurare + transport + montaj - gratis pentru comenzi mai mari
de 3000 EURO, iar pentru comenzi mai mici măsură toarea şi montajul sunt gratis,
iar transportul se calculează cu acelaşi algoritm de calcul ca la punctul 2.
Specialiştii din firma pot veni în ajutor, arătând felul în care se fac măsurătorile şi
dimensiunile de care are firma nevoie pentru a putea fi executate comenzile şi a evalua
aproximativ preţurile totale ale unei lucrări, înainte de a efectua ei măsurătorile (mai ales în
cazul clienţilor finali aflaţi la distanţă de show-room).

Echipa asigurarea serviciilor complete la cerere;

- creativitatea;
- experienţă, competenţă în a decide folosirea produsului potrivit sau
combinarea reuşită a produselor.

Personalul specializat al firmei oferă servicii pentru:

- Servicii pentru designeri/alţii: consultanţă, expertiză sisteme de prindere,
furnizare materiale textile, accesorii, sisteme de prindere, perdele, decoruri
şi ornamente confecţionate la comandă din materialele noastre, livrarea
produselor la destinatar.
- Servicii/ produse pentru clienţi finali: proiectare, consultanţă, măsurătoare,
transport şi montaj pentru perdele , decoruri, ornamente origInale -
confecţionate la comandă din materialele alese - şi/sau pentru produse de
protecţie solară.
- Produse pentru retaileri/colaboratori: şine aluminiu drepte sau curbe - cu
sau fără acţionare, galerii curbe, materiale textile.

3.3 ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

Compartimentul financiar–contabilitate din cadrul este subordonat directorului

economic şi constituie îndeplinirea sarcinilor stabilite de conducerea unităţii în domeniul
financiar-contabilitate.
Biroul financiar are ca obiective următoarele:
- asigurarea capitalului şi a fondurilor necesare desfăşurării unei activităţi
normale şi evidenţei acestora;
 - planificarea, urmărirea şi evidenţa mijloacelor şi valorilor de trezorerie;
- conduce evidenţa veniturilor grupate pe activităţile de bază (exploatare,
financiare, extraordinare) şi furnizează informaţiile privitoare la acestea în
vederea întocmirii contului de profit şi pierdere;
- efectuarea la timp şi în bune condiţii a tuturor operaţiilor de încasări şi
plăţi;
- calcularea şi evidenţa drepturilor băneşti ale personalului;
- ţine evidenţa împrumuturilor ,creditelor, a decontărilor cu terţii;
- asigură încasarea obiectelor de orice natură;
Biroul Contabilitate are ca principale atribuţii:
- înregistrarea corectă şi la timp, în mod cronologic şi sistematic, pe baza
documentelor justificative a tuturor operaţiilor patrimoniale;
- controlul asupra operaţiilor patrimoniale efectuate;
- inventarierea patrimoniului;
- întocmirea registrului inventar;
- întocmirea lucrărilor de sinteză, bilanţ şi anexa la bilanţ, contul de profit şi
pierdere, raportul de gestiune;
- furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor privind patrimoniul şi
rezultatele obţinute;
- evidenţa şi calculaţia costurilor;
- determinarea şi analiza rentabilităţii pe produse şi lucrări.

În cadrul Biroului Contabilitate sunt organizate mai multe compartimente de lucru

care execută lucrări omogene:
- compartimentul contabilitatea imobilizărilor ţine evidenţa sintetică şi
analitică a imobilizărilor, stabileşte metodele de evaluare şi de contabilitate
a stocurilor, participă la evaluarea stocurilor constatate la inventar în
vederea întocmirii bilanţului;
- compartimentul contabilitatea cheltuielilor conduce evidenţa cheltuielilor
grupate pe activităţile generatoare ale acestora (exploatare, financiare,
extraordinare), iar în cadrul acestora pe feluri de cheltuieli, asigură
articularea cu contabilitatea de gestiune, participă la întocmirea
documentului de sinteză “Cont de profit şi pierdere” furnizând informaţii
privind rubricile de cheltuieli;
 - compatimentul inventarierea şi evaluarea patrimoniului realizează cu
celelalte compartimente şi servicii inventarierea patrimoniului, coordonează
ansamblul lucrărilor efectuate în acest scop, evaluează la sfârşitul
exerciţiului toate elementele patrimoniale în vederea stabilirii mărimii reale
a acetora, cu această ocazie estimându-se deprecierile în scopul calculării şi
înregistrării amortismentelor şi provizioanelor.

Biroul contabilitate de gestiune are ca obiective:

- elaborarea bugetelor de gestiune pe activităţi, sectoare, produse;
- fundamentarea costurilor;
- colectarea şi repartizarea cheltuielilor efective pe destinaţii;
- efectuează calculul costului de producţie efectiv al produselor fabricate,
inclusiv al producţiei neterminate;
- asigură contabilitatea producţiei prin evidenţa decontărilor interne privind
costul producţiei obţinute în cursul lunii;
- stabileşte abaterile de la costurile prestabilite şi ia măsuri de remediere a
deficienţelor.
În exercitarea funcţiilor ce-i revin, Compartimentul financiar-contabilitate
colaborează cu celelalte birouri şi compartimente, cu secţiile de producţie, cu băncile unde
societatea are conturi deschise, cu Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice precum şi cu
compartimentele de contabilitate din cadrul societăţilor comerciale sau regiilor autonome
cu care unitatea are relaţii.

. Această variantă permite lucrul in sistem multi-valută şi deschiderea unui număr

nelimitat de gestiuni, ce pot fi organizate după orice metodă de descarcate (FIFO, LIFO,
Preţ mediu, Preţ mediu pe unitate, Preţ cu amanuntul, custodie, trasabilitate).
In cadrul fiecarei gestiuni se pot urmări un număr nelimitat de tipuri de articole.
Sistemul permite interconectarea cu programul BANI pentru evidenţa personal - salarizare,
şi cu sistemul POS - CODEBAR, sistem ce permite vânzarea on-line în unităţile cu
desfacere en-detail (emulare de tastatură pentru casele de marcat).
Produsul este înzestrat cu un mecanism ce permite modificarea formatelor de
imprimare (în ceea ce priveşte atât conţinutul, cât şi în ceea ce priveşte antetul şi subsolul
listelor). De asemenea utilizatorul va putea modifica pentru fiecare tip de raport culoarea şi
marimea fontului, spaţierea dintre rânduri precum şi fundalul de imprimare. Se asigură
calculul automat de totaluri sau subtotaluri în funcţie de anumite informaţii cheie ce pot fi
definite de utilizator

3.4. PURTĂTORII DE INFORMAŢII PRIVIND

CONTABILITATEA REZULTATULUI

Înregistrarea cheltuielilor în contabilitate se realizează pe baza documentelor

primare, documente ce corespund naturii şi felului cheltuielilor. În ele se consemnează
consumul de factori de producţie (materiale, salarii, consumul de imobilizări) sau
modalitatea de plată a obligaţiei faţă de terţi.26
Cele mai importante documente în care se consemnează cheltuielile unităţii
patrimoniale, documente utilizate şi la
 Documente privind cheltuielile cu activele imobilizate:
- situaţia de calcul şi repartizare a amortizării;
- proces verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe, de declarare a
unor bunuri materiale;
- facturi şi situaţii de lucrări.
 Documente privind cheltuielile cu materii prime, materiale şi mărfuri:
- bon de consum (colectiv);
- fişă limitată de consum (colectivă);
- fişa de calcul a uzurii obiectelor de inventar;
- centralizatorul vânzărilor zilnice (mărfuri);
- foaia de parcurs.
 Documente privind cheltuieli cu mijloace băneşti şi din decontări:
- chitanţa (pentru operaţii în valută);
- chitanţă fiscală;
- proces verbal de plăţi;
- dispoziţie de plată-încasare către casierie;
- decontări de cheltuieli.
 Documente privind cheltuielile cu salariile şi alte drepturi de personal:
- stat de salarii;

26
Epuran M., Cotleţ D., Ineovan F., Pereş I., Contabilitate financiară, Editura de Vest, Timişoara, 1998,
p. 79
 - situaţii de calcul, decontare şi repartizare a contribuţiei la asigurări sociali şi
la constituirea fondului pentru plata ajutorului de şomaj;
- situaţii de calcul pentru constituirea fondurilor de cercetare, a fondurilor de
risc şi accidente;
- decont de cheltuieli (pentru deplasări externe);
- decont pentru cheltuieli valutare (transporturi internaţionale).

Documentele primare utilizate pentru consemnarea operaţiilor procesului de

desfacere se creează începând cu faza de planificare şi continuă cu angajarea livrării,
expedierea şi încasarea valorii produselor.
Desfăşurarea procesului de desfacere a produselor are loc în conformitate cu planul
de desfacere, corelat cu celelalte secţiuni ale planului economic şi financiar al unităţii
patrimoniale.27
Angajarea livrărilor se face prin comenzile beneficiarilor şi contractele economice
încheiate cu aceştia. La termenele de livrare, prin grija compartimentului de desfacere, se
întocmeşte dispoziţia de livrare în baza căreia depozitul pregăteşte expedierea produselor
finite la beneficiari şi înregistrează cantităţile livrate în fişa de magazie.
Avizul de însoţire a mărfii constituie un document însoţitor al transportului în cazul
când factura se întocmeşte ulterior.
Factura emisă se înregistrează în jurnalul pentru vânzări pentru stabilirea TVA
colectată în perioada respectivă, în registrul-jurnal ca document obligatoriu de înregistrare
cronologică a mişcării elementelor patrimoniale şi în jurnalul pentru vânzarea produselor
(sau mărfurilor) şi alte ieşiri.
Registrul pentru evidenţa veniturilor reprezintă documentul contabil utilizat de
unităţile patrimoniale care practică forma de contabilitate pe jurnale, care au un volum
mare de operaţiuni, unde veniturile sunt înregistrate pe activităţi după natura lor.
Ca document de transport a produselor se utilizează dupa caz, buletinul de
mesageri, scrisoarea de trăsătură sau conosamentul, iar pentru garantarea calităţii
produselor livrate certificatul de calitate şi certificatul de garanţie.

27
M. Epuran, op. cit., p.80
 3.5 DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI LA

Societatea comercială înregistrează în contabilitate în anul 2010, următoarele

operaţiuni:
- se înregistrează factura de la S.C. cu nr.15930, pentru consumul de apă în valoare de
3.800 lei, TVA 24%.
% = 401.0088 43.000
605 3.500
4426 800
- se înregistrează facturăa primită de la S.C. Rosal Grup S.R.L.,nr.25102, factură de
prestaţie salubritate, în valoare de 2.466 lei, TVA 24%.
% = 401.0007 3.058
605 2.466
4426 592
Ulterior se face plata prin casă :
401.0007 = 5311.1 3.058
- înregistrăm factură de la E-ON GAZ ROMANIA S.A. cu nr. 10307564774, factură de gaz
de la punctul de lucru Luduş, în valoare de 869,58 lei, TVA 24%.
% = 401.0008 582,28
605 469,58
4426 112,70
- se înregistrează factura ROMTELECOM S.A., nr.366341, factură de telefonie fixă de la
Luduş, în valoare de 405,15 lei TVA 24%.
% = 401.0006 130,39
626 105,15
4426 25,24
- Ulterior se face plata prin bancă:
401.00016 = 5121.2 130,39
- se primeşte factura de la CHEQUE DEJEUNER ROMANIA S.A., nr. 84741, în valoare
de 1859,69 lei din care 9822,48 lei reprezentând valoarea tichetelor de masă, şi
comisionul de 30.00 lei cu TVA 24%.
5328 = 401.0013 1822,48
% = 401.0013 37,20
627 30,00
4426 7,20

Ulterior se face plata prin bancă:

 401.0013 = 5121.2 1859.69
- se înregistrează o factură de la. cu nr. 34380, factură de piese de schimb în valoare de
108,87lei, TVA 24%.
% = 401.0037 135,00
6024 108,87
4426 26,13
Ulterior se face plata prin bancă:
401.0037 = 5311.1 135,00
- se înregistrează o factură primită de la nr.697 reprezentând obiecte de inventar în
valoare de 1342,17 lei, TVA 24%.
% = 401.0096 1664,29
303 1342,17
4426 322,12
- se înregistrează factura primită de la C.N. POŞTA ROMANA S.A.,nr. 3359 reprezentând
cheltuieli cu servicii la terţi în valoare de 399lei, TVA24%.
% = 401.0097 495
628 399
4426 96
- se înregistrează factura de la, factură de materiale auxiliare în valoare de 393,34lei, TVA
24%.
% = 401.0098 487,74
6021 393,34
4426 94,40
- se înregistrează factura de la cu nr. 29262, factură de transport în valoare de 490,30lei,
TVA 24%.
% = 401.0048 607,97
624 490,30
4426 117,67
- se înregistrează factura primită de la, nr. 8369, factură de telefonie mobile în valoare de
4.288lei, TVA 24%.
% = 401.0018 5.317
626 4.288
4426 1.029
Ulterior se face plata prin bancă:
401.0018 = 5121.2 5.317
- se înregistrează factura de marfă primită de la, nr.64397 în valoare de 7914.3lei, TVA
24%.
% = 401.0021 9813.7
371 7914.3
4426 1899.4
Ulterior se face plata prin bancă:
 401.0021 = 5121.2 9813.7
- se înregistrează factura de transport primită de la , nr. 4615508 , în valoare de 433,00
lei, TVA 24%.
% = 401.0054 536,92
624 433,00
4426 103,92
Ulterior se face plata prin bancă:
401.0054 = 5121.2 536,92

Fig.1 Fisa de consum la productie

- se înregistrează factura primită de la cu nr. 328, factură de servicii la terţi în valoare de

1220,00lei, TVA 24%.
% = 401.0087 1512,80
628 1220,00
4426 292,80
Ulterior se face plata prin bancă:
401.0087 = 5121.2 1512,80
- se înregistrează factura de energie electrică primită de nr.194693956, în valoare de
224,53 lei, TVA 24%.
% = 401.0005 278,42
605 224,53
4426 53,89
Ulterior se face plata prin bancă:
401.0005 = 5121.2 278,42
- se înregistrează fondul de salarii şi cotele sferente acestora:
641 = 421 76.168
6451 = 4311 25.484
6452 = 4371 3.797
6453 = 4313 5.464
635 = 4471 1.587
635 = 4472 2.380
- se înregistrează factura primită de la nr.368873 , factură de materiale consumabile în
valoare de 52,00 lei, TVA 24%.
% = 401.0095 64,48
6028 52,00
4426 12,48

Fig.2 Operatiuni de plata prin casa

Ulterior se face plata în numerar:
401.0095 = 5311.1 64,48
- se înregistrează o factură de marfă primită de la nr. 64447 în valoare de 119,06 lei, TVA
24%.
% = 401.0021 147,64
371 119,06
4426 28,58
Ulterior se face plata prin bancă:
401.0021 = 5121.2 147.64
- se înregistrează factura primită de la. cu nr. 90474807 în valoare de 182,70euro, la un
curs euro = 4,2923lei din ziua curentă.
182,70 euro x 4,2923lei = 784,20lei
301 = 401.0030 784,20

Fig.3 Operatiuni de intrare a facturilor externe la S.C. Collie Prodcom S.R.L.

- se înregistrează factur primită de la cu nr.G672719 în valoare de 542,33 euro la curs

euro = 4,2923lei din ziua curentă.
542,33euro x 4,2923lei = 2327,84lei
301 = 401.0028 2327,84
- se înregistrează factura primită de la cu nr.G676358 în valoare de 207,00euro la un
curs euro = 4,2997lei.
207,00euro x 4,2997lei = 890,04lei
301 = 401.0028 890,04
- se înregistrează factura primită de la. cu nr. 90477342 în valoare de 688,41euro euro la
un curs euro = 4,2892lei.
688,41euro x 4,2892lei = 2952,73lei
401.0030 = 301 2952,73
- se înregistrează factura primită de la cu nr. C076425 în valoare de -20,73euro la un
curs euro = 4,2901lei.
-20,73euro x 4,2901lei = -88,93lei
301 = 401.0055 88,93
- se înregistrează factur primită de la cu nr. C076426 în valoare de -35,65euro la un curs
euro = 4,2901lei.
-35,65euro x 4,2901ei = -152,94lei
301 = 401.0055 152,94
- se înregistrează facturarea produselor finite catre clienţi
 4111.0002 = % 4.765,45
701 3.843,00
4427 922,34

- se înregistrează valoarea ambalajelor ieşite din gestiune prin vânzare către terţi odată cu
mărfurile pe care le conţin – pe baza avizului de expediere şi facturii emise către clienţi.
608 = 381 3.200
- se înregistrează valoarea ambalajelor restituibile dar nerestituite furnizorului, datorită
degradării la client:
608 = 409 234
- înregistrarea facturii de reparaţii emise de furnizori pentru reparaţii curente:
% = 401 1664,29
611 1342,17
4426 322,12
- se înregistrează factura de la furnizor pentru chirii facturate de terţi pentru deţinerea de
spaţii de exploatare:

% = 401 1.240
612 1.000
- se achită direct cu 4426 240
numerar asigurarea bunurilor:
613 = 401 1.145
- se înregistrează comisioane cuvenite terţilor pentru onorarii aferente jurişti şi experţilor
contabili şi facturate de aceştia.
% = 401 744
622 600
4426 44
- se înregistrează factura de la furnizor, pentru cheltuielile de protocol:
623.1 = 401 567,78
- înregistrarea facturii de la furnizor pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate:
% = 401 372
623.2 300
4426 72
- plata din cont a comisioanelor bancare:
627 = 5121 236,04
- se înregistrează lunar amortizarea (deprecierea ireversibilă) a imobilizărilor corporale,
calculate conform planurilor de amortizare:
 6811 = 281 2.344
- se înregistrează constituirea de provizioane pentru litigii:
6812 = 1511 1.500
- donaţiile şi subvenţiile acordate altor societăţi, pe bază de proces verbal:
6582 = 345 1.000
sau imobilizări corporale amortizabile:

% = 213 2.200
281 1.800
6582 400
În ambele cazuri se înregistrează TVA colectată aferentă :
635 = 4427 48
- se înregistrează plata datoriilor şi scurt pe baza de OP şi facturi iniţiale:
% = 5124.2 17.989,93
401.0055 16.194,24
665 1.795,69
- se înregistrează dobânzile datorate aferente împrumuturilor:
666 = 168.2 125,72
- se calculează sconturile acordate clien ților prin aplicarea procentului prevazut în
contract la valoarea netă financiară:
667 = 411 200
sau odată cu încasarea:
% = 411 200
5121(5311) 185
667 15
- veniturile din vânzarea semifabricatelor care se înregistrează cu ocazia vânzării lor, pe
baza facturii emise către clienţi :
411.1= % 135,00
702 108,87
4427 26,13
- veniturile din vânzarea produselor reziduale care se înregistrează cu ocazia vânzării
lor, pe baza facturii emise către clienţi:
411.1 = % 37,20
703 30,00
4427 7,20
- veniturile din prestări servicii care se înregistrează pe baza facturii emise către clienţi
cu ocazia efectuării diverselor lucrări :
411.1 = % 582,28
704 469,58
4427 112,70
- înregistrarea facturii emise către chiriaşi:
 461 = % 163,37
706 131,75
4427 31,62
- înregistrarea fără factură:
418 = % 163,37
706 131,75
4428 31,62
- înregistrarea şi încasarea facturii în avans:
461 = % 135,00
472 108,87
4427 26,13
şi lunar:
472 = 706 21,5
- înregistrarea chiriilor datorate de angajaţi societăţii:
4282 = % 681,86
706 549,89
4427 131,97
- înregistrarea veniturilor din producţia de imobilizări corporale terminate:
2112 = 722 20.000
- producţia neterminată la sfârşitul anului:
231 = 722 4.500
- şi ulterior, cu ocazia finalizării imobilizărilor şi recepţiei acestora:
212 = % 24.500
231 4.500
722 20.000
- înregistrarea subvenţiei de primit, pe baza avizării de la bugetul statului:
445 = 741 3.450
- anularea provizioanelor rămase fără obiect în situaţiile litigiilor:
1511 = 7812 1.500
- plata datoriilor pe termen scurt:
401 = % 1.954
5124 1.864
765 90
- încasarea creanţelor de la debitorii diverşi:
5124 = % 1.567
461 1.455
765 112
- se înregistrează dobânzile de încasat de la bănci:
5121 = 766 34
- se înregistrează reduceri financiare acordate de furnizor:
401 = % 867,45
5121 800,00
767 67,45
 În vederea stabilirii rezultatului exerciţiului financiar aferent lunii ianuarie 2010, se
vor închide conturile de venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul 121 Profit sau
pierdere.
- închiderea conturilor de cheltuieli:
121 = % 162.286,52
601 74.367,80
6021 5.614,92
6022 1.595,32
6024 518,17
6028 398,05
605 1.073,55
607 60.412,50
624 3.618,19
626 1.303,67
627 655,15
628 1.271,97
635 44,00
641 5.804,00
6451 1.265,00
6452 44,00
6453 302,00
665 47,81
666 112,27
6811 3.727,15
691 110,00
- se înregistrează închiderea conturilor de venituri:
% = 121 183.015,75
701 101.405,02
707 1.616,13
711 79.965,38
766 29,22
Rezultat = Total venituri – total cheltuieli = 1.593,41 lei
Rezultatul brut = Venituri - Cheltuieli = 183.015,75 – 173.879,93 = 32.322,64 lei
Profitul net = Profitul brut – Impozitul pe profit = 32.322,64 – 5.171,62 lei
Profitul net = 27.151,02 lei
Impozitul pe profit = 16 % * 32.322,64 = 5.171,62 lei
- închiderea contului de cheltuili cu impozitul pe profit:
691 = 441 5.172

Repartizarea rezultatelor
 Conform legislaţiei în vigoare, prin hotărârea AGA, profitul net se va repartiza pe
următoarele destinaţii:
- construirea rezerve legale (5% din profitul brut contabil, anual, până la atingerea
sumei de 20% din capitalul social);
129 Repartizarea profitului = 1061 Rezerve legale

-constituirea rezervelor statutare şi altor rezerve:

129 Repartizarea profitului = %
1063 Rezerve statutare
1068 Alte rezerve

- repartizarea pentru participarea personalului la profit:

129 Repartizarea profitului = 424 Prime reprezentând participarea
personalului la profit

- repartizarea de dividende de plată cuvenite acţionarilor/asociaţilor.

129 Repartizarea profitului = 457 Dividende de plată

Dividendele se plătesc asociaţilor în proporţie cu cota de participare la capitalul social.

- creşterea capitalului social:
129 Repartizarea profitului = 1012 Capitalul subscris vărsat

-acoperirea de pierderi din anii anteriori:

129 Repartizarea profitului = 107 Rezultatul profit

Repartizarea cotei managerului din profitul net se înregistrează:

129 Repartizarea profitului = 462 Creditori diverşi

Suma se impozitează:
462Creditori diverşi = 444 Impozitul pe salarii

şi se virează impozitul pe salarii la bugetul statului:

444 Impozitul pe salarii = 5121 Conturi la bănci în lei

Dacă din suma netă, o parte se investeşte în capitalul societăţii (cel puţin 50% din cota
brută):
462 Creditori diverşi = 456 Decontări cu asociaţii privind
capitalul

- Restul sumei se achită managerului prin casierie:

462 Creditori diverşi = 5311 Casa în lei

- suma nerepartizată se raportează în anul următor ca profit nerepartizat:

 129 Repartizare profit = 117 Rezultatul raportat

- ulterior acesta se poate repartiza:

107 Rezultatul raportat = %
1012 - creştere de capital social
1068-constituire de alte rezerve
457-dividende de plată

- După aprobarea bilanţului anual:

121 Profit şi pierdere = 129 Repartizare profit

Dacă total venituri (Rc121)< total cheltuieli (RD121), soldul debitor reflectă
pierderea obţinută. Ea se raportează în anul următor ca pierdere neacoperită:

117 Rezultatul raportat = 121 Profit şi pierdere

- Ulterior pierderea se va acoperi din diverse surse , prin hotărârea adunării generale a
asociaţilor astfel:
% = 117 Rezultatul raportat
1061 Rezerva legală
1068 Alte rezerve
129 Repartizare profit
1012 Capital subscris vărsat
 CAPITOLUL 4

ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ALE

Contul de profit şi pierdere furnizează investitorilor şi creditorilor informaţii

necesare previziunii valorilor şi capacităţii intreprinderii de a genera fluxuri de
trezorerie. În felul acesta, investitorii pot să evalueze cu mai mare exactitate valoarea
economică a întreprinderii, iar creditorii pot să determine măsura în care întreprinderea
va fi capabilă să-şi ramburseze datoriile.

4.1 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE – INSTRUMENT

FINANCIAR DE MĂSURAREA PERFORMANŢELOR
ÎNTREPRINDERII

Întrucât contul de profit şi pierdere oferă informaţii care să permită evaluarea

performanţelor trecute ale intreprinderii, el permite şi cel puţin o actualizare şi
extrapolare a celor mai importante tendinţe din trecut.
Atunci când există o corelaţie raţională intre performanţele trecute şi cele viitoare,
estimarea rezultatelor şi fluxurilor de trezorerie viitoare va fi aproape de realitate.
Pe de altă parte contul de profit şi pierdere oferă utilizatorilor informaţia necesară
determinării riscului sau gradului de incertitudine, în legătură cu fluxurile de trezorerie
viitoare28. Pentru cǎ, furnizând informaţiile care explică compoziţia beneficiilor - venituri,
cheltuieli, câştiguri şi pierderi - el scoate de fapt în evidenţă relaţiile care există între aceste
elemente.

28
Georgescu N., „Analiza bilanţului contabil”, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2002, p. 138-140
 De exemplu, clasificarea rezultatelor în cele trei genuri de activitate: exploatare,
financiare şi extraordinare, permite să se separe ceea ce se obtine din activităţile normale,
rezultate care au o semnificaţie mai mare, de rezultatele activităţilor ocazionale şi
evenimentelor neobişnuite.
Contul de profit şi pierdere este util şi altor categorii de utilizatori:
- clienţii, asupra măsurii în care întreprinderea le poate furniza bunurile şi
serviciile de care au nevoie;
- sindicatele, asupra nivelului rezultatelor în vederea negocierii de noi
convenţii colective;
- guvernele, la rândul lor utilizează informaţiile privind rezultatele, pentru
fundamentarea politicilor economice şi fiscale.
Bilanţul şi Contul de profit şi pierdere sunt considerate cele mai importante
documente de raportare financiară, cel puţin din prisma producătorilor (profesioniştilor
contabili). De asemenea, au fost întreprinse o serie de studii pentru a se putea acorda un
scor importanţei celor două documente. Astfel, s-a constatat că în sistemele contabile
naţionale, bazate pe implicarea majoră a statului în activitatea de normalizare29, accentul
cade asupra bilanţului, ca principal document de raportare. În ţara noastră s-a introdus
modelul contului de profit şi pierdere care are la bază clasificarea după natura veniturilor
şi cheltuielilor. Forma de prezentare a structurilor în cadrul contului este cea de listă.

Prezentarea contului de rezultate în format “listă”

Venituri din vânzarea de mărfuri (ct.707) Valoarea netă a cifrei de
afaceri
Producţia vândută (ct. 701 la 708)
Cifra de afaceri (rd 1+2)
Venituri din Variaţia stocului de produse
solduri creditoare
producţia finite şi de produse în curs de
stocată (ct. 711) fabricaţie
solduri debitoare
Lucrari efectuate de
Venituri din producţia imobilizată (ct. 721 + 722) întreprindere pentru ea însăşi
şi trecute în activ
Producţia exerciţiului (rd 2 + 4 - 5 + 6) Alte venituri din exploatare
Venituri din subvenţii de exploatare (ct. 741)
Alte venituri din exploatare (ct. 754 + 758)
Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare
(ct. 781)

29
Drehuţǎ E., „Manualul expertului contabil şi al contabilului autorizat”, Ed. Agora, Bacǎu, 2002, p. 96
I. VENITURI DIN EXPLOATARE –
Total (rd 3 + 4 - 5 + 6 + 8 la 10)
a)Cheltuieli cu materiile prime
Cheltuieli privind mărfurile (ct 607)
b)Alte cheltuieli externe
Cheltuieli cu materii prime (ct 601)
Cheltuieli cu materii consumabile (ct. 602)
Cheltuieli cu energia şi apa (ct 605)

Alte cheltuieli materiale (ct. 602 + 603 +604 + 606 + 608)

Cheltuieli materiale - total (rd 13 la 16)

Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi (ct 611 +
628)
Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct 635) Cheltuieli de personal (a + b)

Cheltuieli cu remuneraţiile personalului (ct 641) a) Salarii

b) Cheltuieli sociale (cu
Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială (ct 645) menţionarea separată a celor
care se referă la pensii)
Cheltuieli cu personalul - total (rd 20 + 21)
Alte cheltuieli de exploatare (ct 654 + 658) Alte cheltuieli de exploatare
Sursa: Georgescu N., „Analiza bilanţului contabil”, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2002, p. 167

Varianta structurării cheltuielilor şi veniturilor după natura lor a fost preferată

întrucât s-a pornit de la ideea că structurarea după destinaţia cheltuielilor întreprinderii
prezintă numeroase inconveniente în analiza economico-financiară şi în formarea
indicatorilor macrocontabili.
De asemenea, delimitarea funcţiunilor (destinaţiile) este de natură subiectivă şi
uneori destul de dificil de realizat, având în vedere complexitatea şi varietatea activităţilor
ce se desfăşoară într-o întreprindere.
Acesta oferǎ avantajul că permite delimitarea rezultatului curent (provenit din
activităţile de exploatare şi financiară), de rezultatul excepţional, ştiind că acesta din
urmă prezintă o variaţie semnificativă de la un an la altul şi de la o întreprindere la alta.
De asemenea, această delimitare este necesară şi pentru faptul că rezultatul curent
este un indicator important în aprecierea performanţelor activităţii oricărei întreprinderi.
După cum am arătat anterior, Directiva a IV-a dă posibilitatea optării pentru o
variantă din patru-vertical, orizontal, după destinaţie, după natură - în ceea ce priveşte
contul de profit şi pierdere.
Structura contului de profit şi pierdere adoptată de ţara noastră comparativ cu
structura recomandată de Directiva a IV-a a C.E.E. este prezentată anterior.
 În Franţa, contul de rezultate, ca parte componentă a documentelor de sinteză, se
poate prezenta sub formă tabelară sau sub forma de listă, iar principiul de clasificare a
veniturilor şi cheltuielilor este în funcţie de natura lor. Oricare ar fi prezentarea, sub formă
tabelară sau de listă, cheltuielile şi veniturile sunt clasificate în trei categorii după cum sunt
legate de activitatea industrială şi / sau comercială curentă (cheltuieli şi venituri de exploatare),
de operaţiuni financiare (cheltuieli şi venituri financiare) sau de operaţiuni excepţionale
(cheltuieli şi venituri excepţionale).
În Regatul Unit al Marii Britanii, Legea societăţilor comerciale propune30 ca din punct
de vedere a modului de prezentare a contului de profit şi pierdere, să existe patru modele,
rezultate din combinarea celor două moduri de analiză a cheltuielilor, după funcţie sau
după natură, cu cele două forme de prezentare, în listă sau în cont (vezi anexa).
Cele patru modele au urmatoarele caracteristici generale: clasificarea
cheltuielilor şi veniturilor în cheltuieli şi venituri din activităţi ordinare şi cheltuieli şi
venituri din operaţii extraordinare; cheltuielile şi veniturile ordinare cuprind atât elemente ale
activităţii de exploatare, cât şi elemente financiare.
Cu toate acestea nu apare distinct un rezultat al activităţii de exploatare respectiv un
rezultat financiar. De asemenea, în toate cazurile, impozitarea profitului activităţii ordinare se
prezintă distinct de impozitarea rezultatului din operaţii extraordinare.

IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare, cere ca cel puţin următoarele elemente-

rânduri să fie incluse în contul de profit şi pierdere31:
a. venitul;
b. rezultatele din activitatea de exploatare;
c. costurile de finanţare;
d. partea din profituri şi pierderi aferentă întreprinderilor asociate şi asocierilor
în participaţie contabilizată prin metoda punerii în echivalenţă;
e. cheltuielile fiscale;
f. profitul sau pierderea din activităţile curente;
g. elemente extraordinare;
h. interesul minoritar;
i. profitul net sau pierderea netă a perioadei.

30
*** Revista „Tribuna Economicǎ”, nr. 124/2009, p. 9
31
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, pag. 75
 Alte elemente-rânduri, titluri şi subtotaluri să fie incluse în contul de profit şi
pierdere dacă este necesar să se explice elementele de performanţă ale întreprinderii.
Conformitatea cu formatul contului de profit şi pierdere stabilit în volumul de
Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS va asigura în mod
normal satisfacerea acestor cerinţe.
Informaţii ce trebuie prezentate fie în contul de profit şi pierdere, fie în note
IAS 1 cere ca o întreprindere să prezinte fie în contul de profit şi pierdere, fie în
note o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe
destinaţia lor în cadrul întreprinderii. Volumul de Reglementări contabile armonizate cu
directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere ca această analiză să se facă în funcţie de natura
cheltuielilor şi să fie inclusă în contul de profit şi pierdere.

4.2 ANALIZA PERFORMANŢELOR ECONOMICO – FINANCIARE

ALE ÎNTREPRINDERII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI
PIERDERE

Starea de performanţă economico-financiară a unei întreprinderi constituie o

problemă deosebit de importantă în general şi cu atât mai stringentă pentru întreprinderile
româneşti aflate într-o anumită penurie de capital şi de lichidităţi.
De starea de performanţă economico-financiară pe care o realizează la un moment
dat o întreprindere este interesată însăşi firma în cauză 32, pentru a putea analiza cauzele
generatoare ale unor slabe performanţe şi de a întreprinde măsurile necesare pentru a ieşi
din această stare, eliminând în acest fel posibilitatea falimentului.
Analiza orientată spre studiul performanţelor economico-financiare ale
întreprinderii, evoluţia şi perspectivele acestora furnizează informaţii utile managerilor, dar
şi partenerilor externi interesaţi de rezultatele viitoare ale întreprinderii.
Cunoaşterea capacităţii beneficiare a întreprinderii, prezentă sau viitoare, serveşte
şi deţinătorilor de valori mobiliare sau potenţialilor investitori, deoarece garantează
distribuirea dividendelor şi realizarea plusvalorilor de capital.
Pentru realizarea obiectivelor sale, întreprinderea consumă resurse materiale,
financiare şi umane, a căror utilizare implică un cost. Analiza îşi propune să determine
modul în care au fost utilizate respectivele resurse, în scopul justificării costurilor pe care
le-au ocazionat.

32
Cǎlin O., Ristea M., „Contabilitate generalǎ”, Ed. Independenţa Economicǎ, Brǎila, 2002, p. 37
 Desfăşurarea oricărei activităţi degajă, inevitabil, resursele care asigură finanţarea
creşterii sale şi rambursarea în viitor a datoriilor contractate.
În acest sens, analiza se îndreaptă către evaluarea aptitudinii întreprinderii de a
genera surplusuri monetare care îi garantează echilibrul financiar şi dezvoltarea.
Starea de performanţă economico-financiară poate fi considerată un element cheie
urmărit de orice potenţial sau real creditor. Creditorii pot bloca orice acces al întreprinderii
la finanţare, iar în situaţii deosebite pot chiar să ceară declararea falimentului, atunci când
starea de performanţă financiară este considerată ca fiind total necorespunzătoare.
Menţinerea unei stări de performanţă economico-financiară cât mai bună şi,
respectiv, îmbunătăţirea acesteia trebuie să constituie o preocupare esenţială a întreprinderii
în vederea continuării desfăşurării activităţii în condiţii de profitabilitate şi lichiditate.
Scopul analizei financiare pe baza informaţiilor din contul de profit şi pierdere este
de a evalua performanţele unei firme în contextul obiectivelor şi strategiei pe care şi le-a
stabilit. Contul de profit şi pierdere face posibilă compararea trendurilor diferitelor conturi,
permiţând, în acelaşi timp, compararea diferitelor firme aparţinând aceleiaşi ramuri
industriale.
După cum am arătat anterior, rezultatul exerciţiului caracterizează toate laturile
activităţilor economice şi financiare ale unei societăţi comerciale, întreprinderi, etc.
Mărimea acestui indicator este direct influenţată de strategiile de aprovizionare (forma de
aprovizionare, structura şi ritmicitatea intrărilor), şi vânzare, de asigurarea şi eficienţa
folosirii resurselor materiale şi umane, de politica financiară.
Maximizarea profitului constituie premisa realizării obiectivului strategic de
perspectivă al oricărei firme – sporirea valorii patrimoniale. Identificarea posibilităţilor de
creştere a profitului necesită o investigare aprofundată a acestuia în dinamică, faţă de
obiectivele stabilite şi în raport cu realizările firmelor concurente.
Ca orice fenomen economic, profitul poate fi analizat: structural şi factorial.
Analiza contului de rezultate urmăreşte să se înţeleagă de ce într-un anumit sector,
o întreprindere înregistrează rezultate mai bune sau mai slabe decât media sectorului. Prin
urmare, pot fi cunoscute punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii şi. implicit,
cauzele acestor abateri de la medie.
Deşi o rentabilitate ridicată, la un moment dat, reprezintă un avantaj pentru unitatea
care o înregistrează, ea trebuie interpretată cu prudenţă. La termen, o rentabilitate
importantă va atrage noi concurenţi, determinând o reducere a acesteia. De regulă, poziţiile
strategice dobândite de o întreprindere nu pot fi menţinute o perioadă îndelungată, ele
având un caracter temporar.
În esenţă, analiza contului de rezultate are ca obiectiv aprecierea poziţiei strategice
a unităţii, care determină direct mărimea rezultatelor şi rentabilităţii. Astfel, s-ar putea
aprecia că o întreprindere fără forţă strategică va avea mai devreme sau mai târziu rezultate
mediocre sau negative, în timp ce o unitate care dispune de o strategie adecvată va fi mai
profitabilă decât alte întreprinderi din sectorul ei de activitate.33
Indicatorii financiari calculaţi pe baza informaţiilor conţinute în conturile anuale au
ca obiect măsurarea performanţelor economice şi financiare ale întreprinderii. Aprecierea
performanţelor financiare se fundamentează, în principal, pe contul de profit şi pierdere, pe
analiza soldurilor intermediare de gestiune.
Rezultă că analiza contului de rezultate se bazează mai mult pe aspectele calitative
şi mai puţin pe cele cantitative ale activităţii unei unităţi.
Ţinând cont de componenţa Contului de profit sau pierderi care prezintă structura
cheltuielilor (consumurilor), veniturilor şi rezultatelor obţinute - acest tip de analiză îşi
propune sa determine modul în care veniturile obţinute acoperă cheltuielile, respectiv
modul în care rezultatele obţinute justifică consumurile efectuate.34
Preocuparea esenţială a întreprinderii trebuie să o constituie menţinerea unei stări
de performanţă economico-financiară. prin desfăşurarea unei activităţi rentabile
În acest scop. se au în vedere: cifra de afaceri obţinută, marjele de acumulare şi
capacitatea de autofinanţare, pe care le vom prezenta detaliat în continuare.

Soldurile intermediare de gestiune (SIG) se mai numesc şi „marje de acumulare” şi

reprezintă o serie de indicatori calculaţi „în cascadă” cu ajutorul informaţiilor furnizate de
Contul de Profit şi pierderi. Indicatorii exprimă modul de formare a rezultatului exerciţiului
pe etapele parcurse, calculându-se ca diferenţe (solduri) între venituri şi cheltuieli14.

În funcţie de natura informaţiilor utilizate în calculul ratelor, acestea ar putea fi

structurate în;
- rate de marjă: se caracterizează prin compararea unui indicator ce reflectă
rezultatul obţinut cu volumul de activitate al întreprinderii. Ele permit să se aprecieze
eficacitatea activităţii desfăşurată de unitate într-o anumită perioadă de timp. Ratele de
marja pot viza numai activitatea de exploatare sau întregul volum de activitate. În general,

33
Neculai Tabără, Emil Horomnea, Constantin Toma – Conturile anuale în procesul decizional, Ed. Tipo
Moldova, Iaşi, 2001, pag. 196
34
Violeta Isai – Teoria şi practica bilanţului contabil,. Editura Valinex,. Chişinău, 2002, pag. 268
 calculul ratelor se bazează pe informaţiile furnizate de tabloul soldurilor intermediare de
gestiune.
- rate de randament şi rentabilitate: se determină prin raportarea unui indicator de
rezultat la mărimea capitalului economic utilizat de întreprindere pentru obţinerea lui.

Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune

Venituri
Vânzări de mărfuri
Producţia stocată
Producţia imobilizată
Producţia vândută
Producţia exerciţiului
Marja comercială
Valoarea adăugată
Subvenţii de exploatare
Excedent brut de exploatare
Venituri din exploatare
privind amortizările şi
provizioanele
Alte venituri de exploatare
Rezultatul exploatării (profit)
Cote-părţi de rezultat pe
operaţiuni făcute în comun
Venituri financiare
Venituri excepţionale
Rezultat curent al exerciţiului
(profit)
Rezultat excepţional (profit)
Cheltuieli
Costul de cumpărare al mărfurilor
vândute
Descreşterea de stocuri de :
producţie
Consumurile exerciţiului provenind Valoarea adăugată
de la terţi
Impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate
Cheltuieli cu personalul
Sau insuficienţă brută de
exploatare
Amortizări şi provizioane
Alte cheltuieli de exploatare
Rezultatul exploatării (pierdere)
Cote-părţi de rezultat pe operaţiuni
făcute în comun
Cheltuieli financiare
Cheltuieli excepţionale
Sau rezultat curent înaintea
impozitării (pierdere)
Sau rezultat excepţional (pierdere)
Participarea salariaţilor
Impozit pe profit
Solduri intermediare
de gestiune
Marja comercială
Producţia exerciţiului
Excedent brut
(insuficienţă brută) de
exploatare
Rezultatul exploatării
(profit sau pierdere)
Rezultat curent al
exerciţiului (profit sau
pierdere)
Rezultatul excepţional
(profit sau pierdere)
Rezultatul net al
exerciţiului (profit sau
pierdere)

4.3 ANALIZA REZULTATELOR ECONOMICO – FINANCIARE ALE

În perioada 2005, a obţinut rezultate pozitive, cu atât mai mult de apreciat cu cât ele
au fost realizate în contextul macroeconomic nefavorabil cunoscut (recesiune economică,
scăderea investiţiilor capitale, inflaţie, şomaj, deficite mari ale bugetului naţional inclusiv
ale balanşei de plăţi externe, scăderea puterii de cumpărare a societăţilor comerciale
româneşti, blocaj financiar, etc.)35.

Indicatorii economico-financiari
Tabelul nr1
Indicatori 2009 2008 2007 2006 2005
Cifra de faceri 478,807 417,810 357,527 269,580 165,752
Profitul net 16,041 16,877 5,801 11,452 10,717
Profit brut 20,374 21,140 5,801 13,767 12,758
Salariaţi 6 8 8 6 5
Datorii Total 384,772 295,806 241,564 111,447 19,390
Cheltuieli totale 648,553 541,588 352,388 257,446 153,015
Venituri totale 668,927 562,728 358,189 271,213 165,773
Active imobilizate 45,349 32,729 37,681 34,912 20,264
TOTAL
Active circulante 415,055 322,668 246,597 113,448 24,587
TOTAL
TOTAL Active 460.404 355.397 278.278 148.360 44.851
Stocuri 391,763 252,859 207,698 62,975 10,333
Creante 19,140 22,012 38,899 45,452 5,464
Capitaluri 75,632 59,591 42,714 36,913 25,461
Capital social 10,000 10,000 10,000 10,000 10,000
subscris si varsat

Studiind situaţiile de mai sus, putem afirma că, în condiţiile unei instabilităţi
economico-financiare şi politice destul de accentuată ce a guvernat economia românească
în perioada 2008-2009, firma a reuşit să treacă peste aceste dificultăţi, în prezent
desfăşurând o activitate bună.
Activul contabil prezintă un trend ascendent în perioada analizată înregistrând o
creştere de peste 10 ori în anul 2009 faţă de anul 2005 şi cu 65,45% faţă de anul 2007,
creşterea realizându-se la toate elementele de activ, într-o proporţie mai mare la stocuri şi
imobilizări. Creanţele au crescut de peste 3 ori în 2009 faţă de 2005, dar au scăzut cu 51%
faţă de 2007; pe când stocurile au înregistrat în anii 2006 şi 2007 o creştere puternică şi
apoi, în 2008 şi 2009 să-şi continue ascensiunea dar întrun ritm mult mai domol.
Capitalurile proprii au cunoscut de asemenea o creştere susţinută, avansând în 2007
cu 67,76% faţă de 2005, ajungând în 2009 la 75,632 lei, cu 77,07% mai mult decât în
2007.

35
Datele au fost furnizate de departamentul financiar-contabil de la S.C. COLLIE-PRODCOM SRL
 Per ansamblu, situaţia netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestionare eficientă a
resurselor proprii.
În contul de rezultate, veniturile şi cheltuielile sunt evidenţiate, potrivit principiului
independenţei exerciţiului, la angajarea lor, indiferent de data încasării veniturilor şi,
respectiv, a plăţii cheltuielilor.
Situaţia contului de profit şi pierderi
Tabel nr 2
Indicatori 2009 2008 2007
lei % lei % lei %
1. Venituri din 668.179 99,89% 562.307 99,92% 356.673 99,57%
exploatare
2. Venituri financiare 748 0,11% 421 0,08% 1.516 0,43%
3. Venituri extraordinare - - - - - -
Total Venituri 668.927 100 562.728 100 358.189 100
1. Cheltuieli pt 647.094 99,77% 541.588 100% 352.065 99,9%
exploatare
2. Cheltuieli financiare 1.459 0,23% - - 323 0,01%
3. Cheltuieli - - - - - -
extraordinare
Total Cheltuieli 648.553 100 541.588 100 352.388 100
Profit Brut 20.374 21.140 5.801
Profit net 16.041 16.877 5.801
* Sursa conturile anuale de profit sau pierdere

Analizând situaţia veniturilor şi cheltuielilor ajungem la următoarele concluzii:

- veniturile societăţii au crescut cu 18,87% în anul 2009 şi cu 57,1% în anul 2008.
- se observă de asemenea creşterea veniturilor din exploatare în 2008 şi 2009 care
este aproape identică cu creşterea veniturilor pe total, ceea ce poate fi un indiciu
al unei competitivităţi ridicate.
- privitor la cheltuieli, se observă o evoluţie normală a acestora: indicele de creştere
pe ansamblu cu 53,69% în 2008 şi cu 19,75% în 2009 este foarte apropiat cu
indicele veniturilor din aceeaşi perioadă.
- profitul net al societăţii: s-a înregistrat profit în anul 2007 de 5.801 lei, de 21.140
lei în 2008 şi de 20.374 lei în 2009, creştere ce poate fi apreciată ca fiind
mulţumitoare.
Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor încasate de o unitate economică
într-o anumită perioadă de timp. În cifra de afaceri este inclusă valoarea facturilor
întocmite (şi încasate) de o întreprindere, în perioada analizată, pentru vânzarea de produse
sau executarea de servicii36.
36
Ariton Doiniţa -Strategii financiare ale firmei, Curs litografiat, FSRA, Galaşi, 2003, pg 49
 Nivelul indicatorului cifra de afaceri rezultă direct din fişa contului de profit şi
pierdere37.

CIFRA DE AFACERI = Venituri din vânzarea mărfurilor (activitate comercială)

+ Venituri din lucrări executate şi serviciile
+ Venituri din activităţi diverse
+ Venituri din producţia vândută
Cifra de afaceri este mai întâi o valoare netă, rabatul, remiza şi reducerile acordate
fiind eliminate.
Variaţia cifrei de afaceri
Tabel nr 3

Indicatori 2009 2008 2007 2006 2005

Cifra de faceri 478,807 417,810 357,527 269,580 165,752
Variaţia CA (ΔCA) 60.997 60.283 87.947 103.828 -

269.580
I 2006/2005 = X 100 = 162,64%
165.752
357.527
I 2007/2006 = X 100= 132,62%
269.580
417,810
I 2008/2007 = X 100= 116,86%
357,527
478,807
I 2009/2008 = X 100= 114,6%
417,810

Creşterea cifrei de afaceri este determinată de sporirea cantităţii de produse

vândute. În perioada analizată se observă o creştere a vânzărilor cu aproape 163%% în anul
2006. Tendinţa de creştere se menţine şi în anii următori, dar indicele de creştere a cifrei de
afaceri este mai mic. Astfel cifra de afaceri creşte cu doar aproximativ 133%% în anul
2007 şi scade cu aproximativ 16% în anul 2008 şi cu 2% în 2009.
Structurarea activităţii unei întreprinderi pe cele trei niveluri (exploatare, financiară
şi excepţională) permite prezentarea în consecinţă a indicatorilor din contul de profit şi
pierdere, şi facilitează, pe această bază, stabilirea unor mărimi valorice cunoscute sub
denumirea de solduri intermediare de gestiune (SIG).

37
Işfănescu A.(coordonator) – Ghid practic de analiză economico-financiară, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 1999
 SIG contribuie la caracterizarea comportamentului economic al unei întreprinderi.
Ele se prezintă sub forma unor marje de acumulare bănească, care pun în evidenţă etapele
formării rezultatului exerciţiului, pe baza elementelor de venituri şi cheltuieli aferente
fiecărei categorii de activităţi.
Soldurile intermediare de gestiunii se prezintă într-un tablou care, în esenţă este o
altă modalitate de prezentare a contului de rezultate. Tabloul soldurilor intermediare ale
gestiunii, sub formă de listă se prezintă astfel:

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Tabel nr 4
Indicatori 2009 2008 2007 2006 2005
Cifra de faceri 478,807 417,810 357,527 269,580 165,752
Marja Comercială (MC) 14.314 8.521 385 2.546 1.397
Producţia exerciţiului 476.317 414.737 355.476 246.486 147.596
(PE)
Valoarea adaugata (VA) 257.372 202.927 151.368 128.486 86.495
Excedentul brut de 35.268 27.368 10.947 7.589 5.385
exploatare (EBE)
Rezultatul exploatării 21.085 20.719 4.608 12.477 13.569
(RE)
Rezultatul curent (RC) 20,374 21,140 5,801 13,767 12,758
Rezultatul extraordinar - - - - -
(Rex)
Rezultatul brut al 20,374 21,140 5,801 13,767 12,758
exerciţiului
Rezultatul net al 16,041 16,877 4.873 11,452 10,717
exerciţiului

Marja comercială (Mc) sau adaosul comercial este specifică întreprinderilor

comerciale, dar o întâlnim şi în cazul întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială şi
comercială)38.
Acest indicator poate fi calculat în mărimi absolute şi relative astfel 39:

38
A. Işfănescu, C. Stănescu, A. Băicuşi - Analiza economico-financiară (cu aplicaţii în societăţile comerciale
industriale, de construcţii şi transporturi). Editura Economică. Bucureşti. 1999
39
N. Tabără, E. Horomnea, C-tin Toma – Conturile anuale în procesul decizional, Editura TIPOMOLDOVA,
Iaşi, 2001, p.199
 Fig. nr 2 Evoluţia soldurilor intermediare de gestiune

În mărimi absolute, marja comercială se determină pe baza relaţiei:

Marja comerciala = Venituri din vânzarea de mărfuri - Costul mărfurilor vândute
Contul 707 Contul 607

În mărime relativă - este denumită şi marjă brută şi se exprimă adesea ca procent

din cifra de afaceri, după formula:
Marja comerciala
M1 = �100 40
Cifra de afaceri
Creşterea marjei comerciale în 2009 faţă de 2007constituie un aspect favorabil
pentru societate în condiţiile în care volumul vânzărilor a sporit, dar poate fi considerat
normal dacă se are în vedere că ritmul de creştere al vânzărilor este devansat de ritmul de

40
Neculai Tabără, Emil Horomnea, C-tin Toma – Conturile anuale în procesu decizional, Editura
TipoMoldova, Iaşi, 2001, p.200
creştere al cifrei de afaceri. Marja comercială a cunoscut o evoluţie ascendentă, înregistrând
o creştere de peste 5 ori.
Producţia exerciţiului nu are un omogen, deoarece producţia vândută este
exprimată la nivelul preţului de vânzare, iar producţia stocată şi imobilizată este estimată la
nivelul costului de producţie. Se calculează astfel41:

Producţia exerciţiului = Producţia vândută +/- Variaţia producţiei stocate

+ Producţia imobilizată

Indicatori 2009 2008 2007

lei % lei % lei %
Venituri din 292.042 61,31% 315.251 76% 191.519 53,87%
producţia vândută
Venituri din 184.275 38,69% 99.486 24% 163.957 46,12%
producţia stocată
Venituri din - - - -
producţia imobilizată
Producţia exerciţiului 476.317 100 414.737 100 355.476 100
(PE)

Structural, PE a fost alcătuită în 2007, 2008 şi 2009 din venituri din vânzări, iar
veniturile din producţia de imobilizări aulipsi, dat fiind obiectul de activitate al firmei.
PE a avut o evoluţie ascendentă, respectiv a crescut cu 16,67% în 2008 şi cu
33,99% în 2009 faţă de 2007, respectiv de la 355.476 lei în 2007 la 414.737 lei în 2008 şi a
ajuns la 476.317 lei în 2009. Acest fapt denotă un aspect favorabil, datorat extinderii
activităţii prin câştigarea de noi beneficiari, creşterii calităţii producţiei şi a serviciilor
oferite precum şi a creşterii calificării personalului socităţii.
Valoarea adăugată exprimă contribuţia adusă de întreprindere şi personalul ei la
economia naţiunii42. O unitate este producătoare de bunuri, lucrări şi servicii sau adaugă
valoare nouă, consumând în acelaşi timp o parte din producţia altor întreprinderi. Valoarea
adăugată poate fi determinată prin două modalităţi:
a) pornind de la producţie (marjă comercială43):
Valoarea adăugată produsă = Marja comercială
+ Producţia exerciţiului
- Consumurile de bunuri şi servicii provenite de la terţi
pentru această producţie

41
N. Niculescu - Diagnostic global strategic. Editura Economică, Bucureşti, 1998
42
N. Tabără, E. Horomnea, C-tin Toma – Conturile anuale în procesul decizional, Editura Tipomoldova, Iaşi,
2001, p.199
43
A. Işfănescu, C. Stănescu, A. Băicuşi - Analiza economico-financiară (cu aplicaţii în societăţile comerciale
industriale, de construcţii şi transporturi). Editura Economică. Bucureşti. 1999
 b) directă:
Valoarea adăugată = Venituri (grupele 70,71 şi 72)
- Cheltuieli (grupele 60, 61 şi 62)

Valoarea adăugată
Tabel nr 5
Indicatori 2009 2008 2007
Valoarea adăugată 257.372 202.927 151.368
1 .Cheltuieli cu personalul 75.736 68.487 55.846
2. Cheltuieli cu amortizarea 37.584 37.584 37.584
3. Cheltuieli cu impozite si taxe 5.937 4.947 2.758
4. Cheltuieli financiare cu dobânzile - - -

Valoarea adăugată a crescut în 2008 cu 34,06% faţă de 2007, în 2009 cu 26,83%

faţă de 2008 şi cu 70,03% faţă de 2007, situaţie considerată favorabilă. Aceasta creştere se
datorează faptului ca producţia exerciţiului a sporit în 2009 cu 33,99% faţă de 2007, în
timp ce consumul intermediar a crescut cu 28,38%.

Fig. nr 3. Evoluţia valorii adăugate şi a cheltuielilor

În teoria şi practica economică, cele mai frecvent utilizate rate ale valorii
adăugate şi indicatori de eficienţă determinaţi pe baza acesteia sunt:

a) Rata variaţiei valorii adăugate sau "rata de creştere a întreprinderii"care

permite sublinierea aprecierilor privind creşterea sau regresia activităţii:

VA1  VA 0
Arv =  100
VA 0
 b) Rata valorii adăugate (Rv) constituie un indicator al gradului de integrare
economică a întreprinderii,2) fiind expresia productivităţii globale, respectiv a bogăţiei
create la un anumit nivel de activitate.
Integrarea este cu atât mai importantă cu cât întreprinderea recurge la mai puţine
aporturi pornind de la materiile prime pentru producerea produselor sale finite. Pentru a
permite compararea întreprinderilor din aceeaşi branşă se determină următorul indicator
care se numeşte indicatorul de productivitate44:

Valoarea adaugata
RVA =
Cifra de afaceri
c) Ratele de remunerare ale valorii adăugate reprezintă ponderea deţinută de
fiecare element component în valoarea adăugată şi constituie expresia remunerării
partenerilor sociali. Aceste rate permit efectuarea de comparaţii sectoriale şi interexerciţii,
şi oferă, totodată, informaţii asupra repartiţiei valorii adăugate între factorii muncă şi
capital.
d) Valoarea adăugată pe salariat (VA/Ns) exprimă eficienţa utilizării potenţialului
uman, respectiv productivitatea muncii definită ca valoarea adăugată realizată în medie de
un salariat
Pe baza valorii adăugate şi a elementelor sale structurale, pot fi construiţi următorii
indicatori:
a) Contribuţia factorului uman la formarea valorii adăugate (Kf)
Cheltuieli de personal
Kf = Valoarea adaugata afaceri

b) Contribuţia activelor imobilizate la formarea valorii adăugate (KAi)

Cheltuieli cu amortizarea
KAi= Valoarea adaugata afaceri

c) Gradul de integrare pe verticală a activităţii firmei (Giv)

- pentru firmele cu activitate de producţie şi comercializare:
Valoarea adaugata
Giv =
Cifra de afaceri
- pentru firmele cu activitate specifică de producţie:
VA
Giv = Qe

În cazul în care gradul de integrare se apropie de 1, atunci în întreprindere se

realizează cel mai mare număr de etape de obţinere a produsului finit. Aprecierea eficienţei
44
Ariton Doiniţa -Strategii financiare ale firmei, Curs litografiat, FSEA, Galaşi, 2003
integrării se impune a fi făcută în corelaţie cu riscul din exploatare, care depinde îndeosebi
de mărimea cheltuielilor fixe şi rentabilitatea întreprinderii.
Acest indicator de eficienţă se determină ca raport între valoarea adăugată (VA) şi
numărul mediu de salariaţi (Ns) astfel45:
VA
Va =
Ns

e) Valoarea adăugată la 1000 lei active imobilizate (VA1000Ai) exprimă bogăţia

creată prin valorificarea potenţialului material (resurselor tehnice) şi se determină ca raport
între valoarea adăugată (VA) şi activele imobilizate (Ai) astfel46:
VA
VA1000Ai =
Ai

Ratele valorii adăugate

Tabel nr 6
Indicatori 2009 2008 2007
1 Rata marjei valorii adăugate 26,83 34,06 25,67
2. Rata valorii adăugate 53,75 48,57 42,33
3 Contribuţia factorului uman 49,43 33,75 36,89
4 Remunerarea întreprinderii 14,60 18,52 24,81
5.Rata de remunerare a statului 2,31 2,44 1,84
6 Rata de remunerare a forţei de muncă 3,5 3,6 2,78
7.VA la 1000 lei active imobilizate 5,4 6,4 4,3
Astfel din calculele efectuate pentru perioada de analiză rezultă că în ceea ce
priveşte ratele de remunerare a VA s-a înregistrat o scădere mare la nivelul ratei de
remunerare a întreprinderii de circa 2 ori, de la 24,81% în 2007 la 14,60% în 2009, datorată
situaţiei economico-financiare naţionale şi internaţionale ce au dus la degenerarea mediului
de afaceri. Rata marjei valorii adăugate a cunoscut o creştere de de aproximativ 9% în
2008 pentru a reveni la aproximativ aceleşi valori în 2009; contribuţia factorului uman la
realizarea valorii adăugate a crescut cu 13% peste valorile din 2007 şi în celaşi timp
remunerarea forţei de muncă s-a menţinut ca valoare deşi numărul de salariaţi s-a redus.
Această evoluţie a indicatorilor prezentaţi mai sus trebuie explicată prin reducerea
cheltuielelor salariale ale firmei cu numărului personalului angajat precum şi cu creşterea
volumului producţiei vândute.

45
Georgeta Vintilă, Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti 1998
46
Idem 45
 Fig nr 4. Evoluţia ratelor valorii adăugate

Calculul ratei VA ne indică o creştere a gradului de integrare economică a firmei în

perioada de analiză faţă de perioada de bază, ceea ce sugerează o mai bună integrare a
firmei în sectorul de desfacere a produselor şi prestările de servicii.
Excedentul brut din exploatare (EBE)
Similar valorii adăugate, EBE poate fi determinat prin două modalităţi:
a) pe baza valorii adăugate47:
EBE = Valoarea adăugată produsă
+ Subvenţii de exploatare
- Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
- Cheltuieli de personal
b) directă:
EBE = Venituri din exploatare (grupele 70 – 74)
- Cheltuieli de exploatare (grupele 60 – 64)

47
Violeta Isai – Teoria şi practica bilanţului contabil,. Editura Valinex,. Chişinău, 2002, p. 283
 Tabel nr 7
Indicatori 2009 2008 2007
Cifra de afaceri 478,807 417,810 357,527
Marja Comercială (MC) 14.314 8.521 385
Producţia exerciţiului (PE) 476.317 414.737 355.476
Valoarea adaugata (VA) 257.372 202.927 151.368
Excedentul brut de exploatare (EBE) 35.268 27.368 10.947

Excedentul brut din exploatare este un fel de cash-flow de exploatare, înaintea

cheltuielilor financiare şi impozitul pe profit. El măsoară resursele pe care întreprinderea la
atrage în exploatarea sa şi care îi vor permite reînoirea investiţiilor (amortismente),
remunerarea capitalurilor împrumutate (cheltuieli financiare) şi retribuirea capitalului
propriu (profit)48.
Se constată că suportul creşterii rezultatului brut al exploatării îl constituie
depăşirea veniturilor monetare, ca rezultat al creşterii cifrei de afaceri şi, respectiv, sporirea
bogăţiei create de întreprindere, prin valorificarea potenţialului de care dispune. Ca
expresie a surplusului monetar generat de activitatea curentă a întreprinderii, rezultatul brut
al exploatării măsoară contribuţia globală pe care exploatarea o aduce autofinanţării
întreprinderii.
Cum este şi normal, concomitent cu creşterea veniturilor monetare şi, respectiv, a
valorii adăugate care îşi aduc aportul la creşterea rezultatului brut al exploatării, cresc şi
cheltuielile monetare (care includ cheltuielile cu personalul şi impozitele, taxele şi
vărsămintele asimilate), dar într-o proporţie mai mică, ceea ce influenţează, în sensul
scăderii rezultatului brut al exploatării. Analizei îi revine sarcina investigării sistematice a
mecanismului de formare a rezultatelor întreprinderii, în funcţie de volumul, structura şi
tendinţele diferitelor categorii de costuri. Pentru ameliorarea performanţelor şi controlul
factorilor-cheie ai succesului, analiza costurilor constituie un instrument eficient de
control, reglare şi pilotaj.

Rezultatul net al exeriţiului (profit şi pierdre) este un sold intermediar care

reflectă sintetic eficienţa întregii activităţi desfăşurate de o întreprindere într-o perioadă de
timp determinată.

Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu

care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Repartizarea pe
destinaţii a profitului net trebuie să fie susţinută de existenţa unor disponibilităţi monetare

48
Idem 47, p. 284
reale, în lipsa cărora profitul net va rămâne doar un potenţial de finanţare, în condiţiile
existenţei acestor disponibilităţi, profitul net urmează să se distribuie sub forma
dividendelor şi/sau să se reinvestească în întreprindere. Profitul net nerepartizat constituie
sursă de finanţare proprie sau element de autofinanţare generat de însăşi activitatea
întreprinderii49.

Analiza capacităţii de autofinanţare şi a ratelor de rentabilitate

Acest indicator vizează toate cele trei activităţi ale întreprinderii: de exploatare,
financiară şi excepţională, are deci un caracter global şi se determină după deducerea
impozitului pe profit. Reprezintă în esenţă fluxul poteaţial de lichidităţi aferent întregii
activităţi, calculat ca diferenţă între veniturile monetare şi cheltuielile monetare (ce presupun
încasări, respectiv ce presupun plăţi). Există două căi de determinare a capacităţii de
autofinanţare50:
Determinarea CAF prin metoda deductivă
Tabel nr 8
Indicatori 2009 2008 2007
EBE 35.268 27.368 10.947
Alte venituri din exploatare (+) 30.980 31.870 32.676
Venituri financiare (+) 748 421 1.516
Venituri excepţionale (+) - - -
Alte cheltuieli din exploatare (-) 756 935 1.431
Cheltuieli financiare (-) 1.459 - 323
Cheltuieli extraordinare (-) - - -
Impozit pe profit (-) 4.333 4.263 928
CAF 53.625 54.461 42.457

Determinarea CAF prin metoda aditivă

Tabel nr 9
Indicatori 2009 2008 2007
RN 16,041 16,877 4.873
Cheltuieli cu amortizări şi provizioane (+) 37.584 37.584 37.584
Cheltuieli cu amortizări extraordinare (+) - - -
Venituri din cedarea activelor (-) - - -
CAF 53.625 54.461 42.457

Constatăm că valoarea CAF disponibilă pentru autofinanţare acoperă valoarea

imobilizărilor necorporale şi corporale într-o proporţie acceptabilă (64,97%) şi implicit, întro

49
N. Georgescu - Analiza bilanţului contabil. Editura Economică. Bucureşti 1999
50
Violeta Isai – Teoria şi practica bilanţului contabil,. Editura Valinex,. Chişinău, 2002
proporţie mai mică nevoile globale (imobilizările totale şi variaţia necesarului de fond de
rulment).

Fig nr 5. Evoluţia capacităţii de autofinanţare

Evoluţia ascendentă a capacităţii de autofinanţare acreditează ideea că prin
mărimea şi structura sa contribuie la menţinerea valorii întreprinderii, constituind, în
acelaşi timp, un factor de creştere51.
Prin dimensiunea sa, autofinanţarea concură la creşterea independenţei financiare a
întreprinderii şi, respectiv, la consolidarea capacităţii de îndatorare a acesteia. Aflată sub
incidenţa celor doi factori, în baza cărora se determină (capacitatea de autofinanţare şi
dividendele distribuite), se constată că aceştia, deşi au o evoluţie ascendentă, influenţează
în mod diferit asupra autofinanţării (modificarea capacităţii de autofinanţare conduce la
creşterea autofinanţării, în timp ce dividendelor în cazul de faţă nu există).
Din punct de vedere al ratei de acoperire a excedentului brut, nivelul acesteia este
sub 100% şi reflectă faptul că suma cheltuielilor monetare de natură financiară şi/sau
excepţională este mai mare decât veniturile financiare şi excepţionale monetare. O astfel de
situaţie se înregistrează în mod frecvent atunci când cheltuielile financiare sunt mai mari
decât veniturile financiare.

51
Nicolae Georgescu - Analiza bilanţului contabil, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 155
 În mod absolut, rentabilitatea este dată de profitul obţinut, iar în mod relativ, de
ratele de rentabilitate.
Acestea se determină ca raport între efectele obţinute şi eforturile depuse (mijloace
utilizate, capital investit, etc.).

1. Analiza ratei rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi
mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. În calculul ratei
rentabilităţii economice, la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării sau excedentul
brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a
acestora.
Rata rentabilităţii economice este independentă de structura financiară (gradul de
îndatorare), politica fiscală de impozitare a profitului, precum şi de elementele
excepţionale.
Rata rentabilităţii economice, se poate stabili astfel:

Modificarea ratei a rentabilităţii economice, se explică prin prisma celor doi factori
direcţi: viteza de rotaţie a activului total (At/CA) şi rata rentabilităţii comerciale sau rata
marjei brute la 1 leu vânzări (Rc), a cărei analiză poate fi aprofundată prin intermediul
celor trei factori indirecţi (structura producţiei vândute pe produse, preţurile medii de
vânzare unitare şi costurile unitare).

2. Analiza ratei rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor
de surse de finanţare a activităţii întreprinderii. Circumscris sferei de cuprindere a
capitalurilor, proprii şi permanente analiza ratei rentabilităţii financiare se pliază acestei
structurări52.
Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii
Acest indicator măsoară în mărime relativă remunerarea capitalurilor acţionarilor
aduse ca aport, sau a profitului net lăsat la dispoziţia firmei pentru autofinanţare. Rata în
cauză, reflectă corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionarilor şi capitalurile proprii ale
întreprinderii.

52
Violeta Isai – Teoria şi practica bilanţului contabil,. Editura Valinex,. Chişinău, 2002, p. 307
 Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determină pe baza
relaţiei:

Utilizând acest model de analiză, considerăm ca fiind necesar a sublinia

următoarele aspecte:
- accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintă o condiţie esenţială pentru
sporirea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii;
- factorul de multiplicare a capitalului propriu, cu cât este mai mare, cu atât creşte
rentabilitatea financiară. În practica economică însă, există o limită de îndatorare
acceptată de bănci. Unele bănci apreciază ca limită maximă de îndatorare 70% din
sursele totale ale firmei, depăşirea acestei limite de îndatorare atrage pentru firma
în cauză dobânzi mai mari şi garanţii suplimentare solicitate de bănci, deoarece
riscul financiar este mai mare;
- sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de creştere a
profitului net şi reflectă, în principal, eficienţa activităţii de exploatare a firmei53.

3. Rata rentabilităţii comerciale

Se determină prin raportarea profitului aferent vânzărilor realizate de către firmă la
valoarea acestora. Importanţa acestei rate rezidă în faptul că pune în evidenţă eficienţa
funcţiei comerciale a firmei.54

Rentabilitatea comercială = Profit/CA sau EBE/CA sau RE/CA

4. Rata rentabilităţii veniturilor

Se determină prin raportarea profitului aferent veniturilor realizate de către firmă la
valoarea acestora.
Rentabilitatea veniturilor = Profit/Tot venituri

5. Rata rentabilităţii generale

Se determină ca raport între valoarea profitul realizat de firmă şi valoarea
cheltuielile totale55.
Rentabilitatea generală = Profit/Ch totale

53
G. Vintilă - Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică R. A.
Bucureşti, 1998, p. 183
54
Ariton D. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. PAX AURA MUNDI, Galaţi, 2002
55
Brezeanu P. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. „România de Mâine”, Bucureşti, 1997
 Tabel nr 9
RATELE DE RENTABILITATE
INDICATORI 2009 2008 2007
1.Rentabilitatea comercială 12,49 10.75 2.06
2.Rentabilitatea economică 18,07 14,26 11,89
3.Rentabilitatea financiară 3.66 1.03 1.01
4.Rentabilitatea veniturilor 10.24 11.16 6.05
5.Rentabilitatea generală 8.77 9.07 7.05
În perioada 2007-2009 nivelul ratelor de rentabilitate este satisfăcător. Această
scădere s-a datorat în special diminuării profitului brut. Niverul redus dar pozitiv al
indicatorilor de rentabilitate este generat de majorarea cheltuielilor totale (ce afectează rata
rentabilităţii resurselor consumate în sensul scăderii acesteia) şi ocerştere modestă a
veniturilor totale (afectează rata rentabilităţii veniturilor în sensul scăderii).

Fig nr 6 Evoluţia ratelor de rentabilitate

Rentabilitatea veniturilor exprimă eficienţa valorificării produselor şi serviciilor
oferite de unitate. Indicatorul înregistrează o scădere continua în perioada analizată56.
Rentabilitatea economicã reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite pe
termen lung, atât proprii cât şi împrumutate. Rentabilitatea economică trebuie să fie la
nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi al riscului
economic şi financiar pe care şi l-au asumat creditorii unitãţi. Rata rentabilităţii economice
înregistrează un nivel alternativ foarte scăzut şi foarte mare în perioada analizată.
Rentabilitate financiarã măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii. Rata
rentabilităţii financiare trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii.

56
H. Cristea - Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Miron, Timişoara, 1998
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Periodic, la sfârşitul fiecărei luni, trimestrial şi la sfârşitul anului, întreprinderea

calculează rezultatul obţinut în urma activităţii desfăşurate. Rezultatul exerciţiului se
determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data
încasării sau plăţii lor, el putând fi pozitiv sau negativ. Când veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile rezultatul este pozitiv şi îmbracă forma de ,,profit”, iar când cheltuielile sunt
mai mari decât veniturile rezultatul este negativ şi îmbracă forma de ,,pierdere”. Rezultatul
exercuţiului face obiectul prezentării în contul pe profit sau pierdere, element component a
situaţiilor financiare
Situaţiile financiare reprezintă documente contabile de sinteză prin care sunt
comunicate informaţii comune necesare majorităţii utilizatorilor. Aşa cum se arată în
Cadrul general IASB, aproape toţi utilizatorii consumă informaţii pentru a lua decizii
economice pentru a:
- hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie de capital;
- evalua răspunderea sau gestiunea managerială;
- evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;
- evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;
- evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;
- determina politicile de impozitare;
- determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite;
- elabora şi utiliza date statistice despre venitul naţional;
- reglementa activitatea întreprinderilor.

Contul de profit şi pierdere furnizează investitorilor şi creditorilor informaţii

necesare previziunii valorilor şi capacităţii intreprinderii de a genera fluxuri de
trezorerie. În felul acesta, investitorii pot să evalueze cu mai mare exactitate valoarea
economică a întreprinderii, iar creditorii pot să determine măsura în care întreprinderea
va fi capabilă să-şi ramburseze datoriile.
 Întrucât contul de profit şi pierdere oferă informaţii care să permită evaluarea
performanţelor trecute ale intreprinderii, el permite şi cel puţin o actualizare şi
extrapolare a celor mai importante tendinţe din trecut.
Atunci când există o corelaţie raţională intre performanţele trecute şi cele viitoare,
estimarea rezultatelor şi fluxurilor de trezorerie viitoare va fi aproape de realitate.
Pe de altă parte contul de profit şi pierdere oferă utilizatorilor informaţia necesară
determinării riscului sau gradului de incertitudine, în legătură cu fluxurile de trezorerie
viitoare. Pentru cǎ, furnizând informaţiile care explică compoziţia beneficiilor - venituri,
cheltuieli, câştiguri şi pierderi - el scoate de fapt în evidenţă relaţiile care există între aceste
elemente.
De exemplu, clasificarea rezultatelor în cele trei genuri de activitate: exploatare,
financiare şi extraordinare, permite să se separe ceea ce se obtine din activităţile normale,
rezultate care au o semnificaţie mai mare, de rezultatele activităţilor ocazionale şi
evenimentelor neobişnuite.
Contul de profit şi pierdere este util şi altor categorii de utilizatori:
- clienţii, asupra măsurii în care întreprinderea le poate furniza bunurile şi
serviciile de care au nevoie;
- sindicatele, asupra nivelului rezultatelor în vederea negocierii de noi
convenţii colective;
- guvernele, la rândul lor utilizează informaţiile privind rezultatele, pentru
fundamentarea politicilor economice şi fiscale.
Analizând evoluţia economico-financiară a S.C. Collie Prodcom S.R.L în perioada
2007-2009 putem concretiza că evoluţia acesteia este satisfăcătoare, având perspective
bune de dezvoltare în continuare şi posibilitatea păstrării ratelor de creştere, dacă evoluţia
economico-socială şi contextul macroeconomic mondial nu se deteriorează.
Activul contabil prezintă un trend ascendent în perioada analizată înregistrând o
creştere de peste 10 ori în anul 2009 faţă de anul 2005 şi cu 65,45% faţă de anul 2007,
creşterea realizându-se la toate elementele de activ, într-o proporţie mai mare la stocuri şi
imobilizări. Creanţele au crescut de peste 3 ori în 2009 faţă de 2005, dar au scăzut cu 51%
faţă de 2007; pe când stocurile au înregistrat în anii 2006 şi 2007 o creştere puternică şi
apoi, în 2008 şi 2009 să-şi continue ascensiunea dar întrun ritm mult mai domol.
Capitalurile proprii au cunoscut de asemenea o creştere susţinută, avansând în 2007
cu 67,76% faţă de 2005, ajungând în 2009 la 75,632 lei, cu 77,07% mai mult decât în
2007.
 Analizând evoluţia veniturilor şi cheltuielilor putem afirma că veniturile societăţii
au crescut cu 18,87% în anul 2009 şi cu 57,1% în anul 2008. Sse observă de asemenea
creşterea veniturilor din exploatare în 2008 şi 2009 care este aproape identică cu creşterea
veniturilor pe total, ceea ce poate fi un indiciu al unei competitivităţi ridicate.Privitor la
cheltuieli, se observă o evoluţie normală a acestora: indicele de creştere pe ansamblu cu
53,69% în 2008 şi cu 19,75% în 2009 este foarte apropiat cu indicele veniturilor din
aceeaşi perioadă. Pprofitul net al societăţii: s-a înregistrat profit în anul 2007 de 5.801 lei,
de 21.140 lei în 2008 şi de 20.374 lei în 2009, creştere ce poate fi apreciată ca fiind
mulţumitoare.
Astfel din calculele efectuate pentru perioada de analiză rezultă că în ceea ce
priveşte ratele de remunerare a VA s-a înregistrat o scădere mare la nivelul ratei de
remunerare a întreprinderii de circa 2 ori, de la 24,81% în 2007 la 14,60% în 2009, datorată
situaţiei economico-financiare naţionale şi internaţionale ce au dus la degenerarea mediului
de afaceri. Rata marjei valorii adăugate a cunoscut o creştere de de aproximativ 9% în
2008 pentru a reveni la aproximativ aceleşi valori în 2009; contribuţia factorului uman la
realizarea valorii adăugate a crescut cu 13% peste valorile din 2007 şi în celaşi timp
remunerarea forţei de muncă s-a menţinut ca valoare deşi numărul de salariaţi s-a redus.
Această evoluţie a indicatorilor prezentaţi mai sus trebuie explicată prin reducerea
cheltuielelor salariale ale firmei cu numărului personalului angajat precum şi cu creşterea
volumului producţiei vândute.

Plecând de la valorile ratelor de rentabilitate calculate, putem aprecia că societatea

prezintă o rentabilitate scăzută dar cu perspective bune în viitor ceea ce o face atractivă din
punct de vedere al unui investitor, în anul analizat, este îngrijorătoare tendinţa de reducere
a valorii ratelor de rentabilitate. Evoluţia macroeconomică va influenţa decisiv direcţia
evoluţiei indicatorilor viitori
ANEXĂ
 FORMATUL 1: Contul de profit şi pierdere cu afectare a cheltuielilor pe
funcţii şi prezentare listă.

1. Cifra de afaceri
2.Costul vânzărilor
3.Rezultatul brut
4.Costul distribuirii
5.Cheltuielile administrative
6.Alte venituri din exploatare
7. Veniturile generate de acţiuni deţinute în întreprinderile grupului
8. Veniturile din participaţii în întreprinderi sub o influenţă notabilă
9.Venituri din imobilizări financiare
10.Alte venituri financiare
11.Cheltuieli privind provizioanele financiare
12.Dobănzi de plătit şi cheltuieli similare
13.Impozitul asupra rezultatului activităţii ordinare
14.Rezultatul activităţii ordinare după impozitare
15.Venituri extraordinare
16.Cheltuieli extraordinare
17.Rezultatul extraordinar
18.Impozitul asupra recoltatului extraordinar
19.Precedente
20.Rezultatul net al exerciţiului
FORMATUL 2: Contul de profit şi pierdere cu afectare a cheltuielilor după natură şi
prezentare listă:

1.Cifra de afaceri
2.Variaţia stocurilor de produse finite şi lucrări în curs
3.Producţia imobilizată
4.Alte venituri din exploatare
5.a) Materii prime şi materiale consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6.Cheltuieli de personal
a) salarii
b) cheltuieli sociale
c) alte cheltuieli privind pensiile
7.a)Cheltuieli privind amortizările şi provizioanele imobilizări corporale şi
necorporale
b) Cheltuieli excepţionale privind activele circulante
8.Alte cheltuieli de exploatare
9.Veniturile generate de acţiuni deţinute în întreprinderile grupului
10.Venituri din participaţii în întreprindere sub o influenţă notabilă
11.Venituri din alte imobilizări financiare
12.Alte dobânzi de primit şi venituri similare
13.Cheltuieli privind provizioanele financiare
14.Dobănzi de plătit şi cheltuieli similare
15.1mpozitul asupra rezultatului activităţii ordinare
16.Rezultatul activităţii ordinare după impozitare
 FORMATUL 3: Contul de profit şi pierdere cu afectare a cheltuielilor pe funcţii şi
prezentare orizontală (sub formă de cont)
A. CHELTUIELI
1. Costul vânzărilor
2.Costul distribuirii
3.Cheltuieli administrative
4.Cheltuieli privind provizioanele
financiare
5.Dobănzi de plătit şi cheltuieli
similare
6.Impozitul asupra rezultatului
activităţii ordinare
7.Rezultatul activităţii ordinare
după impozitare
8.Cheltuieli extraordinare
9.Impozitul asupra rezultatului
extraordinar
10.Alte impozite neincluse în
rubricile precedente
11.Rezultatul net al exerciţiului
B. VENITURI
l. Cifra de afaceri
2.Alte venituri din exploatare
3.Veniturile generate de acţiuni
deţinute în întreprinderile
grupului
4.Veniturile din participaţii în
întreprinderi sub o influenţă
notabilă
5.Venituri din alte imobilizări
financiare
6.Alte venituri financiare
7.Rezultatul activităţii ordinare
după impozitare
8.Venituri extraordinare
9.Rezultatul net al exerciţiului
 FORMATUL 4: Cont de profit şi pierdere cu afectarea cheltuielilor după natură şi
prezentare orizontală.

A.CHELTUIELI B.VENITURI
1.Destocaj de produse finite şi lucrări în l. Cifrade afaceri
curs 2.Stocaj de produse finite şi lucrări în curs
2.Materii prime şi materiale 3.Producţia imobilizată
consumabile 3.Cheltuieli 4.Alte venituri din exploatare
de personal 5.Veniturile generate de acţiuni deţinute în
- salarii întreprinderile grupului
- cheltuieli sociale 6.Veniturile din participaţii în întreprinderi
- alte cheltuieli privind pensiile sub o influenţă notabilă
4.Cheltuieli privind amortizarea şi 7.Venituri din alte imobilizări financiare
provizioanele imobilizărilor corporale şi 8.Alte dobânzi de primit si venituri similare
necorporale 9.Rezultatul activităţii ordinare după
-cheltuieli excepţionale privind impozitare
activele circulante 10.Venituri extraordinare
5.Alte cheltuieli de exploatare 11.Rezultatul net al exerciţiului
6.Cheltuieli privind provizioanele
financiare
7.Dobănzi de plătit şi cheltuieli
similare
8.Impozitul asupra rezultatului
activităţii ordinare
9.Rezultatul activităţii ordinare după
impozitare
10.Cheltuieli extraordinare
11 Impozitul asupra rezultatului
extraordinar
12.Alte impozite neincluse în rubricile
precedente
13.Rezultatul net al exerciţiului

Formatul contului de profit şi pierdere conform OMFP 3055/2009

1. Cifra de afaceri netă
2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările
necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea
depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute
de la entităţile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca
active circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind
entităţile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.