UNIVERSITATEA DE VEST,, VASILE GOLDIŞ’’

Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea: Finanţe Bănci

LUCRARE DE LICENŢĂ
ANALIZA ACHIZIŢIILOR PUBLICE
STUDIU DE CAZ LA PRIMARIA ARAD

Coordonator ştiinţfic:
Lector univ. drd. Adela Cristea

Absolvent:
Eşanu Roman

Arad, 2011
UNIVERSITATEA DE VEST,, VASILE GOLDIŞ’’
 Facultatea de Ştiinţe Economice
Specializarea: Finanţe Bănci

ANALIZA ACHIZIŢIILOR PUBLICE

STUDIU DE CAZ LA PRIMARIA ARAD

Coordonator ştiinţfic:
Lector univ. drd. Adela Cristea

Absolvent:
Eşanu Roman

Arad, 2011

8
 C UNIVERSITATEA DE VEST,, VASILE GOLDIŞ’’
Facultatea de Ştiinţe Economice
Specializarea: Finanţe Bănci

REFERAT

Asupra lucrării de licenţă

Cu titlu, ACHIZIŢII PUBLICE LA PRIMARIA ARAD

Întocmită de Roman EŞANU

Lucrarea corespunde din punct de vedere al conţinutului, se încadrează în tematica şi poate

fi susţinută în faţa comisiei.

Nota propusă

Data
Coordonator ştiinţfic:
Lector univ. drd. Adela
Cristea

9
 CUPRINS
CUPRINS..............................................................................................................................10
..............................................................................................................................................11
1.1 Planificarea şi decizia bugetară.........................................................................11
1.2 Metode şi tehnici de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare..........12
1.2.1 Metode clasice............................................................................................13
1.2.2 Metode moderne.........................................................................................14
1.3 Principiile bugetare............................................................................................17
1.4 Etapele procesului bugetar................................................................................21
1.4.1 Elaborarea proiectului legii bugetare ..........................................................23
1.4.2 Aprobarea bugetului...................................................................................25

CAPITOLUL 2. EXECUŢIA BUGETARĂ......................................................................25

2.1 Definire ș itrăsături............................................................................................26
2.2 Angajarea cheltuielilor.................................................................................27
2.3 Lichidarea cheltuielilor......................................................................................32
2.4 Ordonanţarea cheltuielilor.................................................................................32
2.5 Plata cheltuielilor..............................................................................................34

CAPITOLUL 3.....................................................................................................................37
CADRUL LEGISLATIV ŞI INSTITUŢIONAL PRIVIND ACHIZIŢIILE PUBLICE
.................................................................................................................................................37
3.1 Definire și trăsături............................................................................................38
3.2 Procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică.............................39
3.2.1 Reguli de estimare a valorii contractului de achiziţie publică ......................41
3.2.2 Reguli de elaborare a documentaţiei de atribuire .......................................43
3.2.3 Reguli de participare la procedura de atribuire ..........................................44
3.3 Publicarea anunţurilor
...............................................................................................................................45
3.4 Criterii de atribuire a contractului de achiziţie publică .......................................46
3.5 Stabilirea ofertei câştigătoare, informarea candidaților și a ofertanților.............48
3.6 Anularea aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică ......49

ANALIZA ACHIZIȚ IILOR PUBLICE ÎN PERIOADA 2006-2010 LA PRIMĂRIA

ARAD – STUDIU DE CAZ.................................................................................................51
4.1 Analiza achizițiilor publice pe principalele capitole............................................51
4.2 Analiza achizițiilor publice din total, desfășurat, potrivit clasificației, pe
subcapitole..............................................................................................................53
4.3 CONCLUZII.........................................................................................................65

BIBLIOGRAFIE:.................................................................................................................67

10
ANEXE:.................................................................................................................................68
CAPITOLUL 1.

CONŢINUTUL ŞI CARACTERISTICILE PROCESULUI BUGETAR

Bugetul de stat reprezintă principalul plen financiar centralizat al statului pe termen scurt,
în care sunt dimensionate veniturile şi cheltuielile publice pentru o perioada de un an.
Acesta face parte dintr-un sistem unitar de bugete ale căror elaborare, aprobare, execuţie şi
control se regăsesc intr-un complex de activităţi care alcătuiesc procesul bugetar.

1.1 Planificarea şi decizia bugetară

Deciziile referitoare la cheltuielile publice şi veniturile fiscale fac parte din categoria
deciziilor bugetare şi au o importanţă deosebită în cadrul procesului bugetar. Deciziile
bugetare sunt de mai multe tipuri şi privesc diverse aspecte, aparent separate intre ele, dar
aflate intr-o strânsă interdependenţă. Deciziile bugetare se referă la:
• Desfăşurarea procesului bugetar
• Procurarea resurselor bugetare
• Destinaţia cheltuielilor publice
• Păstrarea echilibrului bugetar
• Execuţia bugetului
Modul de derulare a procesului bugetar presupune luarea unor decizii legate de
aspecte cum sunt:
- alegerea participanţilor la discuşiile despre buget;
- stabilirea şi delimitarea atribuţiilor ordonatorilor de credite comparativ cu atribuţiile
Ministerului Finanțelor Publice;
- desemnarea importanţei şi influenţei pe care o manifestă grupurile de interese la
elaborarea bugetului;
În privinţa veniturilor fiscale, deciziile au la bază estimările tehnice ale veniturilor ce
pot fi mobilizate în anul următor, cu luarea în considerare a ambelor variante: modificarea
sau menţinerea nivelului şi tipurilor de impozite. Principalele probleme care se analizează
sunt:
- care vor fi sursele de impozitare şi ponderea acestora la formarea veniturilor statului;
- care va fi impactul stabilirii impozitelor asupra claselor şi categoriilor sociale, asupra
populaţiei în general, precum şi asupra dezvoltării economice în plan teritorial;
- care va fi tendinţa impozitelor: creştere, menţinere sau scădere;
- dacă se vor acorda facilităţi fiscale. În ce cuantum, în ce scop şi cine va beneficia de
acestea;
- care va fi mărimea presiunii fiscale şi cum va fi ea suportată de populaţie şi agenţii
economici.

11
 Deciziile adoptate în planul veniturilor fiscale trebuie să ţină seama, pe de o parte, de
caracterul limitat al resurselor financiare publice şi, pe de altă parte, de sensibilitatea
perceperii impozitelor în funcţie de mediuleconomic şi social.
Veniturile fiscale sunt planificate după criterii legate de funcţiile pe care le
îndeplineşte fiscalitatea: finanţarea cheltuielilor publice, redistribuirea veniturilor şi
averilor, stimularea diferitelor comportamente şi iniţiative economice etc.
În procesul de planificare a veniturilor fiscale se ţine seama de probleme ca:
- mărimea absolută a acestora, care depinde de variabile cum sunt: starea economiei
naţionale, capacitatea contributivă a plătitorilor de impozite, eficienţa aparatului fiscal ş.a;
- structura impozitelor: raportul dintre impozitele directe şi cele indirecte, precum şi dintre
impozitele din cadrul acestor grupe;
- eventualele efecte nedorite ( aşa-numitele „efecte perverse”) care se pot produce în urma
unei anumite creşteri a impozitelor (descurajarea interesului pentru muncă, economisire şi
investire ş.a. ).
În domeniul cheltuielilor publice, deciziile vizează opţiuni cum sunt:
- care programe urmează a se finanţa şi la ce nivel;
- care vor fi principalii beneficiari ai programelor alese;
- ce interese vor fi protejate prin intermediul cheltuielilor publice.
Cheltuielile publice sunt planificate pe funcţii (învăţământ, sănătate, apărare
naţională, ordine publică, acţiuni economice) şi pe categorii economice (cheltuieli curente
şi de capital). Deciziile privind planificarea cheltuielilor publice sunt luate, pe de o parte,
pe baza prognozei privind efectele diverselor politici ân perioada următoare şi, pe de altă
parte, în legatură cu solicitările de bunuri şi servicii publice în limita resurselor disponibile
în economie.
Deciziile în domeniul echilibrului bugetar au în vedere cele trei variante în care se
poate încheia bugetul: echilibrat, excedentar sau deficitar. Managementul financiar la nivel
macroeconomic se confruntă cu o serie de probleme, printre care:
- cum trebuie să se obţină echilibrul: prin creşterea veniturilor, prin reducerea cheltuielilor
sau prin ambele modalităţi;
- dacă este necesară, oportună şi eficientă contractarea de împrumuturi publice, interne
şi/sau externe şi în ce cuantum;
- cum vor fi soluţionate deficitele bugetare, existente sau viitoare;
În perioada de execuţie a bugetului, procesul bugetar nu se derulează de la sine, ci
ridică, în continuare, decidenţilor o serie de probleme, legate de:
- mărimea diferenţei dintre veniturile / cheltuielile aprobate şi cele efective;
- rezolvarea concretă a acestor diferenţe, prin rectificări bugetare în cursul anului, după
aprobarea legii bugetului de stat.
Evaluarea propriu-zisă a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat se poate realiza
prin diverse metode, prezentate în continuare.

1.2 Metode şi tehnici de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare

Pentru ca bugetul să reflecte cât mai fidel necesităţile de resurse financiare care să
asigure înfăptuirea programului guvernamental propus, şi posibilităţile de acoperire a
acestora, este necesară cuantificarea cât mai corectă a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.

12
1.2.1 Metode clasice

Dintre metodele clasice de stabilire a mărimii veniturilor şi cheltuielilor bugetului de

stat, menţionăm : metoda automată, metoda majorării şi metoda evaluării directe.
Metoda automată ( numită şi a penultimei ) constă în întocmirea proiectului de
buget, luând ca bază de pornire execuţia bugetară a penultimului an bugetar. Trebuie avut
în vedere faptul ca elaborarea proiectului bugetului de stat pentru un anumit an se
declansează cu circa opt luni înainte de începerea acestuia, respectiv prin luna mai, cand
nu se cunosc incă realizările anului în curs.
Metoda are avantajul simplităţii, întrucât nu necesită un volum mare de lucrări, dar
dezavantajul că datele oferite drept bază de pornire sunt perimate în timp, şi mai ales în
perioadele de mari transformări economice şi sociale. Regula pe care se bazează această
metodă este:
Vt-1= PVt+1 sau Ct-1=PCt+1
(1.1)
Unde: V = venituri conform execuției bugetare;
C = cheltuieli conform execuției bugetare;
PV = predicție de venituri;
PC = predicție de cheltuieli.

Metoda Majorării ( sau a diminuării ) presupune stabilirea unui ritm mediu de

variaţie a indicatorilor bugetari pe o perioadă anterioară de 5-8–10 ani. Pentru aceasta, se
iau în calcul indicatorii rezultaţi în exerciţiile bugetare ale perioadei anterioare anului
pentru care se proiectează noul buget. Valoarea ritmului mediu astfel rezultată se aplică
asupra indicatorilor aferenţi anului bugetar în curs, determinând nivelul veniturilor şi al
cheltuielilor pentru anul următor.
t =n
r = n ∏ I t/t −1−1
t =1

(1.2)

S n +1 = S n × (1 + r )
(1.3)
unde:
n= orizont statistic de informare;
It/t-1= indicele de crestere a venitului / cheltuielilor bugetare în anul t față de anul t-1;
r = ritmul mediu de evoluție a venitului / cheltuielii bugetare pe n ani;
Sn = nivelul venitului / cheltuielii bugetare în anul curent;
Sn+1 = predicția pentru anul n+1 a venitului / cheltuielii bugetare.
Metoda evaluării directe are în vedere cuantificarea fiecărei surse de venit sau
categorii de cheltuieli, bazată pe valori rezultate din execuţia preliminată a indicatorilor de

13
buget pe anul în curs, precum şi previziunile în domeniul economico-social ale perioadei
pentru care se proiectează bugetul ( anul următor t+1). Metoda este aplicabilă nu global, ci
pentru fiecare categorie de venit și cheltuială în parte.
Într-o formă simplificată, predicția veniturilor poate fi realizată după relația:
PVt-1= Vpt + BIt-1 * Δl (1.4)
unde:
Vpt = venitul preliminat în anul t;
BIt+1 = baza de impozitare în anul t+1;
Δl = modificări legislative în anul t+1 față de anul t, altele decât cele privind baza de
impozitare.

În general, metodele clasice sunt depăşite, avand anumite limite din următoarele
considerente:
- volumul insuficient de informaţii utilizat la construirea bugetului;
- imposibilitatea previzionării şi cuantificării efectelor unor factori ce pot interveni pe
parcurs în economia reală şi finanţele ţării;
- nu vizează urmărirea eficienţei acţiunilor ce se finanţeaza din resursele publice;
- nu reuşesc să cuantifice şi să coreleze cheltuielile aferente noilor instituţii publice şi
obiective economice publice cu sporul de venituri rezultat prin introducerea unor noi
impozite sau mărirea celor existente şi sau cu reducerea de venituri publice determinate de
eliminarea unor impozite sau de diminuarea unora dintre cele existente.

1.2.2 Metode moderne

Metodele moderne de cuantificare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare vizează

raţionalizarea cheltuielilor bugetare şi au la bază, în principal, analiza „cost-avantaje” sau
„cost-eficacitate”.Această analiză presupune existenţa mai multor proiecte alternative
pentru realizarea aceluiaşi obiectiv şi reprezintă un mod practic de alegere a acelei variante
care maximizează rezultatele obtenabile la un anumit nivel al costurilor sau care obţine
aceleaşi efecte cu costuri minime.Renunţarea la utilizarea metodelor clasice de avaluare a
condus, în practica finaciară din numeroase ţări, la alegerea unei variante a metodelor
moderne: metoda de planificare, programare, bugetizare ; metoda denumite „baza bugetară
zero”; managementul prin obiective;bugetul bazat pe programe ;metoda raţionalizării
opţiunilor bugetare.
Metoda de planificare, programare şi bugetizare ( metoda PPBS) reprezintă o
metodă de utilizare optimă a cheltuielilor bugetare în contextul aplicării deciziilor într-un
mod cât mai eficient.Cheltuielile publice sunt evidenţiate, în mod tradiţional, în funcţie de
domeniul unde se efectuează ( ministerul care le administrează ), precum şi în funcţie de
modul cum se efectuează ( cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii de capital
etc.)
În cadrul metodei de programare, planificare, bugetizare, cheltuielilor plublice sunt
clasificate prin programe care sunt în strânsă legatură cu obiectivele politicilor stabilite de
guvern.
Prima fază constă în construirea perspectivei pe termen lung, ceea ce presupune
existenţa unei strategii administrative deja constituite. Obiectivele pe termen lung şi căile

14
concrete de realizare a lor se stabilesc în cadrul unor studii prospective. Abordarea
obiectivelor are loc în mod secventţial, în sensul că se aleg cele care corespund cel mai
bine perioadei la care se referă bugetul, urmând ca, în cazul unor schimbări în condiţiile
economice, sociale şi politice, să aibă revizuiri periodice ( plan-revolving).Cea de a doua
fază (programarea) constă în definirea cu precizie a obiectivelor cuprinse în programele
alternative, precum şi termenelor la care urmează să se realizeze programele respective.
Cercetarea opţională este o tehnică ce permite alegerea aceluia dintre programele
alternative, care răspunde cel mai bine obiectivelor de perspectivă şi care maximizează
rezultatele pentru acelasi efort bugetar. În cadrul ultimei faze (bugetizarea) are loc
înscrierea în bugetul de stat a tranşei anuale din creditul bugetar aferent obiectivelor
prevăzute pentru anul respectiv din cadrul programului ales.
În ce privește eficiența, aceasta este evidențiată în două din formele ei cele mai
expresive:
- Efect obținut la unitatea de cost: e1 = A/C
- Cheltuiala ( efortul) necesară pentru obținerea unei unități de avantaj: e2 = C/A
unde: C = costul necesar pentru realizarea obiectivului;
A = avantajul generat de realizarea obiectivului respectiv.
Metoda denumită „Baza bugetară zero” constă în examinarea critică a fiecărui tip de
cheltuiala bugetară și aprecierea utilităţii și eficienţei sale, pentru a preîntâmpina creşterea
excesivă a cheltuielilor bugetare de la un an la altul.Pentru aceasta este necesară existenţa
unei multitudini de programe alternative, urmând a se opta pentrul unul dintre ele, în
funcţie de efectele posibil de obţinut la un anumit nivel al cheltuielilor bugetare.
Baza bugetară zero (metoda ZBB) presupune reluarea în permanenţă a analizei
tuturor cheltuielilor bugetare, ca și cum s-ar porni de la zero pentru toate cheltuielile
publice. În cadrul metodei, se disting 2 faze: identificarea unităţilor şi a modulelor
decizionale și ierarhizarea modulelor decizionale în funcţie de priorităţi. O primă evaluare
a priorităților are loc în unitatea administrativă decizională unde se determină nivelul
angajamentului bugetar pentru fiecare acțiune.În continuare, modulele de decizie
provenind de la mai multe unități de decizie sunt transmise unității decizionale ierarhic
superioare, care le clasează în vederea transmiterii lor unui decident aflat la un nivel
superior. În acest fel, bugetarea cu bază zero asigura participarea, la luarea deciziilor finale,
a tuturor decidenților de la diverse niveluri de pregătire a bugetului. Totalitatea modulelor
de decizie reținute în finalul acestui proces alcătuiește bugetul previzional și este clasată în
ordinea priorităților,fiecărui modul corespunzându-i un anumit nivel al cheltuielilor
bugetare .Mărimea resurselor bugetare va determina, în ultimă instanță, numărul
modulelor sau programelor care vor fi prinse în buget.
Managementul prin obiective reprezintă o metodă de cuantificare a cheltuielilor
bugetare care pune accentul pe identificarea finalităților pentru fiecare domeniu de
activitate. Astfel, fiecare administrator al banului public stabilește propriile obiective, care
vor contribui la realizarea scopurilor propuse. La nivel de minister, au loc rediscutarea
finalităților, precum și coordonarea obiectivelor și resurselor. Această metoda a fost
concepută în contextul unei planificări globale pe termen mediu, astfel încât să permită
coordonarea între ministere a obiectivelor. Ea permite indentificarea opțiunilor orizontale
privind diferențierea mărimii creditelor bugetare distribuite între ministere. Decidentul
care procedează la selectarea obiectivelor este diferit de utilizator. Prin această metoda s-a
realizat o descentralizare a deciziei, dar au apărut dificultăți în ceea ce privește asumarea

15
răspunderii la nivelul noilor centre descentralizate de deciziem determinarea precisă a
obiectivelor, precum și corelarea obiectivelor parțiale cu cele finale.
Bugetul bazat pe program ( sau bugetul de program ) reprezintă o modalitate de
pregătire și prezentare a bugetelor, pornind de la obiectivele urmărite, și nu de la
organizarea administrației. Se pune accentul pe obiectivele de realizat și pe determinarea
ansamblului de mijloace utilizate pentru atingerea lor. Atfel, bugetul de program devine un
instrument util și original pentru programarea bugetară și corelarea ei cu un anumit plan, În
acest sens, metoda permite :
- Stabilirea de către fiecare minister a priorităților relative;
- Alegerea acțiunilor prioritare, într-un cadrum bugetar dat;
- Afectarea alocațiilor bugetare și compararea cu rezultate;
- Analiza obiectivității și eficacității pe baza comparației dintre costurile implicate și
rezultatele obținute;
- Evitarea acoperirii prin finanțarea bugetară a unor acțiuni neoportune ale adiministrației
(în special, cele care nu fac obiectul acestei finanțări ) .
Metoda raționalizării opțiunilor bugetare ( metoda RCB) constă în identificarea și
studirea obiectivelor, compararea soluțiilor alternative, adoptarea deciziei pe baza analizei
cost-avantaje și controlul permanent al cheltuirii resurselor. Originalitatea și un mare
avantaj al metodei constă în capacitatea ridicată de adaptabilitate și un de reformulare a
opțiunilor. În aplicarea metodei se remarcă patru faze: studiul, decizia, execuția și
controlul.Fiind concepută ca un sistem cibernetic închis, între componentele căruia sunt
relații de interdependeță, nerealizările dintr-o fază se repercutează asupra
celorlalte.Analiza sistemică are drept scop ca, în urma unor iterații succesive, să se
reformuleze obiectivele și mijloacele utilizate pentru atingerea lor.
Faza de studiu presupune identificarea problemei, a obiectivelor și a mijloacelor de
realizare a lor și totodată confruntarea soluțiilor de realizare a lor. Selecția obiectivelor are
loc pornind de la criteriile stabilite de către decident, în funcție de priorități, precum și de
ierarhizarea obiectivelor. De asemenea, pentru atingerea obiectivului selectat, o importanță
deosebită au identificarea și confruntarea soluțiilor.Adesea,același obiectiv poate fi atins
pe mai multe căi,ceea ce impune compararea soluțiilor alternative și determinarea costului
total de realizare a programului propus în diverse variante.
Faza deciziei cuprinde alegerea / elaborarea unui program / buget și includerea
acestuia în bugetul anual. Adoptarea deciziei se bazează pe analiza cost-avantaje, cost-
eficacitate sau pe analize multicriteriale. Realizarea programelor aprobate presupune
întocmirea bugetelor-program și includerea creditelor necesare realizării obiectivului ales
în bugetul anual.
Faza execuției cuprinde realizarea programului, efectuarea cheltuielilor și
identificarea efectelor obținute. În cadrul acestei faze, se întocmesc diverse analize care
pun în evidență ansamblul operațiunilor efectuate, diferitelor categorii de costuri, precum
și indicatorii de eficacitate, care permit măsurarea gradului de concretizare a obiectivului
propus.
Faza de control constă în determinarea indicatorilor de gestionare a resurselor și de
execuție a programului, reevaluarea opțiunilor și reajustarea programelor. Controlul
rezultatelor are drept scop aprecierea gradului în care obiectivele selectate au fost sau nu
realizate. În cadrel apariției unor distorsiuni în desfașurarea programului, inițiatorii
acestuia trebuie să identifice cauzele nerealizărilor ( resurse ineficiente, erori în gestiune,

16
obiective nerealiste etc.) având posibilitatea de a relua etapele parcurse pentru
reexaminarea programului în ansamblu.Aceasta metodă urmărește obiective pe termen
mijlociu și are avantajul că oferă posibilitatea reexaminării periodice a opțiunilor, în
funcție de eventualele modificari apărute .De asemenea, utilizând modele matematice, se
ajungea la o estimare a veniturilor și cheltuielilor mai apropiată de cuantumul nevoilor
reale ale fiecărei perioade.

1.3 Principiile bugetare

Bugetul public trebuie să reflecte în mod real veniturile statului posibil de realizat şi
cheltuielile aferente perioadei la care se referă. În acest sens, el este construit ţinând seama
de anumite principii, a căror importanţă diferă de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta,
în funcţie de gradul de dezvoltare a economiei, de implicarea statului în plan economico-
social, de stadiul de democratizare, de tradiţiile social-culturale etc.
Principiile bugetare sunt: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrul,
specializarea, publicitatea bugetului, neafectarea veniturilor bugetare. În Legea nr. 500
privind finanţele publice din august 2002, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2003, se
menţionează şi un principiu privind „ unitatea monetară”, conform căruia toate operaţiunile
bugetare se exprimă în monedă naţională, fapt realizat în operaţiunile bugetare ale tuturor
anilor anteriori şi fără prevederea expresă printr-un articol de lege. De asemenea, se mai
mentionează ca un principiu bugetar „realitatea bugetului”, în sensul stabilirii veniturilor şi
cheltuielilor pe baze reale, adică să corespundă situaţiei economico-financiare previzibile
pentru anul bugetar.
Principiul universalităţii presupune ca veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise
în bugetul de stat în sumele lor totale, astfel încât Parlamentul să dispună de informaţiile
privind veniturile totale pe care statul urmează să le încaseze în perioada considerată şi
destinaţia acestora. Înscrierea în buget a veniturilor şi cheltuielilor în sumele lor brute are
scopul de a facilita controlul financiar, inetrzicând compensarea între cheltuieli şi venituri
proprii. În practică acest principiu se respectă doar parţial, locul bugetelor „brute” fiind luat
de elaborarea bugetelor „mixte”, în care veniturile şi cheltuielile unor instituţii publice
figurează cu sumele lor totale, iar ale altora doar cu soldurile.
În perioada actuală, bugetul de stat al României este un buget mixt, adică veniturile
extrabugetare sunt lăsate la dispoziţia instituţiilor care le obţin, acestea urmând a le folosi
direct, pentru acoperirea nevoilor proprii. Dacă veniturile proprii ale unei instituţii sunt
relativ mari, finanţarea de la buget are loc „per-sold”, adică prin acordarea unei subvenţii
de completare până la concurenţa sumei cheltuielolr sunt acoperite de a buget, valoarea
subvenţiilor nefiind influenţată de cuantumul veniturilor proprii.
Principiul unităţii bugetare implică existenţa unui document unic în care să se inscrie
veniturile ţi cheltuielile publice exprimate în sumele lor totale. În primul rând, respectarea
acestei reguli tradiţionale creează posibilitatea stabilirii raportului dintre veniturile şi
cheltuielile bugetare, adică permite să se cunoască dacă bugetul este echilibrat, excedentar
sau deficitar, pentru a se lua, pe această bază, măsurile adecvate cu privire la oportunitatea
unor cheltuieli. În al doilea rând, se permite Parlamentului o analiză mai temeinică, bazată
pe existenţa unui singur document cuprinzător, comparativ cu situaţia în care i s-ar supune
spre aprobare mai multe documente succesive.

17
 Unitatea bugetului este asigurată prin gruparea veniturilor şi cheltuielilor publice în
documentul reprezentând bugetul general consolidat. Semnificaţia tradiţională a acestui
principiu, respectat cu stricteţe în trecut, a fost adaptată la cerinţele finanţelor publice
moderne, prin intermediul unor derogări care permit operaţiunea de debugetizare.
Debugetizarea constă în scoaterea în afara bugetului general al statului a unor cheltuieli şi
acoperirea lor din surse alternative. Prin debugetizare se intenţionează facilitarea unor
cheltuieli publice pe seama unor resurse complementare, atunci când veniturile ordinare
sunt insuficinete. Debugetizarea are două accepţii:
- trecerea de la finanţarea publică la cea particulară
- dezangajarea statului prin prevederea unor cheltuieli în bugetele anexă sau în bugetele
conturilor speciale de trezorerie, şi nu în bugetul general al statului.
Abaterile de la pricipiul unităţii bugetare sunt în prezent acceptate de practica
financiară internaţională şi constau în elaborarea, pe lângă bugetul de stat, a unor tipuri de
bugete diverse, precum: bugete autonome; bugete extraordinare; bugete anexă; conturi
speciale de trezorerie.
Bugetele autonome pot fi întocmite de: colectivităţi locale, instituţii din sfera
serviciilor sociale, culturale şi de educaţie, precum şi a serviciilor publice cu caracter
comercial şi industrial. Acestea dispun de autonomie bugetară, în sensul că îşi dirijează
singure cheltuielile, dar nu dispun şi de autonomie financiară, resursele lor proprii nefiind
suficiente pentru acoperirea, în totalitate, a cheltuielilor proprii.
Bugetele extraordinare se întocmesc în situaţii de excepţie: crize economice, război,
situaţii de refacere a economiei ţării după război etc. În aceste bugete se înscriu şi veniturile
corespunzătoare, provenind din eventuale impozite special instituite sau din împrumuturi.
Justificarea întocmirii bugetelor extraordinare constă, pe de o parte în faptul că nu este
indicat să se înscrie în acelaşi document, alături de cheltuielile cu caracter ordinar,
cheltuielile cu caracter extraordinar, iar pe de altă parte, în faptul că realizarea lor vizează
generaşiile viitoare, fiind întocmite pe perioade mai mari de un an.
Bugetele anexă sunt întocmite şi votate separat de bugetul general al statului, fiind
supuse controlului din partea puterii legislative. Gestiunea acestor bugete este concepută
astfel incât să limiteze la maximum cheltuielile de funcşionare din domeniul respectiv.
Bugetele anexă sunt corelate cu bugetul general al statului, în sensul că figurează cu soldul
lor, fie la partea de venituri, dacă veniturile înscrise în el sunt mai mari decât cheltuielile,
fie la partea de cheltuieli, în situaţia inversă.
Conturile speciale de trezorerie evidenţiază încasări şi plăţi care au caracter temporar
pentru bugetul de stat. Acestea au caracterul unor „ conturi în aşteptare”, deoarece, în
condiţii normale, dacă angajamentul care le-a generat se realizează, ele trebuie să se
soldeze. Conturile speciale de trezorerie sunt de mai multe tipuri: conturi de credit; conturi
de operaţiuni monetare; conturi al căror scop este operaţiunea de debugetizare; conturi de
comerţ; conturi cu afectaţie specială; conturi de avans; conturi de reglementare. Prezentăm
în continuare unele dintre acestea:
Conturile de credit reflectă funcţia de bancă a Trezoreriei publice; în ele se înscriu:
operaţiuni financiare între bugetul central şi bugetele locale, garantarea de către stat a unor
împrumuturi contractate de instituţii publice sau întreprinderi naţionale având buget
autonom.

18
 Conturile de operaţiuni monetare cuprind operaţiuni de încasări şi plăţi derulate cu
Fondul Monetar Internaţional sau alte organisme internaţionale sau regionale, precum şi cu
guvernele altor state.
Conturile de comerţ sunt destinate operaţiunilor cu caracter industrial sau comercial
efectuate în mod ocazional de instituţiile statului. Mărimea cheltuielilor de acest gen nu
poate fi stabilită cu exactitate, fapt pentru care nivelul lor este limitativ.
Conturile de avans evidenţiază avansul acordat bugetelor locale, în contul creditelor
bugetare aprobate până la incasarea de către acestea a impozitelor locale şi a celorlalte
venituri proprii.
Conturile de reglementare se deschid în baza unor acorduri cu guvernele altor ţări,
pentru evidenţa contribuţiei acestora la finanţarea unor cheltuieli militare sau la
consolidarea datoriei publice externe.
Principiul anualităţii se referă, pe de o parte, la perioada de timp pentru care se
întocmeşte şi se aprobă bugetul şi, pe de altă parte, la perioada de timp în care se încasează
veniturile şi se efectuează cheltuielile. Anul bugetar este perioada de timp ( anul financiar)
pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul şi care poate să coincidă sau nu cu anul
calendaristic. Datorită faptului că execuţia prevederilor din buget, atît la venituri, cât şi la
cheltuieli, nu se incheie întotdeauna la data expirării anului bugetar, practica financiară
oferă două posibilităţi pentru soluţionarea acestei situaţii: sistemul de gestiune şi sistemul
de exerciţiu.
Sistemul de gestiune constă în încheierea automată a bugetului la data expirării;
veniturile şi cheltuielile neefectuate urmează să fie înscrise în contul anului bugetar
următor. Nu toate operaţiunile referitoare la venituri şi cheltuieli sunt realizate în cadrul
bugetului pentru care au fost prevăzute şi autorizate. Cu prilejul întocmirii bugetului pe
anul următor, se discută din nou problema cheltuielilor neefectuate din bugetul în curs,
deoarece sistemul de gestiune interzice reportul creditelor bugetare de la un exerciţiu la
altul. Acest sistem de evidenţă prezintă dezavantajul că nu permite cunoaşterea cu
exactitate a veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare anului bugetar încheiat.
Sistemul de exerciţiu prevede înregistrarea în bugetul anului respectiv a veniturilor şi
cheltuielilor aferente acelui an, dar încasate/ cheltuite şi după expirarea sa. Aceasta
conduce la prelungirea perioadei de exerciţiu bugetar pe perioade destul de mari, ceea ce
permite reflectarea tuturor operaţiunilor de încasare a veniturilor şi efectuare a cheltuielilor
în contul de încheiere a execuţiei bugetului din anul în care au fost prevăzute şi autorizate.
Astfel sistemul de exerciţiu are avantajul că permite reflectarea exactă, în buget, a tuturor
veniturilor şi cheltuielilor proiectate, chiar dacă ele nu se încadrează pe deplin în anul
bugetar. Dezavantajul metodei constă în faptul că, pe perioada de prelungire a exerciţiului
bugetar, funcţionează, paralel, două bugete: cel al anului expirat ( pentru bugetul anului
expirat se mai permite înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor care îi aparţin) şi bugetul
anului în curs, ceea ce îngreunează operațiunile de evidenţă şi control.
Anul bugetar + Termenul de execuție = Exercițiu bugetar (1.5)
(12 luni) (3-6 luni) (15-18 luni)
În ţara noastră, anul bugetar coincide cu cel calendaristic, iar sistemul aplicat este cel
de gestiune. Creditele bugetare neutilizate în această perioadă sunt anulate de drept. Orice
venit neîncasat până la data de 31 decembrie a anului se va încasa în contul bugetului pe
anul următor. Toate drepturile dobândite de stat referitoare la încasarea veniturilor,
drepturile ce-i revin, direct sau indirect, bugetului în perioada anului respectiv, aparţin

19
exerciţiului bugetar corespunzător acestuia. Pentru fondurile speciale, Legea privind
finanţele publice prevede reportarea în anul următor a creditelor aprobate pentru anul
bugetar expirat, cu obligativitatea păstrării destinaţiei iniţiale.
Principiul echilibrului bugetar a fost considerat vreme îndelungată ca fiind
„principiul de aur al gestiunii bugetare” şi constă în asigurarea egalităţii dintre venituri şi
cheltuieli, atât în faza de întocmire a bugetului, cât şi în perioada de execuţie a acestuia.
Principalele cauze care generează dezechilibre bugetare sunt: cursa înarmărilor,
creşterea cheltuielilor de administraţie ale statului, creşterea cheltuielilor cu serviciul
datoriei publice ş.a. În preyent, practica ignoră şi acest principiu, astfel că în numeroase ţări
bugetele se întocmesc şi se încheie cu deficit. De altfel, deficitele bugetare şi îndatorarea
statelor reprezintă o caracteristică majoră a contextului economic şi financiar actual.
Pentru acoperirea cheltuielilor bugetare care depăşesc veniturile, statele adoptă soluţii
diverse, cum sunt:
- reexaminarea veniturilor, în scopul majorării lor, şi a cheltuielilor, pentru reducerea lor;
- sporirea impozitelor prin creşterea cotelor la cele existente sau introducerea altora noi;
- emisiunea monetară;
- contractarea de împrumuturi pe piaţa de capital internă sau externă etc.
Principiul echilibrului bugetar a fost treptat abandonat, pe de o parte, din cauză că
economia reală nu asigura un randament fiscal ridicat pentru acoperirea cheltuielilor
publice anuale, iar pe de altă parte, sub influenţa adepţilor finanţelor funcţionale, care
promovează teoria bugetelor ciclice şi cu caracter de reglare.
Potrivit principiului specializării bugetare, veniturile bugetare sunt înscrise şi
aprobate pe surse de provenienţă, iar cheltuielile, pe categorii. Pentru a oferi puterii
legislative o imagine cât mai clară asupra bugetului public, înscrierea veniturilor şi
cheltuielilor trebuie să urmeze o schemă unitară, care se regăseşte în clasificaţia bugetară.
Schema clasificaţiei bugetare trebuie să fie simplă, concisă şi clară şi să grupeze veniturile
după provenienţă, iar cheltuielile, conform destinaţiei (Legea privind finanţele publice
prevede în mod expres necesitatea înscrierii în buget a veniturilor şi cheltuielilor conform
clasificaţiei concepute de Ministerul Finanţelor Publice şi agreate de Fondul Monetar
Internaţional). Resursele financiare publice (veniturile) sunt structurate conform criteriului
economic şi sunt gestionate printr-un sistem unitar de bugete, corespunzător sistemului
actual.
Principiul publicităţii presupune ca, în urma dezbaterii şi aprobării de către
Parlament, bugetul de stat să fie adus la cunoştiinţa opiniei publice, fapt realizat prin
publicarea în „Monitorul Oficial”. Informarea trebuie să se extindă şi asupra execuţiei
acestor prevederi. Astfel, legea privind adoptarea bugetului de stat şi contul de încheiere a
exerciţiului bugetar pe anul precedent celui în curs trebuie date publicităţii.
Necesitatea respectării acestui principiu poate fi privită sub diverse aspecte:
- populaţia, în calitate de plătitoare de impozite, are dreptul de a cunoaşte informaţiile cu
privire la situaţia financiară a statului;
- în contextul relaţiilor economice, financiare şi monetare internaţionale, trebuie să existe
posibilitatea de a pune la dispoziţia diverselor ţări străine, instituţiilor financiare
internaţionale şi investitorilor străini datele cu privire la gradul de bonitate al ţării, evoluţia
veniturilor şi cheltuielilor bugetare, starea de echilibru sau dezechilibru bugetar, legislaţia
fiscală, evoluţia serviciului datoriei publice, ş.a.

20
 Principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul că, odată vărsate la
buget, veniturile publice se depersonalizează. Altfel spus, veniturile, în ansamblul lor,
finanţează cheltuielile în totalitatea lor. Conform acestui principiu, se interzice ca un
anumit venit să fie destinat unei anumite cheltuieli, deoarece, în general, nu se poate realiza
o concordanţă deplină între nivelul unei cheltuieli şi nivelul unui anumit venit care ar urma
să o acopere.
În practica financiară, sunt destul de frecvente situaţiile în care, pentru finanţarea
unor servicii publice, sunt scoase în afara bugetului ordinar venituri provenind din anumite
surse care alimentează bugete extraordinare, anexă sau autonome. Întocmirea unor
asemenea bugete reprezintă, în acelaşi timp, abateri de la principiile unităţii şi neafectării
veniturilor.
În România, fondurile speciale aprobate anual prin legile bugetare cuprind venituri cu
afectaţie specială, ceea ce reprezintă o abatere de la principiul unităţii bugetare şi al
neafectării veniturilor. Începând din anul 1990 s-au întocmit – şi încă se întocmesc-
numeroase fonduri speciale constituite în afara bugetului de stat.
Principiul unităţii monetare conform, Legii finanţelor publice nr. 500 din 2002,
intrată în vigoare de la 1.01.2003, se referă la faptul că toate operaţiunile bugetare se
exprimă în monedă naţională.

1.4 Etapele procesului bugetar

Din punct de vedere formal, literatura de specialitate consemnează puncte de vedere

diferite cu privire la definiţia procesului bugetar. Din punct de vedere al conţinutului şi, în
special, al descrierii etapelor parcurse în realizarea procesului bugetar, nu se constată
deosebiri esenţiale; acestea, deoarece procesul bugetar se desfăşoară după reguli bine
stabilite prin lege (Constituţie, Legea finanţelor publice, Legea administraşiei publice
locale ş.a.). Deosebiri mai importante există de la o ţară la alta, fiind determinate de
particularităţile existente în elaborarea, execuţia şi încheierea procesului bugetar, precum:
perioada în care se încadrează anul bugetar, organizarea Parlamentului ( bicameral sau
unicameral).
Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi
măsurilor întreprinse de instituţiile abilitate ale statului în scopul concretizării politicii
financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.
Derularea procesului bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi
alocarea lor în scopul furnizării către populaţie a bunurilor şi serviciilor publice.
Procesul bugetar reprezintă o succesiune de etape ce constau în elaborarea,
aprobarea, executarea, încheierea, controlul şi raportarea rezultatelor execuţiei bugetului.
Procesul bugetar al fiecărui an se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a
acestuia. Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi
elaborarea lor în scopul furnizării bunurilor şi serviciilor publice. Prin conţinutul său,
procesul bugetar exercită aprobare şi execuţie a unui anumit tip de buget se repercutează
asupra cererii şi ofertei agregate din economie, precum şi asupra gradului de satisfacere cu
bunuri şi servicii publice a nevoilor manifestate de societate.
În funcţie de forma solicitărilor bugetare, felul informaţiei şi modul în care aceasta
este prezentată pentru justificarea cheltuielilor, tipurile de buget pot fi grupate astfel:
bugetul de activitate, bugetul de performanţă şi bugetul-program. ( figura numărul 1).

21
 Figura nr. 1. Tipurile de buget

Bugetul pe domenii de activitate se batează pe stabilirea, pentru fiecare minister

(domeniu), a unui anumit nivel al cheltuielilor publice, care este defalcat şi pe feluri de
cheltuieli: materiale, de personal, de capital etc. Acest tip de buget (utilizat şi în ţara
noastră) prezintă unele dezavantaje legate de încărcarea, uneori nejustificată, a cheltuielilor
publice, din cauza faptului că se bazează pe reluarea aceleiaşi liste a domeniilor
(ministerelor) din perioadele anterioare, ceea ce nu este în deplină concordanţă cu reforma
şi cu situaţia de austeritate care caracterizează bugetele ultimilor ani.
Bugetul de performanță evidențiază, la nivelul fiecărei unități administrativ –
teritoriale, obiectivele urmărite și resursele disponibile pentru înfăptuirea lor. În acest mod,
se poate aprecia activitatea desfășurată de institușia respectivă în limita fondurilor alocate
în anul precedent.se urmărește obținerea de cât mai multe servicii pentru o unitate
monetară cheltuită.
Bugetul - program repartizează cheltuielile publice pe activităţi ( programe),
accentuându-se ordinea priorităţilor în alocarea resurselor. Acest tip de buget oferă
parlamentarilor posibilitatea de a analiza implicaţiile în plan politic ale deciziilor privind
cheltuielile publice.
Separat de particularităţile care se pot manifesta în modul concret de desfăşurare,
procesul bugetar are unele trăsături specifice, şi anume: caracter decizional, ciclic, politic,
democratic şi cu impact public.
Caracterul decizional decurge din însuşi conţinutul procesului bugetar, de alocare a
resurselor financiare, limitate comparativ cu nevoile de servicii publice ale societăţii.
Continuitatea ciclică este strâns legată de principiul anualităţii bugetare, care orevede
reluarea anuală a fazelor care compun procesul bugetar, conform prevederilor cuprinse în
legile anuale specifice, în care sunt prevăzute, printre altele, şi termenele concrete de
realizare. În ţara noastră, din practica ultimilor ani, rezultă şi periodicitatea revizuirii
solicitărilor bugetare prin legile bugetare rectificative, dar momentul şi intensitatea cu care
se manifestă aceste revederi sunt variabile.
Procesul bugetar are caracter democratic, datorită faptului că, pe parcursul etapelor
sale componente, se manifestă atât atributele statului de drept, cât şi posibilitatea diverselor
grupuri de cetăţeni, deţinători ai majorităţii politice decizionale, de a-şi impune interesele
economico-sociale. Formal şi legal, puterea legislativă are rolul de a aproba stabilirea de
impozite şi efectuarea de cheltuieli publice. Uneori, această responsabilitate este delegată
puterii executive.

22
 În România, corespunzător modului concret de derulare a procesului bugetar şi
potrivit Legii finanţelor publice nr. 500/2002, în cadrul procesului bugetar, o putere mai
accentuată revine executivului. Aprecierea gradului de centralizare a procesului bugetar se
referă, pe de o parte, la gradul în care acesta porneşte de sus în jos şi/sau de jos în sus şi, pe
de altă parte, la gradul în care responsabilitatea luării deciziei bugetare este dispersată între
diverse comisii, comitete şi oficiali aleşi, fară un mecanism de coordonare efectivă. În ţara
noastră, proceul bugetar cuprinde următoarele etape (sau faze) succesive.

Figura nr. 2. Etapele procesului bugetar

1.4.1 Elaborarea proiectului legii bugetare

Este un proces deosebit de complex, având caracter iterativ, care constă în

dimensioanarea mărimii alocaţiilor bugetare destinate finanţării utilităţilor publice, precum
şi a resurselor financiare care urmează a se mobiliza în cadrul unui an bugetar.
În practica bugetară, competenţele privind întocmirea proiectului legii bugetare pot
reveni unor organisme diferite. Corespunzător iniţiativei bugetare, se disting:
- sistemul iniţiativei guvernamentale;
- sistemul iniţiativei parlamentare;
- sistemul mixt al iniţiativei parlamentare şi guvernamentale.
Sistemul bugetar din România este un sistem mixt, iniţiativa guvernamentală
împletindu-se cu iniţiativa parlamentară. Corespunzător mecanismului de elaborare a
proiectului de buget, Ministerul Finanţelor Publice are atribuţii de coordonare, finalizare şi
prezentare a acestuia Guvernului. Elaborarea proiectului de buget este un proces iterativ, în
cadrul căruia fluxul informaţional se produce în dublu sens, de jos în sus şi de sus în jos.

23
Astfel, instituşiile bugetare cu atribuţii în producerea şi furnizarea de servicii publice
formulează propuneri privind mărimea alocaţiilor bugetare solicitate pentru anul următor,
pe baza cheltuielilor publice aprobate pentru anul curent, cu luarea în considerare a
modificărilor care se profilează în domeniul respectiv, corespunzător programului de
guvernare al perioadei următoare.
Pe baza acestor propuneri, în corelaţie cu situaţia bugetară generală, ministrul
finanţelor elaborează coordonatele politicii fiscal-bugetare pentru anul următor şi nivelurile
orientative ale cheltuielilor în sectoarele publice finanţate de la buget. De aici rezultă
limitele maxime ale cheltuielilor bugetare, pe care MFP le transmite fiecărui minister. În
continuare, ministerele defalcă plafoanele orientative ale cheltuielilor, pe fiecare instituţie
bugetară din subordine, până la verigile de bază care participă la acest flux informaţional-
decizional. În funcţie de plafoanele primite, instituţiile publice de la nivelul de bază
(instituţiile publice de la nivelul de bază sunt: şcoli, spitale, muzee, teatre, unităţi militare,
etc.) îşi fundamentează, pe total şi în detaliu, volumul cheltuielilor necesare pentru
desfăşurarea atribuţiilor care le revin.Detalierea cheltuielilor are loc în funcţie de natura
economică a acestor cheltuieli curente şi cheltuieli de capital.
Corespunzător prevederilor Legii finanţelor publice, calendarul etapei de elaborare a
proiectului de buget cuprinde următoarele faze:
- elaborarea, de către organele abilitate, a indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru
anul bugetar în cauză, precum şi pentru următorii trei ani până la data 31 martie a anului
anterior celui pentru care se elaborează bugetul. Pe parcursul desfăşurării procesului
bugetar, aceşti indicatori urmează a fi actualizaţi, dacă este cazul;
- stabilirea limitelor de cheltuieli de către MFP şi înaintarea către Guvern a acestora
împreună cu obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar, precum şi pentru
următorii trei ani, până la data de 1 mai a anului anterior anului bugetar. Guvernul trebuie
să le aprobe până la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru buget, finanţe şi bănci
ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale macroeconomice şi ale
finanţelor publice;
- transmiterea de către MFP a scrisorii-cadru către ordonatorii principali de credite până la
1 iunie a aceluiaşi an, în care trebuie specificate contextul macroeconomic pe baza căruia
să se întocmească proiectele de buget, metodologia de elaborare a acestora, precum şi
limitele de cheltuieli aprobate de guvern;
- depunerea la MFP a propunerilor bugetare de către ordonatorii principali de credite până
la data de 15 iulie. Autorităţile administraţiilor publice locale trebuie să transmită, în
acelaşi termen, solicitările pentru transferurile consolidabile şi pentru sumele defalcate din
impozitele bugetului central;
- întocmirea proiectelor legilor bugetare de către MFP, pe baza proiectelor înaintate de
ordonatorii principali de credite, şi depunerea la Guvern până la data de 30 septembrie a
fiecărui an pentru anul bugetar următor. Proiectul legii bugetare este însoţit de raportul la
buget, care cuprinde: un rezumaat al politicilor macroeconomice; strategia Guvernului în
domeniul investiţiilor publice; politica fiscal-bugetară, precum şi alte informaţii necesare în
domeniu;
- după însuşirea proiectului legii bugetare şi a raportului la buget, Guvernul le supune spre
adoptare Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an, pentru
anul următor.

24
 Documentele care se finalizează la întocmirea bugetului suntŞ expunerea de motive
şi proiectul bugetului de stat, anexele la proiectul bugetului, precum şi alte informaşii
documentare. Expunerea de motive cuprinde date privitoare la evoluţiile economice ale
anului curent, pe plan naţional şi internaţional, precum şi principalele prevederi ale
politicilor: fiscală, bugetară, monetară, valutară şi comercială reflectate în proiectul de
buget.

1.4.2 Aprobarea bugetului

Instituţia publică împuternicită prin Constituţie să aprobe proiectul legii bugetului de

stat este Parlamentul, ca for legislativ cu largă reprezentare a populaţiei. Modul de
desfăşurare a etapei referitoare la aprobarea proiectului de buget depinde de organizarea
Parlamentului: unicameral sau bicameral; în cel de-al doilea caz, există situaţii în care
drepturile celor două camere sunt diferenţiate în ceea ce priveşte formularea de
amendamente la proiectul bugetului.
Proiectul de buget înaintat Parlamentului urmează mai multe faze:
- prezentarea proiectului de buget în plenul Parlamentului de către primul-ministru sau de
către ministrul finanţelor publice;
- analiza proiectului de buget în comisiile parlamentare de specialitate: buget – finanţe,
educaţie, ocrotirea sănătăţii, cultură, protecţia mediului, apărare naţională, agricultură,
industrie etc.; în continuare au loc analiza şi aprobarea proiectului în Comisia de buget –
finanţe a legislativului prilej cu care este luată decizia de aprobare sau respingere a
amendamentelor formulate de comisiile anterioare;
- ratificarea de către Preşedintele ţării a proiectului de buget aprobat de Parlament. Din
acest moment, bugetul devine lege şi trebuie aplicat în această formă.
Toate aceste activităţi trebuie să se încheie, în mod legal(conform art. 37 din Legea
nr. 500/2002 privind finanţele publice), înainte de începerea anului bugetar căruia îi
corespunde noua lege a bugetului. În practică, se întâlnesc situaţii de depăşire a termenului
legal pentru elaborarea proiectului de buget şi pentru dezbaterea acestuia în Parlament.
Întârzierile pot fi cauzate fie de Guvern, în activitatea de elaborare şi depunere a proiectului
legii bugetului, fie de forul legislativ, prin prelungirea dezbaterilor amendamentelor. Pentru
asemenea situaţii, legislaţia financiară prevede că, dacă legea bugetului de stat nu s-a
aprobatcu cel puţin trei zile înaintea expirării exerciţiului bugetar, seprocedează la aplicarea
în continuare a legii bugetului anului precedent pânăla aprobarea noii legi bugetare.

CAPITOLUL 2. EXECUŢIA BUGETARĂ

25
2.1 Definire și trăsături

Etapa execuţiei bugetului se desfăşoară pe o perioadă de un an şi constă în luarea

măsurilor necesare pentru realizarea, pe de o parte, a veniturilor prevăzute şi, pe de altă
parte, a cheltuielilor aprobate prin Legea bugetului se stat. Conform Legii finanţelotr
publice nr. 500/2002, execuţia bugetară constă în activitatea de încasare a veniturilor
bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin buget.
Execuţia bugetului înseamnă activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de
efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin acest buget. Aceste activităţi presupun o serie
de operaţiuni ce vizează atât încasarea veniturilor bugetare, cât şi plata cheltuielilor
bugetare.
Execuţia bugetului reprezintă un proces deosebit de amplu şi complex la care
participă un număr foarte mare de operatori bugetari, cum sunt: aparatul fiscal, incluzând
toate structurile sale teritoriale şi centrale, instituţiile bugetare – de la ministere şi alte
agenţii guvernamentale până la verigile de bază ale sistemului; unităţi administrativ-
teritoriale şi alte instituţii publice legate de bugetul statului prin transferurile primite de la
acesta; organizaţii internaţionale etc.
Responsabilitatea pentru execuţia bugetului, în conformitate cu Legea bugetului de
stat, revine Guvernului, care, prin instituţiile componente, trebuie să demonstreze că are
capacitatea de a colecta veniturile în cuantumul prevăzut, precum şi de a efectua
cheltuielile în condiţii de eficienţă, eficacitate şi economicitate.
Execuţia operaţiunilor de încasare şi de efectuare a cheltuielilor este supusă
principiului autorizării prealabile, iar întinderea constrângerilor privitoare la punerea în
aplicare a proiecţiei bugetare este diferită, după cum este vorba de venituri sau de
cheltuieli. În ceea ce priveşte veniturile, obligaţia este mai strictă, orice venit bugetar
autorizat trebuind să fie perceput în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. În
schimb, pentru cheltuielile bugetare, legea nu conferă decât o simplă autorizare de utilizare
a creditului bugetar. Înscrierea creditelor în legea bugetară anuală este doar o condiţie
prealabilă necesară pentru ca o cheltuială să poată fi executată, dar această înscriere de
credite nu antrenează şi obligaţia de a o realiza. Prevederile bugetare se consideră limite
minime pentru venituri şi limite maxime pentru cheltuieli.
Execuția veniturilor bugetare este diferită de execuția cheltuielilor bugetare. Pe
parcursul acestui proces, obiectivul central este menșinerea echilibrului dintre venituri și
cheltuieli, prin monitorizarea operativă a execuției bugetare de către departamentul
specializat din cadrul Ministerul Finanțelor Publice.Derularea operațiunilor de încasare a
veniturilor și efectuarea a plăților aferente bugetului, are loc prin intermediul Trezoreriei
publice.
În țara noastră, până în anul 1992, aceste operațiuni se desfășurau prin sistemul
băncilor conerciale. După această dată s-a trecut în mod treptat, la execuția operațiunilor
privind finanțele publice prin Trezorerie (conform Hotărârii Guvernului nr.78/1992 privind
organizarea și funcționarea Trezoreriei finanțelor publice și Legii Contabilității
nr.82/1991 ) .
Înființarea Trezoreriei a marcat un moment important al reformei sistemului
financiar din țara noastră, întrucât prin intermediul său statul iși mobilizează, direct sau
indirect, disponibilitățile de fonduri, ceea ce permite exercitarea în condiții optime a
atribuțiilor ce revin MFP și unitățiilor sale din teritoriu.

26
 Privită prin prisma operațiunilor derulate, trezoreria statului este o bancă a
finanțelor publice, un organism al MFP, prin care, pe de-o parte, se efectuează încasările și
plățile bugetului public și fondurilor extrabugetare și, pe de altă parte, se exercită controlul
fiscal asupra încasării la termen a veniturilor și finanțării în cuantumul stabilit a
cheltuielilor publice.De asemenea, prin intermediul trezoreriei se gestionează datoria
publică, asigurându-se refinanțarea deficitului bugetar, lansarea împrumuturilor de stat și
plasarea disponibilităților financiare aflate în sectorul public.
Execuția veniturilor bugetare se realizează prin aparatul fiscal specializat al MFP și
constă într-o succesiune de activități, specifice pentru diversele tipuri de venituri bugetare.
Astfel, pentru impozitele directe, fazele procedurale sunt : așezarea impozitului, lichidarea,
emiterea titlului de percepere, perceperea propriu-zisă.
Așezarea impozitului constă în stabilirea obiectului impunerii, constatarea existenței
materiei impozabile și evaluarea mărimii acesteia.
Lichidarea este operațiunea prin care se determină cuantumul impozitului datorat de
o persoană fizică sau juridică și pe baza căreia se deschide rolul acestora, înscriindu-se în
debitul contribuabilului suma datorată cu titlul de impozit.
Emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea cuantumului
impozitului datorat – calculat la operațiunea anterioară – într-un act pe baza căreia se
autorizează perceperea acestuia ca venit bugetar. Forma și denumirea actului legal vizând
perceperea impozitului diferă în funcție de situația concretă a contribuabilului.
Perceperea propriu-zisă a impozitului constă în încasarea efectivă a acestuia, în
cuantumul și la termenul stabilit.Prin această operațiune are loc stingerea obligațiilor
fiscale față de buget,a contribuabilului vizat.
Conform Constituției și Legii finanțelor publice, execuția veniturilor ține seama de
următoarele norme :
- impozitele, taxele sau alte obligații de natura acestora nu pot fi înscrise în buget
decât dacă au fost stabilite prin lege;
- legea bugatară anuală aprobă pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor și a cotelor
acestora, precum și a celorlalte venituri ale statuslui care urmează să se încaseze;
- perceperea, sub orice titlu și sub orice denumire, a unor obligații de plată, directe
sau indirecte, care nu sunt stabilite prin lege, este interzisă.
În ceea ce privește execuția cheltuielilor bugetare, operațiunile procedurale
succesive pentru fiecare alocație bugetară sunt: angajarea, lichidarea, ordonanțarea – care
alcătuiesc faza administrativă - și plata – care reprezintă faza execuției contabile. Primele
trei operațiuni sunt efectuate de conducătorii instituțiilor publice (ordonatorii de credite),
iar cele specifice ultimei faze revin personalului angajat la serviciul financiar al instituției
publice.

2.2 Angajarea cheltuielilor

Angajarea este etapa cea mai importantaă în execuția cheltuielilor de care depinde
încadrarea acestora în limitele creditelor bugetare aprobate. Este actul care generează
obligația unei instituții publice de a plăti o sumă de bani unei terțe persoane pe baza unui
act juridic ( lege, contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească). Angajarea

27
reprezintă consecința deciziei luate în mod deliberat de un organ al administrației de stat.
Competența în angajarea cheltuielilor revine, în general, conducătorilor instituțiilor
publice, în calitate de ordonatori de credite.
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din
Legea nr. 500/2002, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plati,
reprezintă limite maxime care nu pot fi depasite. Pentru acţiunile multianuale se înscriu
distinct în buget creditele de angajament şi creditele bugetare.
Pentru acţiunile multianuale ordonatorii de credite încheie angajamente legale în
limita creditelor de angajament aprobate în buget pentru exerciţiul bugetar respectiv.
Cheltuielile de investiţii se angajează individual în cadrul angajamentelor multianuale care
reprezintă limita superioară de angajare. Toate angajamentele legale din care rezulta o
cheltuiala pentru investiţii publice sau alte cheltuieli asimilate investiţiilor, cofinantate de o
instituţie internationala, se vor efectua în conformitate cu prevederile acordului de
finanţare.
Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita superioară a
cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul exerciţiului bugetar. Plăţile
respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita creditelor de angajament
aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în exerciţiile bugetare anterioare.
Angajarea cheltuielilor bugetare, altele decât cele care privesc acţiuni multianuale, se
face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai
în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituţiilor publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă doua forme de
angajamente:
a) Angajamentul legal - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act
juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice.
Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub forma scrisă şi să fie semnat de ordonatorul
de credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziţie publică, comanda,
convenţie, contract de munca, acte de control, acord de împrumut etc.
În toate actele juridice prin care se contractează o datorie a statului rezultată din
contractarea unor împrumuturi interne sau externe sau o datorie rezultată dintr-un contract,
comanda etc. trebuie să se facă menţiuni cu privire la instituţia care are prevăzute în buget
creditele aferente angajamentului respectiv şi subdiviziunea bugetară la care sunt prevăzute
acestea şi de la care urmează să se facă plata. Sarcina înscrierii datelor respective revine
compartimentelor de specialitate care elaborează proiectele angajamentelor legale.
Înainte de a angaja şi a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice
măsura care ar produce o cheltuiala, ordonatorii de credite trebuie să se asigure ca măsura
luată respecta principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar
sanatos, în special ale economiei şi eficientei cheltuielilor.
În acest scop utilizarea creditelor bugetare trebuie să fie precedată de o evaluare care
să asigure faptul ca rezultatele obţinute sunt corespunzătoare resurselor utilizate.
Proiectele angajamentelor legale reprezintă decizii de principiu luate de ordonatorii
de credite, care implica o obligaţie de efectuare a unei cheltuieli fata de terţe persoane.

28
 Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de către ordonatorul de
credite decât dacă au primit în prealabil viza de control financiar preventiv în condiţiile
legii.
Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de
control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.
La instituţiile publice la care operaţiunile sunt supuse controlului financiar preventiv
delegat angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează şi cu viza prealabilă a
controlorului delegat, conform legislaţiei în vigoare.Proiectul de angajament legal se
prezintă pentru viza de control financiar preventiv împreună cu o propunere de angajare a
unei cheltuieli, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1 la prezentele norme
metodologice.
Angajarea cheltuielilor se efectuează în tot cursul exerciţiului bugetar, astfel încât să
existe certitudinea ca bunurile şi serviciile care fac obiectul angajamentelor vor fi livrate,
respectiv prestate, şi se vor plati în exerciţiul bugetar respectiv.Ordonatorii de credite nu
pot angaja cheltuieli într-o perioada în care se ştie ca bunul, lucrarea sau serviciul nu va
putea fi executat, receptionat şi plătit până la data de 31 decembrie a exerciţiului bugetar
curent, respectiv ultima zi de plata prevăzută în Programul calendaristic pentru derularea
principalelor operaţiuni de încheiere a exerciţiului bugetar, cu excepţia acţiunilor
multianuale.
În situaţia în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi
plătite până la finele anului, acestea se vor plati din creditele bugetare ale exerciţiului
bugetar următor.
Ordonatorilor de credite li se interzice să ia cu buna ştiinţa măsuri care au ca obiect
angajarea de cheltuieli peste sumele aprobate în buget, la partea de cheltuieli, cu excepţia
angajamentelor multianuale efectuate în condiţiile legii.
Ordonatorii de credite nu pot încheia nici un angajament legal cu terţe persoane fără
viza de control financiar preventiv decât în condiţiile autorizate de lege.
După semnarea angajamentului legal de către ordonatorul de credite acesta se
transmite compartimentului de contabilitate pentru înregistrare în evidenta cheltuielilor
angajate.
b) Angajamentul bugetar - orice act prin care o autoritate competenta, potrivit legii,
afectează fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.
În aplicarea principiului anualitatii, potrivit căruia "plăţile efectuate în cursul unui an
bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului
respectiv", şi a prevederilor legale, potrivit cărora pentru a efectua o plata este obligatorie
parcurgerea prealabilă a celor trei faze, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea, se
impune punerea în rezerva a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate angajamentele
legale încheiate în cursul unui exerciţiu bugetar sau în exerciţiile precedente de ordonatorul
de credite sau de alte persoane împuternicite să poată fi plătite în cursul exerciţiului bugetar
respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate.
În vederea respectării acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate
fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate, preceda
angajamentul legal.
Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale fără
asigurarea ca au fost rezervate şi fondurile publice necesare plăţii acestora în exerciţiul
bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale.

29
 Valoarea angajamenelor legale nu poate depăşi valoarea angajamentelor bugetare şi,
respectiv, a creditelor bugetare aprobate, cu excepţia angajamentelor legale aferente
acţiunilor multianuale care nu pot depăşi creditele de angajament aprobate în buget.
Angajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în limita disponibilului de
credite bugetare şi, respectiv, în limita disponibilului de credite de angajament pentru
acţiuni multianuale.
În scopul garantarii acestei reguli, angajamentele legale, respectiv toate actele prin
care statul sau unităţile administrativ-teritoriale contractează o datorie fata de terţii
creditori, sunt precedate de angajamente bugetare, respectiv de rezervarea creditelor
necesare plăţii angajamentelor legale. Angajamentele bugetare pot fi:
- angajamente bugetare individuale;
- angajamente bugetare globale.
Angajamentul bugetar individual este un angajament specific unei anumite operaţiuni
noi care urmează să se efectueze. Acesta se prezintă la viza persoanei împuternicite să
exercite controlul financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal
individual.
Pentru cheltuieli curente de natura administrativă, ce se efectuează în mod repetat pe
parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar, se pot întocmi propuneri de angajamente legale
provizorii, materializate în bugete previzionale, care se înaintează pentru viza de control
financiar preventiv împreună cu angajamentele bugetare globale.
Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent angajamentului
legal provizoriu care priveşte cheltuielile curente de funcţionare de natura administrativă,
cum ar fi:
- cheltuieli de deplasare;
- cheltuieli de protocol;
- cheltuieli de întreţinere şi gospodărie (încălzit, iluminat, apa, canal, salubritate, posta,
telefon, radio, furnituri de birou etc.);
- cheltuieli cu asigurările;
- cheltuieli cu chiriile;
- cheltuieli cu abonamentele la reviste, buletine lunare etc.
În cazul angajamentelor legale provizorii ordonatorul de credite verifica faptul ca
angajamentele legale individuale încheiate să nu depăşească valoarea angajamentelor
provizorii care au fost emise anterior.
Angajamentele legale individuale aprobate până la finele anului, acoperite de aceste
angajamente legale provizorii, nu trebuie înaintate pentru viza de control financiar
preventiv. Angajamentele legale individuale care depăşesc valoarea angajamentelor legale
provizorii se supun vizei de control financiar preventiv.
Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris privind
angajamentul bugetar individual şi angajamentul bugetar global, prin care se certifica
existenta unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezerva (se blocheaza) creditele
aferente unei cheltuieli, potrivit destinaţiei prevăzute în buget. Propunerile de angajamente
se înaintează din timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului financiar
preventiv, pentru a da posibilitate acesteia să îşi exercite atribuţiile conform legii.
Propunerile de angajare a cheltuielilor trebuie însoţite de toate documentele justificative
aferente şi, dacă este cazul, de orice alte documente şi informaţii solicitate de către
persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv.

30
 La finele anului persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv
analizează modul de realizare a cheltuielilor care au făcut obiectul angajamentelor bugetare
globale, precum şi dacă totalul angajamentelor legale individuale aferente acestora este la
nivelul angajamentelor legale provizorii.
În cazul în care nu exista diferenţe semnificative între cheltuielile previzionate şi cele
definitive, persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv avizează
angajamentul bugetar global care devine definitiv.
Dacă persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv constată
diferenţe semnificative, atunci poate hotărî asupra includerii în viitor a cheltuielilor de
natura celor care au făcut obiectul angajamentelor bugetare globale în categoria
angajamentelor bugetare individuale.
Avizarea constă în semnarea de către persoana împuternicită să exercite controlul
financiar preventiv, sau înlocuitorul de drept al acesteia, a propunerii de angajare a unei
cheltuieli şi a angajamentului bugetar, care vor fi ștampilate şi datâte. Avizarea proiectelor
de angajamente legale se poate face după îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) proiectul de angajament legal a fost prezentat în conformitate cu normele
metodologice;
b) existența creditelor bugetare disponibile la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul
aprobat;
c) proiectul de angajament legal se încadrează în limitele angajamentului bugetar,
stabilite potrivit legii;
d) proiectul de angajament legal respectă toate prevederile legale care îi sunt aplicabile,
în vigoare la data efectuării sale (controlul de legalitate);
e) proiectul de angajament legal respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi
regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de cheltuieli din care
fac parte (controlul de regularitate).
Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv poate să refuze
acordarea vizei dacă considera ca nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus.
După avizarea angajamentului bugetar individual sau global, după caz, de către
persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv, acesta se semnează de
ordonatorul de credite şi se transmite compartimentului de contabilitate pentru înregistrare
în evidenta cheltuielilor angajate.
Creditele bugetare neangajate, precum şi creditele bugetare angajate şi neutilizate
până la finele exerciţiului bugetar sunt anulate de drept. Orice cheltuiala angajata şi
neplatita până la data de 31 decembrie a exerciţiului bugetar curent se va plati în contul
bugetului pe anul următor din creditele bugetare aprobate în acest scop. Aceasta cheltuiala
trebuie să se raporteze la finele anului curent pe baza datelor din contabilitatea cheltuielilor
angajate.
În angajamentele legale individuale şi cele provizorii, precum şi în angajamentele
bugetare individuale sau globale se precizează subdiviziunile bugetul aprobat. Salariile
personalului cuprins în statele de funcţii anexate bugetului aprobat şi obligaţiile aferente
acestora, pensiile şi ajutoarele sociale stabilite conform legilor în vigoare, precum şi
cheltuielile cu dobânzile şi alte cheltuieli aferente datoriei publice se considera
angajamente legale şi bugetare de la data de 1 ianuarie a fiecărui an cu intreaga suma a
creditelor bugetare aprobate.

31
 În situaţia în care se impune majorarea sau diminuarea unor angajamente legale,
este necesară elaborarea unor propuneri de modificare a angajamentelor legale şi bugetare
iniţiale, însoţite de memorii justificative.

2.3 Lichidarea cheltuielilor

Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifica existenta angajamentelor,
se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se verifica condiţiile de exigibilitate
ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile
respective.
Verificarea existenţei obligaţiei de plata se realizează prin verificarea documentelor
justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea "serviciului
efectuat" (bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau, după caz,
existenta unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de
grant etc.).
Salariile şi indemnizaţiile vor fi lichidate în baza statelor de plata colective, întocmite
de compartimentul de specialitate, cu excepţia cazurilor în care este necesară lichidarea
individuală.
Documentele care atesta bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sunt
Factura fiscală sau Factura. Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate
creditorului se efectuează de către persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe
baza datelor înscrise în factura şi a documentelor întocmite de comisia de recepţie
constituită potrivit legii.
Documentele care atesta bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau
din care reies obligaţii de plata certe se vizează pentru "Bun de plata" de ordonatorul de
credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirma ca:
- bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii;
- lucrările au fost executate şi serviciile prestate;
- bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea
gestiunii şi a notei contabile de înregistrare;
- condiţiile cu privire la legalitatea efectuării rambursarilor de rate sau a plăţilor de dobânzi
la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite;
- alte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Prin acordarea semnăturii şi menţiunii "Bun de plata" pe factura, se atesta ca serviciul
a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi ca toate poziţiile din factura au fost
verificate. Condiţiile de exigibilitate a obligaţiei se verifica pe baza datelor cuprinse în
angajamentele legale, care trebuie să cuprindă şi date cu privire la termenele de plata a
obligaţiei.
Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifica personal
documentele justificative şi confirma pe propria răspundere ca aceasta verificare a fost
realizată. Documentele care atesta parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza
înregistrării în contabilitatea patrimonială a instituţiei publice pentru reflectarea serviciului
efectuat şi a obligaţiei de plata fata de terţii creditori.

2.4 Ordonanţarea cheltuielilor

32
 Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirma ca livrările de bunuri au
fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi ca plata poate fi realizată. Persoana
desemnată de ordonatorul de credite confirma ca exista o obligaţie certa şi o suma datorată,
exigibilă la o anumită data, şi în acest caz ordonatorul de credite bugetare poate emite
"Ordonanţarea de plată" pentru efectuarea plăţii.
Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă
dispoziţie conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească
instrumentele de plată a cheltuielilor.
Ordonanţarea de plaăa trebuie să conţină date cu privire la:
- exerciţiul bugetar în care se înregistrează plata;
- subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata;
- suma de plată (în cifre şi litere) exprimată în monedă națională sau în monedă străină,
după caz;
- datele de identificare a beneficiarului plăţii;
- natura cheltuielilor;
- modalitatea de plată.
Ordonanţarea de plată este datâtă şi semnată de ordonatorul de credite sau de
persoana delegată cu aceste atribuţii.
Ordonanţarea de plată va fi însoţită de documentele justificative în original şi va
purta viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să confirme
corectitudinea sumelor de plată, livrarea şi recepționarea bunurilor, executarea lucrărilor şi
prestarea serviciilor, existenta unui alt titlu care să justifice plata, precum şi, după caz,
înregistrarea bunurilor în gestiunea instituţiei şi în contabilitatea acesteia.
Facturile în original sau alte documente întocmite în vederea plăţii cheltuielilor vor
purta obligatoriu numărul, data notei contabile şi semnătura persoanei care a înregistrat în
contabilitate lichidarea cheltuielilor.
În cazuri excepţionale, când nu este posibilă prezentarea documentelor justificative în
original, vor fi acceptate şi copii ale documentelor justificative, certificate pentru
conformitatea cu originalul de către ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu
aceste atribuţii.
În situaţia în care, în conformitate cu prevederile contractuale, urmează să se
efectueze plata în rate a bunurilor livrate, lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, se vor
avea în vedere următoarele:
- prima ordonantare de plata va fi însoţită de documentele justificative care dovedesc
obligaţia către creditor pentru plata ratei respective;
- ordonantarile de plata ulterioare vor face referire la documentele justificative deja
transmise conducatorului compartimentului financiar (financiar-contabil).
La emiterea ordonanţării de plata finale ordonatorul de credite confirma ca
operaţiunea s-a finalizat. Înainte de a fi transmisă compartimentului financiar (financiar-
contabil) pentru plata ordonanţarea de plata se transmite pentru avizare persoanei
împuternicite să exercite controlul financiar preventiv.
Scopul acestei avizari este de a stabili ca:
- ordonanţarea de plata a fost emisă corect;
- ordonanţarea de plata corespunde cu cheltuielile angajate şi suma respectiva este exactă;
- cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul aprobat;
- exista credite bugetare disponibile;

33
- documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare;
- numele şi datele de identificare ale creditorului sunt corecte.
Nici o ordonanțare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de
credite, decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a
acordat viza. Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv se asigură că
ordonanțările supuse vizei se referă la angajamente de cheltuieli deja vizate şi că sunt
îndeplinite condiţiile de lichidare a angajamentelor.
Ordonanțările de plată nevizate de persoana împuternicită să exercite control
financiar preventiv sunt nule şi fără valoare pentru conducătorul compartimentului
financiar (financiar-contabil) care urmează să facă plata, dacă nu sunt autorizate în
condiţiile prevăzute de lege. După aprobare ordonanţarea de plată împreună cu toate
documentele justificative în original se înaintează conducătorului compartimentului
financiar (financiar-contabil) pentru plată.
Primele trei faze ale procesului execuţiei bugetare a cheltuielilor se realizează în
cadrul instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea
cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite să
exercite această calitate prin delegare, potrivit legii.

2.5 Plata cheltuielilor

Plata cheltuielilor este faza finala a execuţiei bugetare prin care instituţia publică este
eliberată de obligaţiile sale față de terţii-creditori. Plata cheltuielilor se efectuează de
persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă denumirea generică de contabil, în limita
creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate în condiţiile dispoziţiilor legale, prin unităţile
de trezorerie şi contabilitate publică la care îşi au conturile deschise, cu excepţia plăţilor în
valută, care se efectuează prin bănci, sau a altor plăți prevăzute de lege să se efectueze prin
bănci.
Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar (financiar-
contabil) în limita creditelor bugetare deschise şi neutilizate sau a disponibilităţilor aflate în
conturi, după caz.
În cazul instituţiilor publice care nu au în structura lor un compartiment financiar sau
financiar-contabil, plata cheltuielilor se va efectua de către persoana desemnată de
ordonatorul de credite să îndeplinească aceasta atribuţie în cadrul instituţiei publice.
Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice, respectiv cecul de numerar şi ordinul
de plată pentru trezoreria statului, se semnează de două persoane autorizate în acest sens,
dintre care prima semnatură este cea a conducatorului compartimentului financiar
(financiar-contabil), iar a doua, a persoanei cu atribuţii în efectuarea plăţii.
Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil)
numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate şi ordonanţate;
- exista credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilitati în conturi de disponibil;
- subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea corecta şi
corespunde naturii cheltuielilor respective;
- exista toate documentele justificative care să justifice plata;

34
- semnăturile de pe documentele justificative aparţin ordonatorului de credite sau
persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuţii ce decurg din procesul executării
cheltuielilor bugetare, potrivit legii;
- beneficiarul sumelor este cel îndreptăţit potrivit documentelor care atesta serviciul
efectuat;
- suma datorată beneficiarului este corecta;
- documentele de angajare şi ordonantare au primit viza de control financiar preventiv;
- documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular;
- alte condiţii prevăzute de lege.
Nu se poate efectua plata:
- în cazul în care nu exista credite bugetare deschise şi/sau repartizate ori disponibilităţile
sunt insuficiente;
- când nu exista confirmarea serviciului efectuat şi documentele nu sunt vizate pentru "Bun
de plata";
- când beneficiarul nu este cel fata de care instituţia are obligaţii;
- când nu exista viza de control financiar preventiv pe ordonanţarea de plata şi nici
autorizarea prevăzută de lege.
În cazul constatării unei erori în legatură cu plata ce urmează să fie efectuată,
conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) suspendă plata. Motivele
deciziei de suspendare a plăţii se prezintă într-o declaraţie scrisă care se trimite
ordonatorului de credite şi, spre informare, persoanei împuternicite să exercite controlul
financiar preventiv. Ordonatorul de credite poate solicita în scris şi pe propria răspundere
efectuarea plăţilor.
În vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au obligaţia de a prezenta
unităţilor de trezorerie şi contabilitate publică la care au conturile deschise bugetul de
venituri şi cheltuieli aprobat şi repartizat pe trimestre, pe modelele elaborate de Ministerul
Finanţelor Publice. Pentru efectuarea cheltuielilor de capital instituţiile publice vor prezenta
unităţilor de trezorerie şi contabilitate publică şi programul de investiţii aprobat în
condiţiile legii.
Creditele bugetare aprobate în buget vor putea fi utilizate la cererea ordonatorilor de
credite numai după deschiderea de credite de către ordonatorii principali de credite,
repartizarea creditelor bugetare pentru bugetul propriu şi pentru ordonatorii de credite
secundari sau terţiari, după caz, şi/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe
seama acestora. Deschiderea conturilor de cheltuieli şi de disponibilitati de către instituţiile
publice se efectuează potrivit normelor privind organizarea şi funcţionarea trezoreriilor
statului. Dreptul de administrare şi dispoziţie asupra conturilor de cheltuieli bugetare sau de
disponibil, deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică şi bănci, se va exercita
în mod exclusiv de către instituţiile publice pe seama cărora au fost deschise, prin
persoanele special împuternicite în acest sens, după comunicarea către trezorerie sau bancă
a împuternicirilor şi a fişelor cu specimenele de semnături ale persoanelor abilitate să
efectueze plata, împreună cu amprenta ştampilei.
Ordinele de plată se emit pe numele fiecărui creditor. Acestea vor fi datâte şi vor
avea înscrise în spaţiul rezervat obiectul plăţii şi subdiviziunea bugetului aprobat de la care
se face plata. Ordinele de plata se înscriu într-un registru distinct, vor purta un număr de
ordine unic, începând cu numărul 1 în ordine crescatoare pentru fiecare ordonator de
credite şi pentru fiecare exerciţiu bugetar. Un ordin de plata nu poate cuprinde plati

35
 referitoare la mai multe subdiviziuni ale bugetului aprobat. Ordinele de plata se emit pe
baza documentelor justificative din care să reiasă ca urmează să se achite integral sau
parţial o datorie contractată şi justificată. Se exceptează de la aceasta regula ordinele de
plata ce se emit pentru plata de avansuri.
Acţiunile şi categoriile de cheltuieli pentru care se pot acorda plati în avans din
fonduri publice sunt cele stabilite prin hotărâri ale Guvernului.
Sumele reprezentând plati în avans nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate
şi servicii prestate până la sfârşitul anului se recuperează de către instituţia publică care a
acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost acordate, cu perceperea
dobânzilor şi penalitatilor de întârziere aferente, potrivit legii.
Din conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilitati, după caz, instituţiile
publice pot ridica, pe baza de cecuri pentru ridicare de numerar, numerarul pentru
efectuarea plăţilor de salarii, premii, deplasări, precum şi pentru alte cheltuieli care nu se
pot efectua prin virament, cum ar fi: drepturi cu caracter social, burse pentru elevi şi
studenţi, ajutoare etc.
În fila de cec se menţionează şi natura cheltuielilor care urmează să se efectueze din
numerarul ridicat. Instituţiile publice vor lua măsurile necesare pentru reducerea la
maximum a plăţilor în numerar, efectuand prin casieria proprie numai acele cheltuieli de
volum redus care nu se justifica a fi efectuate prin virament.
Sumele ridicate în numerar se păstrează în casieria instituţiei publice în condiţii de
siguranta. În vederea efectuării de plati în numerar pentru deplasări sau achiziţionarea de
bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii se pot acorda avansuri în numerar
persoanelor desemnate pe baza "Dispoziţiei de plata - încasare către casierie", semnată de
conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) şi de persoanele cu atribuţii în
efectuarea plăţilor în numerar. Justificarea avansurilor în numerar se efectuează în baza
documentelor justificative eliberate de agenţii economici sau de persoane fizice autorizate,
respectiv facturi fiscale, facturi, chitanţe, bon de comanda-chitanţa sau alte formulare ori
documente privind activitatea financiară şi contabila cu regim special, aprobate potrivit
legii.
Pentru exemplificarea amplorii şi caracterului complex al procesului bugetar, în
figura nr. 3 sunt redate etapele acestui proces la nivelul autorităţilor publice din România.

Curtea de
Conturi

Verificarea
Parlament
contului de
BMinisterul Finanțelor Publice MFP execu ție
(MFP) MFP Este informat de guvern
MFP bugetară
asupra principalelor și
Aprobă propunerile transmiterea
Transmite
Propune ordonatorilor principali
obiectivele politicii de Guvern
fiscale Ordonatori principali deGuvern
MFP
MFP
credite orientăriOrdonatori
ale politicii macro la
Elaborează proiectul parlament a
și bugetare, principalișide
credite o scrisoare cadrucacon
împreuna ținândde
limitele economice finanțelor
alecredite
legii bugetare ș i al Aproba proiectul 36 Primirea dărilor de
Aprobarea, pentru publiceseamă raportului
contextul
cheltuielimacroeconomic care stă lade
pe ordonatori principali
bugetului
baza legii
întocmirii bugetului, metologiile bugetare ș i al Elaborează contabile
proiectele
supunerea deșbuget
i elaborarea,
spre pe
adoptareExecu privind
de ția bugetului
credite
bugetului propriu cu baza
încadrareaacestora
în ,a
limitelecontului de controlul
de elaborare a acestuia și limitele de către parlament, a contului
aprobat de parlament
de cheltuieli execu
aprobateț ie
de bugetară
guvern
de execuție bugetară efectuat
cheltuieli aprobate de guvern

Parlament
Parlament
Primirea contului și
transmiterea acestuia
Dezbate și aprobă proiectul de
spre verificarea Curții
lege privind bugetul.
de Conturi
Parlament
Analiza raportului
Curții de Conturi și
adoptarea proiectului
legii de aprobare a
contului de execuție
bugetară

Figura nr 3. Etapele procesului bugetar la nivelul autorităţilor publice din România

CAPITOLUL 3.

CADRUL LEGISLATIV ŞI INSTITUŢIONAL PRIVIND ACHIZIŢIILE PUBLICE

37
3.1 Definire și trăsături

Tot ce se cumpără din bani publici înseamnă achiziţie publică. În lipsa unei definiţii
legale a achiziţiilor publice, le putem defini ca fiind procesul de a obţine produse, servicii
şi/sau lucrări în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În conformitate cu prevederile OUG nr. 34/2006 din 19 aprilie 2006 privind
atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice
și a contractelor de concesiune de servicii, publicătă în Monitorul Oficial nr. 418/ 15 mai
2006, achizițiile de bunuri și servicii se pot efectua numai în baza unui contract de
achiziție publică. Acesta reprezintă un contract administrativ cu titlu oneros, încheiat în
scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai mulți
operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de
produse sau prestarea de servicii.
În sensul dat de articolul 8 din OUG nr. 34/2006, autoritatea contractantă poate fi:
a) Oricare organism al statului - autoritate publică sau instituție publică – care acționează
la nivel central ori la nivel regional sau local;
b) Oricare organism de drept public, altul decât cel menționat mai sus, cu personalitate
juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter
comercial sau industrial și care se află cel puțin în una dintre următoarele situații:
- este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la
lit. a) sau de către un alt organism de drept public;
- se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorități contractante, astfel cum
este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;
- în componența consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare,
mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate
contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
c) oricare asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele
prevăzute la lit. a) sau b);
d) oricare întreprindere publică ce desfășoară una sau mai multe dintre activitățile
prevazute la cap. VIII sectiunea 1, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziție
publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activități;
e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevazute la lit. a)-d), care desfășoară una sau
mai multe dintre activitățile prevăzute la cap. VIII secțiunea 1, în baza unui drept special
sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. t), acordat de o autoritate
competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziție publică sau încheie acorduri-
cadru destinate efectuării respectivelor activități.
Autoritățile contractante răspund, potrivit legii de organizarea sistemului de
monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de lucrări de investiții
publice. În funcție de obiectul lor, contractele de achiziții pot fi:
- contracte de execuție de lucrări având ca obiect proiectarea și execuția uneia sau
mai multor lucrări de construcții de către o entitate privată pentru o autoritate publică;
- contracte de furnizare de produse care au ca obiect achiziționarea de către o
autoritate publică a unuia sau mai multor produse pe baza cumpărării, inclusiv în rate, a
încheierii sau leasing-ului cu sau fără opțiune de cumpărare;
- contracte de prestări de servicii care au ca obiect prestarea unuia sau mai multor
servicii de către o entitate privată în favoarea autorităților publice.

38
 Contractele de achiziţie publică sunt:

Figura nr. 4. Tipurile contractului de achiziție publică

Contractul de lucrări - este acel contract de achiziţie publică care are ca obiect
execuția de lucrări sau execuţia unei construcţii atât proiectarea, cat și execuţia de lucrări
sau de lucrări sau execuţia unei construcţi,i atât proiectarea, cat și execuţia de lucrări sau
construcţii care corespunde necesităţii şi obiectivelor autorităţii contractante.
Contractul de furnizare - este acel contract de achiziție publică care are ca obiect
furnizarea unuia sau mai multor produse, prin cumpărare, inclusiv în rate, închiriere sau
leasing, cu sau fără opțiune de cumpărare.
Contractul de servicii - este acel contract de achiziție publică care are ca obiect
prestarea unuia sau mai multor servicii.
Realizarea contractului de achiziție publică are la bază respectarea unor principii, de
care trebuie să țină seama ambele părți contractante. Între acestea trebuie amintite:
- principiul liberei concurențe, care constă în asigurarea condițiilor pentru ca orice
furnizor de produse, executant de lucrări, sau prestator de servicii, în condițiile legii, să
poată deveni parte contractantă într-un contract de achiziție;
- principiul eficienței utilizării fondurilor publice, respectiv respectarea criteriilor
economice cu privire la utilizarea acestora și a sistemului concurențial între competitori;
- principiul asigurării tratamentului egal, adică aplicarea nediscriminatorie a
criteriilor de selecție, în așa fel, încât toți potențialii contractanți să fie tratați de o
manieră egală;
- principiul asigurării confidențialității care este menit să garanteze protejarea
secretului comercial și a proprietîții intelectuale a părții contractante;
- principiul recunoașterii reciproce, care presupune acceptarea reciprocă a
condițiilor și termenelor impuse de partea co-cotractantă;
- principiul asumării răspunderii, care presupune respectarea clauzelor asumate prin
semnarea contractului de achiziție publică;
- principiul asigurării transparenței și integrității procesului de achiziție publică,
prin punerea informațiilor necesare la dispoziția potențialilor competitori interesați.
3.2 Procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică

Procedurile de atribuire a contractului de achiţie publică sunt:

a) licitaţia deschisă, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are
dreptul de a depune oferta, numărul lor fiind nelimitat;
b) licitaţia restrânsă, respectiv procedura la care orice operator economic are

39
dreptul de a-şi depune candidatura, urmând ca numai candidaţii selectaţi să aibă dreptul
de a depune oferta;
c) dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de
a-şi depune candidatura şi prin care autoritatea contractantă conduce un dialog cu
candidaţii admişi, în scopul identificării uneia sau mai multor soluţii apte să răspundă
necesităţilor sale, urmând ca, pe baza solutiei/solutiilor, candidaţii selectaţi să elaboreze
oferta finală;
d) negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă derulează consultări
cu candidaţii selectaţi şi negociază clauzele contractuale, inclusiv preţul, cu unul sau
mai mulţi dintre aceştia. Negocierea poate fi:
- negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;
- negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.
e) cererea de oferte, respectiv procedura simplificată prin care autoritatea contractantă
solicită oferte de la mai mulţi operatori economici;
f) autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluţii, respectiv o
procedură specială prin care achiziţionează, îndeosebi în domeniul amenajării teritoriului,
al proiectării urbanistice şi peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, un
plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurentiale de către un juriu, cu sau
fără acordarea de premii;
g) autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau
lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei nu depăşeşte echivalentul în lei a 15.000 euro
pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări. Achiziţia se realizează pe
bază de document justificativ, care în acest caz se consideră a fi contract de achiziţie
publică. Se menţine obligaţia autorităţii contractante de a asigura obţinerea şi păstrarea
documentelor justificative care dovedesc efectuarea respectivei achiziţii publice.
Guvernul are dreptul de a stabili prin hotărâre obligaţia anumitor autorităţi
contractante de a aplicăprocedurile de atribuire a unor contracte de achiziţie publică numai
prin utilizarea mijloacelor electronice. Guvernul are dreptul de a aproba prin hotărâre
proiectarea şi implementarea unui sistem centralizat la nivel naţional de achiziţionare
specializată a anumitor produse, servicii sau lucrari de la sau prin unităţi de achiziţie
centralizate. Unitatea de achiziţii centralizată este o autoritate contractantă care:
a) achiziţionează în nume propriu produse şi/sau servicii, care sunt sau pot fi destinate
unei/unor alte autorităţi contractante;
b) atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru, în numele și pentru o
altă/alte autorităţi contractante.
Se consideră că autoritatea contractantă, care achiziţionează produse, servicii sau
lucrări de la sau printr-o unitate de achiziţii centralizata, respecta prevederile legale
privind achiziţiile publice, în măsura în care unitatea centralizată le respectă la rândul ei,
atunci când realizează activităţile de achiziţionare produse / atribuie contracte / încheie
acorduri-cadru.
Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în
mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care
să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul
de a evita aplicarea prevederilor OUG 34 / 2006 care instituie obligaţii ale autorităţii
contractante în raport cu anumite praguri valorice.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura garantarea protejării acelor

40
informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale, în
măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele
legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce priveşte secretul comercial şi
proprietatea intelectuală.

3.2.1 Reguli de estimare a valorii contractului de achiziţie publică

Conform Art. 17 al OUG nr. 34/2006 autoritatea contractantă are obligaţia de a
estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării şi însumării tuturor
sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată,
luând în considerare orice forme de opţiuni şi, în măsura în care acestea pot fi anticipate la
momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului. În
cazul în care autoritatea contractantă a prevăzut, în conformitate cu prevederile prezentei
ordonanţe de urgenţă, posibilitatea de acordare a unor premii/prime pentru
candidaţi/ofertanţi, atunci determinarea valorii estimate a contractului de achiziţie publică
trebuie să includă şi valoarea premiilor/primelor respective. Valoarea estimată a
contractului de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de
atribuire a contractului respectiv. Această valoare trebuie să fie valabilă la momentul
transmiterii spre publicăre a anunţului de participare sau, în cazul în care procedura de
atribuire nu presupune publicarea unui astfel de anunţ, la momentul transmiterii invitaţiei
de participare.
Dacă la data estimării valorii contractului de furnizare, autoritatea contractantă nu are
încă stabilită modalitatea de dobândire a produselor, respectiv, cumpărare, inclusiv în rate,
închiriere sau leasing, cu sau fără opţiune de cumpărare, atunci valoarea estimată a acestui
contract trebuie să fie considerată ca fiind egală cu cea mai mare dintre valorile ce
corespund fiecărui mod de dobândire a produselor.
Ve = max Vp
(3.1)
unde:
Ve = valoarea estimată;
max Vp = valoarea celei mai scumpe modalităţi de dobândire.
În cazul în care, la data estimării valorii contractului de furnizare, autoritatea
contractantă a stabilit modalitatea de dobândire a produselor, respectiv prin cumpărare în
rate, prin închiriere sau prin leasing cu sau fără opţiune de cumpărare, atunci metoda de
estimare variază în funcţie de durata contractului respectiv, astfel:
a) dacă durata contractului este stabilită şi este mai mică sau egală cu 12 luni, atunci
valoarea estimată trebuie calculată prin însumarea tuturor ratelor plătibile pe întreaga
durată a contractului respectiv:
Ve = Vr × nr.luni ≤12
(3.2)

unde:
Ve = valoarea estimată a contractului;
Vr = valoarea ratei plătibile;
nr. luni ≤ 12 luni.
b) dacă durata contractului este stabilită şi este mai mare de 12 luni, atunci valoarea
estimată trebuie calculată prin însumarea valorii totale a ratelor plătibile pe întreaga durată

41
a contractului respectiv, la care se adaugă şi valoarea reziduală estimată a produselor la
sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul;
Ve = ( Vr × nr.luni>12 ) + Vrezestimată (3.3)

unde:
Ve = valoarea estimată;
Vr = valoarea ratei plătibile;
nr. de luni > 12 luni;
Vrezestimată = valoarea reziduală estimată
c) dacă contractul se încheie pe o durată nedeterminată sau dacă durata acestuia nu
poate fi determinată la data estimării, atunci valoarea estimată trebuie calculată prin
multiplicarea cu 48 a valorii ratei lunare plătibile.
e r
V = V × 48 luni (3.4)

unde:
Ve = valoarea estimată;
Vr = valoarea ratei plătibile
În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să atribuie un contract de
furnizare care trebuie reînnoit într-o perioadă dată, atunci estimarea valorii acestui contract
trebuie să aibă ca bază de calcul:
a) fie valoarea totală a tuturor contractelor de furnizare similare, atribuite în ultimele
12 luni, ajustată, dacă este posibil, cu modificările previzibile ce pot surveni în următoarele
12 luni în privinţa cantităţilor achiziţionate şi valorilor aferente;
Ve = anticipată (3.5)
unde:
Ve = valoarea estimată;
Vcfajustată = valoarea ajustată a contractelor de furnizare similare atribuite în ultimul an
b) fie valoarea estimată totală a tuturor contractelor de furnizare similare care se
anticipează că vor fi atribuite în următoarele 12 luni, începând din momentul primei livrări.
Ve = anticipată (3.6)

unde:
Ve = valoarea estimată
Vcfanticipată = valoarea contractelor de furnizare similare care urmează a fi atribuite în
următoarele 12 luni, începând din momentul primei livrări
În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să atribuie un contract de
servicii pentru care nu se poate anticipa preţul total al prestaţiei, dar este posibilă estimarea
unui tarif mediu lunar, atunci metoda de estimare variază în funcţie de durata contractului
respectiv, astfel:
a) când durata contractului este stabilită şi nu depăşeşte 48 de luni, atunci valoarea estimată
trebuie calculată având în vedere întreaga durată a contractului;
b) când durata contractului nu poate fi determinată sau depăşeşte 48 de luni, atunci
valoarea estimată trebuie calculată multiplicând valoarea lunară cu 48.
În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să organizeze un concurs de
soluţii, atunci valoarea estimată care trebuie luată în considerare se determină astfel:

42
a) dacă concursul de soluţii este organizat ca o procedură independentă, atunci valoarea
estimată include valoarea tuturor premiilor/sumelor care urmează a fi acordate
concurenţilor, inclusiv valoarea estimată a contractului de servicii care ar putea fi încheiat
ulterior, conform prevederilor art. 122 lit. h) sau art. 252 lit. i), în cazul în care autoritatea
contractantă nu a exclus această posibilitate în anunţul de participare la concurs;
b) dacă concursul de soluţii este organizat ca parte a unei proceduri de atribuire a unui
contract de servicii, atunci valoarea estimată luată în considerare este valoarea estimată a
contractului de servicii respectiv, în care se include valoarea eventualelor premii/sume care
urmează a fi acordate concurenţilor.
În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să încheie un acord-cadru, atunci
valoarea estimată se consideră a fi valoarea maximă estimată, fără TVA, a tuturor
contractelor de achiziţie publică ce se anticipează că vor fi atribuite în baza acordului-cadru
respectiv, pe întreaga să durată.

3.2.2 Reguli de elaborare a documentaţiei de atribuire

Conform reglementărilor în vigoare, autoritatea contractantă are obligaţia de a
preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte informaţii
necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă şi
explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire.Documentaţia de atribuire
trebuie să cuprindă, fără a se limita la cele ce urmează, cel puţin:
a) informaţii generale privind autoritatea contractantă, în special cu privire la adresă -
inclusiv telefon, fax, e-mail -, persoane de contact, mijloace de comunicare etc.;
b) instrucţiuni privind date limită care trebuie respectate şi formalităţi care trebuie
îndeplinite în legătură cu participarea la procedura de atribuire;
c) dacă sunt solicitate, cerinţele minime de calificare, precum şi documentele care urmează
să fie prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare
şi selecţie;
d) caietul de sarcini sau documentaţia descriptivă, aceasta din urmă fiind utilizată în cazul
aplicării procedurii de dialog competitiv sau de negociere;
e) instrucţiuni privind modul de elaborare şi de prezentare a propunerii tehnice şi
financiare;
f) informaţii detaliate şi complete privind criteriul de atribuire aplicat pentru stabilirea
ofertei câştigătoare, corespunzător prevederilor cap. V secţiunea a 3-a;
g) instrucţiuni privind modul de utilizare a căilor de atac;
h) informaţii referitoare la clauzele contractuale obligatorii.
Autoritatea contractantă are obligaţia să precizeze în documentaţia de atribuire
regulile obligatorii referitoare la condiţiile de muncă şi de protecţie a muncii, care sunt în
vigoare la nivel naţional şi care trebuie respectate pe parcursul îndeplinirii contractului de
lucrări ori de servicii, sau să indice instituţiile competente de la care operatorii economici
pot obţine informaţii detaliate privind reglementările respective. În acest caz, autoritatea
contractantă are totodată şi obligaţia de a solicita operatorilor economici să indice în cadrul
ofertei faptul că la elaborarea acesteia au ţinut cont de obligaţiile referitoare la condiţiile de
muncă şi protecţia muncii.
Caietul de sarcini conţine, în mod obligatoriu, specificaţii tehnice. Specificaţiile
tehnice reprezintă cerinţe, prescripţii, caracteristici de natură tehnică ce permit fiecărui
produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, în aşa manieră încât să

43
corespundă necesităţii autorităţii contractante. Specificaţiile tehnice se definesc astfel
încât să corespundă, atunci când este posibil, necesităţilor/exigenţelor oricărui utilizator,
inclusiv ale persoanelor cu dizabilităţi. Trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la
procedura de atribuire şi nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole
nejustificate de natură să restrângă concurenţa între operatorii economici.
Fără a aduce atingere reglementărilor tehnice naţionale obligatorii, în măsura în care
acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar, autoritatea contractantă are obligaţia de a
defini specificaţiile tehnice:
a) fie prin referire, de regulă în următoarea ordine de prioritate, la standarde naţionale care
adoptă standarde europene, la omologări tehnice europene, la standarde internaţionale sau
la alte referinţe de natură tehnică elaborate de organisme de standardizare europene; în
cazul în care acestea nu există, atunci specificaţiile tehnice se definesc prin referire la alte
standarde, omologări sau reglementări tehnice naţionale privind utilizarea produselor sau
proiectarea, calculul şi execuţia lucrărilor;
b) fie prin precizarea performanţelor şi/sau cerinţelor funcţionale solicitate, care trebuie să
fie suficient de precis descrise încât să permită ofertanţilor să determine obiectul
contractului de achiziţie publică, iar autorităţii contractante să atribuie contractul respectiv;

Se interzice definirea în caietul de sarcini a unor specificaţii tehnice care indică o

anumită origine, sursă, producţie, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerţ,
un brevet de invenţie, o licenţă de fabricaţie, care au ca efect favorizarea sau eliminarea
anumitor operatori economici sau a anumitor produse.
.

3.2.3 Reguli de participare la procedura de atribuire

Orice operator economic are dreptul de a participa, individual sau într-un grup de
operatori, la procedura de atribuire. Ofertantul/candidatul care, în conformitate cu legislaţia
statului în care este stabilit, este abilitat să presteze o anumită activitate nu poate fi exclus
dintr-o procedură de atribuire pentru singurul motiv că, în conformitate cu legislaţia
naţională, acest tip de activitate poate fi prestat numai de către persoane juridice sau numai
de către persoane fizice.
Autoritatea contractantă are dreptul de a impune ca participarea la procedura de
atribuire să fie permisă numai unor ateliere protejate sau acelor ofertanţi care se angajează
să îndeplinească contractul în contextul unor programe de angajare protejată, în cadrul
cărora majoritatea angajaţilor implicaţi sunt persoane cu dizabilităţi, care, prin natura sau
gravitatea deficienţelor lor, nu pot exercita o activitate profesională în condiţii normale.
Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca asocierea să fie legalizată numai
în cazul în care oferta comună este declarată câştigătoare şi numai dacă o astfel de măsură
reprezintă o condiţie necesară pentru buna îndeplinire a contractului.
Candidatul/ofertantul nu are dreptul, în cadrul aceleiaşi proceduri:
a) să participe la două sau mai multe asocieri de operatori economici;
b) să depună candidatură/ofertă individuală şi o altă candidatură/ofertă comună;
c) să depună ofertă individuală şi să fie nominalizat ca subcontractant în cadrul unei alte
oferte.

44
3.3 Publicarea anunţurilor

Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura transparenţa atribuirii contractelor

de achiziţie publică şi încheierii acordurilor-cadru prin publicarea, în conformitate cu
prevederile prezentului capitol, a anunţurilor de intenţie, de participare şi de atribuire.
În cazul contractelor a căror valoare estimată este mai mare decât următoarele praguri
valorice: 40.000 euro pentru contractul de furnizare, 40.000 euro pentru contractul de
servicii și 250.000 euro pentru contractul de lucrări, autoritatea contractantă are obligaţia
de a transmite spre publicăre anunţurile de participare și de atribuire în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene,prin utilizarea formularelor standard adoptate de Comisia Europeană.
Autoritate contractantă are obligația de a transmite anunțurile spre publicăre de către
operatorul SEAP, utilizând în acest sens numai mijloacele electronice.
Operatorul SEAP are obligaţia de a asigura Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi
Monitorizarea Achiziţiilor Publice accesul nerestricţionat la anunţurile transmise de către
autorităţile contractante, înainte de publicarea acestora.
Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice
verifică fiecare anunţ transmis de către autoritatea contractantă pentru publicăre în SEAP,
în măsura în care anunţul respectiv este în legătură cu aplicarea procedurii de
atribuire a unui contract cu o valoare estimată mai mare decât pragurile valorice
menționate mai sus. În termen de două zile lucrătoare de la data primirii anunţului în
SEAP, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice
are obligaţia:
a) fie să emită către operatorul SEAP acceptul de publicăre pentru anunţul respectiv, în
cazul în care în urma verificării nu se constată erori/omisiuni de completare;
b) fie să respingă publicarea anunţului, în cazul în care se constată erori/omisiuni de
completare, informând totodată autoritatea contractantă asupra acestei decizii, precum şi
asupra modului în care erorile/omisiunile pot fi remediate.
În cazul în care, din motive de natură tehnică independente de operatorul SEAP, nu
este posibilă transmiterea anunţurilor, în format electronic, spre publicăre în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, obligaţia de transmitere a acestora revine Autorităţii Naţionale
pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. După publicarea anunţului în
SEAP, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite anunţul şi către Regia
Autonomă "Monitorul Oficial", spre publicăre în Monitorul Oficial al României, Partea a
VI-a, Achiziţii publice

Anunţul de intenţie

Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicăre un anunţ de

intenție atunci când urmărește să beneficieze de diminuarea perioadei dintre data
transmiterii anunțului de participare și data depunerii ofertelor și dacă:
a) valoarea totală estimată a contractelor/acordurilor-cadru, care urmează să fie
atribuite/încheiate în următoarele 12 luni pentru achiziţionarea de produse din aceeaşi
grupă CPV, este egală sau mai mare decât echivalentul în lei a 750.000 euro;
b) valoarea totală estimată a contractelor/acordurilor-cadru, care urmează să fie
atribuite/încheiate în următoarele 12 luni pentru achiziţionarea de servicii, este egală sau
mai mare decât echivalentul în lei a 750.000 euro;

45
c) valoarea estimată a contractelor/acordurilor-cadru de lucrări, care urmează să fie
atribuite/încheiate în următoarele 12 luni, este egală sau mai mare decât echivalentul în lei
a 5.000.000 euro.
Publicarea anunţului de intenţie nu creează autorităţii contractante obligaţia de a
efectua respectiva achiziţie publică. Anunţul de intenţie se publică:
a) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în SEAP şi în Monitorul Oficial al
României, Partea a VI-a, Achiziţii publice; sau
b) numai în SEAP, cu condiţia ca, înainte de publicăre, să fi fost transmis un anunţ
simplificat de informare prealabilă către Comisia Europeană.

Anunţul de participare

Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicăre un anunţ de

participare atunci când:
a) iniţiază procedura de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, dialog competitiv sau
negociere, cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, pentru atribuirea
contractului de achiziţie publică sau pentru încheierea acordului-cadru;
b) lansează un sistem dinamic de achiziţie;
c) iniţiază procesul de atribuire a unui contract de achiziţie publică printr-un sistem
dinamic de achiziţii, în acest caz publicându-se un anunţ simplificat.
Publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este obligatorie în toate situaţiile
în care:
a) autoritatea contractantă este o organizație publică iar valoarea estimată a
contractului/acordului-cadru de furnizare sau de servicii care urmează să fie
atribuit/încheiat este mai mare decât echivalentul în lei a 125.000 euro;
b) autoritatea contractantă desfășoară activități în sectoarele de utilitate iar valoarea
estimată a contractului/acordului-cadru de furnizare sau de servicii care urmează să fie
atribuit/încheiat este mai mare decât echivalentul în lei a 420.000 euro;
c) valoarea estimată a contractului/acordului-cadru de lucrări care urmează să fie
atribuit/încheiat este mai mare decât echivalentul în lei a 5.000.000 euro.

Anunţul de atribuire

Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicăre un anunţ de

atribuire în cel mult 48 de zile după ce:
a) a finalizat procedura de atribuire - licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, dialog
competitiv sau negociere -, prin atribuirea contractului de achiziţie publică sau încheierea
acordului-cadru;
b) a finalizat un concurs de soluţii prin stabilirea concurentului câştigător;
c) a atribuit un contract de achiziţie publică printr-un sistem dinamic de achiziţii.
Anunţul de atribuire se publică în SEAP şi în Monitorul Oficial al României, Partea
a VI-a, Achiziţii publice, şi, după caz, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

3.4 Criterii de atribuire a contractului de achiziţie publică

46
 Autoritatea contractantă are obligatia de a preciza în anunțul de participare criteriul de
atribuire a contractului de achiziție publică, care, odată stabilit, nu poate fi schimbat pe
toată durata de aplicare a procedurii de atribuire.
Criteriul de atribuire a contractului de achiziție publică poate fi numai:
a) fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic;
b) fie, în mod exclusiv, prețul cel mai scăzut.
În cazul în care atribuirea contractului de achiziție publică se realizează prin
aplicarea procedurii de dialog competitiv, criteriul de atribuire utilizat trebuie să fie numai
oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.
În cazul aplicării criteriului "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere
economic", oferta stabilită ca fiind câștigatoare este oferta care întruneste punctajul cel mai
mare rezultat din aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc
ponderi relative sau un algoritm de calcul specific. În cazul în care, din motive obiective, pe
care autoritatea contractantă le poate justifica temeinic, este imposibilă stabilirea exactă a
ponderilor relative pentru fiecare factor de evaluare, autoritatea contractantă are obligația
de a indica în anunțul de participare sau în documentația de atribuire cel puțin ordinea
descrescătoare a importanței factorilor de evaluare care urmează să fie utilizați.
Factorii de evaluare a ofertei pot fi, alături de preț: caracteristici privind nivelul
calitativ, tehnic sau funcțional, caracteristici de mediu, costuri de functionare, raportul
cost/eficiență, servicii post-vânzare și asistență tehnică, termen de livrare sau de executie,
alte elemente considerate semnificative pentru evaluarea ofertelor.
Autoritatea contractantă are obligația de a preciza, în mod clar și detaliat, în
documentația de atribuire, factorii de evaluare a ofertei cu ponderile relative ale acestora
sau algoritmul de calcul, precum și metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor
rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți. Factorii de evaluare cu
ponderile relative ale acestora, algoritmul de calcul, precum și metodologia de punctare a
avantajelor trebuie să aibă legatură concretă cu specificul contractului și, după ce au fost
stabiliți, nu se pot schimba pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire.
Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza criteriile de calificare și selecție
ca factori de evaluare a ofertelor.
Atunci când stabilește factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu
are dreptul de a utiliza factori care:
a) nu au o legatură directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică ce
urmează să fie atribuit;
b) nu reflectă un avantaj real și evident pe care autoritatea contractantă îl poate obține prin
utilizarea factorului de evaluare respectiv.
Ponderea stabilită pentru fiecare factor de evaluare nu trebuie să conducă la
distorsionarea rezultatului aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție
publică. Pentru fiecare factor de evaluare autoritatea contractantă are obligația de a stabili
o pondere care să reflecte în mod corect:
a) importanta caracteristicii tehnice/functionale considerate a reprezenta un avantaj calitativ
ce poate fi punctat; sau
b) cuantumul valoric al avantajelor de natura financiara pe care ofertantii le pot oferi prin
asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerintele minime prevazute în caietul
de sarcini.

47
 Atunci când stabileste criteriile de atribuire, autoritatea contractantă trebuie să fie în
masura să motiveze modul în care a fost stabilita ponderea factorilor de evaluare, elaborând
în acest sens o nota justificativa care se ataseaza la dosarul achiziției.
În cazul în care, în cadrul unei proceduri, contractul este împartit pe loturi, criteriul
de atribuire utilizat trebuie să fie acelasi pentru toate loturile respective

3.5 Stabilirea ofertei câştigătoare, informarea candidaț ilor ș i a ofertanț ilor

Autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în anunţul de participare criteriul de

atribuire a contractului de achiziţie publică, care, odată stabilit, nu poate fi schimbat pe
toată durata de aplicare a procedurii de atribuire. Fără a aduce atingere dispoziţiilor
legislative sau administrative privind remunerarea anumitor servicii, criteriul de atribuire a
contractului de achiziţie publică poate fi numai:
a) fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic;
b) fie, în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut.
În cazul în care, din motive obiective, pe care autoritatea contractantă le poate
justifica temeinic, este imposibilă stabilirea exactă a ponderilor relative pentru fiecare
factor de evaluare, autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în anunţul de
participare sau în documentaţia de atribuire cel puţin ordinea descrescătoare a importanţei
factorilor de evaluare care urmează să fie utilizaţi.
Factorii de evaluare a ofertei, pot fi, alături de preţ: caracteristici privind nivelul
calitativ, tehnic sau funcţional, caracteristici de mediu, costuri de funcţionare, raportul
cost/eficienţă, servicii post-vânzare şi asistenţă tehnică, termen de livrare sau de execuţie,
alte elemente considerate semnificative pentru evaluarea ofertelor.
Factorii de evaluare a ofertei, precum şi ponderea relativă a acestora sau algoritmul
de calcul trebuie să fie definiţi clar în documentaţia de atribuire, trebuie să aibă legătura
concretă cu specificul contractului şi, după ce au fost stabiliţi, nu pot fi schimbaţi pe toată
durata de aplicare a procedurii de atribuire.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare pe baza
criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, în
condiţiile în care ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificare impuse.

Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a

solicita clarificări şi, după caz, completări ale documentelor prezentate de
ofertanţi/candidaţi pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor stabilite prin criteriile de
calificare şi selecţie sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate..
Autoritatea contractantă nu are dreptul ca prin clarificările/completările solicitate să
determine apariţia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant/candidat.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a lua în considerare justificările primite de
la ofertant, îndeosebi cele care se referă la:
a) fundamentarea economică a modului de formare a preţului, aferent metodelor de
execuţie utilizate, procesului de producţie sau serviciilor prestate;
b) soluţiile tehnice adoptate şi/sau orice condiţii deosebit de favorabile de care beneficiază
ofertantul pentru executarea lucrărilor, pentru furnizarea produselor sau prestarea
serviciilor;

48
c) originalitatea ofertei din punct de vedere al îndeplinirii tuturor cerinţelor prevăzute în
caietul de sarcini;
d) respectarea dispoziţiilor privind protecţia muncii şi condiţiile de lucru aplicabile pentru
executarea lucrării, prestarea serviciului sau furnizarea produselor;
e) posibilitatea ca ofertantul să beneficieze de un ajutor de stat.
Atunci când autoritatea contractantă respinge o ofertă, aceasta are obligaţia de a
transmite o notificare în acest sens Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi
Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

3.6 Anularea aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică

Autoritatea contractantă are dreptul de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea

contractului de achiziție publică, dacă ia aceasta decizie, de regula, înainte de data
transmiterii comunicarii privind rezultatul aplicarii procedurii de atribuire si, oricum,
înainte de data încheierii contractului, numai în urmatoarele cazuri:
a) nu a existat numărul minim de ofertnţi prevăzuţi de lege pentru licitaţia restrânsă,
negocierea cu publicarea unui anunţ sau dialog competitive;
b) au fost depuse numai oferte inacceptabile si/sau neconforme;
c) nu a fost depusa nicio oferta sau au fost depuse oferte care, desi pot fi luate în
considerare, nu pot fi comparate datorita modului neuniform de abordare a solutiilor
tehnice si/sau financiare;
d) abateri grave de la prevederile legislative afecteaza procedura de atribuire sau este
imposibila încheierea contractului.
Aceste dispozitii nu pot aduce atingere obligatiei autoritatii contractante de a anula o
procedura de atribuire în urma unei hotarâri judecatoresti sau a unei decizii în acest sens a
Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor.
Procedura de atribuire se considera afectata în cazul în care se îndeplinesc, în mod
cumulativ, urmatoarele conditii:
a) în cadrul documentatiei de atribuire si/sau în modul de aplicare a procedurii de atribuire
se constata erori sau omisiuni care au ca efect încalcarea principiilor din O.U.G. nr.
34/2006;
b) autoritatea contractantă se afla în imposibilitatea de a adopta masuri corective fara ca
acestea să conduca, la rândul lor, la încalcarea principiilor amintite.
Autoritatea contractantă are obligatia de a comunica în scris tuturor participantilor la
procedura de atribuire, în cel mult 3 zile lucratoare de la data anularii, atât încetarea
obligatiilor pe care acestia și le-au creat prin depunerea de oferte, cât și motivul concret
care a determinat decizia de anulare, înăuntrul termenului de 20 de zile de la deschiderea
ofertelor stabilit de lege pentru finalizarea procedurii.

49
50
 CAPITOLUL 4.

ANALIZA ACHIZIȚ IILOR PUBLICE ÎN PERIOADA 2006-2010 LA PRIMĂRIA

ARAD – STUDIU DE CAZ

Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a

priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de
către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene,
naţionale centrale sau locale).
Ofertanţii doresc o simplificare a procedurilor de achiziţii publice. Pentru diversele
vânzări pe care trebuie să le facă autorităţilor contractante, ofertanţii trebuie să completeze
o serie de documente, nu întotdeauna familiare. De asemenea, această muncă de completare
a ofertei (în general muncă migăloasă şi care cere atenţie şi timp) se poate termina cu un
eşec, din punctul de vedere al acceptanţei autorităţii contractante.
În afară de acest element, legea permite ca diverse proceduri de achiziţii publice să se
desfăşoare folosind Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, SEAP. Acest lucru înseamnă
că SEAP trebuie să fie folosit de ambele părţi implicate în procedura de achiziţii publice,
autorităţile contractante şi ofertanţii, ceea ce înseamnă că ofertanţii trebuie să înveţe (în
acelaşi timp cu autorităţile contractante), trebuie să-şi creeze competenţe în a folosi SEAP.
Înregistrarea în sistemul electronic de achiziții publice se face la adresa www.e-licitație.ro.
Pe piaţa de achiziţii publice, în limitele legii, autorităţile contractante sunt cele care
fac regulile jocului. Odată făcute ele trebuie să rămână neschimbate pe toată perioada de
desfăşurare a procedurii. Este opţiunea ofertanţilor dacă doresc să se implice în joc
acceptând aceste reguli. Nimeni nu va avea reguli opţionale sau discreţionare. Nimeni, în
cadrul acestui joc, nu va beneficia de vreun avantaj. Este, de asemenea, opţiunea
ofertanţilor de a renunţa la joc în orice moment (de a nu mai depune ofertă, sau de a nu
semna contract, considerat de ofertant dezavantajos).
Autorităţile contractante trebuie să stabilească regulile de o asemenea manieră încât
să se asigure că sunt suficienţi ofertanţi implicaţi şi că respectă toate prevederile legale şi
principiile de achiziţii publice.
Pe baza următoarelor date, voi analiza în continuare, achizițiile publice de la
Primăria Arad, în perioada 2006-2010. Procedurile de atribuire a contractelor de achiziții
publice efectuate la această instituție sunt: cererea de ofertă, cumpărarea directă, licitația
deschisă, negociere fără publicare, respectiv achiziții în baza art. 16 din OUG nr. 34/2006.

4.1 Analiza achiziț iilor publice pe principalele capitole

Ponderea achizițiilor publice totale în valoarea totală la data aprobării documentației
se calculează conform relației:

51
 AT
% AT/VTd = × 100
VTd
(4.1)
unde: AT = achiziţii totale;
VTd = valoarea totală la data aprobării documentaţiei.
Ponderea achizițiilor publice totale în valoarea totală actualizată se calculează
conform relației:
AT
%AT/VTa = × 100
VTa
(4.2)
unde: VTa= valoarea totală actualizată.
Ponderea achizițiilor publice totale în cheltuieli totale.
AT
%AT/ChT = × 100 (4.3)
ChT
unde: ChT= cheltuieli totale.

Tabelul nr. 4.1 Ponderea achiziț iilor totale în total investiț ii

Ponderi (%) 2006 2007 2008 2009 2010

Ponderea achiziţiilor totale 46,73% 39,91% 38,38% 44,93% 72,72%

în valoarea totală la data
aprobării documentaţiei
Ponderea achiziţiilor totale 28,77% 25,12% 85% 23,20% 45,70%
în valoarea totală actualizată
Ponderea achiziţiilor totale 47,00% 49,89% 51,08% 55,15% 56,26%
în total cheltuieli

52
 Graficul nr. 4.1 Ponderea achizițiilor totale în total investiții

În primii trei ani ai perioadei de analiză se poate observa o scădere a achizițiilor

publice în funcție de valoarea totală la data aprobării documentaței investițiilor de la
valoarea de 46,73% la valoarea de 38,38%. În următorii doi ani s-a înregistrat o creștere, în
anul 2009 ajungându-se la valoarea de 44,93%, iar în 2010 la valoarea de 72,72%.
Achizițiile publice în funcție de valoarea totală actualizată au manifestat o
tendință de scădere în perioada 2006-2007 cu 3,65%, iar în anul 2008 a avut loc o creștere
cu 59,88%. În anul 2009 valoarea a scăzut până la 23,20. Urmând ca în anul 2010 să ajungă
la valoarea de 45,70%.
Achizițiile publice în funcție de cheltuielile totale au manifestat o tendință de
creștere pe toată perioada duratei de analiză, înregistrând creșterea de la valoarea de
47,00% în anul 2006 la valoarea de 56,26% în anul 2010.

4.2 Analiza achiziț iilor publice din total, desfăș urat, potrivit clasificaț iei, pe
subcapitole

Subcapitolele în baza cărora s-au realizat achiziții publice sunt: autorități publice și
acțiuni externe; învățământ; sănătate; locuințe, servicii și dezvoltare publică; transporturi.

Calcularea ponderilor în funcț ie de valoarea totală actualizată a investiț iilor:

Ponderea achizițiilor totale privind autoritățile publice:
ATaut pub
%AT/VTa = × 100
VTa aut pub
(4.4)

53
unde: AT aut pub= achiziţii totale privind autorităţile publice;
VTa aut pub= valoarea totală actualizată privind autorităţile publice.
Ponderea achizițiilor totale privind învățământul:
ATî
%AT/VTa = × 100
VTaî
(4.5)
unde: ATî= achiziţii totale privind învăţământul
VTaî = valoarea totală actualizată privind învățământul.
Ponderea achizițiilor totale privind sănătatea:
ATs (4.6)
%AT/VTa = × 100
VTas
unde: ATs =achizițiile totale privind sănătatea;
VTas = valoarea totală actualizată privind sănătatea.
Ponderea achizițiilor totale privind locuințele, serviciile și dezvoltarea publică:
ATloc
%AT/VTa = × 100
VTa loc
(4.7)
unde: ATloc = achiziții totale privind locuințele, serviciile și dezvoltarea publică;
VTaloc = valoarea totală actualizată privind locuințele, serviciile și dezvoltarea
publică.
Ponderea achizițiilor totale privind transporturile:
ATtransp
%AT/VTa = × 100
VTa transp
(4.8)
unde: ATtransp = achizițiile totale privind transporturile;
VTatransp = valoarea totală actualizată privind transporturile.

54
 Tabelul nr. 4.2 Ponderea achiziț iilor publice în valoarea totală actualizată
Ponderi (%) 2006 2007 2008 2009 2010
Ponderea achizițiilor totale
privind autorităţile publice în 2,69% 2,34% 5,08% 23,25% 74,40%
valoarea totală actualizată privind
autorităţile publice
Ponderea achizițiilor totale
privind învățământul în valoarea 0,57% 0,71% 2,58% 1,14% 1,64%
totală actualizată privind
învățământul
Ponderea achizițiilor totale
privind sănătatea în valoarea 1,74% 1,85% 8,55% 25,02% 28,40%
totală actualizată privind
sănătatea
Ponderea achizițiilor totale
privind locuințele,serviciile și 5,52% 4,08% 8,55% 84,88% 12,05%
dezvoltarea publică în valoarea
totală actualizată privind
locuințele, serviciile și
dezvoltarea publică
Ponderea achizițiilor totale
privind transporturile în valoarea 8,18% 11,61% 43,13% 71,01% 68,32%
totală actualizată privind
transporturile

În primii doi ani ai perioadei de analiză, achizițiile publice privind autoritățile

publice au scăzut de la valoarea de 2,69% la valoarea de 2,34%. În anul 2008 a avut loc o
creștere de 2,74%, urmând ca până la sfârșitul perioadei de analiză să aibe loc tot o
creștere, până la valoarea de 74,40%.

55
 Graficul nr. 4.1 Ponderea achizițiilor privind autoritățiile publice în valoarea totală
actualizată.

În primii trei ani, achizițiile publice privind învățământul au avut tendință de

creștere, de la valoarea de 0,57% la valoarea de 2,58%, urmând ca, începând cu anul 2009
să aibe loc o scădere de 1,44%, până la valoarea de 1,14%, iar în anul 2010 să aibe loc din
nou o creștere de 0,5% până la valoarea de 1,64%.

Graficul nr. 4.2 Ponderea achizițiilor privind învățământul în valoarea totală

actualizată.

Pe parcursul celor 5 ani ai perioadei de analiză, achizițiile publice privind sănătatea

au manifestat o tendință de creștere, de la valoarea de 1,74% în anul 2006, până la
valoarea de 28,40% în anul 2010.

56
 Graficul nr. 4.3 Ponderea achizițiilor privind sănătatea în valoarea totală actualizată.

În primii doi ani ai perioadei de analiză, achizițiile publice privind locuințele,

serviciile și dezvoltarea publică au avut o scădere de la valoarea de 5,52% la valoarea de
4,08%. Începând cu anul 2008, s-a manifestat o tendință de creștere de 4,47%, până la
valoarea de 8,55%, urmând ca în anul 2009 să se ajungă la valoarea de 84,88%. În anul
2010 a avut loc, din nou, o scădere până la valoarea de 12,05%.

Graficul nr. 4.4 Ponderea achizițiilor privind locuințele în valoarea totală actualizată

În primii patru ani, achizițiile publice privind transportul au manifestat o tendință

de creștere de la valoarea de 8,18% în anul 2006, la valoarea de 71,01% în anul 2009. În
ultimul an, a avut loc o scădere de 2,69%.

57
 Graficul nr. 4.5 Ponderea achizițiilor privind transportul în valoarea totală actualizată.

Calcularea ponderilor în funcț ie de valoarea totală la data aprobării

documentaț iei a investiț iilor:
Ponderea achizițiilor totale privind autoritățile publice:
AT aut pub
%AT/VTd = × 100 (4.9)
VTd aut pub
unde: VTd aut pub = valoarea totală la data aprobării documentației privind autoritățile
publice.
Ponderea achizițiilor totale privind învățământul:
ATî (4.10)
%AT/VTd = × 100
VTdî
unde: VTdî = valoarea totală la data aprobării documentației privind învățământul.
Ponderea achizițiilor totale privind sănătatea:
ATs (4.11)
%AT/VTd = × 100
VTds
unde: VTds= valoarea totală la data aprobării documentației privind sănătatea.
Ponderea achizițiilor totale privind locuințele, serviciile și dezvoltarea publică:
ATloc (4.12)
%AT/VTd = × 100
VTd loc
unde: VTdloc= valoarea totală la data aprobării documentației privind locuințele,
serviciile și dezvoltarea publică.
Ponderea achizițiilor totale privind transporturile:
ATtransp
%AT/VTd = × 100 (4.13)
VTd transp
unde: VTd transp = valoarea totală la data aprobării documentației privind transporturile.

Tabelul nr. 4.3 Ponderea achiziț iilor în valoarea totală la data aprobării
documentaț iei
Ponderi (%) 2006 2007 2008 2009 2010

58
 Ponderea achizițiilor totale
privind autoritățile publice în 16,91% 27,37% 28,17% 25,27% 18,75%
valoarea totală la data aprobării
privind autoritățile publice
Ponderea achizițiilor totale
privind învățământul în 2,25% 1,94% 1,64% 1,14% 1,06%
valoarea totală la data aprobării
privind învățământul
Ponderea achizițiilor totale
privind sănătatea în valoarea 18,57% 2,59% 21,74% 36,87% 44,31%
totală la data aprobării privind
sănătatea
Ponderea achizițiilor totale
privind locuințele în valoarea 9,56% 4,31% 10,56% 9,45% 10,42%
totală la data aprobării privind
locuințele
Ponderea achizițiilor totale
privind transporturile în valoarea 10.30% 27,60% 46,12% 74,25% 66,63%
totală la data aprobării
documentației privind
transporturile

În perioada de analiză, în primii trei ani achizițiile publice privind autoritățile

publice și acțiunile externe au crescut de la valoarea de 16,91% la valoarea de 28,17%,
urmând ca în următori doi ani să aibe o scădere până la valoarea de 18,75%.

Graficul 4.6 Ponderea achizițiilor privind autoritățile publice în valoarea totală la data
aprobării documentației.
De-a lungul perioadei de analiză, achizițiile publice privind învățământul au avut o
tendință de scădere de la valoarea de 2,25% până la valoarea de 1.06%

59
 Graficul 4.7 Ponderea achizițiilor privind învățământul în valoarea totală la data
aprobării documentației.

În primii doi ani, evoluția achizițiilor publice privind sănătatea au avut o tendință
de scădere de la valoarea de 18,57% la valoarea de 2,59%. În anul 2008 a avut loc o
creștere de 19,15%, adică până la valoarea de 21,74, urmând ca până în anul 2010 valoarea
să înregistreze o creștere până la valoarea de 44,31%.

Graficul nr. 4.8 Ponderea achizițiilor privind sănătatea în valoarea totală la data
aprobării documentației.

În perioada de analiză, în primii doi ani, achizițiile publice privind locuințele,

serviciile și dezvoltarea publică au avut o scădere de la valoarea de 9,56% la valoarea de
4,31%. În anul 2008 s-a inregistrat o creștere de 6,25%. În anul 2009 a avut, din nou, o
scădere până la valoarea de 9,45%, iar în anul 2010 o creștere de 0,97%, până la valoarea
de 10,42%.

60
 Graficul nr. 4.9 Ponderea achizițiilor privind locuințele în valoarea totală la data
aprobării documentației.

În primii patru ani ai perioadei de analiză, achizițiile publice privind transporturile

au avut o creștere de la valoarea de 10,30% la valoarea de 74,25%. În anul 2010 a avut loc
o scădere de 7,62%.

Graficul nr. 4.10 Ponderea achizițiilor privind transporturile în valoarea totală la data
aprobării documentației.

Calcularea ponderilor în funcț ie de cheltuielile totale ale investiț iilor:

Ponderea achizițiilor totale privind autoritățile publice:

61
 AT aut pub
%AT/ChT = × 100 (4.14)
ChT aut pub
unde: ChT aut pub = cheltuieli totale privind autoritățile publice.
Ponderea achizițiilor totale privind învățământul:
ATî (4.15)
%AT/ChT = × 100
ChTî
unde: ChTî = cheltuieli totale privind învățământul.
Ponderea achizițiilor totale privind sănătatea:
ATs
%AT/ChT = × 100 (4.16)
ChTs
unde: ChTs= cheltuieli totale privind sănătatea.
Ponderea achizițiilor totale privind locuințele, serviciile și dezvoltarea publică:
AT loc
%AT/ChT = × 100 (4.17)
ChT loc

unde: ChTloc= cheltuieli totale privind locuințele, serviciile și dezvoltarea publică.

Ponderea achizițiilor totale privind transporturile:
% ATtransp/ChTtransp = × 100 (4.18)
unde: ChTtransp = cheltuieli totale privind transportul.

Tabelul nr. 4.4 Ponderea achiziț iilor în cheltuieli totale

Ponderi (%) 2006 2007 2008 2009 2010
Ponderea achizițiilor totale
privind autoritățile pubice în 10,95 8,57% 14,39% 41,27% 30,14%
cheltuielile totale privind %
autoritățile publice
Ponderea achizițiilor totale
privind învățământul în 12,65 13,28% 9,90% 32,54% 22,12%
cheltuielile totale privind %
învățământul
Ponderea achizițiilor totale
privind sănătatea în cheltuielile 4,75% 1,28% 5.07% 8,69% 13,81%
totale privind sănătatea
Ponderea achizițiilor totale
privind locuințele în cheltuielile 87,19 78,51% 45,49% 53,00% 79,55%
totale privind locuințele %
Ponderea achizițiilor totale
privind transportul în cheltuielile 21,60 22,41% 29,50% 47,70% 38,00%
totale privind transportul %

În perioada 2006-2007 s-a înregistrat o scădere a achizițiilor publice privind

autoritățile publice de 2,38%. Începand cu anul 2008 a avut loc o creștere cu 5,82%, iar în
2009 valoarea era de 41,27%. În anul 2010 a avut loc o scădere până la valoarea de
30,14%.

62
 Graficul nr. 4.11 Ponderea achizițiilor privind autoritățile publice în cheltuieli totale.

În primii doi ani ai perioadei de analiză s-a înregistrat o creștere de 0,63 a achizițiilor
publice privind învățământul. În anul 2008 a avut loc o scădere, valoarea ajungând la
9,90%, urmând apoi, pentru anul 2009 o creștere cu 22,64%, iar în anul 2010 s-a înregistrat
o nouă scădere ajungându-se la valoarea de 22,12%.

Graficul nr. 4.12 ponderea achizițiilor privind învățământul în cheltuielile totale.

În perioada 2006-2007 a avut loc o scădere a achizițiilor publice privind sănătatea,

de la valoarea de 4,75% la valoarea de 1,28%. A urmat apoi o creștere ajungându-se în anul

63
2008 la valoarea de 5,07% ,în anul 2009 la valoarea de 8,69% iar în anul 2010 lavaloarea
de 13,81%.

Graficul 4.13 Ponderea achizițiilor privind sănătatea în total cheltuieli.

În primii trei ani ai perioadei de analiză, achizițiile publice privind locuințele,

serviciile și dezvoltarea publică au avut o tendință de scădere de la valoarea de 87,19% la
valoarea de 45,49%. În următorii doi ani s-a înregistrat o creștere până la valoarea de
79,55%.

Graficul nr. 4.14 Ponderea achizițiilor privind locuințele în total cheltuieli.

În primii patru ani ai perioadei de analiză, achizițiile publice privind transportul au
avut o tendință de creștere de la valoarea de 21,60% în anul 2006 la valoarea de 47,70% în
anul 2009. În anul 2010 se înregistrează o scădere cu 9,7%.

64
 Graficul nr. 4.15 Ponderea achizițiilor privind transportul în total cheltuieli.

4.3 CONCLUZII

Achiziţiile publice desemnează întregul proces de cumpărare de la terţi (inclusiv

aspectele de ordin logistic) şi acoperă contracte de furnizare de bunuri, prestare de servicii
şi executare de lucrări. Acest proces se întinde pe tot ciclul de viaţă, de la conceptul şi

65
definirea iniţială a nevoilor şi necesităţilor de achiziţii, până la sfârşitul duratei de viaţă a
unui bun sau a unei lucrări (şi la dezafectarea lui/ei) sau până la finalizarea unui contract de
servicii. Procesul nu se limitează la funcţia de achiziţii pe compartimente, ci este unul
multifuncţional, în special în cazul contractelor de achiziţii mari, complexe.
În data de 14 iunie 2010 a fost publicat Ordinul președintelui Autorității Naționale
pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice nr. 180/2010 privind abrogarea
Ordinului nr. 183/2006 privind aplicarea dispozițiilor referitoare la contractul de
publicitate media. Ordinul abrogat cuprindea informații cu privire la structura, conținutul
și modul de utilizare ale modelelor specifice de invitații de participare la procedura prin
“cerere de oferte”, referatului de oportunitate, raportului de evaluare a impactului,
dosarului achiziției publice și ale contractului de servicii de publicitate media.
Sistemul de achizitii publice a fost modificat de cinci ori consecutiv, iar rezultatul a
fost scaderea standardelor de siguranta privind utilizarea fondurilor publice.
Analiza achizițiilor publice ale Primăriei Arad pe perioada 2006-2010, a indicat o
pondere mare, mai ales în domeniul locuințelor, serviciilor și dezvoltării publice și în
domeniul transporturilor. Pentru domeniul locuințe s-a realizat în principal reabilitarea /
întreținerea termică a blocurilor de locuințe și construcția / extinderea ansamblului de
locuințe pentru tineri.
În domeniul transporturilor, s-a realizat construcția / modernizarea / extinderea
rețelei destinate să asigure, în beneficiul publicului, servicii de transport pe calea ferată și
servicii de transport terestru de călători.
Analiza achizițiilor a arătat și anumite neregului și anume, formularea restrictivă a
cerințelor minime de calificare / selecție în cadrul documentațiilor de atribuire, precum și
necompletarea sau completarea eronată a unor informații solicitate în cadrul anunțurilor
publicate în SEAP. Unele dintre aceste nereguli au dus la corecții financiare sau la
anularea procedurii.

66
 BIBLIOGRAFIE:

1. Blidișel Rodica, Șeulean Victoria - “Finanțele instituțiilor publice. Teorie și

practică” Editura Mirton, Timișoara 2008.
2. Donath Liliana – “Finanțele publice și elementele de administrare a impozitelor”
Editura Marineasa, Timișoara, 2004.
3. Donath Liliana, Moldovan Nicoleta – “Finanțe publice” Editura Eubeea,
Timișoara, 2001.
4. M. Herbei, A. Cristea, L.Mazuru - ,,Monedă şi Credit’’ Editura Mirton, Timişoara,
2000
5. M. Herbei, A.Cristea, S.Horj ,,Finanțe’’ Editura Mirton Timișoara
6. Mutașcu M., Enache C., Oana Lobonț, Crâșneac A., Cristina Nicolescu - ”Finanțe
publice. Caiet de seminar” Editura Universități de Vest, Timișoara, 2008.
7. Mutașcu M.I. - ”Finanțe publice” Editura ArtPress, Timișoara, 2005.
8. Văcărel I., Maria Bodnar, Bercea F., Tatiana Moșteanu, Georgescu F., Bistriceanu
Gh. D. – “Finanțe publice. Ediția a IV-a” Editura Didactică și Pedagogică, R.A.,
București, 2008.
9. *** Legea nr. 500 din 11/07/2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 597
din 13/08/2002
10. *** Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie
publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de
concesiune de servicii aprobată prin Legea nr. 337/2006, modificată şi completată
prin Legea nr. 128/2007 şi OUG 94/2007 HG 942/2006 pentru aprobarea Normelor
de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006, cu modificările şi
completările aduse de 1.083/2007
11. *** Ordinul nr. 155/2006 privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor
de achiziţie publică.
12. *** Revista de achiziții publice, nr.32, mai 2011.

67
ANEXE:

Lista obiectivelor de achiziţii pe anul 2006

Nr. Denumirea Valoarea estimată Valoarea estimată

Crt. obiectivului fără TVA fără TVA

LEI EURO

1 Total din care: 181.841.500,30 49.065.270.33

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE

SUBCAPITOLE

2 Cap. 51.02 Autorităţi 466.551,74 126+.095,06

publice şi acţiuni
externe

3 Cap. 65.02 Învăţământ 101.347,81 27.391,3

4 Cap. 66.02 Sănătate 17.484,00 4.725,40

5 Cap. 70.02 Locuinţe, 17.143.342,00 4.633.335,67

servicii şi dezvoltare
publică

6 Cap. 84.02 163.812.774,75 44.273.722,90

Transporturi

68
 Lista obiectivelor de investiţii pe anul 2006

Nr. Denumirea Valoarea Valoarea totală Cheltuieli

Crt. obiectivului actualizată
totală la data totale

aprobării

documentaţiei

Total din care: 389.105,37 631.844,00 38.778,41

A Lucrări în continuare 291.829,20 534.567,83 31.502,24

B Lucrări noi 93.721,65 98.971,97 3.638,08

C Alte cheltuieli de 3.554,52 1.695,8 3.638,08

investiţii

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE SUBCAPITOLE

Cap. 51.02 AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ACŢIUNI EXTERNE

Total, din care: 481,39 17.311,83 427,81

A Lucrări în continuare 77,50 12.351,07 183,31

B Lucrări noi 81,20 81,20 81,20

C Alte cheltuieli de 322,69 4.879,56 163,30

investiţii

Cap. 54.02 ALTE SERVICII PUBLICE GENERALE

Total, din care: 0,00 0,00 0,00

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiţii

Cap. 61.02 ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Total, din care: 87,50 87,50 87,50

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

69
B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 87,50 87,50 87,50

investiţii

Cap. 65.02 ÎNVĂŢĂMÂNT

Total, din care: 4.500,71 19.859,30 800,65

A Lucrări în continuare 2.751,47 17.414,32 518,33

B Lucrări noi 1.692,77 2.388,78 226,12

C Alte cheltuieli de 56,20 56,20 56,20

investiţii

Cap. 66.02 SĂNĂTATE

Total, din care: 941,20 1000,50 368,09

A Lucrări în continuare 278,18 521,03 100,00

B Lucrări noi 532,60 443,19 201,09

C Alte cheltuieli de 130,42 36,28 67,00

investiții

Cap. 67.02 CULTURA, RECREERE SI RELIGIE

Total, din care: 0,00 0,00 0,00

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiții

Cap. 68.02 ASIGURĂRI ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Total, din care: 701,05 1.195,77 247,47

A Lucrări în continuare 613,05 1.104,63 162,30

B Lucrări noi 35,50 38,64 32,67

C Alte cheltuieli de 52,50 52,50 52,50

investiții

Cap. 70.02 LOCUINȚE, SERVICII ȘI DEZVOLTARE PUBLICĂ

70
 Total, din care: 179.197,46 310.547,17 19.661,51

A Lucrări în continuare 123.411,79 243.470,00 8321,12

B Lucrări noi 51.315,17 62.606,67 6.869,89

C Alte cheltuieli de 4.470,50 4.470,50 4.470,50

investiții

Cap. 74.02 PROTECȚIA MEDIULUI

Total, din care: 0,00 0,00 0,00

A .Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiții

Cap.81 COMBUSTIBILI ȘI ENERGIE

Total din care : 40.000,00 81.697,00 3.717,46

A Lucrări în continuare 40.000,00 81.697,00 3.717,46

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiții

Cap. 84.02 TRANSPORTURI

Total, din care: 163.196,06 200.145,43 13.467,92

A Lucrări în continuare 47.851,00 126.754,84 10.453,24

B Lucrări noi 114.703,17 72.748,70 2.372,79

C Alte cheltuieli de 641,89 641,89 641,89

investiții

Lista obiectivelor de achiziţii pe anul 2007

71
Nr. Denumirea Valoarea estimată Valoarea estimată
Crt. obiectivului fără TVA fără TVA

LEI EURO

1 Total din care: 162.489.523,30 41.251.057,17

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE

SUBCAPITOLE

2 Cap. 51.02 Autorităţi 432.841,60 110.985,02

publice şi acţiuni
externe

3 Cap. 65.02 Învăţământ 100.459,38 25.758,76

4 Cap. 66.02 Sănătate 20.375,19 5.224,40

5 Cap. 70.02 Locuinţe, 12.445.687,00

servicii şi dezvoltare
publică 2.678.381,28

6 Cap. 84.02 149.879.760,10 38.430.707,71

Transporturi

72
 Lista obiectivelor de investiţii pe anul 2007

Nr. Denumirea Valoarea Valoarea totală Cheltuieli

Crt. obiectivului actualizată
totală la data totale

aprobării

documentaţiei

TOTAL, dîn care: 407.108,48 646.829,89 32.567,03

A Lucrări în contînuare 309.832,31 474.938,55 9.742,01

B Lucrări noi 92.165,65 166.780,82 17.714,50

C Alte cheltuieli de 5.110,52 5.110,52 5.110,52

investiții

DÎN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE SUBCAPITOLE

Cap. 51.02 AUTORITĂȚI PUBLICE ȘI ACȚIUNI EXTERNE

Total, dîn care: 339,81 18.471,83 537,21

A Lucrări în contînuare 61,30 18.193,32 258,70

B Lucrări noi 56,20 56,20 56,20

C Alte cheltuieli de 222,31 222,31 222,31

investiții

Cap. 54.02 ALTE SERVICII PUBLICE GENERALE

Total, dîn care: 0,00 0,00 0,00

A Lucrări în contînuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiții

Cap. 61.02 ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ

Total, dîn care: 99,50 99,50 99,50

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

73
C Alte cheltuieli de 99,50 99,50 99,50
investiții

Cap. 65.02 ÎNVĂȚĂMÂNT

Total, dîn care: 5.171,18 20.090,65 756,30

A Lucrări în continuare 3.734,44 18.653,91 444,30

B Lucrări noi 1.414,74 1.414,74 290,00

C Alte cheltuieli de 22,00 22,00 22,00

investiții

Cap. 66.02 SĂNĂTATE

Total, dîn care: 786,20 1.096,19 210,71

A Lucrări în continuare 208,00 517,99 100,00

B Lucrări noi 568,20 568,20 100,71

C Alte cheltuieli de 10,00 10,00 10,00

investiții

Cap. 68.02 ASIGURĂRI ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Total, dîn care: 913,05 1.295,10 277,77

A Lucrări în continuare 822,58 1.204,63 182,30

B Lucrări noi 37,97 37,97 42,97

C Alte cheltuieli de 52,50 52,50 52,50

investiții

Cap. 70.02 LOCUINTE, SERVICII ȘI DEZVOLTARE PUBLICĂ

Total, dîn care: 288.355,29 304.527,12 15.851,06

A Lucrări în continuare 246.197,95 262.369,78 5.865,50

B Lucrări noi 37.986,84 37.986,84 5.815,06

C Alte cheltuieli de 4.170,50 4.170,50 4.170,50

investiții

Cap. 74.02 PROTECȚIA MEDIULUI

Total, dîn care: 0,00 0,00 0,00

74
 Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiții

Cap.81 COMBUSTIBIL ȘI ENERGIE

Total, dîn care: 57.192,00 172.198,37 2.634,46

Lucrări în continuare 57.192,00 172.198,37 2.634,46

Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiții

Cap. 84.02 TRANSPORTURI

Total, dîn care: 54.289,42 129.089,10 12.243,70

Lucrări în continuare 1.616,04 1.800,55 256,75

Lucrări noi 52.139,67 126.754,84 11.453,24

Alte cheltuieli de 533,71 533,71 533,71

investiții

75
 Lista obiectivelor de achiziţii pe anul 2008

Nr. Denumirea Valoarea estimată Valoarea estimată

Crt obiectivului fără TVA fără TVA

LEI EURO

1 Total din care: 433.418.177 111.477.879,19

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE

SUBCAPITOLE

2 Cap. 51.02 Autorităţi 953.161,00 244.400,25

publice şi acţiuni
externe

3 Cap. 65.02 Învăţământ 128.321,47 32.902,94

4 Cap. 66.02 Sănătate 1.345.551,05 345.013,08

5 Cap. 70.02 Locuinţe, 11.231.425,81 2.879.852,77

servicii şi dezvoltare
publică

6 Cap. 84.02 421.105.269,60 107.975.710,15

Transporturi

Lista obiectivelor de investiț ii pe anul 2008

76
Nr. Denumirea Valoarea Valoarea totală Cheltuieli
Crt. obiectivului actualizată
totală la data totale

aprobării

documentaţiei

TOTAL, din care: 313.200,71 509.903,59 42.456,19

A Lucrări în continuare 131.879,32 328.454,40 30.892,36

B Lucrări noi 177.140,39 177.268,19 7.382,83

C Alte cheltuieli de 4.181,00 4.181,00 4.181,00

investiții

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE SUBCAPITOLE

Cap. 51.02 AUTORITĂȚI PUBLICE ȘI ACȚIUNI EXTERNE

Total, din care: 844,41 18.740,52 662,27

A Lucrări în continuare 68,50 17.924,73 64,57

B Lucrări noi 184,91 224,79 6,70

C Alte cheltuieli de 591,00 591,00 591,00

investiții

Cap. 54.02ALTE SERVICII PUBLICE GENERALE

Total, din care: 178,03 178,03 178,03

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 158,03 158,03 158,03

C Alte cheltuieli de 20,00 20,00 20,00

investiții

Cap. 61.02 ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ

Total, din care: 624,68 624,68 370,00

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 354,68 354,68 100,00

77
C Alte cheltuieli de 270,00 270,00 270,00
investiții

Cap. 65.02 ÎNVĂȚĂMÂNT

Total, din care: 7.823,54 49.648,92 1.294,98

A Lucrări în continuare 5.698,11 47.523,49 750,98

B Lucrări noi 2.030,43 2.030,43 449,00

C Alte cheltuieli de 95,00 95,00 95,00

investiții

Cap. 66.02 SĂNĂTATE

Total, din care: 638,47 682,23 298,50

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 514,97 558,73 175,00

C Alte cheltuieli de 123,50 123,50 123,50

investiții

Cap. 67.02 CULTURĂ, RECREERE ȘI RELIGIE

Total, din care: 213,00 522,99 35,00

A Lucrări în continuare 208,00 517,99 30,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 5,00 5,00 5,00

investiții

Cap. 70.02 LOCUÎNȚE, SERVICII ȘI DEZVOLTARE PUBLICĂ

Total, din care: 106.316,09 131.247,96 24.685,51

A Lucrări în continuare 55.956,74 81.597,15 19.224,81

B Lucrări noi 47.534,85 46.826,31 2.636,20

C Alte cheltuieli de 2.824,50 2.824,50 2.824,50

investiții

Cap. 74.02 PROTECȚIA MEDIULUI

Total, din care: 10,00 10,00 10,00

78
A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 10,00 10,00 10,00

investiții

Cap.81COMBUSTIBILI ȘI ENERGIE

Total, din care: 105.405,40 210.617,18 649,00

A Lucrări în continuare 54.640,00 159.851,78 539,00

B Lucrări noi 50.765,40 50.765,40 110,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiții

Cap. 84.02 TRANSPORTURI

Total, din care: 91.305,12 97,631,08 14.272,90

A Lucrări în continuare 15.307,97 21.039,26 10.283,00

B Lucrări noi 75.755,15 76.349,82 3.747,90

C Alte cheltuieli de 242,00 242,00 242,00

investiții

Lista obiectivelor de achiziţii pe anul 2009

Nr. Denumirea Valoarea estimată Valoarea estimată

Crt. obiectivului fără TVA fără TVA

LEI EURO

79
1 Total din care: 645.828.132,80 155.247.452,96

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE

SUBCAPITOLE

2 Cap. 51.02 Autorităţi 1.161.570,00 279.223,55

publice şi acţiuni
externe

3 Cap. 65.02 Învăţământ 133.472,10 32.084,63

4 Cap. 66.02 Sănătate 2.033.060,19 489022,03

5 Cap. 70.02 Locuinţe, 15.194.760,91 3.652.586,75

servicii şi dezvoltare
publică

6 Cap. 84.02 627.305.269,60 150.794.536,00

Transporturi

80
 Lista obiectivelor de investiţii pe anul 2009

Nr. Denumirea Valoarea Valoarea totală Cheltuieli

Crt. obiectivului actualizată
totală la data totale

aprobării

documentaţiei

Total din care: 263,670.87 289.340,79 46.079,51

A Lucrări în continuare 135,447.72 160.416,94 39.407,29

B Lucrări noi 123.141,23 123.871,93 1.620,30

C Alte cheltuieli de 5.051,92 5.051,92 5.051,92

investiţii

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE SUBCAPITOLE

Cap. 51.02 AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ACŢIUNI EXTERNE

Total, din care: 459,61 499,49 281,40

A Lucrări în continuare 184,91 224,79 6,70

B Lucrări noi 0.00 0.00 0.00

C Alte cheltuieli de 274,70 274,70 274,70

investiţii

Cap. 54.02 Alte servicii publice generale

Total, din care: 497,05 497,05 497.05

A Lucrări în continuare 0.00 0.00 0.00

B Lucrări noi 497,05 497,05 497,05

C Alte cheltuieli de 0.00 0.00 0.00

investiţii

Cap. 61.02 ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Total, din care: 83,00 83,00 83,00

A Lucrări în continuare 0.00 0.00 0.00

81
B Lucrări noi 0.00 0.00 0.00

C Alte cheltuieli de 83,00 83,00 83,00

investiţii

Cap. 65.02 ÎNVĂŢĂMÂNT

Total, din care: 11.702,60 11.702,60 410,11

A Lucrări în continuare 2.594,58 2.594,58 117,51

B Lucrări noi 9.108,02 9.108,02 63.00

C Alte cheltuieli de 229,60 229,60 229,60

investiţii

Cap. 66.02 SĂNĂTATE

Total, din care: 5.513,94 8.125,66 2.060,00

A Lucrări în continuare 5.513,94 8.125,66 2.060,00

B Lucrări noi 0.00 0.00 0.00

C Alte cheltuieli de 0.00 0.00 0.00

investiţii

Cap. 67.02 CULTURĂ, RECREERE SI RELIGIE

Total, din care: 208,00 517,00 3,00

A A Lucrări în 208,00 517,00 3,00

continuare

B Lucrări noi 0.00 0.00 0.00

C Alte cheltuieli de 0.00 0.00 0.00

investiţii

Cap. 68.02 ASIGURĂRI ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Total, din care: 260,40 260,40 169,00

A Lucrări în continuare 0.00 0.00 0.00

B Lucrări noi 93,40 93,40 2,00

C Alte cheltuieli de 167,00 167,00 167,00

investiţii

Cap. 70.02 LOCUINŢE, SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICĂ

82
 Total, din care: 160.691,94 179.018,43 28.672,58

A Lucrări în continuare 103.562,67 121.655,51 23.689,01

B Lucrări noi 53.011,35 53.245,00 865,65

C Alte cheltuieli de 4.117,92 4.117,92 4.117,92

investiţii

Cap. 74.02 Protectia mediului

Total, din care: 0,00 0,00 0,00

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiţii

Cap.81 Combustibili si energie

Total din care : 41,70 41,70 754,20

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 712,50

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 41.70 41,70 41,70

investiţii

Cap. 84.02 TRANSPORTURI

Total, din care: 84.480,08 88,364,87 13,149,17

A Lucrări în continuare 23.413,62 27,298,41 12.818,57

B Lucrări noi 60.928,46 60,928,46 192,60

C Alte cheltuieli de 138,00 138,00 138,00

investiţii

Lista obiectivelor de achiziţii pe anul 2010

83
Nr. Denumirea Valoarea estimată Valoarea estimată fără
Crt. obiectivului fără TVA TVA

LEI EURO

1 600.711.231,54 143.026.483.7

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE

SUBCAPITOLE

2 Cap. 51.02 Autorităţi 998.469,32 237.730.79

publice şi acţiuni
externe

3 Cap. 65.02 Învăţământ 141.544,00 33.700.95

4 Cap. 66.02 Sănătate 2.211.194,75 526.474.94

5 Cap. 70.02 Locuinţe, 13.305.223,63 3.167.910.38

servicii şi dezvoltare
publică

6 Cap. 84.02 584.054.799,84 139.060.666.62

Transporturi

84
 Lista obiectivelor de investiţii pe anul 2010

Nr. Denumirea Valoarea Valoarea totală Cheltuieli

Crt. obiectivului actualizată
totală la data totale

aprobării

documentaţiei

Total din care: 347.793,89 300.215,81 55.487,51

A Lucrări în continuare 135.447,72 160.416,94 39.407,29

B Lucrări noi 123.141,23 123.871,93 1.620,30

C Alte cheltuieli de 5.051,92 5.051,92 5.051,92

investiţii

DIN TOTAL, DESFĂŞURAT, POTRIVIT CLASIFICAŢIEI, PE SUBCAPITOLE

Cap. 51.02 AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ACŢIUNI EXTERNE

Total, din care: 532,45 572,49 331,20

A Lucrări în continuare 184,91 224,79 6,70

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 274,70 274,70 274,70

investiţii

Cap. 54.02 ALTE SERVICII PUBLICE GENERALE

Total, din care: 500,05 500,05 500,05

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 497,05 497,05 497,05

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiţii

Cap. 61.02 ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Total, din care: 101,00 101,00 101,00

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

85
B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 83,00 83,00 83,00

investiţii

Cap. 65.02 ÎNVĂŢĂMÂNT

Total, din care: 13.296,60 13.296,60 639,71

A Lucrări în continuare 2.594,58 2.594,58 117,51

B Lucrări noi 9.108,02 9.108,02 63,00

C Alte cheltuieli de 229,60 229,60 229,60

investiţii

Cap. 66.02 SĂNĂTATE

Total, din care: 4.989,21 7.785,37 1.600,00

A Lucrări în continuare 5.513,94 8.125,66 1.600,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiţii

Cap. 67.02 CULTURĂ, RECREERE ȘI RELIGIE

Total, din care: 303,68 505,19 5,00

A A Lucrări în 303,68 505,19 5,00

continuare

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiţii

Cap. 68.02 ASIGURĂRI ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Total, din care: 189,58 189,58 124,04

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 93,40 93,40 2,00

C Alte cheltuieli de 167,00 167,00 167,00

investiţii

Cap. 70.02 LOCUINŢE, SERVICII ȘI DEZVOLTARE PUBLICĂ

86
 Total, din care: 127.594,03 110.829,50 16.725,50

A Lucrări în continuare 103.562,67 121.655,51 23.689,01

B Lucrări noi 53.011,35 53.245,00 865,65

C Alte cheltuieli de 4.117,92 4.117,92 4.117,92

investiţii

Cap. 74.02 PROTECȚIA MEDIULUI

Total, din care: 200,00 200,00 200,00

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 0,00

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 0,00 0,00 0,00

investiţii

Cap.81 COMBUSTIBILI ȘI ENERGIE

Total din care : 41,70 41,70 754,20

A Lucrări în continuare 0,00 0,00 712,50

B Lucrări noi 0,00 0,00 0,00

C Alte cheltuieli de 41,70 41,70 41,70

investiţii

Cap. 84.02 TRANSPORTURI

Total, din care: 87.654,93 85.480,87 15.372,69

A Lucrări în continuare 23.413,62 27.298,41 12.818,57

B Lucrări noi 60.928,46 60.928,46 192,60

C Alte cheltuieli de 138,00 138,00 138,00

investiţii

87