Sunteți pe pagina 1din 5

Sănătatea şi educaţia fizică o stare de echilibru între corp, minte şi mediu

Arsene Igor, dr., lector superior


USEFS
Cuvinte chee: educaţia fizică, sănătate, stare, sport
Key words : Physical education, health status, sport
SUMAR: Conceptul de bază al acestui articol este importanţa educaţiei fizice şi stării de sănătate a
omului. Scopul educatiei fizice scolare urmareste consolidarea sanatatii, a capacitatilor de munca,
perfectionarea calitatilor motrice, dezvoltarea armonioasa a organismului, formarea calitatilor
morale, refacerea fortelor fizice si psihice.

SUMMARY: The basic concept of this paper is the importance of physical education and health
human action. The purpose of school physical education aims to strengthen health capacities for work,
improving motor skills, the harmonious development of body, forming moral qualities, restoring
physical and mental forces.

Efectele binefăcatoare ale mişcării asupra stării de sănătate sunt bine cunoscute, deşi nu
totdeauna se manifestă consecvenţa în practicarea exerciţiilor fizice corespunzator categoriei de vîrstă,
sexului şi nivelului de pregătire fizică generală. Sigur ca e destul de greu să distingi momentul trecerii
de la sport ca “fapt impulsive” la sport ca” valoare cultural”. Integrarea se petrece atunci cînd
exerciţiul sportiv se efecueaza cu conştiinţa exactă a semnificaţiei educative şi a treptelor ierarhiei
valorice. Astfel, sportul devine “proiect uman realizat”! Sportivul se straduieşte să crească, să se
dezvolte ca persoană, să-şi creeze un stil de viaţă. In cursul acestui proces de creaţie sui-generis sportul
face accesibilă mobilizarea acelor elemente pe care alte manifestari culturale poate că nu le
împărtăşesc. Sportul permite omului să descopere şi să dezvolte resorturi de ordin cultural care sunt
depozitate în el însuşi. [1].
Sănătatea şi educaţia fizică Hipocrat, părintele medicinei europene (secolul V a.hr.) o denumea
ca pe “o stare de echilibru între corp, minte şi mediu”, definiţia dată de el fiind foarte apropiată şi
uneori chiar mai completă decât multe dintre cele enunţate de autori moderni. Spre exemplu “absenţa
bolii, lipsa confortului şi invalidităţii” (Beisser-1979); “stare completă de bine, confort şi fericire care
presupune pe lânga factorii biologici şi intervenţia sau mai bine zis satisfacerea unor factori emoţionali
afectivi" (Prinee-1970); “stare de bine fizic, moral şi social şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii”
(OMS-1982). Privită ca o problemă complexă bio-psiho-socială, se poate observa că sănătatea nu
poate fi opera exclusivă a sistemului medical căruia după unele statistici internaţionale îi revine doar
11-12% în conservarea ei, restul revenind situatiei economico-sociale a populatiei, calităţii aerului şi
apei, hranei, condiţiilor de locuit, educaţiei etc. [2]. Clasic, se consideră că medicina are două părţi
prin care poate interveni asupra stării de sănătate: terapia (“arta vindecarii bolilor”) şi profilaxia sau
“ansamblul măsurilor care permit să se evite apariţia, agravarea şi extinderea unei boli” (definiţie
propusa de O.M.S.). Din păcate această parte, profilaxia, este mai putin luată în seamă. Doctorul Emil
Magureanu remarcă într-o lucrare că, “aserţiunea care spune ca este mai usor sa previi decât sa vindeci
1
se poate banaliza prin uzaj dacă nu i se asigură o bază reală, iar medicina omului sănătos poate deveni
doar un domeniu declarativ”. Trebuie amplificate şi aplicate cercetările din domeniul alimentaţiei,
educaţiei, exerciţiului fizic, comportamentului igienic etc. Un alt factor esenţial pentru lumea noastră
pragmatică este acela că nu este numai “mai uşor să previi, ci şi cu mult mai ieftin”. Costul actual
medical) terapeutic este în continuă creştere printre altele datorită înmulţirii numărului bolnavilor
cronici, vârstnicilor cu probleme medicale majore, creşterii numărului de analize şi a tehnicilor
sofisticate de laborator şi bineînţeles a costului medicamentelor. O analiză recentă UNESCO remarcă
faptul că pe plan mondial din bugetul pentru sănătate se acordă 70% terapiei şi 10% profilaxiei, restul
proporţiei revenind depistării bolilor, recuperării, etc. S-a observat însă că, şi dacă se creşte foarte mult
suma alocată terapiei cum este cazul unor ţări avansate, cum ar fi, SUA, Canada, Suedia, care ating
cifre de 2500-3000 om/bolnav, sănătatea nu se îmbunătăţeşte semnificativ şi proporţional cu suma
alocată dacă nu se pune accent pe profilaxie. Profesorul Tom Edvan der Crinter de la Universitatea
“Erasmus” din Rotterdam trecând în revista strategiile pentru sănătate încearcă să întocmeasca un
clasament care se prezintă astfel:
- loc 1 - promovarea sanatatii, fapt care presupune informarea generala a populatiei;
- loc 2 - protectia împotriva bolilor şi informare specifică pe diferite grupe de afecţiuni;
- loc 3 - prevenirea îmbolnavirilor şi evidenţierea factorilor de risc;
- loc 4 - tratament cu tot ceea ce implică: spitale, policlinici, specialişti, medicaţie, etc;
- loc 5 - recuperare;
- loc 6 - îngrijirea bolnavilor cronici.
Nenumărate exemple vin astfel, în sprijinul ideii că profilaxia nu este numai o necesitate strict
umană, ci una economică. Evaluarea eficienţei economice a programului “cardiopatia reumatismală”
efectuat cu ani în urmă de către cercetatorii sibieni a arătat că tratarea unui singur caz de cardiopatie
post streptococica poate atinge pe întreaga durată a îngrijirii sume de 2-3 ori mai mari decât cele
necesare întregului program profilactiv. Un studiu francez analizând costurile cerute în îngrijirea de
urgenţă a unui bolnav ce a suferit un infarct miocardic (statia terminus a cardiopatiei ischiemice)
acesta se ridica pentru acea perioada (1979) la cca. 19.000 franci. Ne închipuim ce sume ar putea fi
economisite daca s-ar diminua cu câteva procente această maladie. Evaluarea economică a
programului “sănătatea inimii”, lansat cu ani în urmă în unele ţări industrializate şi care urmărea
reducerea factorilor de risc pentru bolile cardiace (stres, sedentarism, surmenaj, supraalimentaţie,
fumat, poluare etc.) constata că, aceasta a dus la o scădere a proporţiei bolnavilor cardiovasculari de la
cca. 12% la cca. 10% şi la economii bugetare de ordinul zecilor de miliarde de $. Aceste argumente şi
încă multe altele au determinat o serie de acţiuni pe plan mondial cum ar fi: axarea unor cercetări pe
aprofundarea cunoaşterii fenomenelor biologice legate de adaptarea omului la viaţa modernă în scopul
evitării sau limitării proceselor degenerative, prelungirea duratei vieţii, dezvoltarea fizică şi psihică
2
armonioasă; a crescut interesul specialiştilor pentru rolul exerciţiului fizic în cadrul medicinii omului
sănătos deoarece sedentarismul este considerat ca factor de risc într-o serie de boli cronice cu
determinare multifactorială cum sunt cele cardiovasculare, nutriţie şi metabolism, somatopsihice etc.
Medicina modernă cu orientarea pronunţată de medicamente (în special sintetice) constată cu
îngrijorare că efectele pozitive ale acestora încep nu numai să scadă, dar chiar să devină un factor
important de agresiune. Se încearcă reintroducerea sau introducerea unor remedii naturale inclusiv din
sfera mişcării şi a exerciţiului fizic. De altfel, O.M.S., în apelul lansat la 7 aprilie 1988 cu ocazia zilei
mondiale a sanatăţii recomandă orientarea spre “exerciţiu fizic, alimentaţie ştiinţifică şi
responsabilitate individuală”. [3,6].
Importanta exercitiilor fizice. Exerciţiul fizic este un mijloc extrem de eficient pentru a-ţi menţine
corpul în formă, indiferent de varstă. Sunt oameni care, deşi cronologic au 50 de ani, biologic arată ca
la 40 de ani şi poate chiar mai puţin – iar asta şi datorită faptului ca au făcut loc pentru mult sport în
viaţa lor. Exerciţiile fizice sunt indicate la toate categoriile de vârstă. La copii şi adolescenţi aceste
exerciţii sunt indicate să fie făcute zilnic măcar o oră, iar la adulţi se indică în funcţie de timpul
disponibil să fie practicate măcar 2 - 2,5 ore săptămânal.

Pentru exerciţiile fizice ar fi ideal ca fiecare persoană în parte să-şi aleagă sportul pe care îl face
cu multă plăcere pentru eliminarea monotoniei. Importanţa mişcării este mai presus decât a practica
sportul preferat, deoarece efectuarea exerciţiilor fizice cu regularitate menţine greutatea corporală, dar
se pot elimina mulţi factori de risc în cazul unor boli cronice.

Printr-o alimentaţie sănătoasă, cumulată cu practicarea exerciţiilor fizice fiecare individ în parte
îşi poate menţine sănătatea, puterea de muncă şi poate deveni mai longeviv (preântâmpină
îmbătrânirea prematură a organismului).

Exerciţiile fizice se pot face de fiecare individ în parte în propriul apartament, cu o minimă
amenajare, nu este neaparat să frecventăm sălile de sport, numai că va trebui ca execriţiile să fie alese
cu mare grijă, pentru a nu produce acea stare de disconfort, care să ne facă să renunţăm. Important este
ca aceste exerciţii odată începute să fie continuate o perioadă mai mare de timp pentru a se putea face
o comparaţie între cum a fost înainte şi cum este după practicarea lor. La început vor apărea acele stări
de disconfort (febra musculară), care vor putea fi eliminate cu un duş fierbinte, dar şi prin consumul a
câte o lingură de miere de albine, la finalu fiecărei şedinţe de pregătire. [4].

Ar fi indicat pentru fiecare persoană să facă mişcare în fiecare zi. Preferabil ar fi ca în afara
orelor de sport, copiii să facă suplimentrar aceste exerciţii de cel puţin trei ori pe săptămâmă cu o
durată de o oră fiecare şedinţă de pregătire. Exerciţiile fizice, cumulate cu alergarea prin parc, mersul
pe bicilcletă, mersul pe role, fac corpul celui care le practică să fie ferit de anumiţi factori de
îmbolnăvire.
3
După o statistică aproximativ 70% dintre adulţi nu fac exerciţii fizice suficiente, iar 20% nu fac
de loc, acest lucru duce la creşterea numărului bolnavilor cardiaci, a distroficilor musculari, al
hipertensivilor arteriali şi implicit la numărul mai mare al deceselor.

Un grup de oameni de ştiinţă din America au elaborat un program în care se specifică că fiecare
individ în parte ar trebui să facă mişcare în fiecare săptămâna cel puţin 2 ore şi jumătate. Această
mişcare nu are un şablon anume după care trebuie să se ghideze fiecare dintre noi:( dansul, alergatul,
săritul coardei, înotul, jocurile de echipă, volei, baschet, tenis de masă şi de câmp), pot duce la o bună
dispoziţie a fiecare dintre noi. Important este că odată început acest program să fie continuat zilnic, de
aşa manieră încât să-ţi facă păcere să-l faci, să nu fie privit ca o obligaţie, ca o corvoadă. Cei care vor
face exerciţii fizice măcar 10 minute pe zi intensiv vor fi mult mai sănătoşi şi vor avea pe lângă
puterea de muncă mult mai eficientă şi o bună dispoziţie permanent.

Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar
timpul petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul că în zilele de
vacanţă, în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a televizorului peste 10
ore,de cele mai multe ori fiind asistaţi de către părinţi cu care vizionează nu numai emisiuni potrivite
vârstei lor. Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar cât şi la
nivel de învăţământ gimnazial, liceal sau chiar universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul de
formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic recunosc
valenţele formativeîn plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline. Putem afirma că
societatea românească, datorită nivelului de educaţie redus,dar şi datorită greutăţilor financiare cu care
se confruntă are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de respingere faţă de necesitatea practicării
zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere, motivând de cele mai multe ori lipsa timpului necesar
ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă. Datorită marii lor accesibilităţi, educaţia fizică şi
sportul se practică sub cele mai diferite forme, însoţind omul de la naştere până la bătrâneţe, creând
astfel un stil de viaţă echilibrat şi sănătos. Educaţia fizică şi sportul dispun de strategii de aplicare şi
metode adaptate pentru realizarea obiectivelor diferenţiate, pentrufiecare vârstă. Incluse în educaţia
permanentă acestea acţionează în sistem global,fizic, psihic şi cultural favorizând integrarea socială a
oamenilor indiferent de rasă, cultură sau orientare politică. Educaţia fizică şi sportul sunt totodată
factori de consolidare a rezistenţei la incovenientele vieţii moderne, o bogăţie comună cu profund
character educative pe parcursul întregii vieţi, reprezentând un tonic pentru activităţile de timp liber
individuale sau în grup. [5].

CONCLUZII:

4
Educaţia fizică reprezintă o componentă a educaţiei, exprimată printr-un tip de activitate
motrică ce dispune de forme de organizare şi reguli de desfăşurare, care urmăreşte optimizarea
potenţialului biomotric şi psihic al individului, învederea creşterii calităţii vieţii.

Sportul este o activitate de întrecere, constituită din ansamblul ramurilor de sport, care are drept
obiectiv dezvoltarea condiţiei fizice şi psihice a individului, pentru obţinerea de performanţe în
competiţiile de toate nivelurile. Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese,
trebuinţe,motivaţii. Educă ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea,
perseverenţa, calmul, modestia, onestitatea, multiple trăsături de voinţă şi caracter. Calităţile
intelectuale, calităţile fizice şi calităţile morale se contureazăcu maximum de durabilitate şi eficienţă în
activităţile corporale. Pretutindeni în ţările civilizate educaţia rămâne tributară idealului antic“Mens
sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos).

Prezenţa orelor de educaţie fizică şi sport în şcoală este absolut necesară pentru a stimula
mişcarea în rândul elevilor şi chiar performanţa sportivă. Fiecare copil are dreptul la o educaţie
armonioasă care să îi ofere atât accesul la cunoştinţe de natură să îl ajute să cunoască şi să înţeleagă
mai bine lumea în care trăim, să îşi dezvolte potenţialul şi gândirea autonomă, dar şi la practicarea
mişcării şi a sportului.

Bibliografia:

1. Arsene I., Influenţa educaţiei fizice recreative asupra ridicării nivelului vieţii active a elevilor cu
reţinere în dezvoltarea psihică (RDP) şi a elevilor din şcoli normale. Revista ştiinţificăo-metodică.
Teoria şi arta educaţiei fizice în şcoală. – Chişinău, 2009/3(16). – P. 48-51
2. Drăgan I., Dialog despre sănătate, Bucureşti, Editura Ceres, 1986.P -97.
3. Drăgan I., Cultura fizică şi sănătate, Bucureşti, Editura Medicală, 1986. P -136.
4. Drăgan I., Cultura fizică şi sănătate, Bucureşti , Editura Medicală, 1990. P -215.
5. Drăgan I., Medicina sportivă aplicată, Bucureşti, 1994. P -320.
6. Nicoleta – Lücy MOTROC , Sănătatea şi Educaţia Fizică, Bucureşti, 2009. P -22-28.