Laborator 2 – 09-10-2018

BACTERIOTOXINE -
Toxinele bacteriene sunt sub organice de natura proteica sau polizaharidica, straine de corpul uman,
sintetizate de bacterii eliberate in mediu.
Ele sunt de doua feluri:
-exotoxine secretate de bacteriile vii capabile de a actiona in absenta germenilor originali, ca toxice cu
specificitate si individualitate antigenica
-endotoxine eliberate prin liza/distrugere bacteriana (distrugerea medicamentoasa) si coexista in mediu
cu bacteriile din care provin.
Intoxicatii acute grave pot genera numai exotoxinele care infesteaza alimentele, apa si in felul acesta pot
fi ingerate de catre om, chiar independent de existenta microorganismelor care le-au generat.
Dintre exotoxine, cele mai representative pentru producerea de intoxicatii grave sunt : toxina botulinica,
stafilococica si toxina tetanica.
TOXINA BOTULINICA
Este una dintre cele mai puternice toxine bacteriene, a fost folosita si ca arma biologica, elaborate de
bacillum clostridium botulinum, bacil bram poviitiv anaerob (diferenta de structura a peretelui cellular).
Se dezvolta pe produse din carne sau vegetale (legume, conserve din legume, cartofi fierti). Sporii lui
Clostridium ca forme de rezistenta sunt destul de raspanditi in natura periculosi doar in anumite conditii
de mediu (in mediu anaerob si la un pH mai mare de 4,6). In alimente incomplete pregatite termic,
lasate la temeperatura ambientala mai mult de 16 ore se pot produce cantitati letale de toxina
botulinica. Sporii pot fi distrusi prin tratament termic la 12 grade Celsius in 30 de minute, deasemenea
toxina poate fi distrusa prin fierbere la 100 de grade Celsius un minut sau pron incalzire la 80 grade
Celsius 20 minute. Intoxicatiile produse de aceasta toxina poarta denumirea de botulism si este de
natura alimentara, astfel de intoxicatii au fost accidentale si chiar collective.
In conditiile consumului unor preparate incorrect conservate , de regula prin mijloace casnice: precum
carnea, pestele, afumate, conservele de legume, prin afumare sau insuficienta fierbere nefiind distrusi
sporii (120 grade – sporii acestia sunt termorezistenti nefiind inlaturat potentialul toxic).
Conservele din fructe nu sunt periculoase , deoarece au un pH mai mic de 4,6.
Apare la copiii mici la care se introduce in alimentatie fructe si legume proaspete cu un anumit continut
de spori . La copii apare la nivelul intestinului imatur.
Botulismul ranilor apare la toxicomani care folosesc seringi pentru a-si introduce substante in corp.
Sporul de clostridium patrunde prin intepatura, germineaza si produce toxina la nivelul local al
intepaturii. Semnele tipice ale botulismului apar dupa o incubatie de 14 zile.
Toxina secretata de bacterie este o substanta de natura proteica, are proprietati antigenice, termolabila
la 100 de grade intr-un minut. In lumina UV prezinta fluorescenta datorita prezentei a 3 aminoacizi
aromatici (triptofanul, tirozina si fenilalanina). Au fost identificate 6 fractiuni antigenice ale toxinei
notate de la a la f. Fiind de natura proteica, toxinele botulinice sunt sensibile la actiunea enzimelor
proteolitice de tipul tripsinei.
Prezenta la nivel intestinal a unor cantitati variabile de tripsina si genereaza o variabilitate individuala in
legatura cu rezistenta la aceasta toxina.
Proteoliza nu este un mijloc de autoprotectie sufficient pentru ca aceste enzime actioneaza lent.
Toxina botulinica actioneaza ca o toxina neuromusculotropa ( paralitica) care blocheaza transmiterea
influxului nervos la nivelul placii motorii inhiband eliberarea acetil colinei.
Este considerate substanta tip pentru producerea blocului neuro muscular prin afectare pre-sinaptica.
Consecintele acestei actiuni sunt: slabiciune musculara grava si paralizie respiratorie.
Musculatura cea mai sensibila la actiunea toxinei botulinice este musculatura interna a ochiului si
musculature striata a faringelui. Acesti muschi sunt paralizati inca de la debut si permit diferentierea de
alte afectiuni asemanatoare.
Toxina botulinica este cea mai toxica dintre bacteriotoxine. Doza letala poate fii de aproximativ 0,05
micro-grame.
O cantitate de numai de 0,1 mL de aliment lichid sau 5 cm cubi de aliment solid pot sa provoace
intoxicarea.
Simptomatologia:
-incubatia este de 18-36 ore , dar debutul poate sa fie intarziat.
Semnele initiale sugereaza un sindrom de tip gripa (cu dureri in gat, uscaciunea gurii, tulburari gastro-
intestinale). Apoi apar semnele oculare ( Cadearea pleoapelor, vedere neclara sau dubla, dificultati in
masticatie si deglutitie, slabiciune musculara, apoi paralizie musculara descendenta) In final paralizia
muschiilor respiratori si tetraplegie. Pacientul este constient, simturile nu sunt afectate, pupilele sunt
dilatate si se instaleaza in mod caracteristic constipatia. Moartea in absenta tratamentului se produce
prin axfisiere. Botulismul infantil se caracterizeaza prin hipotonie, constipatie, tahicardie, dificultati de
deglutitie, diminuarea reflexului de regurgitare, efecte care se amelioreaza progresiv si dispar pana la 4-
6 saptamani. La copii cazurile mortale sunt rare.
Tratamentul –administrare prin seruri cu anticorpi specifici impotriva toxinelor de tipul a b e si f.
Pacientii care sunt salvati sunt recuperati complet. Slabiciunea musculara poate sa persiste o perioada
mai lunga de timp.

LABORATOR 3 16-10-2018
Toxinele produse de macromicete
In acest grup sunt incluse toxinele incluse de diverse specii de ciuperci otravitoare.
Ciupercile otravitoare cresc in aceleasi conditii de sol sic lima ca si cele comestibile. Au aspect
asemanator cu cele comestiivle putand fi confundate cu acestea.
Intoxicatiile cu ciuperci sunt imprevizibile in sensul ca ciuperci diferite produc semediferite de boala care
necesita tratamete diferite; unele sunt toxice crude, altele sunt toxice in anumite stadi de dezvoltare.
Toxicitatea lor poate fi influentata inclusiv de compozitia solului.
Din cele cateva mii de specii de ciuperci care cresc in Europa, doar vreo 50 sunt toxice.
Intoxicatiile sunt relativ frecvente, unele chiar grave.
Din punct de vedere al gravitatii intoxicatiei pe care o pot determina, ciupercile se impart in doua
categorii:
1) Ciuperci care provoaca intoxicatii cu perioada scurta de incubatie : 6 ore sau mai putin. Acestea sunt
niste intoxicatii mai putin grave. Exemple : Clitocyde, Inocyde, Copriniu, Amanita Muscaria.
2) Ciuperci care provoaca intoxicatii cu perioada lunga de incubatie : peste 6 ore. Sunt ciuperci care
determina intoxicatii grave. Sansele de supravietuire fiind mici. Exemple: Amanita Phalloides, Amanita
Verna, Amanita Virosa, Gyromitra.
Intoxicatia faloidiana are mortalitate foarte mare in jur de 90% si detine primul loc intre ciupercile
otravitoare. Dozele toxice sunt greu de precizat. Cantitatea de toxina variaza. Cantitatile de ciuperci
ingerate sunt necunoscute, deoarece ele apar accidental printre ciupercile cunoscute.
Idei preconcepute legate de toxicitatea ciupercilor(false):
-toate ciupercile comestibile sunt albe
-fierberea, macerarea in otet, inlaturarea cuticulei, uscarea si sararea ciupercilor inlatura toxicitatea.
Este fals, deoarece toxinele din ciuperci de obicei rezista acestor tratamente.
-O ciuperca este coestibila daca nu innegreste o lingurita din argint in timpul fierberii. Este fals pentru ca
innegrirea nu se produce datorita toxinelor.
-Nicio ciuperca otravitoare nu creste pe lemn
-Daca este consumata de un animal nu este toxica.
-CIupercile otravitoare coloreaza apa de orez in rosu.
Toxinele continute in diferitele specii de ciuperci necomestibile provoaca variate sindroame clinice in
functie de structura chimica si mecanismul de actiune asupra structurilor biologice ale organismului.
In functie de principalele toxine continute si efectele produse distingem 8 grupuri de ciuperci:
1) Speciile care contin polypeptide ciclice cu greutate moleculara intre 800 si 1100 de tipul
Amatoxinelor, Phalotoxinelor, toxine raspunzatoare de sindromil faloidian. Speciile de ciuperci fac parte
din genul Amanita : A. Phaloides, A.Verna; si din genul Galerina si Lepiota care determina un sindrom
asemanator celui faloidian.
2)Include specii din genul Amanita: Muscaria si Pantherina care contin acid ibotenic si muscimol,
substante raspunzatoare de efecte anticolilergice si halucinogene. In aceste specii de ciuperci sunt
prezente cantitati mici de muscarina. Intoxicatiile cu aceste ciuperci se numesc sindrom Panterian.
3) Include specii care apartin genului Gyromitra: Esculenta, Nimflua, Ambigua. Tot aici apare si genul
Helvella. Aceste ciuperci sunt toxice numai daca sunt consumate proaspete. Apare sindromul
Gyromitrian, sau dupa caz Helvellian.
4) Cuprinde ciuperci a caror toxina principala este muscarina: Cliyocide si Inocyde. Acest sindrom se
numeste sindrom muscarinic sau culinergic (sudoral).
5)Apartine ciupercilor care contin coprina. Principala ciuperca este Coprinus Antramentarius. Apare
sindromul coprinian.
6) Include specii care contin principia halucinogene cu nucleu indolic de tipul Psilocina si Psilocibina.
Principalele ciuperci apartinand genului Psilocyde si Conocyde.
7)Include majoritatea ciupercilor care contin toxine care actioneaza iritativ la nivel gastrointestinal si
care genereaza sindromul gastrointestinal sau dizenteric/resinoidian/lividian.
8) Include specii ale genului Cortinarius. Cea mai importanta specie este Cortinarius Orelannus. Contine
orelanina si isi exercita toxicitatea la nivel renal, sindromul numindu-se sindrom orelanian.
23-10-2014 LABORATOR 4

Intoxicatia faloidiana
Se mai numeste sindrom faloidian sau micetism holeriform Este provocata de ciuperca Amanita
Faloides care se mai numeste popular “Buretele Viperei”.
Acest sindrom mai poate fii produs si de alte specii ale genului Amanita :Verna, Virosa. Si de alte specii
ale genurilor Galerina si Lepiota.
Aceasta intoxicatii este cea mai grava dintre intoxicatiile produse de ciuperci, avand o perioada lunga de
incubatie si o rata mare de mortalitate.
Amanita faloides are o palarie verde-oliv, carnoasa cu suprafata neteda, la inceput mai rotunda, apoi se
indreapta catre margini cu dungi razante brun-negricioase, cu lamele albe-verzui, piciorul este alb cu
pete verzui asezate in zig-zag. Inelul membranos este lasat in jos. Este raspandita vara si toamna in
padurile de foioase si de conifere, iar intoxicatiile sunt generate de confuzia cu ciuperca de gunoi care
este comestibila.
Toxinele din aceasta ciuperca sunt incluse in grupul 1 al polipeptidelor ciclice si sunt clasificate in doua
grupe:
1)Grupa amatoxinelor
2) Grupa falotoxinelor
Din grupa amatoxinelor sunt: Amanitinele ( notate cu litere grecesti alfa, beta si gama)
Din grupul falotoxinelor sunt: Faloidina, Faloina…
Din grupul amanitinelor ele sunt formate din 8 molecule de aminoacizi
Actiunea toxica a amanitinelor  sunt mai toxice decat falotoxinele, spre exemplu alfa amanitina este
de 20 de ori mai toxica decat faloidina.
In ceea ce prezinta falotoxinele , cea mai mare importanta o are faloidina care se gaseste in cea mai
mare concentratie (10 mg la 100 g de ciuperci proaspete).
Faloidina este alcatuita din 7 molecule de aminoacizi.
Faloina este termolabila si poate fi distrusa la 70 de grade Celsius.
Experimental s-a ddemonstrat ca faloidina se fixeaza la nivelul hepatocitelor, determinand leziunile
precoce ale membranelor celulare. La om , faloidina determina tulburarile gastro-intestinale si deci liza
hepatocitelor.
Amanitinele provoaca leziunile hepato-celulare tardive si gastro-intestinale. Ele provoaca distrugerea
celulara prin blocarea sintezzei de proteine. Cea mai toxica este alfa amanitina, doza letala pentru om
fiind numai 0,1 mg pe kilogram.
O palarie de amanita poate contine 10-15 mg de alfa amanitina.
De obicei mai putin de o treime dintr-o palarie poate fi mortal pentru un copil, iar o jumatate poate fi
mortal pentru un adult.
Amanitinele sunt foarte stabile si rezistente la actiunea temperaturii, prin urmare, toxicitatea lor nu este
anihilata.
Organismul uman nu poseda enzyme capabile sa degradeze aceste toxine spre deosebire de sucul
gastric de berbec.
LABORATOR 5: 13-11-2018

Alcaloizii purinici sau xantinici: Cafeina, Teofilina, Teobromina.

Sunt substante asemanatoare structural care se gasesc in plante diferite.
CAFEINA
Se gaseste in albumenul semintelor arbustilor de Coffea Arabica si Coffea Canephora in proportie de 0,6-
2,5%. Se gaseste in frunzele arbustului Camellia Sinensis, arborele de ceai care este vesnic verde, in
acest arbore cafeina este prezenta de 3,5%.
Deasemenea cafeina este prezenta in cotiledoanele semintelor plantei Theobroma Cacao, care este
arborele de cacao, proportia este de 0,2-0,3 %; in cotiledoanele semintelor decorticate de la arborele de
Cola Nitida si Cola Acuminata, in proportie de 0,6-3 %.
Cafeina este prezenta si in semintele de Guarana, in frunzele de Mate, in scoarta de Yopa (plante
intalnite in America de sud).

TEOFILINA
Se gaseste in procent de 0,02-0,4 % in Camelia Sinensissi neglijabil in Coffea Arabica (0,001%).

TEOBROIMNA
Se gaseste in cotiledoanele arborelui de Teobroma Cacao in procent de 0,9-3%.
In procent de 0,07% in Camelia Sinensis si neglijabil in Coffea Arabica 0,002%.

Cafeaua si ceaiul, deasemenea cacao sunt cunoscute si utilizate in tarile de origine din timpuri
indepartate, dar in europa au ajuns abia in secolul 17.
In general se folosesc extractele lor apoase sub forma de bauturi care se numesc cafea, ceai, ciocolata
fierbinte, coca cola (un extract de nuca de cola si cafeina adaugata suplimentar).
Dintre tarile europene, locul intai il ocupa suedia unde se consuma 10-12 Kg de cafea pe locuitor pe an.
Europenii consuma cea mai multa coca cola.

Structura chimica si proprietatile fizico-chimice

Cei trei alcaloizi numiti purinici au un nucleu comun care se numeste 2-6-dioxipurina (Xantina).
Acesti alcaloizi difera intre ei prin numarul si pozitia grupelor metil.
Cafeina se mai numeste Teina, dar chimic se numeste 1-3-7-trimetilxantina.
Teofilina se numeste chimic 1-3-dimetilxantina
Teobromina se numeste chimic 3-7-dimetilxantina.
Nucleul Xantinic este foarte apropiat structural de cel Guaninic, existand si alcaloizi puinici derivati de
Adenina.
Desi au in molecula 4 atomi de azot, aceste substante nu poseda un caracter bazic si au proprietati
amfotere.
LABORATOR 6: 20-11-2018

In plantele proaspete, aceste substante se gasesc sub forma de complecsi.

Ex: Coffeea Arabica- cafeina este prezenta in cotiledoanele verzi, sub forma unui complex termolabil,
impreuna cu clorogenatul de potasiu.
In nucile de Cola- cafeina se gaseste complexata cu taninuri catehice.
Teofilina si Cafeina din frunzele de ceai- se gasesc sub forma de complexe cu taninuri catehice, care in
timpul uscarii, printr-o fermentatie naturala se oxideaza si confera produsului o culoare inchisa si o
aroma specifica.
In cazul ceaiului verde se face o prelucrare termica care se numeste torefiere, in cursul careia oxidazele
sunt distruse, flobafenele nu se mai formeaza, nu mai are cine sa confere culoarea brun-inchisa si
culoarea se stabilizeaza la verde.

Alcaloizii purinici sunt pulberi cristaline sau cristale aciculare albe, fara miros cu gust usor amar.
Teofilina si Teobromina sunt greu solubile in apa rece, in alcool si cloroform, solubile in apa calda, acizi si
baze.
Cafeina este ceva mai solubila decat celelalte doua, in apa rece, in alcool si in cloroform.

Cazurile intoxicatiilor:
+Folosirea acestor substante in tratament. Cafeina este o substanta psihoactiva folosita pentru efectul
sau anorexigen, analeptic, diuretic su supresor al somnului. Cafeina se foloseste des in tratamente si
rareori determina toxicitate. S-au semnalat cazuri de intoxicatie accidentala, sinucideri, inotxicatii
atrogene (unele cu sfarsit mortal). Cafeina este comercializata illegal pentru a mima efectele
anfetaminei. Cafeina poate fi asociata cu efedrina sau cu alte stimulatoare ale sistemului nervos central.
+Mai frecvent au fost semnalate intoxicatii cu teofilina, datorita injectarii intravenoase rapide sau
datorita unei sensibilitati crescute a individului.
La copii s-au semnalat intoxicatii si mortalitati prin administrare de supozitoare.
+Teobromina are activitate redusa la sistemul nervos central, se foloseste rar in terapie, are indicatii in
angina pectorala.
+Cele mai intalnite sunt intoxicatiile cornice prin abuz de cafea sau de ceai, care se numesc: cafeism sau
teism. Aceste probleme se instaleaza mai usor la persoanele care au problem hepatice si renale.
+Toate aceste substante se absorb foarte usor indifferent de calea de patrundere si se distribuie in toate
tesuturile, mai ales in ficat. Se leaga de protene in proportie de 35%.
Biodisponibilitatea tinde spre 100%.

Cafeina- timpul de injumatatire este de 3 ore la fumatori si de 10 ore la nefumatori.

La copiii mai mici de 3 luni, metabolizarea este lenta, timpul de injumatatire este de 24 de ore.
Teofilina- timpul de injumatatire este de 1-4 ore, dar in caz de afectiuni pre-existente, timpul de
injumatatire se dubleaza.
Deasemenea putem lua in calcul interactiuni cu alte medicamente, injumatatirea teofilinei se poate face
in 20 de ore.
Biotransformarea se face prin N-demetilare, dar si prin oxidare, in cazul in care se formeaza derivati ai
acidului uric.

In ceea ce priveste partea netransformata, este mai mica de 10%  biotransformarea tinde sa fie 100%.
In ceea ce priveste noii nascuti, elimina nemodificata 85% si s-a constatat ca abia la varsta de 8 luni
acestia capata abilitatea de a biotransforma cafeina.

In ceea ce priveste actiunea toxica: stimuleaza snc, produc diureza, relaxeaza musculaura neteda, si
creeaza o senzatie de confort respirator, stimuleaza functiile inimii. Desi cafeina a fost considerata mai
toxica decat teofilina, s-a ajuns la concluzia ca teofilina produce o stimulare mai puternica asupra snc, si
potential mai periculoasa.

Spre deosebire de excitantele anfetaminei, nu cresc toleranta si nici sindromul de abstinenta.

Cele mai semnificative efecte toxice decurg din supra-stimulare, mai ales la nivelul snc-ului. Chiar greata
si voma sunt urmare a stimularii directe asupra bulbului. In caz de supra-dozare este stimulate si
maduva spinarii si poate determina convulsiile in cazuri extreme.

Mecanismele toxicitatii:
+Inhibarea receptorilor adenozinei
+Inhibarea fosfo-diesterazei
+Eliberarea catecolaminelor
+Eliberearea ionilor de Calciu care determina contractura muschilor striati
+Potentarea inhibitorilor sintezei de prosta-glandine.

Simptomatologia
+In cazul cafeinei:
-In intoxicatia acuta: neliniste, tremuraturi fine ale extreminatilor, anorexie si insomnie, greata, voma,
confuzie, tahicardie, discomfort in epigastru, delir, convulsii, aritmii supraventriculare si ventriculare,
hipopotasemie (scade potasiu), hipreglicemie, hipotensiune. Doza letala posibila este de cca 100mg/kg,
adica mult mai mult decat se poate ingera prin abuzul de cafea.
-In intoxicatia cronica: dozele crescute de cafeina, administrate cronic pot sa duca la cafeinism
caracterizat prin : nervozitate, iritabilitate, anxietate, tremor, spasme musculare, crampe musculare la
membrele inferioare, insomnie, palpitatii, poate aparea si un sindrom de abstinenta, caracterizat prin
neliniste, iritabilitate, stare de letargie, dificultate de a lucra si cefalee.

LABORATOR 7
Intoxicatia acuta cu teofilina: voma, tremor, anxietate si tahicardie, hipopotasemie, hipofosfatemie,
hiperglicemie, acidoza metabolica, apare hipotensiunea, aritmii ventriculare si convulsii.
Intoxicatia cronica cu teofilina:
-manifestarile apar dupa administrarea unor doze crescute repetat sau atunci cand exista afectiuni care
interfereaza transformarea hepatica a teofilinei.
-semne: voma, tahicardie, hipotensiunea arterial
TRATAMENT
Tratamentul se imparte in masuri de urgenta si masuri de sustinere.
Trebuie mentinuta respiratia, combatute convulsiile.
Trebuie tratata hipotensiunea.
Un medicament este propranololul care trateaza si hipotensiunea si aritmia.
Daca intoxicarea a fost recenta se va provoca voma.

ANALIZA TOXICOLOGICA
Reactiile de identificare:
- Reactia murexidului (Proba Acidului amalic) Reziduul se trateaza +2-3 picaturi acid azotic
concentrate sau cu apa de brom sau cu 2-3 cristale de clorat de potasiu si se evapora la sec pe baia de
apa. In aceasta faza ar trebui sa capete culoarea galbena sau galben-portocaliu. Dupa ce apare aceasta
coloratie se adauga 2-3 picaturi de ammoniac concentrate si in cazul in care reactia este pozitiva apare o
coloratie rosu-purpuriu, datorita formarii sari de amoniu a acidului amalic (acid purpuric).
- Reactiile de diferentiere a cafeinei si teofilinei de teobromina. AAceasta diferentiere se face prin
reactia Ekkert. Reziduul se trateaza ca mai sus, se adauga 2 picaturi de apa, se tritureaza si apoi 0,5 mL
reactiv Ekkert ( este acid sulfuric concentrat care contine urme de codeina). In cazul reactiei positive
apare o cloratie albastru-violet pentru cafeina si teofilina, iar pentru teobromina apare coloratie rosu-
ciresiu. Aceste coloratii se accentueaza prin incalzire.

LABORATOR 8: 4-12-2018

Pentru test trebuie sa invatam ciupercile otravitoare, cele doua clasificari, reactiile de identificare ale
intoxicatiei faloidiene. La toxina botulinica – clasificarea tipurilor de botulism si structura chimica si
proprietati- . Alcaloizii xantinici –structura chimica si proprietatile si metodele analitice-

OPIUL
Opiul este latexul care se intarestein prezenta aerului recoltat in urma incizarii capsulelor de mac
immature, dar ajunse la dimensiunea maxima. Macul este o planta orifinara din oriental mijlociu si
apropiat.
Datorita conditiilor climatologice exista diverse si de-a lungul timpului, Papaver Somniferum a generat
numeroase varietati.
Dupa 8-12 zile, dup ace petalele florilor au cazut si capsulele au ajuns la dimensiunea maxima, dar sunt
inca verzi se supuun operatiei de incizare (scafificare) care se realizeaza dupa-amiaza spre seara, pe timp
uscat. Din aceste incizii se exprima in latex alb, cantitatea este de 0,05 g per capsulacare se coaguleaza
in contact cu aerul si totodata se brunifica. Acestea apar ca niste bobite de culoare bruna, iar in
dimineata urmatoare si se indeparteaza de pe suprafata capsulelor si se usuca la soare cateva zile.
Cand opiul capata consistenta unei paste si se brunifica complet, se strange in bucati de cate 1-2 kg care
se ambaleaza in cutii de table sudata, invelite in folii de staniol sau din material plastic.
Pentru obtinerea unui kg de opiu este necesara scarificarea a aproximativ 20 000 de capsule si in
Europa, pe langa preocuparea de a obtine alcaloizii care se utilizeaza in industria farmaceutica, se mai
obtin si semintele de mac care se folosesc in industria alimentara.
Prin incizarea capsulelor immature se pierd semintele.
Opiul si derivatele preparate din el sunt cunoscute de aproape 4000 de ani, opiul fiind cunoscut ca unul
dintre cele mai vechi dureri impotriva durerii. Exista mentiuni in papirusuri egiptene, din creta, din
secolul 15 inaintea erei noastre este descries un preparat pe baza de opiu numit “leac pentru a-I
impiedica pe copii sa strige prea tare”.
In mitologia greaca capsulele de mac erau insemnele zeitei noptii ( Nixx), simbolul lui Tanatos (zeul
mortii), simbolul lui Morfeu (zeul viselor).
A fost descoperita in vremea lui Nero capacitatea de a provoca euforie.
Galenus face o mentiune provitoare la obisnuinta pe care o induce opiul, observand abuzul pe care il
facea imparatul Marc Aureliu.
In evul mediul obiceiul de a fuma opiu era raspandit in china, de unde s-a generalizat in intreaga Asie.
In epoca moderna, incepe abuzul de morfina (alkaloid extras din opiu) si mai nou s-a trecut la folosirea
abuziva a altor derivati de sinteza.
Preparatele din opiu se folosesc din ce in ce mai rar ca medicamente, desi sunt prevazute in farmacopea
romana (pulbere de opiu, extract uscat de opiu, etc).
Si capsulele de mac au fost folosite sub forma de extract sau sirop pentru efectul sedativ, linistitor si
anti-tusiv.

LABORATOR 9 : 11-12-2018

ADITIVI – nu e pentru test , nu e obligatoriu sa scriem—