Sunteți pe pagina 1din 212

C1

PLANTE MEDICINALE. OBTINERE SI CONDITII DE


ADMISIBILITATE
Generalitati Numeroase documente atesta tradiția
românească in fitoterapie:
La scara mondiala=800.000 specii plante • “Herbarium”, prima carte despre plantele
superioare din care 70.000 specii medicinale, aparuta la Cluj în 1578;
medicinale si aromatice, din care larg • “Pravila” lui Matei Basarab, tiparita la
utilizate cca. 300 Târgoviste în anul 1652;
• “Lexiconul slavo-român” din 1694;
• “Hrisovul” domnitorului Grigore Ghica, 1725,
care prevedea rolul farmacistului ca “stiutor si
In Romania cresc peste 3500 de specii de cunoscator al botanicestilor ierburi”;
plante superioare, dintre acestea peste 900 • Prima farmacopee româneasca, Bucuresti,
=specii din flora medicinala, din care 200 1862 (300 de remedii simple, dintre care 217
=studiate din punct de vedere chimico- erau de origine vegetala).
farmaceutic • În vremea domnitorului Ioan Sturza, la Piatra
Neamt, s-au deschis farmacia si cunoscutul
laborator al fratilor Vorel. Continuând traditia
din 26 mai 1825, dupa o desfiintare politica
Prima statiune experimentala specializata abuziva în 1947, activitatea laboratorului a fost
in studiul plantelor medicinale a fost reluata intr-un nou centru numit “Plantavorel”.
infiintata in 1904 la Cluj. • În 1972 este publicata “Enciclopedia de
etnobotanica româneasca” a lui Valer Butura,
Au urmat cercetari in ICAR , statiuni (mentioneaza 3200 de plante, dintre care 876
Bucuresti, Campia Turzii, Valul lui Traian… de specii sunt folosite în traditiile terapeutice
1959—14 specii,cultivate 2007 – 60 specii ale poporului român).
Plantele medicinale
Reprezinta surse de materii prime pentru extractii de principii active si uleiuri
volatile, pentru industria de medicamente si produse farmaceutice, pentru cea de
produse cosmetice (parfumuri, creme, detergenti), ca si pentru cea alimentara
(arome, coloranti etc.).

Se utilizeaza ca atare, sub forma de produse vegetale pentru pregatirea ceaiurilor,


decocturilor, infuziilor si a altor preparate

Pot fi utilizate si ca pesticide naturale sau în aromaterapie.

Pot valorifica unele terenuri mai putin productive


Se gasesc numeroase plante spontane si cultivate ce au diferite utilizari
si care pot fi grupate in urmatoarele categorii:

Plante alimentare – 106 specii;

Plante oleaginoase – 24 specii;

Plante aromatice si condimentare – 48 specii;

Plante tinctoriale– 48 specii;

Plante tanante– 32 specii;

Plante medicinale (folosite datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide
fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice,
heterozide triterpenice, lipide, rezine (rasini), principii amare, alcaloizi etc.)
Valorificarea plantelor medicinale

Flora spontană Flora cultivată


Produs vegetal
Suc
Procesare primară
utilizare
Sortare, Uscare
Ulei volatil Conditionare
Ambalare/etichetare
Depozitare, conservare
- ca atare
- infuzie
Procesare avansată - condimente

EXTRACTIE
Principii active
-Macerare / percolare
-Extractie accelerată cu solvent
-Extractie asistată cu microunde Produse farmaceutice
-Extractie cu ultrasunete Fitopreparate
-Extractie cu fluide supercritice Tinctură Fitocosmetice
Extract fluid
Extract uscat
Alte forme
farmaceutice
Actiunea terapeutica a plantelor medicinale se poate datora:

ꞏ unei singure substante,


de regula organica
(principiu activ);

Cele mai folosite plante


medicinale sunt cele cultivate in
ꞏ unui grup de substante mod controlat, in conditii prielnice
cu aceeasi structura de
baza, deosebindu-se cresterii, dezvoltarii si recoltarii lor.
prin natura unor grupe Se mai utilizeaza insa si plantele
de atomi (radicali);
medicinale din flora spontana, sau
Culturi de tesuturi si celule
ꞏ unui complex fitochimic
(fitocomplex) format
dintr-un principiu
dominant si principii
secundare (efect
sinergetic).
Produse vegetale =plante sau părți din plante, alge, ciuperci,
licheni, prezentate intregi, fragmentate sau tăiate, utilizate ca
atare sau sub formă uscată si unele exsudate naturale care nu au
suferit prelucrări specifice

Preparate din produse vegetale =preparate obținute din


produse vegetale prin extracție, distilare, presare, fracționare,
purificare, concentrare sau fermentare. (includ: produse vegetale
mărunțite sau pulverizate, tincturi, extracte, uleiuri volatile etc.)

Fitomedicament: Medicamentul care conține substanța pură


izolată din plantă sau obținută prin sinteză/semisinteză.

• Frecvent se utilizează combinații de produse vegetale/extracte a căror compoziție


determină un profil de acțiune terapeutic si farmacologic larg - (“multi-target”)
• Monografiile produselor vegetale (107) includ: Indicații, doze, contraindicații,
interacțiuni si efecte secundare declarate pe baza datelor farmacologice, clinice si
toxicologice culese din peste 5.000 de articole
Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei în România

Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Suprafaţa mii ha 7,4 7,3 10,1 15,9 11,8 5,8 4,7 3,2 3,2 3,1

Producţie 7,1
mii to 2,9 7,5 15,8 11,2 4,3 4,4 4,2 4,2 2,9
totală

Sursa: 2007-2015 - INS- Anuarul Statistic al României


2016 Date MADR, AGR2b
Avantajele și dezavantajele
produselor fitoterapeutice
Risc de toxicitate mai scăzut Efectele se instalează mai lent
(cu excepția plantelor toxice)

Risc de obisnuință mai scăzut Există prea puține cercetări si dovezi stiințifice
(cu puține excepții) obținute prin studii clinice .

Toleranță mai bună; in general


nu au efecte adverse atat de Sunt mai puțin eficiente sau total ineficiente in
tratamentul bolilor acute, in medicina de
importante si frecvente; urgență;

De multe ori nu prezintă siguranța unui dozaj


Sunt in general mai ieftine. adecvat, precis, deoarece cantitatea de
principii active dintr-o plantă este foarte
variabilă si este influențată de o serie de
factori greu controlabili.
Clasificarea plantelor medicinale

Niciunul dintre criteriile de clasificare a plantelor medicinale utilizate până în prezent nu îl putem considera ca
perfect.În cazul în care încercăm o clasificare după criterii botanice, de sistematică sau morfologie vegetală,
vom constata că plante din încrengături, ordine sau familii diferite au substanțe active similare sau că plante
foarte înrudite botanic conţin substanţe active complet diferite...

Din punct de vedere taxonomic, chiar în cadrul aceleiaşi specii vom întâlni în natură taxoni care au sau nu au
deloc anumite substanţe chimice.

Pe de altă parte, în organele plantelor — rădăcini, rizomi, tulpini, trunze, flori, fnicte — pot exista substanţe
chimice identice sau similare sau complet diferite.

O clasificare după structura fitochimică a substanţelor active existente în plante întampină aceleaşi dificultăţi,
deoarece plantele pot conţine de la una sau două structuri bine definite chimic până la 20-40-50 substanţe cu
structuri diferite din punct de vedere fitochimic.

O clasificare după acţiunea farmacodinamică sau după utilizarea în terapeutică este, din punct de vedere
practic, mai accesibilă unui mare număr de beneficiari.
Clasificare după ciclul de vegetaţie şi parcurgerea fenofazelor
• Plante medicinale anuale – specii care parcurg
întregul ciclu de vegetaţie într-un singur an (Tagetes
patula, Calendula officinalis, Papaver
Plantele medicinale si somniferum etc).
aromatice sunt • Plante medicinale bienale – specii care îşi
reprezentate de specii desfăşoară ciclul de vegetaţie pe parcursul a doi ani
(Carum carvi, Salvia sclarea ş.a.).
anuale, bienale si perene • Plante medicinale vivace (perene) – speciile care au
ciclul de viaţă multianual. Acestea pot fi:

• Plante cu rădăcina transformată în rizomi sau


Produsele (materii prime stoloni (Iris germanica, Mentha piperita, Valeriana
officinalis, Acorus calamus etc).
vegetale) sunt: • Plante cu rădăcina tuberizată (Aconitum sp.).
• Plante cu tulpina transformată în bulbotuberi
(Colchicum autumnale).
• florile (Flores), • Plante cu rădăcina îngroşată având la baza
• frunzele (Folium), coletului muguri dorminzi (Atropa belladona, Inula
• iarba sau întreaga masa helenium, Taraxacum officinale, Rheum
palmatum etc).
vegetativa aeriana (Herba),
• Plante semilemnoase având la baza ramurilor
• fructele (Fructis), muguri dorminzi (Lavandula officinalis, Salvia
• semintele (Semen), officinalis, Urtica dioica etc).
• radacinile (Radix), etc.
Clasificarea după zonarea plantelor: naturală (flora spontană) și zonarea
culturilor (specii cultivate).

Această clasificare are în vedere cerinţele plantelor faţă de


condiţiile ecologice şi sunt:
• Plante medicinale de apă şi locuri mlăştinoase – specii iubitoare de apă
(Iris sp., Colchicum autumnale, Acorus calamus, Valeriana officinalis etc.).
• Plante medicinale de câmpie – specii adaptate condiţiilor de insolaţie
ridicată ce caracterizează verile din sudul ţării (Foeniculum
vulgare, Pimpinella anisum, Coriandrum sativum, Papaver
bracteatum ş.a.).
• Plante medicinale de deal – specii adaptate condiţiilor ce caracterizează
zonele subcarpatice cât şi zonele împădurite (Atropa belladona, Vinca
minor, Crataegus monogyna, Geum urbanum – specii din flora spontană
de deal; Papaver somniferum, Carum carvi,Valeriana officinalis – specii
cultivate).
• Plante medicinale de munte – specii adaptate condiţiilor caracterizate prin
altitudine, vânturi, temperaturi mai scăzute în toată perioada anului
(Genţiana sp., Arnica sp., Angelica archangelica etc.).
Clasificarea plantelor medicinale după partea utilizată în terapeutică
(Vârban, 2000)
1. se utilizează rădăcina, bulbii sau tuberii (Angelica archangelica, Valeriana
officinalis, Iris germanica, Gentiana lutea ş.a.).

2. se utilizează tulpina şi coaja (Rhamnus frangula, Querqus robur ş.a.).

3. se utilizează herba (tulpina + frunzele): Mentha piperita, Melissa officinalis,


Satureja hortensis ş.a.).

4. se utilizează frunzele şi foliolele (Mentha piperita, Salvia officinalis, Plantago


lanceolata, Digitalis sp., Atropa belladona ş.a.)

5. se folosesc inflorescenţele, florile sau petalele (Lavandula angustifolia, Salvia


sclarea, Althaea rosea, Calendula officinalis, Matricaria chamomilla etc.).

6. se utilizează fructele şi seminţele (Carum carvi, Coriandrum sativum, Papaver


sp., Hyosciamus niger, Sinapis sp., Ricinus communis etc.).

7. se utilizează sucul celular şi seva (Aloe sp., Betula sp. etc.).


Afectiuni ale tractului Afectiuni ale sistemului
respirator digestiv

Domenii de utilizare a
Afectiuni SNC plantelor medicinale Tract urinar

Sistem cardiovascular Sistem imunitar

Afectiuni dermatologice Afectiuni ginecologice


si reumatice
Importanţa terapeutică (în funcţie de principiile active
predominante ca acţiune farmacodinamică):
– plante utilizate în bolile aparatului cardiovascular, care conţin, de regulă,
glicozide sau heterozide cardiotonice. Ex. Digitalis sp., Convalaria majalis ş.a.;

– plante utilizate în bolile aparatului respirator care pot fi cu acţiune emolientă


(Althaea sp., Plantago sp. ş.a.), cu acţiune expectorantă etc.

– plante utilizate în afecţiunile aparatului digestiv - Mentha sp., Melissa sp.,


Matricaria chamomilla, Carum carvi ş.a.

– plante folosite în bolile aparatului urinar; -Rubus fruticosus, Equisetum


arvense

– plante folosite în bolile sistemului nervos - Valeriana officinalis, Vinca


minor,Claviceps purpurea, Papaver sp. ş.a.

– plante folosite în unele boli ale aparatului genital - Claviceps


purpurea,Calendula officinalis ş.a.

– specii utilizate în tratamentul extern -Hypericum perforatum, Calendula


officinalis ş.a.
C2

Cantitatea de principii active din


plantă este condiţionată de:
În producţia de plante medicinale şi aromatice
calitatea produselor este dată de conţinutul în
principii active. 1.factorii
6.
ecologici
modalităţile
La alegerea unei specii pentru un anumit areal de de
cultură se are în vedere complexitatea interacţiunii 2. zonarea
prelucrare
diferiţilor factori de vegetaţie, astfel încât să se speciei
asigure un raport optim între condiţiile pedoclimatice secundară.
şi cerinţele biologice ale plantelor

5. 3.
cantităţi maxime de masă vegetală, modalităţile tehnologia
de 4.valoarea de cultură
prelucrare biologică a
primară cultivarului
(populaţie,
nivelul ridicat al conţinutului în principii active.
soi, hibrid)
Zonarea
= stabilirea zonelor de favorabilitate
ale acestora, pe baza confruntării
condiţiilor naturale ale arealului o zonă uscată şi
respectiv cu cerinţele biologice ale călduroasă, cu
speciilor ce urmează să se cultive. o zonă umedă şi
un regim
răcoroasă, cu
solul şi umiditatea din sol influenţează pluviometric
precipitaţii de
care variază
semnificativ producţia de biomasa la 600-750 mm
între 475 şi 600
aceeaşi plantă; solul nisipos şi mai umed anual şi
mm, cel termic
este mai indicat decât cel greu şi cu temperaturi
2 fiind cuprins
deficit în umiditate. medii anuale
între 10 şi 11°C
zone: cuprinse între
(câmpiile
factorii pedoclimatici au o influenţă 7,5 şi 8,5°C
Bărăganului,
apreciabilă asupra formării şi acumulării (regiunile
Burnazului,
principiilor active, precum şi asupra subcarpatice,
Olteniei,
creşterii şi dezvoltării plantelor depresiunile
Timişului,
medicinale şi aromatice. intramontane
Moldovei şi
etc.),
Podişul
Dobrogei).
aceste influenţe se manifestă pe fondul
însuşirilor ereditare existente în
materialul cu care se lucrează

!!!! Există diferenţieri de relief, sol, lumină, microclimat


creează subzone cu grade diferite de favorabilitate
Cerinţele pentru temperatura aerului şi a solului la fiecare
specie depind de faza de vegetaţie.
*Fiecare fază fenologică are un optim de temperatură ce
variază între 18°C şi 25°C, nu peste 35°C.
!! temperaturi moderate producerea de biomasă vegetală
!! temperaturi ridicate acumularea de principii active.
Sunt dependente de regimul termic:
Condiţiile de
ritmul absorbţiei apei şi a elementelor nutritive
climă şi sol viteza de deplasare a acestora,
reacţiile chimice şi procesele fiziologice din plante
Optimizarea condiţiilor creşterea şi dezvoltarea lor.
de creştere şi
EX: pentru germinare, temperatura solului trebuie să fie de 12-
dezvoltare a plantelor 14°C la Datura innoxia Mill., 8-10°C la Digitalis lanata Ehrh, 6-
= funcţie de cerinţele 8°C la Foeniculum vulgare Mill.,4-6°C la Coriandrum sativum L.
biologice privind etc. Germinaţia se poate desfăşura şi la temperaturi mai
temperatura, apa, scăzute însă durează mai mult.
lumina şi solul. un ciclu de vegetaţie- constanta termică (suma temperaturilor
medii zilnice mai mari de 5°C) = 900°C şi 2200°C pentru
majoritatea plantelor medicinale şi aromatice.
EX: Coriandrum sativum L. =1880°C, Pimpinella anisum L. =
2120°C,Sinapis alba L. = 2070 °C
La plantele bienale sau perene trebuie să se cunoască
rezistenta la iernare.
Reglarea regimului termic se face prin:

cultivarea plantelor în zonele favorabile,

folosirea expoziţiilor favorabile

stabilirea densităţii şi a distanţei dintre rânduri

orientarea rândurilor la semănat

combaterea buruienilor

lucrările solului etc.


Umiditatea Lumină
*important atât regimul de precipitaţii cât
şi aportul freatic

Apă - nivelul optim = la cca. 70% din - majoritatea plantelor medicinale


capacitatea totală de reţinere a apei. şi aromatice sunt heliofile şi se
caracterizează printr-o anumită
In timpul proceselor de creştere şi fotoperiodicitate
dezvoltarea plantelor = faze critice:
- plante de zi scurtă, plante de
- germinaţia (la speciile cu seminţe mici zi lungă şi plante indiferente.
şi foarte mici),
- îmbobocit-înflorit,
• Lumină directă = cele
- formarea organelor subterane etc. producatoare de uleiuri volatile:
ex. Lavandula angustifolia MilL,.
• Sunt plante care rezista in condiții de Coriandrum sativum L. etc.,
umiditate mai redusă: Lavandula • Semiumbra: Vinca minor L.,
angustifolia Mill, Coriandrum sativum Chelidonium majus L. etc..
L, Salvia sclarea L., Artemisia
absinthium L. etc. , iar altele care se
pot cultiva decât în zone cu
precipitaţii mai ridicate: Carum carvi L.,
Valeriana officinalis L., Vinca minor
L., Rheum sp. etc.) sau în condiţii
de irigare: Acorus calamus L..
SOLUL
*– importanta structura şi textura (raport favorabil între aer, apă şi substanţe
nutritive).
Proprietăţile chimice ale solului:
- micro şi macroelemente
- pH neutru.

!!! Îmbunătăţirea compoziţiei chimice a solului prin folosirea îngrăşămintelor şi a


amendamentelor

- valorifică solurile nisipoase speciile: Glycyrrhiza glabra L., Saponaria


officinalis L., Gypsophila paniculata L.
- pretind soluri cu textură uşoară spre mijlocie, bine drenate şi aerate, plantele
care formează stoloni şi au sistemul radicular bine dezvoltat : Valeriana
officinalis L., Angelica archangelica L., Rheum sp. etc.
- pretind terenuri băltite, plantele care au rizom: Acorus calamus
Tehnologia de cultivare
= determinată de:
• specie şi tipul de cultură (anuală, bienală şi perenă),
• organul de plantă recoltat (herba, frunze, flori, rădăcini etc.)
• zona de cultură (la speciile cu plasticitate ecologică mare).
Rotaţia
• Culturile de plante se înfiinţează pe terenuri cu grad redus de
îmburuienare, plane sau cu expoziţie sudică, pe care s-au
realizat lucrări agrofitotehnice specifice speciilor prăşitoare ori
leguminoase.
Asolamentul - revenirea pe acelaşi teren se face după cel puţin
4 ani pentru majoritatea speciilor de plante medicinale.
!!! Culturile bienale sau perene se amplasează în afara
asolamentului.
Rotaţia culturilor
Rotaţia reprezintă succesiunea de cultivare a plantelor în timp, pe aceeaşi
solă/suprafaţă de teren.

Pe o anumită solă, plantele alternează, iar ordinea de rotire (de cultivare) a


plantelor se face după anumite criterii, astfel încât fiecare cultură să
întâlnească în sol cele mai favorabile condiţii de creştere şi dezvoltare.

Rotaţia culturilor se prezintă indicând prin numere ordinea în care se cultivă.

Numărul total de culturi ne indică durata rotaţiei sau perioada rotaţiei.

Durata rotaţiei poate fi de 2-6 ani.


Asolamnetul
• Asolamentul = rotaţia culturilor în timp şi în spaţiu.
• În cadrul fermei poate exista:

un asolament special numai de plante medicinale şi aromatice

un asolament mixt, care să cuprindă pe lângă aceste specii şi plante din


cultura mare: cereale, leguminoase pentru boabe sau alte sp.
conditii
agropedoclimatice
Criterii alegere optiune: disponibilul de forţă de
muncă din zonă
dotări pentru efectuarea pregatirii patului
germinativ, semanat, lucrari de intretinere,
recoltare si condiţionarea recoltei
istoricul fermei.

Una dintre dificultăţile cu care se confruntă ferma de plante


medicinale o constituie necesarul mare de forţă de muncă.
Fertilizarea

la stabilirea dozelor de îngrăşăminte se va ţine seama de:


- consumul specific,
- recolta scontată,
- gradul de aprovizionare al solului în elemente nutritive,
- planta premergătoare
- se va avea în vedere influenţa fiecărui element fertilizant asupra producţiei de
masă vegetală şi a conţinutului în principii active.

ingrăşămintele chimice cu micro sau macroelemente se utilizează în funcţie de:


- agrofondul existent,
- raportul elementelor specifice fiecărei specii
- producţia de principii active urmărită.
Aplicarea îngrăşămintelor chimice cu macroelemente (azot, fosfor,
potasiu etc.) se face, de regulă, la intrarea în toamna, la lucrările de bază
ale solului şi fazial în timpul perioadei de vegetaţie, prin fertilizare
extraradiculară, folosind îngrăşămintele foliare. Epoca de aplicare, modul
şi doza sunt stabilite în funcţie de specie, tehnologia de cultivare, zonă,
sol etc.

Dozele orientative de îngrăşăminte chimice = 40-100 kg/ha azot, 40-80


kg/ha fosfor, 30-60 kg/ha potasiu. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se
aplică sub arătura adâncă, iar cele cu azot la pregătirea patului
germinativ, în cazul plantelor anuale. La culturile bienale şi perene,
azotul se aplică atât la pregătirea patului germinativ, cât şi la ieşirea din
iarnă.

Îngrăşămintele organice trebuie să fie bine fermentate şi nu se aplică la


speciile anuale. Gunoiul de grajd încorporat sub arătura adâncă în doză
de 20-40 t/ha este bine valorificat de plantele cu perioadă lungă de
vegetaţie, cum sunt culturile perene, precum şi de cele la care se
recoltează masa vegetativă.
Lucrările solului
• pe terenurile în pantă, lucrările se vor efectua de-a curmezişul pantei.
• resturile vegetale trebuie mărunţite foarte bine înainte de arătură cu o grapă cu discuri,
• lucrările solului trebuie să fie efectuate pe cât posibil în intervalul de umiditate optim, pentru a
avea un minimum de consumuri energetice.

Lucrările solului trebuie să cuprindă obligatoriu:


• dezmiriştit - executat cu grapa cu discuri, pentru mărunţirea resturilor vegetale şi a
buruienilor.
• arătura = 15-20 cm adâncime (uneori mai adânc, la 20-30 cm), vara sau toamna
care poate fi înlocuită prin trecerea cu cultivatorul sau cu plugul fără cormană,
pentru a mobiliza solul pe o adâncime de 18-22 cm., sau când solul este prea uscat,
după recoltarea plantei premergătoare, în toamnă, se poate înlocui arătura cu
lucrări cu grapa cu discuri grea.
• nivelarea terenului se pot executa imediat după arătură sau primăvara,
concomitent cu pregătirea patului germinativ.
• pregătirea patului germinativ se realizează chiar înainte de semănat, pentru a nu
crea condiţii de pierdere a apei din sol. Această lucrare se poate face cu un
combinator, pentru mărunţirea terenului, precum şi cu o grapă cu discuri în
agregat cu o grapă cu colţi reglabili.  În practica curentă este recomandat
combinatorul.
• tăvălugitul se poate executa atunci când terenul este prea afânat înainte de
semănat sau atunci când seminţele speciei cultivate sunt prea mici şi trebuie să se
creeze condiţii optime de umiditate pentru germinaţie.
Semănatul şi plantatul
Seminţele sau materialul de plantat trebuie să corespundă standardelor
sub aspectul germinaţiei, purităţii, componenţei botanice, stării sanitare.
• Plantele medicinale se înmulţesc prin seminţe sau organe vegetative.
• Plantarea răsadului sau a diferitelor organe vegetative folosite ca material de înmulţire
se realizează, de obicei, în zilele noroase, dimineaţa sau seara.
• Udarea răsadurilor se face conform cu metodele de irigare.
• Epoca de semănat la plantele aromatice şi medicinale = foarte diferită. Semănatul
direct în câmp se poate efectua primăvara, la sfârşitul verii, toamna sau în pragul iernii.
• Foarte multe specii se seamănă primăvara timpuriu (coriandrul, macul, muştarul)
sau, mai târziu, în urgenţa a II-a (anghinarea, busuiocul, cimbrul de grădină).
• Semănatul la sfârşitul verii (august-septembrie) se practică la unele plante ca
angelica, muşeţelul, la care se urmăreşte formarea din toamnă a unei rozete de
frunze pentru a rezista peste iarnă.
• Toamna, începând cu sfârşitul lunii septembrie şi până în octombrie, se plantează
levănţica, menta, cimbrul de cultură.
• Distanţa între rânduri la semănat este diferită în funcţie de specie; EX. la muştar este de
12,5 cm, la chimen 50 cm, levănţică la100 cm.
• Norma de sămânţă depinde de densitate, MMB, puritatea şi germinaţia.
• Adâncimea de semănat = intre 0,3-5 cm.
Lucrări de îngrijire
!!! Modul de
*grăpatul folosire a
insectofungi
*praşile mecanice şi/sau manuale !!! cidelor,
*plivitul Momentele concentraţia
optime de şi epoca de
*combaterea chimică a buruienilor (în udare sunt administrare
mod excepţional, în doze minime). diferite în depind de
*irigarea culturilor (în zonele cu deficit de funcţie de tipul
umiditate sau la speciile care necesită specia agentului
multă apă, caz în care se va efectua cultivată şi patogen, de
concomitent cu fertilizarea). de condiţiile tipul
*combaterea bolilor şi a dăunătorilor se climatice. produsului
poate face preventiv, prin tratamente la folosit în
sămânţă, rotaţie şi direct în câmp. combatere
etc.
Recoltarea plantelor medicinale şi aromatice

• Recoltarea = prima etapă în prelucrarea primară a produsului vegetal, prin care


acesta este pregătit pentru utilizarea în diferite ramuri ale industriei.
Recoltarea influențează:
• obţinerea materiei prime de calitate
• randamentul de prelucrare.
• Compromiterea produsului: colectarea necorespunzătoare a organelor
vegetative, prematură sau tardivă, uscarea neglijentă ori conservarea neadecvată
• Recoltarea reprezintă între 30 - 80 % din totalul lucrărilor efectuate la o plantă în
cursul perioadei de vegetaţie . De exemplu, pentru recoltarea unui hectar de
muşetel = 180 zile-om, iar pentru un hectar de frunze de mătrăgună =170 zile-
om etc. Mecanizarea recoltării, contribuie la reducerea forței de muncă şi a
preţului de cost al produsului.
• Plantele medicinale şi aromatice rezultă din:

cultura

flora spontană.
Recoltarea plantelor medicinale şi aromatice obţinute din cultura

• De la plantele medicinale se recoltează unul sau mai multe organe de la


suprafaţa solului (frunze, flori, inflorescenţe, seminţe sau planta întreagă
în diferite faze de vegetaţie) şi organe subterane (rizomi, rădăcini,
tuberculi, bulbi).
• Materia primă vegetală poartă denumirea genului şi a organului
recoltat (Ex: Salviae folium).
• florile (Flores),
• frunzele (Folium),
• iarba sau întreaga masa vegetativa aeriana (Herba),
• fructele (Fructis),
• semintele (Semen),
• radacinile (Radix), etc.

• În general, recoltarea se face pe timp frumos, mai pretenţioase fiind


speciile de la care se recoltează florile, frunzele şi herba. În cazul
organelor subterane, recoltarea nu este atât de mult influenţată de
vreme.
Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale
Partea care se
recoltează Perioada recoltării

perioada de repaus din primăvară şi


Organele subterane
toamnă

Frunzele de la apariţie şi până la înflorirea plantelor

Herba (planta
la începutul înfloritului
întreagă)
Florile şi
de la început până în toiul înfloritului
inflorescenţele

aproape de maturitatea deplină (la cele


Fructele şi seminţele care se scutură) sau la maturitate (la cele
care nu se scutură)
• Uneori e important momentul din zi în care urmează să se facă recoltarea. De
exemplu, frunzele de degeţel roşu (Digitalis purpureae folium) se recoltează pe
timp însorit, între orele 11 şi 14, când conţin cea mai mare parte de principii active.
C5

Condiţii de recoltare a plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană

Conditii:
Modalităţi de recoltare:
a) administrative • mecanizat (rar): !!! puritatea
speciilor recoltate este foarte
1. Planificarea tehnică: importantă.
- denumirea arealului de recoltare, a • manual: seceri, coase, cuţite,
speciilor care urmează a fi recoltate, cazmale, piepteni speciali.
- modalităţile de colectare,
- capacitatea şi condiţiile de transport Condiţiile de recoltare:
şi stocare, - caracteristicile meteorologice ale
- verificarea personalului implicat în perioadei în care se colectează
proces. plantele: vreme caldă, fără
2. Obţinerea aprobării pentru precipitaţii; la unele specii sunt
recoltare (respectarea legislaţiei menţionate momente optime, cum
referitoare la conservarea biodiversităţii ar fi: pe rouă (petale de trandafir)
naturale şi protecţia mediului). şi, pe de altă parte, la fenofaza
optimă.
b) de execuţie
Tipuri de organe ce pot fi recoltate:

Mugurii (gemmae) se recoltează primăvara, Se recoltează când sunt complet


dezvoltaţi, înainte de deschidere. EX: muguri de brad, de plop, nuc, coacăz etc.

Scoarţa (cortex) se recoltează primăvara,de pe ramurile şi tulpinile plantelor de cel


puţin 3 ani, prin incizii circulare practicate la distanţe de 20-30 cm şi apoi longitudinale.
EX: cruşin, salcie etc.

Frunzele (folium) -numai pe timp frumos şi uscat. Momentul optim =perioada de


dinainte şi pe durata înfloririi plantei. Se urmăreşte recoltarea frunzelor ajunse la
maturitate, întregi, neatacate de boli şi dăunători şi în vegetaţie; EX: pătlagină, podbal,
păpădie, mentă etc.

Iarba (herba) se recoltează în special în perioada de înflorire. De la speciile anuale se


colectează toată partea aeriană, iar de la cele perene iarba va fi tăiată deasupra părţii
lignificate. EX: sunătoare, sulfină, sovârv, rostopască, coada-şoricelului.

Florile (flores) - la un anumit stadiu de îmbobocire, determinat în funcţie de nivelul de


principii active acumulat. EX: trandafir, salcâm, lavandă, soc, păducel etc.

Rădăcinile (radix), rizomii (rhizoma), bulbii (bulbus) şi tuberculii (tubera) -toamna,


la sfârşitul perioadei de vegetaţie sau primăvara, înainte de intrarea în vegetaţie. EX:
tătăneasă, brusture, cicoare, lemn-dulce etc.
TEHNICI GENERALE DE RECOLTARE A PLANTELOR MEDICINALE

Scoarţele de pe ramuri şi de pe tulpini se Mugurii se culeg cu mâna verificând să nu


recoltează cu bricege sau cuţite. Se fie deschişi.
crestează mai întâi scoarţa într-un loc, de jur
împrejurul ramurii sau tulpinii, cu o tăietură
inelară până la partea tare lemnoasă, fără a
reteza ramurile sau tulpinile. Se fac tăieturi Frunzele se recoltează manual, prin
inelare asemănătoare la distanţe de 10-20 strujire sau prin culegere, sau prin tăiere cu
cm. Între cele două tăieturi inelare se face secera.
altă tăietură de-a lungul ramurii sau tulpinii şi
începând de la aceasta se dezlipeşte de jur
*Strujirea se aplică atunci când se
recoltează deodată toate frunzele de pe
împrejur cu vârful cuţitului;
tulpină sau ramuri.
Pe tulpinile sau ramurile mai groase se fac
de-a lungul mai multe tăieturi, iar scoarţa se *Dacă se recoltează numai frunzele
desface în fâşii late şi lungi. ajunse la maturitate, celelalte fiind lăsate
să crească mai departe, acestea se culeg
una câte una.
Scoarţa care este gata recoltată se *Frunzele mai mari, care cresc la baza
aseamănă cu un jgheab. plantelor şi se întind în apropierea solului,
care se pot culege cu sau fără peţiol, se
recoltează prin tăiere cu secera sau prin
rupere cu mâna (de ex. anghinarea).
Florile sau inflorescenţele se
recoltează cu mâna, cu foarfeca sau
cu piepteni speciali. • Părţile aeriene ale plantelor,
tulpinile cu ramuri şi flori, se
Florile mari şi părţi din floare (corolă, recoltează prin rupere, smulgere cu
petale) se recoltează - cu mâna.
mâna, tăiere cu secera, coasa sau
cu maşina de cosit fân.
Inflorescențele se taie cu foarfeca. • Fructele se recoltează cu mâna,
Uneori florile se desprind îndată din piepteni speciali, prin secerare,
inflorescenţele recoltate: alteori se
scutură după uscare, abia după aceea treierare, prin batere şi scuturare.
îndepărtându-se pedunculii care au
• Rădăcinile şi rizomii prin
nevoie de mai mult timp pentru a se
usca şi sunt încă moi. smulgerea plantelor,scoatere cu
Ex. cu foarfeca, Sambuci flos cazmaua, săparea unor gropi sau
şanţuri care urmăresc traseul
Când se taie vârfurile înflorite,
separarea florilor se face după uscare rădăcinilor lungi, cu plugul fără
prin strujire. cormană sau cu maşina de scos
cartofi (la plantele cultivate).
EX
• cu mâna, fructele de măceş (Cynosbati), de cătină
(Hippophae)
• cu piepteni speciali, fructele de afin (Myrtilli, florile de
Chamomillae
• cu combina, fructele de anason (Anisi), chimion (Carvi),
coriandru (Coriandri), fenicul (Foeniculi)
• prin săparea unor şanţuri adânci, Liquiritie radix
• prin batere uşoară şi prin scuturarea arbuştilor după ce
mai întâi se întinde sub ei prelate, fructele de ienupăr
(Junperi).
Plantele care conţin substanţe toxice

se recoltează, se transportă, se prelucrează şi se păstrează, astfel încât să nu


pună în pericol viaţa şi sănătatea persoanelor care le manipulează, viaţa şi
sănătatea animalelor, precum şi protecţia mediului mediului înconjurător.
Plantele toxice trebuie să fie recoltate numai de către persoane adulte.
Dintre plantele medicinale = toxice: brânduşa de toamnă (Colchicum
autumnale), cornul secarei (Secale cornutum), degeţelul lânos (Digitalis lanata),
degeţelul roşu (Digitalis purpurea), feriga (Dryopteris filix mas), ciumăfaia
(Datura stramonium), laurul (Datura innoxia), lăcrămioara (Convallaria majalis),
macul (Papaver somniferum), măturicea (Sarothamnus scoparius), măselariţa
(Hyoscyamus niger), mătrăguna (Atropa belladona), omagul (Aconitum
napellus), reventul (Rheum officinale), ruşcuţa de primăvară (Adonis
vernalis), saschiul (Vinca minor), ştirigoaia (Veratrum album), Galanthus spp.,
Galega officinalis, Nicotiana spp., Ranunculus spp., Ricinus communis L.

Recoltarea manuală -mănuşi de protecţie, măşti contra prafului.


Organizatorii operaţiunilor de recoltare, spălare, transportare, prelucrare
şi depozitare a plantelor ce conţin substanţe toxice sunt obligaţi prin
lege să instruiască toate persoanele care participă la asemenea acţiuni,
Avantajele cultivarii (GD Mogosanu si colab, 2012)
utilizarea unor suprafeţe mici de teren;

dezvoltarea uniformă a plantelor pe suprafeţe compacte;

aprecierea mai bună a momentului optim al recoltării;

folosirea unui material selecţionat;

aclimatizarea unor specii provenite din alte zone geografice;

organizarea culturilor pe zone agroclimatice

aplicarea usoara a tehnologiilor de cultura; ꞏ

cultivarea în apropierea unităţilor industriale şi accesibilitatea mijloacelor de transport în teren

eficientizarea utilizarii fortei de munca, faţă de cazul recoltării din flora spontană;

evitarea substituirilor cu specii asemănătoare din punct de vedere morfologic, dar inactive
terapeutic sau chiar toxice;
evitarea epuizării unor specii aflate pe cale de dispariţie, declarate monumente ale naturii, prin
valorificare raţională şi excluderea acestora de la exploatarea intensivă, neprotejată
creşterea producţiei;
creşterea concentraţiei de principii active
c3

Norma deEpoca deDistanţa Adâncimea Momentul


Denumirea Multiplicarea Lucrările derecoltării
sămânţă semănat saudintre de semănat
speciei speciei îngrijire
(kg/ha) de plantat rânduri (cm) (cm)
0 1 2 3 4 5 6 7
Specii de la care se folosesc frunzele sau iarba (folium, herba)
Busuioc - Seminţe 4-6 Primăvara, a 50 1,5-2 Praşile Înflorirea în
anuală Semănat doua epocă - mecanice, masă a
Ocimum direct în manuale inflorescenţe
basilicum câmp după 15 Pliviri lor
aprilie principale şi
începutul
înfloririi
celor
secundare
Cimbru de Seminţe, 2-4 În pragul 50 0,5-0,8 Praşile şi Deschiderea
cultură - despărţirea iernii pliviri primelor
perenă tufelor, Primăvara repetate flori
Thymus răsad 160 devreme Înainte de
vulgaris mii fire/ha Plantat răsad plantare
iunie- iulie Gesagarde
sau 50,6 kg/ha,
septembrie- în anii
octombrie următori,
primăvara
devreme
Sunătoare - Seminţe 3-4, în În pragul 50 0,3-0,5 Combaterea Începutul
perenă Semănat amestec iernii buruienilor înfloririi -
Hypericum direct în 1:2 cu balast Primăvara, (praşile şi înflorire
perforatum câmp foarte pliviri deplină. A
timpuriu, repetate) doua
seminţele se În anii recoltare,
stratifică în următori, toamna
nisip şi se praşila
expun la frig obligatorie
60-90 de zile după
recoltare

Salvie/Jaleş - Seminţe 8-10 În pragul 62,5 3-4 Praşile şi Primul an - o


perenă Semănat iernii pliviri singură
Salvia direct în repetate, rărit recoltă de
officinales câmp la 10 cm frunze
Pelin - Seminţe 2-3 În pragul 50-62,5 0,5 Praşile şi Herba - la
perenă Semănat (50-60 iernii pliviri începutul
Artemisia direct în plante/m2) repetate înfloririi
absinthium câmp Pentru
distilare când
50% din
plante sunt
înflorite
Coada- Seminţe 2-4 August- 50-62,5 0,5 Praşile şi Majoritatea
şoricelului - Semănat septembrie pliviri florilor sunt
Achillea direct în (la intrarea în deschise
millefolium câmp iarnă, faza de
rozetă)
În pragul
iernii
Anghinare - Seminţe 4-5 Sfârşitul 70 3-5 Praşile Când
perenă Semănat lunii aprilie- Treflan frunzele
Cynara direct în Rărit la 20- sunt la
scolymus câmp început de 25 cm când maturitatea
mai plantele au tehnică
2-3 frunze 3-4 recoltări
(7-9 pe perioada
plante/m2) de vegetaţie

Schinel - Seminţe 10 Primăvara 50 2,5-3 Praşile şi La începutul


anuală Semănat timpuriu pliviri înfloririi,
Cnicus direct în (sau în Aplicare două recolte
benedictus câmp pragul iernii) erbicid
înainte de
semănat
Măselariţă - Seminţe 6-8 Primăvara, 50 0,5-1 Combaterea La începutul
anuală sau Semănat foarte buruienilor înfloririi (nu
bienalăHyos direct în timpuriu (praşile, se ţin în
cyamus câmp pliviri) grămezi,
niger Rărirea pe frunzele se
rând la 15-20 lipesc unele
cm (50-60 de altele)
plante/m2)
Combaterea
gândacului
de Colorado
şi a manei
Pătlagină Seminţe 5-6 În pragul 50 1-1,5 Combatere Luna mai
îngustă - Semănat iernii sau a (înainte de
perenă direct în primăvara buruienilo apariţia
Plantago câmp foarte r (praşile, tijelor
lanceolata devreme pliviri, florale, se
eventual repetă de
erbicidare 3-4 ori în
preemerge cursul
ntă) verii)
În anii
următori,
grăpare
primăvara
Mentă - Pe cale 1.000-1.400Octombrie 70 12-15 Distrugerea În faza de
perenă vegetativă, kg stoloni sau 8-10 pe crustei şi a înflorire
Mentha prin stoloni primăvara, rând, buruienilor 50-75%
piperita timpuriu maximum Plivit
25 Erbicidat
plante/m2 primăvara
devreme
Irigare 4-6
udări
Specii de la care se folosesc florile (flores)
Muşeţel - Seminţe 3-4, în August (cele 15-25 (300- 0,3-0,5 Combaterea Majoritatea
anuală Semănat amestec cu mai bune 350 buruienilor inflorescenţel
Matricaria direct în rumeguş 1:1 rezultate) plante/m2) (praşile sau or au petalele
chamomilla câmp În pragul pliviri, florilor
iernii sau eventual ligulate
primăvara, erbicidat dispuse
timpuriu, în înainte de orizontal
funcţie de semănat şi
zonă primăvara,
când plantele
au 5-6
frunze)
Levănţică - Seminţe, Compl.goluri Faza de
perenă răsad sau pe combaterea înflorire
Lavandula cale buruienilor
angustifolia vegetativă, fertilizare
prin butaşi Tăierea de
înrădăcinaţi regenerare
(după 7-
12 ani)
Gălbenele - Seminţe 6-8 Primăvara, 50 2-3 Prăşit, plivit, Iunie-
anuală foarte pe rând rărit octombrie
Calendula timpuriu 10-15 Erbicidat (când s-au
officinalis înainte de deschis
semănat primele 2-3
rânduri de
flori ligulate)
Specii de la care se folosesc florile (flores)

Muşeţel - Seminţe 3-4, în August (cele 15-25 (300- 0,3-0,5 Combaterea Majoritatea
anuală Semănat amestec cu mai bune 350 buruienilor inflorescenţe
Matricaria direct în rumeguş 1:1 rezultate) plante/m2) (praşile lor au
chamomilla câmp În pragul /pliviri, / petalele
iernii sau erbicidat florilor
primăvara, înainte de ligulate
timpuriu, în semănat şi dispuse
funcţie de primăvara, orizontal
zonă când plantele
au 5-6
frunze)
Levănţică - Seminţe, Completarea Faza de
perenă răsad sau pe golurilor înflorire
Lavandula cale Combaterea
angustifolia vegetativă, buruienilor
prin butaşi Tăiere pt
înrădăcinaţi formarea
tufei
Fertilizare
Tăierea de
regenerare
(după 7-
12 ani)
Gălbenele - Seminţe 6-8 Primăvara, 50 2-3 Prăşit, plivit, Iunie-
anuală foarte pe rând rărit octombrie
Calendula timpuriu 10-15 Erbicidat (când s-au
officinalis înainte de deschis
semănat primele 2-3
rânduri de
flori ligulate)
Chimion - Seminţe 10-12 Primăvara, 50 (40-50 1-3 Prăşit, 35-40% din
bienală foarte plante/m2) plivit fructe sunt
Carum timpuriu Erbicidat în faza de
carvi primăvara coacere în
înainte de ceară
răsărirea
buruienilor
Anason - Seminţe 12-14 Primăvara, 40 2-4 Prăşit, plivit Maturarea
anuală cât mai 12,5 sau 25 Erbicidat deplină a
Pimpinella timpuriu imediat după umbelelor de
anisum semănat ordinul I

Mac de Seminţe 0,5-1 Luna martie 50-70 3-4 Distrugerea Maturitatea


grădină - (seminţe crustei, deplină
anuală drajate sau prăşit, plivit (tulpinile şi
Papaver amestecate Erbicidat capsulele
somniferum cu mei, înainte de îngălbenite,
tărâţe, semănat seminţele
rumeguş ori sună în
nisip) capsule)
Muştar Seminţe 15-16 Primăvara, 12,5-25 2-4 Prăşit, plivit Majoritatea
alb - anuală 7-8 cât mai 50 fructelor
Sinapis alba devreme colorate în
brun,
seminţele
galbene
Schinduf - Seminţe 15-20 Primăvara 37,5 1-1,5 Păstăile
anualăTrigo foarte încep să se
nella timpuriu usuce, iar
foenum- seminţele s-
graecum au îngălbenit
Specii de la care se foloseşte partea hipogee (subterană) (rizoma, radix)

Valeriană - Seminţe 3-6 În pragul 50 0,5-2 Praşile Octombrie-


perenă (eventual iernii şi/sau Rărit, 10-12 noiembrie
Valeriana producere august cm pe rând
officinalis răsad şi Completarea
plantat) golurilor în
Vegetativă ( cazul culturii
prin obţinute prin
despărţirea răsad
tufelor)
Lemn Pe cale 1.800-2.000 80-100 10-12 Prăşit, plivit În al treilea
dulce - vegetativă kg stoloni 25-30 între Toamna se an sau al
perenă prin stoloni 1-1,5 butaşi cosesc la patrulea an,
Glycyriza (15-25 cm înălţimea de şi se repetă
glabra lungime, 2-3 8-10 cm, la 2-3 ani
ochi) după care (până în anii
Seminţe, cultura se 15-20)
răsaduri în bilonează Septembrie-
straturi reci octombrie
sau
primăvara,
până la
pornirea
plantelor în
vegetaţie
Săpunariţă Seminţe 8-10 În pragul 50 (25-30 1-2 Prăşit, plivit Al doilea an,
- perenă iernii plante/m2) august-
Saponaria septembrie
officinalis
Prelucrarea primară cuprinde întregul ansamblu de operaţii tehnice prin care se
realizează trecerea produsului vegetal proaspăt într-o stare corespunzătoare pentru
utilizarea acestuia

abordare diferenţiată în funcţie de:

organele de plantă folosite,


textura şi conţinutul în apă al
acestora;

natura principiilor active şi a


echipamentului enzimatic din
organele supuse deshidratării.
Transportul plantelor medicinale

După recoltare, produsele vegetale medicinale nu trebuie puse direct pe pământ şi nu se


aşează în grămezi = urmată de transpirație, încălzire, apoi fermentație: produce
distrugerea principiilor active; schimbarea culorii până la înnegrirea totală si
dezvoltarea unor mucegaiuri.

Produsele vegetale medicinale, dupa recoltare, se întind în straturi subțiri, pe prelate, saci
sau hârtii şi, la nevoie, se întorc pentru a le aerisi.

Uneori, produsele vegetale de uz medicinal se supun unei fermentări, pentru modificări


pozitive, de ex., rădăcinile de lemn dulce (Liquiritiae radix), dar în acest caz nu se ajunge
până la degradarea produsului; semințele de Cacao se lasă la fermentat transformarea
taninurilor schimbarea culorii şi pierderea astringenței; Theae folium prin fermentarea
frunzelor proaspete de ceai verde se obține ceaiul negru etc.

!!!!! Este interzisă folosirea sacilor din material plastic, chiar şi pentru scurt timp, deoarece
aceștia nu permit circulaţia aerului, grăbesc transpiraţia, încălzirea şi deci, degradarea
plantelor; absorb uleiurile volatile.
Pentru transport frunzele se aşează afânat în saci de cânepă, coşuri sau
lăzi.

Florile se transportă în lăzi căptuşite cu hârtii curate sau în coşuri.

Fructele zemoase se adună şi se transportă în lădițe înalte de 10-15 cm.


sau dacă lăzile sunt mai mari se încarcă până la înălțimi potrivite pentru a
se evita strivirea lor.

Transportarea trebuie să se facă imediat şi nu în ziua următoare recoltării.

Transportarea plantelor toxice se face separat de alte plante cu însoțitor


instruit şi fără persoane pe încărcătură.
C6

Prelucrarea specifica
Unele materii prime necesita procesare specifica pentru:
• imbunatatirea puritatii fiecarei parti folosite din planta,
• reducerea timpului de uscare,
• prevenirea formarii mucegaiului, aparitiei altor microorganisme si insecte,
Practicile specifice comune de prelucrare includ:
• preselectie,
• peeling-ul radacinii si al rizomilor,
• fierberea in apa,
• tratarea cu abur,
• inmuiere,
• decapare,
• distilare,
• fumigatie,
• prajire,
• fermentare naturala,
• tratamentul cu var si tocare.
CURĂŢIREA, SELECTAREA ŞI FASONAREA PLANTELOR MEDICINALE
Curăţirea şi selectarea urmăresc înlăturarea impurităţilor: pământ, nisip, pietriş,
plante străine şi altele, precum şi înlăturarea părţilor nefolositoare din planta

Spălarea trebuie să se facă repede pentru a se evita dizolvarea unor principii active,
iar apoi apa se va scurge bine; rădăcinile şi rizomii se vor întinde pt. a se zvânta.

Îndepărtarea impurităţilor pentru produsele din grupa fructelor se face prin


cernere, vânturare sau scufundare în apă.

Lucrările de fasonare sunt necesare pentru a da produsului vegetal medicinal


mărimea,forma şi aspectul necesar în scopul asigurării uscării, ambalării,
transportului, mânuirii sau prelucrării ulterioare al acestor produse.

Când produsul este format din părţile aeriene ale plantei se scurtează tulpinile
prea lungi, îndepărtând părţile desfrunzite.

Rizomii şi rădăcinile prea lungi se taie în fragmente de 10-15 cm. Dacă sunt prea
groase rădăcinile se despică pe lungime sau se taie în rondele sau cuburi cu maşini
speciale de tocat.
Stabilizarea si fermentarea- sunt doua operatii care se aplica unor produse
vegetale imediat dupa recoltare si inaintea uscarii

Stabilizarea este procesul prin care este stopata (inhibata) actiunea


enzimelor care catalizeaza procese de hidroliza, oxido-reducere,
polimerizare, in urma carora se obtin compusi mai putin activi sau
inactivi din punct de vedere terapeutic.

Stabilizarea se poate face in mai multe moduri:


• I. inactivarea enzimatica cu vapori de alcool (la 1,25 atm, 10-15min) sau cu alcool cu
adaos de carbonat de calciu (pentru neutralizarea aciditatii sucului celular);
• II. mentinerea produselor vegetale la valori extreme de temperatura: la 60oC timp de
o ora sau congelarea/liofilizarea materialului vegetal de interes;
• III. precipitarea enzimelor cu sulfat de amoniu;
• IV. inhibarea enzimelor cu sulfamide, antiseptice, antibiotice, acidifianti etc.

Uneori, pentru a elibera un anumit principiu activ, materialul vegetal


ce il contine trebuie supus fermentarii. Fermentarea presupune
declansarea unor reactii de oxidare, hidroliza, condensare etc si
are ca efect secundar schimbari de culoare, gust, aroma s.a.
Uscarea
Uscarea = veriga finală în obţinerea unui produs de
calitate: aspect comercial al produsului, păstrarea
neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a Pentru o buna conservare se
acestuia considera maxime
În timpul uscării produsul se întoarce pentru a se urmatoarele procente de
evita decolorarea, încingerea şi deprecierea calităţii.
umiditate:
In timpul uscarii planta sau organul recoltat ofera un
• scoarța - 13-14%;
mediu prielnic dezvoltarii diferitelor microorganisme. • parti aeriene - 12-14 %;
• muguri - 14-15 %;
• fructe - 13-18 %;
În plantele care conțin cel putin 15-20% apa se
dezvolta mucegaiuri, în timp ce în majoritatea • frunze - 8-14 %;
plantelor medicinale care conțin 45-95% apa se • seminte - 10-13 %;
dezvolta bacterii. • flori - 7-14 %;
Pentru o calitate superioară a majorității produselor • rizomi (radacini) - 12-14 %.
uscate din plantele medicinale și aromatice - până
la14% apa. !!! Cantitatea de apă care se
Pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile
temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-
pierde prin uscare variaza în
35°C, iar pentru cele cu alcaloizi şi glicozizi = între funcție de diferitele parți ale
50-80°C. plantei.
Timpul afectat uscării este foarte mult influenţat Raportul dintre cantitatea de planta proaspată
de felul materiei şi de perioada în care se și cantitatea de plantă uscată rezultată =
efectuează lucrarea. randament de uscare sau consum specific și
este reprezentat de cantitatea de plantă
proaspăt recoltată necesară pentru obținerea
unui kg de produs uscat
Cantitatea de produs la m3 şi durata uscării la
umbră a plantelor medicinale şi aromatice

Limite randament uscare:

scoarțe, coji - 2-3: 1;

fructe - 2-3: 1 ;

muguri - 2-2,5: 1;

fructe zemoase - 5-8: 1;

fructe- 2-3: 1;

frunze - 3-9: 1;

semințe - 3-5: 1;

flori - 5-9: 1;

rizomi - 3-5: 1 ;

herba - 3-6: 1;

rădăcini - 3-6 : 1.
Uscarea: pe cale naturală (la
soare sau la umbră) sau pe cale
artificială
Uscarea pe cale artificială
Exista numeroase tipuri și metode de uscatoare cu
posibilitati diverse de reglare a temperaturii, dar
majoritatea consuma o cantitate mare de carburant.
Uscatoare cu aer rece și cu aer cald.

Uscatoarele cu aer cald sunt de mai multe tipuri: uscator tunel


uscator tunel, pe banda și rotativ cu rame.

Uscatorul cu aer rece este alcatuit dintr-un


ventilator puternic care suflă aerul din mediul
înconjurător pe conductele montate în pardoseala
încăperii. Amplasarea conductelor, dimensiunile și
orificiile de pe acestea se vor calcula astfel încât
aerul sa fie împins cu aceeași presiune prin toate
punctele. Uscarea prin aceasta metodă se
recomandă numai pentru speciile ierboase care au
un conținut redus in apă ( plantele aromatice).
În uscatoarele cu aer încălzit se poate deshidrata
orice parte de plantă. Aerul se încalzește într-o
încăpere specială de unde cu ajutorul unor
ventilatoare putemice este împins în camera de
uscare.
Ante-camera cu fante de
distribuire uniforma a aerului cald

După uscare, produsul se sortează pe calităţi, se


ambalează, se etichetează şi se păstrează până la livrare.

Florile şi frunzele când sunt uscate foşnesc la atingere, iar


rădăcinile se rup cu zgomot la îndoire.
Conditionarea
consta in aducerea produselor
vegetale la normele de calitate
standardizate: Un grad avansat de maruntire
sau pulverizare are efecte
• se selecteaza partile degradate sau
impuritatile ramase, negative -ingreuneaza filtrarea
• se taie la dimensiunile cerute, sau favorizeaza extractia unor
• se pulverizeaza (in concasoare, mori), substante balast.
• se mai tin putin in incaperi cu o umiditate
realativa a aerului de 24 - 26% pentru a-si
recapata elasticitatea.

Maruntirea produselor vegetale in Gradul de maruntire se alege in


vederea prelucrarii lor ulterioare prin functie de structura produselor
extractie trebuie facuta cu putin timp vegetale: scoartele, radacinile,
inainte de a incepe operatia, pentru semintele care au tesuturi tari,
a preintampina modificarile nedorite se maruntesc mai fin decat
ale principiilor active induse de florile, fruzele sau ierburile, care
factorii externi. au tesuturi moi.
Ambalarea si etichetarea
• Ambalarea materiei prime vegetale
se face diferenţiat, în funcţie de Etichetele (una vizibilă şi una în
specie şi de organul folosit, ambalaj) conţin:
utilizându-se saci de pânză sau de
polietilenă, lăzi, cutii de tablă etc. - numele şi adresa furnizorului,
• saci de pânză - florile, frunzele, - numele produsului (în limbile română
fructele, seminţele şi rădăcinile. şi latină),
Produsele care pot fi presate - numărul lotului,
(rădăcini, rizomi, părţi aeriene, - masa,
frunze) se tasează cu prese de - termenul de garanţie,
balotat, apoi se ambalează în pânză
de sac. - numele celui care a efectuat
• saci de hartie - organele care
ambalarea
conţin principii active mai puţin - norma internă care reglementează
stabile. calitatea.
• cutii de tablă (în interior cu strat de
protecţie) se ambalează frunzele de Păstrarea până la livrare se face în
degeţel pulverizate, cornul secarei încăperi uscate şi aerisite, ferite de
etc.
lumina soarelui şi de mirosuri străine.

!!!!! Produsele toxice se păstrează în
Exista standarde speciale pentru fiecare
încăperi separate, indicându-se acest
planta privind pastrarea si ambalarea, care
fapt prin marcaje şi inscripţii.
trebuie atent respectate.
Depozitarea si conservarea- presupun camere speciale,
bine curatate, aerisite, cu umiditatea controlata, cu
iluminare indirecta, ferite de agenti daunatori (insecte,
rozatoare).

Pentru conservarea pulberilor se utilizeaza recipiente bine


inchise.
FLUXURI TEHNOLOGICE
Pregatirea produsului in vederea prelucrarii

Ex. flori Lavanda


I. Inflorescentele se usuca pe cale naturala in incaperi bine aerisite, uscate,
ferite de soare, sau artificial, la o temperatura de maximum 35°C. Cand se
usuca pe cale naturala, inflorescentele se asaza in straturi subtiri, pe rame,
rogojini etc. In timpul uscarii se vor intoarce cu grija din cand in cand pentru a
se evita brunificarea si uscarea neuniforma. Inflorescentele uscate se
strujesc, florile se ambaleaza in lazi care se pastreaza in locuri curate, uscate
si aerisite.

Randamentul la uscare: din 5 – 7 kg de flori se obtine 1 kg


produs uscat.
Conditii tehnice de receptie:
• nu se admit corpuri straine organice;
• se admit impuritati maximum 5% (resturi de tulpini florale,
Flux tehnologic pentru flori (flores) flori brunificate, fructificatii);
• se admit corpuri straine minerale - maximum 0,5%;
• pierdere prin uscare - maximum 11%

http://www.incdsb.ro/p/medplanet/d II. pentru produsul in stare proaspata, destinat productiei de ulei eteric, se
admit:
oc/Curs%20procesare%20avansat
a%20RO.pdf • inflorescente cu peduncul lipsit de flori de maximum 5 cm
lungime;
http://www.incdsb.ro/p/medplanet/d • maximum 5% impuritati (tije tulpinale peste 5 cm, dar nu
oc/Ghid%20procesare%20avansat mai lungi de 10 cm);
a%20RO.pdf • corpuri straine organice - maximum 0,25%;
• minerale - maximum 0,5%;
Uscarea se face la umbra, in poduri sau
soproane aerate, fara a se intoarce plantele in
ultima parte, deoarece tulpinile se defoliaza usor.
Radacinile se curata de pamant, se spala intr-un
curent de apa, se indeparteaza cele seci, apoi se
pun la uscat la soare. Uscarea artificiala pentru
ambele produse se face la 40 - 50°C.

Randamentul la uscare:partea aeriana : 5 – 7 kg:1


si radacini: 4 – 5 kg :1

Conditiile tehnice de receptie admit :

I. pentru partea aeriana:


• impuritati - maximum 3% plante decolorate sau brunificate si
maximum 2% plante cu tulpini lignificate;
• corpuri straine organice - maximum 2%;
• minerale - maximum 1%;
• pierdere prin uscare - maximum 13%.

Flux tehnologic pentru herba II. pentru radacini:


• maximum 3% impuritati (radacini seci sau brunificate la interior);
• corpuri straine organice - maximum 0,5%;
• minerale - maximum 1,5%;
Ex. Flux tehnologic pentru Cicoare • pierdere prin uscare - maximum 13%.
(Cichorium intybus)
Dupa recoltare,inflorescentele se intind pentru
uscare completa timp de 5 - 10 zile. Treieratul
se poate executa in stationar cu combina C-
12 adaptata . Dupa treierat, in 2 zile
consecutive semintele (fructele) se trec prin
vanturatori sau selectorul SU-4 cu
deschiderea curentilor de aer la maximum.

Prelucrarea materiei prime - fructele recoltate se


conditioneaza, se usuca, se ambaleaza si se
pastreaza. Conditionarea se face imediat dupa
recoltare cu selectorul sau cu vanturatoarea, prilej cu
care se inlatura resturile vegetale.

Uscarea fructelor se face la soare, in strat subtire. Se


intorc de 2 - 3 ori pe zi, timp de 2 zile, pana cand
umiditatea se reduce la 12 %.

FLUXUL TEHNOLOGIC PENTRU Fructele (achenele) se pastreaza in saci de


FRUCTE (FRUCTUS) panza sau de hartie, in magazii uscate.

Conditiile tehnice de receptie admit


Ex. Flux tehnologic pentru Armurariu (Farmacopeea Romana-FR):
(Silybum marianum/Carduus marianus) • maximum 1% impuritati (resturi de codite si
alte parti din planta);
• corpuri straine organice - maximum 1,5%;
• minerale - maximum 0,5%;
• pierdere prin uscare - maximum 12%.
Se recolteaza frunzele pana in momentul infloririi in anul II
si eventual in anul III de pe parcelele lasate pentru a
produce seminte.

Uscarea frunzelor se face la umbra, in poduri sau incaperi


bine aerisite, pe rame sau pe rogojini, hartie, in strat
subtire de un rand de frunze. Pentru grabirea uscarii,
petiolul se despica in lung. Uscarea la umbra se face cu
rezultate foarte bune si pe sfoara, ca la frunzele de tutun.

Frunzele sunt uscate atunci cand petiolul se rupe cu


zgomot. Uscarea se poate face si la soare, cand se
scurteaza durata la 7 - 10 zile, dar continutul in principii
active este mai scazut, ca si in cazul uscarii pe cale
artificiala, in uscatorii, la o temperatura de 40 - 45°C.

Randament la uscare: din 6 – 8 :1 kg


FLUXUL TEHNOLOGIC PENTRU frunze

Conditiile tehnice de receptie admit (Farmacopeea


Romana-FR): ◦ maximum 5% impuritati (frunze brunificate
Flux tehnologic pentru Anghinare (Cynara sau patate); ◦ corpuri straine organice - maximum 0,5% ; ◦
minerale - maximum 1%; ◦ pierdere prin uscare -
scolymus) maximum 13%.
Conditiile tehnice de
receptie admit
(Farmacopeea
Romana-FR)

• maximum 3% impuritati (alte


parti din planta, seminte
zdrobite);
• corpuri straine organice si
Flux tehnologic pentru seminte minerale - maximum 1% la
fiecare;
tehnologic pentru Mustar alb • pierdere prin uscare - maximum
(Sinapis alba) 12%
Partea aeriana se taie de la colet, dupa care
radacinile se curata de pamant prin scuturare, se
pun in cosuri de nuiele, se spala bine intr-o apa
FLUXUL TEHNOLOGIC PENTRU curgatoare.Dupa spalare, rizomii cu radacini se
RIZOMI/RADACINA (RADIX) lasa la zvantat timp de 1 - 2 zile, in straturi de 10 -
15 cm, in aer liber, pe timp frumos sau in incaperi
aerisite atunci cand timpul este ploios. Odata
uscate, radicelele (firele foarte subtiri ale radacinii)
se inlatura prin scuturare sau pieptanare. In
uscatorii artificiale, la o temperatura de 35 - 40°C,
uscarea se face in 2 zile, iar la soare se
realizeaza in 20 zile. Se considera produsul bine
uscat cand rizomii (partea groasa) se pot rupe si
in interior sunt uscati.

Radacinile fiind subtiri, sfaramicioase, produsul uscat


se lasa un timp inainte de ambalare, pentru
revenirea si uniformizarea umiditatii.

Rizomii cu radacini se pastreaza in vrac, in poduri


sau camere aerisite.

Conditiile tehnice de receptie admit pentru produsul


format din rizomi (Farmacopeea Romana-FR):
• rizomi cu resturi de tulpini mai lungi de 3cm, cel
Flux tehnologic pentru Valeriana mult 3%;
(Valeriana officinalis)
• corpuri straine organice –
• pierdere prin uscare - maximum 14%
Procesarea avansata = transformarea materiilor prime obtinute la
procesarea primara in produse care se comercializeaza: produse
fitoterapeutice (solutii extractive apoase, solutii extractive
hidroalcoolice, pulberi liofilizate din solutii extractive), cosmetice,
suplimente nutritive si dietetice, aditivi alimentari de aromatizare.
Formele sub care se
utilizeaza produsele
vegetale sunt:
• in stare naturala: intregi,
fragmente, pulbere sau sub
forma de influzie, decoct,
macerat
• preparate farmaceutice/
fitofarmaceutice (extracte,
tincturi, siropuri) in care
principiile active sunt mai
concentrate, mai usor de
administrat si nu foarte
costisitoare.
Pulberile sunt preparate farmaceutice solide, alcatuite din particule uniforme ale uneia sau
mai multor substante active, asociate sau nu cu substante auxiliare;
sunt folosite ca atare sau divizate in doze
unitare.

Preparare.
Omogenitate. Pulberile trebuie sa
prezinte un aspect uniform; intinse
Plantele, in prealabil uscate (daca este in strat subtire pe o lama de sticla si
cazul), se aduc la gradul de maruntire examinate cu lupa (4,5x) nu trebuie
prevazut in monografia respectiva, prin sa prezinte aglomerari de particule.
pulverizare si cernere, apoi se
omogenizeaza prin amestecare.
In cazul pulberilor divizate, amestecul
obtinut se repartizeaza in doze unitare. Gradul de finete al pulberii. Se
determina cu ajutorul sitelor
La prepararea pulberilor compuse, standard, numerotate conventional
substantele se amesteca in ordinea in functie de dimensiunea laturilor
crescanda a maselor, cu exceptia interioare ale ochiurilor (in mm), de
substantelor cu densitate mare, care se numarul de ochiuri corespunzator
adauga la inceput. pe centimetru patrat si de diametrul
Substantele foarte active se prepara sub sarmei (in mm)
forma de pulberi titrate (1:10 sau 1:100),
prin diluare cu lactoza uscata.
Forme fitoterapeutice de uz extern

Unguentele = preparate de consistenta semisolida, formate intr-o baza de unguent


(vaselina, grasimi hidrogenate, lanolina, ceara, geluri hidrosolubile etc.) in care se
incorporeaza tincturi din plante, extracte (moi sau uscate) sau pulberi de plante.
Uleiurile medicinale = o forma de macerare a plantelor in ulei de floarea-soarelui, arahide
sau masline.

Cataplasmele =din frunzele proaspete de plante sau seminte macinate, care se amesteca
cu apa calduta, pana ce se obtine o pasta care sepune in tifon dublu sau intr-o panza curata.
Gelul medicinal =din incorporarea sucului vegetal, pulpei vegetale sau extractului de
principii active din plante intr-o masa gelatinoasa. Sucul vegetal se obtine prin maruntirea si
presarea materialului vegetal proaspat recoltat.
Emulsia vegetala =suspensia unei substante active (rezina, ulei, grasime) intr-un lichid in
care este insolubila.

Baile cu plante =se bazeaza in principal pe actiunea directa la nivelul tegumentelor sau al
mucoaselor a diferitelor substante active din plante (obtinute prin extractie apoasa).

Oteturile aromatice =obtinuta prin macerarea plantelor aromatice in otet de vin.

Inhalatiile = forma de administrare a uleiurilor esentiale din plante prin tractul respirator. Se
prepara fie din plante medicinale prin infuzare, fie din uleiurile volatile, puse direct in apa
clocotita.
Apa Alcool
Avantaje: Avantaje:
Forme fitoterapeutice de uz intern  Pret de cost mic  Selectiv
 Netoxica  Netoxic
 Neinflamabila  Antiseptic
 Confera grad ridicat de
conservare
Dezavantaje: Dezavantaje:
 Neselectiva  Inflamabil
 Determina hidroliza  Cost ridicat
Comprimatele din
pulberi de plante principiilor active
 Stimuleaza
degradarea
enzimatica
 Mediu bun pentru
Solutiile extractive
apoase dezvoltarea
organismelor
microbiene

Solvent bun pentru: Solvent bun pentru:


Solutiile extractive  Proteine  Alcaloizi
alcoolice/hidroalcoolice  Enzime  Glicozide
 Glicozide  Polifenoli, flavone
 Zaharuri  Uleiuri volatile
 Coloranti, gume  Taninuri
 Alcaloizi saruri  Rasini
 Derivati antrachinonici
Solutiile extractive sunt obtinute in diferite variante:

Decoctul =lichidul obtinut prin


fierberea produsului vegetal maruntit
cu solventul necesar, obisnuit apa.

Infuzia = metoda de extractie utilizata


pentru obtinerea principiilor active din Se recomanda in genereal pentru
florile, frunzele si partile aeriene subtiri radacini si coji, respectiv acele
ale plantelor, precum și din unele organe ale plantei care au membrana
fructe,care contin principii active mai groasa, prin care difuziunea
termostabile si greu solubile la rece. substantelor active se face mai greu.

Peste produsul vegetal maruntit se


adauga cantitatea de apa indicata, Se recomanda și in cazul florilor,
incalzita la fierbere, apoi se acopera frunzelor, ramurelelor sau fructelor
vasul cu un capac si se lasa sa stea cand urmarim ca in extractul apos sa
astfel 10 - 15 minute, agitand din cand ramana uleiuri volatile.
in cand, dupa care se filtreaza.

Solutia extractiva se filtreaza


fierbinte, reziduul se spala cu apa si
se completeaza solutia la volumul
indicat initial.
Tinctura
1. Obținere prin macerare: materie prima+
Maceratul alcool de conc. adecvată în raport 1:5 sau
1:10, repaus 8-10 zile, agitând de 3-4
ori/zi, decantare, filtrare

Macerarea = metoda de
extractie cea mai simpla 2. Obținere prin percolare: se aplică în
care se face la farmacii, laboratoare sau în instalații
temperatura obisnuita. industriale.

3. Obținere prin turboextracție sau


vibroextracție, metode mai rapide de obținere
Produsul vegetal este mentinut in pe scară industrială.
contact cu solventul (apa sau
amestec de apa si alcool) un timp Tincturile, sub aspectul tehnologiei
variabil, agitand din cand in cand,
dupa care se separa extractul. farmaceutice si al modului de administrare,
Maceratul la rece se prepara din prezinta unele avantaje fata de solutiile
radacini, tulpini, frunze sau seminte. extractive apoase prin aceea ca extractia
in mediul hidro-alcoolic este completa,
conservabilitatea de lunga durata, iar
administrarea sub forma de picaturi mult
mai simpla.
Vin medicinal. Extractia se
realizeaza in mediu hidroalcoolic
slab, la un pH usor acid. Pentru
preparare, plantele maruntite in
Siropul este o solutie extractiva apoasa (infuzie, prealabil se macereaza timp de 7-
decoct, macerat la rece) la care se adauga o
cantitate mare de zahar. Scopul adaosului: 10 zile in vin dupa care urmeaza
corectiv al unor gusturi neplacute (astringente,
amare, etc.), exercitarea unui rol conservant
filtrarea preparatului.
asupra produsului care de obicei se
administreaza in cantitati mici, dar pe o perioada
mai indelungata de timp.

Zaharul poate fi inlocuit cu miere sau alti


edulcoranti. Administrarea lor ca tonic-
aperitive se face inaintea meselor
principale.

Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice/


fitofarmaceutice fluide, moi sau uscate, obtinute prin
extractia produselor vegetale cu diferiti solventi
Controlul calității produselor obținute
din plante medicinale
Calitatea, eficacitatea şi Reguli de bună
siguranța practică
Standardizarea extractului • de cultivare (Good
în anumite principii bioactive Agricultural Practice
• analiza cantitativă şi calitativă:
GAP)
GC, HPLC • de producție (Good
• controlul şi validarea întregului Manufacturing
proces de producție Practice GMP)
(cultura, recoltarea, uscarea,
conservarea, prelucrarea • de analiză şi control
materialului vegetal, extracția, (Good Laboratory
concentrarea şi purificarea) Practice GLP)
PRINCIPII ACTIVE
Compoziție chimică = principii active

Principiile active se acumulează in cantitate mai mare în


anumite părți de plantă→ produse vegetale medicinale:
herba, folium, flos, fructus, cortex, radix, rhizoma etc

Raportul substanțelor active variază in funcție de:

• proveniență,
• momentul recoltării,
• condiții de depozitare si conservare
• ⇒ obligativitatea standardizării fitopreparatelor.

Standardizarea asigură constanța si reproductibilitatea


acțiunii farmacologice si a activității terapeutice.
Principiile active → 0,5 - 5% din masa
produsului vegetal rareori: 16 - 22%

Clasificarea compusilor chimici din plante:


• substanțe fundamentale (primare): glucide, protide,
lipide =substanțe prezente in fiecare plantă.
• substanțe secundare; specifice regnului vegetal =
glicozide, uleiuri volatile, alcaloizi, antibioticele, etc

Unii compusi chimici sunt precursorii


principiilor active.
Plante medicinale ce conţin alcaloizi
Compuşi organici complecşi, caracterizaţi prin prezenţa azotului în
molecula lor şi reacţie alcalină.
Pot fi de natura nealcaloidica (aminoacizii și iminoacizii). Principalele familii care contin
alcaloizi: Apocynaceae,
sau alcaloidica.
Berberidaceae, Fabaceae,
Aminoacizii neproteici- cucurbitina, acidul cainic și galegina Papavaraceae, Rubiaceae,
(tecile de fasole si semintele de dovleac, ciumarea). Ranunculaceae, Solanaceae.
Au o acțiune puternică asupra organismului uman chiar în doze Acțiunea farmacologică este extrem de
mici. variata
Alcaloizii – substante cu N inclus intr-un heterociclu cu caracter
slab alcalin. Se formează, de regulă, în părţile subterane ale EX:
plantei, de unde migrează în celelalte organe în timpul perioadei de
vegetaţie.
• matraguna-Atropa belladona, Datura stramonium
Pe langa alcaloizii propriu zisi, in plante se mai gasesc (Solanaceae)
protoalaloizi (N in afara heterociclului- colchicum, capsicum), • Angelica -Angelica archangelica L(Asteraceae)
pseudoalcaloizi (care nu deriva din aminoacizi- Gentiana) și • Cerențelul (Geum urbanum L. (Rosaceae)
amine biogene (ce provin din decarboxilarea aminoacizilor) • salcamul galben-Cytisus labarnum, Glycyrrhiza
echinata L. (Fabaceae)
• Gențiana (Gentiana punctata (Gentianaceae)
Ptc sunt principii puternic active, produsele farmaceutice sunt • Macul-Papaver rhoeas L. rostopasca -
recomandate numai in doze bine stabilite pt a nu produce efecte Chelodonium majus (Papaveraceae)
toxice; nu sunt destinate pentru ceaiuri ci pt extractie si izolare de • Vinarița (Asperula odorata L.Familia: Rubiaceae)
alcaloizi in stare pura • Saschiul – Vinca minor (Apocynaceae)
Vitamine
Vitamina A este o vitamină liposolubilă obţinută din 2
clase de compuşi: vitamina A naturală preformată
(retinolul şi compuşii săi) şi precursorii de vitamina A
(betacarotenul şi compuşii înrudiţi). Cele mai importante
Vitaminele sunt substante organice complexe ale surse de provitamina A= morcov, florile de galbenele,
metabolismului secundar vegetal, indispensabile arnica, crăițe, frunze urzica, spanac, roșiile, cătina si
desfasurarii normale a proceselor vitale. Se măceș.
incadreaza in grupa biocatalizatorilor.
Vitamina D este liposolubila, se găsește in uleiurile
Numele de vitamina deriva din vitamina B1, vegetale- floarea soarelui, soia, dovleac,
descoperita de FUNK, 1911, in tegumentul de orez-
boala beri-beri. B1- o grupa aminica –importanta Vitamina E = liposolubila, =tocoferol. Tocoferolii sunt
vietii--- semnificatia vitaminelor. sintetizaţi de către plante. Ei se concentrează în grăsimile
din embrionul seminţelor, protejând de oxidare acizii
Organismul uman are nevoie de un aport zilnic din graşi nesaturaţi. Cele mai bogate surse de vitamina E sunt
toate cele 13 vitamine: A, B1, B2, B6, B12, C, D2 – uleiurile extrase din seminţe (porumb, floarea-soarelui,
D7, E, PP, acid pantotenic, acid folic.
soia ş.a), fasolea uscată, mazărea, sfecla de zahar;mustar;
cartofi dulci; avocado;
Vitaminele constituie principiile cele mai importante
care sunt sintetizate in frunze (in special). Vitamina K – liposolubila. Există trei forme de
vitamina K: K1 - filochinonă (care se găseşte în plante
verzi), K2 - menachinonă (produsă de bacterii în
Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din intestine) şi K3menadionă (suplimentele alimentare).
vitamine, dar inaltul lor grad de asimilabilitate, Cele mai bogate surse naturale de vitamina K sunt:
faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii
active le confera acestora o importanta deosebita. legumele cu frunze verzi-spanacul, broccoli, salata,
varza, feniculul, pătrunjelul, năutul, varza de Bruxelles,
germenii de grâu, uleiul de rapiţă şi cel de măsline,
ceaiul verde
Vitamine hidrosolubile

Din vitaminele grupei B fac parte vitamina B1 (tiamina), vitamina


B2 (riboflavina), vitamina PP (niacina), vitamina B6 (piridoxina),
acidul folic, vitamina B12 (ciancobalamina) etc.

Intră în structura unor enzime, fiind cofermentul acestora.

Sursa de bază a tiaminei sunt cerealele (se află în stratul


superior al bobului)

Mult acid ascorbic conţin coacăzele neagre, măceşul uscat,


ardeiul gras, pătrunjelul, fragii, merele acre, agrişul.
Lipide
Uleiuri grase (vegetale)

Uleiurile grase vegetale sunt amestecuri de:


• Trigliceride (95%); = esteri ai glicerinei cu acizi graşi saturați
sau nesaturați. Prin saponificare (hidroliză alcalină)
iau naştere săpunurile.
• Acizi graşi liberi polinesaturați
• Fosfatide; = gliceride la care un rest de acid gras este
înlocuit cu un rest de acid fosforic de care se leagă o altă
moleculă azotată (fosfatidilcolina).
Acțiune farmacologică au:
• Oleum Hydnocarpi, Oleum Oenothera, Oleum Ricini
• acidul γ-linolenic

83
Substante amare

Principiile amare se gasesc adesea sub forma libera sau heterozidica in numeroase plante

Mai des sunt intalnite in speciile din familiile:


Gentianaceae (Gentiana lutea,Erythraea centaurium, Menyanthes trifoliata), Compositae
(Artemisia absinthium, Cynara scolymus, Arnica montana, Cnicus benedictus), Malvaceae
(Nalba -Malva pussila Sm.), Fabaceae (Osul iepurelui- nonis spinosa L.), Lythraceae
(Rachitanul - Lythrum salicaria )
Uleiuri volatile
Uleiurile volatile sunt produsi ai
metabolismului secundar vegetal secretati de Ex. ulei volatil de:
celule specializate in acest scop, repartizati in • menta (Aetheroleum Mentae),
diferite organe si depozitati in vacuole, pungi • cimbru (Aetheroleum Thymi),
sau canale secretorii, ori in peri glandulari, • busuioc (Aetheroleum Basilici),
sub forma de lichide uleioase, volatile, cu • cuisoare (Aetheroleum Caryophillarum);
miros placut, aromat.
• rosmarin (Aetheroleum Rosmarini),
• anason (Aetheroleum Anisi),
• cuisoare (Aetheroleum Caryophillarum
• scortisoara (Aetheroleum Cinnamomi),
Aceste substante sunt importante pentru • maghiran (Aetheroleum Majoranae),
efectul lor antimicrobian si antiseptic • ghimbir (Aetheroleum Zingiberis),
• Jneapăn (Pinii Montana)
• Levantica (Lavandula sp)
• Rizomii de oblige
• Castanul sălbatic (Aesculus
hippocastanum L )
În compoziția uleiurilor esențiale au fost
• Coada șoricelului (Achillea millefolium)
identificați peste 5000 compuși între care
predomina mono si sesquiterpenele, apoi • Isopul (Hyssopus officinalis )
compusi aromatici, fenilpropanici si rar • Trei frați pătați (Viola tricolor L.)
diterpene • Gălbenelele (Calendula officinalis)
Holozide- oligozide, poliholozide (glicani)
b. Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in
cotiledoanele multor seminte unde au rol de a retine
apa, preintampinand procesul de deshidratare.
Poliholozidele omogene – amidon și
inulina, iar cele mixte: pectine, mucilagii,
Sunt foarte raspandite in fam. Malvaceae (nalba
gume mare), Asteraceae (Taraxacum officinale Web,
Arnica montana L.), Ericaceae (Afinul), florile de
Tiliaceae
a. Gumele sunt poliglucide complexe, care
prin hidroliza dau galactoza, manoza, c. Pectinele sunt polizaharide de natura
necelulozica, care se gasesc in structura peretelui
glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ
au proprietatea de a retine apa, formand 30%), in bulbi si fibre vegetale.
cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri.

Se intalnesc la semintele plantelor din Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare
cu apa se transforma in mucilagii.
familiile Leguminosae, Liliaceae si in
tuberculii plantelor din familia Araceae, sub
forma de substante de rezerva. Gumele au
proprietati emoliente. Sunt raspandite in fructele de rosaceae (mere),
citrice
Glucide vegetale
Reprezinta peste 50 % din substantele care participa la alcatuirea organismelor vegetale. Sub
diverse forme (manane, galactane, celuloza etc.) intra în componenta chimica a membranei
celulare. În sucul celular se gasesc fie sub forma de solutii perfecte, fie sub forma de solutii
coloidale. Sunt direct asimilate de planta sau dupa o hidroliza enzimatica. Se gasesc și sub forma
de principii poliuronice (pectine,mucilagii, gume) și sub forme condensate reprezentate prin
substante de rezerva (amidon, inulina etc.).
Glucidele se gasesc în toate organele plantelor, în cantitati mai mari întalnindu-se ca substante
de rezerva.

Celuloza,
Amidonul,
Se formează prin polimerizarea enzimatică
Gumele,
a monomerilor
Mucilagiile,
Pectinele.

Monomeri:
- ozele: glucoza, ramnoza, arabinoza, xiloza etc;
- acizi uronici: acid glucuronic, galacturonic, manuronic etc

Acțuțiuni principale: imunomodulatoare, laxativă,


anticoagulantă, emolientă
Taninuri
Glicozide (heterozide)

Glicozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o


Taninurile sunt substante organice componenta glucidica si una neglucidica, =
polifenolice cu structura heterogena, in aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte
functie de specie diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati
fizice, chimice si farmacologice specifice,
conditionand in cea mai mare masura utilizarea
lor ca substante terapeutice
Taninurile sunt substante prezente la
numeroase specii de plante superioare si
localizate in sucul vacuolar al celulelor
corticale, a frunzelor si a fructelor. a. Cardiotonice. Acest tip de glicozide este
raspandit in frunzele plantelor din familiile
Proportia in care se gasesc ele variaza in Apocnaceae, Liliaceae si Scrophulariaceae.
limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de
Quercus sp. 10 – 20%, la Salix sp. 9 – 13%,
la Tilia sp. 15 – 20%, etc.
Păducelul (Crataegus oxyacantha L.) b. Antracenozide. Compusii din aceasta
categorie se gasesc in radacinile mai multor
Salcâmul (Robinia pseudacacia L.) plante, dar, in special, in scoarta si frunzele de
Volbura (Convolvulus arvensis L.) Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie
fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este
Taninurile sunt astringente si au rol purgativa sau laxativa ori laxativ – purgativa.
hemostatic.
c. Saponozide sunt raspandite indeosebi la
reprezentantii familiilor Amarylidaceae-(Agave),
Liliaceae (Yuca, Polygonatum), Solanum e. Antociani sunt pigmenti raspanditi in flori,
Saponinele au actiune expectoranta, antiinflamatoare, fructe, frunze, radacini care isi schimba culoarea
hemolizanta si in unele cazuri depurative in functie de pH – ul celular.

d. Flavonozide. Compusii din aceasta categorie se Cei mai cunoscuti antociani sunt: peonina,
gasesc in florile si radacinile unor plante din familiile malvina, cianina, rutinul, etc.
Scrophulariaceae, Compositae, Leguminosae,
Rosaceae, fiind cunoscuti circa 50 derivati flavonici
care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma de
glicozide
Actioneaza ca antioxidanti, au actiune
Acțiuni mai importante: vasculară , hipotensivă, antiinflamatoare si actiune diuretica care este
antioxidantă,hepatoprotectoare, spasmolitică, antiagregant insotita de o crestere a eliminarii acidului uric.
plachetar, coronarodilatatoare, coleretică, diuretică
diaforetică.
f. Cumarine si furanocumarine Compusii din
clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele
superioare mai ales in familiile Apiaceae,
Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, Fabaceae, Lamiaceae, Asteraceae, Solanaceae,
gossipina) au actiune antiinflamatoare, altele pot fi Rubiaceae.
antilergice (izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare
(flavanonol lignanii silibina, silidianina, silicristina),
antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante.
Flavonozidele au actiune diuretica, antibacteriana, Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae
si Rutaceae
antivirala, antifungica; scad timpul de sangerare si de
coagulare a sangelui
g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici. Produsele
cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae
folium (acid clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix
et herba (acid cicoric), Echinaceae radix (echinacozida,
acid feruin-tartric), Verbasci folium et flores
(verbascozida), Plantaginis majoris folium
(plantamajozida).

Acizii fenolici au diverse proprietati terapeutice.


• acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric
sunt substante coleretice si colecistochinetice;
• acidul rosmarinic - proprietatile antioxidante
• angorozida A este un citostatic;
• echinacozida este imunostimulatoare,
• acidul litospermic este hipoglicemiant.
Intoxicatiile cu plante medicinale

Oficial , în Romania, sunt declarate 46 Sunt toxici rizomii:


specii toxice, dar dintre acestea 22 sunt • Spanzul
plante medicinale uzuale Sunt toxice fructele:
• Ienuparul
În general intoxicația se produce pe cale • Marul-lupului
digestivă, dar unele plante (puține la
număr, ca de exemplu degețelul), chiar Este toxica scoarta:
și prin atingere pot genera intoxicații. • Socul
Este toxica partea aeriana
Este toxica intreaga planta:
• Omagul • Ruscuta
• Arnica • Pelinul
• Rodul-pamantului Frunzele sunt toxice
• Rostopasca
• Cucuta • Oleandrul
• Vascul • Degețelul roșu
• Rododendronul Semintele si uleiul sunt toxice
• Tataneasa
• Feriga • Ricinul
GEMOTERAPIA – o nouă fitoterapie

Gemoterapia este un concept terapeutic relativ nou, o nouă fitoterapie care utilizează ţesuturile
embrionare ale plantelor (aflate în fază de diviziune celulară), numite şi ţesuturi meristematice sau
meristeme, pentru detoxifierea celulară şi implicit pentru refacerea funcţionalităţii celulare (aşa
numitul „drenaj biologic”).

Gemoterapia este o fitoterapie documentată ştiinţific, cu o largă aplicabilitate în patologia umană.

Prescrierea produselor gemoterapice ţine cont de mecanismele fiziopatologice de producere a


îmbolnăvirii.

Administrarea trebuie să se realizeze pe o perioadă de 2-3 luni de zile pentru a se constata atât clinic
cât şi paraclinic schimbările în bine ale stării de sănătate.

Marele beneficiu pe care îl aduce gemoterapia este faptul că acţionează profund, non violent şi fără
reacţii adverse.
Recoltarea şi prelucrarea părţilor tinere de plantă în stare proaspătă, ceea ce
permite păstrarea integrală a substanţelor active (organice şi anorganice) şi a
capacităţii de diviziune celulară. În aceste ţesuturi embrionare se regăsesc,
indiferent de vârsta plantei, proprietăţile de menţinere a reacţiilor anabolice ale
celulei vegetale, capacitatea de reproducere şi de multiplicare celulară.

Dacă fitoterapia clasică acţionează numai la nivel funcţional şi metabolic,


gemoterapia acţionează mai profund la nivel organic şi celular.

Gemoderivatele sunt extracte de ţesuturi vegetale embrionare proaspete într-un


amestec de alcool, apă şi glicerină, cunoscute sub numele de extracte glicero-
hidroalcoolice. Prin acest procedeu se realizează o extracţie completă a
componenţilor vegetali fără denaturarea în timp a principiilor active.

Bioactivitatea gemoderivatelor este datorată interacţiunii constituenţilor prezenţi


în ţesuturile embrionare care conţin substanţe esenţiale procesului de
dezvoltare a plantei atît din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ.
PLANTE UTILIZATE IN
INDUSTRIA FARMACO-
COSMETICA
C6
ALBASTRELE (Centaurea cyanus)

• Origine: Sudul Europei, cresc in culturile de cereale pe marginea


drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, la câmpie si deal, pe
întreg teritoriul tarii.
• Partea utilizata a plantei: florile. Recoltare - iulie-august - florile
marginale Cyani flores, iar in iulie-septembrie, capitulele florale
in intregime -Cyani flores cum receptaculi).
• Compoziție chimica: antocianozide si protocianozide,
biflavonoide glicozidate, flavone, substante amare: centaurozida
(cnicina); tanin; saruri de potasiu si magneziu; mucilagii.
• Actiune farmacodinamica: Tonic, dezinfectant renal,
dezinfectant al pielii.
Alte utilizari:
• Medicina veterinara: tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor,
afectiunilor renale, diareelor.
• Cosmetica: pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii
pleoapelor.
Anghinarea: Cynara scolymus

• Prezentare =în primul an se dezvoltă frunze lungi de până la 1 m şi


late de 30 cm,cu margini crestate, de culoare albicioasă, cu peri deşi.
Fiind sensibilă la temperaturi scăzute, pe timpul iernii trebuie protejată
de frig prin acoperire cu frunze sau paie. În al doilea an,dintre tulpinile
înalte apar şi flori mari de culoare violacee şi formă globuloasă.
Frunzele de anghinare (Folium Cynarae) au gust amar şi se recoltează
de 3-4 ori pe an, după maturizare, încă din primul an, în lunile iunie-
septembrie. Pentru terapii se recoltează atat florile, cat și limbul
frunzelor.
• Anghinarea provine din zona Mării Mediterane.
• Compoziţie chimică: Frunzele de anghinare conţin polifenoli (cinarina
şi alţi produşi clorogenici), flavonoizi (cinarozida, scolimozida), un
principiu amar (cinaropicrina), cinaratriol, compuşi sterolici
(taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol şi betastigma-sterol).
• Acţiune: Preparatele din anghinare au acţiune coleretică, colagogă,
antitoxică hepatică, hipolipemiantă, diuretică, stimulează excreţia
colesterolului prin bilă, scad nivelul de colesterol din sânge şi
stimulează pofta de mâncare.
Asmăţuiul: Anthriscus sp

• Denumiri populare: hasmaţuchi, asmaţuchi, hașmaciucă.


• Prezentare =o plantă erbacee din familia umbelifere. În varianta din flora
spontană (Anthriscus silvestris) are o înălţime cuprinsă între 30 și 210 cm.
Tulpina este ramificată, iar frunzele au formă triunghiulară și sunt de mari
dimensiuni. Înflorește în partea a doua a verii. Florile sunt albe, uneori
gălbui.
• În flora spontană, asmăţuiul crește în pădurile umbroase și umede, pe
marginea râurilor sau în pajiștile cu umezeală.
• Pentru uz medicinal se recoltează, de obicei, frunzele și lăstarii, dar este
utilă chiar și planta în întregul ei.
• Compoziţie chimică: vitaminele C, B1, B2, PP, ulei eteric, săruri minerale,
substanţe azotoase.
• Întrebuinţări: un bun antiseptic respirator, stimularea digestiei,
Chimenul : Carum carvi
• Denumiri populare: secărică, chimion, pipărus.
• Prezentare = plantă cultivată/spontană.
• În flora spontană, chimenul poate fi întâlnit, de obicei,
în fâneţele de sub munte și în cele montane.
Înălţimea acestei plante – până la un metru. Florile,
de culoare albă, sunt dispuse sub formă de umbelă.
• În scop medicinal se recoltează fructele (Fructus
Carvi), mici de cca 5 mm lungime, cafenii, ovalare,
alungite, uşor curbate, cu un gust şi miros
• aromat, înţepător, caracteristic.
• Substanţe active: Uleiul volatil din fructele de chimen
este reprezentat de carvonă,carveol, carvacrol.
Fructele mai conţin în plus acizi graşi, substanţe
glucidice şi proteice, cumarine, fitosteroli.
• Acţiune: carminativă, stomahică, galactogogă şi
stimulentă asupra întregului organism.
Coriandrul: Coriandrum sativum

• Denumiri populare: piper alb, pucioasă.


• Prezentare. = plantă anuală, ajunge până la înălţimea de un
metru. Are o tulpină puternică, aproape lemnoasă și flori sub
formă de umbelă, colorate în alb sau roz.
• Se cultivă pentru seminţe, care pot fi utilizate în terapii sau în
bucătărie și industrie.
• Substanţe active : Planta conţine ulei volatil reprezentat de
linalool, pinen, geraniol, borneol, terpineol, citronelol, carvonă,
camfor. Fructele mai conţin acizi graşi (acid petroselinic şi
alţii), substanţe proteice, aminoacizi, sitosteroli, tocoferoli,
cumarine, acid cafeic şi clorogenic.
• Acţiune: carminativă, spasmolitică, bactericidă, stomahică.

!!!Coriandrul este cunoscut și ca un bun tonic al sistemului


nervos.
!!! Coriandrul este şi o specie meliferă din care se poate obţine
o miere aromată.
Coada calului -Equisetum arvense

Alte denumiri: brădișor, barba ursului, coada mânzului, părul porcului. Prezentare. Planta are
două tipuri de tulpini, una fertilă, care apare în lunile aprilie și mai și care produce sporii – și alta
sterilă, care asimilează și are culoarea verde (buna pt aplicatii farmaceutice).

Coada calului crește mai ales în zona de deal, pe fâneţe umede, pe marginea apelor, pe marginea
drumurilor.

!!! Poate fi confundata cu alte 3 sp. toxice (specia medicinală= feriga ale cărei ramificaţii sunt pline
la interior).

Substanţe active importante: bogată în minerale, cel mai important fiind siliciul- efecte
antiartritice şi de tonifiere a ţesutului conjunctiv. Tulpina conţine flavonoide - cu efect antioxidant şi
diuretic - acizi organici şi nicotină, oxid salicilic (sursa de acid salicilic, aspirina naturala),
gluteolina, palustrina, fitosterina, beta-sitosterol, acid oxalic, acid malic, gliceride ale acidului
stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, uleiuri volatile, saruri de potasiu.

Acţiune: Antiseptică, antimicrobiană, antiinflamatorie, diuretică, depurativă, măresc rezistenţa


ţesutului conjunctiv, activează circulaţia locală, consolidează oasele şi dinţii, combaterea şi
tratarea aterosclerozei, efect antiacid la nivel gastric şi cicatrizant
Coada șoricelului. Achillea millefolium.

• Denumiri populare: iarba oilor, brădăţel, sorocină.


• Prezentare: frunze păroase, verde-închis, divizate în mai multe
segmente, aspect reflectat de numele latin de „millefolium„.
Inflorescenţe = alcătuite din multe flori albe sau roz. Înflorește în
lunile iunie-iulie.
• Coada șoricelului este foarte frecventă în flora spontană din
România, putând fi culeasă de pe fâneţe, de pe marginea
drumurilor, pajiști, terenuri virane, la marginea pădurilor.
• Pentru aplicaţii medicinale pe bază de coada șoricelului se
recoltează inflorescenţele, atunci când acestea sunt complet
înflorite.
• Compoziţie chimică: conţine mai multe uleiuri volatile, azulenă,
achileină, acid formic, acid acetic, acid valerianic, alcool etilic,
alcool metilic și chiar substanţe cu efect antibiotic.
• Acţiune: Proprietăţi astringente, stomahice, antispasmotice,
antiseptice, antiinflamatorii, decongestive, hemostatice,
cicatrizante, calmante, vermifuga, reglator hormonal, antispastică,
acţiune diuretică, depurativă,
Cerenţelul : Geum urbanum
• Denumiri populare: ridichioară, călţunul doamnei,
cuișoriţă, floarea mândrei.
• Prezentare. Cerenţelul este o plantă puternică,
aparţinând familiei rozaceelor. Are flori galbene,
plasate în partea de sus a plantei, prezentându-se ca
niște mici capitule. Fructele sunt achene.
• Cerenţelul poate fi întâlnit la marginea pădurilor, pe
marginea drumurilor, pe taluzuri, pe maidanele unde
cresc bălării.
• Pentru uz medicinal se recoltează tulpina aflată în
plin proces de vegetaţie, dar mai ales rădăcina (fie
primăvara, în luna martie, fie toamna în lunile
septembrie, octombrie)
• Substanţe active: conţin taninuri, acid galic, acid
elagic, glicozide de tipul geozidei, catehină, acid
cafeic, acid clorogenic, glucide
• Acţiune: efect astringent, antiseptic, antidiareic,
calmant.
• !!!! tulpina sau rădăcina de cerenţel erau folosite
pentru a da aromă vinului, berii, rachiului de fructe
sau în producerea apei de gură.
Cicoarea: Cichorium intybus

• Denumiri populare: floricică, andivă, andivie.


• Prezentare. Este o plantă perenă, cu tulpină ramificată și rădăcină
groasă. Poate atinge o înălţime de 1,20 metri. Înflorește în lunile iulie,
august, septembrie. Florile sunt de culoare albastră. În flora spontană,
cicoarea se întâlnește în fâneţe, pe marginea drumurilor, pe pășuni, în
alte locuri necultivate și în care cresc fel de fel de ierburi
• Substanţe active. Cicoarea conţine un ulei volatil, dar și compuși
amari, colină, inulină (un polizaharid), tanin. Pe lângă acești compuși,
în rădăcina de cicoare, dar și în partea aeriană, se găsește fosfor.
Cercetări mai noi menţionează descoperirea de insulină în rădăcina de
cicoare,
• Întrebuinţări. Principiile active din cicoare conferă plantei efect
stomahic,
colagog, hepatoprotector, depurativ, uşor sedativ, antiaritmic, hipotensiv,
hipoglicemiant, laxativ.
!!! andivele nu sunt altceva decât muguri și frunze ce provin de la
cicoarea de grădină.
CIMBRIŞORUL: Thymus serpyllum

Denumire: cimbru de câmp

Prezentare: este o plantă mică, cu tulpini târâtoare care


se fixează din loc în loc prin rădăcini. Ramificaţiile
tulpinilor nu cresc mai lungi de 7-10 cm, iar frunzele sunt
mărunte, ca şi florile, acestea fiind de culoare purpuriu-
violacee. Perioada de înflorire este lungă, începând din
mai şi până în septembrie. De la cimbrişor se foloseşte
partea aeriană înflorită (Herba Serpylli) care emană un
miros caracteristic, plăcut, aromat. Recoltarea se face
numai pe vreme însorită, după ce se usucă roua.
Substanţe active: Uleiul volatil este compus din
terpene, timol, carvacrol. Mai conţine principii amare
(serpilină), acid ursolic şi oleanolic, acid cafeic şi
rozmarinic, flavone, tanin şi rezine.
Acţiune, proprietăţi: Preparatele fitoterapeutice din
cimbrişor au acţiune antispastică,coleretică,
antimicrobiană şi antivirală, vermifugă, vermicidă,
cicatrizantă.
Gălbenelele : Calendula officinalis

• Denumiri populare: rujuliţă, călinică, filimică, ochi


galben.
• Prezentare = plante anuale, iubitoare de lumină. Tulpina
este puternic ramificată, iar frunzele sunt alterne, ușor
alungite. În capătul ramurilor se află inflorescenţele sub
formă de capitule, cu flori galbene sau chiar portocalii.
• Inflorescenţele, și mai ales petalele, au importanţă
medicinală, fiind foarte căutate și de industria cosmetică.
• Substanţe active: ulei eteric, caroten, gume, rezine,
substanţe amare, acid malic, vitamina C, saponine,
precum și un compus specific – calendulina.
• Acţiune: sedativ, sudorific, antiinflamator gastro-
intestinal, cicatrizant, factor emenagogă, antispastică,
activare a circulaţiei periferice, proprietăţi antiparazitare,
acţiune hipoglicemiantă, proprietăţi imunomodulatoare,
antiedematoase.
FUMĂRIŢA(Fumaria officinalis)

• Prezentare: Fumăriţa este o plantă ierboasă de


10-20 cm înălţime din familia Papaveraceae. Se
recoltează partea aeriană (Herba Fumariae) în
lunile mai-septembrie.
• Substanţe active: Partea aeriană a fumăriţei
conţine alcaloizi izochinoleinici, fenantrenici,
cum este fumarina precum şi criptotopină,
coridalină, bulbocapnină, dicentrină şi
flavonoizi, tanin, răşini, mucilagii, principii
amare.
• Acţiune, proprietăţi: Fumăriţa are aplicaţii în
fitoterapie datorită proprietăţilor tonice,
depurative, diuretice, spasmolitice,
antiinflamatoare, purgative, sudorifice. S-a
observat că la nivelul căilor biliare are un efect
spasmolitic similar papaverinei.
Lemnul Domnului : Artemisia abrotanum.
• Denumiri populare: lemnuș, pelin domnesc,
lemnul lui Dumnezeu. Prezentare. = un
arbust de dimensiuni reduse – ajunge la
maximum un metru înălţime. Florile sunt
galbene, iar frunzele, mici, sunt crestate.
• Pentru uz medicinal se culeg frunzele și
ramurile tinere.
• Substanţe active importante: uleiuri
aromatice, flavone, eucaliptol, principii
amare, acizi, cumarină, precum și o
substanţă specifică numită abrotină.
• Acţiune: analgezic uşor, antianemic, febrifug
mediu, antiiluetic, antiinflamator, antiseptic
urinar, antitoxic, antivomitiv mediu, coleretic
puternic, depurativ, digestiv, tonic
Levănţica : Lavandula angustifolia

• Denumiri populare: levand, spichinel, levănţică de grădină.


• Prezentare: sub formă de tufe, care au o nuanţă verde-cenușie-
albăstruie. Are tulpinile ramificate, înălţimea acestei plante ajungând
până la 70 cm. Frunzele sunt înguste. În vârful ramurilor se află florile
albastru-violete.
• Substanţe active importante: ulei volatil, linalol, geraniol, cumarină,
tanin, cumarine, principii amare, răşini, pectine.
• De la levănţică se folosesc în scop medicinal florile (Flos Lavandulae),
care se recoltează în lunile iunie-iulie, dar numai din al doilea an de
cultivare.
• Acţiune: calmantă, diuretică, coleretică, antiseptică şi cicatrizantă.
Uleiul volatil de levănţică are proprietatea de a normaliza funcţia
cardiacă

• !!! Conţinutul în principii active se diminuează mult după uscare.


Limba mielului: Borrago officinalis

• Prezentare. Limba mielului este o erbacee din


familia boraginaceelor. Are o tulpină ramificată care,
în prima perioadă de vegetaţie a plantei, este
suculentă. Frunzele, de formă eliptică, peţiolate,
ușor îngroșate. Florile sunt plasate în vârful
ramurilor. Pentru uz medicinal se recoltează, în luna
mai, întreaga plantă, dar mai ales ramurile tinere cu
flori, precum și frunzele.
• Compoziţie chimică: săruri minerale pe bază de
magneziu, calciu, potasiu, sodiu, fosfor în cantitate
mare, rășini.
• Acţiune: revitalizant, remineralizant, fortifiant,
antiinflamator – fiind recomandată în tratarea bolilor
de plămâni. Contribuie și la curăţirea generală a
organismului, precum și la stimularea activităţii
plămânilor, rinichilor, ficatului.
Macul de grădină : Papaverum somniferum.
• Denumiri populare: macul alb, mac.
• Prezentare= plantă anuală, rădăcină puternică și lungă
de circa 25 cm și groasă de 1 cm. Tulpina este
consistentă și poate ajunge până la 1,5 metri înălţime,
uneori fiind ramificată în partea superioară. Frunzele sunt
groase și au forme neregulate. Florile macului de grădină
sunt colorate în alb, roz, roșu, violet. Fructul este o
capsulă, de două sau trei ori mai mare decât o nucă.
Întreaga plantă conţine latex.
• Valoare medicinală au seminţele de mac, frunzele și,
mai ales, latexul (conţine opiul -un amestec de circa 25
de alcaloizi, dintre care cel mai important este morfina).
Seminţele de mac de grădină conţin un ulei, considerat a
avea calităţi de excepţie.
• Substanţe active: papaverină, narcotină, laudanină,
morfină, codeină, tebaină. În mac se mai găsesc acidul
lactic, acidul acetic, heroină, zaharuri.
• Întrebuinţări: calmarea durerilor, reducerea spasmele
musculare, reducerea stărilor de anxietate, ameliorarea
unor afecţiuni pulmonare.
Isopul : Hyssopus officinalis
• Prezentare. Isopul este un mic arbust, frunzele
sunt alungite și aromate. Florile au culoare
albastră, însă, uneori, pot fi roșii sau chiar albe.
Isopul este folosit și ca plantă ornamentală.
• Pentru aplicaţii medicinale se folosește toată
planta. Varfurile inflorite ale plantei se recolteaza in
luna iulie sau august.
• Substanţe active: ulei eteric, compuși triterpenici,
compuși sterolici, heterozidă, colină.
• Acţiune: sedativ, sudorific, hipotensiv, expectorant,
antispasmodic, fiind și un bun regulator al digestiei,
determină o mai bună circulaţie a sângelui, inclusiv
la nivelul capilarelor, fiind un bun vasodilatator.
Preparatele pe bază de isop sunt recomandate și
în tratamente privind traheita, bronșita, astmul,
hipertensiunea arterială, ficatul (contribuie la
menţinerea ficatului în stare de bună funcţionare).
Izma bună (Menta): Metha piperita.
• Denumiri populare: izmă de leac, mentă, mintă, mintă de grădină.
• Prezentare. Este o plantă erbacee perenă, are stoloni și rizom.
Tulpina, în patru muchii, este verde, uneori, însă, are o culoare roșietic-
violetă. Frunzele sunt opuse, alungite și au un miros specific. Izma bună
înflorește din iunie și până în septembrie, florile fiind roșii-violete.
• Substanţe active: Frunzele de mentă conţin o cantitate mare de
uleiuri volatile,substanţe polifenolice, taninuri, flavonoizi şi principii amare.
Uleiul volatil din mentă este compus din mentol, mentonă, mentofuran,
carvacrol, timol. Datorită conţinutului său în uleiuri volatile este mult folosit
nu doar ca medicament, ci şi ca aromatizant în industria cosmetică şi
alimentară.
• Acţiune: antiemetică, stimulează secreţia şi eliminarea bilei datorită
prezenţei compuşilor flavonoizi, proprietăţi antifermentative, dezinfectante
– datorate în principal taninurilor – precum şi proprietăţi spasmolitice.
Mentolul aplicat local are efect antiseptic, analgezic şi decongestionant al
căilor respiratorii. Există unele studii care arată că mentolul din mentă are
proprietăţi anticancerigene.
• !!! O altă specie de izmă cultivată este izma creaţă (Mentha crispa).
Această specie de izmă, cu frunzele dinţate și creţe, are aceleași utilizări
ca și izma bună. Izma creaţă are o mare căutare nu numai ca plantă
medicinală, ci și în industria farmaceutică, a cosmeticelor, în cea
alimentară.
Lemnul dulce: Glycyrrhiza glabra

Denumire populară: iarbă dulce, iarbă tare, rădăcină dulce, firuţă.

Prezentare. Lemnul dulce crește sub forma unei tufe, fiind o plantă
perenă, cu o înălţime de până la 1,50 metri.

Subarbust, lemnul dulce face parte din familia leguminoaselor.

Frunzele sunt dispuse perechi în jurul tulpinii, iar florile, de culoare


albastru-violet, au dimensiuni reduse. Fructele au o conformaţie de
spin și au pe ele perișori.
• Pentru uz medicinal se culeg și se utilizează rădăcinile secundare și rizomii laterali. !!!!
recoltarea părţilor medicinale ale plantei se face în al treilea an de dezvoltare, după
încheierea perioadei de vegetaţie.
• Lemnul dulce este o plantă cultivată, dar crește și în flora spontană, în locuri adăpostite
și pustii.
• Substanţe active : zaharuri, manitol, vitamine din grupa B, acid glabric, acid glicirhizinic,
glicirizină, amidon dulce (circa 30%), ulei rășinos (15%).
• Acţiune: laxativă, expectorantă, antiinflamatoare, diuretică, sedativă, fluidifiantă (în cazul
secreţiilor bronșice). Acţionează, de asemenea, și asupra inflamaţiilor articulaţiilor.
Preparatele de lemn dulce au efecte estrogene.
Măcrișul : Rumex acetosella
Denumire populară: măcrișul mărunt.

Prezentare. Este o plantă perenă ce crește în flora spontană/specie cultivată (Rumex acetosa),
având, însă, dimensiuni mai reduse. Tulpina de măcriș este dreaptă, având culoarea verde. La
maturitate, această tulpină se lemnifică. Poate ajunge până la un metru înălţime. Frunzele, cu un
gust acru pronunţat, au culoarea verde închis și sunt în mare parte lanceolate. Măcrișul înflorește
în lunile mai și iunie. Florile sunt mici și verzui, cu o dungă roșie.

Măcrișul crește prin fâneţele, pajiștile și poienile din zonele de câmpie, deal și zona subalpină.

Pentru uz medicinal se recoltează partea aeriană a plantei.

Substanţe active : o mare cantitate de oxalat de calciu (toată planta este atât de acră la gust
încât cu ea se poate înăcri ciorba).

Acţiune diuretică, laxativă, depurativă, antiscorbutică. Reglează activitatea din tractul gastro-
intestinal. Este utilizat și în hipocalcemie, în reumatismul cronic degenerativ, în gută, precum și în
curele de primăvară pentru fortificarea organismului.
Mușeţelul: Matricaria chamommilla.

• Denumiri populare: romaniţă, morună.


• Prezentare. =Poate crește până la înălţimea de 40 cm, dar sub formă
cultivată ajunge și până la 80 cm. Mușeţelul este o plantă anuală, cu o
tulpină ramificată și flori galben-aurii, cu petale albe. Mușeţelul înflorește
pe toată durata verii. Fructul este o achenă.
• Pentru terapii medicinale se recoltează florile, care se usucă.
• Substanţe active : ulei volatil, azulenă, camazulenă, matricină, acizi
(printre care și acidul clorogenic), rezine și multe alte substanţe cu
efecte dintre cele mai benefice asupra organismului omenesc.
• Acţiune: antispastic, antiseptic, bacteriostatic, antiinflamator,
dezinfectant și anestezic.
Muștarul alb : Sinapis alba.
Denumiri populare: muștar de grădină, rapiţă

albă, rapiţă de grădină. Prezentare. Plantă
anuală ce aparţine de familia cruciferelor.
Muștarul alb are tulpinile ramificate, florile sale
fiind galbene. Seminţele sunt alb-gălbui și au
întrebuinţări în industria alimentară (condiment).
Seminţele de muștar alb sunt folosite, cu succes,
și în aplicaţii medicinale, muștarul fiind un
remediu din medicina tradiţională.
• Substanţe active. Muștarul alb conţine, printre
altele, câteva substanţe specifice: sinalbina,
mirozina, mirozinatul de potasiu.
• Acţiuni: laxativ, calităţi calmante, cicatrizante,
antimicrobiene. Reglează activitatea stomacală și
intestinală și calmează arsurile din tractul gastro-
intestinal. Acţionează, de asemenea, în afecţiuni
ale pancreasului și face poftă de mâncare.
Muștarul negru: Brassica nigra.
• Denumiri populare: hardal, muștar de câmp, muștar sălbatic.
• Prezentare. Muștarul negru este o plantă anuală.
Tulpina muștarului negru este cilindrică și are perișori. Înălţimea
la maturitate a acestei plante este de maxim 1,5 metri. Florile
sunt
galbene, iar seminţele, rotunde, sunt brun-roșietice sau cafenii.
• Pentru uz medicinal se recoltează seminţele și păstăile.
• Substanţe active : sinigrină, mirozină, ulei gras (seminţele de
muștar negru conţin circa 30% ulei gras), mirozinat de potasiu.
Mirozinatul de potasiu este compasul care dă muștarului
calitatea de a fi revulsiv.
• Acţiune, proprietăţi: Făina obţinută prin zdrobirea seminţelor de
muştar are efect revulsiv, stimulând puternic circulaţia sanguină
de la nivelul pielii. Indirect are un efect decongestionant asupra
ţesuturilor şi organelor învecinate regiunii pe care s-a aplicat
muştarul.
Negrilica: Nigella sativa.
• Denumiri populare: cernușcă, chimen negru.
• Prezentare. plantă erbacee anuală, de dimensiuni
mici spre medii. Înălţimea ei la maturitate este de circa 40 cm.
Tulpina este acoperită cu perișori, iar frunzele, bine conturate, au
formă penat-crestată. Florile acestei plante sunt albe, uneori
verzi spre albăstrui. Perioada de înflorire durează din mai până
în august, negrilica fiind cunoscută și ca plantă meliferă.
Fructul este o capsulă, plină cu seminţe negre.
• Negrilica crește atât în flora spontană, mai ales în locuri
însorite, cât și în culturi.
• Substanţe active : o substanţă specifică numită nigelonă, care
este, de fapt, un ulei eteric, melantină, saponozidă, tanin.
Seminţele de negrilică au în conţinutul lor circa 1% ulei.
• Acţiune diuretică intensă. Observaţii recente au relevat și faptul
că preparatele din seminţe de negrilică (uleiurile îndeosebi)
sunt eficiente și în afecţiuni pulmonare, mai ales în cele cu
caracter spasmodic. Negrilica este și un bun regulator al
activităţii gastro-intestinale
Păpădia: Taraxacum officinale.

• Denumiri populare: lăptucă, păpălungă, gușa găinii,


floarea turcului. Prezentare. Păpădia este o erbacee
perenă,
poate atinge înălţimea de 15 – 20 cm. Rizomul păpădiei este
vertical. Tulpina, care este foarte scurtă, formează la bază
o rozetă de frunze. Florile, grupate într-o inflorescenţă
colorată în galben auriu. Păpădia înflorește din aprilie și
până în octombrie. Întreaga plantă conţine un suc lăptos.
• Valoare medicinală au rădăcinile și frunzele de păpădie
• Substanţe active: taraxacină și taraxosterină – compuși
specifici, pectină, glucide, vitaminele A, B, C și D, inulină,
rezine, fitosteroil, acizi. Rădăcina este foarte bogată în
latex, substanţă care conţine, desigur, cauciuc.
• Acţiune, proprietăţi: Substanţele active din păpădie
stimulează activitatea stomacului, a ficatului şi a veziculei
biliare şi exercită o importantă acţiune diuretică, ajutând
organismul la eliminarea lichidelor şi, o dată cu acestea, a
produşilor toxici de metabolism. Datorită conţinutului de
vitamină A şi C, păpădia este menţionată ca un posibil
agent antioxidant şi anticanceros.
Pătlagina: Plantago lanceolata
• Denumiri populare: limba oii, limba broaștei.
• Prezentare: este o erbacee de dimensiuni
reduse, frunzele sale ajungând până la 20 cm
lungime. Aceste frunze formează, imediat
deasupra solului, o rozetă. Din mijlocul acestei
rozete cresc tulpini fragile, suculente, care au în
vârf floarea în formă de spic. Pătlagina înflorește
din mai și până în septembrie.
• Substanţe active: Frunzele de pătlagină conţin
mucilagii, în special xiloză, vitaminele A, C şi K,
glicozide amare, tanin, flavone, caroten,
fitosteroli, pectine şi enzime proteolitice.
• Acţiune, proprietăţi: Substanţele active din
frunzele de pătlagină fluidifică secreţiile din căile
respiratorii. Pătlagina are proprietăţi emoliente,
antiinflamatorii, hemostatice. Mai nou, s-au pus în
evidenţă unele proprietăţi diuretice şi astringente.
Pelinul: Artemisia absinthium.
• Denumiri populare: pelinaș, peliniţă,
iarba fecioarelor.
• Prezentare. Pelinul este o plantă perenă
ce crește în flora spontană. Poate ajunge
la peste un metru înălţime. Frunzele sunt
de un cenușiu-mătuit, uneori albicios, și
au peri mici. Întreaga plantă are un miros
puternic, specific. Florile sunt gălbui și
apar în partea superioară a tulpinii sau a
ramurilor.
• Din punct de vedere medicinal este utilă
toată planta, dar mai ales părţile tinere, cu
flori pe ele.
• Substanţe active: absintonă, ulei de
pelin, tanin, rășini.
• Acţiune: Principiile active din pelin au
efect tonic amar, stomahic, colagog,
vermifug, antibacterian şi antimicotic.
Ricinul: Ricinus communis
• Denumire populară: căpușă.
• Prezentare. Ricinul este o plantă erbacee, anuală, cu o înălţime de până la
doi metri. Face parte din familia euforbiaceelor. Are o rădăcină pivotantă,
puternică. Frunzele sunt palmat- lobate, cu peţiolul lung, iar florile apar
grupate. Florile de ricin sunt de diferite culori – verzi, roșii, violete. Fructul,
sub formă de capsulă cu ghimpi, conţine seminţe bogate în ulei.
• Originar din Africa, ricinul a fost aclimatizat și se cultivă și în România.
• Substanţe active. Procentul de ulei din seminţele de ricin este foarte mare –
până la 50 – 53 la sută. Seminţele de ricin conţin și ricină – o toxină vegetală
foarte periculoasă, care aglutinează globulele din sânge.
• Întrebuinţări. Uleiul (untul) de ricin este un purgativ foarte eficient.
Rostopasca: Chelidonium majus.
• Denumire populară: negelariţă.
• Prezentare. Rostopasca este o erbacee perenă, crește
sub forma unei tufe bogate. Tulpinile, puternice, au peri lungi, iar
frunzele, palmate, au o culoare– verde bătând spre albăstrui. Florile,
între două și opt pe fiecare plantă, sunt adunate într-o inflorescenţă
sub formă de umbelă, culoarea lor fiind galben-aurie. este uşor de
recunoscut datorită sucului galben-portocaliu pe care îl secretă în locul
în care este ruptă. Acest suc este prezent în toate părţile plantei. În
contact cu aerul, culoarea lui se schimbă din galben-portocaliu în brun.
De la rostopască se recoltează tulpinile şi ramurile înfrunzite şi înflorite
(Herba Chelidonii), în lunile aprilie şi mai.
• Rostopasca preferă locurile umbroase și umede. Poate fi întâlnită în
flora spontană – pe marginea drumurilor, în liziere, prin grădini mai
puţin îngrijite, în păduri.
• Substanţe active : chelidonina, proptopină, sparteină,
hemochelidonină, cheleritrină, latex.
• Acţiune: analgezică – similară cu morfina şi spasmolitică la nivelul
căilor biliare şi al căilor respiratorii,citostatică, hemostatică,
bacteriostatică, antivirală, hipotensivă, hipolipemiantă. Preparatele din
rostopască măresc secreţia de bilă şi secreţia pancreatică.
Saschiul: Vinca minor
• Denumire populară: merișor, brebenoc.
• Prezentare. Saschiul este o plantă erbacee perenă.
Tulpina principală a saschiului se dezvoltă pe sol și
poate ajunge la un metru lungime. Din ea se desprind
tulpinile secundare,
pe care se dezvoltă florile. Frunzele, lucioase, au formă
de elipsă. Saschiul înflorește în lunile martie și aprilie.
Florile sunt colorate în albastru, violet sau roșu spre roz,
uneori sunt albe.
• Saschiul crește în flora spontană – în păduri, la
marginea pădurilor, pe liziere, în tufărișuri.
• Substanţe active : o substanţă specifică – vincamina,
acizi, hidraţi de carbon, săruri minerale, vincosidă,
pectină.
• Întrebuinţări. Saschiul are proprietăţi sedative și
antispastice. Este relaxant, vasodilatator, depurativ,
contribuind la descongestionarea ţesuturilor. este
vasodilatator, vasoregulator, tonic al circulaţiei
coronariene și periferice, favorizează oxigenarea
creierului, reduce tonusul arterial
Săpunariţa: Saponaria officinalis
• Denumiri populare: văcăriţă, săpunel, berbecei,
odogaci.
• Prezentare. Săpunariţa – o erbacee perenă din
familia cariofilaceelor – are o înălţime de până la
70 cm, frunzele în formă de elipsă și florile de
culoare roz, rareori albă.
• Substanţe active : saponine (în cantitate mare),
glucide, săruri minerale, substanţe albuminoide,
rășini.
• Întrebuinţări. Rădăcina de săpunariţă are
acţiune diuretică, sudorifică, expectorantă,
vermifugă, cicatrizantă. Este recomandată în
afecţiuni ale căilor respiratorii (bronșite),
dischinezii biliare, viermi intestinali. Extern, cu
preparatele de săpunariţă se tratează rănile,
afecţiunile dermatologice, oxiuriaza.

• !!!precauţie în utilizarea acestei plante, fiind


toxică.
Sunătoarea: Hypericum perforatum
• Denumire populară: pojarniţă.
• Prezentare. =plantă perenă ce poate ajunge chiar și la un
metru înălţime, dimensiunea ei obișnuită fiind, însă, de 20 –
30 cm. Tulpina este lemnificată sau se lemnifică destul de
repede în procesul de vegetaţie. Frunzele, micuţe, au forme
diferite, cele mai multe fiind ovale. Sunătoarea înflorește din
iunie și până în septembrie, florile, numeroase, fiind galbene
cu puncte negre.
• Se recoltează partea aeriană înflorită(Herba Hyperici),
evitându-se, în măsura posibilului, porţiunea lemnoasă a
tulpinii.
• Sunătoarea crește în flora spontană – în locuri uscate, pe
pârloage, pe terenuri virane, pe terenuri cu tufărișuri, pe
marginea apelor și a drumurilor.
• Substanţe active: acidul valerianic, saponinele, colina, rutina,
galactoza, hiperina, hipericina, uleiul volatil.
• Acţiune, proprietăţi: Pe de o parte, sunătoarea a fost utilizată
în mod tradiţional pentru proprietăţile ei cicatrizante,
antiulceroase, antiinflamatorii,precum şi pentru efectul
coleretic şi colagog. Pe de altă parte este demonstrată
acţiunea antidepresivă.
Tătăneasa: Symphytum officinalis.
• Denumiri populare: tătăneaţă, barba tatei, iarbă
întăritoare.
• Prezentare. Tătăneasa este o plantă erbacee cu tulpina
este rămuroasă și acoperită cu peri. Frunzele sunt mari și
alungite, suprafaţa lor fiind aspră. Florile au culoarea roșie
spre violaceu.
• Tătăneasa crește în locuri mai izolate, pe terenuri
argiloase,
planta fiind iubitoare de apă și, totodată, adaptată condiţiilor
grele de vegetaţie.
• Substanţe active : ulei esenţial, alantoină, rezine, tanin,
zaharuri, amidon. Întrebuinţări.
• Acţiune: Decoctul de tătăneasă are proprietăţi
emoliente, astringente, cicatrizante, antiinflamatoare,
hemostatice, expectorante. Tătăneasa este folosită extern,
sub formă de aplicaţii locale, în tratamentul echimozelor, al
traumatismelor, al flebitei, al varicelor ulcerate, al
hemoroizilor. Datorită unor date din literatura de
specialitate, folosirea mai ales pe cale internă a
preparatelor de tătăneasă este pusă sub semnul întrebării.
Ţintaura: Centaurium umbellatum
• Denumiri populare: fierea pământului, floare de
friguri, centaură. Prezentare. plantă erbacee, anuală,
de 50 cm. Tulpina este dreaptă și se ramifică în partea
superioară, fiecare ramificaţie având în vârf
inflorescenţa cu flori roșii (uneori albe). Planta are un
gust amar accentuat, de unde și numele de fierea
pământului. Înflorește îndelung, din iunie și până în
septembrie. Fructul este o capsulă plină cu seminţe.
• Pentru uz medicinal se recoltează partea aeriană a
plantei, ţintaura fiind una dintre cele mai vechi și mai
cunoscute plante medicinale.
• Substanţe active importante: Ţintaura conţine
glicozide amare (eritaurina, centapicrina), alcaloizi,
răşini, gume, acid oleanolic, substanţe minerale.
• Întrebuinţări. Depurativ, antitermic și are efecte și în
procesul de reglare a stomacului și a digestiei în
general, produce o uşoară creştere a numărului de
leucocite.
Urzica: Urtica dioica
• Denumiri populare: urzică de pădure, urzică creaţă.
• Prezentare. Urzica este o erbacee perenă. Tulpina
și frunzele sunt acoperite cu perișori urticanţi. La maturitate, tulpina
de urzică este fibroasă.
• Urzica poate fi întâlnită pe terenuri virane mai puţin expuse la
soare, la marginea pădurilor, prin gardurile dintre gospodării, în
locuri părăsite joase și umede, pe locuri de case dezafectate și
stâni dezafectate.
• Substanţe active : un grup de vitamine (B12, C, E, B2, K), ulei
esenţial, ulei gras, provitamina A, siliciu, acid galic și acid formic,
mucilagii, lecitină. Perișorii urzicanţi conţin histamină, acetilcolină,
dar și o substanţă ce determină contracţia mușchilor netezi.
• Întrebuinţări. Urzica are valoroase proprietăţi diuretice. Extractele
de urzică favorizează transferul acidului uric din ţesuturi în
circulaţia sanguină şi cresc eliminarea acidului uric prin urină.
Există studii care sugerează că extractele din frunze de urzică au
proprietăţi antialergice. În fitoterapia tradiţională se consideră că
urzica are proprietăţi hemostatice, astringente, antidiareice,
antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice şi
remineralizante.
Valeriana (Valeriana officinalis)
• Alte denumiri: sau odoleanul
• Prezentare: este o plantă ierboasă, mirositoare, cu
tulpină înaltă de până la 2 m. Frunzele sunt adânc
divizate, iar florile mici, de culoare roz-liliachie, sunt
grupate pe partea superioară a ramificaţiilor tulpinii.
• Creşte şi spontan, însă se recoltează din culturi, şi
anume rizomii şi rădăcinile (Rhizoma cum Radicibus
Valerianae).
• Substanţe active: Rădăcina de odolean conţine ulei
volatil, acid cafeic, acid clorogenic, substanţe
terpenoide, sescviterpene, acid salicilic, glucide,
flavonoizi, taninuri, răşini, cumarine şi multe altele.
• Acţiune, proprietăţi: Principiile active din rădăcina de
odolean au proprietăţi sedative asupra sistemului
nervos şi cardiac, precum şi acţiune antispastică.
• !!! Valeriana se poate confunda cu canepa-ciobanului
(Eupatorium canabinum) cu care se aseamana prin
inaltime, frunze opuse si divizate si inflorescenta de tip
umbeliform. caracterele botanice sunt net diferentiate,
iar radacina este lipsita de miros.
arbusti
Călinul: Viburnum opulus.
• Denumire populară: bulgăre de zăpadă.
• Prezentare =arbust ce crește în flora spontană,
dar poate fi și cultivat, ca plantă ornamentală.
Călinul are o înălţime medie de 2-3 metri, rareori
ajungând până la 5 metri. Frunzele au mai mulţi
lobi, maximum cinci. Florile sunt grupate, având
culoarea albă. Înflorește la sfârșitul primăverii și
la începutul verii. Fructele, dispuse în ciorchini,
au culoarea roșie și sunt pline de suc, nefiind
comestibile.
• Călinul crește prin păduri, liziere, tufărișuri. În
parcuri, este prezent sub forma unor tufișuri
ornamentale, cunoscute sub numele de bulgăre
de zăpadă (boule de neige).
• Pentru uz medicinal se recoltează coaja.
• Substanţe active : o substanţă specifică
importantă – viburnina, salicilină, tanin, acizi,
rășini.
• Acțiune: diuretic, astringent, sedativ.
Cătina albă : Hippophae rhamnoides.

• Denumiri populare: cătină, cătină cenușie,


cătină de râu, tufișul de nisip.
• Prezentare. Se cunosc două varietăţi – cătina
albă și cătina roșie. Important =este fructul
cătinii albe. Arbustul de cătină albă are frunze
alungite, cenușii-argintii – strălucitoare pe faţă,
mate pe spate, înflorește în martie-aprilie.
Florile sunt mici și galbene, iar fructul are o
pronunţată tentă de portocaliu. Cătina albă
crește în flora spontană, în zone mai pietroase
și apropiate de ape, aria de răspândire fiind
întreaga suprafaţă a ţării.
• Substanţe active. Fructul de cătină este
socotit o polivitamină naturală, remarcându-se
vitaminele B1, B2, C, PP. Alte substanţe: acid
folic, acid nicotinic, inozitol, uleiuri.
• Întrebuinţări: avitaminoză, reumatism,
urticarie și deranjamente intestinale.
ARMURARIU (Silybum marianum/ Carduus marianus)
• Planta creste sub forma de tufe -2 metri -,
prefera solurile mai puțin nisipoase, mai ales
terenuri pietroase.
• In scop terapeutic se utilizeaza fructele
(Carduui mariani fructus).
• Compozitie chimica: similarina (de fapt 4-
flavanolol lignani: silibina, silidianina,
silimanina si silandrina); aminoacizi (l-
cisteina, glicina, acidul lglutamic, acidul d-l-2-
amino-butiric, d-l-leucina, tiramina); lipide;
acidul Acțiune: Hepatoprotectoare, de
reconstructie a celulei hepatice, in hepatitele
virale tip A, B, C, reglarea digestiei, creșterea
tensiunii arteriale; puternic efect antitoxic,
• Alte utilizări : Medicina veterinara: uz intern:
tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor,
afecțiunilor renale, diareelor.
• Cosmetica: pentru tonifierea tenului si
prevenirea căderii pleoapelor; efect
antiseptic.
Agrișul: Ribes uva-crispa sau Ribes grossularia
• Denumire populară: pomușoare.
• Prezentare. Agrișul este un arbust cu o înălţime, la
maturitate, cuprinsă între 60 și 150 cm. Ramurile
sale sunt spinoase, iar frunzele, păroase, au formă
lobată. Florile, de culoare verzuie sau roșcată, de
mici dimensiuni, apar la baza frunzelor în lunile
aprilie și mai. Fructele, cunoscute sub numele de
agrișe, sunt comestibile, gustul fiind dulce-acrișor.
Reduse ca dimensiune, agrișele au formă ovoidală
sau chiar sferică. Culoarea lor poate fi verzuie,
gălbuie sau chiar roșiatică. Recoltarea agrișelor se
face pe tot parcursul verii. Agrișul crește în zona
montană și subalpină, prin tufărișuri și păduri.
• Substanţe active : vitaminele A, B1, B2, C și P,
calciu, potasiu, sodiu, fosfor, acizi – mai ales acidul
citric, dar și acidul malic sau tartric, pectine.
Întrebuinţări: laxative și depurative. Au efecte -
suferinţele reumatice, în gută, în afecţiunile
cardiace, regulator al activităţii digestive și hepatice
Alunul: Corylus avellana
• Prezentare. Alunul este un arbust din familia
betulacee. Poate crește până la 5 metri înălţime,
frunzele, aproape ovale, au un peţiol de unu-doi
centimetri. Fructele, adică alunele, seamănă
întrucâtva cu ghinda sau chiar cu jirul și se
grupează câte două – patru la un loc. Alunul
înflorește devreme, în martie.
• Crește prin pădurile de fag, de ulm, de stejar, în
amestec cu arborii de bază sau la margine, sub
formă de tufișuri. Poate fi întâlnit și pe pajiști. Aria
de răspândire – de la câmpie până la munte,
frecvent în zona dealurilor. Substanţe active :
azotaţi, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier,
cupru, vitaminele A și B, materii grase.
• Întrebuinţări. Alunele -împotriva anemiei
hemolitice; extractul de frunze și coji sau de ramuri
tinere -în periflebite. Cu proprietăţi astringente,
florile de alun pot fi utilizate în prepararea
ceaiurilor sudorifice.
Afinul : Vaccinium myrtillus
• Denumiri populare: pomușoare, coacăze,
afine, afine de munte.
• Prezentare. =arbust bogat ramificat, scund,
înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele
sunt oval-alungite, iar florile au culoarea roz-
palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele
sunt de culoare neagră, sau ceva mai deschis
– spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-
metalizat.
• Afinul crește pe munte, de la circa 800 de
metri în sus, până spre golurile alpine.
• Substanţe active care se găsesc în fructele,
dar mai ales în frunzele de afin: tanin, mirtilină,
neomirtilină. Fructele conţin pectine, zaharuri,
provitamina A, acizi, vitamina C.
• Întrebuinţări. –frunzele si fructele. acţiune
bacteriostatică, astringentă și contribuie la
reducerea zahărului din sânge (diabet). =un
activ agent antidiareic, diuretic, dezinfectant
intern, antihemoragic.
Coacăzul negru : Ribes nigrum
• Denumire populară: pomușor.
• Prezentare. =înălţime de până la 2 metri.
Tulpina este dreaptă și puternic ramificată.
Inflorescenţa grupează 5 -10 flori verzi-
gălbui la exterior și roșiatice în profunzime.
Coacăzul negru înflorește în aprilie-mai, iar
fructele – niște boabe negre cu puncte
galbene – se culeg în a doua parte a verii.
• Substanţe active : vitamina C , potasiu,
magneziu, calciu, pectină, emulsină.
• Întrebuinţări. Coacăzul negru este folosit
în tratarea unor boli cronice-reumatismul,
artrita, guta, afecţiunile ficatului, dar și în
tratamente menite să revigoreze întregul
organism în caz de oboseală mare, de
epuizare nervoasă.
Dudul: Morus alba / Morus nigra.

• Denumiri populare: agud,


frăgar.
• Prezentare. =arbore
puternic, cu o înălţime de
până la 15 metri. Are frunze
mari, lobate, fiind utilizate în
hrănirea viermilor de
mătase.
• Substanţe active :
glucozide, carbonat de
calciu, adenină, tanin, beta-
caroten.
• Acțiuni: este astringentă și
alcalinizantă.
Lemnul dulce: Glycyrrhiza glabra

• Denumire populară: iarbă dulce, iarbă


tare, rădăcină dulce, firuţă.
• Prezentare. =tufe, fiind o plantă perenă, cu
o înălţime de până la 1,50 metri. Frunzele
sunt dispuse perechi în jurul tulpinii, iar
florile, de culoare albastru-violet, au
dimensiuni reduse. Fructele au o
conformaţie de spin și au pe ele perișori.
• Substanţe active : zaharuri, manitol,
vitamine din grupa B, acid glabric, acid
glicirhizinic, glicirizină, amidon dulce (circa
30%), ulei rășinos (15%). Întrebuinţări:
laxative, expectorante, antiinflamatoare,
diuretice, sedative, fluidifiante.
Măceșul: Rosa canina
• Denumiri populare: trandafir sălbatic, cacadâr,
răsură, rug sălbatic.
• Prezentare. =arbust 2-3 m. =tufe ale căror ramuri
sunt groase, lemnoase și pline de ghimpi.
Frunzele măceșului sunt aproape rotunde,
zimţate, cu peţiol subţire, dar foarte rezistent.
Florile au culori diferite fiind, de obicei, roz, rareori
roșii sau albe. Floarea de măceș se aseamănă
foarte mult cu cea a trandafirului. Diferenţa constă
în faptul că floarea de măceș are doar un singur
rând de petale. Măceșul înflorește în lunile mai și
iunie. Fructul măceșului este un receptacul de
culoare roșie, ce conţine seminţele. Pentru uz
medicinal se recoltează fructele și petalele de flori.
Fructele de măceș se culeg în perioada în care
devin portocalii
• Substanţe active : vitamine (B1, B2, P, și mai
ales C), zaharuri, acid citric, acid malic, pectine,
ulei gras volatil, lecitină, vanilină.
• Întrebuinţări. =acţiune tonică, vasodilatatoare,
diuretică, antiinflamatoare, antihelmintică.
Stimulează activitatea ficatului și a bilei.
Murul: Rubus fructicosus.
• Denumiri populare: rug de mure,
mur sălbatic, mure.
• Prezentare. =arbust cu tulpină lungă,
subţire și spinoasă, agăţătoare, dar
de cele mai multe ori târâtoare. Se
întâlnește în flora spontană, dar se și
cultivă pentru fructele sale
comestibile, de culoare neagră.
Frunzele sunt palmat-compuse. Murul
înflorește toată vara. Florile sunt albe
sau roz.
• Substanţe active : vitamina C,
pectine, tanin, salicilat de metil, acizi
(malic, succinic, oxalic), ulei volatil.
• Acțiune: astringent , antidiareice și
bactericide.
Zmeurul : Rubus idaeus.

• Denumire populară: mălină.


• Prezentare =arbust ghimpos, cca.2
metri. Ramurile zmeurului sunt subţiri
și pline de ghimpi. Frunzele sunt
aproape albe (argintii) pe faţa
inferioară și verde-deschis pe faţa
superioară. Florile au culoare albă și
se adună în inflorescenţe bogate.
Zmeurul înflorește din luna mai și
până în luna august. Fructele au
culoare roșie, fiind gustoase și
aromate.
• Substanţe active : tanin, fragarină,
vitamina C, acizi, flavone.
• Întrebuinţări. Preparatele obţinute
din zmeur au efecte diuretice,
laxative, depurative, astringente
• Plante cultivate în alte scopuri care pot fi valorificate ca si
plante medicinale
Floarea-soarelui: Helianthus annus.
• Denumiri populare: răsărită, sora soarelui.
• Prezentare=o plantă erbacee, anuală, originară din
America de Nord, fiind introdusă în Europa în secolul al
XVI-lea. Tulpina de floarea-soarelui este cilindrică, ușor
muchiată, păroasă, umplută cu o măduvă buretoasă.
Frunzele sunt
mari, alterne, oval-cordate, păroase. Inflorescenţa este un
capitul cu un diametru de circa 25 cm, florile fiind galbene.
• În România, floarea-soarelui se cultivă pe suprafeţe mari.
Uleiul extras din seminţele conţin între 28 și 48% substanţe
grase
• Substanţe active : petalele de flori conţin glucozidă,
rășină, betaină, acizi, cvercetină; seminţele de floarea-
soarelui -lecitină, protide, glucide, gliceride, carotenoide,
fitosteroli, vitamina E.
• Întrebuinţări. Petalele de floarea-soarelui , frunzele și
tulpinile tinere- combaterea febrei, a frigurilor și a bolilor de
splină, afecţiunilor căilor respiratorii. Uleiul de floarea-
soarelui- arterioscleroze, în hipertensiune, în tratarea
vezicii biliare, în stări febrile, în afecţiuni pulmonare,buna
funcţionare a tractului gastro-intestinal
Grâul: Triticum aestivum (vulgare, sativum)

• Prezentare. Erbacee anuală, cu tulpina


dreaptă, cu noduri la anumite distanţe,
goală pe dinăuntru. Frunzele sunt
lanceolate. Inflorescenţa grâului -spic, iar
fructul este bobul de grâu (cariopsă).
• Substanţe active : amidon, gluten, un
foarte mare număr de microelemente și
vitamine, protide, fermenţi, enzime.
Vitaminele A și B se găsesc în cantităţi
semnificative.
• Întrebuințări:hipovitaminozele, diareea,
dizenteria, stările febrile.
• germenii de grâu conţin săruri minerale,
microelemente, vitaminele A, B1, B2, E, PP,
ulei.
Mărarul : Anethum graveolens Leușteanul : Levisticum officinale.

• Prezentare. =plantă
cultivată/spontană, face parte din • Prezentare. = plantă perenă
familia umbelifere. Este o plantă .Leușteanul are un rizom gros și o
anuală. Tulpina poate avea o tulpină aeriană dreaptă și ramificată.
înălţime de până la 1,20 metri.
Este ramificată, iar florile, aflate în Frunzele au formă de elipsă, fiind
vârful ramurilor, sunt adunate sub crestate și consistente; uneori au formă
formă de umbelă. Au culoare rombică.
galbenă. Mărarul înflorește în iulie • Medicinal - întreaga plantă, importante
și august. Frunzele sunt mici,
ramificate, ascuţite. fiind însă,rizomul, frunzele și seminţele.
• Substanţe active : esenţă, • Substanţe active : uleiuri eterice,
carvonă. terpinol, vitamine, acizi organici, săruri
• Întrebuinţări. Mărarul are calităţi ce minerale.
revitalizează întregul organism, de • Întrebuinţări. diuretic, expectorant,
la respiraţie și funcţionarea
carminativ, sedativ, regulator al tractului
sistemului digestiv până la
circulaţia sângelui. intestinal.
Ardeiul iute: Capsicum annuum.

• Prezentare. =plantă anuală,


talie redusă., florile =mici și
numeroase, sunt grupate și au
culoarea albă, roșie, galbenă
sau violetă. În mod obișnuit, în
culturile mari, ardeiul înflorește
din iunie și până în septembrie.
• Substanţe active: vitamina C în
cantitate foarte mare, enzime,
precum și vitaminele A, B1, B2.,
capsaicină.
• Întrebuinţări: regleaza digestia;
în dureri reumatice, în afecţiuni
musculare, antiinflamator și
antiseptic.
Bobul : Vicia faba.
• Denumire populară: fasole mare.
• Prezentare. Bobul este o erbacee anuală, tulpina
poate ajunge la o înălţime de 1,20 metri, fiind
muchiată, goală pe dinăuntru și foarte suculentă în
perioada de maximă vegetaţie. Frunzele bobului sunt
penat-compuse și arată foarte frumos. Florile bobului
sunt albe, roz, chiar violete. Bobul înflorește în lunile
iunie și iulie, fructul fiind sub formă unor păstăi mari,
cu coajă groasă. Seminţele au de două sau trei ori
dimensiunea unui bob de fasole, sunt ovale și ușor
turtite și sunt excelente ca preparate alimentare.
• Substanţe active : săruri minerale (pe bază de
calciu, fier, natriu, magneziu, potasiu), protide,
glucide, vitamine. În bob se găsesc proteine (în
proporţie de 25%), hidraţi de carbon (50% – din care
zahărul 10%, celuloza 7,5%), substanţe grase
(1,5%), vitaminele A, B. C.
• Întrebuinţări: diuretic, sedativ, tonic.
Broccoli : Brassica oleracea, var. botrytis.
• Denumire populară: conopida
broccoli.
• Prezentare. =inflorescenţă verde,
galbenă sau violetă, neexistând
deosebiri în ceea ce privește
conţinutul și consistenţa.
• Substanţe active: conţinut mare de
vitamina C, vitamina K, beta-
caroten, săruri minerale, celuloză,
glucide, sulforafan și indol-carbinol
• Întrebuinţări. Preparatele din
broccoli sunt recomandate în
avitaminoze, anemii, deranjamente
digestive, în prevenirea cancerului
pe tractul gastro-intestinal, în
osteoporoză, în combaterea
hemoragiilor.
Dovleacul : Cucurbita pepo.
• Denumire populară: bostan.
• Prezentare. Dovleacul este o plantă anuală ,
tulpină lungă de cinci-șase metri, sub formă de
vrej. Frunzele sunt mari, ușor reniforme,
păroase, cu un diametru de circa 15 cm la
maturitate, întreaga plantă este dotată cu peri
tari. Florile sunt, aproape întotdeauna, galbene
și încărcate de polen.
• Dovleacul turcesc se recunoaște ușor, având
coaja gri, spre deosebire de dovleacul comun
care are coaja galbenă atunci când este copt.
• Substanţe active: săruri minerale, vitamina A,
enzime, hidraţi de carbon. Seminţele sunt
bogate în uleiuri (circa 33%), lecitină, enzime,
protide, fitosterine.
• Întrebuinţări. -proprietăţi diuretice, laxative și
chiar sedative. Seminţele au calităţi vermifuge,
laxative, diuretice, sedative, antiinfecţioase.
Cartoful: Solanum tuberosum.
• Denumiri populare: baraboi, barabulă.
• Prezentare. – o plantă erbacee anuală, are o tulpină
care se îngroașă sub formă de tuberculi și rădăcini.
Tulpina aeriană este muchiată și suculentă. Florile
cartofului sunt albe sau violete.
• Substanţe active: amidon, săruri minerale diverse (pe
bază de calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru,
potasiu), protide, lipide, vitaminele din grupul B (B1,
B2, B6), vitaminele A și C, acid folic, acid citric, acid
malic.
• Întrebuinţări. Preparatele din cartofi combat aciditatea
gastrică, precum și iritaţiile interne și ulcerele gastrice
și duodenale.
• !!! Cartofii dulci, = batat (Ipomoea batatas), precum și
topinamburul sau napul porcesc (Helianthus
tuberosus) au proprietăţi asemănătoare cu ale
cartofului.
Castravetele : Cucumis sativus.
• Prezentare. -tulpini târâtoare-agăţătoare,
acoperite cu peri aspri. Frunzele sunt mari, ușor
cordiforme, dar cu vârful ascuţit. Florile sunt
galbene.
• Substanţe active: vitaminele A, B și C, săruri
de calciu, fier, fosfor, potasiu, azotaţi, caroten,
mucilagii, sulf, siliciu.
• Întrebuinţări. =proprietăţi depurative, agent de
curăţire, de detoxifiere.
Năutul : Cicer arietinum

• Prezentare. Tulpina năutului poate


ajunge, în perioada de maximă
vegetaţie, până la 60 cm înălţime.
Frunzele sunt formate din mai multe
perechi de foliole – maximum șase,
plus una terminală. Florile năutului au
culoare liliachie, rareori albă. Fructele
au formă de păstăi, acestea conţinând
una sau două seminţe.
• Substanţe active: săruri minerale,
vitaminele B și C, lipide, amidon,
zaharuri, oxid de fier, arsenic.
• Întrebuinţări. provoacă diureză,
=antiseptic al căilor urinare, acțiune
stomahice, vermifuge. Datorită acestor
calităţi, seminţele de năut sunt folosite
în tratarea afecţiunilor renale și
hepatice, precum și în cazul răcelilor,
în nevralgii, în astenii.
Reventul : Rheum officinale; Rheum palmatum.
• Denumire populară: rubarbă, rabarbură.
• Prezentare. Își are originea în Asia, fiind întâlnit în flora
spontană din nordul Chinei. În România, reventul apare
numai sub formă cultivată. Este o erbacee perenă ce
aparţine de familia poligonacee, putând fi recoltată din
primăvară și până în toamnă. Reventul are un rizom
bogat, precum și o ramificaţie de rădăcini consistente,
dezvoltate. Frunzele de revent au dimensiuni
impunătoare, cele bazale având chiar și un metru
lungime.. Tulpina este cilindrică, goală pe dinăuntru, iar
florile, care apar la începutul verii, în luna iunie, formează
un panicul și au culoarea purpurie. Fructul de revent este
o nuculă.
• Substanţe active : cantităţi semnificative de zahăr,
vitamine, acizi organici, precum și o substanţă specifică
numită reină. Reventul conţine vitaminele B1, B2 și C,
microelemente, proteine, acid malic, lactic, citric, oxalic,
ulei volatil, tanin. În rădăcină se găsesc compuși
antrachinonici (acid crizofanic, crizofaneină, emodină,
fiscion, reocrisină), aceștia fiind principalul agent laxativ.
• Întrebuinţări: laxativ și purgativ. !!!! Rizomii și rădăcinile se
recoltează îndeosebi de la plantele care au trecut de șase
ani..
Ceapa: Allium cepa.
• Prezentare. Este o plantă bienală, cu o
tulpină dreaptă și un bulb,
binecunoscutul bulb pe care-l folosim în
bucătărie, la gătit. Florile de ceapă sunt
mici, albe-gălbui, dispuse grupat, cu
miros specific, apăsător. Ceapa
înflorește în lunile iulie și august. Fructul
este o capsulă, în care se găsesc
seminţele de culoare neagră.
• Substanţe active. Ceapa conţine
enzime, vitaminele A, B1, B2 și C,
minerale esenţiale, precum și disulfură
de alil și propil, grăsimi, zaharuri.
• Întrebuinţări. -proprietăţi
antiinfecţioase, diuretic puternic
Bibliografie

• http://www.pfaf.org/user/Default.aspx
• http://www.plante-medicinale.ro/pm/fisa_planta.php
• Leon Sorin Muntean, Tratat de plante medicinale cultivate şi
spontane, Editura: Risoprint, 2007
• http://apps.who.int/medicinedocs/documents/s14213e/s14213e.pdf
• http://www.who.int/medicines/areas/traditional/SelectMonoVol4.pdf
• http://etnobotanica.us/wp-content/uploads/2011/12/Plant-Monograph-
Book-4.2013.pdf
PLANTE MEDICINALE
Reglementari
Legea nr. 491/2003
• cadrul general privind producţia, procesarea şi organizarea pieţei plantelor
medicinale, aromatice şi produselor stupului, relaţiile dintre producători, procesatori
şi comercianţi.
a) producţia = obţinerea prin cultivare sau recoltare din flora spontană a plantelor
medicinale şi aromatice;
b) prelucrarea = condiţionarea plantelor medicinale şi aromatice în: ceaiuri,
condimente naturale, precum şi în materii prime pentru procesare;
c) procesarea = transformarea materiilor prime obţinute prin prelucrare în produse
care se comercializează: medicamente, cosmetice, suplimente nutritive şi dietetice,
aditivi alimentari de aromatizare;
d) producătorul = persoana fizică sau juridică ce cultivă plante medicinale şi
aromatice;
e) culegătorul = persoana fizică (PF) sau juridică (PJ) ce recoltează din flora
spontană plante medicinale şi aromatice;
f) procesatorul = PF/PJ ce prelucrează plantele medicinale şi aromatice pentru a
obţine produse finite, în vederea comercializării;
g) plantele medicinale şi aromatice =plantele din catalogul şi nomenclatorul naţional
al plantelor medicinale şi aromatice din cultura şi flora spontană sau din catalogul
oficial comunitar ori al unui stat membru al Uniunii Europene;
se au în vedere prevederile:
Ghidului de bună practică
Pentru plantele medicinale şi norme tehnice de pentru cultivarea plantelor
aromatice care se medicinale şi aromatice,
comercializează în stare producere şi Ghidului de bună practică
proaspătă şi procesată comercializare pentru recoltarea plantelor
medicinale şi aromatice din
flora spontană
Legea 95/2006, modif
• Art. 695 pct. 1:
30. medicament din plante medicinale cu utilizare tradiţională - orice
medicament din plante care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 714 alin (1);
31. medicament din plante - orice medicament conţinând ca substanţe active
exclusiv una sau mai multe substanţe vegetale sau preparate din plante ori o
combinaţie între una sau mai multe astfel de substanţe vegetale ori preparate din
plante;
32. substanţe vegetale - plante, părţi din plante, alge, fungi, licheni întregi,
fragmentaţi sau tăiaţi, într-o formă neprocesată, de obicei uscaţi, dar uneori
proaspeţi; anumite exudate ce nu au fost supuse unui tratament specific sunt, de
asemenea, considerate a fi substanţe vegetale; substanţele vegetale sunt definite
precis prin partea din plantă care este utilizată şi prin denumirea botanică în
sistemul binominal (gen, specie, varietate şi autor);
33. preparate din plante - preparate obţinute prin supunerea substanţelor din
plante la tratamente precum extracţia, distilarea, presarea, fracţionarea,
purificarea, concentrarea sau fermentarea; acestea includ substanţe din plante
concasate sau pulverizate, tincturi, extracte, uleiuri esenţiale, sucuri obţinute prin
presare sau exudate procesate;
Procedura 2014- notificarea produselor finite pe bază de plante medicinale, aromatice şi
produse ale stupului care se notifică de către operatorii din domeniu şi se încadrează ca
suplimente alimentare, produse de uz intern sau extern, exclusiv produsele cosmetice

1. notificare - înştiinţarea scrisă privind intenţia operatorului de punere pe piaţă a unui


produs pe bază de plante medicinale, aromatice şi produse ale stupului, prin
înregistrarea cererii de notificare;
2. aviz/certificat de notificare - document eliberat de SNPMAPS care atestă faptul
că suplimentul alimentar/produsul de uz extern poate fi comercializat pe piaţa din
România;
3. mostra de produs - eşantion din produsul finit ce a fost propus pentru notificare şi
care urmează a fi comercializat ca supliment alimentar sau produs de uz extern;
4. operator din domeniu - operatorul economic, producătorul, importatorul sau
distribuitorul, denumit în continuare operator, care introduce pe piaţa din România în
vederea comercializării, în condiţiile legii, suplimente alimentare sau produse de uz
extern, în baza avizului/certificatului de notificare eliberat de SNPMAPS;
5. arbitrare - analizarea de către Comitetul tehnic al plantelor medicinale şi aromatice
şi al produselor stupului, denumit în continuare Comitet, a disputelor dintre operatori şi
SNPMAPS asupra unor probleme tehnice şi/sau ştiinţifice legate de activitatea de
notificare sau gestionare a propunerilor de menţiuni de sănătate.
IV. Descrierea procedurii de notificare

1. Procedura =o succesiune de operaţii efectuate în cadrul Compartimentului


de notificare al SNPMAPS, care au drept rezultat final eliberarea
avizului/certificatului de notificare ca document obligatoriu pentru punerea pe
piaţă a produselor încadrate în categoria suplimentelor alimentare sau a
produselor de uz extern.
Activitatea de notificare implică analizarea documentelor dosarului de notificare
depus de către operator în vederea verificării:
a) conformităţii acestora cu legislaţia comunitară şi naţională aplicabilă;
b) concordanţei dintre documente şi mostra de produs;
c) acurateţei textelor propuse pentru prezentarea şi promovarea produselor
(etichetă, prospect, materiale publicitare).

2. Operatorul care solicită avizul/certificatul de notificare are obligaţia de a


întocmi dosarul de notificare al produsului finit pe care intenţionează să îl
introducă pe piaţă.
3. Depunerea şi înregistrarea dosarului de notificare
- Operatorul are obligaţia să păstreze o copie a dosarului depus la SNPMAPS pentru a fi
prezentată organelor abilitate de control, la solicitarea acestora.
-Depunerea dosarului de notificare = personal de către operator sau de reprezentantul
împuternicit al acestuia, la sediul SNPMAPS. În mod excepţional, motivat de situaţii
speciale, se acceptă ca dosarul de notificare să fie transmis prin curierat.
- Fiecărui dosar de notificare i se alocă un număr unic, precedat de o serie
- Informaţiile care figurează în dosarul de notificare au caracter confidenţial şi sunt
accesibile doar SNPMAPS şi operatorului.

4. Evaluarea dosarului de notificare


Evaluarea propriu-zisă a dosarului presupune verificarea complexă a produsului, prin
studierea documentelor referitoare la acesta:
* Evaluarea dosarului de notificare se realizează într-un interval de maximum 10 zile -
30 de zile calendaristice pentru diferite produse. Termenul curge din momentul în care
operatorul a achitat taxa de analizare a dosarului de notificare.
5. Întocmirea adresei constatatoare şi remiterea acesteia operatorului
6. Reevaluarea dosarelor de notificare -Termenul de eliberare a avizului/certificatului
de notificare se prelungeşte până la completarea integrală a dosarului, dar nu mai mult
de 6 luni de la înregistrarea dosarului de notificare.
7. Arbitrarea problemelor ştiinţifice şi tehnice apărute în cadrul activităţii de
notificare
8. Redactarea avizului/certificatului de notificare
* =constă în înscrierea, pe suport hârtie, a elementelor esenţiale care caracterizează
produsul. Varianta electronică a documentului este păstrată în baza de date a
SNPMAPS.
* Fiecare aviz/certificat de notificare =în două exemplare, ambele cu valoare de
original.
* Avizul/Certificatul de notificare se redactează pe o singură faţă a colii de hârtie, prin
adaptarea fontului sau a mărimii literelor. Excepţional, în cazul unor formule
supradimensionate sau al unor produse care se prezintă sub formă de pachete/kituri, se
poate redacta şi pe ambele feţe, cu indicarea nr pag. şi a nr. total de pag. ale
documentului.
* Avizul/Certificatul de notificare se semnează de persoana care a întocmit documentul,
de şeful Compartimentului de notificări şi de şeful SNPMAPS si va conţine ştampila
SNPMAPS şi elementul de securitate, respectiv timbrul sec cu sigla SNPMAPS.
9. Eliberarea avizului/certificatului de notificare
= înmânat reprezentantului autorizat al operatorului care l-a solicitat.
= valabil atât timp cât nu se modifică compoziţia şi calitatea produsului.
!!! În cazul apariţiei de noi reglementări referitoare la comercializarea produselor
notificate, operatorul are obligaţia de a se prezenta la SNPMAPS şi a se supune
noilor cerinţe legislative.
= înregistrat în Registrul de corespondenţă al SNPMAPS.
- nu este transmisibil şi conferă dreptul exclusiv al operatorului care l-a obţinut de
a comercializa produsul pe teritoriul României.

10. Înscrierea certificatelor/avizelor de notificare eliberate în Registrul unic


Actualizarea Registrului unic şi a informaţiilor de interes public privind produsele
notificate se face lunar pe site-ul www.bioresurse.ro

11. Raportarea către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale


V. Actualizarea informaţiilor de pe etichetele şi materialele de prezentare şi
promovare a produselor notificate
1. Deţinătorul avizului/certificatului de notificare are obligaţia actualizării informaţiilor
înscrise pe eticheta şi prospectul suplimentelor alimentare şi a produselor de uz extern
notificate, în cazul modificării cerinţelor legislative comunitare şi naţionale.
2. Dosarul de actualizare a etichetei şi prospectului înaintat SNPMAPS va cuprinde:
Cererea de solicitare a evaluării documentelor (anexa nr. I.4), datată, semnată şi
ştampilată, eticheta/prospectul/materialul promoţional iniţial, aprobate cu ocazia eliberării
avizului/certificatului de notificare, propunerea nouă de etichetă/prospect, copie de pe
avizul/certificatul de notificare, lista de ingrediente.
3. Analiza dosarului se realizează în maximum 30 de zile de la depunere şi se
finalizează printr-o adresă oficială, transmisă personal sau prin poşta electronică, prin
care operatorului i se aduc la cunoştinţă observaţiile/recomandările, când este cazul, sau
aprobarea modificărilor propuse, când acestea corespund cerinţelor legale.
VI. Eliberarea anexelor la avizul/certificatul de notificare (actele adiţionale)
* Situaţiile care necesită actualizarea documentelor de notificare, fără a impune însă
renotificarea produsului, sunt: modificarea formei de comercializare, de ambalare,
schimbarea denumirii deţinătorului avizului/certificatului de notificare, schimbarea
denumirii produsului fără modificarea compoziţiei acestuia, cedarea dreptului de
proprietate asupra produsului de către deţinătorul notificării şi altele similare.
* Eliberarea anexelor la avizul/certificatul de notificare se face în maximum 10 zile
calendaristice.
VII. Eliberarea duplicatelor la avizul/certificatul de notificare
1. La solicitarea scrisă a deţinătorului notificării prin depunerea cererii (anexa nr.
I.5), SNPMAPS eliberează, în termen de maximum 10 zile calendaristice, duplicatul
solicitat, care prezintă următoarele particularităţi:
a) menţiunea "duplicat";
b) elementele de identificare şi siguranţă (ştampile, sigle, semnături, timbru sec)
specifice momentului la care s-a formulat solicitarea.
2. Redactarea duplicatelor se face în condiţiile prevăzute la pct. IV.8.
VIII. Eliberarea certificatului de liberă vânzare (Free Sale Certificate)
= documentul care serveşte la înregistrarea pe pieţe terţe a produselor notificate la
SNPMAPS.
= Certificatul se eliberează pentru o singură piaţă externă şi poate fi comun mai
multor produse notificate.
= Documentul se redactează în limba engleză (anexa nr. I.6), în două exemplare,
ambele cu valoare de original, cu respectarea condiţiilor prevăzute la pct. IV.8.
= Înmânarea certificatului de liberă vânzare (Free Sale Certificate) se face personal
reprezentantului autorizat al operatorului, după înregistrarea în Registrul de
corespondenţă al SNPMAPS cu confirmarea (semnătură, dată) pe exemplarul rămas
la SNPMAPS.
IX. Tarifele serviciilor prestate de SNPMAPS = afişate pe site-ul
www.bioresurse.ro
Notificarea suplimentelor alimentare
Suplimentele alimentare=produse care se administrează pe cale orală cu scopul de
a suplimenta regimul alimentar; =surse concentrate de nutrimente/alte substanţe cu
efect nutriţional sau fiziologic, care se comercializează sub formă predozată,
destinate să fie consumate în cantităţi mici, unitare, măsurate.
Suplimentele alimentare se prezintă:

Suplimentele alimentare se livrează consumatorului final numai ambalate.


În categoria suplimentelor alimentare sunt incluse:

a) plante medicinale şi aromatice utilizate ca atare, prelucrate primar sau


procesate;
b) extracte vegetale şi animale şi alte produse de origine vegetală şi animală
procesate;
c) amestecuri de extracte vegetale şi animale, amestecuri ale acestora cu
vitamine şi/sau minerale, inclusiv amestecuri de vitamine şi/sau minerale cu plante
medicinale şi aromatice, produse de origine animală, microorganisme, aminoacizi,
grăsimi de origine vegetală şi animală şi alte nutrimente;
d) produse apicole: polen, păstură, lăptişor de matcă, propolis, extracte de larve
de albine/trântori şi alte produse apicole, amestecuri de produse apicole şi/sau
amestecuri de produse apicole cu plante medicinale şi aromatice şi/sau alte
produse de origine animală şi/sau uleiuri esenţiale, vitamine, minerale şi alţi
nutrienţi;
e) alte produse dovedite ştiinţific a fi suplimente alimentare (necuprinse în
Ordinul nr. 1.228/2005/244/63/2006 si nr. 244/401/2005).

Intrarea pe piaţă a suplimentelor alimentare se face în urma notificării şi obţinerii


avizului/certificatului de notificare.
Dosar de notificare pentru suplimentele alimentare
1. Cererea de notificare
2. Certificatul de înmatriculare a operatorului economic la registrul comerţului
(copie)
3. Declaraţie-angajament
4. Fişa de prezentare a produsului
5. Specificaţia tehnică a produsului finit/standard de firmă/standard de produs
(pentru producătorii români) sau un document similar (Technical data sheet,
Finished product specification), pentru importatori/distribuitori
6. Schema fluxului tehnologic
7. Lista de ingrediente (cantitativ şi/sau procentual)
8. Fişa tehnică pentru plantele autohtone folosite ca materii prime şi/sau informaţii
bibliografice relevante în cazul speciilor ce aparţin florei altor ţări
9. Documente care atestă calitatea şi siguranţa ingredientelor şi ale produsului finit
(analize fizico-chimice şi microbiologice; certificat de conformitate din ţara de origine
a produsului, din care să rezulte că produsul este propriu consumului uman;
certificat de liberă vânzare şi alte documente similare pentru produsele din import)
10. Documente care atestă utilizarea ambalajelor care intră în contact intim cu
produsul în scop alimentar şi/sau farmaceutic
11. Eticheta - macheta în limba română, obligatoriu ştampilată şi semnată;
eticheta va cuprinde informaţiile ce trebuie furnizate obligatoriu
consumatorului
12. Declaraţia privind depăşirea DZR% - în cazul în care suplimentul
alimentar conţine vitamine şi/sau substanţe minerale reglementate restrictiv
la nivel naţional sau UE
13. Prospect în limba română, obligatoriu dacă se face trimitere la el în
eticheta şi/sau este introdus în ambalajul secundar
14. Mostra de produs, care reprezintă produsul original, fără aplicarea
etichetei în limba română la produsele importate; în cazul suspiciunilor
(autosesizare SNPMAPS, alerte, sesizări din partea altor autorităţi) se vor
efectua, în laboratoare acreditate, analize privind calitatea şi siguranţa
produsului finit înainte de introducerea pe piaţă a acestuia. Operatorul are
obligaţia să prezinte buletine de analize/rapoarte de testare sau să suporte
costurile analizelor suplimentare solicitate (de către SNPMAPS).
FIŞA TEHNICĂ
Producător/Notificator . . . . . . . . . . Adresa . . . . . . . . . . Tel./Fax . . . . . . . . .
. Declară că planta: Denumire populară: . . . . . . . . . . Denumire ştiinţifică: .
. . . . . . . . . corespunde următoarei specificaţii:
Loc de recoltare (zona): . . . . . . . . . . Provenienţă: plantă de cultură plantă din
flora spontană
Partea utilizată a plantei: rădăcina scoarţa răşina fructul frunzele floarea
inflorescenţa planta întreagă partea aeriană a plantei sămânţa talul mugurii
Mod de recoltare: mecanic manual
Perioada de recoltare: . . . . . . . . . .
Tratamente chimice aplicate înainte de recoltare: da nu
Tratamente chimice aplicate după de recoltare: da nu Metoda de uscare (durata,
temperatura. . .): . . . . . . . . . .
Depozitare: . . . . . . . . . .
Procesare în timpul depozitării: da nu dacă da, specificaţi . . . . . . . . . .
Declar pe propria răspundere că datele menţionate în specificaţia de mai sus
corespund cu realitatea.
Data . . . . . . . . . .
Semnătura . . . . . . . . . .
DECLARAŢIE-ANGAJAMENT
Subscrisa, .. . ., societate comercială cu sediul în . . . . . . ., adresa . . .., J .., CUI .., reprezentată prin
director general/administrator/împuternicit legal .. ., în conformitate cu prevederile Ordinului … nr.
244/401/2005 si…1.228/2005/244/63/2006 declarăm următoarele:
1. Produsul .. . . . este un supliment alimentar ce încorporează preparate de origine minerală şi vegetală
care:
- nu sunt toxice sau dăunătoare pentru sănătatea umană;
- respectă regulile de fabricaţie şi de punere pe piaţă pentru suplimente alimentare şi produse din plante
medicinale şi alte ingrediente biologic active, valabile în ţara de origine şi în U. E.;
- respectă legislaţia românească privind prelucrarea, procesarea şi comercializarea suplimentelor
alimentare, precum şi pe cele privind siguranţa alimentelor.
2. Ambalajul în care este comercializat produsul este conform standardelor europene şi româneşti
privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare sau similare destinate consumului uman.
3. Ne angajăm să procedăm la analize frecvente şi în momente variabile şi să punem permanent
rezultatele la dispoziţia organelor abilitate.
4. Ne angajăm să respectăm recomandările Serviciului Naţional pentru Plante Medicinale, Aromatice şi
Produse ale Stupului formulate în privinţa produsului . . . . . . . . . . în ceea ce priveşte etichetarea.
5. Ne angajăm să comunicăm imediat Serviciului Naţional pentru Plante Medicinale, Aromatice şi
Produse ale Stupului orice modificare survenită în privinţa produsului . . . . . . . . . . în raport cu datele
conţinute în dosarul de notificare.
6. Ne angajăm să punem la dispoziţia Serviciului Naţional pentru Plante Medicinale, Aromatice şi
Produse ale Stupului orice documentaţie sau informaţii suplimentare cu privire la produsul . . . . . . . . . .
care vor fi considerate necesare în vederea eliberării certificatului de notificare.

Director general/Administrator,
.......... Data
..........
Informaţiile obligatorii prezente pe etichetă
• Denumirea comercială a produsului
• Precizarea că produsul este supliment alimentar
• Forma de comercializare şi cantitatea predozată
• Lista ingredientelor active, cantitativ şi/sau procentual, în ordinea descrescătoare a
cantităţilor folosite;
 în cazul plantelor, trebuie să se specifice denumirea ştiinţifică (latină) sau farmacologică,
denumirea populară şi partea din plantă folosită;
 în cazul extractelor vegetale, se menţionează tipul de extract/solventul folosit,
randamentul la extracţie, eventual baza de extracţie şi substanţa activă în care este
standardizat.
• Ingredientele inactive se enumeră, specificându-se rolul acestora în tehnologia de
fabricaţie.
• Menţiuni nutriţionale (obligatoriu), menţiuni de sănătate şi orice informaţii suplimentare
considerate utile
• Doza recomandată pentru consumul zilnic
• Greutatea netă
• Modul de utilizare/preparare/administrare
• Atenţionări şi avertizări obligatorii: "A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul
zilnic"; "Produsul este un supliment alimentar şi nu trebuie să înlocuiască o dietă variată,
echilibrată şi un stil de viaţă sănătos"; "A nu se lăsa la îndemână şi la vederea copiilor"
• alte atenţionări: "Produsul nu conţine substanţe cu potenţial alergenic", iar,
dacă le conţine, trebuie, în mod obligatoriu, nominalizate; "Consumul de . .
./Produsul este contraindicat/interzis/restricţionat pentru persoanele . . ." (Se
nominalizează categoriile de persoane vulnerabile: cu diverse afecţiuni; femei
însărcinate sau care alăptează, sportivi; anumite categorii de vârstă; altele.); "A
nu se consuma după orele . . ."; "Se interzice consumul de alcool în timpul
utilizării produsului"; "Poate interacţiona cu . . ."; "Poate modifica reflexele
conducătorilor auto şi ale persoanelor care manipulează utilaje"; "Colorantul . . .
poate afecta . . ."; "Cu zahăr şi îndulcitori", altele
• Condiţii de păstrare
• Denumirea firmei producătoare (La produsele din import se adaugă şi ţara de
origine.)
• Denumirea firmei care deţine avizul/certificatul de notificare şi datele de
contact ale acesteia
• Seria şi numărul avizului/certificatului de notificare, precum şi numele
instituţiei care l-a eliberat
• Data fabricaţiei, lotul şi termenul de valabilitate al produsului/Data minimă a
durabilităţii . . . . . . . . . . (sintagma "A se consuma, de preferinţă, înainte de . . .")
DECLARAŢIE

Noi, . . . . . . . . . ., în calitate de importator/producător/distribuitor, ne asumăm


integral responsabilitatea utilizării vitaminelor şi/sau mineralelor în dozele în
care apar acestea în suplimentul alimentar . . . . . . . . . ., apreciind că porţia
zilnică recomandată de către fabricant respectă limitele superioare de
securitate stabilite după o evaluare ştiinţifică a riscurilor, în baza datelor
ştiinţifice general acceptate, şi respectă, astfel, prevederile art.
5 din Normele privind suplimentele alimentare, aprobate prin Ordinul ministrului
sănătăţii publice nr. 1.069/2007.
AVIZ DE NOTIFICARE
În conformitate cu prevederile Ordinului ………. nr. 244/401/2005 ………., Serviciul
Naţional pentru Plante Medicinale, Aromatice şi Produse ale Stupului (SNPMAPS) din cadrul
Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA Bucureşti, în
baza documentaţiei înaintate, decide ca următorul produs poate fi fabricat sau comercializat şi
utilizat în România, conform prevederilor legale în vigoare.
Denumire produs:
Forma de comercializare:
Domeniu de utilizare: supliment alimentar:
Compoziţie/(mg):
Producător:
Adresa:
Deţinător notificare:
Adresa:
Etichetarea produsului se realizează conform legislaţiei în vigoare.
Sunt interzise inscripţionarea ambalajului şi/sau a prospectului produsului cu proprietăţi de
prevenire, tratare ori vindecare a unor boli sau referirea la asemenea proprietăţi.
Acest act devine nul în situaţia modificării compoziţiei (ingrediente şi/sau cantităţi).
Şef serviciu SNPMAPS,
Întocmit
Şef compartiment,
CERTIFICAT DE NOTIFICARE
Seria: AA/nr:/
În conformitate cu prevederile Ordinului …. nr. 1.228/2005/244/63/2006 …………,
Serviciul Naţional pentru Plante Medicinale, Aromatice şi Produse ale Stupului (SNPMAPS)
din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA
Bucureşti, în baza documentaţiei înaintate, decide că următorul produs poate fi comercializat
în România, conform prevederilor legale în vigoare.
Denumire produs:
Forma de comercializare:
Domeniu de utilizare: supliment alimentar
Compoziţie:
Producător:
Adresa:
Deţinător notificare:
Adresa:
Etichetarea produsului se realizează conform legislaţiei în vigoare.
Sunt interzise inscripţionarea ambalajului şi/sau a prospectului produsului cu proprietăţi de
prevenire, tratare ori vindecare a unor boli sau referirea la asemenea proprietăţi.
Acest act devine nul în situaţia modificării compoziţiei (ingrediente şi/sau cantităţi).
Şef serviciu SNPMAPS,
Întocmit Şef compartiment,
NOTIFICAREA PRODUSELOR DE UZ EXTERN
• = orice produs care are în compoziţie plante medicinale, aromatice şi/sau
produse ale stupului ca atare sau sub formă prelucrată/procesată, destinat
punerii în contact cu părţile externe ale corpului uman (tegumente şi mucoase)
în scopul menţinerii echilibrului funcţional al acestora, şi care, prin excludere, nu
se poate încadra în categoria medicamentelor de uz extern, dispozitivelor
medicale ori al cosmeticelor.
Forma de prezentare a produselor de uz extern poate fi:
- solidă: pulberi şi alte forme similare;
- semisolidă: creme, unguente, geluri şi alte forme similare;
- lichidă: tincturi, uleiuri, loţiuni, extracte, ape aromatice, sucuri vegetale şi alte
forme similare.
• Încadrarea produselor se face prin analizarea deopotrivă a modului de
prezentare şi a rolului principal atribuit produsului de către producător.
• Punerea pe piaţă a produselor de uz extern pe bază de plante medicinale,
aromatice şi produse ale stupului se face în urma notificării la Serviciul Naţional
pentru Plante Medicinale, Aromatice şi Produse ale Stupului şi obţinerii avizului
de notificare (anexa nr. II.2 la procedură).
Dosarul de notificare a produselor de uz extern
• • Cererea de notificare (anexa nr. I.1.a)
• • Certificatul de înmatriculare al operatorului economic la registrul comerţului
(copie)
• • Declaraţie-angajament (anexa nr. I.1.b)
• • Fişa de prezentare a produsului
• • Specificaţia tehnică a produsului finit/standard de firmă/standard de produs
(pentru producătorii români) sau un document similar (Technical data sheet,
Finished product specification), pentru importatori/distribuitori
• • Schema fluxului tehnologic - descrierea sumară a metodei de fabricaţie şi o
dovadă a respectării bunelor practici de fabricaţie
• • Lista de ingrediente (cantitativ şi/sau procentual pentru ingredientele active
şi menţionarea excipienţilor)
• • Fişa tehnică pentru plantele autohtone folosite ca materii prime şi/sau
informaţii bibliografice reprezentative în cazul speciilor ce aparţin florei altor ţări
(anexa nr. I.1.c)
Documente care atestă calitatea, acţiunea şi lipsa de nocivitate a ingredientelor şi
produsului finit (analize fizico-chimice şi microbiologice; date ştiinţifice; teste
efectuate in vitro, pe animale sau pe oameni în fazele de dezvoltare sau de evaluare
a siguranţei ingredientelor şi produsului finit); certificat/declaraţie de conformitate din
ţara de origine a produsului, din care să rezulte că produsul este de uz uman;
certificat de liberă vânzare sau alte documente similare pentru produsele din import)
• Raportul privind siguranţa produsului (anexa nr. II.1.a)
• Documente care atestă utilizarea ambalajelor care intră în contact intim cu
produsul în scop farmaceutic sau cosmetic
• Eticheta - macheta în limba română, obligatoriu ştampilată şi semnată; eticheta va
cuprinde informaţiile ce trebuie furnizate obligatoriu consumatorului, care sunt
prezentate în anexa nr. II.1.b
• Prospect în limba română, obligatoriu dacă se face trimitere la el în eticheta şi/sau
este introdus în ambalajul secundar
• Mostra de produs, care reprezintă produsul original, fără aplicarea etichetei în
limba română la produsele importate; în cazul suspiciunilor (autosesizare Serviciul
Naţional pentru Plante Medicinale, Aromatice şi Produse ale Stupului, alerte, sesizări
din partea altor autorităţi) se vor efectua, în laboratoare acreditate, analize privind
calitatea şi siguranţa produsului finit înainte de introducerea pe piaţă a acestuia.
Operatorul are obligaţia să prezinte buletine de analize/rapoarte de testare sau să
suporte costurile analizelor solicitate suplimentare de către Serviciul Naţional pentru
Plante Medicinale, Aromatice şi Produse ale Stupului.

Ordinul nr. 244/2005 privind prelucrarea, procesarea şi comercializarea plantelor medicinale şi aromatice
utilizate ca atare, parţial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate

1. plante - organisme vii care sunt în măsură, prin fotosinteză,


să producă substanţe organice, pornind de la materii prime
anorganice, şi ciupercile;
2. plante periculoase - plante improprii consumului uman;
3. prelucrarea plantelor - rezultatul oricărei manipulări care
modifică planta sau părţi ale plantei pentru a servi consumului
uman, fără aditivi;
4. formă predozată - capsule, comprimate, drajeuri, gelule,
granule în caşete, tablete, pachete, fiole buvabile, flacoane
picurătoare;
5. arome
• Este interzis a se comercializa drept produse prelucrate sau preparate ori parţial
procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare plante care
figurează în lista nr. 1 care cuprinde plantele periculoase pentru consumul uman.
• Este interzis a se produce, prezenta spre comercializare sau a se comercializa
sub formă de componente încorporate în produsele utilizate ca atare, parţial
procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare, următoarele:
a) ciupercile care nu sunt prevăzute în lista nr. 2 care cuprinde ciupercile
comestibile;
b) orice produs care conţine ciuperci neprevăzute în lista nr. 2 care cuprinde
ciupercile comestibile;
c) ciupercile uscate, întregi, altele decât cele prevăzute în lista nr. 2, părţile 1 şi 2,
care cuprinde ciupercile comestibile sau tăiate, altele decât cele prevăzute în lista
nr. 2 partea 2, care cuprinde ciupercile comestibile;
d) ciupercile prevăzute în lista nr. 2 partea 2 din specii diferite, amestecate între
ele sau cu ciupercile prevăzute în lista nr. 2 partea 2;
e) ciupercile, altele decât cele proaspete, tăiate astfel încât să nu li se poată
determina specia;
f) ciupercile prevăzute în lista nr. 2 partea 2, tăiate astfel încât să nu li se poată
determina specia, exceptând trufele şi morilles;
g) ciupercile care conţin insecte, părţi de insecte sau resturi de insecte;
h) ciupercile care nu sunt proaspete, astfel încât pot constitui un pericol pentru
sănătate.
Este interzis a se fabrica sau comercializa produse utilizate ca atare, parţial
procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare sub formă
predozată, care au în compoziţie una sau mai multe plante care nu sunt
prevăzute în listele nr. 2 şi 3, fără o notificare prealabilă la Institutul de
Bioresurse Alimentare. În acest sens, Institutul de Bioresurse Alimentare îşi
desemnează Serviciul de avizare a notificărilor, denumit în continuare Serviciu.
Dosarul de notificare este depus în dublu exemplar şi cuprinde, cel puţin,
următoarele date:
1. natura produsului;
2. lista ingredientelor produsului (cantitativ şi calitativ);
3. analiza nutriţională a produsului, datele cantitative şi calitative privind
substanţele active semnificative cunoscute sau indicatorul pe unitate şi pe doza
zilnică, toxicitatea şi stabilitatea;
4. etichetarea produsului;
5. angajamentul de a proceda la analize frecvente şi în momente variabile ale
produsului şi de a pune permanent rezultatele la dispoziţia Serviciului.
• Orice produs ce urmează a fi utilizat ca atare, parţial procesat sau procesat
sub formă de suplimente alimentare sub formă predozată, este comercializat
numai în baza avizului acordat de Institutul de Bioresurse Alimentare. Avizul
este acordat în urma notificării prealabile a produsului.
• În termen de 30 de zile de la data primirii dosarului de notificare, Serviciul
transmite, în scris, persoanei care l-a depus, avizul de recepţie, iar numărul
dosarului de notificare va fi utilizat în toate documentele comerciale. În avizul
de recepţie Serviciul poate face recomandări şi orice apreciere privind
etichetarea, cu referire specială la menţiunile de avertizare.
• Fără a intra în sfera legislaţiei medicamentelor, prin ordin comun al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului sănătăţii,
se aprobă, pentru plantele marcate cu (*) în lista nr. 3 limitele maxime în
substanţe active şi indicatori în vederea prelucrării, procesării şi
comercializării produselor care conţin aceste plante.
Procedura de autorizare simplificată pentru medicamentele din plante medicinale cu
utilizare tradiţională din 11.03.2008
• Prevăzuta la art. 714 alin. (1) din titlul XVII "Medicamentul" din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
Indeplinesc în mod cumulativ următoarele criterii:
a) au indicaţii adecvate exclusiv medicamentelor din plante medicinale cu
utilizare tradiţională care, datorită compoziţiei şi scopului lor, sunt concepute şi
destinate a fi utilizate fără supravegherea unui medic în ceea ce priveşte stabilirea
diagnosticului, prescrierea şi monitorizarea tratamentului;
b) se administrează exclusiv în conformitate cu o concentraţie şi o posologie
specificate;
c) sunt preparate de uz oral, extern şi/sau pentru inhalaţii;
d) perioada de utilizare tradiţională de cel puţin 30 de ani înainte de data
depunerii cererii, dintre care cel puţin 15 ani în Uniunea Europeană s-a încheiat;
e) informaţiile referitoare la utilizarea tradiţională a medicamentului sunt
suficiente; în mod deosebit, informaţiile trebuie să dovedească faptul că
medicamentul nu este dăunător în condiţiile de utilizare specificate sau că efectele
farmacologice şi eficacitatea medicamentului sunt plauzibile pe baza utilizării
îndelungate şi experienţei.
Solicitantul şi deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să fie stabiliţi în
România sau într-un stat membru al Uniunii Europene.
Pentru a obţine o autorizare pentru utilizare tradiţională, solicitantul depune
o cerere la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
Cererea trebuie să fie însoţită de:
a) informaţiile şi documentele următoare: i) numele sau denumirea şi domiciliul sau sediul
social ale solicitantului şi, unde este cazul, ale fabricantului; descrierea metodelor de control
utilizate de fabricant; un rezumat al caracteristicilor produsului, o machetă a ambalajului
secundar şi ale ambalajului primar al medicamentului, precum şi prospectul, un document
care să ateste faptul că fabricantul este autorizat să producă medicamente în ţara
sa; (ii) rezultatele testelor farmaceutice fizico-chimice, biologice sau
microbiologice; (iii) rezumatul caracteristicilor produsului
b) orice autorizaţie de punere pe piaţă obţinută de solicitant într-un alt stat şi informaţiile
privind orice decizie de a refuza autorizarea de punere pe piaţă în Uniunea Europeană sau
într-o ţară terţă, precum şi motivele pentru o asemenea decizie;
c) dovezile bibliografice sau opinia unui expert privind faptul că medicamentul respectiv sau
un medicament corespondent a fost utilizat timp de cel puţin 30 de ani înainte de data
depunerii cererii, dintre care cel puţin 15 ani în Uniunea Europeană;
d) un studiu al datelor bibliografice privind siguranţa, împreună cu un raport al expertului şi,
atunci când se solicită de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale,
date necesare pentru evaluarea siguranţei medicamentului. Normele şi protocoalele analitice,
farmacotoxicologice şi clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate prin ordin al
ministrului sănătăţii publice, se aplică prin analogie informaţiilor şi documentelor prevăzute la
lit. a).
• La întocmirea dosarului de autorizare trebuie avute în vedere ghidurile şi celelalte
documente elaborate de Comitetul pentru medicamente din plante al Agenţiei
Europene a Medicamentului (EMEA).
• ANM ia măsurile necesare pentru a finaliza procedura de autorizare simplificată în
maximum 120 de zile de la data depunerii cererii valide. Limita de timp poate fi
extinsă cu încă 90 de zile, cu condiţia ca solicitantul să fie informat despre aceasta
anterior expirării celor 120 de zile.
• Autorizaţia de punere pe piaţă poate fi reînnoită după 5 ani, prin emiterea unei noi
autorizaţii, la cererea deţinătorului, depusă cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea
perioadei de valabilitate, dacă deţinătorul atestă că n-a intervenit nicio modificare
în elementele care au stat la baza cererii de autorizare prin procedura simplificată.
• În absenţa oricărei decizii a ANM sau a unei cereri prin care să se solicite date ori
informaţii suplimentare, adresată solicitantului până la data de expirare a
autorizaţiei, autorizaţia se consideră reînnoită la această dată.
• Modificările intervenite în informaţiile sau documentele care au stat la baza
autorizării simplificate sunt supuse aprobării ANM pe baza unor documente şi
informaţii justificative adecvate.
• Autorizarea pentru utilizare tradiţională este refuzată dacă cererea nu este
conformă cu prevederile legale ori dacă cel puţin una dintre următoarele
condiţii este îndeplinită:
a) compoziţia calitativă şi cantitativă nu este conformă cu cea declarată;
b) indicaţiile nu sunt conforme cu condiţiile legale;
c) produsul poate fi dăunător în condiţii normale de utilizare;
d) datele referitoare la utilizarea tradiţională sunt insuficiente, în special dacă
efectele farmacologice sau eficacitatea nu sunt plauzibile ţinând cont de
vechimea utilizării şi de experienţă;
e) calitatea farmaceutică nu este demonstrată satisfăcător.

• Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale trebuie să


anunţe solicitantul, Comisia Europeană şi orice autoritate competentă care
solicită aceasta despre orice decizie de a respinge autorizarea pentru
utilizare tradiţională şi motivele deciziei.
Bibliografie
• http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame
• http://legislatie.just.ro/
• http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro
• http://www.anm.ro/anmdm/med_legislatie.html
• http://www.bioresurse.ro/