Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

Vatra Luminoasã

Studiu de sit
Tipuri de locuinte
Locuinte insiruite
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

„M-am întrebat de multe ori: existã o evolutie în arhitecturã? Cred

Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

cã numai din punct de vedere stiintific putem vorbi de o evolutie

ascendentã: din punctul de vedere al confortului. / Dar din punct de
vedere estetic, evolutia – dacã existã – ia o forma ciclicã: revenim
mereu la simplitate, de unde am plecat.” Horia Creangă,

Incă din secolul al 15-lea, Bucureştiul s-a putut dezvolta nestînjenit în plan

orizontal, în lungul principalelor drumuri comerciale, al căror nod adăpostise de timpuriu inima

economică şi căreia i s-a alăturat, la finalul aceluiaşi veac, motorul politic, sub forma Curţii

Vechi. Cu excepţia cartierului comercial care, fiind zonă de vad, a închegat rapid fronturi

continue, formate din clădiri etajate, restul Bucureştiului era constituit – pînă la mijlocul

secolului al 19-lea (şi chiar şi ulterior) dintr-un ţesut rarefiat, bazat pe parcele generoase, pe
care între vii şi livezi, se întrezăreau locuinţele, ades dezvoltate numai pe parter. La aceste
trăsături
ale ţesutului urban care diferenţiau Bucureştiul de tipul de oraş central şi vest-european, trebuie
adăugată absenţa spaţiilor publice de tip piaţă, definite de clădiri cu caracter de reprezentare.

În acest oraş – dezorientant pînă la perceperea reperelor formate din turlele bisericilor şi
pînă la înţelegerea regulilor – altele decît cele geometrice – de ordonare a tramei stradale, după
incendiul din anul 1847 au fost concepute primele axe de tip bulevard3, segmente esenţiale ale
acestora (actualul bulevard Elisabeta, respectiv I.C. Brătianu) fiind executate încă în a 2-a
jumătate a secolului al 19-lea.

Acest gen de modernizare care a permis integrarea propriilor produse cu ţesutul urban
preexistent a fost continuat pînă la primul război mondial şi este principalul factor care a
generat
sinteza dintre vechea şi (pe atunci) noua identitate a oraşului, transformat din punctul de vedere
al stilurilor. De altfel, înlocuirea fondului construit a cuprins şi zonele rezidenţiale în care sînt
la
fel de bine reprezentate ca în zona centrală toate curentele istorismului, ca şi arhitectura
neoromânească.

Rodul acestei evoluţii istorice, desfăşurate timp de aproximativ 7 decenii, a fost nu doar

coerent, ci şi eficient, iar una dintre dovezile elocvente în acest sens este modul în care perioada

interbelică şi, în special, arhitectura modernă a acestei epoci, au abordat moştenirea.

Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

Dincolo de măsurile politice şi administrative de adaptare şi înnoire necesare după

perioada de criză a primului război mondial, cadrul juridic al vremii indică existenţa unor intenţii

precise de diminuare a defectelor şi de exploatare a calităţilor care caracterizau patrimoniul

acelui moment5.

3 Pentru perioada anterioară trebuie semnalat Podul Mogoşoaiei care a funcţionat ca axă de
reprezentare a ţesutului

urban încă de la cumpănă de la secolele al 17-lea şi al 18-lea, dar care, în absenţa unui traseu
rectiliniu, a unui

prospect generos şi a unor noduri publice de tip piaţă (în sensul semnalat în text) nu a beneficiat
de statutul unui

corso sau bulevard, aşa cum erau acestea concepute şi percepute în urbanismul central şi vest-
european.
Însăşi constituţia intrată în vigoare în anul 1923 asigura, prin relaţia dintre proprietatea
privată şi interesul public, condiţiile necesare pentru realizarea unor intervenţii de modernizare a
infrastructurii şi a sistemului de circulaţie, dar şi pentru protecţia patrimoniului cultural sau
pentru edificarea unor spaţii şi/sau clădiri publice. Importantă a fost şi unificarea sistemului
administrativ, bazată pe legea emisă în 1925, şi anume prin prevederea care impunea elaborarea,
într-un răstimp de 4 ani, a planurilor urbanistice generale pentru toate localităţile, menite să
stabilească direcţiile de dezvoltare ale acestora, inclusiv din punct de vedere urbanistic.

Oraşul Bucureşti a beneficiat, începînd cu anul 1926, de cadrul legislativ necesar

organizării administraţiei publice, cadru legislativ îmbunătăţit în 1929 prin principiile directoare

ale sistematizării urbane, preluate ulterior în planul urbanistic general încheiat în 1935, alături
de

idei ale celui din 1921.

Un aspect esenţial pentru capitală l-a constituit în mod evident politica destinată

locuinţelor, politică susţinută prin înfiinţarea, încă din anul 1911, a Societăţii pentru Locuinţe

Ieftine, ca şi prin actualizarea legislaţiei aferente, în special după 1921. Principiile acesteia se

refereau, între altele, la densitatea construcţiilor şi la locuinţele „eftine”, în fapt economice,

pentru care a fost pus la punct un sistem pentru promovare, proiectare şi sprijin al oricărei
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

iniţiative în domeniu. În anul 1939 a fost definită diferenţa dintre locuinţele „populare” şi cele

„ieftine”, primele cuprinzînd cel mult 3 camere, o bucătărie, o cămară, pivniţă, pod şi pivniţă de

lemne şi fiind dotate cu instalaţii sanitare şi lumină electrică, în timp ce a 2-a categorie

menţionată putea să dezvolte numărul de camere pînă la 5 (alături, desigur, de încăperile

conexe

şi anexe, ca şi de instalaţii). Ambele tipuri de locuinţe – „populare” şi „ieftine” – putea fi

proiectate ca edificii uni- sau plurifamiliale – în fond un alt indiciu pentru echilibrul dintre

tradiţie şi modernitate în România interbelică. În fine, trebuie subliniat că toate aceste eforturi
–

întreprinse atît pentru a rezolva criza de locuinţe, cît şi din dorinţa de a moderniza oraşele – au

condus, în anii ´40, la o tentativă de a coordona construcţia de locuinţe la nivel naţional,

tentativă

întreruptă de al 2-lea război mondial

Nu este lipsit de importanţă că aceste măsuri juridice şi administrative au fost însoţite,

chiar dacă într-un alt plan, de o dezbatere teoretică intensă care, în plus, graţie numeroaselor

tipărituri, era publică. Mai ales în deceniile al 2-lea şi al 3-lea, arhitecţi, urbanişti, ingineri, dar şi

critici de artă, politicieni şi personalităţi au publicat articole sau interviuri, interesante şi

datorită

Hanna Derer

78

faptului că abordau nu atît opere importante ale modernismului internaţional, cît punctul de

vedere românesc asupra fenomenului6.

Dintre toţi actorii acestor dezbateri, din perspectiva actuală, cel mai elocvent pare să fi

fost arhitectul Marcel Iancu7. Penetrant sau didactic, în funcţie de context, Iancu a tratat, în
cele

aproape 40 de articole publicate, teme importante precum: „noul” stil / „noua” arhitectură,
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

conceperea oricărui program de arhitectură din punctul de vedere al funcţiunilor şi al

funcţionalităţii, spaţiul interior şi, nu în ultimul rînd, importanţa urbanismului, în special în

relaţie cu rolul social al arhitecturii. Din acest ultim punct de vedere Marcel Iancu afirma că

urbanismul nu este nimic altceva decît „arhitectură dirijată” şi aplicaă, în această perspectivă,

principiile urbanismului modern la cazul concret al oraşului Bucureşti. În acest context, în

propunerile sale de intervenţie asupra capitalei, Iancu a insistat asupra locuinţelor, considerînd
că

edificarea acestora joacă un rol determinant, în condiţiile în care clădirile în cauză trebuiau,

evident, să aparţină „noului” stil / „noii” arhitecturi.

Racordate la evoluţia internaţională, fundamentate teoretic şi susţinute juridic,

urbanismul şi arhitectura perioadei interbelice în România erau deci apte să modernizeze

localităţile ţării şi, în primul rînd, capitala. Un scop ambiţios, a cărui îndeplinire nu a fost

anunţată peste noapte, dar în vederea căruia au fost totuşi căutaţi parteneri.

Unul dintre aceştia, chiar dacă neaşteptat, a fost patrimoniul. Conştienţi de

implacabilitatea anumitor fenomene (precum ciclicitatea spiralată a arhitecturii) şi apreciind

eforturile predecesorilor, adepţii modernismului interbelic au putut să colaboreze cu acest

partener, chiar şi în ciuda cîtorva atitudini avangardiste.

Din punct de vedere material, dar şi conceptual, Bucureştiul oferea experienţa

modernizării / „modernismului” avant la lettre, desfăşurat între milocul secolului al 19-lea şi

primul război mondial. În consecinţă, urbanismul interbelic nu trebuia decît să continue (la

propriu şi la figurat) segmentele de bulevarde deja realizate şi astfel s-a materializat un vis,

rezultatul fiind actualul bulevard Gheorghe Magheru.

La acest aspect se adăuga ţesutul istoric rarefiat din afara zonei centrale care oferea
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

nenumărate posibilităţi de transpunere a principiilor urbanistice şi/sau arhitectonice ale

„noului”

stil – prin realizarea de fundături, pe parcele mai reduse, sau prin proiectarea şi construirea
unor

adevărate cartiere ce însumau sute de unităţi de locuit.

Un exemplu relevant pentru ultimul caz este Vatra Luminoasã, din estul Bucureºtiului. În

a 2-a jumãtate a secolului al 19-lea încã o parcelã acoperitã de vii, lotul în cauzã este
reprezentat

în planul istoric elaborat în anul 1911 ca un teren neutilizat, pentru ca în 1933 sã fie consemnat

drept livadã de duzi, aparþinînd azilului Vatra Luminoasã. Pe atunci (1933), la N de aceasta,
erau

deja proiectate ºi parþial construite 2 ansambluri de locuinþe în care doar cîteva exemplare

prezintã caracteristici ale arhitecturii moderne interbelice. În orice caz, datoritã acestei
vecinãtãþi

era de aºteptat ca livada de duzi sã fie la rîndul ei transformatã în þesut urban, lucru de altfel

produs, la comanda Ministerului Muncii.

Proiectul urbanistic destinat acestui scop (imag. 1) a fost elaborat în anul 1933 de Ion

Hanciu ºi Nicolae Aprihãneanu ºi stabilea trãsãturile esenþiale ale cartierului în forma sa finalã.

Douã spaþii verzi, dintre care unul de dimensiunile unui parc, ºi plantaþii de aliniament în lungul

circulaþiilor principale urmau sã formeze „plãmînul” grupãrii rezidenþiale, dotate, în plus, cu o

halã comercialã, amplasatã la rîndul ei pe o arterã dominantã. De asemeni, din planul

menþionat

rezultã cã erau prevãzute atît locuinþe înºiruite, cît ºi cuplate, acestea din urmã în 4 variante,

semnalate de diferenþele amprentelor la sol.

Realitatea menþinutã pînã în prezent este însã cu mult mai variatã, fãrã ca, din acest
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

motiv, ansamblul sã îºi fi pierdut caracterul unitar. Cei 2 arhitecþi – Hanciu ºi Aprihãneanu – au

conceput cel puþin o parte a proiectelor aferente locuinþelor ºi anume în nu mai puþin de 6
tipuri

care totalizeazã 14 variante (imaginile 2-15) – diferite, din punctul de vedere al imaginii pe care

o oferã spaþiului public, prin siluetã, volumetrie, compoziþia ºi componenþa elevaþiilor, dar
toate

indubitabil specifice arhitecturii moderne interbelice.

Mai mult, prin modul de operare cu acest numãr ridicat de teme ºi variaþiuni, mai precis

prin modul în care acestea au fost dispuse în raport cu domeniul public ºi unele faþã de altele

(imag. 16), sînt evidenþiate calitãþile ºi, simultan, evitate eventualele defecte ale planului

urbanistic. Astfel, de exemplu, sînt „subliniate” reperele la scara ansamblului, precum parcul ºi

scuarul, care beneficiazã de limite construite unitare dar, simultan, este evitatã monotonia

fronturilor ce rezultã pe strãzile lungi, prin alternarea tipurilor ºi subtipurilor de locuinþe

utilizate.

Pe de altã parte, „accentele” (parcul ºi scuarul) ºi diversitatea arhitectonicã localã a unor

fronturi

sînt contrabalansate prin exprimarea în 3 dimensiuni ale unor principii ordonatoare majore care

echilibreazã individualitatea „accidentelor” semnalate anterior – principii precum simetria

urbanisticã, creatã prin dublarea edificiului unicat prevãzut iniþial în forma halei comerciale.

În acest mod – care atestã o relaþie optimã între arhitecturã ºi urbanism (care, conform lui

Marcel Iancu este „arhitecturã dirijatã”) – perioada interbelicã a „umplut” numeroase goluri din
ţesutul (iniţial rarefiat) al Bucureştiului, creînd punţi materiale între trecut (aşezarea anterioară

incendiului din anul 1847) şi viitor (oraşul ca proiecţie a utopiilor apte să ridice ştachete).

De altfel, capacitatea creatoare a modernismului nu s-a epuizat în şi prin cartiere precum

Vatra Luminoasă. Într-un oraş care, prin tradiţie, nu a dispus de spaţii publice de tip piaţă şi care

a abordat întotdeauna cu precauţie scara urbană, perioada interbelică a reuşit, fără efort, să
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

adopte în fiecare situaţie atitudinea corectă faţă de preexistent. Este deci şi meritul primei

modernizări a Bucureştiului că edificiile moderne interbelice reuşesc fie să se integreze atît de

bine, încît aproape că sînt trecute cu vederea (imaginile 17-18), fie să constituie accente
necesare

unor noduri de circulaţie sau unor clădiri publice retrase de la stradă (imaginile 19-20).

Şi astfel perioada interbelică a aruncat numeroase alte punţi între un trecut care poate fi

distrus, ascuns, dar niciodată modificat şi un viitor optim, adică născut de un prezent suficient
de

încrezător în forţele sale ca să nu fie nevoit să atragă mereu şi în orice situaţie atenţia asupra sa.

Perioada interbelicã reprezintã, ºi pentru cã este meritul ei, doar un strat în evoluþia

urbanisticã ºi arhitectonicã a Bucureºtiului – ca ºi a altor oraºe din România contemporanã.

Epoca urbanismului ºi a arhitecturii moderne nu este un strat complet ºi perfect, fapt

pentru care este, azi, adeseori criticatã de cei care uitã cã un astfel de strat ar fi acoperit sau
chiar

distrus ceea ce se aflã în profunzimea timpului. ªi este evident cã, fiind conºtientã de
inutilitatea

unor astfel de gesturi, perioada interbelicã nici nu ºi-a propus acest lucru, ci, dimpotrivã ºi-a

dorit sã devinã unul dintre numeroasele orizonturi ale evoluþiei – ea începe aici ºi acum, se

sfîrºeºte în infinitul tuturor posibilitãþilor viitoare, fãrã sã uite de „acolo” ºi „atunci”.

Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

Cladire de locuit tip A1

Vatra luminoasa str.Sighisoara

nr.16-14

Cladire de locuit tip A2

Vatra Luminoasa

Str.Spartacus nr.14-16
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

Cladire de locuit tip A3

Vatra luminoasa

Str Dumitru Marinescu

Nr.5-7

Cladire de locuit tip B1

Vatra luminoasa

Str.Constantin Tanase

Nr:18,16,14,12

Cladire de locuit tip B1

Vatra luminoasa

Str.Constantin Tanase

Nr:33,12
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

Cladire de locuit tip C1

Vatra luminoasa

Str.Ion-Pincio-paun

Nr:4-2

Cladire de locuit tip C2

Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

Vatra luminoasa

Str.Constantin Tanase

Nr: 13,15,16,19

Cladire de locuit tip D1

Vatra luminoasa

str Calin Ottoi

nr:3,5,7,9

Cladire de locuit tip D2

Vatra luminoasa

Str.Sica Alexandru

Nr.10,12
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

Cladire de locuit tip C1

Vatra luminoasa

Str.Sighisoara,nr 6,4

Cladire de locuit tip E1

Vatra luminoasa

Str.Grigore Vasile Barlic,

Nr:11-13

Cladire de locuit tip E2

Vatra luminoasa

Str.Grigore Vasile Barlic,

Nr:22-20
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit

Cladire de locuit
tip F1

Vatra luminoasa

Str.Aura Buzescu

Nr:29-31

Cladire de locuit
tip E2

Vatra luminoasa

Str.Aura Buzescu

Nr:37
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit
Mariuta Ana Maria –Vatra Luminoasa-analiza sit