Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERA DE ȘTIINȚEUMANISTE ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI

Referat
Disciplina: Metodologia cercetării activităților corporale

Tema: ” Știința activităților corporale”

Efectuat: Olărescu Ion

Profesor: Dragoș Vicol

Prof. Univ. Dr. Hab.

GALAȚI 2017
Stiinta activitatilor corporale

Dezvoltarea impetuoasa a miscarii sportive din intreaga lume, ca si atentia


tot mai mare acordata educatiei fizice, si, in general, activitatilor corporale pe
plan social, ca mijloc de contracarare a efectelor negative ale urbanizarii,
automatizarii si lipsei de miscare, a determinat statuarea ideii de fenomen social
pentru cultura fizica, pe de o parte si scoaterea in evidenta a sistemului de
cunostinte specializate, pe de alta parte. Astfel, au aparut si s-au impus o serie de
pareri care puneau in actualitate necesitatea considerarii stiintei educatiei fizice
si a sportului sau a stiintei activitatilor corporale, cum o defineste Mihai Epuran.

Despre o fundamentare cu caracter stiintific a educatiei fizice se poate


vorbi inca din antichitate, cand unele precepte ale medicinei si pedagogiei
serveau ca ghid in organizarea si efectuarea exercitiilor corporale. Evident ca
progresele realizate in studiile biologice si sociale - inclusiv psihologice si
pedagogice - au influentat permanent educatia fizica si apoi practicarea
sporturilor. Postulatele pedagogice ale educatiei fizice, formulate cu mici
diferente timp de cateva secole, au constituit punctul de plecare in
fundamentarea mecanica si biologica a exercitiului fizic, fundamentare inceputa
in primul deceniu al secolului nostru.

Istoria mai recenta ne indica o mai activa influentare a activitatii de


educatie fizica si sportiva de catre medicina. Abia in ultimii ani s-a realizat o
sprijinire mai puternica a acestor activitati de catre psihologie si sociologie.
Aceste stiinte au studiat si fundamentat activitatea omului care practica
exercitiile corporale si sportive, din afara, mai ales din necesitatile lor de
cunoastere a manifestarilor omului si in aceasta activitate.
Denumirea de stiinta activitatilor corporale a fost propusa de M. Epuran
(1969). Aceasta denumire este utilizata, fiind preluata de majoritatea
specialistilor.

Argumentul care sta la baza acestei denumiri consta in aceea ca, in acest
domeniu de activitate, scopul este insasi optimizarea activitatilor corporale, cu
efecte formative caracteristice.

In sfera activitatilor corporale, M. Epuran diferentiaza urmatoarele forme:

- Activitati corporale ludice (de joc);

- Activitati corporale agonistice (de lupta, intrecere);

-Activitati corporale gimnice (de orientare spre autoperfectionare);

-Activitati corporale de loisir (caracter recreativ);

-Activitati corporale compensatorii.

Majoritatea specialistilor sunt de acord ca obiectul stiintei activitatilor


corporale il constituie motricitatea omului, privita procesual.

Stiinta activitatilor corporale este o stiinta de granita, intre stiintele


biologice si sociale. Aceasta stiinta isi gaseste, in mod justificat, locul in
sistemul stiintelor actiunii, alaturi de stiintele educatiei, instructiei, de organizare
a productiei si a muncii, etc.

Avand obiect si domeniu proprii de cercetare, care nu fac obiectul


studiului pentru nici o alta stiinta, stiinta activitatilor corporale este o activitate
autonoma, pluridisciplinara si totodata integrativa.
Firesc, in cercetarea domeniului s-au formulat si continua sa se formuleze
ipoteze, se fac investigatii folosindu-se metode si tehnici adecvate fenomenelor
respective (miscarea corporala, adaptarea la efort, dezvoltarea si perfectionarea
anatomo-functionala, invatarea tehnicii si tacticii). Actualmente, in domeniul
activitatii de educatie fizica si sport se desfasoara trei tipuri de cercetari:

a) cercetari unidisciplinare, din punctul de vedere al unei stiinte;

b) cercetari multidisciplinare, in care fenomenul este cercetat simultan,


dar paralel de catre reprezentanti ai mai multor stiinte;

c) cercetari interdisciplinare, in care investigatia se adreseaza unor


aspecte variate, prin metode complexe, in final realizandu-se o sinteza in
care fiecare ramura stiintifica contribuie cu specificul sau.

Ca stiinta integrativa (inca in curs de consolidare), stiinta activitatilor


corporale va apela tot mai mult in continuare la aportul stiintelor particulare,
pluridisciplinare si interdisciplinare. Prin natura domeniului pe care il slujeste,
specialistul in educatie fizica si sport trebuie sa adopte un punct de vedere
multilateral in investigatia stiintifica.