Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Disciplina: Metodologia cercetării activităților corporale
GALAȚI 2017
Metode cu grad mare de generalitate
In activitatea de cercetare stiintifica exista mijloace care, prin natura lor, mediaza
cunoasterea realitatii din punctul de vedere al unor anumite domenii. Aplicarea unor
modalitati de gandire proprii anumitor discipline particulare, posedand insa un grad mare de
generalitate, care le face utilizabile in cele mai variate domenii, a dus la alcatuirea unui grup
de metode care contribuie la perfectionarea metodologiei cercetarii.
Modelarea. Studierea realitatii obiective intampina adeseori dificultati care pot deveni
de nedepasit. In asemenea situatii s-a recurs la o cale indirecta de cercetare si anume la
studierea unor obiecte sau fenomene asemanatoare cu cele aflate in tematica. Rezultatele
obtinute asupra acestora vor fi transpuse la domeniul care constituie obiectul cercetarii. In
acest fel a luat nastere modelarea, ca metoda de cercetare.
Notiunea de sistem este aplicabila, in masura egala, in orice domenii ale cercetarii
stiintifice, indiferent daca este vorba despre fenomene materiale sau ideale [26].
Una dintre primele stiinte, in care obiectele cercetarii au inceput sa fie privite ca
sisteme, a fost biologia. Savantul biolog Ludwig von Bertalanffy, sprijinindu-se pe date din
diferite domenii ale realitatii, a elaborat teoria sistemelor [26].
De regula, orientarea cercetarii este realizata prin formularea unor intrebari, carora
urmeaza a li se gasi raspuns. In demersul cunoasterii, ipoteza functioneaza de la formularea
intrebarii pana la descoperirea adevarului - moment in care ipoteza devine teorie, adica
cunostinta certa.
Alaturi de experiment, ipoteza si teoria sunt momente esentiale ale oricarei cercetari,
aparitia unei ipoteze sau teorii noi finalizandu-se adesea cu un salt al cunoasterii.
Ipoteza este o presupunere, anticiparea unor relatii sau rezultate, care urmeaza a fi
verificate in cercetare. Aceasta presupunere este sugerata de observarea faptelor, de datele
experientei si de cunostintele anterioare. Ipoteza, corect formulata, decurge dintr-un anumit
nivel de cunoastere, nasterea ei producandu-se la nivelul confruntarii dintre o anumita
practica, concret determinata, si teoria existenta - sistemul de adevaruri elaborat de stiinta.
Verificarea ipotezei trebuie sa se faca pe cat mai multe cazuri. Verificarea poate
fi directa, in cazul ipotezelor de nivel elementar si indirecta, prin intermediul altor mijloace
de investigatie (pentru ipotezele de nivel maxim).
Ipoteza este tehnica mintala cea mai importanta pe care o poate folosi cercetatorul.
Principalul rol al ipotezei consta in sugerarea de experimente si observatii noi. Chiar atunci
cand ideea urmarita se dovedeste a fi falsa, cercetarile cauzate de aceasta rasplatesc autorul
pentru faptul de a-si fi propus si urmarit o idee.
c) examinarea critica a ideilor, adica, sa nu fie acceptate primele supozitii, chiar daca
par evidente, fara observatii, fara verificare si chiar, daca este nevoie, reformulare;