Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERA DE ȘTIINȚEUMANISTE ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI

Referat
Disciplina: Metodologia cercetării activităților corporale

Tema:”Educaţia fizică şi sportul ca ştiinţă”

Efectuat: Celpan Anna

Profesor: Dragoș Vicol

Prof. Univ. Dr. Hab.

GALAȚI 2017
Educaţia fizică şi sportul ca ştiinţă
Dezvoltarea impetuoasă a mişcării sportive din întreaga lume, ca
şi atenţia tot mai mare acordată educaţiei fizice, şi, în general,
activităţilor corporale pe plan social,ca mijloc de contracarare a
efectelor negative ale urbanizării, automatizării si lipsei de mişcare, a
determinat statuarea ideii de fenomen social pentru cultura fizică, de
pe o parte şi scoaterea în evidenţă a sistemului de cunoştinţe
specializate, pe de altă parte.
Astfel, au apărut şi s-au impus o serie de păreri care puneau în
actualitate necesitatea considerării ştiinţei educaţiei fizice şi a
sportului sau a activităţilor corporale, cum o defineşte Mihai Epuran.
Despre o fundamentare cu caracter ştiinţific a educaţiei fizice se
poate vorbi încă din antichitate, când unele percepte ale medicini şi
pedagogiei serveau ca ghid înorganizarea şi efectuarea exerciţiilor
corporale. Evident că progresele realizate înstudiile biologice şi
sociale – inclusiv psihologice şi pedagogice – au influenţat permanent
educaţia fizică şi apoi practicarea sporturilor.
Postulatele pedagogice aleeducaţiei fizice, formulate cu mici
diferenţe timp de câteva secole, au constituit punctul de plecare în
fundamentarea mecanică şi biologică a exerciţiului fizic,fundamentare
începută în primul deceniu al secolului nostru. Istoria mai recentă ne
indică o mai activă influenţare a activităţii de educaţie fizică şi
sportivă de către medicină şi apoi de către pedagogie.
Abia în ultimii ani s-a realizat o sprijinire mai puternică a acestor
activităţi de către psihologie şi sociologie. Aceste ştiinţe au studiat şi
fundamentat activitatea omului care practică exerciţiile corporale şi
sportive, din afară, mai ales din necesităţile lor de cunoaştere
amanifestărilor omului şi în această activitate.
Astăzi se pune problema de a realiza acea cercetare care să
pornească dinauntrul şi de la nevoile proprii acestei activităţi. Este
ceea ce-şi propune sărealizeze ştiinţa educaţiei fizice şi sportului.
Denumirea de ştiinţa activităţilor corporale a fost propusă de M.
Epuran(1969). Această denumire este utilizată, fiind preluată de
majoritatea specialiştilor. Argumentul care stă la baza acestei denumiri
constă în aceea că, în acest domeniu de activitate, scopul este însăşi
optimizarea activităţilor corporale, cu efecte formative caracteristice.
În sfera activităţilor corporale, M. Epuran diferenţiază
următoarele forme:
- Activităţi corporale ludice (de joc);
- Activităţi corporale agonistice (de luptă, întrecere);
- Activităţi corporale gimnice (de orientare spre autoperfecţionare);
- Activităţi corporale de loisir (caracter recreativ).
Majoritatea specialiştilor sunt de acord că obiectul ştiinţei
activităţilor corporale îl constituie motricitatea omului, privită
procesual. Practica şi cercetarea consideră dezvoltarea fiinţei umane
sub aspectul dimensiunii motrice, a creşterii capacităţii de a dialoga cu
mediul înconjurător şi cu propriul corp.
Ştiinţa activităţilor corporale este o ştiinţă de graniţă, între
ştiinţele biologice şi sociale. Această ştiinţă îşi găseşte, în mod
justificat, locul în sistemul ştiinţelor acţiunii, alături de ştiinţele
educaţiei, instrucţiei, de organizare a producţiei şi amuncii, etc.
Având obiect şi domeniu propriu de cercetare, care nu fac
obiectul studiului pentru nici o altă ştiinţă, ştiinţa activităţilor
corporale este o activitate autonomă, pluridisciplinară şi totodată
integrativă.
Domeniul de cunoştinţe al educaţiei fizice şi sportului se lărgeşte
şi sediversifică, constituind adevărată teorie a acestei ştiinţe,
structurată în mod particular, după legi şi necesităţi proprii. În acest
sistem de cunoştinţe sunt unificate, integrate şi acele rezultate ale
cercetătorilor din alte discipline (biochimia, biomecanica,fiziologia,
medicina, pedagogia, sociologia, psihologia), care sunt folosite în
cadrul şi pentru nevoile activităţii specifice educaţiei fizice şi sportive.

S-ar putea să vă placă și